Nr. 111 MAI Fondatã: 1998 Anul XIII 2011 REVISTà DE CULTUERà EDITATLà DE ASOCIAÞINA CULTURAULà „ACALDEMIA RURALà ELANUL“ DIN GIURCANI, COMUNA GÃGEªTI, JUDEÞUL VASLUI Primãvara de peste Prut Dan RAVARU În mod paradoxal, Basarabia, ultimul teritoriu românesc nepotul sãu, Bantaº-Kamenski, a pus bazele Universitãþii din supus unei ocupaþii strãine, ocupaþie care a durat ºi cel mai Moscova. Din 1812 s-a trecut treptat, dar rapid, la lichidarea a tot puþin, a cunoscut cea mai agresivã formã de deznaþionalizare, ceeace însemna culturã româneascã între Prut ºi Nistru. Toate prelungitã pânã în zilele noastre. Maghiarii au pãtruns în valorile intelectuale de aici au fost obligate sã se exprime, cu Transilvania din secolul al X-lea, Bucovina a fost inclusã în puþine excepþii, doar în limba rusã, integrându-se în ºi ilustrând Imperiul habsurgic între 1775-1777, spaþiul dintre Nistru ºi Prut cultura respectivã. Un singur exemplu: din familia lui Gheorghiþã a fost ocupat de Rusia în 1812. Peste tot românii au suferit Spãtarul („mecinik”, pe ruseºte), refugiat aici cu Dimitrie nedreptãþi, cel mai mult, însã, prioritar social ºi cultural, în Cantemir, s-a ivit peste timp savantul rus de reputaþie mondialã Basarabia. Mecinikov. Cu toate piedicile puse, cu toate interdicþiile, spiritul Învãþãmântul dintre 1948-1965 cu prelungirile sale din românesc va triumfa ºi aici, de la Bogdan Petriceicu-Haºdeu punct de vedere al mentalitãþii cadrelor didactice, transmisã pânã la Georges de Bothezat, basarabeanul cu mari merite elevilor, a impus unele prejudecãþi majore. De exemplu ideea cã tehnice în dezvoltarea aviaþiei. Intelectualii s-au dovedit o Habsburgii doreau deznaþionalizarea românilor.Ei doreau, din adevãratã sare a pãmântului în impunerea ideii naþionale, de la contra, dezvoltarea fiecãrei naþionalitãþi, cu condiþia supunerii Pan Halippa, Ion Inculeþ, Alexei Mateevici, P.V. ªtefãnucã pânã depline cãtre împãrat. De altfel, germanii austrieci erau prea la izvoditorii primãverii basarabene de astãzi. puþini ca sã poatã asimila numeroasele etnii din imperiu. Este Din nefericire, românismul de peste Prut se manifestã semnificativ faptul cã în Transilvania, numai în secolul al XVIII- plenar ºi în ceea ce este mai întristãtor pentru neamul nostru, lea, în timpul responsabilitãþilor lui Gheorghe ªincai, au fost dezbinarea care duce la adevãrate lupte fratricide, spre marea înfiinþate 300 de ºcoli româneºti...Aceeaºi situaþie în Bucovina, bucurie a ruºilor ºi a rusificaþilor. Într-un numãr recent al revistei care a aparþinut, tot timpul, direct de Viena. La Cernãuþi exista o „Literatura ºi arta”, care apare la Chiºinãu ºi se intituleazã Operã apreciatã pe plan european ºi o valoroasã Universitate, „publicaþie de limbã românã”, Romeo ªcerbinã semneazã tristul de unde orgolioasele autoproclamãri de „mica Vienã” sau „micul text „Durerea dezbinãtii”, din care citãm: „S-au format sindicate Heidelberg”. Problema încercãrilor de deznaþionalizare a alternative, uniuni de creaþie alternative, pânã ºi scriitorii, românilor din Transilvania s-a pus numai dinspre maghiari, mai speranþa noastrã de zi cu zi, s-au divizat, ciondãnindu-se, ales dupã 1867, când a fost proclamatã