Revista PUBLICAȚIE DE LITERATURĂ ȘI DIALOG CULTURAL

05 2017 Revista PUBLICAȚIE DE LITERATURĂ ȘI DIALOG CULTURAL

MIRCEA V. CIOBANU: „CLIPA CEA REPEDE”

„Azi, încercând să privesc, la sugestia cole- ION VATAMANU gilor de revistă, la apariţiile editoriale din anul trecut, înţeleg că cel mai bun criteriu de apreciere ar fi chiar [acesta]: cărţile 80 DE ANI DE LA NAȘTERE reţinând pentru eternitate trecătoarea, dar splendida clipa cea repede, cu ce ne-am ales de la trecerea noastră prin lume, în- tr-un an foarte concret? Ce am vrea să de- pozităm, ca marfă culturală neperisabilă, în patrimoniul nostru cultural, ce am vrea să salvăm de uitare? Or, în ultimă instan- ţă, cărţile sunt chiar urmele ce contează, urmele ce rămân. În ele se concentrează chintesenţa existenţei noastre.” (P. 3)

RĂZVAN VONCU: „90 DE ANI DE «CUVINTE POTRIVITE»” ARCADIE „Arghezi deranjează, încă o dată, pentru că are geniu. Şi pentru că şi-a pus geniul în cele o sută de volume pe care le-a scris, SUCEVEANU: nu în bancuri de cafenea, nici în politică. Aşa ceva, la români, e impardonabil. Aici „CÂTĂ LITERATURĂ, numai cei care critică, numai cei care dărâ- mă (pardon: deconstruiesc), numai cei care ATÂTA VIAȚĂ” denunţă sunt importanţi. În ochii acestora, Arghezi era vinovat numai şi numai pentru că îndrăznea să existe.” (P. 4)

MEDALION: „Despre Ion Vatamanu, omul și priete- teţea sentimentală, între augusta rilor poetico-sentimentale. Câtă GHENADIE CIOBANU 14 nul, am scris în mai multe rânduri. Nu melancolie balcanică a „crailor” viaţă, atâta literatură, sau, poate, voi spune aici decât că i-am apreciat mateini şi hălăduirea boematică și mai adevărat, Câtă literatură, întotdeauna vocația prieteniei, cultul a „frumoşilor nebuni” ai lui Fănuş atâta viață – acest slogan părea Javier Darias, membrul Academiei pentru dialog. Făcea parte din stirpea Neagu. Mereu însetat de comuni- să fie unul din crezurile sale Catalane de Arte Frumoase, despre spiritelor romantice. Imaginea pe care care, Vatamanu aştepta cu frene- artistice.” compozitorul Ghenadie Ciobanu. (P. 23) ţi-o creai despre el se fixa între delica- zie clipa confesiunilor şi a exhibă-

„FĂRĂ EMOȚII”, CITIȚI ÎN ACEST NUMĂR: „ERA 4”, „M(U)IERE”, „POSTLUDIU” Ș.A. TEOFANII ÎN FORMAT A4 – P. 4 TEO CHIRIAC: „POEZIA: RIGOARE MATEMATICĂ, LUCIDITATE „femeile DE DIAMANT, SUFLET RĂNIT” fericite REFLEXE – P. 7 nu sunt ANA BLANDIANA: „DESPRE BUCURIA DE A ÎNVĂȚA SĂ ÎNVEȚI” feministe nu urăsc ANUL LITERAR 2016 – P. 8, 9, 10, 11 bărbații RETROSPECTIVE DE: NINA CORCINSCHI, MARIA ȘLEAHTIȚCHI, nu se bat ALIONA GRATI ȘI DIANA VRABIE cu ei POEZIE îi lasă DECUPAJE – P. 16 DE RADMILA POPOVICI vii.” GHENADIE NICU: „CUM FRÂNGI, AZI, O INIMĂ DE CITITOR”, 12 „CĂTRE BREASLĂ: CUM POŢI SCRIE FĂRĂ A CITI ŞI A CUNOAŞTE...”

ACEASTĂ PUBLICAȚIE ESTE EDITATĂ CU SPRIJINUL MINISTERULUI PENTRU ROMÂNII DE PRETUTINDENI ȘI AL INSTITUTULUI CULTURAL ROMÂN 2 / REVISTA LITERARĂ #5

EDITORI: UNIUNEA SCRIITORILOR din Moldova 05 UNIUNEA SCRIITORILOR 2017 din România | Filiala Chișinău CUPRINS ANUL 3 | NUMĂRUL 5 (19) | MAI | 2017

EVENIMENT EDITORIAL FIRUL CU PLUMB ZLR 2017 de MIRCEA V. CIOBANU DE ION VATAMANU

ZILELE LITERATURII ROMÂNE LA „CLIPA CEA „ERA TIMPUL 18 CHIȘINĂU (16-19 MAI 2017) 03 REPEDE” 23 GRĂBIT”

TEOFANII ANUL LITERAR VOX CLAMANTIS 04 ÎN FORMAT A4 08 „POEZIA – O RETROSPECTIVĂ” 17 „SUB PRESIUNE” „POEZIA: RIGOARE DE NINA CORCINSCHI DE GRIGORE CHIPER MATEMATICĂ...” DE TEO CHIRIAC ANUL LITERAR ROZA VÂNTURILOR 09 „PROZA” 20 „JURNAL DE ITALIA” (XIX) MIRADOR DE MARIA ȘLEAHTIȚCHI DE LEO BUTNARU 05 „PRINTRE PERSONAJE ŞI MĂŞTI” DE ION POP ANUL LITERAR ESEU 10 „STAREA SPIRITULUI CRITIC 22 „DESPRE UN ALT FEL DE BASARABIA LA CHIȘINĂU” FRUMUSEȚE” (II) 06 LITERARĂ AVANPREMIERĂ DE ALIONA GRATI DE ADRIAN CIUBOTARU „90 DE ANI DE «CUVINTE EDITORIALĂ POTRIVITE»” ANUL LITERAR MEDALION DE RĂZVAN VONCU FRAGMENT DIN ROMANUL „JAZZ 11 „LITERATURA PENTRU COPII” 23 „GHENADIE CIOBANU, O FIGURĂ 24 ÎN DONBAS” AL SCRIITORULUI DE DIANA VRABIE PROEMINENTĂ A MUZICII REFLEXE UCRAINEAN SERHII JADAN, ÎN CONTEMPORANE” 07 „DESPRE BUCURIA DE A ÎNVĂȚA CURS DE APARIȚIE LA EDITURA DECUPAJE DE JAVIER DARIAS SĂ ÎNVEȚI” CARTIER ÎN TRADUCEREA 16 „PENUMBRA PROCESULUI” DE ANA BLANDIANA MARIEI HOSCIUC DE GHENADIE NICU

Revista PUBLICAȚIE DE LITERATURĂ ȘI DIALOG CULTURAL

Director: Arcadie Suceveanu Concepție grafică: Romeo Șveț Publicație înregistrată la Ministerul Justiției Redactor-șef: Teo Chiriac Paginare computerizată: Adrian Ciubotaru al Republicii Moldova în data de 03 martie 2015. Redactor-șef adjunct: Adrian Ciubotaru Numărul de înregistrare: 297. Secretar de redacție: Grigore Chiper Sediul redacției: ISSN: 2345-1777 Această revistă a fost tipărită cu sprijinul Ministerului MD-2004, or. Chișinău pentru Românii de Pretutindeni – www.mrp.gov.ro. Colegiul de redacție: Vladimir Beșleagă, str. 31 August 1989, nr. 98 Format A3. Tipar: ofset. Eugen Lungu, Leo Butnaru, Mircea V. Ciobanu, Tiraj: 1000 de exemplare. Matei Vișniec (Paris), Răzvan Voncu (București), Tel: (+373 22) 234724 Tipărit la Casa Editorial Poligrafică „Bons Offices” Ion Pop (Cluj), Ștefan Hostiuc (Cernăuți), Cassian Fax: (+373 22) 237118 MD-2005, or. Chișinău Maria Spiridon (Iași), Vadim Bacinschi (Odesa) E-mail: [email protected] str. Feredeului 4/6 Această revistă apare cu sprijinul Institutului Cultural Român – www.icr.ro.

Toate textele și imaginile inserate în paginile Colaboratorii sunt invitați să-și trimită textele la adresa electronică afișată mai sus. Conținutul publicației „Revista literară” nu reprezintă publicației Revista literară nu pot fi reproduse și nici Textele vor avea format A4, nu vor depăși 7 000 de semne, vor fi paginate în Word, poziția oficială a Ministerului pentru Românii de distribuite fără acordul scris al redacției. Pages sau alt program compatibil cu sistemele de operare Windows sau Mac OS. Pretutindeni sau a Institutului Cultural Român. REVISTA LITERARĂ #5 / 3

EDITORIAL de MIRCEA V. CIOBANU

ROLAND BARTHES DESPRE CLIPA CEA REPEDE IMPOSIBILA CAPODOPERĂ „...CRED CĂ MAREA CAPODOPERĂ ÎNCĂ MAI FACE ANTICAMERĂ ÎN IMAGINAŢIA A MODERNITĂȚII AUTORILOR NOŞTRI...”

„Vedem, astfel, că o capodoperă n memoria mea culturală – o cultură ce a trecut a ajuns cumva în fasciculele ediţie a scrierilor Magdei Isanos, într-un modernă e imposibilă, scriitorul fiind ș vaițer, desigur, cu multe sincope, cu ei. Câteva titluri apărute pe parcursul volum îngrijit şi prefaţat de Aliona situat, prin scriitura sa, într-o contra- Îmulte găuri (precum îi caşcavalul din lui 2016 ne confirmă că nu degeaba Grati, precum şi Hronicul vechimii a dicţie fără ieşire: fie obiectul lucrării Ţara Cantoanelor, ar fi spus Dan C. Mihă- pământul a mai făcut o rotaţie în jurul romano-moldo-vlahilor şi Istoria ieroglifi- este acordat, naiv, convenţiilor ilescu) –, „clipa cea repede” [„ce ni s-a soarelui, că toţi împreună am mai făcut că de Dimitrie Cantemir, ambele îngrijite formei, iar literatura rămâne surdă dat”, precizează Eminescu, ca să punem un ocol lumii. Testul este următorul: de Stela Toma, primul – editat pentru la Istoria noastră prezentă şi atunci preţ pe ea] se alătură fericit (fericit ca câte din cărţile anului 2016 vor rămâne prima dată la Chişinău, al doilea având mitul literar nu e depăşit; fie scriitorul explicaţie, deşi cumplit ca trecere ca- ca titluri de referinţă pe poliţele borge- un foarte bun studiu introductiv semnat recunoa şte vasta prospeţime a lumii tastrofală, ireversibilă) visului lui Faust: sienei Biblioteci Babel? Revenind, peste de Elvira Sorohan. prezente, dar nu dispune, pentru „stai clipă, eşti frumoasă”. Or, faustica vreun deceniu-două, la titlurile tipărite În aceeaşi casetă a proiectelor cu a da seama de ea, decât de o limbă (de fapt, goetheana) clipă nu intră în anul trecut, pe câte dintre ele le vom bătaie lungă se înscrie a treia ediţie a splendidă şi moartă, în faţa paginii inutilă gâlceavă cu tragica scurgere, fără regreta că nu le-am achiziţionat sau, Poeţi-lor de pe vremea lui Eminescu, albe, iar în momentul în care trebuie întoarcere, a timpului, ci mai curând im- dimpotrivă, ne vom bucura că am reuşit volum îngrijit de Eugen Lungu, precum să aleagă cuvintele care să-i semnale- pune un criteriu: ce am vrea să rămână să le procurăm? Ca întotdeauna, se reţin şi antologia poeziei şaizeciste Dreptul ze, în mod deschis, locul său în (ca frumos) din ceea ce trece? proiectele serioase ale autorilor buni şi la nume alcătuită de Andrei Ţurcanu Istorie şi să fie o mărturie a asumării datelor acesteia, el observă o dispari- Îmi amintesc cum, la sfârşitul anilor ale editurilor pe potrivă. Proiectele de (ambele la Editura Cartier). Adrian tate tragică între ceea ce face şi ceea 90 ai secolului trecut, fiind pe un timp anvergură, realizate de profesionişti… şi Ciubotaru scoate de sub tipar, la Ştiin- ce vede; în faţa acestei priviri, lumea foarte scurt într-o funcţie publică (pen- perfecţionişti. Dacă le avem, înseamnă ţa, volumul Sfârşit de secol românesc. civilă formează acum o adevărată tru prima şi ultima dată în viaţă), mă că suntem pe calea cea bună. Decadentismul literar şi ideea de deca- Natură, iar această Natură vorbeşte, gândeam că, dacă ar fi fost pe puterile Unele cărţi sunt propriu-zis sinteze, denţă, iar Nina Corcinschi şi Aliona Grati elaborează limbaje vii din care scri- mele (n-avea cum să fie, de vreme ce transgresând timpul prin chiar natura tipăresc la Editura Junimea de la Iaşi itorul este exclus: dimpotrivă, între în vistieria comunitară, ca şi în buzu- lor: operele critice, cercetările filologice, culegerile de cronici literare Cărţile care degetele sale, Istoria plasează un in- narele intelectualilor – mai ales! – sufla istoriile literare, antologiile (ca formă de mă iubesc, respectiv, Cronici în reţea. strument decorativ şi compromiţător, vântul), aş fi fondat o „bibliotecă nouă”, istorie literară). Nu va regreta nimeni Cred că – aici pot fi subiectiv – nu ar o scriitură pe care o moşteneşte dintr-o cu toate cărţile apărute recent. Am şi dintre cei care vor achiziţiona titlurile trebui trecut cu vederea volumul Aure- Istorie anterioară şi diferită, pentru convocat „factorii de decizie”, dar ideea din colecţia „Primăvara poeţilor” (Editu- liu Busuioc: „Sunt norii albi, dar umbra care nu e răspunzător şi care e, totuşi, a sucombat, previzibil, pe masa opera- ra Arc). În acest an au fost tipărite (mi- lor e neagră...”, apărut la Editura Prut şi singura de care se poate folosi. Astfel torului financiar. Eram contemporanii cro)antologiile rafinaţilor-manieriştilor îngrijit de Eugen Lungu şi subsemnatul. ia naştere un tragic al scriiturii, căci unei explozii editoriale, implicând autori Paul Mihnea şi Anatol Codru (recitiţi de Dar selecţiile şi comentariile care scriitorul conştient trebuie de-acum şi titluri interzise până atunci, clasici ai Eugen Lungu şi Lucia Ţurcanu). Merită adună istoriile literare nu pot fi constru- înainte să se confrunte cu semnele gândirii româneşti şi universale, scriitori să achiziţionezi cărţile din seria „Cartier ite fără literatura curentă. Cea care azi ancestrale şi atotputernice care, din şi artişti ţinuţi la index. Erau revizitaţi de colecţie”, în care se produc, în paralel, poate fi o secvenţă efemeră, iar mâine fundul unui trecut străin, îi impun insistent, febril maeştrii culturii naţiona- autorul şi antologatorul/ comentatorul/ ne poate servi de materie certă pentru Literatura ca pe un ritual, şi nu ca pe le şi mondiale. Iar concomitent se atesta traducătorul: Radu Ştefănescu propune biblioteca eternă. Când vorbim de cărţi- o reconciliere. Astfel, afară de cazul un activism impresionant – previzibil propria nouă – şi relevantă! – interpre- le anului din perspectiva unei uniuni a renunţării la Literatură, soluţia acestei şi el, într-o bruscă eliberare de restricţii tare (adică: traducere) a sonetelor lui scriitorilor, tocmai acest segment trebu- problematici a scriiturii nu depinde de şi convenţii – pe terenul literaturii şi Shakespeare; Emilian Galaicu-Păun îl ie pus în discuţie. scriitori. Fiecare scriitor care se naşte culturii (scrise) contemporane. Era ab- antologhează şi îl comentează, profund Care ar fi certitudinile acestui an? deschide în el însuşi procesul Literatu- rii; dacă o condamnă, el îi acordă întot- solut limpede că la unele ediţii nu se va şi original, ca întotdeauna, pe Ilarie Rămâne la discreţia cititorului, dar ar fi deauna o amânare pe care Literatura reveni atât de curând şi era păcat să nu Voronca; iar având în vedere că linia de păcat să fie ignorate câteva titluri care o foloseşte pentru a-l recuceri; dacă existe o bibliotecă ce le-ar fi achiziţionat demarcare a autorilor acestei edituri nu îşi fac deja loc pe raftul bibliotecilor creează un limbaj liber, i se restituie pe toate cele mai importante. coincide în niciun caz cu frontiera „de personale şi deja se dau cu împrumut: fabricat, căci luxul nu e niciodată ino- Azi, încercând să privesc, la sugestia stat”, colecţia cuprinde şi alte perechi Salutări lui Troţki de Dumitru Crudu, cent: astfel încât el trebuie să continue colegilor de revistă, la apariţiile edito- de nume (antologator versus autor): Sufletul meu de până la Big Bang de să se folosească tocmai de acest limbaj riale din anul trecut, înţeleg că cel mai Claudiu Komartin vs Andrei Bodiu; Radu Teo Chiriac, Dulcele meu asasin de Silvia învechit şi închis, sub presiunea tutu- bun criteriu de apreciere ar fi chiar cel Vancu vs Alexandru Muşina; Lucian Goteanschi, Tunica portocalie de Lucre- ror oamenilor care nu îl vorbesc. Exis- invocat mai sus: cărţile reţinând pentru Vasiliu vs Mihai Ursachi. ţia Bârlădeanu, Negru şi roşu. 1930-2056 tă, aşadar, un impas al scriiturii care eternitate trecătoarea, dar splendida În câteva ediţii critice şi antologii de Val Butnaru, Reparatorul de vise de e impasul societăţii înseşi: scriitorii de clipa cea repede, cu ce ne-am ales de meseria de critic şi istoric se suprapune Nicolae Dabija, Să fi fost totul o mare azi îl resimt: pentru ei, căutarea unui la trecerea noastră prin lume, într-un pe vocaţia de editor. Mihai Papuc păcăleală? de Iulian Fruntaşu, Fragile de non-stil, a unui stil oral, a unui grad an foarte concret? Ce am vrea să depo- continuă să exploreze, la Editura Ştiinţa, Maria Şleahtiţchi (ultimele trei – anto- zero sau a unui grad vorbit al scriiturii zităm, ca marfă culturală neperisabilă, straturile de profunzime ale literaturii logii de autor), Vara în care mama avea reprezintă, la urma urmei, anticiparea în patrimoniul nostru cultural, ce am naţionale, inclusiv pe segmentul ochii verzi de Tatiana Ţâbuleac… dar mă unei stări absolut omogene a societă- vrea să salvăm de uitare? Or, în ultimă cvasinecunoscut al Basarabiei. În opresc, că altfel epuizez lista apariţiilor. ţii; cei mai mulţi înţeleg că nu poate instanţă, cărţile sunt chiar urmele ce colecţia „Moştenire”, pe care o admi- Romane, nuvele, poeme – parcă nu e exista un limbaj universal în afara unei contează, urmele ce rămân. În ele se nistrează de un sfert de secol, alături deloc rău. universalităţi concrete – nu doar misti- concentrează chintesenţa existenţei de clasicii recunoscuţi (Alecu Russo, Totuşi, cred că marea capodoperă ce sau nominale – a lumii civile.” noastre. Ion Luca Caragiale, Costache Negruzzi) încă mai face anticameră în imaginaţia (Roland Barthes, Gradul zero al scriiturii. Dacă există un adevăr substanţial în ies din anonimat nume precum Leon autorilor noştri, dar sunt semne că se Noi eseuri critice, trad. de Alex Cistelecan, mallarméeana afirmaţie că lumea există Donici, D. Iov sau Ion Buzdugan. Anul apropie. Timpul va arăta care va fi clipa Chișinău, Editura Cartier, 2006) ca să ajungă într-o carte, atunci anul trecut a fost tipărită cea mai completă eminesciană râvnită de Goethe. 4 / REVISTA LITERARĂ #5

TEOFANII ÎN FORMAT A4 POEZIA: RIGOARE MATEMATICĂ, LUCIDITATE DE DIAMANT, SUFLET RĂNIT © N. RĂILEANU DE TEO CHIRIAC

imineața, oricât aș grăbi pașii spre nu citește, nimeni nu vorbește, nimeni nu acesta – în captivitatea administrației a lui Tennessee Williams, de protagonistul stația de troleibuz, imaginația mi-o râde. Parcă am fi plătitori de taxe pentru municipale, iar aceasta – în captivitatea din Orfeu în Infern...) Dia înainte, mă depășește fulgerător, cititul cărților, pentru râsul de bucurie și statului RM, stat care, privat de libertate, La a șasea stație, cobor și eu. Însă cobor mă lasă în urmă. surăsul trist, pentru râsul și surâsul fără se află și el în deplină captivitate. Existăm, nu în Câmpiile Elizee, ci în Grădina Publică La o vârstă înaintată ca a mea, având o motiv. (Călătorii nici nu știu că-n salon așadar, într-un mobil de captivități fără „Ștefan cel Mare”. Merg spre Casa Uniunii imaginație atât de rapidă, mă simt precum este un nebun, care, zâmbind, a citit toate drept la reflecții interioare, darș i fără drept Scriitorilor, acolo unde în după-amiaza zilei biblicul Matusalem, târându-și povara celor cărțile din scoarță în scoarță, la fel cum ai de evadare în exterior. va avea loc podiumul poetic al oaspeților 969 de ani, alături de o tânără superbă, citi, zâmbind, lumea din scoarța cenușie Gonind cu troleibuzul 24 pe străzile Primăverii. Traversez Aleea Clasicilor Li- strălucind de sănătate și frumusețe, cam- până în scoarța terestră!) Cu speranța că Chișinăului, zilnic ne ciocnim de realități terturii Române cu emoția unor clipe cu pioană absolută la alergări fără obstacole, viitorul le aparține, copiii și tinerii se uită demne de nebunia lui Don Quijote. A unui valoare de veșnicie. Trecând prin centrul fără niveluri, fără limite fixe. I-ar fi poate înainte, în timp ce bătrânii, cu-n fel de Don Quijote care atacă eroic vechile și mai Aleei, de fiecare datăînchid ochii trupu- cuiva de mirare, dar imaginația mea e voluptate a suferinței în priviri, se uită noile mori de vânt autohtone, călarind lui, ca să văd mai bine cu ochii sufletului. în stare să atingă viteze... inimaginabile. în urmă. Și pe unii, și pe alții îi tratez cu nu pe biata lui mârțoagă, Rosinanta, ci Deschizându-i, în acest loc sacru văd cum Deseori, ea depășește viteza luminii. Ea e deferență, le respect punctele de vedere pe armăsarul revoluționarului Grigori Ko- se înalță statuia lui Ovidiu, „strămoșul ca un dispozitiv de perforat materia nea- și perspectivele. tovski din fața hotelului Cosmos. Îmi zic: nostru de limbă, de sânge și simțire”, cum gră, o bormașină cu burghiul de diamant Și totuși, față de călătorii troleibuzului poate că avea dreptate G.K. Chesterton, l-a numit autorul Cuvintelor potrivite. găurind întunericul, făcând loc primelor (ca și față de mine însumi), am un senti- definind nebunia drept forma supremă a Acum, pe bune: oricât de rațional și raze de lumină, zorilor de zi. ment tot mai puternic de milă și îndurare. logicii. Poate că experimentarea nebuniei, de pragmatic aș fi, oricât de confortabil Într-adevăr, dimineața anunță o zi în- Motivul? Zi de zi, acest mijloc de transport în situația noastră, ar fi o salvare. Poate m-aș simți în racla de lux a trupului, acest sorită, cu bolta cerească de o limpezime în comun gonește pe străzile unui centru că tocmai despre vremurile noastre sunt Festival de Poezie îmi oferă o șansă si- ireală. Și asta nu doar grație imaginației urban, în care nimeni nu mai gândește cuvintele părintelui Antonie din Patericul gură – șansa evadării, timp de trei zile, mele. Astăzi e una dintre zilele de primăvară cu capul, ci cu gura, cu burta sau cu pi- egiptean: „Va veni vremea ca oamenii să a spiritului din captivitatea trupului și despre care la țară se spune că hrănește cioarele; unde capul a fost transformat înnebunească, și când vor vedea că cineva a trupului din realitatea imediată – din un an întreg (cu Pâine). În plus, în lumea în spălătorie publică; unde creierul, acest nu înnebunește, se vor ridica asupra lui această amestecătură, prost dozată, de urbană a Chișinăului, astăzi e una dintre mecanism uman menit să genereze conști- zicându-i că el este nebun, pentru că nu intelect și mercantilism, de ignoranță și zilele Festivalului Primăvara Europeană a ință, e manipulat, e frecat, e spălat, și doar este asemenea lor.” umilință. Poeților, eveniment de mare de anvergură, uneori e pus să se zvânteze, ca horbotele Brusc, două doamne de alături îmi în- După-amiază, pe terasa de la USM, oas- ajuns la a VII-a ediție, având și el scopul gospodinelor de la țară sau, exprimându-mă trerup monologul interior. Discuția lor îmi peții Festivaluli urcă pe podium și citesc, de a hrăni un an întreg (cu Frumusețe). pe-nțelesul firilor artistice, ca ceasurile moi aminte ște de un dialog, de acum 70 de rând pe rând, poezii. Fiecare dintre ei a Stația troleibuzului 24 e aglomerată. ale excentricului Dali. ani, între Eunice și Blanche, din Tabloul venit dintr-o altă limbă, dintr-o altă lume, În orele de vârf, ca să ajung de la Ciocana Sigur că e ceva nebunesc în această 1 al dramei Un tramvai numit Dorință: dintr-un univers spiritual paralel. Într-o în Centru, la Casa Uniunii Scriitorilor, am goană a troleibuzului 24! Și asta în timp ce „Eunice (într-un târziu): – Ce-i, drăguță? lume dezbinată și înstrăinată, ca a noastră, nevoie nu doar de forță motoare, ci și de unul dintre călători (poate chiar nebunul Te-ai rătăcit?... Blanche (cu un umor trist Poezia e un factor coagulant, e chiar mira- o mare forță și viabilitate creativă. Ca de care a citit toate cărțile, apoi le-a mâncat și isteric): – Mi s-a spus să iau un tramvai colul care îngemănează lumi și universuri obicei, troleibuzul e plin de elevi și studenți, pe toate, zâmbind), din când în când ne numit Dorință, să-l schimb cu unul numit paralele. Scriind, citind, ascultând Poezie, dar, mai ales, de persoane de vârsta a treia. anunță că asta nu-i o goană după vânt și Cimitire, să merg șase stații, ca să ajung sufletul meu construiește, înalță, edifică, Generațiile tinere pleacă la ore, pe la școli deșertăciune, ci după esență – un zbor in- în Câmpiile Elizee...” Acum mă întreb dacă trecând prin momente și stări de spirit și universități, iar pensionarii – la vreun terior după sens și sensibilitate. În realitate, mijlocul de transport în care călătorim pe indescriptibile. nou magazin „politic și social” al partidului însă, cu toții ne mișcăm într-un sistem de înghesuite se va numi cândva un troleibuz Asemeni carbonului – elementul chimic Shor, după produse de primă necesitate captivități succesive construit după mode- numit Disperare sau un troleibuz numit cel mai răspândit în natură –, trecând prin la prețuri mai mici. Lumea stă în picioare lul matrioșkăi rusești: propria captivitate Speranță? (Psihologic vorbind, eu mă simt stările elementare de cărbune, de grafit, ori așezată pe banchete. În salon, nimeni se află în captivitatea troleibuzului, iar mai aproape de personajul dintr-o altă piesă de diamant. NOI APARIȚII · EDITURA ARC · NOI APARIȚII

PAVEL BOȚU LIVIU DELEANU ORNIC DINCOLO DE CRUDUL ADEVĂR

„…scriitorul rămâne totuşi o voce inconfundabilă, deoarece „Liviu Deleanu a fost un poet sub vremi, dar întreaga creaţie este marcată de obârşia sa. Poetul era năs- şi o victimă a istoriei. Triate cu rigurozitate cut în Bugeac, acolo îşi petrecea şi copilăria, aşa că versul de cititorul de azi, multe dintre textele sale său pare impregnat de seva amăruie a ierburilor din stepa sunt vulnerabile estetic. Actul de recupera- sudică. Discursul poetic este reţinut, fără mari efuziuni re însă nu trebuie neglijat. Pentru că opera lirice, scriitorul „resetând” în vers o serie de arhaisme şi acestui autor constituie o piesă care nu poate regionalisme, termeni rari care dau scrierilor sale o nuanţă fi omisă din această construcţie, eterogenă, stilistică aparte: chită, hlăndiniş, zapis, zănoagă, lătunoi, hibridă, şubredă pe alocuri, care se numeşte ceacâie, grijnică, năstrapă, hoira, ozimcă, barman, zahată, poezia din Basarabia anilor ’50-’70 ai secolului suhat, truchină, peşchir, peşchirgiu ş.a.” al XX-lea.”

