Revista PUBLICAȚIE DE LITERATURĂ ȘI DIALOG CULTURAL

12 2020 Revista PUBLICAȚIE DE LITERATURĂ ȘI DIALOG CULTURAL

ARCADIE SUCEVEANU: „UNIUNEA SCRIITORILOR DIN MOLDOVA – UN SECOL DE EXISTENȚĂ” INTERVIU

„Perioada cea mai complicată și dificilă pe care a traversat-o breasla scriitoricească este, fără îndoială, cea din epoca stalinistă, când factorii determinanți în literatură erau politicul, «înre- gimentarea». Sunt anii proletcultismului și ai realismului socialist, ai preceptului jdanovist «literatura trebuie pusă în slujba statului», rolul scriitorului fiind cel de «inginer al sufletelor», de educator al maselor.” (P. 3)

NICHITA DANILOV: „LA PORȚILE ORIENTULUI”

„Umiliți de-a lungul timpului, nu avem răbdarea necesară pentru a ne rezolva singuri problemele, ci căutăm mereu un sprijin din afară. La fratele mai mare, venit din Est sau Vest. Fiind obișnuiți să ținem dârlogii calului în mână, ne aplecăm plini de admirație în fața fiecărui stăpânitor, a cărui singură preocupare rămâne satisfacerea VASILE GRIBINCEA ÎN DIALOG CU propriilor sale pofte, desigur, pământești. Și dacă în anii comunismului, am găsit suficien- tă forță pentru a ne opune bolșevismului, în EMILIAN GALAICU-PĂUN perioada postcomunistă am abandonat orice luptă... lăsându-ne familia și patria la Foto de Dirk SKIBA cheremul primului venit....” (P. 5)

AVANPREMIERĂ „Călăuză în viaţă mi-a fost Dragostea, (...) Ţin totuşi să precizez că nu ajung unde m-am pornit sau mă 14 dar am avut de-a face şi cu Moartea – sunt – ca să zic aşa – «zugrav de pierd pe drum. Scrisul însuşi, în nu mai insist, doar adaug că cea mai biserici», iar poemele mele nu «ilus- opinia mea, constituie o dimensi- Fragment din volumul Asta nu e propa- teribilă declaraţie de dragoste pe care trează» credinţa; câtă o fi, «febra une a sacrului, hélas! pentru mulţi gandă de Piotr Pomeranțev, în curs de mi-a făcut-o cineva vreodată suna chiar vizionară», despre care vorbesc mai pierdută; dacă n-aş crede în ceea apariție la Editura Cartier. (P. 24) aşa: «Aş putea ucide pentru tine – pe toţi criticii, vine mai degrabă din ce scriu, probabil nici n-aş face-o tine primul!». căutare, fără să ştiu dinainte dacă sau m-aş fi lăsat de mult!”

„EXUPÉRY”: CITIȚI ÎN ACEST NUMĂR:

„Pielea mea acum e carlinga IN SFUMATO – P. 6 Avionului cu care am intrat în picaj, EUGEN LUNGU: „RĂZLEȚE” Aeru-n jur se aprinde, Scrumuindu-mi chiar și cuvintele POEMUL DIN OGLINDĂ – P. 7 Inventate în singurătate (...)” NICOLAE LEAHU: „STÉPHANE MALLARMÉ, «BRIZĂ MARINĂ»” CRONICI LITERARE – P. 10, 17, 22 DE MIRCEA V. CIOBANU, LUCIA ȚURCANU ȘI MARIA PILCHIN CARTEA DE ISTORIE – P. 18 POEZIE NICOLAE ENCIU DESPRE UN STUDIU AL LUI VALENTIN BURLACU de LUDMILA SOBIETSKY TRADUCERI DIN LITERATURA UNIVERSALĂ – P. 21 12 POEME DE SERGHEI ESENIN ÎN VERSIUNEA LUI GHEORGHE DONI

ACEASTĂ PUBLICAȚIE APARE CU SPRIJINUL INSTITUTULUI CULTURAL ROMÂN ȘI AL SECRETARIATULUI GENERAL AL GUVERNULUI ROMÂNIEI – DEPARTAMENTUL PENTRU RELAȚIA CU REPUBLICA MOLDOVA 2 / REVISTA LITERARĂ #12

EDITOR: UNIUNEA SCRIITORILOR 12 DIN 2020 REPUBLICA MOLDOVA CUPRINS ANUL 6 | NUMĂRUL 12 (53) | DECEMBRIE | 2020

POEMUL DIN OGLINDĂ EDITORIAL FIRUL CU PLUMB de NICOLAE LEAHU de ARCADIE SUCEVEANU de VSEVOLOD CIORNEI

„STÉPHANE MALLARMÉ: „USM – UN SECOL „DE DIN VALE 07 «BRIZĂ MARINĂ»” 03 DE EXISTENȚĂ” 09 DE ROVINE”

SELFIURI CU CÂMPUL ALB, VÂNTURILE, 04 GULLIVER 10 OILE NEGRE 19 VALURILE... „ÎNTÂLNIREA OCHIULUI „ANTOLOGIA UMORIŞTILOR „DESPRE ARTA NARAȚIUNII” CU LUMINA” (III) BASARABENI” DE VAL BUTNARU DE TEO CHIRIAC DE MIRCEA V. CIOBANU PLURALIA UȘI ÎN ASFINȚIT INTERVIU 20 TANTUM 05 „LA PORȚILE ORIENTULUI” 14 VASILE GRIBINCEA ÎN DIALOG „JURNAL ÎN MARGINILE DE NICHITA DANILOV CU EMILIAN GALAICU-PĂUN ISTORIEI LITERARE” (XXXII) DE LEO BUTNARU IN SFUMATO VÂRFURI 06 „RĂZLEȚE” AVANPREMIERĂ 17 DE COMPAS TRADUCERI DE EUGEN LUNGU EDITORIALĂ „VIITORUL E PENTRU TOȚI 21 POEME DE SERGHEI ESENIN ÎN LA FEL/ DOAR O CĂLĂTORIE VERSIUNEA LUI GHEORGHE DONI DIVANUL FRAGMENT DIN VOLUMUL SPRE TRECUT...” 08 ÎNȚELEPTULUI 24 „ASTA NU E PROPAGANDĂ” DE LUCIA ȚURCANU POETAE NOVI „UNIREA SE AMÂNĂ? UNIREA SE DE PIOTR POMERANȚEV, 22 „POEZIA PURTĂTOARE DE LUMINĂ” FACE! UNIREA E APROAPE!” (XVI) ÎN CURS DE APARIȚIE PAGINI DE DE MARIA PILCHIN DE VLADIMIR BEȘLEAGĂ LA EDITURA CARTIER. 18 ISTORIE TRADUCERE DIN ENGLEZĂ „O CONTRIBUȚIE FILTRE DE ADRIAN CIUBOTARU VALOROASĂ (...)” 23 „(ÎN)DEPENDENȚA NOASTRĂ DE NICOLAE ENCIU LINGVISTICĂ” (II) DE VALENTIN GUȚU Revista PUBLICAȚIE DE LITERATURĂ ȘI DIALOG CULTURAL

Director: Arcadie Suceveanu Concepție grafică: Romeo Șveț Publicație înregistrată la Ministerul Justiției Redactor-șef: Teo Chiriac Paginare computerizată: Adrian Ciubotaru al Republicii Moldova în data de 03 martie 2015. Redactor-șef adjunct: Adrian Ciubotaru Numărul de înregistrare: 297. Redactori asociați: Eugen Lungu, Leo Butnaru, Sediul redacției: ISSN: 2345-1777 Mircea V. Ciobanu, Lucia Țurcanu MD-2004, or. Chișinău str. 31 August 1989, nr. 98 Format A3. Tipar: ofset. Colegiul de redacție: Vladimir Beșleagă (Chișinău), Tiraj: 1000 de exemplare. Matei Vișniec (Paris), Ana Blandiana (București), Tel: (+373 22) 234724 Tipărit la Casa Editorial Poligrafică „Bons Offices” Această revistă apare cu sprijinul Institutului Cultural Român Ion Pop (Cluj), Cassian Maria Spiridon (Iași), Fax: (+373 22) 237118 MD-2005, or. Chișinău și al Secretariatului General al Guvernului României – Ștefan Hostiuc (Cernăuți), Vadim Bacinschi (Odesa) E-mail: [email protected] str. Feredeului 4/6 Departamentul pentru Relația cu Republica Moldova.

Textele și imaginile inserate în paginile Colaboratorii sunt invitați să-și trimită textele la adresa electronică afișată mai sus. Textele publicate în „Revista literară” nu reprezintă publicației „Revista literară” nu pot fi reproduse Textele vor avea format A4, nu vor depăși 10 000 de semne, vor fi paginate în Word, poziția oficială a ICR sau DRRM. Responsabilitatea pentru și nici distribuite fără acordul scris al redacției. Pages sau alt program compatibil cu sistemele de operare Windows sau MacOS. conţinutul articolelor le revine în exclusivitate autorilor. REVISTA LITERARĂ #12 / 3

EDITORIAL de ARCADIE SUCEVEANU

G.K. CHESTERTON DESPRE UNIUNEA SCRIITORILOR DIN MOLDOVA – EFICIENȚĂ UN SECOL DE EXISTENȚĂ ȘI ENERGIE

„Astăzi, filozofia religiei, adică teoria asarabia de ieri și Republica Moldova oasele reuniuni din 1987–1990, când s-au Petru Negură în cartea sa cu același titlu) noastră despre lucrurile fundamentale, de azi a fost și rămâne un pământ de făcut schimbări radicale în structura ei reușesc să „reabiliteze morala și sacralita- a fost alungată din cele două domenii Bsacrificiu pentru românism. Oamenii administrativă, USM a devenit „o organi- tea” (M. Cimpoi). Prin implicarea energică pe care obişnuia, în mod simultan, de litere de aici au trebuit să învingă în zație națională a literaților profesioniști”, a unora dintre ei, la Chișinău apar mai să le ocupe. Ideile generale dominau toate timpurile teroarea istoriei – mai întâi ale cărei obiective statutare și forme de multe reviste și instituții naționale, este înainte literatura. Ele au fost alungate sub ocupația țaristă, apoi sub cea sovietică, activitate apără interesele profesionale ctitorită Aleea Clasicilor, care a devenit în de strigătul artei de dragul artei. Ide- alurile generale dominau politica, dar dar și în perioada actuală, când s-ar părea ale scriitorilor, promovează integrarea în timp o emblemă a identității românești. au fost alungate de strigătul eficienţei, că nici un obstacol nu le mai stă în față –, contextul cultural românesc și european, Mulți dintre ei, având o formație româ- care ar putea fi aproximativ tradus ei fiind nevoiți să lupte mereu pentru a-și afirmarea conștiinței și spiritualității na- nească și fiind angajați la diverse edituri prin politică de dragul politicii. (...) păstra limba și identitatea, pentru a-și re- ționale. și ziare, au avut un rol benefic în calitate Literatura a pierdut, cu bună ştiinţă, găsi rădăcinile ființiale. „Geneza literaturii În chip firesc, actuala Uniune a Scriito- de „profesori de română” pentru generația din caracterul său politic; politica a române de aici, afirmă acad. Mihai Cimpoi, rilor din Republica Moldova se consideră următoare – generația ‘60. Ca autori de pierdut, cu bună ştiinţă, din caracte- se identifică unei rizogeneze, programul ei descendenta primei Societăți profesionale opere literare, însă, prea puțini dintre ei rul său literar. Teoriile generale ale cheie fiind unul identitar, de permanentă a scriitorilor români din Basarabia, cea din au reușit să se sustragă comandamentelor relaţiei dintre lucruri au fost astfel întoarcere la rădăcini (= la izvoare). Cu- 1920. Această dată figurează și pe tăblița timpului și doar câțiva (G. Meniuc, N. Cos- evacuate din ambele, şi e momentul noscând întregi perioade de înstrăinare de marmură de pe fațada Casei Sciitorilor, tenco, I. Crețu) ne-au lăsat (și) texte ne- să ne întrebăm ce am câştigat ori de matricea stilistică firească, ea s-a nu- și în O istorie deschisă... de Mihai Cimpoi, compromise estetic. ce am pierdut din această evacuare. S-a îmbogăţit literatura ori politica trit, biologic vorbind, dintr-o acumulare și în alte acte muzeale ori de arhivă. Pe la mijlocul deceniului șase al secolului după ce a fost îndepărtat moralistul de rezerve subterane, fiind prin natura Așadar, în acest an, USM a înregistrat trecut, în anii dezghețului hrușciovist, ia şi filozoful? Când totul într-un popor ei rizomică”. un secol de existență. Ne propusesem să naștere o nouă generație literară, supra- devine slab şi zadarnic, lumea începe Așa se explică faptul că viața literară consemnăm acest eveniment prin mai multe numită „generația de aur”, cea care într-un să vorbească despre eficienţă. La fel şi din spațiul dintre Prut și Nistru a cunoscut acțiuni, între care instituirea unor ordine timp relativ scurt va reuși recuperarea atunci când corpul cuiva se destramă, de-a lungul timpului diverse forme de și medalii ale USM, pregătirea unui volum estetică a actului creator și apropierea acea persoană începe, dintr-odată, să organizare și instituționalizare, iar par- de evocări și medalioane, Viața literară la mesajului literar de ideea națională. Este vorbească despre sănătate. Organisme- cursul ei a fost unul fracturat, marcat de Chișinău, derularea unui program cultural vorba de generația ‘60, care a dat nume le energice nu vorbesc despre procese, sincope și intermitențe, ca însăși istoria susținut de Primăria Chișinău, „Scriitorii mari și valori artistice incontestabile: ci despre scopurile lor. Nimic nu atestă acestui popor. pentru capitală, capitala pentru scriitori”, I. Druță, Gr. Vieru, L. Damian, A. Busuioc, mai clar eficienţa fizică a unui individ În sec. XIX și la începutul sec. XX, în dar pandemia care a venit peste noi ne-a V. Vasilache, I. Vatamanu, Vl. Beșleagă ș.a. decât faptul că acesta discută voios despre o călătorie la capătul lumii. Pe condițiile vitrege ale țarismului, literații zădărnicit planurile. Vom reveni la ele în pe- Generația anilor șaptezeci e cea care, de altă parte, nimic nu atestă mai clar basarabeni se încadrau, de regulă, în viața rioada următoare, când sperăm să prindem continuând demersurile generației an- eficienţa practică a unei naţiuni decât literară din dreapta Prutului (B. P. Hașdeu, timpuri mai bune. Spre bucuria noastră, terioare, a reușit să imprime procesului faptul că vorbeşte neîncetat despre o C. Stamati, C. Negruzzi) ori aderau la diverse sunt semne că cel puțin unul dintre ele, și inovator mai multă substanță, să conjuge călătorie la capătul lumii, către Ziua cercuri și societăți universitare din Odessa, anume programul susținut de Primărie, va elementul etic cu dezideratul estetic. Im- Judecăţii şi Noul Ierusalim. Nu există Harkov, Kiev, Sankt Petersburg. Au existat demara chiar din primele luni ale lui 2021. plicați în miezul fierbinte al evenimentelor semn mai puternic al unei obişnuite și la Chișinău, e adevărat, câteva societăți din anii 1987–1990, reprezentanții aces- sănătăţi fizice decât tendinţa de a și asociații culturale, cum ar fi Societa- Ceea ce ne pare firesc acum să ne în- tor generații sunt și artizanii renașterii urmări idealuri înalte şi fanteziste. Nu tea Culturală Moldovenească (președinte trebăm este ce reprezintă literatura dintre naționale, ai procesului de recuperare e de mirare că tocmai în exuberanţa P. Dicescu), Asociația Culturală „Cuvânt Prut și Nistru scrisă timp de un secol? Cum a valorilor emblematice: limbă, alfabet, primei copilării cerem imposibilul. Nici Moldovenesc” (președinte P. Halippa) ș.a., s-au poziționat scriitorii în diferite peri- independență, imn, tricolor. unul dintre oamenii puternici din epoci care exaltau forţa nu ar fi înţeles ce dar o societate profesională a scriitorilor oade de timp față de problemele scrisului Generația ‘80 și promoțiile care îi ur- înseamnă să munceşti pentru eficienţă. români din capitala provinciei a luat naștere și cele din societate? Cum se integrează mează s-au sincronizat rapid cu mișcările Hildebrand [Papa Grigore VII – n.r.] ar abia după Marea Unire, în anul 1920. Din ei astăzi în contextul cultural românesc înnoitoare din România și din țările euro- fi spus că lucrează pentru Biserica Ca- Comitetul ei de conducere făceau parte atât și european? pene. Spirite cultivate, nonconformiste, tolică, nu pentru eficienţă. Danton ar fi scriitori locali, cât și nume importante din Perioada cea mai complicată și dificilă promovând ideea deprovincializării și a spus că lucrează pentru libertate, ega- perimetrul României Mari: M. Sadoveanu, pe care a traversat-o breasla scriitoricească schimării de paradigmă, acești scriitori litate, fraternitate, nu pentru eficienţă. N. Dunăreanu, Șt. Ciobanu, N. N. Beldiceanu, este, fără îndoială, cea din epoca stalinistă, reprezintă o nouă spiritualitate. Chiar dacă idealurile lor se mărgineau T. Pamfile, Apostol D. Culea. când factorii determinanți în literatură la a-i face cuiva vânt pe scări, ei se La finele perioadei interbelice, în 1939, erau politicul, „înregimentarea”. Sunt anii Astăzi, când aniversăm un secol de gândeau la scopul lor ca nişte oameni, perioadă în care literatura din provincie proletcultismului și ai realismului socialist, existență, USM are un statut de sindicat şi nu la proces, ca nişte paralitici. Ei cunoaște o dezvoltare efervescentă, se ai preceptului jdanovist „literatura trebuie de breaslă și, deopotrivă, de instituție mo- nu au spus: «Vezi tu, ridicând în mod eficient piciorul meu drept, muşchii constituie Societatea Scriitorilor și Publiciș- pusă în slujba statului”, rolul scriitorului rală implicată în viața publică, întrunind coapsei şi ai pulpei, care se află într-o tilor Basarabeni. Avându-i ca președinte pe fiind cel de „inginer al sufletelor”, de edu- reprezentanți a cel puțin patru generații. stare excelentă, eu voi…» Ei gândesc al- P. Halippa, ca vicepreședinte pe N. Spătaru cator al maselor. În plus, scriitorii din RSSM Conform prerogativelor asumate, ea se tfel. Erau atât de pătrunşi de imaginea și ca secretar general pe tânărul N. Cos- erau nevoiți să scrie într-o limbă primiti- află într-o strânsă relație de colaborare celui alungit la capătul scării, încât, tenco, Societatea își propunea ca obiectiv vă, „idecebanizată”, să suporte mezeriile cu Uniunea Scriitorilor din România, cu în exaltarea momentului, totul se pe- principal „promovarea scrisului și culturii unui adevărat „război civil”, avându-i ca revistele, editurile și instituțiile culturale trecea într-o clipită. De fapt, tendinţa românești în Basarabia”. Dar, din păcate, protagoniști pe scriitorii basarabeni („nați- din Patria istorică. Literatura din acest de a generaliza şi de a idealiza nu a istoria i-a hărăzit o viață scurtă. onaliștii”, „burghezii”, „decadenții”), pe de spațiu are mai multe nume de raftul întâi, însemnat slăbiciune lumească. Vremea Imediat după ocuparea Basarabiei din o parte, și pe scriitorii transnistreni, pe de intrate în circuitul metabolic al literaturii marilor teorii a fost vremea iunie 1940, la Chișinău se constituie Uniunea altă parte, care aveau rolul de „educatori” române. Dovadă incontestabilă că în aceste marilor izbânzi.” Scriitorilor din RSSM, ca parte componentă și supraveghetori ideologici ai celor dintâi. timpuri moderne nu există scriitori de (G.K. Chesterton, „Ereticii”, traducere (filială) a US din URSS – organizație scrii- Deși aflați încă sub teroarea istoriei, centru și scriitori marginali, că „centrele și note de Cristian Ispir, București, toricească ideologizată, care a funcționat scriitorii perioadei 1955 – 1965 („nici eroi, sunt azi pretutindeni”. Editura Humanitas, 2018) până în anii de perestroika. După tumultu- nici trădători”, așa cum îi caracterizează 4 / REVISTA LITERARĂ #12

SELFIURI CU GULLIVER

ÎNTÂLNIREA OCHIULUI CU LUMINA (III) Foto de N. RĂILEANU de TEO CHIRIAC

VII spirituale, ci se vând și se cumpără ființe unde se învârt planete, unde apar con- atracție a corpurilor cerești. Iar tu chiar umane, trupuri și suflete; o lume filistină, stelații de gânduri, viziuni și sentimente. crezi că afecțiunea, atașamentul, dragos- Cine vrea sa vadă fosta clădire a Obser- consumistă, în care viața omului este ea Contemplând cerul înstelat, nu faci tea ta de oameni și de stele ține grămadă vatorului Astronomic, zăcând în paragină, însăși o tranzacție de vânzare-cumpărare, altceva decât să-ți continui drumul către lumea terestră, exact cum forța de atracție să meargă în centrul capitalei, pe bd. Ștefan o tranzacție care sporește zilnic sărăcia, steaua din interiorul tău cosmic. Deși nu universală ține grămadă lumea celestă. cel Mare și Sfânt. Mai mult, cine dorește ignoranța și întunericul. Or, pe piața de o vezi încă, ești sigur că ea există și că ea Sentimentele de dragoste, de sinceră să știe care e relația semenilor tăi cu lu- valori artistice de aici se observă un inte- luminează aici, în nemărginirea ta intimă. admirație, pe care le oferi oamenilor și mea astrală, să vină și să stea de vorbă res sporit pentru partea materială a artei, Amândoi purtați același nume, amândoi stelelor, în mod egal, au făcut din cor- cu boschetarii din clădirea schiloadă. Să-i pentru lucrări despre spiritele malefice, aveți același destin, visați același vis. Și în pul tău un punct de atracție, un centru întrebe, de pildă, când și-au ridicat ultima despre criminali, maniaci și big money. tot acest timp ea coboară către profunzimile gravitațional. Când ești chinuit de dor, dată privirea din pământ și au privit cerul În Malldova nu a existat niciodată o in- tale interioare, iar tu, arzând de dor, urci când în mintea și în inima ta roiesc sen- înnorat, însorit ori înstelat. Aceeași întrebare stituție care să gestioneze treburile astrale, înspre înălțimile ei exterioare. zații și idei luminoase, împrejurul tău se poate fi adresată mulțimii de pe stradă și precum Uniunea Națională de Astronomie, Savanții de azi susțin cu dovezi că soa- întâmplă lucruri incredibile: oamenii pe din transportul public – o mulțime grăbită, prezentă în alte țări. E bine asta? E rău? rele are un geamăn și că, în prezent, el ar care îi iubeși cu adevărat încep să emane impasibilă, devorată nemilos de cotidian. Probabil, dacă ar fi existat o asemenea putea fi oriunde în Calea Lactee. Ei cred lumină, iar stelele din cer – să iradieze Așadar, întrebarea este: când ați privit instituție în localitatea ta, funcționarii de că, după formarea sistemului solar, cei doi emoții și sentimente. ultima dată cerul, când v-ați gândit ultima acolo, seduși de demonul coruptiei, ar fi frați gemeni ar fi fost separați prin forța Demult, în nopțile de vară ale tinereții oară la transcendență și la nemărginire? vândut pe bani mărunți tot spațiul ceresc, gravitațională. tale, când făceai dragoste sub cerul înste- O întrebare valabilă nu doar pentru sim- toate stelele strălucitoare, din emisferele Steaua ta, în realitate, poate fi orice corp lat, te cutremurai la gândul că, în timp plii muritori, ci, în primul rând, pentru nordică și sudică, ale firmamentului. Printre ceresc: un meteorit rătăcitor, o nebuloasă, ce-ți iubeai frumoasa femeie, tu iubeai nu președinții și secretarii de stat ai marilor stelele vândute ar fi fost, oare, și steaua ta o novă sau o supernovă. Tu înclini să crezi numai toate femeile din lume, ci și toate puteri economice, politice și militare, care geamănă?! că ceea ce face lumină în mintea și în inima stelele cerului care se oglindeau în ochii cred nebunește că sunt stăpânii acestui Așadar, îți zici, iată o lume care vinde ta e soarele tău geamăn. Din nemărginirile ei umezi și sclipitori... univers, pentru angajații de la Uniunile și se vinde, care consumă și se consumă, universului sufletesc, el străluminează și te De altfel, nu e ușor să fii un om între Naționale de Astronomie, care iau decizii care devoră și se autodevoră. Prizonier al încălzește. Uneori, după îndelungi tenebre, oameni. La fel cum nu e ușor să fii o stea privind denumirea unor corpuri cerești cu ei, încătușat, ai hotărât să te razvrătești și vezi cum se revarsă de acolo lumina pură între stele. Acum imaginează-ți cât de greu nume de savanți, politicieni și afaceriști, să evadezi, să-ți răsucești trupul, platonici- a conștiinței. e să fii un om între stele, dar, mai ales, dar și pentru vânzătorii de iluzii, care scot an, împreună cu tot sufletul, către lumina cât de greu e să fii o stea între oameni. la vânzare pe internet stele, spații astrale, lumii cerești. IX Aceasta mai cu seamă în vremurile noastre, planete și constelații. când o parte din lume suferă de crunta, Și în tot acest timp, Agenția Spațială VIII Pentru tine, omul ce privește cerul în- incurabila boală a stelelor, numită și ve- Europeană, Centrul de Zbor Spațial God- stelat, sentimentul de dragoste e la fel de detism, iar cealaltă parte e ferm convinsă dard și marile telescoape terestre și spațiale Privind cerul, tu vezi nu doar nemărgi- important precum e fenomenul gravita- că oamenii și stelele sunt entități diferite, Hubble, James Webb, William Herschel nirea de dincolo de tine, ci și nemărginirea ției pentru stele. În acest sens, dragostea incomparabile, incompatibile. etc. realizează noi imagini color de mare din interiorul tău. Vezi neantul din tine, ta pământească echivalează cu forța de Recunoști că nici ție nu ți-e ușor să stai, rezoluție, fascinante imagini despre feno- concomitent, cu picioarele pe pământ și menele astrale. În schimb, în localitatea ta, cu ochii în stele, să dai dovadă mereu de marginală și marginalizată, de pe pământ, toleranță, de bun-simț, de bun-gust, să-i unde nu există astronomi și filosofi, care, împaci cumva pe cei doi mari rivali de chipurile, nu folosesc la nimic, iar poeții, EDITURA CARTIER neîmpăcat: raționalistul și impresionistul îndrăgostiți lulea de stele, sunt luați în de- din tine; concomitent, să te gândești cum râdere, aici continuă să prolifereze mizeria, să faci să-ți epurezi limba de retorică, de mediocritatea și platitudinea. Totodată, sentimentalisme și didacticism; pe scurt, clădirea Observatorului Astronomic, con- ANDREI ȚURCANU, UN DESTIN ASUMAT cum să-ți aduci în armonie sensibilitatea struită cândva din sticlă și beton armat, EDIȚIE ÎNGRIJITĂ DE NINA CORCINSCHI rațiunii și sensibilitatea inimii... continuă să se ruineze în văzul tuturor: Pentru a simplifica lucrurile și a te iro- zidărie dărâmată, pardosele pline de mo- niza nițel, accepți duelul privirilor – când loz și obiecte din plastic, pereți coșcoviți, „Pentru Andrei Țurcanu, autonomia esteticului în inocente, când fatale: stelele cerului privesc mânjiți de graffiti, scrijeliți cu inscripții literatură nu exclude, ba chiar încorporează eti- și sclipesc, privesc și sclipesc, iar ochii obscure, cu imagini și expresii obscene – cul, care echivalează cu autenticul. Autenticitatea, tăi privesc și clipesc, privesc și clipesc… toate reprezentând imaginea fidelă a unei înțeleasă astfel, conferă literaturii o întemeiere Câteodată, contemplând cerul înstelat, civilizații în dezagregare. ontologică. Pe această miză ontologică a literaturii simți că înnebunești. Atunci strigi, țipi, deplasează Andrei Țurcanu accentul, pe rolul ei Altminteri, e de remarcat că Moldova, urli: „The-o-o-o-o!” După câteva milioane de reprezentare estetică a umanului, a celor mai localitatea ta marginală și marginalizată, e profunde pulsiuni ale vitalului. De aceea, scrisul de ani-lumină, ecoul se întoarce înapoi: numită frecvent MallDova Shopping, după său e ardență ideatică, căutare a rostului, a con- „O-o-o-e-e-e-e-hT!” numele celui mai mare centru comercial diției umane surprinse în împrejurări istorice și din capitală. E și firesc, dacă ținem cont existențiale specifice.” că lumea de aici, ca, de altfel, de peste tot, e o lume mercantilizată, în care totul Nina CORCINSCHI se vinde și se cumpără, unde se vând și se cumpără nu doar bunuri materiale și VA URMA REVISTA LITERARĂ #12 / 5

