SĂPTĂMÂNAL AL SCRIITORILOR DIN REPUBLICA JOI, 22 octombrie 2009 . FONDAT LA 3 OCTOMBRIE 1954 NR. 42 ( 3346 )

PUBLICAŢIE DE LIMBA ROMÂNĂ La est de vest Poesis Libertate cu belciug la nas

Nu există boli, există doar bolnavi. V.Klimenko, preşedintele Congresului Te convingi de acest adevăr dacă îl Asociaţiilor Ruseşti) n-o cunosc. DULCELE FOC aplici la viaţa politică. Anume aceştia au cele mai mari preten- Ce minte trebuie să aibă acel individ ţii şi nu se pot adapta la realităţile noastre, care la 14 octombrie, de Hramul Chişină- voind să ne adapteze pe noi toţi la realităţile În spaţiu şi-n vreme, Iubite, spre mine, ului, a aruncat o grenadă într-o mulţime de lor. Pe cînd scriu poeme Vezi, nu te aţine tineri, rănind 40 dintre ei, după ce-a afir- Cei mai mulţi dintre ei se consideră a Şi muze invoc, Cu glume şi joc, mat, într-o ceartă anterioară, că o face ca avea marele merit de a ne fi “eliberat” (de să apere comunismul?! fraţi şi surori, de părinţi, de rude, de Ţară, de De mare arsură Că viaţa-mi nu ştie Iată că aceştia sunt gata să distrugă pla- case, de averi etc.). Eu fac legătură Mai tandră stihie neta, numai ca adepţii lor să păstreze pu- La Tbilisi a fost deschis “Muzeul Ocupa- Cu dulcele foc. Ca dulcele foc. terea. ţiei, 1921-1991”, dedicat masacrelor comu- Cine l-a instigat pe criminal la această niste şi sovietice timp de 70 de ani, inclusiv faptă oribilă?! cele iniţiate de consângeanul lor Iosif Dju- Că merg prin mulţime, Eu tremur pe luturi, Cine l-a trimis? gaşvili, cunoscut mapamondului cu numele Că nu merg cu nime, Eu scad în ţesuturi, E plin oraşul de membri ai organizaţiei lui diavolesc de Iosif Stalin. Că stau într-un loc, Eu pierd în noroc, teroriste “Partidul Naţional-Bolşevic”, cu Şi la Riga există un “Muzeu al Ocupa- Ca-n vatră o pită Dar albă-s ca neaua cuibul la Universitatea Slavonă şi toleraţi ţiei”, care condamnă crimele comunismu- la cea Antropologică, condusă de Marx lui, inclusiv pe cele ale celebrilor “puşcaşi Sînt călătorită Şi clară ca steaua (cum i se zice acolo) Tkaciuk, fostul con- letoni”, care au constituit detaşamente de De dulcele foc. Prin dulcele foc. silier principal al lui V.Voronin. represalii contra populaţiei paşnice după lo- O altă organizaţie teroristă e Organiza- vitura de stat din 1917. ţia Comsomoliştilor, care are şi ea destui Pe când şi la Chişinău un muzeu asemă- Preşedintele interimar al Republicii Moldova, , a adresat adepţi şi care a incendiat recent tricolorul nător?! un mesaj de felicitare scriitorului cu prilejul împlinirii arborat în faţa Spitalului Nr. 3, umplând Acum doi ani Guvernul Lituaniei a cerut a 70 de ani de la naştere: oraşul cu inscripţii de tipul: “Rumânî, von Federaţiei Ruse despăgubiri de 40 de mili- „Prodigioasa Dumneavoastră activitate de creaţie, desfăşurată pe parcursul iz Moldavii!” (“Afară cu românii din Mol- arde de dolari pentru ocupaţia sovietică din a peste jumătate de secol, în calitate de poet, prozator, dramaturg şi publicist, dova!”), “Zaşcitim Rodinu ot moldavan!” perioada 1940-1991. s-a soldat cu opere de incontestabilă valoare artistică şi de mare curaj civic, (“Să ne apărăm Patria de moldoveni!”), Noi ce-am cerut?! în ele găsindu-şi reflectare destinul zbuciumat, de multe ori tragic, al popo- “Kişiniov - ruskii gorod!” (“Chişinău - Ba, dimpotrivă: guvernele noastre de Must la Chişinău rului nostru, setea lui de adevăr şi dreptate şi, în pofida tuturor vicisitudinilor oraş rusesc!”), “Smert’ mulam!” (“Moarte după 2001 au fost de acord ca, pentru cei timpurilor, nesecata lui dragoste de viaţă şi încredere în viitor. boilor!”) etc. 50 de ani de ocupaţie rusească, Republica Foto: Victor Lavric Cărţile semnate de Dumneavoastră – „Soarele cel mare”, culegerea „Tea- Până la scoaterea partidului criminal Moldova să plătească Federaţiei Ruse des- tru”, piesele publicate în revistele „Basarabia” şi „Literatura şi arta”, dar şi al comuniştilor în afara legii cu interzice- păgubiri: plată pentru gloanţele cu care ne-au cele montate în teatrele din ţară – „Tata”, „Pomul vieţii”, „Destinul”, „Nea- rea tuturor simbolurilor comuniste şi fas- împuşcat bunicii şi părinţii, costul funiilor cu mul Cain” şi altele – au reprezentat o valoroasă contribuţie la Mişcarea noas- ciste pe întreg teritoriul republicii (sper care i-au cetluit şi lanţurilor cu care i-au încă- AM FOST NIŞTE „VRĂjIŢI” tră de Renaştere Naţională, ne-au servit drept călăuză în lupta pentru afirma- s-o facă Parlamentul în viitorul cel mai tuşat, plată pentru chiriile vagoanelor în care rea dreptăţii şi demnităţii naţionale. apropiat), DOMNULE , i-au suit ca să-i ducă în Siberii, solde pentru Să nu ne amăgim: trecutul din noi rămâne să-l purtăm aşa cum l-am trăit, ori- Cu prilejul acestui popas aniversar, Vă urez multă sănătate, putere de MINISTRU AL ÎNVĂŢĂMÂNTULUI, personalul care i-a păzit şi maltratat etc., care cât de mult ne-am strădui să-i imprimăm fardul gloriilor închipuite. Miturile ne muncă şi noi împliniri artistice întru propăşirea culturii noastre naţionale”, se EMITEŢI UN ORDIN PRIN CARE SĂ se ridică şi ele la 40 de miliarde de dolari, plac pentru că ne absolvesc de vină. Născuţi într-un regim al utopiei şi spaimei, am mai spune în mesajul Preşedintelui interimar al Republicii Moldova adresat INTERZICEŢI ÎN INSTITUŢIILE DE acestea fiind oferite în variantele fabricilor perpetuat, în halucinaţia visului de rai promis, o stare de iminentă ameninţare. scriitorului Dumitru Matcovschi. ÎNVĂŢĂMÂNT UNIVERSITARE ŞI de vin, uzinelor noastre, conductelor de gaze Nu ne-am lecuit de vigilenţa omului timorat, bănuitor în existenţa duşmanului as- ÎN CELE PREUNIVERSITARE, CARE etc. cedate la preţ de nimic, inclusiv teritoriul cuns, resimţindu-i şi azi consecinţele în conştiinţa schilodită... TREBUIE DEPOLITIZATE DE URGEN- vast al Transnistriei, către Federaţia Rusă. La 24 octombrie curent, ora 18:00, la Sala cu orgă va avea loc un spec- ŢĂ, ACTIVITATEA TUTUROR ORGA- Dacă vă amintiţi, V. Voronin promisese Nu odată îi aud chiar şi pe prieteni, când vine vorba despre un cutare: „E un kaghe- tacol literar-muzical, prilejuit de sărbătorirea jubileului de 70 de ani al NIZAŢIILOR TERORISTE: PARTIDUL în 2001 că va rezolva problema Transnistriei bist, a fost infiltrat. S-a vândut ca o cutră...” Dubiile rod asemeni steniei în stomac. De- scriitorului, poetului, publicistului şi dramaturgului Dumitru Matcovschi. NAŢIONAL-BOLŞEVIC, ASOCIAŢIA în câteva zile. Dar dânsul nu s-a întâlnit cu vii circumspect până la ridicol. Când îl întâlneşti pe „vizatul” şi porneşti discuţia - râzi, “ANTIRO” (“ANTIROMÂNIA”, DE LA Smirnov decât după 7 ani de preşedinţie, în spui bancuri, o faci pe tipul degajat, relaxat în divagaţii la temă, dar antenele invizibile UNIVERSITATEA ANTROPOLOGICĂ), aprilie 2008, înainte de alegeri. Tratatul pe ale bănuielii te ţin în gardă, străfulgerat mereu de impulsurile neadormite ale vigilen- 7 Aprilie : Zi de Doliu Mesaj din Franţa ORGANIZAŢIILE COMSOMOLULUI care i l-a propus spre semnare Smirnov era ţei: „Ce artă, dom’le, te gândeşti! Ştie literatură, are prestanţă de critic, joacă impeca- şi Demnitate LENINIST, CEA PIONIEREASCĂ ETC. unul de “prietenie şi bună vecinătate”. Con- bil pe sentiment. E şcolită, canalia!” Şi, cât timp îţi vorbeşte despre curentul literar îi Numai astfel vom putea dezrădăcina form acestuia, R. Moldova nu mai e nici mă- Am protestat paşnic la 7 aprilie 2009 alături de mii de tineri din Republica Mol- faci rechizitoriul trecutului – a fost membru de partid, a făcut studii la Moscova sau începuturile acelui război de uzură, inclu- car “un stat comun”, ci “o ţară vecină”. dova. Am fost maltrataţi, torturaţi, omorâţi chiar, pentru simplul fapt că dorim o Mol- Leningrad, s-a ţinut aproape de B., satrapul... Odată, îţi vine în amintire întâmplarea, siv “de partizani”, pe care ni-l promit Vo- Dar relaţiile dintre cei doi nu sunt atât de dovă nouă, fără comunism şi dictatură. De la 7 aprilie, strigătul de disperare a fost fiind martor, în acele timpuri de tămbălău festiv, când era în fruntea colectivului, cum