Eugen LUNGU Lucia ŢURCANU REVISTA LITERARĂ #5 / 5

MIRADOR PRINTRE PERSONAJE ŞI MĂŞTI DE ION POP

omentând, în urmă cu câţiva ani, dezinvoltură nu tocmai obişnuită. Mobi- ale datului aflat la îndemână deopotrivă elementar-biologică, exterior oricărei antologia poetică a lui Arcadie litatea asociativă, spiritul alert-inventiv, cu imaginile prelucrate livresc, numai „îndeletniciri metafizice”... CSuceveanu, Cafeneaua Nevermore tentaţia ludicului asigură compoziţiilor că în al său „text roşu postmodernist” Cu asemenea „obsesii modelatoare”, (Ed. Cartier, 2011), notam că, sub dezin- sale o vivacitate aparte, de regie co- descoperă un asasinat de forme de care Arcadie Suceveanu se înscrie printre voltura afişat-postmodernă a discursului mediografică, uneori spumoasă, alteori se desparte cu un evident regret, ca act autorii care-şi asumă cu un soi de dem- său liric, se ascunde de fapt un poet cu montată în registrul farsei, cu personaje programat, devenit cvasi-obligatoriu nitate întristată condiţia de „modernist destul de evidente nostalgii „moder- ieşite parcă din imaginarul unui Bosch în spaţiul noii sensibilităţi „antiliri- târziu”, forţat la convertiri de ultimă oră. niste” sau, cum s-a spus de la o vreme, ori din panorama barocă de fantoşe, ce”, antidot al „romantismului desuet” Important este însă că discursul său nu „tardo-moderniste”. Afişându-se eliberat nelipsind nici trimiterea la Istoria ierogli- recunoscut ca definitoriu şi constitutiv, se lasă nicio clipă copleşit de nostalgii de convenţiile transfigurării „puriste” fică, revărsată acum în „jungla străzii”, în căci o mare emblemă, precum „floarea nelalocul lor, îşi înfruntă situaţia incon- presupusă, în linii mari, de slujitorii procesiuni groteşti. Ca mulţi dintre noi, albastră” a lui Novalis, e caracterizată fortabilă cu un fel de eroism cu patosul esteticului situat în contrast cu impura cei mai „vechi”, Arcadie Suceveanu sufe- doar antifrastic drept „nocivă”. Altmin- cenzurat de ironie şi autoironie, recur- realitate dată, poetul nostru apare totuşi ră în faţa spectacolului, creat de el însuşi teri, poetul îşi expune la vedere atelierul gând la rândul său la relativizări benefi- foarte serios incomodat de confruntări- în corespondenţă cu cel al ospiciilor verbal, etalează „micile doze de avangar- ce pentru credibilitatea confesiunilor şi le cu prea puţin poetica lume în care e contemporaneităţii noastre, confirmând dism” la care pare silit să recurgă pentru autenticitatea frământărilor sale intime. nevoit să trăiască şi pe care n-o poate, în faptul că „grota înghite biblioteca” şi că, a fi în pas cu vremea lirică, îşi deplânge Dintre poeţii români actuali, el este fond, accepta în datele sale de „realitate în paralel, „sintaxa străzilor s-a încâlcit”, soarta de „clovn nenorocit”, reactuali- printre cei mai angajaţi în acţiunea de imediată”. Noua antologie, tipărită la într-o babilonie de forme confuze şi im- zând ipostaza „artistului ca saltimbanc” paradoxală apărare a valorilor „tari” ale editura bucureşteană Tracus Arte, sub pure. În ipostază ideală, poetul se vede şi clovn trist, trăieşte ca pe o dramă poeziei şi existenţei, fără să pară exce- titlul Personajele lui Erasm (2016), cu „luminat pe dinăuntru de un cuvânt mutarea îngerului din biserică în mă- sivi, tocmai fiindcă au inteligenţa de a-şi gândul, probabil, la Elogiul nebuniei şi, înalt, nerostit”, trăieşte, altfel spus, celărie, ba chiar ne spune că e silit să-şi doza atent şi eficient antidotul ironiei, mai departe, la „corabia nebunilor” a lui printre inefabile interzise expresiei într-o arunce „cheile şi principiile” pentru a fi conferind dramei înfăţişări amar-come- Sebastian Brant, care a mai circulat în lume de simulacre, unde orice proiecţie „doar carne şi biologie”... Universul său diografice şi compensaţii de artizanat apele noastre teritoriale tulburi, accen- imaginară cât de cât idealizantă este sor- se defineşte mereu ca unul fantasmatic, combinatoriu adesea spectaculos, pe tuează salutar liniile viziunii din cărţile tită pieirii, ca desuetă şi anacronică. În ficţional, rod al fanteziei rănite de agre- care poetul însuşi nu se sfieşte să le de- precedente, procedând la o selecţie de replică la amintita „corabie a nebunilor”, siunile epocii care traversează un grav şi conspire, caracterizându-le drept ”mani- maximă exigenţă, cu conservarea, desi- se propune una de construcţie proprie, poate definitiv proces de „dezvrăjire”. De eriste”, - în sens tipologic, desigur, deci gur, a unor texte reprezentative, prelua- „cu burta de fum şi iluzie”, asimilată aici, un fel de conştiinţă a inactualităţii, pozitiv. La acest nivel, sunt de apreciat te şi din precedenta selecţie menţionată. închipuirii unui Don Quijote, lăsându-se a unui anacronism trăit elegiac, căci pro- la fiecare pagină a antologiei mobilitatea Se definitivează astfel portretul unui condusă de busole ce „se hrănesc cu gramul despărţirii de „convenţiile” liricii şi ingeniozitatea unei „arte combinato- autor cu pecete proprie, pe care o putem gravitaţia inimii” (sale), - ambarcaţiune moderniste construite pe decantări şi rii” ajunse la maturitate, dispunând de recunoaşte uşor, dincolo de mulţimea de poetică, evident, rudă cu cea „beată” distilări de stări ale spiritului e executat dexterităţi pe care nu mulţi poeţi actuali măşti şi de ipostaze ale unor „dramatis a lui Rimbaud, deşi fără mobilizarea cumva în silă de cineva care se defineş- le au. Îi vin în sprijin şi modéle precum personae” pe care poemele sale le (re) energiei vitale şi vizionare din Le bâteau te ca „alchimist şi anahoret damnat”, Nichita Stănescu, bunăoară cu a sa „tur- introduc în scenă. ivre. Cum sugeram mai de mult, poetul „schior al himerei”, „bătrân magnat al mă de lei străvezii” şi alte fiinţe himerice Arcadie Suceveanu e, în chip funda- nostru compune un soi de lamenta- himerei”, chiar „profesionist al himerei”... regăsibile din loc în loc, ori liber-rafinata mental, un poet din clasa fanteziştilor ţie crepusculară pentru modernismul Prin contrast, un „corb” textual poesc prozodie dimoviană, auxiliar însemnat ironici, cu un vădit gust pentru însce- „înalt”, cu instrumentele aflate la dispo- nu conteneşte să-şi rostească mesajul în compunerea universului de bazar narea himericului, a unor proiecţii ale ziţia bricolajului postmodern care-şi ia fără speranţă, lipsa de iluzii în universul barochizant, catalizatoare pentru câteva imaginaţiei pe care le regizează cu o uneltele de oriunde, uzând de „notaţii” relativizat la extrem, coborât la condiţia texte. Dar Arcadie Suceveanu e, aici, şi autorul unor poezii de tonalitate gra- vă, „încălzindu-se la flacăra lucrurilor mărunte”, ale imediatului vital, - „lu- CARTEA POEZIEI 2017 · EDITURA ARC crurile spălându-şi, cu lăbuţe mici de pisică, faţa”, momente când „renunţ(ă) în gând la literatură”, când lasă vecină- tăţile fragede ale lumii obiectelor să se CARTEA POEZIEI 2017 vadă, încurajator, în poem. E de sugerat ANTOLOGIE ȘI PREFAȚĂ DE CĂLINA TRIFAN ca această reapropiere de zisele „lucruri simple” să fie mai frecventă în cărţile ce vor veni. Emoţionantă e şi suita de „Cartea poeziei 2017 reuneşte 77 de poeţi, aparţinând mai multor generaţii, paradigme şi „viziuni la Cernăuţi”, nu doar prin filele tendinţe, care au avut amabilitatea să răspundă solicitării noastre. Toţi împreună alcătu- sale de album evocator de vârste şi iesc un „portret de grup”, eterogen şi eteroclit, ca „autorizaţie” de trecere slujind aparte- istorii trecute, ci şi prin reflecţia impli- nenţa la breaslă. Poeţii antologaţi s-au bucurat de libertatea de a alege şi propune poeme cită, amar-elegiacă asupra unui prezent de dată recentă. în consecinţă, Cartea e gândită de toţi cei incluşi în volum... Autorii apar cu agresiuni insidioase şi persistente. În în ordine cronologică. Dacă fac sau nu faţă exigenţelor poeziei şi ale timpului e dreptul totul, Personajele lui Erasm, ca bilanţ cititorului să se pronunţe... substanţial de etapă, readuce în atenţie Această capsulă a timpului conservă suflul momentului... Poezia, fiind la limita dintre con- portretul unui poet autentic, ce şi-a fă- ştiinţă şi subconştient, e emoţie. Cartea poeziei 2017 oferă cititorului posibilitatea de a (re) cut din condiţia livrescă un mod de a fi, descoperi un nume mai vechi sau mai nou, un poem sau mai multe, cu care să rezoneze.” rămânând deschis şi receptiv la nu puţi- ne „întâmplări” semnificative de dincolo Călina TRIFAN de zidurile Bibliotecii. 6 / REVISTA LITERARĂ #5

BASARABIA LITERARĂ

90 DE ANI DE „CUVINTE POTRIVITE” © N. RĂILEANU de RĂZVAN VONCU

-au înjurat, în viaţă şi după, toţi cultură cu moravuri barbare. Cei care îl Arghezi deranjează. Pentru că, ase- aclamaţiile galeriei. N-a fost, ca să îl ziariştii obscuri ai naţiei. acuză că, după şase ani de interdicţie meni ţăranului (dar şi artistului auten- parafrazez pe Camil Petrescu, avocat. L L-au băgat în puşcărie, în 1919, (1948-1954), a acceptat să intre în Acade- tic!), are identitate. Are independenţă. N-a ştiut să-şi pledeze cauza. Şi-a scris, cei care duseseră România pe marginea mie, iar nu în puşcărie, ar trebui să nu Spune lucruri dure şi merge la puşcărie în schimb, opera. prăpastiei, în 1916-1917. uite că, între 1927 – anul debutului edi- pentru convingerile sale. Sau nu mai pu- Fiind foarte popular, Arghezi nu este L-au făcut trădător cei care au torial – şi 1944, adică în vechea Româ- blică şi trăieşte vânzând cireşe în piaţă. însă un poet uşor. Poeziile sale pentru transferat – se pare, pentru totdeauna – nia, încă neatinsă de filoxera comunistă, Mai mult: poetul n-a făcut şi n-a lasat cei mici nu sunt numai pentru cei mici. tezaurul ţării în Rusia. acest scriitor a primit un singur premiu „avere”. Nici n-a risipit averi, ca mulţi Erotica lui este filosofică, iar poezia L-au etichetat drept „om fără ca- (ex aequo!) şi nici o distincţie oficială. dintre care îi pun în cârcă toate fanto- religioasă este încărcată de o carnalitate racter” cei care, jefuind ei înşişi avuţia Refuzat de coteriile Societăţii Scriitorilor mele din dulapul propriului subconş- tulburătoare. Proza sa este aproape ne- naţională, credeau că un artist de Români şi calificat drept „pornograf”de tient. Arghirofilia sa e, în comparaţie cu cunoscută (deşi stă, în opinia mea, lângă geniu trebuie să trăiască, eventual, din oficialităţile de la Culte, Arghezi a fost jaful şi corupţia interbelică (de cele de cea a lui Caragiale). Gazetăria sa trebuie bacşişuri. înjurat, în interbelic, şi de stânga (ca azi nici nu mai vorbim !), un mit. Com- citită cu instrumentele poeziei şi ale L-au interzis pentru şase ani stali- „tradiţionalist, vândut naţionalismu- promisurile sale sunt, în comparaţie cu moralei, ca şi cea a lui nenea Iancu. niştii, obligându-l să supraviețuiască lui”), şi de dreapta (ca „modernist, turpitudinea altora, în deceniul stalinist Nu mă îndoiesc că, mâine, tinerii „cri- din vânzarea roșiilor și cireșelor de la vândut iudeo-masoneriei”). Gazetăria și nu numai, o fabulaţie. tici” îl vor relativiza, iar noii procurori li- Mărţişor. sa, muiată în apa tare a pamfletului, Arghezi deranjează, încă o dată, pen- terari vor cere (a câta oară?) să fie editat L-au făcut... stalinist (?!), după 1989, a fost interpretată formal de cei pe tru că are geniu. Şi pentru că şi-a pus numai cu o banderolă neagră, pe care să urmaşii spirituali ai celor care l-au inter- care îi deranja conţinutul ei de adevăr. geniul în cele o sută de volume pe care scrie: „Atenţie, acest om a colaborat cu zis. Nimeni n-a părut să înţeleagă că arta le-a scris, nu în bancuri de cafenea, nici comunismul”. Stupizenia daco-română e Şi totuşi, Arghezi şi-a văzut de înnobilează chiar atunci când veştejeşte în politică. Aşa ceva, la români, e im- nesfârşită. treabă, în viaţă, şi de eternitate, şi o mulţime de gazetari imunzi, astăzi pardonabil. Aici numai cei care critică, după. Cel mai mare poet al secolului complet obscuri, s-au bucurat în epocă numai cei care dărâmă (pardon: decon- Totuşi, acest oltean strămutat în XX a trecut printr-o istorie cumplită, de respectabilitatea refuzată lui Arghezi. struiesc), numai cei care denunţă sunt Marea Valahie şi-a înfipt, adânc, lopata înnobilând-o. Tot ce a obţinut poetul a fost muncit importanţi. În ochii acestora, Arghezi în secolul al XX-lea românesc. Şi nimeni Deşi întrupează o paradigmă poe- cu sudoarea frunţii, şi uneori, chiar a era vinovat numai şi numai pentru că nu va reuşi, cum nu a reuşit nici până tică atipică, la noi, aceea de „geniu palmelor lui. Cei care cred că aprecierea îndrăznea să existe. acum, să o scoată de acolo. Pentru că gospodar” (Eugen Simion), destinul său unui Lovinescu sau Călinescu a tradus A avut orgolii? Desigur. Dar ce mare este o lopată de cuvinte. Cauţi s-o apuci este exemplar pentru condiţia cu totul în limbaj critic critic atmosfera unei poet n-a avut? Arghezi, însă, n-a avut de coadă şi te trezeşti că te plezneşte nenorocită a omului de excepţie, într-o epoci se înşeală amarnic. vanităţi, n-a vânat gloria cafenelei şi peste faţă biciul răbdat.

FESTIVALUL INTERNAȚIONAL VIAȚA LITERARĂ „PRIMĂVARA EUROPEANĂ A POEȚILOR”

n perioada 3-5 mai curent a avut loc Festivalul Internațional traducerea a fost asigurată de Leo Butnaru în limba rusă și încheiat cu Youth challenge, unde provocarea primei lecturi „Primăvara Europeană a Poeților”, ediția a VII-a. Eveni- Moni Stănilă în limba engleză. a fost lansată de tânărul poet Ion Buzu, continuând cu poeții Îmentele au debutat nu doar prin depunerea de flori la Simpozionul a fost urmat de lansări de carte: Almanahul din Chișinău și cu cei invitați de peste hotare. busturile scriitorilor de pe Aleea Clasicilor Literaturii Române Festivalului Internațional Primăvara Europeană a Poeți- A doua zi a început cu desanturi poetice prin universități și prezentarea invitaților, ci și prin semnarea unui important lor, Editura TipoMoldova; Cartea Poeziei 2017, Editura Arc; și licee. La Universitatea de Stat, secțiile de filologie, s-au acord de colaborare între Uniunea Scriitorilor din Moldova, lansări de reviste: Revista Literară și Premier/Poesie, revistă aflat două grupe: cea dintâi, coordonată de Nicolae Spătaru, reprezentată de Arcadie Suceveanu, Președinte, și Centrul pariziană care include un dosar cu poeți din R. Moldova (se- care a fost însoțit de poeții Jan H. Mysjkin (Franța), Salim de traduceri și relații culturale din Azerbaidjan, reprezentat lecția și traducerea de Jan H. Mysjkin și Doina Ioanid); apoi Babullaoglu (Azerbaidjan) și Doina Ioanid (România); cea de a de Salim Babullaoglu, Președinte. La semnarea acordului, au fost prezentate volumele colecției de poezie „Primăvara doua, coordonată de Teo Chiriac și Grigore Chiper, i-a inclus din partea azeră, au mai participat: Ieham Agaev, consilier al Poeților” (Pavel Boțu Ornic și Liviu Deleanu Dincolo de crudul pe poeții Petr Borkovec (Cehia), Müesser Yeniay (Turcia), Ambasadei Azerbaidjanului în R. Moldova, Vugar Novruzov, mâine, Editura „ARC”), colecție realizată în cadrul programu- Victor Munteanu (România). La Universitatea Ion Creangă, președinte al Congresului Azerilor din R. Moldova. lui acestui prestigios Festival. Seara a continuat cu Podiumul Dumitru Crudu și Leo Butnaru i-au avut alături pe poeții Simpozionul Internaţional „Dialoguri europene: poeţi şi poetic, moderat de Moni Stănilă, în cadrul căruia au citit Jan Antanas Jonynas (Lituania), Volodimir Danylenko (Ucraina), traducători”, moderat de Arcadie Suceveanu, Teo Chiriac și H. Mysjkin (Franța), Antanas Jonynas (Lituania), Volodimir Coman Șova și Denisa Duran (România). Nicolae Spătaru, a avut o gamă largă de subiecte privind Poiata (Ucraina), Valeriu Matei, Maria Pilchin, Ilie T. Zegrea O altă grupă, coordonată de Arcadie Suceveanu, ce i-a problemele de traducere literară în diferite areale culturale și (Cernăuți), Florina Zaharia și Nichita Danilov (România), avut alături pe Volodimir Poiata (Ucraina), Nichita Danilov fiecare oaspete a putut interveni pentru a împărtăși publi- Müesser Yeniay (Turcia), Irina Nechit, Alexandru Vakulovski (România), Dumitru Brăneanu (România), s-a întâlnit cu elevii cului din experiența proprie. Pentru invitații din străinătate și Arcadie Suceveanu (R. Moldova). Prima zi de festival s-a Liceului Vasile Alecsandri. La Liceul Spiru Haret, Moni Stănilă REVISTA LITERARĂ #5 / 7

e Solomon Marcus l-am întâlnit fel locul în care ar fi predateș i însușite pentru prima oară într-o școală. mijloacele și cadrul învățării continue. PFusesem invitați împreună, fără Acest cadru trebuie să fie de șa a natură să știm unul de altul, la o întâlnire cu REFLEXE încât copilul să ajungă să înțeleagă pe elevii. Ne-am bucurat și ne-am mirat ce lume este (de aici necesitatea istoriei reciproc de disponibilitatea celuilalt de și a latinei, a geografieiș i a religiei) să a ajunge într-un cartier îndepărtat la se poată plasa corect în timp și spa- o discuție cu niște adolescenți necu- țiu, sufletește și material, ca să poată noscuți. Și înainte de a-i descoperi pe înțelege dincotro vine și încotro merge, ei ne-am descoperit pe noi ca făcând care este locul lui în șirul de strămoși parte din acea categorie de intelectuali pe care îl continuă și pe care va trebui adulți pentru care nimic nu este mai să îl ducă mai departe. Școala poate important decât să-și transmită ge- să-i dea sentimentul apartenenței la o nerațiilor următoare ideile, pasiunea, țară, la o tradiție, la o istorie, la o ge- îngrijorările și convingerea că spiri- ografie, apartenență care îi va asigura tul critic și bucuria de a învăța sunt rezervele de ne-singurătate din care își condiții sine qua non ale dezvoltării va hrăni demnitatea și creativitatea în intelectuale. Țin minte că le-a vorbit universul mondializat unde evoluează. elevilor despre învățare nu ca despre Școala îl pregătește astfel nu ca pe un un efort care trebuie făcut și nu ca depozitar de cunoștințe și idei, ci ca pe despre o obligație, ci dimpotrivă des- un producător și utilizator de cunoș- pre bucuria, relaxarea și destinderea DESPRE BUCURIA tințe și idei. Astfel, la muzică nu ar pe care actul învățării ca descoperire a învăța de cele mai multe ori fără succes lumii trebuie să le conțină. Iar ideea le să cânte, ci să asculte marea muzică, apărea ascultătorilor atât de nouă și de DE A ÎNVĂȚA să descopere fericirea de a pătrunde convingătoare, încât îl ascultau ferme- în interiorul ei; la desen nu ar învăța cați, cuceriți și nu mă îndoiesc că acea să deseneze, chiar dacă nu are talent, întâlnire cu marele matematician i-a SĂ ÎNVEȚI ci să privească un desen, să învețe marcat. Ca și pe mine. ce înseamnă să vizitezi un muzeu și Mi-am amintit ideile de atunci cum se obține bucuria de a înțelege descoperindu-le într-o neobișnuită de ANA BLANDIANA frumusețea; iar la religie nu ar învăța carte strângând între aceleași coperți pe dinafară dogme, ci însăși definiția nu numai grija mereu în creștere a lui religiozității și a nevoii omului de a Solomon Marcus pentru nivelul școlii crede și de a fi mai mult decât celulele mereu în scădere, ci și ecourile on-line care îl compun. ale pledoariilor sale, efervescența inte- această privință, comentatorii profeso- a învăța, în sensul tranzitiv și intranzi- Observ că, emoționată de amintirea lectuală pe care semnalul său de alar- rului erau chiar mai radicali decât el, tiv al verbului. implicării lui Solomon Marcus în lupta mă a produs-o în rândurile profesorilor, ajungându-se până la propunerea desfi- În ceea ce privește programele, dis- pentru libertatea intelectuală a noilor părinților și a tuturor celor pentru care ințării manualelor, pentru a nu mai îm- cuția devine încă și mai gravă, pentru generații, am ajuns la propriile mele agresiunea împotriva copiilor pe care piedica adevărata comunicare, dacă nu că, în mod evident, pentru a deveni cu obsesii, iluzii și îngrijorări pe această o exercită degradarea, birocratizarea și sunt în stare să o ajute, să se producă. adevărat utile dezvoltării intelectuale temă. Aș vrea doar să adaug speranța instrumentalizarea școlii este un motiv Și chiar dacă nu se va merge niciodată (dar nu numai intelectuale, ci și mora- mea că ele vor ajunge la cât mai mulți de acută îngrijorare și chiar un atentat atât de departe, profesorii – și mai ales le, și civice) a copiilor și adolescenților, profesori, că vor reuși să-i tulbure și să la viitor. superiorii lor – trebuie convinși că nu ele ar trebui pur și simplu regândite le aducă aminte că relația dintre profe- Una dintre temele care revin în sunt obligați să se cramponeze de ma- pe alte coordonate. Ideal ar fi caș coala sor și elev este dintre două ființe uma- aceste ample discuții este calitatea nual și de norme pedagogice înguste și să nu fie o mașinărie cu ajutorul căreia ne nu dintre doi roboți și că în definiția manualelor care poartă în mare măsură anchilozate; că regulile ținerii unei ore mintea elevului să poată fi umplută de profesiei lor intră alături de noțiunea răspunderea ruperii legăturilor umane nu trebuie să fie gratiile unei cuști în cât mai multe cunoștințe, ci un pro- de slujbaș și de sindicalist și noțiunea dintre profesor și elev, transformân- care să-și propună să introducă elevii; cedeu maieutic prin care copilul să fie de apostol. În ceea ce privește orele de du-se în niște chingi care interzic, prin că știința pedagogiei este cu atât mai învățat să învețe, ca școala devenind limba română (care se numește acum, insuficiența marjei de libertate, func- eficientă cu cât este în stare să devină doar punctul de pornire al unui proces ironic probabil, comunicare) în ele ar ționarea bunului simț și a creativității. o artă, arta întâlnirii la mijlocul drumu- care în cele mai fericite cazuri poate trebui să se predea în primul rând ce Am fost impresionată de faptul că, în lui dintre profesor și elev în bucuria de dura toată viața. Școala ideală ar fi ast- înseamnă fericirea de a citi.

