YPERION H Revistă de cultură • Anul 38 • Numărul 1-2-3 / 2020 (309-310-311) Revistă de cultură 38 • Numărul • Anul 1-2-3 / 2020 (309-310-311) HYPERION

Ovidiu Genaru Laureatul Premiului Naţional de Poezie „Mihai Eminescu“ pentru anul 2019 Revista apare sub egida Uniunii Scriitorilor din România

CUPRINS Accente – Un destin tragic și e gia sa epistolară: Corneliu Popel ...... 90 Gellu Dorian – Tăios Anastasia spunea ...... 1 Raluca Faraon – Cineva ca mine ...... 94 Invitatul revistei ReLecturi Ovidiu Genaru ...... 3 Radu Voinescu – O dialectică sui-generis ...... 96 Gellu Dorian în dialog cu Ovidiu Genaru ...... 4 Eminescu in aeternum Ovidiu Genaru – laureatul Premiului Naţional de Poezie „Mihai Eminescu“ – Opera Omnia pe anul 2019 ...... 9 Valentin Coșereanu – Desculţ în iarba copilăriei ...... 103 Varujan Vosganian – Eminescu a fost pe cât de  resc, pe-atât de Theodor Codreanu – Mihai Cimpoi: Întoarcere la Luceafăr ...... 107 neverosimil ...... 10 Petruș Andrei – Theodor Codreanu – „Hyperionice“ ...... 111 Ovidiu Genaru – Poezia a fost drogul care a făcut să-mi bată inima ...11 Doru Scărlătescu – Eminescu scrie una, domnul Georgescu înţelege Daniel Cristea-Enache – După cincizeci de ani ...... 12 alta ...... 115 Dialogurile revistei Ala Sainenco – Antrepriza cu spirt a lui Gheorghe Eminovici ...... 118 Theodor Damian – Unitatea dintre Biserică și naţiune în concepţia lui Mirela Roznoveanu in dialog cu Șerban Chelariu ...... 15 Eminescu ...... 121 Antologia revistei Radu Cernătescu – Despre gândirea politică a lui Mihai Eminescu .. 123 Nicolae Sava ...... 18 Corneliu Fotea – Jurnal cu Eminescu (7) ...... 126 Poesis Lucia Ţurcanu – Scriitori dincolo de Styx ...... 129 Eugen Barz ...... 19 Universalis Corina Dașoveanu ...... 20 Ivan Bunin – Dragostea lui Mitea (Traducere de Leo Butnaru) ...... 133 Indira Spătaru ...... 21 Emily Dickinson (Traducere de Cătălina Frâncu) ...... 137 Miruna Mureșanu ...... 22 Călina Trifan ...... 23 Eseu Marcel Miron ...... 24 Al. Cistelecan – Ultimul debut optzecist ...... 139 Gheorghe Șerban ...... 25 Ioan Holban – Poezia lui Dinu Flămând ...... 140 Mediana Stan ...... 26 Marius Chelaru – Câteva consideraţii despre poezia albaneză din Nicoleta Florescu ...... 27 vremurile în care a trăit Lasgush Poradeci ...... 143 Veronica Balaj ...... 28 Galina Martea – Literatura română în cultura universală ...... 146 Maria Ieva ...... 29 Simona Grazia-Dima – Un înţelept al Indiei moderne ...... 151 Nina Viciriuc ...... 30 Ionel Savitescu – Memoriile unui istoric ...... 156 Ancelin Roseti ...... 31 Nicolae Sava – Prietenii mei, poeții (I) ...... 158 Flavia Adam ...... 32 Radu Cernătescu – Ateism, postmodernism și #rezist ...... 159 Radu Chiorean ...... 33 Remus Valeriu Giorgioni – Literatura, calea de mijloc ...... 161 Irina Lazăr ...... 34 Bică Nelu Căciuleanu – Coman Șova, portret liric ...... 163 Savu Popa...... 35 Gellu Dorian – O antologie insolită...... 36 Iulian Cătălui – Einstein, Cehov, Faulkner, Carver, Mayilescu și Pink Floyd ...... 166 Beletristică Alexandru Zotta – (Auto)portret la ceas aniversar ...... 167 Ovidiu Constantin Cornilă – Necuprinsele tăceri ...... 37 Raluca Faraon – O lume, nebună, nebună, nebună ...... 170 Hanna Bota – Cușca...... 39 Dumitru Apetri – Laura cea visătoare ...... 43 Aniversări Cornel Nistea – Campanie electorală ...... 48 Angela Baciu – 50 ...... 174 Silviu Guga – Scrisoarea despre zbor ...... 53 Victoria Milescu în dialog cu Angela Baciu ...... 175 Terapie narativă Memoria Dumitru Ungureanu – Amintiri săpate...... 57 Ioana Diaconescu – „Lotul Teodorescu Alexandru și alţii“ (II) ...... 178 Teatru Lucian Alecsa – 66 ...... 181 Adrian Ciubotaru și Anatol Moraru – Siamezii ...... 60 Dinu Pillat despre Miorcanii lui Ion Pillat ...... 184 Miorcanii adolescenţei și tinereţii lui Dinu Pillat ...... 185 Jurnal Miorcanii Piei Pillat...... 185 Leo Butnaru – Vectori transpruteni (VIII) ...... 67 Miorcanii văzuţi de Cornelia Pillat ...... 189 Constantin Arcu - VI. Croazieră pe Mediterana ...... 71 Monica Pillat despre Miorcani ...... 192 Ion Pillat – Poezii ...... 192 Cronică literară Octavian Doclin (1950-2020) ...... 195 Vasile Spiridon – Falsul ikariot ...... 74 Ilie Constantin (1939 – 2020) ...... 197 Gheorghe Grigurcu – Între confesiune și  cţiune ...... 76 In Memoriam Andreas Rados ...... 