Onisifor Ghibu Al
Total Page：16
File Type：pdf, Size：1020Kb
Mică enciclopedie de mari valori ridicate dintre români o piatră la temelia valorii fundamentale a românilor – prietenia 1 Texte şi citate esenţiale din: Simion Bărnuţiu Lucian Blaga Nicolae Dabija Mircea Eliade Eminescu Pantelimon Halipa Bogdan Petriceicu Haşdeu Nicolae Iorga Autorii: Panait Istrati Mircea Bărglăzan – M.Bărg. Octav Onicescu Mircea Borcilă – M.B. David Prodan † Liviu Botezan – L.B. Liviu Rebreanu Daniel Crudu - D.C. Nicu Steinhart Octavian Căpăţînă – O.C. I.D.Sîrbu Constantin Crăciun – C.C. Raoul Şorban Ioan Drăgan – I.D. Petre Ţuţea Ştefan Fay – Ş.F. A. D. Xenopol Silviu Gongonea – S.G. Ion Istrate – I.I. Vasile Lechinţan – V.L. Mircea Maliţa – M.M. Gheorghe Manolea – Gh.M. Florea Marin – F.M. Radu Munteanu – R.M. Gelu Neamţu – G.N. Ion Pop – I.P. Doru Radosav – D.R. Gabriela Roman – G.R. Octavia Stoichiţa-Comşa – O.S-C Corneliu Tarba – C.T. Mihai Taşca – M.T. Mircea Vaida-Voevod – M.V.V. Ioan Vădan – I.V. 2 Panteon Cultura şi arta Ştefan Odobleja Conducători Şcoala Ardeleană Octav Onicescu Simion Bărnuţiu Tudor Arghezi George Emil Palade Ionel I.C. Brătianu Lucian Blaga Nicolae Paulescu Carol I Constantin Brâncuşi Alexandru Proca Ioan Corvin Dimitrie Cantemir Ştefan Procopiu Alex. Ioan Cuza Ion Luca Caragiale Emil Racoviţă Pantelimon Halipa Mircea Eliade Nicolae Tesla Horea Mihai Eminescu Aurel Vlaicu Avram Iancu Bogdan P. Haşdeu Traian Vuia Inochentie Micu Clain Nicolae Iorga Mihai Viteazul Titu Maiorescu Ion Raţiu Constantin Noica Valori morale Constantin Stere David Prodan C-tin Brâncoveanu Andrei Şaguna Dumitru Stăniloae Gh. Calciu Dumitreasa Ştefan cel Mare I.D. Sîrbu Onisifor Ghibu Al. Vaida Voevod Liviu Rebreanu Grigore Ghica III Petre Ţuţea Paul Goma *** Emil Haţieganu Pileati moderni Ştiinţa şi arta Panait Istrati *** Victor Babeş Iuliu Maniu Arhitectura Janos Bolyai Nicu Steinhart Bisericile din lemn Henri Coandă Rezistenţa Ornamentica Gogu Constantinescu Anticomunistă: Pictura Corad Haas Gavrilă Mihali Scluptura Ştefan Lupaşcu Mihai Moroşanu *** Augustin Maior Ion Vasilenco Ţăranul român Ştefania Mărăcineanu Elisabeta Rizea Herman Oberth Mircea Vulcănescu 3 Notă Scopul acestei mici „enciclopedii” este de a restaura valoarea, de a oferi modele, de a da seamă de marii oameni născuţi printre români, de a pune o piatra la temelia unui principiu din viaţa unui popor, poziţionat în calea tuturor intereselor. Acolo unde am găsit texte, despre oamenii de seamă selectaţi, provenind de la valori certe precum: Eliade, Eminescu, Noica, Halipa, Iorga, Istrati, Prodan, Rebreanu, Ţuţea, le-am utilizat. Ne-am folosit de părerile marilor noştri oameni de cultură, citându-i adesea. Fie că s-a mers sistematic pe descrierea personalităţii şi operei, fie că nu, autorii au dorit să evidenţieze chintesenţele. De exemplu, la Emil Racoviţă am preferat un text de Eliade, care vede dincolo, în adâncurile cercetărilor întemeietorului speologiei, în locul calchierii unor informaţii „standard”. Fiecare autor a avut libertatea de a gândi şi propune textul care i s-a părut cel mai potrivit, chiar dacă astfel s-a ajuns la texte inegale ca lungime, structură sau organizare. În ceea ce ne priveşte, am urmărit