s-a aflat împreună cu poeții Michaël Vandebril (Belgia), „Manifestrup”. Premiile „Relaţii culturale” au fost acordate ALMANAHUL Efe Duyan (Turcia), Florina Zaharia (România) și Ilie T. lui la Jan H. Mysjkin (Franţa), Doina Ioanid (România) şi Zegrea din Cernăuți. Volodimir Poiata (Ucraina) – pentru promovarea lite- FESTIVALULUI În partea a doua a zilei, scriitorii s-au adunat pe raturii române în alte spaţii culturale. Portalul de știri INTERNAȚIONAL terasa Uniunii Scriitorilor, unde, sub atenta moderare a Deschide.md şi Cenaclul Republica i-au acordat poetului „PRIMĂVARA lui Arcadie Suceveanu, a avut loc Simpozionul „Scriitorul și traducătorului din Kiev, Volodimir Poiata, Premiul EUROPEANĂ A și Cetatea”, care a reușit să stârnească un dialog viu și „Victor Bucătaru”, pentru promovarea literaturii române POEȚILOR” edificator printre cei prezenți. în Ucraina. EDIȚIA A VII-A CHIȘINĂU, Podiumul Poetic din cea de a doua seară, moderat Doi poeți s-au învrednicit de Marele Premiu: Coman 3-5 MAI 2017 de Grigore Chiper, i-a avut ca protagoniști pe scriitorii: Şova, pentru întreaga creaţie poetică; Premiul şi Trofeul Michaël Vandebril (Belgia), Doina Ioanid (România), Volo- festivalului (o sculptură de Valentin Vârtosu) s-a decernat dimir Danylenko (Ucraina), Maria Șleahtițchin (R. Moldo- lui Nichita Danilov, de asemenea pentru întreaga creaţie. EDITURA va), Petr Borkovec (Cehia), Coman Șova (România), Salim În a treia zi și ultima a avut loc deplasarea la Soroca, TIPO-MOLDOVA, Babullaoglu (Azerbaidjan), Denisa Duran (România), Leo unde oaspeții Festivalului, însoțiți de poetul sorocean IAȘI, 2017 Butnaru (R. Moldova), Nicolae Popa (R. Moldova), Emilian Petre Popa, au fost întâmpinați de oficialitățile locale, în Galaicu-Păun (R. Moldova), Dumitru Brăneanu (România), frunte cu președintele raionului Ghenadie Muntean, care Efe Duyan (Turcia), Victor Munteanu (România), Nicolae a primit o diplomă din partea Uniunii Scriitorilor pentru Dabija și Eugenia Bulat (R. Moldova). aportul la buna desfășurare a festivalului. În această Ediția a VII-a a Festivalului Primăvara Europeană a Poeților s-a La finalul serii preşedintele Uniunii Scriitorilor, Arca- localitate au avut loc două recitaluri de poezie: unul la remarcat și prin faptul că a fost editat un Almanah (Ed. TipoMol- dova, Iași), care a inclus poemele participanților la festival. Invi- die Suceveanu a înmânat tradiţionalele premii. Premiul busturile scriitorilor, altul în curtea minunatei cetăți de tații Festivalului din 2017 au fost: Salim Babullaoglu (Azerbaijan), „Floarea de păpădie” i-a fost acordat Teodorei Vasiliu, în la Soroca, ambele moderate de scriitorul Nicolae Spătaru. Petr Borkovec (Cehia), Volodimir Danilenko, Volodimir Poiata, vârstă de 5 ani, care a avut o lectură din poezia Irinei În urma bilanțului, putem afirma cu certitudine că și cea Ilie T. Zegrea (Ucraina), Efe Duyan, Müesser Yenyai (Turcia), Nechit. Premiile pentru cele mai recente volume au mers de a VII-a ediție a festivalului a fost una de incontestabil Antanas Jonynas (Lituania), Jan H. Mysjkin (Belgia, Franța), Mi- la Călina Trifan – pentru coordonarea antologiei „Cartea succes. chael Vandebril (Belgia), Nichita Danilov, Doina Ioanid, Florina Poeziei 2017”; la Victor Munteanu – pentru volumul Zaharia, Coman Șova, Victor Munteanu, Dumitru Brăneanu, Aurel „Locuinţă pentru un suflet”; la Florina Zaharia – pentru Moni STĂNILĂ Ștefanachi, Denisa Duran (România). 8 / REVISTA LITERARĂ #5

despre dragoste, din care a rămas doar ANUL LITERAR 2016 spiritualul, afectul s-a retras în idee, în gândul esențializat și expresiv: „Dragostea mea pentru tine/ trece peste stări/ ca o umbră peste apă”. O poezie cerebrală, de o luciditate aspră, scrie Leo Butnaru în Protestatarul și orga (24 ore). Cartea e marcată în mare parte de narcisism auctorial, de orgoliul creatorului care trăiește iluzia că orice gând pe care-l emite este eminamente un gând poetic. Eugenia Bulat, în Ce facem noi cu două mari tristeți (Arc), propune o poezie con- fesională, interogativă, o poezie a celor POEZIA – două mari tristeți, care sunt două mari dureri: a neamului risipit și a sinelui exilat O RETROSPECTIVĂ „pe pervazul” dintre două lumi/realităţi, dintre identitatea periclitată şi alteritatea © N. RĂILEANU de NINA CORCINSCHI ameninţătoare. Confruntarea poetei cu istoria se face în arena lirismului, care-i pune în mișcare patosul interior, cu toată gama sa de interogații, exclamații, venite toate dintr-o percepție acută și dramatică a intre cărțile de poezie scrise în 2016 himenul întins din nou/ mai abil”. Falsul și mentă, ție mă închin”), pentru a deturna lumii. E deosebit de sugestiv ciclul Veneţia în Basarabia, două sunt aparițiile și derizoriul angajează limbajul agresiv, mesajul în parodia unui Cântec al gării, cu ca un dat, în care eul liric trage peste el Deditoriale care onorează în cea mai ireverențios. Asocierile de imagini sunt bufoni ce dansează lângă prăpastia, din „plăpumi grele de apă” și coboară de la mare măsură anul literar: Sufletul meu bulversante, grotești, împingând dezgustul care pândește moartea. Est către sine, având certitudinea că „ce de până la Big Bang, de Teo Chiriac și Să cu „gheare şi colţi” spre dezastrul interior. Urâta (Vinea) desemnează fața corintică a închis e-n afară/ deschis e de-a dreptul în fi fost totul o mare păcăleală? de Iulian Compensativ, esteticul recuperează prin poeziei Radmilei Popovici. Poeta a traversat tine,/ !tu ştii, e deschis”. Privirea bifocală Frunta șu. imaginarul şocant, prin imagini insolite, exemplar toate paradigmele, pornind de îndreptată spre infinitul acvatic şi spre În Sufletul meu de până la Big Bang (Arc) prin tăieturile sintaxei poetice. la cea dorică a expresiei cuminți, a ima- sine îi îngreunează de înţelesuri logosul, regăsim o poezie în care toate straturile Ciclul II, St. Bonia Blues, apărut la 10 ginarului de natură tradiționalistă, la cea îl deschide spre înțelesuri metafizice. funcționează armonios, cele de suprafață, ani distanță de volumul de debut, impune ionică a poeziei sinelui și a ajuns la faza Antologia include poeme din volumele ale expresiei poetice și muzicalității forme- în prim-plan miza existențială, experimen- experimentului, fără însă a fi radicalistă. precedente ale Eugeniei Bulat și poeme lor, cu cele de adâncime, a reflecției lirice, a tele formale o secondează. Regăsim aici o Radmila Popovici și când exagerează o inedite, care atestă o traiectorie ascen- încărcăturii metafizice, a sugestiilor livrești. poetică a tranșeelor, care transmite gustul face cu grație. O stare febrilă, dionisiacă, dentă în sensul evoluţiei de la registrul E o poetică decantată, esențializată, în care amar al prafului de pușcă și senzația acută întreține tensiunea lirică a poeziilor sale. unei ideaţii dezgolite şi directe la expresia nimic nu e la întâmplare, nimic în plus, a vieții și a morții aflate în aceeași unică Poeta simultaneizează actul trăirii cu cel densă şi grea de semnificaţii susţinută de în minus. Când reflecția riscă să devină respirație. Tragismul existenței, experien- al scrierii. Poezia, pentru a fi autentică, o elasticitate şi o supleţe stilistică care se austeră, o iradiază un val de senzorialita- țele la limită, suferința învinsului, umilința trebuie să fie imediată, să iradieze incan- impune. te, când trimiterile livrești tind să devină bolii sunt iradiate în poezie de ironie dură, descența gândului și a simțirii. Un proces Și în Străin peste ape (Junimea), poezia dominante, sensurile se desfac în imagini de sarcasm amar. de metabolizare, de regândire, i-ar fi inutil, lui Vitalie Răileanu e fidelă temei acvati- poetice de un rafinament deosebit, când În ciclul III, cel mai recent, viziunea con- ar ucide tocmai vibrația, sugerează poeta: ce, cu întreg rechizitoriul ei specific de dramatismul viziunii se adâncește, intervi- tinuă să se adâncească ontologic. În Inedite „pe strunele nervilor/ înșir cuvinte/ neșle- insulițe, porturi maritime, furtuni, valuri ne reductor jocul inteligent al formelor și moartea e act hiperlucid de conștiință, e fuite smulse/ din carne/ nu le las să facă etc., o lume linx prin care eul liric se plim- al ideilor, se strecoară ironia fină. Ludicul trăire interioară dureroasă, angoasantă, pojghiță/ n-ar mai fi/ la fel” (cenușă). E o bă nestingherit, respirând aerul tare și însă este trist, este doar zâmbetul care având diverse forme de reprezentare limi- aparență însă, poezia Radmilei Popovici fortificator al libertății și al solitudinii. ascunde grimasa. Funcția ludicului nu e nară. În toată poezia lui Iulian Fruntașu, este și efort de elaborare, de ajustare a Acest mediu lichid și salin nu e unul ostil, una de autosuficiență postmodernistă, e singurătatea, deznădejdea și moartea se spontaneității într-o arhitectură poetică norii plumburii, valurile izbitoare și reci, mai curând una de natură lirică, pentru fiziologizează, se transpun în organisme bine gândită. Ca și în volumul precedent, cristalele de gheață de pe sprâncenele a muta reflecția din zona filozofiei în cea vii, devin fiare neîmblânzite, suportând o regăsim o corporalitate disociată, o poeti- marinarilor nu provoacă frisoane. E un a poeziei. Condiția culturală a poeziei, permanentă stare de rană, de piele jupuită. că a fiziologiei, în buna tradiție a poeziei mediu semioniric, rece-cald, de iod amar și asumarea ontologic-viscerală a actului În Dulcele meu asasin (Vinea), imaginaţia Magdei Isanos sau a lui Nichita Stănescu. solitudine dulce, care învolburează imagi- poetic, mitul salvator al Frumuseții, va- poetică a Silviei Goteanschi are o geometrie Starea de tensiune ține de o permanentă nația și invocă intertexte livrești. Marea e loarea întemeietoare a cuvântului, disputa pe cât de imprevizibilă, pe atât de specta- zbatere a contrariilor. Titlul Urâta e și o întinderea care nu limitează, nu restrânge trupului Cain cu sufletul Abel, situarea culoasă. Reperele poeziei sale, preluate din dovadă în acest sens, sugerând exercițiul setea de libertate a personajului poeziei și vieții în proximitatea morții sunt marile realitatea banală, se transformă rapid în de exorcizare a interioarelor tenebroase nici pe cea de autenticitate („mă ascund în teme care țin poezia lui Teo Chiriac în zona forme noi și vii, desemnând parcă o lume ale frumuseții. Cea mai frumoasă poezie e aceste valuri imense/ deoarece nu vreau să camerală a gândirii, în registrul metafizic construită alternativ din fragmentele de chiar Urâta, cu imagini poetice sugestive: mă tăinuiesc în scoici sidefate”), de aceea al imaginației. Irigate însă, constant, cu sticlă colorată ale unui caleidoscop. Într-o „mi-am călcat pe inimă/ am luat cuvântul/ verbul predilect e zborul și substantivul un val de lirism, iradiate cu o autentică imagine recurentă răbufnește o realitate urâtă/ în mâini să mă/ oglindesc/ în el/ cheie – aripile. Este și o proiecție feminină trăire umană. Poetul, cunoscut din celelalte excentrică, „bambunezia”, susţinută de îmbătrânisem”. aici, tulbure, nedefinită, iluzorie, niciodată volume drept un maestru al abstractizării picioarele fragile, în sens de graţioase şi exo- Ecaterina Bargan, în Când spui dra- carnală, care mai curând suplinește o sete imaginilor și al ermetizării sensului, în tice, de bambus (ca-n povestea vrăjitoarei goste parcă spui prea mult (Vinea) scrie o de comunicare decât una de iubire. Poezia acest volum transferă discursul din zona din casa pe picior de găină) şi întrețesută poezie în cheie minimalistă, care provoacă din finalul cărții se încarcă reflexiv; tensiu- eterică și nonfigurativă într-una cât se de unduioase liane şi trestii. Magul din o asociere cu proza Hortensiei Papadat nile confesive despre condiția singurătății poate de lirică, palpabilă, cantabilă chiar. acest spaţiu esoteric execută scamatorii Bengescu, în ceea ce privește aplecarea sunt concentrate într-o poetică aluzivă, a E o intenție, cred, de a testa conceptele pentru deliciul spectatorului şi cântă la spre fiziologie, spre zona medicinală, cu- nespusului până la capăt. tari ale condiției culturale a scrisului în flaut pentru a face şerpii să danseze. În rativă a ființei. Un „realism biologic”, pe De apreciat antologiile de poezie sem- plan visceral, de a le verifica ontologic și toate volumele de poezie ale Silviei Go- care Pompiliu Constantinescu îl găsea nate de Vasile Romanciuc, Lumina glasului a le învesti cu aburul cald al umanului. teanschi, atmosfera e de magie aproape la scriitoarea interbelică, îi este propriu lăuntric (Prut), Nicolae Dabija, Reparatorul Antologia de poezie a lui Iulian Fruntașu. mistică, întreţinută prin zborurile întoarse și poeziei Ecaterinei Bargan, dar adus în de vise (Cartier), dar și antologia poeziei Să fi fost totul o mare păcăleală? conține o ale fanteziei. Dacă Dramaturgia lucioaselor zona lirismului. Salturile din cotidian în șaizeciste din Basarabia, Dreptul la nume selecție de poezii din volumele anterioare funii stă mai mult sub semnul vizualului, imaginar, din spiritual în fiziologic se fac (Cartier), de Andrei Țurcanu. și un ciclu de poezii inedite. Acestea con- Dulcele meu asasin amplifică sunetul, acce- rapid și ingenios. Un poem poate cel mai În 2016 au mai apărut: Peste margini turează o biografie de creație cu punctele lerează dansul frenetic al liniilor şi formelor, reușit din volum e Declarație de dragoste: ( ), de Nina ei de marcaj pe distanțe fixe, din 10 în 10 care e un dans al iubirii și al morții. În „Uneori, când nu pot înghiți o pastilă,/ mă Josu, Scrânciob pe mare/ Un columpoi sobre ani. Ultima plachetă din carte și prima în acest volum lunecarea în oniric e erotică gândesc că ea ești tu./ Îți pronunț numele/ elEditura mar (Prut), pentru de Literatură Maria Hâncu, și Artă În univers e ordinea traiectului literar, Beata în mar- și ia ritmuri folclorizante, de descântec, de și nici nu simt cum dispare-n faringe.// Azi primăvară (CEP: USM), de Galina Ionițoi ș.a. supiu, în 1996, când a apărut, a ținut de vrajă a unei „bocitoare colorate”. Cântecul am uitat să-ți pronunț numele/ și aproape E mult? E puțin? S-a publicat suficient manifest artistic postmodernist în literatura Sulamitei exotice pentru „dulcele asasin”, m-am sufocat./ Am căzut în genunchi pe pentru a ni se contura clar coordonatele din Basarabia. În acest ciclu, deruta şi ner- păstrează ceva din ritmul Cântării cântări- podea,/ expectorându-mi apa și pastila estetice ale poeziei anului 2016. Să ne în- vii ţin de „lucruri cu sensuri avortate, cu lor („Ție iți aduc jertfe de miresme, /de isop din trahee.” Cartea Ecaterinei Bargan e găduim zăbava de-a o citi. REVISTA LITERARĂ #5 / 9

irculă vorbe cum că în anul 2016 producția literară a fost cam sub- Cțirică, că nu s-au prea publicat cărți ANUL LITERAR 2016 importante. Ceea ce am avut eu în față contrazice însă gura târgului. În domeniul prozei s-au publicat mai multe cărți. Cărți de proză scurtă și romane. O parte din titluri le aveam deja pe masa mea de lucru, o parte mi-au fost puse la dispoziție de Uniunea Scriitorilor și o parte va fi rămas în afara posibilităților mele de a le citi. Așadar bilanțul (vorba vine) va fi, și din cauze obiective, parțial. În genul prozei scurte au văzut lumina tiparului patru cărți. Dumitru Crudu, care s-a recomandat cititorului ca poet, romancier și dramaturg, a publicat cea PROZA de-a doua carte de nuvele, Salutări lui © N. RĂILEANU Troțki (București, Univers). Informația de de MARIA ȘLEAHTIȚCHI pe ultima copertă precizează că volumul a fost declarat „câștigător al Concursului de manuscrise organizat de Editura Univers”. În 2012 scriitorul scotea de sub tipar volumul Oameni din Chișinău, care, așa cum și Basarabia, de la Tătărăuca Veche, la unea cu cele zece nuvele autorul a inclus prima lectură (cu respectarea ordinii pro- s-a scris, „poate fi citit atât ca un volum de Chișinău, București, Paris. Ea creează sau scurte istorii pe teme cotidiene: despre puse de text) se creează impresia că noul proză scurtă, cât şi ca un roman”. Dumi- evocă din propriile-i amintiri și reflecții o bunici și nepoți, despre un cuplu care a roman rămâne întrucâtva în linia scriiturii tru Crudu își ia subiectele din cotidianul serie de chipuri feminine memorabile. Pe înfiat un copil, despre cizmarul Arcadie din primului său roman, Cartea nomazilor imediat. Și romanele, și dramaturgia lui mine m-a convins mai cu seamă chipul Cernăuți, istoria lui Aurel etc. În general, din B. În tot cazul, romanul reprezintă în respiră cu plămânii prezentului, el fiind bunicii Nadejda din nuvela Variații pe o cu câteva excepții, povestitorul acestor bună măsură o criptogramă, care necesită unul din autorii care scanează în lucrările temă poloneză. În final, dacă admitem că miniaturi și nuvele reconstituie crâmpeie descifrare. Deși se citește relativ ușor (se sale viața cea de zi cu zi. În plus, el știe titlul cărții face parte din contractul de din viața pe care autorul a cunoscut-o în remarcă relaxarea frazei și a discursului să îmbine realitățile de document ale co- lectură cu cititorul și că definește con- Bucovina sa natală. față de stilistica primului roman), romanul tidianului cu ficționarea în proces. Adică, ceptual cartea, menționez că ea stă sub O scurtă concluzie cu privire la profi- necesită un anumit nivel de înțelegere întâmplările banale, cum ar fi cea din ba- semnul erosului, întrucât nuvela Tunica lul cărților de proză scurtă: proza scurtă din partea cititorului. Conceptul roma- rul Kokos bunăoară, devin literatură prin portocalie reconstituie istoria unei esca- reprezintă un amestec evident de ficțiune nului ieroglifă presupune ambiguizare forța de literaturizare a actului narativ și pade erotice la mare. și biografic, autobiografic; nota memoria- și instituirea unor linii semantice oculte, al scriiturii însăși. Întâmplările povestite Scriitorul Iulian Filip semnează în listică, impresiile de călătorie, meditațiile, la care va avea acces mai puțină lume. de personajele lui Dumitru Crudu capătă, anul 2016 și ca prozator. Cartea de proză confesiunile par să erodeze irecuperabil fic- Acest tip de roman i-a solicitat autorului nea șteptat, în virtutea clișeelor cultural- scurtă Nuca lui Newton (Chișinău, Prut) ționalul; proza scurtă se deficționalizează. un plus semnificativ de imaginație și o istorice din care se compune modul nostru a fost editată de asemenea cu sprijinul arhitectură mai sofisticată. În general, Val de a ne raporta la realitate, semnificații Ministerului Culturii al Republicii Mol- Butnaru este autorul care își construiește literare și chiar dimensiuni livrești. Conform dova. Alcătuită din patru părți, Nuca lui ROMANUL ANULUI 2016 romanele. El reprezintă lumea ambiguizată tabietului speciei, nuvelele se încheie cu Newton are drept principiu de organizare și distopică a realităților basarabene în poante umoristice, autorul știind să va- criteriul tematic: I. Prozele din ce în ce faliile trecutului și în cele ale viitorului, iar lorifice, adesea destul de reușit, situațiile mai scurte, II. Prozele cu sofieni, italieni și eși nu s-a publicat un număr mare cupele timpului adesea își scurg nisipul în comice. Universul uman din proza scurtă alți neoitalieni; III. Proze despre moarte și de romane, genul ne-a oferit surpri- direcții inverse. Impresia generală care te a lui Dumitru Crudu este divers, cuprin- pomeni; IV. Proze cu 2 folcloriști. Volumul Dze semnificative. Scriitorul Savatie cople șește, prima impresie, este de lume zând atât coțcăriile adolescenților hoți, se deschide cu nuvela-parabolă Recolte Ba ștovoi a publicat cartea Învățăturile alienată, în care întregul capătă proporții apoi pușcăriași, cât și dramele cuplurilor vărgate din tancul dezgropat, în care, unei prostituate bătrâne către fiul său debilizate, distrofice, urieșești sau fragili- sparte. Deși umorul străbate cartea în într-un ritm alert, se povestește istoria handicapat (București, Cathisma). Am scris tăți de bibelou. Pe întinderea a 126 de ani întregime, lumea lui Dumitru Crudu este sătenilor de la Sarata Cotului și a lui Venea. o cronică la această carte (este de găsit în Negru îl urmărește obsedant pe Roșu. Val în general tristă. Ea emană neîmpliniri, Venea transformase tancul în incubatorul revista Moldova, ultimul număr pe anul Butnaru insistă în ideea sa de a crea un rateuri. Nuvelistul Dumitru Crudu este un Colorado, „care plodea gândaci din ce în 2016), de aceea nu voi face prea multe roman în care nu doar s-ar povesti istorii fel de cronicar al „copiilor de pe natura” ce mai mulți și mai mășcați”. Personaje referințe la el. Ce cred despre el se poate captivante și verosimile, dar în care ar lumii de azi, cu tot ce are ea mai tipic și dinte cele mai diferite populează nuvele- citi in extensio. Menționez doar că este funcționa și o complexă paletă de sim- neordinar totodată. Cartea a primit titlul le lui Iulian Filip. El recreează o lume, o cel de-al treilea roman publicat de Savatie boluri, semnificații, relații, intertextuali- nuvelei Salutări lui Troțki, nuvela care reinstituie prin vocea povestitorului din Ba ștovoi și că el reușește și de astă dată zări de adâncime. Așa cum ne îndeamnă așază universul ei în zona anecdoticului, întâmplări, povești depănate de condrume- să pună diagnoza exactă Basarabiei. Altfel autorul în Nota de la începutul cărții, am a unui cotidian carnavalesc și distopic. ții destinului, preponderent trăite aici, în decât în romanul Iepurii nu mor (altfel recitit romanul în ordinea cronologică a Lucreția Bârlădeanu, poetă, prozatoare, Basarabia (la Sofia, la Ialoveni...), dar și în de concept, altfel de scriitură, altfel de capitolelor (ele fiind numerotate), din care eseistă, a publicat volumul de nuvele Tunica Egipt sau printre italieni și alte neamuri. efecte), noul roman al lui Savatie Baștovoi am desprins linia magistrală a dușmăniei portocalie (Chișinău, Prut Internațional). Deși include nuvele și miniaturi subsumate reflectă realitatea dură, tragică în care se ș i invidiei bărbaților din familia Negru față Cartea este declarată câștigătoare a concur- în accepție tradițională genului ficțional, află basarabeanul. Acțiunea romanului de bărbații din familia Roșu. S-ar părea că sului de manuscrise organizat de Ministerul prozele lui Iulian Filip, în majoritatea lor, începe într-un orfelinat din nordul Repu- între aceste două șiruri de bărbați a stat Culturii al Republicii Moldova. Situată la poartă un pronunțat caracter memorialis- blicii, avându-i ca protagoniști pe Nicolae, tot timpul femeia. Iar femeia îl alegea frontieră dintre ficțiune și memorialistică, tic. Adesea printre impresiile de călătorie fiul Eleonorei (tânăra de cândva care, la întotdeauna pe Roșu, alegea cu instinctul, proza Lucreției Bârlădeanu propune, în sunt croșetate versuri, fragmente de piese, îndemnul mamei sale, și-a abandonat fiul, se pare, simțind un rău ancestral înfipt în cele mai multe nuvele, o viziune mai cu impresionând prin dezinvoltură și ritmul s-a prostituat, a emigrat clandestin și s-a carnea tuturor Negrilor. La cea de-a treia seamă feminină asupra lumii. Deși aș re- viu al povestirii. Întrucât am mers pe ideea căsătorit în cele din urmă în Italia – tipica lectură a romanului, una de retrospecție marca totuși în contextul vocilor feminine, comentării titlului, menționez și în acest caz istorie a basarabencelor), pe Serioja, Karlik, ș i sinteză, din toate relațiile textului cu care povestesc sau rememorează diverse că miniatura Nuca lui Newton este textul Aliona, grupul celor ce au hotărât să eva- arhetipurile biblice, cu structurile clasiciza- întâmplări, nuvelele Urna cu cenușă, Cécile generic care îl pune pe narator în relație deze din orfelinat, și se sfârșește într-una te ale literaturii culte, cu teoriile filosofice în care naratorii sunt bărbați. Și în Tunica cu întâmplarea, cu gestul și semnificația din închisorile moldovenești. Înainte de a și cele de fizică cuantică, cu detaliile din portocalie, ca și în cartea de nuvele a lui lui, cu ceilalți. Aici, niște copii... Copiii care ajunge pe masa cititorului, textul romanului realitatea obiectivă, prototipul/prototipii Dumitru Crudu, se remarcă impresia de aruncă ciomege în nucii de pe marginea a fost ecranizat într-un scurt metraj, care privesc ironic și sfidător, mefistofelic de combustie personală, folosită de scriitori drumului, adunându-și recolta. O lume s-a bucurat de apreciere. Fără îndoială, printre rândurile cărții. în ideea de susținere a ritmului unui ima- aparte, acești copii din grijile zilei de azi. romanul merită atenția cititorului. Tatiana Țâbuleac, care debutase în ginar cu resurse autobiografice. Așadar Dumitru Apetri, care s-a recomandat În aceeași zonă a dramei basarabene 2014 cu volumul Fabule moderne, a lansat povestitoarea se mișcă între Chișinău și de-a lungul anilor ca istoric literar și exe- se situează și cel de-al doilea roman al primul său roman, Vara Paris, evocă confesiuni către Vasile Gârneț, get, a publicat volumul de proză Amiezi scriitorului Val Butnaru, Negru și roșu. când mama a avut ochii bunăoară (Decor pentru un rendez-vous) răcoroase (Chișinău, CEP al USM). Cartea 1930-2056 (Chișinău, Litera). Recomandat ca verzi (Chișinău, Cartier). etc. Scriitoarea construiește în nuvelele este eterogenă ca specie, incluzând nuvele, dramaturg, Val Butnaru, cu cel de-al doilea Deși are pe copertă anul sale un topos european, care absoarbe schițe-portret, crochiuri, evocări. În secți- roman al său, confirmă și ca romancier. La 2017, cartea a apărut în 15 10 / REVISTA LITERARĂ #5