198 Adrian Lesenciuc – Poezie tolănită în otavă ...... 78 In Memoriam Traian Diaconescu ...... 198 Octavian Mihalcea – Voluptate și durere ...... 79 Ion Topolog Popescu – Sergiu Popovici „Singuri prin lume“ ...... 80 Note, comentarii, idei A.G. Secară – Neînchinare cuvântului cioplit, căutare de arcă ...... 81 Mihaela Malea Stroe – Un „popor de proști“?! ...... 199 Iulian Grigoriu – Cosmoza – între viziune  loso că și expresivitate Scrisoare colectivă de nemulţumire ...... 200 literară ...... 84 Galina Aniţoi – Ţăranul, satul și globalizarea ...... 201 George Luca – „Tehnici textuale moderne“ ...... 86 Gellu Dorian – Recital integral al celor cinci Scrisori eminesciene ....201 Victor Teișanu Ana Coșereanu – Expresivitatea anotimpurilor ARTEI –  le – Câte ceva despre Dimitrie Petrino și originile sale materne ...... 88 de „jurnal“ ...... 201

COPERTA 4 – Pictură de Liviu Șoptelea A Gellu DORIAN Tăios, Anastasia spunea În istoria de douăzeci şi nouă de ani a Premiului Naţional de Poe- Astfel, de-a lungul primelor zece ediţii au obţinut laurii aces- zie „Mihai Eminescu“, fie în regulamentul iniţial, fie în regulile tui premiu şi două poete: Ileana Mălăncioiu şi Ana Blandiana. ivite pe parcurs, devenite cutume conform practicilor absolut Din 2001 şi pînă în prezent au mai obţinut laurii acestui premiu legale, niciodată nu s-a pus problema ca acesta să se acorde pre- încă trei poete: Constanţa Buzea, Angela Marinescu şi Gabri- ferenţial poeţilor şi mai puţin poetelor, ori pe sexe, alternativ, un ela Melinescu. De-a lungul celor douăzeci şi nouă de ediţii, zece an un poet, alt an o poetă. Criteriile, de la început, au fost numai poete, cu opere poetice închegate şi convingătoare, au fost nomi- şi numai cele de valoare, nu altele, cum doresc unii acum dintr-o nalizate, şi aşa cum am văzut, cinci dintre ele au obţinut premiul. poziţie arogantă şi lipsită de orice fel de suport. Chiar de la înce- Între timp o poetă importantă, nominalizată la ediţiile din urmă put, de exemplu, nominalizările au inclus-o pe Ana Blandiana, cu cîţiva ani, nu a dorit să mai fie nominalizată, renunţînd, din careI a obţinut premiul abia la ediţia a şasea, în 1996. De fiecare motive personale, la premiu, altă poetă a spus într-un interviu, dată aceste nominalizări s-au făcut în urma unui sondaj riguros, cu ceva ani în urmă, că dacă va obţine premiul de la Botoşani îl în care erau propuşi cel puţin douăzeci şi cinci de poeţi/poete, va refuza, încît cîţiva ani n-a mai fost nominalizată. O poetă ca din care, în urma acestuia, se alegeau nominalizaţii, iniţial cinci, Mariana Marin urma să fie nominalizată, dar dispariţia ei fizică apoi şapte, iar anul acesta nouă, datorită unui număr de voturi timpurie n-a mai făcut posibil acest lucru, regretînd, noi, că nu egale obţinute de unii poeţi, voturi care au impus acceptarea unui este în lista laureaţilor acestui premiu atît de disputat şi discu- număr mai mare de nominalizări, fără să afecteze decizia nou- tat de unii în mod defavorabil din diverse poziţii şi din motive lui juriu. Iată ce spunea regretatul Laurenţiu Ulici, preşedintele din ce în ce mai ciudate. acestui juriu timp de zece ediţii, criticul literar care era la curent Prin urmare, aşa cum a declarat într-un interviu recentul lau- cu evoluţia poeziei române contemporane, în pragul celei de a reat al acestui premiu, la Botoşani, Ovidiu Genaru, procentul, pe zecea ediţii, considerînd încă de pe atunci că acest premiu este sexe, al poeţilor români s-ar prezenta astfel: 70% bărbaţi şi 30% cel mai important premiul literar din România post-comunistă: femei. Asta e realitatea. De unde să scoţi altele, cu opera omnia „Au contribuit la această neobişnuită şi, poate, neaşteptată per- viguroasă, apreciată unanim de critica literară? Din desaga min- formanţă nominalizările – făcute de botoşăneni cu maximă aten- ţii celor care propun o astfel de abordare? Am căutat şi pe acolo ţie şi instinct sigur al valorii –, opţiunile – lăsate în grija unui era gol, pustiu, hău internautic! Adevărul este în ceea ce reflectă juriu de cinci critici din principalele centre culturale ale ţării, clar şi statistica în ce priveşte laureaţii acestui premiu. Pe lista juriu mereu acelaşi – şi, nu în ultimul rînd, consistenţa financi- lungă a sondajelor au mai intrat şi alte poete care, în fapt, au o ară a premiului – asigurată, an de an, de rectificările impuse de operă poetică recunoscută în parte de critica literară, fie definiti- rata inflaţiei, de către Primăria Municipiului Botoşani.