Revista PUBLICAȚIE DE LITERATURĂ ȘI DIALOG CULTURAL

05 2020 Revista PUBLICAȚIE DE LITERATURĂ ȘI DIALOG CULTURAL

ARCADIE SUCEVEANU: Foto de N. RĂILEANU „SCRIITORII PE TIMP DE PANDEMIE” CRITICĂ LITERARĂ „Întotdeauna nenorocirile dau naștere unor fenomene imprevizibile, unele chiar benefice. Nu ne rămâne decât să sperăm că gustul pentru lectură nu va fi efemer, că se va permanentiza după ce vom reveni la normalitate. (...) Ca să-și învingă umilitoarea condiție de «mașinărie biologică», omul acestor timpuri pandemice va trebui să rămână conectat la viața spirituală, să redescopere, între altele, cartea, plăcerea lecturii. Numai așa își va putea crea un orizont de renaștere și supraviețuire.” (P. 3)

NINA CORCINSCHI: „PROZA DE DUPĂ ȘCOALA PROZEI (CE MAI RĂMÂNE?)” ALEXANDRU BURLACU: „Scriitorilor basarabeni, cu rare și excelente excepții, le lipsește școala prozei. Realita- tea, care trebuie reinventată, transformată, GHEORGHE VODĂ, poetizată (nu oricum!) și structurată narativ, le opune o mare și chinuitoare rezistență. O mediocră fatalitate însoțește, poate nu întot- „ARIPI PENTRU CĂDERE” deauna, lipsa talentului, dar, cu siguranță, mereu, frica de biblioteci, iluzia că se poate scrie proză oricum.” (P. 10)

AVANPREMIERĂ „Explorarea elementului mitic potențea- recare. Suprasolicitat însă mecanic, atitudini critice, ironice sau satirice. 14 ză imaginarul liricii afectate de modele- fără a fi asimilat creator/ inventiv, Ineditul poeziei lui Gheorghe Vodă le de import. Întoarcerea la izvoare, la mitul e supus degradării, denaturării, stă în «efectul lor de ecou controlat» Fragment din cartea Istorii antisovieti- spiritul adamic are la șaizeciști rațiuni profanării. Lumea idealizată a mitolo- (Mircea Nedelciu), ecou la seismele ce, de Oleg Panfilov, în curs de apariție polemice, cu consecințe favorabile, dar giei, puterea de voință în împlinirea vieții și ale literaturii, în lucidita- la Editura Cartier. (P. 24) și regretabile. Oricum, poezia nu se mai dorințelor, transfigurate denaturat, tea poeziei ca «zbor invers» (Nichita naște din simplul apel la un mit oa- implică inevitabil anumite viziuni și Stănescu).”

„FEMEIA NU ESTE CITIȚI ÎN ACEST NUMĂR: O IMAGINE DIAFANĂ [...]”: SELFIURI CU GULLIVER – P. 4 TEO CHIRIAC: „PAGINI DIN «SCURTĂ ISTORIE A FRICII»” (I) „Femeia nu este o imagine diafană CRONICĂ LITERARĂ – P. 6, 20 zburdând peste câmpii necosite. ION POP ȘI MARIA PILCHIN Femeia este muntele mic și ferm care plânge la picioarele Crucii.” IN SFUMATO – P. 7 EUGEN LUNGU: „UN LINK SPRE...” ANUL LITERAR 2019 – P. 8 POEZIE LUCIA ȚURCANU, NINA CORCINSCHI, IVAN PILCHIN, MARIA PILCHIN de MONI STĂNILĂ VÂNTURILE, VALURILE... – P. 19 12 VAL BUTNARU: „UN SUBIECT PENTRU O SCURTĂ POVESTIRE”

ACEASTĂ PUBLICAȚIE ESTE EDITATĂ CU SPRIJINUL MINISTERULUI EDUCAȚIEI, CULTURII ȘI CERCETĂRII AL REPUBLICII MOLDOVA 2 / REVISTA LITERARĂ #5

EDITOR: UNIUNEA SCRIITORILOR 05 DIN 2020 REPUBLICA MOLDOVA CUPRINS ANUL 6 | NUMĂRUL 5 (46) | MAI | 2020

ANUL LITERAR 2019 EDITORIAL FIRUL CU PLUMB DEZBATERE de ARCADIE SUCEVEANU de LEO BORDEIANU

PARTICIPĂ: LUCIA ȚURCANU, NINA „SCRIITORII „BOCET” 08 CORCINSCHI, IVAN PILCHIN, MARIA PILCHIN 03 PE TIMP DE 19 PANDEMIE”

SELFIURI CU CRITICĂ VÂNTURILE, 04 GULLIVER 14 LITERARĂ 19 VALURILE... „PAGINI DIN «SCURTĂ ISTORIE „GHEORGHE VODĂ: „UN SUBIECT PENTRU O SCURTĂ A FRICII»” (I) ARIPI PENTRU CĂDERE” POVESTIRE” DE TEO CHIRIAC DE ALEXANDRU BURLACU DE VAL BUTNARU DIVANUL CARTEA POETAE NOVI 05 ÎNȚELEPTULUI 16 DE ISTORIE 20 „PEREȚII URIAȘI „UNIREA SE AMÂNĂ? UNIREA SE „HABENT SUA FATA LIBELLI. DE STICLĂ AI LUMII” FACE! UNIREA E APROAPE!” (IX) JURNALUL DE AMINTIRI AL LUI DE MARIA PILCHIN DE VLADIMIR BEȘLEAGĂ CONSTANTIN TOMESCU” AVANPREMIERĂ DE NICOLAE ENCIU ASTERISC MIRADOR EDITORIALĂ 21 „LIMPEZIRI” (XI) 06 „«PRIVELIŞTI» DIN PLURALIA DE IOAN MÂNĂSCURTĂ VREMURI NEVOIAŞE” FRAGMENT DIN CARTEA 18 TANTUM DE ION POP 24 „ISTORII ANTISOVIETICE” DE „JURNAL ÎN MARGINILE FILTRE OLEG PANFILOV, ÎN CURS DE ISTORIEI LITERARE” (XXVI) 22 „DE LA ORDINAR IN SFUMATO APARIȚIE LA EDITURA CARTIER. DE LEO BUTNARU LA… «NEORDINAR»” (I) 07 „UN LINK SPRE...” TRADUCERE DIN RUSĂ DE DE VALENTIN GUȚU DE EUGEN LUNGU VSEVOLOD CIORNEI

Revista PUBLICAȚIE DE LITERATURĂ ȘI DIALOG CULTURAL

Director: Arcadie Suceveanu Concepție grafică: Romeo Șveț Publicație înregistrată la Ministerul Justiției Redactor-șef: Teo Chiriac Paginare computerizată: Adrian Ciubotaru al Republicii Moldova în data de 03 martie 2015. Redactor-șef adjunct: Adrian Ciubotaru Numărul de înregistrare: 297. Redactori asociați: Eugen Lungu, Leo Butnaru, Sediul redacției: ISSN: 2345-1777 Mircea V. Ciobanu, Lucia Țurcanu MD-2004, or. Chișinău str. 31 August 1989, nr. 98 Format A3. Tipar: ofset. Colegiul de redacție: Vladimir Beșleagă (Chișinău), Tiraj: 1000 de exemplare. Această revistă apare cu sprijinul Ministerului Educației, Culturii și Cercetării al Republicii Moldova. Matei Vișniec (Paris), Ana Blandiana (București), Tel: (+373 22) 234724 Tipărit la Casa Editorial Poligrafică „Bons Offices” Ion Pop (Cluj), Cassian Maria Spiridon (Iași), Fax: (+373 22) 237118 MD-2005, or. Chișinău Adresa electronică: www.mecc.gov.md. Ștefan Hostiuc (Cernăuți), Vadim Bacinschi (Odesa) E-mail: [email protected] str. Feredeului 4/6

Textele publicate în „Revista literară” nu reprezintă pozi- Textele și imaginile inserate în paginile Colaboratorii sunt invitați să-și trimită textele la adresa electronică afișată mai sus. ția oficială a Ministerului Educației, Culturii și Cercetării publicației „Revista literară” nu pot fi reproduse Textele vor avea format A4, nu vor depăși 10 000 de semne, vor fi paginate în Word, al Republicii Moldova. Responsabilitatea pentru conţinu- și nici distribuite fără acordul scris al redacției. Pages sau alt program compatibil cu sistemele de operare Windows sau MacOS. tul articolelor le revine în exclusivitate autorilor. REVISTA LITERARĂ #5 / 3

EDITORIAL de ARCADIE SUCEVEANU

FRANCIS BACON SCRIITORII PE TIMP DESPRE SLĂBICIUNILE DE PANDEMIE INTELECTULUI

„Intelectul omenesc, prin propria sa andemia de coronavirus a produs firipă între mai mulți scriitori”. Și tot el, interese, lumea s-a apucat de citit. Roma- natură, presupune cu uşurinţă mai o tulburare și o deviere majoră în în continuare: „Rugămu-ne cu toții să mai nul Ciuma de Camus înregistrase tiraje multă ordine şi egalitate în lucruri toate sferele vieții. În scurt timp, am avem pentru cine ieși la cules de rime!” spectaculoase. Ce-ar fi de spus în legătură decât el descoperă; şi deşi în natură P există multe lucruri care sunt unice învățat (dar am învățat oare?) că lucrurile Da, e de așteptat că de acum încolo cu aceasta? Întotdeauna nenorocirile dau şi pline de deosebiri, totuşi el născo- banale și lipsite de importanță altădată, viața noastră se va schimba, multe lucruri naștere unor fenomene imprevizibile, une- ce şte paralele, corespondenţe şi relaţii ca respirația neîngrădită, datul mâinii sau nu vor mai rămâne la fel. Vom fi nevoiți le chiar benefice. Nu ne rămâne decât să care nu există. (...) Aceste închipuiri se îmbrățișarea, plăcerea mersului pe jos, con- să ne gestionăm altfel timpul, să găsim sperăm că gustul pentru lectură nu va fi întâlnesc nu numai în dogme, ci şi în templarea unei plante, capătă acum un (și) alte forme de comunicare, noi meca- efemer, că se va permanentiza după ce vom noţiunile simple. Intelectul omenesc, îndată ce a adoptat o opinie (fie fiindcă alt preț și o altă semnificație. Niciodată nisme de promovare a cărții și a creațiilor reveni la normalitate. În același timp, e o ea a fost primită şi crezută de mult, nu am fi crezut că vom ajunge să trăim artistice. O perioadă, cultura va funcționa dovadă în plus că ritmurile vieții moderne fie fiindcă îi este plăcută), atrage toate asemenea zile, în care cuvintele de ordine on-line, iar activitatea instituțiilor culturale ne țin într-o condiție nefirească, artificială; lucrurile în ea, pentru a o sprijini şi să fie: „Stați Acasă” sau „Păstrați distanța va fi reluată, gradual, prin organizarea de dar și că „omul recent” poate fi „recuperat” a se acorda cu ea. Şi deşi puterea şi socială de cel puțin un metru”. evenimente cu ceva mai puțin public. E și sub aspect spiritual și cultural. numărul cazurilor contrare sunt mai mari, totuşi intelectul nu le observă şi Într-o asemenea situație, scriitorii par acesta un lucru inedit – ține de „inovație”. Dar, dincolo de toate acestea, industria le dispreţuieşte, sau, recurgând la dis- a fi ceva mai avantajați, câtă vreme munca Viața on-line, orice s-ar spune, e lipsită cărții a fost foarte grav afectată și riscă tincţii, le dă de o parte şi le respinge, lor necesită izolare și introversie. Încerc de acei fluizi pe care-i degajă comunicarea să se prăbușească. Președintele Uniunii spre marea şi primejdioasa sa pagubă, să mă analizez pe mine însumi. Constat, vie, are un gust artificial, puțin cam steril. Editorilor, Gheorghe Prini, face un apel numai pentru ca să rămână neatinsă oarecum mirat, că în aceste condiții sunt Dar oare există o alternativă? Un timp, vom către intelectuali, scriitori, poligrafi – să autoritatea unirilor greşite dinainte. (...) Într-o formă mai subtilă, acest rău mai descărcat de sarcini, am mai mult timp adopta și acest stil de viață. Nu avem de cumpere fiecare cel puțin câte o carte, se strecoară în filozofieş i în ştiinţe, liber pentru scris și lecturi, mai puține soli- ales. Vom organiza, la Uniunea Scriitorilor, pentru a nu lăsa ramura să sucombe. „Vă în care ceea ce a sedus o dată le de- citări, telefoane și alte provocări. Și totuși, „Anul literar 2019” on-line, iar Gala Premiilor îndemn să deschideţi uşa librăriilor şi să naturează şi le orânduieşte după sine simt că ceva „nu e în regulă”. Am senzația USM, dacă altfel nu se va putea, o vom lan- procuraţi cărţile necesare pentru voi şi pe toate celelalte (chiar dacă acestea că mă aflu într-un fel de vid, de atempora- sa în spațiu deschis, la terasă. Evident, cu prieteni... Mâine s-ar putea ca aceste li- sunt mai sigure şi mai temeinice). (...) Intelectul omenesc este mişcat de acele litate, cum ar trebui să fie într-un batiscaf respectarea strictă a măsurilor de protecție: brării, nevizitate, să-şi închidă uşile şi să lucruri care izbesc şi pătrund deodată sau într-o bulă de aer. Ceva îmi lipsește... măști, mănuși, dezinfectanți, igienizarea dispară de pe harta localităţilor...” E cât se şi brusc în minte, iar imaginaţia Și acest ceva e socializarea: libertatea de spațiului etc. Pentru a nu pune în pericol poate de adevărat, adăugăm noi: librăriile, obi şnuieşte astfel să se umple şi să se comunicare directă cu oamenii, contactul ceea ce constituie prioritatea esențială: dimpreună cu bibliotecile, cu saloanele de înfierbânte (...). Intelectul omenesc şî i cu publicul real, nu doar virtual. viața și sănătatea noastră. carte, sunt elementul de bază ce asigură ia avânt, dar nu se poate opri şi potoli; el năzuieşte mai departe, dar în zadar. Intru pe rețelele de socializare, sunt cu- Citesc în aceste zile pe www.timpul.md circuitul metabolic al cărții. Astăzi, slavă (...) Mai primejdioasă se dovedeşte rios să aflu ce gândesc, ce mai scriu colegii spicuiri dintr-un articol, „cultura-are-nevo- Domnului, există pe internet reţelele de această neputinţă a minţii în cerceta- scriitori în aceste zile. Cu bucurie aflu că ie-de-oxigen”, din care extrag mai multe difuzare on-line a cărţilor. Unele edituri rea cauzelor: căci ceea ce are cea mai stau la masa de scris, iar unii mai postează idei practice privind reluarea activităților (Cartier, de exemplu) au pus la dispoziție înaltă generalitate în natură trebuie să în spațiul public și diverse articole, poeme, culturale. Irina Nechit scrie: „Evenimentele biblioteci întregi on-line pentru cei care nu fie originar, cum de altminteri consta- tăm, şi nu poate fi derivat din cauze, la aforisme (unele chiar despre buclucașul culturale on-line mă derutează, aștept eve- prea au cărți prin casă. Dar pe internet nu rândul său. Totuşi intelectul omenesc, coronavirus!), recitaluri. Totodată, mai dau nimente pe viu”. Dumitru Crudu o susține găsești orice carte, iar curierii, de regulă, care nu ştie să se oprească, năzuieş- și peste unii colegi care, la fel ca mine, su- în aceeași tonalitate: „Nimic nu se poate apar la ușă cu întârziere. Și-apoi, ce fac cei te mereu spre ceva mai luminos. Şi feră de aceeași „boală”: imposibilitatea de compara cu un eveniment în care sunt fără computer și internet? Cititorul pasionat atunci, năzuind spre ceva mai îndepăr- a comunica pe viu, nu doar prin mijlocirea oameni în sală. Acum parcă mă simt într-o niciodată nu va renunța la deprinderea tat, el revine la cele mai apropiate, şi anume la cauzele finale, provenite mai unor dispozitive tehnice cum e computerul. piesă de Ionesco”. Sandu Grecu pledează de a căuta noutățile editoriale în spațiul degrabă din natura omenească decât Oamenilor le vine greu fără apropierea pentru posibilitatea de a prezenta spectacole librăriilor, de a procura cartea de hârtie, din univers. Iată izvoarele din care unuia de altul, îndeosebi scriitorului, care, în aer liber, care să fie transmise on-line cea care, în afara altor priorități, trezește s-a corupt filozofia, spre mirarea noas- în raportul său cu cititorul, transmite și pentru cei care stau acasă. Iar Ala Bujor simțul tactil și vizual. tră. Şi se dovedeşte un filozof stângaci primește, prin cuvânt, energie. Leo Butnaru face o propunere ingenioasă: începând Lovită puternic, cultura, care și până la ş i uşuratec atât acela care caută cauze pentru generalitatea cea mai înaltă, își continuă, între altele, seria de leologisme. cu 1 iunie să fie redeschis Teatrul de Vară, momentul de criză se afla cu genunchii în cât şi acela care nu caută cauze pentru Ca și în poemele sale, situațiile generate unde să se organizeze cu regularitate, în cenușă, își va reveni poate cel mai greu. ceea ce este subordonat şi inferior. de coronavirus sunt surprinse în sintagme aer liber, lansări de carte, recitaluri, spec- Este extrem de important ca Guvernul Intelectul omenesc nu este o lumină ironice, adesea ludice. Iată cum sună unul tacole, concerte, expoziții. Subscriem la RM să asigure în continuare finanțarea pură, ci este influenţat de voinţăş i de dintre acestea, cu trimitere la realitățile toate acestea fără rezerve. celor două programe anuale de importanță afecte. Această situaţie produce ştiin- ţele după placul nostru: căci, ceea ce autohtone: „Oaia s-a rătăcit de turmă, iar Mai mulți scriitori (Maria Șleahtițchi, capitală – Programul de proiecte culturale omul voieşte să fie adevărat, el crede turma s-a luat după ea”. Nicolae Popa este Lucia Țurcanu, Nina Corcinschi ș.a.) au și Programul de editare a cărții naționale. bucuros. De aceea el respinge lucrurile unul dintre puținii poeți (autentici) care se lansat pe facebook ideea de a posta 7 cărți Programele guvernamentale îndreptate anevoioase din nerăbdare de a cerceta; lasă inspirați de realitatea imediată. Cred care i-au marcat: câte o carte pe zi, timp de spre „redresarea economiei”, care acum lucrurile măsurate, pentru că ele că cel puțin unul dintre poemele sale de o săptămână, fără recenzii, fără comenta- sunt reajustate în grabă, nicidecum nu ar restrâng nădejdea; lucrurile mai înalte, din superstiţie; lumina experienţei, din acum, Liniștea, va rămâne ca purtător al rii, doar coperțile, după care „jocul” să fie trebui să disloce banii destinați educației orgoliu şi dispreţ, pentru ca mintea să memoriei acestui timp pandemic. Citesc, de preluat de alți protagoniști. Este antrenant și culturii. nu pară că se ocupă cu lucruri mes- asemenea, pe facebook, un superb sonet de să vezi ce includ colegii tăi în topul lor de chine şi trecătoare; lucruri ciudate, Ion Hadârcă, intitulat Sonetul scris direct preferințe. Dar, înainte de orice, acest „joc Ca să-și învingă umilitoarea condiție de din cauza păreri lor vulgare; în sfârşit, pe mască. Lipsite de rimă, versurile sunt livresc” promovează lectura și îi ghidează „mașinărie biologică”, omul acestor timpuri numeroase şi uneori neobservate sunt modurile prin care afectele colorează parcă turnate în tiparul prozodic, mesajul pe cititorii interesați să-și completeze bi- pandemice va trebui să rămână conectat şi molipsesc intelectul.” și vibrația lor emotivă exprimă tot drama- bliotecile personale cu valori. la viața spirituală, să redescopere, între tismul situației în care ne aflăm. „E o stare În perioada stării excepționale, pe când altele, cartea, plăcerea lecturii. Numai așa (Francis Bacon, „Noul Organon”, Academia RPR, trad. de N. Petrescu de care nu poți scăpa decât agresând-o, ne aflam cu toții claustarți la domiciliu, își va putea crea un orizont de renaștere şi M. Florian, București, 1957) afirmă autorul însuși în dialogul ce se în- mass-media ne anunța că, în lipsa altor și supraviețuire. 4 / REVISTA LITERARĂ #5

SELFIURI CU GULLIVER

PAGINI DIN „SCURTĂ ISTORIE A FRICII” (I) (MARȚI, 14 APRILIE 2020, ORA 18.31) Foto de N. RĂILEANU de TEO CHIRIAC

I aceasta: migrația și mortalitatea ridicată nat, spectacolul ploilor de stele. Zgomotul flet și gând, care prind a se materializa, a reduc tot mai mult populația. Mă înfrico- lor ușor, auzit doar de mine, îmi îndulcește lua formă și conținut: câte gânduri, atâtea ecunosc: sunt un fricos fără pereche. șează regimul în care orice idee de bine și singurătatea, îmi umple existența cu praf vise, câte vise, atâtea realități, realități în Unicul meu act de curaj e faptul că de frumos e transformată în ideologii abe- și pulbere stelară. Însă, brusc, priveliștea formă de emoție, de cuvânt, de text. Citin- Rdeclar acest lucru public. Eu am trăit rante, represive, dictatoriale. Mă înspăi- mă bagă în groază, amintindu-mi de cerul du-mi gândurile în devenire, sunt mirat să toată viața cu frica în sân. Celebra expresie mântă idealurile umane decapitate, arse pe învălmășit, învârtejit din Noaptea înstelată descopăr că, în realitate, ele, gândurile și Se sperie și de umbra lui e despre mine. rug, puse la zid, în fața plutonului de exe- a lui Van Gogh. Odată cu ploaia de stele, mă emoțiile, mă citesc pe mine. Câteodată, ele Mai mult însă decât de umbra mea mă cuție. Recent, într-o emisiune TV, am văzut gândesc, îngrozit, oricând ar putea să cadă își spun sieși: „Trebuie să fii cel mai bun din- sperii de mine însumi. Din acest motiv, nu un iluzionist celebru, un prestidigitator al un meteorit uriaș. Unul care, izbindu-se de tre cei buni, ca să poți vorbi despre bunăta- fac poze, nu mă privesc în oglindă. În copi- morții: el a reușit să prindă glontele de pis- Pământ, ar nimici omenirea. Atunci, lus- te și compasiune. Iar tu nu ești cel mai bun lărie, mă uitam în singura oglindă din casă tol între dinți. Asta în timp ce eu abia dacă tra-candelabru din ochii mei s-ar sparge în dintre cei buni. Trebuie să fii dăruit cu mult și vedeam în ea un înger: ochi albaștri, plini pot prinde cu gura din zbor o cireașă, o pi- miliarde de țăndări. har, ca să te poți pronunța, în cunoștință de curiozitate și uimire, din care se revărsă cătură de ploaie sau un fulg de zăpadă. Mă surprind uneori în total dezechi- de cauză, despre inspirația divină, despre o lumină albăstruie. Odată cu trecerea tim- Mă sperie – de ce să mint – orice sunet, libru. Stau față în față cu mine însumi și, talent sau despre lipsa acestuia. Dar tu nu pului, în acea oglindă îmi apărea tot mai mișcare, foșnet. Începând cu foșnetul ier- recunosc, mi-e frică: prea multe cuvinte, ești printre cei dăruiți cu har. Trebuie să des chipul unui monstru: ochi galbeni, ca bii, frunzelor, hârtiei de scris și terminând și prea puține emoții; prea multe orgolii, fii tu însuți desăvârșit, ca să-ți poți călăuzi de leopard, bot turtit, ca de porc, limbă lun- cu zgomotul cosmic. Și dacă foșnetul ierbii și prea puține revelații; prea multă carne, semenii pe calea desăvârșirii. Iar tu nu ești, gă, sângerie, ca para focului. e auzit de oricine, zgomotul cosmic e perce- prea multe oase, și prea puțin suflet; mult, tu nu ești desăvârșit. Ar trebui să iubești Acum câteva luni, potrivindu-mi cra- put de puțini. Cred că sunt unul dintre ei, de prea mult cosmos, prea multe stele, și prea această lume, așa cum este ea – îngrozitor vata pentru un Spectacol de gală, m-am vreme ce pot să disting în sunetul de flaut puține amintiri. de frumoasă, înspăimântător de urâtă –, uitat întâmplător în vechea oglindă. Din ea sunetul de alarmă al trâmbiței, iar în pacea Stau față în față cu mine însumi. Plâng s-o iubești sincer, dezinteresat, din tot su- mă privea un craniu cu două orbite negre, sufletului – țipetele martirului în agonie. și râd, cu spaimă, de mine însumi. fletul. Căci, precum bine se știe, nu există infinit de adânci. El era transparent și stră- Imposibil ca toate astea să nu mă crispeze, ură, ci lipsă de dragoste, nu există întune- lucitor ca cristalul. Zâmbea rece, distant, să nu-mi dea fiori, să nu mă înspăimânte. ric, ci lipsă de lumină, nu există frică, ci lip- triumfător. Uneori, în scurtele nopți de vară, con- III să de curaj”. templu, ca tot omul, bolta cerului înstelat. Într-adevăr, iubirea, lumina interioară Luminițele de pe boltă, sclipind ca o lustră ntotdeauna m-au îngrozit poftele tru- și curajul îmi lipsesc cel mai mult. Tocmai II frumos ornamentată, mă fascinează, îmi pești, ale mele și ale semenilor mei. În aceste mari lipsuri îmi aduc în minte starea aduc liniște și echilibru. Admir, strălumi- Îspecial, pofta de avere, pofta de slavă și de frică, deznădejdea, frecventele atacuri e-a lungul timpului, am cunoscut mărire, pofta de viață ușoară, pofta de hu- de panică. Atacuri furibunde care îmi dis- toate ororile, toate spaimele, toate zur, de chef, de guleai. Nestăvilitele pofte trug temeiul divin al gândirii: imaginile Dfricile: frica de șoareci, de câini, de și dorințe mi-au sfâșiat trupul ca niște fiare cele mai frumoase, gândurile cele mai sub- lilieci; frica de foc, de apă, de înălțime; frica sălbatice. De fapt, mi-au sfâșiat, mi-au ter- tile se nasc moarte. de fulger, de întuneric, de spațiu închis; fri- NOI APARIȚII felit, mi-au întinat nu doar trupul și mădu- De altfel, creierul meu e „computerul sa- ca de foame, de sete, de singurătate, de bă- · CARTIER · larele lui, ci și sufletul. Rareori am reușit să cru”, unde îngeri și avatari se avântă în zbor tăi în geam, de bătăi în ușă; frica de a merge le înfrânez avântul, să le potolesc văpaia. peste lumi de pixeli, neuroni și sinapse. pe apă, de a călca pe cuie, pe jăratic încins, Căzut în ispitele lumii, trupul mi-a ținut, În el sunt raiul și iadul, frumosul și urâtul, pe gheața subțire; frica de a sări în gol, de mai mereu, sufletul sub teroare, provocând divinul și monstruosul. Mă gândesc: oare a cuprinde necuprinsul, de a cunoaște ne- dizarmonie, dezordine, dezastre la nivel in- câtă curățenie, frumusețe, înțelepciune, cunoscutul; frica de a scrie întâiul cuvânt, tim, la nivel comunitar. câtă zbatere omenească, câtă suferință și primordial; frica de a rosti ultimul cuvânt, O frică terifiantă îmi provoacă propriile câtă sfințenie mi-ar trebui pentru a con- imperios, vital; frica de magnetismul teres- mele gânduri. Ele mă urmăresc la tot pasul, strui ceva util, durabil, înălțător? Pentru a tru, care e tot mai slab; frica de inversarea mă copleșesc, mă sugrumă. Uneori încear- construi, dacă nu Raiul, cel puțin o cărăru- polilor, care e iminentă; frica de a vedea și că sa mă facă puternic, neînfricat, făcân- ie spre el? Nu știu exact. Știu doar că unii a auzi lucruri ce-mi depășesc imaginația; du-mă, de fapt, mult mai vulnerabil, mai dintre semenii mei au izbutit, izbutesc, vor frica de tata, în copilărie; frica de ridicol, în slab, mai neputincios. Aceleași gânduri mă izbuti. anii tinereții; frica de Dumnezeu, la bătrâ- avertizează, îmi dau sfaturi: „Puterea ta e în Uneori, când mi se pare că totul e pier- nețe. slăbiciunea ta. Marile bucurii te așteaptă în dut, când „computerul sacru” e scos din Mi-a fost mereu frică de umbre, de fan- suferință, iar marile fericiri – în nefericire. priză și mintea mi se întunecă brusc, atunci tome, de monștri: monștri fantastici și re- Fii slab pentru a fi puternic. Fii absurd, fii parcă se întâmplă un miracol; atunci apare, ali, văzuți și nevăzuți, cu aripi și fără, cu bufon, fii nebun, pentru a fi rezonabil, lo- fără veste, ceva ca o străfulgerare, ceva care coarne și fără, cu gheare și fără, cu coadă gic, lucid. Cunoaște-ți sufletul, ca să-ți cu- îmi depășește gândurile omenești; acest și fără; monștri și monstruleți fermecători, noști trupul, mintea și inima!” „ceva” sau „cineva” îmi cuprinde întreaga superdotați, limbuți, cu înfățișare angelică Împotmolit în propriile gânduri, adesea ființă, șoptindu-mi: „Nu te teme. Sunt eu!” și inteligență demonică. MARIA ȘLEAHTIȚCHI mă pierd cu totul, dispar fără urmă. Apoi, Mă sperie statul în care știința priori- ARTA NARAȚIUNII ROMANEȘTI precum creaturile bioluminiscente din bez- tară e statistica, iar marea ei descoperire e TEORII ȘI PRACTICI nele subacvatice, apar niște frânturi de su- VA URMA REVISTA LITERARĂ #5 / 5