ANUL LITERAR 2016

STAREA SPIRITULUI CRITIC LA CHIȘINĂU © N. RĂILEANU de ALIONA GRATI

xistă convingerea că în literatura critică literară şi există un palier oportun Sfârșit de secol românesc. Decadentismul în același an, la editura Târgoviște) semnat română domină poeţii, criticii şi exegezei literare – cel al conferinţelor literar și ideea de decadență (Știința, 2016) de Mihai Cimpoi prinde până la urmă un E eseiştii. E adevărat, cărţi de poezie ştiinţifice. Dar oare sunt suficiente acestea a apărut după un număr suficient de ani contur inedit, depășind cadrul existent mai bună sau mai puţin bună apar anual, pentru extinderea auditoriului dincolo ca să provoace autorului regretele unui al lucrărilor de acest tip. Revelatoare mi în număr mare, în tot spaţiul culturii de cititorul-specialist? Cum interesăm restanțier, etalate cu insistență atât în se par acele câteva zeci de articole care române. Şi editurile din Chișinău sunt publicul larg să cumpere anume acest prefață, cât și în studiul final. Între timp, aplică criteriu dialogic, teoretizat și intens destul de ofertante în acest sens, dovadă gen de scriitură, cum îi convingem că au apărut și alte exegeze și, în primul rând promovat de către colegii domniei sale fiind, în acest an ca şi în cei anteriori, merită să-și consume timpul citind-o? opusul lui Angelo Mitchievici, Decadență de la sectorul de teorie literară al Institu- prevalenţa editorială a poeziei asupra Cu toate acestea, fiecare an scoate la și decadentism în contextul moderni- tului de Filologie. Pentru a explica unele celorlalte genuri de literatură. Întrebarea iveală efortul câtorva optimişti incurabili tății românești și europene (2011), care noțiuni, domnul academician recurge la o e dacă se poate vorbi în aceeaşi termeni care țin cu înverşunare să scrie studii de tratează tema aproape exhaustiv. După strategie avantajoasă, evocând dialogurile despre critică şi eseu? Bilanţurile revistelor literatură. În mare, aceştia provin din mine, regretele sunt de prisos, or studiul sale cu studenții, reale sau imaginare, culturale arată că în România ultimilor mediul academic, sunt cercetători şi ca- lui Adrian Ciubotaru este unul perfect veridice însă, din timpul orelor de curs, ani apar destule cărţi de critică literară dre didactice universitare. Sunt puţinele pentru lectură, recomandabil nu doar când aceștia, provocați și problematizați şi eseu care, ceea ce e foarte important la număr persoane care nu dau vina pe unui specialist, ci oricui mai citește în de către profesorul lor, ajung să formuleze atât pentru autori, cât şi pentru editori, salariile mici şi pe norma mare de ore, ziua de azi, scris într-o limbă românească ei înșiși definiția noțiunilor sau cel puțin îşi găsesc cititorii. Mai mult, unele apa- fiind conștienți că numai aşa au dreptul încântătoare, muzicală, care, în același să participe la formularea lor. Aceeași riţii devin evenimente care fac senzaţie, moral şi legitim să ocupe un loc în cate- timp, nu părăsește pentru nicio clipă dis- editură scoate de sub tipar o altă carte beneficiază de o excelentă reflectare în dră sau în sectorul academic. cursul sobru al cercetării. Perspectiva pe a lui Mihai Cimpoi, intitulată Anatomia presă, bat recorduri la vânzări. E suficient care o adoptă Adrian Ciubotaru este una ființei: promoția de azi a Școlii literare să amintim în susţinerea acestei afirmaţii Anul 2016 (ne vom referi doar la cărţile proprie adepților teoriei receptării, teorie și artistice de la Târgoviște. Medalioane impunătoarea Istorie critică a literaturii ro- care au indicat în căsuţa redacţie acest tot mai populară către sfârșitul secolului în evantai. mâne (2008) a lui Nicolae Manolescu, opul an) a dat puţine cărţi de critică literară, trecut. Cercetătorul urmărește odiseea Adrianei Babeţi, Amazoanele. O poveste un număr de antologii de texte literare reacțiilor la fenomenul decadenței, de Cred că ar trebui să punctăm și cele (2013) sau spectaculosul studiu Ulysses, îngrijite după rigori academice şi, după la primele și anevoioasele lui manifes- câteva realizări ale anului, la fel de im- 732, pentru care autorul Mircea Mihăieş câte știu, niciun eseu. Diana Vrabie sem- tări, luate în răspăr și penalizate de către portante pentru dezvoltarea spiritului a fost desemnat „scriitorul anului 2016”. nează Lecturi în oglindă. Literatura pentru cei mai de vază intelectuali ai timpului, critic, care constituie crestomațiile cu copii în studii critice (editura Prut). Cartea scriitorii Eminescu și Caragiale, criticii uz didactic, florilegiile recuperând opera Domeniile par a fi şi astăzi atracti- adună studii, prefeţe, postfeţe scrise de-a Maiorescu, Perpessicius, Vl. Streinu, P. unor autori din trecutul istoric, culegerile ve de vreme ce tot mai mulţi tineri, cu lungul anilor de titulara cursului de lite- Constantinescu, Ș. Cioculescu ș.a., și până de articole și texte literare pe o anumită un bun potențial intelectual, mizează ratură pentru copii la Bălți. Nemulțumită la consacrarea lui estetică, datorată lui G. temă. Acestea sunt: Dreptul la nume. O anume pe acestea, în pofida perspec- de faptul că despre această literatură se Bacovia și lui Mateiu I. Caragiale. antologie a poeziei șaizeciste din Basarabia tivei de a cuceri atenția unui public li- scrie puţin şi sporadic, că este, pe nedrept (Cartier), coordonată de Andrei Țurcanu, mitat, a unei enclave de specialiști. În în multe cazuri, expediată la capitolul Cu o nouă colecție de articole de în- antologia Poeți basarabeni contemporani Republica Moldova, lucrurile nu stau la paraliteratură, autoarea își începe cartea tâmpinare legate într-o carte apărută la (Știința), coordonată de Lucia Țurcanu, fel de bine, cărţile de critică literară nu cu câteva autentice pledoarii. Cel puţin în editura Junimea din Iași se afirmă Nina Orașul Iași în evocări literare și Imaginea sunt la mare cerere, anunţându-se în spaţiul literaturii române dintre Nistru şi Corcinschi. Titlul cărții Cărțile care mă Iașilor în presa interbelică (Junimea), două număr modest şi având relevanţă poate Prut, aceasta nu poate fi deloc neglijată, iubesc te predispune spre un anumit tip culegeri de texte literare și publicistice doar pentru scriitorii a căror operă este primele două studii ale Dianei Vrabie de critică, căreia i-aș zice empatetică. apărute sub îngrijirea Dianei Vrabie, cu- vizată sau pentru cei câţiva cronicari, adunând, în acest sens, argumente de Dacă în cartea anterioară, Arcul voltaic legerea tematică Cântecul cu aripi frânte care, din amiciţie, mai comit câte vreo ordin istoric, etic și estetic. Fie pentru a (reeditată anul trecut de editura Eikon), (Notograf Prim), coordonator Tudor Co- prezentare în presa de specialitate. Fiind evada (subversiv?) din realitatea oficioasă autoarea putea fi și cald-deschisă, și caus- lac, culegerea de Studii și metodologie întrebată, într-un interviu, dacă se mai într-o Arcadie securizată, fie pentru a tică, de această dată, este preocupată, literară (Elan Poligraf), coordonator Ion merită efortul scrisului în epoca în care susține procesul „întoarcerii la unelte” tot din dragoste pentru literatură, doar Plămădeală, Aripi și rădăcini, antologie de prevalează vizualul, videoclipul și jocu- (M. Cimpoi), cei mai buni scriitor au ținut de cărțile care i-au plăcut și au plăcut-o. poezie de Iulian Filip, antologia de critică rile de divertisment oferite de internet, să se exprime şi prin intermediul acestui Sunt cărțile care i-au înfrumusețat amar literară Nicolae Esinencu. Viața și opera criticul literar Carmen Muşat răspunde gen de literatură. Așa cum demonstrează de puținul timp de după orele consumate (Tipo-Moldova), coordonată de Vitalie convingător: „Avem publicul pe care ni-l semnatara cărții, generația autorilor lite- la serviciu și care, consideră autoarea, Răileanu, culegerea de articole exegetice formăm”. Reiese că noi nu-l prea avem: raturii pentru copii se suprapune pe cea pot produce tuturor cititorilor un răsfăț Anatol Codru. Mitul personal (Pro Libris), cititorul de critică literară, vorba ironică canonică a literaturii române din spațiul estetic pe potrivă. În același timp, luate coordonator Alexandru Burlacu, Magda a lui Caragiale, „e admirabil, e sublim, nostru. În pofida climatului social-istoric împreună, articolele pun în evidență li- Isanos. Scrieri (Știința, col. Moștenire), dar lipseşte cu desăvârşire”. Și nimănui și cultural, favorabil doar scribilor care niile de forță, tematice și stilistice, ale îngrijită de cea care semnează aici și, nu-i vine ideea să organizeze vreun eve- au însușit propaganda politică, cărţile literaturii care se scrie azi în R. Moldova. eventual, altele, de care nu am știință niment mai de Doamne ajută în care să se pentru copii au făcut istoria literaturii deocamdată. promoveze acest tip de carte (eventual, (prin abordarea temelor universului mic, Conceput inițial ca un instrument în un festival al criticilor literari, un târg particular, intimist etc.) ajutorul studenților de la filologie, Dicți- Pe final, adaug, cu permisiunea domni- al cărții de critică și eseu literar etc.). onarul de teorie și critică literară (prima ilor voastre, și titlul cărții mele de critică E adevărat, sunt destule publicaţii care La origine o teză de doctorat susținută ediție a apărut la editura Universității literară apărută anul trecut la editura Ju- găzduiesc cu promptitudine articolul de la academie, cartea lui Adrian Ciubotaru, Academiei de Științe a Moldovei, a doua, nimea: Cronici în rețea: metaliteratura.net. REVISTA LITERARĂ #5 / 11

ANUL LITERAR 2016

LITERATURA PENTRU COPII de DIANA VRABIE © N. RĂILEANU

odesta reprezentare a literaturii le încheagă într-un registru al jovialității E îmbucurător faptul că scriitorii speci- nant poetice: Moșul de pe cornul lunii, pentru copii în anul 2016 denotă și al unei etici primare. alizați în literatura pentru maturi (deși Un clește cu … rac, O silabă … de tren și Mo anume circumspecție față de După ce în anul 2015, Stela Popa își astăzi hotarele dintre literatura pentru ingenios intertextuale: Lupul din povestea acest domeniu, care mai persistă în cercu- familiariza publicul cititor cu Îngerii mării, copii și adolescenți și cea pentru adulți Capra cu trei iezi, Ieduții lui Moș Creangă. rile noastre literare; reticență alimentată din seria „Povești pentru Dănuț”, în 2016 e extrem de fluctuantă, întrucât până la Țin să menționez alte două contribuții și de imensul val de subproducții, care publică alte două povești în aceeași serie, urmă literatura se adresează „vârstei fără ale aceluiași autor, în coautorat de data discreditează genul, dar care ține și de Sofia Păpădia și Semincioara fermeca- de vârstă a copilăriei” din stratul inocent al aceasta: un florilegiu de cântece pentru o anumită mentalitate. Dacă în ceea ce tă, ambele apărute în cadrul Colecţiei maturului,) se lasă seduși de tentația cărții copii (cu CD), Ciupercuța balerină, realizat prive ște cartea-educativă, cartea-jucărie, „Cartier Junior”, cu ilustrații de Stela DA- pentru copii și chiar recidivează inspirat. împreună cu Ada Zaporojan și noua ediție cartea 3D sau cele interactive, cu auto- MASCHIN-POPA. Semincioara fermecată Este și cazul lui Nicolae Popa, care intra a „Abecedarului”, destinat copiilor din R. colante, cu sunete, de colorat, care, în este o carte solară, care răspunde ludic foarte sigur în literatura pentru copii cu Moldova şi România (realizată împreună chip evident, își au rostul și locul lor în la întrebarea picilor cum venim pe lume. volumul Balcoane cu elefanţi, obţinând, Valentina Lungu). întâlnirea copiilor cu literatura, dar care Claudia Partole reanimează tradiția în 2011, premiul „Cartea anului” la Salo- Puiul mamei, dragul tatei de Vasile nu sunt totuși literatură, se înregistrează romanului adolescentului miop în sen- nul Internaţional de Carte pentru Copii şi Romanciuc reprezintă o ediție de dumini- o imensă producție editorială, cărțile de sul că ne propune prin volumul Priete- Tineret. Epopeea editorială o continuă cu că, apărută de asemenea, la editura Prut, literatură pentru copii … de calitate nu nul meu EleniS, un jurnal de copilărie și Marele Ciulică (2012), o carte în care autorul care reunește cele mai reușite poezii ale se grăbesc să inunde rafturile librăriilor. adolescență, un jurnal naiv, cum îi zice descrie istoria unui copil, ai cărui părinţi scriitorului, completate de un original Deși există și frumoase excepții și tocmai autoarea, în 8 caiete școlărești, formatul sunt plecaţi la muncă în Italia și apoi, în alfabet onomastic, într-o concepție grafică la ele ne vom referi în cele ce urmează. cărora a fost inspirat menținut în concep- 2015, cu volumul Ghiozdanul zburător, expresivă realizată de Victoria Rață. ția grafică a cărții realizată de Vladimir apărut la editura Arc. În fond, aceeași scriitori, care s-au de- 1. E de remarcat că, în ultimii ani, capi- Kravcenko. Este un jurnal autentic, atât Cam același traseu îl înregistrează și dicat genului și în anii precedenți, men- tolul de proză pentru copii este reabilitat cât poate fi autentic un jurnal recitit la scriitorul Dumitru Crudu, căruia probabil ținând elegant pe linia de plutire un gen estetic prin producții de calitate, nuvele, vârsta maturității, un jurnal care relevă mediul bibliotecii i-a reanimat disponibili- atât de curtat de micii cititori. povestiri, schițe, miniaturi, microromane variabilele unui spirit deschis cuvântului tatea față de cartea pentru copii. După ce Ţin să remarc onorabila deschidere a și chiar jurnale și autobiografii. Nu este într-un context când despre Dumnezeu în 2015 debutează în materie de literatură editurii Știința pentru reeditarea clasicilor o excepție nici anul 2016, care vine cu se spunea că nu există. pentru copii prin volumul de teatru, O în cadrul colecției „Câmpul de lectură”, surprizele sale literare și care este supe- Iulian Filip își concepe cartea Pălăriuță bătrână de unsprezece ani, apărută la Prut destinată bibliotecii școlarului, în prezen- rior reprezentat la capitolul proză pentru Oranj îl lecuiește pe Dumnezeu de răceală, ș i declarată Cartea anului la cea de-a XIX-a tarea grafică rafinată a lui Vitalie Ichim. copii. Din cărțile care mi-au fost repera- ca pe o poveste pentru „o fetiță care nu ediție a Salonului Internațional de Carte Am în vedere ediția basmelor crengiene, în bile, selectez fără ezitare: Pălăriuță Oranj poate adormi fără povești”. Se regăsesc pentru Copii și Tineret din Chișinău, în forma lor originală, necenzurată ideologic, îl lecuiește pe Dumnezeu de răceală de toate mărcile stilului lui Iulian Filip, umorul 2016, exact la un an, recidivează cu volumul ediția poeziei eminesciene, ierarhizată de Iulian Filip (Editura Junimea), Vrabia din jovial, echilibrat, ludicul, spiritul fantezist, de proză pentru copii, Vrabia din geantă, data aceasta conform principiului tematic, geantă de Dumitru Crudu (Editura Prut), toate consumate într-o atmosferă de basm editura Prut, cartea surpriză a „Salonului mult mai accesibil uzului didactic. Zâmbetul florilor de Ion Diordiev (Editura ce coabitează cu poanta subtextuală savu- Internațional de Carte pentru copii și tine- Profitând de acest context, aș veni cu Balacron), Miracolul de Mihai Vâlcu. Bun roasă. În colecția „Ediții critice” a editurii ret”. Este șansa literaturii pentru copii din o sugestie privind reabilitarea statutului prieten al copiilor, Mihai Vâlcu, de pildă, „Princeps Multimedia” a apărut anul acesta Basarabia de a se reabilita prin scriitorii de antologatorului și a antologiilor literare adună în acest volum o serie de povestiri și volumul Aripi și Rădăcini, care este o valoare, consacrați, care conștientizează care nu au niciun statut în topurile și antrenante și educative, deghizate într-un ediție completă a poeziilor, prozelor și a importanța unui domeniu responsabil de bilanțurile literare sau au un statut de-a cod accesibil, fără a fi simpliste, pe care teatrului pentru copii a lui Iulian Filip. calitatea lectorului de mâine. dreptul ingrat. Or un antologator nu se ocupă, cum ar crede unii, de încropeala II. La capitolul poezia pentru copii, anul textelor sau de însăilarea lor alandala sub 2016 a avut parte de titlurile sale bune copertele unei cărți. Un antologator este, NOI APARIȚII · CARTIER · NOI APARIȚII şi foarte bune: Puiul mamei, dragul tatei înainte de toate, autorul unui concept, în de Vasile Romanciuc, Dansul florilor de urma stabilirii căruia vor urma lecturi, Iano ș Țurcanu, versuri pentru și despre identificări, tatonări, selecții parcimonioa- VAL BUTNARU cei mici, Copăcel-copăcel și La Mulți ani se, localizări, ierarhizări, renunțări, trieri, MISTERIOASA DISPARIȚIE de Iulian Filip, texte de urături, colinde, organizări etc. O antologie este, finalmen- A LUI TEO NEAMȚU semănat, sorcove; toate apărute la editura te, o operație critică în care conceptul și (ROMAN) Prut, atât de receptivă față editarea cărții selecția e totul. pentru copii. Cuvinte de alungat plânsul În concluzie, sub aspect literar, anul EDITURA CARTIER · COLECȚIA „ROTONDA” și nu numai ne propune Petre Popa, în 2016 s-a dovedit unul benefic și pentru CHIȘINĂU, 2017 ciclul de versuri pentru preșcolari, Văd domeniul literaturii pentru copii, cu iz- lumea care mă vede. Arcadie Suceveanu bânzile sale literare, dar și cu punctele de „Scriitura lui Val Butnaru este voit teatralizată, cu deține primatul la capitolul inventivitatea suspensie inerente. Nu ne rămâne decât mult dialog, propoziții scurte, razante, făcute parcă titlurilor, dar și a conținutului. Un secret un singur lucru să ne regăsim cititorii. să fie declamate de pe scenă.” pe cotcodacnet, de pildă, este constituită Salut în acest context intenția de a relansa Vitalie CIOBANU din poezii pentru (când suntem) copii, biroul de promovare a literaturii la Uniu- după cum și le subintitulează autorul, nea Scriitorilor. Dacă cititorul nu ajunge toate purtătoare de titluri ludice, preg- la carte, să ducem cartea la el. 12 / REVISTA LITERARĂ #5

POEZIE

POSTLUDIU © VICTORIA TIHONOVA de RADMILA POPOVICI

RADMILA POPOVICI S-A NĂSCUT PE 31.08.1972, ÎN FLORIŢOAIA VECHE, UNGHENI. POETĂ, AUTOARE ȘI TRADUCĂTOARE DIN RUSĂ ÎN ROMÂNĂ A MAI MULTOR TEXTE PENTRU SPECTACOLE, MUSICALURI ŞI OPERETE. A ABSOLVIT ŞCOALA PEDAGOGICĂ DIN CĂLĂRAŞI (1991) ŞI FACULTATEA DE LITERE A USM (1996). A LUCRAT TRADUCĂTOARE LA INSTITUTUL BOTANIC DIN CHIŞINĂU (1992–1993), ÎNVĂŢĂTOARE DE LIMBĂ ŞI LITERATURĂ ROMÂNĂ (1993–1994), MANAGER VÂNZĂRI ŞI TICKETING LA AGENŢIA „MOLDAVIAN AIRLINES” (1996–2002) ŞI LA AGENŢIA DE TURISM „VOIAJ IN- TERNAŢIONAL”. ACTUALMENTE FACE PARTE DIN TRUPA DE ACTORI A TEATRULUI „GENEZA ART”. APARIȚII EDITORIALE: „MI-S” (PRUT INTERNAȚIONAL, 2008); „EVADAM” (GUNIVAS, 2012); „A(L)TA” (TIPO-MOLDOVA, 2013); „PORTATIVUL CU PIS- TRUI” (ARC, 2013); „INTIMATUM” (VINEA, 2014); „ISEULT ARRIVE” (VINEA, 2015 , TRADUCERE ÎN LIMBA FRANCEZĂ DE OLIVIER MARTIN-GRÂCE); „UNICAT” (VINEA, 2015); „UNIQUE” (VINEA, 2016, TRADUCERE ÎN LIMBA FRANCEZĂ DE VICTORIA SICORSCHI); „URÂTA” (VINEA, 2016); „LA LAIDE” (VINEA, 2017, TRADUCERE ÎN LIMBA FRANCEZĂ DE SORIN BARBUL).