ansamblu, în care amănuntul se subsumează întregului. Unele personalităţi „necunoscute” sau relativ puţin cunoscute au spaţii generoase în volum, de exemplu Ştefania Mărăcineanu - descoperitoarea radioactivităţii artificiale - nici nu apare în ultimul Dicţionar Enciclopedic în care despre Augustin Maior se copiază propoziţii fără sens astăzi iar Nicolae Tesla nu figurează cu principala sa invenţie - curentul alternativ! Nu toate greutăţile au fost surmontate deoarece anumite fenomene istorice nu sunt fundamentate încă documentar, alte procese sunt în curs de reevaluare după perioada comunistă. Anumite personalităţi beneficiază doar de o literatură hagiografică, nu au apărut încă sintezele. Am operat, totuşi, o deschidere care, poate, va rodi într-o lume mai tânără. Cele 70 de valori aparţin următoarelor categorii: ştiinţă şi tehnică, cultură şi artă, valori morale şi lideri. Am adus astfel în atenţia cititorului atât creatorii din artă, cultură sau ştiinţă cât şi caracterele care au marcat istoria românească (Brâncoveanu, Grigore Ghica III, corifeii şcolii Ardelene, Eminescu, Vulcănescu, Maniu, O.Ghibu, E.Haţiegau, Ţuţea, Goma, Elisabeta Rizea, Calciu Dumitreasa, Steinhart, I.D.Sîrbu, Pantelomon Halipa, Istrati, A.Vaida- Voevod, oamenii fenomenului rezistenţei din munţi şi antisovietice de peste Prut. Prezenta enciclopedie preia o parte din textele de prezentare ale personalităţilor din proiectul virtual „Mari Valori Româneşti” (http://creatori.ro). Acel proiect a început ca o reacţie la un produs îndoielnic, ca formă şi conţinut, care trebuia să evidenţieze marii români în concepţia contemporanilor. Am introdus criterii şi rigoare: am selectat personalităţile care se supun votului, am exclus criteriile politice, am propus un sistem de vot multiplu care să înlăture pe cât posibil subiectivismele, am restricţionat posibilitatea votului fraudulos. În fine, rezultatul e cu totul şi cu totul altul decât cel stabilit în proiectul anterior, realizat pe bani publici. Un fir străbate întrega construcţie: marea creaţie anonimă, şlefuită multe milenii – formele precreştine esenţializate şi abstractizate geometric, gândul lui Blaga, care aşteaptă creatori culţi pentru valorificare, creatori care să-i continue pe Eminescu, Blaga, Enescu, Brâncuşi, Noica ... Octavian Căpăţînă 4 Şcoala Ardeleană Ce-i mâna, ce-i întărea, ce-i întărâta? Numai credinţa singură. O credinţă cum nu se mai găseşte decât în faptele apostolilor. din „Gândirea românească în Transilvania, în secolul al XVII-lea", de Lucian Blaga Samoil Micu Clain s-a născut la Sadu (judeţul Sibiu) în 1745, un an după izgonirea unchiului său Inochentie din scaunul vlădicesc. A scris, multe lucrări, dintre care amintim: „Gramatica”, „Aritmetica”, „Logica”, „Metafizica”, „Legile fireşti”, „Canoanele tuturor săboarelor în beserica Răsăritului”, „Învăţăturile Sf. Ciril de la Ierusalim”, „Învăţăturile lui Toma de la Kempis”, „Viaţa şi fabulele lui Isop”, „Cuvintele ale Sf. Ioan Gură de Aur”, „Istoria schismei între besearica Răsăritului şi a Apusului”, „Teologia moralicească”, „Istoria, lucrurile şi întâmplările Românilor pe scurt aşezată”; a tradus „Biblia” din greceşte; a adunat materialul pentru „Elementa linguae Daco-Romanae