UȘI ÎN ASFINȚIT

LA PORȚILE ORIENTULUI de NICHITA DANILOV

răim la Porțile Orientului. Nicăieri sârg la semiluna soției lui și făcând-o în de mare ca și cea a șefului unității; mai gul timpului, nu avem răbdarea necesară decât aici. Și chiar dacă guvernan- timpul pătimirilor să uite și de cruce și întră apoi aici și informatorii de un anumit pentru a ne rezolva singuri problemele, Tții noștri, în grandomania lor fără de credința jurată în fața altarului, sabia grad ce se alegeau și ei cu „bucățica” lor). ci căutăm mereu un sprijin din afară. La margini, nu țin cont că suntem așezați la pusă alături de pat pe un trepied cioplit Aceasta era structura puterii, pe o astfel de fratele mai mare, venit din Est sau Vest. răscruci de drumuri și imperii și ne „scot” din lemn sărăcăcios ar fi făcut în scurt „ordine” fanariot-bizantină (locul religiei Fiind obișnuiți să ținem dârlogii calului din Europa, pentru a ne „așeza” pe un timp să-i pice capul „semeț” lângă picioa- luase doctrina marxist-leninistă, cu un ritu- în mână, ne aplecăm plini de admirație alt continent (de la o bucată de vreme, rele încălțate în opinci din piele de porc al la fel de stufos) se baza întreg sistemul în fața fiecărui stăpânitor, a cărui singură urmărind cursul politicii noastre externe, sau i-ar fi revărsat cât ai clipi din ochi nostru comunist. Pe lângă ploconul pe care preocupare rămâne satisfacerea propriilor avem impresia că România nu se mai află măruntaiele peste brâul „mioritic” ce-i omul muncii, indiferent dacă era bărbat sale pofte, desigur, pământești. Și dacă în pe bătrânul continent, ci e așezată undeva strângea mijlocul sleit de sărăcie și tot sau femeie, trebuia să-l aducă șefului la anii comunismului, am găsit suficientă dincolo de ocean, având fruntarii directe felul de nedreptăți. Exista doar o singură angajare, urmau celelalte „daruri”, multe forță pentru a ne opune bolșevismului, cu SUA sau chiar făcând parte integrantă lege. Cea a stăpânitorului, a celui puter- dintre ele plătite în natură, mai ales de în perioada postcomunistă am abandonat din ea), omul locului, având experiența is- nic. A celui care venea călare și-și lepăda către „reprezentantele” sexului frumos. Oare orice luptă... lăsându-ne familia și patria torică moștenită din moși-strămoși, devine dârlogii asudați în mâinile tremurătoare cât la sută din femeile noastre angajate în la cheremul primului venit... tot mai conștient că singurul vecin pașnic ale supusului. întreprinderi socialiste au trecut înainte Am să închei cu un pasaj extras din al României rămâne totuși Marea Neagră, A trecut și epoca fanariotă, a trecut și sau după ce-și lua slujba în primire prin Nae Ionescu, publicat în 1930 și comen- dar acum vedem că nici Marea Neagră nu epoca în care omul mioritic s-a simțit cât alcovul directorului, al inginerului-șef, al tat de Ion Cristoiu la rubrica sa: „Avem, mai e chiar pașnică, ci se transformă, pe de cât stăpân în țara lui (ne face plăcere maistrului, al secretarului de partid sau categoric, o mentalitate de slugi; nu de zi ce trece, într-un teatru de război. să credem că a existat în istoria noastră al șefului de cadre?! Presupunem că dacă robi liberaţi, ci de slugi. Suntem învățați Da, trăim la Porțile Orientului și avem modernă și o astfel de epocă, o fi existat reprezentanta clasei muncitoare avea și un să ne bălăcărim toată ziua între noi; şi ni experiența istorică pe care o avem. Am oare?), dar obiceiurile levantine dobândite temperament focos, urma și avansarea în se pare lucru de mare preţ, dacă stăm de moștenit-o din trecutul nostru mai înde- în perioada stăpânirii otomane s-au perpe- post și trecerea sa de la sectorul 3 „produc- vorbă cu un străin de seamă. Este exact părtat sau mai apropiat. Trăim într-un tuat încă multă vreme și ele continuă să se ție” la cel de „protocol”. Cine nu cunoaște, mentalitatea servitorilor, cari se simt foarte timp contorsionat, „postmodern”, în care perpetueze și în zilele noastre. Înainte de măcar din auzite, de chiolhanurile pe care onoraţi de câte ori «fac vizita» la foștii lor istoria prezentă poartă în ea toate tare- Primul Război Mondial, latifundiarul sau le „trăgeau” directorii și primii secretari stăpâni. «L-a primit d-l cutare!» Ei, şi? M-aş le trecutului nostru atât de zbuciumat. arendașul nu aveau nicio opreliște când de județ sau subalternii lor apropiați în întreba însă: de ce să nu-l primească? Şi, Vrem, nu vrem, trebuie să ținem cont era vorba să „pună mâna” pe o femeie ce case special amenajate pentru astfel de pe urmă – dacă l-a primit, cu ce părere a de ea. Granițele timpului nostru se înve- muncea pe moșia lor; dreptul primei nopți „lucrări”, de obicei așezate lângă o pă- rămas despre el?” cinează cu granițele unui timp de mult sau al ultimei (petrecute în orgii) funcționa durice, lângă o livadă, sau pe malul unui Mentalitatea aceasta ne face să ne com- apus, pe care nu-l putem ignora. El ne și în secolul nostru (vorbesc de secolul iaz?! Nelipsite erau și plimbările cu barca portăm ca niște personaje, ca niște cari- aduce permanent aminte cum am fost și douăzeci, căci al douăzeci și unulea e al și sticlele de șampanie destupate sub clar caturi, desprinse din Caragiale și trecute ce suntem. O parte din vechile mentalități lui Dumnezeu) ca și în vremea iobăgiei, de lună și paharele cu whisky la gheață, și prin ciurul lui Urmuz. sau obiceiuri le-am moștenit. Memoria e drept că sub alte forme. Patronul de muzicanții discreți, cu sutele de lei lipite colectivă a unor alte epoci continuă să fabrică era și el stăpân nu numai pe strun- pe frunte (uneori și pe șezut), chais-long- lucreze în subconștientul nostru colec- guri și războaie de țesut, dar era stăpân urile așezate pe terasă sau hamacurile tiv. Trăim în epoca „postmodernă”, cea și peste trupul salariatelor sale stoarse de legate de copaci: după o săptămână de a globalizării și computerizării, în epoca muncă. În casă, stăpânul, dar și feciorii muncă, stăpânii comunismului se duceau SEMNAL internetului și a exploziei informaționale, și oaspeții de seamă se „dedulcesau” cu să-și destindă nervii și mușchii înțepeniți dar, ca mentalitate, nu suntem departe de nurii servitoarelor înghesuite pe la colțuri la birou. Șefii de rang inferior își potoleau vremurile fanariote, când turcul, dar și sau cămări. Când s-a trecut la comunism, nevoile glandulare în locuri mai obscure, grecul sau „reprezentanții” altor neamuri activistul de partid (de rang mai mare sau care își aveau însă și ele savoarea lor. mai puternice și mai bogate descălecau mai mic) și toată „protipendada”, începând După 23 august 1944, eliberatorii, odată la poarta băștinașilor și primul lucru pe cu directorul de întreprindere și terminând cu șenilele tancurilor, au adus cu ei alte care-l făceau după ce-și răcoreau la fân- cu președintele CAP, au preluat din mers obiceiuri și le-au lăsat drept moștenire tână fața transpirată de arșiță și mânjită obiceiurile instaurate de atâtea veacuri pe comuniștilor autohtoni. După revoluția de praful drumului, lăsând calul în grija nefericitul pământ al Moldovei, al Mun- din ′89, lucrurile nu s-au schimbat. Locul gospodarului umil și cu spinarea pleca- teniei, Olteniei, Banatului, Ardealului (în activiștilor și al directorilor de fabrici le-au tă, era să arunce o privire cercetătoare Ardeal groful a făcut exact ceea ce făcea luat oamenii politici și noii patroni. Prove- asupra orătăniilor aflate în curte, după turcul în sud și în est, numai că „patimile” niți în mare parte din rândul fostei clase care treceau cu semeție pragul, intrând lui erau mai aprinse și cravașa ceva mai dominatoare sau din rândul bișnițarilor, în „iatacul” soției acestuia. Gospodarul nemiloasă) sau al Dobrogei... manierele lor nu se deosebesc cu nimic balcanic (fie el român, fie bulgar, fie sârb În cei douăzeci și cinci de „ani lumină” de cele ale vechilor stăpâni. Dimpotrivă, sau macedonean) trebuia să aibă grijă de dar și înainte, în toți cei patruzeci și cinci de dacă ultimii mai puteau fi ținuți în frâu armăsarul stăpânitorului și să stea locului ani de comunism, stăpânii nu erau numai de teamă de a nu fi trași la răspundere de cât mai liniștit, trecând peste umilințele cei mari, al căror număr era considerabil, către organele partidului, aceștia din urmă la care era supus în timp ce acesta îi „că- birocrația fiind în floare, ci stăpâneau în nu au nicio teamă. Astfel că abuzurile se lărea” consoarta sau fiicele sau chiar fiii, mod absolut, cu drepturi nelimitate și cei desfășoară sub văzul tuturor. iar dacă omul, pierzându-și răbdarea, ar mici (brigadierul, maistrul, contabilul, ca Prin urmare, purtând tarele vitregiilor fi năvălit cu mustățile zburlite de jale în să nu mai vorbim de secretarii de partid și istoriei în spate, nu e de mirare că nu ne NICHITA DANILOV cămăruța unde „beizadeaua” își descărca de securiștii însărcinați cu supravegherea găsim locul în lume, și că suntem mereu OMUL DIN EPRUBETĂ fuduliile pline de sevă străină, rânind cu unităților, a căror influență putea fi la fel în căutare de noi stăpâni. Umiliți de-a lun- IAȘI, EDITURA POLIROM, 2020 6 / REVISTA LITERARĂ #12

Podul era vechi, din piatră, construit în arc, mai îngust decât monstrul de oţel, aşa că şenilele ieşeau cam pe jumătate în afară de o parte şi de alta a podului. Pe urmă toţi s-au mirat cum de a rezistat vechea construcţie sub cele 32 de tone IN SFUMATO ale namilei blindate! Ei bine, ordinul era să ne camuflăm într-un adăpost de tanc săpat cu ani în urmă în câmp deschis, cu marginile risipite şi năpădit de buruieni. Drept în faţă creştea un smochin destul de viguros, camuflaj natural cum nu se putea mai bun. În rest, a fost doar aşteptare, că „in- RĂZLEȚE amicul” ne-a ignorat cu desăvârşire. Ca, de altfel, şi comandamentul nostru. Toţi de EUGEN LUNGU uitaseră de acel tanc nomad şi de echipajul lui. Nu au uitat însă regulamentul apara- tele noastre digestive. Soldaţii au ceva din dresajul câinilor lui Pavlov. La orele fixe ale dejunului sau prânzului, sucul gastric îşi face efectele ca beculeţele bine ştiute. Noi însă nu aveam nici măcar o coajă de pâine! Ei bine, lipsa micului dejun am supor- CUM I-AM CITIT iar drept perne ne-au servit rucsacurile Evă a nesocotit mesajele de avertizare tat-o stoic, aşa cum prevedea asprul statut: PE FRAŢII STRUGAŢKI PE MARTE de campanie. ale stăpânului (aici îl scriem cu s mic, „беспрекословно выполнять поставленные A doua zi ne-am trezit în peisajul marţi- deoarece era doar un om…) ca turiştii să задачи в любых условиях, в том числе с an despre care spuneam mai sus. Probabil, lase smochinele în pace şi a mâncat cât риском для жизни, стойко переносить i, nu chiar pe Marte, eram pe Pă- eram în pustiul Karayazi, unde trebuia a putut din fructele coapte. Astfel viaţa трудности военной службы” („să înde- mânt, dar peisajul era totuşi marţian. să avem trageri din tanc cu muniţie de s-a întors spre publicistă iarăşi cu partea plinească fără crâcnire şi în orice condiții EDe fapt, nu prea ştiam unde mă luptă. Karayazi era poligonul Districtului ei frumoasă şi ademenitoare. Aşa că, în sarcinile puse de superiori, inclusiv cele cu aflam atunci, dar, judecând după nisipul Militar Transcaucazian. Cum ironiza mai registrul de amintiri al autoarei de la „Di- risc pentru viață, să suporte cu dârzenie care acoperea totul, pe care îl învârtejea târziu un tip, trăgeam din Azerbaidjan, lema…” istoria cu smochini şi smochine dificultățile serviciului militar”). Când „be- vântul şi-l arunca sub gulerul mantalei, iar obuzele explodau în Gruzia. Oricum, rămâne la fel de luminoasă, precum era şi culeţele” s-au aprins de prânz, fermitatea în pâine, sub cizmele care scârţâiau sec, atunci, în 1969, eram o ţară, URSS, cum ţărmul Adriaticei în acea binecuvântată zi. noastră oţelită precum blindajul tancului a pustiul arăta ca unul extragalactic. În conchidea nostalgic fratele slav. Timpul Fructele care îi readuceau pofta de viaţă început a se fleşcăi. Şi se fleşcăia rău, exact acest deşert vederea ni se agăţa doar de era posomorât, nori cenuşii acopereau au devenit în felul acesta madlenele ei: „De ca ceasurile lui Dali, fiece minut trecut câţiva arbuşti chirciţi, singura vegetaţie zarea, în jur pustiu şi rece, nisipul şi el la Proust și de la diminețile de duminică înmuind metalul dârzeniei noastre până la din faţa cazărmii. Era noiembrie târziu cenuşiu. Nu ţin minte cât am stat în acel de la Combray, din În căutarea timpului „consistenţa” aluatului. „А голод не тётка”, sau martie devreme, nu mai ţin minte, loc neospitalier. Nimeni nu-şi bătea capul pierdut, de la mătușa Leonie și de la pră- spune rusul, şi are dreptate. Atunci privi- arbuştii aveau însă frunzele verzi, un verde de noi, nici tu muştră, nici gimnastică, jitura aceea iconică, înmuiată în «infuzia rile noastre s-au întors rugătoare spre cer uscat-metalic, exact ca foile de dafin. După nici plicticoasele până la disperare alini- de ceai sau de flori de tei», care poate să şi, o, Doamne, abia atunci am realizat că cum spuneau cunoscătorii, cantonasem eri pe platou. Parcă eram abandonaţi pe readucă la viață o lume întreagă, avem noi suntem în rai! Camuflajul nostru era într-o zonă de pustiu. o planetă necunoscută. Pe unul din pa- la purtător madlenele noastre. Călătorim doldora de fructe. În Azerbaidjan, smochi- Ca să ajungem acolo, am mers mult, turile suprapuse am descoperit o carte cu ele ușor, le lăsăm să închidă trecutul nii cresc precum la noi nucii, unde vrei. foarte mult cu trenul, apoi, la o haltă tradusă în moldoveneşte, cum spuneam nostru ermetic și putem să-l păstrăm ca Ne-am urcat pe turela tancului, nici nu părăsită, semănând cu cea imortaliza- pe atunci, adică una tipărită cu alfabet pe o esență de parfum prețios, care nu era nevoie măcar să ne căţărăm în pom, tă de Cinghiz Aitmatov, ne-a preluat un rusesc în RSSM. Era Ţara norilor purpurii se evaporă niciodată”. şi – nu, nu am mâncat! – ne-am ghiftuit camion fără prelată, apoi am mers iarăşi de fraţii Strugaţki. Cine a adus-o şi de Am şi eu neobişnuita mea „madlenă” cu smochine! Evident, beculeţele noastre mult, mult de tot cu acel camion, până s-a ce a lăsat-o acolo, nu aveam habar. Dar legată de smochini şi smochine. Atât că nu s-au stins de tot, dar cel puţin am redus făcut noapte târzie, iar la un viraj brusc am citit-o, mai bine zis am sorbit-o, căci istoria pe care v-o spun nu are nimic pa- din incandescenţa filamentului. vehiculul a derapat şi a căzut pe-o parte plictiseala începuse să ne roadă ca nisipul radiziac în fondul ei mnemonic, ba, aş Aici faza noastră paradiziacă se termină într-o închipuire de şanţ nu prea adânc. abraziv de afară. Am înghiţit-o până în zice, e destul de rebarbativă. în coadă de peşte. Ce-a fost apoi? Includ Şoferul, un soldăţel pricăjit, adormise la seară, stând lungit pe sârmele patului Eram în armată, evident cea sovie- pe fir, ca un nevinovat eufemism, vorba volan. Cineva dintre noi se născuse în din cazarmă, mulţumindu-i mult acelui tică. Regimentul nostru venea primul, poetului ardelean: „Apoi…? Ce-a fost apoi? cămaşă, fiindcă nimeni nu fusese rănit, compatriot necunoscut care o adusese după pichetele de grăniceri, de la graniţa […] Tot eu să spun? Ghiciţi şi voi!” iar camionul a fost scos apoi relativ uşor acolo pentru un suflet afin şi sclav cărţii. cu Iranul. Aşa că alarmele de instrucţie Smochinele erau încă prea departe de din locul unde am fi putut să ne încheiem Am lăsat-o şi eu pe sârmele aceluiaşi ne mâncau nu atât zilele, cât mai ales a fi coapte. Ţin minte şi acum verdele lor prea puţin eroic cariera armelor. Într-un pat pentru delectarea altui moldovean nopţile. În acea noapte am fost treziţi de intens-veninos şi seminţele lor albe – mul- târziu am ajuns undeva în faţa a ceva ce care ar fi fost debarcat pe Marte. Adică strigătul militarului de planton. Urletul te! –, ca nişte viermişori mici – mulţi! După semăna a cazarmă. Ne-am culcat imediat, în Karayazi. Ceva foarte asemănător cu lui „Тревога!!!” ne-a aruncat în sus ca un acel copios „prânz” la frontiera a două ţări fiind deja într-o stare de somnolenţă, pe pustiul Gobi, unde hălăduise unul dintre arc de oţel. Noi, tanchiştii, pe lângă ca- orientale, în care smochinul e un arbore mai paturile suprapuse şi am dormit fără să personajele cărţii. labalâcul obişnuit al soldatului (manta, mult decât simbolic, eu am exclus absolu- ne scoatem mantalele şi cizmele. Paturile 2 aprilie 2020 armă etc.), nu ştiu de ce trebuia să cărăm tamente fructele mănosului pom din viaţa aveau reţelele de sârmă goale, fără saltele, şi bateriile (acumulatoarele) de la tanc. mea. Când le văd în vreun galantar întorc Nu am văzut baterii mai mari în viaţa instinctiv capul în altă parte şi simt cum O FI SMOCHINUL DIN RAI? mea – cea de automobil e o jucărie pe mi se crispează duodenul. Deşi sunt mare lângă cea de tanc. O căram în doi, unul amator de artă clasică, nu suport frunza de o toartă şi altul de cealaltă. Evident, de smochin nici în rol de camuflaj pudic na Maria Sandu, în Madlene de cu celelalte efecte în spate. Cursa din pe unele părţi mai speciale ale corpului vară („Dilema veche”, 29 august cazarmă până în parcul unde se păstra uman, acolo unde le-au „lipit” cândva, ca A2019), îşi aminteşte o istorie veche tehnica era una epuizantă. Aveam limbile să cruţe augusta privire a publicului se- cu smochini (dar mai ales cu smochine!...) pe epoleţi când ajungeam la fortăreaţa pe lect, artiştii Antichităţii şi ai Renaşterii. ce creşteau şi se pârguiau pe ţărmul pa- şenile. Eram mecanic-conductor de tanc, Plagiindu-i astfel pe Adam şi Eva, primii radisiac şi sub soarele strălucitor al Adri- mi-am scos iute maşina din parc, ne-am beneficiari ai smochinului. aticei. Rămasă fără bani şi făcându-i-se încolonat şi am dispărut în noapte. Am Aşadar, în compoziţia madlenei mele foame, ţărmul îşi pierdea, în faţa ei, cu mers până în ziuă, când ne-am separat smochina nu va intra cât hăul! Are ceva orice oră trecută, farmecul exotic. Foamea, de restul coloanei şi am primit misiune din neagra semnificaţie a mărului din dinţii după cum bine se ştie încă de pe malurile de „luptă” specială. şarpelui. Vă reamintesc: cuvântul „măr”, Ozanei, dă oarbă de-a dreptul spre cei Ploua ţârţârat, era ceaţă şi glod. Am după opinia unora, vine din latinescul supţi de plăcerea scăldatului. În cazul trecut cu tancul (o singură maşină, ce- malum, ceea ce înseamnă rău! Tanchistul Eugen Lungu, Anei Maria Sandu, salvarea dumnezeiască lorlalte cincisprezece li se indicase o altă într-un cimitir musulman. Karayazi? a venit de la smochinii din preajmă. Noua direcţie) pe un podeţ de ţară fără parapet. 19 octombrie 2019 REVISTA LITERARĂ #12 / 7

POEMUL DIN OGLINDĂ

STÉPHANE MALLARMÉ: „BRIZĂ MARINĂ” de NICOLAE LEAHU

poet francez: „Lirica lui Mallarmé pare incomparabilă Indicii ale polivalenței textului, opțiunile traducătorilor cu a vreunuia dintre predecesorii și contemporanii săi. vizează, toate, fibra stării lirice, care este... lehamitea, Aparține unui om a cărui viață a decurs în linii burghe- o lehamite diluată însă, în continuare, într-un vag care ze normale și care, deși a suferit mult, a fost plin de abia-abia dacă îți permite să aproximezi locul din care bunătate, nu a etalat niciun fel de sfâșiere și s-a referit își exprimă rostitorul ofurile. Mâhnit până în adâncurile mai degrabă ironic la persoana sa. Dar în acalmia aces- ființei, carnea însăși resimțind otrava dezgustului, mai tei vieți, spiritul său lucra, foarte lent, la o poezie și o terminând de citit și (răscitita!) biblioteca (municipală? gândire care, prin abstracțiunile sale, a evoluat și mai de-acasă? de pe corabie? – ne întrebăm), personajul liric departe decât tumultul lui Rimbaud. E temută și ilustră alege evadarea (fie și numai imaginară!!!) din strâmtoarea obscuritatea liricii sale”. care îl închide, sufocându-l, atât din condiția de captiv Pornind de la o mai mult sau mai puțin clară intenție al lecturii, cât și din aceea, nu mai puțin angoasantă, Portretul lui Stéphane Mallarmé, realizat de James Whistler de reprezentare, când anunță tema poemului, Stépha- a existenței filistine. Exercitându-se terorizant, singu- ne Mallarmé face o bruscă răsucire dinspre vag către rătatea metafizică a individului își caută mântuirea în abstract, pentru a sublinia, de această dată, modul în absolut. Redutabil este avântul său emancipator: „Nimic, care ecoul lucrului invocat începe să reverbereze invers, nici oglindite-n priviri grădini prea-vechi,/ În calea unei STÉPHANE MALLARMÉ (1842-1898) într-un soi de mișcare implozivă, urmărind re-facerea inimi care închină mării/ O, nopți! nici ocrotite de răul în limbaj a răsfrângerii sau măcar a umbrei obiectului călimării,/ Foi, goale-n clar de lampă, de către propriul BRIZĂ MARINĂ evocării originare. De extracție parnasiană, procedeul alb/ Nici tânăra femeie, la sân cu prunc rozalb”. Nimic-ni- este guvernant și în poezia sa de factură simbolistă, mic, deci, nu mai poate reține personajul în această Mîhnită-i toată carnea, iar cărțile, citite. ceea ce pune în evidență unitatea principiului său de lume: nici frumusețea jocurilor secunde ale poeticului, Să fug!, să fug aiurea! Sunt păsări fericite captare și administrare lingvală a poeticului. Cu alte nici profunzimea mistică a nopților, nici filele atinse Să zboare între cercuri și spume neperechi! cuvinte, pentru a nu comunica normal (adică... banal, de „răul călimării” (o splendidă metaforă a supliciului Nimic, nici oglindite-n priviri grădini prea-vechi, prozaic, spălăcit), ca moșnegii cei ursuzi, prea sâcâiți creator, acest „rău de călimară” asociat răului de mare, de viață, poetul supune ideea poetică unei agresive datorat excepționalei inventivități a lui Șerban Foarță), În calea unei inimi care închină mării terapii verbale, căutând cele mai ingenioase căi pentru nici „tânăra femeie, la sân cu prunc rozalb”! O, nopți! nici ocrotite de răul călimării, a o întrupa. Totu-i praf! – pare să spună personajul – față cu Foi, goale-n clar de lampă, de către propriul alb Pe undeva, Mallarmé pare să procedeze ca prețioa- neostoita sa sete de absolut. Că ar fi vorba de căutarea Nici tânăra femeie, la sân cu prunc rozalb. sele ridicole, care știu că orice lucru poate fi comunicat absolutului artei, că-aici s-ar implica și absolutul iubirii simplu, dar așa cum în atmosfera salonardă mesajul e o sau al cunoașterii însăși, nu vom afla niciodată, inclusiv Tot am să plec! Fregată,-n tresalt de mari pavoaze, chestiune secundară, prim-planul actului de comunicare pentru că, prudent, poetul revocă, una după alta, pistele Sus ancora spre darnici atoli și blânde oaze! va fi confiscat mai ales de forma – insolită, memorabilă, semantice pe care tocmai el le deschisese. Sau, pe de altă Un greu Plictis, în care speranțe crude gem, larg reverberândă – a acestuia. Astfel, în loc să toarne parte, poetul intensifică dansul semnificanților: „Tot am Mai crede-n bun rămasul batistelor, suprem! spunerea pe cea mai direct-gâlgâindă cale, el începe să să plec! Fregată,-n tresalt de mari pavoaze/ Sus ancora jongleze sticla și paharele cu o asemenea virtuozitate, spre darnici atoli și blânde oaze!” Și, ispitind furtuna, înaltele catarge încât spectatorii încep să uite care era intenția inițială Amintind de rimbaldianul poet-corabie din Velierul Sunt, poate, dintr-acelea ce vântul le va sparge a lirosoficului paharnic. Amânând spunerea sau, mai beat, personajul mallarméan trăiește extazul călătoriei Fără catarge, fără, pierduți la antipozi... exact, camuflând spunerea într-o sofisticată formă de absolute înainte ca aceasta să fi început, iată de ce nici Dar, inimă, ascultă-i cum cântă, pe matrozi! amânare, poetul face fie o inspecție a sinonimelor, fie nu mai pune el vreun preț pe fluturarea batistelor de inventează expresii sau construcții în stare să acredi- bun-rămas. Scufundat în Plictis, trecutul se autoanu- Traducere de Șerban Foarță teze validitatea artistică a enunțului, dovadă că orice lează, ceea ce contează cu-adevărat de-aici încolo fiind experiență de vorbire lasă urme în tradiția comunicării năprasnicul elan al călătoriei imaginare către consecin- și că, mai devreme sau mai târziu, nevoia de înnoire a țele ultime: „Și, ispitind furtuna, înaltele catarge,/ Sunt, limbajului va recupera măcar ceva din licărul scufundat poate, dintr-acelea ce vântul le va sparge/ Fără catarge, oezie cu o poziție bine consolidată în istoria liri- în vălătucii de ceață ai trecutului rostirii. fără, pierduți la antipozi.../ Dar, inimă, ascultă-i cum cii moderne, Briză marină de Stéphane Mallarmé cântă, pe matrozi!” Versul final exprimă deja aspirația de Pși-a aflat numeroși traducători în poezia română, Maestru al sugestiei și reticenței, Mallarmé obligă absolut a echipajului, hotărât să împărtășească destinul de la Aurel Rău, Ștefan Augustin Doinaș la Ioan Matei disponibilitatea combinatorică a limbajului să-și testeze eroic al protagonistului. și la atâția alți tălmăcitori, care au vrut să-i surprindă limitele, creând structuri de comunicare suficiente sieși, La ce bun un asemenea fel de poezie? Bună între- sensul sau inefabila magie a rostirii. Recunoscându-le abia amintind vaga lor legătură cu realul. bare! Și chiar utilă. Utilitatea o aflăm în acel superior izbânzile (parțiale, semantice sau melodice), ne-am oprit Nici poezia Briză marină nu este străină de acest mo- exercițiu de decodare la care poezia obligă individul la filigranata versiune în română realizată de Șerban del de producere textuală. În loc să spună ceva de genul să-și dea baremi o șansă din o sută să învețe să acce- Foarță, magistrul nostru al tuturor, inclusiv al celor „Mă topesc de-o asemenea tristețe, încât îmi vine să-mi seze complexitatea limbajului uman, care, dominat care traduc, dar nu îndrăznesc să-și facă publice chiar iau lumea-n cap!”, instanța rostitoare alege calea unei și de interese meschine (ba, uneori și oculte), nu este toate exercițiile prozodice, cum se întâmplă atât de des comunicări sugestive, supraîncărcată de irizări, cum o niciodată suficient de lămuritor, ascunzând câte ceva și, pe-alocuri, la o scară atât de terifică. demonstrează însuși versul liminar, declanșatorul stării în orice intonație, în orice articulație a acelei mașinării dominante de spirit a poemului: „Mâhnită-i toată carnea, morfosintactice pe care o năpustesc asupra noastră va- În cunoscuta sa carte, intitulată Structura liricii mo- iar cărțile, citite”. Cu titlu de paranteză, atrag atenția riatele forme de rostire. Altfel zis, dincolo de ambițiile derne (magistral citită și grațios amendată teoretic de că, în alte două cunoscute traduceri, Ștefan Augustin sale ca artă, poezia modernă aspiră să fie și-un poligon Gheorghe Crăciun, în Dimensiuni tranzitive în poezia Doinaș și Aurel Rău tălmăcesc versul exact cu aceleași al limbajului, un poligon în care omul experimentează modernă, 1999, una dintre cărțile de critică de anver- cuvinte – „Carnea e tristă, vai! și-am citit cărțile toate”, nu numai felurile de a fi ale actelor de comunicare, ci gură universală, cum este și lucrarea criticului german), în timp ce Ioan Matei dă versiunea: „Vai, carnea este înseși varietățile și semnificațiile tăcerii deopotrivă cu... Hugo Friedrich începea astfel capitolul dedicat marelui tristă și cărțile-s citite”. vociferările nespusului. 8 / REVISTA LITERARĂ #12

