Românii Basarabeni Şi S(C)Lavul Din Ei
Total Page：16
File Type：pdf, Size：1020Kb
CZU 323/324 (478) Valeriu DULGHERU RROOMMÂÂNNIIII BBAASSAARRAABBEENNII ŞŞII SS((CC))LLAAVVUULL DDIINN EEII Chişinău, 2011 1 CZU 94 (=135.1) „0/13” G89 Problema s(c)lavismului din noi, românii basarabeni, este una foarte acută care ne joacă festa astăzi mai mult ca oricând. Este de datoria fiecăruia dintre noi să ne debarasăm de metehnele s(c)lave, care s-au înrădăcinat prea adânc în sufletele noastre, să eliminăm s(c)lavul din noi, să încetăm a ne închina unui popor care nu merită acest lucru. Cartea este destinată tuturor celor care încearcă să contribuie la eliminarea acestui flagel din ei şi semenii lor precum creştinii încearcă să-l scoată pe satana din ei. Coperta: Valeriu Dulgheru Pe copertă: pictură de Adrian Dulgheru Descrierea CIP a Camerei Naţionale a Cărţii Dulgheru, Valeriu Românii basarabeni şi s(c)lavul din ei. Valeriu Dulgheru – Ch.: Editura Tehnica Info, 2011. – 220 p. ISBN 978-9975-9864-3 Procesare computerizat ă 323/324 (478) Valeriu Dulgheru ISBN 978-9975-9864-3 © Valeriu Dulgheru, 2010 2 CUPRINS Introducere................................................................ 5 Capitolul I 11 S(c)lavizarea românilor basarabeni………………... 11 Când a apărut slavismul?............................................... 13 Tentativele Rusiei de s(c)lavizare a ţărilor româneşti… 21 Rusificarea ţaristă – prima etapă de s(c)lavizare a românilor basarabeni………………………………….. 39 22 de ani de vindecare a rănilor provocate de rusificarea ţaristă……………………………………… 48 Rusificarea sovietică – cea mai cruntă formă de s(c)lavizare a românilor basarabeni…………………... 54 Ai fost peste Prut, la ruşi?.............................................. 59 Capitolul II 65 Forme de s(c)lavism basarabean…………………… 65 Metehnele ruşilor implantate adânc în sufletele românilor basarabeni………………………………….. 67 Moldovenismul primitiv – o formă clară de s(c)lavism. 76 Lichelismul - o formă crasă de s(c)lavism……………. 92 Unde ne este mândria naţională, domnilor?................... 99 Daca demnitatea îţi lipseşte…………………………... 103 Marcaţi de morbul inferiorităţii………………………. 111 Reminiscenţele mentalităţii basarabene………………. 118 Un popor există prin limba pe care o vorbeşte……….. 122 3 E timpul să eliminăm s(clavul din noi………………... 132 Capitolul III 137 Sunt oare ruşii superiori românilor?......................... 137 Despre originile românilor……………………………. 139 Românii - strămoşi ai popoarelor latine………………. 160 Sunt oare românii inferiori vecinilor săi?...................... 165 Adânci sunt rădăcinile creştine ale poporului român…. 174 Cine cui datorează?........................................................ 181 România şi Rusia în opiniile străinilor……………….. 186 „Enigmaticul”(?) spirit rusesc………………………… 197 Ruşii sunt predispuşi genetic să se închine unui idol…. 206 Postfaţă………………………………………………... 214 Bibliografie.................................................................... 216 4 Introducere „Fără memorie nu e Ieri, Fără zbucium nu e Azi, Fără credinţă nu e Mâine” (Victor Ciutac) Aflaţi de mii de ani în calea tuturor relelor, a puhoaielor interminabile de hoarde de nomazi care se scurgeau din est, atrase de bunăstarea şi civilizaţia Vestului, această aşchie de popor român – basarabenii, cu rădăcini genetic sănătoase, au ieşit din această perioadă a istoriei cu sufletul atât de mutilat. Unde şi când s-au pierdut acele minunate calităţi ale dacilor liberi (sănătatea trupească privită inseparabil de cea sufletească, dârzenia şi vitejia, cinstea, iubirea de aproapele său ş.a.), educate în ei de părinţii lor spirituali – Zamolxe şi Deceneu, de marii lor conducători Buerebista şi Decebal. Credinţa izihastă monoteistă a dacilor inspirată şi cultivată de marele Zamolxe, personalitate pământească divinizată de semenii săi pentru calităţile sale incontestabile, este foarte apropiată de cea creştină, multe dintre sărbătorile creştineşti fiind preluate din vechea credinţă a dacilor (poate aceasta este explicaţia că dacii au fost unicul popor creştinat în mod natural, nu prin ukazuri şi forţă). Atunci când cele mai avansate civilizaţii ale timpului – egipteană, greacă, romană se închinau diferitor zei, nemaivorbind de cei care pretind astăzi că sunt printre popoarele alese – ruşii, care se închinau diferitor animale cioplite în lemn. Avându-i drept stră-strămoşi pe cucutenieni şi hamangieni cu inestimabila lor cultură, strămoşi pe tracii „…cei mai numeroşi după inzi şi cei mai viteji…” cum a menţionat marele Herodot, care au dat naştere mai multor popoare latine de astăzi, fiind alături de romani, care erau cei mai puternici şi mai civilizaţi ai timpului, şi de ce nu, avându-i pe Alexandru cel Bun, Mircea cel Bătrân, Ştefan cel Mare, 5 Mihai Viteazul ş.a., care au ştiut să înfrunte toate greutăţile apărute în calea reconstituirii