“ Au tre- vată, fie în consolidare, şi anume încă vreo cinci poete, ale căror cut prin primărie în acest răstimp şapte primari (unul dintre ei, nume pot fi văzute în listele şi evidenţele noastre. Încît acuzele actualul, în trei legislaturi) şi sute de consilieri locali, care, unii aduse nouă, orgaizatorilor, că am propune pentru nominalizări cu un spirit vădit provincial, în diverse etape, au încercat să se şi premiere doar nume de poeţi şi mai puţin de poete nu sunt lase pradă unor influenţe nefaste, dar cei care doreau acest lucru fondate, ci vin dintr-o rea credinţă şi, mai ales, din dorinţa de nu au izbutit tocmai datorită faptului că numai un astfel de juriu, a se face scandal la fiecare ediţie, legîndu-se, ei, justiţiarii, cei cu o tradiţie creată prin valoarea autentică a poeţilor laureaţi, şi ce ţin, pasămite, într-un mod abuziv şi în faţa unui public care îndîrjirea în faptă bună a iniţiatorilor premiului au impus regula vine să vadă şi să audă altceva decît ceea ce aceştia scot pe gură, de neclintit de acordare a acestui premiu. de corectitudinea politcă, de chestiuni, ciudat, feministe, cum

Accente HYPERION 1 s-a întîmplat şi la această ediţie prin atacul direct la organiza- decernare a premiului, a rostit vorbe care au stîrnit rumoare în tori şi juriu – juriu de altfel în proporţie de 80% nou şi ca medie sală şi pe scenă, dar, evident, aprecieri doar de la cel care o înso- de vîrstă tînăr, incluzînd şi o femeie, – acuzaţii jegoase, cum că ţea, fugind pur şi simplu după decernare, cum le stă bine laşilor. ar/am fi de „mentalitate de secol XIX şi anchilozaţi“. Şi asta din Tăios, Anastasia spunea vorbe de ocară la adredsa organi- gura laureatei la secţiunea Opus Primum, autoare de versuri zatorilor şi juriului, ca să parafrazăm un titlu celebru de proză, care, cine ştie, face parte din vreo echipă de combatere a „vio- dînd satisfacţie unor şacali de presă locală, care au făcut din asta lenţei domestice“ sau, probabil, în cercul în care creşte anarhic, un nou motiv de scandal. În fond praf pe toba lor scorojită, fără o fi afectată de vreun precoce fixism, bazat pe prejudecăţi juve- ecou, într-un spaţiu în care dorim măcar o dată pe an să se audă nile date ca înţelepciune sau poziţie de mare demnitate morală? altceva nu bolboreseli de „babe comuniste“ (sau neo-comuniste) Astfel aceasta, în cuvîntul ei de „mulţumire“ pe scena galei de şi ţîfnoase. Ruşinos!

Drept la replică refuzat de revista „Observator cultural“ Stimată Doamnă Carmen Muşat, poeţi au obţinut acelaşi număr de voturi; Nora Iuga a fost a zecea, În virtutea dreptului la replică, la care fac apel ca organizator al cu un vot mai puţin –n.m.). Deci din cele 15 ediţii puse în discuţie, Premiului Naţional de Poezie „Mihai Eminescu“ din 1991 până în pre- în care, ce-i drept, este doar o poetă laureată, au fost nominalizate, zent, la ediţia a XXIX-a, având în vedere acuzaţia gravă, de „misogi- la zece ediţii, patru poete, dintre care una a obţinut premiul, iar la nism“, la adresa noastră, a organizatorilor şi a juriului, adusă de Cla- o ediţie au fost niminalizate chiar două poete. Prin urmare, reiese udiu Komartin în articolul său Akashinga (I) din „Observator cultual“, de aici „misoginismul“ organizatorilor? O minte lucidă, fără preju- nr. 1004 din 30 ianuarie 2020, în care, pe lângă aberaţii marca Komar- decăţi şi frustrări, ar spune nu. Nici măcar „misoginsimul“ juriului, tin şi dezinformări legate de organizarea acestui eveniment naţio- care de fiecare dată a votat secret, nu poate fi pus în discuţie. Crite- nal de care la numeroase ediţii s-a bucurat şi el, a făcut afirmaţii fără riile acestui juriu, modificat între timp, au fost unele clare, eviden- acoperire, vă rog să publicaţi următoarele precizări, care au menirea ţiate în regulament, nu sexare sau care să ia în calcul corectitudi- de a restabili adevărul despre nominaizările făcute de fundaţia pe nea politică pe care unele dintre revoltatele care au avut cinstea să care o conduc de-a lungul anilor puşi în discuţie de colaboratorul urce pe scena galei, confundând-o cu o tribună de revendicări, au Dumneavostră, demersuri din care reiese clar că am avut