DIVANUL ÎNȚELEPTULUI

UNIREA SE AMÂNĂ? UNIREA SE FACE! UNIREA E APROAPE! (XVI) Foto de N. RĂILEANU de VLADIMIR BEȘLEAGĂ

Autorul: Și acum, pe final, să încercăm a face un fel de Cititorul: Să revenim la oile noastre... Vasile Diaconu – FSN, Diaconescu Ion – PNȚCD, Cionea rezumat al acestei prime, lungi etape, plină de eforturi Autorul: Da, e timpul... În cele ce urmează, mă voi opri Vasile – PNȚCD, Banu Constantin – FSN, Petrișor Morar și sacrificii, a românilor basarabeni pe calea Reîntregirii la două evenimente cruciale: Constituirea la Chișinău – FDR, Nae Bedros – PNL, Otto Weber – PER, Dumi- Neamului. a Consiliului Național al Reîntregirii și Războiul pentru trașcu Ionică – MER („Sfatul Țării”, 5 decembrie 1991, p.3) Cititorul: Calvarul Unirii, vrei să zici, domnule autor? Integritatea si Independența Republicii Moldova. Acest eveniment istoric s-a desfășurat la Iași, la 24 ianuarie Autorul: Voi reveni ceva mai încolo la termenii „Unire” și Cititorul: Respectiv, sfârșitul anului 1991 și primăva- 1992, în incinta Teatrului Național și a fost consemnat „Reîntregire”, iar mai întâi țin să te atenționez că urmează ra-vara lui 1992... drept Convenția Consiliului Național al Unirii (Reîntregirii). să punctăm pe scurt evenimentele remarcabile și cruciale, Autorul: Acesta în chiar ziua-noaptea (pe 2 spre 3 mar- Au trimis sau rostit de la tribună felicitari ÎPSS patriarhul ce s-au derulat în următorii ani: 1990, 1991, 1992... tie 1992), când Republica Moldova devenea membră a României Teocsit, V. Diaconu, Nicolae Lupan, Corneliu Cititorul: Trei ani! Avânt social cum mai rar s-a întâmplat Organizației Națiunilor Unite... Coposu ș.a., iar Ion Alexandru a dedicat sacrului moment: în istoria acestui pătimit pământ... Luptă, succese, eșecuri... Cititorul: Separatiștii de la Tiraspol atacă sediul de Autorul: Da, așa a fost. Mai întâi, primele alegeri libere, poliție de la Dubăsari... democratice și formarea noului Parlament. Autorul: Iar președintele Snegur se află la New-York, la PSALMUL UNIRII Cititorul: ...a unui nou Guvern, cu reprezentantul Fron- ONU, găzduit acolo de Baconsky, reprezentantul Româ- tului Popular Mircea Druc în frunte... niei la ONU. Vedeți! Vedeți ce este bine! Autorul: Proclamarea suveranității Republicii Moldova Cititorul: Născut și acela în Basarabia, la Buda. Uitați-vă ce frumos și adevărat, în cadrul URSS... Autorul: Cunoști detalii, domnule cititor! Fraților, legământul inimii. Cititorul: Debarcarea Guvernului Druc la numai un an Cititorul: De la budeanul Nicolae Popa. Asemănătoare este Unirea Mirului cel scump vărsat pe creștet, de la constituire. Autorul: Deci, cum s-a născut Consiliul Reîntregirii? Autorul: Adoptarea simbolurilor naționale. Cititorul: Să auzim! Ce îmbălsămează barba Marelui preot Aron Cititorul: Stema... Imnul tuturor românilor „Deșteaptă-te, Autorul: Un detaliu-moment, în care am fost implicat și Și se răspândește până la poala veșmântului său, române!”. eu, dacă nu ca actor, cel puțin ca martor. Și toată încăperea se umple de această mireasmă. Autorul: Pe care agrarienii, în ignoranța lor, l-au votat, Cititorul: Să-l auzim. Asemănătoare este Unirea cu roua, crezând că e o poezie a lui Vatamanu sau Hadârcă. Autorul: Eram lider al fracțiunii parlamentare a Fron- Ce pogoară pe cel mai înalt, mai înalt munte, de 2 800 metri, Cititorul: Curiozități basarabene! tului Popular. Când am aflat că președintele a mers la Autorul: Or, Druc se făcuse bun amic cu Petre Roman, Alma-Ata și a semnat intrarea republicii în CSI, ne-am Pe muntele Hebronului șeful Guvernului de la București, și asta l-a făcut pe pre- revoltat, iar cea care a dat expresie indignării noastre Și ajunge această rouă, lăsându-se pe coline, ședintele Snegur să declare că el, din cauza lui Druc, nu a fost în veci neuitata Lidia Istrati! „Hai la Snegur, îmi Până pe crestele Sionului, poate lucra și a cerut să fie dat jos. zice dânsa, să-l întrebăm: de ce a pus semnătura aceea Pentru că, acolo unde este Unire Cititorul: Alte bizarerii basarabene! fără să consulte Parlamentul?” Zis și făcut: ea – înainte, Acolo, în Unire, Autorul: Am reținut o vorbă de spirit auzită din gura eu – după ea. Intrăm în biroul președintelui. Îl întreabă Dumnezeu își varsă binecuvântarea Sa lui Mircea. răstit, de la ușă! Și iartă pentru veșnicie. Cititorul: Aceea cu sloganul: „Mircea Snegur-Mircea Druc/ Cititorul: Și ce răspunde președintele? Să rodească binecuvântarea lui Dumnezeu în Iisus Hristos peste Spre victorie se duc”? Autorul: „Păi... am văzut că semnează ceilalți și am sem- Unirea Poporului Român. Amin. Autorul: Alta! nat și eu.” Cititorul: Zi-i, s-o auzim și noi... Cititorul: S-a cam... în fața unei doamne de mare presti- (Sursa: „Destin românesc”, nr. 2, 2003, p. 112, p. 117) Autorul: „Rânza basarabeană”, „Rânza basarabeană”, îl giu în Parlament... auzeam perorând adesea... Autorul: Da. Acum să prezentăm lista deputaților care Cititorul: Da, îmi amintesc și eu celebra-i butadă... au format Consiliul Național al Reîntregirii. Întru eternă amintire: Acriș Vasile, Agapii Ion, Agatiev Autorul: Ulterior, mai târziu, reflectând la acele timpuri Cititorul: Și a celor din partea Parlamentului României. Valentin, Andreev Sergiu, Antoci Iurie, Arnăut Mihail, de visări romantice, nu știu cum se făcu de luă naștere, Autorul: Da, după textul publicat, respectiv, în „Sfatul Babinschi Alexandru, Badan Iacob, Balaban Anatol, Bara- pornind de la „rânza” lui Druc, un fel de apucătură a Țării” și în revista „Destin românesc”. baș Nicolae, Barcari Mihai, Barcari Oleg, Bătrâncea Mihai, neamului nostru. Bălănuță Alexei, Bălțatu Mihail, Bânzari Ion, Bârdan Viorel, Cititorul: Care anume? Să auzim și noi, domnule autor. Membri fondatori din partea Parlamentului Republicii Bâtlan Ion, Belâi Mihail, Beregoi Vasile, Beșleagă Vasile, Autorul: Unde-i multă rânză e puțină brânză! Moldova: Lidia Istrati, Mircea Druc, Gheorghe Slabu, Mihai Beșleagă Grigore, Bodiu Iurie, Boiarnițchi Vladimir, Bordea Cititorul: Exact! Dar să revenim la lucruri grave... Ghimpu, Petru Poiată, Petru Munteanu, Ilie Bratu, Andrei Petru, Bordian Valeriu, Borzeac Ion, Botea Nicolae, Botnaru Autorul: Ai dreptate, domnule cititor. Asta mi-a fost Cabac, Elisei Secrieru, Andrei Baștovoi, Valeriu Matei, Marin Vladimir, Boț Mihai, Braga Ghenadie, Bratușciac Gheor- intenția când am purces la redactarea acestui text de Beleuță, Mihai Dumitriu, Ștefan Maimescu, Ion Neagu, Tu- ghe, Brădescu Tudor, Brânză Veaceslav, Briceag Valeriu, încheiere a serialului: Puciul de la Moscova, Votarea dor Negru, Alecu Reniță, Vasile Năstase, Ion Tănase, Valentin Bodurin Anatol, Buftic Iurie, Buga Tudor, Bujac Valeriu, Independenței Republicii Moldova și... Mândâcanu, Elena Balan, Constantin Tănase, Ion Mărgi- Bulicanu Valeriu, Bunescu Petru, Burcă Parascovia, Burciu Cititorul: ...și, la nici câteva luni, președintele Snegur neanu, Ion Madan, Mihai Patraș, Sava Platon, Vasile Șoimaru. Ion, Burcovschii Oleg, Burea Vladimir, Burlacu Nicolae, merge la Alma-Ata și semnează pentru CSI... Din partea Parlamentului României: Claudiu Iordache – Buruiană Pavel, Buzu Gheorghe, Călmățui Anatolie, Caloș Autorul: Altă bizarerie, ca să nu-i zicem aiureală, basa- independent, Dan Lăzărescu – PNL, liderul grupului par- Dumitru, Căpățână Ion, Cara Dumitru, Cara Ion, Caracaci rabeană! lamentar, Ioan Alexandru – PNȚCD, Mancaș Mihai – FSN, Valeriu, Caragacean Boris, Carp Igor, Carpov Vitalie, Cașu Cititorul: De acolo începe brambureala care, iată, durează Sălaj, Balaban Marin – PNL, Caraș-Severin, Popa Dan – PNL, Gheorghe, Catan Grigore, Catruc Ilie, Cazacu Valentin, de trei decenii – rătăcire prin pustie... Simescu Nicolae – PRN, preot. Andreescu Constantin – PNL, Căruntu Grigore, Câșlaru Ilie, Ceban Alexei, Ceban Aurel, Autorul: Da, brambureală, și ar fi de râs, dacă nu s-ar fi Bălan Gheorghe Pavel – FSN, Paraschivoiu Romulus – FSN Ceban Constantin, Ceban Sergiu, Ceban Valeriu, Ceban preschimbat în plâns, în calvar... Timiș, Taci Dumitru – FSN, Sorin Botez – PNL, Tudor Marius Vitalie, Cebanu Vasile, Cebotari Iurie, Cebotaru Valeriu, Cititorul: Rânza basarabeană! Mihail – PNL, Stoica Mihai – PNL, Popescu Florin – MER, Cebotari Vasile, Cerempei Octavian, Cergaș Vasile, Cernat Autorul: Și asta! Dar și conjunctura internațională. Ra- Timiș, Scortan Gheorghe – FSN, Valeriu Butulescu – FSN, Vasile, Cernei Dumitru, Cernei Vasile, Cicati Ion, Cimbir portul dintre politica marilor puteri... Hunedoara, Gabriel Țepelea – PNȚCD, Gavra Ion – PUNR, Dumitru, Cimpoeș Vladimir, Cioban Ilie, Cioban Ion, Cio- REVISTA LITERARĂ #12 / 9

banu Ion, Ciorba Igor, Codiță Robertino, Codreanu Iurie, Valentin, Tabac Mihai, Targan Ion, Tataru Anatol, Ternă Codreanu Petru, Cojocaru Ion, Colnic Ștefan, Cordineanu Tudor, Ticot Alexandru, Timoșciuc Ion, Tuchea Anatol, FIRUL CU PLUMB Valeriu, Coșciuc Boris, Coțofană Victor, Coțofană Afanasie, Tudor Ion, Tuntulescu Tudose, Țurcan Nicolae, Ungurean Coțuc Gheorghe, Coval Leonid, Crăciun Ștefan, Crestiuc Simion, Ungureanu Eugen, Ungureanu Oleg, Urâtu Ion, Ghenadie, Cucuietu Oleg, Curagău Valeriu, Darie Andrei, Ursu Victor, Ursul Grigore, Ursul Victor, Usinevici Grigore, Dârda Victor, Diaconaș Vasile, Digori Ion, Doga Petru, Don- Vareaghin Boris, Vartic Ion, Văzăi Veaceslav, Vâlcu Grigore, ca Alexandru, Donică Grigorie, Doniță Maria, Doroșenco Vârlan Alexandru, Vârtos Grigore, Velicinschi Mihai, Verlan Sergiu, Doru Anatol, Dovgani Boris, Dumbravă Valeriu, Mihai, Voina Ion, Vozian Trofim, Vrabie Nicolae, Zaharov Enachi Vladimir, Eni Mihail, Fetelea Ion, Fodor Sergiu, Vasile, Zaiaț Nicolae, Zarnițchi Vladimir, Zgârcea Vasile, Frunză Ion, Fulga Ion, Gamangi Valentin, Gangal Vasile, Zop Petru, Zudin Serghei. Gargalâc Sergiu, Gavrilan Ion, Gavrilovici Ghenadie, Gazea Identificați suplimentar: Agatiev Maria, Burlacu Ion, Alexei, Gazea Nicolae, Gazea Petru, Găină Gheorghe, Găină Buzu Anatolii, Capcan Boris, Caprian Vitalie, Cenușa Eu- Victor, Gâncota Valeriu, Gladarenco Vasile, Glinjan Mihail, dochia, Clemențov Serghei, Codreanu Valeriu, Cojocaru Gociu Vasile, Godiac Ștefan, Godoroja Grigorie, Godoroja Chiril, Costandoglo Constantin, Covalenco Ion, Crasutskii Ion, Gojan Vasile, Grama Gheorghe, Grecu Ion, Grijev Mihai, Serghei, Dobrean Gheorghe, Donciu Nicolae, Doru Anatol, Grușevschi Grigore, Gordială Mihai, Harcenco Alexandru, Efremenco Iurii, Ețco Vera, Iașciuc Petru, Jabița Vitalie, Ioblocichin Ghenadie, Iancu Vasile, Iavaroschi Vasile, Iliev Jeditin Victor, Jucovschi Veaceslav, Manta Andrei, Man- Sergiu, Isaicul Sergiu, Isaicul Maria, Iurașcu Ion, Izbaș An- taluța Vladimir, Mereuță Olga, Minciună Gheorghe, Mițul drei, Juravschi Simion, Kulațki Sergiu, Lavrențov Victor, Valeriu, Moșneaga Alexei, Nazar Iurii, Neboisa Maxim, Licicman Grigore, Leon Iurie, Leu Igor, Levandovschi Iurie, Nicolaev Nicolai, Nistor Tudor, Nour Jana, Ojog Leonid, Lisnic Ion, Lisnic Vitalie, Luchianov Alexandru, Lungu Parubin Lucheria, Pavlov Vasile, Pavlungi Grigore, Pocor- Anton, Lupașcu Alexandru, Lupașcu Filip, Lupu Anatol, nâi Serghei, Ranghelevici Vadim, Stoian Ion, Titovschi Macariuc Valeriu, Mafteauță Tudor, Marcov Petru, Marii Serghei, Ungureanu Ștefan, Vetus Vasile, Vieru Ăduard, VSEVOLOD Anatol, Marginean Valeriu, Martiniuc Anatol, Mânăscurtă Voroncov Veaceslav. Igor, Mereacre Ștefan, Mereniuc Valentin, Mereuță Pan- Urmează o listă a celor răniți, cu 652 de nume. CIORNEI telii, Migaevschi Petru, Mihailov Alexandru, Mihailov Boris, Mihailov Nicole, Mihalache Ilie, Mikeev Alexandru, P.S. Câteva completări/precizări: Mocanu Ion, Moga Alexei, Morari Grigore, Moraru Mihail, Moruz Vasile, Munteanu Constantin, Munteanu Nichifor, 1. După Puciul de la Moscova din august 1991, spicherul Munteanu Nicolae, Murzin Boris, Musteață Veniamin, Nacu Parlamentului de la Chișinău a mers la conducerea de DE DIN VALE eugeniu, Nazarco Valeriu, Neagu Petru, Negară Igor, Negru vârf a României cu propunerea de a face Unirea – nu a Sergiu, Nestor Tudor, Nicolaev Ion, Nicolaev Mihai, Noro- fost acceptată. DE ROVINE șean Iurie, Nour Mihail, Oglinfă Mihail, Olari Mihai, Orbu 2. După ce a fost votată Independența Republicii Moldova, Eugen, Osipov Anatolie, Osipov Ion, Ostaf Sergiu, Panța iar președintele a mers la Alma-Ata și a băgat republica în Ion, Pavaluc Vitalie, Pavlenco Anatolie, Pavlov Sergiu, Pară CSI, a luat ființă Consiliul Național al Unirii – decembrie Draga mea, am pierdut bătălia. Ion, Perju Iurie, Platon Nicolae, Platonov Alexandru, Popa 1991. La întrunirea de la Iași, printre alți participanți, a Mi-am omorât toți dușmanii Ion, Popescu Anton, Popescu Maria, Popovici Anatolie, avut cuvântul Leonida Lari, care a citit poemul Poetul și și-am rămas singur. Adică, între ai mei. Păpușoi Valeriu, Progica Vasile, Pruteanu Constantin, Puterea. Se-mpart medalii. Sunt atât de multe Purice Vasile, Purice Vitalie, Pușcarenco Simion, Racoviță 3. Primii care au ripostat fărădelegilor separatiștilor au încât au început a scoate dezertorii din închisori Gheorghe, Racu Alexei, Răilean Alexei, Răilean Andrei, fost sătenii din Cocieri, care au atacat un depozit de arme pentru a-i decora. Rău Vitalie, Repida Pavel, Reuțchi Vladimir, Rogozinschi și cu ele au răspuns bandiților. Unii caporali au și pornit Alexandru, Rojco Violeta, Roman Dumitru, Roman Cezar, 4. Semnătura președintelui de la Alma-Ata a fost boico- să-și scrie memoriile. Roșca Anatol, Roșca Dumitru, Roșcovanu Grigore, Rudi tată de Parlament și a fost legitimată abia de următorul Un mareșal s-a sinucis. Petru, Rusu Sergiu, Rusu Valentin, Savei Ion, Savin Mihai, legislativ, dar și atunci doar de Prezidiul Parlamentului. Se zice că anume el ne-a asigurat victoria. Sârbu Vladimir, Sârghii Mihail, Sârtmaci Gheorghe, Scaun 5. Pentru a submina activitatea unionistă și democrat-refor- Nu știu de-i așa sau nu. În orice caz Nina, Sinigur Pantelimon, Sinițin Veaceslav, Slobozenco matoare a primului Parlament, fracțiunea neocomunistă, fie-i țărâna ușoară. Valentin, Slonov Petru, Soltuz Andrei, Sotnicenco Nicolae, la ordinele Moscovei, a blocat lucrările legislativului, apoi Sprâncean Ion, Sprânceană Mihail, Starșii Mihail, Stăvilă a înjghebat o sumă de deputați retrograzi, care acțiune a Apropo, am aici și o amantă. Ion, Stepanov Vladimir, Stratan Feodosie, Suvac Vasile, dus la demisia conducerii Parlamentului și la autodizol- Când îmi amintesc de tine Șargu Gheorghe, Șevcenco Vasile, Șevciuc Valeriu, Ștefârță varea lui înainte de termen. aș vrea s-o împușc. Dar n-o fac pentru că fără ea m-aș plictisi de moarte. În rest, toate-s în regulă. E cald și, probabil, va ploua. Am văzut niște păsări zburând spre fereastra ta. RĂZBOIUL DIN Te sărut. TRANSNISTRIA P.S. Nu uita să dai cu naftalină Mantaua mea de gală. Apropo, Dacă mor, testamentul e-n buzunarul drept FOTOGRAFII DE Al acestei mantale. Te mai sărut o dată. NICOLAE POJOGA Eu.

IMAGINI DIN „ALBUM DE RĂZBOI | WAR ALBUM”, CARTIER, 2019 10 / REVISTA LITERARĂ #12

CÂMPUL ALB, OILE NEGRE

ANTOLOGIA UMORIŞTILOR BASARABENI de MIRCEA V. CIOBANU

olumul Gustul zâmbetului (Arc, 2020) lui Mihai Cimpoi sunt exemplare. Un fel Secretul rătăcirilor e, de fapt, în această este subintitulat Antologie de sa- de master-class (să fie epigrama formula „armă strategică” a moldovenilor: „Oricât Vtiră şi umor. E un clişeu mai vechi laconică a criticii literare? sau o răzbunare a s-ar afla de tare,/ Nu ne-ar bate hoarda această formulă, or până şi titlul ei divulgă spiritului critic pe multiplele texte „critice” slavă,/ Dacă n-ar avea-n dotare/ Coada o carte „umoristică”, mai puţin satirică. E lânced-generoase, fără discernământ, ale de topor moldavă”. În fine, nici ideile de drept, linia de demarcare dintre umor şi patriarhului criticii literare de la Chişinău?). unire nu sunt atât de simple şi nu sunt satiră e aproape invizibilă, după cum nu Forţa lor stă în economia de mijloace, în neapărat salvatoare pentru acest neam e întotdeauna simplu să faci o distincţie precizie, în jocurile inteligenţei şi ale lim- autofag: „Cu lozinci şi cu tam-tamuri,/ Se între micile vicii ale individului şi marile bajului deopotrivă, la care se adaugă ironia unesc numaidecât:/ Mai întâi se strâng ca tare ale societăţii. Caragiale simţea enorm (şi autoironia): „Încep să mă albesc la plete./ neamuri./ Iar apoi se strâng de gât” (Unire, şi vedea monstruos, satiric adică, pe când Devine viaţa-mi tot mai grea./ Încet-încet români!). Toate acestea (din epigramele Topârceanu e mai mult umoristic (cu toate renunţ la fete./ Dar nu şi la... Feteasca mea” citate mai sus, cum ar veni) se întâmplă că îşi declară muza „satirică”). Dar ambii (Vârstă). Sau, dacă tot suntem la medita- şi din lipsa colanei vertebrale: „Să fi avut fac incursiuni şi pe celălalt teritoriu lite- ţiile despre vârstă: „Cu noua soaţă moş ca la Brâncuşi/ Coloana dreaptă, cât un rar, al glumelor sau, dimpotrivă, al criticii Andrei/ N-a prea avut idee proastă:/ Din munte,/ Pe-americani, pe nemţi, pe ruşi/ necruţătoare. vârsta lui scazi vârsta ei/ Şi mai rămâne I-am fi pupat noi... doar în frunte”. Jocul nu Culegerea, realizată de Ion Diviza, Victor de-o nevastă...” (Pensionarul recăsătorit). mai este unul al cuvintelor, ci al imaginii Prohin și Gheorghe Postolache, cuprinde Dar epigrama pilduitoare pentru stilistica vizuale... şi al imaginaţiei. Iată aşa, o mică epigrame, schiţe, aforisme. Genul umoris- lui Cimpoi (cu ironia şi autoironia indis- fenomenologie a parcursului nostru istoric. GUSTUL ZÂMBETULUI tic scurt, cum ar veni. Istorii şi confesiuni pensabile) ar fi cea intitulată La vârsta a Dar Ion Diviza este epigramistul pursânge ANTOLOGIE DE SATIRĂ ȘI UMOR poetice mai curând amuzante. Care provoa- treia: „Adesea, când admir câte-o femeie/ şi ar fi fost straniu dacă ar fi ocolit temele DE ION DIVIZA, VICTOR PROHIN că râsul, automatismele vieţii provocând Şi văd că pot să intru la idee./ Chiar dacă tradiţionale ale locului: paharul şi femeia. ȘI GHEORGHE POSTOLACHE amuzament atunci când sunt placate pe ştiu precis că nu-mi convine,/ Ideea e mai Iată două mostre perfecte, una construită CHIȘINĂU, EDITURA ARC, 2020 elementul viu al vieţii (formula clasică a tare decât mine...” La fel, următoarea, în- pe o posibilă replică lui (recte: posibil dia- lui Bergson) și când sunt remarcate de tr-un fel, autobiografică şi ea: „Cu forţe ce log cu) Păstorel: „Adevărul amintit/ Mie-mi oameni cu observaţie fină şi cu verb aci- se fac utile/ La ridicat pahare, halbe./ Toţi pare fără rost:/ Din prostie m-am trezit,/ dulat. În acest caz, al replicii spirituale banii pentru negre zile/ Îi risipeşte în nopţi Din beţie... Da’ ce,-s prost?” (în loc de titlu, (Unui poet necriticat). Un alt text-model şi al amuzamentului colectiv pe seama albe”. Chiar şi atunci când nu are dreptate epigrama are un citat din Păstorel: Din vizează epoca de aur a „socialismului dez- derapajelor individuale, nu contează atât în esenţă (în „realitate”), precum în această beţie te trezeşti,/ din prostie niciodată). voltat”, când tirajele cărţilor nu ţineau verva/ nervul discursului, cât tehnologia epigramă cu un enunţ în loc de titlu: Unii Iar această Declaraţie de dragoste suge- cont de succesul la public, ci doar de de- acestuia. Criteriile de evaluare aici sunt poeţi s-au ridicat pe acoperişul Uniunii rează atitudinea specială a eului liric față votamentul scriitorului şi corectitudinea/ ca şi cum limpezi, având în vedere miza Scriitorilor din Moldova şi au recitat poezii, de obiectul amorului şi față de amor, ca utilitatea ideologic-propagandistică, cărțile antologatorilor pe epigrame (un alt subtitlu epigramistul are dreptatea lui estetică, a obiect: „Femeie, ştii că te iubesc/ Şi vreau retipărindu-se în tiraje enorme, deşi erau posibil ar fi: „Epigrameş i alte forme ale jocului de situaţii şi de cuvinte: „Văzând oricând să-ţi fie bine;/ Un singur lucru nu- moarte din (prima) născare: „Aicea zace, in genului umoristic scurt”). Pe lângă fap- poeţi cum alţii nu-s,/ M-am întrebat cu ţi doresc:/ ...Un soţ ca mine”. sfârşit,/ Cu vise şi ambiţii,/ Un mic volum, tul că ele provoacă – cel mai adesea prin glasul frânt:/ De ce-au urcat atât de sus,/ Îmi pare rău (deşi nu atentez la dreptul care-a murit/ în câteva ediţii” (Unei cărţi poantă – râsul (inclusiv, la auz), ele solicită Când au talentul la pământ?!...” de a alege) că antologatorii l-au preferat reeditate). o bună mânuire a condeiului, eliminarea Ion Diviza este preşedintele epigramiş- pe Busuioc-umoristul. Satiricul e mai inte- Părerea mea (cu riscul de a supăra anto- cuvintelor-balast (niciun alt gen nu e atât tilor moldoveni. El demonstrează că inteli- resant, fie că e vorba de postmodernistele logatorii, care au construit cartea aşa cum de pretenţios şi intolerant cu cuvintele în genţa este ascuţitoarea imperios necesară nuvelete din O sumă de cuvinte, de epigra- au simţit-o ei) e că (şi) textele satirice (mai plus), solicitând lovituri exacte, fine, de săgeţilor epigramistice. Abia după asta mele necruţătoare (aici a intrat una dintre ales satirice) ale lui Petru Cărare au rămas floretă, nu de topor. urmează talentul de a mânui limbajul (de a ele, cam abstractă, deci relativ inofensivă: în afara acestui florilegiu. Bine, avem aici Cu naraţiunile e puţin (de tot) altfel. În pune în relaţie... de inteligenţă antonimele „O fi politica ingrată,/ O fi şi curvă, dar, vezi celebrissima parodie Căciula şi păharul, general, textele satirice şi umoristice sunt – vezi primele două versuri – şi de a crea, bine,/ E unica prostituată/ Ce te plăteşte care a depăşit absolut şi irecuperabil gloria de două feluri. Sunt cele povestite/ recitate în final, calambururi, nu doar a apela la ea pe tine”) sau de unele poeme satirice originalului. Dar şi o altă parodie, care se de oameni cu har, cu darul spusului, cu ele): „Românul are-un clenci vădit/ Şi iată precum celebra deja Heraldică (cum de le-a citeşte şi ea ca produs original (texte de piperul pe limbă şi cu o firească, lejeră, sensul lui ascuns:/ El e mereu nemulţumit/ scăpat antologatorilor?). Adevărat, aceste acest gen amintesc pe parodiile originale forţă a imaginaţiei şi invenţiei. Dar sunt și Că nu e mulţumit de-ajuns” (Clenciul). Sau, texte, dacă ar fi fost incluse, ar fi schimbat ale lui Marin Sorescu): Oaia şi ţăranul (după scriptori de nevoie, care chinuiesc hârtia în acelaşi context al omonimiei... poliseman- nu numai stilistica şi accentele antologiei, un text de Constantin Condrea). Iar finalul până le iese ceva „de râs”. Ţi-e milă, uneori, tice, iată un Apel, ecologist în substanţă, ci ar fi scos pe tuşă și multe dintre opurile acestei... fabule este chiar o sentinţă cu şi de ei, şi de textul produs. Există şi vari- în care natura umană, bastardă, se deve- (ofurile!) sterile ale altor autori antologaţi, valoare (de maximă) autonomă: „Un ţăran, anta intermediară, a oamenilor în general lopează ca duşman al naturii-mamă: „Urlu prezente în carte exclusiv din bunătatea stăpân pe-o oaie,/ Vine într-o zi s-o taie,/ talentaţi, joviali și firești... dar care, fără a cât mă ţine gura/ în Sahara românească:/ antologatorilor. Un catren al lui Busuioc Că era de-acum bătrână:/ Nici tu lapte, nici fi tare inspiraţi, forţează, uneori, nota şi Oameni, apăraţi natura/ ...De natura ome- e un soi de critică literară sublimată: „A tu lână./ Ia cuţitul şi, pe dată,/ Să i-l vâre-n storc sudori şi lacrimi în loc de sclipiri de nească!”. Imediat după temele ecologice, comis o singură greşeală,/ Iată-i consecin- beregată./ Atunci Oaia zice-aşa:/ Taie-mă, spirit. Şi se pomenesc, brusc, în categoria în ierarhiile preocupărilor intelectuale vin ţele acum:/ A murit de moarte naturală,/ că-s oaia ta,/ Nu-ţi pot cere socoteală,/ Dar a doua. Motivul e lipsa discernământului cele identitare, reflectate dramatic (dar cu Răsfoindu-şi propriul volum...” (Unui poet). să-mi spui:/ Care-i Morala?/ Şi ţăranul, cu la relectura propriilor scrieri, înainte de a poanta construită pe aceeaşi frazeologie Altul e o critică dură, necruțătoare, dar cuţitul,/ I-a crestat pe gât sfârşitul:/ – Dacă decide să le facă publice. populară) în această... Rătăcire istorică: şi un exemplu de epigramă exactă, fără vrei să nu te taie,/ Nu fi Oaie!” Fără a-mi propune o ierarhie (în litera- „Zbierând, mioarele din turmă/ Bezme- nicio silabă în plus, fără niciun cuvânt Cu totul diferite de textele antologate tură, orice ierarhie este falsă ori, cel mult, tice pe şesuri trec;/ Dă, Doamne, mintea aiurea: „Volumul lui/ Se trece sub tăcere;/ (o spun ca o precizare, nu ca un reproş circumstanţială), aş zice că epigramele de pe urmă/ În capul primului berbec!” De unde nu-i/ Nici Dumnezeu nu cere!” ascuns) sunt poeziile subversive – cu tre- REVISTA LITERARĂ #12 / 11