DIVANUL ÎNȚELEPTULUI

UNIREA SE AMÂNĂ? UNIREA SE FACE! UNIREA E APROAPE! (IX) de VLADIMIR BEȘLEAGĂ Foto de N. RĂILEANU

Cititorul: Ce poate fi mai trist şi mai dureros pentru un Cititorul: Şi ai secretărit cinci ani? Cititorul: Ca un poet! autor decât atunci când ţi se mutilează, ba chiar ţi se Autorul: Am tras jugul, ce-i drept, am vrut să dezertez Autorul: Dar şi mare român, domnul meu. Cum co- asasinează o carte? mai înainte, dar cu Boţu n-a fost chip – ştia să te stru- boară din tren la gară, ajuns pe pământ basarabean, Autorul: Aşa au avut de suferit mai mulţi colegi, printre nească… Să revenim la ceea ce a realizat tânărul preşe- îngenunchuează şi spune în auzul tuturor: „Am venit care Ion Vatamanu, Mihail Ion Ciubotaru, Petru Cărare dinte pentru comunitatea scriitorilor luată în ansamblu. de-acasă acasă!” cu Săgeţile lui… Or, după acel fulminant congres al III-lea se perindau Cititorul: Sfidând în gura mare subtilităţile diplomatice… Cititorul: Ai avut a o păţi şi dumneata… ani după ani şi nu mai veneau în literatură autori noi… Autorul: Acea sindrofie propagandistică programată de Autorul: Da. După acel an fatidic ′68. Mi-am dat seama Cititorul: Nu scria lumea? Nu apăreau talente tinere? oficialităţi s-a dus dracului, toată lumea era cu ochii pe că s-a zis cu efemera noastră libertate de creaţie, atâta Autorul: Ba se scria. Apăreau tineri cu har, dar nu erau magnificul Nichita, iar ai noştri se ţineau ciucure de el, de câtă am avut parte în anii precedenţi, şi unde m-a admişi să publice… prinzând orice spusă, orice replică rostită de dumnea- lovit o durere şi un amar… Cititorul: Şi Boţu ce-a făcut? lui… Dar era scăpărător, cine a avut norocul să se afle Cititorul: Şi ai purces de ai elaborat acea carte întune- Autorul: A pus problema aceasta la cel mai înalt nivel, în preajmă nu va uita o viaţă… cată, tragică… cu ecou tocmai la Centrul imperial şi… Iată că s-a rupt Cititorul: Ziceţi-i una… Autorul: Noaptea a treia… gheaţa: în 1974 apare prima plachetă din seria nou-inau- Autorul: Aceea pe care am auzit-o eu, pe când ne aflam Cititorul: Cu un destin aparte, la fel tragic… gurată, „Debut”. Apoi a continuat energic. Îmi amintesc la o şuietă într-o rezervaţie de la restaurantul hotelului Autorul: A aşteptat aproape două decenii până să vadă un caz nostim în această ordine de idei… „Codru”. Veni vorba de marii clasici şi Nichita grăi astfel, lumina zilei… Dar, ca să vezi, de ea este legat un mo- Cititorul: Să-l auzim… în felul lui, poetic: „Am avut norocul în viaţa mea să ment foarte surprinzător, ba chiar aş zice straniu, din Autorul: Ne îmbarcăm într-o maşină de ocazie cu redac- stau de vorbă cu Arghezi. Domnul Arghezi mi-a făcut viaţa mea… torul-şef al editurii, Boris Movilă – afară, iarnă, frig! –, o mărturisire din cele mai intime. Zise aşa: «Copil fiind Cititorul: Chiar aşa să fie? şi mergem s-o căutăm pe tânăra poetă Marcela Benea, l-am văzut pe Eminescu trecând cu privirea absentă pe Autorul: Pe scurt. Prezint romanul pentru publicare la care se înfundase într-un sătuc din părţile Hânceştilor… stradă»”. După care Nichita făcu o pauză, ne privi pe noi revista „Nistru”, Bucov mi-l respinge categoric, ba îmi Mergem să-i cerem să aducă poeziile ei la editură… cei de faţă şi continuă: „Dacă eu, Nichita, m-am uitat aduce şi acuzaţii grave… Cititorul: Ce nume frumos: Marcela! în ochii lui Arghezi, care ochi l-au văzut pe Eminescu, Cititorul: De ordin politic… Autorul: Da, şi cu adevărat românesc. Iar orice aducea înseamnă că şi eu l-am văzut pe Eminescu!” Autorul: Da. Află Pavel Boţu de trebuşoara asta, îmi cere pentru regim a român, a românesc îi făcea pe marii ide- Cititorul: De unde ar rezulta… manuscrisul să-l citească, stă o noapte întreagă cu el, ologi să turbe. Or, satrapul Bodiu declara: „Naţionalismul Autorul: Da, că şi noi toţi cei aflaţi acolo, în preajma lui vine, nu-mi spune nimic şi… românesc – ars cu fierul roşu!” Nichita, l-am văzut pe Eminescu! Cititorul: Te-a ajutat cumva să-l publici? Cititorul: Şi preşedintele Boţu? Cititorul: Şi ce consecinţe a avut, ce a urmat după acel Autorul: Aşa ceva era imposibil în acele împrejurări Autorul: Prudent şi echilibrat cum era, dar avea în sânge act de sfidare a politicii naţionale de la Chişinău? draconice, o ştiam încă pe când scriam la el… De altfel, mândrie şi demnitate de neam… Iarăşi pe scurt. Au loc Autorul: Da, sfidare, ai zis bine, pentru că a invita în cu al doilea atac de cord… la Chişinău în toamna lui 1976 tradiţionalele, în repu- casa ta un poet român, mai ales unul de o valoare şi Cititorul: Şi cum a procedat Pavel Boţu, preşedintele, blici, aşa-zisele „Zile ale Literaturii”, care se limitau de cu o faimă colosală, era ca şi cum ai pofti în casa ta înt-o daravelă ca aceea? fapt, în atmosfera de atunci a nesfârşitelor chiolhanuri tot neamul românesc, iar aşa ceva regimul nu putea să Autorul: Era de-o inventivitate fenomenală! Găsea so- brejneviste, la un fel de banchete frăţeşti. Cu acel prilej, lase nepedepsit. luţiile cele mai neaşteptate şi ingenioase! ca să vezi, domnule cititor, Pavel Boţu îi face invitaţie Cititorul: Şi cum a fost admonestat, ca să zic aşa, chemat Cititorul: Zi-i să auzim. marelui Nichita Stănescu şi… la bară, pus la colţ preşedintele Boţu? Autorul: M-a făcut secretar la Uniune. Tocmai avea loc Cititorul: Acesta soseşte! Autorul: S-AU INTENSIFICAT PRESIUNILE, CARE, DE acel congres al IV-lea în 1971. Autorul: Dar cum se manifestă?! ALTFEL, ÎNCEPUSERĂ CEVA DE MAI ÎNAINTE, CÂND DISPĂRU DIN VIAŢĂ PRINCIPALUL LUI PROTECTOR ŞI APĂRĂTOR… Cititorul: Zi-i pe nume… Autorul: Petrea Darienco… CARTIER POPULAR Cititorul: Transnistreanul? Poetul acela mediocru? Autorul: Da, aşa este, dar ţinea la neam şi l-a susţinut ION DRUȚĂ pe Pavel în cariera lui… De altfel, e tocmai momentul să DESPĂRȚIREA APELOR aduc aici un detaliu foarte elocvent care a caracterizat ALMANAH EPISTOLAR politica de cadre la vârful piramidei, una perfidă… CHIȘINĂU, EDITURA CARTIER, 2020 Cititorul: Anume? Autorul: Primele persoane în stat care, conform politicii naţionale comuniste, urmau să fie din rândul autohtonilor, „Există o teorie că Ciobănașul din Miorița o fi fost jertfit pentru a obține pacea adică moldoveni, erau de bună seamă din astă etnie, cu între cei trei ciobănași, care veșnic luptau între ei. Pacea s-a făcut, dar în adân- mici excepţii, dar în niciun caz dintre cei de pe teritoriul curi luptele continuau și mai aprig. Ciobănașul, din păcate, s-a născut poet, iar Basarabiei… Aşa era Bodiul, aşa era Grossu, la partid… poetul totdeauna va pierde. Unul din istoricii contemporani ai României, Lucian Cititorul: Aşa fu ales şi Boţu, care venea din zona Ucrainei… Boia, scrie că Moldova, pe valul unei viziuni poetice a lumii, și-a pus destinul pe Autorul: Să revenim la întrebarea dumitale: consecinţele… masă și a pierdut partida. Oricum, specialiști în arheologie susțin că Ciobănașul Mai exact: VÂNĂTOAREA… din Miorița a fost ultima jertfă rituală în Balcani. Prin urmare, să nu ne mire plăcuțele din Tărtăria.” Cititorul: Vânătoarea împărătească, aşa cum i-a zis Pavel Boţu în poemul său…. ION DRUȚĂ VA URMA 6 / REVISTA LITERARĂ #5

MIRADOR

„PRIVELIŞTI” DIN VREMURI NEVOIAŞE de ION POP

m în faţă cea mai recentă car- tatar, exprimată adesea în pagini de o Privelişti-le de acum ale lui Ale- te de versuri a lui Alexandru crudă expresivitate, excesele sunt prea xandru Vakulovski indică o similară AVakulovski, pusă sub titlul lui multe, iar unghiul de vedere asupra domolire a defulărilor iconoclaste din Benjamin Fundoianu din 1930, Privelişti. lumii e, la urma urmei, destul de îngust, cărţile precedente, chiar dacă asceza Am bănuit din primul moment că va fi cu generalizări şi ele forţate şi, mai ales, călugărească este la el greu de ima- o replică, şi nu una obişnuită, la volu- cu supralicitări ale limbajului licenţios ginat. Schimbarea e majoră la nivelul mul care s-a impus în timp ca un reper la tot pasul, cu un aer de bravadă şi limbajului, epurat ca şi total de iniţiala major al poeziei interbelice româneşti. o complezenţă faţă de noile clişee ale bravadă vulgară, poetul recurge de Faima tânărului autor basarabean vulgarităţii stradale ce afectează, în data asta, în discursul rămas „minima- care trecuse şi prin Clujul universitar fond, chiar mesajul omului revoltat. Mai list”, la vocabularul unui observator e de-acum mare şi însoţită de o aură închegată compoziţional dar la fel de ironic-dezabuzat al imaginilor oferite sulfuroasă. Un prim titlu de scurt „ro- „slobodă” stilistic fusese şi continuarea de lumea mizeră din jur. Ele nu pot fi man”, Pizdeţ, greu de cerut în librării şi din romanul Letopizdeţ, apărut la doi numite „privelişti” decât prin antifrază, biblioteci din pricini evidente, şocase ani după primul (în 2004), cu o galerie căci nu au deschiderea cât de cât largă prin violenţa limbajului împrumutuat de portrete şi cu situaţii epice ceva mai spre natură şi omul plasat în decorurile „băieţilor de băieţi” de prin cartierele complexe, plus reflecţiile dezabuzate, ei, ci reţine doar frânturi de realitate mizere ale oraşelor basarabene şi din amare ori vehement polemice la adresa imediată, nevoiaşă, mizeră, sordidă, România, ca şi prin perspectiva asupra stărilor de lucruri din Moldova sovietică notată pe suprafeţe mici, în „flashuri” unei părţi a tinerei generaţii crescute a copilăriei protagonistului, şi din Ro- de o clipă, la uriaşe distanţe de patosul (şi precar educate) în medii marginale mânia în etapa studiilor... academice; ba vitalist, mascând profunde angoase, ALEXANDRU VAKULOVSKI şi descompuse (protagonistul naraţi- chiar America e aspru criticată, de altfel al celorlalte „privelişti”. Legătura cu PRIVELIȘTI unii avea, ne spune chiar el, un „tată pe drept cuvânt, tot din perspectiva „blitzul” fotografic se impune imediat: (VERSURI) poponar şi mama curvă”, antrenaţi în tânărului revoltat, de alterările stridente micile texte par a nu voi să fie altceva destrăbălări extreme). Beţii, consum ale lumii actuale. În esenţă, lucrurile nu decât înregistrări rapide, cu mici inten- BISTRIȚA, EDITURA CHARMIDES de droguri, furturi, violenţe, înjurături se schimbă nici la nivel stilistic. sificări de energie a privirii prin izolarea 2017 la tot pasul şi, în consecinţă, un senti- de gesturi, detalii de mişcare, schiţe de ment de radicală înstrăinare sunt aici Trecând la poezia lui Alexandru portrete şi „situaţii” găsite în cotidianul realităţi determinante pentru o stare Vakulovski (autor şi al altor proze, marginal, în viaţa necăjită a oamenilor trei cutii/ cu explozibil// sigur/ aşa se de revoltă exprimată paroxistic, ce se cărţi asupra cărora nu putem insista sărmani, scormonitori de containere cu gândesc/ ministrul de interne şi/ şeful traduce în limbajul amintit, de o frus- aici), s-a observat deja că, de pildă, gunoaie şi resturi de hrană, împărţin- poliţiei municipale/ când/ caută bombe/ teţe ce nu mai ţine seama de niciun soi o plachetă precum Daţi foc la cărţi du-şi firimiturile de pâine cu porumbeii în centrul şi la marginea/ oraşului// de de convenţie a comunicării cât de cât (2012), urmând unui volum, ecstasy, şi cu pisicile, ducând în lesă câini ca aproape/ după ce lasă cutiile la gunoi/ îl şlefuite. Defularea e totală, trivialităţile din 2005, exprimă cam aceeaşi stare singure fiinţe apropiate, ori lăsându-se văd (subl. mea, I.P.)/ un băiat cu panta- par fireşti, sfidarea cititorului e con- de spirit, ilustrată şi în compoziţiile conduşi de ei. Aşa-zisul „mizerabilism” e loni/ murdari/ de ciment”. O manevră stantă, şi nici naratorul nu e scutit, în minimalist-mizerabiliste, destructurate ilustrat astfel la modul cel mai propriu similară a obiectivului fotografic se autoportrerizarea conturată pe parcurs, la extrem. Criticul Mircea V. Ciobanu – şi tematic, şi discursiv. Izbucnirile face în altă poezie, reuşită, ca Un moş de astfel de violenţe, ca unul ce devine vorbe şte chiar despre „un echivalent al teribiliste de revoltă ale marginalului cu aragaz: „printre blocuri/ scârţâind/ purtătorul de cuvânt al acestei lumi fri- romanului său de debut” şi identifică gata să desfiinţeze lumea şi să se... pe se apropie/ un moş/ în cărucior/ cară/ zând declasarea. „A-l ului pe burghez”, un număr de trăsături particulare care-i cultura ei devin acum mărturii sumare ceva alb/ de aproape văd (subl. mea, cum făcea avangarda de acum un secol, argumentează clar aprecierea, altmin- ale compasiunii rostite cu voce scăzută, I.P.)/ că are/ un aragaz/ se apropie/ de e mai nimic pe lângă ceea ce se întâm- teri nuanţată, căci îi recunoaşte cărţii pentru câte o „babă”, nişte boschetari, container/ îl deschide// îl umple/ cu tot plă şi comentează în proza lui Al. Vaku- unitatea stilistică: „Mesajul la care îmi un salahor, un bătrân şi animelele lor de felul de bunătăţi”... Jocul aparenţelor lovski, spirit pornit împotriva tuturor şi acordez urechea este recognoscibil ca bloc şi de trotuar, ori, în câteva locuri, deconspirate de „fotograf” e remarca- a toate, privind cu mânie şi înapoi, şi sursă (teribilismul avangardist şocant, cu notaţii ironice la adresa unor perso- bil sugerat în poezia Şiria, cu un surâs în jur, şi înainte, tânăr furios de vârstă anticanonic, antiestetic, anticultural) şi naje şi stări de lucruri repudiate: câte ironic: „La intrarea în Şiria/ pe un zid nouă, gata să incendieze universul, cu ca racordare la o anume felie a contem- o vampă rurală îşi expune „colanţii”, o scrie Siria/ ce mult semănaţi cu Ungu- un soi de exasperare, amintind-o pe cea poraneităţii, a culturii underground, a fată îşi ridică rochia şi îşi priveşte sexul, reanu îi zice/ Moni lui Schwartz/ care-mi a junelui Geo Bogza de altădată, trecută subculturii punk, incluzând aici trăsătu- păpădii înfloresc printre scârna căţeilor spune că/ bustul lui Slavici e/ de fapt într-un soi de nihilism în negru şi roşu, rile acestuia: nihilism, anarhism, deta- de lângă blocul cenuşiu. Formula vehi- al lui/ Stalin cu mustăţile cioplite// în de sub emblema ştiută. şare de societate, cu regulile ei rigide. culată în „estetica receptării”, a „orizon- centrul Şiriei e/ un sicriu cu pământ/ Unul dintre factorii pe care se mizează tului de aşteptare”, preluată într-un loc, din mormântul lui Slavici/ primarul Riscul unui comentariu echilibrat la în acest gen de scriitură este şocul, nu poate fi folosită decât amar-ironic pare Iohannis// în fiecare dintre noi/ se asemenea scrisuri nu e mic – bănuiala sfidarea”. Sunt date apropiate de ceea în aceste condiţii. Acolo unde imaginea ascunde altceva altcineva/ doar că ne de conformism conservator şi de opa- ce oferea, oarecum paralel, „manifestul aparentă poate trăda percepţia exactă bărbierim”. Nimic „bucolic” (cum observă citate la „nou”, la căutarea unei „auten- fracturist” al lui Marius Ianuş şi Dumi- a datului imediat intervine „fotograful” şi I. Pintea) – deci idilic, pastoral, rustic ticităţi”, a unui „realism” necosmetizat tru Crudu – acesta urmând să recunoas- care-şi concentrează obiectivul pentru a –, de asemenea lipseşte din versuri e la îndemână. E de spus totuşi – şi s-a că mai târziu tocmai voinţa de a „epata” certifica sau nega autenticitatea ima- chiar vaca reprodusă pe copertă! Satul spus, de altfel – că, recunoscând moti- publicul conformist, iar primul îmbră- ginii de suprafaţă, gata să fie omolo- lui Alexandru Vakulolvski e vecin cu vaţiile profunde ale revoltei ce alimen- când, poate spăsit, haina monahală... gată de oficialităţi, ca în Teroristul: „de periferia urbană, „natura” şi „priveliştile” tează acest discurs hiperbolic-contes- departe pare/ un militar// cară în braţe/ sunt transportate în „rucsaci” la oraş din REVISTA LITERARĂ #5 / 7

Antoneştii natali – în chip de provizii pentru fiul din Chişinău, iar printre legume şi fructe e şi un volum de Dostoievski...

De cele mai multe ori avem de-a face cu contrapuneri, cu replici la IN SFUMATO universul ambiguu-arcadian al lui Fundoianu, altminteri omagiat de autorul noilor „privelişti” pe foaia primă a volumului. Trimiterea la filmul lui Antonioni, Blow-up, făcută de poetul Ioan Pintea pe coperta a patra a UN LINK cărţii, îmi pare foarte pertinentă. (Ar putea fi invocat aici şi „punctum”-ul fotografic din Camera luminoasă a lui SPRE… Roland Barthes.) Că „minimalismul” ar fi inexistent în aceste versuri mă de EUGEN LUNGU îndoiesc însă, ba mi se pare chiar evident: expresia verbală e redusă la... minimum, lipsesc dezvoltările retori- ce, medierile metaforice şi simbolurile, regimul comunicării e strict tran- zitiv, marcat de metonimii reduse. („Constructivismul” verbal cu „pon- deri măsurabile” al lui Fundoianu e oronavirusul e şi el bun la ceva… Textul e unul ceremonios-manierat, În scurt timp am şi primit manuscrisul abandonat fără urmă.) Poetul mizea- Obligat să te învârţi ca deţinutul plin de respect pentru Nicolae Leahu (care pe net, cred că era cea mai bună cartea a ză doar pe aceste detalii reliefate din Cmereu în perimetrul cubului de a făcut enorm de mult pentru Ghenadie) sa. Suflul morţii decantează cu severitate, loc în loc prin contrastul rezultat din beton în care eşti încarcerat benevol, şi subsemnatul, tonalitate pe care a păs- spulberând nimicurile. Directorul editurii, manevrarea pe spaţiul mic al jocului dai de nişe la care nu ai umblat demult. trat-o în mai multe articole când venea dl Iurie Bârsa a avut toată înţelegerea, textual antifrastic, prin pigmentarea Astfel descopeream o mapă cu hârtii mai vorba despre mine. mi-a promis că vom scoate cartea pe ironică a unor detalii. Poezia din fi- vechi din care cădea textul de mai jos*, spezele editurii. Liliana Armaşu a şi citit nalul volumului, cea mai amplă, e tot un flash al memoriei pe atunci (15 iulie Pe Ghenadie Nicu îl descoperisem prin imediat manuscrisul, Mihai Bacinschi i-a o suită de instantanee luate cumva 2011) încă plinului de viaţă Ghenadie Nicu. maldărele de plicuri cu proză, dar mai ales făcut coperta. Voiam cu toţii ca Ghena- din mers. Eficienţa „poetică” a texte- cu poezie, care veneau pe adresa revistei die să-şi vadă tipărit, să ţină neapărat lor ţine mai curând de această regie „Orizontul”, unde îmi făceam veacul, că în mâini Un link spre nicăieri, cum îşi sumară a măruntelor fapte de viaţă tot era sfârşit de secol… Versurile sale se intitulase volumaşul. comună, de margine de societate, * UN BLAZON detaşau net pe fundalul naivului susur Suferinţa îl făcuse însă irascibil – întâi cu siluetele ei umane umile, privite Postat în 15 iulie 2011 de Ghenadie Nicu comun, aşa că l-am invitat la redacţie, nu i-a plăcut că am mers prea repede şi cu acelaşi ochi de fotograf deloc „de eventual cu ceva nou. Era în martie 1988. el voia să schimbe ceva în manuscris. artă”, căci intervenţiile „estetice” în (Acea invitaţie a însemnat probabil mult A schimbat, de fapt mai nimic. Nu i-a notaţia directă sunt minime, cum am pentru el, din moment ce păstra scrisoarea plăcut apoi coperta, pictorul elaborând observat deja. Subiectul-aparat-înre- cu pricina şi-i punea imaginea pe internet alte câteva. A căutat apoi şi alt prefaţator, gistrator se plasează din nou cumva în 2011.) Locuia pe atunci la Ungheni, deşi avea deja cuvântul-înainte scris cu concluziv, în aceste versuri de sfârşit, a şa că şi-a anunţat sosirea la Chişinău. mult profesionalism de Adrian Ciubo- în poziţia privitorului din apopierea Îmi amintesc: mă aştepta la intrarea sub taru. Azi aşa, mâine aşa, irascibilitatea celor văzute, nu fără a insinua un arcada ce ducea la „Orizontul”. Deşi nu-l a cam început a fi reciprocă. Nu vreau fel de detaşare amară, a celui ce nu văzusem niciodată, am intuit imediat că să mă adâncesc mai mult în amarul ace- vrea să adauge nimic la precarităţi- era el – figura lui măslinie avea ceva din lor disensiuni şi dezamăgiri, unicul său le din jur: „aici/ stau/ eu/ îi cunosc distincţia artistului. Nici nu ştiu cine s-a fir cu ARC-ul fiind doar Liliana Armaşu, mai/ ales/ pe cei din jur/ aş putea să-i bucurat mai mult atunci: el, că afla în mine în care avea toată încrederea. Omul nu salut/ dar/ mai bine nu// mai bine pe cineva care îl aprecia, sau eu, fiindcă mai semăna cu cel care se grăbea acum aşa/ fără/ salut/ fără bătut în pereţi...” insul din versuri şi corespondentul său câteva luni. Nervii săi păreau conectaţi Compasiunea este, iată, discretă, fizic din faţa mea nu se contraziceau, ci iarăşi strâns la viaţă, îl şi văzusem după abia mascată sub această mască de se regăseau într-o fericită comuniune. ieşirea din spital de câteva ori prin oraş. om ce pare a nu vrea să deranjeze I-am urmărit cu multă simpatie tra- Aşa că inopinatul deznodământ ne-a luat lumea din jur nici măcar cu un gest iectoria poetică şi-mi plăcea să constat pe toţi prin surprindere, cartea devenind de comunicare... Că această atitudine „O crezusem definitiv pierdută. Dar ce-i că nu-mi înşelase aşteptările. M-a şi ales brusc postumă. disimulează o autentică tristeţe, de scris cu peniţa... capătă într-adevăr invulne- să-i „năşesc”, adică să-i prefaţez, prima sa revoltă neputincioasă, se vede şi în rabilitate. De atunci, din ‘88, am trăit prin carte – Calmant pentru Alter Ego (1992). Ceea ce mă tulbură în textul său din alt poem, de data asta autoironic, dar tot felul de locuri, am făcut permutări, am Deşi atitudinea mea faţă de Ghena- 15 iulie 2011 este coincidenţa fatidică, tot în tonalitate elegiacă, Ciobăneas- pus boccelele când ici, când colo. Unele au die nu s-a schimbat niciodată, timpul aproape premonitorie a poetului. Eu, că: „galben peste tot// cad frunzele/ rămas prin case străine, altele s-au prăpădit pe i-a modificat uşor stilistica discursului care, aşa cum afirma el, îi dădusem un beau fumez iau/ pastile pentru soarta serpentine, în clipele fatidice de schimbare a faţă de mine. Simţeam uneori, printre „link spre viitor” s-a întâmplat să-i dau şi lumii// am ajuns la vârsta la care decorurilor. Uimitor e că acest link spre viitor, rânduri, şi ţepi ironici. Făcea deja mai „un link spre nicăieri”. Capătă, citit acum, nu/ mi-e destul să-mi fie bine numai semnat de un subtil şi foarte doct critic literar multă publicistică decât poezie, iar publi- nea şteptate inflexiuni tanatice şi titlul mie”... (l-am numit pe Eugen Lungu), s-a păstrat. L-a cistica e bună când are nervul dezgolit. prefeţei mele la cartea sa de debut – De- ferit Providenţa! Tempi passati! ocamdată jocul vieţii…, trimitere aluzivă Pentru scrisul poetic al lui M-am gândit cu ocazia asta la omul potrivit la câteva poezii despre moarte din acea Alexandru Vakulovski acest lirism la locul potrivit (sintagma e de la Mândâcanu, În ultimii ani lupta cu o boală care îl plachetă. Era în 1992. Nimeni nu ştia încă foarte discret dar autentic, după fire şte). De fapt, nu atât locul, cât mai cu seamă măcina din interior. Avea chipul răvăşit atunci că cifrele anului când se năştea atâtea exhibiţionisme de frondă tine- timpul. Providenţială e doar mâna întinsă în şi suferind. Într-o zi m-a vizitat la ARC. ca poet începuseră o lentă realiniere ce rească anarhică, tradusă în gesturile clipa unică a nevoii, nici mai devreme, nici Faţa îi era emaciată, sufla greu şi vorbea se va opri pentru Alter Ego în dreptul spectaculos-sfidătoare din primele mai târziu. Ar trebui, poate, să-i mulţumesc cu efort. Voia să scoată o carte de poezie nefastului 2019. sale proze şi versuri, e de bun augur. lui Eugen Lungu pentru faptul că a apărut în la ARC, bineînţeles pe cheltuială proprie. Nu toate textele sunt convingătoa- viaţa mea exact când – fără să ştiu – aveam (De unde putea să aibă el bani, căci nu Se citeşte altfel astăzi, cu un drama- re – nu o dată notaţia e superficială cel mai mult nevoie de un semn încurajator. demult, noi, bălţenii, pusesem mână de la tic tremolo, şi ultima sa frază din acea şi fără relief –, însă cele mai reuşite Alături de Nicolae Leahu, bunul, exigentul şi, mână ca să-şi poată procura medicamente postare: „Câte un mic semn de afecţiune compuneri indică posibilităţi de apro- deh, cam paternalistul meu prieten, Eugen – viaţa sa devenise o continuă spitaliza- amândurora, fiindcă niciodată nu [se] ştie fundare a acestui lirism reţinut, al Lungu e un alt om providenţial pentru mine. re…) Starea lui m-a speriat – venea direct cât mai e până departe...”. E ca şi cum fotografului elegiac din radical-demi- Câte un mic semn de afecţiune amându- de la spital, unde se şi întorcea. Mi-am ne-ar face acum cu mâna din crângul tizantele „privelişti” oferite de imedia- rora, fiindcă niciodată nu [se] ştie cât mai e zis în gând că îi vom face cartea, chiar cerului!... ta noastră vecinătate. până departe...” Gh. N. dacă va fi să achit eu costurile editării… 4 iunie 2020 8 / REVISTA LITERARĂ #5

