REVISTà LUNARà DE CULTURà A SOCIETÃÞII SCRIITORILOR TÂRGOVIªTENI Anul XIX, Nr. 8 (221) – august 2018 Apare cu sprijinul Consiliului Local Municipal ºi al Primãriei Municipiului Târgoviºte

A fost odatã ca niciodatã

Parcurg numele celor 72 de scriitori din „Calendarul dâmboviþean” pe iunie-iulie apãrut în „Litere” ºi întocmit de Ioan Alexandru Muscalu, cu mai scurte sau mai îndelungi popasuri de evocare a personalitãþii ºi operei vreuneia dintre aceºtia precum ªerban Cioculescu, Costache Olãreanu, Marin Ioniþã, Aurel Iordache, Barbu Cioculescu, Nicolae Neagu ºi mulþi, mulþi alþii, primii amintiþi pe criterii strict sentimentale. Gândul mã poartã cu viteza supraluminicã printr-un tunel al timpului spre deceniile de început ale secolului trecut când ªerban Cioculescu (azi nume de stradã ºi de ºcoalã din oraºul Gãeºti) ºi Vladimir Streinu (patronul colegiului naþional omonim din aceeaºi urbe) erau tineri profesori la Liceul „Dr. Angelescu” din orãºelul meu natal. Cei doi sorbonarzi/gãeºtenari, printre alþi feciori de agriculturi, l-au avut elev pe paternelul meu (cum ar zice Barbu Cioculescu) Stan C. Stan (n. 8 octombrie 1913). Diferenþa dintre elev ºi profesorii sãi, ªerban Cioculescu (n. 7 septembrie 1902) ºi Vladimir Streinu (n. 13 mai 1902, Teiu) era de 11 ani, destul de însemnatã pentru statutul de elev al tatãlui meu care îºi amintea cu mândrie greu de înþeles de papara pe care o luase surprins fiind la fumat de consãteanul sãu, profesorul Nicolae Iordache, în grija cãruia – bãnuia fostul elev la Liceul „Dr. Angelescu” – îl dãduse tatãl sãu, þãranul (mijlocaº, cum vor zice comuniºtii) Stan Cârstea, grijuliu sã nu-ºi piardã banii cheltuiþi cu ºcoala. Bãtrânul meu tatã, deþinut politic (1958-1965) la Canal, avea numai cuvinte de respect pentru cei doi dascãli. În 1963-1964 istoria se repetã: la Institutul Pedagogic din Piteºti, ªerban Cioculescu, recent reprimit în învãþãmântul supe- rior, ne preda istoria literaturii vechi ºi tot domnia sa ne dirija la seminar. La început, insul slãbuþ, mãrunt ca staturã, dar cu o privire de oþel, cu o memorie uluitoare – niciodatã nu citea pe nicio fiºã –, cu un debit verbal ce aproape devenea ininteligibil ne-a cam speriat pe noi, bãieþii. Ce mai, ne ziceam, ºoarecele de bibliotecã perfect! Ce rãu o fi! Ne-o trece anul? Neliniºtea noastrã s-a întins pânã în martie 1964 când, în Cehoslovacia, echipa României învingea în finalã Suedia (25-22) devenind campioanã mondialã la handbal pentru a doua oarã, înaintea Uniunii Sovietice (mare curaj!) clasatã pe locul 5 din 16 echipe, cât timp am trãit cu aceastã imagine a Profesorului. Ei bine, „antisportivul” bãnuit, când, la curs, un flãcãu îl întreabã cu un ton în care se citea o vagã ironie, ce pãrere are despre epocalul meci, ªerban Cioculescu, cu un debit de crainic sportiv, reproduce fidel faze fierbinþi din finala în care Bogolea, Costache, Gruia, Ivãnescu, Moser, Hnat sau Oþelea i-au fãcut ºat-mat pe aroganþii suedezi. Atâta bucurie, mândrie, satisfacþie se citeau în vocea Profesorului, încât, pe loc, a câºtigat simpatia, respectul ºi dragostea bãieþilor, care din momentul acela n-ar fi venit la seminar nepregãtiþi sã-i pici cu cearã. De pe soclul uriaº pe care îl aºezaserãm, ªerban Cioculescu zâmbea cu înþeles. La examen m-a blagoslovit cu nota 10. ªi astãzi, la 75 de ani, continui sã-l socotesc cel mai preþios trofeu al meu. Peste ani, când, în 2002, Barbu Cioculescu devine senior editor la „Litere” ºi colaborator la Editura Bibliotheca, pe care o înfiinþasem în 1997, la 11 ani de la „plecarea” Profesorului, am publicat sub îngrijirea lui Barbu Cioculescu partea/contribuþia Profesorului la „Istoria literaturii române moderne”, editatã împreunã cu Vladimir Streinu ºi Tudor Vianu, în 1944. Am lansat cartea în prezenþa liceenilor la Colegiul Naþional „Gheorghe Lazãr” alãturi de Barbu Cioculescu, Simona Cioculescu, Alexandru George ºi Nicolae Scurtu. Ajuns profesor ºi, firesc, cititor al „României literare”, prima rubricã cu care începeam lectura revistei era, desigur, „Breviar”, prin intermediul cãreia continuam parcã dialogul cu Profesorul, „dialog continuat în prezent cu Barbu Cioculescu. Mihai Stan REVISTà LUNARà DE CULTURà A SOCIETÃÞII SCRIITORILOR Marcã înregistratã OSIM TÂRGOVIªTENI ISSN 1582-0289 Publicaþie distinsã cu ORDINUL ZIARIªTILOR CLASA I AUR de cãtre Uniunea Ziariºtilor Profesioniºti din România (31.03.2010)

REDACÞIA DIRECTOR REDACTOR-ªEF SECRETAR DE REDACÞIE Tudor Cristea Mihai Stan Ioan Alexandru Muscalu

SENIORI EDITORI REDACTORI ASOCIAÞI Alexandru Pompiliu Barbu Cioculescu Daniela-Olguþa Iordache Manole Neagoe Mihai Cimpoi Dumitru Ungureanu Savian Mur Florentin Popescu George Coandã Titi Damian Liviu Grãsoiu Victor Petrescu George Anca Margareta Bineaþã SUBREDACÞIA CHIªINÃU Ioan Adam Nicolae Scurtu Iulian Filip Iordan Datcu Emil Stãnescu Nicolae Dabija Sultana Craia Corin Bianu Vasile Romanciuc Marian Popa George Toma Veseliu Ianoº Þurcanu Ion Mãrculescu Aurelian Silvestru In memoriam: Dan Gîju Mircea Horia Simionescu Petre Gheorghe Bârlea TEHNOREDACTOR Mihai Gabriel Popescu Mihai Miron Ioan Alexandru Muscalu Mircea Constantinescu Niculae Ionel Henri Zalis Agnes Erich GRAFICà – Iulian Filip Gheorghe Buluþã Ana Dobre Alexandru Coman Radu Cârneci Marin Iancu În atenþia colaboratorilor: Materialele trimise vor avea 2 sau 4 pag. A4 cu literã de 12 la un rând sau 3500-7000 semne fãrã spaþii (4000-8000 cu spaþii). Manuscrisele primite nu se returneazã. (Redacþia) Reproducerea parþialã sau integralã a unor articole din revistã fãrã aprobarea redactorului-ºef intrã sub incidenþa legii drepturilor de autor.

Potrivit art. 206 CP, responsabilitatea juridicã ISSN on-line 2284-600X pentru conþinutul articolelor revine exclusiv Revista poate fi cititã ºi on-line la adresa semnatarilor acestora ca persoane individuale. www.bibliotheca.ro/reviste/litere CALENDAR DÂMBOVIÞEAN

2.VIII.1933 - S-a nãscut Mihai Gabriel Popescu (m. 2011) 3.VIII.1921 - S-a nãscut Radu Gioglovan (m. 1979) 4.VIII.1935 - S-a nãscut Gabriel Mihãescu (m. 2014) 4.VIII.1941 - S-a nãscut Constantin Condrea 4.VIII.1948 - S-a nãscut Dumitru Radu Luca 4.VIII.1951 - S-a nãscut Virgil Voinescu-Orãºanu 4.VIII.1972 - S-a nãscut Simona Cristina Noveanu 5.VIII.1973 - S-a nãscut Veronica Dumitrescu 8.VIII.1938 - S-a nãscut Corneliu Berbente 9.VIII.1948 - S-a nãscut George D. Piteº 11.VIII.2000 - A murit Vivi Anghel (n. 1956) 13.VIII.1965 - S-a nãscut Heliana Drãguºin 13.VIII.1982 - S-a nãscut ªtefan Peca 14.VIII.1941 - S-a nãscut Alexandrina Dinu 14.VIII.1969 - S-a nãscut Carmen Patraulea-Moraru 16.VIII.1941 - S-a nãscut Victor Petrescu 17.VIII.1940 - S-a nãscut Costel Agachi-Ram 17.VIII.1944 - S-a nãscut ªtefania Viorica Rujan 18.VIII.1937 - S-a nãscut Ion Coca 18.VIII.1951 - S-a nãscut Marian Curculescu 20.VIII.1924 - S-a nãscut Alecu Vaida-Poenaru (m. 2004) 21.VIII.1915 - S-a nãscut Ion Crãciun (m. 2001) 21.VIII.1916 - S-a nãscut Zoe Enãchescu (m. 2008) 21.VIII.1926 - S-a nãscut Mihai Constantinescu (m. 1987) 24.VIII.1872 - S-a nãscut Raicu Ionescu-Rion (m. 1895) 24.VIII.1938 - S-a nãscut Emil Vasilescu 26.VIII.1948 - S-a nãscut Constantin Geambaºu 27.VIII.1970 - S-a nãscut Agnes Erich 30.VIII.1927 - S-a nãscut Radu Petrescu (m. 1982) 30.VIII.1993 - A murit Valeriu Liþã-Cosmin (n. 1937) 31.VIII.1985 - A murit Ion G. Vasiliu (n. 1910) Întocmit de Ioan Alexandru Muscalu LITERE 2 – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni CUPRINS

EDITORIAL: Mihai Stan – A fost odatã ca niciodatã ...... 1 BREVIAR: Barbu Cioculescu – Un vizionar din Þara Fagilor ...... 4 VALENÞE LITERARE: Mihai Cimpoi – Concepþia despre lume a lui Eminescu ...... 5 POSTDECEMBRISM: Marian Popa – Putere, culturã ºi arte ...... 8 ARHITECTURI LUDICE: Lina Codreanu – Colaj epistolar juvenil ...... 12 UN CLASIC PRINTRE ROMANTICI: Petre Gheorghe Bârlea – Grigore Alexandrescu – un clasic printre romantici ...... 16 ªCOALA DE LA TÂRGOVIªTE: Mãdãlina Simionescu (Cojocaru) – Breviarul (historia calamitatum) ...... 20 CENTENAR: Marin Iancu – Octavian Goga, gazetarul ...... 25 REVELAÞIILE LECTURII: Iordan Datcu – O secþiune a corespondenþei lui Ion Muºlea ...... 29 ESEU CRITIC: Stan V. Cristea – Ion D. Sîrbu. Revanºa postumã ...... 31 ANGAJÃM PERSONAJE: Vasile Bardan – Cina cea de tainã a spiritului transmodern în elegiile lui Nichita Stãnescu ...... 34 EXERCIÞII DE REGÂNDIRE: Sultana Craia – Despre suflete pereche ...... 39 INTARSII: DANIELA-OLGUÞA IORDACHE – Umorul care uneºte axa Chiºinãu, Moisei, Uzdin ...... 40 NOTE DE LECTURÃ: Traian D. Lazãr – Cui dolet, meminit (Cine pãtimeºte îºi aminteºte) ...... 43 RIDENDO: Corin Bianu – Epigrame (b)estivale ...... 45 EU Và CITESC PE TOÞI!: Florentin Popescu – Voluptatea arhaicului ºi discreþia discursului ...... 46 COMENTARII CRITICE: Liviu Ofileanu – Ultimul partizan ...... 48 CITITOR DE POEZIE: Ion C. ªtefan – Pendulând între douã timpuri ...... 50 SEMNAL: Ioan Viºan – Un carusel social contemporan ...... 51 DRAMATURGIE: Dumitru Velea – Vladimir Jurãscu – un cavaler al teatrului ...... 53 LECTURI CRITICE: Nicolae Georgescu – „Ce e patria românã?” ...... 55 FUNDAMENTE: Titi Damian – Dumitru Istrate Ruºeþeanu ºi Libertatea de apoi ...... 57 ARS LONGA...: Dan Gîju – Memorialiºti militari: Ion Dobran ...... 61 MEMORIALISTICÃ: Theodor Codreanu – Jurnal ...... 66 ANIVERSÃRI: Aurelian Silvestru – Poetul ºi divinitatea (discurs rostit la Academie, în cadrul ºedinþei de omagiere a poetului Nicolae Dabija) ...... 69 ANIVERSÃRI: Mihai Stan – Nicolae Dabija – liderul unei generaþii la 70 de ani ...... 70 NOTES: Simona Cioculescu – 2010 ...... 73 STEIURI: George Anca – Întâlniri în Paradis (1) ...... 75 ANTOLOGIE: Paula Romanescu – Trecea un cântec peste veacuri ...... 78 POEZIA ACASÃ: Iulian Filip – Gheorghe Erizanu. Editorul poet în bãtãlia deja câºtigatã ...... 81 „POEZIA ACASÔ LA CERNÃUÞI: Vasile Tãrâþeanu – Marin Gherman ...... 83 PROZA ACADEMICA: ªtefan Dorgoºan – Carul de aur...... 85 PROZÃ: Dumitru Augustin Doman – Cucerirea Argentinei ...... 89 PROZÃ: Ana Dobre-Pelin – Cãprioara din vis ...... 90 PROZÃ: Ion Mãrculescu – Un doctor nemaipomenit de bun ...... 95 DIN ISTORIA...: Aurelian Silvestru – Ofranda iubirii ...... 96 STILISTICÃ: Monica Cezarina Ilie – Antonomaza în textele epice populare din Muntenia ...... 99 OPINII: Magda Ursache – Temã la conºtiinþã ...... 102 PHILOSOPHIAE IN CIVITATE: Pompiliu Alexandru – Statul-Cazino al Mafiei ...... 104 ESEU: Savian Mur – Unii „cãlãtori” ai Europei ...... 106 SFATURI PE LUMINÃ: Mihai Miron – Unde ne aflãm ...... 108 CENTENAR: Victor Petrescu – Scriitori dâmboviþeni ºi idealul unirii românilor ...... 110 ISTORIE: Dumitru Copilu-Copillin – Etape de istorie spre Marea Unirea ...... 111 GEOCIVILIZAÞIE ROMÂNEASCÃ: George Coand㠖 1368. O bãtãlie epopeicã ºi existenþa judeþului Dâmboviþa (1) ...... 114 ÎNTRE ORIENT ªI OCCIDENT: Honorius Moþoc – Ion Ghica ºi epoca sa ...... 116 LA PORÞILE EUROPEI: Manole Neagoe – Niºte pseudoistorici ...... 121 SOCIETATEA SCRIITORILOR TÂRGOVIªTENI ...... 125 ARHITECTURÃ: Emil Stãnescu – Filiala Ordinului Arhitecþilor din Târgoviºte, la un nou început ...... 129 FOTO: Ion Mãrculescu – Poveste cu fotografie ºi muzicã (8) ...... 131 3 Anul XIX, Nr. 8 (221) • august 2018 BREVIAR Barbu Cioculescu

UN VIZIONAR DIN ÞARA FAGILOR

Bine cunoscutã în cercurile culturale ianuarie 1904. Chipuri de seamã ale bucovinene activitatea publicisticã a lui culturii naþionale sunt arãtate în fotografii, George Tofan, figurã importantã în acea devenite documente de epocã, în parte de nord a Moldovei, la începuturile medalioane sau scene tipice – ªt.O. Iosif celui de al XX-lea secol în provincia aflatã lângã Dimitrie Anghel. Câte o figurã pe sub dominaþia habsburgicã, ne este acum nedrept uitatã, ca de exemplu Mihai adusã la cunoºtinþã, în trei volume, de cãtre Teleman, este readusã la luminã. Este, profesorii editori Gheorghe Giurcã, Gavril astfel evocat ºi Dimitrie Petroni, al cãrui Irimescu ºi Traian Duminicã. Lucrare prim volum Flori de mormânt (Cernãuþi, apãrutã sub egida unei edituri ce poartã 1867) primise aprobarea lui Vasile chiar numele lui George Tofan în oraºul Alecsandri. Dacã actualitatea literarã Suceava. bucovineanã este pusã în valoare, Cãrþile au apãrut între anii 2015-2016, interesul primordial se îndreaptã spre o integralã, presupunem a activitãþilor ºcoalã. Unde: „Aici un istoric publicistice ale scriitorului bucovinean, conºtiincios chemat a scrie cândva care a trãit între anii 1880-1920, istoria Bucovinei româneºti nu va putea cuprinzând, aºadar, ºi momentul de dânsul trece peste munca depusã pe acest teren, visat al creãrii României Mari. Cine a fost care în parte ºi-a produs ºi va aduce ºi George Tofan aflãm chiar din primele în viitor roadele sale ºi încã roade bune”. pagini ale trilogiei: „Deºi era foarte tânãr, a Nu lipsesc notiþele biografice – de debutat în 1901, deci la vârsta majoratului”. exemplu ale lui Mihail Sadoveanu, încã Ni se spune cã în articolele ºi studiile sale tânãr în 1910. În variaþia de figuri cercetate a abordat o tematicã diversã, referitoare – ºi, unele, reproduse în fotografii – în principal la viaþa culturalã a românilor Dimitrie Anghel, ªt.O. Iosif, Natalia Negru, bucovineni, cu date privind ºi trecutul Emil Gârleanu, Cincinat Pavelescu ori istoric al provinciei. Editorii, profesori, þin Caton Theodorian, viaþa culturalã din þarã sã evidenþieze calitatea de bun mânuitor al a fost tot timpul prezentã în preocupãrile condeiului a lui George Tofan, „într-un lui George Tofan. Unui scriitor, pe cale de limbaj adecvat, simplu ºi cursiv”, de naturã afirmare precum Ion Minulescu i se sã uºureze lectura. studiazã evoluþia. Lectorul articolelor lui Dedicat literaturii, începând cu George Tofan, era, astfel, la curent cu „Alecsandri ºi Bucovina”, presei, ziaristicii aspectele la zi ale creaþiei literare din patrie. din Bucovina, nu va pierde prilejul de a se Cu privirile îndreptate spre þarã, ocupa, de pildã, de publicarea articolele comenteazã premiile Academiei corespondenþei familiei Hurmuzache cu Române, ori jubileul universitãþii din Iaºi, George Bariþiu, îl va pasiona teatrul, vezi spre a reveni asupra literaturii din Bucovina. „Trupa Liciu în Bucovina”, muzica, aºa Un ºir remarcabil de portrete învedereazã cum o reprezentau cei doi compozitori întinderea preocupãrilor unor lectori bucovineni, Ciprian Porumbescu ºi Tudor avizaþi. Despre tânãrul, pe atunci, Nicolae cavaler de Flondor. Iorga vine vorba în mai multe rânduri, ca Sumarul primului volum, cu trimiteri ºi despre ªt.O. Iosif, Dimitrie Anghel, la surse cuprinde o conferinþã, bunãoarã Alexandru Vlahuþã, Ilarie Chendi sau Ion despre Ion Creangã, cuprinsã în volum Adam – cu depãrtatã ochire spre, de pildã, fusese þinutã întâia oarã într-o ºezãtoare Thomas Carlyle. literarã, la Cernãuþi, la sediul secretarului literar, într-o searã de lucru, la 10 (continuare la pagina 7)

LITERE 4 – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni VALENÞE LITERARE Mihai Cimpoi

CONCEPÞIA DESPRE LUME A LUI EMINESCU

Se disting clar, la Eminescu, o lume a – „exigenþã a temperamentului sãu curat „cercului strâmt”, a realului limitativ- de poet” –, care este imposibil „sã se existenþial, o lume „romantizat㔠(în sensul resemneze la o interpretare evoluþionistã programatic al lui Novalis), ca „vis al a Universului în sens materialist”: „Fiinþa sufletului nostru”, lume miticã (ce care vrea sã treacã de la evidenþa „gândeºte în basme ºi vorbeºte în poezie”) existentului, comunicându-ºi materiei ºi proiectatã cosmic, o lume ca teatru impulsul, este un Principiu Prim, fie el (theatrum mundi), bazatã în special pe Dumnezeul motor al lui Aristotel sau Unul schopenhaurienele voinþã ºi reprezentare. lui Plotin sau acela pe care gândirea Totul se axeazã pe o ecuaþie ontologicã Eu asceticã orientalã refuzã sã-l circumscrie = Lume, care apare ºi ca raport de într-un termen ºi-l proclamã Cel fãrã de identificare Eu = Demiurg. Sufletul omului Nume” (Ibidem, p. 67). eminescian e în pelerinaj – niciodatã Eminescu nu face, în fond, altceva încheiat – spre esenþa Fiinþei, dupã o decât sã tematizeze o deschidere ºi o expresie a însuºi poetului. închidere de naturã ontologicã, Principiul contrariului stã la baza corespunzãtor în „cercul strâmt”, în „micul concepþiei sale despre lume. Acest mod cerc” al contingentului ºi macrocercul dicotomic de a vedea lucrurile este declarat transcendentului. Apare, astfel, o într-o scrisoare lui Iacob Negruzzi în care delimitare netã între „lumea-închipuirii” cu se precizeazã mesajul Epigonilor: Lumea „visurile fericite” ºi „lumea cea aievea”, Bulgãrului ºi Lumea Ideii. Titu Maiorescu „unde cu sudori muncite / Tu încerci a îl considera „iubitor de antiteze cam stoarce lapte din a stâncei coaste seci”: exagerate”; Mircea Eliade constata „Una-i lumea-nchipuirii cu-a ei mândre flori contrariile ca factor structurant al de aur, / Alta unde cerci viaþa s-o-ntocmeºti universului eminescian. O notã manuscrisã precum un faur / Cearc-a da fierului aspru a însuºi poetului „Antitezele sunt viaþa” forma cugetãrii reci” (Memento mori). anunþa un crez programatic. Printr-o proiectare fabuloasã a „turmei Rosa del Conte observa încã în visurilor”, pe care le paºte „ca oi de aur” ºi începuturile sale felul în care vocaþia liricã prin învârtirea „uriaºei roþi a vremii” poetul face sã fie sacrificate „coerenþa raþionalã”, întrezãreºte cursul omenirii ajuns la punctul de asemenea contrapunerea viziunii lui de solstiþiu dupã o rotire ciclicã ºi la un uranice, într-un paralelism perfect, a nietzschean „amurg al zeilor”: „ª-astãzi viziunii, „imensului cimitir al lumii” din punctul de solstiþiu a sosit în omenire, / Din Scrisoarea I ºi dialectica contrariilor din mãrire la cãdere, din cãdere la mãrire / Astfel Memento mori, „pe care el ºtie sã o vezi roata istoriei întorcând schiþele ei; / traducã în contrapuneri energice ºi Înzãdar palizi, siniºtri, o privesc cugetãtorii sugestive de imagini”, prin care „vom / ªi vor cursul sã-l abatã... Combinaþii iluzorii vedea cuvântul poetului opunând cu – / E apus de Zeitate, º-asfinþire de idei” îndrãznealã finitul infinitului; oasele (Memento mori). descãrnate, pulberea stinsã, materiei În viziunea asupra lumii, poetul nu astrale veºnic izvorând în cosmos, atomul cedeazã, însã, limitelor existenþiale, deºi punctiform al clipei, vãilor fãrã de capãt trãite la cel mai înalt grad psihic, aºa apar ale veºniciei” (Rosa del Conte, Eminescu motivele fortuna labilis, vanitas sau despre Absolut, Cluj, 1990, p. 95). vanitorum, vãlul Mâyei, nihil habentes ºi Aceeaºi exegetã distinge un idealism toate figurile nihilismului ºi iluzoriului. 5 Anul XIX, Nr. 8 (221) • august 2018 Un etern e încorporat în clipa de faþã, martiriului, relevatã de pãrintele Constantin ca un moratoriu între moarte ºi viaþã, „cãci Galeriu. Simte cum se închide cercul fa- lumea nu-i decât o vecinicã plãtire cãtre tal, cercul strâmt, pomenit în Luceafãrul, viaþã, o vecinicã încasare din partea morþii”. în jurul fiinþei sale superioare, hyperionice. Stãrile de lucruri nasc iarãºi stãri de lucruri. Aºa cum îi mãrturiseºte într-o scrisoare În opinia exegeþilor de azi, interesul Veronicãi Micle, este nenorocit din cauzã ontologic în care se situeazã Eminescu este cã e nepractic, cã este „peste voia lui grãitor acela al „eternei întoarceri” sau – mai exact de adevãr” ºi de aceea urât de mulþi, cã nu – „acela al eternei durate în fiinþã, strãbãtut este tratabil, maniabil, adaptabil la de ideea permanentei transformãri tempo- împrejurãri, ca sã prindã din zbor „puþinul ral-istorice” în care putem identifica atât noroc care îl dã o viaþã scurtã ºi chinuitã”. principiul conservãrii ºi transformãrii, cât („Cãci acesta e singurul reazim al ºi acela specific românesc (gãsit la caracterului meu – mã onoreazã ura lor ºi cronicari, Cantemir, Bãlcescu, Conta, nici nu mã pot închipui altfel decât urât de Blaga) al miºcãrii ondolante, ciclice. În ei”, vol. Dulcea mea Doamnã / Eminul ontologia eminescianã se remarcã principiul meu iubit, Iaºi, 2000, p. 92). identitãþii (ipseitãþii), al Archaeus-ului (tot În fatala zi de 28 iunie 1883 surmenajul ce este posibil existã) ºi al dualitãþii Sein cerebral duce la o crizã de nervi, provocatã (ceea ce este) ºi Sollen (ceea ce ar trebui sã de vestea interzicerii Societãþii „Carpaþii”, fie). În filosofia istoriei eminesciene nu e în care activa (ºi de cãldurile sufocante). cazul sã vedem, ne îndeamnã un cercetãtor, „Principala cauzã a morþii civile este chiar prereformism sau hegelianism, ci idei-forþe publicistica”, opineazã Theodor Codreanu. (A. Fouille), tipuri ideale (M. Weber) sau „Ea l-a ucis de douã ori: o datã prinepuizarea episteme-uri (M. Foucault). „Mai aproape nervoasã ºi a doua oarã prin adversaritãþile ne este viziunea geneticã româneascã (de ireconciliabile pe care le-a trezit” (Theodor la cronicari, la Conta) sau seria istoricã a Codreanu, Eminescu în captivitatea lui Xenopol. La Eminescu existã însã ceva „nebuniei”, Chiºinãu, 2011, p. 98). mai mult: viziunea modernã a unei pluralitãþi Cauza generalã este, desigur, de miºcãminte ce au pluralitãþi specifice ºi, mentalitatea epocii, care nu poate distinge de asemenea, viziunea determinist modernã între normalitate ºi nebunie, devenitã a mediaþiilor, a mijlocirilor („seria terminelor manipulabilã, ºi mentalitatea totalitarã din intermediare”). Într-o astfel de viziune, clar sanatoriul lui ªuþu ºi „paternalismul” lui ºi suplu deterministã, orice miºcãmânt Maiorescu, care se exercita dictatorial presupune o unitate cauzal-contradictorie, asupra vieþii personale a poetului ºi asupra dialecticã („dublu mecanism de repulsiune bunurilor sale (lada cu manuscrise, la care ºi asimilaþiune”) ºi o lege de continuitate” a interzis accesul proprietarului). Trei (Tudor Ghideanu, Filosofia lui Eminescu, mentalitãþi, la care se adaogã cea a Iaºi, 2004, p. 153). redactorilor de la „Timpul”, care l-au lãsat sã ducã întreaga povarã a redactãrii, ei fiind Moartea civilã a lui Eminescu duºi pe la bãi ºi fãcând cãlãtorii de plãcere. Nicolae Georgescu e de pãrere cã de Moartea civilã, instrumentatã de vinã este masoneria ºi conjunctura politicã adversarii ºi chiar de prietenii sãi politici europeanã, creatã de semnarea unui Tratat cu implicarea uºor de bãnuit a oficialitãþilor secret cu Puterile Centrale. „Societatea ºi serviciilor secrete strãine, urmãrea, sub Carpaþii”, din care fãcea parte ºi Eminescu, forme explicite, clare, scoaterea lui din viaþa milita pentru unirea Transilvaniei cu Regatul. publicã, sacrificarea ca ziarist, incomod atât Eminescu trebuia „potolit”, dupã cum cerea duºmanilor, cât ºi celor din anturajul sãu. Petre V. Carp, într-o telegramã de la Viena. Intervine, însã, în mecanismul anihilãrii, Societatea era penetratã de serviciile secrete un complex de factori de diferitã natur㠖 austro-ungare, fapt care fãcea posibilã conjuncturalã, social-politicã, presant- manipularea de ambele pãrþi: de cea românã psihicã, deontologicã (modul de a fi al ºi de cea vienezã, Eminescu „devenind poetului cu cunoscutã intransigenþã eticã), victimã a acestor maºinaþiuni” (Th. de momentul agravãrii bolii ºi acela al Codreanu, op. cit., p. 95). Programul conºtientizãrii faptului cã este alesul pentru maiorescian de colaborare cu Puterile sacrificare, „ein aufge gebemer Mensch”, Centrale, care ducea la sacrificarea dupã cum îi mãrturiseºte lui Petre Th. Misir. românilor din Imperiul Austro-Ungar, Poetul înþelegea, prin urmare, cã determinã critica acerbã a poetului în trebuia sã îndeplineascã, precum dacii „Timpul”, fapt care determinã înlocuirea lui aruncaþi în þepi, condiþia sacrificantului, al de la conducerea ziarului. Noul director Gr. LITERE 6 – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni C. Pãucescu declanºeazã o campanie de de trei zile în care medicii trebuiau sã se compromitere ºi de îndepãrtare din presã. pronunþe asupra stãrii de sãnãtate, „Aºadar, în iunie 1883 Eminescu era „stricat neînºtiinþarea administraþiei speciale asupra cu toatã lumea, cum o spunea însuºi: cu internãrii, neconstituirea unei comisii care liberalii, cu masonii, cu conservatorii, cu sã-l examineze, neîntocmirea „buletinului” guvernul, cu casa regalã, cu imperiile vecine unde va scrie cauza admiterii). ºi cu sine însuºi. Se putea o situaþie mai „Nebunie? – se întreabã Mite Kremnitz ingratã?” (Ibidem, p. 208). – Poate cã concepþia noastrã a tuturor este Sunt indiscutabil greºite diagnozele nebunie, ºi Eminescu a prins adevãratul sens bolii (lues, alienaþie mintalã, paralizie al lumii ºi al vieþii”. Între nebunie ºi luciditate generalã) ºi a fost contraindicat tratamentul nu e decât un punct sensibil de trecere, cu mercur. De asemenea nu se adevereºte afirmã Max Scheler. ªi Nietzsche, moartea intelectualã sau vidul spiritual din congenerul de suferinþã al lui Eminescu, vine perioada 1884-1889, poetul scriind ºi cu un argument plauzibil: „În vreme ce, în publicând poezii (Sara pe deal, în versiune zilele noastre, ne e dat sã auzim cã geniul, definitivã, De ce nu-mi vii?, Kamadeva, în loc de un grãunte de bun-simþ, posedã La steaua, tot în variante finale), articole, un grãunte de nebunie, oamenii din vechime schiþe, traduceri. se aflau mult mai aproape de ideea cã acolo Intervin, atitudinile duplicitare ale lui unde existã nebunie, existã ºi un grãunte de Maiorescu, oportunismul în prietenie al lui geniu ºi de înþelepciune” (Aurora, I, § 14). Slavici, tensionarea relaþiilor cu Veronica Bibl.: Theodor Codreanu, op. cit., Micle. Stârneºte suspiciuni ºi modul în Constantin Barbu, Codul invers, Craiova, care, pus în „cãmaºa de forþ㔠(camisol), 2008; Cãlin L. Cernãianu, Conjuraþia anti- cu amestecul poliþiei, a fost internat – ilegal Eminescu, 2000-2001, Recurs Eminescu, – la ospiciul lui ªuþu (incertitudinea bolii, 2000; Ovidiu Vuia, Misterul morþii lui care fãcea ca sã fie internat la un spital Eminescu, 1996 ºi Spre adevãratul sau sã stea în arest la poliþie, lipsa cererii Eminescu, 2000; Nicolae Georgescu, A doua scrise de admitere, lipsa actului subscris viaþã a lui Eminescu, 1994; I. Filipciuc, de doi medici, nerespectarea intervalului Înspre alt Eminescu, Timiºoara, 1999.

(urmare de la pagina 4) Mondial. Acum între graniþele României nu se mai puneau probleme de ordin naþional, Un vizionar ci altele, de ordin social, pe care George din Þara Fagilor Tofan le numeºte: votul universal ºi reforma agrarã. Altfel, nimic nu ne mai lipsea, odatã În veºmântul întâmplãrilor zilei, deci realizatã Marea Unire, decât a ne lua un în anul 1905, George Tofan scria despre loc în concertul popoarelor. Publicistul problema austriac㠖 prilejul i-l oferise o contra întru aceasta, odatã cu aºezarea luare de poziþie în temã a lui Aurel Onciu: geograficã, pe capacitatea de muncã a acesta publicase, în broºurã, un studiu în poporului nostru, pe rasã, deci, în calitate care demonstra cã la baza imperiului de urmaºi ai acelui popor roman care, austro-ungar ar fi stat dintotdeauna ideea cândva, stãpânise lumea. naþionalã. Legãtura dintre þãrile austro- Ceea ce pretindea acum era ungare ºi Bohemia bunãoarã, nu rezulta din solidaritatea socialã de naturã a asigura o înrudiri de case nobiliare, ci din necesitatea dezvoltare fireascã. Ceea ce se putea imperioasã a unei apãrãri mai avantajoase. înfãptui prin chemarea la viaþa publicã a O necesitate politicã a stat, prin urmare, la maselor largi ale populaþiei ºi prin baza a statului austriac, între ale cãrui înzestrarea þãrãnimii cu pãmânt. O reformã graniþe se afla Bucovina. agrarã largã îi apãrea lui George Tofan ca Era, deci, de þinut seama de problema imperios necesar㠖 ºi aceasta a ºi avut naþionalã. Suntem, în acel an 1905, destul loc. A avut prilejul sã-i fie martor, în scurta de departe de evenimentele care aveau sã lui viaþã, a putut sã-i vadã primele roade. zguduie Europa, un deceniu mai târziu. În Informate, exemplar oneste, studiile acel an – ºi în cei imediat urmãtori –, sale de la începuturile secolului XX aduc intactã rãmânea problema naþionalã. Studiul serviciul unei vederi panoramice, fãrã vreun care încheie cel de al treilea tom „Temeliile angajament politic, dar întotdeauna în slujba programului naþional” este ºi cel mai târziu, cauzei naþionale, cu acel recurs la izvoare din culegere, el a apãrut în publicaþia „Glasul care aratã ºi celebreazã un istoric autentic, Bucovinei”, în numãrul din 28 noiembrie supus întâi de toate adevãrului, în multiplele 1918, prin urmare, la finele Primului Rãzboi sale feþe – cea culturalã înainte de toate. 7 Anul XIX, Nr. 8 (221) • august 2018 POSTDECEMBRISM Marian Popa

PUTERE, CULTURÃ ªI ARTE

Este posibilã o culturã fãrã sprijinul de ansamblu-mozaic: Frobenius puterii guvernante, dar nu existã putere (Kulturgeschichte Afrikas, 1933) se ocupã guvernantã care sã accepte sprijinirea de un continent ºi în cadrul lui de culturile materialã ºi socialã a culturii fãrã ca aceasta etiopianã ºi alte câteva. Cu timpul, cultura în sã-ºi asume obligaþia susþinerii ei. Raporturile sens larg e confundatã sau sinonimizatã cu Puterii cu cãrturarii ºi artiºtii devin funcþionale civilizaþia, cuvintele fiind calitativ ºi istoric prin oferte, omologãri ºi respingeri, forþãri ºi separate de Spengler: cultura asigurã o asumãri, prin valoarea oamenilor de culturã treaptã de dezvoltare, istoria lumii cunoscând prin etc. sau fãrã aceasta, ºi disponibilitãþile opt culturi de câte un mileniu fiecare, având strategice, tactice ºi economice ale ca formã superioarã civilizaþia. Cu rezerva guvernanþilor. Conþinutul noþiunii evolueazã apariþiei unor discontinuitãþi culturale, se în funcþie de natura contractului stabilit, afirmã cã Occidentul ar urma sã-ºi integreze devine lax sau restrâns, parte sau întreg. formele ºi grupurile statale într-o culturã Pentru Kant, existã un proces al educaþiei fausticã, procese normale fiind transferul, care produce un om disciplinat, cultivat, recepþia ºi difuziunea pe drumul de la înþelept, civilizat ºi, eventual, moral sau Einzelkultur la Weltkultur. imoral. (Über Pädagogik). Cultura nu este S-au cercetat „culturi enigmatice”, care au un scop în sine, ci un bun utilizabil pentru lãsat urme insuficiente pentru a fi împlinite istoric orice scop, constând în abilitatea de a se fãrã efort imaginativ. Totul fiind integrabil descurca a celui determinat de împrejurãri, într-o culturã, orice detaliu al realitãþii având ºi rolurile de lãmurire ºi de instruire. postmoderne ºi postdecembriste impunându-ºi Unele abilitãþi, ca scrisul ºi cititul, sunt utile propria culturã: a ochelarilor, a jeanºilor, a într-o mare varietate de cazuri, altele, ca cartofilor, a bãutului, a urii, a trãdãrii, a amintirii. muzica, dupã plãcere ºi dispoziþie. O formã ªi invers, totul e socotit compatibil în ceva numit de culturã este civilitatea, modul de a fi multicultulturalitate, treaptã spre cultura agreabil în societate prin înþelepciune ºi globalã, reprezentabilã deja formal la Paris maniere. Dar se reþine deja cã, în timpul dat, printr-o Académie Universelle des Cultures. „fericirea statului creºte deopotrivã cu Se prezintã o culturã ca un proces nefericirea oamenilor”, astfel cã devine dezvoltabil între naºtere ºi dispariþie sau ca problematic dacã prin culturã omul va fi mai fenomen aflat în continuã miºcare, aceastã fericit sau nu, dacã binele sau rãul îºi vor ultimã interpretare fiind utilã celor fãrã o schimba proporþiile în societate. Dacã se culturã pertinentã sau cu una incompletã, ca considerã cultura ca fiind exclusiv umanã, ºi celor ce vor sã declaseze, din diverse mo- pentru Nietzsche ea e ºi un mijloc de separare tive, culturi locale. Cultura e determinatã de ºi de înstrãinare de naturã. Sartre simplificã efortul propriu, dar ºi de vârstã: „La 30 de încã: o culturã nu justificã nimic, nu ajutã la ani eºti, în sensul culturii superioare, un nimic, este un produs uman care-ºi este sieºi începãtor, un copil.” (Nietzsche) imagine de oglindit. Se diversificã, dupã ocazii, cultura prin Cultura este o realitate contextualã sau o criterii sociologice, mecanice ºi de coordonare construcþie istoricã. Se executã referinþe spaþio-temporalã. Existã cultura imediatului, curente la cultura Antichitãþii, cultura Maya, consideratã anticulturã, în mãsura în care cei cultura etruscã, a Evului Mediu, cultura anilor ce-o reprezintã n-au un trecut de coordonare. ‘30 în America etc. E posibil ca un anumit Relativ similarã ar fi în secolul 21 subcultura. aspect sã atingã un punct culminant într-un Împortant este esenþialismul cultural, anumit spaþiu, ajungând sã defineascã un propriu pãturilor sociale de jos ºi parþial celor stat, un regim, o regiune: cultura mijlocii: are adesea un caracter politic ºi statal renascentistã, barocã, culinarã, oenologicã. manifestat afectiv, îndeosebi resentimentar. Unor unitãþi geografice li se atribuie o culturã S-a observat cã într-un context de contestare

LITERE 8 – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni a ideilor tradiþionale de familie, credinþã, etnie, Comercializarea culturii mizeazã pe ceea esenþialiºtii tind cãtre susþinerea ºi angajarea ce-i facil de receptat, relaxant, excitant. Yves în organizãri politicde tip totalizant. În Michaud s-a ocupat în acest sens de opoziþie, hipercultura, susþinutã de partea industrializarea plãcerii (Ibiza mon amour, cosmopolitã a pãturii sociale mijlocii. Sunt 2012). Se diversificã neîncetat cultura posibile microculturi ale rataþilor sociali ºi bunurilor de consum: Fabrici ale plãcerii, economici, marginalizaþilor, anacronicilor – ale baloane de sãpun pentru imediatul existenþei, celor cu deficite individuale de orice fel. alcool, droguri, vicii, sado-mazochisme, crime Domeniul e obiectiv plasabil ºi în sens din plãcere, cu protocol, tehnicã, exhibãri în invers, în raport cu arta. Dacã idealul artei internet. Aceastã absolutizare a culturii de occidentale moderne este unicatul, masã blocheazã parþial ipostazele de grup sau originalitatea, al culturii este socializarea prin singulare. „Mã întreb cum se mai poate face criterii morale sau/ºi politice, eventual situate o criticã culturalã a capitalismului, dacã antitetic, deopotrivã cu autoînnobilarea prin însãºi cultura s-a capitalizat.” (Jean Luc omologarea unicitãþilor. „Nici chiar un sistem Godard, interviu, Die Zeit, 41, 6.10.11) capitalist nu poate exista fãrã o contraculturã Importanþa culturii continuã sã varieze moral㔠(Geert Mak, Die grosse Illusion, prin termenii ei. Este celebrã declaraþia „Când FASZ, 1.2.15). Factorul etic intervine de obicei aud cuvântul „cultur㔠îmi vine sã scot prin locurile comune ale esenþialismului care pistolul.” Petru Groza, în 1945: „Întâi unturã face loc comun ºi unicatul artistic. Mona Lisa ºi apoi culturã!” Un slogan-graffiti din anii este un astfel de exemplu. Este ceea ce impune gauchismului a fost „Culture = Dictature!” În treptat Occidentul care, altfel, evolueazã de la anumite cazuri, cultura îºi aratã însã eficienþa, socializarea culturii cãtre industrializarea a ceea chiar economicã, fie ºi prin trecutul ei clasat. ce nu fusese valorificat încã: artele, cultura, Infractori financiari cu uriaºe deficite, intraþi conºtiinþa (un Frank Schirmmacher se referã la prin falsuri în zona Euro, grecii sunt ajutaþi cu Bewusstseinsindustrie, Eine Stimme fehlt, id., sute de miliarde euro de Uniunea Europeanã 10, 13.3.11). Indiferent de domeniu, aceastã ºi alte instituþii financiare globale, deoarece industrializare are ca raþiuni comercializarea este inimaginabil un început ºi o tradiþie a produsului fabricat sau folosirea lui în scopuri culturii europene sau occidentale fãrã ei. de apãrare ºi atac. În toate cazurile devine Cultura are o importanþã extraordinarã indispensabilã manifestarea superficialã, deopotrivã pentru totalizatori ºi democra- „narativ㔠a culturii, dezvoltatã chiar ºi la un tizanþi. „Despoþii sunt oameni care au fãcut nivel competitiv. Astfel, se valorificã date experienþa cuvântului capabil sã schimbe biografice ºi anecdote, aspecte financiare, ceva, creeazã ceva. Aºadar, Poezie în sensul singularitãþi erotice ale unor variaþi culturali etimologic al lui poiesis: arta de a produce decretaþi: membrii unei familii regale, cupluri din cuvânt. Acesta este punctul cel mai prezidenþiale, spaþii de producþie artisticã gen profund de relaþionare a poeziei ºi Hollywood sau sportivã ca Roland Garros, dictaturii... Conducãtorul democratic este Comitetul Nobel, Eurovision etc. un cineva care administreazã ceva, nu în În acest cadru se extinde sfera a ceea ce nume propriu, dar ca purtãtor de mandat. se numeºte creaþie culturalã. Spaþiul Wall- Desigur, ºi dictatorii se reclamã de la un Street ºi sistemele financiare globale sunt asemenea bun. Dar acest bun – Naþiune, socotite astãzi componente ale clasei creative Rasã, Etnie, Popor – de obicei nu este încã specifice culturii top. „Ele produc romane, prezent, este distrus sau pierdut. Ceea ce filme, software. Munca modestã a unui înseamnã cã el trebuie mai întâi fãcut. Pentru matematician sau pictor produce simbolicul. un început se va aproxima un „popor em- ªi simbolicul este exact ceea ce va fi piric”, educabil ulterior prin culturã ca „popor comunicat în societatea medialã.” (Ein al Statului Naþional”. „Constituþiile bisschen Erleuchtung, Carolyn Christov- democratice se folosesc ºi ele de mecanisme Bakargiev, interviu 8.1.12). Sfera creaþiei in- ficþionale, ficþiuni sunt pretutindeni, nu clude de acum unicatul ºi multiplicatul. numai în dictaturi.” (Albrecht Koschorke & Produsele avansate ale acestei epoci sunt cele Konstantin Kaminskij, Despoten dichten. definind travaliul cognitiv: deci sunt factori Sprachkunst und Gewalt, 2013). Cum scopul culturali. „Muncitorii avansaþi, care pot fi ideologiei este sã fundamenteze identitatea, înþeleºi ca agenþi politici, sunt programatorii sã integreze, va deveni foarte greu cuiva de a de software, oameni care permit întregului mai fi sigur „în ce narativ trãim, dacã e vorba sistem financiar sã funcþioneze.” Artiºtii ºi de globalizare, de europenizare, de culturalii, aparþinând „clasei creative” printr-o Leitkultur.” De obicei, mai ales statele asociaþie inversatã faþã de cea din secolul 19, instabile sau slabe au nevoie de constructe au motive ºi posibilitatea de a contribui la ideologice – basme, legende, mituri –, iar dacã construcþia lumii, cam în sensul clasei nevoia e foarte mare, problema verosimilitãþii muncitoare în comunism. devine subsidiarã. În acest caz, „Estetica nu 9 Anul XIX, Nr. 8 (221) • august 2018 e câtuºi de puþin inofensivã, iar arta, «Nu mai are de ce sã fie derutatã, are în literatura, poezia nu rãmân în niciun caz în spate o tradiþie diversã, asimilatã pânã la rezervaþia frumosului în care le vedem cu capãt, are ºansa permeabilitãþii în raport plãcere, departe de putere,” cu ceea ce se întâmplã în Occident ºi nu Unii dictatori sunt poeþi, dar mai toþi sunt numai... Totul e sã nu vâneze succesul facil foarte interesaþi de poeþi, artiºti, culturali care ºi sã nu facã, de dragul de a primi atenþia pot fi alãturi de ei sau contra lor. De unde, „marilor culturi”, compromisuri care sã o eforturile de a avea un grup specific. Hermann îndepãrteze de temele ºi viziunile ei Göring a întemeiat faimosul Preussischer organice. Sã nu se globalizeze la comandã, Staatsrat compus din Carl Schmitt, dirijorul ºi cu o promptitudine apropiatã de compozitorul Wilhelm Furtwängler, actorul slugãrnicie.» Gustav Gründgens ºi medicul chirurg Sunt scriitori cu activitate criticã relativ Ferdinand Sauerbruch. ªi-au avut culturalii notorie în comunism, îndreptãþiþi sã ocupe lor Stalin, Gaddafi, Ceauºescu, Saddam un rol pe scena culturii postdecembriste. Hussein, Mao ºi chiar Traian Bãsescu. Dar Implicaþi în structurile politice noi, atari atari iniþiative nu sunt obligatorii. Prozatorul persoane descoperã cã locurile ºi funcþiile lor Dave Eggers a constatat „A Cultural Vacuum nu sunt adecvate nici pentru ei, nici pentru in Trumps White House.” guvernanþii autentici posesori ai puterii. Ana Orice culturã mare are orgoliul unicitãþii Blandiana îºi numeºte scurta perioadã de ei, orice culturã firavã trãieºte mai mult sau fervoare politicã o „sinucidere provizorie”. mai puþin atroce umilinþa dependenþei de alte S-a angajat intens în Alianþa Civicã, dupã ce culturi din trecut ºi mai ales din prezentul ei. a fost cooptatã în FSN, dar „Dup㠑89 am Cultura românã, determinatã de ambele descoperit în ce mãsurã viaþa ºi numele meu ipostaze ale complexãrii, sar pãrea cã aparþine puteau fi manipulate ºi folosite în sprijinul Occidentului ºi se crede cã ar trebuie sã fie în unor interese pe care în prima clipã nici nu continuare astfel determinatã. le-am bãnuit. M-au luat, m-au pus „Cultura noastrã s-a format cu oamenii neîntrebatã în Consiliul Frontului, au vrut care întotdeauna au fost educaþi în Occi- sã mã facã vicepreºedinte, eu am refuzat...” dent. Fondatorul poeziei noastre moderne, (Interviu, Adevãrul, 12.3.16) La ºedinþele FSN Eminescu, s-a format la Berlin ºi Viena, de e impresionatã de „Felul în care Iliescu se ce brusc ne-am duce la Novosibirsk?” uita la Brucan înainte de fiecare replicã pe (Andrei Pleºu, conferinþã EFOR, cf. EVZ, care o dãdea... Parcã-i cerea acordul. 6.2.14). Opinie justã, de bun simþ, dacã n-ar fi Brucan era ºi arbitru, ºi jucãtor... Când se forþarea jenant facilã, de argumentare cu vota o hotãrâre, Iliescu ºi compania erau angajarea unei urbe siberiene. Ca ºi cum asiguraþi. Din masa de manevrã votau unu- Occidentul ar fi un compact ºi românul ar doi împotrivã, vreo 3 sau 4 se abþineau, iar putea gãsi elemente de educaþie ºi formare o sutã ºi nu mai ºtiu câþi votau pentru. Ce culturalã în localitatea Bedum din occidentala rost mai avea sã stau acolo? Când am Olandã. Spaþiile de formare au fost, de fapt, demisionat unii m-au acuzat cã am renunþat reduse: Franþa (în care doar Alecsandri la luptã. Dar nu era luptã, era butaforie... depãºeºte cu folos Parisul), Germania, Aus- Nu aveam nicio ºansã. Totul era gândit sã tria, Italia, chiar Budapesta. Prea puþin Marea fie manipulat. Eu nu puteam decât sã atrag Britanie ºi USA. Remarcabilã ºi inexplicabilã atenþia cã regulile jocului sunt mãsluite.” încã este influenþa hispanicã într-un domeniu Angajându-se, a pierdut. „Mi-am amânat al culturii populare: anii interbelici sunt periculos destinul literar.” Demisionatã la doldora de cântece pentru ºi cu Juanita, Nana 29.1.90, redevine automat inamic public. Dar Nanita, Garcita, Cingolita, Marcita, dacã ar exista condiþii favorabile, s-ar angaja Carmencita, Zaraza. Oricum, spaþii vestice de din nou. formare, suprimate în favoarea Moscovei ºi Un termen al sistemului cultural oficial Leningradului, ba chiar a vreunei republici este cel instituþional. Ministerul specific nu socialiste din zona Caucazului sau Balticii, în este obiºnuit în lume. În USA, Marea Britanie perioada sovietizãrii, care a fost totuºi una sau India nu existã. În Germania, cultura are imperfect dezastruoasã. un compartiment aflat în custodia Ministerului Urmeazã decembrie 1989 ºi noi de Interne, un altul fiind repartizat sportului, coordonãri. Cultura „a suferit, paradoxal, ministerul fiind preocupat în anul 2018 de imediat dupã cãderea comunismului, un ºoc bugetul unui teatru local ºi de al libertãþii. Pentru cã existã ºi o culturã a comportamentul fotbalistului turconeamþ Özil. libertãþii, pe care noi nici pânã acum nu am Desigur, Franþa îºi are un atare minister con- asimilat-o cum trebuie.” (Bogdan Creþu, form unei gigantice acumulãri culturale, interviu EVZ, 5.1.17) Cultura localã e instituþia având ea însãºi prestanþa unui traumatizatã, dar traumele ar fi transformabile monument cultural. S-au impus ministere, în oportunitãþi condiþionate de înþelepciune. intens ºi meticulos birocratic folosite pentru LITERE 10 – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni sistematizarea, simplificarea ºi controlul Csilla (24.11.14 –), Ioan/Ionuþ Vulpescu culturii în þãrile sovietizate, variind în timp (16.2.14 –), Vlad Alexandrescu (17.11.15 –, denumirea, dacã nu ºi activitatea. Un minis- demisioneazã în 27.4.16, din cauza unui scan- ter al Culturii realist-socialiste devenise prin dal la Opera Românã, revine, premierul Cioloº Ceauºescu Comitetul de Stat pentru Culturã cere preº. Iohannis destituirea, produsã la ºi Artã. 3.5.16), Corina ªuteu (3.5.16 – 4.1.17), din nou România postcomunistã rãmâne un stat Ionuþ Vulpescu, Lucian Romaºcanu, George dotat cu un minister al Culturii, de altfel ºi cu Ivaºcu (27.1.18 –). organizaþii similare ca fucþionalitate cum sunt Valoarea profesionalã ºi de caracter a uniunile de creatori. Cu guvernul PSD din unor miniºtri? Un Daniel Barbu, care „fãcea 2017, ministerul specific devine Ministerul spume la gurã împotriva guvernãrii PDL ºi Culturii ºi Identitãþii Naþionale. a Bãsescului” ºi emitea „teorii despre felul Sunt atestabile în discursurile de în care PDL-ul ºi tartorul de la Cotroceni intronare ºi aniversare ale guvernelor ºi idei distrug România economic ºi cultural” privind cultura. În programul unui Victor ajunge ministru ºi se comportã invers: „Ce Ponta pentru anii 2013-16, „Cultura naþional㔠ºcoalã v-a învãþat duplicitatea, domnule are ca obiective patrimoniul naþional ºi „forme ministru? V-aþi luat ºi în asta doctoratul? semnificative de creativitate artisticã ca Îndatã ce v-aþi proþãpit la putere, aþi dat expresii culturale locale ºi individuale, dracului toate principiile!” (Eugen industriile culturale cele mai competitive”. Mihãescu, La aºa cap, aºa culturã! Vorbãrie neutralizabilã. Cotidianul, 28.4.13). Concret, e vorba de Un indiciu asupra raporturilor ºi pãrerilor minele romane de la Roºia Montanã, clasei politice asupra culturii este chiar ameninþate de o firmã canadianã, care vrea sã numãrul de miniºtri titularizaþi ºi schimbaþi sau înceapã exploatarea aurului. Barbu declarã la demisionaþi, numele ºi prenumele lor un moment dat cã în rolul de ministru al sugerând ºi capacitatea de a face ceva prin ºi Culturii va susþine proiectul exploatãrii de la din funcþia avutã: oricum, ceva similar Roºia Montanã, dar ca senator PNL va vota iniþiativelor din „democraþia popular㔠ºi contra lui (13.9.13). Desigur, nu e un solitar: comunismul naþionalizat. Unii din ei sunt chiar rezolutul Victor Rebengiuc face reclamã politicieni deghizaþi în profesioniºti, care pentru exploatarea cu cianurã la Roºia ignorã concret cultura ºi artele, dar afirmã Montanã. Daniel Barbu va primi din partea contrariul. Academiei o listã cu zece titluri de cãrþi În trei instituþii guvernamentale sponzorizabile: opt sunt respinse, din cele schimbãrile sunt cele mai frecvente: ministerele douã aprobate una e a soþiei sale. Ionuþ Educaþiei, Culturii ºi Sãnãtãþii. Explicaþii la Vulpescu nici n-are timp sã înceapã ceva în îndemânã: lipsa de importanþã pentru ºefi, guvernul Grindeanu, fiind înlocuit odatã cu incapacitatea de a concepe proiecte serioase premierul cu Lucian Romaºcanu, devenit pentru aceste compartimente esenþiale ale senator cu nevastã consilier parlamentar, þãrii aflate cronic în crizã, plasarea remarcat în mediile tabloide prin participarea eventualelor acþiuni ºi inacþiuni nefericite în la conducerile unor ziare, reviste ºi canale Tv seama celor care, la rându-le pot acuza ca „Libertatea”, „Cancan”, „WOWbiz”, imposibilitatea de a întreprinde ceva pe „Kanal D”, „ThinkDigital”, „TaiWind”, prin parcursul unui mandat incert. trustul Ringier, aºadar „manager de þâþe” În 25 ani postdecembriºti se perindã (Cristian Tudor Popescu, 30.6.17). Un tip care peste 20 miniºtri: Andrei Pleºu (28.12.89- „Manipuleazã. Minte. Duce ordine la 28.6.90), Ludovic Spiess (17.10.91 –), Mihail îndeplinire Un impostor, un propagandist Golu (19.11.92 –), Petre Sãlcudeanu (28.8.93 prost ºi un manipulator de cea mai joas㠖), Liviu Maior (ad interim, 5.11.93 –), Marin speþ㔠(Mircea Morariu, Adevãrul, 3.11.16), Sorescu (25.11.93 –), Viorel Mãrginean (5.5.95 director de ziare „de mare chiloþãrealã în –), Grigore Zanc (23.8.96 –), Ion Caramitru care nu gãseai o vorbã despre culturã, ci (12.12.98 –), Rãzvan Theodorescu (28.12.2000 doar despre cultura portjartierelor ºi a –), Mona Muscã (29.12.2004 –), Adrian jartelelor din show-biz” (Valentin Boeru, Iorgulescu (22.8.2005 – pseudodoctor în Guvernul tabloid, Cotidianul, 26.6.17) muzicologie, afacerist), Theodor Paleologu Desigur, vinovaþi nu sunt candidaþii propuºi, (25.12.08 – mediocru pânã la stupid, mai ales dacã au o bunã pãrere despre ei, ci valorificat ca fiu al masonului zgârmã-opinii cei care-I popun. De altfel, pânã ºi preº. Traian Al. Paleologu), Kelemen Hunor (23.12.09- Bãsescu respinge ca necorespunzãtoare pe 7.5.12; 5.3.14 – medic veterinar), Mircea Rozalia Biro pentru postul de ministru al Diaconu (7.5.12 –), Puiu Haºotti (25.6.12 –), Culturii pentru cã nu stãpâneºte limba Daniel Constantin Barbu (21.12.12 –), Gigel românã, dar admite cã n-ar obiecta dacã ar fi Sorinel ªtirbu (17.12.13 –), Mihnea Cosmin propusã la Transporturi condus ºi de el Costoiu (ad interim, 26.2.14-5.3.14), Hegedus cândva. 11 Anul XIX, Nr. 8 (221) • august 2018 ARHITECTURI LUDICE Lina Codreanu

COLAJ EPISTOLAR JUVENIL

Migrare atipicã. Rãmas în proiect, nu se circumscrie distinct nici genului întrucât problemele de compoziþie nu s-ar epistolar, putând fi integrat literaturii de fi pliat pe intenþiile artistice – manuscrisul frontierã, încercate frecvent de scriitorii „Dragoste cu vorbe ºi copaci”, aparþinând postbelici. Unde suprarealiste intrã în jocul lui Victor N. Testiban, unul dintre estetic, amestecându-se cu adieri personajele romanului Ficþiune ºi infanterie postmoderniste. Corespondenþa din (1980), a migrat, din imaginar în real, spre Dragoste cu vorbe ºi copaci, asemenea o finalizare romanescã de sine stãtãtoare, celei din Scrisoare din insule (1999), nu fiind editat sub semnãtura lui Costache respectã regulile stilului epistolar autentic, Olãreanu, în 1987, la Editura Cartea omogenitatea fiind alteratã de intruziuni Româneascã, chiar cu acest titlu nuanþat confesive amicale, intime, familiale, postmodernist, am zice: Dragoste cu vorbe ºcolare, literare, în ansamblu – fals ºi copaci. Poate fi întrezãrit efectul de (auto)biografice, fondul aderând la natura bumerang artistic, atâta vreme cât autorul ficþionalã. îºi are dublul fictiv în Testiban ºi, la rându- Conþinutul epistolelor redã radiograma i, personajul a scris un roman al cãrui titlu unor sinuozitãþi sentimentale ale va fi preluat de autor. Este o modalitate adolescentului Costache Olãreanu, novatoare de glisare dinspre ficþiune dezvoltate pe un fundal socio-politic ce a (personaj alias alter-ego) cãtre realitate animat viaþa întregii þãri, în speþã, a zonei (scriitorul ºi romanul sãu). Cartea este moldave de la mijlocul secolului trecut. dedicatã Mirei, adicã soþiei Miralena Raportãrile narative trimit la anii de dupã Olãreanu. 1945, dacã luãm în considerare întoarcerea Modalitatea narativã preferatã a rãmas familiei sale cu tot calabalâcul din oraºul B ºi aici încadrabilã unei structuri epistolare, (alias Târgoviºte) în oraºul A (alias Huºi), defalcate în trei pãrþi inegale: aventura seceta ucigãtoare din ’46, abdicarea regelui eroticã adolescentinã, o retrospectiva din 1947, activitãþile organizaþiei de tineret memorialisticã dupã aproape patru decenii (UAER) a Liceului „Cuza Vodã”, începutul ºi o „repede ochire” asupra câtorva studenþiei la Bucureºti în 1949, aselenizarea momente semnificative din adolescenþã. din 1969 etc. Pe acest background Nu e un exerciþiu nou, fiindcã autorul a scriitorul imprimã microdiegeze subiective, publicat înainte cu câþiva ani, în aceeaºi infinitezimale în raport cu dramaticul manierã epistolarã, romanul Avionul de malaxor social-politic postbelic. Numai hârtie (1983), chiar dacã acolo o lungã tangenþial, liceanul expansiv va intra în scrisoare a „capturat” toatã substanþa miºcare, dar, asemenea întregii generaþii, romanului. îndatã dupã 1950, „lovituri” comuniste îi Impresiile ºi visurile de tinereþe ca vor rãni tinereþea ºi-i vor deraia trenul vieþii. eºantioane subiective s-au pãstrat în Aparent aleatorie, compoziþia textelor, memoria naratorului cu forþa prospeþimii spuneam, nu respectã convenþiile unei ºi acuitatea senzorialã necesare actului cre- corespondenþe, chiar dacã adresãrile ator. Olãreanu valorificã elemente pãstreazã câte ceva din tonalitatea romanticã dezarticulate ºi, prin prisma lor, specificã vârstei. Liniile caracterului aflat în reconstituie apoi un univers imaginar formare ºi evoluþia emoþionalã se strãvãd coerent. Bilete, scrisori ori declaraþii, toate în fluctuaþiile de adresare, de la „Doamnã acced spre centrul de gravitaþie al Cãpitan” la „Mult prea dulcea mea autenticitãþii narative într-un inedit colaj Doamnã”, de la „Tovarãºe Lelioara” la epistolar, care dã mãsura întregului. „Draga mea” ori de la „Dragã Simina” la Ca gen literar, epicul olãrenian se abate „Iubito”, însã finalul se limiteazã la afabilul (ºi aici) de la canonul genului consacrat ºi „Al tãu ”, arareori nuanþat. Nu lipsesc

LITERE 12 – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni post-scriptum-urile, fãrã ca acestea sã scrisorilor pulberi nuanþate din logosul sen- adauge/sã accentueze ceva special. În ce timental. priveºte rãspunsurile acelora cãrora le sunt Naratorul-epistolier este preocupat atât destinate epistolele, acestea ori nu sunt redate de experienþele amoroase, cât ºi de (fiindcã protagonistul nu le primeºte), ori acumularea informaþiilor cultural-literare. se subînþeleg din comentariile-rãspuns, aºa Întreþesute cu efuziuni sentimentale, cum reiese din unele scrisori cãtre Pavelicu declaraþii înflãcãrate, inerente dileme ori cu („am primit în plicul tãu ºi cele câteva rânduri finaluri dezamãgitoare etc., scrisorile îºi pe care mi le trimite Lena ºi m-am bucurat destramã vraja concomitent cu arderile nespus”, p. 88). emoþionale descrise, încât însuºi protagonistul ajunge sã opineze cã Dragostea cu vorbe... Romanul are un vindecarea de vâltoarea dragostei este datã singur protagonist care adreseazã scrisori de uitare iar „un bun mijloc de a uita o iubire mai multor persoane apropiate vârstei ºi este de a o scrie” (p. 137). Actul scriiturii universului sãu emoþional, confesorul con- îmbracã mantie catharticã, dacã avem în stant rãmânând prietenul N. Pavelicu vedere cã uneori, dimensiunile iubirii ating (numele abscons al prietenului de la marginea fatalitãþii: „Eu vreau sã iubesc dar Târgoviºte – Mircea Horia Simionescu). vreau o iubire mare care sã mã distrugã”. Pe mãsurã ce sentimentul iubirii îl Aºadar, fiecare ieºire a eroului din pro- captiveazã, naratorul dã drum liber viselor, pria poveste îl aºazã în postura plãnuieºte, suferã, sperã, întoarce pe toate scriptorului iar trudnicul act al scrierii îl feþele un cuvânt, un gest, o privire, o vindecã de melancolii ºi-l apãrã împotriva atitudine, o promisiune ori un ne-rãspuns uitãrii. Într-alt fel spus, erosul învolburat, aparþinând femeii îndrãgite, posibil, fãcute odatã filtrat ºi consumat de protagonist, aleatoriu ori cu mesaj încãrcat de sensuri devine combustie pentru logosul aºezat De la 14 ani ºi pânã când a primit ordinul durabil prin vremurile viitoare. de încorporare în armatã, una dupã alta, Popasurile erotice sunt trepte de iniþiere iubirile au devenit speranþe, l-au ars cu progresivã, raportate la vârsta vâlvãtaie („niºte guri de foc ce m-au epistolierului, la intensitatea trãirilor cu pârjolit, niºte turbioane care m-au înecat”), nuanþãrile deosebitoare aferente ºi la s-au stins, au zvâcnit în cenuºã ori au fost temperarea emoþiilor. Împletite într-un ro- definitiv îngropate sub uitare. Fiecare man, fragmentele de viaþã asigurã fluenþa experienþã, cu farmecul ei, succede îndatã unui parcurs iniþiatic al junelui într-un ce anterioara s-a topit în orizontul sinuos proces de maturizare. Dezvoltarea percepþiei protagonistului: Lena – o trupeascã e concordantã cu efervescenþa inocentã încântãtoare, Cecilie – guvernantã gândirii, fiindcã, altfel, dupã un ºir de la fam. Ionescu, propagandista Lelioara de experienþe mediocre, va constata cã la ªcoala de fete, vãduva cãpitanului „Dormind trupul, spiritul moare”. Tãrãpoancã, domniºoara Zaharel – profesoarã de francezã, Simina – Rebeliuni adolescentine. Iscusit funcþionarã la Prefecturã, Catiola – observator al stãrilor interioare, scriitorul camaradã la bacalaureatul susþinut la surprinde meandrele specifice vârstei Vaslui, Geta – o iubire unilateralã tãinuitã, tranzitorii dintre copilãrie ºi tinereþe. Aflat Silica – profitoare nemiloasã, Clara – o la vârsta candorii ºi a rebeliunii, aventurierã pasagerã, Ioana, Sylvie, adolescentul trãieºte stãri contradictorii Marie Eroinele – va confirma autorul sau confuze: uneori, se simte damnat („mã într-un text ulterior – rãmân multiplicãri simt singur ºi neînþeles”, p. 54), alteori, ale aceluiaºi prototip feminin: „Ce-a mai încrezãtor în tãria cuvântului poetic, rãmas din personajul meu se poate vedea pornind sã schimbe lumea („Eu nu mai în Dragoste cu vorbe ºi copaci, romanul vreau sã fiu decadent. Vreau sã fiu din ’87, în care cele 15 eroine ce apar, în salvatorul acestei lumi”, p. 65); uneori – destul de scurte intervale de timp, nu sunt retractil, aflat în cãutare de sine („Tot altceva decât proiectarea aceleiaºi ºi refugiul în tine e cel mai bun, p. 79), aceleiaºi Chitanþe, cântatã, iubitã, detestatã altãdat㠖 cãzut în plasa delãsãrii de sine în egalã mãsurã, întruchipare a unei obsesii („Vreau sã abandonez totul, inclusiv ce avea sã nu mã pãrãseascã nici o clip㔠poesia, muzica, filozofia ºi alte ocupaþiuni (C.O., Lupul ºi Chitanþa, 1995, p. 45). cu totul inutile”, p. 84). Rostogolit în Cert e cã pentru o nouã aventurã amoroasã avalanºã, imberbul „vreau” dã mãsura tânãrul „trebuie sã reia totul, de fiecare vârstei adolescentine ce nu cunoaºte nici datã, de la început”. Cãtre acestea rãgazul, nici zãgazul. Orice june se epistolierul expediaz㠄dragostea cu regãseºte-n personaj ºi orice adult, vorbe”, disipându-ºi generos peste paginile recunoscându-se în frânturile de imagini, 13 Anul XIX, Nr. 8 (221) • august 2018 ar putea avea replici asemãnãtoare erotice, scrisorile cuprind înfrigurate epistolierului: „Îmi treceau prin cap gânduri cãutãri privind estetica literarã. de mãreþie. Vroiam sã fiu o «excepþie». De vârste apropiate, cu „experienþ㔠Ce uºor te poþi înflãcãra la 17 ani ºi cât de comunã într-ale creaþiei, cei doi prieteni fac lesne poþi aluneca pe panta mitomaniei!” schimb de opinii, de sfaturi ori de proiecte (p. 116). literare. Liceeni târgoviºteni, în formã manuscrisã, au creat fiecare câte o revistã, Drumuri cãtre estetica scriitoriceascã. în care-ºi publicau creaþiile: „Carnet literar” Substanþa scrisorilor nu se limiteazã doar la era a lui Mircea Horia Simionescu, „Cântece confesiuni sentimentale, ci conþine un noi” – a lui Radu Petrescu ºi „Apollo” itinerar arborescent al formaþiei de intelectual aparþinea lui Costache Olãreanu. Expeditorul a naratorului. De remarcat, aici, ca ºi în îi vorbeºte despre pregãtirea unei reviste – volumele Ficþiune ºi infanterie (1980), „Oraºe de nichel”, trimite poezii pentru Poezie ºi autobiografie (1994), pasiunea revista partenerului – „Carnet literar”. Deºi timpurie pentru lectura cãrþilor, pentru nu sunt reproduse rãspunsurile prietenului, muzicã ori filme, împlinitã aleatoriu, fãrã un anumite nuanþe atitudinale ºi de opinie pot program impus ori mãcar sugerat de cineva fi identificate în corespondenþa anume. Impresiile spicuite aratã nu numai expeditorului. Astfel, rãspunsurile lui varietatea lecturilor (în special, din filosofia Pavelicu nu sunt prompte („nu mi-ai mai francezã, greacã, latinã), ci ºi rezonanþa trimes nici poesii, nici proz㔠ºi nici „la zi” acestora asupra epistolierului. Era perioada („sunt f. supãrat pe tine cã nu vrei sã-mi fireascã a curiozitãþii neostoite, a acumulãrii scrii”), povaþa de a schimba „forma” nu i fãrã filtru, ca apoi sã urmeze cernerea ºi se potriveºte („Eu aº vrea o formã sedimentarea informaþiilor ºi a ideilor. wagnerianã a versului, de ceaþã londonezã”) Dintotdeauna a simþit cã iniþierea în taina ori este iritat de unele „reproºuri la adresa cunoaºterii trebuia sã înceapã cu cititul mea, a lecturilor mele ºi legãturilor mele”. cãrþilor, cum accentua Testiban, un O preocupare care-i traverseazã personaj al sãu. „Cãrþile – iatã cu ce trebuie aceastã etapã de formare a scriitorului se sã începem!” era primul îndemn din codul concentreazã asupra esteticii lirice, fie cã de iniþiere scriitoriceascã al eroului din e vorba despre inspiraþia capricioasã, romanul Ficþiune ºi infanterie, 1980, p. 35). despre raportul formã-fond, motivul femeii O datã fixat scopul, în calea visãtorului lu- – ideal artistic, fie despre avântul creativ cid se iveau întrebãri adiacente: „cu ce generat de debutul literar din 1946, în trebuie sã încep ca sã pricep filosofia, revista „Glasul armatei”, cu poema Început istoria, ºtiinþele, artele?” (cf. Poezie ºi de veac nou. Junele se doreºte a fi un autobiografie, 1994, p. 50). Aici, epistolele reformator în trei domenii de culturã: cãtre Pavelicu includ numeroase nelãmuriri literaturã, muzicã ºi filosofie. Astfel, cu o privind formativitatea intelectualã ºi actul de frondã macedonskianã, încearcã sã creaþie. O menþionare de pe-o paginã a cãrþii deschidã cãi spre un nou fel de poezie, poate fi luatã ºi ca un reproº adus celor din pledând entuziast în faþa cenacliºtilor preajma sa de a nu-i fi orientat natura pentru „causa poesiei nouã”, fãrã lecturilor: „Dar dacã nimeni nu-mi arat㠄vechiturile” rimã ºi ritm, însuºi dorind sã calea lecturilor drepte, nu trebuie sã mi-o promoveze „o poezie profundã, plinã de gãsesc singur?” (p. 64). E posibil ca tocmai adevãr dar ºi de cantabil, ceva ca o muzicã aceastã neîmplinire sã-l fi antrenat într-o cu ajutorul cuvintelor” (p. 70-71) ºi cunoaºtere profundã a lumii ºi a sinelui, situându-se în postura unui „artist al nevoindu-l sã-ºi dovedeascã sieºi, dar sã vremurilor nouã care depãºeºte arta arate ºi celorlalþi insolite capacitãþi intelective burghezã, o desfiinþeazã ºi o lichideaz㔠ºi emoþionale. (p. 90). Intenþia de a deschide pârtie nouã Scrisorile cele mai interesante rãmân în poezie îl apropie de atitudinea poetului cele adresate bunului prieten Pavelicu, mai Alexandru Macedonski care, teoretizând frecvente în Partea a doua a cãrþii. Acestea asupra simbolismului românesc, preconiza dau coerenþã epicã având rolul unor în Poezia viitorului (1892) c㠄poezia explicaþii regizorale privind jocul actorului. viitorului nu va fi decât muzicã ºi imaginã”. Sinceritatea cu care se deschide în faþa Într-un cert avânt romantic, îºi manifestã destinatarului aduce plusul de autenticitate orgolios dorinþa de a fi muzician ºi filosof firesc unei confesiuni, fiindcã, în fapt, spre a uimi lumea ºi alege drept model epistolele sunt pagini deschise prinse-ntr-o poemul Drumul mare al lui Walt Withman: salbã, unde tonalitãþile individuale se „Trebuie astfel de poeme ca niºte fluvii care înlãnþuie de la acut la grav într-un flux sã cureþe totul în calea lor: oameni, case, jurnalier. Pe lângã destãinuirile juvenile prin obiceiuri, animale ºi toate celelalte. Eu nu care poate fi mãsuratã temperatura stãrilor mai vreau sã fiu decadent” (p. 65). LITERE 14 – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni Trecerea timpului a adus cu sine Romanul Dragoste cu vorbe ºi copaci schimbarea de concepte generaþioniste. rãmâne un alt fel de a scrie jurnal, un Dacã în adolescenþã protagonistul încerca jurnal-roman epistolar, multiplicarea sã-ºi atragã cenacliºtii „spre poesia nouã”, autor-narator-personaj pivotând în arealul la maturitate are o altã percepþie esteticã a autobiografic. Scrisul nu rãmâne doar „un literaturii, fiind revoltat împotriva liricii fãrã bun mijloc de a uita o iubire”, ci se „sentiment” a unor „moderniºti infecþi, care statueazã ca un bun mijloc de a salva de la nu mai pot înþelege poezia cantabilã, de uitare o iubire cu tot arsenalul de sentimente suflet” (p. 143). ºi atitudini (experienþe, chipuri, speranþe, Pe parcursul corespondenþei, dar ºi eºuãri, ironii ºi tâlcuri ). Dragostea descrierea experienþelor arzânde i-ar da are drept vehicul vorbele iar cu ajutorul dreptul sã-i ofere lui Pavelicu ajutorul la scrisorilor (cu „vorbe” scrise!) iubirea scrierea unui roman de dragoste. Dacã scapã uitãrii, tergiversându-ºi efemeritatea. avem în vedere poveþele prefirate în epistole, Cartea ilustreazã un alt fel de joc putem descoperi un îndrumar de reguli prin asumat al naratorului, în care spectacolul care se poate reuºi în viaþã, un model migreazã dezinvolt dinspre real cãtre „aproape matematic” în tehnica iubirii ºi un ficþional. Criticul literar Eugen Simion îl decalog al regulilor de scriere a unui roman alãturã celui anterior – Avionul de hârtie, (ultimul fiind o constantã în preocuparea considerând opera Dragoste cu vorbe ºi personajului Testiban din cartea Ficþiune ºi copaci „o parodie a romanului sentimental infanterie) ºi multe sfaturi de „bãtrân în schema unui roman epistolar, complet prieten” privitor la cucerirea atenþiei fetelor. desuetã azi. Parodie reuºitã prin verva Luate împreunã, alcãtuiesc un mic manual umoristicã, gustul pitorescului ºi al al dilemelor amoroase ce tulburã constant anecdoticii, în fine, prin capacitatea trãirile adolescentine. prozatorului de a limita stilurile romaneºti” (Scriitori români de azi, IV, 1989, p. 350). Structuri sferice ºi polifonice. Opinia e întãritã ºi de alt critic Aºezate faþã în faþã, primele douã pãrþi ale contemporan, Eugen Negrici: [cartea] romanului reprezintã un plan al etapei „reprezintã douã tentative de a reabilita marcate de dragostea adolescentinã ºi alt (recicla) printr-o parodie tandrã, romanul plan marcat de iubirile memorabile ale epistolar” („ªcoala de la Târgoviºte” – adultului. Glisarea dintr-un spaþiu-timp în prozã livrescã, autoreferenþialã ºi altul (la paisprezece ani, în Huºi ºi la parodicã. Poziþia lui Costache Olãreanu aproape patruzeci de ani, în Bucureºti) se în context, în ªcoala prozatorilor face abrupt, dar circumferinþa naraþiei este târgoviºteni. Receptare criticã, volum desenatã de reluarea corespondenþei cu îngrijit de Mihai Stan, 2014, p. 100). Într- prima iubire, Lena, „mare adevãr al Vieþii adevãr, Costache Olãreanu îºi finalizeazã mele, un metronom ce mi-a mãsurat bãtãile cartea în cheie cvasiparodicã: „Dar de ce inimii ca ºi ritmul gândurilor”. nu vrei sã înþelegi cã eu eram pe pânzã în Interferenþele amintirilor cu situaþiile timp ce se cânta Valsul nemuritor ºi parcã prezente nu fractureazã coerenþa naraþiunii, te prindeam sã dansezi cu mine, sã te port ci o completeazã, o rotunjeºte, asigurându- între atâtea perechi ce se învârteau, oare i simetrie ºi sfericitate narativã. Elanul de ce nu înþelegi cã eu eram acolo, pe tinereþii de altãdatã se estompeazã prin pânzã, cu muzica dupã noi, ºi nu mã mai reflecþiile naratorului ajuns avocat, gândeam la nimic altceva, simþeam doar confruntat cu cazuisticã profesionalã ºi cum lunecãm printre acele perechi ce se îngrijorat de starea propriei sãnãtãþi. învârteau ºi te fãceau sã ameþeºti, sã Tot acum, naratorul descoperã ameþeºti ºi sã-þi fie atât de bine, atât de coincidenþe biografice în fictivul personaj bine ºi de lugubru!” (s.n., p. 199). al cãrþii lui Pavelicu. Acestui prieten Romanul surprinde o poveste de statornic îi apreciazã reuºita ºi îi dã sfaturi, dragoste ºi e o demonstraþie despre cum se ceea ce aduce iarãºi în dezbatere complicata poate închega un roman din scrisori, de fapt, problemã a „scrierii unui roman”, tema de un metaroman, conform tehnicii narative fond a romanului Ficþiune ºi infanterie. abordate de Costache Olãreanu ºi de prietenii Primind poveþe de la amicul epistolier, sãi din „ªcoala de la Târgoviºte”. Constatãm Pavelicu este imaginea în diagonalã în colajul epistolar, care, în romanul lui simetricã a lui Testiban primind îndrumãri Costache Olãreanu – Dragoste cu vorbe ºi de la Condeescu. Aceastã polifonie a ego- copaci – „se lucreaz㔠progresiv ca texturã ului în faþete narative reprezintã trãsãtura epicã chiar sub ochii cititorului, o de fond a oricãrui diarist, aºa cum a fost continuitate de formã ºi stil în modul de propusã în literatura fragmentului de cãtre elaborare al prozei, neabãtându-se de la autobiografiºtii târgoviºteni. „pactul” literar consfinþit în juneþe. 15 Anul XIX, Nr. 8 (221) • august 2018 UN CLASIC PRINTRE ROMANTICI Petre Gheorghe Bârlea

GRIGORE ALEXANDRESCU – UN CLASIC PRINTRE ROMANTICI

2.3. În jurul unei specii literare: totalã de confesiune, dublatã de condiþia, meditaþia liricã impusã dintotdeauna artei, de a vorbi în 2.3.1. Delimitãri necesare acelaºi timp ºi despre universal. Urmãrind în continuare evoluþia liricii Aceastã dialecticã a singularului ºi lui Grigore Alexandrescu, suntem obligaþi pluralului revine în volumul din 1838, într-o sã zãbovim ceva mai mult asupra celor poezie de facturã deosebitã, Rugãciune. câteva piese care dau mãsura exactã al Inspirat probabil din mai multe surse ce-i erau contribuþiei acestuia la încetãþenirea în egalã mãsurã accesibile, Lamartine, meditaþiei, ca specie literarã de sine Young, Alexander Pope, Grigore stãtãtoare, în peisajul literaturii române. Alexandrescu le succedã, pe teren românesc, Cunoscutã încã din Antichitate ºi lui Vasile Cârlova (Rugãciunea) ºi lui I. H. cultivatã cu insistenþã în poezia englezã ºi Rãdulescu (Cântarea dimineþii), pe care îi francezã din ultimele decenii ale secolului urmeazã în trecerea hotãrâtã de la reculegerea al XVIII-lea, meditaþia a cãpãtat trãsãturi gravã la preocuparea civicã (Silvian distincte prin celebrele scrieri ale lui Iosifescu, 1968, „Gr. Alexandrescu”, în: Lamartine, Méditations poétiques (1820) Istoria literaturii române. II. De la ªcoala ºi Nouvelles méditations (1823). În Ardeleanã la Junimea, Bucureºti: Editura legãturã cu acestea trebuie sã punem ºi titlul Academiei, p. 318). poeziei cu care Grigore Alexandrescu ºi-a De la dorinþele ce vizau conturarea deschis volumul din 1838. Meditaþie este propriului sãu eu, poetul ajunge la invocarea piesa cu care culmineazã, pe de o parte, sprijinului ce ar putea fi oferit de destin viziunea întunecatã asupra vieþii, pe de altã prin raportarea la întreaga omenire: „Fã parte, preocuparea pentru „soarta sã doresc de obºte al omenirei bine.” omenirei”. Consideraþiile filosofice despre (Rugãciune) lumea sfâºiatã de rãzboaie, despre Cea mai puternicã expresie a meditaþiei deºertãciunea gloriei, despre etica pe teme de filosofie social-politicã rãmâne militantismului social, despre precaritatea însã Anul 1840, poezia care marcheazã ºi natura iluzorie a fericirii personale iau evoluþia romantismului lui Grigore locul aproape integral autobiografiei sau, Alexandrescu de la deznãdejde ºi neputinþã mai exact, individualitatea poetului se la afirmare ºi chemare. Pusã de cercetãtori manifestã numai în mãsura în care ea devine în legãturã cu evenimentele din Þara o cutie de rezonanþã a tuturor durerilor Româneascã petrecute în anul 1840, în lumii. Cu aceastã Meditaþie, plânsul lui special cu complotul împotriva lui Grigore Alexandrescu, manifestat ºi pânã Alexandru Ghica, poezia poate îl atunci sub forma versurilor, devine consideratã, în plan teoretic, o cauzã ºi un lãuntric. Mai atent ºi mai sensibil decât efect al stãrii de fapt din acel an. N. contemporanii sãi la posibilitãþile melodice Bãlcescu, alãturi de mulþi alþi ºi la dificultãþile de limbã, la crearea contemporani, a socotit acel moment, când atmosferei necesare reflecþiei filosofice, s-au înscris „câteva nume mai mult în ºirul acesta ne-a dat „adevãrata meditaþie martirilor libertãþii române” (N. Bãlcescu, romantic㔠(cf. Ion Rotaru, 1971, O istorie 1956, Scrieri alese, Ediþie de G. Zane, a literaturii române, vol. I (De la origini Bucureºti: Editura de Stat pentru Literaturã pânã la 1900), Bucureºti: Editura Minerva, ºi Artã. p. 19), decisiv pentru pp. 124-128.). Grigore Alexandrescu a transformãrile radicale pe care avea sã le intuit legea fundamentalã a romantismului: aducã Revoluþia din 1848. Tonul profetic, lirismul profund individual grefat pe ideile îndrãzneþe puse în discuþie au fãcut puternica ancorare în social, libertatea ca poemul sã nu poatã fi publicat la

