In memoriam

PAUL EVERAC

NIUNEA SCRIITORILOR din România ºi Asociaþia Scriitorilor UBucureºti anunþã cu deosebitã tristeþe încetarea din viaþã a dramaturgului PAUL EVERAC. Paul Everac, pe adevãratul sãu nume Petre Constantinescu, s-a nãscut în Bucureºti la 23 august 1924. A absolvit Facultatea de Drept din Bucureºti. A fost succesiv ºef de secþie la Agenþia CEC din Hãlmagiu, muzeograf la Buzãu ºi Sighiºoara, cantara- C giu la Satu Mare, jurisconsult la Întreprinderea Forestierã din Mãlini, ºef de protocol la Marea Adunare Naþionalã, director general al Televiziunii Române, director al Institutului Român A de Culturã ºi Cercetare Umanistã „Nicolae Iorga“ de la Veneþia, preºedinte ºi fondator al Fundaþiei „Steaua Carpatinã“. Paul Everac a fost un dramaturg extrem de prolific, fiind auto- rul a peste 120 de piese; a scris, de asemenea, poezie ºi eseuri. A F colaborat la numeroase reviste: Viaþa româneascã, Contemporanul, Luceafãrul, Tribuna, Ramuri, Scînteia, Adevãrul literar ºi artistic, Curierul naþional. În 1948 a scris prima sa opera literarã, poe- É mul dramatic Robinson, o cãutare pateticã a lui Dumnezeu. Cea dintîi piesã tipãritã, Logodnã, a apãrut în 1962. A debutat pe scenã A P O S T R O F cu piesa Poarta, în 1959, jucatã la Iaºi, apoi la Ploieºti, Piteºti ºi Sibiu. Printre cele mai cunoscute ºi mai reprezentate scenic piese ale sale, unele cunoscînd sute de reprezentaþii, sînt: ªtafeta nevã- zutã (1964), Cititorul de contor (1973), Viaþa e ca un vagon? Premiile „Poesis“ (1973), A cincea lebãdã (1978), Un pahar cu sifon (1979), Cartea lui Ioviþã (1983). pentru anul 2011 Pentru activitatea sa literarã, Paul Everac a primit numeroa- se premii, decernate de Ministerul Culturii, Uniunea Scriitorilor, Marele premiu: NORA IUGA Asociaþia Scriitorilor Bucureºti, Academia Românã. În 1986 i Premiul pentru prozã – cartea anului: MARTA PETREU s-a acordat Premiul Uniunii Scriitorilor pentru întreaga activi- Premiul pentru poezie – cartea anului: MARIN MÃLAICU HONDRARI tate. A fost un neobosit militant pentru reprezentarea drama- Premiul pentru criticã – cartea anului: CORNEL UNGUREANU turgiei române contemporane ºi a iniþiat mai multe spectacole- Premiul pentru traduceri: JAN MISJKIN lecturã cu piese noi. A fost, în anii 1980, secretarul Secþiei de Premii speciale: GEORGE ACHIM ºi LUCIAN PERÞA dramaturgie a Asociaþiei Scriitorilor Bucureºti. Premii de excelenþã: HANANE AAD ºi AZONABAN MEZEY KATALIN. Prin dispariþia lui Paul Everac, dramaturgia româneascã suferã o dureroasã pierdere.
HORIA GÂRBEA

Evenimente la Filiala Cluj a USR

• ÎN 27 octombrie, la sediul Filialei Cluj a USR, a fost lansatã cartea lui Ramón de Basterra, Opera lui Traian (Iaºi: Institutul European), traducere de Oana Presecan, prefaþã de Mariano Martín Rodriguez. Amfitrioni au fost Dumitru Pãcuraru (directorul festivalului), Cartea a fost prezentatã de Ovidiu Pecican, Oana Presecan George Vulturescu ºi Claudiu Komartin, redactorii-ºefi ai celor (traducãtoare) ºi Mariano Martín Rodriguez (prefaþator). douã reviste, Poesis ºi Poesis International.
• În 3 noiembrie a.c., la sediul Filialei Cluj a Uniunii Scrii- torilor din România, a avut loc dezbaterea De ce s-a sinucis Voronca?. Dezbaterea s-a bazat pe documentele publicate în „Dosarul Voronca“ din nr. 6 al revistei noastre. Au participat profesorul Carol Iancu, Ion Pop, Irina Petraº, Marta Petreu. Profesorul Carol Iancu a venit de la Montpellier cu documente suplimentare faþã de „Dosarul Voronca“ pe care l-am publicat deja în revista noastrã. Au fost proiectate fotografii, acte, manuscrise ºi scrisori. Tot lui Carol Iancu îi datorãm un moment poetic emoþionant, adicã lectura unor poeme de Voronca dedicate fie Colombei, fie „divinei, vai diabolicei Rovena“; lectura poemelor ºi interpretarea lor au alternat în mod inspirat. Au fost de faþã distinºi invitaþi, precum Delia Marga, Rodica Marian, Andrei Marga, Ion Vartic, Doina Cetea, Mihai Dragolea, Adrian Popescu, Lucian Nastasã, Minerva Chira, Horia Ursu, Ladislau Gyémánt ºi un public avizat. Evenimentul a fost organizat de Universitatea „Babeº-Bolyai“, Departamentul de filosofie premodernã ºi româneascã, de revista Apostrof ºi de Filiala Cluj a USR.

• Ion Pop, Lucian Nastasã, Marta Petreu ºi Carol Iancu. Foto: Lukács József

2 • APOSTROF Eveniment Un bilanþ regal

Ovidiu Pecican

abdicãrii sub ºantaj ºi despre lunga ºi amara experienþã a exilului; despre tentativele de revenire în România ºi alungarea lui în tim- pul lui Ion Iliescu ºi Petre Roman; despre reconcilierea cu Iliescu ºi redobândirea anu- mitor bunuri în România... Toate acestea însumeazã o experienþã politicã ºi de viaþã de o bogãþie ºi o complexitate inestimabi- le prin durata, natura provocãrilor ºi tipu- rile de rãspuns pe care le implicã; un adevã- rat tezaur istoric, a cãrui împãrtãºire – deocamdatã parþialã ºi preferenþialã – con- teazã pentru fiecare dintre noi. Sunt doar câteva dintre motivele care fac interesantã prezenþa lui Mihai I astãzi pe cea mai importantã scenã a þãrii, la tribuna legislativului. ªi toate spun, de fapt, cã uni- citatea acestui prilej implicã saltul dincolo de prejudecãþi ºi acceptarea tacitã a exi- genþei cã înainte de a judeca ºi a da ver- dicte se cuvine ascultatã depoziþia oricãrui martor la o desfãºurare de evenimente atât • Regele Mihai I de rãsfiratã. • Regele Mihai I „Nu putem avea viitor fãrã a respecta trecutul nostru“, spune chiar regele, fãrã a ISCURSUL REGELUI Mihai I în Parla- angaja însã în discurs recapitulãri ale expe- taþia stãruitoare asupra subiectului. Compa- Dmentul României republicane mar- rienþelor enumerate mai sus. În parte ºi se- rate cu unele dintre eseurile lui Montaigne cheazã, în felul lui, o piatrã de hotar. Tot lectiv a fãcut-o deja în diverse împrejurãri sau cu câteva dintre maximele lui La aºa a fost, bunãoarã, ºi prima vizitã a unui anterioare. Ceea ce împãrtãºeºte el de astã Rochefoucauld, ele s-ar plasa într-un ori- preºedinte american în Bucureºtiul de dupã datã este o reflecþie mai generalã ºi mai su- zont mai potrivit de înþelegere decât în par- cãderea comunismului sau sosirea la Bucu- blimatã; un desen de mare simplitate, sever. lamentul democrat al finalului de an 2011. reºti a primului papã ajuns aici în decur- În acelaºi timp însã, proiecþia monarhului În lumina acestor estimãri, critica regalã sul istoriei. Toate aceste evenimente ar fi asupra þãrii nu lasã îndoialã în privinþa ra- a prezentului românesc este neconcesivã ºi fost imposibile în vremea domniei comu- portului dintre moºtenirea trecutului ºi tim- exactã. Întâi, nu avem o axiologie viabilã: nismului ateu sprijinit de Kremlinul roºu ºi purile ce vor veni: „Nu vãd România de „vremurile de astãzi nu au respectul cuve- au pãrut improbabile destul timp chiar ºi astãzi ca pe o moºtenire de la pãrinþii noº- nit faþã de ierarhia valorilor din societatea dupã cãderea dictaturii lui Ceauºescu. tri, ci ca pe o þarã pe care am luat-o cu îm- româneascã“. Apoi: „Demagogia, disimu- ªi în viaþa suveranului ele au pãrut ast- prumut de la copiii noºtri“. larea, egoismul primitiv, agãþarea de pute- fel, de vreme ce Maiestatea Sa ºi-a început Scrutând astfel viitorul, fãcând din el re ºi bunul-plac nu au ce cãuta în instituþiile discursul menþionând cã „Sunt mai bine de þinta bilanþului prezentat în faþa þãrii, rege- româneºti ale anului 2011. Ele aduc prea ºaizeci de ani de când m-am adresat ultima le ºi-a formulat, probabil, verdictele cu toa- mult aminte de anii dinainte de 1989“. În oarã naþiunii române de la tribuna Parla- tã rãspunderea. În tinereþe autor al planu- fine, „Lumea de mâine nu poate exista fã- mentului“. Din alt unghi, agenþia Reuters lui utopic de a rãsturna alianþa nefericitã cu rã moralã, fãrã credinþã ºi fãrã memorie. observa acelaºi lucru, notând cã regele fascismul ºi de a restaura, fie ºi cu compli- Cinismul, interesul îngust ºi laºitatea nu tre- Mihai I este „cel mai bãtrân fost monarh citatea comuniºtilor, democraþia, ultimul buie sã ne ocupe viaþa. România a mers din Europa ºi unul dintre ultimii supravie- rege al României s-a oprit acum în mod mai departe prin idealurile marilor oameni þuitori dintre ºefii de state din cel de-al firesc, în reflecþiile prezentate în faþa aleºilor ai istoriei noastre, servite responsabil ºi Doilea Rãzboi Mondial“. noºtri, cu prudenþã ºi scepticism, la politicã generos“. Faptul aminteºte cã, împlinind nouã de- ºi democraþie. „Politica este o sabie cu douã Cu douã decenii în urmã, fãrã a fi rega- cenii de viaþã, regele tezaurizeazã, prin în- tãiºuri. Ea garanteazã democraþia ºi liber- listã, dar pregãtitã sã participe la restaura- suºi acest fapt, ca ºi prin locul sãu în ierar- tãþile, dacã este practicatã în respectul legii rea adevãrului ºi la adâncirea democraþiei hia socialã româneascã a ultimului secol, ºi al instituþiilor. Politica poate însã aduce participative, revista proaspãt înfiinþatã o experienþã de duratã, cu destule schim- prejudicii cetãþeanului, dacã este aplicatã în Apostrof publica în exclusivitate o mãrturie bãri importante pentru destinul naþiunii din dispreþul eticii, personalizând puterea ºi a regelui Mihai I al României despre 23 care facem toþi parte. Regele poate vorbi, nesocotind rostul primordial al instituþiilor August 1944. Redacþia socotea cã prilejul din proprie experienþã, despre prima lui gu- statului.“ La fel, „instituþiile democratice unei revoluþii este bine-venit pentru a eli- vernare – pe când era copil – ºi de cea de nu sunt guvernate doar de legi, ci ºi de mina petele albe din trecut printr-o mai bu- a doua, când devenise un tânãr în toatã eticã, simþ al datoriei. Iubirea de þarã ºi nã cunoaºtere. A publica textul Maiestãþii regula; despre experienþa formãrii lui în competenþa sunt criteriile principale ale Sale era cu atât mai recompensant, cu cât, democraþie ºi, apoi, în dictatura propriului vieþii publice. Aveþi încredere în demo- în cazul dat, era vorba tocmai despre auto- tatã; despre rolul de fundal jucat în vremea craþie, în rostul instituþiilor ºi în regulile rul schimbãrii spectaculare de orientare po- dictaturilor legionarã ºi antonescianã, cu lor!“ Ori: „Democraþia trebuie sã îmbo- litico-militarã ºi diplomaticã a României. excesele lor criminale; despre patronarea – gãþeascã arta cârmuirii, nu sã o sãrãceascã. Astãzi, Apostroful întâmpinã cu acelaºi fie ºi formalã – a campaniei din Rãsãrit, ca România, ca ºi toate þãrile din Europa, are nedezminþit interes discursul suveranului, ºi despre iniþierea celei cãtre Vest; despre nevoie de cârmuitori respectaþi ºi pri- salutând înþelepciunea ºi luminile aduse instalarea lui la cârma þãrii, prin arestarea cepuþi“. prin cuvintele sale ºi vãzând în meditaþia lui militarului dictator; despre coabitarea cu Reflecþii de felul acestora pot apãrea nu- un izvor de mai bunã pricepere a timpu- tancurile sovietice ºi cu primele guverne mai prin îmbinarea experienþei nemijlocite, lui în care trãim.
dominate de comuniºti; despre episodul presãrate cu victorii ºi înfrângeri, cu medi-

Anul XXII, nr. 11 (258), 2011 • 3 Revoluþia Maghiarã, IMRE NAGY ºi deloc „renegatul“ ION ILIESCU HE PAST is never dead, it is not even „Tpast“, aceste cuvinte ale lui Faulkner, Vladimir Tismãneanu citate de Hannah Arendt în cartea ei Be- tween Past and Future , capteazã natura com- zece zile cât a condus cele douã guverne ale apoi la Budapesta, dupã 1945, Nagy a înþe- plicatã, tensionatã, adeseori spinoasã a ra- Revoluþiei Maghiare, Nagy s-a reinventat les cã sistemul stalinist era în esenþa sa cri- portului dintre istorie ºi memorie. Acum ca personalitate politicã, a rupt radical cu minal ºi barbar. Era cu atât mai periculos 55 de ani, pe 23 octombrie 1956, izbucnea stalinismul ºi a permis Ungariei sã devinã cu cât pretindea sã fie expresia umanismu- Revoluþia Maghiarã. În iunie 1958, în ur- o autenticã republicã a cetãþenilor. A sfidat lui desãvârºit. Nagy a fãcut în perioada emi- ma unei înscenãri judiciare, liderul revolu- colosul sovietic ºi pe servitorii acestuia din graþiei în URSS compromisuri penibile. A þionar Imre Nagy a fost condamnat la moar- aºa-zisele democraþii populare, inclusiv Ro- acceptat chiar sã devinã, pentru câþiva ani, te ºi spânzurat. Albert Camus a scris atunci mânia. În final, socialismul lui Nagy era informator al NKVD-ului. ªi totuºi, în pofi- unul dintre cele mai frumoase ºi mai sfâºie- mai aproape de acela al lui Léon Blum de- da acestor abdicãri, a îndrãznit, atunci când toare texte ale sale. În 1956, blocul sovie- cât de oricare dintre versiunile leniniste, in- s-a ivit prilejul, sã propunã o altã logicã tic se cutremura din temelii, întregul sistem clusiv cea a lui Tito. A acceptat pluralismul decât aceea a monolitului inchizitorial. Du- îºi dovedea falimentul, imperiul lui Stalin ºi a renunþat la monopolul puterii. Cum pã moartea lui Stalin, între 1953 ºi 1955, se dezagrega vãzând cu ochii. Miºcarea re- observa fostul aghiotant al lui Tito, mare- ca prim-ministru al Ungariei, Nagy a susþi- voluþionarã maghiarã, catalizatã de aceea le apostat Milovan Djilas, într-un text apã- nut „noul curs“. S-au deschis porþile închi- din Polonia, a fost condusã de intelectu- rut la mijlocul lunii noiembrie 1956 la New sorilor ºi lagãrelor. Lumea a putut în fine ali, dar s-a extins rapid spre muncitori. York, în revista The New Leader, tot aºa sã respire mai uºor. Unii torþionari, inclu- S-au nãscut experimente de democraþie cum divorþul lui Tito de Moscova a însem- siv Gábor Péter, fostul ºef al Securitãþii, directã sub forma consiliilor muncitoreºti, nat o loviturã mortalã datã imperialismului au fost arestaþi, judecaþi ºi condamnaþi. prefigurarea a ceea ce avea sã fie miºcarea sovietic, Revoluþia Maghiarã a declanºat Asemenea lucruri erau de negândit la Bu- sindicalã independentã ºi autoguvernatã începutul sfârºitului comunismului. cureºti, unde puterea continua sã jure pe cel „Solidaritatea“ din Polonia. mai dur stalinism. Liderul stalinist Mátyas Liderul Comitetului Naþional al celui Rákosi a apelat la patronii sãi de la Kremlin de-al doilea district, o organizaþie nãscutã pentru a se debarasa de incomodul sãu ri- spontan ºi care formula revendicãri tot mai Fenomenologia ereziei val. Luptele la vârf din Biroul Politic sovie- radicale, apoi al unui Comitet Revoluþionar tic s-au soldat temporar cu înfrângerea lui IMIC SIMILAR nu s-a întâmplat în Ro- Naþional, a fost József Dudás, un perso- Nagy ºi a grupului sãu de revizioniºti mar- mânia, nici în 1956, nici în 1968, anul naj în a cãrui psihologie se contopeau ele- N xiºti (între care Miklós Gimes, Ferenc Do- „Primãverii de la Praga“, nici în 1989. Pro- mente de condotier, de aventurier, de ilu- náth, Géza Losonczy ºi Miklós Vásárhelyi). blema comunismului românesc, între alte- minat, de martir, de tribun, de desperado. Între timp, acest curent eretic se dezvolta Reflecþiilor des- le, este cã nu a fost nicicum apt sã genere- Dacã Georges Sorel, autorul în miºcarea comunistã mondialã, cu spriji- pre violenþã ze un curent revizionist marxist. Privind , ar fi apucat sã trãiascã momen- nul direct al lui Tito. La rândul lor, Mao, înapoi, cu beneficiul a ceea ce ºtim astãzi, tul Revoluþiei Maghiare, probabil cã l-ar Dej, Hoxha, Ulbricht, Thorez ºi alþi stali- asemenea direcþii reformatoare aveau prea fi elogiat pe József Dudás. Originar din niºti înverºunaþi au privit revelaþiile lui Transilvania, membru al PCdR în ilegalita- puþine ºanse de succes. Comunismul de Hruºciov de la Congresul al XX-lea al PCUS sorginte leninistã (iar altul nu a existat te, arestat, închis, ajuns în Ungaria, trimis drept o impardonabilã trãdare. ªocul însã a vreodatã ca practicã politicã statalã) era in- în România dupã rãzboi, întemniþat sub fost enorm. Intelectualitatea criticã, inclu- trinsec ostil pluralismului. Ceea ce nu a acuzaþia cã fusese informator al Siguranþei, siv atâþia foºti staliniºti care vedeau acum însemnat cã dorinþa de a liberaliza sistemul Dudás a adus în revoluþie ceea ce un autor lumina, s-a revoltat împotriva minciunii era neapãrat una absurdã. Pentru a afla na- francez numea „minuscula sãmânþã a nebu- totalitare. Scriitori ca Tibor Déry, Tamás tura incurabilã a maladiei, trebuiau încerca- niei“ ori, mai exact spus, a unei imaginaþii Aczel ºi Gyula Hay, cunoscuþi pentru op- te unele presupuse remedii. Iar ironizarea sociale nelimitate, neînlãnþuite. Dupã în- þiunile lor marxiste, au aderat la programul fals sagace a acestor tentative nu face decât frângerea revoluþiei, Dudás a acþionat în lui Nagy. Celebrul filosof marxist Georg clandestinitate, a fost capturat, judecat su- sã dovedeascã lipsa de comprehensiune ºi Lukács, exilat în URSS ani îndelungaþi, reve- chiar o stranie cecitate istoricã. Nimic nu mar ºi executat. Consiliile nãscute în acele nit în Ungaria în 1945, a devenit ministrul au detestat comuniºtii mai mult decât efor- zile de euforie revoluþionarã, inclusiv Con- culturii în guvernul revoluþionar. Ceea ce turile de a depãºi vechea matrice bolºevicã siliul Muncitoresc al Budapestei, condus de nu i-a împiedicat pe staliniºti sã vorbeascã ºi de a împãca socialismul cu democraþia. Sándor Rácz, erau înrudite cu cele de la despre „contrarevoluþie“. Kronstadt, lichidate de bolºevici în martie Iatã ce scria N. Steinhardt în Jurnalul Imre Nagy (1896-1958) a fost iniþial un 1921, ori cu cele din Catalonia Rãzboiului fericirii despre Imre Nagy, o analizã lumi- comunist convins. Trebuie spus acest lucru Civil spaniol (Lendvai, 2008, p. 109-117). noasã ºi caldã a rupturii cu minciuna tota- în raport cu absolutiºtii morali de ieri ºi de Aºa le-a privit Hannah Arendt ºi nu greºea. litarã ºi a curajului de a reabilita etica re- azi care afirmã cã un comunist este prin Revoluþia s-a identificat, cel puþin în voltei: prima ei fazã, cu personalitatea fostului pre- definiþie sortit sã rãmânã înþepenit în for- mier Imre Nagy, un comunist care îndrãz- mula sa mentalã originarã. O ºtim din atâ- Mai este un caz pentru care cred cã Hristos nise, dupã moartea lui Stalin, sã propunã o tea cazuri, de la Koestler pânã la Kola- va lovi, al singurului comunist trecut prin- liberalizare internã. Nagy ºi susþinãtorii sãi kowski, cã lucrurile nu au stat astfel. Mai tr-un proces de transfigurare ºi ajuns la sfin- au propus un eurocomunism avant la let- întâi la Moscova, unde s-a aflat într-un lung þenie ºi martiriu: Imre Nagy. Cât de liber tre, o debolºevizare a comunismului. În cele exil dupã eºecul dictaturii lui Béla Kun, suflã duhul ºi ce neaºteptat îºi alege sãlaºu-

4 • APOSTROF In memoriam LIVIU CIULEI

Roxana Croitoru

-A STINS în noaptea de 25 octombrie, la Globul de cristal, la Karlovy Vary (1969), SMünchen, personalitatea cea mai com- pentru filmul Valurile Dunãrii, ºi premiul plexã a teatrului românesc, regizorul, sce- de regie la Cannes (1965), pentru filmul, nograful ºi actorul LIVIU CIULEI. neegalat încã în cinematografia româneas- Destinat iniþial carierei de arhitect, cã, Pãdurea spânzuraþilor. Liviu Ciulei a absolvit în paralel Conserva- Liviu Ciulei a fost un iscoditor, un des- torul Regal de Muzicã ºi Teatru din Bu- coperitor de noi forme ale expresivitãþii tea- cureºti. A debutat pe scena Odeonului din trale ºi poate cã aceastã mobilitate i-a între- capitalã, în rolul Puck, din Visul unei nopþi þinut tinereþea creatoare pânã la sfârºit. de varã. La scurt timp s-a alãturat trupei Întors în þarã în anii ’90, a fost director Teatrului Municipal din Bucureºti, devenit onorific al Teatrului „Bulandra“, unde a ulterior Teatrul „Lucia Sturdza Bulandra“. pus în scenã ultimele sale spectacole: Visul Ca actor, scenograf ºi director al acestui unei nopþi de varã, Deºteptarea primãverii, teatru, între anii 1963 ºi 1972, Liviu Ciulei Hamlet, Henric al IV-lea, ªase personaje în a creat aceastã instituþie teatralã în care a cãutarea unui autor. edificat o trupã, cea mai bunã din þarã, a Amintim câteva dintre premiile cu care cãrei faimã a devenit de rezonanþã inter- a fost distins în þarã ºi în strãinãtate: Pre- naþionalã. miul UNITER (1996), Premiul de excelenþã Memorabilul spectacol Cum vã place din UNITER (2001), Premiul de excelenþã în 1961 a marcat momentul naºterii ºcolii Beaumont“ de la Lincoln Center New York cinematografia românã (2002), Premiul moderne de regie româneascã, „teatraliza- (1979-1980) ºi director artistic al Teatrului Tony (echivalentul teatral al premiilor rea spectacolului teatral“, reteatralizarea „Tyrone Guthrie“ din Minneapolis (1980- Oscar), pentru remarcabila activitate depu- teatrului. 1986). A predat cursuri de arta actorului ºi sã la Teatrul „Tyrone Guthrie“ din Minnea- Spectacolele puse în scenã de Liviu regie la Columbia University ºi la New polis. Liviu Ciulei a fost membru de onoa- Ciulei, Moartea lui Danton, Leonce ºi Lena, York University. A pus în scenã în Ger- re al Ordinului Arhitecþilor. O scrisoare pierdutã, Lungul drum al zilei mania, Franþa, Italia, Marea Britanie, Aus- Prin dispariþia sa, teatrul românesc pier- cãtre noapte, Azilul de noapte, Furtuna, tralia ºi Israel. de o lume. O lume a nobleþei artistice. rãmân peste timp spectacole de referinþã. Pe lângã teatru, opera sa include peste
În anii ’80, dupã înlãturarea sa de cãtre douãzeci de filme, la care a lucrat în calita- autoritãþile comuniste de la conducerea te de regizor, scenograf sau actor. Dintre Teatrului „Bulandra“, s-a stabilit în Statele numeroasele premii cu care a fost distins Unite. A fost director al Teatrului „Vivian pentru creaþia cinematograficã, amintim:

rile: în sufletul unui activist mai întâi (ºi ani liteze adevãrul ca esenþã a libertãþii umane. lizei lui Paul Lendvai, asasinatul cu pojghiþã mulþi) plin de zel stalinist […] Înlãuntrul Putea sã meargã în altã direcþie, pactizând judiciarã din 1958 a fost de fapt ordonat omului ãstuia […] se petrece în interval de cu forþele staliniste. Se bucura de un imens de János Kádár, quislingul maghiar, care nu numai zece zile (timpul e limitat ca într-o prestigiu, era premierul legal al þãrii (dupã putea suporta ideea unui Nagy în viaþã, piesã clasicã) prefacerea deplinã. Nagy e la 25 octombrie). În schimb, cu eroic curaj, chiar dacã dupã gratii. Când rostim jude- sfârºitul celor zece zile altul. Nu ºi-a schim- a mers înainte, pe drumul democraþiei ºi bat politica, ºi-a schimbat sufletul. cãþi categorice pe tema trecutului, când independenþei. Nu ca Nicolae Ceauºescu, spunem cã toþi marxiºtii au fost responsa- pentru care îndepãrtarea de Moscova era Aceastã transfigurare, prefacere, metanoia, bili pentru ororile comuniste, ar merita sã ºansa construirii unui neofeudalism triba- epifanie, deºteptare, cum vreþi sã-i spuneþi, ne gândim ºi la acest om. Nagy a fost spân- list ºi ºovin. A crezut în promisiunile unor este cheia revizionismului marxist ºi a re- zurat la Budapesta pe 16 iunie 1958 pen- camarazi de partid precum János Kádár, beliunii sale împotriva Marelui Inchizitor. tru cã a crezut în ideea cã libertatea tuturor el însuºi fostã victimã a terorii staliniste, este o farsã în absenþa libertãþii fiecãrui om În iunie 1958, cum scria Albert Camus, ºi a plãtit scump pentru aceastã naivitate. „Nagy nu a fost judecat, a fost asasinat“. în parte. Marea sa lecþie este cã niciun scop, ªi-a apãrat ideile cu nobleþe ºi generozita- chiar ºi unul sacralizat în religiile seculare, te. Când s-a pus problema, dupã ce a fost nu justificã utilizarea mijloacelor abjecte, forþat sã trãiascã cu domiciliu forþat la Sna- violente, barbare, criminale. O lecþie pe ca- Adevãr ºi libertate gov, în România, sã-ºi recunoascã „erori- re Gheorghiu-Dej nu avea cum sã o pri- le“, Nagy a refuzat sã cedeze. ceapã. Prim-secretarul CC al PMR citea cu ESPRE REVOLUÞIA Maghiarã din oc- În pofida presiunilor fãcute asupra lui atenþie notele informative privitoare la dis- Dtombrie-noiembrie 1956 putem spu- de KGB ºi de oamenii sovieticilor din Ro- cuþiile purtate cu Nagy la Snagov de cãtre ne, precum Hegel despre Revoluþia Fran- mânia (Dej, Bodnãraº, Borilã, Valter Ro- emisarii PMR, adicã ai KGB. Într-o ºedinþã cezã, cã a fost un superb rãsãrit de soare. man, Aurel Mãlnãºan, Iosif Ardeleanu), de Birou Politic, Dej spunea cã mai întâi Imre Nagy a ajuns la conducerea Ungariei Nagy s-a menþinut pe poziþia cã Revoluþia trebuie interogat Nagy, dupã care va fi ca urmare a unei revoluþii populare ºi demo- Maghiarã a fost justificatã politic, social ºi spânzurat de limbã. Când Nagy afirma cratice. Scopurile acestei miºcãri sociale de moral. A respins cu indignare acuzaþiile disperat „Arestaþi-mã ºi spânzuraþi-mã“, masã au fost, înainte de orice, emanciparea proferate de neostaliniºti ºi a înþeles cã în- Dej nota cinic ºi vindicativ: „ªtii ce te aº- de sub jugul colonial sovietic ºi redobân- suºi Hruºciov, oricât a încercat sã pozeze în teaptã“. direa autonomiei de cãtre societatea ma- reformator, nu putea sã rupã complet cu ghiarã, recucerirea suveranitãþii poporului sistemul cãruia îi datora totul. Meritul lui (o tezã dezvoltatã în scrierile lor de Ágnes Nagy este cã a permis resurecþia societãþii Heller ºi Ferenc Fehér, exponenþi, în anii civile, dupã atâtea înjosiri ºi umiliri. A fost ’70, ai ªcolii de la Budapesta de marxism un politician dintr-o speþã aparte: a celor critic). A fost o revoltã a intelectualilor care resping machiavelismul ºi bizantinis- ºi studenþilor. ªi, cum spunea Raymond mul. A avut principii ºi a fost ucis pentru Aron, ceea ce a fãcut Nagy a fost sã reabi- cã nu a vrut sã le terfeleascã. Conform ana- 

Anul XXII, nr. 11 (258), 2011 • 5  Un leninist impenitent: ION ILIESCU nu este un „renegat“

