Apare sub egida Uniunii Scriitorilor din România Portal- MĂIASTRA 2 ISSN: 1841-0642 [email protected] Anul XVI, Nr. 2 (63)/2020

Trimestrial de cultură editat de CENTRUL JUDEŢEAN PENTRU CONSERVAREA ŞI PROMOVAREA CULTURII TRADIŢIONALE GORJ cu sprijinul CONSILIULUI JUDEŢEAN GORJ

Acad. IOAN AUREL POP – ANA SELEJAN Gânduri la vreme de Lumea lui Tudor Arghezi restriște Autor demn de toată autoritatea rea blagiană sau argheziană. „Am realizat adevăratul portret uman și scriitoricesc A venit nenoroci- și competența critică, mai ales în direcția al lui Tudor Arghezi“ – afirmă autorul în rea aceasta peste noi și nu monografierii Gorjului cultural, cu studii Cuvântul înainte – „adu- știm ce să facem. Unii ne despre Brâncuși, Arethia când în pagină informația lamentăm și ne gândim la Tătărescu, despre edituri, de amănunt, rară și nu de sfârșitul lumii și la prezice- inventatori, vizitatori ce- puține ori, inedită“. Într- rile lui Nostradamus. Alții lebri ori asasinate politice, adevăr, în cele 240 de ar- ne dăm viteji în vorbe și cu antologii despre folclor ticole de dicționar, de la declarăm ritos că nu ne te- și „suflet[ul] gorjenesc“, diaconul Abramescu Nico- mem de nimic, dar în adân- Zenovie Cârlugea – cunos- lae, învățătorul „frumos și cul nostru numai noi știm ce este. Cei mai mulți tăcem, privim cut în peisajul critic pen- blând“ din școala primară în jur și nu ne vine să credem. Știu că nu există cineva cu vreo tru contribuțiile științifice al elevului Ion N. Theodo- soluție miraculoasă pentru a ne face optimiști în aceste zile. Ne despre viața și creația lui rescu, la Constanța Zissu, gândim la ce este mai rău, ne uităm la cei care sunt (deocamdată!) Lucian Blaga prin cele zece prima soție (1912-1914) mai loviți decât noi, ne cufundăm în gânduri sumbre. cărți scrise din 1995 încoa- a lui Arghezi și mama lui Evident, avem și câteva remedii, unele doar paliative. Râ- ce – intră pe ușa din față și Eliazar (n. 1905), fiul lor, dem la primirea unor glume și filmulețe pe mail sau pe Whats în arghezologie cu acest util Tudor Zenovie Cârlugea confi- App și mai ieșim din încordare. Râdem, dar nu e întotdeauna „dicționar esențial“: Arghezi. Oameni din viața gurează o lume intere- râsul nostru.Totuși, râsul ține de esența umană, este tipic omenesc lui santă, vie, veridică, despre care Arghezi şi și a salvat lumea de la multe rele. Se spune că Aristotel a avut un (TipoMoldova, 2019). Nu că ar fi la pri- alte persoane au depus mărturie. Sursele tratat despre râs, pe care biserica occidentală ar fi încercat să-l ma abordare în domeniu: Tudor Arghezi și informațiilor sunt, în principal, publicistica oculteze și să-l condamne, fără să reușească. spiritul Olteniei (2008) și Tudor Arghezi – argheziană (cele opt volume publicate în- Apoi, ne gândim că nu este prima catastrofă planetară prin un elogiu al Gorjului (2010) vin să comple- tre 2003-2011), precum și evocările altora, care trece omenirea. Au fost răciri sau încălziri bruște de climă, au teze tabloul. În plus, acest gen de dicționar bibliografie menționată la sfârșit. Textele fost molime ucigătoare, de la Ciuma Neagră care a omorât, pe la literar nu e prima încercare a autorului; de dicționar sunt, de regulă, ample sau jumătatea secolului al XIV-lea, între 30-60% din populația Euro- în același tipar, cu aceeași schemă de lu- foarte ample (Șa­man Făgețel, Șerban Leo- pei până la Gripa Spaniolă de la finele Primului Război Mondial, cru, Zenovie Cârlugea a publicat, în 2017 veanu, Domnița Gherghinescu-Vania, I.C. care a ucis mai mulți oameni decât însuși războiul. Și, de fiecare și 2018, două monumentale volume ale Vissarion, Ion Brad, Pavel Țugui, Brâncuși dată, viața a învins. Sigur că a învins pentru cei rămași și nu i-a mai unui „dicționar esențial“ despre Oamenii ș.a.), dar și succinte (Thérezia Császár, stră- putut învia pe cei duși dintre noi, pe cei dragi ai noștri, lăsându-ne din viața lui Lucian Blaga. Sunt instrumen- te importante, indispensabile în cerceta- � cu speranța în obșteasca înviere… �Continuare în pag. 2 Continuare în pag. 4 Structurări simbolice în poezia lui Lucian Blaga Scriitor cu afinități spre proză și eseistică, Nicolae simbolică (Editura Napoca Star, Cluj-Napoca, 2020), Suciu a publicat recent o culegere de cronici literare și eseuri propune, în principal, câteva interpretări eseistice vizând dedicate poeziei lui Lucian Blaga, opera poetului din Lancrăm lirica blagiană dincolo de strigătul expresionist, obsesia constituind o preocupare constantă între cercetările sale profundului, valențele muțeniei și ale tainei, renașterea de-a lungul timpului. Acest fapt se explică prin apropierea omului prin poezie, strigătul culorilor expresioniste și geografică și apartenența la același spațiu de convivialitate modul în care se reflectă toate acestea în creația poetului și spiritualitate transilvăneană. Nicolae Suciu s-a născut din Lancrăm. Postfața volumului este semnată de exegetul în județul Mureș și întreaga sa activitate profesională se Zenovie Cârlugea care urmărește în diacronie eseistica leagă de Liceul „Timotei Cipariu“ din Dumbrăveni, unde lui Nicolae Suciu, subliniind abilitățile hermeneutice ale a fost profesor de limba și literatura română, implicându- acestuia și analizele sale atent argumentate și documentate. se totodată în viața culturală: a condus atât Cercul de Bibliografia și anexele volumului, conținând reproducerea teatru „Histrionii“, cât și revista școlară „Eutopia“. De unor tablouri expresioniste celebre, aduc un surplus de asemenea, este președintele Despărțământului ASTRA culoare și accentuează caracterul informativ al studiului. „Timotei Cipariu“ Dumbrăveni și redactor-șef al revistei Eseistica practicată de Nicolae Suciu se caracterizează acestuia, „Dumbrăveniul cultural“, având colaborări la prin subtile asocieri și trimiteri bibliografice, astfel încât numeroase reviste literare din țară. Activitatea literară întreg discursul se sprijină pe exemple și argumente a scriitorului Nicolae Suciu se desfășoară pe cel puțin concrete, pe citate și pe un întreg sistem de referințe trei coordonate: proză scurtă și roman (Ziguratul iubirii teoretice. Această bază solidă a demersului exegetic – 2011, Avatarii valetului de pică – 2012, Fascinantul facilitează înțelegerea în profunzime a textelor analizate, corn de vânătoare – 2013, Povestind vei dobândi – 2018, fiindcă le oferă contextualizarea potrivită, nu doar pe plan Sindromul de exaltare în sud-estul noii Europe – 3 volume, 2016-2018, Un național sau individual, ci antrenând întregul complex de factori, nuanțe, selfie pentru U.E. - 2019), teatru (De-a teatrul sau imaginează-ți că trăiești studii, opere de artă care au contribuit la afirmarea expresionismului european. – 2015, O lume cu raita-n sus - 2018) și critică, respectiv eseistică literară (Obsesia arhetipului – 2012, De la Pănade la Zăpadia și înapoi – 2019 etc.). Volumul recent, Poezia lui Lucian Blaga – viziune metafizică și structurare �Continuare în pag. 2 Monica GROSU Portal-MĂIASTRA v Anul XVI, nr. 2 (63)/2020 2 �Urmare din pag. 1 Gânduri la vreme de restriște Dar ne mai gândim, în aceste zile, și la altele și ne încurajăm cu vorba noas- spaimele și cu credințele noastre, cu vorbele noastre simple. Dar, în plus, dincolo tră, salvatoare de multe ori, că în tot răul este și un bine. De când oare nu am mai de toate aceste naivități ale mele, ei mai au o datorie: să ia măsuri bune, să aibă respirat, mai ales în marile orașe, un aer mai curat? Deocamdată ne putem plimba alura de lideri, să-și conștientizeze rolul de elite, ca să ne poată insufla încredere și pe jos – fiindcă Dumnezeu ne-a dat picioare ca să umblăm cu ele și nu să le punem speranță. Dacă nu pot sau nu știu să facă acest lucru, atunci este grav, căci poporul doar pe pedala de accelerație a mașinii ori să le îndreptăm obligatoriu spre ascen- acesta are nevoie de ghidaj bun, de călăuze potrivite. soare – prin locuri mai ferite, pe cărări demult uitate și ocolite. Altminteri, „bucuroși le-om duce toate”, pentru că ne știm trecători și vul- Am trecut mereu grăbiți pe lângă edificii și nu am văzut un detaliu arhi- nerabili. Suntem trestii gânditoare, cum zicea Blaise Pascal și ne purtăm ca atare, tectonic original, nu am avut vreme să prețuim un colț de stradă, o statuie sau un cu umilință și cu semeție în același timp, în căutarea echilibrului. Dacă nu o facem bust al unui om odinioară faimos și azi uitat. De când nu am mai avut răgazul să mereu, înseamnă că avem mari carențe în educație, că nu am făcut școală cum se privim o gâză care învie după iarnă, de când nu am mai conștientizat versurile lui cade, că am rămas la un stadiu de ființă inferioară. Topârceanu cu puiul de muscă ieșit „ca să-și usuce labele”? Poate că în serile lun- Criza aceasta neașteptată ne-a învățat ce să prețuim în viață, cum să sepa- gi, vom reuși și noi, ca Blaga, să auzim (din nou ori pentru prima dată) „cum bat răm valorile de nimicuri, ce mare avere este bogăția sufletească. în geamuri razele de lună”. Alergăm clipă de clipă după slujbe bănoase, căutăm să trăim în mare con- Poate că nu i-am mai ascultat demult pe părinții și bunicii noștri, cu durerile fort material, ne ascundem adesea adevăratele sentimente și acum ne dăm seama lor, cu poveștile lor de demult, cu obsesiile lor de oameni bătrâni și bolnavi. S-ar ce bogăție avem în noi și cum am putea să revărsăm această bogăție spre semenii putea ca ideile lor fixe, sâcâielile lor, sfaturile lor și chiar amintirile lor, gândurile noștri. nostalgice din viața lor trecută să ne ni se pară dintr-o dată pline de farmec și de Poate că, după această grea încercare, ne vom rândui altminteri viața in- miez. dividuală și socială, ne vom trezi să fim mai buni și mai drepți, ne vom revărsa De când nu ne-am mai jucat în chip serios cu nepoții ori copiii noștri, fără preaplinul sufletului spre lume și spre țară, adică spre colțul nostru de lume, pe grabă, în tihnă, cu sufletul deschis? Iată că avem acum timp să ne punem în pielea care nu-l iubim pentru că este perfect (nu este!), ci pentru că este (încă) al nostru. lor și să înțelegem că „bucuria și iubirea lor este jocul”, că au nevoie și ei de copi- lărie și că este așa de simplu, de necesar să ne copilărim și noi câteodată. Unii dintre noi ne mirăm că vin românii acasă din depărtări și ne gândim Structurări simbolice în poezia lui Lucian Blaga că ar trebui să rămână unde se află. Da, comod și sigur pentru noi și, poate, chiar pentru ei, așa ar fi, numai că firea omenească nu se ghidează întotdeauna după �Urmare din pag. 1 regulile rațiunii. Pe lângă minte, avem și inimă, iar inima ne trage la casa noastră, lângă ai noștri, lână aceia care ne pot înțelege „bucuria și amarul”, dorul și durerea. Pornind de la tabloul general al mișcării expresioniste în context Acum se vede că globalizarea nu ne poate despărți de „locul nașterii noas- mai larg (european), autorul urmărește evoluția poeziei lui Lucian Blaga în tre”, că ne exprimăm grijile mai bine în românește, chiar dacă vorbim și engleză, relație cu strigătul expresionist, dar și dincolo de acesta, arătând că „prin franceză ori germană. Inochentie Micu, trecut în lumea drepților în 1768, la Roma, strigăt, eul liric exprimă deplin criza creaturii mereu condamnate să nu se după aproape un sfert de veac de exil, a cerut să fie îngropat acasă, la Blaj, în poată identifica cu tatăl ceresc, criza cuvântului întrupat, mereu în derivă, așteptarea obșteștii învieri, pentru că „nu poți învia cu-adevărat decât din pământul amintindu-și de virtuțile demiurgice, dar imposibil să le exercite și mereu în patriei”. Mulți au privit cu nepăsare această dorință testamentară și au pus-o pe deficit de cunoaștere și autocunoaștere. Strigătul poate însemna nu numai o seama unui om amărât, a unui om de demult, care gândea după tiparele vieții lui. eliberare sufletească (katharsis), ci și o regenerare ontologică a lumii“, iar, Iată că acele tipare se potrivesc și astăzi, pentru că, în anumite privințe, „nimic nu în lirica de maturitate, „strigătul, devenind opusul celui expresionist, tot mai este nou sub soare” (nihil novi sub sole). solidar cu tăcerea, participă la însăilarea cântecului, ca expresie dincolo de Trudiți de viața trepidantă, vlăguiți de alergătura zilnică, dați afară de prin cuvinte și ca depășire a mundanului.“ Astfel, „pendulând între tăcere – lume trecătoarele slujbe, umiliți câteodată pentru banul câștigat greu, speriați de primej- a zăpezilor și strigăt – katharsis expresionist – poetul încearcă, prin creație, dia stingerii printre străini, românii iau calea țării. Unii își dau seama abia acum că să răscumpere neputința de a cunoaște absolutul.“ odinioară, când ispita câștigului substanțial i-a putut orbi, au hulit țara, în loc să se Multe pagini sunt dedicate acestui raport dintre cuvânt și tăcere, auz și supere doar pe oamenii nemernici, pe instituții nevolnice, pe împrejurări nefaste. muțenie, raport urmărit și înțeles atât în termeni literari ori științifici, cât și din De câte ori nu am auzit persoane (de succes sau nu) care spuneau că nu mai au ne- perspectivă psihanalitică. În creația lui Lucian Blaga, strigătul expresionist voie de România, că s-au săturat de România ori că nu vor mai reveni în România! își modifică structura, se nuanțează sub forma chiotului rural, deloc strident, Sufletul nu se pliază, însă, după rațiunea rece, după orgolii de moment și nici după ci purtând acea încărcătură sentimentală, specifică legăturii vii dintre om- venitul material copios. natură, om-semeni, om-divinitate. Acesta este un element particularizant care Mulți ascultă acum imnul național cu alte urechi, iar unora „Balada” lui Ci- oferă poeziei blagiene o individualitate proprie, detașată de cea expresionistă. prian Porumbescu le dă altfel de fiori. Casa de acasă, oricât de umilă ar fi, prețuiește Iar drumul spre această formulă poetică a trecut prin folclorul românesc, prin acum mai mult decât toți banii din lume. Vorba „să ne ținem de neamuri” are, par- spiritualitatea artistică a spațiului rural, vatră de veșnicie și îndelungă reflecție că, acum alt înțeles. Iar asta se întâmplă – culmea! – în mijlocul izolării la domici- asupra tainelor lumii: nașterea, iubirea, moartea, dorul, misterul înconjurător liu spre care suntem îndemnați. Ne izolăm desigur, dar ne izolăm întru unitate, iar luând forma corolei de minuni. În această matrice existențială, poezia lui această unitate constă și din familia cea mare care este neamul nostru. Lucian Blaga se adăpostește și, mai mult, capătă limpezime, precum apa de Ne socotim adesea mai proști decât alții, mai necivilizați, mai inculți. Dăm izvor în căușul palmei, iar popasul îndelung în cuget, ca și-n acest paradis buzna în magazine, ne aprovizionăm peste măsură, dăm din coate și zbierăm, pierdut al copilăriei, sporește nota de simplitate și de profunzime deopotrivă mințim că nu suntem infectați și că nu am fost în zone de risc, ne purtăm ires- a poeziei în discuție. Spre toate aceste aspecte și repere structurale se ponsabil. Dar oare alții – puși în fața acestei situații-limită – cum fac? Oare sunt concentrează atenția eseistului Nicolae Suciu, relevând, în imaginarul liricii mult mai buni, mai umani, mai solidari? Nu sunt astfel întotdeauna și nu toți! Am blagiene, acea obsesie a întoarcerii la matrice, la timpul paradisiac al tinereții, văzut cozi imense la Londra sau la Los Angeles, am văzut îmbrânceli, insolențe și cu inocențele, tăcerile și sensurile transcendenței sale. prefăcătorii la Paris ori la Madrid. Adeseori poezia blagiană este privită în corelație cu opere artistice, Oamenii sunt oameni peste tot, cu bune și cu rele. Popoarele nu sunt, însă, literare sau plastice, care au dat naștere unei crize în conștiința estetică, bune sau rele, morale ori imorale, egoiste sau generoase, ci numai oamenii sunt producând mutații substanțiale. Despre aceste noi perspective de înțelegere așa. și interpretare scria și Alina Pamfil în Studii de didactica literaturii române, Nu este momentul să ne lamentăm, ci trebuie să ne adaptăm cât mai bine carte menționată și recenzată de autorul studiului de față tocmai pentru a împrejurărilor și să mergem înainte. Haideți să considerăm că, în mijlocul acestui evidenția modernitatea, discursul novator, extinderea conștiinței și poetica rău imens, am câștigat în comunicare, în dialog și în omenie. Văd zilnic români tainei, toate reflectate în scrisul blagian. care se duc să hrănească alți români, care împart hrană și măști, care duc vitami- Prin minuțioase interpretări eseistice, fundamentate pe studii teoretice ne pentru întărirea imunității organismului, care au grijă de animalele de compa- și atente analogii, Nicolae Suciu reușește configurarea unor structurări nie rămase singure. Aceștia trebuie prețuiți și încurajați. Văd și români nepăsă- simbolice ale poeziei blagiene, atât în ceea ce are ea inedit, cât și în corelație tori, egoiști, sperjuri sau cinici, iresponsabili sau răi. Aceștia trebuie veștejiți și cu mișcarea expresionistă europeană. pedepsiți. Legile curente și cele excepționale, regulile de viețuire și de conviețuire nu se discută, ci se aplică. Nu este acum momentul să fim originali, să ne exhibăm Trimestrial de cultură editat de orgoliile și inițiativele, să încercăm să ne „descurcăm”. CENTRUL JUDEŢEAN PENTRU PROMOVAREA ŞI CONSERVAREA CULTURII TRADIŢIONALE GORJ E drept că „românul s-a născut poet”, dar acum, în viața publică, trebuie să domnească legea și ordinea, nu „poezia”. Pe de altă parte, românii (ca și ita- Apare sub egida Uniunii Scriitorilor din România lienii) nu sunt nemți ori elvețieni și nu au în spate o istorie întreagă de civism și cu sprijinul CONSILIULUI JUDEŢEAN GORJ democrație liber consimțită. Aș vrea să văd oameni politici care să explice sta- rea aceasta de urgență pe înțelesul tuturor, să nu vorbească doar în sentințe, de la COLEGIUL DE REDACŢIE: înălțimea podiumului lor de șefi, să nu se sfiască să pună și o lacrimă între slove GHEORGHE GRIGURCU – preşedinte de onoare MIRCEA POPA (cum ar fi zis Goga), să nu-și ascundă vorba tremurată, să ne arate că trăiesc dra- ION CEPOI, NICOLAE DRAGOȘ, NICOLAE GEORGESCU, SORANA GEORGESCU-GORJAN, ma noastră și că împărtășesc speranța noastră. Vorba dulce, dar fermă poate muta CONSTANTIN E. UNGUREANU, MONICA GROSU, LUCIAN GRUIA, AURELIU GOCI, munții din loc. IOAN ST. LAZĂR, NICOLAE MAREȘ, ION MĂRGINEANU, TUDOR NEDELCEA, MIRCEA M. POP, ADAM PUSLOJIĆ, ADRIAN FRĂȚILĂ, ALEX GREGORA, SPIRIDON POPESCU, ION TALOȘ, ZOIA ELENA DEJU, CONSTANTIN ZĂRNESCU Să fim blânzi, buni cu medicii (și personalul medical) și cu învățătorii (de toate gradele). Primii ne vindecă trupurile vlăguite de boală, iar ceilalți ne vindecă Director de proiect: ZENOVIE CÂRLUGEA sufletele, duc educația mai departe, cultivă încrederea în om și umanitate. Tiparul: S.C. TIPOGRAFIA PROD COM S.R.L. Târgu Jiu Am vrea (mai ales acum) să-i simțim și pe politicieni ca fiind de-ai noștri, cu Tehnoredactare: RODICA TEIȘI Portal-MĂIASTRA v Anul XVI, nr. 2 (63)/2020 3 Cronica literară Oameni din viaţa lui E MINESCU Pentru cititorul din zilele noastre, șederea în ori rușine, domnule Alecsandri, domnilor Academici- și acolo pune-te din nou masă! A preajma lui Eminescu își are prețul ei. După aproape un eni!” – reprod. la p. 386). Schimbul de „amabilități” doua zi la fel; de-abia a treia zi ne- secol și jumătate de când tot scotocim prin biblioteci și între Eminescu și Macedonski, pătimaș la vremea re- am zburătăcit, ca vrăbiile, fiecare pe la vatra lui. Acum prin arhive – pentru a decripta modul în care a ieșit în spectivă, scoate la iveală, privit cu obiectivitate, nu doar stau lângă horn cu pisicile mele și mai pun rânduială în întâmpinarea vremii sale, în care și-a rostit experiența temperamente incompatibile, ci și afinități estetice di- cele însemnări. Tu, te cerți cu politicienii prin «Timpul»; și puterile proprii spre a-și dobândi un loc al său în li- ferite. „Unul abia sfârșește liceul – scrie Eminescu în ce-ai pățit de te-ai făcut așa războinic? / Sănătate și voie teratură – o provocare ca aceasta ar părea mai degrabă bună, / Ionică” (reprod. la p. 178). desuetă. Altfel spus: ce am mai putea învăța petrecând Caragiale este adus la „Timpul”, în februarie cu Eminescu? În ce măsură construcția proprie, de ființă 1878, grație intervenției lui Eminescu. Vreme de mai culturală abia acomodată cu veacul 21, ne-ar deveni mai bine de patru ani, cei doi gazetari conviețuiesc în pace. solidă, mai temeinică? Se ivește însă un intermezzo amoros al dramaturgului De fapt, fiecare întâlnire cu scrisul lui Eminescu (transferat „pe neașteptate” ca revizor școlar în județul și cu omul care a fost ne îndeamnă să ne reexaminăm Iași...) cu Veronica Micle, „rămasă singură la Iași, limitele. Ne îmbie să lecturăm prin alte grile ceea ce ne dar într-o afectuoasă relație epistolară cu Eminescu” hotărăște devenirea. Personalitatea eminesciană, așadar, (p. 107), scăpare ce zgândărește gelozia colegului de este vie, rezistentă, iar scrisul său lucrează încă asupra redacție: „Pe pezevenchiul cel de grec nu-l mai primi, te noastră, cu toate răscolirile (serios-cumpătate sau anec- rog, sau – dacă-l primești – te oblig să fie și Câmpeanca dotic-inocente) ale generațiilor ulterioare și oricât le-am dă față, pentru că nu voi să rămâi tu, om sincer și ade- judeca noi înșine astăzi... vărat, incapabil de viclenie și minciună, sub impresia A-l înțelege pe Eminescu acum înseamnă a-l pri- acestui șarpe veninos, acestei arhicanalii ingrate, minci- vi cu toate ale lui: cu bătăliile și patimile sale, cu or- noase și spioane” (reprod. la p. 108). golii și înfrângeri, cu răspunsul personal la provocările Pe Slavici, studentul Eminescu îl întâlnește la existenței. Fiindcă, indiferent de ipostazele în care se Viena, în timp ce tânărul bănățean își satisfăcea stagiul întrupează, de rolurile sociale, de domeniile în care se militar. Cei doi vor colabora și în străinătate (la „Ro- manifestă, Eminescu își dezvăluie și povestea proprie. mânia Jună”, unde Slavici fusese ales președinte, iar În egală măsură, trădează o epocă anume, cu mentalita- Eminescu se ocupa de partea de secretariat), și după tea ei, cu spaimele, obsesiile și adevărurile sale. Iar noi întoarcerea în țară (la Societatea „Carpații”, la „Tim- suntem azi ceea ce suntem și datorită acelei lumi. pul”). Poetul a fost găzduit o vreme în casa lui Slavici La o astfel de întreprindere s-a înhămat, vreme din București. Ca secretar al comisiei pentru valorifi- de ani de zile, criticul și istoricul literar Zenovie Câr- carea Documentelor Hurmuzaki – pe care Eminescu lugea. Rezultatul: o reconstituire autentică a vremii în le traducea din germană, pretext confecționat de Mai- care a trăit și a creat Eminescu, dar mai ales un portret orescu pentru a izola poetul bolnav pe moșia unui pri- complex al acestuia, luminat-umbrit de cei cu care s-a eten (magistratul junimist Nicolae Mandrea) –, Slavici intersectat. Purtând titlul Mihai Eminescu – dicționar îl vizitează pe acesta la Florești, episod consemnat în monografic. Oameni din viața lui, volumul a apărut în Amintiri(le) sale: „Pentru ca să nu steie de pomană, ceea 2019 la Editura Tipo Moldova din Iași. Este a treia lu- ediția din 8 aprilie 1882 a ziarului „Timpul” –, vine să ce el n-ar fi primit, comisiunea însărcinată cu publicarea crare de asemenea anvergură propusă de Zenovie Câr- vândă mărunțișuri și suliman la București, îi merge rău documentelor […] i-a dat […] un onorar de câteva mii lugea și se întinde pe 750 de pagini, precedată fiind de o negustorie și s-apucă de alta: negustoria literară. Și de lei pentru traducerea în românește a unui volum din dicționarele alocate scriitorilor Lucian Blaga (I, 2017; acea fizionomie de frizor nu s-apucă doar să critice ceva Fragmente. A rămas însă ca aceasta să fie singura carte II, 2018) și Tudor Arghezi (2019). de-o seamă cu el; nu, de Alecsandri se leagă”. Replicile pe care o ia cu dânsul, căci cărțile pe care le cetea erau Cele 180 de articole depășesc abordarea de macedonskiene culminează cu epigrama intitulată Lui dușmanii lui. Am trecut peste câteva săptămâni și eu suprafață, autorul inserând, alături de fișa biobibliogra- X..., publicată când Eminescu era internat în sanatoriul pe la Florești, și l-am găsit acolo sănătos tun și în voie fică aferentă fiecărui „personaj”, informații (explicate și doctorului Șuțu. Scrierea nu e trecută cu vederea nici de bună. Era numai el la conacul moșiei, adecă în foarte migălos documentate) cu privire la caracterul acestuia, prietenii, nici de neprietenii celui incriminat, iar Mace- bună societate” (reprod. la p. 660). la relațiile sale – directe sau mijlocite – cu Eminescu, donski dispare pentru o vreme din țară. Aproape douăzeci de pagini ocupă în dicționar precum și imagini fotografice care să înlesnească apro- Pe Alecsandri, în schimb, Eminescu îl prețuiește Titu Maiorescu. În pofida unor acuzații la adresa lui – pierea cititorului de epoca supusă atenției și de figura și îl susține. Îi publică poeziile în „Timpul”, scrie mate- menite a satisface „setea de senzațional a unui public mai centrală a dicționarului. riale laudative, îi dedică versuri memorabile în Epigo- puțin avizat și deci ușor de manipulat” (p. 393) –, se poate Avem de-a face, pe de o parte, cu o lume „plină nii. Maiorescu însuși, conștient de simpatia crescândă afirma că acesta a vegheat, cu tot ce i-a stat în putință, de freamăt […], în care savoarea Orientului este estom- a publicului față de Eminescu, încearcă să-l protejeze jumătate din existența lui Eminescu. I-a finanțat studiile pată de atitudini, convingeri și forme ale civilizației oc- pe „venerabilul bătrân”, evidențiind multitudinea do- universitare, i-a găsit locuri de muncă, i-a publicat mai cidentale”, iar pe de alta, cu un Om ce obligă la recon- meniilor culturale în care s-a manifestat personalitatea multe ediții de poezii și l-a promovat prin studiile sale cri- siderarea „constructului imaginar memorialistic care, acestuia. Articolul de dicționar se încheie cu un catren, tice, i-a suportat cheltuielile de spitalizare, s-a îngrijit de pornind oarecum de la unele elemente și trăsături reale, ce reconfirmă descendența aristocratică a bardului de la înmormântare și de construirea monumentului de la Bellu. s-a tot rostogolit prin vremuri «complicând» portretul Mircești: „E unul care cântă mai dulce decât mine? / El este cel care intuiește genialitatea poetului și lui i se personalității lui Eminescu cu aproximări și aluvionări Cu-atât mai bine țării și lui cu-atât mai bine, / Apuce datorează stabilirea corectă a datei nașterii. Cu siguranță de tot felul, hașurând fie tezist și romanțios, fie prin na- înainte s-ajungă cât de sus, / La răsăritu-i falnic, se-ncli- i-au fost de folos gazetarului și repetatele îndemnuri ale ive și inconștiente abuzări, fațete ale condiției biografi- nă-al meu apus!” maestrului de a nu-și irosi energia în deșarte polemici de ce” (Cuvânt înainte, p. 7). Pe institutorul Ion Creangă îl cunoaște prin 1875, presă („și nu fi prea violent, rămâi politicos” – p. 414). Avem ocazia să cunoaștem mai îndeaproape când Eminescu, în calitate de revizor de astă dată, se află Dintre femeile pe care le-a iubit, mai mult sau membrii familiei Eminovici, colegii poetului (de la Blaj într-o vizită la școala din Păcurari. Prietenia ce s-a legat mai puțin platonic, Eminescu (Riria/Coralia Biberi – vi- și Cernăuți, de la Berlin și Viena, de la „Junimea” ori între ei a durat toată viața. Mai tânărul Mihai chiar a lo- itoarea soție a lui A.D. Xenopol; Casandra, fata lui Ghe- din redacția ziarului „Timpul”), femeile de care s-a în- cuit o vreme în bojdeuca din Țicău. Poetul îl îndemna pe orghe Alupului din Ipotești, moartă la nouăsprezece ani; drăgostit, medicii care l-au îngrijit în țară și în străină- hâtrul și jovialul Ionică să-și pună pe hârtie producțiile Elena Duțescu – iubita de la Florești; Mite Kremnitz – tate, prietenii, artiștii ori politicienii vremii. Semnatarul didactice și literare, iar mai apoi le prezenta în gaze- cumnata lui Maiorescu și traducătoarea în limba germa- lucrării orientează, desigur, percepția interferențelor tele vremii. Reproducem, din sinteza de informații și nă a Luceafărului; Zoe Mandrea – nepoata lui Nicolae între Eminescu și aceștia, urmărind „specificitatea și documente întocmită de Zenovie Cârlugea, o scrisoare Bălcescu; Veronica Micle; Cleopatra Poenaru – fiica pic- autenticitatea acelor gesturi, exprimări, comportamente din decembrie 1877, reprezentativă pentru felul de a fi torului Constantin Lecca, actriță, cu treisprezece ani mai ce au dat măsura inconfundabilei [sale] personalități” al povestitorului humuleștean: „Bădie Mihai, / Slavă mare decât el, măritată, pe care poetul îndrăgostit o ase- (idem, p. 7-8), însă – fapt de reținut – nu omite dimensi- Domnului c-am primit vești de la tine! Eu te credeam diază cu epistole înflăcărate și care locuiește pe o stradă unile care i-ar putea eclipsa aura confecționată în timp. mort și mă luam de dor cu amintirile, când erați în jurul cu plopi „fără soț”; Eufrosina Popescu – actriță în trupa Un spațiu considerabil este alocat scriitorilor meu, tu, Augură, cel blestemat, Conta și alții, cari acum de teatru a lui Mihai Pascaly), istoricul literar zăbovește Vasile Alecsandri, I.L. Caragiale, Alexandru Macedon- vă fuduliți prin căpitală, alături de ciocoi, mânca-i-ar câ- îndeosebi asupra episodului cu Veronica Micle. ski, Ion Creangă și Ioan Slavici. Raporturile sunt mai nii, că sunt fiii lui Scaraoțchi, și pe voi norocul și binele. Rămasă orfană după moartea tatălui (în timpul „delicate” cu Macedonski, ale cărui creații nu prea gă- De ce lași pe Veronica să se zbuciume? Te-am așteptat Revoluției de la 1848), Ana Câmpeanu și mama ei pără- sesc ecou printre cenacliștii de la „Junimea” (le consi- de Crăciun să vii, dar... beșteleu, feleșteu, că nu pot stri- sesc Năsăudul pentru a se stabili la Târgu Neamț, apoi la derau „anomalii literare”), cu atât mai mult cu cât po- ga văleu, și cuvântul s-a dus, ca fumul în sus, și de venit Iași, unde sunt nevoite să trăiască din „spălatul rufelor etul Nopților li se părea „teatral și arogant”, ba chiar n-ai mai venit... Aferim... Dar noi, adecă Ienăchescu, îl incriminase pe Alecsandri („om bogat, membru al Răceanu și alți mușterii pentru mâncărică și băuturică pe la casele boierești ori din modeste servicii de moașă” Academiei, cu stație de cale ferată pe moșia sa, primise bună, am tras un bairam de cel turcesc, cu vin grecesc (p. 450). Delia MUNTEAN premiul de 10.000 lei de la Academie: Rușine, de trei de la Amira. Apoi ne-am dus cu sania afară din oraș, pag. 5 Portal-MĂIASTRA v Anul XVI, nr. 2 (63)/2020 4 Lumea lui Tudor Arghezi Oameni din viaţa �Urmare din pag. 1 bunica lui Arghezi și mama Rozaliei Ergézi, p. 234), Macedonski, Henry Fischer-Galați, Șerban Ciocules- lui Eminescu în funcție de informația valabilă. Recitindu-l, astfel, cu, Dumitru Micu, Vasile Netea („A fost omul cel mai �Urmare din pag. 3 pe Arghezi, putem lesne detecta forța portretistică înzestrat pe care l-am cunoscut“) – care l-a cooptat a gazetarului, umorile negre sau calme, pana fermă, printre colaboratorii revistei Vremea (unde era re- După ce absolvă, în 1864, Școala Centrală din muiată când în miere, când în fiere. În plus, mărtu- dactor) între 1941 şi 1945. „În semn de prețuire – Iași, Ana e luată în căsătorie de fostul examinator din riile (numeroase, de regulă pozitive) completează conchide Cârlugea – Arghezi îi transcrie lui Vasile comisie, universitarul Ștefan Micle, cu treizeci de ani acest tablou cu multă lume știută și mai puțin știută, Netea, poezia Litanii, scrisă pe la 18 ani, semnân- mai în vârstă. În timpul unei călătorii prin Europa, îl întâlnește pe studentul Eminescu la Viena. Afecțiunea grupată în jurul vedetei. unăoară, Arghezi și familia: du-se cu data de „«29 iunie 1951, Mărțișor»“. Așa, reciprocă se manifestă într-o relativă taină vreme de soțiile sale, Constanța Zissu, Paraschiva (n. Burdea), cei care l-au ajutat la un moment dat, în împrejurări câțiva ani, devenind publică după moartea profeso- „deopotrivă soție, tovarășă în cel mai nobil înțeles de cumpene existențiale: Șerban Leoveanu, coman- rului, în august 1879. Scriitoare și traducătoare, Ve- al cuvântului“; copiii: Elie Lothar (Eliazar Theodo- dantul lagărului de deținuți politici din Târgu Jiu și ronica Micle a fost „primul discipol” (Tudor Vianu) rescu), legitimat în 1912, crescut până la majorat de prefect de Gorj, care i-a înlesnit mult deținutului Ar- al poetului Mihai Eminescu, majoritatea versurilor ei mama lui Arghezi, Rozalia Ergézi („Rămânând vreme ghezi condițiile de detenție din răstimpul 2 octom- fiind un fel de replici (ca în medievalul tenzone din- de cinci ani în străinătate“ – notează autorul –, „po- brie - 20 decembrie 1943, rămânând în relații de tre trubaduri) la creațiile eminesciene: „Lumea mare etul trimite bani și pachete pe numele mamei sale“); prietenie: „Admirabil om și superior model de om! și pustie înaintea mea se-ntinde”; „Unde-ți este- Mitzura, care „știe bine românește și franceza, iar (...) mi-e dor (...) de lagăr, din pricina comandantu- nțelepciunea ce-o aveai în alte vremuri, / Când îți zic engleza și germana pasabil. Știe limba raporturilor lui“; Jean Bărbulescu, „cel mai de seamă jurnalist al să fii cuminte de ce plângi și de ce tremuri? / Nu știi tu că de când lumea dragostea e o poveste? Nu-ți mai dintre situații, oameni și idei“, după cum scria cu Gorjului, în toată perioada cât a apărut Gorjeanul frământa gândirea cu nimicurile-aceste” – reprod. la mândrie Tătuțu în 1946; Baruțu (Iosif), stabilit în (1924-1947)“, care l-a ajutat pe Arghezi în aceeași p. 458-459). Poeta intuiește genialitatea omului de 1974 în Elveția și, după 1989, la Arad. În conturarea împrejurare: „un om de mare ispravă (...). Lua dru- care s-a îndrăgostit, sentiment care o determină să-și familiei, Zenovie Cârlugea valorifică și poezia arghe- mul, adeseori, până la închisoare“ – scrie Arghezi. recunoască implicit neputința de a-l ajunge: „Vârful ziană dedicată Mitzurei sau Paraschivei („Mă chemi Este reprodus de altfel în volum pamfletul Baroane, nalt al piramidei ochiul meu abia-l atinge... / Lângă din depărtare și te ascult/ N-am să te fac, pierduto, motivul arestării rapide a poetului. Așa, Emil Ocnea- acest colos de piatră vezi tu cât de mică sunt, / Astfel să mă aștepți prea mult“). nu, directorul editurii Socec, editor al lui Arghezi, tu-n a cărui minte universul se răsfrânge, / Al tău ge- care, în aceeași dramatică împrejurare a arestării niu peste veacuri rămâne-va pe pământ. // Și dorești Cu informații interesante se conturează și fa- a mea iubire... prin iubire pân’ la tine / Să ajung și a milia paternă: tatăl – Nae Theodorescu, „fiul lui Tu- din 1943, la apelul disperat al lui Baruțu, îi dăruiește „un geamantan albastru“ plin cu haine și alimen- mea soartă azi de soarta ta s-o leg, / Cum să fac când dor, cojocar, și al Bălașei“, cu care întrerupe relațiile eu micimea îmi cunosc atât de bine, / Când măreața încă de tânăr: „E prea târziu să mă iubești/ Mai stai te. „Sunt atenții care nu pot fi niciodată uitate“ – îi ta ființă poate nici n-o înțeleg...” (reprod. la p. 463). puțin să te gândești/ Nu te-a mișcat, – sunt câțiva mulțumește Arghezi. Dicționarul mai cuprinde numeroase ani,/ Plânsoarea mea – Setea de bani/ Te-a cucerit Sunt mulți cei care întrunesc admirația ori informații referitoare la Eminescu-gazetarul. De la și te-a furat“. Al doilea fiu al tatălui său, Nicolae, mi- recunoștința poetului: medici (C.I. Parhon – „deo Mihai Brăneanu, corector și subaltern la „Timpul” litar, fratele vitreg al lui Arghezi, a păstrat legătura bunătate generoasă și milostivă“) și sponsori (Ma- prin 1881, aflăm că redactorul-șef lucra „enorm de cu poetul. Valorificând cercetări recente (Ferenczes laxa, Calotescu-Neicu); apoi oameni politici (Ana mult”, că era intolerant cu cei care împărtășeau alte Istvan), credibile în bună măsură, colaționându-le Pauker, care l-a eliberat pe Baruțu din închisoare la principii, „demn și neîncovoiat” în relațiile cu supe- riorii. În articolul Brătianu, Ion C., găsim lămuriri cu mărturiile altora și cu mărturisiri argheziene, se cererea lui Arghezi, Gh. Gheorghiu-Dej sau regele privind antiliberalismul său („Liberalii sunt smân- conturează familia maternă: mama, Rozalia Ergézi Carol al II-lea: „El a mutat Carpații vechi din loc“... „El tâna și temeiul României, noi suntem niște rămășițe (1859-1944) „a locuit o vreme în casa poetului, care este Regele Renașterii artistice românești“ etc., etc., din vechile populațiuni autohtone, cari nu merită să o prezenta musafirilor drept «doică nemțoaic㻓 dar și, în cheie inversă, în ton cu virulența partinică fie băgate în seamă […] Țărani? Nu sunt. Proprietari („Te tot visez, săracă și flămândă/ Rugându-mă cu de după 1954, „Un bob de mei, și n-aveai ce-alege/ nu, învățați nici cât negrul sub unghie, fabricanți – șoaptă blândă/ Ceva ce nu-mi aduc aminte ce-i“). Că n-ajungea din fapte să se-nchege (...)/ A fost? numai de palavre, leneși cari trăiesc din sudoarea po- Apoi, părinții Rozaliei, bunicii lui Arghezi, Janos și N-a fost?“ Apoi, primari (Dem. I. Dobrescu – „faur porului fără a o compensa prin nimic, ciocoi boieroși și fuduli, mult mai înfumurați decât coborâtorii din Zsuzsana Ergézi. În fine, fratele vitreg, Alexandru și aurar“ al Bucureștiului, inclusiv prin sistematiza- Pârvulescu, legitimat când avea zece ani, fiul Roza- neamurile cele mai vechi ale țărei” (reprod. la p. 69). rea „Mărțișorului“), vecini (preotul Mihai Tătărâm, Deși acuzele lui Eminescu demonstrau că era liei și al băcanului Manole Pârvulescu, în casa căruia paroh în „Mărțișor“, din 1941: „N-a fost eveniment la curent cu jocurile politice și că era un cunoscător aceasta din urmă lucra drept slujnică. În felul aces- (...) timp de 27 de ani, să nu fim unul lângă altul“; al legislației și al dezbaterilor parlamentare (la care ta, combinând sursele de informare cu instantanee Olimpiu Dumitrescu, meditator al lui Baruțu), fețe deseori asista), nu e de mirare că, atunci când conser- foto, cu desene de Arghezi, facsimile etc., se contu- bisericești (mitropolitul Iosif Gheorghian, episcopul vatorii au pierdut puterea, poetul a rămas pe drumuri. rează familia, Mărțisorul, oamenii din viața poetului. De fapt, însuși ministrul conservator A. Cantacuzino Bunăoară, prietenii cei mai apropiați, cei care știau Romanului, Gherasim Safirin, „victima virtuților sale îi reproșează că „persiste à faire du «Timpul» l’organe secretul privind nașterea poetului, familia mamei, și a viciilor fraților săi de prelatură“) ș.a. În legătură personnel”, stăruind pe lângă Maiorescu să-l mai etc., și anume: scriitorul și publicistul Vasile Deme- cu acești „frați de prelatură“ a consumat publicistul tempereze: „Fiți bun și înnoiți insistențele […]. Fără trius (1878-1942), „scriitor complet și independent“ Arghezi multă cerneală, prea multă, dar nu muiată a-i spune ceva ce i-ar putea trezi susceptibilitățile sau sensibilitatea, veți obține din partea lui nu ocolirea – zice Arghezi; va fi cel care va cunoaște semnificația în apă de trandafiri, ci în venin și otrăvuri, cărora, autorul dicționarului le face interesante prezentări: adevărului, ci prezentarea lui într-o formă mai do- pseudonimului Arghezi, folosit din 1904, când cei moală...” (scrisoare reprod. la p. 103). doi editează revista Linia dreaptă; „din acest an – mitropolitul Athanasie Mironescu, arhimandritul O altă ipostază, cea de elev, este oferită de notează autorul – călugărul de la Cernica semnează Sofronie Vulpescu ș.a., care inaugurează epope- însemnările unui fost coleg de la Blaj, unde Mihai cu acest nume, care cuprinde în el prenumele buni- ea pamfletară și polemică argheziană, completată Eminovici intenționa să-și treacă examenele de clasa cului gorjean și al mamei sale, Rozalia Ergézi“; Gala cu oameni politici (Take Ionescu, Nicolae Iorga), cu a VII-a gimnazială: adolescentul era considerat „ex- Galaction: „Am legat cu Arghezi o prietenie rezisten- ziariști (Benno Brănișteanu, Emil Fagure ș.a.) etc. centric”, singuratic, neglijent față de sine și de alții tă și nepăsătoare față de toate vulgaritățile, tristețile umea lui Arghezi... Pestriță, dar întotdeau- („semnele disperațiunii se arătau în față, în umblat, în L vorbă, în ordinea vestimentelor de pe dânsul”); „Mi și încercările unei vieți de intelectuali și de scriitori“; na expresivă, cu oameni buni sau detestabili, este se rupea de milă, unde-l vedeam cum umblă de des- N.D. Cocea, „martor în 1912 la căsătoria poetului (4 adusă în peisajul literar prin dicționarul lui Zeno- trămat și flămând în ultima perioadă […]. Mai bine octombrie), cu Constanța Zissu“. În ciuda prieteniei vie Cârlugea. Nu este „toată lumea“ lui Arghezi, de o lună l-am ocrotit pe la mine. Venea seara, cina și fluctuante cu N.D. Cocea, observă Zenovie Cârlugea, căci, zice autorul, „fără a ne asuma monopolul urca în podul grajdului de la seminar și acolo se cul- Arghezi are în final „aprecieri generoase la adresa exhaustivității“, ținta cărții a fost conturarea cât mai ca încălțat, îmbrăcat... se scula târziu plin de gozuri” (repr. la p. 207); toată averea lui consta într-o carte de vechiului amic socialist, în interviurile acordate (...) exactă, cu lumini și umbre, a lui Tudor Arghezi – mo- prin 1960-1961“. estetică a poeziei, tipărită la München, în limba ger- torul, magnetul și numitorul comun al universului mană, volum pe care l-a dăruit, drept recunoștință, Așa, scriitori și artiști care îi plac: Octavian său. Absențele, câte le știu și îmi vin în minte acum colegului său. Goga, Ionel Teodoreanu, Liviu Rebreanu, Paul Zari- (și mă gândesc la informațiile despre Arghezi din Trebuie să recunoaștem, nu există articol în lu- fopol, Titu Maiorescu, Brâncuși, Eminescu („nimeni cărțile mele Adevăr și mistificare în jurnale și me- crarea de față care să nu dezvăluie documente menite (...) n-a zărit în ochii lui Eminescu privirea lui Însuși morii apărute după 1989 și Glasul patriei, un cimitir a nuanța figura aflată în prim-plan. Adunate laolaltă, ele spun povestea unei vieți și a unei epoci, cu flu- Dumnezeu“), Enescu ș.a. Așa, scriitori neapreciați: I. al elefanților în comunism), nu pot fi decât adăugiri - xurile și refluxurile lor. Între ele autorul construiește Al. Brătescu Voinești, Al. Vlahuță, Delavrancea, Bla- în variantă la informații deja vehiculate în dicționar. ga („poetul de la Cluj“), Duiliu Zamfirescu („nu l-am varii încrengături și complicități, comunicarea lor iubit niciodată“) ș.a. Așa, cei care l-au promovat: Al. neurmărind nicidecum idolatrizarea lui Eminescu, ci („Luceafărul de dimineață”, nr. 7/2019, p. 11) o cât mai fidelă și echidistantă reflectare a sa. Portal-MĂIASTRA v Anul XVI, nr. 2 (63)/2020 5 GHEORGHE GRIGURCU DOINA DABIJA Chișinău

Eminesciană

Și dacă pleci de la acest prealiniștit luminiș ca de la o ipoteză și faci cîțiva pași prin pădure iluminat de gînduri domoale mai mult decît de-ncîl- citele ramuri (musculatură a vîntului deșirat) și te-ntorci la alte gînduri mai vechi (aproape inexistente miresme lemnoase țepene controlîndu-se prin indiferența materiei). Lumea poeziei