LITERE 16 – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni Bucureºti, ci la Iaºi, dar ºi acolo a apãrut redacþiei, cu ocazia publicãrii unei fabule numai sub iscãlitura ***u din B..., în în Steaua Dunãrii, 3 noiembrie1855 (apud Dacia literarã, numãrul din ianuarie-iunie I. Fischer, op. cit., p. 433). Preluând 1840. Se pare cã în acest an se aºteptau elementele definitorii ale acestei specii mari prefaceri, unele de origine divinã, aºa literare, respectiv cadrul natural ºi încât exaltarea era de la sine înþeleasã în exprimarea, prin sugestiile oferite de acest exprimarea unui poet romantic. Dar patosul cadru, unor experienþe intelectuale vizionar este în permanenþã cenzurat de fundamentale, în legãturã cu teme majore luciditatea la Grigore Alexandrescu. ªi el ale universului ºi ale vieþii omeneºti, Grigore doreºte ºi sperã ca noul an sã aducã Alexandrescu a dat o notã particularã îmbunãtãþirile mult aºteptate: „Mâine, meditaþiei, impusã ca atare pe terenul primim, poate, soarele fericirei / Se va literaturii româneºti. Starea de spirit a arãta vesel pe orizon senin: / Binele ades cugetãtorului liric nu este aceea de aban- vine pe urmele mâhnirei / ªi o zâmbire don total în faþa imensitãþii ºi dulce – dup-un amar suspin.” (Anul 1840) incognoscibilitãþii lumii, ci de speranþã, Curând însã, seninãtatea speranþei este temperatã de un scepticism controlat. Mai întunecatã de norul îndoielii, al experienþei mult chiar, deplângerea soartei, provocatã care nu poate accepta cã într-un timp scurt din atitudinea atât de fecundã pentru lirica se vor petrece prea mari schimbãri. universalã a acelui „mal du siècle”, este Pendularea între optimism ºi pesimism vine succedatã imediat de chemare ºi îndemn, din înþelepciunea unu gânditor care care plaseazã meditaþia în vecinãtatea meditase îndelung asupra mersului sinuos imnului ºi a odei. Interogaþia pateticã, al destinului umanitãþii. Creºterile ºi urmatã de ironie causticã, declamaþia descreºterile fuseserã evocate, în stilul ele- sincerã, urmatã de acuzaþia vehementã, giac al tinereþii sale creatoare, în poezii ca speranþa ºi îndoiala, iatã termenii care Miezul nopþei; Adio. La Târgoviºte; configureazã calitãþile meditaþiei lui Grigore Întoarcerea. Ceea ce aduce nou, izbitor, Alexandrescu ºi, prin poezia lui, poziþia aceasta poezie este înãlþarea bruscã, dreaptã spiritualã a unei întregi generaþii. ºi puternica, de la experienþa personalã, amintitã discret ºi numai pe fondul 2.3.2. Elementele unei filosofii a evenimentelor colectivitãþii, la preocuparea istoriei exclusiva pentru soarta omenirii. Am arãtat 2.3.2.1. Patriotism ºi umanitarism mai sus cã celebra strofa de identificare totalã Pãtrunsã în literatura noastrã cu acest cu colectivitatea nu are egal în istoria pandant al evocãrii istorice, meditaþia, ca literaturii noastre. Declaraþii nu lipsite de specie a genului liric, va cãpãta, aºadar, sinceritate s-au mai fãcut, începând cu un caracter precumpãnitor patriotic, sub cronicarii ºi continuând cu primii poeþi pana multor reprezentanþi ai genului. moderni, ºi ar fi suficient sã amintim Grigore Alexandrescu a fost cel care va Testamentul lui Ienãchiþã Vãcãrescu, sau înãlþa, ºi în aceastã privinþã, nivelul deja citata Rugãciune a lui Vasile Cârlova. întocmirii artistice pe cea mai înaltã treaptã. Dar o asemenea profesiune de credinþã, În vara anului 1842, poetul a avut turnatã concis ºi sobru în versuri ce ar fi prilejul sã facã o excursie pe Valea Oltului, putut deveni declamatorii, a impresionat prin în tovãrãºia viitorului memorialist Ion înãlþimea sentimentelor inspiratoare ºi Ghica, de care îl va lega o lungã ºi patetica zbatere între avânt ºi reþinere. cãlduroasã prietenie. Cãlãtoria lor se Poezia în întregime este, în acelaºi timp, încadra într-o modã a timpului, într-un stil „întunecatã ºi seninã”, spune Ovid de viaþã ºi de creaþie, cultivat de o întreagã Densusianu, ºi, prin aceasta, tumultoasã. generaþie: Vasile Alecsandri, Alecu Russo, Succesiunea de lumini ºi umbre traduc Dimitrie Bolintineanu, Cezar Bolliac, întocmai încordarea privirii unei conºtiinþe Nicolae Bãlcescu ºi mulþi aþii. Cãlãtoria, pure ºi treze. Despuiate de zorzoane mai ales în spaþiul geografic românesc, avea stilistice, versurile sunã puternic. Sentinþele ca scop, pe lângã contactul inspirator cu despre viaþã, glorie, omenire etc. ar fi pãrut frumuseþile peisajului românesc, seci într-o altã compunere. Aici, însã, cunoaºterea valorilor materiale ºi spirituale topite toate în creuzetul în care clocotesc naþionale, descoperirea dovezilor sentimentele umanitare, ele capãtã arheologice, a documentelor, a tuturor rezonanþe de bronz. Consideraþii plate devin mãrturiilor vechimii ºi nobleþei poporului strãlucitoare, iluminate de puterea de român, precum ºi culegerea tezaurului de iradiere a cãldurii sufleteºti prin care sunt gândire ºi simþire naþionalã depozitat în amalgamate. producþiile folclorice. Mai puþin declaratã, Pentru contemporani, Grigore dar nu mai puþin urmãritã, una dintre þintele Alexandrescu a devenit „Autorul anului acestor peregrinãri era ºi schimbul de opinii 1840”, aºa cum îl prezenta o notã a între cãrturarii progresiºti din cele trei 17 Anul XIX, Nr. 8 (221) • august 2018 principate, confruntarea ºi armonizarea (Câteva cuvinte în loc de prefaþã, ideilor lor politice ºi literare (cf. Petre 1847) Gheorghe Bârlea, op. cit., pp. 126 sqq.). Nota dominantã a acestor poezii este Grigore Alexandrescu crescut în um- sentimentul de admiraþie faþã de marile bra zidurilor Curþii Voievodale din fapte ale trecutului naþional. Aceasta este Târgoviºte, fusese educat în cultul valorilor canavaua pe care se þese bogãþia de idei trecutului, educaþie pe care ºi-o va desãvârºi din Umbra lui Mircea. La Cozia, cea mai în timpul studiilor la Bucureºti, mai ales reuºitã meditaþie cu subiect patriotic din prin lecturile de aici ºi prin contactul cu creaþia lui Grigore Alexandrescu: „Oltule, partizanii cei mai înfocaþi ai „partidei care-ai fost martur vitejiilor trecute / ªi naþionale”. Sub semnul acestei educaþii puternici legioane p-a ta margine-ai timpurii este pusã hotãrârea poetului matur privit./ Virtuþi mari, fapte cumplite îþi de a porni în pios pelerinaj prin locurile de sunt þie cunoscute./ Cine oar’ putea sã odihnã ale vechilor domnitori: fie omul care te-a-ngrozit?” (Umbra lui „Din copilãria mea auzeam vorbindu-se Mircea. La Cozia) de mãnãstirile de peste Olt, de poziþia lor, Motivul preromantic al umbrelor este de munþi înalþi, de peºteri minunate, ºi convertit de poet în glorificarea unui erou simþeam un fel de ruºine cã nu le naþional, Mircea cel Bãtrân, simbol de cunoºteam...”. dimensiuni legendare al vitejiei generaþiilor (Memorial de cãlãtorie) trecute, în luptele pentru apãrarea libertãþii. Rodul acestei excursii a fost redactarea Reînvierea chipului acestui apãrãtor al însemnãrilor cunoscute sub titlul Memo- demnitãþii neamului, la dimensiuni rial de cãlãtorie, fragmentar publicate în gigantice, prilejuieºte, de fapt, în presa vremii, o culegere de Poezii populare continuare, o meditaþie pe tema evoluþiei de peste Olt, precum ºi un ciclu de poezii societãþii, a cãilor de dobândire a fericirii inspirate de evenimentele ºi personajele la scarã naþionalã ºi universalã, cãci um- istorice legate de locurile în care a poposit bra hamletianã a lui Mircea este, cum s-a poetul, publicate în periodice sau în spus, mai mult o proiecþie a spiritului volumele apãrute sub directa sa îngrijire. poetului (I. Gãvãnescul, 1928, „Meditaþiile Temperamental înclinat spre meditaþia lui Gr. Alexandrescu”, în: Chestii filosofice pe teme filosofico-sociale, Grigore de esteticã, eticã, psihologie, Bucureºti, Alexandrescu era conºtient de valoarea p. 55.). Încã din aceastã complexã ºi formativã a creaþiilor cu subiect istoric contradictorie poemã, comparabil㠖 prin naþional ºi, în ciuda luciditãþii ºi a amestecul de sentimente ºi tonalitãþi, prin scepticismului sãu funciar cu privire la succesiunea bruscã a raþionalismului ºi eficienþa implicãrii în activitatea – concretã patosului – cu Anul 1840, circumscrierea sau prin mijlocirea artei – de preschimbare la spaþiul ºi istoria naþionalã este depãºitã. a societãþii, celebra profesiune de credinþã Fiecare dintre aceste creaþii este, totuºi, referitoare la angajarea creaþiei în valul unitarã în diversitatea ei. Evocarea figurii aspiraþiilor ideale ale epocii este formulatã lui Mircea ºi a faptelor sale nu transformã tocmai în legãturã cu aceste poezii. Um- poezia într-o expunere a trecutului istoric bra lui Mircea. La Cozia a fost compusã, românesc. Echilibrat ºi lucid, poetul se se pare, chiar în timpul cãlãtoriei, sub opreºte la timp din aceastã prezentare ce impulsul puternic al peisajului nocturn ºi tindea sã capete accente de odã, ceea ce al sentimentelor provocate de receptarea n-ar fi fost în spiritul sãu. Strofele care contrastului trecut-prezent, sugerat de urmeazã invocaþiei iniþiale renunþã la monumentele vizitate. Celelalte poezii au localizarea în timp ºi spaþiu, comentariul fost redactate ulterior ºi incluse toate în ridicându-se la valoarea unei filosofii a ediþia din 1847, Suveniruri ºi impresii, istoriei derivatã din iluminismul european epistole ºi fabule, în prefaþa cãreia autorul al secolului al XVII-lea (D. Pãcurariu, a þinut sã le explice astfel: 1973, „Grigore Alexandrescu”, în: „Ce poci zice acum de poeziile mele?... Clasicism ºi romantism. Studii de literaturã Retipãrindu-le acum, am ºters pe unele, românã modernã. 1. Bucureºti: Editura am vrut sã îndreptez pe altele ºi am „Albatros”, pp. 80-89.) Limitând aprecierea adãogat câteva, între care unele sujeturi trecutului la condiþiile existente atunci, istorice de un interes naþional ºi, prin autorul teoretizeazã poetic ideea urmare, mai puþin egoist (sublin. progresului ºi civilizaþiei. noastrã); cãci eu sunt din numãrul acelora care cred cã poezia, pe lângã neapãrata 2.3.2.2. Rãzboiul, pacea ºi sensul condiþie de a plãcea, condiþie a existenþei evoluþiei umane sale, este datoare sã exprime trebuinþele Întreaga glorie a trecutului a fost societãþii ºi sã deºtepte simþimente dobânditã pe calea armelor ºi Grigore frumoase ºi nobile...” Alexandrescu acceptã ºi admirã aceastã LITERE 18 – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni glorie numai în acel context, al timpurilor gândire care-i cenzura avântul în fiecare apuse. El nu poate face abstracþie de moment. Mircea ºi Basarab sunt iubiþi moravurile crunte care au însoþit pentru eroismul cu care au stat împotriva strãlucirea prin arme a eroilor trecutului: nãvãlirii duºmanilor, „nu pentru faptelor lor „Au trecut vremile-acelea, vremi de fapte cavalereºti gratuite”. Se glorificã efectul strãlucite,/ Însã triste ºi amare; legi, luptei cu arma în mânã, atunci când lupta nãravuri se-ndulcesc.../ Cãci rãzboiul e bici este dreaptã, nu rãzboiul în sine. De altfel, groaznic, care moarte îl iubeºte,/ ªi ai lui chiar marii luptãtori au sãvârºit fapte de sângeraþi dafini naþiile îl plãtesc;/ E a tiranie a cãror amintire însoþeºte uneori cerului urgie, este foc care topeºte/ ecoul vitejiilor lor, plãtite de generaþii întreg: Crângurile înflorite, ºi pãdurile ce-l „Dacã însã o þarã, un neam ar fi dator, / hrãnesc.” (Umbra lui Mircea. La Cozia) Când au greºit despoþii, nelegiuirea lor / Aceastã magistralã definiþie poeticã a A o plãti, atuncea oraºul osândit / ªi binele- rãzboiului este cu totul singularã într-o i din lume de mult ar fi pierit!” (Trecutul. epocã a marilor eforturi de reînviere ºi La Mãnãstirea Dealului) stimulare a spiritului militar, ca element O imagine tristã a câmpului de luptã indispensabil al dobândirii libertãþii dupã bãtãlie apare ºi în Meditaþie. Pe naþionale. Dacã ne amintim studiile de câmpia Brãilei a curs prea mult sânge, istorie militarã ale lui Nicolae Bãlcescu, pentru prea puþine realizãri. Revenind la imnurile ºi marºurile lui Iancu Vãcãrescu Umbra lui Mircea..., este de observat ºi sau Vasile Cârlova º.a. ºi emulaþia trecerii precizarea poetului cã, uneori, sacrificiul sub arme ce stãpânea toate spiritele luptãtorilor a fost zadarnic. progresiste ale vremii, atitudinea lui Grigore Alternativa pe care o oferã scriitorul Alexandrescu pare ciudatã. ªi totuºi, este aceea impusã de evoluþia fireascã a poetul Anului 1840 nu era un izolat ºi, cu omenirii: „Prin ºtiinþe ºi prin arte naþiile atât mai puþin, un reacþionar. El era doar înfrãþite/ În gândire ºi în pace drumul un om care avea mai clar conturat în minte slavei îl gãsesc.” (Umbra lui Mircea. La sensul evoluþiei istorice. De altfel, poza Cozia) marþialã nu i-a lipsit nici lui, ca fost ofiþer Afirmaþia nu este accidentalã. Ea va (fãrã vocaþie, este adevãrat) într-o unitate reveni peste ani de zile în poemul Unirea grãnicereascã de pe Milcov. El este sincer principatelor, când conducãtorilor convins, ca toþi contemporanii sãi, cã destinelor þãrii li se vor cere calitãþi reînfiinþarea „miliþiei pãmântene” era o corespunzãtoare epocilor civilizate în care necesitate de prim ordin a momentului, o trãim: „Azi nu ni se cer lupte, sacrificiuri garanþie a dobândirii ºi apãrãrii unitãþii ºi de sânge,/ Virtuþi mari de altã datã; astãzi independenþei de stat ºi poezia O impresie þinta vom ajunge / Prin credinþã în unire, nu este altceva decât exprimarea acestor prin unire în dorinþi.” (Unirea convingeri, care-1 aliniazã în frontul Principatelor) marilor cântãreþi ai gloriei militare, citaþi Fidel principiilor sale estetice în mai sus. În aceeaºi categorie de producþii aprecierea operelor literare, G. Cãlinescu poetice se încadreazã ºi Cântecul explica frecvenþa imaginilor ce glorificã soldatului, expresie a „senzaþiei marþiale”, rãzboiul în scrierile lui Grigore Alexandrescu ca sã folosim caracterizarea formulatã de prin atracþia poetului spre spectacolul parãzii G. Cãlinescu, într-o profundã analizã a militare, prin posibilitãþile pe care i le ofereau problemei (G. Cãlinescu, op. cit., pp. 139- aceste scene de a sugera frumuseþea virtuþii. 146.), pe care o trãia poetul la sunetul Acelaºi critic adãuga ºi observaþia cã, pentru trâmbiþei, cu ocazia desfãºurãrii disciplinate omul politic care era Gr. Alexandrescu, a ostaºilor sub flamura tradiþionalã: „Pe independenþa þãrii se putea dobândi numai câmpul României / Trompeta când rãsunã, prin reînvierea virtuþilor militare ale / La glasul datoriei/ Ostaºii se adun㔠românilor. Pentru timpurile moderne, însã, (Cântecul soldatului) spectrul rãzboiului este de neacceptat, el G. Cãlinescu atrage atenþia asupra unui trebuie sã rãmânã în filele vechilor cãrþi, cu fragment din poezia Meditaþie, în care toate pildele sale de eroism, cãrora trebuie autorul sugera nepãsarea cu care eroul sã le jertfim tot respectul nostru. Aceste militar înfruntã moartea, neîmpiedicat de pilde trebuie urmate numai „cultivând artele analize metafizice, împins de singurul gând pãcei”: „Când citim în vechea carte a istoriei al rãzbunãrii. Alte fragmente, ce descriu strãbune / Virtuþi mari, ilustre fapte ale mãreþia seninã a victoriilor militare, se naþiei române,/ Care inimã stã rece? Care întâlnesc în multe dintre creaþiile de suflet nemiºcat?/ Cine n-are dor sã vazã inspiraþie istoricã ale lui Grigore þara sa în fericire,/ Cu legi bune, cu legi Alexandrescu. Numai cã autorul lor avea, drepte, în tãrie ºi-n unire, / Cultivând artele spre deosebire de eroul descris în pãcei pe al sãu pãmânt bogat?” (Unirea Meditaþie, o puternicã viaþã sufleteascã, o Principatelor) 19 Anul XIX, Nr. 8 (221) • august 2018 ªCOALA DE LA TÂRGOVIªTE Mãdãlina Simionescu (Cojocaru)

BREVIARUL (HISTORIA CALAMITATUM)

Breviarul (Historia calamitatum) este proiect, a unui calc” (Ioana Revnic, interviul cel de-al treilea volum al tetralogiei Mircea Horia SIMIONESCU:„Mã tot întreb Ingeniosul bine temperat. Cartea vede lu- cum de a fãcut Dumnezeu lumea asta cu mina tiparului în anul 1980 la Editura atâtea imperfecþiuni”, în Revista România Cartea Româneascã ºi în 2007 apare ediþia literarã, Bucureºti, nr. 8/29 februarie 2008, a II-a, definitivã, la Editura Humanitas din p. 17). Ideea este continuatã cu pledoaria Bucureºti. Volumul este dedicat fratelui despre Breviarul în paginile cãruia, noteazã autorului, lui Tityre. autorul, „ironizam regimul Titlul (iniþial, cartea ar fi vorbãreþ, palavragiu, în care purtat titlul Breviarul sau istoria am zugrãvit lumea ca o casã criticã a secolului XX a de nebuni ºi care, la fel ca declarat Mircea Horia Bibliografia generalã se Simionescu într-un interviu dorea o altã încercare de luat de Matei Alexandrescu întoarcere a brazdei” (Idem, pentru revista Ramuri, în 1970 Ibidem). În Breviarul, – Cu Mircea Horia Simionescu accentul cade pe metodele de despre virtualitãþile inepuizabile persuasiune a mulþimii în ale realismului – republicat în vederea aderãrii la idealuri cartea Confesiuni literare. superioare de bine (precum Dialoguri, Editura Minerva, fascismul german sau Bucureºti, 1971, pp. 233-234) comunismul). De asemenea, volumului conþine douã pãrþi – Breviarul ºi tetralogia Ingeniosul bine temperat puncteazã subtitlul Historia calamitatum –, ambele erorile unui secol deviat de la o traiectorie fãcând trimitere la o lucrare, o „istorie” în sãnãtoasã: „nu e, cum s-a tot repetat, comedie care sunt expuse pe scurt nenorocirile pe bufã; este – ceea ce anii de umilinþe ºi dresaj care umanitatea le-a traversat. Dacã adãugãm au ºlefuit – o epopee veninoasã, satirã ºi fiºã ºi faptul cã întreaga tetralogie Ingeniosul bine de temperaturã, pamflet ºi poem dramatic” temperat are ca scop prezentarea unei lumi (Mircea Horia Simionescu, Licitaþia, Editura dereglate, ieºite din firesc ºi din normalitate, Paralela 45, Piteºti, 2003, pp. 244-245) putem spune cã Breviarul (Historia afirmã însuºi autorul. calamitatum) este un sumar al calamitãþilor Lucrarea cuprinde douã pãrþi: Partea pe care omenirea ºi le autoimpune „spre întâi, o alegorie care conþine prelegerile din «împlinirea» unui impuls tembel de cadrul unui congres al unor animale, autodistrugere” (Dan Culcer, Raport cu insecte hibride care inventariau aberaþiile privire la activitatea antirãzboinicã a specifice lumii oamenilor. De specificat prozatorului Hircea Horia Simionescu, este faptul cã respectivele personaje revista Vatra, nr. 120, martie 1981; Mircea fuseserã cândva oameni care au evoluat la Horia Simionescu, Breviarul (Historia condiþiile superioare de animale, pãsãri, calamitatum), Editura Humanitas, Bucureºti, insecte ºi urmãreau alte etape ale devenirii, 2007, p. 5). Mircea Horia Simionescu spunea ale evoluþiei precum obiecte ºi etapa cã: „Existã în aceastã lume multã faþadã, mult suprem㠖 condiþia de boabã de nisip. decor. Ceea ce vedem noi este o copie a unui Discursurile vorbitorilor se grupeazã

LITERE 20 – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni pe ºase capitole numite Cãrþi. Partea a nimic aºa-zisa condiþie uman㔠(p. 42) de doua a volumului conþine notele de subsol cãtre girafa Cornelia Filogenis în intervenþia ale primei pãrþi, caracterului ºtiinþific sa care conþine ºi numeroase accente autorul, Anonimul, îi adaugã diverse autobiografice. observaþii, inclusiv scurte naraþiuni de tipul De altfel, procesul complex de unor povestiri sau nuvele. De asemenea, transformare din om în animal, pasãre, Notele sunt grupate în funcþie de cele ºase insectã sau obiect este unul intens ºi dorit Cãrþi ale primei pãrþi a lucrãrii. cu obstinaþie de cãtre toþi participanþii la Cartea este scrisã sub forma unei colocviu. Unii dintre aceºtia îl explicã în compilaþii de brefuri ale unor presupuºi intervenþiile lor: Conrad Abricht îºi deschide participanþi la un colocviu ce are ca temã prezentarea cu observaþia c㠄«sublima dorinþa de renunþare la condiþia umanã a metamorfozã» [...], adicã trecerea de la unora care, experimentând aceastã etapã, condiþia de biet om la aceea de mãreþ considerã cã ea reprezintã o involuþie, astfel, dobitoc, mai apoi de uºoarã pasãre ºi se urmãreºte neîntârziat depãºirea ei. Omul insectã ºi, în sfârºit, la minunata ºi de mult este vãzut ca ultima verigã a lanþului de râvnita stare de obiect” (p. 138) este calea involuþie pentru cã el se lasã condus de cãtre desãvârºirea cãutatã de toþi. sentimente puternice precum urã sau Filacianus General Motors puncteazã cã: narcisism, inteligenþa pe care ºi o proclamã, „Nu suntem oameni, prieteni, conduita a furat-o cu neruºinare de la animale, pãsãri noastrã nu trebuie sã mai dea tribut sau obiecte – „Cercetaþi-i proverbele ºi confruntãrii de pasiuni [...]. Noi suntem fabulele ºi vã veþi convinge cã întreaga lui bio-electro-celularo-hibrizi” (p. 48). comoarã de înþelepciune e transcriere Procopius intervine ºi explicã finalitatea cuvânt cu cuvânt a experienþei noastre de procesului evolutiv: „Metamorfoza, viaþã, a moralei noastre fãrã seamãn...” optimizarea condiþiei trebuie sã includã (Breviarul «Historia calamitatum», Editura printre scopurile lor atingerea stãrii de Humanitas, Bucureºti, 2007, p. 127) –, viaþa obiect” (p. 31). Acesta aminteºte stãrile sa întreagã este construitã ºi se desfãºoarã evolutive ºi ajunge la concluzia cã cã sunt sub imperiul unui paradoxal penibil, se vulnerabili dacã rãmân la stadiul la care se cramponeazã de limitarea sa în timp, dar aflã în momentul prelegerilor. Pentru a viseazã la nemurire prin intrarea în rãzboaie evolua la etapa de obiecte le era necesar apocaliptice. Considerã cã animalele, acceleratorul de particule la care se pãsãrile, insectele îi sunt inferioare, însã e depuneau eforturi susþinute sã se punã în incapabil sã îºi analizeze cu suficientã funcþiune cât mai curând. detaºare condiþia de „fiinþã resemnat㔠ºi Indignarea, repulsia ºi întreaga pleiad㠄bruma de inteligenþã pe care o posed㔠(p. de sentimente ºi opinii negative ale 57) de „vietate tembelã ºi mizerabil㔠(p. participanþilor la colocviu sunt rezumate 56), cu „puþine idealuri ºi dorinþi”, care abia prin vorbele sticletelui de livadã Rara Avis rezist㠄mãrãciniºului vieþii” (p. 57), îl fac Avicena: „Ce poate fi mai hazos decât sã sã fie o „formã aberantã a naturii” (p. 75). vezi o specie întreagã lucrând decenii ºi Intervenþia fiecãrui vorbitor este secole în ºir, adesea milenii, pentru marcatã în text prin cifre romane la început dispariþia ei?” (p. 77). de paragraf. Astfel, fiecare orator îºi De altfel, zãdãrnicia fiinþei umane este prezintã alocuþiunea prin care trateazã o detaliatã în intervenþia lui Renatus Silvester trãsãturã a fiinþei umane, unicamente care vede lumea oamenilor o incomen- negativã. Cartea întâi conþine diverse surabilã panoramã a deºertãciunii: „Omul intervenþii pe tema morþii vãzutã ca unicã e o fiinþã resemnat㠖 puþine idealuri ºi salvare din condiþia nefericitã de om. Ea dorinþi rezistã mãrãciniºului vieþii –, astfel devine o etapã fundamentalã în procesul cã bruma de inteligenþã pe care o posedã de metamorfozare: „numai prin moarte se nu o foloseºte decât sã-ºi tot reducã, sã-ºi poate înainta...” (p. 70) susþine calul ajusteze ºi sã-ºi redimensioneze [...] Onoriu Tripedes. Este adãugatã ideea cã proiectele ºi pretenþiile, ajungând de „Morþi am fost ºi morþi rãmânem, deºi timpuriu la concluzia cã e preferabil sã-ºi starea în care ne aflãm e calitativ superioarã spunã cã nu le-a avut decât cã le-a celei dinainte, cãci oameni nu mai vrem sã conceput vreodat㔠(p. 57). Acesta îºi fim, fereascã Dumnezeu, nu ne-a servit la continuã speech-ul în aceeaºi notã: „Spre 21 Anul XIX, Nr. 8 (221) • august 2018 deosebire de animale, omul e o fiinþã cu senatori de carton, organisme neobosit înclinatã sã-ºi etaleze ºi sã-ºi reprezentative din beþe ºi saltele sprijinite, fructifice prostia, ca atare, un mare numãr numeroase societãþi cu mulþi membri – de cuvinte de care se serveºte n-are nici uniforme cu nasturi ºi cravate pe umeraºe acoperire ideaticã, nici direcþie pragmaticã; susþinute de cuiere cu tãlpicã, comisii de se foloseºte de cuvinte doar spre a pune capete adevãrate de târgoveþi, orânduite în în evidenþã golul ºi a face sensibile altora þepuºi, lângã care magnetofoane discrete zãdãrnicia, mizeria, sterilitatea, în aceastã aduc intervenþii personale ºi, în parte, privinþã existenþa lui asemuindu-se cu o contradictorii, totul atât de bine organizat, smântânitoare [...] acþionatã manual care, încât fotografiile luate de reporteri au în lipsa laptelui, funcþioneazã gãlãgios în înregistrat ºi zâmbete, gesturi amabile, gol, fiindu-ºi suficientã sieºi” (p. 58). scene miºcãtoare” (pp. 141-142). Teribil Citit printre rânduri, volumul tablou al unei societãþi conduse dupã Breviarul (Historia calamitatum) conþine principiile superficialitãþii, pentru care puternice note de pamflet la adresa faþada reprezintã cartea de vizitã esenþialã, comunismului românesc. Folosindu-se de ale cãrei atrocitãþi sunt expuse ca motiv avantajele fabulei, de nume ºi continente de laudã ºi, totodatã, de intimidare a acelora strãine, chiar de alte planete – ca ºi în care aveau curajul sã iasã din tipar. cazul Dicþionarului onomastic sau al Cartea a patra este capitolul în care Bibliografiei generale –, autorul identitatea participanþilor la colocviu este implanteazã în text vitriolante pasaje care dezvãluitã de o voce, de data aceasta, au ca þintã regimul comunist din România. aparþinând unui om, un pacient al unui De exemplu, furnica Benino Formica sanatoriu, autoproclamat „monarh absolut” povesteºte cã a ridicat împreunã cu (p. 130) al pavilionului 3, care se suratele ei un monument în apropierea încoronase cu o oalã ºi fãcea pereche cu planetei Venus: „Monumentul nostru pasãrea Caterina. El întocmeºte un „Raport reprezintã o menghinã ce þine în braþe un cu privire la pagubele pricinuite de domnii cocoº; menghina sugereazã celui ce o pacienþi în pavilionul nr. 3, la direcþie ºi priveºte ideea cã soarele ne încãlzeºte cantinã; propuneri de sancþionare ºi deopotrivã pe toþi (toate), iar cocoºul despãgubiri; pretenþiile Japoniei ºi mãsuri strâns de cleºtii ei – dorinþa noastrã de de ergoterapie” (p. 130). Toþi vorbitorii optimizare [...]. Admiraþia noastrã s-a înscriºi la tribuna colocviului erau pacienþii transformat cu timpul într-un adevãrat unui spital de nebuni, oameni cu tulburãri cult. Dacã n-am avea încã multe proiecte psihice, dar, paradoxal, singurii lucizi, de realizat, am face din acest cult o nouã capabili sã vadã reala faþã a unei lumi religie...” (pp. 127-128), fabula ascunde dezechilibrate, dereglate, hotãrâte sã se realitatea doctrinei comuniste. Dupã autodistrugã prin violenþã, ignoranþã, ridicarea monumentului, au pus o placã rãutate, intoleranþã, a cãrei guvernare este evocatoare ºi au þinut o mare petrecere. haosul. De asemenea, aceºti bolnavi nu fac A doua orã dupã, au adãugat altã placã apologia morþii ca ultim gest de abandonare evocatoare urmatã de o altã petrecere ºi a condiþiei de fiinþã umanã, ci atrag atenþia tot aºa pânã ce au ajuns sã adune „un lung asupra morþii conºtiinþei produse de efectul ºir de inscripþii [ce] amintesc ziua când hipnotic pe care idealurile de bine – precum monumentul nostru a început sã se comunismul sau nazismul –, frumos deterioreze, la o sãptãmânã, la ºase, la un ambalate ºi prezentate mulþimilor, erau an...” (p. 129). Evenimentele evocatoare îmbrãþiºate fãrã tãgadã. Se pare cã pacienþii le ocupau în acest ritm tot timpul ºi nu au din pavilionul 3 sunt singurii capabili sã mai putut construi nimic altceva. vadã cu luciditate faptul c㠄Lumea este Intervenþia furnicii s-a încheiat cu invitaþia condamnatã la a fi o veºnicã închisoare pe tuturor celor prezenþi la petrecerile lor în care ºi-o construieºte omul ºi din care nu care îºi elogiau monumentul. se poate salva decât prin imaginaþie sau Conrad Abricht de Rollzang aminteºte nebunie” (Liliana Truþã, Experimentalism de un dictator din America de Sud, urât de ºi antropocentrism în proza postmodernã toatã lumea ºi care, dup㠄o injecþie cu româneascã, Editura Paralela 45, Piteºti, spirit lucid l-a redat metodic, individul a 2010, p. 163). amenajat pe loc un parlament bine populat Cartea a ºasea pare a avea rolul de a LITERE 22 – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni lãmuri întrebãrile care s-au ridicat din Bucureºti, 1989, p. 114). Iar Ion Buzerea capitolele anterioare. Protagoniºtii acestui considerã cã alegoria folositã de scriitor fragment sunt paznicii Grigore Mucenicu în carte este un paravan pentru a reabilita ºi Caesar, din dialogurile lor reieºind cã nu paratextualitatea ºi metatextualitatea: sunt mai departe de cei pe care îi „Breviarul reface sarcastic, sub monitorizeazã. Un alt personaj, Valentin deghizament animalier, lumi istoriografice, Bilciurescu, directorul spitalului, face o însã aproape numai pentru a iniþia o anchetã cu privire la evenimentele petrecute operaþie de «recondiþionare» burlescã a în pavilionul 3 ºi îl gãseºte ca þap ispãºitor paratextualitãþii ºi metatextualitãþii” (Ion pe portarul Petecel, singurul vinovat care Buzerea, ªcoala de prozã de la Târgoviºte, i-a permis jurnalistului sã introducã gazete Editura Paralela 45, Piteºti, 2007, p. 146). în sanatoriu, astfel pacienþii au avut acces Pe lângã explicaþiile, comentariile sau chiar la „fotografia acelei plaje pustii” care le-a cugetãrile meditative ale comentatorului, declanºat crizele nu numai pacienþilor din aferente fiecãrui vorbitor din prima parte pavilionul 3, ci i-a afectat „ºi pe melancolici, a cãrþii, de dragul experimentului, sunt pe maniacii de la 7, pe decompensaþii grefate ºi texte de povestiri precum: doctorului Ulieru; a circulat mai Plutirea în gol, Pasaj copios sau textul pretutindeni, în sute de còpii” (p. 160). fragmentat aparþinând Anonimului, text de Extrem de interesantã este maniera în care dimensiunile unei nuvele. autorul reuºeºte, prin tehnica reflectãrii Tot în Note identificãm o trimitere care poliedrice pe care o foloseºte în Enigma dezvãluie aºezarea discursului pe trei Otiliei ºi G. Cãlinescu, sã descrie niveluri: primul îi aparþine Anonimului care fotografia privitã de fiecare personaj ºi în întocmeºte o cronicã a animalelor care vede altceva. participante la colocviu – asemãnându-se Cea de-a doua parte a Breviarului cu Istoria hieroglificã a lui Dimitrie este datã de Notele care, ca elemente Cantemir –; cel de-al doilea, reprezentat paratextuale ºi metatextuale, au rolul de de interpretãrile paratextuale ºi a aduce explicaþii la prima parte a cãrþii. metatextuale ale criticului comentator; ºi „Fiind aºezate la urmã, ºi nu în subsol, cel de-al treilea, implantat în comentariile Notele pot fi citite, cum de altfel se ºi criticului, un alt text ce îi aparþine obiºnuieºte, la urm㔠(p. 11), acestea nu Anonimului despre care aflãm cã: „din numai cã nu aduc lãmuriri cu privire la acest punct, Anonimul începe sã introducã prima parte, ci chiar complicã ºi mai mult un text paralel, complementar cronicii sale, descifrarea ei. Ni se spune cã Notele sunt care, deºi prezintã toate caracterele unei adunate de un critic, denumit naraþii, poate avea o funcþie explicativã, comentator, care urmãreºte sã fapt ce a ºi îndemnat pe editor sã-l includã organizeze fragmentele scrise de în Note, acolo unde autorul a lãsat semne” Anonimul devenit personaj în carte. (p. 162). Dupã maniera de narare ºi Cum „orice scriere este o trãdare a timpurile verbale folosite, cartea lasã modelului ales” (Mircea Horia Simionescu, impresia cã se scrie sub ochii cititorului Trei oglinzi, Editura Cartea Româneascã, îndatã ce este parcursã. Bucureºti, 1987, p. 6) la Mircea Horia Totodatã, în aceleaºi Note observãm, Simionescu, ºi Notele devin inserþii ce abia cãtre final, identitatea dintre parodiazã spiritul ºi discursul ºtiinþific a misteriosul Anonim ºi criticul care cãrui principalã caracteristicã este întocmeºte comentariile: „Rãmân, de adevãrul, pentru simplul fapt c㠄O lume asemenea, ºi alte lucruri de lãmurit. De alcãtuitã în bunã mãsurã din iluzii ºi pildã cine este Aninimul care a scris aceastã minciunã, faþã de alta, înþepenitã în carte ºi cine comentatorul ei” (p. 282). buloanele adevãrurilor, are avantajul cã Citând, dupã obiºnuinþã, un nume aratã mai dinamic㔠(Ibidem, p. 65). Ovid pompos, dar inventat, criticul precizeazã S. Crohmãlniceanu observa cã Mircea cã: „Dupã A. Märzendorfer, autorul Horia Simionescu „a folosit note fals eru- Breviarului de faþã ar fi fost un scriitor dite ca sã dezvolte printr-o proliferare cunoscut care, luând fãrã avizul medicului coraliferã istoria nenumãratelor calamitãþi un medicament ale cãrui efecte secundare posibile” (Ovid. S. Crohmãlniceanu, Al nu le cunoºtea, s-a trezit cu grave tulburãri doilea suflu, Editura Cartea Româneascã, psihice – crize acute de luciditate euforicã, 23 Anul XIX, Nr. 8 (221) • august 2018 melancolie decompensativã, dereglare a neconceput în practica universalã; probabil mecanismului veghe-somn, urmate de o o jenã târzie l-a condus la ideea de-a monta gravã alterare a funcþionimilor personalitãþii titlul furat între paranteze, sub acela de ºi cãderea în mania de-a judeca pânã la Breviarul, uitând cã ºi titlul acesta era luat ultimele consecinþe faptele oamenilor, ceea de pe undeva. A fãcut totul spre a zãpãci ce se numeºte, atunci când judecata se coperta, pe cititor ºi pe bibliotecarii care abate de la criticile obiectivitãþii, sindrom din nou nu vor ºti cum sã clasifice lucrarea de interpretare. Dupã cercetãtorul citat, ºi în ce raft s-o arunce, pentru cã misiunea comentatorul lucrãrii, în Note, ar fi fost lor este de-a gãsi rubrica ºi ungherul unde coleg de sanatoriu, care, dupã moartea sã poatã înghesui cartea pentru a-i face Anonimului, s-ar fi crezut îndreptãþit sã discret felul” (p. 283). Cât priveºte lumineze împrejurimi ºi afirmaþii asupra caracterul hibrid al lucrãrii, acelaºi cãrora cei doi suferinzi discutaser㔠(p. comentator ne spune categoric c㠄suntem 282). Existã în scrierile lui Mircea Horia departe de-a avea în faþã un roman! [...] Simionescu personaje care par a fi avataruri Atacând energic literatura, autorul cãrþii clare ale scriitorului târgoviºtean. Astfel, n-a mers decât pânã la jumãtatea drumului ne este dezvãluit faptul cã Anonimul „ar fi sãu epic: titlul îl chema înapoi. [...] unul ºi acelaºi lucrãtor care a întocmit Înaintarea lui zigzagatã pãrea cã nu duce cândva un dicþionar onomastic ºi o nicãieri [...]. Fapt e cã, în cele din urmã, bibliografie generalã, alcãtuiri ciudate ce cãlãtorul a ajuns sã scrie o carte, dacã nu nu aparþin nici ºtiinþei, nici literaturii. e nici tratat ºi nici roman, ceva tot trebuie Surpriza majorã pe care ne-o oferã constã sã fie din moment ce e alcãtuitã din cuvinte în afirmaþia lui conform cãreia ºi, pusã sub ochii unui alfabet, îi produce comentatorul nu e altul decât scriitorul individului, pe buze ºi în interior, un bâzâit cãrþii, dupã vindecarea sa relativã... Este uºor ºi voluptuos...” (pp. 283-284). Aºa foarte probabil cã bolnavul restabilit ºi-a cum cartea nu rezultã a fi nici roman, nici tratat lucrarea ca ºi cum ar fi aparþinut tratat ºtiinþific, nici comentariile criticului altuia, lucru petrecut ºi cu alþi indivizi care nu sunt unele savante, erudite, ci vin în ºi-au pierdut, cum se pare cã s-a întâmplat, completarea ideii de plãcere a invenþiei ºi a integritatea memoriei” (p. 256). parodierii genului, de abandonare în faþa Continuînd în aceiaºi cheie ºtiinþificã, actului de gratuitate, precum ºi de comentatorul ne avertizeazã c㠄S-ar putea promovare a concepþiei de ieºire din tipare ca titlul general, subtitlul, împãrþirea lucrãrii sau reguli prestabilite demontându-le. în cãrþi ºi capitole [...] sã-i îndemne pe Finalul cãrþii adaugã un aspect im- cititori sã creadã cã au de-a face cu un op portant: cum lumea este într-un continuu de strictã specialitate, scris de un doctor proces de apocatastazã, opera manipulând o ºiinþã precisã [...]. Din Anonimului nu s-a încheiat, ea scriindu- nefericire [...], cartea de faþã e inoperabilã, se la infinit: „De altfel, multe dintre de o inutilitate desãvârºitã. Plin de pãrþile lucrãrii primesc în continuare prejudecãþi, de ticuri clasice ºi de spaime diverse texte intermediare, fie cã apar baroce, superstiþios chiar, autorul ºi-a din arhive pânã acum nerãscolite, fie închipuit cã trãgând pe coperta lui nume prin intermediul unui secretar nevãzut, de cãrþi ce au trecut cu bine vãmile timpului care îl ajutã ºi-i completeazã ºi azi op- [...] va deschide mai uºor uºi ºi ferestre era. (Anonimul e de mult nisip sau praf spre cititor, obstacole pe care presiunea mãrunþit, asta însã nu-l împiedicã sã slabã a compartimentelor sale obscure nu gândeascã ºi sã-ºi spunã pãrerea despre le putea mãcar miºca” (pp. 282-283). cele ce se întâmplã ºi se vor mai Referiri se fac ºi la subtitlul pe care cartea întâmpla pânã la sfârºit)” (p. 303). îl poartã, Historia calamitatum: Aluzia este una cât se poate de subtil㠖 „asigurându-se de o bunãvoinþã de ocazie, inclusiv la nivelul timpurilor verbale el nu s-a mulþumit sã împrumute prin (prezentul continuu ºi viitorul) – la parafrazã, ci a cutezat sã apese pânã la fund adresa lumii care îºi repetã la infinit butonul comenzii ºi sã se serveascã de pe istoria plinã de evenimente apocaliptice tava cu bunãtãþi de un întreg titlu, literã cu generate de personalitãþi fatidice, totul literã, identic ºi aidoma celui al ilustrului fiind ca într-un cerc vicios din care nu Pierre Abélard (1079-1142), lucru de poate ieºi ºi din care nu învaþã nimic. LITERE 24 – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni CENTENAR Marin Iancu

OCTAVIAN GOGA, GAZETARUL

Una dintre personalitãþile uriaºe care poate unul dintre cele mai înflãcãrate au determinat viaþa politicã ºi culturalã condeie de la Eminescu ºi Bariþ încoace, româneascã mai bine de 30 de ani, O. Goga mai mult decât atât, în opinia lui Ion Breazu, s-a impus în egalã mãsurã ca poet, gazetar „fãrã îndoialã unul dintre cei mai mari pe ºi orator. La apariþia în 1905 la Budapesta, care i-au avut românii”, mereu în fruntea volumul de versuri Poezii îi stârneºte gazetarilor luptãtori în perioada neutralitãþii admiraþia lui Titu Maiorescu, care, citindu-l, ºi în cei doi ani de rãzboi, pentru triumful s-a vãzut nevoit sã-ºi modifice teza prin idelalului naþional românesc. Suflet ardent care susþinea c㠄patriotismul, ca element ºi temperament de apostol, Goga visa de de acþiune politicã, nu este materie de artã”, mult sã devinã ziarist, considerând cã dar, pornind dintr-o inimã sincerã, în afarã istoria politicã româneascã se confundã cu de orice tendinþã politicã ºi în certe istoria presei româneºti ºi c㠄ideea împrejurãri excepþionale, patriotismul naþionalã ºi-a programat evanghelia ei prin devine, în acest caz, „nãscãtor de poezie”, aceste tipare indispensabile. De o sutã de lucru ce îl determinã pe mentorul „Junimii” ani, respirãm prin presã, gazetele sunt sã prezinte Academiei Române raportul cu plãmânii neamului”, exclama Goga într-un titlul Poeziile d-lui Octavian Goga, prin articol din Mustul care fierbe (1926), care propune acordarea Premiului Nãsturel privind mereu spre anii în care presa era – Herescu autorului pentru primul sãu realizatã de marii scriitori: „La „Timpul volum. Surprins de marele rãsunet al publicau articole Eminescu ºi Caragiale, la versurilor sale în conºtiinþa cititorilor, Ion Voinþa naþionalã, Delavrancea, la Secolul, Gorun îi aducea în „Sãmãnãtorul” (1905, Gorun, la Epoca, Nicolae Filipescu, la p. 478) un binemeritat elogiu, numindu-l Lupta, Gheorghe Panu ºi aºa mai departe pe acesta poet „al durerilor ºi dorurilor (...). Pe atunci, scrisul politic era neamului românesc”, dupã cum, la fel de impecabilã operã literarã ºi un articol gândit entuziasmat, istoricul ºi publicistul Vasile conta ca cea mai formidabilã armã”. Chiar Goldiº l-a fixat în atât de cunoscuta dacã anii debutului din 1898 la „Tribuna” formulã de „cântãreþ al pãtimirii noastre”. sibianã ºi ai colaborãrilor imediat urmãtoare Cu doar câteva decenii mai târziu, în la „Familia” ºi „Tribuna literar㔠nu Istoria literaturii de la origini de la origini anunþau pe viitorul mare gazetar, Goga pânã în prezent (1941), G. Cãlinescu îl socotea totuºi c㠄mersul vremii” îl solicita, aºeza pe autorul Clãcaºilor imediat „dupã în ciuda tuturor riscurilor, sã se pronunþe Eminescu ºi Macedonski”, numindu-l cu o tot mai deplinã vigoare în „pagini „întâiul poet mare din epoca modernã sortit publicistice”, o astfel de idee fiind atât de prin simplitatea aparentã a liricii lui sã plastic exprimatã ºi într-o scrisoare trimisã pãtrundã tot mai adânc în sufletul mulþimii, în 1910 de la Paris prietenului sãu Onisifor poet naþional ºi totodatã pur ca Eminescu”. Ghibu: „Viaþa care curge dinaintea mea mã De referinþã se aratã, în acest context, ºi cheamã, îmi zbuciumã inima ºi-mi afirmaþia prin care E. Lovinescu motiva înfierbântã tâmplele. Problemele ei mã succesul poetului ardelean: „La o vârstã în agitã, chiotul ei mã tulburã, rãzboiul ei nu- care poeþii nu se vãd decât pe dânºii, el s-a mi dã odihnã. În zadar trag obloanele ºi considerat de la primul vers ca o expresie închid fereastra, degetele ei aspre îmi bat a unei colectivitãþi etnice ºi ºi-a fixat o în geam ºi mã smulg din pacea seninã a misiune socialã”. artei eterne.” De acum, dupã cum ne spune În paralel cu activitatea literarã, O. ºi scriitorul Vintilã Rusu-ªirianu, unul Goga s-a impus cu timpul ca un mare dintre prietenii sãi statornici, poetul îºi va gazetar român în slujba idealului naþional, împlini destinul cu neliniºtile oratorului ºi

25 Anul XIX, Nr. 8 (221) • august 2018 ale gazetarului, oferind, cea mai strãlucitã George Zãrea, membri. Ultimul numãr, îmbinare de acest gen din întreaga istorie dublu, din 13/14 din 1914, al revistei de a culturii noastre moderne: „Cei care au pânã la Unire nu va mai ajunge la cititori, n-au trãit epoca aceea, cu greu îºi pot „fiind predat la poºtã odatã cu publicarea închipui ce a fost succesul lui. Niciodatã, decretului de mobilizare a armatei austro- niciun literat, niciun artist român n-a atins ungare, motiv care a fãcut pe Tãslãuanu o astfel de consacrare, vertiginoasã, de sã-l retragã imediat, numãrul fiind închinat, tânãr. Nimeni nu a fost mai admirat, mai printr-o coincidenþã, armatei române. La iubit, de un popor întreg decât fiul popii 1 ianuarie 1919, revista va apãrea (sub Iosif din Rãºinari. La 27 de ani, Goga naviga aceeaºi conducere a lui O. C. Tãslãuanu) pe o corabie de lauri”. În opinia lui T. la Bucureºti, continuându-ºi existenþa pânã Teodorescu-Braniºte, Goga va trece „în la 1 mai 1920” (Vasile Netea). Peste ani, marea frescã a literaturii române doar în Fragmente autobiografice, Goga va face atunci când opera gazetarului va fi pusã urmãtoarele mãrturisiri privind alãturi de opera poetului, ele dând împreunã împrejurãrile în care a fost înfiinþatã revista adevãrata valoare a scriitorului”. „Luceafãrul”: „Ne gãseam atunci, la Asociindu-se unei pãreri formulate de Ion Budapesta, câþiva bãieþi de 22-23 de ani ºi Chinezu, care nu vedea nicio deosebire de simþeam penibila singurãtate moralã în care valoare între opera poetului ºi a gazetarului ne zbãteam în acel oraº (...). Adunaþi acolo, („Bloc de aceeaºi substanþã, din orice punct la un moment dat, ne-am gândit cã trebuie a-i privi-o ºi oricât de diverse i-ar fi sã facem o revistã a noastrã, a înfãþiºãrile”), în volumul Octavian Goga eminescienilor de atunci, de la Budapesta. între colectivitate ºi solitudine (Cluj- Crezul nostru literar se vede din însuºi titlul Napoca, 1981) Mircea Popa face revistei: «Luceafãrul»”. Aurel P. Bãnuþiu, apropierea dintre publicist ºi politician, unul dintre tinerii veniþi la Universitatea din susþinând cã aici „e vorba de punerea de Budapesta, a decis sã-ºi constituie mica acord a temperamentului sãu liric vulcanic moºtenire de care beneficiase în acest timp cu liniile directe ale unei ideologii politice în suportul financiar al editãrii revistei bine constituite ce avea în vedere deplina „Luceafãrul”. Potrivite pentru a sugera nu realizare a unitãþii noastre naþionale”. doar programul revistei „Luceafãrul”, cât O. Goga se va impune ca gânditor, ºi deviza întregii activitãþi a generaþiei patriot ºi luptãtor odatã cu apariþia revistei acesteia, tânãrul profesor de la Blaj, Alex. „Luceafãrul”, „publicaþie militând pentru Ciura, inscripþionase pe prima paginã a noii cultura naþionalã ºi unitatea politicã a publicaþii urmãtoarele versuri din creaþia românilor din Transilvania”, unde, încã din lui ªt. O. Iosif: „Eu nu-s decât un singur studenþie, ca redactor responsabil ºi, apoi, glas din satul / pierdut în noapte... / Eu ca director ºi editor-proprietar, va asigura nu-s decât un sol – eu sunt drumeþul / revistei „poziþia de frunte în cadrul miºcãrii Grãbit – ºi noaptea înapoi mã cere... / Sunt naþionale de presã”, secondat de Octavian flacãra, pe care o poartã vântul, / Dar C. Tãslãuanu, proprietarul ºi editorul trebuie sã vie cântãreþul! / El va slãvi acestei publicaþii din 1904, care, de altfel, mãreaþa înviere: veniþi sã vestim va susþine adeseori cã el este singurul om cuvântul!...” Aptitudinile gazetãreºti ºi care a dat viaþ㠄Luceafãrului”, cã numai literare ale grupului de pe lângã revista datoritã lui aceasta a reuºit sã se menþinã. „Luceafãrul” au atras imediat atenþia altor Revistã literarã, „Luceafãrul” apare la mari condeie ºi voci din viaþa literarã din Budapesta, între 1 iulie 1902 – 1 octombrie Transilvania ºi de peste munþi. Într-o 1906, ºi la Sibiu, cu subtitlul Revistã scrisoare-articol, Nicolae Iorga dãdea unele ilustratã pentru literaturã ºi artã, în sfaturi, insistând asupra caracterului perioada 15 octombrie1906 – 15 noiembrie naþional pe care revista, în concepþia sa, 1912, de regulã cu o apariþie bilunarã, cu ar trebui sã-l dezvolte, în defavoarea excepþia perioadei 1 ianuarie – 15 noiembrie „preocupaþiunilor estetice” care nu ar 1912, când este sãptãmânalã. Reapare, lu- trebui „sã joace rolul de cãpetenie”. În nar, la Bucureºti, între 1 ian. 1919—aug. ciuda unui ºir lung de neînþelegeri între ei, – sept. 1920, ºi apoi la Sibiu (ianuarie- Tãslãuanu va recunoaºte în Spovedaniile februarie-martie 1934 – septembrie 1939), sale cã, odatã cu crezul sãu pus în slujba comitetul de redacþie, la apariþie, fiind for- ideii naþionale, „talentul lui Goga a fost mat din Alexandru Ciura ºef-redactor, diamantul care a împodobit strãlucirea Aurel Paul Bãnuþ, editor ºi redactor revistei «Luceafãrul»”. De aceeaºi pãrere responsabil, O. Goga, Ioan Lupaº, Ioan era ºi Onisifor Ghibu, colaborator al Montani, Dionisie Stoica, Ioan Lepãdat, revistei ºi unul dintre participanþii importanþi Vasile E. Moldovan, Sebastian Stanca, la realizarea Marii Uniri de la 1918, LITERE 26 – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni mãrturisea cã Goga era conducãtorul spiri- în nr. 1 (1907, p. 3-7) al noii publicaþii tual al revistei, prin anii 1910 Tãslãuanu sãptãmânale sibiene, articolul-program Cãtre fiind preocupat mai mult de treburile ad- cãrturarii noºtri ilustreazã credinþa poetului ministrative ale gazetei. „În paginile ei, faþã de þãranul român din Transilvania în continuã O. Ghibu, s-au publicat mai multe care îºi punea speranþa cã împreunã va putea materiale care fac parte din istoria politicã sã prindã viaþã idealul lui, românesc, naþional. a românismului ardelean. Articolele „Sã-i dãm þãranului o gazetã cuminte ºi programatice de larg orizont au vãzut acolo cinstitã. Aceasta e o mare ºi neapãratã lumina tiparului, datoritã, în cea mai mare trebuinþã a vremii. O gazetã ridicã punte între parte, lui Octavian Goga”. sufletele cãrturarilor ºi ale þãranilor care o În ciuda profilului cultural-literar mai slovenesc duminica pe genunchi evident, Goga se dorea implicat mereu în Pãtrunderea slovei cuminþi pânã în toate lupta politicã, ceea ce ar explica într-un fel ungherele noastre, e o poruncã a vremii ºi preluarea, la 1 ianuarie 1908, a conducerii ( ). Sã ne pãtrundem de adevãrul cã revistei „Þara noastrã”, fostã revistã viitorul unui neam se razimã pe legãtura poporalã a „Asociaþiunii pentru literatura sufleteascã dintre cãpetenii ºi ostaºi”. În alte românilor ºi cultura poporului român”, articole din „Þara noastrã”, sã le numim aici apãrutã sãptãmânal la Sibiu pânã la 5 doar pe cele intitulate Carte (1907, nr. 9, p. decembrie 1909. „Þara noastr㔠a reapãrut 135-136) ºi Vorbe (1907, nr. 10, p. 151- apoi la Cluj (15 octombrie 1922 – 1931), 154), Goga revine asupra nevoii pãtrunderii având ca director pe Octavian Goga, ºi apoi slovei, a culturii între sãteni, tot mai convins la Bucureºti (1932 – 29 mai 1938). Numãrul de adevãrul cã aceºtia vor susþine lupta din 29 mai 1938 a fost închinat memoriei pliticã ºi bãtãlia pe front pentru reîntregirea întemeietorului sãu, decedat la 7 mai 1938. neamului românesc. Principalii directori ai publicaþiei au fost Dupã încercarea de a înfiinþa, alãturi Octavian Goga (1908-1909; 1922-1937), de Ilarie Chendi, bazele ziarului de partid Alexandru Hodoº (1922-1927, 1938), Ilarie „Lupta”, Goga pãrãseºte redacþia Chendi (1908-1909) etc. De la 23 decembrie „Luceafãrului” de la Sibiu ºi îºi reia 1907, revista apare cu subtitlul „Foaie activitatea publicisticã la „Tribuna”din poporalã a Asociaþiunii”, de la 1 ianuarie Arad, gãsind aici terenul potrivit celor mai 1908 cu subtitlul „Revistã politico- depline ºi incendiare manifestãri ziaristice. culturalã”, de la 4 mai 1908 cu subtitlul Erau anii 1910-1911, pe când lucrurile „Revistã sãptãmânalã”, ºi din 1922 reapare încep sã cunoascã pentru poet o la Cluj ca organul „Astrei” cu subtitlul desfãºurare tot mai intensã. Tot mai „Revistã literarã, culturalã, socialã”. Publicat acaparat de bãtãlia electoralã desfãºuratã

Revistele „Þara noastrã”, „Luceafãrul” ºi „Tribuna” 27 Anul XIX, Nr. 8 (221) • august 2018 în Bihor în vederea intrãrii în parlamentul criticii, publicat în „Tribuna” (1910), unde maghiar, polemistul ºi pamfletarul Goga este persiflat retorismul demagogic: „Vorbe duce alãturi de I. Chendi o acþiune de presã mari, atmosferã sufocantã de laude ºi cu adevãrat impresionantã, asemãnându-se, tãmâieli ºi o desãvârºitã lipsã de sinceritate, în multe momente ale luptei cu un adevãrat „ vorbãrie goalã, acelaºi mãciniº de fraze luptãtor de „guerillã”. Îi are alãturi, în uzate, aceeaºi falsificare a adevãrului.” numele ideii naþionale, printre mulþi alþi „Viaþa noastrã curge într-o matcã patrioþi ardeleni, pe Lupaº, Agârbiceanu, sãrãcãcioasã, cu unde tulburi ºi adesea O. Ghibu, Al. Ciura, Silviu Dragomir ºi urâte, iar gazetãria, fãrã ochi ºi urechi, Sever Bocu, lovind fãrã pic de remuºcare cântã osanale ºi imnuri de mãrire”. În altã în corupþia guvernamentalã ºi în tot ce este parte, în articolul Maiorescu. Un Petroniu renegat, câºtigând admiraþia studenþilor care n-a ºtiut sã moarã („România”, români de la Viena, oricând dispuºi chiar 1917), dupã ce îi sunt arãtate meritele, sã se dueleze cu adversarii grupului de la marele îndrumãtor literar este criticat „Tribuna”. Pe când Goga se afla în pentru atitudinea sa politicã din perioada închisoarea de la Seghedin, acuzat de Primului Rãzboi Mondial, pe când se rãzvrãtire ºi de trãdarea intereselor opunea intrãrii României în rãzboi. Venind româneºti prin pactizarea cu guvernul de în Capitalã, Goga îºi desfãºoarã la fel de la Budapesta, la 28 februarie 1912 intens activitatea jurnalisticã, pledând, „Tribuna” îºi înceteazã apariþia, dupã ce printre alte demersuri, pentru intrarea în 1911 apãruse, tot la Arad, gazeta României în rãzboi. Colaboreazã acum la „Românul”, pusã sub conducerea lui cele mai importante gazete ale timpului Goldiº, în locul „Luptei” de la Budapesta. („Gazeta ostaºilor”, „Epoca”, „Ardealul”, Cuprinse în Însemnãrile unui trecãtor. „Universul”, „Adevãrul”, „Adevãrul literar Crâmpeie din zbuciumãrile de la noi (Arad, ºi artistic” ºi „Revista fundaþiilor”), aºa 1911), multe dintre articolele apãrute în cum la Iaºi va fi redactor-ºef al ziarului de „Þara noastr㔠ºi în paginile „Tribunei” de front „România” (Director: M. la Arad trebuie menþionate ca pagini de Sadoveanu), ºi va scrie pentru „Ardealul”, referinþã în istoria presei româneºti. „România nou㔠ºi „Cuvântul Amintim, cu deosebire, articolele Un fals moldovenesc” de la Chiºinãu. Coriolan, Dreptul criticii, Amurit un om: Strãlucit gazetar ºi eminent orator, Ioan Slavici, Generaþia nouã, Îndemnuri activitatea publicisticã a lui O. Goga noui, Educaþia în ºcolile ungureºti, Robia cuprinde urmãtoarele volume: O seamã de banului, La groapa lui Bunea, Tabu, cuvinte (Sibiu, 1908), Însemnãrile unui Roadele iertãrii, celebre în epocã prin ideile trecãtor (Arad, 1911), Strigãte în pustiu. susþinute sub semnul „unui spirit critic care Cuvinte din Ardeal într-o þarã neutralã se va rosti rãspicat”, pentru o mai dreaptã (Bucureºti, 1915), Ideea naþionalã (Cluj, ierahie a valorilor. În articolul Îndemnuri 1923), Mustul care fierbe (Bucureºti, noui („Tribuna”, 1910, nr. 245, p. 1-2), 1927), Precursori (Bucureºti, 1930), luptãtorul cu credinþã fermã devine Aceeaºi luptã: Budapesta-Bucureºti neiertãtor („Ne trebuie o atmosferã (1930), Fragmente autobiografice, intelectualã în care munca ºi talentul sã Mãrturisiri literare (1934), România a creeze platform de existenþã pentru fruntaºii românilor (Sibiu, 1933), Discursuri noºtri, o situaþie schimbatã, când analfabeþii (Bucureºti, 1942). O serie de articole tac ºi ascultã, iar bunii cetãþeni, care n-au publicate în „Þara noastrã”, „Tribuna”, citit decât patru cãrþi în viaþã, se trag ziarul „România”, apoi în volumele frumuºel la o parte, de câte ori vine vorba menþionate mai sus, sunt republicate în de a fixa marile probleme ale neamului”), Pagini noi (Bucureºti, 1956), Pagini dupã cum în Rostul scriitorilor, din „Þara publicistice (Cluj-Napoca, 1981) ºi în noastrã”, O. Goga explic㠄rolul unei volumul Ne învaþã Mãrãºeºtii (Iaºi, 1983), cãlimãri de scriitor”, „literatura trebuie sã un volum îngrijit de Stelian Neagoe, reintre în rolul ei istoric, în rolul ei de cuprinzând articole, poezii, scrisori, apostolat”, „scriitorul la noi are ºi un rol discursuri, din perioada februarie 1917 – militant, o posturã de luptãtor ºi cetãþean”, martie 1919, în mãsurã sã-l situeze pe Goga de asemenea, sã fie ºi publicist ca „sã-ºi în fruntea gazetarilor luptãtori în perioada alterneze îndeletnicirile de artã”. Prin neutralitãþii ºi în cei doi ani de rãzboi, pentru urmare, scriitorul, este de pãrere gazetarul triumful idealului naþional românesc, Goga, nu trebuie sã trãiascã izolat, într-un „tribunul Unirii”, care, în viziunea lui Nicolae turn de fildeº, „El nu-i canar în Iorga, a avut „puterea ce trebuie pentru a colivie”(Poetul). Critica presei face, de revoluþiona imediat ºi complet o societate asemenea, ºi obiectul articolului Dreptul care-i pãrea ºovãitoare ºi lâncedã”. LITERE 28 – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni REVELAÞIILE LECTURII Iordan Datcu

O SECÞIUNE A CORESPONDENÞEI LUI ION MUªLEA

În urma documentatelor ºi Credinþe ºi povestiri despre duhuri, pasionatelor memorii ale lui Ion Muºlea fiinþe fantastice ºi vrãjitoare, VIII – adresate, în anii 1929 ºi 1930, Academiei Pãmântul, apa, cerul ºi fenomenele Române, în special academicienilor Ion atmosferice dupã credinþele ºi Bianu ºi Sextil Puºcariu, a luat fiinþã, în povestirile poporului, XIII – Prevestiri 1930, la Cluj, Arhiva de Folklor a ºi semne. Un chestionar, X, priveºte Academiei Române. În prima fazã, Casa, gospodãria ºi viaþa de toate spunea Ion Muºlea, în zilele iar un altul, dreptul memoriu, arhiva se va cutumiar: XII – Obiceiuri constitui din colecþiile juridice. existente în manuscris, din Pentru ca aceia cãrora despuierea revistelor ºi le-au fost adresate chestio- ziarelor care au tipãrit narele sã ºtie cum se face folclor, pentru ca faza a culegerea pe teren, Ion doua s-o constituie Muºlea a purtat o întinsã culegerile pe teren, fãcute corespondenþã cu intelec- de intelectualii satelor, tualii satelor ºi cu elevi învãþãtori ºi preoþi, ca ºi de normaliºti. Aceastã vastã elevi normaliºti. Pentru toþi corespondenþã a fost tipãritã aceºtia a tipãrit ºi distribuit, în volumele Ion Muºlea, între anii 1930 ºi 1942, Schimburi epistolare cu paisprezece chestionare, altele ºase respondenþii la chestionarele Arhivei nenumerotate ºi cinci circulare cu de Folklor a Academiei Române, ediþie urmãtoarea tematicã: I – Calendarul criticã, note ºi studiu introductiv de Cosmina poporului pe lunile ianuarie- Timoce-Mocanu, Prefaþã de Ion Cuceu februarie, II – Obiceiuri de varã, III – (Editura Mega, Cluj-Napoca, 2014, I, 716 Obiceiurile de primãvarã, VII – p., II, 694 p.). Calendarul poporului pe lunile În amplul studiu introductiv (p. 11- octombrie-decembrie, XIV – 83), intitulat ªapte sute ºaptezeci ºi cinci Crãciunul. Credinþe, obiceiuri ºi de autori în cãutarea unui personaj; povestiri. Obiceiurile de la Crãciun ºi Arhiva de folklor a Academiei Anul Nou, care au fost însoþite de un Române, Cosmina Timoce-Mocanu face chestionar despre Tovãrãºiile de feciori o amãnunþitã examinare a celor 967 de ºi altele despre Teatrul religios la scrisori, câte numãrã schimbul epistolar sãrbãtorile de Crãciun. Alte al lui Muºlea cu colaboratorii Arhivei. chestionare au privit ciclul vieþii de familie: Este interesatã sã sublinieze, pe de o parte, VI – Naºterea, botezul ºi copilãria. strategia lui Ion Muºlea în îndrumarea Obiceiuri ºi credinþe, IX – Moartea ºi colaboratorilor sãi, modul cum îºi înmormântarea. Obiceiuri ºi credinþe, cointeresa acesta colaboratorii, inclusiv XI – Nunta. Obiceiuri ºi credinþe. Patru cu premii, îndrumãrile directorului privind chestionare privesc mitologia ºi practicile ancheta de teren, alegerea momentului magice: III – Animalele în credinþele ºi acesteia, abordarea informatorilor, literatura poporului român, V – criteriile de selectare a acestora, notarea, 29 Anul XIX, Nr. 8 (221) • august 2018 fãrã pudibonderie, ºi a folclorului licenþios, Tighina, care a rãspuns la chestionarele neintervenþia culegãtorului în creaþiile IV, V, VI, VII, la douã circulare ºi a trimis populare culese, iar pe de altã parte este ºi o descriere a obiceiurilor de la nuntã. preocupatã sã defineascã profilul În 1934 Ion Muºlea i-a confirmat cu intelectual al colaboratorilor Arhivei, bucurie primirea interesantelor culegeri modul cum aceºtia au înþeles indicaþiile trimise, i-a mulþumit ºi l-a anunþat cã-i va teoretico-metodologice ale lui Ion trimite „Anuarul Arhivei de Folklor”. Muºlea, cum i s-au adresat ei acestuia, Rãspunsurile acestea de la basara- cum au perceput ei rolul lor în cadrul beni vor fi tipãrite în curând într-un volum Arhivei de Folklor, cum priveau ei ºi vor fi, fãrã-ndoialã, o surprizã pentru satele în care locuiau, cum percepeau cercetãtori. semnele de modernizare a acestora, de Despre demersul lui Ion Muºlea întru urbanizare. organizarea Arhivei de Folklor s-a scris Ion Muºlea a trimis chestionarele mult, Ovidiu Bârlea a opinat, în „Revista Arhivei ºi în Basarabia ºi a avut dialoguri de folclor” (tom 12, nr. 1, 1967), cã epistolare cu o serie de respondenþi. „Pasiunea de cãpetenie a lui Muºlea a Demersul sãu a fost lãudat de unii dintre fost cea de organizator ºi ei i-a consacrat respondenþii de aici, care au avut prilejul cea mai mare parte din puterea lui de de a infirma afirmaþiile cã folclorul muncã.” Maria Muºlea, soþie ºi apropiatã basarabean a dispãrut. Eufimie P. colaboratoare a etnologului, a crezut cã Damaºcan, elev în anii 1931 ºi 1932, la afirmaþia de mai sus trebuia sã fie mai ªcoala Normalã din Soroca, îi scria lui nuanþatã, ºi i-a scris urmãtoarele lui Ion Muºlea în 24 iulie 1931: „... vreau sã Ovidiu Bârlea la 15 februarie 1967, dupã vã dau câteva lãmuriri, care cred cã vor ce a citit necrologul scris de acesta: „Cât fi de oarecare folos în alcãtuirea priveºte «pasiunea lui de cãpetenie», nu importantei opere de folclor: în special cred cã a fost cea de organizator. ªi-a provincia noastrã, în urma alipirei cu prãpãdit cu ea 17 ani de viaþã, cei mai Vechiul Regat, a rãmas departe de orice buni! Pentru el, a regretat întotdeauna ºi cercetãri pe orice tãrâm, deoarece toþi o spunea undeva, Arhiva a fost un ideal cercetãtorii se deplasau foarte cu greu ºi un sacrificiu. A dorit-o, considerând cã peste Prut, la noi.” Autorul acestor era absolut necesar㠖 ºi d-ta vorbeºti rânduri era informat asupra campaniei f[oarte] frumos despre ea –, dar n-a monografice de la Cornova a ªcolii de crezut cã o sã rãmânã sã lupte aproape cercetare sociologicã a lui D. Gusti: „Mai singur ani de zile, sã nu mai aibã vreme mare mulþumirea mea a fost când ºi noi, pentru lucrãrile personale. În sfârºit, elevii, am fost însãrcinaþi de directorul osteneala lui n-a fost zadarnicã, iar ºcoalei ca sã descriem obiceiurile din celelalte pe aproape.” Este în aceste satele noastre din timpul sãrbãtorilor de rânduri un punct de vedere de care Crãciun ºi la care am rãspuns cu plãcere; trebuie sã se þinã seama în ceea ce se va în vara aceasta am cetit, în gazeta scrie de acum încolo despre Ion Muºlea. „Cuvântul moldovenesc”, cum cã Ediþia alcãtuitã de Cosmina Timoce- seminarul d-lui Gusti s-a stabilit, pe timpul Mocanu este un titlu de referinþã în verii, într-un sat rãzãºesc din jud. bibliografia despre Ion Muºlea. Ea Orhei...” Învãþãtorul Gavril Croitoru, din aminteºte de cele patru volume Anton Târgul Briceni, jud. Hotin îi scria lui Golopenþia, Rapsodie epistolarã, alcãtuitã Muºlea, în 3 februarie 1936, cã doreºte de Sanda Golopenþia, ediþie pe care o sã i se trimit㠄chestionare cu instrucþii socoteºte „magnific㔠ºi pe care a luat-o pentru a putea culege rãmãºiþele de ca exemplu de editare profesionistã a folclor românesc din þinuturile noastre, corespondenþei, de însoþire a ei cu un bogat unde folclorul românesc abia cu greutate aparat de note ºi comentarii. poate fi cules, fiind înlocuit cu cel strãin.” În fine, este de fãcut o precizare. Am Arhiva de Folklor a primit rãspunsuri, spus în titlul acestor însemnãri cã cele de la învãþãtori ºi elevi, din zonele Cetatea douã volume pe care le comentez sunt Albã, Bãlþi, Cahul, Chiºinãu, Hotin, Ismail, „o secþiune” a corespondenþei lui Ion Lãpuºna, Orhei, Soroca ºi Tighina. Avem Muºlea. Într-adevãr, cealaltã secþiune, a surpriza sã întâlnim printre respondenþi corespondenþei sale cu specialiºti români ºi un plugar, Ion Cojocaru, din Cioburciu- ºi strãini, urmeazã sã aparã.