ronin şi banda lui de terorişti, dacă nu li se proaste precum par. Se ştie că de mai mulţi reprezentat de harta însângerată a Republicii Moldova, ca o rană deschisă, pe spatele l-a apostrofat pe un coleg ce se credea “atins de aripa geniului”, că ar fi bine să nu mai restituie puterea. ani fiii lor, Oleg Voronin şi Oleg Smirnov, meu. Ceea ce am trăit la 7 aprilie, m-a marcat pentru toată viaţa. Şi acum, 6 luni mai apară beat la lucru... E adevărat, bănuitul de relaţii oculte - a semnat printre primii în pe- Grenadele lui au şi început să explode- au demarat afaceri comune. În timp ce pă- târziu, am aceleaşi trăiri: Moldova mă doare. Când ştiu că sute de familii, mii de cetă- rioada începutului mişcării naţionale lista celor care pledau pentru limba de stat şi grafia ze, lucru nespus de periculos! rinţii lor se înjurau pe la microfoane, cei doi ţeni au suferit şi suferă încă din cauza atrocităţilor regimului comunist. Iar criminalii latină, dar tocmai aici e buba: înseamnă că ştia de unde vine dezlegarea!... Acest fel de terorism este o consecinţă K-Olegi adunau bani în haznaua comună a sunt şi acum în libertate! Şi ce dacă ieşea duminică de duminică în piaţă la toate mitingurile de protest, că în- a celui politic, lingvistic, economic… celor două familii. Am ieşit în stradă având în suflet un ideal. Ca Moldova să fie un stat liber, demo- gheţa cu cei tineri în “Oraşul Libertăţii?” … „Democraţia e în pericol!” strigau la micro- La postul de televiziune NIT, într-un bu- Smirnov e dur acolo doar cu cetăţenii de cratic şi european. Cel puţin să aibă o parte din democraţia şi libertatea pe care o trăiesc fonul conectat cu cine trebuie, tinerii revoluţionari puritani, cărora nu le puţea usturoiul letin de ştiri, ni se relatează un caz care e, rând. la moment în Franţa, ţara unde îmi fac studiile. De ce nu-mi este indiferentă R. Mol- comsomolist şi care luptau cu „mâinile curate” împotriva corupţiei hidrei roşii, având la din punctul de vedere al realizatorilor emisi- Deţinutul politic Andrei Ivanţoc poves- dova? Pentru că vreau să ne fie restabilită demnitatea de cetăţeni ai acestui stat. Pentru mână liste de „kaghebişti” deconspiraţi „întâmplător”. Nimerise şi el printre „odioşi”. unii, unul “revoltător”: un medic de la Spi- teşte că în închisorile din Transnistria nu li ca, dintr-un sentiment de ruşine, să nu ne ascundem de privirile europenilor paşaportul Aflase că avea şi un nume conspirativ, adică o poreclă - „Păcălici”. Râse amar. Dar la talul de Urgenţă i se adresează unui pacient se permitea să citească decât ziare ruseşti. albastru când călătorim prin Europa. Pentru ca acel milion de cetăţeni plecaţi în lume mitingurile protestatarilor nu renunţă. Venea tăcut, să fie mai mulţi, să sprijine o idee, în româneşte, acela se revoltă şi i se plânge De cum temnicerii găseau în geanta Eu- să se întoarcă acasă şi să contribuie la dezvoltarea R. Moldova. Iar pentru aceasta, să nebănuind că participa la cea mai genială farsă a unui Ostap Bender modern... şefului din secţia respectivă. Ultimul, parcă dochiei Ivanţoc “Literatura şi arta” sau alte avem acasă un trai decent, unde fiecare să trăiască demn. Pentru ca să avem înscrisă în I se cam ponosise pardesiul şi arată demodat în comparaţie cu el maximo lider de la cerându-şi scuze, îi spune reporterului: ziare de-ale noastre, erau sechestrate pe loc Constituţie, odată şi pentru totdeauna, denumirea corectă a limbii acestui stat: limba ro- tribună care tuna vijelios şi radical „Jos comuniştii!”. Păi, tocmai aici e marele secret, – E un student, nu ştie cum să se adre- şi rupte sub ochii ei. mână, fără să fim constrânşi să gândim că am putea “supăra” pe cineva. Oare prea multe deoarece te întrebi: de ce „Păcălici” nu a plecat ca alţi intelectuali rămaşi fără lucru să seze. Dacă nu vom condamna comunismul şi cerem? Noi ne cerem dreptul la Demnitate! spele WC-urile în Occident? Pentru că e limpede ca apa de izvor: e plătit. E în solda La care “pacientul” comentează (în ru- ocupaţia URSS, vom rămâne mereu un po- Ca cetăţeni democraţi ai Republicii Moldova, ne bucurăm că după alegerile din 29 rusului – înseamnă că a învăţat perversitatea procedeelor de infiltrare; e alergător de seşte, evident): por fără istorie (pe care ne-au furat-o adep- iulie 2009, guvernarea a fost preluată de Alianţa pentru Integrare Europeană. Dar consi- cursă lungă, ştie cum să devină credibil, canalia! Cu certitudine, e agent periculos. Este – Nu e nici medic, nu e nici student. E ţii “istoriei integrate”), fără memorie, fără derăm că una din priorităţile majore ale noii guvernări ar trebui să fie anchetarea eveni- peste măsură de inteligent... un infractor. libertate. mentelor din aprilie 2009. Atâta timp cât criminalii nu au fost judecaţi pentru faptele lor, Ipotetica descriere a cazului, cu toate jocurile imaginaţiei şi sensurile de ilaritate, nu Şi asta numai pentru că tânărul medic Comunismul e un SIDA politic. lucrurile nu vor avansa. Pentru că nu există exemplul unui stat de drept. Fiecare trebuie este deloc lipsită de realism. Să aibă dreptate, oare, intransigentul Adam Michnik, care, n-a comunicat cu el în limba rusă. Comunismul, pe care Voronin ni l-a dorit să răspundă pentru acţiunile săvârşite, indiferent de rang şi statut social. Ne amintim cu venit în această vară la Chişinău la o întâlnire cu cititorii, spunea că vinovaţii de crime Avem de a face cu un act de terorism militant, n-a fost decât unul mutilant. (Ca şi durere de tragica zi de 7 aprilie, dar durerea e şi mai mare când aflăm că brutele asasine grave în perioada regimului comunist trebuie judecaţi, în baza unor probe incontestabi- lingvistic, pentru care un cunoscut medic creştinismul lui Roşca, transformat în creti- sunt în libertate, unii din aceştia fiind printre primii care au felicitat Alianţa pentru Inte- le, dar că, “dacă luăm Arhiva Securităţii drept criteriu al adevărului ar însemna să pre- îşi cere scuze public. nism politic.) grare Europeană, după ce au şters în mare grabă urmele de sânge din închisori şi comi- lungim într-un fel puterea funestă a poliţiei politice în condiţii de democraţie”? Pentru E ca şi cum ai cere celor 40 de răniţi În Europa roşul este culoarea târfelor. sariate. Eu sunt şi astăzi ţinta unor provocări şi intimidări. Îndur şi astăzi consecinţele că cei mai mulţi oameni, bolşevizaţi fără voie, tot volens nolens, „căpătau trăsături de lângă Arcul de Triumf să-şi ceară scuze de Steaua cu cinci colţuri este un simbol sa- fizice ale acelor maltratări şi torturi de acum 6 luni. Şi ne exprimăm dintr-un sentiment caracter ale gândirii dedublate”. Omul închis în ţarcul “fericirilor amânate”, (şi nu e ne- la teroristul cu grenada. tanist. de solidaritate durerea profundă faţă de familiile lui Valeriu Boboc, Eugen Ţapu, ion apărată nevoie să fii prototipul ketmanului polonez), “vede şi înţelege totul, dar caută Am fost martor când, la Notariatul de Ciocanul e un element al calvarului la Ţâbuleac (care ne-a fost aproape consătean, noi fiind din satul vecin al lui Ion) şi a lui interpretări sofisticate pentru a putea să-şi raţionalizeze propria viaţă sau tactica pruden- pe str. Mitropolit G. Bănulescu-Bodoni, nr. care a fost supus Iisus Hristos pe cruce. Maxim Canişev. Doresc în primul rând ca aceste familii care au suferit să fie îndreptă- ţei cum să trăiască într-un stat totalitar”. Or, în esenţă, ceea ce îi desfigura fiinţa nu era 46/1, un bărbat a încercat să se strecoare Cu secera ostaşii lui Irod au masacrat ţite, prin aflarea Adevărului despre acele zile tragice. Dacă şi s-a vehiculat ideea creării altceva decât frica – o frică animalică în faţa imprevizibilului cu finalitate aproape în- peste rând. pruncii la naşterea lui Iisus. unei Asociaţii a Victimelor din 7 aprilie 2009 şi chiar dacă şi s-a venit cu primele iniţia- totdeauna tragică. O frică intrată în adâncurile vieţii noastre ratate din care se hrăneşte – Respectaţi rândul!, îi spune cineva. Vom găsi foarte greu drumul spre lumină tive şi acţiuni în acest sens, vrem ca astăzi această Asociaţie nu doar să