Lumea poeziei este ca un câmp de flori, Odinioară Anotimp unde te întâlneşti cu toate trăirile lumii şi unde fie- care gând îl uneşti sub o sigură floare. O femeie de treizeci de ani (lectură străveche O primăvară ca o gîză galbenă închisă într-un borcan Aici îţi permiţi să-ţi desenezi aripi de tărâţe străbătîndu-ți îndoiala cum vinișoare fierbinți colo- sau să te laşi cuprins de cea mai frumoasă iubire ca un pîrîu cu apă scăzută în care-ți bălăcești picioa- rate sau de cea mai adâncă tristeţe. Aici stelele se pot rele străbat marmura ploii) aşterne pe pământ în plină zi sau arborii pot avea ca o stradă cu un zid vechi pe care e pictată o altă rădăcinile-nfipte-n cer. Aici te uneşti cu timpul, iar poemul devine aceeaşi rădăcină cu tine. Stai faţă cum tot de treizeci de ani un război stradă cu un zid vechi. în faţă cu clipa şi cauţi cea mai potrivită rimă. Iar ideile, iată-le! Se ceartă-ntre ele, unele se aştern pe în alt veac în altă bibliotecă un fluture însîngerat hârtie, iar altele zboară ca nişte fluturi. Şi nu faci tîlc fluid așezîndu-se pe sînul femeii decât să cauţi cuvântul. Să-l aşterni acolo unde-i Consilii este locul, iar el să se bucure de cel care-l va citi fereastra pictează sîrguincios depărtarea toridă şi-i va da viaţă. Iar din toate, nu ai decât un singur regret, că acest timp nu-ţi ajunge niciodată. Trece Nu te grăbi să folosești metafora rară nimic n-ar fi să mai uiți ca un nebun, când tu ai încă atâtea de spus… tenebroasă ca o femeie-n ciuda pielii sale albe Oraş bătrân nici brățara Ei o privire insuportabilă într-un gol me- nu te grăbi în paharul cu ceai să dizolvi nici o-ntrebare cum zahărul talic Uneori am impresia că acest oraş, atât de nu te grăbi să te trezești cu aparatul de radio drag mie, se stinge încet ca o candelă. nici tinerețea ta cum o picătură de parfum pe pielea (acest cocoș modern) nu te grăbi să adormi Oamenii odinioară zâmbitori s-au dezvăţat Ei căci visele decisive te-așteaptă-n afara somnului parcă să zâmbească, s-au dezobişnuit să se bucure. nu te grăbi să vorbești nu te grăbi să taci Tot mai mulţi dintre ei, scufundaţi ca şi cum nici ora stingheră cum un sertar de mobilă veche în- căci poezia nu e nici limbaj nici tăcere. în nişte dialoguri mute sau tăceri zgomotoase, trec pe lângă tine, ca şi cum fericirea, iat-o!, le e de tredeschis mult prizonieră! Iar unora, glasul le arde, dar n-ar îndrăzni să-ţi şoptească nici măcar un singur cu- și glezna Ei turnată-n gleznă cum o vază (Hristoase!) Peisaj vânt. Da, cu adevărat viaţa altora ţi se pare întot- deauna mai simplă sau mai uşoară. Aşa li se par şi în cele din urmă călcătura zeiască lor vieţile noastre. Însă dincolo de această perdea pe fărădelegea unei propoziții sfioase. Lebăda albă adînc murmurătoare cum apa lacului ni se ascund toate frământările, pe care le purtăm cum un rîs înghețat în terfeloagele imaginilor sub o înfăţişare liniştită, ca să nu fim deconspiraţi. cu care ne-nfruntă valul scund ori cum o umbrelă Dar chiar şi aşa, de ce ne-ar fi totuşi atât de greu să pe care Soarele însuși o deschide ne zâmbim unii altora? Indecizie De ce ne-ar fi atât de greu – să nu trecem cu arătătoru-i bonom muţi unul pe lângă altul? Oare bătrânii noştri au Puțin curaj și tulburea imagine se limpezește ori pur și simplu ca un motor încă de la Facerea Lu- avut mai puţine griji? Cum oare au reuşit să treacă puțin curaj și viața mii peste toate cu bunătate şi zâmbet? Iar noi trăim ca va curge în ea însăși silențios economic care taie şi cum n-am trăi, ci am locui într-o stepă, unde nu frunza la cîini. se aude decât un singur sunet: vântul!Şi ne stin- gem încet, încet ca o candelă căreia i s-a terminat în forma ei de sticlă binecunoscută printr-o pîlnie untdelemnul din pahar şi-i rămâne puţin fitil, pen- tru ultimele licăriri… puțin curaj și viața se va așeza Poetului Oraş bătrân, zâmbeşte! precum un lichid etichetat Pe-un tron înalt doar cîteva picături vor cădea pe de lături Să iei ceva de undeva să pui cîțiva stropi roșietici un lucru pe-altul cum o lipitoare Atunci când Ștefan cel Mare s-a dus să cea- pînă cînd lucrurile se vindecă ră un sfat de la duhovnicul său, Daniil Sihastru, acesta i-a răspuns: „Aşteaptă afară, căci sunt în dar nu precum sîngele necruțător ori plesnesc de preamultul lichid rugăciune”. Domnitorul Moldovei, nu s-a supă- sfîșiind ca o gheară carnea pămîntului al identității stricate rat sau mâniat că un pustnic îşi permite să-l țină la uşă. Nu s-a gândit nicio clipă: „Iată, eu Ștefan, dar nu precum vinul amețitor (o amintire născocită s-asmuți lucrurile unul împotriva altuia cu blîndețe care am câştigat atâtea războaie şi mi se închină tot pe loc) cu paciență cu tandrețe poporul, sunt umilit de un monah!” ca și cum le-ai învăța Viața Noi însă, urmaşii lui, ne comportăm de mul- ci ca o apă netrebnică de la curățenie de la spălatul te ori ca şi cum am fi mai mari decât însuşi Ștefan- să lași lucrurile să se lovească Vodă. Avem o părere atât de bună despre noi în- vaselor să crape să se știrbească cât nu suportăm nici cea mai mică observație. Iar să se fărîmițeze puțin cîte puțin imaginea aceasta mincinoasă pe care o plăsmuim vai de apa netrebnică. ca și cum le-ai insufla Eternitatea. fiecare despre sine, ne ridică pe-un tron înalt, de unde nu mai vrem să coborâm, aşteptând mereu slavă şi cinste de la alții. pag.6 Portal-MĂIASTRA v Anul XVI, nr. 2 (63)/2020 6 pag. 5 Dar am impresia că şi-n cazul în care am locui „Am aflat târziu că sunt muritor: în ziua când răspund, pentru că nu m-am gândit niciodată că în pag.5 cu un înger în cer, tot am avea probleme. Ne vom s-a sfârşit mama…”. mintea unui credincios ar putea să existe o astfel de certa cu el şi-l vom scoate pe el vinovat de propriile Această carte este una de suflet, o carte care suspiciune: că un simplu sărut l-ar putea îmbolnă- acțiuni. te sfătuiește şi te îndeamnă să te cauţi. Şi aşa cum vi. Însă între timp am asistat nu o dată la întâmplări Odată un bătrân în timp ce făcea mâncare şi-a spune şi Nicolae Dabija: „Nu poţi înţelege adevărata similare, observând cum anumite persoane vin la scăpat lingura în cratiță. Și chiar dacă mâncarea dă- dimensiune a creaţiei vierene, dacă nu-i cunoşti car- împărtășit cu lingurița de-acasă sau o aduc pentru dea în clocot, acesta şi-a băgat mâna în oală să caute tea de aforisme”. copiii lor, tocmai din suspiciunea ca aceștia să nu lingura. Dar spre surprinderea unor martori, bătrânul se molipsească de vreo boală. Dar mă întreb: ce fel nu simțea fierbințeala, ci din contra – şi-a scos mâna Printre oameni... de credință mai avem, dacă venim în casa Domnului de acolo ca şi cum ar fi scos-o de sub jetul unui ro- cu frica de-a ne îmbolnăvi? Trist. Pentru că icoane- binet cu apă rece. Dar chiar şi aşa, martorii acestei Există printre noi oameni cărora nu li se le, pentru noi, credincioșii, nu-i reprezintă doar pe întâmplări în loc să se mire de cele văzute, au mers aud pașii... Oameni a căror simplitate te face să te Dumnezeu și Sfinții Lui, dar acestea sunt în primul să se plângă altora că bătrânul şi-a permis să mestece rușinezi. Care nu se laudă cu faptele lor. Oameni care rând vii! mâncarea cu mâna. și atunci când tac vorbesc. Pentru că chipul și faptele Și apoi sărutul lor este un semn de dragoste Părerea înaltă despre sine te îndeamnă să vezi lor spun mai mult decât cuvintele. Aceștia știu să iu- și respect, așa cum îl avem și față de părinții, frații mereu faptele altuia mai rele decât pe ale tale. Mân- bească sincer, și nu doar pe acei apropiați lor, dar pe și surorile noastre. Atunci când oare-i întâlnim, nu-i dria şi invidia s-au împrietenit atât de mult cu omul, toată lumea. Ochii lor sunt plini de blândețe, răbdare sărutăm pe obraz? Sau dacă aceștia ar avea vreo încât acesta dacă l-ar întâlni mâine pe Ștefan cel și bucurie. Și există oameni care pur și simplu nu pot boală, nu i-am mai săruta, transmițându-le sărutările Mare în mijlocul bulevardului, i-ar spune: „Măria ta, noastre prin aer? Sau oare este firesc să-l salutăm pe ia dă-te jos de pe cal, să mă urc eu!” Dumnezeu și Sfinții Lui în biserică cu mâna flutu- rând-o în vânt: „Hei, Doamne, bună!?” Atunci așa O carte unicat ar trebui să-i salutăm și pe cei apropiați nouă sau chiar pe mamele noastre, numai că ele, care pot da Asociaţia Culturală „Regal D’art”, colecţia dovadă de-o credință nestrămutată, sunt convinsă „Regal de înţelepciune”, din Botoşani, ne surprin- că ne-ar trage o palmă zdravănă și ne-am scutura de de din nou cu o altă carte fără egal, dedicată poe- toată frica. Dar marea noastră problemă nu este, de tului nostru naţional Grigore Vieru, „Tratat pentru fapt, teama de viruși pe care credem că-i întâlnim, ci umanizarea pustiului”. Această ediţie este iniţiată şi necredința. Pentru că dacă am avea-o măcar cât un coordonată de distinsa doamnă Lili Bobu, care şi-a bob de muștar, am înțelege că icoanele sunt sfinte și propus de această dată să adune sub o singură coper- se află sub protecția divină. tă cele mai frumoase citate, aforisme şi confesiuni Credincioșii se împărtășesc cu aceeși linguriță scrise de-a lungul timpului de Grigore Vieru. de peste două mii de ani, și din asta încă n-a murit Pe coperta cărţii – o idee originală a Asociaţiei nimeni. Sau dacă am sta să ne gândim și la preoții Culturale „Regal D’art”, este încadrată o bijuterie în noștri care se împărtășesc după fiecare slujbă în urma formă de cheie, realizată la „Romberfil” SRL de ar- a sute și mii de credincioși, atunci ar trebui să stea tistul Filip Mărgărit. Iar lucrările din interior aparţin toți prin spitale și cimitire. Dar iată că credinciosul unor mari artişti plastici: Mihai Cătrună, Ion Sulea- nostru nu se teme să se îmbolnăvească într-un spital Gorj, Iurie Matei şi Paul Surugiu-Fuego. sau în spațiul public, unde circulă mii de infecții și Primele pagini ale cărţii ne întâmpină cu pre- viruși, dar îi este frică de sărutul unei icoane. Ab- faţa academicianului Mihai Cimpoi: „Într-o lume surd, aș spune. Pentru că nu sărutăm lemnul sau gea- agitată ca a noastră, pusă sub semnul cumpenei, mul lor, ci pe însuși Mântuitorul, care îți dă viață și te Grigore Vieru şi-a propus să vină cu ceva care s-o însănătoșește, nu invers! Dar a fi suspicios înseamnă „cumpănească”, s-o îmbuneze: cântecul şi zicerea a fi creștin doar cu numele. Așa că nu-l mai salutați aforistică, monomică, adică proverbul. În epocile iubi. Iubirea fiind prea mult pentru ei. Și atunci te pe Dumnezeu de la distanță cu mâna fluturând-o în când omul nu are timp pentru reflecţii şi este orbit de întreb: de unde lipsa ei în inima lor, dacă au primit și vânt, ci sărutați-i fiecare icoană cu dragoste și res- atâtea neclarităţi, acestea par a fi mijloacele cele mai ei aceeași dragoste de la părinți, frați, rude, prieteni. pect. Pentru că anumite lucruri nu trebuie înțelese eficiente şi mai moderne”. Iar Nicolae Dabija măr- Dar între timp, pentru că n-au fost așa dintotdeauna, numai cu mintea, dar și cu inima. turiseşte: „Grigore Vieru nu e doar un poet, ci şi un au învățat doar să absoarbă iubirea celorlalți, dar nu gânditor profund, un sfătuitor, un însoţitor de drum, și s-o ofere. Al treilea ochi un caracter modelator de caractere. De parcă acest sentiment i-ar încurca să fie fe- Maximele lui Grigore Vieru sunt vii, ele au ricit. De aceea te doare să-i observi cum urăsc, urăsc Se spune că omul are un al treilea ochi. respiraţie, au puls. Cu trecerea timpului, acestea de- fără niciun motiv. Urăsc binele, zâmbetul, bucuria, Mulţi îi spun intuiţie, alţii îl situează unde- vin şi mai actuale. Vremurile care vin se recunosc lumina. Și nu se pot identifica decât cu ura. va între cei doi ochi de pe frunte, iar alţii îl numesc în ele. Semn sigur al marilor creaţii, care nu îmbă- Care de multe ori nu trece niciodată. Totuși „ochiul inimii”, care poate fi reactivat prin rugăciune trânesc odată cu secunda când au fost scrise, ci ca tind să cred că fiecare dintre noi, și cei buni, și cei şi o viaţă creştină. şi cum se nasc zilnic, cu fiecare nou cititor şi fiecare răi, toți avem încă șanse. Și omul se poate vindeca Şi numai acest ochi – al treilea le vede pe toate nou adevăr!!! ” de această maladie a urii, numai să vrea. Una dintre bune, pe când ceilalţi doi pe care-i purtăm ştiu să pri- Regretatul critic literar Mihail Dolgan ţine să soluții ne-o dă un bătrân. Acesta, fiind păcălit la piață vească din colţul în care se vede nimic sau năzăriri. precizeze: „Grigore Vieru urmăreşte să comunice ci- de un negustor, nu s-a supărat și nici nu s-a întors Însă acest ochi nevăzut este şi unicul care lucrează titorului o anumită poziţie filosofică sau o atitudine înapoi în târg să-i reproșeze ceva vânzătorului. Peste cu distanţa şi devine acel ochi ascuns cu care văd concretă de viaţă, un principiu moral sau un proces ani însă, aceasta i-a bătut singur în poartă și a vrut sfinţii sau ajung să vadă aşa cum văd îngerii. Nu- psihologic, o înţelepciune revelatoare sau o povaţă să-și ceară iertare. Atunci bătrânul i-a zis: mai că acesta se deşteaptă cu condiţia să se închidă de preţ”. – Nu-mi datorezi nimic. Eu te-am iertat de cei de din afară. Asta însă nu înseamnă că trebuie să Theodor Codreanu, care încheie prefaţa aces- mult. Pietrele cu care mi-ai umplut atunci sacul în devenim orbi la propriu, dar să începem să privim tei cărţi, menţionează: „Aforismul şi poezia sunt loc de legumele pe care ți le-am cerut le-am aruncat spre interiorul nostru. Şi despre acest lucru ne spu- mlădiţe ale aceluiaşi trunchi: Limba Română. încă de atunci, dar tu le-ai purtat în sufletul tău toată ne şi Domnul: „Ochiul este lumina trupului. Dacă Adeseori, de aceea, aforismele lui Grigore viața! ochiul tău este curat, tot trupul tău va fi plin de lumi- Vieru sunt concentrate poeme în prozodie clasică. Acest înțelept ne învață să-i iertăm și pe acei nă” (Matei 6. 22). Şi, după cum observăm, Iisus nu Tiparul prim al gândirii aforistice vierene este fol- care ne mint, ne urăsc sau sunt incorecți cu noi, pen- se referă la ochii noştri trupeşti, dar spune „ochiul cloric: proverbul şi zicala. E un mod existenţial de tru că chiar dacă uneori bunătatea ori iubirea par în- tău”, şi aici cred că vorbeşte anume despre acel ochi identificare cu sursele primare ale creaţiei populare genuncheate, acestea știu întotdeauna să învingă! al inimii. şi ale limbii: [„Plecaseră toţi peste Prut. Singurul NB: „A fi politician înseamnă să fii capabil să Dar despre el se mai spune că ar fi însuşi ochiul profesor de română în tot satul nostru, un bătrân în- spui dinainte ce-o să se întâmple mâine, săptămâna divin, iar cel care începe să vadă cu el se poate vedea ţelept: proverbul”]. Dar tot în acelaşi context aş adă- viitoare, luna viitoare, anul viitor. Iar apoi să poți ex- pe sine însuşi. Şi, spre deosebire de cel lumesc, aces- uga şi alte câteva citate ale poetului: plica de ce nimic din toate acestea nu s-a întâmplat!” ta nu doarme şi nu se închide niciodată. Doar că până „De moarte nu mă tem, mă tem de suferinţa (Winston CHURCHILL) la activarea celui de-al treilea ochi avem încă mult de mamei de o vedea că nu-s”; lucrat, poate chiar toată viaţa. „Păstrează-ţi genunchii pentru biserică, nu-i Sărutul icoanelor apleca oricui”; Cărțile care te formează „Omul fără casă merge uşor la război, dar se Acum ceva timp cineva mi-a mărturisit că este predă la fel”; un om credincios, dar are o frică: aceea de a săruta Într-o eră a tehnologiilor sunt suficienți tineri „Nu câţi străini, ci câtă înstrăinare este în Ţară icoanele. Mai exact îi este teamă să-și apropie bu- care nu vor să citească sau – și mai rău, există încă ne sperie”; zele de ele în urma altora. Nu am reușit atunci să-i oameni în toată firea care te întreabă: „La ce sunt Portal-MĂIASTRA v Anul XVI, nr. 2 (63)/2020 7 pag. 6 bune cărțile?” Sigur că cei cărora nu le place lectura Însă la vederea unei astfel de fotografii cred că AM PRIMIT - VOM REVENI sau n-au deschis niciodată vreo carte, pot trăi foarte mai mult ne-am înspăimânta decât admira. Dar până bine și fără ele. E ca și cum ai încerca să-i obligi pe atunci, din frică sau nepăsare, ne convingem: „Mai niște surzi să asculte muzică clasică sau pe niște in- bine un chip minunat și cu ochii sclipind de răutate firmi să danseze un vals. decât unul respingător și privire-naripată.” De-a lungul timpului însă am reușit totuși să Doar că această stare a noastră poate fi com- conving mai multe persoane să citească. Le-am ofe- parată cu cea a unui orb. Care fiind toată viața lui rit o carte bună și le-am mărturisit că alta ca ea nu încăpățânat și mândru, atunci când a început să or- mai există. Ca mai apoi cineva să-mi spună: bească, n-a vrut să-și recunoască neputința, dar în- – Nu mi-au plăcut cărțile niciodată, dar asta cerca să-i convingă pe alții că el vede încă foarte chiar mi-a plăcut! Mai ai vreuna la fel de frumoasă? bine, doar că soarele-i de vină că nu mai este la fel – Am una și mai interesantă ca prima! de strălucitor ca înainte și iarba, care a început să – Dar mi-ai spus că asta e cea mai bună! aibă culoarea cărbunelui. Iar când a orbit de tot, a în- – Păi, vezi, nu ai cum să faci comparație dacă ceput să strige: „Soarele s-a stins! Soarele s-a stins!” n-o citești și pe aceasta! Degeaba încercau oamenii să-i spună că razele lui Lectura poate schimba viața unui om și mo- sunt la fel de strălucitoare sau iarba-i tot atât de ver- dul său de-a gândi. Ea ne oferă un câmp nesfârșit de, acesta nu voia să-i asculte, dar nici să recunoas- de imaginație. Aceasta te poartă în toate locurile în că faptul că nu mai vede. Ca acesta, ne comportăm care ți-ai fi dorit vreodată să ajungi, să cunoști oa- și noi. Îi vedem întotdeauna pe alții mai urâți, mai meni pe care nu i-ai întâlnit, să asiști la bucuriile și proști, mai răi, în timp ce ne considerăm pe noi mai suferințele lor. A citi nu e o datorie, dar e o necesita- buni ca ei și plini de calități. Fiind incapabili să ne te. Așa că, cititorule, nu lăsa cărțile să se prăfuiască, recunoaștem propriile defecte ori neputințe. Și nu ne ci deschide-le pe cele bune și pornește într-o călăto- gândim nicio clipă că, înainte de-a privi chipul cui- rie în care te vei întâlni chiar pe tine! va, ar trebui să ne întâlnim mai întâi cu sufletul lui. Pentru că abia atunci îi putem descoperi urâțenia sau Cei care străpung cerul frumusețea chipului. Iar după această frumusețe care defilează pe străzi, nu se ascunde de multe ori decât În copilărie îmi amintesc de nişte femei care una care poartă o mască mincinoasă. aveau obiceiul de a sta toată ziua pe scaunul din faţa blocului. Într-o zi a oprit în dreptul lor o maşină „Vama luʻ mama” mare şi nişte tineri au început să care-n ea mobilă şi tot felul de lucruri, semn că cineva se mută. Una din- Pe timpul Uniunii Sovietice, atunci când voiai tre ele se tot mira, pentru că toate lucrurile pe care le să vizitezi o altă țară, erai obligat să dai declarații duceau acei tineri semănau cu ale ei: sau să completezi formulare, anchete pentru a ex- – Uite şi televizor ca al meu, şi mobilă ca a plica motivul, destinația și pentru ce perioadă urma mea... să părăsești țara. Dar iată că anii de atunci nu diferă Seara, când a intrat în casă, femeia a găsit prea mult de prezent, deși mulți dintre noi am crezut apartamentul gol. Una dintre vecina o certa: că acele vremuri au apus. – Ei, şi cum nu ţi-ai dat seama că erau lucru- Acum câteva săptămâni, la vama Leușeni, rile tale? vameșul moldovean m-a întrebat de unde vin și unde – M-am gândit eu, dar apoi mi-am zis că ori- plec. I-am spus că vin de acasă și plec tot acasă, însă cum îmi fac un bine pentru că în scurt timp urmează acest răspuns al meu l-a nemulțumit într-atât, încât să mă mut şi eu. mi-a poruncit pe-un ton obraznic să parchez mașina Vecina n-a mai aflat unde urma să se mute bă- mai pe dreapta, pentru că urma să „analizeze o trâna care nu mai avea nicio rudă în viaţă şi nici po- situație de risc”. Nu prea am înțeles despre ce risc era sibilitatea să se mute-n altă parte, decât atunci când vorba, așa că l-am rugat să-mi explice. Mi-a spus că a găsit-o, la câteva zile de la această întâmplare, fără i se pare suspect că traversez frontiera prea des. Am viaţă. Se vede că bătrâna ştia deja că nu va mai avea rămas oarecum uimită, pentru că nu știam că există nevoie de toate acele lucruri agonisite o viaţă. Dar vreo restricție în acest sens, așa că l-am întrebat dacă această întâmplare mi-a amintit de bunica tatălui este și vreo lege în vigoare în care să se menționeze meu – Ana Dabija. Aceasta şi-a rugat într-o zi fiicele de câte ori are voie o persoană că treacă vama într-o să o ducă-n casa mare şi să-i arate cu ce o vor îmbră- zi, o lună sau un an. Dar la întrebarea mea am pri- ca în ultima ei zi. mit următorul răspuns: „Veți traversa vama de câte S-a îmbrăcat în hainele pregătite şi apoi le-a ori o să vreau eu!”. Amintindu-mi, totodată, că în întrebat unde o vor pune. Aşezându-se acolo, le-a vamă am mai multe obligații pe care sunt datoare să cerut şi o lumânare, ca să se asigure că sunt lumânări în casă. Apoi le-a rugat să-i aprindă lumânarea ca să le respect, însă când am încercat să aflu care sunt și vadă dacă nu lipsesc chibriturile. Le-a întrebat cum obligațiile lui de serviciu, a refuzat să-mi răspundă. îi stă baticul şi după ce s-a asigurat că toate-s aşa Semn că n-are niciuna. Și după mai multe verificări, cum trebuie, le-a spus fetelor că-i un pic obosită şi ar neavând niciun alt motiv pentru a mă reține, mi-a vrea să doarmă. Dar lumânarea n-a stins-o şi nici ea întins buletinul punându-mi și ultima întrebare: nu s-a mai trezit. – Pe ce stradă locuiți în București? Se vede că aceşti oameni care-şi cunosc şi – Bănuiesc că vreți să-mi trimiteți vreo scri- ziua, şi ceasul, sunt oameni cărora nu le poţi explica soare ori vreo floare în semn de iertare?!, îl întreb eu. cum să iubească. Şi cu simplitatea lor ştiu să stră- – Răspundeți la întrebare! pungă cerul... – Dar ați citit adresa mea în buletin... – Lasʻ că o să mă mai rugați voi să vă dau Fotografia sufletului voie să treceți vama cu cărți românești!, îmi spune vameșul aproape strigând. Toamna aceasta a venit într-o zi de luni. Și N-am prea înțeles la care „voi” s-a referit și dintr-odată străzile s-au umplut de atâta eleganță, nici de ce n-am voie să trec vama cu cărți românești că-i greu să n-o remarci. Semn că mulți dintre noi sau de ce ar trebui să-mi cer voie de la cineva ce cărți suferă de frumusețe. Pe alții însă aceasta îi deranjea- trebuie să citesc. Dar într-un fel i-am înțeles supă- ză și o compară cu o tumoare. Fiind ferm convinși rarea, probabil că era invidios pe teancul de cărți pe că frumusețea trebuie să se localizeze mai mult în care-l aveam lângă mine sau pur și simplu nu era interiorul omului decât în afara lui. Dar cum aceasta obișnuit cu întrebări și răspunsuri incomode. Și aici împreună cu tinerețea au fost dintotdeauna lăudăroa- l-am supărat într-atât, încât mâine s-ar putea să-mi se, nu ne pot convinge să ne vedem altfel decât cum interzică pentru totdeauna să mai traversez frontiera, ne privim în oglindă zi de zi. pentru că aceasta se pare că-i vreo moștenire de fa- Probabil doar un aparat de fotografiat suflete milie sau, mai bine zis: Vama luʼ mama! ne-ar mai putea descoperi chipul real pe care-l pur- tăm, pentru că interiorul nostru nu-i atât de frumos Doina DABIJA pe cât credem. Portal-MĂIASTRA v Anul XVI, nr. 2 (63)/2020 8 Mircea POPA 24 de ani fără Marin Sorescu Zestrea literară a lui Marin a fost propus membru corespondent al Academiei Belu, și că doar prin intervenția lui Eugen Simion ar Sorescu nu trece prin cea mai feri- Române. Dar tot acest an se pare că e „începutul fi fost înmormântat în zona deținută de Academia cită etapă. De câțiva ani buni, nu- sfârșitului” pentru destinul lui de scriitor, deoarece Română. La fel ca Adrian Păunescu, el a fost în acei mele lui e destul de ocolit de către e chemat la București și judecat de Comitetul Direc- ani ținta unor atacuri directe, ținut oarecum izolat critica și istoria literară, iar teatrele noastre nu se tor al Uniunii Scriitorilor, pentru că ar fi menegeriat într-un fel de carantină spirituală, poziția sa de scrii- înghesuie să-i joace piesele. E o etapă literară mar- prost revista craioveană, ridicându-și-i în cap pe toți tor oficial și oficializat având repercusiuni serioase în cată de alte priorități, situație de care nici el nu pare cei opt redactori, pe care tot el îi angajase acolo, dar ceea ce privește posteritatea sa literară. Numele, ca să fie străin în totalitate, dacă ne referim la starea și creația sa, au intrat într-o vizibilă zonă de penum- de oarecare tensiune provocată de scriitor în ultimii bră și dacă anterior el fusese răsfățatul festivalurilor ani de viață în chiar mijlocul colegilor săi de breaslă și al recitărilor publice, acum e tot mai uitat, încât de la revista „Ramuri”. De aceea nu putem decât să până și Zilele culturii craiovene, organizate cu nu- salutăm apariția unei cărți care vine să scoată figu- mele lui, au dispărut cu timpul din programul Cetății ra sa din aparenta uitare, rememorând, uneori cu Băniei, pe primul loc trecând Festivalul Internațional aplomb, alte ori cu iritare, modul în care este gestio- Shakespeare , iar lipsa banilor, a fost invocată tot nată moștenirea critică a lui Marin Sorescu. Autorul mai des când a fost vorba de a fi repus pe tapet. acestei cărți de repriviri biografico-critice este Tudor Ceea ce am „povestit” noi până aici sunt frag- Nedelcea, iar cartea sa se intitulează Marin Sorescu mente din realitățile triste ale ultimilor ani din viața sau vocația identității românești (Ed. Muzeul Litera- poetului, realități relatate, episod cu episod, de că- turii Române, București, 2020). tre autorul cărții de față care face în mod deschis o Vom afirma încă de la început că metoda la pledoarie pro Sorescu, reluând argumente legate de care apelează autorul nu este aceea a unei mono- care acum doresc să se debaraseze de prezența sa „personalitatea europeană a lui Marin Sorescu (Mi- grafii, așa cum ne-am aștepta. Cartea e mai degrabă apatică, producând o busculadă neprevăzută, care hai Cimpoi) și de valoarea operei și a omului, expuse o întreprindere polemică și memorialistică, având în a dus la cele două demisii ale sale. Poate că la acest într-o suită de evenimente care dovedesc fie inerția, vedere că ea adună laolaltă o serie de articole scri- moment stânjenitor să fi contribuit în mare măsură fie ingratitudinea contemporanilor față de un poet se de-a lungul vremii, însoțite de unele amintiri sau și Eugen Barbu, denunțat ca plagiator și judecat în și dramaturg de talia lui. Colaborator apropiat al interviuri în care este evocată personalitatea poetu- mai multe ședințe ale Uniunii Scriitorilor, unde un poetului în cadrul editurii „Scrisul românesc”, Tudor lui, așa cum i-a apărut ea autorului-martor mai ales rol activ i-ar fi revenit lui Marin Sorescu, cel care ar Nedelcea a stat alături de acesta, apărându-l une- în ultima perioadă de viață. Ca unul care l-a cunos- fi scris pe această temă un articol violent în paginile ori prin intervenții directe în presă ( sunt reprodu-se cut bine și l-a susținut în multe din inițiativele sale, revistei „Ramuri”. Cum Barbu era membru în C C al intervențiile autorului cu data exactă a publicării amintirea sa despre Marin Sorescu are legitimitatea PCR, articolul a fost oprit, și sustras de către un bi- lor, așa cum se poate vedea din datarea lor din sub- unui prieten și apropiat, căruia se cuvine să-i dăm nevoitor din portofoliul revistei ar fi ajunsîn mâinile solul paginii) dar și printr-o serie de inițiative cul- crezare, mai ales că intervențiile sale vin să aducă acestuia. Cunoscut pentru modul dur în care se răz- turale de bun simț, ajungând să devină unul dintre multe fapte și amănunte inedite. boia cu confrații săi contestatari, Barbu nu i-a ier- dosarele cele mai sugestive privitoare la etapa cea Ne vom referi în cele ce urmează mai ales la tat gestul de independență, punându-i-l pe cap pe mai ingrată din viața poetului, dar și a modului în ultimii ani din viața scriitorului, care au fost și cei mai Miu Dobrescu, și el membru CC, trimis în inspecție care s-au consumat primii 24 de ani de posteritate agitați și mai sinuoși. O primă mărturisire este lega- la Teatrul din Craiova unde se juca piesa soresciană soresciană. Cartea pe care o dă la iveală acum vine tă astfel de momentul nefericitei Meditații Transce- „Există nervi”, scoasă de pe afiș, în urma unei critici să amplifice „cazul Sorescu” și să- l reia dintr-o per- dentale și a modului în care a fost implicat numele lipsită de temei, pe care Sorescu a ignorat-o, refu- spectivă documentară foarte exactă, cu zeci de mici poetului în această afacere tenebroasă, rezolvată zând să-și dea mâna cu el la plecare. În anii de după detalii și contribuții semnificative. Ea își refuză din în cele din urmă printr-o intervenție personală a lui evenimentele din decembrie, s-ar fi primit un ordin capul locului pretenția de carte de exegeză literară, Adrian Păunescu direct la Ceaușescu, pe care l-a în- din străinătate „Distrugeți-l pe Sorescu!” lucru la de monografie critică, preferând a aranja cronologic tâmpinat pe aeroport la sosirea acestuia în țară din- care ar fi marșat colegii lui de la „Ramuri”, dar acest un material deja existent, născut ca o ripostă directă tr-o vizită în străinătate. Argumentul folosit a fost lucru ( sau poate tocmai de aceea!) nu l-a împiedicat la fapte și evenimente consumate în timp, cu accen- acela legat de faptul că Marin Sorescu era la acea pe Sorescu să accepte demnitatea de ministru al tul pus pe aspectul de atitudine civică și omenească. dată „cel mai tradus scriitor român în străinătate”, Culturii în Guvernul Roman și să continue să joace Asta nu înseamnă că din ea vor lipsi trimiterile cu iar implicarea sa în numitul grup ar fi afectat puternic un rol important de „rege” al poeziei românești, mai caracter biografic sau cele cu privire la dimensiunea imaginea României în lume. Și, într-adevăr, autorul ales că a ajuns foarte aproape de a primi Premiul estetică a operei soresciene, dar intenția autorului ne oferă o lungă listă de festivaluri internaționale la Nobel pentru literatură, și datorită conjuncturii fa- n-a fost una programat interpretativă, ci mai degra- care a participat, soldate nu de puține ori cu premii vorabile de a fi tradus în românește pe cei mai de bă una care să marcheze destinul sinuos și frânt al dintre cele mai răsunătoare. Pe plan extern, el era seamă poeți ai lumii, care, la rândul lor , traduseseră poetului, printr-o culegere de depoziții și intervenții, scriitorul român cel mai cunoscut la acea dată, dacă masiv din poezia soresciană, transformându-l în cel de comentarii și decupaje care privesc viața și ope- amintim doar faptul că Alain Bosquet l-a inclus într- mai cunoscut poet român peste hotare la acea oră. ra lui Marin Sorescu, cele mai multe scrise în acele o antologie lirică a celor mai mari poeți europeni ai Nu știm exact dacă ar fi avut sau nu sorți să îl și do- timpuri de restriște evocate, precum filele rupte tuturor timpurilor (Les cent plus beaux poèmes du bândească, deoarece, așa cum lasă să se înțeleagă dintr-un calendar care a purtat numele poetului. monde, Paris, 1979), că a luat premii prestigioase la autorul, Sorescu ar fi fost contestat chiar de către Depozițiile sale par a fi file dintr-un „proces Sores- Neapoli, Florența, Madrid, că un tablou de-al lui s-a trei dintre tovarășii săi de literatură din țară, ceea cu”, proces dus nu cu Securitatea, cum se întâm- vândut în Scoția cu suma impresionantă de 1.500 de ce a dus la scoaterea sa din cauză. Actul în sine i-ar plă în cele mai multe cazuri care ies în arenă cu lire sterline, că a fost propus pentru Premiul Nobel, fi fost arătat poetului de către ambasadorul Suediei scrieri recente (deși nici acest aspect nu este omis având chiar șanse să-l obțină. În țară, numele lui era de la noi. În cadrul obștii scriitoricești el ajunge să din carte), ci cu răutatea și invidia semenilor și vi- rostit cu venerație de generații întregi de elevi, care- fie „vânat” mai de aproape pentru o serie de „cul- cisitudinile vremii. Fiind scrise sub presiunea eve- i recitau poeziile, ca unul dintre poeții distinși cu nu pe morale”, fapte pentru care este chemat să dea nimentelor care au avut loc, paginile cărții de față mai puțin decât cu 7 premii de poezie ale Uniunii seama în fața Comitetului Director al Uniunii Scrii- păstrează încrustată în țesătura lor intimă ceva din Scriitorilor, precum și premiul național de dramatur- torilor în martie 1991, când practic este obligat să- încărcătura emoțională a paginilor redactate la cald, gie, fiind jucat, așa cum ne-o confirmă repertoriul ți dea demisia de la conducerea revistei „Ramuri”. nelipsindu-le nici o anume latură de polemică impli- epocii, pe cele mai mari sau mai diverse, că prezența Funcția de ministru al Culturii în guvernul Roman ( cită. Probabil că la scurgerea a 24 de ani de la moar- sa la festivaluri și evenimente literare era conside- 25 noiembrie 1993-5 mai 1995), nu i-a adus cine tea poetului, era nevoie chiar de acest ton și de rată o adevărată sărbătoare literară, inclusiv la știe ce avantaje, ci, dimpotrivă, i-a măcinat și mai această pledoarie pentru revenirea la normalitate, Chișinău sau la Struga. Se-nțelege, că în urma aces- mult trupul istovit, accentuând fragilizarea organis- pentru a atrage atenția asupra unor aspecte de tui palmares literar în țară a fost un răsfățat al regi- mului, intrarea lui în colaps și decesul survenit la politică culturală greșită și de a da un semnal de mului comunist, oferindu-i-se funcții culturale im- 8 decembrie 1996, la numai 60 de ani. S-a spus de schimbare. Dacă e pregătită obștea scriitoricească portante, cum ar fi cea de director al editurii „Scrisul către unii apropiați că ar fi făcut un vaccin nepermis și opinia publică pentru acest moment nu știm încă Românesc” din Craiova sau redactor șef al revistei pe unul dintre aeroporturile din vest și că de atunci cu claritate, dar e bine să receptăm semnalul și să „Ramuri”. Credem că un maximum de popularitate situația sa fizică ar fi mers în continuă degradare. În urmărim mai de aproape argumentele pe care T.N. a fost atins în 1991, când a fost onorat de către fo- orice caz familia a fost consternată să afle că nu i s-a le itinerează sub semnul unei solidarități de breaslă rurile culturale austriece cu Premiul Herder și când găsit un loc de veci pe aleea scriitorilor din cimitirul și a unei prietenii de care este mândru, mai ales că Portal-MĂIASTRA v Anul XVI, nr. 2 (63)/2020 9 vine din partea unui om de carte și aleasă cultură, raport creator și documentar. Pe lângă acestea, el a Simion, Marin Sorescu și Securitatea, Moștenirea puternic implicat în destinul cultural al orașului de și-a format propria arhivă, consemnând o mulțime și „răzbunarea” lui Marin Sorescu. Chiar și cărțile care numele lui Sorescu e cel mai legat. Suita arti- de date și informații pe lângă care alții au putut tre- apărute în ultimul timp, precum cea a lui Ion Jianu, colelor lui suplinește cu mare ușurință intenția de ce nepăsători, ceea ce ridică valoarea documentară Marin Sorescu, în anticamera Nobel. Conversații cu monografie clasică, atât sub raport biografic, cât și a paginilor de față (Cine mai știe astăzi că Sorescu a și fără Sorescu sau cea a lui Oana Cătălina Popes- sub cel al exegezei operei. Ne vom apleca și noi asu- realizat și o teză de doctorat cu titlulInsolitul ca ener- cu, Marin Sorescu. Vinovat fără vină (2003), n-au pra lor, începând chiar cu mărturisirea din cuvântul gie creatoare și că a fost și profesor la Universitatea reușit să scoată opinia publică din tăcerea în care introductiv, intitulat Față la față cu Marin Sorescu, din Craiova ; sau că el l-a dus pe Noica la „Ramuri” s-a cufundat. De aceea autorul cărții de față încear- care reitinerează motivația cărții: „Lovit pe nedrept, și i-a dat o recomandare lui Petre Țuțea să intre în că să împingă mai departe drumul spre o cunoaștere de nenumărate ori („Meditația transcedentală”, Uniunea Scriitorilor?). Pentru a-și întregi informația, adevărată, aducând noi argumente, cum ar fi situ- obligarea demisionării de la revista și de la Uniunea merită să aducem în discuție efortul membrilor fa- area poetului într-o succesiune de valori naționale Scriitorilor), corpul său și așa firav identitare (Marin Sores- a cedat, el fiind un introvertit. Îmi cu sau vocația identității spunea marele său prieten (venit românești), în raport cu de la Timișoara, făcând o escală moștenirea teatralității la Craiova) că „o să-l pierdem pe caragialiene (Caragiale și Marin”. Se zice că a fost injectat Sorescu), cu balcanitatea pe un aeroport cu un vaccin du- profundă (Marin Sorescu bios. Nici medicii de la Spitalul Co- și Adam Puslojici) sau cu chin din Paris, unde a fost inter- românii din Basarabia sau nat (5-11 noiembrie 1996) nu l-au cu cei din diaspora (Marin putut salva. Ultimele luni de viață Sorescu și Basarabia). Sunt au fost de grea suferință.” De pe contribuții care abordează patul de suferință, ar mai fi dictat aspecte mai puțin cunos- soției sale un grupaj de poezii, cute din viața scriitorului, adunate de aceasta sub titlulPun - cărora el le conferă jirul tea (ultimele), în 1996. Poetul se autenticității. stinsese din viață la 8 decembrie Tudor Nedelcea e 1996, plecarea lui în lumea um- surprinzător de informat brelor sensibilizând chiar perso- în tot ceea ce ține de arse- najele cele mai înalte ale politicii nalul operei lui Marin So- românești, ca președinții Iliescu și rescu. În două interviuri de Constantinescu, din serie lipsind amploare, el radiografiază doar cel care a participat „doar tot ceea ce vine în atingere la funeraliile regelui țiganilor de cu viața și destinul sinuos la Sibiu”. O vreme, notabilitățile al lui Marin Sorescu. Poa- orașului pe care l-a onorat cu ac- te fi reținută astfel intenția tivitatea lui, Craiova, au organizat o vreme „Zilele miliei de a ține trează memoria poetului, publicând familiei Sorescu de a pregăti un Muzeu Sorescu la Sorescu” , sistate pe parcurs sub pretextul lipsei de în cei dintâi ani după moarte, o serie de cărți care Bulzești sau la Craiova, amintind printre altele o bo- fonduri. Poetul a rămas însă prezent în viața literară să întregească profilul critic și biografic al poetului gată listă de obiecte colecționate de poet cu această prin volumele postume Efectul de piramidă (1998), Marin Sorescu, înzestrat nativ și cu arta desenului destinație, la care se adaugă corespondența și jur- urmat de Poezii alese de cenzură (1991) și romanul și a picturii și cu arta improvizației sau cu aceea a nalele scriitorului, câteva dintre acestea fiind deja Japița (1999). Despre roman aflăm că este o para- caracterizărilor memorabile (a se vedea stilul său publicate. Noutăți în premieră sunt și informațiile bolă, scrisă între anii 1978-1983, când îl preocupa inconfundabil în volumele Încet cu pianul pe scări, date de autor cu privire la modul în care sculptorii problema colectivizării, mergând des în comuna sau antologia critică a literaturii române), marca So- locului l-au întrupat în piatră pe Sorescu, sau cum sa natală Bulzești, unde își construia o casă cu ba- rescu fiind din capul locului vecină cu originalitatea. arată o parte din dosarele de urmărire păstrate în nii primiți de pe premiul Herder, și de unde aduna Unul dintre aceste volume postume a fost editat de momentul de față în arhiva CNSAS. Spre a fi cât mai de la sătenii veniți la muncă fel de fel snoave și în- fratele poetului, George Sorescu sub titlul Marin So- exact, el vine cu reproduceri ample din prefețele la tâmplări din viața oamenilor de La lilieci. Autorul rescu în scrisori de familie. Altar cu parabole, adu- cărțile despre Mihai Viteazul sau Tudor Vladimires- mărturisitor îl însoțea adeseor, citindu-i pagini de nând la un loc scrisori de familie, ciorne, însemnări cu, dă integral stenograma ședinței la care scriito- suflet din documentele rămase de la Mihai Viteazul diverse. La fel ca celelalte volume care au încercat rul a fost discutat în cadrul Comitetului Director al și Tudor Vladimirescu, reușind să-l convingă să dedi- să-i repare imaginea și să-l readucă în actualitate, Uniunii Scriitorilor (deși aceasta are numeroase go- ce seriei de Scrieri a acestora, aflate în lucru la editu- efectul n-a mai fost cel scontat. O vreme, se părea că luri și pare mai degrabă o „reconstituire” suspectă), ră, câte o prefață de recomandare. Sorescu s-a achi- societatea românească a rămas mai puțin favorabilă întregind cartea cu autografe, facsimile, album foto. tat onorabil de acest act patriotic, așa cum a făcut-o acestor acțiuni de reabilitare postumă. Recapitula- În ansamblu, o carte a prieteniei, recunoștinței, și cu Biblioteca de poezie românească. Comentarii și rea acestor momente dificile e făcută cu amărăciu- demnității omenești, care ni-l aduce pe blândul și antologie, Craiova, 1997, o privire de sinteză anali- ne și indignare în pagini precum De la „festivism” introvertitul poet mai aproape de noi și de memoria tică asupra dezvoltării noastre poetice. Caracteriză- la uitare, Cazul Marin Sorescu în viziunea lui Eugen zilei de azi. rile sale surprind prin nuanța de imponderabil și fină plasare sub semnul unei acute percepții a faptului istoric. Iată doar două exemple. În prefața la volu- mul despre Mihai Viteazul a consemnat : „Domnia lui înseamnă repeziciune, iureș, ceas hotărâtor Tre- zirea din amorțirea medievală, impunerea voinței de unire dincolo de orice opreliște și împotrivire.” În același stil îl caracterizeazăși pe Tudor Vladimirescu, cel care a chemat pe români la scuturarea jugului străin: „Tudor din proclamațiuni este biblic, aforis- tic, în același timp limpede și ambiguu, ca profeții. .. Sticloasă și oțelită este și corespondența slugeru- lui Tudor. ...Ca personaj tragic, el își asumă destinul mioritic. Nu aștepta pasiv și în fluturarea spadei lui se termină proverbiala răbdare românească... Din gestul magic al jertfirii sale s-a născut România mo- dernă. Istoria noastră s-a reîmpământenit, energiile naționale s-au descătușat. ” În calitate de apropiat al poetului, Tudor Ne- delcea l-a urmat de aproape în mai multe acțiuni, fi- ind la curent cu tot ceea ce a mai păstrat familia sub Portal-MĂIASTRA v Anul XVI, nr. 2 (63)/2020 10 Nicolae MAREȘ Am pierdut soare și lună / Golul cine mi-l răzbună! Lucian Blaga BLAGA - EMINESCU După căsătorie, în perioada cât a locuit la Lugoj, Lucian Blaga a fost extrem de productiv nu doar în publicistică, ci și în editarea unor lucrări de popularizare a creației eminesciene, respectiv a pașoptistului moldovean Alecu Russo, autorul Cântării României. Astfel, la Editura Cultura Națională, în colecția Cartea cea bună, îngrijită de academicianul Sextil Pușcariu, profesor de limba română la Universi- tatea din Cluj, nimeni altul decât mentorul său, cel care îi editase în 1919 Poemele luminii, a publicat două florilegii din creația poetului nepereche: Eminescu – poezii filosofice(nr. 5) și Eminescu – poezii lirice (nr.6). Ambele se bucură de introduceri semnate de Blaga, exegeze novatoarea la acea vreme, iar în același timp o mărturie a afinităților existente între cei doi mari creatori. Poemele filosofice ale Emines- cului - alese pentru colecția respectivă de Blaga - au fost: Epigonii, Înger și demon, Se bate miezul nopții, Împărat și proletar, Rugăciunea unui dac, Satira I, Satira II, Satira III, Satira IV, Criticilor mei, La steaua, Rugăciune, Dalilași Glossa. O rară îndrăzneală iar în Împărat și proletar se îneacă în amărăciune. din poeții noștri mai vechi.” – cu alte cuvinte adaugă: Creatorul este impresionat de durerea care îl încon- fondul este original și nu forma. Dar, inveția rimelor în poetizarea gândurilor joară, iar aceasta îl îndeamnă ”să se ridice pe scările și varietatea ritmurilor Florilegiul are la contemplației la înalte considerații filosofice – fie că ”are perfecțiuni de bază texte din volumul vede această durere în forma unor mari nedreptăți formă neatinse până la în circulație, tipărit de sociale, fie că o ghicește în tăcerea aproapelui, fie că el, vedenii de-o claritate Ion Scurtu, însoțit de el însuși e din belșug copleșit de ea. Eminescu este cristalină, și inversiuni o prefață densă la care de o rară îndrăzneală în poetizarea gândurilor.” – de graiu care corespund mă refeream dar și de conchide Blaga. dârzei sale personalități multe judecăți perene Acel curaj eminescian reținut de Blaga la Emi- artistice cu adânci rezo- peste care eminesco- nescu cu siguranță l-a inspirat. nanțe sufletești”. logii și exegeții lui Bla- Mai reține autorul Poemelor luminii că ”furia În viziunea lui ga au trecut se pare satirei /din scrisori – NM/ are plesne de foc. (Ce in- Blaga, prin poezia sa: prea ușor. Astfel, Blaga solită exprimare). – Dar face să râzi? În cele din urmă ”Eminescu desăvârșește menționează că încă prezentul nu e vrednic măcar de osteneala biciuirii. din tinerețe, poetul opera poetică a unui Cu timpul se pare că însuși poetul în fața durerii, a veac întreg, al cărui aluat ”își dă pinteni întâielor deșărtăciunii, a relelor a mizeriei, a veșnicei treceri, atâția l-au frământat, sale încercări poetice, s-a resemnat ajungând la o neclintiă atitudine de pregătindu-i drumul. hrănindu-se cu pânea stoic, privind viața cu patosul distanției”. sărăciei și a dragostelor Cu înclinări de gândire precoce”. Amintește, mare, ce îmbrățișează Versuri cu ”structuri fără de păcat” totodată, că tânărul lumea, stăpân pe cul- Eminescu ”descinde tura veacurilor, el și-a putut încerca geniul în cele A doua culegere de Poezii lirice cuprinde cu diferite trupe teatrale în pribegie prin depărta- mai diverse genuri literare; și o sporire a știut aduce versurile: Mortua est, Venere și Madonă, Înger de tele ținuri românești, fără a fi răsfățat de capricioși oriunde a încercat o nouă exprimare a sufletului.” actori în rolul de suflor.” Turneele din perioada re- pază, Egipetul, Floare albastră, Dorința, Crăiasa din Consideră Blaga că versurile lui Eminescu spectivă au fost momentele în care poetul a au ”structuri fără de păcat.” ”Sonetele sale învățat dragostea pentru ”pământul româ- strâng în zale strict croite duioșii și melancolii nesc de pretutindeni”. În continuare, Blaga menționează că Eminescu ajuns la Viena, în de toamnă, peisagii și măreții trecute, supt 1869, unde ascultă ”ca student extraordinar metalul sunător al formei rezistente veșnica diferite cursuri universitare”, încercând chiar trecere tresare în forme vechi”. o tălmăcire a Criticii rațiune pure de Im. Kant; Analiza poemelor lirice eminesciene atunci și acolo îl îndrăgește pe Schopenhauer o face Blaga nu doar cu știință, ci cu sufletul și prin aceasta metafizica indică ”în formula său de poet în formare. Concluzia desprinsă inițiaților”, gândire al cărei reflex poetic se va este cea mai importantă. găsi în opera sa. După ce amintește de relația ”Cu dragoste de adevărat romantic sa cu Veronică Micle și Maiorescu, criticul Eminescu s-a apropiat de geniul poporului care îl vedea profesor universitar, se petrece și-a creat pe motive auzite printre frunze o ”fatalitate ciudată” care îl va întoarce aca- de codru admirabilele sale poezii în formă să fără a-și susține doctoratul. Perioada de populară. Codrul tomnatic părăsit de pasări la Timpul (1877-1883) o consideră Blaga a fi devine un sugestiv simbol pentru sufletul ”epoca celor mai frumoase creațiuni poetice, pustiit al poetului; mai mult chiar; un sim- dar și a celor mai grele nopți istovite de mun- că și de griji”. Sub inspirație shopenhaueria- bol al unui mare suflet anonim ce împreu- nă și a filosofiei ”vedelor” din îndepărtatul nă cu toți aceia cari au îndrăgit trecerea și Orient, la modă atunci, Eminescu îmbracă straiele povești, Melancolie, Lacul, Poveste codrului, Singu- negațiunea. Cuvintele împrumută înțelesuri noi și pesimismului metafizic. „El se închină unității supre- rătate, Pajul Cupidon, O, rămâi, Pe aceeași ulicioa- încă nedestăinuite. Nuanțările de gând și de emoție me a tuturor lucrurilor, care se identifică uneori cu ră, Nu mă-nțelelgi, De câte ori iubito, Atât de frage- înmiindu-se ca unele unui lac, joacă în curcubee nimicul, alteori cu o existență abstractă mai presus dă, Afară-i toamnă, Sunt ani la mijloc, Când însuși aproape imperceptibile.” glasul, Freamăt de codru, Revedere, Foaie veștedă, de orice ființă sau neființă, alteori cu durerea. Dure- Cele două contribuții blagiene dovedesc că un Despărțire, O, mamă, Doină, Odă, S-a stins viața, rile lui înseși, par a izvorî cu prisosință din această suflet mare de poet a înțeles cu dreaptă gândirea și Lasă-ți lumea ta uitată, Somnoroase păsărele, Și durere universală”. sclipirea artistică a verbului eminescian. A se reține că Blaga a fost primul exeget ro- dacă ramuri bat în geam, Din valurile vremii, S-a dus amorul, Pe lângă plopii fără soț, Adio, De-oi adormi, * mân care a surprins această dimensiune la Eminescu De remarcat că în 1928, diplomat fiind la Ber- cea prin care a fost descrisă: ”stare ce premerge lu- Peste vârfuri, De-or trece anii, Diana, Cu mâne zilele- na, Lucian Blaga traduce și publică în germană trei mii, contopindu-se totuși în eternitate cu ea”. De ți adaugi, Ce te legeni, codrule, Sara pe deal, La mij- poeme din Eminescu: Somnoroase păsărele, Afară-i atunci, în creația eminesciană ”contrastele și unita- loc de codru des, și Dintre sute de catarge... toamnă Trecut-au anii1; toate fiind repu- tea termenilor contradictori sânt mijloare sugestive În introducerea care precede florilegiul și sonetul cu care fixează acel indefinibil nemărginit: Pe când respectiv, Blaga vine cu o seamă de considerații blicate peste ani; două poeme în 1947 în Agora (o 2 nu era moarte, nimic nemuritor ....unul era toate și istorice și estetice, care în deceniile următoare vor colecție internațională de artă și literatură și toate totul era una”. fi aprofundate de exegeții consacrați: Călinescu și trei în revista Steaua /1966/. Perpessicius. La început se subliniază că întâile poezii În continuare, în Scrisoarea I-a, consideră 1 Dimitrie Vatamaniuc, Lucian Blaga, Biobibliografie, Blaga, Eminescu pare a fi muiat pana în scepticism, lirice eminesciene aduc ”înrâuriea evidentă a unora București, 1976, p. 211 2Ibidem, p. 211 0721 367 467 Portal-MĂIASTRA v Anul XVI, nr. 2 (63)/2020 11 MIRCEA POPA Cronici PRIN CENUŞA VEACULUI literare (Casa Cărții de Știință, Cluj-Napoca, 2019, 368 p.) Dintr-o bibliografie de referință privitoare la ceanu (avocat și politician din Lugoj, mare patriot dactilograme ori manuscrise. Este vorba de Un alt Lucian Blaga nu poate lipsi contribuția de seamă a bănățean, tatăl Corneliei Blaga, soția poetului), Ti- „Scris Negru” al literaturii române cum își intitu- istoricului și criticului literar clujean Mircea Popa, beriu Brediceanu (compozitor, culegător de folclor lează criticul Mircea Popa documentarul, ilustrând care încă din 1973 și-a propus, într-un program do- și co-întemeietor, după Marea Unire, al Teatrului, cu consemnările fidele ale Elenei Daniello privind cumentar total inedit, recuperarea publicisticii de Conservatorului și Operei Române din Cluj) și Caius unele gânduri, mărturisiri, evocări pe teme literare, tinerețe a lui Lucian Blaga, în volumul purtând un Brediceanu (al doilea fiu al luptătorului politic lugo- culturale, filosofice, estetice. Așa cum altă dată dl titlu de poem blagian, Ceasornicul de nisip (volum jean, politician și diplomat de carieră la legațiile Ro- Mircea Popa a scos din arhiva Daniello (azi aflată apărut în colecția „Restituiri” a Editurii „Dacia” din mâniei de la Rio de Janeiro, Vatican, Viena),Cornelia la BCU Cluj) – „fond documentar de primă mână” Cluj, 332 p., cuprinzând nu mai puțin de 71 de texte, - texte de mare însemnătate pentru cunoașterea între care se află multe din cele nesemnate și extra- omului și operei sale, chiar poeme inedite publica- se din ziarele „Voința” și „Patria”). Avem de a face te în „România literară” ori traduceri (publicate în cu un program mai aplicat de recuperare a publi- coloanele acestei reviste), de astă dată ne prezintă cisticii blagiene risipite prin publicațiile vremii. Este Completări inedite la romanul «Luntrea lui Caron», vorba nu numai de articole semnate de poet și ră- roman transcris și dactilografiat păstrat în două mase multă vreme în publicațiile timpului (precum versiuni, versiunea primară greu descifrabilă fiind revista „Banatul” din Timișoara, bunăoară), ci și de donată de Dorli Blaga Muzeului de Istorie din Alba materiale nesemnate (articole, recenzii, note etc.) a Iulia, cealaltă versiune fiind aceea dactilografiată căror paternitate editorul Mircea Popa a încercat s-o de doamna Daniello, după manuscrisul revăzut, co- stabilească „pe baza mărturisirilor scriitorului, cât și rectat și îmbunătățit de poet, mult mai completă și în funcție de stil, preocupări, ideație”, toate acestea care a stat la baza transcrierii romanului în vederea atribuite lui Lucian Blaga din perioada tinereții sale publicării lui. Însă, pe lângă aceste două versiuni, clujene (1920-1925) când publică la „Voința”, „Pa- mai există în arhiva Daniello un dosar cuprinzând tria”, „Cultura”, „Gândirea” ș.a. mai multe capitole revăzute și completate de autor, Dar cercetătorul Mircea Popa nu s-a oprit aici, cu totul altele decât cele publicate de „Humanitas”. căci după două decenii de la prima identificare a -ar Despre aceste pagini dl Mircea Popa a conferențiat ticolelor nesemnate și incerte, cuprinse în culegerea în 2019 la Festivalul Internațional „Lucian Blaga” „Ceasornicul de nisip” (1973), domnia sa revine, tot de la Sebeș-Alba, prezentând xerocopii și făcând în colecția «Restituiri», dar a Editurii Porto-Franco judicioase aprecieri (e vorba de unele fragmen- din Galați, cu noua culegere de articole Vederi și is- te rescrise de poet care se referă la problematica torie (1992), preluând alte și alte articole nesemna- Premiului Nobel, dar și la alte personaje precum te din publicistica de tinerețe a lui Blaga la ziarele pictorița Alina Stere sau prietena Ana Rareș, dispuse ”Voința” și „Patria” din anii 1920-1925, gazetărie pe 18 pagini). Să menționăm aici că dl. Mircea Popa „total necunoscută” la data când apărea culegerea a fost cel dintâi care a semnalat public, în „România respectivă de articole. literară”, existența versiunii dactilografiate a roma- Acest program de recuperare a publicisticii nului Robie pământească, robie cerească. În ciuda blagiene pe baza stabilirii sigure sau aproximative unor minimalizări venite din alte părți ale vieții a paternității blagiene a continuat cu a treia cule- Brediceanu-Blaga (înțeleapta și iubitoarea soție a noastre literare de azi, „romanul este, după opinia gere, Cuibul privighetorilor. Clujul literar după Ma- poetului) și Dorli Blaga-Bugnariu, fiica poetului care noastră și în momentul de față, unul dintre cele rea Unire (Casa Cărții de Știință, Cluj-Napoca, 2017, a împlinit anul acesta 90 de ani de viață. Pentru fi- mai puternice și valoroase documente de acuză la 372 p.). Asupra acestei dificile operații de stabilire ecare în parte, dl Mircea Popa realizează adevărate regimul comunist din România, tot atât de revelator a paternității literare s-au pronunțat deja critici și studii monografice, evocând atât viața acestora cât ca și romanul lui Preda Cel mai iubit dintre pămân- istorici literari (D. Vatamaniuc, Ion Bălu, Ilie Rad mai ales contribuția pe plan social-politic și cultural- teni, care a avut și șansa unei apariții în timp.” Nea- parțial), chiar noi înșine am inițiat cercetări pe cont obștesc, felul în care aceste personaje și-au împli- vând nicio șansă să apară înainte de 1989, scrierea propriu (v. studiul Colaborările sub anonimat ale lui nit destinul în diferite domenii. Ele se pot adăuga lui Blaga era din capul locului prezervată unui viitor Lucian Blaga la revista „Gândirea”, 1921-1923, în și altor portrete de familie (Iosif Blaga, Izidor Blaga, nu prea îndepărtat în care poetul credea, fapt care „Portal-MĂIASTRA”, nr. 2, 2018). Lionel Blaga ș.a.) sau unor prezențe din viața poe- s-a adeverit după mai bine de un sfert de secol de la Se adaugă la cele menționate cărțile bine do- tului (Elena Daniello, Eugenia Mureșan etc.) din lu- moartea lui. cumentate Lucian Blaga și contemporanii săi (2007) crările anterioare, relevând un interes special, deo- Dl Mircea Popa a cunoscut-o pe Elena Dani- și Dicționarul personajelor din teatrul lui Lucian Bla- sebit de interesant dedicat catagrafierii „oamenilor ello, a vizitat-o. Acolo în micul salon din casa renu- ga (2005, în colaborare), precum și atâtea contribuții din viața” lui Lucian Blaga, prin aducerea în pagină a mitului medic academician Leon Daniello poetul re- din varii periodice, reconfirmând dacă mai era ne- unor date noi, realmente inedite, de care numai un găsea în vremurile de restriște „un colț de Europă voie imaginea unui cercetător prob și onest, me- pasionat scormonitor de arhive este în stare. civilizată”, petrecându-și împreună cu amfitrionii ticulos și de mare fervoare documentară, care știe Întregirile documentare (II) vin să confirme după-amiezile și timpul liber, ascultând muzică, fă- să valorifice în mod savant documentul de arhivă și din plin această constantă aplecare a cercetătorului când conversație pe varii teme, citindu-și poeziile, informațiile din tradiția cultural-publicistică a vremii. către aspecte mai puțin cunoscute. Iată, bunăoară, traducerile sau povestind încet, rar întâmplări și mo- În anii din urmă, dl. Mircea Popa a continuat a evidențiate în totalitate colaborările poetul la „Gân- mente din viață, precum și alte gânduri, pe care de- cerceta viața poetului și a comenta creația acestuia, direa” din anii apariției sale clujene, chiar cele sub votata Elena Daniello le consemna cu mare fidelita- reunindu-și studiile și eseurile în alte două cărți, Lu- inițiale și pseudonime, sau la „Cuvântul” lui Nae Io- te în caietele sale. Din aceste consemnări, veritabile cian Blaga. Perspective transilvane, 2018 (structura- nescu din 1925 (identificând noi texte care au scăpat mărturisiri, dl Mircea Popa a publicat, în premieră, tă în trei secțiuni: I.Biografice, II.Exegetice, III.Prie- bibliografiei lui Vatamaniuc din 1977) ori evocarea pagini întregi, unele apărute chiar în această revistă, teni, exegeți, memorialiști, contestatari) și LUCIAN «stației Varșovia» ca „punct de reper în cariera di- foarte importante pentru cunoașterea mai bună a BLAGA. Prin cenușa veacului (Casa Cărții de Știință, plomatică a lui Blaga”. Ne-au reținut în mod deose- vieții și operei blagiene. Cluj-Napoca, 2019, 368 p.). bit studiul monografic (prefață, de fapt, la editarea Ultima secțiune, a IV-a,Cărți și opinii, cuprinde Titlul lucrării este și de data aceasta unul lucrării de doctorat) Filosoful blăjean Ioan Miclea și cronici la cărți despre Lucian Blaga apărute în ultimii ales, cu rezonanțe nu numai poetice, amintind de relația sa cu Lucian Blaga, precum și articolul Încă ani, semnate de Dorli Blaga (Tatăl meu, Lucian Bla- „vârsta de fier și de cenușă” în care a intrat țara co- o dată Brâncuși, în care dl Mircea Popa pune în ga, 2004), Zenovie Cârlugea (Lucian Blaga. Dinamica munizată după „Scriptura stalinistă” în anii de după evidență interesul constant manifestat de poet față antinomiilor imaginare, 2005; Solstițiul Sânzienelor, război, așa cum se exprima poetul în romanul pu- de „părintele sculpturii moderne” încă din 1923, 2010; Blaga & Goethe, afinități elective, 2012; Lucian blicat postum și denumit „Luntrea lui Caron” în loc într-un articol din „Patria”, dar și în altele, precum și Blaga. Dicționar esențial – oameni din viața lui, I-II, de blagianul titlu Robie pământească, robie cereas- în celebrul poem Pasărea sfântă, publicat în „Gân- 2017-2018), Eugen Cucerzan (În trecerea timpului... că... Scriere care, dacă ar fi căzut în mâna poliției direa” (1926) și reluat în volumul „Lauda somnului”. Documentar Lucian Blaga: 1949-1951, 2013). politice a vremii care „opera cu dubele negre” i-ar Poemul lui Blaga ne amintește nu numai de poemul În totul, cartea Lucian Blaga. Prin cenușa vea- fi adus poetului, cu siguranță, ani grei de pușcărie, lui Ion Vinea, Pasărea măiastră (1925) dar și de ce- cului, înscriindu-se „într-o lungă serie de preocupări” poate „canalul” la care făcea referință Blaga într-o lebrele poeme semnate la vremea respectivă de de a evoca oameni apropiați poetului și de a pune scrisoare către fiica sa, Dorli, studentă la București. artiști și admiratori străini ai sculpturii esențializate în valoare mirobolanta creație a acestuia, în atâtea A participat la înființarea Teatrului Național, Conser- brâncușiene: Carl Sandburg (1922), Mina Loy (1922), ipostaze și răsfrântă în atâtea conștiințe, este o carte vatorului și Operei Române din Cluj. Jean Arp (1955), Jiri Kolar (1966) ș.a. admirabil gândită, armonios structurată și conținând Structurată în patru secțiuni, lucrarea Prin A treia secțiune, Din tainele unei arhive, evo- doldora de informații și revelații arhivistice. Precum cenușa veacului continuă recuperările documen- că pe amfitrioana casei din strada Eminescu 3, dna celelalte, și aceasta intră în bibliografia de referință, tare privind viața și creația lui Lucian Blaga. Într-o Elena Daniello, prietena poetului din ultimul dece- obligatorie, sine qua non privind viața și opera lui primă concentrare de articole,Dinastia Bredicenilor, niu de viață, căreia acesta i-a încredințat nu numai Lucian Blaga întâlnim câteva portrete de familie: Coriolan Bredi- mărturisiri interesante din viața sa itinerantă dar și Portal-MĂIASTRA v Anul XVI, nr. 2 (63)/2020 12 GHEORGHE I. BRĂTIANU 1980-1989 rul și încercatul editor a reușit să scoată la Editura le sale capitale, tipărite într-un tiraj ce însuma peste „Eminescu” ediția Gh. I. Brătianu și s-o lanseze cu cincizeci și cinci de mii de exemplare”. Comentariile, prilejul celui de-al XV-lea Congres Mondial de Isto- studiile la obiect, recenziile, analizele istoriografice, rie de la București din august 1980. Dar bucuria a paginile memorialistice „au ratificat optica studiilor fost foarte scurtă, editorul Râpeanu fiind chemat de introductive, subliniind integritatea personalității autorități în vederea stopării tirajului. Pusă în fața și înalta moralitate a omului.” E acesta, desigur, un faptului împlinit și temându-se de iminentul scan- „curaj al intelectualilor”, care l-au recuperat pe is- dal pe care l-ar fi făcut posturile de radio străine și toricul Gh. I. Brătianu dintr-un regim de interzicere, agențiile de presă, oficialitatea nu a mai avut cum după condamnarea la moartea fizică în regim de în- să stăvilească interesul cititorilor, prin stoparea tira- carcerare... jului cărții „unuia din cei mai mari istorici români!” Din această rațiune, mărturisește editorul Volumul antologic GHEORGHE I. BRĂTIANU În studiul introductiv al volumului, dl Valeriu Râpea- de azi, „am alcătuit antologia de față”, cu atât mai 1980-1989, alcătuit și îngrijit de Valeriu Râpeanu și nu scria curajos și așa cum nu se dădea voie tuturor mult cu cât, alături de textele integrale ale istoricu- Sanda Râpeanu „își propune să reconstituie un de- celor care au consemnat apoi această apariție edi- lui Gh. I. Brătianu, dl Valeriu Râpeanu reproduce, în ceniu din istoria culturii românești legat de o per- torială. În ciuda „dezghețului” ideologic se preciza secțiuni aparte, „tot ce au scris în acest deceniu isto- sonalitate emblematică a științei, învățământului, rici, oameni de cultură” ca o dovadă de „respingere vieții politice dintre anii 1920 și 1947”. Căci timp de categorică a imaginii false, denaturate a lui Gheor- 35 de ani, din 1944 până în 1980, mentalului colec- ghe I. Brătianu, conturată cu obstinație după 23 au- tiv românesc i s-a inoculat o percepție negativă din gust 1944.” partea regimului totalitar. Abia în 1980, sub auspici- Atât din textele fanion ale istoricului (Marea ile Editurii Eminescu, se retipărește ediția din 1945 Neagră și O enigmă...), dar și Confluențe istoriogra- a lucrării de referință Tradiția istorică despre înte- fice... ori comentariile și cronicile reproduse la fie- meierea statelor românești, ultima apariție din tim- care volum în parte, se conturează portretul în efi- pul vieții marelui istoric editată în România (reluat gie al unui mare istoric român, care, prin demersul în ediție anastatică în 1991 la Editura „Cartea Mol- său susținut ca profesor universitar, conducător de dovenească” din Chișinău). Anul următor, în 1981, a instituții și publicații „a deschis noi orizonturi acestei apărut la Editura „Cartea Românească” lucrarea lui științe, devenind un model.” Un model de militan- Valeriu Râpeanu, Cultură și istorie II. N. Iorga – Ghe- tism profesional istoriografic care, dincolo de timp orghe I. Brătianu . Pentru ca în 1988 să fie reeditate istoric și conjuncturi, a demonstrat cu justețea ar- de istoricul Victor Spinei studiile monografice Ma- gumentelor inebranlabile ideea unității naționale, rea Neagră dela origini până la cucerirea romană a independenței țării, a drepturilor pe care le avem și Une énigme et un miracol historique: le peuple roumain / O enigmă și un miracol istoric: poporul asupra teritoriilor ce au alcătuit România Mare. Idei român, precum și volumul de studii, documente și pentru care atât el, magistrul, cât și mentorul lui, sa- evocări, coordonat de același perseverent istoric V. vantul Nicolae Iorga au plătit cu sângele, ca martiri ai Spinei, Confluențe istoriografice românești și euro- unor regimuri criminale, după ce fuseseră acoperiți pene, 90 de ani de la nașterea istoricului Gheorghe „de mâlul insultei și al denigrării”. Victime ale unor I. Brătianu. devieri scelerate, Iorga și Gh. Brătianu „au fost uciși, Considerat un „pericol” atât profesional dar nu învinși”... cât și politic cum era învederat de noul regim, Iată de ce recentul volum Gheorghe I. Brăti- conferențiarul istoric Gheorghe I. Brătianu, autor anu (2019), alcătuit și îngrijit de Valeriu Râpeanu și că „În noaptea de 7 spre 8 mai 1950 a fost arestat. de volume dedicate istoriei românești și universa- Sanda Râpeanu, care reproduce atât studiile intro- Reținut timp de aproape trei ani fără a fi judecat sau le, de articole, conferințe publice și radiofonice și, ductive cât și, în apariția lor cronologică, cronicile, din 1941, director al Institutului de Istorie Universa- condamnat încetează din viață în închisoarea de la Sighetul Marmației în noaptea de 24 aprilie 1953. articolele și studiile dedicate istoriografiei brătie- lă „Nicolae Iorga”, va fi anihilat, stabilindu-i-se mai niste (Tradiția istorică despre întemeierea statelor întâi un domiciliu forțat (1947) pentru ca trei ani La 30 ianuarie împlinise cincizeci și cinci de ani.” E românești, ediția 1980; Cultură și istorie II. Nicolae mai târziu să fie încarcerat la închisoarea din Sighe- un lucru de mirare cum a scăpat cenzurii acest para- Iorga – Gheorghe I. Brătianu Marea Neagră – tul Marmației, unde după alți trei ani a decedat (27 graf despre moartea în închisoarea comunistă de la , 1981; aprilie 1953). Printre detractorii și hulitorii vrednicu- Sighet a marelui istoric, știindu-se că împrejurările De la origini până la cucerirea romană, I-II, ed. 1988; lui de laudă monografist al marilor noastre tradiții morții într-un regim concentraționar era un subiect tabu istorice înțelese în context european, s-a numărat și în regimul comunist. Între condeiele inerției rânjitorul demascator stalinist de la emisiunile post- ideologice acuzatoare la adresa istoricului care ar fi decembriste PRO TV, sinistrul Silviu Brucan, care colaborat cu regimul antonescian („adepții mascații atât de mult se bucura la exproprierea de la Rătești de azi ai dreptei de ieri” „ce-și ridică din nou ca- a „nenorocosului vlăstar al Brătienilor”, calomniat pul, sub diferite pretexte”, încercând „să introducă cu rea credință de kominternistul vremii drept „fai- în cultura noastră socialistă «valorile » unei lumi mos teoretician al imperialismului românesc, ofițer antiumane, în contradicție cu spiritul socialismului”: de legătură cu Comandamentul german”, „agent ministrul antonescian al Învățământului Ion Petro- nazist” cum titra oficiosul „Scînteia” la 12 august vici, „legionarul” Mircea Eliade, George Brătianu, 1946, răstălmăcindu-i învinuitului conținutul unor C.C. Giurescu...) s-au numărat și academicienii Iorgu articole și discursuri ținute în spiritul unui militan- Iordan și Tudor Bugnariu. Producând atâta „tulbura- tism național. În campania de denigrare și învinuire re” în rândurile cerberilor ideologi ai partidului unic, a istoricului au fost atrase cozile de topor ale stângii editorul Valeriu Râpeanu i-a avut alături pe C. Mi- trea (șeful sectorului „presă și edituri”), pe poetul și comuniste, precum bietul Lucrețiu Pătrășcanu (el O enigmă și un miracol istoric: poporul român, ed. gazetarul Nicolae Dragoș, dar mai ales pe curajosul însuși căzând pradă mistificărilor politice și execu- 1988; Confluențe istoriografice românești și euro- tat ca „agent” al imperialismului britanic!), buldogul istoric Victor Spinei, precum și conducerile unor edi- turi („Meridiane”, „Științifică și Enciclopedică”), fă- pene: Gheorghe I. Brătianu, coord. V. Spinei, 1988), ideolog Leonte Răutu, nemaivorbind aici de ipochi- reprezintă un omagiu deplin adus marelui nostru is- menul stalinist Mihai Roller, coordonator al manua- când posibilă, după lungi confruntări, apariția celor toric de la nașterea căruia s-au împlinit în ianuarie lului unic de „Istoria Românilor”, care-l numise, de la două volume cu opera lui Gh. I. Brătianu, precum și Confluențe istorice..., nivelul Agitației și Propagandei CC al PCR, pe Gh. I. a culegerii de care aminteam 122 de ani, iar în aprilie 67 de ani de la moarte. Brătianu „reacționar învederat”. mai sus. Nu mai e nevoie să apreciem că tandemul Va- Toate încercările de „recuperare” a istoricu- Următorul deceniu 1980-1990 reprezintă, așa leriu și Sanda Râpeanu sunt editori de mare clasă în lui din anii 1960-1970 ale profesorului Mihai Berza, cum precizează dl Valeriu Râpeanu, „placa turnantă materie de editare și valorificare a moștenirii noas- colaboratorul apropiat al lui Gh. Brătianu la Insti- a procesului cunoașterii operei lui Gheorghe I. Bră- tre culturale, cu puțini ani în urmă dându-ne ediția tianu, a situării demersului său istoriografic și politic tutul de Istorie Universală „N. Iorga” au dat greș, exhaustivă a Oamenilor cari au fost (3 vol.) de Nico- în cadrul curentelor de gândire specifice secolului editarea in integrum a operei acestuia rămânând lae Iorga, exemplu în editologia românească precum un deziderat sine die. Până în 1980, când profeso- XX. După trei decenii de ponegrire, falsificare, inter- zicere, publicul larg (...) avea acces la trei din opere- și volumul de față. Portal-MĂIASTRA v Anul XVI, nr. 2 (63)/2020 13 DANIELA VĂLEANU: UNIVERSUL SELENAR EMINESCIAN