DEZBATERE | ANUL LITERAR 2019

Lucia ȚURCANU civică decât interes pentru estetic. Aripi din această pledoarie pentru laconism. În al premiului „Budila-Express” în cadrul pentru înălțare (Chișinău, Scara spre cer, Femeia cu gust de lapte (Iași, 24 ore, 120 p.; Concursului de debut în poezie Alexandru POEZIA 112 p.) conține poezie religioasă, scrisă, cu pref. Ioan Holban) de Zina Bivol este do- Mușina – 2019, conține o poezie a spațiu- precădere, în formule tradiționale. Partea minant lirismul confesiv-meditativ, duios lui postsovietic, în care realitățile sunt originală a cărții trebuie căutată în poe- de multe ori, de factură neoromantică. prezentate prin intermediul unui dialog mele alcătuite din concentrate metaforice. Cele mai reușite par să fie poemele ploii. continuu între două personaje devenite a în fiecare an, poezia a fost genul Jocurile textului. Igor Guzun ne-a obiș- Cartea Zinei Bivol ar fi avut de câștigat marca distinctă a poeziei lui Artiom Oleacu: în care s-a excelat: peste treizeci nuit deja cu o poezie ce mizează pe jocul dacă autoarea ar fi redus unele texte, altfel Artiom și Artiom cel Mic, dezvăluindu-ni-se Cde cărți noi, scrise de autori din cu formele și pe discursul foarte apropiat poezia e discursivă și explicită. Apropiată în acest fel crâmpeie de viață alcătuite diferite generații/promoții (de la șapte- de sloganurile publicitare, dar conținând de Zina Bivol, ca sensibilitate și retorică, din secvențe-cioburi ale realității brute, zeciști la postdouămiiști), valorificând poante prin care textele se încarcă de pro- este Tatiana Afanasiu-Crăciun, o autoare care, alăturate în cele mai neașteptate formule poetice dintre cele mai diverse funzime. În Iubi (desene de Lică Sainciuc; care scoate aproape în fiecare an câte moduri, devin foarte expresive. În Fronti- (intertextualism ludic, livresc grav, lirism Chișinău, Tipografia „Bons Offices”, 112 p.) două volume de versuri. Confesiunile din ere desenate în aer cu pumnul (București, evocativ-elegiac, poezia banalului cotidian, găsim și poeme vizuale ce amintesc de Podium de sticlă (Chișinău, Viața Ta, 104 Eikon, 62 p.), Rodica Gotca face o poezie a biografism, civism etc.) și structuri pro- ingenioasele pictograme din cărțile lui p.; pref. Victoria Fonari) sunt mai puțin nostalgiilor, a dorului pentru cei pierduți. zodice diferite (de la versul alb și lirismul Șerban Foarță, și jocuri textualiste, și po- sentimentale decât în cărțile anterioare. Sunt evocate ființe dragi trecute dincolo, epicizat la structurile clasice tradiționale, ezii de un laconism percutant. Totuși poemele, destul de lungi, sunt li- fără a se cădea în sentimentalisme; atitu- nefiind neglijate nici unele forme fixe). Forme fixe. În 50 de sonete pentru niare, iar imaginile, lipsite de relief. Cel dinea e mai curând contemplativ-medi- În ce privește originalitatea și valoarea îndrăgostiții de fantasme (Iași, Princeps de-al doilea volum, Negru-mi este dorul tativă. E și o poezie a lucrurilor apoetice estetică, peisajul, de asemenea, arată foar- Multimedia, 68 p.; pref. Daniel Corbu), (Chișinău, Viața Ta, 64 p.), conține poeme încărcate de afectivitate în această carte. te eterogen: câteva cărți bune și foarte Gheorghe Calamanciuc valorifică temele ale durerii provocate de moartea fratelui, Poezia din volumul Veronicăi Ștefăneț bune, câteva volume competitive, cărți asupra cărora se apleca și în volumele realizate prin imagini tradiționale, cele scrum (București, Casa de Editură Max cu sclipiri de poezie, dar și multe pagini anterioare: femeia/dragostea, trecerea/ mai multe apropiate, la nivel imagistic, Blecher, 92 p.), câștigător al celei de-a publicate doar pentru a satisface orgolii. moartea, divinitatea, istoria/Basarabia. În de poezia Leonidei Lari. noua ediții a concursului anual de debut sonetele de dragoste, atrag atenția versu- Formule tradiționale. Adoptând prozo- în poezie organizat de Casa de Editură rile care debordează de senzualitate, iar dia și retorica tradițională, Emilia Plugaru Max Blecher, impresionează prin ritmul SENIORI când scrie despre Basarabia, Gheorghe creează texte confesive, pline de lirism, în sacadat al frazei, prin imaginile aparent Calamanciuc nu poate fi decât grav, pa- care se resimt acut ecouri din poezia lui banale, dar construind un univers plin Trei cărți excelente. Ghenadie Nicu ne tetic, invocând ruptura de patria-mamă. Grigore Vieru. În A sunat aseară mama. de frustrări, suferințe nespuse, regrete. oferă (postum, din păcate) Un link spre Noutatea rezidă în notele ludico-ironice din Poezii de dor (Chișinău, R.P. Editor, 96 p.; Cu cât mai laconice, cu atât mai zgudu- nicăieri (Chișinău, Arc, 60 p.; pref. Adrian Sonetele Grădinii. Gheorghe Colțun este pref. Galina Furdui), motivele centrale sunt: itoare sunt imaginile din scrum, o carte Ciubotaru), un volum în care accentul se cel mai fidel, dar și cel mai prolific autor mama care devine tot mai mică sub po- a dramelor urbane, a unei lumi mistuite deplasează de pe limbaj pe trăire, poe- de haikuuri din Basarabia. În anul 2019, verile vieții; mama etalon al frumuseții de propriile neîmpliniri. Spre deosebire zia înclinând spre formula neoexpresio- publică patru plachete de haiku: Vultur și bunătății; mamele uitate. Și Gheorghe de ceilalți debutanți ai anului 2019, Dan nistă. Este și o răvășitoare premoniție a pe culme (Chișinău, CEP USM, 40 p.) – 111 Doni este un adept al formulelor poetice Negară, în Triphopuri (București, Paralela morții în aceste versuri. Cele două cărți poeme, în care este respectată structura și tradiționale. În Totul e altfel decât știm că 45, 82 p.), se distanțează de ceea ce numim gemene ale lui Emilian Galaicu-Păun, tematica haikuului clasic, autorul arătân- este (Chișinău, Pontos, 136 p.; pref. Mihai poezia banalului cotidian și face o poezie A(II)Rh+eu. Poem / Apa.3D. Poemelnic du-se interesat de elementele fragilului; Cimpoi), temele predilecte ale poemelor a profunzimilor, a emoțiilor sugerate, nu (Chișinău, Cartier, 72 p. + 72 p.), anunță o Ș ezătoare de țesut vise (Chișinău, CEP, sunt iubirea, românismul/românitatea, declarate, a sinelui dezvăluit cu discreție. schimbare de poetică. Supuse unui proces USM, 54 p.) – 153 de haikuuri în care se virtuțile umane, limba. Picături de rouă Emoționează textele cu tentă civică, în de decantare, poemele suple de aici sunt insistă asupra paralelismului dintre natură binefăcătoare. Catrene (Chișinău, Tipo- care este evocată istoria noastră recentă filigranul poemelor late de până acum, și elementele umanului; O stea-n rugă- grafia „Reclama”, 124 p.), de Ion Diordiev, prin dramele unor persoane concrete. conținând ațele țesutului viu din toate ciuni (Chișinău, Tipografia „Print Caro”, conține versificări moralizatoare despre Chiar și poemele în care dominanta pare celelalte cărți, doar că subțiate „până la 40 p.) – 111 haikuuri în care asistăm la vicii umane, politicieni și politică, trecerea să o constituie banalul cotidian, se pro- un fir cu greutate”. Cu cât mai subțiri, autohtonizarea imagisticii specifice spe- implacabilă, în care morala e mult prea duce, în final, înclinarea către metafizic, cu atât mai electrizante! Cronograful de ciei; Chirieci cântând jocul miresei (Chi- la suprafață. iar această trecere firească a banalului la Bălțiburg (Iași, Junimea, 134 p.; pref. șinău, CEP USM, 44 p.) – 125 de haikuuri Cărți „cu proptele”. N-am îndrăznit în metafizic constituie latura puternică Lucia Țurcanu) de Nicolae Leahu este ce propun o poezie a anotimpurilor și a (Chișinău, Tipografia „Print Caro”, 54 p.) a poeziei lui Dan Negară. o carte cu texte despre texte, un volum ritualurilor și muncilor specifice fiecărui este al cincilea volum al Anei Bodrug, pe Poezie și chanson. Vitalie Colț este de poezie aproape esopică, sibilinică. Cu anotimp. Haiku îl tentează și pe Dumitru care nici măcar cele patru cuvinte însoți- un debutant mai neobișnuit pentru pe- atât mai mare este plăcerea lecturii, cu Băluță, care vine cu două cărți. În Cafeaua toare nu îl ajută să fie competitiv. Alegând isajul literar din Basarabia, prin faptul cât înaintezi, târâș-grăpiș, prin hrubele cu zaț (poeme fractale, adagii) (Chișinău, versificația clasică tradițională ca formă că valorifică, în Pacea din Transnistria poemelor, descoperind și decodând aluziile Pontos, 82 p.), mai ales în grupajul Sensuri de exprimare poetică, autoarea nu reu- (București, Casa de pariuri literare, 58 p.), culturale, jocurile de cuvinte, poantele. de haiku, găsim comprimate metaforice șește să mențină ritmurile, rezultând o o temă aproape neexplorată de poeții de Livresc și sensibilitate. Leo Butnaru dense, mai ermetizate decât la Gheorghe serie de carențe la nivel de prozodie. Și aici – drogurile, făcând uz de structuri este autorul uneia dintre cele mai volu- Colțun, cele mai reușite fiind haikuurile greșelile stilistice sunt multiple. Din cele poetice mai puțin obișnuite – cele ale minoase cărți de poezie apărute în 2019 – clasice, cu referire la natură. Timpul l-au 117 pagini ale volumului Raisei Plăieșu, De chanson-ului. O bună parte din carte este Excesul de poezie nu dăunează sănătății inventat ceasornicarii (Chișinău, Pontos, la șapte ani încoace. Versuri creștine (Chi- rezervată poemelor detenției, Vitalie Colț dumneavoastră (Bistrița, Charmides, 228 104 p.; pref. Vitalie Răileanu), propune o șinău, Tipografia „Reclama”, 117 p.), doar 47 manifestându-se ca un bun observator p.). Poetul rămâne fidel lirismului gnomic îmbinarea între poezia realității imediate sunt cu poezii, celelalte fiind umplute cu al sordidului, derizoriului, marginalului. pe care îl practica și în volumele anteri- și cea a faptului de cultură, între versuri „aprecieri” ale cititorilor (până și impresii Laconism și inițiere. Cartea lui Artur oare, referința la faptul de cultură fiind și proză, între liric și epic. Uneori, balanța de pe Facebook!) și fotografii. Și aici sunt Cojocaru un cap pentru un coș de gunoi însoțită de note ironice. Și Vitalie Răileanu înclină către livresc și în acest caz versurile greșeli de exprimare și mai multe cazuri (București, Tracus Arte, 60 p.), câștigătoa- valorifică subtil faptul de cultură în Apele sunt mai puțin expresive; alteori, civismul, de prozodie defectă. rea premiului „Budila-Express” în cadrul Adigei. Jurnal veronez (Chișinău, Prut, 76 p.), evocarea momentelor de istorie alternează În anul 2019 a mai apărut volumul Concursului de debut în poezie Alexandru un jurnal al trăirilor, dominat de un lirism reușit cu trimiterile la déjà-dit. de poezie Iubesc și povestesc (Chișinău, Mușina – 2019, se remarcă prin structura evocativ de sorginte neoromantică. Lirism și stihialitate. Poemele din Uniprint), de Petre Popa, și Nedumeriri bine gândită, grupajele volumului contu- Civism și religiozitate. Leo Bordeianu Adagio pentru lup (Chișinău, Tipografia (Chișinău, Arc) de Anatol Bârsa, dar nu rând imaginarul de interes al celui mai publică două volume. Gaura neagră. Scara „Arva color”, 64 p.) dovedesc înclinarea am avut acces la el. tânăr debutant: familia, copilăria și ini- spre cer (Chișinău, Tipografia „Print”, 78 p.) Ludmilei Sobietsky către lirismul confe- țierea. Dezvăluind ritualuri cotidiene ale este un poem despre războiul de pe Nistru, siv, apropiat de cel al Leonidei Lari, dar inițierii, autorul se arată bun în crearea una dintre puținele cărți dedicate acestui cumva mai „potolit”. Imaginea poetului DEBUTANȚI imaginilor dure și laconice, care definesc moment dramatic din istoria noastră revine din estetica neoromantică, dialogul atrocitatea lumii. centă, în care autorul reușește să facă cu miturile este grav, solemn. Terținele Începătorii maturi. Volumul Miere pen- Tradiționalisme. Atuul versurilor din poezie adevărată, chiar dacă abordează impresionează prin concentrarea meta- tru toate exponatele (București, Tracus Galben crud (Chișinău, ARC, 136 p.), de o temă ce presupune mai mult angajare forică, expresivitatea rezultând tocmai Arte, 62 p.) de Artiom Oleacu, câștigător Vasile Botnaru, este muzicalitatea. Fără REVISTA LITERARĂ #5 / 9

paginile finale, cu aforisme, cartea ar fi nuanță, grija pentru stil sunt marca unui lor vine dintr-un misticism al fatalității caldă despre putere, fragilitate și speranță. avut numai de câștigat. profesionist desăvârșit al scrisului. care plutește peste lume. Viața omului O pledoarile pentru frumusețile simple și Versificări naive și sentimentalisme. Citez din cronica la carte, publicată (modern?) se scurge prea repede, timpul esențiale ale vieții. Încurajate de prefațatori, debutantele Ele- în revista „Vatra”: „O carte, așadar, despre trece prin mecanismul unui ceas defect, Un roman reușit e și Kurt, de Teodor na Zaițev (Înveșmântează-mă în toamnă, arcanele complicate ale cunoașterii, des- la fel de absurdă și bizară e și moartea: o Bordeianu, apărut la Editura Paralela 45. Chișinău, Pontos, 116 p.; pref. Marcela Mar- pre expedițiile minții și ale imaginației arătare mare și neagră, înspăimântătoare Forța cărții e în pregnanța detaliului, în dare), Sabina Cojocaru (Lentila timpului, prin acele zone crepusculare ale realității, și inexplicabilă. sugestivitatea gestului. Fragmente na- București, Ro.cart, 76 p.; pref. Radulian Tatu; care se desfac în straturi indistincte de rative disparate, mimând insignifianța, postf. George Călin), Veronica Bumbu (A fantastic, iluzie, magie. reușesc să susțină coerența întregului. tainei plăsmuire, București, Ro.cart, 138 p.; Prozele sunt diferite ca structură și ROMANUL Un fragmentarism exersat cu inteligență pref. Lidia Grosu) fac exerciții de versificare subiect, dar fie că sunt arondate unui artistică și rafinament. irelevante, valorificând imagini clișeizate orizont geografic clar de referință, având O altă carte, marca Humanitas, e romanul Surpriza anului la categoria debut e pentru a-și crea așa-zisele meditații lirice. și sporadice puseuri biografice, fie că sunt lui Dumitru Crudu, Ziua de naștere a lui romanul Orașul promis (Paralela 45), de Va- articulări narative ale unor judecăți artistice Mihai Mihailovici, o schiță de bildungs- lentina Șcerbani. Subiectul – unul tulbure, și filozofice ale autorului, toate au ceva roman proiectată pe istoria Basarabiei, dens, vâscos – ține de o stare dramatică de ANTOLOGII în comun: se referă la formele de acces la în momentele ei cruciale. 28 iunie e data incertitudine, bine încadrată în convenția realitate, de luare în posesie a vizibilului, fatidică ce aruncă umbra background-ului onirico-fantastică. Personajul principal e Antologiile de autor apărute în 2019 la modalitățile de constituire a perspec- istoric peste destine individuale, defor- o fetiță care trăiește suspendată între vis sunt parte din două colecții durabile: Pri- tivei umane, mai exact a unei suite de mându-le. Această „sărbătoare” marchea- și realitate. Centrul iradiant al suferinței măvara poeților, de la Editura Arc (Aureliu perspective asupra aceluiași fenomen, la ză simbolic, în fiecare capitol, o lume a acestui copil e amenințarea pierderii mamei, Busuioc, Luceferi peste creste, selecție și complicatele mixaje ale literaturii cu viața compromisurilor, a dezechilibrelor onto- neliniște echivalând cu o aruncare în vid. prefață de Eugen Lungu; Dumitru Mat- etc. (...) Vitalie Ciobanu este un prozator logice, a diformităților umane. Dumitru Mama fetei e grav bolnavă, tatăl e prins covschi, Evantai, selecție și prefață de erudit, talentul său narativ se ajută de o Crudu reușește să închege, prin metoda în alte povești de dragoste și grija copilei Lucia Țurcanu), și Antologia unui autor, perfectă cunoștere a meandrelor scriiturii, șotronului, din fragmente de destin, din o poartă mai întâi Doamna, apoi surorile de la Editura Știința (Iulian Filip, Somnul a mecanismelor de producere a textului. fapte izolate de comportament o imagine mamei (Maria și Cealaltă). Aceste repere plin de pasageri; Ion Hadârcă, Ulyssemne). Ambiguitățile subtil regizate, privirea coerentă a unei societăți bolnave. O proză ale realității intră într-un regim oniric, în Dumitru Crudu continuă să promoveze telescopată, zoom-ul pe detalii, mișcarea din care transpar figuri recognoscibile și care visul nu se mai distinge de realita- poeții tineri. În 2019, realizează antologia profesionistă a camerei de luat vederi a istorii evocate și în publicistica sa, cum ar te, gesturile sunt bizare și nevrotice, iar Unsprezece tineri poeți din Chișinău, care prozei, revenirile și reluările dozate indică fi seara petrecută la Eugen Cioclea (alias orașul promis de mama – unul al mării – adună între copertele sale, conform anto- un prozator perfect stăpân pe instrumen- George Podaru), cu cartofi prăjiți și cafea. devine o lume apocaliptică, în care ploaia logatorului, „tot ce are mai valoros poezia tariul său narativ, un maestru al stilului, Regimul narativ e trepidant, realul, grotes- nu mai contenește, mâzga se amestecă foarte tânără din Chișinău”. un bricoleur iscusit al imaginii”. cul și fantasticul sunt învăluite de umor. cu sângele, ploaia și mucegaiul pătrund Seria Cartier de colecție de la Editura Poeticitatea încarcă de tensiune violența peste tot. Mama – prezența absentă – o Cartier este completată cu o antologie de Lilia Calancea, Bocete de nuntă (Arc). O faptelor din narațiune. Evenimente precum privește pe Ileana din oglindă, de printre Alina Purcaru și Paula Erizanu, Un secol de carte inegală ca valoare, cu proze bune și fata dusă la avort pentru că părinții nu fire de mohair. Suferința e reprezentată în poezie română scrisă de femei. Volumul I altele care nu aveau ce căuta în volum. Cea admit să se căsătorească cu împricinatul imagini delirante, obsesive, cu osmoze de (1990-2019), în care sunt incluse și patru mai reușită, Bocete de nuntă, se deschide Mihai și dâra ei de sânge amestecându-se forme abstracte cu cele viscerale. Ecorșarea autoare de la Chișinău: Irina Nechit, Maria într-un camerton liric despre iubire, durere, cu sângele de la mâna rănită a băiatului iepurilor sau visul în care mama e jupuită Șleahtițchi, Liliana Armașu, Moni Stănilă. pierdere. Într-un registru nostalgic, vocea care o iubește sunt o metaforă a ororii de piele sunt de rezonanță psihanalitică. Cartea poeziei 2019 (Arc, 160 p.), re- naratoarei rememorează o copilărie pusă fizice și sufletești, culmnând cu imaginea Orașul promis e un poem bacovian în pro- alizată și redactată de Liliana Armașu, pe note de romanță, luminată de bucuri- drapelului Uniunii Sovietice, pe care ta- ză, în care fantasticul, absurdul și oniricul propune, cred, cea mai exigentă selec- ile vârstei și marcată de cutumele rurale. tăl fetei îl instalează „pentru că era ziua se strecoară pentru a vorbi despre fragi- ție dintre toate cele șase ediții ale Cărții În contrapunere cu frumusețea cadrului de 28 iunie și el o sărbătorea de fiecare litatea ființei umane în limba angoasei, poeziei apărute până acum. Sunt 35 de evocat, cu aerul blând care învăluie lumea dată cu mare fast”. Înlănțuirea realității neputinței și a disperării. Cărții i-a lipsit poeți, aranjați cronologic, de la Vasile satului de cândva, sunt legile aspre ale (dramatice) cu ficțiunea nu întotdeauna doar un redactor bun. Romanciuc la Vasile Gribincea, plus o is- comunității, care pot ucide mari iubiri. e verosimilă din punct de vedere artistic. Un debut notabil e volumul lui Anatol torie în imagini a literelor de la Chișinău. Cântecul lui badea Vasea (un descendent Narațiunea se apropie de sfârșit cu o pro- Rurac, Dublu 57 (LVII), apărut la Editura Selecția ne ajută să observăm ușurință din stirpea druțianului Vasile Doinaru, care ză despre eleva din clasa a XII-a, Loreta, Eikon. O narațiune despre basarabeanul diversitatea tematică și diferențele de se omoară din prea multă iubire pentru gravidă, părăsită de iubit, supusă ironiilor Ioan și familia lui, mutilată în chingile scriitură în poezia actuală din Basarabia, fata din Rădeni) e o metaforă a frumosului colegilor pe seama burții ei proeminente. istoriei sovietice. Un debut promițător iar afirmația pe care o face Liliana Armașu și a binelui care nu poate armoniza cu Faptul că în aceste condiții avansate de e și romanul Eugeniei Mincu, Orizonturi în prefață (intitulată grăitor Cărți multe, percepția socială, comună, a frumosului. sarcină fata face, ca printre altele, un avort (Lyceum), despre destinul unei univer- poezie puțină) poate fi concluzia pentru Iubirea lui Vasea e imposibilă, pentru că (care ar fi putut-o costa viața) și în aceeași sitare, prinsă în intrigi de la catedră și anul poetic 2019: „…am impresia că, pe an fata pe care o dorește el nu corespunde zi încarcă 2 pungi cu jucării și produse în labirinturile propriului destin. Pacea și ce trece, se scrie tot mai puțină poezie. exigențelor estetice ale satului. Și, vorba alimentare și le duce la tomberon, după bucuria vin – ca dintr-o oglindă adâncă – În mod paradoxal, cu cât mai multe și altei autoare, Olgăi Căpățână, „satul nu care o ia la fugă „din toate puterile” nu din dialogurile cu studenții ei. mai groase volume de versuri se tipăresc, iartă”. Badea Vasea își duce iubirea cu sine se încadrează nici în convenția realității Lilia Bicec-Zanardelli publică un ro- cu atât pare să fie mai incertă calitatea într-un spital de boli mentale. și nici în cea a ficțiunii. man al Gulagului, Lagărul 33 (Cartier). poeziei însăși”. Despre fiare și oameni de Ioan Mânăs- Nu știu cât de basarabeană (topografic Cartea evocă drama genocidului de la curtă (Princeps) denotă mână de scriitor vorbind) e proza Monei Stănilă – născută Bălți a prizonierilor din cel de-al Doilea exersat, care nu-și trădează nici temele, peste Prut, locuind la Chișinău, cu volu- Război Mondial și a experienței amare a Nina CORCINSCHI nici stilul. Scriitorul panoramează cotidi- mul Brâncuși sau cum a învățat țestoasa Gulagului siberian de după război. Studiul anul din URSS, cu o rețea socială perfidă, să zboare, apărut în colecția „Biografii de caz e italianul Vittorio Monttini (alias PROZA DE DUPĂ plină de compromisuri. Umorul situațiilor romanțate” a Editurii Polirom, sau Liliana Mircea Salcie) și familia de basarabeni salvează de decrepitudine mediul basara- Corobca, născută într-un sat din Orhei, (mama și fiica) care l-a salvat de la moarte ȘCOALA PROZEI bean evocat. Vara indiană se reține prin locuind la București, cu un roman, Bubu- și împreună cu care și-a trăit experiența (CE MAI RĂMÂNE?) hilarul situației în care se pomenește un ruza, apărut tot la Polirom. Amble însă siberiană. Vittorio este prizonier de răz- tânăr ziarist, practicant la redacție, care sunt scriitoare de categorie grea. Moni boi din Lagărul 33 de lângă Bălți. Este migrează dintr-un pat în altul fără a în- Stănilă, cu o poveste bine scrisă, elegantă, condamnat la moarte, împreună cu alți țelege mecanismul amorului jurnalistic: temeinic documentată despre Brâncuși. deținuți, și scapă ca prin minune din acest roza din Basarabia înregistrează mul- ce rol are fidelitatea în astfel de raporturi Liliana Corobca filtrează existența umană carnagiu. Grav rănit, reușește să iasă din te apariții în anul 2019. Chiar prea „colegiale”, cui trebuie să-i dea explicații, prin perspectiva unei femei handicapate, groapa comună a morții și să ajungă până Pmulte, dacă ne gândim la calitatea „ce caută el aici?” etc. Mai departe, narați- imobilizate în scaunul cu rotile. Prin ochii la așezările basarabene. Leșinat și plin acestora. Trec direct la subiect. unile se situează pe un plan care amestecă acesteia lumea intră într-un nou con de de răni, este găsit de o tânără (care-i va realul cu fantasticul, miticul și miraculosul, lumină. Din luptele, prăbușirile interioare deveni soție, mai târziu) și salvat în mod autorul reușind să păstreze vioiciunea și micile-mari bucurii ale Vasilicăi existența providențial de această a doua moarte. PROZA SCURTĂ colocvială și seninătatea atmosferei evo- umană își decantează rosturile, dincolo Rănile suportate, plus tifosul exantematic cate. Un alt explorator al neverosimilului de orice aparențe. Gesturile insignifiante al prizonierului fac dificilă sarcina celor Cartea de proză (scurtă, inclusiv) a în proza scurtă e Nicolae Spătaru, căruia pentru un om sănătos sunt pietre de în- două femei, care riscă cu propria lor li- anului este Zilele după Oreste (Humanitas) îi lipsește însă umorul decortificant din cercare pentru un schilod și-i dau măsura bertate și viață salvarea acestui bărbat. de Vitalie Ciobanu. O carte excelentă sub prozele lui Ioan Mânăscurtă. Ca și în car- adevăratei neputințe („iar eu mă uitam Fapta este descoperită de autorități și toate aspectele: subiect, discurs, construc- tea precedentă de proză, în Omul izgonit în sus, spre clanţă, ca spre turlele unei urmează Gulagul. Șirul atrocităților nu ție, personaje. Atenția pentru detaliu și de ceasuri (Junimea), tensiunea proze- biserici”). O carte emoționantă, calmă și se mai oprește. Sărăcie, boală, foamete, 10 / REVISTA LITERARĂ #5