cere în categoria literaturii disidente – din sărac ca alte dăţi;/ Am avut bibliotecă/ Şi- citez, imparţial, pe cele din prima pagină, în mă răsfaţă:/ Astăzi, ca şi-odinioară,/ În- volumul Săgeţi, retras din librării şi dat la am pierdut-o ieri la cărţi”. La el şi fustangii ordinea aleasă de autor/ antologator). Avem tr-o ţară fără viaţă,/ Duc o viaţă fără ţară!” topit în anii proverbialei stagnări din era sunt bibliofili, dar şi insistenţi, obsedaţi, aici un joc al inteligenţei şi un calambur; (Doină nouă). Iar fiindcă visele nu se înde- „socialismului dezvoltat”. Deşi compar- adevăraţi maniaci-voyeurişti, gata de sa- o opinie populară cvasigenerală că omul plinesc atât de simplu, soluţiile pot fi şi timentele cărţii ilustrau realităţi copiate crificii (drumul până la bibliotecă) doar care nu prinde bine la nimic la sat e numai războinice: „Mică, aşa cum a lăsat-o/ Pactul (cică) ... „din jungla deasă a capitalului”, pentru a admira picioarele bibliotecarei: bun de deputat; una de serviciu, la tema marilor intruşi./ Va intra şi ea în NATO,/ vigilentul ochi al cenzurii a prins imediat „Vin la bibliotecară/ Şi o rog, binedispus,/ femeii... în devenire, pentru că, pe terenul Când intra-va NATO-n ruşi!...” (Basarabia). ideea subversivă, înţelegând că era vorba Ca să urce iar pe scară,/ Să-mi dea cartea epigramei, ea devine femeie doar după ce Iar fiindcă lupta pentru limbă şi alfabet de „fratele mai mare”, „internaţionalist” şi cea de sus” (Un fustangiu la bibliotecă). cunoaşte bărbatul; în fine, una cu proble- la noi începuse odată cu lupta mişcărilor „eliberator” incurabil: „Noi avem un hoţ în Dintre epigramele lui Grosu, Una inspirată mele vârstei, implicit, ale potenţei (dar fără ecologiste pentru păstrarea naturii, temele casă/ Noi cu hoţul stăm la masă,/ – Ne-a de tejghelele cu carne ilustrează o pictură... un alt joc al spiritului decât calamburul se interpătrund: „La izvoarele cu ape/ Dulci ieşit mai ieri în cale/ Cu idei şi cu pistoale/ hiperrealistă: „Aflând preţurile-n ţară,/ pur... şi mărturisirea inocentă a nevestei ca limba strămoşească,/ Cerbii vin să se Şi-acum să ne ia se-ndură/ Şi bucata de la Strigă porcul din coteţ:/ Limba voastră-i infidele). Deci: „Iubitule, ceva s-a întâmplat,/ adape,/ Porcii... să se bălăcească!” gură/ Şi-ncă altă noutate:/ Eşti dator să-i o comoară,/ Dar a noastră-i mai de preţ!” Mă tem c-o să ne fie tare greu:/ De când Am descoperit în această antologie că spui şi frate./ Dar să-i dai, în loc de pită –/ Efim Bivol, un alt autor de pe lista de parfumul tău m-a îmbătat/ A mirosit ceva Tarlapan ştie să reducă discursul la disti- Un calup de dinamită!” (Oaspetele nepof- top a epigramiştilor interriverani, divul- bărbatul meu” (În jurul mirosului); „Pentru huri mai exacte decât în catrene (care mai tit). Mesajul era perceput acut, chiar dacă gă, pe de o parte, opinia populară despre că ne-ai înşelat,/ O să te gonim din sat!/ păcătuiesc, oricât ar părea de paradoxal, aparţinea – chipurile! – unui „amerindian”, cei din fruntea ţării: „Mi-a zis mama să – Eu mă duc şi ne-alungat/ De m-alegeţi prin discursivitate). Iată două texte pildu- poezia intitulându-se Spovedania unui mă-nsor,/ Să iau fată din popor”, iar pe deputat!...” (Primarul Păcală şi electoralul itoare: „Asta, da, judecătoare!/ Ce talent! învins dintre pieile roşii (cu o trimitere de altă parte, face incursiuni riscante pe său); „– Doamnă, te aştept deseară.../ – Ai Şi ce.. dos-are!” (Unei judecătoare); „Tânăr, subtilă şi la titlul confesiunilor lui Panait terenul sfânt al raportului dintre popor greşit, sunt domnişoară./ – Să am scuze, vesel, frumuşel –/ Mor... bolnavii după el!” Istrati): „O, zeul meu, când m-ai făcut,/ Ce şi popular: „Mă-nsurai şi-am dat în bară,/ puişor,/ Eu vorbesc la viitor!” (Prevedere); (Unui tânăr chirurg). Am recitit tot aici una aluat ai pus în mine,/ Doar la străini de-mi C-a fost foarte populară...” (Cântec). Fru- „Doctore, e prea de tot:/ Şeful poate, eu dintre epigramele pe teme istorice ale lui caut scut,/ Supus fiind să mă simt bine?/ mos este calamburul lui cu cuvintele din nu pot!/ – Şi tu crezi povestea asta?/ Mi-o Tarlapan, divulgând (de altfel ca şi cele /.../ O, Doamne, ce-ai gândit tu când/ Ai câmpul semantic al teatrului: „Spectatorii confirmă chiar nevasta!” La( medic). citate mai sus) acelaşi spirit bonom, glumeţ, zămislit şi neamul nostru?” În fine, închi- în antract/ Comedia îi aclamă:/ Să rezişti la Reprezentative pentru autor sunt şi cu împunsături inofensive, mai curând zând paranteza Cărare, poate cea mai bună primul act/ E-o adevărată dramă!...” (Unui epigramele lui Titus Ştirbu. Iată cum vede amicale, şi cel mai adesea fără adresă: „Te poezie din lume reflectând „tema luptei autor de comedii). O epigramă a lui Efim el (recte: cum sublimează el artistic, glumeţ măriţi c-un Melc, surato?!/ Pe o Viespe-am pentru pace” din anii ‘60-‘70 ai secolului Bivol mi-a amintit, nu ştiu de ce (probabil şi non-conflictual) revolta moldovenească: întrebat-o/ – Ce te miri, mi-a zis, ţâfnoasă./ trecut e aceasta: „Vrem pace! – strigăm noi./ prin laconismul ei), de celebrul catren al „Nu-i făină... Prin ogradă/ Umblă un ceaun E urât, dar are... casă!” (Măritiş). Vrem pace! – strigaţi voi./ Şi ne pregătim lui Busuioc, citat mai sus, despre „De unde şi strigă:/ – De nu-mi daţi să fac măligă./ Din toate textele satirice ale lui Ion Cio- de război./ Şi noi, şi voi.” nu-i/ Nici Dumnezeu nu cere” (tare mi-aș Ies cu melesteu-n stradă!” (Revolta unui banu, cândva îmi plăcuse cel mai mult Un autor prolific, destul de ingenios şi fi dorit o adresă cât de cât precisă, măcar ceaun). Iată şi o altă etapă istorică a Ba- cvasifabula cu măgarul ce se înfurie pe experimentând diferite jocuri pe terenul un portret-robot al protagonistului, în loc sarabiei: ieşirea din partid (din partidul oglindă, o strică, după care aceasta îl ara- genului, prezent la toate întrunirile epigra- de titlul impersonal Unuia): „Era trecut unic!) şi intrarea – epigrama se intitu- tă, în cioburile sparte... de o sută de ori miştilor basarabeni şi la toate confruntările prin ciur/ Şi prin dârmoi,/ Dar a rămas lează Un şarlatan – în alte câteva! Un fel măgar. Epigrama dată nu a încăput aici, din concursurile epigramiştilor români acelaşi.../ Un gunoi!” Deh, discernerea şi de istorie a căutării identităţii politice a astfel încât cititorul îl va judeca după alte (respectiv, laureat de tot atâtea ori), este experienţa nu ajută tuturor, mai ales celor basarabeanului în patru versuri: „Şarlatan texte: „Din sate azi bărbaţii pleacă/ În alte Gheorghe Bâlici. Gama lui tematică e largă, cu imunitate. e Leonid,/ Nimeni nu-l întrece:/ A ieşit din- ţări după dolari;/ Apoi revin să se întreacă dar tradiţională pentru această specie, ca Am discutat de câteva ori cu omul de tr-un partid/ Şi-a intrat in zece”. Iar odată La cine-s coarnele mai mari (Tablou rural). şi instrumentarul stilistic, de altfel. Iată de spirit (dar şi de o modestie rară), regretatul cu democraţia, la guvernare au venit toţi „Când moldovenii se adună/ Ca toată lumea exemplu, într-o epigramă politică (deja ne actor Vasile Tăbârţă, un interlocutor agrea- nechemaţii (aşa crede Titus, care-i rade cu la un loc./ Ei îşi urează poftă bună/ Căci se apropiem de satiră), tema ecartamentului bil. Dar nu am bănuit că scrie epigrame un singur calambur antitetic): „Ce folos mănâncă reciproc” (Moldovenii). Sau iată o căii ferate moldoveneşti (construită de ruşi, de o fineţe, sinceritate şi ingeniozitate de şefii mari/ Din mândreţea de clădire,/ remarcă spirituală privind condiţia noas- pe model sovietic) se converteşte (printr-un aparte (amintind prin ceva insesizabil de Că au plus la ochelari,/ Dar au minus la tră geopolitică: „După ce, cu mult noroi,/ elegant joc de cuvinte/ de expresii con- sincerităţile epigramistice ale lui Păsto- gândire!”. În fine, aşa o Situaţie din viaţa Ne-mproşcăm noi între noi,/ Vin străinii sacrate) în problemă istorică, geografică rel): „Moare lumea şi aşa,/ Mor copiii fără de artist: „Mă asaltă cu-ntrebarea:/ – Cum şi ne spală/ Pân’ ne lasă-n pielea goală” şi politică: „E bună calea cea ferată/ Dar vină,/ Însă eu pe moartea mea/ O plătesc o duce azi artistul?/ – Uneori îl ia salvarea,/ (Politica internă şi externă). inima îmi este arsă/ Că ruşii au făcut-o cu nicotină” (Fumătorului Vasile Tăbârţă). Dacă nu-l ia poliţistul”. lată/ În loc s-o fi făcut întoarsă” Calea( fe- O mică istoriei a civilizaţiei (eventual a Efim Tarlapan a fost figura exponenţi- Misogini, vetust-patriarhali, ironizând rată din Republica Moldova). Cu puţină propriei biografii) o surprinde epigramistul ală pentru epigrama basarabeană, acesta în exces pe seama femeilor, epigramiştii imaginaţie, înţelegem aluzia. Același joc în această secvenţă construită exclusiv pe instrumentând, timp de câteva decenii, moldoveni nu le prea permit femeilor să de vocabule e prezent și într-un alt text, o paronimie cumva surprinzătoare şi oare- camertonul genului, dar și temele, subiec- participe la aceste încrucișări de săgeţi autorul înlocuind expresia frazeologică cu cum relevantă: „Doamne, cât a progresat/ tele, locurile ingenioase și cele comune ale otrăvite. Tânăra epigramistă Diana Enache un citat cunoscut: „Trenule, maşină mică,/ Bravul nostru tineret;/ A ieşit din internat/ acestuia: „Chişinău şi Bucureşti –/ Două e o excepţie, ba chiar cântându-le în dungă, Eu ţi-aş da-ntr-o zi toţi banii –/ Să-l aduci Şi-a intrat în internet”. state româneşti./ Ar fi foarte fericite,/ De-ar dezvoltând tema, cum s-ar zice: „Fascinat, pe Ionică/ Şi să-i duci pe toţi Ivanii” (Rime Exemplele pe care le-a ales Ion Diordiev fi... Statele Unite!” Una mai subtilă şi cu un bădiţa tace,/ Mă priveşte-n chip şi fel:/ – ceferiste). Pe contrasens, tema eternă... a (autor antologat, dar şi antologator) ca să-l rafinat paradox pe care doar basarabeanul Mărţişorul meu îţi place/ Sau ce-i dincolo epigramisticii efemere este femeia: „Nu reprezinte chiar sunt reprezentative (ca să le (cult, desigur) îl putea sesiza: „Vremile nu de el?” (Replica unei fete dotate, de 1 Mar- are porţi, nici ziduri ferecate/ Sub cer aro- tie). Cartea se încheie cu un sfat al tinerei mitor, curgând spre rai,/ Dar este totuşi epigramiste, aşa, ca să luăm aminte, noi, unica cetate/ Pe care-o cucereşti şi... te bărbaţii, misogini sau mai puţin: „Dacă nu predai”. Sau, din acelaşi registru, un alt asculţi de tata,/ S-o săruţi aşa cum vrei,/ Ar studiu de caz: „Azi fetele, din cât le-ascult,/ CARTIER DE COLECȚIE putea să creadă tata/ Că te temi de gura ei!” Se supără în mod subit,/ De-ai îndrăznit Nu comentez aforismele, dar aş spune cumva prea mult/ Şi-apoi mai mult n-ai câte ceva, fie şi pasager, despre proze. Am îndrăznit...” Consecinţele însă pot fi grave: UN SECOL DE POEZIE ROMÂNĂ rememorat schiţele lui Druţă şi Marinat, „C-o soră-naltă de statură/ Am «respirat» SCRISĂ DE FEMEI VOLUMUL II (1945-1989) scrise cam de demult, dar oricum cele mai doar gură-n gură./ Şi-acum cu soaţa mă ANTOLOGIE DE ALINA PURCARU bune din culegere (istoria povestită de Druţă, încaier./ Căci veşnic nu-mi ajunge aer...” ȘI PAULA ERIZANU cea cu Socoteala, e deja antologică în ceea CARTIER DE COLECȚIE NR. 31 (După staţiunea balneară; o precizare: nu ce privește firea basarabeanului şmecher), e vorba de incest, e sora medicală – iată apoi câteva istorii orale, sau pătăranii, cum că am şi sugerat ideea unei alte eventuale „Moștenirea lăsată de poetele care au debutat în perioada li se mai spune. Una, povestită de Pahomie epigrame). 1945-1989, în România, Republica Moldova și în diasporă, Bejenaru, reproduce o întâmplare cu Sergiu Epigramiştii moldoveni îşi impun şi este vastă, un întreg continent de explorat. În volumul Ciuhrii, care trase cu urechea la spusele unei agende particulare, uneori surprinzătoare, de față, sunt prezente nume cunoscute pasionaților de femei ce se destăinuia unui colaborator de pe lângă temele cu care s-au obişnuit cititorii literatură, precum Angela Marinescu, Mariana Marin, la arhivă că ar fi fost... cântăreaţă.Unde? de epigrame. Probabil numai în Moldova Magda Cârneci sau Nora Iuga, poete prezente în manu- La moară. Şi ce făceai acolo? Cântăream ale și deci cunoscute de publicul larg, ca Ana Blandiana poţi să pierzi cărţile... la jocul de cărţi, sacii! Pătăranie... cu subiect de epigramă. sau Nina Cassian, dar și poete care merită să fe citite fanul cărţilor de bibliotecă fiind şi fan al mult mai mult, precum Grete Tartler, Constanța Buzea, Nu aş vrea să trec cu vederea jocului de cărţi, precum ne relatează Igor Gabriela Melinescu sau Marcela Benea, pentru a oferi o tentativă a lui Victor Prohin Grosu, unul dintre epigramiştii basarabeni doar câteva exemple.” (scriitor „serios”, din câte îl ştiu, de frunte: „M-am trezit pe o potecă/ Mai A. PURCARU & P. ERIZANU dar şi unul dintre antologatori) 13 12 / REVISTA LITERARĂ #12

POEZIE FLORI DE AER de LUDMILA SOBIETSKY

LUDMILA SOBIETSKY S-A NĂSCUT PE 24 IANUARIE 1952, ÎN ZVERINOGOLOVSK, REGIUNEA KURGAN (FEDERAȚIA RUSĂ). A ABSOLVIT FACULTATEA DE FILOLO- GIE A UNIVERSITĂȚII DE STAT DIN MOLDOVA (1977). CORESPONDENT LA „TINERIMEA MOLDOVEI”, „FEMEIA MOLDOVEI”, „FLORILE DALBE”; CONSULTANT SUPE- RIOR LA UNIUNEA COMPOZITORILOR DIN MOLDOVA; ȘEF AL DIRECȚIEI LITERARE LA TEATRUL REPUBLICAN DE PĂPUȘI „LICURICI”. VOLUME DE POEZIE PUBLICATE: „NAIUL PLOII” (EDITURA CARTEA MOLDOVENEASCĂ, 1974); „PAZNIC LA COMORI” (EDITURA LITERATURA ARTISTICĂ, 1983); „ÎN TOAMNA UITĂRII DE SINE” (EDITURA LITERATURA ARTISTICĂ, 1988); „SPAȚIU FĂRĂ TIMP” (EDITURA HYPERION, 1993); „ADAGIO PENTRU LUP” (EDITURA PRIN- CEPS, 2019). PREMIUL UNIUNII SCRIITORILOR DIN MOLDOVA (1994), MEDALIA „MIHAI EMINESCU” (2012), DIPLOMA SALONULUI INTERNAȚIONAL DE CARTE PENTRU COPII ȘI TINERET (EDIȚIA A XV-A ȘI EDIȚIA A XXVIII-A).

* * * nestingherit trec prin noi... De clipa-n care norul își retrage umbra la celălalt capăt al nopții Din cupa florilor ce nasc talazuri „E tot mai puțină lumină aici. Samuel Barber De armonii. Ochii s-au dezvățat să citească scăldat de lumina Dar când încerc să-ți spun acestea toate Pe frunza de vânt sfâșiată fără-nceput și fără sfârșit Cuvintele se subțiază, se destramă, Numele dragi preschimbate-n ecou... le-așteaptă în aerul rece. Apoi renasc în sunetele unui adagietto Inima nu mai pompează sonete Din care clipa soarbe cu nesaț Și raza de lună se retrage din creier...” Perfecțiunea morții și a vieții – Îmi vorbeai stând lângă ușa Două tărâmuri mitice Deschisă vraiște înspre apus, MĂRGELELE DE STICLĂ COLORATĂ Care-și unesc și își despart hotarul Păsări întârziate Ca marea cu uscatul, ca umbra Punctau pe cerul opac Ciudate amintiri... Ce rupe cu nesaț din albia luminii, Partitura neliniștii și a despărțirii, Dar poate vise Ca două trupuri unite-n disperare și extaz. Adagietto de Mahler Din negura memoriei la suprafață ridicate: Curgea dinspre casa vecină O frunză Spini de scoruș sparg ceața dimineții Și se închidea peste noi ca o apă, Topindu-și aurul pe fața apei curgătoare, Și o desfac în picături tremurătoare, Ca o mărturie de dragoste ori de sacrificiu Un semn de carte lunecând dintre coperți În flori de aer, globuri transparente... Și mă făcea să mă simt Și-apoi regretul Și chipul tău topinduse-n albastrul pur Un personaj din lumea apusă Că nu voi mai afla vreodată nici pagina, De dincolo de lacrimă și noapte. Cu vagi amintiri despre azi Nici prețiosul gând ce răscolise într-o zi Când vorbele tale Pe cineva. Contopite cu-acest adagietto Ciudate amintiri, parcă furate Căutau armonia Străfulgerându-mă în clipa-n care lumea UȘOARE ATINGERI DE BRAȚE Între iluzie și desăvârșire, Își schimbă mersul, Între dezastrul ce-ți sfâșie lumea Iar àcele busolelor își ies din minți Ușoare atingeri de brațe, Și adevărul pierdut. Și doar mărgelele de sticlă colorată Îmbrățișări de priviri, E tot mai puțină lumină aici În care încăpeau atâtea înțelesuri Singurătăți Ochii și inima nu mai văd lumea la fel... Încremenesc, Zvâcnind una spre alta Iar farmecul din muzică dispare. Balansând Alegoriile nu mai creează magicul Pe câte un fir de speranță Prin contrapunct Întinsă pe-al boltei potir * * * Și doar privirea unui trecător Între o constelație apusă de mult Mă urmărește caldă, răsărind Și una ce se mai află Agnus Dei, Adagio – Din clipele plecate. Sub a hazardului daltă. izvor de lumină Ciudate amintiri... o pasăre țipând, Lipăit de picioare desculțe fără-nceput și fără sfârșit – Tot mai departe cerul. Sus, apa Prin băltoacele ploii de mai, se prelinge Își închide cercul. Sonete multicolore de flori pe crăpăturile timpului Mărgelele de sticlă colorată În cununi de parfumuri închise ca ploaia Ciudate jocuri și-amintiri prin lume țes. Și o bufniță albă pe o scoarță de-arțar, Răstignită șerpuiește În imaculatul ei zbor – ca ceața de-argint Semnul unui mister evadat printre imagini râvnite, FLORI DE AER Din pierdute, peste umerii noștri Străvechi manuscrise. obosiți de tăcere Spini de scoruș sparg ceața dimineții Ușoare atingeri de brațe, sau de cuvinte rostite-n zadar. Și o desfac în picături tremurătoare, Îmbrățișări din priviri, Noaptea ezită să plece... În flori de aer, în globuri transparente... Singurătăți siluete subțiri, diafane se nasc, Și-al tău contur îl văd topindu-se în ele În iluzii transcrise. se unduiesc Tot mai departe, tot mai străveziu... din sunete vagi, efemere, Încearcă să privești în urmă. Poate ne ating cu privirea, Îți va fi dor de pajiștea aceasta, REVISTA LITERARĂ #12 / 13

ODISEU Cu miraje, vârtejuri de umbre În jurul camarazilor săi Mai reale decât lumea din jur, Căzuți în apă de pe un cuirasat torpilat. Marea Dar și cu spaima că nu voi mai apuca Îi chema pe nume și îi ruga să-l ierte M-a închis în timpul său de smarald Să ți le recit pe-ndelete. Că nu a murit alături de ei, Spălându-mi ochii cu sarea uitării, Căderea e atât de fără sfârșit, Că a rămas prins în acea explozie În urechi mi-a turnat alifii plămădite Iar marea parcă e tot mai departe! De parapetul covertei. Din alizeul torid O buclă rece de vânt Intram în lac să ajung la el. Și din cântec străin cu suflet nomad. Îmi oblojește oasele arse Apa mi se ridica până la mijloc, Aedul își acorda strunele și aștepta Și mă aruncă în sus. Până la subsuori... Faptele mele eroice, ca să le cânte. De atăta liniște am timpanele sparte Apoi mă strângea de gât cu cel mai rece inel, Alteori versul lui năștea istorii Și nu te aud resfirindu-ți petalele Iar de glezne cu cei mai negri fiori. În care mă trezeam captiv și în care Una câte una ca să asculți Amintirile străbunicului Doar urmându-le firul, Cum îți povestesc fiece răsărit și apus... Prindeau în jurul meu viață, Mă puteam regăsi cel de cândva. Încercau să mă ia de mână, Ithaca rămânea în urmă Carlinga mea acum este noaptea Să mă împingă spre mal așezându-se scut Sau mă aștepa în zare, dar poate Și singurătatea, și-acel tainic cuvânt Între mine și hoarda cea hrăpăreață Se năștea dintr-un cântec abia zămislit. Din care-am visat să-ți fac citadelă De rechini care Speranța regăsirii îmi lumina tribordul, Dar așa și nu ți l-am spus Spărgeau hotarul dintre prezent și trecut. Iar mahna lovea în babord Nici în șoaptă. Și azi când mă visez scufundată Măcinându-l cu negura sa adâncă. Doar poate în gând. În negrele ape ca într-o boală, Acum doar cu trupul mai sunt acasă. Străbunicul, Sufletul la cheremul lui Homer a rămas. Poate singurul scăpat din acea bătălie navală, Ce dor mi-a fost să revin! Iar azi aș vrea Îmi întinde undița Să fiu o simplă algă agățată strâns de carena LINIȘTEA DIMINEȚII Cu liniștea dimineții agățată de sfoara Ce despică valul mai iute decât toate clipele Care mă prinde și mă înfășoară. De smarald. Străbunicul Pescuia liniștea dimineții În apa lacului încă adormit, Cu privirea nedezlipită de plută, POEZIA ÎN CARE-AI APUS EXUPÉRY Închis în universul care era doar a lui Ca un eremit Închideam ochii iar tu îmi recitai poezii Pielea mea acum e carlinga Ce se roagă pentru lumea rătăcită În glas, dar mai cu seamă în gând. Avionului cu care am intrat în picaj, Sau chiar pierdută. Te pândeam printre gene, să văd Aeru-n jur se aprinde, Îl priveam de pe malul opus De unde găsești acele cuvinte pe care Scrumuindu-mi chiar și cuvintele Și nu îndrăzneam să-l strig. Le simțeam mai mult ca pe o adiere de aripi de îngeri Inventate în singurătate, Aerul rece Născuți din iubirea dintre cer și pământ. Și în fiece zbor de noapte Îl înfășura într-o sclipitoare volută Iar vocea ta continua să umple spațiul Ca să-ți pot descrie Ce îl apăra de larma deșertăciunii Cu imagini născătoare de lumi traversate Cel mai neverosimil peisaj Precum un dig De urmele poemelor care se vor închise Care îmi apărea din carlingă Din cuvinte prin care În coliviile de aur ale cuvintelor, la fel Când rămâneam închis Nicio vrajă oricât de neagră nu trece. Cum sufletul se vrea încătușat în aromă de tei. Între nouri și stele. Uneori își prindea fruntea în palme Acum când nu mai ești lângă mine încerc Alteori din acele cuvinte sau necuvinte Și gemea înfundat. Să adun din suspinul bradului în zăpadă răpus, Se nășteau sonete În acele clipe revedea rechinii Și din frunza din care-ai cântat, și din așchia Plămădite cu arome de trandafiri, Descriind cercuri tot mai mici Unei ciudate-amintiri – poezia în care-ai apus.