Recent, la so- pe „cuvânt, simbol, mit” (Ivan Evseev). De la acești Pentru ca într-o reluare finală să citim, con- licitarea Editurii Tipo clasici ai eminescologiei timișorene la mai tinerii Al. form unor viziuni mitologice universale, că „luna Moldova, am alcătuit o Ruja (Interviuri eminesciene. Actualitatea lui Emi- este energia care solidarizează și unifică lucrurile, antologie din poezia lui nescu, Ed. Universității de Vest, 2008), Adrian Dinu după ce le-a supus unui proces de însingurare și radi- Eminescu, un florilegiu de 100 de piese, ilustrând Rachieru (Eminescu după Eminescu, 2009) sau Ionel ografiere în esențialitate”. Legând o multitudine de perfect canonul, cu virtuale deschideri estetice, Bota de la Oravița, Eminescu la Oravița, 2002 (care „realități și destine” și „coordonând” armonii, sime- desigur, căruia i se circumscrie imaginarul roman- vara trecută ne-a prezentat cel mai vechi teatru din trii, asimilări, participări, prin felul său personificant tic eminescian. Operație gândită cum altfel decât țară pe scena căruia a jucat poetul în 1868, instituție de a fi, luna instituie, scrie autoarea, „o «țesătură» cronologic, ca antologare a celor trei mai perioade pe care o păstorește cu autentică vocație scriitori- nesfârșită, o «rețea» de fire invizibile, care leagă, în de creație (adolescență, tinerețe, maturitate), păs- cească), spiritul Timișoarei a marcat și în cercetarea același timp, „oameni, ploi, vegetație, fecunditate, trând astfel viziunea coerentă a demersului poetic eminesciană memorabile momente. sănătate, animale, moarte, regenerare, viață post în desfășurările sale mirobolante precum petalele Într-un asemenea context aș plasa lucrarea mortem” (M. Eliade). Dincolo de această observație „trandafirului împărătesc”, cum ar zice Blaga, în re- Danielei Văleanu, fundamentată nu numai pe cele care privește un sens ipostazic, al manifestării plas- vărsări succesive. Și totul întru deschiderea mirabilei 136 referințe bibliografice dar și pe un simț inter- matic-elective, mult mai interesantă este secțiunea corole de teme și motive, de remodelări artistice ale pretativ original, capabil a decela teme și motive, care evocă registrul personificant recurent al astru- unui modus sentiendi profund, deopotrivă ale unui dar și a releva registrul fundamental al imaginaru- lui nocturn, Atotștiutoarea fiind deopotrivă „Confi- vizionarism onto-existențial, cu ecouri gnoseo-cos- lui eminescian. În alți termeni, am avea de a face dentă”, „Ocrotitoare”, „Stimulatoare”. mologice. cu „regimul nocturn” al poeticii eminesciene, opus Pentru ca în secțiunea finală, Iluminarea, au- Sunt, iată, mai mult de treisprezece decenii bunăoară celui „diurn” din creația lui Alecsandri. toarea să observe că „pentru a intra în starea de de la studiul lui Maiorescu care impune imaginea meditație, eul are nevoie de puterea transfiguratoa- poetului „abstras”, „hyperionic”, „neptunic”, deși lu- re a luminii selenare”, ea însăși fiind „imaginea per- mea poeziei sale, din care criticul cita, nu era rupă fectă a contemplației”, căci prezervă eului o realitate întrutotul de „natura” și „dragostea”, de „socialul” „mai adevărată”, iluzia ideii, a absolutului într-o me- și „istoria” mai recentă sau mai veche a țării. Însăși tafizică a percepție imaginate și imaginare, sugerând jertfa sa gazetărească este mărturia unui spirit total astfel dăinuirea illo tempore sub autoritatea zeiască implicat în prezentul atât de contestat în diatribele a Selenei. Generatoare de iluzii în perspectiva unei din ziarul „Timpul”, tribună evoluând de la elanuri metarealități în care antinomiile se armonizează și junimiste până la doctrinarul conservatorism, iar de spiritul capătă multrâvnita pacificare, luna ce trece aici la acea „neguțătorie de principii” despre care prin „poarta” nourilor spre a-și arunca razele peste poetul scria indignat... munți, codri, ape și „pustietăți”, stăpânește lumea, Vroiam să spun că de la Maiorescu încoace stârnindu-i demonismul (principiul masculin) și deo- bibliografia eminesciană a înregistrat momente fas- potrivă germinativul / seraficul / angelicul raportabil te, universul său poetic fiind întors pe toate fețele, la principiul feminin. ilustrând un psihism al unui poet „deplin”, „nepere- Desigur, bogăția simbolismului lunar „este, che”, de „sunet unic” în literatura noastră care, după practic, infinită”, opera eminesciană reprezentându- clasicismul de maturitate, se pregătea să întâmpine i cu strălucire „tot ceea ce are ea esențial”. Astrul secolul al XX-lea, nu „sub auspiciile geniului său” ci tutelar al poetului „devine un motiv poetic ridicat prin noua sensibilitate pe care veacul o anunța oda- la culmi nemaiatinse până la Eminescu și care are tă cu simbolismul, expresionismul, în general cu mo- dernismul coagulând în timp un nou canon estetic. șansa de a rămâne pe un piedestal greu de egalat”... Ultimele rânduri fac apel la neîntrecutul oma- Acum, după fastele abordări exegetice din giu al ferventului admirator Nichita Stănescu, care interbelic și mai recente, care ar putea inhiba pe aprecia că Eminescu a devenit „stil național”, ziua lui eventualul cercetător, cine ar mai aduce noi refor- de naștere tinzând să devină „sărbătoare a poeziei” mulări, accente, interpretări ale liricii eminesciene? (ceea ce s-a întâmplat potrivit profeției stănescie- Și, totuși, dincolo de orice reținere, Eminescu a fost Nocturnul și diurnul exprimă, așadar, după cum con- ne): „Individul, insul s-a topit profund în concepte, trecut, cu reale câștiguri, și prin baia unor exegeze stata Gilbert Durand, dincolo de anumite „structuri în viziuni și în metafore și iată-l astăzi renăscând în moderne, a unor revizitări cu nou instrumentar ana- antropologice ale imaginarului”, un mod specific de noi, din ce în ce mai viguros, ca un stâlp fundamen- litic, relevându-se aspecte inedite, noi înțelesuri și percepție a lumii, de sensibilitate și vizionarism ro- tal, ca o coloană fără sfârșit”. reconfigurări ale poeticii, cu un indelebil spor al de- mantic. „Faptul zilei”, când Alecsandri merge să con- celării psihismului vizionar și artistic. temple curgerea lentă a Siretului prin spatele ogrăzii Cursiv în detalierea problematicii și struc- În acest sens, abordarea Danielei Văleanu, sale, ora matinalității „veselului” poet înseamnă, turat coerent în secvențe interpretative cu valide Universul selenar în opera lui Mihai Eminescu (Ed. pentru Eminescu, sfârșitul unei nopți întregi de observații și judecăți de valoare, eseul dnei profe- Mirton, Timișoara, 2020, 220 pag.) este deopotri- meditații și reverii, nocturnitatea spornică a creației soare Daniela Văleanu despre „universul selenar” al vă, în sens recapitulativ și eseistic, binevenită. Au- sale marcând un psihism specific în definireaemine - creației literare a lui Mihai Eminescu (nu al operei toarea l-a avut ca mentor pe G. I. Tohăneanu, care, scianismului. în ansamblu, căci „opera” include și alte scrieri...ne- salutând „cu entuziasm” lucrarea de licență, o apre- Daniela Vălcanu, remarcabila slujitoare a unei selenare!) face dovada unei orientări corecte în do- cia totodată drept „un unicat, învederând toate catedre în învățământul preuniversitar, fixează mai meniu, prin revizitarea unor texte încă neepuizate disponibilitățile creatoare ale celei care l-a redactat întâi cadrul tematic:Nocturnul – cadrul natural și at- de noi semnificații, de indementicabile sensuri, de (...) și se impune ca o contribuție dintre cele mai va- mosfera de vrajă, cu accent pe motivul central:Luna engramate corelații și deschideri. „Universul selenar loroase la cercetarea operei eminesciene” (din tex- – motiv romantic și universal. Simboluri, mituri, în opera lui Mihai Eminescu tul de pe coperta IV). semnificații. Scriind despre Lumini și umbre, eseista – aprecia același magis- Tot pe atât de adevărat este și faptul că d-na stabilește de la început situarea eului romantic emi- tru G. I. Tohăneanu - este alcătuită după un plan mi- Daniela Văleanu datorează formarea sa universitară nescian: La granița dintre zi și noapte, real / ireal, nuţios, respectat cu stricteţe şi îmbogăţit, conform acestui mediu academic de reale valori, Timișoara veghe / vis. Pentru a aduce apoi în discuție acele părerilor autorizate, ce păstrează «lamura» gândirii fiind un alodiu distinct al eminescologiei în ultima fațete ale imaginarului nocturn de regăsit ușor în po- poetice eminesciene.” În definitiv avem a face cu o jumătate de veac, dacă este să amintim câștigurile ezia eminesciană: Luna și apele, „Complexul Ofeliei”, „reluare” a unui mai vechi eseu din 2000, Lumină exegetice privind „epopeea română” în creația emi- Puterea germinatoare, Eternul feminin. Luna – zeiță, de lună. Universul selenar în opera lui Mihai Emi- nesciană (Eugen Todoran), „reperele eminesciene” zână, stăpână, Raportul viață / moarte / somn, Is- nescu... și deschiderea creației nu numai către Leopardi dar torie și forță selenară. Autoarea identifică un anu- Sprijinită pe o adecvată bibliografie, fără pe- și către postmodernismul nichitastănescian (Iosif mit „Timp selenar”, „Topos originar” în perspectiva danteria „metodologic-conceptuală” ostentativ Cheie Pantea) ori către „înaintași” (Virgil Vintilescu), unei „Metafore a Infinitului”, vorbind la un moment doctorală, cam obișnuită în domeniu, lucrarea, ușor către „filosofia indică” (Ștefan Munteanu), totul într- dat de o coincidentia oppositōrum, întruchipată de resimțindu-se de un didacticism profesional, in- un indimenticabil evantai estetic de „motive și struc- androginia lunară: Relația soare / lună – masculin / tră ea însăși, exceptis excipiendis, în bibliografia de turi poetice” (Felicia Giurgiu), cu un accent deosebit feminin. referință a liricii eminesciene. Portal-MĂIASTRA v Anul XVI, nr. 2 (63)/2020 14 O indimenticabilă recuperare literară din exil YVONNE ROSSIGNON (1912 – 2000) găsindu-și sfârșitul în toamna lui 1961, referințelor critice prilejuite de apariția „Cântecului dincolo de ocean, în California. În de lumină frânt” din 2015, lansat în cadrul Festiva- 1956, anul revoluției din Ungaria pe lului Internațional de Carte Transilvania. Poeta avea care o salută într-un poem, I. C. Dră- atunci parte „de o recunoaștere postumă, aici, aca- gan îi oferă postul de redactor-șef la să, iar îngrijitorul ediției primea confirmarea criticii „Pro Azione Cattolica Romena”, revista literare și a scriitorilor cetății: Mircea Popa, Adrian cu pagini și în română, venind astfel în Popescu, Horia Bădescu, Gabriel Cojocaru, Adrian sprijinul exilaților români din penin- Țion, Constantin Cubleșan, Ion Cristofor, Ioan Pavel sulă. Este prezentă cu 11 poeme în Azap, Maria Pal. ș.a.”, declara Maria Vaida în inter- antologia editată la Madrid de Vintilă viul acordat Silviei Pugna și publicat în „Ziua de Cluj” Horia, Poezia românească nouă. Recu- la 13 oct. 2015. noscută ca una din vocile autentice și Dintre referințele critice ne oprim la aceea in- valoroase ale exilului românesc, poe- titulată RESTITUIREA POEZIEI YVONNEI ROSSIGNON ta Yvonne Rossignon va colabora de-a a istoricului și criticului literar Mircea Popa, nimeni lungul anilor și la alte publicații ale altul decât conducătorul lucrării de doctorat a au- emigrației românești de la Műnchen toarei, Gheorghe Pituț sau ochiul și noaptea, din A trecut aproape neobser- („Revista Scriitorilor Români”), Paris 2008. Criticul observă că trecerea prin spațiul po- vată, cu puține excepții, aducerea în actualitate a („Ființa Românească”, „Ethos”). Moare la 15 ianua- etic românesc a acestei poete cu nume de parfum unui remarcabil destin literar din perioada interbeli- rie 2000 la Roma, peste zece ani, la postul de radio franțuzesc a fost „destul de meteorică” și, în lipsa că, marcat ca atâtea altele de schimbarea regimului al Vaticanului, dedicându-i-se scriitoarei o emisiune unui volum care s-o recomande, poeta nu a benefi- din România, îndeosebi după înlocuirea monarhiei, in memoriam. Exilul românesc și în general literatu- ciat de atenția ce i se cuvenea, fiind trecută în rândul prin abdicarea forțată a Regelui Mihai, cu forma de ra română pierdea astfel „pe unul dintre cei valoroși, „poeților uitați”. Nu mai vorbim de anii socialismului Republică populară. Este vorba de poeta YVONNE inteligenți, religioși și cultivați poeți” (Maria Vaida). când, aflată în spațiul emigrației românești, nu s-ar fi ROSSIGNON (n. 26 ianuarie 1912, Studina, Romanați * putut nicidecum pune problema „recuperării” aces- – 15 ianuarie 2000, Roma), fiica unei oltence și a În monografia ce i-a dedicat cu o stăruință teia, considerată „indezirabilă” precum confrații de unui francez administrator al domeniilor Brătianu, exemplară și remarcabilă acribie filologică, dna exil. de confesiune catolică, cu studii gimnaziale și lice- MARIA VAIDA a realizat, pe lângă studiu mono- Marcându-i, așadar, „debutul postum”, prin ale la Sibiu (1924-1930), absolventă a Facultății de grafic ca atare (YVONNE ROSSIGNON SAU POEZIA ediția din 2015, Maria Vaida „explicitează situația cu Filosofie, Litere și Istorie de la Universitatea „Regele CA DESTIN, Ed. Grinta, Cluj-Napoca, 2018, 302 p.) totul aparte a poetei de a nu fi beneficiat în timpul Ferdinand I” din Cluj (1930-1935). A frecventat ce- și restituirea creației poetice a acesteia, YVONNE vieții de niciun volum propriu de poezie, ci doar de naclul literar condus de Victor Papilian și, mai târziu, ROSSIGNON – CÂNTEC DE LUMINĂ FRÂNT, Grinta, unul în limba italiană, La vendemmia di Pan/ „Cule- cel de la „Gând românesc” condus de Ion Chinezu. 2018, 320 p.). sul bătrânului Pan” (Milano, 1943). Dl Mircea Popa A debutat cu poezia de influență blagiană Pan în Studiul monografic, structurat în cinci capito- apreciază meritul autoarei „de a fi știut să corobo- liliputana revistă „Abecedar” de la Bran mutată la le detaliate la rândul lor în secvențe istorico-literare, reze toate datele biografice risipite și fragmentare Turda, publicând poezii în unele publicații din Ar- ne restituie cu o benedictină dăruire viața, anii de la viața și activitatea poetei” și, în ciuda puținătății deal („Gând românesc”, „Pagini literare”, „Brașovul studii, debutul poetic (I), afirmarea în „Paginile lite- informațiilor biografice, autoarea realizând o „re- literar și artistic”...), dar și de la Arad („Înnoirea”), rare” turdene condusă de poetul Teodor Murășanu, constituire metodică și atentă a creației poetice” Cernăuți („Iconar”) ori București („Viața literară”)... fondul de meditație filosofico-religioasă și orienta- din română și italiană, dar printr-un „avizat excurs Figură distinctă în rândul numelor feminine rea spre expresionism a acestei lirici, energetismul critic de așezare în epocă”, „catagrafierea” exactă a ale liricii interbelice, Yvonne Rossignon a apărut în poeziei, temele și motivele, precum și poezia exilului colaborărilor etc. Totodată, revine autoarei meritul antologiile Noua lirică ardeleană (25 de poeți) a lui engramată de spiritul liricii giuseppe-ungarettiste, de a fixa în paradigma poeziei din epocă spiritul „pa- Octavian Șireanu din 1935, dar și în Poeți tineri ar- care determină „desprinderea poetei de influențele nic” al poeziei sale și reînvierea „cultului chtonic” al deleni a lui Emil Giurgiuca din 1940, cu 18 măști în liricii blagiene”: gliei natale („motivul central al poeziei Yvonei Ros- lut lucrate de artistul Ion Vlasiu, apărută la Editura „Luminii îi fac loc umbra și ceața, chiar întune- signon”), totul fiind surprins în ipostaze când tandre Fundației pentru Literatură și Artă „Regele Carol II” ricul nocturn, iar metaforele apei atestă schimbarea și melodioase, când viguroase și dezlănțuite ale pă- din București. spațiului mental habitațional. O lume a creației se mântului către cele patru zări. Într-o discuție cu Mihai Beniuc purtată în stinge, un zeu îmbătrânește și moare, teluricul Pan Debutul italian surprinde o altă stare de spirit, toamna anului 1940, după pierderea Ardealului de (atât de evocat, n.n.), dar alt univers își face loc în împovărată existențial de condiția exilatului, poezia Nord prin Diktatul de la Viena ce a determinat refu- imaginarul poetic al româncei noastre, stăpânit de intrând acum în rezonanță cu o lume a suferinței și giul universității clujene la Sibiu, Yvonne îi face cu- Posseidon de data aceasta.” singurătății, a unui dolorism cutreierat de fantasme- noscut că va pleca în Italia ca atașat cultural, ceea Apa, văzută altădată în mod simbolist „ca le desțărării, disperării și provizoratului, „a orbecăi- ce s-a și întâmplat. Din Italia colaborează la „Gân- ploaie ce dizolvă ființa eului liric”, apare în poezia rii într-o lume instabilă în care nu a avut timp să se direa” cu un interviu acordat de poetul Giuseppe exilului „ca un vast cimitir marin” generatoare de acomodeze”, întrebările neliniștii fiind întâmpinate Ungaretti și cu traduceri din poezia acestuia. În 1943 angoasă primordială, precum la Bacovia, evoluând de „rugăciuni și bocete” în forul unui eu sufletesc debutează în limba lui Dante cu volumul de poezii în anistorie, până la omul tenebrelor”. greu încercat... La vendemmia di Pan, apărut la Milano și prefațat Aflăm de la mărturisirile Monicăi Lovinescu „Nota definitorie a acestor versuri – scrie dl de renumitul profesor și folclorist de la „Universita („Diagonale: Yvonne Rossignon”, în „România lite- Mircea Popa – nu mai este aceea de exuberantă La Sapienza”, Paolo Toschi. Căsătorită, va rămâne vă- rară”, 4/ 2000) că atât de puternică era vocația po- îmbrățișare a vastității cosmice a lumii, a contopirii duvă de război cu doi copii, având de înfruntat mari etei încât nici acel padre confesor de la Roma, care frenetice cu un univers guvernat de legile statorni- greutăți (va lucra pro bono prin spitale, mănăstiri, dorea s-o tempereze inoculându-i ideea că „vanita- ce ale Binelui, Simplității și Purității universale, ci, azile, pentru răniții întorși de pe front). tea de a publica vine de la diavol” nu a reușit să-i dimpotrivă, unul cutremurat de spaime, angoase, În 1951 locuia la Roma pe via Lisabona unde înăbușe respirația lirică („nici ucazul divin nu putea temeri, agresivități, pericole și debusolări.” (p. 237). o primește pe Monica Lovinescu și pe Adriana s-o oprească de la scris”). „Din vina unui preot căru- Singura salvare poeta „o vede în credința în Dumne- Georgescu, episod important în biografia sa lite- ia îi cășunase pe literatură – scrie răspicat Monica zeu, deoarece acesta „desleagă pe praguri de somn rară. Colaborează, începând din 1951, cu poezii la Lovinescu - , nu i s-a putut alcătui Yvonnei, în exil, un / apele calme ale rugăciunii”. Niciodată din poezia „Caiete de dor”, în iunie 1952 conferențiind despre volum de poeme și în românește”. (II) aceasta nu s-a risipit duhul cerului și al chtonicului „Semnificația poeziei lui Aron Cotruș”, cu prilejul Monografia merge mai departe cu comenta- amintind de icoana Olteniei natale, de spațiul miri- rea corespondenței, memoriilor, aprecierilor critice împlinirii vârstei de 60 de ani a poetului, pe care fic al Ardealului căzut sub vitregii istorice, de țara (bunăoară Aron Cotruș era văzut ca „port al surghiu- cu cinci ani în urmă îl cunoscuse „prin Munții Țării florilor de cireș și de prun cu farmecul sărbătorilor nului românesc”), relația cu Ungaretti („În căutarea Moților”, „un Sfarmă-Piatră al munților noștri trudiți grăind despre o străveche tradiție carpatină. Avem poetului Giuseppe Ungaretti”), dar și cu Octavian de lumină și imensitate (...) cu fruntea lucie ca un a face, prin această restituire mirabilă, cu creații liri- Vuia, homo existens.(III). disc de lună, venea de pe tărâmul legendei, din lu- ce „de mare frumusețe și de certă valoare estetică, Pentru a face loc în capitolul următor, al IV-lea, mea basmelor. Era duhul însuși al muntelui.” Poe- majoritatea necunoscute de către publicul cititor și bibliografiei pe ani din România și Italia, referințelor tul căruia i se adresează cu „Iubite Bădie Cotruș” îi critica literară de la noi.”(M. Popa, „România litera- critice despre poeta Yvonne Rossignon și, selectiv, va trimite psalmi pentru publicare, marele desțărat ră”, XLVII, 11 sept. 2015, p. 25). p. 15 Portal-MĂIASTRA v Anul XVI, nr. 2 (63)/2020 15 Victoria Stolojanu - în Galaxia Cuvintelor Dacă n-ar fi fost scriitorul Ioan Barbu-Ne- și numai să se vadă tipăriți și să ajungă în Uniunea De aici, de la nașterea acestul copil înce- nea, comandantul „Regimentului Alb” (este titlul Scriitorilor, dacă s-ar putea chiar de a doua zi după pe drama vieții Vioricăi Amoașei, deoarece ea își cărții sale de penetrant succes), să organizeze și călăuzește trup și suflet toată existența sa creșterii, în acest an Rotonda Plopilor Aprinși, la Râmnicu educării și înavuțirii fiului. Descrie cu minuțiozitate Vâlcea, n-aș fi cunoscut-o pe scriitoarea gorjeancă cum pune bănuț pe bănuț să-i cumpere fiului, care Victoria Stolojanu, ca invitată la acest eveniment. avea numai 21 de ani, apartament în Cluj, să-l mobi- Gorjeanca a luat un premiu pentru cartea sa „O leze, apoi să-i cumpere și mașină, Fiat alb, dar fiu- altă lumină lină”, oferit de scriitorul Ioan Barbu, său vroia Dacia 1310 prăzulie, deși ea o ducea foarte carte ce mi-a dăruit-o, deși vroiam s-o cumpăr, greu. Descrie cu acuratețe comportamentul specific scriindu-mi următorul autograf: „Domnului Ștefan oamenilor de la țară, care vor să dovedească că au Stăiculescu, cu conștiința profundă a adevărului că ajuns cineva. Descoperim în eroină o nouă Vitoria în luminișul de pe pământ nu se vine de florile mă- Lipan, dar nu ca aceasta care-și caută bărbatul, ci rului”. Aristotelică cugetare. o femeie care-și caută cu sisific efort fiul, ce o pără- Pe tot parcursul cronicii voi folosi termenul sise tot din cauza unei întâmplări stupide, când fiul de scriitoare, deoarece gorjeanca pur sânge scrie său îi arată fotografia viitoarei lui soții, iar mamă-sa, roman, povestiri, legende, mai și câte o poezie etc. zice: „mie nu-mi place această femeie”. Supărarea Într-un cuvânt, putem să o apreciem că este o scii- lui se amplifică și datorită faptului că nu știe cine-i toare care-și caută cu asiduitate sisifică locul în Ga- este tatăl. laxia Cuvintelor (noroc că are talent cu caru, chiar ce și-au publicat 3 cărți. Eu voiesc ca Victoria Sto- Povestirea crește în intensitate, ca-n povesti- venit din Ursa Mică, unde se află Steaua Polară). lojanu să fie excepția, adică să-și publice cărțile în rile polițiste, în momentul când Viorica cunoaște, în Timpul va dovedi că va fi o stea sau numai o come- tiraj apreciabil și să le și vândă, nu numai să le dea, piața din orașul unde muncea ea la uzină, un bărbat tă. Scriitoarea are acum vârsta când Tudor Arghezi în stânga și-n dreapta, gratis. Să ia aminte că sunt mai tânăr decât ea cu 7 ani, se căsătoresc, având o căs- a debutat și a publicat primul său volum de poe- bine statorniciți și arhicunoscuți în Literatura Uni- nicie dureroasă. Constată că acest soț al ei, Miticuță zii și se crede greșit în întârziere cu scrisul ei, deci versală, scriitorii Giusepe Tomasi di Lampedusa, cu (și prenumele îi divulgă caracterul, Miticuță, nu Mi- trebuie urgent – crede ea - să penetreze în lumea al său unic roman Ghepardul, iar de la noi Mateiu tică) e un om anapoda, bea, nu se ține de muncă și e literară, care-i o junglă, mai ales acum când sunt Caragiale cu celebrul său roman Craii de curte ve- risipitor. Trăiește din ce câștică Viorica. Despărțirea puzderie de „scriitori”, care mai de care cu talentul che, care n-au făcut parte din nicio uniune. Și sunt de Miticuță o eliberează. său... Mulți își publică cărțile în tiraje de 200-300 celebri. Romanele lor sunt comentate la cele mai de Cea mai frapantă parte a romanului este întâl- de exemplare, chiar și de 50 de exempare, numai fală universități. nirea cu doctorul ce o consultă, când e bolnavă, de- I-am citit cu o curiozitate de adolescent cu scriind și redând cu talent decameronic (ca-n Deca- pag. 14 pretenții cartea O altă lumină lină, care mai are, în meronul lui Boccacio) trăirile fără inhibiții ale ființei partea a 2-a a cărții, și povestirea „Împotriva desti- umane. N-o mai interesează dragostea platonică, cu Așezată în fața ediției de poezii îngrijite de Maria Vaida, ca prefață, cronica de mai sus a criti- nului”. iubiri sub clar de lună, ci dragostea care-ți pune hor- cului și istoricului literar Mircea Popa este totodată Cartea a apărut la Editura Tipo Moldova, în monii la muncă și te eliberează de frământările roa- și un lămuritor studiu introductiv, fixând locul poe- anul 2016, în colecția „Opera Omnia, romanul de bei de pământ, ale trupului cu dorințele sale firești. tei Yvonne Rossignon în cadrul literar al epocii și al azi”, fiind, în cele aproape 300 de pagini, completată Chiar se fălește, e mândră nevoie mare că generației sale. și cu o Posfață, scrisă chiar de scriitoare, cu Note bi- ea este iubita unui doctor, nu precum colegelor ei, Din „Nota îngrijitorului de ediție” aflăm că ografice (era bine să fie la începutul cărții), cuApre - grase ca niște bascule, cu nămolul pe ele (frumoasă poemele adunate sub titlul CÂNTEC DE LUMINĂ cieri critice, publicate în diferite ziare și reviste, iar comparație pentru grăsimea de pe om) care se culcă FRÂNT „sunt rodul unor cercetări îndelungi și siste- în 56 de pagini Editura își face gratis reclamă cam la cu cine se nimerește. Ea mai are un pic de suflet, matice prin colbul bibliotecilor și arhivelor din peri- toate cărțile ce le-a publicat în decursul anilor! Scri- izvor de speranță și începe să înțelegă, mai ales cu oada interbelică”. Autoarea a procedat din aproape itoarea mânuiește cu talent în urcare valorică arta ajutorul doctorului (expert în arta amorului), care-i în aproape, de la circuite literare punctuale (precum povestirii și a dialogului, fiind o talentată observa- legătura astrală între iubire și dragostea decamero- colaborarea la „Pagini literare”), la investigații mai toare a firii omenești. Romanul ei s-ar putea rezuma nică. largi, intrigată fiind de bibliografia „inexistentă”, dar la ceea ce spune autoarea în cuvintele: „Viața unui Viorica Amoașei se îmbolăvește incurabil și- și de omisiunea poetei din „istoriile literare”. Poeme- om care nu s-a priceput să trăiască”. și tot caută copilul ei, care-i la Cluj, ca să-i dea un le reproduse „sunt traduse din limba italiană și au Cartea începe cu poezia „Lumină lină” a lui ajutor, așa cum îi promisese: „măicuță, voi avea grijă apărut în volum, în 1943, în perioada războiului”, Tudor Arghezi, poezie dedicată trudei și sacrificiu- de tine, iar când vei muri îți fac mormânt de sticlă”. altele „au fost publicate în limba română în diferite lui albinei. Nu întâmplător scriitoare își începe carte Acesta nu răspunde de loc la toate scrisorile și tele- reviste românești ale exilului”, altele au fost „aduna- cu această poezie, deoarece face un paralelism vizi- gramele ei, fiind înglodat în obligații familiale. Are te de noi din revistele românești apărute în perioada bil între truda sisifică a albinei și viața personajului cinci copii care, moștenindu-și bunica, muncesc ca interbelică” – toate „formează un tot unitar și repre- central al cărții. și ea și tind spre îmbogățire. Au apartamente, mașini zintă cea mai mare parte din opera lirică a Yvonnei Personajul principal al romanului este Viorica și nu se mai sinchisesc de bunica lor care moare în Rossignon, opera omnia, fără pretenția de a fi adu- Amoașei, care e o fătucă de loc din țara cu oameni sărăcie, fiind îngropată de cei de la uzina unde mun- nat tot ce a publicat poeta.” frumoși, adică Moldova, care intră în lume brusc, la cise o viață. Această a II-a ediție, din 2018, a fost comple- o vârstă fragedă, fără să fie pregătită deloc pentru Scriitoarea redă cu talent un curcubeu din tată cu poeme care „din motive tehnice, s-au pierdut viață, am putea spune chiar naivă, fără pic de pregă- „viața unei femei care nu s-a priceput s-o trăiască”. în prima ediție”. Rămâne, așadar, dezideratul unei tire profesională. Cumnatul ei, adică soțul soră-si, o Toată viața Viorica Amoașei a căutat cu asiduitate „ediții exhaustive”, în urma investigării întregii prese duce la o uzină, unde îți începe viața de salariată. În- munca, chiar mărturisește: „mie dați-mi munca, sunt a exilului românesc. tre timp cunoaște un băiat, cu care pleacă la părinții nesătulă de ea.” Cu toate acestea, profilul biobibliografic al lui, pe undeva prin Oltenia, se căsătorește cu el. Se Scriitoarea Victoria Stolojanu, deși e o fire Yvonnei Rossignon este bine conturat iar locul ei în înhamă la munca cotidiană din noua ei familie. În veselă, cu chip frumos, plină de har călător spre as- literatura română „este asigurat prin aceste pagini naivitatea ei nu concepe ca să aibă cu soțul contacte tre cu pulsație bucolică, are în scris, din ce-am ci- de debut postum”, în care găsim deopotrivă atât o amoroase, dar într-o noapte e totuși posedată, scri- tit până acuma (povestea „Împotriva destinului” și „frumusețe inefabilă” cât și „o modernitate frapan- itoarea descriind plastic momentul, când Victoria „Răsfățatul”), înclinații spre partea tragică, dureroa- tă” pentru respectiva epocă literară. Iată, spre un mi- spune că de rușine „și-a acoperit ochii, dar fundul să și opacă a vieții. Chiar există o neconcordanță în- nim exemplu, poemul Ciclu încheiat sugerând starea l-am lăsat”, iar bărbatu-său zice: „dacă nu-ți aco- tre titlul romanului „O altă lumină lină” (scriitoarea de redempțiune a unei conștiințe, care, liniștindu-se pereai ochii, nu făceam nimc”. O descrie ca o bună s-o fi gândit și la romanul „Lina” al lui Arghezi?) și de tot zbuciumul, e pregătită de acea divină pacifi- gospodină, dedicându-se activ noii familii. Spălân- dramatismul din el. Când citești titlul te gândești la care ocrotitoare: „Aşează-mă între frunzele tale,/ Şi du-i soțului pantalonii, descoperă într-un buzunar ceva luminos, lin, plăcut, și când colo dai de parte mă odihneşte între rădăcini;/ Prelungeşte-mă în vieţi o scrisoare de amor de la o oarecare Tereza, din dureroasă a vieții, de umbrele ei. vegetale/ Şi-n fructe de lumină în grădini (…) Mi-am București, o fostă prietenă a lui. I se declanșează o Romanul merită să fie citit, dar de unde să-l împlinit ursita deplin;/ Am dus creştineşte poveri- criză de gelozie oarbă și pleacă de acasă, fuge. Mer- iei, că în librări nu se găsește. Este lipsa de circulație le/ Fără să cârtesc şi să mă-nchin/ Cum ţi-au fost cu ge la părinții ei, unde naște un băiat destul de debil, a noilor cărți, deoarece difuzarea lor nu se mai face mine vrerile“ pe care-l crește foarte greu, cu lipsuri materiale, spe- absolut de loc, decât pe plan local. Zenovie CÂRLUGEA cifice acele perioade. + Ștefan I. STĂICULESCU Portal-MĂIASTRA v Anul XVI, nr. 2 (63)/2020 16 SCRIITORI ROMÂNI NECUNOSCUȚI ÎN ARHIVE RUSEȘTI Cu scriitorul NICOLAE DABIJA: „Am împins începuturile poeziei româneşti cu circa 250 de ani”

Interviu acordat în exclusivitate pentru Agenția Informațională de Stat MOLDPRES de către poetul, prozatorul și publicistul Nicolae Dabija, deținător al „Ordinului Republicii”, membru corespondent al Academiei de Științe a Moldovei, laureat al Premiului Național și al mai multor premii internaționale.

cântece„putnene”. M-am referit și cu alte ocazii la N.D. – Recent mi-a apărut o carte de proză Școala de Muzică de la Putna, celebră în toată Eu- intitulată „Prima dragoste e totdeauna ultima”. Iar ropa ortodoxă, unde au activat mari compozitori și împreună cu editorul Ion Bargan, am pregătit un vo- autori de texte ca Domețian Vlahul, Teodosie Zatica, lum de poezie, aforisme și desene, care urmează să Protopsaltul Paisie, Starețul Iosaf, Protopsaltul An- apară la Editura „Betseller”. tonie, Petorul Lucaci (născut în Costeștii Basarabiei) M.: – Mulțumesc pentru interviu. etc. Aceștia au compus și texte, în slavonă și greacă. Școala de la Putna, inaugurată de domnitorul Scriitorul Nicolae Dabija s-a născut la 15 iu- Ștefan cel Mare, era cunoscută în lumea ortodoxă, de lie 1948 în satul Codreni, raionul Cimișlia. În 1972 vreme ce s-au păstrat scrisori adresate domnitorilor a absolvit Facultatea de Filologie a Universității de Moldovei, prin care sunt rugați ca aceștia să admi- Stat din Moldova. În 1975 a debutat cu volumul de tă să învețe în cadrul ei cântarea bisericească, elevi versuri „Ochiul al treilea”, urmat de cărțile de po- sosiți din Lvov, Târgoviște, Brașov și alte orașe. ezie „Apă neîncepută”, „Zugravul anonim”, „Aripă M.: – Care din autorii traduși v-au intrigat cel sub cămașă”, „Lacrima care vede”, „Oul de piatră”, mai mult cu biografiile lor? „Cerul lăuntric”, „Tăceri asurzitoare”, „Mierla do- Moldpres: – Stimate Domnule Nicolae Dabi- N. D.: – Desigur Despot Vodă, domnitor al mestică”, „Fotograful de fulgere”, „Maraton printre ja, cum luptați cu pandemia? N.D. – Lupt cu pandemia, scriind… M.: – Ce ați reușit în această perioadă de timp, cât ați stat acasă? N.D. – În sfârșit am avut acum timp să cerce- tez mai atent niște conspecte de ale mele mai vechi făcute în vara anului 1985 în arhive din Moscova, Sankt Petesburg și Kiev, care conțin notițe făcute după manuscrise și cărți vechi românești din secole- le XIV-XVIII (fondurile A. Iațimirski, V. Undolski, E. Barsov, P. Șciukin, M. Pogodin, P. Sârcu etc.) ne- cercetate și, cele mai multe, nesistematizate până în prezent. Sunt mai mult de 40 de autori români necunoscuți în România, pe care, chiar dacă au scris în slavonă, greacă, latină, sârbă, rusa veche, polone- ză, turca otomană, etc., literatura română are datoria să și-i recupereze, creațiile acestora aparținându-i pe drept. Așa cum procedează rușii, bulgarii, turcii, ita- lienii, ucrainenii etc. cu consângenii lor care, în vea- curi trecute, au scris în alte limbi. Astfel, am împins începuturile literaturii române cu peste 250 de ani mai devreme. Și dacă toate antologiile românești de poezie încep cu un poem de-al lui Varlaam din 1643, acest florilegiu are filă de început anul 1399, cu câte- va „Pripeale” scrise în slavonă, aparținând lui Filotei, logofătul lui Mircea cel Bătrân, continuă cu Grigore Țamblac autor al lucrării „Mucenicia sfântului Ioan cel Nou de la Cetatea Albă”, scrisă în 1402, cu poe- tul Chiprian, primul egumen al Mănăstirii Căpriana (astfel mănăstirii ar trebui să i se spună Chipriana), care în anul 1435 a compus „Versuri despre sfântul Varvar”, poem ce se află azi la Biblioteca Academi- ei de Științe a Rusiei din Sankt-Petersburg, cu Teo- dosie de la Neamțu cu un poem în slavonă „Cuvânt de laudă lui Ioan cel Nou de la Cetatea Albă” din 1534, descoperit în secția de manuscrise a Bibliote- cii Naționale a Federației Ruse. M.: – Și ce-ați mai găsit în arhive? Moldovei între 1561 și 1563. Acesta și-a scris po- gloanțe”, „Palmi de dragoste” ș.a. N.D. – Tot la Sankt-Petersburg se află un ma- emele în limba latină și a fost poet-laureat al împă- Este membru corespondent al Academiei de nuscris de cântece compuse în slavonă și greacă la ratului Germaniei, Spaniei și Americii Latine Carol Științe a Republicii Moldova, membru de onoare al 1511 de către Eustatie Protopsaltul de la Putna. Un Quintul. La Suceava el s-a înconjurat de poeți de Academiei Române, membru al Academiei Europe- alt manuscris de al lui Eustatie, tot din 1511, se află curte, Johan Sommer a scris 15 elegii despre domnia ne de Științe, Arte și Litere (L’Académie Européenne în secția de manuscrise a Muzeului Istoric de Stat acestuia, iar Christianus Schesaeus – o epopee, tra- des Sciences, des Arts et des Lettres – ALESAL) cu din Moscova. Am tradus poemul „Sfântul Ioan cel dusă în limba latină doar parțial. sediul la Paris, Membru al Academiei Europene de Nou de la Cetatea Albă”, alcătuit de Eustatie, psaltul Antologia de poezie veche la care lucrez va Științe și Arte din Salzburg (Austria), laureat al Pre- care a condus corul la înmormântarea lui Ștefan cel apărea la o editură din Iași, sper pe parcursul acestui miului Național și al mai multor prestigioase premii Mare în 1504. an. internaționale. Tot la Muzeul Istoric de Stat din Moscova am M: – Ce a făcut în aceste zile poezia și proza Nicolae ROIBU, răsfoit câteva zeci de cărți-manuscrise care conțin Domniei Voastre? MOLDPRES Portal-MĂIASTRA v Anul XVI, nr. 2 (63)/2020 17 MONICA GROSU MAMEI - întru neuitare Mai tare decât bron- fost bănuită de complicita- zul, piatra ori betonul - mo- te cu partizanii și torturată Tânguiri poetice din Munții Apusului numentul din cuvinte pe care cumplit de Securitate”... Picătura deșartă a gloriei/ La vana goccia della gloria (Editura Limes, 2020) este Teofil Răchițeanu i-l dedică Într-o Baladă a Mi- cel mai recent volum al poetului Teofil Răchițeanu, a cărui poezie ni se prezintă acum Mamei! nii Petrii lui Indrei și-a în ediție bilingvă, româno-italiană, și într-o formă cu totul neașteptată, având în vedere Îl cunosc pe poet de drag soțiorului ei în grai preferința autorului pentru versul tradițional, clasic. Volumul beneficiază de un Cuvânt câteva decenii, bucurându- răchițelean („scrisă de au- înainte semnat de Zenovie Cârlugea, ca și de traducerile poeziilor în limba italiană, reali- mă de fiecare dată când îi tor după sugestiile mamei zate de Livia Mărcan. Traducătoarea mărturisește că „poezia lui Teofil Răchițeanu are un citesc poemele și comenta- sale care, deși total anal- limbaj dublu, ascuns, implică mereu altceva....Nu are rost să-l transcrii în întregime, ori să riile ce i se dedică în reviste- fabetă, gândea, de multe fugi pe urmele lui. Ar fi un eșec! Cuvintele îți alunecă printre cuvinte, nu-ți rămâne decât le de pe întreg cuprinsul țării. ori, în versuri”), Muica să transpui desăvârșirea într-o caldă disperare. Arta poeziei sale are calitatea Sfinxului.“ Deși, pe același meridian, nonagenară din anul 2000, Într-adevăr, dificultatea traducerii nu poate fi tăgăduită, tocmai de aceea au fost alese po- nici până azi nu am reușit să blestemându-l pe asasin, ezii cu vers alb, poezii care ofereau o anumită lejeritate prozodică și o necesară libertate ne vedem față la față, totuși invoca moartea ca izbăvi- de transpunere (înlocuire) a registrului lexical. ne cunoaștem atât de bine... toare a suferinței: „Că mi-s În contextul peisajului literar actual, Teofil Răchițeanu reprezintă, fără îndoială, Orice semn din partea Orfeului din Apu- anii nouăzeci/ Și-obosită-s foarte/ Și în un caz particular, deopotrivă prin biografia și poezia pe care o scrie. El ilustrează profilul seni a fost și este pentru mine un prilej de plâns am înghețat/ Și tu nu vii, Moarte!” poetului romantic, într-un timp ce pare să scruteze deopotrivă viitorul și trecutul. Toposul bucurie și meditație asupra acestui destin Suferință pe care poetul-fiu o transformă Apusenilor, unde poetul își poartă melancoliile, și timpul crepuscular al modernității am- poetic care, dincolo de „mode și timp”, în cântare orfică... prentează imaginarul poetic al volumelor sale cu o notă de mister și rafinament. Cântecul a rămas el însuși, autentic, nesofisticat, „Despre mama mea și despre său este un sunet de corn, colorat de inflexiunile unor prelungite tăceri, alături de vigoarea profund, viețuind organic într-un peisaj suferințele ei – scrie poetul într-un cu- dorului țâșnit din munți, un dor nestăpânit de eternitate și frumos, de poezie și candoare. ce se revarsă, chtonic și celest, cu prea- vânt lămuritor – am scris o sumă de po- De la debutul din 1969 cu Elegii sub stele, Teofil Răchițeanu păstrează, ca o plinul de imagini și semnificații în creația eme pe care cititorul le poate urmări în constantă a liricii sale, această notă de arhaitate, ce-i asigură un statut singular în tabloul sa. Spiritualitatea unei montanități de paginile ce urmează interviului. / Înainte poeziei românești a ultimelor decenii. Numeroasele colaborări la revistele literare („Tri- imemorială tradiție și cèriștea cu adân- de a muri, mama mi-a cerut să nu-i fac buna“, „Steaua“, „Transilvania“, „Portal-Măiastra“, „Amfiteatru“, „Echinox“, „Vatra“, ca-i orizontalitate metafizică se revarsă mormânt de piatră sau beton, ci să-i pun „Familia“ etc.) și numărul semnificativ al volumelor publicate circumscriu, ca spațiu în poezia lui Teofil Răchițeanu cu atâta la cap o cruce din lemn de brad pe care principal de interes, Transilvania și, în speță, Munții Apuseni, zonă cu care se identifică naturalețe și prospețime, oferind imagi- când va putrezi și va cădea la pământ să nu doar prin origini, ci și prin biografia personală, prin solitudine și spiritualitate. Se poate nea unei geografii lirice inconfundabile nu o înlocuiesc cu alta, să fac să crească observa cu ușurință ritmicitatea cu care au apărut cărțile sale de poezie, precum și aceas- cum un buchet proaspăt de flori de câmp pe mormânt iarbă, iar la cap să-i plantez tă fuziune dintre spațiul matricial și istoria profundă care îl definește: Somn de Voevod cu „rouă de Răchițele”... un brad. Ceea ce am și făcut. N-a vrut (1980, 2015), Planete de Melancolie (1986), Poeme-nserate (1990), Poesii de mai demult Îi mulțumim poetului care, prin mormânt din piatră. De aceea i-am făcut (1994), Partea mea de dragoste (1996), Ora singurătăţii (1998), Efulguraţii (antologie de recentul volum Poeme cu Mama sau unul din cuvinte...” autor, 2002), Tărâmul de rouă (2002), Alizeul de dor (poesii din celălalt mileniu, 2006), Mormântul din cuvinte („Scriptor”, Cluj- Poemele sunt mai toate antologi- Patimile după Iancu (2006, 2008), Lumina din lacrimă (2007), Apa din care bea curcube- Napoca, 2020, 228 p.), ne reamintește de ce, de o împovărătoare neuitare. Dorul ul (2008), Improvizații (2008), Din vechi scrinuri adunate (2009), Lebăda neagră (2011), lumea lui de acolo din Munții Apusului, îngemănat cu un apăsat sentiment dolo- Cu doru’ și dragostea (2012, 2013, 2019), Cu rouă de Răchițele (2014), Numele ei mi-l unde viețuiește în ritmurile unui timp ric smulge astfel de înăbușite muzica- ningeți (2015), Împărat singurătății (2017), Efulgurații (2018), Frunze (2018), Elegii pen- pentru mulți din noi, scriptorii, încă „ne- lizări: „Te-ai dus, Mamă, und’ se duc/ tru restriștea voevodului (2018) ș.a. umblat” (cum ar zice Lucian Blaga). Și Florile când se usuc,/ M-ai lăsat singur Recenta culegere de versuri reia, într-o formulă modernă, teme cultivate anterior, pentru a realiza cât mai exact imaginea p-aici/ Cu zilele tot mai mici,/ Cu cer- dispunând în lumina paginii secvențe autobiografice, încărcate de lirism și semnificație. liricului în peisaj, îl rog să mă ierte dacă nite sărbători,/ Cu nopțile fără zori./ Mă Se configurează, astfel, chipul sfânt al părinților, al fraților și surorilor, a căror trecere prin voi cita din epistola însoțitoare aceste culc serile devreme,/ De ceva parcă m-aș lume a lăsat urme adânci în acest spațiu de obârșie. Martor al pre-facerilor naturii, poe- eponime șiruri: „Pe aici e, deja, vară și teme,/ Aud de dincolo șoapte/ Și în plină tul resimte în freamătul plopilor, în legănatul ierbii și șuierul vântului, prezența ființelor mă bucur de ea, cât îmi stă în putință. zi mi-i noapte,/ Ochiul tău nu-mi mai lu- dragi, legătura din adâncuri care le-a pecetluit destinul. De aici, nota elegiacă a versului, Vine vremea coasei și trebuie să fac trei mină,/ Graiu-ți nu mă mai alină./ Lumea- muzica sa de o tainică chemare, „angoasanta conștiință a zădărniciei și pustietății“, după căpițe de fân, două pe care le voi dărui i rece și străină,/ Și sunt singur și pustiu/ cum remarca și Zenovie Cârlugea în Prefață: „Sora mea a murit într-o zi de april./ A luat-o unui om sărman care are cai și nu prea Și-ți, Moarte, răvașe scriu.// Și-ți, Moar- Maica ușor/ Și în pătuțul ei de copil/ A așezat-o frumos/ Între pomii grădinii...// Nevăzut a are putere să le facă fân pentru la iar- te, răvașe scriu...”(Te-ai dus, Mamă) venit balaurul/ Și i-a luat din păr aurul./ A venit Soarele/ Și i-a luat din ochi înapoi cicoa- nă, una, ca de fiecare dată, pentru cerbii Sau: „Dor mi-i, mamă, dor de rele./ În albul grădinii,/ S-au tras în obrajii ei crinii,/ Mîinile ei mici/ S-au făcut în văzduh care îmi încalcă des proprietatea și care tine,/ De-ndurarea ta mi-e dor,/ Dor de rîndunici.// Cădeau din pomi flori,/ Cînta în crengi vîntul.// Ce-a mai rămas/ A luat la el, trebuie să găsească aici ceva de mânca- mânurile care/ Nu mai mângâia-mă-vor! bucuros, Tata-Pămîntul...“ (Sora mea) re. Iarna, când zăpada este peste 1 m. (...)/ Dor mi-i, mamă, dor de tine/ Cum Confesiunea gravă poartă ecoul tristeții, tema morții fiind dominantă, căci, am- se servesc cu plăcere din ceea ce le ofer i-i codrului de vânt,/ Cum i-i soarelui de prentată de veșnicie și arhaic, poezia lui Teofil Răchițeanu își cântă orfic devenirea și eu...” lună,/ Cum tăcerii de cuvânt!// Dor mi-i, propria-i biografie montană, reintegrată peisajului primordial. Culoarea elegiacă a poe- „Poeme cu Mama” este o carte în- mamă, dor de tine,/ Ca în foc m-aprind, melor e cumva compensată de gândul redempțiunii, prin suferința istorică și individuală, mă sting./ Plânge-o fată-n lemnul porții/ precum și de speranța unor mult așteptate întâlniri. Astfel, adânc înrădăcinată în Munții delung gândită și bine structurată, un ve- de Apus, această poezie deschide indiscutabil un dialog cu eternitatea și cosmicul, într-o ritabil „monument din cuvinte” (Rodica Și-un copil într-un colind...” (Dor de gestică motivată de reîntâlnirea cu Totalitatea și atotputernicia divină. Ferm și aproa- Lăzărescu, v. ampla cronică din „Actua- mama). pe involuntar, gândul poetului înregistrează aceleași imagini ale trecutului pe care și-l litatea literară”, nr. 3/2020) pentru Mina A doua secțiune, Elegie pentru apropie din nou, într-o mișcare regresivă, de neînlăturat, precum datoria mărturisirii și a Petrii lui Indrei, decedată la 95 de ani, casa noastră, lărgește cadrul cu amin- recuperării unor figuri memorabile din istoria satului străbun și a propriei familii. Un bun care din toți copiii câți a avut rămăsese tirea copleșitor reiterată a celor patru exemplu este cel al bătrânilor din sat care pleacă unul câte unul, integrându-se spațiului doar cu cel mare, Teofil („cu iel m-ajut frați morți „în nevinovată pruncie”(Lică, din care s-au ivit: „Cît de calm mor ei aici./ Cît de calm, ah, și de la adînci bătrînețe!/ cel mai mult la bătrânețele aiesté la care Valentin, Ionică și Carolina), cu evoca- Feciorii lor sînt streini prin văzduhuri streine,/ Streinite li-s fetele, ginerii, neamurile./ Pe am ajuns”). Îmi aduc aminte de scrisorile rea fagului bătrân din spatele casei (la culmea aceea ce brăzdează cerul în două/ Numai ei au rămas,/ Bătrînii-bătrîni,/ Ei singuri profesorului-poet prin care-mi mărturisea umbra căruia „Buna, Bunul, Străbunul/ care astăzi mai știu/ Cum se moare de adînci bătrînețe...// Cît de calm mor ei aici – pre- amintiri pline de oftat ale vieții sale, cu și-au culcat bătrânețele” și sub care „M- abătrînii,/ Odată cu fagii, cu prunii, cu merii!/ Împovărați de tăcere,/ Unul cîte unul,/ Se mult înainte de a-i apărea cartea despre oi așeza și eu /Să îmi torc veșnicia”), a duc la Morminți/ Încet/ Ca și cum s-ar duce în Doștina Stanciului/ După un ol cu apă și ar împrejurările în care tatăl său fusese ucis „leagănului” ros de lemn care-i amintește uita să se mai întoarcă...“ (Bătrînii din Dealul Rășinarilor) în 1950 de banda de partizani a fraților de Copilărie, a „greierului” („auzi-l-ai, În acest orizont al singurătății, poetul își întoarce privirile spre cer, urmărește dru- Șușman și aruncat într-o „hudă”/peșteră Mamă,/ În înserare/ Cum mă destramă?// mul norilor, își amintește chipul iubitei, ascultă tânguirea trecerii clipelor, înțelegând mai de la Chicera cu Colac (Ana Blandiana În veșnicie/ Cum mă zidește,/ În Aminti- bine decât oricând rostul călătoriei sale. Dumnezeu îi este însoțitor: „De când m-am năs- aprecia mărturisirea bătrânei Mina drept re/ Și în Poveste?...”), a locurilor de veci cut/ Neîncetat cobor aceeași pantă./ Veșnic se-ncalecă ziua cu noaptea,/ Numai eu printre „una dintre cele mai cutremurătoare și („Lângă ai mei stau singur la Morminți.../ zodii/ Mă strecor lin cu Veșnicia prin Clipă// Și-am să ajung iarăși/ La începutul gîndului/ mai frumoase pagini de istorie orală pe Și-i seară-aproape. Soarele, învins,/ În Acolo unde se tînguie Dumnezeu/ În singurătate...“ (Călătoria) Poezia însăși își are som- care le-am citit”). Munții Mari se duce să apuie./ Lângă o nul și pe(trecerea) ei, așa cum ne indică poemul ce împrumută titlul întregului volum. Ce Pentru cine nu a citit „Cazul cruce veche rezemat/ Eu simt țărâna cum să mai vorbim de soarta poetului, supusă și ea gloriilor trecătoare și deșertăciunii lumești: Șușman în judecata răchițenilor” (Casa în mine suie...” „Stihuri, stihuri, stihuri/ La orice oră din zi și din noapte -/ Rouă a sufletului/ Sînge al lui de Editură, Cluj-Napoca, 2009) și nici În totul, Poeme cu Mama este o - / Lumii de cheltuială.// Risipă de sineși/ Nedrămuită.// Nimic, în schimb/ Decît,/ Poate,/ cartea dialogată a lui Marin Iancu (Amin- apariție memorabilă în bibliografia poe- Picătura/ Deșartă/ A gloriei...“ (Picătura deșartă a gloriei) tiri în zigzag, Scriptor, 2015), Interviul tului, dolorismul orfic transfigurându-se Poezia lui Teofil Răchițeanu poartă mărturia efemerității și a contemplării divinu- cu Mina Purcel, realizat în 2004 de re- acum într-o ziditoare monumentalitate lui, reliefând o conștiință artistică de o adâncă sensibilitate, „un poet valoros, matur“, ori- dactorul Constantin Dumitrescu de la TV cuvintelnică... Un fel de horațian monu- ginal și modern, care, așa cum subliniază Zenovie Cârlugea, se situează pe „medularitatea Cluj, cu care se deschide „monumentul mentum aere perenius (Ode, III, 30, 1). spiritualității eminesciene și blagiene, stăpân atât pe intuițiile sale vizionare de limpidități din cuvinte” dedicat Mamei (pp. 9-40), Aloha! expresive și metaforice, cât și pe inedite resurse lingvistice, dintre cele mai subtile.“ Pică- este pe deplin lămuritor. Rămasă văduvă tura deșartă a gloriei/ La vana goccia della gloria este un volum frumos, ca și peisajele la 33 de ani cu zece copii, femeia rămasă Zenovie CÂRLUGEA lirice pe care le înfățișează. credincioasă și cu frică de Dumnezeu „a 29 mai 2020, Tg.-Jiu Portal-MĂIASTRA v Anul XVI, nr. 2 (63)/2020 18 N. GEORGESCU: Cronici literare Divorţ imposibil Am mai scris despre ro- de discursuri moralizatoare, promisiuni de îndrepta- simplu, prietenește, bărbătește: cam mare risipă de manele lui Ion Dincă ( Nepotul re din partea bărbatului, întâlniri între rude cu același talent pentru a opri pornirile firii la oameni. Meni- căpitanului, Ed. Zodia fecioarei, (obsedant) scop de a separa amanții pentru a salva rea sa, după cărțile anterioare, era stilul, limba frus- 2006 și Când se încurcă ițele, familia cu doi copii...Din vechiul roman țărănesc, to- tă, expresia neaoșă, eresurile, vrăjile, descântecele, Ed. Grinta, Cluj-Napoca, 2007; nic cândva, sprijinit pe limbaj dar și pe învelișul pro- adică o umanitate țărănească liberă de prejudecăți, la alte cărți, nu), plăcându-mi mai ales limbajul ab- verbial al faptelor, a rămas, pentru Ion Dincă, această dornică de a se afișa. rupt, poporan, însoțit de eresuri, glume, farse speci- așa-zisă morală a familiei, care nu se mai potrivește Se complică în construcții alambicate presă- fice lumii țărănești, dar și personajele la vârste extre- cu oamenii aflați în alte mișcări sociale. Până la urmă rând narațiunea cu discursuri despre morală și in- me: copii vioi, dornici să învețe din orice, și bătrâni începi să simpatizeze „personajele negative”, acest vitând sufletele să treacă în patul lui Procust. Dacă sfătoși, gata să aplice morala tradițională, a lor, unei cuplu de amanți, de pildă, care trec prin toate piedi- ceva nu se poate, nu se poate și gata, divorțul este lumi în prefacere continuă. De data aceasta autorul cile pentru a fi împreună. Lorena, închipuită de autor acceptat și de zei, ce atâta înflăcărată pasiune de a ne oferă un roman1 al părinților, cu scopul fățiș de ca un fel de zeiță a căsniciei, își aliază rudele – ale ei salva... nimicul omenesc! Scriu de dragul cărților a impune aceeași morală înrădăcinată, tradițională, și ale lui - , urâțindu-se de-a dreptul în lupta ei de a-l anterioare ale autorului, rugându-l, oarecum, să re- la un cuplu familial aflat în disoluție. Tolomin, face un „caz social” pe Tolomin (numele personaje- vină la uneltele dintâi care-l păstrează în libertate. un muncitor bun la o uzină care are nevoie de el lor se rețin, deși par insolite: este o armonie foneti- Recunosc grija și atenția pentru amănunt, chiar verva (supraviețuiește privatizărilor de după 1989, se păs- că), de a-l recomanda chiar pentru „Vedea” (spitalul dialogului, descrierile excelente ale peisajului mus- trează pe linia de plutire gâfâind dar cu rezistență) de alienați din zonă); acesta fuge în străinătate să celean: luate separat, acestea sunt bine finisate, adi- și Lorena, învățătoare și contabilă apoi, mai mult muncească și să... iubească. Iar în atmosfera aceas- că discursul e discurs adevărat, de pildă, cu acestea casnică pentru că-și crește copiii, nu se mai iubesc, ta toxică cei doi copii cresc liniștiți, își fac școlile, se pot face construcții narative cel puțin credibile, îi țin împreună cheltuielile casei, el își găsește altă devin licențiați...ajungând și ei să-și disprețuiască viabile în orice caz, doar când, îmbinate, se conto- parteneră, încearcă până la un timp să țină relația se- tatăl când revine, peste ani, în chip de om al străzii pesc. Răsfățat de un talent nativ ce curge în pana sa cretă, apoi și-o afișează și cere înțelegere – iar ea, (cerșetor de-a dreptul) la poarta casei. direct din viața de țăran, Ion Dincă face cu greu față Lorena, își apără „ca o leoaică” familia, ține să-i des- Critica literară a „evoluat”, în sensul că azi nu realității trepidante a orașului supus unei mișcări partă cu orice preț, amenință cu divorțul, partajul... se mai ceartă scriitorii ci doar se ignoră când nu-ți continue, fără opțiuni morale pentru niște locuitori, Cartea este un șir de scandaluri familiale întrerupte plac, sau, obicei snob (asta vine cu adevărat de la care nu mai sunt oamenii locului, ci doar ai timpului 1 Ion Dincă, Doar o colegă, Editura Centrului Tehnic-Edi- sine nobilitate, fără noblețe adică) se citează în bat- mereu viitor, obsedant de viitor. torial al Armatei, București, 2019 jocură, dar cred că Ion Dincă ar trebui certat pur și Icoane și tablouri

Profesorul Nică D. Lupu a regelui – pentru a se pune în locul lor sătenii îl caută zadarnic, îl cred în cele mai mult linia simbolică a întâmplări- păstorit mult timp învățământul ilfo- tablouri cu chipurile noilor conducă- din urmă mort, dar el revine peste un lor, circularitatea lor, și se lasă purtat vean, ca inspector școlar, director al tori ai partidului și statului, aduse de timp, slab și zdrențăros, abătut, stând de lungi (și interesante) descrieri ale Casei Corpului Didactic, director de la inspectoratul școlar. Nu este vorba numai la el în curte și cu greu începând drumurilor pe care le fac cărăușii din publicații școlare ori conducător de de vreun nou iconoclasm, sfărâmare să povestească unde a fost. Tot poves- satul lor la Galați, după cumpărături cenacluri literare. Stabilit în Brănești, sau ștergere a semnelor sacrului – care tind, își revine, începe să iasă prin cen- ori tranzacții cu lemn adus, tot aco- unde a și constituit o bibliotecă a poate ar fi fost înțeles mai simplu – ci trul satului, se apucă chiar de vechea lo, de sătenii de la munte, de pe Va- CCD-ului care este oglinda activității de o înlocuire a simbolurilor creștine îndeletnicire, cărăușia. lea Trotușului. Nică D. Lupu este de sale (desigur, continuată de cei care-i cu alte. Directorul școlii, Crăciu- Directorul, în schimb, nu mai fapt un povestitor (proza țărănească urmează), a scormonit tradiții și obi- nescu Ilie, cheamă părinții elevilor la are opozant și ordonă strângerea icoa- ispitește cu povestirea la tot pasul), îi ceiuri locale iar acum, ieșind la pen- o ședință. Umiliți după marea înfrân- nelor de pe pereți și punerea tablouri- plac locurile, amintirile. sie, începe să le valorifice în pagini de gere, ci armata învingătoare în coas- lor în loc. După o vreme (Ștefan Axen- Pușcăria își găsește, în roman, literatură așternute calm și înțelept ca te, oamenii nu au reacție – în afară te venise între timp acasă), pentru a locul ei. În fond, nu exploatează până pentru un exercițiu de pedagogie lo- de unul, Ștefan Axente, care propune face un fel de curățenie, hotărăște să în ultime consecințe liniile simbolice cală – dar și de interes mai larg, cul- nici mai mult nici mai puțin decât să aducă toate icoanele în spatele curții pe care le-a creionat, lăsând cititorul tural în general. Dânsul s-a cantonat fie lăsate în pace icoanele de pe pereți și să le dea foc. Pentru treaba asta ia cu multe întrebări. Ce se întâmpla dacă în proza rurală, pe care o explorează și, pe lângă ele, să fie puse și tablouri câțiva copii care se jucau și le cere să-l directorul școlii nu chema oamenii la sârguincios, cu pasiunea celui care cu Gheorghiu-Dej ori Ana Pauker „... ajute. Numai că unul dintre copii vrea adunare și schimba pur și simplu icoa- vrea să arate că subiectul nu este Cred că este loc suficient pentru unele să fure din grămadă icoana Fecioarei, nele fără discuții? Ce se întâmpla dacă epuizat, să sunt mereu lucruri noi care și pentru altele. Cine vrea să se roa- care-i place foarte mult. O ia și o as- pot să ne atragă atenția în această zonă. ge și să sărute sfintele icoane, să o cunde în magazia de lemne, dar asta nu tot el nu alerta autoritățile că s-a ars Recentul său roman (poate fi facă după cum îi este vrerea. Dar, cine e tot: în locul ei aduce repede tabloul un tablou de lider politic? Pedepsele considerat și o nuvelă mai amplă, dar dorește să se uite la cucoane și să le „cucoanei” de pe peretele unei clase, pe care le atrage, asupra lui și asupra îi zic roman pentru că are multe per- sărute picioarele răpănoase, poate să ca să iasă la număr ce trebuia ars. Se dă altora, sunt doar consecințele faptelor sonaje, multă descriere psihologi- se zgâiască la ele cât poftește și să le foc, hârtiile ard ce ard – dar directorul sale, este vină personală și pedeapsă că – poate cam obositoare pe alocuri vorbească pe limba politică. Conside- vede între ele chipul înaltului demnitar personală aici. Nici icoana ascunsă – și descrieri largi de peisaje, ca și o răm că este bine..., este foarte bine ca comunist gata să fie înghițit de flăcări. a Fecioarei nu salvează în vreun fel viziune/perspectivă istoristă asupra în toate sălile de clasă să fie prezenta Îl smulge, urmează o anchetă rapidă, școala, nu reinstaurează cultul public 1 realității), intitulat Icoana (iar într-o atât icoana cât și cucoana.” Se contu- nu are cum să-l depisteze pe răufăcă- al icoanelor, nu-l fericește în vreun prezentare către cititori denumit mai rează, astfel, conflictul dintre directorul tor, merge repede să raporteze la cen- fel pe copilul care a salvat-o: intră în explicativ Icoana și cucoana) evocă școlii și țăranul fruntaș. Lumea știe că tru cu dovada faptei în mână...Dorește rândul evenimentelor comune; deși, întâmplări din satul Cuca de pe lângă Ilie Crăciunescu făcuse politică și îna- pedeapsă exemplară pentru...și pen- aflându-se în sat aceste întâmplări, lu- Galați, din anii de după război. Dintre inte de război, fusese chiar legionar pe tru...și pentru. Fapt este că el însuși, mea s-a întărit întrucâtva în credință, invențiile ideologice ale comunismu- undeva, prin Dobrogea, iar acum deve- Ilie Crăciunescu, este arestat și dus la fie și doar prin frică („Începutul lui timpuriu, autorul se referă la acel nise comunist înfocat – nu neapărat ca aceeași închisoare unde fusese Ștefan ateism sălbatic, brutal, care – mai ales să i se șteargă urmele, dar pentru că ex- Axente, stă în același pat de deasupra înțelepciunii este frica de zeu”, spun la sate – a provocat schingiuiri mon- tremismul politic persistă, chiar deghi- unde stătuse el (află asta de la un pre- anticii). Vreau să spun că factualul și struoase ale minții omenești. În școala zat în alte forme. Directorul cheamă, ot din celulă, care îi prezintă colegii). contrafactualul se caută și se cheamă din sat trebuie date jos de pe pereți așadar, securitatea – iar Ștefan Axente Evadează, este prins din nou... în această narațiune – care, ca orice icoanele religioase și, desigur, cea a este săltat noaptea, fără să se audă sau Am avea premisele unui ro- poveste, invită ascultătorii/cititorii la vadă nimic, și dus la pușcărie. Ai lui și man de aventuri, dar autorul urmărește dialog, la comentariu. 1 Nică D. Lupu, Icoana, Ed. Beta, 2019 Portal-MĂIASTRA v Anul XVI, nr. 2 (63)/2020 19 Ileana POPESCU BÂLDEA - Cu simțurile dizolvate în lume ... Ai fi înclinat să citești poezia Ilenei Popescu rămâne la reflexul lui Pavlov, ori la condiția câinelui- atâtea degete degete pierdute / pe...//merg cercul strân- Bâldea ca pe un experiment poetic (textualist), dar ex- femelă Laica dus în cosmos de o rachetă de fier făcută ge strânge cu alte nopți / alerg alșerg pe unghii cu ziua perimentul nu știi unde duce, este ca o punere în ecuație de mâna omului... din voi / cobor mă înalț cânt cânt pe litere ciopârțite / fără cheie de control, pe când în acest volum1 îți spune la În aceste condiții, sunt mai înclinat să caut urma scăpate de urmele poeziei din ei noi / viață și moarte tot pasul, începând chiar cu titlul, de unde pleacă și unde sacrului în acest sistem poetic – ce mi se pare din ce răsărite mereu / la aceeași dată...” (P. 54 v.) Această vrea să ajungă autoarea. Extrasensorial, asta vrea să în- în ce mai mult un eseu despre amintita realitate virtua- tristețe de om cu singurătate (vezi mai sus ce semnifică semne simțuri în afara omului, sensibilitate dizolvată în lă. Citez despre naștere: „Când ești singur prin pereți / omul fără singurătate) denotă că „eu”, acest „eu” do- natură/materie. Aș dori să încep micul meu comentariu doar cu muzica în surdină / lași în cameră ce ai în cre- minat de pozitivism, rupt de natură, așteptând în „ca- de la un poem: „Capul tău dat la o parte,/ Mâna pusă ier / cineva rămas pe scăunel pune neuronii în saci /de mera goală”, ticsită cu calculatoare de fapt, așteptând delicat în cuier,/ Gleznele personalizate cu lună nouă / douăzeci de litri / caută primitiv prin emoții / și a doua în realitatea virtuală de fapt, să redevină natural – nu și ochiul coborât prin ultima extrasistolă / în pantof,/ zi îi aruncă la gunoi cu alte sticle goale // mai subțire mai este în lanțul oamenilor, nu este legat nici pe ori- Pielea mulată pe copacul din spate / cu rădăcinile ră- cu o viață / ai loc sub cărămida roșie și cimentul din jur zontală, darmite pe verticală, nu are zei pentru că nu are sucite după întâmplări,/ inima împărțită în șapte silabe // ieri am vrut să închiriez camera aceea / proprietarul semeni – și asta pentru că nu primește semne de la ei, / spoliată de gânduri / și închisă cu nasturi /din vremea mi-a dat doar golul / zicând că pereții sunt ocupați și stă între ființe asemenea lui, cu toții consumându-șe / minoicilor,/ Aburul metamorfozat în norvegian de pădu- de atunci tot caut o crăpătură / prin care să intru / în consumându-ne viața virtual...Ce-l interesează pe el cu re / cățărat pe ultimul pătrar, / Toate acesta,/ cu degetele lume.” (Defect de linie, p,. 30 v.2). Același „ești”, un tu adevărat? – Numai adevărul, dar iată cum: „Ia pielea întinse, / ești.” (Melodie în buclă). Poeta se mângâie cu sau un voi, constatarea morții ca „subțiere cu o viață”, mea Doamne / Și fă din ea măști / împarte-le pe rând gândul că „omul vitruvian” este un fel de loc geometric apoi așteptarea reintrării în altă viață; „proprietarul” mitomanilor / și neuronilor cu memorie scurtă / apoi... al lumii acesteia, cu lună și copaci, și mai ales cu abur este un fel de paznic la vieți, îți dă spațiul lăsându-te oblig-i să-și facă selfie // nu te chinui cu restul / voi (suflet). Ea nu cântă natura – ci materia, chiar cosmosul. să cauți/aștepți singur timpul. Moartea nu este, nici ea, învăța să trăiesc dezbrăcată / și-mi voi mânca oasele / Este o „teorie”, dar i se opun multe argumente. trecere ci doar simplă părăsire a celor avute ori visate/ zi de zi / până când nu-mi voi mai putea adăpa / setea Dar dacă, de pildă, omul, acest „ești” apodictic, gândite, după care sufletul„aburul acela...21 de grame de adevăr.” (Poezie de poezie, p. 52 v.) Această „sete nu este al acestei lumi? Copacul, de pildă, cu fiecare la infinit” va zbura în cosmos – desființând „starea de de adevăr”, autodevoratoare, nu privește înaltul; acest an adaugă un inel în corp, sub coajă; cum înregistrează om / fără / singurătate” (Stupidity, p. 71) „Doamne” e un fel de regizor de alături al lumii, de teh- omul rotundul anual al anilor? Și cerbului îi crește anual Dintr-o splendidă dedicație către Nichita, poate nician atotputernic. Teoretic, omul virtual avut în vede- câte un corn, și celelalte cornute pământești încrestează cel mai emoționant poem din acest volum, înțelegem re de Ileana Popescu Bâldea este un eșec, o fundătură anii în ele. Omul nu are anualitate, ai avea motive să zici acest refugiu în „ești”. Poemul se intitulează chiar așa: logică. Poezia însăși îl străbate ca pe un om de tinichea, că vine în această zonă a soarelui de undeva din afară „De ce nu sunt sunt”, și este o evocare a nodurilor fără cu tuburi ce nu fac ecou. Impresionantă este tenacitatea – și se adaptează la gazda sa, natura, vrea să-i semene, o semne : omul (de data aceasta eu-l) este singur, nu cu care autoarea construiește această lume, meticulos, cântă, o celebrează, îi devine fidel. Până când, iată, azi, primește răspuns la iubirea sa de semeni, nu este văzut, urmărind fiecare stare, căutând în fiecare cotlon al viului la numai câteva mii de ani de la epoca minoică, vrea să-i simțit, nici măcar presimțit – deși repetă, ca în cartea de uman legătura, semnul, și găsind peste tot numai nodu- fie stăpân, gândul îi fuge spre spațiile stelare de unde se recitire a lui Nichita, nodurile importante pe care le face rile încifrate, indiferente. Metafora acestei poezii este simte/crede adus aici, o vede tot mai mică, mai ușor de în viață; rămâne ca un drum ce merge „pe un mal înno- cognitivă, tinde a defini concepte, dar horbota de ima- substituit...Vreau să spun că nu suntem atât de naturali dat în copaci /copaci mă ating dragilor de gândul vostru gini ce îmbracă realitatea impresionează cu adevărat. În cum vor poeții – și că, oricum, nu ne putem lega (re-le- / vă întind aerul și nu-i simțiți boarea / boarea întoarceți această căutare febrilă stă ceea ce se cheamă tensiunea ga) în ...nimicul interstelar, nici dizolva în natura care ne irisul după guguștiuci // îmi pun pe bombeu o frunză / poetică – și, dacă e să descifrăm și o virtute etică a ges- găzduiește – iar re-ligie fără sacru nu se poate. frunză rătăcită de vântul dinspre urechi / o ridicați de tului ca atare, vedem lesne că „omul vitruvian” al Ilenei Nu vom căuta, așadar, fascinațiile tehnologice, fiecare dată și ziceți că-i relicva / relicva din anotimpul Popescu Bâldea nu se duce nici către Doamne Doamne, „realitatea virtuală” adusă de computer, în poezie în îngerilor uitați sub ploi //vă-mbrățișez și vă adun cu o dar nici în jos, către îngerii căzuți. O zbatere pe loc, ai general, și nici în poezia D-nei Ileana Popescu Bâldea. eșarfă / eșarfa are iz de cuvinte ruginite pe margini / vă zice, încremenită în zona mediană, a omului devorat de Dimpotrivă, ni se pare claustrofobă această dizolvare în sărut obrajii cu dorul meu / fluerați ca după o fantomă adevăruri mărunte, căutând fără să știe ce; poezia cre- jur a ființei, a lui „ești”, pentru că da, suntem ai uni- / ...omă rătăcită prin surâsul vostru /pun băncile picior ează stare, atrage la început prin nedumerire, apoi prin versului, dar prin sacru și numai prin sacru. Altfel, am peste picior / le ocoliți cu tălpi de pescăruși / ...căruși asemănarea din ce în ce mai apăsată cu viața aceasta gri 1 Ileana Popescu Bâldea, Extrasenzorial, Ed. Școala Ar- și vă așezați tâmplele între gândurile mele / ostenite de a omului ce tinde să iasă din umanitate transferându-se deleană, 2019 2 Editura numerotează numai paginile de dreapta. în uneltele minții sale. Viață și poezie în EXTRASENZORIALUL Ileanei Popescu-Bâldea