munci istovitoare, tratament ca pentru este important – războiul de pe Nistru. ESEURI ȘI CRITICĂ LITERARĂ provoacă la lectură, nu doar invită la un vite – toate aceste cruzimi ale istoriei Gheorge Budeanu l-a mai tratat – reușit dialog problematizant, ci și determină la adâncesc dramatismul narațiunii. Unica – în cartea de publicistică Transnistria Tema centrală a volumul Complexul acțiune și opoziție morală față de hibele fâșie de lumină și unica salvare în acest în flăcări. Or, ficțiunea se dovedește un Orfeu o constituie diversitatea mecanis- realității. Cu atât mai mult că literatura, infern vine de la iubirea pe care o trăiesc pariu prea mare pentru un condei jurna- melor de captivitate la care poate fi supus consideră autorul, poate să suscite realita- cei doi protagoniști: prizonierul italian și listic obișnuit cu spațiul pe orizontală, cu individul fie de ideologii și cenzură („scri- tea, să o scoată din indeterminat, să-i dea tânăra lui salvatoare, Ștefania, care-i naște fluxul de informație de impact social, cu itori vânați”), fie de condiția sa biologică consistență, dar și să o pună „la respect”. un copil („Fără dragostea Ștefaniei puteam patosul relatării. („teroarea instinctelor”), fie de „complexul Critica poeziei este reprezentată în anul deveni un monstru. Ea mi-a dat speranța În Ieșirea din uitare (Lumina), Ion An- Orfeu” („îndoiala măcinătoare a artistului 2019 prin două cărți de luat în seamă: pentru o viață mai frumoasă, indiferent de ton evocă în mod superficial, romanțat și față de valoarea operei create de el”). În Fața poeziei și măștile poeților (ARC) de circumstanțe, fără ea aș fi pierdut busola didacticist povestea vieții compozitorului Artă și critică autorul revine la clasici, Grigore Chiper și Poezia BASA (ARC) de vieții...”). Romanul se reține prin fabulă, Eugeniu Coca, colaborările sale, iubirile lui propunând câteva relecturi inedite. Demne Lucia Țurcanu. Ambele volume adună prin insertul istoric. Angrenajul stilistic etc. Fantezia („sufletul lui Coca”), care ar fi de atenția cititorilor sunt studiile emi- textele critice (cronici de întâmpinare și arhitectonica narativă nu fac parte, din trebuit să anime documentul, trivializează, nescologice ale autorului și, mai ales, eseul sau prefețe) scrise de-a lungul anilor. Fi- păcate, din preocuparea autoarei. de fapt, povestea. Citez un fragment cu despre balzacianismul lui Camil Petrescu, ind complementare, apropiindu-se într-o O categorie aparte o formează proza referințe erotice, de un prost-gust afișat: un aspect mai puțin abordat de exegeza anumită măsură, acestea, totodată, con- rurală. Cel mai la îndemână exercițiu na- „În loc de răspuns, Eugeniu o îmbrățișă literară. Deosebit de concludente sunt și trastează prin însuși modul de abordare rativ e apelarea la memorie și evocarea pătimaș și prinse a o săruta dulce-dul- incursiunile în literatura universală din a dinamicii fenomenului poetic actual. de cursă lungă a trecutului. Viața satului, ce, jucăuș-jucăuș, strecurându-și limba, capitolul „Aclimatizări literare”. Miza aces- Cartea lui Grigore Chiper se citește ca o cu experiențele copilăriei, condiționează fierbinte și lunecoasă ca un șarpe, între tora este specificul reflectării politicului cronică alternativă a practicilor poetice din rememorarea fără a garanta însă ficțiunea. buzele aprinse ale fetei. Liuba, în timp ce în literatură, reacția scriitorului la mersul întreg spațiul limbii române pe parcursul Autenticitatea e căutată și găsită, în cel încerca cu limba sa să dea limba băiatului violent al istoriei. Cartea-interviu Eugen ultimelor trei decenii. Autorul contabili- mai bun caz, la nivel de limbaj. Nume, afară din gura-i învăpăiată, simți că i s-au Lungu. Între spațiile și oglinzile timpului, zează schimbările graduale, înnoirea sau porecle, regionalisme, înjurături speci- muiat picioarele și, ca să nu cadă, se lungi coordonată de Mircea V. Ciobanu, este o menținerea discursului poetic românesc, îi fice încheagă o atmosferă, dau „gustul” de-a curmezișul patului. Eugeniu, amețit încercare de totalizare, în formatul unui identifică legăturile cu poezia universală, locului și epocii. Amintirea paradisului de fierbințeala ce-l cuprinse, se lăsă și dialog convențional, a unei cariere de reconstituind, simultan, climatul cultural pierdut nu reușește de cele mai multe el peste fată, simțind cum din bluzița critic, istoric al literaturii, eseist, redactor autohton. Efortul lui Grigore Chiper, în ori să treacă dincolo de jurnal liric sau de ei subțire îl împung cu indulgență doi și editor. Răspunsurile oferite de Eugen ultimă instanță, este îndreptat spre căuta- reportaj. Excepțiile de vocație literară sunt sâni tari și elastici”. Citim că această car- Lungu sunt și ele niște eseuri care îmbină rea printre „măștile poeților” a unei „fețe rarisime. Cartea Olgăi Căpățână Mintea te este „aprobată de Comisia de selecție mai multe pagini confesive și de atitudine, a poeziei” care, astfel, este „expresia prin satului cea de pe urmă (Arc) e despre pentru editarea cărții naționale și editată descoperă treptele formării unui cărturar, excelență a libertății în artă”, „un dialog lumea satului basarabean postbelic. O cu contribuția Ministerului Educației, Cul- „colecționar de idei”, căutările și ezitările cu tine însuți, o formă de a lua și de a se lume a stereotipurilor și prejudecăților turii și Cercetării din R. Moldova”. 300 de inevitabile, prezintă aprecieri și perspective lua în răspăr”, „cea mai subiectivă artă patriarhale, a tabuurilor. Satul „nu iartă”, exemplare editate din fondurile statului asupra mediului literar autohton. posibilă”. Iar, fiindcă „receptarea poeziei dacă nu-i respecți tradiția în bază căreia au mers în biblioteci. Iar copiii, citind-o, Volumul Fricțiunea dintre totul și ni- ține, la fel, de un subiectiv suprem”, analiza acesta funcționează. Localitatea Merejeni vor crede că așa arată literatura adevărată. mic: Teofanii în format A4 (ARC) de Teo și comentariul amănunțit al textelor sunt apare ca marele judecător, ca demiurgul Alte apariții, semnate de Valerian Ciobanu Chiriac poate fi privit ca o completare și, intercalate cu meditații făcute la persoana absolut, cu legi nescrise, pe care nu le sau Ana Onică, sunt mai mult decât jenante. totodată, ca o continuare a poeziei sale. întâi despre transformările social-politice poți încălca fără a rămâne nepedepsit. Scriitorilor basarabeni, cu rare și excelente Cartea cuprinde mai multe texte la limita și estetice și, implicit, despre cauzele și Puterea corupătoare și nemiloasă a satului excepții, le lipsește școala prozei. Realitatea, experimentului literar, care lărgesc formula efectele schimbării paradigmelor literare. pune în ramă destine umane, coordonează care trebuie reinventată, transformată, po- obișnuită a eseului. Căci „teofaniile” lui Lucia Țurcanu, de la bun început, ne conduite în spațiul public și în cel privat. etizată (nu oricum!) și structurată narativ, Teo Chiriac sunt meditații poetice sau avertizează că volumul ei „nu este o istorie „Istoriile” Olgăi Căpățână amintesc de le opune o mare și chinuitoare rezistență. hermeneutice, ermetice sau revelatoare, a poeziei române din Basarabia”, că nu este poveștile depănate pe la șezătorile de O mediocră fatalitate însoțește, poate nu confesive sau ludice ale celui care crede nici eseu, nici o monografie despre „poezia cândva. Multă vorbă, puțină literatură. întotdeauna, lipsa talentului, dar, cu sigu- în forța salvatoare și eliberatoare a Cu- BASA”. Forța cărții însă rezidă anume în Nicolae Rusu, pentru romanul Cu ochii ranță, mereu, frica de biblioteci, iluzia că vântului (în epoca „post-cuvântului”), a încercarea de a ilustra dintr-o perspectivă celuilalt (Serebia), alege tema foametei se poate scrie proză oricum. Creației („într-o societate increată, ca a istorico-literară (prin eșalonări generațio- organizate din Basarabia anilor ᾿46-᾿47. noastră”) și a Frumosului („[eu] doar cu niste, demarcații cronologice și delimitări Despre dezastrul foametei organizate și Frumusețea pot rezista în fața Nimicului”). conceptuale) dialectica practicilor poetice culmea ororii – canibalismul – avem la Ivan PILCHIN Profunzimea ideatică, eleganța stilistică „din segmentul interriveran al literaturii dispoziție memorabila carte de publicistică se conjugă în volum cu o „luciditate de române”. Construcția cărții, alcătuită din a lui Alexei Vakulovski În gura foametei, CARTEA DE ESEU, diamant”, cu acuitatea vizionară și critică a textele publicate inițial separat (excelent cu mărturiile supraviețuitorilor foametei. autorului în raport cu simulacrele realității argumentate și convingătoare în limitele Nicolae Rusu aplică însă o strategie narativă CRITICĂ ȘI ISTORIE imediate. Originală, fascinantă și sinceră, proprii), se soldează, totuși, cu anumite care șubrezește în mod hilar subiectul. LITERARĂ cartea „teofaniilor” lui Teo Chiriac, este, cu inconsecvențe de demonstrație, cu re- Dispeceratul narativ împarte perspectiva siguranță, una dintre cele mai importante dundanțe terminologice, cu abordarea între naratorul auctorial și o cioară. Care realizări literare ale anului 2019. generală favorizantă și (inevitabil) parți- cioară are o poveste sentimentală: pen- Demersul critic al lui Vitalie Ciobanu ală a fenomenului poetic basarabean. Cu tru că Petru îi mănâncă iubitul, pe Carl, nul literar 2019 s-a remarcat prin în volumul Revanșa literaturii: Ficțiuni toate acestea, dincolo de propriul punct ea jură să se răzbune și-l urmărește pe tripla apariție editorială a reputa- critice (ARC) vine din convingerea că fic- de vedere și de riscurile asumate, valoarea „ucigaș” de la vârsta lui de 15 ani până la Atului eseist, critic și istoric literar țiunea artistică poate fi nu doar o formă cărții constă în încercarea de a atrage bătrânețe. În tot acest periplu vindicativ, Eugen Lungu. Este vorba despre cărțile „pașnică” de accedere la transcendent și atenția asupra textelor care, în viziunea cioara privește panoramic lumea de jos și sale de eseuri Complexul Orfeu (ARC), inefabil, ci și o armă în lupta cu lumea autoarei, „trebuie (re)citite”. o povestește. Nu știu cum ar arăta gândul Artă și critică (Prut Internațional) și des- care „se încăpățânează să reia, ca într-un cioarei (despre gândul mâței, parcă aș pre volumul omagial de dialog Eugen coșmar regizat de o minte diabolică, eternul ști ceva), dar în cartea lui Nicolae Rusu, Lungu. Între spațiile și oglinzile timpului cadril al pierzaniei și zădărniciei”. Căci, în STUDII ȘI CERCETĂRI LITERARE aceasta, în reflecțiile ei realiste, are pan- (Prut Internațional), realizat de Mircea V. mod programatic, pentru Vitalie Ciobanu, seuri filozofice, valori morale și simte Ciobanu. Calitatea fundamentală, caracte- scriitura înseamnă, mai întâi, o luare de Culegerea Paul Goma: cuvântul ba- ca un om. Pe alocuri e superioară moral ristică tuturor textelor semnate de Eugen atitudine, o formă de rezistență, de „su- sarabeanului răzvrătit (Știința), prefață, omului („Doar oamenii sunt în stare de Lungu, constă atât în erudiția strălucită blimă răzbunare” și de „revanșă” față de selecție și coordonare de Aliona Grati, aşa ceva. Noi, ciorile, avem mai multă în materie de literatură și artă, în subtili- realitatea dezumanizantă. Confirmarea capătă o semnificație și o valoare deose- omenie, noi nu ne mâncăm unele pe al- tatea și precizia interpretării subiectelor acestei motivații scriitorul o găsește și bită acum, după dispariția regretabilă a tele”). Și vorbește nu altfel, ci în discursul abordate, cât și în capacitatea de a discuta la Mario Vargas Llosa care consideră că scriitorului. Fiind o publicație colectivă de autorului sau al lui Petru. Interesantă la despre literatură în formula lejeră, uneori „[literatura] nu este doar exercițiu narcisist exegeze literare, cartea, împărțită în trei nivelul documentaristic, proza lui Nicolae colocvială, alteori sobră, dar mereu capti- și ocupație hedonistă, literatura ne învață capitole consistente prin oferta materialu- Rusu ratează artistic din cauză că nu a vantă a eseului. Multe dintre ele par a fi că răul nu trebuie acceptat”. Astfel, se lui interpretativ și documentar, propune respectat convenția fantasticului. Să nu niște investigații sau demonstrații ideatice, justifică și selectarea titlurilor discutate cititorului o serie de incursiuni și studii de uit – cioara până la urmă se răzbună: îi amintind de căutări aproape detectiviste, în carte, multe dintre ele fiind adevărate sinteză, mai întâi, în legătură cu ipostaza ciupește ochii bătrânului Petru spulberat cu argumente punctuale și probe expli- modele atât de excelență intelectuală, cât de opozant politic și de scriitor a lui Paul de o mină. cative, ale unor sensuri. Nelipsită însă și de angajament civic asumat în afirma- Goma, apoi un amplu dosar critic privind Cu un Strigăt pe Nistru, cunoscutul rămâne personalitatea autorului, textele rea valorilor fundamentale și a memo- romanele, jurnalele și publicistica sa, și, jurnalist Gheorghe Budeanu debutează scrise conturând un profil amplu și viu riei istorice. Printr-o scriitură dinamică în încheiere, scrisorile sale deschise și în calitate de autor de roman. Subiectul al omului și intelectualului Eugen Lungu. și echilibrată, Vitalie Ciobanu nu doar două interviuri. Volumul este, în esență, REVISTA LITERARĂ #5 / 11

o încercare de a facilita o reactualizare a parafrazări ingenioase, jocuri de cuvinte, 2. Claudia Partole, Motanul cel cu șapte adult. „Maria cea mică” este copila care își interesului pentru „fenomenul Goma”, de formule paradoxale, oximoronice sau gro- vieți, Prut Internațional, Chișinău așteaptă tatăl, căci el „s-a dus la altă casă”, a împrospăta memoria istorică și litera- tești. Toate – un spectaculos comentariu După Lola cea frumoasă (Arc, 2017), își așteaptă mama, la geamul spitalului. ră, într-un sfârșit, de a-i conferi lui Paul la adresa culturii, dar și inculturii umane. autoarea scrie și istoria unei genealogii Ea așteaptă minunea și doar credința, Goma locul potrivit și meritat în istoria În genul proxim al „leologismelor”, se feline. Volumul relevă viața unei familii cultivată de bunica, o ajută. conștiinței și literelor românești. află și volumul π cuvânt: Jocurile foamei de motani, de la Muscat-Voinicul-Rătăcitul, 6. Petre Popa, Iubesc și rostesc, Uni- În Narațiuni ale erosului: Eseu (Carti- de cuvinte: Culegere de cuvinte și sensuri până la Muscat al Șaptelea, filosoful. Un print, Soroca er), Nina Corcinschi ne oferă „un studiu încrucișate (URMA ta) de Sergiu Beznițchi neam de logofeți, dar și de „terchea-ber- Ținem să evidențiem orientarea spre fenomenologic” al erosului în literatură, și Igor Guzun. De data aceasta însă, avem chea”, de „haimanale”. Un neam de poeți, soare a acestui volum, una care poate fi pornind de la ideea că „modernitatea și o carte interactivă care valorifică, original de visători și de gânditori. „Motanul cel cu interpretată prin prisma teoriei solare a postmodernitatea literară aduc schimbări și inventiv, cultura actuală (preponderent, șapte vieți” a fost, de altfel, cartea-cadou lui Max Miller asupra originii basmului. fundamentale de viziune asupra eroticului de masă), ironizează pe seama clișeelor la Salonul Internațional de Carte pentru Am invoca, în acest sens, „Întrebările fără și a relațiilor de cuplu”. Într-o cercetare acesteia, sugerează o stare pozitivă și o Copii și Tineret de anul trecut. Imaginația vârstă”, un decupaj în care are loc o aureo- ambițioasă și bine documentată teoretic, atitudine dezinhibată față de tot ce în- bogată a scriitoarei, frumoasele ilustrații lare poetică a spațiului. Concepute pentru găsim analize ample și abordări originale seamnă lumea contemporană. ale Violetei Zabulica, buna cunoaștere a un cor de copii, acestea sunt inedite prin ale prozei erotice românești de pe ambele psihologiei și a limbajului copiilor (a se polifonia pe care o produc, prin replici- maluri ale Prutului. Demnă de reținut este vedea limba onomatopeică a textelor) și le aforistice. Iată câteva exemple: „– Ce încercarea de a-l califica pe Paul Goma, ARTE talentul de povestitoare al Claudiei Partole este soarele?/ – O portocală fierbinte!”, „drept un întemeietor de o erotologie ro- recomandă un volum bine conceput și scris. „– De ce se ascunde soarele?/ – Se joacă mânească proprie”, dar și demonstrația În cartea sa Ce este muzica și cum s-o 3. Viorica Covalschi, Moldița-Crăița și de-a v-ați ascunselea cu Luna”, „– De ce memorabilă a faptului că „Don Juanul, înțelegem? (s.n.), profesorul Ion Gagim Zimbrișor-Cornișor de pe muntele Dor, Arc se ascunde soarele?/ – Să-și odihnească celebrul personaj mitologic al seducției, recurge la procedeul dialogului imaginar Moldița-Crăița și Zimbrișor-Cornișor păsările aripile”. își face cu adevărat intrarea în literatura între un meloman și ghidul său prin lumea de pe muntele Dor de Viorica Covalschi 7. Ion Diordiev, Clopoțelul de argint, română prin Ion Creangă”, autoarea fiind muzicii. Consecvent și explicit, volumul este o frumoasă poveste care trimite atât Chișinău convinsă că „personajul crengian don- este un foarte util și plăcut îndreptar pen- la Descălecatul Moldovei, cât și la multe Cartea invită pe cititor într-un carnaval juanesc, moș Nichifor Coțcariul, este o tru toți cei care simt tentația muzicii, dar alte basme și legende ale neamului nostru. al lumii copilăriei. Cititorul e îndemnat prezență ilustrativă a fenomenului”. nu știu cum să facă primul pas pentru a-i Basmul modern e și o formă de revizitare să învețe din poveștile cu tâlc, dar și din O contribuție importantă la exegeza descoperi esența și tainele. a acestui bogat tezaur lăsat de predece- tabletele-învățături. E încurajată abilitatea literară basarabeană o reprezintă și volumul sori. Zimbrișor-Cornișor este un personaj de a gândi critic, de a râde sănătos, de a Scurtmetraj fără final (Univers Educațio- al drumului inițiatic a cărui existență e produce judecăți de valoare. Evidențiem nal) de Anatol Moraru. Concentrându-se, sinonimă cu schimbarea lumii. Pădurea următoarele titluri: „Măști și mască”, „Laudă îndeosebi, asupra literaturii române din Maria PILCHIN Neagră, Joimărița, Ielele sunt ființe ale pentru laudă”, „Agenda care vine singură Basarabia din perioada postbelică, au- Răului și cauza acestui fapt este nefericirea la școală”, „Amatorul de literatură” ș.a. torul abordează „producția literară” au- CARTEA PENTRU COPII lor interioară. Dragostea și Dorul distrug Unele texte pot fi dramatizate pentru tohtonă, din perspectiva preponderent blestemele și vrăjile. Sacrificat de mâna teatrele de păpuși. comparatistă, istorico-literară, tematică și ȘI TINERET vânătorului, Zimbrișor-Cornișor a avut 8. Alexandru Plăcintă, Poveștile celor po(i)etică. Studiile, articolele, eseurile și totuși o viață plină de sens, înmulțind patru anotimpuri, Zorio, București cronicile incluse în volum sunt temeinic frumusețea lumii. Salvând pe Moldița-Cră- O calitate a acestei cărți sunt persona- documentate, sunt sobre și captivante, uliu Rațiu invoca „dreptul celor mici la ița, transformând pe Joimărița și Pădurea jele care vin din tradiția populară, precum polemice și, pe alocuri, ludice. o literatură mare”. La noi acest drept Neagră, care a înverzit și a înflorit, el a e Gerul-Crapă-Pietre și cele patru stihii: În cartea Nobelul pentru literatură ca Ieste ignorat, marginalizat și prost in- supus lucrurile rele unei metamorfoze de Pământul, Aerul (vântul), Apa și Focul patrimoniu geocultural (Cartea Româ- strumentat. Efectul îl vom simți mai târziu. esență. Drama dezrădăcinării, finalul trist, (soarele). Am recomanda însă evitarea nească Educațional), Elena Prus revine la Să trecem însă în revistă câteva cărți ale de legendă, ne readuce însă într-o lume a unor metafore comune precum: „galbe- problemele actuale ale literaturii compa- anului 2019. zilei de azi, sugerând și un actual mesaj nă ca soarele”, „muzică dumnezeiască”, rate. Autoarea oferă o serie de sinteze sau ecologist. Toate acestea sunt însoțite de a unor expresii-șablon: „era la curent”, studii de caz dedicate scriitorilor, laureați 1. Alexandru Vakulovski, Ivan Tur- remarcabilele ilustrații ale Violetei Zabu- „iarna este foarte deosebită”, așa încât ai premiului Nobel pentru literatură (Elias bincă. 2.0. O continuare a poveștii lui lica, care îți cuceresc ochiul din prima. mesajul și tema să nu predomine asupra Canetti, G. Xingjian, H. Müller, P. Modi- Creangă, Editura Muzeelor Literare, Iași 4. Titus Știrbu, Născocilă, Roadegumă stilului scriiturii. Iată însă un fragment ano, Sv. Aleksievici), aflați la intersecția Avem în față o parafrază reușită a bas- și feciorul lui Păcală, Chișinău reușit: „Am fost nevoite să-l înconjurăm diferitor limbi, culturi, epoci istorice și mului crengian. Ivan Turbincă e un rus Avem în față o antologie utilă în pri- multă vreme! Ramurile lui sunt ridicate spații naționale. basarabean, un nemuritor care trăiește mul rând pentru părinți, educatori și în- sus-sus, iar rădăcinile îi sunt împletite cu Enciclopedia scriitorilor români con- în „locul dintre ape”. El vede istoria și vățători. Cititorul-copil va descoperi aici rădăcinile tuturor copacilor din lume”. E temporani de pretutindeni: (în propria lor firea lui vizionară întrezărește în homo un univers particular cu plante, animale, arborele sacru, e un axis mundi. viziune) (s.n.), alcătuită de Mihai Cimpoi sovieticus pe omul cu ochii tulburi. Co- oameni. O carte și despre profesii, despre 9. Zina Izbaș, Prințesa care vrea să și Traian Vasilcău, uimește prin efortul și munismul cu haina sa drăcească, viața nevoia devenirii umane, a inițierii în via- zboare, Pontos, Chișinău munca depusă (1146 de nume). (furatul cu torba) în colhoz, deportările, ță. Tradițiile noastre de iarnă sunt și ele Cărțulia conține întâmplările din viața pesticidele, care poluează apele și live- acolo. Poeziile-ghicitori sunt de apreciat a doi copii, Tanița și Traian. Narațiunea zile, tranziția și bișnița cu torba – toate în primul rând pentru caracterul lor ale- Porumbelul Guli, spre exemplu, insistă JURNAL, MEMORII, MAXIME acestea configurează un univers al unei goric care stimulează asocierile logice și pe relaționarea copiilor crescuți la bloc ȘI AFORISME povești de groază, e groaza noastră cea perspicacitatea celor mici. Scenetele pentru cu lumea celor care nu cuvântă. O istorie de toate zilele. Torba, turbinca zilei de azi, teatrele de copii constituie un bun mate- educativă, bună pentru formarea noii ge- În volumul Mama. Casa. Pământul: la- în stilul unor lucrări ale artistului plastic rial didactic pentru instituțiile preșcolare nerații în spiritul dragostei pentru natură. crimi, litanie, incantații (ARC) Vladimir Ghenadie Popescu, este o nouă unealtă și cele primare. „Alfabet cu zâmbet” – un Beșleagă își reconstituie, printr-un dialog a subzistenței și supraviețuirii noastre. text bun de inclus în manualele și anto- * * * imaginar, pagini de jurnal, interviu sau Mămăliga și usturoiul – o armă a apără- logiile pentru copii. „Când Eminescu era Nu am invocat aici paginile de macu- scrisori, trecutul familiei sale, destinul rii. Într-o estetică a rockului (a se lua în mic”, un poem-biografie, pe lângă valoarea latură cu veleități literare. Dar insist pe nefast al părinților. Prin forța lucrurilor, în considerație și etimologia cuvântului: „a sa estetică, este și un reușit exercițiu de ideea că impactul unor cărți proaste asupra imagini dramatice și lirice din viața unui clătina, a strica”), Ivan e un luptător cu revenire la marii noștri clasici. Unele po- psihicului infantil poate fi catastrofal. Am singur neam se reflectă „vremuri afurisite”, dracii – oameni ai sistemului, care s-au ezii reproduc ritmul jocurilor celor mici. dat la o parte unele cărți cu piese pentru mersul istoriei cu tot ce aduce ea bun sau depărtat de Dumnezeu. E o lume a su- Autorul se joacă cu cititorul și acest lucru copii, care erau mai degrabă scenarii de rău. În schimb, cartea Despre amânatul pranaturalului în care ne (re)descoperim. nu este de ignorat, așa cum homo ludens matinee pentru grădiniță decât produse sfârșit al lumii: jurnale Yes-eu de călătorie, Omul caută divinitatea, aceasta e soluția. e în primul rând copilul! literare de o reală valoare estetică. Am 2012-2018 (Alfa) de Leo Butnaru invită citi- Realizată în maniera unei pastișe, povestea 5. Lidia Codreanca, Maria cea mică, citit versuri creștine pentru copii, nu m-au torul în miezul prezentului. Însemnări vii și este și una educativă. Dacă Zoe Dumitrescu eLiteratura, București convins însă rimele din coada verbelor-par- atente la detaliu din călătoriile în Lituania, Bușulenga constata, cu referire la Crean- Cele 12 povestiri pentru copii scot la ticipii. Mi-aș fi dorit să citesc poeme pline Ucraina, România, Italia și Federația Rusă, gă, „acel miracol estetic în care totul este iveală o proză empatică, o deschidere aparte de evlavie, dar și de poezie bună. înfățișează o vastă panoramă „a lumii în privit printr-o lentilă genial deformată”, pentru vârsta începuturilor, mai ales că e Există în acest domeniu potențialități tablouri” și portretul unui poet-filozof deformarea la Alexandru Vakulovski este vorba despre o existență umbrită de boli și sperăm să regăsim în anii următori as- în căutarea meditativă a tainelor acestei nimic altceva decât o deconstrucție à la și tristeți, cu personaje-copii internați în pecte precum: accentul pe lumi. Prima carte a leologismelor (Juni- Derrida a unei lumi căzute în păcat. Iar spitale. Or, Lidia Codreanca, îl scoate pe estetic al scriiturii, pe de o mea) de același autor conține un număr 2.0 este o nouă versiune a unui concept cititor din rutina vârstei sale inocente și parte, și pe particularitățile impresionant de fragmente aforistice. Sunt original (povestea lui Creangă, dar și lumea îl plasează într-o situație-limită, așa de de vârstă ale micilor cititori, calambururi ironice, constatări gnomice, noastră în degradare). parcă l-ar pregăti pentru viitorul omului pe de altă parte. Nu este deloc 13 12 / REVISTA LITERARĂ #5

POEZIE MUNTELE MIC ȘI FERM de MONI STĂNILĂ

MONI STĂNILĂ S-A NĂSCUT ÎN TOMEŞTI, JUDEŢUL TIMIŞ, ÎN 1978. A STUDIAT TEOLOGIE ORTODOXĂ LA TIMIŞOARA ŞI SIBIU. DIN 2010 TRĂIEŞTE LA CHIŞINĂU ŞI CONDUCE ÎMPREUNĂ CU ALEXANDRU VAKULOVSKI CENACLUL LITERAR „REPUBLICA” AL BIBLIOTECII MUNICIPALE. A PUBLICAT JURNALUL DE CONVERTIRE „ICONOSTAS” (GRAPHE, 2007), VOLUMELE DE POEZIE „POSTOI PAROVOZ. CONFESIUNILE DOGMATISTEI” (NINPRESS- CHARMIDES, 2009), „SAGARMATHA” (TRACUS ARTE, 2012), „COLONIA FABRICII” (CARTEA ROMÂNEASCĂ, 2015), „O LUME DIN EVANTAIE, PE CARE SĂ NU O ÎMPARŢI CU NIMENI” (CHARMIDES, 2017) ŞI ROMANUL „AL 4-LEA” (TRACUS ARTE, 2013). LA EDITURA POLIROM A MAI PUBLICAT O CARTE PENTRU COPII, „RĂZBOIUL SOLOMONARILOR” (2018), ROMANUL BIOGRAFIC „BRÂNCUȘI SAU CUM A ÎNVĂȚAT ȚESTOASA SĂ ZBOARE” (2019) ȘI „ȚIPĂ CÂT POȚI” (2020), O „AUTOFICȚIUNE DEGHIZATĂ” (SIMONA POPESCU). O PARTE DINTRE POEMELE SALE AU FOST TRADUSE ÎN FRANCEZĂ, GERMANĂ, ENGLEZĂ, SUEDEZĂ, RUSĂ, AZERĂ, CATALANĂ, TURCĂ, MAGHIARĂ Ş.A.

MAI JOS, POEME DIN VOLUMUL „ALE NOASTRE DINTRU ALE NOASTRE”, ÎN CURS DE APARIȚIE LA CASA DE EDITURĂ MAX BLECHER.

* * * Știi cântecelul ăla pentru copii de parcă în fiecare biserică sunt acasă cu un elefant ce se legăna pe o pânză și abia aștept să prind pe cineva de păianjen și fiindcă ea nu se rupea Hai să-ți arăt: aici îmi țin cărțile, tot mai chema un elefant? ăsta e spațiul de lucru, ia loc. Până aveau ei chef să se oprească, până toți erau bucuroși împreună. În Kosovo am intrat în biserici sârbești, vechi de opt secole. O făceam pe gazda cu Sandu, Mi-a plăcut foarte mult și bănuiesc dar bucuria o țineam țăndări la picioare. și azi că e un cântec despre credință. Îndreptam arătătorul spre fețele rase ale sfinților: Aici a fost

Sfântul Vasile cel Mare. (De unde știi?) * * * Și prunca fără ochi e Fecioara Maria. Dar Cei care au ferestre spre cer sunt norocoși. intuiam cum să-mi pun cât de cât sufletul la loc: Câte un porumbel își proiectează umbra în cameră Pantocrator, în cupolă, e de fiecare dată neatins. și cel care îl vede nu se mai teme de întuneric. Nu e ușor să urci cu ciocanul până acolo. Orice zgomot în noapte poate veni de la sticla ferestrei. Cei care le au, dorm mai mult Fața mea se reflectă în sticla de la icoană, dimineața. am zâmbetul ras. Ating cu palmele fresca ușor carbonizată în partea de jos. De la cel mai Când se trezesc, se uită în cer cu privirea tulbure, recent incendiu. Dar nu spun nimic de rău. dar nu te pot vedea. Ca să fie cu tine, n-ajunge Probabil și musulmanii au avut viață grea să aibă noroc. Trebuie să devină insistenți. cu sârbii. Să-și acopere ferestrele și Zidul rămâne zid, chiar și în Ierusalim. să privească mai mult în ei înșiși, am spus, Dar cu oamenii, Doamne Iisuse, cu ei urmărind de minute bune o stăncuță ce ne facem? Dacă nici sângele nu-i împacă, cum țopăie pe fereastra sub care atunci ce? stau întinsă într-o țară străină, unde am venit să-l însoțesc pe Sandu Și tot în bisericile din Kosovo, când mă întreba cineva și să petrec mai mult timp cu tine. de unde sunt, spuneam România. Și mi se lumina fața de încântare. N-aș putea să explic Jobul niciodată de ce. smulge din timpul nostru, din răgazul pe care îl mai am. Atât cât e.