fără emoții nu se vor îmbrățișa rușine niciodată o lași să-ți vorbească despre icoane în această conștiință nici el nici ea nimeni icoanele nu au nevoie de fundal cea care doarme nu avea o haină ci de prezență vede ce nu poate pentru umerii un tablou bun nu va lua niciodată vedea cealaltă goi ai acestui locul unei icoane pictorii știu de ce dar visul suflet o lași să curgă în cana ta crăpată e un loc din care nimeni de care nu te dezici chiar dacă nu iese cu mintea tot ce crapă aduce necaz întreagă o lași să ia culoarea băuturii de care cea care nu doarme impotent e ști în stare vrea să vadă să-ți ducă mințile unde n-au de gând dar scrisul e Motto: „Une femme qui n’a pas peur des hommes să sufere cu tine ca ursul alb purtat un loc din care nimeni leur fait peur, me disait un jeune homme.” de un triunghi de gheață nu iese cu mintea (Simone de Beauvoir) la pol întreagă să țipe cu toate mâțele am șters femeile de afară să te asurzească să te scoată versul fericite din casă să te urce pe un capac era 4 nu sunt de canalizare cu viața lui din fontă dimineața feministe cu viața lui tâmpită și corectă nu urăsc de capac de canalizare atât bărbații de des întâlnită între nu se bat oameni rușine cu ei o lași să te privească fără emoții îi lasă să-ți aranjeze bereta am uitat vii să-ți șteargă obrazul să resetez alarma să-ți șteargă alergam pe stradă au copii obrazul când tocmai de la cine 05.03.17 m-a trezit vor vorbesc era frig lumea iubind bine îmbrăcată arăta și iubesc era 4 cu degetul zeci sute mii fără vorbă de arătătoare revoltate ieri noapte revolvere îndreptate spre nu țin am măsurat o femeie în cămașă diete distanța dintre mine de noapte nu-și fac cea care doarme operații și mine cea rușine rușine era estetice care nu are scris pe trotuarul proaspăt nu scriu somn smolit rușine rușine rușine poezii a ieșit un vers mi șunau cuvintele șopârle despre de 4 gigaani rușine țâșnea din ele când moarte mă durea cumplit le striveam cu tălpile să aflu că cele două reci regenerau se nasc REVISTA LITERARĂ #5 / 13

o dată e chiar de urât poeziile mele își în zi bârna schimbă numele sparg nu pierd din mâinile oglinzile din când în când nicio mele se sinucid orice ar spune noapte de fată nu-mi seamănă deloc dorm cu de tată bărbați de mamă ba chiar mă batjocoresc fericiți de cărți uneori bolnave nu le place cum dansez pleacă de cuvinte nici vocea nici gesturile sigure pe care îmi ignoră bucuriile că nu vor numai eu scuipă mă lasă fără rămâne le aud replică de parcă singure cum respiră ar purta cu mine se plimbă când se duc un război la cuvinte printre în brațe care de care mai oameni cum se tăioase mai reci cae nișt mângâie mai otrăvitoare feline unele erbivore pe altele nu vă supărați zgârie bătăile frumos inimii poeziile mele mușcă au încurcat inimi lumea dați-mi vă rog m(u)iere o femeie fericită mă ung postludiu s-o arăt cu miere nu acestui a ștept pe nimeni ea poem mierea e un conservant nu știa impotent lipicios sigur note- le nu demult am avut cânta o discuție amară cu la auzul vocilor vin zile tinerețea mi-a trântit care îi spuneau ușa în nas nu răspunde de fiece dată vin zile la telefon de câteva zile numai ce nu când sperietorile vor arăta intru și ies din baie voia ca niște supermodele cu câteva kg să audă gata mai bătrână să îmbrățișeze în tâmple oamenii de rând ridic cu mâna stângă i se încâlceau atunci obrazul stâng cu dreapta pove ști trădări păsările li se vor așeza sânul drept dau cu ambele căutau minciuni lini știte pe umeri părul peste cap cu stânga se jucau de-a baba torn miere în dreapta roaba își pândea * și invers o-nșir pe față stăpânul de după dealul ulmului pe gât pe tâmple o las orb fetița cu bucle clatină să curgă pe jos mă-ntind primul curcubeu încolo adorm dusă la- și încoace strigă mamă crima hai să-i împletim culorile la miezul nopții nu avea spicușor vreau să sar aud soneria nicio cu coarda peste pădure ieși- acum s-a întors re cât brebeneii au ochi mi să mă vadă tată de ce nu nu la au murit toate albinele noastre mi-e teamă de a uitat rujul casele părăsite mamă cu gust de hai să-l ducem pe tata caise ațele la zâna cea bună visa cu ace de ceasornic vreau să-mi cos fetița cu bucle ascultând o fustă lungă extratemporală un cântec trist în leagănul poeziile mele pentru atunci când mersul meu ghebos șapte color agățat va cere poeziei socoteală de doi stâlpi uriași poeziile mele fete voi coase printre coaste melodii de lumină bătrâne și văduve ce n-au ajuns să fie ascultate râd de viitor apoi voi sparge venele să știi * ca de hoțul uituc că am păstrat globulele jurate vivi sare din mers cu coarda care-și fură propriile voi însăila pe umeri un moment pe bulevardul moscovei mănuși de care-ar fi depins tot restul vieții moscova e un oraș țepos și îmi voi prinde ridurile-atent moscova nu crede nici vorbesc singure de fruntea cu un ochi a dimineții în sine cu sine se culcă înțelegând că ațele s-au rupt paula vrea la paris numai când vor visează voi trage peste față fusta lungă eu tac rău își trag cărțile să nu întrebe unde-am dispărut fac nu povestesc nimănui secundele nevrând să mă străpungă echilibristică niciodată totul dispar pe o linie și apar pe neașteptate nu curbă se tem de cucuvele nici de acrofobia gurile rele uneori beau 14 / REVISTA LITERARĂ #5

PORTRET ÎN SEPIA

CÂTĂ LITERATURĂ, ATÂTA VIAȚĂ ION VATAMANU · 80 DE ANI DE LA NAȘTERE © N. RĂILEANU de ARCADIE SUCEVEANU

e 1 mai curent, Ion Vatamanu ar Cuvinte de cretă din volumul Iubire de / adică prietenul meu, / și-am rămas sin- până la poezia „dulcelui stil clasic”, de la fi împlinit 80 de ani. Dacă párcele tine, 1981; sau cele din cartea Dimineața gur, / și-am rătăcit prin toamnă, / și-am spiritul neoromantic, lirico-sentimental Par fi fost mai îngăduitoare cu el, mărului, 1986), texte scrise într-un lim- tot repetat: / A-a-a-a! U-u-u-u!” (Prietenul până la atitudinea vehementă, stigmati- poetul și-ar fi ocupat astăzi locul în stra- baj „evoluat”, rafinat, cu inserţii proza- meu, focul din viță-de-vie). zatoare, cu tonalităţi mesianice, din Atât na patriarhilor, alături, vai, de tot mai ice, trecut prin discrete filtre culturale. În poezia lui Ion Vatamanu, la toate de mult al pământului. Bun cunoscător puținii colegi rămași să poarte blazonul Născută dintr-un univers tradiţional și vârstele ei, timpul arhaic s-a împletit cu al literaturii universale, traducător din generației sale. De aproape un sfert de dintr-o realitate concret-autohtonă, şi nu timpul modern, elementele și simbolu- poezia lumii (Walt Whitman, Cântec des- veac însă îl știm strămutat „la poporul din una abstractă ori a zonelor meta- rile mitologiei autohtone au alternat cu pre mine însumi – 1969; Robert Frost, stelelor”, timp în care creația sa și-a con- fizice, această poezie își trage dintru cele filosofice, cosmopolite și eterogene. Între creste de munţi – 1970; antologiile turat distinct începutul de posteritate. început seva din filoanele modernității. În anul 1983, apărea volumul Măslinul Umbra lui Homer, poeţi elini – 1972; I-am recitit, cu această ocazie, în Într-o literatură cu mulți „lăutari” (ca să oglindit, ce includea câteva cicluri de Poezia negrilor americani – 1973; Poe- semn de nestrămutată prietenie și neui- nu zicem cu mulți veleitari ori afoni), poezii, balade şi poeme. Cartea era, de zie americană - 1977; Iannis Rainis, Adie tare, poemele și eseurile adunate în edi- urechea tânărului poet și savant, doctor fapt, o variantă nouă, refăcută şi „îm- vânt, cântec popular în cinci acte - 1975 țiile apărute în ultima perioadă de timp în chimie, se pliază încă din primele bunătăţită” (de nevoie!), a volumului ş. a.), poetul nostru aduce în poezia ba- la Chișinău și București, între care se în- cărți (Primii fulgi, 1962; Monologuri, De pe două margini de război, ghiloti- sarabeană tehnici noi, formule insolite şi scrie și elegantul volum selectiv Contur 1964; La mijlocul ierbii, 1967) pe sim- nat de cenzura comunistă în faza ei de o dicţiune eminamente contemporană. de meditație, scos în colecția „Primăvara boluri, tehnici și sonorități poetice ce corectură, după ce obţinuse bunul de poeților” a Editurii Arc, colecție ce apare veneau și din alte arealuri. Vocabula sa, tipar. Versurile din acest volum scot în Despre Ion Vatamanu, omul și sub egida Uniunii Scriitorilor din Mol- chiar dacă evoca, precum cea a colegilor evidenţă o nouă faţetă a acestei poezii: prietenul, am scris în mai multe rân- dova și editată cu sprijinul Ministerului săi de generație, satul, casa părintească, baladescul sau, mai exact, reabilitarea duri. Nu voi spune aici decât că i-am Culturii (antologie și prefață de Lucia cuvintele limbii materne, frunza, pa- – prin mijloace poetice moderne – a apreciat întotdeauna vocația prieteniei, Țurcanu). Mărturisesc cu satisfacție că sărea, caii, văzduhul și țărâna, amiaza baladei contemporane ca gen literar. Iar cultul pentru dialog. Făcea parte din poezia lui Ion Vatamanu, decupată în în câmp sau clopotele lunii, cântecul mai târziu, în anii de renaştere naţiona- stirpea spiritelor romantice. Imaginea miezul ei neviciat de trecerea timpului, stropilor de ploaie sau focul din viță-de- lă a românilor basarabeni, în calitatea pe care ţi-o creai despre el se fixa între susține cu succes proba relecturii, iar vie, era una cultivată, elevată chiar pe sa de deputat în primul Parlament, Ion delicateţea sentimentală, între augusta poetul are șanse reale să fie „votat” și „la alocuri, lăsând să se contopească în ea Vatamanu a întruchipat – atât prin scris, melancolie balcanică a „crailor” mateini următoarele alegeri”, la cele prezidate, freamătul ierbii sau culoarea amurguri- cât şi prin faptele sale civice – poetul şi hălăduirea boematică a „frumoşilor bineînțeles, de „Președintele Baudelaire” lor autohtone cu elemente noi, cu infle- ieşit în agora, omul social, pus în slujba nebuni” ai lui Fănuş Neagu. Mereu înse- (Nichita Stănescu)... Altfel spus, timpul xiuni de sorginte livrescă venite dinspre idealurilor de libertate şi de unire cu tat de comunicare, Vatamanu aştepta cu acestei poezii nu a trecut, ea are chei și „codrii de simboluri” ai bibliotecii. Tână- Ţara. „Cu-o mână peste soarte, cu alta frenezie clipa confesiunilor şi a exhibă- pentru sensibilitatea începutului de se- rul poet, devenit în scurt timp sufletul peste neam”, el scrie acum o poezie acut rilor poetico-sentimentale. Câtă viaţă, col XXI, conține destulă energie estetică boemei literare a Chișinăului, cel care în socială, politică, lozincardă chiar, lipsită atâta literatură, sau, poate, și mai ade- și plasmă culturală pentru a rămâne în portretul pictoriței Elena Bontea apare – deliberat sau ba! – de rafinamentele vărat, Câtă literatură, atâta viață – acest regim de rezonanță cu starea de spirit a într-o izbitoare asemănare cu Byron, poeticii moderne, spre a fi cât mai acce- slogan părea să fie unul din crezurile „omului recent”. Un cititor atent din anul ținea la eleganța conduitei sale artisti- sibilă maselor largi de oameni adunaţi sale artistice. de grație 2017, având o judecată obiecti- ce, la noblețea scrisului, iar versul său, în pieţe şi pe stadioane, poezie ce stă la Astăzi mă așez adeseori la masa vă și o percepție sănătoasă, nepervertite chiar dacă nu putea să-și ascundă țărâna baza volumului Atât de mult al pămân- prieteniei noastre, prietenie pe care de demonii atâtor „isme” ce populează de pe talpa endecasilabului, purta la gât tului (1990), care, prin forţa nefastă a i-o păstrez cu pioșenie. Pus în situația lumea literară, nu va ezita să așeze eșarfă. Căci iată cum scria Ion Vatama- destinului, este şi ultimul. ingrată de a scrie despre el la „nefirescul cartea lui Ion Vatamanu la vedere, pe un nu în Ora păsării (1974), de exemplu: Dar, așa cum încercam să sugerez timp trecut”, încerc să recuperez frag- raft al certitudinilor și al duratei literare. „De-aș reteza capetele verii, / adică / o zi încă de la început, tradiţionalismul lui mente de biografie, parcele de memorie, de-nceput / și alta de sfârșit, / ar curge Ion Vatamanu nu este unul rudimentar, cioburi de întâmplări și evenimente... Astăzi putem spune, în mod sigur, că sânge din flori / și foc din viță-de-vie. / de esenţă sămănătoristă, ci unul trecut Stăm, umbră lângă umbră, alături, și ne imaginea lui Ion Vatamanu s-a conturat O casă fără de uși, / în care n-aș putea prin filtrele modernităţii, conţinând şi (re)descoperim, uimiți, unul pe celălalt definitiv, și ea este a unui poet orfic, să mă-nchid, / e timpul verii trecând. / artificii livreşti. De aceea, liniile de forţă în oglinda noilor vârste și paradigme. inovator și nonconformist pe mai multe Beau din țărână lichidul aprins, / ca să ale creaţiei sale trebuie căutate în stra- Astăzi sunt mai bătrân ca el. La margini segmente, care „valorifică baladescul pot intra în vis. / Beau un sfârșit de vară turile de modernitate aşternute succesiv de noapte ori de zi, cu brațul așezat pe și lirismul meditativ în defavoarea și-mi place / băutura aceasta în care peste cele tradiţionaliste, unde lirica umărul lui de aer, ascult secundele tre- imnicului specific epocii” (Lucia Țurca- s-au scuturat copacii. / Gust din roditul de idei apare grefată pe o imagistică când ca niște săgeți scăpate din Marele nu) și care impune în contextul literar sfârșit de foc / stropul unui noroc. / Prin radicală, iar propensiunea către parabo- Arc al timpului, implacabila (s)curgere a basarabean al anilor 60-70 versul liber, mătasele din iunie, / pe raza fierbinte a lă şi ironie au slobozit rădăcini adânci şi nesfârșirii... descătușat de rigorile prozodice. Dar și lui iulie, / până-n covorul din august, / viguroase. parabola, și poemul în proză (așa cum cu sufletul roș de căldurile brune, / să De-a lungul carierei sale, poetul a Știu, prietene, știu, (aproape) am se prezintă mai multe texte din ciclul A mi se-ncheie într-o literă numele, / mă încercat mai multe ritmuri şi forme, însușit și eu lecția: Vulnerant omnes, doua lumină din volumul De ziua frun- urc într-o ploaie de toamnă, / iar aceasta diverse formule lirice: de la versul liber ultima necat – Toate (secundele) rănesc, zei, 1974; sau cele din ciclul poematic înseamnă / că focul viței-de-vie s-a stins, şi descătuşat, de sorginte whitmaniană, ultima ucide... Dar câtă lumină! REVISTA LITERARĂ #5 / 15

FOTOGRAME | NICOLAE RĂILEANU

Mihai Volontir și Ion Vatamanu, doi deputați polemiști în Parlamentul Independenței (1990) Ion Vatamanu, cu familia (sfârșitul anilor 1980) SIMPOZIONUL „SECUNDE CU MUNȚI”

e 28 aprilie a avut loc aniversarea Ion Vata- insistând asupra influenței sale în rândul scriitorilor manu – 80. Evenimentul a inclus inaugurarea și politicienilor. Pexpoziției de carte și imagini „Ion Vatamanu Vasile Malanețchi, directorul Muzeului Național de – Nimic nu-i zero”, un fragment din documentarul Literatură „Mihail Kogălniceanu”, a prezentat expo- Anotimpurile Mamei Mărioara, de Leontina Vatama- ziția de carte și imagini „Ion Vatamanu – Nimic nu-i nu, o sesiune de comunicări susținute de Ion Cioca- zero”. nu și Lucia Țurcanu, prezentarea cărților: Contur de Prezentarea fragmentului din filmul documentar meditație, Umbre. Poetul și Imperiul (poeme inedite) Anotimpurile Mamei Mărioara, de Leontina Vata- și Ion Vatamanu – un scriitor al existenței și un reci- manu, a fost deosebit de emoționantă, aducând un tal poetic prezentat de actorul Nicolae Jelescu. moment de liniște și înduioșare în rândurile celor În debutul evenimentului, Cenaclul Ideal a pro- prezenți. pus o audiție a imnului ales de membri, din versuri- Incursiunea în lanțul amintirilor a maestrului le lui Ion Vatamanu. Vladimir Beșleagă a stârnit, ca de obicei, voie bună și Arcadie Suceveanu a menționat încă din primele mulțumire. Mai ales că o parte din povestiri le erau rânduri că îl consideră capul listei poeziei moderne, necunoscute chiar și membrilor familiei. nu doar prin popularizarea versului liber, ci și prin Ion Ciocanu s-a oprit în special asupra valorii po- traducerea poeziei americane. El a făcut parte din eziei semnate de Ion Vatamanu, fiind urmat de Lucia generația scriitorilor implicați activ în demersurile Țurcanu care a explicat versurile subversive și pline pentru dobândirea independenței. de mesaj din perioada sovietică. La acest moment aniversar ne-a onorat cu pre- La final au vorbit mulți alți cunoscuți ai maestru- zența și Ministrul Culturii, doamna Monica Babuc. lui Vatamanu, printre care Vasile Căpățână și Eugenia Domnia sa a remarcat rolul important pe care Bulat. poetul Ion Vatamanu l-a avut în primul Parlament, Secvență de la eveniment. Vl. Beșleagă, evocându-l pe Ion Vatamanu Moni STĂNILĂ

ANUL LITERAR 2016: PROZA se vor reîntoarce peste ani în dragoste și autoarea, cât și editorul. Cel de-al doilea limbii române, Prutul nu mai este râul DE MARIA ȘLEAHTIȚCHI compasiune pentru ființa maternă. Cartea autor, cu romanul căruia voi încheia suc- despărțirii. În cazul lui Vitali Cipileaga (CONTINUARE DIN PAGINA 11) se situează dintru început pe un nivel înalt cinta prezentare, este Vitali Cipileaga, care mi s-a spus că s-a lansat inițial ca scriitor al trăirilor sufletești, al suferinței umane a publicat în anul 2016 romanul În umbra de/pe blog, iar blogul lui ar fi avut la un și nu coboară nicicând de la acea înălți- pașilor tăi, o carte pe tema dragostei, despre moment dat 10 milioane de vizitatori. Nu noiembrie 2016. Romanul, una din reve- me. Și scriitura, și conceptul cărții susțin suferința umană și destinul neîmplinit. La ș tiu cum se operează în acest sistem, nu lațiile literare ale anului, are forma unui valoarea ei. Scriitoarea Tatiana Țâbuleac baza romanului stă istoria unui cuplu de pot spune cât adevăr este aici și cât fals. zguduitor text-memorii scris de Aleksy, transferă spațiul acțiunii din romanul ba- îndrăgostiți, Theodor și Andreea. Iubita Este evident însă că acești autori de cărți un tânăr cu probleme de personalitate, sarabean în alte zone. Personajele sale nu moare în urma unui teribil accident rutier se manifestă într-o lume nouă, care are un la îndemnul psihiatrului său. Naratorul sunt basarabeni, nu sunt nici români la pe una din străzile din România. Cordul ei anumit gust, care preferă un anumit tip reconstituie ultima jumătate de an din viața modul general. Sunt europeni. Faptul mi este transplantat unei alte fete care zace de literatură. Această lume nouă este, de mamei sale, pe care o detestă, o urăște, se pare simptomatic pentru mutațiile care la spitalul Floreasca. Prozator în formare, ea nu poți face abstracție. Să fim atenți la neștiind că o iubește de fapt. Mama lui se produc în literatura de limbă română. Vitali Cipileaga este unul din cei mai citiți literatura actuală, la noutățile ei, indiferent Aleksy este bolnavă de cancer, iar fiul ei, A ș remarca în context și alte câteva autori din Basarabia. Am aflat că din 23 din care zone anume ar veni ele. un timp, nu bănuiește nimic. Tot ce simte apariții: romanul Doinei Postolache Vicii decembrie până în 23 februarie cartea lui Câteva bife referitoare la romanul anului el este ură. Dramă și tragedie încorporată 18+ (București, Tracus Arte); romanul Liliei s-a vândut în 10 mii de exemplare. Nu judec 2016: diversitate tematică, conceptuală, în altă dramă și tragedie, provocată de Bicec-Zanardelli Bumerang (Chișinău, Car- valoric această realitate. Mai am nevoie de stilistică, de scriitură; mize diferite; lărgirea altă dramă și tragedie, cu un singur reper tier); romanul lui Igor Volnițchi Călătorind timp ca să înțeleg aceste realități. Acum ariei geografice; ieșirea în spațiul unic al imperturbabil – bunica, aceasta este lumea pe aripi de înger (Chișinău, Estetini). În le consemnez și constat că în literatura pieței de carte în limba română; ștergerea în care își trăiesc crizele personajele Tatia- continuarea expozeului voi face succinte actuală, pe piața cărții se produc mișcări diferențelor... nei Țâbuleac. Povestitorul își reconstituie referințe la doi autori tineri pe care i-a lansat nea șteptate sau poate tocmai așteptate. Repere pentru concluziile generale: vârsta adolescenței – rebele, turbulente, Editura Bestseller. Este vorba de Andreea Apar nume noi și asta este încurajator. preponderanța romanului asupra prozei schizoide. Vârsta când, lipsit de dragostea Russo, debutantă în 2015 ca autoare de Ace ști autori scriu, scot cărți și, se pare, îi scurte; lărgirea geografiei literare; autori mamei, care pleacă în sine, se izolează de roman (cartea Amintiri din viitor a luat interesează mai puțin calitatea de membru tineri, viziuni noi, noi cititori; modalități lume timp de șapte luni după moartea premiul Salonului internațional de carte al Uniunii Scriitorilor. Am fost curioasă inedite de promovare; literatura reprezintă, fiicei, și părăsit de atenția tatălui, plecat pentru copii și tineret). În 2016 a semnat să aflu de unde își iau acești autori tineri dar ea necesită strategii de reprezentare; din familie pentru o altă femeie, Aleksy volumul II al romanului și Fata cu vise alb cititorii? Care este și unde se află bazinul literatura este imagine, ea tot are nevoie este devorat de o ură acerbă față de mama negru, un alt roman. Zic „roman”, întrucât lor? Semnificativ mi se pare că ei benefi- de imagine; provocarea noilor tehnologii sa. Undele puternice ale acestui sentiment această specie anume își revindecă atât ciază din plin de spațiul cultural unic al de informare și comunicare. 16 / REVISTA LITERARĂ #5

DECUPAJE de GHENADIE NICU

I CUM FRÂNGI, AZI, O INIMĂ DE CITITOR I PENUMBRA PROCESULUI I CĂTRE BREASLĂ: CUM POŢI SCRIE © N. RĂILEANU FĂRĂ A CITI ŞI A CUNOAŞTE...

