INTERNATIONAL EXPERIMENTAL FILM FESTIVAL - BUCHAREST 2010

FESTIVALUL INTERNAŢIONAL DE FILM EXPERIMENTAL - BUCUREŞTI 2010 INTERNATIONAL EXPERIMENTAL FILM FESTIVAL. 6 FESTIVALUL INTERNAŢIONAL DE FILM EXPERIMENTAL CONCEPT CONCEPT

FESTIVAL TEAM 12 ECHIPA FESTIVALULUI

COMPETITION JURY 16 JURIU COMPETIŢIE

OPENING / CLOSING GALA 21 GALA DE DESCHIDERE / ÎNCHIDERE

INTERNATIONAL COMPETITION 31 COMPETIŢIE INTERNAŢIONALĂ

EXPERIMENTAL EYE: 153 EXPERIMENTAL EYE: UNIQUE VISIONS IN EUROPEAN CINEMA VIZIUNI EXPERIMENTALE ÎN CINEMA-UL EUROPEAN

FOCUS: 161 FOCUS: EXPERIMENT IN SOUTH AMERICAN CINEMA EXPERIMENT ÎN CINEMA-UL SUD-AMERICAN

PANORAMA: 173 PANORAMA: ROMANIAN EXPERIMENTAL SHORTS SCURT METRAJ EXPERIMENTAL ROMÂNESC

SIDE EVENTS 183 EVENIMENTE CONEXE

ISBN: 978-973-1805-80-1 INTERNATIONAL EXPERIMENTAL FILM FESTIVAL BUCHAREST 2010

FESTIVALUL INTERNAŢIONAL DE FILM EXPERIMENTAL BUCUREŞTI 2010 SPECIAL ACKNOWLEDGMENTS MULŢUMIRI SPECIALE

Radu Luca UNATC Athanor Sixpackfilm Mihai Scorţea UNARTE Submarine Films Reynolds Film Horia Romanescu York University Filmbank Netherlands Media Art Răzvan Nicolescu Andrzej Wajda Master Female Economy Institute Laurenţiu Brătan School of Film Directing Animate Projects Pantalla Partida Răzvan Sabie University of Art and Design LUX Adinda Arian - Female Paul Negoescu Helsinki (UIAH) EYE Film Institute Economy Maciej Nowicki - Watch Docs Sigrid Gairing - Filmakademie Netherlands Danny Lennon (Festival Sales Human Rights Film Festival Baden-Württemberg Le Fresnoy Agent) Jan Najewsky FAMU Groupe Intervention Vidéo Gabriel Abrantes Adrian Bucur The Danish Film Institute (GIV) Salome Jashi - Sakdoc Film Cristina Toader Swedish Film Institute 90 Minutes Film Studio Aantarik Films Regele Ionescu CloroFilm Envie de Tempête Production Mihai Grecu Submarine NIMK Graeme Cole Glob Com Media Mutual Respect Productions Floris Kaayk La Doble A New Europe Film Sales Ulu Braun REC Produtores Associados Les Films du Nord Tuturor voluntarilor noştri. / Mf Films Desperate Optimists To all our volunteers.

INTERNATIONAL EXPERIMENTAL FILM FESTIVAL Recently, Romania has been characterized by a cinema culture vigorous growth, to name at least the high density of the artistic activity reflected on screen. Thus, a festival of experimental film does not come as a surprise; it is a complementary piece in the big picture of Romanian events that accompany a serious industry. The International Experimental Film Festival is at its first edition and, convinced we are of this, it will soon become one of the Romanian cultural trademarks. May it reach many editions, enjoyed by a growing number of high quality cinema lovers!

Eugen Şerbănescu General Director of The National Centre of Cinema, Romania

Romania a devenit în ultimii ani o putere cinematografică, cel puţin sub raportul densităţii actului artistic pe centimetrul pătrat de ecran. Nu este, deci, de mirare apariţia unui festival al filmului experimental, care întregeşte complementar tabloul manifestarilor ce însoţesc, de obicei, o industrie serioasă. Festivalul Internaţional al Filmului Experimental se află la prima ediţie şi, suntem convinşi, va deveni unul dintre reperele de marcă ale vieţii culturale din Romania. Îi dorim cât mai multe ediţii şi un public îndrăgostit de cinemaul de calitate.

Eugen Şerbănescu Director General al Centrului Naţional al Cinematografiei, România

ON THE EDGE circuit and rarely on cinema screen, as we believe the border area between cinema and video art is INTERNATIONAL an extremely rich, creatively nourishing one, from where unique artistic voices constantly emerged EXPERIMENTAL FILM over the years like Peter Greenaway, David Lynch, Derek Jarman, Andy Warhol, Stan Brakhage and FESTIVAL. CONCEPT others. EXPIFF presents on one side an INTERNATIONAL EXPERIMENTAL SHORT FILM COMPETITION, consisting of the most representative productions of the last years. For this edition, we are extremely honored to be joined in our curatorial work by experienced international experimental film programmers PETER VAN HOOF ( Head of Short Film Department of International Film Festival Rotterdam), MIGUEL VALVERDE ( co-director of Lisbon International Independent Film Festival Indielisboa) and DIETER WIECZOREK ( director of Signes de Nuit Film Festival Paris). Each of them brings in front of Romanian audience a CARTE BLANCHE selection - part of our International Short Created under the patronage of NATIONAL UNIVERSITY OF DRAMA Film Competition - comprised of the key titles from their last years programs. INTERNATIONAL FILM AND FILM BUCHAREST, NATIONAL ART UNIVERSITY BUCHAREST and FESTIVAL ROTTERDAM, LISBON INTERNATIONAL INDEPENDENT FILM FESTIVAL INDIELISBOA and ROMANIAN NATIONAL CINEMA CENTER, with strong educational SIGNES DE NUIT FILM FESTIVAL PARIS are three of the most prestigious international film events purpose, BUCHAREST INTERNATIONAL EXPERIMENTAL FILM FESTIVAL in the area of experimental cinema, recognized worldwide for their consistent creative support of EXPIFF is the first and only showcase of experimental film in Romania, innovative radical filmmaking and visual art. aimed at bringing in front of the audience highly innovative films, both in content and style, filmmakers with strong personal views on On the other side, EXPIFF presents a number of ARTIST PROFILES dedicated to highly innovative contemporary reality, which also daringly explore the boundaries of filmmakers with unique visions on contemporary reality, which also uncompromisingly explore the cinema language. limits of cinema language.

A cinema of total creative freedom and lack of compromise. This year EXPIFF is honored to open with REMBRAND J’ACCUSE, the last feature of PETER GREENAWAY, in director’s presence. PETER GREENAWAY is one of the key voices of avant-guard We believe EXPIFF is a highly necessary event, particularly for contemporary cinema, one of the most ambitious and controversial experimental filmmakers of our times. Trained as a painter and heavily influenced by theories of structural linguistics, ethnography, CONCEPT Romania, whose cinema already proved its amazing strength in the last years, through outstanding voices like Cristi Puiu, Corneliu and philosophy, PETER GREENAWAY’s films traversed often unprecedented ground, consistently Porumboiu, Cristian Mungiu, Radu Jude, and others, yet mainly exploring the boundaries of the medium by rejecting formal narrative structures in favor of in the area of realistic narrative fiction. On this flourishing creative awe-striking imagery, shifting meanings, and mercurial emotional tension, fascinated by formal background, EXPIFF comes as a natural complementary reaction, its symmetries and parallels, earning equal notoriety for its provocative eroticism as well as its almost main goal being to broaden perception, to open a whole new artistic self-conscious pretentiousness. He has an impressive body of work, consisting of 12 feature films territory both for the general and specialized audience, particularly for and 50 short-films and documentaries regularly nominated for the Film Festival Competitions of the film and visual art students. Cannes, Venice and Berlin, exhibitions, visual installations, VJ performances, paintings, books, 6 opera librettos. Therefore we present films that are “lessons” of experimental cinema, emblematic pieces, eye-openers about the unlimited possibilities During the festival days, PETER GREENAWAY will also offer a MASTERCLASS for cinema offered by the cinematic medium, about ways to transcend any possible and visual art students as well as for the general public, which will take place at the National borders between fiction/documentary/visual art, about transgression University of Drama and Film Bucharest. of boundaries on every level, from concept, structure, rhythm to the very shot construction. Copel Moscu, Festival Director Rik Vermeulen, curator - International Selection We are also dedicated to offer increased visibility to cutting edge visual Adina Pintilie, curator - International Selection artists, whose work is mainly accessible in museums and art galleries

INTERNATIONAL EXPERIMENTAL FILM FESTIVAL prezentate în muzee şi galerii de artă şi doar rareori în săli de cinema. O facem din convingerea că FESTIVALUL zona de graniţă dintre cinema şi artele vizuale e un teritoriu extrem de fertil din punct de vedere INTERNAŢIONAL DE FILM creativ, din care au provenit de-a lungul anilor voci artistice unice precum Peter Greenaway, David Lynch, Derek Jarman, Andy Warhol, Stan Brakhage şi alţii. EXPERIMENTAL. CONCEPT Programul EXPIFF cuprinde, pe de o parte, COMPETIŢIA INTERNAŢIONALĂ DE SCURTMETRAJ EXPERIMENTAL, o selecţie a celor mai reprezentative producţii din ultimii ani. Suntem extrem de onoraţi de a avea alături pentru această ediţie curatori de talie internaţională din zona filmului experimental: PETER VAN HOOF ( Director al Departamentului de Scurtmentraj al Festivalului Internaţional de Film Rotterdam), MIGUEL VALVERDE ( co-director al Indielisboa, Festivalului Internaţional de Film Independent Lisabona) şi DIETER WIECZOREK (director Signes de Nuit Film Festival Paris). Fiecare dintre ei prezintă publicului din România o selecţie CARTE BLANCHE – parte Creat sub patronajul Universităţii Naţionale de Artă Teatrală şi componentă a Competiţiei Internaţionale de Scurtmetraj – compusă din titluri-cheie ale programelor Cinematografică Bucureşti, al Universităţii Naţionale de Arte şi al pe care le-au conceput în ultimii ani. Festivalul Internaţional de Film Rotterdam, Festivalul Centrului Naţional al Cinematografiei, Festivalul Internaţional de Internaţional de Film Independent Lisabona - Indielisboa şi Signes de Nuit Film Festival Paris se Film Experimental Bucureşti - eveniment cu o puternică orientare înscriu printre cele mai prestigioase festivaluri din zona filmului experimental şi sunt recunoscute în educaţională - este primul şi singurul eveniment din România dedicat întreaga lume pentru sprijinul constant acordat creaţiei radical-inovatoare în cinema şi arte vizuale. filmului experimental, având ca scop promovarea creaţiilor inovatoare atât la nivel conceptual si tematic cât şi formal, stilistic, a unor artişti Alături de competiţie, EXPIFF prezintă câteva PROFILURI DE ARTIST, dedicate unor cineaşti recunoscuţi cu viziuni profund personale asupra realităţii contemporane si care în pentru viziunea personală şi inovatoare asupra realităţii contemporane şi pentru explorarea fără acelaşi timp explorează cu îndrăzneală limitele limbajului cinematografic. compromisuri a limitelor limbajului cinematografic.

Un cinema al libertăţii totale de creaţie, un cinema fără compromisuri. EXPIFF are onoarea de a inaugura ediţia de anul acesta cu REMBRANDT’S J’ACCUSE, cel mai recent lungmetraj al lui PETER GREENAWAY, în prezenţa regizorului. PETER GREENAWAY, nume emblematic Convingerea noastră este că EXPIFF este un eveniment absolut necesar, în cinema-ul contemporan avangardist, este unul dintre cei mai ambiţioşi şi controversaţi cineaşti ai mai cu seamă pentru România, al cărei cinema s-a făcut remarcat în prezentului. Influenţate de studiile sale de pictură, de teoria structuralismului lingvistic, etnografie ultimii ani prin voci puternice precum cele ale lui Cristi Puiu, Corneliu şi filosofie, filmele lui PETER GREENAWAY traverseaza adesea teritorii neexplorate, respingând

Porumboiu, Cristian Mungiu, Radu Jude şi alţii, care au excelat mai cu structurile narative convenţionale în favoarea unei imagistici impresionante şi a unei tensiuni BUCHAREST 2010 seamă în zona ficţiunii narative realiste. Pe acest teren fertil, EXPIFF emoţionale intense, fascinat de simetriile şi paralelele formale, devenind notoriu atât pentru vine ca o reacţie complementară, având ca scop principal extinderea erotismul provocator cât şi pentru preţiozitatea sa aproape asumată. Creaţia sa e impresionantă: 12 ariei de percepţie către un spaţiu artistic complet nou, atât pentru lungmetraje şi 50 de scurtmetraje şi filme documentare, nominalizate cu regularitate la festivaluri publicul larg cât şi pentru cel specializat, în particular pentru studenţii precum Cannes, Veneţia sau Berlin, expoziţii, instalaţii video, VJ performances, picturi, cărţi, librete facultăţilor de film şi de arte vizuale. de operă. 7 Aşadar, vă propunem filme care sunt adevărate “lecţii” de cinema PETER GREENAWAY va susţine de asemenea un masterclass adresat atât studenţilor de la şcoli de experimental, producţii emblematice, revelatoare în privinţa film şi arte vizuale, precum şi publicului larg. posibilităţilor nelimitate ale limbajului cinematografic, a cailor de a transcende orice graniţă dintre filmul de ficţiune, documentar şi Copel Moscu, Director EXPIFF artele vizuale, a negării limitelor şi canoanelor la toate nivelurile, de la Rik Vermeulen, curator – Program Internaţional concept, structură, ritm până la construcţia fiecărui cadru. Adina Pintilie, curator - Program Internaţional

Dorim, de asemenea, să oferim vizibilitate unor artişti vizuali proeminenţi prin poziţia lor inovatoare, ale căror lucrări sunt îndeobşte

ON THE EDGE CARTE BLAMCHE CARTE

8

INTERNATIONAL EXPERIMENTAL FILM FESTIVAL Now at its 40th edition, the International Film Festival Rotterdam is considered one of the top INTERNATIONAL FILM five European film festivals, alongside Cannes, Venice, Berlin and Locarno. International Film Festival Rotterdam is a unique combination of on one hand a high quality selection of worldwide FESTIVAL ROTTERDAM independent, innovative and experimental cinema as well as film-related visual arts exhibitions and live performances. At the same time we are able to attract a huge audience: every year about 350.000 people visit IFFR and an impressive number of professional audiences (over 3.000 press and film industry representatives). Next to the premieres and competitions of recent feature films, documentaries, visual arts exhibitions, theme sections and debates, we present extensive programs of short films: we screen about 400 shorts every year, divided over 45 compilation programs, a Tiger Award for Short Film competition and several performances and installations by short filmmakers. Many of the filmmakers as well as a large number of distributors, curators and other short film professionals visit our short film section. CARTE BLANCHE Our upcoming and 40th IFFR edition is from Jan 26th - Feb 6th 2011.

Peter van Hoof - Head of Short Film Section of International Film Festival Rotterdam

Acum la cea de-a 40-a ediţie, Festivalul Internaţional de Film Rotterdam este considerat unul dintre WITH THE SUPPORT OF: cele mai importante 5 festivaluri de film europene, alături de Cannes, Veneţia, Berlin şi Locarno. CU SPRIJINUL: Este o combinaţie unică între, pe de o parte, o selecţie de înaltă calitate de filme independente inovative şi experimentale din întreaga lume şi, pe de altă parte, expoziţii de arte vizuale şi live performance-uri pe teme legate de cinema. În acelaşi timp, reuşim să atragem o audienţă impresionantă: în fiecare an, aproximativ 350.000 de oameni vizitează IFFR, dintre care un număr impresionant de profesionişti (peste 3.000 de jurnalişti şi reprezentanţi ai industriei cinematografice). Pe lângă premiere şi competiţii de lungmetraj şi documentar, expoziţii de artă vizuală, secţiuni tematice şi dezbateri, prezentăm şi un vast program de scurtmetraje. Proiectăm în jur de 400 de scurtmetraje în fiecare an, împărţite în 45 de programe tematice, competiţia oficială de scurtmetraj (filme care concurează pentru prestigiosul Tiger Award) şi câteva instalaţii şi performance-uri realizate de regizori de scurtmetraj. Un număr important de cineaşti, distribuitori, curatori şi alţi profesionişti specializaţi pe zona de scurtmetraj vizitează secţiunea noastră de scurtmetraj. Cea de-a 40-a ediţie a IFFR se desfăşoară între 26 ianuarie - 6 februarie 2011.

Peter van Hoof - Directorul Secţiunii de Scurtmetraj a Festivalului Internaţional de Film Rotterdam BUCHAREST 2010

Since 2005 he is programmer for the Rotterdam International Film Festival as head of the short film section of the festival and also responsible for the selection of features and documentaries from the German language countries. He is founder and programmer ( from 1996 till 2005) of Cinema De Balie; the independent cinema department of political cultural center De Balie in the heart of Amsterdam. He is one of the founders and still active for De Filmbank, an organization that promotes and distributes Dutch experimental film (http://www.filmbank.nl) and that together with the Dutch Film Museum has recently merged into the Eye Film Institute. 9

Din 2005 este curator al Festivalului Internaţional de Film Rotterdam în calitate de director al Secţiunii de Scurtmetraj şi este, de asemenea, responsabil de selectarea filmelor de lungmetraj şi documentare din ţările vorbitoare de limbă germană. E fondatorul şi curatorul (între 1996 - 2005) Cinema de Balie, departamentul de cinema independent al Centrului Cultural Politic De Balie din inima Amsterdamului. Este unul dintre fondatori şi încă lucrează cu De Filmbank, o organizaţie care promovează şi distribuie filmul experimental olandez. Recent, De Filmbank a fuzionat cu Dutch Film Museum, formând Institutul Eye Film. PETER VAN HOOF CURATOR

ON THE EDGE Since its creation in 2004, IndieLisboa – International Independent Film Festival, located in Lisbon, INDIELISBOA - Portugal believes in creation and in the author. Dreams with cinema as an exceptional example of expression in art and commits itself to defend images and sound as an unique voice in the current LISBON INTERNATIONAL world. So, narrative is as important as non-narrative, the fusion of the notion of documentary and fiction is concrete and animation should lead us beyond technique, imagination or limit. And this INDEPENDENT FILM led us into “experimental”. First we had a special section in the Festival called “Laboratory” where we screened the most radical and unclassifiable works, which overcame genre and format and FESTIVAL explored what we thought were the new territories in filmmaking, in which the directors worked in absolute freedom. But then we decided to close this section and spread this idea for the all festival contaminating all sections. Since that key moment, we could manage to give audiences what they don’t receive when they go to a regular cinema: a unique experience, either because of emotion, or because of the strangeness, or simply because of the originality. And we were succeeded, captivating a regular audience of 45.000 spectators, being in current days the Portuguese most attended festival. CARTE BLANCHE We congratulate the new born festival, Bucharest Experimental Film Festival, believing that it will be absolutely fundamental his existence in order that Romanian Cinema starts questioning itself and go on forward solidifying his key position worldwide. WITH THE SUPPORT OF: CU SPRIJINUL: Miguel Valverde, Co-director of IndieLisboa - International Independent Film Festival

Născut în 1971, Miguel Valverde este unul dintre directorii şi curatorii IndieLisboa lDe la înfiinţarea sa în 2004, IndieLisboa - Festivalul Internaţional de Film Independent - Festivalul Internaţional de Film Independent Lisabona şi unul dintre membrii Lisabona crede în creaţie şi în creator. Crede în cinema ca formă excepţională de exprimare săi fondatori (în 2003). De asemenea, predă scenaristică pentru benzi desenate, artistică şi se angajează să-l protejeze şi promoveze ca voce unică a realităţii contemporane. ilustraţie şi tehnici de film de animaţie la Universitatea de Artă din Lisabona, Naraţiunea e la fel de importantă ca exprimarea non-narativă, fuziunea dintre documentar şi ficţiune scenaristică pentru filme de ficţiune la Nextart School şi legislaţie privind drepturile e concretă, iar animaţia trebuie să ne ducă dincolo de tehnică, imaginaţie sau limite. Aşa am ajuns la de autor la Restart, School of Creativity and New Technologies. A absolvit de “experimental”. Am început prin secţiunea specială “Laboratory”, în care am proiectat cele mai radicale asemenea cursurile şi atelierele de Scenaristică şi Dramaturgia Imaginii ale şi inclasificabile filme, care depăşesc limitele de gen şi format şi care explorează ceea ce considerăm a Institutului Cervantes şi Scenaristică în Audiovizual şi Multimedia la ETIC. fi noi teritorii în cinema, în deplină libertate. Apoi am închis această secţiune pentru a extinde ideea de Între 1997 şi 2004 a selectat scurtmetraje pntru Festivalul Internaţional de Film “experimental” la nivelul întregului festival, contaminând toate secţiunile. Din acel moment cheie, am Algarve, Festivalul Internaţional de Film Skopje, Macedonia, Restart, School of putut să oferim publicului lucruri la care nu au acces cinematografele obişnuite: o experienţă unică, Creativity and New Technologies, Portugalia, unde a fost, de asemenea, responsabil datorată fie impactului emoţional, fie ineditului, fie originalităţii. Şi am avut succes, reuşind să atragem de relaţii publice pentru Asociaţia Culturală Zero em Comportamento. A facut un public de 45.000 de spectatori, Indielisboa fiind în prezent festivalul cu cea mai mare audienţă din parte din juriul mai multor festivaluri de film, printre care Festivalul Internaţional de Portugalia. Felicităm Festivalul Internaţional de Film Experimental Bucureşti şi credem că existenţa Film Cork, Irlanda, Festivalul Internaţional de Film Motovun, Croaţia, Arcipelago - sa este fundamentală pentru ca cinematografia românească să se interogheze şi re-evealueze, să-şi Festivalul Internaţional de Scurtmetraj din Italia, Curto Circuito Film Festival Spania, continue remarcabila traiectorie şi să-şi solidifice poziţia cheie pe care o deţine pe plan internaţional. etc. A făcut parte din juriul ICAM în cadrul Production of Short and Medium Animation Films Support System în 2004 şi este membru permanent în comisia Miguel Valverde, Co-director al IndieLisboa - Internaţional Independent Film Festival CARTE BLAMCHE CARTE ICA, cea care decide asupra subvenţiilor pentru industria naţională de film din Portugalia. A participat ca expert în mai multe seminarii naţionale şi internaţionale pe teme de scurtmetraj, promovare de film şi organizare de festivaluri de film.

Born in 1971, Miguel Valverde is is one of the directors and programmers of IndieLisboa - International Independent Film Festival, which he helped to create in 2003. He also teaches Scriptwriting for Comics, Illustration and Animation 10 Film at CIEAM – in the University of Fine Arts in Lisbon, Scriptwriting for Fiction Films in Nextart School and Copyright Law in Restart, School of Creativity and New Technologies. He attended also the courses and workshops of Script and Dramaturgy of Image in the Cervantes Institute and Screenwriting for Audiovisual and Multimedia in ETIC. Between 1997 and 2004 he programmed short films for Algarve International Film Festival (FICA), Skopje International Film Festival (Macedonia), Restart, School of Creativity and New Technologies (Portugal), where he was also the responsible for communication and for Zero em Comportamento – Cultural Association (Portugal). He was jury of several film festivals, namely in the Cork International Film Festival (Ireland), Motovun Film Festival (Croatia), Arcipelago – Festival Internazionale di Cortometraggi (Roma, Itália), Curto Circuito Film Festival (Santiago de Compostela, Espanha) etc. He took part in the ICAM juries for the Production of Short and Medium Animation Films Support System in 2004 and currently he is also a permanent member of ICA’s commission that decides over the subventions to the national film industry. MIGUEL VALVERDE Participated as panelist in several national and international seminars about short films, film promotion and CURATOR organization of film festivals.

INTERNATIONAL EXPERIMENTAL FILM FESTIVAL Since 2003 the International Festival SIGNES DE NUIT is active in Paris and all over the world. In its 8th SIGNES DE NUIT FILM Edition in 2010 the festival has presented around 200 films coming from 50 countries. SIGNES DE NUIT is comprised of films that reflect new views, original imagery and critical approach to the crucial FESTIVAL points of the modern human existence. It is a place for cinema that expands its own boundaries, that is astonishing, different, potentially free from the pressure of tradition, ready to give itself to the unpredictable experimentation. The festival shows films and audio-visual works coming from all over the world, which test new audio-visual languages and in the same time are interested in current problems and situations of present societies. The purpose is to establish a global communication which escapes from the simplifications of the mass-media. Special artistic forms of these films, which combine music, image, movement, rhythm, text, space, lighting and time carry not only an aesthetic purpose, but also broaden the possibilities of communication and understanding between people coming from very different mental, social and physiological backgrounds. Facing the negative consequences of mass communication and of stereotypes seems to us a necessary responsibility of CARTE BLANCHE the modern cinema and audio-visual production. This opposition and the preservation of the free cultural space is the goal of the International Festival Signes de Nuit, which has realized screenings and interventions in 25 different countries including Algeria, Australia, Chile, Cuba, Lebanon, Lithuania, Indonesia, Japan, Peru, Russia, Tunisia, Turkey and the United States beside the screenings in Paris.

Dieter Wieczorek - Artistic Director of Signes de Nuit Film Festival

Începând cu anul 2003, Festivalul Internaţional Singes de Nuit e activ în Paris şi în întreaga lume. În cea de-a opta ediţie, în 2010, festivalul a prezentat peste 200 de filme din 50 de ţări. Signes de Nuit prezintă filme care reflectă perspective noi, imagistică originală şi o abordare critică a unor aspecte nevralgice ale lumii contemporane. Este un spaţiu destinat cinemaului care îşi extinde propriile orizonturi, care este uimitor şi diferit, eliberat de presiunea tradiţiei, pregătit să se dedice imprevizibilului experimentării. Festivalul prezintă filme şi proiecte audio-vizuale din toată lumea, care explorează noile limbaje audio-vizuale şi, în acelaşi timp, tratează problemele acute ale societăţii actuale. Scopul este de a stabili un tip de comunicare la nivel mondial, care să se sustragă simplificării mass-media. Formele particulare ale acestor filme - care investighează diversele modalităţi de a lucra cu muzica, imaginea, mişcarea, ritmul, textul, spaţiul, lumina şi timpul - nu au doar un scop estetic, ci extind de asemenea posibilităţile de comunicare şi de înţelegere între oameni care provin din contexte psihologice, sociale şi politice diferite. Considerăm că este responsabilitatea artei cinematografice şi a producţiilor audio- vizuale contemporane să lupte cu consecinţele negative ale stereotipurilor mass media şi standardizării. Această luptă şi protejarea spaţiului cultural liber sunt scopurile Festivalului Internaţional de Film Signes de Nuit, care a realizat proiecţii în 25 de ţări, inclusiv în Algeria, Australia, Chile, Cuba, Liban, Lituania, Indonezia, Japonia, Peru, Rusia, Tunisia, Turcia şi Statele Unite ale Americii în afara proiecţiilor din Paris. BUCHAREST 2010 Dieter Wieczorek - Director Artistic al Festivalului International de Film Signes de Nuit Paris

After having left academic hospitalities in philosophy, literature, sociology, political science, history and art theory, Dieter Wieczorek has worked as free contemporary art and culture critic and later film critic, constantly publishing in European journals and newspapers. In the last years he publishes mainly festival and film reviews in Germans independent film critic journal « Filmmagazin Schnitt ». He is member of FIPRESCI. He has collaborated in various international art projects and organized conferences on the possibilities and limits of contemporary art practices. After having created installations and performances in the ‘90s, in 1999 he founded the « Commission of Situation 11 Creation », an international network of « strange situations creation in public spaces ». In 2003 he founded the International Festival SIGNES DE NUIT : Festival of audiovisual and cinematographic creation and Documentary Art. Since then, beside the main festival, around 90 selected programs have been shown out door in up to now 25 countries. He lives as a nomadic Phi-lo/sôpher (sic) and night owl in Paris

După ce a părăsit ospitalitatea academică în filozofie, literatură, ştiinţe politice, istorie şi teoria artei, Dieter Wieczorek a fost critic de artă şi cultură contemporană, iar, mai târziu critic de film, contribuind constant în publicaţii europene de specialitate. În ultimii ani a publicat în principal recenzii de film şi festival în revista criticii independente de film din Germania, Filmmagazin Schnitt. Este membru FIPRESCI. A colaborat la diverse proiecte artistice internaţionale şi a ţinut conferinţe despre posibilităţile şi limitările artei contemporane. După ce a realizat instalaţii şi performance-uri în anii ‘90, în 1999 a fondat “Commission of Situation Creation”, o reţea internaţională de “creare de situaţii ciudate în DIETER WIECZOREK spaţii publice”. În 2003 a înfiinţat Festivalul Internaţional de Film Signes de Nuit Paris. De atunci, în afara festivalului CURATOR în sine, a prezentat în jur de 90 de programe în 25 de ţări. Trăieşte ca filozof nomad şi pasăre de noapte în Paris.

ON THE EDGE COPEL MOSCU FESTIVAL DIRECTOR

Born in 1953, Copel Moscu graduated from the National Institute of Drama and Film Bucharest in 1979, after which he worked at the Sahia Documentary Film Studio. One of the key authors of the Romanian Documentary New Wave from the ’80 (together with Ovidiu Bose Pastina, Tereza Barta, Laurentiu Damian, Sabina Pop) he was a pioneer in challenging FESTIVAL TEAM the borders of cinema language in controversial subversive films which ECHIPA FESTIVALULUI concealed, under daring conceptual and formal experimenting, a fierce criticism of the communist regime, films banned by the establishment’s censorship. Copel Moscu created over 50 short and feature films, as director and scriptwriter, for which he was awarded over 25 international and national prizes (The Evening School, On the Ozana Shore, My Beloved School, The Bronze Age, A Day Will Come, and I Chose Freedom). Presently he teaches film directing at the National University of Drama and Film Bucharest (UNATC) and video-art at Bucharest Art University (UNARTE) and is referred to as an artistic consultant for television and cinema. In 2010, consistent with his free innovative vision and educational commitment, he took the challenge to offer Romanian audiences, particularly to cinema and visual students, the first international experimental film festival in Romania FESTIVAL TEAM FESTIVAL Născut în 1953, Copel Moscu a absolvit Institutul Naţional de Artă Teatrală şi Cinematografică din Bucureşti în 1978, şi ulterior a lucrat la Studioul deFilm Documentar Sahia. Unul dintre autorii marcanti ai Noului Val în Documentarul Românesc din anii ʻ80 (împreună cu Ovidiu Bose Pastina, Tereza Barta, Laurenţiu Damian, Sabina Pop), a fost un deschizator de drumuri în provocarea limitelor limbajului cinematografic în filme subversive, controversate, care ascundeau, în 12 spatele experimentului îndrăzneţ la nivel de concept şi forma, o critică energica a regimului comunist - filme interzise de cenzura perioadei. Copel Moscu a creat peste 50 de filme de scurt si lung metraj în calitate de regizor şi scenarist, pentru care a obtinut peste 25 de premii internaţionale şi naţionale (Şcoala serală, Pe malul Ozanei, Şcoala mea iubită, Epoca de bronz, Va veni o zi şi Am ales libertatea). În prezent, predă regie de film la Universitatea Naţională de Artă Teatrală şi Cinematografică Bucureşti (UNATC) şi artă video la Universitatea de Arte Bucureşti (UNARTE) şi este un cunoscut consultant artistic pentru televiziune şi cinema. În anul 2010, consecvent cu viziunea sa liberală, inovatoare şi cu devotamentul său pedagogic, şi-a asumat provocarea de a oferi publicului românesc, în special studenţilor de la film şi arte vizuale, primul festival de film experimental din România.

INTERNATIONAL EXPERIMENTAL FILM FESTIVAL Adina Pintilie is a Romanian filmmaker, recent graduate of the National University RIK VERMEULEN of Drama and Film Bucharest, Directing Department. At the border between fiction, CURATOR INTERNATIONAL documentary and visual art, her films are very particular in the new Romanian SELECTION cinema landscape, distinguishing itself through a highly personal visual style, daring experimenting in cinema language and uncompromising exploration of human psychology. In 2007, her medium length Don’t Get Me Wrong -produced by AWA, Born in The Netherlands, based in with support of ARTE France and TVR, was world premiered in Locarno - Filmmakers Rotterdam, Rik Vermeulen studied of the Present Competition, included in IDFA 2007-Best of Fests selection, awarded Economic Engineering in Dordrecht; Golden Dove Best Documentary Award at DOK LEIPZIG 2007 and selected/awarded Art and Culture Science at the Erasmus in 50 international film festivals like: Thessaloniki, Montpellier, Trieste, Namur, University in Rotterdam, and received his Munchen, Moscow, Sarajevo, Indielisboa, Warszaw, Krakow etc. Her last medium Master’s from Film & Television Studies length, Oxygen, was screened in Tiger Awards Short Film Competition of Rotterdam at the University of Amsterdam. He Film Festival 2010, Buenos Aires BAFICI, Montpellier, Thessaloniki, Warszaw, Bilbao produced a number of short films before and is presently traveling around the world in film festivals and museums. Her last joining the International Film Festival short, SANDPIT#186, co-directed together with George Chiper, was selected in Rotterdam in 1998 and worked until 2010 Locarno 2008, Author’s Shorts section and won the Runner Up Award in Miami IFF for the festival’s CineMart, Film Office and Special Mention in Trieste IFF. and Programme Department. Working free-lance Rik is Executive Director of the Transilvania International Film Festival, the most important international feature film festival in Romania, and main programmer of the Noordelijk Film Festival (Leeuwarden), the largest film festival in the northern regions of The Netherlands. He is a member of the advise commission of the Dutch Film Fund for feature length ADINA PINTILIE fiction, artistic and crossover, development, production and international co- CURATOR INTERNATIONAL productions, and made recently his first moves into script doctoring. Other events he was involved in are the Cent East Market Warsaw, a project of the Warsaw SELECTION Film Festival and a platform where Eastern European films (in post-production) are presented to a selected number of buyers and distributors, and the Sarajevo Cine Adina Pintilie- regizor/scenarist din România Link Co-production market. He was involved with the set up and execution of the - a absolvit recent Universitatea Naţională de first 5 CineLink editions. Since October 2009 he is back to studying in a new field, Artă Teatrală şi Cinematografică Bucureşti, Energetic Integration (Body Psychotherapy). Secţia Regie Film. La graniţa dintre ficţiune, documentar şi artă vizuală, filmele sale sunt BUCHAREST 2010 Născut în Olanda, stabilit în Rotterdam, Rik Vermeulen a studiat Ingineria Economică un fenomen aparte în peisajul cinematografic în Dordrecht, Art and Culture Science la Universitatea Erasmus din Rotterdam şi şi-a românesc, distingându-se printr-un stil vizual luat masterul in Film & Television Studies la Universitatea din Amsterdam. A produs un profund personal, experimentare îndrăzneaţă număr de filme de scurt metraj, inainte de a intra in echipa Festivalului Internaţional în limbajul cinematografic şi explorare fără de Film de la Rotterdam în 1998, unde, până în 2010, a lucrat in departamentele: compromis a psihologiei umane. În anul Cinemart, Film Office si Programme Department. Liber-profesionist, Rik este Directorul 2007, documentarul său Nu te supăra,dar... Executiv al Festivalului Internaţional de Film Transilvania, cel mai important festival – produs de AWA, cu sprijinul ARTE France 13 internaţional de film din România, şi director artistic al Festivalului de Film Noordelijk şi TVR, a avut premiera mondială la Locarno – Competitia Cineaşti ai Prezentului, a (Leeuwarden), cel mai mare festival de film din nordul Olandei. Este membru al comisiei fost inclus în selecţia IDFA 2007 – Best of Fests, a obtinut Premiul Porumbelul de Aur de selectie a Dutch Film Fund pentru filme de ficţiune, artistice şi experimentale, pentru cel mai bun documentar la DOK LEIPZIG 2007 şi a fost selecţionat/premiat la 50 dezvoltare, producţie şi co-producţii internaţionale, si, de curând, a facut primii pasi festivaluri internaţionale, cum ar fi: Thessaloniki, Montpellier, Trieste, Namur, Munchen, in zona de consultanta pe scenarii. Alte evenimente în care a fost implicat sunt Cent Moscova, Sarajevo, Indielisboa, Varşovia, Krakovia etc. Ultimul său documentar, Oxigen, East Market Warszaw - un proiect al Festivalului International de Film Varşovia, o a fost proiectat in competitia oficiala a Festivalului International de Film Rotterdam 2010, platformă destinata promovarii filmelor esteuropene aflate in post-productie, unde in Buenos Aires BAFICI, Montpellier, Thessaloniki, Varşovia, Bilbao şi, în prezent, face acestea sunt prezentate inca din stadiul de rough cut unor sales agents şi distribuitori continua sa circule in intreaga lume in festivaluri de film şi muzee. Ultimul său scurt nationali internationali - şi CineLink Co-production Market Sarajevo. A fost implicat în metraj, Balastiera#186, regizat împreună cu George Chiper, a fost selecţionat la Locarno organizarea primelor 5 ediţii CineLink. Din octombrie 2009, a revenit la studii, într-un 2008, Secţiunea Scurt metraje de Autor, şi a câştigat Premiul Runner Up la IFF Miami şi domeniu nou, Integrarea Energetică (Psihoterapia Corporala). Menţiunea specială la IFF Trieste.

ON THE EDGE MIHAI FULGER OZANA NICOLAU CURATOR ROMANIAN PROJECT COORDINATOR SELECTION

Mihai Fulger is a Romanian film journalist, critic and programmer. Since 2002, he Born in 1983, Ozana Nicolau is a graduate of the National University of Drama and has published over 1000 articles on different film-related subjects in several cultural Film Bucharest 2010, Directing Department. One of her student projects, “My Sister and general profile publications, as well as on the Internet. His first published work and I” premiered at CinemaIubit International Student Film Festival Bucharest 2009 is a volume of interviews, The “New Wave” of Romanian Cinema (“Noul val” în and received the two awards: “Best Script” and “Best Actress”. The film has also cinematografia românească), awarded in 2007 with the “George Littera” prize of been in competition at “Anonimul International Film Festival”, “7 Arts Film Festival” Romania’s Film Critics Association. He has translated and edited several film books. and “Alternative IFF” and in panorama at “Timishort” and “Iasi IFF”. Her graduating He is a member of the Film Critics Association within the Romanian Filmmakers film “Surrounded by Friends” has premiered at First Step IFF, Tirana in 2010. Union (UCIN) and of the International Federation of Film Critics (FIPRESCI). He has From 2002 to 2006 Ozana Nicolau worked as photographer for Prato Town been a member of the FIPRESCI juries in international film festivals such as Warsaw Hall, Italy, as cultural manager for “Leonardo da Vinci” Scholarship (Exchange (2008), Transilvania Cluj (2010) and Pusan (2010). He has served as selector and program funded by the European Union) in Florence, Italy and guest manager

FESTIVAL TEAM FESTIVAL jury member in several Romanian film festivals and has been involved in the for “Socrates-Erasmus” Scholarship, in Kortrijk, Belgium. In 2010 she took the organization of others. In 2010 he was a member of the jury for the Romanian challenge of being part of the Bucharest International Experimental Film Festival film industry Gopo Awards. team as project coordinator.

Mihai Fulger este jurnalist, critic de film şi curator. Începând cu anul 2002, a publicat Ozana Nicolau, regizor/scenarist roman, a absolvit recent Universitatea Naţională peste 1000 de articole pe diferite teme legate de film, în mai multe publicaţii de de Artă Teatrală şi Cinematografică Bucureşti, secţia Regie de Film. Unul din filmele 14 profil cultural sau general, precum şi pe Internet. Prima sa lucrare publicată este un sale studentesti, Eu şi sora mea, a avut premiera la Festivalul Internaţional de Film volum de interviuri, “Noul val” în cinematografia românească”, pentru care a primit CinemaIubit Bucureşti – 2009 şi a primit două premii: „Cel mai bun scenariu” şi premiul „George Littera” al Asociaţiei Criticilor de Film din România. A tradus şi „Cea mai bună actriţă”. Filmul a intrat şi în competiţia Festivalulului Internaţional de editat o serie de cărţi de film. Este membru al Asociaţiei Criticilor de Film din cadrul Film Anonimul, Festivalului de Film 7 Arte, IPIFF şi IFF Alternative şi a fost proiectat Uniunii Cineaştilor din România (UCIN) şi al Federaţiei Internaţionale a Criticilor de în afara concursului la Timishort şi IFF Iasi. Filmul său de licenţă Între prieteni a avut Film (FIPRESCI). A fost membru al juriilor FIPRESCI la festivaluri internaţionale de premiera la First Step Intl Film Festival, Tirana în 2010. film, cum ar fi Varşovia (2008), Cluj Transilvania (2010) şi Pusan (2010). S-a ocupat Din 2002 până în 2006, Ozana Nicolau a lucrat ca fotograf pentru Primăria din Prato, cu selecţie şi a fost membru în juriul mai multor festivaluri de film din România şi a Italia, ca manager cultural pentru Bursa Leonardo da Vinci (Program intercultural fost implicat în organizarea altor festivaluri. În 2010, a fost membru în juriul pentru finanţat de Uniunea Europeană) în Florenţa, Italia şi guest manager pentru Bursa Premiile Gopo ale industriei de film din România. Socrates – Erasmus în Kortrijk, Belgia. În 2010, a acceptat provocarea de a face parte din echipa Festivalului Internaţional de Film Experimental de la Bucureşti, în calitate de coordonator de proiect.

INTERNATIONAL EXPERIMENTAL FILM FESTIVAL Preşedinte Fundaţia ART-PROMO / ART-PROMO President Coordonator Relaţii Internaţionale Invitaţi / Guest Office Coordinator Ovidiu Morar Adina Vărgatu Carmen Dîrvariu Programare Filme / Film Programming Copel Moscu Coordonator Print Traffic & Sistem Subtitrare / Print Traffic & Subtitling System Coordinator Coordonator Evenimente Speciale / Special Events Coordinator Dan Năstăsoiu Iulian Morar Traduceri Subtitrări / Subtitles Translators Coordonator Tehnic & Logistică / Technic & Logistics Coordinator Ruxandra Cernat, Delia Gheorghiu, Adina Vărgatu, Mihu Ghica, Nicoleta Huţanu, Mihai Orăşanu Redactori Catalog / Catalogue Editors Consultant PR / PR Consultant Mihai Fulger, Adina Pintilie Cristina Guseth Traduceri Catalog / Catalogue Translators Coordonatori PR / PR Coordinators Nicoleta Huţanu, Delia Gheorghiu, Adina Vărgatu, Mihu Ghica, Natalia Coclitu Andreea Pahonţu, Oana Popa Manager locaţie Cinema Scala / Location Manager Scala Cinema Coordonare Sponsorizări Parteneri de Ospitalitate / Sponsoring Hospitality Alin Boeru Partners Coordinator Gilda Stan Asistenţi Festival / Festival Assistants Geo Stan, Răzvan Tun, Oana Rad, Dana Răguşitu, Andreea Mihalcea, Ionuţ Pătraşcu Producător Gale / Festival Opening & Closing Ceremonies Producer Ionuţ Lazăr

Designer Vizual / Visual Designer Mihai Velcescu

BUCHAREST 2010 Design Website / Website Design artground.ro

Coordonator Conţinut Website / Web Content Manager Ozana Nicolau, Adina Pintilie 15 Editori Website / Web Content Editors Dan Năstăsoiu, Şerban Manta

Coordonator New Media / New Media Coordinator Dan Năstăsoiu

ON THE EDGE Tiziana Finzi (b. Trieste Italy) studied Architecture in Venice and History of Cinema in Trieste. Between 1994 and 1998 she worked with Venice Biennale for Venice Film Festival (Programming Office), where she had the opportunity to work in the field of independent cinema, debut feature films and documentaries. She has also worked as a consultant for several international film festivals and institutions, such as Pesaro Film Festival; Taormina Arte Film Festival; Italia Cinema – Italian Film Promotion Agency; Alpe Adria Cinema – Trieste Film Festival. Due to her experience as film researcher in the domain of independent cinema and to her interest in film experimentation and visual communication, she started working for Locarno Film Festival in 1999, as Chief of Programming of “Cinéastes du présent” and “Compétition Vidéo” and “In Progress” ( Visual Arts Section). In the meantime, since 2000, she held collaborations with some important museums and institutions of contemporary arts. Between 2006 and 2008 , she was Delegate of Artistic Direction, Head of Programming, Member of Selection’s Committee of Locarno Film COMPETITION JURY Festival and also Director and programmer of “Play Forward” - the visual arts section in collaboration with the most important contemporary art galleries. Between 2008 JURIU COMPETIŢIE and 2010, Finzi worked as Director of Miami International Film Festival. TIZIANA FINZI TIZIANA FINZI COMPETION JURY Tiziana Finzi (n. Trieste, Italia) a studiat arhitectura la Veneţia şi istoria filmului la Trieste. Între 1994 şi 1998, a lucrat pentru Bienala de la Veneţia - Festivalul International de Film de la Venetia, unde a avut ocazia de a se ocupa de zona cinema- ului independent, lung metrajelor de debut şi filmului documentar. A fost consultant pentru o serie de festivaluri internaţionale de film şi instituţii, precum Pesaro Film 16 Festival; Taormina Arte Film Festival; Italia Cinema – Agenţia Nationala promovare a filmului italian; Alpe Adria Cinema – Trieste Film Festival. Datorită experienţei sale în domeniul fimului independent şi a interesului pentru filmul experimental şi arta vizuală, in 1999 a inceput colaborarea cu Festivalul International de Film Locarno, unde a fost numită director de program al secţiunilor “Cinéastes du présent”, “Compétition Vidéo” şi “In Progress” ( Secţiunea arte vizuale). Începînd din 2000, colaboreaza cu prestigioase muzee şi instituţii de artă contemporană. Între 2006 şi 2008, a fost director artistic delegat, director de program şi membru în comitetul de selecţie al Festivalului de la Locarno şi director şi curator al “Play Forward” – secţiunea arte vizuale, în colaborare cu unele dintre cele mai importante galerii de artă contemporană. Între 2008 şi 2010, a fost directorul Festivalului International de Film de la Miami.

INTERNATIONAL EXPERIMENTAL FILM FESTIVAL Pavel Jech is currently dean of FAMU - Czech Film and Television School of Academy of Performing Arts in Prague - and a core tutor in MIDPOINT, a script workshop that unites students from Romania with young filmmakers from the Czech Republic, Slovakia, Hungary and Poland. He has worked on features and shorts as an assistant director, script editor, editing consultant, dramaturg, screenwriter, camera operator, ghostwriter, translator, script doctor, actor and extra, and as a director. His formal film education has taken him from Prague’s FAMU to New York’s Columbia University and then back to FAMU again, earning degrees at both schools. He has taught and lectured extensively around the world, and has organized international conferences and workshops on screenwriting and has published a manual on writing screenplays for short films. GAELLE VIDALIE

Gaelle Vidalie (b.1971, Paris) is member of the Selection Committee for the Cannes Film Festival - Directors’ Fortnight. Previous to this, she has been Head of International Affairs at the French Cinémathèque, where she worked for 18 years. She also collaborated with Janine Bazin for the Belfort International Film Festival, as well as with Andre S. Labarthe on several films during the 90’s.

Gaelle Vidalie (n.1971, Paris) este membru în Comitetul de selecţie al secţiunii JECH PAVEL BUCHAREST 2010 “Quinzaine des réalizateurs” a Festivalului International de Film de la Cannes. Anterior, Pavel Jech este decan al Scolii de Film şi Televiziune din Praga (FAMU) şi expert la a fost director al Departamentului Relaţii Internaţionale al Cinematecii Franceze, unde MIDPOINT, workshop de scenaristică ce aduce laolaltă studenţi din România, Cehia, a activat timp de 18 ani. A colaborat cu Janine Bazin la Festivalul International de Film Slovacia, Ungaria şi Polonia. A lucrat la o serie de scurt şi lungmetraje ca asistent de Belfort şi cu Andre S. Labarthe pentru mai multe filme, în anii ’90. regie, scenarist, consultant, dramaturg, operator, translator, redactor, actor şi figurant, precum şi ca regizor. Dupa FAMU, educatia sa academica in domeniul cinematografic a continuat la New York’s Columbia University, dupa care a revenit la FAMU, in calitate 17 de cadru universitar. A predat cursuri şi a susţinut conferinţe la universităţi din toată lumea, a organizat workshop-uri de scenaristică şi a publicat un manual de scenaristică pentru scurt metraj.

ON THE EDGE Radu Igaszag (b.1953) is a Romanian visual artist, film director, animator, photographer. He graduated from the Fine Arts Academy of Cluj Napoca and got an MA in Film Direction at the National University of Drama and Film Bucharest. One of the prominent figures of the 80’s generation, his work (18 short and 1 feature animation and7 documentary and experimental shorts) spans almost 20 years of innovative explorations - of both content/concept and techniques-in the area of animation and experimental film, pushing the boundaries between animation, fiction, documentary anddocu- drama. Winner of 11 UCIN Award (Romanian Filmmakers Guild Awards), he gained international recognition beginning with his film “Family Photos”, which was awarded the 2nd Prize at the prestigious Hiroshima International Animation FF 1984, Certificate of Merit- Chicago IFF, Award for Best Animation Film - Romanian Filmmakers’ Guild etc. “Picnic muzical” (1989) brought him the Bronze Award at Cairo International Film Festival 1990 and the Award for Best Animation Film, Romanian Filmmakers’ Guild. In 1988 he received the Prize of the Romanian Artists’ Guild for Graphics. His visual art work has been exhibited nationally and internationally: 1994: International Biennale, Sao Paulo/ 1993: Print Biennale, Ljubliana/ 1990: Small Format Exhibition at De Bello Gallery, Toronto /1987 etc. Since 1995, Radu Igaszag has a remarkable pedagogical activity, teaching at the National University of Drama and Film Bucharest - Multimedia Department and at the National Art University - Photo/Video Department. MELISSA DE RAAF

Melissa de Raaf (b. 1976, The Netherlands) is an independent curator of experimental film programs and exhibitions in the Netherlands, Germany and Russia and she cooperates with visual artists, film and documentary-makers on productions as writer and director. She currently studies art theory, philosophy and media art at the Hochschule für Gestaltung Karlsruhe, Germany. She wrote several scripts (“Shelter”, directed by Dragomir Sholev, “Clean”, directed by Sylvie Michel Cassey). She wrote and directed together with Razvan Radulescu “First of All, Felicia”, winner of Cineeuropa Award - Estoril Film Festival 2009 and Best RADU IGASZAG RADU IGASZAG

COMPETION JURY Performance Award and Romanian Days Award for Best Debut Film at Transilvania Radu Igaszag (n.1953, Romania) - artist vizual, regizor, realizator de filme de animaţie, International Film Festival 2010, selected in Sarajevo Film Festival 2009, Seattle Film fotograf. A absolvit Academia de Arte Plastice Cluj Napoca şi a obţinut un Master în Festival 2009, Thessaloniki Film Festival, AFI Fest 2009, Tofifest Torun 2010 etc. Regie de Film la Universitatea Naţională de Artă Teatrală şi Cinematografică Bucureşti. Unul dintre autorii cheie ai generaţiei optzeciste, opera sa (18 scurt metraje şi un lung Melissa de Raaf (n. 1976, Olanda) este curator independent pentru programe de metraj de animaţie, 7 documentare şi scurt metraje experimentale) reflectă 20 de ani film experimental şi expoziţii organizate în Olanda, Germania şi Rusia. Colaborează de experimente inovatoare - atât la nivel de concept/conţinut cât şi de tehnică - în cu artişti vizuali, cineaşti şi documentarişti ca scenarist şi regizor. În prezent, studiază 18 zona animaţiei şi a filmului experimental, depăşind graniţele dintre animaţie, ficţiune, teoria artei, filosofia şi media art la Hochschule für Gestaltung Karlsruhe, Germania. documentar şi docu-dramă. Câştigător al 11 premii UCIN (Uniunea Cineaştilor din A semnat mai multe scenarii (“Shelter”, regia Dragomir Sholev, “Clean”, regia România), s-a bucurat de recunoaştere internaţională începând cu filmul “Fotografii de Sylvie Michel Cassey). A scris scenariul şi a regizat, împreună cu Răzvan Rădulescu, Familie”, care a obţinut Premiul al doilea la prestigiosul Festival de Animaţie de la Hiroshima “Felicia înainte de toate”, film distins cu premiile Cineeuropa Award - Estoril Film în 1984, Diploma de Merit la Festivalul Internaţional de Film de la Chicago, Premiul UCIN Festival 2009 şi Premiul pentru cea mai bună interpretare şi Premiul pentru debut pentru cea mai bună animaţie. În 1988 a primit Premiul Uniunii Artiştilor Plastici pentru la TIFF 2010 şi selectat la Sarajevo Film Festival 2009, Seattle Film Festival 2009, Grafică. Lucrările sale din domeniul artelor vizuale s-au bucurat de expunere atâtla Thessaloniki Film Festival, AFI Fest 2009, Tofifest Torun 2010 etc. nivel naţional cât şi internaţional: 1994 - Bienala Internaţională Sao Paulo; 1993- Print Biennale, Ljubliana/ 1990: Small Format Exhibition at De Bello Gallery, Toronto /1987 etc. Din 1995, Radu Igaszag desfăşoară o remarcabilă activitate pedagogică la Universitatea Naţională de Artă Teatrală şi Cinematografică Bucureşti - Departamentul Multimedia - şi la Universitatea Naţională de Arte - Departamentul Foto-Video.

INTERNATIONAL EXPERIMENTAL FILM FESTIVAL BUCHAREST 2010

19

ON THE EDGE

OPENING GALA / GALA DE DESCHIDERE:

WITH THE SUPPORT OF: REMBRANDT’S J’ACCUSE ( 86’, HOLLAND, 2008), CU SPRIJINUL: by PETER GREENAWAY

CLOSING GALA / GALA DE ÎNCHIDERE:

WITH THE SUPPORT OF: SURVIVING LIFE ( 105’, CZECH REPUBLIC, 2010), CU SPRIJINUL: by JAN SVANKMAJER REMBRANDT’S J’ACCUSE 86’, THE NEDERLANDS, 2008 REGIE/DIRECTOR: PETER GREENAWAY

CU/CAST Eva Birthistle, Jodhi May, Emily Holmes, Jonathan Holmes, Michael Teigen, Natalie Press SCENARIU/SCREENPLAY Peter Greenaway IMAGINE/CINEMATOGRAPHY Reinier van Brummelen MONTAJ/EDITING Elmer Leupen SUNET/SOUND DESIGN “Continuously fascinating..REMBRANDT’S J’ACCUSE combines all of Greenaway’s cinematic and Bram Boers artistic preoccupations... A very unique trip through art history.” “Screen Daily” MUSIC REMBRANDT’S J’ACCUSE is an enthralling docudrama with juicy conspiracy theories and forensic Giovanni Sollima/ Marco Robino investigations worthy of top-tier TV crime drama.” “Variety” PRODUCER Femke Wolting/Bruno Felix/Kees Kasander REMBRANDT’S J’ACCUSE is an essayistic documentary in which Greenaway’s fierce criticism of O PRODUCTIE/PRODUCTION today’s visual illiteracy is argued by means of a forensic search of Rembrandt’s celebrated painting Submarine / Kasander / VPRO / WDR / YLE / Arte France “Night Watch”. Greenaway explains the background, the context, the conspiracy, the murder

OPENING GALA and the motives of all its 34 painted characters who have conspired to kill for their combined self-advantage. He points out to the viewer all sorts of “evidence” that can be found in the “Nightwatch”, but which no one ever noticed before. Just as in the acclaimed American show CSI (Crime Scene Investigation), Greenaway knows how to make the evidence for the murder credible FESTIVALS • AWARDS by basing his line of questioning on the facts: historical sources, comparisons with other works of FESTIVALURI • PREMII art that contain a secret message and mainly by highlighting numerous details in the painting that were never noticed before or that were simply not correctly interpreted. REMBRANDT’S J’ACCUSE is IDFA Amsterdam 2008/ Hot Docs Toronto 2009/ Rome IFF 2008 a criticism of Amsterdam’s oligarchy and plutocracy of the Golden Age and meanwhile a masterful 22 Pusan IFF 2008/ San Francisco IFF 2009/ Seattle IFF 2009/ Cph: Dox Copenhagen demonstration of the manipulative power of the visual image. 2009/ Monterrey IFF Mexico 2009/ Hong Kong IFF 2009/ Athens IFF 2009/ Accompanying piece of NIGHTWATCH project, an ambitious multimedia project created by Peter Netherlands FF 2009/ Australian Cinematheque 2009/ Ljubljana IFF 2009/ Greenaway and his co-operators for Rembrandt’s 400 years centenary in 2006. The project consists Istambul IFF 2009/ Kiev IFF 2009/ Jerusalem IFF 2009/ Era New Horizons IFF 2009/ of the feature film NIGHTWATCHING, an exhibition/insallation at Rijksmuseum, and a theater play. Punto De Vista 2009/ Cologne Conference 2009 The NIGHTWATCHINGing project was the first in an ambitious series Greenaway has undertaken titled “Nine Classical Paintings Revisited” that has, to date, included inquiries into Leonardo’s “Last Supper” and, as part of 2009 Venice Bienalle Paolo Veronese’s “Wedding at Cana”.

WORLD SALES CONTENT FILM INTERNATIONAL 19 Heddon Street London W1B 4BG United Kingdom T: +44 207 851 6500 F: +44 207 851 6506 [email protected] W: www.contentfilm.com

INTERNATIONAL EXPERIMENTAL FILM FESTIVAL “Fascinant de la început şi până la sfârşit. REMBRANDT’S J’ACCUSE Peter Greenaway on REMBRANDT’S J’ACCUSE: combină toate preocupările cinematografice şi artistice ale lui Greenaway... “There is a conspiracy painted in Rembrandt’s The Night Watch”. The sinister title of the painting O călătorie unică prin istoria artei.” “Screen Daily” alone suggests we should look for it. And we should listen too to the soundtrack of the painting. REMBRANDT’S J’ACCUSE este o docudramă captivantă cu teorii ale Amongst all the hullabaloo, the dogs barking, the drummer drumming, the clattering of thirteen conspiraţiei picante şi investigaţii judiciare demne de serialele poliţiste de pikes, the hallowing of Banning Cocq, the loudest sound is of a musket shot. You can see the flame cea mai bună calitate.” “Variety” of the firing, bursting forth behind the head of the foreground shining figure in yellow, who carries the head of his halberd where his prick should be, and whose belly is groped by the shadow of the REMBRANDT’S J’ACCUSE este un documentar eseistic în care critica acidă hand of his companion. Where did the bullet go? a lui Greenaway la adresa analfabetismul vizual din ziua de astăzi se The painting is a demonstration of murder with the murderers all picked out in detail. How delicious manifestă printr-o investigaţie judiciară a celebrei picturi a lui Rembrandt, is the thought that Rembrandt got paid, and got paid very reasonably, for revealing the truth about “Rondul de noapte”. Greenaway explică fundalul, contextul, conspiraţia, that part-time, Amsterdam home-guard, burgher-party playing at soldiers in the very centre of crima şi motivele tuturor celor 34 de personaje pictate care au conspirat să the Dutch Golden Age - and all revealed in that Godardian one twenty-fourth of a second that ucidă pentru scopuri personale. Arată privitorului varii “dovezi” care pot stands in for the frozen-frame truth that is The Night Watch. Here is Rembrandt conducting a CSI, fi găsite în “Rondul de noapte”, dar pe care nimeni nu le-a mai observat a Crime Scene Investigation, by itemizing in close forensic detail 35 of the clues in the painting that vreodată. Ca şi în apreciatul serial american “CSI” (Investigaţii la locul demonstrate its true intent as a well argued accusatory indictment, conducted here for us by the faptei), Greenaway ştie cum să facă credibile dovezile în sprijinul crimei, filmmaker himself, as the whistle-blower, to make sure 350 years later, that we can understand bazându-şi deducţiile pe fapte: surse istorice, comparaţii cu alte opere de this painting’s clear meaning and give us all the necessary information to re-open an investigation artă care conţin mesaje secrete şi în special prin sublinierea a numeroase of murder. detalii din pictură care nu au mai fost observate până acum sau care pur In 1642, the year of the painting of the Night Watch, Rembrandt is a very successful and wealthy şi simplu nu au fost corect interpretate. REMBRANDT’S J’ACCUSE este o painter, twenty years later he is a pauper. Is this the result of the plutocracy of the Amsterdam critică la adresa oligarhiei şi plutocraţiei din Amsterdamul Epocii de Aur Golden Age, that certainly had its less than golden underbelly, taking a revenge for Rembrandt’s şi în acelaşi timp o demonstraţie abilă a puterii de manipulare a imaginii. dangerous accusation of conspiratorial murder in paint?” REMBRANDT’S J’ACCUSE este o lucrare complementară proiectului NIGHTWATCHING, un ambiţios proiect multimedia realizat de Peter Greenaway şi colaboratorii săi cu ocazia sărbătoririi a 400 de ani de la naşterea lui Rembrandt, în 2006. Proiectul cuprinde lungmetrajul NIGHTWATCHING, o expoziţie/instalaţie la Rijksmuseum şi o piesă de Peter Greenaway despre REMBRANDT’S J’ACCUSE: teatru. Proiectul NIGHTWATCHING a fost primul dintr-o serie ambiţioasă „În «Rondul de noapte» este pictată o conspiraţie. Chiar numai titlul sinistru al picturii ne sugerează iniţiată de Greenaway numită Nouă picturi clasice revizitate care până că ar trebui să o căutăm. Şi ar trebui de asemenea să ascultăm şi coloana sonoră a picturii. În acea acum include o investigaţie a picturii “Cina Cea de Taină“ a lui Leonardo zarvă, lătratul câinilor, bătutul tobei, zăngănitul celor treisprezece lănci, strigătele lui Banning Cocq, BUCHAREST 2010 da Vinci şi, în cadrul Bienalei de la Veneţia 2009, a “Nunţii din Cana” a cel mai puternic sunet este cel al declanşării unei arme. Vezi flacăra de la declanşare, ţâşnind în lui Paolo Veronese. spatele capului figurii luminoase în galben, din prim-plan, care îşi ţine halebarda în locul unde ar trebui să fie organele genitale şi al cărui pântec e întunecat de umbra mâinii însoţitorului său. Unde s-a dus glonţul? Pictura demonstrează o crimă, cu toţi criminalii redaţi în detaliu. Cât de seducătoare este ideea că Rembrandt a fost plătit, şi a fost plătit bine, pentru că a dezvăluit adevărul despre acest grup de santinele cu jumătate de normă, protectori ai Amsterdamului, jucându-se de-a soldaţii chiar în 23 toiul Epocii de Aur a Olandei – şi toate acestea dezvăluite în acea godardiană a douăzeci şi patra fotogramă dintr-o secundă, ce reprezintă adevărul în stop-cadru care este «Rondul de noapte». Iată-l pe Rembrandt desfăşurând o anchetă la locul faptei (CSI), identificând în detaliu 35 dintre cheile din pictură care demonstrează adevărata sa intenţie, de a întocmi un rechizitoriu bine argumentat, adresat nouă de către regizor însuşi, care trage semnalul de alarmă, pentru a fi sigur că, 350 de ani mai târziu, putem înţelege clar sensul picturii şi că ne-a dat toate informaţiile necesare pentru a redeschide ancheta crimei. În 1642, anul în care a fost pictat “Rondul de noapte”, Rembrandt este un pictor de succes şi înstărit; douăzeci de ani mai târziu este cerşetor. Să fie din cauza plutocraţiei din Amsterdamul Epocii de Aur - care cu siguranţă avea zona sa mai puţin luminoasă,- care s-a răzbunat pe Rembrandt pentru acuzaţia periculoasă de conspiraţie la crimă din pictură?”

ON THE EDGE PETER GREENAWAY

SELECTIVE FILMOGRAPHY ( PART 1): 1982 THE DRAUGHTSMAN’S CONTRACT Film festivals: Edinburgh, Venice, London, New York, Berlin (Forum), Rotterdam, Sydney, Melbourne. 1987 The Belly of an Architect Film Festivals: Cannes, Edinburgh, New York, Montreal, Chicago. Prize: Chicago Best Actor - Brian Dennehy 1988 Drowning By Numbers Film festivals: Cannes, Edinburgh, Barcelona, Rio, New Delhi, Toronto. Prizes: Best Artistic Contribution (Cannes O for Peter Greenaway) 1989 THE COOK, THE THIEF, HIS WIFE AND HER LOVER Film festivals: Cannes, Edinburgh, Rio 1991 PROSPERO’S BOOK Festivals: Venice, New York, Sao Paulo 1995 THE PILLOW BOOK Prizes: LE DISTINCTION GLACE GERVAIS (Cannes), BEST FILM & BEST CINEMATOGRAPHER (Sitges, Spain) 1999 EIGHT & A HALF WOMEN Selected for competition at Cannes Film Festival

PETER GREENAWAY is one of the key voices of avant-guard and David Lang. His first feature film, THE DRAUGHTSMAN’S CONTRACT, completed in 1982, contemporary cinema, one of the most ambitious and controversial received enormous critical acclaim and established him internationally as one of the most original experimental filmmakers of our times. Trained as a painter and and important filmmakers of our times, a reputation consolidated by the films THE COOK, THE heavily influenced by theories of structural linguistics, ethnography, THIEF, HIS WIFE AND HER LOVER AND THE PILLOW BOOK, THE TULSE LUPER SUITCASES, and most and philosophy, PETER GREENAWAY’s films traversed often recently by Nightwatching and Rembrandt’s J’accuse.