moderne a Neamului, de ce am ajuns la o atare stare când parcă ne e ruşine să vorbim despre trecutul nostru multimilenar glorios, despre rădăcinile noastre adânci pornite poate de la facerea lumii? Indiscutabil, toate hoardele care au trecut peste noi – hunii şi goţii, longobarzii şi avarii, cumanii şi pecenegii, mai târziu slavii şi bulgarii, mai târziu tătaro-mongolii, turcii şi ruşii, au lăsat cicatrice adânci în sufletul basarabeanului, însă cea mai mare rană, în primul rând, sufletească au lăsat ultimele invazii ale ruşilor, care nu s-au limitat doar la ocuparea teritoriilor şi strângerea birurilor, cum au procedat turcii, ci au făcut tot posibilul, au folosit toate mijloacele, chiar şi cele mai perfide şi murdare, necreştineşti faţă de aproapele său (de aceeaşi credinţă) pentru a remodela sufletul basarabeanului după „chipul şi asemănarea lor” (de sălbatici). „...Peste noi de-a lungul veacurilor s-au turnat straturi de beton, de pământ, ca să se ascundă rădăcinile noas- tre. Cercetările arheologice se făceau la noi, săpându-se până la stratul corespunzător perioadei trecerii peste noi a slavilor, pentru a demonstra că provenim de la slavi...” menţionează dl Nicolae Dabija, academician al Academiei Române. Parţial le-a reuşit. De aceea avem astăzi atâţia români basarabeni, cărora le e ruşine să se numească români, cărora uneori le e ruşine să vorbească româneşte vorbind o limbă păsărească îmbibată cu rusisme şi calchieri, români basarabeni, în care s-au cuibărit cele mai proaste vicii ale ruşilor – patima către băuturile tari, curvia, lenevia, făţărnicia, duplicitatea (drept laudă de sine ruşii spun că trei evrei nu-l întrec pe rus sub aspectul duplicităţii) ş.m.a. metehne, care nu erau proprii strămoşilor noştri, chiar celor mai apropiaţi. Pe parcursul celor circa 200 de ani (cu mici întreruperi) ruşii l-au făcut pe basarabean să creadă că este urmaş al slavilor, că bunicii lui nu sunt Burebista, Decebal, Traian ci knejii Igor şi Vladimir, Alexandr Nevski apăruţi pe lume cu un mileniu mai târziu, că 6 în venele lui curge sânge de slav, că este inferior sub toate aspectele slavilor, că ruşii sunt o naţiune măreaţă, atribuindu-i toate calităţile, în special cele bune, pe care, chiar dacă le au, le-au împrumutat, în mare parte, de la popoarele, pe care le-au subjugat, sau le-au furat de la popoarele civilizate europene. I- au implantat basarabeanului psihologia sclavului, închinarea faţă de stăpânul mai superior. „...Avem talente, spirite măreţe, dar nu avem noroc de demnitari” cum ar spune Aurelian Silvestru prin gura minunaţilor săi elevi. Să fie oare acesta un blestem căzut pe capul acestei frânturi de neam cu o istorie atât de măreaţă şi cu un prezent atât de sumbru? Să încercăm să aflăm ce reprezintă această s(c)lavie basarabeană. Noţiunea de sclavie este una foarte complexă, cu o încărcătură polivalentă, polisemantică. Nu este numai o stare de totală dependenţă politică, socială și economică, în care este ținută o țară, o categorie socială, un individ. Este, în primul rând, lipsa libertăţilor spirituale şi morale. Conform DEX-ului limbii române există mai multe explicaţii ale stării de sclav. ILÓT în vechea Spartă - persoană care nu avea nici un fel de drepturi cetăţeneşti, om degradat, decăzut. PEDAGÓG (în antichitate) - sclav instruit care însoţea pe copiii stăpânului la şcoală şi îi ajuta la învăţătură. LIBÉRT - Sclav roman eliberat. SCLAVÍE - stare, de totală dependenţă politică, socială şi economică în care este ținută o ţară, o categorie socială, un individ. SCLAV - persoană lipsită de orice drepturi, aflată în proprietatea deplină a unui stăpân, persoană care satisface orbeşte şi servil voinţa altuia. STIGMÁT - urmă lăsată de ceva, urmă ruşinoasă, semn dezonorant, semn care se aplica (cu ajutorul unui fier roşu) pe corpul sclavilor sau al delincvenţilor (semn impregnat pe sufletul românilor unor basarabeni – n.n.). ODALÍSCĂ - sclavă în serviciul femeilor din haremul turcesc. LATRÓNES - denumire dată hoților, sclavilor fugari în Roma antică. SILENŢIÁR - sclav care avea însărcinarea de a păstra liniştea şi ordinea într-o casă romană. SÓSIE – sclav al lui 7 Amfitrion în piesele lui Plaut și Molière. ANAGNÓST - sclav însărcinat să facă lectură în timpul mesei sau al băii, să copieze manuscrise etc. HALÁICĂ - sclava unei dame nobile turceşti ş.a. Însă nici noţiunile prezentate mai sus nu redau completitudinea acestei stări complexe de s(c)lav. Prin ce termeni lingvistici poate fi caracterizată starea de s(c)lav a basarabeanului, care de iure este liber (formal de la 1991 încoace), dar de facto mai orbecăieşte încă în mrejele propriilor prejudecăţi şi rătăciri implantate adânc prin slavizarea ţaristă şi, ulterior, cea sovietică. De fapt la originea lor semantică noţiunile de „slav” şi „sclav” erau foarte apropiate. Se pare că numele de slav