Din familia medicilor scriitori, cu o pentru ei există mereu nițel gol /nici as- mărturisește , fără spirit de revanșardă sau aceea/proprietarul mi-a dat doar golul.../și frumoasă tradiție în istoria literaturii româ- tăzi pasărea dodo nu zboară/e lună nouă/ regret: Doamne, ți-am dat înapoi totul... de atunci tot caut o crăpătură/prin care să ne, face parte și Ileana Popescu-Bâldea, au- și mâine eclipsă de soare. Atipic, într-una Dragostea, câtă a mai rămas, apare intru în lume.(defect de linie) toare care îți exersează scrisul atât în proză, dintre mărturisirile lirice, Poetul devine un sub măști deșirate, insinuarea rizibilului se Există o propensiune spre însin- prin volume de povestiri și nuvele, prin ro- non-Messia, de vreme ce are o misiune face prin imaginea costumului de arlechin, gurare în versurile Ilenei Poescu Bâldea, mane cu tematică generoasă, cât și prin li- neobișnuită: Dumnezeu mi-a trimis sufletul în timp ce un bob de singutătate e împărțit o privire peste umăr la ce a fost cândva, o rica adunată în operele Tu nu știi cum plâng să i-l ucid. Metafore-simbol vin să portreti- egal/ între degetele dimineții.(fluturi și sciziune, poeta încercând să-și asume un fluturii, editura Proxima, 2012 și Extrasen- zeze un creator ce are, în panoplia stărilor elefanți) alt fel de cunoaștere a ființei: jumătatea zorial, editura Școala Ardeleană, 2019. sale angoasa și golul: scaunul meu l-a ocu- Imposibilitatea unui cuplu adamic, mea de lună a intrat în gura unui câine/iar Poemele din Extrasenzorial in- pat un dinozaur; pereții cad peste pielea de un EL și o EA care să întemeieze plenar anii toți/au coborât /în tălpi/ a rămas che- duc lectorului impresia unui volum al om; n-am să te întreb cât am trăit. lumea, de la începuturi, să devoaleze răul ia rece/învârtindu-se/de partea cealată /a maturității, nu doar poetice, ci și din punct Cartea include, pe lângă astfel de existențial, anatema dusă din generație umbrei.(moarte clinică) de vedere al parcimoniei cu care autoarea arte poetice, tema timpului, dragostea, în generație, toate astea sunt circumscri- La un moment dat se ajunge și la lasă umbrele să cadă asupra bucuriei de a dar o dragoste mai puțin expansivă și mai se unei himere: doamne,/cum putem fi negație, în urma căreia cei care au împărțit recepta spectacolul cotidian al lumii, din re- mult durută, senectutea, singurătatea, doi/când fiecare privește prin fereastra în porții inegale lumina, sunt transfigurați gândirea și re-semantizarea existenței , în criza comunicării sau fastul de a descoperi lui?(gustul curcubeului) în absențe. așa fel încât finalitatea să aducă plusvaloa- înțelepciunea mascată în reverberații as- Criza comunicării, sentimentul cla- Ineluctabil: Noi nu am existat. Am re poetică dialogului imaginar cu universul. trale, pe un fond muzical din Chopin, cel ustrării în propria carapace și nevoia unei intrat doar prin poarta unui cuvânt/Care Extrasenzorial, titlu ce amintește, mai adesea. Revelația naște întrebări sub- revărsări a sinelui reprezintă câteva dintre nu putea să crească într-un pod. Și am îm- prin sensul său, de profesia Ilenei Popescu sidiare și poeta caută răspunsuri la fiecare semnificațiile altor poeme incluse în acest blânzit șoareci. Bâldea, dobândește noi și noi semnificații, pas. Timpul reeșalonează repere ori pur și volum: cum spui pământului că în liberta- Precum în proza lui Steinbeck, pe măsură ce înaintăm în demersul lecturii simplu le șterge: nu/ ieri nu a existat/nici tea ta nu are loc nimeni/că ai avut o pro- Șoareci și oameni; nu știm însă în ce prin decodificarea mesajului. Volumul se astăzi/doar ape spre nimic/din uitarea de blemă de concentrare/când ai aruncat anii proporție și nici cum se măsoară îmblânzi- deschide cu un poem testamentar, Cum să mâine.(caruselul). Capacitatea de inserție în în decor.(Extrasenzorial) rea, mai bine decât prin poezie. spun? și se încheie simetric, pe aceeași linie lucruri sau plante, în animat sau inanimat, Imanența morții transpare acus- Concluzia nu poate fi decât o a recunoașterii unei legături intrinseci om- în sacru ori profan se întrevede din confe- tic: ca o stare de beție moartea/fâșâie/te invitație la lectură, la a reflecta asupra operă- lume: uneori lipesc lumi. Regăsim siuni parcurse oniric: dorm într-un fotoliu lupți s-o strângi de gât.../te ascunzi fetal în condiției umane, așa cum o face, într-o manifeste lirice în tot cuprinsul volumu- pe stradă/jumătate copac chircit/jumătate uterul nopții...(tunel îngustI), alteori moar- manieră originală și cu un vizibil talent, lui, când se vorbește despre litere care nu icoană.(candelabru pentru casa barbie) tea capătă întrupări telurice: liniștea se Ileana Popescu Bâldea, în volumul Extra- sunt cuvinte/doar câțiva neuroni/ce-au ui- Relația cu divinitatea derivă din con- lasă ca un vultur /pe umărul drept/îi simt senzorial. tat/să ne uite.(cafea verde cu ghimbir) sau vingerea că Dumnezeu nu ne poate iubi pe respirația de pradă.(aspectul neurologic al Gela Enea, despre placente din care se ridică poeții... toți la fel, de aceea, Ileana Popescu-Bâldea îi vântului)/ Ieri am vrut să închiriez camera 4 aprilie 2020 Portal-MĂIASTRA v Anul XVI, nr. 2 (63)/2020 20 Adrian Alui GHEORGHE Iulian Barbu FELIX SIMA – POEZIE VOLATILĂ O lume de vis Pășesc încet prin orașul ce (Editura „Mircea cel Bătrân”, Băile Olănești, 2019) mă Omoară în toamnele cu ploi Un poet total atipic pentru generația lui ratul Fierbinte”, propune o ființă fictivă, margina- torențiale (”Generația 80”) este Felix Sima care a scris, încă lă și cosmică în același timp. Este ceea ce spunea De lacrimi de sfinți de la primele versuri, pe limba proprie, avînd o Roland Bhartes despre poezie, că ar fi ”truda cor- Zăresc pe trecerea de pie- dulce inconștiență: de a fi el însuși. I-am citit cu pului impregnată limbajului”: toni, ”înfrigurare” primele cărți, ”Cineva mai tînăr” Un câine care trece pe roșu (1978) și ”Înfriguratul Fierbinte” (1980), iar dacă „el are ochii cei mai limpezi Îmi stăvilesc emoția fac o incursiune în ”spațiul memoriei” descopăr că când adevărul nu îl minte Ce mi se suie încă mai țin minte cîteva dintre poeziile lui, publi- se naște crește dar nu moare Din piept în frunte și rătăcesc cate în acea vreme. Multe dintre poezii i-au fost Înfriguratul cel Fierbinte Aproape de Dumnezeu preluate de folkiști, altele au devenit pur și simplu în sferă dacă-ar fi închis Tristețea e o fată, folclor. Iată o poezie, pe care mi-o amintesc încă, în scut de fier - el totul simte: Ce cuprinde cu mâna de o ingenuitate dezarmantă, pe care o reproduc dezamăgiri și răutăți Orașul din capul meu din memorie: ”mai mulți copii mergeau prin flori/ Înfriguratul cel Fierbinte Cu case, patinoare și săli de cinema le vizitau ca la muzeu/ acest băiat strângea culori/ te cheamă ori de unde a-i fi De la o fereastră, această fată nu sunt eu// afară-i așteptau părinții/ să îl asculți să iei aminte Mă atinge ca o adiere și parcă-aveau ceva de spus/ le tremurau în gură când faci un pas în plus în jos Un ecou de vers. dinții/ copilul meu este mai sus// mai mulți copii Înfriguratul cel Fierbinte mergeau prin flori/ ca fluturii strîngeau mătase/ și te lovește simplu pur acest băiat strîngea culori/ această fată mă uitase// cu palmă dreaptă de părinte La țară aveau topoare de argint/ cu coada lungă și sculp- când te abați din drum deschis tată/ copiii noștri nu ne mint/ copiii noștri ne zic Înfriguratul cel Fierbinte Sub cerul luminat tată// și se înțeapă în stamine/ li se deschide apoi repet în strofa cea din urmă De lună la umbra ușa/ privesc la ei, privesc la mine/ o fată și-a pier- tot ce spuneam mai înainte: Teiului e prizonieră Inima ce mi-a părăsit dut păpușa// mai mulți copii mergeau prin flori/ le- nu-l așteptați - El vă găsește Trupul ca să asculte doina păstorilor au vizitat și-au coborât/ acest băiat a strâns culori/ Înfriguratul cel Fierbinte” Ce coboară dealul de la mulsul oilor. cu greu l-am mai recunoscut” (copiii care merg prin flori). * Un adevărat tablou votiv, desenat cu culori Îm noapte Sau această definiție a poeziei, demnă de vegetale pe un zid afumat de mănăstire sau restu- Iubirea dansează orice antologie a genului: ”numesc poezie/ partea rile dintr-un palimpsest descoperit prin decojirea Cu o șoaptă. de vorbire/ care nu se aude/ și nu se scrie”. peretelui cu unghia (sau cu pleoapa?), întîlnim în poemul „Filigran de carte veche”: O vreme nu am mai știut lucruri noi despre „Filigran de carte veche Adăpostit Felix Sima, nici cu cărțile apărute între timp nu La o moară de hârtie – m-am mai „intersectat”, de asta m-am bucurat să Cu călugăr ce citește Adăpostit în cântecul primesc această antologie de autor, care îi cuprin- Și călugăr care scrie... Păsării din măr de cam toată opera, bine ”agrementată” cu note Aplecați pe-o coală albă Recit un poem critice și cu o minuțioasă desfășurare bio-biblio- Îngălbenind, de timp adusă, Despre timpul căzut grafică. Cu această ocazie am recitit balada ”Fe- Unde slova cea de taină În așteparea nopții. meia boabelor de rouă”, apărută în cartea de debut, Din vechimi rămâne spusă... de o simplitate dezarmantă, bacoviană prin ritm, Parcă-ar fi în zaiafeturi, Strâng poza noastră o replică parcă la ”Corydon”-ul lui Radu Stanca: În rădvan ducând ființa, cu mâna în visul Pe un drum de țară verde ce coboară din leagănul nopții „femeia născută Colbuindu-și suferința... Sub cireșul din grădina casei. din boabe de rouă A fost scris în tencuiala mai creşte când ninge Dalbei noastre de chilii mai creşte când plouă Să urmăm un fir cu Oltul Vreau să mă trezesc când lung te priveşte Ce lovește-n temelii... Cu capul culcat cu multă sfială – Ne mai bate câte-un clopot, Pe șoapte de amor . ea poartă în ochii-i Semn că moartea mai trăiește, discreţi – umezeală Duhul Sfânt mai varsă lacrimi – când trece pe poduri – Lemnul crucii putrezește... odată ca niciodată în valuri îi scapă Suntem iar în zi de Faceri! privirea – şi apoi Cine, dealul o să-l urce? în lumina lunii se-aruncă în apă… Fi-vom iar în nopți de Patimi! din pământ izvorăsc rămâi fără ea – Trecem toți printr-o răscruce... versete ale iubirii prietenu-mi spuse – Pentru noi, din vreme-n vreme, pentru mama femeia pe râuri Îndeobște către seară, ce din depărtare se duse… se duse… Ne mai cade-o stea în palmă – o zăresc la poarta casei o vezi? ai pierdut-o Fie Steaua cea Polară!” pe care Dumnezeu o urcă la cer îmi spuse şi râul… lângă durerea mea ce palpită plouat este cerul pe piramida egalității. plouat este grâul Poezia lui Felix Sima o ții în buzunarul se- încuiaţi în casă cret de la cămașă și o scoți din cînd în cînd să o Sunt ecoul vântului când ninge… când plouă… citești, ca să simți că sufletul vorbește pe limba ce mă întoarce în copilărie femeia născută îngerilor. la casa ce dăinuie din boabe de rouă” în emoția lui Dumnezeu. Piatra Neamț Un poem cu un titlu oximoronic, „Înfrigu- Sâmbăta Paștilor, 2020 Portal-MĂIASTRA v Anul XVI, nr. 2 (63)/2020 21 EUGEN DORCESCU

Poeme de azi și de demultMirelei-Ioana, por supuesto. TEMPLIERUL Vom intra iar în ceață și frig, Mi-am amintit cumplita „Dies Irae”, încercând altă pană, O zi de răzbunare. O, ce zi! altă hârtie, Cu trup cicatrizat în bătălii, schimbând mereu Mă îndreptam, la trap, spre-o mănăstire. vizierele plânse.

Pe drum, eu, brav oștean al lui Hristos, 3 Eu, lângă Crucea Domnului străjer, Au înflorit crinii. Am fost trecut prin sabie și fier, Șuieră, noaptea, în grădini, De oamenii lui Filip cel Frumos. ca niște șerpi albi, cu palidele lor limbi Amurgul, cheag de sânge vinețiu, înmiresmate. Și soarele de spuză și de scrum În noaptea Au preluat destinul meu postum. răcoroasă, senină, Și iată, peste vremi, sunt iarăși viu. boltită-n verdeață – în noaptea haotică, Singur, vânzolită de platani și 5 februarie 2020. urc pe colină de tei, și-ascult încolăcită-n pavaje. lângă poarta deschisă. O năruire de crini Singur ascult, AGONIA CANICULEI e orașul, în noaptea risipită jur-împrejur, 1 un vârtej de pământescul zvâcnet Căutătorul de metafore miresme, al sângelui. s-a oprit o vâltoare verzuie, desenată de pe o punte neguroasă, dârele albe-gălbui, pe un promontoriu de ceață de dunga de spumă și privește atent a crinilor. ORAŞUL FERICIT brațele cumpenei. Mă nărui în somn, Un astru și un măr, mă nărui în vis… Ce pașnic moare burgul fericit! o săgeată și-o privire fugară, De departe-mi faci semn. Pe locul lui, în zariști cristaline, galaxia și roata mașinii, O, tu, siluetă de-argint Clădiri și străzi, și harnice vermine, pâinea și aroma abisului. (argint mat, Din vechi răsaduri noi, au lăstărit. Cumpăna tremură, argint temător, oscilează-ndelung, siluetă subțire), Chiar ai murit? întrebi. De ce-ai murit? se-nduplecă-apoi îmi faci semn, te Nimic din tot ce vezi nu-ți aparține? și se-oprește. privesc și te uit, Acești mutanți, acești barbari știi bine Atunci el ia „substanțele” înaintând în miresme Că însuți tu și-ai tăi i-ați zămislit. și le-aruncă-napoi, încet, răsădindu-le invers ca o pasăre-n zare, Ci tace burgul. Mort înveșmântat și iar invers ca o rază pe fluviu, Cu înflorate văluri selenare, și iar… ca un chip înspre moarte. Cu flori de-azur și lacrimi mari de soare, Fiindcă totu-i orice, Purtat spre-abis de hoardele barbare, fiindcă totu-i orice. 4 Ce curg din ochiul său îmbălsămat. Coboară încet – ca o arcă de fum – 18 februarie 2020 2 în uitare orașul. Asist, singur, în amurg, Dragonul la agonia caniculei. îl ține-ntre gheare, ISTORIA UNEI NEVROZE Undeva, la apus, își varsă dedesubtul soarelui galben (miez zemos veninul În jur – o lume liberă, ce știe de caisă), în arterele lui. Să-și ia destinu-n propriile mâini! prevestită de vuietul vântului Ca o flacără, ca o limbă de roșu balaur, Astfél: ucide feți, adoră câini (ca un far, ca un dig, trece canicula. Între stâlpi, Și,-n loc de pensii, fabrică sicrie. casa mea înfășoară mereu între nevăzutele tălpi lâna vântoaselor), ale monstrului, Elita-i nulă: vipuri și vedete. undeva la apus, așadar, o presimt, piața Elevi drogați. Studenți analfabeți. se înlănțuie ploaia. e o imensă oglindă Fecioare hăcuite de chiurete Privesc într-acolo și spun cu umbre. Vai, umbrele, siluetele Îmbrățișează-n public proxeneți. (spun doar pentru mine: noastre, sparte de soare, sunt singur în odaie din bazinele negre Dezmăț. Minciună. Ură. Sărăcie. și-aștept) zâmbind. „Vă topiți. Largi spații de manevră pentru hoți. că, de sub zgura aceea difuză, Blând, ca o plantă rănită”. Soți decuplați. Familii fără soți. umezii, impenetrabilii, Chipuri uimite, prietenoase, Poligamie. Sex. Poliandrie. subțirii, nenumărații și recii se-apleacă lăncieri deasupra orașului. „Vom veni, Păgână, primitivă-nvălmășeală, ai toamnei vom veni…” Cu oameni morți, deși pretind că-s vii. vor pătrunde, săltând, în oraș, O, resurecția, agonia Sclavia cea mai cruntă-ntre sclavii vor trece pe străzi, prin caniculei. E-această libertate infernală… parcuri, prin piețe, nepăsători, străini, 5 Ce bine că nu sunt de capul meu! ca o hoardă –, Sufletul meu e o Că rob am fost. Și sunt. Și-o să rămân. nimicind, într-o clipă, sală a armelor, Ce bine că slujesc sub un stăpân. civilizația, zumzetul, o rece incintă, Și că stăpânu-acela-i Dumnezeu. istoria verii. cu fântâna luminii la mijloc. Portal-MĂIASTRA v Anul XVI, nr. 2 (63)/2020 22 ANIŞOARA-VIOLETA CÎRA Un eveniment: „Elegías Rumanas”–Elegiile Române de Eugen Dorcescu A apărut, de curând, la Editura ARSCESIS, din de marele poet, eseist și profesor Andrés Sánchez Ro- pentru cultură și transcedență, pentru promovarea mari- Zaragoza, Spania, sub veghea profesionistă a editorilor- bayna, care a subliniat legătura dintre Elegiile Române lor valori, etice, religioase și eterne” (Marius Terchilă). artiști Maria Poddubnaya și Rafael Lechovsky, o carte ale lui Eugen Dorcescu și Elegiile Romane ale lui Go- Tot în context european, se fac și afirmații privind splendidă, în fond și formă, o „casetă de valori”, cum ethe. genialitatea Poetului: „[…] înălțimea și frumusețea po- o desemnează, corect și inspirat, un recent comentariu etului Dorcescu, unul dintre liricii geniali ai literaturii (M.-I.D). Anume: Eugen Dorcescu, Elegías Rumanas, române și universale” (Simion Dănilă). S-ar părea însă Obra reunida, selección del autor, Editorial Arscesis, La că, de anvergura europeană a lui Eugen Dorcescu, citi- Muela (Zaragoza), Spania, 2020. torii români nu sunt, în opinia scriitorului Ion Nicolae Trebuie spus (și insistat), apropo de cunoașterea Anghel, la fel de lămuriți: „Eugen Dorcescu, unul dintre și recunoașterea valorilor, la ele acasă, că inițiativa aces- marii poeți europeni, pe care România îi va avea, fără tei reușite a aparținut, integral, celor doi super-editori, să știe”. Maria Poddubnaya și Rafael Lechovschi, domniile lor Ilinca Ilin stabilește o punte între Eugen Dorces- solicitându-i, cu un timp în urmă, poetului român alcătu- cu și misticii europeni: ,,Poezia lui Dorcescu este o po- irea unei antologii, care să cuprindă cărțile sale traduse ezie mistică într-o epocă post-existențialistă, pentru că, și publicate, anterior, în Spania, și în limba spaniolă, pre- deși crede că omul «este ființă întru mântuire», poetul cum și texte suplimentare (de asemenea, traduse). Iată știe că această încredere provine de la o «ființă întru epistola Doamnei Maria Poddubnaya (31 iulie 2016): moarte»”. „Hace mucho tiempo que admiramos la obra de Eugen Un loc aparte îi revine, în economia acestei Dorcescu y ahora que a través de nuestra editorial pode- Obra reunida, Cuvântului înainte, semnat de Coriolano mos dar una nueva vida a su poesía es algo incalculable” González Montañez, text ce se întâlnește, în limba ro- (în traducere literală: „De mult timp admirăm opera lui mână, în volumul omagial Despre Eugen Dorcescu 75 Eugen Dorcescu și acum că putem da, prin intermediul (Editura Mirton, Timișoara, 2017) și care se intitulează editurii noastre, o nouă viață poeziei sale este ceva in- Ca editor responsabil, Coriolano González EUGEN DORCESCU Y LA ISLA („Eugen Dorcescu și calculabil”). Montañez a îngrijit profesionist volumul, asigurând co- Insula”) : „Când Eugen Dorcescu și soția sa, Olimpia Eugen Dorcescu s-a conformat și a realizat cor- rectitudinea gramaticală a tuturor textelor din cuprins, Berca, au ajuns în Tenerife, în primăvara lui 2008, In- pusul poetic, punând laolaltă, după o atentă re-lectură, expresivitatea versiunilor în limba spaniolă, respectând sula, pur și simplu, îi aștepta. Ei își începuseră, de fapt, trei volume tălmăcite în castiliană (vezi mai jos), plus principiul fidelității față de cele originare, majoritatea călătoria cu un timp înainte. Sosirea în teritoriul insular o secțiune de poeme inedite, cu numeroși traducători de curând publicate în română, într-un cuvânt, acribia i-a făcut să constate că un loc în lume le aparține. (între care autorul însuși). întregii ediţii. Prima mea întâlnire cu Eugen Dorcescu s-a în- Acest extins și dens material liric a fost încredințat În calitatea sa de co-editor, Mirela-Ioana Bor- tâmplat la librăria Joc Secund din Timișoara, în noiem- de poet, în vederea realizării unei ediții exemplare, unor chin-Dorcescu a schițat, cât mai obiectiv cu putință, brie 2007. Aș putea afirma că a intervenit Providența, literați erudiți, scriitori de prestigiu, perfect calificați, prin reunirea unor aprecieri recente la adresa poetului, dar, cu siguranță, ar fi mai potrivit să vorbesc despre excelenți cunoscători ai poeziei sale: Coriolano dar și printr-o biobibliografie consistentă și onestă, un afabilitatea poetului, despre empatia cuvintelor pe care González Montañez și Mirela-Ioana Borchin-Dorcescu. portret de scriitor al lui Eugen Dorcescu. Selecția de le-am schimbat pe durata colocviului. În acel moment, Iată, consemnată riguros, contribuția fiecăruia: Traduc- opinii critice cuprinde puncte de vedere asumate, în într-un fel anume, a debutat călătoria sa spre Insulă și, ción y edición crítica: Coriolano González Montañez; scris, de către confrați spanioli și români, ce l-au evalu- odată cu ea, a început, de asemenea, să fiarbă, în spiritu- Biobibliografia y selección de opiniones críticas: Mire- at, din unghiuri diferite, de curând, pe Eugen Dorcescu. i creator, versurile, care, apoi, vor ilumina cartea drumul la-Ioana Borchin-Dorcescu. În acest capitol, consacrat înregistrării de opinii spre tenerife (el camino hacia tenerife )”. Cartea este o bijuterie tipografică, fiind lucrată cu critice, se creează impresia că scriitorii români întrețin Ca și selecția de opinii critice, Biobibliografia mult rafinament. Te fascinează prin forma ei ieșită din un dialog despre Eugen Dorcescu – de la „o distanță comun, prin ineditul copertelor, prin ingeniosul semn de este un discurs esențializat, de tip argumentativ, în fa- fără distanță”, cu poeți și hermeneuți spanioli reduta- voarea demonstrării valorii scriitorului român Eugen carte, prin calitatea materialelor. Asemenea unei picturi bili. Tonul este dat de literații spanioli. Astfel, Andrés care te surprinde printr-un mesaj intens marcat, coperta Dorcescu. Chapeau-ul conține numeroase informații Sánchez Robayna, cel care a lansat enunțul „Eugen despre data și locul nașterii (18 martie 1942 – Târgu- întâi impresionează printr-o adevărată metaforă grafică: Dorcescu – poet european”, insistă pe ideea sublimului, plasarea centrală a unui basorelief, reprezentând o pană Jiu); domeniile de interes (poezia, proza, eseistica, tra- evidențiată, deopotrivă, de metafizica occidentală și de ducerile din franceză și spaniolă, editarea de text); sursa în zbor, foarte asemănătoare unui spic de grâu. Această lirica dorcesciană: ,,În ce-l privește pe Eugen Dorces- figură este suflată cu pulbere aurie pe un fundal alb, mat pseudonimului (Dorcescu reprezintă numele de dinain- cu, m-am referit, cu alt prilej, în formularea lui Mario și grunjos. De îndată ce deschizi volumul, ești frapat de te de căsătorie al mamei sale); recunoașterea oficială Luzi, la «dialectica dintre existență și esență», care, ca semnul de carte, purtând imaginea canonică a poetului (cetățean de onoare al Timișoarei, oraș în care locuiește și la alți poeți semnificativi ai vremii sale, marchează Eugen Dorcescu. din 1961). Urmează o schiță a volumelor de poezie, o operă străbătută mereu de proiectul transcendenței, Pe parcursul a 286 de pagini, cele șapte părți concepută în două părți: în prima, se consemnează un proiect unde nu este dificil a identifica urme foarte ale antologiei cuprind: prefața, semnată de Coriolano cărțile scrise în limba română – patru antologii: Omul González Montañez și intitulată Eugen Dorcescu y la adânci ale literaturii spirituale a Occidentului. Și aceas- de cenușă, 2002 (reunind volume publicate între 1972 isla (Eugen Dorcescu și insula); trei volume de autor ta este, aș spune, nota centrală a unei poezii care, înte- și 2001); Biblice, 2003; Nirvana. Cea mai frumoasă traduse în spaniolă: el camino hacia tenerife (drumul meiată pe această tradiție – am putea-o numi «tradiția poezie (2015) și Sub cerul Genezei (2017); dar și două spre tenerife) (trad. Coriolano González Montañez), sublimului?» – nu încetează să scruteze o dată și încă o volume recente de autor, încă neantologate: Elegiile de Poemas del Viejo (Poemele Bătrânului) (trad. Rosa dată profunzimile existenței, mărturia ei cea mai pură. la Carani (2017), respectiv Agonia caniculei (2019); Lrntini), Elegías de Bad Hofgastein (Elegiile de la Bad Aceasta este, în rezumat, mărturia pe care ne-o oferă în cea de-a doua, sunt menționate volumele de poezie Hofgastein) (trad. Coriolano González Montañez), o astăzi un poet cu o voce inconfundabilă”. deja traduse în limba spaniolă: el camino hacia tenerife secțiune de poeme recente, Poemas inéditos, o selecție Despre altitudinea europeană a conștiinței tragice (2010); Poemas del Viejo – Poemele Bătrânului (2012) de opinii critice, Opiniones críticas, și Biobibliografia. la Eugen Dorcescu vorbește Rosa Lentini: ,,A renunța și Elegías de Bad Hofgastein – Elegiile de la Bad Hof- Selecția de texte recente, realizată tot de Eugen Dor- la ceea ce este superfluu este primul strigăt al poeziei gastein (2013). Sunt adăugate apoi referințele și artico- cescu, include poeme din Nirvana. Cea mai frumoasă și Eugen Dorcescu, unul dintre cei mai europeni poeți lele din importante istorii literare și dicționare de litera- poezie, Elegiile de la Carani, Piața Centrală, ori texte în viață, reușește în poemele sale să stabilească dialec- tură și, selectiv, premiile literare obținute în jumătate de publicate în reviste de literatură, precum Añoranza. tica dintre esență și existență, baza modernă a poeziei, veac de activitate literară (Opera omnia, 2012; Marele Coperta a IV-a prezintă, în partea superioară, un reușește adică să ajungă la sursa conștiinței tragice”. premiu al Festivalului Internațional de poezie de la Uz- text de recomandare a poetului român, adresat, de către Un mesaj emoțional transmite Luis León Barre- din, Serbia, 2017 etc.). editori, cititorilor spanioli. După o serie de date biogra- to: ,,Iubire, trecere, deziluzie. Acest poet Dorcescu este fice, este inserată, în finalul textului, o frază de aprecie- atât de elegiac și de contemporan, că înnebunești”. Toate componentele acestei obra reunida ple- re extrem de onorantă: ,,Fondul scriiturii sale posedă o În linia lui Andrés Sánchez Robayna și a Rosei dează pentru valoare și artă. Prestigiul Elegiilor Româ- mare rezonanță spirituală, dar, în ceea ce privește forma, Lentini, care se referă la Eugen Dorcescu din perspec- ne este conferit însă de valoarea poeziei din interiorul este o literatură dominată de o surprinzătoare intuiție, tiva statutului său de poet european, Lucian Bureriu și lor. În spirit axiologic, Mirela-Ioana Dorcescu (căreia obișnuită cu certitudinile. Eugen Dorcescu este, pentru Marius Terchilă punctează câteva aspecte ale liricii dor- antologia îi este dedicată) vorbea despre această carte o mare parte din critica specializată, cel mai mare poet cesciene care îndreptățesc recunoașterea sa europeană: ca despre o casetă cu valori. Dacă o deschideți, vi se român contemporan”. „Poeziile lui Eugen Dorcescu, cel mai mare poet român vor înfățișa, pe rând, moderne texte lirice despre trăirea Simplitatea, densitatea și eleganța recomandării contemporan, au o vână modernă, o teribilă muzicalita- mistică și metafizică, despre ceea ce caracterizează, în atrag atenția celor dornici să citească, oriunde în spațiul te, o profunzime ideatică șocantă și uimitor de origina- mod particular, existența românească, individualitatea hispanic (căci rețeaua de difuzare îl acoperă), elegiile lă” (Lucian Bureriu); ,,Eugen Dorcescu este unul dintre autorului român, dar și existența universală, prin urma- dorcesciene, în variantă spaniolă, adică transpuse într-o marii poeți europeni, este cel mai mare poet român în limbă romanică de venerabil prestigiu cultural. re, unicitatea poetului timișorean, român, european și viață: pentru profunda sa originalitate, pentru tempera- universal Eugen Dorcescu. Titlul volumului, propus de autor, a fost salutat mentul său, pentru un strălucit și sublim simț estetic, Portal-MĂIASTRA v Anul XVI, nr. 2 (63)/2020 23 DELIA MUNTEAN Cum se lămurește Vasile Morar După Cartea dragostei (2018) și Poezele de amor (2019), Vasile Morar * adaugă colecției „Antologii de autor” un nou volum, pe care și-l intitulează Car- Cu toate ale lui, cu adevărul propriu, poetul alunecă în text, se convertește tea arderii de tot (Ed. Eurotip, Baia Mare, 2019). Culegerea e mai consisten- de bunăvoie în substanță scripturală. Devine poezie: „Din carnea mea ieșeau lite- tă decât celelalte (cuprinde aproximativ 270 de poeme) și are în centru artis- rele mari / din oasele mele / din sângele meu” (Ultimul poem). Alteori, cum se în- tul și jertfa pentru creație. Constituite în tot atâtea spovedanii, tâmplă în Bacoviană, creația este cea care se năpustește asupra întrupările ideatice și stilistice ale temei evită, totuși, monocro- artistului, cercând să-și impună hegemonia asupra celorlalte mia și numai parcurse laolaltă (adică lăsate să comunice unele dimensiuni ale existenței și inhibând orice altă opțiune: „Mi-e cu altele, precum galeriile de oglinzi) pot configura complexi- greață / ca de-un hoit de câine-lup / zdrobit pe sub mașini / cu tatea personalității creatorului. zgură // Simt poezia cum îmi intră-n trup / prin ochi / prin nas Găsim în antologia de față texte ce poartă în ele un sfert / cu aerul, prin gură // Îmi vine să m-arunc în râu / să-mi frec de veac de existență întru poezie: cu fațete și vârste proprii (re- trupul / cu gresii și cu șmirghel iute / căci carnea / de atâta suscitate), cu inerente metamorfoze. Cu ritualuri și mai ales poezie / intră în putrefacție și pute”... cu tensiuni, căci nașterea universului, a ideii presupune trava- Vasile Morar caută poezia în permanență, o așteaptă cu liu, necesită înfruntare cu sine și cu lumea ce stă să se nască: înfrigurare, cu „muzică de alăute și harpe”, își gătește trupul „Nu mai pot să strunesc poemul acesta // Aud / simt cum se și casa întru întâmpinarea ei (Sosirea poemului). Își pune viața zvârcolește în mine / vrea să-i redau libertatea / din care l-am zălog (reafirmându-și astfel latura divină), lăsându-se iar și iar smuls / […] Poemul meu curge / fiară lirică // Iată-mă învins înghițit de universul textual abia creat. Ca și pentru Iona, pro- încă o dată ” (Fiara lirică) sau: „Versu-i transpirat până la piele fetul, jertfa de sine nu e altceva decât o formă sublimată de / în jur, coala albă-i pârjolită / de văpaia gândurilor mele” (Slo- manifestare a libertății înseși. va de foc). Poetul își trăiește intens realitatea textuală: fiece vers Cuvintele se smucesc din carne, mâna rostește stihuri, echivalează cu „încă-o respirare”. Eul piere, apoi renaște din oasele-făclii intră în poem așezându-l în lumină (Judecata de miezul creației („Rostirea cuvântului / e o adevărată înviere” – Apoi), trupul întreg e sfâșiat/răstignit pe crucea poeziei (Floare Blestemul); iese din el însuși, revine apoi la sine rănit, stors de de leac). Scrisul înseamnă ardere („pe sub genunchi aud poc- puteri (precum eul liric din Amintirea Paradisului a lui Cezar nind surcele”), deci purificare prin foc. Lămurire. Desăvârșire Ivănescu: „Fă-l să fie, Doamne Sfinte, / numai om / Pe acel interioară, vegheată și însuflețită din ceruri: „Dumnezeu / tre- care ne-a ispitit sub pom / Și când pomul flori va da, / fă să-i când din întâmplare / a privit în jur și a suflat / peste mine / ca să ard mai tare” cadă carnea grea, / Cum cădea-va, după cântec, / mâna mea...”). Sau eliberat. Sau (Lumânarea). E har și blestem („Cu barosul am izbit în marmura lui” – Poemul îmbogățit cu sens, cu privirea lui și a Celuilalt, cu alte modalități de a fi. genial), e obsesie. Rugă (dar nu ca simplu ritual, ci ca mărturisire/cercetare a ini- Oglindit astfel, poate (va) ști de ce este așa cum este. Nu-i rămâne de- mii) și autocreație continuă, până la moarte: „Când mă ridic și eu din rugăciuni cât să-și îmbie și cititorul să-l frecventeze cu mai multă stăruință („treceți prin / așteaptă crucea mea din două bârne / stau și mă-ntreb: să plec sau să rămân / poemele mele mai des” – Leacul), să se împărtășească din oferta-i lirică („luați pe crucea din cuvânt să mă atârne” (Crucea din cuvânt). E mod de a fi. Cu sine din cântecul meu fiecare” –Luați și vă bucurați). Reținem, sub acest aspect, po- și cu ceilalți. emele – cu inserții whitmaniene – La început a fost Cuvântul (cu lucrarea ce se Unele versuri – crede autorul – vor rezista vremii („Ascultându-l / veți fi împlinește grație lectorului: „Câtă frumusețe și pace în jur... / pentru voi au fost mai puternici / și mai înalți cu un zbor” – Cântecul pe care-l rostesc), altele se toate acestea create // Fără ochii voștri / fără urechile voastre / fără inima voastră, vor dovedi fragile (Deșertul negru), poate nefolositoare (Încălțările). Menirea nimic nu există / Nimic nu există...”) și Cât de mult v-am iubit – omagiu adus lui e să creeze. celui ce scrie și iubirii de semeni: „Bucurați-vă, un cântec se naște și voi / sunteți acest cântec fără sfârșit / când eu nu voi mai fi, ascultați cântecul / și veți vedea * cât de mult v-am iubit”...... Tata avea un vecin preot. Erau bătrâni, bătrâni amândoi. Să parcurgem, așadar, pe îndelete Cartea arderii de tot a lui Vasile Morar. –Eu nu mai semăn, îi zice tata. Că nu știu dacă va culege roadele cineva. S-ar putea ca în acest teribil secol XXI să nu se mai poarte prea multă vreme –Ba eu am datoria să semăn. Toată viața... Indiferent cine le-a culege. patimile întru creație... Cine știe? (V.M.) LUCIAN GRUIA: Florica Gh Ceapoiu – Prinosul risipirilor celeste

Florica Gh. Ceapoi cultivă îndeobşte po- În perioada ultimelor decenii, s-au afirmat ezii cu formă fixă: sonetul, rondelul, catrenul, în sonetul românesc mulţi autori dintre care distihul precum şi tipurile concentrate japoneze: amintim: regretatul Radu Cârneci, care a elaborat haiku, tanka, tarenga sau stil tanka şi stil tarenga. şi Antologia sonetului românesc care o include Dar ea este şi o cercetătoare de profunzime şi pe Florica Gh. Ceapoiu; braşoveanul Adrian a sonetului, elaborând, împreună cu compozito- Munteanu, laureat al premiului Nut din Italia; bu- rul Florian Chelu Madeva lucrarea de referinţă: cureştenii; Theodor Răpan, George Tei; Marian Din laboratorul lui Mihai Eminescu. SONETUL Dumitru şi Aurelian Titu Dumitrescu – cel care a (Ed. Muzeul Literaturii Române, 2018). Compo- inaugurat prin volumul Sfânt îndârjit (1990) so- zitorul Florian Chelu Madeva a inventat sone- netul postmodernist care dinamitează prin umor tul muzical, conceput pe două măsuri din Johan gravitatea tematică a genului. Sebastian Bach (măsurile 169-170 ale Fugii din Care este locul Floricăi Gh. Ceapoiu în pe- Sonata a treia pentru vioară). isajul sonetului nostru contemporan? Sonetele ei Florica Gh. Ceapoiu a desfăşurat o cereta- sunt senine, pure, blânde, duioase, vegetale, creş- re intensă, folosind Manuscrisele lui Eminescu – tine. De multe ori tematica o constituie chiar cre- lucrare în facsimili tipărite sub egida Academiei aţia poetică. Aceste caracteristici se regăsesc şi Române (2004), Sonetele eminesciene din volu- în recenta carte semnată de Florica Gh. Ceapoiu, mele II-V ediţia Perpessicius (1943-1958) şi alte Prinosul risipirilor celeste (Ed. Artemis, 2019), culegeri de sonete eminesciene. care cuprinde sonete şi rondeluri. Iată ce ne spune despre această carte re- Iată finalul sonetului Aur, cremene, corali marcabilă, prof. dr. Zenovie Cârlugea, redactorul şef al revistei „Portal Măiastra” care - care dă titlul primului capitol al cărţii -, dedicat chiar acestei forme fixe atât de dragi apare sub egida Uniuni Scriitorilor din România: „E de-a dreptul impresionant devo- poetei: „Să-i descifrezi frumosului secretul,/ Pe scări de aur, cremene, corali,/ Mă- tamentul autoarei de a înţelege în amănunt toate variantele (şi cât a fost posibil, timpul ntâmpină Măria Sa Sonetul.” elaborării şi natura intervenţiilor făcute de poet), având alături sfătuitori de seamă (de Tot despre scris, inspiraţie şi dăinuire dă seama şi sonetul Himere albe: „Şi, la Maiorescu şi Iorga, Perpessicius şi Călinescu, la Noica şi Eugen Simion).” inspirat, gândeşti nescrisa-ţi carte:/ Ideile, himere albe-n spaţiul vid,/ Te-apropii de Trebuie menţionat că această cercetare asupra sonetului eminescian a obţinut zei şi de nemoarte.” Marele premiu „Mihai Eminescu” pentru exegeză eminesciană, pe anul 2018, în ca- Desigur, poeta dedică un sonet lui Mihai Eminescu – Mă-nchin în faţa cîn- drul Festivalului Literar „Mihai Eminescu”, Ediţia XXVIII-a, 16-17 ianuarie 2019, tecului din care cităm strofa a doua: „Sonetul tău, ca struna de vioară,/ Preia măsuri Suceava – Putna – Călineşti-Cuparencu. pag.24 Dar să revenim la poezia cu formă fixă a Floricăi Gh. Ceapoiu. Portal-MĂIASTRA v Anul XVI, nr. 2 (63)/2020 24 pag. 23 din simfonii vestite -/ Miraculoase tonuri, rostuite/ Să mângâie, să tulbure, să doară.” Există în economia volumului, referii interesante la moartea lui Tolstoi, tablo- Rondelurile, adunate în capitolul al doilea al volumului, La balul strofelor, urile lui Van Gogh, opera lui Blaga şi frigul bacovian. sunt şi ele dedicate în mare parte artei poetice. În tinereţe, poetul îşi imagina că versurile sale tulburi se vor limpezi şi vor Stau mărturie rondelurile: Spre cer am înălţat poeme: „A vrut destinul să mă aduce lumină oamenilor: „Eram tânăr/ când doritu-mi-am/ ca poezia înceţoşată de- cheme/ La un festin neîntâlnit -/ Când tot ce plânge, doare, geme/ Ca un vulcan s-a atunci/ să se transforme într-o candelă/ într-un sfeşnic/ care niciodată să nu se stingă/ istovit,/ Spre cer am înălţat poeme.” şi poezia care dă titlul capitolului, pe care o cităm ca lumea să aibă/ toată/ de unde lua lumină.” (Candelele) în întregime: „La balul strofelor frumoase,/ Sub crugul rimelor astrale,/ Pe foi subţiri, Iată că de la maturitate lirica sa s-a limpezit iar timpul va decide asupra persis- pag. 23 veline, pale,/ Se-adună gânduri generoase.// Vin mandoline şi cimbale -/ Din veacuri tenţei ei. Meditând asupra condiţiei umane efemere, autorul şi-a definitivat stilul care trudnice rămase -/ la balul strofelor frumoase,/ Sub crugul rimelor astrale.// Cum a devenit direct, limpede expresiv. muza se înflăcărase,/ De braţ cu suple madrigale,/ Rondeluri calde, unduioase/ Trec Poetul lucid nu se înspăimântă de veşnicia extincţiei ca Radu Stanca. Este în veşminte triumfale/ La balul strofelor frumoase„ (La balul strofelor). poezia împăcării cu sine. O poezie reflexivă, gravă dar nu încrâncenată. Viziunea sa Un rondel îi este dedicat poetului Alexandru Macedonski – Un diamant. este senin mioritică. Ultimul capitol, E muzică în tot şi-n toate, cuprinde 10 sonete ale Floricăi Gh. Ceapoiu puse pe muzică de compozitorul Florian Chelu Madeva. Nicolae Mareş scrie o poezie modernă a cărei problematică pendulează între Prin lucrarea Din laboratorul lui Mihai Eminescu. SONETUL, Florica Gh. „a fi” şi „a nu fi”. Ceapoiu se înscrie în galeria remarcabililor cercetători ai sonetului eminescian, iar prin cărţile ei de versuri în formă fixă îşi ocupă un loc specific în peisajul liric * românesc contemporan. Femeia în viziunea lui Florin Burtan * Majoritatea prozelor scurte din volumul semnat de Florin Burtan, Răni călă- toare (Ed. Neuma, 2019), sunt poveşti de dragoste înfocate, tinereşti, de scurtă durată, NICOLAE MAREŞ - Meditaţii lirice dar care care nu se vor împlini pe termen lung (nu se vor încheia prin căsătorii), dar (Ed. eLiteratura, 2019) vor reveni mereu şi mereu în memoria actanţilor, la maturitate sau btrâneţe. De aceea, aceste poveşti de dragoste sunt numite „răni călătoare”. După cum se observă, timpul Nicolae Mareş s-a născut în 18 aprilie 1938 şi a făcut studii de: filosofie, fi- joacă un rol important în aceste poveşti învăluite într-o nostalgie senină. lologie şi istoria artei la Uniersităţile din Bucureşti şi Varşovia. A devenit Doctor în Mi-am propus să descriu femeile care au aprins atâtea patimi din prozele scurte ştiinţe umaniste acordat de Institutul „George Călinescu” al Academiei Române şi ale lui Florin Burtan. Descrierile lor sunt lirice de un inefabil specific poetului deve- Doctor Honoris Causa al Universităţii „1 Decembrie” din Alba Iulia. Este membru nit acum prozator. Iată cum o zugrăveşte autorul pe Ioana, soţia credincioasă a lui Va- al Uniunii Scriitorilor din România, din anul 1980. Este poet, eseist, aforist şi istoric silică, la sosirea acestuia din armată: „Râde cu toată fiinţa ei, prin care nu curge sânge, literar. În perioada 1966-1999 a fost diplomat, îndeplinind funcţiile de: ataşat cultural ci petale de trandafiri roşii furaţi de îngeri din grădinile raiului. (Privighetoarea) şi de presă, consilier şi ministru plenipotenţial. Daria îl cucereşte pe Andrei de la prima întâlnire: „„Urâta”, abia ieşită din Cunoscând foarte bine limba poloneză, a tradus scriitori polonezi importanţi în adolescenţă, era de o frumuseţe răvăşitoare, care, pur şi simplu, îl lăsă fără grai: plete limba română şi scriitori români de acelaşi calibru în limba poloneză – contribuind la de culoarea mierii somnoroase, împărţit de o cărare pe la mijloc. Obraji catifelaţi. dezvoltarea relaţiilor culturale dintre cele două ţări. Pentru lucrarea Sfântul Ioan Paul Ochii, minunaţii ei ochi, pulsau necontenit o lumină aurie. Subţire şi mlădie, suverană cel Mare i s-a decernat de către Vatican distincţia: „Pro Excelsia et Potifice” (în august şi mândră de puritatea ei îngerească... Cum să nu te fascineze o asemenea fiinţă fre- 2015). A fost primul traducător în limba română a poeziilor Papei menţionat (Karol mătând din adâncul înmiresmat al strălucitoarei ei tinereţi?!...” (Prin poarta închisă Jósef Wojtyla). Să comentăm acum volumul Meditaţii lirice – versuri - (Ed. eLiteratu- trece doar vântul) După ce devin iubiţi în vremea studenţiei, drumurile li se despart, ra, 2019) semnat de Nicolae Mareş. La început, portul afirmă că uimirea este motorul iar când, după multă vreme Andrei o caută, află că Daria se ridicase la cer. imobil al evoluţiei gândirii, în general şi al poeziei în special: „Fără mirare lumea nu În povestea care dă titlul volumului, Olia este surprinsă dansând cu Alin în dis- ar fi mers înainte./ Mirarea n-ar fi devenit niciodată/ nici stea, nici lacrimă.”(Mirarea ). cotecă: „Trupul ei subţirel fremăta, se legăna, în ritmul muzicii. Trup tânăr, mirosind În continuare, poetul meditează asupra condiţiei umane. Poezia sa devine sapienţială, a proaspăt şi a zăpadă fierbinte. Avea un fel aparte de a-şi feri privirea de jocul orbitor concentrată pe formulări gnomice. Trecerea timpului este văzută din perspectivă hera- al orgii de lumini. Poate se temea să nu-i rănească verdele nemărginit al ochilor...” clitiană: „Clipa se naşte şi moare/ nu pentru că de ceva-i pasă./ Întotdeauna clipa-i pusă (Răni călătoare) pe treabă./ Ca un Artist furat zi şi noapte pe gânduri./ Clipa moare ca o altă clipă să se De pomină este proza Frumoasa telefonistă. Frumuseţea ei tulbură bărbaţii nască./ Poate mai înţeleaptă” (Clipa - Artstului cracovian Czeslaw Dwigaj). Perspecti- satului care se duc să vorbescă la telefon cu numere fictive numai pentru a o vedea o va se menţine şi în viziunea asupra vieţii şi morţii: „mori ca să învii/ învii ca să mori/ clipă, îi scriu scrisori, se ceartă cu nevestele, se îmbată la cârciumă, unul chiar îşi pier- Acesta-i ciclul vieţii/ n-am spus-o eu/ au spus-o înţelepţii” (Ciclul vieţii). de minţile etc. Fata rămîne impasibilă la toate avansurile, zâmbeşte candid tuturor, nu Tema principală a volumului este extincţia. Moartea nu e tragică, e un fenomen răspunde la scrisori. „Ăi cu imaginaţie bogată, o luau razna: zâna li se băgase în pat. natural implacabil. Poetul este împăcat cu situaţia, întrucât şi-a făcut datoria acolo Caldă, catifelată, goală, aşa cum o făcuse fericita de maică-sa. Şi trupul ei mirosea a unde a trudit toată viaţa: „Aş vrea să mor pe cer senin/ Cum mi-a fost şi viaţa: senină./ floare de crin şi a iarbă din crâng. Din palmele ei izvorau mângâieri nesfârşite. Sânii Aş vrea să mor dimineaţa/ nu prea devreme/ încât cu moartea mea/ Să nu deranjez ei binecuvântaţi, dolofani şi tari, aşteptau bucuroşi, să îi descânţi cu degete line... pe nimeni./(...)// Urmaşii mei dragi,/ Copiii mei!/ Fiţi mândri că mi-am făcut din plin Partea ei de taină ar fi rămas supărată şi resemnată, dacă n-ai fi trecut-o prin grădinile datoria/ că nimănui nu-i datorez nimic./ Nimic!/(...)/ Cu siguranţă voi mai dura/ doar raiului...” În sfârşit misterul se risipeşte, fata era oarbă. cât mă veţi păstra/ în mintea voastră./ Amin!/ Atâta.” (Ultimele rânduri – lui Vladi- În sfârşit, iat-o şi pe fata lui Bilduş, care trăia pe picior mare, vânzându-şi mir şi Isabelei) farmecele personale în Italia: „Cu alte cuvinte, fata era, în ciuda indolenţei la clasă, o Pentru poet, nici copilăria, în care îşi află sorgintea uimirea, nu a reprezentat adevărată pasăre rară, o frumuseţe tulburătoare, fără complexe, provocând vise eroti- un spaţiu paradisiac. Totuşi, ea l-a format pe Nicolae Mareş omul integru de astăzi: ce, alungând îngerii şi sfinţii uluiţi în spatele unei salvatoare, iluzorii cortine.” (Satul „În mine s-a înecat bucuria/ şi tristeţea unui veac./ Copilărie fără de veselie./ Vinovat de ţărână) şi nevinovat./ Acelaşi Om am rămas./ Ajuns-am nostalgic să mă-ntreb/ Copilărie unde Desigur, pe parcursul povestirilor, apar numeroase probleme sociale cum ar te-ai dus?/ Unde te afli?/ De ce-ai dispărut fără să spui nimic?/ Omul să-şi poarte fi: consecinţele celui de-al doilea război mondial, „binefacerile” aduse de înfiinţarea crucea/ Zi de zi/ Dar şi-n fiecare noapte./ Şi-astfel crucea a devenit tot mai grea/ în CAP-urilor etc. (Satul de ţărână) subconştient crescându-i greutatea./ Da./ Crucea devine mai grea noaptea./ O trage în Până la capătul lumii este o povestire iniţiatică incitantă. Şoferul care are mi- jos/ tot mai jos/ moartea.” (Tribut) siunea de a ajunge în ţara de la capătul lumii şi merge pe un drum de lumină, trezeşte Polonia a reprezentat pentru gânditorul nostru Drumul Damascului: „S-a în- acolo la viaţă, împreună cu oamenii pe care îi aduce, oamenii de piatră, locuitorii tâmplat ca aici/ în Polonia/ să mă nasc din nou”. Dar ţara natală rămâne cea bine- acelor locuri. Dar aceştia, după ce ajung la un nivel înalt de bunăstare materială, îi cuvântată ca Grădina Raiului. Aici au fost originile civilizaţiei umane: „Mare-i aici blestemă pe cei care le-au adus viaţa adevărată, dovadă că sufletele lor au rămas de grădina lui Dumnezeu/ ca un teren de joacă al celui de sus/ Precum bine a spus/ Isto- piatră. Aşa se petrec lucrurile în societatea noastră contemporană, mercantilă. ricul englez Davies/ Fără să-i supere pe aprigii polonezi/ S-a demonstrat că trecutul În Satul de ţărână, Marnică are un coşmar premonitoriu. Se făcea că un fo- pe-aceste meleaguri/ În istorie se preface” (În Polonia – Preotului Theodor Damian, tograf, primul văzut pe meleagurile lor, îi înnebunise pe toţi cu fotografiile lui. Dar la apariţia volumului – „Lazăre, vino afară”) când unul din săteni vrea să-l fotografieze pe însăşi fotograful, pe obiectiv apare că Obsedat de moarte, poetul se întreabă daca sufletul este nemuritor. Oricum personajul şi toate gospodăriile sătenilor se înalţă la cer. Este prevestirea apocalipsei rămâne cuvântul scris, dar se pare că şi energia acestuia se va risipi în timp. Şi totuşi colectivizării. Dar pe mine m-au interesat făpturile diafane de femei din prozele lui urmează ceva: „De ce te pomenim/ Atât de des/ Moarte?/ N-ai trup/ Dar exişti./ (...)// Florin Burtan. Sintetizând descrierile citate, rămânem cu următoarea viziune: femeia Energia e viaţă/ Înseamnă că definitiv/ Nu vom muri/ niciodată.// Energia din cuvânt/ este diafană, vegetalizată, prin venele ei curg petale de trandafiri din grădinile raiului, Pe care n-am identificat-o încă/ Se stinge ultima./ Ultima./ Şi noi nu ştim nimica.// părul ei este de culoarea spicelor de grâu sau a mierii somnoroase, ochii sunt imenşi Sfârşitul e sfârşit/ şi când/ cei 20 de waţi s-au stins.// Şi terminusul se transformă în şi verzi, pielea catifelată, trupul suplu şi mlădios miroase a crini, a iarbă de crâng şi finis./ Urmează multiuniversul./ De-aici zisa:/ precum în cer/ aşa şi pe pământ.” (Ne- a zăpadă fierbinte. Dacă aşa este trupul cum este sufletul? Rămâne să ne închipuim contenire – „Liniştea o întruchipezi şi marea Trecere” - Karol Józef Wojtyla) singuri. În închipuirea mea el este bun şi cald ca pâinea coaptă, blând ca un cântec de Iată şi alegoria vieţii, scrisă sub formă aforistică: „Pe măsură/ Ce încă o zi a leagăn, curat ca albul ghiocelului şi vertical ca şi lujerii florilor. mai trecut/ Bătrânul o trece în catastif/ la cele pierdute./ Pe măsură ce încă o zi a mai Întru totul, aspectul şi sufletul sunt îngereşti. trecut/ Tânărul o trece la cele câştigate.// Şi ziua bătrânului scursă/ Şi ziua tânărului Cum să nu visezi cu ochii deschişi la femeile icoane descrise de Florin Burtan? irosită/ Împreunate/ Îi apropie pe-amândoi de sfârşit/ De moarte.” (Relativitate) Portal-MĂIASTRA v Anul XVI, nr. 2 (63)/2020 25

* sori/ Căci practică sclavia – fac averi!/ Mai dau cu barda-n Marile Putori/ Care ne- mping în lumea de tăceri” (Am dat cu barda). Poetul ateu ceartă şi clerul pentru că inoculează ideea mântuirii sufletului după Puiu Răducan – Vameş al timpului scurs moarte şi nu îndeamnă la acţiune în această viaţă: „Imbecilizate, marşează popoare/ (Ed. Mircea cel Bătrân, 2018) Sub jugul sclaviei în formă de cruce” (Marşează popoare imbecile). Erupţia de epitete şi metafore din prozele sapienţiale adunate de Puiu Răducan Şi încă şi mai categoric: „Nu mai visaţi mulţimi nefericite/ La raiul Sfânt al în volumul Vameş al timpului scurs (Ed. Mircea cel Bătrân, 2018) atestă că maestrul Vieţii de Apoi” (Eu nu visez). său este Fănuş Neagu. Popimea e pusă pe îmbogăţire: „Şi-au construit episcopii biserici/ Unde se Povestirile autorului, scurte şi foarte scurte, se petrec îndeobşte în satul său duc în scumpele merţane/ S-au înmulţit armatele de clerici/ Şi-obligă cedincioşii la natal, Ţepeşti, în care se simte în centrul lumii. Mircea Eliade, în Drumul spre centru, canoane// S-au adunat creştinii gloate, gloate/ Să se închine-n mândra catedrală/ N-au afirmă că orice călătorie se desfăşoară în interiorul nostru, spre centrul fiinţei fiecă- reuşit căci îi loveau din spate/ Aleşii din Senat puşi pe ciordeală!” (Supărare creştină) ruia, în care se găsesc: localitatea natală, părinţii, iubirile, idealurile etc. Iată ce ne spune şi Puiu Răducan: „Nimic nu este mai frumos decât satul care mi-a dat viaţă, Virgil Ciucă se revoltă la faptul că românii noştri sunt contemplativi, neluînd m-a crescut şi m-a slobozit în lume.” Şi după cărţile pe care le-a scris, satul său „l-a atitudine în faţa pericolelor care ne pasc şi care duc ţara la dezastru. Este convins că slobozit” în lume cu folos. numai cu arma în mână ne putem apăra drepturile: „Trezeşte-te, confrate, din greaua Prozatorul nostru se pare că are şi noroc – după o credinţă populară -, întrucât, letargie/ În stâncă reclădeşte-ţi vechile arsenale/ Adună laolaltă apărători de glie/ Re- pe drumul de întoarcere de la Chişinău la Vâlcea, vede pe un câmp în apropierea Bâr- nunţă la icoane, la cruci şi catedrale// „Fă-ţi tancuri din tractoare din secere pistoale” ladului, peste 1000 de berze şi bărzoi. (Trezeşte-te, confrate). În alegoria umoristică intitulată Neamul pârşcicioropompilicăniţă, autorul Poetul suferă când aude că eroii noştri sunt ponegriţi: „Nu vă grăbiţi la ru- găciune/ Când casa cade peste voi/ Cu arma, nu cu plecăciune/ Vom scăpa Ţara de imaginează o preistorie a omenirii cu invazii succesive de popoare migratoare cu ciocoi/ (...)/ Prea vă grăbiţi să daţi cu piatra/ în marii noştri patrioţi/ Şi acceptaţi când nume la fel de imposibil de pronunţat, care, după lupte crâncene, se lasă asimilate. cere ţara/ Să fim conduşi de nişte hoţi” (Nu vă grăbiţi). Motivele de pace sunt de tot hazul, de pildă: „Acestea, cotcodorochistele, purtau fus- Poetului nu-i rămâne decât să cheme ţara la arme pentru alungarea imperia- tiţe foarte scurte, mai scurte decât mini. Cum să se mai uite pârşcicioropompilicăţă- liştilor şi pentru reîntregirea ţării: „Salvaţi-vă, Români, pământul/ Alungaţi hoardele rănişti la femeile lor, pârşcioropompilicăţărănistele la care se vedeau doar ouăle de vrăjmaşe/ Nu contemplaţi cum bate vântul/ Creste de munţi de-acum golaşe// Salvaţi- lângă călcâie!” Dar pacea nu dureză mult, după ultima invazie, populaţia formată nu vă, Români, trecutul/ Tot aurul, cerul şi marea/ Nu acceptaţi străini cu scutul/ Să vă mai avea ce să mănânce şi au început să se mănânce între ei. Ultimul s-a autodevorat. delimiteze zarea” (Salvaţi Ţara). Apoi am apărut noi care am început să ne sfâşiem. Pentru reîntregirea neamului, autorul invocă personalitatea Mareşalului Anto- Numeroase texte, cu pronunţată amprentă lirică, sunt dedicate schimbărilor nescu cel care a participat la acest război care se voise la început unificator: „Cheamă naturii în timpul anotimpurilor, precum şi grădinii casei natale unde autorul dialo- Ioane, din morminte,/ Armiile noastre sfinte/ Şi Reîntregeşte Ţara/ Până vine primă- ghează tandru cu florile şi pomii. La lectura acestor texte, s-ar potrivi să ascultăm vara/ Ioane, Ioane te trădară/ Regi şi venetici de ţară/ Te-au trădat, trăda-i-ar dracu´/ Anotimpurile de Vivaldi. Vai de biet popor săracu´ ” (Rugă către Mareşal). Prozatorul resimte tot mai acut trecerea timpului (E toamnă, Doamne, şi mi-e Astăzi suntem chemaţi cu toţii să ne aducem obolul pentru reîntregire: „Hai, toamnă). români! Veniţi sub steaguri/ Nu vă temeţi de barbari,/ Readuceţi la meleaguri/ Hatul Gara abandonată din satul natal îi trezeşte autorului sentimente de nostalgie. României Mari” (Haideţi, români!). Există texte cu surpriza la sfârşit: Cadâna, Nesuferitul, Nesuferita, Draga mea, În concluzie poetul e înfricoşat de pericolul destrămării ţării: „Şi-au trădat ro- dragă! Să exemplificăm cu Nesuferita, pentru a releva procedeul. Autorul este che- mânii glia/ Patria va să dispară/ Au uitat de România/ Pribegind în altă ţară” (Trădare mat de o tânără apetisantă la poartă care, după ce îi face declaraţii de dragoste, se de Ţară) strecoară în casă şi-l posedă sălbatic. În final se dovedeşte că totul a fost o halucinaţie Se impune o nouă adunare a poporului la Alba Iulia pentru păstrarea integri- din cauza răcelii cu febră mare, prin care trecuse autorul. tăţii naţioanale: „Veniţi la Alba milioane/ Veniţi români pe drum de ţară/ Veniţi acum În general, Puiu Răducan scrie în stare de reverie. În proza Lasă-l, autorul îşi în caravane/ Ca România să nu piară!” (Veniţi la Alba) închipuie că Dumnezeu i se arată la mănăstirea Cozia unde Puiu Răducan se roagă. La Mai există şi periculul distrugerii planetei printr-un război nuclear: „Pământul un moment dat Demiurgul plânge, prozatorul nostru în şterge lacrimile şi descoperă fiinţelor abrutizate,/ leagăn de ură şi sălbăticie,/ Va exploda, cruntă fatalitate,/ De- cu uimire sub ele, pe faţa divinităţii, poeziile sale, Mama şi Tata. atâtea bombe, crime şi prostie” (Vibraţii astrale). Lui Iisus îi sunt dedicate mai multe momente legate de serbarea Învierii de Poetul deplânge faptul că România a desfinţat armata obligatorie: „Şi-au tră- Paşti (Doamne!, Hristos a înviat!, Adevăr ca adevăratul). dat oastea, românii/ N-au nevoie de armată/ Globalişti le sunt stăpânii/ Ce vor Ţara Prozatorul nu scapă ocazia să coboare în arenă şi să polemizeze cu cei care dezmembrată// Ne-au trădat conducătorii/ Regii şi nomenclatura/ Şi-au săpat la talpa ne-au dus ţara de râpă (De ce, tată?!). Ţării/ Comunişti şi „agentura”// (...)// Armia „sfântului” Sam/ A decis să ne ia dracu/ În concluzie, stilul lui Puiu Răducan este direct, colocvial, metaforic. Textele Şi ca ţară, şi ca neam/ Până se sfârşeşte veacu!” (Popor sinucigaş) dedicate anotimpurilor sunt descrieri lirice de natură; cele cu poanta la sfârşit sunt Migraţia actuală, în Occident, a populaţiilor din fostele colonii poate fi con- proze scurte; cele legate de lumea satului de ieri şi azi, cele polemice la adresa siderat o consecinţă a sărăcirii prin colonizare a acestor strate: „Migraţia spre lumi politicienilor sunt proze eseistice. Liantul care le uneşte este patriotismul tot mi rar occidentale/ pare-nceput de act justiţiar!/ Plăti-vor ţările coloniale/ Slavia din trecutul lor barbar? (Migraţii cu vibraţii) astăzi. Sinteza nemulţumirilor poetului este redată în aceste versuri vizionare: „De * zeci de ani avem un stat peltic/ Ne-au invadat armate mercenare/ La cârma Ţării e un venetic/ Borfaşii jefuiesc la drumul mare// Parlamentari cu capetele seci/ Ne vând Virgil Ciucă – Salvaţi Ţara pământul, apele-s vândute/ Şoselele au devenit poteci/ Trădarea ţării este o virtute// ne (Ed. Betta, 2019) închinăm la moaşte din Apus/ Avem biserici, nu avem spitale/ Cântăm la cobză sârba în „opus”/ Ne-au înrobit puteri coloniale” (De zeci de ani). Virgil Ciucă este cel mai virulent critic liric al orânduirii capitaliste contempo- Mândra mea şi Mândrelor din toată ţara sunt de fapt două poezii patriotice, rane pe care o consideră imperialistă şi colonialist mascată, întrucât neocolonialismul întrucât fiecare mândră simbolizează o provincie românească, fie din interior, fie din nu se obţine direct prin forţa armelor ca altădată (decât uneori), ci prin intermediul exteriorul acesteia, acestea din urmă tânjind după reîntregire. economic. Este vorba de ţările dezvoltate care prin multinaţionale vor să acapareze Altă poezie de dragoste este ateie: „Un simţământ născut din viaţă/ Ce n-are pieţele de desfacere promovând politica liberalizării comerţului: „Mare este mârşă- dumnezei sau îngeri/ Păstrat în inimă povaţă/ Vibraţie fără constrângeri” (Exegeza via/ Ţărilor coloniale/ Să-şi adune bogăţia/ Prin practici imperiale!” (Mare e ipocri- iubirii). zia) Există totuşi poezii dedicate anotimpurilor care nu au conotaţii politice. Ano- Sunt vizate direct Statele Unite ale Americii, Rusia, Uniunea Europeană şi timpul predilect este toamna cântată la Bucureşti dar şi la New York. Prin creaţie vrea conducătorii ţării noastre care au devenit cozile de topor ale acestora: „Nu vă bateţi să învingă toamna vieţii: „Străjer pe graniţa dintre milenii/ Salut schimbarea unui joc de ţară/ Partide de derbedei/ Nu vândeţi pământul ţării/ La muscali şi la yankei// anotimp/ Nu mă gândesc la dansul cu vedenii/ Nici nu renunţ la drumul spre Olimp” (...)// Nu vă bateţi joc de ţară/ Guvernanţi şi preşedinte/ Ţara e falimentară/ V-am ales, (Nu aştept toamna) dar n-aveţi minte” (Nu vă bateţi joc de ţară). Virgil Ciucă este cel mai cinic analist politic al societăţii contemporane, din Globalizarea conduce la distrugerea specificului naţional: „Înarmaţi-vă, po- câţi am cunoscut. Stilul său este direct, limpede fără aluzii. Temerile sale privind poare,/ Rezistaţi globalizării/ Cale de abrutizare/ Din epoca luminării” (Înarmaţi-vă, soarta ţării decurg dintr-un patriotism înalt. Să nu credeţi că este un socialist. Tatăl popoare). său, deşi îşi pierduse o mână în a doua conflagaţie mondilă, face puşcărie politică. Poetul este conştient că dacă ne vindem bogăţiile solului, subsolului şi ne dis- Poetul, inginer, absolvent al Facultăţii de Electronică şi Telecomunicaţii Bucureşti, trugem industria, din ţară producătoare ne transformăm în ţară de consum, trăind din 1966, persecutat de regimul comunist cere şi obţine rezidenţa americană în anul 1985. import şi fiind la cheremul imperialiştilor: „Ne-au invadat putori imperiale/ Şi ne-au Din anul 1990, locuieşte câte o jumătate de an în Bucureşti şi America. Are cetăţenie furat şi aurul, şi apa/ Ne-au învrăjbit cu false protocoale/ Iar noi naivi, tăcuţi, ne să- dublă, română şi americană. Volumele sale de versuri, incisive, nu au putut fi publi- păm groapa” (Ne-au invadat). cate decât după anul 2000. Poetul se revoltă împotriva conducătorilor noştri care au permis acest lucru: Demersurile sale lirice vizează o societate echitabilă, în care statele să fie cu „Am dat cu barda în aleşii zilei/ Am dat cu barda şi în trădători/ Căci Ţara a ajuns la adevărat egale între ele. Timpul va decide dacă temerile privind soarta ţării sale sunt mâna Milei/ Parlamentarii sunt nişte scursori// (...)// Voi da cu barda-n Marile Scur- îndreptăţite. Portal-MĂIASTRA v Anul XVI, nr. 2 (63)/2020 26 Exodul icoanelor