Austro-Ungaria. bârfindu-se, lãsând poporul nostru dezbinat, fãrã o razã de Cu totul altfel au stat lucrurile în Basarabia cotropitã de luminã... Se vine la bustul lui Grigore Vieru pe ascuns, la ore ruºi. Deºi moldovenii au contribuit esenþial la dezvoltarea diferite. Mai recent, Ziua Internaþionalã a Poeziei a fost culturalã a Rusiei, nerecunoºtinþa slavã a fost zdrobitoare. Nu sãrbãtoritã separat. Dezbinarea a devenit forma principalã de au þinut cont cã drumul spre China a fost deschis de Milescu existenþã a basarabenilor, a clasei noastre politice. Primãvara Spãtarul, cã Dimitrie Cantemir a înnoit viaþa culturalã, fiul sãu este asociatã cu Speranþa, cu Reînvierea! Sã nu le pierdem!” Antioh Cantemir a fundamentat literatura rusã modernã, iar - continuare în pagina 2 - Mihai Dimitrie Sturdza: cronicarul lumii pierdute* Lucian-Valeriu LEFTER Uitate vremuri ºi pierdute lumi de odinioarã, nostalgice chipuri ºi imagini sunt risipite pe drumul veacurilor trecute. Urmaº al marilor boieri ºi domni ai Þãrii Moldovei, Mihai Dim. Sturdza zideºte, aidoma strãmoºilor sãi, ctitorie pentru neuitare, pentru ca sã se ºtie, însã nu din piatrã ci din cuvinte nepieritoare. ªiruri de oameni ºi fapte sunt zugrãvite în zilele de glorie ºi în umbra decadenþei. Imaginea lumii pierdute rãzbate din întâlnirea cu martorii acelei epoci cu rânduieli uitate. Au povestit istoria neamului lor celor care aveau urechi sã audã, Mihai Dim. Sturdza fiind între aceºtia un cronicar al semenilor sãi, descendenþi ai ctitorilor de þarã, cei care, atunci, în vremuri crepusculare, trebuiau sã piarã sub tãvãlugul nimicitor al celor fãrã de þarã. * - continuare în pagina 8 - Nr. 111 - mai 2011 ELANUL Primãvara de peste Prut - urmare din pagina 1 - Într-adevãr, nu trebuie pierdute, mai ales acum, în preajma copleºeºte cu revãrsarea sufleteascã, plinã de lirism ºi alegerilor. Trecând peste bâlciul electoral, aidoma celui din impresionantã sinceritate din textul „Chemarea Prutului”, care România, trebuie sã ne bucurãm sufletul cã, indiferent de ar merita reprodus în întregime, aºa cum o dovedeºte vrajbele trecãtoare, între intelectuali – care rãmân cei mai buni fragmentul de mai jos, zugrãvind impactul afectiv al trecerii dintre cei mai buni basarabeni – musteºte cu orice prilej ideea Prutului: „Acolo totul e român, ºi cerul e mai român ca în Unirii cu România. Din pãcate, sondajele privind atitudinea faþã Basarabia, ºi apa e mai românã decât în partea stângã a de Unire ne oferã doar procentaje seci, nu calitatea umanã a Prutului, chiar ºi codrii suspinã mai româneºte sub creasta celor pro sau contra. În numãrul amintit, Nicolae Dabija gãseºte munþilor ce pãzesc hotarele. Mã gândeam atunci: Ce-ar fi sã qaceastã idee generoasã ºi în jocurile copiilor: „Cine nu-i mutãm munþii în Basarabia, sau...mãcar sã mutãm Basarabia în mâncat de rele/ Nu ºtie-a cânta cu jale/ Când mã uit printre munþi?...atunci vom fi ºi noi acasã, ºi munþii acasã, atunci noi nuiele/ Peste Prut la nemurele” ºi, dupã alte citate vom fi români români, nu doar în suflet, ci din talpã pânã-n asemãnãtoare, conchide: „În jocurile copiilor Basarabiei, pe creºtet, vom fi cu adevãrat copii ai neamului românesc.” care aceºtia le transmit