Nr. 111 MAI

Fondatã: 1998 Anul XIII 2011 REVISTÃ DE CULTUERÃ EDITATLÃ DE ASOCIAÞINA CULTURAULÃ „ACALDEMIA RURALÃ ELANUL“ DIN GIURCANI, COMUNA GÃGEªTI, JUDEÞUL VASLUI Primãvara de peste Prut Dan RAVARU

În mod paradoxal, Basarabia, ultimul teritoriu românesc nepotul sãu, Bantaº-Kamenski, a pus bazele Universitãþii din supus unei ocupaþii strãine, ocupaþie care a durat ºi cel mai Moscova. Din 1812 s-a trecut treptat, dar rapid, la lichidarea a tot puþin, a cunoscut cea mai agresivã formã de deznaþionalizare, ceeace însemna culturã româneascã între Prut ºi Nistru. Toate prelungitã pânã în zilele noastre. Maghiarii au pãtruns în valorile intelectuale de aici au fost obligate sã se exprime, cu Transilvania din secolul al X-lea, Bucovina a fost inclusã în puþine excepþii, doar în limba rusã, integrându-se în ºi ilustrând Imperiul habsurgic între 1775-1777, spaþiul dintre Nistru ºi Prut cultura respectivã. Un singur exemplu: din familia lui Gheorghiþã a fost ocupat de Rusia în 1812. Peste tot românii au suferit Spãtarul („mecinik”, pe ruseºte), refugiat aici cu Dimitrie nedreptãþi, cel mai mult, însã, prioritar social ºi cultural, în Cantemir, s-a ivit peste timp savantul rus de reputaþie mondialã Basarabia. Mecinikov. Cu toate piedicile puse, cu toate interdicþiile, spiritul Învãþãmântul dintre 1948-1965 cu prelungirile sale din românesc va triumfa ºi aici, de la Bogdan Petriceicu-Haºdeu punct de vedere al mentalitãþii cadrelor didactice, transmisã pânã la Georges de Bothezat, basarabeanul cu mari merite elevilor, a impus unele prejudecãþi majore. De exemplu ideea cã tehnice în dezvoltarea aviaþiei. Intelectualii s-au dovedit o Habsburgii doreau deznaþionalizarea românilor.Ei doreau, din adevãratã sare a pãmântului în impunerea ideii naþionale, de la contra, dezvoltarea fiecãrei naþionalitãþi, cu condiþia supunerii Pan Halippa, Ion Inculeþ, Alexei Mateevici, P.V. ªtefãnucã pânã depline cãtre împãrat. De altfel, germanii austrieci erau prea la izvoditorii primãverii basarabene de astãzi. puþini ca sã poatã asimila numeroasele etnii din imperiu. Este Din nefericire, românismul de peste Prut se manifestã semnificativ faptul cã în Transilvania, numai în secolul al XVIII- plenar ºi în ceea ce este mai întristãtor pentru neamul nostru, lea, în timpul responsabilitãþilor lui Gheorghe ªincai, au fost dezbinarea care duce la adevãrate lupte fratricide, spre marea înfiinþate 300 de ºcoli româneºti...Aceeaºi situaþie în Bucovina, bucurie a ruºilor ºi a rusificaþilor. Într-un numãr recent al revistei care a aparþinut, tot timpul, direct de Viena. La Cernãuþi exista o „Literatura ºi arta”, care apare la Chiºinãu ºi se intituleazã Operã apreciatã pe plan european ºi o valoroasã Universitate, „publicaþie de limbã românã”, Romeo ªcerbinã semneazã tristul de unde orgolioasele autoproclamãri de „mica Vienã” sau „micul text „Durerea dezbinãtii”, din care citãm: „S-au format sindicate Heidelberg”. Problema încercãrilor de deznaþionalizare a alternative, uniuni de creaþie alternative, pânã ºi scriitorii, românilor din Transilvania s-a pus numai dinspre maghiari, mai speranþa noastrã de zi cu zi, s-au divizat, ciondãnindu-se, ales dupã 1867, când a fost proclamatã Austro-Ungaria. bârfindu-se, lãsând poporul nostru dezbinat, fãrã o razã de Cu totul altfel au stat lucrurile în Basarabia cotropitã de luminã... Se vine la bustul lui Grigore Vieru pe ascuns, la ore ruºi. Deºi moldovenii au contribuit esenþial la dezvoltarea diferite. Mai recent, Ziua Internaþionalã a Poeziei a fost culturalã a Rusiei, nerecunoºtinþa slavã a fost zdrobitoare. Nu sãrbãtoritã separat. Dezbinarea a devenit forma principalã de au þinut cont cã drumul spre China a fost deschis de Milescu existenþã a basarabenilor, a clasei noastre politice. Primãvara Spãtarul, cã Dimitrie Cantemir a înnoit viaþa culturalã, fiul sãu este asociatã cu Speranþa, cu Reînvierea! Sã nu le pierdem!” Antioh Cantemir a fundamentat literatura rusã modernã, iar - continuare în pagina 2 - Mihai Dimitrie Sturdza: cronicarul lumii pierdute*

Lucian-Valeriu LEFTER

Uitate vremuri ºi pierdute lumi de odinioarã, nostalgice chipuri ºi imagini sunt risipite pe drumul veacurilor trecute. Urmaº al marilor boieri ºi domni ai Þãrii Moldovei, Mihai Dim. Sturdza zideºte, aidoma strãmoºilor sãi, ctitorie pentru neuitare, pentru ca sã se ºtie, însã nu din piatrã ci din cuvinte nepieritoare. ªiruri de oameni ºi fapte sunt zugrãvite în zilele de glorie ºi în umbra decadenþei. Imaginea lumii pierdute rãzbate din întâlnirea cu martorii acelei epoci cu rânduieli uitate. Au povestit istoria neamului lor celor care aveau urechi sã audã, Mihai Dim. Sturdza fiind între aceºtia un cronicar al semenilor sãi, descendenþi ai ctitorilor de þarã, cei care, atunci, în vremuri crepusculare, trebuiau sã piarã sub tãvãlugul nimicitor al celor fãrã de þarã. * - continuare în pagina 8 - Nr. 111 - mai 2011 ELANUL Primãvara de peste Prut - urmare din pagina 1 -

Într-adevãr, nu trebuie pierdute, mai ales acum, în preajma copleºeºte cu revãrsarea sufleteascã, plinã de lirism ºi alegerilor. Trecând peste bâlciul electoral, aidoma celui din impresionantã sinceritate din textul „Chemarea Prutului”, care România, trebuie sã ne bucurãm sufletul cã, indiferent de ar merita reprodus în întregime, aºa cum o dovedeºte vrajbele trecãtoare, între intelectuali – care rãmân cei mai buni fragmentul de mai jos, zugrãvind impactul afectiv al trecerii dintre cei mai buni basarabeni – musteºte cu orice prilej ideea Prutului: „Acolo totul e român, ºi cerul e mai român ca în Unirii cu România. Din pãcate, sondajele privind atitudinea faþã Basarabia, ºi apa e mai românã decât în partea stângã a de Unire ne oferã doar procentaje seci, nu calitatea umanã a Prutului, chiar ºi codrii suspinã mai româneºte sub creasta celor pro sau contra. În numãrul amintit, Nicolae Dabija gãseºte munþilor ce pãzesc hotarele. Mã gândeam atunci: Ce-ar fi sã qaceastã idee generoasã ºi în jocurile copiilor: „Cine nu-i mutãm munþii în Basarabia, sau...mãcar sã mutãm Basarabia în mâncat de rele/ Nu ºtie-a cânta cu jale/ Când mã uit printre munþi?...atunci vom fi ºi noi acasã, ºi munþii acasã, atunci noi nuiele/ Peste Prut la nemurele” ºi, dupã alte citate vom fi români români, nu doar în suflet, ci din talpã pânã-n asemãnãtoare, conchide: „În jocurile copiilor Basarabiei, pe creºtet, vom fi cu adevãrat copii ai neamului românesc.” care aceºtia le transmit de sute de ani ca pe o ºtafetã, de la o Puritatea acestei mãrturisiri de credinþã lumineazã cu cele generaþie de copii la alta, ca ºi în cancelariile lui Dumnezeu, mai nobile raze ºi înfrumuseþeazã tot ce se aflã dincolo ºi hãrþile sunt cele mai vechi. ªi cele mai adevãrate.” dincoace de Prut. Un copil mai mare, tânãra Diona Ungureanu, ne

