Historical Review
Total Page：16
File Type：pdf, Size：1020Kb
HISTORICAL REVIEW NEW SERIES TOME XXII, NOS. 3–4 May – August 2011 CONTENTS DENOMINATIONS AND CULTURAL POLITICS LIVIU PILAT, Moldavia between the Union of Florence and the Reaction of the Council of Basel ........................................................................................................................ 207 BOGDAN-PETRU MALEON, A New Approach to the Relationship between Political Power and Ecclesiastical Authority in Moldavia (Mid-Fifteenth – Mid-Sixteenth Centuries)..................................................................................................................... 221 MARIANA LAZĂR, The Cotroceni Monastery – Organization and Management (Seventeenth–Nineteenth Centuries)............................................................................ 233 CRISTIAN VASILE, Communist Cultural Policies during the Gheorghiu-Dej Regime. Financial and Social Aspects........................................................................................ 249 FACETS OF DIPLOMACY – THE AVATARS OF WAR DANIELA BUŞĂ, Bessarabia in the Conscience of Europeans in the First Half of the Nineteenth Century ...................................................................................................... 271 RUDOLF DINU, The Diplomatic Elite of the Old Kingdom in Private Correspondence. (I) Alexandru Marghiloman (1900–1901)......................................................................... 287 CLAUDIU-LUCIAN TOPOR, Romanian Diplomats during the Great War. The Legation in Berlin and Alexandru Beldiman’s Policy................................................................. 311 TAMARA BOTEZ, Passive Defense and Evacuation Plans for the Population of Moldavia in 1944 ......................................................................................................................... 325 DEBATES AND CONTROVERSIES NEAGU DJUVARA, Again on Negru Vodă. Answer to critics............................................... 339 „Revista istorică”, tom XXII, 2011, nr. 3–4, p. 203–406 206 FAMILIES, CLANS, BOYARS OVIDIU OLAR, Aventuriers du XVIIIe siècle. Radu/Rodolphe Cantacuzène et l’Ordre constantinien ................................................................................................................ 385 MIHAI-BOGDAN ATANASIU, Marital Strategies of the Cantacuzinos ................................ 399 REVISTA ISTORICĂ SERIE NOUĂ TOMUL XXII, NR. 3–4 mai – august 2011 SUMAR CONFESIUNI ŞI POLITICI CULTURALE LIVIU PILAT, Moldova între unirea de la Florenţa şi reacţia Conciliului de la Basel............. 207 BOGDAN-PETRU MALEON, A New Approach to the Relationship between Political Power and Ecclesiastical Authority in Moldavia (Mid-Fifteenth – Mid-Sixteenth Centuries)..................................................................................................................... 221 MARIANA LAZĂR, Mănăstirea Cotroceni – organizare şi administrare (secolele XVII– XIX)............................................................................................................................. 233 CRISTIAN VASILE, Politicile culturale comuniste în anii regimului Gheorghiu-Dej. Dimensiuni financiare şi sociale................................................................................... 249 FAŢETELE DIPLOMAŢIEI – AVATARURILE RĂZBOIULUI DANIELA BUŞĂ, Basarabia în conştiinţa europenilor din prima jumătate a secolului al XIX-lea ........................................................................................................................ 271 RUDOLF DINU, Elita diplomatică a Vechiului Regat în corespondenţa privată. (I) Alexandru Marghiloman (1900–1901)......................................................................... 287 CLAUDIU-LUCIAN TOPOR, Diplomaţi români în vremea Marelui Război. Legaţia din Berlin şi politica lui Alexandru Beldiman.................................................................... 311 TAMARA BOTEZ, Apărarea Pasivă şi planuri de evacuare a populaţiei din Moldova în 1944 ............................................................................................................................. 325 DISPUTE ŞI CONTROVERSE NEAGU DJUVARA, Din nou despre Negru Vodă. Răspuns unor critici ................................ 339 „Revista istorică”, tom XXII, 2011, nr. 3–4, p. 203–406 204 FAMILII, CLANURI, BOIERI OVIDIU OLAR, Aventuriers du XVIIIe siècle. Radu/Rodolphe Cantacuzène et l’Ordre constantinien ................................................................................................................ 385 MIHAI-BOGDAN ATANASIU, Marital Strategies of the Cantacuzinos ................................ 