LITERE 30 – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni ESEU CRITIC Stan V. Cristea

ION D. SÎRBU. REVANªA POSTUMÃ

În literatura românã postbelicã, Ion D. postumã”, evidenþiatã ºi de exegeza criticã, Sîrbu reprezintã un caz aparte. În sensul cã, începând cu anul 1999, insistând, în fine, deºi în timpul vieþii s-a afirmat în domeniul asupra relaþiei scriitorului cu Cercul literar de prozei ºi, mai ales, al dramaturgiei, în la Sibiu; în celãlalt eseu, criticul revine la postumitatea sa postdecembristã are parte de Competiþia cu cerchiºtii, relevând aspecte o spectaculoasã revanºã, sub o dublã privind perioada cât Ion D. Sîrbu a fost stu- ipostazã, respectiv prin recuperarea editorialã dent la Sibiu, la debutul literar absolut al a unor scrieri, dar ºi printr-o receptare criticã acestuia (cu povestirea „Duminicã”, inspiratã adecvatã a întregii sale opere. Între criticii din viaþa minerilor, apãrutã în „Curþile literari cu o contribuþie Dorului”, „revista de literaturã substanþialã în receptarea a studenþilor în litere ºi criticã a operei lui Ion D. Sîrbu filozofie”), la întemeierea în acest nou context, Nicolae Cercului Literar ºi la Oprea are meritul întâietãþii, colaborarea la „Revista prin volumul Ion D. Sârbu ºi Cercului Literar”. timpul romanului (Piteºti, Ed. Cea de-a doua secvenþã a Paralela 45, 2000; la origine, cãrþii lui Nicolae Oprea, Eseuri. este o tezã de doctorat), având Accente ºi reveniri, se apoi o ediþie revãzutã, Ion D. articuleazã din mai multe Sîrbu ºi timpul romanului eseuri, care reiau ºi (Târgoviºte, Ed. Bibliotheca, completeazã informaþii ºi 2015; criticul revine la numele aserþiuni din comentariile consacrat al scriitorului). critice incluse în volumul an- Pe de altã parte, interesul terior, Ion D. Sîrbu ºi timpul lui Nicolae Oprea faþã de opera lui Ion D. romanului (2000 ºi 2015). În primul eseu, Sîrbu rãmâne în continuare în prim-planul Distopia lui Ion D. Sîrbu criticul are în vedere preocupãrilor sale critice, prin noile cercetãri romanul „Adio, Europa!”, a cãrui substanþã evidenþiind alte aspecte particulare ale „se concentreazã pe montarea ºi demontarea operei ºi destinului literar al scriitorului, utopiei comuniste” (p. 29), în Candid concomitent urmãrind cu obstinaþie cãrþile Dezideriu, prozatorul creând „unul dintre cele confraþilor sãi dedicate exilatului în „Craiova- mai originale personaje din proza Isarlîk”, astfel încât sã contureze „portretul româneasc㔠(p. 38); totodatã, criticul în miºcare” de care acesta are parte în subliniazã cã, „Literatura lui Ion D. Sîrbu este postumitate. Consecinþa acestor preocupãri o literaturã suferitã, înduratã, urmarea unei ale lui Nicolae Oprea o reprezintã volumul adânci suferinþe fizice ºi morale”, iar „Textul Revanºa postumã (Târgoviºte, Ed. este înþeles ca «suferinþã lucidã a Bibliotheca, 2016, 220 p.), constituit din patru adevãrului»” (p. 39). În Simbolistica lupului secvenþe, care se completeazã reciproc într- la Dimitrie Cantemir ºi Ion D. Sîrbu criticul un ansamblu critic coerent. urmãreºte simbolistica respectivã în „Istoria Prima secvenþã a cãrþii lui Nicolae Oprea, ieroglific㔠a lui Dimitrie Cantemir ºi în „Lupul Prolegomene, cuprinde douã eseuri: în ºi Catedrala”, romanul lui Ion D. Sîrbu, cu primul, Ion D. Sîrbu ºi revanºa postumã, trimiteri ºi analogii ce se regãsesc ºi în proza criticul relevã similitudinile de destin ale lui Mircea Eliade, în ontologia lui Constantin scriitorului român cu scriitorul rus Mihail Noica ºi în filosofia istoriei a lui Lucian Blaga. Bulgakov, apoi faptul cã operele apãrute dupã Asupra romanului „Lupul ºi Catedrala” ºi a moartea lui Ion D. Sîrbu reprezintã o „revanºã „simbolului lupului arhaic”, criticul revine în 31 Anul XIX, Nr. 8 (221) • august 2018 eseul Simbolisticã ºi „realism metafizic”. Iar punctul de plecare pentru viitoarele exegeze” în eseul Personajul-pereche se opreºte la (p. 101). În acelaºi an, apare volumul Elvirei douã dintre personajele romanului „Adio, Sorohan, Ion D. Sîrbu sau Suferinþa Europa!”, respectiv Candid Desideriu ºi spiritului captiv (1999), care restrânge Olimpia, soþia acestuia. În eseul Epistolierul „câmpul analitic”, datoritã complexitãþii operei ºi ideea posteritãþii este urmãritã scriitorului, la „Jurnalul unui jurnalist fãrã corespondenþa lui Ion D. Sîrbu, care relevã jurnal”, pe care îl consider㠄cea mai autenticã faptul cã scriitorul avea „conºtiinþa literaturã de sertar” ºi „operã unicã în literatura posteritãþii”, respectiv conºtiinþa cã va avea românã postbelic㔠(apud p. 103); la finalul parte de o rãzbunare postumã. Într-un alt eseu, analizei amãnunþite a eseului, criticul conchide Utopia euphorianist㠖 reconstituire fãrã echivoc: „Cert este cã «Ion D. Sîrbu sau (aproape) dramatizatã criticul pune în Suferinþa spiritului captiv» propune o lecturã luminã implicarea scriitorului în proiectul captivantã, cum captivatã a fost autoarea de revistei „Euphorion”, preconizate de textul generator.” (p. 107). Nu mai puþin aplicat „cerchiºti”. Apoi, în Note despre jurnal. este comentariul criticului asupra volumului Schiþã de clasificare gloseazã despre lui Ioan Lascu, Un aisberg deasupra mãrii. „Jurnalul unui jurnalist fãrã jurnal”, Eseu despre opera postumã a lui Ion D. Sîrbu încadrându-l cumva între categoriile de jurnal, (1999; ed. a II-a, rev. ºi adãug., 2009), alcãtuit el reprezentând „o scriiturã secretã, dintr-o „suitã de eseuri adiþionate” (p. 108), clandestinã, destinatã posteritãþii de un unele ocazionale, altele întemeiate pe analiza «dezertor recidivist» din politicã ºi istorie aplicatã a textelor postume, deºi uneori (cum se autopersifleazã)”, iar glosele sale depãºeºte limitele fixate în subtitlu, analizând „sunt expresia fidelã a unui spirit liber, care ºi unele opere antume ale scriitorului; „Ioan ºi-a gãsit astfel spaþiul ideal de manifestare a Lascu – suntem avertizaþi la final – se libertãþii de opinie ºi creaþie” (p. 85). În fine, dovedeºte un critic prob, care se implicã per- eseul Memoria revistelor efemere aduce manent în fenomenul de a pãstra «posteritatea clarificãri despre colaborarea lui Ion D. Sîrbu vie» a lui Ion D. Sîrbu” (p. 112). Întocmai cum la „Revista Cercului Literar” din Sibiu. o fãcuse Elvira Sorohan, ºi Toma Grigorie îºi Partea cea mai consistentã a cãrþii lui restrânge cercetarea la un singur roman, în Nicolae Oprea o reprezintã cea de-a treia volumul Eseuri subsidiare la „Adio, secvenþã, Posteritatea criticã, o Europa!” de Ion D. Sîrbu (1999), pe care, la retrospectivã asupra „sîrbologiei”, prin finalul comentariului sãu, criticul îl considerã intermediul celor treisprezece cãrþi ce i-au fost drept o carte onestã, „care netezeºte drumul dedicate lui Ion D. Sîrbu în perioada 1999- studiilor temeinice ce nu vor întârzia sã 2014 (din aceastã panoramã lipsesc, totuºi, aparã”, deºi are „aspectul unui manual cvasi- alte trei cãrþi: „Jurnalistul fãrã jurnal. Jocurile didactic”, iar autorul se dovedeºte, mai semnãturii” de Sorina Sorescu, o lucrare cu degrabã, „un glosator atent ºi tenace pe vãdite intenþii demolatoare, izvorâte din pricini marginea textului romanesc” (p. 116). Volumul neclare; „Caietele Colocviului Naþional «Ion lui Antonio Patraº, Ion D. Sîrbu – de veghe D. Sîrbu», Craiova, 2009” coordonate de în noaptea totalitarã (2003), constatã criticul, Nicolae Coande ºi Ioan Lascu; ºi propria carte este proiectat în registru monografic, cu un a criticului, „Ion D. Sîrbu ºi timpul romanului”). excurs biografic ºi secvenþe aparte privind Dintre studiile ºi monografiile apãrute în acest teatrologia ºi dramaturgia, proza scurtã, interval, ºase au fost la origine teze de romanele antume ºi postume, jurnalul ºi doctorat, respectiv cele semnate de: Nicolae corespondenþa; prin aceastã contribuþie, Oprea (2000), Gabriela Gavril (2003), Antonio spune criticul la final, bibliografia criticã Patraº (2003), Daniel Cristea-Enache (2006), despre scriitor „se îmbogãþeºte simþitor ºi dã Dan Damaschin (2009) ºi Mihai Barbu (2011). semne cã opera acestuia a trezit interesul noii Nicolae Oprea îºi începe excursul critic generaþii de critici/istorici literari, care din aceastã secvenþã cu comentariul asupra abordeazã domeniul cu o privire proaspãtã ºi volumului publicat de Lelia Munteanu, Ion o metodologie modernã organic asimilat㔠(p. D. Sîrbu despre sine ºi lume (1999), având 121). Extrem de interesant este ºi comentariul douã pãrþi, prima, cu acelaºi titlu ca ºi volumul, la volumul lui Daniel Cristea-Enache, Un om iar a doua intitulat㠄Lumea despre Ion D. din Est (2006), care „insistã în capitolul Sîrbu”, însoþite de o Addenda cu un corpus biografic pe secvenþele tragice din detenþie” de texte, „Din publicistica de tinereþe (1941- (p. 123) – „Omul plecat din colonia de mineri 1946)”, dar ºi extrase ilustrative ce insistã pe Petrila spre a ajunge Petrini, eroul din romanul receptarea operei scriitorului în postumitate, lui Marin Preda, «Cel mai iubit dintre criticul subliniind cã autoarea „stabileºte pãmânteni», a cãrui viaþã imaginatã în

LITERE 32 – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni laboratorul de la Mogoºoaia, «seamãnã leit Posteritatea scriitorului/95 de ani de la cu viaþa mea», cum mãrturisea amar Sîrbu” naºtere/25 de ani de la moarte (2014, coord. (p. 122) –, apoi, în raport de proza scurtã ºi Ioan Lascu). romanele antume, comparativ cu postumele, În fine, ultima secvenþã a cãrþii lui Nicolae distinge „douã direcþii epice”, pe de o parte, Oprea, Restituiri ºi revalorificãri, cuprinde „proza empaticã”, iar pe de altã parte, „proza opt eseuri, care se ocupã de textele ironic㔠(p. 124), expediind, totuºi, în câteva publicistice ºi epistolare ale lui Ion D. Sîrbu, pagini, cele douã romane postume, „Adio, recuperate în postumitate (articole, prezentãri Europa!” ºi „Lupul ºi Catedrala” (p. 125); de de spectacole, notaþii diverse, notiþe asemenea, nu pare interesat de „Jurnalul unui personale, prezentãri de spectacole, caiete- jurnalist fãrã jurnal”; în final, criticul afirmã/ program, corespondenþã etc.), „avalanºa confirmã c㠄Daniel Cristea-Enache a realizat recuperãrilor” – extrem de utilã pentru o monografie temeinicã, în spiritul biografia scriitorului, dar ºi pentru istoria responsabilitãþii filologice în utilizarea literar㠖 datorându-se lui Dumitru Velea. surselor pe care le integreazã firesc în Dintre aceste eseuri, ne-au atras atenþia în discursul încãrcat de opinii de cont personal” mod deosebit cele intitulate Avalanºa (p. 126). În fine, volumul publicat de Mihai recuperãrilor (despre volumele editate de Barbu, Memoriile lui Ion D. Sîrbu – o Dumitru Velea), „Jertfele” scriitorului” reconstituire (Roumain Gary. Á la recher- (despre volumul „Jertfe”, editat de Dumitru che du temps futu), (2011), o cercetare de Velea în 2009, având subtitlul „Publicisticã, istorie literarã care apeleazã riguros la sursele poeme ºi corespondenþã”), Alt roman primare (din Arhiva C.N.S.A.S., în primul rând, epistolar („Iarna bolnavã de cancer”, un „ro- dar ºi la mãrturiile unor martori apropiaþi din man epistolar” gândit de Cornel Ungureanu viaþa scriitorului sau la lucrãri cu difuziune ºi publicat în 1998, care cuprinde scrisori cãtre regionalã, provenind din Valea Jiului), refãcând Deliu Petroniu, Mina ºi Ion Maxim, Delia ºi traseul sinuos al existenþei sale ºi suplinind Ovidiu Cotruº), Ion Negoiþescu versus Ion astfel absenþa „Memoriilor” promise, pe care D. Sîrbu (pe marginea prieteniei dintre Nego n-a mai reuºit sã le aºtearnã pe hârtie; Mihai ºi Gary, cum erau numiþi cei doi în cercul intim), Barbu, spune criticul spre final, reprezint㠄o Doctor ºi doctorate (despre intenþia excepþie” în câmpul istoriei literare actuale, el nefinalizatã a lui Ion D. Sîrbu de a-ºi da deþinând „ºtiinþa interpretãrii documentelor în doctoratul, dar ºi despre alte doctorate cu vederea celei mai adecvate situãri a scriitorului lucrãri privind opera acestuia, nepublicate în tabloul sinoptic al epocii” (p. 136). pânã în prezent) ºi Deþinutul conferenþiar la În celelalte comentarii critice, Nicolae „Jilaviada” (despre traseul sinuos al Oprea se opreºte asupra volumelor publicate închisorilor prin care a trecut Ion D. Sîrbu: de Deliu Petroniu – Cartea prietenilor mei Jilava, Gherla, Salcia ºi Strîmba din Balta (2006; este o carte de evocãri, în care, printre Brãilei, apoi Periprava ºi Giurgeni, precum ºi cei portretizaþi, îl regãsim ºi pe Ion D. Sîrbu), despre faptul cã, în confesiunile din „Jurnalul Clara Mareº – Zidul de sticlã. Ion D. Sîrbu în unui jurnalist fãrã jurnal” scriitorul îºi arhivele Securitãþii (2011; este un volum reaminteºte de foarte puþine ori despre documentar consacrat scriitorului exemplar calvarul închisorilor ºi lagãrelor prin care a pentru rezistenþa moralã ºi spiritualã sub trecut, preferând sã-ºi transfere biografia comunism), Ioan Lascu – Ion D. Sîrbu aºa tragicã în romanul „Adio, Europa!”). cum a fost. Convorbiri despre Gary (2014; Prin volumul Revanºa postumã, Nicolae este o carte ce cuprinde un ciclu de micro- Oprea întregeºte, monografic, celãlalt volum conferinþe evocatoare susþinute la Radio al sãu, Ion D. Sîrbu ºi timpul romanului, „Oltenia” de cãtre autorii/editorii unor cãrþi atât sub aspectul unor noi contribuþii despre/de Ion D. Sîrbu, respectiv: Mihai biografice (în secvenþa „Prolegomene”), cât Barbu, Clara Mareº, Maria Graciov, Dumitru ºi în ceea ce priveºte interpretãrile asupra Velea ºi Ioan Lascu). Alte douã comentarii operei scriitorului (în secvenþa „Eseuri. privesc cãrþi dedicate Cercului Literar de la Accente ºi reveniri”), întregind aceste Sibiu, din care a fãcut parte ºi Ion D. Sîrbu, aspecte prin valorizarea bibliografiei critice publicate de: Gabriela Gavril – De la „Mani- dedicate lui Ion D. Sîrbu în perioada 1999- fest” la „Adio, Europa!”. Cercul literar de 2014 (prin secvenþa „Posteritatea criticã”), la Sibiu (2003) ºi Dan Damaschin – Cercul dar ºi a „avalanºei recuperãrilor” datorate Literar de la Sibiu/Cluj. Deschidere spre lui Dumitru Velea (prin sevenþa „Restituiri ºi europenism ºi universalitate (2009), ultimul revalorificãri”). volum comentat fiind unul colectiv, ºi anume Caietele Colocviului Naþional Ion D. Sîrbu. (continuare la pagina 44) 33 Anul XIX, Nr. 8 (221) • august 2018 ANGAJÃM PERSONAJE Vasile Bardan

CINA CEA DE TAINÃ A SPIRITULUI TRANSMODERN ÎN ELEGIILE LUI NICHITA STÃNESCU*

În ansamblul celor „11 ELEGII”, sa cea mai impregnatã cu elemente subintitulate nu întâmplãtor „Cina cea de biografice. tainã, „OMUL-FANTÔ, care se dedicã lui Urmãrind cu atenþie succesiunea Georg Wilhelm Friedrich Hegel”, este elegiilor, titlurile, subtitlurile ºi dedicaþiile aºezatã de poet, cu bunã ºtiinþã, dupã lor, vom observa cã ele alcãtuiesc un tot „Elegia oului, a noua” ºi tocmai ea ne indicã unitar, conceput cu logicã ºi un sens bine ruptura existenþialã a enigmaticului „El” ce articulate. Elegiile sunt astfel ordonate încât „începe cu sine ºi sfârºeºte cu sine”, din obligã la o lecturã pluralã, fiind înzestrate prima elegie. E vorba de trecerea la o altã semantic la mai multe nivele, cu toatã stare (scarã) existenþialã ºi temporalã. E o expresivitatea necesarã sensului dorit de nouã genezã, e o trecere în alt ou de var, e poet. Sã urmãrim deci funcþionalitatea a doua naºtere (adevãratã) a fiinþei ce vine acestei capodopere ca un text poetic unitar, pe lume („Dintr-un ou în unul mai mare / funcþionând ca atare, perfect echilibrat ºi la nesfârºit te naºti, nezburatã / aripã. convergent. Interpretarea fiecãrei elegii în Numai din somn / se poate trezi fiecare. – parte, ruptã din context, sfârºeºte prin a fi / din coaja vieþii niciunul, / niciodatã.”). deficitarã, nemulþumitoare ºi incompletã Cuvintele sunt coaja vieþii. Aºa se explicã (fapt constatat la mulþi interpreþi). faptul c㠄OMUL-FANTÔ – se închinã Aºadar elegiile lui Nichita Stãnescu lui Hegel, întruchipare spiritualã a omului fixeazã o experienþã biograficã, trãitã la cuvântãtor, a omului-fantã, de fapt. modul spiritual de poet, ºi anume, unicitatea Iatã de ce vom descoperi þipãtul fiinþei naºterii ºi dispariþiei sale în circuitul etern existente, „Sunt” în fruntea elegiei a zecea, al naturii. Poetul ne oferã astfel o explorare care urmeazã dupã omul-fantã. Iatã a fiinþei umane între cele douã extreme ale „fanta” prin care omul se priveºte de ei, începutul privit încã din stadiul milioane de ani. Iatã noul cosmos în care embrionar ºi sfârºitul iremediabil – „se trezeºte” acest „EL” ºi în care a moartea. Privite prin aceastã prismã onticã, descins fãrã voia sa, un cosmos în care elegiile ne apar ca o adevãratã ontogenie va locui o singurã datã: „Ou mare! Silabã liricã, nefiind exclus totodatã nici rãcnitã /într-o perpetuã creºtere smulsã / caracterul lor ontologic, de fond, ele putând fãrã tavan stalactitã / sedusã”. „Sunt” – o fi contemplate ca un poem simfonic, silabã rãcnitã ce a sedus ºi va seduce existând o armonie desãvârºitã între toate mereu fiinþa cea din fiinþã nãscutã. „De la pãrþile componente, astfel încât, imaginea trup pânã la cuvânt este un drum fãrã de de ansamblu a acestei opere este de întreg timp. Fãrã de timp pentru cã timpul perfect asamblat, aºa cum ne apare, de necesar acestei fiinþãri a fost ºi este atât exemplu, ansamblul sculptural al lui de mare încât nu mai poate fi cuprins în Constantin Brâncuºi de la Târgu-Jiu, sistemul nostru de referinþã”, spunea Coloana fãrã sfârºit, Poarta sãrutului ºi poetul în „Cartea de recitire”. Masa tãcerii. Emblematicul „El” din elegia În „11 ELEGII”, Nichita Stãnescu întâi, de exemplu, poate fi privit ca un seg- dezvolta de fapt o revelaþie a întregii sale ment care „începe cu sine ºi sfârºeºte cu vieþi, de aceea cred cã aceasta este cartea sine” dintr-o posibilã coloanã fãrã sfârºit. Dacã Nichita Stãnescu ºi-ar fi dedicat * Din volumul „Nichita Stãnescu – poet amfionic elegia întâi lui Constantin Brâncuºi, ºi transmodern” în pregãtire la Ed. Bibliotheca compatriotul sãu, întemeietor ºi el, al unui LITERE 34 – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni neam de artiºti cu mult mai vestit decât l’habitation de L’homme” – l’Herne Paris, cel al dedalizilor, lucrurile ar fi fost limpezi 1982, face o afirmaþie extrem de interesantã de la început. Dar caracterul dedalic al ºi de adevãratã. El spune c㠄omul este o universului pe care-l avea de explorat, fiinþã între-deschisã”. Referindu-se la poetul se profila încã de la primele sale aceastã definiþie a omului oferitã de G. incursiuni. Enigmaticul „El” din prima elegie Bachelard, Eugen Simion într-un scurt este fiinþa umanã esenþialã, arhetipalã. Dacã articol intitulat „Poetica locuirii”, preciza: urmãrim cu atenþie arhitectura elegiilor „Asta sugereazã o succesiune de închideri constatãm cã trei dintre elegii au ºi deschideri, o pândã nesfârºitã, o teamã încorporate în titlurile lor cuvinte care pot eternã de expunere totalã a fiinþei. Casa este fi repere, semne ajutãtoare în orientarea spaþiul în care aceastã teamã se risipeºte, lectorului prin acest „labirint”. Astfel ne dar nu de tot pentru cã fiinþa întredeschisã apar: „Elegia a doua, getica”; „Elegia a opta, simte în permanenþã pânda din afara hiperboreeana”; „Elegia oului, a noua”. universului”. Iatã un adevãr pe care îl Pe de altã parte, constatãm cã abia descoperim reliefat cu pregnanþã în elegii. dup㠄elegia oului, a noua” urmeazã Nu întâlnim noi oare, în „Elegia a zecea”, „Omul-Fantã”, elegia dedicatã unui om al subintitulat㠄SUNT”, tocmai aceastã spiritului, Georg Wilhelm Friedrich Hegel. expunere totalã a fiinþei, aceast㠄pândã din De notat cã aceastã elegie este neinclusã afara universului”?: „Iatã-mã, îmbolnãvit în numãrãtoare cu un anume tâlc, ºi de-o ranã / închipuitã între Steaua Polarã / seamãnã cu un fel de fiºã valabilã pentru ºi steaua Canopus ºi steaua Arcturus / ºi orice OM de pe TERRA, o fiºã biologicã, Casiopeea din cerul de searã. Mor de-o ranã putem spune, care poate fi introdusã în ce n-a încãput / în trupul meu apt pentru memoria oricãrui computer. rãni / cheltuite-n cuvinte dând vamã de raze Aceastã fiºã a omului-fantã conþine la vãmi. / Iatã-mã, stau întins peste pietre principalele sale caracteristici: „Omul-fantã ºi gem, / organele-s sfãrâmate, maestrul, / are îndepãrtate origini” / El vine din afarã: ah, e nebun cãci el suferã / de-ntreg din afara frunzelor. / din afara lumii universul”. protectoare / ºi chiar din afara lui însuºi / În „Antimetafizica”, referindu-se la ia fiinþã venind. / Omul-fantã vine ºi vede. elegiile sale, Nichita Stãnescu vorbeºte / Retina omului-fantã e lipitã / de retina despre „starea gãlbenuºului ºi a albuºului lucrurilor. / Omul-fantã face înconjurul în situaþia de a alege alt ou de var”. Tocmai lumii / ºi existã numai cât sã ia cunoºtinþã aceasta e pozitia elegiei, „Omul-Fantã”, de existenþã / el vine de dincolo / ºi încã de aºezatã între „Elegia oului, a noua” ºi elegia mai departe de dincolo. / Omul-fantã moare a zecea, în fruntea cãreia se aflã cuvântul / ca sã ia cunoºtinþã de moarte”. esenþial SUNT. „Elegia oului, a noua”; prin Aceastã antielegie divulgã încã din acest „a noua” aminteºte de o lege a omului titlu totul, ea ni-l dezvãluie pe Iuda, din orice colþ al planetei. Este vorba de cuvântul care trãdeazã, deconspiratorul legea celor nouã luni, cât este durata vieþii vieþii, al realului triumfãtor ºi debordant. intrauterine a omului. Viaþa sa secretã, Spuneam cã nu întâmplãtor, elegia necunoscutã celor din afarã, momentul „Omul-Fant㔠e aºezatã dup㠄Elegia unic în care se plãmãdeºte omul, în care oului, a noua”, aceastã situare a ei fiind se încheagã un întreg univers, momentul o poziþie cheie în ansamblul celorlalte în care se rezolvã ecuaþii genetice unsprezece elegii. Cu ea se încheie un necunoscute, miraculoase moºteniri ciclu al vieþii ºi se deschide altul nou. genetice preluate din ontogenezã, „ªi nu Tocmai aceastã poziþie a ei, precum ºi dorm numai eu aici, / ci ºi întregul ºir de titlul „Omul-Fant㔠ne determinã s-o bãrbaþi / al cãror nume-l port. / ªirul de luãm ca pe un nucleu central. Dacã o bãrbaþi îmi populeazã / un umãr / ªirul de privim din perspectiva primelor nouã femei alt umãr / ªi nici n-au loc. / Ei sunt elegii, sau a ultimelor douã, dar mai ales, penele care nu se vãd. / Bat din aripi ºi dacã pãtrundem în firidele ei secrete, dorm / aici, / înlãuntrul desãvârºit, care precum în ale unei piramide de idei, începe cu sine / ºi se sfârºeºte cu sine, / constatãm surprinºi c㠄Omul-Fant㔠ne nevestit de nicio aurã, / neurmat de nicio oferã cheia dezlegãrii sensului întregului coadã / de cometã”. Acesta este momentul ansamblu al acestui poem simfonic. primului ou de var, aceasta este noua fiinþã Dar ce vrea sã însemne Omul-Fantã? pe cale de a se naºte. „Nu are nici mãcar Spre a înþelege aceastã stranie definiþie prezent, / deºi e greu de închipuit / cum a omului datã de Nichita Stãnescu, vom anume nu-l are”. Acesta este cel – „care încerca sã apelãm la G. Bachelard care, în ºtie totul”, dar care. „La Nu ºi la Da are cartea sa „Les symboles du lieu, foile rupte”. Este „Omul-Fant㔠care nu a 35 Anul XIX, Nr. 8 (221) • august 2018 cunoscut încã acel „Da” al vieþii, acel „Da” unele pãrþi ale planetei. În altã crizã de timp al altui ou de var. Numai aºa se justificã aflãm cã, „privirea ne þine // la un capãt al aºezarea enigmaticei „Omul-Fantã”, între ei fructificaþi. // Suge din noi cât poate, „Elegia oului, a noua” ºi „Elegia a zecea”, pãrând a ne arãta îngerii copacilor ºi ai / subintitulatã SUNT. celorlalte priveliºti //”. În momentul în care Cu a unsprezecea elegie, noua fiinþã, poetul ne-a arãtat „copacii (care) ne vãd care a pãtruns în imperiul lui SUNT, a intrat pe noi, / iar nu noi pe ei” putem fi siguri cã deja în „muncile de primãvarã’, adicã în deja s-a declanºat aceastã luptã dintre vis- circuitul realului, al fenomenelor naturii, în ceral ºi real. În ultima contemplare din altã dimensiune a timpului. „A fi înlãuntrul elegia a III-a, lumea care se aratã poetului fenomenelor, mereu înlãuntrul mai repede chiar decât timpul literei „A” fenomenelor” – sunt versuri care probeazã este tocmai aceastã uluitoare lume a justeþea interpretãrii de faþã. Sau, „tu, realului: „Eu ºtiam atât: cã ea existã, / deºi conþinut mai mare decât forma, iatã vãzul dinapoia frunzelor nici n-o vedea”. cunoaºterea de sine, iatã / de ce materia-n Identificãm în acest vãz „dinapoia dureri ia naºtere din ea însãºi / ca sã poatã frunzelor” vegetalul, realul inconºtient. muri /. „Moare numai cel care se ºtie pe Aceastã lume a realului, simþitã sau sine / se naºte numai cel care îºi este / presimþitã de poet înainte de a se naºte, sieºi martor”. Versurile care încheie vrea el, acum, sã ºi-o aminteascã; „Astfel „Elegia oului, a noua”, înþelese mã încordam sã-mi aduc aminte / lumea corespunzãtor, ne pot oferi întreaga pe care am înþeles-o fulgerãtor, / ºi care problematicã a elegiilor. „Numai din somn m-a pedepsit zvârlindu-mã-n trupul / se poate trezi fiecare / din coaja vieþii acesta, lent vorbitor / Dar nu-mi puteam niciunul, / niciodatã”. Cuvintele sunt coaja aminti nimic. / Doar atât cã am atins / pe vieþii. Cel ce se naºte (ce se poate trezi Altceva, pe Altcineva, pe Altunde, care spune poetul), o va putea face numai din ºtiindu-mã, m-au respins” /. somnul etern al materiei, niciodatã însã din Într-un interviu acordat lui Virgil Sorin coaja vieþii, din cuvinte. „Ce am simþit în aprilie 1974, Nichita Stãnescu vorbea înainte de a mã naºte / voi simþi ºi dupã ce despre faptul cã adolescenþa sa a fost nu voi mai fi” spune Nichita Stãnescu în strãbãtut㠄de diferite ºocuri ale realului, poemul „Nimic nu este altceva” din ºocuri care nu-ºi gãsesc tot timpul „Mãreþia frigului”. În „Cosmogonia, sau transformarea în idee, ºocuri care nu se cântec de leagãn” din „Laus Ptolemaei” pot schimba sã zicem într-o comunicare întâlnim aceeaºi stare existenþialã încercatã imediatã”. Vorbind despre transformarea de poet: „ªi eu, ºi eu am sã mor / ºi-am sã acestor revelaþii în poezie, poetul aminteºte, mã trezesc într-o vedere, / aici ºi în acelaºi interviu, despre „purificare în pretutindeni”. Noi ºtim cã poetul avea ochii cuvânt a unor stãri cãrora le-aº putea albaºtri. Aceast㠄vedere” în care poetul spune cosmice, care nu-ºi gãsesc întocmai se va trezi este una ºi aceeaºi cu privirea locul lor în cuvânt”. Starea cosmicã la treazã, cu albastrul treaz, cãlãtorind, din care se referã poetul nu poate fi alta decât „a treia elegie”. „Iatã pânã unde poate aceea a naºterii ºi fiinþãrii sale, a pedepsei ajunge / privirea, dacã se trezeºte: / Deodatã de a fi fost azvârlit în visceralul ºi „lent devine goalã, aidoma / unei þevi de plumb vorbitorul” sãu trup. În acest mod ne prin care /numai albastrul cãlãtoreºte. / Iatã putem explica lupta dintre „visceral ºi real” pânã unde poate ajunge / albastrul treaz: din a patra elegie, unde întâlnim acea Deodatã devine gol pe dinãuntru /ca o „flacãrã înceatã, atât de înceatã, / încât arterã fãrã sânge / prin care peisajele þine aproape o viaþã / ridicarea ei. „Aceasta curgãtoare ale somnului se vãd” /. Aceste poate sã fie însãºi flacãra spiritului „peisaje curgãtoare ale somnului” ne sunt condamnat pentru totdeauna sã suporte prezentate ca un joc proteiform într-o crizã visceralitatea de Ev Mediu a trupului ce-l de timp. „Mã amestec cu obiectele pânã la poartã. „Învins în afarã, / Evul Mediu s-a sânge, / ca sã le opresc din pornire, /dar retras în mine / ºi / propriul meu trup nu / ele izbesc pervazurile ºi curg mai departe / mã mai înþelege / ºi / propriul meu trup mã spre o altã orânduire /. În „Contemplare urãºte, ca sã poatã exista mai departe / mã III” întâlnim o adevãrat㠄Guernic㔠a urãºte”. Din acest moment, „tentaþia morþii tuturor pãsãrilor; „Deodatã aerul realului” din a cincea elegie, ne apare ca urlã... / îºi scuturã pãsãrile în spinarea mea fireascã, întrucât lupta dintre visceral ºi / ºi ele mi se înfig în umeri, în ºirã, / ocupã real nu este o luptã resimþitã de poet doar totul ºi nu mai au unde sta //. Acest „fluviu la nivelul propriului sãu eu, ci este o luptã de pãsãri murind”, a devenit în zilele noastre purtatã la nivel planetar. Realitatea merelor, un peisaj obiºnuit, întâlnit frecvent prin frunzelor, umbrelor, pãsãrilor, i-a apãrut LITERE 36 – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni poetului, a fi mai curatã decât aceea a umanã (favorizatã) este cea aparþinând propriului sãu trup. „N-am fost supãrat spiritului, singurul supravieþuind prin niciodatã pe mere / cã sunt mere, pe frunze „cuvântul imperisabil”. Iatã o altã mãrturie cã sunt frunze, / pe umbrã cã e umbrã, pe a poetului pledând pentru cele spuse mai pãsãri cã sunt pãsãri. / Dar merele, sus, într-un interviu acordat în 1973 lui frunzele, umbrele, pãsãrile / s-au supãrat Mihai Sin. „Dar eu locuindu-mã pe mine deodatã pe mine. / Iatã-mã dus la tribunalul însumi ºi suportându-mã pe mine însumi, frunzelor, / la tribunalul umbrelor, merelor, mi se pare cã acesta este miracolul, ºi pãsãrilor, /tribunale rotunde, tribunale singurul lucru mai trist este cã uneori vreau aeriene, / tribunale subþiri rãcoroase”. / sã fiu ºi a doua zi aidoma. ªi marele noroc Nichita Stãnescu este un poet prin este cã niciodatã a doua zi nu sunt aidoma. excelenþã transmodern ºi amfionic, aceastã Iar ce se perpetueazã, niciodatã nu este caracteristicã a sa fiindu-ne revelatã ºi de copacul vãzut ci numai numele copacului, urmãtoarele versuri din a unsprezecea niciodatã nu e trupul meu ºi nu sunt elegie: „mã voi privi în toate lucrurile, / voi sentimentele mele, ci numai numele meu, îmbrãþiºa cu mine însumi / toate lucrurile ºi cum ar spune grecul cel vechi care-ºi deodatã, /iar ele / mã vor azvârli înapoi, scaldã picioarele în râu, pantha rei”. În dupã ce / tot ceea ce era în mine lucru / va finalul elegiilor, Nichita Stãnescu priveºte fi trecut de mult, în lucruri”. Partea miracolul naºterii în perspectiva eternã, visceralã a omului este aceea care trece în având ca suport miracolul germinaþiei. lucruri, „cãrãmida trupului” fiind ceea ce Miracolul naºterii acelui „El” care „începe este cel mai mult în om ºi care a dat cu sine ºi sfârºeºte cu sine” din elegia întâi, omenirii de-a lungul veacurilor cel mai mult se va produce abia în elegia oului, a noua. de lucru. În acest sens poate fi înþeles pe „Într-un ou negru mã las încãlzit / de deplin finalul descris al elegiilor: „A fi aºteptarea zborului locuind în mine; stã sãmânþã ºi a te sprijini /de propriul tãu unul lângã altul, nedezlipit, / sinele lângã pãmânt /. Dar mai înainte de toate, / noi sine”. Sine lângã sine (stând) „unul lângã suntem seminþele ºi ne pregãtim / din noi altul ºi nedezlipit” poate fi al fãtului ºi al înºine sã ne azvârlin în altceva / cu mult mamei sale sau, tot atât de bine, poate fi mai înalt, în altceva / care poartã numele trupul ºi spiritul acelui nedefinit „El”, primãverii...” Numai spiritul uman e cu contopite (nedezlipite) încã unul de altul. mult mai înalt ºi poartã numele primãverii, Trup ºi spirit sunt contopite în aceeaºi numai prin el omul poate „intra curãþit în materie dar ceasul deºteptãrii de sine, al muncile de primãvarã”, având ºansa de a conºtiinþei de sine încã nu a sunat. Iatã fi „sacru” ºi etern. În acest sens „Elegia a versuri din „Elegia oului, a noua”, mai mult doua, Getica”, poate fi privitã ca o elegie decât relevante. E clar cã nu întâmplãtor avertisment, arheologia fiind consideratã, poetul a pus sinele între ghilimele. „«Sinele» dupã câte ºtim, ca o ºtiinþã a temeiurilor, a încearcã din «sine» sã iasã, / ochiul din întemeierii unei comunitãþi. Ordinea internã ochi, ºi mereu / însuºi pe însuºi se lasã /ca a elegiilor ne spune c㠄Elegia a opta, o neagrã ninsoare, de greu”. Iatã revelaþia hiperboreeana” trebuie cititã ca o parabolã naºterii sugeratã pregnant de poet. Prin a vieþii umane în ansamblu: „Hiperboreea, „Omul-Fant㔠ne este revelatã plenar alb – negru, / aur – argint /revelaþie, „Cina cea de Tain㔠a existenþei umane nerevelaþie, tristeþe / alergând ºi orbecãind”. supradimensionatã la scara întregii Numai în acest mod putem înþelege elegiile planete pe care locuim. Omul-Fantã este ca pe o „carte a rupturii existenþiale, chiar cel care: „adulmecã existenþa ºi ia naºtere a eposului existenþial” aºa cum declarã lãsându-se devorat de ea”. În aceastã poetul în „Antimetafizica”. Tot în devorare existenþialã, „Nu se ºtie cine „Antimetafizica” întâlnim urmãtoarele mãnâncã pe cine. / Omul-Fantã azvârle precizãri referitoare la temeiul elegiilor: „Dar mari piramide / de vid / peste mari principiile cele mai valide sunt cele deºerturi”. Aceste „mari piramide de vid” complexe pentru cã ele provin dintr-o aruncate peste „mari deºerturi” ne redimensionare a materialului fundamental amintesc cunoscutele versuri din Enkidu: uman, nu a trupului perisabil, ci a cuvântului „ªi ar trebui / sã ne bucurãm de aceste imperisabil. Contemplarea umanitãþii prin cuvinte trecând de pe / o gurã pe alta ca cuvânt minimalizeazã fiziologia umanã în un râu nevãzut cãci ele nu / existã...” Ceea favoarea gramaticii umane”. ce e unic el însuºi se doare pe sine, / Aceste precizãri ale lui Nichita mãsurând, ca la toance, / în munþi, Stãnescu sunt cât se poate de clare. trecerea timpului, /ºtiindu-se singur, / Fiziologia umanã (minimalizatã), este cea schimbând cu jur-împrejurul lui nume de aparþinând visceralului uman iar gramatica lucruri”. Tocmai acesta e destinul tragic 37 Anul XIX, Nr. 8 (221) • august 2018 al „Omului-Fantã”, de a arunca mereu Totul, pentru a rezema ceea ce se aflã / de „mari piramide de vid // peste mari ceea ce va fi”. Iatã reazemul fundamental, deºerturi”. Omul-Fantã e condamnat sã esenþa acestui spirit plenar manifestat de schimbe cuvinte cu jur-împrejurul lui. poet în tot timpul vieþii sale. „Mult, / prea „Istoria coaguleazã în cuvinte solemne”. mult am imaginaþia / celorlalte forme con- Întotdeauna în acest „cheag” existenþial crete. ªi nici n-am vreme din pricina asta istoria a coagulat în cuvinte solemne. Pe / sã mã gândesc / la propria mea viaþã”. de altã parte, în elegia „Omul-Fant㔠Instalarea în lumina concretã a zilei ºi asistãm la o comprimare a realitãþii totodatã în lumina cuvântului celor care cunoscute pânã la dimensiunile unui ou îi confirmã existenþa, are loc printr-o microscopic. „Omul-Fant㔠vine ºi vede. unicã deschidere de cortinã în „Elegia a / Nu se ºtie dacã între ochiul lui ºi ochiul zecea subintitulat㠄Sunt” „Sunt bolnav. lucrurilor / existã vreun spaþiu pentru Mã doare o ranã / cãlcatã-n copite de cai vedere. / Retina omului-fantã e lipitã / de fugind”. Boala de „a fi” este investigatã retina lucrurilor /. Se vãd împreunã, aici de poet. Starea de „a fi” a omului e deodatã, / unul pe celãlalt, / unul pe ceilalþi, vãzutã ca o ranã asupra cãreia apasã / alþii pe ceilalþi, / ceilalþi pe ceilalþi. / Nu se copitele unor cai fugind. Numai timpul ºtie cine îl vede pe cine. / Nu e loc pentru poate pricinui astfel de rãni nevindecabile. semne, / pentru direcþii. / Totul e lipit de În aceastã elegie, a zecea, a lui „Sunt” tot”. În acest ou microscopic al existenþei. una dintre cele mai frumoase întruchipãri Pãmântul lui „a fi” / îºi trage aerul din poetice ale limbii române, surprinde pãmântul / lui „a nu fi”. / Nu se ºtie cine îl Nichita Stãnescu fiorul existenþial respirã pe cine”. Poetul pare sã fie descins aparþinând omului dintotdeauna. Nu în interiorul unui astfel de ou microscopic, organul gândirii, nu creierul ca sediu al de unde vine cu aceste uluitoare gândului, ci însuºi „GÂNDUL” pare a fi descoperiri: „Totul e lipit de tot / pântecul încriminat aici de poet. „... organul ne- de pântec, /respiraþia de respiraþie, / retina nveºmântat / în carne ºi nervi, în timpan de retinã”. E realitatea fizicii cuantice, ºi retinã / ºi la voia vidului cosmic lãsat / descrisã de poet aici. ºi la voia divinã, / organ pieziº, organ Miracolul naºterii se întrepãtrunde în întins, organ ascuns în idei, ca / razele mod fericit cu cel al germinaþiei în cele umile / în sferã, ca osul numit / calcaneu 11 elegii, lucru ce ne îndreptãþeºte sã în cãlcâiul al lui Achile / lovit de-o sãgeatã susþinem cã acea cunoscutã afirmaþie a mortalã; organ / fluturat în afarã / de trupul lui Nichita Stãnescu, „Poet e acel ce strict marmorean / ºi obiºnuit doar sã naºte” nu are în ea nimic gratuit. Care a moarã”. Iatã un mod de a spune cã ceea fost preþul plãtit de poet pentru naºterea ce are omul mai durabil, spiritul sãu, este elegiilor sale ºi de ce naturã a fost el, ºi cel mai vulnerabil, precum cãlcâiul lui probabil cã nu vom afla niciodatã. Ceea Achile. ªi pe bunã dreptate. Nicicând ce noi, martori ai vieþii sale, nu trebuie sã spiritul uman nu a fost ameninþat mai mult uitãm ºi sã trecem cu vederea este faptul ca în acest sfârºit de secol ºi mileniu. cã încã din 1969 Nichita Stãnescu a Spirit „la voia vidului cosmic lãsat ºi la declarat deschis „11 elegii este singura voia divinã”. Iatã deci cã nu doar mea carte trãitã. Dacã ar fi sã o mai scriu contemplarea cuvântului lumii întâlnim noi încã o datã, este singura carte pe care aº în elegii, ci contemplarea spiritului refuza categoric sã o mai scriu. A costat vulnerabil al omului. Cãrei fiinþe umane, prea scump”. aparþinând acestei ere nucleare, i se mai Într-adevãr, la temelia celor 11 elegii, pare absurd versul. „Centrul atomului mã trebuie sã fi existat o jertfã, mult prea doare” din „Elegia a zecea” subintitulatã scumpã însã. În elegia a ºaptea, opþiunea „Sunt”? Realitatea este cã acest poem poetului la realul neagresiv, la puritatea de simfonic, esenþial pentru înþelegerea cristal al realului, este opþiunea prin universului poetic al lui Nichita Stãnescu excelenþã a unui spirit amfionic, al spiritului mai are, dupã multe decenii de la apariþie sãu transmodern, un spirit al iubirii. destule taine. „În numele cãrãmizilor trãiesc, / cu Ceea ce putem spune cu certitudine e brãþãri de mortar înþepenite / în fiecare cã timpul lucreazã în favoarea elegiilor, prin mânã, în timp ce îmbrãþiºez / un posibil simplul fapt c㠄Cina cea de Tain㔠gãlbenuº al existenþelor” // „Trãiesc în revelatã, este aceea la care participã spiritul numele frunzelor... / Trãiesc în numele oamenilor dintotdeauna ºi de pretutindeni. merelor... / Trãiesc în numele cailor... / Spiritul transmodern, amfionic din elegiile Trãiesc în numele pãsãrilor, / dar mai ales lui Nichita Stãnescu este spiritul complex în numele zborului... Totul pentru zbor. / al vieþii noastre. LITERE 38 – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni EXERCIÞII DE REGÂNDIRE Sultana Craia

DESPRE SUFLETE PERECHE

Deºi a debutat ca scriitor dupã persoanã anume, precum „doamna din jumãtatea vieþii, Vali Niþu a publicat, din sonete”, „Beatrice”, „Laura” sau chiar o 2008 încoace, un volum de versuri pe an, muzã autohtonã, ci o proiecþie idealã, o mai toate la Târgoviºte. De obicei figurã la care se raporteazã gândul, fãrã literatura, indiferent de gen, poartã accente grave: „femeie mi-ai dãruit sensul amprenta climatului artistic ºi psiho-so- drumului/ uitând potecile sfârºite privirile cial în care se tipãreºte dar cazul acestui nu se mai risipesc/ ºi-n ceasul nocturn autor este diferit, cãci poezia sa este dorinþa ascultã piosul/ reascultã vocea pe marcatã nu de caracteristicile începutului fiecare clapã/ opreºte într-aceeaºi de nivel douãzeci ºi unu, cât partiturã/ dintr-un unic de anii tinereþii sale, de portativ/ pe care-l iubesc/ lecturile studenþiei ºi de dumnezeieºte” (Femeie modelele acelei perioade, din ultimã picteazã-mã un secolul trecut. incendiu) Desigur, ca în cazul Iatã o liricã de dragoste fiecãrui alt autor, conteazã nu pentru o fantasmã fãrã chip, doar atmosfera vremii, nu fãrã nume, pentru ideea de doar capitalul intelectual „Femeie”, nu pentru cineva acumulat prin lecturile care inspirã suferinþã, extaz, formatoare, ci ºi tempera- dezamãgiri, pentru cã sursa mentul, structura emoþionalã, versurilor nu pare a fi una profilul psihologic ºi sau mai multe experienþe predilecþiile personale, sau, ca erotice (în toate sensurile) sã preluãm titlul unui volum cât una livreascã, sintetizând anterior „Ortografia vieþii trãite”. experienþe de lecturã multiple, nu neapãrat Judecând dupã alte titluri de cãrþi identificabile: „întreabã-mã ce voi spune apãrute de la debut încoace, autorul a fost când te voi revedea nuntã a florilor de mereu consecvent ºi egal cu sine, un poet cireºi/ prinde-mã de mâna ºi pãstreazã-mã-n introvertit, captiv al introspecþiei, întors zborul alb/ ca bãtaia inimii în poarta mai mult cãtre propriile trãiri (Ciclul eu- sufletelor/ din universul de dragoste/ mereu ului, 2012; Propriu-mi carusel, 2013; Sen- spre înalt”. timent de noiembrie, 2013) ºi de un anume Deºi poemul se numeºte bãtaia sentiment al timpului (Despletitele inimii la poarta senzualitãþii, versurile dimineþi, 2011; Secunda celestã, 2012). lui Vali Niþu nu au nimic senzual, Din volumul Refugiu cu chip de corporalitatea este evanescentã, iubirea femeie (2018), atât cât se poate este mai curând aspiraþie decât împlinire, reconstitui parcursul liric ºi sentimental, virtualitate, evanescenþã, reverie abia pare cã versurile poartã marca unui tem- schiþatã: „urcãm în spiralã prin nopþi perament liniºtit, fãrã frãmântãri albastre/ cuminte necuprins/ în lanul cu dramatice, atras mai curând de calmul maci al iubirii noastre / aceeaºi tu ºi-acelaºi peisaj interior decât de interogaþii despre eu miniatura acestui univers – clipã sensurile majore ale existenþei, despre fugar㔠destinul propriei generaþii. Poate definitorie pentru genul de liricã Dragostea este o temã predilectã dacã de dragoste din acest volum este imaginea nu singura, destul de impersonalã, cãci cu care se încheie poemul: „suflete Femeia care o inspirã nu pare a fi o pereche/ într-un târziu sortite”. 39 Anul XIX, Nr. 8 (221) • august 2018 INTARSII Daniela-Olguþa Iordache

UMORUL CARE UNEªTE AXA CHIªINÃU, MOISEI, UZDIN

Globalizarea Europei Vom fi Statele Unite Sub direcþii moscovite; Vor conduce-alternativ Doi chinezi din Tel Aviv. (Ionel Iacob Bencei)

Trei epigramiºti români, Ion Diviza din epigramatice, aºa Cum ar fi fost de Basarabia, Ionel Iacob Bencei din Banatul aºteptat, ci cu texte parodice, de fapt niºte timiºorean ºi Ionel Stoiþ din Banatul parafraze, dupã Grigore Vieru ºi Adrian sârbesc, ºi-au propus sã lege într-un volum Pãunescu. Ei le numesc pe drept selectiv ºi antologic trei þinuturi româneºti „parafraze” ºi nu „parodii”, deoarece strãvechi, închinându-ºi lucrarea totodatã subiectele sunt mai degrabã grave, dacã împlinirii unui veac de la Marea Unire a nu tragice, iar umorul este adesea devansat românilor, precum ºi memoriei poeþilor de satirã: naþionali Adrian Pãunescu ºi Grigore Vieru. Þara strãmoºeascã nu se vinde Cartea a apãrut la editura Waldpress (dupã Grigore Vieru) din Timiºoara în 2017 ºi este prefaþã de Domnule Vieru, dormi în pace, Acad, Mihai Cimpoi. Casa pãrinteascã încã e, Volumul gândit de cei trei Ioni, numiþi de Dar de-o vreme nu ºtiu cum se face prefaþator „Uni Ioniºti” reconfirmã, con- Cã se vinde þara pe orice ( ) form spuselor acestuia, mai multe adevãruri S-au vândut pãdurile bãtrâne, devenire axiomatice: cã, aºa cum a spus-o S-au vândut terenuri ºi subsol; Hermann Keysserling în „Spectrul Europei”, Goana dupã aur va rãmâne spaþiul românesc e cel mai prielnic epigramei; Cancerul acestui secol gol ( ) cã (re)unirea „prin cuget ºi simþiri” râvnitã ºi Vom pleca ºi noi cândva din viaþã politic, iatã cã se poate face (deocamdatã!) ªi strãbunii, sus, ne-or întreba: prin „cuget” (cel sãnãtos, neîntinat) ºi „umor” Ce mai face Þara noastrã dragã, (cel serios); cã axa Chiºinãu, Moisei, Uzdin, Cine are azi grijã de ea? spre deosebire de atâtea „axe” care i-au ªi atunci noi ce vom rãspunde? dezbinat pe români, este una antipoliticã Spunem adevãrul sau minþim? (deoarece ne situãm în unda ludicului ºi putem Þara noastrã e pe nu ºtim unde spune cã s-a gãsit ac/ax ºi de cojocul celor ªi românii merg spre þintirim? care ne împiedicã mersul spre realizarea Sau cã va rãspunde gloata-ntreagã, idealului idealurilor noastre). Din aceste mo- De la credincios pân’ la ateu, tive, mai adaugã academicianul, cei trei Ioni Cã de România noastrã dragã sunt niºte Ioni pozitivi, mai ales cã ei au ales Are grijã numai Dumnezeu adesea sã-ºi spunã amarul în grai moldovenesc (Ionel Iacob Bencei) ºi bãnãþean, sporind astfel farmecul limbii unice româneºti. Cine are pãrinþi care stau în „rural” Într-o manierã deloc tipicã, Ionii Carã, doar în „retur”, cu puteri de hamal, epigramiºti nu-ºi încep antologia cu catrene Un jambon afumat, o gãinã, un ou,

LITERE 40 – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni Niºte nuci, cozonac ºi o raþã (cadou), Tãiþei naturali, câþiva lei „adunaþi”, Urmeazã, fireºte, „Epigramiada” cu Damigene cu vin, un „ºpagat” de cârnaþi imnul ei pastiºat dup㠄Internaþionala”: ªi, în schimb, fiii ãºtia uituci ºi netoþi, „Hai spre POANTA cea MARE, Le-au lãsat la pãrinþi grija pentru nepoþi Rob cu rob sã ne unim, ªi mai vin ca sã-i vadã (de nu au plecat) Epigramiada Pe la storsul de must sau, colea, la Ignat, Prin noi s-o fãurim”. Dar atenþi sunt ºi ei, cã aduc la pãrinþi Gumã de mestecat, foarte bunã la dinþi!” Ca sã fim drepþi, „Imnul robilor Cine are tupeu, bate câmpii cu rost, epigramei” este inspirat de nimeni altul Fraiereºte-un deºtept ºi-l convinge pe prost, decât de Ionel Iacob Bencei, unul dintre Cine are tupeu, cântã-n slãvi pe tiran, iniþiatorii cãrþii, multã vreme conducãtorul Pupã-n fund ºi pe rus dar ºi cenaclului umoristic „Ridendo” din pe-american etc.” Timiºoara, scriitor „bãnãþean în þoalele lui” (Ion Iacob Bencei) ºi „indiscutabil iacobinul epigramei româneºti contemporane prin radicalismul Replica satiricã la viaþa computerizatã sãu” (George Corbu) ºi care semna de azi face loc versului tradiþional, cultivat frecvent: Robul lui Dumnezeu ºi al cu rost, nostalgic faþã de viaþa naturalã de o epigramei. bogãþie fastuoasã a românului, ºi pe care Toþi trei „givãnesc” fãcând o radiologie generaþia ruralã sacrificatã de azi o va purta umoristicã aproape completã a cu ea în vecie: contemporaneitãþii româneºti dar ºi a lumii: „Torãcenii mei frumoºi (din Torac- Beghejt, Banatul sârbesc, text în grai Þara lui Caragiale bãnãþean) PSD – cu domnul Lache Torãcenii mei fãloº, PNL – c domnul Mache Vã þuc fruncea, PMP – cu domnul Tache Vã þuc mincea. ªi pe þarã: DANDANACHE. Mi’tare dor d’un hotar (Ionel Iacob Bencei) D’un givan la un pãhar, Dã-un spic, d’un cucuruz Ion al nostru, de la stânã, Dã omizâli dân duz. ªade cu creionu-n mânã Mi’dor dã lãtrat dã câni ªi tot face la „socoþi”. ªi dã larmã dân veºini; Cum sã-i sature pe toþi. Dã cântatu dã cocoº, (Ionel Stoiþ) D-un cârnaþ, d-un cãrtãboº. Mi’dor d-un cântat dã greier, Unui fermier D㒠mãºâna a dã treier”: Þãranul ãsta, cum se ºtie, dup’o toacã º-o colindã E harnic dar conservator; ªâ dupã un dunþ dân cindã”. Ia sapa-n mâini cu-aºa mândrie, (Ionel Stoiþ) De parcã-ar fi calculator! (Ion Diviza) Se observã cu uºurinþã curgerea necãutatã ºi nesofisticatã a versului Furcile caudine aproape popular, strãin de modelele cenuºii Înþeleg deviza asta ºi ermetice ale poeziei contemporane. Ca Ca fiind soacra ºi nevasta: niºte rapsozi din vechime, umoriºtii noºtri Altã variantã-ar fi îºi zis pãsurile din vers ca din fluier, UE ºi cu FMI. împletindu-le cu oful tulburat al sufletului: (I.I. Bencei)

Rugãciune Program de stat Doamne, þucu-þi tãlpile, Parlamentul garanteazã: Fã toate minunile, Vor trãi în desfãtãri Bagã boala în stãpâni Oamenii acestei þãri. ªi uneºte-i pe români. (Lista lor se anexeazã) (Ionel Stoiþ) (Ion Diviza) 41 Anul XIX, Nr. 8 (221) • august 2018 Mi-a zis Ionel Iacob Bencei se înfruntã în Mi-a zis odatã bunicuþa aceastã disputã cu conducãtorul cenaclului Ca sã mã las de facultate satiric „Satiricon” din Cluj, Eugen Albu: ªi-am râs de ea; dar sãrãcuþa „Începe Eugen, fãlos: Acuma vãd c-avea dreptate. – Ionele, spune-mi cin’ te-a (Ionel Stoiþ) Capacitat, vreun mincinos, Cã nu-i Ardealul mintea? Urmând aceeaºi reþetã a umorului – Ascultã, nu mã nãrvoza unificator, celor trei epigramiºti li s-a Dã vrei sã treºem puncea! adãugat ºi al patrulea, într-o înfruntare Io nu am spus aºa ºeva, devenitã istoricã: „Banatu-i fruncea & Am dzâs: „Bãnat-i fruncea!” Ardealu-i mintea”, cartea apãrutã la Ed. etc. Napoca Star în 2018 ºi împodobitã cu bisericile din Bencecu de Jos, respectiv Apoi poezia în grai bãnãþean se Geoagiu de Sus. Titlul cãrþii face aluzie înfrãþeºte iar, în chip natural cu o nouã la o celebr㠄zical㔠a poetului dialectal epigramiadã: George Gârda, nãscut la 5 septembrie 1879 în comuna Mãnãºtur, situatã în Discurs la investiturã zona Fãgetului, Timiº. Licenþiat în Dragi români, eveniment, drept, participant la Primul Rãzboi Dup-atâta balamuc Mondial, rãnit în Galiþia, a militat pentru Ich bin gut, Herr Prãsident unirea românilor ºi a participat la Klaus Johannis von Facebook Adunarea Naþionalã de la Lugoj din 3 (Bencei) noiembrie 1918 (5.000 de români), sprijinind mai apoi delegaþii bãnãþeni sã Nu vreau pe nimeni sã insult, participe la Marea Adunare Naþionalã de Dar uneori m-apucã ciuda la Alba Iulia din 1 Decembrie 1918. Când vãd cã semãnãm mai mult Dupã sãvârºirea Marii Uniri, Gârda a Decât cu Dumnezeu, cu Iuda! fost ales deputat în primul parlament, (Eugen Albu) rostind în Adunarea Constituantã a României reîntregite un discurs Eu cu vine votez? memorabil cu tema „Banatul nu-i Pristanda din vremi hulite, pierdut” (vezi: „Cine a fost George Nici acum nu voteazã Gârda”, de Ionel Iacob Bencei). Cã nu ºtie pasãmite: Un fragment din Gârda ºi o replicã a Cãcãrãu sau Cãcãreazã? lui contemporanã dã prilejul oricãrui cititor (I.I. Bencei) sã se lase furat de hazul ºi de curgerea muzicalã specificã a graiului autentic Soluþie bãnãþean: De nu fac faþã la facturã, Mã debranºez de la cãldurã. „La târg mergând pã izâmban (tren) Iar planul B: Când casa-ngheaþã, Colo p-a tria glasã, Mã debranºez ºi de la viaþã. Givãne Stan cu Iorgovan (Eugen Albu) În limba lor d-acasã. Vã întrebaþi pânã la urmã cum s-a – Hei” Multe-avem noi în Ardeal! terminat disputa începutã de Gârda acum Grãieºte Stan cu falã. mai bine de 100 de ani ºi care dintre cei Bãnatu vost, dân mal în mal, doi strãluciþi epigramiºti de azi va învinge Îi o nimic goalã ( ) în înfruntarea dintre Banat ºi Ardeal?

Nu te-nfoia aºa pogan, Iatã: Ca un tutcan în coadã! „Haideþi sã trãim ca fraþi, Rãspusã atunºea Iorgovan Noi cu ºesul, voi cu munþii, Cã vorba þâ-i prea ºoadã! Dar în veci sã nu uitaþi: (Gârda) Mintea e-napoia Frunþii! (Ionel Iacob Bencei) LITERE 42 – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni NOTE DE LECTURà Traian D. Lazãr

CUI DOLET, MEMINIT (Cine pãtimeºte îºi aminteºte)

Cunoaºterea ºi aprecierea omului, care Efortul de cunoaºtere a personalitãþii este, sau poate deveni, personajul principal al umane a fost îndreptat, adeseori, de cãtre scrierii, se numãrã printre cele mai importante epigramistul Constantin Tudorache asupra obiective ºi totodatã surse (de orientare sinelui. „Am plâns cu Eminescu ºi Baudelaire,/ realistã ori ficþionalã) ale scriitorului. Având în ªi-am râs cu Martial ºi Cincinat”, se vedere varietatea infinitã de manifestãri ale autocaracterizeazã el, dezvãluind o fire personalitãþii, s-au folosit diverse criterii de sensibilã, dar înzestratã cu spirit critic/satiric sistematizare a tipologiei umane ori diferite chei ºi umoristic. pentru înþelegerea ºi înfãþiºarea lor. Referindu-se la contemporanii sãi, el Mircea Eliade clasificã tipologia umanã caracterizeazã, sugestiv, omul de azi prin dupã criteriul conºtiinþei (sensibilitãþii) comparaþie cu personajele lui Caragiale: „Azi, stabilind cã existã oameni cu înclinaþie Caþavencu-i deputat/ Cu Mercedesuri, vile, pragmaticã, alþii cu o sensibilitate esteticã ºi bani,/Iar Cetãþeanul turmentat/ N-a mai bãut unii cu o conºtiinþã religioasã (înclinare spre de zece ani”. credinþã). Tipologia lumii literare este stabilitã de Studiind, pe cazuri concrete, vasta paletã Constantin Tudorache în funcþie de a tipologiei umane, Mircea Horia Simionescu raporturile cu arta literarã. Atenþia lui C. a sistematizat-o, pornind de la o bazã Tudorache se îndreaptã, în principal, spre folcloricã, în funcþie de onomasticã (vezi creatorii nedotaþi de naturã dar plini de zel. Dicþionar onomastic). Concepþia popularã Unuia dintre aceºtia, epigramistul i-ar cere considerã cã numele persoanei redã/reflect㠄despãgubiri morale” pentru c㠄am rezistat calitãþile sau defectele, spirituale sau fizice, sã rãsfoiesc/Un sfert din cartea dumitale”. Iar ale acesteia. M.H. Simionescu extinde relaþia despre opera altuia, apreciazã: „cine cartea-i ºi, pornind de la un nume real ori inventat, dã rãsfoieºte/de citit se lecuieºte”. Doar explicaþii ºtiinþifice ori imaginare asupra confratele care îi trimite versuri ºugubeþe, dar numelui/onomasticii, uneori de dimensiunea ºleampãte, beneficiazã de compasiunea unei schiþe sau nuvele. epigramistului, care „din politeþe/nu i le Epigramistul Constantin Tudorache citeºte”. autorul volumelor Antidot pentru tristeþe, În lumea literarã, crede Constantin Acorduri ºi ritornele, Ce scrii tu azi, eu am Tudorache, existã o tipologie maniheistã a citit de ieri, Reporter în regatul epigramei, creatorilor de literaturã: talentaþi ºi membru al Clubului Umoriºtilor Prahoveni, al handicapaþi, scriitori nãscuþi ºi scriitori fãcuþi/ Clubului Epigramiºtilor „Cincinat Pavelescu”, impostori, scriitori cu har ºi scriitori, ce n-au membru fondator al Uniunii Epigramiºtilor din habar de tehnica scriiturii. Unul, aparþinând România, are o viziune maniheistã asupra ultimei categorii „Întâi a scris, apoi a ºters,/ªi tipologiei umane în general: deºtepþi ºi proºti, iar a scris, ºi iarã ºters-a./Vãzând cã nici aºa buni ºi rãi etc. Aceeaºi concepþie guverneazã n-a mers? A încercat ºi viceversa”. Uneori ºi tipologia creatorilor de literaturã: talentaþi acest viceversa ia forma plagiatului, blamat ºi handicapaþi, scriitori nãscuþi ºi impostori cu vehemenþã: „Eu aº da pedepse dure/ Pentru etc. Aceastã concepþie se întemeiazã pe hoþii de idei”. Alteori, viceversa constã în experienþa directã a epigramistului. Folosind promovarea cu ajutorul prietenilor/relaþiilor: expresia popularã se poate spune: c㠄tot „Impostorul, nu mã mirã/ C-o s-ajungã în pãþitu-i priceput”. Sau, ca sã invocãm Olimp/ Dacã cei ce îl admirã/ Nu trag scaunul latinitatea noastrã originarã, „cui dolet, la timp”. meminit” (cine pãtimeºte îºi aminteºte). Cu ironie, este evocat cazul „poetaºului 43 Anul XIX, Nr. 8 (221) • august 2018 de curte”, ajuns în lumea literelor datoritã critic, aflat într-un magazin de îmbrãcãminte serviciilor aduse celor puternici. El „n-a bãtut pentru a-ºi cumpãra un sacou/o hainã, „cãuta la poarta consacrãrii.../Ci a trecut «cu artã pe greºeli de... prozodie”, în timp ce soþia, nor- sub ea>!” În consens cu înaintaºii, pe care îi mal, „cãuta greºeli de þesãturã”. evocã adeseori ºi ale cãror concepte morale Recent, în rândul unor asemenea critici formeazã temelia activitãþii sale moralizatoare, procustieni, Constantin Tudorache îl plasase C. Tudorache acceptã c㠄errare humanum ºi pe Mircea V. Ciobanu. Pânã nu demult, est”, dar „perseverare diabolicum”. epigrama era socotitã sora mai micã a poeziei, Moralistul admite cã e posibil sã scrii o carte dar Mircea V. Ciobanu a definit-o drept slabã, îns㠄Partea tristã ºi nocivã/ E când „poezie aproximativã”, ceea ce diminua cazi în recidivã”. Retragerea voluntarã din statutul speciei literare preferate de câmpul artei, a celor care nu au înzestrare, Constantin Tudorache. Nu-mi atribui merite este soluþia recomandatã de epigramist: exagerate, dar mãrturisesc a fi argumentat „Bardului ferit de muze,/Dumnezeu i-a mai convingãtor cã termenul „aproximativ㔠nu lãsat,/ Doar plãcerea sã refuze”. este o patã pusã pe obiectul pasiunii Constantin Tudorache este preocupat, epigramiºtilor. Categoria poeziei aproximative precum toþi scriitorii de viitorul artei lor. Acest cuprinde, dupã aprecierea lui Mircea V. viitor transpare în atitudinea cititorilor Ciobanu, poezia cântatã, poezia patrioticã ºi interpretatã în cheie maniheistã: „Pentru cine poezia satiricã ºi umoristicã, ce include sã mai scrii,/Dacã nimeni nu citeºte”. Un confrate epigrama. Faptul cã, în anul 2016, Premiul pragmatic recomanda soluþia de avarie ca Nobel pentru literaturã a fost atribuit lui Bob scriitorii sã se citeascã, mãcar între ei. Dylan, autor de poezie cântatã, contrazice, Destinul cãrþilor (habeat sus fata libelli!) exclude chiar, orice interpretare peiorativã este vãzut de Constantin Tudorache în culori a terminologiei folosite de Mircea V. sumbre: „Ori se tipãresc puþine,/Ori se Ciobanu. În afarã de aceasta, însuºi Mircea tipãresc zadarnic”. Epigramistul nu este mai V. Ciobanu caracterizeazã pe autorii de optimist nici cu perspectivele propriei cãrþi:: poezie satiricã ºi umoristicã drept „oameni „Unii te vor cumpãra/ Dar puþini te vor citi”. de spirit”, iar între atuurile genului enumerã: Critica literarã care, prin cronicile de inteligenþã, ironie (nu batjocurã platã!), întâmpinare poate influenþa receptarea ºi exactitate, valorificarea maximalã a materiei promovarea unei cãrþi/scriituri, este privitã de lingvistice folosite, economie de cuvinte, asemenea sub unghiul maniheismului. CT nu poantã cu tâlc ºi cu umor, detaºare de sine acceptã, nu considerã corectã, poziþia criticilor (antinarcisism), necruþare a obiectului. ªi literari animaþi de concepþii procustiene, care atitudine... aristocraticã, princiarã, demnã analizeazã ºi valorizeazã creaþia literarã dupã nu „plângere” de lacheu obijduit. (Cronica scheme rigide, inadecvate. Un asemenea Veche, iunie 2018) comentariile asupra cãrþilor lui Antonio Patraº (urmare de la pagina 33) (care „nu se sfieºte sã combatã interpretãrile Ion D. Sîrbu. critice «neadecvate» ºi propune variante proprii prin demonstraþii analitice” – p. 121) Revanºa postumã sau Daniel Cristea-Enache (care, fãrã sã deceleze „suprastructura simbolic㔠a Ceea ce trebuie subliniat în mod deosebit romanului „Lupul ºi Catedrala”, bineînþeles este acurateþea analizelor, indiferent de aria c㠄nu avea cum sã ajungã la substratul etno- secvenþelor în care se circumscriu, dublatã mitologic al romanului sedimentat în jurul de fineþea observaþiilor critice, detectabile la simbolisticii lupului totemic” – p. 125). În fine, tot pasul, ºi de pertinenþa corecturilor, atunci Nicolae Oprea nu face corecturi doar pentru când este cazul. Universitar fiind, Nicolae a gãsi noduri în papurã, ci pentru cã ele Oprea nu face analize doar de dragul analizei servesc unei corecte înþelegeri a biografiei ºi în sine, ci pentru integrarea lor într-un a operei scriitorului, cum se întâmplã, de pildã, ansamblu care priveºte coerent întreaga operã în cazul confuziei lui Ioan Lascu între a lui Ion D. Sîrbu, iar din aceastã perspectivã, manuscrisul piesei satirice anti-sovietice putem da ca exemple cel puþin douã eseuri, Sovromcãrbune ºi varianta ulterioarã Mâine Note despre jurnal. Schiþã de clasificare ºi începem, reintitulatã în volum Frunze care „Aisbergul” prozei postbelice (acesta din cad. Dincolo de fecunditatea posteritãþii urmã pe marginea unei cãrþi a lui Ioan Lascu). critice a lui Ion D. Sîrbu, pe care Nicolae Oprea Apoi, Nicolae Oprea nu face observaþii doar o radiografiazã cu clarviziune, trebuie sã de dragul observaþiei, ci pentru cã ele decurg vedem ºi probitatea profesionalã a criticului, din operele scriitorului ºi din logica analizelor de departe cel mai bun cunoscãtor într-ale aferente, astfel procedând, de pildã, în „sîrbologiei” la ora actualã. LITERE 44 – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni RIDENDO Corin Bianu

EPIGRAME (B)ESTIVALE

Liriconsonanþã Compensaþie Un poet ºi o poetã, Pândit mereu doar de nãpaste, Ahtiaþi de arta cultã, Norocul l-a bãtut pe Ticã Stau ºi ei la o ºuetã: Cu-o splendidã maºinã micã, Ea citeºte, el n-ascultã... Exact... în coaste!

Poetei C. G. Ipocrizie Zglobie ºi cochetã, Amicu-n braþe mã îndoaie Aspectul ei amuzã: ªi-un gând ciudat mã obsedeazã: Mai bunã e ca muzã, Chiar foarfecele-mbrãþiºeaz㠖 Decât e ca poetã! Atunci când taie!

Spectacol dramatic Conjuncturalã Teatrul cel mai reuºit Amicul, ca lovit de trãsnet, Este teatrul natural, În slãvi mã suie tot mai mult Când soþia ce-a greºit ªi-mi spun, în timp ce îl ascult, Îl tot joacã-n tribunal! Cã sunt pe post de paratrãsnet!

Performanþã Unei doamne Deºi nu scrie-n limbi strãine , Aceastã doamnã cu meandre fine Cu scrisul sãu e parcã lege: E comparabilã cu o ºosea: În stimã toatã lumea-l þine, Nu duce sigur ºi rapid la mine, Dar nimeni nu îl înþelege... Dar poate mã va rãtãci pe ea!

Muza, tot femeie Unuia Poetul, aruncând momeala, Cã el atacã sub centurã, Voia sã scrie poezie, E-o ºtire generalizatã; Dar muza n-a-nghiþit vrãjeala Nu ºtie însã, lumea toatã ªi a ieºit... o tragedie! Cã arma lui constã-n danturã!

Ars poetica Sindrofie Arta-i grea, problemã veche, Þuica ce ne-o daþi cu falã Doar când ai urechi de-asin E la fel de naturalã, Nu te bântuie vreun chin, Cum din plopii la butuc Cã e floare la ureche!... Iese mobila... de nuc!

Unui confrate Consecinþã Dedat unor interne lupte, Strãbãtut de mare jale El scrie mult, dar rupe-ades, Soarta tristã ºi-o deplânge: Având renumele ales, De la ape minerale Cã scrie tot mereu... pe rupte! A venit cu-alcool în sânge!

Viaþa ca joc de ºah Controverse diplomatice Dã ºah Regina, Regelui advers, De patru spargeri s-a zvonit Tratându-l ca pe oriºice bãrbat La vechea cârciumã din sat, ªi prin subtilul feminin demers, Iar în final s-a stabilit, Verdictul se impune veºnic: MAT! Cã-au fost doar... „lovituri de stat”!

Unei cocote Politica E cãsnicia-i renumitã-n tot, Conform pãrerii unor exegeþi, Mai rar aºa o potrivire gravã: Politica-i femeie, chiar uºoarã, Pentru c-o ºtie lumea ca „otravã”, ªi mã întreb, cu ironie-amarã, S-a mãritat, sã-ºi ia un antidot! Câþi politicieni sunt „proxeneþi”?! 45 Anul XIX, Nr. 8 (221) • august 2018 EU Và CITESC PE TOÞI! Florentin Popescu

VOLUPTATEA ARHAICULUI ªI DISCREÞIA DISCURSULUI

În arena noastrã literarã, din ce în ce de autor („Cina pietrei”, ed. bilingvã mai neîncãpãtoare pentru mulþimea româno-francezã ºi „Fiul dropiei”, col. scriitorilor ºi a veleitarilor într-ale creaþiei Opera Omnia, 2012), George Theodor lirice, sunt din ce în ce mai rari poeþii cu Popescu, care nu mai este totuºi la vârsta o personalitate distinctã ºi care, fãrã a elanurilor ºi iluziilor adolescentine (s-a face rabat la calitate ºi autoexigenþã, nãscut la 18 august 1950, la Creaþa- cautã sã-ºi impunã un stil, o manierã, un Leºile, zona Snagov) a publicat recent o fel de a scrie, care sã fie numai ale lor ºi nouã carte „Conturul umbrei”, (Editura care, se înþelege, sã-i impunã ºi sã-i facã Rawex Coms, Bucureºti, 2018), recognoscibili încã de la primele lor texte. subintitulat㠄Atelier 2018”. Mã gândesc, bunãoarã, la autori care au Volumul surprinde întâi ºi-ntâi prin intrat demult în patrimoniul cultural compartimentare: cuprinde mici proze de naþional. Astãzi pânã ºi unui ºcolar i-ar fi inspiraþie ruralã, poezii (nu ºtim dacã mai greu sã-l confunde pe Bacovia, sã zicem, vechi, ori mai noi, sau ºi unele ºi altele, cu Ion Minulescu (deºi aparþin amândoi portrete-crochiu ale unor personalitãþi simbolismului ºi reprezintã feþe diferite al culturale pe care le-am cunoscut, în fine acestui curent), pe Arghezi cu Ion Barbu, un poem de „inspiraþie balcanic㔠– re- pe Ion Pillat cu Blaga ºi aºa mai departe. flex al unei experienþe turistice recente, Fireºte, aspiraþia cãtre unicitate ºi trimiþând cu gândul la Isarlâkul lui Ion originalitate este, pânã la urmã, proprie Barbu, dar ºi la poemele mediteraneene numai acelor autori care au ale lui Duiliu Zamfirescu) ori, întrucât cam responsabilitatea cuvintelor aºternute pe toate pozele (de fapt tablete surprinzând hârtie, care se respectã pe ei înºiºi ºi care stãri, secvenþe, instantanee din viaþa nu concep sã iasã în lume decât cu acele satului îndepãrtatei copilãrii a autorului) creaþii care considerã cã îi reprezintã pe au fost publicate în revista „Bucureºtiul deplin. De aci ºi o anume „frân㔠în literar ºi artistic din ultimii ani, nu mi-a trimiterea la tipar a cãrþilor. Cât este fost deloc greu sã-mi formez o impresie, pudoare, cât este discreþie ºi – mai ales! ca notã generalã, despre felul în care se – cât este autoexigenþã în astfel de situaþii manifestã acest autor pe tãrâmul rãmâne de vãzut ºi de comentat. naraþiunilor (fie ele ºi de mici dimensiuni). Comprehensiv în ce priveºte mersul George Theodor Popescu are literaturii (ºi al poeziei în special) din ultimii (trãieºte!) voluptatea cuvintelor vechi, cincizeci de ani de la noi, George Theodor arhaice, ieºite demult din uzul curent al Popescu face parte din specia din ce în limbii vorbite ºi scrise, dar care – chiar ºi ce mai rarã a scriitorilor care se prin simpla lor transcriere – dau o anume circumscriu celor despre care a fost vorba culoare, un aer vetust (dar tocmai de în rândurile de început ale cronicii noastre. aceea plãcut la lecturã) rostirii. Nefiind Dupã cinci volume (în ordine: „La totuºi, atât de vechi încât sã te oblige sã ruina luminii”, 2000; „Cina pietrei”, 2001; apelezi la dicþionare speciale pentru a le „Fiul dropiei”, 2002; „Nord-sud”, 2004; înþelege sensul, cuvintele acestui autor „Schitul de iarbã”, 2008) ºi douã antologii mustesc de gust ºi parfum aidoma unor

LITERE 46 – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni fructe rare. Într-un fel scriitorul nostru Poetul este un meditativ, un nostal- întinde o punte, lingvisticã ºi nu numai, gic al cãrui ochi interior rãmâne deschis între noi ce de azi ºi vechii ºi bãtrânii cãtre trecut, cãtre tradiþie, legendã ºi mit, cronicari. Un Neculce, un Miron Costin, cãtre trecerea pe care n-o poate opri a un Radu Popescu ºi alþii se regãsesc timpului. În Noaptea asinului „Cârcotaº parcã ºi în frazele uneori neterminate, din fire/ s-a oprit dincolo de stãvilar/ sã alteori apãrute ca o tãieturã de brici în pipãie lumina”, „insolit ºi grav este vorbirea locuitorilor câmpiei pe care zãrghitul”, apoi: „Mã las în voia pietrelor/ odinioarã se scurgeau ºirurile nesfârºite sacerdotalelor pietre –/ cu o umilinþã de de dropii. care/ nu mã ºtiam în stare”, sau: „Mi-e Reconstituind discuþii auzite la þãranii cumplit de frig. Sunt singur/! Anafura mã-sii lui, fie în copilãrie, fie azi, George Theodor de viaþã! înjur,/ câinelui meu roº i se face Popescu catã, în fond, sã-ºi reconstituie foame –/ Era pe-acolo – tu nu eºti./ Altfel anume file din propria-i biografie. Pe cum þi-aº ºti lipsa – suveranã”. simezele amintirii chematã sã se pronunþe Ca orice poet care are ºansa de a apar, fugitiv, în linii de crochiu, figuri de cãlãtori – ºi nu oricum ºi nu oriunde, ci în þãrani cu ciudãþenii în felul lor de a fi, cu þãrile din Balcani ºi din jurul Mediteranei, gânduri ºi judecatã niciodatã rostite pe scriitorul nostru este ºi el miºcat de peisaje, deplin. E aci ceva din Marin Preda, dar de ruine ºi vestigii istorice, care, în chip poate cã ºi mai mult decât atât, întrucât firesc, îi procurã clipe de meditaþie asupra sãtenii lui George Theodor Popescu nu trecerii timpului ºi nu numai. Este ceea ce numai cã trãiesc într-un alt timp istoric, a fost surprins, ca-ntr-un original jurnal de ci mai au, în plus faþã de Moromeþi, bord, în ciclul Himera Sudului ºi în cel experienþa deloc fericitã a trãirii ultimilor urmãtor, Unsprezece pretexte. Trecând cincizeci de ani în ºi sub furtunile istoriei. peste Metope (suitã de portrete ale unor Hilariopolis (rasne ºi prinosuri trase prieteni: Aurelian Chivu, Cezar Ivãnescu, din cronici) – cel de-al doilea capitol al Vasile Blendea, Sorin Dumitrescu, cãrþii accentueazã, potenþeazã tendinþa Florentin Popescu, Coman ªova, cãtre cuvântul vechi, de sorginte Constantin Carbarãu, Nicolae Dan cronicãreascã. ªase mici capitole în care Fruntelatã, Adrian Bucurescu, ªerban s-ar putea afla (la o eventualã revedere Codrin, Gheorghe Dobre, Emil Lungeanu), a lor de cãtre autor) sâmburii tot atâtor sã ne oprim asupra ultimului ciclu, Adieri posibile nuvele sau chiar romane, deºi – mirozne, unde au fost grupate mici terenul, cum bine ne amintim, nu este gol poeme – tot atâtea „ziceri” cu valoare de vreme ce de la Mateiu Caragiale (cu aforisticã. Iatã câteva mostre: „Când ninge „Craii de Curtea Veche”) ºi pânã la în Valahia,/ mã simt ca un vechi boier de Eugen Barbu (cu „Principele”), dacã nu þar㠖/ cu meteahnã”; „Nu ºtiu ce e viaþa./ cumva ºi mai încoace, savoarea ºtiu cum ar trebui sã fie”; „Gândesc arhaismelor i-a sedus pe mulþi ºi fiecare, adesea... între viaþã ºi moarte/ nu-i decât pe mãsura harului personal, a încercat sã o adiere”. ªi aceastã mãrturisire care „reinventeze”, s㠄reactualizeze” limbajul sintetizeazã, într-un fel, viaþa ºi scrisul lui cu pricina. George Theodor Popescu: „Fiul dropiei – În linia a ceea ce ºtiam ºi cu care între Piaþa Sudului/ ºi Cerurile Vlãsiei,/ ne obiºnuise George Theodor Popescu, Pendulând. Isarlâkul ºi Athosul meu”. Lecþii de zbor, ciclul urmãtor, ne Ducând mai departe raþionamentul ºi readuce „acas㔠la poetul câmpiei ºi al mãrturisirea scriitorului putem spune, fãrã dropiilor: „ies la rãscruci/ în vântul teama de a greºi sau exagera, cã, în geamãn/ sã desluºesc în ierburi sens/ adevãr, Vlãsia de altãdatã ºi-a aflat în Visez la satul meu ca la o lavã/ în ochii persoana poetului din aceastã carte un tãi înmugurind ades” sau: „Orb –/ rapsod pe mãsurã. Rãmâne de aºteptat iluminat de ierburi, / apun în cuvinte/ mai ºi de vãzut dacã el se va cantona pentru dureros ca o corabie ninsã/ surpã-n multã vreme în respectiva rãspântie a mine trupul femeii din vis”. De aci ºi propriei creaþii sau, pentru a nu deveni pânã la „Schitul de iarbã”, titlul volumului manierist va cãuta ºi alte cãi de exprimare din 2008 nu mai e decât un pas... a propriului eu creator. 47 Anul XIX, Nr. 8 (221) • august 2018 COMENTARII CRITICE Liviu Ofileanu

ULTIMUL PARTIZAN

O nouã carte a poetului nouãzecist Dan personaje este redatã spre a fi supusã Iancu – „poemul oraºului târziu” (Ed. oprobiului, fie cã acestea provin din blocul Agol, 2017) – reconfirmã, dacã se mai vecin, crâºmã ori hipermarket, simþea nevoia, un autor descins parcã din degringolada ºi viermuiala umanã agitã vâna caragialianã a zeflemelei argumentate. spiritele ºi conduce la oboseala suportãrii, Pânã acum poetul a lãsat în urmã câteva la nevoia de refugiu ºi refacere. Interesul titluri percutante: „Despre înþeles” (1997), faþã de aproape are la Dan Iancu valenþele „bostonmylove” (2002), „o piatrã de normalului, un om trezit la realitate îºi spus” (2004), „Discursuri” (Liternet), conservã autonomia în mijlocul unui oraº- „tata doar fotografii” ghetou, unde dialectele (2005) ºi „Noi, o jumãtate regionale ºi caterinca de zeu” (2011). În noul dâmboviþeanã supun su- volum se continuã descrierea biectul la o continuã spaþiului biografic, recon- mitraliere cu vorbe ºi figurarea unui tablou de ex- mofturi care alcãtuiesc terior, în speþ㠄oraºul tabloul românului modern ºi târziu” cu forfota cartierelor vechi, deopotrivã. Boema se sale, zbaterea semenilor într- deruleazã sub auspiciile unei o colivie de beton, modalitãþile pretinse decãderi, în fapt, compensatorii prin care urâtul poetul e lucid ºi noteazã când baudelairian îºi schimbã pe hârtie, când pe telefon semnul în rutina disperãrii. diverse crâmpeie ale unor Cartea e însoþitã de 17 discuþii care-i folosesc în fotografii executate de însuºi conturarea zonei de interes: autorul, anume instantanee oameni care beau, precupeþe nud, flash-uri de cotidian, reclame la nostime, gargara mass-mediei ºi triumful servicii funerare, resturile unei pãsãri dureros al decãderii în inerþie coagulantã. moarte, tencuialã coºcovitã ºi alte imagini Monologurile se înmulþesc ºi partenerii de apte sã susþinã edificiul tematic. Poetul dialog dispar din peisaj când poetul revine insistã pe figuraþia anonimatului, aduce în la misia lui, a înþelege cãrui grup i-ar putea prim-plan secvenþe de cotidian insalubru aparþine dacã nu ºi-ar fi aflat salvarea în alãturi de urâtul clãdirilor, al reacþiilor confesiune verticalizatã. Oraºul-malaxor umane ºi gesturilor, sunt trase fire din amestecã fãrã discernãmânt frumuseþi rare mediul de jos ºi cel elevat, veridicitatea unor ºi scene de un grotesc uluitor, blocuri cu dialoguri e subliniatã prin emisia care zece etaje ºi alei înnoroiate, parcuri ºi statui penduleazã între apologia frumuseþii ºi cu aglomerãri urbane al cãror mozaic dia- revolta faþã de tot ce înspãimântã lectal frisoneazã pe mãsurã ce încântã subiectul. Oraºul ºi individul sunt auzul. Bucureºtiul rãmâne un târg cu de „povestiþi” în ample pasaje ce denotã o toate, unde se câºtigã mult ºi se pierde focalizare pe detalii, lirismul funcþioneazã uºor, un mediu care frizeazã adeseori racordat de la zona fragilã a impresiei pânã suprarealitatea prin acþiunile unei clase la verdictul tãios al judecãþii. Avalanºei de politice slabe ºi ale cãrei repercusiuni se mercantilism ºi bufonerie i se rãspunde probeazã pe rezidenþii obiºnuiþi cu infamia. prin înregimentarea în derizoriu, Un cerc vicios din care poetul se smulge descoperim cu uºurinþã locuri ºi oameni cãlãtorind peste hotare, locuri civilizate din cãrora nu le-am acordat atenþia aºa cum o care revine spre a se oripila la nesfârºit de face autorul, capabil de esenþializãri ºi tangajul în derivã al naþiei sale, o þarã care metafore bine croite. Bãþoºenia unor îl adoptã ºi-l respinge concomitent. Relaþia

LITERE 48 – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni cu frumuseþea decurge pe cu totul alte evocã trecutul familiei ºi-l potenþeazã coordonate, Dan Iancu transformã comparându-i odiseea în dreptul altor spleenul ºi urâtul în frazãri pertinente, raza spaþii, bunãoarã Bostonul, adicã deplânge de luminã îi este administratã de imposibilitatea alegerii locului naºterii ºi a perseverenþa actelor de etalare a frumosului numelui, însã ºi aºa, facultatea de a feminin, alias poezia însãºi. Eroticul e borna desprinde din urâþenia cotidianului o oazã preferatã, plonjonul în descrieri de acuplare de liniºte dã valoare unei poezii a durerii, are rolul de a segmenta fluxul alienant al chiar dacã aceasta vorbeºte despre o exterioritãþii, prin acesta se marcheazã ºi metropolã decadentã din punct de vedere tuºa personalizatã a scriiturii având ca pat- moral, deschiderea ei spre universalitate tern preliminar fastuoasele arome îi este asiguratã tocmai de umanul ºi minulesciene, spre a scurta drumul (atunci dezideratele lui obturate. Volumul se când cititorul crede cã a priceput totul) în compune dintr-o serie de texte fãrã titlu, lansãri de tipul visceral precum la Charles e un continuum ideatic care ar fi suferit Bukowski. Estetizarea expresiei ºi trântirea prin desfacerea pe porþiuni, aceastã ei în concretul demistificator e marca ninsoare a semnelor e ºi o mostrã de predilectã a viziunilor poetului, aici se confesiune estetizatã, un semnal cã totul trãieºte clipa ºi se grãbeºte încet, aici se trebuie spus aici ºi acum fãrã rezerve, recupereazã nostalgii tocmai pentru a fi lucru care se potriveºte mãnuºã cu o temã retrãite, alcoolul are funcþia de adjuvant pe mãsurã, precum etalarea bolilor unui eliberator de bijuterii lexicale care l-ar face oraº care îi „macinã oasele”, o Românie gelos ºi pe Geo Bogza. Textele se îmbibã care a devenit „mizeria asta haioasã de de arome exotice, subtile formulãri ºi patrie”, unde revolta e mereu înãbuºitã prin înlãnþuiri de ipostaze erotice reale ºi instrumente specifice. Autorul nu poate imaginare, remarcabile structuri lirice care fi optimist în asemenea condiþii, viitorul menþin lirismul la cea mai înalt cotã, naþiei lui e suspendat, acuzele aduse nu subiectul pendulând între forme reci ºi au rezonanþa scontatã ºi politeþea e un incendii stinse pe marginea reflecþiei factor perdant în faþa unor sforari de usturãtoare. Autorul a cãlãtorit prin meserie. Nu întâmplãtor el îºi aºazã unele America, ºtie cum trebuie sã arate o texte în proximitatea intelectualului Horia- societate ultramodernã, o democraþie Roman Patapievici, e acelaºi duh al autenticã, astfel cã nu poate rãmâne saturaþiei când afirmã cã e mirat de o indiferent la autismul subcarpatic, îi „limbã desuet㔠precum româna, o limbã repugnã baterea pasului pe loc, derapajele vorbitã de patibulari ahtiaþi de iscate din nonºalanþã ºi apolitism declarat circumferinþa stomacului, iar smotoceala ritos. Oboseala de a riposta e înecatã în chicii naþionaliste dã apã la moarã alcool, în poezie, în monologuri ºi cãlãuzelor în pustie, însã poetul e conºtient dialoguri imaginare cu o fiinþã a Textului, cã e luat în vizor dar nu face pasul înapoi. unica legitimare a rezistenþei în „Poemul oraºului târziu” reprezintã încã singurãtatea garsonierei sale, în plimbãrile o reuºitã, o carte-poem despre un de dimineaþã prin oraºul „cald ºi acru”, Bucureºti anesteziat în aºteptarea unor asemenea unui „pat care se-ntoarce cu evenimente fericite care întârzie sã aparã, tine”. Nici micile bucurii de fast-food un oraº spasmodic ºi turbionar care îºi (gogoºile cu dulceaþã de caise, smochinele digerã locuitorii într-o „digestie extern㔠ºi burgerii) nu pun stavilã dezamãgirii fãrã (sintagmã cãrtãrescianã), rãmâne acelaºi ieºire, dulciurile îºi pierd consistenþa ºi târg ridicat pe marginea unei gropi amarul câºtigã ultimul teritoriu, spaþiul (precum la Eugen Barbu). Spre deosebire personal, oglinda scriiturii: „oraºul e cald de alte retorici axate pe acelaºi calapod al ºi acru. se leagãnã-n cadrilul maºinilor citadinismului, poezia lui Dan Iancu încinse. e ca patul care se-ntoarce cu tine bifeazã latura eroticã a individului flancatã dupã o anumitã candoare de vodcã. o de sapienþa finelor observaþii, furnicarul vomã-þi umflã obrajii. n-ai vrea s-o laºi uman îi solicitã atenþia doar pentru a-l sã erupã-n autobuzul ce-noatã-n traficul admonesta. Alienarea societãþii, absenþa stãtut de generaþii. n-are a face. înghiþi reperelor ºi majoritara complacere a cu poftã leorbãiala paznicului lanurilor de semenilor în viaþa instinctualã sunt cheile cucutã.// la radio e defilarea prim- acestei poetici, iar rãspunsul pentru acest miniºtrilor puºcãriabili ( )” (p. 42). Aºa uriaº plictis citadin e dat într-o continuã cum a demonstrat încã din volumele celebrare a frumuseþii sexului opus, adicã anterioare, Dan Iancu mizeazã pe textul imaginat drept o femeie, muza nostalgie ca mijloc declanºator de energii, rezistenþei. Aºadar, un Dan Iancu de zile accentueazã graba vieþii de a-ºi consuma mari, ultimul partizan al ironiei îmblânzite recipientul ºi scurtele bucurii autentice, de frumuseþea gânditã a discursului. 49 Anul XIX, Nr. 8 (221) • august 2018 CITITOR DE POEZIE Ion C. ªtefan

PENDULÂND ÎNTRE DOUÃ TIMPURI*

Pe Nicolae Dragoº l-am reîntâlnit, Sânziana Pop, ca un lãstar viguros de dupã ani mulþi de îndepãrtare, cu prilejul munte altoit în trupul puternic al unui stejar manifestãrilor multiple de la Râmnicu- de câmpie. Vâlcea, sub genericul „Rotonda plopilor În ultima perioadã, înainte de 1989, aprinºi.” Nicolae Dragoº a fost numit ªeful Secþiei Vârstele noastre diferite ºi împrejurãrile Culturale a cotidianului „Scânteia” – cel mai ultimelor evenimente politice puseserã între prestigios ziar al acelor vremuri. Mi-aduc noi largi spaþii geografice, dar nu ºi aminte cã i-am dus la redacþie o poezie psihologice. Maestrul ieºise la pensie ºi se „Glasul din Carpaþi”, un fel de vibraþie înaltã retrãsese într-o comunã de luminã patrioticã (nu era olteneascã din apropierea o poezie partinicã, doar o municipiului unde se creaþie pur ºi simplu desfãºurau, sub bagheta româneascã, prin care îmi scriitorului Ioan Barbu, un chemam concetãþenii la maestru dirijor de suflete demnitate ºi independenþã, la sensibile ºi scriitori talentaþi, înfrãþire cu celelalte popoare, aceste întâlniri anuale, care doar pe picior de egalitate!). ne umpleau inimile de Nicolae Dragoº mi-a bucurie ºi ne ofereau câteva publicat aceastã poezie în zile dense de creaþie ºi utile prima paginã a „Scânteii” ºi schimburi de experienþã, astfel am ajuns eu fiul cel mai între scriitori locali, câþiva iubit al Arefului, localitate din Capitalã ºi din alte cen- istoricã de pe Valea tre culturale ale þãrii, Argeºului, în apropierea îndeosebi: Sibiu, Baia Mare, Reºiþa ºi Cetãþii Poenari, a lui Vlad Þepeº, dupã care Craiova – sincere, bogate în evenimente ºi am stabilit ºi denumirea Editurii Arefeana, pline de bucurie – ca pe vremuri. alãturi de mine aflându-se, în acelaºi avânt Astfel se reînnodau vechile legãturi, de afirmare, ºi poeþii Horia Bãdescu ºi Vic- rodeau noi sentimente ºi prietenii, tor Gh. Stan – doi dintre cei mai cunoscuþi reamintindu-ne cum am fost odinioarã, ca poeþi naþionali. o sugestie îmbucurãtoare cã încã mai Aºa se înfãþiºa Nicolae Dragoº în putem fi creatori de aceeaºi valoare. vremurile acelea ºi astfel îi promova pe În asemenea împrejurãri, amintirile tinerii creatori –fiind ºi un poet talentat, un devin un liant trainic, reunind treptele pe prozator plin de umor ºi un conducãtor de care am urcat în tinereþe ºi refãcând revistã competent ºi demn; la fel a rãmas mozaicul diversificat într-o manifestare ºi acum în calitatea sa de simplu creator – comunã de cunoaºtere ºi recunoaºtere. depinde cu ce ochi îl privim, când el ne Nicolae Dragoº a fost redactor-ºef al întâmpinã cu acelaºi zâmbet de om bun, vestitei reviste de odinioarã, „Luceafãrul” drept ºi statornic în sentimentele sale. – unde au debutat mulþi scriitori de seamã Credeam cã-l cunosc îndeajuns, dar din generaþia ºasezecistã ºi urmãtoarele. întâlnirea de la Râmnicu-Vâlcea mi l-a Recunosc faptul cã am crescut artistic dezvãluit cu un chip mai complex, de autor alãturi de el, de Grigore Hagiu ºi Ion înþelept ºi stãpân pe cele mai fine mijloace Gheorghe, de Violeta Zamfiescu ºi de abordare ºi oglindire a sufletului omenesc. * Nicolae Dragoº, „Pãcate lumeºti sub Baldachinul (continuare la pagina 52) cu poveºti”, Editura Ceres, Bucureºti, 2010 LITERE 50 – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni SEMNAL Ioan Viºan

UN CARUSEL SOCIAL CONTEMPORAN*

Pe lângã un complex de stãri ale odatã cu cea a Raisei. Moº Manole apare ca un personajelor angrenate în caruselul social personaj regulator al vieþii lui Aleodor iar acesta contemporan, din cartea prozatoarei Carmen e personajul regulator în viaþa Raisei. Cartea are Georgeta Popescu radiazã ºi o dramã cu o structurã pe mai multe tonalitãþi, încercând sâmbure tragic, o permanentã neliniºte a prin aceasta sã atingã conturul fundamental al tragicului la care se expune cuplul Aleodor- condiþiei omului modern, în special al femeii Raisa. Construcþia vieþii acestor douã tinere, dar ºi imposibilitatea uneori a împlinirii în personaje în cuplu pare desprinsã dintr-o lume, mai ales când primii paºi în viaþã sunt realitate relativ recentã, ceea deviaþi cãtre practici tenebroase ce face posibil ca noi, cititorii, ca ale interlopilor Viezure ºi sã depãºim elementele strict Nicanor (Pitonul). Drama fetei reale despre care auzim des ºi tinere, aparent inocente e sã meditãm la parcursul lor proiectatã pe fundalul misterios psihologic, meandric ºi sã le al oraºului contemporan. Aici se descoperim plasamentul în aflã sâmburii practicilor sistemul de valori sociale. tenebroase care o fac sã devinã Raisa, aflatã la cheremul predispusã la a face din afecþiune interlopului Viezure – care îi o nevrozã. Dragostea ei pentru plaseazã acesteia în conºtiinþã Aleodor, umbritã de amorul arti- morbul neliniºtii – se lasã ficial ºi meschin impus ºi plãtit condusã de iluzia posibilului de Viezure, pare hipertrofiatã de refuz de a mai continua viaþa elementele ei nevrotice. dublã ºi de a renunþa la partea Raisa cautã o împãcare cu secretã pe care n-o ºtie Aleodor. propriul subconºtient ºi n-o gãseºte decât în Viezure încearcã sã taie toate punþile final, graþie dispariþiei lui Viezure. Aleodor îºi Raisei cãtre lumea la care ea aspirã. Femeia îºi cautã pacea în procesul creaþiei literare ºi în dãduse seama cã eroarea potenþialã de a-ºi fi iubirea pentru Raisa. Între meandrele imaginat cã va putea trãi înãuntrul umanitãþii conºtiinþei, personajele se simt expuse separatã de aceasta printr-o viaþã de experimentelor sociale derutante, ostile ºi nu compromis impusã, e o eroare posibil fatalã. uºor de parcurs. Tineretul nu pare dispus la Cu noroc, Raisa va scãpa abia în final de sacrificii pentru pãstrarea unor principii: constrângerile lui Viezure, care va avea un puritate, adevãr, tradiþii. Aºa ajunge Raisa destin cu final tragic. Ideile de tragism sunt obiect de întrebuinþare sexualã, situaþie pe însã bine mascate de comicul situaþiilor în care care, mai apoi, structura ei totuºi luminoasã o sunt puse personajele. ªi asta e bine pentru refuzã. Conformismul prudent – convingerea cã se evitã pateticul situaþiilor. înºelãtoare cã amorul i-ar asigura existenþa, Aleodor alunecã ºi el pe panta este principiul greºit care a condus-o pe Raisa compromisului prin jocul de poker, droguri etc. la o viaþã de compromis ºi care nu-i mai Se zbate sã caute vinovatul pe care îl descoperã convine. Strigãtul ei de disperare pentru cã în propria persoanã. Trece ºi el prin situaþii uºor nu-ºi poate rezolva singurã situaþia, ºi-l dramatice. Aflã despre situaþia Raisei ºi viaþa se manifestã tacit ºi nu poate fi auzit de nimeni. complicã ºi mai mult pentru el ca responsabil Aleodor degajã o mare capacitate de pentru binele soþiei însãrcinate. Liniºtea lui vine visare – ca ºi Raisa de altfel – iar aceasta înseamnã o mare capacitate de viaþã * Carmen Georgeta Popescu, Zepeline, Editura interioarã, ceea ce face ca romanul sã se Bibliotheca, Târgoviºte, 2018. situeze într-o zonã de introspecþie. 51 Anul XIX, Nr. 8 (221) • august 2018 În fine, textul cãrþii e presãrat cu replici Nancy Friday (în „My secret Garden”, la cheie, aºezate astfel încât sã scoatã în relief Editura Trei, unde prezintã fanteziile erotice toatã osatura semnificaþiilor. în detaliu ale femeilor); Sylvia Day (în Scenariile cãrþi prezintã preludii calde ale „Atracþia”, „Fascinaþia”, „Revelaþia”, actului erotic. Sentimente delicate, lipsite de „Descãtuºarea” etc.); Anais Nin (în „Incest. expresii licenþioase, pun într-o balanþã Din jurnalul dragostei”); Belle de Jour (în echilibratã fenomenul dragostei ºi actul erotic. „Aventurile intime ale unei prostituate de lux Naraþiunea urmãreºte acea emoþie vie, cu scântei londoneze”), Pauline Reage, Esther Perel, Kiki de religiozitate iscate din focul tradiþiei creºtine. T., Valeria Tasso º.a. Nici scriitoarele românce Erotismul astfel emanat, bântuie paginile nu lipsesc: Claudia Golea, Dana Ruºti ºi cãrþii, ca un fel de pasãre uºor rãtãcitã de cuibul Cecilia ªtefãnescu, în volumul „Povestiri ei ºi ni se dezvãluie ca un subiect controlat erotice româneºti” apãrut la Editura Trei. cu eleganþã de autoare, spre deosebire de Cât despre pãcatul cãrþii, fiindcã, spre autoarele, destule la numãr în literaturã ale regretul meu, va trebui sã-l amintesc, acesta cãror fantazii erotice capãtã intensitãþi se manifestã ca-n mândrul ºi tumultosul bagaj excesive. Ba sunt predispuse ºi la a da discursiv feminin, acela al disipãrii ego-ului vulgarului frâu liber la agresivitate. Pot în mai multe voci care se dedau la discuþii ce enumera în acest sens câteva autoare strãine: pun la încercare rãbdarea cititorului.