în vedere invocat-o vehement, dând apă la moară celor care au fost în spatele şi nominalizarea unor poete (în lista lungă propusă de noi în sondaje, acestor „îndrăzneţe“ poziţii revoluţionar-justiţiare. Cum de altfel nu organizatorii, au fost incluse şi alte poete decât cele care au ieşit în se poate spune că din 2015, anul declanşării turbulenţelor în jurul nominalizările finale, în urma cărora juriul a stabilit laureatul). Astfel, acestui premiu, juriul a luat în calcul vreo funcţie pe care poeţii lau- luând în calcul din anul 2005, an pentru care a fost laureată poeta reaţi le-ar fi avut (în afară de Gabriel Chifu, care era vicepreşedinte Gabriela Melinescu, şi până în prezent, la actuala ediţie care a dat al Uniunii Scriitorilor din România, funcţie care nu-i interzicea să motiv de remisie umorilor din partea celor ce caută diverse motive primească acest premiu, aşa cum juriul nu alege laureaţii pe sexe, de a pune în discuţie defavorabilă acest eveniment de la Botoşani, orientări politice sau altceva de acest gen). Ce funcţii administra- nominalizările au arătat aşa: 2005 – Gabriela Melinescu, Mircea tive aveau la primirea premiului poeţii Gheorghe Grigurcu, Mircea Dinescu, Ion Mircea, Cristian Simionescu, Adrian Popescu; 2006 – Cărtărescu, Aurel Pantea (nu mai era şef de filială la Alba Iulia, din Cristian Simionescu, Ion Mircea, Mircea Dinescu, Nicolae Prelipceanu, cauza sănătăţii precare), Liviu Ioan Stoiciu sau Ovidiu Genaru? Dar Adrian Popescu; 2007 – Cristian Simionescu, Mircea Dinescu, Ion obişnuit cu aberaţiile date drept exactităţi şi exemple concludente, Mircea, Nora Iuga, Nicolae Prelipceanu; 2008 – Cristian Simionescu, colaboratorul Dumneavostră pune în pagină orice-i trece prin cap, Ion Mircea, Dinu Flămând, Vasile Vlad, Nora Iuga; 2009 – Ion Mircea, fără să-i pese că nu sunt juste, ci doar să insulte şi să dezinformeze. Dorin Tudoran, Nicolae Prelipceanu, Vasile Vlad, Dinu Flămând (de Nici poeţii de dinaintea anului 2015 nu au avut funcţii publice în la această ediţie, Nora Iuga a declarat într-un interviu că dacă va lua vreo mare instituţie care să influenţeze deciziile juriului. Dar frustră- premiul la Botoşani îl va refuza, ceea ce a făcut ca la următoarele rile colaboratorului Dumneavoastră, care emite tot felul de injurii la ediţii numele ei să nu mai apară în sondaje, revenind ceva mai târ- adresa preşedintelui juriului, legiferat de o hotărâre a CL Botoşani, ziu -n.m.); 2010 – Vasile Vlad, Nicolae Prelipceanu, Ovidiu Genaru, conform regulamentului, ca de altfel întreg juriul actual, doar pen- Dinu Flămând, Ion Mircea; 2011 – Nicolae Prelipceanu, Vasile Vlad, tru că este preşedinte al Uniunii Scriitorilor din România, instituţie Ovidiu Genaru, Ion Mircea, Doina Uricariu; 2012 – Nicolae Pre- care trebuie, după părea sa, denigrată şi pusă la zid din orice, aces- lipceanu, Ovidiu Genaru, Ion Mureşan, Mircea Cărtărescu, Marta tea, frustările lui Claudiu Komartin, ţin loc de argumente forte pen- Petreu; 2013 – Mircea Cărtărescu, Ion Mureşan, Liviu Ioan Stoiciu, tru publicarea unui articol deviant în revista pe care o cunduceţi? Lucian Vasiliu, Constantin Abăluţă, Ovidiu Genaru, Vasile Vlad (de Şi cer acest drept la replică şi la insistenţele poetei Marta Petreu, la această ediţie s-a mărit numărul membrilor juriuliu de la 5 la 7, care din 2018 mi-a cerut insistent să nu o mai trec în sondaje şi nomi- încât au fost făcute 7 nominalizări); 2014 – Mircea Cărtărescu, Liviu nalizări, pentru că nu mai doreşte să obţină acest premiu, pe care-l Ioan Stoiciu, Marta Petreu, Aurel Pantea, Ion Mureşan, Lucia Vasi- consideră unul foarte important în biografia unui poet, şi, astfel, nu liu, Gabriel Chifu; 2015 – Marta Petreu, Liviu Ioan Stoiciu, Gheor- mai vrea ca numele Domniei Sale să apară în niciun fel de articol ghe Grigurcu, Ioan Moldovan, Aurel Pantea, Nichita Danilov, Ovidiu de felul celui semnat de colaboratorul Dumneavostră sau oricare Genaru; 2016 – Mircea Cărtărescu, Ovidiu Genaru, Ioan Moldovan, altul denigrator la adesa acestui premiu şi a organizatorilor lui. Mai Aurel Pantea, Marta Petreu, Cassian Maria Spiridon, Liviu Ioan menţionez aici că în listele noastre, pe lângă poetele menţionate Stoiciu, Lucian Vasiliu (apar 8 nominalizaţi pentru că în urma son- mai sus, apar şi poetele Grete Tartler, Elena Ştefoi, Doina Uricariu, dajului