existe, dar şi să- suspiciunea, bănuiala, circumspecţia – forme mutante ale cancerului sufletesc. La care el i-a răspuns senin: dacă ne vom ghida şi-n continuare de aceste şi exercite, juridic vorbind, drepturile depline. ...Nu-i aşa? Parcă trăim alte vremi, parcă oamenii ar trebui să se conducă de princi- – A mne polojeno. Moi oteţ vas osvo- simboluri diavoleşti cu ajutorul cărora unii Ziua de 7 aprilie 2009 este o zi de Doliu, dar şi de Demnitate. Dacă ar fi să trăim din piile reformatoare, dătătoare de speranţe, să aibă încredere unii în alţii, să perpetueze în bojdal! (“Dar eu am dreptul. Tatăl meu v-a dintre noi mai cred că ne vom putea face nou aceleaşi zile, vom ieşi din nou în stradă, chiar cu riscul vieţii, să protestăm paşnic. ideea de evoluţie, şi nu de revoluţie... eliberat!”) plăcuţi şi iubiţi de către Cel de Sus. Pentru că vrem să ne întoarcem acasă, să locuim într-o ţară liberă şi democratică. Dar după ce toată veselia împletită din combinaţii şi situaţii imaginare se topeşte, Aşa s-au obişnuit, dar e şi vina noastră, Noua guvernare a redat populaţiei băşti- Tinerii care au ieşit atunci în stradă nici nu bănuiau că acele zile din aprilie 2009 vine tristeţea de hău nesăţios şi fără capăt. De fapt, e aceiaşi stare a frustrării. că aşa i-am obişnuit. naşe un sentiment, pe care aceasta se pare că aveau să înscrie definitiv o pagină nouă în istoria Republicii Moldova. La un moment, ne surprindem că ne lăsăm aproape fiecare în parte fascinaţi de ispita Menţionez: cei care se consideră băş- îl pierduse: SPERANŢA. de a juca un rol excepţional, de a căuta neapărat duşmanul, în loc să observăm că, de tinaşi în R. Moldova, indiferent de etnie SPERANŢA într-un viitor european, fără Damian HÂNCU, student la Drept, obicei, fericirea e mediocră. Ne furăm singuri, ne frustrăm singuri. Şi uneori trebuie să – ruşi, bulgari, găgăuzi, ţigani, evrei etc. sărăcie, fără hoţomani, fără terorişti, fără co- Maria Augustina HÂNCU, doctorandă în Litere, ne plătim această stare de umilinţă cu propriul dispreţ ca să ne lecuim de vrăjile fricii, – cunosc limba română. Cei care se con- munişti. pe care le avem inoculate în gene demult... sideră veniţi (în deplasare, cum îşi zice Nicolae DABIJA Franţa, 15 octombrie 2009 Efim JOSANU 2 Literatura şi arta Nr. 42 (3346 ), 22 octombrie 2009 FORUL DEMOCRAT AL ROMÂNILOR DIN MOLDOVA

Ana JiTARU Ajunge, Basarabie Alexandru Moldova, o dulce poveste, La 14 octombrie, în cadrul Simpozionului internaţional “Ecologia Spiritua- Născută la 15 iunie CLioFoS Privighetoarea cea din pom. lă. – purtător al valorilor naţionale româneşti”, organizat de către 1986 în comuna Ţaul, Ajunge, Basarabie, Născut la 2 noiem- Alta ca dânsa nu mai este, Asociaţia oamenilor de Ştiinţă, Cultură şi Artă şi primăria municipiului Chi- raionul Donduşeni. să stai pătată brie 1990 în oraşul Nu este plai, meleag sau om. Absolventă a institutu- de lacrimă şi sânge! Făleşti. şinău, a fost anunţat bilanţul Festivalului-Concurs de poezie patriotică pentru lui de Management din Elev, cl. a Xii-a, Aici şi apa e mai dulce elevi şi studenţi, ediţia a ii-a, desfăşurat la iniţiativa Forului Democrat al Româ- or. Chişinău. Ajunge, Basarabie, Liceul Teoretic “ion Şi iarba te-ndeamnă la joc, nilor din Moldova. imperiul trădării Creangă” din Făleşti. Aici tu ai mamă şi tată Juriul, format din Nicolae Dabija (preşedinte), acad. Anatol Codru, acad. pe- Ţara mea să cadă peste tine! Şi sufletul nu-ţi stă pe loc. tru Soltan, acad. , scriitorii Andrei Strâmbeanu şi Traianus, a acor- Ţara mea plânge cu lacrimi Şi-ţi sărut pământul Ca un soare pe cer ne ivim dat următoarele premii: de sânge, Ajunge, Basarabie, În farmecul dimineţii. pământu-i respiră adânc şi mâhnit Un neam unit am fost şi vom fi iubirea-ţi să fi e Sărut pământul plin de flori, Diplome de gradul I: pentru dorul ce trece hotarul, Ură şi minciună! Pân-la sfârşitul vieţii. de unde alţii n-au mai venit. Şi dor nebun în gând m-apasă, Catrene lungi, pe trup fiori – ion Bordeian, Ana Jitaru, Ajunge, Basarabie, Cristina GUREZ Ţara mea strigă mai tare Şi iar aş vrea să vin acasă. Născută în 1992 în co- student, Academia de Teatru, Bucureşti, masterandă, Institutul de Management Sufl etul să-ţi fi e scos Cu voci din trupuri. muna Tomai, Leova. Ce-ar trezi universul. Aici sunt singur şi pustiu – Studentă în anul i la Diplome de gradul II: Dar care sunt cei, Şi viitor parcă nu am Facultatea de Jurna- care-au rămas, Trecutu-mi este cenuşiu lism, USM. olga poSToLACHi Şi zboară lent din ram în ram. Zina Bivol, Nicoleta Rotaru, care mai pot să-i înţeleagă sensul?! Liceul Teoretic “M. Pământ studentă, anul II, Academia de Muzică, elevă, cl. a VI-a, Şcoala Medie din Eminescu”, mun. Băl- Unde cresc mândri codrii tăi – Teatru şi Arte Plastice românesc Hârtorul Mare, Criuleni Ţara mea moare şi uită ţi, elevă în clasa a X-a Aicea îmi sporeşte duhul Elena Guzun, Şi că e o aşchie de ţară, “B”, profil umanist Moldovă scumpă-n ochii mei Născută-s pe pământ român elevă, Şcoala de Arte Plastice “Al. Plămădeală” Ce are-o istorie, are-un popor. Simt aer lin, îţi simt văzduhul. Aici mi-e neamul românesc Diplome de gradul III: Şi le-ar găsi, dar unde: Asta e nenorocirea Mereu aici am să rămân În prezent, trecut sau viitor?… Societăţii inculpate Nina CARAMAN Aicea rădăcinile îmi cresc. Fiecare pui de suflet Născută la 26 au- Mircea Sula, Elena Răţoi, gust 1987 în comu- Elena RĂŢoi Are mâinile pătate, Pământul ni-i de moşi lăsat elev, Costeşti, Ialoveni studentă, anul II, USM na Ermoclia, Şte- Să creştem pe întinsul lui minuni, Nina Caraman, fan-Vodă. Născută la 30 iulie 1989 Toată lumea e un teatru Păstrează el doar ce-i adevărat… studentă, Universitatea Pedagogică “Ion Creangă” în comuna Ciorescu Studentă în anul Şi surpă orişice minciuni! Studentă, anul ii, Fa- Tot pământul e un ziar iV, Facultatea de Diplome: cultatea de Drept, Uni- Ce susţine vandalismul istorie şi Etnope- Ţărâna poartă ca pe o icoană Şi marxismul proletar. dagogie, Universi- petru Cliofos, versitatea de Stat din Al cerurilor semn olga postolache, Moldova. tatea pedagogică “ion Creangă”. când plouă fruntea cu broboană… elevă, cl. a X-a, Liceul Teoretic student, Institutul de Relaţii Internaţionale Ni se-ngroapă viitorul, Doar pe-al tău pământ poţi fi demn! “Mihai Eminescu”, Bălţi; Maxim Nedelcu, Cântare limbii române Tirania e în ţară, Aici în Ţară! Cristina Gurez, student, Colegiul de Informatică Legea, “apărând poporul”, petru CLioFoS Mihaela Josan, Scăldată fără milă în chin şi umilinţă Îl usucă şi-l omoară. În Ţară vine Născut la 17 februa- studentă, anul I, USM şi pleacă lumea studentă De cei ce nu ştiu de groază şi nici rie 1989 în orăşelul Fă- Andrei Dorgan, de pocăinţă, Plânge cerul, plâng poeţii, toate moaştele încărunţită fără nume – leşti. student, anul IV, UTM Alexandru Cliofos, voi fi cu ei, cu voi, elev Tu eşti a noastră mamă şi rază de lumină! ne plâng Student, anul i, insti- Căci am băut odată din cupa nedreptăţii Curg izvoare-nsângerate pe nenorocitul crâng pasăre fără aripi; tutul de Relaţii inter- Şi acelaşi vânt ne-a dus pe drumul vieţii – În curând în ţara noastră fi-va iar pustietate, voi fi aici naţionale o diplomă specială a fost acordată Cenaclului Liceului “A.Russo” din orhei O soartă unică am avut cu Patria română. Instaurată pe vecie monstruos “stabilitate”. să spun lucrurilor pe nume, Moldova Spini ţi-au pus pe frunte în loc de cununi Unul râde nebuneşte de se scaldă-n fericire, să învăţăm împreună libertatea Mihaela JoSAN de raze Altul zeii îi blestemă ucis de nenorocire, ca pe un poem O pasăre e cerul, cu aripi azurii Acei duşmani veniţi din depărtate oaze, Când a tinerilor vise într-un scrum au fost dintr-o culegere de dor; Ce-n zori răsare-n Nistru şi-apune-n Născută la 25 mai 1993 în orăşelul Rezina. Crezând că în mocirlă te vor putea-nneca. făcute şi în botez Prut pe la chindii. De multe ori ţi-au scris pedeapsa capitală, Înecatu-s-au pe veacuri idealuri mari pierdute. voi da un nume O lacrimă e soarele a cerului măreţ, Studentă în anul i la Colegiul de informatică