(urmare de la pagina 50) autoturismelor moderne ce înconjuraserã ªareta, apeleazã la aripile fermecate ale Pendulând Pegasului ªi tot aºa, o pendulare între între douã timpuri trecutul fabulos ºi prezentul stresant... Dar, a doua zi, povestea nu mai poate fi repetatã, Cartea pe care mi-a dãruit-o, „Pãcate deoarece Pegasul îºi refuzã stãpânul, lumeºti sub Baldahinul cu poveºti”, a devenind un animal de rând, în timp ce apãrut cu ani în urmã, dar pãstrându-ºi stãpânul sãu se trezeºte din vis. actualitatea peste timp, cu aripile larg Urmeazã o povestire despre „Cãrþulia deschise spre viitor. lui Beizadea”, criticând, probabil, un poet M-am apucat s-o citesc îndatã ce m-am al vremurilor, netalentat ºi înfumurat, întors la Bucureºti, având parte de-o dupã care citim o „Fabulã cu erat㔠despre lecturã plãcutã, prelungã, domoalã ºi plinã felul cum Dumnezeu l-a fãcut pe Adam, de satisfacþii. iar pe Eva a plãmãdit-o dintr-o coastã a Nicolae Dragoº este un ironist fin, lui Adam, numai cã ºarpele, (aici vine subtil ºi priceput, parcã într-o îmbinare morala modificatã), atunci când fermecãtoare între I. L. Caragiale ºi Ion Dumnezeu îi alungã pe cei doi oameni din Creangã, neuitându-i nici pe Gib I. Rai: „Douã mere-a smuls din pom/ ªi Mihãilescu, ori Anton Bacalbaºa. Adicã le-a prins la Eva-n piept” (p. 31), astfel parcã formele umoristice ale acestora ºi apãrând sânii, urmaþi de morala „Nici un încã mai mult s-au unit într-o expresie rãu singur nu vine!” (p. 32). deosebitã, aparþinându-i numai lui – aºa Nu mi-am propus sã vã rezum fiecare cum l-am desprins din prima lecturã povestire sau fabulã, deoarece marea lor intitulat㠄Baldachinul cu Pegas” – valoare constã în lectura directã pe care o adevãratã capodoperã a genului. Personajul veþi face dumneavoastrã, dar am dat aceste principal se numea Napoleon Argintaru ºi câteva exemple pentru a reliefa: diversitatea trãia într-un apartament ca pe vremea tematicã a fiecãrei lecturi, îmbinarea între ªeherezadei, iar „Pegasul intra în conflict umorul tradiþional ºi cel actual, între cu o rachetã intercontinentalã, pe care, în naraþiune ºi versificaþie, folosirea unui cele din urmã, o prindea între aripile-i limbaj adecvat fiecãrei compoziþii, tonul viguroase ºi o sechestra, oprind-o din firesc de prezentare de cãtre autor – ca un drumul ce-i fusese destinat pentru a mare meºter al nuanþelor. semãna moarte” (p. 8). Ironia finã ºi aluziile Îl admir ºi îl înþeleg pe Nicolae contemporane sunt evidente, mai ales cã Dragoº, îi reliefez perspicacitatea de a se personajul principal se îndrepta spre un elibera de obsesiile trecutului, dar ºi edificiul de presã (aluzie la Casa Scânteii, puterea de-a nu se lãsa subjugat de de pe vremuri), sosind la redacþie într-o apãsãrile prezentului: un autor luminos, in- ªaretã fastuoasã, strãjuitã de „douã capete dependent, bucuros de viaþa pe care o de tigri fioroºi, sculptaþi cu mult har ºi trãieºte, retras din tumulturile unei lumi expresivitate de doi sculptãri locali”, pentru controversate – adicã un scriitor talentat a-ºi oferi desenele câtorva redacþii, iar, la al timpului prezent, pentru un timp viitor, întoarcere, ca sã iasã din aglomeraþia mai senin decât acesta.

LITERE 52 – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni DRAMATURGIE Dumitru Velea

VLADIMIR JURÃSCU – UN CAVALER AL TEATRULUI

Vladimir Jurãscu – ºaizeci de ani de La Teatrul din Piteºti, marea regizoare teatru, o lecþie uluitoare, o ladã de zestre Marietta Sadova l-a ales sã joace Meºterul pentru arta reprezentãrii româneºti! Dintre Manole din piesa cu acelaºi titlu a lui Valeriu aceºtia, doar doi la Teatrul din Petroºani, doi Anania, spirit ales al ortodoxiei noastre, venind ºi unsprezece roluri! Câte reprezentãri în acest dupã dramele lui Adrian Maniu, L. Blaga, timp o fi adus în faþa oamenilor? Multe, peste Octavian Goga ºi N. Iorga. Spectacolul s-a trei sute. Se cunosc în þarã creaþiile din desfãºurat în aer liber, la Mãnãstirea Curtea de spectacolele: Oedip salvat, de Radu Stanca, Argeº. Spectatorii: oamenii împrejurimilor, regia Nicoleta Toia, Despot veºnicii þãrani. La sfârºitul Vodã, de V. Alecsandri, regia reprezentaþiei, în liniºtea de piatrã Emil Reus, Regele Lear, de W. aºternut㠄dinspre mulþime s-a Shakespeare, regia Ioan auzit un muget, ca un vuiet de Ieremia, sau evreul Shylock ape – povesteºte într-un articol din piesa Neguþãtorul din din Luceafãrul românesc, Veneþia, în regia lui Sabin revistã on-line de literaturã ºi Popescu. Un artist în slujba culturã româneasc㠖 dupã care cuvântului, nu numai a mii de cãciuli au þâºnit spre gestului! Le-a fãcut pe toate: tãriile cerului, ºi într-o actor, regizor, recitator (un învãlmãºealã înfricoºãtoare CD-rom editat de UNESCO spectatorii s-au repezit sã-i recitând versuri din atingã pe actori, sã-i Eminescu), realizator radio, di- îmbrãþiºeze, fiecare din ei rector al Teatrului Naþional Timiºoara, preocupat sã obþinã o bucãþicã din Manole. profesor de teatru, ridicat la rangul de Aºa se face cã din costumul meºterului Manole Cetãþean de Onoare al Timiºoarei, la titlul au mai rãmas la finalul acestei nebunii fãrã Ordinul Naþional Serviciul Credincios în Grad precedent, doar câteva zdrenþe.” de Cavaler al României. Iar Fundaþia Culturalã De la altitudinea acestor împliniri se cuvin „Orient latin” din Timiºoara, în 21 martie 2011, câteva lumini aruncate ºi asupra celor doi ani cu ocazia celebrãrii Zilei Mondiale a Poeziei, de la Petroºani, de unii poate uitaþi, de artist i-a acordat Premiul „Horia Ionescu”, pentru însã nu. La manifestãrile prilejuite de darea în implicarea în poezia timiºoreanã. Premiul i-a folosinþã a noului lãcaº al Teatrului din fost înmânat de Cãlin Ionescu, fiul regretatului Petroºani, în mai 1983, a venit sã cinsteascã actor ºi regizor. evenimentul ºi Teatrul Naþional din Timiºoara, Vladimir Jurãscu s-a nãscut în 24 aprilie cu amplul spectacol, Ca frunza dudului din 1927, la Chiºinãu. Pãrinþii, funcþionari (referenþi rai, de Dumitru Radu Popescu. Interpretarea tehnici) la C.F.R. Urmeazã liceul teoretic ºi sa, o creaþie pregnantã! Conservatorul din Chiºinãu. Debuteazã pe Dupã primii zece ani, cu o experienþã când era elev la liceu ºi urma în paralel cursurile artisticã validatã, Vladimir Jurãscu vine la la Conservator, în Apus de soare, de Petroºani. În douã stagiuni, între anii 1958- Delavrancea, în locul unui actor care se 1960, întruchipeazã unsprezece personaje, îmbolnãvise. Începe activitatea, ca actor, în debutând pe scena petroºeneanã chiar în 1948, la Teatrul Naþional Craiova. Pe timpul spectacolul de sãrbãtorire a zece ani de la stagiului militar, la Teatrul „Giuleºti” Bucureºti, înfiinþarea teatrului, în rolul Puiu Gheorghian apoi la Teatrul Municipal Baia Mare, Teatrul din Anii negri, de A. Baranga ºi N. Moraru. de Stat „Valea Jiului” Petroºani, Teatrul de Stat Despre acest personaj este consemnat într- Oradea, Teatrul Naþional „V. Alecsandri” Iaºi, un proces-verbal: „Realizare scenicã Teatrul „Al. Davila” Piteºti, Teatrul Naþional expresivã prin o bogãþie de nuanþe artistice. din Cluj, ºi ultimele douã decenii, din 1969, la Figurã dominantã ºi impunãtoare.” În Teatrul Naþional Timiºoara. revista Teatrul, nr. 10-11, din 1958, cronicarii 53 Anul XIX, Nr. 8 (221) • august 2018 M. Bãrbuþã, M. Alexandrescu, E. Nicoarã I. Dubrovoiu; stagiul militar ºi angajat civil în scriu: „Vladimir Jurãscu a cãutat sã aducã Ansamblul Armatei de Estradã. în personajul inspectorului de poliþie Teatrul de stat Baia Mare (1954-1958): Gheorghian, o imagine sugestivã, în care a Artiom din Makar Dubrava, de Korneiciuk, vrut sã îmbine cinismul ºi violenþa, regia Rapapport; Jandarmul din Doamna rafinamentul ºi bestialitatea.” Iar Lucia Ministru, de B. Nuºici, regia H. Popescu; Bogdan, în Munca din 4 oct. 1958, subliniazã: Peter din Chestiune familialã, de M. Talbest, „Vladimir Jurãscu nu s-a mulþumit sã scoatã regia Matache; Ceruea din Lumina de la în evidenþã numai bestialitatea sau lipsa de ulmi, de H. Lovinescu, regia M. Niculescu; scrupule a inspectorului Gheorghian. El a Vaganov din Poveste de iubire, de Simonov, reuºit sã sugereze prin câteva amãnunte regia P. Meglei; Ferenz din Mireasã desculþã, pline de subtilitate, educaþia fascistã a de Sütö Andraº, regia C. Ionescu; Spectacol acestui slujbaº al Siguranþei ” de estradã, regia E. Mercus; Pufi Pãpuºaru Lucreazã cu regizorii Constantin din Alegerile lui Ciubuc, de Fulga, regia P. Dinischiotu, I. Petrovici, Marcel ªoma, Horea Meglei; Spectacol de estradã, regie E. Popescu ºi este distribuit de aceºtia în roluri Mercus; Un cãpitan al gãrzii din Tartuffe, è principale. De pildã: Fãt-Frumos din Înºir- de Moli re; regia M. Niculescu; Marc din te mãrgãrite, de V. Eftimiu, regia I. Petrovici, Întoarcerea lui Cristofor Columb, de L. Stepan Gaidar din ªase iubiri, de Al. Bruckstein, regia P. Meglei; Gerlad Croft din Arbuzov, ºi Pretorul din Învãþãtoarea, de Inspectorul de poliþie, de J. B. Priestley, regia Brody Sandor, regia C. Dinischiotu, Alexandr H. Popescu; Tudoricã Grigoriu din din Cei din urmã, de Maxim Gorki, regia Mormolocul, de Sincu ºi Niþulescu, regia Gh. Marcel ªoma, ori Gerald Croft din Cheþa; Lt. Stamatescu din Titanic vals, de T. Inspectorul de poliþie, de J. B. Priestley, regia Muºatescu, regia M. Oniceanu; Arkadi din Horia Popescu. Despre Gaidar este scris: Platon Krecet, de Al. Korneiciuk, regia P. „Actorul a intuit ºi realizat întreaga gamã Meglei; Richardo din Filomena Marturario, de sentimente ale personajului sãu, scoþând de Ed. Filippo, regia M. Nicolescu; în evidenþã sinceritatea simþãmintelor ºi Regendank din Institutorii, de Otto Ernst, valoarea eticã a ideilor sale. Realizare regia St. Iordãnescu; Farfuridi din O artisticã subliniatã.” scrisoare pierdutã, de I. L. Caragiale, regia În fine, cronicarii îl situeazã în St. Iordãnescu; Doctorul Florino din Slugã comentariile lor alãturi de actorii reprezentativi la doi stãpâni, de C. Goldoni, regia P. Meglei; ai teatrului, cu care joacã: Ana Colda, Ion Radu din O piesã cu dragoste, de M. Pavlescu, Anca Ledunca, sau Cristian ªtefãnescu, regia ªt. Iordãnescu; Spectacol Niculescu. de estradã Tinereþea cântatã, de Fellea Premiera amplului spectacol Înºir-te Iordãnescu, regia P. Meglei; Gheorghian din mãrgãrite, din 7 martie 1959, unde Vladimir Pentru fericirea poporului, de A. Baranga, Jurãscu a fãcut un Fãt-Frumos „pãtruns de regia P. Meglei; Andrei din Cu dragostea nu- cãldur㔠ºi „lirism”, cum zice V. Füleºi i de glumit, de Duhovnici, regia Harag; è (Steagul roºu, 15 martie 1959), a constituit Cleante din Tartuffe, de Moli re, regia M. cinstirea împlinirii a 70 de ani de viaþã a Niculescu. autorului ºi academicianului V. Eftimiu. La Teatrul de Stat „Valea Jiului” minunata feerie a participat acesta împreunã Petroºani (1958-1960): Puiu Gheorghian din cu soþia sa, actriþa Agepsina Macri-Eftimiu, Anii negri, de A. Baranga ºi N. Moraru, re- ºi au avut loc întâlniri cu publicul gia Constantin Dinischiotu, 20.09.58; Godun petroºenean. O sãrbãtoare! Teatrul din din Ruptura, de Boris Lavreniev, regia C. Petroºani ºtia sã cinsteascã marii dramaturgi, Dinischiotu, 06.10.58; Stepan Gaidar din iar numele actorilor participanþi, în mod firesc, ªase iubiri, de Alexei Arbuzov, regia C. au ajuns sã lumineze. ªi Vladimir Jurãscu este Dinischiotu, 15.12.58; Steve Deshields din un actor al cãrui nume lumineazã. Pentru ce Cauþiunea, de Hans Lucke, regia C. altceva i s-ar fi dat Ordinul Naþional Serviciul Dinischiotu, 17.01.59; Fãt-Frumos din Înºir- Credincios în Grad de Cavaler al României!? te mãrgãrite, de V. Eftimiu, regia I. Petrovici, Fiºa de creaþie: 07.03.59; Pretorul din Învãþãtoarea, de Brody Teatrul Naþional Craiova (1948-1949): Sandor, regia C. Dinischiotu, 06.06.59; Maior Val-Voievod din Trandafirii roºii, de Zaharia Volghin din Ultimul mesaj, de Laurenþiu Bârsan, regia Dem. Dan; Rudi din Patima roºie, Fulga, regia C. Dinischiotu, 22.08.59; Lembit de Mihail Sorbul, regia C. Rãdulescu; Fillipo Pedaias din Fiul rãtãcitor, de Egon Ranet, din Lãutarul din Genoua, de Copée, regia C. regia I. Petrovici, 09.10.59; Alexandr din Cei Rãdulescu; Vistierul Sima din Viforul, de din urmã, de Maxim Gorki, regia Marcel ªoma, Delavrancea, regia Dem. Dan; Clucerul 12.12.59; Gerald Croft din Inspectorul de Moghilã din Apus de soare, de Delavrancea, poliþie, de J. B. Priestley, regia Horia Popescu, regia C. Rãdulescu; Stamatescu din Titanic 28.01.60; Arcadi Pavlovici din Platon Krecet, vals, de T. Muºatescu, regia C. Rãdulescu. de Al. Korneiciuk, regia I. Petrovici, 20.02.60. Teatrul Giuleºti Bucureºti (1949-1953): În martie 1958, la Petroºani, primeºte Djomart din Covorul lui Djomart, text ºi regie Medalia Muncii.

LITERE 54 – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni LECTURI CRITICE Nicolae Georgescu

„CE E PATRIA ROMÂNÃ?”

Galina Martea este, între multe altele, ascunde!/ Doar Italia, de unde / Pãrãsind membrã a Uniunii Scriitorilor Europeni de Capitolinul / Ni se trage cinul?” – ºi finalul: Limbã Românã, o asociaþie nouã, puþin „Ba nu-i, alta-i frãþioare / Patria românã cunoscutã, a cãrei titulaturã invitã la care / O numesc eu mare,// Pânã unde mai reflecþii teoretice. Desigur, ne vine în minte rãsunã / Limba dulce ºi strãbunã / Limba Nichita Stãnescu ºi definiþia sa de suflet: care sã trãiascã / Limba româneascã / „Limba românã e patria mea” – pe care, Pânã-acolo-i frãþioare / Patria românã desigur iarãºi, ºi-a însuºit-o cu multã care / O numesc eu mare”. Poezia n-a avut însufleþire ºi D-na Galina Martea (dr., prof., ecoul scontat; probabil este un loc comun savant, scriitoare). de epocã, ºi literaturile altor Nu cunosc statutul ºi popoare fãcând asemenea activitatea acestei uniuni de relaþii (zic „probabil”, deºi creaþie, dar despre crezul n-am gãsit încã modelul nichitian am mai scris (vezi german sau francez al lui seria mea întitulat㠄Ce e Ioan Puºcariu – dar prietenul patria românã”, în Bucovina Ion Filipciuc mã asigurã cã Literarã, 2003, iulie- acest model existã). Textul octombrie), ºi cred cã sunt este reluat, însã, în dator sã reiau ideea. În Lepturariul lui Aron Pumnul vâltoarea anului 1848 s-a din 1864 (Tom 4, Partea a iscat, la Blaj, printre II-a, p. 272-274) – iar mai numeroasele ºi importantele târziu, spre 1880, autorul teme de discuþie naþionalã ale însuºi îl trimite Academiei momentului, ºi aceasta a relaþiei dintre Române spre ºtiinþã ºi arhivare. (Prin patria românã ºi limba românã. Pretextul a statutele sale, Societatea Academicã fost o poezie a lui Ioan Cavaler de Puºcariu Românã ºi-a propus încã de la începuturi (1826-1911), întitulat㠄Ce e patria sã aibã printre membri ei intelectuali români românã”, ºi pe care o redau fragmentar: din toate provinciile locuite de români). „Ce e Patria Românã? / Au e România Oricum ar fi, îmi vine greu sã înþeleg de pânã / Unde Nistru cu Carpaþii / Dau mâna ce un asemenea text n-a intrat în cu fraþii? // Ba nu, nu, mãi frãþioare, / metabolismul culturii române: el enunþã Pentru cã românul are / Patrie mai conceptul de România Mare, prin care-i mare.”. înþelege ºi pe românii din dreapta Dunãrii, Primul vers se repetã, ºi urmeaz㠄Au ºi numeºte râurile-limitã din „Doin㔠de M. Moldova cea bãtrânã / cu fiicele ei vecine Eminescu (poetul cunoºtea bine / De sub mâni strãine?” Vine iarãºi negaþia, Lepturariul lui Pumnul, dar nu-l citeazã iarãºi întrebarea cu rãspunsul: „Au nicãieri pe Ioan Puºcariu). Ardealul, o fântânã / Care varsã minerale Într-o formã asemãnãtoare ideea este / Din braþele sale?” Nici asta nu e de ajuns, redescoperitã de I. E. Torouþiu în anii 40 ºi se continuã: „Au pe unde Tisa mânã / ai secolului al XX-lea, când vorbeºte Murmurul sãu preste Mur㺠/ De la despre „imperialismul limbii române”, Maramurãº?” Seria urmãtoare: „Au e þara cerând un „imperialism cultural” pe unde-amânã / Fraþii ce-i avem / De-ncolo mãsurã: anume, zice I. E. Torouþiu, de Em?” Altã serie: „Spune-mi, patria n- regionalismele din limbã nu trebuie în nici

55 Anul XIX, Nr. 8 (221) • august 2018 un caz izgonite / regularizate, ele Basarabia ºi România, apoi, ocupã un marcheazã / puncteazã maximul de loc privilegiat în preocupãrile autoarei, care extensiune a ei în spaþiul geografic, sunt se aratã a fi o româncã aprigã în urme de românism, umbre ale patriei în valorificarea culturii ºi idealurilor supreme alt spaþiu. Acest tip de imperialism, româneºti, de felul unei Sofia Vicoveanca, accentueazã Torouþiu, nu este unul pentru a zice aºa, care-i îndeamnã pe toþi cuceritor, nu lezeazã pe alþii, constatã doar la joc. prezenþe, atestã realitãþi trecute ºi puncte Ceea ce este cu adevãrat interesant în de atracþie virtualã a vorbitorilor de limba acest eseu de culturologie pe viu, este cã românã. Este, în fond, o idee paºoptistã lumea aceasta aproape nesfârºitã de nume, care a fost reluatã peste un secol – ºi apoi care ar dubla ºi tripla volumul unei istorii formalizatã, peste alte câteva decenii, în literare actuale, se înþelege pe ea însãºi, se versul memorabil al lui Nichita Stãnescu comunicã, simte cã se aflã într-un iureº „Limba românã e patria mea” – pentru ca creativ. Vreau sã spun cã nu sunt „vârfuri” în zilele noastre, iatã, sã se instituþionalizeze printre poeþii ºi prozatorii prezentaþi de într-o uniune de creaþie: redescoperitã ca Galina Martea, impresia pe care mi-o lasã ºi din nimic, fãrã conºtiinþa preexistenþei este aceea a unei „clase de mijloc” a ºi creºterii ei (noi putând sã fim convinºi culturii ce se regãseºte liniºtitã ºi mulþumitã cã existã ºi alte momente ale acestei în climatul cultural românesc de parcã de creºteri în afara celor câteva peste care când lumea ar fi trãit în el: este o regãsire am dat mai mult din întâmplare în cãutãrile spontanã, fãrã ierarhii, fãrã mari bibliografice), meritã atenþia lucrurilor care diferenþieri. Totodatã, aº menþiona cã se repetã în istorie. aceºti poeþi ºi prozatori ai limbii române Revin la cartea recentã a Galinei Martea redau pe viu, cu multã nobleþe sufleteascã, „În dialog cu creaþia uman㔠(Eseu critic, conþinuturi literare care impresioneazã prin Ed. Bestelmijnboek, Haga, 2018, 192 vigoarea ºi inteligenþa cuvântului, astfel pagini). Este, cum spune ºi titlul, un dia- fiind puse în luminã opere ce meritã a fi log între culturi, centre ºi grupãri literare apreciate cu multã atenþie. Iar printre atâþia din Europa care se exprimã în limba poeþi ºi prozatori ai neamului românesc, românã, despre probleme ale limbii ºi din loc în loc autoarea pune portrete de literaturii române. Autoarea se plaseazã mari oameni de culturã (Nicolae Dabija, undeva în centrul Europei, în Olanda, ºi Iurie Colesnic, Rodica Elena Lupu, Galina de aici înregistreazã activitatea Furdui), savanþi contemporani de mare scriitoriceascã de sorginte românã din notorietate (Ruxandra Vidu, Valentin Europa (în mod prioritar, din România ºi Tomuleþ, Virgil Mândâcanu, Alexandru Basarabia), dar ºi din SUA ori Australia: Moºanu, Nicolae Bucun) care vor sã ia spaþiile s-au lãrgit mult ºi se vor cuprinse cuvântul pentru a-ºi defini crezul, a-ºi cu toatele în acest „catalog”. Nu este o descrie pe scurt teoriile ori a-ºi prezenta istorie a exilului românesc, de felul celor cãrþile. Galina Martea realizeazã un discurs cu care ne-au obiºnuit istoricii literari de la analitic-literar prin intermediul cãruia ne noi; demersul Galinei Martea este acela prezintã creaþiile scriitorilor români de a consemna, de a inventaria urmele – contemporani de pretutindeni, respectiv, dar mi se pare foarte interesant, pentru punând în valoare ºi activitatea cã în felul acesta exilul poate deveni profesionalã a acestora. Cu toatã probitatea diasporã, adicã va câºtiga sentimentul ºtiinþificã sunt redate titluri de lucrãri, cu unitãþii în jurul centrului, nu va mai sta în anii lor de apariþie ºi editurile respective, limbã doar din nostalgie, nu va mai trãi în acest sens cartea Galinei Martea servind, prin izolarea creatorilor ci vor câºtiga cu în mod onorabil, ºi ca fiºier de bibliotecã. toþii sentimentul cã prelungesc ceva care O carte scrisã cu entuziasm, care te existã sau se apropie cu existenþa lor cucereºte prin crezul autoarei; volumele spiritualã de ceva care existã. Desigur, ºi autorii lor, ediþiile, revistele, „Ziua limbii române” (la Chiºinãu ºi la sãrbãtorile, dezbaterile – cu toþii ºi cu Bucureºti) este un liant al acestor scriitori, toatele sunt ca niºte personaje neliniºtite Eminescu, orice despre opera ºi viaþa lui, în cãutare de joc ordonat – ºi lasã îi apropie, costumul popular, obiceiurile, impresia unei ordini interioare, pe care sãrbãtorile: cele comune se revarsã ºi îþi zici cã doar din neatenþie n-ai sesizat-o cuceresc sufletele. pânã acum. LITERE 56 – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni FUNDAMENTE Titi Damian

DUMITRU ISTRATE RUªEÞEANU ªI LIBERTATEA DE APOI

În opinia mea, proza scurtã este aflat deseori. Pentru orice poet este rãscolire, pe când romanul este amplitudine. mãgulitoare o apreciere semnatã de Alex Poezia este esenþã. Teatrul este explozie. ªtefãnescu: „Are o boalã de origine divinã, Dumitru Istrate Ruºeþeanu s-a aventurat cum ar fi spus Gabriela Melinescu: s-a sã scrie în cele trei genuri ºi a izbândit. nãscut poet. Versurile sãnt încãrcate de Prima izbândã o constituie romanul para- poezie ca pãrul unei femei de electricitate, bolic, absolut insolit, „Maria Egipteanca”, mi-au plãcut ºi m-au entuziasmat..” publicat în mai multe ediþii ºi Acum surprinde lumea remarcat de critica literarã. literarã cu tetralogia, Liber- Având ca pretext legenda tatea de apoi, ed. Editgraph, biblicã a prostituatei Maria Buzãu, 2018 (134 p.). din Alexandria, cartea cere o Foarte rar mi se întâmplã lecturã profundã, întrucât îl sã-mi cadã în mânã vreun transferã discret pe cititor volum de piese de teatru într-un alt timp istoric ºi contemporan. Faptul este într-alt spaþiu geografic, explicabil. Ca sã scrii teatru, într-o lume în care deºertul trebuie sã-i visezi pe este tãrâmul ideal pentru Shakespeare, pe Eminescu, meditaþie, iar Femeia pe Caragiale, pe autorii prostituatã întruchipeazã dramatici interbelici, sã ai lumea în destrãbãlarea ei, talent literar, adicã sã capabilã sã se purifice prin credinþã. I-am stãpâneºti tehnica dialogului, dar sã fii parcurs ºi noul volum polemic-ironic de deopotrivã, ºi scenarist, ºi regizor, adicã sã poezii, „Frumoasele poezii ale lui Dumitru”, ai curaj ºi talent. Cu certitudine, Ruºeþeanu cu subtitlul „Antologie de poezie scrisã i-a citit pe Samuel Becket, pe Teodor Mazilu, pânã la 30 de ani”, titlul trimiþând la volumul dar mai ales pe Marin Sorescu, cu care îi de debut al lui Marin Sorescu, „Singur gãsesc afinitãþi prin abordarea parabolei, a printre poeþi.” Pentru poet, poezia este har simbolurilor, sau chiar a absurdului.. divin: „Poezia nu mã apãrã de moarte/ La o primã lecturã constat cã De rãni nu mã vindecã/ O semãn în viaþa experienþa liricã, cea epicã ºi cea eseisticã mea/ Crezând/ Cã Dumnezeu va veni/ Ca îl ajutã de minune, iar impresia primã este ursul la zmeurã/ Iar eu, pe furiº, / Îi voi cã avem de-a face cu un autor dramatic sãruta o scânteie.”/ deja format. Originalitatea creaþiei poetice i-a fost Prima dintre piese dã ºi titlul volumului, recunoscutã de nume „grele” ale scrisului Libertatea de apoi, un titlu inspirat, românesc, dupã cum ne informeazã autorul laitmotiv al piesei ºi al volumului. Este pe coperta I ºi IV: Alex ªtefãnescu, Geo structuratã pe trei acte, cu urmãtoarele Dumitrescu, Al. Piru, Nichita Stãnescu, personaje: Câinele, Fata, Stãpânul, Laurenþiu Ulici, Constanþa Buzea, I. Hingherul 1, Hingherul 2, ªeful hingherilor, Romanescu, Ana Blandiaºa, Mircea Dulãul de dupã gard. Nu e greu de observat Iorgulescu, Corneliu Leu, N. Steinhardt, cã autorul recurge la personaje simboluri, ªt. Aug. Doinaº, Tudor Cicu, Daniel iar situaþiile în care se gãsesc personajele Corbu, Ion Vasiu, în preajma cãrora s-a este uneori absurdã. 57 Anul XIX, Nr. 8 (221) • august 2018 În prima scenã a piesei, Hingherul ºi zile mã strãduiesc sã fac sã-þi placã dansul Hingherul ºef se strãduiesc sã scoatã un meu. În cântecul gleznei mele stã secretul câine de sub o bancã din parc ºi sã-i aplice fericirii lumii. Doar prin dans toate cleºtele. De fapt, câinele s-a dovedit a fi infernurile de pe pãmânt vor rãmâne un om care acceptã sã i se punã cleºtele la pustii. Oamenii pot evada prin dans, chiar gât. Mai mult decât atât, pretinde cã este din închisoarea minþii lor.” Câinele ar dori fericit. Cititorul pare contrariat, dar vine sã se sinucidã prin spânzurare pentru a explicaþia Hingherului ºef: „În ultimul timp putea ieºi din infernul sufletesc, dar Femeia e tot mai greu sã deosebeºti câinii de îl vindecã de obsesie prin dans. Ultima oamenii care duc o viaþã de câine.” replicã aparþine Câinelui: „Vraja dansului Dezlegându-i cleºtele de la gât, câinele, în tãu va fi noua mea libertate de apoi!” loc sã se revolte, îi sãrutã mâna, întrucât Este clar cã piesa trimite la condiþia „acest instrument, câtã vreme îl am în jurul umanã. Prilej de reflecþie pentru societatea gâtului, mã scoate din starea de nimeni.” de azi. Mã trimite cu gândul la filmul italian Apare un Domn care-i propune sã-l poarte „Mondo cane” ºi la celebrul roman al lui în lesã, asigurându-i „acoperiº deasupra Andre Malraux, „Condiþia umanã.” capului, mâncare, ocrotire, aºa cum se Urmãtoarea piesã, „Încercuirea”, are cuvine unui câine”. trei acte ºi tot personaje simbolice: Actul al doilea debuteazã cu un dialog Criminalul, Cuceritorul, Avarul, Cagula, între Câine ºi Femeie, de fapt, o târfã, Pictorul, Nebunul cu felinar. Autorul se însãrcinatã sã-i aducã mâncare. Femeia se concentreazã dintru început pe decor, pe întreabã, nu întâmplãtor, dacã este câine de care-l prezintã cu minuþiozitate, ca ºi cum rasã, ori javrã, aluzie la acceptarea condiþiei ar vrea sã facã prin el un alt personaj, poate umile. Schimbul de replici dintre cei doi are cel mai importnt. Iatã-l: „Acþiunea se în vedere, aluziv, relaþia dintre individ ºi stat: petrece într-un loc pustiu unde reperele „Femeia: Ai o identitate, faci parte din sunt foarte rare. În prim-plan se zãreºte o societate!” „Câinele: Statul nu mai are nicio clopotniþã, iar ceva mai departe de ea, o legãturã cu mine! Am un stãpân, Femeie!” bisricuþã micã, aflatã mai mult în grija Concluzia Femeii revoltate: „De ce acceptãm lui Dumnezeu decât a omului. Aproape de umilinþa din partea unor mameluci? Ambii intrarea în clopotniþã, Criminalul a pus o suntem niºte pãpuºi gonflabile cu care capcanã. Cercetãtorul vãzuse de departe Stãpânul îºi satisface pervertirile!” O biserica ºi venise întins spre ea, fãrã a încercare de revoltã? Femeia îi deschide bãnui cã îl aºteaptã capcana ºi ucigaºul porþile ºi îl îndeamnã sã fugã, dar el refuzã. cu arma îndreptatã spre el.” În urmãtoarea scenã, Stãpânul are o revelaþie Prima scenã debuteazã cu un dialog ºi propune câinelui sã-ºi schimbe rolurile, între Cercetãtor, având piciorul prins în dar acesta refuzã. Miezul filozofic ºi moral capcanã ºi Criminalul care intenþioneazã sã-l al piesei îl descoperim în rãspunsul câinelui: ucidã cu arma întinsã spre el. Motivul? „Nu tiranul îl face pe sclav, ci dimpotrivã!” „Veneai în direcþia mea!” Intenþia Intervenþia Dulãului de dupã gard dã Cuceritorului era de a a se îndrepta spre schimbului de replici o turnurã politicã: bisericã, pentru o bucatã de pâine. Punctul „Câinele: Revoluþia de acum câþiva ani nu de vedere al Criminalului: „Ca sã-þi procuri ne-a adus libertatea... Rãul devastator a mâncarea, trebuie sã te foloseºti de armã.” dispãrut.” „Dulãul: Da, recunosc, ne-a Ce-l aduce pe Cercetãtor aici? „Am pãrãsit adus libertatea de apoi! Rãul de care zic, comunitatea. Vreau sã fiu un om liber!” în cãdere ºi-a înfipt unghiile în binele de Criminalul, arãtându-i arma: „Eu sunt un care aveam nevoie!” Este limpede trimiterea om liber!” Argumentele lor se scurg pe la contemporaneitatea imediatã. Între timp, pagini întregi, propunând teme de reflecþie. Stãpânul se urcã pe o scarã þinutã de Cîine, „Cercetãtorul: Tu vrei sã ucizi omul, nu iluzionându-se cã ajunge la cer. viaþa! Omul e valoare universalã!” În actul al treilea, Stãpânul e cãzut la „Criminalul: Îmi apãr identitatea. pãmânt, mort. Femeia îi propune Câinelui Identitatea mea e mai presus de orice!” sã iasã din acest Rai cumplit de-i zice Acum intrã în scenã Avarul, purtând în libertatea de apoi Finalul este ingenios, spinare un sac cu bani, fãrã teamã de demn de un mare autor dramatic, întrucât Criminal: „Am bani, pot sã te cumpãr cu oferã o soluþie neaºteptatã a ieºirii spre armã cu tot!” Apare ºi Pictorul, ºi el libertate: arta dansului. „Femeia: De câteva ameninþat, care reuºeºte sã-i ia arma: LITERE 58 – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni „Acesta nu-i în stare sã ucidã o gãinã!” de lemn, apropiindu-se. Îl întâmpinã ºi Propune sã se împrãºtie care încotro, dar femeile, acum pescãriþe, în absenþa o rafalã de vânt îi împinge în clopotniþã. bãrbaþilor. Îl recunosc pe Marin, soþul Decorul actului al doilea este Mariei. Când a plecat pe front, o lãsase cu clopotniþa, dar în locul clopotului, se un copil, dar acum, la întoarcere, doi copii, gãseºte o armã îndreptatã spre ei, plus cã Vicu ºi Didi, îi spun tatã, ceea ce el nu sunt ameninþaþi de ploaie ºi de furtunã. Sunt vrea sã accepte. Este ºi mai nedumerit prizonierii armei de douã zile. Vrând sã când, ajuns acasã, o gãseºte pustie: „De-ar iasã, arma se poate descãrca singurã. În fi doar asta! Femeile mã privesc de parcã momentul acela apare Cagula a cãrui primã aº fi ieºit din Dunãre. Sunt infirm, asta replicã devine miezul piesei, justificând ºi e!” Nu-l priveºte cu ochi buni pe cel mic, titlul: „Fiecare aveþi în subconºtient Didi, pe care-l considerã bastard. Motivul? ordinul de a-l condamna pe aproapele „Eu n-am puterea sã-l hrãnesc!” Ajuns la vostru, indiferent de motiv”. Motivul cimitir, aflã cã, de fapt, Maria este ºi ea vânãtorului vânat. Cagula mãrturiseºte cã moartã, iar cei doi copii au fost îngrijiþi de este un biet cãlugãr de la bisericuþã ºi cã Roza, cu ajutorul comunitãþii. ªi aºa tot fiecare poate fi vãnãtorul celuilalt. Pictorul nu vrea sã-l recunoascã. Se aratã devine lucid: „Dacã ne þinem unul pe altul neînduplecat în privinþa lui Didi: „Nu-mi în incercuire, este imposibil sã ne mai mai treci pregul casei. Te culci cu întoarcem în lumea din care am venit. câinele!”, sunã sentinþa. Trebuie sã ieºim cu orice preþ din În actul al doilea, tensiunea creºte. încercuire!” De afarã apare Nebunul cu Marin îºi pune în aplicare planul de a scãpa felinarul: „De o bucatã de vreme îl caut de Didi. Femeile din sat îl ocolesc, dar îl pe Creator!” Finalul piesei este un mesaj supravegheazã ºi vor sã-i dejoace planul. adresat lumii: „Nu putem supravieþui în Povestea pãsãrii care-ºi gãseºte un cuc în situaþii limitã fãrã înþelepciune!” Cagula cuib se transformã într-o meditaþie pleacã nu înainte de a le mãrturisi: „Eu profundã despre cruzimea rãzboiului: sunt Dumnezeu!” Când iese, arma se „Faci acolo ce þi se cere: ucizi, ori eºti descarcã în trupul lui pânã la ultimul glonþ. ucis! Sã-þi smulgã obuzul un picior ori o Toþi se duc în dreptul ferestrei ºi se mânã Înþelegi, bãiete? Faci tot ce-þi cere minuneazã de urmele care fac legãtura patria...Ei!... Când vin acasã, se schimbã dintre Cer ºi Pãmânt. În faþa bisericii, treaba. E musai sã vii întreg. Þi-aduni de adevãratul cãlugãr stã cu spatele spre ei. prin tranºee piciorul, mâna ºi vii întreg Când îi trag cagula, constatã cã este acasã. E mare nevoie de ele!” Nebunul cu felinarul. Cercetãtorul Neînduplecat, Marin hotãrãºte sã-l ia pe realizeazã: „A murit din cauza vicleniei Didi în barcã, într-un sac ºi sã-l arunce în cãlugãrului care merge acum la Cer. I-a Dunãre, dar Preotul recursese la o tras cagula pe chip, apoi l-a momit sã vinã stratagemã: în locul lui Didi, se va afla în mijlocul nostru fãrã a-l avertiza cã câinele în a cãrui cuºcã stãtuse. Roza poate fi ucis.” destãinuie cã, de fapt, Marin este tatãl lui „Piciorul de lemn” este o piesã în Didi: „Înainte de a pleca bãrbatu-su, Maria douã acte („ adaptatã teatrului radiofonic”, era grea. A venit la mine sã mã întrebe la sugestia autorului), având personaje, de dacã e bine sã-l tulbure cu încã o veste. A data aceasta, la prima vedere, fãrã vreo rea, este cã-l chemase la rãzboi. Eu am simbolisticã, dar cu un mesaj puternic, sfãtuit-o sã nu-i mai spunã.” În momentul universal: Aurel, Vicu, Didi, Marin, Roza, când aruncã sacul în Dunãre, apar Popa, Melchindia, Sofia, alte femei. remuºcãrile lui Marin: „Doamne, ce-am Decorul este cât se poate de domes- fãcut? De nu mi-aº pierde minþile!” Preotul tic, aproape rustic.: „Uliþa unui sat de îi justificã gestul: „Nu-l mai blestema în pescari. Sãlcii verzi, dar ºi trunchiuri ºoaptã, Melchindio! Dintre bãrbaþiii uscate. Casa lui Marin pe respectiva uliþã, satului, doar pe el nu l-a rãpus rãzboiul. iar cimitirul începe dincolo de curtea sa. Voi aþi crezut cã, trãind atâta vreme sub În apropiere, ce altceva decât Dunãrea?” gloanþe, mai poate fi cineva la minte ca Niºte copii, Aurel, Vicu ºi Didi, în un nou nãscut?” Tot acesta îl convinge aºteptarea taþilor plecaþi în rãzboi, cautã pe Marin cã Didi este sânge din sângele ouã în cuiburile pãsãrilor de baltã. Vicu lui. Remuºcãri de final: „Doamne, ce era zãreºte în depãrtare un bãrbat cu piciorul sã fac!?” Mesajul final aparþine copilului: 59 Anul XIX, Nr. 8 (221) • august 2018 „Vezi, mã, nene? Chiciorul de lemn mã ucid decât pe cei puri?” Trãieºte îndoiala. iubeºte ºi pe mine!” Dacã subiectul pare Strãinul ar dori sã iasã, adulmecã aerul, banal, mesajul este cel de condamnare a dar se retrage, pentru siguranþã În chilie, rãzboiului care mutileazã oameni ºi suflete. Diavolul ºi Îngerul intrã îmbrãþiºaþi, Femeile din acel sat de pescari mai au doar negociind sufletul lui Dimitrie. un singur bãrbat, ºi acela infirm. Forþa În actul al doilea, Femeia iese din ca- comunitãþii, aflate în situþie limitã este mai nal ºi ajunge la crãpãtura unde-l vede pe puternicã, convertind un individ mutilat ºi Fratele Dimitrie nevoindu-se, iar în canal sufleteºte. Viaþa continuã. Iubirea apar Autoritatea ºi Magul care fac aproapelui învinge. mãsurãtori, dorind sã îndepãrteze capacul. Ultima piesã a tetralogiei, „Nevoinþele Strãinul ºi Ucigaºul îi ajutã, dar acesta din fratelui Dimitrie”, este ºi cea mai lungã, urmã îi ameninþã cu cuþitul. În chilie apare dar ºi cea mai elaboratã. Acþiunea se noul Stareþ care are pe cap o cagulã. desfãºoarã pe douã planuri, ceea ce Ucigaºul se aratã tulburat de Femeie, pe presupune ºi douã decoruri total diferite. care o alungã afarã. Strãinul, ajuns la roata Primul decor este cel al unai chilii, unde vieþii, îºi perforeazã cu dinþii vena, sângele „nevoieºte” fratele Dimitrie. În centrul chiliei þâºneºte ºi roata vieþii porneºte. Strãinul îi se aflã un calculator, unde îºi omoarã timpul cere Fratelui Dimitrie sã-l protejeze, în Ingerul ºi Diavolul. În perete existã o chilia lui, de Ucigaº care-ºi justificã gestul: spãrturã prin care nu poate trece un om. „Vreau sã fortific cu gena divinã fiinþa Decorul celãlalt este o gurã de canal în care umanã. Doar aºa se va schimba în bine.” s-a cuibãrit un ucigaº. Legãtura dintre cele Aici este ºi mesajul universal piesei. douã decoruri, ºi, desigur, planuri, este Actul al treilea are doar o singurã fãcutã de „roata vieþii, care, la început scenã, un dialog între Ucigaº ºi Strãin, scârþâie îngrozitor.” Personajele îºi moment în care de-abia acum Ucigaºul dezvãluie pe parcurs simbolistica lor: Fratele intrã în nãlucire, încercând sã-l ucidã pe Dimitrie, Pãrintele Stareþ 1, Pãrintele Stareþ Nevoitor. Autorul are inteligenþa de a lãsa 2, Fratele bucãtar, Îngerul, Diavolul, Vocea decorului, transformat în personaj, rolul Divinã, Strãinul, Ucigaºul, Prostituata, de final: „Din toatã chilia rãmâne doar Magul, Autoritatea, Fiscul 1, Fiscul 2. un singur zid de care pelerinii viitori îºi Prin jocul de început al actorilor, piesa vor rezema fruntea ori plânge necazul. se vrea modernã, întrucât unul dintre Zidurile chiliei au reacþie imunitarã: personaje, Strãinul, „desculþ, sumar necesar ºi discret se strâng în jurul îmbrãcat” se amestecã printre spectatorii ucigaºului.” care intrã în salã ºi-ºi cautã locurile.. Pe Este limpede cã avem de-a face cu un unii îi mângâie sau le cere mângâierea. La autor informat ºi format. Fiecare dintre ridicarea cortinei se aºazã la roata vieþii care drame are mesajul ei. Important este cã scârþâie îngrozitor ºi se roteºte tot mai volumul reuºeºte sã le adune într-unul greu. În canal, Ucigaºul îºi ascute cuþitele. singur: libertatea de apoi, o metaforã Prostituata saltã capacul ºi deºartã la inspiratã, extrem de sugestivã, relevând picioarele bãrbatului o plasã cu ceva raportul dintre individul singur ºi mâncare. Dincolo, Fratele Dimitrie omoarã comunitatea debusolatã, care, într-un fi- gândaci, în timp ce Pãrintele stareþ îi nal optimist, reuºeºte sã-ºi revinã. prezice cã o sã iasã prin spãrturã doar în Interesant este faptul cã autorul îºi ziua mântuirii, reproºându-i cã i-a recruteazã personajele din zone obscure ale împrietenit pe Înger ºi pe Diavol. Între timp, societãþii. Nu sugereazã o „luptã de clasã”, Strãinul ajunge în canal, unde îi gãseºte pe ci modalitãþi de a-ºi depãºi condiþia, adicã Ucigaº ºi pe Prostituatã îmbrãºiºându-se. îndepãrtarea rãului existenþial. Modelul Ucigaºul se pregãteºte sã-i ia viaþa, nu stilistic mi se pare a fi volumul lui Marin înainte de „a-i gusta lacrima.”, obicei Sorescu, „Setea muntelui de sare”, de care pentru fiecare victimã. În celãlalt plan, nu-i departe. Fratele Dimitrie deschide uºa sã iasã, dar Ar fi multe de spus, despre caracterul constatã cã dincolo a apãrut o prãpastie. unitar al volumului, despre simbolistica Prin spãrturã se aud sâsâielile Fiscului 1 ºi personajelor, despre mesaje, atât de multe Fiscului 2, care-l obligã la impozite. În canal, ºi de profunde, încât un student bun ar de câteva nopþi, Strãinul aºteaptã sã fie face o lucrare de licenþã de notã maximã. ucis. Ucigaºul se întreabã: „Nu cumva eu ªi el, ºi autorul LITERE 60 – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni ARS LONGA... Dan Gîju

MEMORIALIªTI MILITARI: ION DOBRAN

Generalul-maior (ret.) Ion Dobran – trimis în misune de luptã pe Frontul de Est, pilot de rãzboi ºi autorul unui jurnal de front, contra Rusiei Sovietice, tânãrul practic scriitorul unei singure cãrþi, una sublocotenent Dobran (va fi avansat însã de mare impact în domeniul abordat locotenent în martie 1944) fiind încadrat – s-a nãscut la 5 februarie 1919, la Vãleni în armata de operaþii, apoi detaºat la Podgoria (fostã Vrãneºti, judeþul Muscel), Tiraspol, pentru a face trecerea pe aparatul în judeþul Argeº, tatãl sãu Constantin fiind Messerschmitt Me 109G. La manºa acestui plutonier de jandarmi, iar mama, Maria avion, îndeosebi, avea sã obþinã victoriile (nãscutã Angelescu), moaºã sale care-l vor situa pe un comunalã. Este absolvent al loc onorabil în Lista aºilor Liceului militar „Mihai aripilor româneºti, cu 13 Viteazul” din Târgu Mureº avioane inamice distruse, (iunie 1939) ºi al ªcoalei dintre care nouã victorii Militare de Ofiþeri de Aviaþie omologate (aparate inamice din Cotroceni, cu gradul de distruse în aer), trei sublocotenent (10 mai 1941), probabile ºi unul distrus la totodatã având ºi studii de sol, per total adunând 340 de Drept nefinalizate. Specializat misiuni la inamic ºi 74 de în aviaþia de vânãtoare la lupte aeriene, el însuºi fiind Ghimbav-Braºov, pe finalul doborât de trei ori, din anului 1941, rãstimp în care fericire fãrã urmãri grave. România intrase în rãzboi, Practic, ºirul victoriilor sale, alãturi de Germania – nemþii pentru reflectate ºi în jurnal, începe la 6 septembrie cucerirea lumii, noi pentru recuperarea 1943, la Blizneti, în Ucraina de azi, când Basarabiei –, Ion Dobran va fi repartizat la doboarã primul aparat inamic, un Yak Grupul 9 Vânãtoare (Flotila 1 Vânãtoare), sovietic, trei zile mai târziu, în aceeaºi în Escadrila 48, cu baza la Pipera. Deja, la localitate, mai doborând un Il 2, iar la 25 acea datã, armata român㠖 implicita septembrie, la Togmaciansk, un alt Yak. aeronautica regalã dãduse grele jertfe pe Deºi tânãr ºi apropae cã nou venit pe front, front, unele reflºectate în presã ºi în cãrþi, pe finalul anului 1943, Ion Dobran, alias ca de pildã în volumul Noi dela „Þiganu” (poreclit aºa pentru tenul sãu Bombardament, de Grigore Olimp Ion închhis la culoare, cu toate cã este român (1913-2013), apãrut chiar la finele anului get-beget), era deja cunoscut ºi apreciat 1941, în fapt primul jurnal de front al unui în aviaþia de vânãtoare, caricaturistul Vasile pilot român angrenat în rãzboiul antisovietic Scripcaru realizând sugestivul sãu desen (republicat dupã Decembrie 1989 cu titlul intitulat „Fachirul”, cum i se va spune de Bombardierele atacã. Jurnal de rãzboi). acum, întrucât câºtigase un duel cu În anul 1942, avea sã aparã ºi volumul Hauptman-ul Helmut Lipfert (1916-1990), Sburãm spre rãsãrit. Carte de rãsboiu cunoscut as german, în proba de zbor la (Editura OFAR, Bucureºti) de N. Ladmiss- firul ierbii. Ceea ce frapeazã la „Fachirul” Andreescu (1907-2000) ºi multe altele, în de acum însã este amãnuntul cã începând marea lor majoritate însã, din motivele cu ziua de 14 august 1943, când intrã în cunoscute, abia dupã 1989, ca ºi Jurnalul pâine pe frontul antisovietic, presimþind locotenentului Dobran, de care ne ocupãm cumva cã va face istorie – atâta câtã poate în prezentarea de faþã. Deocamdatã însã, face un sublocotenent din aviaþia de în martie 1943, Grupul 9 Vânãtoare este vânãtoare a cãrui principalã preocupare 61 Anul XIX, Nr. 8 (221) • august 2018 este supravieþuirea –, începe sã scrie Ion Dobran. Este momentul când, practic, jurnalul comentat aici, „searã de searã, la Ion Dobran este redescoperit de iubitorii lumina lumânãrii de campanie”, în fond aviaþiei ºi nu numai, de acum încolo, când singura sa carte în adevãratul sens al ºi când fiindu-i dedicat câte un articol de cuvântului, ideile, faptele ºi evenimentele ziar ori chiar carte, precum volumul fiind consemnate iniþial pe niºte agende de coordonat de Aurel Pentelescu, Marius- buzunar, de dimensiunea buletinului de Adrian Nicoarã ºi Dan Antoniu intitulat O identitate ºi care s-au pãstrat din fericire. legendã vie. Generalul de flotilã aerianã În fond, este vorba de scurte notiþe fixate Ioa-Stratulat Dobran, Editgraph, Buzãu, în fugã, pe care le va dezvolta însã, în 2010, în fond un interviu-fluviu cu clipele de rãgaz dintre douã lupte, pe caiete protagonistul nostru, documentat ºi pe baza de ºcoalã, astfel cã, zi de zi, aproape, ºi memoriului sãu original din arhivele lunã de lunã, pendulând de la est la vest, militare. Mai mult decât atât, Jurnalul cu armata românã, la început combãtând locotenentului Dobran avea sã se constituie alãturi de nemþi împotriva ruºilor, dar ºi a ºi într-o provocare, într-un model de americanilor, iar mai apoi alãturi de ruºi urmat, determinând în scurtã vreme o împotriva nemþilor ºi a ungurilor, pânã în întreagã pleiadã de piloþi de vânãtoare ºi ultima zi a rãzboiului (9 mai 1945), tuturor de bombardament sã-ºi redacteze ºi, numai naþiilor acestea rãzboinice, sã zicem aºa, ei ºtiu cu ce eforturi materiale ºi cu ce scoþându-le din circuit cel puþin un avion, emoþii, sã-ºi publice amintirile de rãzboi. Ion Dobran va deveni un fel de cronicar Comandorii ingineri Dan Stoian (ulterior neoficial al aviaþiei noastre de vânãtoare, general) cu Pumnul þãrii (Editura un risc asumat cu inconºtienþa tinereþii în Modelism, 1999) ºi Sorin Tulea cu Amintiri fond, demersul sãu fiind cât se poate de din rãzboaie neterminate (Editura Semne, neregulamentar ºi mai ales periculos în 2003) sunt numai douã dintre exemplele cazul în care ar fi cãzut în mâna „aliatului” mai la îndemâna noastrã. În ceea ce-l sovietic de conjuncturã, iar mai apoi a priveºte pe „Fachirul”, din punct de vedere vreunui informator din armata românã biografic, sã mai reþinem cã, trecut în comunistã. Cum, necum, cert este cã rezervã în primãvara lui 1952, repartizat la aceastã cronicã aparte, care acoperã Uzina „Rákosi Mátyás” (redenumitã ulte- evenimentele – este drept cã destul de rior, dupã criza ungarã din 1956, „Timpuri lapidar pe alocuri ºi nu chiar în totalitate – Noi”), acesta se va califica în meseria de dintre vara lui 1943 ºi pânã în primãvara strungar, ulterior ajungând normator ºi lui 1945, cu o extensie mai mult decât tehnolog, ca din 1954 ºi pânã în 1973, când rarefiatã apoi pânã la 5 decembrie 1946, se pensioneazã, sã se angajeze din nou în ziua cãsãtoriei cu domniºoara Angela aviaþie, ca pilot, nu în domeniul militar însã Orãºanu din Bucureºti (naºi de cununie ci acela utilitar. Deºi tardiv, dupã 1989 îºi fiind soþii Nadia ºi Constantin „Bâzu” va câºtiga ºi unele din drepturile sale de Cantacuzino, asul nr. 1 al aviaþiei noastre, erou autentic, astfel cã, în anul 2000, este cu 69 de victorii), va reuºi sã vadã totuºi avansat onorific la gradul de general de lumina tiparului în 1998, într-un tiraj flotilã aerianã în retragere, actualmente onorabil de 1000 de exemplare (conform fiind general-maior (douã stele). Dintre contractului de editare), la mai bine de o decoraþii, se reþin cu deosebire Virtutea jumãtate de veac, aºadar, din momentul Aeronauticã (crucea de aur, cavaler, ofiþer scrierii ei, la Editura Modelism Internaþional ºi comandor cea mai mare, care „se purta din Bucureºti patronatã de entuziastul la gât ºi doar ºapte au fost acordate”, el le- Cristian Crãciunoiu (1951-2012). Era a a obþinut doar pe primele trei), apoi treia carte din seria „Aºii aviaþiei române” Coroana României, Steaua României clasa (primele douã fiind Singur pe cerul a 5-a (fusese propus pentru Ordinul „Mihai Stalingradului, de Ion Profir, în 1996, ºi Viteazul”, dar i s-a dat tot Steaua României, Vasile Craiu, de Titus Axente, 1998) a clasa a 4-a), Leul Alb cehoslovac, apoi editurii respective, prefaþatã fiind de Victoria – „datã tot de români” – ºi Pobeda, generalul de flotilã aerianã Gh. Bucºã ºi de la ruºi. Acum, la ora când în „Litere” postfaþatã de Dan Antoniu, „carte de o apar aceste rânduri, Ion Dobran se apropie sinceritate uluitoare”, dupã cum o semnala de frumoasa vârstã de 100 de ani, locuieºte în sãptãmânalul „Observatorul militar” nr. singur – soþia trecând la cele veºnice de 13 (31 martie–6 aprilie 1998) comandorul câþiva ani, iar cei doi copii ºi nepoþii fiind (r) Vasile Iuraºcu. Tot acum, la aceeaºi fiecare la casele lor – undeva pe strada editurã, apare volumul Un nume de legendã Popa Nan, în Bucureºti; mai apare uneori – Cãpitan av. erou Alexandru ªerbãnescu, la câte un eveniment comemorativ ori de Vasile Tudor, unde este amintit ºi asul sãrbãtoare dedicatã eroilor aerului unde LITERE 62 – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni este privit cu interes, dar ºi cu mare ºi * nedisimulat respect, de tot mai puþinii 18 august, Buzãu. Dupã discuþia cunoscãtori ai legendelor aviaþiei române furtunoasã din ajun, în care, pe nedrept, de odinioarã, „Fachirul” fiind nimeni altul, pronunþase cuvântul „laºi”, ªerbãnescu de fapt, decât ultimul as veritabil al aripilor este închis în sine. Aºteptãm cu toþii sã noastre. Iar în ceea ce priveºte strict cartea sune alarma. De data asta suntem numai sa, foarte puþin cunoscutã ºi comentatã în 12. Aceeaºi apãsare de moarte pluteºte publicaþiile de specialitate, apreciem cã, peste tot. Nicio vorbã la nimeni. Dacã din înainte de toate, este jurnalul unei stãri de întâmplare privirile unora se întâlnesc, în spirit, al unei generaþii glorioase care a scris alunecãri pieziºe, fug unele de altele. istoria ca nimeni alta, al unui timp aparent Pluteºte un fel de izolare, un gol pe care îndepãrtat deja, prea tragic totuºi pentru a nu-l poate umple nimic. ªtim cã azi va fi mai merita sã fie þinut minte ºi, cu toate ziua cea mare, ziua decisivã, în care nu acestea, oricând repetabil dacã vom face putem sã ne evitãm soarta. Este ora 9.00 greºeala sã-l uitãm – sau sãp ne prefacem ºi se dã pre-alarma. Cu paºi grei plecãm la cã-l uitãm! – cu desãvârºire... Oricum ar avioane, cu capetele în jos, cei 12, chemaþi fi însã, prin „jurnalul locotenentului sã lupte – cu avioane mai slabe – contra Dobran” – care, pe final de an, va vedea unui inamic numeric mult peste puterile lor. lumina tiparului într-o a treia ediþie, sub o Uneori, pare cã nu te mai susþine nici voinþa altã denumire îns㠖, literatura militarã îºi de a trãi, deºi, pânã la urmã, este singura adaugã una dintre cãrþile ei cele mai vii, care se zbate. Întârzii puþin lângã cãpitan. veridice, trãitã de la prima pânã la ultima Este ceva nou în el, ceva care te face sã-l paginã ºi, deci, între cele mai importante priveºti adânc, apoi mã rup spre „22b”-ul pe care vreun militar de profesie le-a meu, ca toþi cei chemaþi spre avioanele lor. încredinþat tiparului vreodatã. Fãrã În ultimul moment, soseºte ºi „Bâzu”. pretenþia cã este un as la fel de valabil în ªerbãnescu îl întreabã: „Tu ce faci, arta scrisului precum a fost ºi rãmâne în «Bâzule», zbori?!”, „Desigur, domnule aceea a zborului, generalul Dobran este un cãpitan”, confirmã acesta. „ªtii ce, cronicar din stirpea cea mai purã, continu- «Bâzule»?... Este mai bine ca tu sã nu ator al legendarilor Milescu Spãtarul ºi zbori!” „?!” ªerbãnescu explicã: „Suntem Miron Costin-hatmanul, mai nou al lui 12 fãrã tine, ºi cu tine suntem 13, unul Marin Predescu, Ion Tobã-Hatmanul, dintre noi va trebui sã cadã ºi acela sunt Sorin Tulea, „Dido” Greceanu, Nicolae sigur cã voi fi eu. Am ºi chestia asta (o Mujicicov ºi alþii mulþi, cavaleriºti, bluzã albã cu care cãzuse Milu)..., poartã infanteriºti, artileriºti, aviatori, marinari etc., ghinion! E mai bine sã rãmâi.” „Nu se camarazii de generaþie ºi de destin ai poate, domnule cãpitan, zbor... ªi dacã va „Fachirului”, cunoscuþi ori mai puþin cãdea cineva, eu sunt acela, pentru cã am cunoscuþi, cu toþii însã combatanþi de temut venit al treisprezecelea!” ªi „Bâzu” s-a dus – cu sabia ºi cu condeiul – pentru România spre avionul lui, numãrul 3. Încã 15 minute eternã. Este datoria noastrã, a generaþiilor ºi racheta cu stele roºii se ridicã în spaþiu... care venim, sã le cunoaºtem faptele ºi s㠄Ilise”, postul de alarmare terestru, le cinstim memoria. Mãcar atât sã facem transmite semnalul „Reiterei!” (în pentru ei. româneºte: „Cavalerie!”), ceea ce, în cod, În continuare, spre exemplificare, cu însemna „Decolarea!”. ªi 26 de mecanici acceptul generalului Ion Dobran, am încep sã învârtã la manivelele celor 13 decupat pentru cititorii „Litere”-lor, poate avioane: „Alecu” ªerbãnescu, „Bâzu” mai puþin familiarizaþi cu literatura de Cantacuzino, Mircea ªenchea, Vasile rãzboi, ziua de 18 august 1944 din „jurnal”, Gavriliu, Ion Dobran, Constantin Bendaº, ºi aceasta nu tocmai întâmplãtor, rândurile Ion Simionescu, Laurenþiu Manu, Ion care urmeazã fiind nimic altceva decât Mãlãcescu, Constantin Miron, C. Nicoarã, omagiul cuvenit „celui mai fanatic dintre Dumitru Goloiu ºi Traian Dârjan. aºii noºtri” din al Doilea Rãzboi Mondial Mecanicii se grãbesc înfriguraþi. ªi pentru dupã cum l-am calificat undeva, cel mai ei, fiecare decolare înseamnã ceva. patriot ºi mai viteaz dintre toþi, cãpitanul Motoarele pornesc simultan ºi, cu alunecãri Alexandru ªerbãnescu (1912-1944), asul grãbite, ne strângem la T-eu unul câte unul, nostru numãrul 2, cu 55 de victorii la apoi, pachet, toþi 13 luãm înãlþime. Ca inamic, doborât de americani în aceastã zi niciodatã, ªerbãnescu nu aude la radio neagrã consemnatã de coechipierul sãu de decât postul terestru de radio de la atunci (ºi scriitorul de azi ºi dintotdeauna) Bucureºti, cu care intrã în legãturã. Ne Ion Dobran, general-maior în retragere al întâlnim cu alte 12 avioane din Grupul 7, armatei române. de sub comanda cãpitanului Lucian Toma, 63 Anul XIX, Nr. 8 (221) • august 2018 ºi urcãm... urcãm drumuri de plumb. sã-l las nici acum. În dreapta lui mai este „Tigrul” ne conduce: „Mergeþi cu cap- un avion. Dupã cum am aflat mai târziu la compas 290°... Modificaþi cu 10° de la sol, era adjutantul Traian Dârjan. Toþi trei 280”... etc. Avem 7 500 de metri peste în linie, distanþaþi la 100 de metri, cu munþi, suntem la Braºov cu direcþia Fãgãraº ªerbãnescu la mijloc, picãm, dar viteza lui când, deodatã, ca un roi de albine, formaþia „1” este prea mare ºi nu permite încruciºãri, inamicã ne apare în faþã. Un pluton de trei însã picãm... picãm mereu; întorc capul valuri mari, de bombardiere, eºalonate uºor spre stânga, cercetez latura ºi spatele ºi în înãlþime; în capul formaþiei, siluete mai nimic nu apare. Întorc privirea la dreapta mici de Lightning-uri, desigur. „Bâzu” – ºi... nu mai vãd, peste ªerbãnescu, al treilea care în formula de compromis, ca sã nu avion. Intrigat, pentru cã trebuia sã fie un fim 13, patrula mai sus, în faþa noastr㠖 motiv pentru care dispãruse, schiþez un intrã ºi el în formaþie. Unul dintre noi, în viraj. A fost de ajuns strãfulgerarea unei virajul uºor amorsat, se desprinde ºi picã. clipe pentru a se scrie un destin. În spatele În cascã se aude vocea lui ªerbãnescu: lui ªerbãnescu ºi mai sus era un avion cu „Unde te duci 11, pe noi cui ne laºi?” În botul roºu. Cu o ultimã speranþã, transmit „numãrul 11” era locotenentul Constantin prin radio: „Viraþi, domnule cãpitan!”, poate Bendaº, care acuza lipsa de oxigen! Lãsãm se va întâmpla o minune ºi va auzi, îmi formaþia inamicã sã treacã pe lângã noi. spun... M-a fulgerat o clipã gândul cã n- Nu avem înãlþime suficientã ºi urcãm am scãpat, cã Mustang-urile sunt pe mereu, paralel cu ei, în sens invers, urmele noastre, apoi am tras neochit, cu urmând sã ne rãsturnãm în spatele ultimei tunul ºi mitralierele, între el ºi cãpitan... formaþii. În acelaºi timp, sub noi, în sens era prea târziu însã. Avionul lui mergea invers, trec patru Mustang-uri. ªerbãnescu picat, în linie dreaptã, fãrã sã schiþeze le vede, vireazã scurt, la dreapta-împrejur, niciun viraj. Intrase în rafala trasoarelor ºi picã pe ele. Toatã formaþia face la fel, roºii, pe care americanul o pusese în faþã. eºalonatã în ºir indian, afarã de locotenentul Din planul stâng se prelinge o uºoarã dârã Gavriliu care, din cauza virajului strâns ºi de fum, avionul se înclinã spre stânga, se al aerului rarefiat la acea înãlþime, se întoarce pe spate ºi picã sub verticalã. Întâi angajeazã ºi picã, pierzând vreo 2 000 de am crezut cã, totuºi, este o degajare. Pic metri. Mustang-urile ne-au simþit cã ºi eu, preocupat de propria mea manevrã. suntem în spate ºi vireazã ºi ele cu motoarele în plin, trãgând dreapta-sus. În * viraj, ªerbãnescu trage, dar nu pot observa ªerbãnescu a cãzut pentru cã a avut nimic pentru cã suntem încã departe ºi, în prea mare încredere în grupul lui; bãnuia virajul de 360° care a urmat, mai vin – cã toþi ceilalþi îl urmeazã... Altfel nu se chemate prin radio – o datã opt Mustang- explicã zborul acesta drept, fãrã viraje ºi uri, a doua oarã ºase ºi apoi încã douã. În oarecum fãrã grijã. Sunt dezorientat ºi cu câteva secunde, suntem 20 la 12 ºi G-urile sufletul greu; a cãzut o stea!... A cãzut fâlfâie la înãlþimea aceea, cu manetele în ªerbãnescu! Mai am o palidã licãrire de plin. Motoarele trag din greu, de parcã sunt speranþã, poate cã mai jos a sãrit cu sufocate... este prea sus pentru ele; de la paraºuta... Dar dupã picajul acela 5 400 de metri, unde compresoarele mai groaznic, pe spate, este micã ºansa. Ca restabilesc puterea de la sol, urcând, o pierd într-un vis urât mã învârt prin munþi; încet, încet. Americanii se simt în largul undeva pe o culme, o casã frumoasã, lor. Compresoarele lor, cu douã trepte, lângã ea puþinã culturã, am nebunescul restabilesc de douã ori puterea ºi pot urca impuls de a trânti aici avionul, de a-l face mai mult cu 2-3000 de metri, fiind ajutaþi þãndãri. Îmi fulgera prin minte Adevãrata ºi de elicele cu patru pale. Culmea, prin moarte a lui Guynemer, povestirea lui radio, acum „Tigrul” ne cheamã la Mizil, Cezar Petrescu... Dumnezeule mare!, mi- unde Lightning-urile atacau la sol, ºi ne e aºa dor de liniºte, dar totul nu a fost ordonã sã nu ne angajãm cu formaþii mari. decât mirajul unei clipe. Avionul demult ªerbãnescu rãspunde: „Nu pot – ultimele m-a purtat peste alte creste ºi alte vãi. lui cuvinte, de altfel – pentru cã sunt Îmi amintesc cã, la începutul luptei, am angajat în luptã aerianã cu Mustang-uri!” auzit ca prin vis un mesaj... „Sunt Fragmentaþi pe formaþii mici, umplem tot doborât!” Cine-o fi fost? cerul, ºi el îºi dã seama ºi cautã sã rupã Ce vor fi fãcut ceilalþi? Curiozitatea, lupta, picând spre sud-est. Ca de obicei, pe de o parte, sentimentul de a mã elibera cu ochii pe el, îl urmãresc, tãindu-i virajele, de avion (suferise eforturi groaznice, încât ºi ies în linie cu el, în partea stângã. De se deformase celula; pentru a merge drept atâtea ori i-am fost înger pãzitor ºi nu vreau trebuia sã-i dau picior ºi manºã într-o LITERE 64 – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni parte), pe de altã parte, mã mânau spre dar nu reuºesc sã descopãr nimic. La casã. Mã orientez repede. Am ieºit din întoarcere, insist ºi obþin din nou avionul munþi undeva între Focºani ºi Râmnic... domnului general Gh. Gârleanu, cu care În curând vãd Ziliºtea, apoi Buzãul. Sunt reînnoiesc cercetãrile ºi, dupã aproape alte puþine avioane aterizate. Alunec uºor, douã ore de cãutãri, între Vipereºti ºi avionul se lasã domol, ruleazã spre locul Cislãu, pe frumoasa vale a Buzãului, lângã lui, apoi, cu o ultimã zvâcnire de motor, o comunã sub munte, Ruºavãþu, la nordul se opreºte. Mecanicii aleargã... Stau ei, pe un povârniº de stâncã, gãsesc avionul încremenit în cabinã, fãrã sã o deschid, sfãrâmat. Poate cã nu l-aº fi gãsit, dar apoi, cu paºi grei, de condamnat: „A cãzut puþinii oameni de jos (niºte ciobani), ªerbãnescu!” Toþi împietresc... Nu le vine vãzându-ne cã ne învârtim pe acolo ºi, sã creadã... ªi totuºi ªerbãnescu a cãzut. închipuindu-ºi ce cãutam, ne fãceau semne Rând pe rând, sosesc avioanele. Mai largi cu mâna, arãtându-ne aproximativ lipseºte unul singur în afarã de cãpitan, este direcþia. Dar nu putem ateriza... terenul este locotenentul Vasile Gavriliu, care ºi el prea prãpãstios ºi pentru Fieseler (tipul de fusese doborât. În momentul când a virat avion cu care Skorzeny l-a „rãpit” pe acolo, la Braºov, ca sã intre în ºir indian Musollini din locul în care fusese închis, dupã noi, s-a angajat ºi a pierdut circa 2 în munþi). Dupã mai multe viraje, îmi dau 000 de metri. Voind sã urce din nou, în seama cã a intrat percutat în pãmânt, de la formaþie, s-a trezit aºa, din senin, lovit de înãlþime, fãcând explozie ºi arzând complet un Mustang dintr-o formaþie ce fãcea partea de deasupra solului. Ne întoarcem protecþia inferioarã a bombardierelor. Cu spre casã. Pe vale, femeile, prinse de grijile peste 40 de gãuri în avion, fãrã motor, a lor mãrunte, spãlau rufele la râu, apoi le reuºit sã-l punã la Vama Buzãului, între întindeau pe iarbã, la soare. Covoare munþi, într-o culturã, lângã firul apei, ºi sã multicolore de þesãturi... ªi viaþa, pentru scape numai cu o loviturã la cap (dând cu fiecare, îºi urmeazã cursul. E rãzboi?!... capul de vizor, în aterizarea forþatã). Ce rãzboi? Poate doar acolo, sus, sus de Dârjan, extrema dreaptã a cãpitanului, tot, unde în sclipiri de argint se aud povesteºte cã a vãzut la timp Mustang-ul tunete... Doar acolo se luptã zeii cu titanii din spate ºi cã a anunþat la radio, dar nici ºi tocmai acum, fulgerat, a cãzut din eu ºi nici ªerbãnescu nu am auzit nimic. înãlþimi un titan. Fusese ultimul Vãzând cã nu reacþionãm, ºi cum bombardament american! americanul era în poziþie de tragere, el a ...Gavriliu ne povesteºte cã primii sosiþi virat ºi, în încruciºare, a tras. În momentul la avionul lui doborât de americani, la Vama acesta, soarta a vrut ca eu sã mã uit în Buzãului, au fost un bãiat ºi cu sora lui stânga. Când am întors capul spre dreapta, mai micã. Ei au numãrat loviturile el trecea pe sub mine, în partea stângã, ºi proiectilelor din avion. nu l-am mai vãzut. Ca ºi mine, s-a Notã ulterioarã: Bãiatul nu mai descurcat cum a putut. Aterizeazã ºi vãzuse un avion aºa de aproape ºi l-a maiorul german, comandantul grupului impresionat aºa de mult, încât i-a german care acþioneazã în România. Este determinat destinul! Mult mai târziu, de comun acord cu noi cã nu se mai poate peste mai mult de 30 de ani, l-am întâlnit face nimic – dar absolut nimic! – cu G-ul la TAROM, ca pilot. Era detaºat de la contra Mustang-ului ºi ne promite cã va armatã ºi avea gradul de locotenent-colo- pune imediat problema la Flotã (este vorba nel. Se numea Baba. Iatã ºi menþiunea despre Luftflotte IV, comandantã de lapidarã din jurnalul Forþei a 15-a generalul-colonel Otto Deßloch, ulterior de americane de la Foggia, pentru ziua de generalul-locotenent Alexander Holle, ca pe 18 august 1944 (ultimul lor finalul rãzboiului sã revinã tot Deßloch. bombardament): Ploieºti was hit again Luftflotte avea în subordine totalitatea the next day 18 with a dying gasp, the marilor unitãþi de aviaþie care serveau un defenders sent up 35 Me 109 G to inter- anumit sector al frontului. Luftflotte IV cept bombers, but the excort promptly sent deservea flancul sudic al frontului de est nine of them flaming back to the ground ºi avea în subordine ºi aviaþia de vânãtoare (în româneºte, din lb. engl.: „Ploieºtiul a românã afectatã acestui front, n.D.G.), fost lovit din nou ziua urmãtoare, 18, ºi, într-o conferinþã, la Bucureºti. Ofiþerul cu ultima suflare, apãrãtorii au ridicat 35 german de legãturã Neubeck obþine de la de Me 109 G6 ca sã intercepteze Flotã un Fieseler Storch, cu care plec în bombardierele, dar escorta, prompt, a munþi, în cãutare. Dupã indicaþiile mele, trimis nouã dintre ei înapoi, în flãcãri, la ªerbãnescu trebuie sã fi cãzut în valea pãmânt”). Doi dintre cei „trimiºi la Buzãului. Strãbat fãrã rezultat toatã valea, pãmânt” au fost din Grupul 9 Vânãtoare. 65 Anul XIX, Nr. 8 (221) • august 2018 MEMORIALISTICà Theodor Codreanu