MIRCEA V. CIOBANU: 11 „ANTOLOGIA UMORIȘTILOR BASARABENI” de a ironiza pe seama criticii literare din sul logoreei şi a beţiei de cuvinte) în jurul Pe teren (sovietic) basarabean, doar Po- nistă, evazivă, subversivă, disidentă), doar epoca „realismului socialist”. Textul se in- argumentelor despre laconism (cu citatele vestea cu cocoşul roşu a lui Vasile Vasilache ultima (şi, într-o oarecare măsură, penultima) titulează Capra cu spaţii albe şi are între respective), dar şi despre universul mic poate fi considerată drept roman satiric presupune un discurs satiric. Iar umorul e paranteze un subtitlu explicativ: „...sau cum cu potenţial mare, despre detaliu şi forţa (fie şi scris într-un limbaj evaziv, esopic) prezent mai curând în primele trei, având în ar fi reacţionat unii critici din Chişinău la lui evocatoare, despre etica personajelor şi doar Radu Ştefan, Întâiul şi Ultimul e o vedere că atât de des aplicatul limbaj esopic apariţia poveştii Capra cu trei iezi”. Miza e, tipice în împrejurări tipice (teoria şcolară comedie satirică. Romanul lui Vasilache a nu mai era întotdeauna subversiv-satiric, bineînţeles, surprinderea tarelor exegeticii a realismului), caracterul naţional şi origi- fost criticat de exegeza oficială, iar partea a ci mult mai adesea glumeţ-umoristic. Pe autohtone. O poveste mustoasă, scurtă şi nalitatea, insolitul şi ineditul... Se întrevăd doua a romanului, interzisă spre publicare; glumă se supără, maxim, protagonistul limpede e supusă unui examen sec. Un text aluzii la exegezele bine cunoscute în epoca piesa lui Busuioc a fost scoasă din reper- ei; pe satiră se supără însă regimul, sis- viu disecat într-unul sforăitor. O mulţime literaturii ideologizate, de la Portnoi la toriul Teatrului „Luceafărul” după două temul, establishment-ul, autorul riscând de referinţe (parada de erudiţie, cu treabă Coroban... Toate contabilizate conştiincios sau trei reprezentări („a murit de succes”, oprobriul public, exilul, detenţia, rugul şi fără treabă, fiind meteahna de serviciu a şi validate ca posibilă parodie. Un singur ironiza trist dramaturgul), pe când regizorul sau ştreangul. Ca să înţelegem deosebirea, criticului – cam aşa se văd lucrurile dinspre lucru îi lipseşte: umorul. Ion Ungureanu a fost concediat. În anii putem apela la un exemplu bine cunoscut, scriitor). Mulţimea de jocuri „comparatiste” perestroikăi, satirică poate fi considerată care făcea încă în epoca totalitară o figură (din nou, cu treabă şi fără), la care se adau- Cartea îşi propune o panoramă a lite- comedia lui Druţă Mârţoaga cu clopoţel aparte: Petru Cărare. Exclus din Uniunea gă citatele, potrivite (şi ele) contextului... raturii umoristice din Basarabia de la 1945 (Cervus divinus). Iar în epoca libertăţilor Scriitorilor, cu o carte (Săgeţi) dată la toca nuca de perete (de exemplu, cea a lui încoace. Asta înseamnă patru decenii şi ceva absolute, satirice sunt genialele producţii pit la câteva zile după tipărire şi apariția Stanislavski, cu teatrul care începe de la de „literatură sovietică” şi aproape patru literare ale lui Aureliu Busuioc: Spune-mi în librării, Cărare este nu doar subversiv, cuier). Mă mir că umoristul, în şirul de decenii de umor independent, fără cenzură. Gioni! sau Învăţăturile veteranului KGB ci şi disident, salvând, vorba lui Vladimir jocuri asociative (în jurul cifrei „trei” din Nu e un secret că, în epoca sovietică, nu au Verdikurov către nepotul său, Hronicul Beşleagă, onoarea breslei. titlu, de exemplu) nu a dezvoltat şi o teorie existat satire. Câteva excepţii (Ilf şi Petrov, Găinarilor şi O sumă de cuvinte (din ulti- În fine, autorul acestei cronici nu este numerologică. Ironiile cu etimologia cu- Zoşcenko, Jvaneţki) nu schimbă tabloul. ma chiar merita să se aleagă câteva texte decât un cititor. Capricios şi necruţător cu vântului „capră” (autorului şi aici i-a scăpat Genul era cvasiinexistent, fapt confirmat pentru antologie). Cam atât, în rest, umor realitatea literară, precum necruţători sunt dezvoltarea subiectului prin derivare: nimic şi într-un mesaj artistic. În filmul Garajul fără satiră, deşi satirico-umoriştii consti- cu realitatea fizică autorii antologaţi: nici despre capricii!); plimbarea conjuncturală al lui Eldar Reazanov, una dintre eroine tuiau o tagmă neagreată de oficialităţi, ei, nici subsemnatul, nu deţinem adevărul prin biblioteci şi pinacoteci (Dante, Camus, mărturisește că tema ei de cercetare e „sa- revista „Chipăruş” fiind un timp refugiul în ultimă instanţă. Insistăm totuși să ne Goya); incursiuni în operele fundamenta- tira sovietică”. Replica unui alt personaj e disidenţilor regimului. expunem de fiecare dată opinia, să o facem le ale gândirii umane: Schopenhauer ș.a. pur și simplu demoralizantă: „Dumneata Dacă mergem pe „clasificarea Simuţ” a publică. Cu riscul de a aduna cucuie. Dar Tezele „esenţiale” se menţin (pe contrasen- studiezi un fenomen inexistent!” celor patru literaturi din comunism (oportu- astea sunt regulile jocului. 14 / REVISTA LITERARĂ #12

realizat de INTERVIU VASILE GRIBINCEA

EMILIAN GALAICU-PĂUN: „SCRISUL ÎNSUŞI, ÎN OPINIA MEA, CONSTITUIE O DIMENSIUNE A SACRULUI, HÉLAS! PENTRU MULŢI PIERDUTĂ; DACĂ N-AŞ CREDE ÎN CEEA CE SCRIU, PROBABIL NICI N-AŞ FACE-O SAU M-AŞ FI LĂSAT DE MULT!...” Foto de N. RĂILEANU

Vasile GRIBINCEA: Ați putea evoca momentul – sau, dvs. de traducător – în principal, al unor cărți cu mize mele „în filigran” dinApa.3D se datorează acestei experi- cel puțin, perioada – în care formula „sang d’encre” importante în domeniul istoriei mentalităților – v-a enţe, pe care am rezumat-o cu o sintagmă parafrazându-l v-a pătruns în vocabular? Dar calea aprop(r)ierii sale influențat raportarea la propriul limbaj poetic? Să men- pe Hrabal, şi anume: „L-am tradus pe Roland Barthes”. poetice? Ar fi just să vedem în volumul Abece-Dor din ționăm în acest context și faptul că, înainte de a începe Să zic că m-au influenţat aceste „altoiuri” (sau, mai de- 1989 (din care face parte cel mai vechi text inclus în să traduceți cărți, poezia dvs. (tradusă la ora actuală în grabă, „grefe”!), ei bine, aşa este; cum au lucrat însă în proaspăta antologie din seria „Cartier de colecție”) un peste 20 de limbi) era deja marcată de prezența unor fibra însăşi a scriiturii mele, ar merita o cercetare aparte, prim punct din care poeziei dvs. îi este fidel caracteri- termeni – „grefe culturale” – din mai multe limbi străine. ţinând seama şi de munca mea de cititor de cursă lungă zantă (și) respectiva sintagmă din limba franceză? În (a se vedea, în acest sens, şi recenta culegere Cărţile pe fine, cum ați descrie – din perspectiva (sau, mai bine Em. G.-P.: Începând cu studiul lui Robert Muchembled, O care le-am citit, cărţile care m-au scris, Editura Junimea, zis, din perspectivele) celor 30 de ani cuprinși în an- istorie a diavolului, eu am fost cel care şi-a ales cărţile de 2020). Nu mai insist acum, aş mai aminti doar că acelaşi tologie – parcursul de la sang d’encre la sanG d’encre? tradus, într-o primă fază negociind drepturile de autor Şerban Foarţă vorbea despre „«babilonia» unei triglosii, cu Editura Seuil, iar odată semnat contractul cu venera- anume una româno-franco-rusă”, atât în cazul poeziei Emilian GALAICU-PĂUN: Mă bucur că, de la bun început, bila casă pariziană, punând efectiv mâna la românizarea mele, cât şi al romanului Ţesut viu. 10 x 10 („Una din cheile luăm un start atât de înalt – îmi aduc aminte exact de acestora. Dintre toate, două titluri m-au marcat în mod misterului excelenţei unor asemenea cărţi bănui că este perioada (nu şi de momentul propriu-zis) în care, tra- deosebit – O istorie simbolică a Evului Mediu occidental, bilingvismul. Or, tu eşti bilingv, ba chiar trilingv [dacă ducând de zor din Michel Pastoureau (nu mai puţin de pentru puterea de sinteză a milenarei civilizaţii europene, adăugăm şi franceza]. De unde o tensiune subreptice, o patru volume, apărute unul după altul în 2004, 2006, şi Jurnal de doliu, pentru acea scriitură dezgolită până la dilemă [câteodată dureroasă], un barochism contradic- 2007 şi, după ce s-a intercalat în 2009 Jurnalul de doliu os, singura în stare să dea glas unei dureri de nespus, cea toriu şi superb, – pe care monogloţii nu le au”). Nu în al lui Roland Barthes, respectiv, în 2012), m-a izbit acea a pierderii fiinţei celei mai dragi. Şi într-un caz, şi în altul, ultimul rând, mă bucur că francofilul din mine şi-a dat expresie franceză, sang d’encre, în care m-am regăsit întru nu doar am tălmăcit textul, ci am făcut corp comun cu aere (perennius) pe faţă, odată cu acest titlu, sanG d’encre. totul. O vreme, a lucrat tainic în mine (şi graţie faptului scrierea originală, iar faptul că termenii heraldici mi-au că scrisesem deja secvenţa cu lama din Cap. I al roma- vorbit – în chip poetic – şi altfel decât stricto sensu ţine V. G.: Pe lângă complementaritatea dintre poetul și nului Ţesut viu. 10 x 10), dar abia odată cu redactarea deja de miracolul limbajului, pe care nu voi înceta să-l traducătorul pe care îi încorporați, aș vrea să explorăm poemului sang d’encre, prin 2007-2008, sintagma s-a lipit urmăresc. Înainte de a fi ajuns titlu de carte, sintagma încă o sinergie a ipostazelor omului de cuvânt care de mine, ceea ce l-a făcut pe Al. Cistelecan să constate: arme grăitoare (din armes parlantes; cu variaţii în diferite sunteți. O parte importantă a poemelor antologate „Fiind vorba de o poezie care nu s-a consolat cu regimul limbi europene: canting arms în engleză, redende Wappen în sanG d’encre datează din anii în care ați avut o ru- de gratuitate, cea a lui Em. Galaicu-Păun își transformă în germană, regăsindu-se şi în latină, arma cantabunda) brică de cronică literară la Vatra, această postură a dvs. cerneala în sânge – și sângele în cerneală, firește (vezi şi-a „făcut stagiul” la revistă, e vorba de rubrica „Arme fiind reflectată substanțial în volumul Poezia de după şi poemul-manifest sang d’encre din capul volumului grăitoare” de la Vatra, găzduind câte un poem pe lună în poezie. Ultimul deceniu (Cartier, 1999). Prefața acestei Arme grăitoare)”. Nu-i mai puţin adevărat că metafora 2007-2009 (noroc cu numerele duble, la cât de greu mi se cărți este scrisă de Al. Cistelecan și are titlul Un artist sanguină îşi făcea simţită prezentă încă din perioada dau unele texte). Odată pus la punct manuscrisul, i l-am al receptării. Întrebarea ar fi în ce grad acest exercițiu Abece-Dor (scris în mare parte la Moscova, volum la care trimis lui Şerban Foarţă, iar Domnia Sa a scris un foarte – „nu chiar metronomic, dar nici capricios”, după cum a pus mâna – în felul lui specific, am povestit episodul în inspirat text pentru coperta a patra (atât că, fiind mult precizează prefațatorul – al receptării unor autori de pe prefaţa antologiei Daţi totul la o parte ca să văd, Cartier, mai amplu, a trebuit să-l plasez „la închiderea ediţiei”, ambele maluri ale Prutului, cu structuri foarte diferite 2018 – şi regretatul Eugen Cioclea, tot el scriind, printre şi doar un fragment pe coperta propriu-zisă) a volumul între ele, s-a repercutat asupra modului în care v-ați primii, despre carte la apariţia acesteia); întrebarea este din 2009, an în care tălmăceam (cu strângere de inimă, conceput poezia? O poezie căreia deja îi era definitorie cum sang d’encre a făcut saltul la sanG d’encre. Răspunsul căci e scris la persoana întâi singular) şi Jurnal de doliu, o tendință de elaborare amănunțită și pluristratificată – simplu – ar fi: prin ridicarea la putere; cum însă are loc fără să bănuiesc la acea oră că peste doar câţiva ani voi atunci când porneați în această „aventură” a analizei aceasta, rămâne o mare taină şi pentru mine, iar fiecare fi, la rându-mi, în pielea lui Roland Barthes. (Amintesc actualității literare. poem scris contribuie nu atât la dezlegarea misterului, între paranteze că felul în care Barthes şi-a notat textul, cât la sporirea acestuia. pe fişe, asemeni unor mantra, face trimitere mai curând Em. G.-P.: De la bun început trebuie precizat faptul că la o tradiţie orientală ce privilegiază vidul – unii critici acea rubrică s-a datorat… poetului, care tocmai luase V. G.: Activității dvs. de traducător al lui Michel Pasto- chiar au comparat acele note cu nişte haiku-uri; de-ar fi cuvântul în cadrul unor dezbateri de la Festivalul revis- ureau (mă refer la O istorie simbolică a Evului Mediu s-o citez pe cea din 24 martie 1978: „Tristeţea, ca o piatră/ tei Poesis din Satu Mare, prin septembrie 1992. Probabil occidental) i se datorează și titlul Arme grăitoare, al unui [de gât,/ în străfundul meu]”). A-l traduce, în litera şi fusesem destul de convingător, astfel încât Al. Cistelecan, volum din 2009 și al unei antologii din 2015. Experiența spiritul lui, presupunea deci a-l epura de orice urmă de pe atunci redactor-şef adjunct la Vatra, mi-a propus să traducerii Jurnalului de doliu al lui Roland Barthes este scriitură – tocmai pe autorul Gradului zero…–, spre a-i ţin o rubrică lunară de cronică de întâmpinare, iar ca evocată în capitolul 4 al romanului Țesut viu. 10 x 10, iar reda dimensiunea metafizică de sorginte lamaistă (în tot să nu mă răzgândesc cumva, a şi anunţat completarea poemul Călimara lui Mutter (care, în sanG d’encre, apare acel răstimp, mărturisesc franc că am tras cu ochiul de echipei de cronicari cu un basarabean, într-un editorial pentru prima oară între copertele unui volum) conține nenumărate ori prin Cartea tibetană a morţilor), acel zero al revistei, la scurt timp. A fost o a doua facultate pentru și un citat din Jurnalul de doliu. În ce măsură ipostaza absolut către care tinde Jurnal-ul. Probabil că poemele mine, una literalmente prin corespondenţă, căci îi trimi- REVISTA LITERARĂ #12 / 15

team cronicile lui Al. Cistelecan (Cis, pentru prieteni) prin prezență în sanG d’encre se cuvine remarcată.). Pe acest Plath etc.), şi aş fi continuat tot aşa fără să mă gândesc poştă, cam zece texte pe an (exista un număr dublu vara, fond, vă invit să ne vorbiți despre devenirea radicală a le încorpora într-o carte-pomelnic, dacă în februarie şi unul iarna, la sfârşit de an), iar punctualitatea era la a relației acumulare-decantare în cadrul idiostilului ’14 (an-sonet, n’est-ce pas?!), într-o zi de miercuri, n-aş mare preţ în ochii celui care mă invitase în echipa de la poetic pe care, în varietatea sa reprezentativă, antolo- fi avut revelaţia „brâncuşiană” a unui poem, Efgie, să-i Vatra, echipă din care făcea partea la ora aceea Ange- gia sanG d’encre îl subîntinde. zicem proto-Măiastra mea, care vestea un nou Început. la Marinescu, Alexandru Vlad, Aurel Pantea ş.a. Mi s-a Din acea perioadă datează primele texte „fulgerate” (20, întâmplat să „sar” un număr-două pe an, dar o singură Em. G.-P.: Uitasem cu desăvârşire de acea notă de jurnal, Coup de foudre, «Любви все возрасты…») din A(II)Rh+eu; dată Cis mi-a refuzat o cronică (la Ion Mureşan, Poemul din perioada redactării poemului Eva-n tai..., de unde dar tot atunci am scris şi fratele emil, poemul „mare şi care nu poate f înţeles, Arhipelag, 1993), spunându-mi probabil şi remarca „aș numi-o tehnica evantaiului...”; lat” plasat în capul volumului Apa.3D, iar în septembrie că m-am mulţumit să-l admir pe Muri, nu şi să-l dez- ţin totuşi să precizez că deja în Levitaţii deasupra hăului ’14 şi Liebestod, plasat în fruntea A(II)Rh+eu. Altfel spus, ghioc. (Am învăţat lecţia – mulţi ani după, contribuiam (1991) recurgeam la metoda „ridicare la putere & extra- „gândul morţii ca un frate geamăn” – ca să-l citez pe Ce- la numărul special de Vatra dedicat lui Ion Mureşan, gere a radicalului” în poemul de largă respiraţie Gesturi, zar Ivănescu – şi-a dat mâna cu „însuşi mersu-împreună”, poetul for ever, printr-un eseu care a impresionat.) Din prezent în toate antologiile mele, mai puţin în sanG d’en- alias „le témoignage le plus haut de nous-même” (foarte aceeaşi perioadă datează şi cronica mea la Negru pe cre (să le facă loc cărţilor recente). Aş zice că, de-a lungul inspirata formulă prin care R.M. Rilke desemna iubirea); negru, de Aurel Pantea, Arhipelag, 1993, care-i plăcuse anilor, am dezvoltat două strategii – aparent diametral acum mă întreb dacă nu cumva s-au generat unele pe mult lui Cis, şi astfel am trecut uşor peste acel „rateu”. opuse; de fapt, complementare – de înaintare, şi anume altele (ca într-o celebră gravură de Escher) – cert este Să mai amintesc că, paralel cu cronicile de întâmpinare, „întinderea (Cistelecan vorbeşte chiar de „lăbărţarea”) pe că în faza finală mai multe poeme au trecut firesc din eu îmi scriam cărţile de poezie – Cel bătut îl duce pe orizontală” şi „verticalizarea” discursului, uneori în unul şi Apa.3D în A(II)Rh+eu şi invers, şi tocmai lucru acesta Cel nebătut apărea în 1994, la Dacia (spre nemulţumirea acelaşi text. Altfel spus (şi aici voi recurge la terminologia conferă unitate cărţii geamăn din 2019, Alfa şi Omega regretatului Martin Mincu, cel care-mi ceruse un volum regretatului meu prieten Alexandru Muşina), am fost prezentei antologii. pentru Pontica); Yin Time era „în şantier” (va vedea lu- când „păstor” (plecând cu turmele în transhumanţă), alias mina tiparului la Vinea, în 1999, an în care îmi apărea şi narativ, când „vânător” pândind cu răbdare acea rara avis V. G.: S-a vorbit nu o dată despre faptul că dragostea Poezia de după poezie la Cartier), iar ucenicia mea la mai a poemul-filigran – de undeş i cultivarea unor forme fixe și moartea reprezintă două suprateme pe care poezia multe poetici concomitent nu mai contenea – şi astăzi, de maximă sugestivitate (primele mele haiku se întâlnesc dvs. le conjugă la o tensiune a trăirii și a viziunii din scriind despre autori mult mai tineri (Dan Coman, Radu deja în Abece-Dor; prima tanka, în Yin Time). Pe partea care emerge un model ontologic organizat pe o de- Vancu, Claudiu Komartin, Aura Maru, Alexandru Cosmescu „orizontală”, modelele mele sunt lesne de identificat – de pășire a acestei fatale dihotomii. Merită reținute în ş.a.), nu încetez să-mi fac ŞI temele mele, învăţând câte la The Waste Land a lui T.S. Eliot la poemele „în coadă de context cuvintele lui Al. Cistelecan, din prefața anto- ceva din experienţa acestora. Nu-i mai puţin adevărat că cometă” ale lui Ilarie Voronca (pe care l-am şi antologat, logiei: „Acesta e miezul iradiant – și inexorcizabil, de această cunoaştere a limbajelor poetice la zi m-a ajutat în „Cartier de colecţie”); cât despre „ridicarea la putere”, fapt – al poeziei lui Emilian Galaicu-Păun: coincidența să-mi delimitez propriul areal, ale cărui peisaje & relief dintre naștere și moarte, inseparabilitatea, indistincția în mişcare le-am formatat chiar eu au fure et à mesure. lor. E un nucleu imperativ de angoasă pe care nici po- Generalizând puţin, aş zice că, pentru un poet, conşti- ezia nu-l poate desface, întrucât și ea e doar expresia inţa critică ţine de axa de coordonate, dacă nu chiar de (nu leacul) lui: «poezia-i ca moartea în patul de nuntă coloană vertebrală – mă refer atât la partea „osoasă” (de și nașterea-n patul de moarte».” O confirmare supli- construcţie & arhitectură), cât şi la „măduvă” (simţire). În mentară a acestei relații structurante pentru poezia acest sens, poemul de la creier la sex pusă şira spinării dvs. o constituie chiar faptul că sanG d’encre începe cu din acea perioadă este adevăratul meu manifest, nu l-aş A(II)Rh+eu (prin excelență, volum al Erosului) și se încheie fi scris în veci să nu fi citit toată poezia românească în cu Apa.3D (stând eminamente sub semnul tanaticului), diacronie şi sincronie. Şi, ca s-o închei en beauté, se cu- cu precizarea că fiecare volum conține zone care trimit vine să mai adaug că şi în anii din urmă am scris cronică mai curând spre celălalt pol. Dragostea și moartea: în de întâmpinare, mult mai puţină ca-n anii ’92-’99, iar un timp, cum v-a călăuzit fiecare dintre ele felul de a o al doilea volum, să-i zicem convenţional Poezia de după simți și gândi pe cealaltă? poezie. Primul deceniu, e „pe drum”… Em. G.-P.: Să amintim, înainte de toate, minunatul verset V. G.: După acest excurs despre sinteza stimulatoare a 8:6 din Cântarea Cântărilor: „căci dragostea este tare ca traducătorului și criticului cu poetul care sunteți, aș moartea”; or, poezia (ca şi dragostea) tocmai transgresea- orienta discuția spre poezia propriu-zisă, cea recent ză aceste limite, sau cel puţin îşi propune s-o facă. Cât antologată. În primul răspuns din cadrul acestui dialog, despre moarte – nu abstractă, ci a unor prieteni dragi, puneați „saltul de la sang d’ encre la sanG d’encre” în şi în primul rând a mamei (a se vedea Octoih matern) –, relație cu „ridicarea la putere”, fapt care m-a dus cu ori de câte ori am trăit-o în scris (aproape live, în cazul gândul și la operația antitetică de extragere a radica- Foto de V. GÂRNEȚ lui Alexandru Muşina, poemul Priveghi venindu-mi din lului, prezentă în sanG d’encre la o intensitate și cu o prima, la aflarea cumplitei veşti), prezenţa – sau mai frecvență fără precedent în poezia dvs. Bornele din sanG Emilian Galaicu-Păun și Vasile Gribincea. Bookfest, 2019 degrabă, absenţa! – „celuilalt” m-a învăluit copleşitor, d’encre sunt volumele „gemene” A(II)Rh+eu și Apa.3D, de unde şi acel moto cu două tăişuri în cazul celor două din 2019, în contextul cărora s-a vorbit – încă de la Brâncuşi e primul nume care îmi vine în minte, şi aici părţi din Apa.3D: „A muri prin viaţa celuilalt, a trăi prin lansarea de la Bookfest – despre o majoră esențializa- mă opresc (nu că n-ar fi şi nişte poeţi), căci pornind de la moartea lui” (dat cu aldine, până la virgulă, în Rive Dro- re a limbajului poetic. Nu lipsesc nici de aici poemele lecţia lui („Eu nu sculptez păsări, ci zborul!”), a trebuit să- ite. ad fnem; apoi dat cu aldine, de la virgulă până la extinse, dar majoritatea textelor din aceste volume se mi inventez propria unitate de măsură pentru textele din punct, în Rive Gauche. ab origine). Modelul este valabil disting printr-o concizie ce vertebrează verticalitatea A(II)Rh+eu (20 de versuri scurte, adeseori dintr-un cuvânt, şi la nivelul întregului construct, fiecare carte/volum condensantă și trepidantă a discursului. În prefața de dispuse vertical) & Apa.3D (la fel, versuri-lumânări, singura fiind Hansel-ul/Gretel-a celuilalt/celeilalte. Altfel spus, la sanG d’encre, Al. Cistelecan se referă, pe un plan variabilă fiind numărul de versuri) – adevărat, plasate în întocmai cum există – la Rembrandt & alţi pictori din mai general, și la cuplarea paradoxală, concomitentă, carte între „magneţii” unor poeme mari şi late. Cu unele acea perioadă, Marea Răstignire şi Mica Răstignire –, a acumulării și decantării în poezia dvs.: „...poezia lui poeme „în filigran” –ş i dintr-un volum, şi din altul – aş şi acest proiect al meu se compune din la Grand Mort Galaicu-Păun pune – cel puţin în aparență – în contra- putea să mă semnez, ceea ce nu mi s-a mai întâmplat (Apa.3D) şi la petite mort (A(II)Rh+eu), atât că prima-i dicţie principiul expansivităţii vizionare şi al elanului până la Cartea+ Geamăn din 2019. Întrebarea este cum definitivă, pe când cea de-a doua à repetition. Tocmai în extensiv al scriiturii cu acela al profunzimii şi esenţia- s-a întâmplat această schimbare de registru, şi când. Ei ideea atingerii/ depăşirii acestor limite, am sporit gradul lizării. Şi, fireşte, nu le-ar pune în contradicţie dacă nu bine, după apariţia Arme-lor grăitoare, în 2009, volum de abstractizare al poemelor, locul „palimpsestului” din le-ar folosi simultan, dacă n-ar încerca să pacifice două ce „ridica însumarea” de procedee, figuri de stil, tehnici, textele de odinioară luându-l acum „ridicarea la putere”. E poetici ce par a se exclude tranşant. Numai că Emilian obsesii etc. ale poeziei mele de până atunci, am simţit un fel de „matematică superioară” în formula mea actuală, Galaicu-Păun «esenţializează» chiar în vreme ce se în- că tocmai am ajuns la capătul drumului. Devenisem o fără să fi renunţat totuşi la visceral – ba chiar acestea se tinde şi se lăţeşte peste tot şi, totodată, se lăbărţează „marcă înregistrată”, şi cu asta se putea închide paranteza, potenţează reciproc, de-ar fi să dau exemplul poemului chiar în clipa în care contrage dramatic viziunea.” Spre ceea ce am şi făcut prin antologia Arme grăitoare. Ediţie Meridiane/Paralele din A(II)Rh+eu (pandantul „visceral” a sublinia că în discuție se află o preocupare „de cursă ne varietur, Cartier, 2015. Tocmai de la acest sentiment – dar cu un înalt grad de abstractizare – îl constituie lungă”, aș invoca și următorul fragment – la bază, o al Sfârşitului a pornit scrisul – de data asta mizând nu poemul Coincidentia oppositorum, din aceeaşi secţiune, însemnare de jurnal din 1994 – din eseul dvs. Poezia atât pe scriitură, cât pe fulguranţa spasmului (al „ultimei a II-a, a cărţii). Cum am ajuns la asta? – m-am gândit la de după Poezie: „Generalizând puțin: există o tehnică suflări” & al orgasmului, pe care francezii îl numescla „poietica” unor inscripţii funerare ideale, în stilul poeziei poetică a reducerii (a decantării, a simplificării etc.) și petite mort) – în cazul acestui proiect mai degrabă fiin- nipone, în cazul Apa.3D; cât priveşte A(II)Rh+eu, mi-am zis una a acumulării. Optez categoric pentru a doua. (Prima ţial decât literar. După Apa.3D (poem-fulviu) din 2012, la un moment dat: ce-ar fi să reduc întreaga „acrobaţie” a riscă, in extremis, să fie un fel de ecuație model a scă- în vara lui 2013 mi-au venit primele poeme de notaţie, două corpuri ce se iubesc la expresia pură de jouissance, derii, a doua – a adunării.) De fapt, m-ar interesa un fel tot atâtea „inscripţii funerare” pe cenotafele unor poeţi & acea petite mort care nu mai ţine de corporalitate, ci de de simbioză a acestor două tehnici, aș numi-o tehnica scriitori dragi, români (Alexandru Muşina, Mariana Marin, transcendenţă pură. Dacă – vorba marelui dramaturg evantaiului...” (De altfel, fragmentul oferă o eficientă Ioan Flora, Eugen Cioclea ş.a.) sau universali (Paul Celan, (& soţ părăsit) Arthur Miller despre Marilyn Monroe – cheie de (re)lectură pentru poemul Eva-n tai..., a cărui Oscar Wilde, Virginia Woolf, Osip Mandelştam, Sylvia „este foarte dificil să fii însurat cu lumina electrică”, şi 16 / REVISTA LITERARĂ #12