Citim romanul ICOANA al distinsului scriitor şi locului unde l-ar putea găsi, şi refuzând cu încăpăţânare să creadă că el este Nică D. Lupu, apărut la Editura BETTA în anul 2019, mort. Reapariţia lui Axente în sat coincide cu hotărârea directorului Crăciunescu cu o prefaţă de bunul nostru prieten şi confrate, Nico- de a incendia icoanele depozitate într-o magazie a şcolii, gest menit să-l ridice lae Georgescu. Avem de la bun început imaginea încă în ochii noilor legiuitori, şi prin asta să-i arate totuşi lui Axente cine este şeful. unei file din marea carte a luptei anticomuniste duse cu Se opune acestei teribile mârşăvii, inocenţa şi buna creştere a unui elev îndârjire de un popor îngenuncheat, dar încă viu, după dintr-a şaptea, care subtilizează o icoană cu Maica şi Pruncul, punând în gră- terminarea celui de-al Doilea madă să iasă la număr, tabloul Anei Pauker. Scena e Război Mondial şi până-n decembrie 1989. Cartea e teribilă, iar aici scriitorul Nică D. Lupu se vădeşte un scrisă nuanţat, frazat, cu plonjări radial distributive în adevărat maestru în descrierea exodului către eşafod al plan social, politic, mistic, mai cu seamă. Exodul icoa- celorlalte icoane şi-a „cucoanei”, unde urmau să ardă nelor ni s-a părut o idee fascinantă, în măsura în care împreună aprinse chiar de mâna nefericitului director, ele, icoanele, devin liantul unic şi indestructibil dintre Ilie Crăciunescu. două realităţi antagonice în planul evenimenţial al tim- Pe principiul bumerangului se reia calvarul în- pului istoric. chisorilor şi-al detenţiei, Crăciunescu ajungând să Ideea directorului Ilie Crăciunescu, de a înlocui doarmă chiar în patul fostului deţinut Ştefan Axente, să icoanele de pe pereţii claselor şcolii din sat cu tablo- evadeze încercând încă o dată o transfigurare camele- urile potentaţilor politici ai zilei, stârneşte un val de onică, spre a sfârşi într-un final tot în spaţiul strâmt şi nemulţumiri din partea părinţilor elevilor, anticipând binecuvântat de astă dată, al unei celule binemeritate. chiar o revoltă generală la cestiune. Aici intră în joc Unul din sfinţii temniţelor comuniste pare afi personajul principal al cărţii, numitul Ştefan Axente, şi părintele Pricopie, posesorul unei icoane pe care care pe principiul „să dăm Cezarului ce-i al Cezarului periodic o arată celorlalţi deţinuţi din celulă întru şi lui Dumnezeu ce e al lui Dumnezeu”, propune nici îmbărbătare şi nădejdea că într-o zi se vor mântui de mai mult, nici mai puţin, decât ca tablourile onor tova- toate astea. răşilor să conlocuiască bine mersi alături de icoana cu Finalul romanului este unul deschis, o invitaţie Maria Maica şi Pruncul Iisus, în largul aceloraşi pereţi, adresată bunului cititor de a-şi imagina singur încop- întru mulţumirea tuturor. cierea până la guler a unei povestiri de tot mirabile. Fostul legionar cameleonic, substituit în comu- Personal, am călătorit tot aşa, în imaginar împreună cu nistul de iniţiativă şi atitudine proletară, vede în propu- icoanele ascunse de cei ce cu adevărat le iubeau, într- nerea numitului Axente un afront adus noilor vremuri, un exod ce părea a fi de bun augur până la urmă, în cum şi o sfidare a autorităţii lui directoriale, dinaintea aşteptarea celor ce aveau să le scoată la lumină şi la unui public sărman şi analfabet. În consecinţă, Ştefan lume, într-o zi. Dar, cum cei ce trebuiau să facă asta din Axente este arestat într-o noapte, şi nimeni nu mai ştie de el timp de mai multe varii motive nu s-au mai întors, icoanele s-au decis să iasă singure în lumina altui luni. Asta ne-a determinat să vedem în începutul romanului ICOANA o asemă- timp, dar întru acelaşi adevăr cutumă, al iubirii şi-al jertfirii întru Hristos. „Carte nare mai mult decât interesantă cu „Baltagul” lui Sadoveanu, dacă ne gândim frumoasă, cinste cui te-a scris!” fie şi numai la îndărătnicia cu care Safta, soţia lui Axente se încăpăţânează să-şi caute până la epuizare bărbatul, neprecupeţind niciun efort în aflarea adevărului Mihai ANTONESCU prin conturile fantomelor ce se ascund sub lucruri ce depășesc limitele ei de greutate ALEXANDRU CAZACU adesea văzătorilor în sala de proiecție când pretutindeni se aude zgomotul despre vânzătorii de indulgențe unui utilaj ce merge în gol care devenim noi înșine printre balastiere și camioane Strălucirea zilei și împăcarea fiecăruia cu fiecare iar semnul unei întrebări când o sută de miercuri trecute stă ca o ghiară ori ca o rădăcină Ceainăria de la parterul imobilului își trăiesc fericirea în miercurea aceasta ce crește în interior cu arhitectură musoliniană iar plajele urbei din marginea Europei când un anotimp așteaptă în culise unde facem o listă a tot ce s-a pierdut își alungesc nisipurile ca cel de acum să se retragă ostenit în timpul neiubirii noastre și iau prizonier întreg ecranul și să-i cedeze pentru o vreme locul acum după câțiva zeci de ani în seara aceasta murdară de la capătul bulevardului de la privirea spre glasvandul separeului străjuit de clădiri îmbrăcate în sticlă ce a rămas la fel ca atunci Ninsoarea în Martie asemenea unor skyscrapers adolescenți și dincolo de care știam că urmează unde separarea apelor se face singură o terra deserta deasupra căreia și nu îți mai rămâne Ninsoarea în Martie întregul oraș se înălța să plutească decât să îndemni partea bună peste curțile dreptunghiulare ale caselor să câștige sau să corupă unde nu mai stă nimeni Ceainăria de la parterul imobilului celelalte părți ale lucrurilor aproape de parcul cu fântâni arteziene ca niște gropi comune ale unor nostalgii învăluit în geometria clandestină pe lângă care trecem în amiezile aspre a lunii Septembrie Gând de Ianuarie cu strălucirea zilei tăioasă când am vrea ca tot ce nu am făcut pentru cineva unde nimeni nu părea să sară în ajutorul să facem pentru un altul Cel mai trist teritoriu este acela celui mai puțin ajutat când nu mai este vorba despre amintiri unde azi doar norii se aruncă ci despre ce am vrea să uităm unde toate experimentele sunt posibile din ochii noștrii înaintea cerului și repetăm o formulă ce nu s-a dovedit lângă mâinele ce trebuie făcut lense să putem admira tot ce împrejur atât de magică pe cât am fi dorit cât mai locuibil cu putință când stăm se ascunde și se arată iar acel capăt de la care trebuie să luăm totul sub lumina de iarnă este tot mai greu de găsit devenită o blană transparentă și zilele devin asemnea obiectelor fragile a unui urs polar Comme au cinema ce se învechesc în folia cu bule de plastic lângă o istorie ironică și veselă atunci când se transportă ce ne cartografiază având nevoie de puțin Să mă duci în grădina de vară a unui cinematograf și orice zgomot pare asemănător pentru a fi mai mult unde filmul ce are drept fundal sonor cu cel făcut de vechile comutatoare „The sound of silence ” de Simon & Garfunkel la aprinderea sau stingerea luminii Building site nu s-a oprit niciodată în casele cu prispă și tindă cu doza lui de amețeală și datare unde poți privi în ochi Orizontul plumburiu al toamnei să vorbească despre dragoste cu ochii limpezi și senini despre îndepărtarea și apropierea ei strapuns de ploaie așa cum cedează o pungă de hârtie pe cel care nu a iubit Portal-MĂIASTRA v Anul XVI, nr. 2 (63)/2020 27 MAGDALENA HĂRĂBOR

Revelaţie nimic nu se aruncă, totul se recuperează desculţă simţeam acele bra- strângem rămăşiţele ultimei îmbrăţişări zilor o depozităm la cote înalte ca un copil Se înserează şi ninge în cutia de valori/de amintiri până la iarnă Prin acoperişul fiinţei trăgeam cu ochiul dincolo zăcăminte de minereuri sufletele noastre Sub streşini cuiburi goale în tăcerea ierburilor ne înfrăţim cu mâine Şi eu viaţa îmbujorată îmi zâm- ca sindbad marinarul cu oceanul Caut pe trup semne lăsate de păsări bea într-o nu mai tremurăm Ciugulind arabescuri de carne rază de soare că ni s-a terminat apa sau felia de tort Desene florale-n zăpadă acum se va ivi momentul Cânt în văzduhul sur la vioară unei împrospătări, adăpări din apa neamară Penele astea îmi dau fiori fericirea ta face parte din mine Aştept ziua Doamne, câtă iarnă! soarele tău / soarele meu Şi de tăcere viori îmbătrânesc încununarea unui Eu. sub pielea mea scrijelită de noapte Pe muchia nopţii cântecul Acorduri hibernale... cocoşului răsfrânt între două galaxii mă găseşte înjumătăţită fremătătoare

Rup zilei în peştera aceea ochi albastru Un freamăt prelungprelung O melodie privind cum îngenunchez Fac rămăşag lângă aripile Tale Cine trăieşte? Cine ninge mai mult? O melodie-n decembrie m-am auzit vorbind singură Gândul se târâie spre casă şi părinţi un tango pe marginea zăpezii În lucarnă înflorind surâs de copil luna crudă -n fereastră îndoieli ca nişte coli albe Pe tălpi urme negre de toamnă… fluturare de galben nescrişi lujeri de lumină (nu le iau în seamă) eliberată din uitare aştept ziua să crape din pojghiţa de noapte fluieră pe străzi şi sub ceruri cărarea ştiută de noi. Oamenii de zăpadă nu se topesc aproape de îngeri Scuipă flăcări , nu se topesc în oraşul cu păsări Se-nviorează arterele mele, se-mbată de viaţă religiosul se pierde prin ganguri Oameni de zăpadă aciuaţi în ogradă o melodie pentru amândoi Dreptul de a fi altfel scăpăm câteodată ceva printre degete într-un decembrie tandru ne înlănţuie pe acelaşi portativ dar nu, nu amintirea… Refuz pâinea şi apa paşi în zbor într-un gest nebun o melodie ca un sărut pe spuza serii în carantina aceasta nu pot trăi un fel de a trăi eufonia... Dor solar sunt solidară cu cei ce iubesc starea de urgenţă suflete îndrăgostite de dreptate sau de altceva

Seara tremură în mine acorduri de Bach nu vreau să-mi trădez visul deschid toate ferestrele Ce pot spune? mă hrănesc cu credinţa că va fi altfel într-o zi prinse în noapte nu mai ştii chipul meu refuz pâinea şi apa unde se termină visul... fior... nu mai ştiu chipul tău Sunt în fond două tristeţi amestecate deşi câteodată sunt neputincioasă când luna naşte năluci la ora nu ştiu care nu una mai presus de alta frământându-l prin colţuri de pereţi şi caldă ca însăşi viaţa ci egale venite nu se ştie de unde dar încăpăţânată să fiu alta lumină străpunsă de ascuţişul întunericului una mai încet şi alta mai repede mai frumoasă şi mai înaltă ţurţure de gheaţă lipit de mine poate coborâte din cer pe frânghii groase la pol opus solarul înfipte-n aerul galben fără greşeli flagrante nu simt somnul aştrilor nici larma câinilor vizibile ca două faruri în mijlocul mării iubesc starea de revoltă realitatea-i un cerc luminând ce mai e de luminat căci face parte din mine în mine se trezesc duminici mersul lucrurilor pe tărâmul făgăduinţei îmi compun din firimituri călătoria aş vrea să rămân tânără beţia trecutului, gândul că se naşte înspre izvorul acela vrăjit şi îndepărtat înfăşurată-n dimineţi încă o zi sub privirile noastre ca un cal înaripat gândul cu fruntea lipită de fluturi. sunt în fond două tristeţi că-l voi cuceri înnodate la încheietura aripilor îmi dă putere completându-se atât de frumos din noapte înspre zi Poem - Cenuşăreasă colorate ca nişte baloane povestea mea nu-şi vorbesc aşteaptă zorii... Lipesc cioburi de lumină destul de conciliabile cioburi de ape să-mi cânte anii în oglinzi netulburate se oglindesc una în tăcerea celeilalte şi culmea! trezesc viaţa din noi patima unui gând săgetând ascuns clipei de-acum efemere tristeţi!... Deschid uşile sonorizez bucuria - prinţesă de o zi Prea multe bătăi când te aştepţi mai puţin inima descătuşarea iubirii într-un poem lunglung de dra- Împăcarea într-o conjuraţie străină goste prea repede ceţuri prin clopote în miez de noapte pecetluind mi-am bătut carnea până s-a făcut vânătă aerul desparte aripi primăveri, nesfârşirea izvorului nu am scos niciun sunet în rotiri de îngeri în clipirea mâinelui închisesem în mine strigătul lumina se aşterne în secunde versuri libere de asfinţit pietre de templu sau coloană ca pe un animal ce m-a vrăjit cerul în lupă pentru un alt început o himeră adulmecând aerul livid într-o citadelă cu nerăbdarea nerăbdătoare a unei întâlniri îmi ardeau paşii în flăcări se răsfaţă sângele naştere şi oglindire de azur. prin desişuri şi păduri ameţitoare ram cu ram lumina mă învăluia număr din 2 în 2 să adorm cântecul de la frunte la tălpi/până la uitare de sine pisici pe la garduri dând târcoale pe coji de copac îmi însemnam singurătăţii îi împletesc fire Împreună cuvintele ca nişte răni nimicuri amintirile unul pe faţă altul pe dos Oboseala ta face parte din mine locul visat ca şi lista de cumpărături şi-am început să dansez Prea multe bătăi spiritul nu e vandabil ( un dans ritual) Prea multe... ne încurcăm în tot felul de operaţii aritmetice într-un picior mă învârteam liberă de strânsoarea încălţămintei Portal-MĂIASTRA v Anul XVI, nr. 2 (63)/2020 28 Magda Ursache Paul Goma: Un igienist al memoriei La trecerea lui Paul Goma din 1968, când s-a opus invadării Cehoslovaciei), de de intelighenția flotantă. Este ”incontrolabil”? Pentru pag. 27 din viața pământeană în viața ce- singurătatea de martor prob. ”Exilat până și din… exil”, mine, nu-i o acuză. Goma nu s-a lăsat și nu se lasă rească, întâmplată de Bunavesti- cum mărturisea cu amărăciune, Goma n-a dat înapoi un controlat, atâta tot. E prea impulsiv? Omul din Belle- re, 25 martie 2020, îmi spun și vă pas în fața obstacolelor, întreaga sa viață fiind o cursă ville face parte din familia de condeieri Pandrea-Șei- spun că Goma nu are nevoie de cu obstacole. Nu s-a temut el nici când a fost drogat cu caru. E ne-cuminte. Și n-a putut rămâne indiferent la necrolog.Goma rămâne viu, nu- aconitină (aconitum e o plantă otrăvitoare, folosită în ce se întâmplă în țara lui. De la Paris, din apartamentul mai că depinde și de noi să rămâ- Antichitate la otrăvirea săgeților; floarea letală apare la modest, se vede mai bine ce se întâmplă decât din avion nă viu. Și dacă nu l-am auzit când Apuleius: transforma omul în animal; cu Goma, aconiti- prezidențial. Reformulez ce-am mai scris: ni se tot re- trebuia, măcar să nu-l uităm. Mariana Sipoș, autoarea na n-a reușit), nici când a primit un colet exploziv, dar și petă că nici opera, nici capodopera nu se judecă moral, volumului Destinul unui disident. Paul Goma (ediția în- o droaie de bonjurături (patent P.G.) și de bălăcăreli. În ci estetic. Ba nu. Asta ar însemna să nu recunoaștem tâi, Universal Dalsi, 2005; a doua, Eikon, 2014),a între- loc de succes de critică, vot de blam; în loc de susținere lașitățile, oportunismele, trădările de sine. Aproape că bat pe un post TV, 2015, când Goma se afla pe pragul pentru premiul Nobel, hăituială. s-a sinucis social Goma, acuzându-i pe oportuniști (și-s vârstei de 80 de ani : „De ce nu am avut nevoie de Paul Goma știe bine că libertatea de opinie nu poa- câtă frunză, câtă iarbă), pe lași, pe informatorii Secu- Goma?”. te fi circumstanțială, că aceeași libertate nu se dăla rității, pe slugile îndatorate Puterii politice. Răspunsul meu, atunci și acum: pentru că este în rație, ci se ia. Aceste aserțiuni fac parte din crezul go- Goma scrie ego-literatură: navetează între bio- felderința lui curajul de-a spune lucrurilor pe nume, iar mic. Iar locul memoriei este în Belleville, unde Omul grafeme proprii și document (Habemus documentum!), intransigența nu place aliniaților, oportuniștilor, cărora din Calidor ( ca să uzez de titlul monografiei lui Petru verificat atent. Întâi a fost nerozia (din sursa Securitate) le e frică de Goma. Scriitorul („rostitor de adevăr”, cum Ursache ,Omul din Calidor, Eikon,2012, ediția primă ; că n-ar avea talent. S-a declarat că nu se pot citi oro- îl definește Bujor Nedelcovici) a promis: ”Voi vorbi Eikon,2015, ediția a doua) a depus mărturie despre rile lui Goma din Ostinato, că universul închisorilor când nu voi fi întrebat”.Și-a ținut cuvântul, asumându- vremi crâncene (cum să convină cărțile despre perioada politice nu atrag din p.d.v. estetic; contraargument: Os- și rolul inconfortabil de igienist al memoriei. Umberto sângeroasă Dej-Pauker fiilor de kominterniști veniți pe tinato, roman tradus și tipărit în ’71 simultan în Germa- Eco dixit : „Să-ți amintești e o muncă, nu un lux.” tanc, în uniformă sovietică, să prefacă România în la- nia și în Franța, s-a epuizat în două săptămâni, a fost un Interzis în RSR până în acel Decembrie, a fost găr de exterminare ?), însă și despre vremile noastre, cu boom editorial; Gherla a apărut la Seuil). Alta-i buba, lăsat și postsocialist fără drept de replică, gomofobii aberațiile lor. Goma nu-i împăcat nici cu trecutul, nici nicidecum lipsa talentului: rezistența morală și intelec- dorindu-și să-l cufunde iarăși în tăcere.Au făcut ce-au cu prezentul.Într-o țară aproape desmemoriada, în de- tuală provoacă resentimente celor care s-au lăsat și se putut să-i închidă gura. S-a cerut interzicerea semnăturii rivă etică ( Paul Goma îi spune ”nesimțitorism etic”) , lasă dresați de Putere: scriitorucilor , cuvânt derivat în revistele românești, i s-a topit Culoarea curcubeului, inepuizabilul scriitor rămâne purtător de memorie. Me- din politruci. ca nevandabilă, apărută la Humanitas (cu o greșeală moria activă înseamnă conștiință activă. Deține o voce Apoi a apărut altă nerozie, deosebit de pericu- în titlu: Culorile curcubeului ; de ce nu s-o fi dăruit ti- de neacoperit, un instinct etic și etnic de excepție: om loasă: ”antisemitismul” lui Goma. Și asta pentru că, rajul bibliotecilor ), i s-a spus ”Adio”, a fost hulit de moral în vremi imorale. bazat pe documentare riguroasă, a scris Săptămâna cobreslași ca egocentric, megaloman (și încă galopant), Orice ar spune Lucian Boia, eu îl cred pe Cice- roșie, despre un episod din memorialul durerii, care mincinos, pieziș... Nu cred să fi adunat alt mare scriitor ro (De oratore): Historia est vita memoriae et magistra nu se învață la școală. Inconfortabilă carte, incomode român mai multe ofense: resentimentar, bârfitor, frus- vitae. Ca istoria să ne învețe ceva, nu trebuie scrisă și adevăruri. De altfel, tot ce-a scris Goma e inconforta- trat, otrăvicios, conflictual, scandalagiu, critic în exces. re-scrisă conform dogmei, fie ea marxistă, fie corect po- bil: amintirile de ”repatriat” basarabean, evocările de la Analogia Goma-Gomora a făcut-o CTP. litică ; fie internaționalistă, fie globalistă. Goma a trăit Școala de literatură, memoriile carcerale, jurnalele de Reconcilierea cu USR ar fi fost posibilă dacă istoria comunistă pe piele proprie, plină de echimoze. vreme rea… Toată opera acestui imens creator ne spune Uniunea și-ar fi făcut mea culpa. Măcar cei care i-au Rănile nu i s-au închis. Și cum să se închidă dacă ma- răspicat să nu ne așternem pe iertare-uitare, fie ele voite cerut capul în ’71: Eugen Barbu, Titus Popovici, Dan rele insurgent a continuat să fie victimă, iar torționarul sau impuse, dirijate sau nedirijate. Numai sprijinin- Zamfirescu, Zigu Ornea, aflați postsocialist în viață. lui, gen. Pleșiță, a fost „conservat” de regimul iliesc ? du-ne pe memorie ne putem salva. Națiunea înseamnă Virgil Teodorescu murise în 1987. Din USR a fost eli- Goran, care l-a ”cercetat” la Rahova, a ajuns consilierul propria-i memorie, iar adevărul trebuie ajutat să iasă la minat când se afla în arest, la Rahova. Citesc -în jur lui Gelu Voican-Voiculescu, apoi colonel, la comanda suprafață. Iese el până la urmă, cu capul spart, dar dacă nalul Constanței Buzea, din anii 1967-1971,Creștetul municipiului București. El, Goran, a formulat proiec- nu-l ajutăm să răzbată îi e mai greu. Dacă nu strigăm ghețarului: ”La ședința de excludere a lui Paul Goma tul de decret pentru înființarea Consiliului Siguranței ( în deșert ?) vom fi o țară de piteștizați, re-educați de din Uniunea Scriitorilor, Zaharia Stancu n-a venit din Naționale. Asta ca să ne simțim în securitate, cum rica- rollerii II. Ca să intrăm iarăși în lumea celor care nu motiv de zi de naștere, iar Marin Preda – din motiv de na Petru Ursache, într-un ziar iașiot. cuvântă, delictul de opinie a ajuns fapt penal prin Legea gâlci. Bășcălia lor, oricât de semnificativă, miroase a A fost exmatriculat din școală pentru că vorbea 217/2015. dezastru…” Locul său de lider moral al României, de despre partizanii din munți, uciși a câta oară de nepă- Ferm pe toate subiectele sensibile, marele in- radical opozant al comunismului, a fost luat de fostul sarea noastră. A fost eliminat din fabrica de scriitori din surgent, insurgență de durată, nu eludează nimic: Goma scânteist Silviu Brucan (forța imposturii e uriașă), iar Kisseleff din cauza Basarabiei. Citise un fragment de e mereu și mereu Goma.Singur s-a solidarizat în `77 cu Goma a rămas, fapt pe cât de incredibil, pe atât de in- roman : povestea unui tânăr care își rupsese carnetul de Charta cehilor și slovacilor. ”De-am fi fost măcar trei !”. calificabil, azilant politic, statut obținut în 1977, actul membru al partidului comunist. A fost pușcărizat, prin A fost el singur cu Ana lui. Dictatorului i-a trimis cele- fiind reînnoit la cinci ani odată. Precizare necesară: sentință de închisoare corecțională, doi ani, primiți în bra scrisoare : „Domnului Nicolae Ceaușescu, la Palatul Paul Goma nu a fost expulzat de Ceaușescu, retragerea martie ’57 ( a „făcut” Jilava, a „făcut” Gherla), urmați Regal”. Și pentru asta confrații l-au izolat și batjocorit, cetățeniei nu s-a întâmplat, deși Pleșiță a cerut-o în re- de Domiciliu Obligatoriu prelungit pentru ”comportare cu argumente rizibile. Solidaritate scriitoricească? A sa- petate rânduri. Goma a plecat în Franța în 20 noiembrie rea”; a suportat ca doist (sau deoist) până în 1964, ierni- lamului cu soia, poate. Replica lui Goma e mai dură: 1977 cu pașaport turistic, schimbat pe un certificat de le în Bărăgan, la Lătești, dar n-a semnat angajament cu ”n-au mâncat soia, ci căcat”. Cât despre salam, acum refugiat. A rămas la fel: cetățean român, cu pașaport de Securitatea. În DO, în Bărăgan, scrie Petru Ursache în avem Salam (dar Florin) din belșug, pe toate canalele azilant politic. În 26 aprilie 2013, a primit cetățenia Re- Istorie, genocid, etnocid,„palpita inima țării”.Și încă : TV. Domnul Salam face rating. publicii Moldova. Nu și soția sa, Ana Goma, după câte „Acolo se întâlneau cele mai alese ființe ale neamului, Faptul că se urmează calea trasată de Securitate, știu. Așa că Goma a refuzat să-și revadă singur Mana, țărani, profesori, elevi, studenți, funcționari” ; „împre- ca Goma să fie subapreciat, ignorat, discreditat, blamat, de unde familia îi fusese gonită de pactul Ribbentrop- ună au constituit o comunitate de destin tragic, centrul să rămână nedreptățit, minimalizat și marginalizat arată Molotov. Postum, Înaltpreasfințitul Petru, Arhiepisco- emblematic fiind comuna Lătești”. Cum ne pricepem să că România se află, de 30 de ani, în aceeași stare de bar- pul Chișinăului, Mitropolitul Basarabiei, i-a acordat ștergem urmele martirajului românesc ! Localitatea de do, cum afirma sociologul Nicu Gavriluță. Cu toate că, Crucea Mitropoliei Basarabiei pentru Mireni. Ce va aproximativ o mie de oameni nu mai există. vor nu vor confrații, Goma e cel mai cunoscut scriitor face președintele Iohannis (de-în-da-tă) nu știu. Torționarii mor liniștiți sau sunt medaliați din român din străinătate. Basarabeanul ar fi putut lua No- I-a pedepsit cineva pe cei care au dat ordin să greșeală, ca Vasile Ciolpan, decorat de Emil Constanti- belul, ca reprezentând sufletul românesc în lume. Nu s-a fie ucis Goma? Nu. Pe OTV, Pleșiță îl mai considera nescu. În comisia pentru Analiza Dictaturii Comuniste, vrut, în pofida recomandării lui Eugen Ionescu : Goma dușman al poporului și-al patriei și se fălea că l-a bătut Goma n-a intrat; au intrat de-a valma disidenți autentici – Soljenițîn român. „și pe stânga, și pe dreapta”. Nici excluderea din Franța și nu prea, turnători și turnați, sub șefia lui Tismăneanu. Istoricul Flori Bălănescu, reprezentanta editoria- a asasinilor comandați de Securitate nu s-a întâmplat; ba Apostatul a văzut bestiarul comunist din interior, de pe lă a lui Paul Goma, știe bine că ”memoria-conștiință” a chiar cei din stirpea ”Organei”, cum o numește Goma, bicicleta cu care se plimba prin Cartierul Primăverii, nu lui Goma deranjează și se întreabă ce-ar fi câștigat dacă i-au cerut (culmea!) expulzarea din Franța pentru… an- din arest, ca Goma.Nu-i putred mărul la noi? Ba da. O ar fi cedat. Îi răspund: Opera Omnia la Humanitas, Po- tisemitism. tot repet de-a surda. Comunismul a fost trimis la mu- lirom ,Curtea Veche, domiciliu după dorință la Lac I, II, De ce a ajuns Goma persona non grata ante și zeu, să se hodinească , nu să moară. Condamnarea ac- III, distincții-medalii, prezență în manualele de româ- postdecembrist? Pentru că a ascultat de imperativul tivului: formală, nu penală. Cei care au slujit regimul nă și de istorie, la orele de educație etică și civică din memoriei corecte, a avut curajul de a spune lucrurilor s-au re-socializat: conduc cotidiane de tiraj mare și de școli și în lumina reflectoarelor televiziunilor, pe scena pe nume și de a da toate numele (sintagma lui Sara- manipulare pe măsură. Scriitori de aparat până-n ultima Atheneului, ca Herta Müller… A preferat să rămână o mago). Or, să spui toate numele e foarte inconvenabil. zi a Ceaușescului iau indemnizații de merit și se laudă pavăză la uitare; e necruțător Goma, dign și integru, iar Știți ce le scapă ”motoarelor de căutare” GOMA? Ni- cu medalii primite și-n socialism, și-n nesocialism: si- mărturia sa pentru cercetătorii viitori va fi de neocolit. mic. Pe cale de consecință, a avut parte de singurătatea metric. Mereu premiabili și premiați. Pe aici nu se trece.Sper, cum zic Scripturile, că picătura opozantului de cursă lungă (îi conced: opozant, nu di- Goma n-a intrat nicicând în grațiile Puterii. În de memorie va sparge piatra ignoranței, a indiferenței, sident, deoarece membru PCR n-a fost decât 3 zile, în vremi de minima moralia, el scrie o maxima moralia : a delăsării. Avem nevoie de scrisurile lui de forță. De momentul de glorie al lui Ceaușescu, scena balconului limpede, mereu la cea mai înaltă tensiune, neintimidat ceea ce numesc ars bene dicendi et scribendi Goma. Portal-MĂIASTRA v Anul XVI, nr. 2 (63)/2020 29 NICOLAE DABIJA O conștiință pe nume Paul Goma În aceste zile triste, de pandemie universală, la Paris s-a stins una dintre Am fost introdus în sala de judecată, ca un in- cele mai importante personalități pe care le-a dat vreodată pământul Basarabiei: fractor, însoțit de șase polițiști și doi ofițeri de poliție Paul Goma. îmbrăcați în civil. Un mare scriitor. O mare conștiință. Un mare basarabean. Andrei Vartic așteptase în toată acea perioadă de A fost, atunci când pământul nașterii sale traversa momente grele, alături timp la intrarea în sectorul de poliție, apoi a alergat din de noi. I-am simțit bătaia de inimă, ne-a susținut, ne-a încurajat. urma dubiței la judecătoria Buiucani, ca să reușească să Îi voi rămâne recunoscător pentru faptul că la sfârșitul lui martie 2007, facă mai multe fotografii cu acea cohortă de polițiști care făcuse coridor de la atunci când am fost reținut de către oamenii lui Voronin și amenințat cu închisoa- dubiță până la intrarea din spatele sediului Judecătoriei Buiucani, precum în ju- rea, datorită intervenției ferme a lui Paul Goma au putut fi anihilate niște planuri rul unui infractor periculos ca acesta să nu fugă. ale puterii comuniste de la Chișinău în privința umilei mele persoane. Doamna judecătoare Ana Panov motivând că urmează să studieze dosarul, Cu doi ani mai devreme, în 2005, în contextul obținerii de către V. Voro- a fixat ședința de judecată pentru 29 martie, ora 14.00. nin al celui de-al doilea mandat de președinte al republicii și pe fundalul trădării Cei opt polițiști s-au pomenit în derută. lui Iurie Roșca, cel care s-a dus cu tot cu formațiune în tabăra adversarilor nea- Ofițerul V. Romanciuc, m-a anunțat: „Va trebui să vă reținem în camera mului românesc, un grup de intelectuali – Gri- de arest preventiv, până la ședința judiciară.” gore Vieru, Mihai Cimpoi, Andrei Vartic, Ion Răspunsul meu a fost: „Mă veți putea Ungureanu, Alexandru Moșanu, Sergiu Chir- reține abia după sentința judecătorului. Acum că, Dumitru Matcovschi, Gheorghe Ghidirim, nu aveți niciun motiv.” Anatol Codru, Vasile Micu, Ion Buga, Anatol Romanciuc mi-a telefonat superi- Ciobanu, Ion Costaș, Anatol Petrencu, Valeriu orului său Budeanu, i-a expus fraza mea Dulgheru, Mihai Patraș, Alecu Reniță, Aureli- și după ce a închis, m-a zâmbit complice: an Silvestru, Anatol Vidrașcu, Ion Melniciuc, „Sper să nu fugiți între timp în România, și Aurel Saulea ș.a. – au creat Forul Democrat al să vă prezentați benevol, fără să vină poliția Românilor din Republica Moldova, asociație după dumneavoastră la domiciliu, ca să vă neguvernamentală de cultură și drept, la care însoțească la ședință”. au aderat în câteva luni peste 100 000 de per- Am promis. soane și circa 150 de organizații neguverna- Andrei Vartic, alertat, mi-a spus că mentale. situația e mai mult decât gravă și îl va telefo- Una din acțiunile importante ale FDRM na imediat pe Paul Goma la Paris. a fost depunerea Cererii de Aderare a Republi- Paul Goma, după ce a primit fotografi- cii Moldova la Uniunea Europeană, din partea societății civile, cu peste 200 000 ile de la Andrei Vartic, a anunțat pentru a doua zi o conferință de presă, la care a de semnături. invitat toată presa din capitala Franței, căreia urma să-i povestească de agoniile Imediat au urmat o serie de atacuri turbate contra Forului Democrat al regimului comunist de la Chișinău. Românilor, declanșate de „artileria” de presă a lui Voronin pe de o parte, iar pe Ambasada Republicii Moldova e alarmată. S-ar putea să iasă un scandal de alta – de agenți deghizați în haine naționale, ca Iurie Roșca, Ilie Bratu și alții, internațional: Goma trebuie oprit! care aveau un scop comun – să-l distrugă, lovind în liderii lui. Cine o poate face? Ministerul Justiției refuza nemotivat să-l înregistreze. Voronin îl telefonează, pe cine credeți?, pe Iurie Roșca. Abia când diaspora românească a internaționalizat cazul, și a intervenit Liderul PPCD îl contactează telefonic pe Paul Goma, încercând să-l Administrația de Stat a SUA, Forul a intrat în legalitate. („Vezi și articolul „Să convingă să anuleze conferința de presă, deoarece Dabija e „omul Moscovei” fi intervenit președintele Bush ca să fie înregistrat Forul Democrat al Românilor (aproape că lucrează la „Sputnik.md”, structură a FSB-ului rusesc, unde e azi din Moldova?”, în LA din 10 noiembrie 2005). angajat fostul „patriot” Roșca), că „doi-trei ani de închisoare lui Dabija i-ar prin- Dar vânătoarea contra Forului va continua. Din 2007 și până în 2009 mi de bine” etc., etc. s-au deschis circa 10 dosare penale „de subminare a statalității”, toate instrumen- Dar Paul Goma e de neclintit. Ba, mai mult, îl developează: „Cine te-a tate de procurorul municipiului Chișinău Oleg Malai. Acesta, într-un moment de pus la cale să-mi suni? Nu cumva Putin, cu gura lui Voronin?” Și a închis. „Mi-i sinceritate mi-a spus: „Aceștia nu mai știu ce să inventeze”, sugerându-mi că nu scârbă să discut cu leprele”, i-a spus marele basarabean lui Andrei Vartic. Domnia Sa, ci alții căutau disperat motive pentru a interzice existența Forului. Iată ce consemnează Paul Goma în „Jurnalul” său: La 25 martie 2007, zi de duminică, Forul Democrat al Românilor din Mol- dova organizase la Casa Scriitorilor o mare manifestare dedicată aniversării a Miercuri, 28 martie 2007 89-a de la Unirea Basarabiei cu România. transmiteri: A. Vartic: la Chișinău N. Dabija a fost „convocat”, frații Brega La acțiune a participat multă lume. Sala de Festivități a Uniunii Scriitori- arestați – îmi trimite prin e-mail imaginea convocării: lor era arhiplină. pe după amiază un telefon surpriză: Iurie Roșca. Ce să facem, continuăm Grupuri de tineri îl felicita, la intrare, pe fiecare participant, îi prindea câte „programul editorial”? Că el e gata să-l reia… un însemn tricolor la piept și îi înmâna câte o garoafă. L-am poftit întâi să explice tăcerea – bruscă, a lui – cale de patru ani: din La sfârșit, am propus tuturor celor prezenți să mergem la monumentul lui 2003, când a devenit tovarăș cu Voronin. A protestat, dar românăchește: nu că Ștefan cel Mare ca să depună fiecare floarea dăruită. bănuiala-acuzație a mea ar fi neadevărată, ci… că nu știu eu cum stau treburile Dar imediat după depunerea de flori am fost reținut de către un grup de acolo. polițiști care ne aștepta la monument. L-am întrebat de ce a fost arestat Dabija? Roșca a luat foc, l-a făcut pe De ce? Pentru că nu aveam autorizarea Primăriei pentru depunere de flori, Dabija în toate felurile, dar mai ales „spion al Moscovei” – și, tot românește: nu a în acest sens trebuia să înaintăm cu 15 zile mai devreme o cerere la Primăria negat arestarea lui Dabija, ci m-a întrebat: de unde știu? Simțind că asta îl durea, (comunistă de atunci) a municipiului Chișinău. i-am spus: peste câteva ore merg la o întrunire cu studenții, masteranzii, docto- Șeful poliției din sectorul Buiucani Radion Budeanu, unde am fost condus ranzii de la Paris, unde va fi aniversată Unirea din 1918 și acolo vor fi anunțate de către oamenii legii mi-a cerut să scriu amănunțit într-o explicație despre toate arestările (și ale fraților Brega) – la Dabija ilustrată cu imaginea convocării. De acțiunile mele contra statului pe care le-am organizat la Casa Scriitorilor. Am aici a început prietenul meu Roșca a… tăcea. După câteva astfel de pauze l-am menționat că a serba ziua de 27 martie nu e o infracțiune, iar copiii participanți scos eu din groapa cu furnici, propunându-i să ne oprim aici cu „discuția”, să ne la manifestare, ca și tinerii, ca și oamenii de diverse vârste, nu pot fi infractori. dăm 2-3 zile de reflecție; după care, dacă el are ceva de comunicat, să-mi retele- Budeanu a citit foarte atent „explicația” mea și, fiind un polițist cu sufici- foneze. A fost de acord. entă experiență, a exclamat: După care a început, în familie, frământarea, în căutarea dezlegării enig- „Eu lucrez de 20 de ani în poliție și încă n-am întâlnit niciun infractor care mei: de ce îmi telefonase Roșca după patru ani de tăcere… răsunătoare? Ana să recunoască a fi făcut infracțiunea și niciun hoț care să spună că a furat”. și cu mine am presupus: Voroninoviștii aflaseră că știrea arestării lui Dabija se Am zăbovit în sediul cu ușile încuiate ale sectorului de poliție Buiucani răspândise în Occident și îl însărcinaseră pe el, pe Roșca să, continue rolul de mai bine de patru ore, comisarul Radion Budeanu și un gradat pe numele lui V. Iuda: să-i telefoneze la Paris prietenului său Goma – cu aerul că abia alaltăieri Romanciuc, care instrumenta cazul, sugerând, cu comentariile lor cinice, că asta vorbiseră – să-l amețească cu promisiunea de continuare a editării cărților (sin- și nu alta, ar fi fost în acea zi „crima” cea mai gravă care se comisese în Chișinău. gurul punct unde Goma e sensibil-sensibilizabil) și să afle ce anume se știe – dar Mi s-a înmânat mandat de arestare, semnat de Budeanu și fiind urcat în să nege că s-ar fi întâmplat una ca asta! duba poliției am fost condus la Judecătoria Sectorului Buiucani. pag. 30 Portal-MĂIASTRA v Anul XVI, nr. 2 (63)/2020 30 pag. 29

După ce i-am repetat că avem imaginile con- Nicolae Dragoș: vocării, cu data, ștampila, semnătura emitentului… Roșca – prietenul meu de acum patru ani a abando- nat negațiile… […] Ultima călătorie a lui Ulise …Voronin și Roșca, iaca au înnebunit, fiindcă simt că le vine sfârșitul. Probabil criza este motiva- tă și de decizia Senatului SUA de a primi Ucraina Autorul este un și Georgia în NATO. Asta le ia toate apele aici, în observator detașat, con- Basarabia. Mâine, la 11.00 dăm o conferință de pre- semnând totul după cu- să. Să vedem ce mai iese. Tare îmi place să lupt cu tumele lumii reale, de aceste lepre. vreme ce învestește în Joi, 29 martie 2007 personajele sale o zestre Vartic îmi dă o veste bună: „Am făcut azi o gălăgie diplomatică și medi- întreagă de sentimente atică infernală la Chișinău, așa că procesul care s-a omenești. Avem, altfel început la 14.00 și s-a terminat la 16.00 am reușit zis, a face cu o comedie să-l câștigăm. Dosarul lui Dabija a fost clasat din umană în datele ei psi- lipsă de probe”. ho-comportamentale ce Conferința de presă, organizată de Paul Goma frizează statutul social, în capitala Franței, la care participase, neinvitată, și etica, mentalități și cutu- ambasada Republicii Moldova, are ecouri deosebi- te – despre ea, dar de fapt despre regimul Voronin, Prin aceste versuri scrise/ Despre Nero me... scrie toată presa franceză. și Ulise, urmași demni ai unui Zdreanță cel cu Și iată până la urmă cum toate aceste fabu- La procesul din 29 martie depuseseră mărturii ochii de faianță, confraterni cu Ștrengărița ce se loase animăluțe de curte, Ulise și Nero, care pă- doi acuzatori care afirmaseră că la manifestarea de la numește Bobița, poetul Nicolae Dragoș redevi- zind curtea și asfaltul/ Trăiau unul pentru altul, Uniunea Scriitorilor am vorbit contra statului, că am numai ei fiindsinguri/ Stăpâni peste anotimpuri, condus mulțimile care purtau drapele de-ale Româ- ne gingașul cântăreț al curții cu lighioane. A mai fost unul, Arghezi / Vraci cu vorbe al livezii”, vor fi despărțite de implacabila lege a vieții... niei și Uniunii Europene, la monumentul lui Ștefan Ulise pleacă în „marea lui călătorie”, spre regre- cel Mare, că peste 600 de persoane au depus flori iscusit dascăl la mers, care le-a mutat în vers... „fără a avea autorizație”. Ambii se prezintă, când Iată, din nou, tema copilăririi artistice tul înlăcrimat al fratelui de curte: Ochii se per- judecătoarea Panov îi întreabă locul unde lucrează în care poetul Nico- deluiau/ Chiar și florile și funcția, că sunt ofițeri ai Ministerului Securității lae Dragoș a excelat, plângeau (...)/ Poate Naționale. amintind, desigur – cu nopțile vorbesc/ Blând, Nici într-o țară din lume angajații structurilor trimiteri exacte, cum în graiul lor, câinesc... de securitate nu au dreptul să fie martori, cu atât mai altfel! – de același Dar locul lui Uli mult acuzatori, în procese cu subiecte atât de sensi- vine să-l ia, lângă tot bile, și doar la noi acest lucru devenise posibil. arghezianism atât de mai taciturnul Nero, Avocații Petru Munteanu și Nicolae Roșca, fervent în substrucția martorii – Anatol Petrencu, Andrei Vartic, Ion Fio- liricii sale. Literatura motănelul Tom: Jovi- dorov au fost la înălțime. aceasta pentru copii al, haios, amabil,/ Al- După ore de deliberări tensionate, judecătoa- nu e, însă, o gratui- truist și sociabil,/ Prin rea Ana Panov a clasat dosarul „din lipsă de probe”. tate în sine, ea intră grădini puteai să-l Abia mai târziu am aflat că doamnei judecă- în componența unei vezi/ Mândru ca un toare i s-au creat probleme grave, ei telefonându-i mic burghez.(...) Insul chiar președintele statului care a apostrofat-o: „De opere de registre te- s-a emancipat,/ Umblă ce nu i-ați dat lui Dabija măcar trei zile de arest?!” matice mai largi, re- Răspunsul onestei judecătoare a fost: „Nu cred că verbând estetic cu brambura prin sat..../ dumneavoastră ați fi dorit un scandal internațional, ideea de poeta fa- Devenind un fel de fan- Dabija e și membru de onoare al Academiei Româ- ber. Creator al unei te,/ Are – mă scuzați – ne…”. lumi „artistice” care amante,/ Tărcate, albe Judecătoarea i-a dat astfel de înțeles bătrânu- ori gri,/ Cu blazon, cu lui dictator că afară de Paul Goma, ar fi intervenit concurează pe cea existențială, poetul pedigree./ Zău că-ți atunci și Academia Română. vine să-ți faci cruce/ De ce trei zile de arest? mă întrebam. Ne-ar își înzestrează „per- fi temperat ele zelul? Ar fi oprit acestea activitățile sonajele” amintite cu Când pe toate le sedu- Forului Democrat al Românilor? Un prieten, cunos- sentimente și calități ce. cător al voroniniștilor învechiți în rele, m-a dumirit: umane, urmărindu- Schimbând bu- „Te țin într-o celulă și te radiază trei zile, le e sufi- le felul de a fi și de letinul de București cient”. cu unul de Cleșnești, La un Congres al Românilor de Pretutindeni a relaționa într-un topos gospodăresc Nero devenise stăpâ- Victor Crăciun, a rostit de la microfon ceea ce-i măr- nul curții, însă mai apoi turisise într-un moment de sinceritate Petru Lucin- peste care devin ușor stăpâni: „Și cum e de pre- schi, căruia, pe când se aflase în fruntea statului, i se supus,/ Alungă orice intrus./ Nu lasă prin tran- ajunge el însuși să-l urmeze pe Ulise într-un sugerase (de unde? Cine ar fi putut să-i dea ordine dafiri/ Niciun fel de musafir.” decembrie mohorât, fiind prohodit în capătul președintelui statului?) de „a fi suprimat N. Dabija”, Bujorii, narcisele, lăcrimioarele, crinii, grădinii: Când a fost să pleci din viață/ Trist, iar dânsul a refuzat categoric. Iată însă că V. Voro- mierlele, poteca și ierburile, cireșul ca un patri- giulgiu cădea de ceață./ Să-ți croiască drum nin, capabil de orice trăsnaie, dovadă fiind crimele spre cer/ A fost noaptea cumplit ger/ Și-a fost și soldate la 7 aprilie 2009 cu morți și răniți, căzuse arh al luminii/ în liniștea grădinii, copacii între- gi îmbrăcați sărbătorește „în rochii de petale”, luna de față/ Și-au venit câteva stele/ Să te poți de acord. uita la ele,/ Când pornești spre noi cărări/ Să îți În același an, peste câteva luni de zile, am cohortele fluturilor dănțuitori , „plimbăreți dia- avut un accident la Țipova, cu mai multe luni de fani”, porniți „în pețit” printre „dalbe mirese”, fie lumânări. (13.12.2014). spitalizare. Andrei Vartic mă convingea că n-a fost gălăgioasele și zglobiile vrăbiuțe, porumbeii Aceasta este Ultima călătorie a lui Ulise, o întâmplare. Nu știu. Dar marele basarabean Paul „aristocrați”, guguștiucii, pisica lascivă și scli- la a doua ediție „revăzută și adăugită”, cartea Goma nu ne fusese atunci în preajmă, din păcate, ca fosită care pe câini îi crede plebei/ și doi bani nu fiind ilustrată cu șase desene de Mircia Dumi- să mă mai apere o dată. dă pe ei, privind sfidător spre cuștile lor - și câte trescu, ipostaziind momentele importante ale Consângeanul nostru de la Mana a fost o lecție și mai câte fapte și situații imaginate populează acestei mici „epopei” canine, structurată atât de nesfârșită de devotament, de bărbăție, de dragoste de original și în măsură a da seama de „arghezia- Basarabia. această poezie a universului gospodăresc, trecut nismul” atât de dragoșian al marelui nostru cla- Așa l-au cunoscut timpurile în care a trăit și prin anotimpuri și în care se simte pulsația cos- așa îl vor cunoaște și cele prin care operele sale îi micului, oglindirea transcendentului în formele sic din Cleșneștii Motrului natal, un alodiu ca o vor purta numele fără să obosească. și identitățile lumii trecătoare. Ithacă a regăsirii sale... (Z.C.) Portal-MĂIASTRA v Anul XVI, nr. 2 (63)/2020 31 ADRIAN FRĂŢILĂ - 70 MONUMENT ÎN ŢARA NIMĂNUI pe zimţii fulgerând în depărtare de parcă bate Dumnezeu pământul ca pe-o sălbăticiune foarte mare în hăituiala căreia trec puntea la înălţimea sângelui când ţip Până ce puntea nu mai are maluri Până vâltoarea nu mai are chip.

Leii de piatră

Dincolo de lumina minţită de vitralii până la suferinţă cu lucruri m-am deprins Ştiu răni arzând sub zâmbet ca nişte reci medalii pe o manta ce-mbracă al oastei trup învins Zăbrelele-mpletite din carnea mea amara au ferecat himera unui cadran perfid Doar leilor de piatră le sângerează gheara când noaptea trandafírii pe ghimpi se sinucid.

Balada cavalerului dezmoştenit

Nu tăinuiesc armură subţire sub dantele Port numai spada vie călită-n focul drept de gardă la castelul asediilor grele unde nebunu-i poarta primindu-l pe-nţelept Sunt cavalerul palid care slujeşte tronul reginei ce-n visare îşi uită umeri lini Cum fiecărui lucru mi-am închinat blazonul Câmp de luptă Lumina e stocată-n diamante în acest veac pragmatic şi bigot povara e mai aspră cu tot atâtea vini Aud lepidoptera că a pornit să bată Priviţi, acesta e un câmp de luptă cuprins între terţinele lui Dante. şi-ngheaţă galaxia în ultima ei stea Priviţi-ne cât suntem de eroi Oare lumina lumii de ceruri rezemată Priviţi – deşi privirea voastră-i ruptă Balada bătrânului vameş se stinge – ca heralzii vestind sosirea mea? Priviţi cum se retrage câmpu-n noi Priviţi intens, lăsaţi-vă în voia Drumule-drum, neostoit balaur În stindarde cu arzătorul sânge lentilelor albastre sau căprui veşnică fiară vămuind păcate Suiţi-vă-n coroane de sequoia oh solzii tăi m-au luminat că-n toate Pentru-ncercări există un anotimp anume care-nfrunzesc în ţara nimănui un pumn de sare-i cât un pumn de aur să poţi răzbate singur al muntelui calvar Priviţi-ne din faţă şi din spate Ades te-am părăsit fără ruşine croind adânc prin spaimă cărarea care suie medaliile sfârâind în piept cu paşii grei arşi de subţiri speranţe spre părţile umbroase unde se-ajunge rar Dar numai când pe trup ai dangale ruginite – Priviţi aceste răni îmbelşugate Din plumbul lor mereu se toarnă gloanţe de minereuri sparte din hău aurifer – Reglaţi-vă lentilele. Aştept care-şi lungesc rafalele spre mine Nu vă miraţi că scormonim deodată şi muşcătura haitei proliferând în taină Am şi pierdut îndemnul ce mă poartă – bizare-aglomeraţii între tăciuni şi ger pământul: ne e sete, -i lupta-n toi ca un soldat cu zalele crăpate Dăm sub pământ de-o pasăre ciudată Neacceptând că viaţa e luptă de uzură, – Te du, bătrâne vameş de păcate o pândă mocirloasă pentru un sfânt nimic – cu mult mai însetată decât noi. la fel de tainic şerpuind prin soartă treci culmea, în stindarde cu arzătorul sânge Rămân la liziera unui gând Iar oştile în preajmă fac cercul tot mai mic. Înfăţişarea spaimei să-ascult sedus de tihnă şi răcoare cum în pădure sevele amare Sacrificiul înalţă cruci sub coajă. Pe curând. Întreaga fire parcă-i coşmar ce-asmute fiare Ros de corali şi sare – mult mai la nord ca nordul – unde-nţeleptul urlă la gât cu clopoţei Tristeţea lui Wilhelm Tell baţi carturile nopţii-ntr-un orizont prea larg Timpul mereu aţâţă secundele avare spre care-ţi îmbarcasei tovarăşii odată Ciulinii galaxiei sting verile în ei lângă săgeata celui mai luminos catarg Mai verde creşte iarba-n iluzia de iarbă Cu ultima săgeată în arc îmbătrânesc pornind către himere cu ele deopotrivă cum scoica rotunjeşte lumina grea sub mări şi fiul nu se naşte, nu-i niciun măr pe ram şi v-aţi pierdut în zare nestăvilit de vii cum cârtiţa – curmându-şi fulgerătura oarbă – Sub cerul larg – să-ncapă un strigăt omenesc – Dar visele întruna vor ispiti recife colindă între pleoape ca-n două depărtări îngenunchează braţul cu care încordam ascunse între solzii grozavei sărării Înfăţişarea spaimei adeseori depinde Plesneşte ceaţa-n sfere încât nu mai cutezi Te-ai înălţat din ocna lichidă şi adâncă de-un fluture zvâcnindu-şi arípa spre cei vii Marea îndurerează ca o privire oarbă în lunga răstignire pe-al aşchiilor lemn când se trădează ochiul aceluia ce vinde E-aşa cum s-ar înfige oroarea în cirezi când sufletul epavei se zbuciuma-n derivă câmpiile pe care murise-n bătălii. din liniştea câmpiei când şerpi răsar drept iarbă. prin zodia schimbată cu dangătul solemn Ţi-ai smuls atunci din rană tovarăşii la umbra galonului de apă şi te-a durut nespus Mi-e frig de iarna următoare Balada marelui mutilat Le-ai sărutat delirul şi cântărind licoarea te-ai azvârlit în mare – ca o povară-n plus. Se face dintrodată prea târziu Marelui mutilat i-a rămas tăcerea Deja mi-e frig de iarna următoare el însuşi a cuvântului statuie Câmp de luptă (2) O clipă fiul nu îmi este fiu pe falnicul morman al imposturii ci teama dintre noi şi depărtare când flacăra victoriilor suie Eu sunt Dacă eşti tânăr ori cărunt şi vrei anemică pe miile de-nfrângeri – un câmp imens să deturnezi luceferii în sânge ca un drapel din ţara nimănui de lupte grele – rămâne doar arsura, domnii mei desfăşurat în cinstea desfrunzirii aceste răni şi uneori favoarea de a plânge ultimei ninse ramuri de gutui se muşcă Nu ştiu mai mult decât mi-e dat să pot Şi se deşiră sacii cu merinde între ele. Portal-MĂIASTRA v Anul XVI, nr. 2 (63)/2020 32 LILIANA POPA