* * * Și apoi respirația, această continuă mișcare de * * * depărtare și apropiere, secundarul din timpul Mi-a plăcut întotdeauna canonul iconografic. Intru fiecărui om. Inspir – unu, expir – doi. în orice biserică și știu. Aici e Sfântul Nicolae Ceasul care stă între mine și tine, încă, și și ăsta e Sfântul Ioan Gură de Aur. Vino să vezi ține-l Doamne decenii întregi neîntrerupt, sânul lui Avraam. O bucurie, REVISTA LITERARĂ #5 / 13

îl simt ca pe o bucată moale de pânză * * * ce ne controlează depărtările și apropierea. Sinaxarul e plin de puștani torturați cărora le cerem fierbinte Când inspir lumea îmi invadează plămânii. ajutor la examene și noroc în viață. Cu oxigenul necesar. Pofta de viață, sufocantă ca ziua în care o vacă cu ugerul plin Și ce spui Tu, Doamne Iisuse, despre asta? a trecut pe lângă un teren de fotbal, iar trei copii i-au ieșit în cale și au bătut-o cu pietre. * * * Vorbim pe dinăuntru unul cu altul, sub straturi de piele, căptușiți bine cu mușchi, vorbim. Expirația le duce pe toate afară. Imagini și viață. Și uneori eu uit că mă asculți și mă aud doar pe mine. Revin repede la noi și când spun Nu mai rămâne nici un spațiu între noi. Doamne, Tu ești, și când spui Moni, eu umblu aiurea prin gândurile mele. Nu întorc capul, nu stau pe loc, nu spun nici o voia Ta, Doamne, ci doar voile mele și găluștele cu prune pe Ultima va fi cea mai puternică, îmbrățișarea care vreau să le gătesc mai în seară. care va risipi întreaga țesătură.

* * * * * * Doar cinci minute de rugăciune fac să dispară frica de moarte. O mână spală pe alta, mi-ai spus. Fiecare simte Dacă aș ști să le descopăr aș umbla pe apa din vană, diferit asta. Deputatul care donează pentru construcția aș păși peste vasilisc și aspidă, unei biserici doar ca să i se ierte disperarea a mii de bătrâni. peste preșul din dormitor, cu încredere, înainte de somn. Funcționează? Pot spăla banii furați lacrimile din autogări și aziluri? Spui că nu.

Carnea pe care o înfulec cu poftă, când refuz să îmi amintesc * * * viața animalului ajuns în farfurie. (Englezii, ingenioși, Pentru Tine aici e inima. Pentru noi aici e pofta au separat pig de pork.) Cu mâna dreaptă duc cotletul la gură, inimii și raiul e sufrageria când toate ne merg cu stânga lingura de năut în Postul Mare, când pot privi și eu după plac. Veșnicia e 10 kilograme animalul în ochi. Funcționează? în minus la cântar. Rugăciunea e zgâitul la mare dintr-un șezlong comod cu o pina colada în mână.

Ne împărtășim de Paști și de Crăciun de * * * parcă raiul e o destinație turistică pentru Niciodată nu m-am gândit la tine ca bătrâni sănătoși care au făcut investiții bune la cineva cu care să stau față în față în pensia privată. sau alături. Dar Tu, Iisuse, ești deja de aici. Nu o Pur și simplu nu mi-a trecut așa ceva capsulă care să ne teleporteze în rai după prin minte. numărul de ctitorii când închidem ochii cu:

Când te văd sau te chem, închid ochii ale noastre dintru ale noastre, și știu că ești aici, înăuntru, spun nouă ne-am adus de toate și doar pentru noi. și lovesc ușor cu unghiile osul stern care de doi ani pocnește și mă doare în fiecare dimineață. DEZBATERE ANUL LITERAR Nici la mușchiul căruia îi spun inimă nu m-am gândit vreodată 2019 ca la ceva pe care aș putea să-l cuprind în palme și să-l așez pe noptieră MARIA PILCHIN: „CARTEA înainte de culcare. 11 PENTRU COPII ȘI TINERET”

* * * de ignorat calitatea tipografică a cărților, ilustrațiile, corpul de literă și Femeia nu este o imagine diafană zburdând peste câmpii chiar spațiul dintre rânduri – toate contribuie la ceea ce numim o carte necosite. bună pentru viitoarele generații. Femeia este muntele mic și ferm care Copiii știu să își imagineze lumea. Treptat această abilitate a minții omenești se atenuează. Cei care au știut să o păstreze, sunt capabili plânge la picioarele Crucii. să inventeze, să creeze pentru cei mici. Scriitorul pentru copii e un inventator! Cartea pentru copii și tineri presupune, în primul rând, multă fantezie. Să nu uităm că fantasticul este instrumentul ideal, el ne învață să simulăm viitorul și necunoscutul. Și jocul, un excelent model * * * de exersare a vieții ce va să vină. Scriitorii să revină mereu la folclor, Toate rugămințile mele seamănă cu lătratul alături de Anton Pann, Vasile Alecsandri, Petre Ispirescu ș.a. Recoman- câinelui plictisit și sătul. Tot ce vreau dăm și lecturile în domeniul psihologiei și al pedagogiei infantile, așa eu e atât de nu. Lătratul la lună. Măreții cum scriitorul e un dascăl care își scrie lecțiile. O centrare pe om, pe mărunte care n-au nici o treabă cu mila. valorile umaniste e mereu actuală. Avem nevoie de cărți care să educe un cititor apt să producă idei. Micii noștri contemporani trebuie să fie Milă de fapt e tot ce îmi trebuie, (auto)critici. Și aceasta se învăță acasă, la școală, în societate, dar și din tot ce uit să cer. cărți! Să nu ignorăm și condiția cetățenească a acestui tip de creație, cultivarea marilor idealuri, fără însă gratuitatea festivismului de care Rușinea când mă doare coloana între T3 și T7. Apăs, ne tot ciocnim. simt oasele strivite și zic Doamne Iisuse Hristoase, Nu este neapărat ca titlurile menționate să intre toate în istoria li- ține-mă sănătoasă. teraturii (dacă aceasta va mai exista), dar, cu siguranță, ele vor putea satisface interesul pentru lectură al copiilor de azi, asigurând în prezent Și uit pe moment cum ai murit Tu și la ce vârstă. uzul public de carte pentru copii și tineri. Și uit pe moment că voi învia. 14 / REVISTA LITERARĂ #5

CRITICĂ LITERARĂ

GHEORGHE VODĂ, „ARIPI PENTRU CĂDERE” Foto de N. RĂILEANU de ALEXANDRU BURLACU

oetul, prozatorul și regizorul de ci- apar ca o reacție justițiară a unei conștiințe poezia maturității, în Domnul Pasăre („Sa- turmele coboară-coboară/ peste munți și nema Gheorghe Vodă debutează cu lucide, măsură supremă a valorilor”. Nou- tul vorbește cu vederea lui”), un personaj văi, pe întreaga țară”) este exemplară în Pplacheta Zborul semințelor (1962), tatea poeziei șaizeciste se află în modul/ cu picioarele pe pământ. Într-un poem ne- acest sens. E de mirare cum de „munții” au urmată de: Focuri de toamnă (1965); Ploa- forma indirect(ă) de expresie a adevărului. așteptat de expresiv, Coboară turmele, mi- trecut cenzura. Sentimentul înstrăinării ie fierbinte (1967); Aripi pentru Manole De regulă, poezia subversivă e reductibilă tul e tratat mai puțin solemn, în contrasens de aici încolo își va găsi diferite forme de (1969); Pomii dulci (1972); Valurile (1974); la ambiguitățile cuvântului/ simbolului. cu moda poetică, adică mai degajat, ușor expresie directă sau indirectă: „De țară voi Frumos să-i fie pururi chipul (1976); Rămâi Directețea limbajului e, de multe ori, una ironic, ceea ce prefigurează un prim semn scrie/ până termina-voi/ trupul de cuvin- (1977); Inima alergând (1980); De dorul vie- aparentă, alcătuind partea vizibilă a „ais- de atitudine estetică față de mit, față de te”. Conștiința unității spirituale, nostalgia ții, de dragul pământului (1983); La capătul bergului poeziei” (Gh. Crăciun). Anume po- folclor, de regulă, văzute ca entități sacre. pentru țara în care s-a născut se transpun vederii (1984); Viața pe nemâncate (1999); ezia ca mesaj, în mod aproape obligatoriu, În genere, poetul nu preia decât motive, prin aluziile coborârii „peste munți și văi, Aripi pentru cădere (2004); La sud e Patria incomplet și ambiguu constituie una din- ritmuri sau specii (baladă, doină, blestem) pe întreaga țară”. Evocarea jucăuș-ironică mea (2004) ș.a. Gheorghe Vodă este un poet tre caracteristicile definitorii ale poeticii lui care îi convin, accentuând continuitatea și echivocă a transhumanței într-un circuit „structural nonconformist” (Mihai Cimpoi), Vodă. El e adeptul unei poezii concepute spirituală prin evocarea obiceiurilor (Hai fără sfârșit, a lunii și a luceferilor, a baciu- cu gust elevat pentru adevărul autentic, „ca sumă de potențialități și nu de realizări” veniți, veniți, voi urători) și reinterpretarea lui și a băciței, nu mai e realizată în regis- pentru valorile perene ale neamului, el sfi- („mașinațiunile ambiguității stau chiar la datinilor (Botez), a legendelor (Nașterea trul utopic-idealizant (cum e prezentat, de dează, din teamă de înstrăinare, modelul rădăcina poeziei” – afirmă William Emp- munților) a ritualurilor milenare: „Toam- exemplu, „plugarul” în poezia lui Grigore golemic, fals, artificial, fapt pentru care a son) (Apud: Jakobson, Roman, Six leçons na era./ Vulpea roșcată frunzele din pom Vieru), ajungându-se la caricatură, deci cu fost etichetat drept „principe iconoclast al sur le son et le sens. Paris: Minuit, 1976, p. le scutura./ Mirosea a vin și-a pâine coap- efect invers. Mișcarea lumii în preajma ier- generației” (Galaicu-Păun, Em., Anul ′68 – o 87). Întâmplător sau nu, substratul mitolo- tă,/ via în pământ se îngropa./ O îngropau nii e de o mare sugestivitate plastică: „Co- „primăvară pragheză” a literaturii române gic al simbolisticii poeziei, atât de evident, în lut Dumitru și Maria,/ tandru ritual de boară turmele din nori pe vale,/ Lăsând din Basarabia. În: Em. Galaicu-Păun, Poezia e trecut cu vederea, e completamente ne- când lumea./ Și îmi părea că ei pe ei se-n- stânele singure și goale./ Noaptea e nea- de după poezie. Ultimul deceniu. Chișinău: glijat de critica literară. Dar ceea ce dă groapă/ spre a renaște-n primăvară – și nu gră ca fundul de hrubă/ Și frigul se lasă, Editura Cartier, 1999, p. 28). E totuși o pă- adâncime și sporește semnificația poeziei e via” (Ritual). Figura eroului idealizat e un pătrunde sub șubă./ Iar baciul nu e, plecat rere exagerată. Poetul, idolatrizat pentru tocmai materia mitică, atmosfera eposului alt subiect fix în viziunea rustică a șaizeciș- e din stână,/ Lăsată-i Luna băciță, stăpâ- curajul de a înfrunta „gândirea captivă”, baladesc. Cam același lucru se poate spune tilor care readuc la viață elemente din Mio- nă./ Luna, ca fetele, tânără încă,/ Hoții lu- locurile comune, entuziasmul umflat/ abu- și despre fascinația lumii fictive, dominată rița, dar și din Meșterul Manole, mitul jert- ceferi o duseră-n luncă/ Și-acum turmele ziv din poezia timpului, se impune mai în- de Domnul Pasăre, un alter ego al poetului, fei prin creație. Preferința pentru acestea coboară-coboară/ Peste munți și văi, pe în- tâi prin intransigența gestului, printr-un personaj pitoresc, cu rădăcini folclorice, se explică nu numai prin hegelianul „spirit treaga țară./ Coboară-mpânzite din zare în elaborat rafinament al fondului gnomic, un „afin al lui Păcală” (Adrian Dinu Rachi- al timpului”, dar și prin tentația de a întoar- zare,/ Iar baciul aspru e aprigul Soare./ Și ce are vocația miniaturismului formei de ex- eru). O serie de arhetipuri, imagini cu remi- ce poezia la fondul autohton. E un spirit s-a alege mâne din turme,/ Rămâne-va oare presie. Ceea ce sare în ochi la lectură e că: niscențe din credințele și mitologia auto- al timpului față de care însă se exprimă și vreo zare de urmă?/ Căci baciul la ciudă „Versul său e direct, dens și tăios, sunând htonă stau la baza sistemului său poetic, ilu- rezerve, și rezistență. Atitudinii critice față printr-o suflare/ Topește turme, le duce în ca o sentință, desfășurându-se adesea în- minând noblețea unui personaj liric transfi- de festivismul personajelor din poezia tim- mare./ E noapte. Și tocmai unde e stâna.../ tr-o albie baladescă. Afiliat la mesajul etic gurat în ipostaze/metamorfoze (pom, pasă- pului se atestă deja în cărticica de debut. O Nu e nici baciul, nu-i nici stăpâna./ Coboară al generației Labiș, Vodă refuză inerția. re, zburător, mergător pe jos), deghizat, în secvență din existența pastorală („și-acum turmele blânde pe lanuri,/ Glia se-mbracă Totul și toate trec examenul adevărului. în albe tulpanuri”. Ciudat e că unul dintre Raportarea la bunul-simț de sorginte po- cele mai bune poeme, Coboară turmele, un pulară, la viu, natural, generează o ardoare FOTOGRAME | NICOLAE RĂILEANU tablou de atmosferă rurală, la prima vede- etică, în spiritul Glossei eminesciene sau ai re fără conotații subversive (cu o forță de poeziei gnomice argheziene («Nu e Rău și sugestivitate caracteristică unui Benjamin nu e Bine,/ este bine, este rău./ Tu să pleci Fundoianu), nu e reluat de niciuna dintre când altul vine/ mai semeț în locul tău»)” antologiile poeziei lui Vodă. Explicația ar fi (Cimpoi, Mihai, O istorie deschisă a litera- că pe parcurs se renunță la poezia-pictură turii române din Basarabia. Ediția a III-a („ut pictura poesis”). Explorarea elemen- revăzută și adăugită. București: Editura tului mitic potențează imaginarul liricii Fundației Culturale Române, 2002, p. 191). afectate de modelele de import. Întoarcerea Cu toate acestea, chiar și în cele mai can- la izvoare, la spiritul adamic are la șaizeciști tabile poezii, el nu cade în „mrejele poe- rațiuni polemice, cu consecințe favorabi- ziei eminesciene”. Pe coperta a patra a le, dar și regretabile. Oricum, poezia nu se cărții Contra căderii (2014), Mihai Cimpoi mai naște din simplul apel la un mit oare- nuanțează notele din O istorie deschisă: care. Suprasolicitat însă mecanic, fără a fi „El recurge la spiritus loci spre a glorifica asimilat creator/ inventiv, mitul e supus fermitatea, cumpătarea, dârzenia. În ace- degradării, denaturării, profanării. Lumea lași timp, este un poet structural noncon- idealizată a mitologiei, puterea de voință formist: blamează, scutură de convenții, în împlinirea dorințelor, transfigurate de- asanează, dezgheață, ascute simțurile și naturat, implică inevitabil anumite vizi- rațiunea, îndeamnă; exprimă o atitudine uni și atitudini critice, ironice sau satirice. de esență etică în spiritul poeților-tribuni Ineditul poeziei lui Gheorghe Vodă stă în ardeleni, face pedagogie socială. Versurile Glebus Sainciuc și Gheorghe Vodă împărțind autografe cititorilor fideli la o școală din Chișinău. 1977 „efectul lor de ecou controlat” (Mircea Ne- REVISTA LITERARĂ #5 / 15

delciu), ecou la seismele vieții și ale litera- poeziei oportuniste, preocupată prepon- turii, în luciditatea poeziei ca „zbor invers” derent de poetizarea omului nou. Non- NOMINALIZĂRI (Nichita Stănescu). Talentul lui Vodă e în conformismul poetului nu e dictat de vreo „contra căderii” poeziei, cădere reducti- frondă oarecare, el se resimte ca o necesi- bilă, într-o accepțiune, la inautenticitate, tate organică de a întoarce poezia cu fața LA PREMIILE UNIUNII SCRIITORILOR la falsitate, la festivitate generate/ asalta- la realitatea imediată, la viața cotidiană, DIN REPUBLICA MOLDOVA te de puzderia de „feți-frumoși”, „meșteri adică, la omul-om, la grijile și neliniștile fauri”, „prometei” sau „icari”. Avântul către lui, la omul, din păcate, înțeles inadmisibil PENTRU ANUL 2019 înălțimi (care în poezia șaizeciștilor nu e de prost, în spiritul demagogic al epocii. decât un clișeu) e contrapus „căderii”, unui Învățătura socratică a Domnului Pasăre zbor invers al „zborului invers”, dacă e să e să luăm aminte că ființele fără glas „nu Juriul pentru decernarea Premiilor Uniunii Scriitorilor din Republica Moldova pentru mimăm stilul nichitastănescian. Viziunea fac demagogie”: „numai ele, mă, nu fac/ anul 2019, format din Alexandru Burlacu (președinte), Andrei Țurcanu, Ana Bantoș, Val „zborului invers”, a inventării aripilor pen- demagogie,/ numai ei și ele nu fac!/ Be- Butnaru, Călina Trifan, Mihaela Perciun (secretar), a stabilit următoarele nominalizări: tru coborâre nu e un joc poetic gratuit, el hăie, nechează, latră, mugesc,/ grohăie, sugerează ideea că poezia trebuie coborâtă rag, miaună, scheaună,/ urlă, cârâie, co- pe pământ. vițăie,/ cotcodăcesc,/ dar nu fac, mă,/ nu fac demagogie, chiar dacă vremurile/ se Cartea de Poezie Aici se află chintesența efortului de îmbolnăvesc –/ năpârlesc,/ dar nu fac, corectare a zborului poeziei, la momentul mă, demagogie,/ în vecii vecilor/ și până Leo Bordeianu, Aripi pentru înălțare / Gaura Neagră, Editura Tipocart Prim înaintării spre comunism, amețită de înăl- la amin!” (Domnul Pasăre despre demago- Nicolae Leahu, Cronograful de la Bălțiburg, Editura Junimea țimi. Mai mult: zborul, păsările și aripile gie). Vodă are caracter (vorba lui Grigore Emilian Galaicu-Păun, A(II)Rh+eu/ Poem; Apa.3D/ Poemelnic, Editura Cartier acoperiseră tot cerul poeziei șaizeciste. De Vieru), dar nu are putere să-și ducă la capăt Vitalie Răileanu, Apele Adigei, Editura Prut aici și replica, îndemnul lui Vodă, să nu se intenția de a inventa „aripi pentru cădere”, Ludmila Sobietsky, Adagio pentru lup, Editura Princeps facă „aripi pentru zbor”, înălțimile se ating pentru că elanul/ ahota de iconoclast îi pie- prin alte forțe decât cele la vedere: „Să nu re, pătruns fiind de „frigul disperării”: „Țara facem aripi pentru zbor:/ înălțimea se ia se bate cu capul de maluri”. Poetul cultivă o Cartea de Proză cu altă putere./ Ne e sortit să coborâm./ Să „poetică a văzului”, un limbaj direct, tranzi- inventăm aripi pentru cădere” [***Să nu tiv, el vede cu ochiul minții, vede ceea nu Roman facem aripi pentru zbor]. Zborul, ca imagi- se vede: „Este o parte a lucrurilor/ care nu Ion Anton, Ieșirea din uitare, Editura Lumina ne emblematică, are, desigur, mai multe se vede./ Bunăoară,/ Prelungirea minerului Moni Stănilă, Brâncuși sau cum a învățat țestoasa să zboare, Editura Polirom explicații. Sentimentul zborului e în firea în teacă,/ Rădăcina,/ Partea inversă a obra- Lilia Bicec-Zanardelli, Lagărul 33, Editura Cartier epocii, a descoperirilor tehnice, a timpului zului,/Dar nu despre ele/ Am vrut să spun./ marcat de saltul omului în cosmos. Fieca- În sâmburele de cireș,/ Pomul nu se vede./ Proză scurtă re epocă, spune T.S. Eliot, are viața ei, sen- Dar cel de seamănă – crede,/ Și de atâta îl Vitalie Ciobanu, Zilele după Oreste, Editura Humanitas timentele ei, limba ei. Generat de seismele cunoaștem și noi./ În lucrul mântuit,/ Par- Lilia Calancea, Bocete de nuntă, Editura ARC sociale, de avântul construcției unei noi tea cea mai frumoasă/ Ascunsă rămâne,/ Ioan Mânăscurtă, Despre fiare și oameni, Editura Princeps societăți, al edificării „raiului pe pământ”, Ca noi s-o descoperim” (Este). În această lo- Nicolae Spătaru, Omul izgonit de ceasuri, Editura Junimea simbolul zborului devine expresia roman- gică patria, spune poetul, e „Locul de unde tică a marilor elanuri, a avântului nesăbuit, îmi văd dușmanii” (Patrie). Ideea de patrie cu totul exagerat, din păcate, nu numai în și aceea de patriotism, fiind subminate/ de- Cartea pentru Copii și Tineret poezie. Vodă este cel care, în entuziasmul naturate/ pulverizate în numele internați- general, coboară personajul idealizat (Ma- onalismului proletar își găsesc o replică Lidia Codreanca, Maria cea mică, Editura eLiteratura nole, în cazul dat!) pe pământ. Întâmplător tăioasă în titlul unui volum, La sud e patria Claudia Partole, Motanul cel cu șapte vieți, Editura Prut sau nu, gestul e făcut cu gravitate și solem- mea. Pentru Vodă poezia e, înainte de toa- Petre Popa, Iubesc și rostesc, Editura Uniprint nitate ironică: „Tăcere în pădure,/ Liniște în te, o viziune a tainei și o revelație a adevă- Titus Știrbu, Născocilă, Roadegumă și feciorul lui Păcală, Editura Lumina câmp,/ Vorbe stinse-n vânt,/ Pas oprit din rului: „Nu vede fiecare/ ceea ce nu se vede./ Alexandru Vakulovski, Ivan Turbincă 2.0, MNLR Iași umblet,/ Ochi în sus privind,/ Oare-i mân- Minunea/ nu e decât adevărul./ Spune ade- tuirea/ Sau alt început?/ Liniște:/ Coboa- vărul” (Cocorii lui Pasăre). Este o parte a lu- ră/ Omul pe pământ” (Solemnitate). Omul crurilor care trebuie descoperite în poezia Cartea de Critică, Eseu și Istorie Literară este asociat, de regulă, cu câteva imagini lui Gheorghe Vodă: „Ne dezgropăm pe noi, fundamentale, între care se evidențiază cei de demult,/ Peninsule în timp mijite,/ În Grigore Chiper, Fața poeziei și măștile poeților, Editura ARC „pasărea”, de aici își trage sorgintea Dom- viitorul bine cunoscut/ Descoperim, necu- Teo Chiriac, Fricțiunea dintre totul și nimic. Teofanii în format A4, Editura ARC nul Pasăre, și sămânța sau „pomul”, dar și noscut, trecutul” (Descoperiri). Iată de ce (autorul s-a recuzat) aripa, zborul, coborârea, tulpina, rădăcina, poezia trebuie căutată în partea nevăzută Nina Corcinschi, Narațiuni ale erosului, Editura Cartier (autoarea s-a recuzat) ramul, frunza etc. Simbolurile alcătuiesc o a lucrului, fenomenului, acțiunii, stării. Eugen Lungu, Complexul Orfeu, Editura ARC rețea de asociații cu semnificații paradoxa- Anatol Moraru, Scurtmetraj fără final, Univers Educațional/Combinatul Poligrafic le. Zborul și căderea, ambele simboluri cu Simbolurile cele mai cunoscute se re- Elena Prus, Nobelul pentru literatură ca patrimoniu geocultural, Editura Cartea semnificații malefice sau benefice, revin valorifică în aspectele lor necunoscute. Românească | Educațional obsesiv, constituind osatura sistemului Fântâna, de exemplu, îi inspiră respect poetic, centrul structurii lui imaginare: pentru tradiție, îi deșteaptă asociații neaș- „Pământul,/ dacă nu l-ar ține stele și aștrii,/ teptate: „Tot mai multe pietre/ la capătul Cartea de Traduceri ar fi veșnic în cădere./ Există o teamă de li- de jos se agață/ și apa tot mai la adânc/ se bertate/ și omul,/ dacă n-are lângă cine să ascunde de suprafață./ Și tremură cum- Leo Butnaru, Anatoli Mariengof, Sfera de sticlă (traducere din rusă), Editura Alfa zăbovească,/ piere...” (Mereu după tine); păna de greutate./ Cei adăpați fac din ea Ivan Pilchin, Insula timpului. Patru poeți din Ucraina și Rusia (traducere din rusă), sau: „Scara au inventat-o târâtoarele,/ când obiect de distracție:/ afundă capătul cu Editura Tracus Arte au vrut să-i sărute/ lui Dumnezeu picioare- lanțul.../ Și pietrele îl trag în afară,/ dar Ivan Pilchin, Там, куда я точно вернусь (15 poeți tineri basarabeni, traducere în le” (Invenție). „Zborul invers” mai înseam- apa totuși se pierde înghițită de nisipurile rusă), ЛитГОСТ nă căderea în neființă, dar și răsturnarea barbare./ Și-mi arde umărul,/ punctul de- Irina Nechit, Aksinia Mihaylova, Descheierea corpului (traducere din bulgară), poncifelor, a viziunilor consacrate: „Nu eu zechilibrului greu,/ căci stâlpul,/ pe care Editura Tracus Arte prin vreme trec,/ Prin mine vremea trece./ cumpăna tremură,/ sunt eu” (Cumpăna). Și anii se depun/ în os cenușă rece” (Răs- Poetul identifică stâlpul pe care tremură puns); sau: „Din seninul cerului/ fulgii vin cumpăna fântânii cu eul propriu, cutre- Cartea de Debut ușor,/ penele cocorilor/ scuturate-n zbor./ murat de neliniștile la vederea apei ce dis- Nu mă-mpinge, inimă,/ să mă joc cu ei,/ că pare. El vrea să ne îndemne la pietate față Poezie de-i prind în palmă/ se topesc și-s grei./ Iar de lucrurile ce simbolizează permanența, Rodica Gotca, Frontiere desenate în aer cu pumnul, Editura Eikon de cad în plete,/ neopriți, ei ning,/ se lipesc continuitatea, forța regeneratoare a spi- Dan Negară, Triphopuri, Editura Paralela 45 de ele/ și nu se mai sting./ În suita veselă/ ritului. Odată ce gestul scoaterii apei din Artiom Oleacu, Miere pentru toate exponatele, Editura Tracus Arte eu rămân cocor./ Vai, ce reci sunt penele/ la fântână devine o simplă distracție, nefiind Veronica Ștefăneț, Scrum, Casa de editură „Max Blecher” nezburător” (Vin zăpezile). O stare de spi- condiționat de o necesitate interioară, iz- rit distinctă – „Am rămas pasăre de lut,/ cu vorul seacă, apa e suptă de Proză zborul târât” – devine laitmotivul-cheie, simbolicele nisipuri. Altfel Valentina Șcerbani, Orașul promis, Editura Tracus Arte care, reluat într-o formă sau alta, vine în spus, poetul optează pentru Vadim Ungureanu, Lua-te-ar dracu, Cristina, Editura Notografprim flagrant contrasens cu direcția zborului valorile tradiționale, pentru 17 16 / REVISTA LITERARĂ #5