CUM FRÂNGI, AZI, O INIMĂ daţia dintr-un joc, aparent, gratuit o volumului) lui Vladimir Beşleagă în an- eriţa, s-o facă praf, mai exact, zicându-i DE CITITOR formă a tensiunii: tologia de eseuri, apărută anul trecut la că „suntem invitaţi din Moldova”. Nu „Dragă Cititorule, eu încă nu te Arc (Eseuri. O antologie la zi). Nu e un ţine: atunci ca şi acum. La ambasada cunosc / dar mă grăbesc să te salut şi eseu, în niciun caz: are exact ponderea URSS – semn al timpului – „nici nu ni să recunosc: / bolnav şi singur am mare şi statutul unei relatări exaltate, care nu s-a răspuns la semnalul soneriei”. per că nu risc să-mi întorc cititorul nevoie de tine / şi sper că şi tu vei fi ascultă decât de capriciul mnemoteh- Lui Vatamanu (a fost chimist, şef de la aceste rânduri chiar în mo- având nevoie de mine / dar eşti departe nic, exhibând apropourile şi nedorind de laborator la Institutul de Chimie Smentul în care întreb – şi întreb, şi nu-mi poţi trimite un semn / de ace- aproape ostentativ să aprofundeze aco- al Academiei de Ştiinţe) îi vine o idee iată – cine mai citeşte, azi, poezie? ea oriunde ai fi eu te rog şi te-ndemn: lo unde era cazul (şi era într-un număr, nastratinească: „Urcăm în vagonul de Genul ăsta de întrebări m-a oripilat, şi / hai să semnăm un acord o prinsoare după mine, destul de mare), despre o la coadă, ocupăm un compartiment, ne nu o dată, pe mine însumi. Mă întreba- o învoială / cum e acordul semnat de călătorie făcută în vara anului 1990 la blocăm pe dinăuntru... şi nu ne dăm se mai demult cineva, într-o anchetă analgezic şi boală / cum e convenţia Freiburg, la invitaţia profesorului Paul scoşi până... ajungem la faţa locului”. (un gen care te scapă de mii de proble- sau contractul bilateral / între existent Miron, în compania unor scriitori care Trec peste scena cu Fahrkarten, me, dacă ai de paginat, de exemplu, o şi nonexistent între ireal şi real / între contează aici (şi, probabil, dacă ţâfna cu un controlor stupefiat şi furios: la revistă) ceva asemănător şi mi-am dat vremea ce trece şi vremea ce vine / dâmboviţeană va fi abolită vreodată, în Freiburg, pe peron, Paul Miron e cel seama că e din categoria celor încuie- între spiritul nou şi materia în ruine”. concertul general al literaturii române): care achită „biletele unor infractori de toare. Fiindcă îi simţi de-odată imensa Poemul e, desigur, o pledoarie, dar Valentin Mândâcanu, Mihai Cimpoi, drumul mare care eram noi”. pondere sociologică, cu afluenţi spre construită – aproape pervers – cu Andrei Ţurcanu, Ion Vatamanu, Nicolae Lucrurile având, după cum se ştie, cultură, mentalităţi, profit, stări de mijloace care îşi dejoacă intenţiile, Dabija şi Valeriu Matei, toţi deputaţi, pe elocinţa lor, Beşleagă le pasează vesel spirit generaţioniste ş.a.m.d.: dacă am care îşi sabotează propriul punct de atunci, în Parlamentul de la Chişinău şi tribuna, lăsându-le să piară – ori să stărui, lista ar ieşi, probabil, de câteva plecare, deşi tocmai asta, în cele din doi, dacă număr bine, şi în Congresul strălucească – pre limba lor intrinsecă. ori mai lungă. Poezia e, şi ea, un fel de urmă, când impresia se încheagă, reface de la Moscova. A fost singurul moment, Unele au un aer bizar de album ado- hârtie de turnesol prin raportare la soci- traseul, dând chiar efectul scontat, pe cât îmi dau seama, când scriitorimea lescentin: „Iată că apare în faţa noas- al: referă, deconspiră şi am impresia că, de te surprinzi că, manevrată meto- noastră a însemnat ceva în ordinea tră, mai bine zis ne pomenim într-un pe lângă toate, e şi un mare furnizor de dic şi cu tenacitate, sabia de carton politicului. După – dovadă ultimele de- gang îngust prin care urmează să ne decepţii. poate – sfidând paradoxul – tranşa ca cenii – a urmat deriziunea şi anonima- strecurăm. Bineînţeles, ne înşirăm în Mă rog, dosarul e cumva cunoscut una adevărată. Reţeta e să foloseşti cu tul (faptul că ne mai citim unii pe alţii coloană, unul după altul, şi cum locul (când şi când în presă apare câte o jela- aplomb locuri comune: obţii astfel o nefiind decât excepţia care întăreşte şi era strâmt, iar noi aveam a urca nişte nie), ca şi retorica, de altfel: în materie surprinzătoare reconversiune. Iată un în acest caz regula). trepte de granit, vechi, tocite de atâţia de percepţie a culturii, pe la noi, cel pasaj numai bun de rostit în pustiul Textul celui care semna, în 1966, paşi, fiecare se uita sub picioarele lui, puţin, te izbeşte cu un déjà vu greu, receptării: Zbor frânt („o mare realizare estetică”, ca să vadă unde calcă, iar eu, cu patima aproape rânced. Dar încep să apară „Oh, Cititorul nu ştie că-n Ziua ju- cum spune undeva Ion Simuţ şi pe mul- mea irezistibilă de a citi orice inscripţie semne ale unei exasperări mai profun- decăţii de-apoi / vor putea supravieţui tă bună dreptate) e bun mai cu seamă îmi iese în cale, ridic privirea şi, ce să de. O exasperare care foloseşte esteti- doar acei dintre noi / care-au citit mai ca tip de reacţie a esticului – născut şi vadă ochii mei? «Aici, în această uni- cul, eternul joc al autoreferenţialităţii multe cărticele de poezie / despre viaţă format în bolgiile imperiului (nu sunt versitate au studiat...». Şi urmau mai ca semn că nu mai crede în eficienţa şi dor despre moarte şi veşnicie / Acea vorbe mari, aş putea depune mărtu- multe nume celebre din istoria culturii demersului direct şi ca o desolidarizare zi grandioasă va arăta ca o mare serba- rie eu însumi: suntem mai cu seamă şi literaturii Germaniei, Europei şi lumii: ostentativă – aşa aş citi în subsidiar re / când îngerii Domnului vor coborî suma de idei induse subliminal) – la Herder, Schiller, Goethe... Vă imaginaţi – de mijloacele consacrate (când vine în straie solare / când emoţionaţi vom primul contact cu un Occident multiplu ce sentimente te încearcă în clipa când vorba de o problemă cu bătaie, totuşi, urca pe scena luminoasă / ca să recităm transfigurat mitologic. În această cheie, calci pe aceleaşi trepte pe care, cu sute socială). – pe rând – poezia cea mai luminoasă avem de a face un document remar- de ani în urmă, au tot mers acei spudei În cheia asta am citit azi un poem de / Cei ce vor spune cele mai frumoase cabil, de citat într-o posibilă fiziologie nemuritori?!”. Teo Chiriac („Pact cu cititorul”, din Su- poezii / vor trăi mai departe în pace etnică. Prozatorul nu-şi ia nicio măsură Altele, cum să spun?, basculează fletul meu de până la Big Bang, volum în lumină şi bucurii / iar cei ce n-au de precauţie: vorbeşte ingenuu, cu o imprudent între egofilie şi notaţia apărut la Arc, anul trecut), foarte carac- deschis toată viaţa o carte / vor coborî gură aproape aurorală, fără a-şi calcula meschină, deşi, obiectiv, sunt adevărate teristic pentru poetica acestui autor (lu- ruşinaţi de pe scenă în moarte”. (cel puţin asta este impresia mea) în ni- chilipiruri pentru cine ar vrea să vadă dic mixat cu solemnitate, o gesticulaţie N-am citit demult lucruri cu adevărat ciun fel proiecţiile. Pare o voce complet şi penumbra procesului literar: „Eu, de fantoşe cu substrat abisal). Expresia tulburătoare. Teo Chiriac ne frânge ini- dezinteresată de referent, evocând oa- mare iubitor de lecturi, m-am repezit la n-ar trebui să ne înşele, deşi nepreveni- ma cu un mănunchi de candori abisale. recum fără miză şi lăsându-ne, aproape taraba cu cărţi şi aşa cum îmi mai ră- ţii – sunt sigur – vor lua drept monedă sinucigaş, discreţia etichetei şi chiar, pe măseseră ceva mărci din cele pe care ni curată tocmai ceea ce funcţionează aici alocuri, a băşcăliei. le-au oferit iubitele noastre gazde, Paul ca un antidot sau ca o contrapondere, PENUMBRA PROCESULUI Călătoria, zice scriitorul, a fost „fan- şi Elsa, mi-am procurat un volumaş de mai curând, pentru un sarcasm care tastică”: „Cu atâtea surprize... Peripeţii Schopenhauer: Die Welt als Wile und nu are nimic de a face cu bufonada din fel de fel”. Se îmbarcă la Moscova (cum Vorstellung, pe care l-am descifrat şi-l stratul superior. Poemul e dramatic în u prea îmi dau seama ce altfel), aterizează la Schönefeld, în am şi astăzi. (Apropo, era să uit, şi cei- măsura în care pare patetic şi, oarecum raţiuni au determinat inclu- Berlinul încă de Est, urmând să ajungă lalţi colegi şi-au făcut cumpărături, tot în premieră, foloseşte divagaţia, deliciul Nderea textului (cu termenul în partea cealaltă. „Dar parale pentru aparate de radio portative. Vatamanu retoric pentru a devoala lucruri întru lui Eugen Lungu, antologator, alături tramvai de unde?”. Beşleagă ştie ceva şi-a luat chiar două. «Pentru ce, Ioane?». totul austere. Curios e cum face gra- de Mircea V. Ciobanu, şi prefaţatorul nemţeşte, încearcă să persuadeze casi- «Pentru ginerele meu!»”... REVISTA LITERARĂ #5 / 17

CĂTRE BREASLĂ: CUM POŢI SCRIE FĂRĂ A CITI ŞI A CUNOAŞTE... VOX CLAMANTIS

um m-am văzut nevoit în ultimul timp să mă dedau, vorba lui Al. Robot, unei „inchiziţii” pe Ctext, ce-am descoperit deunăzi, într-un număr mai recent al revistei Contrafort, are, s-ar zice, valoarea unei mici recompense. Există întotdeauna repere (modele, afirmaţii, teorii chiar – lista ar fi lungă) care SUB te oblojesc cumva, îţi justifică o strădanie, îţi dau nesperata raţiune de a fi. Poate e patetic, dar nu şi în siajul în care, iacătă, mai reverberez. Ştiam, deşi vag, PRESIUNE din survol, aşa cum ştii că undeva sălăşluieşte un concept, că exprimarea (cu tot ce presupune: punctuaţie, de GRIGORE CHIPER corectitudine, proprietate a termenilor etc.) e demult la pământ pe aici, dar nu aş fi putut admite, totuşi, că arată într-un hal fără de hal; că din toţi parametrii bunei comunicări (bună în sensul eficacităţii, id est al e data de 19 mai curent la USM a avut loc, sub izat. PLDM lansase şi un slogan electoral convenabil: tranzitivităţii), în Chişinăul acesta frisonat de zgomo- egida Muzeului de Literatură „Mihail Kogălni- „Moldova fără sărăcie”, lovind astfel direct în ţintă. tul capetelor care au început să cadă metronomic de Pceanu”, o serată de comemorare dedicată lui Si- Acum au văzut toţi că eradicarea sărăciei într-un timp la o vreme, n-a mai rămas nimic, practic nimic. Şi nu e meon Murafa: 130 de ani de la naştere şi 100 de ani de record e o maiestuoasă utopie. vorba de lucrările unor studioşi, caz în care, prin defi- la asasinarea sa (împreună cu Andrei Hodorogea) în Dar aceste jocuri, aceste alternări de speranţe şi niţie, mai poţi nutri nişte speranţe. E vorba de presă, atmosfera de haos instituţional de dinaintea actului dezamăgiri ţin de parcursul unui stat, cum s-a dorit a de texte aşa-zicând vii, care intră în circuit, sar de pe Unirii. Evenimentul a fost organizat la iniţiativa Mariei fi RM, al unui stat tânăr, cum este RM. Într-un final este monitor direct în viaţa reală. Aici nu te mai poţi juca, Vieru-Işaev, cercetătoare a moştenirii marelui patriot posibil ca RM să iasă din perdeaua de inconştienţă şi decât minim, până sună ceasul predării. Le faci, tre- şi luptător basarabean. După alocuţiune, animatoarea disperare în care se zbate. Tot aşa, dorinţa opoziţiei de buie să le faci cu altă atitudine decât, să zicem, ceva evenimentului a fost întrebată dacă a colaborat cu a veni la putere şi de a încerca propriul model, precum pentru laboratorul de mâine, unde, dacă iei o notă rudele actuale ale lui Murafa. Domnia Sa a răspuns că şi dorinţa guvernanţilor de a rămâne cu orice preţ la proastă, nu-i bai, mai sunt laboratoare, te poţi revanşa a beneficiat de ajutorul unor descendenţi de la Bucu- putere fac parte, atâta timp cât nu s-a instaurat o dic- (dacă nu rezolvi tu cumva, după tipic, cu profu’, că şi reşti ai familiei. În privinţa celor de la Cotiujenii-Mari tatură, din acelaşi mecanism al luptei politice. el are facturi de plătit şi nevastă acasă). (actualmente raionul Şoldăneşti), satul de baştină al În ciuda acestor deficienţe majore, RM are în faţă Textele erau ale unor oameni trecuţi prin faculta- politicianului şi publicistului, a spus că a făcut o vi- două provocări cu mult mai mari, provenind din aceeaşi te, specialişti, cum se spune pe aici, cu o vorbă care zită de documentare în 2005. Mai tranşant a fost un sursă. Mai întâi, este vorba de problema transnistrea- începe să semene a ocară. Deci oameni, prezumptiv, domn pe nume Ghilaşcu, sosit din sat. În timp ce mă nă. Viitorul statului depinde de cum va fi gestionat, capabili să facă faţă nu provocărilor (la astea încă mai gândeam la gestul de nobleţe şi altruism al doamnei împreună cu Ucraina, acest cal troian. ajungem), ci rigorilor inerente profesiunii, nimic mai organizatoare, care a încropit şi o masă de pomenire, Pe lângă vecinătatea explozivă cu Transnistria, a mult. Una (zic şi eu ce m-a durut mai tare) e să nu dl Ghilaşcu a mărturisit că este foarte dificil de discutat doua ţine de influenţa enormă pe care o exercită în pui virgulă între subiect şi predicat. Alta ar fi nu scrii, cu actualele rude din sat ale omagiatului. Membrii de continuare Rusia asupra Moldovei. Metoda ei e a duşului în niciun caz, mâină, cu „i”, că procesorul poate face azi ai familiei exprimă o adevărată idiosincrazie faţă scoţian, care poate fi exemplificat în baza canalelor TV implozie. Şi, când spui, de exemplu, „Dodon l-a între- de tot ce este românesc. Drept dovadă vorbitorul a ruseşti retransmise pe teritoriul RM. Rusia nu a mers bat pe Filip”, pui craitima, ce Dumnezeu!, pentru că ai afirmat, dorind să clarifice definitiv lucrurile, că unul pe calea creării unei puzderii de canale TV, aşa cum de-a face cu două părţi de vorbire: pronume personal dintre Murafa, descendent al lui Simeon Murafa, poartă s-a întâmplat chiar la noi, ci a păstrat vreo 5-6, care au şi verb auxiliar... şi acum porecla „comunistul”. posibilităţi financiare incomensurabile. Foarte multă Un mod al infernului e, probabil, şi reluarea, când Pe de o parte, a fost dureros şi ciudat să auzi că lume este implicată în realizarea emisiunilor de calita- lumea ţi-e mai dragă (şi uitaţi-vă ce avânt şi-au luat membrii unei familii altădată ilustre sunt într-atât de te. Există totodată un sistem de creare a vedetelor, iar pomii după fatidica zi de mai acum nu demult, când îndoctrinaţi de vechea ideologie sovietică. Pe de alta, nici această combinaţie între vedete şi TV fac spectacolul. ne-am trezit cu ramurile grele de o nea aproape nu ar trebui să ne mire atât de mult când reprezentanţii Ca în film: mergi să îl vizionezi pentru că joacă John sinistră în aprilie), a elementarităţii. Chestiile astea, nordului Republicii Moldova votează în permanenţă Travolta sau Naomi Watts. Între toate aceste programe cu pronume, verbe auxiliare, cratime, virgule trântite partide de orientare pro-rusă şi nostalgic-comunistă. extraordinare, care eclipsează orice producţie autohto- alandala (pentru că şi semidoctismul are suprarealis- De la primele alegeri efectuate în RM, electoratul nă, rulează bineînţeles ideologia. Nu toată lumea este mul lui), care ar fi trebuit automatizate încă în şcoala rămâne împărţit în mod constant în două tabere irecon- imună la o ideologie străină intereselor noastre, bine primară, băgate în ADN şi înţepenite acolo până în ciliabile, numite pentru simplitate: pro-Est şi pro-Vest, camuflată. Deunăzi am privit o emisiune moscovită, dată ziua de apoi a filologicalelor, sunt semne mai lugu- cu deplasări într-o direcţie sau alta. Originea acestei pe Prime, despre virtuţile administrativ-politice ale lui bre decât indicatorii economici ale unei precarităţi dihotomii este relativ simplă: la începutul anilor 90 a Molotov. Cine poate răspunde prompt cu o emisiune profunde, structurale şi probabil iremediabile. Trebuie căzut nivelul de trai. Oamenii, îndeosebi cei în vârstă atractivă despre alt Molotov, cel din cunoscutul pact? să dispară generaţia asta de forme fără conţinut şi pe şi cei mai puţin instruiţi, au asociat această cădere cu Ucraina vecină se apără de această influenţă asi- uitarea ei să încolţească o nevoie fundamentală de instalarea aventurii democratice. Sărăcia, situată la nu- metrică interzicând canalele ruseşti TV şi on-line, care rigoare şi erudiţie, altfel nu va fi nici post-istorie, cum meroase paliere, alimentează dintotdeauna dispoziţiile transmit (şi) propagandă. Este o nouă încercare de a ne mint sociologii (şi, după ei, tot felul de comentatori şi retorica socialist-comunistă. Cei care ar fi trebuit să sfrunta istoria. exaltaţi), ci o simplă menajerie din care o să-şi extra- încline balanţa pro-occidentală, odată maturizaţi, pleacă Soluţiile bune, indicate şi de UE, sunt cele democra- gă cine-o vrea fie responsabili cu oala de noapte, fie din ţară, în lipsa unor progrese rapide, înfăptuite acasă. tice, care sunt totodată de foarte lungă durată. Dar vom curve, de predilecţie mute. În 2009 au venit la putere partidele din opoziţie, avea timp sau se va întâmpla cu timpul ca în celebrul Presa e o teribilă hârtie de turnesol. Agramatismul când părea că întreg dispozitivul comunistoid s-a epu- roman al lui Preda? urcă, aici, direct de pe resorturi şi o aberaţie apăru- tă undeva pe Net ori în printul pe care îl mai găsim la tarabe nu e atât incriminatoare, cât tragică: între subiect şi predicat stă o virgulă generică, de la şcoală la facultate, via penibilul minister de resort, pe care NOI APARIȚII · CARTIER o dictare de dificultate medie – fac prinsoare! – l-ar arunca instantaneu în derizoriu. O virgulă cât jeman- VICTOR PÂNZARU Victor Pânzaru (n. 1953) a fost, fişismul nostru de mare... MUZEUL SEMINȚELOR în viața lui de mirean, poet, Iată de ce am citit ca pe o mântuire, de nu cumva (ANTOLOGIE DE VERSURI) traducător, gazetar, editor și ca pe o supremă probă lipsă – într-un proces în care muzeograf. În 2009, s-a tuns în riscam să fiu incriminat definitiv de donquijotism – EDITURA CARTIER monahism la Mănăstirea Curchi, cuvintele Marianei Codruţ: „Sunt mereu surprinsă că COLECȚIA cu numele de Irineu. unii, care au depăşit demult adolescenţa (când scrisul „CARTIER POPULAR” Prin prezenta antologie, Editura e o... supuraţie a vârstei), îşi imaginează că se poate CHIȘINĂU, 2017 Cartier readuce în actualitate un să vii / să devii scriitor [şi ziaristul e şi el un scriitor!] poet apreciat, la ora debutului, fără a simţi şi cunoaşte foarte bine limba în care scrii. de Grigore Vieru pentru „firescul Şi fără a citit, mereu şi mereu «măiastra carte» a mari- modern” al expresiei. R.L. lor poeţi, prozatori, gânditori români şi străini”... 18 / REVISTA LITERARĂ #5

ZILELE 16-19 MAI 2017 LITERATURII ROMÂNE LA CHIȘINĂU

Între 16-19 mai 2017, la Chișinău, Bălți și Cahul a avut loc a III-a ediție a Zilelor Literaturii Române. Timp de patru zile, scriitori români de pe ambele maluri ale Prutului au lansat cărți, au ținut confe- rințe, au participat la dezbateri și lecturi publice care s-au desfășurat în incinta mai multor instituții de învățământ și de cultură. La eveniment au participat poeți, prozatori și critici: Eli Bădică, Mircea V. Ciobanu, Vitalie Ciobanu, Dan Coman, Alex Cosmescu, Ana Donțu, Paula Erizanu, Vasile Ernu, Iulian Fruntașu, Emilian Galaicu-Păun, Florin Lăzărescu, Alexandru Matei, Alina Purcaru, Maria Șleahtițchi, Tatiana Țâbuleac, Lucia Țurcanu, Radu Vancu ș.a. Organizatorii ediției din anul curent au fost Uniu- nea Editorilor din Republica Moldova și Editura Cartier.

Dan COMAN: „Chișinău. Patru zile am umblat la 20 cm de sol, aproape plutind, cu literatura în dreapta și vinul în stânga mea, împărțind bucuria în felii tot mai consistente, admirând cum strălucește lumina în dreptul oamenilor. ZLR, forță și siguranță. O serie de evenimente impecabil organizate. Poe- zie și proză și un public deasupra căruia cerul Chișinăului se rotunjea și sclipea ca o aură. Cafeaua din Zentrum și aerul cu gust de acadea din Librăria din Centru. Cărțile. Poezia cu intimidantul ei instinct Em. Galaicu-Păun, Violina Galaicu și moderatoarea Maria Șleahtițchi, la discuția despre proză, Zentrum de conservare, schimbându-și culoarea ca un cameleon de companie, trecând de la unul la altul prin Teatru-Spălătorie, lungindu-se peste cărțile de la Cartier, luminând la capătul fiecăruia dintre noi cu o lumină subțire de licurici. Patru zile în care lumea n-a mai funcționat doar între marginile ei strâmte din fier forjat ci, agitată cum trebuie de literatură, a dat pe dinafară tuturor ca șampania.”

Eli BĂDICĂ: „Zilele Literaturii Române la Chișinău, Cahul și Bălți au revenit în forță, după o pauză de șase ani, cu un playlist fain și divers, un program consistent – de la conferințe la lansări de carte, lecturi de proză și poezie, dezbateri și discuții literare, întâlniri cu liceeni și studenți –, desfășurat pe patru zile, și scriitori extraordinari din literatura de limbă română atât din Republica Moldova, cât și din România. Am fost prima dată la Chișinău și, implicit, la Zilele Literaturii Române. Am plecat de acolo impresionată de căldura moldovenilor, de evenimentele savuroase și publicul numeros, curios, deosebit de activ și empatic. Acest festival a demonstrat că este o sărbătoare a literaturii, una necesa- ră nouă tuturor. Trebuie să continue să existe, indiferent de capriciile politice ori de altă natură.”

Vasile ERNU: „În 2010, când am îniţiat prima ediţie a acestui proiect ştiu că scriam cam aşa: „Prin Paula Erizanu și Dan Coman la Teatru-Spălătorie. Poetul bistrițean moderează discuția despre poezia tinerilor acest proiect ce reuneşte scriitori «de pe ambele maluri» ne propunem să facem un prim pas spre încetarea reproducerii ignoranţei şi necunoaşterii reciproce. La aceast eveniment vom încerca să răs- pundem la câteva întrebări simple: de ce ne cunoaştem atât de puţin? Ce s-a întâmplat şi ce se întâm- plă cu noi, cu poezia şi literatura noastră? Câteva zile la rând, importanţi scriitori de limbă română, din ambele ţări, vor citi pentru publicul larg fragmente din cărţile lor, vor discuta şi vor încerca să ofere soluţii pentru o mai bună înţelegere a fiecăruia dintre noi.” Mă interesa destul de mult să văd scriitori importanţi care vin în Republica Moldova într-un format mai puţin instuţionalizat, care stau alături de scritorii de aici, citesc împreună şi mai ales stau, citesc şi discută cu un public real, viu care trece dincolo de festivismul ritualic instaurat în multe medii literare consacrate. De aceea am încercat să scoatem aceste evenimente într-un spaţiu public mai degajat, să mergem spre un public dornic în mod real de astfel de întâlniri. Îmi aduc aminte foarte bine de bucuria descoperii Republicii Moldova, a locurilor şi mai ales a oamenilor de aici, făcută de scriitori invitaţi deja deveniţi clasici ai literaturii. Criticul Eugen Negrici îmi spunea şi povestea prin Bucureşti, după vizita lui la Zilele Literaturii Ro- mâne din Chişinău, că „Basarabia a fost o adevărată revelaţie” pentru el. Atsfel de întâlniri, reacţii şi descoperiri erau improtante pentru noi toţi care participam, dar mai ales pentru public. Anul acesta am venit mai degrabă ca invitat. Puţin sceptic. Au trecut câţiva ani de pauză. Eu, între timp, am înce- put să circul foarte mult la astfel de evenimente în România şi mai ales în Europa. Surpiza neaşteptat de mare însă a venit din partea publicului. Am găsit un public neaşteptat de autentic, viu şi plin de curiozitate. Dacă mai există un astfel de public, fie el oricât de mic și care ascultă, întreabă şi citeşte, Lucia Țurcanu, Vasile Ernu și Alexandru Matei la dezbaterea despre „Bandiții” lui V. Ernu de la EmBarGo atunci literatura română mai are o şansă.”

Lucia ȚURCANU: „Zilele Literaturii Române la Chișinău (16-19 mai) a fost un eveniment așteptat, necesar și foarte bine organizat. Așteptat, pentru că a trebuit să treacă șase ani de la cea de-a doua ediție a Zilelor ca cineva să aibă curajul să reia organizarea unui alt fel de festival decât se practică în ultima vreme la noi. Necesar, pentru că astfel de întâlniri și dezbateri au funcție integratoare (scriitori de pe ambele maluri ale Prutului au avut bucuria de a se întâlni și a discuta despre literatura română în afara oricăror frontiere, vorbind despre valoarea cărților, nu neapărat despre geografia acestora) și constructivă (s-a abordat fenomenul literar contemporan, cu tot ce pare inedit, provocator, incitant, deranjant sau șocant, încercându-se explicații, motivări, pronosticuri). În ceea ce privește organizarea, ar fi multe lucruri bune de spus. Autorii invitați au reprezentat, cel puțin, trei generații de scriitori – aproape toți fiind angajați ai revistelor literare tipărite și online sau ai editurilor – buni cunoscători ai fenomenului literar actual. Pentru dezbateri sau conferințe au fost propuse subiecte de actualitate – Marginalii, sexul și societatea de consum. Ne salvează ceva?, Selfie românesc sau Cum arătăm în literatura contemporană?, Canonul generațiilor. Ce rămâne și cum alegem?, Cronica de carte în ziare, reviste, bloguri, Facebook – și s-a reușit acoperirea a aproape tuturor genurilor literare. Cel mai mult m-a bucurat însă prezența tinerilor la lansări, lecturi, discuții, fapt care demonstrează că avem citi- Radu Vancu, citind din antologia sa de versuri „Cantosuri Domestice” (Cartier) la Librăria din Centru tori, trebuie doar să știm să ne apropiem de ei, să le trezim interesul.” REVISTA LITERARĂ #5 / 19

Iulian FRUNTAȘU: „Literatura de calitate în Republica Moldova este practic inexistentă, cel puțin în spațiul public, iar puținile evenimente literare sunt marcate de un provincialism festiv care pune în evidență atât dependența de sponsori guvernamentali, cât și lipsa de sincronizare cu literatura româ- nă și europeană. În acest context, inițiativa editurii Cartier de a organiza Zilele Literaturii Române la Chișinău, Bălți și Cahul a răsturnat percepțiile existente deoarece: a) literatură bună, inclusiv tânără și foarte tânără, există și în Republica Moldova; b) este posibil să avem și la Chișinău inițiativa priva- tă și aptitudinile organizatorice pentru a desfășura un eveniment literar care ne ancorează cumva în civilizația urbană. Dincolo de invitații foarte buni, m-a impresionat participarea la dezbateri a tinerilor cititori care au demonstrat lecturi consistente, coerență în vorbire și simțul umorului. Într-un cu- vânt, Zilele Literaturii Române au reprezentat o oază de normalitate care sper să se extindă pe viitor.”