OPENING GALA unprecedented ground, consistently exploring the boundaries of In 2005, Greenaway performed his first VJ act. Using a specially developed VJ system (large plasma the medium by rejecting formal narrative structures in favor of awe- screens with touchscreen), VJ Greenaway rocked the crowd in Amsterdam VJ temple “11” by striking imagery, shifting meanings, and mercurial emotional tension, blending his avant-guard cinematographic imagery with the heavy movie score remix by DJ Radar, fascinated by formal symmetries and parallels, earning equal notoriety projecting images from the 92 TULSE LUPER stories simultaneously on the 12 screens of Club 11 for its provocative eroticism, as well as its almost self-conscious and mixing the images “live”. Mastering the giant touch screen, the newborn ‘realtime image pretentiousness. After four years of training as painter in London, conductor’ Greenaway provided a totally new experience to the audience: Live Cinema at its he started making his own films in 1966. He has continued to make best. Thus, he radically freed himself from classic cinematographic linearity. With his outstanding 24 cinema in a great variety of ways, which has also informed his curatorial cinematographic eye and energetic approach Greenaway won the respect of fellow VJs worldwide work and the making of exhibitions and installations in Europe from and his ground breaking original VJ Performance proved immensely successful ever since. The the Palazzo Fortuny in Venice and the Joan Miro Gallery in Barcelona Greeaway V-Jing tour travelled in 4 years to 14 countries: Australia, Belgium, Brasil, France, to the Boymans van Beuningen Gallery in Rotterdam and the Louvre in Germany, Italy, Mexico, Netherlands, Poland, Portugal, Russia, Spain, Switzerland and the UK. Film, Paris. He has an impressive body of work, consisting of 12 feature films video, music and crossover festivals hosted the 33 performances in classic and modern theaters, and 50 shortfilms and documentaries regularly nominated for the film open squares, industrial halls, amphitheaters, concerthalls, operahouses and museums. Festival competitions of Cannes, Venice and Berlin, exhibitions, visual installations, paintings, books, opera librettos, and he collaborated with composers Michael Nyman, Glen Branca, Wim Mertens, Jean- Baptiste Barriere, Philip Glass, Louis Andriessen, Borut Krzisnik

INTERNATIONAL EXPERIMENTAL FILM FESTIVAL PETER GREENAWAY este una dintre vocile de marcă ale cinema- fost extrem de bine primit de critică şi l-a consacrat pe plan internaţional ca unul dintre cei mai ului contemporan de avangardă, unul dintre cei mai ambiţioşi şi originali şi importanţi cineaşti contemporani, o reputaţie consolidată prin filmele THE COOK, THE controversaţi realizatori de film experimental din zilele noastre. Pictor THIEF, HIS WIFE AND HER LOVER, THE PILLOW BOOK, THE TULSE LUPER SUITCASES şi recent prin la origine şi puternic influenţat de teoriile lingvisticii structuraliste, NIGHTWATCHING şi REMBRANDT’S J’ACCUSE. etnografiei şi filosofiei, filmele lui PETER GREENAWAY au traversat de În 2005, Greenaway a debutat ca VJ - folosind un sistem VJ special creat (plasme conectate la multe ori teritorii neumblate, explorând consecvent graniţele mediului un ecran tactil de control), VJ Greenaway a electrizat mulţimea din “11”, templul VJ-ilor din prin refuzul structurilor narative formale în favoarea unei imagistici Amsterdam, combinând imagistica sa cinematografică avangardistă cu remixul apăsător al copleşitoare şi a unei tensiuni emoţionale mercuriale; fascinat de coloanei sonore semnat de DJ Radar, proiectând imagini din cele 92 de povestiri din TULSE LUPER simetriile şi paralelele formale, devenind notoriu atât pentru erotismul simultan, pe cele 12 ecrane din Club 11 şi mixând imaginile live. Controlând ecranul tactil uriaş, provocator cât, şi pentru preţiozitatea sa aproape asumată. După patru noul “dirijorul de imagini în timp real” a oferit o experienţă total nouă publicului: cinema live ani de pregătire ca pictor în Londra, a început să îşi facă propriile filme în de maximă calitate. Astfel, s-a eliberat total de linearitatea cinematografiei clasice. Cu ochiul său 1966. A continuat să facă cinema în multiple moduri, ceea ce a inspirat cinamatografic extraordinar şi cu abordarea sa plină de energie, Greenaway a câştigat respectul şi activitatea sa curatorială şi expoziţiile şi instalaţiile din Europa, de la colegilor de breaslă din toată lumea şi VJ performance-urile sale inovatoare şi originale au avut de Palazzo Fortuny din Veneţia şi Galeria Joan Miro din Barcelona până la atunci un succes imens. Ca VJ, Greenaway a călătorit în 14 ţări în 4 patru ani: Australia, Belgia, Galeria Boymans van Beuningen din Rotterdam şi Muzeul Luvru din Brazilia, Franţa, Germania, Italia, Mexic, Olanda, Polonia, Portugalia, Rusia, Spania, Elveţia şi Marea Paris. Opera sa este impresionantă, constând în 12 lungmetraje şi 50 Britanie. Festivaluri de film, video, muzică şi crossover au găzduit 33 de spectacole în săli de teatru de scurtmetraje şi documentare constant nominalizate în competiţiile clasice şi moderne, pieţe, hale industriale, săli de concert, operă şi muzee. festivalurilor de film de la Cannes, Veneţia şi Berlin, expoziţii, instalaţii video, picturi, cărţi, librete şi colaborări cu compozitorii Michael Nyman, Glen Branca, Wim Mertens, Jean-Baptiste Barriere, Philip Glass, Louis Andriessen, Borut Krzisnik şi David Lang. Primul său lungmetraj, THE DRAUGHTSMAN¹S CONTRACT, terminat în 1982, a BUCHAREST 2010

SELECTIVE FILMOGRAPHY ( PART 2):

2003 THE TULSE LUPER SUITCASES ONE: THE MOAB STORY Premiere - Cannes Film Festival Competition Festivals: Cambridge, Edinburgh, Sitges, Naples, Ischia, Toronto. 25 2003 THE TULSE LUPER SUITCASES: ANTWERP PART TWO Premiere - Venice Film Festival 2004 THE TULSE LUPER SUITCASES TWO: FROM VAUX TO THE SEA Premiere - Berlin Film Festival 2004 THE TULSE LUPER SUITCASES THREE: FROM SARK TO FINISH Premiere: Venice Film Festival. September Three-part film (7 hours) - Festivals: Montreal, Haifa, Thessaloniki, Sophia, Scopje, Osnabruck etc 2005 A LIFE IN SUITCASES - two hour version of the seven-hour version of THE TULSE LUPER SUITCASES. Premiere in Cannes 2007 NIGHTWATCHING Premiere: Venice Film Festival

ON THE EDGE SURVIVING LIFE 105’, CZECH REPUBLIC, 2010 REGIE/DIRECTOR: JAN SVANKMAJER

CU/CAST Vaclav Helsus, Klara Issova, Zuzana Kronerova SCENARIU/SCREENPLAY Jan Svankmajer IMAGINE/CINEMATOGRAPHY Jan Ruzicka, Juraj Galvanek MONTAJ/EDITING Marie Zemanova PRODUCER Jaromir Kallista “Svankmajer is a grand master not just of innovative animation techniques but of life itself. In SURVINING LIFE, we find him at the height of his filmmaking powers as director, artistic director and storyteller.” (“Hollywood Reporter”, Deborah Young)

“SURVIVING LIFE is a whimsical, weird and dazzling visual feast for the eyes.” (Dungeon’s Review)

Eugene, an ageing man, leads a double life: one real - the waking life he spends in the company of his wife of many years, Milana - and the other in his dreams, his sleeping hours being devoted CLOSING GALA to a recurring evolving dream of a beautiful young woman, Evgenia. Seeking to perpetuate his dream life, he goes to see a psychoanalyst, who attempts to provide an ongoing interpretation of his experiences. On the wall there are portraits of Freud and Jung, which become animated, FESTIVALS • AWARDS alternately applauding, disapproving or fighting over her interpretations. The latest film from FESTIVALURI • PREMII practising surrealist animator Jan Švankmajer is a mix of cut-out animation from photographs and live action segments, combining real actors with their animated photographs, against black Venice Film Festival 2010 - World Premiere and white backdrops of photographed Czech buildings. This stylistic approach which, Svankmajer 26 London BFI Film Festival 2010 jokes during the films introduction, was due to lack of funds and saved on catering, provides Los Angeles Animation Film Festival 2010 freedom for imaginative collages, and humorous nods in the direction of some of surrealism’s Forum Des Images Paris 2010 familiar practitioners (Dalí, Ernst, Buñuel). Drawn directly from Švankmajer’s own dreams, the film is a complex, multilayered story about aging, love, sex, childhood, trauma and dreams, steeped in Freudian and Jungian analysis and injected with a healthy dose of perversity. As Eugene labors in different versions of reality, Švankmajer’s own deeply curious take on reality manifests in all its WORLD SALES surrealist splendor. Jaromir Kallista ATHANOR - Film Production Company, LTD U 5. baterie 21, 162 00 Praha 6, Czech republic Tel.: + 420 233 322 905, Fax: + 420 224 313 383 Mobil: + 420 603 499 828 [email protected]; www.athanor.cz

INTERNATIONAL EXPERIMENTAL FILM FESTIVAL “Svankmajer este un mare maestru nu numai al tehnicilor inovatoare Jan Svankmajer on SURVIVING LIFE: “I’ve always wanted to make a film in which dream blends with reality, de animaţie, ci şi al vieţii însăşi. În SURVIVING LIFE, îl descoperim and vice-versa. As Georg Christoph Lichtenberg tells us, only the fusion of dream and reality can make up a în culmea forţei sale artistice ca regizor, scenograf şi narator.” complete human life. Sadly, our civilization has no time for dreams. There’s no money in them[...]” (“Hollywood Reporter”, Deborah Young) “The multi-hyphenate Svankmajer is at the height of his filmmaking powers here. His long-term reinvention “SURVIVING LIFE este o desfătare vizuală excentrică, bizară şi of surrealism in a contemporary idiom continues in the film’s bizarrely amusing look, achieved by using photo uluitoare.” ( Dungeon’s Review) cut-outs of the actors, which become animated for the camera. At times, only the actors’ faces are filmed as live action, while the rest of their body is not. The disproportionate sizes of people and objects, not limited just Eugene, un om care îmbătrâneşte, duce o viaţă dublă: una reală – to dream sequences per se, give a collage-like feeling to each screen moment. There are naked women with viaţa sa când e treaz, pe care o petrece de mulţi ani în compania chicken heads, human heads on giant snakes, portraits of Jung and Freud kicking and punching each other, soţiei sale, Milana – şi o alta onirică, orele sale de somn fiind huge apples rolling out doors, eggs and feet constantly popping out of windows; all brought to life against dedicate unui vis care revine şi evoluează, despre o frumoasă tânără, black and white photographs of Czech buildings and other backgrounds. Occasionally the real world and the Eugenia. Dorind să poată petrece cât mai mult timp în viaţa din vis, dream world collide making for additional weirdness. merge la un psihanalist, care încearcă să-i interpreteze experienţele. In the opening, the director himself warns us ‘this film is going to be a comedy that nobody is going to laugh Pe peretele cabinetului se află portrete ale lui Freud şi Jung, care at’. Indeed, the sense of dissociation, displacement and deep unease that is Svankmajer’s trademark is again se animă, când aplaudând, când dezaprobând, când disputând fully on display. Yet, the eye-popping dismemberment that typified the animator’s previous oeuvre is replaced interpretările doctorului. Ultimul film al animatorului suprarealist with cut-out images collaged in Warholian abandon, one atop another to draw on pop sensibility, oddly akin Jan Švankmajer este un amestec de animaţie bazată pe decupaje to the fractured logic of dreams and visions. This adds to his witty humor and playfulness, to create an overall din fotografii şi secvenţe de ficţiune pură, alternând actorii reali cu more lighthearted mood, compared to his previous work. Although the trip is certainly surreal and strange fotografiile lor animate, pe fundalul fotografiat în alb-negru al unor the narrative is coherent, in the end Eugene is simply unlocking what was buried deep in his subconscious. clădiri cehe. Această abordare stilistică - care, glumeşte Svankmajer Within the world of dreams anything is possible and the same can be said for the medium of animation, which în introducerea filmului, rezultă din lipsa fondurilor şi a adus compliments Svankmajer’s material perfectly. SURVIVING LIFE is a whimsical, weird and dazzling visual feast for economii importante din catering, - oferă libertate în realizarea unor the eyes.” ( based on Deborah Young’s review in “Hollywood Reporter” and on “Dungeon’s Review”) colaje de o fantezie debordantă, amintind de opera unor cunoscuţi artişti suprarealiştii (Dalí, Ernst, Buñuel). Inspirat direct din propriile vise ale lui Švankmajer, filmul este o poveste complexă, cu multe niveluri, despre îmbătrânire, dragoste, sex, copilărie, traume şi vise, Jan Svankmajer despre SURVIVING LIFE: “Dintotdeauna mi-am dorit să fac un film în care visul să se intrând în analiza freudiană şi jungiană şi impregnată de o doză îmbine cu realitatea şi viceversa. După cum ne spune Georg Christoph Lichtenberg, numai fuziunea sănătoasă de perversitate. În timp ce Eugene explorează realitatea visului cu realitatea poate face existenţa umană completă. Din păcate, civilizaţia noastră nu are timp de în diversele sale versiuni, profunda curiozitate a lui Svankmajer vise. Nu sunt bani în ele [...] “. însuşi în ce priveşte realitatea se manifestă în toată splendoarea sa Personalitate extrem de complexă, Svankmajer este aici în culmea forţelor sale ca cineast. Continuă reinventarea BUCHAREST 2010 suprarealistă. pe termen lung a suprarealismului în limbaj contemporan în aspectul bizar amuzant al filmului, realizat prin folosirea de decupaje din fotografiile actorilor, care devin animate în faţa camerelor. Câteodată, numai feţele actorilor sunt filmate realist, iar restul corpului nu. Dimensiunile disproporţionate ale oamenilor şi obiectelor, care nu se limitează numai la secvenţele de vis în sine, dau o impresie de colaj fiecărui moment de pe ecran. Apar femei goale cu capete de găină, capete umane pe şerpi giganţi, portrete ale lui Jung şi Freud care se pălmuiesc şi pocnesc reciproc, mere uriaşe rostogolindu-se pe stradă, ouă şi picioare aruncate constant prin ferestre; toate aduse la viaţă pe fundalul fotografiilor în alb şi negru ale clădirilor cehe şi alte fundaluri. Câteodată, lumea reală 27 şi cu cea din vis se ciocnesc, ceea ce face ca lucrurile să fie şi mai bizare. În deschiderea filmului, regizorul însuşi ne avertizează „acest film o să fie o comedie la care n-o să râdă nimeni”. Într-adevăr, senzaţia de disociere, dislocare şi profundă anxietate care este marca lui Svankmajer este din nou evidentă. Totuşi, dezintegrarea fascinantă care caracterizează lucrărilor anterioare ale animatorului este înlocuită aici cu imaginile decupate colate într-un abandon tipic warholian, în zona de sensibilitate pop art, similară într-un mod ciudat cu logica fracturată a viselor şi viziunilor. Aceasta se adaugă la umorul său inteligent şi ludic, pentru a crea de data aceasta o atmosferă mult mai puţin apăsătoare. Deşi călătoria este cu siguranţă suprarealistă şi ciudată, naraţiunea este coerentă, în final Eugene pur şi simplu dezgropând ceea ce era ascuns adânc în subconştientul său. În lumea viselor orice este posibil şi acelaşi lucru poate fi spus despre procedeele animaţiei, care completează perfect materialul lui Svankmajer. SURVIVING LIFE este o desfătare vizuală excentrică, bizară şi uluitoare. (adaptat după Hollywood Reporter şi Dungeon’s Review)

ON THE EDGE JAN SVANKMAJER

SELECTIVE FILMOGRAPHY ( PART 1): 1964 - THE LAST TRICK 1965 - J.S.BACH - FANTASY IN G MINOR 1965 - A GAME WITH STONES 1966 - PUNCH AND JUDY 1966 - ET CETERA 1967 - HISTORIA NATURAE 1968 - THE GARDEN 1968 - THE FLAT 1969 - PICNIC WITH WEISMANN 1969 - A QUIET WEEK IN THE HOUSE 1970 - THE OSSUARY 1970 - DON JUAN 1971 - JABBERWOCKY 1972 - LEONARDO’S DIARY 1973 - 9 - THE CASTLE OF OTRANTO 1980 - THE FALL OF THE HOUSE OF USHER

The “alchemist of the surreal” JAN ŠVANKMAJER (b.1934, Prague) machines, socks, clay figures, antique dolls, pencil sharpeners, skeletons, animal corpses or any is one of the key authors of contemporary experimental cinema, a object that the artist found interesting. His sets are usually decaying Czech buildings or landscapes, landmark and strong inspiration for artists like Quay Brothers, Tim decorated with waste of the industrial age: rotting furniture, rusty nails, sawdust, oily screws, and Burton, Terry Gilliam and others. An early influence on his creative the like. His imagery is usually dark, frequently shot in black and white. Often his films have no development was the puppet theatre Švankmajer was given for discernible plot, focusing instead on the beauty of the objects movement and on the creation of a

CLOSING GALA Christmas as a child. Later his studies at the College of Applied Arts in surreal and sinister world. His brilliant use of claymation reached its apotheosis with the stunning Prague in the Stage Design Department and at the Prague Academy 1982 film DIMENSIONS OF DIALOGUE. In surrealist descent, he explores the areas of subconscious, of Performing Arts in the Department of Puppetry (directing and stage intuition, feelings. As graphically depicted in the legendary eye-ball slitting scene of Bunuel’s and design) largely predetermined his artistic evolution. He soon became Dali’s LE CHIEN ANDALOU (1928), his vision cuts through the visible to become a conduit to the involved in the Theatre of Masks and the famous Black Theatre, before inner realities of madness, dreams and irrationality. Švankmajer’s first feature film, ALICE (1987), a entering the multimedia Laterna Magika Puppet Theatre, where for witty and subversive adaptation of Lewis Carol’s “Alice in Wonderland”, opens with the instruction: the first time he experimented with some film procedures, including “Now you must close your eyes, otherwise you will see nothing!” The deliberate excision of the 28 special effects - his first encounter with cinema techniques. In 1970 visible in this way frees sight from its outward alignment with rationality and morality., creating an he met his wife, the surrealist painter Eva Svankmajerova, and the late “opening,” into our inner authentic world. With the ensuing feature films FAUST, CONSPIRATORS Vratislav Effenberger, the leading theoretician of the Czech Surrealist OF PLEASURE, LITTLE OTIK, LUNACY and the most recent SURVIVING LIFE, Svankmajer pushed Group, which Svankmajer joined and of which he still remains a further the boundaries between animation and live-action, deepening his explorations and member. He made his first film in 1964, and from then on, for over accomplishing his strikingly surreal and uncanny vision. The creative diversity of Jan Švankmajer thirty years Svankmajer has created some of the most memorable exceeds the limits of film, going into the area of visual arts, sculpture, painting, prose and poetry. and unique films ever made, an innovative surreal mix between 3-D His work, whether film, visual, or literary, bears the mark of Czech Surrealist Group (of which he is stop-motion animation, puppets and live-action. In contrast to most one the most active members). stop-motion animators, Svankmajer does not design and create the characters that appear in his films. His actors include real people,

INTERNATIONAL EXPERIMENTAL FILM FESTIVAL „Alchimistul suprarealismului” JAN ŠVANKMAJER (n. 1934, Praga) este maşini, şosete, figuri din lut, păpuşi vechi, ascuţitori de creioane, schelete, cadavre de animale sau unul din autorii cheie ai cinematografului experimental contemporan, orice alt obiect pe care artistul l-a considerat interesant. Decorurile sale sunt, de obicei, clădiri sau punct de reper şi puternică inspiraţie pentru artiştii precum Quay peisaje cehe in ruină, populate de deşeuri ale epocii industriale: mobilă putrezită, cuie ruginite, Brothers, Tim Burton, Terry Gilliam şi alţii. O influenţă timpurie asupra rumeguş, şuruburi unsuroase şi altele asemenea. Universul său vizual este de regulă întunecat, dezvoltării sale creative a avut teatrul de păpuşi pe care Švankmajer, frecvent filmat în alb-negru. Adesea, filmele sale nu au un fir narativ sesizabil, concentrându-se în copiil fiind, l-a primit de Crăciun. Mai târziu, studiile sale la Colegiul schimb asupra frumuseţii mişcării obiectelor şi construirii unui univers suprarealist sinistru. Modul de Arte Aplicate din Praga - secţia Scenografie şi la Academia de Arte remarcabil în care a folosit animaţia cu lut a atins apoteoza în uimitorul film din 1982 DIMENSIUNILE ale Spectacolului din Praga - secţia Păpuşi (regie şi scenografie) şi-au DIALOGULUI. În descendenţă suprarealistă, Svankmajer explorează zone precum subconştientul, pus puternic amprenta asupra evoluţiei sale artistice. La scurt timp, a intuiţia, sentimentele. Aşa cum este reprezentată grafic în legendara scenă a tăierii globului ocular început să lucreze la Teatrul Măştilor şi renumitul Teatru Negru, înainte din LE CHIEN ANDALOU (1928) al lui Bunuel şi Dali, viziunea sa străpunge vizibilul pentru a deveni de a trece la Teatrul de Păpuşi Multimedia „Lanterna Magika”, unde, un canal de acces către realităţile interioare ale nebuniei, viselor şi iraţionalului. Primul film de pentru prima oară, a experimentat câteva proceduri filmice, inclusiv lungmetraj al lui Švankmajer, ALICE (1987), o adaptare spirituală şi subversivă a lucrării a lui Lewis efecte speciale – prima sa întâlnire cu tehnica cinematografică. În Carol „Alice în ţara minunilor”, se deschide cu instrucţiunea: „Acum trebuie să închideţi ochii, 1970, a întâlnit-o pe soţia sa, pictoriţa suprarealistă Eva Svankmajerova altfel nu veţi vedea nimic! ” Extirparea deliberată a vizibilului în acest fel eliberează vederea din şi pe răposatul Vratislav Effenberger, principalul teoretician al Grupului alinierea ei exterioară cu raţionalitatea şi moralitatea, generând o „deschidere” către realitatea Suprarealist Ceh la care Svankmajer a aderat şi al cărui membru este noastră interioară autentică. Cu următoarele lungmetraje FAUST, CONSPIRATORS OF PLEASURE, încă. A realizat primul său film în 1964 şi de atunci, timp de peste LITTLE OTIK, LUNACY şi filmul cel mai recent SURVIVING LIFE, Svankmajer a mers mai departe 30 de ani, a realizat unele dintre cele mai memorabile şi unice filme cu provocarea limitelor dintre animaţie şi ficţiune, aprofundându-şi explorările şi desăvârşindu-şi create vreodată, o combinaţie suprarealistă inovatoare între animaţia viziunea profund suprarealistă şi stranie. Diversitatea creatoare a lui Jan Švankmajer depăşeşte 3D stop-motion, marionete şi ficţiune realistă. Spre deosebire de limitele filmului, mergând către zona artelor vizuale, sculpturii, picturii, prozei şi poeziei. Lucrările cei mai mulţi animatori stop-motion, Svankmajer nu desenează sale, în cinema, arte vizuale sau literatură, poartă amprenta Grupului Suprarealist Ceh (Svankmajer personajele care apar în filmele sale. Actorii săi sunt oameni reali, fiind unul din cei mai activi membri ai acestuia). BUCHAREST 2010

SELECTIVE FILMOGRAPHY ( PART 2):

1982 - DIMENSIONS OF DIALOGUE 1982 - DOWN TO THE CELLAR 1983 - THE PENDULUM, THE PIT AND HOPE 1987 - ALICE (feature film) 29 1988 - VIRILE GAMES 1988 - ANOTHER KIND OF LOVE 1989 - MEAT LOVE 1989 - DARKNESS-LIGHT-DARKNESS 1989 - FLORA 1990 - THE DEATH OF STALINISM IN BOHEMIA 1992 - FOOD 1994 - FAUST (feature film) 1996 - CONSPIRATORS OF PLEASURE (feature film) 2000 - OTESÁNEK (feature film) 2005 - LUNACY (feature film) 2010 - SURVIVING LIFE (feature film)

ON THE EDGE Livrari dedicate, oriunde in lume INTERNATIONAL COMPETITION

COMPETIŢIE INTERNAŢIONALĂ A HISTORY OF MUTUAL RESPECT 23’, PORTUGAL, 2010 REGIE/DIRECTORS: GABRIEL ABRANTES / DANIEL SCHMIDT

CARTE BLANCHE

SCENARIU/SCREENPLAY Gabriel Abrantes, Daniel Schmidt IMAGINE/CINEMATOGRAPHY Natxo Checa MONTAJ/EDITING Gabriel Abrantes, Daniel Schmidt SUNET/SOUND DESIGN François Loubeyre Golden Leopard winner of LOCARNO 2010 and Best Portuguese Short Film Award at INDIELISBOA PRODUCATOR/PRODUCERS 2010, A HISTORY OF MUTUAL RESPECT is a philosophical and sensual existential journey, “an Gabriel Abrantes, Natxo Checa unclassifiable eccentric and political film, reminding of the most daring works of Glauber Rocha. O PRODUCTIE/PRODUCTION A Mutual Respect The 2 protagonists (played by the 2 authors) go to Latin America in search of third-world exotism and of a ‘pure’ and ‘clean’ sexuality. During this metaphorical journey, an universe of lost innocence and disenchantment takes shape, where no revolutionary or humanist utopia is allowed. The Western European heros’ cynicism mirrors the phantasm of wealth and comfort of the beautiful Brazilian girl they meet and try to seduce in the jungle.” (Ariel Schweitzer “CAHIERS DU CINEMA”)

Câştigătorul Golden Leopard la LOCARNO 2010 şi al Premiului pentru cel mai bun scurtmetraj FESTIVALS • AWARDS FESTIVALURI • PREMII portughez la INDIELISBOA 2010, A HISTORY OF MUTUAL RESPECT este o călătorie iniţiatică filozofică şi senzuală, “un film excentric şi politic inclasificabil, care aminteşte de lucrările cele 2010 Locarno International Film Festival – Golden Leopard (Pardi di domain)

INTERNATIONAL COMPETITION INTERNATIONAL mai îndrăzneţe ale lui Glauber Rocha. Cei doi protagonişti (interpretaţi de cei doi autori) merg 2010 IndieLisboa’10 – International Independent Film Festival - MEDIA în America Latină, în căutarea exotismului lumii a treia şi a unei sexualităţi “pure” şi “curate”. În RECORDING award for the Best Portuguese Short Film timpul acestei călătorii metaforice, se conturează un univers al inocenţei pierdute şi al dezamăgirii, 2011 Rotterdam International Film Festival 32 2010 Rio de Janeiro International Short Film Festival, Brazil – official selection în care nici o utopie revoluţionară sau umanistă nu mai este posibilă. Cinismul eroilor din Europa de 2010 III Janela Internacional de Cinema do Recife, Brazil – official selection Vest se reflectă în fantasmele despre bogăţie şi confort ale frumoasei brazilience pe care o întâlnesc 2010 Vienna International Film Festival, Austria – official selection şi pe care încearcă s-o seducă în junglă.” Ariel Schweitzer “CAHIERS DU CINEMA” 2010 Gabriel Abrantes Retrospective at the Belfort International Film Festival, France 2010 Screening at the Örökmozgó Cinema (an IndieLisboa’10 extension)

WORLD SALES A Mutual Respect Rua da Barroca, no.59, 1200-047 Lisboa, Portugal T: 00351 91 52 63 161 E: [email protected]

INTERNATIONAL EXPERIMENTAL FILM FESTIVAL “Refreshingly ambitious and largely mesmerizing” (MAR DIESTRO-DOPIDO, “Sight & Sound”)

Gabriel Abrantes on A HISTORY OF MUTUAL RESPECT: “It is a film created by a team of three members, working together on all the creative and practical problems of the film, over a short period of time, and with a limited budget. Making a film with such small production means enforced many limitations, but also allowed for certain freedoms and encouraged experimentation both in the nature of the film’s conception and its production: working with non-professional actors, continuously modifying the script and scheduling, and accessing locations that would be more complicated with a larger team. The film is set amidst urban and natural landscapes: namely the utopian architecture of Brasilia and the natural monument of Iguazu Falls. The narrative populates these landscapes with a cast of characters whose actions and words tell a simple story of friendship and betrayal. Through this drama, the characters and the filmmakers, explore ideas about exoticism, escapism, post- colonialism, eugenics, and the future. The main intention, or struggle of the film, which may not be fully realized, is to utilize some of the standard methods and formalisms of irony as a starting point from which to go beyond irony, and create multi-dimensional fictions that entertain, have an emotional impact, and speak about the particularities and ambiguities of the contemporary world”.

Gabriel Abrantes (b.1984, US) received in 2006 his BA in Cinema and Visual Arts at the Cooper Union for the Advancement of Science and Art New York. In 2005/2006 he studied at L’Ecole National des Beaux Arts Paris and in 2007 at Le Fresnoy Studio National des Arts Contemporaines France. Currently living/ working in Lisbon, he is preparing his first feature BIG HUG, about Chinese immigration in Angola, a new collaboration with Daniel Schmidt and Katie Widloski. Daniel Schmidt (b.1984 US) studied Film and Television at New York University Tisch School of the Arts (2002-2006), as well as Yale University (2004). His film “FOR CRYING OUT LOUD” was shown at various film festivals. Since then, he directed a variety of projects, like the pilot television episode of “TEEN OPERA”

“Revigorant de ambiţios şi fascinant” (MAR DIESTRO-DOPIDO, “Sight & Sound”) with Katie Widolski and the collaborations with Abrantes. He currently lives and BUCHAREST 2010 works in Brooklyn, LA, producing independent shorts, musicians and making Gabriel Abantes despre A HISTORY OF MUTUAL RESPECT sound design. “Este un film realizat de o echipă cu trei membri, care au lucrat împreună la toate problemele (n.1984, SUA) a obţinut în 2006 licenţa în Cinema şi Arte creative şi practice ale filmului într-o perioadă scurtă şi cu un buget limitat. Realizarea unui film cu Gabriel Abrantes Vizuale la Cooper Union for the Advancement of Science and Art New York. În o producţie atât de restrânsă a impus multe limitări, dar a şi permis anumite libertăţi şi a încurajat 2005-2006 a studiat la L’Ecole Nationale des Beaux Arts din Paris şi în 2007 la Le experimentarea atât în ce priveşte conceptul filmului cât şi producţia acestuia: Am lucrat cu actori Fresnoy Studio National des Arts Contemporaines, Franţa. În prezent locuieşte şi 33 neprofesionisti, am modificat şcenariul în permanenţă şi am putut să accesăm anumite locaţii, altfel lucrează în Lisabona, unde pregăteşte primul său film BIG“ HUG”, despre imigraţia greu accesibile unei echipe de filmare numeroase. chineză în Angola, o nouă colaborare cu Daniel Schmidt şi Katie Widloski. (n.1984, SUA) a studiat Film şi Televiziune la New York University Filmul este situat in peisaje urbane şi naturale: şi anume arhitectura utopică a Brasiliei şi monumentul Daniel Schmidt Tisch School of the Arts (2002-2006), precum şi la Universitatea Yale (2004). natural Cascada Iguazu. Naraţiunea populează aceste peisaje cu personaje ale căror acţiuni şi cuvinte Filmul său “FOR CRYING OUT LOUD”, a fost prezentat la diferite festivaluri de redau o poveste simplă despre prietenie şi trădare. Prin această dramă, personajele şi realizatorii film. De atunci, a regizat o varietate de proiecte, cum ar fi episodul pilotde filmului explorează idei precum exotismul, escapismul, postcolonialismul, eugenia şi viitorul. televiziune “TEEN OPERA” cu Katie Widolski şi alte colaborări cu Abrantes. În Miza majoră şi în acelaşi timp luptă filmului, care este posibil să nu fie pe deplin realizată, este prezent locuieşte şi lucrează în Brooklyn şi Los Angeles, unde e producător de scurtmetraje şi muzică şi sound designer. de a folosi ca punct de plecare câteva dintre metodele standard şi formalismele ironiei, ca apoi să pătrundem dincolo de ironie şi să creăm ficţiuni multidimensionale care să amuze, sa aibă un impact emoţional şi să vorbească despre particularităţile şi ambiguităţile lumii contemporane.”

ON THE EDGE A LETTER TO UNCLE BOONMEE 18’, THAILAND / GERMANY / UK, 2009 REGIE/DIRECTOR: APICHATPONG WEERASETHAKUL

CARTE BLANCHE

SCENARIU/SCREENPLAY Apichatpong Weerasethakul IMAGINE/CINEMATOGRAPHY Sayombhu Mukdeeprom MONTAJ/EDITING Lee Chatametikool & Apichatpong Weerasethakul Grand Prize and Jury Prize Winner at Oberhausen 2009, screened and exhibited all over the world SUNET/SOUND DESIGN in top film festivals and museums/ art galleries, A LETTER TO UNCLE BOONMEE is partof Chalermrat Kaweewattana/ Akritcharlerm Kalayanamitr PRODUCER Apichatpong Weerasethakul’s multi-platform PRIMITIVE PROJECT, which deals with the concepts of Simon Field/ Keith Griffiths memory and extinction in North Eastern Thailand. PRIMITVE is set in Nabua, a place with a tragic O PRODUCTIE/PRODUCTION history, one of the areas the Thai army occupied from the 60’s to the early 80’s in order to curb Illuminations Films those who were accused of being communists. Nabua was the scene of fierce oppression, fighting and violence. PRIMITIVE consists of a multi-screen video installation, 2 short films ( A LETTER TO UNCLE BONMEE and PHANTOMS OF NABUA), an artist’s book and the feature film UNCLE BOONMEE WHO CAN RECALL HIS PAST LIVES which won the Palme d’Or Award in Cannes 2010.

Câştigător al Marelui Premiu şi al Premiului Juriului la Oberhausen 2009, proiectat în întreaga lume FESTIVALS • AWARDS la festivaluri prestigioase, şi expus în muzee şi galerii de artă, A LETTER TO UNCLE BOONMEE face FESTIVALURI • PREMII parte din proiectul multimedia PRIMITIV a regizorului Apichatpong Weerasethakul, care tratează conceptele de memorie şi extincţie în nord-estul Thailandei. PRIMITIV are ca decor Nabua, un loc Grand Prize and Jury Prize Oberhausen 2009/ Jury Prize Janela Internacional de INTERNATIONAL COMPETITION INTERNATIONAL cu o istorie tragică, una dintre acele zone ocupate de armata thailandeză din anii ’60 până la Cinema do Recife, Brasil 2009/ The Memory and Magic Jury Award, Ann Arbor 2010/ Toronto 2009 începutul anilor ’80, pentru a-i reprima pe cei acuzaţi de simpatii comuniste. Nabua a fost scena IndieLisboa 2010/ Rottterdam 2010/ Clermont-Ferrand 2010/ Centre Pompidou unor lupte şi violenţe teribile, a unei opresiuni agresive. Proiectul PRIMITIV constă din: o instalaţie 34 Hors Pistes Festival 2010/ MoMA, New York 2010/ Oberhausen International video cu ecrane multiple, două scurtmetraje (A LETTER TO UNCLE BOONMEE şi THE PHANTOMS 2009/ Jeonju Korea 2010/ Curtas Vila do Conde 2009/ Pusan 2009/ Melbourne OF NABUA), un album şi lungmetraj-ul UNCLE BOONMEE WHO CAN RECALL HIS PAST LIVES, 2010/ Festival du Nouveau Cinema Montreal 2009/ AFI Fest 2009/ Taipei Biennial, câştigător al Premiului Palme d’Or la Cannes 2010. Taiwan 2010/ Sydney 2010

WORLD SALES Jacqui Davies Animate Projects Ltd, 89 Borough High St, London, SE1 1NL, UK T: +44 (0)20 7407 3944 E: [email protected]; www.animateprojects.org director’s contact: [email protected] http://www.animateprojects.org/films/by_date/2009/a_letter_to

INTERNATIONAL EXPERIMENTAL FILM FESTIVAL Apichatpong Weerasethakul on A LETTER TO UNCLE BOONMEE: “A few years ago I visited a temple near my home and a monk there gave me a little book called ‘A Man Who Can Recall His Past Lives’ In it, the monk wrote about Boonmee, who could recall his multiple lives in the cities of the northeast. In 2008, I wrote a screenplay inspired by the reincarnation of Boonmee, and started to travel in the region in search of his surviving offspring and relatives. I met his two sons who provided accounts of their father. In Nabua in December 2008, I located several houses that I thought would be suitable as Uncle Boonmee’s house in the proposed feature film. This short film is a personal letter describing my Nabua to Uncle Boonmee. The film is comprised of shots of the houses’ interiors in the evening. They are all deserted except for one house with a group of young soldiers, played by some teens of Nabua. Two of them impersonate me by narrating the film. They repeat, rehearse, memorise the letter to a Uncle Boonmee. They tell him about a small community called Nabua where the inhabitants have abandoned their homes.”

Curator’s Comment: In the course of researching the feature film aboutUNCLE BOONMEE WHO CAN RECALL HIS PAST LIVES, Apichatpong found the village of Nabua, one of the places the Thai army occupied from the 60’s to the early 80’s in order to curb those who were accused of being communists. Nabua was the Apichatpong Weerasethakul is a singular, distinctive artist and filmmaker. scene of fierce oppression, fighting and violence. The meeting between the forgotten tragic past of All his films and artworks are set in his native Thailand. Often non-linear, with a strong sense of dislocation, his works deal with memory, subtly addressing Nabua and the story of the man able to recall all his past lives was the inspiration for Apichatpong’s personal politics and social issues. Working independently of the Thai commercial PRIMITIVE PROJECT - a multi-platform project exploring the concept of memory. film industry, he is active in promoting experimental and independent filmmaking through his company Kick the Machine. His films have received numerous awards, Apichatpong Weerasethakul despre A LETTER TO UNCLE BOONMEE: including two prizes from the Cannes Film Festival. His feature SYNDROMES AND „În urmă cu câţiva ani, am vizitat un templu din apropierea casei mele, iar un călugăr de acolo A CENTURY (2006) was the first Thai film to be selected for competition at the mi-a dăruit o carte mică numită „Un om care îşi poate aminti vieţile anterioare”. În carte, călugărul Venice Film Festival. Alongside his other feature TROPICAL MALADY, SYNDROMES scrisese despre Boonmee, care îşi putea aminti diversele sale vieţi în oraşele din nord-est. În 2008 AND A CENTURY has been found at the top of several polls as among the best films of the last decade. His video installations and other works have attracted great am scris un scenariu inspirat de reîncarnările lui Boonmee şi am început să călătoresc în regiune acclaim at major international exhibitions such as Istanbul Biennal, Taipei Biennal, în căutarea urmaşilor sau rudelor sale. I-am întâlnit pe cei doi fii ai săi care mi-au povestit despre Busan Biennale. PRIMITIVE is his latest project and consists of a large-scale video BUCHAREST 2010 tatăl lor. installation, 2 short films, an artist’s book and the feature film UNCLE BOONMEE În decembrie 2008 am găsit în Nabua câteva case care mi se păreau că ar putea servi drept locuinţă WHO CAN RECALL HIS PAST LIVES, which won the Palme d’Or at Cannes 2010. a unchiului Boonmee pentru lungmetrajul plănuit. Acest scurtmetraj este o scrisoare personală Apichatpong Weerasethakul este un cineast unic, profund original. Toate filmele în care-i descriu unchiului Boonmee Nabua mea. Filmul este alcătuit din cadre ale interioarelor şi lucrările sale au ca fundal Thailanda sa nativă. Operele sale – cel mai adesea caselor pe înserat. Toate sunt părăsite, cu excepţia uneia, în care se află un grup de tineri soldaţi marcate de structuri non-liniare şi de un puternic sentiment al dezrădăcinării – au interpretaţi de nişte adolescenţi din Nabua. Doi dintre ei joacă rolul meu, narând filmul. Repetă, în centru conceptul de “memorie”, “exprimând” subtil vederi politice personale şi recită, memorează scrisoarea către un anume unchi Boonmee. Ei îi povestesc despre o comunitate probleme sociale. Activând independent de industria filmului comercial thailandez, 35 regizorul este activ în promovarea proiectelor experimentale şi independente prin mică, numită Nabua, unde locuitorii şi-au abandonat casele. “ propria sa casa de productie Kick the Machine. Filmele sale au primit numeroase premii, inclusiv două premii la Festivalul de Film de la Cannes. Lungmetrajul său Comentariul Curatorului: “SYNDROMES AND A CENTURY”(2006) a fost primul film thailandez selectat În timpul documentării pentru lungmetrajul său despre Unchiul Boonmee care îşi poate aminti vieţile în competiţie la Festivalul de Film de la Veneţia. Alături de celălalt lungmetraj al trecute, Apichatpong a descoperit satul Nabua, una dintre zonele ocupate de armata thailandeză său, “TROPICAL MALADY”, “SYNDROMES AND A CENTURY” s-a aflat în câteva din anii ’60 până la începutul anilor ’80 pentru a-i reprima pe cei acuzaţi de simpatii comuniste. sondaje în topul celor mai bune filme ale ultimului deceniu. Instalaţiile sale video şi alte lucrări au fost primite cu entuziasm la expoziţii internaţionale de prestigiu, Nabua a fost scena unor lupte si violenţe teribile, a unei opresiuni agresive. Întâlnirea dintre trecutul ca Bienala de la Istanbul, Bienala de la Taipei, Bienala de la Busan. PRIMITIVE este tragic dat uitării al satului Nabua şi povestea omului capabil să-şi amintească toate vieţile trecute a ultimul său proiect şi constă într-o instalaţie video de mari dimensiuni, 2 scurt fost sursa de inspiraţie pentru PRIMITIVE PROJECT al lui Apichatpong – o platformă multimedia care metraje, un album şi lungmetrajul UNCLE BOONMEE WHO CAN RECALL HIS PAST explorează conceptul de memorie. LIVES, câştigător al Premiului Palme d’Or la Cannes 2010.

ON THE EDGE ARCHAEOLOGY 2’, ROMANIA, 2010 REGIE/DIRECTOR: IONUŢ FLORIN NEGRILĂ

SCENARIU/SCREENPLAY Ionuţ Florin Negrilă IMAGINE/CINEMATOGRAPHY Ionuţ Florin Negrilă MONTAJ/EDITING Ionuţ Florin Negrilă SUNET/SOUND DESIGN Ionuţ Florin Negrilă PRODUCER Ionuţ Florin Negrilă An archaeological discovery on the future ring road of Constanţa – two tombs that are part of a 70-grave necropolis. Through time-lapse photography, the film covers in two minutes the four- hour process in which the remainder of two bodies, a man and a woman who lived in the 2nd/3rd century BC, was carefully brought to light.

O descoperire arheologică pe viitoare centură a Constanţei: două morminte dintr-o necropolă cu 70 de morminte. Prin tehnica de filmare time-lapse, filmul acoperă în două minute procesul care s-a întins pe parcursul a patru ore, în care s-au scos la iveală cu meticulozitate rămăşiţele a două FESTIVALS • AWARDS persoane, un bărbat şi o femeie, rămăşiţe datând din secolul II – III după Hristos. FESTIVALURI • PREMII

World premiere INTERNATIONAL COMPETITION INTERNATIONAL

36

WORLD SALES Ionuţ Florin Negrilă E: [email protected]

INTERNATIONAL EXPERIMENTAL FILM FESTIVAL Ionuţ Florin Negrilă on ARHEOLOGIE: “ARHEOLOGIE is my first short film. It presents how the relics of people who lived some 1,700-1,800 years ago are meticulously and patiently unburied by Romanian archaeologists, under precarious conditions and with rudimentary tools. In spite of all this, the job is well-done and completed thank to the passion, patience and the time invested in this archaeological relocation. Therefore, it’s not a film only about the discovery, but also about the passion and devotion put into this discovery and into the archaeological relocation.”

Ionuţ Florin Negrilă despre ARHEOLOGIE: Ionuţ Florin Negrilă was born in Constanţa, Romania. He is a 2nd year student ARHEOLOGIE este primul scurtmetraj realizat de mine. El prezintă descoperirea osemintelor unor of Bucharest’s National University of Art (BA in Photo, Video and Computerized Processing). His films are both faculty projects and personal projects, for which oameni care au trăit în urmă cu 1700-1800 de ani; acestea sunt dezgropate cu meticulozitate şi he has done practically everything. răbdare de către arheologi români, în condiţii precare şi cu unelte rudimentare. Cu toate acestea, SELECTED FILMOGRAPHY: ARHEOLOGY (2009)/ DECEMBER 1ST, TIMIŞOARA, THE treaba este făcută bine şi finalizată datorită pasiunii, răbdării şi timpului investit în această descărcare REVOLUTION AND THE COMMUNISTS (DOCUMENTARY, 2009)/ ENTROPY (2010) arheologică. Nu este un film doar despre descoperire, ci şi despre pasiunea şi dedicaţia cu care au Ionuţ Florin Negrilă s-a născut în Constanţa. Este student în anul al II-lea al fost făcute această descoperire şi descărcarea arheologică”. Universităţii Naţionale de Arte din Bucureşti (secţia Foto-Video şi Procesarea Computerizată a Imaginii). Filmele sale sunt proiecte atât pentru facultate, cât şi personale, realizate integral de el.

FILMOGRAFIE SELECTIVĂ: ARHEOLOGIE (2009)/ 1 DECEMBRIE, TIMIŞOARA, BUCHAREST 2010 REVOLUŢIA ŞI COMUNIŞTII (DOCUMENTAR, 2009)/ ENTROPIE (2010)

37

ON THE EDGE BETWEEN 5’, GERMANY, 2008 REGIE/DIRECTOR: TIM BOLLINGER

CARTE BLANCHE

SCENARIU/SCREENPLAY Tim Bollinger CU/CAST Robert Schwartz, Ula Stotz, Leo Stotz, Linus Lomenick IMAGINE/CINEMATOGRAPHY Daniel Meinl SUNET/SOUND DESIGN Michael Fakesch PRODUCER Tim Bollinger In a Metro station strange events happen at the limit of perceptibility. Side chambers open up, inflating the daily normality with frightening flashes, completely disconnected, offering a surreal challenge.

Într-o staţie de metrou se întâmplă evenimente stranii, la pragul perceptibilităţii. Încăperi ascunse se dezvăluie, deturnând normalitatea prin momente înfricoşătoare, complet deconectate, şi formulând o provocare suprarealistă.

FESTIVALS • AWARDS FESTIVALURI • PREMII

Wiesbaden Exground/ Sehsüchte Berlin/ Go East/ Dubai Film Festival/ German INTERNATIONAL COMPETITION INTERNATIONAL Films “Next Generation” - Cannes Film Festival/ Filmkongress Köln/ Lille Short Film Festival/ Film fest Granada/ Bologna etc

38

WORLD SALES Superblak _ Tim Bollinger Bornheimer Landwehr 46 _ 60385 Frankfurt am Main Studio: 0049.69.40036868 _ Mobile: 0049.177.7977270 Email: [email protected] _ www.superblak.com

INTERNATIONAL EXPERIMENTAL FILM FESTIVAL Curator’s Comment: Tim Bollinger uses standard treatments of horror productions in an ironical and surprising sense, not offering a calculated horror, but more a play with cinematographic proceeding, to create a kind of abstract tension, an atmosphere of permanent challenge and danger, in the sense of a permanent intrusion of side realities into every moment of perception. Only a child seems to be aware of these other spaces, evidently more sensitive to parallel realities then the adult protagonist. Between is also reading as a comment about the ambiguity of the human psyche, which always has to control the breakthrough of aggression and perversion, as a condition of living in a society. A child is still more confronted with these wild perceptions and uprising images and intensities, which gets lost in the upbringing process, when humans learn to internalise and control. These are precisely the mechanisms which make horror movies so efficient. Using them in a self conscious comment is a necessary task to be prepared against perception manipulations.

Comentariul Curatorului: Tim Bollinger was born in Wiesbaden, Germany and he studied at Tim Bollinger utilizează elementele clasice ale producţiilor horror într-un mod ironic şi surprinzător. the University of Art and Design, Offenbach am Main. He has been working as a Freelance Designer and Filmmaker ever since. In 2008, he Nu construieşte treptat momentul de groază, ci se joacă cu imaginea, creând un fel de tensiune graduated “Media Design” with the shortfilm BETWEEN. He worked abstractă, o atmosferă a pericolului şi a provocărilor permanente. În fiecare moment, percepţia at ACHT FRANKFURT as Art Director and in 2010 launched his own este deranjată de realităţi marginale. Doar un copil pare a fi conştient de aceste spaţii, fiind motion studio “superblak”. evident mai sensibil la realităţile paralele decât personajul adult. BETWEEN poate fi citit şi ca un Tim Bollinger s-a născut în 1976, în Wiesbaden, Gemania. A studiat comentariu asupra ambiguităţii psihicului uman, care trebuie să-şi controleze mereu agresivitatea la Universitatea de Artă şi Design din Offenbach-pe-Main, iar în paralel

şi perversitatea, pentru a trăi în societate. Un copil se confruntă mai intens cu aceste percepţii şi a lucrat ca designer şi regizor. După ce s-a licenţiat în Design Media BUCHAREST 2010 imagini dezlănţuite, care se pierd pe parcursul creşterii, când oamenii învaţă să interiorizeze şi să cu scurtmetrajul BETWEEN, a lucrat ca director artistic pentru Acht controleze. Acestea sunt mecanismele care conferă eficienţă filmelor horror. E necesar să le folosim Frankfurt. Anul acesta a înfiinţat studioul „superblak conştient pentru a fi pregătiţi împotriva manipulării percepţiei.

39

ON THE EDGE BERNADETTE 38’, UK, 2008 REGIE/DIRECTOR: DUNCAN CAMPBELL

CARTE BLANCHE

SCENARIU/SCREENPLAY Duncan Campbell CU/CAST Bernadette Devlin; Cara Kelly MONTAJ/EDITING Duncan Campbell SUNET/SOUND DESIGN Mark Vernon Tiger Award Winner in Rotterdam Film Festival 2009, Special Mention winner in Indie Lisboa 2009, PRODUCER ARTE Award and FIPRESCI Award winner in Oberhausen 2009, BERNADETTE presents an unravelling, Duncan Campbell/Karen Vaughan yet accumulatively open-ended portrayal of the female Irish dissident and political activist, O PRODUCTIE/PRODUCTION Duncan Campbell Bernadette Devlin. Unconventionally cutting between archival material, animation, and scripted voice-over, Jarman Award nominee Duncan Campbell’s film is interested in fusing documentary and fiction in order to assess both the subject matter and the mode of communicating it, creating a subjective, emotionally engaging image of a strong yet fragile, charismatic yet vulnerable human being.

FESTIVALS • AWARDS Câştigător al Tiger Award pentru cel mai bun scurt metraj la Festivalul Internaţional de Film de la FESTIVALURI • PREMII Rotterdam 2009 şi al unei menţiunii speciale la Indie Lisboa 2009, recompensat cu Premiul ARTE şi Premiul Internaţional al Criticii (FIPRESCI Prize) la Oberhausen 2009, BERNADETTE prezintă portretul ARTE Award and International Critics’ Award (FIPRESCI Prize)- Oberhausen 2009

INTERNATIONAL COMPETITION INTERNATIONAL revelatoriu şi totusi inepuizabil, cu final deschis, al disidenţei şi activistei politice irlandeze Bernadette Tiger Award for Short Film - Rotterdam 2009/ Special Mention - Indie Lisboa 2009 Devlin. Alternând în mod neconvenţional imaginile de arhivă, animaţia şi voice-over-ul ficţionalizat Michael Moore Award for Best Documentary Film- Ann Arbor 2010/ Signes de Nuit 2009 (pe baza autobiografiei lui Bernadette Devlin), filmul lui Duncan Campbell, nominalizat la Jarman 40 Buenos Aires BAFICI 2009/ Festival International Nouveau Cinéma Montreal/ Award, este peocupat de fuziunea documentarului cu ficţiunea, atât în ce priveşte subiectul Rio de Janeiro / FIDMARSEILLE/ Viennale/ Courtisane/ Gijon/ Valdivia/ Chicago explorat cât şi modalitatea de a-l comunica, reuşind să creeze o imagine subiectivă fascinantă şi Filmmakers. Greek Film Archive Avant Garde Film Festival / Transmediale Berlin profund emoţionantă a unei fiinţe puternice şi totuşi fragile, carismatice şi în acelaşi timp profund vulnerabile.

WORLD SALES LUX, Gil Leung - Distribution Manager 3rd Floor. Shacklewell Studios, 18 Shacklewell Lane, London E8 2EZ UK T: +44 (0)20 7503 3980 F: +44 (0)20 7503 1606 E: [email protected] ; www.lux.org.uk director’s contact: [email protected]

INTERNATIONAL EXPERIMENTAL FILM FESTIVAL Duncan Campbell on BERNADETTE: “Documentary is a peculiar form of fiction. It has the appearance of verity grounded in many of the same formal conventions of fiction––narrative drive, linear plot, and closure. Yet, the relationship between author/subject/audience is rarely investigated in the same way as it is in meta-fiction. I want to faithfully represent Devlin, to do justice to her legacy. Yet what I am working with, are already mediated images and writings about her. What I produce can only ever be a selection of these representations, via my own obsessions and my desire to make engaging art of her. My film is an admission of limitation, but I have too much respect for Devlin for it to be an expression of nihilism or irony. I am striving for what Samuel Beckett terms, ‘a form that accommodates the mess’. I want to broaden the scope of the film to include this space and tension, which is typically excluded or concealed, and that is the reason for the overlapping strands in the film...”

Regizorul Duncan Campbell despre BERNADETTE: Irish-born artist, Duncan Campbell is interested in the seductive power of „Documentarul este o formă distinctă de ficţiune. Are aerul veridicităţii înrădăcinat în multe stories. With a nod to Samuel Beckett’s humour, his work juxtaposes the inherent promise of storytelling with the breakdown of narrative and the inevitable convenţii formale similare cu cele ale ficţiunii – structura narativă, incidentul declanşator, rezolvarea disintegration of meaning. Duncan Campbell completed the MFA at Glasgow etc. Şi totuşi, relaţia autor-subiect-public este arareori investigată la fel ca în metaficţiune. Am vrut School of Art in 1998 and BA Fine Art at the University of Ulster, 1996. He lives o reprezentare cât mai autentică a lui Devlin, am vrut să dau Cezarului ce-i al Cezarului. Dar, în and works in Glasgow and is represented by Galerie Luis Campana, Cologne acelaşi timp, lucrez cu imagini filmate şi însemnări scrise despre ea deja mediate. Produsul meu nu and Hotel, London. poate fi decât o selecţie a acestor reprezentări, filtrate prin obsesiile mele şi dorinţa de a transforma Solo exhibitions include The Unnamable, Lux at Lounge, London (2006), Something in Nothing, TART Contemporary, San Francisco (2005), Falls Burns subiectul în artă. Filmul meu este o acceptare a limitărilor, dar respectul meu pentru Devlin este Malone Fiddles, Galerie Luis Campana, Cologne (2004) and Transmission Gallery, prea mare pentru a-l transforma într-o expresie a nihilismului sau ironiei. Sunt în căutarea a ceea ce Glasgow (2003), among others.

Samuel Beckett numeşte „o formă care să găzduiască haosul”. Am vrut să lărgesc orizontul filmului BUCHAREST 2010 pentru a include acest spaţiu şi această tensiune, care este, de obicei, eliminată sau mascată – şi aici Artistul vizual de origine irlandeză Duncan Campbell este interesat de puterea îşi au explicaţia întrepătrunderile de niveluri din film…” de seducţie a poveştilor. Tributară umorului lui Samuel Beckett, opera sa combină anticipaţia proprie naraţiunii cu ruperea firului narativ şi inevitabila descompunere a sensului. Duncan Campbell are o diplomă de Master în Arte Plastice la Universitatea de Artă din Glasgow (1998) şi este licenţiat la Universitatea din Ulster (1996). Locuieşte şi creează în Glasgow şi este reprezentat de galeriile Luis Campana (Cologne) şi Hotel (Londra). 41 Dintre expoziţiile sale personale: The Unnamable, Lux at Lounge, London (2006), Something in Nothing, TART Contemporary, San Francisco (2005), Falls Burns Malone Fiddles, Galerie Luis Campana, Cologne (2004) şi Transmission Gallery, Glasgow (2003).

ON THE EDGE CARNE / FLESH 8’, ROMANIA, 2006 REGIE/DIRECTOR: MIRUNA BORUZESCU

SCENARIU/SCREENPLAY Miruna Boruzescu IMAGINE/CINEMATOGRAPHY Ilja Zogovski SCENOGRAFIE/ART DIRECTION MONTAJ/EDITING Alexandru Belc SUNET/SOUND DESIGN A man, alone in a bathroom, is apparently making his usual hygiene toilet rituals, up to the point Mircea Kiraly where, little by little, he is turning into the prototype of the self-destroying humanity. PRODUCER O PRODUCTIE/PRODUCTION Un bărbat singur într-o baie îşi face, aparent, obişnuitele ritualuri de igienă, până în punctul în care UNATC Bucharest se transformă în prototipul unei umanităţi autodevorante.

FESTIVALS • AWARDS FESTIVALURI • PREMII

CineMAiubit Student Film Festival 2006, Bucharest, Romania (awarded Best INTERNATIONAL COMPETITION INTERNATIONAL Experimental Short); “Encounters” Film Festival 2007, Bristol, UK; “Courts métrages au feminine” 2007, Paris, France; DaKINO International Film Festival 2007, Bucharest, Romania; “NexT” International Film Festival 2007, Bucharest, 42 Romania; Transilvania International Film Festival 2007, Cluj, Romania; “Pris de court” 2007, Paris, France; “Artfest” Film Festival 2007, Pennsylvania Harrisburg, USA; Maremetraggio 2008, Trieste, Italy; Next Reel International Film Festival 2009, Singapore; Special Prize of the Jury – “Early Bird” International Student Film Festival, Sofia, Bulgaria, etc.

WORLD SALES Miruna Boruzescu E: [email protected] http://borusiade.free.fr

INTERNATIONAL EXPERIMENTAL FILM FESTIVAL Miruna Boruzescu on CARNE: “It was a courageous attempt to propose such a subject to my teachers at the Film School in Bucharest and today, after the film has travelled all over the world to film festivals (and it is still travelling), I still feel a challenge every time CARNE meets the public. CARNE is rather an experimental fiction with, I dare say, a global subject. I tried to make this film as sterile as possible, without giving any clear direction or thesis to the public. I tried to give everyone the freedom to choose their own meaning. I think CARNE is the kind of film which you either ignore, or it shakes you.”

Miruna Boruzescu despre CARNE: Miruna Boruzescu was born in Bucharest and has graduated Film Directing „A fost o încercare curajoasă din partea mea să le propun un asemenea subiect profesorilor mei at the National University of Drama and Film. She worked with the reputed Romanian director Lucian Pintilie and has directed several videos for Romanian de facultate din Bucureşti, iar astăzi, după ce filmul a călătorit la festivaluri din întreaga lume (şi artists and bands, as well as a TV show for Romanian National Television. She încă mai călătoreşte), încă simt o provocare de fiecare dată când CARNE ajunge în faţa publicului. is also a music producer, music events organizer, and DJ in Bucharest and Berlin CARNE este mai degrabă o ficţiune experimentală cu, îndrăznesc să spun, un subiect universal. clubs and bars. Am încercat să fac acest film cât se poate de steril şi de netezist. Nu am vrut să vând publicului o SELECTED FILMOGRAPHY: BORDERLINE (2003)/ 12:03 (2004)/ THE STAR anumită idee. Am încercat să las fiecărui spectator libertatea de a-şi găsi singur sensurile. Cred că e (Documentary, 2005)/ CARNE (2006)/ A FOREST (2007) genul de film pe care fie îl ignori, fie te zdruncină.” Miruna Boruzescu s-a născut în Bucureşti şi a absolvit Regie la Universitatea Naţională de Artă Teatrală şi Cinematografică. A făcut asistenţă pentru Lucian Pintilie şi a regizat câteva videoclipuri pentru artişti şi trupe locale, precum şi BUCHAREST 2010 un show pentru TVR. Este şi producător muzical, organizator de evenimente muzicale şi DJ în cluburi şi baruri din Bucureşti şi Berlin. FILMOGRAFIE SELECTIVĂ: BORDERLINE (2003)/ 12:03 (2004)/ STEAUA (Documentar, 2005)/ CARNE (2006)/ A FOREST (2007)

43

ON THE EDGE CENTIPEDE SUN 10’, FRANCE, 2010 REGIE/DIRECTOR: MIHAI GRECU

SCENARIU/SCREENPLAY Mihai Grecu IMAGINE/CINEMATOGRAPHY Enrique Ramirez MONTAJ/EDITING Momoko Seto SUNET/SOUND DESIGN Herman Kolgen Receiving worldwide recognition both in film festivals and museums/art exhibitions circuit, the O PRODUCTIE/PRODUCTION award winning work of Romanian-born visual artist Mihai Grecu interweaves animation and film to Mihai Grecu/ Mathematic/ Arcadi create surreal landscapes, reminding of De Chirico metaphysical painting or Dali’s psychoanalitical symbolism. CENTIPEDE SUN is a mesmerizing video poem on transforming landscapes, a symbol of isolation and a comment on the effects of global warming on the climate. Inspired by the mysteriously desert region of Altiplano, Chile, Mihai Grecu finds mythical creatures who might once have filled the now desolate landscape, a haunting metaphor for a desperate future world.

Bucuându-se de recunoaştere internaţională atât la festivaluri de film, cât şi in circuitul muzeistic si expoziţional, scurtmetrajul artistului vizual de origine română Mihai Grecu combina animaţia cu FESTIVALS • AWARDS FESTIVALURI • PREMII filmul pentru a crea un univers suprarealist, amintind de pictura metafizică a lui De Chirico sau de simbolismul psihoanalitic al lui Dali. CENTIPEDE SUN e un poem video fascinant despre peisaje in Best Experimental Video - Festival Internacional de Cine y Video Alternativo, schimbare, un simbol al izolării şi un comentariu la adresa efectelor încălzirii globale. Inspirat de INTERNATIONAL COMPETITION INTERNATIONAL Bogota Columbia 2010/ SCAM Award for the Best Digital Art Work misterioasa regiune deşertică Altiplano, Chile, artistul descoperă creaturi mitice, care ar fi putut 2010/ Explora Award - Festival Curtocircuito, Santiago de Compostela, Spain/ popula odinioară peisajul astăzi dezolant. O metaforă obsedantă a unui viitor lipsit de speranţă Rotterdam 2010 / Vila do Conde 2010/ Videorama Award Timishort Romania 44 2010

WORLD SALES Mihai Grecu E: [email protected] http://www.mihaigrecu.org/pages/CENTIPEDE.html

INTERNATIONAL EXPERIMENTAL FILM FESTIVAL Mihai Grecu on CENTIPEDE SUN: “The birth of this project is due to the discovery of the Altiplano region in Chile. Symbol of isolation, doubled by the sublime landscape and the complex spiritual background, this region is the main character in the film. It represents a self-sufficient being, and the film is this being’s portrait. The surrealistic transformations become a logical extension of the magnificent strangeness of the landscapes. These places known for the absence of any form of life on huge distances undergo a symbolic metamorphosis that provides them an internal abstract form of life. It is a geographical, mineral, colossal kind of life, based on elements which are extremely inhospitable to biological existence. The choice of this location is essential: the region surrounding the village of San Pedro de Atacama in Chile is a unique source of landscapes, both majestic and strange, on the edge of visual abstraction. But these sublime landscapes keep traces of a dark past: areas covered with land mines and ancient political prisons in the middle of the driest desert in the world. These hidden dangers and gloomy places add a layer of anxiety: the environment is injured. Creating mental landscapes halfway between photographic research and experimental animation, this work depicts a dreamlike world, a vision hidden in a secret dimension of our reality. By mixing poetic observation of a unique place and subtle transformations of perception, this project attempts to reveal the symbolic power of geography and the slightly visible, but destructive, impact of mankind.“ Mihai Grecu was born in Romania in 1981. After studying art and design in Romania and France, he has been pursuing his artistic research at the Fresnoy Studio of Contemporary Arts. His work hes been shown in numerous film festivals (Locarno, Rotterdam, Festival of New Cinema in Montreal) and exhibitions (DANS LA NUIT, DES IMAGES at the Grand Palais, LABYRINTH OF MY MIND at Le Cube, STUDIO at LES FILLES DU CALVAIRE Gallery, etc). SELECTED FILMOGRAPHY: FREON (collaboration with Thibault Gleize) (2004)/ IRIDIUM (2006)/ UNLITH (2007)/ COAGULATE (2008)/ CENTIPEDE SUN (2010)

Mihai Grecu s-a născut în 1981 în România. A urmat studii de arte plastice şi design în România şi în Franţa şi şi-a continuat pregătirea artistică la Le Fresnoy

Studio of Contemporary Arts. Lucrările lui au fost prezentate în cadrul multor BUCHAREST 2010 Mihai Grecu despre CENTIPEDE SUN: festivaluri (Locarno, Rotterdam, Festival of New Cinema Montreal) şi expoziţii “Proiectul s-a născut atunci când am descoperit regiunea Altiplano din Chile. Simbol al izolării, un (DANS LA NUIT, DES IMAGES la Grand Palais, LABYRINTH OF MY MIND la Le Cube, STUDIO la LES FILLES DU CALVAIRE Gallery, etc). peisaj sublim şi cu o istorie spirituală complexă, Altiplano este personajul principal al filmului. E ca FILMOGRAFIE SELECTIVĂ: FREON (colaborare cu Thibault Gleize) (2004)/ IRIDIUM o fiinţă de sine stătătoare, iar filmul e un portret al acestei fiinţe. Transformările suprarealiste devin (2006)/ UNLITH (2007)/ COAGULATE (2008)/ CENTIPEDE SUN (2010) o extensie logică a stranietăţii magnifice a peisajului. Aceste locuri, lipsite de orice formă de viaţă pe suprafete extinse, trec printr-o transformare simbolică ce le conferă o viaţă internă abstractă. O 45 viaţă geografică, minerală colosală, bazată pe elemente extrem de ostile existenţei biologice. Alegerea acestui loc a fost vitală: împrejurimile satului San Pedro de Atacama din Chile sunt o sursă unică de peisaje in acelasi timp magnifice şi stranii, la limita abstractului. Dar aceste peisaje sublime ascund un trecut întunecat: zone minate şi vechi închisori politice zac în mijlocul celui mai arid deşert din lume. Pericole ascunse şi locuri sinistre, care provoacă anxietate: este un spaţiu molestat. Construind peisaje mentale aflate între cercetarea fotografică şi animaţia experimentală, CENTIPEDE SUN creează o lume onirică, o viziune camuflată într-o dimensiune secretă a realităţii. Îmbinând observaţia poetică a unui spaţiu unic cu subtilele transformări de percepţie, proiectul dezvăluie puterea simbolică a geografiei şi impactul omului asupra ei, impact deşi abia vizilbil, totuşi profund destructiv.”

ON THE EDGE CLEAN UP 10’, GERMANY, 2008 REGIE/DIRECTOR: SEBASTIAN MEZ

SCENARIU/SCREENPLAY Sebastian Mez IMAGINE/CINEMATOGRAPHY Christian Trieloff MONTAJ/EDITING Sebastian Mez, Christian Trieloff, Christoph Arni SUNET/SOUND DESIGN Sebastian Mez It`s his job to clean this special room, an execution chamber at a state prison in the United States. PRODUCER Everytime there is an execution, he has to recover this place as it was before. Christoph Arni Grand Prix winner at International Festival of Cinema Schools Belgium 2009 and Best Documentary O PRODUCTIE/PRODUCTION Filmakademie Baden-Württemberg GmbH Award Winner in ZINEBI BILBAO 2008, CLEAN UP is a radical, thought provoking view on death penalty.

Treaba lui este să cureţe o încăpere specială, o cameră de execuţie într-o închisoare federală din Statele Unite. De fiecare dată când are loc o execuţie, trebuie să readucă locul respectiv la starea iniţială. Câştigător al Marelui Premiu la Festivalul Internaţional al Şcolilor de Cinema din Belgia 2009 şi al FESTIVALS • AWARDS FESTIVALURI • PREMII Premiului pentru cel mai bun documentar la ZINEBI BILBAO 2008, CLEAN UP prezintă o perspectivă radicală, stimulativă din punct de vedere intelectual si emoţional, asupra pedepsei cu moartea. Gold Mikeldi Award for Best Documentary - Zinebi Bilbao 2008/ Grand Prix - INTERNATIONAL COMPETITION INTERNATIONAL International Festival of Cinema Schools Belgium 2009/ Human Rights Film festival San Sebastian 2009/ Docpoint Helsinki 2008/ German Films Next Generation in Cannes 2009/ Jihlava 2009/ Human Rights Arts & Film Festival Melbourne 2008/ 46 Recontres Henri Langlois/ Belgium 2008/ Fresh Wave Short Film Festival China 2010/ Barcelona Independent Film Festival 2009/ Warsaw 2009/ Festival dei Popoli Florence 2008/ Addis International Film Festival Ethiopiea 2010/ Aubagne France 2009 / Wiesbaden Germany 2008 etc.

WORLD SALES Filmakademie Baden-Wurttemberg Sigrid Gairing, Akademiehof 10, 71638 Ludwigsburg, Germany T: +497141969193 E:[email protected] director contact: [email protected] http://www.sebastianmez.com/cleanup_english.html

INTERNATIONAL EXPERIMENTAL FILM FESTIVAL Sebastian Mez on CLEAN UP: “When I saw DEAD MAN WALKING by Tim Robbins in the late 90’s, I couldn’t stop thinking about the whole death penalty issue in the United States. Years later , I decided to make a documentary about people who are confronted by capital punishment in Texas. I always wanted to show both sides of that issue. The result was my first feature documentary DO THE RIGHT THING. At the beginning of 2008, when I watched TV, I saw that the American Supreme Court decided that executing people by lethal injection is not inhumane. I got the urge to make another, more radical film about death penalty. The idea of the result CLEAN UP was based on the experiences I got told by the witnesses of an execution I met for my documentary DO THE RIGHT THING. They all told me the same: it is the most weird thing they experienced in life to stand behind the glass and staring in that execution chamber for minutes without the possibility to look away. The only way to get out of it is to close your eyes. I wanted to create that feeling in CLEAN UP. So the viewer has to look into that chamber in real time while hearing the original recorded tapes of an execution. The only way to get out of there is to close your eyes and ears.”