CUM CÂTEVA cuvinte despre Ion Iliescu. ASunt convins cã în anii formãrii sale bolºevice, Iliescu a citit cu admiraþie pam- fletul lui Lenin „Revoluþia proletarã ºi rene- gatul Kautsky“. Pe Imre Nagy l-a conside- rat, în spiritul liniei PMR, un „renegat“, iar Revoluþia Maghiarã a socotit-o o „contra- revoluþie“. Pentru Iliescu, Nagy a fost de fapt un trãdãtor. Am meditat de-a lungul anilor asupra rolului personalitãþilor politi- ce în marile rupturi care au determinat prãbuºirea sovietismului. Deºi în dialogul purtat cu el în 2003 am adus în discuþie numele lui Imre Nagy, Iliescu a preferat sã se abþinã de la o judecatã de valoare. Pen- tru Dubček a avut cuvinte de preþuire, acesta rãmãsese comunist. În mintea lui Iliescu, Nagy comisese suprema transgre- siune, anulase tabuul rolului conducãtor al unui partid predestinat, în virtutea „legi- lor istoriei“, sã oblige milioane de oameni sã-i urmeze programul utopic. Având de 1956• Budapesta, ales între logica aparatului ºi chemarea strã- dar fãceau corp comun când era vorba de Fejtö, François. Behind the Rape of Hungary. Pre- zii, Nagy a mers cu strada. A plãtit cu viaþa „apãrarea cuceririlor socialiste ale poporu- faþã de Jean-Paul Sartre. New York: David pentru aceastã opþiune, un pariu existenþial lui“, adicã de apãrarea scaunelor lor. Nu McKay Company, 1957. care a rãscumpãrat, cred, pãcatele tinereþii. puteau suporta vântul de libertate care sufla Gati, Charles. Failed Illusions: Moscow, Washing- Nu întâmplãtor, în Jurnalul fericirii, cum dinspre Ungaria. În acest climat s-a „cãlit“ ton, Budapest, and the 1956 Hungarian Revolt. spuneam, Nagy este singurul comunist politic Ion Iliescu. Printre foarte puþinii Washington, D.C.: Woodrow Wilson Center (ori, mai precis, ex-comunist) pentru care care s-au opus arestãrilor de studenþi au Press/Stanford University Press, 2006. N. Steinhardt îºi mãrturisea admiraþia. Ion fost, se pare, academicienii Ilie Murgulescu, Hay, Gyula. Born 1900: The Autobiography of Ju- Iliescu a procedat exact invers. Dupã 22 Coriolan Drãgulescu ºi Tudor Bugnariu, lius Hay. Prefaþã de Arthur Koestler. Sparks: decembrie 1989 ºi în ianuarie 1990, în ace- membru corespondent al Academiei RPR, A Library Press Book, 1975. le sãptãmâni cruciale pentru destinul demo- motiv pentru scoaterea lor de la Ministerul Ion Iliescu în dialog cu Vladimir Tismãneanu: craþiei româneºti in statu nascendi, Iliescu a Învãþãmântului (informaþie oferitã de dl Marele ºoc din finalul unui secol scurt. Bucu- patronat regruparea revanºardã a nomen- Pavel Þugui, fostul ºef al Secþiei ºtiinþã ºi reºti: Editura Enciclopedicã, 2004. claturii, reconstituirea poliþiei secrete, ata- culturã a CC al PMR, în memoriile sale). Jela, Doina ºi Vladimir Tismãneanu, coord. Un- curile împotriva formaþiunilor democratice În anii cât a fost preºedinte, Iliescu a garia 1956: Revolta minþilor ºi sfârºitul mitu- ºi a societãþii civile. Omul ucis, alãturi de învãþat retorica democraticã, dar angaja- lui comunist. Bucureºti: Curtea Veche, 2006. trei dintre camarazii sãi cei mai apropiaþi, mentul sãu antitotalitar a rãmas unul strict Lendvai, Paul. One Day that Shook the World: în iunie 1958, la Budapesta, a avut curajul formal. Mentalul sãu este impregnat de The 1956 Hungarian Uprising and Its Legacy. sã se despartã de trecutul plin de minciuni, sumbre viziuni legate de forþe „duºmãnoa- Princeton: Princeton University Press, 2008. crime, intrigi ºi comploturi. se“; continua sã-ºi stigmatizeze inamicii, sã Meray, Tibor. Thirteen Days That Shook the În timpul detenþiei de la Snagov, Nagy desfigureze adevãrul istoric ºi sã se opunã Kremlin: Imre Nagy and the Hungarian Re- a formulat nu numai o nouã viziune despre decomunizãrii veritabile. Utopiile politice volution. New York: Praeger, 1957. relaþiile dintre statele socialiste, complet sunt exacerbarea consecvenþei, paroxismul Nagy, Imre. Însemnãri de la Snagov: Coresponden- opusã hegemonismului sovietic, dar ºi o ºi patologia acesteia. Cel care este un true þã, rapoarte, convorbiri. Studiu introductiv de filosofie politicã opusã autoritarismului ia- believer nu admite decât propriile „adevã- Ileana Ioanid. Iaºi: Polirom, 2004. cobin de sorginte leninistã. Era vorba de ruri“. Ca ºi în tinereþe, Iliescu rãmâne con- Paetzke, Hans Henning, ed. Budapest. Trente ans o viziune nonmaniheistã, eliberatã de con- vins de preceptul leninist: „care pe care“. plus tard: Entretiens avec les animateurs de strângerile procustiene ale „spiritului de De-o parte îngerii (socialismului), de cea- l’opposition democratique hongroise. Precedat partid“ (partiinost). Nagy a acceptat com- laltã demonii (capitalismului). Psihologic, de Ecoutez-les! de Yves Montand ºi Tibor promisul politic în chip onest, nu ca un politic ºi moral, Ion Iliescu este opusul mode- Tardos. Paris: Editeur Joseph Clims, 1986. subterfugiu menit sã asigure recuperarea lului simbolizat de Imre Nagy. Rainer, János. Imre Nagy: A Biography. London: ulterioarã a poziþiilor pierdute. A renunþat
I. B. Tauris, 2009. la pretenþia omniscienþei ºi la ambiþia infai- Tismãneanu, Vladimir. Stalinism pentru eterni- libilitãþii cognitive, proprii totalitarismului. tate: O istorie politicã a comunismului româ- În limbajul adversarilor sãi, a devenit un Sugestii bibliografice nesc. Traducere din englezã de Cristina Pe- „renegat“. Spectrul lui Nagy îi va fi urmã- Aron, Raymond. The Meaning of Destiny. In Ta- trescu ºi Dragoº Petrescu, postfaþã de Mircea rit nu doar pe Hruºciov, Kádár, Iuri Andro- mas Aczel, ed., Ten Years After: The Hungarian Mihãieº. Iaºi: Polirom, 2005. pov (ambasadorul sovietic la Budapesta în Revolution in the Perspective of History, 19-31. Tismãneanu, Vladimir. Reinventarea politicu- timpul revoluþiei), Ferenc Munnich, Dej, New York: Holt, Rinehard and Winston, 1966. lui: Europa Rãsãriteanã de la Stalin la Havel. Ceauºescu, Valter Roman, dar ºi pe Iliescu, Cãtãnuº, Dan ºi Vasile Buga, coord. Lagãrul co- Traducere din englezã de Alexandru Vlad, cel care, între 1956 ºi 1960, a fãcut carierã munist sub impactul destalinizãrii. Bucureºti: studiu introductiv de Dan Pavel. Ediþia a 2-a. în organizaþia comunistã de tineret, alã- Academia Românã, Institutul Naþional pen- Iaºi: Polirom, 2007. turi de Virgil Trofin, organizând pogro- tru Studiul Totalitarismului, 2006. Tismãneanu, Vladimir. By the Tongue. Recenzie muri politice împotriva studenþilor rebeli. Congress for Cultural Freedom. The Truth about a cãrþii lui Paul Lendvai One Day that Shook Dej, Apostol, Bodnãraº, Chiºinevschi, Miron the Nagy Affair: Facts, Documents, Comments. the World. Times Literary Supplement, 8 sep- Constantinescu, Constantin Pârvulescu, Cu o prefaþã de Albert Camus. London: tembrie 2008. Rãutu, Ceauºescu, Drãghici, Moghioroº, Seeker & Warburg/Praeger, 1959. Þugui, Pavel. Istoria ºi limba românã în vremea Chivu Stoica, János Fazekas, Coliu, Sãlãjan, Feher, Ferenc ºi Agnes Heller. Hungary 1956 lui Gheorghiu-Dej. Bucureºti: Editura Ion toþi aceºti pigmei propulsaþi ºi þinuþi în Revisited: The Message of a Revolution. A Cristoiu, 1999. funcþii de sovietici, se temeau de „virusul Quarter of a Century After. London: George liberalismului stihinic“. Se detestau între ei, Allen & Unwin, 1983.

6 • APOSTROF Poeme de DANIEL CORBU Blazonul de arhonte Nu-i nimeni s-alunge poeþii din cetate

Nici mergãtor pe sîrmã la circul Deºi poate nu-i nimeni s-alunge poeþii de stat din cetate nici chelner la Viena dupã o spiþã strãbunã totuºi vã rog, prieteni ai mei: nici salvamar la Miami De mã vor cãuta arãtînd fotografia sau nici universitar la Heidelberg portretul-robot nici comis-voiajor nonºalant prin oraºele sau poate o paginã cu versuri din Poema sfîrºitului din Orient sau din Documentele haosului nici cãlugãr budist prin peºterile Tibetului spuneþi-le cã nu m-aþi vãzut nici rege al Etiopiei în fireasca deºi cutreieraþi oraºul în lung ºi-n lat descendenþã familialã. ºi victorioºi ieºiþi din parcuri din cîrciumi Ce-am ajuns noi, Daniel Corbu? sau din muzee ale vechilor timpuri Biet cãlãtor prin barãcile visului sau din odãile unde iubiþi femei aprinse sclav al metaforei oferind adãpost pentru ca niºte iepe de Pomerania – vorba bunului Ioanid – nunþile necesare oferind spuneþi-le cã nu mi-aþi vãzut chipul. lecþii mentale de fricã ºi extaz purtând ca pe-o invizibilã torþã ªi de vã vor întreba dacã-am vorbit vreodatã blazonul de arhonte al cuvintelor a lepãdare de lume ce nu ne-au hrãnit niciodatã de-ajuns. voi sã negaþi cu tãrie iar de vã vor întreba de instaurarea plictiselii în unele unghere ale fiinþei mele de obosealã, întristare sau lehamite Maºina de inventat idealuri voi sã le rãspundeþi: Poetul este al cerurilor ºi al surîsului Aproape cã spusesem toate cuvintele ºi bãtãliile sale sunt ca ale bunului templier împuþinîndu-mã iar profilul eroic de care vorbiþi ºi priveam printre gene cum îmi mor e doar platoºa de cuvinte înfãþiºatã-n secundele unui alt timp unei alte lumi. cîntecele sale – glorie a harului ºi singura avere. Mi se pãrea cã aud gongul din cer Iar de vor întreba dacã-aþi auzit semn cã se-apropie corãbiile cu prieteni un plîns o hohotire sau dacã aþi întrezãrit din Ordinul Metaforei vreo mîhnire ivitã din binecuvîntate pricini ºi mi se pãrea cã Dumnezeu mã priveºte asemenea sã negaþi prin lucarne fierbinþi. spunîndu-le cã în lupta cu Neantul cel rãu Dar seara a venit un fel de înger victoriile mele vor triumfa stãtea chircit pe singurul fotoliu din camera mea ºi chiar dacã zilele mi-s adunãturi de un înger zgribulit ºi tãcut. ne-mpliniri ºi vise retezate ªi pe cînd cineva îmi fãcea semne din sicriul prea strîmt nevãzutele-mi aripi de ceaþã îngerul palid repeta refrenul acela aulic al cu iubire acoperã sanctuarele oraºului concordiei omeneºti ºi întotdeauna Poezia ia locul absenþei. ce umblã tuturora prin creier la cea mai nepotrivitã orã. I-am spus îngerului: Tu n-auzi cã noapte de noapte cineva sapã în mine-un mormînt Miercuri. Che porta dalla notte? ºi nu auzi neodihna cum îºi desfãºoarã corpuºtii pe amorþitele cãi ale aºteptãrii? Doar gîndul repaosului mã poartã prin burgul cu ulceraþii de toamnã Atunci el a scos din sîn un ghemotoc unde melancolia se-ntîlneºte cu straniul de fire-ncîlcite de toate culorile cîntec al ciorilor „Pentru cã nu excelezi în gîndirea abstractã iar Copoul se umple puþin cîte puþin cu întuneric priveºte, aceasta e Spaima!“ precum paharele cu negrul vin de Burgundia. Nu mai cauþi zeii deasupra I-am spus îngerului cel zgribulit ºi abulic: nu le mai rîvneºti întîmplãrile Nu vezi cum atîrn de crucea cuvintelor îi calci odatã cu frunzele de parcã-aº atîrna de pãcatul primordial? odatã cu propria spaimã pe scãrile vechi ºi pe-alei. Toþi iubiþi pãsãrile doar pãsãrile care Che porta dalla notte? mor cîntînd Ce-mi vine dinspre noapte, Mario Luzi? dar nu vezi cum zi de zi mã surp poco/puþin, acel puþin ce taie mai tare decît spada, ºi deodatã iubirea ºi candoarea posomorîte rãscruci de greutatea unui cuvînt voi muri? de preschimbat visele de dãrîmat pereþii de ceaþã ai renunþãrii Aproape cã spusesem toate cuvintele unde poþi încerca singurãtatea împuþinîndu-mã cu dinþii ca pe monezile zimþate ºi priveam printre gene cum îmi mor ca pe imperiale sãbii de Toledo. secundele unui alt timp unei alte lumi.

Anul XXII, nr. 11 (258), 2011 • 7 þatul focului, iar poveºti, mâncare, iar vor- bit, cam astea erau activitãþile lor, fie pe luminã, fie pe întuneric“, dar zumzetul lor e destul de ocrotitor încât panica sã disparã ºi „strãina“ sã poatã adormi. Prinsã în vi- braþia lor – „Vocile se auzeau rãzbind din întuneric – metalice, fierbinþi, strident-sfâ- ºietoare, fãrã sã reuºeºti sã vezi o singurã faþã neagrã, era ca ºi cum întunericul prin- sese voce“ –, rezoneazã adânc ºi recunoaºte o apartenenþã profundã la ritmuri ancestra- aºa încât empatia cu care sunt înzestratã le: „adulmec aerul, ascult cântecul pesca- HANNA BOTA sau sã-mi fie de folos în a-i cunoaºte pe oameni. rilor. O pace cât universul se lasã în juru-mi ºi cânt ºi eu în surdinã, cânt cântecul pesca- Acasã, la capãtul lumii Ascultã poveºti ºi legende, dar cautã mai rilor sau fredonez propriile mele cântece, ales gesticulaþia umanitãþii de dincolo de cântecele mamei, cânt ce-mi trece prin cap, Irina Petraº ele: „îmi propun sã nu mai analizez viaþa respir ºi cânt, uit ºi sã fiu eu însãmi, parcã celor de aici în categoriile occidentale de devin o parte din ei“. CURIOZITATE INTELEC- gândire, valorile noastre nu au aici nicio Antropologii vorbesc despre diferen- O TUALà peste medie, o trecere, trebuie sã descopãr valorile lor“. Se þa dintre ochiul optic, dinamic, care nu se deschidere spre orizonturi desparte cu umor de obtuzitatea unor ac- opreºte asupra obiectului observat, ci îl exotice ºi un anume ne- þiuni umanitare – organizaþii europene care vede rapid, panoramic, ºi ochiul haptic (ter- astâmpãr o caracterizeazã au trimis în insule zeci de mii de… sutie- men derivând din grecescul haptomai, a pe Hanna Bota. Interesatã ne! –, dar ºi de ideea cã lecþiile de igienã, atinge, a se lipi de), privire care apropie, de literaturã, etnologie, an- asistenþa socialã, educaþia trebuie plãtite atinge, mângâie, la figurat, contururile tropologie culturalã, teo- prin convertirea la creºtinism. Dezbrãcatã celuilalt, într-un act insistent-delicat de logie, îºi alimenteazã ne- de prejudecãþi de rasã ºi sociale, chiar isto- recunoaºtere. Expresiile româneºti „a privi voia aproape freneticã de rice, aº zice, duce comparaþia dintre lumi cu coada ochiului“ sau chiar „a fura cu cunoaºtere parcurgând nu doar mii de kilo- spre zone incomode, acolo unde primitivis- ochiul“ înseamnã ºi ele atingere virtualã a metri, ci ºi mii de pagini dintr-o bibliogra- mul nu mai e primitiv („aici murdãria era celuilalt, fãrã a-l incomoda prin indiscreþie. fie la fel de diversã ca lumile pe care le vizi- þãrânã, era cenuºã sau resturi alimentare, Hanna Bota îºi exerseazã atent ochiul hap- teazã. Scrisul sãu ezitã între poezie, prozã era ceva bun în esenþã, de care nu trebuia tic, cercetarea ei e minuþioasã, iscoditoa- ºi eseu, cu rezultate remarcabile de fiecare sã te fereºti“), iar civilizaþia îºi reveleazã re, dar niciodatã agresivã. Toate detaliile, datã ºi cu aceeaºi privire împãrþitã între defectele: oricât de dizgraþioase, sunt luate în firescul scrutarea metodicã, pedantã a celorlalþi ºi lor, fãrã urmã de dezgust. Deprinde de la sondarea propriilor necunoscute. Mai mult acolo am înþeles multe despre sufletul alb al oamenii insulelor iubirea gratuitã pentru chiar, fiecare nouã carte a sa, indiferent de celor negri, despre profunzimea vieþii lor cei care o meritã doar fiindcã sunt tot simple, despre emoþiile ºi nevoile trãirilor lor oameni: „Mi-am dat seama încã o datã cã precizarea de pe copertã, depãºeºte dezin- sufleteºti, la fel de complexe ca ale oricãrui volt limitele unui gen anume ºi convoacã om alb, ale oricãrui savant cu mintea dol- nu lucrurile pe care le deþinem compun în paginã savuroase întreþeseri de ton, scrii- dora de informaþii […] am vãzut cu ochii existenþa, ci atitudinea faþã de ceea ce deþi- turã, atitudine auctorialã. Ultimul canibal, mei cã ceea ce numim civilizaþie e o pojghiþã nem, iar oamenii aceºtia ºtiu sã fie mai cu subtitlul Jurnal de antropolog (Bucureºti: care nu acoperã esenþa, o pojghiþã crãpatã, bogaþi decât noi; noi – veºnicii nemulþu- Cartea Româneascã, 2011, 438 de pagini; deoarece diferenþele nu creeazã prãpãstii, ci miþi care alergãm pânã cãdem în depresii ºi cu un text-escortã al lui Cornel Ungu- ele doar marcheazã aceeaºi esenþã, o esenþã alte boli, socotind cã tot nu avem destul!“ reanu), este un extrem de interesant ºi bine care se manifestã pe drumuri diferite […] Gata sã dea din ºtiinþa ei, ºtie sã ºi primeas- nevoile sufleteºti îºi cautã ºi acolo exprima- scris jurnal-eseistic-de-cãlãtorie, cu inserþii cã, aºa încât semnalele curg în ambele sen- re, uneori gãsind o voce mai nobilã decât suri, urmele sunt lãsate reciproc. Cãlãtoarea poematice ºi desfãºurãri epice. Aºa suna vocea culturilor noastre. textul prin care recomandam editurii car- înregistreazã priveliºti exotice, picturale tea. Aici, voi încerca nu atât o amãnunþire („verdele crud al pãdurii tropicale ai cãrei Prozatoare fiind, Hanna Bota suferã, me- copaci îºi coboarã crengile bãtrâne pânã – cartea aceasta e de citit, nu de povestit –, taforic vorbind, de „boala ochiului leneº“, cât o descriere a metodei. în apa Pacificului; sub umbrele lor, ºerpu- foarte frecventã, se pare, printre pictori: ieºte nisipul plajei, pe alocuri plaja se Hanna Bota pune la lucru în cartea sa ei vãd petele de culoare alcãtuitoare de vo- despre ºederea în insulele Vanuatu din Pa- lãþeºte, odihnind pirogile minuscule ale lume ºi le reproduc pe pânzã ignorând a pescarilor din zonã, rudimentare ºi foarte cific o privire lateralã, în mai multele sen- treia dimensiune; chiar aceastã „deficienþã“ suri ale acesteia. Mai întâi, vede larg, roatã simpatice […] o avalanºã de flori, orhidee, (un fel de privire mijitã, eliberatã de balast) anemone sau crini de pãdure de toate culo- în jurul ei, punând la bãtaie, în neobosite face posibil accesul la desenul din covor, cel conexiuni, diversele instrumente de cunoaº- rile […] se aude doar cântul pãsãrilor, stri- pe care îl vor putea citi ºi recunoaºte mai gãtul zglobiu al bãºtinaºilor în veºnicul lor tere ºi interpretare pe care le-a acumulat. apoi ºi cei cu ochi „harnic“. Starea „obiº- Specialistul nu se mulþumeºte cu privirea povestit, câte un cântec într-o limbã gâl- nuitã“ a omului presupune ignorarea pre- gâitã, unduitoare“), dar, deschisã spre cei- fixã, focalizatã, strict ghidatã de regulile lungirilor latente ale oricãrui obiect de lalþi, înþelege încã o datã cât de relative sunt ºtiinþei sale, ci tenteazã paºi lãturalnici, sen- vorbe ºi lãsarea grãbitã în voia patternuri- situãrile omeneºti: „Vanuatu e la capãtul suri derivate, improvizeazã interdisciplinar. lor moºtenite ale propriei limbi. Discursul lumii, doar câþiva metri ºi îþi atârnã picioa- Nu lipseºte din aceastã privire nici sensul scriitorului cere depãºirea sensului imediat rele în gol, aºa ar spune mitologia anticã, antropologic al efortului de a se pune pe al cuvântului ºi scufundarea în zvonul de dar iatã cã, pãmântul fiind rotund, pot sã sine în locul celuilalt, pentru a-i descifra potenþialitãþi primare. Un ochi leneº ºi un vãd doar faptul cã cei de aici ne considerã perspectiva, neliniºtile, modelul de lume. auz fin însoþesc cãlãtoria Hannei Bota. Eti- pe noi trãitori la capãtul lumii, iar pentru Nu e o situare pe un plan superior pentru mologiile ritmeazã paºii sãi spre ceilalþi, ea ei, aici e însuºi centrul pãmântului!“ „Ce a înregistra primitivismul, sãlbãticia, ci una cautã mereu sensul cel mai apropiat de por- e bine ºi ce e rãu în devenirea noastrã? Un- umanã, fundamentatã pe apartenenþa la tretul interior ºi unic. ªtie sã asculte spo- de am fãcut paºi greºiþi în istoria civilizaþiei aceeaºi specie: rovãiala oamenilor din Vanuatu ºi sã citeas- noastre?“ – sunt întrebãri care însoþesc fie- cã emoþii ºi neliniºti în intonaþii ºi modulãri care paginã a cãrþii, acumulând suporturi voiam sã mã apropii de ei, sã devin empa- ale vocii în limba lor necunoscutã. Corrado ticã pânã la o cât mai bunã identificare a pentru eventualele rãspunsuri ale citito- Bologna leagã vocea, înainte de toate, de rului. mea, ca om, cu ei ºi cu nevoile lor, cu trãiri- prezenþã Flatus vocis: Metafizica e an- le ºi scopurile lor de viaþã… Un aparat teh- (vezi
nic poate înregistra ridicarea de sprânceanã tropologia della voce, 1992). Ea nu e doar a individului din faþa mea, însã eu pot face instrumentul comunicãrii, ci ºi proba cã mult mai mult, eu pot citi dacã ridicarea Celãlalt se aflã aproape. Singurãtatea e, ast- aceea de sprânceanã înseamnã mirare, sau fel, atâta vreme cât vocea se aude, pusã între înseamnã teamã, ori bucurie, ori scepticism, paranteze: „discuþii, gãtit, sporovãialã, aþâ-

8 • APOSTROF Nu e cazul „spaþiului mioritic“, aratã au ajuns superiorii ei pe linie ierarhicã în Mici tandreþi corozive Mihai Dragolea: „românii e nervoºi“, devin binecuvântata erã a lui political correctness, patologici de la o clipã la alta, ca atunci „întrucât contribuie la modelarea carac- ªtefan Borbély când – de pildã – dezvoltã scenarii matri- terului fiului de împãrat“. Alte femei se re- moniale homerice, în favoarea câte unei poziþioneazã – la o vârstã încã aparent in- ACà DORIÞI sã râdeþi Juliete nurlii ºi bine promovate de expec- genuã... – dupã „un ºuvoi de cãsãtorii nu în hohote ºi sã scãpaþi D tanþa socialã, pornitã sã arunce plasa peste dintre cele mai reuºite“: patologia conju- puþin de tensiunea grotes- un Romeo ºovãielnic ºi cam prea civilizat. galã e la mare cãutare în Epiderma de bazalt cã a tranziþiei care ne înco- À propos, nu numai amorezii retractili se (titlul redã senzaþia de catifelare pe care i-o voaie, cumpãraþi Epiderma numesc Romeo, ci ºi câinii. Alte nume (tot prilejuieºte autorului o piatrã gãsitã în de bazalt (Colecþia de mirãri 2) a lui Mihai Dragolea de de patrupede, fireºte): Rafael, Tony, chiar drum, folositã ulterior ca talisman), numai la Editura Limes (2011) ºi Hitler – dar aici e vorba, se pare, de o cã, ºi aici, dacã românul trãieºte o dramã, o savuraþi-i paginile pe înde- eroare de memorie. Stabilimente?: carman- face blând, molcom, ca dealul care se face lete, cel puþin la fel de hâ- geriile Cãtina ºi Transcrenguþa, sau, în alt vale, edulcorarea tragicului fiind, în per- tru ºi de mucalit precum o loc, patiseria cu un nume mai blând, unde cepþia epicã a lui Dragolea, la ordinea zilei. face autorul, care este, în mod incontesta- se serveºte „plãcinta «Frâna»“, spre stupe- Acesta e, de fapt, ºi aspectul care-l separã bil, unul dintre puþinii umoriºti puri ºi deli- facþia înfometatã a autorului, care primeºte de alþi „cotidianiºti“ din spaþiul epic româ- caþi de care dispune în prezent literatura imediat explicaþiile tehnice de rigoare: nesc, cum a fost deja amintitul Ioan Radin, românã, copleºitã de mizerabilism ºi de se- „stopeazã brusc foamea, ca o frânã bunã“. la care isteria socialã e expandatã paranoic, xualitãþi heterodoxe, galopante. Structural, Nu mã pot abþine, în acest punct gastro- incontrolabil, în tuºe uneori suicidare. Nu Dragolea este undeva la mijloc între „simþul nomic esenþial al cronicii, sã vã povestesc se întâmplã aºa la autorul Epidermei de enorm“ ºi „vãzul monstruos“ ale lui I. L. unul dintre motivele pentru care am fost bazalt: Dragolea este un contemplativ Caragiale, cu o perspectivã ironic-corozivã obligat sã amân savoarea intelectualã ºi esenþializat, dar înþelegãtor cu oamenii ºi împinsã mai degrabã înspre „drãgãlãºenii- senzorialã a volumului scos de Mihai Dra- cu micile lor racile. Poziþia lui predilectã le“ fostului client de la Gambrinus decât golea: aflându-mã într-un oraº din nordul este aceea a unui ironist de terasã, pregãtit înspre râsul cavernos al colegilor sãi de etnografic al patriei noastre în zilele apa- sã sesizeze disfuncþionalitãþi mãrunte, dar breaslã. Ceva din tandreþea epicã a lui riþiei sale, atenþia mi-a fost atrasã de câteva nu abisuri, crevase adânci sau prãpãstii Creangã intrã ºi ea în aceastã mixturã, afiºe postate la intrarea unor supermar- sufleteºti fãrã fund. Umanitatea lui e mol- medalioanele lui Dragolea (douã-trei pa- keturi, pe care scria cã în interior se vinde com zbuciumatã: dacã femeile lui ameninþã gini, arareori patru) fiind eseuri concentra- „carne de pui rasa uºoarã“. Am tot stat sã retoric cu sinuciderea, o fac fiindcã nu le-a te de micropatologie cotidianã, surprinsã investighez fenomenul ºi mi s-a explicat ieºit zacusca, nu fiindcã lumea n-ar merita de regulã „într-o lume zãpãcitã rãu de tot cã gãina – ca ºi calul românesc patentat – sã fie „consumatã“ (cu „trãitul“ unele o duc de atâta tranziþie“, în rândul cãreia zãpã- este de trei feluri: uºoarã, semigrea ºi grea. la greu). La fel e ºi cu bãrbaþii, tandru rãs- ceala de sistem genereazã zãpãceli de com- Gãina grea se cultivã numai în curþile pândiþi între alcovul pãrãsit ºi infracþiona- portament ºi de reacþie concatenate, auto- generoase ale gospodãriilor sãteºti; cea litate: actori duplicitari ai relaþiilor com- rul sesizând distrat ºi cu simþurile acutizate semigrea a fost un experiment pasager plicate cu femeia sau cu coruptocraþia la maximum paranoia blândã a vieþii noas- nereuºit, rãmânând cea „uºoarã“, diferenþa numitã România, ei joacã rolul ipocrit al tre de fiecare zi, exhibatã în gãri ºi în gar- fiind fãcutã, de fapt, de calitatea furajelor etalonului moral, dar se sting repede, epo- nituri de tren insalubre, în pieþe unde se cu care zburãtoarea filiformã este hrãnitã. peea „mãdularelor obosite“ fiind absolut vând viguroase „salate bãrbãteºti“ sau – la (În Occident i se spune înfometare sau stres savuroasã în volum! limita extremã – în alcovuri conjugale apa- avicol.) Existã un dezechilibru valoric în carte, rent cuminþi, împãrþite cel mai adesea între Prin peregrinãrile sale de navetist bo- prozele din partea secundã, în care apare ºi bovarism ºi duplicitate, cu accese de senzu- nom ºi foarte atent la „enormitãþile“ blân- un alter ego, numit Sebastian, fiind mai ex- alitate bine drãmuite, divizate între respec- de care i se perindã prin faþã, Dragolea nu peditive, deºi mâna finã a lui Mihai Drago- tabilitatea socialã ºi dorul de ducã, noul a avut parte ºi de gãini uºoare, dar a evitat, lea se simte peste tot, ca atunci, de pildã, „drog“ al românului de rând fiind acela de cu uºoare delicii sibilinice, „pâinea cu ame- când gliseazã onomastic ºi lexical de la o a-ºi îndrãgi iubita lãsând-o pentru o alta, de liorãri“ cu care a fost ispitit, simplitatea temã la alta, construind unele eseuri – ca a-ºi iubi þara pãrãsind-o ºi de a-ºi „exporta“ lãuntricã fiind o calitate nostalgicã pe care muzician ce este! – prin tehnica de bazã a cât mai repejor copiii, ca marcã a standar- ºi-o recunoaºte: retras la þarã dupã cãlãtorii „artei fugii“. Un exemplu, în afarã de douã dului social ºi a succesului. obositoare pe drumurile în general prãfuite medalioane cu „capre“ ºi unul cu „ciori“?: Regretatul Ioan Radin (Peianov) prac- ale patriei, el ar creºte capre ºi bibilici, ar repartizat dupã absolvirea facultãþii aproape tica, înainte de Revoluþia din decembrie culege nuci ºi s-ar uita printre sprâncene la de exorcista mânãstire Tanacu, la Muºata 1989, acest tip de prozã hipertrofiantã, în Afrodite, corporalitatea femininã (nu de- (în apropiere de Huºi), el se bucurã în tih- care omul era surprins în clipa în care dãdea vastatoare!) constituind unul dintre delicii- nã de muºcatele de la fereastrã ºi scrie, de iraþionalul peste el ºi-l destabiliza isteric, le majore ale volumului. Partizanal, auto- unul singur, revista literarã Muºeþelul, pe indiciu al unei societãþi „cu capsa pusã“, rul preferã femeile „fãcute din globuleþe“: care o expediazã amicilor. Nu era un samiz- care explodeazã în mici petarde jucãuºe, „mignone“ în general (sau „femei-coli- dat, dar pe aproape: oricum, „organele“ repede stinse înainte de a fi pârjolit esenþa. bri“), cu „nuri glorioºi“, „sprijinite de o devin vigilente ºi amuºinã...
Protagoniºtii lui Mihai Dragolea sunt „in- carnaþie jucãuºã ºi promiþãtoare“. „Toate cendiaþi“ de evenimentele politice ale na- numai gropiþe ºi zâmbet“, femeile din pro- þiei ºi le dezbat „violent“, fiind „puºi pe jar“ zele sale n-au dileme intelectuale adânci, – câteodatã – de enormitãþile debitate de dar citesc Hermann Hesse (cu doi n, to- Bãsescu ºi de Boc cel mic, dar cu ghioaga tuºi...), pornesc vârtos, dis-de-dimineaþã, mare. Dacã însã cineva crede cã vâlvãtaia lor la „pescuit masculin estival“, cultivã pisici ar putea aduce ºi oarecare purificare, se ºi câini (fiecare pe potriva caracterului ºi înºalã profund: românului îi este dat sã se a elongaþiei bovarice...) ºi sunt „frãmântate perpeleascã la foc mic, sã punã de incen- de problemele Europei“, pe care le ascultã dii, dar minuscule. Deranjat sau cãlcat pe dupã ce se uitã, religios ºi interiorizat, la coadã, el explodeazã, ca în Chelia, capra telenovele. ºi câinii timoraþi (toate titlurile date de Sunt ºi excepþii, de un excepþionalism Dragolea sunt conjunctive, epice!), unde hermeneutic prodigios, crescut pe tulpina „damele din apropiere þipã alert“, viaþa plãpândã a „corectitudinii politice“: ca în tihnitã a unui compartiment de tren devine Viºinul ºi Harap-Alb, epoca aviarã ºi Spânul, „un adevãrat vacarm“ ºi „atmosfera rãmâne nufãrul ºi baba, de pildã, unde o educatoare încãrcatã“, deºi incidentul care declanºase „primeºte sarcina“ de a elabora o lucrare în nebunia era unul cu adevãrat minor, pe care care sã se demonstreze cã Spânul din Harap- o microcomunitate normalã l-ar fi ignorat Alb este un „personaj pozitiv“, fiindcã cu înþelepciune. aceasta este concluzia mobilizatoare la care