JURNAL

10 180. Partidul lui Ion Iliescu, PDSR, în matca ei tradiþionalã de „vasal”, cu cunoaºte o nouã sciziune prin demisia grupului reinstalarea oficialã a raportului rãsturnat, Teodor Meleºcanu-Iosif Boda-Mircea Coºea- antidemocratic, dintre autohton ºi periferici. Viorel Sãlãgean, spre care ameninþã sã alunece De aici restricþiile care se impun României: ºi regizorul Sergiu Nicolaescu. Abilitatea privilegii pentru minoritãþile de tot felul, politicã nu i-a slujit la nimic, de astã datã, restituiri totale de averi, sacrificarea liderilor vechiului comunist social-democratizat. Inerþia care gândesc în ecuaþie istoriei naþionale etc. bãtrâneþii? Nu cred. Corneliu Coposu tocmai Tratatul cu Ucraina, semnat proaspãt, este la înaintatã bãtrâneþe a repus pe picioare un una din încununãrile acestor condiþii. partid ºi a inventat o coaliþie câºtigãtoare, cu 10 185. Summit-ul de la Madrid, din 9-10 aparenþa cã funcþioneazã ºi la guvernare. Aici, iulie, a arãtat rivalitatea mocnitã dintre o Europã e mai degrabã mâna serviciilor secrete de a care vrea sã redevinã lider mondial ºi o Americã crea alternative, acum pe filiera lui Virgil aflatã deja, de bune decenii, lider mondial en Mãgureanu. Ciudatã mi se pare neobosita tître. Mã întreb dacã Statele Unite vor cu pendulare a lui Viorel Sãlãgean, care s-a adevãrat o Europã Unitã. Poate, dar în nici un profesionalizat în a rupe „monolitul” diverselor caz mai puternicã decât ea. NATO ºi UE sunt partide, exemplul anterior fiind cel din PUNR. doar formele prin care Washingtonul O fi o armã secretã a lui Virgil Mãgureanu, care controleazã puterea crescândã a celuilalt rival, n-a aflat încã pe cine sã slujeascã: România reînviat, Federaþia Rusã ºi Comunitatea sau interesele strãine? Statelor Independente. Plus ameninþarea lumii 10 181. Pe acest fond al inexistenþei unei islamice cãtre Israel. Sã ne reamintim cã Mihail orientãri de politicã naþionalã, pe orizontul Gorbaciov era adeptul Casei Comune unor ideologii amãgitoare, singurii, mã vãd Europene. Nu cumva Rusia de azi a abandonat nevoit sã repet, care îºi fac cu adevãrat marele proiect, chiar prin favoritul Casei Albe, politica naþionalã, via Budapesta, sunt Boris Elþîn, la iniþiativa regizoralã a puterii de maghiarii. Ei vor profita la maximum ºi de peste ocean? intrarea României în NATO, punând condiþii 10 186. De la Chiºinãu, primesc nr. din 3 peste condiþii, ajutaþi de lobby-ul puternic iulie al revistei Literatura ºi arta cu articolul internaþional, cu atât mai mult, cu cât sunt în meu despre Mihai Cimpoi, De la Eminescu la coaliþia la guvernare. Blaga. 10 182. Dupã amânãri peste amânãri, se 10 187. „Vai de spiritul critic ce nu se pare cã Dubla sacrificare a lui Eminescu va sprijinã pe adevãr, vai de adevãrul ce nu se apãrea la Editura Macarie din Târgoviºte, într-o sprijinã pe spirit critic!” exclamã Gheorghe tipografie din Timiºoara. Sper sã nu fie un Grigurcu în Jurnalul lui Alceste. Gura eºec tipografic. pãcãtosului adevãr grãieºte. 10 183. 25 iunie. Mass-media anunþã 10 188. „Convertirea”, prin înºelãciune, moartea celebrului oceanograf francez a unui întreg sat ardelenesc (Aitin) la greco- Jacques-Yves Cousteau. Numele lui este catolicism, în frunte cu parohul, e un fenomen legat ºi de cercetãri în Delta Dunãrii. pe care Biserica Ortodoxã Românã nu pare 10 184. S-a sfârºit ºi cu comedia intrãrii sã-l înþeleagã. în NATO. La Madrid, au fost nominalizate 10189. Dupã Madrid, România este doar cinci þãri: Polonia, Cehia, Ungaria, Rusia eliminatã ºi din primul val de negocieri pentru ºi Ucraina. Ciudat, nu? Ultimele douã au luat Uniunea Europeanã. locul, cel puþin provizoriu, nu numai þãrilor 10 190. Liderii UDMR din Senat devin baltice, ci ºi al României ºi Sloveniei. Aceasta tot mai obraznici, încât pânã ºi þãrãnistul sã fie semnificaþia încheierii de „parteneriate” George Pruteanu a reacþionat, cu indignare, speciale cu Ucraina ºi Rusia? la insistenþele cu care aceºtia vor sã Cât despre România, va fi primitã când grãbeascã revizuirea Legii Învãþãmântului. se va alinia total la condiþiile de colonie nord- 10 191. Anul acesta Ion Gh. Pricop m-a atlanticã. Asta înseamnã cã România va reintra convins sã cultiv 10 ari cu harbuji, într-un loc LITERE 66 – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni numit Bãlcãoaia, desþelenit de Primãria Duda- 10 198. Continuu sã primesc scrisori Epureni. Harbuzãria, bine îngrijitã de mine ºi elogioase despre Dubla sacrificare a lui de Lina, arãta ca în visele din copilãrie. Pânã Eminescu, în pofida nemulþumirii mele faþã zilele trecute, când a dat o puternicã ploaie de cum aratã ediþia. Între acestea, o epistolã cu grindinã. Asta e „loteria” agricolã, bãdie! de la Dimitrie Vatamaniuc, care îmi trimite ºi Îmi spune cu înþelepciunea-i de vechi þãran cel de al treilea volum al sãu despre prozatorul de la Duda. Publicistica lui Eminescu, volum care a ºi 10 192. În seria de Unde scurte (volumul fost recenzat în rãspãr de Z. Ornea, în al ºaselea, Insula ªerpilor. Unde scurte VI, România literarã. Îmi mai scrie, apoi, Humanitas, 1996), Monica Lovinescu cântãreþul de romanþe eminesciene Gheorghe continuã sã dea lecþii ºi indicaþii preþioase în Sãrac, care promite ºi o deplasare la Huºi privinþa intelighenþiei din Þarã. Cine e bun, pentru o manifestare în cinstea lui Eminescu. cine e rãu, cine este om de culturã ºi cine este De la Blaj, Ion Buzaºi mã felicitã ºi-mi trimite impostor, cine e imaculat ºi cine compromis cartea lui din urmã Eminescu ºi Transilvania. definitiv etc. Între ciumaþi, Nicolae Breban, 10 199. Aflu din presã cã pe 14 iulie, Fãnuº Neagu, Marin Sorescu, Eugen Simion, chiar de ziua Franþei, a murit istoricul François Paul Goma, Adrian Pãunescu, Mihai Furet, nãscut pe 27 martie 1927. Ungheanu º.a. Curaþii ca lacrima, desigur, 10 200. Teolin e în febra pregãtirii Gabriel Liiceanu, Nicolae Manolescu, examenului de admitere la Drept. Lina îl Gheorghe Grigurcu, Andrei Pleºu, „genialul” dãdãceºte la Gramaticã, afirmând cã se Patapievici º.a.m.d. Cu asemenea „producþii”, apropie de nota maximã. Colegul Vasile doamna Monica Lovinescu e convinsã cã va Calestru, profesorul de istorie, e încrezãtor ºi rãmâne, ca tatãl ei, printre monºtrii sacri din el. Cum ºi-a luat libertate de decizie (având ºi istoria literaturii române. veleitãþi de lider al promoþiei sale), Teolin a 10 193. Remarcabilã, în linii generale, optat pentru Universitatea Babeº-Bolyai din cartea lui François Furet Istoria unei iluzii, Cluj-Napoca. deºi cam stufoasã ºi netrecând de anumite 10 201. Amplu dialog cu Ion Gh. Pricop. cliºee privitor la comunism ºi fascism. Probabil va ajunge la o revistã din Vaslui sau 10 194. Despre victoria coaliþiei la Sintezele lui Constantin Cãlin, la Bacãu. antinaziste din Al Doilea Rãzboi Mondial, 10 202. Telefon de la Ion Trif Pleºa. Furet scrie cu îndreptãþire: „comunismul era Revista Porto-Franco n-a putut ieºi în luna cel care câºtigase rãzboiul ºi care-ºi oferea iulie. Se va face un numãr dublu iulie-august. astfel un nou contract cu istoria”. Anglia ºi Vestea cea rea pe care mi-o dã este însã alta, Statele Unite n-au câºtigat decât niºte bãtãlii, care explicã, ºi pe prima. Poetul Ion Chiric, nicicum rãzboiul, cum s-au lãudat ºi iluzionat redactorul-ºef, este grav bolnav, internat la decenii întregi. Bucureºti, la neuropsihiatrie. 10 195. 23 iulie. Vicu Merlan, muzeograf 10 203. 14 august. Cartea lui Dimitrie la Huºi, apropiat al miºcãrii lui Gregorian Vatamaniuc, Publicistica lui Eminescu, mã Bivolaru, îmi spune cã Dubla sacrificare a convinge cã marele editor a avut puterea de a lui Eminescu a fost cititã de maestrul lor spiri- nu face nici o concesie curentului „corect tual ºi cã acesta gãseºte cartea de mare curaj, politic” de demolare a gândirii eminesciene. prezicând cã voi avea de suferit pentru ea. Regula de aur a lui Vatamaniuc este Probabil nu mi-a citit articolul în care îi supunerea la obiect. El vine totdeauna demontez fanteziile în legãturã cu o nouã doldora de documente. O spune cu durere cã variantã la Luceafãrul eminescian, receptat, alþi eminescologi, slabi de înger, au cedat chipurile, de un medium (prin anii ’40) ºi girat, ideologiei oculte, fie trecând cu arme ºi bagaje dupã 1989, de o prefaþã gregorian-bivolarã! în tabãra denigratorilor publicisticii, fie 10 196. În seara de 23 iulie, la evitând a mai vorbi despre publicisticã. Din Televiziunea Naþionalã, programul 1, scapã o prima categorie face parte Ion Negoiþescu, emisiune despre ceea ce se întâmplã cu Casa din a doua – Petru Creþia. Ba este nedumerit Vernescu, a Uniunii Scriitorilor, închiriatã de ºi de poziþia lui George Munteanu care nu un afacerist evreu (Schiffer, pare-mi-se), care spune prea limpede ce crede despre gândirea a deschis acolo un soi de cazinou. Aici, politicã a lui Eminescu. Poate. Însã eu explic sãptãmânal, evrei sosiþi din Israel ºi de aiurea izolarea la care a fost condamnat George spalã bani murdari pe care îi scot clandestin Munteanu încã înainte de 1989 prin din þarã. E de mare mirare cã asemenea adevãrurile pe care le-a spus în Hyperion, 1 informaþii au putut pãtrunde la Televiziunea ºi în alte studii. D-l Vatamaniuc crede cã Românã, atât de atent cenzuratã. Redactorul George Munteanu a vrut sã evite o îºi va face, cu siguranþã, bagajele. confruntare cu Z. Ornea. Dar înainte de 1989 10 197. O frumoasã scrisoare de la acad. mulþi s-au temut de Z. Ornea (datoritã poziþiei- Constantin Toma, biologul de la Universitatea cheie pe care o deþinea în culturã, având din Iaºi. Spre deosebire de micii cârcotaºi sprijinul direct al unor pigmei ca Leonte Rãutu huºeni, gãseºte cuvinte emoþionante, super- ºi Gogu Rãdulescu) ºi, uneori, am avut lative (cu argumente) despre Istoria Huºilor. impresia cã însuºi Dimitrie Vatamaniuc nu 67 Anul XIX, Nr. 8 (221) • august 2018 vrea sã intre într-o confruntare directã cu Modelul. De aceea a ºi fost preferatul ideologia dominantã. Lucru explicabil, Televiziunii Naþionale în ultimii ºapte ani. altminteri. Era o mare primejdie ºi „ruºine” sã Iosif Boda pare a fi ideologul grupãrii fii etichetat „naþionalist” ºi „protocronist”. Ca desprinse din PDSR – „Alianþa pentru ºi azi, mai dihai ca oricând. De astã datã, d-l România”. E, totuºi, greoi, la propriu ºi la Vatamaniuc a luat taurul de coarne, intrând figurat, dând impresia cã, în viitor, îi va lua în rãzboi direct cu Z. Ornea, care nu a întârziat locul lui Silviu Brucan ca analist politic. Din sã-l atace în România literarã, vechiul ºi noul pãlãvrãgeala lui, nu lipsitã de miez, s-ar contura fief al internaþionaliºtilor victorioºi. strãdania cãutãrii unei noi cãi de a face politicã. 10 204. Postul de televiziune Antena 1 Ar putea fi un bun întemeietor de partid, altfel are obiceiul sã aducã la emisiunea „Milionarii riscã sã intre într-o banalã uitare. de la miezul nopþii” diferiþi oameni politici ºi Corneliu Vadim Tudor, artizanul PRM comentatori politici de viþã nouã, unii ºi al devastatoarei reviste România Mare. „serioºi”, alþii diletanþi, dar toþi cu aere de Nenorocul lui e cã are dreptate în mai tot ce „profesioniºti”. Iatã câteva figurine: spune, cu o forþã pamfletarã ieºitã din comun, Horia Alexandrescu, mai marele de la dar care talent îl îngroapã groaznic pe omul Cronica românã. Greoi la minte, mimetic în politic. Nu ºtiu dacã existã individ în România ce priveºte opiniile la modã, îºi asigurã care sã-ºi fi fãcut mai mulþi duºmani. Partea „succesul” cu regula nici câine, nici ogar. cumplitã a lucrurilor e cã, prin clamarea Ion Cristoiu, editorialist acum la violentã a naþionalismului, a dat apã la moarã Naþional, are avantajul de a fi literat ºi informat, tuturor antinaþionaliºtilor din þarã ºi de pe strãduindu-se a da impresia independenþei de mapamond, compromiþând o veritabilã gândire, recurgând la ticuri ale insistenþei direcþie naþionalã în politica româneascã prinse parcã din zbor de la „temeinicul” postdecembristã. Dacã s-ar întâmpla sã Trahanache. Ce e bun în Cristoiu vine, totuºi, ajungã preºedinte al României, ar fi asasinat din influenþe eminesciene indirecte. El ºi-a mediatic ºi fizic. Corneliu Vadim Tudor e un conturat chiar o teorie, destul de empiricã, a ce imposibil în lumea actualã. Deºi, în unei cãi româneºti la economia de piaþã. (Dar concreteþea lui mundanã, seamãnã mai vorba lui Petre Þuþea: poate exista economie degrabã cu un ciclop cu inimã de bunic. fãrã piaþã!?). Îndrãznelile lui Cristoiu sunt însã Victor Ciorbea. A fost asul din mânecã fragile, fiindcã nu pare deloc eliberat de noua al þãrãniºtilor, mai întâi în confruntarea cu Ilie ideologie instalatã în postcomunism, cu Nãstase pentru primãria capitalei, apoi ca pre- uºoare intruziuni de snobism atotcunoscãtor. mier. Cine a avut însã ochi a vãzut încã de la ªi-a creat ºi o micã platoºã cinicã: recunoaºte început, de la penibila confruntare electoralã cã a rãmas comunist! televizatã, cã Victor Ciorbea nu se poate Cristian Tudor Popescu, de la Adevãrul. stãpâni, cã, în consecinþã, devine influenþabil Pare a fi un om dintr-o bucatã, cu intuiþia la conjuncturile politice imprevizibile. Este obiectului pe care-l atacã cu un brici drept, a învãþat, între timp, sã ocoleascã raþionalist. Din nefericire, filosofia lui este adevãrul, „învârtindu-se în jurul cozii”, cum a rudimentar-cartezianã, condamnându-l la sesizat Ion Cristoiu, ceea ce nu seamãnã a strictul discurs jurnalistic de succes bravurã. De aceea, ca politician, Ciorbea este maniheist. Pãcat cã-i lipseºte dimensiunea cu douã clase sub Ion Iliescu. Toate ironiile eminescianã. premierului din perioada moþiunilor de cenzurã Sorin Roºca Stãnescu, de la Ziua. Izbeºte s-au dovedit a fi banale simptome de voinþa lui de a face carierã în presã, deºi nu-l balcanism bucureºtean. Moþul, altfel spus, ajutã nici dicþia ºi nici inteligenþa culturalã. Când s-a metamorfozat, fãrã voie, într-un soi de uitã de stãpâni finanþatori, de pildã, filiera Miticã dâmboviþean, grav în reacþii, fãrã acces americano-pacepistã (autorul se referã la la planul ascuns al politichiei ºi evoluþiei partizanatul faþã de generalul kaghebist Ion popoarelor, cu atât mai puþin al propriului Mihai Pacepa, defector în 1978), pare curajos ºi popor. În consecinþã, Victor Ciorbea nu va dispus sã pronunþe unele adevãruri. În realitate, avea longevitate într-un domeniu care-l suferã de snobism ideologic pur cameleonic, depãºeºte, în ciuda faptului cã a fost, în vãduvit fiind de inteligenþã ºi viziune. studenþie, eminent, cum ne asigurã. Silviu Brucan, parºivenie arhetipalã Nicolae Vãcãroiu. Premier într-o kominternistã, devenit educatorul public nr. guvernare mult contestatã de opoziþie ºi de 1, într-o Românie care se lasã prostitã în presã, ceea ce a ºi dus, în ultimã instanþã, la momentele-cheie ale istoriei. Brucan este eliminarea pedeseriºtilor de la putere. Se va eminenþa cenuºie care s-a descurcat exem- vedea însã cã acest Vãcãroiu, cu toate plar din anii ’50 pânã astãzi, culminând însã pãcatele lui, a fost mai realist ºi mai pragmatic cu „revoluþia” de la 22 decembrie 1989. La el, decât garnitura Victor Ciorbea, dovedind cameleonismul este absolut. Mimarea chiar ºi o mai mare responsabilitate faþã de obiectivitãþii de pedagog politic naþional ºi destinul economic al þãrii. Fireºte, n-a reuºit european îl face puternic în micimea lui nici el sã þinã pe linia de plutire o navã aflatã izbitoare. Pentru lumea în care trãim, el este în derivã pe o mare atât de agitatã.

LITERE 68 – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni ANIVERSÃRI Aurelian Silvestru

POETUL ªI DIVINITATEA (discurs rostit la Academie, în cadrul ºedinþei de omagiere a poetului Nicolae Dabija)

Dupã ce a trãit o viaþã foarte cã nu a fost suficient de inspirat când l- zbuciumatã, un mare înþelept a lãsat a plãmãdit pe Adam ca pe o fiinþã slabã urmaºilor sãi urmãtoarele destãinuiri: ºi predispusã la pãcat, atunci i-a fãurit – L-am rugat pe Dumnezeu sã-mi pe poeþi ºi le-a dat drept instrument de ajute copilul, care era bolnav incurabil, lucru Cuvântul – adicã propriul Sãu in- iar el mi-a rãspuns: „În paza mea se aflã strument de lucru, cel cu care a plãsmuit sufletul. Trupul aparþine întreaga Lume. lutului”. L-am rugat atunci Lumea creatã de Nicolae sã-mi dea rãbdare, ca sã pot Dabija în opera sa e una plinã trece mai uºor peste vitrejiile de candoare, de farmec, de sorþii. Iar El mi-a zis: emoþie. Ea ne apropie de noi „Rãbdarea e rezultatul înºine, de rãdãcini, de încercãrilor. Ea nu se dã. Se primordialitate. În arsenalul meritã”. L-am rugat, dacã se sãu gãsim pânã ºi precuvinte poate, sã-mi dea mãcar un preluate din limbajul strop de fericire, iar El mi-a îngerilor zis: „Eu pot doar sã te Se pare cã îngerii îi binecuvântez. De tine populeazã anturajul. depinde dacã vei fi sau nu Þin minte cã odatã, în vei fi fericit”. L-am rugat pe Dumnezeu tinereþe, mi-a mãrturisit: „Am cunoscut o ca, cel puþin, sã-mi scadã o parte din fatã care se muta de la o gazdã la alta. ªi povara suferinþei, iar el mi-a rãspuns: nu avea cu ea decât douã lucruri: într-o „Suferinþa te îndepãrteazã de plãceri ºi, mânã ducea un mic geamantan, în care astfel, te apropie de mine”. Disperat, i- încãpuse toatã averea ei, iar în cealaltã þinea am cerut sã mã ajute sã fac cât mai mult o glastrã cu o floare. Era un crin alb pe bine pentru alþii. Iar El mi-a zis: „În sfârºit, care fata îl purta cu atâta grijã, de parcã ai înþeles ce trebuie sã-mi ceri!” ºi-ar fi purtat destinul în palmã.” Nicolae Dabija se numãrã printre La figurat, dupã cum zicea Lucian puþinii înþelepþi care au ºtiut de la bun Blaga, ºi poetul umblã prin lume, început ce trebuie sã-i cearã Marelui Cre- purtându-ºi sufletul în palmã. O face ºi ator. Rugat sã ne spunã ce a primit, totuºi, Nicolae Dabija, îndumnezeind lumea din în schimb, el (cu modestia sa proverbialã) jur cu lumina operelor sale. În ultimul timp, s-ar putea sã ne rãspundã: „Nu am primit mulþi se lamenteazã cã avem o þarã slabã nimic din ce i-am cerut, dar mi-a dat tot ºi sãracã. Nu-i credeþi! Nu-i luaþi în serios! de ce am avut nevoie”. Suntem bogaþi. Suntem o þarã micã, dar Se pare cã Providenþa îi iubeºte foarte bogatã în talente. Sunt sigur cã pânã îndeosebi pe poeþi. E adevãrul pe care îl ºi cele mai puternice þãri din lume ºi-ar gãsim în Biblie. „La început a fost dori sã aibã în patrimoniul lor un diamant Cuvântul, citim în Genezã. ªi Cuvântul ca Nicolae Dabija. Ducem lipsã nu de se afla la Dumnezeu, iar Dumnezeu era bogãþii, ci de respect pentru valorile pe însuºi Cuvântul”. Întreg Universul s-a care le avem. nãscut dintr-un cuvânt. Dar timpul s-a scurs ºi, când Demiurgul ºi-a dat seama (continuare la pagina 77) 69 Anul XIX, Nr. 8 (221) • august 2018 ANIVERSÃRI Mihai Stan

NICOLAE DABIJA – LIDERUL UNEI GENERAÞII LA 70 DE ANI

Pe ambele maluri ale Prutului (pentru influenþa o întreagã generaþie, cea a scriitorilor Nicolae Dabija, ca ºi pentru prietenii sãi, Prutul anilor ’70, ea fiind numitã de critica literarã nu desparte ci uneºte) Nicolae Dabija este „Generaþia Ochiul al Treilea”. Urmeazã cãrþile cunoscut, respectat ºi iubit de toþi românii „Apã neînceput㔠(1980) ºi cartea pentru pentru scrierile sale, dar mai ales pentru viaþa sa copii „Poveºti de când Pãsãrel era mic”. În exemplarã pusã în slujba Unirii, deocamdatã prin 1983 editeazã volumul despre clasicii literaturii „culturã”. Prezenþã ubicuã acolo unde se croiesc române „Pe urmele lui Orfeu”, ce are ca suport reperele viitorului, Nicolae Dabija, „fratele documente ºi date istorice adunate de prin Dabija” a devenit un simbol al luptãtorului arhivele din Moscova, Kiev, Lvov, Harkov reîmplinitor al Marii Uniri acum în plinã etc. Publicã volumul de versuri „Zugravul sãrbãtorire a Centenarului Unirii. Decupãm din anonim” (1985). Un adevãrat eveniment cul- „Societatea Scriitorilor Târgoviºteni. Din istoria tural îl constituie ºi apariþia „Antologiei unei grupãri literare” – un adevãrat dicþionar – poeziei vechi moldoveneºti” (1987), prin care spaþiul dedicat academicianului de curând autorul ei scoate la luminã circa 40 de texte laureat al trofeului „Izvorul” la decernarea inedite, din sec XV-XVII, traduse din limbile premiilor „Eminescu ziaristul” ediþia a VI-a (28 slavonã, greacã, polonã, latinã, bulgarã, rusã, iunie 2018) acordat de Uniunea Ziariºtilor ucraineanã, descoperite în arhive din Rusia, Profesioniºti din România. Ucraina, Polonia etc. În 1989 editeazã volumul S-a nãscut pe 15 iulie 1948, în Codreni, de versuri „Aripã sub cãmaºã”, apreciat drept raionul Cimiºlia (azi în Republica Moldova), cea mai bunã carte a anului. Studiul ca fiu al Cristinei ºi al lui Trofim Ciobanu, documentar „Moldova de peste Nistru – vechi nepotul arhimandritului Serafim Dabija, unul pãmânt strãmoºesc” (1990) cu textul tradus din marii duhovnici români, deportat în Gulag ºi în limba rusã, s-a bucurat de largi ecouri ºi în 1947. În perioada 1966-1972 urmeazã studiile peste hotarele þãrii. Predilecþia pentru temele la Universitatea de Stat din Moldova, istorice se manifestã în eseul „Domnia lui Facultatea de Ziaristicã (în anul III a fost ªtefan cel Mare” (1991) ºi în culegerea de exmatriculat „pentru activitate proromâneascã povestiri istorice „Nasc ºi la Moldova ºi antisovieticã”, fiind înscris peste un an, în oameni” (1992), cea de-a doua destinatã 1970, la Facultatea de Filologie). Din 1972 cititorului în formare. Volumul „În cãutarea pânã în 1975 este angajat în calitate de redac- identitãþii. Istoria Neamului Românesc din tor la redacþia tineret a Televiziunii din Basarabia povestirã pentru elevi” (2002), care Chiºinãu. Din 1975 activeazã la revista cunoaºte mai multe ediþii, a devenit în scurt „Nistru” (ulterior „Basarabia”), în calitate de timp manualul de istorie al întregii republici. ºef al secþiei poezie ºi criticã. În 1984 Urmeazã volumele de versuri „Mierla contribuie la apariþia revistei „Orizontul”, domesticit㔠(1992), „Dreptul la eroare” publicaþie a tinerilor scriitori, ºi este primul ei (1993), „Lacrima care vede” (1994), „Oul de redactor-ºef. În mai 1986 este ales de cãtre piatr㔠(1995), „Fotograful de fulgere”, (în seria Congresul al VII-lea al Uniunii Scriitorilor din „Biblioteca pentru toþi”, 1998, „Poeme pentru Moldova redactor-ºef al sãptãmânalului totdeauna” (în seria „Ediþii critice”, 2011) º.a. „Literatura ºi arta” a cãrei redacþie o conduce Culegerile de publicistic㠄Libertatea are pânã în prezent. Debut în ziarul „Tinerimea chipul lui Dumnezeu” (1997), „Icoanã spartã, Moldovei”, cu un ciclu de versuri prezentat Basarabia” (1998), „Harta noastrã care elogios de cãtre tânãrul (pe atunci) critic literar sânger㔠(1999), „La est de vest, Vai de capul Mihai Cimpoi (1965). Editorial îºi marcheazã nostru!” (2001), „Râul în cãutarea mãrii” debutul prin cartea de versuri cu titlul (2003), „Desþãraþi” (2008); „Mesaje pentru sugestiv „Ochiul al treilea” (1975) care va supravieþuitori” (2009), „Hoþii de speranþe”, LITERE 70 – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni (2009), „Prutul are douã maluri”, (2012) º.a., 2008; Mesaje pentru supravieþuitori, Craiova, în total 14 cãrþi, alcãtuite din editoriale 2009; Hoþii de speranþe, Bacãu, 2009, Fãclia publicate, reprezintã o cronicã, oglindã a credinþei, Ploieºti, 2012; Prutul are douã vremurilor noastre. Romanul „Tema pentru maluri, Bacãu, 2012. Istorie literarã acasã”, dedicat jertfei intelectualitãþii Antologia poeziei vechi moldoveneºti, basarabene în anii de ocupaþie sovieticã, îl Chiºinãu, 1987. Istorie Moldova de peste consacrã pe Nicolae Dabija ca prozator, fiind Nistru – vechi pãmânt strãmoºesc, studiu înalt apreciat atât de criticã, cât ºi de cititori ºi documentar, Chiºinãu, 1990; Domnia lui distins cu nenumãrate premii. Preºedinte al ªtefan cel Mare, Chiºinãu, 1991; În cãutarea Asociaþiei Oamenilor de ªtiinþã, Culturã ºi identitãþii. Istoria neamului românesc din Artã ºi al Forului Democrat al Românilor din Basarabia povestitã pentru elevi, Chiºinãu, Republica Moldova. Membru de onoare al 2002; Manuale: Literatura românã pentru Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni. E laureat clasa a 5-a, (în colab.), Chiºinãu, 1991; al Premiului Naþional al Republicii Moldova Daciada, manual de istorie pentru clasa I, (1988, 2011), al Marelui Premiu „Sfântul Chiºinãu 1991; Daciada, manual de istorie Gheorghe” al Festivalului Internaþional de pentru clasa III-a, Chiºinãu, 1993; Literatura Poezie de la Uzdin (Serbia, 2006), al Premiului românã pentru clasa a V-a, manual (în „Mihai Eminescu” al Academiei Române colab.), Chiºinãu, 1991; Literatura românã (1995), al Marelui Premiu „Nichita Stãnescu” pentru clasa a VI-a, manual (în colab.), (1992), al Premiului Asociaþiei Juriºtilor din Chiºinãu, 2001; Limba ºi literatura românã România (2001) º.a. În 2003 a fost ales pentru clasa a VI-a, manual (în colab.), Membru de Onoare al Academiei Române. Chiºinãu, 2006. Tema pentru acasã, Iaºi, 2009; Volume de poezii i-au apãrut în SUA (2001, Tema pentru acasã, ediþia a II-a, 2010; Tema 2003), Italia (2007), Federaþia Rusã (1977), pentru acasã, ediþia a III-a, 2011; Tema de Ucraina (1989), iar cicluri de versuri i-au fost dupã tema pentru acasã, eseuri, 2011; traduse în diferite limbi ale lumii. Poveºti de când Pãsãrel era mic: Bãtãlia de Scrieri: Poezie Ochiul al treilea, la Nuiaua unde mi-am pierdut luleaua, poem Chiºinãu, 1975; Apã neînceputã, Chiºinãu, pentru copii, 2011; Aºchii de stele, poeme, 1980; Zugravul anonim, Chiºinãu, 1985, Aripã 2011; Poeme pentru totdeauna, publicisticã, sub cãmaºã, Chiºinãu, 1989; Dreptul la eseu, 2012; Fãclia credinþei. Mesaje din eroare, Chiºinãu, 1993; Lacrima care vede, Basarabia, eseuri, 2012; Prutul are douã Iaºi, 1994; Oul de piatrã, Bucureºti, 1995; maluri, publicisticã, eseu, 2012; Tema pentru Fotograful de fulgere, Bucureºti, 1998; acasã, roman, ediþia a IV-a, 2012; Nu vã Cercul de cretã, Chiºinãu, 1998; Cerul îndrãgostiþi primãvara!, nuvele, 2013; lãuntric, Chiºinãu, 1998; Între dragoste ºi Drumul spre bisericã. Rânduri ºi gânduri moarte, Timiºoara, 1998; Poezia, bucuroasã creºtine, nuvele, versuri, fragmente de roman, tristeþe, Timiºoara, 1998; Tãceri asurzitoare, traduceri, meditaþii, 2013; Manifest de unire, Galaþi, 1999; Aºchii de stele, Chiºinãu, 2002; publicisticã, eseu, 2013; Umbra sârmei Doruri interzise, Chiºinãu, 2003; Fulger ghimpate, publicisticã, eseu, 2013; Psalmi de înrourat, Ploieºti, 2005, La musa nuova, dragoste, poeme, 2013; Tema pentru acasã, traducere în limba italianã, Pontecorvo, 2007; roman, ediþia a V-a, 2013; Mihai Eminescu – Maraton printre gloanþe, Râmnicu-Sãrat, un poet de mâine. Asasinarea lui Eminescu, 2008; 101 poeme, Bucureºti, 2009; eseuri, 2014; Tãceri tãlmãcite-n cuvinte, Privighetori împãiate, Iaºi, 2009. Poeme poeme, confesiuni, pagini alese cu CD, 2014; pentru copii: Poveºti de când Pãsãrel era Biserica pe toþi, eseuri, 2014; Tema pentru mic, Chiºinãu, 1980; Alte poveºti de când acasã, roman, ediþia a VI-a, 2015; Tema pentru Pãsãrel era mic, Chiºinãu, 1984; Bondari cu acasã, roman, ediþia a VIII-a, 2016; Pe urmele motor, Chiºinãu, 2004; Poveºti de când lui Orfeu, eseuri, ediþia a III-a, 2016, Pãsãrel era mic: Bãtãlia de la Nuiaua unde Reparatorul de vise, poeme, 2016; Te blestem mi-am pierdut luleaua, Chiºinãu, 2011. sã te îndrãgosteºti de mine, roman, 2017. Publicisticã Pe urmele lui Orfeu, Chiºinãu, Antologii: Târgoviºte-Chiºinãu-Sankt 1983; Libertatea are chipul lui Dumnezeu”, Petersburg. Antologie de poezie, Ed. Craiova, 1997; Icoanã spartã, Basarabia, Bibliotheca, Târgoviºte, 2012. Craiova, 1998; Harta noastrã care sângerã, Referinþe: Adrian Dinu Rachieru, Poeþi Craiova, 1999; La est de vest, Craiova, 2001; din Basarabia, Ed. Academiei Române, Vai de capul nostru, Craiova, 2001; Bucureºti, Ed. ªtiinþa, Chiºinãu, 2010, pp. 281- Însemnãri de pe front, Craiova, 2002; Râul în 282; Alex ªtefãnescu, Nicolae Dabija, sau cãutarea mãrii, Craiova, 2003; Basarabia, lupta cu amnezia, în România literarã, 14 þara de la rãspântii, Craiova, 2004; Bezna martie 1991; Ana Bantoº, Dinamica sacrului vine de la Rãsãrit, Craiova, 2005; Paznic pe în poezia basarabeanã contemporanã, Ed. înãlþimi, Craiova, 2007; De ce limba noastrã Fundaþiei Culturale Române, Bucureºti, 2000, e românã, Chiºinãu, 2007; Desþãraþi, Craiova, pp. 154-155, 160; Constantin Ciopraga, O 71 Anul XIX, Nr. 8 (221) • august 2018 conºtiinþã vizionar-poeticã, prefaþã la vol. întrupat în istorie, imperativele etice, Aripã sub cãmaºã, Ed. Junimea, Iaºi, 1991; splendoarea, ºi-i rãspunde cu dureroasã Dumitru Micu, în Scurtã istorie a literaturii bucurie angajându-se în ascensiunea sa ce române, II, Ed. Iriana, Bucureºti, 1995, pp. implicã dãruirea aºa cum au cunoscut-o, 393-394; Eugen Simion, Poezia e bucuroasã acceptat-o, nemuritorii înaintaºi, de dincolo tristeþe. Prefaþã la volumul Nicolae Dabija, de Varlaam pânã la Mateevici sau Fotograful de fulgere, seria Biblioteca pentru Matcovschi, contemporanii sãi, ca sã vorbim toþi, Bucureºti: Minerva, 1998; Eugen Simion, doar de câþiva din matca ce-o reprezintã. L- Scriitori români de azi, IV, Ed. Litera am citit de-a lungul anilor, l-am ascultat Internaþional, Chiºinãu – Bucureºti, 1998, pp. rostindu-ºi versurile în faþa unei sãli 298-303; Ioan Alexandru, ªcoala de poezie arhipline ce-l copleºea cu aplauze, i-am de la Chiºinãu. În: „Luceafãrul”, 29 iulie 1989; recitit acuma într-o zi ºi o noapte de varã Ion Rotaru, O istorie a literaturii române, V, toatã opera sa poeticã, ºi nu-mi voi tãinui Ed. Niculescu, Bucureºti, 2000, pp. 612-619; bucuria ºi entuziasmul ce m-au cuprins de Mihai Cimpoi, O istorie deschisã a literaturii atâtea ori pânã la lacrimã, aºa cum þi se române din Basarabia, Ed. Arc, Chiºinãu, întâmplã ori de câte ori irupe adevãrul 1997, pp. 224-225; Mihail Dolgan,Literatura frumuseþii în opera de artã, când peceþile românã postbelicã. Integrãri, valorificãri, cedeazã ºi se stabileºte comuniunea cea reconsiderãri. Manual-studii, Ed. tainicã între inima ce vorbeºte ºi una ce „Tipografia centralã”, Chiºinãu, 1988, pp. 544- ascultã, asupra vieþii de necuprins, asupra 548; Theodor Codreanu, Nicolae Dabija – suferinþelor ce-ºi aflã transfigurarea din „complexul lui Orfeu”, în Basarabia sau care se bãnuie ieºirea biruitoare drama sfâºierii, Ed. Flux, Chiºinãu, 2003, pp. resurecþionalã. (Ioan Alexandru) 217-233. Nicolae Dabija aduce viziuni relevante Opinii: Lider de generaþie, animator al imprimând elegiei o linie rãscolitoare, un renaºterii basarabene, redactor-ºef al fior grav þinând de o experienþã sãptãmânalului „Literatura ºi arta”, care a comunitarã intens tragicã. „Nu-s poet, sunt impus o conºtiinþã naþionalã, Nicolae cel nãscut de poeme”. Autorul Apei Dabija scrie o poezie în cheie imnicã, neîncepute, nu de puþine ori atins de elegiacã sau monodicã, programatic melancolie, e un liric îngândurat, de o mesianicã în ultimele volume. Poet al unui ironie blând-amarã, uneori bravând, univers al candorilor în care dispar alteori retrãgându-se în sinele rãnit – cum materialitatea ºi obiectivitatea, fiindcã totul ne încredinþeazã printre altele „Elegia se înfrãgezeºte, înfloreºte ºi înmugureºte, el tristeþii din prea multã iubire”, „Tristeþea îmbrãþiºeazã mai apoi registrul inspiraþiei sãrbãtorilor” ori un remarcabil „Bocet naþionale ºi sociale care implicã, fireºte, pentru Meºterul Manole”. Un Nicolae hieratism, oracularitate, înverºunare Dabija apoteotic, oracular ºi solemn, cel polemicã. Panteistã, cenzurat-umoristicã, care în lapidarul poem Moldova creioneazã acum senzorialã, cu o propensiune spre o suitã de definiþii sclipitoare, coexistã cu starea romanticã totalã („ºi-am sã mor de un altul, retractil, savuros-narcisist ºi prea multã iubire”), pãtrunsã de un suflet aproape sfios, în echilibru legãnãtor. ardent, poezia începuturilor practicã Codului estetic, statornic asumat, i se „tehnica inocenþei dintâi” (expresia asociazã eticul, în nuanþe subliniate clar aparþine lui Juan Ramon Jimenez). în microeseul „Necesitatea poeziei”. Adolescentul cu o faþã plinã de bunãtate ºi (Constantin Ciopraga) curatã, cu reflexe de apã neînceputã, devine Nicolae Dabija este poate cea mai în scurt timp grav ºi impersonalizat, având complexã personalitate culturalã din cultul sacrului ºi al valorilor, solidarizându- Basarabia. Unul dintre cei mai de seamã se cu toþi poeþii întru promovarea acestora poeþi contemporani, cercetãtor profund ºi („Poeþi din toate þãrile, uniþi-vã!” – iatã original al literaturii vechi româneºti, autor cum converteºte el cunoscutul slogan de manuale ºcolare, unele dintre ele arse în marxist). Ca ºi Mallarmé, Dabija viseazã la Transnistria bolºevicã, altele scoase azi din o carte în care ar gãsi toate versurile pe învãþãmântul Basarabiei încã bolºevizate, care a vrut sã le scrie. Aceastã carte poate fi animator al vieþii politice ºi, credem cã nu scrisã prin transcrierea poeziei vieþii însãºi exagerãm, un eminent publicist, inima celei sau a cântecului fundamental al neamului. mai vibrante publicaþii basarabene (Mihai Cimpoi) „Literatura ºi arta”, în care curajosul Opera sa poeticã plãsmuitã pânã acum bãrbat rãstoarnã aproape sãptãmânal câte izvorãºte de foarte departe, din adâncurile o brazdã de aur la rubrica „Vai de capul limbii ce ni l-a dãruit pe marele Eminescu, nostru!” – Nicolae Dabija este o vie dovadã cãreia îi ascultã în acest veac, pe sfârºite, ºi cã Basarabia n-a murit ºi n-are când sã celui de-al doilea mileniu al Logosului moarã. (Grigore Vieru) LITERE 72 – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni NOTES Simona Cioculescu

2010

26 mai. Azi, la 11, am fost la Biblioteca ocupatã, abia în iulie se poate. Mi-a Academiei (sala Th. Pallady). Am primit o telefonat ºi Dana Criºan, de la Muzeul de invitaþie sã particip la vernisajul expoziþiei Artã. Vrea sã aducã o donaþie cu „Prezenþe româneºti în biblioteca manuscrisele mamei ei vitrege (decedatã) Universitãþii catolice din Leuwen”. A vorbit Lia Criºan, teatrolog. I-am dat numãrul de Marius Sala din partea românã, telefon al Rodicãi ªtefãnescu, care se ambasadorul Belgiei ºi directorul bibliotecii ocupã cu preluarea donaþiilor. din Leuwen. A fost evocat prietenul lui 5 iunie. Azi mi-am fãcut bagajele ªerban Cioculescu, care a locuit ºi a activat pentru mare, unde de mâine începe festivalul acolo, Mihail Steriadi, precum ºi Sever Pop. internaþional „Zile ºi nopþi de literaturã”, ediþia A venit ºi acad. Dimitrie Vatamaniuc, a IX-a, la care particip ºi eu. fostul meu coleg ºi ºef, pe când lucram la 6 iunie. Duminicã. La ora 9 au ajuns ediþia Eminescu. A stat, sãracu, în baston, cu taxiul la USR. În faþa porþii erau douã cocârjat o orã. Am vorbit cu el dupã vernisaj autocare, unul pentru invitaþii strãini, ºi mi-a spus cã ºi soþia lui e suferindã, a celãlalt pentru scriitorii Uniunii. De fapt, cãzut ºi abia merge. A urmat o trataþie finã, am fost amestecaþi în ambele. Drum bun dupã care am plecat la Muzeu. Din fericire, – cu un popas la o benzinãrie cu magazin. vremea e superbã. Am bãut toþi cafele, apoi drum întins pânã 1 iunie. Greve – profesorii, la Neptun, unde n-am mai fost de vreo 5 transportatorii, pensionarii. Lumea nu se ani. Tot domnul Vasile este administrator. poate împãca cu reducerile de pensii ºi de Am fost cazatã la etaj, în apartamentul 36, salarii – se cere demisia guvernului Boc ºi unde trebuia sã mai stau cu cineva. Din a lui Bãsescu. Noroc cã de Ziua Copilului fericire, n-a mai venit nimeni, aºa cã am au venit în faþa Muzeului grupe de copii de stat singurã. Bineînþeles, a fost mai bine. grãdiniþã ºi, clasele primare, care au dansat. Vremea a fost frumoasã, cu ceva vânt ºi A fost o plãcere. valuri. N-am ajuns la plaje, cãci am avut 2 iunie. A început la Muzeu, Târgul program ºi dimineaþa ºi dupã-amiaza. O Naþional de Carte de poezie. Organizatori: parte din invitaþii strãini au fost cazaþi la MNLR ºi USR. Þine pânã duminicã (6 hotelul Cocor. Masa la Casa Scriitorilor. iunie). La ora 12, a avut loc în Rotondã Evenimentul zilei a fost decernarea deschiderea oficialã a Târgului – conferinþã Premiilor festivalului la complexul de presã. Ambasador (fosta vilã a lui Nicolae 3 iunie. Azi, în Rotondã, colocviul Ceauºescu). A început la ora 18. Sala de „Starea traducerilor din poezia românã în recepþie – foarte mare cu o laturã total strãinãtate”. Invitaþi: rezidenþii programului deschisã spre grãdina plinã de pomi, de traduceri ai ICR-ului. Moderator a fost arbuºti, tufe, flori. ªi pãuni, care scoteau Florin Bican. Amfitrion: Lucian Chiºu. Eu þipete stridente (sfâºietoare din când în am fost în salã împreunã cu Ioana Vasiloiu. când). Marele premiu i-a fost acordat lui Toþi traducãtorii erau tineri ºi foarte tineri. Jean d’Ormesson, prezent la ceremonie. Printre ei ºi o turcoaicã foarte drãguþ㠖 Mic de staturã, dar foarte vioi ºi cu miºcãri vorbind perfect româneºte. agile, de om tânãr. Premiul în valoare de 4 iunie. Mi-a telefonat Monica Pillat. 10.000 de euro a pãrut cã-l face fericit. Ar vrea sã facã o lansare a romanului lui L-a strâns la piept împreunã cu diploma. Dinu ºi la Muzeu. Mã roagã sã vorbesc cu Vesel, exuberant vorbea cu toþi ce-l directorul. Am vorbit, dar luna iunie e abordau. Eu luasem la mine douã din cãrþile

73 Anul XIX, Nr. 8 (221) • august 2018 lui, în francezã, trimise nouã de prietenul mult cu Eugen Negrici, prietenul nostru. nostru Dinu Ianculescu (din Germania): Mi-a povestit despre trecutul lui ca stu- „Presque rien sur presque tout” (apãrutã dent, apoi ca absolvent, trimis la Craiova, la Gallimard, în 1996), ºi „Voyez comme pe care o detesta. Am aflat ºi cã bãiatul on danse”, tot Gallimard (Folio). La lui, Dominic, se va însura cu fata lui Petre sfârºitul galei m-am dus la el ºi l-am rugat Got. ªi în autocar, la venire am stat lângã sã-mi dea autografe, ceea ce a ºi fãcut (cu el, ºi ne-am simþit bine, ca prieteni, care o cariocã albastrã). Scris mare, pe toatã ne-am tot vãzut la familia scriitorului Const. pagina: „Pour Simona, en souvenir d’une Mateescu. Îl admirã pe Barbu, iar mie mi-a belle soiré sur les bords de la mer noire et spus cã regretã cã nu ne-am cunoscut din un special hommage”. A scris aºezat pe studenþie. Acum era nevoit sã plece la scaun, þinând cartea pe genunchi. Apoi, Bucureºti, avea a doua zi un proces, ca am mers cu toþii, cu autocarele, tot în moºtenitor al unor terenuri. Neptun, la Crama Murfatlar, într-o 8 iunie. Ziua de azi a semãnat cu cea pãdurice. O salã uriaºe, ca un amfiteatru. de ieri. Dimineaþa sesiune de comunicãri Am stat împreunã cu Eugen Negrici, cu (cu ªt. Borbely, D. Chioariu, Simona Gabriel Dimisianu, cu Livius Ciocîrlie – la Constantinovici, Al. Prokopiev, Ilinca Ilian o masã la care era prezent ºi Jean Þãranu, Bujor Nedelcovici, Virgil Podoabã, d’Ormesson ºi conducerea Uniunii (Nicolae Donny Rourke, Thomas MacGregor º.a.). Manolescu, V. Vosganian, H. Gîrbea etc.). Dupã-amiazã, tot acolo, recital de poezie. D’Ormesson aferat, vorbind în stânga ºi- Cel mai mult mi-a plãcut Ioan S. Pop. n dreapta cu cei care-l solicitau. S-a ºi 9 iunie. Plecarea spre Bucureºti la ora dansat, dar puþin. Apoi la ora 23, la vilã la 8. Vreme bunã. Pauzã de cafea tot la o culcare. Se auzea vibrând marea. benzinãrie. Mi-a prin foarte bine. La ora 7 iunie. Dupã micul dejun am plecat 13 am ajuns la Bucureºti, la USR. cu autocarele spre Mangalia. Acolo, am 10 iunie. Consiliul USR. Diverse tras la hotelul Prezident, unde a început probleme printre care procesul cu sediul colocviul „Mãrirea ºi decãderea Uniunii (casa Monteoru). A venit ºi o personajului în ficþiunea literarã”. Modera- avocatã care ne apãrã, nu prea sunt ºanse tor a fost Eugen Negrici, care a fãcut faþã de câºtigare. I-am sugerat folosirea viciilor cu brio. Au citit Dan Lungu, Matei Viºniec, de procedurã, nu ºtia sã existe. I.L. Stoiciu Doru Munteanu, Dan Pleºa, un polonez ºi – agresiv ca de obicei. Manolescu ºi o islandezã. Apoi, în partea a doua: Florin Vosganian n-au fãcut nimic sã salveze Toma, Emilian Galaicu Pãun, Horia Gârbea. casa. Îi ºtie el De fapt, s-a fãcut ºi se Dintre strãini: Madeleine Thien (Canada) face tot ce se poate în limitele legii. ºi Samuel Abraham (Slovacia). Cei mai 13 iunie. Ultima zi a târgului de carte, buni mi s-au pãrut Matei Viºniec, Doru Bookfest. ªerban avea lansarea „Manualului Munteanu ºi Samuel Abraham, un june de politicã externã”, apãrut la Polirom, la foarte ºcolit prin þãrile lumii. Am vorbit cu care e coautor ºi coordonator împreunã cu el despre Dubèek ºi despre Kundera, în Iulia Motoc. Ne-a dus Raluca cu maºina, pauza de cafea. La sfârºit, când ne am ajuns la 12,30. Au venit ºi cuscrii de la pregãteam sã plecãm au apãrut Sanda ºi Târgoviºte. A ieºit foarte bine. Vorbitori: Jan Cârsteanu, prietenii noºtri. I-am spus Cristian Preda, ªerban C. ºi Iulia Motoc. Sandei, cã dacã ar fi venit ieri, l-ar fi putut Lume multã, printre cei prezenþi ºi Ioan întâlni pe D’Ormesson, a cãrui traducãtoare Stanomir, Ilinca Sandu ºi Radu Carp etc. este. S-a mirat ºi s-a indignat cã nu fusese ce mai, un succes, lãudaþi, filmaþi. Apoi, invitatã ºi ea la Festival. Mi-a spus cã va am fost la un restaurant pe Primãverii veni ºi mâine sã vorbeascã cu Manolescu (Spring city?). Am stat vreo douã ore, ºi sã-l felicite pentru ultima lui carte atmosferã veselã. În schimb, n-am fost la apãrutã. Dupã masa de prânz, o orã de decernarea premiilor Uniunii Scriitorilor, odihnã, apoi, la 17.30, iar la complexul care a fost pe 10 iunie – în ziua Consiliului. Ambasador. Au citit mulþi poeþi din þarã ºi Eram obositã. Marele premiu l-a luat din alte þãri: N. Prelipceanu, Simona Alexandru George (4000 lei). Am vorbit cu Constantinovici, Galaicu Pãun, Gabriel el la telefon, l-am felicitat. Zicea cã ar fi Chifu, Romulus Bucur, dar ºi Alev Adil, ultimul premiu pentru el, cã le-a luat cam Sujata Ghatt, Fiona Sampson º.a. Mod- pe toate ºi nici nu mai scrie. În salã (la BCU) erator: Ioana Ieronim. Mie nu-mi place nu s-a simþit bine, era cald, „cântau unii poezia cititã, cu rare excepþii. Am vorbit tâmpit” ºi au fost ºi prea mulþi premiaþi!

LITERE 74 – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni STEIURI George Anca

ÎNTÂLNIRI ÎN PARADIS (1)

Voi mãrturisi, pe sãrite, întâlniri cu greacã ºi germanã, pentru a-mi auzi, filosoful. N-am avut curaj sã notez ce- oarecum jenat cã se întâlneºte cu mine în am ascultat – asta fãceam ºi, probabil, îi paradis (ce sã fac, am pus pe seama poeziei puneam întrebãri, ieºit cu ajutorul lui din exceptarea, am ºi cântãrit relaþia lui cu principiala intimidare cognitivã. Mi-a spus lirica, vãzând într-un târziu în „campania” cã mi-a scris la Roma o scrisoare, resto manuscriselor ºi hermeneutica „omului in posta, dar s-a pierdut în timpul lungii deplin” Eminescu un paralel cu Holderlin- greve a poºtaºilor itelieni din 1973. ªi Heidegger). dedicaþiile – standard, „cu dulce dãruire” Limbile filosofice îmi fuseserã cumva – le-am pierdut, una a rãmas, pe Rostirea refuzate, ca o libertate sau licenþã poeticã, filosoficã româneascã, la Cornel jurnalisticã. Am gãsit, bucuros, la Biblioteca Berbente, când eram directorul bibliotecii de Stat, ºi din cãrþile sale vechi, Mathesis, Politehnicii ºi unde l-am invitat, la telefon, De caelo, Schiþã de istorie a lui Cum e cu pe Noica sã conferenþieze, argumentând putinþã ceva nou... Le-am citit dinadins cu cã ºi Heidegger a confernþiat o datã la ochi de literat (nici nu-mi permiteam altul), Politehnica din Munchen, iar nepotul sãu, necucerit de „istoria” filosofiei (ca domeniu Nicolae, era printre cei mai asidui cititori. ºi prestanþã a magistrului – care tocmai îmi Aºa încât, ca ºi cu Adrian Maniu sau refuza, mi se pãrea, profesoratul acesta Dumitru Stãniloae, am rãmas în taina unei upaniºadic cu alþii –, chit cã mai târziu avea oralitãþi iniþiatice, anume din terorizanta sã-mi povesteascã de preferarea lui Al. autocenzurare de teama securitãþii (am Posescu de cãtre P.P. Negulescu la catedra aflat acum ºi tot m-am mirat cã s-ar fi de istoria filosofiei, cum totdeauna a trecut consemnat „acolo” – deci ºi ceva scris – pe lângã predare/-nie). ºi drumurile mele la Noica). Normal, mi se pãrea autorul cel mai Prima oarã l-am cãutat la Institutul de aºteptat – dupã diminuarea interdicþiei din Logicã, pentru a-i comunica solicitarea lui cauza lui Hegel – în librãrii, la concurenþã, George Alexe de a scrie la revista subteranã, cu scriitorii dominanþi ai „Credinþa”, în Detroit (îl cunoscusem pe momentului. Întâlnirile au curs în fiecare teolog de la cumnatul sãu, arheologul Petre 2 ºi 16 ale lunii, ani de zile, când numai el Diaconu, partener de ºah). Nu mi-a oferea mai ales cafea – în ultimul timp, la rãspuns, dar mi-a dat întâlnire la Nestor. Intrasem în atmosfera cãrþilor noi, restaurantul „Izvorul Rece”, a doua zi din aveam impresia cã începusem sã fiu luna urmãtoare, unde am bãut bere ºi am martor la zidirea unor construcþii ideatice, vorbit, cred, numai despre mine. Am fãcut de la rostire la întru, via Eminescu. Chiar poate caz de cei doi ani, ultimii, de curs, ºi presocraticii sau Corydaleu îmi erau Eminescu, apoi Creangã, al lui Cãlinescu, familiari prin auz ºi citit, mãcar ºi din pe care l-am audiat, la înghesuialã, de vizite lãmuriri la curiozitãþi ca din întâmplare. Am la pãrintele Stãniloae, pe care reuºisem fost flatat când mi-a dat o copiei a scrisorii pentru prima oarã, ca ziarist de radio, sã-l sale cãtre ªtefan Milcu, solicitând „dau” pe post ºi sã recenzez Filocalia – Academiei sã intervinã pentru a readuce aici, el a numit emfatic pe Pere Migne, cu Închisoarea ºi Mãnãstirea Vãcãreºti la 120 volume –, probabil ºi de lucrarea mea funcþia originarã, de Academie de licenþã („de stat”), sigur caz de ce (Domneascã). S-ar fi inclus, astfel, scriam, de poezie. Interogaþiile sale, mai subînþelegeam, ºi învãþãtura martirilor degrabã aspre, mã entuziasmau deja, încât terorii comuniste. L-am întrebat dacã n-ar curând aproape i-am reproºat, cum de nu vrea sã discute aceasta cu ministrul Paul mã pune, ca pe alþii, discipoli ai sãi, sã învãþ Niculescu-Mizil. Rãspunsul a fost cã dacã

75 Anul XIX, Nr. 8 (221) • august 2018 acela l-ar plãcea, el ºi-ar pierde din timp, tinereþe. N-am vorbit niciodatã despre dacã nu l-ar plãcea... legionari. Personalitãþile evocate, en Venise ºi timpul sã mã invite sã-l vizitez passant, erau „oameni cu trecut”. κi lãuda acasã, pe Ornamentului, în Berceni. Acum editorul, pe Idel Segal. Poghirc avea un beam cafeaua preparatã de doamna Noica. rol în învãþãmântul universitar de aici, nu Aceleaºi discuþii libere, prea libere, în fapt trebuia sã plece visiting. ªora ºi-a ocolit solemne, din partea lui, tot timorate destinul. Acest viciu (homosexualitatea) intelectual din partea mea. Trebuie sã fi a fertilizat multe spirite, dar de ce trebuia schimbat întâi veºti despre ce-am mai acel muzicolog sã se îndrepte spre fundul fãcut, cum, de ce, cu ce rezultat fiului meu? (performanþã), apoi sã fi ajuns, uite aºa, la Când i s-a permis þinerea primei tema întâlnirii, ce-a scris, ce-am citit. L- conferinþe publice, dupã ani, într-un audi- am ascultat lecturând, în fine amuzat, din torium din Piaþa Amzei, pe tema Renaºterii, lecþiile sale de englezã pentru ospãtari. Ce l-am ascultat dintre numeroºi audienþi în proastã de uºoarã ar fi engleza, eu mãnânc, deplinã tãcere ºi oarecare reculegere. tu mãnânc... cum înainte de Braunschweig Acasã m-a întrebat cum mi s-a pãrut. Am sau Heidegger îl avusese profesor de sport vrut sã gãsesc cuvinte dincoace sau pe Litruþã, care îi învãþase sã alerge ºi dupã dincolo de rostire, sã-i confirm unicitatea mingile pe care ºtiau cã o sã le prindã, dar „oratoricã”, nu-l prea lãudam, ceva mai mai ales dupã cele pe care erau siguri cã serios. El mi-a spus cã e supãrat pe sine, n-o sã-le prindã. Replicã umorului, doamna cã în tinereþe, în asemenea situaþie intra Noica a ºi refuzat mai apoi, spunea, sã i le într-o anume transã, ceea ce acum nu i s-ar dactilografieze. fi întâmplat. Ba da, eu am intrat, de când Se fãceau la minister înscrieri pentru aþi început cu Alberti, cu arhitectura, cumpãrare în rate a unui apartament, am Renaºterea a devenit pretext de universal, optat, pe nerãsuflate, pentru cel pus în de absolut, dar am ºi înþeles-o mai bine ca vânzare în Berceni, pentru a fi aproape, în niciodatã în fondul ei. Cam aºa ceva, ºi acelaºi topos, cu filosoful – învãþare prin am trecut la diverse. învecinare. Aveam sã plãtesc douãzeci de Aveam sã mã înscriu la doctorat, la ani, dar cel urmat s-a mutat curând, la Zoe Dumitrescu-Buºulenga – el nu era în rându-i, în Drumul Taberei, unde am „sistem” ºi mã întrebam dacã m-ar fi primit, continuat sã-l vizitez, la invitaþia sa devenitã dacã vreau sã merg la o bursã pe timp lung tradiþie, nu rutinã. Acolo, am auzit altã mã întrebase, dar eram însurat etc. – tot întrebare, cum merge maºina? Îl interesa cu el am zis sã pornesc acel doctorat ºi „producþia”. Acumularea condiþiona i-am intimat cã aº vrea sã fac o tezã despre calitatea. Pe parcursul recent îmi diavol în literaturã, la care a rãspuns, gãsim recomandase sã folosesc – dintre, parcã, opere, vorbim ºi cu Edgar Papu. Diavolul inteligenþã, simþire, voinþ㠖 inteligenþa, cum fiind cenzurabil, la vedere, am propus un ar veni pentru supravieþuire sub ceauºism. poet al lui, pe Baudelaire. Cu Noica m-am vãzut cât am lucrat la Întâlnirile întâmplãtoare, pe stradã, nu Colocvii, apoi la ministerul învãþãmântului, ocoleau evaluaþionismul lui de conþinut. adus de Mircea Maliþa, când Mihai ªora a Am propus la tv, Letiþiei Popa, un serial fost trimis de el trei luni la Paris ºi eu l-am de teatru poetic – politic? nu poetic, poli- înlocuit, rãmânând ºi sub ministeriatele lui tic era mai interesant. Cã un prieten al lui, Mizil ºi Suzana Gâdea (am fost ataºatul Sergiu Al-George, i-a vorbit nu numai de lor de presã), pânã ce filosoful a plecat la sanscritã, dar ºi de tamilã, pe care s-o Pãltiniº, iar eu am plecat, în 1977, în India învãþãm. Tot el s-a vãzut cu Maytreyi Devi, (pânã în 1984). Sã zic aºa, „perioada” mea în India, ºi n-ar fi rãu ca romanul lui Eliade Noica va fi fost cam egalã cu perioada ºi al ei sã se publice într-o singurã carte. India, amândouã cvasidiscrete, ca ºi Aflând cã traduc din poezia turc㠖 a, te neîngãduite, dacã nu cenzurate, exilate, dar ocupi de noncultura turcã, de-aia sunt cu atât mai încarnabile în misterul servitorii Europei, istorie da, în arhivele de nespusului, nefãcutului. la Istambul sunt documente româneºti Când mai faci una nefãcutã, aratã-mi necercetate nici de Iorga. Portretul i-l vãd, ºi mie, mi-a spus când i-am dat o lungã din profil, cu pipa stinsã (?) în gurã, a la recenzie a mea la Rostirea sa, publicatã Eliade, cãtre Athene Palace, prin faþa statuii de Neuer Weg (el putea sã o citeascã în lui Eminescu. Altfel, spre încruntarea unui traducere...). Treabã româneascã, era pastor dintr-un ordin propriu, luminatã de adesea comentariul la „fãcute” din logos mai degrabã rece. societate. „Statul e un monstru”, începuse I-am scris, evident, din Italia, în o rostire despre cum gândea ºi scria în primãvara lui 1973, unde ajunsesem cu LITERE 76 – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni susþinerea lui Mihai ªora (îi replicase Singura persoanã cãreia aveam curaj ministrului adjunct Radulian cã îmi iubesc sã îi depãn convorbirile cu Noica, altfel nevasta, atunci când acela obiecta cã n-am benigne, era soþia mea Rodica. Nu i-am copii). M-am ºi „împrietenit” cu scris numele, ca ºi cum el însuºi mi-ar preºedintele Lettere-lor, filosoful Franco fi interzis subliminal, din precauþie. Cu Lombardi (l-am vizitat ºi la vila lui din Castel ªora (între 1971-1976 am mâncat zilnic Gandolfo, peste lac de reºedinþa papei) – împreunã, în subsolul ministerului sau, faþa îi aducea cu a lui Noica. Eram bursier mai ales, kefir din Piaþa Amzei), dacã nu al catedrei de literaturã italianã, condusã bârfeam într-o doarã, cã ºi-a ocolit de Carlo Salinari, dar mergeam ºi la un curs destinul, da, dar el, Noica, cu multe cãrþi, despre Rousseau, iar apoi am fost admis 3-4 (2-3?) bune, ºi am zis cã e trist, nu la cursuri postuniversitare conduse tot de ca el, ªora, netristul fãrã cãrþi. Coborând Lombardi (Angelo Sabbattini discuta ritos din autobuz, la Universitate ºi vãzându-l Habermas, un sociolog mã onora cu pe Grigore Popa, care ºtia de relaþia cu cheachere-taifasuri), dar bursa se dusese. Noica, i-am spus, la ureche, cã vin de la I-am ºi împrumutat magistrului, la pãrintele Stãniloe: ãºtia te vor salva întoarcere, o carte-douã de Lombardi. mâine, a intonat sonor, de aud ºi acum, I-oi fi evocat ºi convorbirea mea de câteva dându-i dreptate. ore cu Petru Culianu, în ce-l privea pe Dupã ce, în urma vizitei minsitrului Eliade. Nurul Hassan, trimis de Indira Gandhi ºi Noica se autointilua, uneori, biograful, pentru schimbul de profesori de hindi ºi in spe, al lui Eliade. Am început-o (sau, o românã, acceptasem sã candidez sã predau s-o încep?) Cine altcineva? Când am primit în India, Suzana Gâdea m-a debarcat din prima scrisoare de la Eliade, am dat fuga minister la „ªtefan Gheorgiu” – am aflat sã i-o arãt, era ºi vãrul sãu, medicul. De cã datoritã unei anonime la Comitetul Cen- ce þi-a rãspuns, nu eºti aliatul nostru tral al Partidului Comunist Român, cã aº (îngheþasem). De ce nu, a intervenit vrea sã scot un manuscris din þarã, iar doctorul, e tânãr, n-avea când sã-i fie aliat. acolo m-am aflat sub cercetare. Mi se Tot aºa, când isprãvisem de redactat teza, pãrea cã l-aº fi pus în pericol pe filosof, ºi i-am rezumat-o, la Nestor, cã, de fapt, i-am ºi dat de înþeles, poate („poate” – un este Baudelaire-Eminescu, m-a întors c㠄tic” scriptorial al lui, paralel cu întru). Cei de ce-mi trebuia ocolul Baudelaire ca sã ce m-au cercetat mi-au dat drumul, totuºi, ajung la Eminescu. Probabil cum ajunsese în India, unde grijile s-au plasat între el, mã gândeam. meditaþie ºi malarie.

(urmare de la pagina 69) Recent, un grup de savanþi americani au ajuns la concluzia cã potenþialul creativ Poetul ºi divinitatea al omului cunoaºte o nouã revigorare dupã 70 de ani! O demonstreazã ºi biografiile În fine Suntem în incinta Academiei marilor personalitãþi: Tolstoi, de exemplu, ºi anumiþi oponenþi îºi permit sã afirme: a lucrat pânã la 82 de ani; Goethe – pânã la – Academia e plinã de ramoliþi 84; Michelangelo – pânã la 89; Sofocle – neproductivi. pânã la 91; Tiziano – pânã la 100, iar una Auzindu-i, birocraþii se ºi gândesc, dintre cele mai reuºite pânze ale sale probabil, cum sã punã la intrare în (Sfântul Sebastian) a pictat-o la venerabila Academie o stavilã de netrecut pentru vârstã 94 de ani! savanþii care au ieºit la pensie. Totuºi, în Într-o scrisoare cãtre Flaubert, calitate de psiholog, vreau sã-i dezamãgesc Turgheniev afirma: „Chiar dacã e bãtrân ºi ºi sã le spun cu toatã fermitatea: nu mai poate þine pasul cu cei tineri, artistul – Nu vârsta este decisivã în este obligat sã meargã bãrbãteºte înainte!” manifestarea creativitãþii, ci atitudinea E singurul îndemn pe care îmi permite noastrã faþã de vârstã. sã-l fac ºi eu prietenului meu, Nicolae Evident, o mulþime de bãrbaþi, de cum Dabija: sunt scoºi la pensie, se duc la moarte ca la – Ca sã-ºi vadã chipul, omul trebuie cãtãnie. ªi ºtiþi de ce? Deoarece se sã se uite în oglindã. Ca sã-ºi vadã destinul, considerã inutili. Dar, dacã ai talent, atunci trebuie sã se uite înapoi, la urmele pe care te raportezi nu la anii pe care îi ai în spate, le-a lãsat în viaþã. Tu, Nicolae, ai ce vedea ci la planurile pe care le ai în faþã. Ca sã în urma ta, dar eºti încã suficient de tânãr capeþi maximumul, trebuie sã vrei ºi ferice, ca sã priveºti doar Înainte! La imposibilul. Victoria e dincolo de imposibil! mulþi ani, cu multã inspiraþie! 77 Anul XIX, Nr. 8 (221) • august 2018 ANTOLOGIE Paula Romanescu

TRECEA UN CÂNTEC PESTE VEACURI

GERMAIN NOUVEAU (1851-1920)

Apropiat al lui Rimbaud, se ocupã de publicarea Iluminãrilor acestuia ºi îl însoþeºte în peregrinãrile lui înainte de Verlaine. Adversar al parnasienilor, jurnalist, fire aventurierã, nu a publicat nimic din poezia sa în timpul vieþii. Socotit de suprarealiºti un precursor al lor (de Aragon mai ales), creaþia lui a fost editatã ºi grupatã de cãtre aceºtia cronologic: Premiers vers / Primele versuri; Notes parisiennes / Însemnãri pariziene; La Doctrine de l’amour / Doctrina iubirii; Sonnets du Liban / Sonete din Liban; Derniers vers / Ultimele versuri.

Otravã pierdutã Din umbrele de-alt’dat’ nici mãcar una (Poison perdu) În chip de amintire n-a rãmas.

Din noaptea blondului cu bruna, Doar într-o cutã de perdea luceºte Nici urmã de-amintire n-a rãmas, Un ac de pãr c-un bumb de aur care Nici vreo dantelã fluturând în ceas Pare o gâzã adormitã-n soare. De varã, nici cravatã vreuna; Ac fin cu vârful otrãvit, grãbeºte, Iar pe terasa unde-n tainic ceas Fii semnul orei care-mi pregãteºte Se soarbe ceai când pe cer trece luna, Dorul de moarte – ultima plecare!

ARTHUR RIMBAUD (1854-1891)

Elev strãlucit, la 16 ani Rimbaud îºi face o intrare trãznitoare în literaturã (ºi în viaþa lui Verlaine care-i recunoaºte cu întreaga raþiune geniul ºi, cu inima rãvãºitã de iubire, geniul rãu) clamând c㠄muza ºi libertatea” este tot ce iubeºte în viaþã. Pãrãseºte ºcoala, familia din Charleville – mamã ºi sor㠖 pleacã la Paris, vagabondeazã, frecventeazã alãturi de Verlaine lumea scrisului, scrie (Ma bohème / Boemia mea; Le mal / Rãul; Le Bateau ivre / Corabia beatã), este un revoltat care vrea sã schimbe lumea prin poezie. N-o schimbã. Dar poezia lui schimbã tãiºul verbului liric. κi stabileºte chiar un program poetic – le dérèglement raisonné de tous les sens / Dereglarea raþionalã a tuturor simþurilor (Lettres du Voyant / Scrisorile Vizionarului). Alãturi de Verlaine cu care rãtãceºte prin toatã Europa, cu escale mai lungi în Belgia ºi Anglia, scrie (ºi traverseazã!) Une saison en Enfer / Un anotimp în Infern, are primele Illuminations / Iluminãri; îl pãrãseºte pe Verlaine LITERE 78 – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni (care este condamnat la închisoare pentru cã a tras cu pistolul în el din pricini de amor) ºi se întoarce acasã. Nu pentru multã vreme. Cãlãtoreºte prin toatã Europa ºi învaþã multe limbi. De scris nu mai scrie. Dupã 1875, eliberat, Verlaine încearcã sã-l converteascã pe Rimbaud la creºtinism. Eºec. Rimbaud rupe definitiv cu literatura ºi se pierde prin Abisinia unde se ocupã cu comerþul de sclavi, fildeº, aur, cafea. Când este întrebat de poezie, rãspunde: „Am uitat demult de ea”. Noi ne-o amintim.

Roman Viaþa mi-am pierdut. (Roman) Ah, de-ar bate-odat㠒N piept iubirea toatã. I Cum sã fii serios la ºaptesprezece ani! Ei, lasã, mi-am zis, O searã blândã, halbe de bere, limonadã. Cã n-o sã se ºtie În cafenea e zgomot, lustrele strãlucesc ªi nu mi-am promis ªi teii verzi te-mbie sã ieºi la promenadã. Bucurii o mie. Nimic nu te-opreascã, Înmiresmaþi sunt teii în nopþile de varã. Vârstã-mpãrãteascã! Aerul e de miere ºi pleoapele cad grele; Purtând zgomote surde – oraºul nu-i departe Am tot strâns din dinþi Vântul prefirã-n boare parfum de vin ºi bere. Pânã am uitat Temeri suferinþi II La cer s-au ’nãlþat Colo-n tãrii deodatã, prinsã-ntr-un ram apare Dar o sete seacã O geanã de albastru intens în care-o stea Venele îmi seacã. Se-aprinde ºi se stinge pulsând în depãrtare Micã ºi albã; dulce e tremurul de stea. Astfel în luminã, Pierdutã-n uitare Noapte de varã, ani ºaptesprezece. Câmpia – neghinã, ªampania de seve te-mbatã, te-ameþeºte Iz, împestriþare Iar vorbele-ºi pierd sensul. Pe buze-nmugureºte În zânzana slutã Zvâcnind, o vietate: sãrutul, jarul rece. Cu muºte o sutã.

III O, rãvãºiri mii Un Robinson zãnatic hãlãduind pe mãri De biet suflet frânt Þi-e inima când trece vreo nostimioarã fatã Ce n-are decât Pãºind uºor, cu ochii pierduþi în depãrtãri Icoane Marii! Alãturi de o umbrã sever㠖 al ei tatã. Cine ne mai iartã Maicã Preacuratã? ªi cum te crede-n sinea-i naiv fãrã pereche, Sãltând în mersu-i ritmic pe micile-i botine, Trândavã juneþe Se-ntoarce ca-ntr-o doar㠖 gest nou, Gata de-orice-avânt, poveste veche! – Din delicateþe Iar þie-þi piere glasul când se uitã la tine. Viaþa mi-am pierdut. Ah, de-ar bate-odatã IV ’N piept iubirea toatã. Iatã-te-ndrãgostit! Pânã prin august ca sã O cucereºti, sonete îi scrii iar dânsa râde. Nimic nu-þi mai prieºte, prietenii te lasã O, anotimpuri, o, castele! Dar iatã ca-ntr-o searã frumoasa îþi rãspunde. (Ô, saisons, ô, châteaux!)

ªi-n seara-aceea iarãºi, la cafenea-n lumini O anotimpuri, o castele, e ªi larmã, comanzi halbe de bere, limonadã Fãrã pãcate vreun om, suflete? Cum sã fii fi serios la ºaptesprezece ani O, anotimpuri, o, castele Când teii verzi te-mbie sã ieºi la promenadã! Am încheiat cel studiu magic, ºi ce dacã?... Al fericirii pe care nimeni nu-l scapã. Cântec din cel mai înalt turn (Chanson de la plus haute tour) Trãiascã dar în veci cel ne-ncetat De galicul cocoº cântat. Trândavã juneþe Gata de-orice-avânt, Când poftele-mi se vor fi ostoit Din delicateþe E cã de viaþa-mi el s-a îngrijit.

79 Anul XIX, Nr. 8 (221) • august 2018 Ce dulce vrajã! suflet, trup ºi-a luat Rotiþi-vã neîncetat ªi orice neajuns e-ndepãrtat. În ierni ca toþi cei de sub soare Sã nu mai uite cã-s datori Ce-ar fi de înþeles din spusa mea? C-un gând, funebri zburãtori. El o roteºte-n zbor ºi, zbor e ea. O, anotimpuri, o, castele! Dar sfinþi din ceruri, prin stejari, Catarge rãtãcinde-n zãri, Lãsaþi mãruntele cântãri Veºnicia De mai acelora ce-n crânguri (L’éternité) Cearcã prin iarba pieritoare Înfrângerea sã ºi-o mãsoare. Regãsit-am, da! Ce? Veºnicia. E Marea plecatã Cel ce-odihneºte-n vad Cu Soarele, iatã. (Le dormeur du val)

Suflet-santinelã, E un vad de verdeaþã unde un râu subþire Sã-ngânãm pe loc Cântã aninând prin ierburi de-argint Crezul nopþii goale strãluminãri, ªi al zilei foc. Unde un soare mândru îºi cerne peste fire Din crestele muntoase luminile din zãri. Din omeneºti glasuri, Din simple avânturi, Un soldat tânãr doarme cu gura-ntredeschisã, Te desprinzi de-odatã Cu capul gol, cu ceafa scãldatã-n reci undiri, Ca un zbor de cânturi. Doarme întins în iarbã sub bolta necuprinsã, Palid în patu-i verde sub ploaia de lumini. Cã doar dintre voi Jaruri de satine, Doarme ºi gladiole picioarele-i cuprind, Creºte datoria Surâde-n somn cum face copilul suferind. Fãr’ a spune: ’n fine! Leagãnã-l cu blândeþe, naturã, îi e frig.

Gata cu speranþa, Întreaga-nmiresmare nu-l tulburã ca alt’ datã, Nul orientur, Tihnit doarme sub soare cu mâna aºezatã Minte ºi rãbdare Pe piept; în coasta-i dreaptã douã rãni Supliciul sigùr. se deschid.

Regãsit-am, da! În limpezi seri de varã Ce? Veºnicia. (Dans les beaux soirs d’été) E Marea plecatã Cu Soarele, iatã. În limpezi seri de varã porni-voi pe poteci mai, 1872 Pe câmp ºi iarba moale s-o frânge sub picior, Îi voi simþi în talpã mãtasea undei reci, Visând lãsa-voi vântul sã mi se joace-n pãr. Corbii (Les corbeaux) Îmi voi adormi gândul, n-oi spune un cuvânt, În mãri de dor simþindu-mi inima Doamne, când rece-i câmpul gol, prinsã-ntreagã, Când peste satele pustii ªi mã voi pierde-n zare, nomadul care sunt, Glasuri de clopote târzii Topindu-mã-n naturã ca-ntr-o femeie dragã. Se sting, coboare din înalt Peste pãmântul fãrã flori Drãguþii corbi larg rotitori.

Stranie oaste, þipete aspre, Viforniþe cuibul vi-l sparg Iar voi zburând sub cerul larg Peste uitate ape-albastre, Peste prãpãstii vã nãlþaþi, Vã-mprãºtiaþi, v-aliniaþi.

Cu miile pe câmpu-n care Dorm morþii Franþei de-altãdat’,

LITERE 80 – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni POEZIA ACASà Iulian Filip

GHEORGHE ERIZANU (1967) Editorul poet în bãtãlia deja câºtigatã

Am fost odatã ca niciodatã preºedinte al Asociaþiei editoriale NOI, asociaþie în care figurau editurile private din Chiºinãu. Miracol de unde ºi cum au apãrut! Nu prea cunoºteam avatarurile domeniului... Dar am înþeles cã am fost ales pentru cã nu eram ca ceilalþi – eram ºef al Departamentului Culturã al primãriei Chiºinãu ºi... nu aveam editurã. Bine intenþionat, pro carte ºi... imparþial. Atunci am cunoscut directori foarte diferiþi de edituri diferite. Cigârleni e o localitate cu scriitori, editori, critici literari, oameni cãrturari, de unde devenirea ºi afirmarea lui Gheorghe Erizanu s-a produs... delicat, fãr㠄gãlãgie” spectaculoasã. S-a nãscut la Cighârleni, dar a copilãrit ºi a absolvit ºcoala medie în Pererâta bunicãi ºi a lui... Grigore Vieru. Absolvent al Universitãþii de Stat din Moldova, facultatea de jurnalisticã (1991). Din 1987 ºi pânã în 1996 activeazã în calitate de reporter, editor, secretar de redacþie, redactor de culturã la diverse publicaþii din republicã. În 1995, dupã un stagiu la Paris în calitate de ziarist, editeazã Carte oranj, un volum de eseuri datorate activitãþii de blogger. Alte cãrþi ale autorului sunt consecinþele unor proiecte cãrturãreºti televizate ºi obiºnuinþei de a citi cãrþile care-i fac cu ochiul: Miercuri când era joi (Editura Arc, 2012), Ce spun cãrþile. Bookiseli (Editura Cartier 2012), Ce spun cãrþile. Alte bookiseli (Editura Cartier, 2014), Texte egoiste (Editura Cartier, 2017, premiul USM). Mai departe toatã lumea cãrturarã e de acord cu Wichipedia, conform cãruia ditrectorul poet e un blogger, eseist, jurnalist, publicist, om de afaceri, om de culturã ºi scriitor român din Chiºinãu. Mai este fondatorul ºi directorul editurii Cartier (din 1995), una din editurile de prestigiu din spaþiul limbii române. Editura Cartier editeazã foarte multã poezie, în câteva colecþii distincte, performante în toate componentele – ºi a ambalajului, ºi a conþinuturilor. E la mijloc ºi politica editorialã, elaboratã ºi promovatã de tandemul directorului cu poetul ºi traducãtorul Emilian Galaicu Pãun, tandem pe distanþã lungã deja, dar mai e ºi sensibiltatea poetului editor pentru poezie... Nu pot scãpa de curiozitatea ºi cãutarea altor editori-scriitori: îl cunosc pe un prieten din capitala voevodalã, dar Mihai Stan e prozator... Sã scrii poezie între atâta vânturare de poezie diferitã venitã/adusã la editurã! Sã-þi fie a poezie când te confrunþi cu realitãþile supravieþuirii într-o piaþã atât de necruþãtoare cu cartea! Recunosc cã m-au pus pe jar poeziile lui Gheorghe Erizanu apãrute în Cartea poeziei 2017, iar între cele douã poezii Amintirile unui bãrbat m-au dat gata. I-am cãutat celelalte poezii ºi constat cã-mi place sã vi-l recomand. Constat cã am aceiaºi stare de spirit de acum 19 ani, când îi vorbeam lui Mihai Stan, la un vin bun, de al cincilea poet basarabean, iar el m-a îndemnat sã-i prezint exact în aceiaºi tonalitate în revista LITERE – ca la un vin bun.

Amintirile unui bãrbat dupã bãtãlie ºi fiindcã Eu am venit pare-se când bãtãlia era câºtigatã e bãrbat începem încã o bãtãlie cei vii sã-i oferim o ºansã îi strângeau pe cei morþi aºa am participat ºi eu la o bãtãlie erau învinºi vii învingãtori morþi Dupã care au venit alþii Dar m-a vãzut cineva pare-se care a anunþat lumea tineri cã a venit unul bãrbaþi 81 Anul XIX, Nr. 8 (221) • august 2018 Le-am oferit ºi lor intrã în Clubul Hedoniºtilor câte o ºansã vine târziu acasã aghesmuitã de-a binelea la volanul unui Petit Cruiser negru Coboarã, Jimi, te cautã cineva atunci Intram iubeºte lumea într-un pasaj subteran ºi lumea o iubeºte pe ea într-un oraº, ca atâtea altele, toate stelele îi lumineazã calea cu multã lume iar bãrbaþii tari ai acestei lumi cineva îi cad în genunchi m-a atins ºi o fac fericitã uºor, din neatenþie, iar drumul e lin, lin la umãrul drept pe Valea Rãdiului de altfel, în alte timpuri, plin de gropi am întors capul: mi s-a pãrut cã tipul Doar când ajunge care m-a atins acasã era Jimi Hendrix o ia oboseala acumulatã mi s-a pãrut pe parcursul unei seri de vise. cã a vrut sã schimbe douã vorbe de cele banale, de bunã-creºtere Va fi ploaie dar ochii nu l-au mai vãzut Va fi ploaie : l-am tot cãutat i-am spus într-un oraº cã disearã va ploua. ca oricare alt oraº cu foarte multã lume Nu. Aceºti nori ca oricare altã lume nu sunt a ploaie, cu terase mi-a zis. ca oricare alte terase Am cumpãrat chimicale cu biserici ºi am stropit ca oricare alte biserici trandafirii pânã am dat într-o bisericã de care se îndrãgostise de un preot niºte pãduchi negri. ca oricare alt preot: Între timp „Mi s-a pãrut cã Hendrix a intrat aici?” ea a rãsfoit am întrebat o revista glossy. ca oricare altã întrebare Iar seara, :Preotul într-adevãr, s-a întors spre o icoanã a plouat. ºi a spus ca oricare alt spus: „Coboarã, Jimi, te cautã cineva”. Poem din 16 ianuarie

Aºa l-a visat pe Jimi Hendrix Bãrbaþii cu barba alba o femeie cu chica ciupitã de ani care nicidecum nu era ca altele. plâng pe umeri

Ferice de tine, Jimi. pânã îi iubesc femeile

ºi apoi Pe valea Rãdiului se duc sa moarã Nevastã-mea, un lady woman împliniþi

care duce viitorul în braþe, obositã o lunã întreagã Poem de dragoste. de telefoane, întâlniri, facturi, 13 decembrie 2007 contracte, ºedinþe foto, odatã Ce plãcutã-i þeava rece a pistolului. în treizeci de zile Parcã Mona Lisa îþi sãruta cerul gurii. LITERE 82 – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni „POEZIA ACASÔ LA CERNÃUÞI Vasile Tãrâþeanu

MARIN GHERMAN

S-a nãscut pe 1 octombrie 1987 în Þinutul Herþa, regiunea Cernãuþi, Ucraina. Este doctor în ºtiinþe politice (tezã susþinutã la Universitatea Naþionalã din Cernãuþi), jurnalist, scriitor. Preºedinte al Centrului Media BucPress din Cernãuþi – asociaþie a jurnaliºtilor români din Ucraina. Redactor superior la postul de radio „Ucraina Internaþional”. Corespondent special în Ucraina a platformei Transilvania Regional Business din Cluj, moderator de emisiuni la Radio Cernãuþi, redactor la revista „Glasul Bucovinei” (Cernãuþi – Bucureºti). Scrie editoriale ºi analize pentru portaluri de ºtiri, ziare ºi reviste din mai multe þãri. Este membru al Uniunii Scriitorilor din Moldova. În anul 2009 publicã cartea de versuri „Derivatele dezordinii”, pentru care a primit premiul „Nichita Stãnescu” pentru debut în poezie al Uniunii Scriitorilor din Republica Moldova. În 2015, îi apare cartea de versuri „Jocul dilemelor”, volum premiat în cadrul Festivalului internaþional de creaþie literar㠄Titel Constantinescu”, ediþia a VIII-a. În septembrie 2015 i se acordã premiul „Toamnei bacovinene” pentru debut editorial în România pentru volumul „Jocul dilemelor”. A publicat versuri în revistele „Glasul Bucovinei” (Cernãuþi-Bucureºti), „Familia” (Oradea), „Hyperion” (Botoºani), „Convorbiri literare” (Iaºi), „Scriptor” (Iaºi), „Septentrion literar” (Cernãuþi), „Bukovinski visnyk” (Cernãuþi), „Meridian Czernowitz” (Cernãuþi), ziarele „Concordia”, „Libertatea Cuvântului”, „Zorile Bucovinei” din Cernãuþi, „Gazeta de Herþa” º.a.

Moartea celor patru lichide nu ºtia sã numere, de aceea ne consideram minoritate. Primul am murit eu. Eram un lichid ce murea tot timpul primul, Noi eram oratori, unul ce se scurgea din orice vas însã vorbeam toþi concomitent, stricând vasul, fãrã variante. de aceea ne credeam neînþeleºi.

Apoi, ai murit ºi tu, Noi eram frumoºi, or, lichidul din tine tot apã era. însã umblam cu mustãþi desenate cu creionul, Am umplut ambii oceanul planetar de aceea pãream urâþi de tot. cu moarte de tot lichidã. Eram ºi nu eram cumva, concomitent. Noi eram talentaþi, însã ne temeam prea mult de talent. Dupã noi au început sã moarã De aceea, aveam perspective pânã la moarte. amestecurile de lichide. Mai întâi – cel în care eu eram dizolvat în tine, Noi eram mulþi, apoi – cel în care tu erai dizolvatã în mine. însã oglinzile deformate ne arãtau puþini, Dar vai, moartea din care am început sã facem iar noi credeam. parte pentru prima datã a început sã râdã . Nu am avut încotro – am fost nevoiþi din nou Inspiraþia sã ne naºtem. A câta oarã un fluture alb rãtãceºte în mine. Noi Mã cuprinde naiv, mediteazã o clipã Noi eram mulþi, ºi începe sã strige cã s-a plictisit. însã nimeni dintre noi El vrea sã mã pãrãseascã,

83 Anul XIX, Nr. 8 (221) • august 2018 aducându-ºi aminte clipele de scãri stropite cu sânge. când îi erau întregi aripile Oraºul tãu de cândva a murit, balconul casei Cândva el zbura deasupra porþii Raiului, s-a prãbuºit peste pãsãrile însetate balansa între douã lumi antagoniste: de libertate. una realã Licuricii himerici þi se bagã în ochi, ºi alta virtualã. þi se bagã în gurã, Lângã poart㠖 doi îngeri naivi în memorie ºi în visuri. care-i ºopteau „vino la noi”, îi fãceau din ochi, Sã ne oprim aici. îi citeau ode Pe ziduri se preling ºuvoaie de smoalã ºi-i vorbeau în limba francezã dintr-un iad strãin, cuvinte frumoase ca la o seratã vienezã dintr-o lume a licuricilor întunecoºi. cu oaspeþi din toatã lumea. E oare zidul meu? – mã întreb. Nu, este zidul iluziilor mele, Când era sã fie de îngeri prins, ce iatã cã descreºte fluturele începu sã cadã spre pãmânt ºi sar peste el ca peste o baltã ºi într-o dimineaþã l-am gãsit pe masa mea de cu râme de ploaie. scris... Oraºul încet reînvie, pãsãrile se trezesc din somn. Omul afloriment Purgatoriul se macinã-n minte. Memoriei bunicului Dumitru Pe drumul meu apare Beatrice.