Sebastian Mez despre CLEAN UP: “De când am văzut Dead Man Walking de Tim Robbins, la sfârşitul anilor ‘90, m-am tot gândit la problematica pedepsei cu moartea în Statele Unite. Mulţi ani mai târziu, am decis să fac un documentar despre oamenii care se confruntă cu pedeapsa capitală în Texas. Întotdeauna am Sebastian Mez was born in 1982 in Essen, Germany. After the graduation from vrut să arăt ambele faţete ale problemei. Rezultatul a fost primul meu documentar DO THE high shool he started an intership at Caspari Film for one year, after that he RIGHT THING. worked as an freelancer. In that time, he made several social spots and short La începutul lui 2008 am văzut la TV cum Curtea Supremă de Justiţie a Americii a decis că executarea films. 2007 he made his first feature documentary DO THE RIGHT THING about capital punishment in Texas, USA, which premieres at the Max Ophuls Festival oamenilor prin injecţie letală nu este inumană. Am simţit un imbold puternic să fac un alt film, 2008. Since October 2007 Sebastian studies Directing at Filmakademie Baden- mai radical, despre pedeapsa cu moartea. Ideea, rezultată în CLEAN UP, s-a bazat pe experienţele Wurttemberg in Ludwigsburg, Germany. relatate de martorii unei execuţii, întâlniţi pe când realizam DO THE RIGHT THING. Toţi mi-au spus SELECTED FILMOGRAPHY: DO THE RIGHT THING (2007) / CLEAN UP (2008) / acelaşi lucru: a fost cel mai ciudat lucru pe care l-au trăit: să stai în spatele geamului şi să priveşti PERCEPTION (2008) / REMEMBER HOW TO FLY (2009) / BEFORE YOU SLEEP (2010) camera de execuţie minute în şir fără să poţi privi privi în altă parte. Singura scăpare este să închizi Sebastien Mez s-a născut în 1982 în Essen, Germania. După absolvirea liceului ochii. Am vrut să creez acea stare în CLEAN UP. Astfel încât spectatorul să fie obligat sa privească a urmat un internship la Caspari Film timp de un an, după care a lucrat ca BUCHAREST 2010 acea încăpere ascultând în timp real benzile originale înregistrate în timpul unei execuţii. Singurul freelancer. În acest timp a făcut câteva spoturi sociale şi scurtmetraje. În 2007 a mod de a evada este să-ţi acoperi ochii şi urechile. ” realizat primul său documentar DO THE RIGHT THING despre pedeapsa capitală în Texas/USA, care a avut premiera la Festivalul Max Ophuls 2008. Începând cu octombrie 2007 Sebastian studiază Regia la Filmakademie Baden-Wurttemberg în Ludwigsburg, Germania. FILMOGRAFIE SELECTIVĂ: DO THE RIGHT THING (2007) / CLEAN UP (2008) / PERCEPTION (2008) / REMEMBER HOW TO FLY (2009) / BEFORE YOU SLEEP (2010) 47

ON THE EDGE COAGULATE 6’, FRANCE, 2008 REGIE/DIRECTOR: MIHAI GRECU

CARTE BLANCHE

SCENARIU/SCREENPLAY Mihai Grecu IMAGINE/CINEMATOGRAPHY Patrick Dehalu MONTAJ/EDITING Mihai Grecu, Catherine Aladenise, Momoko Seto SUNET/SOUND DESIGN Frédéric Marquilly Receiving worldwide recognition both in film festivals and museums/art exhibitions circuit, the Thibault Gleize award winning work of Romanian born visual artist Mihai Grecu interweaves animation and film to O PRODUCTIE/PRODUCTION create surreal landscapes, reminding of De Chirico Metaphysical painting or Dali’s psychoanalitical LE FRESNOY symbolism. COAGULATE tells an unusual story using the element of water as its main protagonist, creating the paradoxical concept of “liquid sculpture”. The artist treats the themes of an universe in mutation and of modified perceptions, by showing different forms of matter behaving in ways that completely distort the perceptions of the viewer. In this choreography of fluids, mysterious forces twist the physical laws and affect the behaviour of living beings.

Bucurându-se de recunoaştere atât la festivaluri de film, dar şi în muzee şi expoziţii din întreaga FESTIVALS • AWARDS FESTIVALURI • PREMII lume, lucrările multipremiate ale artistului vizual de origine română Mihai Grecu combina animaţia cu filmul pentru a crea peisaje suprarealiste amintind de pictura metafizică a lui De Chirico sau de Special Mention Videoformes Clermont-Ferrand 2009/ Best Video Award - Oslo simbolismul psihanalitic al lui Dali. COAGULATE spune o poveste inedită în care personajul principal INTERNATIONAL COMPETITION INTERNATIONAL screen festival 2008/ Special Mention - Talinn International Student Film Festival este apa, creând conceptul paradoxal de “sculptură lichidă”. Artistul tratează teme precum 2008/ Rotterdam 2009/ Tampere 2009/ Festival du Nouveau Cinéma, Montreal universul în transformare şi alterarea perceptivă, prezentând diferite forme de agregare ale materiei 2009/ Split film festival 2009/ 48 Asolo Art Film Festival 2008/ European Media Art Festival, Osnabruck, Germany care se comportă în moduri ce distorsionează complet percepţia privitorului. În această coregrafie 2009/ Festival “Temps d’images” Paris 2008/ Mediawave 2009/ WRO Media a fluidelor, forţe misterioase răstoarnă legile fizicii şi afectează comportamentul organismelor vii. Art Biennale Wroclaw 2009/ Transmediale, Berlin 2009/ Cork Film Festival, Ireland 2008/ Kyoto International Student Film and Video Festival Japan 2008/ Winterthur 2008/ Saint Petersburg 2008/ Cologne Online Film Festival, Germany 2008/ Instants vidéos, Marseille 2008/ Kassel 2008

WORLD SALES Le Fresnoy, 22 rue du Fresnoy, BP 179, 59202 Tourcoing France Natalia Trebik, [email protected]; www.lefresnoy.net director’s contact: [email protected] http://www.mihaigrecu.org/pages/coagulate.html

INTERNATIONAL EXPERIMENTAL FILM FESTIVAL Curator’s Comment: Recurring topics such as environment, water, city life and war articulate the whole of Mihai Grecu exploration of mysterious and subconscious territories. His visual and poetic trips, mix several techniques and styles and may be seen as propositions for a new dream oriented technology. Alternating between video art, cinema, and 3D animation, his unique and disturbing vision shows parasitical objects passing through dehumanizing situations with a background of a distorted universe.

Mihai Grecu on COAGULATE: “It is a video on a mutating universe and modified perception. Tension occurs while the central element of this work, water, moves in unusual ways and reacts abnormally to physical laws. The paradoxical concept of a liquid sculpture is based on the idea of frozen movement, of a random shape that is caged within its own temporal flow. In this mysterious sequence of abstract fluid performances, living beings (man and fish) are like sculptures, last landmarks in a world where space becomes impossible to handle. They are the only pieces of a universe where physics behave correctly. The video is both a strange narration having the ubiquitous element that water represents as a protagonist and an abstract performance where different forms of matter distort the perception of the viewer.“

Comentariul Curatorului: Mihai Grecu was born in Romania in 1981. After studying art and design in Subiecte recurente precum mediul, apa, viaţa urbană şi războiul articulează întreaga explorare a Romania and France, he has been pursuing his artistic research at the Fresnoy Studio of Contemporary Arts. His work hes been shown in numerous film festivals teritoriilor misterioase şi subconştiente din opera lui Mihai Grecu. Periplurile sale poetice şi vizuale (Locarno, Rotterdam, Festival of New Cinema in Montreal) and exhibitions (DANS combină mai multe tehnici şi stiluri, şi pot fi considerate propuneri pentru o nouă tehnologie LA NUIT, DES IMAGES at the Grand Palais, LABYRINTH OF MY MIND at Le Cube, destinată reprezentării onirice. Alternând între arta video, cinema şi animaţie 3D, viziunea sa unică STUDIO at LES FILLES DU CALVAIRE Gallery, etc). şi tulburătoare prezintă obiecte parazite care trec prin situaţii dezumanizante pe fundalul unui SELECTED FILMOGRAPHY: FREON (collaboration with Thibault Gleize) (2004)/ univers dereglat. Iridium (2006)/ UNLITh (2007)/ COAGULATE (2008)/ CENTIPEDE SUN (2010)

Mihai Grecu s-a născut în România în 1981. Dupa ce a studiat Arte Plastice Mihai Grecu despre COAGULATE: şi Design în România şi Franţa şi-a continuat pregătirea artistică la Studioul de

“Este un film despre un univers în mutaţie şi despre percepţia alterată. Tensiunea apare atunci când Artă Contemporană Le Fresnoy. Lucrările sale au fost prezentate în numeroase BUCHAREST 2010 elementul central al acestei lucrări, apa, se mişcă în feluri neobişnuite şi reacţionează anormal la festivaluri de film (Locarno, Rotterdam, Festival of New Cinema in Montreal) şi legile fizicii. Conceptul paradoxal de sculptură lichidă se bazează pe ideea de mişcare îngheţată, de expoziţii (DANS LA NUIT DES IMAGES la Grand Palais, LABYRINTH OF MY MIND la Le Cube, STUDIO la LES FILLES DU CALVAIRE Gallery, etc. ) formă aleatorie încapsulată în propriul flux temporal. În această succesiune misterioasă de mişcări FILMOGRAFIE SELECŢIONATĂ: FREON (colaborare cu Thibault Gleize) (2004)/ fluide abstracte, fiinţele însufleţite (om şi peşte) sunt ca şi sculpturile, ultimele repere într-o lume în IRIDIUM (2006)/ UNLITh (2007)/ COAGULATE (2008)/ CENTIPEDE SUN (2010) care spaţiul scapă de sub control. Sunt singurele piese de rezistenţă ale unui univers în care fizica se comportă corect. 49 Filmul este în acelaşi timp o poveste stranie având drept protagonist apa ca element ubicuu şi un spectacol abstract în care diferite forme ale materiei distorsionează percepţia privitorului.“

ON THE EDGE COCAIS, THE REINVENTED TOWN 15’, BRAZIL, 2008 REGIE/DIRECTOR: INES CARDOSO

CARTE BLANCHE

SCENARIU/SCREENPLAY Ines Cardoso IMAGINE/CINEMATOGRAPHY Ines Cardoso MONTAJ/EDITING Ines Cardoso PRODUCER Beto Tibirica O PRODUCTIE/PRODUCTION Plateau Producoes Excellent Award winner at Tokyo Video Festival 2009 and Best Documentary Award winner at Rio de Janeiro International Film Festival Femina 2009, screener in Tampere 2009/ Sao Paulo 2009/ Belo Horizonte 2008, etc, COCAIS is a poetic documentary about the patients and employees of an asylum town in Brazil’s Sao Paulo state. This is the story of a town that reinvented itself through a movie, or is it really the story of a movie invented by a town?

Câştigătorul din 2009 al premiului de excelenţă la Tokyo Video Festival şi al premiului pentru cel mai bun documentar la Festivalul Internaţional de Film Femina (Rio de Janeiro), selecţionat la festivaluri FESTIVALS • AWARDS FESTIVALURI • PREMII precum Tampere, Sao Paulo sau Belo Horizonte, COCAIS este un documentar poetic despre pacienţii şi angajaţii unui oraş-ospiciu din Sao Paulo, Brazilia. Este povestea unui oraş care s-a reinventat prin Excellent Award - Tokyo Video Festival 2009/ Best Sound Design Award - One acest film sau, de fapt, povestea unui film inventat de un oraş? INTERNATIONAL COMPETITION INTERNATIONAL World Film Festival Prague 2009/ Special Jury Prize Festival de Cinema CINE PE, Recife 2009/ Best Documentary Award - Rio de Janeiro Film Festival Femina 2009/ Special Jury Award-Curta Santos 2008; Tampere 2009/ Sao Paulo 2008/ 50 Belo Horinzonte 2008/ Signes de Nuit 2009/ DokLeipzig 2008/ Brooklyn 2008

WORLD SALES Ines Cardoso Plateau Producoes Rua Theodor Herzi 111/43, 05014-020 Soa Paulo, Brazil T: +55-11-39 73 02 36 [email protected] [email protected]

INTERNATIONAL EXPERIMENTAL FILM FESTIVAL Curator’s Comment: An unique combination of social engagement, performance art, surrealistic event creation and documentary sensibility qualifies COCAIS, A REINVENTED TOWN as a masterpiece of engaged cinema and more then that as a strong example of artwork, which can transform reality. Ines Cardoso presents an untraditional view of a community of patients at a dilapidated psychiatric clinic in the remote village of Cocais. In colourful impressionistic shots half-way between reality and a surreal dream, before our eyes pass people that, despite their disturbed mental states, have not lost the thirst for life. Quite the opposite, in fact. All of them are looking forward to a wedding celebration including a great feast and a wild party featuring a masked dance. This is attended by residents of the village and their children, and in the revelry it is not at all clear who is in the institution involuntarily. An unsteady camera, wild editing, an honest approach and fitting music by Rachmaninoff and Ravel all combine wonderfully to capture the dreamlike- hallucinatory atmosphere of a place where the director spent nearly a year, on and off. Here a “wall” is temporarily demolished and the thin line between craziness and “normality” is seriously eroded. Cinema becomes active, the camera is a powerful instrument which makes things happen. The dancing floor is prepared for spectacles and parties, common diners are organised and even a nightly performances takes place, during which all inhabitants put their beds outside the buildings to sleep under the open sky. The film starts to create its own reality.

Comentariul Curatorului: Combinaţia unică de angajament social, artă performativă, creare de evenimente suprarealiste şi sensibilitate documentaristă califică filmul drept o capodoperă a cinematografului angajat şi, mai mult, drept un exemplu de operă de artă ce poate transforma realitatea. Ines Cardoso prezintă o perspectivă neconvenţională asupra unei comunităţi de pacienţi ai unei clinici de psihiatrie în ruine, aflată în satul izolat Cocais. În cadre impresioniste colorate viu, la jumătatea distanţei dintre vis şi realitate, trec prin faţa noastră oameni care, în ciuda tulburărilor mintale, nu şi-au pierdut dorinţa

de viaţă. Ba chiar dimpotrivă. Toţi aşteaptă cu nerăbdare o ceremonie nupţială, cu un mare ospăţ BUCHAREST 2010 şi un fantastic bal mascat. Participanţii sunt locuitorii satului şi copiii lor, iar în acel desfrâu nu mai este clar cine este instituţionalizat împotriva voinţei sale. Camera dinamică, montajul sălbatic, abordarea sinceră şi muzica adecvată compusă de Rachmaninov şi Ravel se combină minunat pentru a capta atmosfera de vis/halucinaţie a unui loc către care regizorul a făcut naveta aproape un an. Se dărâmă temporar un „zid”, iar graniţa fină dintre nebunie şi „normalitate” se şterge aproape complet. Cinematograful devină activist, camera de filmat e un instrument puternic, care 51 generează evenimente. Ringul de dans e pregătit pentru spectacole şi petreceri, se organizează cine colective şi chiar spectacole nocturne, când toţi locuitorii îşi scot paturile din clădiri şi dorm sub cerul liber. Filmul începe să-şi creeze propria realitate.

ON THE EDGE COLD RUST 12’, CANADA, 2007 REGIE/DIRECTOR: TAMARA TADDEO

SCENARIU/SCREENPLAY Tamara Taddeo IMAGINE/CINEMATOGRAPHY Tamara Taddeo, Anne-Michelle Fortin MONTAJ/EDITING Tamara Taddeo SUNET/SOUND DESIGN Louie My/ Tamara Taddeo At the same time confession, love letter and mourning, COLD RUST is an exquisite epitaph to the PRODUCER filmmaker’s father, that relates her loss when he leaves her mother and builds slowly to the shock Tamara Taddeo of his brutal murder years later. Decaying Super 8 home movies, images of the abandoned family O PRODUCTIE/PRODUCTION Tamara Taddeo farm, lyrical moments and the enigma of an unsolved murder evocatively rekindle memories and dreams of the father she still loves. Nominated for the Best Documentary Award at Rendez-Vous du Cinéma Québécois 2007, screened in Hotdocs, Clermont-Ferrand, Rio de Janeiro, Toulouse, Creteil, Kassel, etc.

În acelaşi timp confesiune, scrisoare de dragoste şi doliu, COLD RUST este un impresionant epitaf dedicat tatălui autoarei, ce relatează pierderea pe care aceasta a resimţit-o când el a părăsit-o pe FESTIVALS • AWARDS FESTIVALURI • PREMII mama ei, şi apoi construieşte, încet, povestea până la şocul asasinării brutale a tatălui ani mai târziu. Filme de familie degradate pe 8mm, imagini ale fermei familiale abandonate, momente lirice şi Hot Docs Toronto 2008/ Clermont-Ferrand 2008/ Rendez-Vous Du Cinéma enigma unei crime nerezolvate trezesc amintiri şi vise despre tatăl pe care încă îl iubeşte. Nominalizat INTERNATIONAL COMPETITION INTERNATIONAL Québécois 2007- En Nomination Prix Meilleur Espoir Documentaire Pierre Et pentru Best Documentary Award la Rendez-Vous du Cinema Quebecois 2007, proiectat în cadrul Yolande Perrault / Rencontres Internationals du Documentaire de Montréal Hotdocs, Clermont-Ferrand, Rio de Janeiro, Toulouse, Creteil, Kassel, etc. 2007/ Créteil Women Film Festival 2008/ It’s All True Brazil 2007/ Kassel 2007/ 52 Rio De Janeiro Femina 2008/ Artcourtvidéo Arles-France 2009/ Traverse Vidéo - Manifestation d’art Vidéo et De Cinéma Expérimental Toulouse-France 2009/ Invideo By Aiace 2008 (Milan) / Antimatter Underground Film Festival Victoria- Canada 2008 / Évenement du Cinéma du Québec À Buenos Aires 2008/ Maison de la Culture Plateau Mont-Royal 2008 Diffusion Giv/ Muff Montréal 2007/ Eidf (Seoul-Korea) 2007

WORLD SALES Groupe Intervention Vidéo (GIV) 4001, rue Berri local 105, Montréal (Québec), H2L 4H2 T: (514) 271-5506 - Fax: (514) 271-6980 E: [email protected]; www.givideo.org

INTERNATIONAL EXPERIMENTAL FILM FESTIVAL Curator’s Comment: Maybe the biggest difference between a collective tragedy and a personal one is the fact that the first one resonates in others, while the last one only affects the few close ones. When we think the pain is gone, it resurfaces from an obscure corner and if we talk about it, it has neither the consolation nor the general understanding of a collective suffering. Maybe made into film, the word “farewell” gets a meaning. Or maybe on the contrary, when making the film, this word is forgotten and we reconnect with our lost ones. Not all that is buried is forgotten. For over twenty years the Taddeo family locked away memories of life with their father in the basement, unable to cope with the trauma of his death. A few years ago, Tamara Taddeo excavated the Super8 home movies and watched them. This sudden reawakening flooded her with memories and unsettled emotions, often fleeting and ambiguous, centering on her father’s unresolved murder. Tamara made this film in order to remember her father and to Prior to her studies at the Mel Hoppenhein School of Cinema in Montreal, cleanse an old wound. Tamara Taddeo worked as a script supervisor on film projects produced in Quebec. During her film school years (‘02-‘05), she discovered a strong interest for experimentation in documentary forms. In 2004, she received the Kodak Prize for outstanding achievement in cinematography from the Mel Hoppenheim School of Cinema.

Înainte de studiile la Mel Hoppenhein School of Cinema in Montreal, Tamara Taddeo a lucrat ca secretara de platou la proiecte cinematografice produse în Quebec. În timpul studiilor de film (‘02-‘05), si-a descoperit si dezvoltat un puternic interes pentru experiment în forme documentare. În 2004 a primit Premiul Kodak pentru realizări deosebite din partea Mel Hoppenheim School of Cinema. BUCHAREST 2010

Comentariul Curatorului: Poate cea mai mare diferenţă între o tragedie colectivă şi una personală este faptul că prima 53 rezonează în ceilalţi oameni, pe când ultima îi afectează doar pe cei apropiaţi. Când ne gândim că durerea a trecut, aceasta reapare dintr-o zona întunecoasa şi, dacă vorbim despre ea, nu aduce nici consolarea nici înţelegerea generală pe care le poate genera o suferinţa colectivă. Poate că transpus într-un film, cuvântul “adio” capătă un sens. Sau poate dimpotrivă, transpus în film acest cuvânt va fi uitat şi vom putea restabili legătura cu cei pe care i-am pierdut. Nu tot ceea ce e îngropat e uitat. De mai bine de 20 de ani, familia Taddeo a reprimat amintirile vieţii alături de tatăl lor, incapabilă să depăşeasca trauma morţii acestuia. Cu câţiva ani în urmă, Tamara Taddeo a scos la lumină filmele de familie pe Super8. Această regăsire subită a invadat-o cu amintiri şi emoţii nevindecate, adesea fragile şi ambigue, având în centru asasinarea nerezolvată a tatălui ei. Tamara a făcut acest film pentru a-l comemora pe tatăl ei şi pentru a curăţa o rană veche.

ON THE EDGE CONDOLEANCES 19’, CHINA, 2009 REGIE/DIRECTOR: YING LIANG

CARTE BLANCHE

SCENARIU/SCREENPLAY Ying Liang IMAGINE/CINEMATOGRAPHY LI Rongsheng, YING Liang SCENOGRAFIE/ART DIRECTION YING Liang, Peng Shan, LI Rongsheng SUNET/SOUND DESIGN YING Liang, WANG Long The Tiger Award for Short Film winner of Rotterdam 2010, CONDOLEANCES is a brilliantly PRODUCER structured conceptual piece of cinema: at the same time a sharply ironical socio-political satire PENG Shan on the construction of official versions of “reality” (i.e. lies) in Chinese media and governance O PRODUCTIE/PRODUCTION 90 Minutes Film Studio and a deeply compassionate account on human tragedy. Most of the film is a one-shot scene of a small mourning ceremony following a real-life bus accident in China. A fixed camera position, reminiscent of the early days of cinematography, gives the viewer the opportunity of objectively gazing into a theatre which develops around a grandmother who lost two of her relatives in the accident. Her personal tragedy is turned into a precisely choreographed analysis of a social structure in which all participants are out for their own benefit. FESTIVALS • AWARDS FESTIVALURI • PREMII Câştigător al Tiger Award pentru cel mai bun scurtmetraj la Rotterdam 2010, CONDOLEANCES este o mostră de cinema conceptual remarcabil structurat – în acelaşi timp o tăioasă satiră socio-politică Tiger Award for Short Film Rotterdam 2010 la adresa manipulării „realităţii” în mass-media şi viaţa politică din China, şi o relatare plină de INTERNATIONAL COMPETITION INTERNATIONAL IndieLisboa 2010 compasiune a unei tragedii umană. Cea mai mare parte a filmului este concentrată într-un cadru- Jeonju International Film Festival 2010 secvenţa care urmăreşte o mică ceremonie funerară, consecinţă a unui accident de autobuz petrecut Beijing Independent Film Festival 2010 54 China Independent Film Festival 2010 în realitate în China. Camera fixă, amintind de începuturile cinematografului, oferă spectatorului Bradford International Film Festival 2010 posibilitatea unui punct de vedere obiectiv asupra unui spectacol de teatru care se dezvoltă în jurul Expresion En Corto International Film Festival (Mexico) 2010 unei bătrâne care şi-a pierdut două rude în accident. Tragedia ei devine o analiză atent dirijată a Film and Art Festival TWO RIVERSIDES in Poland 2010 unei structuri sociale în care toţi cei implicaţi îşi urmăresc exclusiv propriul interes.

WORLD SALES 90 Minutes Film Studio room 201, no 200, Tianmu Mid-street, 200071 Shanghai China T: +86 216 3241821 E: [email protected] Director email: [email protected]

INTERNATIONAL EXPERIMENTAL FILM FESTIVAL Ying Liang on CONDOLEANCES: “Five years ago I was among the witnesses of a traffic accident. In Chinese, ‘monument’ and ‘sadness’ have the same pronunciation. I’d like to use this short film to serve as a small monument.”

Curator’s Comment: The entire complex action of the film takes place one shot, in the manner of pre-classical cinema. Reminding of the pictorial structures in Velasquez’s painting, the masterful mis-en-scene in depth of field, with its layering, multiple points of focus, constructs an active, engaged viewer, both intellectually and emotionally. Ying Liang arranges the action in at least five separate planes: the foreground space, where people pass through; Grandma Chen on her stool a bit further back; the middle ground of the receding hallway; the background room where the funeral transpires; and finally the back wall decorated with a large hanging cloth and portraits of the deceased. The film both satirizes the political, media manipulation and is deeply empathic with the real personal tragedy. The official bustle around the human centre of attention, Grandma Chen, mostly ignores her. The TV crew are busy filming a propaganda-news version of the funeral and visit. The official visit itself is a perfectly distilled miniature version of Chinese official government speech/action: the mayor goes through his motions for the camera, using Grandma Chen essentially as a prop: he offers her some “gifts” (some bags of groceries), conveying to her official condolences, meanwhile his real (political/ Ying Liang (1977, China) graduated from the Department of Directing at commercial) interest being to inspect the shabby rubble-filled space soon to be demolished like the the Chongqing Film Academy and Beijing Normal University. He made several whole neighborhood. Finally, everyone except Grandma Chen clears out, and she approaches the successful short films before making his first feature, TAKING FATHER HOME (2005). In 2006, he made THE OTHER HALF, which is supported by the altar at the back to attend to her private grief. (adapted from Shelly Kreicer, “Degenerate Films”) Rotterdam’s Hubert Bals Fund. GOOD CATS (2008) was his third feature. His films toured international film festivals and received a number of prizes. Ying Liang is Ying Liang despre CONDOLEANCES: also a film teacher and curator. In 2008, he became the programm director of “Acum cinci ani am fost martorul unui accident rutier. În chineză, cuvintele „monument” şi the Chongqing Independent Film & Video Festival and was a jury member of “tristeţe” se pronunţă la fel. Aş vrea ca acest scurtmetraj să aibă rolul unui mic monument”. the NETPAC Award at Brisbane International Film Festival. In 2009, he became a principle lecturer for the Li Xianting Film School in Beijing. In 2010, he was Comentariul Curatorului: made the Director of Education for the Li Xianting Film Fund and curator for Majoritatea acţiunii complexe a filmului este cuprinsă într-un singur cadru, în stilul cinematografului the China Documentary Film Festival in Beijing. Nowadays Ying Liang shuttles around the world teaching, curating, showing his films to fulfill what he sees as preclasic. Amintind de construcţia tipică picturilor lui Velasquez, măiestrită mizanscena în BUCHAREST 2010 the obligations of an independent filmmaker. profunzimea câmpului, cu multiplele sale centre de interes, implică spectatorul atât la nivel raţional, cât şi emoţional. Ying Liang structurează acţiunea în cel puţin 5 planuri separate: prim-planul, pe Ying Liang (n.1977, China) a absolvit Departamentul de Regie al Academiei unde circulă majoritatea protagoniştilor; Bunica Chen pe taburetul ei, aşezată un pic mai în spate, de Film Chongqing şi Beijing Normal University. A făcut câteva scurtmetraje de succes, înainte să îşi facă debutul în lungmetraj cu „TAKING FATHER HOME” spre camera; planul de mijloc- culoarul; camera din fundal în care au loc funeraliile; şi, în final, (2005). În 2006 a făcut “The Other Half”, susţinut de Rotterdam Hubert Bals peretele din spate, decorat cu bucăţi mari de pânză şi portretele celor decedaţi. Filmul satirizează Fund. „GOOD CATS” (2008) a fost cel de-al treilea lungmetraj al său. Filmele manipularea propagandistica din mass-media şi ipocrizia din viaţa politică chineză, dar, în acelaşi sale au participat la festivaluri internaţionale şi au primit numeroase premii. 55 timp, empatizează cu drama umană reală. Mulţimea de oficiali care se agită în jurul centrului uman Ying Liang este totodată curator şi profesor de film. În 2008, a devenit director al atenţiei care e bunica Chen, în cea mai mare parte a timpului o ignoră pe aceasta. Echipa de artistic al Chongqing Independent Film & Video Festival şi a fost membru al juriului pentru Premiile NETPAC la Festivalul Internaţional de Film de la Brisbane. televiziune este ocupată să filmeze o versiune de propagandă a ştirii legate de înmormântare şi de În 2009 a devenit conferenţiar la Şcoala de Film Li Xianting din Beijing. În 2010 vizita oficială. Vizita însăşi este o copie fidelă, la scară mică, a acţiunilor/discursurilor oficiale ale a fost numit Director of Education al Fondului de Film Li Xianting şi curator al guvernului chinez. Primarul îşi urmează obişnuitul ritualul destinat camerei de filmat, folosindu-se Festivalului de Film Documentar din Beijing. În prezent, Ying Liang călătoreşte în de bunica Chen ca de un element de decor – oferindu-i „daruri” (câteva sacoşe de zarzavaturi), jurul lumii în calitate de profesor, curator şi prezentându-şi filmele – împlinind transmiţându-i condoleanţele oficiale, în timp ce interesul său real (politic/comercial) este de fapt să ceea ce consideră a fi îndatoririle sale de cineast independent. inspecteze locuinţa sărăcăcioasa, care urmează a fi demolată în curând, la fel ca şi restul cartierului. În cele din urmă, toate personajele dispar din cadru, cu excepţia bunicii Chen, care se apropie de altarul din fundal pentru a-şi plânge durerea. (adaptare după Shelly Kreicer, “Degenerate Films”)

ON THE EDGE DORMENTE 15’, BRAZIL, 2006 REGIE/DIRECTOR: JOEL PIZZINI

CARTE BLANCHE

SCENARIU/SCREENPLAY Joel Pizzini IMAGINE/CINEMATOGRAPHY Dado Carlin, Marco Vale, Gianni Toyota MONTAJ/EDITING Karen Akerman SUNET/SOUND DESIGN Ricardo Reis, Michelle Agnes O PRODUCTIE/PRODUCTION Polo Filme Best Experimental Film Award winner at Curtas Cinema Rio de Janeiro International Film Festival 2996, DORMENTE is an experimental poem about the beauty of the fleeting moments. Stations, tracks and electric wires from the night time frame of DORMENTE, which reveals forms without borders, paralysed forces, repetitive gestures, memories, self portraits and the darkness and isolation of our daily journey

Câştigătorul premiului pentru cel mai bun film experimental la Curtas Cinema (Festivalul Internaţional de Film de la Rio de Janeiro) în 2006, DORMENTE este un poem experimental despre frumuseţea FESTIVALS • AWARDS momentelor trecătoare. Staţii, şine şi cabluri electrice compun cadrele nocturne din DORMENTE, FESTIVALURI • PREMII care dezvăluie forme fără frontiere, forţe imobile, gesturi repetitive, amintiri, autoportrete, precum Best Experimental Film Award - Rio de Janeiro Film Festival 2006/ şi întunericul şi singurătatea călătoriei noastre de zi cu zi. INTERNATIONAL COMPETITION INTERNATIONAL Oberhausen Film Festival 2006 Huesca Film Festival 2006

56

WORLD SALES Joel Pizzini: E: [email protected]

INTERNATIONAL EXPERIMENTAL FILM FESTIVAL “ .. to search, to search.. .. no, no.. it’s something else,/ it’s not exactly love, it’s absolute identification/ it’s me.. I don’t love myself/ but I search for myself.. beautiful word.. to search” (Joel Pizzini, DORMENTE)

Curator’s Comment: “Life is a dream from which only death awakens us” ( Calderon de la Barca) is what comes to mind when watching the haunting experimental mood piece which is Dormente, an existential road movie which makes you painfully feel the passing of time, the sadness and yet beauty of the fleeting moment that’s soon to die. Out of juxtaposing present day material (quotes from Dziga Vertov and other filmmakers including director himself) and archive footage of an endless dream like train journey, it grows, more at an intuitive sensorial level, a strong awareness of our transience and, deeply rooted in it, an unbearable nostalgia. Camera turns into a companion, witness and mirror of the lonely searching which is our life. And thus Cinema becomes a way to transcend the limits of human condition, to escape the inescapable, by capturing and so keeping alive the beauty of our individual journey.

„... căutare, căutare...... nu, nu... e altceva,/ nu e tocmai dragoste, e identificare absolută,/ sunt eu... nu mă iubesc,/ însă mă caut... ce cuvânt frumos... căutare” (Joel Pizzini, DORMENTE)

Comentariul Curatorului: „Viaţa e un vis din care numai moarte ne trezeşte” (Calderón de la Barca). Acest aforism ne vine în minte urmărind tulburătoarea lucrare experimentală DORMENTE. Un road movie existenţial care BUCHAREST 2010 te face să simţi dureroasa trecere a timpului, tristeţea şi, totuşi, frumuseţea clipei care e pe cale să se stingă. Prin juxtapunerea materialelor din prezent (citate din Dziga Vertov şi alţi regizori, inclusiv Pizzini) cu imagini de arhivă ale unui călătorii cu trenul aparent onirice şi fără sfârşit, filmul dezvoltă, la nivel intuitiv- senzorial, conştientizarea efemerităţii noastre şi, adânc înrădăcinată în ea, o nostalgie de neîndurat, adânc înrădăcinată. Camera de filmat devine însoţitorul nostru, martorul şi oglinda căutării singuratice care este viaţa noastră. Astfel, Cinematograful este o modalitate 57 de a transcende limitările condiţiei umane, de a scăpa de inevitabil, surprinzând şi păstrând vie frumuseţea călătoriei noastre individuale.

ON THE EDGE EMBRYO 3’, ROMANIA, 2010 REGIE/DIRECTOR: ALFRED SCHUPLER

SCENARIU/SCREENPLAY Alfred Schupler IMAGINE/CINEMATOGRAPHY Alfred Schupler MONTAJ/EDITING Alfred Schupler SUNET/SOUND DESIGN Alfred Schupler A range of feelings pulsates in images along the sequences of EMBRYO, a lesson about reality and PRODUCĂTOR destiny. It is a moment of transformation, a moment that flows in an hourglass of memories and of Alfred Schupler emotions built on the unknown. It means steps towards another moment and footprints towards a past which, although very frail, bears the signs of the passage of time…

O serie de trăiri pulsează în imagini de-a lungul secvenţelor din EMBRYO – o lecţie despre realitate, despre destin... Este un moment al transformărilor care se scurge într-o clepsidră a amintirilor şi a emoţiilor clădite pe necunoscut, ceea ce înseamnă paşi spre o altă clipă şi urme spre un trecut care, deşi atât de firav, poartă semnele trecerii în timp...

FESTIVALS • AWARDS FESTIVALURI • PREMII

World premiere INTERNATIONAL COMPETITION INTERNATIONAL

58

WORLD SALES Alfred Schupler E: [email protected], http://schupler.ro

INTERNATIONAL EXPERIMENTAL FILM FESTIVAL Alfred Schupler on EMBRYO: “Fascinated by the mistery of the embryo’s biological evolution, I tried to capture, in a personal manner, its destiny and development stages. I have opted for a minimalist and somehow sterile visual approach (white is the predominant colour of the mise-en-scène) and I have done my best to reflect the feelings, impressions and convulsions that are taken over by the embryo/ foetus before breaking away from its protective environment.”

Alfred Schupler despre EMBRYO: Alfred Schupler graduated Cinematography studies at Hyperion University “Fascinat de misterul evoluţiei biologice a embrionului, am încercat să surprind, într-o manieră and is currently a student of Bucharest’s National University of Art (Photo, Video department). Since 1992, he has worked as a cameraman and documentary personală, destinul său şi etapele de dezvoltare. Am optat pentru o abordare vizuală minimalistă filmmaker, winning awards at various national and international festivals of şi oarecum sterilă (albul este culoarea predominantă a mizanscenei) şi m-am străduit să redau documentary films. He is involved in research projects on cinematography sentimentele, impresiile şi convulsiile care îl cuprind pe embrion/fetus înainte de a se rupe de mediul and photography. His main research aims Transylvanian silent film history and său protector.” brings new information about this unexplored area. He participated in several international co-productions of documentary films, such as THE FALLEN VAMPIRE – BELA LUGOSI. Selected Filmography: ROMAN CATHOLIC CHAPEL DIOCESE (Documentary, 1993)/ SARCOPHAGI IN TIME (Documentary, 1995)/ LAUDATIO (Docudrama, 2005)/ EMBRYO (2010)/ PRELUDE FOR THOSE WHO DIED (2010) BUCHAREST 2010

Alfred Schupler a absolvit studiile de cinematografie la Universitatea Hyperion şi în prezent este student la Universitatea Naţională de Artă din Bucureşti, secţia Foto-Video. Începând din 1992, a lucrat ca operator şi regizor de documentare, câştigând premii la diferite festivaluri de filme documentare, naţionale şi internaţionale. E implicat în proiecte de cercetare în domeniile cinematografiei şi fotografiei. Principala sa lucrare de cercetare vizează istoria filmului mutîn 59 Transilvania şi aduce informaţii noi despre acest domeniu neexplorat. A participat în mai multe coproducţii internaţionale de film documentar, precum BELA LUGOSI, VAMPIRUL CĂZUT. Filmografie Selectivă: CAPELA EPISCOPIEI ROMANO-CATOLICE (Documentar, 1993)/ SARCOFAGE ÎN TIMP (Documentar, 1995)/ LAUDATIO (Docudramă, 2005)/ EMBRYO (2010)/ PRELUDE PENTRU CEI CĂZUŢI (2010)

ON THE EDGE EVEN IF SHE HAD BEEN A CRIMINAL 10’, FRANCE, 2007 REGIE/DIRECTOR: JEAN GABRIEL-PERIOT

CARTE BLANCHE

SCENARIU/SCREENPLAY Jean Gabriel Periot MONTAJ/EDITING Jean Gabriel Periot SUNET/SOUND DESIGN Jean Gabriel Periot France, summer 1944. The public punishment of women accused of having affairs with Germans O PRODUCTIE/PRODUCTION during the war. Envie de Tempête Productions Distinguished with Innovation Award at Chicago International Documentary Film Festval and Grand Prix Winner at Tampere Film Festival, winner of 40 awards and screened in 200 international film festivals, EVEN IF SHE HAD BEEN A CRIMINAL is a stunning masterful film which covers a lot of ground for its so short running time. After a bloody and brutal war, victory has a dark side. Marguerite Duras’ eloquent but troubling work, “The War, gave expression to what that victory could mean for those who fought in the Resistance, lost loved ones, and felt betrayed by fellow countrymen. It could mean a settling of scores, a turning of the victor, ever so briefly, into victimizer. Orchestrating carefully combed archival footage and various renditions of “La Marseillaise”, Jean- Gabriel Périot’s EVEN IF SHE HAD BEEN A CRIMINAL…gives visual form to this psychologically FESTIVALS • AWARDS complex historical moment when joy was coupled with hatred, long-awaited triumph with a need FESTIVALURI • PREMII for scapegoats, and pride with public humiliation. 37 International Awards: Grand Prix - Tampere/ Innovation award - Chicago INTERNATIONAL COMPETITION INTERNATIONAL Franţa, vara lui 1944. Pedepsirea publică a femeilor acuzate că au avut relaţii amoroase cu soldaţi IFF/ Best Director, Best Editing, Best Sound - Curtas de Belo Horizonte / Best International Short - Cork/ Grand Prix- Odense/ 3rd prize - Moscow/ Grand germani în timpul războiului. Prix - Pris de courts Paris/ Préselection aux Césars 2008/ Best Documentary - Distins cu Innovation Award la Chicago International Documentary Film Festival şi câştigător al 60 Sapporo Japan/ Best Short Documentary- Human Rights IFF Warsaw/ Best Short Marelui Premiu la Tampere Film Festival, câştigător a 40 de premii şi proiectat în 200 de festivaluri Documentary- Human Rights IFF Prague/ Special Mentions : Leeds, Regensburg, internaţionale de film, EVEN IF SHE HAD BEEN A CRIMINAL este un film impresionant, extrem de Fike Evora etc inteligent, ce atinge foarte multe puncte nevralgice pentru o durată atât de scurtă. După un război 200 festivals: Cannes ( ACID selection), Indielisboa, Nice, Nancy, Brest, Documenta Madrid, Barcelone, Amsterdam, Montréal, Ludwisburg, Leeds, Edinburgh, sângeros şi brutal, victoria are şi o parte întunecată. Romanul tulburător al Margueritei Duras, Bruxelles, St Petersbourg, La Rochelle, Docaviv, Sao Paolo, Hot Springs, etc. “Războiul” (“La douleur”) explorează aceste diverse semnificaţii pe care le-a putut avea victoria pentru cei ce au luptat în mişcarea de Rezistenţă, au pierdut fiinţe dragi şi s-au simţit trădaţi de compatrioţi. Victoria a însemnat şi o reglare de conturi, o transformare a învingătorului, chiar WORLD SALES Envie de Tempête Production pentru scurt timp, în torţionar. Orchestrând material de arhivă atent selectat şi diverse interpretări 18 rue des Cendriers 75020 Paris France, Frédéric Dubreuil ale Marseillaise-ei, EVEN IF SHE HAD BEEN A CRIMINAL dă formă vizuală acestui moment istoric T: +33 6 07 08 85 95 E: [email protected]; www.enviedetempete.com complex din punct de vedere psihologic, când bucuria s-a amestecat cu ura, triumful mult aşteptat http://www.jgperiot.net/FILMS/EUT%20ELLE/even%20if%20she.htm cu nevoia de ţapi ispăşitori, şi mândria cu umilirea publică.

INTERNATIONAL EXPERIMENTAL FILM FESTIVAL Curator’s Comment: Initially we’re exposed to a blur of archival footage rushing by at an accelerated speed, which despite its pace, captures the insanity and devastation of France during World War II. The dizzying images start to slow as filmmaker Jean Gabriel Periot focuses on the triumphant celebration of a liberated country. Then abruptly the celebration turns to a cruel spectacle as we witness the public humiliation and punishment of women accused of having affairs with German soldiers during the war. Their heads are shaved, they are beaten and forced to paint swastikas on their faces. As the camera pans through the crowd the film shows the shocking breadth of emotion present: from the shame of the victims to the hatred and joy in the eyes of the perpetrators, it is evident that the atrocities of the war lived on long after Hitler’s army was defeated. Jean-Gabriel Périot builds, often from pre-existent archive material - photos, films, internet files - works that reflect on the multiple forms of violence in our society. The impact comes from the power of images, with no commentary: a cinematic thought. In his installations and films, Jean Gabriel Periot manipulates the images through editing, leaving aside the esthetics in favor of the political discourse. He enjoys burning the traces and multiplying the functions and meanings, by placing himself exactly where we expect the least.

Comentariul Curatorului: Baby-sitter, barman, clothes and handkrafts salesman, videotapes program Iniţial suntem expuşi unei avalanşe de filmări de arhivă proiectate cu viteză accelerată, care în ciuda clerck, assistant director, editor, mime, auction sales assistant, journalist, danse filmmaker, artist… acestui ritm, surprind demenţa şi devastarea Franţei în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. Jean-Gabriel Periot (b. France, 1974) directed several short movies, both in Ritmul ameţitor începe să încetinească pe măsură ce regizorul Jean Gabriel Periot se concentrează video and cinema. He developed his own editing style with archives. Between asupra celebrării triumfătoare a ţării eliberate. Brusc, sărbătoarea se transformă într-un spectacol documentary, animation and experimental, most of his works deal with violence crud, în care devenim martorii umilirii şi pedepsirii publice a femeilor acuzate că au avut relaţii cu and history. His last works have been selected and awarded in major film festivals soldaţii germani în timpul războiului. Acestea sunt rase în cap, bătute şi forţate să poarte svastici all over the world: The Barbarians (2010) - festivals : Venezia, Idfa Amsterdam, Docfest Sheffield, Mar del Plata etc; The Delicat Art of the Bludgeon(2009)-75 pictate pe faţă. Pe măsură ce camera panoramează prin mulţime, devenim martorii unui şocant festivals : Rotterdam, Indielisboa, Tampere, Regensburg, Bucarest, Ankara, spectru emoţional: de la ruşinea victimelor la ura şi bucuria din ochii călăilor, devine limpede că Tribecca, Warsaw, Oldenburg etc; Nijuman no borei (200000 phantoms)(2007)- atrocităţile războiului au continuat mult după ce armata lui Hitler a fost învinsă. 27 international awards among which Jury Award Tampere, Best International Jean-Gabriel Périot construieşte, adesea din materiale de arhivă deja existente – fotografii, filme, Film - Ann Arbor, Grand prix / Japan Media Art Tokyo etc. 215 festivals: Tampere, BUCHAREST 2010 fişiere internet – lucrări ce reflectă asupra multiplelor forme de violenţă în societatea contemporană. Annecy, Edinburgh, IDFA Amsterdam, Sheffield, Odense, Jeonju international film festival, Tokyo, Pantin, Liepzig, Huesca, Trecin, Sapporo etc Impactul provine din forţa pură a imaginilor, fără niciun comentariu : un gând cinematic. În instalaţiile şi filmele sale, Jean-Gabriel Périot manipulează imaginile prin montaj, lăsând la o parte Baby-sitter, barman, vânzător de haine şi produse hand-made, angajat la un estetica în favoarea discursului politic. Se amuză să şteargă urmele şi să multiplice înţelesurile şi magazin de închirieri casete video, asistent de regie, editor, mim, asistent la funcţiile, plasându-se exact acolo unde ne aşteptăm mai puţin. licitaţii, jurnalist, cineast de filme de dans, artist… Jean-Gabriel Periot (n. Franţa, 1974) a regizat câteva scurtmetraje, atât pe suport video cât şi pe peliculă. Şi-a creat propriul stil de montaj din arhive. Între 61 documentar, animaţie şi film experimental, majoritatea lucrărilor sale explorează violenţa şi istoria. Ultimele sale filme au fost selecţionate şi premiate în festivaluri importante de film din întreaga lume : The Barbarians (2010) - festivaluri : Veneţia, Idfa Amsterdam, Docfest Sheffield, Mar del Plata etc; The Delicat Art of the Bludgeon(2009)-75 festivals : Rotterdam, Indielisboa, Tampere, Regensburg, Bucureşti, Ankara, Tribecca, Varşovia, Oldenburg etc; Nijuman no borei (200000 phantoms) (2007) - 27 premii internaţionale, între care Jury Award Tampere, Best International Film - Ann Arbor, Grand prix / Japan Media Art Tokyo etc. 215 festivaluri: Tampere, Annecy, Edinburgh, IDFA Amsterdam, Sheffield, Odense, Jeonju international film festival, Tokyo, Pantin, Liepzig, Huesca, Trecin, Sapporo etc

ON THE EDGE EVER PRESENT, GOING PAST 7’, CANADA, 2008 REGIE/DIRECTOR: PHILIP HOFFMAN

TEXT/TEXT Gerry Shikatani IMAGINE/CINEMATOGRAPHY Philip Hoffman O PRODUCTIE/PRODUCTION L.I.F.T. Toronto

Filmmaker Philip Hoffman and poet Gerry Shikatani combine to make a cine-poem about the making of gardens, films and poems. Excerpts from Shikatani’s “First Book, Three Gardens of Andalucia”. Excerpts from text by Gerry Shikatani: ”The world we might love, into which we pass through some gate. A garden, the worn azul and yellow tiles the assured passage so needed, then broken.” ”A garden includes water It also includes thirst.”

FESTIVALS • AWARDS Regizorul Philip Hoffman şi poetul Gerry Shikatani şi-au unit forţele pentru acest cine-poem despre FESTIVALURI • PREMII arta grădinilor, filmelor şi poeziilor. Fragmente din „Prima carte: Trei grădini din Andaluzia” de Shikatani: Toronto’s Images Festival 2008; Winnipeg’s

INTERNATIONAL COMPETITION INTERNATIONAL „Lumea pe care am putea-o iubi, în care trecem printr-o poartă. O grădină, lespezi bătătorite, azurii Festival of Film and Video Art 2009 şi gălbui, care au asigurat pasajul atât de dorit odinioară, acum distrus”. „O grădină conţine apă, 62 Dar mai conţine şi sete.”

WORLD SALES Philip Hoffman E: [email protected] http://philiphoffman.ca

INTERNATIONAL EXPERIMENTAL FILM FESTIVAL Philip Hoffman on EVER PRESENT, GOING PAST: “Through process-driven filmmaking, the screenplay as governing document is replaced by a fluid integration of shooting, writing and editing, not necessarily in that order. This method has evolved through precise attention to experience, as opposed to script writing, and operates in sharp contrast to industrial methods that are informed by pre-conceived ideas about what the film being made should look like, and be. I rely on the processes of collecting, reflecting and revising to shed light on the subject I have set out on. My work begins with a very general structure and series of themes. The interplay of camera with experience is the start of the process. Gradually a form evolves, differently for each film. As I edit, I begin to follow the editing with a script, a Fluid Script, one that follows the filmmaking and changes as the film changes. This helps me organise my ideas. Looking back on this method of working, I see that my boyhood encounters with photography have set the course for this filmmaking process. I have always been excited by the time in the darkroom when the exposed print is put into the developer… the moment when the image is beginning to appear and in this moment of transformation there is both a curiosity and fear, of what might be. This moment of transformation is what I seek in my filmmaking.”

Philip Hoffman despre EVER PRESENT, GOING PAST: A filmmaker of memory and association, Philip Hoffman creates highly „Prin procesul controlat de producere a filmului, scenariul, ca document care guvernează, este “personal” yet universal works, which weave fiction and documentary in an experimental “diarist” cinema. His filmmaking began in his hometown of înlocuit de o fluidă integrare a filmarii, scrierii şi montajului, nu neapărat în această ordine. Waterloo, Ontario, with a boyhood interest in photography. As semi-official Această metodă a evoluat printr-o atenţie precisă acordată experienţei existenţiale, în detrimentul historian of family life, Hoffman became intrigued by questions of reality in scenariului scris, şi funcţionează în contrast puternic cu metodele industriale, care sunt hrănite de photography and later in cinema. After completing his formal education, which ideile preconcepute despre cum ar trebui să arate şi să fie filmul. Eu mă bazez pe procesele de includes a Diploma in Media Arts and a BA in Literature, he began working on colectare, reflectând şi revizuind pentru a arunca lumină asupra subiectului pe care mi l-am ales. his films, as well as teaching film, digital-based media. He is a full-time faculty member in the Film Department at York University in Toronto. Munca mea începe cu o structură foarte generală şi o serie de teme. Interacţiunea camerei de SELECTED FILMOGRAPHY: ON THE POND (1978)/ SOMEWHERE BETWEEN filmat cu experienţa de viaţă este începutul procesului. Treptat, o formă evoluează, o alta pentru JALOSTOTITLAN & ENCARNACION (1984)/ ?O,ZOO! (THE MAKING OF A fiecare film în parte. Pe măsură ce montez, încep să însoţesc montajul cu un scenariu, un Scenariu FICTION FILM) (1986)/ PASSING THROUGH / TORN FORMATIONS (1988)/ RIVER BUCHAREST 2010 Fluid, unul care urmează procesul de creare a filmului şi se schimbă atunci când filmul se schimbă. (1979-89)/ CHIMERA (1996)/ KOKORO IS FOR HEART (1999)/ WHAT THESE Acest lucru mă ajută să-mi organizez ideile. Privind înapoi la această metodă de lucru, revăd cum ASHES WANTED (2001)/ ALL FALL DOWN (2009) întâlnirilea mele din copilărie cu fotografia, au deschis drumul către acest proces de realizare Cineast al memoriei şi al asocierii, Philip Hoffman creează lucrări foarte a filmelor. Am fost întotdeauna încântat de timpul petrecut în camera întunecată, atunci când „personale” şi, totuşi, universale, care amestecă ficţiunea şi documentarul imaginea latentă expusă este pusă în revelator... de momentul în care imaginea începe să apară... într-un cinema „diaristic” experimental. Cariera sa cinematografică a început în acest moment de transformare există atât curiozitate, cât şi teamă de ceea ce ar putea fi. Acest în oraşul său natal – Waterloo, Ontario –, prin interesul pentru fotografie din 63 moment a transformare este ceea ce caut să obţin prin filmele mele.” copilărie. Ca istoric semioficial al vieţii de familie, Hoffman a devenit intrigat de întrebările privind realitatea în fotografie şi, ulterior, în cinema. După terminarea studiilor, care includ o diplomă în Arte media şi o licenţă în Literatură, el a inceput să lucreze la filmele sale, în paralel cu susţinerea unor cursuri de Film şi Media digitală. Este profesor cu normă întreagă în cadrul Departamentului de Film al Universităţii York din Toronto. FILMOGRAFIE SELECTIVĂ: ON THE POND (1978)/ SOMEWHERE BETWEEN JALOSTOTITLAN & ENCARNACION (1984)/ ?O,ZOO! (THE MAKING OF A FICTION FILM) (1986)/ PASSING THROUGH / TORN FORMATIONS (1988)/ RIVER (1979 89)/ CHIMERA (1996)/ KOKORO IS FOR HEART (1999)/ WHAT THESE ASHES WANTED (2001)/ ALL FALL DOWN (2009)

ON THE EDGE EXODUS 11’, KAZAKSTHAN, 2009 REGIE/DIRECTOR: ALMAGUL MENLIBAYEVA

CARTE BLANCHE

SCENARIU/SCREENPLAY Almagul Menlibayeva IMAGINE/CINEMATOGRAPHY Almagul Menlibayeva PRODUCER Almagul Menlibayeva EXODUS directs the viewer into present day Kazakhstan, where an equally strange and powerful tale unravels. While local men and women are in the process of packing up their Yurtas (nomadic tents) with the obvious intention to move on, a young girl watches, captivated and immobile, subsequently appearing to be left behind - synonymously invoking the experience of global uprooting. As an interlude and a visual bow to Kurban, two young women thrash their hair, symbolically transformed into birdlike creatures flapping their wings. The Peries (Shaman’s helpers) walk around the yurt making ancient shamanistic nomad rituals “The Closing Road” which makes nomads stay in the place. Only the small wondering girl is observing, the adults don’t.

EXODUS îl conduce pe spectator prin Kazahstanul de azi, în care se dezvăluie o poveste ciudată şi intensă. În timp ce femeile şi bărbaţii locului îşi strâng iurtele (corturile nomade), cu intenţia evidentă de a merge mai departe, o tânără fată observă, captivată şi imobilă, urmând apoi să fie, aparent, lăsată în urmă – fapt ce evocă, în memoria spectatorului, fenomenul similar al dezrădăcinării mondiale. Ca interludiu şi arc vizual către Kurban, unde două femei îşi ciufulesc

INTERNATIONAL COMPETITION INTERNATIONAL părul, tranformându-se, simbolic, în creaturi asemănătoare unor păsări ce dau din aripi. Ajutoarele şamanilor se plimbă printre corturi şi ţin ritualuri strămoşeşti, precum „Drumul Închis”, cel care îi face pe nomazi să stea în acel lor. Numai tânăra fată observă cu mirare ce se întâmplă, adulţii nu. 64

INTERNATIONAL EXPERIMENTAL FILM FESTIVAL “Menlibayeva observes the global movements of emigration and expulsion in Kazakhstan. The hidden meaning of the ritual taking place is not offered to the viewer, who finds himself in the same position as the wondering child in the film. Creating signification even in critical moments of threat and forced departure is essential for the surviving of a culture. Between documenting a ritual and the aesthetic dimensions of the strange performance, the particular event is transformed into a metaphor of cultural resistance. The ritual is an effective performing resistance line and protection against cultural occupation, even when the political uprooting tries to proceed its goals of control and standardisation.” (Dieter Wieczorek)

“Born in Kazakhstan, Almagul Menlibayeva works in the city of Almaty and the surrounding vast steppes and mountains in which lie its history. Menlibayeva’s narrative videos and accompanying photographs offer a romantic / melancholic reflection on the non-synchronicity of a country’s development. Since the days prior to the Soviet occupation and the following deportation of people from different corners of the world, the Kazakh people have borne the transformation of their country by others into a cultural and ecological wasteland. Menlibayeva’s work is preoccupied with the complex legacies that are to be found buried in this landscape and in the ruins of the soviet era, as much as in the underlying unconscious of its people. Her work engages the value Almagul Menlibayeva was born in Kazakhstan and currently lives and works of this heritage and its continuing presence: how the country and its people were shaped by the in both Berlin and Almaty (Kazakhstan). She holds an MFA from the Art and ideological interests of a once occupying power.” (Inspired by “Unquiet Histories of the Present: An Theatre University of Kazakhstan in Almaty, and has been the subject of several Anxious Freedom”, Charles Merewether) solo exhibitions and numerous group shows. Her video ON THE ROAD was screened at the Paris-Berlin International Film Festival at the Centre Georges Pompidou and at the 51st Venice Biennale in the Central Asian Pavilion. Her performance “Peristan”, premiered at the opening of the 52nd Venice Biennale, in the Central Asian Pavilion. Recent group exhibitions include, “Live Cinema/ The Return of the Image: Video from Central Asia” at the Philadelphia Museum of Art; “Time of the Storytellers” at the Museum of Contemporary Art Kiasma in Helsinki, Finland; “Thermocline of Art - New Asian Waves” at the ZKM Museum of Contemporary Art in Karlsruhe, Germany; “Caravan Seray” at the Sydney „Menlibayeva observă mişcările globale de emigrare şi expulzare din Kazakstan. Sensul ascuns al Biennial; and “Art and Conflict” in Central Asia at the Haggerty Museum of Art, ritualului ce are loc nu este dezvăluit privitorului, care se află în aceeaşi poziţie ca copila uimită Marquette University in Milwaukee, WI. She participated in the 34th, 36th and BUCHAREST 2010 din film. Crearea sensului în momente critice de ameninţare şi expulzare este esenţială pentru 37th Edition Film Festival (2005,2007,2008) in Rotterdam, Netherlands supravieţuirea unei culturi. Între documentarea ritualului şi dimensiunile estetice ale straniului Almagul Menlibayeva s-a născut în Kazahstan, iar în prezent locuieşte spectacol, evenimentul specific se tranformă într-o metaforă a rezistenţei culturale. Ritualul este un şi lucrează în Berlin şi Almaty (Kazahstan). Ea deţine un masteratat de la eficient proces de rezistenţă şi de protejare împotriva colonizării culturale, atunci când dezrădăcinarea Universitatea de Artă şi Teatru din Almaty şi a avut mai multe expoziţii personale politică încearcă să-şi atingă scopurile de a controla şi standardiza.” (Dieter Wieczorek) şi colective. Filmul ei ON THE ROAD a fost prezentat la Festivalul Internaţional de Film Paris-Berlin de la Centrul Georges Pompidou şi la a 51-a Bienală de la 65 „Născut în Kazahstan, Almagul Menlibayeva lucrează în oraşul Almaty şi prin împrejurimile Veneţia, în pavilionul Asiei Centrale. Performance-ul ei “Peristan” a avut premiera la deschiderea celei de-a 52-a Bienale de la Veneţia, în pavilionul Asiei Centrale. muntoase şi de stepă vastă, încărcate de istorie. Filmele narative ale lui Menlibayeva şi fotografiile Printre expoziţiile de grup recente se numără “Live Cinema/The Return of the care le însoţesc oferă o reflecţie romantică / melancolică asupra asincroniei dezvoltării unei ţări. Image: Video from Central Asia” la Muzeul de Artă din Philadelphia, “Time of Încă dinaintea ocupaţiei sovietice şi a deportărilor din diferite părţi ale lumii ce i-au urmat, kazahii the Storytellers” la Muzeul de Artă Contemporană Kiasma din Helsinki, Finlanda; au suportat transformarea ţării lor de către alţii într-un ţară a deşeurilor culturale şi ecologice. “Thermocline of Art – New Asian Waves” la Muzeul de Artă Contemporană ZKM Menliyeba este preocupat de complexele moşteniri îngropate în acest peisaj şi în ruinele epocii din Karlsruhe, Germania; “Caravan Seray” la Bienala de la Sydney şi “Art and Conflict in Central Asia” la Muzeul de Artă Haggerty al Universităţii Marquette sovietice, precum şi în subonştientul fundamental al poporului. Munca ei evocă valoriile acestei din Milwaukee. A participat la ediţiile 34, 36 şi 37 ale Festivalului de Film de la moşteniri şi a prezenţei sale în continuare: modul în care ţara şi poporul său au fost modelate Rotterdam (2005, 2007 şi 2008). după interesele ideologice a unei puteri odinioară ocupante.” (Inspirat de “Unquiet Histories of the Present: An Anxious Freedom” de Charles Merewether)

ON THE EDGE FOR CULTURAL PURPOSE ONLY 9’, UK, 2009 REGIE/DIRECTOR: SARAH WOOD

CARTE BLANCHE

SCENARIU/SCREENPLAY Sarah Wood IMAGINE/CINEMATOGRAPHY Ruanne Abou-Rahme MONTAJ/EDITING Su Giovanni/ Lucy Harris SUNET/SOUND DESIGN In an age dominated by the moving image what would it feel like to never see an image of the place Andy Coles that you came from? Exhibited in Tate Modern Museum London and BAM Cinematek in New York, PRODUCER Tiger Short Award Nominee in Rotterdam 2010 FOR CULTURAL PURPOSE ONLY is an experimental Jacqui Davies and Gary Thomas film essay investigating the cultural importance of cinema. O PRODUCTIE/PRODUCTION The Palestinian Film Archive contained over 100 films showing the daily life and struggle of the Animate Projects for Channel 4 in association with Arts Council England Palestinian people. It was lost in the Israeli siege of Beirut in 1982. Here interviewees, including Palestinian filmmakers, describe from memory key moments from the history of Palestinian cinema. An artist interprets the memory and draws what he hears. His drawings - animated - stand either for the original where the film is lost, or are corroborated by film imagery where the original film survives. This is a film about reconstruction and the idea that cinema is an expression of cultural FESTIVALS • AWARDS identity - that cinema fuels memory. FESTIVALURI • PREMII Cum ar fi ca, în timpurile noastre dominate de imagini în mişcare, tocmai imaginea locurilor

Tate Modern, London 2009/ Tiger Award Short Nominee Rotterdam 2010/ de baştină să-ţi rămână inaccesibilă? Prezentat la Tate Modern Museum din Londra sau BAM INTERNATIONAL COMPETITION INTERNATIONAL Oberhausen 2010/ BAMcinematek, New York 2010/ Cambridge Film Festival Cinematek din New York şi nominalizat la Festivalul de la Rotterdam, ediţia 2010, scurtmetrajul 2010/ Haifa 2010/ Barcelona Independent Film Festival 2010/ Impakt Holland FOR CULTURAL PURPOSE ONLY este un eseu experimental ce investighează semnificaţia culturală 2010/ Cortpotere 2010 a artei cinematografului. Boston Palestine Film Festival 2010/ 25FPS, Zagreb 2010/ London Palestine Film 66 Arhiva Palestiniană de Filme adăpostea peste 100 de filme despre viaţa cotidiană a poporului Festival 2010/ Two Riversides Poland 2010/ Madrid 2010/ Flatpack Festival, Birmingham 2010/Animateprojects.org, online exhibition 2009/ Channel 4, UK palestinian şi despre lupta sa. Totul s-a pierdut în 1982, în timpul asediului Beirutului de către broadcast 2009 israelieni. Mai mulţi intervievaţi – unii dintre ei cineaşti palestinieni – rememorează momente-cheie din istoria cinematografiei palestiniene. Un artist interpretează memoria şi desenează ceea ce aude. Desenele lui, ulterior animate, fie înlocuiesc filmul original, atunci când acesta s-a pierdut, fie sunt coroborate cu imagini de film în cazul în care filmul original s-a păstrat. FOR CULTURAL PURPOSE WORLD SALES ONLY este un film despre reconstituire şi despre convingerea că filmul este o expresie a identităţii Jacqui Davies culturale – cinematograful alimentează memoria colectivă. Animate Projects Ltd, 89 Borough High St, London, SE1 1NL, UK T: +44 (0)20 7407 3944 E: [email protected]; www.animateprojects.org http://www.animateprojects.org/films/by_date/2009/for_cultural

INTERNATIONAL EXPERIMENTAL FILM FESTIVAL Sarah Wood on FOR CULTURAL PURPOSE ONLY: “I’m sitting indoors, looking out of the window at the whited-out world. A sudden snowfall has shocked Britain to a standstill. Everyone’s complaining. Trains, buses don’t work, things are going wrong. Commentators are scandalized on television as it’s revealed that Britain is running out of salt to grit the roads. More salt will have to be mined! Standstill! Outside the snow world looks still and calm. Sound is muffled by the snow. Outside sounds like a thud. The language of TV panic seems entirely at odds with this stillness. It’s only a few weeks ago since I watched Tzipi Livni announce on TV that Israel was to ‘change the reality’ of Gaza. As suddenly as this snowfall altered Britain, the lives and landscape of Gaza were altered by military action. Reality was ‘changed’. The snow has now nudged Gaza off the headlines. TV landscape has been whited out too. I’m looking at the perfect footsteps people have made in the snow. Snow changed the reality of the landscape and then the footsteps changed it again. It reminds me of drawing. I’ve always been especially interested by cartoon art because of the primitive instinct to pick up a pencil and represent. Before words, before rhythm, a mark is the simplest thing we can make to change our reality. I’m thinking of the power of making a mark and how dangerous, and powerful, this is when the mark gathers significance. ... Sarah Wood has worked in film and visual art for over ten years. Her latest I hear from my friend in Ramallah. There is a city wide clean up of graffiti. Drawings, it would seem, projects have been explorations into ideas of the archive using found footage. I WANT TO BE A SECRETARY (2007) won best film at the Halloween Film Festival, are potent. White-out.“ THE BOOK OF LOVE (2008) tours with a live soundtrack performed by the Exploits of Elaine and The Angel of History (2008) played in the Jersey War Tunnels with a live soundtrack performed by Zan Lyons, as part of the first Brancharge Film Festival. Sarah is currently developing a video piece about Diana Dors and the British studio system. SELECTED FILMOGRAPHY: ANGEL OF HISTORY, 2008/ BOOK OF LOVE, 2008/ I WANT TO BE A SECRETARY, 2007 */ SURRENDER, 2005 */ MANIFESTO FOR Sarah Wood despre FOR CULTURAL PURPOSE ONLY: LOVE, 2004 */ LIVING SPACE, 2003 * ”Stau în casă. Văd pe fereastră o lume cu pete albe. O neaşteptată cădere de zăpadă a paralizat Sarah Wood lucrează în cinema şi arte vizuale de mai bine de zece ani. Cele mai Marea Britanie. Toată lumea se plânge. Trenurile şi autobuzele nu circulă, totul merge prost. Pe la recente proiecte ale sale sunt concentrate pe cercetarea şi utilizarea materialelor televiziuni, comentatorii constată scandalizaţi că nu există suficientă sare pentru drumuri. Trebuie de arhivă găsite. I WANT TO BE A SECRETARY (2007) a câştigat premiul pentru BUCHAREST 2010 scoasă mai multă sare din mine! Blocaj!!! Afară, ţinutul zăpezilor e calm şi liniştit. Stratul de nea cel mai bun film la Halloween Film Festival. Pentru turneul filmului THE BOOK OF estompează sunetele. Exteriorul se aude înăbuşit, contrastând cu isteria şi panica de la televizor. LOVE (2008), coloana sonoră a fost asigurată live de formaţia Exploits of Elaine. The Angel of History (2008) a fost prezentat la Jersey War Tunnels, în cadrul Acum câteva săptămâni, am prins un anunţ la televizor. Tzipi Livni spunea că Israelul «va schimba primei ediţii a Brancharge Film Festival, coloana sonoră live fiind susţinută de realitatea din Gaza». La fel de brusc precum căderea de zăpadă din Marea Britanie, respectiva Zan Lyons. În prezent, Sarah lucrează la un proiect despre Diana Dors şi sistemul schimbare urma să afecteze, prin forţă militară, vieţile locuitorilor din Gaza. Într-adevăr, realitatea studiourilor din Marea Britanie. s-a schimbat. Acum zăpada a alungat Gaza din rândul ştirilor de top. Peisajul televiziunilor s-a FILMOGRAFIE SELECTIVĂ: LIVING SPACE (2003)/ MANIFESTO FOR LOVE (2004)/ 67 împânzit şi el cu pete albe. SURRENDER (2005)/ I WANT TO BE A SECRETARY (2007)/ BOOK OF LOVE (2008)/ ANGEL OF HISTORY (2008) Privesc la desenul perfect al urmelor de paşi în zăpadă. Neaua a schimbat realitatea peisajului, iar apoi au venit paşii, care au schimbat-o din nou. Aşa e când desenezi. M-a pasionat întotdeauna arta animaţiei, poate din cauza instinctului primar de a apuca un creion şi de a exprima totul prin desen. Înaintea cuvintelor şi a ritmului, un semn cu creionul este cea mai simplă cale de a schimba realitatea. Mă gândesc la forţa de a desena acel semn şi la pericolul şi puterea pe care le poate avea, atunci când semnul respectiv capătă o semnificaţie. ... Un prieten din Ramallah îmi spune: e un oraş complet curăţat de graffiti. Se pare că desenul are putere. Prin urmare, va fi înlocuit de pete albe.”