Anul XXII, nr. 11 (258), 2011 • 9 Centenar ELENA VIANU

Marta Petreu

Elena Vianu a scris în anii socialismu- al XX-lea care mînuieºte cu uimitoare uºu- lui dogmatic. În ciuda epocii, eseurile ºi rinþã, chiar cu voluptate, ideile. O mai monografiile sale critice ºi istorice sînt vii, ºtiam, cu studii serioase de filosofie în Oc- interesante ºi au un aer personal. La baza cident, pe Alice Voinescu, care a produs o textelor sale se simte invariabil documen- eseisticã pe cît de informatã, pe atîta de ESEISTICà APROAPE neatinsã de timp tarea solidã ºi faptul cã autoarea a regîn- scãldatã într-un gingaº halou feminin. Cu Oeste aceea a Elenei Vianu, autoare de dit subiectul, prezentîndu-l dintr-un unghi Elena Vianu lucrurile stau însã altfel. Sub la a cãrei naºtere se împlinesc în aceastã de vedere propriu ºi care totodatã îl avan- acoperirea largã a studiilor despre litera- lunã (în 5/17 noiembrie) o sutã de ani. tajeazã pe autorul discutat. Întotdeauna, tura francezã din secolul al XVII-lea pînã Elena Vianu a scris mai ales – dar nu nu- creatorul despre care scrie este plasat în în extrem-contemporaneitate, Elena Vianu mai – despre cultura francezã, cercetãrile epoca lui ºi în biografia lui, ceea ce dã tex- este una dintre puþinele doamne din Ro- telor un aer nu o datã romanesc. Elenei ºi eseurile ei întinzîndu-se de la scriitorii mânia care au cutezat sã se atingã de dome- Vianu îi place nespus sã povesteascã, recon- niul ideilor. Astfel, ea se ocupã nu numai ºi filosofii francezi din secolul al XVII-lea, stituind din documente calea întortocheatã cãrora le-a dedicat ºi un volum de uz uni- de „vechii mei prieteni din veacul al XVII- din care se iþeºte talentul ºi se naºte opera, lea“ ºi nu numai de scriitori precum Ra- versitar (Cours de littérature française, le felul cum spiritul epocii se combinã cu bio- dix-septième siècle, 1962), ºi pînã la autori cine, Corneille, Molière, Balzac, Proust grafiile evenimenþialã ºi spiritualã ale crea- etc., ci ºi de gînditori ºi filosofi: Diderot, din secolul al XX-lea, precum Beckett, torului, dînd naºtere operei – uneori capo- Pascal, Rousseau º.a. Iar în Moraliºti fran- Nathalie Sarraute, Robbe-Grillet, Eugen doperei. Cînd vorbeºte, de exemplu, despre cezi, face monografia „moralismului“, lu- Ionescu ºi alþii. Opera ei, nu foarte mare crînd cu metode filosofice ºi la nivel strict cantitativ, a fost scrisã în aproximativ zece conceptual. În felul acesta, rezultã o eseis- ani, se pare în intervalul 1955-1965: ticã de idei, scrisã precis, cu o tãieturã con- autoarea a debutat în 1955, ca tradu- ceptualã exactã; ºi, totodatã, o eseisticã cãtoare a poveºtilor ºi povestirilor lui plasticã, graþioasã de-a dreptul. Dar nu este Creangã, apoi în 1956, ca eseistã, cu o deloc graþia (femininã) a dantelãriei verba- monografie despre Racine. Iar în 4 noiem- le, ci aceea a gîndului bogat ºi clar, simul- brie 1965, cu o zi înainte de ziua naºterii tan inteligent, sensibil ºi precis, care are cul- ei, a murit, rãpusã de cancer la vîrsta de tura drept mediu natural de viaþã ºi care are numai cincizeci ºi patru de ani. faþã de acest mediu o bogãþie de reacþii per- De fapt, scrisul este a doua operã ºi a fect exprimabile în cuvinte. doua îndeletnicire a Elenei Vianu. Cãci Pe baza capacitãþii de a defini esenþa aceasta, cu studii de bele-arte ºi de francezã, unui fenomen ºi de a arãta diferenþa lui spe- a fost întîi pictoriþã ºi doar apoi scriitoa- cificã faþã de fenomene învecinate sau con- re. La începutul anilor cincizeci, pictura o temporane, Elena Vianu pune în luminã în pasiona încã: aºa cum rezultã din scrisori- mod ideal originalitatea ºi valoarea auto- le ei, în vara anului 1952, în vacanþã, „cu rilor de care se ocupã. Unul dintre eseuri- capul plin de planuri picturale“, fãcea le sale cele mai frumoase este cel despre „mici schiþe“ de peisaj, cu gîndul la tablou- Rousseau ca filosof al umbrei, din volumul, rile pe care le va picta în Bucureºti. Cam postum, Oameni ºi idei; descrierea pe care tot în acei ani, din cauza realismului socia- i-o face lui Rousseau, ca ins sãtul de civi- list care domina în artele plastice, ºi la ca- lizaþia urbanã ºi tînjind dupã peisajul nea- re ea nu s-a putut adapta, Elena Vianu a tins de om, acoperit de iarbã ºi umbrit de abandonat pictura ºi a început sã scrie, sã • Elena pãdure, i s-ar potrivi ºi colegului ei de ge- Vianu traducã – ºi, totodatã, sã-ºi facã o carierã neraþie, cu care s-a nãscut în acelaºi an: lui didacticã, fiind conferenþiar la Catedra de Emil Cioran. Rousseau însuºi, pentru care francezã a Facultãþii de Filologie a Univer- fabulele lui La Fontaine, pentru a-i pune în „luminã“ ºi „raþiune“ nu sînt, precum pen- sitãþii din Bucureºti. evidenþã, deloc inocent, „tehnica subîn- tru filosofii luminiºti sau pentru predece- A scris în total cinci cãrþi: Racine, 1956; þelesului“, atît de practicatã chiar în peri- sorul lor, Descartes, „sinonime ale raþiunii“, Delacroix, 1960; Cours de littérature fran- oada cînd scria Elena Vianu ºi chiar de ea este definit drept „filosoful bunului-simþ“, çaise...,1962; Moraliºti francezi, 1963 ºi Oa- însãºi, ori cînd scrie despre naºterea capo- bun-simþ însemnînd „vocea naturii în om, meni ºi idei, carte apãrutã postum, în 1968. doperelor picturale ale lui Delacroix, subli- sãnãtatea minþii“, drept care cu o „subiec- nierea unor detalii biografice ºi recon- Acestora li se adaugã mai multe prefeþe (ºi tivitate supusã salturilor instinctului ºi sen- stituirea stãrii afective a autorilor þin nu anume, la volumele: Sainte-Beuve, Pagini timentului“. numai de tehnica eseului supradocumentat, de criticã, 1958; La Fontaine, Fabule, 1961; Nu putem ºti ce ºi cum ar fi scris Elena cînd eseistul a intrat în pielea personajului Balzac, Pescuitorii în apã tulbure, 1962; Mé- Vianu în condiþii de totalã libertate ideo- ºi îi identificã resorturile interne ale reacþii- rimée, Cronica domniei lui Carol al IX-lea, logicã, dar e sigur cã, suveranã pe mate- lor, ci ºi de tehnica biografiilor romaneºti, 1963; Teatru francez contemporan: Anouilh, ria despre care scria, ºi-a luat destule li- de felul acelora scrise de Stefan Zweig, iar Cocteau, Giraudoux, Ionescu, Salacrou, Sartre, bertãþi în ceea ce a scris. Una dintre ele 1964; Georges Courteline, Scrieri alese, eseista adoptã poziþia romancierului om- este ironia ºãgalnicã: 1965; Doamna de la Fayette, Pricipesa de niscient. De aici ia naºtere un palpit de viaþã care însufleþeºte chiar ºi cele mai aride Clèves, 1966) ºi traducerile, nu numai din Literatura clasicã are o tristã reputaþie. subiecte. românã în francezã (Creangã), ci ºi din Oamenii ºi-o închipuie ca pe o profesoarã francezã în românã, de exemplu excepþio- Trãsãtura cea mai izbitoare a acestei la pensie, cu perucã ºi ochelari ºi care – tic nala traducere la Scaunele lui Ionescu sau la opere este însã limpezimea ideilor. Elena profesional – continuã sã dea lecþii. Ea îi Lecþia acestuia ºi un volum-antologie din Vianu este una dintre puþinele eseiste ro- textele moraliºtilor. mâne din primele douã treimi ale secolului 

10 • APOSTROF Poeme de RODICA MARIAN La Maaloula Dar ºi frumoase pene rãtãcite de pãsãri Pe strãzi, prin biserici ºi curþi, Eu, omul, Omul cel mai mãreþ ºi cel mai umil, O grãmãdire nefireascã din norocul mãrunt Mereu la adãpostul platoºei ce opacizeazã Cu zborul paºnic ce-a cãzut din înalt, Ca un zid de granit Ca o celebrare a clipelor mele, Cele douã naturi din mine, Care nu se supun destinului uman, Dorm întruna, ca melcii, în carapacea lor caldã ºi bunã, Nici cruntei, nocivei lui imobilitãþi... ªi uit mereu cã sunt dator vieþilor viitoare, De-aceea, poate, nu mi-a pãrut prea ciudatã Mai mult chiar decât celor trecute, Amintirea spontanã a fiinþei mele reale Rãmân mereu, ca mãslinii milenari, Alergând ca-ntr-o acceleratã derulare-napoi La umbra roºie a Secretului Ascensiunii, Spre locurile unde mã vãzusem în oglindã... Dar ºtiu cã voi ajunge sã învãþ miºcarea Toate aceste comori le aºez, undeva, în minte De la pietrele din Valea Morþii, Lângã graþia, binevestitã în copilãrie, Voi putea sã simt mireasma ambroziei Care mã face sã nu uit aproape nimic În vârful gracil al picioarelor de flutur, Din ce se petrece ciclic în regnul vegetal... Voi ajunge poate sã-mi pot minþi ºi apa din creier – Ce tare te-ai putut înºela!, mã cãineazã copacul chircit ªi sã ºoptesc drãgãstos cu balenele-albastre... Care se-ncãpãþâneazã sã-mi sufoce gleznele Dar nu voi vedea ochii deschiºi ai Domnului Suferind asemenea cu arborele uriaº ºi bonom Cum îºi plimbã de sus privirea Pe care l-am gãsit ferecat între niºte gratii solide, Din primãvarã în primãvarã La intrarea cimitirului de la Recoleta. ªi numai uneori pleoapele i se apleacã uºor (Acum sunt în Buenos Aires Peste somnul zãpezilor, Sã vãd locul de veci al Evitei Peron.) Peste aburii încinºi ai pãdurilor, Numele uriaºului sugereazã umbra cea adâncã ºi bunã, Sorbindu-ºi dinainte uºurarea treziei Rãdãcinile-i se-ntind, periculos ieºite-nafarã, Din nisipul uscat ºi mântuitor... ªi ramuri cât niºte stejari seculari Nu voi vedea ochii cei fãrã de lacrimi Se sprijinã în bolte de jur împrejur... Din vecie fãrã de lacrimi, Guralivul geamãn ce-mi însoþea paºii Nu voi mai ºti cum vibreazã rugãciunile Se simte dator sã-mi explice liniºtea þintuitului: Prin bisericile sãpate în tuf ale Capadochiei, – E împãcat aºa, i-a fost milã de vecinii lui Totuºi pot mãrturisi, cu tot tremurul Încarceraþi în monumente prea somptuoase, Din clipa înfiorãrii, la Maaloula, Pe strãzile-acelea arse de soare ºi-i aºteaptã... Cum sunã prin piele ºi-n sânge Stai o clipã aici, mai spuse el mângâindu-mi Limba aramaicã vorbitã acolo. Genunchii cu palmele frunzelor, fiindcã Acum trebuie sã ºtii cã nu vei pãstra Nicio sclipire ori puf umbritor Din ce-ai strâns pânã acum, Norocul mãrunt Nimic nu va sta pavãzã În parura ce-þi va înãlþa fruntea De când mã ºtiu, în clipele-acelea Deodatã îmbogãþitã în zalele Când uit ce-am fost ori ce-aº vrea sã fiu, De foc ale luminii, în arderea de tot, neorbitoare. Întorcând ochii în jos, mã aplec sã culeg
Orice lucru pierdut, bãnuþi strãlucitori mai ales,

 „împodobit cu pene ºi panglici“. Etc., etc. mului“, acest gen franþuzesc aparte, pro- învaþã sã imite pe cei vechi, sã asculte de Unele afirmaþii lapidare sunã a definiþii fund subiectiv ºi, vorba autoarei, „pãti- reguli formulate cîndva ºi bine formulate categorice: de exemplu, scrie, despre Prin- maº“. Este ºi cartea la care a plãtit cel mai [...]. Ea a putut fi numitã „clasicã“, într-un cipesa de Clèves a Doamnei de la Fayette, cã greu tribut ideologic, deoarece a fost obli- sens mai general, în sensul cã s-a învãþat în „este de la prima pînã la ultima ei filã un gatã sã includã între factorii explicativi ai clase, poem al orgoliului nobiliar ºi al neîndu- reacþiei morale ideea marxistã a luptei de plecatei iubiri de sine“; iar cînd, de pildã, clasã. Cu toate acestea, cartea (apãrutã în scrie ea într-un eseu despre teatrul clasic afirmã „orice operã de mare importanþã octombrie 1963) stã în picioare, cãci ca- francez. Sau remarcã despre tragedia în este – cu ºtirea sau fãrã ºtirea autorului ei litãþile ei – ºi anume: informaþia bogatã, versuri a lui Corneille cã nu s-a mulþumit – o operã realistã“, ori cînd atrage atenþia acuitatea psihologicã ºi faptul cã autoarea „sã declanºeze – fie ºi cu virtuozitate – cã „este prerogativa oricãrui adevãrat poet“ reuºeºte sã învie în mod miraculos autorii mecanismul alexandrinilor pînã la ador- sã aibã o „veridicitate superioarã“, sau cînd despre care vorbeºte – sînt cu mult mai mirea inevitabilã a spectatorilor“, ci a cãu- anunþã: „Critica este o muzã austerã“, mari decît intruziunea acestui cliºeu de tat drama umanã vie, sentimentul viu. vocea auctorialã sunã a avertisment. epocã ºi o salveazã fãrã dificultate. Despre Proust afirmã în treacãt cã are Cea mai bunã carte a Elenei Vianu este Iar din ce a scris Elena Vianu, eloc- „viziunea [...] unui prezbit, acomodat la Moraliºti francezi, la care a început sã lucre- vente pentru stilul direct, încãrcat de cãl- mare distanþã, neajutorat faþã de obiec- ze în noiembrie 1958 („M-am apucat de durã ºi inteligenþã al personalitãþii sale sînt tele din preajma lui“. Moraliºti“, îi scria ea lui Tudor Vianu în scrisorile cãtre Tudor Vianu: scrisori În textele ei, inteligenþa combinatã cu 2 noiembrie 1958, iar peste cîteva zile, în nepretenþioase, înþesate de informaþii coti- o vastã culturã funcþioneazã ºi ca principiu 11 noiembrie 1958, revenea: „Încolo, fac diene, directe. Împreunã cu celelalte scri- de ordine ºi de libertate, ºi ca sursã de ex- mereu ce ºtii: cursuri, seminarii, «mora- sori pe care membrii familiei Vianu le presivitate. Despre La Fontaine spune fi- liºti» ºi alte fleacuri“). A lucrat la ea vreme schimbau între ei, acestea mi-au dat ima- resc cum cã „în jurul lui oamenii se umfla- de cîþiva ani, fãcînd monografia „moralis- ginea unei doamne încîntãtoare, dintr-o serã ca laptele ºi se prãpãdiserã ca spuma“, mului“ francez din secolele XVII ºi XVIII, lume intelectual-burghezã de un farmec anumite personaje de-ale lui Proust au o de la Montaigne ºi Pascal la Rivarol ºi nespus. „prostia vegetalã“, poemele lui Sainte- Joubert. Moraliºtii... este o carte de filoso-
Beuve aratã un „suflet singur, lingav ºi fie, în care autoarea reface motivaþiile cul- morbid“, iar idealul „omului onest“ este turale, sociale ºi psihologice ale „moralis-

Anul XXII, nr. 11 (258), 2011 • 11 Sã ne cunoaºtem scriitorii

ECTURILE PUBLICE iniþiate de Uniunea Scriitorilor în urmã cu câþiva ani nuanþeazã ºi redefinesc relaþia scriitor-cititor, oarecum vlã- Lguitã în era imaginii atotputernice. Ele readuc în atenþia comunitãþii literatura ca „vistiernic al fiinþei“ ºi pun accentele cuvenite pe rostul sãu în consolidarea unei societãþi cu sens ºi cu ºanse în durata lungã a istoriei. Joi, 22 septembrie 2011, Ovidiu Pecican, Marta Petreu, Petru Poantã, Adrian Popescu, Doina Cetea ºi Ion Cristofor s-au întâlnit cu tinerii cititori ca invitaþi ai Bibliotecii Judeþene „Octavian Goga“ Cluj – instituþie care ºtie sã fie nu doar încã un loc de trecere, ci ºi spaþiu privilegiat de recuperare ºi ocrotire a însemnãtãþii umane prin lecturã. Evenimentul, bine primit de cei aproape o sutã de adolescenþi prezenþi, a fost inclus în manifestarea Zilele Bibliotecii ºi s-a încheiat cu un moment Carte în dar, pe cale sã devinã ºi el tradiþional. Revista Apostrof gãzduieºte în acest numãr fragmente din textele citite cu acest prilej.

rea Dicþionarului limbii române, de care se va Universitatea se deschide în 3 noiembrie Universitatea ocupa foarte serios îndeosebi dupã stabilirea 1919 ºi primul ei rector este Sextil Puºcariu. la Cluj. În 1919, are 42 de ani ºi e conside- Cursurile încep într-o atmosferã obiºnuitã de Daciei Superioare rat în mediile academice o somitate în lin- lucru. Ca ºi cum nu s-ar fi întîmplat nimic, gvisticã, deºi se remarcase ºi ca istoric ºi cri- cu excepþia faptului cã profesorii maghiari au Petru Poantã tic literar. Cum se ºtie, intuiþia lui istoricã pãrãsit în bloc instituþia. În realitate, se în- rãmâne descoperirea ºi lansarea Poemelor lumi- tîmplase un fapt extraordinar: formarea unui UPà UNIRE, timp de doi ani Transilvania nii, volumul de debut al lui Lucian Blaga. corp profesoral de elitã care, brusc, a trans- Deste administratã de Consiliul Dirigent, Onisifor Ghibu îl convinge, aºadar, sã se înha- format Clujul într-un centru universitar cu iniþial cu sediul la Sibiu, apoi la Cluj. În acest me la un proiect care pãrea mai tuturor uto- vizibilitate europeanã. Cei mai mulþi dintre scurt interval, se realizeazã ceea ce contempo- pic. Chiar Ghibu îºi aminteºte cã Nicolae profesorii celor patru facultãþi sînt absolvenþi ranilor, indigeni ori strãini, li s-au pãrut mai Iorga îºi exprimase public scepticismul în ai unor universitãþi strãine ºi s-au afirmat în degrabã miracole. Astfel, stupefiant ºi aproa- Neamul românesc. Pe lîngã prestigiul profe- specialitãþile lor. Cîþiva sînt academicieni. O pe de neînþeles, ia fiinþã la Cluj, în 1919, Uni- sional ºi experienþa universitarã, mai deþine asemenea creaþie trebuia totuºi consacratã versitatea româneascã, supranumitã a Daciei cîteva atuuri: e ardelean ºi familiarizat cu lu- printr-un ceremonial public. Onisifor Ghibu Superioare. Existã studii monografice temei- mea din fostul imperiu ºi, mai ales, e cunos- ºi Sextil Puºcariu organizeazã, în consecinþã, nice asupra subiectului, însã istoria „secretã“ cut în mediile universitare europene. În Regat o deschidere festivã, care va avea loc la 1 fe- a naºterii o cunosc cel mai bine cei doi pãrinþi a întreþinut, de asemenea, relaþii solide cu bruarie 1920. Scenariul e fastuos ºi de un fondatori ai instituþiei, Onisifor Ghibu ºi Sex- multe personalitãþi, cu Nicolae Iorga în pri- simbolism cu un impact devastator. Miza til Puºcariu. Ghibu era numit secretar general mul rînd. Coordonatã de el, comisia reuºeºte evenimentului depãºeºte semnificaþia unei al Resortului de instrucþiune ºi culte al Con- imposibilul. Onestul Onisifor Ghibu va recu- simple inaugurãri, cum corect înþelege lucru- siliului Dirigent, iar Puºcariu vine din Cer- noaºte mai tîrziu, în Amintiri despre oameni pe rile O. Ghibu: nãuþi, unde fusese profesor universitar. În me- care i-am cunoscut: morii ºi în alte scrieri ale lor, ei evocã ori Am vrut sã fac din inaugurarea Universitãþii ªi aºa, graþie în bunã mãsurã înþelepciunii lui analizeazã minuþios ºi documentat atît con- din Cluj nu numai un moment de impor- Puºcariu, care s-a dovedit foarte la locul ei, textul, cît ºi întregul registru al formalitãþilor tanþã ºtiinþificã, ci ºi unul de importanþã s-a putut face, în timpul scurt de numai cîte- politicã. Voiam sã se ºtie pentru vecii vecilor care au fãcut posibilã uimitoarea creaþie. În va luni, o universitate care putea sta cu onoa- cã noua universitate nu era o ºcoalã oare- relatãrile lor existã un acord asupra faptului cã re alãturi de universitãþi cu oarecare trecut care, ci era pilonul principal al drepturilor ne aflãm într-un moment revoluþionar, cînd ºi care, dupã cum se ºtie, a rãspuns tuturor noastre româneºti în Ardeal, dupã o mie de birocraþia conservatoare poate fi ignoratã prin aºteptãrilor noastre, ba uneori a depãºit chiar ani de lupte ºi suferinþe. decizii cu aparenþã de ilegalitate. Urmînd pro- ºi cele mai optimiste aºteptãri. cedurile consacrate, universitatea n-ar fi fost înfiinþatã mai repede de doi, trei ani. Prin Re- Ghibu e mereu idealizant în evocãrile sale, in- Momentul e delicat politic, întrucît Tratatul sortul de instrucþiuni ºi culte, Consiliul Diri- sistînd asupra aspectului eroic ºi exemplar al de Pace de la Paris nu fusese încã semnat. gent simplificã lucrurile ºi hotãrãºte formarea mãreþei înfãptuiri. În schimb, Sextil Puºcariu Tocmai de aceea, „spectacolul“ clujenilor e unei comisii independente cu 20 de persona- vede ºi micile slãbiciuni ale ardelenilor, în speþã conceput ca o imagine a unitãþii, dar ºi ca una litãþi: 12 profesori universitari de la universi- unele vanitãþi ale celor din Partidul Naþional a recunoaºterii internaþionale. În acest sens, tãþile existente în þarã ºi 8 ardeleni (inte- Român. El impusese din capul locului depoli- profesorii depun jurãmîntul de fidelitate faþã lectuali). Preºedintele comisiei este Sextil tizarea universitãþii, exigenþã acceptatã în Con- de statul român, în faþa regelui ºi a celor doi Puºcariu, iar membri: Nicolae Iorga, Vasile siliul Dirigent, însã ulterior n-au lipsit inter- mitropoliþi ai þãrii, cel ortodox ºi cel greco- Pârvan, D. Gusti, Petre Poni, G. Þiþeica, Em. venþiile nepotiste. Se face o singurã excepþie, catolic. La ceremonial erau invitaþi reprezen- Teodorescu, M. Cantacuzino, ªt. Longinescu, cu fratele lui Iuliu Maniu, Cassiu, devenit pro- tanþi ai misiunilor diplomatice acreditate la I. Teodorescu, M. Manicatide, Gh. Marinescu fesor la Drept. În evocãri ale contemporanilor Bucureºti ºi delegaþi ai universitãþilor de pres- ºi E. Juvara; ardelenii: Vasile Goldiº, Ioan Lupaº, apare ca un personaj uºor ridicol, dar simpa- tigiu din Europa. Sînt prezenþi nu doar mulþi Onisifor Ghibu, Al. Borza, Emil Haþieganu, tic ºi discret. Mai aflãm de la Sextil Puºcariu universitari europeni, ci ºi aproape toþi am- Petru Poruþiu, Iuliu Moldovan ºi Iuliu Haþie- cã printre cei peste o sutã de candidaþi la pos- basadorii strãini, care, în cuvîntãrile deloc ganu. În numai cîteva luni, aceºtia trebuiau turi universitare se gãseºte ºi E. Lovinescu convenþionale, omagiazã tînãra universitate. sã construiascã structura universitãþii, cu cele ºi cã acestuia i se preferã Bogdan-Duicã. Op- Sãrbãtoarea e grandioasã, cu discursuri entu- patru facultãþi (Litere ºi Filosofie, Medicinã, þiunea ni se poate pãrea astãzi injustã, dar în ziasmante ºi cu diverse gesturi simbolice, ªtiinþã ºi Drept), ºi, mai ales, sã asigure nece- 1919 Duicã avea avantajul originii ardelene dintre care donaþia regelui Ferdinand, de sarul de cadre didactice. Presiunea ºi respon- ºi faima localã a unui bun istoric literar; iar, 400.000 de lei, pentru înfiinþarea unui insti- sabilitatea sînt enorme, dar în asemenea con- pe deasupra, era cumnat cu Nicolae Iorga. tut al istoriei naþionale, are un ostentativ diþii de situaþie-limitã Sextil Puºcariu se Am putea specula, pe de altã parte, cã stabi- nimb de patriotism. Universitatea ºi, odatã dovedeºte a fi omul providenþial. El se trage lirea lui Lovinescu la Cluj ar fi putut schim- cu ea, oraºul devin imaginea esenþializatã a dintr-o familie ilustrã de cãrturari ardeleni, ba destinul criticului. Revenind la Sextil ideii naþionale. Mai mult, poate, decît Alba din Braºov, unchiul sãu Ioan Puºcariu fiind Puºcariu: el are ideea invitãrii la Cluj a unor Iulia, Clujul corporalizeazã actul Unirii. Este un cunoscut animator al vieþii culturale tran- universitari occidentali, respectiv francezi. Aºa primul mare proiect cristalizat al acesteia. silvãnene, dar ºi membru al Curþii Supreme se face cã va þine cursuri aici celebrul geograf Festivitãþile dureazã douã zile ºi antreneazã o judecãtoreºti din Budapesta. Studiazã filolo- Emmanuel de Martonne, cel care va juca un mare mulþime de oameni. Ritualizate, ele gia ºi lingvistica în mari centre universitare: rol esenþial în trasarea graniþelor României reactualizeazã actul fondator ºi exemplar de Leipzig, Paris, Viena, unde, pe rînd, devine Mari la Conferinþa de Pace de la Paris. Tot la 1 Decembrie. Sentimentul românesc al studentul unor celebritãþi precum Gustav la iniþiativa lui, se înfiinþeazã Catedra de isto- existenþei este, la aceastã orã a istoriei, com- Weigand, Gaston Paris, W. Meyer-Lübke. La rie a medicinei, al cãrei prim titular este o altã plet „naþionalizat“ ºi receptiv la miturile de Universitatea din Viena conduce, din 1905, somitate, Jules Guyart, de la Universitatea întemeiere a naþiunii. Seminarul român, de unde, în 1906, trece din Lyon. El va fonda Muzeul de Istorie a
profesor la Universitatea din Cernãuþi. Din Medicinei ºi îl va forma pe urmaºul sãu la Fragment din volumul, în curs de apariþie, 1905, este membru corespondent al Acade- catedrã, Valeriu Bologa, care fãcuse studii Clujul interbelic miei Române, care îi încredinþeazã continua- medicale la Jena ºi Innsbruck.

12 • APOSTROF Sã ne cunoaºtem scriitorii Poeme de

Vis Scheletul de aer

Traversam strada ºi am auzit Tãcere forând în oasele în mãruntaiele noastre Cã mã strigã cu glas rãguºit ca-n galeriile subpãmântene Învãluit în alte cuvinte ale unei mine de aur pãrãsite Bãrbatul iubit. Mi-am întors capul În timp ce afarã plouã cu vorbe Ochi nepãsãtori mã ocoleau ca într-un paradis pãrãginit Paºi apãsaþi ºi paºi ce abia se auzeau lãsat în voia Domnului La fel ºi ei în cercuri mici ªi mai mari mã prindeau. Plouã cu vorbe goale ca un butoi Vârtejuri de frunze ºi pene de pãsãri de pe care cad cercuri ruginite Se iscau din gura uscatã plouã ca-n þipãtul copilului înspãimântat A zidului negru. de lupii ce încolþesc mioarele Din piatra crãpatã toamna târziu pe miriºtile brumate Furnici mici, mici de tot Miºunau ºi se trãgeau una pe alta ªi ploaia ce bate disperatã cu degetele ei translucide De parcã dansau. în ferestrele unei case în care vai Doamne Traversam strada, o stradã latã nimeni nu a locuit nimeni nu mai locuieºte Latã ca un câmp fãrã margini Aºa o vedeam Poate doar scheletul de aer pe care ai clãdit ªi auzeam cum mã cheamã copilul desculþ ºoricelul ºi vrabia Bãrbatul cu strigãtul lui rãguºit înspãimântaþi cu toþii de biciul fulgerului Învãluit în alte cuvinte În cealaltã parte a strãzii Pe suportul fragil al nisipului galben. Inima-mi bãtea ca un clopot Doamne, tu nu ai nevoie de slavã Când vine furtuna Bãtea nebuneºte ca un ciocan pe fier înroºit. Doamne, tu nu ai nevoie de slavã Unde sã fug? Unde sã zbor? dar eu în faþa cerului stau Tãlpile reci ale nopþii din vis m-au trezit. ºi piatra de rugãciuni o tocesc ªi mã dor. cu genunchii cucernici ca Rahila, Avraam ºi Essau. Sub cerul tãu de sticlã bat mãtãnii la picioarele tale neîncetat mã prostern Vrãjitoarele viaþa e doar pulbere, umbrã ºi fum ca grãunþele-n sitã gânduri negre mã cern. În scrumierã am tot felul De podoabe Cercei, mãrgele, brãþãri Ce se revarsã pe masã Vieþi goale Ca florile proaspãt tãiate Aruncate în balta de apã Un cer vânãt de toamnã A ploii cãzute-ntr-o noapte Cu stele ce se agaþã în crengile arborilor. În care cristale ascunse Pãzesc vrãjitoare. Sub ultimele asalturi ale anotimpului Alege o carte, alege o carte Greierii bat netulburaþi la maºinile lor de scris. Îmi strigã ele din încuietoare Nimeni nu ºtie ce mesaje secrete, ce depeºe urgente Uºa sã o þii ferecatã-mi ºoptesc. Transmit în limbajul lor cifrat ca un morse. Alege ºi o altã, o altã bucatã De pânzã albã încrustatã cu Ca licuriciul se aprind ºi se sting Pietre de râu Speranþele ºi vieþile noastre. ªi sã nu o arãþi Iubitului Vieþi goale ca haina ce se zbate în vântul serii Pe sfoara de rufe din curte. Sã nu-i spui cã din
Mãrgelele tale rãsar stelele ªi cerceii pãsãri de pradã Se prefac dacã slovele Scrise în carte l-ar atinge ªi praful aºternut între file L-ar ninge. ªi-mi strigã vrãjitoarele: Alege o carte, alege un vers ªi veþi fi parte din acest univers.

Anul XXII, nr. 11 (258), 2011 • 13 bibliograf maghiar, prieten al românilor, noaºterea de sine a unui popor, prin posibi- 2006) sau cartea despre cultura francezã litatea de comparaþie cu „celãlalt“, cu cultu- ºi relaþiile literare româno-franceze (Sub ra ºi mentalitãþile altor popoare. Integrarea semnul Franþei, 2006). unui segment de istorie naþionalã în ori- Recenta carte a lui Mircea Popa, De la zontul european de culturã, în fluxul de idei Est spre Vest: Priveliºti literare europene (Cluj- al unei anumite etape istorice, nu se poate Napoca: Ed. Eikon, 2010), se înscrie într-o face fãrã o cercetare globalizatoare a rapor- astfel de perspectivã istorico-literarã ce îºi turilor dintre o þarã ºi alta. propune sã restituie memoriei cititorilor de azi aspecte ºi laturi importante ale feno- Informaþii ºi detalii biografice ºi bibliogra- menului confluenþelor, ale contagiunilor ºi fice extrem de interesante aflãm în studiul corespondenþelor între literatura românã ºi despre Nichifor Crainic – experimentul vie- literatura universalã. Miza cãrþii este, cum nez. Pentru Crainic, Viena reprezintã, în precizeazã, de altfel, autorul, „comparatis- viziunea istoricului literar, „o regãsire sufle- mul literar, punerea în evidenþã a unor re- teascã, un mod de a-ºi restructura disponi- laþii, similitudini ºi reciprocitãþi literare ºi cul- bilitãþile creatoare, de a-ºi concepe viitoa- turale“. E limpede cã atuul cãrþii lui Mircea rele atitudini“, subliniindu-se, aici, ºi „rolul Realitãþi româneºti, Popa provine din apelul la sursa primã, la de catalizator, de ferment al lui Blaga în documentul de arhivã sau la articolul de noua reorientare a scriitorului“. confluenþe europene gazetã, surse dintre cele mai credibile, capa- Un studiu amplu, pregnant prin docu- bile sã scoatã în relief „cazuri“ ale literatu- mentare ºi resurse interpretative, e Italia Iulian Boldea rii române, sã lumineze din unghiuri noi vãzutã de cãlãtori români din Transilvania. un anumit aspect al operei literare, sã redea Subliniind „încãrcãtura sentimentalã apar- PECIA ISTORICULUI lite- în mod optim amprenta particularã a unui te“ pe care a reprezentat-o Italia pentru ro- rar, atras de savoarea S context literar. mâni, Mircea Popa evocã figurile unor inte- documentului ºi fascinat Mircea Popa îºi defineºte, în fond, foar- lectuali români care au cãlãtorit prin Italia, de exigenþele exactitãþii, te sugestiv propriul demers din aceastã car- lãsând impresii de cãlãtorie de mai micã sau maniac, în sens pozitiv, al te în cele câteva rânduri de pe copertã: mai mare relevanþã a reprezentãrii (Ion Co- bibliografiilor ºi al facto- dru-Drãguºanu, August Treboniu Laurian, logiei, pare sã fi intrat în- Decupând din mulþimea de raporturi reci- Victor Pãcalã, I. T. Mera, Ioan Russu-ªiria- tr-un vizibil declin. Sunt proce câteva „popasuri“ semnificative ºi câ- nu etc.). În Giuseppe Ungaretti în spaþiul tot mai puþini cercetãtorii teva „priveliºti“ privind realitãþi naþionale ºi literar românesc, sunt reunite comentariile care probeazã, prin studii europene, cãlãtoria imagologicã din Turcia cele mai avizate ale receptãrii operei lui Un- ºi cãrþi publicate, calitãþile unui istoric lite- ºi Grecia, pânã în Italia, Spania, Franþa sau garetti (Al. Balaci, A. E. Baconsky, Gheor- rar autentic: rigoarea, voinþa exactitãþii, Belgia dã senzaþia cãlãtorului literar care par- ghe Lãzãrescu, Marin Mincu, Marian Pa- tensiunea circumscrierii detaliului, obiecti- curge acest traseu cã se aflã plasat într-o zo- pahagi), circumscriindu-se relaþiile, vizibile varea ca metodã de lucru ºi resursã inter- nã de marcatã vivacitate ºi perenitate a spi- sau inaparente, dintre poetul italian ºi cul- pretativã, deschiderea spre unele intenþii ritului românesc în context european. tura româneascã. Desigur, demne de inte- metodologice moderne (istoria mentali- res sunt ºi însemnãrile despre Mioriþa în tãþilor, comparatismul). Mircea Popa este Transgresarea, prin intermediul demersului comparatist ºi istorico-literar, a limitelor ladinã, despre Petøfi la români sau despre unul dintre aceºti puþini cercetãtori inte- Emile Verhaeren – poetul „oraºelor tentacula- resaþi de valorile trecutului, care, prin stu- dintre literaturi conduce la elaborarea unei re“, studii deloc aride sau terne, ce se re- dii sistematice, cautã sã recupereze infor- viziuni unitare asupra circulaþiei unor mi- marcã prin bogãþia informaþiilor, prin pre- maþii, detalii, aspecte ascunse în filele unor turi, motive ºi modalitãþi estetice, în ciuda cizia detaliilor ºi pregnanþa asocierilor publicaþii mai mult sau mai puþin obscure. diversitãþii temelor abordate, pe care chiar tematice sau culturale. Nu de puþine ori, istoricul literar lumineazã titlurile le sugereazã (Pãdurea spânzuraþi- Criticul V. Fanache surprinde, cu acu- un aspect necunoscut al unei opere, reface lor în limba turcã, Avangarda româneascã ºi rateþe, calitãþile stilului ºi ale demersului un profil artistic din câteva trãsãturi bio- scriitorii maghiari, Contacte culturale româ- istoricului literar Mircea Popa, grafice inedite, sugereazã analogii ºi cores- no-slovace, Nichifor Crainic – experimentul pondenþe de incontestabilã pregnanþã do- vienez, Italia vãzutã de cãlãtori români din un nume care se impune prin calitatea scri- cumentarã. Transilvania, Giuseppe Ungaretti în spaþiul sului sãu, prin diversitatea temelor aborda- Mircea Popa a consacrat cãrþi pregnant literar românesc, F. T. Marinetti ºi avangar- te, prin capacitatea lui de a cuprinde într-o articulate unor nume sonore ale literaturii da româneascã, Descoperirea Spaniei, Din re- desfãºurare, aº zice fãrã rival, aproape tot ce române (Ilarie Chendi, 1973; Ioan Molnar laþiile noastre cu Anglia). este important în literatura românã. Cele Piuariu, 1976; Octavian Goga între colecti- În Etape în receptarea literaturii bulga- câteva zeci de cãrþi pe care le-a scris sunt tot vitate ºi solitudine, 1981; Introducere în ope- re în România: presa din Transilvania între atâtea pietre – câteodatã pietre de hotar – ra lui Ion Agârbiceanu, 1982; Timotei Ci- 1848-1918, cercetãtorul inventariazã eta- pentru ceea ce însemneazã spiritualitatea pariu – ipostazele enciclopedistului, 1994; pele de incidenþã ale raporturilor culturale noastrã. Mircea Popa ºtie sã pãstreze viu Mihai Eminescu – contextul receptãrii, 1999; ºi literare dintre români ºi bulgari, încer- gândul vieþii noastre româneºti. Lucian Blaga ºi contemporanii sãi, 2007). când sã identifice prezenþa ºi funcþionarea De asemenea, a dedicat cãrþi riguros docu- afinitãþilor între cele douã literaturi, aºa Reuºind sã acumuleze o zestre bibliogra- mentate istoriei presei, iluminismului, crea- cum sunt ele reflectate în presa româneascã ficã impresionantã, Mircea Popa lasã impre- þiei scriitorilor români din exil sau, pur ºi din Transilvania între 1848 ºi 1918. Con- sia unui alergãtor de cursã lungã, angajat simplu, unei tematici diverse (Spaþii litera- cluzia studiului este cã, „în ansamblu, rela- într-o întrecere în care se regãsesc din ce în re, 1974; Tectonica genurilor literare, 1980; þiile multiple ºi variate atestã un interes cul- tural statornic ºi reciproc, mãrturisind ce mai puþini competitori. Estuar, 1995; Convergenþe europene, 1995;
Aspecte ºi interferenþe iluministe, 1997; Re- respect ºi ataºament sincer pentru cauza întoarcerea la Ithaca, 1999; Presa ºi ideea pãcii ºi bunei vecinãtãþi în Balcani, o tra- naþionalã, 2000; Alba Iulia – rãscruce de diþie care se continuã neºtirbitã pânã veghe, 2000; Homo militans, 2000; Figuri astãzi“. universitare clujene, 2002; Inserþii: Contri- Aspecte ale receptãrii literaturii din spaþiul buþii ºi precizãri documentare, 2003; Penum- fostei Iugoslavii pânã la Primul Rãzboi Mon- bre, 2004; De la iluminism la paºoptism, dial (cu privire specialã asupra relaþiilor de 2004; Continuitãþi, 2011), realizând ºi cãlãtorie din România) debuteazã cu câteva ediþii din operele lui Grigore Cugler ºi precizãri foarte pertinente referitoare la re- Vintilã Horia. Nu mai puþin elocvente sunt laþia de cãlãtorie: cãrþile referitoare la confluenþele româno- maghiare (Apropieri literare ºi culturale ro- relaþia de cãlãtorie a jucat în toate epocile ºi mâno-maghiare, 1999; Andrei Veress – un la toate popoarele un rol important în cu-