SCHITURI ªI BISERICI DE PE VALEA RACOVEI

Înaintea creºtinismului, din enumerarea descoperirilor pãcat (peceatum), pãrinte (parens, parentem), a lãuda (pe arheologice am vãzut cã, iniþial, pe actualul teritoriu al Moldovei Dumnezeu, din laudo, are), a cânta (lui Dumnezeu, din canto, au dominat cultele htonice, adicã cele închinate divinitãþilor are), a priveghea (pervigilo, are), a se ruga (rogo, are), subpãmântene. În religia vechilor europeni, practicatã ºi de rugãciune (rogatio, onem), a toca (tocco, are), tâmplã purtãtorii culturii Cucuteni, în centrul adoraþiei religioase se afla (templum), sânt (pentru sfânt din sanctus, pãstrat în numirile Marea Zeiþã care întruchipa fertilitatea ºi rodnicia pãmântului ºi populare ale unor sãrbãtori: Sãntion, Sântoader, Sângiorgiu, a tuturor fiinþelor. Cultul se desfãºura probabil în lãcaºuri, parte Sânpetru, Sãmâdru, Sânnicoarã, Sântãmãrie" (1). la suprafaþã, parte subpãmântene. Venirea populaþiilor Din denumirile de sfinþi citate mai sus deducem cã a indoeuropene a însemnat ºi înfrângerea vechilor zeitãþi htonice existat un prim strat de onomasticã de origine latinã: Ioan ale pãmântului, ºi impunerea acelora noi, uraniene, ale soarelui (Ioannes), Nicoarã (Nicolaus), Vãsâi (Vasile), Giurgiu ºi cerului senin. Dacã cei mai vechi locuitori considerau în prim (Georgius), Udrea (Andreus), care a urmat legile fonetice ale plan femininul, luna, noaptea, umedul, indoeuropenii vor limbii latine. Mai târziu peste acest strat au apãrut termenii preaslãvi principiul masculin, soarele, lumina zilei, etc. calendaristici din greacã ºi slavã care au determinat numele Carpii, ca ºi celelalte ramuri ale geto-dacilor, aveau o actuale: Ion, Nicolae, Vasile, Gheorghe, Andrei. religie profund spiritualizatã care determina în mod firesc o Remarcabil este faptul cã de la începuturile sale, înaltã þinutã moralã. Credinþa în nemurirea sufletului constituia creºtinismul daco-român a cãpãtat un prestigiu prin un imbold în luptã fiind totodatã un model pentru existenþa reprezentanþi valoroºi care s-au impus în întreaga Europã de cotidianã. Natura religiei geto-dacice a constituit un teren atunci: "Am fost puºi în circulaþie europeanã prin opere scrise în extrem de fertil pentru rãspândirea creºtinismului. Cei dintâi limba latinã de oameni ca Niceta de Remesiana, Ioan Casian, purtãtori ai noii religii au fost foarte probabil creºtini fugiþi din Ioan-episcop de Tomis, Ioan Macsenþiu, Dionisie cel Mic, ºi Imperiul Roman, datoritã persecuþiilor ºi care au gãsit deplinã diverºi cãlugãri "sciþi" (cel puþin irei cu numele Ioan), aºa cum, în ospitalitate în mijlocul dacilor liberi care populau ºi Valea acelaºi timp, viitorul popor francez intra în aceeaºi circulaþie Racovei. Creºtinismul românesc s-a constituit iniþial sub europeanã, cu aceeaºi limbã, prin Ilarie de Poitiers, Martin ºi influenþã romanã, dovada cea mai deplinã în acest sens fiind Grigorie de Tours,-Sulpiciu Sever, etc, poporul italian prin limba românã, în care termenii de bazã referitori la religie sunt episcopi ca Ambrozie ºi scriitori ca: Rufin, Eronim, Paulin de de origine latinã. Nu numai cã românii au preluat termenii din Nola, iar poporul spaniol prin Predenþiu, Isidor de Sevilla, etc. " latinã, dar i-au ºi transmis mai departe popoarelor slave. De (2). exemplu, Crãciun (creationem), colindã (calendae), Rusalii Am dat citatul de mai sus pentru a sublinia strãlucitele (Rosalia), au trecut de la români la slavi ºi la maghiari. Cei mai începuturi ale creºtinismului românesc în hainã latinã. Din numeroºi termeni creºtini au trecut în românã direct din latinã: pãcate, datoritã unor interese ale Bizanþului, românilor li s-a "în chip deosebit remarcam cuvântul creºtin - aromân ºi impus în secolele urmãtoare limba slavonã în Bisericã, ceea ce megleno-român, cristin - derivai din forma latinã vulgarã a avut efecte nefaste asupra evoluþiei religioase. Slujba nu era chrestianus, nume sub care erau desemnaþi adepþii noii credinþe înþeleasã de credincioºi, de multe ori nici de cei care rosteau - care, la rândul lui provenea din Chrestus sau Crestus, cum era cuvinte învãþate pe de rost, reproducându-le mecanic în cadrul numit Mântuitorul în latina vulgarã. Verbul a boteza (respectiv slujbei iarã sã le pãtrundã sensurile profunde. De aici, apariþia a substantivul botez) provine din latinescul Baptizo, la rândul lui ceea ce numim "creºtinism popular", adicã o înþelegere aparte a luat din grecescul baptiro — cufund în apã. Tot de origine latinã religiei specificã poporului român care include ºi pãstrarea unor sunt termenii de mai jos: a ajuna (din adjuno, are), altar (altare), credinþe mai vechi. La început nu a existat la români o ierarhie cer (caelum), a crede (credo, ere), a se închina (inclino, are), religioasã propriu-zisã, dar cu timpul, preoþii aleºi de obºte au înger (angelus), a jura (juro, are), nun (nunnus), nuntã (nuntiae), început sã fie sfinþiþi de Biserica Ortodoxã din sudul Dunãrii. De 2 ELANUL Nr. 111 - mai 2011 aceea probabil papii de la Roma se arãtau îngrijoraþi de acei fapt o altã veche aºezare a schitului Mãlinesti (10). Menþionãm episcopi schismatici care stânjeneau activitatea Episcopiei ºi apartenenþa ieremonahului Nicodim la neamul Hudici care era catolice a Milcoviei situatã undeva prin preajma Focºanilor. foarte bine cunoscut pe Valea Tutovei. Trecutul schitului este Astfel de "episcopi" au slujit probabil ºi pe Valea Racovei. Dupã ilustrat ºi de "un picior de piatrã care marcheazã locul unde a anul 1400 odatã cu instituirea unei ierarhii bisericeºti oficiale în fost o sfântã masã de la o bisericã mai veche, morminte vechi, Moldova, au apãrut ºi aici preoþi recunoscuþi de cãpeteniile pietre roase, pe una dintre ele fiind o inscripþie despre bisericeºti superioare ºi slujind în anume lãcaºuri de cult. Constantin Palade cu data de 16 septembrie 1787. (11). Dintre Din secolul al XV-lea cunoaºtem deja numele unor preoþi cãrþile vechi ºi inscripþii, obiective se fac urmãtoarele ºi cãlugãri din aceastã parte a þãrii. Mai întâi, popa Bãilã care a menþionãri: un "Pevecernicer" manuscris de la mãnãstirea fost totodatã un important stãpân de pãmânt ºi de sate, aºa cum Floreºti cu o însemnare din 1785: un "Triodion" tipãrit la îl întâlnim mai târziu tot pe Valea Racovei pe popa Gheorghe din Bucureºti în 1795 cu o inscripþie privind donarea sa pentru Vaslui "preotul cel domnesc ". schitul Gârceni la 1796; diverse tipãrituri din 1826, 1834, 1836 La 1574, la Luceºti ºi Coºeºti era binecunoscut popa pe care apar inscripþii cu denumirea schitului Mãlinesti; un chivot Cristea, iar în 1587, la Pungeºti, mai multe documente sunt ºi o cruce din 1850; Deasupra intrãrii în bisericã este sãpatã în semnate de cãlugãrul Ioanichie. La fel se întâmpla la 1604 în lemn inscripþia "1826 aprilie 30 Gheorghe I. Toader" (12). Viaþa Bãileºti, de data aceasta fiind vorba de popa Nechifor. în filele monahalã a schitului Mãlinesti este mai bine cunoscutã de la documentelor mai întâlnim ºi alte nume de preoþi: Vasile, începutul secolului al XlX-lea. În jurul bisericii sale de lemn a Conaca, Calistru, conducãtori ai mãnãstirilor ca egumenul existat o aºezare de cãlugãri pânã la momentul secularizãrii Zaharia, egumenul Pamvo, arhimandritul Ioasa (cu reºedinþa la când s-a desfiinþat. Schitul a fost reînfiinþat în 1929 la stãruinþele Floreºti, dar desfãºurându-ºi activitatea pe Valea Racovei, episcopului lacov Antonovici ºi ale mareºalului Prezan, de data arhimandritul Atanasie Racoviþã care în 1798 pãstorea la schitul aceasta fiind organizat ca un schit de cãlugãriþe. În 1934 stareþã Hârsova. Remarcabilã este ºi prezenþa unei cãlugãriþe, era Antuzan Gheorghiu, duhovnic - arhimandritul Serafim Mitrofana, care face danii de pãmânt. Sã mai amintim pe Cristescu, economã - Aglaia Tansãu, iar secretarã Mãria Vizitiu, pãrintele Calistru de la Gârceni din 1797, pe preotul Ardare din având în pãstorire 15 monahii (13). Pentru anul urmãtor, 1935, Curseºti (1816). În documente apar ºi alþi slujitori ai bisericii ca avem date mai amãnunþite care ne oferã o imagine asupra Mihai Diaconii (Fereºti, 1667), diaconul Vasile Hulpe (Baboºeni, structurilor de vârstã ale celor care populau schitul: 1789), diaconul Ichim (Toporãºti, 1805). Organizarea bisericeascã în Moldova cunoaºte o etapã Numele Vârsta Anul venirii Statutul deosebitã în timpul lui Constantin Nicolae Vodã Mavrocordat Mãcarie Buzã 49 ani 1919 ieromonah care la 1742 stabileºte "Ponturile religioase". Acestea aveau în Migdonia Buzilã 40 ani 1919 stareþã vedere, pe lângã mãsluirile administrative ºi unele privind Magdalina Viziteu 35 ani 1918 secretarã sporirea culturii teologice a clerului. Era vorba de 48 de ponturi, Glafira Tanºanu 32 ani 1930 sorã 24 catihezice ºi 24 administrative. Astfel, se mai specifica Miropia Andrieº 36 ani 1929 sorã referitor la gradul de pregãtire al feþelor bisericeºti care pãrea sã Evghenia Filip 31 ani 1935 sorã lase mult de dorit "câþi preoþi ºi diaconi nu vor ºti carte, sã fie Tecla Talpu 30 ani 1930 sorã trimiºi (la Iaºi)" sã înveþe carte. (4) în aceste ponturi sunt Agaftenia Buzilã 30 ani 1931 sorã preconizate mãsuri de ordin moral (sã opreascã a þine muiare Epraxia Balaban 70 ani 1931 sorã posadnicã ...þiitoare), unele referitoare la obiceiurile populare, în Achlina Fânaru 62 ani 1931 sorã speþã priveghiul (sã nu îngãduie jocurile la mort), dar ceea ce mi Marina Filip 85 ani 1931 sorã se pare mai important, se instituie obligaþia construirii de biserici Magdizia Bãlãuþã 36 ani 1936 sorã de cãtre boierul satului sau de cãtre rãzeºi. Numãrul preoþilor ºi Natalia Samson 20 ani 1932 sorã diaconilor era destul de mare, aºa cum apare în statistici, Ruxanda Renghiuc 15 ani 1933 sorã probabil, însã, uneori apartenenþa la cler era numai aparentã Ioana Renghiuc 13 ani 1933 sorã fiind vorba de scutirile de care se bucurau aceºtia. Pare ciudat Elena Darie 21 ani 1933 sorã ca la un numãr de 111 familii, câte sunt semnalate pentru o Ganofirã David 27 ani 1934 sorã grupare de sate de pe Valea Racovei, sã aparã 13 preoþi ºi Ecaterina Andrieº 21 ani 1933 sorã (14) diaconi sau pentru satele Ivãneºti ºi Hârsova, la 49 de familii sã Onomastica surorilor ne sugereazã cã majoritatea erau existe 4 preoþi. (6) originare din judeþul Vaslui, chiar din localitãþi apropiate de Valea Racovei a cunoscut o bogatã viaþã monahalã. Într- Mãlineºti. De asemenea multe dintre ele se înrudeau: apar douã un perimetru relativ restrâns vom întâlni mai multe lãcaºuri surori (probabil) Andria, douã Buzilã, douã Filip, douã Benghiuc. mãnãstireºti: Mãlinesti, Armãºoia, Golgota (Gologofta), În legãturã cu anul venirii este evidentã reactivarea schitului Hârsova, care vor fi ataºate mãnãstirii Floreºti ºi închinate apoi dupã 1929. mãnãstirii Esfigmen de la muntele Athos.(7) Un tablou semnificativ al vieþii monahale pânã la quasi - În prezentarea parohiilor de pe Valea Racovei am plecat desfiinþarea sa din 1948 ne oferã lucrarea citatã despre de la situaþia existentã în 1948 când s-a fãcut o prezentare proistosiile din eparhia Huºilor. La data respectivã structura amãnunþitã a acestora laolaltã cu datele istorice cunoscute pe celor care slujeau ºi vieþuiau la schitul Mãlineºti era urmãtoarea: atunci (8). Vom începe cu schitul Mãlinesti situat la limita dintre comunele Gârceni ºi Bãceºti într-un peisaj excepþional de Numele Data Data Statutul frumos. În zonã circulã mai multe legende privind întemeierea ºi naºterii cãlugãririi vechimea acestui aºezãmânt, ele începând bineînþeles de la Macarie Buzã 1888 1921 ieromonah ªtefan cel Mare. Schitul ar fi fost mutat de mai multe ori, ar fi Cozma Vânau 1867 1910 monah existat iniþial la "Scaune", acolo unde a stat ªtefan Cel Mare Migdonia Buzilã 1900 1923 monahie când a condus bãtãlia de la Racova ºi unde a împãrþit rãsplãþile Arsenia Vasilache 1900 1918 monahie dupã bãtãlie (9). De fapt, la origine, Mãlineºtii au fost o ctitorie Zenaida Costãchescu 1883 1900 monahie specific rãzãºeascã ºi a cãlugãrilor. Pe un "Penticostarion" Mapdalena Viziteu 1901 1941 monahie tipãrit la Iaºi în 1753, ieremonahul Nicodim afirmã ca a dãruit Tecla Talãu 1905 1941 monahie cartea ctitoriei sale Gârceni-Tutova la 1762, la Gârceni fiind de Miropia Andrieº 1882 1920 monahie 3 Nr. 111 - mai 2011 ELANUL Filoteia Darie 1916 1947 monahie hramul "Sfântul Nicolae", biserica a fost reparatã în mai multe Ambrosia David 1907 1948 monahie rânduri în 1821, 1921, 1932. Curtea de o jumãtate de hectar era Isidora Morariu 1908 1945 monahie folositã ºi drept cimitir al satului. Pregãtirea slujitorilor cultului, Zaneta Motoc 1883 1925 monahie preotul Ioan Dumbravã ºi cântãreþul Constantin Gheorghiu era Glafira Tãnsanu 1903 1931 monahie aceeaºi ca ºi la Dumbrãveni. Enoriaºii numãrau 365 de familii cu Evghenia Filip 1906 1931 monahie 1678 de suflete. Ca o noutate, menþionãm existenþa unei Agaftonia Buzilã 1905 1931 monahie biblioteci parohiale cuprinzând 132 de volume (20). Magnizia Bãlãuþã 1895 1931 monahie Parohia Trohan era extinsã pe mai multe localitãþi, având Ioana Renghiuc 1925 — sorã 318 familii ºi 1328 de suflete: satul Trohan cu 136 de familii, 620 Ruxanda Renghiuc 1923 — sorã de suflete; Racova - Slobozia cu 138 familii, 594 suflete; Mãria Darie 1928 — sorã Racoviþa 44 familii, 144 suflete. Biserica de lemn din Trohan a Emilia Bãlan 1922 — sorã fost construitã în anul 1824, ctitor fiind Teodor Vrabie ºi mai mulþi Mãria Horobeþ 1921 — sorã rãzeºi. Pe 20 octombrie 1940, în urma unor reparaþii generale Adela Picioroagã 1923 — sorã executate dupã indicaþiile Comisiei Monumentelor Istorice, Adina Spumã 1923 — sorã biserica a fost sfinþitã din nou. Ea avea în proprietate 15 hectare Ecaterina Bernevic 1923 — sorã de culturi agricole, 12 dintre ele prin legea de la 1864, celelalte Mãria Ninu 1925 — sorã fiind donate. Hramul era "Adormirea Maicii Domnului", iar alãturi Dumitra Iancu 1914 — sorã de Teodor Vrabie, pomelnicele mai amintesc neamurile de Ana Bahnariu 1927 — sorã rãzeºi ale Popeºtilor, Vintileºtilor ºi Armenilor. În localitatea Teodora Bantaº 1926 — Racova se afla biserica filialã cu hramul "Sfântul Neculai", sorã clãditã din bârne la 1802 de cãtre Todiraºcu Arman, împreunã cu Soltana Iov 1899 — sorã (15) familiile Manoilescu ºi Cucuoranu. Preotul paroh Anton Tabloul de mai sus al popularii schitului denotã un Diaconiþã era licenþiat în teologie, având rangul de sachelar, iar adevãrat reviriment monahal în perioada de dupã rãzboi prin cântãreþul Vasile Nica era ºi el ºcolit La biblioteca parohialã se marele numãr de surori care urmau sã devinã cãlugãriþe, ceea gãseau 60 de volume (21). Iatã în continuare o imagine a ce nu s-a mai întâmplat datoritã mãsurilor luate de regimul implicãrii bisericii în viaþa socialã. La 14 mai 1939, preotul Ioan comunist împotriva Bisericii. Baractaru, viziteazã subcentrul de pregãtire premilitarã Trohan, Starea materialã a schitului era destul de bunã. În primul care avea sediul în Racova, cu aceastã ocazie þine în curtea rând poseda 10 hectare de pãmânt arabil ºi pãdure (16). La- bisericii o cuvântare despre sentimentul patriotic la care asistã ºi veniturile obþinute de pe aceastã suprafaþã de teren se adãugau "stolul" strãjerilor din Trohan - Racova, Slobozia ºi Racoviþa însã, în mai mare mãsurã, donaþiile primite din partea diferitelor (22). categorii de populaþie. În prim plan se situau rãzeºii din Gârceni La Pungeºti, biserica parohialã cu hramul "Sfântul care au susþinut de la bun început schitul, apoi personalitãþi de Alexandru" a fost construitã din zid în 1845 de Nicolae ºi talia episcopului lacov Antonovici sau a mareºalului Constantin Ecaterina ªuþu pentru pomenirea tatãlui lor, Alexandru ªuþu Prezan. La acestea se adãugau însã diverºi susþinãtori ai vieþii Voievod. Fusese reparatã de mai multe ori în 1911, 1928, 1934, bisericeºti. Iatã un exmplu dintre multe altele: "Domnul Dumitru suferise mult în urma cutremurului din 1940, fiind reparatã din Ionescu, directorul Serviciului Agricol al judeþului Vaslui a nou în 1942. În privinþa proprietãþilor bisericii datele sunt cumpãrat ºi a donat schitului Mãlineºti un teren de 16 prãjini în contradictorii. Dupã anuarele Episcopiei Huºilor din 1934 ºi valoare de 4720 lei" (17). În aceste condiþii se menþiona în 1939 1935 ar fi avut când 25 de hectare, când 18 hectare. Se pare cã ridicarea de noi chilii, a unei împrejmuiri ºi strângerea de fonduri ultima cifrã este cea realã deoarece o regãsim în lucrarea citatã pentru construirea unei noi biserici (18). Schitul Mãlineºti, prin în 1948 unde se specificã: 18 hectare teren culturã prin legea de biserica sa de lemn, se înscrie cel dintâi între monumentele la 1864, din care 12 erau în folosinþa clerului. Preotul Alexandru arhitectonice ale Vãii Racovei. Mironescu era seminarist cu rangul de econom, iar dascãlul Biserica din Dumbrãveni, construcþie din lemn-din bârne, Constantin Tãlmaciu avea ºcoala de cântãreþi. În pãstorirea lor cu hramul "Naºterea Sfântului Ioan Botezãtorul" a fost ridicatã în se aflau 300 de familii cu 1045 de suflete. Biblioteca parohialã anul 1814, fiind ctitoria a doi monahi, Varlaam ºi Ioasaf. Este un numãra 25 de volume (23) Parohia Armãºoaia, cu 302 familii ºi prim exemplu pe care-l dãm pentru un interesant fenomen 1390 de suflete, cuprindea mai multe sate: Armãºoaia, 60 de specific Vãii Racovei, ctitorirea de biserici de cãtre monahi. familii, 170 de suflete; Rediu, 152 familii, 690 suflete; Siliºtea, 90 Iniþial se pare cã a fost vorba de un metoh (filialã) a familii, 530 suflete. Biserica parohialã, cu hramul "Tãierea aºezãmântului monahal de la Mãlineºti. Mai târziu, biserica a Capului Sfântului Ioan Botezãtorul", era o construcþie de lemn fost refãcutã datoritã ieroschimonahului Ghenadie ºi a fostei din bârne. Iniþial, biserica a fost construitã în fostul sat sale soþii Vasâlca, presbiterã, cu ajutorul lui Vasile Trionar din Armãºoaia Veche, iar în 1869 a fost demontatã ºi reconstruitã în Bârlad ºi a lui Iosub Onciu. Prin contribuþia acestora clãdirea a noul sat Armãºoaia, cu cheltuiala familiei maxim Brãiloiu. Ctitor fost mãritã în 1948, parohia cuprindea satul Dumbrãveni cu 238 al bisericii a fost Sanda Armãºoaia la 1760. Biserica poseda 12 de familii ºi 1098 de suflete. Poseda o casã parohialã ridicatã în hectare de culturã agricolã primite la 1864 ºi o casã parohialã 1929 din vãlãtuci cu schele de lemn ºi stãpânea o suprafaþã de din vãlãtuci fãcutã în 1895. Preot era Nicolae Rotaru, iar 24 de hectare teren de culturã donatã de Ioana Napran în 1832. cântãreþ Teodor Popescu (24). În 1935, de Armãºoaia aparþinea Jumãtate din teren era spre folosinþa personalului, jumãtate era ºi biserica filialã Bleºca cu hramul "Sfinþii Voievozi'.', construcþie folosit pentru nevoile bisericii. Era cultivatã ºi curtea în suprafaþã de vãlãtuci din 1845, datorata ieromonahului Paisia (din nou de 0,25 hectare. În bisericã slujea preotul paroh Ioan ctitorie monahalã) ºi preotului I. Lupu. Între slujitori este amintit ªtefãnescu, absolvent de seminar, cântãreþ fiind Vasile Onciu, preotul paroh Ioan Cehan econom stavrofor (25). ªi la "asimilat", ceea ce înseamnã cã fãcuse practicã, nu avea studii Armãºoaia îl întâlnim pe preotul Ioan Baractaru, vizitând la 30 la bazã. (19). La Gârceni, ca în majoritatea satelor de pe Valea aprilie 1939 sub centrul de pregãtire premilitarã. Aici preotul þine Racovei, era tot o bisericã de lemn, ridicatã din bârne la 1747, de tinerilor care fãceau exerciþii sub comanda învãþãtorului Grosu o preotul Grigoraº Hurdui. Dar, dintr-un pomelnic din 1754 aflãm cuvântare despre "supunerea la legi ºi autoritãþi". Se mai cã ºi aici ar fi existat ctitori cãlugãri - ieromonahul Nicodim ºi specificã faptul cã tinerii erau prezenþi la fiecare slujbã de la monahia Anastasia - alãturi de preotul amintit mai sus. Având bisericã unde ascultau cu atenþie predicile (26). 