din Chişinău. Venin în loc de miere, blestem în loc pentru tine Ce încălzeşte ţara şi codrul-zeu cu de fală, Zina BiVoL independenţă stranie părul creţ. Ţi-au proorocit că-n veci în beznă vei Născută la 12 fe- să cânt: rămâi cu mine cădea. bruarie 1989 în co- O sfântă-i Mănăstirea şi pământul de sub ea Limba română e Patria mea sfântă, sfântă libertate: Şi Doina-rugăciune ce cântă limba mea. muna Răzeni, raio- rezist şi sunt numai suflet O inimă de vultur în inima stemei bate Şi biciul mâinii aspre simţitu-l-am şi noi, nul ialoveni. Mi-i limba română graiul matern, În vremuri sărace de grele războaie, Căci una ne e soarta în griji şi în nevoi – de mare albastră, Şi curăţă Moldova de rele şi păcate. Pe care-l cântă o ţară întreagă. Ea ne-a salvat de duşmanul păgân. De-ar fi, chiar şi în infern pe tine Studentă în anul stemă de drapel vibrând Este ecoul vieţii etern, te-om urma! ii la Academia de cu privirea voi Un sânge de Dac prin strugure curge în veci După care luceferii învaţă să meargă. Mi-i limba română pâinea cea caldă, Dar prea am fost crezuţi umili şi Muzică, Teatru şi da câmpiilor viaţă Şi se nasc copii cu cuget de roman, Atât de suavă şi de pură, fără nume, Arte plastice, speci- şi ţara prin mine va trăi! cu cuget de regi. Mi-i limba română o scumpă comoară, Mereu ajungând la fiecare, Devreme au serbat că ne-au şters alitatea regie, estradă. Vălură lanuri în ceruri şi peste ţărâne Ce-a fost păstrată aicea din veci, La cei bogaţi, la cei ce foame îndură. din lume. Nicoleta RoTARU Parcă aud cuvintele limbii române. Mereu urmărită de urgia barbară, Acum veni momentul – dreptatea de-a Limba noastră cea română Născută la 24 ianu- o chema! arie 1997 în comuna ion BoLDiŞoR De inimi de piatră, de ochi mult prea reci. E tot ce ai tu, într-o lume străină Elev, clasa a iii-a, Liceul Teoretic “D. Ce poate fi mai scump decât ea?! Arde-n veşnicii ca focul Hârtopul Mare, Criu- Din lanţ făcut-am spade şi din cătuşe zale, leni. Cantemir” din comuna Ciocâlteni, or- Mi-i limba română un al doilea soare, Mi-i neamul şi graiul limba română, Pierdută printre graniţi, hei Cu foc în ochi zdrobirăm toţi duşmanii Dar nu cuvinte, ci norocul Elevă în clasa a Vi-a Ce-a încălzit poporul român, Limba română e patria mea. a Şcolii Medii Hârto- din cale În limba ta ţi-l cauţi. pul Mare. România Ce e Patria?! Şi-un chiot de victorie se înalţă măreţ. Zidită stă între pereţi, Te-am readus stăpână pe plaiurile natale, Duşmanii-au vrut să piară, Patria nu e un pământ pe care trăim din întâmplare, ci e pământ plămădit cu sângele Slăvită-n veci să fii cu cânturile tale, Ştiu că Ţara mea nu-i mică Uitată şade-ntre scaeţi Moldova – şi întărit cu oasele înaintaşilor noştri. Părinţii şi strămoşii ne sunt Patria noastră. Ei, Limbă românească, tezaur fără preţ! Cum îmi spune cineva, care au vorbit aceeaşi limbă, au avut acelaşi dor, aceleaşi suferinţe, aceleaşi aspiraţii, Această floare rară. o dulce poveste Noi avem o Ţară mare sunt adevărata noastră Patrie! Ţările noastre au fost mărginite, dar totdeauna Patria ne-a Elena GUZUN Şi a noastră-a fost cândva. fost mai mare ca Moldova, Muntenia, Transilvania şi Ardealul. Patria noastră a fost şi Fecioară eşti nemăritată, Moldova este-o ţară-aleasă Cu sufletul mereu deschis, va fi, sunt convinsă, pentru că trebuie să fie o singură fiinţă, integră şi de neclintit. Născută la 1 august În ochi ţi-i lacrima sărată, Ştiu că limba mi-i română Ea este sfânta casa noastră Omul, înainte de toate, şi-a iubit neamul şi partea sa de pământ, fie mare, fie mică, în 1990 în oraşul Floreşti. Cu zâmbet trist, cu faţa suptă, Dulce ca mămica mea, Aşa cum un poet a zis. Care-i tristă fără ţara care părinţii săi au trăit şi-au murit, în care el s-a născut, în care a petrecut dulcii ani ai Elelevă la Colegiul de Tu eşti ca un drapel de luptă. Arte plastice “Alexan- Ce mi-a furat-o cineva. copilăriei, ce nu se vor mai repeta nicicând… Nu cunosc nici o seminţie, cât de barba- Eşti tânără şi eşti bătrână, Din moşi-strămoşi are o limbă, ră, ca să nu aibă acest simţământ. Noi suntem oameni ai acestui pământ! Noi am prins dru plămădeală” din Veşniciile te-ngână, Chişinău. Curată ca şi lacrima. Dragă mi-i căsuţa noastră, rădăcini aici, ca şi codrii străvechi, noi ne-am înfrăţit cu pământul. Ne-au bătut furtuni- Nu eşti sclavă, eşti stăpână Să ştii că ai noroc în viaţă Drag mi-i satul şi câmpia, le, dar nu ne-au putut smulge din acest loc, ca să ajungem la ceasul înfloririi. Limba noastră cea Română. De ai rostit-o tu cândva. Vreau să cresc în a mea ţară Ce se cheamă ROMÂNIA. LACRIMI ŞI FLORI PENTRU ALEXANDRINA RUSU S-A STINS UN GENEROS OM DE CULTURĂ Colectivul FEp „Baştina-RADoG” este profund îndurerat de trecerea prematură în lumea celor drepţi a celei care a fost Alexandrina Rusu şef permanent al minunatei reviste ilustrate Nicolae Sulac, Călin Postolachi şi alţii. „a” MIC pentru copii şi adolescenţi (1995 A contribuit substanţial la înălţarea monu- La 19 octombrie 2009 s-a stins su- Sf. Dumitru de la Dănceni (Ialoveni), contribuit la extinderea şi diversificarea – 2009), membru al consiliului Fundaţiei de mentului lui Ştefan cel Mare şi Sfânt din cen- bit din viaţă generosul om de cultură care a umplut un gol spiritual din locali- serviciilor prestate. Binefacere pentru Copii „Brânduşele Speran- trul oraşului Bălţi, la construirea Bisericii sf. Alexandrina Rusu. Pentru mulţi dintre tatea în care s-a stabilit. În 1993 a înfiinţat revista „a” MIC”, ţei”, condusă de Antonina Lucinschi, şi mem- Dumitru din Dănceni, al cărui ctitor este ală- noi ea a reprezentat un exemplu de ge- Alexandrina Rusu s-a născut la 26 în fruntea căreia s-a aflat timp de 15 bru al Clubului Amatorilor de Muzică Clasică turi de soţul ei, Alexandru. nerozitate, cumpătare, cumsecădenie şi august 1946, în satul Bulăieşti (Orhei), ani. „Filantrop”. Un gând nobil al Alexandrinei a fost acela un mod aparte de a se implica în acţi- într-o familie de intelectuali. Din co- Pe parcursul anilor, s-a implicat Ambele fundaţii, precum şi altele s-au bu- de a înălţa la Chişinău o statuie care s-o repre- uni culturale de anvergură. A lăsat urme pilărie i-a fost sădită în suflet dragos- plenar în activităţi culturale de rang curat întotdeauna de o importantă susţinere zinte pe mama marelui domnitor Ştefan, Ol- frumoase, care, asemenea alexandritu- tea faţă de carte, cultură şi oameni. A naţional: în festivaluri muzical-literare materială din partea ei. tea, gând neîmplinit din cauza comuniştilor. lui, vor străluci şi vor captiva pe cei al respectat cu acurateţe şi a îmbogăţit în pentru copii; în saloane de carte pentru Datorită generozităţii cu care a înzestrat-o Alexandrina şi ca soţie s-a dovedit a fi o căror suflet este sensibil la bine şi ade- permanenţă nu doar acest nobil dezide- copii; în editarea cărţilor pentru, despre Dumnezeu, Alexandrina Rusu a transformat femeie exemplară, de mare curaj, fiind în per- văr. A lucrat decenii la rând în domeniul rat, ci şi alte principii care veneau să-l şi scrise de copii; în activităţi de spon- Editura „Baştina-RADOG” într-o adevărată manenţă alături de soţul ei, Alexandru, atunci biblioteconomiei şi promovării cărţii întregească. sorizare şi filantropie a concertelor, instituţie de susţinere a culturii, artei şi lăca- când acesta a avut de suferit pe nedrept din naţionale, participând cu drag şi respon- După absolvirea şcolii medii din sa- manifestărilor culturale şi concursurilor şelor sfinte. cauza unui Victor Smirnov, secretarul II al cc sabilitate la semănarea boabelor de cul- tul Susleni, şi-a continuat studiile la Fi- pentru adolescenţi; a investit permanent Ei îi aparţine iniţiativa de a sponsoriza al pcm, care, ulterior, s-a dovedit a fi un hoţ şi tură în rândul celor ce ştiu să preţuiască lologie, Universitatea de Stat din Mol- şi substanţial în formarea şi susţinerea baletul „Spărgătorul de nuci” de Piotr Ceai- a fost condamnat. adevăratele valori. A pus una dintre cele dova. În 1969, imediat după absolvirea tinerilor creatori din republică, munca kovski, montat la Teatrul de Operă şi Balet Noi, cei care am avut norocul s-o cunoaş- mai sigure pietre la temelia primei tipo- facultăţii, a fost angajată la Biblioteca fiindu-i răsplătită cu numeroase premii, (1998), spectacol aplaudat şi până astăzi pe tem pe Alexandrina Rusu şi să beneficiem de grafii private de la noi, fiind şi unul din- universitară, lucrând şi în continuare, diplome de merit, cu medalia „Veteran La 19 octombrie curent a murit subit Ale- tre fondatorii FEP „Baştina-RADOG”, mai bine de două decenii, în domeniul al Muncii” (1996) şi medalia „Mihai xandrina Rusu. Ea s-a născut la 26 august cele mai prestigioase scene din lume. bunătatea ei sufletească, ne vom aminti mereu Cu ocazia comemorării a 500 de ani de la de chipul ei luminos, care ne va servi drept ajunsă azi întreprindere naţională de re- biblioteconomiei şi promovării cărţii. Eminescu” (2009). 