60 De Ani De La Crearea Pcr Un Eveniment
Total Page：16
File Type：pdf, Size：1020Kb
60 DE ANI DE LA CREAREA P.C.R. UN EVENIMENT REMARCABIL lN VIAŢA ROMANIEI - MARELE CONGRES COMUNIST DIN MAI 1921 După o amplă şi fructuoasă pregătire, rezultat al clarificărilor de esenţă revoluţionară produse în întreaga noastră mişcare muncitorească, în rîndurile Partidului Socialist, deschiderea lucrărilor Congresului de constituire a Partidului Comunist Român a devenit fapt împlinit în dimi neaţa zilei de 8 mai 1921. Misiunea istorică a acestui congres era consfinţirea transformării Partidului Socialist în Partidul Comunist şi unificarea mişcării muncito reşti la scara României reîntregite. Partidul Comunist Român avea să fie un continuator direct, în noile condiţii, al partidului politic al clasei muncitoare făurit în 1893, avea să reprezinte o nouă fază a existenţei sale. „Partidul comunist, continuatorul direct al mişcării revoluţionare, socialiste, al partidului clasei muncitoare făurit in 1893 - sublinia tovarăşul Nicolae CeaUJŞescu - a dus mai departe şi a ridicat pe un plan superior, în noile condiţii ale dezvoltării României, lupta de eliberare socială şi naţională"'· Ordinea de zi a Congresului fusese făcută cunoscută încă la 5 martie 1921 în coloanele ziarului „Socialismul" şi cuprindea următoarele pro bleme: Raportul de activitate al Comitetului Executiv al Partidului So cialist; Raportul asupra afilierii la Internaţionala a III-a Comunistă şi asupra programului partidului; Dezbaterea proiectului de statut şi a programului agrar; Raportul dele,gaţiei Partidului Socialist care fusese în Rusia Sovietică; Dezbaterea unor rapoarte speciale în problemele presei şi propagandei, în chestiunea naţionalităţilor, mişcarea de tineret, mişcarea feminină etc. Multe dintre documente fuseseră deja pUiblicate în presa partidului astfel că delegaţii la congres aduceau pe lingă punctul lor de vedere şi pe cel al secţiunifor în numele şi din însărcinarea cărora participau la congres. Intrucit Clubul partidului din strada Sf. Ionică se afla încă sub semnul regimului excepţional introdus după greva generală din 1920 - fiind sigilat de autorită·ţi, - delegaţii şi invitaţii la Congres s-au pre zentat la redacţia ziarului „Socialismul" din s.trada Academiei unde 1 Nicolae Ceauşescu, Cuvîntare la adunarea festivă consacrată antversării a 80 de ani de la crearea partidului politic al clasei muncitoare din România, Bucu reşti, 1973, p. 28. www.muzeuzalau.ro / www.cimec.ro 12 Gh. I. Ioniţii fuseseră convocaţi. ln numele lor, o delegaţie s-a prezentat în dimineaţa aceleiaşi zile la Ministerul de Interne ·şi a cerut redeschiderea sediului din strada sf. Ionică, lucru ce nu a fost obţinut nici de această dată. In aceste împrejurări, Congresul şi-a deschis lucrările în sălile re dacţiei ziarului „Socialismul". Erau prezenţi delegaţi ai unui număr de 29 de secţiuni ale Partidului Socialist din ţară, membrii ai Comitetului Executiv, ai Comisiei Centrale de control, şi ai Comisiei Generale a Sindicatelor, doi delegaţi ai Comitetului Central al Tineretului, un dele gat al Federaţiei socialiste Prahova, un delegat al grupului parlamentar, un delegat al Comitetului Central Feminin, un delegat al Casei poporului, un delegat al ziarului „Socialismul", ş.a. La lucrările Congresului participau delegaţi ai secţiunilor partidului din Bucureşti, Arad, Alba-Iulia, Braşov, Buzău, Baia-Mare, Oradea, Timi şoara, Cluj, Craiova, Corabia, Constanţa, Făgăraş, Galaţi, Moreni, Lugoj, Ploieşti, Tulcea, Pirteşti, Tg. Mureş, Tr. Severin, Valea Mureşului, Valea Jiului, Silistra, Bazargic, Dej, Focşani, Că.lăraşi, Satu Mare, Teiuş, Ne hoiu, Cernăuţi, Cernavodă, Deda-Bistriţa, Chi,şinău, Oradea, Islaz-Brăila, Piatra-Neamţ etc. Circa 100 de invitaţi au completat numărul partici panţilor la congres. După cum rezultă din enumerarea centrelor de mai sus, Congresul constituia un forum al elementelor comuniste de ,pe întreg cuprinsul ţării, ceea ce atestă faptul că, în România, Partidul Comunist încă de la primul congres din mai 1921 era un partid către care se îndreptau gîn• durile ş~ speranţele revoluţionarilor de pretutindeni, din toate colţurile ţării. Compoziţia naţională, a delegaţilor la congres demonstrează la dndu-i că spre acest partid năzuiau deopotrivă comunişti români, ma ghiari, germani, sîrbi J?i de altă naţionalitate. Convingerea pe care cu toţii o aveau 'în faptul că, prin programul său, a.cesta era partidul care putea aduce deslegări atît problemei sociale cit şi celei naţionale, făcea ca pe coordonatele istorice ale acelui memorabil 1921 masa largă a oame nilor muncii - indiferent de naţionalitate - să susţină fără rezerve ideea transformării imediate a Partidului Socialist în PaI"tidul Comunist Român. In acelaşi timp, corespunzător compoziţiei sociale a secţiunilor par tidului, acestea erau