4 ELANUL Nr. 111 - mai 2011 Parohia Curseºti avea 282 de familii cu 1198 de suflete ºi Lãcaºul, construcþie de lemn din bârne, cu hramul "Sfântul era formatã din satele: Curseºti - Mãnãstire, 112 familii ºi 516 Nicolae", fusese ctitoritîn 1777 de cãlugãrul Ghenadie. Casa suflete ºi Curseºti - Rãzeºi cu 170 familii ºi 682 de suflete. parohialã era ºi ea din bârne, fusese cumpãratã în 1938. Posedau 15 hectare de pãmânt prin legea de la 1864, 12 dintre Parohia poseda 12 hectare de teren agricol prin legea de la acestea fiind în folosinþa clerului. Pe cuprinsul parohiei erau 1864, la care se adaugã curtea bisericii de 6300 mp. Dupã douã biserici. În Curseºti - Mãnãstire, Constantin ºi Ecaterina organizarea din 1948, parohia Golgota cu 21 1 familii ºi 960 de Sofronie ridicaserã din zid în 1853 un lãcaº cu hramul "Sfântul suflete cuprindea satele Gologofta (119 familii), Balica (70 Nicolae" care fusese dãrâmat cu totul de cutremurul din 1940, familii), Muscata (22 familii). Preot paroh era Gheorghe Boghiu, se adunau fonduri pentru o nouã construcþie. În curtea bisericii seminarist sachelar, iar dascãl Titus Barzu cu ºcoalã de pe 48 m.p. se afla ºi cimitirul satului. La Curseºti-Rãzeºi, cântãreþi. Mai remarcãm o bibliotecã parohialã de 47 de volume biserica din vãlãtuci cu hramul "Sfinþii Voievozi" fusese ridicatã ºi un cor religios condus de învãþãtorul Alexandru Nacu (35). în 1830, suferise ºi ea în urma cutremurului, dar fusese reparatã Parohia Coseºti cu 368 de familii cu 1590 de suflete era în 1943. Preotul paroh Ioan Sârbu era seminarist, iar cântãreþul una dintre cele mai extinse. Ea cuprindea satele Coseºti (104 Pavel Potorac "asimilat". Întâlnim aici o bibliotecã parohrialã de familii ºi 405 suflete), Valea Oanei (75 familii, 261 suflete), 120 de volume (27). Biserica parohialã din Toporaºti a fost Coºea (136 familii, 626 suflete), Fundãtura (42 de familii ºi 258 construitã din vãlãtuci în 1834 fiind reparatã în mai multe de suflete). Biserica parohialã cu hramul "Cuvioasa Paraschiva" rânduri, mai ales dupã cutremurul din 1940. Parohia cuprindea a fost ridicata din bârne pe locul unei construcþii mai vechi în 250 de familii cu 1315 suflete din mai multe sate: Toporaºti cu 1795 de Iordache Sion ºi soþia sa Ecaterina cu ajutorul 229 de familii ºi 1275 de suflete, Hordila cu 14 familii ºi 48 de cãpitanului Constantin Tiron. Spãtarul Antohi Sion, fiul ctitorului suflete, Rapºa cu 7 familii ºi 22 de suflete. La Toporãºti se aflase a fãcut catapeteasma. Biserica a fost reparatã în mai multe o casã parohialã lângã bisericã ºi 12 hectare teren de culturã rânduri: în 1882 ºi 1923, fãcându-se reparaþii capitale. La agricolã primit la 1864 (28). Sunt amintiþi parohul I.Sârbu, cutremurul din 1940 s-a prãbuºit clopotniþa care era situatã la câtãreþii I. Diaconescu ºi T. Gafei (29). La Toporãºti sunt poartã. Parohia poseda 12 hectare de teren agricol prin legea de menþionate mai multe danii ºi acte de susþinere a bisericii la 1864 ºi care era întrebuinþat în folosul personalului de cult ºi :D.C.Pârcãlabu din Bucureºti a vopsit tot exteriorul bisericii cu alte 3 hectare în folosul bisericii, în plus o curte cu suprafaþa de ulei; locotenent Ion Stamate ºi Elena Stamate au plãtit un hectar. În satul Valea Oanei se afla biserica filialã cu hramul reparaþiunile exterioare; cãpitanul Pãdurescu a dãruit o dverã în "Sfinþii Voievozi", construcþie din bârne, ctitoritã de trei cãlugãri: valoare de 1.000 lei; doamna Eufrosina Tãbãcaru a cumpãrat un Antonie, Averchie, Feodosie (sau Orest). La Coºea se afla o altã acoperãmânt pentru iconostas în valoare de 200 lei; doamna bisericã filialã în construcþie (36). Preot paroh era Petru Mãria Petrilã o perdea de la Briscomidle de 200 lei doamna Bãlãuþescu, licenþiat în teologie, iar dascãli L. Barzu ºi T. Barzu Mãria Axinte o faþã de masã pentru Sfântul Pristol în valoare de (37). În legãturã cu biserica din Coseºti avem mãrturii despre 700 lei (30). La cele de mai sus se adaugã ºi alte donaþii : "La existenþa unor cãrþi de cult cu interesante inscripþii. Alte inscripþii biserica parohialã din Toporaºti s-au fãcut urmãtoarele danii: un se gãsesc pe mai multe obiecte: "acest moliftfelnic s-au cafas construit din lemn de 3000 lei, de la enoriaºul Ioan D. cumpãrat de pãrintele nostru spãtarul Antohi Sion pentru Diaconescu; un prapor de 1000 lei de la Constantin M. Popescu; beserica din satul Coºeºti ocolul Racova, þinutul Vaslui, la care o icoanã, Sfânta înviere, de 2000 lei, de la Ioan Gh. Oprea (31). zvântã beserica familia sioneascã este ctitor, fiind ridicatã de În 1948 parohia Ivãneºti pãstorea 210 familii cu 1.100 suflete ºi bunii noºtri; iar cine va îndrãzni sã-l fure de la ea sã fie în veci era formatã din urmãtoarele localitãþi: Ivãneºti cu 70 de familii ºi neiertat de Dumnezeu. Iorgu Sion, 1846, iunie 21, Coseºti" (pe 350 suflete; Chilia cu 50 familii, 250 suflete; Cânepa cu 60 fila 134). Moliftfelnicul respectiv fusese tipãrit la Buda, pe fila familii, 300 suflete; Iezer cu 30 de familii cu 200 de suflete. În 538 apare iscãlitura Antohi Sion spãtar, iar la fila 202 "acest sfânt proprietatea parohiei se aflau 6 hectare de teren obþinute dupã moliftfelnic este cumpãrat de pãrintele nostru spãtariul Sion, în reforma agrarã din 1919, în plus alte suprafeþe prin donaþii. care este iscãlit însuºi la fila 538, pentru biserica din sat Coºeºti, Biserica parohialã cu hramul "Sfinþii Voievozi" a fost construitã Iorgu Sion" (38). Pe un Minei al lunii august tipãrit la Buda în din cãrãmidã la 1830 de Gheorghe Baghie, fiind reparatã în 1805 apar alte însemnãri datorate lui Antohi Sion pe data de 8 1859 de Costache Mircea ºi Teodor Popovici. La cutremurul din ianuarie 1808. Se consemneazã hramul "Sfânta Paraschiva", 1940 s-a dãrâmat turla clopotniþã, iar la reparaþiile din 1941 în sunt enumãrate cãrþile cumpãrate de tatãl sãu, este amintitã loc de turlã s-a construit un pridvor. Preot era Ioan Cehan, iar moºia pãrinteascã de pe Valea Racovei ºi din nou sunt dascãl Ioan Miron, biblioteca parohialã numãrând 70 de volume. blestemaþi cei care vor îndrãzni sã înstrãineze cartea (39). În satul Valea Cânepii exista biserica filialã "Sfinþii Voievozi" Inscripþii apar ºi pe douã vechi icoane din biserica Coºeºtilor. 12 (32). În organizarea din 1935, parohia Ivãneºti cuprindea 598 de martie 1741: "Aceste sfinte icoane fiind vechi stricate le-au dat familii cu 2570 de suflete: Ivãneºti, 105 familii cu 640 suflete; danie domnului Ioniþã ºi le-au dras pentru sufletele pãrinþilor sãi Chilia cu 36 de familii cu 135 suflete; Valea Cânepii cu 75 de ºi al dumisale sã-i fie pomanã. Radul zugrav pis" (a scris) 1801, familii cu 240 de suflete; Golgota 305 familii, 1260 suflete; Balica 5 decembrie: "Aceastã sfântã icoanã s-au fãcut cu cheltuiala 39 de familii cu 120 de suflete; Iezerul 38 de familii cu 175 suflete robului lui Dumnezeu Iordache Sion ºi s-au zugrãvit de (33). Broºtenii forma o parohie de 180 de familii cu 710 suflete dumnealui Constantin Teodorici" (40). Amintim acum ºi o altã alcãtuitã din satele Broºteni, 80 de familii cu 290 suflete ºi Valea inscripþie publicatã la un loc cu cele de la Coseºti. La Mare cu 100 de familii ºi 420 de suflete. Biserica parohialã Dumbrãveni, pe clopotul bisericii scria: MICKGOSS, Iohan "Sfinþii împãraþi", construitã din lemn ºi vãlãtuci a fost sfinþitã la 5 Giorg, In Viena, Anno 1797, iar în pridvorul bisericii de lemn era noiembrie 1944 prin truda pãrintelui Mitru. Exista ºi o casã scris cu litere chirilice 1814 (41). parohialã, tot din vãlãtuci ºi lemn, construitã în 1945-1946, Parohia Ursoaia avea în 1948 252 de familii ºi 1167 de curtea era de un hectar, fiind folositã ºi ca cimitir, iar prin legea suflete, fiind formatã din urmtoarele sate: Ursoaia (160 familii cu din 1920 parohia poseda 3 hectare de pãmânt. Mai exista o 672 suflete); Bleºca (71 familii cu 321 suflete); Albina (14 familii bisericã filialã în Valea Mare cu hramul "Sfântul Dumitru". Preot cu 95 suflete); Moara (7 familii cu 30 de suflete). Biserica paroh era Dumitru Mitru, iar dascãl Dãrdãrã Valicã cu ºcoalã de parohialã cu hramul "Sfinþii Voievozi" se afla la Bleºca fiind o cântãreþi (34). construcþie de cãrãmidã datând din 1845, având în jur un cimitir Fostul schit Golgota, denumit popular Gologofta, era în de 0,5 hectare, la acestea se adaugã o casa parohialã perioada respectivã bisericã a statului cu rang parohial. construitã din vãlãtuci în 1943 ºi propietaþea asupra a 5 hectare 5 Nr. 111 - mai 2011 ELANUL de pãmânt prin legea din 1920. Preot era absolventul de Andrei ªaguna. Încheie cu o frumoasã caracterizare a vechilor seminar Nicolae Ruginã, iar biblioteca parohialã poseda 47 de slujitori ai cultului: "Preoþi nu aveau studii teologice profunde, nu volume (42). La Hârsova a existat pânã în 1864 un schit cu o aveau culturã multã, dar aveau inimã mare, cunoºteau Sfânta dublã ctitorie a lui ªtefan Gãluºcã ºi ªtefan Caracas. Între aceºti Scripturã - izvorul nesecat de învãþãturi - ºi din ea se adãpau doi ani au existat dispute asupra prioritãþii la ctitorire, neamurile sufletele lor ºi ale credincioºilor pe care îi pãstoreau" (46). lor fiind înrudite. Acest schit de cãlugãri a fost metoh al Parohia Sauca avea o situaþie mai deosebitã în sensul cã mãnãstirii Floreºti, fiind închinat împreunã cu aceasta la nu existã o bisericã în localitate, fiind folositã cea din Laza care muntele Athos. Dupã secularizare a devenit bisericã de mir a era aºezatã între cele douã sate. În schimb, avea o casã satului Hârsova. Construcþia a fost ridicatã din bârnã în anul parohialã de vãlãtuci ºi 12 hectare de teren agricol conform Legii 1756, dupã unele izvoare, dupã altele în 1672. În 1948, parohia din 1864. Era formatã din satul Sauca cu 283 de familii ºi Hârsova cuprindea 405 familii cu 1811 suflete, fiind alcãtuitã din Bejeneºti cu 12 familii la un loc fiind 295 de familii cu 1274 de satele: Hârsova (97 de familii, 465 suflete), Fundãtura (189 suflete. Paroh era ªtefan Boghiu, licenþiat în teologie, dascãl familii, 796 suflete), Mãnãstirea (97 familii, 465 suflete), Albeºti fiind Gheorghe Vasiliu absolvent al ºcolii de cântãreþi. Datoritã (65 familii, 294 suflete). Conform legii de la 1864, parohia faptului cã nu exista o bisericã în sat, în unele perioade salariul poseda 24 de hectare suprafaþã agricolã dintre care o jumãtate era extrabugetar (47). Pentru satele Puºcaºi ºi Poiana Alexei, se afla în folosinþa personalului de cult. Exista ºi o casã exista o singurã parohie cu 394 de familii ºi 1877 de suflete. În parohialã din vãlãtuci construitã în 1907, iar curtea de 0.5 cea dintâi localitate avea 305 familii ºi 1215 de suflete, iar în hectare era întrebuinþatã ca cimitir. În satele Albeºti ºi Fundãtura Poiana Alexei erau 89 de familii cu 362 de suflete. Parohia se aflau pe atunci biserici în construcþie. În bisericã slujeau: poseda o suprafaþã agricolã de 24 de hectare în urma legii de la preotul Nicolae Dumitriu, licenþiat în teologie ºi dascãlul ªtefan 1864, 12 dintre acestea fiind pentru folosinþa clerului. La Popescu absolvent al ºcolii de cântãreþi. Biblioteca parohialã Puºcaºi biserica parohialã cu hramul "Sfântul Nicolae" data din poseda peste 100 de volume (43). Parohia Laza era una dintre 1920, fiind construitã de locuitori cu ajutorul lui Gheorghe cele mai importante, pãstorind 446 de familii cu 1864 de suflete: Mavrocordat care le-a furnizat gratuit cãrãmida. A suferit însã în satul Laza 356 de familii ºi 1544 de suflete, iar în Râºniþa 86 mari stricãciuni în 1940 fiind reparatã în 1942. Curtea bisericii de de familii ºi 340 de suflete. Parohia avea în folosinþã 24 de 0,25 hectare era întrebuinþatã tot în scopuri legate de hectare de teren agricol, conform Legii de la 1864, 12 dintre agriculturã. În satul Poiana Alexei funcþiona biserica filialã acestea fiind ale clerului. În privinþa construcþiilor bisericeºti "Sfântul Ioan Botezãtorul", o construcþie de zid realizatã între problemele sunt destul de controversate. Biserica ar fi fost 1926-1934. Preot era Gheorghe Buzdugan, licenþiat în teologie, ctitoria unor cãlugãri, dar Pisania pe baza cãreia au fost stabilite econom stavrofor, iar dascãl Constantin Simion. Aici întâlnim ºi data construcþiei ºi numele cãlugãrilor ctitori a fost consideratã o remarcabilã bibliotecã parohialã cu peste 200 de volume (48). un fals. Biserica parohialã "Sfântul Gheorghe ºi Sfântul La Poiana Alexei hramul bisericii s-a schimbat în mai multe Haralambie" a fost începutã în 1910, s-a dãrâmat în 1912, fiind rânduri: "Sfântu Nicolae ºi Ilie", "Sfântul Ioan Botezãtorul ºi apoi refãcutã ºi sfinþitã la 26 octombrie 1919. Reparatã în 1938, Cuvioasa Paraschiva " (49). a fost puternic lovitã de cutremurul din 1940 când s-a dãrâmat Parohia Poieneºti cuprindea 384 de familii cu 1658 de turla ºi pereþii, a fost iarãºi reparatã în 1943. Curtea de douã suflete în anul 1938, era formatã din satele Poieneºti (230 familii hectare era folositã ca cimitir pentru satele Laza ºi Sauca. Ca cu 1000 suflete), Strãjescu (64 de familii, 290 de suflete), Valea bisericã filialã mai fiinþa încã în Laza o veche construcþie din Caselor (30 de familii, 120 suflete), Hârsoveni (60 familii, 240 lemn cu hramul "Sfântul Gheorghe" care se presupunea cã suflete). Biserica parohialã era situatã în satul Poieneºti- fiinþeazã din 1780, în Pisania ei fiind dupã cum am spus Strãjescu având hramul "Adormirea Maicii Domnului". Lãcaºul controversatã. Preot al parohiei era la data respectivã Vasile de cult era construit din bârne ºi scânduri la 1864 de cãtre Guzu, licenþiat în teologie, econom, iar dascãl era Nicolae Iordache ªtefãnescu ºi soþia sa Ruxandra. Biserica a suferit Vasiliu, absolvent al ºcolii de cântãreþi. Pe lângã bisericã mai mari stricãciuni în 1940. Casa parohialã era din lemn ºi vãlãtuci, funcþiona o bibliotecã cu 50 de volume ºi un cor religios condus data din 1945. Averea lãcaºului de cult consta între altele din 24 de maica preoteasã, învãþãtoarea Elena Guzu (44). Dintre de hectare de pãmânt conform Legii din 1864, 12 hectare'fiind slujitorii parohiei Laza mai amintim pe preoþii Dumitru Galaction acordate clerului în folosinþã. În Poieneºti mai era biserica filialã ºi Ioan Modoranu, de asemeni pe cântãreþul Iorgu Burcã (45). În cu hramul "Sfântul Dumitru", construcþie din cãrãmidã realizatã ceea ce priveºte modul în care se slujea ºi se predica în biserica de Agripina Rosetti în 1914 ºi care fusese grav avariatã de Laza, am întâlnit un text publicat în revista "Cronica Huºilor" ºi cutremurul din 1940 ºi nu mai putea fi folositã . Preotul Dumitru semnat de preotul Vasile Guzu. Sub titlul "Cartea vremii, cartea Gãbureac, licenþiat în teologie, sachelariu slujea alãturi de vieþii", el dezvoltã o serie de idei care dovedesc originalitate ºi o dascãlul Aviv Buzã care avea ºcoala de cântãreþi. Biblioteca culturã vastã. Astfel, el considerã progresul tehnic drept o parohialã poseda 120 de volume (50). În satul Poieneºtii manifestare de regres datoritã provocãrii de distrugeri ºi Mãnãstirii mai era o bisericã filialã cu hramul "Sfântul Vasile" tulburãri, demonstrând actualitatea dictonului mai vechi "Homo fãcutã în 1840 din vãlãtuci. Existã o mare diferenþiere între homini lupus" (omul este pentru om lup). "Actualitatea" era într- izvoare. De exemplu biserica Adormirea Maicii Domnului apare adevãr foarte ciudã, articolul a fost scris în 1943 în miezul drept an al construcþiei ºi 1826, ctitor fiind Iordache Strãjescu, desfãºurãrii celui de-al II-lea rãzboi mondial. El considerã cã iar bisericii Sfântul Dumitru i se dã ºi hramul Sfântul Vasile, iar ca trebuie combãtutã criza moralã prin care trecea omenirea printr- an al construcþiei 1908 (51); ªi la Poieneºti îl întâlnim pe preotul un creºtinism practic, deoarece: "Idealurile omenirii au nevoie Ioan Baractaru, "misionar al pregãtirii premilitare". Aflat la grabnicã de colectivul creºtin". În continuare, având în vedere subcentrul de pregãtire militarã Hârsoveni, slujeºte în sobor la comandamentele morale, preotul Vasile Guzu sublineazã biserica din Poieneºti împreunã preoþii Cartas ºi Creþu. La slujbã prioritatea în timp a regelui pãstor David faþã de Pidar, a lui participã elevi, învãþãtori, premilitari, autoritãþi ºi invitaþi de la Moise faþã de Homer, a lui Solomon faþã de filosofii greci ºi, mai Opriºiþa. Preotul explicã Evanghelia de la amvon ºi poartã un presus de orice universalitatea Bibliei. Din acelaºi punct de dialog deschis cu premilitarul adventist Cataramã Ioan (52). În vedere, semnaleazã ºi subliniazã elogierea Bibliei de cãtre mari parohia Opriºiþa erau 312 familii cu 1280 suflete, provenind din gânditori de talia lui Kant, Goethe, Fichte. Totodatã aduce în douã localitãþi: Opriºiþa - cu 207 familii, 810 suflete ºi Lingurari - discuþie contribuþiile la studiul Sfintei Scripturi datorate lui 105 familii ºi 450 suflete. Biserica parohialã cu hramul "Sfântul Simion ªtefan, Teodosie Veºtemeanu, Dosoftei, Varlaam, Neculai" a fost ridicatã din nou în 1894 ºi reparatã în 1943 dupã 6 ELANUL Nr. 111 - mai 2011 marile srticãciuni provocate de cutremurul din 1940. Poseda o 20. Proistosiile din Eparhia Huºilor, p.128; Anuarul Episcopiei Huºilor casã parohialã din vãlãtuci ºi 11,5 hectare de teren agricol. din 1934, p. 77,; Anuarul Huºilor pe 1935, p.103. Preotul paroh Gheorghe Cucoº era licenþiat în teologie ºi slujea 21. Anuarul Episcopiei Huºilor pe 1934, p.85; Anuarul Episcopiei împreunã cu doi dascãli, Ioan Agavriloaie ºi Gheorghe Ciulei Huºilor pe anul 1935, p. 111-112; Proistosiile din Eparhia Huºilor, p. 146-147. (53). Între acþiunile întreprinse între creºtini, menþionãm cã în 22. Cronica Huºilor, VI, 8, august 1939, p. 408-409. ,Anuarul 1939 parohia Opriºiþa doneazã pentru cantina ºcolarã "Iubirea Episcopiei Huºilor pe 1934, p.81; Anuarul Huºilor aproapelui" din Vaslui alimente în valoare de 480 lei (54). pe 1935, p. 108, Proistosiile din Eparhia Huºilor, p.138. Întreaga Vale a Racovei cunoºtea o organizare 23. Proistosiile din Eparhia Huºilor, p.lll. bisericeascã unitarã. În anul 1934 existau douã circumscripþii 25. Anuarul Episcopiei Huºilor, anul 1934, p. 71. Armãºoaia condusã de preoþii. I. Cehan ºi N. Sârbu ºi 26. Cronica Huºilor, VI, 8, august 1939, p.408. Dumbrãveni condusã de preotul Ioan ªtefãnescu (55). În 27. Proistosiile din Eparhia Huºilor, pp. 120-121; Anuarul Episcopiei adunarea eparhialã a Eparhiei Huºilor, Valea Racovei era Huºilor pe 1934, p. 75; Anuarul Episcopiei Huºilor pe anul 1935, p. 100. reprezentatã de preotul Ioan Cehan din Armãºoaia (56). În 28. Proistosiile din Eparhia Huºilor, p.l 45. 1943, parohiile Opriºiþa, Sauca, Laza, Poieneºti, Broºteni, 29. Anuarul Episcopiei Huºilor pe 1934, p.85. Ivãneºti, Gologofta, Coºeºti, Ursoaia, Armãºoaia, Toporãºti, 30. Cronica Huºilor, VI, 1, ianuarie 1939, pp. 30-31. Pungeºti, Trohan, Gârceni, Dumbrãveni, Curseºti fãceau parte 31. Cronica Huºilor, VI, 8, august 1939, p.411. din Circumscripþia a doua cu reºedinþa în Vaslui condusã de 32. Proistosile din Eparhia Huºilor, p.130. pãrintele protoereu Ioan Ene (57). În paginile de mai sus am 33. Anuarul Episcopiei Huºilor 1934, p. 78; Anuarul Episcopiei Huºilor trecut în revistã aspectele organizatorice ale bisericilor de pe 1935, p. 104. Valea Racovei, iar în volumele urmãtoare vom prezenta starea 34. Proistosiile din Eparhia Huºilor, p.l 16. 35. Proistosiile din Eparhia Huºilor, pp. 128-129. actualã a bisericii ºi aspecte legate de arhitectura ºi arta 36. Proistosiile din Eparhia Huºilor, pp.l 19-120. bisericeascã din zonã. 37. Anuarul Episcopiei Huºilor 1934, pp. 74-75; Anuarul Episcopiei Huºilor, 1935, pp. 99-100. NOTE - BIBLIOGRAFIE 38. Revista Teodor Codrescu, V, 2, iulie 1935, p.30. 1. Mircea Pãcurariu, "Istoria bisericii ortodoxe române",editura 39. Revista Teodor Codrescu, IV, 10, martie 1935, p.l57. ªtiinþa, Chiºnãu, 1993, p.26. 40. Revista Teodor Codrescu, IV, 11, aprilie 1935, p.l21. 2. Istoria bisericii ortodoxe române, p. 48. 41. Revista Teodor Codrescu, IV, 11, aprilie, p.l68. 3. Revista "EST", Doina Rotaru "Bisericile din lemn din judeþul 42. Proistosiile din Eparhia Huºilor, p.48. Vaslui", nr. 1, 2001, p.3. 43. Proistosiile din Eparhia Huºilor, p.l29; Anuarul Episcopiei Huºilor 4. Gh. Ghibãnescu, Ponturile religioase a lui Constantin Nicolae Vodã pe 1934, p.7 8. Mavrocordat, Iaºi, 1931, p.8. 44. Proistosiile din Eparhia Huºilor, p.l30. 5. Ponturile religioase ale lui Constantin Nicolae Mavrocordat,p.15 45. Anuarul Episcopiei Huºilor, 1934, p. 78. 6. lacov Antonovici, Mãnãstirea Floreºti, p.85. 46. Cronica Huºilor, X, 7, iulie 1943, p.24. 7. lacov Antonovici, Mãnãstirea Floreºti, p.84. 47. Proistosiile din Eparhia Huºilor p.l40;Anuarul Episcopiei Huºilor pe 8. Proistosiile din Eparhia Huºilor, tipãritã la Huºi, Tipografia Iasului 1934, p.82; Anuarul Episcopiei Huºilor 1935, p.l 05. Corlãþeanu, 1948. 48. Proistosiile din Eparhia Huºilor, p. 139. 9. Schitul Mãlineºti-Vaslui de protosinghel Dionisie I. Udiºteanu, în 49. Anuarul Eparhiei Huºilor pe 1934, pp.81-82; Anuarul Episcopiei "Pãstorul Tutovei", anul VI, 1-4, Ianuarie, aprilie 1943. Huºilor pe 1935, p. 108. 10. Dionisie I. Udiºteanu, lucrarea citatã, p. 44. 50. Proistosiile din Eparhia Huºilor, p.136. 11. Dionisie l. Udiºteanu, lucrarea citatã, p.45. 51. Anuarul Eparhiei Huºilor, 1934, p.81; Anuarul Eparhiei Huºilor pe 12. Dionisie I. Udiºteanu, lucrarea citatã, p.47. 1935, p.107. 13. Anuarul Episcopiei Huºilor pe anul 1934, p.41. 52. Cronica Huºilor, VI, 8, august 1939, p.409. 14. Anuarul Episcopiei Huºilor pe anul 1935, p.42 53. Proistosiile Eparhiei Huºilor, p. 135. 15. Proistosiile din Eparhia Huºilor, p.157. 54. Anuarul Eparhiei Huºilor pe 1934, p.80; Anuarul pe 1935,p.l 06. 16. Dionisie l. Udiºteanu, lucrarea citatã, p.44. 55. Cronica Huºilor, VI, 6, iunie 1939, p.292. 17. Dionisie l. Udiºteanu, lucrarea citatã, p.47. 56. Anuarul Eparhiei Huºilor pe 1934, p.85; Anuarul pe 1935.p.l 18. 18. Cronica Huºilor. 1940, p. 19. 57. Cronica Huºilor, X, 10, octombrie 1943. 19. Proistosiile din Eparhia Huºilor, p. 125-126.