ON THE EDGE HOW TO EXPLAIN IT TO MY PARENTS: ARNO COENEN 12’, HOLLAND, 2009 REGIE/DIRECTOR: LERNERT ENGELBERTS/ SANDER PLUG

CARTE BLANCHE

CU/CAST Arno Coenen and his father IMAGINE/CINEMATOGRAPHY Pim Hawinkels SCENOGRAFIE/ART DIRECTION Lernert Engelberts/ Sander Plug Artists are very good at explaining their art in self-appointed surroundings - friends, curators, colleagues. SUNET/SOUND DESIGN For a change, either proving, or disapproving the adage ‘you can never go home again’, Dutch artists Frenk van der Sterre Lernert Engelberts and Sander Plug documented 9 artists as they attempt to explain their often abstract O PRODUCTIE/PRODUCTION Umsjatka, Amsterdam art to their parents. Set in a starkly limbo grey environment furnished with just enough to indicate rather then replicate a comfortable home, it is the relationships rather than the art, which are brought into color focus. The results are at once touching and humorous: the parents lovingly indulgent of their offspring, or struggling to comprehend their artistic efforts - or both.’ (Sleek Magazine) The Tiger Short Award Nominee at Rotterdam Film Festival 2010 HOW TO EXPLAIN IT TO MY PARENTS: ARNO CONEN is part of this series. Multimedia artist Arno Coenen is sitting at a table with his father. Together they taste Arno’s self-brewed Eurotrash beer; followed by an attempt at a dialogue on how the brewing of beer can also be regarded as art. But ultimately, what is illuminated more than art is FESTIVALS • AWARDS their mutual relationship. This both hilarious and moving portrait shows how difficult it is for the father FESTIVALURI • PREMII and son to communicate. TIGER SHORT FILM AWARD NOMINEE Rotterdam 2010 INTERNATIONAL COMPETITION INTERNATIONAL Artiştii sunt foarte buni la a-şi explica arta în mediul lor – prieteni, curatori, colegi. De dragul unei Puchon International Fantastic Film Festival, KOREEA 2010 Nederlands Film Festival Utrecht / Bird Award Nominee Breda schimbări, confirmând sau contrazicând dictonul nu“ te mai poţi întoarce niciodată acasă”, artiştii Cairo Video Festival 2010 / REC festival, Tarragona vizuali olandezii Lernert Engelberts şi Sander Plug au urmărit 9 artişti în încercarea lor de a îşi explica 68 lucrările – de cele mai multe ori abstracte – părinţilor. Într-un spatiu stilizat cenuşiu, mobilat sumar - cât să sugereze, mai degrabă decât să reproducă imaginea unui cămin confortabil, - mai curând decât arta, relaţiile cu părinţii sunt în centrul atenţiei. Rezultatele sunt deopotrivă emotionante şi amuzante: părinţii sunt fie afectuos toleranţi cu odraslele lor, fie se străduiesc să înţeleagă eforturile lor artistice – fie ambele. (Sleek Magazine) Nominalizat la Tiger Award for Short Film Rotterdam (2010), HOW TO EXPLAIN IT TO MY PARENTS: ARNO COENEN face parte din această serie. Artistul multimedia Arno Conen stă la o masă cu tatăl său. WORLD SALES Împreună gustă din berea Eurotrash, producţie proprie a lui Arno; urmează o tentativă de dialog despre Joke Ballintijn, Keizersgracht 264, 1016 EV Amsterdam The Netherlands cum producerea berii poate fi privită şi ca o formă de artă. Dar ceea ce iese pregnant în evidenţă este, T: +31(0)20 6237101 E: [email protected]; www.nimk.nl mai curând decât arta, relaţia dintre ei. Acest portret deopotrivă hilar şi emoţionant arată cât de greu http://www.lernertandsander.com/index.php?/projects/how-do-i-explain-my-parents/ le este tatălui şi fiului să comunice.

INTERNATIONAL EXPERIMENTAL FILM FESTIVAL Curator’s Comment: Have you ever tried to explain to your parents what your job is all about and what your passions are? This is often a hopeless cause – you gradually go your own way, develop your own interests outside the family in which you have grown up, and in many cases, family history, character and muddied relationships also get in the way. For visual artists this is even more difficult. Within the context of art, it is still fairly apparent for artists to be understood: they have been trained to explain and promote their work through a specific, shared discourse. But this discourse does not help them to connect with their fathers or mothers: dear son or daughter’s art is carefully avoided as a topic of conversation (as are religion and politics), in order to keep the peace. This recognizable theme was Lernert Engelberts’ and Sander Plug’s inspiration for a series of videos. They recruited several artists who created abstract and rather hermetic work, and placed them in a neutral, grey space together with their father and/or mother – with the artist always, very subtly, seated in a slightly lower chair. The resulting conversations are painfully confrontational, often moving and sometimes hilarious.

Comentariul Curatorului: Ai încercat vreodată să le explici părinţilor în ce constă jobul tău şi care sunt pasiunile tale? De cele mai multe ori, e o cauză pierdută. Treptat, o iei pe drumul tău, îţi dezvolţi propriile interese Lernert & Sander are two Dutch visual artists and friends who decided that independent de familia în care ai crescut şi, în multe cazuri, se întâmplă de asemenea chiar ca working alone was getting boring and started collaborating on art related background-ul familial, caracterul şi relaţiile tulburi să îţi stea în cale. projects. Since their first video CHOCOLATE BUNNY they’ve been working on Pentru artiştii vizuali, lucrurile sunt şi mai complicate. În contextul artistic, artiştii se pot face lesne commercials, leaders, art movies, documentaries and installations. Their aim is înţeleşi: au fost educaţi să îşi explice şi promoveze opera printr-un discurs specific şi împărtăşit în to make simple and communicative works, that takes little note of the existing breasla profesională. Dar acest tip de limbaj nu-i ajută şi în relaţiile cu părinţii lor: arta iubitului border between contemporary art and commercial projects. Their highly esthetic, humorous and dedicated works are often challenging the media and its viewer, fiu sau a iubitei fiice este evitată cu grijă în conversaţii (întocmai ca religia şi politica), pentru a nu in a simple but very effective way. Their work was selected for international tulbura pacea familiei. festivals in New York, Rio de Janeiro and Oberhausen. Această temă a fost sursa de inspiraţie a regizorilor pentru o serie de filme. Au selectat câţiva artişti Sander Plug (b. 1969) works as a freelance graphic designer and artist. He ale căror lucrări sunt abstracte şi ermetice, şi i-au amplasat într-un decor cenuşiu neutru alături de finished his Master in Art in 2004 at the Sandberg Institute in Amsterdam. He BUCHAREST 2010 tatăl şi/sau mama lor – artistul fiind întotdeauna aşezat, extrem de subtil, pe un scaun uşor mai jos. has exhibited in several group exhibitions in Amsterdam, Berlin and Barcelona. Lernert Engelberts (b. 1977) works as a director, writer and journalist. He is Conversaţiile rezultate sunt dureros de conflictuale, adesea emoţionante şi uneori hilare. curator for Lost&Found, and advisor for the Dutch Filmfund at research and development.

Lernert & Sander sunt doi prieteni şi artişti vizuali olandezi, care au decis că lucrul pe cont propriu a inceput să devină plictisitor, aşa că au început să colaboreze pe proiecte artistice. De la primul lor video, CHOCOLATE BUNNY, 69 au mai lucrat la reclame, filme de artă, documentare şi instalaţii. Scopul lor este să realizeze lucrări simple şi expresive, care să nu ţină seama de graniţa dintre arta contemporană şi zona comercială. Cu un pronunţat caracter estetic şi o importantă doză de umor, lucrările lor provoacă adesea privitorul într-o manieră simplă, dar eficientă. Au fost selecţionate la festivaluri internaţionale de film din New York, Rio de Janeiro şi Oberhausen. Sander Plug (n. 1969) lucrează freelancer ca artist şi graphic designer. A absolvit masterul în arte la Institutul Sandberg din Amsterdam în 2004. A participat la expoziţii de grup în Amsterdam, Berlin şi Barcelona. Lernert Engelberts (n. 1977) lucrează ca regizor, scriitor şi jurnalist. Este curator la Lost&Found şi consilier la Dutch Film Fund – cercetare şi dezvoltare.

ON THE EDGE INCIDENT BY A BANK 12’, SWEDEN, 2010 REGIE/DIRECTOR: RUBEN OSTLUND

WITH THE SUPPORT OF: CU SPRIJINUL:

SCENARIU/SCREENPLAY Ruben Ostlund IMAGINE/CINEMATOGRAPHY Marius Dybwad Brandrud SCENOGRAFIE/ART DIRECTION Pia Aleborg MONTAJ/EDITING The Golden Bear Award Winner for Short Film at Berlinale 2010, INCIDENT BY A BANK is a detailed Ruben Ostlund and humorous account of a failed bank robbery. Groundbreaking with respect to technology and SUNET/SOUND DESIGN Jan Alvermark storytelling, it consists of a single take where over 96 people perform a meticulous choreography PRODUCER for the camera. INCIDENT BY A BANK recreates an actual event that took place in Stockholm Marie Kjellson/Eril Hemmendorff back in June 2006; it’s an observation in real-time and a study of how people act and react to the O PRODUCTIE/PRODUCTION unexpected. Plattform Produktion/Backa Teater/Film i Väst Câştigător al Ursului de Aur pentru cel mai bun scurtmetraj la Festivalul International de Film Berlin 2010, prezentat/premiat în festivaluri de film prestigioase ca Oberhausen, Edinburgh, Sao Paolo, Los Angeles, Sydney, Pusan, Melbourne, etc, INCIDENT BY A BANK este relatarea detaliată FESTIVALS • AWARDS şi plină de umor a unei tentative eşuate de spargere a unei bănci. Revoluţionar din punct de vedere FESTIVALURI • PREMII tehnologic şi narativ, filmul constă într-un singur cadru-secvenţă în care peste 96 de oameni execută

o coregrafie meticuloasă în faţa camerei. INCIDENT BY A BANK recreează un eveniment real Golden Bear Best Short Film- Berlinale 2010/ Oberhausen 2010/ Silver Dragon INTERNATIONAL COMPETITION INTERNATIONAL Award for Best Director- Krakow 2010/ Special Jury Recognition- Aspen 2010/ petrecut în Stockholm în iunie 2006. Filmul este un exerciţiu de observaţie în timp real şi un studiu Edinburgh 2010/ Sao Paulo 2010/ Los Angeles 2010/ Hamburg 2010/ Munich al naturii umane, despre cum acţionează şi reacţionează oamenii la neprevăzut. 2010/ Sarajevo New Currents Shorts 2010/ Melbourne 2010/ Vila do Conde 70 2010/ Norwegian Short Film Festival 2010/ Sydney 2010/ Pusan 2010/ IndieLisboa Emerging Cinema 2010/ Helsinki 2010/ Cambridge 2010/ Milano 2010 etc

WORLD SALES New Europe Film Sales- Słowicza 12/2,05-075 Warsaw-Poland T: +48 600 173 205 E: [email protected]; www.neweuropefilmsales.com director contact: [email protected]

INTERNATIONAL EXPERIMENTAL FILM FESTIVAL Ruben Östlund on INCIDENT BY A BANK “About six months after Quentin Tarantino’s PULP FICTION filled cinemas all over the world, young hoods in Italy started holding their guns sideways to shoot, instead of using the classic straight grip. However, angling the gun ”gangsta style” reduced their precision, and they had to fire a lot more rounds to finish the job. More blood was shed and the police had to deal with a much messier crime scene. In my opinion, this says a lot about how motion pictures impact our behavior and the way we see the world. The images of a film likePULP FICTION, based as they are on situations we rarely encounter in everyday life, may possibly have the most significant effects on us. Before that spring day in Stockholm 2006, I had never seen an attempted robbery in my life. Still, I had this ingrained, almost instinctive picture of what such an event should be like. My preconceptions were based on how similar incidents were portrayed in movies/TV. These embedded images had become a point of reference that had very little correlation to the actual events I observed taking place across the street. Reality seemed absurd and incongruous. Unreal. The film INCIDENT BY A BANK evolved out of my own perception of the robbery attempt. The fact that it is based on my perceptions is a cornerstone of my work. The way I see it, the majority of films that include situations like this are based on other, cinematic, references.”

Ruben Östlund despre INCIDENT BY A BANK: In 2004, Ruben Ostlund (b.1974, Sweden) made his feature debut with “Cam la şase luni după ce PULP FICTION-ul lui Tarantino a umplut cinematografele din întreaga the controversial fiction film THE GUITAR MONGOLOID, which won the Fipresci Award at the Moscow IFF 2005. In 2006, he directed the short film lume, tinerii infractori din Italia au început să ţină armele în lateral ca să tragă, în loc de clasica AUTOBIOGRAPHICAL SCENE NUMBER: 6882 which won the Prix UiP Edinburgh abordare frontală. Totuşi, ţintitul cu arma în stil “gangsta” le-a redus precizia, trebuind să tragă mai and was nominated for the EFA Award as well as the Swedish Golden Bug award multe focuri pentru a termina treaba. S-a vărsat mai mult sânge, iar poliţia s-a confruntat cu scene for best short. His 2nd feature INVOLUNTARY premiered in Cannes Official ale crimei mult mai sângeroase. După părerea mea, acest lucru spune multe despre cum filmele ne Selection 2008 and was hailed as one of the most original films in Un Certain influenţează comportamentul şi colorează felul în care vedem lumea. Iar imaginile oferite de un film Regard section. INVOLUNTARY has been touring festivals worldwide, among them Geneve Cinema Tout Ecran, receiving the Reflet d’Or for Best Director, ca PULP FICTION, bazate cum sunt pe situaţii rar întâlnite în viaţa de zi cu zi, pot avea uneori efecte Stockholm IFF receiving the Best Script & Star! Audience Award and Brussels semnificative asupra noastră. Înaintea acelei zile de primăvară din Stockholm 2006, nu văzusem o European FF, where the film received the Iris Award for Best Film. tentativă de jaf în viaţa mea. Totuşi, aveam inoculată, aproape instinctiv, o imagine a cum ar trebui BUCHAREST 2010 să arate un astfel de incident. Prejudecăţile mele se bazau pe felul în care erau prezentate incidente Ruben Östlund (n.1974, Suedia). În 2004, Ruben şi-a făcut debutul în lung similare în filme şi la TV. Aceste imagini impregnate au devenit un punct de referinţă care avea o metraj cu controversatul film de ficţiune “The Guitar Mongoloid”, care a câştigat foarte mică legatură cu evenimentele reale care s-au derulat în faţa mea peste drum. Realitatea Premiul FIPRESCI la Festivalul International de Film Moscova 2005. În 2006 a regizat scurtmetrajul SCENA AUTOBIOGRAFICĂ NUMĂRUL: 6882 care a câştigat părea absurdă şi neverosimilă. Ireală. Filmul INCIDENT BY A BANK a evoluat din percepţia mea premiul UiP la Edinburgh, şi a fost nominalizat pentru Premiile Academiei personala asupra tentativei de jaf. Faptul că se bazează pe propria mea percepţie este un aspect Europene de Film, şi pentru premiul Swedish Golden Bug pentru cel mai bun esenţial al muncii mele. Cred că majoritatea filmelor ce includ situaţii similare se bazează pe alt scurt metraj. Al doilea lungmetraj, INVOLUNTARY, (selectat pentru Cinemart 71 sistem de referinţe: cinematice sau de altă natură”. 2007) a avut premiera la Cannes 2008 şi a fost aclamat ca unul dintre cele mai originale filme din secţiunea Un Certain Regard. Stilul vizual al lui Ruben şi cadrele secvenţa măiestrit coregrafiate i-au adus aprecierea criticilor şi INVOLUNTARY a făcut turul festivalurilor din întreaga lume – printre care Geneve Cinema Tout Ecran, premiul Reflet d’Or pentru cel mai bun Regizor, Stockholm International Film Festival unde a obţinut Best Script şi Star Audience Award, Festivalul Filmului European din Bruxelles, unde filmul a primit Premiul Iris pentru cel mai bun film.

71 ON THE EDGE IRINKA AND SANDRINKA 16’, FRANCE, 2007 REGIE/DIRECTOR: SANDRINE STOIANOV / JEAN CHARLES FINCK

SCENARIU/SCREENPLAY Sandrine Stoianov, Jean Charles Finck ANIMAŢIE/ANIMATION Sandrine Stoianov MONTAJ/EDITING Jean Charles Finck SUNET/SOUND DESIGN Fred Meert Main Jury Award Winner in Premiers Plans Angers, French Community Award at Bruxelles Film PRODUCER Festival and Authors’ Prize and Press Award winner at Namur Film Festival, IRINKA ET SANDRINKA Marc Jousset, Arnaud Demuynck is an emotional and beautifully crafted blending of animation and documentary. Fifty years separate O PRODUCTIE/PRODUCTION Je Suis Bien Content – La Boîte, ...Productions – Digit Anima – Les Films du Irene and Sandrine. One, member of the Russian nobility, experienced the fall of the regime, the Nord – Studio Suivez mon Regard lack of an exiled father and her adoption by a new family. The other grew up dreaming about a former Russia, land of fairy tales. From the memories evoked by her aunt, Sandrine Stoianov returns to this fascinating past in a colourful and composite world with its mix of children’s drawings, old family photographs and illustrations of pre-Revolution Russia.

Câştigător al Premiului Juriului la Premiers Plans Angers, al Premiului Comunităţii Franceze la FESTIVALS • AWARDS FESTIVALURI • PREMII Festivalul Filmului de la Bruxelles, al Authors’ Prize şi al Premiului Presei la Festivalul de la Namur, filmul IRINKA ŞI SANDRINKA îmbină animaţia şi documentarul cu ingeniozitate şi sensibilitate. Pe Grand prix du jury - Premiers Plans Angers 2008/ Prix de la presse et Prix des Irene şi Sandrine le desparte o jumătate de secol. Una aparţine vechii nobilimi din Rusia şi a trăit INTERNATIONAL COMPETITION INTERNATIONAL auteurs Namur 2007/ Prix de la communauté française de Belgique - Bruxelles prăbuşirea regimului, plecarea tatălui ei în exil şi viaţa de copil adoptat. Cealaltă a crescut visând 2007/ Prix Onda Curta Indielisboa 2008/ Prix du film d’animation- Rencontres la Rusia de alădată, tărâm de basm. Amintirile evocate de mătuşa ei îi deschid Sandrinei Stoianov audiovisuelles – Lille 2008/ Clermont Ferrand 2008/ Prix SABAM du court- 72 métrage - Festival du Film d’Amour de Mons – Belgique 2008/ prix « Ciné-court drumul către un trecut fascinant, o lume plină de culoare, un mozaic de desene de copii, fotografii »-Rennes 2009/ Prix des étudiants - Nice 2008/ Prix spécial du ministère de vechi de familie şi imagini din Rusia de dinainte de revoluţie. Macédoine et de Thrace - Drama Greece 2008/ Tampere 2008/ Message To Man St Petesburg 2008/ Golden Horse - Taipei 2007/ Sao Paolo 2008/ Aspen 2008/ Mediawave 2008 etc

WORLD SALES Les Films du Nord, François Ladsous 27 avenue Jean Lebas, 59100 Roubaix – France T : +33 (0)3 20 11 11 30 , Fax : +33 (0)3 20 11 11 31 E: [email protected] director’s contact: [email protected] http://www.lesfilmsdunord.com/catalogue/film.php?id_film=irinkaetsandrinka

INTERNATIONAL EXPERIMENTAL FILM FESTIVAL Sandrine Stoianov on IRINKA AND SANDRINKA: “Living with a foreign name nobody around you can pronounce well, when you know almost nothing about your origins is something that has to make you wonder where you come from. Since I was a teenager, I’ve always wanted to work on that idea. IRINKA & SANDRINKA is a very intimate inquiery on myself and on my background. In Art School I made a project which was a sort of book mixing graphic fantasies on Russia and audio interviews of some members of my Russian family (who I barely knew at the time). My aunt Irene’s voice was the most interesting. A real encounter. A few years later I met Jean-Charles and he convinced me to put that material into a film, but it had to be entirely re-worked. Together we managed to create a kind of partly fictional documentary, which could include my subjective memories and fantasies, and express the main idea more clearly. Digging into the past was an attractive research but also brought into the light some deeply buried wounds.“

Jean-Charles Finck on IRINKA AND SANDRINKA: After Fine Arts studies in Epinal (France), graphic design section, Sandrine “ Putting my foot in such an intimate process was uneasy at first but challenging. Isn’t it what Stoianov follows an animation and story board workshop at the Gobelins storytellers do, talking about other people’s lives, as much as their own at the same time ? Sometimes Animation School in Paris. She starts working as a set and character designer for you have to put things into perspective to see them clearly and express them right. I believe that’s TV series, short films and feature films (PERSEPOLIS). In IRINKA ET SADRINKA, what Sandrine needed: an eye from outside, but a loving, understanding and concerned eye. This « her first short film as director, Sandrine Stoianov is inspired by her own family story in former Russia. external » eye is symbolized in the film by the parts I drew myself in a different style from Sandrine’s: After graduating in Arts and Philosophy in Tours, Jean-Charles Finck goes to the parts that portrays her and Irene while they’re talking.“ Fine Arts Institute in Angoulême to enter the Comic Art section which has just has just been created, then he works mostly in Animation field as a storyboard Sandrine Stoianov despre IRINKA ŞI SANDRINKA artist, scriptwriter and graphic designer, in Paris, Toronto and Montreal. He “Atunci când ai un nume străin, pe care nimeni nu e în stare să-l pronunţe corect, atunci când nu meets Sandrine Stoïanov in 1999, as she’s just out of a 9-months formation in ştii mai nimic despre propria ta origine, ajungi să te întrebi de unde vii. Ideea m-a preocupat încă Gobelins animation school, where he’s been teaching shortly. They fall in love and start living together. He convinces her she should make her own film instead din adolescenţă. IRINKA & SANDRINKA e o analiză intimă a propriei mele persoane şi a provenienţei of working in Animation industry. Together they start elaborating a short film mele.În facultate, am făcut un proiect: un fel de carte care combina fantezii grafice despre Rusia cu based on Sandrine’s family history: IRINKA & SANDRINKA. interviuri audio făcute cu membri ai familiei mele ruseşti (pe care abia dacă îi cunoşteam la vremea respectivă). Cea mai interesantă voce era cea a mătuşii mele, Irene. O adevărată revelaţie. Câţiva ani După încheierea studiilor de artă, secţia desen grafic, la Epinal, în Franţa, Sandrine Stoianov urmează un curs de animaţie la Şcoala de animaţie Gobelins BUCHAREST 2010 mai târziu, l-am cunoscut pe Jean-Charles, care m-a convins să transform acel material într-un film. din Paris. Lucrează la început ca desenator de decoruri şi personaje pentru seriale Dar totul trebuia refăcut. Am reuşit înpreună să realizăm un fel de documentar-ficţiune, în care se TV, scurtmetraje şi lungmetraje (PERSEPOLIS). IRINKA ŞI SADRINKA, primul ei regăsesc fanteziile şi amintirile mele şi care exprimă mai clar ideea principală. Întoarcerea în trecut scurtmetraj, este inspirat de istoria familiei sale din Rusia. a reprezentat o cercetare interesantă, dar, pe de altă parte, a adus la lumină răni ascunse.” După încheierea studiilor de artă şi filosofie la Tours,Jean-Charles Finck urmează cursurile nou-înfiinţatei secţii de artă comică, în cadrul Institutului de artă din Jean-Charles Finck despre IRINKA AND SANDRINKA: Angoulême, apoi lucrează mai mult în animaţie, ca storyboard-artist, scenarist “Când am pătruns într-un proces atât de intim, am avut o senzaţie de nelinişte dar a fost şi o şi desenator, la Paris, Toronto şi Montreal. O întâlneşte pe Sandrine în 1999, la 73 şcoala de animaţie din Gobelin, unde predă de scurtă vreme şi o convinge să îşi provocare. În fond, asta fac povestitorii, spun poveşti despre vieţile oamenilor şi, în acelaşi timp, înceapă propriul proiect de film în loc să lucreze în industria animaţiei. IRINKA despre propria lor viaţă. Câteodată trebuie te detaşezi de anumite lucruri ca să le poţi vedea clar şi & SANDRINKA, un scurtmetraj bazat pe istoria de familie a Sandrinei, este rodul să le exprimi corect. Cred că de asta avea nevoie Sandrine: de o privire din afară, obiectivă, dar plină efortului lor comun. de afecţiune şi înţelegere. Această privire “exterioară” e simbolizată în film prin desenele mele, care diferă ca stil de cele ale Sandrinei, şi anume părţile care o înfăţişează pe ea stând de vorbă cu Irene.”

ON THE EDGE IT’S NICK’S BIRTHDAY 35’, UK, 2009 REGIE/DIRECTOR: GRAEME COLE

CARTE BLANCHE

SCENARIU/SCREENPLAY Graeme Cole IMAGINE/CINEMATOGRAPHY Joe Mannion MONTAJ/EDITING Jonathan Addy/Debbie Steer SUNET/SOUND DESIGN Aidan Smith Awarded Honorable Mention of the Jury at Indielisboa 2009, screened in Bangkok, Sarajevo, PRODUCER Barcelona, Valencia, Poitiers etc, IT’S NICK’S BIRTHDAY is a unique home-made Super-8 musical. Mick Sugden Nick can accept his fading youth if only Liz will acknowledge there is an impossibly profound O PRODUCTIE/PRODUCTION L’Institute Zoom connection between them. Over an all-day drinking session, the binds of human communication fray as they shamble through the last day of his twenties. Capturing the unconventional handcrafted aesthetic of Aidan Smith’s songs, this is a musical for those who wouldn’t normally go near one. The dancing creaks and the vocals strain when four ordinary folk attempt to impose meaning and color on their mundane and aimless lives, worn away by ennui and isolation. Sundays don’t come with a three-act structure, and we don’t have hidden FESTIVALS • AWARDS reserves of magical talent. We have mood swings, private theories and temporary epiphanies. FESTIVALURI • PREMII Câştigător al Menţiunii Speciale a Juriului la Indielisboa (2009), prezentat la Bangkok, Sarajevo, Honorable Mention of the Jury - IndieLisboa 2009/ Sarajevo 2009/ World Film Barcelona, Valencia, Poitiers etc, IT’S NICK’S BIRTHDAY e un film inedit, un musical de amatori, INTERNATIONAL COMPETITION INTERNATIONAL Festival of Bangkok 2009/ L’Alternativa Barcelona 2009/ Mediawave 2010/ filmat pe Super-8 mm. Nick ar putea să accepte ca tinereţea sa se duce, dacă Liz ar recunoaşte Valencia, 2010/ Ourense 2010/ Bandits-mages (Bourges, France)/ BUSHO că există o legătură incredibil de profundă între ei. Pe parcursul unei beţii de-o zi, comunicarea se Budapest Short Film Festival 2009/ Festival Of New Cinema & Digital Culture deteriorează pe măsură ce protagoniştii traversează clătinându-se ultima zi a celor douăzeci de ani 74 Liverpool, UK 2009 Antimatter Film Festival, 2009 (Victoria, Canada)/ Festival du Cinéma de Brive, 2010/ OFNI Independent Film Festival, 2010 (Poitiers) ai lui Nick. Surprinzând estetica neconvenţională a cântecelor lui Aidan Smith, filmul este un musical pentru cei care nu sunt neapărat amatori ai genului. Mişcarea se transformă în dans şi vocile îsi schimbă registrul în muzică, atunci când patru oameni obişnuiţi încearcă să dea sens şi culoare existenţei lor banale şi lipsite de sens, alterată de plictiseală şi izolare. Duminicile nu vin structurate pe 3 acte, şi nici nu avem rezerve ascunse de talente magice. Avem stări schimbătoare, teorii personale şi WORLD SALES epifanii temporare. Graeme Cole, L’Institute Zoom T: +44 (0)7913 026 913 E: [email protected], www.zoomcitta.co.uk http://www.zoomcitta.co.uk/inb.htm; http://zoomcitta.blogspot.com/p/its-nicks-birthday.html

INTERNATIONAL EXPERIMENTAL FILM FESTIVAL “I established L’Institute Zoom in 2003 with Mick Sugden and Anselm Burke to make films in ways that other people aren’t. I also write screenplays for directors who are driven to play with expressionist ideas, pooh-pooh Britain’s realist canon and who instinctively know that film is not storytelling, it is the choreography of light and sound. The films that I direct vampirise my own personal crapness to prey on the ludicrous assumptions and conventions of cinema.”(Graeme Cole)

Curator’s Comment: “One of the most interesting films of the last few years. Through a series of musical sketches, each growing in lo-fi surrealism, this superlative Super 8mm lovingly delineate the desires and fears of a small group of recognisably British characters – the portrayals of whom are as honest and unassuming as the songs they sing – against a semi-magical backdrop of take-aways, inner- city parks and shuttered shop-fronts. Helmer Cole seems to have an instinctive grasp of cinema’s basic principles, and as such is reluctant to follow the path that too many of his contemporaries willingly tread: perpetuating the narrative-centric, realist bullshit they are spoon-fed by universities, magazines and mainstream film criticism. The film may have recognizable antecedents inearly European cinema, but, in employing locations and scenarios that are unique to their immediate surroundings, the filmmakers reinforce the suggestion that a unique national cinematic identity in this country can only come about by turning our lenses away from subject we think will perform well at the box office, and study ourselves and the world around us.” ( Brett Gerry) Graeme Cole was a Jerwood First Film Shorts Prize winner in 2002 with his short sci-fi Grand Guignol Christmas movie script,RARELY-DONE JUAN. In 2003, “Am înfiinţat L’Institute Zoom în 2003 împreună cu Mick Sugden şi Anselm Burke, pentru a face Graeme wrote and directed A CASE OF MAKING THE KNIFE FIT THE WOUND as his debut short, which premiered at the Commonwealth Film Festival. PILOT filme “altfel”. Scriu, de asemenea, scenarii pentru regizori care sunt interesaţi să jongleze cu ideile FOR A 22ND CENTURY SITCOM (writer/director, 2005) has played at over 20 expresioniste, să dispreţuiască canonul realismului britanic, şi care simt instinctiv că filmul nu este festivals and film nights and received a special mention from the jury atthe naraţiune, ci o coregrafie de sunet şi lumină. Filmele pe care le regizez se nasc din nebunia mea de Budapest Short Film Festival. Graeme has been on the jury or selection panel at a ataca supoziţiile şi convenţiile cinematografice absurde” (Graeme Cole) the Kinofilm and Exposures festivals in Manchester and the Jugenmedienfestival in Berlin and was selected to attend the prestigious Berlinale Talent Campus in Comentariul Curatorului 2008. Most recently, Graeme has been at work “pre-making” three episodes of UNIVERSAL EAR, a lost time-travel adventure series from the year 2012, as part “Unul dintre cele mai interesante filme din ultimii ani. Printr-o serie de sketch-uri muzicale, fiecare

of an artist’s residency at Manchester’s Nexus Art Café. BUCHAREST 2010 construit în cheie suprarealistă, acest suberb film pe Super8 mm conturează afectuos dorinţele şi temerile câtorva personaje britanice uşor recognoscibile – ale căror portrete sunt la fel de inocente În 2002, Graeme Cole a câştigat Jerwood First Film Shorts Prize cu scurtmetrajul şi simple ca si cântecele pe care le interpretează – pe un fundal magic realism de fast-food-uri, SF „Grand Guignol Christmas movie script, Rarely-Done Juan”. În 2003, Graeme a scris şi regizat A CASE OF MAKING THE KNIFE FIT THE WOUND, scurt -metrajul parcări urbane şi vitrine. Graeme Cole pare să înteleagă instinctiv noţiunile elementare ale cinema- său de debut care a avut premiera la Commonwealth Film Festival. Filmul ului, şi astfel se împotriveşte să urmărească aceeaşi cale pe care majoritatea contemporanilor săi se PILOT FOR A 22ND CENTURY SITCOM, scris şi regizat în 2005, a fost difuzat în grăbesc s-o apuce: perpetuarea realismului narativ de duzină cu care sunt îndopati de universităţi, peste 20 de festivaluri şi seri de film şi a primit Menţiunea specială a juriului la 75 reviste şi critica mainstream. Este posibil ca filmul să aibă precursori recognoscibili în cinematograful Budapest Short Film Festival. Graeme a făcut parte din juriul/ comisia de selecţie european timpuriu, dar, folosind locaţii şi scenarii unice inspirate din realitatea imediată, cineaştii a festivalurilor Kinofilm and Exposures din Manchester şi Jugenmedien Festival Berlin şi a fost selecţionat la Berlinale Talent Campus în 2008. Recent, Graeme întăresc ideea că o identitate cinematografică naţionala unică poate fi construită numai întorcand s-a întors din nou la lucru, având în “pre-producţie” 3 episoade din UNIVERSAL obiectivul de la subiecte de box office, şi îndreptându-l spre noi înşine şi spre lumea din jurul EAR – seria de aventuri ale unui călător în timp din anul 2012 – ca parte a unei nostru.” (Brett Gerry) rezidente la Manchester’s Nexus Art Café.

ON THE EDGE JOY 10’, UK, 2008 REGIE/DIRECTOR: CHRISTINE MOLLOY / JOE LAWLOR

CARTE BLANCHE

CU/CAST Sonia Saville, Charlene James, Annie Townsend and local members of the community from Birmingham, UK. SCENARIU/SCREENPLAY Christine Molloy, Joe Lawlor IMAGINE/CINEMATOGRAPHY Ole Bratt Birkeland SUNET/SOUND DESIGN Prix UIP winner and European Film Awards Nominee of Rotterdam 2008, JOY is a story about Denis McNulty a 17-year-old girl who has gone missing. The film is a police reconstruction of Joy’s last known O PRODUCTIE/PRODUCTION movements in a local park, which begins as reverently as you would expect but gradually changes Desperate Optimists into something meditative and poetic. Accompanying piece of Christine Molloy’s and Joe Lawlor‘s debut feature HELEN, JOY is a film-within-the-film, a hauntingly evocative vignette comprised of one very long take (albeit with two small inserts) that looks like the kind of missing-persons advisory that a police force headed by James Joyce might produce. With its deliberate slow-motion and skillfully choreographed construction, JOY takes us on an intriguing journey, not just across the public park of its setting, but also into our own imagination. By the end of it, more than just a FESTIVALS • AWARDS reconstruction, the film is rather a meditation on the fragility of youth. FESTIVALURI • PREMII Câştigător al Prix UIP şi nominalizat la premiul Academiei Europene de Film la Festivalul de la Prix UIP winner and European Film Awards Nominee Rotterdam 2008/ IndieLisboa Rotterdam din 2008, JOY este povestea unei fete de 17 de ani, care e dată dispărută. Pornind de INTERNATIONAL COMPETITION INTERNATIONAL 2008/ Sarajevo 2008/ Sáo Paulo 2008/ Telluride 2008/ Tampere 2009/ Flanders la informaţiile poliţiei, filmul reconstituie ultimele acţiuni cunoscute ale lui Joy, desfăşurate într-un 2008/ Cork 2008/ Interfilm Berlin 2008/ Sleepwalkers Tallinn 2008/ Thessaloniki parc local. Reconstituirea începe cât se poate de convenţional, dar se schimbă treptat, devenind 2008/ Sydney 2008/ Sofia 2009/ Brussels 2009/ Vienna Independent Shorts poetică şi meditativă. Însoţind HELEN, filmul de debut al lui Christine Molloy şi al lui Joe Lawlor, 76 2009/ Krakow 2009/ Jerusalem 2009/ Gijon 2008 JOY este un film-în-film, o vinietă tulburător de evocatoare, compusă dintr-un plan-secvenţă foarte lung (deşi conţine două mici inserturi), care arată ca genul de anunţ pentru persoane dispărute ce ar fi compus de nişte poliţişti conduşi de James Joyce. Cu ralantiuri deliberate şi o construcţie atent coregrafiată, JOY ne poartă într-o călătorie fascinantă, nu doar în parcul ce-i serveşte drept décor, ci şi în propria noastră imaginaţie. În ultimă instanţă, mai mult decât o reconstituire, filmul este o meditaţie asupra fragilităţii tinereţii. WORLD SALES Desperate Optimists 20 All Nations House, 2 Martello Street, London, E8 3PF, UK E: [email protected]; www.desperateoptimists.com director’s contact: [email protected] http://www.desperateoptimists.com/helen/joy_screenings.html

INTERNATIONAL EXPERIMENTAL FILM FESTIVAL Christine Molloy şi Joe Lawlor on JOY: “For us, it’s very difficult to talk about JOY without reference to the eight short films that preceded it. This collection of short films, known as the CIVIC LIFE series, were made over the past 6 years with a common set of rules running through them. Namely, they were all shot on 35mm cinemascope on relatively low budgets, they predominantly used long takes, and they mostly featured people from local communities with little or no acting experience. The result is very much a cinema of ‘making do’. We like this very much and feel this tension between the slickness of 35mm production values and the rawness in the performances allows for something admittedly flawed but ultimately human and honest to come through. At its most basic we hope JOY is a thoughtful and evocative reflection on a girl struggling to discover who she is as she starts her adult life.”

Christine Molloy şi Joe Lawlor despre JOY: Born in Dublin, Ireland, Christine Molloy and Joe Lawlor studied theatre in the „Pentru noi, este foarte dificil să vorbim despre JOY fără să ne referim la cele opt scurtmetraje care UK in the late 80s. From 1992 to 1999 they devised, directed and performed in six internationally acclaimed touring theatre shows before shifting their attention l-au precedat. Această colecţie de scurtmetraje, cunoscută ca seria CIVIC LIFE, a fost realizată de-a towards moving image based work. Between 2000 and 2003 they directed a lungul ultimilor şase ani, iar filmele sale au un set comun de reguli. Toate sunt filmate pe peliculă number of episodic, interactive works for the internet and large-scale community de 35mm, în Cinemascop, cu bugete relativ mici, folosesc predominant planuri-secvenţă lungi şi video projects for galleries. Between 2003 and 2010 they have been working au, în general, în distribuţie oameni din comunităţi locale, cu puţină experienţă actoricească sau on a project called CIVIC LIFE, which involved local community groups in the chiar deloc. Rezultatul este foarte aproape de un cinema tip «văzând şi făcând». Ne place foarte production of nine short films shot on 35mm cinemascope, making extensive use of the long take (including WHO KILLED BROWN OWL winner of the Best British mult asta şi credem că discrepanţa dintre fineţea lunecoasă a producţiei pe 35 mm şi asprimea Short Film at the Edinburgh International Film Festival in 2004 and JOY winner interpretărilor creează un rezultat, fireşte, imperfect, însă, până la urmă, uman şi onest. Sperăm că, of the Prix UIP at the International Film Festival Rotterdam 2008). The CIVIC LIFE în esenţă, JOY este o reflecţie profundă şi evocatoare despre o fată care se luptă să-şi descopere films have screened extensively around the world including Telluride, Rotterdam, BUCHAREST 2010 identitatea, la începutul vieţii sale de adult.” Thessaloniki, Indielisboa. HELEN, their debut feature premiered at the Edinburgh International Film Festival in June 2008 and has been screened at over 50 film festivals around the world.

Născuţi în Dublin, Irlanda, Christine Molloy şi Joe Lawlor au studiat teatrul în Marea Britanie la sfârşitul anilor ’80. Din 1992 până în 1999, ei au conceput, pus în scenă şi jucat în şase spectacole itinerante cu success internaţional, înainte de 77 a-şi îndrepta atenţia către creaţii având în centru imagini filmate. Între 2000 şi 2003 au realizat câteva lucrări interactive episodice pentru internet şi proiecte video comunitare ample pentru galerii. Între 2003 şi 2010, ei au lucrat la un proiect numit CIVIC LIFE, care a implicat grupuri din comunităţi locale în producţia a nouă scurtmetraje. Filmate pe peliculă de 35mm, acestea folosesc preponderent cadre lungi (inclusiv WHO KILLED BROWN OWL, câştigătorul premiului pentru Cel mai bun scurtmetraj britanic la Festivalul Internaţional de la Edinburgh din 2004, şi JOY, câştigătorul Prix UIP la Festivalul Internaţional de Film de la Rotterdam din 2008). Filmele CIVIC LIFE au fost proiectate frecvent în diverse festivaluri, printre care Telluride, Rotterdam, Salonic, IndieLisboa. HELEN, lungmetrajul lor de debut, a avut premiera la Festivalul Internaţional de Film de la Edinburgh, în iunie 2008, şi a fost prezentat în peste 50 de festivaluri de film din întreaga lume.

ON THE EDGE KEMPINSKI 14’, FRANCE, 2007 REGIE/DIRECTOR: NEIL BELOUFA

CARTE BLANCHE

CU/CAST Tiecoura N’daou, Amadou Diarra, Sedou Cisse, Family of Apt #275 kahn village, Ibrahim Konate SCENARIU/SCREENPLAY Neil Beloufa IMAGINE/CINEMATOGRAPHY Neil Beloufa, Balthazar Auxietre MONTAJ/EDITING The feeling throughout the visual artist Neil Beloufa’s film KEMPINSKI is strangely dystopian and Neil Beloufa anxious. Holding fluorescent lights that softly glow across their faces, people emerge from the dark SUNET/SOUND DESIGN and speak about a magical world. Grégoire Bourdeil, Maya Palma PRODUCER Grand Prix winner at Indielisboa 2009 and ARTE Award winner at Oberhausen 2009, exhibited in Neil Beloufa museums and art galleries all over the world, KEMPINSKI is a unique mixture of science fiction and O PRODUCTIE/PRODUCTION documentary. Its scenario, filmed in various towns in Mali, is defined by specific rules: interviewed Neil Beloufa people imagine the future and speak about it in the present tense. Their hopeful, poetic and spiritual stories and fantasies are recorded and edited in a musical hypnotic way. Spoken in the present tense, these visions of the future become eerie and palpable. KEMPINSKI thus cleverly FESTIVALS • AWARDS challenges our exotic expectations and stereotypes about Africa. FESTIVALURI • PREMII Distopia şi angoasa sunt sentimentele pe care le degajă filmul KEMPINSKI al artistului vizual Neïl Grand Prix, IndieLisboa 2009/ ARTE Prize Oberhausen 2008/ Prix Videoforme Beloufa. Ţinând în mâini lumini fluorescente care le alunecă discret pe chipuri, indivizii apar din INTERNATIONAL COMPETITION INTERNATIONAL Clermont Ferrand 2009 / Rotterdam 2009/ Lawrence Kasdan Award, Ann Harbor întuneric şi vorbesc despre o lume magică. Câştigător al Marelui Premiu la Indielisboa 2009 şi 2009/ Grand Prix, Hamburg 2008/ Special Mention, 25 FPS, Zagreb 2008/ recompensat cu Premiul ARTE la Oberhausen 2009, proiectat în muzee şi galerii de artă, KEMPINSKI Times BFI - London Film Festival 2008 / Grand Prix, Courtisane, Gent 2008/ este o combinaţie originală între science fiction şi documentar. Filmat în diferite oraşe din Mali, 78 “Dialogpreis” of the German Ministry of Foreign Affairs, EMAF, Osnabruck 2008/ Rencontres internationales Paris/Berlin/Madrid 2007 / Biennial of moving images, scenariul este definit de reguli precise: intervievaţii îşi imaginează viitorul şi vorbesc despre el la Geneva 2007 / Transmediale Berlin 2009/ Bangkok 2008/ New York 2008Special timpul prezent. Poveştile şi fantazările lor pline de speranţă, poezie şi sacru sunt înregistrate, Mention, Onion City, Chicago 2009/ Leeds International 2008 / Finalist, LICC montate şi editate într-o manieră muzicală hipnotică. Narate la timpul prezent, aceste viziuni ale London International Creative Contest 2008/ Leica Price nomination, Bielefeld/ viitorului devin misterioase şi tangibile. KEMPINSKI pune astfel sub semnul întrebării imaginile şi Image Festival, Toronto 2008 stereotipurile noastre exotice legate de Africa.

WORLD SALES Netherlands Media Art Institute, MonteVideo/Time Based Arts Theus Zwakhals - collection/distribution, Keizersgracht 264, NL-1016 EV Amsterdam T: +31 20 623 7101 F: +31 20 624 4423 [email protected], www.montevideo.nl director’s contact: [email protected] www.neilbeloufa.com

INTERNATIONAL EXPERIMENTAL FILM FESTIVAL Neil Beloufa on KEMPINSKI: “Welcome to Kempinski, The people of this mystical and animist place introduce it to us. “Today we have a space station. We will launch space ships and a few satellites soon that will allow us to have much more informations about the other stations and other stars.“

“This science-fiction documentary has no script and its scenario is caused by a specific game rule. Interviewed people imagine the future and speak about it in the present tense. The attractive aspect of the video leads to exotic stereotypes and a wrong fictitious reading of this true anticipation documentary. Kempinski is also a hotel company. Shot in Mopti, Mali.”

Curator’s Comment: Shot in Mali and the United States, Beloufa’s films explore future as well as contemporary mysteries, including the relationship between “crop circles,” attributed to extraterrestrials, and Land art. Quoting from open sources such as Wikipedia, the artist confronts the possibility that the existence of information does not authenticate occurrences. Beloufa’s work creates a sense of vertigo and unease that is redolent of the distrust and unrest characterizing the current political landscape Algerian and French, Neil Beloufa was born in 1985 in Paris. Beloufa studied at Le Fresnoy – Studio National d’Art contemporain, the École des Beaux Arts in the Western world. By betraying his artifices, Beloufa interferes with the viewer’s tendency to de Paris (ensba), at the Art Decoratifs de Paris (ensad), at Cooper Union in New suspend disbelief, both creating and denying an all-encompassing fiction. York and at CalArts, Valencia. Beloufa’s work has been exhibited internationally, including the ITCA 2008 - Prague International Triennial of Contemporary Art, Prague; 12th Biennial of the Moving Image, Geneva; Palais de Tokyo, Paris; Dumbo Art Center, Brooklyn; The Soap Factory, Minneapolis; Fachhochschule- Bielefeld, Bielefeld; NCCA - National center of contemporary Arts, Moscow; and was awarded the “Arte Prize for Best European Short Film” at the 54th Oberhausen Kurzfilmtage, “Dialogpreis” by the German Ministry of Foreign Neil Beloufa despre KEMPINSKI: Affairs at the European Media Art Festival. “Bun venit la Kempinski.” Locuitorii acestui spaţiu mistic şi animist ni-l prezintă. Regizorul franco-algerian Neil Beloufa s-a născut la Paris în 1985. A studiat la “Astăzi avem o staţie spaţială. Curând, vom lansa nave spaţiale şi câţiva sateliţi care ne vor oferi mai

Le Fresnoy – Studio National d’Art contemporain, la École des Beaux Arts de Paris BUCHAREST 2010 multe informaţii despre celelalte staţii şi celelalte stele. “ (ensba), la the Art Decoratifs de Paris (ensad), la Cooper Union in New York şi la

CalArts, Valencia. “Acest documentar SF nu are un scenariu, ci povestea se desfăşoară după o regulă precisă a jocului. Creaţiile lui Beloufa au fost expuse la nivel internaţional la ITCA 2008 - Prague Cei ce sunt intervievaţi îşi imaginează viitorul şi îl descriu la timpul prezent. International Triennial of Contemporary Art, Prague; 12th Biennial of the Moving Imaginea seducătoare a acestui film trimite la stereotipuri exotice şi generează o falsă interpretare Image, Geneva; Palais de Tokyo, Paris; Dumbo Art Center, Brooklyn; The Soap ficţională a ceea ce este de fapt un documentar de anticipaţie. Factory, Minneapolis; Fachhochschule-Bielefeld, Bielefeld; NCCA - National center of contemporary Arts, Moscow; şi a obţinut “Arte Prize for Best European Kempinski este totodată şi o companie hotelieră. 79 Short Film” la a 54a editie a Festivalului de la Oberhausen, “Dialogpreis” oferit Filmat în Mopti, Mali”, Neil Beloufa.” de Ministerul de Externe al Germaniei la Festivalul European de Media Art.

Comentariul Curatorului: Filmat în Mali şi Statele Unite, filmului lui Beloufa exploreaza mistere contemporane şi viitoare, inclusiv relaţia dintre “cercurile din lanuri”, atribuite extratereştrilor, şi formele de artă terestră. Citând din surse deschise ca Wikipedia, artistul acreditează ideea că existenţa informaţiei nu-i atestă veridicitatea. Creaţia lui Beloufa dă senzaţia de vertij şi nelinişte, amintind de neîncrederea şi agitaţia caracteristice fundalului politic occidental. Deconsiprându-şi trucurile, Beloufa intervine asupra tendinţei spectatorului de a renunţa la suspiciune – creând şi negând în acelaşi timp o ficţiune atotcuprinzătoare.

ON THE EDGE LENS 6’, NETHERLANDS, 2006 REGIE/DIRECTOR: DJIE HAN THUNG

WITH THE SUPPORT OF: CU SPRIJINUL:

SCENARIU/SCREENPLAY Djie Han Thung IMAGINE/CINEMATOGRAPHY Rutger Storm MONTAJ/EDITING Djie Han Thung SUNET/SOUND DESIGN Spinvis A documentarist becomes the victim of his cinematographic subject - the camera turns around PRODUCER against himself: the spectator witnesses the point of view of a cameraman following the indigenous Ingrid Al/John Badalu inhabitants of a tropical forest for an unknown purpose. It gets clear that the movements and observations of the camera don’t fit those of the indigenous people. Where can a voyage based on complete misunderstanding and mistrust lead? The space behind the camera seems to be a protected space. But this is an illusion. When communication does not take place, death is

Un documentarist devine victima propriului său subiect, atunci când camera se întoarce împotriva lui. Spectatorul preia punctul de vedere al cameramanului care urmăreşte, din motive necunoscute, nişte indigeni ce trăiesc într-o pădure tropicală. Pe parcurs, devine din ce în ce mai clar că mişcările şi percepţiile camerei nu se potrivesc cu cele ale indigenilor. Unde poate duce o călătorie bazată pe CARTE BLANCHE neînţelegere şi neîncredere totale? Spaţiul din spatele camerei pare a fi unul protejat, însă aceasta

INTERNATIONAL COMPETITION INTERNATIONAL e doar o iluzie. Lipsa de comunicare aduce moartea.

80

WORLD SALES Djie Han Thung Frederik Hendrikstraat 164-E 1052 JG Amsterdam NL e-mail: dh@ thung.nl tel: +31 (0)6 28190705

INTERNATIONAL EXPERIMENTAL FILM FESTIVAL Curator’s Comment: LENS is a subtle reflection on cultural intrusion and media colonialism. It’s a determined statement against the idea that information/ media are neutral. A member of common technological culture finds himself confronted with an unforeseen situation in a strange cultural context. His technical power of representation and recording does not help him approach the reality which he is intruding. On the contrary, his actions and right to document ( unquestioned in Western society) caused a deep disturbance and conflict in these other cultural space, which the spectator and the documentary filmmaker as a spy finally ordered by him, are completely unable to understand. LENS radically questions the delivery of “reality” into private audience’s spaces without any real connection with the observed subjects. The dark hole of failed communication between cultures leads to the equivalence between looking and killing. The observing system transforms itself in a war machine, as Paul Virilio has pointed out also as a specificity of modern weapons

Comentariul Curatorului: Djie Han Thung is a maker of short films, music video’s and animations. LENS reprezintă o reflecţie subtilă asupra intruziunii culturale şi a colonialismului media. Cu fermitate, SELECTED FILMOGRAPHY:THE SUN OF THE PARTS/DE SOM DER DELEN (1944)/BETWEEN THE STARS(1999)/MONSTER (animation,1999)/EAT filmul ia poziţie împotriva ideii că informaţiile/ media sunt neutre. Un membru al comunităţii THIS!(animation 1999)/LENS(2006) tehnologice cunoscute e confruntat cu o situaţie neprevăzută, într-un context cultural străin. Capacitatea tehnică de reprezentare şi înregistrare de care dispune nu îi facilitează pătrunderea în realitatea în care este un intrus. Dimpotrivă, acţiunile sale şi dreptul său la documentare (necontestat Djie Han Thung este un realizator de scurtmetraje, videoclipuri în societatea occidentală) au generat dezordine şi conflict în acest spaţiu cultural diferit, pe care muzicale şi animaţii. FILMOGRAFIE SELECTIVĂ: THE SUM OF THE PARTS / DE SOM DER spectatorul şi cineastul documentar, ca spion în cele din urmă comandat de primul, sunt complet DELEN (1994)/ BETWEEN THE STARS (1998)/ MONSTER (ANIMAŢIE, incapabili să îl înţeleagă. LENS contestă radical livrarea „realităţii” în spaţiile private ale unui public 1999)/ EAT THIS! (ANIMAŢIE, 1999)/ LENS (2006) care nu are nici o legătură veritabilă cu cei care au fost subiectul observaţiei. Comunicarea eşuată BUCHAREST 2010 dintre culturi este o gaură neagră, care pune semnul de egalitate între „a privi” şi „a ucide”. Sistemul supus observaţiei devine o maşină de război, aşa cum susţine Paul Virilio cu referire la specificul armelor mocderne.

81

ON THE EDGE LIGHT 15’, HOLLAND, 2010 REGIE/DIRECTOR: ANDRÉ SCHREUDERS

WITH THE SUPPORT OF: CU SPRIJINUL:

CU/CAST Leny Breederveld SCENARIU/SCREENPLAY André Schreuders IMAGINE/CINEMATOGRAPHY Karel Doing MONTAJ/EDITING André Schreuders “Are you afraid of what will come?” “I’ve been longing for light..” - One of the very few dialogue SUNET/SOUND DESIGN lines in LIGHT, an intimate “existential road movie” by the Dutch visual artist Andre Schreuders. Charly van Rest PRODUCER Selected in Cannes 2010-Quinzaine des Realizateurs, LIGHT follows an old solitary woman who André Schreuders makes her last trip. Learning that she is terminally ill, she takes some things in a suitcase, puts her O PRODUCTIE/PRODUCTION fish in a plastic bag and leaves on foot. During her lonely journey she has several brief but special AS Film encounters, when she is confronted with unexpected friendliness and human warmth. LIGHT is emotionally rooted in the filmmaker’s personal experience: his aunt, having a cureless disease, chose to go to a monastery and die by refusing all food and drink.

FESTIVALS • AWARDS „Ţi-e teamă de ce-o sa vina?” , „Tânjesc după lumină...”. Acestea sunt două dintre puţinele replici FESTIVALURI • PREMII din LIGHT, un „road movie existenţial”, un jurnal intim regizat de artistul vizual olandez Andre Schreuders. Selectat la Cannes 2010 - Quinzaine des Realizateurs, LIGHT urmăreşte ultima călătorie Quinzaine des Realisateurs - Cannes 2010

INTERNATIONAL COMPETITION INTERNATIONAL a unei bătrâne singuratice. Aflând că e bolnavă în stadiu terminal, împachetează câteva lucruri IndieLisboa Independent Film Festival 2010 într-o valiză, îşi pune peştele într-o pungă de plastic şi porneste la drum. Netherlands Film Festival Utrecht 2010 Cortopotere Film Festival, Bergamo 2010 Pe parcursul călătoriei sale solitare are câteva întâlniri scurte, dar speciale, în care se confruntă cu o 82 World Film Festival of Bangkok 2010 neasteptată prietenie şi căldură umană. LIGHT are ca sursă emoţională experienţele personale ale regizorului: mătuşa lui, suferind de o boală incurabilă, a decis să se retragă într-o mânăstire şi să moară prin autoînfometare.

WORLD SALES EYE Film Institute Netherlands / Marta Jurkiewicz Vondelpark 3, 1071 AA Amsterdam, The Netherlands T: + 31 20 7582351 E: [email protected]; www.filmbank.nl director’s contact: [email protected] http://www.asfilm.nl/html/Light.html

INTERNATIONAL EXPERIMENTAL FILM FESTIVAL Andre Schreuders on LIGHT: “Made in a poetic-experimental style, LIGHT shows the last journey of a sick elderly woman to the convent where she will die by stopping to eat and drink. For me it’s not her self-chosen end that is most important, but the lonely last journey, a metaphor for her life. The image of the woman with the goldfish and the trunk has a poetic beauty that pinches with its lonely painful content. The protagonist, COR, is a woman with a tragedy. Her act – to choose her death by starvation, on the one hand is admirable because she is fair towards Life. She doesn’t choose the ‘soft death’, doesn’t want the eternal medication, but she looks the suffering in the eye instead. Yet her death can also be seen as part of her inability to live the life. The tragedy of the woman is that she fails to live in connection with the people around her. It is the other side of her strength and determination. Cor is based on my aunt, both her character and the story line: the chosen death by dehydration and the fact that she grabbed her briefcase to go to the nuns to die. In particular this sad and meanwhile poetic last walk inspired me. The chosen suffering – her way of living and dying – is what I tried to portray. That’s why I chose to form the story in analogy with the old story of the chosen suffering of Jesus Christ. The form that his story has in the Catholic church - the Via Dolorosa (Way of Sorrows) – inspired me to rewrite my aunt’s way of sorrows in LIGHT.“

Andre Schreuders despre LIGHT: After studies in Philosophy and Management Science and a short career in urban “Creat într-un stil poetic-experimental, LIGHT prezintă ultima călătorie a unei femei bolnave spre planning, André Schreuders works since 2001 as visual artist and film director, o mânăstire, unde va muri refuzând să se mai hrănească. Pentru mine, nu sfârşitul pe care şi l-a scriptwriter, cameraman and editor of poetic and philosophical documentary and fiction films. Furthermore with his company AS Film he works as a producer ales e important, ci această ultimă călătorie solitară, o metaforă pentru viaţa ei. Imaginea femeii cu of low budget films. Besides this he works on a book about the philosophical peştele şi valiza are o frumuseţe lirică ce afectează prin senzaţia de izolare dureroasă. Protagonista, texts of Daniil Kharms. His films are very different in style and subject, but they Cor, e o femeie care suferă o tragedie. Decizia ei de a muri prin înfometare este admirabilă, pe all come from the same vision on art and on life: the surprise about reality as de-o parte, pentru că e onestă faţă de viaţă. Nu alege “moartea blândă”, eternele medicamente, a starting point, the poetic view on reality as a way of understanding and the ci înfruntă suferinţa. În acelaşi timp însă, moartea ei poate fi privită ca o formă a incapacităţii ei de imperfection as highest grade of perfection in art and life. SELECTED FILMOGRAPY: THE WATCHER(2003)/ ON PHEMOMENA AND a-şi trăi viaţa. Tragedia femeii este că nu reuşeşte să intre în contact afectiv cu oamenii din jurul ei. EXISTENCES NO.3(2006)/NEW WORLD MOVEMENTS(2006)/FROM THE HEART Este cealaltă latură a puterii şi hotărârii ei. ODESSA(2007)/MANIFESSO FOR A FREE PAUL(2009)/LIGHT(2010) BUCHAREST 2010 Personajul Cor şi povestea ei se bazează pe cazul real al mătuşii mele: moartea aleasă prin După studii de filozofie şi management şi o scurtă carieră în urbanistică, din deshidratare, faptul că a decis să meargă la mănăstire să moară, drumul spre mănăstire cu valiza 2001 Andre Schreuders lucrează ca artist vizual şi regizor de film, scenarist, în mână. Acest ultim drum dureros şi poetic a fost ceea ce m-a inspirat în mod special. Alegerea cameraman şi editor de documentare şi filme de ficţiune poetico-filozofice. suferinţei - felul în care a trăit şi a murit - este ceea ce am încercat să descriu. De aceea am ales să Cu propria sa casă de producţie, AS Film, produce filme cu buget redus. Pe lângă construiesc povestea prin analogie cu vechea poveste a suferinţei pe care a ales-o Isus Christos. Firul asta, lucrează la o carte despre textele filozofice ale lui Daniil Harms. întâmplărilor, asa cum e descris de biserica catolică - Via Dolorosa (Drumul Durerii), m-a inspirat să Filmele sale sunt foarte variate ca subiect şi stil, dar provin din aceeaşi viziune 83 asupra artei şi a vieţii: curiozitatea, uimirea permanentă în faţa realităţii ca punct rescriu drumul durerii al mătuşii mele în LIGHT.” de pornire, perspectiva poetică ca formă de înţelegere şi imperfecţiunea, ca cel mai înalt grad de perfecţiune în artă şi viaţă. FILMOGRAFIE SELECTIVĂ: THE WATCHER(2003)/ ON PHEMOMENA AND EXISTENCES NO.3(2006)/NEW WORLD MOVEMENTS(2006)/ FROM THE HEART ODESSA(2007)/MANIFESSO FOR A FREE PAUL(2009)/ LIGHT(2010)

ON THE EDGE LIMITS 1st PERSON 8’, SPAIN, 2009 REGIE/DIRECTOR: LEON SIMINIANI

SCENARIU/SCREENPLAY León Siminiani IMAGINE/CINEMATOGRAPHY León Siminiani MONTAJ/EDITING León Siminiani SUNET/SOUND DESIGN León Siminiani A film about someone who once loved a woman in a desert with a camera. PRODUCER Premiered in Locarno 2009 and selected in the avant-guard section of IDFA Amsterdam - Paradocs Samuel Martínez 2009, LIMITS:1ST PERSON is an intelligent, ludic self-referential reflection on the dialectics reality O PRODUCTIE/PRODUCTION Pantalla Partida / Te querré siempre versus cinema. A voice-over talks us through the strange relation developed between a woman walking across a desert and the camera that follows all of her movements. What at first looks like a stylistic exercise will turn into a failed love story.

Un film despre cineva care cândva a iubit o femeie în deşert, cu o cameră de filmat. Selectat la Locarno 2009 şi in secţiunea experimentală a IDFA Amsterdam - Paradocs 2009, LIMITS: 1ST PERSON este o meditaţie ludică, inteligentă şi auto-referenţială despre dialectica realitate versus FESTIVALS • AWARDS FESTIVALURI • PREMII cinema. Un voice-over ne dezvăluie strania relaţie dezvoltată între o femeie ce traversează deşertul şi camera care îi urmăreşte fiecare mişcare. Ceea ce la prima vedere pare un exerciţiu de stil se va Locarno Film Festival 2009 / IDFA International Documentary Film Festival transforma într-o poveste de dragoste eşuată. INTERNATIONAL COMPETITION INTERNATIONAL Amsterdam 2009 / Rotterdam International Film Festival 2010 / Documenta Madrid 2009 / Festival de Cine de Las Palmas / Best National Short Film Award - ALCINE film Festival Spain 39 / Best Video Award - REC film Festival Tarragona 84 Spain 09 / Best Experiemental Film Award- FICA Film Festival Spain 09 / Mention for Experimental Short Film- Fascurt Fil Festival Spain 09 / Best Fiction Short Award- PicnicK film festival 09 / Special Mention for Creativity - Abycine Film Festival Spain 09

WORLD SALES Pantalla Partida c/ Mochuelo 7, local, 28019 Madrid – Spain, Samuel Martinez T: 0034 606 29 28 89/ (+34)914617151 E: [email protected]/ [email protected] director’s contact: [email protected] http://www.pantallapartida.es/

INTERNATIONAL EXPERIMENTAL FILM FESTIVAL Curator’s Comment: A tiny spot in the desert turns out to be a woman. The camera moves and a voice-over explains what we are seeing. Was this footage recorded by accident, or did the woman know she was being filmed? She moves stiffly, hardly noticeable. Then the camera zooms in, and she appears to turn around and look at it -- so she did know it was there. Subsequently, the perspective changes -- not that of the camera, but that of the viewer. The voice-over takes on a new tone and explains what we are actually looking at. It turns out to be a completely different story. Using clever but extremely simple means, Limits: 1st Person plays with the ambivalent meaning of images. The filmmaker manages to completely invert the significance of the images not once, but twice. Where are the boundaries of the viewer’s perspective, of the first person, as the title suggests? It appears they are all over the place. The viewer can think he knows what he is seeing, but a smart filmmaker takes that viewer by the hand and determines his place in the world like a god. If a mise-en-scène as apparently straightforward as a woman in a desert can so enthrall us, then just how powerful is the art of film? (IDFA - PARADOCS)

Comentariul Curatorului: León Siminiani studied Spanish Literature and Film Theory in Spain as well as Un mic punct în deşert se dovedeste a fi o femeie. Camera se mişcă şi un voice-over ne explică Film Directing at Columbia University in New York. . His first fiction short Dos Más (2001) earned him a Best Latino Director Award at the US DGA Student ce vedem. A fost acest material înregistrat întâmplător sau femeia a ştiut că e filmată? Se mişcă Awards 2002, and a Best Drama Award (EMMY Student Awards 2002.). Later rigid, abia perceptibil. Apoi camera face zoom-in şi femeia pare să se întoarcă şi să se uite în Archipiélago (2003) won the Jury Award, Best Screenplay and Audience Awards cameră – deci ştia că e acolo. În continuare, perspectiva se schimbă – nu cea a camerei, cea a at the Columbia University Film Festival 2003 an was chosen as a finalist in the privitorului. Vocea naratorului capătă alt ton şi explică ce vedem de fapt. Se dovedeşte a fi o poveste Showtime Latino Filmmakers Showcase 2004 and Ludoterapia (2007), best short complet diferită de ceea ce ne imaginam. Folosind mijloace inteligente, dar extrem de simple, in Europa Cinema 2007 (Italy). His work in the non-fiction area includes the micro film-essay series Key Concepts of the Modern World Series that have been LIMITS: 1ST PERSON se joacă cu înţelesul ambivalent al imaginilor. Cineastul reuşeşte să inverseze awarded with over 50 international awards. complet semnificaţia imaginilor nu o singură dată, ci de două ori. Unde sunt graniţele perspectivei privitorului, ale persoanei întâi, aşa cum sugerează titlul filmului? Se pare că peste tot. Privitorul León Siminiani a studiat Literatură Spaniolă şi Teoria Filmului în Spania şi BUCHAREST 2010 poate crede că ştie ce vede, dar un cineast inteligent îşi ia spectatorul de mână şi îi stabileşte locul Regie de Film la Columbia University în New York. Primul său scurtmetraj de ficţiune Dos Más (2001) i-a adus premiul Best Latino Director la USDGA în lume, asemenea unui dumnezeu. Dacă o mizanscenă atât de aparent clară cum este o femeie în Student Awards 2002, şi premiul Best Drama (EMMY Student Awards 2002.). deşert ne poate fascina într-atât, atunci ne întrebăm cât de puternică este, de fapt, arta filmului? ( Mai târziu, Archipiélago (2003) a câştigat Premiul Juriului, Premiul pentru cel IDFA - PARADOCS) mai bun scenariu şi Premiul Publicului Columbia University Film Festival (2003). Totodată, filmul a fost finalist la Showtime Latino Filmmakers Showcase 2004 şi Ludoterapia (2007), Best Short in Europa Cinema 2007 (Italia). Opera sa în zona 85 de non-ficţiune include seria de micro-eseuri cinematografice “Key Concepts of the Modern World”, care a câştigat peste 50 de premii internaţionale.