vor trăi voi adormi o vreme până la moartea mea. e somnul meu cu vise sarde trece pe lângă mine un tren să urc iar în Grădina Ghetsimani... ca un fum cu gânduri abandonate Mi-e sufletul pustiit silenzio stampa ca pământul arid din Valea Gheenei. numai grote, stânci și spini între cât vezi cu ochii... Iar freamătă măslinii călătoresc într-un timp care nu e al meu și vulturii dau roată între două mâini singurătatea-I nu adoarme între două turnuri vegheată de animalele de pradă între două turle între două crengi Când se luminează sângele întâlnire între două petale singurătatea în suflet uitată între două fire de iarbă se stinge fără lacrimi între două fire de nisip hai să ne întâlnim printre nori sub clipa îndurată între doi munți nu e nevoie de bagaj De cât verde călătorim mereu vom fi axul stelelor căzătoare și de câte trepte la marginea albastră va mai fi nevoie mereu de neatins nu trebuie să te mai uiți în jos să urc iar în Grădina Ghetsimani... unde aerul nu mai mișcă n-ai grijă, n-o să te împiedici și timpul se scurge vălul de mireasă doritor și visător uite de când vorbim să ne regăsească norul meu și-a schimbat forma să ne mai întâmpine o dată nu mai răsfoi amintiri iar norul tău se odihnește între imagini și imaginații vălul de mireasă pe fruntea unui munte cu obiceiul lui de a bate cântă și acum prin pădure la porți închise când ceață, când ecou ce se vor deschide aici gândurile nu mai pun întrebări departe de mâna ce l-a furat. pe cadranul cheltuit și nu se mai întorc pe pământ se întristase și îngerul. cu trăirile noastre degeaba umbli cu hangerul timpul uitarea scrijelește piatra ascuns sub cămașă ce mai freamătă piatra timpului eu port în buzunare tot basmele copilăriei printre noi vom străluci în timp logodite cu visele de acum. gata să vâneze Universul în întuneric printre stele sufletul meu are alte culori 23 martie 2020 îmi voi răcori fruntea iar ție nu ți-a plăcut într-un alt amurg nici măcar Botticelli. într-o altă țară nu mai e loc în lume ce deschide alt drum flutur un drum ce crește doar dimineața vine pe racursiuri de lumină sub privirea noastră se așază în porturile lumilor plecate, călător ca timpul se scaldă în spaimele mărilor învolburate în drumul lui spre lumină vetustă bijuterie bizantină între două turnuri în drumul meu în jurul soarelui flutur alb clipele zilei le simți din ce în ce mai legate flautul iernii, flacără în zbor precis de mâini, de glezne, de stratul de porțelan pe podul înghețat s-a așezat pe pantoful de lac agate moștenite din alte regate tocmește jarul ne-am privit sub încruntarea timpului șambelan și zilele de aur. botezați de mirare Între două săruturi s-a așezat pe umărul meu ca pe o creangă la asfințit, dimineața se strecoară mi se face dor și la picioarele mele a început să crească iarba străvezie printre prea multe tăceri de evadările privirilor arse s-a așezat printre frici neatinse de ieri de colțul buzelor tale. inel sidefat adormite cu moartea în suflet flautul iernii cântă și bea rouă din palmele acolo unde am rămas fără umblet cu buze înghețate împreunate sprijinit de o coloană depărtările nu mai au țărmuri unde nu era prevăzută o escală adormită de suflarea lui. nici distanțe cu porțile închise într-o doară Între două nopți și timpul se mișcă neîncetat flautul iernii cântă pământul zvâcnește nu mai e loc în lume printre Vârfurile cu Dor la fiecare pas nici măcar pentru vise ruguri mistuite în ceață nu mai vrea să plece se poate înnopta exercițiu cu mine însămi unul va trebui să renunțe dezambiguizare unul va trebui să accepte nu pot respira înlăuntru va rămâne unul între două nopți mai bine afară, cu tâmplele sau noi ? punctele cardinale atinse de vânt palpită de multă vreme. drumul se îngustează l’héritage și-au schimbat locul mărginit de prăpăstii. și perspectiva pe zidurile stâncoase așa a apărut alb roză flori de colț întinde o mână floarea de măr fluturi amăgiți și voi rămâne în șoapte pe gura ta. caută soarele cu un pahar de interzise trăiri printre culorile sfâșiate rostogolit în furtuni între două turnuri de umbrele ascuțite ale piscurilor când vrerea tăcerile pâlpâie mirările mele muritoare și clipa și eu nu mai găsesc dau examen arderea și moartea punctul de fugă. sar din piatră în piatră nu mai au greutate între două nopți și curg pe unde ivorii coboară dimineața, pe rouă departe, în pădure iar după ce își vor face efectul cu lumina ascunsă în plete mirările mele nemistificate și sună un clopoțel de argint Portal-MĂIASTRA v Anul XVI, nr. 2 (63)/2020 33 NICOLAE SUCIU Vremea colmatării: o poezie scrisă cu colțul inimii Reluând un paragraf citat de Umberto Eco priveai atent puteai/ vedea/ cum se așeza/ grijuliu în registrul celor științifici, cum ar fi: „meteorizație, din Poesia informale al lui Edoardo Sanguineti,care cuib/ poemul” (poemul, p. 118), cu atât mai mult, cu hexagoanele, pneuma, cuburi minerale, versantul, afirma că îi rezervă poeziei „misiunea de a înregis- cât poetul se vede încorsetat de lumea potrivnică din etc., ca să nu mai vorbim de virtuozitatea poetului în tra o stare obiectivă de alienare, asumând limbajul jurul său, marcată bunăoară, prin frecvența terme- wadi: „peisaj cu hamada și erguri/ deșertul ruiniform într-o stare de criză, de epuizare istorică care are nului „deconstrucție” din suicid: „corpul lebedelor al/ inimii/ Wadi Rum cu ueduri adânci/ amintesc de toate aparențele unei epuizări nervoase individua- de cristal în deconstrucție/ apare ca o despovărare/ valea/ lacrimilor” (p. 74). În dezlipire, „șisturile cris- le și aceasta pentru că doartraversând până la fund o pregătire pentru zborul mediteranei” (p. 106), aso- taline”, „umorile”, „limfa”, „aisberguri fake”, „harta Palus Putredinids (Mlaștina Putreziciunii) a crizei ciat cu „clovnii” din același poem, cu „circul”, cu geomorfologică” (p.73) se încuscresc armonios cu și a alienării, poetul are speranța să iasă din situație balaurii, cu dinozaurul etc. „prăjituri cu foi care înghit crema”, cu „lebede obeze după ce a trăit-o ca pe propria lui stare” (1) și după Opus lumii acestora și marcată prin metafo- care au uitat zborul”, ca și cum acestea araspira la lectura nbokov-eană a celui de-al zecelea volum de re ca: „lebedele de cristal”, „oglinda cuvintelor”, colmatare, antidot și al iluziei, iarîntr-un alt poem în versuri al lui Lőrinczi Francisc Mihai (2), socotesc „zborul poemului”,poemul lui Lőrinczi amintește de care autorul Fizionomiilor pietrei jonglează extrem îndrituită alegerea acestui titlu Colmatare, care la statutul adevăratului cânt văzut de Rilke: „Alt suflu de ușor cu„lebedele” limbii române: „stai închis în- primavedere, mi se părea că n-ar avea nicio legătură cere-adevăratul cânt./ Dor de neant. Respir în Dom- tre coaste/ ca omul cavernal supus umbrelor peșterii/ cu poezia. De aceea, înainte de a aprofunda lectura, nul Vânt” (R. M. Rilke, Sonetele către Orfeu III), în pradă iluziei/ așezat confortabil la cinema/ în fotolii deschid DEX-ul on-line și caut termenul pe nerăsu- sensul că el nu este o simplă desprindere: „zborul tapițate/ cu ochelari 3 D/ și cu popcorn în cutii gi- flate, pentru a mă convinge că-i stăpânesc bine toate poemului nu este o simplă desprindere/ nu ajunge o gant/ călare pe umbre/ colmatare” (efectul 3 D). sensurile (3). Acestea fiind parcurse, încerc totuși, cutare a unei mase neomogene urmată de o/ metmor- Scrierea poeziei înseamnă, înainte de toate, săreîntâlnesc poetul orfic din cărțile anterioare de fozare/ la temperaturi și presiuni sufocante/ ridica- concretizarea unei lupte a poetului pe de o parte, cu versuri: Michelangelice (2008), Preludii. Sonete rea în zbor în oglinda cuvintelor/ e ca o desprinde- cu lumea exterioară, care funcționează după un cala- (2011), Anotimpurile dragostei (2012), Cu metafore re epidemică fină/ exfoliere sublimă” (suicid 106). pod străin libertății de a respira, a individului, obse- în rai. Poeme fără margini (2013), Zăbavă pe cha- Aflat într-o astfel de situație, poetul pare a relua în dat de „frigul fricii”: „tundre misterioase suntem/ în ise-logue. Haiku-uri (2014), În fagure de rodii. So- registrul liricii, evident, încercarea dramaturgului frigul/ fricii” (frigul, p. 58). Prezența expresionistă nete (2014), Pe vremea secerișului (2014), Hauku. Eugen Ionescu ca, scriind teatru, să disloce realita- a corbilor - morb al morții – sau a balaurului (7) Poems, ediție bilingvă româno- engleză (2015), Fi- tea banală,„fie printr-o demascare a conformismelor, înjunghiat în holdă, amintesc de strigătul culorilor zionomiile pietrei (2017). Încerc să regăsesc foamea fie prin descompunerea clișeelor lingvistice ...” (5). complementare din Lan de grâu cu corbi al lui Van de transcendent a poetului, pornind,așa cum specifi- Astfelteama că lumea roboților va deveni tot atât de Gogh:„stăteai mâhnit că nu i-ai văzut corbului/ cerul cam în cronica la Fizionomiile pietrei, asemenea lui importantă ca apa pare a strivi respirația celui care se gurii/ sucul gastric și limfa/ (...) doi corbi stăteau în Nichita Stănescu (În dulcele stil clasic), de la moti- mai crede cumva liber: „în timp ce zâmbea/ robotul a fața ta/ și te recunoșteau” (omul-pasăre, p. 64); „ba- ve culese din varii registre stilistice: piatra, lebede- rămas cu gura încleștată/ europoem la început de se- laurul înjunghiat în holda de iulie” (sihăstrie, p. 83). le, ochii iubitei, cerul, noaptea, laptele ce curge în col XII” (empatie, p.119), care amintește fie de pas- Tot așa, prezența lupilor veniți din cer - prigoană șuștar, brazda de acasă, fântâna, ochii, cuvintele etc. torul-robot surprins dăruind anafură enoriașilor lute- care și aici vizeazăun dușman nevăzut, doar imagi- Într-adevăr, splendida sintagmă „lebede de cristal” rani la o biserică din Germania, fie de preacuviosul nat: „din cer veneau lupii/ cu plete negre urlau în hai- din cel de-al doilea poem al volumului, și asocierea android, înlocuitor de preot într-un templu budist din tă/ (...) vin lupii/ și umbrele lor alunecă repede/ mult lui cu substantivul „evadare”, cărora le răspund ca Japonia – chestiune care va da roade în toate religiile mai repede/ până când haita se pierde în via cu stru- un ecou parcă, din timpuri imemoriale, două ver- lumii. Într-o astfel de lume, poetul se simte ca un guri dulci”(haita,p.72). Prigoana însă nu vine numai suri ostentativ detașate: „pulbere neasemuită/ cu- „sufleur în teatrul/ fără/ actori” (premieră, p. 26) sau din cer și nu e numai abstractă. Ea poate viza obsesia vintele”, mă ajută să găsesc mai ușor tenta rilkeană ca un alienat în circul mare al lumii: „circul e plin omului de a nu se mai putea închide în propria-și din Elegia a zecea, marcată de un fel de a fi orfic cu grohotișuri/ e amiază în arenă/ alchimiștii jon- intimitate: „o umbră neagră/ ce aduce cu o armă/ mă al lirismului(odată cu Orfeu, poezia intră-ieșindși ie- glează cu El Iksir/ și transformă pietrele în pâine (...) privește amenințător/ descifrez în penumbra/ mijlo- se-intrândîn/din Infern), iar cuvintele, ca „rostire” și șisturile cristaline se desfac în felii de timp” (arena, cului de transport în comun/ obiectiv supravegheat totodată ca „rostuire” devin pe-ncetul cântare. Iată, p.52). În oglinda fântânii adânci, în locul apei vii, video/ un fior rece îmi coboară/ pe șira spinării (...) așadar, unul dintre cele mai convingătoare filoane poetul vedeclovni cu măști, așa cum altădată, Lucian mă simt/ supra-vegheat”(supra-vegheat, p.24). care definesc universul poetic al lui LőrincziFrancis- Blaga vedea păianjeni („Păianjeni mulți au umplut Autorul Anotimpurilor dragosteise lovește de csau, cum bine o etichetează Mihai Posada în croni- apa vie”), anticipând parcă, în tandem cu viziunea tentaculele unei lumi în care poetul se vede un „su- ca sa: „sintagmă ce devine siglă, sigiliu personalizat blagiană a apocalipticului (6), groaza extinderii Co- fleur în teatrul/ fără/ actori” (premieră, p.26);a unei al volumului Colmatare; viziunea unei kaironomii ronavirusului Covid 19: „oglinda fântânii adânci/ pe lumiasemănătoare cu cea din Oameni cu potcoave – ocazie propice minunii” (4). Recurența aceleiași care joacă o mie de clovni cu măști împrumutate de de aur, în care „oameni înnebuniți se înghesuie/ (...) sintagme pe parcursul întregului volum, întandem cu la/ o croitoreasă/ din vremuri de demult/ fractalii ace- alergând spre locul de muncă/ bolnavi de/ nepăsa- alți termeni cum ar fi cei din câmpul semantic alzbo - ia din fântâna adâncă” (clovni, p. 82) și pare a simți re/ pe caldarâmul l(h)umii” (șarpele de aur, p.27); a rului: libelule, păsări,aripi, îngeri, față-n față cu ter- iminența unei universale plafonări, dar și al remediu- unei lumi-circ: „ai libertatea/ de a nu fi liber// circul/ meni din alte câmpuri semantice, cum ar fi termeni lui acesteia - colmatarea: „inima și-a zăvorât cerul în libertate” (circul,p. 48); a unei lumi-arenă în care din cel al mineralelor: piatră, rocă, șisturi, siliciul, cu retezul/ eliberați spațiu/ poemul e full/ ochi plini „alchimiștii jonglează cu El Iksir/ și transformă pie- cu cei din câmpul semantic al viețiirustice: pâinea de cu sedimente/ colmatare” (sedimente, p.103). Între- trele în pâine/ din gâtlejuri de barbari ies sunete ciu- casă, șuștarul,laptele, mămăliga, cu cei din câmpul pătrunderea termenilor din varii registre stilistice și date/ gloata e în frenezie (...) peste țeste urletul/ pa- semantic al meșteșuguluifierăriei: nicovala, cioca- puterea de invenție a metaforei, în poezia lui Lőrin- nem et circenses” (arena, p. 52), în care claustrarea nul, cu cei din câmpul semantic al celestului: steaua czi, sunt la ele acasă și în poemulcalcit,consacrat pare singura carte de vizită:„stai închis între coaste/ polară, luna, Casiopeea etc., vizează acea stare de iubirii:„gura ta nu mai are/ dinți de lapte/ o peșteră ca omul cavernal supus umbrelor peșterii/ pradă ilu- grație la care tinde să ajungă poetul „contaminat” cu speleoteme vechi/ un gol imens/ ca un pântece de ziei” (efectul 3D,p. 67). Prezența combinei – un fel de bardul din Lancrăm: „lebedele de cristal cu aripi balenă/ din care nu mai poți ieși/ ochii pereților de de moară de vânt din cetaceulîn care era claustrat mari locuind/ în spărtura rocilor/ punți senti-menta- calcar poartă/ povara/ picăturilor de apă care depun Iona -, a dinozaurului, un alt simbol al nenorocirii: le/ arcade deasupra nețărmuritului” (lebăda de cris- calcit/ prin ochii tăi (...) ți-am găsit ultima respirație „în lanul de grâu combina făcea unzgomot uriaș/ uti- tal, p.51); „ochii lebedei de cristal/ surâd/ în spărtu- pe tangenta gutuii deschise/ în ultimul sărut” (p. 98) laj vechi/ ca un dinozaur/ (...) un cocoșat metalic fri- ra proaspătăa/ pietrei/ ca pâinea de casă” (siliciu, p. sau în ninsoare: „cu ochiilui Picasso te învălui în ia- zând timpul/ colmatare” (holda, p. 41), a balaurului 66); „tronul unde își au cuibul cu ouă de cristal/ lebe- somie/ și te înveșmântez cu sărutul lui Klimt...” (nin- care „cântă cum vrea el/ un marș fără fantezie/ doar dele albastre” (lebedelealbastre, p. 101); „din inima soare, p. 95). Într-un alt poem, pneuma 77, metafora obediență” (obediență, p. 81) sau a pietrei/ ieșeau stoluri de lebede de cristal/ dar dacă „lebede de cristal” stă față-n fațăcu alți termeni din pag. 34 Portal-MĂIASTRA v Anul XVI, nr. 2 (63)/2020 34 pag. 33 uriașilor ce anunță apropierea evului Fiarei: apă vie sub lună/ tac” (ne-mișcare, p. 87).Nu întâm- stră-vedere: „în haturi de pădure îmi așez tâmpla pe „gură de uriaș/ umplută cu tăcere// e iarnă și e viscol/ plător poezie cu trup îmiamintește de poemul Legea stânca fierbinte/ și ascult/ izvorul cum clocotește sub și fiara în libertate” (fiara, p. 42), sporesc anxietatea din stănesciana Fiziologie a poeziei (10)cele mai la piatră/ șise pregătește să se ridice la cer” (stră-vedere omului de azi: „spânzurat/ de-un gând” (claustrofo- obiect acrobații pe această temă: „mușc din cer(...) 68). Numai astfel, poetul poate distinge, dincolo de bie, p. 43);„ne sugrumăm în fiecare zi/ cu minciuni/ rupând din fiecare stea lumina grasă/ până ce mă în- tăcerea „peretelui”- un fel de cenzură transcedenta- risipă” (risipă, p.117). călzesc și devin din nou poezie cu trup” (poezie cu lă - ceea ce nu poate fi distins: „în fantezia zeilor Șansa supraviețuirii într-o lume în care bala- trup, p. 80). care populau adâncurile” (rupestre, p. 69), simte urul și cei o mie de clovni conduc, pare a fi însăși O tăcere blagiană se resimte și în acest vo- înfrățirea tagore-eană dintre lucruri în univers „ini- colmatarea:„suntem în captivitatea balaurului/ li- lum de versuri. Ea pribegește: „tăcerea pribegește ma mea și bobul de grâu din spic sunt/ surori/ eu aud beri doar cât să respirăm pentru unul singur/ col- printre/ sinapse/ ciocan bătând pe nicovală” (iz, p. dincolo de lucruri/ un clopot în mine pâinea/ tu nu matare” (balaurul, p.79);„azi balaurul și cei o mie 35) sau împrumută ceva din harul psalmistului: „iar auzi inimamea cum bate/ în tine” (clopot 84), oglin- de clovni conduc/ lumea/ jocul prestidigitației/ e muzica tăcerii împrumută ceva din/ harfa lui David” dă transmundană din „ochii fractalului” în care se cel adevărat/ colmatare” (clovnul, p.82). De cealal- (fruct, p. 110). Există o tăcere a umbrei în embrionul: reflectă misterul vieții: „bobului de grâu”, „lumina tă parte a „custurii” conștiinței, fiind provocat de „tăcerea umbrei” (embrionul, p. 35). Personificată, întreagă”, „zâmbetul solar” (synalethism, p.91). însășilupta cu sine, eul liric se simte claustrat într- umbra poate tăcea „oglinda/ tăcea în gândul meu” Am convingerea că poetul Lőrinczi Francisc, un „corset subliminal”:„pereții mă strâng din toate (discreție, p. 45) în momente de supremă singurătate ajuns prin invenția metaforică și ineditul imaginilor părțile/ un corset subliminal/ și pielea/ ca o folie și de ascultație:„singur/ tăcerea conștiinței” (solitu- artistice, la „arcade deasupra nețărmuritului”, nu de nailon transparentă/ te lasă să privești înăuntru/ dine, p. 46) sau poate anticipa. Ea pare a prefigura va înceta să-și încânte auzul cu cântecul lui Orfeu, o întreagă mașinărie care te înspăimântă” (sunt eu, acțiunea colmatării: „tăcerea lovea cu putere ca lama care răzbate perpetuu, dincolo de moarte, așa cum o p.111), fie văzându-se descinzând dantesc în lumea securii trunchiul/ de arbore” (ecoul tăcerii, p. 78). spune R. M. Rilke înSonete către Orfeu V.:„Până la subconștientului:„și trebuie să coborâm iarăși în Poezia nu poate fi ruptă, nici la poetulLőrin- urmă te-au frânt, într-o ură nebună,/ în timp ce-n pă- beznele din noi” (bântuit, p.116), fie găsind în tă- czi, de iubire și, evident, de femeie „și degetele tale sări și-n lei, în copaci și-n granit/ cântecul tău răsună. cere o șansă a regenerării spirituale: „Mă închid în înmuiate în cerneală au scris poemul/ pe cer” (noap- Și chiar azi mai răsună”. cochilia tăcerii/ ca aurul în fagurii agățați de pereții te, p. 99). Cel mai convingător limbaj al Iubirii este abrupți” (stră-vedere, p. 68).Degajarea cercului ex- tăcerea caldă: „era atât de caldă tăcerea ta în acel terior și a celui interior se dovedește a fi chiar proba cuptor/ în care ne-am dăruit” (holda, p. 41). În ast- de foc a traversării până la fund a lui „Palus Putre- fel de momente, de extaz, tăcerea formează faguri: dinids (Mlaștina Putreziciunii) a crizei și alienării” „zâmbetul tău reflectat în ochii mei/ fagure al tăce- în speranța ișirii din situație „după ce a trăit-o ca rii” (fagurii tăcerii, p. 90).Iubirea facilitează, ca de BIBLIOGRAFIE ȘI NOTE: pe propria lui stare” (8), colmatarea dovedindu-se altfel, la marii noștri poeți, interceptarea celestului așadar, condiția sine qua non a salvării, făcând loc cu teluricul: „în spărtura pietrei te-ai oglindit/ ca în 1. ECO, UMBERTO, poeticele lui James Joyce, ed. pa- revelației „lebedelor de cristal” și îngerilor poeziei. lacul glaciar o umbră deasă de jneapăn/ ca un clopot ralela 45, 2007, p. 180-181. 2. LÖRINCZI FRANCISC MIHAI, Colmatare, ed. Cro- Metafora îngerilor, frecventă,atât în lirica bla- de biserică gotică” și coborârea conștiinței în inimă: noLogia, Sibiu, 2020. giană, cât și în cea argheziană, reprezintă speranța „conștiința/ bătând în inimă”, ca în „secunda” oglin- 3. DEX on–line: salvării: „laptele proaspăt muls strecurat prin tifon dă barbiană: „pe fundul lacului glaciarcerul odihnin- „Colmatare sf [At: MDA ms / Pl: ~tări / E: fr colma- umplea/ șuștarul/ și treceau îngerii în țara de lut du-se printre/ rododendroni/ deodată te-ai ridicat și ter] 1 (Teh) Astupare a porilor unui material poros prin introdu- mai întâi/ apoi prin țara de apă/ și numai la sfârșit te-ai făcut/ pasăre”, fiorii Iubirii făcând posibil mo- cerea unei materii coloidale în masa lui. 2 (Îs) ~a straielor petro- prin țara de ieri/ cu o reologie copleșitoare/ cârfuri mentul revelației lirice: „am zărit în ochii tăi/ lebe- lifere poroase Introducere în porii stratelor petrolifere de materii negre de păsări umplu cerul/ colmatare”(îngeri de dele/ de cristal” (spărtură, p.21), ca de altfel și în coloidale în cantități mari, pentru a opri pierderea de fluid în apă, p.76). Simbol al unei noi camuflări a sacrului în piatra de suflet, în care, alături de împărtășirea ne- strat. 3 Depunere a materialului transportat de apele curgătoare, profan, înalt grad al puterii de metaforizare, îngerii, asemuitului farmec izvorându-idin ochi: „din ochii având ca rezultat ridicarea treptată a fundului unui bazin, a unei chiar și „desculți”, pot fi sinonimi cu însăși revelația tăi au răsărit/ bujorii/ ca din spărtura cuvântului le- porțiuni dintr-o albie etc. 4 Depunere a particulelor de oxid de pe extramundanului: „În picătura de rouă/ stă îngerul bedele de cristal”, iubita îl conduce spre inima cu- banda magnetică pe suprafața frontală a capetelor magnetice”. 4. POSADA, MIHAI, Un culegător de frumuseți: Lorin- îngenuncheat în rugăciune” (fagurii tăcerii, p. 90); vântului: „până când am ajuns în inima/ cuvântului/ czi Francisc Mihai (Colmatare- a 10 carte deosebită. „și aștept zborul lebedelor de cristal/ în zori îngerii în respirațiile dese am văzut smârdanii/ din ochii tăi/ 5. NICOLAE BALOTĂ, Lupta cu absurdul, ed. Uni- modelează pe nicovală cu barosul” (gând proaspăt, pietre prețioase în lacul glaciar” (p.22), făcând ac- vers, 1971,p. 436 p. 100); „îngeri desculți” (iz, p. 35); „îngerii nu ne cesibilă apariția curcubeului: „prin ochii tăi/ se vede 6. BLAGA, LUCIAN, Ceasornicul de nisip, Ed. Dacia, vorbesc pentru că ei se roagă pentru noi/ în tăcere” curcubeul din care izvora lumina” (calcit, p.98). 1973, p. 290: „calea dibuirii problemei apocalipticului, ca mod (maci, p.94). Ei, alături de lebedele de cristal, des- Iubirea, „rubin al tăcerii”, murind și înviind orfic, de a concepe lucrurile, așa cum poetul însuși o mărturisește: „Se chid calea spre binecuvântarea stării de grație și a chiar dacă răvășește „poemul meu” parcă afectat de crede că sunt cu putință numai două feluri de a concepe lucruri- purei trăiri lirice. Definiția poeziei amintește, la au- dezacordarea violoncelului și de fuga ei în taigaua le: logicul și ilogicul. Eu cred într-o a treia posibilitate: apoca- torulMichelangelicelor, în rouă, de stănescianaco- nopții: „în poemul meu răvășit/ de ultimele ploi de lipticul. Realitatea e de natură apocaliptică, adică: realitatea se municare „a sinelui cu sine prin cuvinte” (9): „mai e septembrie/ ai lăsat violoncelul desacordat/ și ai fu- desfășoară în revelații de-o absurditate divină, în care fulgerător ceva între duminică și luni/ între mine și tine/ mai e git în taigaua nopții” (p.22), persistă: „parfumul tău a ghicești un înțeles superior pe care nu-l poți prinde” 7. POSADA, MIHAI; Id.: „balaurul, simbol eteroclit ceva între picătura de rouă/ și frigul din iarbă/ taina rămas în urnele gânduluimeu/ ca un voal de mireasă/ aici, asimilabil fiarei apocaliptice sau (...) a iraționalului colectiv tăcerii/ și îngerul florii/ zbucnind spre înalt” (rouă, aruncat în/ maci/ în rubinul tăcerii” (p.22). Farmecul dirijat cu malițioasă raționalitate” p.113), pledoaria pentru o artă, ca izbăvire de rău, a femeii iubite poate fi găsit și „în geana ta/ ca în pre- 8. ECO, UMBERTO, ibidem. Acest titlu atipic pentru un omului modern, oricât de răvășit ar putea fi poemul în ludiul unei simfonii// efemeride/ fluturi de rusalii” poet aparținând familiei poeților orfici, la care același Eco adau- rubinul tăcerii: „poemul meu răvășit” (rubinul tăce- (grăbire 28), iar degetele ei facilitează însăși plămă- gă „dacă civilizația noastră se naște din această aglomerare de rii, p. 23), fiind surprinsă într-o continuă desfășurare: direa din nimic, poemului: „și degetele tale înmuiate cultură, paricidul lui J. Joyce este un paricid ritual” (U.E. 180). „din inima pietrei/ ieșeau stoluri de lebede de cristal/ în cerneală au scris poemul/ pe cer” (noapte, p. 99). 9. STĂNESCU, NICHITA, Fiziologia poeziei, Ed. Emi- dar dacă priveai atent puteai/ vedea/ cum se așeza/ Rămășița de ființă a femeii, încă neînfiripată din ne- nescu, 1990, p. 34: „Caracterul profund particular al operei lite- grijuliu în cuib/ poemul”(poemul, p. 118); „sărutul cunoscutul adâncurilor ei, figurând blagian, în tan- rare realizează contemplarea omului din afara lui, comuniunea pe tâmpla caldă/ atingerea/ poemului” (sărutul, p. dem cu „negura”, conduce spre colmatare: „băltește sinelui cu sine prin cuvinte”. 50); „nu știam că în chihlimbarul inimii/ cantr-un în tine ca o negură/ grea/ și necunoscută/ sedimen- 10. STĂNESCU, NICHITA: id., p. 75:„El mi-a mai spus, pentru că/ îmi imaginez:/ Ai cap, ai două mâini, două pi- adânc de pădure/ s-a ascuns/ și și-a făcut sălaș cu tul” (sedimentul, p. 65). cioare./ Se face seară, se face umbră./ Stai întins, n-ai să mai atâta ușurință/ cu miresmele într-un boboc/ poemul” Asemenea liricii blagiene, și poezia lui Lőrin- stai;/ ai să fii pentru că erai. El mi-a mia spus: scoală-te,/ umblă”. (cărăușie, p. 63). „Marginile de poem” (acasă, p.70) czi, așa cum precizam în cronica Lőrinczi Francisc 11. BLOOM, HAROLD, The Art of Reading Poetry, par a fi simțite ca acel „colțișor de Rai”, sintagmă și o poezie a tainei („Vatra Veche”), este un „eveni- Harper Colins Publishers, New York 2004, p. 53. frecventă în discursurile Părintelui Cleopa de la Si- ment al conştiinţei” rezolvat, cum opinează Harold hăstria, pentru că înalță blagian spiritul:„în tăcerea Bloom, prin „extinderea conştiinţei”. Acel „stră- lui mierar ascultam fâneața/ cum își unduia cântările/ auz” permite spunerea nespusului, „scoaterea din deasupra uliul rotindu-se” (acasă, p.70); „o cupă de ascundere a noi imagini şi înţelesuri” (11), devenit Portal-MĂIASTRA v Anul XVI, nr. 2 (63)/2020 35 GALINA MARTEA Romanul care te predispune la confesiuni

Cu o denumire specifică și destul de interesan- mesajelor-comunicărilor telefonice trimise. Core- azieră, dar și în afara lui. Despre înt- tă, romanul „Amiază nevindecată” (Editura „Victor spondența dintre cele două prietene are un efect reaga complexitate a acestor aventuri Babeş” din Timişoara, 2018, pagini 311), de Veroni- special – Teodosia încearcă să o consoleze pe Anca, vitale ale omului, regăsite în romanul ca Balaj (scriitoare, poetă, jurnalistă, academician), mizând pe faptul că necazurile vieții trebuiesc înv- de față, Veronica Balaj scrie: „Veți citi și veți descoperi determină o sensibilitate deosebită față de procesele inse și depășite cu orice preț, iar însuși viața trebuie situații prin care fiecare a trecut, la un moment dat”. vitale ale omului, simultan întruchipând în mod con- trăită indiferent de clipele plăcute sau triste ale desti- În prelungire, există și al treilea plan epic al cret fenomenele esențiale ale vieții umane ce sunt nului. Prin urmare, ironia sorții, fiind și filosofia exi- romanului care este compus din efecte și imagini într-o legătură indispensabilă cu existența cotidiană, stenței umane, este jocul neașteptat al întâmplărilor produse în conștiința omului din evenimentele pe- având în relief aspectul dragostei, al suferinței mora- vitale, este jocul care dictează condiții corelate cu trecute pe navă, cât și despre multe alte întâmplări le, al fericirii și al plăcerii afective. Sub raportul ace- reușite și nereușite, cu căderi și urcușuri, cu plăceri și pe care pasagerii le realizează în diverse locuri atun- stor înfățișări se distinge sentimentul uman în relațiile neplăceri, cu bucurii și tristeți, cu tot ceea ce unește ci când coboară de pe vasul de croazieră. Însă, cu dintre oameni, adică procesul afectiv specific uman viața omului cu mediul înconjurător al acestuia. Pen- certitudine, amintirile esențiale sunt cele petrecute ce exprimă atitudinea omului față de realitate, față tru a înțelege complexitatea fenomenului epic tratat pe navă, construite din trăiri intime, trăiri interioare de cele înconjurătoare, față de a cunoaște și a simți în această operă literară este nevoie de o lecturare sufletești, accentul fiind pus în numele vieții ce tre- credința și pasiunea intimă legată de cineva printr-o minuțioasă a întregului conținut, doar numai așa buie respectat cu sfințenie și concordat cu regulile prietenie foarte apropiată, caracteristică unui mediu cunoscând toate circumstanțele din care se compun eticii sociale, în modul acesta creând eticheta bine- restrâns. Cu această atitudine plină de bunăvoință și evenimentele ce au loc pe vasul de croazieră, cât și lui personal și social. Așa fiind, „Amiază nevindeca- prietenoasă față de o anumită persoană, bazată pe acțiunile reciproce dintre pasageri. tă” este opera literară care trebuie lecturată cu toată aspirații și interese comune, se zidește conținutul in- Construcția literară a romanului „Amiază ne- inima sufletului, deoarece este un roman psihologic tegral al acestui roman cu triplu plan epic. În contex- vindecată”, abordată de scriitoarea Veronica Balaj, care pledează pentru producerea celor mai pozitive tul acestor descrieri, cunoscutul critic literar Adrian se bazează pe sentimentul de dragoste și respectul efecte din viața omului, iar mijloacele de exprimare Dinu Rachieru își expune propriile viziuni în prefața reciproc dintre două persoane, iubirea însumând în redau calitatea întregului conținut afectiv și al înc- acestei lucrări, „Amiază nevindecată” fiind romanul sine procesul afectiv uman care se manifestă prin ărcăturii emoțional-expresive. Ca urmare, celebra care impresionează nu numai prin structura internă și atașament sufletesc față de cineva. Autoarea descrie scriitoare Veronica Balaj, prin viziunea sa de scriitor externă a conținutului, dar și prin calitatea stilistică cu multă pasiune povestea de dragoste dintre cuplu- remarcabil, a reusit până la urmă să creeze și acea în a formula acțiunea subiectului. Atât Adrian Dinu rile familiare prezente în concurs, susținând că fe- imagine literar-fantastică unde Marea, la propriu și la Rachieru, cât și Cornel Ungureanu, renumiți critici nomenul iubirii este un liant ce colorează epicul, ce figurat, devine parte componentă a romanului, adică literari, au descris cu multă atenție conținutul cărții, colorează viața umană în diverse forme și acțiuni. To- devine un personaj viu care seduce și produce o im- precizând că desfășurarea actiunilor din operă lite- todată, autoarea cuprinde și latura mai puțin pozitivă presie deosebită prin frumusețea sa înconjurătoare, rară au loc pe un vas de croaziera, iar personajele își a dragostei, aceasta fiind transmisă prin experiența prin frumusețea că devine martor ocular al tuturor dețin locul corespunzător în procesul de derulare a tragică și nefericită a Ancăi, prietena Teodosiei, dar întâmplărilor intervenite pe navă. evenimentelor respective. în același timp și trăirile sentimentale nevindecate Veronica Balaj, scriitoare cu renume (proza- Romanul „Amiază nevindecată” o are ca pro- din dragoste ale Teodosiei. Drept care, Teodosia la toare, romancieră, poetă, jurnalistă, publicistă, aca- tagonistă pe artista Teodosia, reprezentanta genului fel se prezintă ca un personaj nefericit și neîmplinit demician, membru al Academiei Româno-Americane de feminin, care interpretează rolul de a fi arbitru prin- în dragoste, trăirile interioare și experiența sufletea- Științe și Arte, membru al Academiei „Citta di Roma”, cipal în efectuarea unui concurs destinat cuplurilor scă fiind în corelație cu întâmplările de pe nava de membru al Uniunii Scriitorilor din România, cât și familiare care au decis să-și sărbătorească aniversa- croazieră, umbra acestei povești de dragoste neîmp- al altor uniuni și asociații de creație literară, etc), de rea nunții de argint pe un vas de croaziera. În ca- linită făcându-și până la urmă apariția – fostul iubit această dată a pus în lumină o lucrare de excepție, o drul seratelor festive, programate prin concursul re- al Teodosiei din întâmplare este unul dintre pasageri. lucrare care fascinează atât prin denumirea neobișn- uită, cât și prin conținutul minunat care uimește și spectiv, sunt relatate și istorisite diverse întâmplări Ca urmare, romanul „Amiază nevindecată” este o istori- produce admirație. Romanul „Amiază nevindecată” din viața cuplurilor, totul fiind destul de interesant și sire a unor fapte, a unor gânduri și sentimente intime intrigant, astfel fiinddezvăluită cu o relativă obiecti- legate de viața a două personaje ce sunt nefericite în este opera literară care completează în mod distinct vitate imaginea fizică și morală a personajelor, în dragoste, destinul unindu-le prietenia, cât și despre patrimoniul cultural al națiunii române. De remarcat, evidență fiind suprapuse faptele lor, relațiile lor prin existența fericită a unor cupluri care își sărbătoresc scriitoarea Veronica Balaj este autoare a peste 30 de legătura reciprocă cu mediul înconjurător. Întrând cu mult succes sentimentele de iubire după mulți ani volume literare, fiind în același timp și realizatoa- rând pe rând în desfășurarea epică a acțiunilor, fieca- de conviețuire împreună, lucru nespus de minunat re de emisiuni radio-tv, multe din lucrările sale sunt ediții bilingve și traduse în mai multe limbi (engleză, re dintre personajele prezente în opera literară sunt pentru viața umană – toate evenimentele raportând- într-o mișcare și schimbare emoțională permanentă u-se la existența cotidiană în care epicul se desfășoară în franceză, germană, ebraică, etc), având în palmares prin diverse episoade, figuri ce simbolizează sinte- trei planuri, cu implicarea unui număr mare de personaje, numeroase premii și nominalizări internaționale și za scenelor de viață cotidiană, acțiuni capabile de a având în vedere că acțiunea se petrece pe un vas de cro- naționale. impresiona și de a atrage atenția la întâmplări vi- tale destul de ciudate, demne de atenție, în rezultat construind un proiect fondat pe o suită ordonată de operațiuni destinate să ducă la atingerea unui scop și anume: al unui plan epic - unul alert și in- trigant în care viața însăși este centrul de referință al existenței umane. Toate evenimentele relatate cuprind veșmântul cotidian, iar fenomenul de a trăi în armonie și prin relații curate de dragoste cu cineva exprimă cel mai frumos lucru pe care îl doresc nu numai pasagerii sau personajele de pe vasul de groazieră participante în concurs, dar îl sugerează și însuși subiectul și coloratura epică a întregii opere. Sub acest aspect, însă cu tangențe contradictorii-nefericite în paralel cu trăirile feri- cite ale altora, se înscrie și Anca, un alt personaj al romanului, prietena Teodosiei. Prezența Ancăi în lucrare simbolizează rolul unei femei nenoro- cită, solitară și abandonată de partenerul său. Așa fiind, Anca, îndurerată și întristată de pierderea neașteptată a iubitului său, rămâne pe țărm și în modul acesta nu face parte dintre personajele cro- azierei, dar, în același timp, este prezentă parțial la întâmplările ce au loc pe navă prin intermediul Portal-MĂIASTRA v Anul XVI, nr. 2 (63)/2020 36 POEME de ALEX GREGORA Nevoitor i s-a arătat Dumnezeu, fie în afară de trup, Pe jumătate înger - în fiecare seară – Un nevoitor se plimbă ad- fie în trup, nu ştiu, într-o mărire ireală – esea pe coline unei lăcuste din trei, cu salturi egale, unui bătrân oarecare îi scriu nici măcar cu singurătatea i s-a arătat Dumnezeu, pe albii pereţi ai chiliei câte o tăcere de cretă, de mână fie în afară de trup, umblu cu tălpile spintecate de îndoieli despărţindu-se în multe părţi fie în trup, nu ştiu, întârziate asemenea primăverilor cele mai aşteptate, şi fără urme, butucului milostivei viţe de vie lipesc o latură de poveste cu franjuri de mireasmă i s-a arătat Dumnezeu, de voievodeasă a nepătimirilor, una împărțindu-se văilor sterpe de mioare, fie în afară de trup, alta repetându-se în tunetele ce stăpânesc fie în trup, nu ştiu, iar Dumnezeul întreg îl petrec zidurile unei cetăţi lipite cu aurore, unei albine ce n-o poţi recunoaşte într-o irosire ce se mişcă în mine, i s-a arătat Dumnezeu, cel despicat din două a treia - indescriptibilă rezervă de apă fie în afară de trup, trupuri de care mi-e dor, ca s-o mângâie fie în trup, nu ştiu, tot pomul frumos la vedere altoiului de pepene galben pe dovlecel de grădină Dumnezeul întreg îl prelungesc peste ţarini ale fri- şi bun la ardere, i s-a arătat Dumnezeu, gului ultima trece de-a lungul cirezilor de bizoni fie în afară de trup, cerându-i plată şi completându-i cu aburi ca norii de furtună în preerie fie în trup, nu ştiu, miezul din propriile-i goluri, ori de-a latul pădurilor de odinioară, unui rest biologic de sămânţă universală atât de-a dreapta, i s-a arătat Dumnezeu, cât şi de-a stânga, pierdutele-i tălpi din lutul uscat fie în afară de trup, suflate fiind fie în trup, nu ştiu, vină-n resturile oaselor în destrămare, cu suflare de viaţă. rodului dintâi al ţărânii injectate sub caleaşca regală, creştet de lacrimă vină-n scrierile mele, i s-a arătat Dumnezeu, otravă de rouă şi final de binecuvântare. fie în afară de trup, fie în trup, nu ştiu, * Arătarea chitului de apă dulce, în deplină putere, i s-a arătat Dumnezeu, Pot să-ţi prelungesc zborul Unui porumbel în zbor peste câmpiile mănoase fie în afară de trup, cu o palmă de-a mea făcută aripă, i s-a arătat Dumnezeu, fie în trup, nu ştiu, fie în afară de trup, pot să-ţi prelungesc alergarea fie în trup, nu ştiu, cu un picior mai vrednic de-al meu împrumutat ţie, şi uite-aşa, bunul Dumnezeu s-a învrednicit la toate pot să-ţi prelungesc înotul ciutei cu un ochi lăcrimând cu desăvârşirea sa i s-a arătat Dumnezeu, cu o altă palmă de-a mea făcută solz, ce nu se îngăduie pot să-ţi prelungesc înaintarea prin galeriile fie în afară de trup, aici a se cuprinde. fie în trup, nu ştiu, pământului unei ciuperci sângerii de pădure cu un ochi de-al meu în chip de felinar, i s-a arătat Dumnezeu, pot să-ţi prelungesc alunecarea peste gheţuri fie în afară de trup, cu o talpă de-a mea uşor ondulată, fie în trup, nu ştiu, Pe jumătate înger pot să-ţi prelungesc pătrunderea săgeţii în căprior unui vişin din zece, în deplină putere, întinzând cât de mult elastecul arbaletei, i s-a arătat Dumnezeu, Înfăţişările tuturor păsărilor sunt pictate pot să-ţi prelungesc rostogolirea pe câmpiile patriei fie în afară de trup, pe acest ţărm ridicat, făcându-mă ghem de carne, asemenea ariciului, fie în trup, nu ştiu, unde însăşi firea valurilor obişnuieşte să se schimbe pot să-ţi prelungesc sănătatea trupului melcului-codobelcului scurs în rouă după starea dinlăuntru, cedându-ţi cu dragoste inima, ficatul, plămânul, i s-a arătat Dumnezeu, o mie par vătămate de cântece înduioşate, pot să-ţi prelungesc agonia şi slăbiciunea bătrâneţii fie în afară de trup, o mie de tăceri ostenitoare, cu un blid de mâncare şi o cămilă pentru lapte fie în trup, nu ştiu, şi mai pot să-ţi prelungesc drumul către ţintirim viţeluşului auzindu-se cum îi cresc, două, corniţele în timp ce eu nu mă văd nicăieri - trăgând cu căluţii cei slabi şi buboşi, i s-a arătat Dumnezeu, iau în palmă un cuibar vai, însă, celui ce nu poate prelungi destinul! fie în afară de trup, şi mi se naşte o altă frică. fie în trup, nu ştiu, * teiului dinspre uliţa ce duce nicăieri i s-a arătat Dumnezeu, * Cele mai multe amintiri ale păsărilor fie în afară de trup, sunt cele cu oameni frumoşi fie în trup, nu ştiu, Uneori o pasăre zboară la atingere ţinând în palme grăunţe de mei acvilei în onoruri de bronz de numele meu, abia vânturate de pietricele şi neghină, i s-a arătat Dumnezeu, parcă-i coborârea din ceruri, fie în afară de trup, oamenii frumoşi dăruie şi câte-un sâmbure fie în trup, nu ştiu, uneori sunt înfăşurat în fosfor mustind cu oleiu pe toate feţele firului ierbii de pe pajişte ca o corabie cu pântecul întru-un aisberg având gustul bunătăţilor lui Dumnezeu i s-a arătat Dumnezeu, răbdătoriu la valuri, cunoscute cu mintea, fie în afară de trup, fie în trup, nu ştiu, uneori mă cuprind în rodul ce-l ţine pocaluri împreunate cu apa cea rece şi limpede desişului din plante de baltă măduva aceleiaşi fiinţe în care păsările îşi pot vedea chipul i s-a arătat Dumnezeu, în toate întocmirile trupeşti, şi frumuseţea la pană fie în afară de trup, întru slava naturii aşa colorată, fie în trup, nu ştiu, uneori mă furişez pe pământ unui prun tânăr ce-i crapă mugurii cum un câine bătrân din scriptură-i omul frumos i s-a arătat Dumnezeu, înaintea respiraţiei tale, și acolo îşi curăţă chipul fie în afară de trup, Doamne! de tot noroiul şi liberă-i făptura fie în trup, nu ştiu, asemenea păsărilor subţiate de zboruri. spicului de secară în plină putere, jumătate zemos, jumătate făină, * Portal-MĂIASTRA v Anul XVI, nr. 2 (63)/2020 37 îi mai aud o vreme cum tremură-n căpestre. Umblau prin câmpuri lupi şi-n drumul mare STEFAN DIMITRESCU dădeau la om. O, crud şi negru ceas! Ce linişte sticloasă şi ce lumină rea! Dintr-un vecin, în urmă cu-o-nserare, Cu furci de gheaţă, zorii mă sfâşie prin oase. doar cât intrase-n cizme-a mai rămas. Mă-nşel, sau poate bruma nu-i pulbere de stea cum zâna mea cea bună să cred mă învăţase? Eu m-am ascuns cu nasul într-o carte şi coase mama fire, fel de fel. Pe unde umblă? Oare-o să mai poarte Tango în deşert cămaşa începută pentru el? Fântâna cu arcadă adâncă de răcoare Prin câmpuri haite treieră turbate o bănuiam sub cerul amiezilor confuz, pustietăţi cât nu poţi să cuprinzi, fiind închipuire, era tulburătoare pasăre vie – vântu-n horn se zbate în liniştea vuind ca un obuz. şi carii nopţii mestecă din grinzi. Aş fi sărit din piscul cu vulturi şi cu stele, Într-un târziu, când clanţa sare-n spaimă, făptura ei să crească sub trupul meu strivit „Vai, lupii, lupii!”, mă trezesc că strig. dar a trecut un fulger prin gândurile mele Din uşă, tata un surâs îngaimă şi mi-a surpat încrederea în mit. Prezenţă cu dinţii galbeni lustruiţi de frig. Sleit de drum, cu buza crăpată de arsură, Copilăria mai aleargă-n noi, de ochiul din adâncul pământului chemat, nebucurată, dornică de soare – Tangoul vremii de demult aş fi muşcat, s-o aflu, din piatra cea mai dură, rămâne dâra umerilor goi şi poate nu o dată-am şi muşcat. pe drumurile-n sus, şerpuitoare. Eu am să beau din vinul ce mi l-ai scos, mătuşă, din pivniţa cu geamuri prin care n-a văzut – M-aş fi făcut răcoare sau strop, să mă cuprindă, O bănuim visându-şi o vioară s-a-ntunecat şi noaptea îmi scutură cenuşă m-aş fi schimbat în clipă sau şoim, ca s-o ajung, sub cerul mohorât, boltit în plumb, în suflet şi în cana de băut. dar de-am atins-o – rază ţâşnită din oglindă – când patru corzi din capete de sfoară se smulse plopul trupului, prelung. rost nou dau unui lujer de porumb. Mă tot îmbii cu brânză de vaci şi ouă coapte dar n-am să iau. Mi-i sete, şi-atât. Încercănaţi, Sunt undeva în urmă şi undeva-nainte În braţul mic tresare o aripă se tulburară ochii ca o cafea cu lapte, fântânile-fecioare închipuite-n lut, iar inima se strânge – arc de zbor; cu linguriţa parcă-amestecaţi. şi sufletele noastre le caută fierbinte, de-aceea talpa în urcuş nu ţipă cum buzele se caută-n sărut. deşi colţi răi o-nsângeră şi-o dor. Tresar ca-n amintire când scârţâie o poartă, nici omul dumitale, nici alţii nu mai sînt, doar undeva în creier mai curge-o vreme moartă Câmp Cântec barbar prin care zburd cu sufletul în vânt. Tristeţea mea Ţin minte o grădină agonizând în toamnă Ştiu că mi-i gata patul, în faţă, spre grădină e tristeţea ploii aceste şi-un mai strivind sub roade zăpada lui april; dar fă ceva, şi schimbă şi vinu-n cloroform... care caută-n toamnă grâul eu cred că de atuncea am înţeles ce-nseamnă Prea-i mult de mult, prea cântă brotacii-n gârla pli- culcat fără somn esteticul ucis pentru util. nă... lângă os de jivină Tu culcă-te... Eu n-am să pot să dorm... şi domn Copil fiind, desigur imens în bunătate, în răsfrântele câmpuri celeste. cu sufletul în vrăbii şi-n dimineţi prelins, mă devasta tristeţea candorilor furate – Con Iarna-şi va scoate-n curând la plimbare, dar m-am bătut cu mine şi-am învins. albi, ...Şi ne mai leagă-un gând, poate-o uitare Fantastică e coama pădurilor virgine iezii – De anii duşi, ireversibil duşi. sub jocul lor dar e util catargul cu creştetul în nori. În faţă, îndrăcite, sar zăvoare, legănat pe coclaur Azi fiecare clipă serbează trist în mine In spate cad zăvoarele la uşi. câmpul o să-şi viseze această răsturnare de valori. din nou E-un drum în sus, tăiat în constelaţii, vârstele lui de aur. Un con cu ascuţişul în părinţi. Vacanţe Boltiţi în spaţii, rupţi din gravitaţii, Bucuria mea e bucuria zăpezii. Zburăm c-o floare roşie în dinţi. Aşa veneau vacanţele în sat, cu vânători de visuri şi de fluturi, Rămâne prin văzduhuri câte-un nume, Poate vei trece... cu premiu-ntâi – obiect de căpătat – Suav, ca adierea unui stol... şi două-trei didactice săruturi. Rămâne câte-un nume... câte-un nume... Păsări zboară din mine Şi locul nu întotdeauna gol. spre ţinutul mai cald, Mă aştepta ograda fără gard de ţipătul lor noroaiele domestice să-mi spele mi-s urechile, zările sparte, şi chiuiam ori mă uimeam cum ard Brume soarele e o ciutură galbenă, în crengi cercei de vişine şi stele. potopită de ploi şi-aplecată prea mult într-o parte. Eu mai alerg şi-acuma – nălucă – prin păduri, O, vară, cum te strig să mai rămâi! mi se topesc sub talpa fierbinte munţi de brume Mi-i o mirişte sufletul O, toamnă, cum te-ncrânceni şi te scuturi! şi fulgerele toamnei lovind în uscături şi-o pădure cu frunza picată, Din nou pe urma premiului întâi să-mi dezmorţească trupul tot scapără anume. sufletul meu încălzeşte la sân şi-a două-trei didactice săruturi... grâu şi ghindă, Cum noaptea calcă, lungă şi jilavă de ploi, vântul îmi tremură părul şi chipul cu frigul într-o mână şi teama într-o mână în cioburi mici de oglină. Plecase tata îmi fac o pernă tare din ramuri şi din foi şi-aştept apoi ca somnul să-mi urce din ţărână. Poate vei trece prin acest câmp, prin aceste păduri, Plecase tata la oraş cu lemne bântuită de har şi lumină. şi prea era târziu şi nu venea. Ascunsă-i zarea, cerul e sumbru şi diform Inima mea te pândeşte, În jurul sobei vorbele pesemne şi stelele au storuri de ceaţă la ferestre. ascunsă-ntre coaste se-năbuşeau de-o presimţire grea. Legaţi prin preajmă, caii mai pasc sau mai adorm, ca o jivină. Portal-MĂIASTRA v Anul XVI, nr. 2 (63)/2020 38 IULIAN CHIVU GHEORGHE FILIP - Cercul de frig în flexiuni suprarealiste

Experiențele prozaistice de maturitate ale lui Gheor- voie să râdă, decât lunea...; Cei fără voia lor podidiți de lacrimi au voie să plângă, dar ghe Filip, de la proza scurtă (A doua viață, Zarea de cenușă exclusiv în intimitatea propriei familii...(p.47). Se interzice mirarea, la fel se interzic și a speranței) la pentagonul romanesc Magia nisipurilor (mai altele, precum mieunatul pisicilor, umblatul cu capul în nori, visatul în timpul somnului evident în Nepotul lui Mefisto și Fecioara de fier), dau au- etc. Insuficient conturat însă un Bil cel Mic, o dedublare a lui Bil, o figură incertă, rebelă: torului lor suficientă identitate prin natura reprezentării unei La câteva zile se auziră sus de tot tunete și trăsnete și mulțimea văzu cum, luând foc din lumi din care nu se mai poate evada decât reconstruind-o în cauza frecării, Bil cel Mic cade năprasnic și se afundă în pământ, lăsând în locul unde a perspectivă voluptos-umoristică. Am în vedere mai ales recentul său roman Cercul de fost căzând un crater cu maginile arse. După câteva zile, blândul Bil apăru la suprafață frig (Ed. Tracus Arte, București, 2020). Și de data aceasta, prin ternul Bil, un hibrid negru ca un drac, se crăcănă pe picioarele lui subțiri și se orăcăi la Bil al cărui avânt extrabiologic, Gheorghe Filip își sprijină construcția pe un util reper depersonalizat, cu fusese astfel curmat (p.54). aspirații de împrumut, care este când victimă, când speranță, când revoltă, când dedu- Imposibil de suprimat, blândul Bil, ca statuia Gânditorului de la Hamangia, se blare robotizată a sinelui auctorial, instrument și modalitate gata să răspundă unei regii smerește în ochiul lui Bil, iar acesta se va întrece pe sine ca profunzime a cuvintelor, rațional articulate în simetrii, evoluții și constatări de scenariu suprarealist. încât nici pe muntele Sinai nu s-au săpat în piatră lucruri mai înțelepte (p.56). Calul Romanul se deschide într-o pregnanță postcatastrofală insolită care, deși atrage reapare, dar tot mai vag conturat, doar ca un schelet alb lucitor. O armată suprarealistă atenția, totuși nu pretinde imediat cauzalitatea. El însă, personajul acestei cărți cu care ține cu tot dinadinsul să nu repete greșeala Imperiului Roman și este în stare de lucruri dumneavoastră nu aveți nmic comun, susține că într-o bună zi s-a trezit într-o astfel de demne de desenele animate, iar Bil încheie cea de a treia zi și are proiecția mefistofelică încăpere străină, în mare neorânduială, s-a uitat pe fereastra spartă și a văzut numai zi- a omniprezenței și omnipotenței; sub pământ, pe pământ și de ce nu și în cer. Plictisul se duri dărâmate și moloz...(p.6). Personajul, care ar putea să se fi numit cândva Antonie de instalează în chip implicit, un plictis al puterii și al revoltei caligrafiat caragialesc într-o pildă, se apropie insidios când de kafkian, când de donchijotesc: Un zgomot. La puțină suită heterogenă de sesizări ale supușilor, cu o sintaxă demnă de Proces-verbal sau de vreme după aceea, trece prin fața lui un cal. Un fost cal. E atât de slab, încât pare a fi fost Art. 214. Personaje convenționale de genul Maimarelui Luminii Publice sau Maimarele presat într-o carte (p.7). Discursul epic structurat inteligent între limitele verosimilului Câmpului sunt chemate să banalizeze și să compromită funcții oricum anacronice. Bil mundan și ale ficțiunii, cu care ne-am mai întâlnit în proza lui Gheorghe Filip, atinge de este în cele din urmă drastic cenzurat: Ce faci, Bil? m-am cutremurat, niciodată n-o să data aceasta sensibilități ideatice ce depășesc experiențialul postmodernist, dar rămâne fii capabil de un lucru ca lumea, tot ce atingi își pierde gravitatea (p.75), în timp ce de în contingent împotriva unor cutezanțe grave ce conduc ele însele spre reflecții de altă la el se așteaptă altceva. Să fii tu un laș, un bicisnic, un târâie-brâu, tu care te lauzi că, natură decât simpla introspecție. atunci când ești numai tu cu tine însuți, și mai mereu ești așa, privești în oglinda adân- Autorul, după o logică, iată, destul de productivă, configurează ex abrupto un curilor tale spectacolul lumii? Nu cred că ai înghițit o asemenea oglindă...(ibid.). Cu oarecare Bil ‒ o proiecție, o ipoteză de lucru ce nu se prefigurează ca personaj în sine ‒ certitudine că acesta este mobilul care a condus la mai toate reprezentările și reflecțiile fără a-l urmări, fără a-l construi ca atare cu toate că pe seama lui dezvoltă un scenariu romanului Cercul de frig, în a cărui parte a doua sensul alegoriei se conturează și mai cu dimensiuni inedite de vibrația celebrelor Păsări ale lui Alfred Hitchcook. Gheorghe clar: viața ca o bandă rulantă, păcatul originar (a nu cuteza să vezi lucrurile ca întreg, ci Filip face cu romanul său de ficțiune o alegorie inspirată a Totului pe câteva niveluri numai ca părți ale acestuia), apoi apariția femeii ‒ totul văzut cu consecvență în același esențiale de epistemologie uzuală: o ordine biblică sumară a genezei (Ce zi o fi azi?; și a ton de falsă detașare. fost ziua întâi; ...a doua...), o alta, hesiodică, a vârstelor, urmată de cea destinală, de care Odată cu ziua a șasea se conturează în imensitatea lui palatul megalomaniei lui se leagă implicit psihozele de conflict ale spiritului, consecințe ale disensiunii cu sinele Bil, un palat alegoric și el. Două dintre cele o mie și una de încăperi devin semnificati- (imposibila fugă de și din sine – p.150). Sunt, evident, lucruri care pot scăpa unei lecturi ve: Una este camera regresului. De cum îi treci pragul, intri direct în copilărie (p.87). grăbite, cu toate că autorul îl ia în calcul și pe cititorul de suprafață căruia nu-i dă prilejul Cealaltă este camera anticipării. Intrând, poți afla în amănunt ce ți se va întâmpla până să renunțe ținându-l tot timpul în priza unei fantezii debordante. Din perspectiva facerii, la sfîrșitul vieții (p.88) ‒ aidoma basmului fantastic. Mijloacele acestui gen de proză ziua întâi, duminica (este opțiunea autorului), îl desprinde pe Bil din ruine și ni-l aduce fantastică (ispita Tinereții fără bătrânețe) revin aici cu cercurile protectoare ale spațiului la fel de șifonat ca pe un Don Quijote: Dar de ce să îmi bat eu capul cu asta? În fond, e interzis (câmpul cu somnul, cu setea, cu dorul), apoi ispita memorialisticii (jurnalul este duminică și tu habar n-ai cine ești, Bil. Pentru că mie mi se pare că ești numai o întrebare un mod de a te împotrivi uitării –p.100) cu funcțiile ei de semnalare, de confirmare, de neroadă vârâtă în trupul acesta găsit aiurea (p.21)...Îmi îndrept ochii într-acolo. Poticnin- modelare etc. du-se și împuținându-se printre dărâmături, se apropie de Piața Bil calul. Câteva coaste Nestatornic, personajul e urmărit de nostalgia începuturilor și se întoarce pentru îi sclipesc într-un rânjet mostruos (p.22). simetrie în camera lui rotundă: Simt că încep să o îndrăgesc, deși mă gândesc că i-ar sta Bil pare un ecou dintr-o arheologie escatologică, o viață repetată sau doar repe- mult mai bine dacă ar avea măcar un colț. Am nevoie de un colț spre a mă ascunde în tabilă, un avatar: Carevasăzice, Bil, tu păstrezi unele obișnuințe din viața cealaltă [...] obscuritatea lui (p.99). Forma rotundă pare să fie însă mai aproape de ideal:Aici, lumina Nici nu vreau să mi te închipui fericit, Bil, nici nu vreau să mă gândesc că tu, în prima mă înconjoară cu atâta abilitate, încât nicio parte a trupului meu nu face umbră (ibid.). ta viață, ai fost un ins vesel și fără griji (p.23). Amănuntele se relevă aparent fără o tra- Sâmbătă (?!) află că el este scopul suprem al părților sale alcătuitoare, iar după o ușoară iectorie pevizibilă, totul este însă prezentat în chip spectacular, în fața unui public care divagație în numerologie încheie și ziua a șasea, după care face o revedere a personajelor nu exprimă, ce altceva, decât atitudini ale mulțimii: Marea de guri continuă să se miște definitvându-le misiunea, accentuând-o din alt unghi în clarobscurul gravității și umoru- clămpănind în gol. Nu vine nimeni să mă ridice. Zac și gem miorlăit sub marea de pri- lui lor: Ceea ce țineți Dumneavoastră în mână este o bombă cu ceas pe care o înghițim viri entuziaste (p.25). Imaginea cavalerului medieval, un model eroic desuet, se adaugă spre a-i asculta cu voluptate tic-tacul fatal (p.108). Pe același palier al îngrijorării, poate în gloria romanticului Bil cu armură, cu togă și șoim și se renaște ca o altă civilizație: însă ca o soluție labilă a ei, apare odată cu Eros femeia: Toată demnitatea mea imperială Popor al meu (or al meu! mă continuă ecoul). Oameni buni! (uni!). Înclinați-vă frunțile s-a făcut țăndări. Am căzut în genunchi și m-am târât astfel pe sub masă (p.113). Se mai și bucurați-vă pentru că în clipa acasta vă nașteți (așteți!). Vă sunt dăruit vouă întru zice că Ea se preumbla mai pretutindeni și că umbra ei era lungă, lălâie, cu capul ca o fericirea voastră [...] Eu o să vă deschid ochii și o să vă fac să vedeți aievea ceea ce încă pepenoaică și cu nasul mare, cocoșat. Se mai zice iarăși că, în urma acestor preumblări, n-ați avut timp să vedeți. O să vă dăruiesc palate, peștișori de aur și mere pădurețe. (Ah, rapița a început să se învioreze și troscotul să înverzească (p.119). Însă femeia se con- Bil, totdeauna dai cu bățu-n baltă!). O să vă dăruiesc..(p.27). turează până dincolo de sensul strict matricial, dincolo de simbolistica Parcelor (Nona, Istoria se derulează ca o epopee în salturi, cu un Bil care cade și se ridică și după Decuma, Morta) ‒ ea cunoaște virtutea Penelopei: Undeva, într-o casă măruntă așezată ce mila și furia se anulează reciproc ca să încropească o vanitate sociologică sui generis: în mijlocul unei insule, o femeie țese (p.127). Acesta, hotărăsc inspirat, va fi Bulevardul Tămăduirii. Alte șase străzi dispuse perpen- Faustianul vag, tangențial, se rezumă totuși la o interesantă revoltă a demonilor, o dicular pe piață se vor numi: Strada Fericirii, Strada Iluziei, Strada Aripilor Retezate, tulburare de sens și o nevoie de echilibru, dacă nu chiar o reașezare în destin. Cugetarea Strada Descăpățânării Fără Sfârșit, Strada Necesității, Strada Candorii. Toate acestea astfel determinată și ea devine sentință reflexivă mai ales spre final, în structuri ce țin de șase ‒ și cu Bulevardul Tămăduirii șapte ‒ vor da într-o stradă mărginită de castani paradox, de nonsens, de speculație: dacă vrei, poți să nu vrei și e bine să știi că a nu vrea porcești care va înconjura piața și se va numi Strada Singurătății. În felul acesta, Bil, este egal cu a fi fericit. Cel mai greu, de fapt, e să nu vrei (p.128). În suprarealismul lui, toate drumurile duc spre Piața Bil (p.32). Bil trebuie să dea nume lucrurilor precum Generalul refuză un nou început, el nu se mai poate întoarce la menirea sa, Bil își refuză Adam, un privilegiu de ctitor, el duce pe umeri însăși povara cerului, precum Atlas. Își și el misiunea: Nu merg! zice sec Bil. Nu merg nicăieri. Nu se poate! cade în genunchi asumă orgoliul întemeietorului autocrat. Câmpul. Nu se cade! pâlpâie a stingere Lumina Publică. Vă implor! se bâlbâie Ferici- Și revine ca un leitmotiv calul sanctificându-l în faptă eroică pe Sf. Gheorghe rea. Nu, zice iarăși Bil și se întoarce cu fața la perete (p.129). într-o cronică murală alături de alte fapte mărețe: Nu-mi aduc aminte dacă și când voi Și criza de identitate este depășită aproape accidental: în colțul ecranului o vede fi săvârșit o asemenea faptă eroică, dar în înfățișarea acelui călăreț îmi recunosc fără pe Ea singură și își reproșează că a abandonat-o în fața oricăror iminențe. Remedierea se niciun dubiu, capul lunguieț, ochii gogoneți, nasul mare și strâmb, încât încep să cred face prin cântec, prin armonie, prin reintrarea lucrurilor în sinea lor, o soluție de happy că scena acasta nu putea să fie trucată (p.37). O altă figură donchijotescă, burlescă, este end a basmului fantastic: Ea își deschise brațele, el o cuprinse, o aruncă pe cal, se arun- Generalul, a cărui misiune ține de parodie, deși Are pe frunte o tăietură groaznică, îi lip- că și el, calul tropoti, ecranul tremură, gol, alb, și sărmana mănăstire a capuținelor se sesc ochiul stâng, urechea dreaptă și jumătate din mustață. A fost în câteva cruciade și nărui cu huiet (p.133). Or, dacă ne gândim la Ordinul franciscan al Capucinilor, sugerat a făcut războiul de o sută de ani al riticelului (p.39). Ziua a treia binecuvântează lumina subtil de autor, dacă ținem seama de regula privațiunilor promovată dogmatic de el, (Niciodată nu mi s-a părut că nașterea soarelui durează atât de mult – p.42), o lumină în dezlegăm și misterul titlului acestui roman și toate flexiunile lui alegoric suprarealiste: care Bil tinde să ajungă erou civilizator, dar ajunge prizonierul propriei imagini și se lasă Și a văzut că grădina nu era de aur și luminile nu erau multicolore și și-a dat seama că tu răsfățat de dragostea falsă a unei gloate depersonalizate. îl făcuseși stăpân pe un cerc de frig...(p.79). Totul se rezuma la frigul ontologic impus Ideea genezei revine și ea prin ieșirea din întuneric: Voi ați orbecăit până acum în ca dimensiune a rațiunii și a existenței prin austeritatea spirituală cu care Bil își conduce întunericul sferei, al pătratului, dar astăzi capul meu s-a hotărât să vă depună pe țărmul gloata, prin sterilitatea terifiantă a proiectului său și prin revolta împotriva acelei ordinii luminii și să vă dea contur ca să vă puteți despărți unii de alții, să vă dea urechi ca să impuse care transcende sordidul și pune în cele din urmă, cu îndrăzneală, lucrurile în auziți și ochi ca să vedeți (p.53). Bil are tendința să se comportă mai departe ca un padre firescul lor. padrone și decretează în spirit de decalog măsuri draconice de conduită: nimeni nu are Portal-MĂIASTRA v Anul XVI, nr. 2 (63)/2020 39 Ioan N. ROȘCA PLUSFIINȚA – o poezie între pasiune și stoicism I. Poeta trăiește în poezie, patria sa este limbajul poetic, considerat, însă in (Cu istoria ce-i? și Cântec de circuit), ceea ce amintește de un volum al său anterior, integrum, adică nu numai sub aspect exterior, imagistic, ci și în substratul său inte- intitulat Regele Praf. rior, al sensului închis/deschis de imageria poetică. În noua sa care, Plusființa (un În Plusființa, ca și în Regele Praf sau în alte locuri, Passionaria Stoicescu titlu filosofic, heideggerian!), apărută la eLiteratura în 2019, ca și în mare parte a nu scrie deloc o poezie apolinică, centrată pe ideea finitudinii și fixității lucrurilor creației sale poetice, Passionaria Stoicescu își exprimă crezul său despre poezie și înlănțuite cauzal și pe sentimente senine, măsurate, echilibrate. Dimpotrivă, viziu- despre sine, în calitate de poetă, încercând să se descopere sau să se regăsească în nea sa poetică exprimă o lume tensionată, dramatică, dinamică, pe care autoarea o raport cu lumea în care trăiește. Poezia sa este o poezie a poeziei, o metapoezie, și, zugrăvește în ritmuri de muzică și de dans și la care se raportează cu acută luciditate totodată, o odiseee a propriului Eu liric. și responsabilitate. Metapoezia este un tip aparte de poezie, în care subiectul poetic se referă la III. În consonanță cu Weltanschauung-ul său, poeta își construiește multe sine și la creația sa ori la situația poetului și a poeziei în genere. Passionaria Stoices- dintre poeziile volumului pe antiteze, ceea ce denotă același chiasm dintre formă cu preferă o metapoezie la persoana întâi, prin care se autoanalizează și își descoase și fond, antitezele semnificând dezacordul între lumea ideală a poeziei și existența propria poezie. reală, care nu promovează sau depotențează frumosul. II. Dat fiind faptul că, după celebra definiție dată de Buffon, inițiatorul Poeziile, aparent în vers alb, conțin și rime, unele rare, altele unice, dar, conceptului de stil cultural, ,,le style c’est l’homme’’, adică include nu numai cu excepția unor împerecheri, acestea nu sunt rânduite în tiparele clasice ale modalitățile de expresie ale unui autor, ci și, mai profund, spiritul care le animă, ne împerecherii, încrucișării, sau îmbrățișării, ci sunt plasate aleatoriu, în funcție de întrebăm, mai întâi, care sunt ideile mari pe care Passionaria Stoicescu le comunică melodicitatea imprimată de autoare, care denotă dorința ei de libertate a exprimării, în prezentul volum, sentimentele și atitudinile sale caracteristice, într-un cuvânt de neîncorsetare în prozodia poeziei tradiționale. De aceea, muzica poeziilor e una viziunea sa? Mesajul fundamental al poetei nu poate fi altul decât cel concentrat de jaz. în titlul volumului Plusființa și explicitat faptic în cele trei cicluri de poezii com- Ca și în volumele anterioare, autoarea este ispitită, din nou, de rimele pro- ponente. Într-una dintre ele se afirmă net că ,,poetul e plusființă, nu plusvaloare!’’ aspete, iscând, pentru a zice ca Arghezi, ,,frumuseți și lucruri noi’’, precum gra- (Idem). Plusființa este, deci, o denumire pentru poet (și pentru artist) în general, ba-degeaba, prăselele-stelele, dedesubt-frupt, bozii-explozii, încherb-verb/adverb, care, prin opera sa, aduce un spor de ființă, un novum spiritual, de înnobilare a oranj-deranj, nuntă-împământă, diecii-vecii, expert-iert/inert, brânci-mănânci, sufletului, nu o plusvaloare, care este adăugată bunurilor economice, mărfurilor, grotă-iotă, goange-picioroange, vezi-botezi, bea-cafelea. Ea nu doar scotocește de către homo economicus. În întreg volumul, poeta trăiește intens contrastul între limba română, ci și inventează rime unice, având știința eminesciană a invenției propria aspirație spre Plusființă și apetența lumii de azi pentru bunurile de consum prin logodirea unui substantiv comun cu un nume propriu. Într-o poezie despre mu- și divertisment, înclinație care contravine vieții autentic-umane, întru frumos și ar- zică și pictură admirăm un adevărat dans al rimelor unice: rana-Carmen Burana, monie. hallo-Lalo, simt-Klimt, egal-Chagall (Către sus), iar în altele, cărora le redăm și ti- Tinzând ,,către sus’’, către lumină, poeta manifestă un spirit protestatar față tlurile interesante, corespondențele: traseu-Dumnezeu (Corespondență), rai-Brail- de situațiile prin care omul este coborât și afundat în întuneric. Prin acest spirit, toa- le (Idem), Media-Wikipedia, el-Ravel (În solda lui Guttenberg), bărbat-Arabat, ro- te cele trei cicluri ale volumului au un caracter unitar, ele distingându-se întrucâtva ua-Pessoua, contemporan-Liviu Vișan (Despre caii verzi), sublim-Grimm (Despre doar prin motivele abordate și prin dozajul între protest și resemnare sau între im- frică și iubire), mal-Pascal (În apărarea copacului). plicarea pregnant afectivă a poetei și spiritul ceva mai detașat și obiectiv. Conform IV. Procedând metapoetic, autoarea imprimă stilisticii sale și nota unui ,,joc’’ criteriului amintit, primul ciclu, intitulat Lucrul viu și cuprinzând douăzeci și una nichitastănescian cu propriile texte, prin care integrează în ele indicații despre cum de poezii, este dominat de o pasiune ferventă, al doilea, Șapte poeme despre, se poate fi citită o sintagmă utilizată, omonime și paronime care permit interpretări remarcă prin faptul că fiecare poezie poartă despre alt subiect, iar ultimul, sugestiv diferite ale aceleiași poezii etc. Descifrând ,,curajul’’cu care scrie ,,un poem si- numit Vocea din Off și alcătuit din douăzeci și trei de poezii, este guvernat de un bilin’’, poeta dă explicații regizorale: ,,curajul (citește,,setea de viață’’)/ tradus: spirit nu mai senin și nici de tot împăcat cu soarta. Altfel spus, toate grupajele poartă ,,Nu acum,/ mai lasă-mă, Doamne, puțin!’’ (Cerneluri). Iată și cupluri paronimice aceeași amprentă numită Passionaria Stoicescu, numai că în primul accentul cade care modifică sensul unor aserțiuni: politicienii ,,sunt sufletul tranziției/tranzacției’’ pe Passionaria, iar în ultimul pe Stoicescu. (Idem), în mormânt te întâlnești cu cei ce nu mai sunt ,,să viermuiești/ vremuiești’’ În primul dintre cele trei cicluri ale volumului, în poezia care deschide volu- (Cântec de circuit), praful și pulberea au fost și rămân, ,,încă de când cu Facerea/ mul, autoarea, născută în zodia Taurului, trăiește moartea animalului străpuns de de pază/de bază’’ (Praful și pulberea). Tulburată de culorile toamnei, poeta spune toreador și resimte în suflet ,,înfiptul săgeților lui’’ (Plânsoare de zodie). Ea își ,,simt roșu spre brun,/ aud indigo/ în albastru înot/ și mă tem violet/violent pentru exprimă plenar dragostea de viață și în alte poezii, cum este și aceea intitulată Lu- tot…’’ (Despre mult prea târziu). Întîlnim și termeni distincți asociați pentru a se crul viu, unde spune: ,,însuflețesc nimicurile care mă înconjoară’’...,,preamărind sâmburi, semințe,/ să pot naște alte ființe,/ să mă descru/cum am ajuns viu,/ cum neaga reciproc: domnitorul, ,,cel viteaz cu toptanul’’, este ales să biruie, ,,el, narco- mi-a fost dat să mă-ncherb/ într-un verb/ tăinuind foame și grabă/ cu accentul pe manul, victoriei/istoriei în sevraj…’’ (Despre frică și iubire). Metapoetic, autoarea prima silabă: el lucră,/ tu lucri,/ eu lucru...’’ (Lucrul viu). Tot despre sine (și despre arată că un cuvânt poate fi privit sub diferite aspecte, pentru a scoate din el noi arta sa poetică) afirmă că, autocitindu-se, își dă seama că persoana care apare în înțelesuri. Bunăoară, ea indică genul unor substantive, pentru a ajunge la o concluz- poezia sa ,,hăcuită’’ de ,,sentimente-junghere’’ este și nu este ea, încheind astfel: ie prin care vrea să răstoarne mitul biblic privind primul vinovat de păcatul originar: ,,Scriu, scriu/ sau o alta mă scrie,/ să aflu odată cine…’’ (Alta). În altă poezie, având ,,Cine și din ce pricină/ a rostuit întrebarea ca feminină, iar răspunsul neutru? Pe în vedere faptul că poetul trăiește în opoziția existentă între viața poeziei și apoezia când șarpele/ încă din raiul divin/s-a declinat masculin?’’ Sau conjugă verbul a lucra vieții, ea afirmă că poetul este o ,,creatură…cu târâș de șarpe / și zbor de înger…’’ la indicativ prezent singular, dinspre persoana a treia spre persoana întâi: ,,el lucră,/ sau că ,,sufletul lui e-o corcitură/ de rai cu iad/ călărind cerurile,/ sfredelind abisul/ tu lucri,/ eu lucru’’, pentru a remarca nonșalant că, la ultima formă, ,,ca-ntr-o eroare/ pentru bucuria/ de a nu se găsi…’’ (Poetul). În alt text, simțind poemul ,,ca o atin- aici rima dispare’’ (Lucrul viu). În joaca metapoetică sunt antrenate și literele. Într-o gere/până la stingere’’, deplânge faptul că sfințenia a căzut în sluțenie, că ,,rai’’ a poezie despre istorie, litera ,,M’’, se spune, este ,,un ,,V’’ întors pe dos și dublat - devenit ,,iar’’, și anume: ,,iar și iar bun de ucis, de furat,/ de păcătuit, de trădat…’’ cu ascuțișu-ncifrat! ’’, iar pentru a pune istoria sub sigla acestei litere și a arăta de (Atingerea). În același prim ciclu, autoarea divulgă și deplânge o mulțime de racile ce nu o poate iubi, autoarea enumeră o serie de cuvinte care încep cu litera M și ale civilizației actuale, potrivnică poeziei: reducerea la civilizația ochiului, a recla- care au sau primesc o semnificație sau, respectiv, o conotație negativă: Minciună, mei (Idem), lumea pătrunsă de tristețe și faptul că ,,unii cred c-o ucid în ospețe,/ Moarte, Masacru, Milă, Moștenire, Mit, și își încheie ,,discursul’’ despre istorie alții în băuturi și desfrâu’’, îndepărtarea de natură și artificializarea ,,sub neonul în în cheia lui M cu un mesaj feminist: ,,,,Masculinul’’ o duce ,,Miop’’ mai departe,/ chip de soare,/ sub chimicalele-n loc de mâncare,/ sub lichidul contrafăcut în loc ,,Măreața’’ lui forță o cere…/,,Matriarhatul’’ de mult a murit…/ Semnez resemnat: de apă curată, sub aerul otrăvit de tutun și furnale,/ sub sânul și botul siliconat pe o ,,Muiere’’ ’’ (Despre frică și iubire). În alt text, rolul literei M este luat de litera bani grei/ al păpușilor infernale…’’, ,,libertatea înțeleasă fanatic’’, batjocorirea și N, cu care sunt formați mai mulți termeni negativi începând încă din tilu: Cu N de asasinarea-n tăcere a conștiinței ,,de moleculele unora ajunși la putere,/ de chimia la Noapte. Autoarea atribuie o semnificație peiorativă și literei ,,o’’, în măsura în minciunilor lor triumfale…’’ (CRF1), standardizarea și mortificarea a ce a fost viu care este ,,rostogolită’’ de crainicii meciurilor de fotbal în exclamația ,,Gooool!’’, (Cutii), otrăvirea pământului (S.O.S. – gropi!), transformarea cărții într-un ,,mor- ,,un urlet fericit de viol colectiv, care nu va exista niciodată în poem’’. Literara ,,o’’ mânt în pustiu’’ (În solda lui Guttenberg) etc. cuprinsă în exclamația amintită nu ar fi altceva decât ,,o metaforă – a lui ,,zero’’ -/ o Nemulțumiri întâlnim și în ciclul de mijloc, dimpreună cu condamnarea is- minge de aer, într-o clipă de aer/ de efemeră victorie/ din care nu rămâne nimic…’’ toriei (Despre frică și pasiune), dar și o minunată autumnală a naturii și nu numai, (Întâlnirea). Dacă, prin forma grafică, ,,o’’ poate să trimită la ,,zero’’, în schimb, cu ,,Galben și roșu până la flacără/ bietul verde care se apără’’ (Despre mult prea prin sonoritate, ,,R-ul mârâie’’ și avertizează (În solda lui Guttenberg). târziu.). V. Atât rimele descoperite în bogăția limbii române sau inventate, ambele Poeta rămâne protestatară și în ciclul final, uneori pe un ton mai îngăduitor, tipuri integrate firesc și parcă spontan în discursul poetic, cât și ,,jocul’’ metapoetic ca atunci când dojenește bradul că, după Crăciun, se lasă despodobit și aruncat la cu propriile texte nu constituie câtuși de puțin un ludism lingvistic gratuit, ci denotă gunoi (La ghenă), alteori mai aspru (Praful și pulberea) sau chiar vehement, ca dexteritatea și virtuozitatea poetei în mânuirea limbii literare, prin care ea și-a creat în referirile la primăvara în care ,,dau alzheimerii-n floare’’ (Primăvara asta). De un limbaj poetic distins și distinct, pe care-l putem numi passistoiceschian, strâns aceea, și ajunge la gândul că viața omului trece nu în istoria sa, ci, împreună cu legat de conținuturile poeziei sale. istoria umană cu tot, în lumea anorganică, în pământul atât de trupesc, prea trupesc Portal-MĂIASTRA v Anul XVI, nr. 2 (63)/2020 40 MIHAELA ALBU O „arhitectură” științifică despre arhitecturile ludice „construite” de Costache Olăreanu