14 • APOSTROF DOSAR Anii de ucenicie

Emil Simiu

N FRANCEZ ajuns în Bucureºti se „Usimte mai puþin departe de þara lui decât dacã s-ar afla la Viena sau Londra. Limba francezã e, în general, vorbitã de toate personalitãþile lumii bune, ca un fel de indiciu clar de apartenenþã la aristocraþie dupã care se recunosc.“ Frumoase cuvinte- le lui Pierre Bourdieu. Generaþii întregi de aristocraþi, oameni politici, militari, avocaþi, medici, oameni de ºtiinþã, matematicieni, istorici, filologi, artiºti ºi scriitori români ºi-au fãcut studiile sau ºi-au continuat cariera la Paris: Ghica, Brãtianu, Vãcãrescu, Bibescu, Brâncoveanu; Grigorescu, Brâncuºi, Enescu, Yonnel, Mihãilescu, Popescu; Alecsandri, Densuºia- nu, ªãineanu; Cãdere, Filderman; Ionesco, Cioran; Cantacuzino, Stoilov, Nicolescu, Barbalat, între mulþi alþii. Cu mult înaintea lui Napoleon al III-lea, graþie îndeosebi fa- narioþilor, bazele viitorului „soft power“ francez existau în Moldova ºi Þara Româ- neascã, unde faptul de a vorbi franþuzeºte conferea prestigiu nu numai în mediile evo- cate de Aurelia Ghica sau printre intelec- tuali, ci ºi printre semidocþii care introdu- seserã în limba românã cuvinte ca bonjur, monºer, angel radios, madam, musiu, chiul, adoptate cu entuziasm de cei portretizaþi de Caragiale – care a fost unul dintre mo- delele lui Ionesco. Pe partea francezã, vor- bim despre Edgar Quinet, ginerele lui Gheorghe Asachi, ºi, bineînþeles, despre ge- neralul Berthelot, al cãrui nume îl poartã strada pe care locuia prietenul meu Ray- mond Danziger (prin 1949 a fost rebote- zatã Popov, în onoarea pretinsului inventa- tor rus al radioului). Influenþa intelectualã a Franþei era des- tul de mare în anii ’30, pentru a da naºtere ideii de a înfiinþa la Bucureºti un liceu care sã facã parte din sistemul de învãþãmânt de stat francez. Liceul ºi-a deschis porþile în anul 1940, graþie îndeosebi eforturilor lui Georges Dementhon. Puþin dupã aceea, în momentul interzicerii accesului elevilor evrei în ºcolile româneºti, Francis Lebrun, Léon Thévenin (fostul profesor de francezã al regelui Mihai) ºi André Fleury au pus bazele unei ºcoli private de limbã francezã, • Emil Simiu Academia Ronsard, frecventatã în totali- tate de elevi evrei. Turcia dupã debarcarea Aliaþilor în Africa liunii legionare din ianuarie 1941, fapt ce Îmi este greu sã separ anii de ºcoalã de de Nord, pentru a deveni reprezentantul m-a obligat sã-mi întrerup cariera de ºcolar la Liceul Francez de cei de dinainte. În 1939 generalului de Gaulle în Spania), nu au pânã în toamnã, când am reluat-o tot la începeam deja sã învãþ limba francezã („Sur aprobat în totalitate mãsurile antievreieºti „Ronetti Roman“. ªcoala era gãzduitã de le pont/ D’Avignon“ sau „Voici venir le luate de regimul de la Vichy ºi de auto- o umilã sinagogã de pe strada Emigrantu- prince charmant“) la grãdiniþa de pe lângã ritãþile române. Elevii evrei înscriºi în 1940 lui, nr. 3, în apropierea tribunalului. Cursu- Institutul ce se chema Bossuet, pe strada la ºcoli ce þineau de Legaþia Franþei, chiar rile se desfãºurau într-o încãpere despãrþitã Christian Tell, nr. 22. Unii dintre colegii cei ale cãror familii nu se convertiserã1, ºi-au în douã de o perdea. Douã clase mergeau mei s-au îndreptat mai apoi cãtre ºcoala putut, aºadar, continua studiile.2 Cum dimineaþa, douã dupã-amiaza. Anul ºcolar primarã de limbã francezã din piaþa Laho- locuiam departe de piaþa Lahovary, pãrinþii 1941-1942 m-a marcat profund, deoarece, vary. Diplomaþii francezi din Bucureºti, m-au înscris la ºcoala „Ronetti Roman“, ce cum pãrinþii nu erau practicanþi, primele majoritatea gaulliºti (începând cu ministrul funcþiona pe lângã o sinagogã de pe strada rudimente de educaþie evreiascã, religioasã Jacques Truelle, rãnit în Marele Rãzboi, Antim, al cãrei rabin se chema Moses Rosen. ºi laicã, le-am dobândit la „Ronetti Roman“. prieten cu Marcel Proust, care a fugit în Sinagoga a fost incendiatã în timpul rebe- 

DOSAR Anul XXII, nr. 11 (258), 2011 • 15  gère dondaine don don/Dont j’étais la ber- haben den Krieg verloren“, am pierdut rãz- Aici am învãþat veneraþia datoratã Thorei ºi gère don!“ boiul). Pãrinþii mei tremurau de fricã, dar am trãit experienþa sãrbãtorilor de Sukhot, În pauzã, bãieþii se jucau de-a rãzboiul, militarii germani nu bãnuiau cã eram evrei, Purim, Anul Nou. Cartea de ebraicã poves- destul de violent: aºa mi-am pierdut un ºi cum nu se aflau, oricum, într-o þarã ocu- tea despre faptele eroice ale luptãtorului dinte. Mergeam la ºcoalã cu tramvaiul. patã, ne-au lãsat în pace. sionist Yosef Trumpeldor, despre poetul Drept în faþa ochilor – aveam pe atunci opt Vecinii ne-au fãcut cunoºtinþã cu Kristl, evreu Chaim Nachman Bialik. Din cartea ani – citeam pe catarama de la cureaua mili- secretarã austriacã la serviciul auxiliar de la asta am învãþat primele douã cuvinte în tarilor din Wehrmacht deviza „Gott mit Waldlager, pe care mama a angajat-o sã ne limba sfântã: souss ºi sal – cal ºi coº. uns“, traducerea germanã a expresiei ebrai- înveþe germana. Ea ne-a învãþat „Lorelei“ Drumul de la ºcoalã acasã era periculos, ce „Im anu El“, lucru pe care aceºtia sigur (ale cãrei versuri erau atribuite de naziºti cãci puºtii de la ªcoala „Poenarescu“, inci- nu-l bãnuiau. unui autor necunoscut, ºi nu lui Heine, ca- taþi de unii profesori, ne atacau, aruncau în În faþa ameninþãrii bombardamentelor re era proscris) ºi alte cântece, unul mai noi cu pietre, ne scuipau. În decembrie Aliaþilor, ºcolile au fost închise la întâi apri- frumos ca altul. Înainte de 1940, sora mea 1942, casa noastrã din apropierea Parcului lie 1944. Primul mare bombardament asu- ºi cu mine vorbeam germana acasã, dar Carol a fost „românizatã“, aºa cã ne-am pra Bucureºtiului a avut loc în 4 aprilie. între timp am uitat-o, cãci Steffi, guvernan- mutat pe lângã Bariera Moºilor, la jumã- (Au mai existat bombardamentele sovieti- ta noastrã, ne-a pãrãsit atunci când n-am tate de orã de Academia Ronsard, unde so- cilor, la începutul rãzboiului, dar bombele, mai avut nici posibilitatea, nici dreptul sã rã-mea învãþa deja în clasa a V-a. Tata l-a dintre care una a cãzut chiar în apropierea o angajãm. Steffi ne-a fãcut o vizitã emo- încredinþat pe proprietar, domnul Nicolae casei noastre, nu explodau aproape nicio- þionantã la Washington, la scurt timp dupã Zaharescu, prosper negustor de fãinã, cã va datã. Un vecin a spus la poliþie cã tata urca moartea pãrinþilor noºtri. continua sã plãteascã asigurarea pentru casa pe acoperiº pentru a trimite semnale lumi- L-am întâlnit la Otopeni pe judecãtorul noastrã românizatã. Acesta i-a admirat op- noase aviatorilor ruºi. Agenþii au descins la ªerbãnescu, care-l cunoscuse pe tata la tri- timismul, l-a încurajat ºi l-a ajutat sã-i tri- noi. Tata le-a arãtat lucarnele închise din bunal înainte de rãzboi. Ne-a invitat la vila mitã bani, prin intermediul unor ofiþeri pe pod, iar aceºtia, în faþa evidenþei, au redac- sa, construitã în stil aºa-zis florentin, la ki- care-i cunoºtea, mãtuºii Malcuþa (în ebrai- tat un proces-verbal pentru care aveau ne- lometrul 12 pe ºoseaua Bucureºti-Ploieºti. cã, malca înseamnã reginã), care fusese de- voie de un stilou. Tata le-a dat stiloul sãu, Într-o niºã din fiecare camerã avea portre- portatã în Transnistria împreunã cu fiul ei, dar nu l-a mai primit înapoi. A small price tul Fecioarei. Doamna ªerbãnescu ne-a arã- Miþu (al cãrui tatã ºi-a gãsit aici sfârºitul). to pay!) În vreme ce mama ºi sora mea tat fotografia bunicului sãu, generalul dom- Am intrat la Academia Ronsard în clasa erau înspãimântate de bombardamente, eu nitorului Alexandru Ion Cuza, scos la a noua, având-o dirigintã pe doamna Mi- eram doar curios ºi o sfãtuiam pe sorã-mea pensie dupã cãderea acestuia, lucru pen- thouard. Îmi amintesc numele ºi adresele sã nu-i fie fricã, deoarece odatã morþi nu tru care nu l-a putut niciodatã ierta pe Ca- multora dintre colegi: Miriam Abramovici, mai simþim nimic. rol von Hohenzollern-Sigmaringen. Vila str. Frumoasã 50, Miriam Aronovici, bd. Stalingrad, avertizãrile secretarului de asta frumoasã, ascunsã printre arbuºti, a Lascãr 48-50, Yolanda Salter, str. Sf. Con- stat american, Cordell Hull, ºi ale secreta- devenit un „safe-house“ al Securitãþii. Se stantin 22, Jacques Brull, str. Atelierului rului afacerilor strãine, Anthony Eden, ca pare cã aici a fost închis Imre Nagy cu pu- 22, Sergiu Segal, bd. Lascãr Catargiu 40, ºi intervenþiile unor personalitãþi române þin înainte de a fi executat. Raoul Neumann, bd. Ferdinand 72. Dar ca dr. Lupu, Sabin Manuilã, Maniu, Brãtia- Un contingent de prizonieri ruºi, îm- Ariana Teiler? Din pãcate, i-am uitat adre- nu, mitropolitul Bãlan ºi regina-mamã, brãcaþi în uniforme germane feldgrau sa! Îmi plãceau mult Micheline, Liliane, printre alþii, au dus la diminuarea consi- uzate, fu gãzduit timp de câteva zile în lo- Ileana, Marlène, venitã de la Cernãuþi, Ja- derabilã a persecuþiilor antisemite în 1943. cuinþa doctorului Czell. Unul dintre prizo- nina, refugiatã din Cracovia, finã, surâzã- Evreii aveau totuºi interdicþie de a pãrãsi nieri, mustãcios ºi trist, îmi zise: „moloko“. toare, drãguþã. Doamna Mithouard ne-a capitala, în pofida mãsurilor de „dispersa- Am ghicit cã era vorba de „Milch“ ºi i-am pus sã învãþãm pe de rost „Nos ancêtres les re“, de evacuare a marilor oraºe. adus o ceaºcã. Ce s-a întâmplat cu prizo- Gaulois…“, „Le corbeau et le renard“, „La Doctorul Rudolf Czell, proprietarul fa- nierul? Ce s-a întâmplat cu Zimmermann? cigale et la fourmi“, „Le loup et l’agneau“, bricii de bere Luther, nu era nazist. L-a an- Sosisem la Otopeni în 10 mai. În jur de „La laitière et le pot au lait“, „Le coche et gajat pe tata ca avocat sub acoperirea titu- 15 august, cum nu exista niciun frizer prin la mouche“, „Le meunier, son fils et l’âne“, laturii de contabil. Ne-a luat sub aripa sa ºi împrejurimi, sorã-mea s-a hotãrât sã mã „Le singe, la guenon et la noix“ (o fabulã i-a oferit tatei, împreunã cu alþi ºase anga- tundã. Dacã þinem cont de râsetele vecini- nu prea grozavã a lui Florian), poezii pa- jaþi, toþi nemþi, un adãpost la ferma sa, lor, se pare cã nu a fost o reuºitã. L-am ru- triotice de Paul Déroulède ºi Jean Aicard aflatã la 12 kilometri de centrul Bucureºtiu- gat pe tata sã mã ducã la Bucureºti ca sã („J’ai un gars/Soldat comme toi“, zicea o lui ºi la un kilometru de o tabãrã militarã reparãm dezastrul. În Piaþa Victoriei, bãtrânã cãreia un soldat îi mulþumea pen- germanã, Waldlager, din Otopeni. Am pe- aproape de Preºedinþia Consiliului de Mi- tru primirea cãlduroasã). Ne-a învãþat con- trecut la Otopeni o varã minunatã, prima niºtri, un domn grãbit s-a oprit sã schimbe jugãrile (aimer, finir, recevoir); faimoasele mea varã la þarã, printre vaci, oi, cai, porci; câteva vorbe cu tata. Odatã întorºi acasã, excepþii (bal, carnaval…; grec, grecque…; ne plimbam prin pãdure ºi livezi, de-a lun- tata i-a spus mamei cã ne-am întâlnit cu soupirail); poveºtile despre regii trândavi, gul câmpurilor de grâu ºi porumb. Mama, Coca. Era vorba de Lucreþiu Pãtrãºcanu, cavalerul neînfricat ºi ireproºabil, castelele pasionatã de botanicã, ne învãþa denumirea vecinul nostru, ce locuia împreunã cu ma- cu poduri mobile, Ludovic cel Sfânt ºi Alba plantelor, observa forma frunzelor, pãrea sã ma lui, Lucreþia – se asemãnau ca douã pi- de Castilla, Henric al IV-lea, gãina din oalã ºtie tot. cãturi de apã –, pe strada Albã, nr. 2; noi a lui Ravaillac. În cartea de gramaticã a lui Am fãcut cunoºtinþã cu proprietarul fer- locuiam la 2A. Cum telefonul lui era supra- Claude Augé am citit povestea micului ca- mei vecine, Petre Drãgãnescu-Brateº, pro- vegheat de Siguranþã – Pãtrãºcanu era co- poral, iar în cartea de francezã cu coperte fesor de geografie la Academia Comercialã, munist, singurul român care-l vãzuse în albastru-deschis din colecþia Lyonnet admi- ºi cu soþia acestuia. Stãtuserã o vreme la carne ºi oase pe Lenin –, îl folosea pe al ram un fel de benzi desenate, serioase, în Londra, prin anii ’30, iar ea îl numea pe el nostru, pe care am avut dreptul sã-l pãs- care un bãiat neinstruit de þãran se fãcea cã Pita (Peter). Într-o zi, în timp ce se plimba trãm pânã la sfârºitul lui 1940. S-a dovedit citeºte o carte pe care o þinea cu susul în împreunã cu noi ºi cu o femeie pe care o cã Pãtrãºcanu a participat la pregãtirile pen- jos, apoi o azvârlea cât colo ºi fugea dupã cunoºteam, doamna Drãgãnescu a fãcut tru lovitura de stat a regelui Mihai. Zece porci ºi gãini: un foarte urât exemplu, ne observaþii nepoliticoase la adresa jidanilor. ani mai târziu avea sã fie torturat ºi împuº- explica doamna Mithouard. Din lipsã de Am vãzut cã femeia i-a fãcut semn cu cotul. cat la ordinul lui Gheorghiu-Dej. spaþiu ºi de profesori, clasele a noua ºi a Doamna Drãgãnescu a priceput, s-a fâstâ- N-aveam decât zece ani, dar cunoºteam opta îºi þineau orele simultan, în aceeaºi cit ºi, ca sã-ºi repare greºeala, fiindcã þinea mai bine situaþia politicã din România de- salã. I-am putut astfel auzi pe prietenii mei la noi, a organizat la fermã o mare petre- cât Gestapoul, Sicherheitsdienstul ºi baro- recitând din Victor Hugo „Mon père, ce cere în cinstea noastrã. Am constatat cu nul Manfred von Killinger, ministrul Ger- héros au sourire si doux/… Le coup tomba surprindere cã invitase zeci de soldaþi ºi maniei, de care îºi bãtea joc Tudor Arghezi si près que le chapeau tomba/… Caramba! ofiþeri germani. Hoch lebe die Familie Si- într-unul din ale sale Bilete de papagal, apã- … /Donne-lui tout de même à boire, dit miu! strigã Pita cu voce puternicã. Corul rut în luna iulie în ziarul Informaþia zilei. mon père“. Am învãþat pentru serbarea de masiv al militarilor i-a þinut cu entuziasm Tata îmi împãrtãºise, într-adevãr, un secret sfârºit de an douã cântece: „L’Arlésienne“ isonul (nu toþi dintre aceºtia erau naziºti; pe care i-l încredinþase doctorul Czell: în ºi „Mon père avait cinq cents moutons/ într-una din zile l-am auzit pe sergentul 26 august, în timpul audienþei la rege, Dont j’étais la bergère/Dont j’étais la ber- Zimmermann, muzician, spunând: „Wir mareºalul Antonescu urma sã fie arestat, iar

16 • APOSTROF DOSAR generalul Sãnãtescu trebuia sã formeze un guvern proaliat. Aºa s-a ºi întâmplat, mai mult sau mai puþin (înaintarea rapidã a so- vieticilor a fãcut ca audienþa sã aibã loc în 23, în loc de 26). În 24 august am fost treziþi de bunã di- mineaþã de zgomotul exploziilor. În seara anterioarã, regele anunþase la radio prelua- rea puterii de cãtre noul guvern. Trupele Waldlagerului au început lupta împotriva Regimentului „Mihai Viteazul“, loial rege- lui. Un mic grup SS, cu capul de mort pe chipiu, s-a oprit la ferma noastrã, cu arma în mânã. Printre ei, fiul lui Herr Friedelt, angajat al doctorului Czell, care locuia cu noi la fermã. Soldaþii SS, recrutaþi dintre saºii din Sibiu, voioºi ºi încrezãtori în vic- toria finalã, s-au alãturat curând comba- tanþilor. Vecinii noºtri au hotãrât cã trebuia sã pãrãsim Otopeniul ºi sã mergem la Pu- cheni, unde doctorul Czell avea o moºie, ºi ne-au permis sã urcãm în camionul lor. Pucheni era un adevãrat paradis. Ni s-au servit roºii gigantice, numite roºii Roosevelt, care, cum am constatat mai târ- ziu, nu existau în Statele Unite. Pucheniul avea ºi o baltã, la care am mers sã prind cu • Liceul Francez, azi mâna peºti foarte mici. Am fãcut-o fãrã a-mi scoate ceasul, socotit etanº, dar s-a lit semé de cailloux/Les jambes en l’air, Am reuºit amândoi. Îmi datorez succesul dovedit cã nu era aºa. Când m-am întors comme une femme lubrique/Brûlante et norocului de a fi trebuit sã traduc un pasaj pentru prânz, l-am vãzut pe Herr Hartweg, suant les poisons/Montrait d’une façon din De viris illustribus urbis Romae de Lho- ºi el angajat al doctorului Czell, încercând nonchalante et cynique/Son ventre plein mond, pe care domnul Vincent ne pusese sã scoatã svastica de la lanþul ceasului sãu d’exhalaisons“). „Monsieur s’il vous plaît, sã-l învãþãm pe de rost. de buzunar. A fãcut-o la timp, pentru cã qu’est ce que c’est que lubrique?“ Aveam Copiii evrei formau un grup destul de s-au ivit deodatã doi soldaþi ruºi cãlare ºi, unsprezece ani. „Cherche dans le diction- eterogen. Se spunea cã familia Karmitz era politicos dar ferm, ne-au cerut ceasurile: naire“, rãspunse domnul Vincent drept re- extrem de bogatã. Tatãl lui Pierre Hassner, „Davaite ciassi“. Al meu mergea încã, în plicã la explicaþiile pe care i le cerusem. Am Bruno, bucovinean, era directorul bãncii ciuda apei pe care o absorbise, ºi l-am dat învãþat multe urmându-i sfatul. Doar Fabre & Hassner, de pe strada Lipscani, nr. fãrã pãrere de rãu. atunci când l-am întrebat „C’est quoi, au 18, etajele I ºi II (potrivit anuarului telefo- Ne-am întors în Bucureºti în 1 septem- juste, la diplomatie?“ mi-a rãspuns „La di- nic bucureºtean din 1930, adevãrat tezaur brie. Anul ºcolar trebuia sã înceapã. Am plomatie est l’art de mentir officiellement“. istoric, sociologic ºi antropologic, pe care fost puºi sã învãþãm La Marseillaise, imnul Nivelul ºi rigoarea studiilor de la Liceul mi-l dãruise prietenul meu Andrei Brezia- sovietic (Saiuz nieruhimi respublik svo- Francez erau considerate superioare. Liceul nu). Iar Henry Chapier spune undeva des- bodnik: Uniunea indestructibilã a republi- era deschis fiilor de diplomaþi (Basile Cou- pre tatãl sãu cã era avocat internaþional. cilor libere) ºi God save the King. Dar, zopoulos, Nermin Isbay, care venea la ºcoa- Majoritatea dintre noi aparþineam claselor lucru curios, nu ºi imnul naþional american, lã fie într-o Škoda a Legaþiei Turciei, fie pe de mijloc, medici, arhitecþi, avocaþi, far- ale cãrui cuvinte nu le ºtiu nici în ziua de o bicicletã italieneascã); de refugiaþi (Wan- maciºti, negustori. Aveam aceeaºi motiva- astãzi, cu excepþia primului vers, „Oh say da Romer, fiica contesei poloneze ale cãrei þie: accesul la o limbã ºi o culturã strãine, can you see“, pe care, în pofida marii mele bilete de învoire erau împodobite cu o co- care sã ne poatã fi utile în caz de nevoie, admiraþii pentru þara care m-a adoptat, roanã; Pierre Davidovici, trecut în mod lucru de care pãrinþii noºtri erau mai mult n-am putut niciodatã sã-l consider înãlþã- providenþial, împreunã cu familia, din sau mai puþin conºtienþi, o bunã parte din- tor. Am trecut din clasa a opta direct într-a Ungaria în România chiar în ziua lovitu- tre ei provenind din emigranþi sau emi- ºasea, deoarece, din raþiuni economice, rii de stat din 23 august 1944, ºi pentru grând ei înºiºi din Bucovina, Rusia, Polo- Academia Ronsard suprimase clasa a ºap- care o întârziere de o zi ar fi însemnat cu nia, Ungaria, Turcia. Chiar dacã direcþiunea tea. Doamna Rosenzweig, excelenta noas- siguranþã deportarea la Auschwitz; Serge liceului nu era indiferentã la posibilitatea ca trã profesoarã de francezã, ne-a predat Klarsfeld, al cãrui tatã a fost arestat la Nisa pãrinþii elevilor români sã reacþioneze în „Esther“, „Les Plaideurs“, „Les embarras ºi omorât la Auschwitz, sosit din Franþa faþa acestei „invazii“ evreieºti, manifestaþii- de Paris“, ºi am învãþat pe de rost scrisoa- împreunã cu sora ºi cu mama sa, pentru le antisemite erau, printre noi, dacã nu in- rea doamnei de Sévigné despre madriga- a-ºi vizita bunicii; aceasta ºi-a dat repede existente, în orice caz extrem de rare. (Am lul lui Ludovic al XIV-lea. Doamna Rosen- seama – era perioada alegerilor falsificate vãzut în sertarul unei bãnci o înjurãturã la zweig a fost urmatã de domnul Raymond din 19 noiembrie 1946 – de ceea ce îi aº- adresa jidoavcei Ileana Mãrculescu. ªi, ne- Vincent, cãruia îi datorez învãþarea pe tepta în România, aºa cã s-a întors de înda- ºtiind cã sunt evreu, un coleg mi-a arãtat o de rost a unor poezii de Verlaine („Il pleut tã cu copiii în Franþa); de oameni de afa- listã cu elevii din clasã, redactatã în româ- sur la ville/ Comme il pleut dans mon ceri (Jean-Pierre Roger, fiul directorului neºte, având o majusculã în faþa fiecãrui coeur…“; „Les sanglots longs des violons filialei bucureºtene Hachette, despre care nume: T pentru Nermin, P pentru Wanda, de l’automne…“; „Je suis venu, pauvre or- Mihail Sebastian, în jurnalul sãu, vorbeºte R pentru români, J (jidan) pentru Gabrielle phelin,/Riche de mes yeux tranquilles/Vers cum nu se poate mai rãu; Roger Bouffé). Klinger, Raymond Danziger, Vladimir Rit- les hommes des grandes villes./Ils ne m’ont Dar principalul rol al liceului era de a for- tenberg, fizicianul strãlucit de mai târziu, pas trouvé malin./A vingt ans un trouble ma tineri români meniþi sã devinã, la fel ca Raoul Neumann, Delia Manolescu). At- nouveau/Sous le nom d’amoureuses flam- pãrinþii lor, diplomaþi, politicieni, avocaþi, mosfera în liceu era cosmopolitã, eram per- mes/Me fit trouver belles les femmes. Elles profesori universitari, administratori. fect egali în faþa profesorilor, iar ceea ce ne m’ont pas trouve beau/…/Suis-je ne Dupã abrogarea legilor rasiale în august uram ºi ne scârbea aproape în unanimita- trop tôt ou trop tard?/ Qu’est-ce que je fais 1944, un numãr destul de mare de elevi te era comunismul, minciunile ºi crimele en ce monde?/O vous tous, ma peine est evrei au fost admiºi la liceu. Eu am fost sale. Dupã abdicarea regelui Mihai, pe pe- profonde,/Priez pour le pauvre Gaspard“); unul dintre ei. Mama ne-a plãtit ore în par- reþii liceului au apãrut, scrise cu cretã, lite- de Baudelaire: „L’Albatros“, „Correspon- ticular, surorii mele, bunã la matematici ºi rele TMI. Adicã „Trãiascã Mihai I“. dances“, „Elévation“ ºi, de ce nu, „Une disertaþie, care se pregãtea pentru primul N-a fost deloc uºor sã fii „nou“. În za- Charogne“, piesã pusã la index („Au détour bacalaureat, ºi mie, care mã pregãteam pen- dar m-a învãþat prietenul meu Raymond sã d’un sentier une charogne infâme/Sur un tru examenul de admitere în clasa a patra. 