ON THE EDGE LITTLE BRIDE 14’, POLAND, 2010 REGIE/DIRECTOR: LESLAW DOBRUCKI

SCENARIU/SCREENPLAY Lesław Dobrucki IMAGINE/CINEMATOGRAPHY Piotr Rosołowski MONTAJ/EDITING Lesław Dobrucki, Bartek Pietras, Jakub Kossak SUNET/SOUND DESIGN Zofia Gołębiowska ‘A woman is like wool: the more you beat, the softer she becomes’ (an old Turkish saying). PRODUCER The omnipresent household violence against women remains a taboo subject among the Turkish Marta Golba community in Germany. Premiered in Karlovy Vary 2010 International Competition, this inventively- O PRODUCTIE/PRODUCTION Andrzej Wajda Master School of Film Directing edited documentary by Dobrucki is not a typical intervention reportage, but a poetic collage comprising of documentary material, family photographs and children’s drawings. The feverish, dynamic takes perfectly capture the atmosphere of danger and uncertainty that affects the protagonist of the film.

„Femeia e ca lâna: cu cât o baţi mai mult, cu atât devine mai moale.” (vechi proverb turcesc) FESTIVALS • AWARDS Omniprezenta violenţă domestică asupra femeilor rămâne un subiect-tabu pentru comunităţii turce FESTIVALURI • PREMII din Germania. Lansat la competiţia internaţională de la Karlovy Vary (2010), acest documentar, ingenios montat de Dobrucki, nu este un reportaj intervenţionist clasic, ci un colaj poetic înglobând Karlovy Vary 2010 - International Premiere/ WATCH DOCS. Human Rights in Film,

INTERNATIONAL COMPETITION INTERNATIONAL materiale documentare, fotografii de familie şi desene de copii. Cadrele febrile, dinamice surprind Warsaw 2009 / Krakow Film Festival, Poland 2010 / Era New Horizons, Wrocław, perfect atmosfera incertă şi primejdioasă care o tulbură pe protagonista filmului. Poland 2010 / International Documetary and Short Film Festival DOKUFEST, Prizren, Republic of Kosova / Quest Europe International Film Festival, Zielona 86 Góra, Poland 2010 / TRANZYT Documentary Film Festival, Poznań, Poland 2010 - the Best Polish Short Documentary (until 40 min.)

WORLD SALES Andrzej Wajda Master School of Film Directing Chelmska 21, 00-724, Warsaw, Poland, Ms. Joanna Skalska T: +48 22 851 10 56/57/67 E: [email protected] http://www.wajdaschool.pl/1087

INTERNATIONAL EXPERIMENTAL FILM FESTIVAL Lesław Dobrucki on LITTLE BRIDE: “There is about 2.5 million Turkish minority members in Germany. Every year there is at least a dozen of Turkish women beaten to death by their husbands or other family members. The actual scale of those crimes in Germany, where law and order are so highly valued, is unknown - according to the official data, in Turkey there are committed more than 300 so-called honor killings annually and 40% of wives are violence victims.“

At the age of thirteen, the protagonist of LITTLE BRIDE entered into marriage with her cousin and was sent by her family to live with him in Germany. The marriage turned into a nightmare. Beaten and humiliated, she eventually resolves to run away - as far from her home as possible. Even today she has to live in hiding from her husband’s family, for whom her escape is seen as disgrace and betrayal. After all she has suffered, will she be able to pick up the shredded pieces of her reality into a new whole?

Lesław Dobrucki despre LITTLE BRIDE: Lesław Dobrucki was born in 1969 in Warsaw. A graduate of the Faculty of „Comunitatea turcă din Germania numără aproximativ 2,5 milioane de membri. Anual, cel puţin 12 Graphic Arts of the Academy of Fine Arts in Warsaw (diploma in the Animation Studio of Professor Daniel Szczechura in 1998 and of a documentary film course femei de origine turcă sunt omorâte în bătaie de soţii lor sau de alţi membri ai familiei. Proporţiile in the Andrzej Wajda Master School of Film Directing. An author of animated reale ale acestor crime comise în Germania, unde legea şi ordinea sunt plasate la loc de cinste, nu (‘MORDERCZY KIEŁEK KONTRA GIGAKOTEK’ – 1998), semi-documentary sunt cunoscute – conform datelor oficiale, în Turcia sunt comise anual peste 300 de aşa-zise crime (‘ZĘBOLUDY’ – 2006), and documentary (‘Ekipa’ – 2007, a co-author, and ‘THE «de onoare», iar 40% dintre soţii sunt victime ale violenţei domestice.” BOOTH OF FORTUNE’ – ‘KILKA MNIEJSZYCH WYGRANYCH’ – 2008).

La vârsta de 13 ani, protagonista din LITTLE BRIDE s-a căsătorit cu vărul ei şi a fost trimisă de familie Lesław Dobrucki s-a născut la Varşovia în 1969. Absolvent al Facultăţii de Arte Grafice din cadrul Academiei de Arte Frumoase a Varşoviei (cu o diplomă la să locuiască cu acesta în Germania. Căsnicia ei s-a transformat într-un coşmar. Bătută şi umilită, fata studioul de animaţie al profesorului Daniel Szczechura – 1998 şi o diplomă în reuşeşte în cele din urmă să fugă – cât mai departe de casă. Şi în ziua de azi, fata trăieşte ascunzându- film documentar la Andrzej Wajda Master School of Film Directing). Autor de BUCHAREST 2010 se de familia soţului ei, pentru care evadarea ei înseamnă trădare şi dizonoare. După tot ce a suferit, animaţii (MORDERCZY KIEŁEK KONTRA GIGAKOTEK – 1998), semidocumentare va fi ea capabilă să transforme ea cioburile de realitate destrămată într-un nou întreg? (ZĘBOLUDY – 2006) şi documentare (EKIPA – 2007, co-regie, şi THE BOOTH OF FORTUNE / KILKA MNIEJSZYCH WYGRANYCH – 2008).

87

ON THE EDGE LITTLE SNOW ANIMAL 19’, FINLAND, 2009 REGIE/DIRECTOR: MIIA TERVO

CARTE BLANCHE

CU/CAST Maarit Kestila/ Pekka Sauri SCENARIU/SCREENPLAY Miia Tervo IMAGINE/CINEMATOGRAPHY Päivi Kettunen ANIMAŢIE/ANIMATION Ami Lindholm Winner of Grand Prix and Best National Film Award and also European Film Awards nominee of MONTAJ/EDITING TAMPERE FILM FESTIVAL 2010, premiered in PARADOCS, the experimental section of prestigious Okku Nuutilainen IDFA Amsterdam 2009, LITTLE SNOW ANIMAL is a hauntingly beautiful and thought provoking film SUNET/SOUND DESIGN Jussi Rantala which surpasses any narrow genre definitions, pushing the border between documentary, fiction PRODUCER and animation to explore human existential issues in a complex multi-layered way. A collage of live Mahsa Malka action, audio documentary recordings, hand drawn animation and archive material to create an O PRODUCTIE/PRODUCTION impressionistic picture of a 16-year-old girl’s troubled state of mind. University of Art and Design Helsinki Câştigător al Marelui Premiu şi al Premiului pentru cel mai bun film finlandez şi nominalizat la European Film Awards la Festivalul de Film TAMPERE 2010, având premiera internatională în cadrul FESTIVALS • AWARDS FESTIVALURI • PREMII PARADOCS, secţiunea experimentală a prestigiosului IDFA Amsterdam 2009, LITTLE SNOW ANIMAL este un film de o frumuseţe obsedantă şi o profundă reflexivitate, care depăşeşte orice încadrare Grand Prix and Best National Film Award, Nominated for European Film Awards- într-un anumit gen, anulând graniţele dintre documentar, ficţiune şi animaţie pentru a explora INTERNATIONAL COMPETITION INTERNATIONAL Tampere 2010/ Best Student Documentary Short Award - Palm Springs 2010/ teme existenţiale într-o maniera complexă, pe multiple niveluri. Colaj de ficţiune, înregistrări IDFA2009 - PARADOCS/ Indielisboa 2010/ Oberhausen 2010/ DocPoint Helsinki audio documentare, animaţie desenată de mână şi material de arhivă, filmul recompune imaginea 2010/ Norwegian Short Film Festival,2010/ Moscow 2010/Sao Paulo 2010/ 88 Warsaw 2010/ Rencontres Henri Langlois Poitiers 2010/ Tel Aviv 2010/ Huesca impresionistă a unei tinere de 16 ani aflată într-o stare de spirit cu totul specială. 2010/ Winterthur 2010/ Encounters Bristol 2010/ Curtocircuito Santiago de Compostela 2010/ Taipei county film Festival Taiwan 2010 /Tromsø Norway 2010/ MECAL Barcelona 2010

WORLD SALES University of Art and Design Helsinki (UIAH) School of Motion Picture, Television and Production Design Film Festival Office Hämeentie 135 C, FIN-00560 Helsinki [email protected], www.taik.fi Tel. +358-(0)50-331 7754/Festival Coordinator, Fax +358-9-634 303 director contact: [email protected]

INTERNATIONAL EXPERIMENTAL FILM FESTIVAL It’s not wrong to want love - you just need to look for it in the right place. ( Miia Tervo)

Curator’s Comment: “Small town up north. No one to talk to. Nowhere to go but home. That, too, secluded. There, too, alone. Ceaselessly smoking cigarette. Bottle becomes a new vase as it empties. Laundry frozen in the frost. Yölinja night time radio programme. Radio voice Pekka Sauri. Someone who is awake with you. Someone to talk to. Support, comfort, help. The Little Snow Animal is a tribute to the old Finnish radio programme Yölinja (1986–2002). It reminds us that sometimes we need people like Sauri to say things straight. To awaken and shake people up. Above all, to listen. To show that amid darkness is a heart and a life to be lived. (Hannele Majaniemi).

This associatively edited combination of feature film, animation, and documentary begins with a real clip from a Finnish radio show called Night Line. The host is talking with an anonymous 16-year-old girl in psychiatric distress. Everyone hates her at school, especially since they all found out that she had an affair with a classmate’s mother’s boyfriend. Their awkward conversation gets illustrated with abstract B&W animation, pulsing with the rhythm and timbre of their voices, interspersed with dramatized footage of a young woman who silently lies in bed or sits on the couch. In the next shot, she is standing alone on the dance floor with Haddaway’s “What Is Love” playing on the soundtrack. The loud disco hit continues into the next, completely different scene: archive footage of an elk getting captured. The Miia Tervo (b. 1980, Finland) studies film directing / documentary film at the entire film is full of these combinations of clashing images, complemented by taut, stylized close-ups of University of Art and Design Helsinki UIAH, School of Motion Picture, Television everyday things like wet skin in the shower, snow falling in front of a streetlight. (PARADOCS) and Production Design.

Nu e greşit să îţi doreşti dragoste – trebuie doar s-o cauţi în locul potrivit (Miia Tervo) Miia Tervo (n. 1980, Finlanda) studiază regie de film şi documentar la Universitatea de Artă şi Design din Helsinki - Helsinki UIAH, Şcoala de Film, Comentariul Curatorului: Televiziune şi Scenografie. ” Un mic orăşel în nord. Nimeni cu care să vorbeşti. Niciun loc în care să mergi, doar acasă. Şi acolo, singur. Fumând fără încetare. Pe măsură ce se goleşte, sticla devine o nouă vază. Rufele îngheţate de ger. La radio programul de noapte Yölinja. Vocea de la radio, Pekka Sauri. Cineva care e treaz ca şi tine. Cineva cu care să vorbeşti. Sprijin, consolare, ajutor. BUCHAREST 2010 LITTLE SNOW ANIMAL este un omagiu adus vechii emisiuni de radio finlandeze Yölinja (1986–2002). Ne aminteşte că uneori e nevoie de oameni ca Sauri care să spună lucrurilor pe nume. Să-i trezească pe semeni din amorţeală. Şi, cel mai important, să asculte. Cineva care să-ţi spună că în mijlocul întunericului există o inimă şi o viaţă de trăit. (Hannele Majaniemi)

Această combinaţie de fictiune, animaţie şi documentar, montată pe bază de asociaţii, începe cu un 89 fragment real dintr-o emisiune radio finlandeză numită Linia de Noapte. Gazda emisiunii stă de vorbă cu o fată anonimă de 16 ani aflată într-un impas psihologic. La şcoală toată lumea o urăşte mai ales de când s-a aflat că a avut o aventură cu iubitul mamei unui coleg de clasă. Această conversaţie ciudată este ilustrată printr-o animaţie abstractă în alb-negru, pulsând în ritmul vocilor lor, întreţesută cu imagini ale unei tinere care stă întinsă pe pat sau pe canapea, în tăcere. În secvenţa următoare, aceeasi tânără stă singură pe ringul de dans in timp ce melodia ”What is Love” a lui Haddaway rulează agresiv în background. Ritmul disco strident continuă în următoarea scenă, complet diferită: imagini de arhivă cu capturarea unui elan. Întregul film este alcătuit din astfel de combinaţii brutale şi inedite de imagini, completate de prim-planuri şi detalii stilizate ale unor lucruri cotidiene precum pielea udă sub duş, zăpadă căzând în dreptul unui felinar. ( PARADOCS)

ON THE EDGE MANIFESTO FOR A FREE FALL 12’, HOLLAND, 2009 REGIE/DIRECTOR: ANDRÉ SCHREUDERS

WITH THE SUPPORT OF: CU SPRIJINUL:

CU/CAST André Schreuders SCENARIU/SCREENPLAY André Schreuders IMAGINE/CINEMATOGRAPHY André Schreuders SUNET/SOUND DESIGN Arno Hagers A huge man’s face, superimposed over the view of a tranquil sea, preaches: “Blessed are those who PRODUCERS fall head first. For they will see the world differently.. if only for a moment.” The head vanishes, and Marc Thelosen, Koert Davidse, Yan Ting Yuen a bungee jumper comes into view, hanging from a rope coming from the sky, like a marionette. O PRODUCTIE/PRODUCTION Serious Film MANIFESTO FOR A FREE FALL is a personal and exploratory discourse on the phenomenon of bungee jumping, a (self) ironic visually beautiful essay about our struggle with the two-headed monster: boredom and mortal fear. Lots of people try to escape this by seeking exciting, adrenaline raising activities like bungee jumping. Falling versus jumping philosophy, as desperate attempt to reconnect with life.

Chipul uriaş al unui bărbat, supraimpresionat peste imaginea unei mări liniştite, predica: FESTIVALS • AWARDS FESTIVALURI • PREMII “Binecuvântaţi sunt cei ce cad cu capul înainte. Pentru că ei vor vedea lumea altfel... chiar dacă numai pentru o clipă.” Chipul dispare, şi în cadru îşi face apariţia un bungee-jumper, care atârnă The Award of the Student Union- DocumentArt Film Festival Germany / Poland de o coardă coborâtă din cer, ca o marionetă. MANIFESTO FOR A FREE FALL e un discurs personal INTERNATIONAL COMPETITION INTERNATIONAL 2010 / DIGIART Award for Best Experimental Film at Tirana International ISFF şi interogativ despre fenomenul bungee-jumping; un frumos eseu vizual auto-ironic despre lupta 2010 / Centre Pompidou Paris 2010 / Mecal ISFF Barcelona 2010 / Rotterdam noastră cu monstrul cu două capete: plictiseala şi frica de moarte. Mulţi oameni încearcă să-i 2010/ Indielisboa 2010 / Kassel 2009 / Go Short Nijmegen 2009 / Breda 2009 90 scape căutând activităţi incitante, care stimulează adrenalină, precum bungee-jumping-ul. Filozofia “cădere libera versus salt în gol” văzută ca o încercare disperată de a ne reconecta la viaţă.

WORLD SALES EYE Film Institute Netherlands / Marta Jurkiewicz Vondelpark 3, 1071 AA Amsterdam, The Netherlands T: + 31 20 7582351 E: [email protected], www.filmbank.nl director’s contact: [email protected] http://www.seriousfilm.nl/site/

INTERNATIONAL EXPERIMENTAL FILM FESTIVAL Andre Schreuders on MANIFESTO FOR A FREE FALL: “With the growth of our wealth, we - people in Western Europe -, seem to be more and more afraid to lose something. We try to secure everything. Our income, our life, our house, our health, our travel luggage. But the richer we get and the more secure our lives are, the more we are searching for ways to escape, to find back the ‘real life’. In our age of tamed fate, wemake desperate attempts to rediscover the feeling of “being alive” by searching for adventure in activities like bungee jumping for ex, but in fact our feet are very well tied, so nothing can happen. Of course, we don’t want to die. But where is the way out? Can we find the lost feeling of “being alive”? Are we able to fall? We are enjoying ourselves, to avoid having to think about death, but at the same time we are all concerned that something may happen that would endanger our dull lives. In this film, bungee jumping is the metaphor for our paradoxical way of living. Searching for freedom and aliveness, but securing all, so nothing can happen. The protagonist of the film, preaching to the audience, persistently trying to fall, is played by myself. It’s my alter ego. But it’s not me. I am not preaching on market squares or even in the lonely mountains. Maybe if I were more brave, I would do it. But at the same time, I would laugh at myself. Because in the end, my attempts to fall are not so different from the jumps of ‘the others’. I am also still a jumper. That’s why I address this manifesto for a free fall to all of us, the jumpers of the world“

After studies in Philosophy and Management Science and a short career in urban planning, André Schreuders works since 2001 as visual artist and film director, scriptwriter, cameraman and editor of poetic and philosophical documentary and fiction films. Furthermore with his company AS Film he works as a producer of low budget productions. Besides this he works on a book about the philosophical texts of Daniil Kharms. His films are very different in style and subject, but they all come from the same vision on art and on life: The surprise about reality as a starting point, the poetic view on reality as a way of understanding and the imperfection as highest grade of perfection in art and life. Filmography: Light (2010) / Manifesto For A Free Fall (2009) / From the Heart of Andre Schreuders despre MANIFESTO FOR A FREE FALL: Odessa (2007) / New World Movements (2006) / On Phenomena and Existences

“Odată cu creşterea nivelului nostru de trai, nouă - celor din Europa de Vest - pare să ne fie din ce în No. 3 (2006) / Watcher, The (2003) BUCHAREST 2010 ce mai teamă să nu pierdem ceva. Aşa că încercam să asigurăm totul. Venitul, viaţa, casa, sănătatea După studii de filozofie şi management şi o scurtă carieră în urbanistică, din sau valiza la aeroport. 2001 Andre Schreuders lucrează ca artist vizual şi regizor de film, scenarist, Dar cu cât ne îmbogăţim mai mult şi cu cât existenţa noastră devine mai sigură, cu atât mai acut cameraman şi editor de documentare şi filme de ficţiune poetico-filozofice. simţim nevoia de a evada, de a regăsi “viaţa adevărată”. În epoca aceasta a noastră, a “sorţii Cu propria sa casă de producţie, AS Film, produce filme cu buget redus. Pe lângă îmblânzite”, încercăm cu disperare să regăsim senzaţia de “a fi în viaţă, viu”, căutând aventura asta, lucrează la o carte despre textele filozofice ale lui Daniil Kharms. în activităţi ca bungee-jumpingul, - când de fapt suntem bine legaţi de picioare, aşa că nu se Filmele sale sunt foarte variate ca subiect şi stil, dar provin din aceeaşi viziune 91 asupra artei şi a vieţii: curiozitatea, uimirea permanentă în faţa realităţii ca punct poate întâmpla nimic. Sigur că nu vrem să murim. Dar care e calea de ieşire ? Putem oare să de pornire, perspectiva poetică ca formă de înţelegere şi imperfecţiunea, ca cel regăsim sentimentul de “a fi în viaţă” ? Suntem în stare să cădem ? Ne găsim preocupări plăcute, mai înalt grad de perfecţiune în artă şi viaţă. ca să evităm să ne gândim la moarte, dar în acelaşi timp suntem îngrijoraţi că ceva ne-ar putea primejdui vieţile anoste. În acest film, bungee-jumping-ul este o metaforă pentru modul nostru de viaţă paradoxal. Căutăm libertatea şi viaţa, dar securizăm totul ca să nu se poată întâmpla nimic. Protagonistul, care predică publicului, încercând de repetate ori să cadă, este interpretat de mine. E alter ego-ul meu. Dar nu sunt eu. Eu nu predic în piaţa publică şi nici în munţi. Poate că, dacă aş avea mai mult curaj, aş face-o. Dar, în acelaşi timp, aş râde de mine însumi. Pentru că, în final, încercările mele de cădere liberă nu diferă de salturile “celorlalţi”. Şi eu sunt un bungee-jumper. De aceea adresez acest manifest pentru o cădere liberă nouă, tuturor săritorilor cu coardă din lume.”

ON THE EDGE METALOSIS MALIGNA 8’, NL, 2007 REGIE/DIRECTOR: FLORIS KAAYK

WITH THE SUPPORT OF: CU SPRIJINUL:

CU/CAST Alan Ireby/Ricky Callan/ Winnie Todd/ Willy Toams SCENARIU/SCREENPLAY Floris Kaayk IMAGINE/CINEMATOGRAPHY Simon Vickery MONTAJ/EDITING Floris Kaayk Just when you thought it was safe to use that chip implanted in your hand to automatically log into SUNET/SOUND DESIGN your computer, a new documentary is released illustrating in grim detail the dangers of medical Floris Kaayk implants. Exhibited at Venice Biennale 2009 and Centre Pompidou, winner of New Dutch Talent PRODUCER Award at Amsterdam Film Experience 2007, selected in IDFA, Dok Leipzig, Annecy, AFI Fest etc. Floris Kaayk Metalosis Maligna is a documentary about a disease that affects patients with medical implants. O PRODUCTIE/PRODUCTION Floris Kaayk Metalosis Maligna occurs when a metal implant interacts badly with human body tissue, causing the metal to grow tendrils, which eventually puncture the skin from within and destroy it. The movie shows the development of the disease from its early stages through to the gory advanced stages, by which point entire sections of flesh have fallen away and all that is left is a skeleton of scrap metal. FESTIVALS • AWARDS FESTIVALURI • PREMII Exact când erai pe punctul de a crede că nu e deloc periculos să foloseşi cipul implantat în mână pentru a te loga automat la computer, iată că apare un nou documentar care ilustrează în detaliu Biennale Venice 2009 / Idfa Amsterdam 2007 / Dok Leipzig 2007 / Afi Fest INTERNATIONAL COMPETITION INTERNATIONAL Los Angeles 2007 / Centre Pompidou Paris 2007 / -Amsterdam Film Experience riscurile implanturilor medicale. Prezentat la Bienala de la Venetia (2009) şi la Centrul Pompidou (winner Avid New Dutch Talent Award) / Niet Normaal / exhibition Beurs van Paris, câştigător al New Dutch Talent Award la Amsterdam Film Experience (2007), selectat la IDFA, Berlage 2010 / MOCA Shanghai / Dutch Animation tour / Genesis! Paul Klee Dok Leipzig, Annecy, AFI Fest etc., METALOSIS MALIGNA este un documentar despre o boală care 92 Museum Bern / Bafta Scotland (nomination Best Animated Short) / International afectează pacienţii cu implanturi medicale. Metalosis Maligna se declanşează atunci când un metal Trickfilm Festival Stuttgart (nomination Promotian Award) / Genesis! Central implantat interacţionează negativ cu ţesuturile umane şi începe să dezvolte tulpini care în cele din Museum Utrecht / Animation Festival Annecy / Netherlands Film Festival Utrecht / Biggest Visual Poweshow Los Angeles urmă perforează pielea, distrugând-o. Filmul prezintă evoluţia bolii din fazele incipiente până în stadiile avansate şi însângerate, când secţiuni întregi de carne s-au dezintegrat deja şi tot ce-a rămas este un schelet de fier vechi.

WORLD SALES FLORIS KAAYK E: [email protected] www.floriskaayk.com

INTERNATIONAL EXPERIMENTAL FILM FESTIVAL Floris Kaayk on METALOSIS MALIGNA: “For decades, metal has played an important role in the medical field. Whether it be used for artifical hips, steel rods, braces, or surgical screws, doctors and surgeons have used implanted metal, to help mend and repair our broken bodies. A few years ago, something very strange and bizzare occurred. It was documented by medical professionals . The very metal implanted in our bodies can actually start to grow out of control. As the bone, muscle and tissue start to recede, it is replaced by this growing metal. The result is a grotesquely disfigured, part human, part mechanical form. This medical condition is referred to as Metalosis Maligna. Humans are not the only victims of Metalosis Maligna. This disease can attack animals who have had metal surgical implants as well. Doctors and scientist world wide are racing to find a cure, before it reaches epidemic stages. In my graduation film METALOSIS MALIGNA I wanted to show how humans themselves are threatened and how they’ll finally be wiped out by technology”

Curator’s Comment: Prosthetics and implants; the hunt for increased longevity and improved physical attributes carries a horrifying cost. Or so is the theme of Floris Kaayk’s short mockumentary about the non- existing yet very realistic disease Metalosis Maligna - a poignant and disturbing tale of medical implants Kaayk Floris (1982) graduated cum laude from the animation department going wild and replacing human flesh. Metalosis Maligna is a spectacular yet chronically disabling disease of the St. Joost Art Academy and received his Master of Fine Arts degree at which affects patients who have been fitted with implants. Sourcing from such implants a wild metal the Sandberg Institute. He has developed a fascination for man-less worlds, growth ultimately transforms human patients into mechanical looking constructions. industrial sites and abandoned places. Kaayk’s film language relates to the way With his unique style and techniques that blend computer generated images with live-action video, in which natural life - humans and animals equally- is increasingly controlled by Kaayk hiijacks the manner and tropes of BBC-type documentaries, to tell convincingly terrifying tales genetic manipulation as well as by mechanical and electronic processes. of the near future – part parody, part nightmare. Interviews with ‘hospital personnel’, together with a Filmography: The Origin of Creatures (2010)- Annecy Animation Festival, Sicaf serious, spooky soundtrack, make for a convincing testimony of a devastating disease. The film’s power Animation Festival, Todaysart, Gogbot, l’Etrange Festival, Festival du Nouveau lies in the apparent plausibility of the events despite the fact that, in reality, they are totally implausible. Cinema, Nederlands Film Festival, Into The Great Wide Open, Flip Animation Festival, Ourense Film Festival, Tindirindis Animation Festival, Impakt Festival, Floris Kaayk despre METALOSIS MALIGNA: Split Experimental Film Festival, O Fortuna Biennale, Mercado 3d Wire/ Metalosis “De zeci de ani, metalul joaca un rol important în medicină. În proteze de şold, tije de oţel, aparate dentare, Maligna (2007)/ The Order Electrus (2005) - Netherlands Film Festival (Talent & şuruburi chirurgicale, doctorii şi chirurgii folosesc implantul metalic pentru a repara corpurile noastre Pro Award), the International Animation & Cartoon Festival Sicaf at Seoul in distruse. Acum câţiva ani s-a întâmplat ceva straniu. A fost certificat de experţii în medicină. Metalul Korea (Best Student Prize), broadcast on Dutch public television , invited for implantat în corp poate începe să crească necontrolat. Pe masura ce oasele, muşchii şi ţesuturile se retrag, screenings at many other prominent cultural events ( festivals/exhibitions). acestea sunt înlocuite de metalul care creşte. Rezultatul: o formă grotescă desfigurată – jumătate om, Kaayk Floris (n.1982) a absolvit Cum laude departamentul de animaţie BUCHAREST 2010 jumătate maşinărie. Această afectiune este cunoscută sub denumirea de Metalosis Maligna. Oamenii nu din cadrul St. Joost Art Academy şi şi-a luat diploma de Master of Fine Arts sunt singurele ei victime. Această boală poate ataca şi animalele care au implanturi chirurgicale. Doctorii şi la Sandberg Institute. A dezvoltat o pasiune pentru lumi depopulate, peisaje savanţii din lumea întreagă încearcă să găsească un leac, înainte să se transforme într-o epidemie. industriale şi spaţii abandonate. Limbajul cinematografic al lui Kaayk este marcat În filmul meu de absolvire METALOSIS MALIGNA am vrut să arăt cum oamenii sunt ameninţaţi şi cum, de felul în care viaţa naturală – oameni şi animale deopotrivă – devine din ce în ce în final, pot fi anulaţi de tehnologia de ei înşişi creată”. mai controlată de elemente artificiale precum manipularea genetică şi procesele tehnologice şi electronice. Comentariul Curatorului: Protezele şi implanturile; goana după longevitate şi perfectiune fizică are Filmografie: The Origin of Creatures (2010) - Annecy Animation Festival, Sicaf 93 un preţ terifiant. Aşa se întâmplă în mocumentarul lui Floris Kaayk, despre imaginara şi totuşi atât de Animation Festival, Todaysart, Gogbot, l’Etrange Festival, Festival du Nouveau reala maladie Metalosis Maligna – o poveste incisivă şi incomodă despre implanturi medicale care o iau Cinema, Nederlands Film Festival, Into The Great Wide Open, Flip Animation razna înlocuind ţesuturile umane. Metalosis Maligna este o boală spectaculoasă extrem de grava care Festival, Ourense Film Festival, Tindirindis Animation Festival, Impakt Festival, Split Experimental Film Festival, O Fortuna Biennale, Mercado 3d Wire / Metalosis îi afectează pe pacienţii cu implanturi. Aceste implanturi încep să crească haotic, transformându-i pe Maligna (2007) / The Order Electrus (2005) - Netherlands Film Festival (Talent & bolnavi în nişte maşinării. Pro Award), the International Animation & Cartoon Festival Sicaf – Seoul, Coreea Cu stilul său unic şi tehnica sa care combină animaţia generată pe computer cu imagini reale, Kaayk (Best Student Prize), apariţii la televiziunea publică olandeză, invitat la proiecţii în deturnează maniera şi figurile de stil ale documentarelor BBC pentru a spune, într-un mod neliniştitor de cadrul a numeroase evenimente culturale (festivaluri/expoziţii). convingător, poveşti terifiante despre viitorul apropiat – o combinaţie între parodie şi coşmar. Interviurile cu “personalul medical” şi soundtrack-ul lugubru demonstrează convingător existenţa unei maladii devastatoare. Forţa filmului rezidă tocmai în aparenta plauzibilitate a evenimentelor, în ciuda faptului că, în realitate, sunt total neverosimile.

ON THE EDGE MINDBENDER 5’, Czech Republic, 2009 REGIE/DIRECTOR: DANA BUBÁKOVÁ

WITH THE SUPPORT OF: CU SPRIJINUL:

SCENARIU/SCREENPLAY Dana Bubáková IMAGINE/CINEMATOGRAPHY Dana Bubáková SUNET/SOUND DESIGN Dana Bubáková PRODUCER Dana Bubáková, Marie Nováková MINDBENDER is an animated film on the border between an objective storyline and an abstract O PRODUCTIE/PRODUCTION expression of complex emotion in images. About such concerns, when words are not enough. FAMU, Dana Bubáková MINDBENDER este un film de animaţie situat la graniţa dintre o linie narativă obiectivă şi o expresie abstractă, în imagini, a unei emoţii complexe. Un film despre momentele când cuvintele nu ne sunt suficiente.

FESTIVALS • AWARDS FESTIVALURI • PREMII

Mezipatra Film Festival (Czech Republic); INTERNATIONAL COMPETITION INTERNATIONAL GAMU Gallery – animation exhibition (2009)

94

WORLD SALES Dana Bubáková E: [email protected], www.bubakova.com

INTERNATIONAL EXPERIMENTAL FILM FESTIVAL With the support of a fantastic score, MINDBENDER manages to prove, trough various metamorphoses/transitions and object/human analogies, the magic of existence.

Cu sprijinul unei coloane sonore fantastice, MINDBENDER reuşeşte să dovedească, prin diverse Dana Bubáková was born in Bratislava, Slovakia. She is involved is animation metamorfoze/tranziţii şi analogii între obiecte şi fiinţe umane, magia existenţei. filmmaking, graphic design and visual arts. She holds a BA from Academy of Performing Arts, Film and TV School, as well as an MA in Film, TV, Photographic Arts and New Media from the same Academy. Selected Filmography: THE GIFT (2003)/ IN SLEEP IN (2005)/ ROOM (2007)/ MINDBENDER (2009)

Dana Bubáková s-a născut în Bratislava, Slovacia. Activează în domeniile animaţiei, designului grafic şi artelor vizuale. A absolvit Academia de Arte ale Spectacolului, Şcoală de Film şi Televiziune (FAMU), precum şi un masterat în Film, Televiziune, Arte Fotografice şi Noile Medii din aceeaşi Academie.

Filmografie Selectivă: THE GIFT (2003)/ IN SLEEP IN (2005)/ ROOM (2007)/ BUCHAREST 2010 MINDBENDER (2009)

95

ON THE EDGE MOMENTS OF CONSIDERED TIME 20’, HOLLAND, 2008 REGIE/DIRECTOR: ARTHUR KLEINJAN

WITH THE SUPPORT OF: CU SPRIJINUL:

SCENARIU/SCREENPLAY Arthur Kleinjan Exhibited initially as video installation at Busan Biennale, Busan Museum of Modern Art South IMAGINE/CINEMATOGRAPHY Korea and afterwards at prestigious festivals like Clermont Ferrand, Rotterdam and Ann Arbor, Arthur Kleinjan MONTAJ/EDITING MOMENTS OF CONSIDERED TIME, by Dutch visual artist Arthur Kleinjan, is a personal reflection on Arthur Kleinjan courtship, fiction and reality, photography and film, history and memory. The film revolves around SUNET/SOUND DESIGN a series of photographs taken in Cairo (Egypt), all of which depict couples courting along Cairo’s Charlie van Rest main bridges. The narrator discovers similar photographs which were left behind in a photo-lab but O PRODUCTIE/PRODUCTION never picked up. They belonged to a press-photographer who had since gone missing. Arthur Kleinjan Prezentat iniţial ca instalaţie video la Bienala de la Busan în Coreea de Sud, apoi la festivaluri prestigioase precum Clermont Ferrand, Rotterdam, Ann Arbor, filmul MOMENTS OF CONSIDERED TIME, regizat de artistul vizual olandez Arthur Kleinjan, este o reflecţie personală despre relaţia de cuplu, despre ficţiune şi realitate, despre cinema şi fotografie, istorie şi memorie. Filmul se construieşte în jurul unor fotografii făcute în Egipt, reprezentând tinere cupluri de-a lungul unui pod din Cairo renumit ca loc destinat întâlnirilor amoroase. Naratorul descoperă fotografii similare FESTIVALS • AWARDS lăsate la un laborator de developare dar niciodată ridicate, ce aparţineau unui fotograf de presă FESTIVALURI • PREMII care de atunci a dispărut.

Clermont Ferrand Short Film Festival 2009 INTERNATIONAL COMPETITION INTERNATIONAL International Film Festival Rotterdam 2008 Ann Arbor Film Festival Michigan 2009 European Media Art Festival Osnabrück 200 96 Netherlands Film Festival Utrecht 2008 L’Alternativa Festival Barcelona 2008 Scanners New York Video Festival 2008 Courtisane Ghent 2008 Videoex Zürich 2008

WORLD SALES EYE Film Institute Netherlands / Marta Jurkiewicz Vondelpark 3, 1071 AA Amsterdam, The Netherlands T: + 31 20 7582351 E: [email protected], www.filmbank.nl director’s contact: [email protected] http://www.arthurkleinjan.nl/

INTERNATIONAL EXPERIMENTAL FILM FESTIVAL Arthur Kleinjan on MOMENTS OF CONSIDERED TIME: “I am here because of you and you are here because of me..”

Curator’s Comment: Fascination for the found photos depicting couples courting along Cairo’s main bridges and the press photographer’s disappearance compels the narrator to visit the same locations as in the found pictures, and to re-photograph these locations and situations. The narrator wonders what might have happened to the press photographer and what his reasons were for taking these pictures. In this search the viewer is lead into a web of thought by linking personal observations and experiences with the photographer’s social, political and historical connotations. MOMENTS OF CONSIDERED TIME becomes thus a reflection on courtship, fiction and reality, photography and film, history and memory. The Dutch visual artist Arthur Kleinjan’s work attempts to explore human experience in relation to the metaphysical experience of time, place and identity. By playing with these concepts he integrates the viewer into his work as he transforms seemingly ordinary moments into something Arthur Kleinjan (1970) is a Dutch visual artist. He studied at the Willem de Kooning Academy in Rotterdam and later also at the Rijksakademie in Amsterdam unique and enigmatic. The setting of his work is usually an urban environment which seems to from 2001 until 2002. He is particularly drawn to the media of photography provoke certain behavior in the people occupying it. Questioning the thin line between fiction and and video. Arthur Kleinjan has presented his work internationally at solo and reality, his keen interest for the notion of observation leads the viewer to take another close look to group exhibitions at high-profile international art institutes. Highlights have been his own surroundings and see beyond the first glance. expositions at Museo Nacional de Arte Reina Sofia, Madrid , The Museum of Modern Art, Busan South Korea en Contemporary Art Museum Montréal. Arthur Kleinjan despre Moments of Considered Time: Selected Filmography: MOMENTS OF CONSIDERED TIME (2008)/ FOLLOW THE “Sunt aici din cauza ta, şi tu eşti aici din cauza mea...” SEA (2007) / SKIPPING (2004) / TRAVERSE (2002) / HO-RI-ZON (2001) / LOOP_ WALK (1999) Comentariul Curatorului: Arthur Kleinjan (n. 1970), artist vizual olandez, a studiat la Academia Willem de Fascinaţia pentru fotografiile găsite reprezentând cupluri pe podurile din Cairo şi dispariţia Kooning din Rotterdam şi, între 2001 - 2002, la Rijksakademie, în Amsterdam. fotografului de presă îl îndeamnă pe narator să viziteze aceleaşi locaţii şi să fotografieze din nou E atras în special de fotografie şi video. Arthur Kleinjan şi-a prezentat lucrările în acele locuri şi situaţii. Naratorul se întreabă ce s-ar fi putut întâmpla cu fotograful de presă şi expoziţii personale şi de grup în prestigioasele instituţii de artă din intreaga lume. din ce motive a făcut respectivele fotografii. În căutare aceasta, privitorul e introdus într-o reţea Cele mai renumite expoziţii sunt cele de la Museo Nacional de Arte Reina Sofia, de gânduri, prin combinarea de observaţii şi experienţe personale cu conotaţii sociale, politice Madrid; Muzeul de Artă Modernă din Busan, Coreea de Sud şi Muzeul de Artă BUCHAREST 2010 Contemporană din Montreal. şi istorice ale fotografului. Astfel, MOMENTS OF CONSIDERED TIME devine o reflecţie personală Filmografie Selectivă: MOMENTS OF CONSIDERED TIME (2008)/ FOLLOW THE asupra relaţiei de cuplu, a raportului ficţiune versus realitate, a filmului şi fotografiei, a istoriei şi SEA (2007) / SKIPPING (2004) / TRAVERSE (2002) / HO-RI-ZON (2001) / LOOP_ memoriei. WALK (1999) Opera artistului vizual olandez Arthur Kleinjan explorează experienţa umană în relaţie cu experienţa metafizică a timpului, a spaţiului şi a identităţii. Jonglând cu aceste concepte, îl implica direct pe privitor în opera sa şi transformă situaţiile aparent obişnuite în ceva unic şi enigmatic. Cadrul său 97 de lucru este de obicei mediul urban, care pare să induca un anumit tip de comportament celor care îl populează. Interogând graniţa fragila dintre ficţiune şi realitate, interesul său pentru actul observării îl îndeamnă pe privitor să re-examineze îndeaproape realitatea şi să descopere ce se afla dincolo de suprafaţă.

ON THE EDGE MORNING WILL COME 17’, CANADA, 2008 REGIE/DIRECTOR: POUYAN JAFARIZADEH DEZFOULIAN

CU/CAST Siamak Janjali, Layla Forouhar, Homa Vossoughi, Esmaeil Sendejani, Tattiawna Jones, Jesse Vendetti, Audrey Allen, Mouna Traore, Meegwun Fairbrother SCENARIU/SCREENPLAY Pouyan Jafarizadeh Dezfoulian IMAGINE/CINEMATOGRAPHY Mikhail Petrenko MONTAJ/EDITING Haunting images offer a glimpse of generational tensions between tradition and desire for freedom. Pouyan Jafarizadeh Dezfoulian Swim across the screen and drift through dreams of lovers and rivers; see how a vase can contain SUNET/SOUND DESIGN the ocean. Alex Unger PRODUCER This story about a hero with a thousand faces deals with gender identity against the backdrop of Pouyan Jafarizadeh Dezfoulian traditional cultural values and expectations.

Imagini chinuitoare ne oferă o privire fugară asupra tensiunilor generaţioniste dintre tradiţie şi dorinţă de libertate. Înotaţi de la un capăt la celălalt al ecranului şi alunecaţi printre vise cu iubiţi şi FESTIVALS • AWARDS râuri; urmăriţi cum un vas poate conţine întreg oceanul. FESTIVALURI • PREMII Această poveste despre un erou cu o mie de feţe se ocupă de identitatea sexuală pe fundalul

Images Film & Video Festival, 2009 (VTAPE Award for Best Video); valorilor şi aşteptărilor culturale tradiţionale. INTERNATIONAL COMPETITION INTERNATIONAL Cinesiege 2008 (Best Experimental Film Award)

98

WORLD SALES VTAPE Toronto, Ontario, Canada www.vtape.org

INTERNATIONAL EXPERIMENTAL FILM FESTIVAL Pouyan Jafarizadeh Dezfoulian on MORNING WILL COME: “The film follows the quest of a journeyman and his multiply personalities and ‘existences’, all occurring at the same time! It is a film with an abstract story. I wanted to created a beautiful visual landscape for the audience and let them decide.”

Pouyan Jafarizadeh Dezfoulian despre MORNING WILL COME: Born in Iran in 1980, Pouyan Jafarizadeh Dezfoulian has lived in “Filmul urmăreşte expediţia unui artist şi multiplele sale personalităţi şi „existenţe”, toate Canada since 1995. He has studied Philosophy, Religion and Film. He manifestându-se simultan! Este un film cu o poveste abstractă. Am dorit să creez un peisaj vizual has been working as an experimental filmmaker in Toronto for the past several years. Pouyan is working on a series of projects at the încântător pentru spectatori şi apoi să-i las pe ei să decidă”. moment...

Născut în Iran în 1980, Pouyan Jafarizadeh Dezfoulian trăieşte în Canada din 1995. A studiat Filosofie, Religie şi Film. Activează de câţiva ani ca cineast experimentalist în Toronto. Pouyan lucrează la o serie de proiecte noi în prezent... BUCHAREST 2010

99

ON THE EDGE MUM 20’, NL, 2009 REGIE/DIRECTOR: ADELHEID ROOSEN

WITH THE SUPPORT OF: CU SPRIJINUL:

SCENARIU/SCREENPLAY Adelheid Roosen IMAGINE/CINEMATOGRAPHY Bart Majoor MONTAJ/EDITING Bart Majoor SUNET/SOUND DESIGN Bart Majoor “Now that my mother has developed Alzheimer’s disease, I don’t see her dissolving, I see her PRODUCER appearing. I see her as an Alice in Wonderland: she is falling through time. I fall after her, discover Anne-Marie Geldhof where she is, what she is going through, what she is doing or saying.” ( ADELHEID ROOSEN) O PRODUCTIE/PRODUCTION Female Economy Nominated for the IDFA Award for Short Documentary and the Best International Documentary for The Norwegian Documentary Film Festival 2010, screened in Karlovy Vary, Vancouver, Huesca etc, MUM is an originally stylized movie, replete with tenderness and humor, about a journey into the world of an ill woman. By theatre maker Adelheid Roosen’s about her mother, who has Alzheimer’s disease.

FESTIVALS • AWARDS “De când mama este bolnavă de Alzheimer, n-o văd dispărând, ci apărând. O văd ca pe o Alice în FESTIVALURI • PREMII Ţara Minunilor: căzând prin timp. Iar eu cad după ea, descopăr unde se află, prin ce trece, ce spune sau face.” ( ADELHEID ROOSEN) Short Film Award Nominee - IDFA AMSTERDAM 2009 / Karlovy Vary Film Festival

INTERNATIONAL COMPETITION INTERNATIONAL Nominalizat la Premiul IDFA pentru Scurtmetraj Documentar şi la Premiul pentru Cel Mai Bun 2010 / Short Film Award Nominee - Norwegian International Documentary Documentar la Festivalul de Film Documentar din Norvegia (2010), cu proiecţii la Karlovy Vary, Film Festival Dokfilm 2010 / Second Award - Kos International Health Film Festival Greece 2010 / Huesca International Film Festival 2010 / DOXA Festival | Vancouver, Huesca etc., MUM este un film profund original si extrem de curajos, într-un stil vizual 100 Vancouver 2010 / Festival international du cinéma des peuples Anûû-rû âboro | rafinat, plin de tandreţe şi umor, despre o călătorie în universul unei femei bolnave. Semnat de Poindimié New Caledonia / Amman International Theater Festival | Jordan regizorul de teatru Adelheid Roosen despre mama sa bolnavă de Alzheimer.

WORLD SALES Adinda Arian Female Economy P.O.Box 11822, 1001 GV Amsterdam, The Netherlands Adinda Arian T: +31 20 77 616 88/ +31 64 97 083 30 mobile E: [email protected] http://www.femaleeconomy.nl/default.asp?id=953

INTERNATIONAL EXPERIMENTAL FILM FESTIVAL ‘I see dementia as being a far greater problem for society than for those who have it.’ (Adelheid Roosen)

Curator’s Comment: MUM is a unique piece of cinema, both in thematic/human aspect and in the radical visual approach. Faced with Alzheimer, few people have any idea of how to deal with it. Alzheimer’s patients do things we don’t understand – things we are unwilling or unable to understand. Adelheid Roosen’s film shows just how different her encounters with her mother are from this typical scenario. She does this not by viewing from an outsider’s perspective but by joining the journey and following the course her mother takes. She has captured this journey in four powerful and loving scenes: her mother’s encounters with her youngest sister, with her oldest and youngest daughters and with her son-in-law.The static camera position, the beautiful almost empty staged compositions masterfully complement the content, making these short scenes inescapable and powerful. Roosen uses them to record and enter into the world of her mother, who is suffering from Alzheimer’s disease. It is a very visual, loving and humorous attempt to gain an understanding of an elusive disease.

“Demenţa este o problemă mult mai gravă pentru societate, decât pentru cei care suferă de ea.” For the last ten years, Adelheid Roosen’s work, as actress/theater director, is (Adelheid Roosen) always a quest for the Other, characterized both by an openness to all that is different and by her attempts to fathom and understand the unfamiliar. She is also a playwright with two plays to her credit that focus on Muslim immigrants: Comentariu Curator: The Veiled Monologues and Is.Man, both international hits. She has been MAMA este un film unic, atât din punct de vedere al temei/aspectului uman dezbătut, cât şi din teaching at Amsterdam’s School for Drama & Contemporary Music Theatre since punct de vedere al abordării vizuale radicale. Confruntaîi cu maladia Alzheimer, puţini sunt cei care 1986. She has also been a mentor at DasArts, where she worked under the aegis stiu cum să reactioneze. Cei care suferă de Alzheimer fac lucruri pe care nu le înţelegem – lucruri of Moniek Toebosch. In 2009, Adelheid Roosen received the Amsterdam Prize for pe care nu putem sau nu vrem să le înţelegem. Filmul lui Adelheid Roosen arată cat de diferite her boundary-breaking contribution to the arts in Amsterdam. sunt întâlnirile cu mama sa de acest scenariu tipic. Şi asta pentru că nu adoptă perspectiva unui În ultimii zece ani, activitatea lui Adelheid Roosen, ca actriţă şi regizor de outsider, ci se implică în “călătoria” mamei ei, o însoţeşte şi urmăreste dinauntru procesul pe care teatru, a fost o perpetuă căutare a Celuilalt, caracterizată printr-o deschidere BUCHAREST 2010 aceasta îl parcurge. Roosen a surprins această “călătorie” în patru scene extrem de puternice şi către tot ceea ce este diferit, şi prin încercările ei de a cerceta şi a înţelege lucrurile ieşite din comun. Roosen este cunoscută şi ca dramaturg, două dintre piesele ei pline de afecţiune: întâlnirea mamei cu sora sa mai mică, cu fiica cea mare şi cu cea mica, şi concentrându-se asupra problemelor imigranţilor musulmani. Este vorba despre cu ginerele său. Poziţia statică a camerei, compoziţiile vizuale rafinate, cu o mizanscena austeră, succesele internaţionale The Veiled Monologues şi Is.Man. Din 1986, Roosen inteligent gândită, completează ingenios subiectul, făcând aceste scene scurte extrem de puternice este profesor la Amsterdam’s School for Drama & Contemporary Music Theatre. şi angajante. Regizorul foloseşte aceste momente ca să documenteze şi să pătrundă în universul Totodată a activat ca tutore la DasArts, unde a lucrat sub patronajul lui Moniek mamei ei suferinde de Alzheimer. Este o încercare vizuală, plină de tandrete şi umor, de a înţelege Toebosch. În 2009, lui Adelheid Roosen i-a fost decernat Premiul Amsterdam 101 pentru contribuţia sa inovatoare în domeniul artelor. o maladie la care nu avem acces.

ON THE EDGE NANA 2’, ROMANIA, 2010 REGIE/DIRECTOR: IRINA GHENU

CU/CAST Irina Ghenu VOCE/VOICES Morikawa Toshiyuki, Kawana Midori, Paku Romi SCENARIU/SCREENPLAY Irina Ghenu, inspired by Ai Yazawa IMAGINE/CINEMATOGRAPHY Irina Ghenu MONTAJ/EDITING Irina Ghenu After her friend left, Nana remains only with a pair a glasses that she and her friend used to have. SUNET/SOUND DESIGN What would happen if one of the two glasses falls and breaks? Hasegawa Tomoki PRODUCER După plecarea prietenei sale, tot ce îi mai rămâne Nanei sunt două pahare pe care ea şi prietena sa Irina Ghenu le foloseau. Ce s-ar întâmpla dacă unul dintre pahare ar cădea şi s-ar sparge?

FESTIVALS • AWARDS FESTIVALURI • PREMII

World premiere INTERNATIONAL COMPETITION INTERNATIONAL

102

WORLD SALES Irina Ghenu E: [email protected]

INTERNATIONAL EXPERIMENTAL FILM FESTIVAL Irina Ghenu on NANA: “As in every story, there are signs that indicate that something bad is about to occur. A pair of glasses without spare stands for a relationship. If one of them breaks the other one must follow. The sole consolation lies in the smashed pieces sitting together.”

Inspired by the anime series NANA and with the help of a Phantom camera, Irina Ghenu creates a delightful and touching short film about objects that become simulacra for ealr life.

Irina Ghenu despre NANA: Irina Ghenu was born in Giurgiu, Romania. She is a 2nd year student of “La fel ca în fiecare poveste, şi aici sunt semne care prevestesc că se va întâmpla ceva rău. Două Bucharest’s National University of Art (BA in Photo, Video). She is trying to pursue pahare fără rezerve simbolizează o relaţie. Dacă unul dintre ele se sparge, celălalt trebuie să-l a career in video art and cinema. She almost always uses herself as character in her films mainly because self-expressions seem more reliable than illustrating urmeze. Singura consolare sunt cioburile aşezate unul lângă celălalt.” unexperienced events and feelings. Selected Filmography: The Chair (2009)/ Aburamushii (2009)/ Is Thinking (2009)/ Inspirată de serialul anime NANA şi cu ajutorul unei camere de filmat Phantom, Irina Ghenu 2.57 (2009)/ Dream 26 (2010)/ Nana (2010)/ Bird Girl (2010)/ The Bank (2010) realizează un scurtmetraj emoţionant despre obiectele care devin simulacre ale vieţii adevărate. Irina Ghenu s-a născut în Giurgiu. E studentă în anul al II-lea la Universitatea

Naţională de Artă, secţia Foto-Video, şi încearcă să urmeze o carieră în arta video BUCHAREST 2010 şi cinematografie. Aproape întotdeauna îşi interpretează singură personajele din filmele sale, pentru că expresiile personale sunt mult mai credibile decât reprezentarea unor întâmplări sau sentimente netrăite. Filmografie Selectivă: Scaunul (2009)/ Aburamushii (2009)/ Is Thinking (2009)/ 2.57 (2009)/ Dream 26 (2010)/ Nana (2010)/ Bird Girl (2010)/ Banca (2010)

103

ON THE EDGE NASHI 27’, HOLLAND, 2008 REGIE/DIRECTOR: DAYA CAHEN

WITH THE SUPPORT OF: CU SPRIJINUL:

SCENARIU/SCREENPLAY Daya Cahen IMAGINE/CINEMATOGRAPHY Daya Cahen, Danila Cahen SCENOGRAFIE/ART DIRECTION MONTAJ/EDITING Daya Cahen SUNET/SOUND DESIGN Ferry de Pater, Daya Cahen, Danila Cahen PRODUCER 10,000 Russian boys and girls are preparing themselves for a heroic future. They call themselves O PRODUCTIE/PRODUCTION “Nashi”, or “Ours” and they are Putin’s fast growing youth movement. They are the chosen ones, Daya Cahen the future elite of Russia, the budding managers and politicians of the country that is destined to become the global leader of the 21st century. World premiered in PARADOCS, the experimental section of IDFA 2008, screened in Oberhausen, Hamburg, Centre Pompidou, Reina Sofia Museum Madrid, Haus der Kultur der Welt Berlin, NASHI is an uncanny revisitation of routines and rituals from a not too distant past. Propaganda and group activities can function as an instrument in a FESTIVALS • AWARDS process of mass radicalization. FESTIVALURI • PREMII 10 000 de băieţi şi fete din Rusia se pregătesc pentru un viitor eroic. Îşi spun “Nashi” sau “Ai

IDFA Amsterdam 2008 - PARADOCS/ Oberhausen 2009/ Hamburg 2009/ Noştri” şi sunt mişcarea de tineret înfiinţată Putin. Sunt cei aleşi, viitoarea elită a Rusiei, viitorii INTERNATIONAL COMPETITION INTERNATIONAL Warsaw 2009/ Rencontres Internationales Paris/Madrid/Berlin 2008-2009( directori şi politicieni ai ţării care va fi liderul mondial al secolului 21. După premiera mondială in Centre Pompidou, Reina Sofia Museum Madrid, Haus der Kultur der Welt Paradocs, secţiunea de documentar experimental a IDFA 2008, a fost proiectat la Oberhausen, Berlin)/ IndieLisboa 2009/ Institut Néerlandais Paris 2009/ Nice 2009/ Watch Docs Hamburg, Centre Pompidou, Muzeul National Reina Sofia Madrid, Haus der Kultur der Welt Berlin. Warsaw 2009 104 NASHI este o rememorare stranie a unor obiceiuri şi ritualuri dintr-un trecut nu foarte îndepărtat. Filmprikkels Celluloid/Digitaal #8 Amsterdam 2009, International Festival of Short Films and New Images Rome 2009 Propaganda şi activităţile de grup pot fi o unealtă extrem de eficientă în procesul de radicalizare a ArtDocFest Moscow 2009, maselor. Re:visie / Netherlands Film Festival Utrecht 2009 My Europe Film Festival Berlin 2009

WORLD SALES EYE Film Institute Netherlands / Marta Jurkiewicz Vondelpark 3, 1071 AA Amsterdam, The Netherlands T: + 31 20 7582351 E: [email protected], www.filmbank.nl director’s contact: [email protected]

INTERNATIONAL EXPERIMENTAL FILM FESTIVAL Curator’s Comment: “10,000 young Russians are trained to make Russia the global leader of the 21st century. Girls do gymnastics and boys run as though their lives depended on it. They are the chosen ones of Russia. They call themselves Nashi (“Our ones”) and spend two weeks in lockdown at a summer camp. Red banners and loudspeakers hanging from the dome tents in the woods tell the children what their future will be. Pretty girls are encouraged to let themselves be kissed, it isn’t allowed to skip speeches or exercises, alcohol is prohibited, rifles should be well oiled and clothes must be ironed for the visit of the great leader of the movement: Vladimir Putin. As the only outsider, Daya Cahen was allowed to pitch her tent in the Nashi summer camp for a week, where she witnessed the daily routine. She captured her impressions with two cameras and presents them in a double projection. We see the same scene from two perspectives, which provides depth and a sense of the overpowering radicalising force of Nashi. The images add up. Also, perhaps precisely, when nothing seems to happen, as in the static portraits of seriously indoctrinated teenagers in uniform. Cahen films them in close-up from a low perspective, as heroes, but with every youth, the vulnerability sooner or later shows through the mask.” (Paradocs / IDFA 2008)

Comentariu Curator: Daya Cahen studied photography at the Gerrit Rietveld Academy in Amsterdam. “10 000 de tineri rusi sunt pregătiţi să facă din Rusia liderul mondial al secolului 21. Fetele fac Filmography: Birth Of A Nation (2010)/ Nashi (2008)/ Stalin That Was Played By Me, The (2006) The 4 channel installation Nashi was presented at the exhibition gimnastică si băieţii aleargă ca şi cum de asta ar depinde viaţa lor. Sunt aleşii Rusiei. Se numesc Film³ [kyü-bik film], Amsterdam 2010. “Nashi” (ai noştri) şi petrec două săptămâni captivi într-o tabără de vară. Pancartele roşii şi Selected group exhibitions / video screenings: megafoanele atârnate de corturi le spun copiilor cum va arăta viitorul lor. Fetele frumoase sunt 2009 Nashi, Institut Néerlandais, Paris/ 2009 Work in Progress, ACF Amsterdam încurajate să se lase sărutate, nu e permis să se lipsească de la discursuri sau instructaje, alcoolul Center of Photography/2007 Among Photographers, The Hague Photomuseum, e interzis, puştile trebuie lustruite bine, iar hainele trebuie călcate impecabil pentru vizita marelui curators: Koos Breukel / Wim van Sinderen/ 2008 Dutch Punch 2008, Moscow, St. Petersburg/ 2008 20th century on video. curator: Yannis Grigoriadis, Athens/ conducător al mişcării: Vladimir Putin. 2008 presentation Archivo, Van Zoetendaal Gallery, Art Rotterdam/ 2007 BUCHAREST 2010 Fiind singura persoană din afara comunităţii, Dayei Cahen i se permite să-si instaleze cortul timp Distorted Fabric: The Shadow Cabinet, De Appel, Amsterdam, NL. curator: de o săptămână în tabăra Nashi, unde observă rutina zilnică. Surprinde imaginile cu două camere Natasa Petresin/ 2007 Distorted Fabric, Platform Garanti Contemporary Art şi le prezintă într-o proiecţie dublă. Vedem aceeaşi scenă din două perspective, ceea ne ofera o Center, Istanbul, curator: Natasa Petresin. întelegere în profunzime a forţei radicalizante a Nashi. Imaginile se completează. Chiar si, sau probabil mai ales atunci când pare că nu se întâmplă nimic, ca în portretele statice ale adolescenţilor Daya Cahen a studiat fotografia la Academia Gerrit Rietveld din Amsterdam. îndoctrinaţi îmbrăcaţi în uniformă. Cahen îi filmează în prim-plan, din perspectivă contra-plonjată, Filmografie: “Birth of a Nation”, 2010, “Nashi”, 2008, “Stalin Was Played By 105 spre a-i portretiza ca eroi. Dar, mai devreme sau mai târziu, vulnerabilitatea lor se întrevede dincolo Me”, 2006. Instalaţia video pe patru canale “Nashi” a fost prezentată printre de mască.” (Paradocs / IDFA 2008) altele la expoziţia Film³ [kyü-bik film] din Amsterdam în 2010. Expoziţii personale si de grup – selecţie: 2009 Nashi, Institut Néerlandais, Paris/ 2009 Work in Progress, ACF Amsterdam Center of Photography/2007 Among Photographers, The Hague Photomuseum, curators: Koos Breukel / Wim van Sinderen/ 2008 Dutch Punch 2008, Moscow, St. Petersburg/ 2008 20th century on video. curator: Yannis Grigoriadis, Athens/ 2008 presentation Archivo, Van Zoetendaal Gallery, Art Rotterdam/ 2007 Distorted Fabric: The Shadow Cabinet, De Appel, Amsterdam, NL. curator: Natasa Petresin/ 2007 Distorted Fabric, Platform Garanti Contemporary Art Center, Istanbul, curator: Natasa Petresin.

ON THE EDGE NEXT FLOOR 12’, CANADA, 2008 REGIE/DIRECTOR: DENIS VILLENEUVE

CARTE BLANCHE

SCENARIU/SCREENPLAY Jacques Davidts IMAGINE/CINEMATOGRAPHY Nicolas Bolduc SCENOGRAFIE/ART DIRECTION Jean-Marc Renaud Canal+ Award for Best Short Film at Cannes Critics’ Week 2008, awarded in Toronto, Odense, MONTAJ/EDITING Montreal, Barcelona, Austin, Calgary, Sitges, winning over 50 international awards and being Sophie Leblond selected in over 200 film festivals, Next Floor is a surreal, metaphorical film about gluttony - a view SUNET/SOUND DESIGN Sylvain Bellemare, Bernard Gariépy Strobl on human behavior in our era of over consumption. During an opulent and luxurious banquet, PRODUCER complete with cavalier servers and valets, eleven pampered guests participate in what appears to be Karen Murphy a ritualistic gastronomic carnage. In this absurd and grotesque universe, an unexpected sequence O PRODUCTIE/PRODUCTION of events undermines the endless symphony of abundance. Phi Group Câştigător al premiului Canal+ la Semaine de la Critique, Cannes 2008, premiat la Toronto, Odense, Montreal, Barcelona, Austin, Calgary, Sitges, câştigător a peste 50 de premii internaţionale şi selectat în peste 200 de festivaluri de film, NEXT FLOOR este un film suprarealist, metaforic, despre lăcomie FESTIVALS • AWARDS – o perspectivă asupra comportamentului uman în secolul nostru marcat de ultra consumerism. FESTIVALURI • PREMII În timpul unui banchet opulent şi somptuos, întregit de prezenţa servitorilor şi a valeţilor, unsprezece oaspeţi ghiftuiţi participă la ceea ce pare a fi carnaj gastronomic ritualic. În acest univers absurd şi Best Short Film (Canal+ Award) Semaine de la Critique Cannes 2008/ Special INTERNATIONAL COMPETITION INTERNATIONAL grotesc, o serie de evenimente neprevăzute ameninţă simfonia nemărginită a abundenţei. Jury Mention Toronto 2008/ Special Jury Mention - Brussels 2009/ Voice Award - Singapore 2009/ Grand Prize Odense 2009/ Best Drama Short Aspen 2009/ Special Jury Prize Seattle 2009/ Best Short Sitges 2008/ Grand Prize Drama Greece 106 2008/ Best Short Film & Best Cinematography California 2009/ Best Experimental Film Tiburon 2009/ Honorable Mention AFI Dallas 2009/ Honourable Mention - NYC 2010Best Short Fiction, Centaur Prize Message to Man 2009

WORLD SALES Danny Lennon, Festival Sales Agent T: 06 78 28 68 01 (France) 514 212-2316 (Canada) E: [email protected] www.nextfloor-film.com

INTERNATIONAL EXPERIMENTAL FILM FESTIVAL Curator’s Comment: Next Floor is a piercing social critique on consumerism, wrapped up in a compelling filmmaking style and satirical attitude. Part nightmare, part morality tale, the film brings to mind a lot of cinematic and theatrical references: the lavish, visceral cinematic tableaux associated with Peter Greenaway , the grotesque aesthetics in Marco Ferreri’s 1973 satire La grande bouffe, the hallucinated ancient Roman banquets from Fellini’s Satyricon, the absurd and violence of the absurdist theatre of Ionesco and Beckett. Dennis Villeneuve himself points out some of these influences , particularly that of Satyricon, which was the first film he had shown to the crew, concerning the art direction and the use of wide screen.

Comentariu Curator: Denis Villeneuve has rapidly achieved both public and critical attention for films „Next Floor” este o critică socială necrutatoare la adresa consumerismului, camuflată într-un stil showcasing his powerful and distinctive cinematic voice. His first three feature films Un 32 août sur terre, Maelström and Polytechnique were screened to vizual impresionant şi un sarcasm acid. Parte coşmar, parte poveste moralizatoare, filmul face o critical acclaim at many international festivals. serie de trimiteri către referinţe din cinema şi teatru: tablourile viscerale excentrice asociate cu Peter Filmography of Denis Villeneuve - Highlights: 1994 : REW FFWD, 31 min., Greenway, estetica grotescă din satira lui Marco Ferreri “La Grande Bouffe” (1973), banchetele documentary.1996: Cosmos, 99 min., collective motion picture; 1998 : 32nd halucinante ale Romei antice din “Satyriconul” lui Fellini, absurdul şi violenţa din teatrul absurd al Day of August on Earth, 88 min., feature; 2000 : Maelström, 87 min., feature; lui Ionesco sau Beckett. Denis Villeneuve însuşi subliniază câteva din aceste influenţe, în special pe 20009 : Polytechnique, 77 min., feature; 2010 : Incendies, feature. cea a “Satyriconului” – primul film pe care l-a arătat echipei, ca sugestie de scenografie şi filmare Denis Villeneuve a câştigat rapid atenţia publicului şi a criticilor prin filmele sale pe format lat. care îi pun în evidenţă forţa şi originalitatea limbajului cinematografic. Primele

sale trei lungmetraje “Un 32 août sur terre”, „Maelström” şi „Polytechnique” BUCHAREST 2010 au fost apreciate de critici si de public la numeroase festivaluri internaţionale. Filmografia lui Denis Villeneuve - Highlights (1994); REW FFWD, 31min., documentar (1996); Cosmos, 99 min., collective motion picture (1998); 32nd Day of August on Earth, 88 min., lungmetraj; 2000: Maelström, 87 min., lungmetraj; 2009 : Polytechnique, 77 min., lungmetraj; 2010 : Incendies, lungmetraj

107

ON THE EDGE NIGREDO 4’, ROMANIA, 2007 REGIE/DIRECTOR: MIHAI CHIRILĂ

SCENARIU/SCREENPLAY Mihai Chirilă IMAGINE/CINEMATOGRAPHY Vlad Lomnăşan MONTAJ/EDITING Sorin Grigoraş SUNET/SOUND DESIGN Sorin Grigoraş NIGREDO is a non-narrative film, a musical experiment about the morning routine. In the bathroom PRODUCATOR/PRODUCER the water runs black from the tap and, instead of getting clean, the human gets dirty, confronting Doina Maximilian his dark side. O PRODUCTIE/PRODUCTION UNATC Bucharest NIGREDO este un film non-narativ, un experiment muzical despre rutina de dimineaţă. În baie, apa ruginie curge neagră din robinet şi, în loc să se spele, omul se murdăreşte, confruntându-se cu latura sa întunecată.

FESTIVALS • AWARDS FESTIVALURI • PREMII

Selection CineMAiubit International Student Film Festival 2007 (award for Best INTERNATIONAL COMPETITION INTERNATIONAL Experimental Film award, “Opera Prima” prize for the Best Cinematography given by the Romanian Society of Cinematographers, “Ion Truică” and “TIFF – Transilvania International Film Festival” special awards); selection “Romanian 108 Days” – Transilvania International Film Festival, Cluj, 2008; selection Romanian programme – IndieLisboa, Lisbon, 2008; selection international competition – Tel Aviv International Student Film Festival 2008; selection – KODRACinema, Thessaloniki 2008

WORLD SALES Mihai Chirilă E: mhichirila @gmail.com

INTERNATIONAL EXPERIMENTAL FILM FESTIVAL Mihai Chirilă and Vlad Lomnăşan on NIGREDO: NIGREDO is a double game, with a double character and a double identity. It depicts an alter-ego that sometimes we struggle with, combined with the robotization and mechanization of existence. The film is conceived as a continuous fight between black that invades white or dirt witch invades the whiteness of clean bath, as light fights against darkness. Our main character will choose in his bath what he thinks is good for him, unconcerned if he’s clean or dirty. As the stamp at the end puts it: “Cum Vrei” (“As You Wish”).