1946, în satul Bulăieşti (Orhei). Părinţii săi, ferinţă. A conceput, iar apoi, an de an, şi În 1990 a fondat, împreună cu dom- Până în ultima zi din viaţă a deţinut Natalia şi Grigore Bulaievschi, au fost învă- moartea lui Ştefan cel Mare şi Sfânt, Editura exemplu de om care a trăit pentru alţi oameni. „Baştina – RADOG” a editat piesa „Oltea” Dumnezeu s-o ierte şi fie-i ţărâna uşoară. număr de număr, a modelat sârguincios nul Alexandru Rusu, FEP „Baştina-RA- atât funcţia de redactor-şef al „a” MIC”- ţători. A absolvit şcoala medie din satul său paginile inedite ale prestigioasei publi- DOG”, care, timp de alte două decenii, ului, cât şi cea de vicedirector al FEP natal şi Facultatea de Litere a Universităţii de de Andrei Strâmbeanu, „Cavaleria din Lă- puşna” de Liviu Damian, „Ştefan cel Mare şi , , caţii pentru copii şi adolescenţi, revis- se impune pe piaţa poligrafică a repu- „Baştina-RADOG”, fiind la fel de de- Stat din Chişinău (1969). ta „a” MIC”, aşteptată cu nerăbdare de blicii ca una dintre cele mai bine cotate votată ambelor opţiuni. Marile pasiuni ale Alexandrinei au fost Sfânt – voievodul românilor” de Vlad Zbâr- Eugenia oSTApCiUC, Grigore EREMEi, ciog, a sponsorizat montarea „Oltei” la tea- Maria BiEŞU, Mihai MUNTEANU, Mi- cititorii din toate colţurile ţării. A spri- întreprinderi. În 1996 a fost desemnată A plecat dintre noi la ora când porţi- cartea şi binefacerea. A lucrat toată viaţa în jinit sute de copii talentaţi din diverse vicedirector al firmei, desfăşurând o le cerului sunt deschise şi coruri de în- calitate de bibliotecară, mai întâi ca simplă trele naţionale „Mihai Eminescu” din Chişi- hai CiMpoi, Nicolae DABiJA, Andrei nău şi „Vasile Alecsandri” din Bălţi, a ajutat STRÂMBEANU, Mihail Gheorghe CiBo- ramuri, oferindu-le reale posibilităţi de susţinută activitate de manageriat şi or- geri însoţesc sufletele către Veşnicie. bibliotecară la USM, apoi ca şefă a bibliotecii creştere şi afirmare. A ctitorit Biserica ganizare. Pe tot parcusul acestor ani, a Dumnezeu s-o odihnească în pace. cc al pcm (1969-1977). în mai multe rânduri Uniunea Scriitorilor şi TARU, Titus JUCoV, Alexei MARULEA, Împreună cu soţul ei, Alexandru Rusu, săptămânalul „Literatura şi arta”, la care, de Vasile VÂŞCU, Raisa ViERU, Vasile pA- altfel, era abonată de ani de zile. RASCA, Svetlana BiVoL, Ana BARBU, Colectivul Teatrului Naţional „Mihai Eminescu” exprimă Colectivul Institutului de Filologie al AŞM şi dânsul un îndrăgostit de carte, a fondat, în sincere condoleanţe şi împărtăşeşte durerea dlui Alexandru exprimă sincere condoleanţe doamnei 1990, Firma Editorial-Poligrafică „Baştina- Aceeaşi editură a editat, de asemenea Andrei VÂRLAN, Valeriu GÂŢU, Claudia gratuit, monografii, albume de lux, postere şi BALABAN, Aurelian SiLVESTRU, Ghe- Rusu în momentul funebru când se desparte de mult regre- Aliona Grati în legătură cu încetarea din RADOG”, care editează cărţi, manuale, albu- tata sa soţie – Alexandrina. viaţă a tatălui său, Vasile. me, reviste pentru copii etc. calendare consacrate lui Grigore Vieru, Ma- orghe ZApUHLÂH, Valentina BoDiU riei Bieşu, Mariei Cebotari, Mihai Munteanu, Dumnezeu să-i aşeze sufletul printre aleşii săi din ceruri şi Dumnezeu să-l odihnească în pace! Alexandrina a fost fondator şi redactor- s-o odihnească în pace. Nr. 42 (3346), 22 octombrie 2009 Literatura şi arta 3 De-ar fi cu Iisus într-o vrere – Tot mai rară-i lumina care cade pe noi, RUGĂ PENTRU PROOROC Leonida LARI Aici, în înalt, orişicînd. Telegramă Tot mai pală-amintirea cine sîntem în lut Eu sînt un filosof daco-roman, Da, scriu şi de nopţi şi de denii, Şi Cuvîntul Acelui ce pe toţi ne-a născut. Se-ntîmplă să văd zi ce-aduce-un an, Stimată colegă Leonida Lari, Aflîndu-mă între netoţi, Se-ntîmplă să văd an ce-aduce ziuă, Care au mîncat marii genii, Cîteodată, cînd greul mă ajunge la os, La ceas aniversar, Vă transmitem alese urări de bine şi sănătate, noi succese de Cînd unii lucră, alţii bat apa-n piuă. Mă întreb, cînd veni-va în lume Cristos?... creaţie. Iar Domnul, de stai şi socoţi, Poetă, eseistă, traducătoare, om politic, deputat al poporului din URSS (1989), Ne-aude, ne vede-n milenii, - A promis doar că vine, ţi-aminteşti, Pe la hotarul între Bine-Rău, deputat în Parlamentul României (din 1992), aţi contribuit substanţial la victoria de- Cu-aceeaşi iubire pe toţi. îmi spuneai Eu sînt mereu prezent cu clanul meu: mocraţiei în spaţiul dintre Nistru şi Prut. Nu întâmplător, colegii scriitori, dar şi toată Că planeta albastră se va-ntoarce în rai. Cîini, flori, copaci, pisici şi alte mute intelectualitatea D-voastră supranumit Ioana d’Arc a Basarabiei. RUGĂ DE TAINĂ Ce ne-apără de bolile stătute. Dăruită cu o certă vocaţie mesianică, aţi întruchipat şi comunicat prin poemele D- Deocamdată pe Terra Lucifer e stăpîn – voastră „o rară şi desăvârşită armonie cu sine şi cu vocaţia, cu fabulosul ţinut moldav, E-o oboseală-n toţi de vorbe goale, Curge sîngele valuri l-al său rînjet hain, În zariştea luminii ce-mi dă rost, care v-a zămislit, dar şi cu Fiinţa Absolută care Vă luminează” (Cezar Ivănescu). Doamne, tu mă priveşti de undeva – Cunosc orice conflicte care-au fost, În versurile D-voastră , începând cu volumul de debut Piaţa Diolei (1974), urmat Nu ieşim din războaie, inundaţii, văpăi, Ţine-mă tare în privirea ta, Chiar dacă-n juru-mi n-au căzut cadavre, de Marele vânt (1980), Mitul trandafirului (1985), Scoica solară (1987), Dulcele foc Căci cu sînge-i adapă pe toţi demonii săi. Lumină-a vieţii noastre, lină, moale... Din care-apoi să se îmbuibe javre. (1989), Al nouălea val (1993), Scrisori de pe strada Maica Domnului (1995), Învin- Pentru a-ncape bucurii şi jale, gătoarele spaţii (1999), Epifanii şi Teofanii (2005), Sibilă (2006) şi multe altele, eti- Tu, Doamne, mă înveţi foc a mînca – Pe tereştri - cu banii. Face mari din Însingurat cum stau, cu văzu-mi trist, cul, esteticul şi religiosul se topesc într-un enunţ de o sublimă candoare… Ţine-mă blîndă în privirea ta, cei mici, Văd şi pe nevăzutul anticrist, Lumină-a vieţii noastre, lină, moale. Banul e la putere, iar nu duhul pe-aici! Vă dorim şi de acum înainte inspiraţie, noi realizări poetice. Umblînd mereu la ale Ţării schele, La mulţi ani! Tot cumpărînd, şi-apoi vînzînd lichele. Ştiu, unde sufletul doar are cale Iar eu, frate, mă chinui şi, te rog, pe Consiliul Uniunii Scriitorilor din Moldova ce-i sfînt, Zbura-voi, Doamne, spre matricea mea, Unde-s ai noştri, adică români? Dar voi să las şi pe pămînt ceva Ai trăit două’ş’patru de ani pe pămînt. Da, precum sameni grîul lot cu lot, E-o întrebare: s-au ascuns la stîni... SCRISOAREA UNUI DAC Sînt un dac liber, dar încătuşat Se samănă români cu neam cu tot, Sau şi mai şi, cu duşmani peste dînşii, Din măreţia veşniciei tale – Ai băut din izvoare, ai visat în cîmpii, De-acei care cîndva s-au închinat Încît ai putea spune: toată glia Ţine-mă clară în privirea ta, Ai iubit tot ce-i datu şi ai scris poezii. Cei mai de spirit s-au ascuns într-înşii. În faţa mea şi-acum mă bat cu pietre, Nu e Sibir, e însăşi România. Lumină-a vieţii noastre, lină, moale... Pe unde dacii îşi făcură vetre. Te rog, frate, în noapte, lumînările ard, Oricum o fi Dumnezeiescul