DOSAR Anul XXII, nr. 11 (258), 2011 • 17  Matematica predatã în ºcolile româneºti Quatrevingt-treize, Napoléon le petit, Le desenez hãrþi cu ajutorul acelor ºi al hârtiei era mult peste nivelul celei de la Liceul Fran- grand Meaulnes, Maria Chapdelaine, Les de calc, consideram geografia fizicã prea cez. Cred, în schimb, cã liceul cultiva cu croix de bois, Le petit Pierre, Le livre de mon abstractã, aºa cã mi-am fãcut debutul la Li- competenþã „spiritul de fineþe“ ºi rigoarea ami, Pierre Nozière, L’Atlantide. Îmi plãcea ceul Francez cu un 4/20 dat de doamna intelectualã, lucru ce avea sã-mi fie de folos Alain-Fournier; imaginea poeticã a unei Charrier. Marianne Langberg – Mary –, peste ani. Interpretãrile de texte, recitarea, picãturi de ploaie cãzând pe un caiet des- fostã colegã la Ronsard, care intrase la Li- studierea limbii latine, iatã ce-am câºtigat chis m-a tulburat ºi mi-a rãmas întipãritã în ceul Francez cu un an înainte ºi întâmpi- în cei doi ani petrecuþi la liceu. Doamna minte. Douãzeci de ani mai târziu am avut nase ºi ea destule dificultãþi, m-a asigurat Germaine Pavel (nãscutã Martin, fostã pro- ocazia sã-l ascult pe Francis Ponge, aflat cã lucrurile se vor ameliora, deoarece pro- fesoarã de francezã la ºcoala normalã de într-un turneu de conferinþe prin Statele gresele mele erau evidente. I-am fost recu- fete din Alençon) opunea imaturitatea na- Unite, spunând o poezie ce mi-a amintit noscãtor. Era ºi pãrerea doamnei Demen- þionalismului oenologic al lui Musset, ce-ºi aceastã imagine. Îmi plãcea mai ales Ana- thon. Am terminat al treilea din clasã. bãtea joc în „Le Rhin Allemand“ de vini- tole France. Suprarealiºtii, despre care nu Domnul Lainé, profesorul de englezã, ºorul de dincolo de Rin, grandilocvenþei se vorbea la ºcoalã (cãci îi scuipau în faþã venise din Madagascar. Ne-a învãþat cã „ac- generoase a peroraþiilor lui Lamartine din pe preoþi ºi urinau pe steagul francez!), îl cording to“ se traduce prin „conformément „La Marseillaise de la paix“: „Fleuve d’Ar- acopereau de insulte pe cel cãruia i-au fost à“, e tot ce-mi amintesc. Ca sã fac progre- minius, du Gaulois, du Romain!“ Toc- fãcute funeralii naþionale ºi care se dovedi- se la englezã a trebuit sã iau ore în parti- queville detesta, e drept, discursurile inutile se totuºi a fi un personaj generos. Paul Va- cular. Raymond Danziger mi l-a recoman- ºi iresponsabile ale politicianului Lamar- léry, care i-a urmat la Academia Francezã, dat cãlduros pe domnul Arnold Dagani. tine, dar nu se putea sã nu-i placã ritmul ºi n-a spus nici el, în discursul de recepþie, Împreunã cu soþia sa (cumnata lui Miron aliteraþiile unor versuri ca: „On n’entendait nimic de bine despre predecesorul sãu. Iar, Grindea, editorul foarte respectat al revistei au loin, sur l’onde et sous les cieux/Que în zilele noastre, Anatole France e puþin literare londoneze Adam), fusese deportat le bruit des rameurs qui frappaient en citit. Dar ce mult m-au ajutat scepticismul, din Bucovina în lagãrul din Mihailovska, la cadence/Tes flots harmonieux“. Cea despre ironia sa, uneori facile, adevãrate antido- est de Bug. Graþie unui partizan rus, cuplul care poetul spunea, adresându-se peisajului turi în anii când eram obligat sã asist, di- a reuºit sã evadeze. Dl Dagani ne-a dãruit din Mâcou, „Un seul être vous manque et mineaþa, la serviciu, la lectura colectivã cartea sa Le fossé se trouve dans le verger aux tout est dépeuplé“ (vers celebru, ce devi- a editorialului din Scînteia, organul CC al cerisiers [Groapa este în livada cu viºini]. ne în „La guerre de Troie n’aura pas lieu“: partidului. Opera sa literarã ºi picturalã, de incontes- „Un seul être vous manque et tout est Doamna Pavel ne fãcea sã trãim texte- tabil interes documentar, dacã nu ºi artis- repeuplé“), iubita poetului era, trebuie s-o le pe care le studiam în clasã. Ca un adevã- tic, e pãstratã astãzi la Universitatea din spunem, destul de prolixã: „O temps, sus- rat Curiace, strigam plin de pasiune în faþa Sussex.3 pends ton vol, et vous, heures propices/ colegilor: „Je rends grâces aux Dieux de Dl Dagani (care ºi-a adãugat mai târziu Suspendez votre cours,/Laissez nous savou- n’être pas romain/Pour conserver encore un h la nume) pãrea sã improvizeze în en- rer les rapides délices/Des plus beaux de quelque chose d’humain“. Cum putea oare glezã, prin inferenþã, pornind de la germa- nos jours“. Margareth spunea mai simplu: prietenul meu Raymond sã-l prefere pe sãl- nã. Cea care mi-a predat primele lecþii utile „Verweile doch, du bist so schön“. ªi cum baticul Horace? Cum poþi trãi fãrã sã cu- de englezã a fost Dra Barney, ce locuia pe sã nu-þi placã versurile lui Musset: „Pâle noºti Le bourgeois gentilhomme, L’avare, Ta r - strada Dionisie Lupu, aproape de strada étoile du soir, messagère lointaine/ Dont le tuffe ºi, mai ales, Le misanthrope? Fãrã Liceul Maria Rosetti. Cu ea am fãcut progrese ra- front sort brilliant des voiles du cou- Francez, nu le-aº fi cunoscut. Dar m-am în- pide, iar engleza devenea ceea ce trebuia sã chant/De ton palais d’azur au sein du fir- trebat mereu de ce domnii Chevailler ºi Au- fie: o limbã vie. Dra Barney împrumuta mament/Que regardes-tu dans la plaine?“ diat, autorii culegerii de Texte franceze, buletinele de la BBC „This is London Cal- (am regãsit aceste versuri în Les Thibault, acordã un loc atât de important parnasi- ling“ ºi mã punea sã ascult emisiunile „En- pe care-l voi citi câþiva ani mai târziu). enilor. Sã fie oare pentru cã Sully Prud- glish by radio“, de unde am învãþat cânte- Doamna Tina Stãnescu, care în vara lui homme a fost primul laureat al Premiului cul „Irene, good night Irene, I’ll see you in 1946 ne-a închiriat douã camere la Zamo- Nobel pentru literaturã? ªi ce gãsea doam- my dreams“ ºi unde l-am auzit pe Laurence ra, s-a strãduit sã mã facã sã-mi placã Atala, na Pavel atât de nostim în hiatul, desigur Olivier recitând scena V, actul V din Mac- pe care trebuia s-o citesc cu voce tare. A contrar regulilor prozodiei clasice, din inte- beth: „Tomorrow, and tomorrow, and to- fost o varã mai caldã ca niciodatã, din cau- riorul numelui „Chevailler“? De aceea, ea morrow/Creeps in a petty pace from day za, dupã cum se vorbea, a exploziilor de considera mai degrabã comicã scena finalã, to day/Till the last syllable of recorded la Hiroshima ºi Nagasaki. Poate ºi din pri- macabrã, din „La tête du comte“ a lui Le- time…“ (Prietenul nostru dintotdeauna, cina cãldurii, Chateaubriand mi se pãrea conte de Lisle. Iat-o: Don Diègue ºi fiul bucovineanul Hugo Bujar, a cãrui mamã absolut plictisitor. Doamna Stãnescu nu sãu – care l-a rãzbunat pe bãtrânul insul- era prietenã cu a mea, ne dãruise Macbeth mi-a iertat-o. Era fiica lui Aristide Blank, tat de conte tãindu-i acestuia capul – într-o ediþie bilingvã, pe care am citit-o ºi extrem de bogatul coproprietar al bãncii „Graves et satisfaits mangent la venai- recitit-o din scoarþã în scoarþã. Tatãl lui Marmorosch-Blank înainte ca aceasta sã son/En regardant saigner la tête lamenta- Hugo fiind creºtin, avea dreptul sã aibã dea faliment în 1929, ºi vãduva primarului ble“. Dar, graþie faptului cã doamna Pavel radio. În vremea rãzboiului, tata, care nu din Buzãu, un aristocrat al cãrui bust fuse- avea un simþ al umorului deosebit, nu era o fire sociabilã, ne însoþea infailibil se sculptat de Brâncuºi. Evreicã ruºinoasã, numai Leconte de Lisle ne fãcea sã zâm- atunci când mergeam în vizitã la familia ea îi detesta pe colocatarii noºtri, familia bim. Nermin, care ºtia româneºte, gãsea Hugo, fiindcã putea astfel asculta BBC-ul. Kahan, care vorbeau o românã împestriþatã teribil de nostime aceste versuri în france- Mã uitam cu jind la bicicleta „Diamant“ a cu cuvinte idiº. Pãstrase din vremea tine- za veche pe care ea le citea fonetic: „Buona lui Hugo din holul apartamentului sãu de reþii sale princiare unele reflexe de atotpu- pulcella fut Eulalia/Bel avret corps, belle- pe strada Muzelor, nr. 6. A mea, micã ºi ternicie, vizibile în atitudinea faþã de servi- zour anima“. galbenã, fusese depusã la comisariatul de toarea sa Iulica, biatã retardatã pe care o La clasa a treia, doamna Pavel preda nu poliþie imediat dupã promulgarea legii ce numea mereu idioatã ºi o lovea fãrã milã. numai franceza, ci ºi istoria ºi geografia. interzicea evreilor dreptul de a poseda ve- România abia ieºise din feudalism. Mai Din cartea de geografie economicã ºi poli- hicule.) puteai vedea încã negustori ambulanþi sezo- ticã a lui Albert Demangeon ºi André Mey- Profesorii noºtri de matematicã, doam- nieri, numiþi „olteni“, mergând desculþi pe nier învãþam despre probleme de asolament na Cantacuzino ºi domnul Aussenac, care stradã. Gradul de analfabetism era de 80%; trienal ºi agriculturã extensivã ºi intensivã, era marseillez, n-au reuºit deloc sã mã facã mama a învãþat-o sã scrie ºi sã citeascã pe care mã interesau în mod deosebit. Autorii sã apreciez frumuseþea acestei discipline. Ea bona noastrã de dinainte de rãzboi, Ioana cãrþilor noastre de istorie erau Victor L. mi-a fost revelatã abia mai târziu, de cãtre Petroºel. Þara fãcea, e drept, progrese rapi- Tapié ºi Jules Isaac (care, dupã moartea fa- Rafael Faion, un domn cam þicnit ºi extrem de sub regimul corupt, dar energic ºi capa- miliei sale la Auschwitz, a ajuns o somita- de gras, dar cu suflet bun, care preda la bil al lui Carol al II-lea, cãruia i-a pus capãt te în istorie, datoritã eforturilor sale de ºcoala tehnicã de construcþii civile ºi edili- rãzboiul. a-i reconcilia pe creºtini ºi evrei, demers la tare, unde tata m-a înscris în 1948 pentru Dacã doamna Stãnescu nu m-a fãcut care a participat cu curaj ºi papa Ioan al a-mi putea câºtiga existenþa cât mai repe- sã iubesc literatura, a reuºit asta doamna XXIII-lea; în timpul rãzboiului, de la An- de, deoarece el tocmai fusese exclus din ba- Pavel. Clasa a patra avea o micã bibliotecã, kara, unde era delegat apostolic, acesta a rou ºi abia reuºea sã-ºi întreþinã familia. din care enumãr câteva titluri: Cinq-Mars, vegheat asupra evreilor români). Istoria

18 • APOSTROF DOSAR • Teatrul din Bucureºti bombardat contemporanã mã pasiona. M-am decis sã staþie pe parcursul studiilor gimnaziale. bilitate ravagiile provocate de ocupaþia so- mã fac diplomat. Pentru noi, el a fost un paradis pierdut vieticã, ca ºi efectele distructive pe care le-a Recent, am gãsit pe internet La Tchiba- imposibil de uitat, o luminã, cam slabã, e avut antisemitismul sub regimul anterior. ragada, piesã de teatru scrisã chiar de drept, dar ce continuã sã radieze. Liceul Datoritã acestei culegeri, descoperite doamna Pavel, din care am jucat o scenã Francez ne-a oferit privilegiul de a pãtrun- graþie internetului, am ajuns sã-l întâlnesc pe sau douã în clasã. Cartea era expusã pe tej- de în universul lecturii. Montaigne, L’édu- cel despre care se striga în curte, în timpul gheaua librãriei Hachette de pe strada Lip- cation sentimentale, Proust, le Voyage au bout recreaþiilor: „Feriþi-vã, e fiul Directorului!“ scani. Era prima carte pe al cãrei autor îl de la nuit – ceea ce nu ne-a împiedicat sã-i Îmi aduc aminte cã am schimbat cu Alain cunoºteam personal (cea a lui Dagani a fost citim pe ruºi, pe americani ºi pe mulþi alþii Dementhon câteva vorbe, într-o recreaþie, urmãtoarea). Doamna Pavel, care ne era tot – au reprezentat pentru mulþi dintre noi o despre filmul Cezar ºi Cleopatra, pe care-l mai apropiatã, ne-a invitat la ea, pe strada replicã alternativã la aceastã lume, un refu- vãzusem la cinematograful Gioconda, de Calomfirescu, nr. 16, nu departe de Calea giu care ne dãdea putere. lângã Operã. Personajul preotesei m-a Moºilor. Vechea sa reºedinþã aristocraticã Domnul Dementhon era de o severi- impresionat profund, iar filmul m-a entu- era înconjuratã de o grãdinã cu copaci se- tate care inspira teamã. Am fost primit în ziasmat. Alain susþinea, în schimb, cã era un culari. Colega noastrã Mia Cozac a cântat biroul lui împreunã cu tata, în mai 1946, film slab. Controversa a rãmas nerezolvatã. la pian din compoziþiile lui Chopin. Era când ne interesam despre modalitãþile de Colegul nostru, Dan Cãdere, pe care-l cald, atmosfera estivalã a dupã-amiezii era admitere la liceu. Directorul i-a cerut tatei întâlneam din când în când prin anii cin- desfãtãtoare, desfãtare distrusã de climati- „hârtiile“. Tata, care ºtia destul de bine fran- cizeci, mi-a reamintit ce ne spusese Georges zare. Era a doua experienþã muzicalã pe ca- cezã, deºi nu la perfecþie, i-a întins o coalã Dementhon la o orã de istorie: „En France re o datoram doamnei Pavel. Prima fusese de hârtie. „Dar e o hârtie goalã!“ a exclamat il n’y a pas de délit d’opinion“[În Franþa nu un frumos cântec de Crãciun pe care l-am Dl Dementhon. N-am fost sigur dacã era existã delict de opinie]. Într-o epocã în ca- învãþat în clasa a ºasea. Îmi amintesc foar- mirat sau doar se prefãcea. Tata ºi-a dat sea- re, în România, opiniile puteau constitui te bine melodia (mi fa sol| sol la sol| mi ma de greºealã ºi i-a înmânat hârtiile ceru- adevãrate crime, amintirile despre Georges re do| mi re| mi fa sol| sol la sol| fa mi re| te. M-a deranjat faptul cã tata a fost pus, în Dementhon ºi Liceul Francez din Bucureºti re do|), dar am uitat versurile. Era despre faþa mea, într-o situaþie jenantã. Dar direc- erau pentru noi întruchiparea libertãþii ºi a magii Melchior ºi Gaspar. Dragii mei co- torul, a cãrui severitate era, dupã pãrerea respectului pentru culturã. Liceul Francez legi, salvaþi-mã! A kingdom for a verse! mea, în parte cel puþin, o armã de apãra- a fãcut din noi, pietre vii, ceea ce suntem. Am trecut cu bine un examen introdus re, s-a dovedit generos ºi amabil. Chiar da- Îi sunt recunoscãtor. cu puþin înainte ºi mi-am luat diploma de cã am avut dificultãþi la începutul clasei a
absolvent al primului ciclu de gradul doi. patra, el considera cã puteam face progre- Câteva zile mai târziu, în iunie 1948, s-a se, ºi în observaþiile pe care le scria cu lite- Note anunþat închiderea liceului. În septembrie, re mici în josul carnetelor trimestriale þinea 1. Pierre Hassner a scris undeva cã dupã trece- doamna Pavel a organizat, special pentru sã mã încurajeze. L-am întâlnit, într-una rea familiei sale la catolicism, tatãl sãu prac- noi, ore de francezã pe strada Christian din zile, pe strada Dionisie Lupu, lângã tica iudaismul pe ascuns, în vreme ce el se Tell, în fiecare searã. Autoritãþile le-au inter- Grãdina Icoanei, ºi l-am salutat aºa cum devotase cu tot sufletul noii religii. zis de îndatã. Cortina de fier devenea tot se cuvine. Mi-a rãspuns cordial, cu amabi- 2. Evreii convertiþi la catolicism se bucurau de mai etanºã. Sau aproape, deoarece am pur- litate, zâmbind: „Bonjour, jeune homme!“ unele privilegii, graþie intervenþiei nunþiului apostolic Andrea Cassulo, care a invocat în tat cu Raymond Danziger, plecat în Franþa Am descoperit numele lui Georges De- sprijinul lor Concordatul semnat de auto- în 1948, o corespondenþã regulatã pânã menthon ºaizeci de ani mai târziu, într-o ritãþile române cu Vaticanul. Monseniorul în momentul în care am pãrãsit România, culegere de documente ale Ministerului de Ghica oficiase la Paris convertirea scriitoarei în 1962. Din cauza ei am fost de mai multe Externe, publicatã de profesorul Carol Ian- Irene Nemirovski, care a fost cu toate astea ori interogat de Securitate, cãci Raymond, cu. Existã aici un memoriu pe care el l-a deportatã la Auschwitz, unde a ºi murit. care mi-a scris din Alger pe perioada servi- adresat, în 1941, dupã izbucnirea rãzboiu- Monseniorul Ghica a murit ca un martir în ciului sãu militar, a fost suspectat de a fi lui din Est, ministrului Jacques Truelle, în temniþele comuniste. Andrei Brezianu, Maria membru al Gãrzii de Fier ºi spion al CIA. legãturã cu situaþia din Bucovina dupã ocu- Popa Cherechean ºi Marily Chanier au pri- Existã, fãrã îndoialã, o mare diferenþã parea acesteia de trupele sovietice în 1940. mit, în 1946, 1947 ºi respectiv 1948, premiul între ceea ce a reprezentat Liceul Francez Documentul este o mãrturie despre depor- oferit elevului de la Liceul Francez clasat pri- mul la educaþie religioasã. din Bucureºti pentru cei care au pãrãsit Ro- tarea românilor, a evreilor ºi a ucrainenilor 3. Arnold Daghani’s Memories of Mikhailowka: mânia înainte de consolidarea regimului de cãtre autoritãþile sovietice. Este menþio- The Illustrated Diary of a Slave Labour Camp comunist ºi cei ca mine, care am fost, ani natã incendierea sinagogii de la Cernãuþi Survivor, Deborah Schultz and Edward grei, prizonieri în spatele cortinei de fier. de cãtre trupele germano-române. Sunt Timms, with a contribution by Petru Weber, Pentru cei dintâi, liceul a fost mai mult o descrise cu o extraordinarã acuitate ºi sensi- London and Oregon: Vallentine Mitchell.

DOSAR Anul XXII, nr. 11 (258), 2011 • 19 Prozã Moralitãþi

Ileana Urcan

Capitolul al patrulea, în care va fi evident din aceastã viziune a unei direcþii clare, tativ: gemenii. Apoi, de undeva de depar- pentru oricine cã trebuie sã aibã un brand, temeinice, pozitive, care sã ducã spre un þel te, a apãrut un noriºor, fiindcã copiii, Meu iar dacã nu are, sã-ºi facã urgent unul... de atins. Aceastã expansiune pe orizontalã, ºi Mea, nu erau tocmai niºte modele. Ter- precum ºi pe verticala temporalã ar com- minaserã ºi ei un liceu, ca toatã lumea, se ÂND A primit e-mailul de la copii, prin pune o rezultantã progresistã. Dar naþia înscriseserã la facultate, dar o pãrãsiserã re- C care aceºtia spuneau cã vin acasã pentru asta carpathinã acþioneazã, în general, în pede pentru câºtigul din strãinãtate, în con- douã sãptãmâni, s-a bucurat. Bucurie ames- impulsuri scurte, aritmice, cu intensitãþi formitate cu dictonul care fãcea furori: tecatã, pentru cã timpul trece ca vântul, ºi ci- frânte, la nivel de individ, în parte. Mai tot ºcoalã puþinã, acces la slãninã! Cu alte ne ºtie când o sã-i mai vadã... De aceea, a tã- timpul, carpathinul stã în iarbã, tolãnit, cu cuvinte, brandul lui biologic mai necesita iat viþelul; nu pe cel gras, fiindcã atunci avea oglinda în mânã. Nici mãcar nu se con- îmbunãtãþiri... numai unul. Cât i-au fost copiii acasã, s-au templã; nici mãcar nu observã întâmplãri- „Bine. Dar brandul tãu social?!“ îmbrãþiºat, au povestit, ºi-au arãtat ºi fãcut le zilei. Priveºte imaginea rãsturnatã a ceru- „Pãi, sunt cioban. Am casã, nevastã, doi fotografii... Apoi, a rãmas iar numai cu lui, încearcã sã deducã mecanismele risipite copii, maºinã, bani, calculator, telefon mo- nevasta. La bine ºi la greu. Mai ales la greu. ale Orologiului, ca sã ºtie când sã iasã la bil, g.p.s., mai citesc ºi eu din când în Munþii, brazii, ponoarele, câinii, lupii arat, când sã repare osia Carului, când sã când... Mã respectã tot satul...“ „Mã rog, sã l-au aºteptat estimp, ca totdeauna. Cu oi ºi împrospãteze culorile din Pomul Vieþii, zicem, deºi n-aº bãga mâna-n foc... ªtii ce cu ajutoare cu tot. Nimic nu s-a schimbat. când sã meargã cu o canã pânã la Calea- vreau sã zic... Cum o dai, cum o învârþi, eºti Când a ajuns la munte, aproape de stânã, Lactee sã le dea lapte pruncilor; se cruceºte doar un... biet cioban, orice ai face, oricum ºi-a fãcut o fotografie cu mobilul. Dupã ce de metamorfoza mioriticã a norilor, însã ai drege-o. Rezultatul muncii tale e... brân- oile au fost date în strungã, au fost mulse, rãmâne fãrã cojoc iarna. Din când în când, za! Telemeaua sau caºul! Nu cã acestea ar fi iar caºurile (dolofane ºi albe ca niºte þâþe de i se sparge oglinda, iar el intrã într-o mare în principiu rele, dar... Degeaba te umfli femeie care alãpteazã) puse la scurs, dupã depresie. Atunci se apucã de bãut pãlincã în pene, c-o fi, c-o pãþi, cã oile tale au cinã ºi pãlincã, i-a trimis nevestei fotogra- ºi, treancãn cum e, se pune pe iubit femeia microcipuri, cã ai pe computer un întreg fia prin calculatorul înghesuit între rafturi- lui sau a vecinului. Dupã caz... program de procesare a laptelui... Fruntaº, le cu telemea, caºuri, bãrbânþe ºi gãleþi, Totuºi, în Carpathia lucrurile se schim- fruntaº, dar tot cioban se cheamã cã te nu- lângã micul tv... Apoi ºi-a luat þundra, a bã; mai greu, mai rãu, dar se schimbã. Nu meºti! Pentru mulþi, cuvântul ãsta a ajuns o pus-o lângã peretele stânei, nu departe de se poate trãi de-a pururi în cioareci, cu mã- insultã, deºi e o ocupaþie strãveche a acestui þarcul oilor. mãligã. Dacã faci mai multã, mãnâncã ºi spaþiu carpatho-danubiano... Ca tine sunt O vreme, a stat cu braþele sub cap ºi a turistul, pe euro. Dacã-i aºterni un pat, mulþi sau, mã rog, nu eºti singurul. Nu vã privit stelele, sub ploaia de glume a cioba- banii se înmulþesc... deosebeºte nimic. Nu ºtie nimeni de tine, nilor. „Ia, te uitã, unde stãtea romantismul! Pe când oiºtea Carului-Mare se rãstoar- afarã de muntele, oile, câinii, brazii, sãte- Departe, în munþi, pe þundra de oi, mirosind nã, îi vine în minte un cuvânt, pe care l-a nii care-þi dau pe mânã oile, sã le fii baci... a pãlincã de prune, a carne de berbec ºi a auzit nu de mult la tv, despre care s-a fãcut Ei, dacã ai ºampona oile la izvor, dacã mãmãligã vârtoasã cu ceapã! îþi lipseºte doar chiar un ºir de emisiuni. Termenul a fost le-ai pune sã mestece frunze de coca, dacã o drãguþã care sã ºtie ce vrea!“ Baciul îºi explicat, întors pe toate feþele, scuturat de le-ai da din strungã direct la coafor, dacã muºcã mustaþa bãlanã, sã nu scape vreo toate impuritãþile, ca sumanul puturos din le-ai pudra obrajii de mioriþe ºi le-ai da cu sudalmã. ªtie cã nu-l prea au la suflet, pen- cui. Cuvântul care ridica ademenitor coada ruj boturile, ar avea trecere... Laptele lor ar tru cã nu e ca ei. Neîncrederea lor a început era brandul. Apoi, discuþia a ajuns la bran- avea clasã, brânza lor ar mirosi sexy a tran- când le-a luat calculator copiilor lui, în urmã dul de þarã, iar invitaþii au ajuns la o con- dafiri, lâna ar rezista la orice schimbãri de cu câþiva ani buni. Pentru cã a învãþat în rând cluzie unanimã ºi tristã ºi au dat din cap: vreme. Iar tu ai fi un cioban de succes...“ cu ei sã-l foloseascã, de la o profesoarã din da, da, Carpathia era deficitarã ºi la acest sat; pentru cã a cumpãrat celulare pentru capitol! Se putea altfel?! El, cât pe ce sã se toatã familia. Inclusiv pentru soacrã. Pentru înece cu dumicatul din gurã, de indigna- Capitolul al doisprezecelea, în care nu despre cã el a acceptat un alt mod de a privi lucru- re. Cum adicã?! Þara asta, cu voievozi le- frustrare sau despre ratare este vorba rile. Pentru cã s-a legat la internet ºi poate gendari, cu tradiþii milenare, cu atâþia pescui în mãreþul fluviu virtual tot felul de scriitori talentaþi, cu pictori, muzicieni, fi- RA NOIEMBRIE târziu ºi viºinul de la informaþii ºi se poate conecta ºi el la lumea losofi... mã rog, cu atâtea bogãþii ale solu- E poartã înflorise pentru a doua oarã. largã. Asta nu înseamnã cã se leapãdã de tra- lui ºi ale subsolului, cu atâtea fabrici ºi Lumea care trecea pe stradã se înãlþa pe diþii, nici cã se numãrã printre aceia care le uzine fãcute în mare parte pe vremea vârfuri, lungea gâtul ºi se oprea locului, ajutã sã sucombe. Dacã el e eretic, ei ar tre- Rãposatului, cu o agriculturã... Da, chiar, minunându-se. Trebãluind pe lângã oale în bui sã-ºi batã capul sã-l convingã, cu argu- cum era agricultura?! Era un rãspuns com- bucãtãrie, Iluzia se apropia din când în mente serioase, de faptul cã drumul nou pe plicat, desigur, care necesita el însuºi o... când de fereastrã ºi se uita prin perdea cu care a apucat el e greºit, ºi sã gãseascã, Precis cã invitaþii erau din opoziþie, alt- încântare. Nici soþul ei, nici ea nu obser- împreunã cu alþi þãrani, mijloace de a se fel nu se explicã faptul cã nu vedeau nimic vaserã apãrând, umflându-se ºi plesnind pe opune transformãrilor actuale din þarã. Dacã bun în felul în care erau ºi se fãceau trebi- crengi mugurii primãvãratici ai viºinului nu, ar trebui sã-l accepte ca baci, aºa cum e. le Þãrii... Apoi, rãcind din tot trupul, Þã- buclucaº. Era bucuroasã ºi chiar mândrã cã Dar ei, nu... O þin una ºi bunã cã ceea ce se ranul s-a ridicat în capul oaselor. Þara, ca frumuseþea aceea apãruse în grãdina ei, ºi întâmplã de câþiva ani în Carpathia e o revo- Þara, dar care era brandul lui?! ªi a rãmas nu în a altuia. Domnul Nimeni, care nu se luþie, ca pe vremea cu electrificarea, ºi, ca ori- paf. Gândurile au început sã alerge ca niºte dãdea în vânt dupã minuni, trebui sã recu- ce revoluþie, ºi aceasta va face ca un mod de câini de vânãtoare; fiecare însã se întorcea noascã, încurcat, evidenþa unui fapt ieºit viaþã sã disparã. Cã satul carpathin, cu puþi- spãºit, cãci nu luase nicio urmã. Când, ce din comun, care, culmea ironiei, se întâm- nele lui caracteristici autohtone, nu va mai sã vezi?! Unul, mai jigãrit, de la care nu plase tocmai în ograda lui. exista decât în cãrþi, la televizor ºi ca muzeu se aºtepta, i-a adus rãspunsul în bot, l-a Lumea imagina tot felul de explicaþii, în aer liber. Pe uliþele lui încremenite, cai bol- depus la picioarele lui, l-a privit în ochi ºi dar mai ales cãuta sã dea un sens acelei în- navi de melancolie vor târî cãruþe goale spre a dat vesel din coadã: „Copiii tãi sunt bran- tâmplãri. Unii vedeau în florile de viºin un nicãieri; la ochiurile oarbe ale ferestrelor vor dul tãu... biologic“. A rãsuflat uºurat. Ah, miracol ºi se bucurau de ele ca atare; alþii îºi sta icoanele strãvezii ale bãtrânilor... da, aºa, da. Avea ºi el brand, cum de nu bãteau capul sã înþeleagã ce ºi cum, ºi, tot Ceea ce pare a le lipsi carpathinilor este s-a gândit de la început?! E limpede ca întorcând explicaþiile pe toate feþele, nici nu propensiunea spre generalitate, extragerea lumina zilei. Ãsta era brandul lui reprezen- 

20 • APOSTROF Liceu

Bogdan C. Enache

ICEU, – CIMITIR al tinereþilor mele!“ Drapelul colegiului, repus în bernã ziþiei. În partea stângã a grãdinii, se afla „LL-am vizitat, nostalgic, astã-varã, cu odatã cu revenirea la denumirea iniþialã un bust de piatrã al lui George Bacovia, cu tot cu ai sãi profesori, câþi am mai gãsit din- dupã lupte intestine care au angrenat atât numele cãruia fusese rebotezat, în anii de- tre ei, cu examene grele, cã tot se dãdea corpul profesoral, cât ºi elevii, chiar înainte stalinizãrii culturale ºi ai repunerii – ºubrede bacalaureatul, ºi lungile sale coridoare. Sã ca eu sã pãºesc pe porþile sale, se afla tot la ºi tot mai denaturate – în drepturi a culturii vãd ce s-a mai schimbat. capãtul coridorului principal, din care se naþionale (ºi, în mod nemãrturisit, burghe- Ca ºi acum câþiva ani, intrarea în curtea intrã, la stânga, în sala de ºedinþe a profeso- ze), Liceul Nr. 1 de bãieþi, cum ajunsese fostului gimnaziu al oraºului, ridicat ulterior rilor, ºi la dreapta, în holul care duce spre sã fie denumit, ad-hoc, Liceul „Principele la rangul de liceu, aflat sub patronajul însuºi cancelarie, biroul directorului ºi secretariat. Ferdinand“ dupã declararea Republicii Po- principelui moºtenitor Ferdinand, se face Deasupra sa stau portretele regelui Ferdi- pulare ºi sovietizarea României. din strada Cuza-Vodã, unde s-a construit un nand ºi reginei Maria. M-am apropiat de locul unde se afla corp nou, din beton ºi plãci prefabricate, în Clãdirea veche, monument istoric, era postamentul de piatrã al bustului lui George stilul arhitecturii de duzinã a „epocii de încã în renovare. Am schimbat câteva vorbe Bacovia, ascuns de patru tufe de arbuºti, ºi, aur“; în vremea Poetului însã, intrarea se cu doi-trei profesori care îmi erau cunoscuþi spre surprinderea mea, bustul Poetului nu fãcea din strada pe care încã se aflã casa sa (cei mai în vârstã se pensionaserã, iar cei mai era acolo. „Ciudãþeniile istoriei!“, îmi natalã, fosta stradã a Bãncii, astãzi strada mai tineri pãrãsiserã învãþãmântul dupã un spusei. La ieºire i-am povestit portarului George Bacovia, ºi dãdea înspre frumoasa an sau doi în care, de voie sau de nevoie, despre absenþa bustului lui George Bacovia faþadã neoclasicã a edificiului. s-au întors în oraºul natal dupã terminarea de pe piedestalul care îi fusese rezervat în Lângã cãsuþa portarului, care nu exista facultãþii) ºi am ieºit în grãdina din faþa partea stângã a grãdinii neîngrijite de la ve- pe vremea Poetului ºi care acum era dublat corpului vechi, locul meu favorit de plim- chea intrare. A fost surprins sã afle cã exis- de un jandarm, s-a construit un chioºc la bare în pauza mare. Am privit magnolii, ta un postament cu un bust între tufele de care se vând dulciuri ºi gustãri pentru elevi. coniferele ºi, în sfârºit, stejarul vechi, plantat arbuºti de sub stejarul de la 1918, dar mi- Terasa de lângã Tribunal, unde ne fãceam de profesorii ºi elevii liceului la 1 decembrie a promis totuºi cã va informa direcþiunea. liber de cap când chiuleam de la vreo orã, a 1918, care strãjuieºte colþul stâng al grãdinii
fost închisã. S-au pus termopane (ce-i drept, din faþa corpului vechi. iarna trãgeai curent dacã stãteai la fereastrã!) În partea dreapta a grãdinii se aflã un ºi aparate de aer condiþionat (iar vara, în bust de metal al regelui Ferdinand I, pe un Moldova, este sufocantã – la extrema opusã postament placat cu marmurã albã, care a a iernii moldave), dar monumentul istoric fost dezvelit odatã cu revenirea la numele rãmâne monument istoric. iniþial al ºcolii, cândva pe la mijlocul tran-

 le, au început sã-ºi dea cu pãrerea despre casa vreme ce se derula pe ecran mândreþea de mai vedeau pomul înflorit ºi uitau, chiar, de Domnului Nimeni; despre încãperile nu prea imagine dublatã de un fond muzical din el; alþii bãteau cu piciorul strãzi lungi sau mari, despre mobila modestã, despre biblio- Vivaldi, cum s-a petrecut minunea. Nimeni luau taxiul ca sã vadã viºinul. Unii credeau teca prea mare sau inutilã, spuneau cei tineri; l-a privit încurcat; nu ºtia ce explicaþii sã cã e un semn fast ºi îi invidiau pe deþinã- prea micã, dãdeau din cap nemulþumiþi cei ofere, fiindcã viºinul înflorise pur ºi simplu, tori: sigur cã familia în curtea cãreia înflori- cu pretenþii intelectuale, iar sfaturile pentru parcã peste noapte; era un fapt elementar, se nãstruºnicul pom va prospera sau va avea curtea cu flori au început sã curgã gârlã. Gaz- de o mare gingãºie, era adevãrat, dar el, stã- parte de vreun alt eveniment aducãtor de dele se pomenirã nu doar cã nu mai aveau pânul, constatase ca fiecare, ºi atât. Repor- mare împlinire, bombãneau ei cu jumãtate rãgaz sã-ºi vadã de treburile lor, sã mãnânce, terul local îl privi oarecum dezamãgit ºi de gurã; cã lucrurile se vor aºeza la locul lor sã se odihneascã, dar mai erau ºi criticate. chiar iritat. Nu înþelegea cum putea omul în þarã, afirmau alþii, mai cu aplicaþie poli- Domnul Nimeni era atât de iritat, încât nu mai acela din faþa lui sã fie atât de insensibil ºi ticã. Chiar va fi un progres economic ºi fi- putea nici sã citeascã, nici sã scrie. Ba mai de anost, sã nu-ºi dea seama de faptul cã i nanciar, spuneau alþii, pe care valul proro- mult, curtea se umplea zilnic de peturi goale se oferea o ºansã de a ieºi din anonimat pe ciei îi purta plutind pe deasupra întâmplãrii. de la sucuri, bere, pãlincã, hârtii, ambalaje de spinarea viºinului înflorit ºi cã lui, reporte- Conducerea politicã se va schimba în cu- plastic ºi staniol de la dulciuri, sârme, sfori, rului, îi strica materialul. Ridicã exasperat rând, conchideau plini de speranþã cei care pungi de cumpãrãturi, obligând soþii sã adune din umeri. Îi spuse plin de importanþã ca- þineau cu opoziþia. Toþi vãzuserã cu ochii lor gunoiul ca de pe izlazul comunal. Scoasã din meramanului sã filmeze pomul, doar po- funigeii cum þeseau mãtase prin livezi ºi ritmul ei ºi sãtulã de atâta muncã gratis, Iluzia mul, fãrã casã ca fundal, fãrã stradã. Fãrã sã câmpii, semn de toamnã lungã ºi frumoa- opri soneria de la poartã ºi nu mai ieºi în prag cearã permisiunea Domnului Nimeni. Doar sã, cu puzderie de poame ºi cu porumb bine când o strigarã cetãþenii întârziaþi la eve- atât sã filmeze. De rest, adicã de comen- copt, îºi dãdeau cu pãrerea cei lipsiþi de aspi- niment. tariu, se va ocupa el. raþii mãreþe. Cine ºtie ce nenorociri se vor Apoi, apãru un reporter de la televiziu- Pe când cameramanul se strãduia sã alea- mai abate, nu se lãsau mai prejos oamenii nea localã, ca sã dea întâmplarea pe post, la gã unghiul cel mai potrivit, o rãpãialã ne- mai în vârstã, care voiau sã atragã atenþia cã „Actualitãþi“. Domnul Nimeni simþi cã se aºteptatã, o ploaie repede de toamnã, mâna- nu au trãit ei chiar degeaba... îneacã. Nu mai ºtia ce sã creadã. Era, oare, tã de rafale de vânt duºmãnos, se nãpusti Curând, Iluzia ºi Domnul Nimeni nu mai în acea întâmplare, bãtaia de joc a Destinu- fãrã milã în ogradã. Fu rãsturnat trepiedul avurã liniºte. Soneria de la poartã zbârnâia lui, ca sã-i mai aplece încã puþin capul spre cu camerã cu tot ºi florile firave ale viºinului întruna. Se pomenirã cã le intrã în casã o þãrâna umilinþei? Trãia în oraºul acela de o furã smulse, spulberate ºi aruncate în noroi... mulþime de curioºi. Furã întrebaþi fãrã în- viaþã ºi nimeni nu s-a interesat vreodatã de conjur de îngrãºãminte, modificãri geneti- soarta lui; puþini ºtiau cum îl cheamã, cine De dupã perdele, Domnul Nimeni cuprinse ce la care ar fi recurs ca sã facã viºinul sã este, unde lucreazã. Acum, dintr-odatã, se cu braþele umerii soþiei; era uºor confuz înfloreascã; dacã nu cumva îl altoiserã de trezea cã opinia publicã din oraº reacþio- ºi se simþea vinovat pentru insolita, ciuda- curând, dacã nu cumva aruncaserã la rãdãci- na excesiv în faþa acestei mici întâmplãri ta ºi nãstruºnica poveste a fratelui sãu, na pomului fierturi vrãjite... Oamenii stã- neobiºnuite. E drept, întâmplarea se cloci- viºinul, dar ºi oarecum uºurat de povarã. Se teau, ca la ei acasã, în bucãtãrie, în living, în se în ograda lui. Nu, nu era vorba de vreo pomeni întrebându-se totuºi, dus pe gân- curte, pe terasã, depãnau tot felul de întâm- invidie neghioabã; dar când privea spre duri, dacã din florile acelea târzii s-ar fi plãri pe care le-au vãzut, le-au trãit, le-au au- viºin, se simþea oarecum ruºinat, insultat legat fructe ºi dacã ele s-ar fi copt...
zit sau, pur ºi simplu, le-au inventat de dra- chiar... gul povestitului, fãrã sã-i mai bage în seamã Reporterul vru sã-i ia un interviu Dom- Fragmente din Romanul cu ferestre pe stãpânii casei. Când au epuizat amintiri- nului Nimeni. Acesta urma sã explice, în albastre de pe colinã (Summer dreams)