Mihai Chirilă şi Vlad Lomnăşan despre NIGREDO: Mihai Chirilă was born in Oradea, Romania. He has graduated Film directing at „NIGREDO e un joc dublu, cu un personaj dublu şi o identitate dublă. Filmul descrie un alter-ego cu Bucharest’s National University of Drama and Film in 2009. Selected Filmography: Six (2005)/ Fish Island (Documentary, 2006)/ A Tulip That care uneori ne luptăm, combinându-l cu robotizarea şi mecanizarea existenţei. Lost Its Mind (2007)/ Nigredo (2007)/ Growing Older (2009) Filmul este conceput ca o luptă continuă a negrului care invadează albul sau a mizeriei care invadează albul băii curate, aşa cum lumina se luptă cu întunericul. Personajul principal va decide Mihai Chirilă s-a născut în Oradea. A absolvit în 2009 Universitatea Naţională de în baie ce e bine pentru el, indiferent dacă e curat sau murdar. După cum marchează ştampila din Artă Teatrală şi Cinematografică, la secţia Regie Film. Filmografie Selectivă: Şase (2005)/ Insula Peştilor (Documentar, 2006)/ O Lalea final: «Cum Vrei».” Ce Şi-A Pierdut Minţile (2007)/ Nigredo (2007)/ Îmbătrânim (2009) / Palmele / The Palm Lines BUCHAREST 2010

109

ON THE EDGE OLYMPIA I & II 9’, PORTUGAL, 2008 REGIE/DIRECTOR: GABRIEL ABRANTES / KATIE WIDLOSKI

CARTE BLANCHE

CU/CAST Gabriel Abrantes, Katie Widloski SCENARIU/SCREENPLAY Gabriel Abrantes, Katie Widloski IMAGINE/CINEMATOGRAPHY Gabriel Abrantes, Katie Widloski MONTAJ/EDITING Gabriel Abrantes SUNET/SOUND DESIGN Gabriel Abrantes In postmodern descent, Gabriel Abrantes finds inspiration in the famous Manet’s Olympia, to PRODUCER reinterpret/explore the possible realities behind it. Gabriel Abrantes OLIMPIA I : A female professional sex worker is visited by her homosexual adolescent brother and his O PRODUCTIE/PRODUCTION A Mutual Respect two dogs. He confronts her about her line of work after having played trivial pursuit with mother on the sun deck. He wouldn’t pay a dime for her disgusting breasts. OLIMPIA II: A transvestite professional sex worker from a middle class Texan family waits for customers while listening to Henry Gorecki and drinking mini diet Coca-Cola. His maid, the ‘chocolate covered FESTIVALS • AWARDS strawberry’ comforts him by rubbing his ‘soft batch’ and they begin making love. FESTIVALURI • PREMII În descendenţa postmodernistă, Gabriel Abrantes găseşte inspiraţia în faimoasa pictură a lui Manet,

IndieLisboa - International Independent Film Festival Lisbon 2008 “Olympia” pentru a reinterpreta/explora posibilele realităţi din spatele ei. INTERNATIONAL COMPETITION INTERNATIONAL OLIMPIA I: O prostituată profesionistă e vizitată de fratele ei adolescent homosexual şi cei doi câini ai lui. Acesta o confruntă în legătură cu meseria ei după ce înainte tocmai jucase un joc de cultură generală cu mama lor. Şi nu ar plăti un sfanţ pentru sânii ei dezgustători. 110 OLIMPIA II: Un travestit prostituat dintr-o familie texană din clasa mijlocie îşi aşteaptă clienţii în timp ce ascultă Henry Gorecki şi bea o mini Cola dietetică. Menajera lui, “căpşunica învelită în ciocolată”, îl consolează mângâindu-l şi încep să facă dragoste.

WORLD SALES A Mutual Respect Rua da Barroca, no.59, 1200-047 Lisboa, Portugal T: 00351 91 52 63 161 E: [email protected]

INTERNATIONAL EXPERIMENTAL FILM FESTIVAL Curator’s Comment: Each caustic, sharply ironical short film of the young portuguese filmmaker and visual artist Gabriel Abrantes is a new outrage on good manners and morals, on Western society and on artistic canons. In OLIMPIA I&II , using the 19th century theatrical technique of “tableau vivant” (= to recreate paintings live, on stage, with real people/actors), Gabriel Abrantes finds inspiration in the famous Manet’s Olympia, to reinterpret/explore the possible realities behind it.

Gabriel Abrantes on OLIMPIA I&II: “I would like to thank to Vogue Magazine for publishing a re- creation of “ Dejeuner sur L’Herbe”, which inspired me to recreate “Olympia”, to “Fat Cats Club”, Black literature club from the beginning of the 20th century, which influenced me for the film dialects, to Lytton Strachey, for being so gay and so expert, and to Werner Herzog for saying that “ if you don’t have a camera, you have to steal one”.. and, last but not least, to Katie Widloski, a huge director and artist, for making this film with me.”

Comentariu Curator: Gabriel Abrantes ( b.1984, US) received in 2006 his BA in Cinema and Visual Fiecare nou scurtmetraj caustic, de o ironie muşcătoare al tânărului regizor si artist vizual portughez Arts at the Cooper Union for the Advancement of Science and Art New York. In 2005/2006 he studied at L’Ecole National des Beaux Arts Paris and in 2007 at Le Gabriel Abrantes e încă un ultraj la adresa bunelor maniere şi moravuri, a societăţii occidentale şi Fresnoy Studio National des Arts Contemporaines France. In 2010, A HISTORY a canoanelor artistice. În OLIMPIA I&II, folosind tehnica teatrală populară în sec XIX a “tabloului OF MUTUAL RESPECT, his last short co-directed with Daniel Schmidt, won the vivant” (= recrearea “live” a unei picturi , cu actori, pe scenă), Gabriel Abrantes foloseşte ca punct Golden Leopard for Best Short Film at Locarno and Best Portuguese Short Film de pornire celebra pictură a lui Manet, “Olympia”, pentru a explora posibilele poveşti cărora le Award in Indielisboa. His previous short, VISIONARY IRAQ ( 2009) won the New poate da naştere aceeaşi imagine. Talent FNAC Award in Indielisboa. Abrantes also collaborated and designed he sets for Teatro Praga at Centro Cultural Belem, Lisbon. Currently living/working in Lisbon, he is preparing his first feature Big Hug, about chinese immigration in Gabriel Abrantes despre OLIMPIA I&II: “Aş vrea să mulţumesc revistei Vogue pentru că a publicat o Angola, a new collaboration with Daniel Schmidt and Katie Widloski. re-creare a picturii “Mic Dejun în Iarbă”, care m-a inspirat să re-creez “Olympia”, aş vrea de asemenea BUCHAREST 2010 să mulţumesc clubului “Pisici Grase”, club de literatură afro-americană care m-a influenţat în ceea Gabriel Abrantes (n.1984, SUA) a obţinut în 2006 licenţa în Cinema şi Arte ce priveşte dialectul folosit în film, lui Lytton Strachey, pentru că este atât de gay şi atât de expert, Vizuale la Cooper Union for the Advancement of Science and Art New York. În 2005-2006 a studiat la L’Ecole Nationale des Beaux Arts din Paris şi în 2007 la Le şi lui Werner Herzog pentru că a spus “ dacă nu ai o cameră, trebuie să furi una..” şi, nu în ultimul Fresnoy Studio National des Arts Contemporaines, Franţa. În 2010, “A History rând, lui Katie Widloski, remarcabil artist şi regizor, pentru că am făcut împreună acest film”. of Mutual Respect”, ultimul său scurt metraj co-regizat împreună cu Daniel Schmidt, a câştigat Leopardul de Aur pentru cel mai bun scurtmetraj la Locarno şi Premiul pentru cel mai bun scurtmetraj portughez la Indielisboa. Scurtmetrajul 111 său anterior, “Visionary Iraq”(2009) a câştigat Premiul New Talent FNAC la Indielisboa. Abrantes a colaborat de asemenea şi a făcut scenografie pentru Teatro Praga al Centro Cultural Belem, Lisabona. În prezent locuieşte şi lucrează în Lisabona, unde pregăteşte primul său film “Big Hug”, despre imigraţia chineză în Angola, o nouă colaborare cu Daniel Schmidt şi Katie Widloski.

ON THE EDGE OUT OF LOVE 29’, Denmark, 2009 REGIE/DIRECTOR: BIRGITTE STAERMOSE

CARTE BLANCHE

SCENARIU/SCREENPLAY Peter Asmussen IMAGINE/CINEMATOGRAPHY Marek Septimus Wieser SUNET/SOUND DESIGN Kristian Eidnes Andersen The European Film Awards Nominee of Rotterdam 2010 and Honorable Mention winner at PRODUCER Berlinale 2010, OUT OF LOVE is challenging the borders between documentary and fiction to Jesper Morthorst portray the lives of children trying to survive the aftermath of the Kosovo war by selling cigarettes O PRODUCTIE/PRODUCTION Alphaville Pictures Copenhagen on the streets of the battle-scarred city of Priština. Through fictional monologues performed by the children against the ghostly post communist backdrops, in an almost oneiric register, the film gives us access to their gripping and sad story of memory, loss, and fear. The staging of reality at first gives an uncanny feeling of artificial, which creates a distance, but very soon the deep emotional impact of this approach becomes overwhelming.

Nominalizat la European Film Awards – Rotterdam 2010 şi câştigător al unei Menţiunii Speciale la Berlinale 2010, OUT OF LOVE, aflat la graniţa dintre documentar şi ficţiune, descrie vieţile unor copii FESTIVALS • AWARDS care încearcă să supravieţuiască după terminarea războiului din Kosovo, vânzând ţigări pe străzile FESTIVALURI • PREMII devastate ale oraşului Pristina. Prin intermediul monologurilor ficţionale rostite de copii pe fundalul sumbrelor decoruri post-comuniste, într-un registru semi-oniric, filmul ne introduce în povestea lor European Film Awards Nominee Rotterdam 2010/ Special Mention Berlinale 2010 INTERNATIONAL COMPETITION INTERNATIONAL sfâşietoare, o poveste despre memorie, moarte şi frică. Iniţial, punerea în scenă a realităţii crează un / Best European Short Film Nominee EFA 2010 / Special Mention - Melbourne sentiment straniu de artificialitate, care provoacă distanţare, dar, foarte curand, profundul impact 2010 / Los Angeles, Oscar Nomination Screening 2010/Special Mention - Odense 2010 / Prix de la jeunesse -Brive 2010/ Stockholm 2010/ CPH:DOX 2009/ afectiv al acestei abordari devine copleşitor. 112 Indiesboa 2010 / Sarajevo 2010/ ZagrebDox 2010/ Bergen Nordisk Panorama Norway 2010 / Ljubljana, City of Women Festival 2010.

WORLD SALES The Danish Film Institute Anne Marie Kürstein Gothersgade 55, 1123 Copenhagen K T: +45 3374 3609 E: [email protected]; [email protected]; www.dfi.dk

INTERNATIONAL EXPERIMENTAL FILM FESTIVAL Birgitte Staermose on OUT OF LOVE: “I didn’t want the film to be about the children’s personal situations, and I definitely did not want to make it about feeling sorry for them. This process involved finding ways to go against the sense of pity these kids initially evoke in you. Pity is one way of relating to them – it’s a way of protecting yourself. Of course, you feel sorry for them and they are victims, but I didn’t see the point in making a film about that. I wanted the film to deal with the human aspects of what was going on inside of them(...)The monologues also help shatter the impression that the children were telling their own private stories. I was never interested in presenting any one child’s personal experience in the film. What I was interested in was their shared experience and situation. Everyone is telling everyone’s story. I wanted an audience to be confronted by the reality and humanity of these children by focusing on what is not seen - their memory and stories of desire, loss and fear. “

Curator’s Comment: This film project developed within three years 2007-2009. Concerning the form, OUT OF LOVE does not fit any traditional genre, and this comes as a result of the innovative process of making it. First of all, the particular research methodology brought the author in the heart of life that children and their families lead in the suburbs of Prishtina after the war. In partnership with a local filmmaker Born 1963, Denmark. Birgitte Staermose has an M.F.A. in Film and Media Arts Kaltrina Krasniqi, Birgitte Staermose made interviews with 11 street kids. The interviews were based from Temple University in Philadelphia. Her previous work includes the award- winning short films «Now, Look at Me» (2001), «Small Avalanches» (2003), on a far-ranging list of questions about the kids’ every day concerns, as well as their memories «Letters from Denmark» (2006), «Principles of Attraction» (2006) and «Sophie» about war. These interviews were transcribed and than artistically written by Peter Amussen (the (2006). «Small Avalanches» was nominated for the UIP Prize for Best European screenplay writer of Lars Von Trier’s ‘Breaking the waves’). Afterwards in agreement with children Short at the European Film Awards. «Sophie» was screened in competition at and their families their stories were filmed in fiction manner Sundance, selected for New Directors/New Films and awarded the ARTE prize. First feature film «The Morning After» in production. Birgitte Staermose despre OUT OF LOVE: „Nu am vrut ca acest film să fie despre situaţiile personale ale copiilor, şi cu siguranţă nu am vrut ca Brigitte Staermose - n.1963, Danemarca. Master in Film si Arte Media la vazându-l să ne pară rău pentru ei. Am încercat să găsesc modalităţi de a transcende sentimentul de Temple University, Philadelphia. Portofoliu ei include scurt metrajele premiate „»Now, Look at Me« (2001), »Small Avalanches« (2003), »Letters from milă pe care aceşti copii îl trezesc iniţial. Mila este un mod de a te raporta la ei – un mod în care te Denmark« (2006), »Principles of Attraction« (2006) and »Sophie« (2006). »Small protejezi pe tine însuţi. Desigur, îi compătimeşti şi ei sunt nişte victime, dar nu am văzut rostul de a Avalanches« a fost nominalizat la Premiul UIP, categoria Cel mai bun scurt-metraj face un film despre asta. Am vrut ca filmul să trateze aspectele umane ale trăirilor lor interioare (…). european, la European Film Awards. „Sophie” a rulat în competiţia Sundance, BUCHAREST 2010 Monologurile contribuie şi ele la anularea impresiei că aceşti copii îşi spun propriile poveşti. Nu am a fost selectat pentru New Directors/New Films şi a fost câştigător al premiului fost interesată să prezint povestea personală a vreunui copil în special. Ci am vrut să prezint trăirile ARTE. Primul sau lung metraj, »The Morning After« se află în producţie. şi experienţele lor comune. Toţi spun povestea tuturor. Am vrut ca publicul să perceapă realitatea şi umanitatea acestor copii concentrându-se pe ceea ce nu se află la vedere – amintirile, dorintele, pierderile şi temerile lor”. 113 Comentariu Curator: Acest proiect a fost dezvoltat pe o perioadă de 3 ani: 2007 – 2009. Din punct de vedere formal, OUT OF LOVE nu poate fi încadrat în nici unul dintre genurile traditionale. Iar acest lucru provine tocmai din modul inovator in care a fost creat. În primul rând, metoda particulară de documentare a adus-o pe autoare în mijlocul vieţii copiilor şi familiilor care trăiesc în suburbiile Pristinei de după război. Cu ajutorul regizorului sârb, Kaltrina Krasniqi, Brigitte Staermose a realizat interviuri cu 11 copii ai străzii. Interviurile au avut la bază un set variat de întrebări, mergand de la cele despre grijile de zi cu zi ale copiilor, şi până la cele despre amintirile lor legate de război. Aceste interviuri au fost transcrise şi apoi adaptate artistic de Peter Amussen (scenaristul filmului „Breaking the Waves” al lui Lars von Trier). Apoi, cu acordul copiilor şi al familiilor lor, poveştile lor au fost filmate într-o manieră ficţională.

ON THE EDGE PLOT POINT 15’, BELGIUM, 2007 REGIE/DIRECTOR: NICOLAS PROVOST

CARTE BLANCHE

SCENARIU/SCREENPLAY Nicolas Provost IMAGINE/CINEMATOGRAPHY Nicolas Provost MONTAJ/EDITING Nicolas Provost SUNET/SOUND DESIGN Nicolas Provost PRODUCER Nicolas Provost The crowded streets of New York City turn into fictive, cinematographic scenery. Provost is playing with our collective memory, its cinematic codes and narrative languages questioning the boundaries between a staged, suggested reality and authentic fiction. Although for the most part filmed with a hidden camera, Plot Point presents a highly dramatic construction with overly sophisticated images and a subtle but tangible urge in the soundtrack. The meticulousness with which Provost shoots and edits the images and sounds makes Plot Point the perfect trailer for dramatized experience in our daily life - an ordinary walk on the street will never be the same again. (Jury statement EMAF, 2008) FESTIVALS • AWARDS FESTIVALURI • PREMII Străzile aglomerate ale New York-ului se transformă într-un decor cinematografic fictiv. Provost se joacă cu memoria noastră colectivă, cu ale sale coduri cinematografice şi limbaje narative, punând INTERNATIONAL COMPETITION INTERNATIONAL Special Jury Prize- Clermont-Ferrand 2008/ Prix UIP Vila Do Conde 2007/ sub semnul îndoielii limita dintre o realitate înscenată, sugerată, şi o ficţiune autentică. Deşi, în cea Nomination European Film Academy Award, Berlinale 2007/ Prix de Signes - mai mare parte, filmările au fost realizate cu camera ascunsă, PLOT POINT prezintă o construcţie Signes de Nuit 2007/ Prix de la Photo and Prix la Deux, Brussels 2008/ Jury Award dramaturgică elaborată, cu imagini foarte sofisticate, dublate de o coloană sonoră deopotrivă and Onda Curta Portugese Television Prize, Imago Portugal/ Best European Film 114 subtilă şi stimulant-palpabilă. Datorită meticulozităţii cu care Provost filmează şi montează imaginile Award, Festival Du Film De Vendôme/ First Prize -India, Short Film Center Goa 2008/ International Media Art Award Friesland 2008 şi sunetele, PLOT POINT reprezintă trailer-ul perfect al experienţelor dramatizate ale vieţii noastre cotidiene. O banală plimbare pe stradă nu va mai fi niciodată ca înainte. (Motivaţia juriului EMAF, 2008)

WORLD SALES New Europe Film Sales- Słowicza 12/2,05-075 Warsaw-Poland T: +48 600 173 205 E: [email protected]; www.neweuropefilmsales.com

INTERNATIONAL EXPERIMENTAL FILM FESTIVAL Nicolas Provost on PLOT POINT: “Almost everyone has seen hundreds, maybe thousands of hours of television and film footage that features crowded American cities, the streets of Manhattan, American cops, yellow New York cabs, uniforms and ambulances. Such images have become stereotypical all over the world and are widely associated with action films, crime movies etc. PLOT POINT plays with this premise; it records everyday life around Time Square in New York and edits the resulting footage in such a manner that it triggers our collective memory about action and crime narrative. PLOT POINT shows a 15 min, seemingly random succession of shots of crowds walking on Manhattan sidewalks: we see billboards, trucks, a choreography of police cars, while uniformed NYPD officers and random people seem to be watching each other. Subtly, the combination of music, editing and photography leads the viewer into a subconscious process of establishing and discovering a story. PLOT POINT questions the boundaries between reality and fiction by merely suggesting cinematic narrative codes (tension, curve, climax, plot point), but ultimately leaves the mystery unrevealed.”

Curator’s comment: The night space of New York City is the well-chosen background for an aesthetic experiment about the possibility of stories and events. Provost ironically simulates the patterns creating tension of Nicolas Provost (1969) is a filmmaker and visual artist who has moved back to Hollywood movie production. A superior “event” is expected as the messiah, but Provost confronts Brussels after a ten-year stay in Norway. His work is a reflection on the grammar this expectation with itself as incapacity of just seeing the real life in the endless beauty of its details. of cinema and the relation between visual art and the cinematic experience, analysing and questioning the phenomenon of cinema, its various elements, its influence and conventional rules. His work intends to walk on the fine line between dualities between the grotesque and the moving, beauty and cruelty, the emotional and the intellectual. Time and again his phantasmagorias provoke both recognition and alienation and succeed in catching our expectations into Nicolas Provost despre PLOT POINT: an unravelling game of mystery and abstraction. With manipulations of time, „Cu toţii am văzut sute, poate mii de ore de imagini, de film şi televiziune, cu oraşele americane codes and form, cinematographic and narrative language is analysed, accents supraaglomerate, străzile din Manhattan, poliţişti, taxiurile galbene din New York, uniforme şi are shifted and new stories are told. In his found footage work, filmic memory and perception are stimulated by the use of film historical fragments. Apart from ambulanţe. Asemenea imagini au devenit stereotipice oriunde în lume şi sunt îndeobşte asociate cu the use of film and visual language, sound is also a constant factor in Provost’s filme de acţiune, poliţiste etc. PLOT POINT se joacă cu această premisă: înregistrează viaţa cotidiană body of work, as a rhythmical spine or an emotional guideline. BUCHAREST 2010 din jurul Times Square (New York), materialul fiind astfel montat, încât să activeze în memoria noastră colectivă logica narativă a filmelor poliţiste şi de acţiune. Vedem în PLOT POINT 15 minute Nicolas Provost (n. 1969), regizor şi artist vizual, a revenit în Bruxelles după zece ani petrecuţi în Norvegia. Opera sa reprezintă o reflecţie asupra gramaticii de cadre ce se succedă aparent aleatoriu: mulţimea de oameni de pe trotuarele din Manhattan, limbajului cinematografic şi asupra relaţiei dintre artele vizuale şi experienţa reclame luminoase, camioane, maşini de poliţie coregrafiate, în timp ce ofiţeri NYPD în uniforme şi cinematografică, analizând fenomenul cinematografic, cu diversele elemente oameni obişnuişnuiţi par a se privi unii pe ceilalţi. Combinaţia dintre muzică, montaj şi imaginea îl ale sale, influenţa sa şi regulile sale convenţionale. Filmele lui Provost se mişcă conduce, subtil, pe spectator într-un proces subconştient de a construi şi de a descoperi o poveste. pe linia abia perceptibilă dintre dualităţi, grotesc şi impresionant, frumuseţe şi 115 PLOT POINT pune în discuţie graniţa dintre realitate şi ficţiune apelând doar la sugestii ce ne conduc cruzime, emoţional şi intelectual. Fantasmele sale provoacă atât recunoaştere, cât şi alienare, şi ne atrag într-un joc al misterului şi al abstracţiei. Prin înspre coduri narative cinematografice (tensiune, arc al personajului, punct culminant, plot point), manipularea timpului, a codurilor şi a formei, limbajul cinematografic şi narativ însă lasă misterul, până la urmă, nerezolvat.” e supus analizei, accentele se schimbă, pentru a face loc unor noi poveşti. În cazul lucrărilor cu materiale găsite, memoria şi percepţia filmice sunt stimulate Comentariul Curatorului: de utilizarea unor fragmente din filme de arhivă. Limbajul cinematografic- Decorul nocturn al New York-ului este un cadru bine ales pentru un experiment estetic privind vizual e dublat de utilizarea cu iscusinţă a sunetului, care, în filmele lui Provost, funcţionează ca o coloană vertebrală şi o linie călăuzitoară emoţională. posibilitatea unor poveşti şi evenimente. În mod ironic, Provost stimulează tiparele utilizate de producţiile hollywoodiene pentru a creea tensiune. Se induce o stare de aşteptare a unui eveniment major, aproape mesianic, dar Provost confruntă această stare de aşteptare cu sine însăşi, relevând incapacitatea de a vedea viaţa adevărată, în nesfârşita frumuseţe a detaliilor sale.

ON THE EDGE POSTE RESTANTE 15’, POLAND, 2008 REGIE/DIRECTOR: MARCEL LOZINSKI

SCENARIU/SCREENPLAY Marcel Lozinski IMAGINE/CINEMATOGRAPHY Jacek Petrycki MONTAJ/EDITING Rafal Listopad SUNET/SOUND DESIGN Tomasz Wieczorek Malgorzata Jaworska PRODUCER Church bells ring over a beautiful world of harmony which is underpinned with emptiness. Something Dorota Roszkowska is missing here. Is it sense? Or an aim? Or bonding? Winner of 2009’s European Film Award for Best O PRODUCTIE/PRODUCTION Short Film, POSTE RESTANTE is a beautifully photographed emotional piece of observational cinema, Arkana Studio/ Agora S. A./ TBA Group capturing the birth, delivery and reincarnation of undeliverable letters in Poland. Seemingly resembling an educational movie about the postal system, the film gradually moves into metaphysical realm. Letters whose addresses are impossible to find end up at the Undeliverable Letters Department of the Post Office in Koluszki. There are around a million of them in Poland each FESTIVALS • AWARDS year. The film tells the story of one of them: a letter on which a child’s hand has written at destination FESTIVALURI • PREMII address ‘God. Heaven.’

European Film Award winner for Best Short Film 2009/ Silver Dragon Award, Clopotele bisericii răsună peste o frumoasă lume a armoniei, sub care însă se simte golul. Ceva INTERNATIONAL COMPETITION INTERNATIONAL FIPRESCI Award & European Film Award Nomination at Krakow Film 2009/ lipseşte aici. Cumva sensul? Sau un scop? Sau legătura afectivă? Câştigător al Premiului Academiei Plus Camerimage 2009: Discovery Networks Award/ Moscow 2009/ DocPoint de Film Europene pentru Cel Mai Bun Film de Scurt-metraj din 2009, POSTE RESTANTE este o - Helsinki 2010/ European Film Academy Tour (Sarajevo 2009;Ghent 2009; mostră de cinema observaţional profund emoţionant şi rafinat filmat, care surprinde naşterea, 116 Interfilm Berlin 2009; Seville 2009/ Sleepwalkers Tallinn, Estonia 2009; Encounters Festival, Bristol 2009; Perth International Arts Festival, Australia 2010) livrarea şi reîncarnarea scrisorilor cu adresă necunoscută în Polonia. Aducând aparent cu un film educaţional despre sistemul poştal, “Postere Restante” trece treptat într-o zonă metafizică. Scrisorile ale căror adrese sunt imposibil de găsit sfârşesc la Departamentul de Scrisori cu destinatar necunoscut de la Oficiul Poştal din Koluszki. Sunt aproximativ un milion de astfel de scrisori în Polonia, în fiecare an. Filmul spune povestea uneia dintre ele: o scrisoare pe care mâna unui copil a scris, la Destinatar, adresa “Dumnezeu. Rai”.

WORLD SALES New Europe Film Sales- Słowicza 12/2,05-075 Warsaw-Poland T: +48 600 173 205 E: [email protected]; www.neweuropefilmsales.com

INTERNATIONAL EXPERIMENTAL FILM FESTIVAL Marcel Lozinski (b.1940, Paris) is one of the best known European documentary film directors. Graduate of Film Directing Department in the National School of Film, Television and Theatre in Lodz (1971). His credits include the Oscar and European Film Awards nominated documentary 89 MM TO EUROPE, the multi-award-winning ANYTHING CAN HAPPEN (over 30 international awards including Prize IFFS Oberhausen 1995), SO, IT DOESN’T HURT (co-production with ARTE, awarded Grand Prix in DokLeipzig 1998) and many others. Winner of the Andrzej Wajda FREEDOM PRIZE (Berlin, 2004) for the whole of his work, he has a strong commitment to ensuring the future of Polish and European documentary film through mentoring young Polish directors from initial script ideas through creative development to production. He is the chief of documentary department at Andrzej Wajda’s Master School for Film Directors, Warsaw, Lectured at FEMIS film school and at Dragon Forum - the international documentary film workshops in the middle of Europe. 2006 Helsinki Human Rights Foundation Award for lifetime achievement, Warsaw 2009 Award for lifetime achievement - Cyryl and Metody, Lublin 2004 Andrzej Wajda/Philip Morris Freedom Prize, BERLIN 2004 Grand Prix, The First Warsaw Jewish Film 2004 Honnor Prize, Wrzesnia 2002 Main Prize of Polish Television etc.

Marcel Lozinski (născut în 1940, Paris) este unul dintre cei mai cunoscuţi realizatori europeni de SELECTIVE FILMOGRAPHY documentar. A absolvit Departamentul de Regie Film al Şcolii Naţionale de Film, Televiziune şi Teatru 1993 – “89 mm From Europe” (12’) Main Prize Oberhausen 1993/ Prize IFFS Oberhausen 1993; Special Prize Jean din Lodz (1971). Printre filmele sale se numără documentarul nominalizat la Oscar şi la Premiile d\’Arcy, Marseille 1993/ 1st Prize for Documment, Vila do Conde 1993, Portugal/ Academiei Europene de Film 89 MM TO EUROPE, multi-premiatul ANYTHING CAN HAPPEN (peste FELIX Nomination, Berlin 1994/ Grand Prix for Documment, TV Poland 1993 30 de premii internaţionale printre care Prize IFFS Oberhausen 1995), SO IT DOESN’T HURT ( Special Mention - European Film Academy, Berlin 1993/ Grand Prix Leipzig 1993/ co-producţie ARTE, câştigător al Marelui Premiu la DokLeipzig 1998) şi multe altele. Câştigător IG Medien Prize, Leipzig 1993/ Jury Special Prize, Clermont-Ferrand 1994/ Special al Andrzej Wajda FREEDOM PRIZE (Berlin, 2004) pentru întreaga activitate, Marcel Lozinski s-a Mention - Golden Gate San Francisco 1994/ Montreal (Quebec) - Grand Prix 1994 Hamburg - Special Mention 1994/ 3rd Prize for Short Documentary Film -

consacrat de asemenea sprijinirii tinerilor regizori polonezi din stadiul de idee de scenariu, trecând BUCHAREST 2010 Sydney 1995/ OSCAR NOMINATION 1994/ IDA Award 95 prin dezvoltarea creativă a proiectelor până la producţia efectivă. Este şeful departamentului de documentar al Wajda’s Master School for Film Directors, Varşovia. A predat cursuri la şcoala de film 1995 – “Anything Can Happen” (40’) La Femis Paris şi la Dragon Forum - workshop internaţional de film documentar. Prize IFFS Oberhausen 1995/ Prize of the Kultusministerium of Nordrhein- 2006 Helsinki Human Rights Foundation Premiul pentru întreaga activitate, Varsovia Westfallen Oberhausen 1995/ Prize of the Catholic Jury Oberhausen 1995/ Grand Prix Cracow 1995 FIPRESCI Cracow 1995/ Prize of magazine POLITYKA 2009 Premiul pentru întreaga activitate - Cyryl and Metody, Lublin for the best film 1995/ Special Award of Polish Culture 1995 - Fundacja Kultury/ 2004 Andrzej Wajda/Philip Morris Freedom Prize, BERLIN Golden Spire San Francisco 1996/ Award for Best Docummentary - World 117 2004 Grand Prix, The First Warsaw Jewish Film Television Festival Japan 1997 2002 Marele Premiu al Televiziunii Poloneze etc.

ON THE EDGE RUNNING SUSHI 29’, AUSTRIA, 2008 REGIE/DIRECTOR: MARA MATTUSCHKA / CHRIS HARING

CARTE BLANCHE

CU/CAST Stephanie Cumming/ Johnny Schoofs SCENARIU/SCREENPLAY Mara Mattuschka / Chris Haring IMAGINE/CINEMATOGRAPHY Josef Nermuth A new result of the inspirational collaboration between the visual artist Mara Mattuschka and MONTAJ/EDITING the choreographer Chris Haring, the Innovative Cinema Award winner at Diagonale 2008 and Mara Mattuschka Honorable Mention of the Jury in Oberhausen 2008, the multi awarded RUNNING SUSHI is a highly SUNET/SOUND DESIGN Glim original piece of experimental dance cinema exploring the profound disconnection between the O PRODUCTIE/PRODUCTION interior and exterior life of contemporary Adams and Eves. A couple in a running sushi restaurant. Innovative Film Austria, Wien Kultur Their first conversation soon explodes into a performative parallel world of the protagonists’ unspoken thoughts and emotions, where their bodies express more, and something totally different than their words. Every coming sushi evokes a story from the unconscious repertoire of the chaos of human relationships. Wish-machines are cranked up and the language of body and gestures turns the objective reality slowly into a grotesque nightmarish world.

FESTIVALS • AWARDS Un nou rezultat al inspiratei colaborări dintre artista vizuală Mara Mattuschka şi coregraful Chris FESTIVALURI • PREMII Haring, câştigător al Innovative Cinema Award la Diagonale 2008 şi al Honorable Mention of the Jury la Oberhausen 2008, multi-premiatul RUNNING SUSHI este un exemplu extrem de original de Special Mention of the International Jury - Oberhausen 2008/ Innovative Cinema INTERNATIONAL COMPETITION INTERNATIONAL cinema experimental coregrafic, ce explorează breşa profundă dintre viaţa interioară şi exterioară a Award Diagonale 2008 / Centre Pompidou - Hors Pistes 2009/ Audience Award - Stuttgart 2009/ Rotterdam 2009/ Festival du Nouveau Cinéma Montreal 2008/ Adamilor şi Evelor contemporane. Un cuplu într-un restaurant running sushi. Prima lor conversaţie Semana de Cine Experimental Madrid 2008/ Hamburg 2009/ Era New Horizons explodează curand într-o lume paralelă a gândurilor şi emoţiilor nerostite ale protagonistilor, o lume 118 Wroclaw 2010/ Golden Gate Award San Francisco 2009/ Wroclaw 09 - Int. în care corpurile spun mai mult şi uneori lucruri total diferite faţă de cuvinte. Fiecare porţie de sushi Media Art Biennale 2009/ Vienna Independent Shorts 2008/ GEMA-Award for de pe bandă evocă o poveste din repertoriul inconştient al haosului ce stăpâneşte relaţiile dintre Best Sound-Design 2009/ Rio de Janeiro Femina 2009/ Split Festival of New Film oameni. O maşinărie a dorinţelor e pusă în mişcare şi limbajul corpului şi al gesturilor transformă and Video 2009/ Arkansas Underground Film Festival USA 2009 treptat realitatea obiectivă într-un coşmar grotesc.

WORLD SALES Sixpackfilm Brigitta Burger-Utzer Adress: Neubaugasse 45/13, Zip-Code: 1070, Wien/Vienna AT T: +43/1/526 09 90, Fax: +43/1/526 09 92 E: [email protected]; www.sixpackfilm.com

INTERNATIONAL EXPERIMENTAL FILM FESTIVAL “I use the body both as an instrument and as a means of expression. There is an idea of the body and a reality of the body, there is a sense of the body. The more these concepts are perceived, the more our body becomes an instrument. This is why my female body became for me the best instrument I know. Nothing else can I handle so well. My body is for me a brush, a pencil and a concept” (Mara Mattuschka) „I think that depth is a myth.“

Curator’s Comment: What the aquarium saw. „How should we explain the discrepancy between people’s attitude toward the inner and outer life? Why is it so sharp?” In the contemporary Manga household, traversed by the slowly rolling conveyor Mara Mattuschka, born in Bulgaria (1959) and living in Vienna since 1976, is belt of the raw fish snacks of everyday life, the descendants of Adam and Eve cower in eponymous a visual artist, performer and one of the most interesting figures in the Austrian costume under dispassionate, detached fish-like eyes. The visual focus is mainly somewhere under the experimental film environment. She studied Mathematics, Education, Ethnology, non-existent ceiling of this claustrophobic yet boundless room. It is an angle usually only experienced Linguistics, Applied Art - painting and Animated film - before becoming an when close to death. But these animated contemporaries, in not wholly conjugal clinch, presumably emblematic figure of radical Feminism Art. Since the early 80s, she has made her aren’t mortal. They are too artificial for that, and too naked. Yet even their nakedness: what is it exactly? body the medium and the location of her surrreal and theatrical short films, a combination of live action and animation shot on gritty 16 mm, recollecting the Not innocent; not arousing; the suitable flesh-colored costume for close combat. Domestic life flourishes spaces created by Guy Maddin, David Lynch or Jan Svankmajer. on a neon green artificial lawn. Even more artificial than the modern Asiatic style household: an Since 2003, she has been working with the choreographer Chris Haring, finding impossible exterior creeps into the interior of the self-infatuated contact athletes. (Katherina Zakravsky) surprising filmic translations of his dance work. Together they directed Legal Errorist (2005), Part Time Heroes (2007), Running Sushi (2008), Burning Palace ( “Folosesc corpul atât ca instrument cât şi ca mod de exprimare. Există o idee asupra corpului şi o 2009). Chris Haring ( b.1970, Austria) , free lance choreographer and dancer, ‘s realitate a corpului, există un simţ al corpului. Cu cât aceste concepte sunt mai bine percepute cu atât been collaborating since 2004 with various artists, his works being staged and mai mult corpul devine un instrument. Din acest motiv corpul meu de femeie a devenit pentru mine awarded all over the world. In 2007 his Posing Project B (The Art of Seduction) won the Golden Lion at the Biennale di Venezia. cel mai bun instrument pe care-l cunosc. Nu pot mânui nimic altceva la fel de bine. Corpul meu este BUCHAREST 2010 pentru mine pensulă, creion şi concept” (Mara Mattuschka) Mara Mattuschka, nascută în Bulgaria (1959) şi stabilită la Viena din 1976, “Cred ca profunzimea e un mit.” este artist vizual, performer şi una dintre cele mai interesante figuri ale filmului experimental austriac. A studiat Matematică, Etnologie, Pedagogie, Lingvistică, Arte aplicate - Pictură şi Animaţie – înainte de a deveni o figură emblematică a Comentariu Curator: Artei Feministe radicale. De la inceputul anilor ’80, artista a făcut din propriul Ce a vazut acvariul? “Cum putem explica discrepanţa dintre atitudinea oamenilor faţă de viaţa corp mediul şi locaţia scurtmetrajelor sale suprarealiste şi teatrale – combinaţie interioară şi cea exterioară? De ce este atât de acută? In menajul contemporan Manga, traversat de de fictiune şi animaţie filmată pe 16mm cu granulatie mare, amintind de spaţiile 119 banda transportoare pe care rulează încet snack-urile cu peşte crud ale vieţii de zi cu zi, descendenţii create de Guy Maddin, David Lynch sau Jan Svankmajer. lui Adam şi ai Evei tremură în costume eponime sub ochii de peşte detasati, lipsiti de pasiune. Focusul Începand cu 2003 a lucrat cu coregraful Chris Haring, realizand transpuneri cinematografice surprinzătoare ale coregrafiilor sale. Au realizat împreuna Legal vizual se află undeva sub plafonul non-existent al acestei camere claustrofobice şi totuşi nemărginite. Errorist (2005), Part Time Heroes (2007), Running Sushi (2008), Burning Palace Este un unghi pe care-l experimentăm, de obicei, doar în apropierea morţii. Dar aceşti contemporani (2009). animaţi, într-o încleştare nu pe de-a-ntregul conjugală, probabil nu sunt muritori. Sunt prea artificiali Chris Haring (n. 1970, Austria), coregraf şi dansator freelancer, colaborează din pentru asta, şi prea dezbrăcaţi. Dar chiar şi nuditatea lor: ce înseamnă ea de fapt? Nu e inocentă; nu e 2004 cu diverşi artişti, creaţiile sale fiind prezentate şi premiate în toată lumea. În provocatoare; este costumul de culoarea cărnii adecvat luptei corp la corp. Viaţa domestică înfloreşte 2007, creaţia sa Posing Project B (Arta Seducţiei) a câştigat Leul de Aur la Bienala de la Veneţia. pe o peluză artificiala de un verde neon. Chiar mai artificial decât stilul interioarelor moderne asiatice: un exterior imposibil se infiltrează în interiorul atleţilor narcisişti ai contactului.” (Katherina Zakravsky)

ON THE EDGE SECRETS 16’,CANADA, 2006 REGIE/DIRECTOR: NADIA TAN

IMAGINE/CINEMATOGRAPHY Maya Bankovic, Lindsay Mackay, Nadia Tan, Jared Raab, Dusty Mancinelli, Mathew Martel, Chuck Taylor MONTAJ/EDITING Nadia Tan

All the following secrets are true. They have never been told to anyone before. A short experimental documentary, SECRETS is a collection of anonymous audio recordings of real secrets illustrated through abstract and surreal imagery. The director’s stylistic and technical approach to each of the stories is strikingly different. In making the film, the intention was to allow each secret to stand on its own, without judgement. The imagery complements the voices, without colouring the viewer’s perception. The editing is fluid and discrete, leaving room to breathe between each story.

FESTIVALS • AWARDS Toate secretele care urmează sunt adevarate. Ele nu au fost destănuite nimănui înainte. FESTIVALURI • PREMII Scurtmetrajul documentar experimental SECRETS este o colecţie de înregistrări audio anonime

Excellence in Documentary Award – CineSiege (Toronto, 2006); ale unor secrete reale, ilustrate prin imagini abstracte şi suprarealiste. Stilul şi tehnica regizorului INTERNATIONAL COMPETITION INTERNATIONAL Film of the Year Award – “Speak Up!” (Mississauga, 2007); de a aborda fiecare poveste sunt izbitor de diferite. În realizarea filmului, intenţia a fost aceea de Official selection – Next Reel International Film Festival (Singapore, 2007), a permite fiecărui secret să existe independent, fără a fi judecat. Imaginile completeaza vocile, Reel Asian International Film Festival (Toronto, 2009); dar nu colorează percepţia spectatorului. Montajul este fluid şi discret, lăsând pauze de respiraţie Independent Short Film Screenings – Centre for the Arts (Toronto, 2006) 120 între poveşti.

WORLD SALES Nadia Tan E: [email protected]

INTERNATIONAL EXPERIMENTAL FILM FESTIVAL Nadia Tan on SECRETS: “I am interested in exploring the catharsis that can be achieved when revealing emotions that are usually repressed because they are considered socially unacceptable. It was my goal to provide a safe and anonymous environment for people to tell their secrets and I witnessed a huge weight lift from the shoulders of these courageous secret-tellers. Many viewers of the film have experiences an equally powerful catharsis, perhaps because we all share the same secrets, and it is comforting to know that we are not alone.”

Nadia Tan despre SECRETS: Nadia Tan works as a film editor based in Toronto. She holds a BFA in Film „Sunt interesată să explorez catharsisul ce poate fi atins atunci când dezvăluim emoţiile ce sunt de Production from York University, where she graduated summa cum laude, and has won several awards and grants for her work. SECRETS is her first film. obicei reprimate, deoarece sunt considerate inacceptabile social. Scopul meu a fost să furnizez un mediu protector şi anonim, în care oamenii să-şi spună secretele, şi am observat cum o mare povară Nadia Tan activează ca monteur de film în Toronto. A absolvit summa cum laude li se ridica de pe umeri acestori bravi povestitori. Mulţi spectatori ai filmului au trăit un catharsis la Producţie Cinematografică la Universitatea York şi a obţinut mai multe premii şi fel de intens, poate datorită faptului că toţi împărtăşim aceleaşi secrete şi este confortabil să ştim finanţări pentru filmele ei. SECRETS reprezintă debutul ei regizoral. că nu suntem singuri.” BUCHAREST 2010

121

ON THE EDGE SIMPLE PRESENT FUTURE PERFECT 6’, ITALY, 2008 REGIE/DIRECTOR: DAVIDE PEPE

CARTE BLANCHE

SCENARIU/SCREENPLAY Davide Pepe IMAGINE/CINEMATOGRAPHY Davide Pepe MONTAJ/EDITING Davide Pepe The camera slowly moves in the course of time describing, in a Magritte way, several heterogeneous SUNET/SOUND DESIGN urban landscapes. The double narrative register allows an accurate description of the environment Edward Doling, Mirko Lodedo and its temporal evolution. The gaze is wondering about the metropolis destiny. A shrill voyage into PRODUCER Davide Pepe a space of magnificent nervousness and threat. Beauty is broken, the existential alphabet declined into emptiness. In an anticipated future only relicts and ruins of human existence will remember a culture, which haven’t understood on time it’s programmed destiny to disappear

Camera se mişcă încet de-a lungul timpului, înfăţişând, într-un stil asemănător celui al lui Magritte, mai multe peisaje urbane eterogene. Registrul narativ dublu permite o descriere precisă a mediului şi a evoluţiei sale în timp. Privirea se îndreaptă spre destinul metropolei. O călătorie pătrunzătoare FESTIVALS • AWARDS FESTIVALURI • PREMII într-un spaţiu cu o nervozitate şi o ameninţare măreţe. Frumuseţea este frântă, alfabetul existenţial a decăzut în deşertăciune. Într-un viitor anticipat, numai relicvele şi ruinele existenţei umane vor mai aminti o cultură care nu a înţeles la timp că i s-a decis dispariţia. INTERNATIONAL COMPETITION INTERNATIONAL

122

WORLD SALES Davide Pepe [email protected] [email protected] phone + 39 347 6342999

INTERNATIONAL EXPERIMENTAL FILM FESTIVAL “The movements are still going on, the civilisation has not stopped to act in endless rapidity, but in all this hectic automation Davide Pepe installs the strong insisting dimension of emptiness and possible ending of the human existence. He offers a travel into a post human scenario far from horror visions or catastrophe images. Its more a melancholic consideration that time passed over quickly, and there is even no person any more, but just a voice without body, which declares human history as fulfilled. Pepe offers an audiovisual language which is able to condensate a statement about human civilisation in only some minutes. In a nearly abstract perspective, always respecting the distance from his subject, his camera seems already to be part of a world after the unnameable event, which marked the despair. The eye of God is transformed in an anonymous observing system, which is not any more protecting and saving an anthropological space, but just recording its implosion.” ( Dieter Wieczorek)

„Mişcările sunt încă în curs, civilizaţia nu a încetat să se mişte cu rapiditate nestăvilită, însă, în această Davide Pepe (b. 1970, Italy). He began making short films, music, art and dance agitaţie automatizată febrilă, Davide Pepe induce o dimensiune de gol acut şi de posibil sfârşit al videos in 2006. His short film LITTLE BOY was shown in the Berlinale’s Panorama in 2006. His last existenţei umane. El prezintă o călătorie într-un scenariu postuman, departe de o viziune horror short, “Giardini di Luci”, co-directed with Lucia Pepe was selected in Berlinale sau imagini catastrofice. Este vorba mai degrabă de o contemplare melancolică asupra repeziciunii Short Film Competition 2010. trecerii timpului; nu mai există nici o fiinţă umană, ci doar o voce fără corp, care declară împlinită istoria umanităţii. Pepe oferă un limbaj audiovizual care reuşeşte să concentreze un comentariu Davide Pepe, născut în 1970 în Italia, a început să realizeze scurtmetraje, clipuri pentru muzică, artă şi dans în 2006. Scurtmetrajul său LITTLE BOY a asupra civilizaţiei umane în numai câteva minute. Dintr-o perspectivă aproape abstractă, respectând fost prezentat la Berlin („Panorma”) în 2006. Cel mai recent scurtmetraj al său, mereu distanţa faţă de subiect, camera de filmat pare deja parte din lumea de după evenimentul GIARDINI DI LUCI, regizat în colaborare cu Lucia Pepe, a fost selectat pentru de nepomenit, care a lăsat în urmă deznădejde. Ochiul lui Dumnezeu a devenit un sistem anonim competiţia de scurtmetraje a Berlinalei în 2010. de observare, care nu mai protejează şi mântuieşte spaţiul antropologic, ci doar îi înregistrează Filmografie Selectivă: Little Boy (2006)/ Simple Present Future Perfect (2008)/ BUCHAREST 2010 implozia.” (Dieter Wieczorek) Giardini Di Luce (2010)

123

ON THE EDGE SIX APARTMENTS 13’, Germany, 2007 REGIE/DIRECTOR: REYNOLD REYNOLDS

CARTE BLANCHE

SCENARIU/SCREENPLAY Reynold Reynolds IMAGINE/CINEMATOGRAPHY Kenzo Guzman SCENOGRAFIE/ART DIRECTION Daniele Fermani MONTAJ/EDITING Reynold Reynolds SUNET/SOUND DESIGN Winner of Distinction Award in Transmediale Berlin 2009 and screened internationally in museums Reynold Reynolds and exhibition spaces, the two screen video installation SIX APARTMENTS follows six isolated PRODUCER Pierre Düsing/ Lina Schuller/ Marcela H. Polgar people’s life in their apartments, side by side, oblivious to each other and the violent process of O PRODUCTIE/PRODUCTION deterioration happening to them, their apartments, and the earth. Reynold Reynolds Câştigătoare a “Distinction Award” la Transmediale Berlin 2009 şi proiectată la nivel internaţional în muzee şi săli de expoziţii, instalaţia video cu ecran dual SIX APARTMENTS urmăreşte vieţile a şase persoane izolate în apartamentele lor alăturate, indiferenţi unii faţă de ceilalţi, precum şi procesul FESTIVALS • AWARDS FESTIVALURI • PREMII violent de deteriorare a lor, a apartamentelor şi a Pamântului.

Distinction Award at Transmediale Berlin 2009/ Roterdam 2009/ Haus der INTERNATIONAL COMPETITION INTERNATIONAL Kulturen der Welt, Berlin 2009 / Ann Arbor 2009/ Neue Gesellschaft für Bildende Kunst (NGBK) 2009/ Videonale 12, Bonn Germany 2009/ Transmediale 2009

124

WORLD SALES Reynolds Film [email protected]; http://reynold-reynolds.com/six/index.htm

INTERNATIONAL EXPERIMENTAL FILM FESTIVAL Curator’s Comment: SIX APARTMENTS is a poetic document of decline and deterioration -both physical and ideal, hypnotic and melancholic. Six isolated residents of six different apartments live their lives unaware of each other. They eat their food, wander between rooms, bathe, watch television, and sleep. For them, this is life. Yet while it may appear that nothing is happening here, the apartment building and its inhabitants’ bodies are aging, giving way to bacteria, larva, and finally transformation. Televisions and radios tell them about the destruction of the whole planet but it does not seem to affect their lives. Everything is in a state of resolute conversion. Immense drama does exist: chaos overcomes order and rot supersedes life. The residents’ lives are moving slowly towards death following the deliberate, methodical rhythms of their uniform days. This continuous erosion of bodies, buildings, and the planet, reveals the ever-active potential of death and its material processes. In their passivity and isolation, the inhabitants emerge as the true form of death, while the rooms they inhabit maintain the ongoing transformation of life. The potential of life, then, exists only in the process of death. Eventually all forms of life are consumed by new life.

Comentariu Curator: Reynold Reynolds was born in 1966 in Central Alaska. During his Undergraduate SIX APARTMENTS este un document poetic despre declin şi deteriorare – la nivel fizic şi ideal, schooling at the University of Colorado, Boulder, Reynolds initially studied physics receiving a bachelor’s degree under the professorship of Carl Wieman (Physics Nobel hipnotic şi melancolic. Şase locatari izolaţi în şase apartamente diferite îşi trăiesc vieţile, ignorând Laureate 2001). Changing his focus to studio art he remained two more years in prezenţa celuilalt. Îşi mănâncă mâncarea, străbat încăperile, se spală, se uită la televizor şi dorm. Boulder to study under experimental filmmaker Stan Brakhage. After moving to New Pentru ei, aşa arată viaţa. Şi totuşi, deşi aparent nu se întâmplă nimic, clădirea şi trupurile locatarilor York City Reynolds finished an M.F.A. at the School of Visual Arts. Influenced early on by ei îmbătrânesc, lăsând loc bacteriilor, larvelor şi, în cele din urmă, transformării. Posturile de philosophy and working primarily with 16mm and Super 8mm film as an art medium, televiziune şi radio le anunţă distrugerea întregii planete, dar asta nu pare să le afecteze vieţile. he has developed a common film grammar based on transformation, consumption and decay. Reynolds’ depictions frequent disturbed psychological and physical themes, Totul este într-o stare de schimbare predeterminată. Drama este însă prezentă: haosul pune increasingly provoking the viewer’s participation and dismay. In 2003 Reynold Reynolds stăpînire pe ordine şi descompunerea ia locul existenţei. Vieţile locatarilor se scurg către moarte, was awarded the John Simon Guggenheim Memorial Foundation Fellowship and in în ritmul lent şi regulat al zilelor lor monotone. Această eroziunea continuă a trupurilor, clădirilor 2004 he was invited to The American Academy in Berlin with a studio at Kunstlerhaus BUCHAREST 2010 şi planetei dezvăluie latenţa continuă a morţii şi a proceselor ei materiale. În indiferenţa şi izolarea Bethanien for one year. In 2007 he received the German Kunstfonds support to develop lor, locatarii personifică moartea, în timp ce apartamentele lor conservă metamorfozele continue two projects in Berlin in 2008. In 2010 he has an eight-month residency at Akademie Schloss Solitude (Germany). ale vieţii. Viaţa devine, atunci, posibilă doar în raport cu procesul extincţiei. În cele din urmă, toate formele de viaţă sunt mistuite de o nouă viaţă. Reynold Reynolds s-a născut în 1966 în Alaska Centrală. În anii petrecuţi la Universitatea din Colorado (Boulder), Reynolds a studiat iniţial Fizică şi a absolvit sub îndrumarea profesorului Carl Wieman (laureat al Premiului Nobel în 2001). Aplecându- 125 se apoi asupra artei cinematografice, rămâne încă doi ani la Boulder pentru a studia cu reputatul cineast experimental Stan Brakhage. După ce se mută la New York, Reynolds termină un masterat la Şcoala de Arte Vizuale. Influenţat de timpuriu de filosofie şi lucrând mai ales cu pelicule de 16mm şi Super8mm ca mijloc de exprimare artistică, el şi-a dezvoltat un limbaj cinematografic consecvent, la baza căruia se află transformarea, consumul şi descompunerea. Reynolds abordează frecvent teme legate de perturbări fizice şi psihologice, provocând gradat implicarea şi exasperarea spectatorului. În 2003, lui Reynold Reynolds i-a fost acordat titlul de membru al Simon Guggenheim Memorial Foundation, iar în 2004 a fost invitat de Academia Americană din Berlin să susţină, timp de un an, un atelier la Kunstlerhaus Bethanien. În 2007, a primit fonduri de la German Kunstfonds pentru a dezvolta în decursul lui 2008 două proiecte la Berlin. În 2010, beneficiază de o rezidenţă, timp de opt luni, la Akademie Schloss Solitude (Germania).

ON THE EDGE SPACES 7’, DENMARK-ROMANIA, 2010 REGIE/DIRECTOR: SIGNE LILLEMARK

SCENARIU/SCREENPLAY Signe Lillemark IMAGINE/CINEMATOGRAPHY George Chiper SUNET/SOUND DESIGN Vlad Voinescu, Filip Mureşan PRODUCERS Signe Lillemark, George Chiper In an empty room flooded in solitude, a woman is holding a golden fish in a glass. The dream-like logic is filling the emptiness with painful emotion.

Într-o cameră goală, înecată în singurătate, o femeie ţine un mâini un vas cu un peştişor auriu. Logica onirică umple singurătatea cu emoţii dureroase.

FESTIVALS • AWARDS FESTIVALURI • PREMII

Best bachelor project in Bucharest’s National University of Art; video-installation INTERNATIONAL COMPETITION INTERNATIONAL SPACES – part of exhibition at the Museum of the Romanian Peasant (MTR) in Bucharest; videos SPACES and THE WALK – R.R.E., exhibition for performative arts in Copenhagen 126

WORLD SALES Signe Lillemark E: [email protected]

INTERNATIONAL EXPERIMENTAL FILM FESTIVAL Signe Lillemark on SPACES: “I am interested in the duality between the real, physical space and the mental, inner one. I am exploring this duality by juxtaposing a real space and its scale-model replica, as differences of visual relations and perceptions transposed to emotional level. By doing this the rules of the physical world can be broken and replaced with the illogical structure of dreams.”

Signe Lillemark despre SPACES: Signe Lillemark was born in Copenhagen, Denmark. After taking various „Sunt interesată de dualitatea dintre spaţiul real, fizic şi cel mental, lăuntric. Explorez această photography and visual art courses, she took her BA in Photo, Video and Multimedia at Bucharest’s National University of Art. She made several videos dualitate prin juxtapunerea spaţiului real cu replica sa la scară mică, observând diferenţele dintre (Wind, Invisible, This Is Not Me, Being Danish, The Walk, In Between Days etc.) relaţiile vizuale şi percepţiile transpuse emoţional. Astfel, legile lumii fizice pot fi încălcate şi înlocuite that were selected for many international video arts festivals and exhibitions. She cu structura ilogică a viselor.” was involved in several collective exhibitions and video projects. She made the set-design for a few short films in Romania and was also a VJ and art director for a dance performance in Copenhagen.

Signe Lillemark s-a născut în Copenhaga, Danemarca. După ce a urmat diverse cursuri de fotografie şi de artă vizuală, a absolvit Universitatea Naţională de

Arte Bucureşti, fiind licenţiată în Fotografie, Video şi Artă Multimedia. A realizat BUCHAREST 2010 mai multe materiale video (Wind, Invisible, This Is Not Me, Being Danish, The Walk, In Between Days etc.) care au fost selectate în festivaluri internaţionale de artă video şi expoziţii. S-a implicat în expoziţii de grup şi proiecte video. A creat scenografia pentru câteve scurtmetraje româneşti şi a lucrat ca VJ şi director artistic pentru un spectacol de dans în Copenhaga.

127

ON THE EDGE SPEECHLESS 12’, GEORGIA, 2009 REGIE/DIRECTOR: SALOME JASHI

SCENARIU/SCREENPLAY Salome Jashi IMAGINE/CINEMATOGRAPHY Tato Kotetishvili SUNET/SOUND DESIGN Nika Paniahsvili PRODUCER Nino Orjonikidze, Salome Jashi Often the faces of those who are silent express more than words ever could. In her expressionistic O PRODUCTIE/PRODUCTION experiment SPEECHLESS, Salome Jashi makes us witnesses to a tragedy we never see. The film is Sakdoc Film / Artefact Production a sequence of static shots showing faces of people whose lives have been affected by 2008 war between Georgia and Russia: a stranger on the verge of crying, a young man drifting into a restless sleep, a girl covering her eyes with her hand as her tears burst out, a mused woman lulling a child. They are all speechless. The horrors of the war are not physically visible on the screen. Yet, the silent sadness and pain and fear on their faces have a powerful emotional impact, much stronger than an objective depiction of war. The viewers are not outside witnesses anymore, they empathically experience the tragedy on a personal level. FESTIVALS • AWARDS Adesea, chipurile oamenilor tăcuţi transmit mai mult decât ar putea-o face prin cuvinte. În filmul FESTIVALURI • PREMII ei experimental expresionist, SPEECHLESS, Salome Jashi ne face părtaşi unei tragedii pe care n-o Tbilisi International Film Festival 2009 / One World Human Rights International vedem defel. Filmul este o înşiruire de cadre statice, înfăţişând chipurile unor oameni ale căror vieţi INTERNATIONAL COMPETITION INTERNATIONAL Film Festival Prague, 2009 / Watch Docs International Human Rights Festival au fost marcate de războiul din 2008 dintre Georgia şi Rusia: un necunoscut gata să izbucnească Warsaw 2009 / Australian Human Rights Arts and Film Festival Melbourne, 2010 în plâns, un tânăr zbătându-se într-un somn neliniştit, o fată care îşi acoperă chipul cu mâinile şi / Human Rights Docudays Kiev, 2009 / Margaret Mead Documentary Film Festival izbucneşte în plâns, o femeie îngândurată legănând un copil. Toţi sunt tăcuţi. Ororile războiului nu 128 Georgia, 2009 / Bolzano Short Film Festival Italy, 2009 / European Environmental and Arts Film Festival Scotland, 2009 apar pe ecran. Însă tristeţea mută, durerea şi teama întipărite pe chipurile lor au un puternic impact emoţional, mult mai intens decât o evocare obiectivă a războiului. Spectatorii nu mai sunt simplii martori, ci experimentează tragedia la nivel personal, empatic.

WORLD SALES Salome Jashi Sakdoc Film, 121 Zemovedzisi Street, Tbilisi, GEORGIA T: phone +995-32-370821 E: [email protected]/ www.sakdoc.ge

INTERNATIONAL EXPERIMENTAL FILM FESTIVAL Salome Jashi on SPEECHLESS: “I visited a military hospital in Gori, Georgia, on the third day of war in August 2008. What I saw in the courtyard of that hospital became my impression of war in general. It was the faces of doctors and soldiers there. They spoke much more than anything can ever be told with words. Can silent faces tell stories of horror that these people have gone through.. SPEECHLESS is an experiment with human faces. It is an attempt to tell the story of the tragedy that cannot be expressed through words or dramatic images. Or it might be just a silent space to think about personal accounts of the 5 days of Georgian-Russian war of August, 2008.”

Curator’s Statement: Upon seeing the first few minutes of “Speechless” one feels to argue that this is not a documentary. Considering the common aesthetic of documentary one often sees on TV, this may not fall under it. But a documentary, above all things, documents, and SPEECHLESS does so, as it emphasizes the relationship between the camera and the “actor”, the camera focusing on the details of the actors’ face and the gravity of emotions disturbing them. 8 portraits made at the aftermath of the Georgian-Russian War in 2008: a doctor, a young girl, an old man, a nurse, a sergeant, a policeman, a wife, and a mother. The people look into the camera - and the camera looks at them - without saying a word. Only when the film reveals its intentions in the end, the realization sinks in, that these sad faces are not just faces of personal grief and fear, but also faces of a country afflicted with Salome Jashi is a documentary filmmaker based in Georgia. She was born in the atrocities of war and its madding violence.(Richard Bolisay) Soviet Union (1981) and grew up during struggle for Georgia’s independence followed by civil wars. After Graduating from Tbilisi State University in 2002 and Caucasus School of Journalism and Media Management in 2003, Salome Jashi worked for Georgian Broadcasting Company Rustavi 2 as a journalist. She later completed an MA in Documentary by Practice, department of Media Arts at Royal Holloway, University of London. Among other places Salome’s films have been screened at the National Portrait Gallery in London [2006], Leipzig Salome Jashi despre SPEECHLESS: International Film Festival for Documentary and Animated Film [2007], George „Am vizitat un spital militar din Gori, Georgia, în a treia zi a războiului din august 2008. Ceea ce Pompidu Center as part of Cinema du Reel in Paris [2007], One World Human am văzut în curtea spitalului s-a transformat în imaginea mea despre război, în general. E vorba de Rights Documentary Film Festival in Prague [2009]. In 2009 she was a participant feţele doctorilor şi soldaţilor de acolo. Spuneau mai mult decât ai putea exprima prin cuvinte. Pot at Doc Station of the Berlinale Talent Campus and Ex Oriente Film Workshop with BUCHAREST 2010 oare chipurile tăcute să spună poveştile de groază prin care trecuseră acei oameni? SPEECHLESS her documentary film project Restaurant Bakhmaro and Those Who Work There. este un experiment cu chipuri umane. Este o încercare de a spune povestea tragediei ce nu poate Salome Jashi este o cineastă documentaristă din Georgia. S-a născut în 1981 în fi exprimată prin cuvinte sau imagini dramatice. Sau poate este doar un spaţiu tăcut în care să URSS, iar copilăria i-a fost marcată de luptele pentru independenţa ale Georgiei, medităm asupra celor cinci zile de război dintre Georgia şi Rusia, din august 2008.” urmate de războaie civile. Dupa ce a absolvit Universitatea de Stat din Tbilisi (2002), şi Caucasus School of Journalism and Media Management (2003), Comentariu Curator: Salome Jashi a lucrat ca jurnalist pentru Georgian Broadcasting Company Rustavi. 129 A absolvit ulterior şi un masterat în Documentar la Royal Holloway, University „După primele minute din SPEECHLESS, simţi nevoia să argumentezi că nu este vorba despre un of London, departamentul Arte Media. Printre altele, filmele lui Salome au fost documentar. Judecănd după regulile clasice ale documentarelor pe care le vedem adeseori la TV, prezentate la National Portrait Gallery – Londra (2006), Leipzig International Film acest film nu prea cade sub incidenţa lor. Însă, mai presus de toate, un documentar documentează. Festival for Documentary and Animated Film (2007), centrul Pompidu – Cinéma Iar SPEECHLES reuşeşte să facă asta, scoţând în evidenţă legătura dintre camera de filmat şi «actor» du Réel Paris (2007), One World Human Rights Documentary Film Festival – Praga – aparatul concentrându-se asupra detaliilor de pe faţa actorului şi asupra emoţiilor puternice care (2009). În 2009, a participat la Berlinale Talent Campus şi workshop-ul Ex Oriente cu proiectul de documentar Restaurant Bakhmaro And Those Who Work There. îl frământă. Opt portrete realizate la finalul războiului ruso-georgian din august 2008: un doctor, o fetiţă, un bătrân, o asistentă, un militar, un ofiţer de poliţie, o soţie şi o mamă. Oamenii privesc în aparat – şi aparatul îi priveşte – fără să rostească un cuvânt. Abia la final, când filmul îşi deconspiră intenţiile, conştientizezi că aceste chipuri triste nu sunt doar imaginea durerii şi terorii individuale, ci sunt imaginea unei ţări afectate de atrocităţile şi violenţa dezlănţuită a războiului.” (Richard Bolisay)

ON THE EDGE SYMBIOSIS 4’, ROMANIA, 2010 REGIE/DIRECTOR: ANDREI RADU

CU/CAST Andrei Radu SCENARIU/SCREENPLAY Andrei Radu IMAGINE/CINEMATOGRAPHY Andrei Radu MONTAJ/EDITING Andrei Radu PRODUCER Andrei Radu SYMBIOSIS is a reinterpretation of the human body as a conceptual organism, made of parts, but a part itself. The human movement is a symbiosis of thoughts. This is how people connect with their bodies. Every movement of the human body is a deconstruction of feelings, impulse, and reason. Conscience is what makes a corpse become a body and what puts all the parts together in a human being.

SYMBIOSIS este o reinterpretare a corpului uman, văzut ca un organism conceptual, făcut din părţi, dar fiind el însuşi o parte. Mişcarea umană este o simbioză de gânduri. Aşa comunică oamenii cu FESTIVALS • AWARDS corpurile lor. Fiecare mişcare a corpului uman reprezintă o deconstrucţie a sentimentelor, impulsului FESTIVALURI • PREMII şi raţiunii. Conştiinţa este cea care face ca un cadavru să devină trup şi care uneşte toate părţile, transformându-l într-o fiinţă umană. INTERNATIONAL COMPETITION INTERNATIONAL World premiere

130

WORLD SALES Andrei Radu E: [email protected]

INTERNATIONAL EXPERIMENTAL FILM FESTIVAL Andrei Radu on SYMBIOSIS: “DEEP EXTRACURRICULAR DIVERGENT THINKING. In other words, I like to think that the emotional intelligence is what keeps this world running. I try to rely on it whenever I get the chance, and I think this is what every artist should do.” “we are what we think we are / we act as we think / we think about how we act / and every action of our body is a momentum of our mind, /an interpretation of a role, / but what about a dematerialization of our body in the Dada way of thinking?”