Au îmbãtrânit oglinzile, spunea bunicul despre sine, În spitalul poeziei au îmbãtrânit ºi deodatã au început sã se rãzbune, Le-am spus medicilor: reflectându-mi, de parcã, cu toate cã nu sunt din lumea frunzelor, toate faptele rele, vã prezint un veston toate faptele bune. cusut din frunze bãtute de vânturi. Când sunt îmbrãcat în el, emoþiile mã copleºesc ca o vijelie în vreme de iarnã. Au îmbãtrânit oglinzile Lângã mine sunt ºi alþi pacienþi cronici ºi nici nu mai înfloresc din spitalul poeziei, ca odinioarã pãdurile. sperând cã-i va recunoaºte cineva printre ani... În schimb, începu sã înfloreascã timpul în memorie, Vã spun doar vouã: anii se adunã aici în spitalul poeziei ca degetele într-o mânã. medicii s-au dus acasã sã doarmã puþin ºi au venit doar trupuri tãcute. Au îmbãtrânit oglinzile, Aº vrea ºi eu sã-mi las sufletul acasã pe o vreme spunea bunicul despre sine, sã se odihneascã, dar sufletul iar trupul sã scrie mecanic poezii, oricum tânãr rãmâne fãrã a le simþi cu desãvârºire

Dar ce poezie fãrã suflet? Frica de spaþii

Spaþiile în care se plimbã cuvintele, cãutând noi sensuri sunt goale, spunea Diogene confecþionându-ºi butoiul.

Depãºirea himerelor

Sã ne oprim aici, în faþa unui zid himeric, de netrecut. Suntem înconjuraþi de licurici, de amintiri bizare, LITERE 84 – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni PROZA ACADEMICA ªtefan Dorgoºan

CARUL DE AUR*

Ficþiunea rafineazã adevãrul, minciuna îl uzurpã!

De la Dromichete la Panait Istrati (atunci 110 ani de la naºtere), eventual istoria noastrã a avut o linie continuã (latinul) Ovidiu... Cã un asemenea ante- de înþelepþi: Nu pune carul înaintea cedent nu ar fi benefic pentru cariera de boilor, dar nici boii înaintea Carului scriitor, chiar dacã statuia primului de Aur! Rãuvoitorii le-au risipit faptele revoluþionar al proletariatului ºi primului ºi vorbele în vânt. Pe proºti nu-i duce conducãtor al URSS, liderul mondial al capul la atâta rãutate. tuturor þãrilor socialiste ºi al miºcãrilor de În adolescenþã (1960), dupã ce am eliberare naþionalã, trona impunãtoare în câºtigat Concursul republican cu tema „90 faþa celui mai mare combinat poligrafic din de ani de la naºterea lui V.I. Lenin (1870- þarã, unde se tipãreau cele mai importante 1924)”, am resimþit multe presiuni (spuse ziare ºi cãrþi. (A stat acolo neclintit trei în ºoaptã, pentru a nu-i supãra pe fraþii decenii întregi!) mai mari, urmaºii...). Mi se reproºa cã ar Muzica m-a salvat! Dupã doi ani de fi fost mult mai bine dacã aº fi câºtigat un studiu (1960-1962) am înfiinþat propriul concurs Creangã, sau, de ce nu, Eminescu taraf format din elevi (vezi proza

LA MULÞI ANI, 70!

Scriitorul ªtefan Dorgoºan, colaborator cvasipermanent al revistei „Litere”, prozator original, cu „proza sa academicã, cunoscut jurnalist ºi politolog, a împlinit în luna august 14 luºtri. Colegii ºi prietenii sãi târgoviºteni, membri ai Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni, îi ureazã cu acest prilej multã sãnãtare, putere de creaþie ºi la mulþi ani! Nãscut pe 17 august 1948 la Constanþa, are în urma sa 50 de ani de activitate jurnalisticã ºi scriitoriceascã. Neliniºtit, dornic de a ºti, are multiple specializãri atestate în inginerie, agropedologie ºi geneticã, economie ºi sociologie ruralã, pedagogie, ecologie, geografie ºi istorie, ziaristicã, politologie, muzicã, arte vizuale. A publicat volumele: „Ascensiunea”, roman, Editura Eminescu 1989, Premiul Tineretului pentru debut în roman; „Camera roºie cu dragoste”, roman (regie proprie) 1992, republicat la Editura „Viitorul Românesc” 2004, premiul ziarului „Tineretul liber”; „Cãlae”, roman-foileton publicat în ziarul „Dimineaþa” 2002-2003, ºi în volum la Editura Bren 2006, Diploma ºi Medalie ale „Congresului spiritualitãþii române”-Alba Iulia 2004, Diplomã de excelenþã a editorului „Revistei Românã de Statistic㔠pentru rigoarea ºtiinþificã a faptelor consemnate despre viaþa tãranului român în secolul XX, 2006; „Ofranda”, ro- man, Editura Deliana 2005, Diplomã de excelenþã ºi Medalie a „Ligii culturale pentru unitatea românilor de pretutindeni” cu prilejul turneului Cetatea Sarmisegetuza – Columna lui Traian (Roma) „1900 de ani de la încheierea rãzboaielor daco-romane” ºi lansarea volumului „ATLAS ISTORIC: De la Dacia ºi Imperiul Roman la România” (hãrþi comentate, coautor) 2006; „Caravana elefanþilor”, povestiri 2006, ediþie limitatã; „Pasagerul”, roman, regie proprie 2008; „Sfinþii”, roman, Editura Deliana 2011, Premiul „Clubului de Prozã”, filiala Bucureºti a Uniunii Scriitorilor din România; „Profesoara de Maniere”, roman, Editura Bren 2011; „Storcãtorul de cuvinte”, romanul unei generaþii, avanpremiera editorialã la Cenaclul „Literatorul” ºi „Nocturna Bibliotecilor”, Biblioteca Metropolitanã Bucureºti 2012; „Garnizoana Malamoc”, prozã, Editura Bren 2013; „Impala”, roman, Editura Rafet 2013, Premiul „Alexandru Sihleanu” al Festivalului Internaþional de Creaþie Literar㠄Titel Constantinescu” Râmnicu Sãrat, ediþia a VI-a; „Feþial”, roman, Editura Betta 2014, Menþiune specialã la Concursul internaþional de poezie ºi prozã STARPRESS 2014; „Casino”, prozã, Editura Bibliotheca 2016, premiul Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni pentru roman; „Distonia.ro”, roman-foileton în revista „Litere”, din decembrie 2016. 85 Anul XIX, Nr. 8 (221) • august 2018 academic㠄Artistul”, gãzduitã în prezenta considerau deja lider autoritar de promoþie, revistã nr. 211,212,213!) laureat cu un cu toate cã studiile se încheiau peste trei potpuriu de geamparale, în etapa ani. Cu prilejul ºedinþei organizaþiei de bazã republicanã cu o formaþie studenþeascã de PCR din mai 1968, când am fost primit în la Conservatorul bucureºtean, distinsã partid (aspect pe care îl voi detalia, pentru un aranjament original al Ciocârliei începând cu numãrul viitor, într-un serial (bunã lucrare!), la un spectacol-pilot pe intitulat „Secrete de Stat” dedicat scena Sãlii de concerte Radio. Am fost remarcabilului an când la Paris ºi Praga au propuºi pentru un turneu balcanic, dar fost evenimente care au influenþat cursul eram în anul Bacalaureatului (se numea istoriei, ºi despre care unii „experþi” spun Examen de Maturitate) ºi al concursului cã în Romania nu s-a ºtiut nimic, nu s-a de admitere la facultate. Sãrisem calul întâmplat nimic! voi demonstra contrariul), Din motive strict personale, rectorul a fãcut o afirmaþie care m-a pus dezamãgindu-i pe toþi, mai ales cã mi se în gardã: prevedea, dupã numeroasele spectacole – Pe dumneata te vãd orice, numai (reuºite), o carierã artisticã strãlucitã în agronom nu! Dar n-am locuri în învãþãmânt folclor, simfonic ºi chiar teatru, mã ºi nici în cercetare, doar în producþie hotãrãsc ºi declar cã voi susþine concursul M-am încruntat, dar apoi am zâmbit. Pe de admitere la Agronomie. acelaºi ton impersonal de adresabilitate, zic: Primii au aflat misionarii Securitãþii care – Agronomii nu stau numai în spatele s-au repezit ºi înnoit oferta cu ªcoala de tractoarelor sau cu capul în iesle! ofiþeri de la Bãneasa: Cu toate cã profesorii (le observam – Ce s-o mai lungim, dosar bun ai, e ticurile!) mã dezamãgeau, am continuat gata de atunci (ºase ani de la prima sã învãþ pentru seria notelor de zece (la tentativã de racolare!) Semneazã ºi liceu din aceastã cauzã pierdusem Eºti intrat! Felicitãri! Ne vedem peste admiterea în învãþãmântul superior fãrã trei ani, ofiþer, cu drum deschis la Drept concurs). În baza mediei finale (dupã 47 pentru continuarea ºi completarea studiilor de examene, cu 41 nota maximã) sunt juridice. declarat ºef de promoþie! A urmat – Pãi, v-am spus cã vreau scriitor la susþinerea lucrãrii de diplomã în Casa Scânteii! încerc sã mã scuz cã le septembrie (o formalitate) ºi apoi declin oferta. repartizarea. Aveam asigurat un loc la – Dumneata ce crezi? Eºti bãiat Staþiunea experimentalã Valu lui Traian deºtept! Avem posturi ºi oameni ºi acolo! (din coasta Constanþei), unde fãcusem Posibilitãþile pe care þi le oferim sunt peste practica de producþie finalã (3 luni ºi închipuiri. Ai toatã lumea la picioare. Fãrã jumãtate!), prin bunãvoinþa directorului, limite! De la Agronomie ajungi la þarã. care studiase în Rusia, de unde venise nu Lângã plug ºi coarnele vacii, la Cuca numai cu diplomã, dar ºi cu consoartã. Mãcãii sau acolo unde este atârnatã harta I-am fãcut impresie atât de bunã cã mi-a în cui prezentat-o (urgent!) pe soþie ºi pe fiicã. Mi-am luat Botanica din clasa a Nicio surprizã! Oficial, îmi spune tainic, VIII-a (materie de examen la Agronomie, nu are post liber, dar va veni cu hârtie pe care nu o mai rãsfoisem de trei ani), ºi specialã de repartizare nominalizatã pentru am plecat sã învãþ în satul Plopeni, la mine de la Academie (nu a specificat care bunici, unde îmi petrecusem numeroase „academie”). Mã obiºnuisem cu sloganul vacanþe. Mi-am planificat o lunã (iulie „din Agora pânã-n Havrã, n-auzi decât 1966!) de studiu. Habar n-aveam cã picam «N-AM», dar pânã la urmã se gãseºte!” pe capul lor exact în perioada în care sare (havrã=sinagogã, conf. Roesler 606; cãmaºa pe spinarea þãranului de treabã, în ªeineanu, II, 213; Lokotsch 857) câmp ºi în ogradã. Mama iar a plâns, de data asta de Bunicã-miu a fost primul din familia bucurie, iar tatei i-a mai trecut din supãrare. mare – Clanul Cãlae (alcãtuit la acea vreme Bombã! din circa cinzeci de familii, cam un sfert Fãrã prea mult protocol, în luna mai din aºezare) – care s-a bucurat de hotãrârea (1971!), când urmam un curs de mea: perfecþionare în Pedologie ameliorativã, – Nepoate, nu ne faci de ruºine neamul un curier mã anunþã discret, fãrã tam-tam, de câmpiaºi! sã mã prezint la ziarul „Scânteia”. (Dovadã Am intrat la Agronomie ºi doi ani am cã Dosarul meu ºi-a urmat calea!) Adicã luat zece pe linie. Profesorii ºi colegii mã tocmai în locul pentru care pãtimisem...

LITERE 86 – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni Dupã intrarea maiestoasã de marmurã, de un adevãrat trofeu pentru premianþi!), unde la portar, prin douã telefoane ºi trei am strâns, în fugã, mâna câtorva dintre persoane, ajung într-un birou uriaº (se absolvenþii selectaþi, cãrora, bineînþeles, vedea cã e de ºef!) unde mi se spune cã nu le-am reþinut numele, ºi a doi tovarãºi am fost selectat (într-un grup de absolvenþi care ne-au întâmpinat cu prestigiosul de performanþã cu studii superioare din zâmbet STAS al instituþiei, prezentându- diverse specialitãþi), cã trebuie sã scriu se „în aceeaºi liniuþã de dialog”: (acasã ºi sã-l trimit prin plic), ca probã, – Mã numesc Nicuþã Tãnase ºi un reportaj despre grâul din Dobrogea , Sergiu Fãrcãºan, vom face un instructaj, dar sã nu suflu o vorbã pânã la o iniþiere, cu dumneavoastrã în ale scrisului repartizare, pentru cã sunt mulþi unui articol etc. etc. pretendenþi iar pilele funcþioneazã (poate O datã-n viaþã, apoi nu i-am mai nu ºtiþi!?!) „ºi mai ºi” la nivel înalt vãzut decât numele lor ca autori de Cam atât am auzit prin urechile articole ºi cãrþi. înfundate de emoþie; cadrul impozant în Mi-am dat seama cã meseria asta se care mã aflam a fost intimidant! Am dat învaþã de unul singur! (regula nr.1) De din cap mecanic, afirmativ. Nu se punea fapt, nu se învaþã, ci trebuie sã o ai în problema sã nu respect ceea ce sânge Dacã nu ai microbul în tine convenisem ºi nu eram îngrijorat de proba Fusesem un naiv. M-am vindecat repede. la care am fost supus (reportajul cu pricina Cei care au întrebat prea multe au dispãrut! despre grâu). Dacã nu ai imunitate, boala este letalã. În Discreþia, aproape de conspiraþie, a urmãtorii doi ani, din ºaisprezece am rãmas fost perfectã, pentru cã nici Comisia de opt. Apoi ºase! Atâþia am numãrat „la repartizare, care primise locurile pentru vedere”. Poate or fi fost unii „bine pitiþi”?!? absolvenþi exclusiv de la Ministerul Acomodarea a fost infernalã! Nu Agriculturii, nu a ºtiut de decizia care mã numai cã nu m-a învãþat cineva cum sã privea, semnatã de unul dintre vârfurile mã descurc în hãþiºul celui mai mare ºi CPEx al CC al PCR; au fost necesare, mai important ziar cotidian al þãrii (o uzinã pentru lãmurirea situaþiei, câteva telefoane de creiere, credeam eu, naivul, fãrã sã pun direcþionate de cãtre cel care venise cu la socotealã mormanul de interese!), dar hârtia conþinând numele meu ºi preþiosul toatã lumea îºi bãga nasul în articolele mele loc de muncã! ºi îºi dãdea cu pãrerea (regula nr.2). Se Pe 1 noiembrie m-am prezentat ºi am contraziceau unii pe alþii, nu ºtia stânga ce început stagiatura la ziar, secþia Agrarã. face dreapta, era un haos de nedescris. Credeam cã mã primesc cu braþele Am redactat primul articol. ªeful de deschise, mai ales cã eram singurul ou de resort zicea, fie cã îl citea, fie nu, de fiecare aur, adicã specialist cu studii superioare datã: agronomice. Cei care îºi adjudecau aceeaºi – E foarte bun! pregãtire nu m-au convins nici din testarea Cu gesturi vãdit molcome îl mototolea in croos, nici din tehnica W (‘d?b?l ju?) ºi îl arunca în coºul „plin ochi” cu hârtii ºi nici prin metoda proprie de rezolvare de la piciorul biroului. Dupã care, cu glas a inegalitãþilor metafizice (ca candid, mi se adresa încurajator: infrastructurã a discrepanþelor – Mai scrie-l o datã! confesionale, culturale, educaþionale, Am fãcut-o, pe acelaºi text de circa profesionale, economice, sociale, politice douã pagini, de douãsprezece ori (!!!). Nu etc). Trei sãptãmâni am cãutat un scriitor a fost publicat niciodatã. sau un ziarist care sã mã înveþe No comment! Orice eºec e un pas Atârnat de un colþ de birou al unui titu- înainte (regula nr.3)! lar din secþie, citeam ziarul ca tãntãlãul, de Bluf! (regula nr.4) Fiecare pasãre pe dimineaþa pânã seara. Nu pricepeam nimic limba ei piere! I-am surprins, de multe ori, ºi nimeni nu îmi zicea nici dã-te mai uitându-se speriaþi, în stânga ºi în dreapta, încolo Toþi erau amabili ºi zâmbeau, fãrã niciun motiv, abdicând zâmbetul doar atât Ziariºtii ºi scriitorii, gândeam regulamentar. Faptul c㠄urechelniþele” eu în timp ce le pândeam miºcãrile, stau (aparatele de ascultare ºi înregistrare) toatã ziua cu nasul în hârtii ºi scriu de funcþionau non-stop, nu era nicio noutate. zor, de zor , de zor Se obiºnuiserã cu þiuitul când se defecta În sfârºit, dupã o sãptãmânã (grea cât instrumentarul din dotare. Fãrã grimase! toþi anii de studiu!) sunt convocat la Sala (regula nr.5) Consiliului redacþional (care sclipea de lux, Pânã ºi celor care aveau vechime le 87 Anul XIX, Nr. 8 (221) • august 2018 tremura fundul la auzul cuvântului Unii dintre d-voastrã poate nu v-aþi ameninþãtor restructurare „Acum vine! lãmurit de legãtura dintre titlu ºi preambulul Cu pliculeþul roz!” Aºa era înºtiinþarea de povestioarei. Iat-o spre edificare, descifratã la Cadre: în pliculeþ roz! Culoarea de Panait Istrati în „Spovedania unui dragostei Presupun. Nu ºtiu ce scria în învins” (1929): „Clasa muncitoare nu-i pliculeþe pentru cã nu am primit niciunul, vinovatã, când este neºtiutoare, de ceea nici (de dragoste!) în adolescenþã, nici în ce nu a învãþat niciodatã. Dar ºefii ce i se toatã cariera de ziarist. impun sunt buni de spânzurãtoare când îi Debutam în meseria atât de râvnitã sub compromit viitorul, punând cu orice preþ auspicii catastrofale. Presa urma sã fie carul înaintea boilor, prin toate mijloacele redusã ca personal în procent de 60 la sutã, ºi oricât ar costa”. iar ziarele sã treacã de la format „mare” la De ce nu a fost luat în seamã acest format „mic” (datoritã crizei de hârtie), ºart axiomatic în perioada 1950-1990? jumãtate ca dimensiune ºi ca numãr de Pe PI îl consider, pentru virtuþile pagini. Multe publicaþii urmau sã fie civice, printre primii demni de a purta titlul suprimate. Îmi era necaz pentru cã afarã de cetãþean european, instituit în 1992 prin era o toamnã splendidã, dar în interior, în Tratatul privind Uniunea Europeanã (de la birourile de marmurã rece, atmosfera îmi Maastricht; vezi capitolul privind drepturile îngheþa sufletul! Un stol de ciocârlii, cu omului)! triluri catifelate, gâtuite de emoþie, dar mai Cu Dromichete, întâiul rege geto-dac ales de fricã, încercau sã-ºi ia zborul din cu Car de Aur, pe care l-a folosit cu gândurile mele (pierdusem substanþial din iscusinþã ºi înþelepciune, istoria este abilitãþile muzicale, pentru cã de câþiva ani foarte zgârcitã. Duºmanii îi atacau nu exersasem, dar liniile melodice îmi neîncetat bogatul regat nord-dunãrean. acompaniau cuvintele, frazele, ideile din Se hrãnea frugal, dintr-un castron cioplit reportaje etc). cu lingurã de lemn, ca sã fie uºor ºi agil Îmi fusese fricã în viaþã, dar nici aºa în lupte. Diodor Siculus (istoric grec, Mi-am luat inima în dinþi ºi m-am prezentat secolul I îHR, în „Biblioteca historica”) la ºeful de resort, conform principiului relateazã despre viteazul rãzboinic ºi abil ultimul venit, primul plecat! Chiar dacã, diplomat, care l-a capturat prin lupte de s-a vãzut din prima, nu eu eram cel mai hãituire ºi gherilã pe Lysimah, rege al prost Traciei ºi Macedoniei (superputere- – Treci la loc în birou! Vei pleca de imperiu a lumii antice), fostã gardã de aici când îþi voi spune eu! a zbierat la mine. corp a lui Alexandru Macedon, dar nu-l Partidul are grijã supune la tratamente rele cum se aplicã Slogan de vechi activist El a invadatorilor, ci îl aºeazã la o mas㠄plecat”, iar eu am rãmas treizeci de ani în îmbelºugatã cu pocale ºi talere de aur, birourile Casei Scânteii ºi încã un deceniu, împreunã cu oamenii lui care stau la ospãþ tot în meseria scrisului, pe la alte instituþii la mese simple din lemn ºi mãnâncã ºi centrale. beau cumpãtat din blidele scobite în Primul ziarist-scriitor adevãrat pe care trunchi de stejar. În toiul petrecerii l-am cunoscut, în sensul concret al Dromichete îºi întreabã prizonierul: „De cuvântului, a fost Alexandru Brad. Cu ce ai lãsat acasã atâtea deprinderi, un trai prilejul unei sindrofii, în aceastã lume ademenitor ºi o domnie plinã de strãluciri, zbuciumatã de angoase, la o masã ºi te-a cuprins dorinþa sã vii la niºte îmbelºugatã, el a zis: barbari, care au o viaþã de sãlbatici, – Aici avem trei generaþii de scriitori. locuiesc într-o þarã bântuitã de geruri ºi Unii, tari în taþi! Alþii, tari în fraþi! ªi, în n-au nici timp, ºi nici parte de bucate sfârºit, talentaþi! Proporþiile, ca ºi porþiile, îngrijite? De ce te-ai silit, împotriva firii, le faceþi voi! sã-þi duci oºtenii pe niºte meleaguri în Fusesem asimilat! Dar ºtiam cã care orice oaste strãinã nu poate afla bucãtãria e la cei tari în taþi (dacã luai de scãpare sub cerul liber?” Remember nevastã pe fiica unui mahãr de la partid, scrisoarea-POEM de jelanie (Tristele) a nu mai aveai probl ), porþiile le împart lui Ovidiu cãtre imperatorul Romei, cei tari în fraþi (unchiul, fratele fratelui, autocratul Augustus (Gaius Julius Divi vãrul vãrului, nepotul nepotului erau ), Filius Caesar Octavianus)! S-a inspirat iar talentaþii trebuie sã fie mulþumiþi cu („copy paste”) marele poet latin din ceea ce primesc! Altfel li se taie Dromichete?... macaroana Istoria este crudã cu eroii ei!

LITERE 88 – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni PROZà Dumitru Augustin Doman

CUCERIREA ARGENTINEI

Sergentul de motorizate Norocel Bizon trec în braþe pragul apartamentului de este un om hotãrât, unul care ºtie ce vrea lângã unitatea militarã”. Cum ziceam, pe lumea asta, unul care nu crede în semne sergentul Bizon e un om hotãrât. Mai cade ºi minuni, dar nici mãcar în noroc. el pe gânduri, e adevãrat, seara sau în zori, „Norocul þi-l faci cu hotãrârea, cu pumnul, între veghe ºi somn. Sã aibe pe altcineva cu puºca automatã, dacã nu se poate altfel”, în vedere dom Iancu? Sã cultive vreun zice Norocel. Cu nasul lui ascuþit de om pretendent dintre inginerii lui constructori de zãpadã, nas scos la înaintare din care sã-i moºteneascã afacerea? De ce mijlocul unui cap mare ºi rotund ca un tot ºovãie, de ce e aºa neîncrezãtor? pepene, cu privirea pãtrunzãtoare, tânãrul Întrebãrile astea ºi le mai pune, dar îºi ia Bizon pare plecat mereu la rãzboiul de seama imediat, ºi revine la atitudinea cucerire a jumãtate din planetã, chiar ºi hotãrâtã, de combatant în Afganistan ºi- când merge doar pânã la prima terasã sã n viaþa de zi cu zi. Argentina e a lui pe bea o halbã de bere în care pune ºi un rom veci ºi nu mai trebuie tergiversat nicio de Jamaica pentru cã berea fãrã rom, secundã. La masa mare de sub mãrul plin decreteazã el, e ca generalul fãrã armatã. de fructe pârguite, doamna Mioara, cea „Comparaþia asta nu prea mai merge, îi mai blândã decât o oaie de pe izlaz, o atrage atenþia caporalul Cãtãlin, cel mai bun mironosiþã fãrã niciun fel de ghilimele, îi prieten al lui, pentru cã e þara plinã de serveºte cu drob de berbecuþ, cu sarmale generali care nu conduc nici un pluton de în foi de viþã, cu fripturã de oaie la grãtar gâºte, dãrmite o armatã”. ºi salatã de verdeaþã. Vinul roºu se goleºte S-a întors de o lunã din Afganistan, din carafã ºi reapare ca la Cana Galileii. din teatrul de operaþiuni, nu-i aºa, ºi e Vorbãria de la masã e mai mult hotãrât sã se însoare cu iubita lui Argen- monosilabicã. Domnul Iancu Piþigoi tina Piþigoi cea una la pãrinþi ºi mândrã-n troneazã în capul mesei, chiar troneazã, toate cele, cum se zice, cu care tot umblã el având sub fund un jilþ cu un spãtar înalt, de vreo trei ani. Ei doi se iubesc, n-au nicio sculptat, ºi fiind el ºi masiv ºi semeþ pare îndoialã, nimic nu le întunecã relaþia, doar un Mihai Viteazul al orãºelului C. Din cã domnul Piþigoi, domnul Iancu Piþigoi, pãdurea de la o sutã de metri se aud patron de firmã de construcþii câºtigãtoare trilurile privighetorilor, ciripitul graurilor, a licitaþiilor din primãria orãºelului de munte guguºtiucilor ºi piþigoilor, într-un concert C. ºi a celor douãzeci de comune din jur, care umple atmosfera cum nu se poate domnul Piþigoi ezitã, amânã, ºovãie sã le mai potrivit în lipsa unui dialog cât de cât dea strãmoºeasca binecuvântare. Azi susþinut la masã. Dar, dupã friptura la promite, mâine se rãzgândeºte, poimâine grãtar mai în sânge, dupã ce doamna le promite din nou cu voce moale, cu hm!, Mioara aduce plãcintele poale-n brâu, cu mmm!, cu „sã nu ne grãbim, sã nu ne discuþia se animã întrucâtva. „Tatã, zice grãbim”... ªi tot aºa. Argentina, bãiatul ãsta, Norocel, n-a venit În aceastã sâmbãtã de august, degeaba. El vrea sã-þi zicã ceva”. „Hm! Norocel e invitat la masã de Argentina, în face domn Iancu. Cam ºtiu despre ce e casa lor de la marginea orãºelului. vorba. Dar, de ce sã ne grãbim. Ne mai „Norocel, sã ne mai încercãm o datã întâlnim, mai vorbim. norocul!” zice ea. „Ce noroc, zice Norocel revoltat, niciun noroc, disearã te (continuare la pagina 101) 89 Anul XIX, Nr. 8 (221) • august 2018 PROZà Ana Dobre-Pelin

CÃPRIOARA DIN VIS

Primãvara izbucnise într-un hohot de atunci, din copilãrie, de milã pentru mica frunze, de flori, de miresme. Lumina de fiinþã fragilã, era aceeaºi; parcã era copilul mai contura totul într-o aureolã care privea din nou povestea desenatã, miraculoasã. Natura era atât de darnicã, derulatã pe ecranul interior al imaginaþiei. în toate timpurile ºi-n toate vremurile, cu Fusese, apoi, povestea lui Emil Gârleanu, oamenii! Sãgeata unei raze pãtrunse printre la fel de tulburãtoare, despre dragostea de jaluzele ºi o strãpunse pe femeia care-ºi mamã. ªi venise, într-un succedaneu dictat prelungise prea mult somnul. Buimãcitã, de forþe tainice, Nicolae Labiº cu povestea se înãlþã ca dintr-o cãldare cu apã, lui despre maturizarea forþatã, despre lumea scuturându-se pentru a-ºi lãmuri situaþia. care ucide inocenþa, despre legile aspre ale Cãprioara din vis continua sã rãmânã vieþii. „Mãnânc ºi plâng! Mãnânc!” Da, atârnatã de fiinþa ei imaterialã. Era între douã viaþa te obligã, de multe ori, sã faci ºi ceea lumi ºi ambele o chemau cu aceleaºi ce nu ai vrea sã faci... promisiuni. Lumea realã îi ºterse visul. Se Maria se întoarse din virtualitatea chinui sã ºi-l aminteascã. supoziþiilor în realitatea zilei de primãvarã. ...ªi atunci, întinderea albã, imensã a Mã gândesc la toate prostiile, se cenzurã zãpezii, pe care alerga o cãprioarã îi reveni ea, le rãsucesc, de parcã ar fi sfârºitul cu puterea unui gând obsedant. În mod sfârºitului! Ia, sã-mi vãd eu de ale mele! bizar, avea impresia cã mai trãise Abandonã visul ºi semnificaþiile lui în febra sentimentul acela; era ca o reluare a unei pregãtirii pentru o nouã zi. Sunt un Sisif, scene dintr-un film... Ce-o însemna, oare, îºi spuse, într-o acceptare autoironicã. Sã-mi cãprioara ºi zãpada? κi scotoci iau bolovanul, trebuie sã ajung în vârf, ca subconºtientul, forþându-l sã-i dea un sã am ce coborî mai încolo... rãspuns. De undeva, un gând veni tiptil sã Ieºi din blocul în care locuiau ei, o ajute. Tot ceea ce visezi te reprezintã. stagiarii, blocul specialistului, care stãtea Orice ai visa, în vis eºti tu. Asta înseamnã ca o ciupercã în mijlocul satului, dupã cã eu sunt cãprioara care alerga pe zãpadã? spusa unui funcþionar de la întreprinderea Dar, stai... Ce fãcea, de ce alerga care-l construise ºi care-l administra pentru cãprioara? Un alt amãnunt îi strãfulgerã o sumã mai mult modicã pentru fiecare, ºi mintea, într-o altã secvenþã oniricã. Pe urmã drumul ºerpuit spre ºcoalã. Trecu luciul alb al zãpezii, cãprioara cãuta un loc de Primãrie ºi de Magazinul universal, sã nascã... Acest amãnunt o tulburã pe aºezate vizavi, în curbura largã a ºoselei, Maria. O cãprioarã care cautã un loc pentru ºi vãzu uimitã grupuri de femei tinere care a-ºi aduce pe lume puiul... Eu sunt veneau dinspre partea de nord, de la deal, cãprioara care cautã un loc pentru a-ºi coborând gureºe panta linã a ºoselei. aduce pe lume puiul... Eu sunt cãprioara – Haideþi, tovarãºa profesoarã, veniþi care cautã un loc pentru a-ºi aduce pe lume cu noi! puiul??... ªi de ce iarna, continua ea sã se – Unde sã vin cu dumneavoastrã? lase dusã de valul întrebãrilor ºi al întrebã nedumeritã. presupunerilor. ªi de ce cãprioara? Prima – La dispensar, îi rãspunserã ele. Azi poveste despre o cãprioarã fusese cea din vine ginecologul de la oraº ºi trebuie sã desenele animate ale lui Walt Disney, cu controleze toate femeile între 16 ºi 45 de Bambi, puiºorul care învãþa sã se adapteze ani... în noua lume, lumea noastrã. Era povestea Aºa era, uitase. Era umilinþa oricãrei care o emoþiona mereu, ºi atunci când o femei care trãia în România, într-o þarã vedea din perspectiva copilului, ºi când o socialistã multilateral dezvoltatã, în care vedea din perspectiva mamei. Percepþia de natalitatea era parte a politicii de stat, de LITERE 90 – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni avânt spre noi culmi de civilizaþie ºi de gândit la Cornelia, ºtii, þi-am mai povestit, progres... Volens, nolens, trebuia sã se fosta mea colegã care a murit în urma supunã controlului. La început încercase unui avort... sã se opunã, mai ales cã nu era cãsãtorit㠖 Dumnezeu s-o ierte! Nu te mai gândi. ºi suspiciunea unei sarcini o jignea. Dar – Cred cã m-a dus gândul la ea din era imposibil sã te sustragi. Fusese sfãtuitã cauza controlului ginecologic la care de celelalte colege sã se supunã, altfel trebuie sã mergem azi. ºi-ar face mai mult rãu. N-avea încotro ºi, – Ei, drãcie! Azi e? Uitasem. ca un viþel dus la abator, dar fãr㠖 Mã gândeam sã merg la ºcoalã ºi sã inconºtienþa aceluia, intrase în angrenajul spun directorului... social. Lasã, o sã te obiºnuieºti, îi spusese Doiniþa îi ghici gândul. o colegã, pânã la urmã nu e decât o – A, te gândeºti cã poþi evita controlul formalitate. Trebuie sã o facem ºi pe asta. dacã directorul... Viaþa merge înainte... – Ar fi posibil? Merse, totuºi, spre ºcoalã. Dac㠖 Nici sã nu te gândeºti! Nu, în niciun trebuia sã meargã, mãcar sã meargã caz. Cum s-ar putea opune Lupu partidului? împreunã cu colegele ei. Aºa se mai Lupu era directorul, un fost tractorist încurajau una pe alta ºi, glumind, mai uitau cu cariera tipicã activistului de partid: liceu de umilinþa obligaþiei. Povara acestui con- la seral, ºcoala de partid, facultatea la se- trol, presiunea politicului inhibaserã ceva ral, apoi locul de muncã ºi funcþia... Cadru din instinctul matern. Multe femei alegeau de nãdejde al partidului, om serios plecat sã se revolte în singurul fel posibil: ucigând din mijlocul poporului, din câmpul muncii... viaþa care se plãmãdea în mãruntaiele lor. – Tu îl cunoºti mai bine. Eu sunt mai Niciuna dintre ele nu se gândea cã, alegând nouã pe aici. avortul, comiteau o crimã împotriva vieþii. Ajunserã la ºcoalã. Lupu ºtia deja de Lor li se pãrea cã era o crimã sã comanzi venirea ginecologului. Le trimise la în acest fel viaþa... Aceastã alegere a lor dispensar. era un protest mut împotriva politicii de – Dar orele? întrebarã ele cu o ultimã stat. Cãci, alegând avortul, îºi puneau pro- pâlpâire de speranþã. pria viaþã în pericol. – Nicio grijã. Ne ocupãm noi de asta. Maria îºi aminti de colega ei de bancã Le dãm ceva de lucru elevilor pânã vã din ºcoala generalã, Cornelia – nume întoarceþi voi, femeile. Hai, duceþi-vã. predestinat pentru o mamã exemplarã, dar Maria ºi Doiniþa au fãcut cale-ntoarsã. nu ºi în cazul ei. Murise la 21 de ani, în La dispensar nu mai erau multe femei. urma unei septicemii, dupã ce încercase Doctorul era expeditiv ºi eficient, trata for- de una singurã sã-ºi întrerupã sarcina. O mal aceastã obligaþie. Aºteptarã mute alta, Veronica, se stinsese tot aºa în jurul intrarea în cabinet. În miezul zilei, i se pãrea vârstei de 30 de ani, la puþin timp dupã cã lumina puternicã stinge contururile Cornelia. Femeile în vârstã din sat nu le lucrurilor ºi micºoreazã importanþa compãtimeau. momentului. Înghiþi cu voluptate flãmând㠖 Milã? Ce milã? spunea tanti Aniþa. lumina care o invada ºi se simþi dintr-odatã Mama a fãcut 13 copii, i-a crescut pe toþi fericitã. ºi a murit la 80 de ani, de bãtrâneþe. A fost – Sã pofteascã tovarãºa Maria, spuse, mereu sãnãtoasã. Astea de azi s-au boierit deschizând uºa, asistenta. toate. Ce dacã mai fãcea unu’? Unde Maria se ridicã imediat ca împinsã de mãnâncã doi, mai mãnâncã ºi al treilea. Aºa un resort. Pãºi spãºitã în cabinet. Doctorul le trebuie, au primit ce-au meritat! o invitã: – Hai, lasã, fa Aniþã, încercau altele s-o – Hai, doamna profesoarã, sus, pe înduplece; sunt ºi ele tinere, cum sã moarã caprã! aºa? Pe caprã! Adicã, se gândi Maria, asta – Pãi, ce, le-a omorât cineva? Ele s-au sã însemne visul meu de dimineaþã?... omorât! Cãprioara din vis sã fie capra asta?... ªi o – Fa, tu chiar eºti cãpoasã! Parcã n-ai revoltã instantanee o fãcu rigidã. Totuºi, fi ºi tu femeie! urmã supusã ritualul. Din aceste gânduri, o trezi Doiniþa, – Sã vã trãiascã, doamna profesoarã! colega ei, învãþãtoarea. Sunteþi însãrcinatã! – Ei, la ce te gândeºti aºa profund? De uluire, Maria nu putu sã spunã Parcã eºti pe altã planetã! nimic în primele clipe. – Ai dreptate. Eram cu gândul în alt㠖 Nu vã bucuraþi? Ori nu l-aþi vrut? parte, departe... Nu ºtiu de ce m-am Maria îºi reveni. 91 Anul XIX, Nr. 8 (221) • august 2018 – Mã bucur. Bineînþeles cã mã bucur. jumãtate de orã, salvarea era în faþa E doar primul meu copil! dispensarului sãtesc. Abia a avut timp sã-ºi – Hai, sorã, ia-i datele. Trece-o în pregãteascã unele ºi altele, cum o sfãtuiserã registrul gravidelor! Asistenta se executã. colegele care trecuserã prin experienþa – Peste o lunã, veniþi din nou la con- naºterii. trol, doamna profesoarã! Dar, copilul nu a vrut sã vinã atunci Maria încuviinþã. Nu-i putea explica pe lume. Întârzia acolo, în pântecul mamei. doctorului întreaga poveste a clipei. N-ar Fusese o alarmã falsã. În spital, fi putut sã explice nici pentru ea însãºi. obstreticianul nu voia sã o lase sã plece, Avea din nou impresia stranie cã retrãieºte deºi ea insista. un moment. Nu acel déjà vu al – Mãi, fetiþo, dacã pleci, riºti sã naºti psihanaliºtilor, ci o prelungire a visului în în maºinã, pe stradã... Rãmâi aici! Statul viaþa realã. Deci, îºi zise, cãprioara care nostru are grijã de mamã ºi de copil! se pregãtea sã nascã eram eu?... Fãcu Mai stãtu câteva zile, aºteptând ceasul socoteala lunilor ºi ajunse cu numãrãtoarea când copilaºul ei va dori sã vinã în lumea la ianuarie... Voi naºte în ianuarie! Va fi, aceasta. Acolo, în spital, era o lume a oare, zãpadã? Voi alerga pe zãpadã sã caut femeilor. Aflã poveºti de viaþã ºi de moarte, un loc bun pentru puiul meu?... reþete de prãjituri, modele de croºetat ºi Era ca-n transã. Aproape cã nu auzea tricotat. Cum sã te porþi cu socrii. Cum sã ce spunea lângã ea Doiniþa. Trãia, parcã, îngrijeºti copilul, cum sã-l scalzi, cum sã-l într-o altã dimensiune, într-un prezent schimbi. O adevãratã ºcoalã a femeilor... subþire, în care contau doar trecutul Responsabilitatea viitorului rol de mamã o apropiat cu visul premonitoriu de dimineaþã, copleºea. O teamã se insinua pe nesimþite ºi viitorul în care urma sã aducã pe lume în toate fibrele fiinþei... Îi spuse doctorului un copil, copilul ei. În acest balans al cã nu mai poate sta în spital, cã ar dori sã trãirilor, plutea când într-o parte, când în plece. Oricum, de nãscut, îl va naºte. alta, când în realitatea visului, când în – Treaba ta, îi spuse doctorul, cedând irealitatea viitorului apropiat... insistenþelor ei. Pleci, dar n-o sã ajungi bine – Ce bine cã nu sunt însãrcinatã! o acasã ºi o sã te întorci. auzea ca prin vis pe Doiniþa. Mãcar un Ieºind pe poarta spitalului, trãia bine sã fie ºi cu controlul acesta lunar! sentimentul plenar al unei libertãþi a cãrei Dar la tine? bucurie n-o mai trãise nicicând. Era o zi – Eu sunt însãrcinatã! de iarnã cu moinã. Petice de zãpadã ici- – Sã-þi trãiascã! La tine este primul! colo ºi bãltoace – un peisaj de iarnã anost, Eu nu mai vreau alþi copii... Îl pãstrezi, nu? lipsit de strãlucire. Dar ea se simþea liber㠖 Da, da, îl pãstrez, spuse mecanic, ºi fericitã. Nu-ºi putea explica aceastã neputându-se smulge cu totul din emoþiile fericire. În jurul ei, oamenii îºi vedeau de visului ºi ale veºtii. ale lor, nu aveau timp pentru o femeie Sporovãind fiecare pe planeta ei, au iraþionalã care aproape fugise din spital ca ajuns la ºcoalã. Ziua a continuat fãrã ºi cum ar fi vrut, inconºtient, sã mai þinã incidente. Bineînþeles, toatã cancelaria a copilul nenãscut în siguranþã, în pântecele aflat cã va avea un copil. ei, ca ºi cum ar fi vrut, într-un gest de – Lasã, e bine sã se ºtie, spuse o neînþeles, sã se împotriveascã legilor firii. colegã mai în vârstã. Altfel iese copilul mut! Poate nu copilul nu voia sã se nascã pânã nu-ºi afla destinul, poate nu copilul nu era Veni ianuarie. La ultimul control, pregãtit sã vinã pe lume. Ea nu era pregãtitã înainte de sãrbãtorile de iarnã, doctorul i-a sufleteºte pentru noua misiune pe care i-o spus cã, probabil, va naºte pe la sfârºitul dãdea viaþa... ªi, brusc, îi reveni în minte lunii ianuarie, începutul lunii februarie. Era visul din primãvarã: cãprioara care alerga perioada cea mai dificilã. Se deplasa greoi, pe zãpadã sã gãseascã un loc pentru a-ºi noaptea nu se putea odihni din cauza naºte puiul... greutãþii cu care se miºca. I se Eu sunt cãprioara! Dar, Doamne, cum recomandase sã þinã legãtura cu medicul s-a terminat visul acela? Nu reuºea sã fixeze din sat. Gravidele erau urgenþa zero. dintre miile de gânduri care se succedau Într-o noapte, nu s-a simþit bine. Fiind cu o vitezã ameþitoare, nicio secvenþã care la prima sarcinã, nu ºtia care sunt durerile sã-i permitã vizualizarea imaginii. Se vãzu obiºnuite naºterii. Soþul ei a plecat sã anunþe din exterior. Parcã ar fi fost ºi personaj ºi doctorul. Acesta a venit la dispensar ºi a regizor în propria viaþã. Doamne, încotro chemat salvarea, considerând cã e un mã îndrept? De ce nu am ascultat medicul? început de travaliu. În mai puþin de o Ce fac eu acum? Avea sentimentul cã în LITERE 92 – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni acele momente ea rescria basmul Tinereþe dispensar, s-a fãcut în jur de ora 22. A fãrã bãtrâneþe ºi viaþã fãrã de moarte... trebuit sã aºtepte salvarea care se deplasa Încercã sã ajungã la garã. Plecase ca un greu din pricina drumului înzãpezit ºi, mai explorator, în necunoscut. Din nebuloasa ales, a viscolului care se pornise. În aceea, ieºea pas cu pas, pe mãsurã ce se pustietatea dispensarului, ei trei – doctorul, îndrepta spre garã, ca spre un liman soþul Mariei ºi Maria, ea, cãprioara din vis. salvator, unde toate îndoielile ei cãpãtau o Nimeni nu vorbea. Dacã vorbele s-ar fi rezolvare. Avea tren peste trei ore... hotãrât sã iasã de pe buze, n-ar fi fost decât Aºteptarea îi dimensiona halucinant reproºuri... Tãcerea le menaja sentimentele. neliniºtea. Totuºi, nu ceda gândului de a Într-un târziu, a venit ºi salvarea. Maria se întoarce în spital. Mergea înainte... Sã s-a urcat emoþionatã. ªtia cã acum chiar se întoarcã la spital? Dacã îi vine rãu în va naºte, nu mai putea evita, nu se mai tren? ªi în acest nod de îndoieli ºi întrebãri putea sustrage firii. Îi mai spuse soþului alese sã meargã înainte, acasã, chiar dacã sãu ce nume sã punã copilului, deºi acesta drumul era greu, trebuind sã circule cu era stabilit de mult, mult timp, de când visa trenul ºi apoi cu autobuzul. Când o vãzu cã va avea cândva copilul ei. Era dreptul ei coborând din autobuz, soþul ei încremeni. de mamã sã dea numele copilului! Nu o certã, totuºi. Când luase hotãrârea Salvarea porni. În lumina farurilor, de a pleca din spital, nu luase în calcul vedea fulgii dansând. Satul rãmase în dificultatea drumului. Dacã ar fi întrebat-o urmã. În faþã, imensitatea albã a zãpezii. cineva de ce a ales aºa, n-ar fi putut spune. Fâºia albã a ºoselei abia se mai zãrea. Aºa simþise, aºa îi dictase inima, în pofida Aplecat pe volan, ºoferul scruta oricãrei raþiuni. întunericul, bâjbâia drumul, urmând Medicul satului trebui sã consemneze firicelul negru pe care-l ºtia acolo, sub revenirea ei. zãpadã. Pe la miezul nopþii, au ajuns la – Eºti nebunã! îi spuse. S-a anunþat spital. Maria fu preluatã la urgenþã, dar cum vreme rea. Dacã n-o sã mai poþi pleca? micul spital nu avea obstretician, trebuia Ce-o sã faci? Ce-o sã facem? zise el sã aºtepte pânã la ziuã, urmând ca o altã îngrijorat pentru amândoi. salvare sã o ducã din nou la spitalul Pusã în faþa realitãþii, Maria avu judeþean. întreaga dimensiune a gravitãþii alegerii ei. Nu a putut închide ochii. În toate acele Nu mai era cale de întoarcere. Trebuia sã ore s-a plimbat în sus ºi în jos, încercând aºtepte derularea evenimentelor în sã-ºi stãpâneascã durerile. Într-un salon, scenariul misterios al destinului. κi asumã o femeie urla. Maria ar fi vrut sã-i spunã responsabilitatea alegerii, dar gândul cã ar sã tacã, dar era prea concentratã pe durerea putea primejdui viaþa copilului nu-i dãdea ei. La un moment dat, o asistentã veni ºi o pace. În ce aventurã se aruncase? Ce motiv apostrofã: ascuns o determinase sã fugã din faþa – Ia, nu mai urla aºa ca o vacã, fatã realitãþii imediate? Era aventura naºterii ei, hãi! Ce, crezi cã numai pe tine te doare? aventura destinului copilului ei nenãscut... Femeia tãcu pentru o clipã. Dupã ce Sunt cãprioara care cautã un loc pentru a-ºi plecã asistenta, se puse din nou pe urlat. aduce pe lume puiul, pulsa un gând. ªi nu Maria avea sã-ºi dea seama, mai târziu, la era fibrã a fiinþei ei care sã nu-l preia... spitalul judeþean, cã urletele femeii erau o A doua zi, a început sã ningã. Din ce modalitate de a o îndepãrta pentru a-i în ce mai mult. Totul era alb, ca-ntr-un scotoci prin geantã. Îi furase, basm. Se uita neliniºtitã pe fereastrã. Nimeni camuflându-ºi gestul prin urlete, 500 de nu se vedea pe drum. O pustietate de lei. Noroc cã nu-i luase pe toþi, cãci, din început de lume, totul într-o nemiºcare precauþie, Maria îi pusese separat, pentru care terifia. Ca-n pastelurile lui Alecsandri. a avea la spital, în caz de nevoie... Atunci, Lumea pãrea imensã în aceastã dominaþie însã, nu se gândise cã o femeie care era, a zãpezii. O singurãtate de început de lume. asemenea ei, pe cale sã nascã, se putea Spre searã, a simþit înþepãturile unei gândi ºi la altceva; sã fure de la o femeie dureri. A rãbdat. Se temea sã spunã ceva. aflatã în aceeaºi situaþie ca ºi ea... κi dãdea seama de nebunia gestului ei ºi Dimineaþa, la ora ºase, cu o altã salvare se ruºina cã trebuia sã-l facã pe soþul ei sã a plecat la spitalul judeþean. Drumul fusese sufere consecinþele. Aºa cã nu avea decât desfundat. Deºi continua sã viscoleascã, o alegere: sã rabde ºi iar sã rabde. Dar se putea merge. Maºina înainta precaut, durerile se înteþirã. Pe la nouã seara, nu a dar sigur. Cum cazul ei era considerat ur- mai putut. Pânã când soþul ei a mers la gent, era agitaþie atunci când ajunserã. O doctor, pânã când acesta a venit la preluarã rapid, o duserã la urgenþã ºi 93 Anul XIX, Nr. 8 (221) • august 2018 începurã întrebãrile de rutinã. Maria plãmânii... Îl vei vedea mâine. rãspundea calm, mulþumitã cã nu era Era atât de curioasã! Ar fi vrut sã-i certatã pentru fuga ei de acum douã zile. spunã asistentei cã vrea sã-ºi vadã copilul Chinurile au durat toatã ziua. Imaginea atunci, pe loc, cã putea face paºii pânã la cãprioarei din vis îi revenea obsedant. leagãnul lui. Aceasta parcã îi ghici gândul: Încerca sã dea un nou sens visului de – Acum, odihneºte-te! Aþi suferit primãvarã, sã gãseascã o legãturã între amândoi. O sã-l vezi mâine, repetã. simbolismul celor douã anotimpuri. Efortul O toropealã o cuprinse din nou. Cãzu de a gãsi un rãspuns în tainiþele minþii o într-un somn din care nu se trezi decât fãcea, pentru scurte momente, sã-ºi uite spre dimineaþã, când furã invitate toate durerile. Eu sunt cãprioara ºi am gãsit un femeile care nãscuserã în acea noapte ºi loc pentru a-l aduce pe lume pe puiul meu... mutate în alte saloane. Ea fu condusã într-un La capãtul unor lungi ºi epuizante ore salon mai mic, o rezervã a spitalului. de efort dureros, Maria se duse, am mult – Aº vrea sã-mi vãd copilul, mai spuse, târându-se, la doctor ºi îi spuse ferm: în caz cã asistenta uitase cã nu-l vãzuse. – Vreau sã nasc. Acum. – O sã-l vezi când ajungem în rezervã. Doctorul se executã. Strigã asistentele El e deja acolo. Domnul doctor ne-a spus sã pregãteascã sala. Maria înainta ca-n vis. în mod special sã avem grijã de voi Totul se derula ca-ntr-un film. Iar ea era amândoi. personajul principal al acelui film. Nu mai – De ce, copilul meu nu e bine? se era sigurã de nimic decât de realitatea îngrijorã Maria. naºterii. Voia ca totul sã se sfârºeasc㠖 Ba da, este bine. Da’ ce-ai crezut?... înainte ca durerile sã o doboare de tot... ªi vãzându-i faþa îngrijoratã: Nu te gândi – Ai fãcut un bãieþel! spuse una dintre la cine ºtie ce! Copilul e bine, frumos, asistente. întreg, sãnãtos... Nu-l auzi þipând ºi se îngrijorã. Vãzu Maria nu mai continuã. Se jena sã-ºi cum tot personalul se îngrãmãdea în jurul spunã gândurile ºi temerile în faþa unei micii fiinþe însângerate ºi un fulger îi necunoscute. strãbãtu tot corpul. Durerile îi dispãrurã În faþa micii fãpturi, îºi simþi toatã dintr-odatã ca ºi cum n-ar fi fost niciodatã; fiinþa invadatã de cãldurã. Îl mângâie uºor le uitã instantaneu ºi reveni în acel prezent. pe cap. Îl scãlda în privirea ei. Imaginile Cu simþurile ascuþite la maximum, simþea se suprapuneau: cãprioara care sufla o primejdie. cãldurã asupra puiului ei ºi ea care-ºi – Dar de ce nu þipã? reuºi sã întrebe ºi mângâia pentru prima datã copilul... Acolo, sã se facã auzitã. Primi ºi un rãspuns cu în acel pãtuþ, se afla puiul ei. Eu eram calm profesional: cãprioara care alergase pe zãpadã. ªi acesta – Ei, e un copil care a suferit la naºtere. era puiul ei... Femeie, iatã fiul tãu! îi O sã þipe, nu-þi face griji. ªi asistenta care rãsunarã în urechi vorbele de la începutul o ajutase sã coboare, o conduse spre un lumii. Pentru fiinþa aceasta, acum, eu sunt pat din salon. Auzea ca prin vis cum totul, sunt universul ei. ªi responsabilitatea bãieþelul ei începu sã þipe. Se bucurã. Era aceasta îi trezi instinctul matern. Dintr-o semn cã e bine. ªi copilul þipa, þipa... firidã a minþii, îi apãru, pe fundalul alb al Epuizatã de efort, de obosealã ºi de nesomn, zãpezii de atunci ºi de acum, botul cald al cãzu într-un somn profund, ca de moarte. unei cãprioare care încãlzea cu respiraþia Când se trezi, i se pãru cã dormise o ei puiul. Eram cãprioara ºi acesta este fiul eternitate. Un copil þipa, þipa... meu! Naºterea aceasta era evenimentul ei – Vã rog, spuse cãtre o asistentã care întemeietor, punctul originar din care se apropie de patul ei, copilul care plânge pornind, toate se schimbau, din care o fiinþã este copilul meu? nouã se pregãtea sã cucereascã lumea. În – Ce numãr are copilul tãu? Uitã-te pe ea se concentrau toate mamele de la leucoplastul lipit pe mâna ta. Uite, e numãrul începutul începuturilor. Ea era mama 14, zise asistenta. Mã duc sã vãd dacã e dintotdeauna care începuse a-ºi construi copilul cu numãrul 14. Apoi, întorcându-se: mitologia... Da, este copilul tãu. ªi cele douã lumini – lumina acelei zile – ªi e normal sã plângã atâta? Ea credea de primãvarã ºi lumina acestei zile de iarnã, cã a dormit ore în ºir; în fapt, doar aþipise, îi învãlui pe amândoi, Mamã ºi Fiu. La iar grija pentru mica fãpturã o trezise. Mi-l capãtul lungului drum, viaþa triumfase. Iar puteþi aduce aici? victoria aceasta silea destinul sã nu se – Nu þi-l putem aduce; e la oxigen. Da’ opreascã. Timpul îºi urma rostogolirea la stai liniºtitã, e normal sã plângã. κi dezvoltã infinit. LITERE 94 – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni PROZà Ion Mãrculescu

UN DOCTOR NEMAIPOMENIT DE BUN

Într-una din cãrþile mele povesteam cum se piºã pe el în somn, l-a legat cu niºte sârme la moroii, cãrora li se mai zice ºi strigoi prin pãrþile un aparat, la mâini, la cap ºi la picioare, i-a Olteniei, ies noaptea pe uliþã, mai ales la fãcut o radiografie la ceafã, l-a pipãit prin toate întretãieri de drumuri ºi pe lângã fântâni, cã pãrþile, inclusiv la gogonele ºi morcovel, l-a aºa au ei preferinþã, vorbesc între ei, bârfesc, întrebat de viaþa sexualã, l-a pus sã spunã se ceartã, scot la ivealã adevãruri pe care nu bancuri ºi Grigore, care este pontos de felul le-au ºtiut în timpul vieþii, îl îngrozesc pe taica lui, i-a spus bancuri de l-a durut burta pe doc- popa care, atunci când dã cu ochii de ei, îºi tor de atâta râs, l-a pus sã numere pânã la zece, face cruci dupã cruci, îl pun pe fugã pe poliþaiul apoi din sutã în sutã, ia scoate dumneata limba, satului care, galben ºi dârdâind de fricã, îi ia scuipã dacã poþi, a putut, ia vezi câte degete someazã sã meargã cu el la sediul poliþiei lo- am la mânã dreaptã (Grigore n-a ezitat niciun cale unde sã-i legitimeze, aceºtia nu vor, moment, a ºtiut cu precizie care e dreapta, care poliþaiul trage cu pistolul calibrul 7,62, dar cine e stânga), da, aºa este, am cinci degete, sã moarã, pentru cã strigoii-moroi nu au trup, adevãrat este, dar ia priveºte atent, nu cumva sunt doar niºte aburi albãstrii! Uneori strigoii am ºase? Sau patru? stau de vorbã cu vreun pãmântean, unul care Grigore s-a þinut tare. Domnul doctor i-a încã n-a murit niciodatã, dar acesta nu-ºi dã chemat familia, le-a spus cã n-a descoperit seama ce se întâmplã. Stã ºi el, ca tot omul, la nimic ciudat, totul e normal, se vede treaba bârfã ºi astfel mai aflã cu cine îl pãcãleºte cã Grigore o fi avut vreo crizã, ceva, cel mult nevastã-sa ºi cã, pânã la toamnã, ar trebui sã o crizã pasagerã (v-aþi certat cu el? l-aþi acuzat creascã vreun tãuraº ºi doi purcei pentru cã de ceva? l-aþi speriat în vreun fel? umblaþi fie-sa se va mãrita ºi va face nuntã cu un flãcãu noaptea pe la fereastra lui ºi strigaþi miau- din sat, deja e borþoasã de douã luni. miau? l-aþi ameninþat cã dacã nu este Se înþelege cã povestea asta scrisã de ascultãtor ºi nu mãnâncã tot din farfurie o sã mine este confuzã, bãlmãjitã în fel ºi chip. moarã?). Grigore, prietenul meu, o repovesteºte ºi el Criza o sã-i treacã, a zis doctorul. De asta altora dupã ce a auzit-o de la mine, îmbogãþind-o, sunt sigur. Mergeþi acasã ºi sãnãtate! La toþi! se înþelege, dupã propria imaginaþie dându-i Mai ales la toþi! culoare ºi precizând o serie de amãnunte La sfârºit, l-a tras pe Grigore mai de o semnificative pentru cei cale îl ascultã, în timp parte ºi i-a recomandat sã-l mai viziteze, asta se ãºtia sunt convinºi cã i-a luat-o mintea mai mult pentru liniºtea familiei. Sã-i mai facã, razna. Auzi tu, pãi cum sã vorbeºti cu morþii? adicã mai mult sã se prefacã, un fel de Cum sã te întâlneºti cu sufletele ãlora noaptea consultaþie. Ca sã le iasã prostiile din cap celor pe uliþã ºi sã vorbeºti despre atâtea ºi atâtea, din familie. Lasã, a zis el, o sã-þi spun atunci mai ales despre mersul la curve? Cei mai mai multe. Cred cã ºtii cã toþi ãºtia din casa ta îngrijoraþi sunt membrii familiei lui Grigore. Ei sunt loviþi de dilealã! N-ai ce le face! Lasã-i în n-au citit cartea mea cu strigoii care l-a smintit pace! Dacã o sã-mi faci o vizitã, o sã mergem atât de tare pe Grigore tocmai acum, la peste la mine acasã unde am niºte vin vechi de vreo ºaptezeci de ani ºi, dupã toate aparenþele, ar zece ani, de la socru-meu care a murit acum mai putea s-o ducã pânã la cel mult optzeci. douãzeci ºi cinci de ani, o nebunie de vin! Dar nu mai mult! Aºa cã l-au luat pe sus ºi hai Vino pe la mine sã discutãm, nu-þi face cu el la doctor. Aveau ei doctorul lor, unul probleme, ºtiu din proprie experienþã ce þi se serios, cunoºtinþã veche. Se trataserã toþi la el întâmplã. De exemplu, chiar ºi eu, ditamai de cap. Sã nu mai vorbim de renumele formidabil doctorul, sunt vizitat de douã ori pe pe care îl are doctorul acesta! Ehe, doctor ca sãptãmânã de socrul meu, ãla cu vinul, care ãsta!... Doctorul l-a privit pe Grigore în ochi, l-a era pâinea lui Dumnezeu, om mai bun ca ãsta întrebat ce-l doare, nu-l durea nimic, l-a pus n-am cunoscut, dar avea o muiere a dracului sã-i povesteascã dacã viseazã urât noaptea ºi rãu, pe soacrã-mea. Asta l-a bãgat în pãmânt. 95 Anul XIX, Nr. 8 (221) • august 2018 DIN ISTORIA... Aurelian Silvestru

OFRANDA IUBIRII

Omul iubit Cine nu vrea sã-l bucure, Jim ºi-a ferit privirea într-o parte. sã-i facã un cadou chiar ºi atunci când e – Nu-l am constrâns de sãrãcie? Conteazã gestul, nu – Cum sã nu-l ai? cadoul. – Am procedat la fel ca tine: l-am O’Henry a scris cândva o emoþionantã vândut Am vrut sã-þi cumpãr ceea ce poveste despre asta. visai demult: acest pieptene frumos, cu rama incrustatã în nuanþa pãrului pe care Doi tineri (Jim ºi Della) erau cãsãtoriþi l-ai tãiat. de câþiva ani. Trãiau în pace ºi bunã ªi soþul i-a întins cutia cu podoaba pe înþelegere. Doar cã erau sãraci. Atât de care, acum, nici ea nu mai avea cum sã o sãraci, încât nu-ºi puteau permite luxul de poarte a-ºi face unul altuia cadouri. Locuiau într- un apartament închiriat. Primeau salarii Într-o altã poveste se spune cã o femeie mici. Bani puºi deoparte nu aveau. Unica s-a dus la mãnãstire sã se spovedeascã. „avere” a familiei erau douã lucruri cu care Avea acolo o cãlugãriþã în vârstã care îi se mândreau: ceasul de aur al lui Jim, dãdea din când în când sfaturi utile. moºtenit de la tatãl sãu ºi pãrul Dellei, – Am de toate ºi, totuºi, nu sunt strãlucitor ca o cascadã dintre munþi. fericitã, s-a plâns femeia. Pânã ºi o reginã ar fi fost invidioas㠖 Nu face pãcate, a dojenit-o pe podoaba ei. Dar, ca sã ºi-o punã în confidenta. Din câte ºtiu, ai casã, ai copii, valoare, îi lipseau bijuteriile. Ce-i drept, iar soþul tãu nu bea, nu trândãveºte, nu pusese ochiul pe un pieptene incrustat cu umblã cu prostii prin sat. diamante, însã era atât de scump, încât – Într-adevãr, e bun ºi harnic. Mã nici nu spera sã-l poatã cumpãra vreodatã. iubeºte. Dar nu prea mã rãsfaþã. Cât despre ceasul lui, acesta era o – Cum vine asta? adevãratã relicvã, dar îi lipsea ºi lui un lanþ – Pãi... Privesc televizorul.... Descopãr de aur pe mãsurã. Fãrã el, Jim se uita la o mulþime de eroi ºi cavaleri. Sunt orã pe furiº, din cauza cureluºei ponosite nemaipomeniþi! Frumoºi, puternici, pe care o purta în loc de lanþ. curajoºi. Gata oricând sã se jertfeasc㠄Am sã-i fac un cadou-surprizã”, ºi-a pentru iubita lor. Al meu, însã, nu are nimic zis Della în ajun de Crãciun, eliberându-ºi din ei. E ºters, obiºnuit ºi vai de el. Nici pãrul ºi apropiindu-se de oglindã mãcar generos nu este Pe timpuri, venea Seara, când Jim urma sã vinã de la acasã cu flori, îmi cumpãra bijuterii, mã serviciu, ea a pregãtit cina, s-a aranjat puþin trimitea la sanatorii. Acum însã, abia dacã ºi, auzindu-i paºii pe scãri, s-a rugat în mai stãm de vorbã. Nici tu cãlãtorii, nici gând: „Doamne! Fã-l, Te rog, sã creadã blãnuri, nici mãtãsuri! S-a distanþat de cã mai sunt frumoasã!” mine. Uneori, îmi vine sã-mi iau lumea în Jim a dat ochii cu ea ºi a înmãrmurit. cap ºi sã mã duc peste hotare, sã vãd: m㠖 Unde þi-e pãrul? a exclamat fãrã sã va opri? Va suferi? Va plânge? vrea. – Sã te fereascã Domnul de aºa ceva! – Mi l-am tãiat. Femeia însã, a continuat: – De ce? – Alteori, visez cã ne aflãm împreun㠖 L-am vândut ca sã-þi pot cumpãra pe „Titanic” ºi cã vasul se scufundã, iar acest lãnþiºor de aur pentru ceas. soþul meu are, în sfârºit, ocazia sã moarã, Spunând acestea, Della a desfãcut dar sã mã salveze! palma, în care strãlucea cadoul ei de preþ. – Îþi dai seama ce spui? De-a lungul – Hai! Dã-mi ceasul, sã vãd cum va anilor, aþi trecut prin nenumãrate supãrãri arãta acum. ºi crize, dar asta nu v-a despãrþit.

LITERE 96 – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni – Aºa este. – ªtiu. Dar vãd aici statuia mea din – Ei, vezi? Faptul cã uitã sã-þi aducã lemn. De ce n-o pui pe foc? trandafiri, sã-þi punã la picioare blãnuri ºi – Cum aº putea? Mai bine mor! bijuterii nu vorbeºte despre el ca despre Profetul a surâs: unul care meritã dispreþul tãu Ia spune-mi: – Pari înþelept, dar judeci ca un om nu ai fost bolnavã niciodatã? naiv. – Ba da, de multe ori. – De ce? – Iar soþul nu te-a ajutat? N-a stat la – Mã venerezi pe mine, dar te închini cãpãtâiul tãu? Nu þi-a cumpãrat în faþa acestui chip cioplit, de parcã eu m-aº medicamente? Nu þi-a adus apã ºi pâine? afla în el mai mult decât în tine. Nu te-a consolat pe tine ºi pe copiii tãi? – ªi nu este aºa? s-a mirat cãlugãrul, – Sigur. A fãcut toate acestea ºi încã la care Budda i-a rãspuns: multe alte lucruri bune ºi frumoase. Dar – Dacã doreºti sã mã gãseºti, atunci n-a fãcut nimic eroic, nimic înãlþãtor. cautã-mã în inima ta, nu într-un lemn lipsit – Naivo! a probozit-o confidenta. Cum de viaþã. Eu sunt în cei care se roagã... sã invoci nenorocirea ca pe o „salvare”? Legenda nu ne spune cum a procedat Cum sã visezi la rãu ca la ceva în stare sã-þi cãlugãrul transforme soþul într-un cavaler? N-ai Unii, înloc sã-ºi schimbe viziunile, aleg învãþat pânã acum cã este mult mai greu sã moarã. Alþii admit cã nu toate sã trãieºti pentru cineva, decât sã mori convingerile lor exprimã adevãrul. Sunt ºi pentru el? A fi erou înseamnã a sãvârºi o din cei care trãiesc o viaþã lângã ºi nu pot singurã faptã de curaj. A fi bun ºi iubitor trece peste anumite bariere înseamnã a da dovadã de rãbdare ºi devotament în fiecare zi! Doi soþi se spune cã trãiau în armonie ºi bunã înþelegere. Locuiau în provincie ºi Bariera respectau tradiþiile strãbune. Aveau ºi anumite obiceiuri de-ale casei. Unul, de Viaþa nu întotdeauna e aºa cum þi-o exemplu, cerea ca soþia sã coacã pâine în doreºti. fiecare sâmbãtã, iar prima hrincã (numitã Îþi faci planuri de viitor, încerci sã le ºi cãlcâiul pâinii) sã i-o ofere soþului, ea realizezi, iar într-o bunã zi descoperi cã ai mulþumindu-se, de regulã, cu miezul cald. bãtut pasul pe loc, cã ai ales un drum greºit. La fel avea sã procedeze ºi în ziua când Stresat, cauþi un þap ispãºitor ºi, de regulã, au împlinit treizeci de ani de cãsnicie. îi învinuieºti pe cei apropiaþi. Dupã un Femeia a pregãtit masa festivã, a scos timp, îþi dai seama cã vina, de fapt, este a pâinea fierbinte din cuptor, a tãiat „cãlcâiul” ta ºi cã necazul poate fi înlãturat, mirositor, l-a uns cu unt ºi s-a pregãtit sã schimbând ceva din felul în care te-ai i-l ofere soþului. Hrinca era delicioasã. Aburi obiºnuit sã vezi lumea din jur. Nu e uºor, plãcuþi se înãlþau din ea desigur. Eºti prizonierul propriilor „Ce minunatã trebuie sã fie! ºi-a zis în prejudecãþi. Cu greu admiþi cã poþi privi la gând. De treizeci de ani visez sã pot gusta lume ºi din alt punct de vedere ºi eu mãcar o datã din acest cãlcâi Ce-ar fi sã-l rog pe soþ sã mi-l cedeze? La Un cãlugãr budist se spune cã murea urma-urmei, sunt o soþie iubitoare. L-am de frig. Locuia într-o peºterã, sus, în respectat, l-am îngrijit, i-am fost fidelã munþi. Afarã era o iarnã cumplitã. Viscolea, De ce sã nu am parte mãcar acum, în ziua iar el nu avea nici mãcar o mânã de surcele asta, de bucuria lui?” cu care sã se încãlzeascã. Singurul obiect ªi biata femeie a aºezat încet „cãlcâiul” din lemn ce se afla acolo era o enormã în farfuria sa. Mâna îi tremura. Emoþiile o statuie a lui Budda pe care o cioplise din înãbuºeau. Îi venea sã intre în pãmânt de tulpina unui pin. ruºine cã îndrãznise sã încalce obiceiul Cum crivãþul se înteþea, cãlugãrul a casei, dar, în cele din urmã, i-a pus soþului cãzut în genunchi ºi a prins a se ruga. în farfurie miezul de pâine, pe care ar fi Auzindu-l, Budda ºi-a fãcut apariþia în trebuit sã-l lase pentru sine. peºterã ºi l-a întrebat: „Se va supãra, oare? Mã va certa?” – De ce te rogi, dacã oricum ai hotãrât Soþul s-a uitat mirat la ea, apoi a luat sã mori? miezul, l-a mirosit, l-a sãrutat ºi a rostit: Speriat de vorbele profetului, cãlugãrul – Draga mea! Nici nu-þi imaginezi ce i-a rãspuns: cadou mi-ai fãcut în clipa asta! De – Nu vreau sã mor. Pur ºi simplu, nu treizeci de ani, visez sã gust miezul de am lemne de foc. În jur sunt numai pietre, pâine caldã, dar niciodatã n-am îndrãznit iar pânã la prima pãdure ar trebui sã merg s-o fac. Eram convins cã el, pe drept, îþi câteva zile. aparþine numai þie 97 Anul XIX, Nr. 8 (221) • august 2018 Judecata de apoi „întâlnirea” voastrã, s-a înscris într-un club de box. Voia sã înveþe a se apãra. În cele din urmã, Un omulean în vârstã se spune cã s-a a ajuns campionul lumii la categoria sa. prezentat la Sfântul Petru ºi i-a zis: – Vedeþi cât de întortocheatã este soarta? – Iatã, am venit. Îngândurat, sfântul a întors alte câteva Ocupat cu ale sale, sfântul i-a fãcut pagini, apoi s-a încruntat: semn sã mai aºtepte. – Violul. Ce zici de el? – Chiar am murit? s-a mirat omul un – Dar pic neliniºtit. – Copilul care s-a nãscut din asta a – Ce-i rãu în asta? devenit un mare medic ºi a salvat sute de – E rãu cã nu prea ºtiu ce mã aºteaptã. vieþi. E bine sau e rãu? – Pãi, uite colo cele douã uºi. Alege – Probabil una dintre ele ºi intrã. – Iar una dintre vieþile salvate a aparþinut Omuleanul le-a privit nedumerit: unui maniac. Acesta, în stare de afect, a – Dar ce e dincolo de ele? înjunghiat o femeie gravidã care ar fi putut – ªtiut lucru: raiul ºi iadul. da naºtere unui mare savant-fizician. – Interesant ªi eu pe care s-o aleg? – Eu n-am ºtiut Doar sunt la fel. Sfântul Petru a trecut cu vederea peste – Tu hotãrãºti. confuzia lui ºi a continuat: – Credeam cã îmi veþi pune faptele pe – Fizicianul (dacã s-ar fi nãscut) ar fi un cântar inventat o bombã capabilã sã distrugã un – De ce s-o facem? continent întreg. Asta e bine sau e rãu? – Acolo, jos, în lumea noastrã, toþi cred – Nici nu ºtiu ce sã spun în Judecata de Apoi ºi tremurã, când se – Mai bine taci, cãci iatã aici, la pagina gândesc la ea. trei sute, ai strivit un fluture. – Doreºti sã fii trecut prin Judecatã? – ªi ce-a ieºit din asta? – Mã rog Cu ochii larg deschiºi, Sfântul Petru a – Bine. Atunci aºeazã-te aici, alãturi, pus un deget pe dosar. Omuleanul l-a citit sã ne uitãm o clipã prin dosarul tãu. ºi s-a înfiorat. Spunând acestea, Sfântul Petru a fãcut – Incredibil! un semn discret ºi unul dintre îngeri i-a adus – Dar dacã nu l-ai fi strivit, s-ar fi o mapã groasã, cu faptele ºi viaþa noului venit. întâmplat aºa ceva – Aºa Când aveai doisprezece ani (scrie ªi sfântul i-a indicat un alt pasaj. aici), ai ajutat o bãtrânã sã traverseze strada. – Reiese cã, nevrând, am salvat – Posibil. Nu-mi amintesc... întreaga omenire? – Dar ce a fost: o faptã bunã sau o – De patru ori: când ai strivit acea insectã, faptã rea? când þi-ai trãdat prietenul, când ai îmbrâncit – Cu siguranþ㠖 un gest de laudã. un bãtrân în troliebus ºi când þi-ai însuºit un – Sã vedem ce consecinþe a avut, a portmoneu strãin. De fiecare datã, lumea s- rostit sfântul ºi a întors pagina. Iatã: la cinci a aflat în pragul catastrofei, dar, datoritã minute dupã asta, bãtrâna a nimerit sub faptelor tale, a evitat deznodãmântul tragic. roþile unui tramvai Dacã n-o ajutai, avea Mut de uimire, proaspãtul decedat a sã mai trãiascã încã zece ani. Ce zici acum? arãtat deja el însuºi cu degetul la una dintre Eroul nostru a devenit cu totul foile dosarului: cadaveric la înfãþiºare. – ªi aceste situaþii grave tot eu le-am – Sau iatã aici În anii studenþiei, provocat? împreunã cu alþi câþiva colegi de facultate, – Pãi, cine altul? Odatã, când þi-ai fãcut ai fost implicat într-o altercaþie de stradã. pomanã cu un boschetar ºi altã datã, când – Adversarii noºtri ne-au provocat! ai salvat un câine. – În dosar scrie contrariul. Dar nu Nemaifiind în stare sã judece la rece, conteazã. Mai grav e cã, sub influenþa alcoolului, vinovatul a îngenuncheat neputincios în ai spart nasul unui adolescent ºi i-ai frânt douã faþa sfântului. degete de la mânã. Asta e bine sau e rãu? – Nu mai pricep nimic. Reiese cã tot ce – Sunt gata sã intru în pãmânt de ruºine. am fãcut în viaþã, toate faptele mele au deraiat – Nu te grãbi. Oricum, deja eºti în total de la intenþiile pe care le-am avut pãmânt Acel tânãr urma sã fie un bun – Aºa se pare. De asta nu te-am trecut muzician. Dar n-a putut sã cânte la vioarã. prin Judecata de Apoi. Te-am lãsat sã alegi I-ai distrus cariera. de bunã voie una dintre cele douã uºi. – N-am vrut s-o fac. – Spune-mi mãcar unde e Raiul ºi unde – Fireºte. Toate prostiile se fac involuntar. e Infernul? De altfel, adolescentul ura vioara. Frecventa – O-o, nu! Tu însuþi trebuie sã hotãrãºti ºcoala muzicalã la insistenþa mamei sale Dupã ce vei gãsi în spatele acestor uºi! LITERE 98 – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni STILISTICà Monica Cezarina Ilie

ANTONOMAZA ÎN TEXTELE EPICE POPULARE DIN MUNTENIA

O figurã de stil ignoratã în cercetãrile e) un nume propriu [Ceauºescu] cu specialiºtilor analiºti-critici atât ai creaþiei o perifrazã comunã [Celui-de-tristã- culte, cât ºi ai celei populare, este amitire] tratatã ca un nume propriu; antonomaza. Etimologia numelui cuprinde f) un nume propriu [Mitrea] cu un nume vocabula greceascã antonomasia < gr. comun [manivelã] tratat ca un nume propriu anti, în locul + gr. onomo, nume. Ea [Manivelã] (Dorin N. Uritescu, Dicþionar defineºte în esteticã o creaþie lexico- explicativ, etimologic, stilistic de antomomaze, semanticã ºi stilisticã de substituire prin I, Ed. Rowex Comps, Bucureºti, 2016, care se înlocuieºte: Antonomoza numelui propriu, p. XIII); „a) un nume propriu (de persoanã, de g) un nume comun [gazdã; loc, etc.) [Iisus Hristos] cu un nume escrocherie etc.] provenit din lexicalizare, comun [mântuitorul, învãþãtorul] tratat comunizare de nume propriu [Amfitrion; ca un nume propriu [Mântuitorul, Panama] respectiv: amfitrion, panama; Învãþãtorul]; h) un nume comun [(om) b) un nume propriu [în epocã Ludovic încãpãþânat; tiran etc.] cu un nume al VI-lea, Dumitru Popescu] cu un alt comun [turc, arab etc. cu referent iniþial nume propriu [Alexandru cel Mare, nume propriu: Turcia, Arabia – cu notã Dumnezeu]; imperioasã]; c) un nume propriu [Ion Neagu, pre- i) nume comun [tabloul] pentru nume fect de Cãlãraºi] cu un alt nume propriu cu propriu [Ceauºescu], tratat ca nume propriu mãrci morfologice ºi sintactice ale numelui [Tabloul] apariþie excesiv de expusã; comun [un Mitterand de Lunca Dunãrii] j) nume comun [abbderit, derivat de tratat ca un nume propriu prezentând o la nume propriu Abdera, capitala Traciei] analogie socialã, politicã etc. cu sens ironic, substituind un nume comun [barbar, pãstrând dimensiunile celor doi referenþi; mãrginit], (folosit ºi ca determinant ad- d) un nume propriu [Laura jectival sau verbal). (Id., vol. II, Andreºan] cu un alt nume propriu Antonomoza numelui comun, p. XI) [Ciociolina] cu unele precizãri [de Analizez câteva din antonomozele Dâmboviþa] cu valoare de nume comun spicuite din textele culegerilor de basme ºi prin exprimarea unui sens izvorât din balade populare concrete: comportamentul, dintr-o acþiune, dintr-o „– Bunã sã-þi fie inima, uncheºe. Da’ preocupare sau activitate etc. devenite cine, Doamne iartã-mã, te-a scos din notorii ale numelui propriu utilizat bârlog pã sodomu’ ãsta de vreme [ ]?!” [prostituatã (de mare popularitate)]; (U, FD, p. 239); „– Pãi ascultã, scumpule. În marginea pãdurii a sosit de trei zile cu sodom de * SIGLE U, FD – Ursita, în Folclor din Dâmboviþa, Octav oaste, sã mã rãpunã [ ]”. (T, IR, p. 90). Pãun – Silviu Angelescu, Bucureºti, 1981. Sodoma era un oraº canaanean pe T, ÎR – Tuliman în Îngerul Românilor, Rãdulescu tãrâmul de sud al Mãrii Moarte despre care Codrin C., 1913. FÎL, ÎR – Fecioru’ împãratului lighioanelor în aflãm din Vechiul Testament, Facerea, cap. Îngerul Românilor, Rãdulescu Codrin C, 1913. 19, cã devenise o cetate a desfrânãrii, în CG, FP – Cãpitan Gheorghiþã, C. Manolache, care sodomienii întreþineau relaþii sexuale, Folclor din Prahova, Ploieºti, 1972. nefineºti, împotriva naturii, între parteneri B, FP – Burulean, C. Manolache, Folclor din Prahova, Ploieºti, 1972. de acelaºi sex, între oameni ºi animale ºi pe Þ, IBD – Þiganiada sau Alexandria ãi care Dumnezeu l-a mistuit vãrsând asupra Þigãneascã, Ioan Budai-Deleanu, Ed. Librãria lui o ploaie de pucioasã ºi foc, sec. 19-18 Ciureu, Braºov, 1900. 99 Anul XIX, Nr. 8 (221) • august 2018 înainte de Hristos. Fãcându-se analogie cu Ducipal se numea calul lui Alexandru aceastã imagine, perceputã cu încãrcãtura Macedon, cel Mare, renumit prin trãsãturi psiho-religioasã a pãcatului pedepsit, s-a fabuloase, care, se zicea, cã avea ºi un corn folosit s.n. sodom de la n.gr. Sodoma (cu în frunte, trãpaº antrenat rãzboinic, pe mãsura eliminarea lui a final), pentru a exprima persoanei erou-istoric care-l cãlãrea în cele culmea sensului nimicire, prãpãd sau pe cel mai extravagnte întâmplãri, pânã la capãtul de mulþime îngrãmãditã (nu babilonie (de lumii, cum se povesteºte în epopeea literarã la Babilon) a cerinþei comunicãrii), cu Alexandria. De la n.pr. Ducipal ca referent- înþelegere unanimã în practicarea iniþial avem, încã din cele mai vechi timpuri, perversiunii maxime. Regional, sensul antonomoza ducipal, s.m. comun, folosit cu cuprinde pe lângã cel de potop, pe acela de sensul de cal superb, sprinten, voinic, frumos, teren surpat, râpã (sinonim cu efectul produs deosebit, prin analogie cu celebrul exemplar. de pedeapsa divinã). Au apãrut în limba Substantivul masc. com. „ducipalul; românã ºi alte vocabule al cãror sens are la ducipalului”, în ambele contexte, nu are baza formãrii pe acela al referinþelor iniþiale, valoarea lui semanticã lexicalizatã (cuprinsã Sodoma, sodomesc, -eascã (< sodom + - în definirea elementului lexical în dicþionarele esc) cu referire la imagini similare nimicirii explicative) pe care am redat-o anterior, ci cetãþii biblice; verbul sodomi (< sodom + - una figuratã, într-un enunþ metaforic. Numele i) cu sensul degradat: a obliga pe cineva sã propriu Ducipal, în ipostaza cu schimbarea întreþinã relaþii sexuale deviante, împotriva categoriei gramaticale, devenit nume comun, firii, naturii umane, sinonim cu sodomiza resusciteazã în textele epice populare, citate, (< sodom + -iza); sodomic (< fr. imaginea referentului iniþial, întrucât trãpaºul sodomique) care aparþine imaginei cetãþii atât cel antrenat rãzboinic, real, al persoanei biblice; sodomie, s.f. (< ngr., lat. sodomia), istorice de excepþie (Alexandru Macedon), cât sex între bãrbaþi sau între femei, sex cu ºi acela al personajului-erou, fantastic (Fãt- animalele; sodomit, adj. (< ngr.; fr. Frumos) sunt similare în þinuta lor colosalã. sodomite) ºi altele. Avem a face cu o O explicitã utilizare a antonomazei antonomozã universalã. ducipal (substantiv comun prin marca Deci, „sodomu’ ãsta de vreme” gramaticalã: art. neh. – proclitic – specific exprimã printr-un mijloc extragramatical, clasei gramaticale numite) este utilizatã în utilizându-se un element lexical (nu acest fragment de prezentare critic-literarã: gramatical cum se construieºte în mod „[ ] caracterizat pânã la derizoriu, obiºnuit), superlativul imaginii unei nobilul Becicherec Iºtoc, are idei fixe, este desfãºurãri rãscolitoare a naturii, cititorul unei singure cãrþi, cãlãrind un dezastruoasã furtunã cu revãrsare imensã ducipal, purtând cãciulã în loc de coif de apã ºi vânt devastator, similarã unui [ ]” (Þ, IBD, p. 25). uragan, cel mai înalt grad, de extrem risc De fapt, criticul literar, prefaþatorul pentru cei aventuraþi în mijlocul lui. operei, face trimitere ironicã, sarcasticã, Antonomaza sodomu’ reînvie imaginea de la antonomoza surprinsã în versurile: neprivit a catastrofei de referinþã prin „Era în grajd un armãsar betrân, implicarea în sens a stâncii de sare în care ªoreciu, cui ºi coma i picase s-a transformat soþia lui Lott, încãlând ªi anevoe putea rode fen; interdicþia divinã de a nu privi înapoi tabloul [ ] apocaliptic al pedepsirii necredincioºilor. Formularea „sodom de oaste” exprimã Pe acesta Haicul înºelat aduse, prin asocierea celor douã substantive (în Er’ domnu-seu nedicend nimica, nom.: sodom + [în ac. cu prep.] de oaste, Lucrurile tote la rend puse, atribut) o grãmadã, o gloatã de rãzboinici ªi îmbrãcând apoi arma voinicã, înghesuindu-se spre jaf ºi omor. Se arunca lui ducipal în dos, Antonomaza sodom a denumit în Evul Care gemend pleca capul în jos.” (Þ, Mediu o unitate militarã de mercenari, care, IBD, p. 32). se ºtie, nu erau recrutaþi dupã principii Altã antonomazã devenitã vocabulã morale, ci erau plãtiþi sã execute cele mai familiarã: sângeroase misiuni. Gloata militarã tãtar㠄Singuricã maicã-mea ºi turceascã era sinonimul acesteia. Stã la foc ºi bea cafea.” (CG, FD, p. 262); „Flãcãul, ce era sã facã? Se mirã ce „– Cuconiþã, dumneata, se mirã, apoi mulþumeºte surioarei ºi iese Pune ibric, fã cafea, sã-ºi încalice ducipalul” (FIL, ÎR, p. 16); ªi mai adu ºi-o dulceaþã. „S-a mirat lumea mult, de cal, cã era Cã mã prãpãdeºte-o greaþã.” (B, FP, frumos, ºi de Tuliman, cã era frumos ºi p. 277). voinic. Ba de înfãþiºarea ducipalului s-a Valoarea stilisticã a antonomozei cafea mai ºi speriat niþel.” (T, ÎR, p. 102). (de la numele propriu Kaffa) este perceputã LITERE 100 – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni în contextele exceptate din douã legende obiceiului oriental de prãjire a sâmburelui, haiduceºti, întrucât ea este încãrcatã cu de mãcinare ºi apoi de fierbere a fãinei, sensul cosmopolit al unui obicei strãin lichidul obþinut fiind sorbit ca un ceai românilor din clasa revoltaþilor împotriva parfumat ºi aromat de o neîntâlnitã savoare. reprezentanþilor subjugãrii boiereºti Comercianþii, cu timpul, trec cãutatele subordonate cotropirii / dependenþei boabe în þinuturile arabe vecine sub turceºti. Haiducul o prezintã pe mama lui denumirea de boabe de Kaffa. Arabii le-au ca pe o boieroaicã în concurenþã cu soþiile botezat gahwa, Kahwa, pronunþând cu celor hãituiþi de el, într-o þinutã leneºã, specificul lor fonetic denumirea geograficã orientalã: „stã la foc” ºi în lipsa activitãþii a provenienþei lor. Fructul a trecut ºi în domestice, specifice þãrãncilor noastre, Europa, dupã aceea s-a extins în întreaga „cea cafea” – obicei boieresc. Autoironia lume arabã. Turcii l-au numit Kahve, este plastic surprinsã în al doilea context, neogrecii Kaféo, iar francezii café. cu ajutorul antonomozei cafea care intrã Cuvântul a intrat în limba românã în sec. în exprimarea haiducului substituind plosca al XVI-lea, întrucât marele logofãt Ion plinã de rachiu atât de cântatã în baladele Tãutu, trimis la sultan de Bogdan al III- vitejeºti / haiduceºti. lea, spune cronicarul Ion Neculce, a fost Explicarea procesului de formare a servit cu „cahfé” ºi el „nu ºtie cum o va antonomozei cafea: bé, ºi au început a închina: «Sã trãiascã La începutul mileniului II, d.H., un împãratul ºi vezerul!» ªi închinând, au crescãtor de capre, pe platoul Kaffa din sorbit felejeanul, ca altã bãuturã”, uimind Etiopia, a observat cã, pãscând în tufiºurile asistenþa, bãutura fiind foarte fierbinte. unor arbuºti crescuþi în locuri mai greu Vorbitorii limbii române numesc cafea accesibile, mâncând fructele acestora, s.f. (art. cafeaua, g-d art. cafelei; pl. cafele animalele deveneau excesiv de active. / fructul arbustului de cafea; bãuturã din Fructul producãtor de efecte excitante a acest fruct prãjit ºi mãcinat (< tc.kahve, fost încercat ºi de cãtre oameni conform n.pr. kafé, cf. ar. gahwa, kahwa).