trei dintre poeţi au obţinut acelaşi număr de voturi –n.m.); chiar şi Magda Cârneci, Mariana Codruţ, Simona Popescu, Ioana 2017 – Nichita Danilov, Ovidiu Genaru, Nora Iuga (reapare în nomi- Ieronim a căror operă poetică este încă în decurs de împlinire, aşa nalizări, n.m.), Ioan Moldovan, Aurel Pantea, Marta Petreu, Liviu cum cere regulamentul de acordare a acestui premiu. Ioan Stoiciu; 2018 – Constantin Abăluţă, Nichita Danilov, Ovidiu În speranţa că veţi pune în pagină aceste adevăruri, acolo unde Genaru, Ioan Moldovan, Ioan Es. Pop, Liviu Ioan Stoiciu, Matei Vişniec; aţi pus şi insultele şi inexactităţile colaboratorului Dumneavostră, 2019 – Vasile Dan, Nichita Danilov, Marian Drăghici, Ovidiu Genaru, vă mulţumesc pentru atenţia acordată. Ioan Moldovan, Ioan Es. Pop, Cassian Maria Spiridon, Lucian Vasi- Gellu Dorian liu, Matei Vişniec (apar 9 nominalizaţi datorită faptului că trei dintre 1 februarie 2020, Botoşani

2 HYPERION Eveniment I R O G N E V E V V I N I I D A T S I R A T U U T E U I L i Ovidiu Bibire, pseudonim literar Ovidiu Genaru 1974; Fidelitate, 1977; Madona cu lacrimi, 1977; Iluzia s-a născut la 10 noiembrie 1934 la Bacău. cea mare, 1979; Cafeneaua subiectelor, 1980; Poeme După terminarea liceului în Bacău, urmează Insti- rapide, 1983; Flori de câmp,1984; Am mai vorbit des- tutul de Cultură Fizică din Bucureşti, din 1953 până pre asta, Iaşi, 1986; Sperietoarea, 1992; Diverse cereri în 1957. După absolvirea institutului, lucrează ca în căsătorie, 1994; Proces-verbal al unei crime, 1998; profesor de gimnastică la Şcoala Sportivă din Bacău, Orient, pardon!, 1999. 1957-1966. A fost încadrat ca redactor la revista „Ate- Ovidiu Genaru a tradus în limba română, în cola- neu“ 1966-1974, profesor la Institutul pedagogic, borare cu Dragoş Şesan, versuri de Vladimir Holan 1974-1980, muzeograf la Casa memorială „George (vol. Noapte cu Hamlet, Buc., Universul, 1972). Bacovia“ din Bacău, 1980-1998. I s-au jucat următoarele piese de teatru: La mar- Debutează în revista „Luceafărul“, în 1964. În anul gine de paradis, Teatrul Dramatic Bacovia, Bacău, sta- 1966, îi apare primul volumul de versuri Un şir de zile, giunea 1976-1977; Vieţi paralele, Teatrul Tineretului în colecţia „Luceafărul“ la Editura pentru Literatură. din Piatra Neamţ şi Teatrul Municipal Ploieşti, sta- Opere: Un şir de zile,1966; Nuduri, 1967; Ţara lui π, giunea 1977-1978 şi 1979; Exerciţii de forţă şi echi- 1969; Week-end în oraş, 1969; Patimile după Bacovia, libru, Teatrul Dramatic Bacovia, Bacău, stagiunea 1972; Bucolice, 1973; Elegii, 1974; Goana după fericire, 1980-1981.

Invitatul revistei HYPERION 3 Am scris din plăcere, m-am turnat în propriile mele tipare pe care le-am inventat în timp ce scriam GELLU DORIAN ÎN DIALOG CU OVIDIU GENARU Gellu DORIAN: Dragă Ovidiu Genaru, din câte ştiu, pen- ultimul volum de poeme publicat la Junimea, acum, de ceva ani, cu Lucian Vasiliu în frunte, l-ai scris în urma unei „terapii cu îngeri“. Ce-ai dorit să ne comunici cu Ai decriptat exact mesajul subliminal al „terapiei cu această formă de existenţă spirituală? îngeri“. Cel puţin asta a fost în intenţia mea. Tavanul Ovidiu GENARU: Ţin minte, dragă Gellu Dorian, cum Capelei Sixtine mă fascinează fără să-i pot capta mis- în tinereţe ne întâlneam într-o zahana, azi dispărută, terele. Senectutea adâncă e perete în perete cu noaptea o gaşcă literară, râsete, bancuri, vorbeam unii peste definitivă. Îngerii ca medicament spiritual. Am încer- alţii ca să câştigăm timp fiindcă n-aveam parale şi sim- cat. Dau rezultate. ţeam nevoia, totuşi, să ne descărcăm ce aveam de spus. Tema era: „manuscris în căutarea unui titlu“. Scrisesem Domnilor globalişti, nu vă faceţi griji, o piesă de teatru şi nu aveam un titlu. Sugestiile cur- rinocerizarea lucrează. Dormiţi liniştiţi. geau gârlă. Cum s-o botez? Până la urmă denumirea ei s-a închegat din sugestii disparate: „Exerciţii de forţă şi G.D.: Şi acum, după atâţia ani de la debut, din 1964, care de echilibru“. Am plătit masa. Nu o dată. Ce-mi plăcea mai e rolul „poeziei în provincie, toamna“? Sau, ştiu azi îmi displăcea mâine. Şi tot aşa. Textul era exploziv. şi eu, în toate anotimpurile, multe la număr, prin care E valabil şi astăzi. S-a jucat la Bacău o lună. Apoi l-au ai trecut? dat afară pe director. Ce altă dovadă mai vreţi, des- O.G.: Adică „Rolul