Alina PURCARU: „M-a bucurat mult să văd pasiunea cu care s-a discutat despre literatură, la Chișinău. Pasiunea cu care se discută cu cititorii și pasiunea cu care scriitorii vorbesc despre cărți stă dovadă, pentru cine s-ar fi îndoit, că literatura e cât se poate de reală, de concretă și de puternică. E important să ne amintim și să reafirmăm asta. E important să păstrăm conversația deschisă, despre natura atât Iulian Fruntașu, citind din volumul său „Să fi fost totul o mare păcăleală?” la Librăria din Centru de cameleonică a literaturii, să ne cunoaștem și să ne ascultăm unii pe alții, scriitori și cititori, și să ne cultivăm atenția și generozitatea. Despre asta au fost Zilele Literaturii Române la Chișinău, dar și despre bucuria și privilegiul unor întâlniri, dar și despre cunoaștere și transformare. Cel mai bun lucru care li se pot întâmpla Zilelor ar fi să continue.”

Maria ȘLEAHTIȚCHI: „Zilele pline ale Literaturii Române la Chișinău au fost patru zile de ieșire din rutină. A fost frumos. A fost literatură și cultură. Au fost emoții și bucurii. Am participat pentru prima oară ca invitat al Zilelor Literaturii Române la Chișinău, așadar, văd lucrurile cu un ochi lăuntric. Nu chiar lăuntru-lăuntru, dar perspectiva mi s-a înnoit. În celelalte două ediții am fost gazda întrunirii desfă șurate la Universitatea din Bălți. De fiecare dată, evenimentul a luat forme din cele mai elevate. Ce m-a impresionat? M-au impresionat oamenii. Dar mai cu seamă, tinerii scriitori. Ei au fost pentru mine revelația evenimentului. Bine, nu vreau să discriminez, chit că tinerețea în literatură este o ches- tie relativă... Am fost curioasă, în special, pentru lecturile de la Teatrul-Spălătorie, unde au citit patru autoare tinere, Ana Donțu, Paula Erizanu, Alina Purcaru, Emanuela Sprânceană, la prima lor carte, cred, dar și alți poieți din sală. Sunt buni, inteligenți, talentați, instruiți. Minunați. Fac literatură. M-a impresionat publicul. Publicul, o realitate în schimbare, întrucât de îndată ce plecai de la microfon Alex Cosmescu, moderând discuția „Cei care vin” la Teatru-Spălătorie, alături de Emanuela Iurkin (după ce îți citeai textele) deveneai public... Dar mai cu seamă mi-a plăcut publicul tânăr. Asta a fost a doua revelație a Zilelor... Nu am știut că în Chișinău sunt atâția oameni tineri cărora le pasă de litera- tură. I-am descoperit pe tinerii frumoși și inteligenți ai Chișinăului! Și ce m-a mai impresionat? Litera- tura română. Avem o literatură vie, frumoasă, plină de surprize. Ziua de azi, zilele de azi ale literaturii române sunt pline de viață și includ experiențe discursive, limbaje dintre cele mai variate. Nu doar trecutul ne dă sentimentul identității și apartenenței la o sumă definitorie de valori literare, trecutul cu scriitorii lui; scriitori mai mari, mai mici, dar importanți, toți, după mine, pentru a avea conștiința că literatura este un fenomen complex, dens, cu influențe imediate și mai distanțate în timp. Îmi place cum arată literatura română azi și am toată încrederea că ce va urma va fi și mai interesant. Încă ce m-a mai impresionat? Organizarea, managementul – ca să folosesc un cuvânt în vogă, pentru a nu spune că nu-mi place acest cuvânt. De la o seară la alta, de la o lectură la alta, s-a observat cum a fost gândit evenimentul, echilibrul între genuri, „omogenizarea” literaturii române și conturarea unui cadru unic, prin angajarea în conferințe, dezbateri, lecturi ale scriitorilor din diverse puncte geografice ale spațiului literar românesc. Am în vedere spațiul limbii în care se scrie, limba română. De această dată, expresia lui Nichita Stănescu „Limba română este patria mea” încetează să mai fie poezie. Este chiar realitatea ei, mișcându-se dinspre Vest spre Est: Londra, Paris, Bistrița, Sibiu, București, Iași, Chișinău. M-au impresionat și chestiunile de logistică și cele de promovare a evenimentului, și alegerea spon- sorilor, dar și prezența lor discretă la eveniment... Totul a însemnat cultură, măsură, bun-gust: de la selectarea localurilor până la forma paharelor. Ar fi atâtea de povestit aici. Dacă cei care se consideră Maria Șleahtițchi, Florin Lăzărescu și Tatiana Țâbuleac, discutând despre impudoare în proză la Zentrum animatori culturali și au funcții pe acest domeniu ar fi trebuit să asiste cap-coadă la aceste Zile, să ia note pentru a învăța cum se organizează azi un eveniment cultural, literar de nivel european, că doar europeni ne dăm... Au fost câțiva oameni, pe care i-am simțit ca organizatori (în general, partea asta cu probleme de organizare fie că nu a existat, fie că nu s-a arătat). Mulțumim, Paula Erizanu, Angela Brașoveanu, Emilian Galaicu-Păun, Gheorghe Erizanu, pentru aceste minunate Zile ale Literaturii Româ- ne la Chișinău, ediția a III-a, în care am avut ocazia să mă conving o dată în plus că avem o literatură foarte bună, că ea se scrie continuu, chiar în momentul în care scriu aceste rânduri.

Tatiana ȚÂBULEAC: “Pentru câteva zile, în oraș au înflorit gropile, iar copacii s-au scuturat de cabluri, ca niște păsări cărora li s-a făcut dor de cer. Literatura, vie și fără frică, a mers pe străzi, a ieșit la terase și a umplut săli. Au fost atât de frumoase – Zilele Literaturii Române la Chișinău – încât o carte a înce- put să se scrie chiar atunci, la unison, de o mie de mâini îmbrățișate. Atât de bine a fost, de parcă nici nu a fost la noi.“

Ana DONȚU: „M-am bucurat să-mi recit versurile la acest festival alături de mulți dintre cei mai buni scriitori tineri din Moldova și România. Festivalul promovează, în special, literatura tânără, ceea ce Florin Lăzărescu, citind din volumul său de proză scurtă „Întâlniri și personaje” la Librăria din Centru îl deosebește de majoritatea evenimentelor literare autohtone. Este important că lecturile și conferințe- le s-au desfășurat nu numai la Chișinău, ci și în celelalte două orașe mari din Nordul și Sudul Moldovei – Bălți și Cahul. Organizarea a fost la cel mai înalt nivel, lecturile și discuțiile – de calitate, iar audito- riul numeros – format, în mare parte, de tineri. Felicitări organizatorilor și la cât mai multe ediții!”

Gheorghe ERIZANU: „Festivalurile și premiile literare, proiectele culturale cu participarea scriitorilor se fac pentru public. Pentru promovarea lecturii. Pentru apropierea cărții de ultima verigă, cititorul. Scriitorii invitați sunt scriitori activi („există și scriitori vii”, citat dintr-un poem de Andrei Bodiu), cu volume proaspăt apărute pe piața editorială, bine apreciate de cronicarii și criticii literari importanți (la primele două ediții am mers pe cărțile premiate; între timp, premiile s-au devalorizat și mărunțit pe pa- rohii) și, un pariu mai ambițios, sunt cei care vor face canonul literar românesc în următoarele decenii. Cititorul basarabean tânăr, prin numărul mare și activ de prezențe la evenimentele din cadrul Zilelor, a îmbrățișat viitorul literaturii române. Cu ochii sclipitori. Aceasta e bucuria unui festival. Și succesul lui. Nici n-am bănuit că orașele Republici Moldova au tineri atât de mulți, frumoși și luminoși. Dacă am reușit să-l aducem la Zilele Literaturii Române pe domnul (ne-a rugat să nu-i spunem moș) Nicolae dintr-un sat uitat, care a venit să întinerească împreunăcu cei care fac literatura română, atunci Zilele Literaturii Române, ediția a III-a, mai 2017, a reușit. Mulțumim tuturor celor care ați fost alături de noi!” Jurnalista Victoria Cușnir de la Radio Chișinău și unul dintre organizatorii ZLR, editorul Gheorghe Erizanu 20 / REVISTA LITERARĂ #5

ROZA VÂNTURILOR

LEO BUTNARU JURNAL DE ITAL (12 IULIE IA– 14 AUGUST 2015) (XIX)

12.VIII. Siena mărimea salariului, sau rămânem toți, însă reducem amestec de argilă și nisip (tufo), stropit cu apă și tasat din salarii. Solidari, angajații au ales a doua variantă. până obține o duritate care să nu cedeze sub copitele Fiind singur în imensul apartament, în excepți- Alessandro cu familia decid să vină la Siena, unde au cailor în galop vijelios. Pe ambele margini ale pistei onala bibliotecă, îmi fac munca în tihnă și – nu fie moștenit un apartament spațios. Însă la Roma ce li sunt instalate garduri și baloturi de protecție. Pista de deochi! – cu oarece spor. (Nici nu se poate să nu s-a întâmplat? Înainte de criză, au făcut un împrumut are o lungime de circa un kilometru și, în dezlănțuirea ai spor în Italia care te copleșește cu atâta istorie, cu bancar, cu care și-au procurat o locuință de mii de euro. galopului, este înconjurată de călărași de trei ori. La atâtea priveliști, cu atâta căldură…) Uneori generali- Astfel că, transferându-se la Siena, trebuiau să vândă curbele strânse e destul de periculos. Spectatorii stau, zez, cu concluzii de genul următoarei care îmi vine în casa din metropolă. Numai că în criza generală nici mii și mii, în centrul îngrădit al Pieței del Campo, dar minte: Absolut în toate centrele istorice ale orașelor pe vânzările nu merg bine, încât, până la urmă, s-au văzut și pe marginea perimetrului destinat competiției, pe care le-am vizitat (dar au fost multe și impresionante) nevoiți să dea casa din metropolă cu nouăzeci de mii de treptele tribunelor instalate ad hoc. Foarte pitorești există străzi și stradele înguste, în cele mai mari – euro mai puțin, decât suma cu care o procuraseră… tribunele destinate, parcelat, susținătorilor contrade- adevărate labirinturi cu trecerea, uneori, de doar 3-4 Fiind din domeniu, Alessandro verifică pe internet, lor participante, care cântă imnurile echipelor lor. „De metri lățime. Cu curticele cu laturile de 5 pe 7-8 metri. pe site-uri speciale, să vadă și cele mai stabile bănci din fapt, ca melodie, imnul e unul, numai cuvintele sunt Această poziționare arhitecturală amintindu-mi mereu Moldova. Găsește trei. Însă altele trei au făcut să dispară altele de la o contradă la alta”, spune unul din convor- de scene din unele filme ale regizorilor italieni, în care un miliard de euro! Așa, pur și simplu să se volatilizeze! bitorii mei. Însă nu e așa, deoarece pe net aveam să se întâmplă micile spectacole vociferante familiale, Ce hoți și „democrații” aleși de noi… Și tolerați. Până găsesc imnurile tuturor celor 17 contrade, fiecare cu foarte repede transformate în inter-familiale, în acțiu- când? melodia și textul lui originale. Imnul-marș „Chiocci- ne incluzându-se, temperamental, pătimaș-participa- ola” îl are de compozitor pe Giovanni Bonnoli, textul tiv, vecinii, efectul fiind unul nemaipomenit: de mic aparținând lui Bruno Zalaffi. Prima octavăș i refrenul infern lărmuitor peste poate. Aici, o parte din viața 13.VIII. Siena sunt acestea: personală e împărtășită/ împărțită cu vecinii, trecă- „Trăiască, trăiască drapelele noastre!/ Spre Gloria torii, cu toată lumea, cum s-ar spune. Da, în astfel de Aproape uimitor: la Siena nu se mai aud cicadele Soarelui le înălțăm./ Le fâlfâie-n vânt, temerarule mini-spectacole incluse într-un spectacol mai amplu care ne-au tot cicălit (…cicadit) atât de mult la Roma. stegar,/ Glorie ție, Melcule frumos!/ Despre tine și regizorii italieni sunt neîntrecuți. Locuiam în imensul parc Villa Borgheze, unde populația de Siena vorbește istoria,/ Fie binecuvântată steaua Dacă cercetezi evoluția demografică a multor lor avea condiții optime de răspândire. Pur și simplu, de ție menită/ Să te ghideze spre o nouă victorie!// Am localități italiene, dai de contrariul ei – e o involuție, două-trei zile s-a mai răcit, a plouat, iar cicadele nu se obținut al cincizeci și treilea stindard,/ Să-l stăpânim populația scade. Același lucru se întâmplă și cu Siena. dezlănțuie decât la mare căldură, pe un soare nemilos. cu drag,/ Să-l stăpânim cu drag,/ De-al șaizecilea să te În 1971 orașul avea 65 650 de locuitori, în 2012 – doar (De unde am reținut acest vers: „Nu permite ca beschia apropii,/ O, Melcule drag,/ O, Melcule drag”. 52 774. cicadelor să taie arborele soarelui”?...) Urmează un catren, după care mai că s-ar cânta Așadar, la Siena, cât a fost să o cutreier, am văzut ceva din imnul lui Ciprian Porumbescu „Trei culori”, numai și numai orașul într-o stare foarte bună de După-amiază, privim la TV pregătirile pentru ma- însă tradus în italiană. Comparați: conservare: nicio construcție în curs de desfășurare! rea competiție hipică, Palio, finala căreia va avea loc Constat, nu dau aprecieri: bine, rău. Fiind ușor în scă- duminică, 16 august. De va fi posibil, vom viziona-o Rosso, giallo e celeste, i colori dere, populația lasă libere spații de locuit, încât nu e la Chișinău, așa cum suntem deja fanii înflăcărați ai del vessillo, a te dedicato nevoie de alte blocuri cu multe etaje, cum se întâmplă contradei (echipei) „Chiocciola” – „Melcul”. Dacă Enzo și son per sempre segnati nei cuori di coloro în orașele noastre. Alessandro se arată dezamăgiți de trăpașul care i-a reve- che il cuore t’ha dato. Acum mi-e mai pe înțeles reacția lui Alessandro nit echipei lor după tragerea la sorți, că, chipurile, nu ar Adică: când, revenind la intervale de doi ani în Chișinău, avea sorți de izbândă, Zinovia, după ce vede frumosul Roșu, galben și albastru sunt culorile constata cu o uimire (…aprobativă) ce mult se constru- cal la televizor, pariază pe el, prezicându-i victoria. Azi e Drapelului ție dedicat, iește aici/ acolo. El: „Sigur, sunt banii pe care moldo- prima probă prealabilă, altele patru vor avea loc mâine Marcând pentru totdeauna inimile celor venii îi câștigă în străinătate și îi investesc acasă”. Eu îl și poimâine. Enzo e acolo, în mijlocul Pieței del Campo, care inima ți-au dăruit. înțeleg: tânăr, energic, mereu în mișcare, lider sindical, în mulțimea de circa 50 de mii de oameni. Multicoloră, probabil că la Siena Alessandro se simte oarecum în- fluturând stindardele celor 10 contrade care vor lua Fanii își cântă imnurile, flutură curcubeul de stin- tr-un oraș calm, ușor… amorțit, parcă stabilit în forma startul. Din 17, sunt alese 10. Anual, la cele două palio, darde și fanioane cu emblemele contradelor din anul sa „intactă”, ca și conservată, pe o durată de timp mai echipele fac schimb de locuri, așa încât să ia parte toate acesta, care sunt următoarele (încep cu a… noastră; întinsă, fără a suporta modificări, inclusiv arhitectura- la competiție. Dacă ar fi să participe împreună cele 17, cu cea fanii căreia am devenit): Chiocciola (Melcul), le. pe pista de alergări ar fi strâmt, iar îmbulzeala ar duce Onda (Valul), Nicchio (simbolul – o scoică-evantai), Alessandro a trăit o experiență tristă la Roma unde, la ciocniri, căderi, chiar jertfe. Anul acesta, la competiția Tartaruga (Țestoasa; cea mai… înverșunată opozantă a ca și acum la Siena, era angajat la banca „Monte Dei din iulie, căzând, a pierit un cal, s-au accidentat câțiva Melcului), Torre (Turnul), Oca (Găsca – urmașa celor Paschi Di Siena”, cea mai veche și funcțională institu- jochei. care au salvat Roma, probabil), Lupa (Lupoaica), Istrice ție de acest fel din lume care, în criza globală, trece Până la ritualul ce trece în competiție, pregătirile (Mistrețul), Valdimontone (simbol – berbecul), Selva și ea printr-o perioadă complicată. La un moment sunt nespus de complexe. În primul rând, perimetrul (Pădurea). dat, administrația băncii pusese problema astfel: sau caldarâmului de piatră lustruită de tălpile a milioane De cum se încheie proba de palio, în plin efectiv reducem din personal, pentru ca ceilalți să-și păstreze și milioane de turiști este acoperit cu un strat gros din familial și de rudenie, urcăm în mașină, mergând să-l REVISTA LITERARĂ #5 / 21

întâlnim pe Enzo care ne așteaptă în „Trattoria Papei”, Când revine la masa noastră, primul intră în dialog situată în spatele primăriei. Pe masă ne așteaptă o Fabrizio, cel de nici trei ani împliniți, care cunoaște sticlă din vinul casei. Localul-terasă – full, ca și altele mai multe expresii românești. „Ce faci?” întreabă piciul. pe care le-am văzut în coborâșul nostru spre Piazza „Sunteți români?” se interesează vioristul. Îi dăm și noi del Campo. Pe unele străzi stau mese întinse pentru unele date, pentru că, de altfel, pare om blajin din fire. fanii diverselor contrade. Orășeni, turiști, amestec de De unde e? „Din Bistrița-Năsăud, să trăiți… Ba chiar din lume de pe lume. Curcubeie care au… aterizat în Siena. Năsăund”. Se retrage. În Siena sunt multe terase cu Stindarde și eșarfe multicolore, păunării, nu altceva! lume bine dispusă. Fabrizio, Alessandro și Enzo poartă și ei eșarfe. Ro- …În fine, aceasta a fost ziua numerotată cu 13, număr șii-galbene-albastre, ale contradei „Melcul”, pentru norocos, zic italienii. Când mă gândesc, recapitulator, la care, de altfel, cotizează anual: Enzo, pensionar, cu 60, ce am trăit în această lună de periplu italian, sunt gata iar Alessandro cu 200 de euro. Contrada înseamnă sec- să susțin că norocoase sunt toate zilele calendarului torul urban în care te-ai născut, ai fost botezat, trăiești gregorian! sau ai trecut cu traiul. La „Papei”, rudele noastre sunt cunoscute: ne întâmpină chelnerul, dă mâna cu toți, sporovăiește 14.VIII. Siena, Bologna de una, de alta, ia comenzile. După vinul casei, Enzo (suntem invitații lui) comandă un „Chianti classi- În ajunul plecării, până spre miezul nopții, nu am co”. Emblema – un cocoș. Vin demn de toată lauda. inclus televizorul. (În casă sunt trei: în salon, unul Îmbuteliat în 2011. Consorțiul care-l produce a fost mic la bucătărie, și unul în dormitorul nostru). Am înființat în 1716. Vinurile sale sunt atestate cu catego- gândit, meditat la cele văzute ieri, dar și în alte zile. ria „Denominazione di Origine Controllata e Garantita” Parțial nedorind să cad de acord cu Vasile Alecsandri (Denumirea Originii Controlate și Garantate). Ceea ce care, acum peste 170 de ani, constata că: „obiectele ne propune Enzo ar fi, altfel zis, un fel de.... „Negru de artă sunt atât de multe în Italia și mai ales cu așa de Purcari”... italian, asociația sugerându-ți-o faptul că talent lucrate, încât călătorul nu mai are vreme nici să vinul în cauză este cel mai prețuit și fabricat din soiul gândească, ci își simte ființa cufundată într-o mirare de struguri ce se cultivă pe un teritoriu nu prea mare, îndelungată și plină de plăceri”. Eu unul am dorit să- Chianti Classico, undeva între Florența și Siena. Sticla mi gândesc itinerarul parcurs deja, să meditez asupra clasică, de 1,5 litri, în care e îmbuteliat, se numește... celor ce mi s-au întâmplat pe durata lui. Iar diferența fiasco. Însă în sensul propriu: sticlă de vin cu înveliș de abordare a problemei vine din anume considerente: împletit. epoca în care călătorea Alecsandri, dar și vârsta pe Italia este cel mai mare producător de vinuri din care o avea (nu mai mult de 20 de ani). Eu am triplu lume. față de etatea lui. Plus o îndelungată experiență Orășenii par a nu se reține dincolo de ora 22, după afectivă pe care am acumulat-o, conștient sau ca dar Leo Butnaru,: „Arrivederci, Italia!” care pe terasă rămân, în mare, turiștii, oaspeții Sienei. al întâmplărilor benefice, referitoare la antichitatea Deloc puțini. latină, la civilizația romană, la Evul Mediu și Renaștere. Grup unit și bine dispus, stăm și noi la taclale. Acumulată și din atâta literatură pe care am tot citit-o, cerea sa prin Italia gustă o viață nouă, necunoscută; Italo-române, și invers. Pe timpul studenției – să vezi, din atâta cinematografie italiană, al cărei fan sunt fără și când iese de pe țărmurile acelui pământ poetic, acum vreo 45 de ani! – am însușit unele cunoștințe rezervă. atunci i se pare că s-a visat zburând printr-o câmpie din manualul „Studiați limba italiană fără profesor” Esențializat, din câte am înțeles și pot spune, Italia îmbogățită cu toate podoabele raiului”. al lui Paul Teodorescu. Țin minte detalii, pentru că nu este o destinație turistică, ci, poate, chiar componen- Modul de viață pe care l-am găsit în Italia acest manual apăruse chiar în anul în care intrasem la ta afectivă si de conștiință a unui destin sau ceva ce se contemporană nu e atât unul nou (globalizarea ne facultate, pe atunci la Chișinău mai ajungând cărțile implică adânc în destinul tău. apropie în toate), cât unul ce păstrează, în continuare, românești. Le procuram de la librăria „Meridiane”, însemnele, mărturiile ce te fac să înțelegi cum civi- unde, peste vreo doi ani, în furia stupidă, cretină a Noi plecăm la timp, cu o zi avans! Zic – avans, lizația romană, revărsată tumultuos în cea italiană politicienilor gen Bodiul, a fost închis raionul de carte deoarece, azi, 14 august, în Italia e ultima zi lucrătoare (Medievalitatea, Renașterea) a contribuit și contribuie românească. înainte de vacanța (să zicem, generală). De mâine, pe substanțial, mai că fundamental, la constituirea și îm- Fiind seara din ajunul plecării, bunele mele rude, drumuri, în autogări, aeroporturi etc. începe marea plinirea civilizației europene. În deloc puțină măsură, gazde excelente, nu au vrut să mă lase fără un răs- aglomerare: foarte multă lume pleacă în roza vântu- și la structura generală a civilizației universale. puns la o întrebare pe care le-am pus-o chiar în ziua rilor, la odihnă – italienii, acasă, în țările de origine A fost bine și frumos, interesant, uneori misterios, sosirii la Siena, când, naivul de mine, m-am intere- – „stranierii”, miile de angajați la muncă pe Peninsula și așa cum un jurnal de călătorie nicidecum nu e o sat: „Ce înseamnă acest „Festival internazionale della Apenină. Presiunea din exterior o resimt și vămile (mai condică de reclamații, și acesta, de finalul căruia mă sega»?”. Tinerele mele rude, soț și soție, s-au uitat unul ales!), drumurile, autogările, aeroporturile din Româ- apropii, e unul pozitiv, chiar luminos. Ceea ce nu în- la celălalt, au zâmbit, Dumitra zicând: „Ei, nanule, e o nia și Republica Moldova. Prin orașe, dar și prin multe seamnă însă că este (până aici) eminamente apodictic, prostie”. Atât. sate de-ale noastre, în presă, la TV, auzi discutându-se excluzând orice motiv de a fiș i în dezacord cu ceva. Însă acum, la cina de la „Trattoria Papei”, când se despre „întoarcerea stranierilor”, „întoarcerea italienilor”. Parcă poți fi „de acord” cu criza mondială, resimțită crezuse că venise vremea să-mi dea, totuși, un răspuns Cei mai sensibili „rămași acasă” chiar simt un oarecare acut și în Italia? Ca să nu mai vorbim de ce se întâm- cât de cât explicit, eu deja eram informat. Căutasem disconfort din partea „stranierilor”, remarcând că cvasi… plă la noi, acolo, la 2 mii de kilometri de Toscana… pe net ce e cu festivalul care trezește zâmbete și veneticii, rude de-ale lor, se arată oarecum cu nasul pe Uite că nici de data aceasta nu rezist de a nu invo- oarecum jenează, pentru ca să aflu că e vorba – par- sus, că la chefuri ei comandă muzica, impun regulile ca o paralelă… italiano-rusă: în rusește, „toska” înseam- don! – de, cum zice românul, labă… He-hei, d’apoi noi, jocului (de, oameni cu bani, nu?). Iar printre hibele pe nă (și) melancolie, dor, alean… Sigur că îmi va fi dor de în interbelic, am avut și o revistă avangardistă cu un care le găsesc acestor îngâmfați e și cea că, unii din ei, Toscana… titlu și mai deocheat, acela cu mădularul; revistă care, au cam prins a uita limba pe care au supt-o odată cu În ce privește protagonista operei lui Puccini, nu expusă anul acesta într-o expoziție a ICR de la New laptele mamei, în loc de cadou zicând regal, în loc de am găsit o explicație a numelui Tosca. Dar de ce nu aș York, a retrezit discuții aprinse, pe alocuri focoase, piață – mercato; zbor – vol, numărul automobilului – încerca să dau eu o variantă?... Sigur, mă gândesc că scandalizându-i pe unii intelectuali (oamenii de rând targa, sărbătoare – fiestă, reîncărcare – ricarica, cartelă ar proveni, ajustat, de la… Toscana. Prin acest etno- au rămas în poziția numită: li-i în cot). telefonică – scheda, mașină de spălat – lavatrice, amen- nim latinii defineau pământurile populate de etrusci. Mă rog, și avangardiștii români, și ușor libidinoșii dă – multa, auzi – senti și câte și mai câte… Forma inițială a fost Etruria, mai apoi transformată în festivalieri italieni, peste timpuri, se întâlniră ei cumva Astfel, în zi norocoasă, cu drumurile încă neaglo- Tuscia și, în fine, în Tosca(na)...] cu acel mădular-titlu de revistă și această sega (sensul merate de începutul vacanței generale, cu dragul și Colindând prin câteva provincii italiene, Toscana, direct: ferestrău). bravul nostru Enzo la volan, ajungem la aeroportul din Emilia-Romagna, Umbria și Lațio, am văzut o mare Bologna, trecând procedurile de îmbarcare. La contro- parte din întregul și integritatea de o incomensurabilă Precum spuneam, de la terase, sienezii pleacă mai lul pașapoartelor, babilonie, mare înghesuială, ca cea bogăție și diversitate, constituite pe durate milena- devreme, la mese rămânând, în mare, turiștii. Iar noi pe care am cunoscut-o, pe 4 august, în Capela Sixtină re. Iar din cele povestite până aici a reieșit, ca de la suntem un grup… mixt: patru sienezi și doi chișinău- din Muzeul Vaticanului. Principiul clepsidrei umane, sine, și tonalitatea/ vibrația jurnalului. Eu i-aș zice, ieni. Mai îngăduim. Vioristul e ușor de „depistat” că e pe orizontală: din mulțime, câte unul, se strecoară prin simplu: un text cumpătat. Pentru că la vârsta mea nu de-al nostru, deoarece își începe potpuriul cu „Valurile strunga ce-l duce în cealaltă parte a clepsidrei: sala mai încerci efuziuni de entuziasm care, într-o scriere Dunării”. Ține cont că la mese sunt mulți turiști și de așteptare. Pentru că acesta este omul – fir de nisip diaristică, să-ți ceară poante priponite în semne de trece la „Kalinka”. Se reține și la masa noastră. Enzo în omenirea ca nisipărie de clepsidră ce măsoară și ea exclamații. Însă nici absolut distant nu poți fi, sec-con- scoate o monedă, însă instrumentistul îi face semn că ceva, nu obligatoriu timpul… stativ, făcând-o pe snobul ce-și afișează o mină plictisi- uiumul îl va strânge după ce-și încheie turul. Așa se și tă, comentată cu mincinosul „déjà vu”. întâmplă: după, trece de la masă la masă, câte cineva În aeroport, caut și găsesc un extras din finalul lasă ce crede el că trebuie să lase în cutia vioristului. „Buchetierei din Florența” a lui Alecsandri: „El în tre- Arrivederci, cara Italia! 22 / REVISTA LITERARĂ #5

