Anul XXII, 2011, Nr. 11 (258)
Total Page：16
File Type：pdf, Size：1020Kb
In memoriam PAUL EVERAC NIUNEA SCRIITORILOR din România ºi Asociaþia Scriitorilor UBucureºti anunþã cu deosebitã tristeþe încetarea din viaþã a dramaturgului PAUL EVERAC. Paul Everac, pe adevãratul sãu nume Petre Constantinescu, s-a nãscut în Bucureºti la 23 august 1924. A absolvit Facultatea de Drept din Bucureºti. A fost succesiv ºef de secþie la Agenþia CEC din Hãlmagiu, muzeograf la Buzãu ºi Sighiºoara, cantara- C giu la Satu Mare, jurisconsult la Întreprinderea Forestierã din Mãlini, ºef de protocol la Marea Adunare Naþionalã, director general al Televiziunii Române, director al Institutului Român A de Culturã ºi Cercetare Umanistã „Nicolae Iorga“ de la Veneþia, preºedinte ºi fondator al Fundaþiei „Steaua Carpatinã“. Paul Everac a fost un dramaturg extrem de prolific, fiind auto- rul a peste 120 de piese; a scris, de asemenea, poezie ºi eseuri. A F colaborat la numeroase reviste: Viaþa româneascã, Contemporanul, Luceafãrul, Tribuna, Ramuri, Scînteia, Adevãrul literar ºi artistic, Curierul naþional. În 1948 a scris prima sa opera literarã, poe- É mul dramatic Robinson, o cãutare pateticã a lui Dumnezeu. Cea dintîi piesã tipãritã, Logodnã, a apãrut în 1962. A debutat pe scenã A P O S T R O F cu piesa Poarta, în 1959, jucatã la Iaºi, apoi la Ploieºti, Piteºti ºi Sibiu. Printre cele mai cunoscute ºi mai reprezentate scenic piese ale sale, unele cunoscînd sute de reprezentaþii, sînt: ªtafeta nevã- zutã (1964), Cititorul de contor (1973), Viaþa e ca un vagon? Premiile „Poesis“ (1973), A cincea lebãdã (1978), Un pahar cu sifon (1979), Cartea lui Ioviþã (1983). pentru anul 2011 Pentru activitatea sa literarã, Paul Everac a primit numeroa- se premii, decernate de Ministerul Culturii, Uniunea Scriitorilor, Marele premiu: NORA IUGA Asociaþia Scriitorilor Bucureºti, Academia Românã. În 1986 i Premiul pentru prozã – cartea anului: MARTA PETREU s-a acordat Premiul Uniunii Scriitorilor pentru întreaga activi- Premiul pentru poezie – cartea anului: MARIN MÃLAICU HONDRARI tate. A fost un neobosit militant pentru reprezentarea drama- Premiul pentru criticã – cartea anului: CORNEL UNGUREANU turgiei române contemporane ºi a iniþiat mai multe spectacole- Premiul pentru traduceri: JAN MISJKIN lecturã cu piese noi. A fost, în anii 1980, secretarul Secþiei de Premii speciale: GEORGE ACHIM ºi LUCIAN PERÞA dramaturgie a Asociaþiei Scriitorilor Bucureºti. Premii de excelenþã: HANANE AAD ºi AZONABAN MEZEY KATALIN. Prin dispariþia lui Paul Everac, dramaturgia româneascã suferã o dureroasã pierdere. HORIA GÂRBEA Evenimente la Filiala Cluj a USR • ÎN 27 octombrie, la sediul Filialei Cluj a USR, a fost lansatã cartea lui Ramón de Basterra, Opera lui Traian (Iaºi: Institutul European), traducere de Oana Presecan, prefaþã de Mariano Martín Rodriguez. Amfitrioni au fost Dumitru Pãcuraru (directorul festivalului), Cartea a fost prezentatã de Ovidiu Pecican, Oana Presecan George Vulturescu ºi Claudiu Komartin, redactorii-ºefi ai celor (traducãtoare) ºi Mariano Martín Rodriguez (prefaþator). douã reviste, Poesis ºi Poesis International. • În 3 noiembrie a.c., la sediul Filialei Cluj a Uniunii Scrii- torilor din România, a avut loc dezbaterea De ce s-a sinucis Voronca?. Dezbaterea s-a bazat pe documentele publicate în „Dosarul Voronca“ din nr. 6 al revistei noastre. Au participat profesorul Carol Iancu, Ion Pop, Irina Petraº, Marta Petreu. Profesorul