sive Valachicae” completată de Gheorghe Şincai. „...poate cel mai harnic tălmăcitor pe care l-a cunoscut literatura noastră, a dovedit, precum vom vedea, prin traducerile sale, un simţ cu totul excepţional pentru genuitatea limbii româneşti. În general el s-a alipit în scrierile sale graiului vorbit cu o dragoste pătimaşă, în stare prin puterea ei să-l ferească de toate acele ciudate păcate împotriva naturii, de care pe bună dreptate pot fi învinuiţi latiniştii de mai târziu. ... Eforturile lui Samoil Clain merg spre întemeierea unui grai filozofic românesc, a unui grai ce nu se mulţumeşte cu asimilarea neologistică, ci încearcă să regândească lucrurile, filozofic, pătrunzând până la rădăcinile proprii graiului nostru. ... El nu va folosi neologismul decât atunci când pentru redarea unui termen nu se găsea în limba românească vorbită de popor nici un echivalent. ” Gheorghe Şincai s-a născut la Sămşud (judeţul Mureş), în 1754. În 1774 predă la Blaj retorica şi poetica. În 1779, împreună cu Petru Maior, îşi ia la Roma titlu de doctor în filozofie şi teologie. A scris, între multe altele şi „Chronica românilor şi a mai multor neamuri" despre care un cenzor al vremii, alarmat, scria: „Cartea e demnă de foc şi autorul de furci (Opus igne, author patibulo digni)"! „Luciditatea, cu care Şincai ţine să pună, uneori, în lumină, tendinţele de exploatare, ce rânjesc de sub pretexte spirituale, este impresionantă prin incoruptibilitatea ei. ... La anul 1601 al Cronicii, Şincai scrie: <<Dosithei, patriarhul Ierusalimului venise în Ardeal la Braşov, cât să ceară milă de la creştini, 5 cât să-şi vândă indulginţele sau iertările de păcate, de care şi tatăl meu Ioan Şincai îşi cumpărase una cu 40 de lei, ca să i se pună pe piept când se va asturca, dară eu n-am lăsat să i se pună, bine ştiind că darul lui Dumnezeu nu se poate vinde pe banii.>> ... Nu odată Şincai arată în Cronica sa cât de lumeşti au fost interesele, de care s-au lăsat îndrumaţi creştinii în cursul veacurilor. <<Creştinii în timpurile de acum (1236) se mânca unul pe altul, şi aceasta o făcea din îndemnul arhiereilor celor mari, carii numai întru aceea se sârguia, că să-şi lăţească domniile, iar nu adevărul, nici credinţa şi dragostea creştinească>>. Nu găsim în sufletul lui Şincai nimic din acel “fanatism” al unora dintre intelectuali români de mai târziu uniţi cu biserica Romei. El, unitul, îşi păstrează obiectivitatea chiar şi în chestiunile istorice, care pentru o conştiinţă catolică erau dintre cele mai delicate. ... Oportunitatea formelor instituţionale ale confesiunilor bisericeşti Şincai o aprecia în perspectiva politică. ... Scriind bunăoară despre unirea românilor din sudul Dunării cu Patriarhia Romei sub domnia lui Ioniţă (la 1201), Şincai îşi exprimă regretul că românii din sudul Dunării n-au rămas uniţi cu biserica Romei, căci prin aceasta ei ar fi fost mai apăraţi ca naţionalitate ...” . Petru Maior s-a născut la Căpuşul de Câmpie (judeţul Mureş), în 1761. În 1774 pleacă la Roma unde îşi ia doctoratul în filozofie şi teologie (1779). A scris, între multe altele şi „Învăţătura firească pentru surparea superstiţiei norodului” şi cartea de drept bisericesc „Procanonul”. „Maior trece numaidecât la