(urmare de la pagina 89) marginea pãdurii, pãsãrile ciripesc ca-n Mirceºtii lui Alecsandri, doar poetul lipsind Cucerirea Argentinei în orãºelul C. sã le imortalizeze, câinele latrã alene gudurându-se ºi strângând oasele de sub masã, gãinile doamnei Mioara Dacã nu mã grãbesc eu, la vârsta mea, cotcodãcesc a laudã cã au slobozit oul de de ce v-aþi grãbi voi aºa de tineri?” „Domn aur, atmosfera e de amurg de august. Dar, Iancu, zice Norocel, dumneavoastrã ºtiþi peste zece minute, se aude un huruit de cã ne iubim, cã vrem sã facem o familie, motor, apoi chiar e vãzut pe alee un cum se cuvine, ne trebuie doar acceptul transportor blindat din dotarea trupelor dumneavoastrã ºi-al doamnei Mioara NATO, flancat de zece soldaþi încã bronzaþi pentru a fi totul în regulã...” „Dar, sunteþi de soarele Kandaharului. Cât a fãcut la foarte tineri, zice domn Iancu, calm, poartã TAB-ul manevrele de întoarcere, cei aºezat, dar hotãrât, dacã nu chiar uºor zece soldaþi înconjoarã pe tinerii agresiv. Uite, Argentina e aºa de tânãrã, ar îndrãgostiþi ºi-i scot pe poartã în doar mai putea aºtepta înainte de a se înhãma la câteva secunde introducându-i cu grijã în o familie, are doar 22 de ani...” „Tatã, am transportorul blindat. Când au apucat sã 23 împliniþi”, intervine fata, cu faþa toatã se dumireascã ce se întâmplã doamna roºie în ovalul pãrului negru. „Mã rog, ce Mioara ºi domn Iancu, formaþiunea militarã mi-e 22, ce mi-e 23! Tot aia. Sã vã NATO ajunsese în capãtul aleii ºi se cunoaºteþi mai bine, sã vã convingeþi cã îndrepta victorioasã spre unitatea militarã vã potriviþi, sã nu vã vãd peste doi ani pe de mecanizate. Domn Piþigoi ºi-a scos sãlile tribunalului la divorþ, ºi cu vreun copil automat telefonul din buzunarul vestei ºi în braþe”. Discuþia pare a fi împotmolitã cãuta niºte cifre pe tastã. Dar, într-o definitiv în acest punct. Nici cel mai opti- secundã, l-a pus la loc în jiletcã, meditând mist om nu vede o ieºire din aceastã cu voce tare, cã doamna Mioara pãrea de mlaºtinã a conversaþiei. pe altã lume, lãcrimând în tãcere: „Uite, La retragerea de câteva minute de la domle, ºi eu care ziceam cã nu mai avem masã a domnului Iancu, Norocel, ca un armatã, disciplina executãrii ordinelor ºi strateg militar, scoate telefonul ºi formeazã toate celelalte. Cât de repede au fost un numãr. „Cãtãline, cum am vorbit. Vã îmbarcaþi în TAB, ce rapid s-au mobilizat, aºtept... Mãi Cãtãlin, viclean copil de casã, iar bãiatul ãsta, Norocel, cum a condus el tu auzi?... Apoi, hotãrât: „Caporal, planul hotãrât toatã operaþiunea. Mare noroc pe B: cucerirea Argentinei. Executarea!” În NATO cã-l are-n rândurile ei!” 101 Anul XIX, Nr. 8 (221) • august 2018 OPINII Magda Ursache

TEMÃ LA CONªTIINÞÃ

„Sã urmãm îndemnul Ne jugez pas!”, acceptat rolul de raportor. ªi nu ºi-a mã trimite Daniel R. la Pascal. Dar a uita condamnat tatãl, aºa cum nu l-a ºi ierta „ accidentele de libertate”, cum condamnat nici Petre Roman pe Valter. Ba numea amar-eufemistic Vladimir Streinu chiar, liberalul fiu de luptãtor pe front condamnãrile la temniþã fãrã probe ºi fãrã spaniol comunist nu conteneºte, televizual, judecatã, o fi faptã pe placul Domnului? sã-l laude pe directorul Editurii Politice, cu Timpul dat de Dumnezeu ºi luat de glas înalt ºi sprâncene înãlþate. Oare copiii comuniºti nu se mai întoarce. Iar vremile lui Ion Moþa, Gabriela ºi Matei, ce soartã potrivnice au durat mai mult decât o viaþã au avut? Repede reintegrat ideologic, un de om. ªi mã întreb dacã apare în Raportul decan de-a pururi al Facultãþii de Filologie final lista lui Nicolschi, cu 417916 a Universitãþii cuzane declara în presa „elemente duºmãnoase”, recte lideri de veche, datã ca nouã: „Mai bine sã fi fost partide istorice, preoþi, parlamentari cu Stalin decât cu Ceauºescu”, chit cã el unioniºti ºi rudele de gradul II, etc. etc. fusese ºi cu unul, ºi cu celãlalt. Am râs Mergeau, însã, ºi dincolo de gradul II. Nu (Luca Piþu propusese sã-l depunem în Sala mai þinem minte ce însemna sã ai un vãr paºilor pierduþi, vopsit în roz, cum au de gradul al treilea, evadat în Vest, cum te fãcut cehii cu tancul sovietic), dar nu era presa Securitatea? râsul nostru: fostul decan încerca sã ne Culmea, cei trimiºi la zidul infamiei nu hinghereascã ideologic ºi dupã cãderea din sunt Drãghici, Nicolschi, Pantiuºa, Teohari rang. Despre mine opina, într-o revistã ºi alte cadre de bazã, ci cei care au iaºiotã, cã Petru Ursache îmi scrie cãrþile. colaborat, dupã decenii de teroare psihicã, ªi se mai recomanda stilistician. dar ºi fizicã. Povesteºte Octav Bjoza cã, În ce-l priveºte pe L. Tismãneanu, în anii ’80, un profesor de francezã, fost cãzuse din ºefie pentru cã alesese tabãra deþinut, era chemat la Securitate ºi torturat. necâºtigãtoare, Pauker –Luca –Teohari, ale Îl înþepau cu o sulã în spate, sã dea note cãror portrete fuseserã date jos, în fine, informative. Iar Ion Iliescu se plângea cã i de pe peretele sãlii mele de ºcoalã primarã. se pune – metaforic – sula-n coastã de Iar copilul Marelui Mutilat (pe acelaºi front partidele istorice ºi-i chema pe mineri sã-l spaniol pentru internaþionalism proletar) le apere de aºa-ziºii legionari. I-am urmãrea pe ilegaliste, nevestele Moghioroº, recomandat lui Daniel R. Moara dracilor, Chivu, Rangheþ, chiar ºi pe coana Leana carte scrisã în 1987 de Eugen Mãgirescu, Ceauºescu – biciclista, din zona de proto- supranumit „Românul” pentru cã le cânta col înalt. De visat se visa la umbra fetelor colegilor Doina ori Trãiascã regelele!, (douã) în floare ale lui Leonte Rãutu, cum crime naþionaliste pentru Tribunalul singur se mãrturiseºte. Cu totul altceva Poporului. A fost arestat în noaptea de 14- nareazã Ioana Vlasiu, nepoata pãrintelui 15 mai, 1948. I-au dat bãtaie pentru cã, Ioan Lupaº, istoricul unionist întemniþat: fecior de þãran, a învãþat carte. Da, aºa a cã familia sa a fost scoasã, cu miliþieni fost. Absolvise Dreptul. Sub tortura înarmaþi, dintr-o casã modestã ºi aruncatã reeducãrii, a cedat. Bãtut crunt, a bãtut. într-o magherniþã cu pãmânt pe jos. Cine-i de condamnat: el ori Þurcanu? Motivul? Ai ei ar fi fost indezirabili în Îmi aduc aminte cã un gazetar cu perimetrul CC-ului. Cum aºa? Sã-i zãreascã aplomb l-a atins la ziar pe V. Tismãneanu din preajmã pe diriguitorii din Cartierul cã ºi-ar fi condamnat în Raportul final Primãverii sau pe „mãtuºile roºii” ale tãtânele, îngropat pe Aleea Comuniºtilor. copilului Vova? Pe „tanti Niunea” (Emilia Cã ar fi fost gest imoral s-o facã, din Vulih), condamnatã pentru sabotarea postura de fiu. Mie imoral mi se pare cã a economiei naþionale, în ’59, care mãtuºã LITERE 102 – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni declarase la anchetã: „Pentru mine Tov. mãnânce decât turtoi. Rãutu este o sfânt㔠(sic!). Nu, n-o sã facem la fel, n-o sã-i Am scris despre copilãria ca torturã pedepsim pe copii pentru nedreptãþile psihicã. Despre copiii asistând la arestarea comise de pãrinþi, deºi ne pedepsesc ei pe pãrinþilor, duºi cu duba pe care scria noi, dându-ne lecþii în limbaj re –marxizat, PÂINE. De duba asta m-am temut ºi eu, re-leninizat, re-stalinizat. Ca domnul toatã copilãria. Membrii familiei erau scoºi Alexandru Florian, directorul Institului „Elie din locuinþe, cu confiscarea tuturor Wiesel”, care luptã contra vârfurilor culturii lucrurilor. O fetiþã, Viorica Potârcã, fiica noastre, ºtiind cã personalitãþile sunt liantul ministrului Justiþiei în guvernarea PNÞ, nu istoriei. Or, trebuie dovedit cã n-avem ºi-a putut lua din casã nici pãpuºa. „Jucãrii, valori, cã românitatea nu-i productivã, ca nu!”. N-au ºtiut nimic de taþii lor, dacã mai sã nu mai avem nici identitate, nici trãiau. Nu i-au recunoscut când s-au devenire: „ ca sã nu fim ai nimãnui”, întors, iar celor mai mulþi nu le-au mai gãsit avertizeazã incomodul preºedinte al nici oasele, înghiþite de gropile comune. Academiei, istoricul Ioan Aurel Pop. Luau note mari la mate pentru cã exersau, „Trebuie scos la luminã tot acest trecut adunând anii de condamnare: peste 30, ignorat al României. Ne comportãm ca ºi peste 70; unii ajungeau la 125. Cât a luat cum am fi orfani, ca ºi cum nu am avea tatãl tãu? Numai 11? pãrinþi spirituali, înainte mergãtori în Egalitatea socialã promisã de Marx? culturã”, îmi scrie Mircea Platon (e-mail Copiii de deþinuþi erau lipsiþi de orizont din 19 mai, 2018). Slãbiciunea, delãsarea, intelectual. Iliescu ºi aparatul verificau indiferenþa, pasivitatea or sã ne coste, e dosare ºi exmatriculau pentru „ omisiune limpede. Ultima ameninþare a domnului biograficã”. Au fost, cum am tot scris, Florian, despre care am aflat de pe blogul nãscuþi sacrificaþi, primind pedepse profesorului Ion Coja (joi,17 mai 2018, de nemeritate doar pentru c㠖 repet – erau Înãlþare ºi Ziua Eroilor)? Cei care se fiii sau fiicele unui ministru, unui moºier, îmbracã în port popular, fãrã a fi þãrani, unui preot, unui chiabur, unui negustor, înseamnã cã sunt legionari. Ca sã facem unui liber profesionist. Proveneau din haz de prostia florianã, aº spune cã-s cam „mediu nesãnãtos”, erau suspecþi, dubioºi. mulþi legionari, judecând cã ia româneascã De la reforma învãþãmântului din 1948 se menþine în modã, dans le vent din SUA pân㠖 n ’ 62, se intra la facultate cu dosar pânã-n China, care-o ºi produce. Numai de stat. Locurile erau rezervate celor cu cã nu prea e de râs când constatãm „origine sãnãtoasã”. Intrau cu nota 5. activitatea îndârjit-tembelã a domnului Absurdul: un candidat cu 8-9 n-avea nici Florian, de a trage pe dreapta extremã ºi o ºansã, pica faþã de unul cu 5. Au crescut de a-i sancþiona postum, pentru crima de cu complexe de clasã socialã; s-au salvat a fi þinut la ideile naþionaliste, pe marii, în exil, când s-a putut. adevãraþii opozanþi ai comunismului. Copiii Sunt atâtea cazuri de pãrinþi lor au avut trecut traumatic, iar domnul anticomuniºti, exterminaþi cu copii cu tot. Florian le asigurã ºi un prezent traumatic. Nicolae Macavei, fost comisar de poliþie, a Totuºi, ca sã închei în notã optimistã: fost împuºcat împreunã cu fiica sa de 6 ani aceºti copii au trãit (supravieþuit) fãrã fisuri (dupã istoricul Florin Dobrescu, secretarul de caracter, refuzând cu demnitate sã se Fundaþiei „Ion Gavrilã Ogoranu”). dezicã de tatãl burghez, în schimbul unei Soþia acad. Dan Berindei a nãscut –o poziþii sociale în comunism, când – rareori pe Ruxandra în închisoare. Am postat pe – li s-a oferit una. Lecþia lor: nu ºi-au Facebook cutremurãtoarea istorisire a altui renegat pãrinþii, deºi au fost forþaþi s-o copil nãscut în detenþie, din primele lui facã. O s-o facem noi, în libertate de clipe devenit deþinut politic. Fetiþa Zoe nu conºtiinþã, câtã este? Ei, copiii, au biruit vãzuse cerul, nu ºtia cã existau flori, o moral asupra complicilor profitori: ºi ai speria vântul... Tatãl ei, Gogu Puiu, era democraþiei populare, ºi ai democraþiei mort, mama –condamnatã pentru cã nu-l „originale”. Aceastã biruinþã moralã va denunþase. A botezat-o Aspazia Oþel, teta duce, sper, la normalitatea mult aºteptatã. (mãtuºã, în aromânã) Pazi, când era gata Cu condiþia ca trecutul netrecut sã moarã, cu un strop de apã sfinþitã, pusã (mulþumesc, Sanda Golopenþia!) sã fie în apã obiºnuitã: „începând de a doua zi, cunoscut ºi înþeles. ªi aici trebuie sã mi-am revenit vãzând cu ochii”. Sã meargã intervinã istoricul neficþionar, pe bazã de a învãþat între pereþii celulei, la Mislea; documente. scoasã din închisoare, refuza mâncarea Istoria naþionalã nu încuie mintea. normalã, lapte, brânzã, ouã... Nu ºtia sã Dimpotrivã, o descuie. 103 Anul XIX, Nr. 8 (221) • august 2018 PHILOSOPHIAE IN CIVITATE Pompiliu Alexandru

STATUL–CAZINO AL MAFIEI

Una dintre cele mai importante idei ale referent adecvat pentru a-l eticheta. Fiecare gândirii politice din toate timpurile a fost decupeazã partea din Stat care simte cã enunþatã de Fr. Hayek într-un capitol din s-ar manifesta în faþa ochilor ºi care i-ar cartea sa Drumul cãtre servitute (capitolul afecta în mod direct. Oricum ar fi, Statul se intituleazã De ce ajung în frunte cei mai doare! Culmea este cã mari gânditori rãi). Ideea ar fi urmãtoarea: oricât de mult politici, cum ar fi Marx, au înþeles cã este ai schimba indivizii, considerându-i rãi ºi ceva în neregulã aici ºi au propus un sistem dorind sã fie înlocuiþi cu „buni”, dacã propriu ca sã rãspunzi la acest rãu resimþit. sistemul politic este rãu, atunci nu faci Comunismul, ca ºi Anarhismul, viseazã la nimic altceva decât sã te iluzionezi cã o dizolvare a Statului – Epoca de Aur, eventualii oameni „buni” ar face vreo comunismul pur la care nu am ajuns diferenþã. Sistemul rãu/defectuos îºi va niciodatã ºi niciun stat nu a ajuns vreodatã, urma cursul acþiunilor nimicitoare are ca „semn” distinctiv al ajungerii la el indiferent de ce „sfinþi” s-ar afla la cã Statul se dizolvã. Este ºi asta o gândire conducere. Sistemul, oricât de abstract interesantã. O utopie, spun unii. O distopie, este ca noþiune, are o putere imensã, ce o spun alþii, cãci ceea ce avem astãzi este depãºeºte enorm pe cea a indivizilor care orice, numai Stat nu! Sau, dacã este unul, se aflã vremelnic în poziþii de putere; atunci în niciun caz aceasta nu este o aceºtia sunt niºte „marionete” în mâinile entitate/instituþie beneficã omului. acestei forþe abstracte. Duºmanul numãrul unu al omului este Sã numim Stat acest sistem. Unii îl Statul. O idee abstractã exploateazã, numesc Stat Român. ªi încearcã sã îþi sugrumã, striveºte implacabil individul. trezeascã sentimente patriotice, de unitate Statul nu ajutã niciun individ care îl naþionalã etc. Prin punerea ta, ca individ, locuieºte pentru o scurtã perioadã de timp. sub tutela Statului Român, intri sub pulpana Scopul lui nu este acesta. Scopul lui este protectoare a lui ºi te încrezi în neþãrmurita acela de a induce aparenþa unui ajutor, sa bunãtate. Oare aºa sã stea lucrurile? sprijin, protecþie, dar în realitate lucrurile Statul existã sub diferite regimuri. Când nu stau aºa. Statul este un imens rãu. Prin Statul Român era sub un sistem de gândire ce controleazã statul pe individ? Prin mii comunist spuneam cã este un Stat rãu? de fire. Poate cel mai important fir ar fi Nu. Spuneam cã Statul ar fi o entitate administrarea sãrãciei ºi bogãþiei. Trãim supraadãugatã modului de guvernare. în secolul celor mai mari descoperiri ale Acest mod ar fi rãu, eventual, iar nu Statul. omenirii. Am pãrãsit de multã vreme Oare sã fie ºi acest lucru adevãrat? Oare condiþia umanã. Suntem fiinþe la nivel cos- nu este o formã de a-þi deturna iar atenþia? mic. Am învins boli – e adevãrat cã am Când ceva te nemulþumeºte, aruncã vina inventat altele chiar noi – am creat o pe un sistem care se schimbã, dar nu pe simbiozã între biologic ºi tehnologic care Stat, cãci el nu ar fi de vinã. Indivizii sunt ne serveºte în cele mai ciudate moduri, de vinã, cãci aºtia au fãcut ºi au dres acest planeta a devenit un sat, toþi suntem mod de guvernare. Înjurã-l pe cutare, pe conectaþi la toþi, comunicãm ºi schimbãm Marx, pe Ceauºescu, pe Securitate, mergi mãrfuri de peste tot. Nivelul de bogãþie a de la indivizi pânã la instituþii ale Statului atins cote de neimaginat. Excesul de care merg prost ºi sunt rele doar acum, mâncare este fabulos. Cu toate acestea se când ai tu ghinionul sã te fi nãscut. moare de foame, se moare de sãrãcie. Alþii ajung sã numeascã Statul acesta Sãrãcia este un instrument de coordonare – Român – un Stat Mafiot. Sau, în fine, a Statului. Prin ea se leagã entitatea alþii, îl denumesc Stat Paralel. Simt ceva abstractã de individ. Statul se bagã în tot rãu profund în ideea de Stat ºi cautã un ºi toate. În viaþa privatã, în sãnãtatea ta, în

LITERE 104 – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni alimentaþia ta, în educaþia, plãcerile pe care ceva? Nu ai un muncitor! Greºit! Nu-l þi le doreºti, stimulându-le sau inhibându-le. plãteºti pe ãsta singur. Ai doi muncitori, Este un imens Casino în care casa mereu adicã pe individul acela ºi pe Stat, cãci e ºi câºtigã. Joci la ruletã? Foarte bine, dacã te el prezent acolo, cam cât dai salariu bagi, ai de câºtigat sau de pierdut, nu-i prea muncitorului, dar ºi Statului. Cã doar aºa pasã Statului asta. Important este sã joci, poate el sã îþi creeze condiþii de joc. Îþi cãci tu, chiar dacã pierzi sau câºtigi, Statul toarnã asfalt, te pãzeºte, te îngrijeºte, te câºtigã. Câºtigã mult când tu pierzi, câºtigã educã... Adicã te pune în legãturã cu toate oricum când câºtigi ºi tu. Doreºti sã îþi lucrurile bune ºi facile din viaþa ta! întemeiezi o familie? Bravo, ai intrat într- Dar unii sunt miºei! Furã Statul, domne! un joc. Statul câºtigã de aici. Ce anume? Cu sume mari! De aceea sunteþi voi sãraci, Noi adepþi, în primul rând, cãci ºtie cã te nu pentru cã Statul este un sistem rãu prin vei înmulþi, apoi, vei deschide mai multe definiþie, ci pentru cã are elementele acestea niveluri ale jocului, cãci vei dori sigur sã care nu îl lasã sã munceascã pentru tine ºi prospere familia, aºa cã vei lucra ºi vei sã te îngrijeascã. Pe ãºtia trebuie sã îi înghiþi tone de praf ºi þãrânã muncind, pedepseascã exemplar Statul. Cum? Pãi are statul scuipându-þi din când în când câte o un aparat avocãþesc deosebit, care respectã monedã ca sã apuci sã mai tragi de manetã o Constituþie – se mai numeºte ºi Biblia încã o datã. Sau la unii dã un pot mare din socialã asta – ºi acest aparat îþi aratã cã hoþul când în când ca sã anime puhoiul, sã le nu este chiar aºa de hoþ. Au dispãrut 21 de stimuleze energiile sã înghitã ºi mai mult milioane de euro? Cine? Cum? Când? Ah, praf ºi þãrânã. Apoi Statul te protejeazã, sã pedeapsã grea sã primeascã! Doi ani cu nu stai ca în Comuna Primitivã cu frica în executare! ªi recuperãm banii? Da. Statul sân ºi sã pierzi mult timp cu protecþia ta. îi recupereazã. Cum? Se descurcã el. Are ªi te protejeazã. Pune gardieni interni ºi el sistemul lui de administrare a hoþiei ºi externi. Þie îþi interzice sã dai în cap corupþiei. Toate astea îl avantajeazã ºi îi vin aproapelui ºi te pedepseºte aprig pe toate ca mãnuºa. Exact ca sãrãcia ºi foametea. cãile – ºi juridic, ºi religios, adicã ºi pe calea Nu e posibil sã le eradichezi astãzi pe astea? rece, a raþiunii, ºi pe calea caldã, a Nici hoþia nu se poate. E prea complicat. sensibilitãþii – dar te îndeamnã sã fii erou Statul are interesele lui în legãturã cu aceste ºi brav în bãtãliile organizate de Stat – lucruri. Tu iei amendã dacã treci strada pe jandarmul aplicã lovituri legale ºi un loc nemarcat corespunzãtor, dar poliþia îndreptãþite, cãci seara doarme liniºtit pe nu intrã în cartierul în care se furã ca în pernã cã ºi-a fãcut datoria, iar soldatul bagã codru ºi se dã în cap. baioneta pânã la prãsele în inima Vrei sã îþi faci o casã? Frumoasã? duºmanului, apoi este decorat ºi lãudat, ba Foarte bine. Ai nevoie de avize. Multe. ªi chiar binecuvântat de bisericã, aducându-þi inutile. De la mediu, de la draci, de la laci! vorbe de laudã când ajungi sã te duci în Apoi trebuie sã obþii o autorizaþie cã poþi mormânt, purtându-te pe braþe ºi sfinþindu-þi sã îþi faci casa pe proprietatea ta. Dar ºi numele cãci mare criminal ai fost, dar cu Statul trebuie sã stea în ea, aºa cã plãteºti acceptul Statului, ceea ce este scuzabil, dar „poartã în casã”, un procent din valoarea ce zic eu scuzabil, este de-a dreptul chiar casei îl arunci pe geam în loc sã îþi iei un lucru mare. cãrãmizi de banii ãia. „Imagineazã-þi cã nu Vrei sã îþi deschizi o afacere? Adicã i-ai avut banii ãia!” ªi pe noroc, ºi pe vrei sã munceºti pentru tine? Bine ai venit muncã grea, Statul tot câºtigã. Iar pentru la masa de joc! Ai nevoie de avize, sã asta are angajaþi buni, cu inima alãturi de plãteºti impozite, sã respecþi regulile unui Stat. Cândva, stãtea o bestie la uºa unei joc din care Statul este mereu câºtigãtor. barãci într-un lagãr german sau rusesc ºi Dai faliment? Vai, dar aºa e viaþa, uneori dãdea cu bocancul în cap dacã te câºtigi, alteori pierzi! Ghinion ai avut, mai împiedicai. Iar când regulile Statului s-au încearcã! Bea coca-cola pânã extragi acel schimbat, bestia spunea c㠄doar ºi-a fãcut dop pe care nu mai scrie „mai încearcã!” datoria; el nu are nicio vinã, sistemul aºa Adicã dizolvã-þi ficatul în licoarea mãreaþã, era, executa niºte ordine, avea o fiºã a cãci uite, unul din Satu Mare a câºtigat un postului care îi cerea sã tragã o sutã de Logan bând coca-cola. Priveºte-l, tocmai bocanci în cap pe zi”. Acum, noua bestie plãteºte ceva cã l-a câºtigat! Sau milionarul îþi spune acelaºi lucru, dar a înlocuit de la Loto. Jucaþi tu toþii, dacã vei câºtiga, bocancul în cap cu altceva; „luaþi loc, sã Statul a câºtigat ºi el lângã tine. Ah, nu ai nu vi se facã rãu când vã voi spune ce câºtigat un milion, cãci statul ciupeºte ºi taxã trebuie sã plãtiþi ca sã va dãm voie sã el ceva de acolo, dar accepþi, cã doar iei, construiþi casa. nu dai de la tine! Cum adicã sã nu dai de la tine? Ai un muncitor care te ajutã sã repari (continuare la pagina 109) 105 Anul XIX, Nr. 8 (221) • august 2018 ESEU Savian Mur

UNII „CÃLÃTORI” AI EUROPEI

Vãd o emisiune pe Discovery, despre durã, luând, astfel, o formã curioas㠖 huni. La sfârºit, stupefiat, concluzionez: subþire, în partea de jos, „umflat” în partea demonul are legitimaþie de hun. de sus. De-ar fi putut fi ºi cruzimea aceea Hunii, de origine asiaticã, stãpâneau devastatoare subþiatã, începând de la baza pãºuni întinse în Asia de est, pânã cãtre sufletului... Estetizarea turtitei feþe Coreea. Din cauza înãspririi climei, s-au mongoloide nu a adus nimic bun, demonul deplasat spre sud, spre vest. Zeci de ani staþionând. au dat de furcã Chinei – de altfel chinezul Secole, mai târziu, veriºorul întru îl considera pe hun jumãtate om, jumãtate cruzime al hunului, germanul, avea sã-ºi demon. S-au îndreptat apoi spre Europa, dea arama pe faþã, îngrozind Europa. Când pe care au bãtut-o mãr, au jefuit-o, au Germania a atacat Belgia, la începutul pângãrit-o, ameninþând-i civilizaþia, dar, Primului Rãzboi Mondial, comiþând acele mai ales, îngrozind-o. Arcul acela cu sãgeþi atrocitãþi asupra bietului civil, germanul a fãcut ravagii. Se spune cã hunul consuma „hun” abia îºi fãcea încãlzirea. Fãrã carne de copil, bea sânge de femeie. Din Hitler... Apoi, în al Doilea Rãzboi Mondial, craniul duºmanului îºi fãcea pocal. Se partea „hunic㔠a germanului avea sã hrãnea cu carne crudã, condimentatã cu explodeze. Un monstru dirija masacrul. spuma de pe spinarea calului, cu sângele Când ura, psihoza primului loc, dispreþul, ce ieºea din rana bietului animal. Attila, aroganþa, umilirea totalã a unuia care nu conducãtorul lor, îºi ucisese fratele, cu era german devin bun de consum sânge rece. În noaptea nunþii a murit de o naþional... ªi cine sã digere aceasta? Însuºi hemoragie – hunii revenind apoi în Câmpia un trib african are standardele sale. Eºti Panonicã, potolindu-se, cât de cât. japonez ºi-þi place atâta sã te droghezi cu Au trecut sute ºi sute de ani ºi isprãvile meseria ta, încât refuzi pânã ºi concediul lor se simt ºi azi. Într-o localitate din Elveþia, – foarte bine, însã stai în banca ta. Eºti mortul e dus la groapã numai de rudele german, ºi, la fel, nu poþi dormi noaptea, apropiate, iar slujba nu se face în bisericã. deoarece þi-ai adus aminte, înainte de În Troyes, Franþa, se mai naºte ºi azi câte culcare, cã nu ai strâns bine acel ºurub – un copil care are pielea albastrã în regiunea nu-i nimic, îl vei strânge a doua zi, însã de coccisului. Cât despre Transilvania... ce doreºti dumneata ca ºi un african, sã Tot în acele zile, o ºtire la televizor: în zicem, sã-l strângã la fel de bine? Dacã lui zona Deltei poposiserã niºte gâºte superbe, îi place sã se bâþâie, la umbrã... Þi-e teamã cu gâtul roºu – tocmai din Siberia, dragile c-o sã vinã sã-þi ia ºunca din fasole? Pânã de ele, gonite de foame. Goniþi de foame una-alta, altcineva i-a luat-o, „civilizatul”: au fost ºi hunii, însã ce-au avut cu Europa, francez, englez, spaniol... Te tot ce le fãcuse de le stârnise atâta demenþã, coþopeneºti, americanule, sã exporþi cruzime? M-am bucurat cã emisiunea a fost democraþia, cu pistolul-mitralierã la spate, difuzatã de un post serios, documentat. faci spume la gurã cu „drepturile omului”. (Probabil cã, dacã ar fi realizat-o un român, Bagi mâna în petrol pânã la umãr, ºi þipi cã ar fi apãrut imediat 100 de emisiuni care altul te-a murdãrit. Tu dai, tu þipi! Tu furi, sã o combatã ºi sã o demonizeze. Ce tu þipi! barbar, acest român...) Da, e adevãrat, Dacã doreºti sã scrii corect despre hunii mai vin ºi azi, „vin hunii”... Expresia istoria Europei, fã-þi rost de un binoclu, popularã se menþine. urcã-te într-un turn al Vienei ºi scruteazã Hunul ºi germanul se aveau bine, se cu rãbdare depãrtãrile, sine ira et studio, menajau. Germanul a fost fascinat, culmea, mai întâi spre est, apoi spre vest. Estul, o de forma capului unui hun, pe care a batjocurã a Istoriei... Vestul – sã nu fi avut copiat-o. Micul dovleac al copilului de hun nicio contribuþie? Apoi, blestemul imperiilor era încins, la bazã, cu un fel de bentiþ㠖 rusesc, otoman... România, biata de ea...

LITERE 106 – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni Transilvania... Un viol milenar, la lumina a mers pe mâna piraþilor, care jefuiau vasele zilei ori în tãcerea nopþii, o umilinþã încãrcate. Sir Francis Drake, piratul-soldat... milenarã. Soluþia româneascã? Vlad Uite cum se scrie istoria unei visterii Þepeº... Un leac medieval! naþionale! Franþa ºi Olanda, albe la faþã de ...Încã n-am vãzut – slavã Domnului urã, au dat ºi ele târcoale imensei prãzi. – vreun negru într-o echipã naþionalã a În Alaska a trãit, vreme de 9000 de României, care sã se mai ºi înduioºeze la ani, un popor demn, mic, viteaz, de origine cântarea imnului ori sã stea cu mâna în asiaticã: unangamii. Nouã milenii nu a ajuns dreptul inimii. Sã nu crape de ciudã Franþa, nimeni acolo, asta pânã acum câteva secole: Anglia? Uite ce realizare, aici, pe plaiul niºte alcoolici, niºte ruºi, corespondenþii mioritic! Chiar aºa de umilit sã se simtã macabri ai acelor spanioli, au dat de ei ºi i-au românul? mãcelãrit, cu aceleaºi diabolice puºti. Imnul naþional român... Tremur... Cel Bietele femei unangame se aruncau de pe marocan, francez, german, italian, impresionantele stânci în mare, numai sã american: ce melodii frumoase... (Totuºi, nu punã acei nãvãlitori mâna pe ele. Fãrã pentru partea de început a imnului nicio îndoialã, mizerabilul inventator al marocan, simt ºi acum nevoia de calmante. puºtii avea cu ce se fãli: creaþia sa ªi câþi ani au trecut, de când nu am mai demonicã debutase peste aºteptãri, revãzut Marocul, unde am fost profesor exterminând douã civilizaþii. Excepþionalã de matematicã, doi ani, la un liceu.) operã lãsatã moºtenire omului, alipitã la Manualul de istorie e scris într-un stil dosarul acestuia. rece: indignarea, ca ºi la matematicã, nu e ...Ce înseamnã, ce mai înseamnã a fi permisã. Elevul învaþã despre numãrul de demn? Ce înseamnã a fi european, azi? Ce morþi ai unei bãtãlii cu detaºarea cu care a însemnat, înainte? Vine azi un fitecine aflã despre compoziþia chimicã a apei. Ia flãmând, de prin Anglia, Italia, Franþa, sã dai timpul înapoi ºi sã îl laºi pe unul Germania, Spania ºi îi tot dã sfaturi dintre combatanþi sã aºtearnã ceva pe românului, României. Uite cine dã lecþii! hârtie... Istoria, manual funebru: Domnilor, România nu a comis crima pretutindeni, cãlãul ºi victima. Înclinaþia voastrã ºi nu a furat! Pãi, dacã România e masochistã a Istoriei: tot timpul a rãmas plasatã de voi pe undeva, pe la periferia borþoasã cu o brutã. Hitler ºi haita, Stalin, Europei, atunci, desigur, locul Germaniei, Pol Pot – ce mai genitori! imediat dupã al Doilea Rãzboi Mondial, ar Unei ideologii criminale nu îi trebuie fi trebuit sã fie pe undeva, prin Africa spaþiu – sã se dezvolte, ci timp. (În tribalã, poate nici acolo. Pe cine tot încercaþi certificatul de deces al unei religii este voi sã umiliþi? Acesta este doar un exemplu trecut numele zeului ce a inspirat-o). Un – cine sunt adevãraþii vagabonzi ai Europei? vis militar, aºadar sinistru... Oul fertilizat Ce înseamnã a fi moral, în Istorie? Puþinã se divide în douã celule, fiecare din cele demnitate, domnilor spilcuiþi. Citiþi Istoria douã se divide, rezultând patru. Primii paºi cum trebuie, ºi mai apoi emiteþi sunete. ai lui Hitler... Acea Istorie care ar trebui scrisã de Acel oribil ritual aztec: pentru ca zeul victimã, nicidecum de cãlãu! De ce glorie aztecilor, soarele, nu cumva sã se supere naþionalã sã aibã parte un cãlãu? Nu mai pe ei, pentru ca sã rãsarã ºi a doua zi, i se escamotaþi adevãrul, el este cunoscut! aduceau jertfe. I se scotea inima unui biet Ticãloºia voastrã milenarã trebuie sã aibã nenorocit – care se oferea voluntar... – ºi un sfârºit! era apoi arãtatã soarelui. Au venit creºtinii De ce oare francezul citeºte un nume spanioli, acele bizare fãpturi, de prin sãraca strãin dupã regula francezã? Aºa a fost Extramadura, cu acele puºti proaspete, învãþat. Aºa a fost luatã decizia. Da, este aºadar, inspirat demonizaþi. Alde Pizzaro, vorba de aceeaºi mentalitate, cea de stãpân analfabetul, alde Cortez... Crucea avea s㠖 de fapt, colonist; strâmbarea din nas la interzicã barbarul ritual, însã ce a adus... ce nu e francez, umilirea a ce nu e francez, Crimã, jaf, viol, deposedare... Curat batjocorirea... A învingãtorului cu orice creºtineºte, numai sânge curat a curs din preþ, scuipând estetic pe propria-i Biblia acelui Valverde. În plus, spaniolul a conºtiinþ㠖 doar alde SUA, alde Rusia, alte venit cu noutãþi: cel ce li se opunea era legat Franþa fac Istoria. Altul? S-o îndure! I-a de un stâlp ºi lãsat sã fie mâncat de muºte. pãsat Franþei de România, în anii Mândria incaºã avea sã fie distrusã, fizic, comunismului? Pluie, pluie, va en de o sutã ºi ceva de aventurieri, conduºi de Roumanie... De tezaurul furat de Rusia, macabrul Pizzaro: 6000 de incaºi, care se pentru care garantase României? strânseserã, prietenoºi, cu mâinile goale, Decât american stupid, ori francez într-o piaþã, aveau sã fie împuºcaþi, ca niºte superîngâmfat, mai bine român informat câini. Aurul furat, argintul au îmbogãþit – dar, mai ales, curat, neumilit. În rest, lacoma Spanie. Nervoasã, invidioasã, Anglia ce-o da Dumnezeu... 107 Anul XIX, Nr. 8 (221) • august 2018 SFATURI PE LUMINà Mihai Miron

UNDE NE AFLÃM

În secolul al 21-lea, în care se zice cã ne propulsau obiectele printr-un vortex. S-a ºi aflãm, oamenii sunt dispuºi sã creadã cã savanþii experimentat zice-se cu succes, dar în mare au toate rãspunsurile la întrebãrile esenþiale, la secret, acest aparat în Belgia; a fost expus la tot ce se gãseºte pe pãmânt sau în universul Bruxelles în Expoziþia Universalã ºi... a ars cercetat, cã totul este descoperit, cunoscut, odatã cu pavilionul expoziþiei din motive catalogat, pus la dispoziþie pentru cei interesaþi. necunoscute!? Americanii susþin cã au putut Iar aceºtia, interesaþii, stând pe scaun au acces recupera ºi repara aparatul încã din 1930, apoi la date ºi realizãri ale ºtiinþei gãsite pe consola l-au þinut la secret, nemaivorbindu-se de Tesla computerului de acasã. Desigur, nu chiar la ºi invenþia lui. Dar, de curând, în 2004 toate, dar aproape toate... considerã pe facebook cetãþeanul Andrew Basiago din Seatle USA ºi Tiberiu M 1, de la ale cãrui observaþii a pornit a povestit cã dupã 1960, timp de patru ani ideea acestui articol. Iar eu, fiind dintre cei împreunã cu familia sa a participat la interesaþi, mã leg tocmai de acest aproape. ªi experimentul PEGASUS, top-secret, ºi a fãcut iatã, mã întreb – ºi vã întreb – de ce oamenii de mai multe cãlãtorii în timp, susþinând chiar cã ºtiinþã nu au rãspuns la întrebarea despre cum a asistat la asasinarea lui Lincoln. Tot a luat naºtere universul; ce-i cu big-bangul Basiago ne mai spune cã ºtie cã au mai fost ºi ãla sau ãsta, unde-i începutul, cum îl definim alte persoane care au fãcut parte din experi- sau mai degrabã cum ne defineºte el pe noi. ment, iar aparatul semãna cu temporiscopul Percepem elementul esenþial – TIMPUL – Tesla ºi-i propulsa printr-un vortex. unidirecþional: ieri, azi, mâine sau trecut, Acestea sunt consideraþii sau/ºi prezent, viitor. Simplu... prea simplu mi se pare. descoperiri ºtiinþifice. S-o luãm ºi pe altã cale. De aceea, pe consolã, am gãsit ºi alþi curioºi, Sal Rachele, în „Istoria realã a pãmântului” scrie: întrebãtori ca ºi mine. Mai bine zis gândurile „Pãmântul a fost creat de Mama Divinã ºi întrebãrile lor. în urmã cu aproximativ 5 miliarde de ani, dar Unii inventatori, ºi în fruntea lor s-a aflat prima formã de viaþã a apãrut pe suprafaþa sa românul-sârb-american Nicola Tesla, credeau abia în urmã cu aproximativ un miliard de ani. cã timpul se duce în douã direcþii, cã Imediat dupã începutul timpului, unele ÎNCEPUTUL, a creat un univers în oglindã aspecte ale lui Dumnezeu s-au fragmentat, prin care particolele se duc în cele douã direcþii formând un grup de suflete, numite Cei Eterni. temporale. Acest punct de început a fost Unul dintre Cei Eterni a stabilit Soarele Cen- numit de cãtre întrebãtorii americani IANUS. tral al galaxiei Calea Lactee într-un roi de stele Botezat dupã zeul roman, cel cu douã feþe. cunoscut în prezent sub numele de Pleiade. Bãnuiesc ºi spun cercetãtorii americani cã la Acest mare suflet s-a fragmentat apoi în acest început miºcarea a fost haoticã ºi de suflete mai mici, numite Fondatori. Aceste aceea particolele au putut porni în douã fiinþe mãreþe cãlãtoresc prin univers folosind direcþii opuse ºi produce cele douã universuri conºtiinþa purã ca vehicul. Ele nu au limite; inversate. Ca o dovadã ei se referã la faptul pot sã ia orice formã aleg ºi sã intre în orice cã astronauþii se întorc mai tineri decât cei ce dimensiune doresc, oricând. Pot cãlãtori rãmân pe solul planetei. ªtim ºi noi cã lumina înainte ºi înapoi în timp”....”Pleiadienii care ºi materia sunt comensurabile, conþin au sãdit viaþa pe Pãmânt erau urmaºii acestei particole care au gravitaþie ºi – spun rase lirane strãvechi din Creaþia Originarã. În cercetãtorii – modificã timpul. Dar care sunt cele din urmã, aceºti pleiadieni au proiectat particolele de timp care fac marele ceas viaþa de pe Pãmânt. De atunci, multe dintre universal sã ticãie în douã sensuri? aceste fiinþe au evoluat înapoi pânã la Nicola Tesla a realizat încã din 1910 un densitatea a 12-a, dar sunt încã implicate în aparat pentru cãlãtorii în trecut sau viitor. experimentul de pe Pãmânt”. L-a botezat temporiscop ºi avea douã cap- Aceasta este calea miticã. ªi aici se sule temporale – pentru trecut ºi viitor – ce cãlãtoreºte în timp, înainte ºi înapoi. Dar Sal

LITERE 108 – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni Rachele încearcã o continuare ºi o explicaþie / O sete care-l soarbe,/ E un adânc asemene / (pseudo?)ºtiinþificã în care temeiul este Uitãrii celei oarbe”. timpul reversibil: „Toate programele de Haos. Oare acesta sã fie începutul? ªi menþinere a vieþii îºi au originea în Mintea poate va fi ºi sfârºitul? Nu-mi vine sã cred, Universal㠖 complexul vast de inteligenþã nu pot sã cred, nu am dreptul sã cred. Nu pot, ce reprezintã mintea lui Dumnezeu. În cadrul cãci pentru mine, LA ÎNCEPUT A FOST acestui câmp de inteligenþã se aflã CUVÂNTUL. înregistrãrile akashice, care sunt foarte „La început era Cuvântul ºi Cuvântul era asemãnãtoare dispozitivelor de stocare de la Dumnezeu ºi Dumnezeu era Cuvântul. date, cu excepþia faptului cã ele sunt în Acesta era întru început la Dumnezeu. realitate câmpuri de energie menþinute la locul Toate prin El s-au fãcut; ºi fãrã El nimic lor de continuumul temporal. Pe mãsurã ce nu s-a fãcut din ce s-a fãcut. evoluþia avanseazã de-a lungul liniei tempo- La început a fãcut Dumnezeu cerul ºi ral, ea lasã o încãrcãturã electricã în substanþa pãmântul. etericã, la fel cum un neutrino lasã o urmã de- ªi pãmântul era netocmit ºi gol. Întuneric a lungul unei capsule Petri, sau la fel cum un era deasupra adâncului ºi Duhul lui electron lasã o urmã pe un osciloscop. Mediul Dumnezeu Se purta pe deasupra apelor. akashic creeazã o imagine holograficã a ªi a zis Dumnezeu: „Sã fie luminã!” ªi a evenimentului. Aceastã imagine poate fi apoi fost luminã. re-trãitã ca un fel de realitate virtualã, pur ºi ªi a vãzut Dumnezeu cã este bunã lumina, simplu prin acordarea acelui loc particular pe ºi a despãrþit Dumnezeu lumina de întuneric. linia temporalã”. Lumina a numit-o Dumnezeu ziuã, iar Încercãri... explicaþii?! Nu prea m-au întunericul l-a numit noapte. ªi a fost searã convins. ºi a fost dimineaþã: ziua întâi.” Fãrã prea multe cuvinte, doar cu intuiþie Iatã dragii mei eventuali cititori, acesta ºi talent, Mihai Eminescu rezolvã problema este timpul: ziua întâi ºi toate celelalte dupã spaþiului ºi a timpului în poemul „Luceafãrul”: ea, înainte ºi poate ºi înapoi, dupã voia Celui „Porni luceafãrul. Creºteau / În cer a lui Care l-a fãcut. aripe,/ ªi cãi de mii de ani treceau / În tot Unde ne aflãm noi? Aici ºi acum, în singura atâtea clipe./ Un cer de stele dedesubt,/ viaþã terestrã pe care am primit-o de la pãrinþi. Deasupra-i cer de stele –/ Pãrea un fulger Ce va fi dupã marea trecere spre dincolo? În ce ne’ntrerupt / Rãtãcitor prin ele./ ªi din a timp ºi loc ne vom afla? Într-un timp reversibil chaosului vãi, / Jur împrejur de sine, / Vedea, sau drept curgãtor? Nu ºtim, încercãm sã aflãm, ca-n ziua cea dentâi, / Cum izvorau lumine; // nimic din cele descoperite mai sus nu m-a Cãci unde-ajunge nu-i hotar,/ Nici ochi spre convins. Poate pe dumneavoastrã, da? Mãcar a cunoaºte,/ ªi vremea-ncearcã în zadar / ne punem problema ºi încercãm. Din goluri a se naºte./ Nu e nimic ºi totuºi e ASTA NE ESTE SOARTA.

(urmare de la pagina 105) Care e soluþia la toate acestea? Sã furi! Eh, e un cuvânt dur acesta. Sã triºezi ar fi mai Statul–Cazino al Mafiei bine, ca sã sune ecoul de casino. Cu cât furi/ triºezi mai mult, cu atât casinoul cãºtigã, cãci Asta e legea, noi doar vã spunem, faceþi unde dai buzna sã cheltuieºti marele câºtig? cum vreþi, nu vã convine, nu mai construiþi Dacã nu ar fi furat/triºat, s-ar fi putut construi nimic; dacã nu plãtiþi, venim ºi vã dãm baritai cãsoiul pe malul apei, cu piscine ºi zeci amenda care e mult mai mare; ãsta e sistemul, de camere doar din salariu de bugetar? Adicã dar altfel nu se poate; lasã, faceþi împrumut de ãla dat de Stat? Tu pleci, cãsoiul rãmâne. la bancã, cã toatã lumea face la fel; v-am Deci e o mare realizare. Ce, nu vin turiºti din spus cã dacã vreþi sã vã faceþi casã, o sã toatã lumea sã vadã Casa Poporului? Mai vorbiþi singur pe stradã!” Statul are fanii lui. intereseazã pe cineva pe câte cadavre s-a Nu li se clinteºte niciun fir de pãr din fãcut totul? Vedeþi Podul Londrei? Ce convingerea cã ceea ce fac este pura datorie. frumuseþe! Vedeþi Parisul? ªi mai ºi! Hagia Ah, Statul îþi impune ºi un timp limitã în care Sofia? Vedeþi ce frumuseþi? Ce, vedeþi cumva sã faci casa. Nu te întinzi aºa, pe zece ani, cã ceva sânge de sclav, de creºtin sau de alt strici peisajul. Trebuie repede, în trei ani, ce sãrãntoc oropsit ºi stors de muncã pentru a te lãlãi atât! Nu ai bani? Împrumutã-te, toþi face minunãþiile astea? Statul îþi spune cã fac la fel! Banca nu poate sã te þinã legat totul se face cu sacrificii! Tu faci sacrificiile, decât aºa. De fapt, ce banca, tu te legi, ea nu el doar te ajutã sã le faci! ªi aºa participã ºi el te obligã deloc. Casa te leagã cu lanþuri de la cultul sacrificial. Aºadar ai douã posibilitãþi: muncã silnicã pentru a plãti pânã în clipa stai sclav – cinstit, ordonat, sãrac – sau fii morþii. Aºa e sigur cã nu vei trage chiulul ºi pungaº – cu morala îndoitã, cu haos în viaþã, pânã la moarte te vei chinui. bogat – oricum, la aceeaºi garã se coboarã. 109 Anul XIX, Nr. 8 (221) • august 2018 CENTENAR Victor Petrescu

SCRIITORI DÂMBOVIÞENI ªI IDEALUL UNIRII ROMÂNILOR

La 24 ianuarie 1859 s-a înfãptuit unul cine au fost locuitorii ei atunci ºi apoi din mãreþele visuri ale românilor, cel al unirii cine o au mai descãlecat ºi o au stãpânit lor într-un singur stat. De-a lungul pânã în vremurile de acum s-au tras ºi existenþei sale pe aceste meleaguri, stã”, susþine romanitatea poporului ºi începând cu statul centralizat dac al lui latinitatea limbii române, originea comunã Burebista, continuând cu formarea ºi unitatea locuitorilor celor trei provincii: primelor cnezate ºi voievodate româneºti, „Însã rumânii înþeleg nu numai cestea de a statelor feudale independente – Þara aici, ce ºi den Ardeal, carii încã ºi mai Româneascã, Moldova ºi Transilvania – neaoºi sunt, ºi moldovenii ºi toþi câºi ºi din sec al XVI-lea ºi pânã la marea într-altã parte se aflã ºi au aceastã înfãptuire de la 1600, a lui Mihai Viteazul, limbã, mãcarã fie ºi cevaºi mai osebitã unirea vremelnicã a celor trei provincii în niºte cuvinte den amestecarea altor româneºti, s-a dus o luptã permanentã limbi, cum s-au zis mai sus, iarã tot unii pentru realizarea acesteia. Secolul al XIX- sunt. Ce darã pe aceºtea, cum zic, tot lea, cu evenimentele sale de prim rang – romani îi þinem, cã toþi acestea dintr-o Revoluþia lui Tudor Vladimirescu (1821), fântânã au izvorât ºi curã”. cea de la 1848, Unirea Principatelor (1859) Marii scriitori ai veacului trecut, legaþi ºi Rãzboiul de Independenþã (1877-1878) de spaþiul de spiritualitate al Târgoviºtei, – a marcat decisiv existenþa noastrã au dedicat o parte a creaþiei lor acestui naþionalã. Au culminat cu ziua cea mare, eveniment. Unul dintre ei este Iancu 24 ianuarie 1859, când alegerea lui Vãcãrescu (1792-1863). în poezia „Cântec Alexandru Ioan Cuza ca domn în Þara românesc” care îi îndemna pe români: „Cu Româneascã, dupã ce în prealabil fusese unire ºi cu minte,/ Cu de arme drepturi ales domnul Moldovei (5/17 ianuarie 1859), sfinte/ Cerul slava ta voieºte!/ Aidi, a pecetluit voinþa poporului român. La voinice, biruieºte!”, pentru ca în „Marºul aceastã izbândã au contribuit în timp, prin românesc” scris în 1829, cu prilejul scrisul lor, istorici, cronicari, personalitãþi reînfiinþãrii Miliþiei naþionale, sã afirme cã: de prim rang ale culturii noastre naþionale, „Uniþi în dragoste aveþi/ Voi, orice printre care amintim pe Miron Costin, biruinþã/ ªi orice vrãjmaº îi sã-l vedeþi/ Constantin Cantacuzino Stolnicul, Dimitrie Pe loc în nefiinþã”. înseamnã, plin de Cantemir, reprezentanþii ªcolii Ardelene entuziasm: „La rând, românilor, ieºiþi/ (Samuil Micu, Petru Maior, Gheorghe Mergeþi pe calea dreaptã;/ Slava ªincai, Ion Budai Deleanu), Nicolae strãmoºilor vestiþi,/ în cale vã aºteaptã!”. Bãlcescu, Vasile Alecsandri, Mihail Remarcabilã prin concizie, dar ºi prin ideile Kogãlniceanu, Andrei Mureºeanu, Cezar susþinute, rãmâne poezia „La Milcof”: „De Bolliac, Alecu Russo, Dimitrie Bolintineanu unde-þi vine numele, pârâu fãrã putere,/ ºi mulþi alþii. Au promovat idei nobile, Ce despãrþirea neamului tu îndrãzneºti a precum cea a continuitãþii, a originii cere?/ Mil㠖 începutu-þi Milcof sec, de poporului român, a limbii sale, a spaþiului va sã-þi dobândeascã!/ Sfârºitu-þi va, locuit din vremurile dacilor ºi romanilor, a lumea aflând, în veci sã te urascã/ tradiþiilor, obiceiurilor comune. Umanistul Despreþuire fraþii dau puterii-þi târgoviºtean Constantin Cantacuzino nensemnate!/ Cãci, despãrþit ori depãrtat, Stolnicul, în opera sa fundamentalã fratele e tot frate”. precizeazã c㠄Istoria Þãrii Româneºti întru care sã cuprindã numele ei cel dintâi ºi (continuare la pagina 113) LITERE 110 – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni ISTORIE Dumitru Copilu-Copillin

ETAPE DE ISTORIE SPRE MAREA UNIREA (4)

Mai multe „Proclamaþii” (precum cea împotrivirile autoritãþilor maghiare, la înmânatã studenþilor, care urmau sã plece adunarea din 30 aprilie 1848 – rãmasã în spre satele lor în vacanþa de Paºte ºi sã o istorie sub denumirea „Duminica Tomii rãspândeascã în toate zonele Transilvaniei) cea însângerat㔠– au reuºit sã ajungã o au fost confiscate de autoritãþile maghiare, mulþime de participanþi, majoritatea fiind Guvernatorul Transilvaniei, Jozsef Teleki. grupurile organizate ale moþilor în frunte Alarmat de situaþia creatã ºi cunoscând cu Avram Iancu. De la aceastã adunare a bine „cetatea” românismului de la Blaj, în lipsit însã organizatorul, Aron Pumnul, la ajunul Duminicii Tomii din 30 aprilie acesta fel preoþii ºi canonicii din Blaj precum ºi a dispus mãsuri aspre de intimidare ºi de protopopii satelor din Transilvania, cauza pedepsire: cerea sã fie informat pe larg cine fiind restricþiile impuse. În dimineaþa zilei a convocat adunarea, prin cine ºi cum s-a de 30 aprilie, în piaþa Blajului, în jurul rãspândit convocatorul. Iatã cum arãta catedralei s-au adunat mulþimile, cam 4.000 raportul unui jandarm: „Aºa cum aþi cerut pânã la 6.000 de participanþi. De la Înãlþimea Voastrã vã trimit proba ce-am balustrada catedralei au început sã confiscat de la cei doi instigatori (Adorjan vorbeascã tinerii. Alexandru Papiu-Ilarian Varga, satul Braseu din Hunedoara ºi Istvan pare a fi fost cel mai activ: „A sosit însã Balint din Dobra – Mureº), teologi din Blaj ora mântuirii, un spirit ceresc, spiritul aceastã fiþuicã (þâdula) prin care îndemnau libertãþii universale a deºteptat toate la rãzmeriþã (felkeles) ºi nesupunere... Acel seminþiile Europei. Acest spirit a ajuns ºi tãlhar (Aron Pumnul n.n.) îndemna þãranii la noi chemându-ne la deºteptarea din sã meargã la Blaj pentru a se rãzvrãti contra somnul cel de moarte”. Punctul culminant stãpânirii”. În consecinþã, au fost trimise al primei mari adunãri a românilor a fost imediat circulare tuturor protopopilor dupã-amiazã, când s-a auzit cã vine – de pentru a fi informaþi preoþii ºi enoriaºii cã la Braºov, unde participase în ziua de Paºti adunarea nu a fost aprobatã, deci este la o altã mare adunare popular㠖 Simion ilegalã, aºa încât oamenii sã nu cumva sã Bãrnuþiu. La sosirea conducãtorului (cãci meargã la adunarea de la Blaj, sã-i acum mulþimile aveau un conducãtor), „ameninþe cã vor fi împuºcaþi sau s-a strigat „Vivat!” ºi „Sã trãiascã!”. spânzuraþi”. Se dezlãnþuia o adevãratã Atitudinea din cuvântarea lui Bãrnuþiu a fost vânãtoare pe urmele proclamaþiei. Se una moderatã, deoarece adunarea fiind spionau satele, ca sã se afle dacã ºi-au ales þinutã ºi aºa peste voia autoritãþilor maghiare delegaþi pentru Blaj ºi dacã oamenii stãpânirii nu dorea sã compromitã þinerea celeilalte puteau pune mâna pe ei. Pe numele lui Aron adunãri convocate peste 15 zile. Scopul, Pumnul a fost emis un ordin de arestare ºi din punct de vedere românesc, a fost însã condamnare la moarte, – urmare casa din atins: românii au fãcut o repetiþie generalã Blaj i-a fost devastatã, bunurile distruse, a Adunãrii Naþionale din 15 mai 1848. iar cartea tradusã în timpul studenþiei la Începând cu 8 mai, miile de oameni Viena despre „Prezentul ºi viitorul se revarsã ca un fluviu molcom spre Blaj principatelor Moldova ºi Valahia” a fost arsã la marea „diet㔠româneascã. Autoritãþile, în piaþa publicã. Aron Pumnul a luat calea ca ºi în cazul primei adunãri de la Blaj, pribegiei, pierzându-i-se urma. încearcau pe cât le stãtea în putinþã sã Prevãzutã a fi o adunare popularã la zãgãzuiascã mulþimile ce se îndreptau spre Blaj, de pregãtire a marii Adunãri oraºul-simbol pentru ei, cel al desfiinþãrii Naþionale din 15 mai tot la Blaj, cu toate iobãgiei ºi al curmãrii asupririi naþionale. 111 Anul XIX, Nr. 8 (221) • august 2018 Strict supravegheaþi ºi controlaþi de cãtre venite din toate provinciile româneºti este autoritãþile maghiare erau grupurile de dat cu clopotul cel mare al Catedralei fruntaºi revoluþionari veniþi atât din toate „Sfânta Treime” din Blaj. Intelectualii zonele Transilvaniei, cât ºi din celelalte români s-au ridicat pe o „tind㔠din faþa provincii româneºti, Moldova (Alexandru Catedralei. Îndrumãrile privind orânduirea Ioan Cuza, Vasile Alecsandri, Alecu Russo, participanþilor ca întrunire paºnicã au fost º.a.) ºi Tara Româneascã (Dumitru explicate poporului de cãtre Preºedintele Brãtianu, cãci Nicolae Bãlcescu ºi alþii nu ales al Adunãrii Naþionale, episcopul Andrei au obþinut paºapoarte). Toþi românii ªaguna. La iniþiativa lui Simion Bãrnuþiu, îmbrãcaþi în straie de sãrbãtoare se ales vicepreºedinte, prima Adunare îndreptau spre Blaj cu flamuri naþionale Naþionalã Românã urma sã aibã loc nu în Tricolor cu inscripþia „Libertate, Dreptate, bisericã, ci în câmpul liber din spatele Frãþie”. Sâmbãtã a sosit Avram Iancu Catedralei ºi al ºcolilor înspre râul Târnava împreunã cu un numãr de 10.000 de moþi. Mare, unde sã încapã cei 40.000-60.000 De teama unor repercusiuni social-politice, de participanþi. În mijlocul câmpiei unde autoritãþile maghiare încercând o diversiune se afla tribuna s-a format un cerc mare în au dispus ca iniþial conferinþa pregãtitoare jurul ei. În acest cerc, la tribunã se aºezarã din ajun sã fie o întrunire doar a fruntaºii: cei doi preºedinþi (episcopii Andrei reprezentanþilor celor douã confesiuni ad- ªaguna, Ioan Lemeni), vicepreºedinþii verse (ortodox㠖 româneascã ºi greco- (Simion Bãrnuþiu, George Bariþiu), Avram catolic㠖 maghiarã), care sã se þinã Iancu, Alexandru Papiu Ilarian, August separat, la Sibiu ºi la Blaj. Dar nereuºind, Treboniu-Laurian, Timotei Cipariu, atunci au acceptat totuºi sã aibã loc, însã comisarii guberniali ºi alþii, iar în jurul lor anume în interiorul catedralei din Blaj, preoþimea, nobilimea, intelectualii, invitaþii duminicã 14 mai 1848. Piaþa din faþa de seamã. impunãtoarei biserici gemea de lume. La îndrumarea tribunilor se formau Tribunii salutau poporul în tradiþia creºtinã cãrãri ca razele unei stele între cetele de de Paºti, – „Hristos a-nviat!” la care se oameni, dând o anume frumuseþe ºi rãspundea „Hristos a-nviat!”, „Libertatea mãreþie adunãrii. În locuri mai îndepãrtate a-înviat!”. Catedrala s-a umplut pânã la de tribuna centralã erau ridicate alte tri- refuz, – ortodocºi ºi greco-catolici bune de pe care tribunii poporului amestecaþi, uitând orice deosebiri tãlmãceau mulþimii ceea ce se vorbea în confesionale în acea atmosferã de mijlocul adunãrii. românism militant. Dupã liturghie, Dupã rugãciunea episcopului ªaguna, episcopii Ioan Lemeni, – greco-catolic ºi la cererea poporului a luat cuvântul Simion Andrei ªaguna, – ortodox, neaºteptat, au Bãrnuþiu, ca prin vocea lui sã rosteascã ieºit la braþ ºi s-au declarat fraþi, „fãrã voinþa ºi dorinþa întregii naþiuni române din fãþãrie”, îndemnând credincioºii români Transilvania: 1. Adunarea aceasta se sã se considere cu toþii la fel. Înspre searã, proclamã de Adunare Generalã a naþiunii Simion Bãrnuþiu a fost obligat, tot în române din Transilvania; 2. Câmpul acesta, interiorul catedralei, sã-ºi rosteascã cel pe care se þine prima adunare naþionalã mai amplu ºi mai mult aºteptat dintre românã din Transilvania, întru eterna discursuri. Dupã un scurt cuvânt de aducere-aminte a acestei lucrãri glorioase, deschidere al lui Vasile Raþiu, este aºteptat, se va numi Câmpul libertãþii pentru dorit ºi chemat, într-o furtunã de aplauze, totdeauna; 3. Naþiunea românã declarã, cã Simion Bãrnuþiu. Devenit celebru, vrea sã rãmânã pururea credincioasã discursul bine echilibrat a fost structurat înãlþatului împãrat al Austriei ºi mare în trei pãrþi distincte, care se încheie cu principe al Transilvaniei; 4. Naþiunea concluziile: 1. Adunarea românilor din românã se declarã ºi se proclamã ca 15 mai e Adunare Generalã Naþionalã a naþiune de sine stãtãtoare ºi de parte întregii ginþi române din Transilvania; întregitoare a Transilvaniei, pe temeiul 2. Adunarea generalã naþionalã românã libertãþii egale. are sã proclame sãrbãtoreºte, în ziua de Toate punctele au fost votate în mâine, libertatea ºi independenþa naþiunii unanimitate. Flamurile naþionale fluturau, române; 3. Adunarea are sã pretindã iar miile de oameni strigau: „Vivat libera ºtergerea iobãgiei ºi cenzurii; 4. Adunarea naþiune românã!”. De la tribunã, Simion are sã protesteze în contra unirii Bãrnuþiu anunþa cu glas puternic ºtirea Transilvaniei cu Ungaria. cã se depune jurãmântul. Toþi cei care În dimineaþa zilei de luni, 15 mai 1848, jurau, în genunchi având o mânã pusã semnalul de începere al Adunãrii mulþimilor pe inimã, iar cealaltã ridicatã în sus, dupã LITERE 112 – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni datinã, au repetat (pe fragmente): „Eu, iobãgiei, la emanciparea industriei ºi a N.N....ca român voi susþine totdeauna comerþului, la pãzirea dreptãþii, la naþiunea noastrã românã pe calea înaintarea binelui, umanitãþii, al dreaptã ºi legiuitã, ºi o voi apãra cu naþiunii române ºi al patriei noastre. Aºa toate puterile în contra oricãrui atac ºi sã-mi ajute Dumnezeu ºi sã-mi dea asupriri. Nu voi lucra niciodatã în mântuire sufletului. Amin”. Apoi cerând contra drepturilor ºi intereselor naþiunii învoire, adaugã: „Am dat textul române, ci voi þinea ºi voi apãra legea Jurãmântului deoarece el este pilduitor ºi limba noastrã românã, precum ºi ºi din punct de vedere moral, – comparat Libertatea, Egalitatea ºi Frãþietatea. Pe cu jurãmântul celor trei naþiuni, unguri, aceste principii voi respecta toate secui ºi saºi, depus în 1437, acesta, al naþiunile ardelene, poftind egalã românilor este un jurãmânt al toleranþei respectare de la dânsele. Nu voi încerca el nefiind îndreptat împotriva nimãnui; sã asupresc pe nimene, dar nici nu voi celãlalt, a fost un jurãmânt al suferi sã ne asupreascã nimene. Voi intoleranþei deoarece i-a înlãturat pe conlucra dupã putinþã la desfiinþarea români de la orice drepturi”.

(urmare de la pagina 110) þara sa în fericire,/ Cu legi bune, cu legi drepte, în tãrie ºi-n unire,/ Cultivând artele Scriitori dâmboviþeni pãcei pe al sãu pãmânt bogat?”. Afirma, ºi idealul unirii românilor plin de mândrie, cã: „Timpul trece, omul piere, dar a patriei iubire/ E averea cea Personalitate de prim rang a culturii mai rarã, cea mai scumpã moºtenire,/ Ce române, Ion Heliade-Rãdulescu (1802- de la pãrinþi de merit nobili fii o priimesc”. 1872) a militat prin fapte, dar ºi prin scris În 1859, „pentru ziua intrãrii sale în pentru ideea nobilã a unirii tuturor românilor, Bucureºti”, dedicã o poezie „Mariii sale a originii romane a poporului ºi latinitatea domnului Alexandru Ioan I”, în care îºi limbii noastre. Tema majorã a trecutului, manifesta entuziasmul: „Timp dorit, zi de evocatã în spirit romantic, este prezentã, în speranþe,/ Fiul al þãrei, salutare!/ România „O noapte pe ruinele Târgoviºtei”. În acest învestitã/ în vestminte de serbare,/ îþi decor romantic poetul afirmã cã: „Aici îmi doreºte, îºi ureazã/ De mari fapte viaþã stau de faþã eroii Rumâniei/ Din plinã,/ ªi se-nclinã stelei tale/ Ce strãluce Câmpulung, din Argeº, din Iaºi, din de luminã”. Atrãgea atenþia c㠄naþia Bucureºti,/ De la Traian ºi Negru, martiri impune”, o riguroasã comportare, eforturi ai vitejiei,/ Pânã la împilarea trufiei pe mãsurã: „Cãci e asprã datorie/ Ce o strãmoºeºti”. Este încrezãtor în destinul naþiune impune,/ Cãci e grea, mult grea, naþiei noastre: „Preste Carpaþi acuma coroana/ Ce pe capul tãu se pune/ Þara te vulturul rumân zboarã: D-aceia spre salutã, prinþe,/ Cu plãcere ºi iubire,/ ªi-þi Moldova îºi ia falnicul zbor;/ Douã capete încrede viitoru-i/ Zâmbitor de fericire!”. O are, cu patru ochi mãsoarã,/ E-n toatã sintezã a acestui moment decisiv al Rumânia acum poruncitor”. În poemul existenþei noastre o fãcea Ion Ghica (1816- „Mihaiada”, glorificã pe primul întregitor de 1897) în volumul „Convorbiri economice” þarã: „Când armele române ºi cãpitanul mare/ (1879) afirmând cã: „... Unirea a fost Ce-mpinserã pãgânii ºi liberarã þara;/ totdeauna þelul cel mai dorit al lor Rãzbunãtoare spaimã lucirã peste Istru,/ (românilor n.n.)”. Ea „este efectul luptei Peste Carpaþi trecurã de glorie încinse/ ªl seculare în contra cotropitorilor, luptã prin toþi românii – într-una unirã subt un sceptru/ care ne-am putut conserva naþionalitatea”, O acvilã, o lege, cum are ca sã fie”. renunþarea „ar fi pentru noi a abdica ca Participant la evenimentele naþiune, ar fi renunþa la speranþele noastre”. premergãtoare Unirii, ca membru al Comisiei Concluziona, subliniind faptul c㠄Unirea Centrale de la Focºani, Grigore este fapta naþiune-i române ºi nimeni nu Alexandrescu (1810-1885), va dedica o ºi-o poate însuºi. Dumnezeu ne-a dat-o, poezie evenimentului – „Unirea vom ºti a o conserva ºi vai de acela care ar Principatelor” – publicatã în 1857, în care îndrãzni sã se atingã de dânsa”. Prin evocând trecutul îndemna pe contemporanii cucerirea Independenþei de stat în 1877, ca sãi: „Când citim în vechea carte a istoriei ºi prin Unirea cea Mare din 1918, s-au strãbune/ Virtuþi mari, ilustre fapte ale împlinit aceste nãzuinþe, desãvârºindu-se naþiei române,/ Care inimã stã rece? Care dorinþa de veacuri a poporului român – statul suflet nemiºcat?/ Cine n-are dor sã vazã naþional unitar România. 113 Anul XIX, Nr. 8 (221) • august 2018 GEOCIVILIZAÞIE ROMÂNEASCà George Coandã

1368 – O BÃTÃLIE EPOPEICà ªI EXISTENÞA JUDEÞULUI DÂMBOVIÞA (2)

A spune cã bãtãlia din toamna anului coloan㠖 forþa principalã de izbire –, aflatã 1368 – asupra acestui an ºi a anotimpului sub comanda voievodului Ardealului, s-au exprimat cei mai mulþi istorici – a fost Nicolae Lackfi de Gara, va fi dat lovitura una epopeicã este a confirma un adevãr pe teatrul principal de rãzboi, luând cu asalt pus în evidenþã de cronica lui Ioan de acele „întãrituri ºi cetãþui” de la un vad Târnave (Küküllö/Küküllei), în principal, al Ialomiþei, ale Târgoviºtei, fãrã îndoialã, acest cronicar, arhidiacon ºi capelan al cum a fost convins Nicolae Iorga, oastea regelui Ungariei, fiind contemporan româneascã având, la începutul acestei evenimentului, dar ºi de alte documente de bãtãlii, un moment de derutã, dar repliindu-se epocã medievalã. Dar despre cauze am rapid, venindu-i în sprijin ºi locutorii satelor vorbit într-o cercetare din 2012/2013, de pe valea Dâmboviþei, „din pãduri ºi publicatã în revista „Litere”, relevând cã, munþi” ºi, retrãgându-se strategic prin bãtãlia s-a produs ca urmare a unui diferend luptã sângeroasã de-a lungul acestei vãi, intervenit între Ludovic I de Anjou, regele spre nord, va fi pregãti episodul final al regatului ungar, ºi Vladislav I Vlaicu, rãzboiului, o încleºtare epopeicã în „niºte domnul ºi voievodul Þãrii Româneºti, trecãtori strâmte”. Astfel cã, aºa cum stãpânirea þaratului bulgãresc al Vidinului spuneam, acest final al confruntãrii fiind „mãrul discordiei”, Vladislav româno-maghiare aminteºte, prin alungându-i pe maghiari din þarat. De fapt, asemãnare, de celebra bãtãlie de la Posada el sãrise în ajutorul þarului Stracimir, din 1330 (9-12 noiembrie), aici Basarab I cãsãtorit cu sora sa Ana. Eliberarea Întemeietorul nimicind oºtirea regelui Vidinului, iatã, a fost sã fie ºi o „afacere Ungariei Carol Robert de Anjou, ºi, în de familie” nu numai de strategie politico- acest fel, pecetluindu-se ferm existenþa militarã, voievodul român nevãzând cu întâiului mare stat medieval pe harta politicã ochi buni apariþia unui „banat al Vidinului” a Europei, Þara Româneascã. Cu bãtãlia în supuºenie maghiarã, evitând astfel ca de la Târgoviºte – Cetatea Dâmboviþei din Þara Româneascã sã fie prinsã la nord ºi toamna lui 1368 s-a afirmat existenþa la sud în cleºtele regatului ungar angevin. „primei libertãþi româneºti”, cum a Intervenþia fermã a lui Vladislav I vãzut-o Nicolae Iorga. Vlaicu în „chestiunea Vidinului” a atras Oºtirea româneascã victorioasã a represalii militare dure din partea lui Ludovic beneficiat pe „câmpul de lupt㔠de I de Anjou, care a lansat un atac pe douã comanda supremã a lui Dragomir, direcþii de invazie, dinspre vest o coloanã curajos, lucid ºi abil vornic al lui Vladislav punându-se în marº din Banatul de Severin, I Vlaicu ºi „pârcãlab de Dâmboviþa”. unde se afla regele Ungariei însuºi, ºi o altã Conform ierarhiilor dregãtoreºti coloanã coborând din secuime prin pasurile medievale din Þara Româneasc㠖 este bine carpatice ºi îndreptându-se spre capitala de ºtiut –, pãrcãlabul era ºi stãpânitorul Þãrii Româneºti. unui þinut/judeþ deþinând ºi întinse În zona localitãþii Finta de astãzi se pare proprietãþi (alodiu sau feud, ori ºi una ºi cã ar fi avut loc prima confruntare, coloana alta) în spaþiul acelui teritoriu, în cazul lui maghiarã mãrºãluind dinspre Banat, fiind Dragomir, pânã la Dragomireºtii de pe opritã de împotrivirea dârzã a românilor Dâmboviþa (Alexandru Vasilescu, ºi, ca atare, retrãgându-se, astfel „Cetatea Dâmboviþei”, în Buletinul nemaiputând face joncþiunea cu coloana Comisiunii Monumentelor Istorice coborâtoare din Transilvania. Aceastã Bucureºti, 1945, p. 30). LITERE 114 – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni (Nota bene. Alodiu = baºtinã, în locuitorii sãi au avut drept ocupaþie Moldova; ocinã, în Þara Româneascã; feud exploatarea aurului existent în dealurile = în ambele Þãri Româneºti, adicã dania pericarpatice din preajmã, dar ºi a altor domneascã fãcutã de domn din proprietatea metale. Aurul, de altminteri, era extras ºi eminentã [dominium eminens] asupra cãreia din nisipurile Dâmboviþei. Se crede cã, avea un drept voievodul ca senior al totalitãþii tocmai pentru protejarea acestor exploatãri pãmântului statului). aurifere, în epoca invaziilor barbare ,venite Dar e necesar sã mai aduc câteva dinspre rãsãrit s-a edificat cetatea de la amãnunte despre bãtãlie pentru a-i remarca Gemenea. (Alexandru Vasilescu, lucr. cit., caracterul epopeic ºi salvgardator pentru p. 25-26). tânãrul stat românesc. ªi voi face apel, în Între aceste douã cetãþi ale Dâmboviþei, continuare, la cronica capelanului regal este acreditatã o ipotezã, ar fi avut loc finalul Ioan de Târnave (Küküllö). Astfel: „ªi marii bãtãlii din toamna anului 1368. Iar când ungurii din acea armatã au întors cetatea de la Gemenea cu siguranþã cã a spatele ºi au fost puºi pe fugã, fiind fãcut parte din þinutul/judeþul peste care înconjuraþi în locuri noroioase ºi stãpânitor a fost „pârcãlabul de mlãºtinoase întãrite, mulþi din ei au fost Dâmboviþa”, care pârcãlab (ispan) uciºi de români ºi câþiva au scãpat cu Dragomir nu a rãmas atunci, fiind ºi vornic, mare primejdie a vieþii ºi pagubã a la singura sa faptã eroicã de apãrãtor al Þãrii avutului. ªi corpul neînsufleþit al acelui Româneºti. Cãci, datoritã supãrãrii amarnice Nicolae voievod (Lackfi de Gara – n.n.), a lui Ludovic I de Anjou, produsã de fiind scos cu mare luptã din mâinile înfrângerea dezastruoasã de pe valea românilor, l-au dus în Ungaria pentru a Dâmboviþei, acesta ocupã Cetatea fi înmormântat în Strigoniu în Severinului, dupã ce, ne spune tot Ioan de mãnãstirea Fericitei Fecioare”. Târnave (Küküllö), a fãcut cu greu faþã Apropo de „locuri noroioase ºi „atacurilor luptãtorilor ºi arcaºilor lui mlãºtinoase”, Nicolae Iorga crede cã Laic (Vladislav I Vlaicu – n.n.), voievodul „avu ca teatru smârcurile Ialomiþei în românilor, care slobozeau sãgeþile ca niºte preajma Târgoviºtei, pe care încercau s-o ploi furtunoase”, dar, la începutul anului cucereascã ungurii. Cã nicio altã parte 1369, încercatul în lupte grele Dragomir, nu s-ar potrivi cu descrierea precisã ºi îºi repetã izbânda de pe valea Dâmboviþei, exact㔠(„Istoria armatei române”, ed. II, reocupând Cetatea ºi Þara Severinului Bucureºti, 1929, I, p. 81). Este o ipotezã bãtându-i temeinic pe ungurii lui Ludovic I la care a achiesat ºi I. Minea într-un articol de Anjou ºi alungându-i. inserat în „Convorbiri literare”, din 1910 Aceste victorii ale vornicului ºi privind relaþiile Þãrii Româneºti cu Ungaria „pârcãlabului de Dâmboviþa” Dragomir îl lui Ludovic I de Anjou. va fi determinat pe regele maghiar sã înceapã ªi, totuºi, lupta finalã, bãtãlia, e drept, tratative cu voievodul Þãrii Româneºti, ambii începutã la Târgoviºte, s-a dat în zona vor fi cãzut la pace, iar lui Vladislav I Vlaicu montanã a vãii Dâmboviþei. Neîndoielnic, i s-au recunoscut mai vechile stãpâniri de teatrul pe care s-a desfãºurat aceastã bãtãlie peste munte. Astfel cã, la 25 noiembrie 1369, epopeicã a fost între Târgoviºte ºi Cetatea domnitorul de la Curtea Argeº, se putea Dâmboviþei, valea râului, între intitula: „Vladislav, din mila lui Dumnezeu Dragomireºti ºi Gemenea, fiind „o ºi a regelui Ungariei, voievod al Þãrii capcanã tot aºa de bunã, ca ºi vestita vale Româneºti ºi ban al Severinului ºi duce de a Codrului Cosmin din Moldova. Chiar Fãgãraºului”. ºi astãzi pãmântul este mlãºtinos [ ] iar Reîntorcându-mã la titlul de înaltã tufiºurile de mãrãcini ºi pãduri ocupã dregãtorie al lui Dragomir învingãtorul, luând încã suprafeþe întinse” (Alexandru în seamã, dialectic democratic, ºi unele Vasilescu, lucr. cit., p. 30) rezerve, îndoieli ºi împotriviri ale unor În privinþa Cetãþii Dâmboviþei se istorici, considerând cã, în domeniul cunoaºte astãzi faptul cã, pe valea „râului cercetãrii istoriei, nu este profitabil refuzul frunzei de stejar” au existat douã cetãþi cu de a sparge ancrasajele ºi a rãmâne cantonat acelaºi nume. Una, la capãtul vãii superioare în parti-pris-uri imuabile, pentru cã aºa au a Dâmboviþei, ºi o altã pe locul statului stabilit niºte „adevãruri” mari instanþe Gemenea de la Voineºti din judeþul academice, conform principiului Dâmboviþa (cu numele de Cetatea istorismului, ca metodã de lucru, îmi asum Dâmboviþei o avem amintitã din vremea convingerea cã, acest titlul, atestã lui Mihai Viteazul, dar mãrturiile existenþa þinutului/judeþului Dâmboviþe arheologice ne-o aratã sã fi fost mai la 1368. Las, totuºi, loc, ca viitoarele dinainte). Aceastã cetate de la Gemenea a cercetãri, sã-ºi spunã cuvântul cu stãpânit câtva timp þinutul din preajmã, iar argumente peremptorii. 115 Anul XIX, Nr. 8 (221) • august 2018 ÎNTRE ORIENT ªI OCCIDENT Honorius Moþoc