frunzei în provincii/ toamna este foarte pre calităţile ei? Ai amintit de „terapii cu îngeri“, alu- mare/ când astupă goarna tristă/ la coconi şi domni- zie la penultima mea carte. Care a fost şi cartea lunii şoare“… să se fi schimbat? Cu siguranţă – da. „Vân- august, 2016, nominalizată şi la Premiul USR în ace- tul face bang în firme/ pe-o străduţă cu fanare/ trece laşi an. Dar nu despre asta trebuie să vorbesc. Ci des- iar melancolia/ cum ţarina pe covoare“… Fanare? Ce pre titluri. Ştii bine că ele aruncă doar o umbră asupra sunt alea? Am observat că în timp şi unele cuvinte mor. substanţei dintre coperţi. Sugerează subtil ceva, pro- Îmi pare rău. Odată cu ele se oxidează şi fotografiile. Şi voacă, orientează, te pun în gardă. Îmi plac titlurile emoţiile îmbătrânesc. Pierderile sunt irecuperabile. În penetrante, expresive, atrăgătoare, spectaculoase. Nu locurile goale apar necunoscuţi. Vorbesc o altă limbă le găseşti întotdeauna, ba chiar foarte rar. Unele merită română, alfabetul e acelaşi. Melancolia? Azi se chemă toţi banii. Cum a fost „Patimile după Bacovia“, inubli- depresie şi se tratează la medic. „Flori de tei deasupra abil. Fireşte, contează cartea. Când scriam la „Terapia noastră/ Or să cadă rânduri rânduri…“ Şi ce vrei să cu îngeri“ aveam o obsesie: Capela Sixtină. Comuni- spui cu asta? Lolitele sunt la un party. Un elev emi- carea dintre însufleţit şi neînsufleţit, între Dumnezeu nent dintr-a unsprezecea a scris într-un comentariu şi Adam printr-o energie miraculoasă, stelară, mistică. la limba română că Eminescu măsura Oda cu metrul După 80 de ani simţim uneori adierea răcoroasă de antic. Domnilor globalişti, nu vă faceţi griji, rinoce- dincolo. Îngerii, ca intermediari, ne pot da o mână de rizarea lucrează. Dormiţi liniştiţi. ajutor. Nu trebuie să-i atingi, ar fi şi imposibil fiindcă Am scris din plăcere, m-am turnat în n-au materie. Împrietenirea cu ei e bine să înceapă în tinereţe, altfel nu-ţi răspund la întrebările iscoditoare propriile mele tipare pe care le-am despre dincolo. Tu spui: formă de existenţă spirituală. inventat în timp ce scriam

4 HYPERION Invitatul revistei G.D.: După „şirul de zile“ au urmat alte şi alte şiruri de Am găsit prin hârtiile mele ceva însemnări din anii cărţi, printre care, cea care te-a remarcat în mod deo- 50. Apoi am găsit un caiet în care copiasem cu scrisul sebit, a fost „Patimile după Bacovia“. Nu erai muzeo- meu frumos vreo 65 de poezii de Minulescu. Cartea, graf la Casa Bacovia din Bacău pe atunci, dar, desigur, împrumutată de la George Bălăiţă. Eram licean şi el poezia, viaţa lui Bacovia te-au marcat într-un mod aşişderea la acelaşi „Liceu cimitir“, la care, cu 50 de ani aparte. Spune-ne cum. în urmă învăţase şi Bacovia. Dar noi habar nu aveam, O.G.: După 80 de ani, cam pierzi şirul cărţilor publicate, iar Bacovia era deja bucureştean. şi asta îţi dă un sentiment plăcut de bătrâneţe. Aiurea. Nu vă recomand să fiţi bătrâni. Însă nu puteţi trăi mult ...mă aflam în „laboratorul“ lui Bacovia ocolind bătrâneţea. E un loc obligat de trecere, îngust şi asta a contat enorm. [...] Ca scriitor foarte, un ultim tunel cu becurile arse, umed şi rece. aveam însă stanţa mea. În Casa LUI i-am Şi în pantă, ca să gâfâi. Sunt rău cu mine însumi, nu fost doar oaspete şi nu ucenic. mă cruţ. Ceva, în bătrâneţe, e plictisitor, redundant. Pe mine m-a salvat o curiozitate binefăcătoare, o vocaţie G.D.: De la sport la poezie. În fond ambele cer forţă şi rezis- de explorator continuu în insolit, în diversitatea lumii tenţă. Cum s-a întâmplat? Ce te-a determinat să alegi reale, în ficţiune. Am scris din plăcere, m-am turnat în o cale în care slalomul este mult mai dificil, având în propriile mele tipare pe care le-am inventat în timp ce vedere că intrai în literatura română într-o perioadă scriam. „Patimile după Bacovia“ s-au născut instanta- când libertăţii de exprimare i se puneau pumni seri- neu aproape, 5-7 poeme pe zi într-un martie cu zăpezi oşi în gură? murdare, case îngropate în nămeţi cenuşii, ciori flă- O.G.: Nu găsesc vreo urmă din Arghezi, Bacovia, Minu- mânde. Totul era urât, foarte urât, toxic, dezolant. A lescu în primele mele mâzgăleli din anii 50. Îmi amin- fost un dicteu controlat, rapid, aparent haotic supra- tesc doar că voiam să fiu altfel. Chiar eram, cu Bălă- vegheat de o entitate care îmi interzicea