mai greu e să prinzi, dintr-o atingere, descărcarea (în fi, „febra vizionară”, despre care vorbesc mai toţi criticii, mă fascinează însă, la modul absolut, dimensiunea tra- egretă – asta ca să fac trimitere la coup de foudre) a or- vine mai degrabă din căutare, fără să ştiu dinainte dacă gicului ce-l defineşte (în viaţa reală, am cunoscut înde- gasmului. (Nu trebuie să-ţi mai spun că totul se întâmplă ajung unde m-am pornit sau mă pierd pe drum. Scrisul aproape un alt poète maudit, nimeni altul decât Eugen în creier, emisferele fiind, nu-i aşa? testiculele/ovarele însuşi, în opinia mea, constituie o dimensiune a sacrului, Cioclea, de care nenorocul se ţinea scai, nu fără a-i da o noastre gânditoare!) Revenind la întrebarea propriu-zisă, hélas! pentru mulţi pierdută; dacă n-aş crede în ceea ce mână de ajutor chiar regretatul meu prieten). A-i evoca Călăuză în viaţă mi-a fost Dragostea, dar am avut de-a scriu, probabil nici n-aş face-o sau m-aş fi lăsat de mult! numele, din 2012 încoace, în poemul-fluviu Apa.3D sau face şi cu Moartea – nu mai insist, doar adaug că cea Îngădui-mi-se să închei cu un poem din Apa.3D, Euharistie în texte „în filigran” Apa( şi Focul, Panta rhei), trebuie mai teribilă declaraţie de dragoste pe care mi-a făcut-o (încă unul ce n-a încăput în antologie): „Imitatio/ Christi/ să fi însemnat acelaşi lucru cu a-mi lua temperatură la cineva vreodată suna chiar aşa: „Aş putea ucide pentru la scară/ umană, din/ Eli Eli lama/ sabachthani/ nu reţin primele simptome de febră (vizionară, aş vrea să cred). tine – pe tine primul!” de-/ cât lama/ pe limbă/ în chip de/ ostie, spre/ a adeveri „Boală lungă”, romanul – în lucru, primele note datând –/ de la Ioan,1:/ 1-10 citire –/ că abia/ cu preţul/ sângelui/ de prin ianuarie 2012 – e Bildungs, fără să fie şi biogra- V. G.: sanG d’encre conține câte un poem din Abece-Dor cuvântul/ se face/ materie”. fic; m-aş bucura să reluăm dialogul la apariţia acestuia, (1989) și Levitații deasupra hăului (1991), ambele texte când va fi să fie, dar până atunci e cale lungă. Altminteri, – Fetița pe sferă și, respectiv, Înălțarea – problematizând V. G.: Paul Celan este o referință recurentă în sanG mult înainte să fi mers eu „pe mâna lui Paul Celan” (de la modul acut prezența sacrului. Versul final din Pocita- d’encre: bunăoară, în VACA~ (subsumat volumului Cel după Todesfuge) în ceea ce s-ar putea numi „verticaliza- nia – ultimul poem antologat în sanG d’encre – este „şi bătut îl duce pe Cel nebătut), poemul-fluviu ce dă titlul rea discursului”, poetul & istoricul literar Nicolae Leahu această – de două milenii, pe mică de ceas – întrebare: volumului Apa.3D, câteva texte din respectivul volum punea în ecuaţie Fuga macabră celaniană cu Fuga ba- «eu, Doamne?»” Între aceste puncte-cheie ale arhitecturii „Poemelnic” și Quarttet vienez din A(II)Rh+eu. Pentru sarabeană a subsemnatului, iar concluzia suna astfel: volumului, Transcendența este un reper frecvent, intens poetul care sunteți, ce înseamnă – din punct de vedere „(…) Em. Galaicu-Păun rescrie (la fel cum Celan însuşi, de (uneori bulversant) în poemele antologate. Cum ați tehnic și atitudinal – lecția acestui autor, de la nașterea altfel, asimilase sonurile altora: ale Rosei Auslander, de caracteriza necesitatea și evoluția acestei dimensiuni căruia marcăm un secol, în noiembrie 2020, și căruia îi exemplu) patosul tragic al Fugii macabre, suprapunând la nivelul proiectului poetic pe care l-ați articulat de-a consacrați un capitol – publicat anul acesta – dintr-un pe verticalitatea urcuşului ei către ceruri («săpăm un lungul ultimelor trei decenii? roman pe care îl aveți în lucru? mormânt în văzduh», «ca un fum veţi urca în văzduh») orizontalitatea de o răscolitoare polivalenţă a suflării Em. G.-P.: N-aş putea spune de când anume căutarea Em. G.-P.: Noblesse oblige – suntem în Anul Celan, 100 ce «se întoarce acasă să pâlpâie-n ochiul aragazului». În sacrului a structurat creaţia mea poetică, cert este că de la naştere (pe 23 noiembrie), 50 de la moarte (în 21 cele două poeme, diferenţa esenţială stă, prin urmare, deja „naivă Lumina proprie” (debutul „cu stângul” din aprilie); nu calendarul însă m-a apropiat de acest autor, în atitudinea poeţilor faţă de problema culpei istorice 1986) conţine nişte trimiteri (mai degrabă de faţadă) la ci o anumită sensibilitate ultragiată, stând sub semnul şi ea se divulgă abia în momentul în care înţelegem că iconarul Andrei Rubliov, la Michelangelo zugrăvind Capela lui… «Все поэты жиды» (Marina Ţvetaeva; în aceeaşi Emilian Galaicu-Păun nu numai că citeşte exact textul Sixtină, unele „epurate” de cenzură, dar abia începând paranteză fie spus, Andrei Codrescu îmi scria la un mo- celanian, dar îl şi rescrie, răstălmăcindu-l magistral şi cu Levitaţii deasupra hăului (1991), având drept moto un ment dat: „Poezia [Apa.3D (poem-fluviu) – n.m.] este instituind, în subsidiar, o viziune diferenţiatoare profund citat din Evanghelia de la Matei, Transcendenţa a intrat extraordinară şi fiindcă voi, basarabenii, sunteţi toţi evrei justiţiară: orice crimă îşi revendică nu un nume generic, constant în cărţile mele. Încă înainte să ne fi cunoscut, – exilaţi din Romania şi părăsiţi de Imperiu. Fluviilor nu ci numele vinovatului ca atare. (…) Implicit sau explicit, Al. Cistelecan scria despre acest volum, primul cu grafie le pasă de graniţe.”). Prima dată îl citisem student fiind, noi îl domină pe eu în ambele poeme, ceea ce este o su- românească, din ’91: „Tânărul poet basarabean n-are ni- într-o excepţională traducere rusească, mai exact doar gestie a faptului că suferinţa colectivă scapă oricărui fel mic din lirica de smirnă şi tămâie practicată la noi şi el poemul Todesfuge, suficient cât să-l îmbrăţişez pe loc de cuantificare, fiind absolută, desăvârşită prin tragismul nu va cânta nici o clipă cu suficienţă popească. Poezia odată pentru totdeauna – la fel cum, chiar de la prima ei. Este punctul de reîntâlnire al celor doi poeţi, a două lui nu e una de amvon, de pure incantaţii bizantine şi lectură, şi Osip Mandelştam a intrat definitiv în viaţa mea experienţe, în definitiv, care mărturisesc în numele unor beatitudini livreşti, ci o asumare tragică a credinţei. Ea (Nota Bene: şi unul, şi altul prezenţi atât în A(II)Rh+eu, biografii comunitare”. Pentru „istoria literaturii” merită nu celebrează un sentiment convenţional şi un decor şi cât şi în Apa.3D). Mult mai târziu, l-am citit in extenso, amintit faptul că N. Leahu şi-a rostit discursul în cadrul nici nu profită de ritualitateş i simbolistică pentru a-şi în mai multe traduceri româneşti, în câteva ruseşti şi unei conferinţe „Paul Celan”, ţinută la Universitatea din asigura un registru de exerciţiu. Revelaţiile şi epifaniile una franceză; apoi a venit integrala Paul Celan, în două Cernăuţi, prin 2008, în prezenţa distinsului om de litere sale cutremură de fiecare dată realul, manifestându-se volume, de la Polirom, în tălmăcirea lui George State. Nu Marin Mincu şi a discipolului său Mircea Ţuglea, care ca frisoane existenţiale. Graţia acţionează la el convulsiv, mi-a scăpat nici corespondenţa Ingeborg Bachmann – l-au aplaudat la scenă deschisă; la rându-mi, am recitat mai degrabă cu atrocitate decât cu delicateţe. În sufletul Paul Celan, Timp al inimii, Art, 2010, şi nici volumul de în cadrul aceluiaşi simpozion, poemul meu damenwahl ortodox al lui Galaicu-Păun zace un protestant şi chiar memorii semnat de Petre Solomon, Paul Celan. Dimensi- din Yin Time, care se vrea şi o tălmăcire la modul ideal în expresionismul crucificării el exploatează mai curând unea românească, Kriterion, 1987; mai încoace, cele două (epurată de narativ) a Fugii celaniene, spre încântarea lui o tradiţie catolică decât una bizantină”. Ce-ar mai fi de studii ale regretatului Mircea Ţuglea (şi el, mort înecat Mincu, cel care avea să-mi scrie pe 28 noiembrie 2009, adăugat? – că titlul Cel bătut îl duce pe Cel nebătut este o la doar 43 de ani) merită toată atenţia. Din păcate, nu la Târgul de Carte Gaudeamus, următoarea dedicaţie parafrazare a Drumului Crucii; că nu a fost volum în care citesc în germană, aşa că tocmai dimensiunea esenţială pe volumul său antologic Probă de gimnastică, Vinea, imagina christică să nu transpară, pe faţă sau în filigran; a poeziei celaniene – lupta cu limba germană, limba 2008: „Poetului paradigmatic Emilian Galaicu-Păun, cu că Figură în repaus (despre care Ion Pop zicea că „mai călăilor săi! – îmi scapă; dar şi în traduceri se simte furia emoţia lirică a periplului nostru comun pe ruta Chişinău toată poetica lui Galaicu-Păun e concentrată în acest poem profetică a acestui veşnic prigonit (până şi de văduva – Bălţi – Cernăuţi…” (sublinierea îi aparţine; la rându-mi, remarcabil”), scris încă la începutul anilor ’90, dar apărut poetului francez pe care l-a tradus în germană!), pornit îi dăruisem Jurnal de doliu, în tălmăcirea mea, proaspăt abia în Arme grăitoare, defineşte un demers de peste să nu lase piatră pe piatră din acea den leisen, den deu- apărut la acea oră – a fost printre ultimele cărți pe care trei decenii, la fel ca şi iov & vio, redactat în 2010, fără a tschen, den schmerzlichen. Acum, nu ştiu dacă sunt în Marin Mincu le-a ținut în mână, scriitorul stingându-se uita de „fulguraţiile” transcendenţei din Apa.3D – toate măsura să vorbesc despre „lecţia Celan”; în niciun caz pe 4 decembrie 2009, după un atac cerebral). În fine, să se conjugă spre a atinge cheia de boltă, Divinitatea. Ţin nu îmbrăţişez „modelul” uman cu acelaşi nume (a nu se spunem că poezia lui Paul Celan m-a vaccinat – nu aş totuşi să precizez că nu sunt – ca să zic aşa – „zugrav de uita că, pradă unei crize de nervi, în 24 noiembrie 1965, putea să spun cu exactitate împotriva a ce, ştiu doar că biserici”, iar poemele mele nu „ilustrează” credinţa; câtă o poetul s-a aruncat cu cuţitul asupra soţiei sale, Gisèle); a durut şi continuă să doară. Câtă durere, atâta trăire!

CĂRȚI DE EMILIAN GALAICU-PĂUN | NOI APARIȚII

EMILIAN GALAICU-PĂUN | SANG D’ENCRE EMILIAN POEME ALESE DE AL. CISTELECAN GALAICU-PĂUN CARTIER DE COLECȚIE NR. 30 CĂRȚILE PE CARE LE-AM CITIT, „Ca asumare existențială, programatică şi structurală în egală măsură, poezia lui CĂRȚILE CARE Galaicu-Păun e una maximalistă, pornită să releve – nu fără peripeții frivole, şi ele M-AU SCRIS asumate şi chiar duse până la exultanță ludică – epifania morții şi să «desluşeas- că» «înțelesurile» din «liniştea de mormânt» a cuvântului. Ar f vorba, aşadar, de o IAȘI poetică hermeneutică, angajată în desluşirea semnelor ascunse în cuvânt, dar nu EDITURA JUNIMEA într-un cuvânt indiferent la real, cum este cel propus de Hermogenes, ci într-unul COLECȚIA care conține legic realul, după pretențiile lui Cratylos. O poetică, prin urmare, încă „COLOCVIALIA” ontologizantă, ultimă rămăşiță romantică în cultura post-modernismului, pe care, de 2020 altminteri, Galaicu-Păun o profesează la vedere, de nu chiar cu ostentație (nu numai prin dopajul intertextual, ci şi printr-un post-avangardism domesticit, dar care încă mai are gustul aventurii experimentaliste, folosind textul şi ca pe un câmp de joacă ori de experiențe formale)”. Al. CISTELECAN REVISTA LITERARĂ #12 / 17

GRIGORE CHIPER SEMINȚE DE BETEL (POEME) VÂRFURI DE COMPAS BUCUREȘTI ROCART, 2020

„VIITORUL E PENTRU TOȚI LA FEL/ DOAR O CĂLĂTORIE SPRE TRECUT...” de LUCIA ȚURCANU Foto de Liliana GRECU

oate cărțile de poezie ale lui Grigore muzică de Bach/ dar am găsit Balaurul/ cu Chiper se adâncește în hrubele memoriei catafalcului/ Procesiunea era puțin grăbită/ Chiper au titluri memorabile și pro- o fotografie a scriitoarei dintr-un antic an pentru a-l evoca pe tata („Tata se arăta pe căci multora dintre cei prezenți le expirau Tvocator-dilematizante: după Abia 1913/ De când lecturile mi se schimbase- un drum/ flancat de ambele părți de duzi vizele/ La întoarcere/ pe un foșnet lugubru tangibilul (1990), titlu definitoriu pentru ră/ am uitat că îl am” (Balaurul). Cred că și soci/ Venea pe acel drum chiar și atunci al frunzelor/ într-o zi întunecoasă și cam întreaga generație, au urmat nu mai puțin puțini dintre optzeciști – de la București când gardul nostru/ încă nu era vopsit/ și rece de vară/ cineva făcea cele mai negre grăitoarele Aici, în falset (1991), Perioada sau de la Chișinău – au rămas într-atât chiar și atunci/ când ședea pe patul său previziuni/ cu privire la supraviețuitorii albastră (1996), Cehov, am cerut obosit de fideli propriei formule și programului mai mult decât oricând”, Nopți), pentru a de aici & de dincolo” (Călătorie din Scylla (2001), Turnul de fildeș înclinat (2005), generaționist precum se întâmplă în cazul face să revină în minte unele experiențe în Caribda). Uneori se renunță la discursul Roman-simulacru (2010), Formalități (2015). lui Grigore Chiper. erotice („Am fost pe un câmp/ și am cules metaforizat în favoarea expunerii-reportaj, Semințe de betel, titlul celui mai recent Notația este tehnica predilectă în Semin- maci de hârtie/ Apoi ne-am așezat într-o a cărei expresivitate crește datorită notelor volum, apărut anul acesta la Editura Ro- țe de betel, iar scurtele însemnări despre barcă scufundată/ Lasă-mă aici a zis/ când ironice, strecurate abia sesizabil în versuri: cart, la fel ca sintagmele de pe copertele natură/ oraș sau interior dau naștere unui eram atât de aproape unul de altul/ ca în „Treci exact pe lângă comisia electorală/ cărților anterioare, intrigă și pune în di- lirism obiectiv doar în aparență. Deși lip- tabloul acela din casa de cultură”, Pe un Candidatul tău pentru care vei vota/ la ficultate totodată. Excentrică (chiar dacă sește confesiunea propriu-zisă, stările sunt câmp) sau pentru a-și reactiva amintirile viitoarele alegeri/ a pierdut deocamda- Grigore Chiper – poetul – nu a manifestat sugerate delicat prin intermediul lumii livrești („Pornind de la Pound am ajuns la tă în sondaje/ Ca într-un vis/ candidatul niciodată vreo înclinare către teribilism), din afară. Asistăm la developări aproape imagism”, Imagism). Scrutarea memoriei dătător de speranțe pierduse deunăzi/ și expresia nu trimite însă neapărat la sub- cinematografice de scene, care lasă să se ca așteptare a revelațiilor, acesta pare să într-o țară latino-americană îndepărtată” stanțele psihoactive proprii lumii a patra insinueze fie melancolia profundă („Nu fie mobilul personajului poematic dinSe - (Candidatul tău). (deși universul evocat este adesea destul știu ce era în capul tău/ în al meu atârnau mințe de betel: „Mă voi învăța să privesc Grigore Chiper se manifestă și ca un de sumbru și deprimant), dar oferă o cheie nori de zăpadă/ ca afară/ dar pământul era prin întuneric/ și să văd cât se vede prin poet al asocierilor neașteptate, uneori di- de lectură din perspectiva unui alt gen de încă negru// Copacii alergau după noi doi/ el” (Je te vois). namitând clișee în termeni clari, fără echi- experiență – existența mediată de livresc: închiși într-un taxi/ în care se toca molcom Grigore Chiper este un poet al emoți- vocuri („O iarnă frumoasă/ e ca o femeie/ „Semaforul la care am oprit/ are însă culoa- o muzică/ Lagrimas negras”, În drum), fie ilor în linie. Pulsul poeziei sale nu indică nu neapărat blondă/ din cauza asociației rea roșie/ iar semințele de betel din roman sentimentul singurătății („Și e mai bine intensități maxime ale trăirii, fiind vorba dintre culoarea zăpezii/ și cea a părului s-au scuturat” (Semințe). așa/ cu plasa de nori iunie/ învăluind roza mai curând de o temperare a acestora, fie /…/ O femeie frumoasă/ e ca o iarnă/ nu vânturilor/ dar ar putea fi și mai bine mai prin distanțarea în timp, fie prin raportarea neapărat cu zăpadă ce seamănă culorii Fidel (și la treizeci de ani de la debut) frumos/ în iunie/ dacă ar ploua dimineața la faptul de cultură. Există însă și aritmii în deschise a părului/ nici neapărat amintind unor tendințe impuse în prima fază a opt- monoton/ la orele când stai închis erme- unele poeme, care amplifică dimensiunea de siluetele de copaci deszăpeziți/ și întu- zecismului, îndeosebi programaticei rapor- tic în spațiul tău”, Imn ploii), fie uitarea emotivă a cărții, o fac mai pătrunzătoare. necați ca părul brun și nici arătând ca luna tări a realului la faptul de cultură, Grigore („În casă lucrurile se acoperiseră cu praf/ Autorul Semințelor de betel nu a fost nicio- sângerie/ coborâtă provocator în perigeu/ Chiper mizează și aici pe această alternanță Amprentele pierduseră din identitate/ Tu dată un poet al senzualului. Poemul Pulberea deasupra unicului patinator/ care lunecă pe a planurilor – cel al realității imediate și ți-ai luat zborul spre o exoplanetă/ iar eu de pe lună ne demonstrează însă că acest gheața amăgitoare”, Lună în perigeu), alteori cel al realității din cărți –, apelând fie la mi-am legat destinul de Thea// E ca și cum gen de poezie îi reușește foarte bine: „Stai lăsându-ne cumva în nedumerire („Ne-am citat sau parafrază, fie la aluzie: „Mă uit și ai păși pe covorul roșu/ și el ar fi negru”, culcată în pat/ ai numai un capot pe tine/ întâlnit într-o hală cu puțină lumină/ cu mă uit cum picăturile se strâng pe parbriz/ Covorul roșu). lesne de ridicat în sus/ ori de dat în lături/ puține locuri/ Sentimentele reușiseră să se marginile apoi și drumul se estompează Tematic și stilistic, volumul Semințe ca să navigheze pe sub piele// Te întorc volatilizeze/ Ne-am hrănit cu firimituri/ Am într-un soi de tablou pointilist// După exer- de betel nu diferă mult de celelalte cărți imediat înspre mine/ cum ai întoarce brațul îndrăznit să ne spunem ceva/ niște licăre/ cițiul de admirație șterg apa îmbrobonată ale lui Grigore Chiper. Poate că e mai acut veiozei/ Construim împreună castele/ din așa cum sunt toate vorbele spuse la trecut// pe sticlă/ iar drumul apoi și marginile îmi ca altădată sentimentul dispariției unei nisipul arid// E ca și când ar fi pentru prima Am stat puțin căutând prin unghere mai reapar în față/ după care dispar din nou în lumi (dispariție care se produce odată cu dată/ doar că nu ne mai privim în ochi pe multă lumină/ Tu aveai o umbră pe față/ spatele cortinei de bulbuci/ când deodată plecarea tatălui): „Mama intră pe neprins întuneric// Vâr mâinile sub corpul tău/ Atât și când am încercat să-ți scot vălul/ am tu răsăriși în cale-mi/ suferință tu, negrăit de veste în cameră/ să-mi arate o fotografie de moale și volatilă e numai pulberea de pe stricat șotronul”, Șotron). Cert este însă că de dulce” (Pe o stradă înclinată); „Nu câinele cu tata în mijlocul unui grup/ din care nu lună”. Dacă în Roman-simulacru, bunăoară, versurile nu se nasc din trăirea imediată, ci ci poetul Dante/ a zis și am fost sigur că a mai rămas nimeni” (Balaurul). Dispare nu se opera cu notația diaristică în crearea sunt gândite de un creator care a cutreierat e vocea ei// Dragă prietene m-am adresat doar universul antecesorilor, ci și propria poemelor cu tentă erotică, aici observăm biblioteci și biblioteci, atent la scriituri atunci/ dă-mi laba/ că eu plec acasă// I-am generație („E verificat// Avem trei colege înclinarea către metaforizare, se produce o diferite, la curente și tendințe. zărit picioarele în hol la cealaltă ușă/ a în- moarte mi-a spus lăsându-mă fără cuvinte/ glisare lentă dinspre imaginea ce reflectă tâlnirilor și despărțirilor/ Un bărbat a ieșit Curios dar din toate trei îmi amintesc doar cotidianul, oarecum banal, către expresia Prin toate poemele din Semințe de be- în stradă dintr-un birou și a strigat Laura/ de Lucy/ E chiar în față se mișcă vorbește poetică delicată, mișcare care animă poe- tel, autorul infirmă un paradox pe care îl dar nu am văzut pe nimeni să răspundă la deocamdată ca în filmul mut/ Dacă doresc zia, o face mai tulburătoare, mai plină de consideră specific pentru lumea poeților: numele acesta” (Dante). De fapt, nu atât de îmbrăcată în acea uniformă școlară sem- substanță lirică. „Paradoxul e/ că poezia e citită numai de o alternanță este vorba, cât de o fuzionare nalizatoare e epocă/ A murit demult mi-ai În categoria textelor cu mai mult nerv poeți/ dar poetul nu admite/ decât propria completă a celor două planuri, pentru că spus”, Piccola e fragile), tot ce-i omenesc intră și cele câteva poeme ale implicării poezie” (Paradoxul unei lecturi), pentru tocmai acesta este modul de a fi al persona- fiind „aruncat de soartă ca și acea cutie pe civice. Și în acest caz, referința culturală că aproape orice vers dovedește atenția jului poematic. Așa își construiește Grigore care e scris «fragil»”, deasupra a toți și a este aleasă pentru a sugera situația plină pentru poezia altora. Trecerea elegantă de Chiper poemele, din faptul real pigmentat toate instaurându-se, dominator, trecutul: de dramatism din spațiul Moldova-Trans- la starea de poezie personală la ceea ce e intens cu faptul de cultură: „Nimic nu mă „Viitorul e pentru toți la fel/ doar o călătorie nistria: „Moldova e Cutia Pandorei/ Cămașa scris în cărți, la déjà-dit (un continuu joc leagă de camera mea/ dintr-o copilărie spre trecut/ Regret/ regret/ regret” (Secretul lui Nessos/ Firul Ariadnei// Transnistria e intertextual realizat programat începând imemorabilă/ În afară de două lucruri/ lui Polichinelle). Semințe de betel este o Calul Troian/ Călcâiul lui Achile/ Calendele cu Abia tangibilul) a impresionat în toa- Memoria tatălui/ ținut aici trei zile înainte carte a „scotocirii” „prin straturile memo- grecești /…/ În această parte a lumii/ nu te volumele lui Grigore Chiper. Semințe de a fi înmormântat/ și aceste dulapuri riei”, a evocării neîmplinirilor și a păreri- există populație/ ci numai teritoriu /…/ De de betel e o confirmare în plus a acestui masive/ în care am căutat azi Concert din lor de rău. Mai mult ca niciodată, Grigore dincolo și de aici ne-am adunat în jurul program poetic. 18 / REVISTA LITERARĂ #12

PAGINI DE ISTORIE

O CONTRIBUȚIE VALOROASĂ: VALENTIN BURLACU, „UNIREA BASARABIEI CU ROMÂNIA ȘI RECUNOAȘTEREA EI INTERNAȚIONALĂ” de NICOLAE ENCIU

a 28 octombrie 2020 s-au împlinit O atitudine total diferită față de eve- dr. Ionel Cândea, Membru corespondent 100 de ani din ziua în care la Paris, nimentul din 28 octombrie 1920 au mani- al Academiei Române), volumul istoricului Lprin Tratatul semnat de către repre- festat autoritățile sovietice de la Moscova. Valentin Burlacu a urmărit să demonstreze zentanții Marii Britanii, Franței, Italiei, Deși regimul bolșevicilor se declarase, că actul unirii Basarabiei cu Vechiul Regat Japoniei, pe de o parte, și ai României, în teorie, pentru dreptul popoarelor la al României la încheierea Primului Război pe de altă parte, se recunoștea unirea autodeterminare, în fapt el nu era dispus Mondial nu a fost un eveniment istoric Basarabiei cu România, hotărâtă de Sfatul să recunoască acest drept. Încă din 1919, accidental – așa cum s-a încercat să se Țării din Chișinău, la 27 martie / 9 aprilie puterea bolșevică instalată la Moscova a insinueze în fosta istoriografie sovietică 1918. În preambulul tratatului se arăta că încercat să ocupe Basarabia și Bucovina, moldovenească –, ci un rezultat legitim și unirea cu România este pe deplin justi- realizând, în acest scop, un plan ce viza obiectiv necesar, precedat de o îndelungată ficată „din punct de vedere geografic, o intervenție comună sovieto-ungară. În și îndârjită luptă a românilor basarabeni etnografic, istoric și economic”, iar popu- mod expres, Moscova contesta granițele pentru menținerea entității lor5. Structurat lația ținutului și-a exprimat clar „dorința României, Poloniei, Finlandei și ale Statelor în patru mari compartimente, volumul de a vedea Basarabia unită cu România”1. Baltice, ale căror teritorii au constituit un dr. Valentin Burlacu tratează, consecu- obiectiv fundamental, urmărit cu perse- tiv: lupta pentru autonomia Basarabiei În articolul 1 al respectivului Tratat, verență în întreaga perioadă dintre cele și crearea Republicii Democratice Moldo- VALENTIN BURLACU puterile semnatare recunoșteau „suve- două războaie mondiale. Ruperea relațiilor venești; desprinderea Basarabiei de fosta UNIREA BASARABIEI CU ROMÂNIA ranitatea României asupra teritoriului diplomatice, nerecunoașterea unirii Basa- metropolă; realizarea unirii Basarabiei cu ȘI RECUNOAȘTEREA EI Basarabiei”, o comisie compusă din trei rabiei cu România, războiul civil din Rusia România și recunoașterea internațională INTERNAȚIONALĂ membri (un reprezentant al Principalelor s-au repercutat negativ asupra stabilității a unirii Basarabiei cu România. BUCUREȘTI-BRĂILA Puteri Aliate și Asociate, un reprezen- în această zonă a Europei. Granițele Româ- Așa cum menționează, pe bună drep- EDITURA ACADEMIEI ROMÂNE tant al României și un altul desemnat de niei erau adesea încălcate, motiv pentru tate, autorul, după semnarea tratatelor de EDITURA ISTROS, 2020 Consiliul Societății Națiunilor, în absența care s-au înregistrat la hotare numeroase pace, statele europene s-au împărțit în două reprezentantului Rusiei Sovietice) urmând incidente sângeroase. mari categorii: unele care-și puneau toate să stabilească pe teren linia de frontieră Într-un deplin consens cu directivele speranțele în respectarea și aplicarea acelor acesta s-a încheiat, după îndelungate și (art. 2). Prin art. 3, România se obliga „a politico-ideologice ale partidului bolșevic tratate și cele care urmăreau revizuirea istovitoare eforturi pe plan politic și di- respecta și a face să fie riguros respectate al lui V.I. Ulianov (Lenin), istoriografia sau schimbarea granițelor stabilite prin plomatic, procesul unirii Basarabiei cu pe teritoriul Basarabiei (...) stipulațiunile sovietică a distorsionat în permanență și sistemul de la Versailles. Astfel, în timp România, realizat la 27 martie / 9 aprilie Tratatului semnat la Paris la 9 decembrie în mod deliberat evenimentele produse ce România milita ferm pentru apărarea 1918 și recunoscut pe plan internațional 1919 de către Principalele Puteri Aliate și în Basarabia în anii 1917-1918, precum și păcii și a statu-quo-ului teritorial – fiind (cu întârzierile de rigoare în ratificări) la Asociate și România și anume a asigura cele din cadrul Conferinței de Pace de la membru fondator al Societății Națiunilor, 28 octombrie 19207. locuitorilor, fără deosebire de rasă, de Paris din 1919-1920. creată în iulie 1919, Pactul căreia prevedea Diplomația română, pronunțându-se limbă sau de religie, aceleași garanții de Din nefericire, o atare modalitate păr- angajamentul statelor membre de a res- pentru relații politico-diplomatice și eco- libertate și de dreptate, ca și celorlalți lo- tinitoare, subiectivă și în contradicție pecta și menține integritatea teritorială nomice normale cu Rusia Sovietică, a pus cuitori din toate ținuturile care fac parte flagrantă cu realitățile acelei perioade și independența politică a celorlalte sta- de la început ca o condiție sine qua non a din Regatul României”. Cetățenia română s-a înrădăcinat adânc în istoriografia te –, Rusia sovietică aprecia că la Versailles discuțiilor recunoașterea unirii din 1918, era dobândită de drept de supușii fostu- sovietică, avându-și urmași inclusiv în ar fi fost impusă o pace „imperialistă”. celorlalte probleme (tezaurul, chestiunea lui Imperiu țarist, stabiliți pe teritoriul rândul unor istorici din Republica Mol- Încă din 15 octombrie 1920, V.I. Lenin localului legației, a minorităților) acor- Basarabiei (art. 4), iar cei ce nu doreau dova. Tocmai din aceste considerente, ținea să precizeze: „Când Rusia sovietică dându-le un loc secundar. România are aceasta puteau opta pentru o alta în de- în prezent, în condițiile în care știința se va întări, praf și pulbere se va alege meritul de a fi abordat, într-un moment curs de doi ani de la intrarea în vigoare istorică din Republica Moldova depune de tratatele de la Versailles”6. când marile puteri se gândeau cum să a tratatului (art. 5)2. eforturi susținute în vederea racordării În pofida acelei politici, împotrivirea intervină în treburile interne ale Rusiei Înaltele părți contractante urmau să la Spațiul European de Cercetare, este Sovietelor n-a fost luată în considerare Sovietice, problema așezării raporturilor invite Rusia să adere la tratatul încheiat imperios necesară afirmarea adevărului pe plan internațional și, după o necesară cu această țară în cadrul principiilor de îndată ce aceasta ar fi avut un guvern inclusiv despre evenimentele produse în amânare – spre a aștepta o poziție mai drept internațional. Într-un anumit sens, recunoscut de ele. Toate problemele pe Basarabia anilor 1917-1918, precum și des- rațională din partea Moscovei și o even- diplomația Bucureștiului a trebuit să țină care eventual le-ar fi ridicat guvernul pre recunoașterea internațională a unirii tuală aderare a S.U.A. la tratat –, acesta cont de conduita Angliei și a Franței, dar rus „cu privire la detaliile acestui tratat” Basarabiei cu România prin semnarea Tra- a fost ratificat la 19 mai 1922, de către aceasta nu a avut în vedere negarea nor- urmau să fie supuse arbitrajului Consi- tatului de la Paris din 28 octombrie 1920. Marea Britanie și România, la 11 mai 1924, melor internaționale – neamestecul în liului Societății Națiunilor, „fiind bine de Franța și la 7 martie 1927, de Italia. treburile interne și recunoașterea inte- stabilit că fruntariile definite de acest Este tocmai ceea ce și-a propus – și a și Doar Japonia nu l-a ratificat, deoarece la grității teritoriale a statului vecin. tratat, precum și suveranitatea României realizat cu un deplin succes – cunoscutul 20 ianuarie 1925 a încheiat o convenție asupra teritoriilor pe care le cuprinde nu istoric Valentin Burlacu, doctor în istorie, cu Uniunea Sovietică privitoare la insula Așa cum demonstrează autorul volumu- vor putea fi supuse discuției” (art. 9)3. cercetător științific coordonator în cadrul Sahalin, obținând printr-o clauză secretă lui, spre deosebire de politica coerentă a În așa mod, Tratatul de la Paris din secției Istorie Contemporană a Institutului avantaje economice în porțiunea ei de nord, guvernului român, conformă cu principiile 28 octombrie 1920 a așezat pe o nouă bază de Istorie din Chișinău, editând recent stăpânită de ruși. Dar intrarea efectivă în dreptului internațional, sovieticii sugerau relațiile româno-sovietice, din punctul de o lucrare de mare actualitate și valoare vigoare a tratatului a avut loc chiar din ideea unui târg: România să renunțe la vedere al normelor dreptului internațional, științifică – Unirea Basarabiei cu România anul 1922, când primele instrumente de tezaurul său, iar Rusia sovietică să recu- punând capăt unei mari nedreptăți isto- și recunoașterea ei internațională4. ratificare au fost depuse la Paris. În sfâr- noască unirea Basarabiei. Din acest punct rice, cu rădăcini pornind de la cotropirea Apărut în colecția „BASARABICA”, în- șit, Statele Unite, fără a adera la tratatul de vedere, sunt semnificative convorbirile ținutului dintre Prut și Nistru de către grijită de Academia Română (vol. 13, coor- din 1920, au recunoscut de facto unirea din lunile septembrie-octombrie 1921, Rusia țaristă în 1812. donatori acad. Victor Spinei și prof. univ. Basarabiei cu România în 1933. În felul desfășurate la Varșovia, între ambasa- REVISTA LITERARĂ #12 / 19