Anul XXII, nr. 11 (258), 2011 • 21 dunãrean, în ale cãrui graniþe extinse sã se curile ºi epocile pe care le-a traversat ºi cu regãseascã tot neamul românesc. Joacã un foarte expresiv condei. Pentru istoria poli- rol activ ºi în anii urmãtori, contribuind ticã – o consistentã sursã documentarã; iar la procesul mai îndelungat de integrare pentru istoria literaturii – un impunãtor efectivã a noilor teritorii intrate la 1 decem- ciclu de amintiri, de reþinut în bilanþul au- brie 1918 sub jurisdicþia Bucureºtiului, la tohton al genului, pe rafturile din faþã; nu ridicarea nivelului de educaþie nu doar al în ultimul rînd, exegeþilor lui Tudor Þopa, elevilor sãi din Bucovina, unde se întorse- fiul scriitor, li se pune la dispoziþie o fabu- se dupã anii de la Chiºinãu, ci ºi al altora, loasã reconstituire a atmosferei în care acela copii ºi adulþi din zonã. Destinul sãu se in- s-a format, ulterior ºi cu date biografice tersecteazã cînd ºi cînd cu figuri proemi- utile, din momentul în care viitorul pro- nente din epocã, precum principele Carol, zator îºi va face apariþia pe lume ºi în na- viitorul Carol al II-lea, împreunã cu Zizi raþiunea tatãlui... Un memorialist Lambrino, Alexandru Marghiloman, Nico- lae Titulescu, Simion Mehedinþi sau Oni- Pînã la perioada studenþiei ºi a începutului bucovinean ºi sifor Ghibu. Refugiat la Bucureºti atunci de profesorat, cînd, pe fundalul Primului cînd, cãtre sfîrºitul celui de-al Doilea Rãz- Rãzboi, va deveni june activist unionist, nepreþuita sa mãrturie boi, Uniunea Sovieticã „înghite“ Basarabia Ovid Þopa îºi deapãnã amintirile din ºi Bucovina de Nord, duce la capãt cu dem- copilãrie ºi adolescenþã – materia primului Ion Bogdan Lefter nitate o carierã de profesor de liceu, con- volum al memoriilor sale. damnat fiind – însã – la anonimat, fãrã alte Sîntem încã strict în spaþiul bucovinean, OLUMUL DE Amintiri din Þara Fagilor posibilitãþi de manifestare publicã, civicã, fãrã extensiile basarabene ulterioare. Deco- Val lui Ovid Þopa deschide un veritabil naþionalã dupã ce ºi la noi se instaureazã rul – rural la început, la Rarancea, apoi la ºantier „arheologic“, de recuperare a scri- regimul comunist. Dar pãstreazã o acutã Vitelinca (Viteleni), dupã care, la trecerea erilor unui autor necunoscut. Unul impli- conºtiinþã a importanþei istoriei pe care a micului Ovid din ºcoala primarã la liceu, cat – totuºi – în istoria noastrã culturalã, ca trãit-o, drept care, ºi înainte de pensionarea familia se mutã în Chiºinãu. Rarancea era ºi în cea politicã, ba chiar legat într-un din 1959, ºi – mai ales – dupã, pînã la stin- satul mamei, care va rãmîne o vreme, cu anume fel ºi de literatura autohtonã, cãci gerea sa din viaþã, în 1974, îºi scrie memo- soþul ºi primii doi nãscuþi, Ovid ºi Silvia, întîiul sãu fiu, Tudor Þopa, avea sã devinã, riile ºi alte evocãri, portrete, eseuri pe te- în casa pãrinteascã, deci la bunicii materni dupã publicarea romanelor-jurnal Încerca- mele care l-au preocupat dintotdeauna: ai copiilor. Rememorarea începe acolo, în rea scriitorului (1975) ºi Punte (1985), un identitatea naþionalã, istoria românilor ºi a Rarancea, în iarna 1897-1898, cînd tatãl, nume cu greutate în proza româneascã din întregii regiuni central- ºi est-europene preot, se mutã cu ai sãi la Vitelinca, unde perioada tranziþiei de la modernitate la º.a.m.d. Au rezultat cîteva bune sute de fusese numit paroh. Ataºat de bunicul sãu, postmodernitate. pagini, pe care n-a mai apucat sã le orga- Ovid rãmîne pe loc pentru opt luni, ur- Nãscut la începutul ultimului deceniu al nizeze ºi sã le finiseze pentru o eventualã mînd apoi sã se alãture pãrinþilor ºi surorii secolului al XIX-lea, în 1891, într-o veche publicare. Le-a pãstrat cu grijã cel de-al ºi sã meargã la ºcoalã. familie bucovineanã, atestatã încã din seco- doilea fiu al sãu, mezinul Dimitrie. Le Viaþa la sat nu e totuna cu universul þã- lul al XVII-lea, Ovid Þopa a fost nu doar un aprecia ºi fratele mai mare, Tudor. Cartea- rãnesc. Ambii pãrinþi proveneau din aris- distins intelectual, licenþiat în istorie ºi geo- interviu realizatã cu el de Iolanda Malamen tocraþia ruralã a regiunii, cu ascendenþe bo- grafie, cu un doctorat în filozofie, profesor se încheie cu aceste cuvinte: „O, tata are iereºti, cu preoþi ºi cãrturari în generaþiile la ºcoli ºi licee din Cernãuþi, Chiºinãu, Vãs- niºte memorii extraordinare. Sînt formi- anterioare ºi, de-aici încolo, cu descendenþi cãuþi ºi Bucureºti, ci ºi, cãtre sfîrºitul Pri- dabile, o sã le revãd. El le are (T. Þopa aratã intelectuali ºi cu poziþii notabile în Româ- mului Rãzboi Mondial, un militant activ cãtre fratele sãu) ºi îi e teamã sã nu se piar- nia modernã. Drept urmare, Ovid e un fel pentru Unire, în Bucovina ºi în Basarabia, dã“ (Literatura e un om fãrã milã: Tudor de mic prinþ în casa bunicilor, cu servitori unde a trãit o vreme. Altfel spus, biografia Þopa în dialog cu Iolanda Malamen, ediþia a ºi angajaþi sezonieri („lucrãtori“), cu multe i se împleteºte în acei ani cu politica fier- doua, revãzutã ºi adãugitã, Editura Tracus rubedenii care vin în vizitã sau trebuie vi- binte ºi – în fond – cu istoria mare, la al cã- Arte, 2008, p. 101). Din fericire – iatã! – zitate. „Eticheta“ nu e foarte restrictivã, rei mers înainte contribuie: ostil imperiilor nu se pierd: graþie lui Dimitrie Þopa, ele elita socialã din care familia face parte ne- din epocã, cel austro-ungar ºi cel rus, pe sînt restituite acum ca Amintiri din Þara fiind despãrþitã de o prãpastie de restul sa- cale de transformare în stat bolºevic, Ovid Fagilor, într-un ºir de – probabil – patru tului: „personalul“ gospodãriei e þãrãnesc Þopa trãieºte, la 26-27 de ani, în plinã at- volume, sub îngrijirea aceleiaºi Iolanda ºi bãiatul se simte bine mergînd cu acei oa- mosferã revoluþionarã ºi, împreunã cu alþi Malamen. meni simpli la cîmp sau stînd de vorbã cu colegi unioniºti, pledeazã pentru alipirea Vor impune numele unui valoros me- femeile care ajutã la bucãtãrie. Dupã opt provinciilor de nord-est la regatul carpato- morialist, cu preþioase mãrturii despre lo- luni, în toamna lui 1898, la Vitelinca, se va

Cãrþi primite la redacþie

• Ana Blandiana, Cele patru anotimpuri; Pro- iecte de trecut, tabel cronologic de Cãtãlin • Cele mai Sturza, postfaþã de frumoase poeme • Paul Aretzu, Ana Blandiana, refe- din 2010, selecþie • Ilie Rad, ºtergerea rinþe critice de Rãzvan de Claudiu Un ardelean completã Nãstase, prefaþã de Komartin ºi Radu la Bucureºti, a feþei, Iaºi: Vitalie Ciobanu, Vancu, Bucureºti: Cluj-Napoca: Tipo Moldova, Bucureºti: Art, 2011. Tracus Arte, 2011. Tribuna, 2011. 2011.

• Gheorghe • Lucian Nastasã, Sãsãrman, Intimitatea amfi- • Studia Nemaipomenitele teatrelor: Ipostaze Universitatis aventuri ale lui din viaþa privatã a • Gheorghe Creþu, Babeº-Bolyai, Anton Retegan ºi universarilor „lite- Dragoste ºi revoltã, Ephemerides 2, ale dosarului sãu, rari“ (1864-1948), Satu Mare: Cluj-Napoca, roman, Bucureºti: Cluj-Napoca: Solstiþiu, 2011. 2010. Nemira, 2011. Limes, 2011.

22 • APOSTROF integra în alt spaþiu similar, în casa preo- þilor“ sãi din provinciile de nord-est, acum personaje din localitãþile prin care autorul þeascã a tatãlui, unde va petrece un singur le oferã compatrioþilor din þara-mamã o a peregrinat: o umanitate a cãrei tipologie an, timp în care va parcurge în particular mãrturie care sã le deschidã ochii asupra policromã e prinsã într-o portretisticã materia primelor douã clase. Inventarul de unor teritorii pierdute ºi abandonate, de uneori mai detaliatã, adesea rapidã, dintr-o toposuri ale copilãriei, din Capitolul I al parcã n-ar fi fost vreodatã parte a Moldovei linie-douã-trei, cu un remarcabil simþ de Amintirilor, mai include localitãþile ºi re- istorice ºi a României Mari. observaþie ºi cu vocaþia sintezei expresive, ºedinþele rubedeniilor sau apropiaþilor vi- Descriptivismul neobosit al Amintirilor în linia vechilor formule din romanele rea- zitaþi. lui Ovid Þopa mai suportã o interpretare liste de secol XIX. Iar obiectele ºi ambianþa Urmeazã, un an mai tîrziu, în toamna interesantã, cel puþin în aceastã etapã, a co- sînt recuperate printr-o performanþã des- lui 1899, mutarea tatãlui la o bisericã din pilãriei ºi adolescenþei, înainte de ieºirea pe criptivã dusã pînã la înregistrarea aproape Cernãuþi ºi a fiului la o ºcoalã de acolo, un- scena politicã a vremurilor: nefiind încã maniacalã a tuturor dispunerilor în spaþii de va urma clasele a III-a ºi a IV-a, drept ca- vorba despre evenimente importante, ci explorate în pliurile lor cele mai ascunse. re cãtre finele capitolului decorul se schim- doar despre ce vede ºi trãieºte copilul, ele- Vasãzicã: memorie colosalã, ochi pã- bã: locul spaþiului rural îl ia oraºul, capitala vul din clasele primare, apoi din liceu, ni se trunzãtor ºi expresivitate stilisticã, combi- provinciei. Povestea se deapãnã mai depar- oferã – în fond – o imagine a „istoriei oa- naþie din care nu puteau sã nu iasã pagini te, tot la Cernãuþi, de-a lungul Capitolelor menilor obiºnuiþi“, o mostrã de „nouã isto- de gen de primã calitate. II, III ºi IV, cu primul an de liceu (de fapt, rie“, în sensul ªcolii de la Annales a lui de gimnaziu, dupã clasele primare) în Lucien Febvre ºi a discipolilor lui. Recu- Înainte sã se declanºeze fierberile politice, 1901-1902, cu urmãtorii trei în 1902- perarea „structurilor cotidianului“, cum rãzboiul, criza Imperiului, bãtãliile pentru 1905, respectiv cu ultimii („liceul supe- le-a spus Fernand Braudel, are aici în vede- emanciparea naþionalã, tonul general al rior“, în terminologia de atunci) în 1905- re Bucovina de Nord, aºa cum cercetãtorii Amintirilor din Þara Fagilor e al copilãriei 1909. La final – bacalaureatul. Pe parcurs de la Annales s-au ocupat de viaþa unor co- fericite, pitoresc-paradiziace, de „vîrstã de – alte ºi alte poveºti ºi ocoluri, cu unele munitãþi franceze de-a lungul secolelor. aur“. Stilistic vorbind, perfectul compus salturi înainte în timp, ca-n finalul primului Lipseºte la autorul nostru – totuºi – mini- ºi imperfectul alterneazã cu perfectul volum al Amintirilor, unde autorul face mul discurs teoretizant care sã confirme simplu al vechilor retorici ale relatãrii, de bilanþul iernilor celor mai grozave pe care asumarea formulei ca proiect ºtiinþific, de unde un aer de poveste d’antan, de memo- le-a trãit, pînã la viscolul din 1953, evocat investigare a evoluþiei „mentalitãþilor“, încît rialisticã cu parfum de epocã. Textul reia pe scurt, apoi abandonat pentru con- rãmîne sã apreciem mai degrabã refacerea aici ºi sonoritãþi din Creangã, fãrã ex- semnarea unor trãsnete de ianuarie, din pe cont propriu ºi la un nivel mai ingenuu presivitatea hîtru-„localistã“ a aceluia, dar 1921 sau 1922, în imediatã proximitate, a proiectului istoricilor în cauzã, cu toate pregnante: „Vãd ºi astãzi, dupã 55 de ani, dupã o vreme neobiºnuit de caldã, urmatã meritele despre care am vorbit, de arbores- sãniile în ogradã, vãd cum au fost încãrcate de o furtunã cu viscol în cursul cãreia se centã reconstituire a vieþii cotidiene din cu puþina mobilã ºi cu celelalte de-ale casei, produce un fulger orbitor, apoi vine un Rarancea, din Vitelinca, din Cernãuþi, din- ºi vãd cum fulgii deºi albeau încãrcãtura“ trãsnet care „fãcu sã se cutremure pãmântul tr-o întreagã provincie uitatã, parcã evapo- etc. (scena despãrþirii temporare de pãrinþi albit de zãpadã“, apoi altele trei – „fenome- ratã din conºtiinþa noastrã naþionalã. ºi de sora sa, emoþionantã); „nu numai cã nul meteorologic cel mai interesant pe care priveam muncile de primãvarã ale bunicii l-am trãit iarna, o singurã datã în viaþa Mai multe detalii despre detaliile din text. ºi ale servitorilor, dar ajutam ºi eu, ba sã- mea“... Cum e ºi firesc, protagonistul-copil ºi pând cu hârleþul, ba greblând, prãºeam, cu elev are mereu în faþa ochilor mediul cas- multã seriozitate, într-un cuvânt fãceam Ceea ce frapeazã peste tot e luxurianþa nic, apoi cel ºcolar, adicã o razã de percep- serios toate aceste munci, ferindu-mã nu- relatãrii. Beneficiind de o memorie fabu- þie limitatã la locuri cunoscute ºi la persoa- mai de cositul ierbii, pentru care puterile loasã, Ovid Þopa reparcurge pas cu pas tra- ne apropiate. Cu tot contextul rural iniþial, mele erau mult prea slabe“; „Mare ne era seul copilãriei ºi adolescenþei sale, recupe- reconstituirea dã la ivealã o viaþa de familie bucuria când dãdeam drumul apei ca sã se rînd o multitudine incredibilã de detalii, de ºi – în genere – de comunitate destul de rostogoleascã nebuneºte înspre vale, în grã- parcã ar revedea totul în gînd, de parcã ar intensã, cu multe ºi amestecate etnic figuri, dina lui Laiben, un lucru care a ºi pricinuit asista la proiecþia în reluare a unui film în într-un spaþiu de graniþã al Imperiului Aus- de vreo douã ori intervenþia disperatã a ve- care obiectivul întîrzie îndelung asupra fie- tro-Ungar în care convieþuiau populaþii cinilor noºtri“; sau: „Astfel m-am simþit cãrui cadru: locuri, oameni, situaþii, întîm- descinse din toate direcþiile, intens „metisa- ºi eu în faþa casei unchiului Meliton...“. plãri. Naraþiunea avanseazã mai rar prin te“ în „creuzetul“ provinciei. Simpla men- ªi încã o formulare amplu-retoricã, desfãºurãri epice propriu-zise, mai peste tot þiune a provenienþelor ºi încruciºãrilor amintind modele clasice ale genului: „Fe- acumulîndu-se descrieri, de unde predomi- transformã prezentarea tuturor personaje- ricit este cãlãtorul care, dupã un drum nanþa dimensiunii vizuale a amintirilor. Re- lor, a rudelor ºi a cunoºtinþelor, într-o sui- lung, ajuns la þintã, dã de o primire cãl- zultatul e o absolut uimitoare reconstitui- generis encliclopedie etnoculturalã. Se vor- duroasã, de strigãtele vesele ale oamenilor re a unei lumi, cu atît mai preþioasã cu besc – cum altfel?! – mai multe limbi ºi se ce-i ies înainte, de zgomotul ºi alergãtura cît, alocatã Republicii Sovietice Socialiste practicã religii varii. Datã fiind condiþia mai copiilor, de cuvinte calde, bune, întrerupte Ucrainene ºi supusã rusificãrii dupã al ridicatã a familiei, Ovid Þopa poate con- de îmbrãþiºãri arzãtoare, capabile sã-i izgo- Doilea Rãzboi Mondial, rãmasã din 1991 semna ambianþe domestice prospere ºi obi- neascã din minte toate neplãcerile cãlã- în componenþa noii Ucraine postcomunis- ceiuri sofisticate, chiar dacã vremurile, la toriei“. „Honi soit...“! te, Bucovina de Nord e astãzi un teritoriu începuturile modernitãþii, nu sînt uºoare. aproape necunoscut populaþiei din Româ- Totuºi, muncind cu spor ºi pãstrînd rîndu- Amintirile din Þara Fagilor încep – aºadar nia, care-i ignorã practic istoria ºi n-o mai ielile, respectînd vechile valori ºi obiectele – cu dreptul, revelînd un autor delectabil ºi considerã „pãmînt strãmoºesc“ (spre deo- cu ºtaif, interesante, frumoase, elitele rurale o mãrturie nepreþuitã despre Bucovina de sebire de Basarabia, perceputã ca jumãtate bucovinene ºi poate cã mare parte din po- altãdatã. Cercetãtorii ºtiinþelor umane o vor esticã a vechii noastre Moldove). Minuþia pulaþie trãiau la 1900 complex ºi destul de putea exploata mai ales din perspective cu care Ovid Þopa restituie imaginea pro- îmbelºugat. Despre relaþiile de familie, des- sociologice, psihosociologice, demografice, vinciei transformã memoriile sale într-un pre spaþiile de locuit, despre sãrbãtori ºi etnologice, de evoluþie a mentalitãþilor etc., fel de „bazã de date“ care tezaurizeazã o tradiþii sau despre bucatele preparate în etc., etc. Istoria politicã va profita mai ales istorie astãzi uitatã, scufundatã în negura bucãtãriile epocii aflãm neaºteptat de multe de volumele urmãtoare. Iar cea a literaturii trecutului. ºi de rafinate amãnunte. Imaginea de an- autohtone cîºtigã un al doilea Þopa, me- Fireºte, profesorul de istorie ºi bucovi- samblu e aceea a unei civilizaþii evoluate, morialist: Ovid (tatãl). neanul de Nord refugiat la Bucureºti nu impresionante.
face un asemenea efort de rememorare ºi Memoria fabuloasã a autorului pãstrase Fragmente din prefaþa la de redactare fãrã sã înþeleagã foarte bine – spuneam – vii persoane, locuri, obiecte. Amintiri din Þara Fagilor de OVID ÞOPA, importanþa gestului sãu. Insistenþa asupra Amintirile din copilãrie ºi adolescenþã ale în curs de apariþie la Editura Tracus Arte. detaliilor aºa se explicã, nu doar prin plã- lui Ovid Þopa, ca ºi cele de mai tîrziu, cerea povestirii ºi prin talentul literar. κi abundã ºi la aceste capitole. Aproape pe asumã – într-un fel – la senectute o „misie“ fiecare paginã apar lungi liste de nume de simetricã celei din tinereþe: atunci se de- rude, vecini, prieteni, colegi sau cunoscuþi dicase ridicãrii conºtiinþei naþionale a „fra- ai pãrinþilor, notabilitãþi, alte persoane ºi

Anul XXII, nr. 11 (258), 2011 • 23 de elevaþie multiplã ºi stratificatã, pentru ºi morale sub orice vremuri. Preferãm pase- „marginalul“ Ioan F. Pop scrisul þine de ismul culturii, nu prezentul ºi viitorul ei. „coordonatele verticale ale spiritului, în ten- Speculãm metafizic conjunctura, fragmen- taþia abruptã a absolutului“, într-o lume tul, dar ratãm sistematic durata, întregul... care tinde tot mai mult înspre confortul orizontalitãþii. Opþiunile identitare motivate politic mutã Legãtura dintre scris ºi absolut este dezbaterea pe un alt palier tarat în Naþional aprofundatã în Celãlalt eu, pornind gene- ºi confesional, contraponderea subtil peda- zic de la afirmarea faptului cã Dumnezeu ºi gogicã venind dinspre Creºtinismul ca bun- Cuvântul „s-au aflat dintotdeauna într-un simþ. Campania continuã în Cearta cul- raport de reciprocitate absolutã“. Graþie turalã cu istoria, unde sunt sancþionate acestei perspective, „omul ºi lumea nu sunt eroismele de manual, mitizãrile ºi falsurile decât materializarea rostirii“, Cuvântul în- menite sã acopere „somnolenþa secularã“ treþinând în fond existenþa ºi imprimând o despre care vorbea Cioran. Atemporalitatea dozã de sacralitate fiecãrui gest uman. Însã perpetuã, neancorarea în prezent, improvi- dintre toate faptele învestite cu sacralita- zaþia, ºmecheria endemicã, ancestrala lipsã te, cel care-l intereseazã în primul rând de cuvânt, cacealmaua sau lipsa oricãrei în- Marginalitãþi pe autor este Sacralitatea actului poetic, clinaþii morale completeazã inventarul „vir- deoarece, tuþilor“ unui popor formatat sã-ºi urascã silenþioase elitele, „tot mai abulic la propriu-i destin“ privit sub speciae aeternitatis, omul poate fi ºi „profesionalizat în faliment ºi în paseism Constantina Raveca Buleu înþeles ºi ca efect descensiv al unei poeticitãþi trãit mistic“. Punând în final o livrescã în- sacrale, ca poezie fapticã a divinitãþii, prin trebare –„Ce-i de fãcut?“ –, Ioan F. Pop nu RIVILEGIEREA SCRISU- alcãtuirea sa dualã, rezultantã directã a sin- propune o soluþie utopicã, ci rãspunde cu PLUI în ecuaþii existen- gularitãþii sale. Scopul sãu iniþial fiind exclu- o ironie amarã: „mã tem cã… nimic. Deo- þial-intelectuale transpare siv acela de încântare ºi sublimare a creaþiei. camdatã e suficient sã ducem mai departe din fiecare paginã a volu- Perspectivã din care poietica umanã nu poa- meseria de a exista pur ºi simplu. Sã nu pe- te fi decât o încercare de rãspuns, un vag mului Tãceri de la margine riclitãm prea tare profesia de român“. Pe ecou celest, o re-simbolizare a unei geneze Prostia ca paradigmã al lui Ioan F. Pop, dedicat sacre. Lumea însãºi pare a fi doar un poem acelaºi ton, duce la memoriei lui Radu Enescu neterminat al lui Dumnezeu. apogeu diagnosticul dur al autorului care ºi apãrut în 2011 în tan- constatã cã „mãsura româneascã a fiinþei a dem, la Editura Galaxia Adept al altitudinii divine a poeziei, auto- ajuns una prosteascã“. Gutenberg din Târgu-Lã- rul amendeazã transformarea ei într-un În trena aceluiaºi „controversat“ speci- puº, respectiv la Editura Dacia XXI din „monolog steril“, axat pe spunere, ºi aruncã fic naþional, jocul filosofic-speculativ al Cluj-Napoca. Publicate iniþial în Familia, anatema asupra postmodernismului, res- autorului din Provincialism ºi centralitate Idei în dialog, Vatra, Echinox, Luceafãrul, ponsabil de acest proces. reliefeazã încãrcãtura mai degrabã psiholo- Discobolul, Aurora sau Vestitorul, eseurile Într-o serie de provocãri, de conexiuni gicã decât concret-geograficã a centralitãþii, adunate în aceastã carte iau naºtere – potri- onto-logice la capãtul cãrora de aflã Dum- furnizând cadrul conceptual pentru oxi- vit mãrturiei autorului – „din insuficienþa nezeu, Literatura ca provocare ocupã un loc moronica demonstraþie din ªansa centra- organicã de a putea duce unele tãceri pânã secund – apreciazã Ioan F. Pop –, din cauzã litãþii mele rãmâne provincia. În acelaºi regis- la capãt, din incapacitatea de a reuºi sã ges- cã exerciþiul literar vine sã înlocuiascã o ne- tru provocator se menþine ºi La ce mai este tionez à la long interogativitatea lor coro- putinþã, aceea de a nu fi nenãscut. Mai bun Eminescu? (trei scrisori deschise), miza zivã“, justificare ce imprimã întregului dis- mult chiar, scrisul literar, ca de altfel orice textului nefiind actul eretic de distrugere curs valenþe nu numai compensatorii, ci provocare, are ºi o componentã demonicã, a unui „tabu absolut“, ci demascarea pa- ºi purificatoare. rãul fiind eternul provocator, nu binele, tologiei comportamentale a poporului Sedus ºi provocat de virtuþile scrisului, neutral prin definiþie. Mergând regresiv român, a ipocriziei sale culturale, a impos- convins cã acesta „este alcãtuit din tãceri pânã la pãcatul originar, autorul speculeazã turii ºi urii din spatele promovãrii „gre- care vorbesc ºi din cuvinte care, implicit, faptul cã fiinþa cãzutã în temporalitate „în- gãrimii omnipotente“ ºi a marginalizãrii ºtiu sã tacã, sã aºtepte“, dar conºtient ºi cearcã, prin intermediul scrisului, o nouã excepþionalitãþii. O privire (poeticã) în oglin- de zãdãrnicia înscrisã în actul scrierii, auto- provocare a timpului originar“, ceea ce în- da criticii, dar ºi Generaþia ’90 faþã cu eter- rul îºi revarsã cu o paradoxalã euforie ama- seamnã cã literatura (cultura, în general) nitatea aduc dezbaterea valorii literare în rã reflecþiile filosofico-lirice ivite în trena a început ca damnare ºi continuã ca mani- prezent, atentând la tabuuri în curs de con- experienþelor sale culturale ºi existenþiale. festare a libertãþii, înþeleasã augustinian ca figurare. Zãdãrnicia scrisului reverbereazã cu o re- voinþã orientatã exclusiv spre binele su- Regimul discursului revine la matca fi- semnare aristocratic-spiritualã în primul prem. Obsedat de triada Dumnezeu-cuvânt- losofico-literarã în Despre lene, Despre înþe- eseu al cãrþii, Scriu cu credinþa cã Dumnezeu om, scriitorul leagã aproape silogistic ter- lepciunea senectuþii, Moartea ca trãire, Rea- ºtie citi, titlu în care se rãsfrânge de altfel menii ei: „La Dumnezeu, Cuvântul este lismul ficþiunii sau în Tãceri de la margine, atitudinea definitorie pentru un scriitor mai lumea, omul, tot ce existã. La om, lumea cel din urmã eseu reprezentând o elabora- prezent în cuvinte decât în realitate, închis este chemare, cãutare prin cuvânt, litera- re conceptualã a legãturii indisolubile din- vocaþional în singurãtate, într-o tãcere cri- turizare“, iar „dialogul omului cu divi- tre tãcere ºi solitudinea pentru care opteazã ticã ºi deseori inflexibilã, extrem de sensi- nitatea este unul preponderent literar“, Ioan F. Pop, convins cã cea dintâi repre- bil la nuanþe ºi etalând o erudiþie abil dise- literatura, creaþia în general, mediind co- zintã „ultima formã de comunicare a cuvin- minatã într-un discurs care-i integreazã municarea cu divinitatea ºi reactivând divi- telor“, cã „esenþa finalã a oricãrei forme de firesc pe Sfântul Augustin, Toma d’Aquino, nul din om. scriere nu e decât tãcerea comunicativã, îm- Aristotel, Platon, Sartre, Berdiaev, R. Otto, De pe o poziþie de marginalitate autoa- pãrtãºitã“, punerea în act a acestei convin- Nietzsche ºi mai ales pe Heidegger. Cap- sumatã, Ioan F. Pop îºi desfãºoarã intransi- geri fiind acest volum, în care critica inci- tivat de paradoxurile care ameninþã sã sfâºie gent campania împotriva tarelor realitãþii sivã, armãtura filosoficã ºi sensibilitatea mereu fiinþa, Ioan F. Pop plaseazã ºi tripla culturale româneºti de ieri ºi de azi, prima literarã se armonizeazã într-o „tãcere“ pro- identitate creatoare – scriitorul/poetul/gân- vocatoare. incriminatã fiind instrumentalizarea cul-
ditorul – sub semnul unui mare blestem – turii de cãtre totalitarismul de tip comu- condamnarea de a fi un soi de seismograf nist în detrimentul civilizaþiei. Radiografia al contrariilor fiinþei – ºi al unei mari bine- contradicþiei ideologice Culturã versus civi- cuvântãri – capacitatea de a atinge imagi- lizaþie în perimetrul românesc sfârºeºte în- nar trãiri inaccesibile celorlalþi, indiciu al tr-o sentinþã critic-resemnatã, de coloraturã faptului cã „în el lucreazã în modul cel mai cioranianã: gratuit ºi mai fascinant revelaþia divinã“. Extrapolând în logicã orficã, scrisul devine Pânã la urmã, suntem o culturã de visãtori, nu numai calea evadãrii din captivitatea nu una de futurologi, de logicieni ºi prag- contingentului, ci ºi instrumentul decor- matiºti. Suntem mai mult o culturã de ticãrii sinelui în multiplicitatea de euri. Act amanþi, nu una de legãturi culturale stabile