de sute de ani ca pe o ºtafetã, de la o Puritatea acestei mãrturisiri de credinþã lumineazã cu cele generaþie de copii la alta, ca ºi în cancelariile lui Dumnezeu, mai nobile raze ºi înfrumuseþeazã tot ce se aflã dincolo ºi hãrþile sunt cele mai vechi. ªi cele mai adevãrate.” dincoace de Prut. Un copil mai mare, tânãra Diona Ungureanu, ne SCHITURI ªI BISERICI DE PE VALEA RACOVEI Înaintea creºtinismului, din enumerarea descoperirilor pãcat (peceatum), pãrinte (parens, parentem), a lãuda (pe arheologice am vãzut cã, iniþial, pe actualul teritoriu al Moldovei Dumnezeu, din laudo, are), a cânta (lui Dumnezeu, din canto, au dominat cultele htonice, adicã cele închinate divinitãþilor are), a priveghea (pervigilo, are), a se ruga (rogo, are), subpãmântene. În religia vechilor europeni, practicatã ºi de rugãciune (rogatio, onem), a toca (tocco, are), tâmplã purtãtorii culturii Cucuteni, în centrul adoraþiei religioase se afla (templum), sânt (pentru sfânt din sanctus, pãstrat în numirile Marea Zeiþã care întruchipa fertilitatea ºi rodnicia pãmântului ºi populare ale unor sãrbãtori: Sãntion, Sântoader, Sângiorgiu, a tuturor fiinþelor. Cultul se desfãºura probabil în lãcaºuri, parte Sânpetru, Sãmâdru, Sânnicoarã, Sântãmãrie" (1). la suprafaþã, parte subpãmântene. Venirea populaþiilor Din denumirile de sfinþi citate mai sus deducem cã a indoeuropene a însemnat ºi înfrângerea vechilor zeitãþi htonice existat un prim strat de onomasticã de origine latinã: Ioan ale pãmântului, ºi impunerea acelora noi, uraniene, ale soarelui (Ioannes), Nicoarã (Nicolaus), Vãsâi (Vasile), Giurgiu ºi cerului senin. Dacã cei mai vechi locuitori considerau în prim (Georgius), Udrea (Andreus), care a urmat legile fonetice ale plan femininul, luna, noaptea, umedul, indoeuropenii vor limbii latine. Mai târziu peste acest strat au apãrut termenii preaslãvi principiul masculin, soarele, lumina zilei, etc. calendaristici din greacã ºi slavã care au determinat numele Carpii, ca ºi celelalte ramuri ale geto-dacilor, aveau o actuale: Ion, Nicolae, Vasile, Gheorghe, Andrei. religie profund spiritualizatã care determina în mod firesc o Remarcabil este faptul cã de la începuturile sale, înaltã þinutã moralã. Credinþa în nemurirea sufletului constituia creºtinismul daco-român a cãpãtat un prestigiu prin un imbold în luptã fiind totodatã un model pentru existenþa reprezentanþi valoroºi care s-au impus în întreaga Europã de cotidianã. Natura religiei geto-dacice a constituit un teren atunci: "Am fost puºi în circulaþie europeanã prin opere scrise în extrem de fertil pentru rãspândirea creºtinismului. Cei dintâi limba latinã de oameni ca Niceta de Remesiana, Ioan Casian, purtãtori ai noii religii au fost foarte probabil creºtini fugiþi din Ioan-episcop de Tomis, Ioan Macsenþiu, Dionisie cel Mic, ºi Imperiul Roman, datoritã persecuþiilor ºi care au gãsit deplinã diverºi cãlugãri "sciþi" (cel puþin irei cu numele Ioan), aºa cum, în ospitalitate în mijlocul dacilor liberi care populau ºi Valea acelaºi timp, viitorul popor francez intra în aceeaºi circulaþie Racovei. Creºtinismul românesc s-a constituit iniþial sub europeanã, cu aceeaºi limbã, prin Ilarie de Poitiers, Martin ºi influenþã romanã,