dorul român Filality și Karahan – reprezentantul comisarului sovietic pentru probleme externe. Cu VÂNTURILE, VALURILE... acel prilej, Karahan a afirmat că, dacă România vrea să abordeze problema Basarabiei și a minorităților, trebuie s-o facă cu guvernul de la Harkov, deoarece Ucraina este vecina Basarabiei. Ministrul român a replicat că „nu poate consimți la târguiala ce-mi propuneți”, deoarece tezaurul este un depozit sacru, iar guvernul sovietic are obligația de a-l restitui, fiind alcătuit din proprietăți ale instituțiilor de credit sau culturale, precum și ale particularilor. Potrivit autorului, așa cum s-a observat în scurt timp, pe măsură ce statul sovietic ieșea din izola- DESPRE ARTA rea sa, tonul negocierilor cu România devenea tot mai intransigent. Momentul decisiv a intervenit chiar în anul 1922, când guvernul sovietic a reușit NARAȚIUNII* să finalizeze unele înțelegeri secrete cu Germania, vizând refacerea potențialului economic și militar. În de VAL BUTNARU același an, în ziua de 16 aprilie 1922, a fost încheiată înțelegerea de la Rapallo, prin care guvernul german relua relațiile diplomatice cu cel sovietic, renunța la orice despăgubire de război și oferea ajutor pentru m citit de curând cartea Mariei Șleahtițchi Arta Ca să fac o remarcă în context: discuții acerbe pe refacerea economică a Rusiei Sovietice. narațiunii romanești. O carte doctă, doldora de marginea acestui subiect pot fi observate atunci când, În atare mod, convențiile sovieto-germane vizau Anume sonore, de celebrități în ale semioticii și în special, vine vorba de proză. Aici există mulți feno- direct subminarea sistemului de la Versailles, pregă- naratologiei; o carte adresată, așa mi s-a părut, în primul menologi și naratologi care, una-două, îl iau la analizat tind terenul pentru acțiuni revizioniste, inclusiv în rând scriitorilor de romane și abia apoi profesorilor de pe bietul autor și îl învinuiesc de toate păcatele imagi- ceea ce privește granițele statale europene. literatură. nabile, crucificându-l pentru devierea de la adevărul S-o spun pe șleau: mă lasă rece textualismul hedonist vieții! Întotdeauna m-am întrebat: de ce oare deștepții Prilejuită de împlinirea unui secol de la evenimen- al lui Barthes și cronotopul lui Bahtin, dar înțeleg ce ăștia nu l-au tras pe roată de Kandinski pentru devierea tul din 28 octombrie 1920, lucrarea cercetătorului spune Llosa în Scrisori către un tânăr romancier atunci de la realitate în tablourile lui abstracte, ca să nu mai Valentin Burlacu probează cu lux de amănunte, în când vorbește despre timp și spațiu ca elemente esenți- vorbim de Malevici cu Pătratul lui negru îngrozitor de baza unui vast și variat material factologic că, de la ale în construcția unui roman. Ca practician al genului, departe de viața cotidiană. Iar Chagall – pentru violoniștii, inaugurarea Conferinței de Pace de la Paris și până la îl salut zgomotos pe Milan Kundera când spune: „Mi-e vacile și miresele lui zburătoare – trebuia, în general, semnarea Tratatului Basarabiei, „prin îndelungate și cam teamă de profesorii pentru care arta nu este decât ars de viu pe un rug realist din centrul orașului Vitebsk. ample eforturi, delegația română a reușit să obțină un derivat al curentelor filosofice și teoretice. Romanul Adepții limbajului licențios folosit în proză sunt, și de la Marile Puteri, învingătoare în Primul Război a știut ce este inconștientul înaintea lui Freud, lupta ei, cei mai aprigi apărători ai acestei teorii. Așa se vor- Mondial, recunoașterea suveranității României asupra de clasă înaintea lui Marx, a practicat fenomenologia bește în viață! strigă dânșii isteric, crezând că astfel fac teritoriului dintre Nistru și Prut”8, acest eveniment (căutarea esenței situațiilor omenești) înaintea fenome- literatura adevărată. Eroare! Oricum ai suci-o, miroase a constituind un remarcabil succes al diplomației nologilor. Ce «descrieri fenomenologice» la Proust, care propagandă. În sensul în care i-o atribuie Philip Roth, românești, consacrând în plan internațional actul n-a cunoscut niciun fenomenolog”. redând discuția dintre profesorul de literatură și stu- unirii Basarabiei din 27 martie / 9 aprilie 1918. Să încerci să spui acum ceva nou despre arta narațiunii dentul lui, debutant la radio, din romanul M-am măritat este ca și cum te-ai aventura să mai scrii o carte despre cu un comunist. parabolele lui Isus. Îmi aduc aminte că, după apariția Dacă e să descrii o zi din viața unui om, nu așa cum NOTE: volumului Parabolele lui Isus de Andrei Pleșu, Gabriel a făcut-o Joyce în Ulise, bineînțeles, ci cum pretind pro- Liiceanu spunea undeva că în lume au fost scrise zeci motorii unui realism gregar, supt din deget, ar trebui să 1. Aurel Karețki și Adrian Pricop, Lacrima Basarabiei. Culegere de mii sau chiar sute de mii de texte la această temă și, consumăm zeci, ba chiar sute de pagini ca să întregim de documente, Editura Știința, Chișinău, 1993, p. 125-129. în pofida acestui fapt, Pleșu a reușit să strecoare câteva imaginea unei singure ore matinale din viața oricărui 2. „Monitorul Oficial” (București), nr. 100, idei inedite. personaj. Să redăm meticulos întreg procesul de trezire, 8 august 1922, p. 4834-4837. Ei bine, cei fără Școala de la Păltiniș se pot mulțumi de ridicare din pat, de deplasare la baie, de privit în 3. Ibidem. doar cu lecturile utile și palpitante, uneori, fără a afișa oglindă, de spălat pe dinți, de înșirat spuma pe obraji, 4. Valentin Burlacu, Unirea Basarabiei cu România și re- pretenții teoretice despre subiectul pus în discuție. apoi de ras fără grabă și multe, multe altele. Țineți cunoașterea ei internațională, Editura Academiei Române, cont că nu am ajuns încă la micul dejun, or, procesul Editura Istros a Muzeului Brăilei „Carol I”, București-Brăila, Dintre multiplele aserțiuni cu tentă științifică de care amestecării zahărului în cana de ceai, al ingurgitării 2019, 514 p. abundă cartea Mariei Șleahtițchi, sunt total de acord bucatelor etc. ar mai solicita alte câteva sute de pagini! 5. Ibidem, p. 11. cu Nicolae Balotă, care afirma că romanul nu este un Cine ar rezista să citească așa ceva! Dar și să scrie! Ca 6. V.I. Lenin, Opere, vol. 41, Editura Politică, București, gen sau o specie literară, ci o artă separată, cu genurile să limpezim acest subiect, ne mai permitem o trimitere la 1966, p. 356. și speciile ei. Și ca orice artă, romanul își are creatorii Llosa, precizând că în literatură există timpul cronologic 7. Valentin Burlacu, Op. cit., p. 449-470. zen și meseriașii foarte pricepuți. Murakami vorbește și timpul psihologic (eu i-aș spune: timpul afectiv). În 8. Ibidem, p. 481. mult despre tehnica narativă, lansând și asumându-și pictură, realismul unui Ingres, de exemplu, a fost posibil apartenența la meseria de romancier. Oricât de prozaic să fie depășit de impresioniști, fiindcă publicul și artiștii ar suna, dar niponul are dreptate: meseria de romancier și-au dat seama că imitarea vieții devenise un act inutil există. Cei care au scris șapte-opt-nouă romane înțeleg și absurd. În pictură nu există nimic cronologic, doar despre ce vorbim. Nu e nevoie să te trezești dimineața în psihologic. Sau afectiv. SEMNAL DE CARTE așteptarea inspirației divine, ci să te așezi la masă și să Și ca să leg cumva toate firele dezlânate pe care scrii. Uneori, având un plan limpede în minte, altădată le-am împrăștiat prin acest text, voi totaliza afirmând cu capul vuind de vânturi deșarte, oricum, un roman că, într-un roman, nu trebuie să se întrevadă tentativa nu se întâmplă dacă zilnic nu este devorat de tastatura de a reda viața, sub aspectul timpului cronologic, dar MONI STĂNILĂ computerului. nici sub aspectul poveștilor narate conștiincios, de la ALE NOASTRE Continuând șirul definițiilor romanului, mă simt început și până la finalul acestora. O poveste spusă DINTRU ALE aproape de Virginia Woolf, care spunea că romanul cap-coadă, oricât de vie ar fi, nu constituie un roman. NOASTRE trebuie să creeze iluzia vieții (ceva asemănător afirma Dincolo de cele narate de autor, trebuie să existe altceva, undeva și Llosa), punându-se astfel punct discuțiilor mult mai profund și mai palpitant, chiar dacă rămas (POEME) sterile despre semnul egalității între viață și literatură nerostit. În românește, există o expresie ce-l vizează pe sau despre cât de aproape de viață este o operă artistică. omul ce cade pe gânduri. Dacă un roman te-a pus pe BUCUREȘTI Formulasem, cândva, pe când consideram că mă pricep gânduri, fie neclare, cețoase, neînțelese, fără să pricepi CASA DE și cunosc câte ceva în materie de narațiune romanescă, ce anume te-a făcut să simți acea tulburare sufletească, EDITURĂ un propriu concept al romanului în raport cu așa-zisa înseamnă că ai citit un roman bun, un roman care ți-a „MAX BLECHER” viață (existență, cum îi spune, mult mai exact Kundera): spus nu doar o poveste, ci și altceva. Ce anume? Asta va 2020 un romancier, afirmam cu mult aplomb tineresc, trebuie rămâne un secret al lor – al cititorului și al complicelui să-și imagineze viața (existența umană) și nu s-o descrie. său –, romanul bizar și misterios pe care tocmai l-au De altfel, cum să descrii viața? E cu putință așa ceva? În dus la bun sfârșit. primul rând, acest lucru este absolutamente imposibil, în al doilea – e fascinant de inutil. * www.vanturile-valurile.com 20 / REVISTA LITERARĂ #12

mergeau încolonate, unul din față oprește brusc, cel din PLURALIA TANTUM urmă, cu țeava tunului, spulberă ostașul ce stătea ieșit până la brâu din prima mașină, sprijinit de chepeng... De obicei, cazuri de neevitat la aplicații: accidente, răniri, decese... În special, când sunt convocați rezer- viștii, băieții avani, cu bidoanele, damigenele, incultura și jegul situației de fapt... Apoi, stupida strădanie de a tăinui, de a mușamaliza, de a nu informa pe deplin statul major al districtului, ministerul apărării...

Când reveneam de la poligon, pe lângă Starokazacie, JURNAL doar câteva clipe ne-au despărțit de următoarea – cea în care am fi putut să ne prăbușim cu TAB-ul într-un ÎN MARGINILE fel de prăpastie. Roțile din față, cu o treime din corpul mașinii, erau deja suspendate. Noapte, cinci ore de marș. Periodic, opream ca să deslușim inscripțiile ISTORIEI toponimice, verificându-le cu cele de pe hartă. Lesnoe, Borodino, Țarevka... – jalonări care-mi insuflă oboseală și LITERARE (XXXII) nervozitate. ...Iar în TAB – zece ostași și cu mine, capul lor ce putea să rămână fără... sine... capul... Dacă nu am Foto de N. RĂILEANU de LEO BUTNARU fi avut norocul ca șoferul Paciu să fi auzit urletul meu, dacă, din cine știe ce motiv, și-ar fi scos casca dotată pentru comunicare prin interfon, dacă... La Tiraspol, m-am reîntors noaptea trecută, crezând că măcar astăzi voi ridica un pahar cu șampanie. Za- 4.XII.1972 sează. Nikolai: „Ehe, păi și el a fost student! În cinci ani darnic! Am ridicat salariul, însă fost-am popit șef de de zile, înveți să speli și huse de tancuri, nu alta! Ajungi patrulă în garnizoană! Cam a treia oară consecutiv sunt Inspecție la cantina ostășească. Mi se propune să iau spălător-profesionist!” repartizat să fiu de gardă în zile de odihnă. masa, să gust. Întreb cine e de serviciu. „Ilcenko”, mi În fine, după ce încheiem respectiva operațiune „tac- se răspunde. Strâng vesela după mine. Chiar dacă e tico-strategică”, Lîsenko îmi propune un dialog: „Stimate, Din vreme în vreme, observ cu câtă cruzime se răz- ostaș de rând, Ilcenko, subordonatul meu, e absolven- mult stimate tov. jurnalist Butnaru, îmi puteți acorda un boiește Nikolai cu scrisorile primite din Ucraina sa. Cam tul unei facultăți de medicină... Pur și simplu, ei nu au mic interviu?” „Sunt modest din fire și reținut.” „Prima o dată la două luni, gura sobei e plină cu ele. Primește avut catedră militară care, iată, „ne-a boierit” pre noi... întrebare are chiar legătură cu modestia, astfel că nu veți multe. La ce bun? Probabil, pentru el, aceste scrisori nu Unitatea noastră, divizia, e din cele „castrate”, având doar avea complicații.” „Bine, dă-i drumul!” „Ce sentiment ați înseamnă decât un petec oarecare de ziar – informație ceva peste o treime din efectiv. Astfel că destul de des încercat în timpul actului de spălare a rufelor?” „Sincer curentă, atât. Ceva pentru „minte și suflet” – ioc! mi se cere să merg cu plutonul în serviciu de pază. Tu, vorbind, simțeam că mă feminizez și că spinarea-mi comandant ce ești, nu ai dreptul să dormi decât patru încovoiată devenise grațioasă ca un curcubeu nevăzut.” ore: dimineața, de la 8.00 la 12.00, noaptea întreagă „Planurile dvs. de viitor?” „Să mă însor cât mai degrabă. 8.I.1973 veghind ordinea și rânduiala regulamentului. Iar între Motivul se subînțelege.” „Mda, munca predestinată femeii 8 și 12 se aduce dejunul, vin în inspecții „căpoșii” din schimbă gândurile și intențiile holteiului. Vă mulțumesc.” Miez de iarnă. Însă eu mă gândesc la primăvară, ce mi regiment, din statul-major al diviziei, din... etc. se pare, acest (această) anotimp(ă!), un fel de materie Din cele povestite de N.M.: „Mama a murit la foarte îndrăgostită de ea/ el însăși/ însuși. Mă cam copleșesc scurt timp după întoarcerea tatălui de la război. Plecase 13.XII.1972 niște... străvechituri de amintiri. Sunt obosit. N-am cam la 15 kilometri distanță, până la Berezkoie. Vecinii noștri dormit trei nopți la rând. Și iat-o pe a patra, noapte de se întorseseră vara, tatăl – iarna. Mama l-a așteptat trei Iulian Filip îmi scrie de la Bălți. De aproape o lună, a fost gardă... Vrând-nevrând, te întrebi: ce treabă ai tu cu zile în gară. A răcit cumplit. Nu s-a mai putut face nimic. lăsat la vatră. Cică a reușit să se obișnuiască relativ ușor toate astea, de ce, adică, nu ar trebui să dormi nopțile Abia de-l revăzu pe tata și, a patra zi, mama a murit... cu gândul libertății, „cu senzația Aerului” nemăsurat câte (în afară de cele de... dolce vita), de ce să fii tu măcinat Tatăl ne-a aranjat la o grădiniță de copii cu regim 2 m3 la cap de ins ce populează cazarma. Citește. Litaniile de oboseală? Ar fi aceasta o componentă indispensabilă intern din centrul raional. De la un timp, prinse a ne Psalmistului și Zoosofia lui Ion Gheorghe, pe care eu o a vieții tale de bărbat tânăr? Oare nu s-ar fi putut trăi vizita în fiecare sâmbătă, până se stabili și el în acel cunosc de mai demult, precum, de altfel, și Nopțile cu altfel? Probabil, se va putea, mai târziu, pentru alții, orășel. În una din zile, ne chemă pe amândouă, pe mine lună pe Oceanul Atlantic, pe care le mai puteam procura când pentru tine va fi – sau nici atât! – prea târziu... și pe Mina, sora mea, conducându-ne la Maria Trifonov- la Chișinău. Mai apoi, librăria „Meridiane” a fost închisă... Când nu va mai fi nevoie de armată. na, educatoarea noastră, care, de cum ne văzu pe toți parțial: doar secția română... trei împreună, se cam pierdu cu firea. Apoi tata zise: Secretara unității (regimentului): „Aș suporta mult Prea multe motive pentru tristețe. Nu care cumva «Ninocika și Minocika, din clipa aceasta M.T. este mama mai ușor nașterea unui copil, decât îndepărtarea unui să te arăți optimist, tinere. Să nu mimezi optimismul. voastră». La cei șase ani ai mei, n-am înțeles dintr-odată dinte!” Fiecare cu criteriile sale... (Am impresia că loco- Pentru că lucrurile care nu se spun nu concordă cu po- cum o educatoare poate să ne devină mamă. Pentru că, tenent major Iu. Korotkov îi va ajuta să încerce/ suporte litica. Dar, insistă sufletește. Credeți-mă (cine?), pentru până la acel moment, ea era mama tuturor copiilor din prima operațiune...) că astfel vă credeți pe voi înșivă; materie ce-și crede grădiniță. Dar, de cum ne-a devenit mamă, educatoarea sieși... (Frază oarecum biblică, rousseauiană?... De ce nu, s-a schimbat foarte mult. Mina chiar mi-a zis: «Așa-i că dacă bietul creier al intelectualului contemporan pare M.T. era mai bună când nu ne era mamă?». 24.XII.1972 să fie modelat din... papier mâché, din bucăți-bucățele Deja trăiam în oraș. Al doilea an, eu frecventam de ziar, cărți ce conțin frânturi-firimituri din ideile școala. Iarna, mama vitregă ne trimitea la copca tăiată Veneam de la Chișinău. Până la Tiraspol să mai fi avut marilor predecesori, filosofi ai vieții și literaturii?...) în gheața râului, să spălăm rufele, promițându-ne, cu cam 25 de kilometri și doar 20 de minute până la inspecția Una dintre modalitățile de manifestare a oboselii: o voce oarecum stranie, că, dacă vom spăla cât mai de dimineață a regimentului. Îi spun șoferului că, dacă privesc ceasornicul, să văd ce oră e. Abia ridic ochii de bine boarfele, seara vom primi în plus un cartof fiert ajung în timp util, plătesc dublu. „Banii înainte, șefule!” pe cadran, că... am și uitat ce oră e... Cărțile pe care le- «în mundirul său», cu coajă adică. La 5 martie, Mina a Achit. De la 80, acul vitezometrului trece de sută. Reușesc. am luat pentru lectură – că totuși, încap două-trei în căzut în copcă și s-a înecat. Eu nu m-am dus acasă, de În curte, pe ramurile de liliac, muguri fragezi. Sfârșit porthart – în noaptea de gardă –, nedeschise. frica mamei. Însă, a doua zi, ea nu m-a bătut, barem să de decembrie și anomalia înmuguririi? Îi spun Gal. Em. mă certe, să mă dojenească. Avea motive, nu? – în casă despre uimirea mea. „Nu e nimic grav. Aceștia pur și sim- Maiorul Somov și sergentul Zuenko – cel mai potri- rămăsese cu o gură mai puțin”... plu îngheață, iar în primăvară apar alți muguri. E liliac vit tandem de circari. Primul are înălțimea de 1,56 m, alb...” Explicație necesară, deoarece eu mă aflu aici abia al doilea e cu 20 cm mai înalt decât mine, cel care am din august, când floarea liliacului era de mult trecută. o înălțime de 1,76 (adică, în caz de forță majoră, pot 10.XII.1972 Citesc Voznesenski. Întâlnesc unele cuvinte necunos- privi de sus în jos spre piticul comandant de batalion). cute. Să-mi procur un dicționar. Somov: „Bunicul meu a fost chiabur și avea o vorbă: Împreună cu Lîsenko, facem menaj. Spălăm sudoarea «Cel mai bun cârnat este un ciorap plin cu bani». (Oare poligonului și jegul cârciumilor. Ne-am zis să nu mai a făcut această dezvăluire și acum mai mulți ani, pe abuzăm de bunătatea gazdei – până vine ea, am și 6.I.1973 când învăța la școala militară?... Astăzi, de, se cam încheiat operațiunea „gulerașele albe”. Așa ne spunem poate... să te lauzi cu bunicul chiabur…) noi. Începem, dar – hop și gazda! „Ce v-a apucat? Înce- Ieri – ziua mea de naștere. Cine poate ști când o voi săr- tați îndată!” ne somează ea. Nikolai: „Chiar ne credeți bători?... Câteva zile, am fost înghețat pe poligonul de la atât de nepricepuți? Ne descurcăm noi...” Ea: „Ei bine, Șiroki Lan. S-au executat ședințe de tragere cu muniții îmi dau eu seama că Nikolai știe, dar tu?” mi se adre- de luptă. Deloc nepericulos. Tragedie: pe când tancurile VA URMA REVISTA LITERARĂ #12 / 21

POEME TRADUCERI DE DIN SERGHEI ESENIN ÎN LITERATURA VERSIUNEA UNIVERSALĂ LUI GHEORGHE DONI

Anul acesta marcăm două evenimente legate de memoria marelui poet rus Serghei Esenin – 125 de ani de la naștere și 95 de ani de la moarte. Lirica lui, contemplativă, de expresie modernă, caracterizată prin imagism și o mare varietate de tonuri afective, impresionează profund cititorul prin atașamentul și dragostea față de natura peisajelor ruse, prin nostalgia pentru lumea satului, atât de potrivnic civilizației orașului. Deși moare la doar treizeci de ani, Esenin a scris și publicat în timpul vieții mai multe culegeri de versuri, printre care placheta de debut Ziua pomenirii (Радуница), editată în 1915, Ceaslovul satelor (Сельский часослов, 1918), Confesiunea unui huligan (Исповедь хулигана, 1920), Moscova cârciumărească (Москва кабацкая, 1924) ș.a. O bună parte din poezia celui care s-a autodefinit drept „ultimul poet al satului rusesc” a fost tradusă în limba română, începând de prin anii ’30 ai secolului trecut. Printre traducători, s-au impus mai cu seamă Zaharia Stancu și George Lesnea, tălmăcirile celui din urmă fiind recunos- cute drept cele mai reușite până în prezent. Lirica eseniană continuă să capteze însă atenția altor traducători, tentați să aducă noi versiuni, cât mai plauzibile și apropiate de originalitatea stilistică a creațiilor eseniene. Printre tălmăcitorii basarabeni ai acesteia, s-a remarcat, în special, poetul-traducător Igor Crețu. Gheorghe DONI

FOC SENIN S-A ÎNCINS PE PĂMÂNT Cum pomii risipesc încet frunzișuri, Ah, și eu alunec cam urât, bădie, Așa de slove triste eu mă las. N-am s-ajung acasă de la sindrofie. Foc senin s-a încins pe pământ, Depărtări s-au pierdut, ca pe valuri. Și dacă-n timp pe toate le ia vântul, Mă-ntâlnii c-o salcie, și c-un pin am stat, Prima dată de dragoste cânt, Strângându-le-n grămezi fără folos... Cântece de vară în viscol le-am cântat. Prima dată mă las de scandaluri. Să spuneți, că… în strai de aur crângul Le-a domolit cu graiul său duios. Mi se părea că însumi eu arțar eram, Ca un câmp părăsit eu am fost, Doar că nu gol pușcă – verde de tot păream. Însetat de femei, votcă, locuri... Nu-mi mai place de-acum fără rost CE NOAPTE... Și, nerușinat, cuprinsei o tulpină, Să-mi pierd viața-n beții și la jocuri. De parcă-aș fi cuprins o soață străină. Ce noapte, doamne! Nu mai pot, E destul să te văd și, tăcut, Nu pot s-adorm. Ce lună plină! Să-ți sorb ochii în plină vâltoare De parcă-n suflet încă port SCRISOARE MAMEI Și, uitând ce-ai iubit în trecut, Tot tinerețea mea senină. Lângă mine să ai alinare. Mai trăiești, bătrâna mea măicuță? Prietenă de ani târzii, Mă închin cu drag și te salut! Zveltă-n talie, chip diafan, Nu-i spune jocului iubire, Curgă lin peste a ta căsuță Dacă-ai ști tu, cu inima-ntreagă, Mai bine razele-aurii Vraja înserării, ca-n trecut. Cum e-n dragoste un huligan, Pe perna mea să se răsfire. Cum supus poate fi și de treabă. Mi se scrie că – neliniștită – Să contureze cât mai viu Nu mai poți de dorul meu cumplit, Aș uita și de crâșme, de tot, Niște-adevăruri deformate, – Că pe drum tot umbli necăjită N-aș mai spune în vers ce mă doare. Ca altul drag n-am cum să-ți fiu, În paltonul vechi și ponosit. Doar s-ating ușor mâna-ți să pot, Nici tu de dragoste n-ai parte. Și-al tău păr în a toamnei culoare. Și că în seri cețoase de sineală Iubești curat o dată doar, Ai văzut ades un vis, ce te-a-ngrozit: Te-aș urma orișiunde, oricând, Iată de ce-mi ești ca o străină, Că cineva, într-o încăierare Pe pământ depărtat și pe valuri... Iar teii ne-atrag cam în zadar Mi-a înfipt în inimă-un cuțit. Prima dată de dragoste cânt, Cu-aroma lor de vrajă plină. Prima dată mă las de scandaluri. Fii pe pace, mamă! Nu-i nimica! Căci știu și eu, o știi și tu, Sunt doar vorbe goale, nu-i prăpăd. Că-n aste străluciri de lună Nu-s eu bețivan chiar într-atâta, Ca să plec de tot, făr’ să te văd. S-A DOMOLIT CRÂNGUL ÎN STRAI DE AUR... Teii pe crengi nu flori au, nu, Teii sunt plini de-omăt și brumă. Eu sunt blând, precum odinioară, S-a domolit crângul în strai de aur, Și mereu același vis îl torc: Cu graiul de mesteacăn sunător, Ce am iubit, noi mai iubim, În curând, cu dor năvalnic iară Și-n stol cocorii, trist trecând prin aer, Tu – nu pe mine, eu – pe alta, La căsuța noastră să mă-ntorc. Nimic nu mai regretă-n calea lor. Și ni-i totuna să urzim Un joc de-a dragostea încaltea. Am să vin, când crengile-n livadă Ce să regreți? În viață fiecare Vor fi-mpodobite-n dalbe flori. E doar un trecător, venind-plecând. Totuși, încearcă să-mi surâzi, Numai tu să nu mă scoli în grabă, Pe cei plecați îi văd în vis ogoare Sărută-mă, amăgitoare, Ca opt ani în urmă, de cu zori. Cu luna peste-albastrul iaz, arzând. În mine-un vis de mai s-aprinzi Cu-acea de care dor mi-i tare. Nu trezi ce am visat, ca-n ceață, Singur în câmp, privesc sub zări apuse N-ațâța ce nu s-a împlinit, – Cocorii duși de vânt în depărtări Oboseli și pierderi multe-n viață Și-s plin de gândul tinereții duse, ARȚARUL MEU, ARȚAR... Prea de timpuriu eu le-am trăit. Dar de trecut deloc n-am remușcări. Arțarul meu, arțar, dezgolit și solitar, Și la rugăciuni nu-mi fă mustrare. Nu-mi pare rău de ani pierduți degeaba, Ce te-nclini sub viscol, degerat și plin de-amar? Toate câte-au fost cândva s-au dus. De-a’ sufletului rare înfloriri. Tu-mi ești ajutor și alinare, Rugul scorușului a-ncins livada, Sau ceva văzut-ai? Sau e vreo chemare? Tu-mi ești și lumina de nespus. Pe nimeni încălzind cu-a’ lui rodiri. Parc-ai fi ieșit din sat la o plimbare Lasă, deci, nu fi neliniștită, Nu ard de tot scorușele în ciucuri, Și, precum un paznic beat, oprit în cale, Nu te mai usca de dor cumplit. Iarba nu va pieri de aprig ars. Ești întroienit și bocnă la picioare. Nu umbla pe drumuri necăjită În paltonul vechi și ponosit. 22 / REVISTA LITERARĂ #12

POETAE NOVI

POEZIA PURTĂTOARE DE LUMINĂ Foto de N. RĂILEANU de MARIA PILCHIN

olumul de poeme Indigo (Tra- Cartea ascunde și adevăruri ezoterice: mele cernelurilor”, niște „vânătăi indigo”. cus Arte, 2018), semnat de Alina „suntem fantomele din depozitele bibliofi- Este tatonarea imagistică a lucrurilor, a VPurcaru, surprinde prin faptul că lilor”. Rostirea din „grimoar” configurează fenomenelor și a oamenilor: toate capătă semnalează o insuficiență a universului dimensiunile unei existențe fantasmatice. „paloarea armelor vineții”, „aerul era in- uman, una gravă – insuficiența Celuilalt. Reperăm și o conștiință dublă a poeticului. digo”. Transpar „nuanțele de turcoaz” ale Individul populează o conjunctură mai Lumea fizică este completată de cea în cotidianului, amintirile copilăriei prind puțin favorabilă – „oamenii dorm sub care „raze de ectoplasmă” developează și ele culoare – „pe mama am desenat-o movile de zdrențe”. Ființa este într-o per- o lume paralelă. Eul feminin e în căuta- mereu/ purtând cele mai fine falduri/ manentă decădere, de aici și îndemnul: rea unor efigii exemplare și acestea sunt albastre, din pastă pix”. „fă-te un om mai bun”. Oniricul nu mai „zeițe, sclave, sfinte, convertite, fugite, este mecanismul interior al aspirației la păgâne”. Nu ne aflăm în preajmă unui Interacțiunea eului cu lumea scoate sferele cele mai înalte, ci un manifest al jurnal al omului comun care își petrece la iveală „lumina cenușie” și „aerul de iluziilor, e „visul frumos al oamenilor Xerox” viața în rutină. Este omul tentat mereu de consistența cenușii”, un refugiu totuși în lumea lor digitală. Alteritatea pare a fi acțiunea ideii și a spiritului. E ca în piesa benefic, în care intimitatea are câștig aproape, dar e intimitatea virtualului, „îi Indigo a celor de la Moloko: „Indigo here de cauză. Și „beneficiile aerului” sunt purtăm în telefoane, aproape de inimă/ we go”. Este mișcarea vectorială înspre o vitale. De la albastru, violet, turcoaz și toată lumea veghează”. Un voyerism total. lume care se repoziționează mereu, care cenușiu se ajunge la „irizații portocalii”, Toți se uită la toți. e un perpetuum mobile. cu nuanțe de „papaya”. Viața se etalează ALINA PURCARIU în raze. E astrul zilei, „ai închis soarele INDIGO Totodată, se întâmplă o materializare în Există în acest volum o nevoie acută într-un plic”, e albastrul luminat, „în lac BUCUREȘTI aceste poeme a unor stări interioare prin de comunicare cu universul. De aici, acele licărește ceea ce tu numești clar de soare”. EDITURA TRACUS ARTE „lucrurile dure”, „lucruri vechi”, „lucruri „viziuni serene” și constatarea „noi am În maniera unui iluzionist, gestul poetic 2018 bune”. Cutuma dezrădăcinării spirituale văzut totul”. Ființa caută „enciclopediile va dilua colorantul vieții – „eram numai apropie individul de esențele sale inte- despre cosmos și luminile nordului”; în noi/ nicio podoabă nicio culoare”, „trupul rioare: „tu vei uita de haine, de efort și acest fel, ființa încearcă să se descopere. care niciodată/ nu va mai ceda/ tentației Avem în persoana Alinei Purcaru o de supraviețuire”, „nimic nu mai rămâne Eul mărturisitor se povestește mai puțin, culorilor”. Și, dacă „încep să ni se usuce poetă care tatonează granițele imposi- al nostru”. Aceasta se produce într-un lumea din jur este un filtru prin care îl retinele”, viziunile vor fi abandonate, iar bilului, ale abia perceptibilului. În acest peisaj citadin în care „plutim peste orașe putem deduce. Lumea, lucrurile, dimen- vechile obsesii și căutări vor fi zdrobite sens, volumul Indigo este o experimentare tentaculare/ plutim peste locuri în care siunile lor cromatice, toate se constituie de ambianțele pământești ale comunului. vădită a unei arte poetice care aparține nu mai e nimic/ pentru noi”. Fascinația într-un caleidoscop narativ. O cromatică E prețul conviețuirii. Și în acest degradeu unei noi generații creatoare, probabil o urbei copleșește, sunt „simbolurile unei recurentă este cea a nuanțelor de violet vizual doar poezia purtătoare de lumină generație indigo de poeți și poete. Enun- metropole scânteietoare”, până în clipa și albastru, e un spectru indigo al exis- va putea să salveze de la eșec. Ea este țarea subtilă, imaginile delicate și ideile în care eul se simte pierdut într-un „oraș tenței. Eul în expansiune, prin viziunile emisie și vibrație a ideilor, un al treilea profunde, care poartă haina unui limbaj sclipitor rece/ magnetic”. E fața și reversul sale, colorează totul în jur. Astfel, apar ochi, o formă de rezistență și continuitate, expresiv și a unui stil percutant, fac din existenței-„ucronii”, e postumanismul. în tabloul poematic „rizomii vineții”, „ur- o stare „așteptând constructorii”. Indigo o carte de citit.