24 • APOSTROF De fapt, afirmaþiile Ellenei Blumenstein lului întemeiat de Ana Blandiana ºi Romu- Monumente exprimã cel mai bine pluralismul istorio- lus Rusan, sub deviza: existã deja un Muzeu grafic ce se degajã din paginile cãrþii. Iar al Comunismului, Bucureºtiul nu are nevoie sub zodia distrugerii acest aspect poate fi benefic, deschizând de acest muzeu. În 2011, într-un context în calea unei polemici adevãrate. Cum putem care a apãrut o stângã intelectualã puternicã Cristian Vasile defini regimul sub care Bucureºtiul a fost (tânãrã, dar uneori ignorantã), Sighetul atât de sluþit dupã 1945, prin demontarea devine opozabil Bucureºtiului, reflectând UCUREªTIUL S-A comunism socia- aflat o bunã pe- a numeroase opere de artã: , personalizarea, politizarea ºi superficialita- B lism socialism de stat rioadã sub zodia dis- , ? Pare o întrebare sim- tea dezbaterii despre un muzeu naþional trugerii, iar aceastã plã, dar nu este. Dacã în general autorii al dictaturii comuniste. realitate s-a vãdit ºi români îmbrãþiºeazã paradigma totalitarã Aparent, monumentele reprezentându-i în cazul monumen- de interpretare a naturii sistemului politic pe oamenii politici conservatori – cei situaþi telor de for public. postbelic din România (identificat drept mai la dreapta eºichierului politic decât Regimul comunist comunism), cei occidentali par sã aducã liberalii – au fost menajate, scãpând mai a excelat în ceea ce nuanþe sau sã o conteste. Ruben Fowkes uºor de furia demolatoare comunistã. priveºte negarea tre- pune practicile autoritare, care au dus ºi Statuia lui Alexandru Lahovary supravie- cutului ºi îndepãrtarea urmelor arhitectu- la suprimarea unor monumente, pe seama þuieºte comunismului, pierzându-ºi doar rale moºtenite. Pornind de la o preocupare utopiei socialiste; comunismul pare ceva ce nu inscripþia. Statuia lui Lascãr Catargiu a su- fireascã privind starea de excepþie sub care a fost pus încã în practicã (p. 213). Sub- pravieþuit aproape 15 ani (în curând va fi fiinþeazã monumentele publice, Anca Be- zistã însã o anumitã ambiguitate, cãci auto- reamplasatã, dar la câteva sute de metri de nera ºi Alina ªerban au editat un volum bi- rul vorbeºte ulterior despre postcomunism locul iniþial). În pofida unui consistent lingv (în românã ºi englezã) – Bucureºti. (p. 214) ºi „sisteme comuniste“ (p. 217). efort de documentare, inclusiv în arhive, Materie ºi istorie: Monumentul public ºi disto- Dacã în primãvara lui 1990 demontarea încã rãmân pete albe ºi semne de întreba- piile lui (Bucureºti: Institutul Cultural Ro- statuii lui Lenin nu a stârnit controverse re – asumate de editori – în ceea ce priveºte mân, 2011) – care îºi propune sã urmãreas- – fiind salutatã în epocã chiar de Ion Ilies- istoria monumentelor publice bucureºtene. cã cum, în ce fel ºi de ce supravieþuiesc cu, cel care poate a perpetuat practici de De pildã, contextul în care a fost demolatã reprezentãrile în spaþiul public (p. 9-10). inspiraþie leninistã ºi în postcomunism –, statuia lui Take Ionescu, din zona Piaþa Ro- Perspectivele criticii de artã, ale istorio- în cazul demolãrii monumentului repre- manã, nu este pe deplin lãmurit. Statuia a grafiei, arheologiei culturale ºi sociologiei zentându-l pe Petru Groza, lucrurile sunt supravieþuit în plin centru al oraºului timp memoriei se împletesc în acest volum re- mult mai complicate. Pe de o parte, rolul de un deceniu, dupã venirea la putere a co- marcabil, care conþine studii de caz, mai sãu negativ, ca prim-ministru între 1945 ºi muniºtilor, deºi baza soclului era strãjuitã multe texte critice ale unor autori români 1952, în facilitarea sovietizãrii este de ne- de douã statuete nud, reprezentând Nistrul ºi Tisa. Ar fi fost de ajuns ca sã fie datã ca ºi strãini, precum ºi un CD audio sugerând contestat. Pe de altã parte, anumite acte un tur fictiv prin faþa a 13 monumente ale politice ale lui Groza (domolirea zelului exemplu de artã decadentã ºi demolatã încã Bucureºtiului, cele mai multe dispãrute. vindicativ al comuniºtilor, salvarea din în- din 1947-1948. În plus, Nistrul era deja un Numeroase hãrþi cu amplasamentul statui- chisoare a unor intelectuali la mijlocul dece- râu interior în Uniunea Sovieticã, iar pre- lor ºi fotografii înfãþiºând operele de artã niului ºase, faptul cã nu s-a dezis de apar- zenþa monumentului în spaþiul public (demolate între timp, mutate sau transfor- tenenþa sa creºtinã etc.) au perpetuat o putea fi uºor interpretatã drept iredentism mate) întregesc poate cea mai ambiþioasã simpatie difuzã în anumite medii, reflectatã românesc. Supravieþuirea ei pare un extra- carte-album despre capitala României, pri- inclusiv în istoriografia postdecembristã ºi ordinar exemplu de inadecvare ideologicã, vitã din perspectiva condiþiilor sociale ºi nu numai. Formal, Petru Groza nu a fost iar o fotografie reprodusã de editori con- culturale ce declanºeazã edificarea/distru- membru al Partidului Comunist, ci doar li- firmã aceastã afirmaþie; imaginea înfãþi- gerea unui monument public. der al Frontului Plugarilor, formaþiune po- ºeazã o demonstraþie comunistã (din anii Ellen Blumenstein se concentreazã asu- liticã subordonatã comuniºtilor, care a su- 1950?) celebrând momentul 1 Mai, cu muncitori revãrsându-se prin faþa statuii. În pra textelor cuprinse în CD-ul audio dato- pravieþuit pânã în 1953. Demolarea statuii rat Ancãi Benera (Aproape utopie: Cum poa- sale din apropierea zonei Cotroceni-Eroilor, mod „obiectiv“, statuia nu mai putea rezis- te povestirea sã creeze o memorie alternativã a la începutul anului 1990, a fost comentatã ta; a fost demontatã, probabil în 1958. spaþiului public) ºi, în mod provocator, se în fel ºi chip, mai ales cã în fruntea celor Cred cã volumul se impune în primul rând prin încercarea de restituire a imagi- întreabã dacã statuile lui Carol I ºi V. I. Le- care au militat pentru îndepãrtarea ei s-a nin ar putea fiinþa în paralel: „suporterii aflat un preot ortodox. Situându-se de par- nii vechiului Bucureºti. Neîndoielnic, mai ideii de a-l reinstala pe Lenin [pe soclul rã- tea celor care pledau pentru protejarea mo- ales prin textele critice stârneºte ºi multe mas gol de la Casa Presei Libere, fostã numentului, un istoric format în anii naþio- întrebãri: Cât de importantã este natura Scânteii] sunt probabil mai puþini – rein- nal-stalinismului le vorbea studenþilor de la regimului politic sub care se produce „epu- stalarea lui nu ar însemna neapãrat o Facultatea de Istorie despre nedreptatea su- rarea“ unei statui? Cât de mult conteazã dorinþã de întoarcere la comunism, ci poate feritã de Groza, cel care nu a avut carnet de ideile politice de care sunt însufleþiþi cei doar de a nu suprima o jumãtate de secol partid ºi în plus a rãmas membru pânã la care doboarã un monument? Cât de pregã- de istorie“ (p. 16). Poate fi pus pe acelaºi moarte în adunarea naþionalã bisericeascã. tiþi (intelectual, moral, chiar civic-politic) plan un rege (strãin ºi autohton, în acelaºi Prin urmare, a fost strigãtor la cer cã toc- au fost funcþionarii Ministerului Culturii ºi timp) sub a cãrei domnie þara a fãcut paºi mai un preot ortodox s-a ridicat împotriva cei ai Direcþiei de culturã a Primãriei Bu- decisivi în direcþia modernizãrii, inclusiv la statuii lui Petru Groza. De fapt, aceastã cureºti care au avut putere de decizie în ceea ce priveºte selectarea monumentelor nivel politic ºi civic, cu un lider sovietic perspectivã ar merita câteva nuanþãri. În publice ºi reamplasarea statuilor demolate care de fapt a suprimat libertatea de expri- deceniile cinci ºi ºase, Groza a influenþat în trecut? mare ºi a instituit un sistem concentraþio- decisiv, prin politica sa guvernamentalã,
nar? Nu este atât de important dacã afir- restrângerea autonomiei bisericilor. În al maþia are sau nu sprijin documentar sau doilea rând, este absolut irelevant dacã dacã surprinde sau nu mizele disputei în Petru Groza a fost integrat, ca membru, în jurul unei anumite statui. De fapt, multe rândurile PCR/PMR; conteazã actele sale po- mentalitãþi nu s-au schimbat dupã 1989, litice, legislaþia adoptatã de guvernul sãu, iar o parte a românilor s-au obiºnuit în care a introdus un cadru juridic antidemo- spaþiul public cu simboluri ale regimului cratic, facilitând stalinizarea vieþii politice totalitar (nu neapãrat monumente). Cert ºi culturale. Astãzi, statuile lui Lenin ºi este cã alte moºteniri arhitecturale din anii Groza sunt prãbuºite în curtea Palatului realismului socialist au beneficiat de o mai brâncovenesc de la Mogoºoia, lângã Bucu- mare toleranþã din partea bucureºtenilor. reºti. ªi-ar fi gãsit locul cei doi coloºi în- Ca de pildã, Monumentul eroilor comu- tr-un (necesar, dar greu de edificat) muzeu niºti – v. excelenta analizã a lui Duncan al dictaturii comuniste, plasat în Bucureºti? Light (Monumente abandonate ºi rãmãºiþe Unii contestatari mai vechi sau neprieteni ale peisajului socialist: „Mausoleul comuni- ai Muzeului de la Sighet s-au transformat st“ din Bucureºti, p. 271-278). brusc în frenetici susþinãtori ai Memoria- 

Anul XXII, nr. 11 (258), 2011 • 25 Omul s-a pus mereu în centrul univer- Firul nesfârºit sului, a pus planeta pe care locuieºte în cen- Dedal nu pãrãseºte trul sistemului solar, chiar dacã informaþii- al timpului le pe care le deþinea arãtau contrarul. Atât Creta Newton, cât ºi Einstein au susþinut (ero- Mirel Anghel nat) cã universul nu se poate extinde. Ein- Cezar Boghici stein chiar ºi-a modificat teoria generalã a UPà CE a dat lumii un ONºTIINÞA TRAGICà a exis- relativitãþii (1915), astfel încât ea sã fie în bestseller surprinzãtor tenþei, clãditã pe ideea D acord cu aceastã eroare. C chiar ºi pentru el, Scurtã is- oarbei necesitãþi, reprezintã, În trecut, se credea cã universul a fost torie a timpului: de la Big cu siguranþã, aportul cel mai întotdeauna într-o anumitã stare, cea a pre- Bang la gãurile negre (în însemnat al gândirii elene la zentului. S-a dovedit cã el se schimbã cu româneºte, Bucureºti: Hu- zestrea spiritualã a uma- o vitezã care, în plus, este în continuã creº- manitas, 1995), carte vân- nitãþii, iar manifestarea ei tere. Începând cu Big Bangul, temperatu- dutã în lumea întreagã în devine extrem de consis- ra a scãzut, rãmãºiþele acelui prim moment peste zece milioane de co- tentã în momentele de pre- fiind prezente ºi acum, ca radiaþie de fond. pii, Stephen Hawking a de- cipitare a istoriei. Dupã Este posibil ca universul sã se sfârºeascã cis cã cititorii sãi meritã o ediþie mai simplã cum susþine Arnold J. Toynbee (Studiu asu- în viitor, iar timpul nu va mai exista nici el. a istoriei timpului, un remake în care sã pra istoriei: Sintezã a volumelor I-VI de D. C. Datoritã Big Bangului, timpul a avut un renunþe ºi mai mult la explicaþiile ºtiinþifice. Somervell, trad. de D. A. Lãzãrescu, Bucu- început, dar sfârºitul lui este încã departe Aceastã O mai scurtã istorie a timpului, scrisã reºti: Humanitas, 1997, p. 573, 600-601), de a fi prezis. împreunã cu Leonard Mlodinow ºi tradusã membrii unei societãþi în marasm ajung Fizica aspirã la o teorie a totului, una de Humanitas în 2007, este mai puþin o rapid la conºtiinþa dureroasã cã se aflã la care sã combine armonios toate piesele rãs- carte de ºtiinþã ºi mai mult o poveste în care dispoziþia unor forþe malefice, ceea ce le pândite în teoriile mãrunte care existã în „pãcatele“ primei cãrþi sunt exorcizate. provoacã douã linii distincte de sentimen- prezent. Autorul vorbeºte adesea în pagi- Cartea a fost scrisã din nevoia de a-ºi te personale: una mergând într-o direcþie nile cãrþii despre aspiraþia ºtiinþei moderne achita o datorie mai veche faþã de cititorii activã, datã de simþul pãcatului, ce deschi- la o teorie unificatã, care sã împace toate care au pãstrat ediþia precedentã timp de 237 de calea ascezei, alta având un sens pasiv, celelalte teorii ºi sã le aducã într-un tot. Cu de sãptãmâni pe lista celor mai vândute cãrþi oferit de simþul inexorabilitãþii, ce implicã cât scrie mai mult despre ea, cu atât mai a publicaþiei Sunday Times. Statistic, un acceptarea resemnatã a rãului. Reacþia pa- mult ne dãm seama cã aceasta este greu de exemplar al cãrþii a fost cumpãrat la fiecare sivã a sufletului în faþa potrivniciilor mediu- gãsit. Întoarcerea în trecut, afirmã Haw- 750 de bãrbaþi, femei ºi copii de pe glob. lui înconjurãtor presupune credinþa într-o king, nu este realizabilã. Nu putem cãlãto- Cum sã încerci sã explici evoluþia de putere iraþionalã ºi invincibilã, care se exer- ri în timp, însã viitorul ne poate rezerva aproximativ 14 miliarde de ani a universu- citã asupra întregului univers, inclusiv asu- multe surprize: „Nu puteþi cãlãtori în tre- lui în doar aproximativ 200 de pagini? Sur- pra sufletului însuºi, ºi care apare ca hazard cut decât dacã istoria a menþionat cã v-aþi prins de interesul arãtat de publicul larg sau ca necesitate, ambele forme fiind ates- întors ºi cã, odatã ajuns acolo, nu v-aþi ucis pentru cosmologie, Stephen Hawking îºi tate în sfera esteticã, în Iliada ºi în toatã tra- strã-strãbunicul sau cã nu aþi comis vreun propune mereu sã simplifice ºi sã aducã gedia clasicã greacã. alt act care ar intra în conflict cu istoria mai aproape de pãmânt ºtiinþa stelelor, ga- Tema vulnerabilitãþii omului târât în modului în care aþi ajuns în situaþia în care laxiilor ºi planetelor. El ne poartã prin tre- spectacolul alienant al unei istorii totalita- vã aflaþi în prezent“ (p. 129). Totuºi, dacã cutul universului într-o carte asemãnãtoa- re, dictate de crunta ºi capricioasa necesi- am reuºi sã ne întoarcem în trecut, am fa- re cu punctul originar din care a izvorât tate politicã, este perfect redatã în recentul ce-o într-o istorie alternativã, neputând schim- totul, adicã foarte densã, ºi totuºi simplã. roman al lui Lucian Dan Teodorovici, ba cursul evenimentelor deja petrecute. Timpul a început în momentul producerii Matei Brunul (Iaºi: Polirom, 2011, 400 Cartea seamãnã, pãstrând proporþiile, evenimentului primordial cunoscut drept p.). Personajul titular al cãrþii, Bruno Ma- cu o anecdotã ºtiinþificã spusã pe tonul so- Big Bang. De 14 miliarde de ani, universul tei, s-a nãscut în Bucureºti, la puþin timp bru al unui învãþat. Paradoxal, aceastã O se aflã în continuã expansiune ºi nu ºtim dupã încheierea Primului Rãzboi Mondial, mai scurtã istorie a timpului are un capitol când se va colapsa, dacã o va face vreodatã. dintr-o mamã italiancã ºi un tatã român. în plus faþã de prima variantã. În aceastã Cert este cã totul se schimbã, galaxiile se În 1937, când avea ºaisprezece ani, pleacã variantã rãmân totuºi multe pagini aride îndepãrteazã una de alta, stelele mor, iar împreunã cu pãrinþii în Italia, întrucât tatãl ºi greu de savurat de cititorul nespecialist. noi planete sunt descoperite. sãu, George Matei, trebuia sã preia aface- Acest dezavantaj este contrabalansat de ilu- Prin aceastã carte, Stephen Hawking rea bunicului dinspre mamã, Antonio Pi- straþiile adãugate. Hawking îºi ajusteazã vrea sã ne ajute sã gãsim mãcar indicii pen- gnatelli. În pofida dorinþei tatãlui de a-ºi terminologia, eliminã formule, rescrie pa- tru întrebãrile majore ale vieþii: ce cãutãm vedea fiul avocat, Bruno urmeazã studiile gini întregi ºi le comprimã, dar la Marilyn pe aceastã planetã micã a galaxiei noastre, teatrale la Academia „Silvio D’Amico“, iar Monroe nu poate renunþa. Forþa gravita- în jurul unui astru de dimensiune medie, apoi, descoperindu-ºi pasiunea pentru pã- þionalã exercitatã de ea este prea mare. de unde venim ºi care este rostul nostru puºi, uceniceºte pe lângã o veche familie Cu cât descrie mai mult universul ºi în ansamblul de necuprins cu imaginaþia? sicilianã de artiºti-marionetiºti. Nu ajunge vrea sã îl explice, cu atât mai multe între- ªi cum a fost posibil ca aici sã se împlineas- însã sã profeseze. Cutremurul produs de bãri se nasc, iar ele cer noi rãspunsuri. Abia cã atât de multe condiþii pentru ca viaþa izbucnirea unei noi conflagraþii, care a zgu- când vom reuºi sã unificãm tot ceea ce inteligentã sã se dezvolte? „Dumnezeu nu duit întreaga Europã, va ruina atât impe- omenirea a descoperit în existenþa ei, ra- joacã zaruri“ este faimosul dicton al lui riul artelor, cât ºi afacerea familiei Pigna- þiunea umanã va cunoaºte cugetul lui Einstein. Nimic nu e întâmplãtor. În uni- telli. Dupã ce-i procurã un diagnostic fals Dumnezeu, încheie Stephen Hawking, cu vers, se pare cã totul conspirã pentru a crea (o maladie ce urma sã-l transforme, prin promisiunea nespusã a unei reveniri. condiþiile prielnice vieþii în anumite zone
înþepenirea articulaþiilor, într-un buratti- ºi a nu o face posibilã în alte locuri. no uman), ferindu-l astfel de înrolare,

Cãrþi primite la redacþie

• Adrian Papahagi, Boethiana mediae- valia: A Collection of Studies on the Early Medieval • Nicolae Fortune of Boethius’ Prelipceanu, Consolation • Teodor Borz, Odioseea: •Vasile Igna, of Philosophy, Colivii, Târgu- Un jurnal pe sãrite, Animale domestice, Bucureºti: Zeta Mureº: Ardealul, Iaºi: Institutul Cluj-Napoca: Limes, Books, 2010. 2011. European, 2011. 2011.

26 • APOSTROF George Matei cautã sã-ºi punã fiul la adã- sive. Prin urmare, echilibrul râvnit se aratã tirilor din anii succesivi primei lui tinereþi. post ºi de consecinþele rãzboiului. Spre a fi extrem de precar, linia lui fiind hotãrâtã Vârsta formãrii sale, petrecutã-n alte locuri, sfârºitul lui ’45 îl trimite în România, permanent de altcineva. reîntoarcerea în þarã, soarta pãrinþilor, ares- unde, prin intervenþia indirectã a fostului Totuºi, eroul îºi mai îngãduie o iluzie. tarea, anii grei de temniþã, toate se ºterg sãu coleg de la Drept, ministrul Lucreþiu Este vorba, în esenþã, despre o nouã tenta- într-o clipã, lãsându-l, la cei treizeci ºi opt Pãtrãºcanu, tânãrul este angajat ca specia- tivã de evadare în utopia artei. Repetând de ani ai sãi, fãrã conºtiinþa popriei iden- list la Teatrul de Pãpuºi ºi Marionete din parcã gestul miticului Dedal – care con- titãþi, un veritabil burattino uman, capa- Bucureºti. Dar istoria nu-l va mai cruþa. La struise pãpuºi mobile spre încântarea prin- bil a îndeplini orice rol îi rezervã destinul; mai bine de un an petrecut în Penitenciarul þeselor din Camicos, ajutoarele sale împo- iar acesta nu întârzie sã-l aºeze în distri- Uranus, pe 17 martie 1950, Bruno e con- triva lui Minos –, el proiecteazã împreunã buþia noii lumi româneºti, aflate în glo- damnat la zece ani de muncã silnicã, dato- cu nea Zacornea, temnicerul-figurist de la rios avânt dupã 1947. Doar cã destinul ritã asocierii cu ministrul Pãtrãºcanu, mazi- Penitenciarul Galaþi, o marionetã. Destinul poartã un nume ºi necesitatea se înfã- lit în februarie 1948, precum ºi presupusei acesteia aruncã însã umbre negre asupra lui colaborãri cu Miºcarea Legionarã. κi þiºeazã sub masca frivolã ºi stimulatoare destinului personajului. Odatã realizatã, ea va ispãºi pedeapsa la Canal, în colonia a securistului. dã o singurã reprezentaþie, cu un singur Peninsula, apoi la Galaþi ºi, în sfârºit, la Tovarãºul Bojin e cel ce dirijeazã sce- spectator (bãtrânul gardian), în baia insa- Iaºi; aici, în urma unui accident petrecut nariul „reintegrãrii“ lui Bruno în cadrul pe un ºantier, deþinutul Matei Bruno îºi lubrã a închisorii, rãmânând apoi ascunsã societãþii socialiste, pe care fostul deþinut pierde memoria ultimilor douãzeci de ani pentru totdeauna între pereþii celulei, drept învaþã s-o iubeascã, simþindu-se legat de ea din viaþã. Dupã spitalizare, revine în peni- mãrturie cã în acest spaþiu nu existã mân- printr-o vie recunoºtinþã, dublatã de o tenciar pentru executarea restului de pe- tuire. Pe trupul ei din lemn sunt sãpate difuzã culpabilitate: „El, Brunul, Bruno deapsã, având doar amintiri rãzleþe, de pâ- cuvintele de deasupra porþii Infernului Matei pe numele sãu din acte, avea de-abia nã la vârsta plecãrii în Italia, ºi douã lucruri vãzut de Dante – „Lasciate ogni speranza, de-acum încolo sã fie cu adevãrat folositor personale, reþinute la data arestãrii, care voi ch’entrate“. unei societãþi pe care-o iubea, faþã de care însã nu-i lumineazã nimic din negura sa de Utopia artei e învinsã de distopia isto- rãmãsese dator multã vreme, pe care, în- trecut: o pãpuºã – Pulcinella, dar botezatã, riei concrete. tr-un fel necunoscut, o trãdase cândva“ impropriu, Vasilache – ºi o foaie dintr-un Marioneta, noteazã romancierul, (p. 127). Astfel de gânduri ale personaju- manuscris despre marionete. Or, un indi- lui, transcrise cu ajutorul stilului indirect vid ca acesta, fãrã trecut, numai cu viitor, avea sã stea închisã probabil pentru vecie, ca liber, determinã ca în þesãtura perifrasticã oferã o oportunitate excepþionalã pentru o garanþie cã zidurile astea nu se vor dãrâ- a cãrþii sã-ºi facã loc unele cliºee recupera- regimul comunist de a construi din el ma nicicând, schimbând deþinuþi dupã deþi- te din producþiile realist-socialiste ale epo- „omul nou“. E ceea ce se ºi înfãptuieºte cu nuþi, generaþii de nefericiþi deveniþi din- tr-odatã duºmani ai poporului. A priceput cii, fapt ce amplificã impresia de veridici- Bruno Matei, eliberat prin graþiere, la 13 tate a naraþiunii. aprilie 1958, datoritã acþiunii tovarãºu- în cele din urmã cã nimeni nu-i putea oferi cu adevãrat o speranþã, ci numai fracþiuni O marionetã se dovedeºte a fi Bruno lui Bojin, un securist de elitã, prietenul ºi pentru Eliza, tânãra funcþionarã hotelierã care-l va modela în funcþie de imperative- din ea. Fracþiuni ce aveau sã fie nimicite invariabil într-un final, cãci nicio altã forþã de care se îndrãgosteºte ºi care, în realitate, le actualitãþii socialiste. din lume, pe orice ar fi ea întemeiatã, n-avea este rezidenta Securitãþii, în subordinea Romanul se bazeazã pe alternarea a cum sã reziste în faþa uriaºului tãvãlug ce se tovarãºului Bojin. Ocupându-se la rândul douã planuri epice: experienþa din trecut abãtuse ºi asupra lui de câþiva ani. (p. 238) sãu de cazul lui Bruno Matei ºi având acces a personajului ºi viaþa sa de dupã detenþie, la unele date ale respectivului dosar infor- amândouã fiind, de fapt, etapele aceluiaºi Tocmai austeritatea discursului ºi tãietura mativ, ea ºtie cã mama bãrbatului trãieºte proces persecutoriu. Diferã doar aspectul fermã a frazei sunt cele care susþin aici încã în Italia, de aceea cautã sã-l atragã, ca sub care apar elementele persecuþiei: în caracterul implacabil al sorþii. „paºaport“, într-un plan de trecere a fron- prima fazã, acestea sunt concrete, violenþa Ruptura faþã de orice formã de iluzio- tierei spre Occident. E ceea ce Eliza ºi reu- atingând în spaþiul concentraþionar cote nare ºi, implicit, faþã de lumea penitenciarã ºeºte, cãci, personaj tragic, Bruno îºi ur- maxime; în a doua, ele apar sub o formã se înfãptuieºte prin ascunderea lui Bruno meazã mut destinul, un destin care s-a înºelãtoare, indirect revelatorie, existenþa în sub carapacea convenþionalului ºi a efectu- pronunþat când i s-a livrat motivul con- cotidianul comunist presupunând deopo- lui teatral. Câteva enunþuri rostite de capul trafãcut al condamnãrii sale din trecut – trivã intoxicarea victimei cu un adevãr tru- familiei de pãpuºari din Sicilia, pe care con- încercarea de a fugi din þarã. cat ºi inocularea vinovãþiei misterioase. damnatul ºi le aminteºte la un moment dat, Ajuns pe punctul de a sãri peste gardul Drama din prezent o egaleazã însã pe cea venind înspre el din cu totul altã viaþã, îi de sârmã al graniþei, eroul refuzã sã facã din trecut, iar acþiunea din cele douã pla- vor influenþa în mod decisiv comporta- pasul decisiv. Îl va face Eliza, care-l ia cu nuri subliniazã de fiecare datã mecanismul mentul, transformându-l într-un deþinut sine pe Vasilache, pãpuºa de peste timp a constant al damnãrii. exemplar: lui Bruno, remarcabilã prezenþã simbolicã Acesta acþioneazã explicit în perimetrul în roman, desemnând imaginea sufletului închisorilor ºi al lagãrelor de muncã prin Într-un spectacol de marionete, trebuie sã inconºtient al protagonistului. În timp care trece protagonistul. Solii damnaþiunii avem în vedere douã condiþii esenþiale. Pri- ce se aflã reþinut de patrula românã, lui („Baba Samca ºi moroii ei“ – p. 107) bân- ma: publicul nu are voie sã vadã alte miºcãri Bruno îi este tot mai sigurã perspectiva de tuie sistematic imaginarul deþinutului. Ca în afara celor impuse de joc, îndelung repe- a reintra în labirintul închisorilor, dar ºi în sã-i alunge ºi ca sã-ºi gãseascã, astfel, acel tate de artistul care mânuieºte pãpuºa. A alt labirint, cel al propriilor amintiri. El centru de greutate, capabil a-i asigura o doua: publicul nu are voie sã audã alte voci devine, astfel, un Dedal care nu doreºte sã viaþã autenticã, cum numai pãpuºile ajun- în afara celor impuse de joc, îndelung repe- se în mâinile artistului au, Bruno apeleazã tate de artistul care îi dã glas pãpuºii. (n. fugã din calea urgiei lui Minos – regele în primul rând la povestire. Asemenea Pe- 1, p. 240) Cretei, iar dupã moarte, al lumii inferna- nelopei – care, aºteptându-l pe Ulise ºi le – ºi rãmâne prizonierul teribilului labi- Sunt cuvintele ce fixeazã, de fapt, toposul rint cretan. voind sã scape de sub presiunea concretu-
lui social (simbolizat de peþitori), s-a spus privilegiat al romanului – cvasispectacolul cã înºira ºi deºira o poveste, Odiseea –, per- cu pãpuºi. sonajul acesta deapãnã câte o istorisire Dar carapacea construitã cu perseve- miticã, despre demonii roºii Vatapi ºi Ilvala renþã va fi strãpunsã din interior, de gân- sau despre semizeul Ghatotkacha, a cãrui dul multã vreme reprimat al personajului cãmaºã vrãjitã poate stinge lava de foc. la zilele eliberãrii sale, omul vãzându-se din Numai cã, aflã el, povestirea nu face decât nou înfrânt în lupta cu istoria mare, ca- sã stârneascã demonii politicii, aºa încât re-i va inunda toate intervalele sufletului. exorcizaþii Ilvala ºi Vatapi se unesc cu Baba Acum, într-o ciocnire cu gardienii, Bruno Samca ºi moroii ei. ªi mai aflã ceva: reto- are acel teribil accident, soldat cu o con- rica pune în miºcare maºinãria politicã, tuzie cerebralã, manifestatã clinic printr-o antrenându-i instantaneu angrenajele repre- amnezie persistentã de conservare a amin-