să intervin iţă, vedetele şcolii, ca gimnaşti. Cred că el începuse să pe text ordonându-mi să las totul virgin, genuin. Şi scrie proză. Eu nu. Doar citeam. Mâncam cărţi. Diver- asta când, în ce vremuri periculoase. Iniţial, manus- sitatea lor mă fascina. Cărţi şi gimnastică. În poezie crisul respins la cea dintâi tentativă de tipărire, avu- m-am scufundat târziu, în anii terminali ai facultăţii, sese alt titlu: Jurnal de provincie, 1971. Nici o trimitere 1956-1957. Întors acasă ca profesor, mi-am găsit Bacăul. la Bacovia, nici o vagă iluzie la ilustrul meu înaintaş. Dar să dau ceasul înapoi. Mai recuperez un detaliu. Nu. Cartea îmi aparţinea în totalitate, era a mea şi Cumpăram „Tânărul scriitor“ şi urmăream un poet, numai a mea. Un afront programat la estetica oficială. Nicolae Labiş. Mă aflam la Bazinul Floreasca, înotam Aşa se născuse, repede, sănătoasă, vitală, scandaloasă. când am prins din zbor vestea morţii sale. Decem- Tentativele de-a „îmblânzi“ textul pe ici pe colo, cum brie. Poezia lui îmi era familiară. Mi-a plăcut, mol- se obişnuia în epocă, n-a păcălit cenzura nici a doua dovean de-al meu. Încercam să-l imit. Nina Cassian, oară. Abia la a treia încercare „Jurnalul de provin- Maria Banuş, Jebeleanu, Mihai Dragomir, Frunză şi cie“, 1971 a fost salvat prin modificarea titlului. L-am mulţi alţii îşi piliseră limba şi cântau partinic. Al nai- numit, împreună cu Mircea Ciobanu „Patimile după bii schimbare peste noapte. Labiş era altceva. Era un Bacovia“. Strategia a funcţionat. Spaimele, grotescul, inocent. Ceilalţi – mercenari. Bătuse ora neagră când ironia acidă, ambiguităţile esopice derutante, mias- bibliotecile erau arse. Şi au ars. Cartea Rusă, ţineţi mele acelei epoci erau acum transferate sub acoperi- minte noua editură, a inundat piaţa cu otrăvuri. Cul- şul protector Bacovia. Nu-i mai aparţineau lui Genaru, tura naţională a fost spulberată. Începea rinocerizarea. deşi eu scrisesem doar un jurnal din vremea dictatu- Toţi deveniserăm prizonierii sistemului. Dar nu con- rii. A fost prima mea carte care a făcut gaură-n cer. Pe ştientizam asta. Ne afundam în mocirlă. Foame, frig, atunci nu eram muzeograf la Casa Bacovia. În liceul întuneric, cartelă, raţionalizare. Vin din această lume absolvit în 1953, la Bacău, nici un profesor de limba dezorientată. O lume închisă într-un ţarc. La graniţă română nu ne suflase vreun cuvânt că Bacovia fusese câini lupi. Habar nu aveam de vieţile sfinţilor noş- elev acolo. De teamă? Din neştiinţă? Cine ştie. Poe- tri martiri din închisori. De la Canal. Desincroniza- tul deja publicase în 1948 „Stanţe burgheze“, deci nu rea de lumea liberă era totală. Eu unul eram stigma- mai era la index. Graţie lui Eugen Jebeleanu. Eu, unul, tizat de arestarea politică a fratelui meu, Mircea, elev am luat cunoştinţă de marele meu concitadin abia eminent. Mi-am căutat un pseudonim în care să mi în 1956. Eram în anul trei la Facultatea de Educaţie se piardă urma. Hodoronc-tronc, tocmai în acele vre- Fizică. Pe atunci mă preocupa pictura. Tot pe atunci muri stupide ne-a căşunat să ne apucăm de literatură. am citit „Cuvintele potrivite“. Vai, ce târziu! Mă împri- Cu pumnul în gură, cum spui tu. Şi cu depunerea etenisem cu secretarul Facultăţii, om de casă la Măr- anuală a amprentei maşinii de scris Consul la Miliţie. ţişor. El mi-a împrumutat Cuvintele… Cred că cei doi O am şi acum. O voi publica. Va fi un poem abstract. poeţi, Arghezi şi Bacovia m-au îmbrâncit spre poezie. Un memento ruşinos. Găsisem la Bacău o atmosferă

Invitatul revistei HYPERION 5 debordantă şi oarecum iresponsabilă, literaţi, pensio- O.G.: Ateneul a apărut simultan cu Ramuri. Bacăul şi Cra- nari, tineri fierbinţi, problematici, anti-regim, talentaţi iova au spart embargoul cultural al anilor 60. Tăcerea în aşteptarea unei explozii de libertate care nu avea să s-a risipit. Scriitoraşilor li s-a oferit o suprafaţă de hâr- vină vreodată, Bălăiţă, Sabin, Adam, Cârneci, Cerne- tie (aveam cote restrictive) pe care aceştia să-şi mâz- gură, mai târziu Romanescu, Uricaru, Constantin Călin, gălească odele la adresa regimului. Însă, încet-încet Genoiu. Eram nebuni, eram reclamaţi la Partid, boemi, şi pe neobservate îndrăzneala scriitorilor dedulciţi la indisciplinaţi, un viespar de bancuri, publicam în „Ate- cultura regăsită a înaintaşilor a început să