plan, - Ce fac ai mei de-acasă? Cîţi mai sînt? ÎN ALBA BĂTAIE DE LUNĂ INVOCARE Te rog, bunule, dragule meu Leonard, Eu sînt un filosof daco-roman, Da, sînt un dac din cei cu gîndul greu Cînd tot ni s-a luat pe-acest pămînt, Şi-oricît se cern în jur civilizaţii, Din Cernăuţi pînă la Chişinău, Şi nimeni nu îşi recunoaşte vina În alba bătaie de lună Nu uita de rămaşii pe-aici, nu uita, Eu reprezint gîndirea astei naţii! De pe la Nistru, Bug şi cît încape De Basarabia şi Bucovina. Noaptea e pe sfîrşite, lumînările ard, Spune-mi, cînd vine Mielul, sigur, Şi printre coloanele vechi – Tot mai rar te aud dinspre cer, Leonard. Niomja, Rovul pe-ntinsori de ape. Eu scriu o scrisoare nebună ştii tu ceva.. Sînt filosof, suflare încă vie, Puţini cîţi sînt, stau trişti lîngă sicriu Şi, eu, un dac, încă mai simt că-s viu Acelor ce nu au urechi. Mama noastră-i bolnavă şi se vrea Dar dacă vreţi ca Ţara să mai fie, Şi, eu, un dac, am un priveghi acum – Noaptea e pe sfîrşite, cînt’ cucoşii, de zi, Şi-mi pun eu mie însumi întrebare: unde eşti, Dar dacă vreţi să-şi aibă-n lume locul, Un frate-al meu s-a prăpădit pe drum Lumînările-s arse, dar Cristos va veni! Au, locul mort, se-ntîmplă că mai doare? Şi-acelor ce nu au vedere Printre bunele, clarele feţe cereşti. Rugaţi-vă, să meritaţi proorocul! Şi nu de aceea că-adastat-au spînii, Şi nici acea rază de gînd, Pe pămînt e durere, sărăcie, nevoi – De aceea că se samănă românii. pţiunea pentru pseudonimul Leo- cea care face versul, marcat de tensiune etică Onida Lari nu e deloc întâmplătoare, şi rostit „cu glas tare”, imprecativ, vaticinant. semnificând o constructuralitate cu persona- Modelul Eminescu (cel din Scrisori) se recu- jul ciudat al lui Byron şi o voinţă de a scăpa Leonida Lari „între îngeri şi demoni” noaşte uşor în această punere în registru sar- de feminitate prin adoptarea unui prenume castic a discursului care recurge la mijloacele masculin spartan (Leonidas). E o vrere de ditate de seriozitatea Tradiţiei. Pentru Lari, nea Marelui Vânt ce, ascunzându-se într-un / Pe marile daruri şi blândele mâini ale Tale, tă – cu marile personalităţi, cu cei dragi, cu publicisticii: „Mamă, tată, soră, frate / Stră- esenţă romantică de a sfida condiţia onti- poezia e mesaj existenţial fundamentat trai- punct, se naşte simultan în altele, simboli- // Pe ora în care, sfârşită, alunec în transă, / tata, mama şi fratele Leonard, poet cu har, moşi, domniilor voastre, / Cică-aceste locuri că dată, predestinarea. Această tendinţă ce nic pe trăire, pe experienţă destinală şi pe un zând însăşi Eternitatea: „El – vânt, el – om, Pe gândul că încă şi după, mai este o şansă” mort de tânăr din cauza că a fost radiat în toate / De acu nu-s ale noastre. // Nu m-ar decurge din relaţionarea opozitivă generică dialog continuu cu Eternitatea şi Divinitatea. el – viziune plină, / El purtător de spaţii vor- (Rugă de seară). Ruga poate avea, însă, şi o timpul satisfacerii serviciului militar: „Sunt îneca amarul / Şi aş duce-o înainte, / Dar ei spirit/ materie marchează sau – mai bine zis Revelaţiile epifanice şi teofanice constituie bitoare / Şi leagăn pur în ordinea divină, / notă ironică sau poate fi preschimbată în în- atât de obosită, că-mi uit sufletul peste tot, intră cu brăzdarul / De acu şi prin morminte. – ontologizează actul poetic însuşi, îl pune esenţa viziunilor, axul lor structural. Ele sunt Domol plutind pe-o mare de lumină / Adân- demn, sentinţă morală: „Patruzeci trăit-am, / fie că sunt în cer, fie că sunt pe pământ. Une- // Cine ei? Cei fără nume, / Fără suflet, fără sub semnul unei sfâşieri lăuntrice. Lumea se manifestări ale spiritului sub diferite forme, că, vie, purificatoare. // Apoi tot el – numai N-am nici o leţcaie, / Cerne-mă, o, Doamne, ori, când cântă sferele, îl uit printre sfere, în ţară, / Ce se vântură prin lume / După pâine împarte –, în chip nietzschean – în una „ade- sunt „arătările” râvnite ale sacrului. Actul rotiri pe unde, / Topindu-se vertiginos cu-o / Prin divina-ţi ploaie / (...) Deci citesc aiu- emanarea stelelor. A stelelor micului prinţ în- mai uşoară. // Te cruceşti cu mintea trează / vărată” şi alta „aparentă”, bazată pe „o iluzie poetic e identificat actului de descoperire a vrere / De-a fi un punct ce-n sine s-ar as- rea, / Deci sunt cu păcate, / Trece-mă prin deosebi. A prinţului sufletului meu, Leonard. De-a lor lipsă de măsură, / Căror veacuri se- moral-optică”. Să ne aducem aminte de cele tainei divine, a acestor „arătări” şi „apariţii”. cunde. / Pieri-ntr-un loc şi se născu oriunde ploaia-ţi / De luminătate. // Şi dacă-n cuvin- În clipele când dispar din văzul celor veseli, adresează / Astă hulpavă strânsură?” (Scri- patru teze din Amurgul idolilor, în care se Omul e reprezentat mereu cu un suflet pe / Se contempla. În toate. În tăcere” (Marele te / Nu avui măsură, / Bate-mă c-un fulger, departe de stele, el, învăluit într-o mantie de soare neamului). spune, printre altele, că ne răzbunăm pe via- care îl reinvesteşte înapoi, în galaxie: „La fel Vânt). / Doamne, peste gură. // Patruzeci trăit-am, pulbere stelară, stă alături de sufletul meu Eticizate, viziunile apar terifiante, scu- ţă prin fantasmagoria unei „alte” vieţi, mai cum floarea, fructul ţin de pomul / Dintr-o Există o şansă salvatoare pentru eul în- / Mai aruncă-o punte / Către tine, dreptul, / între îngeri şi demoni. Între îngeri şi demoni fundate direct în groază existenţială: bate „bune”, şi că „aparenţa”, pusă mai presus de ţărână – arhetip al vieţii, / La fel de Dum- ghiţit de „învingătoarele spaţii”? Da. E voin- Ca lui Moise-n munte” (Rugă de dimineaţă); stă fratele meu, stă prinţul sufletului meu vântul pierzaniei; din „ziduri obscure” „iese realitate, înseamnă realitatea încă o dată, atâ- nezeu se ţine Omul / În pârg născut, chiar al ţa – mereu purificată – de a fi o insulă arzân- „Mă rog de stihiile toate / Ce schimbă atâ- chinuit, care mă iubeşte, care nu m-a trădat râtul de porc”; „străbunii, ucişii / în mormin- ta doar că selectată, potenţată, corectată...” Divinităţii” (Sufletul omului). dă care se visează „stea” în imensitatea lor tea-n natură, / Pe lângă acele ce-s date / Să- niciodată. Şi totul în jur e albastru-azuriu. Ca te se-ntorc”; numele de azi al poetei e Singu- („Artistul tragic nu e un pesimist – tocmai că Foarte puternic se manifestă, în cazul neantizatoare. mi deie simţirii măsură” (Rugă de vară). aurele noastre de creatori ai frumuseţii. Şi rătate; în lume lucrează dracul; se vinde „ce spune „da” la tot ce-i îndoielnic şi terifiant Leonidei Lari, credinţa în misiunea Poetului, Acestei rotiri bergsonian-simultaneiste a Poeta, care cere aplicarea cenzurii divine aici, şi dincolo.” nici Iuda n-a putut a vinde”; „şovinii hotă- chiar; el e dionisiac...” (Friedrich Nietzsche, înzestrat cu darul de a-şi revela această taină. Marelui Vânt i se alătură – izomorfic – vi- simţirii, este în mod paradoxal parcă, dar to- Poetă identificată destinal Poeziei însăşi, răsc ce ni se cade”; minciunile sunt ameste- Amurgul idolilor, Bucureşti, ed. III, 2008, p. Drumul pe care trebuie să-l parcurgă e spre tuşi logic, dedată stărilor totale, atingătoare Leonida Lari nu poate fi şi o Poetă a Cetă- cate cu dulceţuri... 