Stoica LASCU În Ciuda Practicării Unei Extrem De Apăsătoare Politici De Rusificare, Basarabenii Și-Au Păstrat Conștiința De Neam Și De Limbă
Total Page：16
File Type：pdf, Size：1020Kb
LECȚIILE ISTORIEI 373 Stoica LASCU În ciuda practicării unei extrem de apăsătoare politici de rusificare, basarabenii și-au păstrat conștiința de neam și de limbă Interviu realizat de Mariana TERRA St.L. – muzeograf la Muzeul de Istorie Națională și Arheologie Constanța, 1975-2003, cadru didactic, inclusiv profesor, la Facultatea de Istorie și Științe Politice, Universitatea „Ovidius” din Constanța, 1993-2017; autor de studii și cărți privind istoria României, în special a Dobrogei, Romanitatea Balcanică, aromânii și meglenoromânii, sud-estul european, în special Albania modernă, istoriografia contemporană; activitate publicistică; m.a. al Academiei Oamenilor de Știință din România. M.T. – profesoară, publicistă. Născută Târnăvean în Ocna Mureș, jud. Alba, 31 iulie 1946. Stabilită în New York (1992). În SUA, desfășoară intensă activitate ziaristică: redactor-șef al revistei „Dacia magazin”, redactor al emisiunii TV „Romanian Voice of New York”, editor, din 1999, al revistei „Romanian Journal” (New York, director bucovineanul Vasile Bădăluță). Autoare a vol. Ion Ștefan, destin româno-american pe verticalitatea vieții (Alba Iulia, 2015). Membră a Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România. – Stimate domnule profesor, propun să vorbim în acest interviu des- pre 27 martie (9 aprilie pe stil nou), când s-au împlinit 102 ani de la hotărârea Sfatului Țării de la Chișinău prin care teritoriul românesc dintre Prut și Nistru se unea cu Țara-Mumă. Vă rog să Vă referiți la aspecte mai puțin sau deloc cunoscute despre acest eveniment. În ce măsură, domnule profesor, această zi simbolică, mai este, astăzi, de actualitate? – Cunoașterea istoriei naționale a unui popor este întotdeauna de actu- alitate, căci de raportarea la ea depinde, în bună măsură, conștientizarea 374 ROMÂNĂ identității într-o lume în care aceasta se încearcă a fi tot mai neluată în seamă, ca să nu zic altfel. Este întotdeauna de actualitate rememorarea marilor etape ale istoriei neamului, a proceselor istorice definitorii, a personalităților și a însemnătății existenței Statului Român în această parte a Europei. Iar atunci când unele componente național-teritoriale ale Neamului au fost – din cauza vicisitudinilor Istoriei – mai puțin cercetate și relevate publicului larg, ori de-a dreptul ocultate sau pre- zentate deformat și părtinitoriu, „actualitatea” rememorării unor fapte, oameni și instituții din trecutul nostru este de crezut că trebuie să fie, neîncetat, în vizorul slujitorilor lui Clio, al mijloacelor de informare. Cum să nu fie de actualitate, de pildă, rana deschisă a Neamului care este străvechiul teritoriu al său de dincolo de Prut, dislocat în 1812 din trupul unuia din statele românești medievale, Moldova, reîntrupat acum 102 ani, și înstrăinat, din nou, în fatidicul an 1940? Cum să nu fie de actualitate în a releva generațiilor de astăzi lucrările și spusele – puțin ori deloc știute – ale unor oameni de știință care s-au ridicat în apărarea pământului românesc al Basarabiei ori a Istoriografiei fraților noștri din spațiul pruto-nistrean? – Puteți detalia prin câteva exemple? – M-am gândit la numele unor savanți-patrioți ale căror opere asupra Ba- sarabiei nu erau cunoscute, până de curând, publicului larg, ba chiar nici specialiștilor. Este vorba, în primul rând, de lucrări apărute în anul 1940: una dintre ele a fost editată acum doi ani de către Editura Istros a Muzeului Brăilei „Carol I”, cu titlul Basarabia – drepturi și realizări românești. Dreptul românilor asupra Basarabiei și aparține marelui istoric Victor Papacostea (1900-1962), „o conștiință trează a națiunii”, cum îl numește în Prefața volumului profesorul Ioan-Aurel Pop, președintele Academiei Române. Lucrarea, o sinteză de mici dimensiuni, a apărut în 1940 în limbile ger- mană și engleză – Bessarabien–Rumänische Rechte und Leistungen, respectiv The Rights of the Romanians Upon Bessarabia, fiind semnată, nota bene, cu pseudonim: dr. I. Frunză: „Unită cu România, de care aparține prin situația geopolitică și prin legăturile sale istorice și de neam, precum și da- torită dreptului său național și vocației sale politice, Basarabia s-a integrat în sistemul european și s-a despărțit de spațiul rusesc, cu care nu era legată prin niciun fel de relații. LECȚIILE ISTORIEI 375 Sensul istoric al unirii Basarabiei cu România – arată pentru informarea opiniunii publice europene a crâncenului an 1940 profesorul Papacostea – a însemnat așadar revenirea ei în Europa. Activitatea românească în Ba- sarabia s-a realizat, prin urmare, sub egida acestui sens istoric și tot ce a înfăptuit România acolo în toate domeniile vieții publice poartă pecetea acestei vocații”. Dar, despre „activități și realizări