CARTEA DE ISTORIE

HABENT SUA FATA LIBELLI JURNALUL DE AMINTIRI AL LUI CONSTANTIN TOMESCU de NICOLAE ENCIU

edactat în anii 1968-1974 și depus și al Ștefaniei, din Săliștea Sibiului, Constantin N. Tomescu a fost, toto- la Arhivele Naționale ale Ro- descendentă dintr-o familie de mocani dată, și unul dintre redactorii „Revistei Rmâniei din București, Jurnalul ardeleni. A rămas orfan de tată la vâr- istorico-bisericești din Chișinău”, care de amintiri al cunoscutului profesor sta de 3 ani, iar la 9 ani și-a pierdut și a readus în atenția publicului, în anii Constantin N. Tomescu (20 februarie mama. Pentru a supraviețui, a încercat interbelici, istoria bisericii din Basara- 1890, Constanța–5 iulie 1983, București) să învețe tâmplăria, să fie hamal în bia. Unul dintre capitolele memoriilor s-a aflat în permanență în atenția port sau băiat de prăvălie într-o librărie lui C. Tomescu („Strădania mea publi- cercetătorilor, chiar dacă acesta a fost din oraș, ba chiar să-și facă și o carie- cistică”) ilustrează amploarea efortului păstrat în unul din fondurile secrete ale ră militară, intrând copil de trupă în său intelectual, însumând o vastă operă arhivei. Scrierea Jurnalului – șase caiete marină. istoriografică de peste 50 de lucrări studențești totalizând 1124 de pagini – Norocul său a fost Biserica, care l-a [3]. „Am răspuns necondiționat oricărei și păstrarea sa intactă au fost posibile luat sub aripa sa și l-a ajutat să-și facă trebuinți în aceste sfere de activitate”, datorită unui concurs de împrejurări, studiile la Seminarul Teologic „Venia- menționează C. Tomescu în această pri- avându-se în vedere atitudinea regi- min Costache” din Iași, iar mai apoi și vință, până în momentul în care „a ve- mului comunist din România față de la Facultatea de Teologie de la Bucu- nit pacostea invaziei sovietice neaștep- chestiunea basarabeană după anii ‘60, rești, pe care a finalizat-o în 1916. tate, care mi-a rupt legăturile mele cu când, oficial, ea rămânea un subiect Basarabia, unde se cuvenea să locuiesc tabu, în timp ce, neoficial, se adunau Anul 1918 a reprezentat nu numai până-n ziua îngropării mele” [4]. documente cu privire la drepturile anul unirii Basarabiei cu România, ci S-a identificat în așa măsură cu CONSTANTIN TOMESCU românești asupra Basarabiei, încurajân- și anul în care tânărul absolvent al Basarabia și cu locuitorii ei, încât a ră- JURNAL DIN VIAȚA MEA du-se, totodată, prin terțe persoane, Facultății de Teologie din București, mas aici până în 1942, ocupând diverse CHIȘINĂU publicarea în afara României a unor Constantin Tomescu, a ales să-și con- funcții înalte, în cancelaria Arhiepi- EDITURA CARTDIDACT, 2019 lucrări dedicate trecutului acestei vechi struiască o carieră profesională și să-și scopiei Chișinăului și în învățământul provincii românești. trăiască viața în Basarabia. Numit în teologic din Chișinău și Cernăuți, pe funcția de secretar general al Mitropo- care ajunge să-l conducă, în calitate de Revenit în atenția publică după că- liei Basarabiei, cu sarcina de a prelucra prim prodecan al Facultății de Teologie puțin, în afară de catedră; n-am intrat derea comunismului în România, Jurna- documentele Cancelariei eparhiale în din Chișinău. Și-a luat doctoratul în în sfera de activitate nici a Universității lul lui Constantin N. Tomescu a devenit limba română, Constantin Tomescu teologie în 1927, editând cărți, organi- ieșene, nici la Cernăuți, n-am avut chip, rapid obiectul interesului istoricilor, devine în scurt timp o persoană indis- zând pelerinaje și urcând în vârful cari- decât prin Regionala Fundației cultura- până atunci circulând doar anumite pensabilă Cancelariei eparhiei Chișină- erei, ca membru în guvernul interbelic le. Iar la Râmnicul Vâlcea și la Sibiu am fragmente din manuscris, publicate în ului, pe care o va organiza sistematic, Cuza-Goga (decembrie 1937 – februarie dus o cruntă sărăcie, după epurare” [6]. reviste sau ca ediții independente, me- colaborând fructuos cu Gurie Grosu, 1938). Chiar dacă s-a refugiat în România, dalioane ale autorului dedicate ierarhi- arhiepiscop al Chișinăului și mitropolit a resimțit din plin consecințele instau- lor Nicodim Munteanu, Visarion Puiu, al Basarabiei, precum și cu succesorul Una dintre marile satisfacții din rării regimului comunist, fiind întemni- Gurie Grosu. acestuia, Efrem Enăchescu, care va con- viața și activitatea lui C. Tomescu în țat în două rânduri. În perioada 1948- Așa cum însăși logica lucrurilor duce eparhia din postura de locotenent Basarabia a fost înființarea Facultății 1950 a stat doi ani în închisoare și, abia dicta necesitatea apariției unei ediții de mitropolit. de Teologie din Chișinău, memoriile eliberat în februarie 1950, nu a petrecut complete a Jurnalului lui Constantin De rând cu obligațiile pe teren sale constituind o sursă esențială de nici trei luni în libertate, pentru a fi din Tomescu, o echipă de tineri cercetători administrativ bisericesc, Constantin cunoaștere a activității acestei institu- nou aruncat după gratii, de data aceas- de la Institutul de Istorie, îndrumați de Tomescu și-a extins și diversificat acti- ții, cu un rol major în viața spirituală a ta pentru 5 ani, la Sighet. A ieșit în dr. conf. univ. Silvia Corlăteanu-Gran- vitățile, exercitându-și misiunea fie de Basarabiei interbelice. „Este o zi istori- 1955 pentru a-și vedea soția Olga cum ciuc, în comun cu reputatul specialist la înălțimea catedrei universitare, fie că!”, astfel a apreciat Episcopul Gurie se stingea din viață, măcinată de spai- în istoria bisericii de la Universitatea din pozițiile administrative din interio- importanța inaugurării Facultății de me, supărări și veștile insistente cum „Dunărea de Jos” din Galați, prof. univ. rul Bisericii, ca om politic și ca învățat. Teologie, exprimându-și încrederea că că el ar fi murit în închisoare. „Când am dr. George Enache, au reușit să ducă la Astfel, la Chișinău s-a alăturat colabora- aceasta „va fi un izvor de sentimente ieșit din a doua detenție politică”, măr- un bun sfârșit un proiect de mare an- torilor revistei „Luminătorul”, publicând patriotice”, că „studenții moldoveni din- turisește autorul Memoriilor, „mi-am vergură și importanță pentru cunoaște- o serie de studii despre istoria românilor tre Prut și Nistru se vor contopi sufle- luat un condei în mână, ca să-mi mai rea realităților perioadei interbelice din și devenind, în timp, redactor al acelei tește cu neamul întreg de pretutindeni potolesc amarul, și am scris, cu tru- istoria românilor, editând manuscrisul reviste. Tot la Chișinău a inițiat, împre- și se vor elibera de nuanțele străinis- dă, «Viața Mântuitorului Iisus Hristos» Jurnalului în forma sa integrală [1]. Au ună cu prof. univ. Toma Bulat, revista mului care se mai simt vibrând în miș- numai în cuvintele Sfintelor Evanghelii, beneficiat, în această întreprindere de trimestrială de istorie și geografie a cările, în vorbele și în gândirea lor”. Cât pe 190 de pagini de coală, compoziție durată și dificilă, de concursul Ministe- Moldovei dintre Prut și Nistru, „Arhivele despre statutul moral și intelectual al care nu există în Literatura bisericeas- rului Educației, Culturii și Cercetării al Basarabiei”, care a apărut cu regularitate profesorului care urma să susțină pre- că română; gândeam că s-o găsi vreo Republicii Moldova, precum și al Arhie- în anii 1929-1938, bucurându-se inclu- legeri la facultatea respectivă, acesta episcopie ca s-o tipărească. Însă mi-a piscopiei Dunării de Jos și al Arhivelor siv de susținerea prof. Nicolae Iorga. trebuia „să fie un enciclopedist, să aibă sechestrat-o Securitatea împreună cu Naționale ale României din București. Scopul declarat al „Arhivelor Basara- cunoștințe din toate ramurile științei alte pagini, referitoare la Istoria Biseri- biei” a fost „studierea pământului și a omenești, însă luminate cu lumina cii Române și nu le-am mai văzut, deși Născut pe 20 februarie 1890, la omului acestui ținut de graniță”, având Evangheliei lui Hristos” [5]. n-aveau nimic politic în ele” [7]. Constanța, Constantin Tomescu a fost o orientare patriotică, de dezvoltare a Așa cum reiese din Amintirile sale, În schimb, o soartă mai fericită a fiul lui Nicolae, un slujbaș la Prefectu- conștiinței naționale și de contribuire calvarul lui C. Tomescu începe după ie- avut-o impresionantul său Jurnal de ră, originar din Baia de Aramă, Oltenia, la scrierea istoriei adevărate a țării” [2]. șirea sa silită din Basarabia: „Am lucrat amintiri, ajuns în prezent la dispoziția REVISTA LITERARĂ #5 / 17

cercetătorilor și, în egală măsură, a marelui public, ilustrând destinul ALEXANDRU GHEORGHE VODĂ, ieșit din comun al unui demnitar BURLACU: aruncat în temnița comunistă doar 15 „ARIPI PENTRU CĂDERE” pentru faptul de a se fi identificat cu Basarabia interbelică, ce fusese răpită de URSS după al Doilea Război o „sete” organică, sănătoasă de ideal: „Nu că,/ se presură sare pe rană,/ nimicnicia se cu dânsa lemnul se împacă,/ dar uite, anii Mondial. mi-i foame, mult mi-i sete./ Nu mă doare, îmbracă” (Și totuși...). Denudarea falsurilor, vin și prin forțare/ inelele pe trunchi i le îm- mult mi-i dor./ Și mă tem că nu prea plo- demagogiilor, idealurilor societății în de- bracă.// Și atunci e soare, lut și apă multă/ și S-a stins din viață la 5 iulie 1983, uă/ peste trunchiul meu sonor./ Apa cur- rivă se efectuează prin apelul la realitățile același drum pe verticală suie,/ dar strâns la București, nu însă înainte de a-și ge în poveste,/ mai departe, mai adânc./ trecute. Astfel, un „cântec de ordonanță bă- între inele lemnul ascultă/ și sus urcând, se pune la punct testamentul: „Doresc Vai, dar setea mă trimite/ după dânsa, în trână” nu e decât o stratagemă din arsena- tot subție” (Inele). În placheta Pomi dulci se ca Biserica Ortodoxă Română să-și pământ” (Autograf). El pledează pentru lul literaturii subversive pentru a descoperi atestă accente simptomatice pentru modul împlinească sfânta misiune, iar Patria cinstirea valorilor ethosului milenar: „La esența adevărată a prezentului. Similitudi- său de a fi în poezie: „Mi se surpau pereții mea, România, să se adune iarăși lao- talpa fiecărui lucru,/ oamenii bogați cu nile stărilor evocate sunt atât de vizibile, în vis,/ amicii care îmi veghează clipele,/ laltă ca în Martie 1918 și la 1 Decem- duhul/ ascund câte un pic de sens./ Dar atât de bine cunoscute, încât discursul are și îi vedeam cum se desfac învinși,/ lăsând brie 1918, să revină liniștit la trun- nu stă locului/ diavolul acesta necântărit./ toate șansele să-și atingă mereu ținta: „Nu în jos aripile.// La încheieturi trosneau du- chiul național românesc și Basarabia Un sistem întreg am chibzuit/ cum să-l vâ- mai pot în marș să merg/ Și să șterg când al- reri,/ și noaptea-mi da năvală în orbite./ Vai, întreagă, cât și nordul Bucovinei și nez./ Pun nadă:/ cârlige de vie,/ boabe de ții scuipă./ Ei comandă – eu gândesc/ Și în Ana luneca dintre pereți/ prin crăpătura rășluirea Dorohoiului”. grâu,/ sâmburi,/ ca rădăcinile, crescând,/ foc tot ei m-aruncă./ Eu țin piept – ei dezer- unei vechi ispite.// O vis, neadevăr smintit,/ să-l prindă pe sub pământ/ și să-l scoată la tează,/ Iar la ceasul de răsplată,/ Tot pe ei se fără temei, ca o bârfeală./ Prin somn, ba nici lumină” (Sensul). decorează./ Am să schimb picioru-n mers,/ atuncea nu-mi permit/ să pun iubirea Anei Note: Câteva simboluri – apa, focul, ploaia, Am să scuip unde îi șters/ Și-o să pușc de la-ndoială” (Vis). Iconoclastul își temperea- bobul de grâu, sămânța, lumina, pomul, azi invers” (Cântec de ordonanță bătrână). ză elanul demistificator, devine mai pru- 1. Constantin Tomescu, Jurnal din via- frunza, ramul, calul, pasărea, aripa, zbo- Poezia „angajată” e la fel de memorabilă dent. Suflul înghețului ideologic se resimte ța mea. Ediție îngrijită de: dr. conf. univ. rul, inima, lacrima, arderea, izvorul, stea- prin aceeași sinceritate subversivă: „O pia- în referințe codate, în aluziile parabolelor. Silvia Corlăteanu-Granciuc, prof. univ. dr. ua, verdele, piatra – intră într-un sistem tră/ ’n drum/ e o-ntrebare,/ e punctul unei Odată cu acestea, notațiile morale, didac- George Enache, Editura Cartdidact, Chiși- de relații asociative și cauzale, punând în hotărâri/ puse la cale./ Lipită-n ziduri –/ e-o ticismul sâcâitor afectează bunul mers pe nău, 2019, 1100 p. evidență legăturile eului poetic cu timpul, celulă,/ în care timpul amintirea-și spune./ jos al lui Moș Pasăre, care uneori e, pur și 2. Silvia Corlăteanu-Granciuc, Revista cu cei din jur: „În praful măcinat/ de roțile O piatră-n sân –/ e un gând păgân,/ în pal- simplu, lamentabil. În loc să încânte sau să „Arhivele Basarabiei” (1929-1938) și autorii mișcării/ eu sunt un răsculat,/ căci merg mă strânsă –/ e un amnar,/ iar între două emoționeze, poetul își asumă rolul de pe- ei, în „Pergament. Anuarul Arhivelor Re- contra căderii” (Răspuns). Simbolul „căde- case –/ un hotar./ Urcată sus – e o putere,/ un dagog și judecător. Vodă adoptă vocea lui publicii Moldova”. Vol. II, Chișinău, 1999, rii”, al „focului” pun în lumină figura necu- idol, e un Dumnezeu.// Când astă piatră se Pasăre, „cetățean de onoare al cerului”, care p. 76. noscutului bine cunoscut. În prefața volu- prăvale,/ atuncea mă cutremur eu” (Despre mărturisește că îi e drag „totul sub soare”: 3. Constantin Tomescu, Jurnal din via- mului La capătul vederii, poetul notează: pietre). Echilibrul dintre eul poetic și lumea „Fiece sat/ e o cetate fără ziduri./ Oamenii, ța mea. Ediție îngrijită de: dr. conf. univ. „În paginile ce urmează sunt imaginile înconjurătoare e stricat în cel mai necano- păsările, animalele domestice/ ies dimi- Silvia Corlăteanu-Granciuc, prof. univ. vechiului meu necunoscut nepoetizate, nic volum, Aripi pentru Manole, în care po- neața/ și în amurg vin să se odihnească./ dr. George Enache, Editura Cartdidact, ci surprinse în cuvântul dictat de simți- eziile miniaturiste, „cu cheie”, limbajul eso- Fiecare în cuibul său./ Fiecare în fânul său./ Chișinău, 2019, re”: „Ah, steaua ce se-aprinde, la capătul pic iau forma unui stil simplist: „Câinii vin Cine are o căldare plină cu apă/ pe prispă/ e p. 714-727. vederii –/ e lacrima curată,/ și nu e astrul acasă odată cu dimineața./ Din blana scăr- omul care se gândește/ la setea altuia,/ iar 4. Ibidem, p. 726. serii” (La capătul vederii); sau: „E nevoie,/ mănată ies aburi obosiți./ Pășind strâmb, noaptea are și o lună a sa/ proprie./ Flăcă- 5. Ibidem, p. 495. e nevoie să te uiți la tine,/ ca la o pasăre/ cu ochii afundați în ceață,/ vin acasă buni ul se întoarce acasă/ după al treilea strigăt/ 6. Ibidem, p. 726. ce n-a-nvățat să zboare” (Câteodată). Tot și cheltuiți.// Și-i așteaptă pe la porți stăpâ- al cocoșilor./ Bea apă și se răcorește./ În sat 7. Ibidem. aici: „Și a zvâcnit atunci în spată/ dure- nii/ să le-mbrace gâtul în brățări./ Pentru-o –/ câți oameni, atâtea cărări./ În sat, toți rea zborului pornit,–/ din os de om întâia noapte dezlegată, câinii/ își pun ziua-n lanț pentru unul/ și unul pentru toți./ La naș- dată/ aripi reale au ieșit” (Durerea zboru- fără-ntrebări” (Câinii). E poezia cea mai cri- tere – chiuie toți./ La nuntă – joacă toți./ FOTOGRAME | lui). Vodă revine la poezia turnată prefe- ticată, la data apariției, pentru caracterul ei Unul moare – plâng cu toți./ În sat – unul NICOLAE RĂILEANU rențial în formă miniaturistă, pigmentată „ambiguu” și aluziile echivoce la nu se știe vine/ altul pleacă./ Niciodată nu vin toți./ cu maxime și sentințe. Miza pe paradox, ce „libertate”. În poezia meditativă simpli- Nu pleacă niciodată toți./ De aceea,/ satul jocul de cuvinte fac tot deliciul răsturnă- tatea lui Vodă e la fel de complexă: „Înflo- nu se mântuie./ În zi de lucru –/ clopotul rilor de viziune și de sens în poezia ficți- riți, flori înfloriți,/ bucurii mângâietoare,/ gurii odihnește./ La sărbători – cântă./ În unilor lingvistice: „Nu e greu s-ajungi la fiindcă noi suntem grăbiți –/ păsări fără sat –/ minciuna e luată în căruță/ și dusă la ceruri./ Pân-la lună am ajuns./ E mai greu de-nturnare.// Înfloriți, flori, înfloriți/ de e gunoaie./ În sat –/ adevărul este însoțit cu s-ajungi la cerul/ În urechea ta ascuns” (În vreme rea sau bună./ Nouă nu vă potriviți muzică./ Omul în sat are două anotimpuri:/ loc de epigramă); „Merg pe dealuri,/ ca pe –/ noi suntem precum ne tună.// Înfloriți, unul de muncă,/ altul de odihnă./ În sat se valuri./ Merg pe valuri,/ ca pe dealuri./ flori, înfloriți,/ eu mă duc să-mi văd străbu- întâmplă toate/ de pe lume./ De aceea,/ sa- Unul urc,/ altul cobor,/ tot așa/ învăț să nii,/ Voi rămâneți să zâmbiți/ pentru-acei tul nu are nevoie de moarte” (Mărturisirile zbor” (Deprindere); „Ar avea un rost/ să se ce vin din urmă.// Înfloriți, flori, înfloriți…” lui Pasăre). Desigur, satul nu mai are acel ridice lucrurile/ de la vârf în jos”; „Eu sufăr (Înfloriți, flori, înfloriți). În asemenea con- aer de eternitate din poezia lui Lucian Bla- de bucurie./ Bucuria este suferința mea”; topiri panteistice cu natura se întrevede ga. Registrul utopic-idealizant se schimbă „Rotire lentă de floare-soare,/ mișcare de- modelul blagian (Roșca, Timofei, Structuri în volumul Viața, pe nemâncate. Moș Pa- venită obișnuință,/ să nu se tulbure apa în lirice în poezia anilor ′60. Chișinău: Elan Po- săre devine Domnul Pasăre: „Domnul Pa- izvoare/ și liniștea în ființă” (Floare-soare). ligraf, 2007, p. 114-122), care nu poate fi tă- săre zice: ar trebui să fii/ cel puțin/ un cal Poetul se realizează excepțional în câteva găduit, dar nici absolutizat. Poezia lui Vodă flămând/ să simți cu adevărat/ dulceața bucăți cu fond gnomic (îndeosebi în pla- e marcată de sentimentul coborârii pe pă- acestei ierbi/ amare./ Amare/ pentru că tu chetele Ploaie fierbinte și Aripi pentru Ma- mânt, al arderii „lemnului” identificat cu ești om/ sătul de viață” (Impresii necenzu- nole). Într-o profesiune de credință el de- eul poetic, care, copleșit de ieșirea la lumi- rate). Anistorismul sentințelor de altă dată clară tranșant: „Să mint și ziua de mâine/ nă, are revelația ratărilor într-un paradoxal e substituit de fondul publicistic al exis- Și să cred că lupu-i blând?/ N-am s-aștept „zbor târât”: „Focul umblă nebun după tenței imediate: „Râul speranțelor a scă- dacă nu vine./ Cel sătul nu-l crede pe flă- lemnul meu:/ place,/ arde cinstit până la zut./ Mai curge doar dorul de Prut”. Acest mând.// Să-mi trăiesc viața la coadă,/ Pra- cenușă.// Aveam aripi la început,/ dar cum „smoc de popor” care „moare și răzbește/ ful turmei să-l absorb?/ Chiar să cad fiare- am ieșit la lumină/ focul m-a îmbrățișat./ răsare și crește” din poemul Domnul Pasăre lor pradă,/ Eu din drum nu mă întorc” (Pe Am rămas pasăre de lut,/ cu zborul târât.// dezmințește, nu uită „kilometri de oase” ale sârmă). Optimismul celui care din drum Mă dor mâinile când văd aripi” (Pasiune). strămoșilor. O Rugăciune la sfârșit de veac nu se întoarce, de altfel, în perfectă con- Înălțările și căderile alternative sunt înso- este pilduitoare, vestind trezirea: „Doam- cordanță cu limbajul plin de generalități țite de metamorfozarea timpului în „inele”: ne al cugetului,/ Dă-mi o palmă/ Acum, ca ale vremii, e subminat la fiece pas. Eul po- „Chiar lemnul la început nu mai ascultă,/ la sfârșit de veac/ Să mă trezesc și eu oda- etic distinge valorile de nonvalori, aparen- împinge coaja în afară,/ căci este soare, lut tă/ Să strig cât am putut să tac”. Lirica lui țele de esențele unei lumi duplicitare: „Și și apă multă/ și mustul prin țesut îl înfioa- Gheorghe Vodă urmează același traiect al totuși ochii știu să mintă,/ ispita să-și pre- ră.// Dragostea și râvna de a crește/ dese- „căderii” ca al celorlalți șaizeciști, clipa de facă glasul,/ păgâna să se dea drept sfân- ori răzbat încătușarea./ Și râde în scoarța grație a poeziei sale rămânând totuși Aripi Gheorghe Vodă, „la capătul vederii”. tă,/ măgarul să anunțe ceasul.// Și totuși spartă, golănește,/ smalțul alb al lemnului, pentru Manole, în care ideea de zbor e con- Zaim, anul 1988 mai există vamă,/ cuțitul se mai ține-n tea- ca sarea.// Și cât n-ar strânge scoarța tare,/ trapusă ideii de coborâre. 18 / REVISTA LITERARĂ #5

PLURALIA TANTUM 10.V.1972 Judecând după ștampila poștală, Iulian mi-a expediat două scrisori una după alta, pe 6 și 7 mai. Zice: „Am terminat o poezie kilometrică – 13 strofe. Mi se schimbă cu-ncetul coaja. Dar mă simt vlăguit fără mediu, fără izvoarele-aproape... Că urmezi și tu la cătănie, m-a surprins. Pe doi ani, locotenente? Ești în situație mai favorabilă: grade, holtei...” Din a doua scrisoare: „Am primit ziarele, mulțumesc! După cele publicate – de- ducția: poți să repari o epocă precedentă. ...Personal JURNAL încerc o mândrie pentru băieții noștri, pentru generația noastră – este ce este. O datorie a ta în plus e cea de ÎN MARGINILE a face contururi editoriale acestei generații. De aici pornește-ți selecția”.

ISTORIEI Din Arad, Ioan Ene (la șc. nr. 11 „Ion Creangă” din Chișinău, am avut o colegă de clasă Ene, Raisa; a „fu- LITERARE (XXVI) rat-o” regizorul Ion S.-Ș., acum e soția lui) îmi scrie că pe 3 iunie va fi din nou la Chișinău, pe urmă – spre Foto de N. RĂILEANU de LEO BUTNARU Kiev. Nu-i voi mai putea însoți. Teza. Viteza apropierii de finalul universitar.

22.V.1972

Iulian mă roagă să-i expediez ceva bani la Post-restant, 3.II.1972 al doilea manuscris (adică vreo 40 de poezii)... Ți-aș zice în Chișinău. Vine în concediu. să-mi scrii, dar mă tem de o tăcere ca a lui Liviu. Răs- J. chiar și glumele proaste le face foarte prost. Brădescu punde-mi barem la versuri – destinul sau soarta lor. Ce 8.VI.1972 care, până la urmă, a fost exmatriculat din cauza restan- merge și ce nu”. țelor, era de un cabotinism nițel obraznic: la literatura Alaltăieri, am susținut teza. Oponent – Romanciuc, fost universală vorbea atât de încrezut în sine, de parcă l-ar fi 24.IV.1972 corespondent la „Izvestia” și acum revenit la baștină. cunoscut personal pe Homer sau Ovidiu. De fapt, vorbea Notație: f. bine. „Am uitat” cazul cu Balerina-Klobuțki care aiurea! Profesorul Kaț era de ne-dus de nas. „Ravagii” de cartotecă în agonica cercetare de surse care intenționa să mă treacă prin toate cele patru examene Ghiță Gor. e la fel de merituos ca și eroii foarte pomi-ar fi utile la întregirea tezei de licență. Licențe poe- de stat. La redacția „Tinerimii…”, de asemenea f. bine. zitivi din filmele proaste cu studenți. tice nu prea comit din simplul motiv că nu prea scriu S. Trubici din Lvov îmi scrie că, de cum apar cărți ro- Proca Ion către M.L.: „Eu îți spun că ești prost tocmai poezie. Se vede că, în armată, chiar și cătana Iulian este mânești la „Drujba”, mi le expediază. Finalul răvașului din motivul că tu încerci să-mi dovedești contrariul”. mai disponibil pentru scris. De altfel, Iulian a fost unul e aproape artistic: „Leo, să mă ierți că închei aici, brusc. Ea: „Nicu al nostru e vajnic, ce mai... L-am văzut, mai dintre primii colegi pe care i-am cunoscut cândva. Era Mă grăbesc la întâlnire cu o domnișoară foarte, foarte ieri, la dansuri. Umbla printre fete ca un negustor. în iunie 1967, când am fost invitați la un simpozion uni- frumoasă... Mergem la un concert de estradă... Sper să Nu-și găsea pe plac, needucatul de el”. (De fapt, ar cam onal al tinerilor poeți, de către „TM”. Iulian era student petrecem o seară bună”. Succese, Ștefane! fi vorba de Tudor Cernencu – el este cel care „deschide”, la anul întâi (Bălți, Institutul Pedagogic „Alecu Russo”). oficial, printr-un prim dans, serile de la căminele celor Eu venisem la simpozion direct de la seara-noaptea de 10-17.VI.1972 de la istorie.) absolvire a școlii medii. Colegii m-au petrecut până la Intră Proca. „Nu mi-a adus nimeni cămașa?” Ni. des- șosea. Încă nu aveam pașaport, așa că, în locul acestui act, Cafeneaua „Trandafir” asaltată de cei care au susținut chide ușa șifonierului nostru: „Iat-o, spălată, dar nu-i la hotelul comsomolului am lăsat atestatul de absolvire tezele de licență. Ceilalți – pregătiri pentru examene. prea călcată. Se vede că ți-a făcut serviciul vreo incom- și medalia de merit. A mers. Cu noi, mai era și Domnica petentă de la anul întâi”. „Ba nu. Cele de la anul întâi se Stegărescu din Suhuluceni. Scria versuri frumoase, însă, Trubici îmi scrie că la „Drujba” lor din Lvov au apărut străduie să ajute poeții, să nu tragă cu obrazul. De data de câțiva ani, n-am mai întâlnit ceva publicat de ea. S-o cărți românești, însă el întâmpină aceeași dificultate aceasta a fost una din anul cinci care, de la anul întâi fi lăsat de poezie? Ar fi păcat... – nu știe ce m-ar interesa și ce să aleagă. Curând îl aș- până acuma, mi-a făcut astfel de servicii de multe ori. teaptă sesiunea de examene, e la ora de jurisprudență De data aceasta, de mântuială, ca să n-o mai rog... S-o 27.IV.1972 sovietică, îmi scrie, cică, pe genunchi, la acest obiect fi supărat, s-o fi săturat, s-o fi îndrăgostit – cine știe...” „plicticos”. Încheie românește cu: „Bine ați venit la Lviv”. „Convingându-l” pe Iulian că zadarnic se temea de o tăcere Apoi, cu altă cerneală și, probabil, scris a doua zi, un 15.III.1972 a mea, i-am scris și, „fulgerător”, am primit răspuns. Zice cătana moldavă: „Chestia e că lumea care mi-a scris (cu P.S.: „Ți-am procurat două cărți... Nu știu dacă te vor O scrisoare frumoasă de la Jan Nălmăjan din Arad: excepția soției) a obosit s-o mai facă și acum informații interesa. Dacă da, voi fi foarte bucuros. Scrie-mi despre „..Încerc încă o dată a lua legătura cu tine. Ne-am întors ca atare nu am de Acasă. Nici chiar ziare nu primesc. Doar ce sunt aceste volume, pentru că eu am înțeles numai cu bine din URSS, am ajuns cu bine la Arad, atât eu cât «Cultura» mi se mai trimite, arar... Dacă nu te costă mult, că una este despre Van Gogh... La librăria «Drujba» mai și Roșu Petrică. Ne-am distrat foarte bine la voi acolo, trimite-mi numărul «Tinerimii» cu versurile-mi și alte este și Hasdeu, «Etimologicum magnum romaniae», și dar a fost prea scurt, fapt pentru care eu m-am înscris numere, mai reușite... Referitor la cenaclul «Luceafărul»: ceva de Charles Dickens. Spune-mi, poate găsești ceva la o nouă excursie pentru sfârșitul lui aprilie... Vom nu-l lăsați baltă, pentru că pierdem mult. Poate-mi faci interesant despre sociologie sau pronosticare științifică”. staționa și în Chișinău și după aceea vom pleca la Kiev. careva relatări referitoare la «epoca» noastră locală – mă Știi tu care-i treaba – mai trebuie câte-un cadou, ca să interesează luceferiștii noștri cu tutelele lor mai practice 30.VI.1972 primești altul... Să știi că tot mereu mă uit la poza unde (un Cimpoi etc.)”. suntem cei trei, tu, Petrică și eu. Să nu fii curios, îți spun Ne sunt „confiscate” matricolele – roșii, jerpelite, care că echipa de fotbal UTA din Arad a pierdut pe teren 30.IV.1972 ne-au „suportat” tocmai 5 (!) ani fără trei-patru luni. Prin propriu în cupa UEFA cu echipa engleză «Tottenham»: câte mâini de lectori-drămăluitori au trecut bietele de scor 2-0. Petrică îți transmite și el salutări...” Poate de unde mă „paște” și pe mine, inevitabil, armata ele... însumează cam la 70 de semnături ale examinato- (începând cu 7 iulie), întrețin o corespondență oare- rilor (și... colocviatorilor). Rămân doar cu carnetul de stu- 20.IV.1972 cum activă cu „ostășei cu stea în frunte”, precum zice dent nr. 670 868. Mi s-a înmânat diploma de absolvire nr. Cruceniuc. Dar și cu „țivilii”. Un răvaș din satul Pușkino 420 765, eliberată... ieri. Ieri, 29 iunie 1972, când mai eram Din regiunea Moscova, unde se află cătană, Iulian Filip (Dolna), Nisporeni, de la Gh. Budeanu, pe care-1 încura- încă student... Însă eu nu pot zice „Adio, arme!”, pentru că îmi trimite pentru „Tinerimea Moldovei” un grupaj de jez în primele-i încercări literare. „Vă mulțumesc că v-ați armele mă așteaptă. Am un noroc ghebos... îmi pare rău versuri însoțit de un text delicat-aluziv: „Te-am știut străduit să apar și eu la «îndrumări». Și totuși... nu aici de atmosfera de la „Tinerimea Moldovei”. Acolo mi-ar fi lo- totdeauna sfiicios și știu că nu te vei hotărî să răsfoiești mi-i sfârșitul. Vă mai trimit poezii. Nu demult am trecut cul, nu la dracu-n praznic! Dar... adio, Universitate, adio, (ori să dezgropi) din zestrea ce ți-a transmis-o Liviu pe la D-voastră, dar nu v-am găsit. Aș vrea să vă întreb studenție, adio, mon amour... Cam atât. (Ora… ce impor- (Belâi) și cu atât mai mult să le dai în vileag lumii. De ceva: nu-mi puteți recomanda nimic ca să-mi ușurez tanță mai are ora?...) asta (și încă să te felicit cu postura și să-ți urez o «mană» trecerea concursului la Universitate, filologie?” Eu, care mai bogată decât a predecesorului) îți scriu. încerc să mă desprind de Universitate (mi-a mai rămas circa o lună și... „patru mere-ntr-o basma”), să pot ajuta În rest, totul e tradiție. Adică – ciubote, cașă, comenzi pe cineva să treacă pragul ei? și tsss!-uri multe. Desigur, lupt cu inerțiile și rodul este Nu știu, încă. VA URMA REVISTA LITERARĂ #5 / 19