depăşească neu“ scriitori din Occident concurând revista „Seco- limitele trasate de partid. Ne-au dat un deget şi noi lul XX“, deschişi la experimente. Într-o căsuţă veche, am luat toată mâna. Ca rebeli ai Ateneului, nu ne-au bătrânească, era redacţia, însă aerul din interior era tras de urechi fiindcă ne salvam insolenţa cu publica- oxigenat de insolenţa noastră năbădăioasă. O vreme rea, cu armătura ideologică vădit „lipită“ şi potrivită am exersat în palestră, vreo doi ani, apoi m-am anga- ca nuca-n perete a câtorva citate din Marele Condu- jat la Ateneu, pentru ca mai târziu, nefiind membru de cător. În rest, revista era a noastră cam 70%. Nu mai partid, să fiu scuipat afară. Din nou profesor asistent ţin minte anii când la Bacău a venit din Nord, de pe de gumilastic în învăţământul superior, de unde m-am la voi din Botoşani parcă, poetul şi rasatul intelectual debarcat la Casa Bacovia. „Tov. Genarule“, secretarul Lucian Valea, mult mai experimentat decât noi. Lucian cu propaganda mă simpatiza, om deştept de altfel, îi Valea era din altă lume. Zilnic se instala lângă geam, la mulţumesc, mi-a zis: „locul cel mai bun de scris e la cafenea, cu pipa în gură şi stăruia acolo câteva ceasuri Casa Bacovia“. Asta în 1980 până în 90. Zece ani. Am sfidând pe faţă Partidul. Se credea la una din cafene- scris acolo o groază de cărţi. Era atât de frig! „A prins lele celebre ale Vienei, biata noastră cofetărie! Lucian promoroacă şi clanţa“. Muzeograf. Recalificare. Dar Valea avea mii de cărţi de negăsit pe piaţă. Am „intrat“ mă aflam în „laboratorul“ lui Bacovia şi asta a con- în ele. Fireşte că l-au lucrat. Pictorul Sabin Bălaşa îi tat enorm. Ediţii rare, manuscrise, fotografii, desene, desenase pe un perete, într-un bloc, silueta superbă a carneţele. Atmosfera, interioarele, istoria casei. Totul unei odalisce. Nimic vulgar. De peste drum, Miliţia era Bacovia, de dimineaţa până seara. Grădina, arbo- a fotografiat dama. Pornografie. Lucian Valea a fost rii, corbii. Ca scriitor aveam însă stanţa mea. În Casa exilat la Darabani, în Nordul Extrem. Cam astea erau LUI i-am fost doar oaspete şi nu ucenic. vremurile. Absurde. În anii 60-80 Ateneul a publicat G.D.: Cum era viaţa literară a Bacăului atunci, pe la mijlo- scriitori şi intelectuali importanţi în pustiul cultural cul deceniului şase şi mai târziu? Ştiu că exista la Bacău al epocii. Nu eu o spun. Alţii. Ideea Ateneului a conta- un poet deosebit, plecat prea repede, Mihai Sabin. Ştiu minat şi alte oraşe mari. „Argeş“, „Tomis“, „ Astra“, sunt câteva poveşti frumoase despre el. Acum nu-şi prea mai câteva titluri, nu singurele. Dar şi Hyperionul vostru aduce nimeni aminte de el. de la Botoşani, acum la 37 de ani, tot în Ateneu şi-a O.G.: La Bacău „Ateneul“ a fost „cineva“. Câţiva ani redac- găsit locul de naştere, în marsupiu, sub denumirea de ţia a fost mutată chiar în fosta locuinţă a Primului Caiete botoşănene. Lucian Valea le moşise. Dar emula- Secretar. Lux mare. Un redactor într-o cameră. Apoi ţia publicistică pare a scădea acum repejor. Alte forme vremurile au luat o turnură ciudată spre rău. Am intrat de comunicare, incontrolabile şi la îndemâna veleita- într-o menghină ideologică. Mutări succesive până rilor dislocă tiparul, hrănind cu lapte proaspăt pros- când redacţia a ajuns în două camere de hotel. Des- tia globalizată. Cărţile sunt exagerat de scumpe. Ief- pre Mihai Sabin, numai de bine. O vreme ne-am amin- tin este cablul TV prin care îţi intră în casă persuasiva tit de el: poet, germanist; avea un umor remarcabil. incultură globală. Şuetist de calibru. Un domn. Boem. A murit la 39 de ani. Din fotografia de grup a redacţiei, am rămas viu O entitate unică adună din sinele tău, doar eu şi Eugen Uricaru. Doar noi doi am rămas să rezumă, dilată sau concentrează esenţele, ne amintim de formidabilul, uimitorul Mihai Sabin. te trimite la masa de scris şi-ţi dictează

şi „Hyperionul“ vostru de la Botoşani, G.D.: Ce mari poeţi români şi ai lumii te-au marcat, acum la 37 de ani, tot în „Ateneu“ şi-a ţi-au marcat poezia, care, iată, în ultimul deceniu cel găsit locul de naştere, în marsupiu, sub puţin, şi-a schimbat structural fondul, abordarea, lim- denumirea de „Caiete botoşănene“ bajul, miza? O.G.: Am citit ce se putea citi în româneşte, uneori cu G.D.: Ai fost cooptat în redacţia revistei „Ateneu“, o revi