Dincolo...

Sub lespezi de vreme viermuiesc amintiri. Uºa cu zãvoare stã ferecatã, Vântul spulberã fãr-a se teme Fantomã venitã din prime iubiri la judecatã. .

Judele bate în timp, u r a

Se aºterne tãcere, t o

Barca plutind R

U n

sub raze de nimb i N r a

A Poartã plutaºul în valuri M E nu piere. L e d Ã

Dincolo, V ã

Dincolo e þãrmul – r u u i t l

Ultimul liman p e l n u

r Fãrã luceferi, c o

Doar nopþi de catran. S C 7 Nr. 111 - mai 2011 ELANUL Mihai Dimitrie Sturdza: cronicarul lumii pierdute* - urmare din pagina 1 -

Cum altfel, decât în ºoaptã, putea sã culeagã cronici mai frumoase nãscociri ale ipocriziei», iar, mai târziu, dupã de familie, precum „într-o lungã dupã-amiazã din primãvara 1871, când luptãtorii Comunei din Paris fluturau steaguri roºii anului 1960, [când] puþin înainte de moartea ei, a depãnat Adela strigând «Liberté, Egalité, Fraternité ou la mort!», alt scriitor, Cantemir […], în ºoaptã, dar pe franþuzeºte, istoria arendaºilor Edmond de Goncourt, trãgea concluzia marilor iluzii: «Iatã deci boieriþi de pe valea Bistriþei” (I, p. 52), fiind vorba de familia cã se anunþã moartea! Adieu Fraternité!»”. surorii ei, Eleonora, soþia prefectului de Piatra Neamþ Nicu Albu, Istoriografia marxistã, precum bine se ºtie, a cel care a pãºit în nemurire ca model al personajului Scrisorii distorsionat biografii ºi epoci. În acest fel a fost evidenþiatã figura pierdute al lui Caragiale, precum ºi al altor „personagii” din lui Bãlcescu spre a fi estompaþi vecinii sãi, Brãtienii ºi, mai cu scrierile marelui clasic. Adela Cantemir, seamã, cu scopul de a se ascunde faptul fostã doamnã de onoare a reginei Maria, cã revoluþia paºoptistã a fost, în primul trãia sub identitate falsã, ascunsã de rând, „apogeul unei persistente persecuþiile regimului comunist, la conspiraþii antiruseºti începutã cu 20 de Institutul de Geriatrie al doctoriþei Ana ani în urmã”. Deºi, guvernul paºoptist a Aslan, unde fusese cazatã, din lipsã de fost, dupã cum scria Radu Florescu, o loc, „într-un pat pe un culoar pe unde, zi „tragicomedie a cãrei desfãºurare a fost ºi noapte, trecea toatã lumea. În pofida poate unicã în istoria revoluþiilor capotului de calitate mediocrã ºi de moderne din Europa”. Numai din visele pãtura sãrãcãcioasã care o acoperea, singuraticului Bãlcescu izvorâse ideea Adela Cantemir primea vizite pe care le aplicãrii imediate a reformei agrare prin întâmpina cu vechile maniere în uz la expropriere, „o mãsurã nemaiauzitã palatul Cotroceni”; în aceastã posturã atunci în nici unul din statele Europei. depãnase amintiri lui Mihai Dim. Nici unul din ceilalþi fruntaºi paºoptiºti nu Sturdza. Tot acolo, în 1967, ºi-a sfârºit a avut curajul sã susþinã asemenea idee zilele nonagenarul prinþ Brâncoveanu, în scris. Dimpotrivã”. De aceea, „în lupta u l t i m u l e f o r a l A º e z ã m i n t e l o r sa utopicã, dar disperatã, pentru Brancoveneºti, urmaºul ºi omonimul împroprietãrirea þãranilor, Bãlcescu a domnului Þãrii Româneºti Constantin rãmas un izolat” (I, p. 213-214). Evident, Brâncoveanu. Nu apucase vremea sã-ºi visele lui Bãlcescu au gãsit împlinirea vadã distrusã ctitoria spitaliceascã a prin succesivele reforme agrare, cea mai strãmoºilor sãi, inevitabilul întâmplându- radicalã fiind în anul 1921, dupã se dupã aceea, aºezãmintele fiind terminarea Marelui Rãzboi. „De la Mihail dãrâmate din ordinul lui Nicolae Roller pânã la istoricii epocii ceauºiste Ceauºescu (II, p. 351). sau chiar în cazul exponenþilor luptei de Evocarea lumii aceleia, din veacul al XIX-lea, clasã în versiunea ei postmodernã (Z. Ornea) s-a tot scris, surprinde epoca mitului de aur care propovãduia ºi invoca o rãstãlmãcind adevãrul, cã reprezentanþii parlamentari proveniþi „Europã liberã ºi fãrã armatã, [cu] popoarele unite frãþeºte, din oligarhia conservatoare s-au împotrivit exproprierii. belºugul pe ogoare, bucuria în inimi”, dãruite de socialism lumii, Realitatea a fost alta: cei care au votat în bloc împotriva reformei dupã cum propovãduia Ernest Coeurderoy, la 1850 (I, p. 208). agrare au fost reprezentanþii, socialiºti, ai Partidului Muncii”, Sub impactul unei asemenea viziuni mesianice, concretizate pentru cã „opunându-se împroprietãririi ei urmãreau sã prin gravura lui Frédéric Sorrieu cu acea primãvarã a blocheze reforma pentru a crea nemulþumiri ºi turburãri sociale, „popoarelor înfrãþite sub binecuvântarea lui Hristos, primul nu pentru a-i proteja pe latifundiari” (II, p. 346-347). Prinþul revoluþionar al omenirii”, „înconjurat de cete de serafimi cu plete Constantin Basarab Brâncoveanu, cel mai mare latifundiar din romantice, de heruvimi cu bãrbi revoluþionare ºi suave preotese þarã, a declarat, la Iaºi, în 1917, cã face cu „inimã uºoarã ale eliberãrii femeii”(I, p. 207), revoluþionarii paºoptiºti valahi sacrificiul acestor imense averi în interesul þãrãnimii”, drept þineau discursuri mesianice. Cu un Heliade aflat printre ei pentru care conservatorul Delavrancea, orator desãvârºit, îl înveºmântat în mantie albã de heruvim, drept „trimis al cerului”, aºeza în rândul personajelor de cronicã, care „sunt osii de fier în revoluþionarii distrugeau simbolurile lumii vechi prin arderea jurul cãrora s-a rotit neamul românesc”(II, p. 347). Însã publicã a Arhondologiei boiereºti „în sunetele clopotelor, ale exproprierea a lovit ºi fundaþiile spitaliceºti, precum prohodului ºi ale blestemelor revoluþionare ale Mitropolitului Aºezãmintele Brâncoveneºti din Bucureºti ºi Epitropia Casei Sf. Ungrovlahiei alternând cu binecuvântãrile sale creºtineºti”. Spiridon din Iaºi. Mihail Sadoveanu denunþa acest fapt, în cazul Acelaºi înalt ierarh care, singurul rãmas în funcþie pe parcursul celei din urmã, ca o nedreptate, cãci erau „donaþii ale bãtrânilor acestor grabnice schimbãri de cârmuire, „cu o egalã milostivire, boieri ºi voievozi, pe care [pânã ºi] strãinii le-au pãstrat ºi le-au binecuvânta guvernul nou ºi-l blestema pe cel precedent” (I, p. suprevegheat cu respect. Mãnãstirile ºi spitalele lor din 212). Bucovina, palatul metropolitan [din Cernãuþi] stau mãrturie de Consecinþele utopiilor paºoptiste ºi ale marºului spre ceea ce erau aceleaºi bunuri în restul þãrii ºi de ce puteau sã fericirea obligatorie sub oblãduirea noilor „apostoli”, iluminaþi ºi devie, dacã ar fi fost cu pietate ºi cu cinste pãstrate destinaþiei lor manipulatori politici, aveau sã fie vizibile în veacul urmãtor, prin testamentare. Statul românesc a sechestrat aceste bunuri. Mã transformarea socialismului zis „ºtiinþific” într-un coºmar întreb ºi acuma, dupã ce m-am întrebat de o mie de ori: cu ce colectiv (I, p. 211). Mihai Dim. Sturdza nu uitã sã reaminteascã drept? Aceste danii, dupã orice lege, sunt inviolabile” (II, p. 88). reacþiile unor iluºtri contemporani timpurilor paºoptiste: „Gustav Aºadar, unul din marile vise ale lui Bãlcescu s-a Flaubert era de pãrere cã «înfrãþirea popoarelor e una din cele împlinit, însã pe deplin abia cu un secol mai târziu, cu urmãri 8 ELANUL Nr. 111 - mai 2011 nebãnuite, caracteristic oricãrei gândiri utopice: „exproprierea de a pãrãsi clandestin þara, atunci când a fost prea târziu. totalã ºi silitã a proprietãþilor agrare în cadrul desfiinþãrii elitelor Arhitecul G.M. Cantacuzino, Marina ªtirbey ºi soþul ei, Costi intelectuale ºi a oligarhiei «burghezo-moºiereºti». Cu acea Brâncoveanu, împreunã cu copiii ºi alte persoane, au fost prinºi ocazie urmaºii familiei Bãlcescu erau daþi afarã din locuinþele în urma încercãrii nereuºite de a fugi într-o noapte din luna mai a lor. Poliþia secretã comunistã îl aresta pe inginerul Ion Gigurtu, anului 1948, de pe plaja dintre Eforie ºi Constanþa (II, p. 351). fiul Olgãi Bãlcescu, pentru cã fusese ministru de Comerþ, Costi Brâncoveanu a trecut pe la Gherla apoi trimis la muncã Industrie ºi Lucrãri Publice, ºi-l închidea în temniþa de la forþatã pentru „reeducare” pe ºantierul Canalului Dunãre-Marea Râmnicul Sãrat, condamnat la confiscarea averii ºi la pierderea Neagrã. drepturilor cetãþeneºti, unde va muri în 1959, la vârsta de 73 de Destinul familiei Brãtianu a urmat o tragicã ani. El nu avusese norocul din 1848 al revoluþionarului sãu desfãºurare. Aºezãmântul familiei din Bucureºti a fost desfiinþat, unchi, ca, la vremuri de restriºte sã capete un paºaport de la fondurile bibliotecii confiscate, statuile demolate. Biblioteca ºi vreun ambasador englez cu ajutorul cãruia sã poatã scãpa în conacul de la Florica au fost jefuite, în clãdire instalându-se Occident. Nepotului prin adopþiune al lui Bonifaciu [fiul lui sediul ºi cantina Gospodãriei Agricole Colective. „Doi ani dupã Bãlcescu], i se aplica acelaºi tratament: Ion Florescu, nãscut în încarcerarea sa, Dinu Brãtianu, în vârstã de peste 80 de ani, a 1912, a fost ºi el închis între 1951 ºi 1953 în lagãre de muncã murit, singur, fãrã îngrijire medicalã, în celula sa de la Sighet. forþatã, se fãcuse vinovat de a încerca sã trimitã clandestine, Gheorghe Brãtianu [istoricul], a murit tot la Sighet, fãrã ca prin ambasada turcã, o scrisoare fostei sale soþii aflatã în împrejurãrile sfârºitului sãu sã fi fost elucidate. Trupurile celor Brazilia. La 1849, turcii fuseserã mai înþelegãtori faþã de doi urmaºi ai întemeietorilor României moderne au fost opozanþii români ai ocupaþiei ruseºti” (I, p. 218). Toate aceste înmormântate fãrã cruce pe un câmp din preajma închisorii. mãrturii sunt culese de Mihai Dim. Sturdza „în 1953, în lagãrul Familia nu a fost anunþatã […]. Aproape 10 ani ani târziu, Adina de muncã forþatã de la Bicaz, de la Ion I. Em. Florescu, al cãrui Brãtianu [soþia lui Dinu Brãtianu] a deschis uºa unui miliþian care tatã, generalul Ion Florescu, era fiul adoptiv al lui Bonifaciu”, sau sunase la intrare. Acesta i-a înmânat un plic format mare, cu mai târziu, în 1991, confirmate de „urmaºa directã a lui Barbu avertizarea: «Luaþi lucrurile mortului!»”. Aºa-zisele oseminte ale Bãlcescu, dna Anda Vãlimãreanu” (I, p. 218, notele 44 ºi 43). celor doi au fost reînhumate în toamna anului 1971, în cadrul Pãtimiserã ºi alþii, prin scrierile lor. Eugen Lovinescu era acuzat unei înscenãri propagandistice a Securitãþii (II, p. 461). de Zigu Ornea, cã fãcea aprecieri eronate atunci când aºezase Ruinarea monumentelor ºi mormintelor care amintesc, în fruntea revoluþionarilor paºoptiºti nu pe Bãlcescu, ci pe Ion C. ca niºte martori muþi, de o lume pe care am pierdut-o este Brãtianu. Lucru de neiertat, pentru cã Lovinescu era „un proprie unei gândiri mesianice de construire a omului nou, prin necunoscãtor al problemelor sociologiei marxiste [ºi] nu citise ºtergerea memoriei istorice ºi a oricãror urme identitare. Dupã un rând din Marx, Engels, Lenin sau Kautsky, nici chiar scrierile 1947, conacele boiereºti au fost sortite distrugerii, lãsate în lui Gherea nu fuseserã citite cu atenþie”. „Spre norocul sãu însã, pãrãsire sau transformate în spitale de nebuni, de cele mai Lovinescu nu se mai numãra atunci printre cei vii, fiind astfel multe ori. Dupã jumãtate de secol, în 1995, la Bolintinul din Vale, scutit de pedepse marxiste”. Dar trãia vãduva lui Eugen la porþile Bucureºtiului, mormintele familiei Bãleanu zãceau Lovinescu, care „mai mult ca sigur, nu citise nici ea vreun rând uitate, iar conacul modificat fãrã respect pentru vechea din Marx” ºi avea sã moarã în închisoarea Jilava, în 1960. „De arhitecturã, pentru un spital unde „convalescenþi în pijamale mai mulþi ani era adusã la pauperitate de cãtre noul regim ºi, în murdare se plimbau în parcul neîngrijit, nãpãdit de bãlãrii printre urma unor argumente acuzatoare, fusese datã afarã din care, nu departe de intrare, se descompunea un hoit de câine” locuinþa ei. Un judecãtor o condamnase la închisoare, spre a se (I, p. 239) – imagine demnã de romanele lui Marquez. ªi casa instala în apartamentul astfel lãsat liber, dând apoi foc cãrþilor familiei Bogdan de la Bichiº, din Transilvania, a avut soarta din biblioteca aceluia care, fãrã a-l fi mãcar citit pe Gherea, pecetluitã de noua orânduire. Dupã cum nota în jurnal sãu scrisese o vinovatã Istorie a Civilizaþiei Române, cuprinzând ºi o ginerele lui René Bogdan, ªtefan de Fay, casa a fost „invadatã atât de nemarxistã analizã a paºoptismului”. Însã vremurile noi de oameni necunoscuþi” într-o noapte de martie a anului 1949, au produs minuni, cãci „spre alte extreme s-a îndreptat pentru a-l aresta pe proprietar dupã o trezire bruscã cu lanterna gimnastica spre dreapta a lui Z. Ornea”, de aceastã datã în ochi, dupã un procedeu specific vremurilor ºi oamenilor celor evocându-l elogios pe Lovinescu, acel pe care, cu ani în urmã, îl noi. Dupã ani de zile, vizitând conacul socrului de la Oneºti, acuzase cu mânie proletarã cã nu citise un rând din Marx ºi din fostul proprietar constata: „casa, curtea, copacii, pomii, aleile ceilalþi „corifei” ai socialismului. ªi, ca o ironie a sorþii, aprigul nãpãdite de buruieni, în ronduri abia se mai vãd cioturile critic trebuie acum sã „uite” de Bãlcescu ºi sã-ºi aminteascã, în parterelor de flori – urme care deseneazã cadrul în care s-a schimb, numai de meritele lui Brãtianu. petrecut ceva demult. Decorul în paraginã al unei piese uitate, în ªi Ecaterina Arbore, membrã a Partidului Comunist care nu se mai poate juca nimic, sau în care s-ar juca altã piesã. Român, simþise din plin ironia istoriei murind „în subteranele Nimic din feeria de altãdatã nu mai persistã. Nici culoare, nici închisorii de la Liubianka, în decembrie 1937, nu se ºtie dacã sunet. Casa e invadatã de strãini [...]. Zgomote noi, împuºcatã sau în urma anchetei care urmãrea sã o oblige sã necunoscute, care nu au nimic comun cu spiritul acestei case. mãrturiseascã faptul cã fusese agenta Siguranþei Române” (I, p. Pereþii goi, murdari. […]. Gol peste tot. Praf ºi murdãrie peste tot 108). Ironia este cu atât mai cruntã, cu cât era fiica socialistului, […]. O umbrã murdarã se strecoarã insinuant sã nimiceascã în anarhistului ºi francmasonului basarabean Zamfir Ralli Arbore, noi vechea viaþã a casei ... Când, în 1952, Manole Bogdan s-a cel care, deºi era un ateu declarat, fusese înmormântat cu preot, dus sã cearã autorizaþie pentru maºina lui de scris, dar sub alt la Bucureºti, în 1933, iar în discursul sãu funebru, Paul nume, „la ghiºeu a fost recunoscut de un evreu din Botoºani, om Zarifopol, literat de stânga, fãcea afirmaþii paradoxale, precum al Miliþiei: Dumneavoastrã nu sînteþi George Petrescu, sînteþi cã „Arbore era boier, nu putem zice altfel”. Un alt semn al ironiei Manole Bogdan”. Imagine grãitoare a epocii, ieºitã parcã dintr- istoriei, cãci dacã „Zamfir Arbore a respins ceva, în numele un roman al lui Orwell, dincolo de care orice comentarii sunt de egalitarismului revoluþionar, a fost tocmai boierismul, elitismul prisos! aristocratic, religia creºtinã, cultul trecutului care fãceau parte din arsenalul de idei al tradiþiilor boiereºti. Dacã ar fi putut sã ºtie *Familiile boiereºti din Þara Româneascã ºi Moldova. cum va fi caracterizat tocmai de ginerele lui Gherea, fãrã Enciclopedie istoricã, genealogicã ºi biograficã, coordonator ºi îndoialã cã Zamfir Arbore ar fi protestat” (I, p. 106). coautor: Mihai Dim. Sturdza, vol. I ºi II (lit. A-B), Bucureºti, Mulþi membri ai vechilor familii au eºuat în încercarea Editura Simetria, 2004 ºi 2011. 9 Nr. 111 - mai 2011 ELANUL Altare de ieri ºi de azi: Biserica Sfântul Nicolae Domnesc