„Fără înțelegerea empatică nu există critică, fără intuiție fundamentală și participare profundă nu există exegeză.” Nicolas Catanoy Despre „grupul” / „Școala” așa-numită „de la lui Urmuz. Ca în orice studiu serios consacrat unei teme, autoarea informează și Târgoviște”, despre reprezentanții acestei „Școli” s-a scris principalele opinii critice asupra operei lui C. Olăreanu (și, adiacent, a celorlalți frecvent la noi, în studii de mai mare sau mai mică întindere, în dicționare sau în doi târgovișteni), subliniind apoi că totuși, „cu toată empatia, niciunul (dintre ei) istorii ale literaturii. n-a mers pe linia trasată de Urmuz”. (pag. 66) În ceea ce-l privește pe Olăreanu, Fiecare reprezentant al acestei grupări, și toți împreună, au avut așadar critica l-a situat mai degrabă printre postmoderniști, contrar opiniei autorului parte de aprecierea – prin analiza operei – unor critici și istorici literari con- însuși, care, într-un interviu afirmase ritos: „Eu nu cred în postmodernism”. temporani. Amintiri asupra omului, cu întâmplări semnificative ale vieții sale, fie că s-a numit Mircea Horia Simionescu, Radu Petrescu, Costache Olăreanu, Ca în întregul studiu, structura de ansamblu, precum și detalierea fiecărui ori recenzii și comentarii critice despre scrierile acestora nu sunt puține de când punct de pe harta vieții autorului se bazează pe opera acestuia, în care „omul membrii acestui grup au reușit să se impună (în special ca grupare!) în istoria scriitor se îndepărtează de naratorul personaj”. (pag. 20) Și totuși, așa cum ob- literaturii noastre. Studiile au avut în atenție „fenomenul”, dar s-au concentrat servă cea care îi cunoaște și înțelege profunzimile operei „mișcate aparent, fără așadar direct și asupra unui reprezentant sau a altuia. coeziune cronologică, elementele autobiografice se înșiruie memorialistic în toa- Un astfel de studiu (nu neapărat monografic, ci mai degrabă ca „o inițiere tă opera lui Olăreanu de la Cele două („orașe”, „H” și „T”) cu care se deschide de arheologie literară”, cum îl consideră și ni-l propune chiar autoarea!) a fost primul volum Vedere din balcon, până la tableta C. Zota, cu care se închide car- publicat recent (la sfârșitul anului 2019) la editura Bibliotheca Târgoviște, sub tea postumă De la Abulius la Zota. În felul acesta, pune sub lupa teoreticianului titlul Costache Olăreanu. Arhitecturi ludice, semnat de Lina Codreanu. Prefața chestiunea autobiografiei (autoreferențialului) caobiect estetic”. (pag. 20) academicianului Mihai Cimpoi deschide și călăuzește firesc cititorul către uni- Toate aceste aprecieri sunt determinate la Lina Codreanu nu numai de versul unui demers care, chiar de la prima impresie, determinată de parcurgerea cunoașterea scrierilor lui Costache Olăreanu, ci și în urma documentării asu- structurii volumului, demonstrează acribie, rigurozitate în cercetare, dar și empa- pra istoriei genului memorialistic, cu parcurgerea unor volume de referință ca tie pentru „personajul” (scriitor) pe care cercetătorul Lina Codreanu nu l-a ales la Dicționarul de idei literare al lui Adrian Marino ori Ficțiunea jurnalului intim de întâmplare și nici din dorința de a-și demonstra aptitudinile în domeniu. (Cărțile Eugen Simion (pentru a da numai două exemple). În prima secvență din capitolul publicate1 anterior o dovediseră pe deplin!) „Trepte ale devenirii. File de monografie”, autoarea face și o succintă trecere în Este momentul să privim volumul mai întâi pe ansamblu. Structura gene- revistă a autobiografiei ca gen literar, începută în secolul al XVIII-lea cu Benja- rală dă seamă în mod direct de modalitatea în care autoarea a ales să gestioneze min Franklin, continuată cu Goethe, apoi cu George Sand, pentru a aminti apoi un subiect extrem de interesant, atât în ceea ce privește viața scriitorului Olă- lucrarea mai puțin cunoscută, Istoria vieții mele a lui Teodor Vârnav, autor care reanu, cât și a operei acestuia – oarecum singulară în istoria literaturii noastre.2 „poate fi considerat deocamdată primul, adică cel mai vechi, autor de amintiri Osatura întregului se compune din trei piloni principali – „Trepte ale devenirii”, din literatura română”, în opinia lui L. Faifer, autorul postfeței la reeditarea vo- „Trepte de lectură” și „Costache Olăreanu în oglinzi critice”. Cel dintâi pleacă, lumului, citat de Lina Codreanu (pag. 13). pentru informare, de la „File de monografie”, care atrage dintru început atenția Analizând biografia lui Costache Olăreanu, sublimată în operă, autoarea asupra „biografiei și autobiografiei”, avatarurile vieții, „toposurile formatoare” atrage dintru început atenția că „e greu de scindat autobiografia critică de cea – Huși, Târgoviște, București, Cluj – având rol decisiv în devenirea scriitorului. ficțională” și subliniază faptul că „prin versiunile jurnaliere (și e de remarcat Primul dintre acestea, orașul Huși, este „punct arhimedic”, dar și un „tea- aici derivatul jurnalier pentru o delimitare semantică de cel de jurnalist, gaze- tru cu păpuși”, un „centru al unei lumi miraculoase”. Hușii par a fi „bănuțul alb tar), așadar, prin aceste versiuni, membrii Școlii de la Târgoviște încearcă să aruncat între vii”, în cuvintele autorului volumului de proză scurtă Vedere din recupereze stări de spirit personale, încearcă să-și apere existența interioară, as- balcon, diminutivare pe care Lina Codreanu – ea însăși îndrăgostită de oraș – o cunzând-o în fața tăvălugului ideologic imediat post-belic.” (pag. 17) Pe această percepe nicidecum drept ironică, ci mai degrabă ca pe „un delicat sentiment de idee, capitolul intitulat „Jurnalul”, structurat în trei „secvențe”, se deschide chiar afecțiune”. Firesc, desigur, de vreme ce acesta este locul nașterii, al copilăriei cu un termen marcat cu bold, „Frica”, urmat de „După 40 de ani”, ambele cu și adolescenței naratorului, orașul perceput ca având „un aer” special și multe referire la debutul târziu al membrilor grupului, teama, dar și „scârba” de co- „locuri foarte pitorești” și la care le va raporta apoi pe toate celelalte în care munism determinându-i să scrie, o bună perioadă de timp, jurnale „de sertar”. va locui. Citatele din opera lui C. Olăreanu, prin care autoarea studiului ține să Explicația directă o va da chiar Costache Olăreanu într-un interviu (citat de au- sublinieze atașamentul scriitorului față de urbea natală, se împletesc permanent toare): „Motivele au fost următoarele. Nu neapărat cum s-a scris în unele locuri și duc mai departe, tot în ton empatic, propria descriere a „molcomului orășel” în despre extraordinara exigență sau autoexigență artistică. Ne-am dat seama, eu și care și ea trăiește și scrie. Deloc surprinzător pentru cine îi cunoaște seriozitatea prietenii mei, imediat după intrarea rușilor în țară că situația culturii și a literatu- documentării, vin mai apoi completările la o eventuală bibliografie a temei. rii românești este compromisă. De aceea am și așteptat și am așteptat până la 40 Târgoviște, „mica Florență valahă” – cum se arată – i-a hărăzit apoi lui de ani ca să debutăm atunci când ni s-a părut că ar fi condiții ceva mai bune, adi- C. Olăreanu „prietenii sporitoare”, în special cu cei doi colegi de liceu, M.H. că în anii pe care îi știți și dumneavoastră foarte bine, ziși ai liberalizării, adică Simionescu și Radu Petrescu, cu ei împărtășind deopotrivă afinități ludice și li- ani 65, 68, 70, 71.” (pag. 25) Iar mai departe, cercetătoarea accentuează asupra terare, ceea ce a condus la constituirea „așa-zisei Școli de la Târgoviște”(citatul „legământului junilor că nu vor publica înainte de 40 de ani”, legământ „făcut din Poezie și autobiografie fiind preluat de Lina Codreanu chiar la începutul în 1942 când duceau tratative să tipărească un volum colectiv”, amintindu-ne secvenței dedicate orașului). Întâlnirea cu cei doi va fi conștientizată mai târziu că „scrierile celor din școala de la Târgoviște au început a fi publicate abia după drept „noroc” în devenirea de scriitor – de la „jocul de-a revistele”, la scrierile 1968: 1969 – Mircea Horia Simionescu, Dicționar onomastic (roman), 1970 – de sertar și apoi la publicarea manuscriselor elaborate „pe-ndelete timp de trei Radu Petrescu: Matei Iliescu (roman), 1971 – Costache Olăreanu: Vedere din decenii”. balcon (proză scurtă).” București – „filtrul maturizării intelectuale” prin lărgirea numărului de Au urmat apoi alte cărți bazate pe convertirea (auto)biografiei în literatură, prieteni – este și orașul ce-i pare „ostil”, dar „ceea ce-l salvează e solidaritatea fiecare dintre ei reușind, în manieră proprie, să schimbe și chiar să „anihileze” cu prietenii din liceul târgoviștean, urmată de lărgirea cercului cu alți împătimiți genurile consacrate, înscriindu-se astfel – în grup, dar și individual – în mod de lecturi integrale.” (p. 57) Concluzia este că, în orașul în care va locui cea mai original în literatura română. mare parte din viață, va trăi „deopotrivă drame și bucurii existențiale.” Cum vitregiile timpului afectează și viața tânărului student Costache Olă- Nepropunându-și un studiu monografic după regulile genului, Lina Co- reanu, acesta se transferă la Cluj, într-un „un oraș superb”, în care, relatează au- dreanu iese din tipare și abordează „tema” aleasă – opera și viața scriitorului toarea, are „fericita ocazie” de a-l cunoaște pe Blaga și totodată de a fi cel care-i născut în Huși și format la Târgoviște – în manieră proprie. În sinteza pe care ea va citi „întâiul” manuscrisul Hronicului … însăși o face în deschiderea capitolului al treilea – „Costache Olăreanu în oglinzi critice”, își dezvăluie metoda de abordare – „pornind în sens invers, de la me- După trecerea în revistă a „toposurilor formatoare”, cu accent pe elemen- gajurnalul olărenian, adică de la operă în integralitatea ei, înapoi către biografia tele contributive în devenirea scriitoricească, urmează firesc radiografierea „es- creatorului”. O modalitate firească în cazul de față, de vreme ce scrierile lui teticii narative”, cu începuturile suprarealiste ce derivă din afinitatea cu proza Costache Olăreanu sunt toate sublimări, reluări, repetiții – mai mult decât la alți scriitori – ale propriei biografii. 1 Theodor Codreanu. Bibliografie critică (2012), Viața ca o poveste, lagărul – un coșmar (2013), Studii și interpretări (2014), Poștalionul (2014), Proprietarii de amintiri (2015), Cercetătoarea privește „arhitecturile ludice” olăriene din unghiuri diferite, Chemarea apelor (2017), Răsfrângeri critice (2018). Lina Codreanu este și o prezență construiește – activă - cu numeroase articole ori pagini de proză – în reviste literare. din piese mari, care, la rândul lor sunt compuse din altele mai mici – un 2 „Modul în care autorul abordează genul epic – așa cum subliniază Lina Codreanu – „se diferențiază vizibil de al înaintașilor”, Olăreanu, ca și ceilalți „târgovișteni” demon- mozaic, prin care reaușește să apropie sau să readucă în memoria cititorilor pe strând în scrisul lor „o abatere de la stilul așezat al prozei interbelice românești” (pag. unul dintre cei mai interesanți scriitorii români. 107), conturându-se chiar „ideea unei literaturi reformatoare”, (pag. 123) Portal-MĂIASTRA v Anul XVI, nr. 2 (63)/2020 41 O (necesară) revizuire a canonului Literatura română de dincolo de frontiere „În ansamblul culturii române, literatura exilului e departe de a-şi fi găsit astăzi în jur de 60 de ani, chiar şi cei din generaţia de 20-25 de ani au fost şi sunt locul sau receptarea critică definitive ori măcar adecvate. Există, desigur, luări de dirijaţi şi cantonaţi în cam aceleaşi canoane. Diferenţele nu sunt de esenţă, ci de poziţie semnificative, există exegeze notabile, dar o sinteză cu adevărat cuprin- nume – unele respinse cu vehemenţă, luând în discuţie mai mult omul decât ope- zătoare şi recuperatoare întârzie încă să se producă”, sublinia Iulian Boldea în ra, altele ridicate pe un piedestal mai mult sau mai puţin subiectiv de vreme ce articolul „Exilul ca situație limită” din România literară (nr. 41/ 2011). autorii fac parte din aceeaşi grupare literară ori chiar din acelaşi partid. Schim- Un alt cercetător al exilului românesc, Gheorghe Grigurcu, începe cronica barea, am afirmat mai sus, este numai la suprafaţă şi nicidecum una de esenţă. intitulată „Despre exil în alb-negru” la volumul Tragismul exilului românesc. Sunt consderaţi scriitori canonici în continuare aceleaşi nume promovate în anii Interviuri (Sebeș, ed. Emma Bokks, 2016) cu următoarea afirmație: „În pofida de dinainte de 1989, cu foarte mici excepţii, şi acelea prin excludere, şi nu prin aparențelor, fenomenul exilului a rămas pentru noi încă o temă insuficient eluci- adăugare. Ceea ce a fost interzis de către comunişti este astfel readus în istoria dată, care conține nu doar virtualitățile unor interpretări, ci și de-a dreptul zone literaturii române, dar numai în plan superficial şi mai ales subiectiv. ale necunoscutului, la fel de incitante.” (România literară, nr. 30-31/ 2017) A lua în discuţie şi a propune un nou canon devine de aceea o necesitate. Ca un fel de concluzie la punctul de vedere al atitudinii față de literatu- Pentru a pune pe gânduri pe cititorul deschis la noi tipare vom reproduce un citat ra/ cultura exilului, analistă a fenomenului (din interior), Monica Lovinescu îi dintr-o relatare a lui Dan Cichir (v. „Fuga lui Petru Dumitriu”, în Convorbiri împărțea pe cei care mâine ar cerceta fenomenul „în două categorii distincte și literare”, nr. 5/ 2009) privind „fuga” unuia dintre scriitorii importanţi – şi doar chiar antinomice”: „unii, rarisimi, pentru care tot ce ține de exil este excepțional, parţial recuperaţi – ai literaturii noastre. Este vorba despre Petru Dumitriu, un alții – mai numeroși – nedispuși să-l ia în seamă și să-i confere sens și valoare. O nume cunoscut de generaţia vârstnică, destul de puţin de către cei tineri. Petru bună parte din scriitorimea română pare a evita cât mai sistematic orice referire Dumitriu, autorul Cronicii de familie, era în anii 50-60 (1947 – debutul cu vo- la exilați.” (v. Lovinescu, Monica, Jurnal esențial, Humanitas, 2010, p. 15) lumul de nuvele Euridice şi 1960 – anul plecării sale în occident) considerat cel mai important scriitor român al momentului. Paradoxul îl aflăm însă în afirmaţia Sunt așadar în România (și nu numai) cercetători (încă puțini!) care s-au lui Dan Ciachir şi anume faptul că, în anul debutului lui Petru Dumitriu, o altă aplecat asupra fenomenului, dar, desigur, în mod individual nu se poate ajunge la carte apăruse pe piaţă, dar fusese repede retrasă şi topită: „La vremea respectivă, o recuperare și, mai ales, la o integrare pe măsura valorii culturale a celor aflați singurul său concurent literar era Pavel Chihaia, cu doi ani mai mare, autor al o bună parte din activitatea creatoare în exil. unui roman strălucit, Blocada, tipărit în decembrie 1947, retras apoi din librării De aceea, recuperarea exilului cultural românesc ar trebui să devină astăzi şi topit.” Câţi dintre cititorii de astăzi au auzit cel puţin numele lui Pavel Chiha- o necesitate de absolută urgenţă. ia? Întrebarea noastră este, desigur, retorică, fiindcă răspunsul îl ştim dinainte. Este o datorie a fiecărei ţări să-şi cunoască cultura în integralitatea ei, să- Un alt exemplu – oarecum comic, dacă nu ar fi tragic în esenţa lui – refe- şi întregească patrimoniul cultural cu tot ceea ce-i aparţine, indiferent de locul ritor la „intrările”, dar şi la „ieşirile” din dicţionarele de literatură, la acceptarea geografic unde a fost creat. Iar literatura (cel puţin cea scrisă în limba română) nu sau nonacceptarea unor scriitori în funcţie de realitatea politică de la un moment mai poate fi trecută cu vederea şi trebuie să aparţină în totalitate istoriei noastre dat, la interzicerea unor nume, dar chiar şi a dicţionarelor în întregime ori a căr- literare. Motivaţia recuperării o aflăm nu numai în calitatea operelor create în ţilor după aceleaşi criterii, mai ales dacă scriitorul respectiv „fugea” spre o lume timp dincolo de graniţele ţării, dar şi în necesitatea cunoaşterii a cât mai multor mai liberă. aspecte care să completeze spiritualitatea noastră. Criteriul axiologic este însă, Este vorba despre Matei Călinescu, profesorul şi criticul literar de mare desigur, unul principal. notorietate care, în prima ediţie a Dicţionarului de scriitori români al lui Marian Lăsând la o parte repunerea în circulaţie în anii comunismului a operei lui Popa, era cuprins, firesc, la litera C. În ediţia a doua (1977), când Matei Căli- Eliade sau Eugen Ionescu, dar şi aceasta cenzurată şi trunchiată, putem afirma că nescu era autorul unor cărţi de referinţă pentru critica şi teoria literară, după ple- abia din 1990 încoace a început o oarecare activitate în sensul recuperării litera- carea sa în Statele Unite, numele său nu mai este înregistrat. Într-un interviu cu turii scrise în afara graniţelor3, în sensul introducerii în circuitul cultural din ţară Leo Butnaru, criticul comentează cu ironie amară această situaţie (emblematică, a unor opere şi a unor nume interzise în comunism şi de aceea uitate sau total în fond, pentru toţi cei care părăseau România comunistă)4. necunoscute generaţiilor mai noi. Această recuperare a fost însă destul de spora- De altfel, așa cum consemna cu amărăciune în Jurnalul său Virgil Ierunca, dică şi fără a fi susţinută cum se cuvine la nivel oficial. S-au publicat dicţionare „Cu excepţiile ştiute, exilul este şi asta: o repetată uitare.” (…) „Faptul că Horia ori istorii ale literaturii în care sunt incluşi scriitori din exil, sunt publicate cărţi şi Stamatu este, fără îndoială, unul dintre poeţii majori postbelici rămâne un secret studii dedicate celor ce până în 1989 au fost interzişi sau trecuţi în mod constant de iniţiaţi. Că Luc Bădescu a ajuns profesor de literatură franceză la Sorbona sub tăcere, dar totul poartă o certă marcă de aleatoriu şi subiectivitate, ţinând mai (poate unicul străin şi refugiat în acest caz), cu o teză de doctorat ce a făcut vâl- ales de iniţiativă personală decât de una instituţionalizată. vă în cercurile universitare pariziene, interesează pe vreun universitar român?” Cei care au contribuit (luptând uneori chiar contra curentului cvasioficial!) (…) „În general supravieţuitorii devin rari. Unii au o operă. Alţii o poveste. Cei la reintroducerea în circuitul nostru de valori a scriitorilor din exil sunt de bună mai mulţi o ratare, grăind şi ea despre vremurile sub care au stat.” (…) „Starea seamă cu atât mai demni de apreciat. Ceea ce i-a determinat îşi are explicaţia de exil, chiar atunci când e permanentă, nu poate fi concepută şi suportată decât în cel puţin două motive. Unul rezidă în faptul că cei care au scris, au făcut cu- dacă o trăieşti ca pe un fragment.” (v. Trecuta-au anii, Humanitas, 2000, p. 6) noscut, au promovat activitatea culturală a exilului au cunoscut ei înşişi destinul Toate aceste „fracturi” ale istoriei noastre literare vor trebui la un moment celor depărtaţi de ţară (şi numim aici în primul rând pe Monica Lovinescu, dar şi dat înregistrate într-o arhivă cuprinzătoare pentru generaţiile care urmează. În pe Ion Negoiţescu ori Marian Popa), alţii, trăind permanent în ţară, având însă o fond, sunt parte din istoria noastră culturală şi nu numai. În momentul actual le viziune mult mai deschisă şi cuprinzătoare, au considerat o datorie din a readuce „culegem” din surse diverse şi încercăm să contribuim la o imagine generală. acasă nume de primă importanţă ale exilului românesc şi a le reintegra în cir- O conştiinţă extrem de trează a intelectualităţii noastre, silită să trăiască cuitul de valori românesc. Un paradox poate fi subliniat aici. Aceşti scriitori sau departe de ţară, Monica Lovinescu îşi va nota în Jurnale fapte, întâmplări, situa- oameni de ştiinţă, ale căror opere au fost (unele) pentru prima oară tipărite acum ţii, adică tot ceea ce aparţinea de experienţa (tragică) a exilului şi va folosi apoi la noi, aparţineau deja patrimoniului internaţional până să fie făcuţi cunoscuţi în aceste notaţii în cărțile pe care le-a dat publicităţii cu scopul manifest de păstrare ţară! Și dăm numai exemplul lui Alexandru Ciorănescu, al lui Ştefan Baciu sau în memoria celor ce vor urma. Vintilă Horia, deşi sunt încă mulţi alţii bine cunoscuţi în mediile artistice sau Ideea aceasta – exprimată tranşant la un moment dat (v. La apa Vavilonu- ştiinţifice din alte ţări. lui, Humanitas, 2008, p. 512) – că scrie pentru ca „realitatea aceasta caducă a exilului să nu se lase înghiţită de uitare” ne obligă cu atât mai mult astăzi pe noi Cu siguranţă a sosit timpul, după aproape 30 de ani de la revoluţie şi în să nu continuăm a ignora talerul celălalt al balanţei culturii româneşti. Numai contextul unei acţiuni încă parţiale de recuperare a valorilor naţionale create în punând în el tot ceea ce s-a întâmplat valoros cultural dincolo de graniţele ţării afara ţării, să reintegrăm sistematic tot ceea ce s-a creat valoros în condiţii de vom putea restabili echilibrul și șterge, într-un fel, frontierele. Căci, aşa cum libertate şi să conştientizăm tot mai larg ideea că aceste valori aparțin literaturii afirmase cândva un alt mare reprezentant al exilului românesc, N.I. Herescu, (culturii) noastre, că fără ele suntem mai săraci cultural. „Arta nu cunoaşte hotare”. Şi insistăm pe această (re)integrare, în special pentru revizuirea canonului Dincolo și dincoace de frontierele actuale, literatura română este parte încă atât de restrictiv şi acreditat, din nefericire, de critici literari la care pretenţia dintr-un întreg – cultura română! de îndrumători şi diriguitori ai literaturii române întrece rezultatul concret. Este 4 „În prima ediţie a Dicţionarului său, cea din 1973, numele meu figura (autorul mersese surprinzător să constaţi că ceea ce instituise regimul comunist şi înrădăcinase în cu bunăvoinţa până acolo încât îmi comunicase includerea în volum înainte de apariţia conştiinţa unei întregi generaţii nu s-a schimbat nicidecum în esenţa sa, ci numai sa); în a doua ediţie, lărgită şi adăugită, fusesem eliminat, pentru că, bănuiesc, autorul în aparenţă, la suprafaţă, la nivelul declarativ cu predilecţie. Cititorul format în n-a mai avut posibilitatea să mă consulte, dar în mod mai probabil pentru că intrasem în inefabilitate (adică părăsisem România lui Ceauşescu şi mă stabilisem în Statele Unite). ultimii 20 – 50 de ani, dar şi cel mai tânăr nu au alt canon în ceea ce priveşte De ce nu-l întrebaţi pe Marian Popa însuşi, care pe vremea aceea lucra, între altele, la literatura română decât ceea ce li se propune de către autoritatea unor critici care o instituţie discretă – secţia ontologie, subsecţia ontologie ficţională – şi el v-ar putea deţin poziţii cheie în reviste naţionale ori în edituri de prestigiu. Şi cei care au lămuri mai bine?! mai ales că el însuşi s-a desubstanţializat la un moment dat prin Ger- mania. Oare dicţionarul lui se mai putea consulta în bibliotecile publice în vremea când 3 Nu luăm în discuţie în cazul de faţă literatura română din Republica Moldova, din el era dispărut?” (v. „Numai marii scriitori sunt şi mari critici”, interviu cu Leo Butnaru, Ucraina sau din Serbia, deoarece scriitorii de aici nu intră în categoria exilaţilor. în Luceafărul de dimineaţă, nr. 23, 8 iulie 2009, p. 8). Portal-MĂIASTRA v Anul XVI, nr. 2 (63)/2020 42

Dan LĂZĂRESCU de ce/ să nu fie el/ toamnă/ într-o bună/ zi/cu surâs/ violaceu/şi/înalt…

raglanul/mă apasă/ pe umeri/ ca o lungă uitare/ aşteptând

duminecile/ şi/ vara

pe tăcute/ apune/şi tot/ apune/ civilizaţia/ imaginii…a /laboratoarelor/ a cu tobe şi/ trestii uscate de/ fum…

pandemiei/ a / abatoarelor… între două adrese/… adrese/ fictive / fictive/ voi /inventa/ o absenţă…

/d’un négatif/ irrécusable… nu mai este/ nimic de spus/ne întoarcem/ dintr-o călătorie…/ căruţe de cuvinte

se răstoarnă/ din metafizica noastră…/să deschizi o/prăvălie de/ iluzii/ devine ce dacă/lumea/ se-ntunecă…/ frigul/ scoate din lucruri/ imensa/ tăcere

un fel de / tehnică neagră/ a/ dezesperării a nesfârşitelor/ spaţii…/

habar nu au / mărunţii slujbaşi…/nisipuri/ lunatice/ se află/ acolo… aşadar/am să-mi gândesc/ singurătatea… am să-i spun/ numele…

regatul ei/ îşi pierde/ unul câte unul/ oceanele…

o/ certitude/ incertitude…/ allons choisir d’autres/ destins prin/ faţa copacilor/ trec marfarele/ negre/ ale lumii/ de dincolo

et maintenant/ je pouvais jouir/ comme je n’en avais

identitatea noastră/incertă/consultă-n/zadar/ cadenţele/ acestui jamais joui/ de ma solitude…

univers săpat/ în graiuri/ necunoscute…/ ploaia verde/ încalecă

/tramvaiele/ copacii/

şi noaptea…/ vom fi victime/ fiindu-ne/ dată

puterea obişnuinţei…ea/ îşi lasă/ îşi uită/ îşi abandonează/ în fiecare fin fond du néant/ poemele mele / vor fi depozitate/ în farmacii…

încăpere/ acel sentiment / de book- hungry…/fiinţe albe/ rătăcitoare

ca nişte/ scrisori/ anonime/ se mişcă/strigă/bat la uşi/se ascund/ prin încuiaten sertare

tablouri…/reinventează frica/ şi înălţimile…/ şi rumoarea/continuă/ cu la marginea/ mahalalelor/cineva/ şi el/singur/ va/închide/ o

accent/ englezesc…/sufletele/ noastre/reinventează/ obiecte/ necunoscute/ şi ultimă poartă…

copiii obosiţi/ sub măştile/chirurgicale … aşadar/ priviţi-mă…/ pe plaja electrică/ vântul târăşte/ o mirişte

imaginară…aşa/că

autoreflecţii/ ale/ incertitudinii/ fantasmele se/ nasc din nimic/ şi din orice…

où la matière est /mépris de la matière … în singurătate/ îmi voi citi/ propriul chip/pagină cu/ pagină

file albe/ file negre

se/ fumează insidioasele entropii/ voi traversa/ podurile lor/ mişcătoare/ şi

şi /un/ altcineva/cu totul străin/rupe/ confiscă/ mari totul se/ va desfăşura/ ca într-un

continente/bucăţi întunecate/ din propria noastră/ fiinţă… show/ al celor mai/ adevărate/ oglinzi… şi mai ce?

şi ce conversaţii/o / ce conversaţii am/ fi întreţinut/ cu ultimul/ aurolac şi mai ce?…/ steauă neagră /în lungi şi fastuoase/ dimineţi…

lăsat/ să rătăcească/ sub ploile/ verzi/ ale oraşului

creşte/ tot creşte/ iarba/ pe/limba/ tot mai amară/ a unui sfârşit de/istorie

şi cu ochii mei/ ce încă mai pot/ privi toate/ astea

sunt spaţii/ în care / ţi se va/ îngădui/ inexplicabilul/… să/ te / lăcrimez/şi /respir/ dintr-o ţară/ care n-a/ exitat

obiecto-fiinţi/ …să te Iov în/ pustiu/ să /te/ golul şi vidul/…să te/ mare

/ corabie/şi să te/ domnul/ Rimbaud…/aşa că poetul/ se va/

cheltui/în cealaltă/ jumătate / nevăzută/ a lui…/ domesticirea/ echivocului/ a devenit / o nouă/ religie…

entre le coeur et l’autre coeur/ un poème/ soudain dévore le poète… pentru asta i se lipesc/ orizontale bucăţi de/ ceruri…cu

altă lume/ alt/ vis… stoluri de păsări cu tot… Portal-MĂIASTRA v Anul XVI, nr. 2 (63)/2020 43

în situaţii/ de criză/ stări de urgenţă/ ori când/ sfericitatea/realului / nu mai ADRIANA WEIMER poate fi/ ascunsă/ echivocul Trăim ireal se conjugă/ cu nourii/ cu înserarea/ şi cu/ neantul Vieți până ieri prea tunate și vieți răvășite Trăim ireal a cărui privire/ ne urmăreşte/ de/ pretutindeni…. de durere și frică? vremuri ce au devenit brusc ireale! Știrile-bombă de ieri, ceremoniile fastuoase, Izolați nisipurile/bălţile/şi piatra/ intră atunci/ în/ levitaţii/ secrete… azi tunuri, izolete, măști în lume, și mănuși de cauciuc? un fluier/stingher/ rosteşte/ lungi rugăciuni/ ale uitării /şi în țară, în casă, Cum să înțelegi? în noi înșine graţie lui/ în rugăciunea/ domnească Cum să te lupți? Cum să învingi ne-ntrebăm mereu și mereu, un dușman nevăzut? pe noi înșine le sang du langage devient plus chaud…/plus sensible que nous/ dans un/ rêve/ și unii pe alții: sans/ fin… De ce? „Stați acasă!” Cum? Până când? Am învățat Ce va fi? pe de rost Incotro? durerea zilelor Cine? și tăcerea din priviri, am multiplicat/ fotografia prietenului/ meu/cel ce s-a dus/ în/ foarte/ echivocul/de-ne-înţelesului… Și fără vreun răspuns, când timpul s-a oprit în loc, retrăim în suflet, istoria de groază în minte, când plec/ de acasă/ în altă casă/ în alta/ şi-n/ alta/ o voi duce/ cu mine/ a omeniirii de acum un veac, clepsidrele s-au spart avec/la boujie/ a sa flamme craintive/ qui ne voulait /pas mourir de acum un secol rând pe rând ce-a pus punct prin/ încăperile/ noastre/ devenite/acum /contemplative ne/ vorbim/ cum ne / atâtor vieți, și ceasurile-n izolare vorbeam/din totdeauna … ca și-acum, au ruginit înaintea vremii lor! la ore deja trăite. singuri…/ încă o poartă vibrând/din icoana / de piatră… Vom privi și vom vedea „Stați acasă!” peste/încâlcelile/ atâtor/lucidităţi/inutile/ şi/ înşelătoare/ nici tăcerile/ noastre/ ce nu ne-a privit se aud pretutindenea voci. strigându-se/ una pe alta/nu vor fi / altfel… și ce nu am văzut la timp! „Stați acasă!” prin/nopţile/de/ dincolo/ în aparenta încremenire/încă mai/ard/ lămpi…/lămpi Vom asculta și vom înțelege ce n-am ascultat Timpul lăsate-n/ în fereastră… și am înțeles prea târziu! s-a oprit în locul vieții Inimile de piatră se vor topi ce așteaptă să fie! și inimile calde vor îngheța şi astfel/ ilizibila noastră/ trecere/ este/ cumva/ atonală nemângâiate și triste… Prea de aproape dodecafonică…/ arde/ şi sună/ pe /masa cu/ sfintele daruri până când se va deschide, Stau şi pentru nimeni/ ochii noştri/ n-or să/ mai fure/ cerul din afară înăuntru, Lumina. în loja cu tot cu/ pescăruşi…/ medităm… sufletului meu,

un jour après la vie/ nous porrons naîtres oû nous voudrons… Un dușman nevăzut! văd totul, simt totul, Cum să înțelegi liniștea străzii uneori poate că/ acesta-i firescul…/straniul ceasornicar/ al lumii și vacarmul știrilor disperate prea de aproape!... din sufrageria ta? măsoară ceva/ şi noi nu ştim ce/…în sus şi-n jos/ oraşele Viața cu 180 de grade imaginare/ ne cufundă-n/ beţiile unei/ uriaşe/ surzenii… în sens invers Sufletul Poeziei acelor de ceasornic? şi eu / nu voi şti/ să strig/ pe numele/lor/ copacii/aceia sub care ai /rămas… Liniștea neliniștii Ne întoarcem se recuperează/ zăpezile/ care/ n-au mai/ venit… din noaptea-zi în sufletul Poeziei și ziua-noapte? şi/ pământul/… nu e destulă/ urgenţă/ să zaci/ în marea/ oră incendiară…/ şi ca-ntr-un refugiu cine/ înaintea/ zorilor/ foşneşte aripile Răceala din gânduri când primăvara tu și eu, dintr-o lume/ ce ar fi putut fi/încă frumoasă…/ sunt sigur/ vom mai avea/ unul/ te răsfață-n culori? pentru/ altul/ reverii/ şi culori/ şi poeme… Timpul comprimat dintr-o lume prea gri dans/ un pays sans traces/ c’est entendu:/même/ notre mort/sera très în ceasornic provisoire… și clipa dilatată-n priviri? într-o lume-curcubeu.

şi de aceea/cu / graiuri/ uneori depărtate/ ne/ vom reîntâlni Calendarul cu cifre Ne întoarcem cuminți ordonate în supra-dimensiuni/ mai /muzical/ vorbitoare… și cifre haotice în sufletul Poeziei vorbind despre morți? ca pe un tărâm al făgăduinței. Portal-MĂIASTRA v Anul XVI, nr. 2 (63)/2020 44 IOAN MARCOȘ CUGETARE ȘI CREAȚIE Un excepțional volum de eseuri* dedicate legăturilor dintre cugetarea filosofi- ține de sfera mitului, reazimul ultim al poeziei. O confirmă și sentința blagiană: „Un că și creația lirică a marelui nostru poet Lucian Blaga ne propune scriitorul de resurse poet nu poate să gândească decât mitic”. Însă miturile sunt tratate de Lucian Blaga multiple Nicolae Suciu. Cartea de față nu vine la întâmplare. O precedă alte două „liber, ca mijloace de expresie poetică”. Iar poezia „desființează limbajul curent” con- volume de eseuri/comentarii critice - vertindu-l într-un „un nou limbaj, personal” (M. Eliade). În versul liber blagian e de Obsesia arhetipului (2012) și De la Pănade la Zăpadia și înapoi (2019), aces- văzut „impactul pe care îl are în context ritmul versurilor”. În alți termeni, „tehnica ta din urmă dedicând o analiză pertinentă liricii târzii a poetului Ion Brad (pusă sub ascunderii, proprie cunoașterii luciferice” se impune și prin „ritmul atipic al versu- semnul „obsesiilor revelatoare ale eului profund”), precum și un amplu studiu/eseu rilor”. Dincolo de ceea ce Blaga numește „arta găuoasă a vorbirii comune”, poetul - creației literare a lui Timotei Cipariu, inclusiv „face lumea să cânte” (N. Balotă). originalei lui opere poetice, între care profundele Examinând tăcerea ce domină „imagi- sale sonete, demne de supranumele, inspirat, „un narul poetic” blagian, Nicolae Suciu asociază Petrarca al Blajului”. Obsesia arhetipului înglo- „muțenia copilului” cu cea a adultului, invoca- bează un ciclu de eseuri bine articulate pe supor- tă expres („Tăcerea-mi este duhul”) și sursă de tul unor idei proprii fecunde, al unei tehnici de multiple nuanțe. Tăcerea la Blaga, nu e absență, analiză hermeneutică centrată pe esența textelor ci reversul cuvântului („a vorbi în gând”), cu- cercetate. Eseistul etalează, în abordarea scrisului fundarea în dialog, al minții cu inima. Poemele unor autori canonici (alături de Lucian Blaga, - un sale au „ritmul bătăilor inimii”. Ele au străluci- Tudor Arghezi, Mihail Sadoveanu, N. Stănescu și, rea metaforei, dar și bogăția ritmică a auzului, într-un studiu de specială amploare și profunzime, care-i „consubstanțial cu simțirea, cu inima”. Marin Sorescu dramaturg), o stăpânire sigură a do- Auzul („stră-auz”) e „cel mai bun instrument de meniului, maturitate în judecățile critice, coerență cunoaștere a esenței lucrurilor”, iar acesta conec- în relevarea sensurilor globale sau de subtext. tat la ritm „întreține starea intuitivă”, legătura Cele două analize din volum ale liricii lui minte-inimă a poemelor. Blaga sunt reluate, cu discrete ajustări, în cartea Întregind profilul poetului la maturi- recentă. O versiune mai compactă, prin reducerea tate, eseistul întrevede un „homo dupplex”, af- numărului de paragrafe din text conferă un plus de lat în profund „conflict sufletesc”, conducând unitate argumentării. Lectura câștigă în cursivitate prin așezarea referințelor critice la „revoltă metafizică și răzvrătire interioară” dar și la „redobândirea autenticității în subsolul paginii. O pertinentă bibliografie (cu nume de rezonanță, românești și și întoarcerea la matrice”. Conflictul cu lumea devine conflict interior, tensiune străine), adusă la zi întregește aportul exegetic al volumului. Postfața semnată de tragică din care ieșirea este spre „realitatea însăși, „prin punere de probleme, prin Zenovie Cârlugea, el însuși competent interpret al operei blagiene aduce o prezentare deschidere de mistere ca atare” (L. Blaga). Misterul, neînțelesul are un rost, acela de bine informată, inclusiv biografică a eseistului. a conduce spre „un înțeles”, cel adus de insul creator, ce câștigă astfel prioritate față Configurarea poeziei blagiene are, în demersul lui Nicolae Suciu câteva com- de „cunoașterea absolutului”. Creația, în viziunea poetului, este adevărata promisiune ponente definitorii: „viziunea metafizică” subiacentă, „structurarea simbolică” a făcută omului, creația – „singurul surâs al tragediei noastre”. poemelor, contextul curentului expresionist în faza de debut a poetului și evoluția „Marea trecere”, paradigma ce marchează destinul uman, se consumă în ulterioară, „ecart”-ul liricii sale de maturitate. Unghiul de abordare include dureroasă singurătate, într-o lume (cea modernă) din care (concepția lui M. Eliade) recunoașterea implicită a valorii operei, superlativă reieșind, fără emfază, din admi- Dumnezeu s-a retras în cer, devenind „Deus Otiosus”, ca pedeapsă „pentru că oa- terea identității semnificatului cu semnificantul (Umberto Eco), a lumii imaginate cu menii au ales răul și păcatul”. Viziunea blagiană a transcendenței se ține (în lirica sa) imaginarul subiectivității poetice. Analiza de tip ontologic, concepută ca interpretare aproape de gândirea mitică, el percepând transcendentul care coboară, transcendența continuă, în cerc hermeneutic prin confruntare cu opinii de top, pertinente, induce ca „trans-descendență”. În contrast cu viziunea mitică, lumea modernă își pierde în discursul eseistic iluminări, iradieri din figurarea primă, poetică. Comentatorul coerența, prin desacralizare. Legat de aceasta este, în doctrina lui Blaga conceptul reunește concepția filosofului Blaga despre esența creației cu interpretarea a nume- „apocalipticului”. La accepția comună în ”conceperea lucrurilor” (”logicul și ilo- roase, inspirate „arte poetice” ale acestuia. Cuvinte cheie, formulări relevante pentru gicul”) el adaugă ”apocalipticul” - o realitate a revelației. În ordine poetică, viziu- metoda abordării critice survin frecvent în textura demonstrației: „conștiința umană nea din În marea trecere și mai ales Lauda somnului înfățișează „declinul societății cuprinsă de convulsiile crizei ontice”; „Strigătul... o regenerare ontologică a lumii” moderne”, în culori închise, de „pastel futurist” , cu aspect de „Babel mașinizat” (p.13); „criza ontică a gânditorului” (32); „sângele”, „strămoșii”, „povestea”, contu- (Dumitru Micu), marcat de „iminența morții universale”. În acest sens, Paradis în rând câmpul semantic al ființării”(33), ș.a. destrămare e „chintesența viziunii apocaliptice a universului poetic blagian”. Volu- Exegetul delimitează viziunea poetică examinată atât din depozitii teoretice mul, cu al său „metaforism escatologic particular”, cu viziunea „degradării Terrei” se cât și din reflexul lor în discursul liric blagian. Un comparatism ponderat, excluzând pronunță nu împotriva „tehnicii evoluate” contemporane, ci „împotriva desacralizării tirania modelelor, așază imaginarul poetic al lui Blaga la înălțimea cuvenită, a marilor lumii” pe care aceasta o induce. Salvarea vine ca întoarcerea la „satul mitic” (nu experiențe din lirica timpului său. istoric), cu regăsirea „misterului”; o întoarcere illo tempore, retragere „în sângele Dacă, de pildă, un Paul Valery aprecia textul poetic ca pe „un fel de muzică”, la strămoșilor”, înveșnicire simbolică („Eu cred că veșnicia s-a născut la sat”). Blaga, aflăm, creația pornește din ritm, un ritm al versului asociat cu „ritmul pasului” După Lauda somnului eseistul întrevede în poezia blagiană „o altă percepție a și ținând de „un auz special”. O „acuitate receptivă” de excepție induce „coborârea lumii”, legată de încercarea de „a pătrunde prin tăcere în tainele iubirii și în cântare”. urechii în inimă”, urechea fiind locul de contact al „profanului cu sacrul”. Revelația, E detectată „o altfel de lumină, mai puțin viforoasă”, cu „liniști patriarhale – iubire consubstanțială poeziei, accede mai mult către auz decât văz, mai mult înspre inimă care comunică cu moartea”. Pe urmele unei meditații a lui Cioran (poetul pendulea- decât rațiune (exemplul Eu nu strivesc corola de minuni a lumii, din Poemele lu- ză între „voluptatea tăcerii” și aceea a cuvântului) Nicolae Suciu conchide : Lucian minii). După acest preambul doctrinar, eseistul investighează „relația dintre auz și Blaga „este singurul nostru poet care s-a ridicat la „voluptatea tăcerii” și s-a mărginit muțenie” în lirica poetului. Un excurs analitic în perioada și semnificația muțeniei la aceea a cântării”. din copilăria poetului dă tăcerii sensul profund acordat de acesta: „spaima mea de Glosând pe ideea „renașterii omului prin poezie”, exegetul remarcă, în poezia cealaltă lume”, în care a trecut, răpită timpuriu, sora mai mare. Tăcerea ca experiență- blagiană de maturitate „retragerea din lucruri în limbaj”. Conturând o viziune integrală limită este (după Ion Pop) „deschidere spre cântec”. În termeni blagieni ea e revelare despre lume, discursul poetic „devine el însuși reprezentare a lumii”. Contextul a profundului, „manifestare a personanței inconștientului și (...) revelare a spiritului confesiunii lirice e unul al „scindării”. Salvarea se materializează în „poveste” abisal”. Tăcerea, tensiunea interioară generează graiul și „cântecul” poetic („graiul și „cântec orfic”, putere de a trăi iubirea „ca absență”. Poezia aduce în prezență străvechi al poeților”, „logosul subliminal”). Muțenia iese în cântec ca un „izvor so- „tenebrele” trecutului, într-o „salvare spirituală”, esențializată. Starea interioară a nor”. Tăcerea e relicvariu, „prezervare grațioasă a cuvântului originar”, „obsesie a poetului e una tensionată, de angoasă, „tristețea metafizică”, obsesia „deposedării profundului” (N. Balotă), atins prin convertirea „misterelor subiacente în metafore” sufletului de sacru”. „Tenta orfică a poeziei” e figurată simbolic ca întoarcere înapoi, revelatorii. Specificul poeziei este profunzimea realului învestit subiectiv: „Ritmul „reîntoarcerea capului”, rememorare. pasului, ca și somnia și visul și tăcerea (...) reprezintă o matrice a poeziei” (Ion Pop). În volumele blagiene târzii domină imaginea satului, văzut din perspectiva Cuvintele, în discursul poetic sunt „esteme”, plenitudine de „sonoritate, ritm, muzi- „camuflării sacrului în profan”, cu augmentarea tainei, a „poveștilor”. Nebănuitele calitate”. Tăcerea ființei „se deschide de fapt cântecului universal”. Iar acesta e „des- trepte impune o nouă etapă lirică, o „schimbare a zodiei” în „sondarea sentimentului trămare” a eului, dezintegrare „a ființei în cântecul pe care-l rostește”. de dragoste” ca și, prin „uluirea în fața minunilor”, o sporită „deschidere spre sacru”. Fenomenul poetic originar, transpunerea lui în creație ne este explicitată Satul originar, „imagine unică” în sufletul poetului, apare ca „posibil prag de poves- în secțiunea despre „valențele muțeniei în imaginarul liricii blagiene”. Muțenia e te”. Seducția lui magică e pereche cu cea a iubirii, căci „iubirea îi restituie poetului „întoarcere la matrice”, la un timp copilăria”. paradisiac („stadiul prenatal”), dinainte de sfâșierea majoră, de „traumatismul Considerații esențiale oferă eseistul în secțiunea despre „lirica blagiană și infantil”- separația de matrice, supraviețuire dureroasă și dorință subiacentă a extinderea conștiinței”. revenirii, a imersiei în adâncurile misterului. Explicitarea psihanalitică a „muțeniei” Pornind de la afirmația filosofului Blaga potrivit căreia înțelegerea operei de clarifică și termenii „renașterii spirituale” a eului. Greu explicabilul blocaj locomotor artă induce o „mutație a conștiinței estetice”, afirmație reiterată ulterior, până în zilele din copilăria poetului are valențe premonitorii – ale unor „atuuri intelectuale și de noastre (Barfielf: receptarea operei de artă aduce „o schimbare în conștiință”), Nico- vizionar ieșite din comun” : un „văz atipic, un auz atipic” esențializante, capabile să lae Suciu o așează la baza interpretării sale a operei blagiene (și ca posibilă condiție întrunească „signatura rerum” (N. Balotă). Poetul se plasează într-o supra-realitate ce a oricărui act de hermeneutică a creației). Prin înțelegerea textului operei lirice, între Portal-MĂIASTRA v Anul XVI, nr. 2 (63)/2020 45 creator și receptor are loc o „osmoză” ce face posibilă receptarea operei ca „altfel EMINESCU - 100 poezii de imagine a lumii”. „Cuvântul” poetic, diferit de cel comun, „literal” este „limbaj figurativ” (H. Bloom), înstare să „extindă cunoașterea”. Dincolo de „paleta de figuri de stil” alcătuind textul, corpul poemului, acesta are o natură secundă, o „realitate ireală” (Paul Valery), o „poetică a tainei”, manifestare a unei gândiri mai vii decât cea FLORILEGIU EMINESCIAN ÎN EFIGIE filosofică, expresie a unei percepții speciale, capabilă de revelarea misterelor (Alina Pamfil). „Lărgirea cunoașterii” antrenează, în special în sfera poeziei, „extinderea conștiinței”. Examinând mijloacele de expresie poetică blagiene, „indicii de semn Antologia de față, în curs de găsirea adecvată a „cuvântului ce care induc variația stilistică” a poemelor sale, eseistul invocă, subtil, un „grad zero apariție la Editura Tipo Moldova, în exprimă adevărul”, Eminescu repre- al întrebării”, acel „oare” interogativ, remarcând importanța pe care Blaga o acordă definitiv un florilegiu de lirică emines- zintă, sub toate aspectele, funda- metaforei și resurselor acesteia în „transmutarea misterului originar într-un mister ciană, implică, desigur, ca orice lucrare mentul fără de care poezia veacului asimilat poetic”. Metafora, opinează comentatorul, „extinde cunoașterea”, „spunerea al XX-lea nu ar fi putut să facă față nespusului”. Astfel „metafora îndeplinește un rost ontologic”. Ea „potențează prin de acest fel, un criteriu estetic. Depar- minus-cunoaștere, misterul”. Rostul potențării crizei ontice este atribuit și exclamației, te de noi orice tentație de a exercita timpului care macină deopotrivă a cărei treaptă ultimă este „strigătul” munchean din poeziile primelor volume, sau acest criteriu ca resort al vreunui limi- existența și valorile, în perioade mai acela interiorizat, imploziv din poezia de maturitate. Sub sigla „Realitatea ireală. O tat subiectivism. Astfel, la o revizitare scurte sau mai îndelungate, trecân- poetică a tainei” eseistul argumentează (pornind de la constatarea lui P. Valery: po- a întregii poezii, iată, ne-am oprit la du-le, așadar, pe acestea din urmă, ezia e dansul; proza – mersul) faptul că în lirica blagiană se ajunge la „lumea cânta- 100 de texte, care toate la un loc prin proba supremă. De unde și re”, unde cântecul e „o prelungire în lumea creatului a tăcerii originare”. În lirica sa cuvintele, îmbogățite, ajung „esteme”, performând „deschiderea spre transcendent a oferă o imagine cât mai com- o permanentă reașezare va- lumii profane”. plexă și autentică a geniu- lorică a operelor („mutație La ideea de „poezie a tainei” aplicată liricii blagiene autorul revine într-o lui poetic eminescian. De a valorilor estetice”, cum analiză aprofundată a artelor poetice ale acestuia. Capitolul este o succintă trecere fapt, mărturisim din capul credea E. Lovinescu), în în revistă a ideilor poetice blagiene. Se reafirmă ideea poeziei ca dans, un acut „simț locului, această evidență funcție de factori sociali, al ritmului” și asocierea acestuia cu auzul. Se reliefează rostul urechii ca loc de răs- culturali, istorici cruce între profan și sacru, uman/divin, abstract/concret. E reluată ideea relației auz/ numerică am realizat-o și nu în muțenie, cu accent pe „starea originară a muțeniei” și legătura ”cu nenumitul, cu abia atunci când, sfârșind ultimul rând de sensibili- necreatul, cu nevinovăția” (Corin Braga). Tăcerea e „deschidere spre taine și spre operația de antologare, tatea specifică și orizontul cântec”; tăcerea, ca și cântecul este „liantul care face lucrurile să comunice” (Ion am vrut să știm și câte tex- de așteptare al spiritului Pop). Poetul optează pentru „o poezie a tainei” prin care, paradoxal, el simte lumina. te sunt, cu toate, în cartea uman din vremea respecti- Mijloace poetice aferente: dubitația (acel diafan „îmi pare”), interogații, exclamații, pe care o propunem editurii. vă. Un fel de „complicitate” a enunțuri radicale augmentând „nesiguranța și angoasa”, discursul confesiv și în gene- re implicarea în cântare, unirea, prin „metafore revelatorii” a „semnificatului cu sem- Fie că erau mai puține sau mai mul- fondului imanent de idei și senti- nificantul”. Muțenia, ca antecedent poetic este „percepție tainică”. Muțenia-strigăt și te, Eminescu rămânea, însă, același, mente cu noile ipostaze ale spiritului limită a cuvântului îl precede și-i urmează acestuia, fiind „anunțată în obsedante vi- nimic nu s-ar fi clintit nici din tematica uman, care își poate regăsi temeiuri- ziuni apocaliptice”. Detașarea de expresionismul occidental, blagianizarea acestuia e variată, nici din freamătul inconturna- le onto-gnoseologice ale ființării sub marcată în poemele târzii de o „surdinizare a strigătului”, care devine o „formă de in- bil al unei acute sensibilități, cu atât semnul asumat al destinului. teriorizare”. Revenind la tăcere, eseistul o asociază ritmului. Acesta, la Blaga, prece- de și el cuvântul. Poemul neconvențional, înnoitor blagian e totuși intens condiționat mai puțin din sunetul inconfundabil al Iată de ce florilegiul de față, de ritm, fapt probat și de mărturia poetului relativ la procesul de creație: „Mersul sub liricii sale. ilustrând in corpore și la modul gene- zarea largă ajută plăsmuirea poetică”. Ca și de analiza criticii: „Ritmul pasului, ca Ilustrând, în planul creației, ric canonul romantic, înmănunchează și somnia, visul și tăcerea” se înscriu ca date prime ale „matricei poeziei”. Ritmul acel mod romantic de sinteză, care poezii din etapele menționate, fieca- cuprinde „interferența între tăcere și cuvânt, increat și creat, adânc și înalt” (Ion Pop). spre sfârșitul secolului al XIX-lea euro- re cu specificitatea vizionar-artistică Cuvintele, în „poezia tainei” înseamnă comunicare dar și voință de ființare. „Cuvân- și într-o rânduire cronologică menită tul rostit” invocă și „voluptatea tăcerii” (Emil Cioran). Fapt ilustrat în poemul/„artă pean venea în contact cu noi estetici, poetică” Poeții care, ocolind exclamația, are „un ton aproape stins”, o „stră-vedere, Eminescu rămâne, așa cum însuși se a configura, canonic, modul poetic al stră-auzire, stră-simțire” - mărci pentru o „poetică a tainei”. definește în poemul Eu nu cred nici în creației și modelul plenar al romantis- Secțiunea finală, Strigătul culorilor expresioniste și lirica lui Lucian Bla- Iehova, deopotrivă fidel unui compor- mului eminescian, de mare complexi- ga, este o paralelă temeinic argumentată a asemănărilor și deosebirilor dintre „noul tament psiho-mental specific și unui tate compozițională și acută reflecție stil” expresionist și stilul poetic blagian. Imaginea cheie din Strigătul lui E. Munch adecvat canon artistic, de mai largă în context existențial și ideatic. „anunța o lume a crizei (...) a revoltei metafizice a omului modern” ca și „un proces de terapeutică prin artă” (Petre Stoica). Expresionismul a însemnat însă pentru Blaga cuprindere și mare expresivitate. Desigur, orice antologare are doar „un punct de pornire în (...) debutul său atât în poezie cât și în teatru”. Dacă în Antologia de față reflectă întru limitele ei, fiind nu tocmai „amabilă” imaginea expresionistă pictorul sau poetul redă nu obiectul frumos ci „frumusețea totul acest canon, structurat pe un față de organismul întregii opere, mai impresiei subiective”, un text ca Poeții surprinde „frumusețea poeziei dintotdeau- susținut proces de creație la rândul ales când e vorba de scriitori de „li- na”. Argumentând pe ideea că „lirica lui Lucian Blaga este (...) strâns legată de arta său coagulat și engramat de etape vizi- nie înaltă” precum Goethe, cum zicea plastică expresionistă”, eseistul aduce în prim planul analizei câteva capodopere ale Lucian Blaga, de la care totul intere- „noului stil” în plastica europeană „tălmăcite” de poet, puse față în față cu profesiuni onar-artistice decelabile la o examina- de credință din lirica proprie. Interpretarea ambelor laturi ale comparației dezvăluie re punctual-clarificatoare. E vorba, în sează pe istoricul și criticul literar, pe apropieri-surpriză între „contextul” stilului pictural expresionist contemporan și tex- definitiv, de trei mari etape, între cea cercetătorul și scormonitorul de ma- tele „crizei ontice” blagiene din volumele prime. Interogația ca „strigăt” din discursul adolescentină și aceea a maturității nuscrise. Textul cel mai puțin realizat, liric blagian își asumă însă și o „regenerare ontologică a lumii”. Cuvântul orfic con- depline („scuturarea podoabelor” cu rândul mărginit și aparent nesemni- struind tăcere își asumă „puteri expresive nemăsurate”, analoge cu „expresivitatea cathartica muzicalitate specifică, după ficativ, însemnarea de circumstanță brutală și caricaturală” din Răstignirea unui E. Nolde, redând transmutația din „ființa abstractă a omului, sufletul”, „eliberarea acestuia de profanul trupului”, exprimată în cum observa Tudor Vianu în „Despre anodină și tot ce ține de „exerciții & mod unic până atunci doar de arta bizantină. Cea expresionistă „se află în vecinătatea stil și arta literară”, 1965) situându-se, moloz” (cum categorisea Perpessi- disperării fără leac, din scindarea raportului om-transcendent”, rezultând în „viziuni evident, etapa tinereții. Antologarea cius) își vor găsi cândva interpreții cu apocaliptice”. În poezia de maturitate, „strigătul blagian devine opusul celui expresi- noastră în funcție de această reali- nebănuite revelații, cum de fapt s-a onist”, fiind „tot mai solidar cu tăcerea”, generând cântecul ca năzuință spre absolut. tate a textelor, departe de a sugera întâmplat nu o dată și în cazul lui Emi- Așa ar arăta, comprimată la extrem, interpretarea hermeneutică a artei poetice nescu. Iată de ce o antologie din poe- blagiene, operată în eseul, el însuși de o concentrare maximă, al lui Nicolae Suciu. incompatibilități de ordin estetic, este Expresia densă a înlănțuirii de idei e augmentată de revenirea constantă la eșafodajul una respectând principiul totalității și zia lui Eminescu este doar fața vizibilă de fond al argumentării. E ca un respiro pe care autorul ni-l acordă, înainte să ne cea- integrității prin care Opera exprimă și „fasonată” a aisbergului, capabilă să ră a-l urma în noi, dificile escaladări. Tentativa sa se află în aleasa companie a unor pe de-a-ntregul Omul, în totalitatea ofere imaginea Întregului și a Poetu- specialiști în materie, de elită. O cunoaștere exemplară, în amănunt și esență, a poe- gândirii și manifestării sale artistice, lui exponențial din literatura română, ziei blagiene este excelent servită, în analiză, de un dar al formulării fericite. Autorul în definitiv o conștiință superioară a dincolo de mode, de timp și de ...mof- captivează prin eleganța demonstrației eseistice, dar și prin arta citatului revelator, din autorii de referință ca și din poemele cheie ale geniului liric blagian. veacului în plan existențial, vizionar, turi postmoderniste! Incursiunea lui Nicolae Suciu în „viziunea metafizică și structurarea simbolică” estetic și etic. a poeziei lui Lucian Blaga marchează un moment de vârf în cariera eseistică a unui Creator de limbă literară înde- Zenovie CÂRLUGEA condei de excepție. osebi în sensul revoluționării mijloa- * Nicolae Suciu, Poezia lui Lucian Blaga - viziune metafizică și structurare Târgu-Jiu, 5 mai 2020 celor de exprimare poetică și întru simbolică, Ed. Napoca Star, 2020. Portal-MĂIASTRA v Anul XVI, nr. 2 (63)/2020 46 CONSTANTIN E. UNGUREANU Despre „jurnalele” Corneliei Blaga – Brediceanu

În anul 2016, la Editura Humanitas, Bucureşti, a ul „Andrei Şaguna” din Braşov, în vederea bacalaureatului. Trebuie menţionat apărut cartea cu titlul „Jurnale”, de Cornelia Blaga – Bre- faptul că până la Primul Război Mondial, nu existau licee pentru fete în Tran- diceanu, ediţia a doua, îngrijită şi comentată de Dorli Bla- silvania, de aceea, ca să continue studiile universitare, se înscriau particular la ga, fiica autoarei. Această ediţie este dedicată memoriei unul din liceele pentru băieţi. În anul 1916 a susţinut examenul de bacalaureat, mamei sale. având coleg pe viitorul prieten al lui Lucian Blaga, inginer Marin Ciortea, care a Înainte de a intra în miezul problemei, considerăm mărturisit că atât de frumoasă era Cornelia Brediceanu, încât niciun băiat nu în- că e necesar să prezentăm câteva date despre familia din care provine Cornelia drăznea s-o privească în ochi. Chiar dacă nu-şi dorise profesia de medic, Caius, Blaga – Brediceanu. Este cea mai mică din cei patru copii ai familiei Cornelia fratele său, diplomat, rămas cu nostalgia medicinei, a convins-o pe Cornelia să şi Coriolan Brediceanu: Tiberiu (1877), Caius (1879), Sempronia (1887) şi Cor- se înscrie la Facultatea de Medicină a Universităţii din Viena. Aici l-a întâlnit nelia (1897). Bredicenii, mici boieri din Gorj, au fost aduşi în Banat de Maria pe Lucian Blaga, în sala bibliotecii, care urma cursurile Facultăţii de Filosofie. Tereza (1740 – 1780), în timpul administraţiei austriece, primind ceva titluri După trei ani de medicină la Viena, şi-a continuat studiile la Universitatea „Re- nobiliare. Tatăl, Coriolan Brediceanu, avocat şi om politic al Banatului, a fost gele Ferdinand” din Cluj. Destinul a lucrat în favoarea celor doi tineri, astfel că deputat în Parlamentul de la Budapesta, pen- pe 16 decembrie 1920 s-au căsătorit. Au locuit tru minoritatea română, şi unul dintre cei mai doi ani la Cluj, iar din 1922, la Lugoj, unde apreciaţi politicieni din Banat, spunându-se Cornelia îşi deschisese un cabinet de stoma- despre el că „Nu-i român ca bănăţean, bănă- tologie. ţean ca lugojean, lugojean ca Bredicean”. Începând cu 1926 şi-a urmat soţul în Mama Corneliei Blaga, născută Cor- misiunile sale diplomatice: ataşat de presă pe nelia Rădulescu, provine dintr-o familie cu o lângă legaţiile României din Varşovia, Praga, interesantă ascendenţă politică. Este fiica lui Berna, secretar de presă, apoi consilier la le- Constantin Rădulescu, fiu de preot, născut în gaţia română din Viena, în fine, ambasador şi 1824, în satul Chizătău. Absolvent al Politeh- ministru plenipotenţiar la Lisabona. Prin ur- nicii de la Budapesta, este numit, în 1847, in- mare, cei doi soţi petrec 12 ani în afara hota- giner – şef al oraşului Timişoara, apoi inspec- relor ţării. „Jurnalele” Corneliei Blaga – Bre- tor – inginer al cadastrului. În 1854 se mută la diceanu includ, cu întreruperi, următoarele Lugoj pentru restul vieţii. Pentru a face faţă perioade: 1919; 1936 – 1939; 1939 – 1940; funcţiei de primar, absolvă şi dreptul la De- 1959 – 1960. Acestea sunt însoţite de comen- breţin, la vârsta de 40 de ani. Este ales de trei tarii ale lui Dorli (Ana – Dorica), unica fiică a ori primar al Lugojului. celebrei familii. Ca deputat, Coriolan Brediceanu apăra interesele românilor din Banat. La 18 ianuarie 1919 avea să înceapă Conferinţa de Pace de la Paris, având Întreţinea relaţii cu oamenii politici de seamă din vechiul Regat, din Transilvania ca obiectiv dezbaterea noii configuraţii politico – teritoriale şi rezolvarea com- şi din Banat. plicatelor probleme economico – financiare, rezultate din primul Război Mon- Mama Corneliei Blaga era o femeie cultivată, stăpânea bine limbile: ger- dial. Delegaţia română era condusă de I.C. Brătianu, până la demisia din frun- mană, franceză şi maghiară. Avea o cultură muzicală, ştia perfect bucătărie şi tea acesteia, 12 septembrie 1919. Din delegaţie făcea parte şi diplomatul Caius croitorie. Era o familie distinsă în Banat. Cel mai mare fiu, Tiberiu Brediceanu, Brediceanu. Sora sa, Cornelia Brediceanu, studentă în anul III la Facultatea de doctor în drept, a avut funcţii înalte toată viaţa. Cu studii muzicale la Sibiu şi la Medicină a Universităţii din Viena, este nominalizată ca secretară a delegaţiei Blaj, a desfăşurat o bogată activitate folcloristică, adunând peste 800 de melodii române la Conferinţa de la Paris, Secţiunea pentru Transilvania, condusă de Ale- populare din diferite regiuni ale ţării. A fost fondatorul Teatrului Naţional şi al xandru Vaida – Voevod, secretar de stat. Conservatorului din Cluj, unul din primii directori ai Operei Române din Cluj Jurnalul din 1919 cuprinde doar câteva însemnări din zilele de 1, 3 şi 4 (1920), director al Operei Române din Bucureşti (1942), de asemenea, a fost mai 1919. Aflată la Paris, Cornelia Brediceanu se referă la o excursie efectuată conducător al Conservatorului „Astra” din Braşov şi unul din fondatorii Socie- cu o parte din delegaţie, în nordul Italiei. Erau conduşi de militari italieni, de- tăţii Compozitorilor Români. În acelaşi timp, a fost director în Detroit (S.U.A.) oarece terenul era încă nesigur. Din multele şi minunatele impresii prezentate în al Sucursalei Băncii „Albina” (1911 – 1913). A fost membru corespondent al jurnal, reiese faptul că autoarea avea solide cunoştinţe de istoria artei. Frumoasa Academiei Române din 1937, eliminat în 1948 şi revenit membru sub regimul şi inteligenta Cornelia Brediceanu pătrunde în sfera de admiraţie a unui colonel comunist, spre deosebire de Blaga, care n-a mai fost repus în drepturi. italian, dovadă cele două scrisori scrise în limba franceză şi adresate magnificei Cel de-al doilea fiu, Caius, a frecventat mai multe şcoli atât în Transilvania domnişoare: „Domnişoară, au trecut deja trei zile de când, în gara din Veneţia, cât şi în Vechiul Regat, pentru a-şi însuşi serioase cunoştinţe de limba română şi v-am strâns mâna pentru ultima oară, v-am putut privi în ochi şi v-am urmărit de limbi străine, apoi a urmat studii de ştiinţe politice şi drept, în Franţa (Paris braţul care mă saluta – până când a dispărut. Văd încă frumoşii dumneavoastră şi Montpellier) şi la Viena. Caius Brediceanu a făcut parte din delegaţia de cinci ochi, pupilele negre, privirea limpede şi în acelaşi timp energică şi decisă, obra- persoane care, în Sala Unirii, a colaborat la redactarea „Proclamaţiei”, dusă apoi zul dumneavoastră stâng cu acea cută unică – surâsul dumneavoastră sincer şi clandestin la Parlamentul din Bucureşti. A făcut parte din delegaţia României la prietenos”. Conferinţa de Pace de la Paris, condusă de I.C. Brătianu. Generos, sociabil, băr- Caius, fratele Corneliei, s-a îngrijit de garderoba acesteia, pe timpul Con- bat fermecător, cu o cultură solidă, toată viaţa l-a subvenţionat pe Traian Vuia, la ferinţei de la Paris. Caietul cu jurnalul este însoţit de un valoros album cu foto- fel cornelia Blaga s-a bucurat de ajutorul material din partea fratelui. În schimb, grafii din timpul şederii la Paris. Din delegaţie mai făceau parte: Iosif Bologa, Sempronia, născută cu zece ani înaintea Corneliei, s-a îmbolnăvit de o boală Traian Vuia, Ion Pillat şi Mihai Şerban. contagioasă gravă, cu urmări pentru toată viaţa. Urmează jurnalul cu titlul „Între Viena şi Berna, 1936 – 1937”. Jurnalul În timp ce Cornelia Blaga frecventa gimnaziul, pension de la Sibiu, unde începe cu sfârşitul anului 1936 (17 noiembrie), la Viena. Lucian Blaga a lucrat învăţau fete din familiile înstărite din Transilvania, printre care se afla şi Ani ca ataşat de presă la Berna, între 1 aprilie 1928 şi 1 noiembrie 1932, la Viena, Moldovan (dintr-o familie de memorandişti), viitoarea soţie a lui Petru Groza, între 1 noiembrie 1932 şi 1 februarie 1937 şi din nou la Berna, între 1 februarie devenindu-i prietenă pentru toată viaţa, s-a produs o tragedie în familie şi anu- 1937 şi 8 ianuarie 1938. me, tatăl, Coriolan, a murit subit în urma unei deplasări la Budapesta, în 1908. Caius Brediceanu şi Lucian Blaga erau foarte apropiaţi de Nicolae Titules- În situaţia aceasta, cei doi fraţi mai mari cu douăzeci de ani, respectiv cu opt- cu, care se oprea mereu la Viena şi la Berna. Se bucurau de aprecieri şi primeau sprezece ani, se îngrijesc, în continuare, de şcolarizarea pe mai departe a surorii telegrame de mulţumire pentru rapoartele trimise din partea ministrului Nicolae lor, Cornelia. După doi ani de şcoală comercială, Cornelia stăpânea foarte bine Titulescu. După debarcarea lui Nicolae Titulescu, în august 1936, prin înlătura- germana şi maghiara, dar fraţii au considerat că e bine să se perfecţioneze şi în rea din guvern de Carol al II-lea, fiind obligat să ia calea exilului, noul ministru limba franceză, de aceea au decis s-o înscrie în Elveţia, la Lausanne, la Ecole de externe face o avalanşă de schimbări în diplomaţie. Noul şef al legaţiei, Gu- Vinet, şcoală cu internat, unde erau pregătite fete din toată lumea, primind chiar rănescu, nu-i agreează pe Lucian Blaga şi pe Caius Brediceanu, fiind conside- şi certificate pentru a preda această limbă. În afară de franceză, mai studiau şi raţi „titulescieni”. Se fac tot felul de înlocuiri, neţinând cont de competenţă şi engleza sau alte limbi de circulaţie. În aceeaşi perioadă, era elev de liceu, la performanţă. „Prea multă silinţă ţi-ai dat, domnule Lahovary, afirmă Blaga, eu Geneva, şi adolescentul Jorge Luis Borges (1899 – 1986), viitorul ilustru scriitor m-am convins din nou că munca şi talentul n-au nicio importanţă pentru carieră, argentinian care, mai târziu, avea să vadă numai întunericul, rămânând orb. Spre hotărâtoare sunt numai legăturile personale”. În sfârşit, după multe tergiversări, sfârşitul anului 1915, a revenit în Banat, pentru a se înscrie particular la Lice- Gurănescu îl anunţă pe Lucian Blaga că este numit oficial la Berna. Portal-MĂIASTRA v Anul XVI, nr. 2 (63)/2020 47