Andrei Radu despre SYMBIOSIS: Andrei Radu is currently a student of Bucharest’s National University of Art. „O PROFUNDĂ GÂNDIRE EXTRACURRICULARĂ DIVERGENTĂ. Cu alte cuvinte, îmi place să cred că His approach to film consists of several video works which have been thought and created as part of more complex art projects. For him, film is a means of inteligenţa emoţională este cea care face lumea să funcţioneze. Încerc să mă bazez pe ea de fiecare conveying a message, not a means in itself. dată când am ocazia şi cred că asta trebuie să facă orice artist.” „suntem ceea ce credem că suntem / acţionăm cum gândim / ne gândim la cum acţionăm / În prezent, Andrei Radu este student al Universităţii Naţionale de Arte din şi fiecare acţiune a corpului nostru este un impuls al minţii noastre, / o interpretare a unui rol, / Bucureşti. În ceea ce priveşte filmul, are o serie de lucrări video care au fost concepute şi create ca parte a unor proiecte artistice complexe. Pentru el, filmul dar dacă corpul nostru s-ar dematerializa în stil Dada?” este un mijloc de a transmite un mesaj, nu un mijloc în sine. BUCHAREST 2010

131

ON THE EDGE THE APOLOGY LINE 10’, UK, 2007 REGIE/DIRECTOR: JAMES LEES

CARTE BLANCHE

SCENARIU/SCREENPLAY James Lees William Bridges IMAGINE/CINEMATOGRAPHY Mattias Nyberg MONTAJ/EDITING Tony Norton SUNET/SOUND DESIGN Craig Butters PRODUCER An unique mixture of sociological research, conceptual art work, performance and cinema, THE James Lees APOLOGY LINE succeeds in transformimg a highly intimate communication into a powerful esthetical set. The camera steps into private spaces, offering a panorama of a society doomed to isolation and inner pain. In haunting images and sounds which linger in the mind for a long time, THE APOLOGY LINE goes straight to the neuralgic point of a social and psychological reality. The voices whispering in the night, the cries and shouts of the anonym speakers, which only by their assured anonymity risk opening up, reveal the artwork as the last resort of sublimating a private FESTIVALS • AWARDS painful truth into a necessary reflection and (self)confrotation. FESTIVALURI • PREMII O combinaţie unică de cercetare sociologică, artă conceptuală, performance şi cinema, THE Best Short Documentary - Hot Docs 2008/ Special Jury Mention - Clermont- APOLOGY LINE izbuteşte să transforme o comunicare foarte intimă într-un concept estetic INTERNATIONAL COMPETITION INTERNATIONAL Ferrand 2008/ Prix UIP Best European Short Film and European Film Awards puternic. Camera pătrunde în spaţii private, oferind o imagine panoramică asupra unei societăţi Nominee - Cork 2007/ Sundance USA 2008/ Los Angeles 2008/ SXSW 2008/ condamnate la izolare şi la suferinţă interioară. Imaginile şi sunetele au darul să te urmărească Seattle 2008/ SilverDocs AFI-Discovery Channel 2008/ Signes De Nuit, France mult timp după vizionare, căci filmul le utilizează pentru a atinge punctul nevralgic al unei realităţi 132 2008/ Nashville Film Festival, USA 2008/ Expresión en Corto Mexico 2008 sociale şi psihologice. Vocile şopind în noapte, plânsetele şi strigătele unor anonimi care îşi deschid sufletul tocmai pentru că sunt protejaţi de anonimat – acestea relevă opera de artă ca ultim resort al sublimării unui adevăr personal dureros într-o necesară reflecţie şi (auto) confruntare.

WORLD SALES The Hobo Film Company 54 Leicester Road, Uppingham, Rutland LE15 9SD England T +44 (0)15 7282 3123 M +44 (0)7799 115 959 [email protected]; [email protected]

INTERNATIONAL EXPERIMENTAL FILM FESTIVAL Curator’s Comment Feeling guilty? The film is based around the creation of a real-life ‘apology line’ where members of the public can anonymously confess about absolutely anything, over the telephone. James Lees and William Bridges came up with the idea after hearing about the original apology project in New York, conceived by artist Allan Bridge. The idea of the project was to give people a non-religious outlet to express feelings of guilt and remorse. The line recieved hundreds of calls daily from 1980 up through the mid-90s. James and William took the concept and announced in UK media a free phone number for the general public to call and apologise for whatever may be weighing on their conscience. The project received huge national press coverage across all media and people called the line in their thousands. These messages formed the basis of the experimental documentary called “The Apology Line”, that blends the real-life apologies of UK people with beautiful visuals of night and intimacy, The spaces become echo room of voices which carry an often long hidden pain. The Apology Line Project is being presently further developed into an art exhibition and book.

Comentariu Curator: Born in Birmingham, UK, James Lees performed in various theatre Te simţi vinovat? Filmul se bazează pe existenţa, în viaţa reală, a unei „linii telefonice a iertării”, companies and worked for a local TV station before starting making films and establishing his own production company, the Hobo Film unde poţi suna şi mărturisi absolut orice, sub protecţia anonimatului. James Lees şi William Bridges Company. At the tail end of 2006, James and long time collaborator au avut ideea acestui proiect după ce au auzit de proiectul iniţial din New York, conceput de artistul William Bridges set up a national art project called ‘The Apology Line’. Allan Bridge. Proiectul dorea să ofere oamenilor, ca pe o alternativă non-religioasă la spovedanie, It involved a free phone telephone number for the general public to posibilitatea de a-şi articula sentimentele de vinovăţie şi remuşcare. Din 1980 până la mijlocul anilor call and apologise for whatever may be weighing on their conscience. ’90, zilnic sunau câteva sute de persoane. James şi William au preluat ideea şi au anunţat în mass- The project received huge national press coverage across all media and people called the line in their thousands. It was these messages that media din Marea Britanie lansarea unei linii telefonice gratuite, unde oricine poate suna să-şi ceară formed the basis of the film and that are now being developed into a iertare pentru orice le-ar apăsa conştiinţa. Proiectul a fost preluat şi mediatizat intens, iar numărul interactive art exhibition and book.

celor care au sunat s-a ridicat la mii de oameni. Mesajele transmise prin telefon au reprezentat BUCHAREST 2010 punctul de plecare al documentarului experimental THE APOLOGY LINE, în care mesaje din viaţa Născut la Birmingham, Marea Britanie, James Lees a activat în mai reală se îmbină cu imagini frumoase ale nopţii şi intimităţii. În aceste spaţii răsună ecoul unor multe trupe de teatru şi a lucrat la un post TV local, după care a început să facă film şi şi-a înfiinţat propria casă de producţie, Hobo voci care rostesc dureri ţinute mult timp ascunse. Proiectul THE APOLOGY LINE va fi dezvoltat în Film Company. La sfârşitul lui 2006, el şi vechiul său colaborator continuare, prin organizarea unei expoziţii şi publicarea unei cărţi. William Bridges au demarat proiectul naţional THE APOLOGY LINE – un număr de telefon apelabil gratuit, unde oricine putea suna pentru a face mărturisiri, a-şi exprima regrete şi a spune ce simte că îi apăsă 133 conştiinţa. Proiectul a avut parte de o atenţie uriaşă din partea presei şi oamenii au început să sune cu miile. Mesajele lor au stat la originea filmului şi vor constitui baza unei expoziţii artistice interactive şi a unei cărţi.

ON THE EDGE THE DIARY OF CAROLINE H. 5’, CZECH REPUBLIC, 2008 REGIE/DIRECTOR: ŠIMON HÁJEK

SCENARIU/SCREENPLAY Šimon Hájek, Karolina H. IMAGINE/CINEMATOGRAPHY Šimon Hájek MONTAJ/EDITING Šimon Hájek SUNET/SOUND DESIGN Adam Stanko, Šimon Hájek O PRODUCTIE/PRODUCTION FAMU This short experimental film combines intimate diary records of two different persons. The viewer becomes a witness to the confrontation between Caroline H.’s diary (report/ A4 notes, sound) and auteur’s diary (record/ 8mm film, frame).

Acest scurtmetraj experimental combină însemnările intime a două persoane diferite. Privitorul devine martor al confruntării dintre jurnalul lui Caroline H. (comunicare/ hârtie A4, sunet) şi jurnalul autorului (înregistrare/ film 8mm, cadru).

FESTIVALS • AWARDS FESTIVALURI • PREMII

Fresh Film Fest 2008 (“Centropa” official selection); lampART 2009; Hamburg INTERNATIONAL COMPETITION INTERNATIONAL International Short Film Festival 2009; Hannover International Film Festival 2009; Minsk International Film Festival 2009

134

WORLD SALES Šimon Hájek [email protected]

INTERNATIONAL EXPERIMENTAL FILM FESTIVAL Šimon Hájek on THE DIARY OF CAROLINE H.: “I wanted to put together an intimate diary and a few approaches from dead arms of experimental cinematography, in order to make a kind of non-emotional movie. The film language used in this film is located on experimental base (single frame film pick-up, handmade film technique, found footage, etc.) and it’s trying to connect together memories and emotions of different persons and make syntheses of those feelings and materials.”

Šimon Hájek despre THE DIARY OF CAROLINE H.: Šimon Hájek was born in Prague and is now studying Film editing at FAMU. Am vrut să alătur un jurnal intim cu câteva abordări din ramurile uitate ale cinematografului Selected Filmography: Kruh (2006)/ Re-Link (2007)/ The Diary Of Caroline H. (2008)/ Bod H (Post-Production) experimental, pentru a face un fel de film non-emoţional.

Limbajul cinematografic folosit aici are o bază experimentală (telecinema, tehnică manuală de Šimon Hájek este născut în Praga şi în prezent studiază montajul de film la intervenţie pe fotogramă, înregistrări găsite etc.) şi încearcă să îmbine amintiri şi emoţii ale unor FAMU. persoane diferite, pentru a realiza o sinteză între acele sentimente şi materiale. Filmografie Selectivă: Kruh (2006)/ Re-Link (2007)/ The Diary Of Caroline H. (2008)/ Bod H (Post-Production) BUCHAREST 2010

135

ON THE EDGE THE PALM LINES 17’, ROMANIA, 2009 REGIE/DIRECTOR: GEORGE CHIPER

CU/CAST Coca Bloos SCENARIU/SCREENPLAY Mihai Mincan IMAGINE/CINEMATOGRAPHY George Chiper MONTAJ/EDITING Dragoş Apetri SUNET/SOUND DESIGN Dragoş Apetri, Alexandru Radu The fragile yet monumental actress Coca Bloos portrays a woman whose life is destroyed in the O PRODUCTIE/PRODUCTION blink of an eye. Years later, she tells her story in front of the camera. Was her fate already sealed UNATC Bucharest in the lifelines in her hand? In a series of tableaux in bleached-out colours, we see how after an accident her life degenerated into endless repetition. From the bathroom to the living room, from the sink to the bed, day in, day out.

Actriţa Coca Bloos, delicată şi totodată monumentată, portretizează o femeie a cărei viaţă a fost distrusă într-o clipită. După ani, ea îşi spune povestea în faţa camerei de filmat. Îi era soarta deja FESTIVALS • AWARDS pecetluită în liniile vieţii din palmele ei? Într-o serie de tablouri în culori stinse, vedem cum viaţa ei FESTIVALURI • PREMII a degenerat, după un accident, într-o repetiţie nesfârşită. Din baie în camera de zi, de la chiuvetă CineMAiubit International Student Film Festival, Bucharest (special mention la pat, zi după zi. INTERNATIONAL COMPETITION INTERNATIONAL for set design – Signe Lillemark); DaKINO International Film Festival, Bucharest; GOPO, Romanian film industry awards 2009 – nominated for Best Short Film; Timishort International Film Festival 2009, Timişoara; Locarno International Film 136 Festival 2009, “Leopards of Tomorrow”; Exground Film Festival 2009, Wiesbaden; Cottbus Film Festival 2009 (Special mention); Sofia “Early Bird” International Student Film Festival 2009 (Grand Award winner); Bristol Encounters Short Film Festival, Romanian programme; Rotterdam Film Festival 2010, Tiger short film competition; IndieLisboa Film Festival 2010, Lisbon; REX – Recent Experimental Short Film 2010, Stockholm; Crashfest 2010, Thessaloniki; Festival Brasileiro do Cinema Universitario 2010, Rio de Janeiro (Artistic Contribution Award); MedFilm Festival – Cinema of the Mediterranean in Rome 2010; Rencontres Henri Langlois International Film Schools Festival 2010, Poitiers

WORLD SALES George Chiper E: [email protected]

INTERNATIONAL EXPERIMENTAL FILM FESTIVAL George Chiper on PALMELE: “I tried to explore honestly the anxiety of a lonely old woman, who lives alone in her apartment. I was closely interested in the relation between narration and space, while trying to maintain a neutral observational stance. Emilia Dumitrescu loses her husband and daughter in a tragic car accident, while she was driving. A newspaper headline, accompanied by some sordid details, is all that remains of the drama presented on the news. The initial premise of the movie, further developed on three narrative levels, is a failed television interview. Perhaps it failed because of her inability to express what she thinks and she still hopes for, to show what she really feels in front of the camera. However, the resulted footage, made up of sequences of a day that seems to last forever, may be the true introspective interview that Emilia Dumitrescu gives to herself. Or just the stream of consciousness of a woman who has too little to expect from life... The realism of the film is not induced by the technique of shooting, but rather by what I think is the only valid kind of realism: the truth of the emotion. The style is governed by static frames, in which the conventional focus point of the action is put to the test, as stillness and emptiness are the subjects of the mise-en-scène.”

George Chiper despre PALMELE: George Chiper was born in Focşani, Romania. Now based in „Am încercat să explorez onest anxietatea unei femei în vârstă, care trăieşte singură în apartamentul Copenhagen, Denmark, he has graduated cinematography studies in ei. Am fost interesat cu precădere de relaţia dintre naraţiune şi spaţiu, în timp ce m-am străduit să Bucharest, at the National University of Drama and Film. He shot over 15 menţin o atitudine observaţională neutră. shorts, well-received in international film festivals, and in 2010 he has Emilia Dumitrescu îşi pierde soţul şi fiica într-un tragic accident de circulaţie, în timp ce se afla la finished filming his debut feature film. PALMELE is his directorial debut. volan. Un titlu de ziar, însoţit de câteva detalii sordide, este tot ceea ce rămâne din drama relatată la ştiri. George Chiper s-a născut în Focşani, iar acum locuieşte în Copenhaga. A absolvit Universitatea Naţională de Artă Teatrală şi Cinematografică

Premisa filmului: un interviu ratat de televiziune, ratat poate din cauza neputinţei ei de a arăta BUCHAREST 2010 ce simte, ce gândeşte şi la ce mai speră, în faţa unui camere de luat vederi. Ce a rezultat, însă, din Bucureşti, secţia Imagine. A filmat peste 15 scurtmetraje, apreciate material compus din secvenţele unei zile oarecare, ce pare să nu se mai sfârşească vreodată, poate la festivaluri internaţionale, iar în 2010 a încheiat filmările pentru fi adevăratul interviu interior pe care Emilia Dumitrescu şi-l acordă sieşi. Sau doar fluxul conştiinţei primul său lungmetraj. PALMELE reprezintă debutul său regizoral. unei femei care mai are prea puţine de aşteptat de la viaţă. Realismul filmului nu este indus prin tehnica filmării, ci, mai degrabă, prin ceea ce cred că este singurul tip de realism valid: adevărul emoţiei. Iar stilistica este guvernată de cadre statice, în care 137 poziţionarea convenţională a acţiunii în centrul de interes e pusă la încercare, în care nemişcarea şi golul devin subiectul compoziţiilor.”

ON THE EDGE THE SPELL 13’, INDIA, 2009 REGIE/DIRECTOR: UMESH VINAYAK KULKARNI

CARTE BLANCHE

CU/CAST Girish Kulkarni , Swati Sen , Shreekant Yadav, Prashant Tapaswi SCENARIU/SCREENPLAY Satee Bhave IMAGINE/CINEMATOGRAPHY Deepu S Unni MONTAJ/EDITING Fascinating view of life in a small Indian town. The Best Cinematography Award winner at Indian Ujwala Agawane National Film Awards 2009 and the Golden Conch Best Short Film Award in Mumbai 2009, The Spell gives us, in the form of one long slow tracking shot, a fascinating insight into what happens behind the walls of a block of tenements near the train station in a small Indian town. Very briefly, we share their very personal lives. The camera takes us to the kitchens, living rooms, toilets, bedrooms of the inhabitants, in some of their most private moments. Masterful light, sound design and art direction recreate the same space into intimate universes that our fleeting gaze briefly grasps, wishing to linger a bit longer inside each of their stories. Yet an inescapable force carries us further while a strange nostalgia stays behind.

O privire fascinantă asupra vieţii unui orăşel indian. Câştigător al premiului pentru cea mai bună FESTIVALS • AWARDS imagine în cadrul Festivalului Industriei Indiene de Film (2009) şi al Golden Conch Award pentru FESTIVALURI • PREMII cel mai bun scurtmetraj (Bombay 2009), THE SPELL ne oferă o incursiune fascinantă, dintr-un Best Cinematography Award - Indian National Film Awards 2009 / singur cadru, un traveling lung şi lent dincolo de zidurile unui bloc de chiriaşi aflat în apropierea INTERNATIONAL COMPETITION INTERNATIONAL Golden Conch Award at Mumbai 2009/ Rotterdam 2010 / Clermont gării, într-un orăşel indian. Foarte rapid, devenim părtaşi ai vieţii lor personale. Camera ne Ferrand 2010/ La Rochelle 2010 / Best short film Award Kolkata, India poartă prin bucătăriile, sufrageriile, toaletele şi dormitoarele locatarilor, într-unele dintre cele 2009/ Message to Man 2010 mai intime momente ale existenţei lor. Lumina, sunetul şi decorurile iscusite recreează spaţiul 138 aceleiaşi încăperi în universuri intime, peste care privirea noastră alunecă rapid, dorindu-şi să mai zăbovească un pic în fiecare poveste. Şi totuşi, o forţă ineluctabilă ne poartă mai departe, lăsând în urmă o melancolie stranie.

WORLD SALES Aantarik Films Pvt. Ltd. 1420, Sadashiv peth, 411 030, Pune, India T: +91 985 099 2702/ +919422322754 F: +91 20 243 470 55 E: [email protected]

INTERNATIONAL EXPERIMENTAL FILM FESTIVAL Umesh Kulkarni on THE SPELL “Once I had to stay in a shady lodge of a small town, it was a peculiar experience. I started thinking about the effect, that space was creating in my mind. When I was sitting in the room, alone, I was thinking how many different types of people must have visited this room over a period of time. How does this room feel about it? The room.. which is always hired for a very short period. The people who stay there do not have any relationship with this space. They come.. and they go. They come for a very short while. Sometimes for a night , sometimes just for few hours.. The next train always brings some people and collects some...

The space remains...while the time passes.. as it never stops.. its inevitable... One wants to escape from these walls.. one wants to escape the activities of buying and selling.. An alumni of Pune’s Film and Television Institute, director Umesh Vinayak one wants to be free from this trap of existence.. Kulkarni (1976, India) is known for his work prior to his debut feature, consisting of well-received documentaries and shorts, including The Grinding I was also tired of ‘the story’.. sometimes i feel its limits.. The moments.. which create an experience, Machine (2005, ) and Three of Us (premiered in Berlinale 2008) which have loose their potential effect when they come in a conventional story structure..” travelled widely and won many national and international awards. His first feature film The Wild Bull received the awards for Best Director and Best Umesh Kulkarni despre THE SPELL: Cinematography in 2008 at the International Film Festival in Pune, India, and also premiered internationally in Rotterdam 2008. His second feature VIHIR ( „Odată am fost nevoit să stau într-o locuinţă obscură dintr-un orăşel. A fost o experienţă deosebită. The Well) was extremely successful with critics as well as common audience Am început să mă gândesc la efectul pe care spaţiul îl creează în mintea mea. Când stăteam în and is being screened at film festivals all over the world. His films are made with cameră, singur, mă gândeam câte persoane diferite trebuie să fi trecut prin această cameră de-a passionate restraint. Where the director does not intervene with the `characters lungul unei perioade de tim. Cum percepe încăperea toate acestea? Camera... care este mereu or the story. But humbly follows their trail and watches them silently without închiriată pentru o perioadă scurtă de timp. Cei care stau acolo nu au nici un fel de legătură cu creating ripples. Umesh’s films are deeply rooted in his culture and yet have universal essence and the present day world vision. acel spaţiu. Vin... şi pleacă. Vin pentru o perioadă scurtă. Uneori doar pentru o noapte, alteori doar pentru câteva ore. Următorul tren aduce mereu oameni noi şi îi culege pe alţii... Absolvent al Institutului de Film şi Televiziune din Pune, regizorul Umesh

Vinayak Kulkarni (n. 1976, India) este cunoscut pentru activitatea sa anterioară BUCHAREST 2010 Spaţiul rămâne, timpul se scurge... inevitabil... de neoprit. Îţi doreşti să scapi dintre acei pereţi, să debutului său în lung metraj, constând în documentare şi scurtmetraje bine primite de către public, precum THE GRINDING MACHINE (2005) şi THREE OF scapi de activităţile de vânzare-cumpărare... să scapi din această capcană existenţială. US (premiera la Berlinale 2008), care au avut un distribuţie largă şi au primit numeroase premii naţionale şi internaţionale. Primul său lungmetraj, THE WILD Eram şi foarte obosit de «poveste»... uneori îi simt limitele. Momentele... care creează o experienţă BULL, i-a adus premiile pentru cel mai bun regizor şi cea mai bună imagine în îşi pierd efectul atunci când sunt integrate într-o structură narativă convenţională...” 2008, la Festivalul Internaţional de la Pune, India, şi a avut, tot în 2008, premiera internaţională la Rotterdam. Cel de-al doilea lungmetraj al său, VIHIR / THE 139 WELL, a fost foarte bine primit atât în rândul criticilor, cât şi în cel al publicului, şi este prezentat de festivaluri din lumea întreagă. Filmele sale sunt făcute cu o moderaţie pătimaşă. Regizorul nu intervine asupra personajelor sau poveştii, ci le urmăreşte smerit şi le priveşte în tăcere, fără a le perturba. Filmele lui Umesh sunt adânc înrădăcinate în cultura sa şi, totuşi, prezintă o esenţă universală şi o viziune contemporană asupra umanităţii.

ON THE EDGE TO BE CONTINUED 22’, INDIA, 2007 REGIE/DIRECTOR: AMIT DUTTA

CARTE BLANCHE

SCENARIU/SCREENPLAY Amit Dutta IMAGINE/CINEMATOGRAPHY Savita Singh MONTAJ/EDITING Arun Beli SUNET/SOUND DESIGN Ajit Singh Rathoce A small Indian village, a house, early morning; a family is sleeping. The boy is sleeping next to ART DIRECTOR the window. He is asleep, yet awake. A mysterious man with a black coat comes every morning Sanjay Yadev when everyone else is sleeping. The boy has seen him before in his dreams. In this state between O PRODUCTIE/PRODUCTION Film and Television Institute of India, Pune conscious and unconscious, the boy hallucinates about the history of his mysterious sleepy village, childhood and nostalgia.

Un mic sat indian, o casă, zori de zi, o familie adormită. Băiatul doarme lângă fereastră. Pare adromit, dar, totuşi, e treaz. Un bărbat misterios, într-o haină neagră, vine în fiecare dimineaţă, când toţi ceilalţi ai casei dorm. Băiatul l-a mai văzut în visele sale. În această stare, la limita dintre FESTIVALS • AWARDS conştient şi inconştient, băiatul are halucinaţii despre istoria misteriosului său sat adormit, despre FESTIVALURI • PREMII copilărie şi nostalgie.

Fipresci Award - Oberhausen Film Festival 2007 INTERNATIONAL COMPETITION INTERNATIONAL Signes de Nuit Film Festival 2007 India winner of Kodak Film Schools Competition 2007

140

INTERNATIONAL EXPERIMENTAL FILM FESTIVAL Curator’s Comment: Amit Dutta’s works oscillate between Indian mythology and a personal symbolism whose distinctive pictorial language is often compared with that of Sergei Parajanov. In To Be Continued, he opens up our view to an unique cosmology. His virtuoso editing mixes historical reminiscences, fables, children stories, mystical allusions, religious symbols and texts, but also radio and TV reality recordings, to create an universe between magic realism and dream logic, a hermetic space and inner flow of metaphors and meanings.

Comentariu Curator: Amit Dutta born in 1977, a graduate of the Film and Television Filmele lui Amit Dutta oscilează între mitologia indiană şi un simbolism personal, adesea comparat, Institute of India was already regarded at his young age as one of the prime experimental filmmakers on the Subcontinent. He made a datorită limbajului pictural distinctiv, cu cel al lui Sergei Parajanov. În TO BE CONTINUED, el ne name for himself in Europe as well when Keshkambli was screened in deschide ochii asupra unei cosmologii aparte. Virtuozitatea montajului aduce laolaltă reminiscenţe Oberhausen in 2003, and he won the FIPRESCI Award at the festival in istorice, fabule, poveşti pentru copii, aluzii mistice, simboluri şi texte religioase, dar şi fragmente 2007 for Kramasha. His feature debut “The Man’s Woman and Other reale din transmisii radio şi TV. Se creează astfel un univers aflat între realismul magic şi logica Stories” won Venice Horizons Award - Special Mention at Venice visului, un spaţiu ermetic, străbătut de un flux de metafore şi semnificaţii. 2009. In 2010, he returned to Venice Horizons with his second feature returns “Nainsukh”.

Născut în 1977, Amit Dutta a absolvit Institutul de Film şi Televiziune

al Indiei. A fost recunoscut de foarte timpuriu ca unul dintre cei mai BUCHAREST 2010 importanţi autori de film experimental din India. Şi-a câştigat un renume şi în Europa, odată cu prezentarea filmului KESHAMBLI la Oberhausen în 2003 şi cu dobândirea Premiului FIPRESCI în 2007, pentru filmul KRAMASHA. Lungmetrajul său de debut, THE MAN’S WOMAN AND OTHER STORIES a câştigat o Menţiune specială în cadrul secţiunii „Orizzonti” a Festivalului de la Veneţia din 2009. În 2010, a fost prezent din nou în programul „Orizzonti” de la Veneţia, cu al 141 doilea lungmentraj al său, NAINSUKH.

ON THE EDGE TWENTY SEVEN THOUSANDS DAYS 10’, US, 2007 REGIE/DIRECTOR: NAVEEN SINGH

CARTE BLANCHE

SCENARIU/SCREENPLAY Naveen Singh CU/CAST Subash Kundanmal, Naila Azad, Anup Sugunan, Jamen Nanthakumar IMAGINE/CINEMATOGRAPHY Bryon Cunningham MONTAJ/EDITING Jeremy Phillips Naveen Singh TWENTY SEVEN THOUSANDS DAYS places the confrontation with the death in a strange light, SUNET/SOUND DESIGN as possibility to reconstruct the truth of one’s own life. It is a convincing reflection on the limits Carrie McGlothlen PRODUCER of self awareness and perception of reality and on the tragic irreversibility of time and personal Lauren Wagner history. More then a biological ending, death means the confrontation of dying each moment by Greg Johnson not perceiving potentials and consequences of each act. Being confronted with the unconscious awareness of missing time and unlived life is not only painful, but sometimes unbearable.

TWENTY SEVEN THOUSANDS DAYS pune într-o lumină stranie confruntarea cu moartea, ca pe FESTIVALS • AWARDS o posibilitate de a reconstrui adevărul despre propria viaţă. Filmul este o reflecţie convingătoare FESTIVALURI • PREMII asupra limitelor conştiinţei de sine şi ale percepţiei realităţii, precum şi asupra ireversibilităţii tragice Special Jury Award for Best Experimental Short Film at South by Southwest a timpului şi a istoriei personale. Mai mult decât un sfârşit biologic, moartea e o confruntare. Murim INTERNATIONAL COMPETITION INTERNATIONAL (SXSW) Film Festival 2007 în fiecare clipă în care nu percepem potenţialul şi consecinţele fiecărui act al nostru. Confruntarea Best Experimental Film USA Film Festival 2007 cu gândul care ne spune din subconştient că timpul se pierde şi viaţa rămâne netrăită nu e numai Best Experimental Film Firstlook IFF 2007 dureroasă, ea poate deveni insuportabilă. 142 Chicago International Film Festival 2007 WINNER Signes de Nuit 2008 Rotterdam International Film Festival 2008 San Francisco Shorts Fest 2007 LA Shorts Fest 2007 Canada International Film Festival WINNER New Orleans Film Festival WINNER Next Frame Touring Film Festival WINNER Rhode Island International Film Festival Mill Valley Film Festival Asian Cinevision Film Festival WORLD SALES Waterfront Film Festival Naveen Singh [email protected]

INTERNATIONAL EXPERIMENTAL FILM FESTIVAL Curator’s Comment: TWENTY SEVEN THOUSANDS DAYS is an innovative and fragmented narrative about a dying man and his disintegrated relationship with his family, his faith, and even his own cultural identity. Suffering from an incurable brain tumor, the man writes a final letter to his estranged son – a burning confessional. As he puts words to paper, the man’s advancing illness forces him to confront buried moments from his life: the rift between father and son, acts of intimate betrayal, the painful aftermath of unspeakable violence – impressions of the harrowing and the poignant. Casual and momentous events are connected through expressive faces, stark imagery, and rhythmic editing. And the foreboding specter of disease – with its corrosive relentlessness – pervades through the film as both literal and metaphoric deterioration. Ultimately, the man’s search for respite collides with the existential and even the spiritual, as he awakens to his final epiphany.

Comentariu Curator: Naveen Singh was born in Canada, but his filmmaking roots began TWENTY SEVEN THOUSANDS DAYS este o naraţiune inovatoare şi fragmentată despre un muribund, at a young age in Michigan, where he made numerous short films. despre dezintegrarea relaţiei sale cu familia, cu destinul şi chiar cu identitatea sa culturală. Bărbatul, After graduating with a BA in English Literature from Michigan State University, he relocated to Los Angeles to pursue his lifelong passion suferind de o tumoare cerebrală incurabilă, scrie o ultimă scrisoare fiului său, de care s-a înstrăinat for filmmaking. He was awarded the prestigious Broccoli Scholarship – scrisoare care e, în acelaşi timp, o confesiune răscolitoare. În timp ce aşterne cuvintele pe hârtie, for academic achievement at the University of Southern California, and boala ce avansează îl împinge către rememorarea unor momente din viaţă pe care le credea has recently completed his MFA. In addition to his work as a writer/ îngropate: prăpastia dintre el şi fiul său, trădări, consecinţe dureroase ale unor momente nespus director, he has edited several projects that have screened at venues as de violente – momente sfâşietoare, care îl răvăşesc. Evenimente banale sau foarte importante sunt diverse as the DGA, the Television Academy, Country Music Television, and Yahoo Music online. He is also an Honoree of Film Independent’s legate între ele de chipuri expresive, reprezentări mentale fruste şi un montaj alert. Spectrul bolii, Project: Involve, a workshop for emerging filmmakers. cu durerosul ei caracter implacabil, infiltreaztă pe tot parcursul filmului deteriorarea propriu-zisă şi BUCHAREST 2010 pe cea metaforică. În cele din urmă, dorinţa omului de a amâna inevitabilul se ciocneşte de planul Naveen Singh s-a născut în Canada, dar rădăcinile sale de cineast se existenţial şi chiar de cel spiritual, iar el începe să realizeze că asistă la epifania finală. află în Michigan, unde, începând de foarte tânăr, a realizat o serie lungă de scurtmetraje. După ce a absolvit Literatură Engleză la Universitatea din Michigan, se mută la Los Angeles, pentru a-şi urma pasiunea de-o viaţă, filmul. A primit prestigioasa bursă Broccoli, la Universitatea din Southern California, pentru merite academice deosebite, şi şi-a încheiat recent masteratul în Arte Frumoase. Pe lângă realizările ca 143 regizăr şi scenarist, a lucrat ca monteur pentru proiecte prezentate de diferite televiziuni şi canale (DGA, Television Academy, Country Music Television, Yahoo Music). Este laureat al Film Independent’s Project: Involve, un atelier pentru tineri cineaşti.

ON THE EDGE TUSSILAGO 14’, SWEDEN, 2010 REGIE/DIRECTOR: JONAS ODELL

WITH THE SUPPORT OF: CU SPRIJINUL:

CU/ CAST Malin Buska/ Camaron Silverek SCENARIU/SCREENPLAY Jonas Odell IMAGINE/CINEMATOGRAPHY Per Helin MONTAJ/EDITING Jonas Odell SUNET/SOUND DESIGN Fredrik Jonsater World premiered in Berlinale 2010 Competition, European Film Awards Nominee of Krakow Film PRODUCER Festival 2010, screened and awarded in prestigious film festivals all over the world, like HotDocs, Linda Hamback/ Niklas Adolfsson Los Angeles, San Francisco, Telluride, Sidney, Edinburgh, Sao Paulo, Sarajevo, Vila do conde O PRODUCTIE/PRODUCTION Filmtecknarna F. Animation AB etc, TUSSILAGO is an innovative and ever-evolving combination of animation, live action and documentary to recreate a personal story and an historical era. West German terrorist Norbert Kröcher was arrested in Stockholm on March 31, 1977. He was leading a group planning to kidnap Swedish politician Anna-Greta Leijon. A number of suspects were arrested in the days following. One of the people arrested was Kröcher’s ex-girlfriend, “A”. This is her story... FESTIVALS • AWARDS FESTIVALURI • PREMII Proiectat în Competiţia Berlinale 2010, nominalizat la European Film Awards al Festivalulului

Berlinale Competition 2010/ Best Animated Short - San Francisco Golden Gate de Film de la Cracovia (2010), difuzat şi premiat în prestigioase festivaluri de film din întreaga INTERNATIONAL COMPETITION INTERNATIONAL Awards 2010/ Best Short (audience award) Göteborg 2010/ European Film lume, ca HotDocs, Los Angeles, San Francisco, Telluride, Sidney, Edinburgh, Sao Paulo, Sarajevo, Award Nominee - Krakow 2010/ Hot Docs Competition 2010/ Los Angeles Vila do conde etc, TUSSILAGO este o combinaţie inovatoare, fascinantă, de animaţie, ficţiune şi 2010/ Edinburgh 2010/ Honorary Mention -Norwegian Short Film Festival 2010/ documentar, care recreeză o poveste individuală şi o epocă istorică. Teroristul Norbert Kröcher, Annecy 2010/ Sydney 2010/ Telluride 2010/ Sao Paulo 2010/ Sarajevo 2010/ 144 originar din Germania de Vest, a fost arestat în Stockholm pe 31 martie 1977. Conducea un grup Vila do Conde 2010/ Indielisboa 2010/ Helsinki Love and Anarchy 2010/ Calgary 2010/ Hiroshima 2010 etc care plănuia răpirea omului politic Anna-Greta Leijon. O serie de suspecţi au fost arestaţi în zilele imediat următoare. Una dintre persoanele arestate a fost “A”, fosta prietenă a lui Kröcher. Aceasta este povestea ei..

WORLD SALES New Europe Film Sales Słowicza 12/2, 05-075 Warsaw-Wesoła, Poland T: +48 600 173 205 E: [email protected] Festival contact: Andreas Fock +46 8 665 11 36 [email protected]

INTERNATIONAL EXPERIMENTAL FILM FESTIVAL TUSSILAGO is an innovative and ever-evolving combination of animation, live action and documentary to recreate a personal story and an historical era. The correlation between the characters and the art form in which they are depicted reinforces the power of aesthetics. Beautifully animated, with live actors composited onto backgrounds made of newspapers, it’s visually distinctive, sophisticated and intriguing. Photographs come to life, album covers, film posters, newspapers, actors, as if rotoscoped with paper. It’s media aware; the planning for the raid is crisply, expertly depicted with matchsticks and matchboxes. The backgrounds are sparse, action often occuring on a blank field, but when there are things not in the forefront they carry implicative weight subtly, brilliantly. Headlines, models, the texture of cardboard, clocks and doors and corridors, all as if drawn from the pages of a scrapbook, a collage. Wallpaper, western comics, newsprint, block colors and type- written manuscripts, all are integrated perfectly with the action depicted.

TUSSILAGO este o combinaţie complexă şi inovatoare de animaţie, fictiune şi documentar, care Jonas Odell (born 10 November 1962) is a Swedish music video and film director recreeză o poveste individuală şi o epocă istorică. Corelatia dintre personaje şi forma artistică în care and founder of FilmTecknarna. Odell, who specializes in a mix of animation and live action, has directed a number of short film, music videos and commercials. sunt prezentate consolidează forţa esteticii. Cu o animaţie superbă, cu actori reali “foto-montaţi” His short film Never Like the First Time! (Aldrig som första gången!) was awarded pe un fundal facut din ziare, filmul are o imagine originală, sofisticată şi şocantă. Fotografiile, the Golden Bear for best short film in the Berlin International Film Festival 2006. coperţile albumelor, afişele de film, ziarele, actorii prind viaţă prin rotoscopare. Atent la detalii; He has won two Swedish Guldbagge Awards for Best Short Film, for Never Like planificarea raidului este redată clar şi expert cu ajutorul beţelor şi cutiilor de chibrituri. Fundalurile the First Time! (2006) and Lies (Lögner) (2008). Lies also received the Jury Prize sunt austere, acţiunea derulându-se adesea într-un spatiu alb, dar atunci când exista elemente for International Short Filmmaking at the 2009 Sundance Film Festival. Odell also directs music videos and has worked with artists such as Goldfrapp,

in fundal, acestea capătă subtil, inteligent, o încărcătură implicită. Titlurile, modelele, textura BUCHAREST 2010 U2 and Franz Ferdinand. cartoanelor, ceasurile, uşile, coridoarele – toate par ar fi extrase dintr-un album de amintiri, un colaj. Wallpaper-urile, benzile desenate western, hârtiile de ziar, culorile şi manuscrisele dactilografiate se integrează perfect în acţiune. Jonas Odell (n. 10 noiembrie 1962, Stockholm) este un regizor suedez de film si videoclipuri, fondator al Film Tecknarna. Specializat în mixuri între animaţie şi secvenţe reale, Odell a regizat numeroase scurt metraje, clipuri muzicale şi reclame. Scurt metrajul său “Never Like the First Time!” (Aldrig som första gången!) a câştigat Ursul de Aur Festivalul de International de Film de la Berlin 145 (2006). A mai câştigat, de asemenea, două premii suedeze Guldbagge pentru Cel mai bun scurt metraj cu “Never Like the First Time!” (2006) şi Lies (Lögner) (2008). Lies a fost răsplătit şi cu Premiul Juriului la Sundance (2009). Odell regizeaza şi videoclipuri şi a lucrat cu artişti ca Goldfrapp, U2 sau Franz Ferdinand.

ON THE EDGE US 12’, FRANCE, 2008 REGIE/DIRECTOR: OLIVIER HEMS

CARTE BLANCHE

SCENARIU/SCREENPLAY Olivier Hems CU/CAST Guy Abgrall, Valérie Bral IMAGINE/CINEMATOGRAPHY Olivier Hems MONTAJ/EDITING Gisele Rapp-Meichler SUNET/SOUND DESIGN Alexandre Hecker A dead man forgotten in his apartment for 16 months leads to a bureaucrat’s unexpectedly tender PRODUCER discovery of the man’s love story and lonesome ending. Based on the 8 mm home movies and Gilles Padovani writings found in the apartment, the reconstruction of the dead man’s life starts. His ending gets O PRODUCTIE/PRODUCTION Mille et Une. Films/ Paris-Brest Productions–TV Rennes 35 readable as the last act of a lonely life, in which the separation from the beloved appears as the decisive moment of self abandon and auto destruction.

Un om mort, uitat în apartamentul său timp de 16 luni... Un birocrat ajunge să descopere, cu delicateţe, povestea sa de dragoste şi sfârşitul său în singurătate. Viaţa omului e recompusă din FESTIVALS • AWARDS FESTIVALURI • PREMII filmele de familie pe 8mm şi scrierile găsite în apartamentul său. Sfârşitul său devine citit ca ultimul act al unei vieţi singuratice, în care despărţirea de iubită e catalizatorul abandanului de sine şi al Prix du meilleur court-métrage (festival Alternativa de Barcelone) autodistrugerii. INTERNATIONAL COMPETITION INTERNATIONAL Cinema Jove international film festival - Valencia Rio de Janeiro 2008 International film festival - Rotterdam 2009 146 Tribeca film festival - New York 2009 Indielisboa - Lisbon 2009 Sydney 2009 Palm Springs film festival Short film festival - Brussels International festival - Melbourne 2009 Signes de nuit - Paris Grand prix (Festival philosophic of Cracovie) Prix de la direction artistique (festival Coltopotere de Bergame) Programme «Lycéens au cinéma» Région Bretagne et Région Centre WORLD SALES Mille et Une Films Prix de la région Rhône-Alpes (festival de Villeurbanne) 27 av Louis Barthou, 35000 Rennes, France Grand prix et prix Beaumarchais (Rencontres européennes de Vannes) Tél : 02 23 44 03 59 • Fax : 02 23 44 03 63 Prix du jury (festival de Limoges) Email : [email protected]

INTERNATIONAL EXPERIMENTAL FILM FESTIVAL Curator’s Comment Bodies can disappeared unnoticed in our society characterised by isolation and miscommunication. The destiny of a marginal man, not able to create a public or even private interest in reality, is revalorised by Oliver Hems artwork. He offers a new view on a regular, anonymous life, which in the perspective of a police investigation suddenly opens up to reveal a hidden tragedy, a life determined, crashed by a failed love. Nous is a strong sample of the most powerful possibility of art: to create significance. What would have been just a rotten corpse found some weeks after his death is reveals a secret and truth which touch not by being extraordinary, but in the contrary just by being so simple and understandable. The dead guy could have been any of us. Life is not more then the abysm between love and not being perceived. And art perceives.

Comentariu Curator: Born in 18 July 1967. Olivier Hems is director, scriptwriter, director of Corpurile pot dispărea neobservate în societarea noastră, caracterizată de izolare şi comunicare photography and sound engineer. Short filmography: Résistance aux tremblements, 2007/ Si loin du ratată. Destinul unui om marginal, incapabil de a trezi vreun interes public sau măcar privat, e crime, 2005 revalorificat de filmul lui Oliver Hems. El oferă o nouă perspectivă asupra unei vieţi obişnuite şi anonime, care, în urma unei anchete a poliţiei, dezvăluie o tragedie ascunsă, o viaţă pecetluită, Născut pe 18 iulie 1967, Olivier Hems activează ca regizor, scenarist, zdrobită de o iubire eşuată. NOUS este o mostră puternică pentru cea mai intensă posibilitate director de imagine şi inginer de sunet. Filmografie selectivă: Si Loin Du Crime (2005)/ Résistance Aux a artei: aceea de a crea sens. Ceea ce ar fi rămas doar un cadavru descompus, găsit la câteva Tremblements (2007)/ Nous (2008

săptămâni de la moarte, dezvăluie un secret şi un adevăr care ne mişcă nu pentru că sunt BUCHAREST 2010 extraordinare, ci, dimpotrivă, pentru că sunt atât de simple şi de uşor de înţeles. Bărbatul mort ar fi putut fi oricare dintre noi. Viaţa nu este mai mult decât abisul dintre a fi îndrăgostit şi a fi insesizabil. Iar arta sesizează.

147

ON THE EDGE WESTCOAST 8’, GERMANY, 2009 REGIE/DIRECTOR: ULU BRAUN

SCENARIU/SCREENPLAY Ulu Braun IMAGINE/CINEMATOGRAPHY Ulu Braun MONTAJ/EDITING Ulu Braun Westcoast is a panoramic video collage of a mystic collapsing water world, consisting of interweaved SUNET/SOUND DESIGN scenes mounted on a coastline - somewhere between Rotterdam and Sydney. Critics Award winner Johannes Malfatti PRODUCER in Zagreb Experimental Film Festival 25FPS, shown in exhibitions and museums all over the world, Ulu Braun Westcoast presents a deeply disturbing tableau of a post-transnational wonderland punctuated by O PRODUCTIE/PRODUCTION eerie, repulsive bursts of garbage, animal afterbirth, careening speedboats and bloody water - all Ulu Braun of it meant to convey the horrors that dwell just beneath the surface of Western culture’s shiny, happy façade.

WESTCOAST este un colaj panoramic despre o lume a apelor aflată în plină dezintegrare, o serie de scene ce se desfăşoară de-a lungul unui ţărm de mare – undeva între Rotterdam şi Sydney. Câştigător al Premiului Criticii la Festivalul Filmului Experimental de la Zagreb 25FPS şi prezentat FESTIVALS • AWARDS în muzee şi expoziţii din întreaga lume, WESTCOAST dezvăluie un tablou profund neliniştitor al FESTIVALURI • PREMII unei miraculoase lumi post-transnaţionale, cu revărsări dezgustătoare de gunoaie, placente de animale, bărci pe jumătate înecate şi ape însângerate – o imagine a ororilor care rezidă sub faţada Special mention & Critics Award 25 FPS Zagreb Experimental IFF / European Media INTERNATIONAL COMPETITION INTERNATIONAL strălucitoare de fericită a culturii occidentale. Art Festival Osnabrück / Kunst Film Biennale Köln / KunstFilmBiennale KW-Berlin / Elisabeth Foundation of the Arts, New York / Reverse, Vrubel Art Museum Russia / Rencontres Internationales - National Museum Reina Sofia, Madrid/ Speech 148 to the living species, Melhop Gallery, Brussels/ Rencontres Internationales, Centre Pompidou, Paris / Rauma Biennale Balticum Finland / Marler Video Kunst Preis, Germany / Landschaft 2.0. Edith-Ruß-Haus für Medienkunst, Oldenburg, Germany / Future Game, Art Hall, Helsinki/ Westcoast, Galerie Koal, Berlin

WORLD SALES Ulu Braun Schönhauser Allee 32, 10435 Berlin, Germany E: [email protected], www.ulubraun.com http://www.ulubraun.com/video_Westcoast.html

INTERNATIONAL EXPERIMENTAL FILM FESTIVAL Curator’s Comment: “The video installation WESTCOAST - combination of film, collage and animation - is a panorama of virulent hyper-globalism, the kind that defined the late 20th and early 21st century, back when everyone thought that, if we could just kill enough terrorists via Predator drones, we might transform this planet into a McWorld of nonstop consumption and escalating property values. It reminds us how we reached decay: by ignoring our deeper connection to the earth and each other, and settling for greed and greed alone. There’s no activism going on here, however - it’s the cold eye of an artist noticing details that most others don’t see. Braun is only in his early 30s, and his formal training as a painter gives him a distinct advantage over many other digital artists. He understands how to blend irony and shock value with mystique and ghostly ambiance, creating something entirely new out of disparate elements. He’s unafraid of employing the computer as just another tool, and one suspects he could just as easily (and exactly) paint these images as edit them. But since the moving image is so powerful and eye-catching, he has settled for nothing less. Indeed, the images are boosted by the apocalyptic sonic background, and I can’t help but get confused about what I’m looking at: is this Braun’s nightmare or my own? “ (Jarret Keene)

Comentariu Curator: Ulu Braun (b. 1976) is a German visual artist based in Berlin. Between 1996 “Instalaţia video WESTCOAST – o combinaţie între film, colaj şi animaţie – e o panoramă a et 2000, he has been studying painting and photography at the Applied Arts University od Vienna and from 2001 to 2006 he has been studying cinema at hiperglobalizării virulente care defineşte sfârşitul de secol 20 şi începutul secolului 21, când se crede the HFF-Potsdam. He is belonging to a new generation of artists that entered că, dacă ucidem suficienţi terorişti cu ajutorul armelor digitale, planeta se va transforma într-un the field of digital film with a background in visual arts and street art. Inhis McMapamond al consumului nelimitat şi al valorilor escaladate ale proprietăţii. Scurtmetraj-ul ne works he integrates various production methods to form sceneries that play aminteşte drumul pe care l-am parcurs către decădere, ignorând legătura profundă cu natura şi cu between Hollywood, Prado and periphery. In most of his works he observes the semenii noştri şi lăsându-ne guvernaţi doar de lăcomie. Fără a face activism politic, artistul dezvăluie tragic of reality from different angles. Braun exhibits internationally including recent solo shows in Germany, Belgium, USA and group shows in Germany, cu o privire rece detalii care rămân ascunse pentru cei mai mulţi dintre noi. Spain, France, Finland, Estonia and Greece. His works have been screened at Abia trecut de 30 de ani, Braun are un avantaj de necontestat în faţa multor artişti digitali, the major experimental Film and Media Art Festivals including: EMAF, Videonale, datorită studiilor sale de pictură. Ştie cum să combine ironia şi elementele şocante cu o Kunstfilmbiennale Köln, Tampere Filmfestival, 25 FPS-Zagreb and Rencontres atmosfera mistică, stranie, creând ceva cu totul nou prin alăturarea de fragmente disparate. Internationales Paris/Berlin/Madrid etc. Between 2007-2008 he received DAAD BUCHAREST 2010 Computerul e doar un alt instrument de care se foloseşte, iar impresia pe care o lasă este că scholarship at Academy of Fine Arts, Helsinki www.ulubraun.com ar fi putut să deseneze imaginile la fel de măiestrit cum le editează. Dar, fascinat de forţa de Ulu Braun (n. 1976) este un artist vizual stabilit în Berlin. Între 1996 şi 2000, seducţie a imaginii în mişcare, s-a concentrat în primul rând pe această zonă. Imaginile sunt a studiat pictura şi fotografia la Universitatea de Arte Aplicate din Viena, iar potenţate de fundalul sonor apocaliptic şi nu pot să nu mă întreb, derutat, dacă ceea ce văd e între 2001 şi 2006 a urmat facultatea de film la HFF Potsdam. Face parte coşmarul lui Braun sau al meu propriu.” (Jarret Keene) dintr-o nouă generaţie de artişti care au intrat în lumea digitală având deja o formare în arte vizuale şi street art. Lucrările lui integrează metode de producţie diverse, iar rezultatul se află undeva între Hollywood, Prado şi periferie. În cele 149 mai multe dintre lucrările sale, artistul observă tragismul realităţii din diferite unghiuri de vedere. Lucrările lui Braun se bucură de expunere internaţională: expoziţii personale în Germania, Belgia şi SUA şi colective în Germania, Spania, Franţa, Finlanda, Estonia şi Grecia, participări la importante festivaluri de film experimental şi arte media, printre care EMAF, Videonale, Kunstfilmbiennale Köln, Tampere Film festival, 25 FPS-Zagreb şi Rencontres Internationales Paris/ Berlin/Madrid etc. A fost bursier DAAD la Academia de Arte Plastice din Helsinki (2007-2008).

ON THE EDGE WUNDERKAMMER 13’, US, 2008 REGIE/DIRECTOR: ANDREA PALLAORO

CARTE BLANCHE

SCENARIU/SCREENPLAY Andrea Pallaoro & Orlando Tirado CU/CAST Lilia King, Josh Perry IMAGINE/CINEMATOGRAPHY Thomas Burns MONTAJ/EDITING Andrea Pallaoro An elderly woman and her son struggle to coexist in a house that shelters a spectacular menagerie SUNET/SOUND DESIGN of birds. Surrendering to their codependence, inside a world that bears no exit, they go about their Thomas Burns bedtime ritual resisting and succumbing to each other’s needs. Within the everydayness of their PRODUCER Kenhalo Millan gestures and movements lurks a secret, and the anticipation of what might come is the dawning question.

O femeie în vârstă şi fiul ei se luptă să coexiste într-o casă care adăposteşte o menajerie de păsări impresionantă. Capitulând în faţa dependenţei lor reciproce, într-o lume care nu are ieşire, ei îşi văd de ritualul lor de culcare, rezistând şi cedând nevoilor fiecăruia. În spatele gesturilor şi al mişcărilor cotidiene zace un secret, iar anticiparea a ce ar putea urma este întrebarea latentă. FESTIVALS • AWARDS FESTIVALURI • PREMII

Sundance 2009/ London BFI 2009/ Best Cinematography Award - European Film INTERNATIONAL COMPETITION INTERNATIONAL Festival 2009/ Best Short Award - Hamburg Film Festival 2008/ Audience Award - Bolzano 2008/ Los Angeles 2008/ Brooklyn 2008/ Palm Springs 2008/ Sao Paolo 2008/ Leeds 2009/ Krakow 2009/ Split 2009/ Beverly Hills 2008 150

WORLD SALES Andrea Pallaoro, Director - Keyhole Productions, Los Angeles CA 90046 - T: 310 909 9502

INTERNATIONAL EXPERIMENTAL FILM FESTIVAL Andrea Pallaoro on WUNDERKAMMER: Director’s Statemnt: “Wunderkammer was born from the passionate aspiration to portray and explore the unsettling, delicate, and intimate nature of the everyday austere moments and gestures that determine and shape the co-dependent relationship between a mother and son, two characters who have alienated themselves from the rest of society by creating their own private world. This state of existence found its authenticity though the physical creation of an “exclusive interiority,” where the immobility of the dead illuminates the condition of the living. This film wants to reject all moralism; in fact it was written and directed with the firm belief that, to comprehend human behavior, all acts of judgment must be suspended.”

Curator’s Comment: Pallaoro gives the viewer access to a highly organised living space, even when at the first glance, one gets lost in a cosmos of uncountable details.The camera never escapes from this interior, from its sovereign beauty - a life in balance and harmony, but strictly isolated from any impulse coming from the outside world. In this joyful isolation events can happen which are completely natural, but in the public perception unacceptable. There is a kind of profound tenderness which the old woman expresses for the young helpless man. To accentuate this splendid isolation, which is also a protected zone, Pallaoro doesn’t hesitate to show the body of the old woman in its beauty and Andrea Pallaoro is a film and theater director whose recent work investigates naked frailty for a short moment. The past is never evoked. No contextualization or history of this the human perception of alienation and its relationship to intimacy. He is common living situation are ever given. The “Miracle Chamber” is, as title says, a metaphor of interested in further exploring the complexities of human behavior through the freedom to style one’s own life. language of cinema and through the art of image making. Andrea holds an MFA in Film Directing from the California Institute of the Arts. He was born in Trento, Italy and currently resides in Los Angeles, CA, where he is working toward the realization of his next film projects.

Andrea Pallaoro despre WUNDERKAMMER: Andrea Pallaoro este regizor de film şi teatru, iar creaţiile sale recente Comentariu Director: explorează percepţia umană asupra alienării şi a relaţiei acesteia cu intimitatea. „WUNDERKAMMER s-a născut din dorinţa arzătoare de a portretiza şi de a explora natura tulburată, Este interesat în a continua explorarea complexităţii comportamentului uman

prin limbajul cinematografic şi prin arta creării de imagine. Andrea a urmat un BUCHAREST 2010 delicată şi intimă a momentelor şi gesturilor austere de zi cu zi, care dau sens şi formă relaţiei de master în Regie de Film la Institutul Artelor din California. S-a născut în Trento, interdependenţă dintre o mamă şi un fiu, două personaje care s-au înstrăinat de restul societăţii, Italia, iar în prezent locuieşte în Los Angeles, California, unde lucrează la noile contruindu-şi propria lume. Această stare de existenţă şi-a găsit autenticitate prin materializarea sale proiecte cinematografice. «interiorizării depline», în care imobilitatea morţilor luminează starea celor vii. Acest film vrea să respingă orice moralism, ba mai mult, el a fost scris şi regizat cu convingerea fermă că, pentru a putea înţelege comportamentul uman, trebuie să suspendăm orice act de judecată.” 151 Comentariu Curator: Pallaoro îi oferă spectatorului acces într-un spaţiu de viaţă extrem de organizat, chiar dacă, la prima vedere, ne-am putea rătăci în cosmosul nenumăratelor detalii. Camera nu părăseşte acest interior şi frumuseţea-i suverană – o viaţă în armonie şi echilibru, însă strict izolată de orice impuls venind din lumea exterioară. În această fericită izolare, se pot întâmpla lucruri perfect normale, dar care sunt inacceptabile în percepţia publică. Bătrâna exprimă o tandreţe profundă faţă de tânărul neajutorat. Pentru a accentua această splendidă izolare, care reprezintă şi o zonă protejată, Pallaoro nu ezită să arate, pentru un scurt moment, corpul bătrânei, în frumuseţea şi fragilitatea sa dezgolită. Trecutul nu este evocat niciodată. Nu cunoaştem contextul sau trecutul acestei coexistenţe. «Camera Miraculoasă», după cum o spune titlul, este o metaforă a libertăţii de a trăi în felul propriu.

ON THE EDGE 152

INTERNATIONAL EXPERIMENTAL FILM FESTIVAL EXPERIMENTAL EYE: UNIQUE VISIONS IN EUROPEAN CINEMA

EXPERIMENTAL EYE: VIZIUNI EXPERIMENTALE ÎN CINEMA-UL EUROPEAN YOU, THE LIVING 94’, SWEDEN, GERMANY, FRANCE, DENMARK, NORWAY, 2007 REGIE/DIRECTOR: ROY ANDERSSON

CU/CAST Jessica Lundberg, Elisabet Helander, Björn Englund, Leif Larsson, Ollie Olson, Kemal Sener, Hakan Angser, Birgitta Persson, Gunnar Ivarsson SCENARIU/SCREENPLAY Roy Andersson IMAGINE/CINEMATOGRAPHY Gustav Danielsson “YOU, THE LIVING is about the human being, about its greatness and baseness, its joy and sorrow, MONTAJ/EDITING its self-confidence and anxiety. A being at whom we want to laugh and also cry for. It is simply a Anna Marta Waern tragic comedy or a comic tragedy about us.” (Roy Andersson) SUNET/SOUND DESIGN Jan Alvermark, Robert Sorling Shot in an unconventional manner, the film consists of a fluent succession of exactly 50 short PRODUCER sketches, most of them with a tragicomic undertone. Pernilla Sandström The title comes from a quote in “Roman Elegies” by Goethe, which appears as a title card in the O PRODUCTIE/PRODUCTION beginning of the film: “Be pleased then, you the living, in your delightfully warmed bed, before Studio 24, Stockholm Lethe’s ice-cold wave will lick your escaping foot.”

“YOU, THE LIVING este despre fiinţa umană, despre măreţia şi despre josnicia sa, despre bucuria şi FESTIVALS • AWARDS EXPERIMENTAL EYE EXPERIMENTAL FESTIVALURI • PREMII tristeţea sa, despre încrederea în sine şi anxietatea sa. O fiinţă de care vrem să râdem, dar pentru care am plânge deopotrivă. Este, pur şi simplu, o comedie tragică sau o tragedie comică despre Cannes Film Festival 2007 (“Un Certain Regard”), ERA New Horizons Film noi.” (Roy Andersson) Festival 2007, Athens Film Festival 2007, Toronto International Film Festival Filmat într-un mod neconvenţional, YOU, THE LIVING constă într-o succesiune cursivă de 50 de 2007, Reykjavik International Film Festival 2007, Helsinki International Film scheciuri scurte, majoritatea cu note tragicomice. Festival 2007, Chicago International Film Festival 2007 (won Silver Hugo award 154 for Best Director), Filmfestival Gent 2007, São Paulo International Film Festival Titlul îşi are originea într-un citat din „Elegiile romane” ale lui de Goethe, care apare ca motto la 2007, Muestra Internacional de Cine Mexico 2007, Portland International Film începutul filmului: „Aşadar, fii mulţumit, vieţuitorule, în patul tău încântător şi cald, înainte ca valul Festival 2008, Wisconsin Film Festival 2008, Rio de Janeiro International Film de gheaţă al râului Lethe să-ţi atingă piciorul fugar.” Festival 2008, Cinemanila International Film Festival 2008; nomination: European Film Awards (Best Director); other awards: Nordic Council’s Film Prize 2008, San Francisco Film Critics Circle 2008 (Best Foreign Language Film)

WORLD SALES Coproduction Office (www.coproductionoffice.eu)

INTERNATIONAL EXPERIMENTAL FILM FESTIVAL Roy Andersson on YOU, THE LIVING: “There is a proverb in a collection of old Icelandic poetry called ‘The Poetic Edda’ that says: ‘Man is man’s delight’. I like this idea that man is not alone on earth, but is dependent on others. Nevertheless, if man is the joy of others, he is also the source of his problems and pain – this is as true for important moments in history as it is for the little moments of everyday life. Man fascinates man: that is how I interpreted this concise piece of thousand-year-old wisdom and adopted it as a device for the film. My film is composed of a series of tableaux that illustrate the human condition. The characters represent different facets of human existence. They face problems, large and small that range from issues of day-to-day survival to the big philosophical questions. I hope that YOU, THE LIVING will give audiences the impression of watching moments of their own existence. My study of man’s fascination with man sheds light on the underlying philosophy of the film. Contemporary cinema often ignores these values and favours storytelling that is in line with conventional dramaturgy. The intention is not to condemn this type of cinema, but instead to develop a cinematic language that is less predictable. My film breaks with classic narrative structure to tell its story via a mosaic of human destinies. The film is about people’s lives, their work, how they behave in society, their thoughts, worries, dreams, sorrows, joys and unquenchable thirst for acknowledgement and love.”

Roy Andersson despre YOU, THE LIVING: Roy Andersson was born in Gothenburg, Sweden in 1943. His first „Există un proverb într-o colecţie de poezii islandeze vechi, «Edda Poetică», care sună aşa: «Omul feature, A SWEDISH LOVE STORY, won the main prize at the Berlinale 1970. GILIAP, his second feature film, was presented at the Directors’ este încântarea omului». Îmi place ideea că omul nu este singur pe lume, ci dependent de celalţi. Cu Fortnight in Cannes 1976. In 1975, he started making unusual and toate acestea, dacă omul este bucuria celorlalţi, el este şi izvorul problemelor şi suferinţelor – lucru very successful commercials, which won a total of eight Golden Lions valabil atât pentru momentele importante din istorie, cât şi pentru momentele mărunte ale vieţii de at Cannes. In 1981, he founded Studio 24, in order to produce and zi cu zi. Omul este fascinat de om – aşa interpretez această concisă pilulă de înţelepciune, veche de make his films in total freedom. After SOMETHING HAPPENED (1987) o mie de ani, şi aşa am transpus-o în film. and WORLD OF GLORY (1991), two shorts that returned with the most prestigious awards (a.o. Clermont-Ferrand), he shot SONGS FROM Filmul meu e format dintr-o serie de tablouri ce ilustrează condiţia umană. Personajele reprezintă THE SECOND FLOOR in his studio (March 1996-May 2000) and won diferite faţete ale existenţei umane. Ele se confruntă cu probleme, mărunte sau importante, care se the Special Jury Prize in Cannes 2000. YOU, THE LIVING is his fourth întind de la problemele existenţei cotidiene la marile întrebări filosofice. Sper că YOU, THE LIVING feature film. BUCHAREST 2010 va da publicului senzaţia că urmăreşte momente din propria-i existenţă. Studiul meu privind fascinaţia omului faţă de om luminează filosofia de la baza filmului. Roy Andersson s-a născut în Göteburg, Suedia, în 1943. Primul său Cinematograful contemporan deseori ignoră aceste valori şi preferă să adopte un stil narativ lungmetraj, A SWEDISH LOVE STORY, a câştigat premiul cel mare în concordanţă cu dramaturgia convenţională. Intenţia mea nu este să condamn acest gen de la Berlinale în 1970. GILIAP, al doilea său film, a fost prezentat la cinema, ci să descopăr un limbaj cinematografic mai puţin previzibil. Filmul meu o rupe cu structura „Quinzaine des Réalisateurs” (Cannes) în 1976. În 1975, el a început să narativă clasică şi îşi spune povestea printr-un mozaic al destinelor umane. Este un film despre viaţa realizeze reclame neobişnuite, care au avut mare succes, fiind premiate 155 de opt ori cu Lei de Aur la Cannes. În 1981, a fondat Studio 24, pentru oamenilor, munca lor, comportamentul lor în societate, gândurile, grijile, visurile, tristeţile, bucuriile a-şi produce şi regiza filmele fără constrângeri. După SOMETHING şi setea lor nestăvilită de acceptare şi iubire.” HAPPENED (1987) şi WORLD OF GLORY (1991), două scurtmetraje care au primit premii prestigioase (de exemplu, la Clermont-Ferrand), a realizat în studioul său SONGS FROM THE SECOND FLOOR (martie 1996 – mai 2000) şi a câştigat Premiul special al juriului la Cannes în 2000. YOU, THE LIVING este al patrulea său lungmetraj.

ON THE EDGE TAXIDERMIA 91’, HUNGARY, AUSTRIA, FRANCE, 2006 REGIE/DIRECTOR: PÁLFI GYÖRGY

SCENARIU/SCREENPLAY Ruttkay Zsófia, György Pálfi (based on the works of Lajos Parti Nagy) CU/CAST Czene Csaba, Trocsányi Gergõ, Marc Bischoff, Stanczel Adél, Gyuriska János, Molnár Piroska, Máté Gábor, Hegedžs D. Géza, Hunyadkürti István, Koppány Zoltán IMAGINE/CINEMATOGRAPHY Pohárnok Gergely MONTAJ/EDITING Lemhényi Réka H.S.E SUNET/SOUND DESIGN Three stories. Three ages. Three men. Grandfather, father, son. One is an orderly, one is a leading Zányi Tamás H.A.E.S. sportsman, and one is a master taxidermist. One desires love, the other success, and the third MUSIC immortality. Amon Tobin, Márkos Albert The grandfather lives in his fantasies and on cold winter evenings he warms up his freezing little PRODUCER Miskolczi Péter, Váradi Gábor shed with his feverish dreams. Nothing can stop his fertile imagination. The father stuffs himself. O PRODUCTIE/PRODUCTION For four years he was the first in his section in the Confectionary Industry. He is still unbeatable in Eurofilm Stúdió, Katapult Film, Amour Fou Filmproduktion, Memento Films chocolate wafers with an individual record of 2.98 (just as a comparison, Igor Vostongonoff was Production, La Cinefacture the European champion in Sophia with 3.21). The son stuffs animals. He was born one and a half kilos. Now he has less than one and a half minutes left. He goes in for something that nobody has FESTIVALS • AWARDS ever imagined before. EXPERIMENTAL EYE EXPERIMENTAL FESTIVALURI • PREMII Trei poveşti. Trei vârste. Trei bărbaţi. Bunicul, tatăl şi fiul. Unul este ordonanţă, altul – campion Hungarian Film Festival 2006 (won Grand Prize and “Gene Moskowitz” Critics sportiv, iar ultimul – maestru taxidermist. Unul tânjeşte după iubire, celălalt – după succes, iar Award), Cannes Film Festival (Un Certain Regard), Transilvania International Film ultimul – după nemurire. Festival 2006 (won Best Director Award), Moscow Film Festival 2006, La Rochelle Bunicul trăieşte în fanteziile sale, iar în nopţile friguroase de iarnă îşi încălzeşte micul său adăpost Film Festival 2006, Toronto International Film Festival 2006, Helsinki International 156 Film Festival 2006, Chicago International Film Festival 2006, London Film Festival îngheţat cu visele sale înfocate. Nimic nu-i poate opri imaginaţia rodnică. Tatăl se îndoapă. Patru 2006, Cottbus Film Festival 2006 (won Don Quixote Award), Thessaloniki ani la rând a fost campion la categoria sa, în secţiunea „produse de cofetărie”. E încă imbatabil International Film Festival 2006, Festival Internacional de Cine Contemporáneo la înfulecat vafe de ciocolată şi deţine recordul individual de 2,98 (ca termen de comparaţie, Igor de la Ciudad de México 2007, Mar del Plata Film Festival 2007, Hong Kong Vostongonoff a devenit campion european, la Sofia, cu 3,21). Fiul împăiază animale. La naştere International Film Festival 2007, Cambridge Film Festival 2007, Osaka European avea un kilogram şi jumătate. Acum, i-a rămas mai puţin de un minut şi jumătate. El se înhamă la Film Festival 2007, Portland International Film Festival 2007 ceva ce nimeni nu şi-a imaginat vreodată.

WORLD SALES Fortissimo Films (www.fortissimo.nl)

INTERNATIONAL EXPERIMENTAL FILM FESTIVAL Pálfi György on TAXIDERMIA: “It is a story of a family, although it is not a novel, but a film. It is still not a family film, but an authorial one. The literary definition refers to the kind of story of a family which Thomas Mann created: three generations – grandfather, father, son – integrate the world. The grandfather bases the family, he starts the world (progenitor). His son, the father takes the family to the top, so that the son would waste the values obtained with difficulties, while he puts down the past, makes it a whole, raises it to a level of different value. In TAXIDERMIA the son’s scale of values, this very strong subjectivity turns the classical story of a family upside down and adds some wonders to it making the stories straight with the not everyday position of the perspective. I found an important sentence in a short story: ‘Tell something important about yourself.’ I do not need to tell about myself, but about things of the world important for me. I found a world in Lajos Parti Nagy’s short stories which could be mine as well. His two short stories became the basis of this story of a family. I attached the story of the third generation and the narrator’s position (myself) to the script.”