VÂNTURILE, VALURILE... FIRUL CU PLUMB

UN SUBIECT PENTRU O SCURTĂ POVESTIRE* de VAL BUTNARU

andemia care s-a abătut asupra Mi-am pus imediat o mulțime de întrebări. au întreținut relații strânse cu rudele și omenirii (văzusem undeva și un Ce s-a întâmplat? Cum s-a întâmplat? și-au cinstit părinții. Ptitlu semnificativ, în limba franceză: Au stat la taifas la un pahar de vin, în El – matematician de mare clasă și o LEO Secolul XXI începe cu Coronavirus!) a bucătărioara lor de la etajul opt și unul fire echilibrată, ea – biolog și pacifistă generat apariția unui șir interminabil de dintre ei a spus o vorbă necugetată? Sau prin afilierea la un ong de profil. În fie- texte în care se treceau în revistă toate au băut zdravăn tot ce au găsit prin casă care dimineață ieșeau împreună din casă. BORDEIANU flagelurile europenilor – de la ciuma și s-au îmbătat de își pierduseră mințile? El – ca să urce la catedra de la Politehnică, neagră până la gripa spaniolă. Exem- Nu este exclus. Citisem recent o statistică ea – să se aplece peste microscopul din plul literar cel mai la îndemână a fost, despre proporția covârșitoare a crimelor laboratorul unui institut de cercetări. bineînțeles, Decameronul lui Boccaccio. de la noi comise la beție. Seara se reîntâlneau acasă și se uitau la știri, apoi la serialul lor preferat și BOCET Spațiile închise (iar gașca de tineri E posibil însă să fi fost cu totul altceva plecau în dormitor. Se culcau devreme, claustrați de florentin într-o vilă din la mijloc. Iată o schiță de scenariu: el – un fiindcă dimineața trebuia să se trezească preajma Florenței se simte pe cât de croitor cunoscut în localitate, ea – corector devreme, la prima oră. dezinvolt, pe atât de timorată pe acel la o editură. Ambii nu consumă alcool Primele zile de autoizolare au trecut tată tată peste noapte timp de ciumă) constituie un cadru li- decât rar de tot. Obligați fiind să se au- destul de ușor, chiar dacă au descoperit s-a făcut mai întuneric terar surprinzător prin varietatea de toizoleze în apartamentul lor, au realizat, experiențe noi, ușor derutante și, chiar, ziua albă nu mai poate opere literare care au ieșit de sub pana la un moment dat, că nu le ajunge aer să deranjante. Obligativitatea unor conver- scoate capul de sub piatră unor scriitori consacrați. Ca și tinerii din respire, că se simt sufocați în spațiul mic sații zilnice obositoare și superficiale ziua albă-i sigilată Decameron, personajele la care voi face pe care îl oferă cele două camere. Seara, peste măsură era una dintre acestea. cu dungi negre trimitere sunt speriate de ideea limitării la masă, el chiar face, mirat, o remarcă în Peste o săptămână de conviețuire foarte libertății de mișcare, dar, mai presus de legătură cu acest inconvenient pe care apropiată, au fost epuizate toate temele tată tată peste noapte orice, sunt guvernate de zodia singurătății nu-l sesizase până atunci. De la o zi la de discuții. Televizorul devenise agasant dintre vorbe dintre toate care a pus stăpânire pe ei. În condițiile alta, își vorbesc tot mai puțin. Sufocarea cu știrile lui inepte despre pandemie. ai ales tăcerea unei pandemii, singurătatea poate de- devine tot mai apăsătoare. Într-o seară, Discuțiile la telefon cu prietenii au scos veni un sentiment obsesiv. Chiar dacă croitorul ia în mână o foarfecă mare, de la iveală faptul că o viață întreagă s-au tată tată peste noapte ne aflăm în casă împreună și alături de croit stofele – învelită într-o pagină de întreținut cu niște persoane stupide, ca să dintre gesturi dintre toate cineva drag, presiunea psihologică nu ziar, lângă mașina de cusut – verifică nu spună imbecili. Cărțile din bibliotecă ai ales doar clătinatul scade, dimpotrivă – poate avea urmări ascuțimea pe unghia de la degetul cel se transformaseră brusc în niște tomuri verdelui din verde nefaste; iar gândul că nu ni se permite mare și o înfige în inima corectoarei. Se prea groase și prea sofisticate. Liniștea să evadăm din limitele impuse fără voia așază răvășit, obosit și pustiit, pe scaun din casă devenise tot mai apăsătoare, tată tată peste noapte noastră, ne sufocă, testându-ne tăria de și răsuflă ușurat. buna înțelegere și pacea – tot mai fragile. te-ai făcut cu solul frate caracter și chiar sănătatea mintală. În cele din urmă, s-a produs cutre-mu- m-ai făcut cu solul rudă M-am întrebat dacă această poveste rul. Totul a pornit de la o observație a nemaipomenit de aproape Să trecem peste povestea lui Robinson ar putea deveni un subiect de roman și ei referitoare la cana de ceai pe care el Crusoe, chiar dacă și în cazul lui e vor- mi-am spus suspinând cu multe regre- uitase s-o spele. Nu i-a răspuns nimic, 1989 ba de aflarea într-un spațiu limitat, iar te că nu trage. Mi-am amintit însă de dar după asta n-a mai vorbit cu ea vreo eroul ghinionist este marcat de prăbușiri Trigorin din Pescărușul lui Cehov. Când două zile. La o altă observație, minoră, infernale în hăul deznădejdii. La fel, în Treplev aruncă la picioarele Ninei un pes- lipsită de orice relevanță, a explodat treacăt, ne vom referi și la literatura SF, căruș împușcat, scriitorul Trigorin prinde și a urlat cum nu i se mai întâmplase SEMNAL și anume la Andy Weir, autorul romanu- să-și noteze ceva în carnețelul lui. Nina în viață. A găsit ascuns sau poate uitat lui Marțianul, care relatează povestea lui îl întreabă ce scrie. Un subiect pentru o într-un sertar un pachet de țigări și a Mark Watney, astronaut american, rămas scurtă povestire, îi răspunde nuvelistul. reînceput să fumeze. Pe chestia asta a izolat pe Marte în timpul unei misiuni. Un bărbat vine într-un sat, întâlnește o izbucnit un nou scandal. Ea plângea și-l Nu putem însă să nu ne amintim de fată frumoasă și o nenorocește. Ca și pe învinuia de perfidie, îi spunea, printre romanul Sylviei Plath, Clopotul de sti- acest pescăruș. sughițuri, că știind că are inima bolnavă, clă. Eroina centrală, Esther Greenwood, Da, mi-am zis, ar fi de scris o scurtă că ținând minte cât a suferit ea când i se se mută la New York pentru un loc de povestire – două-trei pagini, nu mai mult. întâmplase lui infarctul acela nenorocit, lucru, dar constată la un moment dat cât Așadar, subiectul. Un soț și soția lui, care a făcut-o intenționat, cu gândul s-o în- de scrântit este noul mediu în care s-a au trăit în liniște și pace mai mult de 40 nebunească; el încerca să înțeleagă cum pomenit. După ce se reîntoarce la Boston, de ani, se văd nevoiți să se conformeze de a fost posibil să conviețuiască 44 de Esther se autoizolează și încearcă de mai ordinelor date de autorități și se autoi- ani cu această ființă fără să-i vină ideea multe ori să se sinucidă. O temă recurentă zolează în micul lor apartament de două unui asasinat. în multe cărți despre singurătate, cum camere, fără balcon. Ei trăiesc singuri, Noaptea, după ce ea se culcase și ador- ar spune vreun critic literar. cei doi copii, un băiat și o fată, au plecat mise, el a luat cuțitul din bucătărie, a cu mai mulți ani în urmă la munci peste înjunghiat-o și s-a întins alături, netezin- Să revenim însă la virusurile noastre. hotare. Toată viața lor s-au bucurat de du-i părul vopsit acum trei săptămâni. În a treia săptămână de carantină, prin lucruri simple și înțelese de ei până în LEO BUTNARU mulțimea de știri deprimante, observ miezul esenței: au chefuit la nunțile la ...Un subiect pentru o scurtă povestire. INTERNAȚIONALIZAREA STEPELOR un titlu și mai oripilant, dar care mi-a care au fost invitați, au închinat colacii (ANTOLOGIA AUTORILOR EVREI atras atenția, punându-mă pe gânduri: prietenilor pe care și-i făcuse cumetri, au ÎN POEZIA AVANGARDEI RUSE) „Aflându-se în autoizolare, un soț și-a acceptat cu ușurință escapadele în sânul EDITURA SAGA (ISRAEL) VA URMA ucis soția, după 44 de ani de căsnicie”. naturii sau petrecerile apărute neanunțat, * www.vanturile-valurile.com TIPO MOLDOVA (ROMÂNIA), 2020 20 / REVISTA LITERARĂ #5

POETAE NOVI

PEREȚII URIAȘI DE STICLĂ AI LUMII Foto de N. RĂILEANU de MARIA PILCHIN

rin închisori și prin libertate (Cartea se printre blocuri”. E lumea rece, fără poe- rat visezi la „o libertate continuă”, așa cum Românească, 2018) este volumul în zie. Aici intervin valențele comunicative știi că „după gratii există libertate”. Devine Pcare poetul Andrei Novac constru- și sensibilizante ale iubirii, ale afecțiunii – vizibilă o dimensiune a detenției, „aici au iește în limbaj un mecanism de emanci- „este orașul pe care îl iubești,/ în care naști murit oameni pentru libertate,/ aici au fost pare prin poezie. Scrisul este o formă de copiii liberi”, „orașele sunt inimi”. Urbea e închise toate păsările/ și tuturor copiilor li libertate. Personajul poematic scrutează un topos în care trebuie să înveți coexis- s-a pus mâna la gură”. Un spațiu al lui Big orizonturile lumii: „prin fața ochilor noștri/ tența. Brother, care încurajează iluzia unei ima- trec toți cei care au murit pentru libertate”. gini totalizante: „pereții uriași de sticlă ai Pentru ea se moare, ea însă supraviețuieș- Agora e un câmp al luptei, al războiu- lumii”, „am deschis larg pereții de sticlă ai te: „libertatea nu a murit”. Eul e mai mult lui tuturor împotriva tuturor: „câmpurile camerei”, „căutăm toate spațiile din sticlă”. decât un observator. Creația developează din mijlocul orașelor”, „câmpurile de luptă Sticla creează impresia că „lumea s-a dila- adevărul vieții, al existenței obiectuale, sunt goale”, „străzile orașelor fără viitor”. tat îngrozitor”. E un theatrum mundi, un servește drept un praxis al psihologiei Observăm căutarea unui sens transcen- show în care trăim în schimbul libertății. emoțiilor, structurându-se într-un final în dental, suprasensibil – „suntem legați la Eul însă se ridică de jos: „eu o să rămân cel reflexia estetică a celui care privește, dar și ochi,/ mâinile sunt un/ câmp liber”, „eu mai liber om de pe pământ/ înconjurat de acționează. lupt”, „ne luptăm permanent pentru drep- zidurile unei închisori/ care pe mine nu mă tate”. Descoperim un Homo Sacer de sacri- poate opri să strig tare”, „cu mâinile întinse Cartea scoate la iveală relația omului ficat: „curge sânge de oameni nevinovați”. spre cer”, „cu mâinile pe libertate”. cu lumea, „o lume care este gata să bată Individul e sensul care devine vid, care se ANDREI NOVAC din palme”, dar e o aparență a comuniunii golește neputincios de înțelesuri, care nu Unicitatea volumului Prin închisori și PRIN ÎNCHISORI umane. Trăim cu toții deficitul emoțional poate întemeia nici o semnificație, care se prin libertate rezultă din stilul și din direc- ȘI PRIN LIBERTATE al omenirii într-un „oraș rece”, „un oraș uri- izolează – „sunt un aeroport uriaș”, „frea- tețea percutantă a discursului poetic. Ex- CARTEA ROMÂNEASCĂ 2018 aș”, „un oraș/ din care pleacă mulți oameni/ măt al singurătăților”, „tot mai liber și tot periența sensibilă a poetului, scriitura ca o și alții vin”. Este locul care te aglutinează, mai singur”. Un solitar, un retras, un homo formă de eliberare/ libertate, puterea ei de „orașul se deschide în fața lor/ ca un câmp exhaustus. pătrundere – iată esența inovației poetice uriaș pe care se luptă încă”. Este orașul-sat a lui Andrei Novac. Ilustrațiile Flaviei Lupu, va pași înainte. Poezia bună a fost mereu planetar, un univers saturat de distanțare. Textele ilustrează o mișcare de jos în cuburile, un fel de elemente constructive vizionară. Este și cazul lui Andrei Novac Găsim un diagnostic al lumii, e viziunea sus, o căutare proprie a rostului existenți- și, totodată, descriptive, configurează for- care, printr-o gândire dialectică, răstoar- spațială și temporală asupra ei: „oamenii al în contrast cu strania dialectică a lumii mele corpurilor lumii cu perspectivele ei nă caracterul ei pur reflexiv. Poezia lui este respiră și trăiesc/ doar cu degetele pe te- celei mari intrate în derivă. O subliniază și multiple de desfășurare și de interpretare. cugetare, dar și acțiune, revoltă, opunere lefoane și calculatoare”, „doar oameni su- caracterul reflexiv al poemelor, mai degra- În (auto)izolarea anului 2020, între pere- obișnuinței anchilozante. E sincretismul focați de tastele telefoanelor”. E omenirea bă o meditație asupra mișcării. Văzută sub ții noștri de sticlă, am înțeles că populăm trăirii, departe de traiul ușor sesizabil. E încremenită – „alți oameni, aceleași statui”, raportul spiritului, lupta e pentru marile o lume transparentă, interconectată, dar multă intuiție și revelație. Un poet bun, un „în orașele mari sensibilitățile sunt ascun- idealuri, „te revolți pentru iubire”. Încarce- deloc liberă. Literatura este mereu cu câți- poet militant, un poet al libertății.

NOI APARIȚII | EDITURA CARTIER | NOI APARIȚII

CONSTANTIN CHEIANU GHENADIE POSTOLACHE DEPENDENȚA (ROMAN) CANON (ROMAN)

„Există în romanul lui Constantin Cheianu doi Dan Mă- „În romanele sale, prozatorul a cultivat un interes tăsaru: unul e ziaristul curajos, amenințat cu moartea de aparte față de personajele feminine, dar, începând politicienii corupți care au confiscat Republica Moldova, cu «Pastorala» (2017), recurge (programatic se pare) la aclamat ca un erou de popor; altul e cel fragil, care nu reconceptualizarea structurii narative: locul protago- poate uita traumele copilăriei din Basarabia sovietică, niștilor este luat de protagoniste. Menținut în formatul marcată de tatăl bețiv și mama autoritară. Tot ce a urmat consacrat al scriiturii lui Ghenadie Postolache – proză e o evadare nereușită din acea copilărie brutală. Numai psihologică, intelectualistă, cu substrat livresc-biblic că smulgerea definitivă nu e posibilă. Între ipostaza dens, din care nu lipsesc discretele accente mistice –, infantilă și aceea matură se înșiră câteva experiențe romanul «Canon» este replica feminină la parabola erotice cu rol formator. (...) . «Dependența» e un roman despre întoarcerea fiului risipitor. (...) În romanul social, politic, erotic, dar mai ales un bildungsroman «Canon» sensurile cotidianului capătă semnificații scris dezinhibat, cu ruperi de ritm tematice și stilistice, arhetipal-mitice, infuzate de scriitor cu măsură în care se citește pe nerăsuflate.” destinele personajelor sale.”

BOGDAN CREȚU MARIA ȘLEAHTIȚCHI REVISTA LITERARĂ #5 / 21

ASTERISC DIN CĂRȚILE ANULUI 2019 LIMPEZIRI MONI (XI) STĂNILĂ BRÂNCUȘI SAU CUM de IOAN MÂNĂSCURTĂ A ÎNVĂȚAT ȚESTOASA SĂ ZBOARE

(BIOGRAFIE COCHILIA Din lumea lor acvatică, cum se vedea cerul întreg ROMANȚATĂ) și Soarele în tinerețea sa de acum foarte multe milioa- IAȘI ne de ani? EDITURA I Copilării! POLIROM ăsitul scoicilor și al cochiliilor frumoase a fost multă vreme pasiunea, chiar o patimă a mea și II Ga prietenilor din copilărie. u trecut ani. Prietenul astronom Vasile Cerno- Dealurile noastre până în albiile de râu sunt cu șira bai (astăzi, hălăduind pe meleagurile pe care spinării din piatră calcaroasă, iar pietrele sunt cel mai Ale cerceta prin telescop) mi-a arătat fotografii adesea cochilie tupilată lângă cochilie, scoică înșu- ale unor galaxii – nu îndepărtate, ci de foarte depar- LEO rubată în altă scoică, bună parte vizibile cu ochiul te – la milioane de ani-lumină, la zeci de milioane de BORDEIANU liber. ani-lumină, la sute de milioane de ani-lumină… Ferit-a ARIPI Cu sticle măritoare, poți vedea fabuloase orașe, cu Sfântul! PENTRU turnuri în formă de spirală care sfredelesc timpul în Orice lucru se arată vederii la distanța potrivită, în ÎNĂLȚARE căutarea spațiului. sensul putinței de a-l cuprinde cu privirea. Cu sticle și mai măritoare, ar deveni vizibile… Îmi Când ești ispitit să iei galaxia în căușul palmelor, (POEZIE) pare rău, nu pot să vă spun, pentru că nu am încer- n-o faci fără siguranța că dimensiunile sunt compati- cat. bile. CHIȘINĂU Piatra este omniprezentă și își dezvăluie structura – Practic, dacă măsurăm și socotim, orice stea încape EDITURA cochilie tupilată lângă altă cochilie, scoică înșurubată în palma unui copil. TIPOCART în altă scoică – în ziduri vechi de cetate și case noi, Nu noi suntem neînsemnați în fața stelei, ci ideea PRIM sunt puse ca semne despărțitoare între moșii, așezări preconcepută diminuează raportul dintre dimensiuni- de oameni, chiar între lumea de aici și de dincolo. le supuse comparației. Profesorii noștri de geografie, unicele, la vremea Nu știu cum și care ar putea fi gândul stelei, dar respectivă, călăuze în temerarele noastre călătorii este sigur că în gândul meu steaua există. imaginare, spuneau că dealurile de piatră s-au alcătuit Câteodată… ce prepusuri… ce gânduri îmi veneau, din scheletele ființelor care populau odinioară, foarte când călătoream cu astronomul printre galaxii! Dar de mult, apele Mării Sarmatice. dacă… Imposibil… Și totuși, totuși… ANATOL Nu eram sigur că așa este, cu marea aceasta căță- Asemănarea cu scoicile din presupusul nostru tre- MORARU rată pe dealuri. cut sarmațian era prea de tot evidentă, prea bătătoare Știam din fizica Pământului că apelor le place la ochi, aproape sfidătoare… SCURTMETRAJ valea și mă gândeam la valea prin care se scurg apele FĂRĂ FINAL mărilor. (CRITICĂ Unde pui că și scheletele erau purtate cumva ana- III LITERARĂ) poda, nu pentru a fi de sprijin cărnii, ci pe deasupra ristețea mea și cred că și a voastră este că nu trupului, cum este datul moluștelor și se vede și la avem sticle de mărit timpul sau măcar obiectele CHIȘINĂU melci, numindu-se exoschelete. Tîn timp, pentru a le supune cercetării compara- EDITURA Dar munții? întrebam de Învățători. tive. Am vedea atunci, poate, că scoicile care servesc UNIVERS Cu munții e altă poveste, ziceau, deși scoici se gă- ca bibelouri de birou și cochiliile pe care le vedem EDUCAȚIONAL sesc și în vârful lor – mai rar, ce-i drept. Munții pot fi pretutindeni sunt altceva, au o cu totul altă esență. scoici de pe alte planete. Ceea ce vedem cu ochii noștri, de multe ori nu este Când am aflat că scoicile produc mărgăritare, un ceea ce vedem. Sunt atâtea lucruri care nu încap în gând secret cu o prințoaică mă făcea să caut lucirea vederea noastră căpruie și albastră… Vederea noastră lor în orice scoică, descoperind urme ca de sidef în se sprijină pe cele trei bicisnice balene ale spațiului cochiliile zdrobite. tridimensional și noi, iată, știm că spațiile sunt nenu- Pe urmă am aflat că perla se iscă din pricină de mărate. ELENA rănire, dintr-o durere, împărtășește soarta făpturilor Deci a venit nevoia de vedere de altceva! PRUS vii, îmbătrânește și moare pentru a deveni altceva. De astă dată, de altceva, dintr-un trecut de foarte Dacă necruțătoarea durere făcuse ca unele să aibă demult, când bănuiesc că scoicile erau galaxii… Cre- NOBELUL în ele perle, este sigur că le găsise altul. Unul care a deți că exagerez? Admit că nu chiar toate. Doar cele PENTRU fost înaintea mea... Poate chiar eu, doar că mai înainte mai mari și mai frumoase… LITERATURĂ de a mi se fi dat ținerea de minte de acum. Nu pot spune ce a putut să li se întâmple. Chiar nu CA PATRIMONIU După cât de strâns lipite stau perlele în structură, știu! Să zic că au îmbătrânit și au coborât la noi, cum GEOCULTURAL se vede din cât de mare vechime au ajuns scoicile la se mai văd și astăzi stele picând pe Pământ, că sunt noi. Se vorbește despre milioane de ani, despre zeci niște galaxii ratate, consumate, date la casare… sau și (ESEURI) de milioane de ani, despre sute de milioane de ani. mai și: s-au desprins din universurile paralele și s-au Curios este că își păstrează forma, iar dacă nu – ba- aciuat pe Pământ… BUCUREȘTI rem amprenta spiralată, ca un sigiliu al descinderii, al Orice ipoteză este valabilă. EDITURA descendenței… Chiar și aceea că sunt semințe care își așteaptă pri- CARTEA Am încercat să mă identific cu viețuitoarele din măvara și cât de departe în timp vor fi iarăși galaxii. ROMÂNEASCĂ scoici și cochilii, chiar să trăiesc în timpul lor. EDUCAȚIONAL 22 / REVISTA LITERARĂ #5