Iulian-Marcel CIUBOTARU

5 Puþine lãcaºuri de rugãciune din spaþiul urban au avut din lemn . ªtim în mod sigur cã aceastã bisericã nu a fãcut un rol atât de însemnat în istoria medievalã a Moldovei precum niciodatã parte din interiorul curþii domneºti, fiind situatã în biserica Sfântul Nicolae Domnesc din Iaºi. Doar bisericilor apropierea zidurilor exterioare ale acesteia, aºa cum relateazã 6 Mirãuþi din Suceava ºi catedralei Sfântul Gheorghe din acelaºi toþi cãlãtorii strãini care au trecut prin Iaºi în secolul al XVI-lea oraº, ridicatã din iniþiativa lui Bogdan al III-lea ºi terminatã în sau în cel urmãtor. timpul lui ªtefãniþã-vodã1 (1517-1527), li se poate atribui un rol ªtefan cel Mare a ridicat biserica în a doua parte a 7 asemãnãtor. Pentru secolul al XVII-lea (inclusiv cel urmãtor), s- domniei sale (1 iunie 1491-10 august 1492 ), înzestrând-o cel ar încadra în acest tipar ºi unicata ctitorie a lui Vasile Lupu, mai probabil cu obiecte de cult, necesare desfãºurãrii serviciilor Mãnãstirea Sfinþii Trei Ierarhi. religioase. Ea a servit ca bisericã a curþii domneºti din Iaºi, Istoria bisericii Sfântul Nicolae Domnesc a intrat în devenind odatã cu mutarea capitalei Moldovei de la Suceava la atenþia specialiºtilor încã de acum mai bine de o sutã de ani. Ea Iaºi, sediul Mitropoliei Moldovei. Este foarte interesant cã deºi s-a aflat constant în centrul preocupãrilor de facturã istoricã, mai capitala þãrii a fost mutatã din ordinul turcilor la Iaºi în cea de-a ales a celor care au realizat monografii dedicate capitalei doua domnie a lui Alexandru Lãpuºneanu, mitropolia ºi-a mutat Moldovei (o primã astfel de abordare, realizatã încã din 1913, oficial sediul la Iaºi abia în vremea mitropolitului Dosoftei, adicã aparþine jurnalistului, actorului ºi istoricului N. A. Bogdan2). De o sutã de ani mai târziu. Cu toate acestea, cel mai probabil, asemenea, istoria acestui lãcaº eclesiastic a preocupat pe cei mitropolitul rezida la Iaºi, fiind nevoie de el nu doar la care au întocmit lucrãri privitoare la istoria bisericilor sau mirungerea domnilor, cât ºi la judecarea unor pricini, sau ca mãnãstirile moldoveneºti3. membru al Sfatului Domnesc. Însuºi Alexandru Lãpuºneanu 8 Valoarea istoricã (atât arhitecturalã cât ºi culturalã) a face o serie de modificãri la bisericã, adãugându-i un pridvor , fost recunoscutã acestui monument încã de la sfârºitul secolului un turn, ºi înãlþând pereþii bisericii, pentru a-i conferi o anumitã al XIX-lea. Renovarea ei de cãtre arhitectul Leconte de Nouy a somptuozitate. Astfel, el a pregãtit vechea bisericã pentru a-i stârnit o aprinsã polemicã între cei conferi statutul de catedralã c a r e e r a u d e a c o r d c u mitropolitanã. transformãrile pe care arhitectul Primul domn care a francez urma sã le aducã reparat substanþial aceastã monumentului, ºi cei care se bisericã, din cauzã cã ajunsese î m p o t r i v e a u a c e s t u i f a p t , într-o stare avansatã de ruinã, considerându-l o vandalizare. î m p i e d i c â n d d e s f ã º u r a r e a Aceastã polemicã trãdeazã faptul serviciului liturgic, a fost Antonie cã la vremea respectivã valoarea Russet, în a doua jumãtate a acestui lãcaº de cult era pe deplin secolului al XVII-lea. Un document perceputã, fiind în atenþia din vremea acestui voievod ne oamenilor de culturã ai vremii. Un informeazã cu privire la starea fin cãrturar cum a fost episcopul bisericii: era stricatã de foc ºi de Melchisedec, vizitând biserica, nu ploi, de gios, din urzirea ei, pânã putea sã nu semnaleze importanþa sus, în vârvu. Situaþia poate pãrea monumentului. De aceea, el a neobiºnuitã, întrucât fiind publicat în 1885 conþinutul principala bisericã a þãrii, este de 4 Fig. 1. Biserica Sfântul Nicolae Domnesc. pisaniei (fig. 2), pusã la intrarea în neînþeles motivul pentru care bisericã de cãtre ªtefan cel Mare. domnii moldoveni nu s-au îngrijit În literatura de specialitate, informaþiile privitoare la de bunãstarea ei. Cred cã putem gãsi explicaþia în urmãtoarea acest edificiu sunt multiple, fiind axate pe diversele aspecte care conjuncturã: între timp, se construise special pentru familia formeazã acest complex eclesiastic. De aceea, prezentul text domneascã, alte douã biserici, situate în interiorul curþii 9 nu se doreºte a fi mai mult decât un eseu, care sã ofere o privire domneºti, una pentru domn iar alta pentru soþia acestuia . de ansamblu asupra acestui monument istoric, aflat astãzi în Aceste biserici, care între timp au dispãrut, încep sã fie atestate 10 subordonarea Mãnãstirii Sfinþii Trei Ierarhi ºi funcþionând ca în acte scrise în prima jumãtate a veacului al XVII-lea . paraclis mitropolitan. Dupã terminarea restaurãrii, Antonie Ruset transformã *** oficial biserica în catedralã mitropolitanã, tot în timpul lui Situatã pe actualã stradã Anastasie Panu nr. 65, foarte începându-se ºi pictarea bisericii, care însã a fost finalizatã în aproape de Palatul Culturii, Biserica Sfântul Nicolae Domnesc timpul succesorului sãu, Gheorghe Duca. Tot Antonie Ruset (fig. 1) este cel mai vechi edificiu religios din Iaºi, întrucât este este cel care înconjoarã biserica cu un zid împrejmuitor, pãstrat cert cã de când existã curtea domneascã a fiinþat ºi biserica din parþial pânã astãzi, cu scopul de a o feri de incendii, care se preajma acesteia. Acest fapt se explicã fãcând apel la rãspândeau într-un mod atât de uºor la vremea respectivã, mentalitãþile Evului Mediu, când nu se putea concepe o curte acoperã biserica cu un nou înveliº, cel vechi fiind afectat de domneascã, sau chiar boiereascã, fãrã bisericã în imediata trecerea timpului ori capriciile vremii. apropiere. De aceea, atunci când ªtefan cel Mare a ridicat Deºi era biserica curþii domneºti, acest edificiu a cãzut aceastã bisericã din temelii, este foarte probabil cã a zidit-o pe de nenumãrate ori pradã incendiilor, care la vremea respectivã ruinele alteia mai vechi, care ajunsese într-o stare avansatã de erau fenomene obiºnuite, mai ales pe timpul verii. Mizeria din ruinã. Nu este exclus ca un prin lãcaº în acest loc sã fi fost ridicat târgurile medievale, perisabilitatea materialelor de construcþie a caselor, lipsa apei adusã sistematic în oraº, inexistenþa unui 10 ELANUL Nr. 111 - mai 2011 personal specializat pentru intervenþia în caz de izbucnire a unui recomandã ca o bisericã în care tradiþia ºi noul se împletesc. astfel de fenomen (cel puþin pentru secolele XV ºi XVI), Trebuie remarcat cã este una din puþinele biserici din Iaºi pictatã constituiau factorii decisivi care conduceau la declanºarea la exterior. periodicã a unor incendii de mari proporþii. Avem informaþii cã Totodatã, faptul cã aici erau unºi domnii Moldovei, în aceastã bisericã a fost cuprinsã de flãcãri în 1725, 1753 sau cadrul unei ceremonii speciale, ca o formã de legitimare a 1784. puterii, recomandã biserica ca un monument istoric. Ungerea În secolul al XVIII-lea (mai exact începând cu 1753), domnilor Moldovei s-a petrecut în aceastã bisericã din vremea aici a funcþionat o ºcoalã publicã, întocmai ca la Biserica Sfântul lui Despot-vodã, pânã la Grigore Al. Ghica, uns domn la 2 Sava ºi Sfânta Vineri. Este motivul pentru care atunci când octombrie 1849. Ne putem imagina ceremoniile fastuoase de vorbim despre începuturile învãþãmântului în Moldova nu putem acest tip, la care participa întreaga elitã a þãrii, iar mai târziu ºi face abstracþie de ºcoala de la Sfântul Nicolae Domnesc, reprezentanþii sultanului, aºezaþi fiecare dupã rangul ºi punându-o alãturi de ªcoala de la Mãnãstirea Neamþ sau de cea importanþa cuvenitã. Privitor la acest ceremonial, Dimitrie de la Putna. Cantemir l-a descris în secolul al XVIII-lea într-o manierã destul În a doua jumãtate a secolului al XIX-lea, Biserica de complexã. Cã el se desfãºura în biserica Sfântul Nicolae Sfântul Nicolae Domnesc a ajuns într-o stare avansatã de Domnesc o spune acelaºi cãrturar, folosind fraza urmãtoare: ruinã. Capitala þãrii se mutase la Bucureºti, curtea domneascã „...cu aceeaºi pompã cu care a ieºit din Þarigrad, intrã în cetatea însãºi era dupã incendiul de la jumãtatea secolului (1827) un de scaun ºi descarcã la biserica Sfântul Nicolae. În curtea morman de ruine, astfel încât fosta bisericã din apropierea curþii bisericii îl întâmpinã (pe domn, s.m.) cu multã cinste mitropolitul domneºti nu fãcea excepþie. De altfel, interesul românilor se ºi alte feþe bisericeºti, care îl duc în bisericã...”12. îndreptase spre Bucureºti, marile familii boiereºti mutându-se în Fiind sediul central al Mitropoliei Moldovei, cu unele capitala României, pãrãsind vechea cetate de scaun a Iaºului. întreruperi, aici s-au desfãºurat ºi unele activitãþi culturale ºi Ca o reacþie la aceastã situaþie, ºi pentru a dezminþi ideea cã artistice. Se ºtie, de exemplu, cã în vremea mitropolitului Iaºul devenise inferior Bucureºtiului, regele Carol I a hotãrât cãrturar Dosoftei, la Sfântul Nicolae Domnesc a funcþionat o repararea bisericii, din tiparniþã domneascã, banii statului. La fel s-a menitã sã tipãreascã procedat ºi cu Biserica cãrþile de cult necesare în Mãnãstirii Sfinþii Trei M o l d o v a l a v r e m e a Ierarhi. În aceste condiþii, respectivã. arhitectul francez Leconte Biserica Sfântul de Nouy, a dãrâmat Nicolae Domnesc se pare biserica pânã la temelii, cã a fost singura bisericã recostruind-o dupã vechiul din Moldova care a avut tipar, cel originar. Aceastã într-o perioadã nu mai puþin acþiune a stârnit multe de trei altare13. În fiecare se critici din partea unor sãvârºea slujea în câte o intelectuali ieºeni, care limbã diferitã. Astfel, în considerau cã astfel, altarul central serviciul v e c h i l e n o a s t r e d i v i n e r a o f i c i a t î n monumente sunt supuse moldoveneºte, iar în unei vandalizãri oficiale. altarele situate pe margini, Cu aceastã ocazie, pictura în greacã, respectiv rusã. bisericii, deºi refãcutã în Altarul grecesc era închinat nenumãrate rânduri, a fost Sfintei Varvara, iar cel rus înlocuitã cu alta, care Sfântului ªtefan. Potrivit lui 17 r e s p e c t a p r o g r a m u l Fig. 2. Pisania de la Sfântul Nicolae Domnesc, aºezatã de ªtefan cel Mare . Nicolae Stoicescu, aceste iconografic existent înainte douã altare au fost de restaurare. Bucãþi din vechea picturã11 au fost depuse la adãugate bisericii în vremea lui Antonie Ruset14. În contradicþie muzeul Mãnãstirii Trei Ierarhi, precum ºi la vechea catedralã cu aceastã afirmaþie, Mihai Mãnucã a demonstrat în 1969 cã mitropolitanã. Actuala picturã însumeazã un numãr de 282 de cele douã altare au fost adãugate bisericii în vremea figuri pictate în frescã, marea lor majoritate fiind personaje mitropolitului Gavriil Calimachi, pãstrându-se pânã în 1886, religioase, deºi existã pictaþi, la exteriorul bisericii, câþiva filosofi când au început lucrãrile de restaurare15. Privitor la altarele greci, care nu au fost botezaþi (Platon, Aristotel, º.a.). Deºi Bisericii Sfântul Nicolae Domnesc, simbolistica numãrului construcþia ridicatã de arhitectul francez pãstreazã formele acestora este evidentã, ea reprezentând nu doar unitatea iniþiale ale bisericii, valoarea artisticã ºi istoricã a monumentului Sfintei Treimi, ci ºi a ortodoxiei16. Totodatã, existenþa lor denotã nu mai este aceeaºi ca înainte de restaurare. Cu toate acestea, unicitatea situaþiei de la aceastã bisericã, dar ºi existenþa unei planul bisericii a rãmas simplu, chiar dacã construcþia în sine se pãturi sociale în Moldova, cel mai probabil de viþã nobilã, de prezintã mãreaþã ºi somptuoasã. origine greacã sau rusã. Din punct de vedere arhitectural, biserica se remarcã Aspectele privitoare la istoria acestei biserici sunt mult printr-un pronaos destul de mare, explicabil prin faptul cã a fost mai numeroase. Ele reprezintã o completare la ceea ce construitã într-un oraº, unde numãrul participanþilor la Sfânta înseamnã un monument istoric în toatã complexitatea sa. Liturghie era mai mare, în comparaþie cu unele aºezãri rurale. Totodatã, cele spre care mi-am îndreptat atenþia, dezvãluie unul În aceastã bisericã a fost înmormântat voievodul din principalele monumente eclesiastice din Iaºi, cu un rol Constantin Cantemir, tatãl principelui cãrturar Dimitrie însemnat în istoria Moldovei. Cantemir. Ulterior, trupul lui a fost mutat la ctitoria familiei Note: Cantemir, Mãnãstirea Mira, situatã în þinutul Tutova. 1. A. V. Boldur, Biserica Ortodoxã din Moldova în timpul domniilor lui Starea actualã a bisericii este bunã, fiind renovatã Bogdan al III-lea ºi ªtefãniþã, în MMS, anul XLIII, nr. 3-4, martie- constant în ultimii ani. Pictura interioarã, ca ºi cea exterioarã, o aprilie 1967, p. 253. 11 Nr. 111 - mai 2011 ELANUL 2. N. A. Bogdan, Oraºul Iaºi- monografie istoricã ºi socialã ilustratã, despre Þãrile Române, vol. III, volum îngrijit de Maria Holban Iaºi, Editura Tehnopress, 2004, pp. 190-197. Ulterior anului 1913, (redactor responsabil), M. M. Alexandrescu-Dersca Bulgaru, Paul în categoria aceluiaºi tip de preocupãri, se încadreazã lucrarea lui Cernovodeanu, Bucureºti, Editura ªtiinþificã, 1971, p. 352. Dan Bãdãrãu ºi Ioan Caproºu, Iaºii vechilor zidiri, Iaºi, Editura 7. N. Grigoraº, Pisania de la Biserica Sf. Nicolae Domnesc, în MMS, Junimea, 1974, precum ºi cea semnatã de Constantin Cihodaru, anul XLIII, nr. 7-8, iulie-august, 1967, p. 545. Autorul a publicat Gh. Platon (redactori responsabili), Istoria oraºului Iaºi, vol. I, Iaºi, textul pisaniei atât în slavonã, cât ºi în traducere româneascã. Editura Junimea, 1980. Înainte de aceastã publicare, conþinutul pisaniei a fost tipãrit cu 3. G. Balº, Bisericile lui ªtefan cel Mare, cu un rezumat în limba greºeli de citire sau „lipsuri”- Idem, ªtiri noi despre Biserica Sf. francezã, Bucureºti, 1926; Vasile Dumitrache, Mãnãstirile ºi Nicolae Domnesc din Iaºi, în MMS, anul XLIII, nr. 3-4, martie-aprilie schiturile României. Pas cu pas, vol. 2, Mitropolia Moldovei ºi 1967, p. 308; Astfel, Nicolae Iorga credea cã biserica a fost ridicatã Bucovinei, Bucureºti, Editura Nemira, 2002; Viorel Erhan, între 1491-1493, – vezi Istoria Bisericii Româneºti ºi a vieþii Mãnãstiri ºi biserici din oraºul Iaºi ºi împrejurimi, Iaºi, Editura religioase a românilor, vol. I, Vãlenii de Munte, Tipografia „Neamul Tehnopress, 2003. Românesc”, 1908, p. 95. 4. Melchisedec, episcop, Notiþe istorice ºi archeologice adunate de pe 8. Adãugiri de aceeaºi facturã a realizat Alexandru Lãpuºneanu ºi la la 48 monasteri ºi biserici antice din Moldova, Bucuresci, Tipografia biserica Sfântul Nicolae din Rãdãuþi, necropolã a primilor voievozi Cãrþilor Bisericeºti, 1885, pp. 250-256. moldoveni. 5. Nu se cunosc pânã acum informaþii despre existenþa vreunei 9. Informaþii despre aceste biserici pot fi gãsite la N. Grigoraº, biserici ortodoxe în Iaºi înainte de 1491. Cu toate acestea, aºa cum Bisericile curþii domneºti din Iaºi, în MMS, anul XLV, nr. 5-6, mai- observau Alexandru Lapedatu ºi André Lecomte de Nouy, lãcaºuri iunie 1969, pp. 312-320. de cult existau: „înainte (de 1491, s.m.) nu era aici (în Iaºi, s.m.) 10. Ibidem. decât o Capiºte armeneascã, pentru populaþia de cãpetenie a 11. Folosind un fragment din cronica lui Enachi Kogãlniceanu, N. târgului ºi, de sigur, vreo bisericuþã de lemn pentru populaþia Grigoraº a demonstrat cã aceastã picturã nu dateazã din vremea româneascã”- vezi Alex. Lapedatu, A. Lecomte de Nouy, Câteva lui Antonie Ruset ºi Gheorghe Duca, aºa cum se credea, ci din cuvinte asupra bisericilor Sf. Nicolae Domnesc ºi Trei-Ierarhi din perioada 1743-1747, deci din timpul domniei lui Ioan Mavrocordat. Iaºi, Bucureºti, 1904, p. 10. Tot acest domn este cel care a fãcut „un gest de autoritate de 6. Singurul cãlãtor strãin care a descris biserica în acest secol, a fost nepermis”: a luat douã sfeºnice aparþinând Mãnãstirii Secu, din diaconul rus Trifon Korobeinikov, care a trecut prin Iaºi în vremea argint, transformându-le în ºase sfeºnice mai mici, pe care le-a lui Aron-vodã. Descrierea sa este urmãtoarea: „În Iaºi sunt zece ºi donat Bisericii Sf. Nicolae Domnesc, vezi N. Grigoraº, ªtiri noi mai multe biserici de piatrã ºi de lemn iar biserica despre Biserica Sf. Nicolae Domnesc din Iaºi, p. 309. catedralã a lui Nicolae fãcãtorul de minuni este mai mãreaþã decât 12. Dimitrie Cantemir, Descrierea Moldovei, Chiºinãu, Editura Litera, biserica lui < Nicolae Gostunski <ºi> este zugrãvitã pe din 1998, p. 97. afarã ºi este zugrãvit de asemenea altarul; clopotniþa, tot de piatrã, 13. Preot Mihai Mãnucã, Cele trei altare ale bisericii Sf. Nicolae se ridicã deasupra pridvorului; porticul din jurul bisericii este mare; Domnesc din Iaºi, în MMS, anul XLV, nr. 7-8, iulie-septembrie 1969, înãuntru biserica este împãrþitã în douã , din care una este pp. 468-478. încãlzitã. ªi cum intri în bisericã în dreapta, în dosul stranei, se aflã 14. Nicolae Stoicescu, Repertoriul bibliografic al localitãþilor ºi locul domnesc pe un postament lucrat ca strana, închis din toate monumentelor medievale din Moldova, Bucureºti, 1974, p. 467. pãrþile ºi îmbrãcat cu postav roºu; ºi locul mitropolitului 15. Preot Mihai Mãnucã, op. cit., p. 473. Albe este tot aici în bisericã ºi în aceeaºi bisericã slujeºte 16. Potrivit interpretãrii aceluiaºi autor, cele trei altare reprezentau protopopul Achim cu patru preoþi ºi doi diaconi ai catedralei; ºi „cele trei mari Biserici: românã, greacã, rusã”- Ibidem. aceastã bisericã se aflã în faþa curþii domneºti” - Cãlãtori strãini 17. Fotografiile din acest material fac parte din colecþia autorului.

AL. I. CUZA ÎN MEDALISTICA BÂRLÃDEANÃ

Marian BOLUM

Bârladul, oraº cu o intensã viaþa culturalã încã de la sfârºitul secolului al XIX-lea, s-a remarcat ºi prin realizarea unor medalii Pe contur, circular, în partea superioarã, este gravatã dedicate comemorãrii unor evenimente istorice, unor personalitãþi inscripþia: „SOCIETATEA NUMISMATICà ROMÂNÔ, iar în partea sau a unor evenimente culturale . inferioarã: „SECÞIA BÂRLAD”. În câmpul medaliei, pe ºapte rânduri Prima medalie realizatã la Bârlad dateazã din anul 1902 . orizontale, este prezentat textul: „OMAGIAZÃ/ 165/ DE ANI/ DE LA Medalia a apãrut din iniþiativa librarului N. Petroff cu ocazia NAªTEREA/ DOMNITORULUI/ AL. I. CUZA/ 1820-1985”. aniversãrii a 25 de ani de la rãzboiul de independenþa. Este Metal: alamã, diametru: 60 mm. Executatã prin pantografiere. confecþionatã din aluminiu, are 40 mm diametru ºi are înscrisã pe 3 contur, pe douã rânduri, inscripþia: GLORIOASEI ARMARE 2. Medalia unifaþã „Cuza fiu al Bârladului”. ROMÂNE, JUBILEUL DE 25 DE ANI A RAZBOIULUI INDEPENDENÞEI ROMÂNIEI1. Se pare cã aceastã medalie a fost Tot cu aceeaºi ocazie s-a realizat o a doua medalie. Pe contur, prima din þara dedicatã acestui eveniment istoric. circular, în partea superioarã, este gravatã inscripþia: Începutul medaliilor „ S O C I E T A T E A bârlãdene dedicate lui Al. I. NUMISMATICà ROMÂNÔ, Cuza l-a fãcut Societatea iar în partea inferioarã: Numismaticã Românã – „SECÞIA BÂRLAD”. În câmpul Secþia Bârlad, care din medaliei, pe ºapte rânduri primul sãu an de existenþã, orizontale, este prezentat 1985, a emis douã medalii textul: „ALEXANDRU/ IOAN/ unifaþã despre Al. I. Cuza. CUZA/ FIU AL BÂRLADULUI/ „NÉ A BERLAD/ MOLDAVA”/ 1. M e d a l i a – 1820 –”. unifaþã,,165 de ani de la Metal: alamã, diametru: naºterea domnitorului Al. I. 60 mm. Executatã prin Cuza'' 2. pantografiere. 12 ELANUL Nr. 111 - mai 2011 3. Medalia Societãþii Culturale „Al. I. Cuza” Bârlad -,,120 de ani de la moartea domnitorului''4 . 5. Medalia ridicãrii statuii lui AL. I. Cuza din Bârlad 6.