Pálfi György despre TAXIDERMIA: Pálfi György was born in Budapest, Hungary in 1974. He started „E povestea unei familii, însă nu e un roman, ci un film. Totuşi, nu este un film de familie, shooting experimental Super 8 movies in 1987 and began making a name for himself while still in school at Budapest’s Theatre and Film ci unul de autor. Definiţia literară se referă la genul de poveste despre o familie creat de Thomas Academy (1995–2002). He drew international attention with his writer- Mann: trei generaţii – bunicul, tatăl şi fiul – înglobează lumea. Bunicul pune bazele familiei, el director feature debut HUKKLE (2002), honoured with a European Film începe lumea (înaintemergătorul). Fiul său, tatăl, duce familia în vârf, pentru ca fiul să piardă Award for Discovery of the Year and awarded in festivals. His second valorile dobândite cu greutate. El desfiinţează trecutul, îl dă o unitate şi îi conferă o valoare diferită. feature, TAXIDERMIA (2006), quickly became known for its kinkiness În TAXIDERMIA, scara de valori a fiului, acest subiectivism puternic deturnează povestea clasică and violence, but also for its power. He often writes the scripts for his films and even occasionally acts. The latest of his very different feature a familiei şi o pune sub semnul întrebării; astfel, povestea devine sinceră, fiind relatată dintr-o films is I AM NOT YOUR FRIEND (2009). perspectivă diferită de cea de zi cu zi.

Am găsit o propoziţie importantă într-o nuvelă: «Spune-mi ceva important despre tine». Nu e Pálfi György s-a născut la Budapesta în 1974. În 1987, a început să BUCHAREST 2010 nevoie să spun ceva despre mine, ci despre lucruri din lume care sunt importante pentru mine. Am realizeze filme experimentale pe Super 8. S-a făcut remarcat încă de găsit o lume în nuvelele lui Lajos Parti Nagy, o lume care poate fi la fel de bine şi a mea. Două dintre când era student la Academia de Teatru şi Film din Budapesta (1995 – 2002). A atras atenţia la nivel internaţional, ca scenarist-regizor, cu povestirile sale au devenit punctul de pornire pentru povestea acestei familii. Apoi i-am adăugat filmul său de debut, HUKKLE (2002), distins cu premiul „Descoperirea scenariului povestea celei de-a treia generaţii a treia şi poziţia naratorului (eu însumi).” anului” de către Academia Europeană de Film şi premiat la festivaluri. Cel de-al doilea lungmetraj al său, TAXIDERMIA (2006), a devenit rapid cunoscut prin excentricitate şi violenţă, dar şi prin forţa sa. Scrie adesea 157 scenariile pentru filmele sale şi, ocazional, interpretează roluri. Cel mai recent dintre filmele sale foarte diferite este I AM NOT YOUR FRIEND (2009).

ON THE EDGE LAS MENINAS 99’, UKRAINE, 2007 REGIE/DIRECTOR: IHOR PODOLCHAK

SCENARIU/SCREENPLAY Ihor Podolchak CU/CAST Mykola Veresen, Lyubov Tymoshevska, Hanna Yarovenko, Dmytro Chernyavsky, Ilona Arsentyeva, Stas Arsentyev, Viktoriya Ulyanchenko, Valeriya Ulyanchenko IMAGINE/CINEMATOGRAPHY Serhiy Mykhalchuk MONTAJ/EDITING This film is about what the routine of everyday life can do to the human mind and psyche. It also Ihor Podolchak reflects on the importance of the choices we make and how limited these choices are in the first SUNET/SOUND DESIGN place. Myroslav Kuvaldin PRODUCER The plot evolves around a family of four. They live in the suburbs, in a strange villa that appears, Ihor Podolchak, Liliya Mlynarych through a complex game of mirrors, to be more like a piece of installation art than a real house. O PRODUCTIE/PRODUCTION The main character, who hardly appears on screen, is the son, a man in his thirties. Suffering from Mf Films asthma and eczema since childhood, he uses his condition to manipulate his parents and his sister. Thus, the existence of the terrorized family turns into an endless ritual of attempting to satisfy his whims, and always on the alert for yet another one of his “health crises”. FESTIVALS • AWARDS EXPERIMENTAL EYE EXPERIMENTAL FESTIVALURI • PREMII Acest film descrie efectul rutinei vieţii cotidiene asupra minţii şi a sufletului. El pune sub semnul îndoielii importanţa alegerilor pe care le facem şi cât de restrânse sunt acestea de fapt. Tiger Awards Competition – 37th Rotterdam International Film Festival, 2008; Povestea se învârte în jurul unei familii cu patru membri. Ei locuiesc la periferie, într-o vilă ciudată, Trieste Film Festival 2009; Mediawave Festival 2009; FIPRESCI Competition – 7th care, printr-un complex aranjament de oglinzi, pare să fie mai mult o instalaţie artistică decât o Transilvania International Film Festival, 2008; Eastern Panorama Competition – casă adevărată. Personajul principal, care rareori apare pe ecran, este fiul, un bărbat trecut de 30 16th Artfilm International Film Festival, 2008; International Competition – 8th 158 International Film Festival Era New Horizons, 2008; “Cinema Without a Film” de ani. Suferind de astmă şi eczeme din copilărie, el se foloseşte condiţia sa pentru a-şi manipula Open Film Festival “Kinoshock”, 2008; Features Competition – Split International părinţii şi sora. Astfel, existenţa familiei terorizate se transformă într-un ritual nesfârşit de tentative Film Festival, 2008; New Filmmakers Competition – 32nd Mostra Internacional de a-i satisface capriciile, fiind întotdeauna în alertă, în aşteptare unei noi „crize de sănătate” a sa. De Cinema Sao Pãulo, 2008; l’Alternativa, 15th Barcelona Independent Film Festival, 2008

WORLD SALES Ihor Podolchak for Ukraine; Insomnia (Paris) for the rest of the world (http://www. insomnia-sales.com/pro/news_pro.php) – Luc Ntonga, Managing Director E: [email protected] / [email protected]

INTERNATIONAL EXPERIMENTAL FILM FESTIVAL Ihor Podolchak on LAS MENINAS: “As a professional artist, I made this film like I would a painting, only with other instruments (with other limitations, that is) and other possibilities – other degrees of freedom of expression. Once you have a situation and time frame, it is up to you to explore and represent the most important angles of human life – as they seem to you at that very moment. The starting point of the film was a story told by a psychiatrist friend of mine about afamily that he is treating… Then came the experience of filling in this plot with my own impressions, memories, fantasies, and objects of everyday life, and of their ‘repackaging’ into different mental ‘constructions’. In short, the reassembling of the universe after the ‘big bang’ into a single work of art, made me, for two whole years, a truly happy person.”

Ihor Podolchak despre LAS MENINAS: Ihor Podolchak was born in 1962 in Lviv, Ukraine. He graduated the „Ca artist profesionist, am creat acest film ca şi cum aş creat o pictură, însă folosind alte intrumente Lviv Academy of Fine Art in 1984 with distinction. Artist, creator of numerous projects in the field of visual art, winner of 25 international (cu alte limitări, altfel spus) şi alte posibilităţi – alte grade de libertate a expresiei. Odată ce ai o art exhibitions in Canada, USA, South Korea, Latvia, Poland, Norway, situaţie şi un anumit cadru temporal, depinde de tine cum explorezi şi redai cele mai importante Spain, Ukraine. The artist’s book “Jacob Bohme” was awarded as aspecte ale existenţei umane, aşa cum îţi apar ele în acel moment. World’s Best Book at International Frankfurt Book Fair. One of his Filmul are ca punct de pornire o întâmplare pe care mi-a povestit-o un prieten psihiatru, despre o 24 personal exhibitions was the first art exhibition ever to be held in familie pe care o tratează... Apoi a urmat experienţa îmbogăţirii acestei poveşti cu propriile mele space, at space station Mir in 1993. Artworks of Podolchak can be found in 26 museums and public collections worldwide. The world impresii, amintiri, fantezii şi obiecte cotidiene, ca în final să le «reambalez» într-un «construct» premier of the first Podolchak’s film, LAS MENINAS, took place in the mintal diferit. Pe scurt, reasamblarea universului de după «big bang» într-o singură operă de artă Tiger Awards Competition (IFFR 2008). He is currently working on his m-a făcut, timp de doi ani, un om fcu adevărat fericit.” second feature, DELIRIUM. BUCHAREST 2010

Ihor Podolchak s-a născut în 1962, în Lviv, Ucraina. A absolvit Academia de Arte Frumoase din Lviv în 1984, cu titlu de onoare. Artist şi creator cu numeroase proiecte în domeniul artelor vizuale, a câştigat 25 de expoziţii internaţionale în Canada, SUA, Coreea de Sud, Letonia, Polonia, Norvegia, Spania şi Ucraina. Volumul artistului „Jahom 159 Bohme” a fost premiat ca cea mai bună carte la Târgul Internaţional de Carte de la Frankfurt. Una dintre cele 24 de expoziţii personale a fost prima expoziţie organizată în spaţiu, la staţia spaţială Mir, în 1993. Lucrările lui Podolchak sunt găzduite de 26 de muzee şi colecţii publice din întreaga lume. Premiera mondială a filmului său LAS MENINAS a avut loc în 2008, la în competiţia pentru Tigri a Festivalului de la Rotterdam. În prezent, el lucrează la al doilea film al său, DELIRIUM.

ON THE EDGE

FOCUS: EXPERIMENT IN SOUTH AMERICAN CINEMA

FOCUS: EXPERIMENT ÎN CINEMA-UL SUD AMERICAN LA ANTENA 99’, ARGENTINA, 2007 REGIE/DIRECTOR: ESTEBAN SAPIR

CU/CAST Valeria Bertuccelli, Alejandro Urdapilleta, Julia Cardinali, Rafael Ferro “An amazing spectacle of sight and sound.”( Cinema Without Borders) “A stylishly inventive play on SCENARIU/SCREENPLAY silent-era movies that presses political buttons.”( Film4 Review) Esteban Sapir An unique visual feast, dark, cartoonish and beautifully shot in black and white, LA ANTENA is IMAGINE/CINEMATOGRAPHY Cristian Cottet a surreal hommage to silent film era and meanwhile a harsh criticism of consumerist society and MONTAJ/EDITING television brainwashing. Full of cinema references - its images bring to mind the films of Murnau Pablo Barbieri Carrera , Lang or Eisenstein, we can even see the Melies’ Moon with a (here cigar-smoking) human face SUNET/SOUND DESIGN and the Melies-like paper-made, painted mountains and city-landscapes-, La Antena is nevertheless Jose Luis Diaz a film of our times, not only as theme - monopolisation, consumerism, cultural dulling-, but also MUSIC Leo Sujatovich formally, being highly innovative in the set design, editing and techniques used. The fairytale O PRODUCTIE/PRODUCTION allegory continues to surprise from scene to scene with extensive, cleverly made sets, beautiful use LadobleA Productores of words written on screen and, not to forget, excellent acting.

“Un spectacol uluitor de imagine şi sunet” .”( Cinema Without Borders). “Un joc ingenios cu filmul mut, declanşator de resorturi politice problematice” ( Film4 Review). FESTIVALS • AWARDS Un festin vizual întunecat, caricatural, cu filmări splendide alb/negru, LA ANTENA aduce un omagiu FESTIVALURI • PREMII

FOCUS: SOUTH AMERICA în notă suprarealistă filmului mut, fiind, în acelaşi timp, o critică necruţătoare la adresa societăţii de Rotterdam Film Festival 2007 - Tiger Awards Competition consum şi televiziunii ca instrument de spălare a creierelor. Abundă referinţele către istoria cinema- Silver Condor - Argentinian Film Critics Association Awards ului – imaginile amintesc filmele lui Murnau, Lang sau Eisenstein, recunoaştem “Luna” lui Melies (în Youth Jury Award - Neuchatel International Film Festival 2007 cazul de faţă, fumînd o ţigară) şi tot cu referire la Melies, peisajele montane şi imaginile urbane cu Fant-Asia Ground Breaker Award - Fant-Asia 2008 aspect butaforic. La Antena este insa un film al zilelor noastre, nu doar ca tematică – monopolism, 162 consumerism, obtuzitate intelectuală – ci şi din punct de veder al formei, fiind extrem de inovator în scenografie, motaj şi tehnicile utilizate. O alegorie fantastică, ce are darul de a ne surprinde secvenţă după secvenţă, cu o scenografie inteligentă, utilizate inventiva a cuvintelor scrise pe ecran şi, nu în ultimul rând, o excelentă prestaţie a actorilor.

WORLD SALES LadobleA Productores 3 de febrero 3255, 1429 Buenos Aires Argentina

INTERNATIONAL EXPERIMENTAL FILM FESTIVAL “As a photographer I have always been interested in communicating through images, so what better way than through a silent film that speaks of communication? Since, in my opinion, silent films tend to better exploit the true potential of the moving image. It is for this reason that I began to become interested in the filmmaking that took part in a larger, concrete artistic concept, such as the expressionist films of Murnau and Fritz Lang and the Soviets Vartov and Eisentstein. These filmmakers developed a true “formal text” in their films through rigorous efforts in areas like the mise en scene, lighting, editing and point of view. From this interest, along with my interests in comics and graphic design, La Antena came about as a reinterpretation of that cinema in which the value and poetic quality of the image were considered essential. The idea for this film, made from “bits of cardboards” and a mix of older and more modern materials recycled as machinery, came from this process of thinking. The film uses a language that is a bit awkward and innocent (like some of the silent films to which it refers). It is a formal text that attempts to build in real time its own personal world. ( Esteban Sapir on LA ANTENA)

“Ca fotograf, am fost mereu preocupat să comunic prin imagini. Ce cale mai potrivită puteam găsi Esteban Sapir studied at the Instituto Nacional de Cine de Argentina. He decât printr-un film mut care tratează problema comunicării? Pentru că, în opinia mea, filmul mut is a successful cinematographer, both for features ( La Vida Segun Muriel, Tesoro Mio) and commercials. In 1994, he directed his first feature film, exploatează cel mai bine adevăratul potenţial al imaginii în mişcare. Aşa am ajuns să mă interesez Picado Fino ( Fine Powder), screened and awarded in many international de filme create într-un curent artistic, precum filmele expresioniste ale lui Murnau şi Fritz Lang şi ale film festival among which Berlinale 1997. In 1999, he formed together sovieticilor Vartov şi Eisenstein. În filmele lor, ei au dezvoltat un adevărat limbaj formal, prin rigoarea with Gonzallo Agulla and Jose Arnal, the company LadobleA Producers, mizanscenei, iluminare, montaj şi utilizarea perspectivei subiective şi obiective. Această preocupare, which has so far produced more than 250 commercials, music videos alături de interesul meu pentru benzile desenate şi desen, au făcut ca La Antena să se contureze and short films. In 2004, he made a documentary about the vocalist Shakira, shot with 13 35mm cameras at concerts in Rotterdam and

ca o reinterpretare a cinema-ului pentru care valoarea şi calitatea poetică a imaginii sunt esenţiale. BUCHAREST 2010 Buenos Aires. La Antena is his second feature. Acest proces de gândire a stat la baza filmului, realizat din “bucăţi de carton” la care se adaugă un amestec de materiale mai vechi sau mai moderne, reciclate. Limbajul filmului e ciudat şi inocent Esteban Sapir a studiat la Instituto Nacional de Cine de Argentina. (asemănător celui din filmele mute la care face referire). Un text formal, cu ambiţia de a construi în Director de imagine de succes, atât de lung-metraje (La Vida Segun timp real propria lume.“ Muriel, Tesoro Mio) cât şi clipuri publicitare. În 1994, a regizat primul său lungmetraj, Picado Fino ( Fine Powder), prezentat şi premiat la mai multe festivaluri internaţionale, inclusiv la Berlinala 1997. În 1999, înfiinţează, împreună cu Gonzallo Agulla şi Jose Arnal, casa 163 de producţie LadobleA Producers, care a produs, până în momentul actual, 250 reclame, videoclipuri muzicale şi scurtmetraje. În 2004, realizează un documentar despre Shakira, filmat cu 13 camere de 35 mm la concertele susţinute de cântăreaţă la Rotterdam şi Buenos Aires. La Antena este al doilea său lungmetraj.

163 ON THE EDGE ARCTIC 80’, ARGENTINA, 2008 REGIE/DIRECTOR: SANTIAGO LOZA

WITH THE SUPPORT OF: CU SPRIJINUL:

CU/CAST Pablo Seijo SCENARIU/SCREENPLAY Santiago Loza IMAGINE/CINEMATOGRAPHY Iván Fund MONTAJ/EDITING Lorena Moriconi A man in a suit with a tie wakes up on the bank of a river at the crack of dawn. He answers his SUNET/SOUND DESIGN mobile phone and, starting from the minimal indications in his conversation, we can infer that he Juan Nanio follows the instructions of some kidnappers. We may think that he has the money for the ransom PRODUCER Iván Fund, Patricio Toscazo in the black backpack. He walks around all day. On foot or by bus, his goal is to walk aimlessly. We may think that he wants to put the policemen on the wrong track.

Un bărbat în costum şi cu cravată se trezeşte pe malul unui râu la ivirea zorilor. El răspunde la telefonul mobil şi, pornind de la indicaţiile minimale din conversaţia lui, putem deduce că urmează instrucţiunile unor răpitori. Am putea crede că el ţine banii de răscumpărare în rucsacul negru din FESTIVALS • AWARDS spate. El merge toată ziua. Pe jos sau cu autobuzul, scopul lui este să umble fără ţintă. Am putea FESTIVALURI • PREMII

FOCUS: SOUTH AMERICA crede că vrea să pună poliţiştii pe un drum greşit.

Mar del Plata International Film Festival 2008

164

INTERNATIONAL EXPERIMENTAL FILM FESTIVAL Nothing can be taken for granted in this third feature film of director Santiago Loza. His camera permanently closes up on the protagonist of the film. We are so close to the character that we cannot identify the context and it is with difficulty that we get a general idea on what is going on. Undoubtedly, it is an experience on the edge both for the characters and the viewers who would expect an ordinary thriller. If we didn’t know better, we’d think this independent production belongs to New Romanian Cinema.

Nimic nu poate fi luat de bun în acest al treilea lungmetraj al regizorului Santiago Loza. Aparatul Santiago Loza was born in 1971 in Cordoba, Argentina. He studied at the de filmat se strânge permanent asupa protagonistului. Suntem atât de aproape de personaj, încât Argentinna National Institute for Cinema. He directed several documentaries nu putem identifica contextul şi cu greu ne formăm o idee generală asupra a ceea ce se întâmplă. and short films, before making his first feature, EXTRAÑO/ STRANGE, which brought him a Tiger Award at the 2003 Rotterdam Festival. He wrote the script Fără îndoială, este o experienţă pe muchie de cuţit atât pentru personaje, cât şi pentru spectatorii for his second feature, CUATRO MUJERES DESCALZAS / FOUR BAREFOOT care se aşteaptă la un thriller obişnuit. Dacă n-am şti mai bine, am crede că această producţie WOMEN, during a Cannes Festival Residence. His documentary feature ROSA independentă aparţine Noului Cinema Românesc. PATRIA / PINK MOTHERLAND received the Special Jury Award at the 2009 Buenos Aires Festival Internacional de Cine Independiente. His latest feature film, LA INVENCIÓN DE LA CARNE / THE INVENTION OF FLESH, was selected for the competition of the 2009 Locarno Festival. He has also co-directed, together with Iván Fund, the film LOS LABIOS / THE LIPS, which was selected for the “Un Certain Regard” competition of the 2010 Cannes Festival. His BUCHAREST 2010 films are screened and awarded at several national and international festivals. He is also a scriptwriter and a playwright.

Santiago Loza s-a născut în 1971 la Cordoba, Argentina. A studiat la Institutul Naţional de Cinema. A regizat câteva filme documentare şi scurtmetraje, înainte de a realiza primul său lungmetraj, EXTRAÑO/ STRANGE, care i-a 165 adus un premiu Tiger, în 2003, la Festivalul de la Rotterdam. A scris scenariul celui de-al doilea lungmetraj al său, CUATRO MUJERES DESCALZAS / FOUR BAREFOOT WOMEN, în timpul unei rezidenţe a Festivalului de la Cannes. Lungmetrajul său documentar ROSA PATRIA / PINK MOTHERLAND a obţinut Premiul special al juriului, în 2009, la Festival Internacional de Cine Independiente (Buenos Aires). Cel mai recent lungmetraj al său, LA INVENCIÓN DE LA CARNE / THE INVENTION OF FLESH, a fost selecţionat în competitia din 2009 a Festivalului de la Locarno. De asemenea, a co-regizat, împreună cu Iván Fund, filmul LOS LABIOS / THE LIPS, care a fost selecţionat în competiţia „Un Certain Regard” a Festivalului de la Cannes din 2010. Filmele sale sunt prezentate şi premiate la numeroase festivaluri naţionale şi internaţionale. Pe lângă regizor, este şi scenarist şi dramaturg.

ON THE EDGE I TRAVEL BECAUSE I HAVE TO, I COME BACK BECAUSE I LOVE YOU 71’, BRAZIL, 2009 REGIE/DIRECTOR: MARCELO GOMES / KARIM AINOUZ

CU/CAST Irandhir Santos SCENARIU/SCREENPLAY Marcelo Gomes, Karim Ainouz IMAGINE/CINEMATOGRAPHY Heloisa Passos MONTAJ/EDITING Karen Harley “Beautifully structured and ultimately transcendent, “I Travel Because I Have to, I Come Back SUNET/SOUND DESIGN Because I Love You” is a road movie in its purest form, offering an affecting record of processing Waldir Xavier, Ricardo Cutz loss and coming through to the other side. In the bleak Brazilian Northeast, it creates a fictional MUSIC Chambaril travelogue for a character heard but never seen thanks to a creative combination of p.o.v. lensing PRODUCER and snapshots. Utterly unpretentious and deeply touching” ( Variety, Jay Weissberg) Joao Vieira Jr., Daniela Capelato An experimental, collage like existential road movie, daringly shot from the perspective of the main O PRODUCTIE/PRODUCTION character that we never see, the film follows José Renato, a 35 years old geologist who is sent on A Rec Produtores / Daniela Capelato a work trip to a semi-arid isolated region in the Northeast of Brazil. As the work trip progresses, we sense that José Renato has something in common with the places he visits: emptiness, a sense FESTIVALS • AWARDS of abandonment and isolation. But he presses ahead, continuing the trip in hope that the crossing FESTIVALURI • PREMII can somehow transmute his feelings. FOCUS: SOUTH AMERICA

Venice Film Festival 2009- Official Competition- World Premiere “Magistral structurat şi esenţialmente transcendent, un road-movie în forma sa cea mai pură, un Best Cinematography & Best Director - Rio International Film Festival 2009 jurnal emoţionant despre confruntarea cu o pierdere şi depăşirea momentului. Plasat în decorul Grand Prix Coup de Coeur- Toulouse Latin American Film Festival 2009 FIPRESCI Award & Best Sound - Havana International Film Festival 2010 sumbru al nord-estului Braziliei, filmul devine un travelogue fictional al unui personaj pecare 166 Cinema Du Reel Paris 2010 îl auzim, dar care rămâne nevăzut, datorită combinaţiei ingenioase de unghiuri subiective si Guadalajara International Film Festival 2010 instantanee. Absolut lipsit de emfază şi profund emoţionant”. ( Variety, Jay Weissberg) Miami International Film Festival 2010 Un road movie existenţial construit ca un colaj experimental, îndrăzneţ filmat din unghiul subiectiv São Paulo International Film Festival 2009 al personajului principal care rămâne nevăzut pentru spectator. Filmul îl urmăreşte pe José Renato, un geolog de 35 de ani, care e trimis să lucreze într-o regiune izolată, semi-aridă, în nord-estul Braziliei. Pe măsură ce înaintează în călătoria sa, observăm că José Renato are multe în comun cu locurile pe care le străbate: senzaţia de gol, abandon şi izolare. Dar el îşi continuă drumul, în

WORLD SALES speranţa că această călătorie îl va transforma. Figa Films / VP Distribution, FiGa Films 3925 Cazador Street, Los Angeles, CA 90065 323-309-4856 c [email protected]; www.figafilms.com

INTERNATIONAL EXPERIMENTAL FILM FESTIVAL Marcelo Gomes and Karim Ainouz on I TRAVEL BECAUSE I HAVE TO, I COME BACK BECAUSE I LOVE YOU: “The film strikes a dialogue with the family photo album, the polaroid, the instantaneous digital image. It’s like a series of ways of looking at the world and registering the everyday, as in blogs, YouTube, photo logs. These are contemporary ways of keeping a diary. I Travel Because I Have To, I Come Back Because I Love You flirts with these mediums and ways of narrating and noting. It is a sort of diary . And yet, on the other hand, it is a totally classic travelogue, a road movie, in which the protagonist leaves one place for another and is transformed in transit. The first-person narrative exposes the character’s intimacy, doubts, vulnerability. All the classic storytelling elements are there. There’s a beginning, a middle and an end, causality and transformation. We played with the classical canon of narrative in order to understand how we could make films in this new context. It’s a response to a whole set of inquiries, an exercise designed to pose and answer certain questions we have about cinema. What is the role of cinema now we have the Internet? What is the role of cinema now that the travelogue has become something very different and that 90% of the people take more photos today than they did five years ago? Do you really have to see a character in order for a film to be narrative? Does there have to be narrative causality for the film to exist? Our idea was that the character would go traveling and amass photos, footage, recordings, taped songs, objects and sounds along the way, and turn all this into one big audiovisual album.

MARCELO GOMES’s contact with cinema started with a cine-club he created in his hometown, Recife. Later, he graduated in Film Studies at Bristol University and directed a number of awarded short-films. His first feature, “Cinema, Aspirin and Vultures”, premiered at Un Certain Regard, Cannes, in 2005 and received France’s Award of the Ministry of Education. It’s been awarded with more than 50 prizes worldwide. He is currently working on his next feature film, “Once Marcelo Gomes and Karim Ainouz on I TRAVEL BECAUSE I HAVE TO, I COME BACK BECAUSE I upon a time, Veronica” KARIM AINOUZ’s first feature film, “Madame Satã”, LOVE YOU: premiered in 2002 at Cannes Film Festival, Un Certain Regard. “Suely in the Sky”, his second feature, premiered at Venice Film Festival, Orizzonti, in 2006.

“Filmul declanşează un dialog cu un anumit tip de limbaj vizual: albumul de fotografii de familie, BUCHAREST 2010 His installations have been shown in the Whitney Museum of American Art fotografia polaroid, instantaneele digitale. E o serie de moduri de privi lumea şi de a înregistra ce se Biennial (1997) and the São Paulo Biennial (2004). He has recently finished, Alice, întâmplă, similară celei din bloguri, YouTube, fotografia online. Sunt forme contemporane de a ţine a TV series for HBO Latin America and is currently working on his next feature, un jurnal. Filmul cochetează cu toate aceste medii şi mijloace de a povesti şi a nota. “Praia do Futuro”.

Şi totusi, pe de altă parte, e un travelogue în sensul clasic, un road-movie cu un protagonist care Contactul lui MARCELO GOMES cu cinemaul s-a produs odată cu înfiinţarea, în pleacă dintr-un loc pentru a ajunge în altul şi trece printr-un proces de transformare pe parcurs. oraşul lui natal Recife, a unui cineclub. Mai târziu, a absolvit Facultatea de Film a Naraţiunea la persoana întâi dezvăluie personajul în intimitatea sa, cu vulnerabilitatea şi îndoielile Universităţii din Bristol şi a regizat o serie de scurtmetraje, multe dintre ele premiate. 167 care îl macină. Sunt prezente toate elementele unei naraţiuni clasice. Există un început, o desfăşurare Primul său lungmetraj, “Cinema, Aspirin and Vultures”, a avut premiera în 2005 la Cannes, la “Un certain regard” şi a fost distins cu Premiul Ministerului Francez al şi un sfârşit, există cauzalitate şi există transformare. Ne-am jucat cu canonul naraţiunii clasice Educaţiei. Ulterior, filmul a primit nu mai puţin de 50 de premii, la festivaluri din toată pentru a înţelege mai bine cum poţi face film în acest nou context. E un răspuns la o serie întreagă lumea. În prezent, lucrează la un nou lungmetraj, “Veronica”. de analize, un exerciţiu prin care ne punem întrebări despre cinema şi le găsim răspuns. Care e Primul lungmetraj al lui KARIM AINOUZ, “Madame Satã”, a avut premiera la rolul cinema-ului astăzi, când avem Internetul? Care e rolul cinema-ului acum, când un travelogue Cannes / Un Certain Regard, în 2002. Al doilea lungmetraj, “Suely in the Sky”, a nu mai e ce era înainte, iar 90% dintre oameni fac mai multe fotografii decât făceau cu cinci fost prezentat în premieră în 2006, la Festivalul de la Veneţia. Instalaţiile sale au fost prezentate la Whitney Museum of American Art Biennial (1997) şi São Paulo ani în urmă? Trebuie neapărat ca protagonistul să fie vizibil într-un film narativ? Avem nevoie de Biennial (2004). Recent, a terminat “Alice”, un serial pentru HBO Latin America şi cauzalitate ca filmul sa existe? Ideea noastră a fost ca protagonistul să plece în călătorie şi să adune lucrează la un nou lungmetraj, “Praia do Futuro”. fotografii, imagini, cântece, obiecte şi sunete pe care le întâlneşte în cale şi să le transforme într-un uriaş album audiovizual. “

ON THE EDGE PUNA 43’, ARGENTINA, 2007 REGIE/DIRECTOR: HERNÁN KHOURIAN

WITH THE SUPPORT OF: CU SPRIJINUL:

SCENARIU/SCREENPLAY Hernán Khourian IMAGINE/CINEMATOGRAPHY Hernán Khourian MONTAJ/EDITING Hernán Khourian SUNET/SOUND DESIGN Hernán Khourian PRODUCER Hernán Khourian Puna is a high plateau that extends over part of Bolivia, Peru and the north of Chile and Argentina. This visual poem invokes the culture of the plateau, showing the richness of a region that others regard as barren. Briefly defined by the director as a “personal essay on the Puna”, it is difficult to translate into words a film that is so deeply based on audiovisual language.

Puna este un platou înalt, care se întinde pe porţiuni din Bolivia, Peru, precum şi din nordul ţărilor Chile şi Argentina. Acest poem vizual apelează la cultura platoului, prezentând bogăţia unei regiuni FESTIVALS • AWARDS FESTIVALURI • PREMII pe care alţii o privesc ca fiind stearpă. FOCUS: SOUTH AMERICA Definit succint de regizor ca „un eseu personal despre Puna”, filmul este dificil de explicatîn Mar del Plata International Film Festival 2007; Rosario Festival Transterritorial de cuvinte, deoarece se bazează în profunzime pe limbajul audiovizual. Cine Underground, Argentina, 2010

168

WORLD SALES Hernán Khourian www.hernankhourian.com.ar

INTERNATIONAL EXPERIMENTAL FILM FESTIVAL At the border between experimentalism and anthropology, activism and poetry, PUNA is a heterogeneous poem of colours and sounds through which Hernán Khourian sums up his experiences in that northern region. Khourian goes with his visionary camera into the mysterious spirit of the Argentine Northeast and, as it happens with the cabalist movements of a psychic; Hernán Khourian works alone in all of his videos. He studied Audiovisual before the audience, he calls on the hallucinated soul of a culture destroyed by the sun, transformed Communication at the La Plata National University and got an MA in by a mystical experience that is beyond the audience. A film that tackles the confrontation between Documentary Filmmmaking at Pompeu Fabra University in Barcelona, tradition and modernity in a very unusual way Spain. His other works include: Ojos / Eyes (1995), Visuario (1997), Sample (1999), Areas (2000), Las Sábanas De Norberto / Norberto’s Aflat la graniţa dintre antropologie şi experimentalism, dintre activism şi poezie, PUNA esteo Bedsheets (2003), Esplín O Errar O Sin Embargo / Spleen or Missing or poezie eterogenă a culorilor şi a sunetelor, prin intermediul căreia Hernán Khourian îşi sintetizează Nonetheless (2007), Los Pernoctantes / Night Oversleepers (2008) And experienţele dobândite în acea regiune nordică. Khourian îşi poartă camera vizionară în nord-estul Memoria / Memory (2010). Argentinei, cu spiritul său misterios, exact aşa cum se întâmplă cu mişcările cabaliste ale psihicului; Hernán Khourian îşi realizează singur toate filmele. A studiat în faţa publicului, el invocă sufletul halucinant al unei culturi distruse de soare, transformate într-o Comunicare Audiovizuală la Universitatea Naţională din La Plata şi a experienţă mistică dincolo de aşteptările spectatorilor. Este un film care abordează confruntarea urmat un masterat în Documentar la Universitatea Pompeu Fabra din dintre tradiţie şi modernitate într-un mod foarte neobişnuit. Barcelona. Celelalte filme ale sale includ: Ojos / Eyes (1995), Visuario (1997), Sample (1999), Areas (2000), Las Sábanas De Norberto / Norberto’s Bedsheets (2003), Esplín O Errar O Sin Embargo / Spleen or BUCHAREST 2010 Missing or Nonetheless (2007), Los Pernoctantes / Night Oversleepers (2008) Şi Memoria / Memory (2010).

169

169 ON THE EDGE THE BICYCLE 32’, ARGENTINA, 2006 REGIE/DIRECTOR: JUAN IGNACIO DOMINGUEZ, LUCIO ÁLVAREZ

WITH THE SUPPORT OF: CU SPRIJINUL:

CU/CAST Emilio Guevara, José de las Heras, Gabriel Petorozi, Graciela Abramoff de Bustos SCENARIU/SCREENPLAY Juan Ignacio Domínguez IMAGINE/CINEMATOGRAPHY Marcelo Tonini MONTAJ/EDITING Tomás D’Antonio SUNET/SOUND DESIGN It is fall. An old man is dying on his bed. Next to the bed, his grandson is taking care of him. He Tomás D’Antonio goes for some water and finds, in the old shed, his granddad’s bicycle. A memory makes him go on PRODUCER a ride through the poor neighbourhood he lives in. In another place of the city, a ragman who is Alejandra Ferreyra Ortiz, Leandro Brandimarte doing his daily tour on a cart pulled by a mare is invited by a pleasant woman to go into her house and take away the bottles she has piled up on a kitchen corner. On the other side of the house, the woman’s grandson drinks his coffee quickly, before going downstairs and jumping into his car, with which he will cross the city.

FESTIVALS • AWARDS E toamnă. Un bătrân se află pe patul de moarte. Lângă pat, nepotul său îl îngrijeşte. Se duce după FESTIVALURI • PREMII

FOCUS: SOUTH AMERICA apă şi descoperă, în vechea magazie, bicicleta bunicului său. O amintire îl impinge către o plimbare prin cartierul sărac în care locuieşte. Într-un alt colţ al oraşului, un negustor de lucruri vechi, care îşi Mar del Plata International Film Festival 2007 face turul zilnic într-o căruţă trasă de o iapă, este invitat de către o femeie plăcută să intre în casa ei şi sa ia sticlele strânse într-un colţ al bucătăriei. În cealaltă parte a casei, nepotul femeii îşi bea cafeaua grăbit, înainte să coboare şi să sară în maşina cu care va traversa oraşul. 170

WORLD SALES Movimiento Indigente [email protected]

INTERNATIONAL EXPERIMENTAL FILM FESTIVAL The viewer’s perception is altered in a continuous journey that goes through different environments and is driven by the flow of the images’ rhythm. A lyrical film, with a strong visual impact.

Percepţia spectatorului este alterată într-o călătorie continuă prin diverse medii, condusă de ritmul Juan Ignacio Domínguez filmed, together with Lucio Álvarez, POTOJKSI, cursului imaginilor. Un film liric, cu un puternic impact visual. a short documentary film which received a prize from Argentina’s National Film Archive in 2005. In the same year, Moviemento Indigente, an audiovisual Avant-garde group, was founded. Denying the concept of authorship, the members of this movement refuse to use their names in the credits of the films. Juan Ignacio Domínguez has also worked as assistant cinematographer in two feature films directed by Aureliano Barros, PROCESO (2005) and MCIOÑÉ (2006- 7). Lucio Álvarez filmed POTOJKSI and worked as art director for PROCESO and MCIOÑÉ.

Juan Ignacio Domínguez a filmat, împreună cu Lucio Álvarez, POTOJKSI, BUCHAREST 2010 un scurtmetraj documentar premiat de către Arhiva Naţională de Filme din Argentina în 2005. În acelaşi an, a fost fondat Moviemento Indigente, un grup audiovizual avangardist. Negând conceptul de autor, membrii mişcării refuză să-şi folosească numele pe genericul filmului. Juan Ignacio Domínguez a lucrat, de asemenea, ca asistent de imagine la două filme regizate de Aureliano Barros, PROCESO (2005) şi MCIONÉ (2006-7). Lucio Álvarez a filmat POTOJKSI şi a lucrat ca 171 scenograf pentru PROCESO şi MCIONÉ.

171 ON THE EDGE

PANORAMA: ROMANIAN EXPERIMENTAL SHORTS

PANORAMA: SCURT METRAJ EXPERIMENTAL ROMÂNESC BANCA / THE BANK 5’, ROMANIA, 2010: WORLD PREMIERE REGIE/DIRECTOR: IRINA GHENU

SCENARIU/SCREENPLAY Irina Ghenu CU/CAST: employees of a bank IMAGINE/CINEMATOGRAPHY Irina Ghenu BANCA speaks about what you can you see by looking out the window. It is an observational film MONTAJ/EDITING which had been put together using material shot every Friday, at the same hour, from a university’s Irina Ghenu SUNET/SOUND DESIGN window. Professor Marian Diamond, The Dead Weather PRODUCER BANCA vorbeşte despre ceea ce poţi vedea uitându-te pe fereastră. Este un film observaţional Irina Ghenu care a fost montat folosind material filmat în fiecare zi de vineri, la aceeaşi oră, de la fereastra unei facultăţi.

WORLD SALES Irina Ghenu E: [email protected] ROMANIAN EXPERIMENTAL SHORTS ROMANIAN EXPERIMENTAL

174 Irina Ghenu was born in Giurgiu, Romania. She is a 2nd year student of Bucharest’s National University of Art (BA in Photo, Video). She is trying to pursue a career in video art and cinema. She almost always uses herself as character in her films mainly because self-expressions seem more reliable than illustrating unexperienced events and feelings. Selected Filmography: The Chair (2009) / Aburamushii (2009) / Is Thinking (2009) / 2.57 (2009) / Dream 26 (2010) / Nana (2010) / Bird Girl (2010) / The Bank (2010)

Irina Ghenu s-a născut în Giurgiu. E studentă în anul al II-lea la Universitatea Naţională de Artă, secţia Foto-Video, şi încearcă să urmeze o carieră în arta video şi cinematografie. Aproape întotdeauna îşi interpretează singură personajele din filmele sale, pentru că expresiile personale sunt mult mai credibile decât reprezentarea unor întâmplări sau sentimente netrăite. Filmografie selectivă: Scaunul (2009)/ Aburamushii (2009)/ Is Thinking (2009)/ 2.57 (2009)/ Dream 26 (2010)/ Nana (2010)/ Bird Girl (2010)/ Banca (2010)

INTERNATIONAL EXPERIMENTAL FILM FESTIVAL SUBCARPAŢI – AM CRESCUT PE LA ROMANĂ I GREW UP AROUND ROMANĂ 4’, ROMANIA, 2010: WORLD PREMIERE REGIE/DIRECTOR: IONUŢ FLORIN NEGRILĂ

SCENARIU/SCREENPLAY Ionuţ Florin Negrilă IMAGINE/CINEMATOGRAPHY Ionuţ Florin Negrilă MONTAJ/EDITING Ionuţ Florin Negrilă SUNET/SOUND DESIGN Subcarpaţi – Am crescut pe la Romană (Alexe Marius aka Bean) PRODUCER Ionuţ Florin Negrilă, Mihai Calotă What do you get if you combine a Scotch tape roll, three spray cans, three light sources, eight 9V batteries, 57 stencil cardboards, a lot of sleepless nights and much more estimations, measurements and adjustments? Well… you may get 5,313 photographs, each of them with a 15-second exposure time, making up an innovative video for the SUBCARPAŢI project. The video is an ice-breaker in terms of production methods, and the “light stencils” used like this create a fluent and almost palpable animation of the urban rush for attaining a goal.

Ce poate ieşi dintr-un mix având drept ingrediente o rolă de scotch, trei tuburi de spray, trei surse BUCHAREST 2010 de lumină, opt baterii de 9V, 57 de cartoane pentru stencil-uri, multe nopţi lungi şi mult mai multe calcule, măsurători şi ajustări? Ei bine... pot ieşi 5.313 de fotografii, fiecare dintre ele cu timp

WORLD SALES de expunere de 15’’, ce formează un videoclip inovator pentru proiectul SUBCARPAŢI, pionier ca Ionuţ Florin Negrilă metodă de producţie; light stencil-urile folosite în această manieră creează o animaţie fluentă şi E: [email protected] aproape tactilă despre ceea ce reprezintă goana urbană de a atinge un ţel. 175

Ionuţ Florin Negrilă was born in Constanţa, Romania. He is a 2nd year student of Bucharest’s National University of Art (BA in Photo, Video and Computerized Processing). His films are both faculty projects and personal projects, for which he has done practically everything. Selected Filmography: Arheologie (2009)/ December 1st, Timişoara, The Revolution And The Communists (Documentary, 2009)/ Entropy (2010), Subcarpaţi – I Grew Up Around Romană (2010)

Ionuţ Florin Negrilă s-a născut în Constanţa. Este student în anul al II-lea al Universităţii Naţionale de Arte din Bucureşti (secţia Foto-Video şi Procesarea Computerizată a Imaginii). Filmele sale sunt proiecte atât pentru facultate, cât şi personale, realizate integral de el. Filmografie selectivă: Arheologie (2009)/ 1 Decembrie, Timişoara, Revoluţia Şi Comuniştii (Documentar, 2009)/ Entropie (2010)

ON THE EDGE BREATHE 3’, ROMANIA, 2010: WORLD PREMIERE REGIE/DIRECTOR: TAVI COCIŞ

SCENARIU/SCREENPLAY Tavi Cociş IMAGINE/CINEMATOGRAPHY Tavi Cociş MONTAJ/EDITING The unlikeliest of battles for survival you can ever imagine is about to begin. The one and only rule: Tavi Cociş BREATHE. SUNET/SOUND DESIGN Two creatures that are pulled out of their natural habitat are having the struggle of their lives RE:PAIR (literally) as they breathe. Even though the indirect battle for survival between the two fish is very PRODUCER Tavi Cociş raw and can ignite very primal feelings and measures of judgement, the larger picture that emerges O PRODUCTIE/PRODUCTION after seeing the movie gets filled with many more questions that trigger different reactions in the Q-FEEL Bucharest viewer’s mind.

Cea mai puţin probabilă bătălie pentru supravieţuire pe care ţi-o poţi imagina stă să înceapă. Prima şi unica regulă: RESPIRĂ. Două creaturi care sunt extrase din habitatul lor natural duc lupta vieţii lor (la propriu) atât cât timp respiră. Chiar dacă bătălia indirectă pentru supravieţuire dintre cei doi peşti este foarte crudă şi poate da naştere la sentimente şi judecăţi foarte primitive, cadrul mai larg obţinut după vizionarea WORLD SALES filmului se umple cu foarte multe întrebări ce provoacă reacţii diferite în mintea spectatorului. Tavi Cociş [email protected] Tavi Cociş is somewhat new to the world of cinema, this being his second short after another experimental one he wrote and directed back in 2005. He also directed two music videos for the Romanian rock band Urma. With ROMANIAN EXPERIMENTAL SHORTS ROMANIAN EXPERIMENTAL a journalistic background, he became a successful graphic designer, working as Art Director for major national publishing houses. In 2008, he graduated an MA in Graphic Design at Florence Design Academy in Florence, Italy. 176 Impressed by Tavi’s professional skills, the directors of the Florence Design Academy offerd him a contract as a graphic design teacher. One year later, he decided to return to Romania and work on some personal projects, film direction being on the top of his list. He is currently attending the Directing and Screenwriting courses of Q-FEEL Film Institute in Bucharest.

Tavi Cociş este oarecum un nou-venit în lumea filmului, acesta fiind cel de-al doilea scurtmetraj al său, după un altul experimental, pe care l-a scris şi regizat în 2005. A mai regizat două videoclipuri pentru trupa de rock românească Urma. Având o pregătire jurnalistică, el a devenit un grafician de succes, lucrând ca director de creaţie pentru două dintre cele mai importante trusturi naţionale (Publimedia şi Realitatea-Caţavencu). În 2008, a absolvit Design Grafic la Academia de Design din Florenţa. Impresionat de abilităţile profesionale ale lui Tavi, managementul Academiei i-au oferit un contract ca profesor de Design Grafic. Un an mai târziu, a decis să se întoarcă în România şi să lucreze la nişte proiecte personale, regia de film fiind prioritară. În prezent, urmează cursurile de regie şi scenaristică ale Institutului de Film Q-FEEL din Bucureşti.

INTERNATIONAL EXPERIMENTAL FILM FESTIVAL BREAKFAST 2’, ROMANIA, 2010: WORLD PREMIERE REGIE/DIRECTOR: SERGIU LAZĂR

SCENARIU/SCREENPLAY Sergiu Lazăr IMAGINE/CINEMATOGRAPHY Sergiu Lazăr MONTAJ/EDITING BREAKFAST is a simple artistic exposure of making a breakfast. The rhythmic sound of beginning a Sergiu Lazăr new day is suggested by the agitated tomato core which is shuddering on the alive sounds of the SUNET/SOUND DESIGN music. The red core of tomato; the pouring of the oil; opening the gas cooker; the noisy sizzle of the Various Electrik Pants – Kit Clayton Dyslexic Pants (Sergiu Lazăr remix) eggs going through the thermal process; all these images are preparing the feelings for breakfast PRODUCER Sergiu Lazăr morning. Each element suggests something: the tomato – antioxidant which maintain the skin healthy; the egg – a rich alimentary value; the glass of the water where the bulls of a calcium tablet are dissolving; the warmly dim light of the room; all these are welcome saying “Bon appétit!” in the morning.

BREAKFAST este o simplă prezentare artistică a pregătirii micului dejun. Sunetul ritmic al începutului unei noi zile este sugerat miezul agitat al roşiei, care se cutremură pe sunetele vii ale muzicii. Miezul roşu al tomatei; turnarea uleiului; aprinderea aragazului; sfârâitul zgomotos al ouălelor care trec prin

procesul termic – toate aceste imagini pregătesc atmosfera matinală. Fiecare element sugerează BUCHAREST 2010 altceva: roşia – antioxidantul ce menţine pielea sănătoasă; oul – o mare valoare alimentară; paharul WORLD SALES Sergiu Lazăr de apă în care se dizolvă bulele unei tablete de calciu; lumina slabă, dar călduroasă a camerei; toate [email protected] aceste lucruri sunt binevenite când spun „Poftă bună!” dimineaţa.

177

Sergiu Lazăr was born in Constanţa, Romania. He is a 2nd year student of Bucharest’s National University of Art (BA in Photo, Video). BREAKFAST is his first film.

Sergiu Lazăr s-a născut în Constanţa. Este student în anul al II-lea al Universităţii Naţionale de Arte din Bucureşti (secţia Foto-Video). BREAKFAST este primul său film.

ON THE EDGE PUTERE / POWER 3’, ROMANIA, 2010: WORLD PREMIERE REGIE/DIRECTOR: MIHAI COSTACHE

SCENARIU/SCREENPLAY Mihai Costache IMAGINE/CINEMATOGRAPHY Mihai Costache MONTAJ/EDITING Mihai Costache PRODUCER Mihai Costache PUTERE is a film that tries to depict visually urbanization and its powerful impact upon human beings. This short stop motion animation functions as a metaphor for our everyday life amongst standardized and suffocating buildings.

PUTERE este un film care încearcă să descrie vizual urbanizarea şi puternicul impact al acesteia asupra fiinţelor umane. Această animaţie stop-motion funcţionează ca o metaforă a vieţii noastre de zi cu zi, printre clădirile standardizate şi sufocante.

WORLD SALES Mihai Costache [email protected] ROMANIAN EXPERIMENTAL SHORTS ROMANIAN EXPERIMENTAL

178

Mihai Costache was born in Bucharest, Romania. He is a 3rd year student of Bucharest’s National University of Art (BA in Photo, Video). Selected Filmography: Traffic (2009)/ Message (2009)/ Dance (2010)/ Putere (2010)

Mihai Costache s-a născut în Bucureşti. Este student în anul al III-lea la Universitatea Naţională de Arte (secţia Foto-Video). Filmografie Selectivă: Trafic (2009)/ Mesaj (2009)/ Dans (2010)/ Putere (2010)

INTERNATIONAL EXPERIMENTAL FILM FESTIVAL URMUZ 20’, ROMANIA, 2006 REGIE/DIRECTOR: BARNA NÉMETHI

CU/CAST Paul Dunca, Marius Bădiţa, Ilinca Manolache, Cătălin Boitor IMAGINE/CINEMATOGRAPHY Claudiu Ciprian Popa MONTAJ/EDITING Adelina Bichiş SUNET/SOUND DESIGN URMUZ is a visual experiment featuring two of the characters of the Avant-garde writer Urmuz, this Adelina Bichiş unconventional documentary is composed of scraps of memories of the people who are currently O PRODUCTIE/PRODUCTION UNATC, Griffon and Swans living on the street where the author used to live, Apolodor Street, followed by two of his absurd stories, shaped in a state of fiction around its two main characters, Stamate and Ismail. FESTIVALS • AWARDS FESTIVALURI • PREMII URMUZ este un experiment vizual în care apar două dintre personajele scriitorului avangardist Urmuz. Acest documentar neconvenţional este compus din crâmpeie de amintiri ale celor care CineMAiubit International Student Film Festival Bucharest, 2006 (“Victor Iliu” locuiesc în prezent pe strada unde a stat autorul, numită Apolodor, apoi continuă cu două dintre special prize for documentary film); “Where Is the Love?” International Film povestirile sale absurde, construite într-o stare de fabulaţie în jurul a două personaje principale: Festival Bucharest, 2007 (special mention); Transilvania International Film Festival Stamate şi Ismail. Cluj, 2007 (competition); DaKINO International Film Festival Bucharest, 2007 (competition); Cottbus International Film Festival, 2007 (competition) BUCHAREST 2010

WORLD SALES Barna Némethi [email protected]

179

Born in 1985, Barna Némethi discovered the movies soon after. He watched every film he could get his hands on: B series, black and white, long, short, good or terrible. Intrigued by the great subjectivity of filmmaking, he found rewarding bringing eloquent images on screen, and believes in the Herzogian daredevil to make films whatever. Selected Filmography: Balint (2004), Portrait (2005), Urmuz (2006), Rien Ne Va Plus (2007)

Născut în 1985, Barna Némethi a descoperit de timpuriu lumea filmului. Se uita la orice fel de film îi cădea în mână: de serie B, alb-negru, lung, scurt, bun sau cumplit. Fiind intrigat de marea subiectivitate a autorilor de cinema, i s-a părut profitabil să aducă pe ecran imagini semnificative şi crede în daimonul herzogian de a face orice fel de filme. Filmografie selectivă: Balint (2004)/ Portret (2005)/ Urmuz (2006)/ Rien Ne Va Plus (2007)

ON THE EDGE STAXOVIC 15’, ROMANIA, 2009 REGIE/DIRECTOR: VLAD FENEŞAN

SCENARIU/SCREENPLAY Vlad Feneşan IMAGINE/CINEMATOGRAPHY Pătru Păunescu SUNET/SOUND DESIGN Filip Mureşan, Vlad Voinescu PRODUCER Nicoleta Daraban Dimitri Staxovic experiences what happens when he gets caught on the corridor of his most O PRODUCTIE/PRODUCTION outrageous fears. UNATC Bucharest

Dimitri Staxovic află ce se poate întâmpla atunci când devine captiv pe coridorul celor mai mari FESTIVALS • AWARDS spaime ale sale. FESTIVALURI • PREMII

CineMAiubit International Student Film Festival Bucharest (“Andrei Toncu” special prize for sound design)

WORLD SALES Vlad Feneşan [email protected] ROMANIAN EXPERIMENTAL SHORTS ROMANIAN EXPERIMENTAL

180 Vlad Feneşan was born in Cluj, Romania, and graduated Film directing at the National University of Drama and Film in 2008. He has directed several commercials and music videos, and this year he received support from the Romanian National Centre for Cinema for a short film he will direct in spring 2011. He plays bass guitar for the rock band Robin and the Backstabbers. Selected Filmography: Half A Second (2005), Pufi (2005), 2000V (Documentary, 2006), Short Encounter (2007), Staxovic (2009), Thank You (2010)

Vlad Feneşan s-a născut în Cluj şi a absolvit Regie de Film în 2008, la Universitatea Naţională de Artă Teatrală şi Cinematografică din Bucureşti. A regizat câteva reclame şi videoclipuri, iar anul acesta a primit finanţare de la Centrul Naţional al Cinematografiei din România, pentru un scurtmetraj pe care îl va realiza în primăvara lui 2011. Este bassist al trupei rock Robin and the Backstabbers. Filmografie delectivă: Jumătate de Secundă (2005)/ Pufi (2005)/ 2000V (Documentar, 2006)/ Scurtă Revedere (2007)/ Staxovic (2009)/ Mulţumesc (2010)

INTERNATIONAL EXPERIMENTAL FILM FESTIVAL FRICA DOMNULUI G THE FEAR OF MR G 20’, ROMANIA, 2006 REGIE/DIRECTOR: ADINA PINTILIE

SCENARIU/SCREENPLAY Adina Pintilie CU/CAST Richard Bovnoczki, Doru Ana IMAGINE/CINEMATOGRAPHY Marius Iacob, Cristian Ţurcanu MONTAJ/EDITING Adina Pintilie, Florentin Ioniţă SUNET/SOUND DESIGN Tudor Petre O PRODUCTIE/PRODUCTION UNATC Bucharest

FESTIVALS • AWARDS FESTIVALURI • PREMII Mr G seems to live the perfect life. “Circuito OFF” Venice International Short Film Festival, Italy, 2006; Non-Budget But what happens when the most familiar image to him – his own reflection in the mirror – doesn’t International Film Festival, Cuba, 2008 (International press special prize for Best obey him anymore? Short film); International Student Film Festival of Beijing Film Academy, Beijing, FRICA DOMNULUI G is the first part in the director’s diptych about alienation and lack of genuine China, 2006; Vienna Film Academy Film Festival, Austria, 2007; Sechsuechte International Student Film Festival, Potsdam-Babelsberg, Germany, 2007; Uruguay communication in today’s world. This series, called MAN AT WORK, was completed in 2008 with International Film Festival – Montevideo, 2007; Warszawa International Film the film BALASTIERA #186 / SANDPIT#186 (co-director: George Chiper). Festival, Poland, 2007; Semana de Cine Experimental de Madrid, 2006, Spain; Festival of Nations – Austria, 2007; “CineMAiubit” International Student Film Domnul G pare să aibă o viaţă perfectă. Festival, Bucharest, Romania (Critics’ Award and Best Sound award); “Anonimul” Dar ce se întâmplă atunci când imaginea care-i este poate cea mai familiară – propria reflexie în International Film Festival, Sf. Gheorghe, Romania, 2006; Transilvania International BUCHAREST 2010 oglindă – nu-l mai ascultă? Film Festival, 2006; DaKINO International Film Festival, Bucharest, Romania, 2006 FRICA DOMNULUI G este prima parte din dipticul regizorului despre alienare şi lipsa comunicării autentice din lumea de azi. Această serie, intitulată MAN AT WORK, a fost completată în 2008 cu WORLD SALES Adina Pintilie filmul BALASTIERA #186 (co-regizor: George Chiper). [email protected]

181

Adina Pintilie is a Romanian filmmaker, recent graduate of the National University of Drama and Film Bucharest, Directing Department. Her films have been screened and awarded in a large number of international film festivals. Selected Filmography: The Fear Of Mr G (2006)/ Don’t Get Me Wrong (Documentary, 2007)/ Sandpit#186 (Co- Director: George Chiper, 2008)/ Oxygen (2010)

Adina Pintilie este regizor român, recent absolvent al Universităţii Naţionale de Artă Teatrală şi Cinematografică din Bucureşti, secţia Regie. Filmele ei au fost prezentate şi premiate în numeroase festivaluri internaţionale. Filmografie selectivă: Frica Domnului G (2006)/ Nu Te Supăra, Dar… (Documentar, 2007)/ Balastiera#186 (Co- Regizor: George Chiper, 2008)/ Oxigen (2010)

ON THE EDGE

SIDE EVENTS

EVENIMENTE CONEXE INTERNATIONAL EXPERIMENTAL FILM FESTIVAL TO ROCOCO ROT

LIVE: NOVEMBER 26, 10.00PM

To Rococo Rot este un trio berlinez ce combina muzica electronica To Rococo Rot is a Berlin-based trio who combine electronic and acoustic elements to create cu elemente acustice pentru a crea un sound post-rock aparte. Trupa instrumental post-rock and electronic music. The group is composed of bassist Stefan Schneider se compune din basistul Stefan Schneider (Kreidler) si fratii Robert (ex-member of D¸sseldorf-based group, Kreidler) and brothers Robert (guitar, electronics) and (chitara, electronica) si Ronald Lippok (tobe, efecte). Ronald Lippok (drums, effects). The band’s name is a palindrome, as it can be spelled the same To Rococo Rot au debutat in 1996 cu un album fara titlu, pe vinil, both forwards and backwards. continuand apoi cu Veiculo (1997), lansat de casa de discuri britanica The group’s debut arrived in 1996 in the form of an untitled picture disc (subsequently reissued on City Slang. In acelasi an, trupa a inregistrat un material nou de studio CD by Kitty Yo), with the more widely distributed Veiculo (released by UK indie label City Slang) cu producatorul David Moufang. Dupa transferul la Mute Records, appearing the following year. In 1997, the group recorded an album’s worth of material with formatia a lansat The Amateur View in 1999 si Music Is a Hungry producer David Moufang. Following a move to Mute Records, the band released The Amateur View BUCHAREST 2010 Ghost in 2001, urmat de albumul Hotel Morgen (2004), bine primit in 1999 and Music Is a Hungry Ghost in 2001, followed by the critically-acclaimed Hotel Morgen de critica de specialitate. in 2004. Cel mai recent album To Rococo Rot, Speculation, a fost lansat in martie anul acesta de Domino Records. Their latest full-length album, Speculation, was released in March 2010, on Domino Records. “The German trio turn electronically-tinged, instrumental rock music inside out, their enthusiasm for “Trio-ul german reinventeaza rock-ul instrumental cu influente recombining and recontextualising familiar sounds and genre traits seemingly undimmed.” (BBC) 185 electronice, iar entuziasmul lor pentru recontextualizarea sunetelor familiare ramane neschimbat.” (BBC) “To Rococo Rot blends analog effects with warm, electronic drones and mechanic percussion for a sound that’s unmistakably digital, yet 100% human.” (Pitchfork) “To Rococo Rot combina efectul analog cu pasaje electronice si percutie mecanica pentru a crea un sound digital, dar 100% uman.” (Pitchfork) www.myspace.com/torococorot

ON THE EDGE EXPERIMENTAL LIVE SESSIONS

LIVE: NOVEMBER 28, 08.00PM SALA DALLES KARPOVKASPAROV

KarpovKasparov represents by its name an audio-video project where the sound and image are melting on the same field, according to the game of chess principles. The final product of this experience gives you a performance in real time, open to the interactivity of another alternative forms of expression, such as dance, theatre, movies, etc. The project is the result of the co-operation between Silviu – drums, Valeriu – synthesizer, guitar CORRUPT DREAM and Micro – retroprojector.

corruptdream is an interactive visual project that uses digital KarpovKasparov este numele unui proiect audio-video in care, pe principiul jocului de sah, information in direct connection with music. The project is made imaginea si sunetul se intalnesc pe un singur teren. Produsul final al acestei experiente reprezinta from Vlad Poparlan with a background in film, design, motion and un performance construit in timp real, la care pot participa reprezentanti ai dansului, teatrului, collaborations with artists and bands from electronic music scene. filmului sau altor forme alternative de exprimare. Proiectul este produsul colaborarii dintre Silviu - percutie, efecte, Valeriu - synth, chitara si Micro - corruptdream este un proiect vizual interactiv care foloseste retroproiector. informatia digitala in directa legatura cu muzica . Proiectul este format din Vlad Poparlan avand un background in film, design, motion si a www.karpovkasparov.blogspot.com/ colaborari cu artisti si trupe din sfera muzicii electronice. www.soundcloud.com/karpovkasparov

www.myspace.com/corruptdream SIDE EVENTS

186

INTERNATIONAL EXPERIMENTAL FILM FESTIVAL COUGHY

MES QUINS

Formed in 2008 by actor and writer Silviu Gherman and guitarist Ovidiu Chihaia (Hotel Fetish, Guillotines), Bucharest-based band Mes Quins boast an eclectic combination of synth-pop, disco punk, electro kitsch, with a touch of euro-pop and self-irony, like “a swear word coming from an old man listening to Kraftwerk”, as they like to put it. Their debut album, Electro German, mixed and mastered by Dan Serbanescu (Divine Muzak, The Pixels) will be released soon.

Formata in 2008, de actorul si scriitorul Silviu Gherman si chitaristul Ovidiu Chihaia (Hotel Fetish, Guillotines), formatia bucuresteana Mes Quins canta o combinatie eclectica de synth-pop, disco punk, electro kitsch cu pastise euro-pop si versuri auto-ironice, o “injuratura iesita din gura unui batran intelept care asculta Kraftwerk”, dupa cum spun chiar ei. Albumul de debut, Electro German, mixat si masterizat de Coughy is an audio-visual experiment born out of the desire to Dan Serbanescu (Divine Muzak, The Pixels) va fi lansat in curand. improvise live as much as possible. www.myspace.com/mesquins

Coughy are: Vlad Stoica (sampler)

Ovidiu Bejan (guitar and vocal) BUCHAREST 2010 Augustin Nicolae (drumpad and keyboard) Color Nurse (visuals) TANZ OHNE MUSIK Coughy este un experiment audio - vizual nascut din dorinta de a Minimal/drone/electronics side improviza live pana la epuizare. project of Dan Serbanescu (Divine Muzak’s founder, member of The Coughy sunt: Pixels), Tanz Ohne Musik will offer 187 Vlad Stoica (sampler) a live performance based on 100% Ovidiu Bejan (chitara si voce) hardware synthesizers along with the Augustin Nicolae (drumpad si clapa) visual support of Vali Chincisan. Color Nurse (visuals) Proiect minimal/drone/electronics semnat de Dan Serbanescu (fondator Divine Muzak si membru The Pixels), Tanz Ohne Musik va sustine un performance live bazat pe sintetizatoare hardware 100% si sustinut vizual de Vali Chincisan.

www.myspace.com/tanzohnemusikofficial www.valichincisan.ro

ON THE EDGE EXPIFF 2010

188

INTERNATIONAL EXPERIMENTAL FILM FESTIVAL Fundaţia Culturală Art Promo este o organizaţie non-guvernamentală, care activează ca Art Promo Cultural Foundation is a non-governmental organization functioning as an interactive interfaţă culturală între România şi lumea occidentală prin evenimente şi expoziţii, colaborând cultural platform between Romania and the Western world. Art Promo organizes cultural events cu instituţii româneşti şi internaţionale la realizarea proiectelor. and exhibitions in close partnership with Romanian and international institutions.

Fundaţia Culturală Art Promo organizează evenimente culturale de promovare a culturii şi Art Promo Cultural Foundation organizes cultural events aiming to promote European culture tendinţelor artistice din celelalte ţări europene, dar promovează şi patrimoniul cultural românesc and artistic trends in Romania and also a variety of events meant to get the European public prin expoziţii care pun în evidenţă valoarea incontestabilă a acestuia, acumulând iniţiative care acquainted with the local cultural heritage through exhibitions showcasing its undeniable value. urmăresc reglementarea şi organizarea pieţei de artă din România. Art Promo wishes to create initiatives that focus on building the local legal structure of the Romanian art market. Fundaţia a debutat în anul 1997 cu expoziţia de fotografie comemorativă “Freddie Mercury Photo Exhibition” în Timişoara, aceasta fiind, după premiera de la Londra, a doua locaţie din The Foundation started its activity in 1997 with the Freddie Mercury Photo Exhibition itinerariul mondial al acesteia, pentru ca în 2006 să ajungă să fie partener oficial al Guvernului Memorial in Timisoara, the second place of visit in its worldwide itinerary. In 2006, the României în organizarea manifestărilor dedicate “Sommet-ului Francofoniei”. foundation was to join the Romanian Government as its official partner in preparing the Francophone Summit. La nivel european, “Zilele Filmului Românesc Contemporan” organizate în Germania şi Finlanda sunt suficient de prestigioase pentru a fi solicitate şi în alte locaţii din Europa, America On a European level, The Romanian Contemporary Film Days organized in Germany and de Nord şi Africa. Finland proved to be such a success that the project was requested in other locations throughout Europe, North America and Africa.

Expoziţiile “+ RO” şi “Către oraşul ideal – design urban din Bucureşti” realizate în cadrul BUCHAREST 2010 festivalului internaţional de design “Designmai” din Berlin, desfăşurate succesiv în 2005 şi 2006 Events such as: + RO and Towards the Ideal City - Urban design from Bucharest taking au consolidat prezenţa în premieră a României la acest gen de manifestări. place successively in 2005 and 2006 within the International Design Festival DesignMai in Berlin, have firmly secured the Romanian presence in such contexts. De asemenea, fundaţia iniţiază schimburi culturale interdisciplinare între România şi Germania, organizând la Berlin şi Bucureşti festivalul „Transcities Berlin – Bucureşti”, un adevărat tur de Moreover, Art Promo initiates interdisciplinary cultural exchanges between Romania and forţă al artiştilor berlinezi şi bucureşteni de prim rang. Festivalul a devenit cel mai amplu schimb Germany. Transcities Berlin - Bucharest Festival was a tour de force reuniting first-hand artists cultural realizat până acum între cele două capitale. from both cultural environments. Therefore, the festival represents the largest cultural exchange 189 ever to be made between the two capitals. Fundaţia Culturală Art Promo a reprezentat şi promovat imaginea României în lume printr-o serie de proiecte internaţionale cu impact la publicul larg, din care menţionăm colaborarea în 2006 cu Art Promo as been promoting Romania worldwide through a series of impactful international Deutsche Welle TV la realizarea de emisiuni despre România şi organizarea participării româneşti projects such as: the collaboration with Deutsche Welle TV (2006) with the prospect of making a în cadrul programului de revelion 2006/2007 de la Brandenburger Tor din Berlin. series of broadcast shows about Romania; special high visibility events - the Romanian presence within the 2006 New Year’s Eve Show at the Brandenburger Tor in Berlin, with the occasion of În 2008, fundaţia organizează „TAFF - Târgul de Arte Foarte Frumoase”, primul târg de Romania joining European Union. artă profesionist din ţara noastră, care a reunit expoziţiile unora dintre cele mai promiţătoare şi active galerii de artă clasică, modernă şi contemporană. De asemenea, în cadrul târgului a fost In 2008, Art Promo organized TAFF - Bucharest Arts Fair, the first professional art fair in prezentată şi ofertată o lucrare unicat a celebrului artist Salvador Dali, o acţiune fără precedent Romania. The fair brought together the most promising and active local art galleries (classic, pentru România. modern, contemporary). In addition, the presence of the first Dali artwork ever to be exhibited in Bucharest brought about a special interest.

ON THE EDGE EXPIFF 2010

190

INTERNATIONAL EXPERIMENTAL FILM FESTIVAL BUCHAREST 2010

Published by NOI Media Print / www.nmp.ro Printed at R.A. Monitorul Oficial 191

ON THE EDGE