Anul XXII, nr. 11 (258), 2011 • 27 amestec de culoare ºi farmec, de candoare ºi umor, acompaniaþi de muzica lui Vivaldi. Douã premii au rãsplãtit mãiestria profesiei de pãpuºar. Este vorba de spectacolul László Vitéz, în interpretarea lui János Pályi din Ungaria, pe care l-am mai admirat într-o ediþie anterioarã a festivalului ºi care a luat premiul pentru mãiestria spectacolului ºi virtuþile comunicãrii cu publicul. János Pályi este un om-spectacol. Pe lângã charisma cu care este dãruit ºi care capteazã interesul publicului pe Spectacolul, pus în scenã de regizorul László tot parcursul spectacolului, interpretul este un bibabo Pãpuºi ºi marionete Vadas, care este ºi autorul scenariului, dupã virtuoz al pãpuºii . Mânuieºte conco- mitent mai multe pãpuºi în confruntãri fizice celebra poveste a lui Oscar Wilde, se adresea- ºi verbale pe mai multe registre. De altfel, Roxana Croitoru zã atât copiilor, cât ºi adulþilor. Realizat cu János Pályi a susþinut ºi un workshop-demon- economie de mijloace foarte inteligent ex- NTRE straþie a spectacolului de bâlci cu pãpuºa 17 ºi 21 octombrie a avut loc, la ploatate, spectacolul este o fericitã îmbinare bibabo. Î Cluj, Festivalul Internaþional al Teatrelor a mai multor stiluri ºi tehnici de interpretare. Premiul pentru virtuozitatea mânuirii ºi de Pãpuºi ºi Marionete „Puck“, care anul Actriþa principalã, Irina Melnic, joacã pe rând umorul marionetelor i-a revenit lui Bence Sar- acesta a marcat un jubileu, cea de-a zecea edi- mai multe personaje: Povestitorul, Prinþul, kadi, tot din Ungaria. Tânãrul interpret a þie. Gândit ca o întâlnire a spectacolelor repre- Rândunelul, trecând cu mare uºurinþã de la prezentat un spectacol nonverbal, Figura ex zentative ale acestei arte din þarã ºi din strãi- un caracter la altul, de la un registru vocal la machina. Fiecare pãpuºã îºi spunea pe rând nãtate, în acest an festivalul ºi-a îmbogãþit ºi altul. Pãpuºa-Prinþul, care-i stã alãturi, e pro- povestea: acrobata, violoncelistul, dansatorul diversificat oferta. Au fost unsprezece teatre iectatã pe ecran împreunã cu actriþa-Povesti- turc cel burtos. Marionetele cu sfori se miºcau din þarã, din strãinãtate nefiind reprezentatã tor. Ecranul elastic se muleazã reliefând faþa în faþa noastrã, cu nespusã uºurinþã, dupã o decât Ungaria (eterna crizã financiarã...). Au mai-marilor oraºului sau umbre chinezeºti complicatã tehnicã germanã. „Figurile“ pã- participat ºi douã companii particulare ºi doi (mâinile actorilor), care devin pe rând pãsãrile puºilor-marionete din ultimele douã tablouri pãpuºari liber-profesioniºti. Au avut loc work- cãlãtoare în þãrile calde, trestia, iubita Rân- erau chiar tatãl actorului ºi actorul însuºi. shopuri extrem de interesante ºi o expoziþie dunelului. Morala poveºtii se imprimã adânc Povestea lor era spusã cu tâlc ºi autopersiflare. ineditã de pãpuºi textile. Studenþii de gen – în mintea ºi inimile spectatorilor: fericit ºi UNATC Teatrul-gazdã a onorat jubileul cu o pre- de la „I. L. Caragiale“ din Bucureºti, bogat este cel ce dãruieºte necondiþionat ºi cu mierã, Secretul magic, în regia Monei Marian, de la secþia maghiarã a Universitãþii de Artã dragoste. III directorul teatrului ºi al festivalului. Sceno- din Târgu-Mureº ºi din anul actorie, secþia Ultima menþiune i-a revenit companiei grafia: Eugenia Tãrãºescu-Jianu ºi Cãtãlina maghiarã a Facultãþii de Teatru ºi Televiziu- particulare „Muºchetarii“ din Bucureºti, pen- Chirilã. Ilustraþia muzicalã: Corina Sîrbu. ne din Cluj – au fost ºi ei prezenþi. tru construcþia armonioasã a spectacolului Spãr- Spectacolul a fost premiat pentru valoarea pro- Ca de fiecare datã, festivalul s-a încheiat gãtorul de nuci. Un spectacol cu marionete cu fesionalã a omagiului la adresa teatrului cu cu decernarea premiilor ºi a menþiunilor. fir, mânuite foarte bine, ritmat de o muzicã mãºti Fiind vorba de o artã atât de diversã, s-a re- bine aleasã ºi interpretatã. Scena s-a aflat în- . Regizoarea Mona Marian este o spe- nunþat la obiºnuitele titulaturi: „cel mai bun tr-un permanent dialog cu micii spectatori. cialistã a commediei dell’arte. În rolul Pãpu- spectacol“ sau „cea mai bunã scenografie“, Demonstraþiile studenþilor s-au bucurat ºarii, Dana Bonþidean ºi Cãlin Mureºan inter- premiul denumind esenþa reuºitei din spec- de atenþie, strãdania lor fiind rãsplãtitã cu preteazã personaje cu mãºti, cu o dezinvolturã tacolul respectiv. aplauze. Studenþii de la Târgu-Mureº ne-au ºi un ritm ameþitor. Pãpuºile aveau trãsãturi Aventurile lui Pinocchio, de la Teatrul de oferit o lecþie deschisã. Fiind în primul an de accentuate, pentru a defini caracterul fix al Pãpuºi „Ariel“ din Târgu-Mureº, a deschis studii, ei abia descifreazã abecedarul în tainele personajului, imprimând nota de umor a dialogului de teatru în teatru. A fost un tur competiþia. Povestea plinã de peripeþii a fost actoriei. Cei de la Cluj sunt în anul III actorie pusã sub semnul nopþii într-un discurs esen- ºi ne-au invitat la o orã de improvizaþii, plinã de forþã în ritm nebun, cu fantezie, umor ºi þializat, fãrã a eluda episoadele principale. Ca- de umor ºi fantezie, cu suluri mobile. Studen- tehnicã de joc, venind ca o continuare la re- racterele pãpuºilor sunt splendid surprinse de þii de la Bucureºti au venit cu spectacolul plica lui Arlechino: „În teatru, Pulcinella, se scenografa Eugenia Tãrãºescu-Jianu. Mirabela Micul Prinþ, dupã Saint-Exupéry. Din pãcate, poate petrece orice“. Valea, studentã în anul III la actorie-mânuitor scenariul dramatic a fost nefericit contempo- M-am oprit asupra spectacolelor premia- de pãpuºi, a obþinut o menþiune pentru debut raneizat, întreaga filozofie ºi sensibilitate a te, cu toate cã toþi participanþii ar fi meritat în rolul titular din acest spectacol. poveºtii fiind anulatã de un supratext rãu atenþia noastrã. Unele spectacole însã nu-ºi Tótágas, de la Teatrul Vojtina, Debrecen scris. Ne amintim de ediþiile anterioare, când aveau locul, poate, în festival. Avarul de la (Ungaria), în traducere liberã Lumea pe dos, UNATC-ul s-a prezentat cu excelente spec- Teatrul de Pãpuºi din Baia Mare este un este o poveste a prostiei omeneºti, într-un tacole, adevãrate demonstraþii de mânuire a spectacol multipremiat, cu o vechime în re- spectacol ingenios, bine ritmat. Spaþiul sce- marionetei mici cu fire. pertoriu de peste zece ani. Dupã cum un nic a fost rezolvat din cinci roþi de lemn du- Un moment de vârf al festivalului a fost spectacol realizat identic, cu aceeaºi regie ºi ble pictate, cu mijlocul traforat înfãþiºând di- workshopul Emiliei Nechita, în spaþiul ex- scenografie în douã teatre, la Bacãu ºi Boto- verse spaþii, cu pãpuºi naiv-caricaturale ºi cu poziþional al Muzeului Etnografic, cu zece ºani, nu putea fi luat în discuþie. cei patru interpreþi, care de multe ori, cu o copii de grãdiniþã. Materialul „didactic“ au Cele cinci zile de festival au fost pentru planºã în chip de costum prinsã de trunchi, fost chiar pãpuºile din expoziþie. Pãpuºile spectatori o desfãºurare de fantezie în ani- preluau chipul pãpuºii. Spectacolul a obþinut Anei Ponta – artist plastic recunoscut – ex- marea inanimatului ºi o confruntare între menþiune pentru expresivitatea relaþiei actor- primã stãri, sentimente ºi sunt alcãtuite ex- performanþe artistice. Aº sugera pentru vii- pãpuºã. clusiv din textile. Jocul materialelor ºi acceso- toarele ediþii ca interpreþi de excepþie, cum Cine va pãzi clopoþeii?, de la Teatrul „Pri- riilor din care sunt fãcute pãpuºile – varietate sunt János Pályi ºi Bence Sarkadi, sã fie chindel“ din Alba Iulia, este un spectacol de frumos ºi emoþie – le caracterizeazã de la invitaþi în afara competiþiei. construit secvenþial într-un decor de mare prima privire. Pãpuºa-vedetã a fost Pãzitorul Specificul acestui festival dã ºansa, unicã, plasticitate ºi în acelaºi timp foarte simplu, timpului, grãnicer între vis ºi realitate. Numai cred, în peisajul festivalier din România, ca reprezentând un fundal de peisaj asemãnãtor copiii au fost în stare sã treacã aceastã graniþã, trupele invitate sã poatã urmãri întreg festi- tapiseriilor. Spaþiul se animã cu fiecare sec- pãtrunzând în lumea poveºtii. valul. O ocazie anualã de evaluare în raport venþã, cu pãpuºi caracteristice locului. Lian- Atelierul susþinut de Luminiþa Vãlean a cu colegii de breaslã ºi posibilitatea de a tul poveºtii este un delicat fulg de pãpãdie fost un joc cu mijloace teatrale pentru ca pri- cunoaºte noi expresii în arta pãpuºãriei. (mânuit ca pãpuºile vaiang), care ne poartã chindeii sã-ºi câºtige încrederea în sine. O surprizã plãcutã a acestei ediþii a fost în diverse lumi în confruntarea dintre bine Au fost acordate patru premii: Alice în revenirea pãpuºii în toate spectacolele pre- ºi rãu. În ciuda diferenþelor culturale, toþi þara minunilor, Teatrul de Animaþie „Þãndã- zentate. Ca de fiecare datã, micul spectator luptã pentru ca binele sã învingã, animaþi de ricã“ din Bucureºti, premiul pentru vioiciunea s-a aflat în centrul festivalului, într-un dialog aceleaºi idealuri ºi valori, reuniþi în Cântecul spectacolului ºi pitorescul personajelor. Acesta a viu cu mirajul scenei, dar ºi cu comunitatea prieteniei. Spectacolul a obþinut menþiune fost cel mai complex spectacol din festival, cu diversã a colegilor spectatori, într-o coexis- pentru ritmul ºi muzicalitatea spectacolului. pãpuºi de diverse tipuri ºi dimensiuni, cu o tenþã acceptatã ºi creatoare prin culturã ºi Prinþul fericit, de la Teatrul „Anton Pann“ scenografie spectaculoasã. Actorii din aceastã educaþie. din Râmnicu-Vâlcea, a obþinut menþiune poveste plinã de fantezie realizeazã trecerile
pentru simbioza relaþiei actor-text-imagine. de la lumea realã la cea imaginarã într-un

28 • APOSTROF Polemici Cine nu încape de scriitor

Ovidiu Pecican

N 22 noiembrie 1959, Mircea Eliade nota re a vocabularului, de experimentare lin- plu înspre belºugul de licenþe din vorbirea Î – în original – un citat din Ganghy Night, gvisticã ºi, de ce nu, de exploatare oricât de politicienilor. de Dorothy L. Sayers, pe care socotea originalã a posibilitãþilor sale de expresie; Într-un articol mai lung decât textul pe potrivit sã îl ºi comenteze: „«Eu nu sunt cu condiþia de a-i respecta, la rându-le, spi- care îl combate, dl Ciolan îºi etaleazã cu decât albinuþa, care adunã mierea ca sã o ritul ºi tipul de dezvoltare, de creºtere. panaº calitãþile de mânuitor al condeiului, mãnânce matca». Este tocmai ce ar trebui Acest lucru nu pare destul de clar în amestecând la niveluri joase acuza trivialã, sã-ºi aplice lor înºiºi filologii, erudiþii ºi mintea unora dintre cei care pretind cã dar „þintitã“, cu pamfletul de aspect fesier bibliografii. Dar se întâmplã exact contra- apãrã instrumentul predilect de articulare ºi savanteria egolatrã cu fermitatea convin- riul. De obicei, cei mai infatuaþi, mai si- a ideilor ºi viziunilor scriitoriceºti în cul- gerii cã româna s-a înþelenit în dicþionarul guri de importanþa lucrãrilor lor sunt spe- tura noastrã, drept care se ajunge la epi- de sub patul Domniei Sale. În dreaptã con- cialiºtii în detalii“ (Jurnal, I, Bucureºti: Ed. soade ridicole în care un ticluitor de dicþio- secinþã, faþã de asemenea logoreicã împrãº- Humanitas, 1993, p. 344-345). Acest gând nare care nu ºi-a cucerit un loc în literatura tiere, jurnalistul fãrã metodã rezolvã totul al scriitorului ºi savantului îi scapã lui Ale- de pe urma cãreia câºtigã un renume are ºi nimic, ba acuzând erori logice, ba amen- xandru Ciolan. Presupunând cã dl Ciolan pretenþia de a pune la colþ un scriitor sau dând greºeli de utilizare a cuvintelor, ba ar avea o reflecþie asupra propriului loc în altul ale cãrui poezii, proze, piese de tea- respingând cu semeþie calificarea unui autor cultura româneascã actualã, absenþa unui tru sau eseuri îmbogãþesc patrimoniul contemporan din provincie pentru cã nu gând de felul acesta ar putea fi calificatã naþional. Inºii de acest fel, aflaþi neostenit publicã în Bucureºti, ba enervându-se cã mã drept gravã. în treabã fãrã urme vizibile în palmaresul declarasem sceptic cu privire la rãsturnarea Pe Domnia Sa îl intereseazã însã sã fie cultural al naþiei sau al Europei, nu pricep unui vocabular grecizant redundant în lim- tipãrit cu orice preþ în Apostrof. De înþe- adevãrul simplu cã rostul grãmãticilor nu bajul curent al anului 2011. Dl Ciolan nu les, care dintre condeierii de azi sau de ieri este sã reteze nici îndrãznelile scriitorilor, are deci nici sistem, nici metodã, necum nu s-ar dori publicat de o revistã bunã? Ca nici sã le impunã acestora propria lor vi- coerenþã. sã obþinã ceea ce ºi-a propus, Domnia Sa ziune (discutabilã) despre limbã. Unii au În aceastã discuþie, pe care aº evita-o ca se strecoarã în pagina periodicului clujean înþeles sau au simþit intuitiv acest lucru, pe o plictisealã pricinuitã de o bãltoacã din pe uºa din dos, în chip viclean ºi nu tocmai rezumându-se, precum profesorul Higgins caldarâm dacã silueta Domniei Sale nu cu bunã-credinþã. El se agaþã ca o remorcã din My Fair Lady, sã noteze ºi sã înregis- mi-ar bara inoportun calea, rolurile sunt de un articol semnat de mine: un elogiu treze vorbirea strãzii pentru a surprinde clar distribuite. De o parte rãmân eu, scrii- adus vigilenþei unui filolog de calitate, dl întorsãturile ºi volutele unui organism plin tor de romane, povestiri, teatru ºi poezie, Andrei Moldovan. Dl Ciolan dã un rãspuns de fantezie ºi disponibilitãþi, în plinã ebu- chiar ºi atunci când mã improvizez ca polemic textului respectiv, deºi nu fusese liþie: limba pe care o slujesc. Alþii au fãcut publicist; de alta, compilatorul de dicþio- prin nicio adresare þintitã poftit (sau obli- ceea ce li s-a pãrut lor mai la îndemânã: au nare, „diortositorul“ de chichiþe doctissime gat) sã rãspundã. luat drept martori definitivi dicþionarele ºi ºi importatorul de balcanisme arhaizante cu Se poate lua poziþie de cãtre oricine faþã gramaticile, þinându-se de ele ca orbul de iz de tãmâie în vorbirea zilei. Îmbâcsit ºi de orice text lansat pe piaþa culturalã; nu bâtã, fãrã a lua aminte cã s-ar putea ca cam acru, el bate demonstrativ cu degetul doar din România, ci de oriunde. A pre- limba sã evolueze în direcþii pe care ei nu în litera dicþionarului, uitând cã acesta din tinde însã publicarea în virtutea unui drept le anticipaserã ºi fãrã a le cere lor permi- urmã este o colecþie de definiþii pe care inexistent la replicã este o falsificare groso- siunea. uzul le îmbogãþeºte chiar în acest moment lanã a situaþiei de fapt, într-un caz ca aces- Mã numãr printre admiratorii filologi- cu noi ºi interesante versiuni. Orice s-ar ta. În termeni neechivoci, este un abuz la lor de supleþe ºi de adâncime care, obser- întâmpla, eu ºi colegii mei scriitorii suntem adresa codului etic ºi un adio definitiv spus vând avatarii – reuºiþi sau nu – ai limbii cei care dãm luminã limbii pe care Domnia prezumþiei de bunã-credinþã. vorbite, se întreabã asupra acesteia ºi în- Sa, aºezat în genunchi, aplecându-se dupã În aceste condiþii, n-am de gând sã îi cearcã reflecþii critice asupra exceselor lin- lexicoane ºi gramatici, se osteneºte sã o des- acord dlui Ciolan vreun credit moral ºi sã gvistice momentane. Am însã, în acelaºi cifreze. îl iau în serios. Câtã vreme el însuºi îºi re- timp, o anume lipsã de rãbdare faþã de ri- Închei aici, invitând cititorii Apostrofului trage dreptul la demnitatea de publicist goriºtii improvizaþi ºi superficiali care, în pe blogul ovidiupecican.wordpress.com onest ºi vertical, de ce l-aº credita eu mai numele unui certificat universitar, se soco- pentru a consuma frugal – dacã îi intere- mult? Ca o consecinþã, mã voi rezuma la tesc etern îndreptãþiþi sã trãncãneascã savant seazã – rãspunsurile punctuale la întâm- câteva consideraþii mai degrabã generale, despre limba care îi îngãduie ºi gãzduieºte, pinãrile dlui Ciolan; nu înainte însã de a adresate întregii categorii de inºi pentru socotindu-se – în virtutea cãrei legitimitãþi? repara reputaþia unui distins coleg de silue- care dl Ciolan pare reprezentativ. – singurii îndreptãþiþi sã se pronunþe cu pri- ta cãruia autoerijata instanþã criticã de je- Poate este potrivit sã se observe cã lim- vire la normele, corectitudinea ºi creativi- nantã prestaþie intelectualã nu pare sã mai ba românã a existat ºi înainte sã aparã filo- tatea limbii-mame. încapã. Dl Andrei Moldovan nu este „un logii; la fel ºi literatura scrisã în aceastã lim- S-ar putea crede cã e firesc sã se întâm- nume care evolueazã în liga judeþeanã“ de- bã. Când aceºtia au apãrut, în sfârºit, li s-a ple astfel, dacã Molière nu ar fi ridiculizat cât pentru inepþii care nu au luat seama cã îngãduit sã încerce observarea atentã a mo- deja de câteva secole preþiozitatea savantã. Domnia Sa editeazã, alãturi de Niculae dului ei de funcþionare, instituind reguli în Ca atare, uitând cã marile contribuþii din Gheran, de mai mult timp, volumele din spiritul acesteia, sesizând uzul ºi abuzul, dar ultima jumãtate de secol la cunoaºterea de urmã (de la al 22-lea încoace) ale monu- numai menþinându-se în spiritul ei ºi cu o profunzime a românei vin, ce sã-i facem, mentalei ediþii de Opere ale lui Liviu Re- suficient de adâncã înþelegere a flexibilitãþii din partea filosofului Constantin Noica ºi breanu. Cititul mai asiduu ºi scrisul mai ei. Cei care au cutezat prea mult, erijându- dinspre poezia lui Nichita Stãnescu, din- prudent – cu pauze metabolice ºi de respi- se în instanþe pe care limba ar trebui sã le spre teatrul lui E. Ionescu ori din poezia lui raþie – l-ar fi scutit de aceastã greºealã pe dl asculte, au sãrit peste cal, devenind – ime- Gellu Naum, un astfel de ins se crede în- Ciolan, intransigent ºi acid cu alþii, dar diat sau în timp – ridicoli ºi rãmânând de dreptãþit sã dea lecþii de limbã ºi de expri- rãmas, în raport cu sine însuºi, cu… lecþii- cãruþã. Cãci rostul paznicului unei rezer- mare corectã… scriitorilor. le nefãcute. vaþii nu este sã îngrãdeascã libera dinamicã Este o eroare gravã pretenþia de a se re-
a unei fiinþe vii. În schimb, aceeaºi limbã pezi asupra artiºtilor (printre care, cu mo- românã le-a concedat scriitorilor dreptul destie, mã numãr), în loc sã îºi îndrepte integral de a explora noile cãi de îmbogãþi- atenþia cãtre prãzi mai mãnoase, de exem-

Anul XXII, nr. 11 (258), 2011 • 29 Revista APOSTROF se poate cumpãra în urmãtoarele puncte de difuzare:

Librãriile HUMANITAS Reþeaua STANDARD PRESS DISTRIBUTION din Cluj • ALBA IULIA, Librãria Humanitas, Bd. 1 Decembrie 1918, • str. Regele Ferdinand (lîngã magazinul Central). bl. M8-M10. • Calea Moþilor (vizavi de Primãrie). • BUCUREªTI, Librãria Humanitas Kretzulescu, Calea Vic- • Piaþa Unirii, nr. 17 (lîngã Diesel). toriei, nr. 45. • Piaþa Unirii, nr. 1 (lîngã Continental). • CLUJ-NAPOCA, Librãria Humanitas, str. Universitãþii, • str. Napoca, nr. 19. nr. 4. • Piaþa Grigorescu (lîngã magazinul Profi). • GALAÞI, Librãria Humanitas, str. Domneascã, nr. 45. • Piaþa Mãrãºti (staþia de autobuz). • IAªI, Librãria Humanitas 1, Piaþa Unirii, nr. 6. • str. Fabricii, nr. 1. • ORADEA, Librãria Humanitas „Mircea Eliade“, Bd. Re- • str. Memorandumului, nr. 12. publicii, nr. 5. • str. Plopilor (lîngã Hotelul „Babeº-Bolyai“). • PIATRA-NEAMÞ, Librãria Humanitas, str. ªtefan cel Mare, • str. Republicii, nr. 109 (Sigma Shopping Center). nr. 15, Galeriile „Viorel Lascãr“. • RÎMNICU-VÎLCEA, Librãria Humanitas, Calea lui Traian, nr. Librãria de Artã GAUDEAMUS 147, bloc D2, parter. Cluj-Napoca, str. Iuliu Maniu, nr. 3. • SIBIU, Librãria Humanitas, str. Nicolae Bãlcescu, nr. 16. • TIMIªOARA, Librãria Humanitas „Emil Cioran“, str. Flori- Librãria MUZEULUI LITERATURII ROMÂNE mund Mercy, nr. 1. SC Orfeu Ed SRL, Bucureºti, bd. Dacia, nr. 12. • TIMIªOARA, Librãria Humanitas „Joc Secund“, str. Lucian Blaga, nr. 2.

Cãtre cititorii revistei Apostrof Vã puteþi abona la revista Apostrof direct la redacþie. Preþul abonamentului include taxele poºtale de expediere. Pentru aceasta, vã rugãm sã plãtiþi contravaloarea Preþul abonamentului pentru cititorii din strãinãtate este de: abonamentului, prin: • 12 euro sau 15 USD pentru 3 luni, • 24 euro sau 30 USD pentru 6 luni, Circulara Uniunii 1. mandat poºtal, pe adresa: • 48 euro sau 60 USD pentru un an. Scriitorilor din România Toroczkay-Lukács Iosif Preþul abonamentului include taxele poºtale de expediere Fundaþia Culturalã Apostrof par avion. Conform prevederilor Statu- Cluj-Napoca, CP 1095, OP 1 Cluj, cod poºtal 400750. tului, Uniunea Scriitorilor din Ro- Datele necesare pentru viramentul acestui abonament: mânia nu este responsabilã pentru 2. virament bancar, pe adresa: politica editorialã a publicaþiei ºi Fundaþia Culturalã Apostrof Fundaþia Culturalã Apostrof nici pentru conþinutul materialelor publicate. Sediul: Cluj-Napoca, Str. I. C. Brãtianu, nr. 22 Sediul: Cluj-Napoca, Str. I. C. Brãtianu, nr. 22 Cod fiscal: 4868907 Cod fiscal: 4868907 Comitetul Director Cont bancar: RO68BRDE130SV07853701300 (lei) Conturi bancare: al Uniunii Scriitorilor Deschis la BRD-Groupe Société Générale, Sucursala RO68BRDE130SV07853701300 (lei) 5 iunie 2003 Cluj. RO73BRDE130SV06534401300 (euro) Preþul abonamentului, pentru persoane fizice ºi biblio- RO58BRDE130SV06674381300 (USD), teci din România, este de: deschise la BRD-Groupe Société Générale, Sucursala • 15 lei pentru 3 luni, Cluj, Bd. 21 Decembrie 1989, nr. 81-83, • 30 lei pentru 6 luni, SWIFT: BRDEROBU • 60 lei pentru un an.

Cuprins

• CAFÉ APOSTROF Scheletul de aer; Doamne, tu nu ai nevoie de slavã; Vieþi goale Ion Cristofor 13 Premiile „Poesis” pentru anul 2011 2 Evenimente la Filiala Cluj a USR 2 • CU OCHIUL LIBER • IN MEMORIAM Realitãþi româneºti, confluenþe europene Iulian Boldea 14 Marginalitãþi silenþioase Constantina Raveca Buleu 24 Paul Everac Horia Gârbea 2 Liviu Ciulei Roxana Croitoru 5 Monumente sub zodia distrugerii Cristian Vasile 25 Firul nesfârºit al timpului Mirel Anghel 26 • EVENIMENT Dedal nu pãrãseºte Creta Cezar Boghici 26 Un bilanþ regal Ovidiu Pecican 3 • DOSAR: EMIL SIMIU • PUNCTE DE REPER Anii de ucenicie Emil Simiu 15 Revoluþia Maghiarã, Imre Nagy ºi deloc „renegatul“ Ion Iliescu Vladimir Tismãneanu 4 • PROZÃ Centenar Elena Vianu Marta Petreu 10 Moralitãþi Ileana Urcan 20 Liceu Bogdan C. Enache 21 • POEME • MICROLECTURI Daniel Corbu 7 Un memorialist bucovinean ºi nepreþuita Rodica Marian 11 sa mãrturie Ion Bogdan Lefter 22 • CRONICA LITERARÃ • CRONICA TEATRALÃ Hanna Bota sau Acasã, la capãtul lumii Irina Petraº 8 Mici tandreþi corozive ªtefan Borbély 9 Pãpuºi ºi marionete Roxana Croitoru 28 • SÃ NE CUNOAªTEM SCRIITORII • POLEMICI Universitatea Daciei Superioare Petru Poantã 12 Cine nu încape de scriitor Ovidiu Pecican 29 Vis; Vrãjitoarele Doina Cetea 13

30 • APOSTROF Editura Biblioteca Apostrof vã oferã urmãtoarele cãrþi:

• Mihail Sebastian. Dilemele identitãþii • RUXANDRA CESEREANU, MARTA PETREU, ediþie îngrijitã de LEON VOLOVICI, 2009, 300 p. 25 lei CORIN BRAGA, VIRGIL MIHAIU, OVIDIU PECICAN, ION VARTIC, Colecþia „Filosofie modernã“ Sadovaia 302 bis, 2006, 204 p. 20 lei REDACÞIA: • FRIEDRICH NIETZSCHE, Antichristul • EUGEN PAVEL, Între filologie traducere de VASILE MUSCÃ, 2003, 128 p. 10 lei ºi bibliofilie, 2007, 170 p. 20 lei MARTA PETREU Colecþia „Filosofie extrem-contemporanã“ • IRINA PETRAª, Teoria literaturii: (redactor-ºef) Dicþionar-antologie, 2002, 288 p. 20 lei • JOSEPH RATZINGER, Europa în criza UKÁCS ÓZSEF culturilor, traducere de DELIA MARGA, • ªTEFAN BORBÉLY, Proza fantasticã a lui L J prefaþã de ANDREI MARGA, 2008, 92 p. 15 lei Mircea Eliade, 2003, 224 p. 20 lei VIRGIL LEON • Scriitorul ºi trupul sãu, carte gînditã ANA SALOMIA CORNEA Colecþia „Filosofie medievalã“ ºi alcãtuitã de MARTA PETREU, 2007, 264 p. 8,75 lei IRINA PETRAª • SF. ANSELM DIN CANTERBURY, • Cele 10 porunci, carte gînditã Tehnoredactare: Monologion despre esenþa divinitãþii ºi alcãtuitã de MARTA PETREU, 2007, 276 p. 8,75 lei FOGARASI EDITH traducere de ALEXANDER BAUMGARTEN, 1998, 162 p. 3,50 lei • NICOLAE BÂRNA, Dumitru Þepeneag, Vignetele revistei reprezintã Colecþia „Filosofia religiei“ 2007, 304 p. 7 lei variaþiuni grafice de Mihai Barbu • HENRY CORBIN, Paradoxul monoteismului dupã desene de Franz Kafka. traducere de JANINA IANOªI, 1997, 216 p. 4 lei Colecþia „Scrinul negru“ Colecþia „Filosofie româneascã“ • ZAHARIA BOILÃ, Amintiri ºi consideraþii ANA POP asupra miºcãrii legionare (contabilitate) • VASILE MUSCÃ, Spusul ºi de nespusul, prefaþã de LIVIA TITIENI BOILÃ, ediþie îngrijitã de 2003, 146 p. 10 lei MARTA PETREU ºi ANA CORNEA, notã asupra ediþiei • N. STEINHARDT, de MARTA PETREU, 2002, 160 p. 10 lei EDITORI: Cartea împãrtãºirii, ediþie gînditã ºi alcãtuitã • ZAHARIA BOILÃ, Memorii, 2003, 256 p. 12 lei  Uniunea Scriitorilor de ION VARTIC, ed. a IV-a, 2004, 140 p. 8 lei • Procesul „tovarãºului Camil“, ediþie îngrijitã din România • D. D. ROªCA,  Fundaþia Culturalã Apostrof de ION VARTIC, prefaþã de MIRCEA ZACIU, 1998, 96 p. 2 lei Introducere la „Viaþa lui Isus“. Mitul utilului traducere de DUMITRU ÞEPENEAG, ediþie ºi postfaþã • I. D. SÎRBU, Scrisori cãtre bunul Dumnezeu Revista apare cu sprijinul: de MARTA PETREU, 1999, 138 p. 3,50 lei ediþie îngrijitã de ION VARTIC, 1998, 244 p. 5 lei  Fondului Cultural Naþional • BUCUR ÞINCU, Apãrarea civilizaþiei • LUDOVICA REBREANU,  Consiliului Local ºi al Primãriei ediþie îngrijitã ºi prefaþã de MARTA PETREU, Adio pînã la a doua Venire: Cluj-Napoca 2000, 132 p. 5 lei Epistolar matern, ediþie îngrijitã, prefaþã ºi note • LAURA PAMFIL, Noica necunoscut, de LIVIU MALIÞA, 1998, 288 p. 5 lei ADRESA REDACÞIEI: 2007, 288 p. 8,75 lei • ARTHUR DAN, Mituri cãzute (Din jurnalul Cluj-Napoca Colecþia „Ianus“ unui psihiatru): Aforisme, prefeþe de Str. I. C. Brãtianu, nr. 22 I. NEGOIÞESCU, ION VIANU, ALEXANDRU PALEOLOGU; ediþie cod 400079 • OVIDIU PECICAN, Trasee culturale ºi notã asupra ediþiei de MARTA PETREU, 1999, 96 p. 3 lei Tel., fax: 0264/432.444 Nord-Sud, 2006, 228 p. 15 lei • DUMITRU ÞEPENEAG, Destin cu popeºti. e-mail: [email protected] • CÃLIN TEUTIªAN, Textul în oglindã: ªotroane (în colaborare cu Editura Dacia), Reflexii ale imaginarului eminescian, 2001, 144 p. 6,30 lei Pentru corespondenþã: 2006, 202 p. 15 lei Revista Apostrof, CP 1095, OP 1, • ALEXANDRU VONA, Esmeralda, fiºã de dicþionar Cluj-Napoca, 400750 • PETRU POANTÃ, Efectul „Echinox“ sau de FLORIN MANOLESCU, desene de GABRIELA MELINESCU, despre echilibru, 2003, 176 p. 10 lei 2003, 112 p. 7,50 lei • Revista APOSTROF figureazã • DORLI BLAGA, Tatãl meu, Lucian Blaga, • KONSTANTINOS ARVANITIS, Jurnal (1893-1899), în Lista-catalog a publicaþiilor 2004, 380 p. 20 lei traducere din neogreacã de CLAUDIU TURCITU, cuvînt- interne, editatã de RODIPET SA, înainte de MARTA PETREU, epilog de NICOLAE MÃRGINEANU la poziþia 4251. • GEORGE BANU, Uitarea, 2003, 80 p. 5 lei (în colaborare cu Editura Polirom) 2009, 83 p. + ilustraþii • NORMAN MANEA, Despre clovni Manuscrisele primite la redacþie eseuri, 1997, 230 p. 4 lei Colecþia „Istoria filosofiei“ nu se înapoiazã. • NORMAN MANEA, Octombrie, ora opt ONSTANTIN ÃDULESCU OTRU prozã, 1997, 186 p. 4 lei • C R -M , ISSN 1220-3122 F. W. Nietzsche: Viaþa ºi filosofia sa Revista este înregistratã la OSIM 2003, 128 p. 10 lei • PHILIP ROTH, Animal pe moarte cu nr. 45630/22.05.1996. roman, traducere de IRINA PETRAª, 2001, 132 p. 9,90 lei Colecþia „Poeme“ • SANDA CORDOª, Literatura între revoluþie Revista APOSTROF este membrã a ºi reacþiune, ediþia a II-a, adãugitã, 2002, 284 p. 15 lei • TRISTAN JANCO, Memoriile ªoahului, Asociaþiei Revistelor, Imprimerii- 2006, 84 p. 15 lei lor ºi Editurilor Literare (ARIEL), • LEV TOLSTOI, Moartea lui Ivan llici asociaþie cu statut juridic, recu- traducere de JANINA IANOªI, prefaþã de ION VARTIC, Cãrþi în coeditare cu Ed. Polirom noscutã de Ministerul Culturii 2003, 96 p. 7,50 lei (le puteþi comanda la www.polirom.ro): ºi Cultelor. • LUKÁCS JÓZSEF, Povestea „oraºului-comoarã“: • ION VARTIC, Bulgakov ºi secretul lui Scurtã istorie a Clujului Koroviev: Interpretare figuralã la Tiparul: ºi a monumentelor sale, volum ilustrat Maestrul ºi Margareta, Centrul de Presã Reformat cu fotografii de VÁRDAI LEVENTE, 2005, 146 p. 20 lei ed. a II-a, adãugitã, 2006, 160 p. 17,95 lei • GEORGETA HORODINCÃ, Duminicã seara, • MATEI CÃLINESCU, Mateiu I. Caragiale: 2006, 231 p. 20 lei Unica responsabilitate a revis- recitiri, ed. a II-a, 2007, 168 p. 19,95 lei tei Apostrof este de a gãzdui • ALEXANDRU VONA, Sã mai fiu o datã • ION VIANU, Blestem ºi Binecuvântare, opiniile, oricît de diverse, ale îndrãgostit, carte gînditã ºi alcãtuitã 2007, 182 p. 19,95 lei colaboratorilor noºtri. Respon- de MARTA PETREU, 2005, 188 p. 20 lei ON IANU sabilitatea pentru conþinutul fi- • ªTEFAN BORBÉLY, Despre Thomas Mann • I V , Investigaþii mateine, 2008, 112 p. 19,50 lei ecãrui text aparþine, în exclu- ºi alte eseuri, 2005, 172 p. 20 lei sivitate, autorului. • MARTA PETREU, Conversaþii cu..., vol. II, • MARTA PETREU, Despre bolile filosofilor. Apostrof 2006, 132 p. 20 lei Cioran, 2008, 128 p. 19,90 lei

Puteþi comanda orice carte la adresa: Cluj-Napoca, 400079, Str. I. C. Brãtianu, nr. 22, tel. 0264/432.444 sau prin www.revista-apostrof.ro

Anul XXII, nr. 11 (258), 2011 • 31