Cu ocazia comemorãrii a 120 ani de la moartea domnitorului, La 20 martie 2008 cu ocazia dezvelirii statuii monumentale a în 1993, Societatea culturalã „Al. I. Cuza” împreunã cu Societatea Domnitorului Unirii la Bârlad a fost realizatã o medalie Filatelicã „Tutova'' au realizat o medalie ce a fost bãtutã la Monetãria comemorativã, bãtutã la Monetãria Statului, care sã prezinte Statului. evenimentul. Proiectul medaliei a fost întocmit de Secþia Bârlad a Societãþii Numismatice Române. Av.: Imaginea statuii monumentale a lui Alexandru Ioan Cuza, în centrul medaliei, iar sub ea autorul: „SCULPTOR PAUL VASILESCU”. Pe contur a fost gravatã inscripþia circularã: „CU PRILEJUL DEZVELIRII STATUII LUI ALEXANDRU IOAN CUZA, FONDATORUL ROMÂNIEI MODERNE – BÂRLAD 20 MARTIE 2008”. Rv.: În câmp este prezentatã clãdirea Primãriei Bârlad, turnul

Av.: Bustul domnitorului, în þinutã militarã, cu decoraþiile pe piept, cu privirea îndreptatã spre stânga, încadrat în partea stângã de stema Moldovei iar în dreapta de stema Munteniei. Circular, pe conturul medaliei, în partea superioarã, este gravatã inscripþia: „ALEXANDRU IOAN CUZA DOMN AL PRINCIPATELOR UNITE'' iar pe conturul inferior textul,, FIU AL BÂRLADULUI”. Rv.: Întregul câmp al medaliei este ocupat de Stema Principatelor Unite din 1863. De o parte ºi de alta a stemei gravorul a conceput realizarea unor striaþii (orizontale în stânga ºi verticale în fiind flancat de stema oraºului ºi de un medalion cu portretul dreapta) care completeazã spaþiul medaliei. Circular, în partea domnitorului. Circular apar douã inscripþii, în partea de sus: superioarã, este gravat textul: „SOCIETATEA CULTURALÃ «AL. I. „CONSILIUL MUNICIPAL BÂRLAD”, iar în partea de jos: CUZA» BÂRLAD”, iar pe conturul inferior, semicircular, inscripþia pe „PRIMÃRIA MUNICIPIULUI BÂRLAD”. douã rânduri: „1873-1993/ 120 DE ANI DE LA MOARTEA Metal: tombac, diametrul:60 mm, tiraj:150 exemplare din care DOMNITORULUI''. patru au fost placate cu aur ºi patru cu argint iar douã piese au fost Metal: tombac, diametru: 60 mm, tiraj: 130 bucãþi. realizate din argint.. Odatã cu dezvelirea statuii ºi baterii medaliei a fost realizatã ºi 4. Medalia “Al. I. Cuza –125 de ani de la trecerea în o insignã, în 500 exemplare, cu diametrul de 24 mm, ce reprezenta nefiinþã“5. imaginea statuii .

Cu ocazia împlinirii a 125 de ani de la trecerea în nefiinþã a 6. Placheta ridicãrii statuii lui AL. I. Cuza din Bârlad domnitorului Al. I Cuza, în 1998, Primãria municipiului Bârlad ºi Cu ocazia dezvelirii Fundaþia culturalã „Dr. C.Teodorescu” au realizat o medalie statuii Domnitorului Unirii la comemorativã ce a fost bãtutã la Monetãria Statului. Bârlad a fost realizat ºi o Av.: În câmpul medaliei este prezentatã macheta statuii p l a c h e t ã s u b e g i d a domnitorului Al I. Cuza ce a fost ridicatã la Bârlad în 2008, de o Societãþii Numismatice parte ºi de alta fiind înscriºi anii de viaþã,,1820-1873”. Pe contur, în Române - Secþia Bârlad, partea superioarã a fost gravata inscripþia,, ALEXANDRU IOAN b ã t u t ã l a M o n e t ã r i a CUZA - FIU AL BÂRLADULUI”, iar în partea inferioarã „125 DE ANI Statului, la iniþiativa ºi cu DE LA TRECERA ÎN NEFIINÞÓ. contribuþia financiarã a colecþionarului Gh. Vasiliu. Placheta are în centru m a c h e t a s t a t u i i l u i Alexandru Ioan Cuza dezvelitã la Bârlad la 20 martie 2008 iar în partea inferioarã are gravat textul “FIU AL BÂRLADULUI''. În partea superioarã imaginea statuii este flancatã, pe doua rânduri, de inscripþia „ALEXANDRU IOAN CUZA / 1820-1873” iar în planul urmãtor de stema Principatelor Unite din 1863. În partea dreaptã, este gravatã, pe Rv.: Separate de o linie oblicã sunt prezentate clãdirea doua rânduri, inscripþia,,BÂRLAD / 22 MARTIE 2008'' iar în planul Primãriei din Bârlad ºi clãdirea Galeriilor de Artã iar pe contur, în urmãtor stema oraºului . partea superioarã, textul „PRIMÃRIA MUNICIPIULUI BÂRLAD” iar În partea inferioarã imaginea statuii este flancatã de o în partea inferioarã „FUNDAÞIA CULTURALà DR. C. prezentare stilizatã a oraºului interbelic ºi de numele autorului: TEODORESCU”. ,,SCULPTOR PAUL VASILIU''. În partea dreaptã, este prezentatã Metal: tombac, diametru: 60 mm, tiraj: 120 bucãþi, din care 10 clãdirea Primãriei oraºului ºi numele gravorului plachetei “C. bucãþi au fost placate cu aur iar 10 bucãþi au fost placate cu argint. DUMITRESCU''. 13 Nr. 111 - mai 2011 ELANUL Sub aceste date a fost înscris textul: „S.N.R. BÂRLAD-COL. Av.: În câmpul medaliei este prezentatã sigla Societãþii de GHEORGHE VASILIU”. ªtiinþe Istorice din România, siglã ce are în centru dictonul,,SINE ET Metal: tombac, dreptunghiularã: 8 / 5,5 cm, tiraj: 55 IRA STUDIO”. Circular, în partea superioarã, este gravat textul: „60 exemplare din care douã au fost placate cu aur ºi douã cu argint. Au DE ANI DE LA ÎNFIINÞARE”, iar pe conturul inferior, semicircular, mai fost realizate douã piese din argint ºi una din aluminiu ºablat. inscripþia „1951/ FILIALA BÂRLAD/ 2011”. Cu ocazia realizãrii plachetei au fost bãtute ºi douã plãci de Rv.: În centrul medaliei este prezentatã imaginea statuii bronz dreptunghiulare de 32 /22 cm, grosime 1 cm, identice cu monumentale a lui Alexandru Ioan Cuza,dezvelitã la Bârlad la data placheta, piese care fac parte din colecþia iniþiatorului. de 20 martie 2008, încadratã în partea stângã de stema Muntenie iar în partea dreaptã de stema Moldovei. Pe contur, în partea 7. Medalia Societãþii de ªtiinþe istorice - filiala Bârlad . superioarã a fost gravata inscripþia „ALEXANDRU IOAN CUZA”, iar în partea inferioarã „BÂRLAD - 20.III.1820 * HAIDELBERG – 15.V.1873“. La 22 mai 2011 cu ocazia festivitãþilor legate de aniversarea a Metal: alamã, diametru: 68 mm, tiraj:35 bucãþi. Executatã prin 60 de ani de la înfiinþarea Societãþii de Istorie – Filiala Bârlad a fost pantografiere. realizatã o medalie, bãtutã la Miercurea Ciuc, care sã aminteascã Realizarea acestor piese, relativ multe, dacã ne gândim la de acest moment. Proiectul medaliei a fost întocmit în colaborare statutul oraºului ºi la puterea lui economicã, reprezintã un omagiu cu Societatea Numismaticã Românã. - Secþia Bârlad . Medalia este adus de bârlãdeni Domnitorului Unirii ºi totodatã o recunoaºtere a înconjuratã de o cununã de lauri. faptului cã Alexandru Ioan Cuza este fiu al Bârladului. ______

NOTE: 1 Mitulescu Nicolae, Documente bârlãdene fixate în metal, Editura Sfera, Bârlad, 2005, p.13. 2 Ibidem, p.45. 3 Ibidem. 4 Ibidem, p.141. 5 Ibidem, p.161. 6 Bolum Marian, Giurcanu Costel,Medalii dedicate Unirii din 1859 ºi memoriei domnitorului AL.I. Cuza în Unirea Principatelor Române. Ediþia a II-a, Focºani 24 ianuarie 2009, Editura Terra,Focºani,2009, p. 101.

Educaþia ºi „handicapul feminin”

Cleopatra – Mercedes RAVARU

Dupã Botoºani, judeþ ce ocupã primul loc în România privind reglementãri legislative care sã permitã acest lucru, la modul oficial, numãrul personalitãþilor oferite þãrii, Vasluiul ocupã primul loc în ce ne referim, fãcând abstracþie de acele situaþii când o reprezentantã priveºte numãrul de femei ce au avut ceva de spus ºi de fãcut, a „sexului frumos ºi slab” ºi-a cucerit calea în societate prin mijloace personalitãþi dintre care menþionãm doar pe „primele”, urmate de „ilegale” (celebru e cazul primei femei-medic – ginecolog – din lume, multe altele ce-au continuat istoria: din Grecia Anticã, mai precis, care a trebuit sã se travesteascã în - Elena Rosetti Cuza, nãscutã la Soleºti – Prima Doamnã bãrbat pentru a reuºi sã urmeze cursurile Academiei Medicale ale a României, soþia lui Alexandru Ioan Cuza, fondatoare de epocii – Agonodike a absolvit cu brio, „Magna cum laudae”, între spitale, azile ºi ºcoli, fãpturã de-o delicatã structurã noi fie zis!). Reglementãrile juridico-legislative au fost, la rândul lor, spiritualã, adevãrat exemplu al „bunãtãþii feminine”; cucerite tot prin strãdanii ale miºcãrilor de femei, care au traversat - Zizi Lambrino, din Zãpodeni, Butucãrie – prima soþie a lui tot drumul plin de ghimpi al obþinerii de drepturi, de la interzicerea Carol al II-lea, rege al României, obligatã sã divorþeze comerþului cu femei ºi copii (1904, 1910), pânã la instituirea, în datoritã conjuncturii politice; condiþiile legii, în 2001, „a unor acþiuni sau a unor mãsuri speciale - Luiza Zavloschi - prima femeie-primar din þarã, originarã, pentru protecþia persoanelor ºi categoriilor defavorizate care fie se ca realizare administrativã, din Buda-Oºeºti; aflã pe o poziþie de inegalitate în raport cu majoritatea cetãþenilor - Ana Pauker cea de tristã amintire, nãscutã la Codãeºti – datoritã originii sociale ori a unui handicap, fie se confruntã cu un prima femeie om-politic; comportament de respingere ºi marginalizare atunci când acestea - Florica Bagdazar, legatã de Roºieºti – prima femeie- nu se bucurã de egalitatea ºanselor” (conform Hotãrârii nr. 1194 ministru (al Ministerului Sãnãtãþii, în 1944); privind organizarea ºi funcþionarea Consiliului Naþional pentru - Smaranda Brãescu, din Bârlad – prima femeie- Combaterea Discriminãrii – publicatã în Monitorul Oficial, Partea I, paraºutist, nr. 792 din 12 decembrie 2001). iar lista ar mai putea continua, dar ne oprim aici. Iatã, pe scurt, drumul lung parcurs de miºcãrile feministe Deºi Vasluiul e, ºi astãzi, o zonã defavorizatã economic, pentru a reuºi sã obþinã schimbarea percepþiei umanitãþii, de la dar ºi din punct de vedere al prejudecãþilor ºi mentalitãþilor negative, femeia fãrã suflet la femeia egalã ca partener social, de la fetele ºi femeile din zonã trebuie sã fie mândre cã sunt vasluience, femeia fãrã ºcoalã la femeia care, prin educaþie, e capabilã sã cã au înaintaºe care, chiar dacã nu întotdeauna au fãcut cinste þãrii achiziþioneze rezultate egale cu ale bãrbaþilor în domenii ce (a propos de Ana Pauker), au demonstrat, totuºi, cã pot influenþa utilizeazã aportul inteligenþei sau al aptitudinilor. mersul lumii, cã Universul se învârte chiar ºi la Vaslui, cã inteligenþa În principal ºcoala – ºi aici este aportul sãu evident pozitiv nu stagneazã ºi cã se poate, indubitabil, învinge „handicapul – este cea care oferã elevilor corpuri de cunoºtinþe ale cãror rigori îi provinciei”dacã existã suficientã motivare, dorinþã de acþiune ºi învaþã sã nu se limiteze la verbalizarea facilã ºi banalã, ci sã climat psiho-social potrivit evoluþiei. interiorizeze faptul cã descoperirea autenticã implicã o mãsurã Aceste femei menþionate mai sus, precum ºi, în general, considerabilã de reflecþie ºi apreciere criticã. Mai mult, pentru cei femeile din prezent, nu ar fi reuºit sã se afirme dacã nu ar fi existat care vãdesc o vocaþie precoce pentru descoperiri originale în 14 ELANUL Nr. 111 - mai 2011 domenii esenþiale, îndiferent dacã sunt bãieþi ori fete, este probabil considerãrii ei ca fiind partener. sã se afle cei (cele) care, mai târziu, vor aduce contribuþii esenþiale. Iar aceastã remarcabilã transformare se observã cel mai De aceea, „oricãrui copil trebuie sã i se ofere cele mai variate situaþii bine atunci când analizãm eforturile depuse pentru a integra în ºi oportunitãþi în care el sã se poatã manifesta spontan, cãci numai societate copiii-în genere (nu numai fetele, care prin însãºi „natura” aºa se pot dezvãlui acele trãsãturi caracteristice ale zestrei lui lor, sãrmanele, ar avea nevoie!), copiii cu deficienþe, copii (bãieþi, native, care trebuie stimulate sistematic pentru a se putea realiza pe fete!) care, în ciuda unor „handicapuri” ce-i departajeazã de lumea deplin” (Bogdan, Tiberiu, coord., 1981 – Copii capabili de „normalã”, au posibilitatea de a învãþa, de a fi independenþi, de a performanþe superioare, în Caiete de pedagogie modernã 9, cãpãta respect de sine, de a fi priviþi ca membri ai naþiunii umane, iar E.D.P., Bucureºti). nu ca anomalii destinate „aruncãrii în prãpastie”, conform viziunii lui Situaþii ºi oportunitãþi – acestea sunt cuvintele-cheie. Platon în Republica. Nu trebuie sã uitãm cã dacã toþi oamenii ar Mult – prea mult timp! – în istorie femeia a aparþinut acelei categorii avea deficienþe, „handicapul”ar constitui norma, iar dacã în lume n- defavorizate cãreia nu-i era permis sã acceadã la educaþie datoritã ar fi decât femei, a fi femeie n-ar mai constitui un „handicap”. rolului pe care cealaltã „jumãtate” a omenirii i-l conferea: rolul de Astãzi existã ºcoli speciale pentru aceºti copii speciali ºi e servã, procreatoare lipsitã de drepturi, incapabilã de a îndeplini un pas uriaº de la ce-a fost, deºi ideea – la care aderãm! – este de a- sarcini importante în societate, destinatã doar sã compenseze i integra în ºcolile de masã, capabile sã le dea oportunitatea de a anumite laturi ce-i lipseau bãrbatului (cu accent pe dimensiunea acþiona în plan social ca persoane de egalã demnitate cu cea a emoþional-afectivã). persoanelor „normale”. Iar dacã ne gândim cum erau privite fetele Este de apreciat, deci, aportul educaþiei la formarea normale în trecut ºi cum sunt privite astãzi fetele cu deficienþe personalitãþii umane în general, dar ºi a celei feminine, în particular. („handicapuri” stabilite tot de noi, „normalii”, prin comparaþie cu Deºi munceºte dublu astãzi (ºi la serviciu, ºi acasã!), femeia a putut „normele” majoritãþii), saltul ni se pare incredibil ºi de nesperat sã descopere cã reuºeºte (dacã vrea, dacã nu se lasã limitatã de pentru o perioadã de timp atât de scurtã în istoria umanitãþii (abia un barierele mentalitãþii ancestrale, dacã e vrednicã ºi-ºi înþelege secol!). rostul pe lume) sã se afirme într-o lume care încã – din nefericire! – Cu atât mai minunat ni se pare progresul în mentalitate, cu mai este tributarã vechilor cutume privitoare la raportul dintre sexe. atât mai remarcabil este efortul celor care persevereazã în a Oricum, e o mare realizare faptul cã s-a înþeles schimba, prin educaþie, atitudinea faþã de deficienþã, faþã de necesitatea de a oferi egalitate de ºanºe în educaþie ºi, în general, handicapul „standardizat” în valenþele sale negative, fie acestea în toate aspectele vieþii sociale. Cã s-a traversat, în mare parte, mentale, fizice, sociale sau pur-ºi-simplu legate de apartenenþa etapa considerãrii femeii ca fiind o unealtã ºi s-a ajuns la etapa religioasã, etnicã, de rasã ori...sex!