EDITURA CARTIER | NOI APARIȚII | EDITURA CARTIER

IGOR MUNTEANU ILIJA TROJANOW IDEI POLITICE ȘI CLIVAJE IDEOLOGICE PUTERE ȘI REZISTENȚĂ (ROMAN) PREFAȚĂ DE CRISTIAN PÎRVULESCU TRADUCERE DE ANDREI ANASTASESCU

„Lectura cărții de față răspunde majorității dile- „După ani întregi de cercetări și convorbiri cu victime ale repre- melor ideologice care pot apare în încercarea de a siunii comuniste din Bulgaria, Ilija Trojanow a scris un roman da sens unui haos aparent. Și de a înțelege rolul și politic și documentar (în text sunt inserate documente originale locul politicii – atât practice, cât și teoretice – în din arhiva Securității bulgare), în centrul căruia se afă căutarea societatea noastră. Este o carte pe care publicul adevărului, dreptul la propria biografe și continuitatea vechi- românofon de pretutindeni o va putea parcurge lor alianțe și coterii politice. (...) Cu forță poetică și gravitate cu folos. Efortul teoretic al lui Igor Munteanu va tranșantă, dar uneori și cu umor satiric și sarcasm, Trojanow putea da celor care s-au rătăcit și vor să regăseas- descrie traiectoriile sinuoase ale acestor două destine în contex- că drumul o serie de repere în funcție de care se tul unui regim represiv, asemănător celor care au existat pe tot vor putea orienta în vremuri mai mult sau mai mapamondul în istoria recentă. Un captivant thriller politic de o puțin întunecate. Iar celor care vor să treacă de uimitoare plauzibilitate psihologică, o analiză pe cât de sumbră, la vorbe la fapte, așa cum a făcut-o deja autorul, pe atât de subtilă a sistemelor dictatoriale. Aici, mecanismele să-și definească misiunea.“ puterii totalitare sunt expuse în mod necruțător.“

Cristian PÎRVULESCU SÜDWESTRUNDFUNK REVISTA LITERARĂ #12 / 23

esigur că в соответствии с… se traduce, firesc,în conformitate cu/ Dconform (cu)/ potrivit (cu), după FILTRE cum urmează: „Живите в соответствии с этими нормами = Trăiți dumneavoas- tră înșivă potrivit acestor standarde” sau „Студенты поступают в соответствии с изученными ими приципами = Studen- ții acționează conform principiilor pe care le-au învățat”, sau „Если же оно (ÎN)DEPENDENȚA не будет выкуплено, то его продают в соответствии с оценкой = Dar dacă nu este răscumpărat, atunci să fie vândut NOASTRĂ potrivit valorii stabilite” (din internet). Ceea ce găsim însă în seria de pilde, LINGVISTICĂ (II) înșiruite mai jos, e chiar calcul sus-pome- nit, specific doar limbii române (literare) de VALENTIN GUȚU vorbite în Basarabia, de la vlădică pînă la opincă: „Parlamentul a ajustat legisla- ția fiscalăîn corespundere cu (sic!) soli- citările (recomandabil: potrivit/ conform solicitărilor) mediului de afaceri” (www. celei dintîi locuțiuni prepoziționale: în nivel prezidențial) „Igor Dodon spune ce „Cât trebuie să alergăm, în dependență de realitatealive.md, 30 noiembrie 2019) sau funcție de. Bunul nostru cititor (uneori și va urma în dependență de (sic!) decizia (sic!) ce alimente consumăm” (www.diez. „Scrie ecuațiile reacțiilor în corespundere scriitor) l-o fi identificat de mult, dar, vor- CC [a se citi: Curții Constituționale, nu… md, 12 ianuarie 2016) și „Particularitățile cu (sic!) tipul (recomandabil: conform ti- ba ceea, tace ca o lebădă, să vadă ce zice Comitetului Central] privind organizarea administrării preparatelor în dependență pului) indicat […]” (ance.gov.md), sau „Gu- totuși autorul. Simt însă că ai nimerit bine, alegerilor prezidențiale și parlamentare de (sic!) timpul alimentării” (worldmedicine. vernul: – va prezenta în termen de o lună atentul meu cititor, chiar despre construcția anticipate” (livenews.md, 28 mai 2020), md), sau (la nivelul conducătorilor auto) Parlamentului spre examinare propuneri prepozițională „în dependență de” vom sau (la nivelul unei bănci) „Documentele „Semafoarele din centrul capitalei [nu, nu privind aducerea legislației în vigoare în discuta în cele din urmă, care, de-a lungul necesare de prezentat pentru emiterea e vorba de București – n.n. – V.G.] vor fi corespundere cu (sic!) (recomandabil:… ultimilor ani, a fost tratată și ea, biata, în Cardului (sic!) de credit (a se accentua: reglate în dependență de (sic!) fluxul de privind modifcarea legislației în vigoare mod critic, de către specialiști, ca o locu- [crédit], nu... [credít]), în dependență de transport” (www.ipn.md, 19 februarie 2007), în acord cu) legea menționată; – va aduce țiune regională, construită – se cunoaște (sic!) situația solicitantului” (www.maib. iar întrebarea lor sacramentală (a șoferilor, actele sale normative în corespundere cu cale de o poștă – după expresia rusească md), sau (la nivelul altei bănci) „În depen- bineînțeles): „Cât costă întreținerea unei (sic!) (recomandabil: – va modifca actele в зависимости от, care se traduce – nu-i dență de (sic!) solicitarea clientului Băncii, mașini în dependență de (sic!) clasa din sale normative în conformitate cu) Legea așa? – în funcție de/ depinzînd de, nu… „în transferul de credit [stimate client, atenție care face parte” (unimedia.info, 18 martie indicată” (lex.justice.md), sau „Suport pen- dependență de”. Unii, pricepuți la italiană, la accentuare! – n.n. – V.G.] în monedă 2018) este una indirectă, de aceea nici nu tru modernizarea serviciului public din ar putea crede că, uneori, este vorba de un națională poate fi efectuat în regim de s-a pus semnul întrebării după ea. Republica Moldova în corespundere cu (sic!) calc după sintagma in dipendènza da, sino- urgență (transfer urgent) sau în regim Atît cu internetul, căci – o știe orice (recomandabil: în conformitate cu) cele nimă, într-un fel, cu locuțiunea in funzione normal […]” (www.victoriabank.md), sau internaut – e nelimitat în mostre de tot mai bune practici ale Uniunii Europene” di (ceea ce pare cam fantezist, chiar dacă, (urcăm vertiginos la nivel academic) „A genul. Instruitul meu cititor parcurge însă, (cancelaria.gov.md), sau „FMI: Noile regle- repet – pentru unii –, italiana reprezintă existat [,] însă [,] (sic! cu referire la izolarea indiscutabil, și presa pe hîrtie, prin urmare… mentări fiscale nu sunt în corespundere cu un soi de „română stricată”); alții ar putea improprie a conjuncției) și o a treia opțiune, Nu, nu te întrista, știu că ți s-au înnegurat (sic!) programul de finanțare (recomandabil: invoca o contaminație, dacă ne gîndim la de compromis, în care membrii uniunilor ochii de atîta „(în)dependență de…”. Urmează nu corespund cerințelor programului de construcția gerunzială depinzînd de…, sau de creație, în dependență de (sic!) calitățile exclusiv cîteva exemple din două publica- fnanțare)” (agora.md, 26 iulie 2018), sau cita sintagme paronimice ad-hoc de genul lor individuale și de talentul fiecărui (sic!) ții periodice și un act legislativ: „Deci, cei „Se aduce în corespundere cu (sic!; for- în strînsă dependență de…/ în dependența din ei, au reușit, în pofida numeroaselor care au ieșit la pensie acum 20 de ani și mulă din domeniul juridico-administrativ, de…, ca în aceste fraze: „Apariția ei a fost presiuni și constrângeri, să păstreze o ne- au muncit neîntrerupt după pensionare copiată după rusescul привести что-л. pusă în legătură cu reorganizarea declinării: cesară distanță față de noua putere […]” [,] (sic!) vor beneficia,în dependență de в соответствии с…) (recomandabil: se în condițiile deteriorării formelor flexionare, (tribuna.md, 16 iulie 2020), sau (la nive- (sic!) (corect/ recomandabil: în funcție de) modifcă în conformitarte cu) terminologia ille, păstrând mai bine flexiunea cazuală, lul unor citări ori parafrazări neinspirate) cotizarea făcută, de majorări de pensii, și noțiunile prevăzute de Legea finanțelor funcționa și ca indicator de caz, în strânsă „Siegfried Mureșan: «100 mln. euro (sic! adică li se va oferi o pensie raportată la publice și responsabilității bugetar-fis- dependență de (= find strâns dependentă sesizați stilul contabilicesc?) vor fi acordate taxele achitate în fondul social din munca cale” (old.mf.gov.md), sau „Examinarea de; n.n. – V.G.) substantivul determinat în dependență de (sic!) verdictul Comisiei prestată după pensionare” („Ziarul de gardă”, laturii obiective a infracțiunii de falsifi- (ILR II. 230)” (Istoria limbii române, vol. 1, de la Veneția»” (www.dw.com, 19 mai 2017) 14 iunie 2018, p. 8) sau „Cine a pus la cale care a probelor într-un proces penal – în Univers Enciclopedic Gold, B., 2018, p. 162) [De fapt, în răspunsurile sale la întrebările complotul, urmează să vedem în depen- corespundere cu (sic!) (recomandabil: în sau „O proteină relaționată cu autismul formulate de DW, Siegfried Mureșan nici dență de (sic!) (corect/ recomandabil: în conformitate cu) prevederile Codului Penal joacă un rol vital în dependența de (subl. n-a folosit sintagma „în dependență de”: funcție de) cum și în ce direcție vor evolua (sic!) (corect: Codului penal) al Republicii n. – V.G.) droguri” (www.asociatiaabcd.ro), a se vedea interviul acordat pentru DW lucrurile” („Ziarul de gardă”, 14 noiembrie Moldova” (dspace.aop.gov.md), sau (atenție! sau „Construirea unui nou grup energetic din data respectivă. „Formula” stilistică 2019, p. 2), sau „Serviciile de reparații se enunțul vine chiar de la Ministerul Educației, la Rovinari va face ca România să se adân- basarabeană este a… întrebătorului, iar dublează, în dependență de (sic!) (corect/ Culturii și Cercetării) „Modelul 1: «Prezența cească și mai mult în dependența de (subl. răspunsul eurodeputatului român Siegfried recomandabil: în funcție de) spații și vo- fizică 100% la școală». Este aplicabil în cazul n. – V.G.) cărbune […]” (bankwatch.org). Mureșan, în care e de presupus că s-ar fi lum” („Ziarul de gardă”, 23 ianuarie 2020, școlilor, al claselor cu un număr rațional de Ușor de spus! Ia uitați-vă aici și pătrun- făcut „intervenția” stilistică, este următorul p. 6), sau „În cazul condamnării cîtorva elevi, în corespundere cu (sic!) normativele deți-vă de ceea ce se întîmplă – la Chișinău (citez): „Spun toate acestea deoarece pentru persoane în aceeași cauză, cheltuielile ju- sanitaro-epidemiologice (recomandabil: – cu „limba noastră cea…” dependentă de… acordarea celor 100 de mln (sic!) (corect: diciare se repartizează în dependență de conform/ potrivit normativelor…) de stat” elementele constitutive rusești, tot de la 100 de milioane / 100 mil.), pe lângă acele (sic!) (corect/ recomandabil: în funcție de) (mecc.gov.md), sau „Legea cu privire la vlădică pînă la opincă: (la nivel guvernamen- condiții menționate, avem și niște pre- vinovăția, gradul de răspundere și situația ipotecă va fi modificată pentru a o aduce în tal) „Distribuirea elevilor în instituțiile de condiții esențiale legate de standardele materială a fiecăruia din ele” (Codul de corespundere cu (sic!) (recomandabil: …va învățămînt general în dependență de (sic!) democratice din R. Moldova. Și aici vreau procedură penală al Republicii Moldova, f modifcată, conform/ în conformitate cu) [corect/ recomandabil: în funcție de; îl rog să fiu foarte clar, dacă aceste standarde ediția 2015, p. 287). Și chiar un ultim exem- o decizie a Curții Constituționale” (www. respectuos pe înțelegătorul meu cititor să-și (nota bene! – V.G.) nu sunt îndeplinite (deci plu – ceva mai artistic – din presa literară: timpul.md, 22 martie 2017), sau (ultimul imagineze această emendație și în celelalte nu: „în dependență de îndeplinirea acestor „Valiză în mișcare doar în dependență de exemplu) „În corespundere cu (sic!) (reco- „cazuri”, căci n-o voi mai repeta] limba de standarde” – n.n. – V.G.), atunci Uniunea (sic!) (corect/ recomandabil: în funcție de) mandabil: În conformitate cu/ conform) instruire și limba maternă” (date.gov.md) Europeană nu are voie să acorde nici măcar valabilitatea vizei, dar, uneori, și a brizei la art. 19 (1) al Acordului de Readmisie (sic!) sau (la nivelul liniilor de înaltă tensiune) un singur cent Chișinăului”], sau (la nivelul pupă, tu, leagăn, cărucior ce ai purtat prin (corect: Acordului de readmisie), readmisia „Agenția Națională pentru Reglementare în Ministerului Sănătății) „Reprezentanții MS lume, apoi ai adus acasă poeme, jurnale de și tranzitul pot avea loc în următoarele Energetică: Hotărîre nr. 89 din 13.03.2003 explică ce tratamente sunt utilizate pentru călătorie, proze scurte, cosmograme, poze puncte de trecere a frontierei […]” (www. cu privire la aprobarea «Instrucțiunii pri- pacienții Covid în dependență de (sic!) color, cărțile altora și viitoarele cărți ale legis.md). vind calcularea consumului tehnologic de starea lor de gravitate” (www.jurnal.md, 1 mele – Gloria! Gloria, valiză de un scriitor Întrucît se pare că ne-am lămurit pe energie electrică în rețelele de distribuție mai 2020), sau (la același nivel) „Numărul putere!” („Contrafort”, iulie-august 2019, p. 8). deplin cu acest regionalism, calchiat – ca în dependență de (sic!) valoarea factorului de cazuri noi de infectare cu Covid-19 în Totuși, deocamdată, sîntem prea mult… structură – după limba rusă, e momentul de putere în instalațiile de utilizare ale dependență de (sic!) teritoriile administra- prea mulți (în)dependenți de… știți dum- să trecem la „echivalentul basarabean” al consumatorilor»” (www.legis.md), sau (la tive” (unimedia.md), sau (la nivel privat) neavoastră ce. 24 / REVISTA LITERARĂ #12

AVANPREMIERĂ EDITORIALĂ

ASTA NU E PROPAGANDĂ* de PIOTR POMERANȚEV

PIOTR POMERANȚEV S-A NĂSCUT LA KIEV, ÎN 1977. ÎN 1978, FAMILIA LUI S-A REFUGIAT ÎN RFG, DUPĂ CE TATA, IGOR POMERANȚEV, A FOST ARESTAT DE KGB PENTRU RĂSPÂNDIREA LITERATURII ANTISOVIETICE. APOI, IGOR ȘI LIANA POMERANȚEV S-AU MUTAT ÎN MAREA BRITANIE, UNDE TÂNĂRUL PIOTR A STUDI- AT LITERATURA ENGLEZĂ ȘI LIMBA GERMANĂ (UNIVERSITATEA DIN EDINBURGH). ÎNTRE 2001-2010, PIOTR POMERANȚEV A TRĂIT ÎN RUSIA, UNDE A LUCRAT CA PRODUCĂTOR TV. DIN 2011, A SCRIS CU REGULARITATE ARTICOLE DESPRE RUSIA ÎN „NEWSWEEK”, „THE ATLANTIC MONTHLY”, DEFININD REGIMUL LUI PUTIN DREPT „DICTATURĂ POSTMODERNĂ”. DIN 2015, ESTE REDACTOR ASOCIAT LA CODA STORY, PLATFORMĂ MEDIA ONLINE. A LUAT MAI MULTE PREMII IMPORTANTE PENTRU CĂRȚILE „NOTHING IS TRUE AND EVERYTHING IS POSSIBLE” (2014) ȘI „THIS IS NOT PROPAGANDA” (2019).

egimul lui Marcos a căzut în 1986 în se bălăcesc în apele unui râu ce șerpuiește „Mă simt fericit când pot să-i controlez să se laude că, pe vremea când fusese urma unor proteste în masă, când printre toate aceste construcții. În spatele pe oameni. Poate că e un lucru rău, dar primar al orașului Davao, situat undeva în RSUA și-a retras sprijinul și mai mulți lor, se vede un panou de neon: „Iisus te îmi satisface ego-ul, ceva foarte adânc sudul țării, obișnuia să dea câte o raită prin militari au dezertat din armată. Milioane de va salva!“ Filipine este o țară catolică: cei din mine însumi… Mă simt ca un zeu în cartierele rău famate și să tragă cu arme oameni au ieșit atunci în stradă. Se părea aproape cincizeci de ani de stăpânire ame- universul digital!“ exclamă P.. Declarațiile de foc în „dealeri“. În aceeași perioadă, P. că a început o nouă epocă, una care punea ricană au fost precedați de trei sute de ani lui, oricât de grave, nu pot să înfricoșeze își făcea studiile la colegiu. Într-o bună capăt corupției și încălcării drepturilor de dominație spaniolă (filipinezii glumesc: pe nimeni, insul arătând mai curând ca un zi, el a audiat o prelegere despre „Micul omului. Marcos a fugit din țară, trăindu-și „Am trăit trei sute de ani cu biserica și personaj negativ dintr-o operetă. Albert“, un experiment din anii 1920: de ultimii ani în exil, pe insulele Hawaii. cincizeci de ani cu Hollywood-ul“). Mall-urile P. și-a început cariera în Rețea pe la fiecare dată când cercetătorii îi arătau be- Astăzi, Manila te întâmpină cu iz de sunt prevăzute cu capele în care poți să te vârsta de cinsprezece ani, când a creat o belușului un șobolan alb, îl expuneau la pește stricat și de popcorn, cu aburi pes- rogi, dar și cu gardieni care nu le permit pagină anonimă ce îi încuraja pe oameni niște sunete și zgomote neliniștitoare. În tilențiali ce urcă din apele de canalizare săracilor să intre acolo. În Manila, un oraș să-și împărtășească experiențele lor amoroa- cele din urmă, micuțul Albert a început și cu miros de ulei ars. Inhalate împreună, cu o populație de 22 de milioane de oameni, se. „Povestește-mi despre cea mai dureroasă să se teamă de toate animalele cu blană. toate aceste „arome” te fac să vomiți direct nu funcționează noțiunea occidentală de despărțire!“, îi îndemna el pe urmăritori, P. s-a inspirat din acest experiment atunci pe trotuar. De fapt, „trotuar“ este un cuvânt spațiu public. Interioarele magazinelor sunt sau: „Povestește-mi despre aventura ta când a elaborat strategia pentru campania nepotrivit: în oraș nu există decât câteva parfumate cu odorizante puternice: cu cea mai fierbinte!“ Îmi arată unul dintre online a lui Duterte. trotuare destul de late și bine amenajate aromă de levănțică în centrele comerciale grupurile sale de pe Facebook, care cu- Întâi de toate, el a creat, în câteva orașe, ca să te poți plimba pe ele. De-a lungul ieftine, cu tarabele lor kilometrice gemând prinde peste trei milioane de membri. mai multe grupuri pe Facebook. Temele centrelor comerciale și zgârie-norilor nu sub greutatea fast-food-ului, și cu aromă Încă pe vremea când frecventa școa- dezbaterilor păreau destul de inofensive, există trotuare propriu-zise, ci niște trepte delicată de lămâie în mall-urile ceva mai la, crease mai multe grupuri „tematice“, membrii discutând în principal despre știrile pe care înaintezi anevoie, la numai o palmă pretențioase. Amestecul de arome te face cu profiluri diferite: unul era dedicat, de și evenimentele locale. Șmerechia era să distanță de traficul de mașini, ce curg ca să te simți ca într-un veceu public, iar exemplu, bucuriilor vieții, altul, puterii dezbați toate aceste chestiuni în graiurile o lavă. Centrele comerciale alternează cu senzația că te afli, de fapt, nu într-un oraș, sufletești. Când P. a împlinit șaisprezece locale, de altminteri, foarte numeroase în cartiere sărăcăcioase, cu ulicioare murdare ci într-o budă imensă, nu te părăsește nici ani, a început să primească oferte de la Filipine. Peste o jumătate de an, fiecare grup pe care dorm sute și mii de boschetari, afară, lângă gurile de scurgere stradale, diverse companii: fiecare dorea ca el să număra circa 100 000 de membri. Abia în înveliți în foi de aluminiu și cu picioarele nici înăuntru, în magazine. le menționeze produsele în postările sale. acel moment, administratorii începeau să afară. Pe unele străzi mai mari găsești tot Curând începi să observi că toți își fac Curând, și-a perfecționat tehnica. Timp posteze câte o istorie criminală pe zi, în felul de baruri în care poți urmări meciuri selfiuri: un ins în șlapi, trasnpirând la greu de o săptămână, îi îndemna pe membrii intervalul orar cu cel mai mare trafic pe de box între pitici sau saloane de karaoke în tinicheaua încinsă a autobuzului urban; „comunității“ să discute despre „iubire“, net. Cronica criminală cuprindea doar în- unde poți angaja trupe de fete, îmbrăcate câteva chinezoaice tinerele, așteptându-și de pildă, despre cei dragi. Apoi, schimba tâmplări reale, dar angajați lui P. încercau, în rochițe strâns lipite de trupurile lor coctailurile în mall. Filipine este campioană accentul conversației, trecând la teama de în comentariile lor, să lege fiecare crimă subțiri ca trestia, și care cântă împreună la selfiuri; totodată, e țara cu cel mai intens a pierde pe cineva drag sau foarte apropiat. sau fărădelege de droguri: „Se zvonește că cu tine cântece pop coreene. trafic pe rețelele sociale și cele mai multe În cele din urmă, sugera sau insinua un ucigașul era un tarficant de droguri“. Sau: În timpul zilei, te plimbi printre centrele mesaje pe cap de locuitor. Unii explică produs oarecare: „Cumpărați acest me- „Tipul a fost victima unui dealer“. Peste o comerciale, cartierele săracilor și zgârie-nori, fenomenul prin importanța crescândă a dicament care va prelungi viața celor pe lună, echipa lui P. a început să posteze câte explorând rețeaua de „trotuare“ înguste și relațiilor familiale și personale în condițiile care îi iubiți!“ două istorii criminale pe zi, apoi, peste aglomerate sau pasarelele suspendate între unei guvernări din ce în ce mai ineficiente. Dacă e să-l crezi pe cuvânt, pe la două- încă o lună, câte trei istorii, toate însoțite autostrăzile construite pe câteva niveluri. Nici selfiurile nu ar mai fi manifestări ale zeci de ani avea deja cincisprezece milioane de același gen de comentarii. Îți apleci cu multă grijă capul ca să nu te narcisismului, ci ale încrederii: te poți baza de urmăritori pe toate platformele. Un Criminalitatea provocată de droguri a lovești de pilele de beton și tresari de fie- doar pe omul pe care îl știi la față. băiat din provincie, modest, cu părinți din devenit, astfel, un subiect foarte popular și care dată când auzi claxoanele stridente și Odată cu creșterea în importanță a re- clasa mijlocie filipineză, și-a putut permi- Duterte a început să conducă în sondaje. sirenele de sub pod. Brusc, chiar sub nasul țelelor sociale, Filipine a devenit centrul te deodată un apartament într-unul din Dar tocmai în acel moment, P. a decis să-l tău trece un tren sau te pomenești față în unui nou tip de manipulare în era digitală. zgârie-norii Manilei. părăsească pe Duterte și să susțină un față cu un panou publicitar uriaș pe care L-am cunoscut pe P. în una dintre După advertising, noua lui provocare alt candidat, care pedala pe dezvoltarea vezi chipul unei femei ce se înfruptă cu o oazele verzi situate între zgârie-norii cu a fost politica. În acel moment, tot PR-ul economică și nu pe frica de criminali. P. bucată de șuncă „SPAM”. Afișierele enorme, geamuri mari și albastre. Insistă să nu-i politic se reducea la a-i convinge pe jur- afirmă că a reușit să crească popularitatea care sunt peste tot, despart zgârie-norii divulg numele în carte. Se vede cu ochiul naliști să scrie ceea ce-și dorea cutare sau noului candidat cu aproape 5%, dar era de cartierele săracilor. Între anii 1898 și liber însă că râvnește recunoașterea pentru cutare lider de partid. Dar lui P. i-a venit deja prea târziu: Duterte a fost ales pre- 1946, Filipine a fost administată de ame- campaniile publicitare pe care le-a orga- o altă idee: să genereze și să modeleze ședinte al țării. Acum, constată P. necăjit, ricani (cu excepția perioadei de ocupație nizat, dar pentru care nu-și poate asuma, opinia publică prin rețelele sociale. o mulțime de „specialiști“ în PR își arogă japoneză, cuprinse între 1942 și 1945). De public, meritele. Are puțin peste douăzeci P. și-a prezentat punctul de vedere meritele pentru promovarea și victoria lui atunci, bazele navale americane sunt o de ani și se îmbracă în stilul băieților din și strategia mai multor politicieni, dar Duterte, uitând de contribuția lui. E ceva prezență continuă, iar bucatele militarilor boys band-urile coreene. E permanent singurul care le-a luat în serios a fost Ro- ce-l scoate din minți. /.../ americani au devenit adevărate delicatese. surescitat, fie că vorbește despre alegerile drigo Duterte, un outsider care vedea în Pe un poster masiv, o gospodină fericită președintelui, fie despre contul său pe rețelele sociale o nouă cale spre victoria * Din volumul cu același titlu, își hrănește soțul arătos cu bucăți de ton Instagram, marcat cu ecuson albastru, cu- politică. Una dintre cele mai importante în curs de apariție la Editura Cartier. conservă. Sub reclama unei bucăți mari de loarea subliniind statutul său de personaj teze electorale ale lui Duterte era lupta Traducere din limba engleză șuncă friptă pe grătar, niște copii ai străzii popular în rețea. cu traficanții de droguri. Îi plăcea chiar de Adrian CIUBOTARU