Din filele jurnalului aflăm des- Blaga, Nicolae Iorga s-a dus pe rând că, o grădină şi o livadă. 30 august, zi Aceste convorbiri vin să între- pre contribuţia Corneliei Blaga la par- la fiecare academician, rugându-i să catastrofală pentru România. Corne- gească portretele morale ale celor doi curgerea zilnică a presei locale şi la nu-l voteze pe Lucian Blaga, pentru că lia Blaga află că la Viena s-a hotărât soţi, Blaga. Toată munca Corneliei selectarea celor mai însemnate ştiri, la „e complet nebun”. Lupaş i-a răspuns: dezlipirea părţii mai mari a Ardealului Blaga era pentru soţul ei. A tradus pen- redactarea rapoartelor de presă, la dac- „Lasă, domnule profesor, că va dovedi de Ţara Mumă (Dictatul de la Viena). tru el, o traducere brută, a dactilogra- tilografierea acestora şi ale unor scrieri şi Lucian Blaga că nu-i nebun”. Pentru „Am pierdut Ardealul, Clujul, grădi- fiat şi transcris pentru el, a alcătuit o ale lui Blaga, dându-i posibilitatea să- că s-a amânat mereu şedinţa de recep- na de la Bistriţa”, notează Cornelia colecţie de recenzii, referinţe critice la şi dedice timpul creaţiei sale filosofice ţie, Sextil Puşcariu, cel care l-a propus Blaga. În jurnal reţine aspecte despre toate volumele. Toate le făcea cu pasi- şi literare. Cornelia era abonată la o pe Blaga, a lipsit, pentru examene la refugiul de la Sibiu şi despre mutarea une, ca o neclintită credinţă în steaua agenţie de presă care îi trimitea toate Cluj. În schimb, a participat sora lui, Universităţii de la Cluj. La Sibiu, Bla- mereu suitoare a destinului poetic şi ga a scos revista „Saeculum”, al cărei textele în care apărea numele lui Bla- care i-a scris imediat fratelui despre filosofic blagian. ga, urmând selecţia şi ordonarea aces- modul cum s-a desfăşurat şedinţa. Au secretar de redacţie a fost Zevedei Această mare doamnă, care s-a tora, apoi fixarea în albume cartonate. mai participat Vasile Băncilă, Maria Barbu, asistent al lui Blaga, excepţi- remarcat prin distincţie şi fidelitate Întâlnim referiri la copilăria, şi Ion Pillat, Octavian goga, Veturia onal de dotat în fiolosofie. La Sibiu, casnică, această frumoasă, inteligen- adolescenţa şi tinereţea lui Dorli, care Goga, iar din familie, Tiberiu Bredi- Blaga a început să-şi tipărească edi- tă şi înţeleaptă femeie s-a dovedit a fi „creşte” odată cu filele jurnalului. Ea ceanu şi Ella Rădulescu. ţiile definitive. Dorli urmează Liceul se află în grija unei guvernante, Fräu- În jurnal se vorbeşte şi despre Brukenthal din Sibiu, unde învăţaseră permanent devotată soţului, cu un ata- lein. Apare volumul de poezii „La unele vizite la berna. În trecere prin bunicul, preotul Isidor Blaga şi un- şament activ, rar întâlnit. Lucian Blaga cumpăna apelor” şi opera dramatică Berna, spre Germania, Mircea Eliade chiul, Caius Brediceanu. recunoaşte că soţia sa, Cornelia, „îşi „Avram Iancu”. Sextil Puşcariu, pro- şi soţia au petrecut patru zile cu Corne- Ultimul jurnal al Corneliei Bla- făcuse un scop de viaţă de a trăi pen- fesor universitar, îi scrie lui Lucian lia şi Lucian Blaga, spre marea lor sa- ga, „Cluj, 1959”, este jurnalul traduce- tru mine şi pentru ceea ce îmi promova Blaga despre publicarea unui concurs tisfacţie. Două săptămâni, familia Bla- rilor din limba engleză, pentru o nouă creaţia şi pentru nimic în lume n-ar fi pentru catedra de estetică de la Uni- ga s-a bucurat de prezenţa lui Octavian ediţie „Din lirica universală”. voit să vadă un obstacol în calea aces- versitatea din Cluj, sfătuindu-l să se Goga şi a Veturiei. Au vizitat împreună Cornelia Blaga îşi exprimă teia. Aşa-şi simţea ea rostul ei”. „Eu prezinte la concurs, dar, peste câteva Muzeul de Arte. Venind vorba despre unele opinii despre operele dramatice şi Cornelia suntem una, un tot unitar, zile, revine şi-i spune să renunţe, pen- cele întâmplate la Academie, Lucian ale soţului: „Avram Iancu”, „tragedia o monadă”. „Poemele luminii” sunt tru că subsecretarul de stat, Goangă, îl Blaga i-a spus lui Goga că „Iorga su- omului politic dezinteresat”; „Arca inspirate din iubirea pentru Cornelia: pune pe Liviu Rusu, protejatul său. Îi feră de hipertrofia calităţilor secundare lui Noe”, „tonul adânc şi de umor”, „Mie îmi aparţin «Poemele luminii» şi recomandă să se prezinte la un concurs ale unui geniu”. La sfârşitul jurnalului „Tulburarea apelor” – „o înflăcărare alte câteva poezii din volumele ulteri- pentru o conferinţă de filosofie a cultu- „Berna, 1937”, Cornelia Blaga se re- a spiritului; stilul tot flăcări şi scân- oare, între care poezia «Ulise». Puter- rii. Nervos, Blaga a ajuns la concluzia feră la „ticăloşiile” pe care le-ar mai tei”, „Zamolxe” – „plin de gânduri şi nică, echilibrată şi cu o evidentă ”aris- că n-are rost să se lupte cu „zeii” de la pune la cale adversarii lui Blaga, pri- scântei”. În legătură cu „Meşterul Ma- tocraţie a spiritului”. Dorli îi venerează putere. Prin urmare, şi atunci funcţio- vind concursul pentru catedra de filo- nole”, Dorli afirma că „Mama simţea pe ambii părinţi, nu-i reproşează nimic nau nepotismele şi favoritismele. sofie a culturii. Şi Bogdan Duică făcea că a fost zidită în opera tatălui meu, că tatălui, l-a înţeles, afirmând că nu-şi parte dintr-o campanie de presă împo- opera era, poate, mai importantă decât În jurnal, Cornelia Blaga face face iluzii despre bărbaţi. Se ştie că cunoscut faptul că ardelenii, în Româ- triva lui Lucian Blaga. Aici jurnalul ea; într-adevăr nu putea citi această Lucian Blaga se simţea atras de mai nia Mare, sunt decepţionaţi în multe se întrerupe brusc, probabil, datorită piesă”. multe „sânziene”, de mai multe muze: privinţe de cei din Vechiul Regat. Cul- împrejurărilor istorice, când pericolul „Când s-a născut Dorli (Ana „Deoarece soarele nu poate să apună/ mea că aceeaşi fatalitate ne urmăreş- unui nou război se apropia, viaţa ma- – Dorica, 2 mai 1930), afirmă Blaga, făr’ de a-şi întoarce privirea după fe- te şi azi, în sensul că o mare parte din relui diplomat nefiind deloc comodă. mi-am zis că acum sunt tată şi trebuie ardeleni sunt nemulţumiţi de politica Înţeleapta sa soţie, Cornelia Blaga, îl să mă apuc de ceva serios. Atunci mi- cioarele/cetăţii, mă-ntreb:/de ce-aş fi dâmboviţean – teleormăneană. susţine atât în problemele vieţii cotidi- am început sistemul filosofic, şi acum, altfel decât soarele?”. Urmează jurnalul cu titlul „Ber- ene cât şi ale creaţiei. când am devenit bunic, l-am terminat” Apariţia fiecărei muze în viaţa sa na, 1937”, între 6 februarie şi 27 de- În ianuarie 1938, au revenit în (Tudorel, copilul lui Dorli – 8 luni). însemna un reviriment liric – „Schim- cembrie. Găsim relatări privind pre- ţară. Lucian Blaga era numit ministru În jurnal întâlnim referiri şi la barea zodiei”. Mai aflăm din aceste di- zentarea pe scenă, la Berna, a piesei subsecretar de stat la Ministerul de traducerea operei „Faust”. Cornelia îşi aloguri despre faptul că Lucian Blaga „Meşterul Manole” în traducerea lui Externe, dar, după căderea guvernului ajută soţul la traducerea unor opere din era deosebit de afectat de atitudinea Marti şi la îndeletnicirile sale filosofi- Goga, Lucian Blaga este numit minis- limba engleză, la transcrierea acestora, lui Beniuc, mai ales cu referire la tatăl ce. „Acolo s-a făcut filosofia mea, afir- tru plenipotenţiar la Lisabona. După o şi a unor scrieri ale soţului. său, preotul Isidor Blaga. mă Blaga; aici, la Berna, s-a făcut, nu întrerupere de şase luni, Cornelia Bla- În ultimul jurnal care se încheie Tot din aceste fragmente luăm la în altă parte!”. ga reia scrierea jurnalului „Portugalia, pe 12 august 1960, observăm o per- cunoştinţă despre necruţătoarea boală Sâmbătă, 5 iunie 1937, a fost 1938”, începând cu 2 iulie. Primele manentă comunicare între cei doi soţi, care s-a abătut asupra inteligentei Cor- ziua cea mare a recepţiei lui Lucian file ale jurnalului cuprind aspecte din aflăm despre orele petrecute împreună nelia Blaga (Alzheimer). În delirul ei Blaga la Academie, cu ocazia primirii vizitele şi excursiile admirabile, efec- într-o frumoasă grădină din Cluj, despre incoerent, pronunţa mereu numele so- în acest înalt for ştiinţific. Discursul tuate prin Portugalia. Între timp, Bla- discuţiile purtate în legătură cu traduce- ţului, spunea că ea este Blaga, o dova- regelui Carol al II-lea a fost extrem de ga trimite spre publicare volumul „La rile, despre lecturile comune şi despre dă că iubirea ei era atât de puternică elogios pentru opera lui Lucian Bla- curţile dorului”. Prin această metaforă, muzica ascultată la radio. Era ultimul pentru soţul său. Un caz de identitate an din viaţa lui Lucian Blaga. În toate ga. Acesta felicită Academia Româ- Lucian Blaga sugerează întinderile ca- substituită. N-avea regresiuni în copi- nă pentru alegerea lui Lucian Blaga. re-l despart de ţară, nostalgia plaiurilor jurnalele, Cornelia Blaga are grijă să lărie. De asemenea, vorbea atât de bine După ce a terminat regele, Iorga a ex- natale, într-un plan metafizic. noteze „perlele” fiicei sale, Dorli. franceza şi în starea aceea în care se clamat: „Dacă avem aşa oameni mari În decembrie 1938, Lucian Bla- Cartea dedicată mamei sale mai afla. în Academie, eu nu mai am ce căuta ga pleacă la Cluj, pentru a ţine lecţia cuprinde două minunate poezii închi- Se fac referiri şi la donaţiile fă- aici”. În timp ce Lucian Blaga prezintă de deschidere la Catedra de filosofia nate soţiei: „Câinele din Pompei” şi cute de Dorli (un diminutiv elveţian discursul de recepţie, „Elogiul satului culturii, creată pentru el. Printr-o scri- „Ulise”. românesc”, Nicolae Iorga şoptea ceva soare adresată regelui Carol al II-lea, Addenda conţine fragmente din de la Dora) Muzeului de Literatură la urechea vecinului, ca să-i devieze Lucian Blaga a cerut rechemarea de interviurile lui Dorli Blaga cu profe- Română, „Arhiva Blaga” (bibliotecă, atenţia. Iorga n-a mai asistat la partea la postul de diplomat din Portugalia, soara universitară Dora Pavel, convor- colecţii de fotografii) şi Bibliotecii a doua a solemnităţii. Trecând pe lângă având în vedere deschiderea cursului biri incluse în volumul „Dialoguri”, Universitare „Lucian Blaga” din Cluj. Lucian Blaga, acesta l-a auzit spunând: la Universitatea din Cluj. Revin în ţară. Cluj-Napoca, 2007, Procesul – verbal Din jurnal aflăm şi al doilea pre- „Am să-i arăt eu acestui domn, rege- Urmează jurnalul „Cluj, mai de depoziţia unui martor (Lucian Bla- nume al Corneliei: Cornelia – Flavia lui, că mai există un Nicolae Iorga în 1939 – septembrie 1940”. La Cluj au ga, în apărarea lui Zavedei Barbu) şi Blaga – Brediceanu. ţară”. Academicienii, plictisiţi de „te- locuit prima dată la familia Chinezu. scrisoarea adresată de Cornelia Blaga, „Jurnalele” Corneliei Blaga – rorismele” lui Nicolae Iorga, l-au feli- Lucian Blaga devine senator. din 10 octombrie 1918, profesorului Brediceanu au în primul rând o valoare citat pe Lucian Blaga. Binevoitori s-au La 1 septembrie 1939 a început Sextil Puşcariu de la Universitatea documentară, contribuind la îmbogăţi- dovedit a fi Simion Mehedinţi, neuro- al Doilea Război Mondial, prin invazia din Cernăuţi, prin care îi cere părerea rea biografiei celui care a fost poet de logul Gheorghe Marinescu şi Lupaş. Poloniei. Familia se mută la Bistriţa, despre creaţiile poetice ale lui Lucian talie, filosof, dramaturg, prozator, pro- Când s-a pus la vot alegerea lui Lucian unde cumpăraseră o căsuţă ţărăneas- Blaga. fesor universitar, Lucian Blaga. Portal-MĂIASTRA v Anul XVI, nr. 2 (63)/2020 48 TUDOR NEDELCEA Ada Stuparu și vocația eseistică

Până nu demult, femeile se afirmau mai Coșbuc, Eminescu, Creangă, Caragiale, Slavici, Bacovia, Rebreanu, Sadoveanu, ales în poezie, lirica feminină românească reținând Marin Preda, Arghezi, Blaga, Voiculescu, Eliade, Nichita Stănescu, Sorescu, Can- nume sonore, de la Veronica Micle până la Ana temir, Maiorescu, Camil Petrescu, Radu Stanca, Școala Ardeleană, îndreptățind-o Blandiana. În literatura franceză a secolului trecut, pe Ana Blandiana să scrie că această carte „este scrisă de un profesor care încearcă numele Elenei Văcărescu, al Martei Bibescu și con- să adauge noi mijloace de comunicare între catedră și bănci, completând predarea tesei Ana de Noailles, născută Brâncoveanu, erau propriu-zisă cu noi metode de persuasiune intelectuală”. rostite cu respect și prețuire. Esteticiana Alice Voi- Ada Stuparu continuă analiza activității Ancăi Sîrghie în domeniul didactic, nescu era, în perioada interbelică, „cea mai rafinată a cursurilor și cărților privind istoria scrisului, a literaturii, biblioteconomiei, apoi a intelectuală din câte avem”( Șerban Cioculescu). edițiilor prefațate, a studiilor și articolelor din publicații periodice (despre mișcarea Primele exegeze pe marginea creației soresciene memorandistă din Transilvania, Eminescu, C. Noica, Emil Cioran etc.), comentează aparțin Mihaelei Andreescu, Mariei Vodă Căpușan conferințele și comunicările susținute în țară și în străinătate, activitatea culturală. și Anei Maria Tupan. Un alt capitol se referă la receptarea operei Ancăi Sîrghie în lucrări de sinteză și în Șirul acestor personalități feminine este publicații, dar mai cu seamă aprecierea filosofului de la Păltiniș, Constantin Noica continuat azi de craioveanca Ada Stuparu, doctor în filologie cu teza în domeniul („Domniță Anca, știi ce mi-a spus Andrei Pleșu? Că ești o femeie frumoasă. Eu am Stilistică și poetică la Universitatea „Lucian Blaga” din Sibiu, în 2005. Pe lângă vo- fost atât de preocupat de frumosețea dumitale intelectuală, încât nu m-am gândit și lumele didactice privind metodica predării limbii și literaturii române, Ada Stuparu a la partea aceasta exterioară. Dar știi că Andrei are drepate?”). editat, îngrijit și prefațat cărțile Elenei Farago (Era o fântână, 2012) și ale lui Marin Sunt menționate distincțiile, ordinele, medaliile, premiile și diplomele pri- Sorescu (Poezii populare, 2013; În corespondență cu personalități, împreună cu G. mite, iar în final, Ada Stuparu întocmește pe 70 de pagini bibliografia creației An- Sorescu, 2017; Marin Sorescu în Suedia și Singapore, 2019). Pe lângă aceste ediții, căi Sîrghie (27 volume, 20 volume îngrijite și prefațate, 500 de articole, 120 de Ada Stuparu a ales și calea exegezei, tipărind șase cărți despre scriitorii români: conferințe și comunicări științifice susținute în țară sau în Franța, Germania, SUA, Marin Sorescu – starea poetică a limbii române (2006), Elena Farago în scrisori Australia, Finlanda, Spania, Turcia). În anexă, sunt redate fotografii ale scriitoarei la și documente inedite – recuperări biografice (2010); Elena Farago. Viața și opera diverse manifestări științifice și culturale, alături de mari personalități românești și (2014); Sonetele lui Marin Sorescu (2016); Marin Sorescu în postume (2017), toate din străinătate (Alain Guillermou, I. Vlad, Șt. Aug. Doinaș, N. Balotă, Ov. Drimba, în edituri românești consacrate. Romul Munteanu, Th. Damian, Andrei Marga, Antonie Plămădeală, Ana Blandiana, Recent, Ada Stuparu a elaborat un studiu, cu valențe științifice, dedicat unei A. Buzura, M. Cimpoi, R. Vulpescu, N. Manolescu, N. Prelipceanu, Horia Gârbea cunoscute personalități sibiene: Anca Sîrghie în lumina slovei. Eseu monografic etc.). (Sibiu, Techno Media, 2019, 516 p.). Este o lucrare riguros întocmită, după crite- „Ca preocupare constantă și, în aceeași măsură, onorantă pentru Anca Sîr- rii clasice, prezentându-i viața în date și imagini, urmărindu-i evoluția didactică și ghie – scrie Ada Stuparu – se poate remarca strânsa legătură pe care o construiește științifică. Într-un capitol important, Cercetare și creație, Ada Stuparu îi urmărește cu hărnicie prin numeroase activități cu diaspora românească din America și Ca- activitatea în critică și istorie literară, studiile acesteia dedicate dramaturgului, poe- nada, participând, în acest fel, la conservarea identității naționale a românilor de tului și eseistului de la Cercul literar din Sibiu, Radu Stanca, memorandistului Nico- peste hotare. Este un act recuperator, dar, mai ales, un efort de recunoaștere și afir- lae Cristea, filosofului Lucian Blaga, scriitorilor clasici reuniți în cele două volume mare a unității noastre spirituale, pentru promovarea scrisului românesc în lume”. de interviuri radiofonice, Întâlnire pe calea undelor, realizate în colaborare cu Al. Prin această nouă carte, Anca Sîrghie în lumina slovei, un valoros eseu mo- Brașoveanu, apărute în 2008, respectiv 2011, cu un cuvânt înainte de Ana Blandia- nografic, Ada Stuparu dovedește vocație și acribie științifică, înscriindu-se tacit în na. Astfel, cititorii pe post de ascultători au aflat date importante despre Alecsandri, rândul criticilor și istoricilor români contemporani. Articol scris la vremea lui, dar valabil oricând CĂCIULA LUI BRÂNCUŞI Prea mică pentru capul său departe cei mai pricepuţi. de uriaş artist, prea largă pentru Atât de mult ne place - parcă cultura acestui neam (prost, ar zice fudulindu-ne cu asta - să se ştie că este unii mai hâtri, care sunt de fapt şi al nostru, să ni-l revendicăm, ca pe un cei mai realişti). Atât de frumos ro- bun personal, al fiecăruia.Însă doar de- mânească, aşezată cu mândrie şi cu clarativ, fără nicio altă asumare. Doar respect pentru poporul său pe capul ne prefacem că facem. Nimic. său genial de cioplitor în vise, de ar- O neruşinată iniţiativă a fost tist fără graniţe şi, poate, chiar fără aceea de a cerşi bani de la populaţie, ca pereche. pentru o pomană culturală. În timp ce Prea important pentru românii – falşi enoriaşi (culturali ?!) - cultura universală, prea neînsemnat au buzunarele cusute cu aţa nesimţirii (multă vreme) pentru ţara pe care şi, aşezaţi comod pe treapta cea mai de a purtat-o mereu în suflet, în conş- sus a nepăsării şi indiferenţei, îşi rotun- tiinţă, în arta sa, în atelierul său – în jesc cu atentă grijă boticurile a repulsie, întregime garnisit cu obiecte tra- de parcă acea capodoperă ar fi urât mi- diţionale, aduse din lumea sa cea de dinainte de a ajunge pe tărâm francez. Nu este rositoare. Boticuri fie rujate, fie roşii de acesta un semn de adâncă recunoştinţă, de iubire fără margini pentru valorile pămân- la atâta băutură, pentru care se cheltuie tului strămoşesc ? înzecit faţă de infima contribuţie soli- Această (acea) căciulă o purta cu mândrie ţărănească, deloc cu făloşenie sau citată (cerşită). Ei, românii, ţin nasul cu emfază, alături, chiar foarte aproape de scânteia genialităţii sale, tocmai în sofisti- ridicat a superioritate. Însă una infe- catul oraş al luminilor, adevărat aspirator al valorilor culturale ale întregii lumi. rioară, dacă îmi este permis. Altfel, dar Doamne! cât de altfel, în afara operei sale monumentale, într-o, dar În urmă cu vreo trei săptămâni şi pentru o perioadă scurtă de timp, însă cât o eternitate, Brâncuşi a realizat o sculp- (la vremea aceea, prin 2018) am venit cu un comentariu la o postare făcută de un ins tură imposibil de imaginat şi de realizat de altcineva, altul decât el. Şi pentru această convertit în direcţia cerută de adevărul jurnalistic, în trecutul nu prea îndepărtat par- minune a folosit drept material de lucru, de cioplit vise adevărate, nimic altceva decât fumat cu miros de micţie de motan. Era, de fapt, o propunere, cred, una de bun simţ şi duhul atât de solid, de nemuritor al iubirii. Sculptând în gând şi în inimă, pe lângă cea întrutotul realizabilă. Anume, ca fiecare localitate – sunt peste 3.000în toată ţara - să atât de cunoscută, o altă pasăre măiastră, unică la rândul ei, una dătătoare de nume nou contribuie în medie cu 2.000 de Euro, proporţional desigur, în funcţie de mărimea şi acestei minunate specii rezultată din relaţia de iubire dintre cei doi unici, el, uriaşul bugetul localităţii şi în acest fel s-ar acoperi suma în discuţie. În umilitoarea discuţie. universal şi ea, cea cu voce de aur, voce sculptată de timp în memoria noastră veşnică, Ce mănunchi de ipocriţi în genunchi juliţi, ce ipocriţi falşi pe ceafă neraşi, măiastra Maria Tănase. ce falşi melancolici chinuiţi de colici, ce melancolici laşi cu de porc addidaşi, ce laşi Ne ţigănim - nu trebuie să ne ferim să folsim acest cuvânt - că asta ne e firea, deplorabili, dar, vai, pentru cei ca ei atât de adorabili ! fir-ar ea să fie! Ne ţigănim pe seama unei lucrări, o imensă capodoperă de-a sa, când, Mănunchi minunat asamblat, sculptat cu genialitate în materialul numit ipocri- de fapt, dacă tot nu reuşim să facem să fie a tuturor, ar trebui s-o punemîn cavoul său, zie de artistul universal numit indiferenţă. să se odihnească aşa cum îi spune numele, cuminte, ca şi Pământul care l-a născut pe Un sincer bravo ruşinii noastre ! autorul ei. Atât de mare ! Dar aflat atât de departe ! Acest pământ care se simte vădu- Lua-ne-ar cuminţenia cu ea în pământ. Pe toţi. vit, sărăcit de neprezenţa lui – fie şi doar a osemintelor sale – doritor să-l cuprindă în îmbrăţişarea sa ancestrală. Asta fiindcă nu facem nimicîn acest sens, în afară de acele Silvan G. ESCU lucruri fără sens, evident. Adevărate ,,capodopere « ale inutilităţii, la care suntem de București Portal-MĂIASTRA v Anul XVI, nr. 2 (63)/2020 49 GABRIELA ȘERBAN: In memoriam OCTAVIAN DOCLIN poetul Octavian Doclin, iar prezentările de pe cărţi, prefeţele şi postfeţele volumelor sunt semnate de nume importante ale literaturii române: Cornel Ungureanu, Petre Stoica, Gh. Jurma, Lucian Alexiu, Mircea Ciobanu, Adrian Dinu Rachieru, Ada D. Cruceanu, Ion Marin Almăjan, Al. Cistelecan, Cornelia Ştefănescu, Sorin Gîrjan, Mircea Martin, Ion Cocora, Marcel Pop-Corniș, Zenovie Cârlugea sau Valy Ceia, cum de altfel, referinţele critice poartă semnătura unor importanţi scriitori şi istorici literari (pe lângă cei amintiţi putem adăuga şi nume precum Laurenţiu Ulici, Gheorghe Mocuţa, Alexandru Ruja, Olimpia Berca, Mircea Zaciu, Gheorghe Pituţ, Nicolae Ciobanu, George Vulturescu, Rodica Opreanu, Constantin Buiciuc, Dorin Murariu şi mulţi alţii. Nu putem omite însă volumele de referinţe critice dedicate operei docliniene: Ionel Bota, Muntele şi iluzia. Eseu asupra poeziei lui Octavian Doclin, Reşiţa, Timpul, 1997; Doru Timofte, Apologia lui Esau. Eseu asupra poeziei lui Octavian Doclin, Timişoara, Marineasa, 2001. Ionel Bota, Muntele şi poezia. Lirica lui Octavian Doclin, ed. a 2-a, Oraviţa, 2008 şi Adrian Dinu Rachieru, Joi, 13 februarie 2020, poetul Octavian Doclin (n. Octavian Chiseliță) Cercul doclinian, Timişoara, Marineasa, 2015. a fost condus pe ultimul drum și înmormântat, cu serviciu religios baptist, în Referințe în: Viorica I. Bitte, Tiberiu Chiş, Nicolae Sârbu, Dicţionarul cimitirul nr. 3 din Reșița. I-au fost alături mulțime de prieteni, colegi, colaboratori, scriitorilor din Caraş-Severin, Reşiţa, Editura Timpul, 1998; Who’s Who în reprezentanți ai unor importante instituții județene. O mare de oameni alături de România. București, 2002; Dicționar al scriitorilor din Banat. Timișoara, 2005; familie, de soție – istoricul și criticul literar Ada D. Cruceanu – precum și de cei Enciclopedia Banatului. Literatura. Timișoara: David Press Print, 2016; Cuvântul doi fii: senatorul PSD Ionuț-Narcis Chisăliță și Vianu Chisăliță. care unește. Slatina, 2018; Poetul Octavian Doclin s-a născut la 17 februarie 1950 în comuna Doclin, Nu mai puţin importanţi sunt artiştii care semnează ilustraţia volumelor: Caraş-Severin și s-a stins la Reșița, în data de 11 Iulian Vitalis Cojocariu, Papi Emilian Roşculescu, Doru Bucur, Petru Comisarschi, februarie 2020. Ion Stendl, Silviu Orăvitzan. Absolvent al Şcolii Generale Doclin, apoi Octavian Doclin realizează împreună cu al Liceului din comuna Grădinari şi al Facultăţii de Ada D. Cruceanu, revista Reflex dar şi colaborează Filologie, specialitatea română-franceză. la cele mai prestigioase şi importante publicaţii de Perioada liceului va fi una semnificativă literatură din ţară şi străinătate. De asemenea, opera pentru elevul şi deja poetul Octavian Chiseliţă docliniană este reflectată în presa vremii (ex. Orizont coincidând cu perioada de debut sub îndrumarea – Timişoara, Luceafărul – Bucureşti; Contemporanul profesorului şi mentorului Petru Oallde. În 1968 – Bucureşti; Familia – Oradea; Steaua – Cluj; elevul Octavian Chiseliţă semnează poeme în revista Transilvania – Sibiu, Poesis – Satu Mare; Scrisul Vîrste cărăşene a Liceului din Grădinari, iar în 1970, Românesc – Craiova; Portal Măiastra – Tg. Jiu etc.). în revista timişoreană Orizont semnează, pentru Deţinător al multor premii şi distincţii prima dată cu numele literar adoptat de atunci, importante în plan literar, merită totuşi menţionat Octavian Doclin. Tot în 1970 apare, pentru prima măcar Titlul Cavaler al Ordinului Cultural „Eminescu dată ca poet, în volumul Ritmuri din Ţara lui Iovan – 1868 – Oraviţa” primit în 2006, Premiul pentru Iorgovan, o culegere de versuri îngrijită de Petru poezie în 2008 şi în 2010 al USR Filiala Timişoara Oallde şi prefaţată de Pavel Bellu. sau Premiul de excelenţă al Municipiului Timişoara Pe parcursul carierei sale profesionale pe anul 2011. Octavian Doclin a îndeplinit diverse funcţii: a fost Din anul 1997 este Cetăţean de Onoare al profesor (la Bixad, în judeţul Satu Mare), apoi comunei Doclin; din 2009 este Cetăţean de Onoare referent de specialitate la Centrul Judeţean pentru al Municipiului Reşiţa, iar din 2004 este onorat cu Conservarea şi Promovarea Culturii Tradiţionale Ordinul Meritul Cultural în grad de Cavaler, acordat Caraş-Severin; este preşedintele fundaţiei cultural- de Preşedintele României. sociale „Octavian Doclin”, redactor-şef al revistei Senior al poeziei, Senior al culturii cărăşene, de artă, cultură şi civilizaţie Reflex (Reşiţa) şi Octavian Doclin este fără doar şi poate un poet de coordonatorul Bibliotecii Reflex; director al editurii Modus PH Reşiţa. excepţie şi un veritabil om de cultură. Rămas bun, Maestre drag!... Din 1982 este membru al Uniunii Scriitorilor din România. De asemenea este membru al Uniunii Ziariştilor Profesionişti din România şi membru al NR.: Lansarea mult doritei sale antologii din seria „101 de poezii” Societăţii de Ştiinţe Filologice din România, Filiala Reşiţa. (apărută la Editura Academiei / director D. R. Popescu, cu o substanțială prefață Debutul editorial se produce în 1979 cu volumul Neliniştea purpurei, de Zenovie Cârlugea, publicată în numărul trecut al acestei reviste), care a sosit la un volum de poeme care beneficiază de prezentări ale unor importanţi scriitori Reșița a doua zi după decesul autorului, a avut loc în ziua de 13 februarie, după precum Anghel Dumbrăveanu şi Gheorghe Grigurcu. Apoi poetul îşi revarsă talentul, iar scriitura sa curge în mai multe înmormântarea poetului la Reșița. Au omagiat opera celui dispărut scriitori de la volume (49), unele în mai multe ediţii şi în mai multe limbi. Cea mai recentă Filialele Timișoara și Arad ale Uniunii Scriitorilor din România, autori și prieteni carte apărută, cea de-a 49-a, este „O sută și una de poezii”, un volum pe care bănățeni greu încercați de pierderea suferită, regret exprimat deopotrivă și pe situl poetul îl aștepta cu bucurie și mândrie, fiind apărut sub egida Editurii Academiei U.S.R. de breasla noastră scriitoricească: Române din București, în ciclul „O sută una de poezii”, în care au văzut lumina «Prodigioasa activitate a lui Octavian Doclin în domeniul cultural a fost tiparului, până acum, 55 de volume. Un volum frumos pe care Octavian Doclin nu răsplătită de semnificative premii, distincții și onoruri: Ordinul Meritul Cultural în a apucat să-l vadă, un volum trudit de Ada D. Cruceanu, cu o prefață de Zenovie Grad de Cavaler (2004), acordat de Preşedintele României, Premii pentru Poezie Cârlugea și cu repere critice purtând semnătura unor importanți scriitori români: ale Filialei Timişoara a U.S.R., Premiul Special al Juriului Filialei Timişoara a Cornel Ungureanu, Gheorghe Pituț, Petre Stoica, Laurențiu Ulici, Al. Cistelecan, U.S.R., Premiul Uniunii Scriitorilor din România, Premiul Uniunii Scriitorilor din Alexandru Ruja, Marian Popa, Cornelia Ștefănescu, Paul Aretzu, Mircea Martin, România la Festivalul Naţional de Poezie „George Coşbuc” (Bistriţa), Premiul Cristian Livescu, Simona Grazia-Dima, Ionel Bota, Marian Barbu, Mircea Popa, „Eminescu” şi Titlul de Cavaler al Ordinului Cultural „Eminescu-1868-Oraviţa”. Ion Cristofor, Marcel Pop-Corniș, Gheorghe Jurma, Constantin Cubleșan, Adrian A fost Cetăţean de Onoare al comunei Doclin, Cetăţean de Onoare al Dinu Rachieru, Marian Odangiu, Tudorel Urian, Mircea Bârsilă, Ion Marin municipiului Reşiţa, Senior al poeziei, distincție acordată de Societatea Română Almăjan și Ion Pop. Volumul a fost lansat în data de 13 februarie 2020, după de Radiodifuziune – Studioul Regional Radio Reșița, și Senior al culturii Caraș- înmormântarea poetului și a fost prezentat de scriitori precum: Cornel Ungureanu, Severinene, titlu acordat de Ministerul Culturii şi Patrimoniului Naţional. Alexandru Ruja, Gheorghe Jurma, Erwin Josef Țigla, Vasile Petrica, Marcu Mihail Dispariția lui Octavian Doclin lasă un gol imens în peisajul poeziei Deleanu, Vasile Dan, Ioan Mateuț, Nicolae Sârbu și alții. contemporane. Pierdem un minunat prieten și coleg, o ființă dăruită trup și suflet Poezii pentru copii, poezii de dragoste, poeme folclorice (sau „aproape celorlalți, poeziei, literaturii, culturii naționale.» (Situl USR, 12.02.2020). folclorice”), poeme cu tentă religioasă, toate se regăsesc în volumele semnate de Portal-MĂIASTRA v Anul XVI, nr. 2 (63)/2020 50 Trinitatea trup, cuget, suflet în haiku

unui balaur înaripat. Aproape inexistentă aici, cugeta- spre săvârșirea lumii efemere. Deși nu traversase 1. Printre culturi și arte rea se reduce la starea de contemplație, iar imaginația ceața metaforei, se învăluise uneori în mister. ne poartă departe, spre basme cu zmei. ... Sezonalitatea sărbătorilor creștine oferă pen- R. H. Blyth, consideră haikuul drept „floarea La intersecția cugetării cu visarea, găsim un tru haiku vorbe cheie (kigo), specifice fiecărui ano- finală a culturii orientale” îndreptățită la „cea mai fel de meditație în haiku nu în sensul de rațiune, de timp. De exemplu, tot ce ține de Paști are conotații pură și mai profundă apreciere spirituală din partea găsire a soluției la o problemă, ci de relaxare, de tih- vernale, indiferent că vorbim de ouă roșii, mielul noastră, pentru că reprezintă o lume întreagă1”. As- nă sufletească. Astfel, întrecând explicațiile, intuiția sacrificat, pască, sau iepurașul de ciocolată. Pentru tăzi, izvorât din cultura orientală, haiku a migrat în devine regină în haiku. vară, Sfântul Ilie, reper inechivoc, vine cu fulgere și lume. ploi torențiale, în timp ce „Sfântă Măria Mică”, Cu intenția să adeveresc acea „apreci- sărbătoare a toamnei, oferă cuvinte tipice aces- ere spirituală” și evitând capcana înșelătoarei tui anotimp, cu fructe coapte și pelerinaje. În sale simplități, am pășit timid în templul hai- sfârșit, Crăciunul, cu colinde, colaci, clopoței, kuului cu o predispoziție meditativ lirică. brad împodobit etc., definește anotimpul hiber- La originile sale, haiku pune în mișcare nal. meditația de tip Zen, de la echilibrul static Dacă la japonezi Anul Nou formea- spre unul dinamic, prefăcând imaginea, tre- ză în haiku al cincilea anotimp, eu mai văd pied nicicând instabil, în cugetare, triciclu ceva ce transcende timpul, poate un al șaselea mobil. anotimp, ceva al cărui cuvânt cheie ar putea fi De-a lungul anotimpurilor vieții, hai- clopotul, sau mai degrabă dangătul lui, un ano- ku traversează cu triciclul versurilor toate timp al meditației pure. De la clopot la dangăt cele șapte arte. Prin însuși vectorul de lucru, ne metamorfozăm din ipostaza contemplativă în coabitează cu arta literaturii, într-un spațiu cea meditativă. Anotimpul meditației pure suge- creativ comun. Totuși, cum unii exclud haiku rează trecerea din macro-univers în microcos- din categoria literaturii, din pricina pastișelor mos, cu mirifice alunecări din lumea tăcerilor și vulgarizării versificației, ne mulțumim cu simpla Strofă compusă din trei versuri a câte 5-7-5 si- spre cea a dangătelor, din jocul umbrelor spre cel al „coabitare”, care ar putea fi, altfel, o familie. Clasi- labe, construcția poetică de tip haiku nu își găsește luminilor, din lumea olfactivă în cea a sentimentelor ficarea presupune relativitate, căci, fără apel la taxo- echivalentul în poezia clasică românească și nici și tot așa, accentuând sensibilitatea sufletului, spre nomie, cineva ar putea chestiona chiar apartenența în altă limbă în afara japonezei. Cu timpul, însă, transpunerea în expresii lirice și meditative. Bibliei la categoria „creație literară”. prin traducere și interpretare, dar și prin facilitatea Admițând forța imaginii egală cu o mie de cu- construcției, s-a instalat confortabil în mai toate lim- vinte, atunci un foto-haiku devine mult mai sugestiv, bile. Versul heptasilabic, destul de popular în limba 3. Trinitate prin poză. Încă din preistoria haikuului, desenele hai- română, de la „Deșteaptă-te române” până la „O jinilor luau forma de „haiga”, schiță grafică însoțită preafrumoasă fată”, ține elegant isonul liric în bine Ființe plămădite din minte, inimă și corp, nu de haiku, la fel de simplă și profundă ca și poemul cunoscutele poeme. Dacă ne referim la primul și al putem ignora componența tripartită a haikuului, ca asociat. De regulă se desena și se scria cu aceeași treilea vers din haiku, adică piciorul metric pentasila- o reflexie infinitezimală a Trinității, fără pângărirea pensulă. Unele lucrări „haiga”, reproduse ulterior bic, atunci îl putem identifica la începuturile poeziei celor sfinte, iar mai departe nu rămâne decât un pas prin metoda blocurilor de lemn, „ukiyo-e”, au deve- românești,: până la meditația creștină, sau rugăciune. Dacă haiku- nit memorabile, ca poemul iconic cu iazul și broasca, „Într-o grădină (5) ul meditativ are tangență cu vorba de duh, atunci cu- al lui Bashō. Lâng-o tulpină (5) getarea creștină ne poate conduce spre Duhul din noi, Așa cum Matsuo Bashō este părintele haiku- Zării o floare (5) fie ea și sub formă de haiku. În esență, vizează relația ului, Nonoguchi Ryūho deține titlul de fondator al Ca o lumină” (5)... noastră cu Divinitatea, cu ceea ce se perpetuează stilului „haiga”, metamorfozat și proliferat astăzi sub (Ienăchiță Văcărescu) sfânt în noi, viața. O încercare nicicând împlinită de a impactul digitalizării fotografiilor. ne înțelege pe noi, mai ales raportați la nesfârșire, la O altă artă, generând sentimente subliminale, Printre cele mai populare versuri românești din „Treimea cea de o Ființă” și de a înțelege, cât se poa- muzica, reverberează în haiku, din cel puțin două cinci silabe se numără și „Pe-un picior de plai”, fără te, „nedespărțirea” de Duhul din noi și de infinitul din direcții. Pe de o parte muzicalitatea specifică fiecărei însă vreo asociere cu versul de șapte silabe, spre a care venim, dezvăluie capacitatea limitată a intelectu- limbi, determinată de structura ritmică a versului, re- genera un haiku. Niponologii observă că, oricât s-ar lui nostru de a înțelege doar ceea nu e divin. spectiv de piciorul metric (atunci când acesta poate fi traduce sau copia, versul pentasilabic nu „sună” ca în Să ne mulțumim cu ce se poate! Veritabil bal- definit), cuantifică valoarea unui haiku, valoare de al- limba japoneză. sam sufletesc, pastilă de Zen sau rugăciune tămădui- tfel interpretabilă. Pe de altă parte, mult mai relevan- Cu o tentă satirică, aducând a „senryū”2, am toare, haiku transformă medicația în meditație, adre- tă, muzica drept substrat al poemului, element impli- găsit și alte versuri pentasilabice, transpuse în muzică sându-se deopotrivă minții și sufletului, într-un voiaj cit, sonoritate tainică sau punte între două elemente românească: „Toamna ce trece/ Iarna ce vine...”, în către sănătatea sinelui. juxtapuse (cuvânt de legătură – „kireji”) devine in- ritm de vals. Fără superstiții, la unii creștini meditația prin strument în mâna autorului. Ca tehnică, muzica poate rugăciune devine haiku, spațiu în care cugetarea eului juca și rolul de „kigo” (cuvânt simbolizând anotim- liric se împletește cu un fapt cotidian, cu o imagine, pul), cu particularități în diverse limbi și culturi. De 2. Printre anotimpuri cu o poză, pentru a pătrunde în universul filosofic și exemplu, pentru creștini colindul înseamnă iarnă, iar estetic al existenței, cu bune și rele. pentru melomani câteva acorduri din Vivaldi pot su- meditative Așa cum haiku are origini spirituale dincolo gera un anotimp anume. de timp, istoria sufletului omenesc se derulează între Oricât de talentat ar fi, pianistul nu-și acordea- Infant al dinastiilor elegiace, precaut prin- două lumi: cea prezentă, efemeră și cealaltă, veșnică. ză singur pianul, ci cheamă un specialist. Omul nu- tre irizările poetice ale meditației, triciclul haiku ne De la realitate spre abstractizare, de la imagine la și poate acorda singur gândul la spirit și apelează la scoate zglobiu din cotidian în spațiul fecund al des- gând, de la finit la infinit, de la prezent la veșnic, rugăciune sau, dacă se simte ateu, poate apela chiar tinderii spirituale. Îl văd pe sub cireșii în floare, cu meditația și rugăciunea se amalgamează, uneori sub și la... haiku. petalele alunecându-i în părul bălai și apoi pe obraji, formă de haiku, printr-o relație sinceră cu eul nostru. La confluența artelor, haiku poate jongla cu di- prefăcute în lacrimi de bucurie. Pui de om plecat din Prin intuiția ontologică a naturii umane, ajungând la verse combinații atipice și asocieri surprinzătoare, de cuibul natal în căutarea sinelui, respiră bucuria prin înțelegerea efemerității unei flori, haiku traversează la abisalele dimensiuni ale absenței în sculptură, sau porii inocenței. universul. Abstractizând și apoi revenind la natură, el baletul neprihănirii în dans, până la tăcerea culorilor Ghidat de trilul mierlei din vișinul în floa- călătorește de la vast și vag (clopotul universului) la sau entropiile (dezordinile) cromatice în pictură. re, triciclul haiku pedalează mai departe spre o altă minuscul și concret (petala de cireș). floare, cea a vârstei, prin fulgere și grindini de vară, Exegeza haikuului scrisă de R.H. Blyth su- ... Haiku nu este matematică. Nu este nici un până când un dangăt galben îl întâmpină în lanul de gerează că rugăciunea profundă se trăiește și nu se simplu pastel sau o maximă minimală, deși poate fi grâu sub cupola unui templu torid. Pradă stării oniri- rostește și la fel sensul haikuului se intuiește, nu se ambele deopotrivă. ce, hipnotizat de soarele magnetic, alunecă în neștire recită. Personal, așa cum accept viața ca un dat, fără Cugetări inspirate din peisaje naturale moc- spre un covor al foilor de papirus scrise cu condeiul explicații și teorii, la fel iau și haiku. Developată nesc în potențiale poeme, reflectând lumi magice, razelor obosite, până când gândul i se coace, fruct al dincolo de cuvinte, rugăciunea îmi pare un haiku de- uneori reale, alteori deformate în oglinzi strâmbe, uitării și meditației. ghizat în spatele celor trei versuri. Asemănător, trăind prin interpretare sau traducere. Necugetat, pedalează mereu până când versul în Japonia, am experimentat ceremonia ceaiului din- Într-un banal exemplu de magie deformată a mai avansat i se împotmolește într-un omăt cărunt, colo de licoarea în sine. Prin transcenderea cuvinte- traducerii, libelula, devenită „dragonfly” în engleză, 2 senryū = (tradus prin salcie de râu) formă japoneză de poem, lor, bucuria și durerea se întrețes în rugăciune spre a a revenit prin retroversiune în românește sub forma asemănător cu haiku, adesea cinic și cu umor negru. Spre deo- da veșmânt sufletului. sebire de haiku, care este mult mai serios, senryū nu include un 1 Blyth R.H., „Haiku, vol.1, Eastern Culture”, The Hokuseido „kireji” (cuvânt de legătură) și nici „kigo” (cuvânt care simboli- Press, Tokyo, 1981, pg.5 zează anotimpul). pag.50 Portal-MĂIASTRA v Anul XVI, nr. 2 (63)/2020 51 pag. 50 Clopotul adevărat înseamnă dangăt și nu clo- juncte validării, într-un simplu exercițiu meditativ. Dincolo de dilema hamletiană a fi sau a nu fi... potul în sine, el conține cerul nesfârșit pe care nu-l Este haiku poezie? poezie, a fi sau a nu fi cugetare sau maximă minimă, vom vedea niciodată în întregime, nici măcar nu-l pu- Blyth explică haiku în mod magnific, ajungând pentru mine haiku rămâne ceva inefabil, un mod de tem intui. În clopotul cerului s-au înălțat și părinții, în la o hermeneutică a sa, dar când vine vorba să-l com- a-mi disciplina gândul spre a-l pune în armonie cu reverberația nesfârșirii, așteptându-ne. Ca o ecuație a pună, niciunul din poemele sale nu atinge „sfințenia” sufletul, la confluența cugetării cu emoția. vieții, clopotul lui Gauss ne poartă de la minus infi- lui Bashō. Poți compune o mie de haikuuri și abia a În pandemicul martie 2020, când unii au trecut nit, unde am fost mereu aproape de zero, ca să ne la ora de vară, iar prea mulți, din păcate, la ora înalțe prin viața efemeră și să ne coboare în iarna definitivă, odată cu nefericita diateză a seniorilor vieții, cu noi tendințe asimptotice spre linia zero a spre virușii agresivi, prin haikuul meditativ ne si- infinitului din care provenim și unde ne vom topi, tuăm într-o diateză pururea reflexivă în căutarea în viața veșnică. eului, a unui „pokemon” ascuns în natură și mai ales în noi. În felul acesta sublimăm imaginea, purificând-o, rafinând-o până la prefacerea în 4. A fi sau a nu fi... cugetare. Prin cunoașterea științifică, mai depar- te, meditând laconic la amânarea orei definitive, poezie traversăm prin epistemologie acest anotimp epi- demiologic. Ce este haiku? Răspunsul, pe lângă dicțio- Fără a ridica meditația la rang de totem al nare, se poate găsi în tetralogia lui R.H. Blyth3. haikuului, ne asumăm modesta predicție că, în Standardele și calitatea haikuului evoluează, timp, elementul meditativ va câștiga teren în ceea mai ales sub beneficul impact al răspândirii genului ce R.H. Blyth numea „o experiență religioasă și în lumea largă, ajungând la tentativa de înscriere în o mie una oară să îți reușească. O tonă de rocă pentru poetică”, adică haiku. Pentru mine, el înseamnă un gră- patrimoniul cultural imaterial UNESCO. O multitu- un gram de aur! Poți rosti o rugăciune de o mie de ori unte al cugetării semănat în suflet spre germinarea învi- dine de jurii și jurați triază și clasifică poemele de pe și abia a o mie una oară să intri în comuniune cu Du- erii spirituale În felul acesta, neg primordialitatea inte- mapamond după criterii relativ „ortodoxe”, incitând hul divin din tine, cu acea sclipire de o clipă netraduc- lectului (cogito, ergo sum), fără a-i nega rolul în haiku. la competiție, fără a interzice creațiile individuale dis- tibilă în cuvinte dar „nedespărțită” de noi, atâta cât 3 Blyth, R.H. : „HAIKU, Volume One: Eastern Culture; Volume trăim. La polul opus, utilizarea eronată a intelectului Radu ȘERBAN 2: Spring;. Volume 3: Summer – Autumn; Volume 4: Autumn- devine un exercițiu cel puțin steril, dacă nu periculos. Winter”. The Hokuseido Press, Tokyo, 1981 București, 4 aprilie 2020 Reverențe antivirus pag. 52 Laureatul premiului Nobel pentru medicină din 2018, 6. Paralela România - Japonia Autoritățile țin cont de istoria umană, de imunologul Tasuku Honjo, își invita concetățenii să tradițiile culturale și de valorile individuale, chiar se abțină, pe cât posibil, de la ieșitul din casă timp Pentru că am început cu o comparație între Ro- dacă, în final, societatea niponă va avea de suferit. de o lună, pentru a evita confruntarea cu acest „ninja mânia și Japonia, voi încheia la fel. În 1918-19, au Lunga tradiție a conviețuirii sociale tripartite, gu- nevăzut”. murit de gripă spaniolă 740.000 de japonezi, în timp vern-patronate-sindicate, care a dat lumii noțiunea Din experiența proprie aș mai adăuga un alt ce românii, conform propriei antropologii culturale, de „grevă japoneză”, este pusă la încercare. Încă din motiv: abținerea de la vorbitul la telefon în public. purtau ghirlande cu usturoi la gât. Astăzi, România perioada Edo (1603-1868), cultura aplanării conflic- Dacă în trenuri este interzis, pe stradă înseamnă bă- a aplicat într-o lună 200.000 de amenzi pentru încăl- telor între angajat și angajator se perpetuează. Astăzi, dărănie. Venit la București, în 2016, mi-am permis carea ordonanțelor militare, iar Japonia – nici una. guvernanții consultă mediul de afaceri înainte de a pe stradă, cu disimulată naivitate, să răspund unor În schimb, guvernul a decis să ofere câte 100.000 4 legifera, iar companiile respectă strict legile. Noul persoane care vorbeau tare lângă mine, ca și când mi de yeni fiecărui rezident, chiar străin fiind, pentru coronavirus pune la grea încercare acest sistem. s-ar fi adresat. Vorbitul în public la telefon, revers al a încuraja consumul. România a introdus starea de La începutul pandemiei, Japonia a fost critica- reverenței, poate dispersa, evident, particule invizibi- urgență pe 16 martie, Japonia cu o lună mai târziu. O tă în presa internațională pentru măsurile prea blânde le de salivă. serie de statistici comparative stau la dispoziția celor în combaterea Covid-19. Nu mă pot pronunța asupra interesați, dar eu mă opresc aici, cu gândul la între- corectitudinii măsurilor, bazate în principal pe limi- 5. Cea mai argintie societate din lume barea românilor veniți în arhipelag prin anul 2012: tări voluntare și recomandări, însă pentru moment când vom fi ca japonezii? Răspunsul „niciodată”, fără constat că Japonia stă mai bine decât media lumii Un cuvânt în plus se cere despre vârstnici. conotații peiorative, venea din simpla realitate că nu occidentale și chiar media globală, în statisticile pri- Populația cea mai longevivă din lume, dar și cea mai ne vom saluta niciodată cu reverențe pe stradă, însă vind victimele pandemiei. Răspunsul lent și ezitant îmbătrânită3, cu o imensă pondere a „seniorilor”, nu vom continua să facem pioase mătănii în biserică. al Japoniei poate fi un caz „de laborator”, de luat în a impus reguli speciale celor peste 65 de ani, cum Am găsit și o concluzie comună, tot mai evi- 5 considerare, fără a ignora rolul sistemului universal se întâmplă în unele țări (…). Japonia încărunțită a dentă, exprimată și de profesorul Michifumi Isoda , de asigurări medicale, care susține longevitatea ni- luat măsuri excepționale, știind că vârstnicii sunt mai conform căruia pandemiile amenință securitatea în ponilor. vulnerabili. La casele de bătrâni nu se mai admit vo- acest secol, mai mult decât orice război clasic. * Dacă primarul sectorului 3 din București a fost luntarii, decât cu mari măsuri de precauție, în timp Îmi permit o plecăciune în fața forței a Japoni- amendat pentru ieșirea în parc, la polul opus, numă- ce se asigură asistența medicală de specialitate celor ei în războiul cu Covid-19, fără gargară la televizor, rul japonezilor care ies astăzi în parc a crescut mult. internați. doar cu cea reală, spre purificarea căilor respiratorii Cei ce fac jogging și-au autoimpus o distanță minimă Dacă s-ar vâna și în Japonia bătrânii pe stra- și a celor de comunicație. Reverența nu transmite vi- între ei de doi metri. Se constată că mulți care nu dă, oamenii ar sta liniștiți, crezând că este un joc cu rusul, nici închinăciunea ortodoxă, nici buna cuviință alergau înainte, ies acum în parc, pentru a-și elibera „pokemoni”. Pare puțin cinic, dar îmi amintesc un ministru de finanțe japonez, în vârstă de aproape 80 și nici respectul pentru vârstnici. Iar dacă ar fi să pri- stresul. La orice oră din zi sau noapte, se aleargă în de ani, liniștindu-i pe cei îngrijorați de perspectiva mesc un sfat, acum când stau izolat în casă, l-aș alege parcuri, iar specialiștii japonezi spun că nu e proble- insuficienței fondurilor de pensii, cu observația că pe cel al scriitorului Haruki Murakami: întrebându-se mă să ieși în aer liber, atâta timp cât eviți aglomerația. problema se rezolvă „în mod natural”. În alte țări, ce ar putea face pentru confrații săi după marile ca- Este adevărat că toți poartă măști, fără a fi obligați, dimpotrivă, uitând că victimele coronavirusului sunt taclisme naturale, a ajuns la concluzia că ar trebui să chiar dacă le incomodează respirația. Am văzut pe în principal pensionari, se caută motive de a afecta continue a scrie. Nefiind politician, activist sau me- internet mulțimi nipone admirând florile de cireș în pensiile. Un ministru de finanțe onest ar redistribui dic, prin scris, spune el, ajută oamenii să comunice, aer liber, în luna aprilie 2020. celor în viață pensiile pe care nu le mai plătește... iar dacă fiecare caută să facă ce știe mai bine, atunci Diferența de cultură și abordare se observă Așa cum britanicii poartă maci roșii la rever trecem mai ușor peste marele necaz. chiar și în comparație cu țări apropiate geografic, ca în comemorarea victimelor războiului, îmi imaginez Iar noi, cu antropologicul usturoi, continuăm Malaezia, unde un japonez a fost arestat pentru că niponii purtând virtualul semn al reverenței la reverul milenara tradiție de a nu ne ploconi prea adânc cu alerga în parc. reverendei rituale din templul bunului simț, ca res- temenele în fața coroanelor. Între sistemul măsurilor autoritare asiatice, pect pentru cei ce se înclină în fața argintiului tâmple- gen China sau Vietnam, și sistemul transparenței lor de „sensei”, în țara cu cei mai mulți bătrâni. 4 Cursul mediu în ultimul deceniu poate fi socotit circa 1$=100 și democrației occidentale, Japonia experimentea- yeni. 5 International Research Center for Japanese Studies, Associate ză propriile metode în gestionarea crizei. Fără pași Professor Michifumi Isoda, Bungeishunju, May Special Feature: coercitivi sau punitivi, bunele exemple proliferează. 3 29% din populația Japoniei a depășit vârsta de 65 de ani, adică Corona Wars, “The history of infectious diseases in Japan—The 36 de milioane de oameni. answer lies in history” Portal-MĂIASTRA v Anul XVI, nr. 2 (63)/2020 52 Reverențe antivirus Covid -19 ne-a globalizat, în pofida izolării sociale Ne întrebăm de ce Japonia, la o populație de șase ori mai mare ce perechile, oricât de îndrăgostite, nu se sărută pe stradă. O glumă decât a României, înregistrează mai puține victime ale coronavirusului. inspirată din realitate spune că americanul își sărută soția pe stradă și Distanțarea socială se practică de mult în arhipelag, de vreme o bate acasă, iar japonezul – invers. 1. Antropologie bolnavilor, încă din vremea când nu apăruse noul coronavirus. Cercetă- Antropologia culturală ne arată rile epidemiologice vor oferi lecții că japonezii se salută prin reverențe, și soluții, dar până atunci, indiferent nu prin strânsul mâinii sau îmbrățișări de irelevanța culturii nipone în com- în public. baterea coronavirusului, un lucru s-a Tradiție milenară, salutul prin preluat deja în societatea occidentală: înclinarea corpului respectă reguli purtatul măștii în public. precise, așa cum noi respectăm cutu- Alt factor din cultura niponă, mele salutului prin strânsul mânii. remarcat și de Basil Assan în 1899, Unghiul de înclinare a corpului descălțatul la ușă, surprinde străinul. în reverență indică relația de respect În locuințe, la bloc sau la casă, ca și și subordonare între cei care se salu- în restaurantele clasice, în școli, în tă. Tânărul se înclină mai mult în fața locașurile de cult sau în onsen-uri (băi vârstnicului, subalternul mai mult publice), încălțările se lasă la intrare. în fața șefului, fiul în fața părinților, Nu m-a surprins când, la clubul de la învățăcelul în fața dascălului. Uneori Pare neverosimil ca la finele se- menținerea obiceiului străbun de a face etajul 49 al Turnului Mori din Tokyo, se întrec în reverențe repetate, când colului al XIX-lea să facă băi calde zil- gargară. De la Assan, în secolul 19, și nu se știe ordinea de precădere. Cel am fost invitat să mă descalț intrarea nic și să se spele pe dinți. Cine? Clasa până la Rena Kato2, în ziua de azi, se salutat se înclină și el, chiar dacă mai într-unul din separeurile restaurantu- vorbește despre importanța gargarei în lui. Japonia, ca parte a igienei căilor respi- Cultura descălțării nu înseam- ratorii. nă doar ținerea la ușă a musafiru- Au descoperit și apa caldă... în lui nepoftit, virusul, dar și un subtil prosop. Obiceiul japonez „oshibori” exercițiu cultural – religios, prin sepa- reprezintă și el o formă de tempera- rarea clară a „interiorului” de „exteri- re a răspândirii virusului. Șervetele or”, a „purului” (casa) de „impur”. Aș umede și fierbinți, albe, din bumbac, face un pas mai departe: descălțatul cu care se șterg mâinile și fața în mod la ușă îmi sugerează separarea sinelui tradițional înaintea mesei, pot distruge trupesc de cel sufletesc. virușii nevăzuți. O adevărată industrie strânge zilnic șervetele folosite, uneori 4. Ecuaţie cu multiple chiar din stradă, pentru a le aduce a doua zi curate și dezinfectate. necunoscute Pe roze nu stă nici „Țara flo- 3. Tradiţii mai vechi rii de cireș”. Cu legile în vigoare, Japonia nu poate pune în aplicare sau mai noi restricțiile din China și nici măcar pe O altă potențială cauză a nu- puțin, altfel dovedind impolitețe, chiar cea mai de jos! O fi și puțină exagerare, cele din SUA sau Franța. De exemplu, mărului relativ redus de cazuri de Co- și în postura de superior, ca profesorul căci fără uscături pădure nu e, dar nici doamna Yuriko Koike, guvernator al în fața elevului. Mâinile se țin pe lân- fum fără foc nu iese. gă corp, capul pe linia corpului, care se Se poate adăuga tradiția „frânge” de la brâu, fără a îndoi genun- șintoistă, care impune spălatul pe mâni chii, iar privirea, după ce a fixat inter- la intrarea în templu. Cu apă din vase locutorul, se lasă în jos odată cu capul, de piatră (chozubachi), prin ritualul ca într-un echer. Am remarcat o notă de demnitate, căci nu se încovoaie cocoașa purificării spirituale (temizu), își spală sau umerii. Femeile-și pot împreuna mâinile și fața folosind un fel de ibric mâinile la nivelul șoldurilor sau chiar la cu coadă lungă din bambus, gestica ri- piept, în semn de respect adițional. tuală obligând pe fiecare, după ce l-a În mod cert, nu se produce vre- folosit, să-l clătească. Am învățat tot un contact fizic, nici amicalul bătut pe ritul, să nu greșesc în fața localnicilor, umeri. Se știe că Împăratul nu dă mâna când intram într-un sanctuar shintoist: cu japonezii, acest privilegiu fiind re- întâi mâna stângă, apoi dreapta, apoi zervat străinilor care îl întâlnesc pe gura, apoi coada ibricului. suveran. Totuși, obiceiurile evoluează. La muzeul în aer liber din Hako- Dacă Obama s-a înclinat aproape la 90 ne, aproape de sacrul Munte Fuji, de grade în fața Împăratului Japoniei, după ce mi-am limpezit privirile într-o Trump a dat mâna fără reverență. baie spirituală de sculpturi universale vid-19 în Japonia este purtatul măștii. dispersate prin spațiul deluros-ver- Tokyo-ului, s-a lovit de imposibilita- Când mă întrebau unii, în anii 2012- 2. Apa vie de al stabilimentului, am poposit pe tea opririi transportului în comun, din 2016, de ce poartă japonezii măști pe Pot fi invocate și alte explicații, un tăpșan cu bazine pentru spălat pi- cauza legislației. stradă, îmi era greu să explic, pentru că una regăsită, la finele secolului al cioarele. Un mod original de relaxare, Mentalitatea japonezului nu nici mie nu-mi era clar. Unii - ca să nu XIX-lea, într-o conferință a lui Basil când vizitatorul obosit sedimentează poate fi ignorată, prin politici restric- transmită răceala, alții - să se protejeze Assan, românul care a călătorit în ju- imaginea unui Picasso, Moore, Miles tive sub presiunea pandemiei. de poluare și microbi, alții - din aler- rul lumii: „Japonezii din clasa cea sau Brâncuși etc. Privind cum o mamă gie la polen etc. Oricum, la intrarea în mai de jos au prafuri și perii de dinți își spăla băiețelul pe picioare, mi-am 1 orice policlinică, automatele îi dotează Radu ȘERBAN, și fac băi calde în toate zilele ”. imaginat biblica scenă cu Iisus spălând pe toți cu măști, chiar și pe însoțitorii fost ambasador în Japonia 1Assan, Basil, „Călătorie împrejurul pămân- picioarele ucenicilor, pios apel la em- 2 tului”, Buletinul Societății Geografice Româ- patie... Rena Kato, membră a grupului de succes București, 23 aprilie 2020 AKB48: „spălați-vă pe mâini și faceți gargară!” ne, anul XX, trim. II-III, 1899, Stabilimentul Pare hazliu, dar mulți insistă pe Grafic I.V.Socecu, București, pag. 150 – Japan Times, 23 apr.2020 pag. 51