Problema demograficã Sorin LANGU

La sfârºitul anilor 1980 prognozele indicau pentru anul naþional sau regional, ci doar la nivel mondial. Politicile demografice 2000 o populaþie de 6,5 miliarde de oameni. Suntem în 2002 ºi am implicã subcomponente economice, ecologice, politice, care depãºit cu puþin 6,1 miliarde; neîndeplinirea prognozei datorându- trebuiesc bine conturate ºi folosite. Altfel nu avem nici o ºansã. În se în primul rând politicilor de control a creºterii demografice în anii 1970 - 1980 India a recurs la metodã originarã de a stopa unele þãri. creºterea demograficã: a distribuit la preþuri modice televizoare, în Problema demograficã nu este însã rezolvatã, pentru cã special familiilor tinere, mai sãrace, pentru ca atenþia lor sã fie aceste politici de control sunt aplicate în China, Europa, America, absorbitã de programele TV, ºi nu de creºterea populaþiei. Mãsura dar nu în India sau Africa. ªi rezultatele se vãd: din cei 80 de nu a reuºit, poate ºi din cauza aceloraºi programe TV. În China milioane de nou - nãscuþi anual 11 milioane sunt chinezi, iar 15 mãsurile au fost mult mai pragmatice: familiile au fost “sfãtuite” sã milioane sunt indieni. În acest ritm de creºtere se apreciazã cã în aibã un singur copil, cine dorea mai mulþi plãtea o taxã foarte 2050 India va depãºi China în privinþa populaþiei, deºi majoritatea pipãratã. Rezultatul: creºterea demograficã a fost diminuatã, dar s- populaþiei indiene trãieºte în sãrãcie. Încã din 2015 se pare cã a înregistrat apariþia unei noi rase: chinezii graºi; familiile având un Bombay va fi al doilea oraº din lume cu o creºtere de 8,2 milioane, singur copil, îºi concentrau grija parentalã doar asupra lui, efectul adicã cu 45 % în doar 15 ani. Populaþia Logos-ului va creºte, tot în fiind mãrirea în greutate a acestuia. 15 ani, cu 82,2 %, Shanghai cu 22 %, în timp ce New York cu doar 6 Creºterea demograficã este direct proporþionalã cu %, iar Tokio cu infimul procent de 2,4 %. creºterea numãrului de specii dispãrute sau pe cale de dispariþie. Focare de creºtere necontrolatã par a fi tocmai þãrile mai Astfel din 1600 ºi pânã astãzi au dispãrut 188 de specii de pãsãri ºi sãrace, îngreunând ºi mai mult situaþia lor. Multe din ele au datorii de 89 de specii de mamifere, în total 197 de specii, adicã o dispariþie la zeci de miliarde de dolari, perspective deloc bune, ºi totuºi rata doi ani. Creºterea populaþiei înseamnã noi surse de hranã, adicã natalitãþii e în creºtere. Lor li se datoreazã ºi explozia demograficã suprafeþe noi de pãmânt, care trebuiesc defriºate etc.(despãdurirea din ultimul secol. În 1800 exista 1 miliard de oameni, în 1927 2 Amazoniei e cea mai cunoscutã, dar anual deºerturile - Sahara, miliarde, 3 miliarde în 1960, 4 miliarde în 1974, 5 miliarde în 1987, 6 Kalahari, Gobi - înainteazã cu câþiva metri din cauza omului). În plus miliarde în 1999, iar în 2050 se prognozeazã 9 miliarde. Dar cum vor deºeurile se înmulþesc afectând mediul natural al animalelor trãi aceste 9 miliarde, în condiþiile în care 1 din 7 persoane suferã de (poluarea cu petrol, cu gaze de eºapament, gropile de gunoi, gazele malnutriþie? de la fabrici etc.). Problema hranei se rezumã de fapt la repartiþia ei. Planeta Pãmântul poate suporta 8-10 miliarde de oameni, îi poate poate hrãni, spun specialiºtii 10 ºi chiar mai multe miliarde. hrãni (deºi acum peste 2 miliarde de oameni au condiþii precare de Repartiþia hranei este însã inegalã. O repartiþie inegalã naºte alte alimentare ºi nu au condiþii minime de protecþie sanitarã). Dar probleme: datorii externe uriaºe, corupþie internã, etc. Iar unde se extinderea populaþiei înseamnã o exploatare mai intensã a planetei, împleteºte cu naþionalismul se poate ajunge la rãzboaie (ex. Cel din ceea ce duce inevitabil la secãtuirea Pãmântului (deja cãutãm Golf), la terorism etc. combustibili alternativi pentru petrol, cãrbune, unele minereuri). Demografia este strâns legatã de ecologie, Creºterea Preþul este dispariþia celorlalte forme de viaþã, cãrora le vom numãrului de indivizi dintr-o specie duce automat la dezechilibre distruge habitatul natural, în favoarea lui “Homo Sapiens Sapiens”. ecologice. Mai este el aºa de “Sapiens” ? Problema demograficã nu poate fi soluþionatã la nivel 15 Nr. 111 - mai 2011 ELANUL Limbajul sculpturii în dialogul vizual

Gheorghe ALUPOAEI

Coordonatele specifice tuturor artelor sunt spaþiul ºi timpul. modelarea cu degetele. Preponderent temporale sunt muzica, literatura, teatrul, Amprentele uneltelor, dar ºi cinematografia etc. Pictura, grafica, sculptura ºi arhitectura sunt cele personale realizeazã arte în cadrul cãrora spaþiul ºi timpul se desfãºoarã simultan. texturi variate ale suprafeþelor Spaþiul este greu perceptibil în lipsa unui obiect tridimensional care mãresc expresia ºi pe care sã-l cuprindã privirea în totalitatea lui. Orice obiect are o trezesc interesul. formã, sã zicem, geometricã. Dacã aceastã formã suportã În cadrul sculpturii modificãri prin secþionare, intersectare cu alte forme, turtire etc.,ea aditive se înscriu ºi tehnicile capãtã un plus de complexitate, iar variaþia survenitã are un efect moderne de îmbinare prin mai puternic asupra configuraþiei spaþiului. Obiectul de sculpturã, sudare sau lipire de bucãþi mici prin volumul sãu, ocupã un spaþiu, iar acesta este într-o strânsã de metal, de lemn, material interacþiune cu spaþiul din jur. Dacã se modificã volumul, forma, plastic sau deºeuri rezultate în proporþiile sau detaliile obiectului, atunci se modificã ºi interacþiunea u r m a u n o r p r o c e s e acestuia cu spaþiul din jur. tehnologice industriale. Artistul e preocupat de nevoia de a-l implica pe observator Sculptura aditivã prin oferindu-i o operã bine articulatã ºi care sã parã inteligibilã, nu într- modelare comportã o serie de atât încât sã-l plictiseascã. Obiectul de artã trebuie sã furnizeze o etape distincte pânã ajunge în cantitate suficientã de provocare pentru a þine treaz interesul materialul finit. Obiectul privitorului. Unitatea obiectului este insuficientã. Acelaºi obiect modelat în lut se toarnã în trebuie sã ofere ºi o anume complexitate, o dificultate stimulativã, ghips, folosindu-se un negativ care implicã pe privitor în cãutarea unei semnificaþii pe care sã o din douã sau mai multe pãrþi. Unicatul de ghips turnat în negativul gãseascã. Complexitatea formei este numitã de specialiºti obþinut poate fi multiplicat cu un alt negativ din mai multe pãrþi care varietate. Aceste douã atribute-unitatea ºi varietatea –sunt se pot desprinde întregi de pe mulaj (unicatul de ghips). esenþiale în menþinerea interesului pe drumul descifrãrii mesajului. Unicatul de ghips, luat drept piesã originalã, poate fi turnatã în Artistul trebuie sã aibã abilitatea de a combina elementele metal sau poate servi ca model pentru a fi cioplitã în piatrã. operei sale într-un tot unitar ºi de a lãsa loc imaginaþiei sã adauge Varietatea suprafeþelor e determinatã de prelucrarea acestora variaþii în cadrul unitãþii de bazã. dupã turnare. Sunt lucrãri polizate pânã la luciul de oglindã, aºa cum Unitatea operei de artã e susþinutã deseori au procedat C. Brâncuºi ºi, mai de contrast, ca relaþie între extreme: plin- recent, maestrul Marcel Guguianu. gol, sus-jos, luminos-umbrit, lucios-rugos Dupã turnare, suprafeþele nu au etc. Prezenþa unei jumãtãþi dintr-un cuplu strãlucire, ci aspectul de lavã întãritã, cu polar cheamã valoarea opusã. Pentru a încrustaþii rugoase. Se folosesc tot mai des atinge desãvârºirea, starea de echilibru, prelucrãrile prin gravare, pentru a se pune în fiecare parte dintr-o combinaþie are nevoie contrast culoarea interioarã a metalului cu de cealaltã parte care se opune. Unitatea culoarea exterioarã rezultatã din turnare. rezultatã din combinarea elementelor Ion Irimescu a fãcut unele caroiaje fine pe opuse este o consecinþã a simþului obrajii unor portrete turnate în bronz. echilibrului, iar de aceastã calitate Costurile mari ale turnãrii în metale au dispune majoritatea oamenilor. dus la cãutarea altor metode mai puþin Sculptura, ca orice artã, îºi bazeazã performante, dar cu efecte plastice expresia pe elemente specifice de limbaj. remarcabile. Astfel, obiecte modelate în lut, Ca formã de exprimare a unei idei, a unei stãri, a unui mesaj, cu dimensiuni relativ mici, au fost golite, uscate, apoi arse sculptura este aranjarea ordonatã a unor mase reale într-un spaþiu (ceramizate). Idoli neolitici au fost astfel realizaþi ºi au rãmas la real. Drept elemente de limbaj, sculptura foloseºte: forma, spaþiul, culoarea cãrãmizie a lutului ars. Alteori, obiectele ceramizate sunt linia, materialul, culoarea, miºcarea ºi textura. Tot ºapte ca ºi în acoperite cu emailuri monocrome sau policrome. Celebre sunt picturã. statuetele de Tanagra ( Grecia anticã). În plãsmuirea operei, sculptorul porneºte de la existenþa Cea mai la îndemânã metodã de conservare a obiectelor materialului: lut, cearã, piatrã, lemn, metal, ipsos etc pe care-l modelate în lut este turnarea în ghips. Din pãcate, nu se poate transformã în forme ºi spaþii finale-opera. asigura o durabilitate îndelungatã. Dar suprafeþele de ghips pot sã Din Comuna Primitivã ºi pânã azi, materialul a fost plãsmuit în imite, prin patinare, alte materiale: piatrã, bronz, fontã etc. ªlefuirea douã moduri: suprafeþei poate lãsa impresia de marmurã prelucratã. a) prin alãturare, manipulare ºi frãmântare de Pentru evitarea costurilor de turnare, artiºti de la începutul material maleabil (lut, cearã) ºi prin tehnici mecanice secolului al XX-lea au introdus sculptura directã în metal prin (sudurã, îndoire, turtire); forjare, sudare, îndoire, ciocãnire etc., descoperind astfel noi b) prin tãierea sau cioplirea blocurilor de material valenþe expresive promiþãtoare. Sculptorul catalan Julio Gonzales, dur (piatrã, marmurã, lemn), eliminând pãrþile fiu al unui fierar din Barcelona, a realizat în 1920 un tors feminin prin neesenþiale. Drept rezultat al procesului de reducþie, sudarea unor plãci metalice ciocãnite ºi modelate, pentru a reda apare statuia. abdomenul, bazinul ºi coapsele. Conform celor douã moduri de prelucrare a materialului, existã Sculptura substractivã este bazatã pe cioplire ca proces de sculptura aditivã ca rezultat al modelãrii, sudurii, îndoirii, turtirii etc. reducere a unui bloc de rocã sau de lemn la formele dorite. Duritatea ºi sculptura substractivã, prin eliminare, cioplire, tãiere. materialului obligã la operaþii laborioase ºi de duratã. De aceea, Sculptura aditivã oferã ºansa realizãrii de schiþe reduse foarte rar se întâmplã sã aparã calitatea spontaneitãþii, atât de des dimensional ºi de obþinere a spontaneitãþii în expresivitate. întâlnitã la modelaj. Plasticitatea materialului permite folosirea de procedee variate de Decizia sculptorului de a aborda cioplirea este determinatã de manipulare ºi de unelte speciale sau improvizate, dar mai ales, varietatea materialelor, de dimensiunile iniþiale ºi de structura 16 ELANUL Nr. 111 - mai 2011 internã. Materialele cu structurã fizicã neutrã nu antreneazã dalta culoarea naturalã a materialului. Când culoarea naturalã nu pe direcþii nedorite. În acest caz, artistul rãmâne fidel ideii iniþiale corespunde, se apeleazã la procedeul patinãrii. Obiectul de privind forma ºi detaliile imaginate. sculpturã este tratat chimic sau termic, este acoperit de emailuri Materialul – ca element de limbaj, alãturi de formã ºi spaþiu, colorate sau de alþi pigmenþi compatibili cu materialul (lemn, piatrã, este element definitoriu, dar nu ºi suficient pentru sculpturã. metal, etc.). Textura sau suprafaþa materialului Lemnul, prin esenþele lui, prin structura prelucrat funcþioneazã ca un element internã, cu fibre alternative colorate, cu noduri semnificativ în compoziþie. Prin modelarea ºi cu duritãþi diferite, invitã pe cioplitor sã-ºi lutului, apãsarea, împingerea, tãierea, adecveze formele ºi detaliile în funcþie de mângâierea cu palma, amprentele degetelor distribuþiile cromatice naturale, aºa cum ºi uneltelor, produc suprafeþe tactile supuse procedau artiºtii din familia transilvanã apoi unei judecãþi privind menþinerea sau Szervatiusz sau expresionistul german modificarea în cadrul armoniei finale. Ernest Barlach. Polizarea ºi lustruirea unor metale duc Obiectele rãmase la faza turnãrii în la apariþia de structuri luminoase ºi ghips pot fi tratate cromatic pentru a imita alt întunecate care amplificã expresivitatea. material: marmurã, bronz, rocã durã etc. Marele nostru C. Brâncuºi a fost neîntrecut în Miºcarea în sculpturã este o relaþie folosirea acestui procedeu. între formã, spaþiu ºi timp. Plimbându-se în A fost experimentatã cu succes ºi polizarea suprafeþelor de jurul unei statui, omul vede formele, plinurile ºi golurile în relaþii roci foarte dure. ISAMU NAGUCHI din Japonia a realizat "Soarele variabile. Miºcarea privitorului introduce o variaþie cineticã în negru" în granit, cu mare efort fizic. Trecând de la studiul formelor receptarea obiectului. brute la suprafeþe ferme, le-a finisat pânã la strãlucirea de oglindã. Dinamismul în sculpturã e determinat de abundenþa planurilor Suprafaþa bogat ondulatã prin utilizarea de obiecte tãioase a fost ºi liniilor curbate, de textura frãmântatã a suprafeþelor ºi de polisatã, aprofundând culoarea granitului ºi desãvârºind existenþa contrastelor accentuate. contururile. Reflexele luminoase au devenit importante atribute ale Ideea de a produce miºcare realã în obiecte tridimensionale a suprafeþei, amplificând senzaþia materialului rece. preocupat ºi pe egiptenii antici. Unele statuete aveau articulaþii. Textura e datã ºi de amprenta lãsatã de Ochii, gura ºi capul se puteau miºca în mod real, daltã. Ea poate fi integral protejatã, estompatã, pentru a mãri ideea de viaþã. Asemenea direcþionatã, amplificând plasticitatea ºi experimente au fãcut ºi antici greci ºi romani. expresivitatea. Culturile indigene africane, din Oceania, din Cioplirea lemnului cu dãlþi concave e un America, Asia ºi Australia au mãºti rituale cu meºteºug îndelung exersat de meºteri populari. elemente mobile. Texturarea suprafeþei în acest mod se aseamãnã Mecanismele de ceasornic au stimulat cu pictura în tuºe mici, juxtapuse, de penson. imaginaþia orientalilor pentru sculptura investitã în Linia poate avea mai multe înþelesuri la jucãrii ºi obiecte cu calitãþi amuzante sau magice. obiectele cu volum. Studiul de desen dupã mulaje Sculpturã cineticã a realizat ºi Alexander de nuduri, portrete, busturi, ornamente Calder, introducând articulaþii ºi dispozitive arhitectonice se bazeazã pe intuirea ºi redarea energetice care sã menþinã miºcarea. liniilor ce definesc acele forme. Linia de siluetã sau Sculptura cineticã a fost asociatã ºi cu alte contur al volumului în spaþiu, în continuã însuºiri, precum sunete, lumini, ritmuri dansante, modificare din unghiuri diferite; linia incizatã ca contribuind la îmbogãþirea mijloacelor pentru semn; linia ca accent al unei forme ºi alte ipostaze reclama publicitarã. ale acesteia, se constituie în agent de exprimare a Limbajul sculptural se învaþã în ºcoalã ºi în mesajului. atelierul de creaþie. Peste toate aceste lucruri La "Domniºoara Pogany" de C. Brâncuºi formele rotunjite ale tratate teoretic, rolul cel mai mare în creaþie îl are experienþa unor detalii conþin linii care se comportã ca pãrþi ale formei (gura, personalã, spiritul inventiv al fiecãruia, filosofia ºi sensibilitatea ochii, etc.), dar ºi linii care decupeazã întregul în spaþiu, ca un fiecãrui artist. Sculptura, ca ºi alte arte, presupune o înclinaþie desen de siluetã. specialã, dar ºi o acceptare a unor inerente greutãþi, precum Linii aparente, care despart umbra de luminã pe obiect, linii manipularea unor mase de material, condiþii de luminã, rezistenþã la care se transformã permanent în funcþie de schimbarea sursei de efort fizic, rãbdare, dar ºi stãri explosive, de inspiraþie, de dãruire ºi luminã, sunt preocupãri ale artistului în procesul de creaþie. chiar sacrificii. A introduce într-un material ideea de viaþã, de acel Grupuri de linii incizate sau reliefate pot accentua zone de ceva inefabil, care face ca obiectul de artã sã fie unic ºi sã-l tulbure umbrã. pe privitor, acesta este harul cu care divinitatea l-a investit pe artist. Prin anii 1964-1965, binecunoscutul pictor ieºean Dan Hatmanu a folosit linia ca element de limbaj sculptural, separând-o de material ºi de celelalte elemente. Folosind o sârmã uºor maleabilã, a realizat un fel de graficã spaþialã, îndoind sârma astfel încât sã "deseneze" în spaþiu contururi de mâini, de figuri umane, de obiecte mici sau plante, compuse spaþial de aºa manierã, încât sã ofere imagini de interes din toate unghiurile de privire. Imaginaþia omului avea libertatea sã completeze sugestia datã de autor sau sã gãseascã alte variante.

Culoarea Încã din antichitate, artiºtii au constatat cã obiectele cioplite în roci dure de culoare neagrã, nu se detaºeazã clar, iar detaliile sunt greu sesizabile. Negrul "absoarbe" lumina naturalã, iar forma este perceputã vag. Printr-o polisare finã a formelor din rocã neagrã, lumina ºi umbra se animã spectaculos. Apar reflexe care accentueazã complexitatea obiectului de artã. Artistul cautã sã obþinã un maxim de expresivitate folosind Picturã de Marin Rotaru 17 Nr. 111 - mai 2011 ELANUL BAT CLOPOTELE de MARIA-VERA WILLINGER