ION GHICA ªI EPOCA SA

În rândul marilor personalitãþi cu impune sã facem cunoºtinþã cu principalele contribuþii importante la construcþia momente ale formãrii sale intelectuale, a României moderne, un loc de seamã revine mediului cultural ºi politic în care s-a lui Ion Ghica (1816-1897). Familia dezvoltat. Ghiculeºtior a dat Moldovei ºi Þãrii Ion Ghica s-a nãscut la Bucureºti în Româneºti 9 domnitori. Este suficient sã ziua de 12 august 1916, ca nepot ºi amintim dintre aceºtia pe Grigore III strãnepot de domn, înrudit cu mari familii Ghica, domn al Moldovei, care s-a opus boiereºti, cum ar fi Vãcãreºtii, Dudeºtii, cedãrii Bucovinei cãtre Austria (1775) ºi a Filipeºtii, Câmpinenii, deci în acest mediu plãtit cu viaþa aceastã îndrãznealã, fiind înþelegem morga aristocraticã, aceea care executat de cãtre turci (1777). Ultimii l-a însoþit pe întreg parcursul vieþii. Tatãl domnitori din familia Ghiculeºtilor au sãu (Tache) – Dimitrie Scarlat Ghica – era condus Þara Româneascã dupã Revoluþia un om cu studii la Viena, care îndeplineºte condusã de Tudor Vladimirescu: Grigore funcþii importante în administraþia Þãrii IV Ghica (1822-1828) ºi Alexandru Ghica Româneºti. Mama sa – Maria, nãscutã (1834-1842). Câmpineanu, deci tot dintr-o familie de Existã tendinþa de a-l privi pe Ion Ghica mare autoritate, sorã a lui Ion Câmpineanu, în mod deosebit ca scriitor, ca memoria- conducãtorul Partidei Naþionale. Ion list, raportându-ne întotdeauna la celebrele Ghica, Bãlcescu, Grigore Alexandrescu ºi Scrisori cãtre Vasile Alecsandri. Corect, mulþi alþii au fost influenþaþi de ideile lui este opera unui memorialist de excepþie. Ion Câmpineanu. Sã nu uitãm cã în 1838 Este imaginea unei epoci la graniþa dintre Partida Naþionalã a adoptat în „Act de unire societatea feudalã ºi cea modernã, ºi independenþ㔠un program radical prin compusã de un fin intelectual cu formaþie care se cerea înlãturarea suzeranitãþii enciclopedicã. Este un tablou al unei lumi otomane ºi a protectoratului þarist, Unirea situatã între Orient ºi Occident, cu Principatelor într-un regat al Daciei. numeroase personalitãþi rãmase în Abordãm fugitiv perioada studiilor urmate conºtiinþa publicã. Din analiza Scrisorilor în þarã, înþelegând atât ºcoala de acasã cât se desprinde ºi abordarea politicã a ºi ºcoala de la Sf. Sava. Reþinem cã întâi evenimentelor trãite de memorialist, dar, învaþã la ºcoala greceascã ºi apoi la aceea mai presus de toate, profundul patriotism a profesorului Vaillant, om cu idei liberale al autorului. Este adevãrat cã aceste care nu se limita doar la prezentarea limbii Scrisori ne ajutã în înþelegerea unor ºi literaturii franceze. ªi ca mulþi membri evenimente, în cea mai mare parte a sec. ai generaþiei paºoptiste, dupã ce urmeazã XIX. Ele dau culoare în imaginea epocii, cursurile de la Sf. Sava (1831-1834), dar a-l privi pe Ghica numai ca memoria- continuã pregãtirea la Paris. În anul 1836 list ar fi prea puþin. Ar fi o abordare îºi ia Bacalaureatul în Litere la Sorbona. simplistã deoarece Ghica, în tinereþe ºi la Dupã un an sau doi, la ªcoala de arte ºi maturitate, a fost „un bãrbat politic dintre manufacturi, Ghica trece ºi Bacalaureatul cei mai activi” (Ion Ghica, Opere, I, Ediþie în ºtiinþe matematice. Continuã pregãtirea îngrijitã, Studiu introductiv, note ºi la ªcoala de mine. Practic devine inginer comentarii, glosar, bibliografie de Ion de mine, cu gândul de a folosi la exploatãrile Roman, Scriitori Români, Editura pentru de sare din Principate, cunoºtinþele literaturã, Bucureºti, 1967, pag. 8). În dobândite de la Paris, dar ºi din stagiul de cronica veacului sãu, Ghica, prin cariera practicã din Anglia. Paralel cu studiile în politicã, „ºi-a câºtigat destule merite” acest domeniu, care-l recomandau pentru (ibidem, pag. 9). Pentru a înþelege iniþiative industriale, participã la cursuri din complexitatea prezenþei în viaþa politicã se domeniul ºtiinþelor naturale, despre care

LITERE 116 – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni va spune mai târziu c㠄au fost obiectul influenþa lui Adam Smith cu Avuþia principal al studiilor mele” din tinereþe. Din naþiunilor. Scrisori aflãm cã la Paris, studenþii munteni În 1841 revine în þarã, încearcã sã ºi moldoveni sunt împreunã, fie pe propunã un proiect pentru exploatãrile de Champs Elysées, sau în Grãdina Luxem- sare, dar nu este acceptat sub motivaþia bourg. Se produce ceea ce numim cã este prea costisitor. Domnitorul îl cunoaºterea reciprocã, care nu se priveºte cu ostilitate, evident ºi prin prisma produsese pânã atunci pe malurile rudeniei cu Câmpineanu. În aceastã situaþie Milcovului. Aici îl cunoaºte pe Alecsandri, se îndreaptã spre Iaºi. Purta cu el o prietenie care va dãinui pânã la moarte. epistolã din partea lui Ion Câmpineanu, La Paris, studenþii munteni ºi adresat domnului Moldovei, Mihail moldoveni fãuresc împreunã planuri pentru Sturdza. Epistola conþinea propunerea unui Unirea Principatelor. Sunt influenþaþi în grup de boieri munteni, membri ai Partidei planurile lor ºi de celebrul istoric al Naþionale, de unire a principatelor, sub Revoluþiei Franceze – Jules Michelet. domnia lui Mihail Sturdza. Mihail Atitudinea filo-românã a istoricului îi Kogãlniceanu îl va introduce la domnul încântã, mai ales când le spune „Fericiþi Moldovei, care va lua cunoºtinþã cu sunteþi voi tinerilor români [ ] în þara propunerea de unire a celor douã voastrã totul e de fãcut, fiecare din voi se principate. Rãspunsul domnitorului poate distinge ºi chiar ilustra prin fapte moldovean exprimã teama intervenþiei patriotice ºi mãreþe” (ibidem, pag. 15). þariste, în sensul cã este prematur acest Ghica, ca ºi alþi tineri români prezenþi în act politic. capitala Franþei, se apropie de cercurile La Iaºi devine profesor la Academia Masoneriei. Se impune o nuanþare la acest Mihãileanã (1842-1843), deschizând aspect, pe lângã ideile de libertate, egalitate cursurile cu o prelegere Despre importanþa ºi fraternitate, în cazul românilor se adaugã economiei politice. Cursurile de economie ºi devine obiectiv fundamental unitatea ºi nu erau doar expunere pur ºtiinþificã, ele independenþa naþionalã. Parisul este locul prezentau în acelaºi timp nãzuinþele politice unde îºi face debutul publicistic în 1835 ºi la ordinea zilei, în primul rând speranþa de 1838. Publicã douã broºuri referitoare la unire. Dupã aproape douã decenii, Ion viitorul Principatelor, mai precis raporturile Ionescu de la Brad elogia prestaþia cu puterea suzeranã ºi cu puterea profesorului de economie politicã de la Iaºi. protectoare. Teoretic, era profesor de mineralogie (el Dacã opþiunea pentru viitorul relaþiilor însuºi se intitula mai târziu profesor de cu Poarta o va menþine o lungã perioadã de geologie). George Cãlinescu, în Istoria timp, în sensul c㠄Mai curând sau mai Literaturii Române, la capitolul rezervat târziu, era sã vie ziua când acel imperiu sã lui Ion Ghica, face o trecere în revistã a se desfacã în elementele sale constitutive principalelor opere ºtiinþifice în limba [ ] atunci independenþa României va fi francezã, din biblioteca scriitorului. Lucrãri consecinþa naturalã a evenimentelor ce au editate în prima jumãtate a sec. XIX în sã se desfãºoare” (ibidem, pag. 16). Evi- domeniul chimiei, fizicii, mineralogiei ºi dent cã aceastã atitudine îngãduitoare faþã bine-înþeles de economie politicã, ceea ce de Turcia va fi un punct de reproº în cariera reprezintã un semnal asupra surselor politicã a lui Ion Ghica. Continuând în bibliografice de pretenþii ale scriitorului. aceastã direcþie menþionãm ºi relaþiile Împreunã cu Nicolae Bãlcescu ºi Chris- binevoitoare cu reprezentanþa otomanã la tian Tell au pus bazele societãþii secrete Paris. În privinþa relaþiilor cu Rusia, Ion Frãþia. Este o societate de tip masonic, dar Ghica atrage atenþia asupra pericolului adaptatã specificului românesc. Frãþia are pentru Principate din partea imperiului de la merite incontestabile în pregãtirea Revoluþiei rãsãrit, barbaria invaziilor þariste pe pãmânt de la 1848. Membrii de rând ai Frãþiei au românesc. De fapt, descrieri acuzatoare la rãmas în istorie sub formula de fraþi cãuzaºi, adresa soldaþilor ºi comandanþilor ruºi vor adicã adepþi ai cauzei. fi prezente ºi în scrierile lui Jules Michelet, În 1846 îl gãsim pe Ion Ghica la Paris, evident ºi în urma informaþiilor oferite de unde este ales preºedinte al Societãþii studenþii români. studenþilor români (Kogãlniceanu, Rosetti, În perioada studiilor la Paris, Ghica Bãlcescu, Bolintineanu ºi alþii). Preºedinte este atras de studiul economiei politice. Este de onoare este propus poetul Lamartine, domeniul în care va excela mai târziu, în care a acceptat. În Paris, spre sfârºitul cadrul Convorbirilor economice. anului 1846, atmosfera de pregãtire a unei Abordarea de acum ºi de mai târziu poartã noi revoluþii este din ce în ce mai puternicã. amprenta lucrãrilor de economie Ghica nota în însemnãrile sale: „un vânt recunoscute în epocã. Se vede clar de libertate sufla peste toatã Europa”. 117 Anul XIX, Nr. 8 (221) • august 2018 Studenþii români erau cuceriþi de avântul condusã de Tudor Vladimirescu: miºcarea ideilor de libertate. are caracter intern ºi nu este îndreptatã În 1847 este prezent în þarã, iar în anul împotriva puterii suzerane. Guvernul urmãtor, în calitate de membru al Frãþiei otoman, sub presiunea Rusiei, intervine participã la pregãtirile pentru declanºarea militar în Principate, iar protestul lui Ghica Revoluþiei. Sub aspect material, este un om în faþa represiunii nu este luat în seamã. lipsit de griji. Moºia de la Ghergani, vatra Dupã Revoluþie, Ghica face parte din aripa familiei, locul care i-a încãlzit copilãria, este radicalã a emigraþiei. Este privit de cei mai destul de întinsã, ceea ce-l situeazã în mulþi ca un veritabil conducãtor. În timp, rândul marii boierimi. Nostalgia amintirilor apar rezerve faþã de Ion Ghica datoritã din copilãrie, când legendarii haiduci Tunsu totalei încrederi în bunãvoinþa guvernului ºi Iancu Jianu îi treceau pragul casei otoman. C. A. Rosetti atrage atenþia cã pãrinteºti, îl va însoþi în peregrinãrile Turcia „este laºã, imbecilã ºi rãpitoare [ ], departe de þarã. Moºia de la Ghergani va fi necinstitã ºi ipocrit㔠(Ion Ghica – Amintiri completatã cu noi ºi noi achiziþii la Stãneºti din pribegia dupã 1848, Socec, Bucureºti, ºi Sãbieºti, Podul Bãrbierului ºi altele. În 1889, pag. 72). În mod practic, Ghica plus, o datã cu cãsãtoria cu Alexandrina ajunge la concluzia cã o nouã insurecþie (Saºa) Mavros, va veni ºi moºia Cucuruz armatã nu mai e posibilã. Aceastã atitudine din judeþul Vlaºca (actualul Giurgiu). Saºa este corectã ºi în timp ºi ceilalþi fruntaºi ai îl va însoþi „la bine ºi la greu” inclusiv în Revoluþiei române vor fi de acord. În deceniul „pribegiei dupã 1848”. Împreunã schimb reproºurile faþã de încrederea în vor avea 10 copii, despre care se poate turci au continuat. Bãlcescu nuanþeazã afirma cã 7 din ei au fost longevivi ºi ca atitudinea faþã de Ghica în sensul c㠄voi mama lor, care a trãi aproape 100 de ani. sã fiu de acord cu tine. Nu numai fiindcã Ghica are un rol important în te ºtiu, te cred mai serios dintre toþi. Aº pregãtirea Revoluþiei de la 1848. Este ales dori numai ca atât pentru tine cât ºi pentru în comitetul executiv pentru „a organiza ºi mine sã nu te arãþi la emigraþi cã eºti pentru conduce acþiunile”. Alãturi de Nicolae ºi turci sine qua non”. Pe plan european era Alecu Golescu, C. A. Rosetti, Boliac, I. C. în prejma pregãtirii Rãzboiul Crimeii Brãtianu, urma sã ridice tabacii, mãrginaºii (1853-1856). Atitudinea antiþaristã a lui ºi tinerimea din Bucureºti. Înainte de Ghica este deosebit de puternicã. Propune declanºarea acþiunii (9 iunie 1848), soseºte constituirea unei armate româneºti care sã la Bucureºti un emisarul lui Lamartine, care lupte alãturi de turci împotriva Rusiei. devenise între timp ministru de externe al Pregãteºte chiar o proclamaþie pe care Republicii Franceze. Scrisoarea trimisã de sultanul trebuia sã ºi-o însuºeascã, în care Lamartine era adresatã lui Ghica ºi lui se menþiona restabilirea relaþiilor cu Poarta Rosetti. Se cerea revoluþionarilor români pe baza vechilor capitulaþii, ºi acordul sã atragã bunãvoinþa Porþii ca soluþie de pentru unirea celor douã principate. Rãzboiul contracarare a posibilitãþii intervenþiei Crimeii se declanºeazã dar nu se aplicã þariste. Fruntaºii revoluþionari hotãrãsc programul lui Ghica, deoarece Imperiul trimiterea la Constantinopol a unui agent otoman este presat de Austria sã nu accepte care sã acþioneze în consecinþã. În orice sprijinul „elementelor revoluþionare” carte de istorie care trateazã Revoluþia de române. În caz contrar, Austria se situa la 1848 din Principate se menþioneazã cã alãturi de Rusia în acel rãzboi. trimisul la Constantinopol este Ion Ghica. În 1854 Ghica este instalat de De ce Ion Ghica? Pentru cã Eliade ºi ªtefan demnitarii otomani ca bei de Samos. Era o Golescu au respins categoric oferta. Se zonã insularã, pietroasã ºi sãracã, bântuitã pornea de la „primejdiile” care pândeau în de piraþi, în care erau evident numeroase capitala sultanilor. În aceste condiþii, al primejdii. Un ex-jandarm spune c㠄trebuie treilea fruntaº revoluþionar solicitat a fost cineva sã-ºi fi asasinat tatãl ºi mama ca sã Ion Ghica. Acesta a acceptat imediat. În consimtã a trãi printre acei oameni” (George realitate, era singurul care putea sã Cãlinescu – Istoria literaturii române). serveascã Revoluþia Românã la Ghica îºi exercitã cu autoritate funcþia de Constantinopol. Dupã declanºarea guvernator, acþionând pentru îmbunãtãþirea Revoluþiei la Bucureºti, la 11 iunie 1848, stãrii economice ºi culturale. Înfiinþeazã un Ghica, în mod oficial, este reprezentantul gimnaziu, o ºcoalã agricolã ºi una de Guvernului Provizoriu, cu menþiunea cã marinã ºi stârpeºte pirateria din zonã. aceastã calitate nu a fost recunoscutã de Doamna Ghica înfiinþeazã un institut turci. Misiunea lui are succes la început, pentru fete întreþinut din propria avere. În în sensul cã i-a convins pe demnitarii turci 1856 Ghica primeºte din partea sultanului sã nu intervinã militar în Þara Româneascã. titlul de Prinþ de Samos. Explicaþia este aceeaºi ca la revoluþia Din 1857 pare a-ºi fi luat de la sine LITERE 118 – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni funcþia de agent al Principatelor la responsabil ales pe 5 ani; a doua – Adunãrile Constantinopol ºi acþioneazã în sprijinul ad-hoc au hotãrât în 1857 Unirea Unirii. În cercurile diplomatice de la Principatelor sub conducerea unui prinþ Constantinopol se discutã cã va fi numit strãin ºi neutralitatea noului stat. Aceasta domn al Þãrii Româneºti. Este de fapt explicã de ce se propune imediat propunerea ambasadorului britanic. Dar din candidatura lui Filip de Flandra. Se avea în diverse motive, sultanul nu pune în vedere cã Principatele Române sã devinã practicã aceastã propunere. Ca guvernator „o Belgie o Orientului”. Cum Belgia era al Samosului, îºi exercitã funcþia pânã în independentã ºi neutrã, cu instituþii 1858. Când încã era în Samos îºi depune constituþionale solide, reprezenta un model candidatura pentru un loc în Adunarea de urmat. Electivã a Þãrii Româneºti din partea Locotenenþa domneascã instalatã la 11 districtului Dâmboviþa, dar i se contestã februarie 1866 l-a desemnat pe Ion Ghica acest drept de membrii colegiului electoral. prim ministru, în acelaºi timp îndeplinind Deci la 24 ianuarie 1859 nu face parte din ºi funcþia de ministru de externe. Ghica Adunarea care îl alege pe Cuza domn. era conducãtorul grupãrii liberal-moderate, Dupã dubla alegere a lui Alexandru Ioan în plus se bucura de cea mai mare trecere Cuza, la recomandarea lui Vasile la Constantinopol. Pericolele pentru þarã Alecsandri, devine prim ministru al erau deosebite. Exista ameninþarea Moldovei ºi ministru de interne (6 martie desfacerii Unirii, pentru ca ea fusese – 26 aprilie 1859), iar în perioada 11 recunoscutã numai pe timpul domniei lui octombrie 1859 – 27 mai 1860, aceeaºi Cuza. Turcia grupase la Dunãre importante funcþie ºi în Muntenia. Dupã decembrie forþe militare, cu intenþia intervenþiei în 1861, când Poarta a recunoscut Unirea Principate. În plus, la Iaºi, se iniþiazã o deplinã a celor douã Principate, Cuza nu miºcare separatistã, care se bucura de va mai face apel la serviciile lui Ghica, iar sprijinul Rusiei. Intervenþia Franþei a salvat acesta trece în mod deschis alãturi de unitatea statului român. Propunerea ca adversarii domnului. domn a lui Carol cu acordul Franþei ºi Când se pune în discuþie reforma Prusiei trebuia confirmatã în þarã printr-un agrarã, mai precis prevederile ca þãranii plebiscit. Guvernul îºi îndeplineºte cu clãcaºi sã devinã liberi ºi deplin proprietari responsabilitate aceastã misiune. Plebiscitul pe vatra satelor, pe pãmânturile de pãºune, organizat între 14 ºi 20 aprilie 1866 se de fâneþe ºi de arãturã pe care le aveau sau încheie cu un vot majoritar pentru prinþul urmau sã le aibã, Ghica susþine cã acestea strãin. La 10 mai, Carol I devine domnitor sã se reglementeze prin tocmeli între al României, iar a doua zi încredinþeazã proprietari ºi þãrani. De fapt, este expresia formarea guvernului lui Lascãr Catargiu. liberalismului clasic, al cãrui adept Ghica, eliberat din funcþia de prim ministru, consecvent a fost Ion Ghica. Aceasta nu este trimis în misiune la Constantinopol, însemna cã era împotriva desfiinþãrii clãcii. unde contribuie la scãderea presiunii Ci susþinea cã statul nu trebuie sã intervinã militare otomane. Înfrângerea Austriei în în relaþiile dintre proprietari ºi sãteni, rãzboiul cu Prusia ºi Italia din vara anului deoarece ar fi o negare a dreptului de 1866 au fãcut ca Turcia sã devinã mai proprietate. concesivã. La 15/27 iulie 1866 s-a format Ghica devine unul din liderii un nou guvern, în frunte cu Ion Ghica. monstruoasei coaliþii, mai ales dupã Era un guvern din liberalii moderaþi ºi instaurarea unui regim autoritar dupã 2 mai conservatorii moderaþi. Guvernul obþine 1864. Participã la complotul din noaptea recunoaºterea lui Carol I ca domn, se de 11 februarie 1866 care a dus la recunoºtea perpetuarea Unirii Principatelor înlãturarea lui Cuza. Într-o abordare prin firmanul din 11/23 octombrie 1866. pragmaticã, trebuie sã recunoaºtem cã Tot guvernul Ghica organizeazã primele rolul lui Cuza ca executor testamentar al alegeri în conformitate cu Constituþia din programului de la 1848 se încheiase. Þara 1866. Alegerile parlamentare au dat câºtig se afla izolatã pe plan extern, iar pe plan de cauzã liberalilor radicali. Aceºtia se intern se confrunta cu numeroase pronunþau pentru acþiuni energice dificultãþi. Chiar Vasile Alecsandri, unul din împreunã cu popoarele sud-dunãrene susþinãtorii devotaþi ai lui Cuza scria: împotriva Imperiului otoman. Ei cereau ºi „Domnia lui Cuza ajunsese pe drojdii” (V. lui Ghica sã acþioneze în aceastã direcþie, Alecsandri, ediþia Marta Anineanu, rãspunsul primului ministru fiind cã trebuie Bucureºti, 1882, pag. 252). Oamenii sã se acþioneze în conformitate cu politici care susþineau înlãturarea lui Cuza Constituþia. De fapt, în firmanul de aveau douã abordãri: prima – la 1848, prin investiturã a lui Carol, sultanul prevãzuse Proclamaþia de la Islaz, se cerea domn la articolul 8, obligaþia pentru statul român 119 Anul XIX, Nr. 8 (221) • august 2018 „a nu permite ca teritoriul Principatelor deceniile urmãtoare, politica de stat este Unite sã serveascã de întrunire urzitorilor protecþionistã, ceea ce impune tarife de tulburãri de naturã a aduce atingere vamale ridicate pentru produsele industriale liniºtei celeilalte pãrþi ale Imperiului Meu din centrul ºi apusul Europei. Aceasta duce sau statelor vecine” (Nicolae Corivan – la concluzia cã deºi este un liberal, un lider Relaþiile diplomatice al României de la liberal îºi pãstreazã poziþia independentã nu 1859 la 1877, editura ªtiinþificã ºi numai în plan politic, dar ºi în domeniul enciclopedicã, Bucureºti 1984, pag. 218). economic. Susþine valori ce nu puteau fi Guvernul Ghica are misiune dificilã contestate: munca ºi proprietatea. Susþine deoarece nu are susþinere majoritarã în dezvoltarea industriei naþionale, ca o Parlament. Liberalii radicali îi reproºeazã direcþie a progresului. lipsa unei atitudini mai ferme faþã de În 1874 este ales membru al pregãtirile dualismului austro-ungar. Academiei, la secþia ºtiinþificã, loc unde va Evenimentele se complicã dupã încheierea excela prin seriozitate ºi va îndeplini cu dualismului austro-ungar, când Ghica, cinste demnitatea de preºedinte. În 1877 într-un gest de curtoazie diplomaticã, l-a este numit pentru o perioadã de 4 ani di- felicitat pe Andrassy pentru ocuparea rector general al teatrelor. Se ocupã de postului de preºedinte al guvernului ungar, îmbogãþirea repertoriului, tineri actori sunt ceea ce a dus la o severã criticã din partea trimiºi la studii la Paris, unii dintre ei presei din þarã. La 5 martie 1867, cu prilejul devenind nume de rezonanþã ai scenei discutãrii bugetului, Adunarea, cu o româneºti (Aristizza Romanescu). Dintre majoritate foarte micã, a dat un vot de toate gesturile sale, produce o impresie blam, în urma cãruia Ion Ghica a excelentã faptul cã doneazã actorilor demisionat. El ar fi putut evita votul de indemnizaþia sa de director general. În 1881 blam dacã ar fi participat la vot. A preferat pãrãseºte Direcþia generalã a teatrelor sã se retragã datoritã rezervelor pe care le pentru a pleca la Londra în calitate de avea pentru politica externã promovatã. ministru plenipotenþiar. Rãmâne ambasador Ghica va reveni în fruntea guvernului la Londra pânã în 1891, când se va retrage în perioada decembrie 1870 – martie 1871. la conacul de la Ghergani. Este o perioadã dificilã, determinatã de Un aspect mai puþin cunoscut din înfrângerea Franþei în rãzboiul împotriva activitatea lui Ion Ghica este acela de Prusiei. Atitudinea filofrancezã a preºedinte al Consiliului judeþean bucureºtenilor, antigermanã ºi anti Carol Dâmboviþa (1876-1880). În perioada cât duce la demisia primului ministru, care nu s-a aflat la conducerea judeþului are iniþiative se putea manifesta ca apãrãtor al deosebite: înfiinþeazã gimnaziul Ienachiþã monarhului. Cu aceasta se încheie cariera Vãcãrescu, dezvoltã Bãile Pucioasa ºi guvernamentalã, dar nu înseamnã altele. Ghica propune extinderea cãii ferate încetarea activitãþii politice. La 24 mai 1875 de la Ghergani la Târgoviºte ºi în acest Ghica este prezent în constituirea Coaliþiei sens propune ca judeþul sã se angajeze la de la Mazar-Paºa, care pune bazele un împrumut de un milion de lei. Consiliul Partidului Naþional Liberal. Fruntaºii nu este de acord, de fapt ºi atunci ºi mai grupãrilor liberale fãceau legãmânt sã târziu, se aºteaptã ca statul, în sensul de acþioneze pentru triumful principiilor guvern, sã se angajeze la construcþiile mai liberale (I. C. Brãtianu, Ion Ghica, M. costisitoare. Kogãlniceanu, G. Vernescu, A. G. Din 1879 începe seria Scrisorilor, Golescu). La 4 iunie 1875, Alegãtorul liber care vor porni de la Ghergani, Bucureºti publicã programul acestei puternice ºi Londra. La 22 aprilie 1897 se stinge formaþiuni iar o zi mai târziu ziarul Românul din viaþã la Ghergani, locul unde este publicã lista celor 25 de membri care înmormântat, în capela din parcul de la constituiau Comitetul coordonator. Printre moºie. Guvernul liberal, în frunte cu aceºtia era ºi Ion Ghica. primul ministru Dimitrie A. Sturdza, fost În anii ’60 ºi ’70 ai sec. XIX, paralel colaborator al lui Ghica, participã la cu activitatea politicã, are preocupãri ceremonia de înhumare. La scurtã vreme serioase în domeniul ºtiinþific. Studiile de dupã ce Ion Ghica a murit, Duiliu economie politicã prezente în Convorbiri Zamfirescu scria: „Ion Ghica, cu spiritul economice dau altã imagine omului politic. sãu englez ºi cultura sa francezã, trebuie Influenþat de Adam Smith ºi David Ricardo, sã vie în zilele noastre”. Noi adãugãm: este adeptul liberului schimb, susþinând cu Ion Ghica a fost omul epocii, o epocã consecvenþã liberalismul economic clasic. de frãmântãri în care s-a construit De fapt, liberul schimb favoriza pe marii România modernã, la care ºi-a adus o proprietari funciari în exportul de cereale. contribuþie substanþialã, prin acþiune ºi Dar din deceniul VIII, continuând cu scrierile sale. LITERE 120 – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni LA PORÞILE EUROPEI Manole Neagoe

NIªTE PSEUDOISTORICI (1)

Avram Iancu. Marius Diaconescu s-a cum spune Marx, un þãran slovac, care, strãduit sã arate cã Mircea cel Mare n-a cãsãtorindu-se cu fiica unui nobil ungur, fost în stare sã înfãptuiascã nimic, acesta i-a asigurat ascensiunea politicã. deoarece era vasalul regelui Ungariei Petöfi era un renegat sârb, Petrovici. Cei Sigismund de Luxemburg. Dupã opinia lui doi recunoºteau cã Transilvania se poate Mihai Diaconescu, Mircea n-a întreprins uni cu Ungaria, cu condiþia ca românii sã decât ce i-a spus regele sã facã. De la se maghiarizeze. Lor li s-a pãrut cã le fac Mircea, universitarul nostru a trecut la românilor o mare favoare, numai cã ªtefan cel Mare încercând sã demonstreze românii au înþeles sã nu profite de ea. Dar cã domnul n-a fost victorios la Baia, în felul în care s-au adresat românilor a fost 1467, ºi nici n-a afirmat cã a intenþionat sã mai mult decât insultãtor. apere creºtinãtatea, aºa cum le-a plãcut Avram Iancu, de 24 de ani, obþinând unor istorici sã afirme. diploma de avocat, a fost prezent la o Iatã, însã cã altã personalitate a întrunire la care participau ºi unguri, dar trecutului nostru cade victimã a din felul în care s-au manifestat aceºtia, el „pseudoistoricului” Diaconescu. Este a priceput cã nu se poate ajunge la o vorba de una dintre cele mai luminoase ºi înþelegere cu argumente filosofice, ci numai frumoase personalitãþi din istoria noastrã. cu lancea lui Horea. În revista „Historia” din mai 2011 apare Kossuth n-a înþeles cã fãrã români el cu litere groase ºi mari titlul: Avram nu poate fi victorios. De altfel, minþi lucide Iancu, erou sau criminal? Este normal printre unguri au ºi atras atenþia cã este ca Avram Iancu sã trezeasc㠄sentimente nevoit de colaborarea cu românii. În ziarul ºi emoþii puternice pentru orice român din „Marczius Tizennotodike” din 26 mai 1848, Transilvania. Sentimentele, scrie se scria: „În Transilvana, douã puteri au Diaconescu, nu trebuie totuºi sã sã hotãrascã asupra soartei uniunii: Dieta umbreascã adevãrul istoric”. Adevãr care ºi poporul. Dieta nu reprezintã decât câteva s-a revelat în mod special, numai lui. Scrie sute de oameni, românimea înseamnã Diaconescu: la 1848, ungurii au fãcut o Transilvania întreagã Uniunea revoluþie al cãrei scop era obþinerea Transilvaniei cu Ungaria fãrã independenþei faþã de Viena. Dar, românii consimþãmântul românilor e un lucru de au fãcut o contrarevoluþie, atacându-i pe care nici sã nu ne apucãm”. Diaconescu unguri ºi contribuind astfel la eºuarea nu aminteºte care sunt realitãþile din revoluþiei ungureºti. Ungurii s-au plâns Transilvania, ce forþe se confruntau, el se chiar din 1848, cã insuccesele lor s-au mulþumeºte sã-i acuze pe români cã au datorat românilor, care, împinºi de Viena, fãcut o contrarevoluþie, aºa cum gândea s-au ridicat împotriva eroicului popor în vremea respectivã ºi Marx. Aceasta, maghiar.” În adunãrile de la Alba Iulia împreunã cu Engels, îi condamna pe românii nu s-au ridicat împotriva revoluþiei români la dispariþie, exact cum aveau sã maghiare, ei au crezut cã a sosit momentul gândeascã Kossuth ºi Petöfi. Dar, ca sã ca, alãturi de unguri, sã capete ºi ei nu supere Budapesta, care i-a acordat independenþa. Viena i-a împins pe români doctoratul, Diaconescu nu reproduce ceea ca sã se apere, ci conducãtorii revoluþiei ce au declarat Kossuth ºi Petöfi. Kossuth maghiare Kossuth ºi poetul Petöfi. Cei doi le cerea românilor sã se supun㠄Altminteri, s-au dovedit a fi mai catolici decât papa, pe Dumnezeu din ceruri, care apãrã amândoi erau niºte renegaþi, ºi s-au dovedit dreptatea, capetele vinovaþilor vor suferi a fi mai unguri decât ungurii. Kossuth era, severitatea neînduplecatã a legii. Viteaza 121 Anul XIX, Nr. 8 (221) • august 2018 noastrã armatã, care a împrãºtiat de curând se organiza pe temeiul naþional, n-are cuget o hoardã de trãdãtori ºi tâlhari, va porni duºman în contra altor naþiuni, ºi cunoaºte împotriva voastrã ºi atunci vai de oricare acelaºi drept pentru toate, voieºte a-l turbulent, de trei ori vai de toþi instigatorii. respecta cu sinceritate, cerând respect Ar fi fost mai bine sã nu se fi nãscut, împrumutat dupã dreptate; prin urmare, deoarece nimeni nu va avea parte de milã naþiunea românã nici voieºte a domni peste ºi indulgenþã. Dar ºi pânã atunci s-a dat alte naþiuni, nici nu va suferi a fi supusã ordin poporului maghiar ºi secuiesc sã se altora, ci voieºte drept egal pentru toate”. ridice ca o furtunã ºi sã mãture gunoiul În memoriul prezentat de Ion Maiorescu ingrat care se rãscoalã împotriva libertãþii guvernul german de la Frankfurt arãta cã patriei sale ºi nu se îngrozeºte a deveni lupta românilor „nu are nicio tendinþã ucigaºul mamei ºi a fraþilor sãi. Ungurii ºi reacþionarã pe cum place unora a zice, ºi secuii sã se ridice în masã, exterminând nu þinteºte la stingerea ungurilor ºi la pe toþi trãdãtorii ºi rebelii neascultãtori”. îngroparea libertãþilor. Nu, acesta e un Cine nu ascultã i se va lua pãmântul ºi se rãsboi impus de nevoie, o luptã contra va împãrþi între fii credincioºi ai patriei. pretenþiilor ºi contra terorismului partidei La 22 decembrie 1848 Kossuth maghiarizatoare care se aflã acum la considerã cã cei care cer drepturi naþionale guvern, ºi nu are alt scop decât egalitatea sunt victima unor instincte animalice, ºi în drepturi pentru naþiunea româneascã”. vor fi exterminaþi. Locotenentul colonel De la început românii nu s-au ridicat Simonffy îi scrie lui Avram Iancu, la 21 împotriva revoluþiei maghiarilor, au fost iunie 1949, sã se supunã el ºi neamul sãu, forþaþi sã adopte o atitudine defensivã, de altfel vor fi exterminaþi. Diaconescu n-a apãrare. Diaconescu afirmã cã era un rãzboi reprodus ameninþãrile proferate de de exterminare reciprocã, ceea ce este conducãtorii revoluþiei maghiare, pentru cã inexact, infirmat de documentele ele explicã atitudinea adoptatã de români contemporane. „ªi noi românii am ucis, faþã de revoluþionarii unguri ºi nu repro- am jefuit, am incendiat ºi am violat”, afirmã duce nici declaraþiile fãcute de români în Diaconescu, iar ca argument aduce o care explicã atitudinea lor. informare pe care episcopul de Alba Iulia Avram Iancu pregãtindu-se sã o face cãtre superiorul sãu, în care se aratã organizeze rezistenþa moþilor, a þinut sã cã în mai multe localitãþi dintre Abrud ºi explice, în iulie 1849, hotãrârea sa: Zlatna au fost dãrâmate bisericile „Credem ºi vedem prea luminat cã azi- franciscane, au fost uciºi preoþii, numãrul mâine un element gigantic vrea sã-ºi dea cel mai mare de victime fiind fãcute la mâna peste noi ºi peste voi, care ne va Zlatna. Dar nu este vorba de o îneca în scurt timp, încât nu vor rãmâne contrarevoluþie a românilor, ci de lichidare decât urme din existenþa noastrã. a lãcaºurilor de cult franciscane implantate Amândouã pãrþile vedem cã ne ameninþã în Apuseni cu intenþia de a-i converti pe pericolul, ºi încã apropiat, totuºi nu ne români la o nouã religie, deznaþionalizându-i putem înþelege. Nu ºtim din ce pricinã în felul acesta, dar, aºa cum remarca un pizma sau doar superbia îºi învârte sabia cãlãtor strãin în secolul al XVI-lea, românii între noi ºi voi, cã nici în ceasul agoniei sã þineau cel mai mult la religia ºi la limba lor. nu putem vorbi de-aproape”. Avram Iancu Diaconescu se întreabã câte documente ca þine sã precizeze: „Deie-ºi pãrerea Europa, cel al episcopului de Alba Iulia zac în judece popoarele civilizate, noi ne luptãm arhivele ungureºti. De ce nu le-a cercetat? pentru libertatea noastrã asupritã de a În restul Transilvaniei ungurii erau cei care veacurilor nedreptate”. El îi scria lui controlau satele, românii nu s-au rãsculat Simonffy: „Sã redai domnilor cã rãscularea nicãieri pentru cã nici nu aveau nicio ºansã noastrã nu s-a întâmplat prin amãgirea de supravieþuire. Diaconescu nu aratã însã Austriei, ci pe noi ne-a rãsculat ce au fãcut ungurii? La iniþiativa contelui nerecunoaºterea naþionalitãþii, tirãniile ºi Csany ºi cu consimþãmântul tacit al lui barbariile conservatorilor ºi aristocraþilor Kossuth, au fost organizate tribunalele de maghiari din Transilvania, pe care poporul sânge de cãtre nobili, care au ars sate, au în aceastã epocã nu le-a mai putut suferi”. ucis mii de oameni. Diaconescu uitã de De la începutul revoluþiei Simion întâlnirea de la Lutiþa în care ungurii ºi Bãrnuþiu în discursul sãu din catedrala secuii au hotãrât represalii contra satelor Blajului, din 1848, þinea sã precizeze româneºti. Au fost arse ºi distruse în total „naþiunea românã dã ºtire naþiunilor 100 de sate, alte o sutã au fost arse ºi conlocuitoare cã voind a se constitui ºi a distruse parþial. Au fost uciºi 40000 de

LITERE 122 – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni români. În 12 sate au fost uciºi bãrbaþii poziþia unor istorici budapestani. Al acuza români, iar femeile ºi copii au fost alungaþi. pe Iancu de faptul cã s-a apãrat în munþi În luna iulie, ruteanul renegat Vasvari, ºi a pune întrebarea dacã Iancu a fost erou dupã ce terorizeazã mai multe sate, sau criminal este adevãratã insultã a pãtrunde cu o trupã adunatã de el, în bunului simþ, este a unui ins care îºi detestã Apuseni. Este bãtut la Fântânele ºi ucis cu neamul. Ungurii i-au rãspuns curând dupã toþi tovarãºii lui. Hatvani a pãtruns ºi el cu 1848-1849. În luna februarie 1850, Iancu o armatã în Apuseni cu acordul lui Kossuth. merge la Viena. În drum se opreºte la Se îndreaptã spre Abrud ºi dã de ºtire cã Oradea. Locuitorii unguri din oraº aflã de vine cu intenþii bune, cã vrea sã trateze cu prezenþa lui ºi mulþimi de oameni vin sã-ºi românii. Cei care-l cred Dobra ºi Buteanu manifeste simpatia faþã de el, iar la plecare merg la întâlnire, sunt prinºi ºi executaþi „domnii Iancu ºi Balint abia puturã strãbate de Hatvani. Iancu însã scapã datoritã unei prin poporul coadunat, care la plecarea-i fete de 15 ani, Hannah, o unguroaicã intonarã un „«eljen» rãsunãtoriu”. Iatã cum îndrãgostitã de el, care intuieºte ce se contemporani cu Iancu, îl privesc ca pe întâmplã, îl scoate cu calul prin spatele un erou de cãtre unguri. Numai Marius grãdinii, ºi Iancu fuge la Câmpeni. A Diaconescu se întreabã dacã n-a fost organizat rezistenþa în munþi ºi, pânã la criminal. A fost cinstit pânã acum, ca erou urmã, a reuºit sã-l înfrângã pe Hatvani care dar când s-a pus problema în parlamentul a pierit cu toatã oastea lui. român de dupã revoluþie sã fie considerat Ungurii au fost bãtuþi de ruºi la Albeºti, ca atare, Werner Johannis Claus s-a opus. lângã Sighiºoara, 31 iulie 1849. Retragerea Nu trebuie privit dupã opinia lui Werner, ungurilor în dezordine, pe valea Mureºului, decât ca un om lipsit de orice importanþã. oferea o ocazie bunã pentru Iancu sã-i La rândul sãu Keullemen Hunor s-a opus atace, ºi sã-i arunce pe mulþi în râu. N-o ca sã se ridice un bust eroului la Sibiu, iar face, iar unul dintre prefecþii sãi îi îndeamnã un tânãr secui a spânzurat o efigie lui Iancu. pe românii din Zarand ca, atunci, când Marius Diaconescu se aflã, aºadar, în bunã întâlnesc un ungur rãtãcit prin pãduri, sã-i companie. de apã, ceva de mâncare ºi sã-i arate Scriitorul I.D. Sârbu, fost student al drumul pe unde sã fugã. lui Blaga, scria cã marele filosof, dar în La Albeºti a fost ucis Petöfi. În luptã, mod real filosof ºi nu unul închipuit ca cei cum ne-ar place sã credem, sau, dupã unele de acum, care-ºi avea rãdãcinile filosofiei zvonuri, pentru cã a greºit patul într-o sale în tradiþiile poporului, împreunã cu unul noapte. În ciuda insultelor grosolane dintre cei mai mari medieviºti români, adresate românilor, pentru cã nu voiau sã David Prodan, au mers la Vidra de Sus, în se maghiarizeze, dupã 1950, noi am dat satul lui Avram Iancu. Însoþit ºi de un numele lui Petöfi Casei de culturã maghiare tovar㺠ateu, cei doi au intrat în bisericuþa din Bucureºti, pe bulevard, colþ cu din sat, au aprins câte o lumânare, au Ciºmigiul. îngenunchiat ºi s-au rugat pentru sufletul La începutul lunii august 1849, armata lui Iancu. O deosebire foarte mare faþã de revoluþionarã maghiarã a fost zdrobitã, la felul în care un neica nimeni îºi bate joc de ªiria. Învinuirile aduse românilor cã s-au istoria medievalã româneascã, otrãvind lãsat amãgiþi de Viena ca sã lupte contra sufletele unor generaþii de studenþi. revoluþionarilor maghiari, din care cauzã Norocul lui e cã o face la universitatea ungurii au pierdut, în final, lupta, au fost bucureºteanã, pentru cã în altã lume aºezatã dovedite, pânã la urmã, ca fiind nefondate ºi cu bun simþ, un asemenea individ ar fi chiar de cãtre istorici unguri. Szemere fost dat afarã din învãþãmânt cu interdicþia Bertalam, ultimul preºedinte al guvernului de a preda istoria chiar ºi la ºcolile primare. revoluþionar maghiar a recunoscut ºi el cã Marele medievist francez, Ferdinand ungurii au greºit, neþinând seama de Lot a afirmat cã românii sunt un miracol ºi sentimentul naþional care se afirma în o enigmã a istoriei. Gh. Brãtianu i-a rãspuns vremea aceea. Bãlcescu a încercat sã cã au fost o realitate, ºi este aºa, dar e greu trateze cu Kossuth pentru a uni forþele pentru un strãin sã înþeleagã faptul cã 2000 românilor ºi cele ale ungurilor, unire care, de ani, acest popor latin a reuºit sã în ochii unor contemporani, ar fi putut sã supravieþuiascã într-o masã slavã, ducã la respingerea ruºilor. Afirmaþia lui înconjurat de regate puternice, uriaº din Marius Diaconescu potrivit cãreia punct de vedere al suprafeþei cum erau acelea „contrarevoluþia” româneascã a dus la ale Ungariei ºi al Poloniei, ºi în faþa uriaºului eºecul celei maghiare, este fãcutã de pe Imperiu Otoman, cea mai mare putere 123 Anul XIX, Nr. 8 (221) • august 2018 politicã ºi militarã din Evul Mediu. Dacã curs, înseamnã în primul rând ignoranþã, românii n-ar fi fost în stare de nimic, cum care a fost indusã tineretului de cãtre afirma Neagu Djuvara, atunci Þãrile istoricii pe care putem sã-i numim, fãrã sã Româneºti ar fi devenit provincii ale celor greºim, mercenarii lui Sörös, dar vine omul douã regate vecine sau paºalâc turcesc. cu propria lui guriþã ºi spune cã a plãtit Românii, prin cele douã Þãri Româneºti, au bani buni ca sã formeze o atitudine cunoscut un moment de glorie militarã ºi dispreþuitoare faþã de tradiþii, faþã de orice politicã, timp de trei secole, respingând toate faptã care ar putea sã-l facã pe cineva sã încercãrile de cucerire venite din afarã. nu creadã în acþiunile lui dizolvante. Repet, Regele Ungariei, Carol Robert de nu le-a pus Sörös banii în palmã, dar el a Anjou, nu o spunem noi, ci chiar regele cu pledat pentru formarea unei „societãþi propriile sale cuvinte, aratã cã la Posada, deschise”, în sensul ºtergerii oricãror în 1330, armata sa a suferit un adevãrat tradiþii. A oricãrori valori care sã inspire dezastru. În 1395, Mircea cel Mare îl un sentiment de mândrie faþã de trecut, înfrânge pe Baiazid la Rovine, sultanul care ºtiind bine cã fãrã trecut nu existã viitor, se lãudase cã va da mâncare calului sãu pe pentru cã la mijloc este un prezent care nu Altarul Sfântului Petru din Roma, se reazemã pe nimic. Un sorosit de-al Regele Matei Corvin, într-o scrisoare nostru este plimbat prin 14 oraºe din ianuarie 1476, îi arãta regelui polon cã importante europene pe motiv de studiere românii au rezistat o sutã de ani pe linia a arhivelor, dar aºa ceva nu se poate, Dunãrii, turcii nereuºind sã treacã la nord fiecare arhivã cerând o pregãtire specialã. de fluviu. ªi Marius Diaconescu zice cã a fãcut ªtefan cel Mare a reuºit sã-i înfrângã pe cercetãri în nu ºtiu câte arhive, dar pe banii regii Poloniei ºi Ungariei, a obþinut o victorie cui, pentru cã Universitatea bucureºteanã contra turcilor în ianuarie 1475, ºi a reuºit în nu are atâþia bani încât sã-ºi permitã sã-i 1478 sã facã faþã celei mai lungi campanii plimbe pe profesorii ei în toatã lumea. ªi militare din Evul Mediu european, nu poþi sã-þi negi trecutul fãrã o motivaþie împingându-i pe turcii, conduºi de Mahomed foarte serioasã, cum ar fi niºte arginþi al II-lea cuceritorul Constantinopolului, la sud sunãtori. Dar asta înseamnã, atunci când de Dunãre. târãºti în noroi ºi maculezi toate valorile Marcel Aubert, într-o lucrare despre create de neamul tãu, decât trãdare. Aºa Stilul Gotic afirma cã datoritã rezistenþei cum scria Victor Suvorov în Spãrgãtorul românilor ºi a vecinilor au asigurat rãgazul de gheaþã, „Trebuia sã ai o inimã de câine în care au fost construite marile catedrale sau sã nu o ai deloc ca sã fii cãlãul care gotice din vestul Europei, în secolele XIV- ucide moaºtele (valorile) sacre ale unui XV. Profesorul englez de la Oxford, Seton popor. Ale propriului popor. Nu e nimic Watson, studiind istoria popoarelor din mai înfricoºãtor decât sã faci munca de centrul ºi sud-estul european scria într-o cãlãu”. Numai cã Suvorov face muncã de istorie despre români cã eroii creºtinãtãþii au reastabilire a adevãrului în legãturã cu cine fost Iancu de Hunedoara, ªtefan cel Mare ºi a dezlãnþuit al Doilea Rãzboi Mondial, principele Eugen de Savoia. Iar un mercenar scriind câteva cãrþi foarte bine sorosist afirma cã ªtefan nu a afirmat cã a documentate, care schimbã modul în care apãrat creºtinãtatea, deºi sunt douã s-au desfãºurat evenimentele, altfel decât documente în care domnul o spune limpede le-am înþeles noi pânã acum. cã a apãrat ºi e gata sã apere creºtinãtatea. O enigmã ºi un miracol istoric ar putea fi Enigma ºi miracolul istoric al poporului român considerat ºi modul în care România a se explicã, dacã se cunoaºte organizarea supravieþuit dupã cele douã rãzboaie mondiale. militarã a Þãrilor Româneºti care le îngãduie Condiþiile dramatice ale acestei supravieþuiri sã ridice pânã la 50000 de oameni, cifrã unicã au fost arãtate de Larry Watts în trei cãrþi în lume, spunea Ferdinand Lot, ºi este fundamentale: Fereºte-mã Doamne de adevãrat, dacã ne raportãm numai la Europa prieteni, Rãzboiul clandestin al Blocului Occidentalã, unde la chemarea regelui Sovietic cu România, o carte apãrutã în 2011, veneau numai marii nobili cu ceata lor. Dar 790 de pagini; ceea ce a doua carte Cei dintâi în rãsãritul Europei apare o putere militarã vor fi cei din urmã. România ºi sfârºitul fãcutã pe alte criterii ºi turcii puteau ridica Rãzboiului Rece, apãrutã în 2013, de 700 de efective ºi mai mari. pagini ºi o a treia, Oaia albã în turma neagrã. Sã priveºti cu dispreþ pe voievozii din Lupta pe frontul intern: politica de securitate cele trei secole, aºa cum o fãcea o fetiþã în perioada Rãzboiului Rece, apãrutã în 2018, care luase un premiu la nu ºtiu ce con- de 415 pagini.

LITERE 124 – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni Societatea Scriitorilor Târgoviºteni

Lansare de carte în pas de defilare

În ziua de 25 iulie 2018, în Sala Scriitorii George D. Piteº, Constantin Oglinzilor din cadrul Cercului Militar al Voicu, George Canache, Sorin Ivaºcu Garnizoanei Târgoviºte, a avut loc lansarea (membri ai Societãþii Scriitorilor volumelor scriitoarei Flori Bungete, Muzã Târgoviºteni) Liviana Voica ºi Florian ºi poet – poezie ºi Maria – prozã. Tãnase, au vorbit despre scrierile lui Flori Evenimentul s-a desfãºurat sub egida: Bungete. Un cuvânt emoþionat de mulþumire Bibliotecii Judeþene „Ion Heliade l-a adus ºi compozitorul Marcel Morãrescu, Rãdulescu” din Târgoviºte, a Societãþii unul din cei mai importanþi compozitori Scriitorilor Târgoviºteni, a Garnizoanei români, care a compus romanþe pe Târgoviºte, precum ºi a Centrului Judeþean versurile doamnei Flori Bungete, multe din de Culturã al judeþului Dâmboviþa. acestea fiind premiate la Festivalul Moderatoare – Dorina Radu, ºefa Cercului Internaþional „Crizantema de aur”. Militar al Garnizoanei Târgoviºte. Colonelul Scriitoarea Flori Bungete ºi-a prezentat Marius Stroe – Locþiitor al Comandantului cãrþile publicate, vorbind ºi despre apariþiile Garnizoanei Târgoviºte a salutat asistenþa sale în volume comune ºi antologii urând succes participanþilor, pe care i-a editoriale, precum ºi despre planurile sale asigurat cã va sprijini ºi în continuare, de viitor. Totodatã doamna a insistat asupra organizarea în cadrul Cercului Militar a împlinirii pe care o simte adresându-se unor evenimente culturale. Din partea oamenilor, atât în poezie cât ºi în prozã, Garnizoanei Târgoviºte a mai participat oferindu-le, cu o bucurie imensã, din Maiorul Aurel Vâlvoi – Comandantul emoþionantele ei trãiri, dar ºi din experienþa Comenduirii de Garnizoanã ºi Colonel în acumulatã. Interpreta de muzicã popularã Rezervã Valentin Sandu – Preºedinte al Daniela ªerban a menþionat în cuvântul sãu, Asociaþiei Cadrelor Militare în Rezervã ºi cã are în repertoriu foarte multe melodii Retragere. Un cuvântul de salut din partea compuse pe versurile poetei Flori Bungete. Centrului Judeþean de Culturã a fost rostit Totodatã, Daniela ªerban a prezentat doamna director adjunct Cerasela Roºoiu, asistenþei ºi un grup de copii, ce fac parte care a apreciat asistenþa numeroasã ºi din Ansamblul „Zestrea Satului”, atmosfera destinsã ºi tonicã. Domnul ansamblu pregãtit de dumneaei în cadrul profesor doctor George Coandã a salutat Cercului Militar Târgoviºte. Grupul vo- asistenþa din partea Conducerii Societãþii cal, a prezentat auditoriului melodii Scriitorilor Târgoviºteni. Vorbind despre patriotice, legate de aniversarea scriitoarea Flori Bungete, a subliniat talentul Centenarului Marii Uniri, precum ºi de narator al acesteia, maniera proprie de cântece populare, toate compuse pe construcþie ºi susþinere a acþiunii, de versurile poetei sãrbãtorite. În încheiere, limbajul ironic ºi în acelaºi timp tonic scriitoarea Flori Bungete a oferit celor folosit, ºi nu în ultimul rând, despre mesajul prezenþi cãrþi ºi a dat autografe, în timp moralizator al scrierilor sale. Despre poezia ce întreaga asistenþã a fost invitatã de ºefa propusã de autoare, domnul profesor a Cercului Militar, doamna Dorina Radu, sã subliniat adresarea directã ºi sincerã a viziteze ºi expoziþia de picturã a maiorului autoarei, dar ºi cantabilitatea poemelor sale. în rezervã, Dragoº Sãndulescu (G. Piteº)

125 Anul XIX, Nr. 8 (221) • august 2018 File de istorie trecutã ºi prezentã

Ghergani. Prima din cele douã zile, cunoscute sub numele generic de „Zilele oraºului Rãcari”. Primele douã din multele momente menite sã marcheze aceastã sãrbãtoare: omagierea lui Ion Ghica ºi lansarea cãrþii lui Sorin Diaconescu „Danseazã, nu te opri!”. Pe aleea ce duce spre conacul familiei Ghica, la umbra copacilor seculari, martori ai trecutului, dar ºi ai prezentului, în faþa unei asistenþe neaºteptat de numeroase, a fost evocatã lansarea unui roman, pe care l-am putea marea personalitate a lui Ion Ghica, nãscut considera un roman document prin pe 12 august 1816 (unul dintre motivele elementele de actualitate ilustrate, pentru care, de fiecare datã, în august, nu „Danseazã, nu te opri!”, avându-l ca autor este uitat marele om de stat). Vorbitorii, pe Sorin Diaconescu, unul dintre scriitorii specialiºti în istorie, s-au dovedit a fi dâmboviþeni, membru al Societãþii pasionaþi de tot ceea ce a însemnat ºi Scriitorilor Târgoviºteni, foarte cunoscut în înseamnã Ion Ghica pentru viaþa socialã, cercurile literare. Pe lângã cunoscãtori ai politicã, economicã sau culturalã a þãrii operei lui Sorin Diaconescu, care au vorbit noastre, a cãrei istorie este strâns legatã despre acest roman, au prezentat câte o de numele acestuia, el fiind unul dintre recenzie ºi doi tineri, fraþi, unul elev de liceu artizanii Unirii Principatelor din 1859, iar celãlalt proaspãt absolvent, pasionaþi de plãnuitã, se pare, chiar aici la Ghergani. lecturã. Aceºtia au dovedit cã nu doar citesc, S-au spus atât de multe despre Ion Ghica, ci sunt ºi capabili sã comenteze ceea ce lucruri ºtiute, mai puþin ºtiute sau chiar citesc. A mai fost lansat ºi volumul „Ion necunoscute, încât cei toþi prezenþi s-au Ghica: amintirea ca existenþ㔠(Editura simþit parte a istoriei evocate ºi se aºteptau Bibliotheca, Târgoviºte), al academicianului ca, de undeva, sã aparã Ion Ghica însuºi, Mihai Cimpoi, vicepreºedinte al Societãþii ºi nu singur, ci însoþit de toþi cei ai cãror Scriitorilor Târgoviºteni. Dupã scurtul mo- paºi au rãsunat pe aceastã alee: fie cã ment artistic în care au rãsunat acordurile vorbim de prietenul de o viaþã Vasile Rapsodiei Române, de George Enescu, Alecsandri, de Bogdan Petriceicu Hasdeu, interpretatã la vioarã de Simona Sipicã, Alexandru Odobescu sau marele muzician profesor la ªcoala Gimnazialã Ghergani, toþi George Enescu. Sunt doar câteva din cei prezenþi am plecat de la Ghergani cu o numele celor care au contribuit, alãturi de stare de emoþie, greu de descris în cuvinte, Ion Ghica, la fãurirea României moderne. ºi cu dorinþa de a avea parte de cât mai Al doilea moment, unul inedit, l-a constituit multe astfel de momente. (M.C.)

LITERE 126 – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni REGULAMENT Festivalul-concurs Naþional de Literatur㠄Moºtenirea Vãcãreºtilor” Ediþia a L-a, Târgoviºte, 2 - 4 noiembrie 2018

Consiliul Judeþean Dâmboviþa, prin Centrul Judeþean de Culturã Dâmboviþa, împreunã cu Societatea Scriitorilor Târgoviºteni, Biblioteca Judeþean㠄I.H.Rãdulescu”, Complexul Naþional Muzeal „Curtea Domneasc㔠ºi cu sprijinul Uniunii Scriitorilor din România, desfãºoarã în perioada 2-4 noiembrie 2018, a L-a ediþie a Concursului Naþional de Literatur㠄Moºtenirea Vãcãreºtilor”, structurat pe patru secþiuni de creaþie: poezie, prozã scurtã, eseu ºi teatru scurt. Concursul se adreseazã creatorilor de literaturã din toatã þara, care nu au împlinit 40 de ani, indiferent dacã sunt membri ai uniunilor de creaþie sau au publicat volume de autor. Concursul urmãreºte sã descopere, sã sprijine ºi sã promoveze o literaturã de certã valoare umanist-esteticã, deschisã tuturor abordãrilor, cãutãrilor ºi inovaþiilor din interiorul oricãror experienþe ale canonului specific românesc ori universal. Concurenþii – care pot participa la una sau mai multe secþiuni - se vor prezenta la concurs cu un grupaj de maxim 10 titluri pentru secþiunea de poezie, 3 proze, însumând maximum 8 pagini la secþiunea prozã scurtã, 1-2 piese (inclusiv pentru copii), pentru secþiunea teatru scurt. Se pot aborda teme la alegere. Pentru secþiunea eseu, este necesarã o lucrare de circa 4–5 pagini, pe tema: „Literatura premodernã târgoviºteanã din perspectiva unirii.” Lucrãrile trebuie editate în word, cu fontul Times New Roman, corp 12, la un rând ºi jumãtate. Acestea vor avea un motto, ce se va regãsi într-un plic închis, conþinând un CV detaliat (numele concurentului, data naºterii, activitatea literarã, adresa ºi, obligatoriu, numãrul de telefon) ºi vor fi trimise prin poºtã (imprimate pe hârtie ºi pe un CD), pânã la data de 30 septembrie 2018, pe adresa: Centrul Judeþean de Culturã Dâmboviþa, str. A. I. Cuza nr.15, cod poºtal 130007, Târgoviºte. În cazul în care lucrãrile vor fi trimise prin poºta electronicã (e-mail – [email protected]), acestea vor fi însoþite de un motto, precum ºi de un CV (care sã cuprindã datele personale solicitate mai sus), organizatorii asigurând confidenþialitatea acestora pânã ce juriul va delibera ºi va stabili premianþii ediþiei. Concurenþii care nu vor trimite toate datele de identificare vor fi eliminaþi din concurs. Concurenþii care au obþinut un premiu la una dintre secþiuni, în ediþiile anterioare, se vor putea înscrie în concurs doar la o altã secþiune. Nu vor participa la concurs lucrãrile care vor fi trimise dupã 30 septembrie 2018, data poºtei. Premianþii vor fi invitaþi de cãtre organizatori în zilele 2 ºi 4 noiembrie 2018, la Târgoviºte, la manifestãrile organizate în cadrul Festivalului-concurs Naþional de Literatur㠄Moºtenirea Vãcãreºtilor” – ediþia a L - a, 2018. Premiile vor fi acordate concurenþilor, în vechea Cetate de Scaun, cu ocazia festivitãþii de premiere a concursului, ce va avea loc pe data de 3 noiembrie 2018. Lucrãrile premiate vor fi publicate într-un volum editat de Centrul Judeþean de Culturã Dâmboviþa.

127 Anul XIX, Nr. 8 (221) • august 2018 Vor fi oferite urmãtoarele premii: Trofeul festivalului

Poezie: Eseu: 1 - Premiul Naþional pentru Poezie 1 - Premiul Naþional pentru Eseu 2 - Premiul al II-lea 2 - Premiul al II-lea 3 - Premiul al III-lea 3 - Premiul al III-lea 4 - Menþiune 4 - Menþiune

Prozã scurtã: Teatru scurt: 1 - Premiul Naþional pentru Prozã 1 - Premiul Naþional pentru Teatru scurt 2 - Premiul al II-lea 2 - Premiul al II-lea 3 - Premiul al III-lea 3 - Premiul al III-lea 4 - Menþiune 4 - Menþiune

Relaþii suplimentare: Centrul Judeþean de Culturã Dâmboviþa – telefon-0245/611184; e-mail – hyperlink “mailto:[email protected]” [email protected], web hyperlink “http://www.cjcd.ro/” www.cjcd.ro (unde vor fi publicate ºi rezultatele finale).

Notã finalã: Orice modificare a actualului regulament va fi notificatã în procesul-ver- bal de jurizare ºi adusã la cunoºtinþa publicului de cãtre juriul naþional, alcãtuit din personalitãþi recunoscute ale vieþii cultural-literare naþionale.

Reviste primite la redacþie

1. Bucureºtiul literar ºi artistic, revistã Scriitorilor din România, fondatã de lunarã, anul VIII, nr. 7(82), iulie 2018; Societatea Junimea din Iaºi, la 1 martie nr. 8(83), august 2018; Bucureºti, 1867, director Cassian Maria Spiridon, fondatori Coman ªova – director ºi redactor-ºef Mircea Platon; Florentin Popescu – redactor-ºef; 7. Familia, revistã lunarã de culturã, seria 2. Nord literar, anul XVI, nr. 7-8(182-183), V, anul 54 (154), nr. 6 (631), iunie 2018, iulie-august 2018; apare sub egida Oradea, director Ioan Moldovan, redac- Consiliului Judeþean Maramureº ºi a tor-ºef Traian ªtef; Uniunii Scriitorilor din România, Baia 8. Argeº, serie nouã, anul XVII (LII) nr. Mare, director Gheorghe Glodeanu; 7 (433), iulie 2018, editatã de Consiliul 3. Expres cultural, anul II, nr. 7-8(19-20), Local Piteºti, Primãria Municipiului iulie-august 2018, Iaºi, director fondator Piteºti, Centrul Cultural Piteºti, apare Nicolae Panaite, redactor-ºef Constantin sub egida Uniunii Scriitorilor din Pricop; România; redactor-ºef, Dumitru 4. Atitudini, anul XVI, nr. 7(136), iulie Augustin Doman; 2018, editor de Casa de cultur㠄I.L. 9. Curtea de la Argeº, revistã de culturã, Caragiale a Municipiului Ploieºti, redac- anul IX, nr. 8(93), august 2018; Curtea tor coordonator Gelu Nicolae Ionescu; de Argeº, redactor-ºef Gheorghe Pãun; 5. Sud, revistã editatã de „Asociaþia pentru 10. Neuma, revistã de culturã, anul II, nr. Culturã ºi Tradiþie Istoricã Bolintineanu”, 7-8(9-10), iulie-august 2018, Cluj- anul XXII, nr. 7-8(208-209), iulie-au- Napoca, apare sub egida Uniunii gust 2018, serie nouã, director fondator Scriitorilor din România, redactor-ºef – Constantin Carbarãu, redactor-ºef Andrei Moldovan; Vasile Grigore; 11. Vatra veche, lunar de culturã, serie 6. Convorbiri literare, anul CLI, nr. 7 veche nouã, anul X, nr. 7(115), iulie (271), iulie 2018; revistã a Uniunii 2018, redactor-ºef Nicolae Bãciuþ;

LITERE 128 – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni ARHITECTURà Emil Stãnescu

FILIALA ORDINULUI ARHITECÞILOR DIN TÂRGOVIªTE, LA UN NOU ÎNCEPUT

Dupã alegerile din vara aceasta, Ordinul Arhitecþilor din România (OAR) - Filiala Muntenia-Vest are o nouã orientare strategicã: Sã înfloreascã toate Filalele,/ Sã se releve toate patrimoniile. Este ideea sub care s-a desfãºurat ºi prima întâlnire din cadrul unui program vizând dialogul Filialelor OAR din þarã, 22 la numãr, avându-i ca oaspeþi pe reprezentanþii Filialei OAR -Dobrogea care au sosit cu arme ºi bagaje la Târgoviºte în data de 2 august a.c., la sediul din strada Al.I.Cuza, nr.12, pe vechiul Corso. premierã încã un loc I ºi unui absolvent Tema ce a prilejuit un dialog fructuos francez, considerând cã nu se cãdea ca un între reprezentanþii celor douã Filiale OAR a român sã iasã deasupra tuturor colegilor sãi constituit-o viaþa si activitatea arhitectului francezi Victor Stephãnescu (1876-1950), absolvent Reîntors în þarã, arhitectul laureat la Paris, remarcabil al ªcolii de Belle-Arte de la Paris, Victor ªtephãnescu începe o carierã Secþia de Arhitecturã, în anul 1901, ºeful de prodigioasã ºi cu adevãrat strãlucitã. Lucrãri an al promoþiei respective atât la arhitecturã ca Expoziþia jubiliarã a României din 1906, cât ºi ca salubrist. Institutul Naþional Geologic-astãzi Muzeul Colegii constãnþeni au adus cu ei nu Geologic Naþional (1906) din Bucureºti (lângã numai un aer plãcut, estival, de la malul Mãrii Muzeul Antipa), Biserica Anglicanã(1912), Negre ci ºi expozitia itinerantã dedicatã Catedrala Încoronãrii regelui Ferdinand I, de marelui arhitect Victor ªtephãnescu, atât de la Alba Iulia (1921-1922), corpul nou al Gãrii legat de destinul oraºului Constanta, dar ºi de Nord, Gara Regalã Cotroceni ºi Cercul de întreaga arhitecturã româneascã dinCurtea Militar Naþional din Bucureºti, împreunã cu de Argeº, Braºov, Bucureºti ºi multe alte arhitecºii Maimarolu ºi Doneaud(1911-1923), oraºe din þarã, de la începutul secolului al Palatul Comunal (actualul Muzeul de Istorie XX-lea pânã la finele deceniului al IV-lea, Nationalã ºi Arheologie) din Constanþa(1913- odatã cu binecunoscuta schimbare dramaticã 1921), Moscheia Carol I(1910-1913) ºi de regim politic. extinderea Cazinoului din Constanþa, Cazinoul Revenind la tânãrul ªtepãnescu, legenda din Mamaia(1934-1935) sau coordonarea spune cã virtuþile tânãrului student român ºi lucrãrilor de execuþie la Arcul de Triumf din în primul rând talentul deosebit al acestuia ªoseaua Kiseleff precum ºi multe locuinþe- au determinat reacþia orgolioasã a autoritãþilor vile ºi alte obiective social-culturale franceze, surprinse de situaþia ineditã cu un recomandã un nume de prestigiu ce se înscrie român pe primul loc, aºa cã au acordat în cu drepturi depline în galeria marilor arhitecþi ai începutului perioadei de modernizare a României Mari. Expoziþia a cuprins un numãr de peste 25 de panouri faþa/verso cu imagini spectaculoase realizate în epocã chiar de marele arhitect, ºi puse la dispoziþia d-lui arhitect Radu Cornescu autorul-monograf, cu mare generozitate de istoricul Mihail ªtephãnescu, neopt de frate ºi a d-nei Ilºinca ªtefãnescu-Neagu. Radu Cornescu ne-a mãrturisit faptul cã interesul faþã de opera aproape necunoscutã a lui Victor 129 Anul XIX, Nr. 8 (221) • august 2018 ªtephãnescu i-a fost generat de vastitatea ºi calitatea cu totul deosebitã a lucrãrilor pe care le descoperea uimit pe mãsurã ce reuºea sã identifice ãi sã reveleze lucrãrile arhitectului, majoritatea acestora fiind înscrise deja în lista monumentelor istorice ale Românieidar in mod disparat. Pornitã ca un periplu cultural prin þarã în anul Centenarului ºi având ca scop revelarea patrimoniului excepþional al arhitecturii româneºti, expozitia itinerantã « Victor ªtephãnescu între Stilul Naþional ºi Modern- Anualelor anterioare de arhitecturã de la ism » a dat prilejul unei surprinzatoare ºi Târgoviºte, a prezentat câteva date privind spectaculoase dezvãluiri realizate în cadrul traseul anterior pe care a fost itineratã dialogului de aici, de la Târgoviºte, între cele expoziþia, dar ºi viitorul parcurs întru revelarera douã Filiale ale OAR de arhitectul lui Victor ªtephãnescu prin þarã. Deocamdatã, târgoviºtean Corneliu Ionescu, ºi fãcutã pasul urmãtor va fi la Piteºti, începând din 8 publicã în cadrul public al frumosului vernisaj : august, a.c. Victor ªtephãnescu are realizãri Având în vedere importanþa ºi valoarea excepþionale ºi în judeþul Dâmboviþa, mai lucrãrilor prezentate ºi pentru a o împãrtãºi exact în oraºul Fieni. Printre lucrãrile sigure întregului oraº Târgoviºte ºi judeþului ale arhitectului se aflã : sediul primãriei din Dîmboviþa evenimentul a fost filmat ºi Fieni, clubul Fieni, vila lui Victor ªtephãnescu transmis în mai multe rânduri în cursul zilelor de la Fieni precum ºi alte câteva vile speciale de 4,5 ºi 6 august la ore de maximã audienþã ale preºedinþilor ºi membrilor de vârf, ai de cãtre o televiziune localã urmând ca ulte- ctitorilor Fabricii de ciment Fieni: Tiberiu rior întregul material filmat sã ajungã pe site- Eremie, D.D. Bragadiru º.a. ul Filialelor ºi al Ordinului Central. Elemente stilistice, copoziþionale cu totul Desfãºurat în sala mare a singurului speciale ne conduc la ideea cã Victor sediu nou din þarã, cel al Filialei târgoviºtene ªtephãnescu a proiectat ºi o serie de a OAR, dialogul între Filialele Ordinului construcþii industriale în incinta Fabricii de Arhitectilor -Dobrogea ºi Muntenia-Vest s-a ciment Fieni, stilul sãu fãcându-se vizibil chiar bucurat de perticiparea unui public select ºi ºi în cadrul mai auster al arhitecturii numeros, între cei din salã remarcându-se industriale a fabricii. numeroºi colegi activi ºi permanent prezenþi Surpriza a fost cu atât mai mare cu cât la întâlnirile cu caracter cultural ºi profesional, Radu Cornescu ne-a dezvãluit cã nu avea încã dar ºi un numãr mare de tineri studenþi aflaþi informaþii despre acest patrimoniu cu totul în vacanþã, sfioºi, dar pasionaþi de special ce i-a fost dezvãluit cu acest prilej. cunoaºterea trecutului remarcabil al meseriei Pentru a cunoaºte mai aprofundat acest noastre. Au mai fost prezenþi în salã scriitori, episod de la Fieni, din creatia lui Victor membrii ai SST, reprezentanþi ai Consiliului ªtephãnescu, Radu Cornescu a promis ca va Judeþean Dâmboviþa, ai Primãriei Târgoviºte reveni cât mai curând pe urmele lui Victor ºi ai Complexului Muzeal Curtea Domneascã ªtephãnescu solicitând compania colegilor Târgoviºte. târgoviºteni Corneliu Ionescu ºi Emil Toþi participanþii au apreciat întâlnirea ca Stãnescu. Pânã atunci, presºdintele Filialei deosebit de elegantã ºi instructivã. Cei OAR-Muntenia Vest i-a înmânat colegului de interesaþi de aprofundarea cunoaºterii operei la Filiala Dobrogea CD-urile cu fotografii ºi arhitectului Victor ªtephãnescu au documente scanate ale spectaculoaselor achiziþionat albumul monografic având titlul cladiri administrative ºi vile din oraºul Fieni expoziþiei ºi cuprinzând o mai mare parte din precum ºi a unor documente inedite. imaginile de epocã ale acesteia. Vicepreºedintele Filialei OAR-Dobrogea, Spre bucuria organizatorilor Dialogului dl. arhitect Alexandru Bãlan, veche Filialelor, în zilele ce au urmat vernisajului, cunoºtinþã a noastrã, ca membru în juriile expoziþia a fost vizitatã ºi de colegii care dintr- un motiv sau altul nu au putut participa la inaugurare, dar ºi de grupuri de turiºti spanioli sau italieni ori francezi (cei mai numeroºi), care s-au aflat în oraºul Chindiei, în aceste frumoase zile de varã. Toþi au rãmas cu amintiri plãcute. Drept pentru care, Dialogul Filialelor OAR va continua la Târgoviºte cu teme interesante, cu invitaþi noi, dar sub acelaºi slogan : Sã înfloreacã toate Filialele,/ Sã se releve toate patrimoniile ! LITERE 130 – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni FOTO Ion Mãrculescu

POVESTE CU FOTOGRAFIE ªI MUZICÃ (8)

„La începuturi ” a fost sunetul! acelea pe portativ, aveau semnificaþie proprie: Apoi „Dumnezeu a fãcut cerul ºi pãmântul”. unele reprezentau sunete mai joase, altele mai Nu ºtiu când oi fi început eu sã cânt, dar înalte! Iar din sunete mai joase sau mai înalte, printre primele mele amintiri este ºi aceea cã, se obþine orice melodie, se obþine muzica! Da! pe la vreo doi-trei ani, spre deosebire de alþi Din acel moment, Beethoven, Mozart, Maria copii de vârsta mea, aveam asemenea Tãnase, Maria Lãtãreþu erau niºte oameni manifestãri. Cântam. Oamenii care mã auzeau peste al cãror secret dãdusem ºi devenisem se opreau, ascultau ºi ziceau mãi, ce frumos un fel de egal al lor, ºtiam deja totul despre ei. cântã copilul ãsta! Dar nimãnui nu i-a trecut Totul! Naivitatea mea era mãreaþã! Spuneam prin minte sã zicã, mãi, ce-ar fi sã facem ceva puþin mai înainte cã asta se întâmpla în urmã pentru ca bãieþelul acesta sã ajungã un cu ceva mai bine de ºaizeci de ani! Undeva cântãreþ. Un mare muzician! Nimeni n-a zis! într-un sat! ªi de-aia am rãmas nu doar mirat, Când am trecut din clasa a patra în a ci de-a dreptul ºocat când am descoperit de cincea, ni s-au dat, la început de an ºcolar, curând, în urmã cu vreo ºapte-opt ani, cã manuale noi. Se întâmpla acum vreo ºaizeci ºi nepoata mea, care îºi încheiase cu note foarte ceva de ani. Printre acele manuale era ºi unul bune ciclul celor patru clase primare la o ceva mai ciudat, cu imaginea de pe copertã, ºcoalã din Bucureºti, dintr-un Colegiu socotit dar ºi prin interior, a unor sârme de telegraf, de fiþe, nu ºtia gama, nu ºtia arpegiul, nu ºtia cinci (aveam sã aflu cã se numeau portativ), sã citeascã notele pe portativ!Pur ºi simplu, pe care stãteau agãþate un fel de rândunici aºa ceva nu se învãþase la ºcoala ei! Doamne, negre. Sub fiecare rândunicã era scrisã o mi-am zis, în ce lume ne aflãm? E posibil aºa silabã, do, re, mi, fa, sol, la, si, do. Ei, bine, ceva în zilele noastre? Au dreptate aceia care silabele astea eu le mai auzisem, ba chiar le spun cã rolul ºcolii este sã te tâmpeascã? Nu- cântasem de atâtea ori cu domnul nostru mi venea sã cred. Învãþãtoarea pe care o învãþãtor, fie-i amintirea veºnicã! ªi îmi mai avusese nepoate mea, era cotatã drept una aduc aminte bine un moment deosebit de im- dintre cele mai La clasa ei erau aduºi doar portant pentru mine: stãteam întins pe burtã copii dintre cei mai isteþi ºi mai mai cu pile ºi pe iarba verde ºi rãcoroasã de pe izlazul unde alte cadouri!...De-aia, cu jena fireascã pentru venisem cu vitele la pãscut, acestea îºi vedeau faptul cã ºi eu am fost profesor toatã viaþa de treaba lor, iar eu rãsfoiam manualul acela (dar nu de muzicã) sunt atent la cei care criticã de muzicã. ªi se pare cã aveam ceva minte la sau chiar beºtelesc de-a dreptul învãþãmântul cap, din moment ce am înþeles care este ce se face azi ºi uneori nu am cu ce sã-i semnificaþia acelor rândunici aºezate pe contrazic. Unde dracu sunt ãia care dirijeazã sârmele de telegraf (atunci telefonia se fãcea acum învãþãmântul nostru naþional, lovi-i-ar prin sârme de telegraf întinse pe stâlpi de-a blestemul lui Spiru Haret?... lungul ºoselelor, nu ca astãzi prin telefoane Dar, sã trec la altceva. Niciodatã în viaþa ultramoderne ºi atât de sofisticate încât nici mea nu am avut în ºcoalã un profesor nu ne dãm seama dacã nu cumva suntem adevãrat de muzicã. Singurul care a trecut de sortiþi sã murim din cauza a prea mult vreo douã-trei ori prin clasa mea când eram tehnicism!). Aproape instantaneu am înþeles elev la liceu, pãrea mai degrabã un înlocuitor, ce înseamnã acele doremifasollasido pe care nici pe departe profesor de muzicã. Dar, cu le cântasem la ºcoalã, precum ºi domisoldo, sau fãrã profesor de muzicã, eu totuºi cântam dosolmido pe care le vedeam acum scrise sub pentru cã îmi plãcea s-o fac, pentru cã aºa îmi rândunici. Aºadar, am înþeles aproape venea mie. ªi asta a durat pânã pe la vreo instantaneu cã, aºa cum erau aºezate notele paisprezece ani când mi s-a schimbat vocea, 131 Anul XIX, Nr. 8 (221) • august 2018 care devenise gâjâitã, de fapt nu mai mergea ceva emoþionant care, de obicei scapã deloc. Dar nu m-am oprit, am trecut la etapa a ochiului. ªi încã ar mai fi un motiv: pentru cã doua: voim sã cânt la un instrument muzical. am un minunat prieten, mai tânãr ca mine, ce Am început la fluier. Erau vreo doi la noi în e drept, care reacþioneazã cam la fel în faþa sat care cântau în draci la fluier, dar eu nu am unui moment muzical, deºi nici el, ca ºi mine, reuºit sã învãþ decât foarte puþin, nu ºtiu de nu e muzicant. Între fotografiile lui ºi ale mele ce. ªi-apoi fluier? Nu ºtiu de ce, consideram existã deosebiri, el este un tip special, are un cã este un instrument prea sãrac, cam doctorat în filozofie, fãcut de-adevãratelea, rudimentar, prea simplu pentru lucruri nu plagiat ºi are o privire sfredelitoare asupra importante. Voiam ceva mai „elevat”, aºa cã vieþii. De exemplu, am observat cã în mi-am rugat pãrinþii sã-mi cumpere o vioarã, fotografiile pe care le fac, eu surprind doar gândindu-mã cã mã voi duce sã mã iniþieze omul care face muzicã în condiþii precare, chiar unul, nea Gicã din capul satului, care cânta la umilitoare ca sã-ºi câºtige existenþa, nu omul diverse ocazii. N-avem bani! mi-au rãspuns care-ºi face meseria de muzician într-o ei ferm. ªi-apoi, ce, vrei sã te faci lãutar ºi sã orchestrã sau într-un grup de profil, ci omul cânþi cu toþi þiganii pe la nunþi? Astea da de pe stradã în faþa unui vas ori a unei pãlãrii argumente! Pe mine m-au nãucit, aºa cã a întoarsã cu fundul în sus, în faþa unei cutii de trebuit sã renunþ la ideea viorii care îmi carton sau a unui geamantan în care din când depãºea posibilitãþile. S-a întâmplat apoi cã, în când cineva sã arunce un bãnuþ. Într-un în timp ce eram elev la liceu ºi fãceam orele de experiment fãcut la Paris, unul dintre cei mai practicã la un atelier de tâmplãrie, mi-am mari violoniºti ai lumii, care dã spectacole în construit o chitarã. Îmi plãcuse cum cântase sãli unde biletele de intrare s-au vândut chiar unul într-un film pe care-l vãzusem la ºi cu un an înainte, a cântat într-o zi pe unul cinematograf. Am construit-o singur! Mai dintre cele mai circulate peroane de metrou. greu a fost la început când a trebuit sã-i Sã reþinem: unul dintre cei mai mari violoniºti desenez forma, aºa cã m-am dus la nea Manole ai lumii! Trecãtorii mergeau cu toþi în grabã de la Casa de Culturã, mi-a dat pentru zece spre treburile lor. Din când în când, cineva minute o chitarã adevãratã, am pus chitara pe fãcea câte un act de danie modest. Cine avea un ziar, i-am desenat conturul ºi cu schiþa timp ºi dispoziþie sã asculte muzica lui? fãcutã am pornit la lucru. Am construit o Nimeni! Ba nu, un copil dus cam forþat de chitarã cu care învãþam sã cânt singur, se mânã s-a oprit ºi a zis mamã, omul acela cântã putea cânta cu ea, dar la o singurã coardã minunat! Iar mamã-sa l-a smucit ºi l-a tras fãcutã dintr-o sârmã de oþel pe care o gãsisem dupã ea, se grãbea sã ajungã unde plecase. pe nu ºtiu unde. Eram atât de sãrac încât nici Dupã vreo douã ore, violonistul reuºise sã prin minte nu-mi trecea sã cumpãr un set adune în cutiuþa de metal, preþul unei fripturi adevãrat de corzi. Pânã într-o zi când chiar ºi într-un restaurant modest. Cam astea sunt chitara aia fãcutã de mine a murit, sau o fi scenele la care eu rezonez ca unul respins, plecat în lumea largã. ªi, odatã cu dispariþia umilit ºi înfrânt, ce sunt, în faþa mãreþiei muzicii ei, a murit ºi dorinþa mea de a de a ce? De a la care n-am putut ajunge. Scene cu oameni mã juca cu muzica Asta trebuie sã se fi care nu vor fi ºi nu vor ajunge niciodatã pe întâmplat ºi, acum, dupã zeci de ani, nu am marile scene ale lumii, oricât de mistuitoare ar decât tristeþea cã muzica nu m-a luat de guler fi pasiunea lor pentru ceea ce fac. Acesta e ºi nu m-a târât în bãtãtura ei. De vinã ai fost muzicantul din fotografiile mele! În schimb, tu! ar putea sã mã certe cineva. N-ai încercat fotografiile prietenului meu Pompiliu mai mult, nu ai fãcut totul! Ai dreptate, Alexandru, cãci despre el este vorba, sunt prietene, zic, poate nu m-am încrâncenat de imagini de sãli sau de instrumente muzicale, ajuns, poate aº fi reuºit sã-mi cumpãr o chitarã interpreþii au plecat sau, mai precis, sunt sau un pian. Sau, cum zicea un mare prieten invizibili ºi trãiesc lângã noi, dar într-o lume al meu, poetul Filip de la Chiºinãu, ai fi putut abstractã, a zeilor. Ascultã fotografiile lui, sã-þi cumperi o muzicuþã, uite-aºa ca mine ºi se aud viori în surdinã, degetele fine ºi ag- când te apucã dorul de cântat s-o scoþi din ile ating sau lovesc clapele de pian, se aud buzunar ºi sã îþi bucuri sufletul!... violoncele cu vocea de om, se aud alãmurile, Dar de ce acest titlu ala cestor rânduri clarinetele, toate astea! Dar oamenii, „Poveste cu fotografie ºi muzicã”? Pentru oamenii unde sunt? Pãi ce, nu-i vedeþi? Sunt cã prietenul meu Stan Mihai mã preseazã sã- prezenþi, altfel nu se explicã de ce urechile i dau un articol pentru revistã! Pot sã-i zic ni se umplu de muzicã privind aceste nu? Dar, de fapt, este pentru cã, ajungând de fotografii. Imaginea s-a transformat într-o atâtea ori în preajma cuiva care face muzicã ºi reverberaþie de sunete subtile. Încercaþi sã am asupra mea aparatul de fotografiat, simt închideþi ochii ºi veþi vedea ºi veþi auzi o nevoia sã imortalizez clipa, momentul cu acel altã faþã a lumii! Asta e muzica! LITERE 132 – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni 133 Anul XIX, Nr. 8 (221) • august 2018 Cãrþi primite la redacþie

Revista se distribuie în Târgoviºte, la librãria Gaudeamus (str. Nicolae Radian, bl. KB2/3, 130062) ºi online, comenzi la [email protected]. Abonamentele se fac prin poºtã la redacþia Bibliotheca. din Târgoviºte ºi la librãria Gaudeamus a Editurii

Redacþia Târgoviºte – Editura Bibliotheca, str. Nicolae Radian, bl. KB2/3, 130062, tel/fax 0245212241; mobil 0761136921; e-mail: [email protected]; www.bibliotheca.ro Redacþia Gãeºti – str. 13 Decembrie, bl. 30/C/6, 135200, Dâmboviþa, telefon 0245713234, 0722686856, e-mail: [email protected] Redacþia Chiºinãu – str. 31 August 1989, nr. 89, tel. 0037322234313; 0037369 129478, e-mail: [email protected]

Revistã editatã de SC Bibliotheca SRL [email protected] • www.bibliotheca.ro Tiparul la Biblioprint Târgoviºte