399 CONFESIUNI ŞI POLITICI CULTURALE MOLDOVA ÎNTRE UNIREA DE LA FLORENŢA ŞI REACŢIA CONCILIULUI DE LA BASEL∗ LIVIU PILAT** Unirea de la Florenţa, unul dintre evenimentele majore ale veacului al XV-lea, a reţinut de-a lungul timpului atenţia istoricilor, fiind considerată un moment de cotitură pentru istoria Bisericii catolice, dar şi a celei răsăritene. Dacă aspectele ce privesc desfăşurarea sau costurile lucrărilor Conciliului sunt clarificate, problema impactului pe care l-a avut acesta în diferite regiuni ale Europei rămâne sub scrutinul istoricilor, prin circumstanţele multiple care au influenţat receptarea unirii. Din această perspectivă, cazul voievodatului Moldovei – ce posedă o dublă organizare ecleziastică, atât catolică, cât şi ortodoxă – este foarte interesant. Fiind într-o relaţie directă şi simultană cu Roma şi Bizanţul, ar fi de presupus că în Moldova s-au produs aprige confruntări între catolicism şi ortodoxie pe tema unirii religioase sau, dimpotrivă, că au avut loc procesiuni comune, aşa cum s-a întâmplat în Eubeea şi în alte teritorii locuite de catolici şi ortodocşi1. În ambele situaţii, ar fi trebuit să se păstreze numeroase informaţii referitoare la urmările unirii de la Florenţa în Moldova. Contrar aşteptărilor, nu avem niciun document care să înregistreze impactul evenimentului, în vreunul din sensurile deja enunţate, ceea ce lasă impresia unei totale indiferenţe. Abia peste un secol, autorul Letopiseţului de la Putna va consemna, aproape imparţial, că, în timpul domniei lui Alexăndrel, „s-au adunat împăratul grecesc şi patriarhul Ţarigradului şi mare mulţime de mitropoliţi la soborul de la Florenţa la papa Romei Vechi şi au fost înşelaţi de latini şi mulţi dintre dânşii au venit cu bărbile tunse”2. Pe lângă eroarea de ordin cronologic pe care o comite, cronicarul nu ne spune nimic despre delegaţia Moldovei participantă la sinod. Nici informaţiile oferite de Grigore Ureche nu sunt mai precise. Analiza critică a acestor surse dovedeşte că nu putem vorbi nici măcar de perpetuarea pe cale orală a unei tradiţii referitoare la unirea de la Florenţa. Dimpotrivă, amintirea mitropolitului de Kiev, Grigore Ţamblac, în calitate de reprezentant al Moldovei3 ne conduce la concluzia că activitatea Conciliului de la Konstanz a fost urmărită şi receptată în Moldova cu mai mult interes decât unirea ∗ Acest articol cuprinde rezultate obţinute în cadrul proiectului CNCSIS–UEFISCSU, PNII– IDEI 107/2008, nr. 852. ** Universitatea „Alexandru Ioan Cuza”, Iaşi, Facultatea de Istorie; [email protected]. 1 Joseph Gill, The Council of Florence, Cambridge, 1961, p. 303. 2 Cronicile slavo-române din sec. XV–XVI, ed. P.P. Panaitescu, Bucureşti, 1959, p. 48–49. 3 Grigore Ureche, Letopiseţul Ţării Moldovei, ed. P.P. Panaitescu, Bucureşti, 1955, p. 72. „Revista istorică”, tom XXII, 2011, nr. 3–4, p. 207–219 208 Liviu Pilat 2 de la Florenţa. Nici sursele provenite din cadrul Bisericii catolice nu au înregistrat vreun ecou al unirii florentine în Moldova. Deşi între 1439 şi 1452 avem mai multe documente privitoare la Moldova, ele se referă la combaterea ereziei husite şi la aspecte ce ţin de moralitatea clerului4. Din perspectiva indiferenţei manifestate faţă de acest eveniment, situaţia Moldovei nu este deloc una particulară. Într-un studiu publicat acum mai bine de o jumătate de secol, Ihor Ševčenko observa că, spre deosebire de Bizanţ, unde unirea florentină a provocat o aprigă dispută intelectuală, ortodocşii din estul Europei, aflaţi în cuprinsul regatului Poloniei, au privit unirea cu o totală nepăsare, identificând-o drept o problemă internă a Bisericii romano-catolice5. Ulterior, Ihor Mončak a ajuns la concluzia că un factor important în eşuarea unirii florentine a fost reprezentat de atitudinea ostilă a clerului catolic din zonă faţă de Biserica ruteană şi unirea acesteia cu Roma6. Din punct de vedere metodologic, această observaţie este una foarte importantă, deoarece există tendinţa de a privi unirea florentină ca pe un act unilateral, ce a depins doar de voinţa ortodocşilor. În cazul Moldovei, C. Auner a atras mai demult atenţia asupra faptului că doar Moldova ortodoxă a fost reprezentată la Florenţa, pentru clerul catolic mult mai important fiind Conciliul care se desfăşura simultan la Basel7. De fapt, dacă ţinem seama de acest aspect, putem afirma fără nicio exagerare că opoziţia cea mai înverşunată nu a provenit din rândul ortodocşilor, ci din interiorul Bisericii catolice. Reprezentând apogeul mişcării conciliare, Conciliul de la Basel a debutat în 1431, cu un obiectiv ambiţios legat de reformarea Bisericii şi refacerea unităţii acesteia. După o primă tentativă nereuşită de dizolvare a Conciliului, la finele anului 14318, papa Eugeniu al IV-lea va reuşi să găsească o modalitate tehnică de a pune capăt lucrărilor, dispunând la începutul anului 1438 transferul Conciliului la Ferrara. Acţiunea papei împotriva Conciliului, comparată de un important susţinător