un „versificator de rînd”), care împreună FILTRE cu alte expresii sau construcții adjectivale/ adverbiale, ce conțin substantivul rînd, vor fi examinate, în cele ce urmează, din perspectiva utilizării acestora – corecte și incorecte –, îndeosebi de către basarabeni. Doar ne-am angajat să luăm lucrurile pe rînd, nu-i așa? DE LA Toate bune și frumoase, precum am mai spus, în cazul unor fraze ca: „Ce să creadă omul de rând (subl. n. – V.G.) din ORDINAR toate astea, decât să-și ia lumea în cap!” (din internet, Scena 9, Mircea Dumitru, LA… 10 februarie 2017) sau „Costurile suspen- dării finanțării UE le vom suporta tot noi, cetățenii de rând (subl. n. – V.G.)” „NEORDINAR” (I) (Evz.md din 6 iulie 2018). Prin extensi- une, chiar și unele sentimente, flori sau de VALENTIN GUȚU obiecte de îmbrăcăminte pot fi „comune sau lipsite de strălucire”, ca în aceste pilde: „M-a privit cu o ură ștearsă, de rând (subl. n. – V.G.)” (Camil Petrescu, „Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război”) sau ată-ne puși, de data aceasta – așa cum semnifica și (raportat la atitudinea sau în italiană, ordinario este sinonim cu vol- „Dacă sunt într-o grădină, pe la flori de ne sugerează și titlul –, în fața a două comportamentul unor indivizi) „vulgar, gare și triviale, iar formula uomo volgare rând (subl. n. – V.G.) nu merg” (Grigore Iadjective calificative cu valori oarecum grosolan, josnic”, ca în această pildă: „Nu se traduce ca om ordinar… Alexandrescu, „Epistolă Dlui I.V., autorul antonimice… Și aici intervine, ca de obicei mă interesează vulgarii venețieni. Ai de- Ei bine, și…? Păi urmează… următorul Primăverii amorului”), sau „Pe când bătea oportun, luminatul nostru cititor (une- venit atât de grosolan, dragă Van, atât exemplu (tautologic vorbind), unul mai miezul nopții cu reverberații de bronz, ori și lucrător în condei): …doar că unul de ordinar (subl. n. – V.G.)…” (Vladimir de-acasă, de fapt, cu referire la denumi- Dorian Gray, îmbrăcat cu haine de rând (ordinar) este firesc limbii standard, iar Nabokov, „Ada sau ardoarea”, Ed. Polirom, rea defectuoasă a numeralului legat de (subl. n. – V.G.), cu un fular înfășurat în celălalt („neordinar”) este specific exclu- 2014), sau „[…] Cécile se dovedise o putoare atributul nostru (ordinar), cauza abaterii jurul gâtului, s-a strecurat tăcut afară din siv variantei sale teritoriale basarabene. ordinară (subl. n. – V.G.) topită după viața (de data aceasta, una legislativă) fiind o casă” (Oscar Wilde, „Portretul lui Dorian Chiar așa?! Surprinzătoare afirmație, la Londra alături de un pianist monden, atracție paronimică. Ați auzit vreodată Gray”, Ed. Cartier, 2017, p. 213. Traducere nu?... La drept vorbind, doar pentru unii iar Uniunea Europeană se purtase și ea ca de… „numerale ordinare”? Nu…? E pentru de Radu Tătărucă). (basarabeni), de dragul cărora vom și o putoare ordinară în această poveste cu că (încă) n-ați făcut parte din Parlamentul La fel e și cu expresia (poate un pic încerca mai jos să luăm lucrurile pe rînd, cotele de lapte, nu se aștepta cu siguranță RM. Ia să vedem ce spune Articolul 33 din învechită) a fi/a intra de rînd „a fi/a intra să respectăm deci o anumită ordine în ca lucrurile să se încheie astfel” (Michel Legea nr. 780, din 27.12.2001, privind actele de serviciu, conform ordinii stabilite”, ca ele, pentru a putea ajunge treptat de la Houellebecq, Serotonină, Ed. Humanitas, legislative: „d) în cazul unor coduri sau în următoarele exemple: „Pe când era de (aici adjectivul substantivizat) ordinar 2019, p. 219–220), sau (despre obiecte, acte legislative de complexitate și cu un rând (subl. n. – V.G.) viteazul nostru să la… (antonimul său firesc) extraordinar materiale, mărfuri) „de calitate inferioa- volum mare, titlurile se pot grupa în părți pândească, ieși balaurul din groapă” (Petre și sinonimele sale. Întrucît le-am dat cu ră, fără valoare, prost”: „Era o cârciumă sau în cărți, a căror numerotare se face cu Ispirescu, „Balaurul cel cu șapte capete”); italice, se poate observa fără dificultate ordinară (subl. n. – V.G.) cu scară, cu talaș numerale ordinare (subl. n. – V.G.) scrise „Din noaptea acelei zile am intrat de rând că toate aceste cuvinte (cu excepția lui presărat pe jos” (Marin Preda, „Delirul”). cu litere” (semnat: Eugenia Ostapciuc, (subl. n. – V.G.) la telefon” (Ioachim Botez, rînd, care provine din slava veche) conțin În mod cert, prealuminatul nostru citi- Peședintele Parlamentului RM – din acea „Schițe și însemnări din școala de ieri și rădăcina latină ord(o), cu semnificația tor (uneori și scriitor) cunoaște toate aceste epocă de tristă amintire). Mare treabă… de azi”). „șir, rînd, ordine”. Dar cine știe dacă lat. semnificații ale adjectivului respectiv, o literă (r în loc de l), veți zice. E totuși Nu este însă deloc bine atunci cînd (o)rd(o) și v. sl. рѧдъ n-or fi avînd aceeași inclusiv faptul că (sîntem latini, nu?!), în mare! Pentru că și organul cu pricina e un chișinăuian (de cîmpeni nici nu mai rădăcină indo-europeană… franceză, spre exemplu, une intelligence mare: avea/are tocmai 101 deputați (ști- vorbesc) intră, spre exemplu, într-un super- Să pornim, așadar, de la adjectivul ordinaire înseamnă o inteligență ordinară/ utori de carte). market și, umplîndu-și coșul sau căruciorul ordinar, care își are, evident, etimonul comună, că (sub aspect peiorativ) formula Acum însă e momentul să ne reamintim cu felurite bunuri de larg consum („las` să în latină: ordinarius „așezat în ordinea franțuzească des manières ordinaires are că printre sinonimele adjectivului ordinar fie!”), „ocupă rînd” la unul dintre… „apara- cuvenită; conform regulii; normal, obiș- ca echivalent românesc maniere ordinare/ se află și locuțiunea adjectivală de rînd (un tele de casă” și iată că… „stă în rînd”, dar nuit”. În româna actuală, privitor la unele vulgare, sau că (de asemenea peiorativ), „versificator ordinar”, spre exemplu, este tot cu ochii la rafturi… poate îi mai „pică persoane, se poate vorbi (sub aspect rela- ceava”! Dar nu și… fisa, pentru că n-o mai tiv pozitiv) ca de niște oameni ordinari, are: revelația/înțelegerea clară a lucrurilor, adică „obișnuiți, normali, de rînd”, ca în care să-i spună că занять очередь/стать exemplul ce urmează (din Al. Macedon- в очередь, expresie pe care o are în minte ski): „Un versificator ordinar (subl. n. – CARTEA EVENIMENT de mic copil, se traduce prin a se așeza V.G.) ar fi pus un calificativ oarecare”, sau la rînd/a se așeza la coadă/(fam.) a lua de capacitățile lor intelectuale: „Pentru rînd, iar стоять в очереди înseamnă în conștiința obișnuită, ordinară (subl. n. PANORAMA COMUNISMULUI limba sa maternă (dacă o mai are) a sta – V.G.), trecutul este timpul real, iar pre- ÎN MOLDOVA SOVIETICĂ la rînd/ a sta la coadă/a aștepta la coadă. zentul este doar trecerea de la trecut la COORDONATOR: LILIANA COROBCA Unde?... La cea mai apropiată casă de viitor, este doar o trecere momentană” IAȘI, EDITURA POLIROM, 2019 marcaj, acesta este echivalentul românesc („Conștientizarea. Cheia pentru a trăi în pentru formula rusească (ceva mai nouă, armonie”, Ed. Litera, 2014, din internet), de cînd suntem „liberi și îndenpendenți”) sau „A îngenuncheat alături în speranța „34 de specialişti din Republica Moldova [inclusiv doi кассовый аппарат. că o să-i poată rearanja trăsăturile în ceva colaboratori permanenți ai «Revistei literare», Nicolae Respectivele calcuri morfosintactice Enciu și Eugen Lungu – n.n., R.L.] oferă o perspectivă ce ar aduce a demnitate sau măcar inteli- clară şi coerentă asupra regimului comunist din această ori de structură, bineînțeles, după mo- gență ordinară (deci „comună”, subl. n./n. ţară. Sunt aduse în atenţia cititorilor subiecte din isto- dele rusești, domină în continuare uzul n. – V.G.)” (Douglas Adams, Dirk Gently, ria, politica şi cultura Moldovei sovietice, mai puţin sau lingvistic basarabean ca iarba cea rea, „Agenția de investigații holistice”, Ed. deloc cunoscute şi cercetate în spaţiul românesc: de la inclusiv în mass-media: „Oamenii ocupă Nemira Publishing House, 2018). formarea şi evoluţia RASSM, deportările staliniste sau rând (sic!) la magazine pentru a cumpăra foametea de după cel de-al Doilea Război Mondial la Cu referire însă la anumite întruniri simbolurile de stat ale RSSM, politica naţională, religie, noul iPhone” (Prime TV, aprilie 2019) sau sau adunări, putem înregistra expresii învăţămînt, minorităţi, legislaţie, patrimoniu cultural, „Unii încearcă să obțină un preț mai mic de genul: ședințe ordinare, congrese ordi- dimensiuni ale cotidianului etc. Dacă în 2018 s-a vorbit decât cel pe care îl cer, dar nu pot să fac nare, sesiuni ordinare (ceea ce înseamnă mult despre ce a unit provinciile româneşti, în 2019, la asta din respect pentru ceilalți care au că există și… extraordinare, nu… „neor- 30 de ani de la căderea regimului comunist în România, ocupat rând (sic!) după mine” (Canal 3, 30 încercăm să aflăm ce ne desparte, întrucât comunismul, dinare”); la fel, o serie de evenimente, prin politicile sale profund şi constant românofobe, a aprilie 2019), sau „Moldovenii stau în rând fapte ori întîmplări pot fi ordinare, cu pus un zid înalt şi lung, cât 46 de ani (1945-1991), izolând şi îndepărtând România de Basarabia. (sic!) la Chișinău pentru a-și alege favoriții alte cuvinte, „banale, comune, obișnuite”, De şi vecine şi vorbind aceeaşi limbă, «comunismele» noastre s-au dovedit diferite în foarte în Parlamentul European” (Realitatea.md, prin opoziție cu cele… extraordinare (nu… multe aspecte, care n-au fost niciodată analizate până acum în plan comparativ.” 25 mai 2014), sau „Locuitorii din nordul „neordinare”). Adjectivul ordinar poate Liliana COROBCA țării (aici: RM – n.n.) stau în rând (sic!) REVISTA LITERARĂ #5 / 23

pentru a-și perfecta actele rusești” (News. md, 16 februarie 2018). INCORECTITUDINI Și pentru că sîntem deja în alt super- market chișinăuian, iar mereu grăbitul nostru cumpărător/shoppingar s-a cam plictisit să tot „steie în coadă” (normal, de la rusescul стоять в хвосте ni se trage „statul în coadă”), ia să încerce dumnealui „să cumpere… ceava fără (de) rînd”, adică (în mod firesc)… peste rînd/fără (a sta la) coadă, deci (în rusește)… без очереди, așa TEORIE ȘI cum a văzut dînsul („pe televizor”) că fac și alții: „Un bărbat a intrat într-un local (din orașul ucrainean Dnipro – n.n.) și i-a VANITATE (III) amenințat cu pistolul pe cei prezenți pentru că voia să cumpere bere fără rând (sic!)” de ADRIAN CIUBOTARU (Publika.md, 2 septembrie 2018). Or, locu- țiunea advervială fără (de) rînd (învechită, regională) are o altă semnificație (bună și ea) – „fără chibzuială, fără seamăn; ne- chibzuit, nesocotit”, ca în aceste două pil- even Sesardić își începe cartea convins, Russell era gata să încalce toate ideologice nu sunt fenomene singulare în de de odinioară: „Cântă cucu pe pământ,/ cu o constatare tristă: intrând în regulile discursului rațional când ve- epocă, dar capătă o amploare deosebită Necăjită-s fără rând” (Ioan Urban Jarník Nsfera politicului, mulți gânditori nea vorba de politica internațională a abia spre sfârșitul secolului trecut.] După și Andrei Bârseanu, „Doine și strigături își „abandonează efectiv rațiunea“. În Statelor Unite. Astfel, „imperialismul căderea, previzibilă, a republicii socialiste din Ardeal”) și „De ce sunt cu fața slabă?/ secolul XX, filozofia s-a politizat cel mai american“ era, pentru Russell, „sursa de la München, Neurath a făcut câteva Eu zic dorului cu jale/ C-am iubit fără de mult, cu rezultate nefaste atât pentru cei războaielor și a suferinței“ în lume, iar luni de pușcărie (pentru „complicitate“ cale,/ Eu zic dorului plângând/ C-am iubit care au studiat-o, cât și pentru disciplina în 1966, filozoful britanic trimitea chiar cu regimul neconsituțional), dar, după fără de rând” (Vasile Alecsandri, „Dorul”). în sine. Gânditorii au părăsit, deseori, o scrisoare „poporului vietnamez“, în eliberare, și-a continuat nestingherit Înțeleptul nostru cititor (uneori și scri- sfera ideilor pentru cea a Cetății, dar care își exprima „deplina solidaritate“ cu activitatea intelectuală și academică. Mai itor) le orînduiește însă pe toate cu chib- nu au resimțit aceasta ca pe o „trădare“. conducătorul comunist al acestuia, Ho mult, în 1929, nesilit de nimeni, și-a oferit zuială, ca să nu zic… cu socoteală. Na, că Ba dimpotrivă, s-au simțit obligați să Și Min. „(Ho) Chi Minh“, adică „cel care serviciile Societății Unionale pentru Re- m-am făcut și eu versuitor. De aceea, el evită ia atitudini și chiar să modeleze sau să aduce lumina“, în limba vietnameză, era lațiile cu Străinătatea din URSS: Neurath (pe cînd alții nu vor și basta!) construcții genereze opinii politice. deja notoriu în epocă pentru lagărele de era unul dintre autorii ISOTYPE-ului, o adverbiale de genul: „în același rînd/în reeducare și execuțiile în masă pe care metodă persuasivă de prezentare vizuală același număr și…” – cu sensul de inclusiv/ Elogierea unor sisteme totalitare sau le organiza sub lozinca: „Mai bine să a statisticilor și, totodată, un „instrument între care și… –, calchiate după modelul dictatoriale de către filozofii marxiști era moară zece nevinovați decât să scape al luptei proletare“ ce se putea dovedi rusesc в том числе (и)…: „Tinzând spre o ceva previzibil și putea fi interpretat ca un un singur dușman“. Și dacă părerile lui foarte util, după cum credea austriacul, descriere mai amplă a culturii tradiționale gest de solidarizare a acestora cu liderii Russell ar putea fi puse exclusiv în sea- pentru tânara putere socialistă instau- moldovenești, el (Dimitrie Cantemir – n.n.) politici care încercau să le aplice ideile. ma excentricității sale, atunci „ispitele rată la Moscova. Astfel, a luat naștere s-a oprit asupra caracterizării obiceiurilor În cazul lor, se putea pune o problemă comuniste“ ale altor gânditori interbelici Institutul de Statistică Imagistică din nunții și înmormântării, a etichetei, în același de ordin moral, dar nu și una de ordin și postbelici nu pot fi explicate altcum- capitala Uniunii Sovietice, așa-numitul rând (sic!) a petrecerilor, a jocurilor tradi- logic: la urma urmei, acești gânditori va decât printr-o adevărată întunecare IZOSTAT, îndrumat de filozoful Neurath ționale, a mitologiei” (cantemir.asm.md/ își asumau toate consecințele ideilor a minții. Printre aceștia din urmă, se și supravegheat de Comitetul Executiv dimitrie/etnografie, Institutul de Dezvoltare reformatoare sau revoluționare pe care le numără filozofi importanți, precum J.L. Central. Graficele IZOSTAT-ului nu erau a Societății Informaționale al Academiei de promovau și deci nu puteau fi învinuiți Austin, A.J. Ayer, Otto Neurath, Rudolf doar propagandistice, ci și criminale, fiind Științe a Moldovei, 2008–2011). de inconsecvență, cel mult de naivitate Carnap, Hilary Putnam, Donald Davidson, bine cunoscut rolul jucat de institut în Aici sînt nevoit să sar șmecherește de sau de caracterul interesat al pledoariei. Michael Dummett, Imre Lakatos, Derek mistificarea datelor statistice în perioada la prăvălie la gazetărie, breaslă în care Parfit, dar și un gânditor de primă mări- foametei organizate (Holodomorul din cîte-un vechi carandașist – matusalemic Pe Neven Sesardić îl interesează me ca Ludwig Wittgenstein. [Ultimul îi 1932-1933). Adevărul despre regimul lui rău, ca și epoca sovietică – îi mai motivea- mai curând implicarea în politic și par- sugerează lui Neven Sesardić chiar titlul Stalin, pe care Neurath nu avea cum să ză și azi jumătății sale de acasă de ce „s-a ti-pris-urile ideologice ale reprezentan- cărții de care ne ocupăm aici: „Wittgen- nu-l știe (drept dovadă, unele critici la reținut” (provine de la reflexivul rusesc ților școlii analitice în gândire, cei care stein spune undeva că «problemele filo- adresa sistemului), nu l-a stânjenit sub задержаться), cu alte cuvinte, a întîrziat/a cred că „studiul filozofiei“ ajută la dez- zofice apar atunci când limbajul pleacă nicio formă. După cum nu-i stânjenește zăbovit (atîta)/a fost reținut – în redacție voltarea „capacităților analitice, critice în vacanță». (…) Cartea de față se ocupă nici pe autorii prestigioasei Enciclopedii (că unde în altă parte?...) – tocmai pînă la și comunicative“ în scopul „valorificării de un alt fenomen: când filozofii intră Stanford de Filozofie, care „ignoră” cu miezul nopțiii: „Aaam… pre…grătiiit număru` la maximum a mijloacelor de investi- în politică, de multe ori cea care pleacă seninătate acest episod rușinos din viața de rînd, daar...glă!...” – „Rrrîndu` trecuut… tot gare raționale“ (Scott Soames). Filozofii în vacanță este rațiunea“.] gânditorului austriac. așa mi-ai spuus, draa…cule!...” – „Atuunci… analitici urmăresc, după Neven Sesardić, a fost alt… număr de rînd, daar...ling!”. „claritatea gândirii, precizia și coerența Otto Neurath, unul dintre reprezentan- Basma curată scapă și „pozitivistul Fiți atenți însă (mă refer aici la presarii logică, precum și străduința onestă și ții de seamă ai Cercului de la Viena, s-a logic” Rudolf Carnap, cel care a semnat o cu mintea ceva mai trează, neafectați încă perseverentă de a evita obscurantismul, remarcat prin sprijinul acordat Republi- sumedenie de petiții, scrisori și declarații de eterna noastră bilingualitate basarabea- stilul de exprimare pretențios și falsa cii Sovietice Bavareze (1918-1919): într-o în susținerea tuturor cauzelor progresiste nă): bineînțeles că știți cum se tălmăcește profunzime“. Dat fiind obiectul lor de cuvântare adresată în 1918 muncitorilor de pe glob și mai cu seamă din America. (corect) pre limba noastră, atunci cînd e studiu – mecanismele gândirii și mijlo- și soldaților bavarezi, filozoful propunea Deși a fost o fire ceva mai livrescă și, cu cazul, sintagma rusească очередной номер cul de exprimare al acesteia, limbajul –, un „sistem de plăți nemonetar“, adică certitudine, mai puțin implicată politic (газеты/журнала)… Exact: un nou număr/ ne-am aștepta, spune autorul, ca acești străvechiul troc și salariile în natură care decât Otto Neurath, Carnap s-a dovedit numărul următor/numărul curent (al zia- filozofi să fie „mai feriți de a comite gafe vor înlocui banii în societate după națio- destul de belicos și chiar mai agresiv rului/revistei cutare). politice, întrucât posedă exercițiul gân- nalizarea tuturor bunurilor. Tot el insista decât colegul său prin afirmațiile pe Unii slujbași de stat, de-un leat cu sus-nu- dirii clare și logice“. Realitatea contrazice pe „socializarea“ ziarelor, împărtășind care le-a făcut și prin cauzele pe care mitul gazetar, ar fi bine să ocolească și însă asumpțiunea: angajamentul social obsesia dintotdeauna a intelectualilor le-a pledat. Astfel, a responsabilizat în ei, măcar acum – la „venerabila vîrstă a și civic nu se asociază neapărat cu adec- militanți și dogmatici pentru cenzură totalitate Occidentul pentru instaurarea senectuții” –, formulele sovietice cazone: varea gândirii la realitate, prejudecățile și suprimarea libertății de exprimare. Cortinei de Fier în Europa de Est și a „ședință de rînd” și „întrebări/probleme de și emoțiile, ambițiile și vanitățile înlocu- [Ca să nu credem cumva că cenzura și tăgăduit vinovăția soților Rosenberg, rînd”, care trebuie „precăutate”, și să-și aducă ind judecata rațională și schimonosind intoleranța față de opinia contrară s-a acuzați de spionaj în favoarea URSS. aminte, dacă mai sînt în stare, ce scrie la logica discursului. manifestat doar în presa politică explicit Carnap a criticat necruțător și Legea carte (tot ea Ghidul funcționarului public): de stânga, autorul ne oferă exemplul, McCarran din 1950 care, în opinia lui, o ședință poate fi ordinară sau extraordi- Șirul exemplelor începe cu renumitul extrem de grăitor, al revistei de speci- pregătea terenul pentru înființarea de nară, la care se abordează/se examinează și înalt apreciatul Bertrand Russell. Acesta alitate Philosophy of Science, condusă „lagăre de concentrare“ pe teritoriul SUA, chestiuni/probleme curente sau la ordinea și-a schimbat de mai multe ori vederile o vreme de William Malisoff, cel care dar a trecut întotdeauna sub o falnică zilei/actuale. E simplu, nu?... Ca bună ziua. politice (pentru mai multe detalii, vezi accepta „toate nuanțele de opinii“ în tăcere Gulagul stalinist. Intelectualii de Paul Johnson, București, afară de cele „reacționare“. „Comunizarea“ Editura Humanitas, 2015), dar una din publicațiilor științifice și a celor de idei, VA URMA ele a rămas constantă: antiamericanist precum și instaurarea cenzurii pe criterii VA URMA 24 / REVISTA LITERARĂ #5

AVANPREMIERĂ EDITORIALĂ

ISTORII ANTISOVIETICE (I) de OLEG PANFILOV

OLEG PANFILOV, NĂSCUT ÎN ANUL 1957, ESTE JURNALIST, MILITANT PENTRU DREPTURILE OMULUI, PUBLICIST, ISTORIC, PROFESOR, FOST AUTOR ȘI PREZEN- TATOR DE PROGRAM LA RADIO „LIBERTATEA” ȘI LA CANALUL TV DE LIMBĂ RUSĂ „PIC” DIN GEORGIA. ESTE AUTORUL A OPT SCENARII DE FILM, A PESTE 3000 DE ARTICOLE PUBLICATE ÎN ZIARE ȘI REVISTE DIN RUSIA, SUA, PAKISTAN, IRAN, ISRAEL, POLONIA, BULGARIA, GERMANIA, CEHIA, SUEDIA, LAUREAT AL MUL- TOR PREMII INTERNAȚIONALE, AUTOR ȘI COAUTOR A 48 DE CĂRȚI. ESTE CAVALER AL ORDINULUI DE ONOARE AL GEORGIEI.

DE CE RUȘILOR tului permanent de mărfuri. /…/ Învățământul era de oamenii au devenit mai curioși. Dar s-a dovedit că au- LE PLACE SĂ URASCĂ? așa natură încât patalamaua nu oferea dreptul nici la toritățile nici nu prea trebuie să propage ura față de studii suplimentare, nici la un serviciu normal, dacă, inamicii lor – rușii sunt de vreo cinci-șase generații desigur, tăticul nu era mare ștab. Nu mai zic nimic obligați să-i urască pe cei pe care îi va indica Kremli- n anul 1965 studioul de filme cu desene anima- despre medicină, ca și despre prietenia dintre copoi și nul. „Bine, zic rușii, chiar dacă poliția georgiană ne te „Soiuzmultfilm” a lansat una dintre cele mai infractori. place, suntem obligați să urâm”. Saakașvili a plecat. Îantirusești pelicule, intitulată Vovka în regatul de Kremlinul a permis să se mai diminueze ura, dar rușii peste nouă mări și nouă țări. În amplasarea geogra- Țara trebuia să iasă cumva din această mlaști- nu mai pot fi opriți – vizitează Georgia, se miră de fică cifrată a unui stat, trăia Vovka (pe atunci nu i se nă. Acum 27 de ani, când nava decrepită și găurită cele văzute și continuă să urască. De ce? Pentru că adresau respectuos cu patronimic), căruia îi plăcea cu numele „PCUS” s-a dus cu brio la fundul istoriei, lucrurile de care se miră nu se întâmplă la ei acasă. la nebunie acea stare sufletească numită, în jargonul corpul ei de comandă și o mare parte a pasagerilor au Chiar așa o și spun: „Cum de v-a reușit fără noi?” rus modern, „haliava” (echivalentul român e „moca” – răzbătut la suprafață. Examinați lista guvernului rus n.tr.) Alți eroi ai acestei animații – „cei doi din lădiță actual și a administrației prezidențiale /…/ și încercați Reflexul s-a repetat în Ucraina. Iar atunci când în identici la față” – trebuia să fi întruchipat corporațiile să precizați cine dintre ei a fost membru al PCUS. Ucraina au venit niște georgieni să ajute la desfășu- Gazprom și Rosneft prestându-i lui Vovka servicii de Veți fi din nou norocoși ca-n poveste – ei constituie rarea reformelor, ura s-a năpustit cu forță dublată, ca furnizare a produselor de cofetărie și a băuturilor ră- majoritatea, cu Putin și Medvedev în frunte. /…/ un tsunami, deja peste această țară. Încă nu demult coritoare. Vovka îndoia degetele, iar cei doi îi îndepli- erau „frații slavi, limba asemănătoare, caracterul ase- neau dorințele. S-a produs o confuzie – Rusia își păstra trecutul, mănător”, iar acum ucrainenii sunt fasciști și bandero- monumentele lui Lenin și ale altor conducători co- viști. Rușii au fost loviți brusc de amnezie, pierderea Vovka cel real își tot îndoaie deja de 18 ani de- muniști, venerându-i pe tirani și sperând că din clipă aproape totală a memoriei și ura crâncenă față de getele, dând dispoziții: să i se dea niște miliarde lui în clipă va renaște o epocă în care se va putea să nu frații de odinioară. Și totodată, un nou val de ură în- Ramzan (Kadîrov, președintele Ceceniei – n. tr.) ca să gândești, să lucrezi puțin, să câștigi nu foarte mult și verșunată față de americani. Chiar dacă acest proces nu se revolte și să-și țină cecenii în frâu, apoi niște să visezi să devii „vovka” și să dai ordine. Kremlinul o fi având un regulator, Kremlinul i-a tras maneta miliarde pentru iahturi, palate, vile și reședințe, bani s-a ciocnit de o nouă problemă – de noul imperiu au până la capăt. Eroul de poveste, Vovka, este fericit – de buzunar – lui Secin și Iakunin. Niște mărunțiș în început să fugă în toate părțile, cu diferite viteze, foș- nici nu prea mai e nevoie să-și îndoaie degetele, toți Abhazia, Transnistria, „Osetia de Sud”, iar acum și în tii „frați” și fostele „surori”. Unii și-au amintit cum i-a sunt docili și smeriți. Crimeea și teroriștilor din Donbass. Rușii, obișnuiți cucerit Rusia, alții au dorit să plece din zona apostro- până acum cu modestia ostentativă și bogăția bine fărilor directive. Țările baltice au plecat încet și fără Așa au fost educați. În anii ′20 se omorau unii pe camuflată a conducătorilor sovietici, abia de reușeau probleme. Cu altele Rusia se desparte mai greu. Des- alții și îndurau foame, în anii ′30 trăiau cu frica de să-și caște gurile, uluiți de această generozitate ne- părțirile grele au început cu Georgia. represiuni și îndurau foame, în anii ′40 se temeau de maipomenită. moarte și îndurau foame, în anii 50 se gândeau cum În ultimii zece ani, rușii au tot urât reformele să găsească ceva de-ale gurii, în anii ′60 cosmosul era Să fie anulate datoriile țărilor din lumea a treia – din Georgia. Nu toți, desigur, dar presupun că le ura mai important decât salamul, în anii ′70 erau planuri- poftim, miliarde de dolari sunt aruncați în vânt. Să majoritatea rușilor. Le urau sincer, fără explicații și le cincinale, iar mâncarea era sensul vieții, în anii ′80 declanșăm un nou război – nicio problemă, și alte pretenții, deseori fără a pronunța deloc cuvântul se temeau să moară în Afganistan și voiau să mănân- miliarde sunt aruncate în vânt. Dar numai cât costă „reformă”. Îl înlocuiau cu pălăvrăgeli despre cravata ce, în anii ′90 magazinele erau goale. rachetele „Bulava” („Măciuca”) și avioanele care cad lui Saakașvili. /…/ Propagandei rusești i-a reușit fenta mereu, submarinele și tancurile care ard și se înea- și timp de câțiva ani rușii au fost refractari la refor- Mai are oare sens să le ceri rușilor să înțeleagă că mereu? Rușii se uită cu gurile căscate la aceste mele georgiene, deși erau încântați de ceea ce vedeau democrația și libertățile? Lăudărosul Vovka din filmul manifestări de generozitate, fără să-și dea seama că atunci când veneau în Georgia. cu desene animate este un rus adevărat, este îngâm- ard, cad și se îneacă banii lor, la fel cum banii câști- fat, îmbrăcat ca un țar, cu nasul pe sus, cu chipiul gați din vânarea bogățiilor naturale sunt banii lor, Manevrele de distragere sunt o modalitate foarte pe-o ureche, și le vrea pe toate îndată și să fie multe. după cum și este scris, absolut corect, în Constituția importantă de manipulare a opiniei publice. În anii Federației Ruse. 1970 televiziunea sovietică difuza deseori reportaje Vă amintiți cum s-a terminat filmul? Cum s-ar fi despre bieții oameni fără adăpost din New York și săr- spus în romanele serioase: cu un fiasco. Un sfârșit În fond, rușii nu sunt privați atât de bani, cât de manii clochards parizieni. Pe atunci în URSS oamenii absolut anti-rus: băiețelul Vovka a devenit ascultător, dreptul la o viață bună și onestă, care, apropo, la fel știau deja ce este guma de mestecat, vindeau pe sub cuminte, harnic, i-a făcut bătrânei cu mâinile lui o le este promisă de Constituția Rusiei. De exemplu, mână „plăci” și „cârpe” frumoase, „vocile” occidentale covată nouă. Dar așa e în poveste, în viață totul e conform Constituției, oamenilor le este garantată răzbăteau prin vâjâiala și piuitul bruiajului. Funcțio- altfel – aproape un secol de minciună, ură și de cău- posibilitatea să meargă pe stradă fără să se uite cu narii de partid cădeau din picioare pentru a-i opune tare a sensului vieții în mâncare. teamă în toate părțile sau să nu le fie frică să se inter- rezistență influenței pestilențiale a Occidentului, neze la spital. Oamenii sovietici de la care au prove- organizând razii prin cămine și împrăștiind seratele nit rușii moderni aveau câteva visuri – să le fie plin amatorilor de rock-n-roll sau jazz. * Din volumul cu același titlu, frigiderul, să fie sănătoși, să poată trăi în securitate, în curs de apariție la Editura Cartier. iar copiii să poată căpăta studii. Aceste visuri erau Cât a existat „cortina de fier”, era ușor să fie hăi- aproape irealizabile, deoarece în decursul ultimului tuiți renegații sovietici. Acum confruntarea este mult Traducere din limba rusă deceniu oamenii sovietici au trăit în condițiile defici- mai dificilă – căile sunt deschise, avioanele zboară, de Vsevolod CIORNEI