românești din Basarabia de-a lungul ce- lor 22 de ani de administrație română” se poate vorbi în mod separat. În acest cadru, este de amintit, nu mai puțin, ce scria în toamna aceluiași ne- fast an cărturarul ieșean Petru Caraman (1898-1980), care arăta răspicat că „a demonstra că Basarabia este locuită de români și că aceștia formează marea majoritate a populației este fără îndoială ceva cu totul de prisos, fiindcă ar însemna să ne pierdem timpul demonstrând evidențe. Nu doar în baza vreunui drept de natură etnografică s-a abătut cumplita năpastă de ieri asupra țării noastre. Și nici în baza dreptului istoric, căci nedreptatea din 1812 nu putea deveni în 1940 un drept care să poată fi invocat de con- ducătorii Rusiei actuale, așa cum s-a întâmplat... Noi știm – și cu noi toată lumea care păstrează obiectivitatea bunei credințe – că ceea ce a avut de pătimit poporul românesc în ultimul timp s-a petrecut în disprețul total și cinic al oricărui principiu de drept”. – Sunt evocate, cum se vede, tradiții și evidențe istorice, principiile dreptului internațional, de care, însă, nu s-a ținut deloc seama. – Marile Puteri – și aici nu este vorba numai de întinsul stat slav eurasiatic, care a înglobat partea de Est a spațiului istoric românesc – nu țin seama, din păcate, deseori – Istoria, mai veche și mai nouă, chiar cea din zile- le noastre, ne stă mărturie în acest sens – de asemenea lucruri, „drepturi naturale și juridice”. Asta nu înseamnă însă că ele nu trebuie afirmate și apărate de către exponenții intelectuali ai națiunilor. Așa este cazul, ur- mând firul convorbirii de față, cu relevarea și apărarea drepturilor noastre asupra Basarabiei și în anii celui de-al Doilea Război Mondial; o astfel de atitudine a fost exprimată de savantul-patriot-martir Gheorghe I. Brătia- nu (1898-1953), în 1943, într-o monografie întinsă (peste 240 p.) – el o numește „studiu” –, destinată și ea străinătății, La Bessarabie. Droits nati- onaux et historiques (tradusă, în deceniile din urmă, și în limba română): „Cu toate că principiile dreptului și respectul unității etnice și lingvistice își mai păstrează încă din valoarea pe care au avut-o odinioară, trebuie să-i 376 ROMÂNĂ informăm fără întârziere pe toți cei care au sarcina grea de a reconstrui Eu- ropa și lumea întreagă (omul de știință și omul politic român se încredea, cum se vede, în biruința alianței la care era parte România în 1943 – n.n.), despre interesul de prim ordin și despre dreptul indiscutabil pe care îl re- prezintă pentru România chestiunea Basarabiei. Orice soluție care nu ar ține seama de acest atașament – avertizează G. I. Brătianu în Cuvânt înainte datat 13 august 1943, București – ar risca să distrugă din nou fundamentele păcii și să creeze în viitor noi și ine- puizabile surse de conflict care sunt consecința necesară a săvârșirii unei nedreptăți”. Peste o jumătate de an, în februarie 1944, este susținută la București o valoroasă teză de doctorat în drept, neintrodusă însă în circuitul științific decât în urmă cu câțiva ani, în 2012 (prin strădania lăudabilă a editorului, istoricul bucureștean Ion Constantin), Problema Basara- biei în lumina principiilor actelor juridice internaționale (Contribuții la cunoașterea raporturilor diplomatice româno-ruse), în care merituosul autor Dumitru Th. Pârvu subliniază răspicat, din capul locului, că „Nu- mele Basarabiei ne evocă o istorie întreagă. Istoria Basarabiei înseam- nă, în sensul restrâns al cuvântului, istoria prefacerilor și frământărilor prin care a trecut de-a lungul veacului această parte a țării, din motive istorico-geografice. Toate frământările se cuprind, ca într-un simbol, în însăși numele pro- vinciei, de cea mai curată origine românească, nume care a acoperit însă această regiune ca zăbranic al morții, mai mult de un veac, sub străinul cotropitor. Cuvântul Basarabia ne reamintește de o lungă perioadă a dominației rusești în cele mai asupritoare condiții ale provinciei curat românești, de sub care a scăpat printr-un miracol”. – Înainte de a vorbi despre anii mișcării naționale din preajma Declarației Sfatului Țării de la 27 martie 1918, este interesant de știut care era situația Basarabiei în epoca țaristă, în lumina cercetări- lor istoricilor de la Chișinău. – Este o perspectivă istoriografică ce poate să ne pună în contact cu stadiul de azi al scrisului istoric din Republica Moldova. Ea comportă LECȚIILE ISTORIEI 377 însă o discuție mai largă, pe un spațiu ca atare – totuși, este de relevat calitatea științifică remarcabilă, după părerea mea, a celor mai multe producte ale istoriografiei transprutene; sunt lucrări de specialitate (monografii, culegeri de documente, studii de caz, culegeri de artico- le și studii) ce poartă amprenta, din punctul de vedere al arhitecturii etapelor de cercetare, a analizei documentului în contextul istoric dat și al formulării de concluzii, rigurozității școlii