reprezentate ,Ia congres de delegaţi muncitori, ţă rani, intelectuali, mici meseriaşi, mici întreprinzători, studenţi etc., ceea ce atestă baza largă de masă pe care s-a sprijinit Partidul Comunist Român încă de la primele sale începuturi. Şi din acest pun.ci de vedere se poate spune că in întreg peisajul polirtic al României acelor ani ni.ci un alt partid politic nu putea fi asemuit cu Partidul Comunist. Dacă adăugăm acestor două elemente pe cel ce exprima din punct de vedere numeric potenţialul ,partidului în.că la primele sale începuturi - aproxi mativ 45.000 de memrbri - avem trei componente de bază care au con tribuit la alarmarea cercurilor reacţionare şi la ~ndreptarea focului lor împotriva acelei forţe politice impresionante care-şi anunţa în a<!ele momente intrarea în viaţa .politică a României. Ţelurile revoluţionare www.muzeuzalau.ro / www.cimec.ro 60 de ani de la crearea P.C.R. 13 ale acestui partid, finalitatea tuturor obiectivelor sale de luptă, conver gînd spre răsturnarea regimului burghezo-moşieresc şi instaurarea pute rii poporului, at.f contribuit la amplificarea derutei, a panicii în rîndul cert"Urilor reacţionare ale bUTgheziei şi moşierimii care, lăsînd la o parte obiişnuitele lor contradicţii, şi-au dat m1na, căutînd soluţia înăbuşirii în faşă a noului partid. Pină a trece fa asalt ele au trebuit să facă cunoştinţă cu trepidanta dezbatere a ,primului congres al partidului. Printre delegaţii prezenţi la lucrările acestuia s-au numărat: Gheor ghe Cristescu, Dumitru Grofu, Gh. Gheorghe Niculescu-Mizil, Eufrosina Cotor, Theodor Iordăchescu, Dumitru Stoiculescu, Ştefan Benedict, Gheorghe Stoica, Ion Mirescu, Dumitru Ciumbrudean, Tiron Albani, Ca rol Bartha, Ludovic Maghiari, Eugen Rozvan, Alfred Rusch, Mihai Cruceanu, Marin Popa, Andrei Ionescu, Iacob Schasek, Dumitru Aricescu, Al. Dobrogeanu-Gherea, Constantin Mănescu, Marian Nicolae, Evan ghelie Stanef, Elek KoblCis, Carol Toth, Mihai Macavei, Elec Echwartz, Costa Stoef ş.a. In timpul :deplasării spre Capitală, unii delegaţi au fost arestaţi şi nu au mai putut ajunge la congres (Ioan Elena, Florea Dăescu ş.a.). Alţi militanţi de seamă, aiflîndu-se în emigraţie, unii fiind chiar condamnaţi de justiţia burgheză la moarte în contumacie, sau muncă silnică pentru activitatea lor revoluţionară nu au participat, de aseme nea, la Congres (A11'ecu Constantinescu, Mihail Gh. Bujor, Ghiţă Moscu, Al. Nicolau ş.a.). Nu au participat la congres nici alţi activişti de partid îndeaproape urmăriţi de autorităţi în acele momente, unii dintre ei chiar împiedicaţi fiind să, vină in Capitală (Peitre Constantinescu-Iaşi, Van ghele Becheanu, David Fabian, Leonte Fi!Lpescu, Elena Filipovici, Con stantin Popovici, Constantin Ivănwş, Iancu Olteanu, Gh. Vasilescu-Vasia, Gheorghe Tănase ş.a.). La deschiderea lucrărilor congresului, în sală se afJ.au posesorii unui număr de 540 de mandate reprezentind un număr de 45.086 membri ai Partidului Socialist2 • Intrucît unii delegaţi participau cu mandatul mai multor secţiuni, numărul total de mandate era mai mare <lecit cel al delegaţilor la congres. 380 de mandate erau imperative pentru afiliere necondiţionată la Internaţionala Comunistă, iar 78 erau pentru afiliere cu rezerve. Purtătorii unui număr de 82 de mandate primiseră de la secţiunile ce-i desemnaseră indicaţi.a de a se pronunţa în cadrul dezbate rilor in funcţie de clarificădle ce aveau să intervină. Deschizînd lucrările congTesului, Gheorghe Cristescu a procedat mai intîi la o aspră înfierare a măsurilor represive intreprinse de guvernul generalului Al. Averescu împotriva clasei muncitoare şi a organizaţiilor ei revoluţionare. S-a tret"Ut apoi la alegerea prezidiului :şi a organelor de lucru ale congresului. 2 Documente din istoria mişcării muncitore~ti din Rom4nia (1916-1921), Bu cureşti, 1966, p. 681. www.muzeuzalau.ro / www.cimec.ro 14 Gh. I. Ioniţă fotr-o atmosferă de .puternic entuziasm, a fost adoptat textul unui mesaj de salut adre6at Internaţionalei a III-a Comuniste, precum ~i un număr important de rezoluţii pe probleme majore ale mişcării revolu ţionare: „Pentru pace, contra războiului", „Pentru amne6tie", „Pentru cei B..nchlşi", „Contra cenzurii şi stării de asediu", „Pentru cei loviţi de grevă", „Pentru proletariatul rus". Cu aceasta, congresul urma să intre propriu-zis în ordinea de zi. Inainte de a se produce acest lucru însă, gruparea socialist-unitară, a prezentat o moţiune în care se cerea amînarea congresului pe mo.tiv că nu ar fi fost deplin rezolvate toate problemele organizatorico-politice ce se impuneau. Văzînd în această iniţiativă încă o încercare de împiede• care a lucrărilor congresului, cei care au luat cuvîntul au combătut-o cu energie. „Ne-am adunat să ,punem baza unei clădiri noi şi de aceea trebuie să se sfîrşească odată cu amînările"• - a spus unul dintre vor