35). ea, aşa cum cei trei magi orientali, călăuziţi de hybris al trăirii, fervoarea mistică cedând ţii, a Basarabiei supuse „terorii istoriei”. Încrâncenată etic, poeta caută mijloa- E însuşi principiul mitopo(i)etic de bază de o stea, îşi urmează calea spre peştera Be- fervorii irezistibile a simţurilor. Ea vrea, fi- Marin Sorescu surprinde, în prefaţă la Lira ce specifice care i se dau, totuşi, cu greu în ales de Leonida Lari, manifestat pregnant în thlehem ca să-l vadă pe pruncul Iisus. reşte, să ajungă la absolut şi în dragoste, şi păianjenul, anume această identitate de- această ipostază asumată programatic. jocul dionisiac al adevăratului / aparentului, Există, la ea, o întreagă galerie de poeţi, dincolo de melancoliile şi sentimentalismele săvârşită Poezie = Viaţă, Viaţă = Poezie, în Tomas Stearns Eliot vorbea, într-o confe- al realului / fantasmagoricului. El străbate cu cărora li se aduce elogiul suprem, care ofici- convenţional-romantice: „Auzi din crean- cazul ei: „Foarte rar se întâmplă ca poezia rinţă din 1943 la Institutul Anglo-Norvegian o forţă structurală irezistibilă întreaga sa cre- ază actul poetic ca pe un act sacru. Îi regăsim ga nopţii cum picură cu lună,/ Iubitul meu, unui autor să se confunde atât de mult cu şi repetată la Paris în 1945, despre „rolul pe aţie – de la debutul cu Piaţa Diolei (1974) aci pe Orfeu, Ovidiu, Eminescu, Hölderlin, mă rupe din piatră şi mă du/ Sub cer, într-o viaţa sa, iar viaţa să devină poezie într-un care-l are poezia pentru noi toţi, consideraţi până la Sibila (2008). Lorca, Puşkin. Poeţii contemporani sunt con- câmpie, unde-am fi eu şi tu,/ Nestânjeniţi de grad atât de înalt ca în cazul Leonidei Lari. ca întreg social în accepţiunea cea mai largă Născută la 26 octombrie 1949 în Bursu- sideraţi „fraţii” ei, trataţi cu o deosebită defe- graba care-o să ne răpună, / Auzi, din crean- A scris cu propria-i viaţă, cu datul unui neam a cuvântului, şi despre faptul că „spre deose- cenii din preajma Bălţilor, se afirmă încă de renţă. Poezia = Epifanie. Poezia = Teofanie. ga nopţii cum picură cu lună?/ Şi năucit de care îşi găseşte în ea instrumentul cântecului bire de celelalte arte, poezia are pentru cei de pe băncile şcolii, fiind adusă şi prezentată în De aceea apar referinţe dese la Neatins, Ne- ierburi, îngenuncheat în ploi,/ Înnebuneş- şi ecoul. Crăiasă blândă, dar în acelaşi timp acelaşi neam şi aceeaşi limbă cu poetul o va- cadrul clubului literar „Mioriţa” de către pro- văzut, Necunoscut, Neînţeles. te-mi părul şi uită că-i o clipă / Alunecarea neîndurătoare, ea stăpâneşte în mod spontan loare pe care numai pentru ei o poate avea”. fesorul de română. Într-o poezie dedicată „Fratelui Cezar” asta, că-i zbatere de-aripă, / Că-i focul care- peste metafora de mare forţă, peste fericite „Emoţiile şi sentimentele, continuă Eliot, se Poeta cu viziuni fantasmagorice neoro- poetul e văzut „ca un călugăr sau ascet pri- şi varsă cenuşa peste noi. // Iar din copaci şi împerecheri de cuvinte, care pot face o glorie pot aşadar exprima cel mai bine în limba co- mantice, cu un limbaj baladesc-romanţios beag”, „c-un strai de antic înţelept”, ca o fi- ierburi va mirosi a ceară, / Şi apa, şi ţărâna oricărui mare poet...”. mună unui întreg popor, adică în limba vor- venind parcă din faza eminesciană a Ondi- inţă ce vine „pe măsura Domnului”. În mod vor răsufla sfinţit / Şi degetele noastre vor Poeta îşi asumă întru totul angajarea so- bită de toate păturile sale; structura, ritmul, nelor, imaginea naiv-germanică a acestora romantic poetului i se recunoaşte congenia- pâlpâi-mpletit, / Ca nişte flăcări care se-nal- cială, schimbând cu promptitudine mijloace- sonoritatea, expresiile idiomatice ale unei fiind preluată tale quale, va deveni o figură litatea cu Demiurgul, darul de a da naştere ţă şi coboară. // Supremă încercare-i sau joc le rugii pe acelea ale diatribei imaginare, pia- limbi exprimă personalitatea poporului care înconjurată de o aură de legendă datorită pre- unei noi lumi. Lorca se crede din „ţara-n care miraculos / Să simţi că-atârnă trupul pe-un ţă a Diolei pe Piaţa Marii Adunări Naţionale, o vorbeşte” (T. S. Eliot, Eseuri, Bucureşti, zenţei sale dinamice în procesele Renaşterii visul m-a rânduit păstor”. Într-o poezie dedi- fir de vis în jos...” (Orfică). Lira orfică pe „o liră fulgerândă”. Grea, dar 1974, p. 95). basarabene de la sfârşitul anilor 80 ai seco- cată lui Grigore Vieru poetul e asemuit ma- Poemele de dragoste ale Leonidei Lari necesară schimbare de registru liric. Para- Datoria poetului, ca poet, faţă de lim- lului trecut, fiind redactor-şef la prima gazetă gului care cheamă „acea putere tainică-n cu- sunt frumoase în sensul „vechi” al acestui doxală, dar până la urmă organică, asociere ba lui, este de a o păstra, a o îmbogăţi şi a cu caractere latine Glasul (Glasul naţiunii), vinte”. „Poeţii străbuni” sunt „sarea lumii”. calificativ nemaiîngăduit de postmodernism; de ipostaze şi de genuri, „sonetul creştin”, o perfecţiona. Exprimând ceea ce simt alţi tipărită la Riga şi Vilnius, deputată în Sovie- Puşkin e cel care „doar Poeziei se supuse”. ele păstrează o autenticitate esenian-lorchi- pastorala, romanţa, oda, epifania şi teofania oameni, el le modifică sensibilitatea, o face tul Suprem al URSS (1990). S-a opus trecerii Orfeu „uită fiinţa în cântec”. Ş.a.m.d. ană, o naturalitate arhetipală, o aşezare dis- împăcându-se – pe acelaşi palier al imagi- mai conştientă, îi determină pe oameni să-şi tancurilor sovietice pe bulevardul Ştefan cel Poetul se proiectează mereu în alte lumi, ciplinată în dulcele stil clasic, care exclude narului – cu pamfletul, apostrofa, sentinţa, dea seama de ceea ce simt, învăţându-i, ast- Sirena şi delfinul Desen: Lenida Lari Mare şi Sfânt. Din 1992 până în 2008 a fost stelare, populate de sybille care scriu poezii distorsiunile sintactice, narativitatea lungă invectiva. Basarabia e văzută ca un „pământ fel, ceva despre fiinţa lor. deputată în Parlamentul României. pe aer, căci „prin cuvânt e totul cu putinţă” ziunile Dulcelui Foc şi Scoicii Solare, ale caracteristică poemelor baladeşti ale autoa- pe care plânge Dumnezeu”: „Seară de gus- E funcţia socială a poeziei, care e prin Ioan Alexandru evocă atmosfera incendi- şi există „un fond ascuns” care răspunde la Focurilor pe Deal, Furtunii Divine, Albelor rei, inadvertenţele de orice fel, „basarabe- tar, ceaţa cade lin, / Umbre din infern bântu- esenţa ei locală, naţională. ară de la Chişinău în care îşi prezenta versuri- orice întrebare: „A se zidi şi a zidi-n cuvânt. Flori de Lunaria, stelei Aldebaran. nismele”: „În această lumină de seară, / Pe ie-n destin. // Ceaţa cade lin, capul cade greu Conştiinţa necesităţii acestei funcţii, în le litanice: „Poezia Leonidei Lari am auzit-o / Aşa-ncepu zidirea-i nevăzută, / Însă puţini Evoluţia Leonidei Lari s-a produs în ace- această potecă de munte, / Tu ai gura atât de / Pe-un pământ pe care plânge Dumnezeu. // anul de graţie 1989, şi nu numai, aduce co- cu ani în urmă recitată îndelung în şoaptă de sunt cei de pe pământ / Căror această artă li-i eaşi albie formativă, asemănându-se cu cur- amară, / Tu ai pletele-atât de cărunte. // Din Lună de cârmâz, cer de peruzea, / Îngerii se rectări în orientarea estetică programatică a către alt poet mai tânăr ca vârstă într-o seară ştiută”. „Cei puţini” sunt, fireşte, poeţii, care, sul râului Jordan, care se încheie acolo unde prăpăstii de jos se ridică / Abur cald către-a luptă pentru steaua mea. // Îngerii se luptă şi poetei, apăsată de vitregiile istoriei. de iarnă cu zăpezi de un metru. Cineva tră- consubstanţiali lui Demiurgas, ştiu arta „zidi- a început să izvorască. Perspectiva evoluti- culmilor gheaţă, / Cu un fel de mâhnire şi mă lupt mereu / Pe-un pământ pe care plân- Leonida Lari crede, ca şi Grigore Vieru, ia din cuvintele acelor poeme ce răspundeau rii în cuvânt”. vă e, în cazul ei, retrospectivă revolutivă; e frică / Chipuri vezi, schimbătoare la faţă. // ge Dumnezeu” (A doua venire). că poezia poate fi identificată religiei, într-o inimii unei alte generaţii, aşa cum îl recitam Leonida Lari crede că Poetul (mereu un drum eliberat de obstacole, de facticităţi Cât mai trec printre brazi, visătoare, / Cât pe Spre a-i întregi efigia de poetă a Cetă- vreme a desacralizării, a morţii zeului Pan. noi pe Labiş, cum îl ştiam pe de rost noaptea transcris cu majusculă) are misiunea de a şi mereu întors spre punctul de pornire, aşa vârfuri se rup din veşminte, / Până cerul le ţii vom apela şi la microportretul sugestiv Discursul poetic (= mitopo(i)etic) se con- la focuri pe dealul Feleacului în Transilvania. contempla eul în puritatea lui originară şi de cum lumea, dedemonizată, e întoarsă spre sapă-o intrare / Ca un semn de luare-amin- pe care i-l face în prefaţa la volumul Sibila: stituie dintr-o rostire constructurată a rugii Numai că rostirea firească adâncă şi sfântă în a evita impactul