Ion N. OPREA

Cronicã a unei vieþi ºi evenimente este cartea „Bat clopotele” realizeze o cronicã sincerã care o distanþeazã de ceea ce s-a scris – scrisã de Maria-Vera Willinger, evreicã, ºi publicatã la Editura pânã acum în privinþa persecutãrii în România a etnicilor sãi. Pãmântul, Piteºti, 2010, „În cãutarea celor ce nu mai sunt” Ea este ºi rãmâne pentru cronicarul care sunt ºi mã alãtur „În cãutarea celor ce nu mai sunt”, tatã, bunici, fraþi ºi prieteni, spuselor ei, cel mai credibil document dintre tot ce am citit despre cunoscuþi ºi necunoscuþi, plecaþi cã le-a venit sorocul sfârºitului, evrei, despre Antonescu ºi Hitler, despre comunism… despre dar mai ales pentru cã au fost doborâþi de evenimentele care au români chiar. sosit peste ei. Cartea scrisã pentru ei, dar ºi pentru noi, ca sã Punând în valoare, cu titlul de document, memoriile lui cunoaºtem, sã ni-i amintim ºi sã nu uitãm anii aceia, ca sã nu mai Nicolae Steinhard din zilele petrecute în infirmeria de la Jilava, pãcãtuim în viitor. autoarea îi redã spusele care fac luminã cititorului în multe privinþe: „Amintiri din vremuri de demult” – le spune prefaþatorul, Rosa „Despre Antonescu nu pot sã nu arãt cã, oricum, singurul în Europa Gottlieb din Köln, la cei 96 de ani ai ei, a cutezat sã i se opunã lui Hitler, sã-i þinã scriitoare, pictoriþã, poetã, fostã evadatã piept într-o chestiune de onoare personalã dintr-unul din lagãrele dictaturii… pentru acesta, în care nici Petain, nici Stabilitã cu familia care i-a mai rãmas cardinalii nu i-au spus nu. În timp ce floarea în Germania, þarã cãreia îi rãmâne veºnic aristocraþiei germane, generalii ºi recunoscãtoare cã i-au creat toate feldmareºalii, acoperiþi de medalii ºi posibilitãþile sã profeseze ºi sã se afirme ca decoraþii, stãteau smirnã în faþa lui ºi om, autoarea face deosebita ºi sincera tremurau, iar el fãcea spume ºi alerga mãrturisire cã nu a „putut sã mã acomodez urlând de la un capãt la altul al încãperii, aici niciodatã în totalitate”, cã oamenii de Antonescu i-a þinut piept în propriul lui aici, deºi „vorbesc o limbã superbã”, ea bârlog, dârz, cu modestia cuvenitã, a scãpat socoteºte cã aceea nu-i „limba mea”, cã de la moarte sute de mii de suflete de evrei.” pentru acei oameni „cu alte obiceiuri, Vorbe la care autoarea explicã: „ªtiu frumoase, elegante poate”, ele sunt, totuºi, cã Mareºalul a dat ºi altfel de dispoziþii. altele decât cele pe care am învãþat eu sã le Deportarea evreilor, deportarea þiganilor, se iubesc.” ºtie cã el a semnat toate deciziile pentru Cã „printre oamenii aceºtia care pot fi persecuþiile ce le-am suferit, dar tot Ion mult mai civilizaþi” sunt unii mai reci ºi din Antonescu a fost acela care a dat, în ceea aceastã cauzã am rãmas cu nostalgia þãrii ce priveºte problema evreiascã, de multe ori din care am plecat, chiar dacã acolo (în ordine contradictorii. Când Hitler personal i- România n.n,) nici azi nu decurg lucrurile a cerut mareºalului sã ia mãsuri pentru aºa cum ar trebui…” lichidarea tuturor evreilor din România prin Cuvinte rostite la 27 septembrie 2006, deportare, Ion Antonescu s-a împotrivit, când autoarea îºi sãrbãtorea 70 de ani de rãspunzând Fûherului cã aceastã problemã viaþã, cu bucuria de a o avea lângã ea pe este una internã a României. Când însã se Coperta I – mama sa (97 ani), ea îºi elogia pãrinþii, afla sub presiunea înverºunatã a germanilor Strãbunica cu mama autoarei în braþe (1912). familia, patria de adopþie dar mai ales – ºi nu odatã s-a întâmplat – atunci dãdea România la care revenea sã-ºi publice dispoziþii ºi ordine de persecutare a evreilor, cartea, pentru cã, am înþeles, aici este patria ei de suflet… Aici, ordine de deportare ºi altele de umilire, pe care apoi, de multe ori, le doar, ºi-a fãcut primele studii, cele din urmã la vârstã venerabilã, ºi contramanda. Tot el.” printre tineri, niºte copii, colegi de învãþãturã… A fãcut stomatologia ªi exemplificã, ca sã se ºtie, cazul cu trenurile deportãrii la Bucureºti ca cetãþean german, facultate pe care a absolvit-o în evreilor în Transnistria, care s-a crezut cã au fost contramandate 1979. de Mihai Antonescu, ministrul de interne, dar în realitate mãsura „Bat clopotele” este o cronicã cu evenimente nenumãrate aparþinea lui Ion Antonescu. care deapãnã scurgerea vieþii, cu reveniri mereu importante, unele „Cel care a contramandat ºi a oprit plecarea trenurilor spre trãite încã de cititorii în viaþã. Autoarea ne apare sincerã în destinaþia Transnistria, unde ne aºtepta moartea, a fost Mareºalul expunerea amintirilor, care pot fi reale sau virtuale, dar toate Ion Antonescu.” prezentate cu mândria cã are la ce se poate referi – la bunici ºi „Faptul cã noi, mica noastrã familie ºi încã mulþi evrei din strãbunici, la pãrinþi ºi fraþi mai ales, la zecile de suflete pe care le-a România am rãmas în viaþã, o datorãm lui Ion Antonescu”(p. 72). cunoscut ori nu dar care au cãzut din cauza unora care s-au ªi continuã argumentarea: „Din nenorocire, nu toþi evreii din declarat stãpânii culturii ºi ai civilizaþiei, dar au ucis oameni, pe cei România au avut aceeaºi soartã ca noi. Acelaºi noroc. Toþi cei din care ar fi putut fi copãrtaºi cu noi la clãdirea ºi consolidarea Basarabia, Bucovina ºi mulþi din nordul Moldovei au fost deportaþi civilizaþiei. în Transnistria ºi chiar mai departe, peste Bug. Din cei ajunºi peste „Sunt un martor al existenþei acelor oameni care nu mai sunt, Bug s-au întors extrem de puþini. 30.000 de suflete au pierit acolo un martor în viaþã, suntem din ce în ce mai puþini” – scrie doamna de frig, de foame, de boli ºi de torturi fizice ºi psihice. Cei deportaþi de 96 de ani, prefaþatoarea. în Transnistria au murit, mare parte de foame, tifos, frig ºi alte boli. Cronica „Bat clopotele” este o carte, care, datoritã meritului Nici de acolo nu s-au întors prea mulþi, au mai venit înapoi, din cei autoarei pune în frazã rezonanþe de suflet, trãirile, sentimentele duºi, în jur de treizeci la sutã de suflete.” care creeazã autenticitatea, cu sublinierile mai ales referitoare la Despre dispoziþia din septembrie 1941, când s-a dat ordin ca persecutarea evreilor, dar ºi la viaþa lor în România. toþi evreii sã poarte steaua galbenã la piept în mod obligatoriu, pe În aceastã privinþã este marele merit al autoarei care, evreicã, stradã ºi în public, Maria-Vera Willinger noteazã: „Am avut ºi noi echidistantã, aparþinând prin naºtere ºi creºtere românilor, iar prin trei, tata, mama ºi cu mine confecþionate cele trei stele galbene pe aºezarea din ultimii ani – germanilor, reuºeºte sã fie imparþialã, sã care mama ºi cu mine le-am purtat foarte rar, abia ieºind din casã. 18 ELANUL Nr. 111 - mai 2011 Nici tata nu era obligat s-o poarte la birou, doar în nu s-a luat de vorbã despre aceasta, deºi bunicul îi vorbise în scrisori fiicei sale anumite cãlãtorii de serviciu. despre cele depozitate. În ianuarie 1942 s-a revocat ordinul Mai târziu, când doamna întâlnind-o pe mama pe stradã, s-a apropiat de ea obligativitãþii purtãrii stelei galbene. zâmbindu-i, mama s-a fãcut cã „nu o cunoaºte ºi a trecut pe lângã ea, ca ºi cum ar Apoi din aprilie 1944, pânã în august 1944, fi trecut prin fum.” purtarea stelei galbene a fost din nou obligatorie.” La 18 ani distanþã, când autoarea revine la Homorod este primitã ca acasã la Autoarea pune în carte pagini ºi cuvinte ea, cu toatã dragostea de familii prietene, iar „dimineaþa când m-am trezit, o deosebit de frumoase despre omenia multor mulþime de oameni era adunatã în curtea familiei Lavrici, toþi erau curioºi sã mã români, persoane fizice, unele ºi cu calitãþile lor de vadã, toþi mã îmbrãþiºau” ºi „atâta cãldurã, atâtea vorbe frumoase despre tata nu funcþionari de stat în diferite compartimente ale vieþii mi-aº fi închipuit niciodatã dar tare bine mi-au cãzut la suflet. A fost o zi de neuitat. sociale. Dar parcurgem ºi descrieri care ne Fusesem acasã, în România!”, consemneazã naratoarea (p.96). cutremurã, despre fapte ale românilor, întâlnite ºi în Concludente, pilduitoare ºi cu rezonanþã, rãmân cele scrise referitor la cifrele alte cãrþi, dar cunoscute ºi de noi, ca fiind proprii vehiculate cu privire la numãrul de morþi al evreilor pe toatã perioada rãzboiului unora dintre noi, românii. 1940-1945. „Unii estimeazã un anumit numãr de morþi, alþii alt numãr. Dupã rãzboi, spune autoarea, tatãl a luat Este important de precizat cã evreii nu au murit în rãzboi, nu au murit din drumul cãtre Târgul Mureº, sã vadã ce s-a întâmplat cauza rãzboiului, ei nu au murit, ei au fost uciºi, nu în luptã dreaptã, sabie la sabie, cu casa socrilor lui, cã mama ei era nerãbdãtoare corp la corp, tanc la tanc. Oameni înarmaþi au ucis evrei neînarmaþi. sã afle cât mai repede orice veste în legãturã cu ei. Este dureros, greu ºi aproape lipsit de sens sã faci statistici despre numãrul „Casa pãrinteascã a mamei fusese golitã de de uciºi. Sã fi fost zece morþi uciºi în acest mod barbar ºi ar fi fost de-ajuns sã tot ce avusese. În casã locuia o femeie cu un copil. orpileze mintea ºi sufletul unui om normal. Totuºi, obligaþi fiind de istorie, din cele Era tare speriatã când l-a vãzut pe tata. A spus cã mai vechi timpuri, ºi cum totul se mãsoarã comparativ, oricât de inadecvat sunã primise dreptul sã stea în acea locuinþã de la acest lucru, este necesar sã amintim cã faþã de numãrul total al evreilor care trãiau primãria oraºului. A mai spus cã soþul ei este soldat în Regat ºi Transilvania româneascã, au murit mult mai puþini decât în Ungaria, pe front, iar casa ei fusese distrusã. Polonia, Germania, Austria. Tata i-a cãutat pe cei câþiva prieteni ai Se estimeazã numãrul evreilor uciºi în Regat, Banat ºi Transilvania bunicului, bineînþeles neevrei, cãci aceºtia nu mai româneascã nedeportaþi la 14538 de suflete.” existau sau nimeni încã nu se întorsese, ºi a aflat de Când citeºti istoria celui de al doilea Rãzboi Mondial, indiferent de care istoric la ei cã vecinii bunicilor mei au furat tot ce s-a putut sã fi fost scrisã, aflând numãrul total al morþilor pe perioada întregului rãzboi, nu îþi fura din casã. vine a crede cât de încãrcat este. Autoarea însã afirmã repetat ceea ce este Unii dintre vecini auzind cã cineva din familie a realitatea faptelor: „În România nu a fost Holocaust”, cã au fost legi ºi mãsuri venit sã se intereseze, cei cãrora le mai rãmãsese rasiale împotriva evreilor, da, au fost, cã evreii au fost umiliþi ºi au suferit nebãnuit un dram de ruºine, au dus înapoi o micã parte din de mult, da, s-au petrecut multe rele, dar Holocaust n-a fost ºi masele de evrei au obiectele luate. Bineînþeles, nu cele de valoare.” supravieþuit. Despre o profesoarã universitarã, la familia Comunismul adus de armatele sovietice ºi de cei ce i-au dorit ºi ajutat, nu cãreia pãrinþii, încrezãtori, transportaserã o serie de numai în România, ci ºi în alte state vecine, nu ar fi existat dacã germanii nu ar fi lucruri de valoare pentru a fi salvate, mai ales început rãzboiul, dacã Germania nu ar fi vrut sã ocupe toatã Europa, s-o subjuge. bijuterii, ca sã fie recuperate la întoarcerea cuiva din Atunci Ursul Sovietic n-ar fi putut ieºi din Bârlog. familie, dupã deportare, fiica bunicilor, mama România care a avut aºa o dezvoltare spectaculoasã între cele douã scriitoarei, întâlnindu-se cu „nobila” doamnã a avut rãzboaie mondiale, în foarte multe domenii, „nu e nevoie de o mare fantezie sã-þi surpriza cã nu numai nu i-a restituit bunurile, dar nici închipui ce ar fi putut deveni, fãrã cei 43 de ani de comunism, ce ar fi putut deveni dacã atâþia oameni de excepþie nu ar fi fost uciºi, deportaþi la Canalul Dunãrea Contul Asociaþiei Culturale Marea Neagrã, închiºi în puºcãriile de teroare ale comunismului, dar ºi ale “ACADEMIA RURALà ELANUL” nazismului de dinainte. Pentru toate acestea, vinovatul numãrul unu este Germania hitleristã care a atacat, a ucis, iar ceilalþi (cei ce puteau) nu au fãcut 2511.1-6065.1/ROL deschis la B.C.R. Bârlad altceva decât sã se apere. ªi Uniunea Sovieticã s-a aparat mai întâi, sovieticii au e-mail: [email protected] luptat ca zmeii sã-ºi apere þara ºi graniþele, dar „au uitat” cã ºi alte þãri ar fi dorit sã- ºi apere propriile graniþe. Când armatele germane au început sã se retragã, iar armatele sovietice mergeau în urma lor, aceºtia din urmã au ocupat sub titlul de eliberare o serie de þãri, printre care ºi România, rãmânând stãpâni în þãrile „aºa Redacþia (tel.: 0235-436100) zis eliberate”(p. 101). Redactor ºef: Marin Rotaru Redactor-ºef adjunct: Cristian Onel Scrisã fluent, argumentat, cu trimiteri la cifre ºi fapte, la documente, la susþinãtorii acestora, chiar dacã cu multe reveniri, cartea cucereºte prin amintiri, Redactori corespondenþi: prin trimiteri la autori ºi la o bibliografie selectivã, încrustatã în text. Vlad Codrea, Univ. “Babeº Bolyai”, Cluj-Napoca Laurenþiu Chiriac, Vaslui Imn închinat vieþii sunt paginile dãruite mamei ºi tatei, de ultimul mi se pare Dan Ravaru, Vaslui mult mai legatã, adeverindu-se pentru mine, cititorul, zicerea cã fetele sunt mai Ion N. Oprea, Iaºi mult ataºate tatei decât mamei, cu care, totuºi, se sfãtuiesc mai mult. Simion Bogdãnescu, Bârlad Din volum înþelegem cã datoritã spaþiului insuficient acordat de editurã, nu s- Serghei Coloºenco, Bârlad a putut spune totul ºi o altã carte va completa câmpul cãutãrilor noastre nu Mircea Coloºenco, Bucureºti îndeajuns satisfãcute. Laurenþiu Ursachi, Bârlad Un tabel al cuprinsului cãrþii actuale ºi o bibliografie la sfârºitul sau începutul Teodor Hardon, Rânzeºti volumului ar fi completat cu succes ceea ce nouã ni se pare cã ne-ar fi ajutat ºi mai Florin Varvara, Sãrãþeni mult în identificarea ºi parcurgerea textului care ne-a captivat. Sorin Langu, Galaþi „Bat clopotele…” este o carte scrisã cu gândul la România ºi pentru Ciprian Toderaºcu, Gãgeºti România. Pentru noi, cititorii, oferitã ca o sãrbãtoare. Tehnoredactare: Bogdan Artene Tipar: SC Irimpex SRL Bârlad Numãr apãrut cu sprijinul Centrului Judeþean pentru ISSN: 1583-3593 Conservarea ºi Promovarea Culturii Tradiþionale Vaslui Responsabilitatea pentru conþinutul articolelor aparþine, în exclusivitate, autorilor. 19 Nr. 111 - mai 2011 ELANUL Profesorul MANOLE FILOTE la 80 de ani

Dumitru APOSTOLACHE

Suntem în luna cireºar a anului În anul 1975 este numit director al frumos pe lume ºi a prieteniei, gata oricând sã- 1931. A sosit vara. Prin ramuri Liceului Teoretic Murgeni, ca peste încã þi fie aproape, fãrã sã aºtepte nici o pãsãrile o întâmpinã cu cântece un an, sã devinã director al Liceului recompensã. voioase, izvoarele limpezi aleargã la Agricol Industrial Murgeni. Este un om bun, senin la chip ºi cald la vale cu murmur duios, iar elevii sunt Obþine gradul didactic II în anul suflet, cu o viaþã interioarã bogatã, frumoasã. într-o veselie generalã. A venit 1976 ºi gradul didactic I în anul 1979 la ªtie sã cultive ºi sã menþinã relaþiile de vacanþa. prietenie, pronunþând cuvintele cu prudenþã ºi Veselie, specialã de data cumpãtare. Niciodatã nu te priveºte distant. aceasta, este ºi în familia Întâlnirea cu profesorul Manole Filote TEODOSIA ºi ION FILOTE din face sã coboare asupra ta o stare de liniºtite. Bereºti, jud. Galaþi. În cea de a 28-a Vocea ºi privirea lui blândã au efect de zi a lui Cireºar, cei doi soþi au primit calmant. Niciodatã nu vorbeºte fãrã acoperire. în dar de la Dumnezeu pe cel de al Umorul ºi generozitatea sunt douã dintre patrulea copil, un bãiat cu numele atributele care-l definesc. Manole (cel de al doilea bãiat). Sã se Povestea vieþii lui capãtã nuanþe fi gândit, când i-au pus numele, la cinematografice. Ca sã îþi fie drag sã trãieºti Meºterul Manole, oare? Poate. (cum e cazul profesorului Manole Filote) Ion - agent agricol ºi Teodosia - trebuie sã iubeºti oamenii. casnicã aveau o situaþie materialã La cei 80 de ani profesorul Manole Filote bunã. priveºte înapoi fãrã mânie. Tânãrul Manole creºte frumos ºi Sã aveþi o bãtrâneþe lungã ºi seninã, merge la ªcoala generalã de bãieþi, domnule profesor! din localitatea natalã, pe care o absolvã în anul 1944. LA MULÞI ANI! Se înscrie imediat la ªcoala Normala “Costache Negri” din Galaþi. Obþine bursa ºi în anul III este Nedumerire selecþionat împreunã cu ºapte colegi, printre care ºi marele scriitor Ioan ONEL Fãnuº Neagu, sã facã doi ani într- disciplina geografie. unul singur. E haos azi la noi în þarã Este activ în cadrul cercurilor Dupã absolvire este repartizat la ªi nu mai ºtim încotro ne-ndreptãm, ªcoala Generalã din Rãdeºti, jud. pedagogice ºi al consfãtuirilor cadrelor Ne recomandã alþii soia culinarã Galaþi. Satisface stagiul militar ºi didactice. Prezintã lucrãri metodico- Dar parcã soia noi nu acceptãm. apoi se încadreazã la ªcoala ºtiinþifice în cadrul Societãþii de ªtiinþe Generalã Murgeni ca profesor Geografice, bine apreciate de colegi ºi Ne amuzãm când cineva vorbeºte suplinitor. publicã unele dintre ele în revista De România ºi de drepturile ei, Se cãsãtoreºte în anul 1954 cu TERRA. De hoþi ºi de hoþie , de pedepse colega sa, învãþãtoarea Natalia În anul 2009, împreunã cu mai ªi ne mirãm cã are-aºa idei. Mitrofan. tânãrul sãu coleg Lucreþiu Vladimir Stan, Îl declarãm nebun neapãrat Timp de trei ani ocupã funcþia de publicã monografia Grupului ªcolar ªi-i punem eticheta ,,Extremist”, director al Casei de Culturã a Agricol Murgeni. De mai multe ori, profesorul Dar nu vedem cã ce se-ntâplã-n tarã localitãþii Murgeni, devenitã Are un caracter antiromânist. reºedinþã de raion. Manole Filote a ieºit din comun prin atitudine ºi gândire, luând în serios ceea Revine în învãþãmânt în anul Am acuzat trecutul de incompetenþã, 1957 ca învãþãtor - visul sãu ce multã lume lua în glumã ºi luând în Dar cei ce ne conduc nu sunt incompetenþi ? dintotdeauna. glumã ceea ce mai toþi luau în serios, Au studii multe dar nu au decenþã Totuºi, la insistenþele unor aceasta fiind una din definiþiile clasice ªi ne conduc mai rãu ca cei analfabeþi. prieteni adevãraþi (familia dr. Paul ale înþelepciunii. Este omul care ºi la Sârbu) se înscrie la secþia Istorie- aceastã vârstã trãieºte din plin bucuria Se recomandã chiar ca ºi în ºcoalã Geografie a Institutului Pedagogic, vieþii (“Cel ce intrã în pensie se Sã nu mai facem caz de ,, Þara mea”. devenind profesor II în anul 1963. κi însfinþeºte”, spunea cineva). Ce vreþi ? Sã nu se ºtie ce-am avut odatã ªi sã purtãm emblema altora ?! continuã studiile apoi la Facultatea A fost ºi rãmâne unul dintre d e G e o g r a f i e - G e o l o g i e a profesorii care ºi-au iubit ºi respectat Azi nu mai suntem noi stãpâni în þarã Universitãþii “Al. I. Cuza” Iaºi, profesia, practicând-o cu seriozitatea necesarã. A dat aripi elevilor sãi, dar în Stãpânul nostru este FMI. devenind în anul 1970 profesor I ºi Muncim, mâncãm, trãim cum ni se recomandã acelaºi timp i-a lãsat sã înveþe ºi singuri titular pe catedra de geografie a ªi nu se ºtie cât pe lume vom mai fi. Liceului Teoretic Murgeni. sã zboare. Are vocaþia iubirii faþã de tot ce este 20