Carol Iancu a venit de la Montpellier cu documente suplimentare faþã de „Dosarul Voronca“ pe care l-am publicat deja în revista noastrã. Au fost proiectate fotografii, acte, manuscrise ºi scrisori. Tot lui Carol Iancu îi datorãm un moment poetic emoþionant, adicã lectura unor poeme de Voronca dedicate fie Colombei, fie „divinei, vai diabolicei Rovena“; lectura poemelor ºi interpretarea lor au alternat în mod inspirat. Au fost de faþã distinºi invitaþi, precum Delia Marga, Rodica Marian, Andrei Marga, Ion Vartic, Doina Cetea, Mihai Dragolea, Adrian Popescu, Lucian Nastasã, Minerva Chira, Horia Ursu, Ladislau Gyémánt ºi un public avizat. Evenimentul a fost organizat de Universitatea „Babeº-Bolyai“, Departamentul de filosofie premodernã ºi româneascã, de revista Apostrof ºi de Filiala Cluj a USR. • Ion Pop, Lucian Nastasã, Marta Petreu ºi Carol Iancu. Foto: Lukács József 2 • APOSTROF Eveniment Un bilanþ regal Ovidiu Pecican abdicãrii sub ºantaj ºi despre lunga ºi amara experienþã a exilului; despre tentativele de revenire în România ºi alungarea lui în tim- pul lui Ion Iliescu ºi Petre Roman; despre reconcilierea cu Iliescu ºi redobândirea anu- mitor bunuri în România... Toate acestea însumeazã o experienþã politicã ºi de viaþã de o bogãþie ºi o complexitate inestimabi- le prin durata, natura provocãrilor ºi tipu- rile de rãspuns pe care le implicã; un adevã- rat tezaur istoric, a cãrui împãrtãºire – deocamdatã parþialã ºi preferenþialã – con- teazã pentru fiecare dintre noi. Sunt doar câteva dintre motivele care fac interesantã prezenþa lui Mihai I astãzi pe cea mai importantã scenã a þãrii, la tribuna legislativului. ªi toate spun, de fapt, cã uni- citatea acestui prilej implicã saltul dincolo de prejudecãþi ºi acceptarea tacitã a exi- genþei cã înainte de a judeca ºi a da ver- dicte se cuvine ascultatã depoziþia oricãrui martor la o desfãºurare de evenimente atât • Regele Mihai I de rãsfiratã. • Regele Mihai I „Nu putem avea viitor fãrã a respecta trecutul nostru“, spune chiar regele, fãrã a ISCURSUL REGELUI Mihai I în Parla- angaja însã în discurs recapitulãri ale expe- taþia stãruitoare asupra subiectului. Compa- Dmentul României republicane mar- rienþelor enumerate mai sus. În parte ºi se- rate cu unele dintre eseurile lui Montaigne cheazã, în felul lui, o piatrã de hotar. Tot lectiv a fãcut-o deja în diverse împrejurãri sau cu câteva dintre maximele lui La aºa a fost, bunãoarã, ºi prima vizitã a unui anterioare. Ceea ce împãrtãºeºte el de astã Rochefoucauld, ele s-ar plasa într-un ori- preºedinte american în Bucureºtiul de dupã datã este o reflecþie mai generalã ºi mai su- zont mai potrivit de înþelegere decât în par- cãderea comunismului sau sosirea la Bucu- blimatã; un desen de mare simplitate, sever. lamentul democrat al finalului de an 2011. reºti a primului papã ajuns aici în decur- În acelaºi timp însã, proiecþia monarhului În lumina acestor estimãri, critica regalã sul istoriei. Toate aceste evenimente ar fi asupra þãrii nu lasã îndoialã în privinþa ra- a prezentului românesc este neconcesivã ºi fost imposibile în vremea domniei comu- portului dintre moºtenirea trecutului ºi tim- exactã. Întâi, nu avem o axiologie viabilã: nismului ateu sprijinit de Kremlinul roºu ºi purile ce vor veni: „Nu vãd România de „vremurile de astãzi nu au respectul cuve- au pãrut improbabile destul timp chiar ºi astãzi ca pe o moºtenire de la pãrinþii noº- nit faþã de ierarhia valorilor