cu lumea sensibilă, vorbind punctul genezic şi faza aurorală, când nu e te. // Cântă sufletul meu fără nume, / Nume „Leonida Lari a venit la Bucureşti întâi prin şi a spovedaniei, cea dintâi fiind adresată felul ei se poate întâmpla această fericită sta- în termeni bergsonieni, cu „învingătoarele căzută încă în istorie. Se săvârşeşte un act de are prin trupul meu, mutul, / Fulger, timpul legenda ei. Era povestea simplă şi eroică a divinităţii, iară cea de-a doua însăşi fiinţei re de lucruri să devină cuvintele la îndemâ- spaţii” care mereu „înghit” acest eu. Poeta resacralizare, de întoarcere blagiană a zeului mă muşcă din lume, / Veşnicie mă ţine să- unei fiinţe inflexibile, care înfruntase nu nu- poetei, antrenată într-un ritual introspectiv al na celuilalt prin care îşi exprimă durerile şi reiterează nevoia fiinţei noastre de a se eli- Pan, de repunere a îngerilor în locul demo- rutul. // O molatică, blândă sfârşeală / Se aş- mai teoretica dogmă siberiană, ci şi maşini- cunoaşterii de sine şi mărturisirii de păcate, nădăjduirile fiinţei interioare. Apoi am avut bera de aceste forme apăsătoare ale lumii nilor. terne încet peste toate, / Tu ai ochii cuprinşi le ei de război concrete. Această imagine, a întâmplări sentimentale, slăbiciuni omeneşti, prilejul să văd cum reacţionează o sală arhi- exterioare: „Intensitate, durată, hotărâre a Neoromantismul de fond din începuturi, de-ndoială, / Bunul meu, dragul meu, cum unei poete, care ia apărarea poporului ei (a „simţiri fără margini”. plină la versurile ei, să stau eu însumi cucerit voinţei, iată cele trei idei pe care trebuia să axat pe proiecţii blânde, „de cămin” conven- se poate? // Cum se poate când nicio căinţă drepturilor lui, îngropate, însângerate, din Heidegger spunea, într-un studiu despre de această îndurerată splendoare de advent, le purificăm, eliberându-le de tot ce e datorat ţional-fantasmagorice, a obţinut pe parcurs / Nu acoperă hăul din mine? / Şi ca umbra păcate, cicatrizate), ieşind curajos în faţa Trakl, Limba în poem, că metafizica agoni- de aceste tropare îngânate, legănate ca nişte amestecului lumii sensibile şi, ca să spunem o tentă expresionistă, adăugând visării şi ce-ţi poartă credinţă / Şi ca orbul o iau după tancurilor ocupanţilor sovietici, la Chişinău, zează în cazul în care sărăceşte suflul ei poe- litanii străvechi pentru vremi ca de post ale lucrurilor pe nume, obsesiei ideii de spaţiu” contemplării fervorile şi iluminările mistice, tine. // Dragul meu, bunul meu, e o veste, / E n-ar trebui să lipsească din nicio carte de is- matic, zeii dispărând atunci când gândirea nu abstinenţei şi speranţei ca un opaiţ aprins de (Henri Bergson, Eseu asupra datelor ime- apoi atitudinile grave sociale şi o dimensiune o smulsă din vremi amintire, / Cine-ai fost, torie a României. Probabil că, în adolescenţa mai este poetică: „Prin urmare, metafizica nu veghe sângerând în noaptea de priveghere diate ale conştiinţei, Cluj-Napoca, 1993, p. religioasă, conjugată cu un sentimentalism dacă eşti, dacă este / Ca o moarte această iu- ei, Leonida Lari a semănat cu „România ru- este doar întemeiere a fiinţării în Fiinţă, adică până se crăpa de ziuă”. 148). colocvial şi manifestată sub formă de rugă, bire?...” (Această iubire). pându-şi lanţurile”, a lui Rosenthal. Şi acum ontologie, ci, deopotrivă, întemeiere a fiinţei Debutul din 1974 a fost urmat de volume Poziţionarea înafara noastră a acestor epistolă, epifanie, teofanie, imn orfic, „sonet Într-un portret substanţial Focul din su- mai seamănă, din când în când. Poate că, într-o fiinţare supremă, în Feion, deci teolo- reprezentative, apărute la Chişinău, Galaţi, „învingătoare spaţii” constituie o limită exis- creştin”, elegie, odă sau „cântec de ascet”. flet şi cel din istorie, care serveşte drept pre- uneori, gestul ei împotriva lanţurilor ajunge gie. Datorită faptului că oferă în genere o în- Timişoara şi Bucureşti: Marele Vânt (1980); tenţială, o facticitate heideggeriană, debuso- Farmecul acestor poeme îl constituie faţă la volumul Dulcele foc, Doina Uricariu să rupă şi rama tabloului, pune la grea încer- temeiere, ea este o -logie. Ea este astfel o on- Mitul trandafirului (1985); Scoica solară lându-ne cu un ansamblu de simultaneităţi adresarea „bipolară” Domnului şi Cititorului, remarcă faptul că, atrasă de fenomenalitatea care şi pe vecinii ei de expoziţii istorice şi to-teo-logie”: „Rostirea poetică este prezentă (1987); Anul 1989 (1990); Dulcele foc (an- care anihilează simultaneităţile anterioare. cufundat şi el în ritual, asocierea contrapunc- universului mereu în transformare, aflată mai stârneşte şi câte o tornadă asupra privi- în preajma zeului şi pentru zeu. „Prezentă în tologie, 1991); Lira şi păianjenul (1991); Al „A aşeza durata în spaţiu ar însemna, printr-o tică a modulaţiei litanice monocorde, domoa- în dialog cu mai multe alter-egouri (Marele rilor şi asupra purtătorilor acestei lupte. Le- preajmă” înseamnă: purul fapt de a lăsa să ţi nouălea val (1993); Epifanii (1994); Scrisori adevărată contradicţie, a instala succesiunea le cu una patetică, justiţiară chiar, prin care Duh, sufletul, daimonul, dublul), că scriind onida Lari a intrat în lumea bucureşteană în se rostească prezenţa zeului” (Martin Heide- de pe strada Maica Domnului (1995); Lu- chiar în sânul simultaneităţii. Nu trebuie aşa- se cere îngăduire afirmării valorilor vieţii pă- „un sfâşietor epistolar de dragoste precum mod violent, cum violentă este dragostea ei gger, Repere pe drumul gândirii, Bucureşti, naria (1995); Aldebaran (ediţie bilingvă ro- dar să spunem că lucrurile exterioare durea- mânteşti: „Când seara un abur subţire pe văi o nouă Mariana Alcoforado, celebra autoare pătimaşă pentru ţară şi pentru cultura naţio- 1995, p. 433-434). mâno-franceză, 1996); Între îngeri şi demoni ză, ci mai degrabă că în ele există o raţiune se pogoară, / Mai lasă-ne, Doamne, o clipă a Scrisorilor portugheze, Leonida Lari e şi nală. N-a ştiut să danseze, aici, la Bucureşti, Viziunile metafizice ale Leonidei Lari (1998); Avatar (1999); Învingătoarele spaţii misterioasă, în virtutea căreia nu le-am pu- lumina de seară, / Mai lasă să-ntârzie-o clipă o autentică şi inconfundabilă poetă a iubirii, ceea ce aş numi „hora nuanţelor”. A fost de- sunt poeto-onto-teo-logice sau poeto-onto- (1999); Infinitul de aur (2001); Răstigni- tea privi în momentele succesive ale duratei această minune / Pe temple înalte, pe socluri, ce-şi cântă pieritoarea, vremelnica şi călătoa- cisă, a fost, în permanenţă, în priză, a crezut etico-teo-logice. În umbra augustă a metafi- rea porumbeilor (2003); Epifanii şi Teofanii noastre fără a constata că s-au schimbat” (Ib- pe cripte străbune, / Pe vatra-mi de-acasă, rea fiinţă în această lume în care trăieşte ca că poate înfăptui în opera ei ceea ce istoria zicului poeta se gândeşte mereu la triada Fi- (2005); Sibilă (2006). idem, p. 149). pe lutul cu oase dragi mie, / Pe viaţa în care martor (şi martir) al timpului” (Leonida Lari, s-a arătat incapabilă să înfăptuiască, şi anu- inţă – Sacralitate – Istorie. În fond poezia ei Deşi s-au schimbat şi s-au nuanţat, „ză- Această „raţiune misterioasă” ascunsă gustat-am prea rar bucurie, // Pe locu-mi sub Dulcele foc, Bucureşti, 1991, p. 16). me, Marea Unire”. Rostirea Fiinţei e înţe- o are ca axă, cu indicii pe calea cea dreaptă, rile şi etapele” poetei au rămas ghidate sta- în schimbare (= schimbarea bergsoniană de soare, în care cad corbii în smocuri, / Pe hai- Dialogul cu Dumnezeu şi cu proiecţiile leasă ca rostire a Fiinţei Naţionale, iar glasul calea lui Tao. tornic de aceleaşi năzuinţe formative” (ca simultaneitate şi instalarea succesiunii în sâ- na-mi trupească, cârpită de-acu pe alocuri, // alteritative (ego-uri, dubluri etc.) se extinde poetului devine Glasul naţiunii; destinul său să mai folosim încă o expresie a lui Blaga), nul ei), trecere, în aceste relaţii psihofizice Pe plinul iubirii de oameni şi groapa din cale, şi se transformă într-un dialog generalizat este un destin social. Po(i)eticul se transfor- urmând