din societatea dupã cãderea dictaturii lui Ceauºescu. tri, ci ca pe o þarã pe care am luat-o cu îm- româneascã“. Apoi: „Demagogia, disimu- ªi în viaþa suveranului ele au pãrut ast- prumut de la copiii noºtri“. larea, egoismul primitiv, agãþarea de pute- fel, de vreme ce Maiestatea Sa ºi-a început Scrutând astfel viitorul, fãcând din el re ºi bunul-plac nu au ce cãuta în instituþiile discursul menþionând cã „Sunt mai bine de þinta bilanþului prezentat în faþa þãrii, rege- româneºti ale anului 2011. Ele aduc prea ºaizeci de ani de când m-am adresat ultima le ºi-a formulat, probabil, verdictele cu toa- mult aminte de anii dinainte de 1989“. În oarã naþiunii române de la tribuna Parla- tã rãspunderea. În tinereþe autor al planu- fine, „Lumea de mâine nu poate exista fã- mentului“. Din alt unghi, agenþia Reuters lui utopic de a rãsturna alianþa nefericitã cu rã moralã, fãrã credinþã ºi fãrã memorie. observa acelaºi lucru, notând cã regele fascismul ºi de a restaura, fie ºi cu compli- Cinismul, interesul îngust ºi laºitatea nu tre- Mihai I este „cel mai bãtrân fost monarh citatea comuniºtilor, democraþia, ultimul buie sã ne ocupe viaþa. România a mers din Europa ºi unul dintre ultimii supravie- rege al României s-a oprit acum în mod mai departe prin idealurile marilor oameni þuitori dintre ºefii de state din cel de-al firesc, în reflecþiile prezentate în faþa aleºilor ai istoriei noastre, servite responsabil ºi Doilea Rãzboi Mondial“. noºtri, cu prudenþã ºi scepticism, la politicã generos“. Faptul aminteºte cã, împlinind nouã de- ºi democraþie. „Politica este o sabie cu douã Cu douã decenii în urmã, fãrã a fi rega- cenii de viaþã, regele tezaurizeazã, prin în- tãiºuri. Ea garanteazã democraþia ºi liber- listã, dar pregãtitã sã participe la restaura- suºi acest fapt, ca ºi prin locul sãu în ierar- tãþile, dacã este practicatã în respectul legii rea adevãrului ºi la adâncirea democraþiei hia socialã româneascã a ultimului secol, ºi al instituþiilor. Politica poate însã aduce participative, revista proaspãt înfiinþatã o experienþã de duratã, cu destule schim- prejudicii cetãþeanului, dacã este aplicatã în Apostrof publica în exclusivitate o mãrturie bãri importante pentru destinul naþiunii din dispreþul eticii, personalizând puterea ºi a regelui Mihai I al României despre 23 care facem toþi parte. Regele poate vorbi, nesocotind rostul primordial al instituþiilor August 1944. Redacþia socotea cã prilejul din proprie experienþã, despre prima lui gu- statului.“ La fel, „instituþiile democratice unei revoluþii este bine-venit pentru a eli- vernare – pe când era copil – ºi de cea de nu sunt guvernate doar de legi, ci ºi de mina petele albe din trecut printr-o mai bu- a doua, când devenise un tânãr în toatã eticã, simþ al datoriei. Iubirea de þarã ºi nã cunoaºtere. A publica textul Maiestãþii regula; despre experienþa formãrii lui în competenþa sunt criteriile principale ale Sale era cu atât mai recompensant, cu cât, democraþie ºi, apoi, în dictatura propriului vieþii publice. Aveþi încredere în demo- în cazul dat, era vorba tocmai despre auto- tatã; despre rolul de fundal jucat în vremea craþie, în rostul instituþiilor ºi în regulile rul schimbãrii spectaculare de orientare po- dictaturilor legionarã ºi antonescianã, cu lor!“ Ori: „Democraþia trebuie sã îmbo- litico-militarã ºi diplomaticã a României. excesele lor criminale; despre patronarea – gãþeascã arta cârmuirii, nu sã o sãrãceascã.