ESEU DESPRE UN ALT FEL DE FRUMUSEȚE (II) de ADRIAN CIUBOTARU

DILECTIO DECORIS admis și de unii, și de alți –, dar nu poate după Fericitul Augustin, doar faptul că nuanțe noi la medievali. Tema unei lumi fi prețuită cu adevărat (numai) pentru nu vedem ansamblul construcției, Cetatea polifonice, a unui cosmos ca revelare a aceasta. Diferența e că anticii recunosc nu Domnului în totalitatea ei. Iar frumusețea lui Dumnezeu (Scotus Eriugena) “deter- onstatând frumusețea materială a doar în teorie că un lucru poate fi frumos este a întregii ființe, întrucât nu poate mină (…) strigătul de extatică admirație” lumii, medievalul nu vede în frumos prin el însuși, ci și în practică, pe când fi a fiecărui lucru sau a fiecărei ființe în al scolaștilor care, într-un moment de Co calitate organică, nu o separă și medievalii o recunosc doar în teorie. Să parte. După cum nu poate fi frumoasă maturitate, zice autorul nostru, se vor nu o percepe ca fiind autonomă față de nu ne înșele însă deschiderea mai mare în sine nici execuția, tehnica, măiestria distanța de extaz și vor simți nevoia de a celelalte. Din această cauză, Evul Mediu nu a anticilor față de frumosul în sine, apa- ce stă la originea fiecărui obiect de artă sistematiza categoriile și viziunea estetică a știut, spune Eco, “să fuzioneze categoria rent mai apropiată de modernitate decât făcut de mâna omului, considerat frumos asupra cosmosului. O primă încercare, în metafizică de frumos cu aceea pur tehnică cea a medievalilor: lucrul frumos prin el numai dacă relevă, în formă materială, acest sens, îi aparține lui Filip Cancelarul de artă”. De aici și imposibilitatea de a însuși nu este relevant pentru antici sub “armonia și splendoarea” transcendente, care tinde să ofere o noțiune exactă, nu contempla dezinteresat un obiect de artă, niciun aspect. reflectate, rezidente sau latente în lucruri poetic-mistică, de transcendentale – pro- care poate stârni uimirea, admirația, dar Practic, medievalul apreciază artele ca și în ființe, “frumosul suprasubstanțial” prietăți coextensive ființei ce fac ca orice nu poate deveni expresie și receptacul al instrumente, folosite, de exemplu, pentru dăruit ca frumusețe (fizică, corporală) lucru existent să fie unul, să fie adevărat, frumuseții în sine: frumosul are, indiscuta- înfrumusețarea casei lui Dumnezeu, dar “tuturor ființelor după măsura fiecăreia” să fie bun. Pe Filip nu-l interesează fru- bil, o valoare, dar numai în măsura în care și pentru plăcerea celor necultivați (sic!), (Pseudo-Dionisie Areopagitul). mosul ca atare, dar cei care îl vor urma coincide cu alte valori (binele, adevărul) și după cum spune Honorius din Autun cu vor încerca să înscrie frumosul în aceste cu toate celelalte atribute ale divinității, referință la pictură, neprecizând însă na- proprietăți. Unii îl vor identifica cu binele, fiind în exclusivitate “reflexul onotologic tura acestei plăceri. De aici și prejudecata SUMMA FRATRIS o altă proprietate sau condiție concomi- al virtuții participante la Dumnezeu”. Chiar ș tiinței de azi care acuză gândirea Evului tentă a ființei (Robert Groisseteste), alții și așa, perspectiva nu este una pesimistă, Mediu înalt de “pauperizarea didacticistă a vor nota subtile distincții. Summa fratris după semioticianul italian: fără a fuziona, artei”. Prejudecată pe care Eco o amendează: rumosul nu și-a câștigat brusc au- Alexandri este exemplară în această pri- cele două categorii pomenite mai sus se omul medieval confundă frumosul cu utilul tonomia. Aceasta nu s-a întâmplat vință. Astfel, autorii Summei raportează intersectează, deseori și inconștient, atât la nu pentru că ar da dovadă de “deficit de Fîn momentul în care scolastica și-a binele la cauza finală, iar frumosul – la nivelul sensibilității și limbajului comun, spirit critic, ci pentru că nu izbutește să pierdut forța și influența de odinioară. Nu cauza formală (“frumosul se întemeiază cât și în discursul filozofilor. Descoperirea conceapă o opoziție între valori”. [“Dacă trebuie să așteptăm sfârșitul Evului Mediu pe forma unui lucru”). Și mai importantă punctelor de întretăiere va constitui, de de valori este vorba”, nuanțează, oportun, ca să începem a căuta primele rudimente este, în cazul acestei lucrări, ideea potrivit acum încolo, nucleul dur al studiului. Eco, conștient de riscul anacronismului: de gândire estetică modernă. Schimbarea căreia frumusețea particulară a unui lucru Înainte de a analiza periplul pe care sensul pe care este nevoit să îl atribuie, în se întâmplă, lent, dar sigur, chiar în vea- rezultă din “raportarea lui la subiectul îl fac aceste categorii una în întâmpina- context, valorii pentru a respecta pactul curile așa-zis “întunecate”. Începând din cunoscător” (Eco). Din câte putem vedea, rea alteia, orbecăind în perimetrul trasat cu cititorul e cel pe care l-am moștenit capitolul 3 al studiului Arta și frumosul în ambele teze orientează gândirea estetică de teologia medievală în jurul peșterii cu toții dintr-o filozofie mult mai recentă estetica medievală, Umberto Eco analizează pe un făgaș ce se va dovedi foarte rodnic platoniciene, Eco amintește de o altă di- decât cea vizată în carte.] Proba supremă e detaliat evoluția gândirii, dacă nu spre o pentru estetica modernă. hotomie, cea între frumos (pulchrum) și chiar efortul pe care îl depune gânditorul conștiință estetică propriu-zisă, cel puțin O definiție îndrăzneață și “singulară” util (aptum), în afara căreia delimitarea medieval pentru a încorpora frumosul în spre teorii, viziuni și idei ce au pregătit (Eco) a frumosului o va propune un alt frumosului metafizic de cel artistic (tehnic) corpusul metafizic al celorlalte “valori”, terenul pentru ruptura renascentistă și “transcendentalist”, Bonaventura, care nu poate fi nici surprinsă, nici judecată. legitimând sensibilitatea pentru estetic intuițiile moderne ale barocului. Analiza va afirma că frumosul se deosebește de Anume dihotomie și nu altceva (de pildă, prin transcendența acestuia. se desfășoară tematic, nu diacronic, dată toate celelalte cauze prin faptul că le cu- opoziție), întrucât distincția dată, precum Un efort care presupune, de asemenea, fiind complexitatea sistemelor filozofice prinde, fiind și cauza eficientă (unum), și și cea dintre frumos (decorum) și bun integrarea urâtului și monstruosului su- elaborate de gânditori medievali. Urmărind cea formală (verum) și cea finală (bonum) (honestum), este mai curând teoretică pranatural în dezbaterea despre frumos, contribuțiile individuale ale acestora la a lucrurilor. Estetica obiectivistă, pentru decât practică, în realitate termenii re- justificându-se astfel gustul pentru diform redactarea sau clarificarea vreunui concept, care frumosul e o proprietate a ființei prezentând părțile unui singur concept: al întregii culturi medievale. Prin puterea așa cum le prezintă Eco, ne dăm seama cât (Bonaventura, Albert cel Mare ș.a.), va fi pictura este literatura laicilor, literatura de a imita în mod frumos lucrurile și fiin- de diferiți sunt toți acești cărturari, erudiți dezvoltată spectaculos de Toma d’Aquino. delectează pentru că folosește [la ceva] țele urâte, arta, care este echivalentă cu și filozofi care au ajuns să aibă pentru noi Totuși, chiar dacă acesta din urmă va in- și invers, catedrala este istoria sfântă în frumusețea imitației, “face ca urâtul să aceea și față, aidoma raselor din care nu sista pe capacitatea omului de a cunoaște imagini etc. Teoretic, medievalii preiau fie acceptabil”, cu atât mai mult cu cât, facem parte și din care percepem doar frumosul, nu numai de a-l recunoaște sau doctrina antică ce disocia funcția didac- după Augustin din Hipona, și “monștrii tipul generic. Autorul italian restabilește admira în toată splendoarea, izvoarele tică de cea, am zice azi, estetică a artei, sunt creaturi divine” (aici, Eco ne trimite individualitatea fiecărui desen filozofic, adevărate ale esteticii moderne trebuie docere și delectare constituind, la Cicero la Cartea XVI din De Civitate Dei, capi- contribuțiile personale, chipul particular căutate în lucrarea citată mai sus: Summa sau la Horațiu, două noțiuni diferite și, tolul 8: “An ex propagatione Adam vel al abordării, stilul reflecției: dacă suntem fratris Alexandri, unde frumosul e definit totodată, complementare, stabilind în- filiorum Noe quaedam genera hominum foarte atenți, am putea nota și modul “după felul în care este perceput”. O biza- tre ele un raport mai curând copulativ monstruosa prodierint (…)”, despre care foarte diferit în care stilistica gândului ră legitate a istoriei culturale face ca în decât adversativ. La medievali, ca și la am putea spune că e o estetică a urâtului o marchează pe cea a scriiturii. “avangarda” cam tuturor teoriilor despre antici, complementaritatea va funcționa, avant la lettre). Miza este importantă: Astfel, vorbind despre “viziunea esteti- artă și frumos să se afle niște cărturari în consecință, ca un criteriu de apreciere nepopulată de monștri, frumusețea își că asupra universului”, Eco observă că, la din Paris. Parizieni prin naștere sau prin a reușitei unei lucrări de artă, create întot- pierde din universalitate. Întreaga operă majoritatea filozofilor, categoriile cosmo- adopție sunt și cei trei frați franciscani, deauna în vederea unui scop instructiv. dumnezeiască este frumoasă – observarea logice sunt, de facto, categorii estetice: autorii Summei. Să le reținem numele: Bineînțeles, opera poate fi frumoasă și unor diformități particulare nu dovedeș- numerus, pondus, mensura. Coborând din Alexandru din Hales, Jean de la Rochellle, fără să fie utilă, aptă, bună de ceva – fapt te coabitarea urâtului și frumosului, ci, Antichitate, corespondența dobândește Frater Considerans. REVISTA LITERARĂ #5 / 23

GHENADIE CIOBANU, FIRUL CU PLUMB JAVIER . O FIGURĂ PROEMINENTĂ DARIAS A MUZICII CONTEMPORANE*

u este deloc simplu să cuprinzi Am spus, în repetate rânduri, că muzi- muzicală contemporană. Prestanța îi personalitatea carismatică și po- ca maestrului Ciobanu seduce nu numai permite să desfășoare unele manifes- Nlivalentă a maestrului Ghenadie prin talentul de a inventa și de a recrea tări culturale de amploare, așa cum este Giobanu, care îmbină o serie întreagă discursuri mereu originale și inovatoare, Festivalul de muzică nouă, organizat la de aspecte perfect diferențiate, fiecare ci și prin capacitatea de a trece prin filtrul Chișinău. În cadrul acestui excepțional necesitând o atenție deosebită. Forma- propriu modalități moștenite și achiziți- eveniment, compozitorii și interpreții rea sa muzicală și cea intelectuală s-au onate. Tehnicile personale foarte solide din Moldova au privilegiul de a concerta suprapus în chip fericit. Compozitorul, și bine controlate sunt montate într-un alături de figuri notorii din toată lumea. teoreticianul, profesorul și managerul ansamblu în care survin frecvent struc- În acest context, trebuie situată una sunt tot atâtea identități, încât este greu turi cu fluctuații temporale, complexe și dintre contribuțiile sale cele mai sem- de decis care surprinde cel mai mult și totodată perfect definibile. Este evidențiat nificative –înființa rea ansamblului Ars care îl fac mai pregnant. de fiecare dată un psihologism profund Poetica, formație instrumentală de renu- Talentul său de a capta atenția pu- interiorizat, imprimând discursului un me în Europa, pe care am cunoscut-o în blicului îi asigură un anumit profil an- lirism ce îi domină invariabil creațiile. 1996, la Palau de la Música din Valencia. tropologic care îi facilitează abordarea Conținutul argumentat al muzicii Întâlnirea cu ansamblul s-a produs într- actului cultural. Or, creațiile sale muzicale – totdeauna imanent operei sale – se un mod foarte special: Festivalul Ensems se bazează, pe de o parte, pe reluarea revarsă parcurgând structura formală programase o operă dedicată aniversării firului normal al evoluției istorice a mu- cu fluctuații strategice ce direcționează mele de 50 de ani, iar interpertarea a fost ION VATAMANU zicii și a tradiției naționale inspirate din discursul prin jocuri timbrale foarte inte- încredințată ansamblului Ars Poetica. (1937-1993) folclor, din muzica religioasă și din cea resante. Se poate aprecia ceea ce prețuim Astfel, am putut aprecia pentru prima populară, iar pe de altă parte – atunci în mod deosebit: economia mijloacelor dată înaltul lor nivel interpretativ. Înce- când consideră că e necesar – muzica sa în abordarea grupurilor instrumentale pând cu această participare, prezența e plină de o modernitate ce transcende deseori sacrificată de dragul fastului de maestrulului Ghenadie Ciobanu a devenit ERA simpla noutate pentru a deveni mărturie suprafață și de efect – problemă pe care obișnuită în Spania, fie pentru a preda fidelăș i universală a timpului său. Ghenadie Ciobanu o rezolvă, cunoscând cursuri la conservatoare și universități, fie TIMPUL Lucrările sale depind în mod esențial profund morfologia și sintaxa muzicii. pentru a face parte din juriile celor mai de variabilele reglementate de obiective Cele mai importante creații ale Dom- prestigioase concursuri internaționale GRĂBIT estetice și de expresivitate, convergând niei Sale sunt bine cunoscute în mediile de compoziție. Întreaga sa activitate îl către o rafinată tehnică de compoziție internaționale. Pe parcursul carierei, a recomandă drept un intelectual și un ce nu reprezintă pentru el niciodată un lăsat urme care îi relevă autoritatea în muzician de o valoare inestimabilă. Era timpul grăbit scop în sine, având în vedere valoarea calitate de compozitor și teoretician. Şi târziu pentru cântec, intrinsecă a materialului muzical. El este Ghenadie Ciobanu reprezintă astăzi o Traducere din spaniolă de Da-n faţă – câmpul arat. mereu gata să urmărească obiectivul personalitate de referință în istoria mu- R. GANEA & A. CHIRIȚA final, cel al percepției, printr-o abordare zicii europene – fapt de care beneficiază Am desfăcut o brazdă în două culturologică ce se reflectă în tematica indubitabil numărul mare de discipoli. Şi-n târziul acel am întrebat: și în problematica compozițiilor sale, Aceștia îl urmează, probând vasta sa *Javier Darias este compozitor, director al – Rudele mele pe unde-s? dovedind de fiecare dată inteligibilitatea experiență profesorală, confirmată de Școlii de Compoziție și Creație Artistică comunicării și facilitând percepția co- extraordinara activitate didactică de ECCA, academician la Muy Ilustre Acade- – În coroană de pom, rectă a unui univers de imagini a cărui la catedră. mia de la MúsicaValenciana și membru al În fiecare frunză – câte un om, valabilitate și actualitate se evidenția- La fel de covârșitor este talentul său Reial Acadèmia Catalana de Belles Arts. Iar acolo unde-i frunza mai rară ză datorită unui limbaj necesarmente managerial, a cărui eficiență este evidentă Textul prezentat mai sus este o referință la Se aşteaptă o stea să răsară. contemporan. pentru toți cei care se ocupă de creația cartea „Ghenadie Ciobanu. Biobibliografie”. Era timpul grăbit Şi târziu pentru cântec, Da-n faţă – câmpul arat: NOMINALIZĂRI LA PREMIILE UNIUNII SCRIITORILOR DIN MOLDOVA PE ANUL 2016 – Rudele mele pe unde-s?

Juriul pentru decernarea Premiilor Uniunii Scriitorilor din Moldova pe anul 2016 (întrunit la data de 30 mai 2017), alcătuit din Vla- – Toate-s aice. dimir Beșleagă, Alexandru Burlacu, Mihai Cimpoi (preşedinte), Nicolae Negru, Claudia Partole, Maria Pilchin și Maria Șleahtițchi, a S-au semănat. stabilit următoarele nominalizări pentru premii:

CARTEA DE POEZIE Maxim Verdeanski, Короли, их сумашествия или о трех пешках; Pontos; noutăți editoriale Leo Butnaru, Protestatarul și orga, 24:ORE; Tatiana Țâbuleac, Vara în care mama a avut ochii verzi, Cartier. Teo Chiriac, Sufletul meu de până la Big Bang, ARC; Silvia Goteanschi, Dulcele meu asasin, Vinea; CARTEA DE TRADUCERI Radmila Popovici, Urâta, Vinea; Leo Butnaru – Daniil Harms, Când plânge sacadat mașina de Vitalie Răileanu, Străin printre ape, Junimea. tocat, Vol. I; Un tigru în stradă, Vol. II, Tracus Arte. CARTEA DE PROZĂ CARTEA DE DRAMATURIGIE Lucreția Bârlădeanu, Tunica portocalie, Prut; Vlad Grecu, Do major cu Paula, Colecția UNITEM, f/e; Lilia Bicec-Zanardelli, Bumerang, Cartier; Mihaela Perciun, Bustul lui Stalin, Tracus Arte. Dumitru Crudu, Salutări lui Troțki, Univers. CARTEA PENTRU COPII ȘI TINERET CARTEA DE ESEU, CRITICĂ ŞI ISTORIE LITERARĂ Arcadie Suceveanu, Un secret pe cotcodacnet, Prut*; Nina Corcinschi, Cărțile care mă iubesc, Junimea; Iulian Filip, Pălăriuța Oranj îl lecuiește pe Dumnezeu de răceală, Adrian Ciubotaru, Sfârșit de secol românesc: decadentismul Junimea; literar și ideea de decadență, Știința; Silvia Ursache-Brega, Basmele Bunicăi Siga, Silvius Libris. Aliona Grati, Cronici în rețea, Junimea. PUBLICISTICĂ CARTEA DE DEBUT Iurie Colesnic, , Cartier; Vitali Cipileaga, În umbra pașilor tăi, Bestseller. Ioan Mânăscurtă, Deslușirea semnelor, Princeps; Violina Galaicu, Filonul bizantin în cultura muzicală Alexandru Vakulovski, Afganii, Tracus Arte. națională, Cartier. MIRCEA DINESCU · „COLIERUL DIN BOMBOANE DE COLIVĂ” Marinela Lungu, Singură cu mine, Tipografia Cavaioli; *Arcadie Suceveanu și-a retras cartea din concurs. BUCUREȘTI · FUNDAȚIA DE POEZIE „MIRCEA DINESCU” · 2017 24 / REVISTA LITERARĂ #5

AVANPREMIERĂ EDITORIALĂ JAZZ ÎN DONBAS* de SERHII JADAN

SERHII JADAN ESTE POET, ROMANCIER ȘI ESEIST UCRAINEAN. SCRIITORUL S-A NĂSCUT ÎN 1974 ÎN REGIUNEA LUHANSK. ÎN 1999, A ABSOLVIT UNIVERSITATEA PE- DAGOGICĂ DE STAT DIN HARKIV, UNDE A ȚINUT MAI APOI, TIMP DE PATRU ANI, CURSURI DE LITERATURĂ UCRAINEANĂ ȘI UNIVERSALĂ. AUTOR A DOUĂSPREZECE VOLUME DE POEZIE ȘI A ȘAPTE ROMANE, JADAN ESTE LAUREATUL MAI MULTOR PREMII NAȚIONALE ȘI INTERNAȚIONALE, OPERA SA FIIND TRADUSĂ ÎN APROAPE DOUĂZECI DE LIMBI EUROPENE. ROMANUL „VOROȘILOVGRAD”, ÎN CURS DE APARIȚIE LA EDITURA CARTIER SUB TITLUL „JAZZ ÎN DONBAS”, I-A ADUS, ÎN 2014, PRE- MIUL „JAN MICHALSKI” (ELVEȚIA), PREMIUL BBC PENTRU „CARTEA DECENIULUI” ÎN UCRAINA ȘI PREMIUL BRÜCKE BERLIN (GERMANIA).

1 dormi? Difuzoarele hârâiau și scuipau zis la nimeni nimic, pur și simplu a plecat. ticsite de mobilă de dinainte de război, consoane. Cinci dimineața, joi. Alo, Ghera. Poate voia să nu știe nimeni. cărți uzate și teancuri de reviste „Ogoniok”. elefoanele există pentru a anunța — Alo, spusei. — Să nu știe ce? Pe mese, scaune și chiar pe podea erau prin ele diverse neplăceri. Vocile din — Prietene, adăugă Kocea pe frecvență — Că o șterge, explică Kocea. aruncate vase și haine colorate pe care Ttelefon sună rece și oficial, e mai joasă. Ghera. — Da’ cine ce treabă are cu el? Fiodor Mihailovici le trata cu delicatețe și simplu să transmiți cu o voce oficială veștile — Kocea, e cinci dimineața, ce vrei? — Nu știu, Gher’, își schimbă vocea nu permitea să fie aruncate. Noi n-arun- proaste. Eu știu despre ce vorbesc. Toată — Gher’, ascultă. Kocea trecu pe un flu- Kocea, nu știu. cam nimic, așa că la boarfele străine se viața m-am luptat cu aparatele telefonice, ierat de încredere: nu te-aș fi trezit dacă… — Kocea, ce s-a întâmplat acolo la voi? adăugau și ale noastre. În dulăpioare, pe dar fără succes. Telefoniștii din toată lu- Avem probleme aici. N-am dormit toată — Gher’, doar mă cunoști, nu mi-am rafturi și în sertarul mesei din bucătărie mea urmăresc în continuare convorbirile, noaptea, înțelegi? Ieri a sunat fratele tău. băgat nasul în afacerile lui. Nu mi-a expli- erau numai sticle și borcane de culoare notându-și pe fișe cele mai importante — Și? cat nimic. Doar a tulit-o așa. Și eu, amice, închisă în care străluceau miere și ulei, cuvinte și expresii, iar în camerele de hotel — A plecat, Gherman. De cealaltă par- nu mă descurc singur. Ar fi bine să vii oțet și vin roșu în care stingeam mucurile se găsesc culegerile de psalmi și cărțile te a firului respirația lui Kocea se oprise încoace și să te lămurești singur, ce zici? de țigară. Pe masă erau nuci și monede de telefon – tot de ce ai nevoie pentru a îngrijorător. — Ce să mă lămuresc? de cupru, capace de bere și nasturi de la nu-ți pierde credința. — Departe? Îmi era greu să mă obiș- — Păi, nu știu, poate ți-a spus ceva. o manta militară, de lustră erau agățate Am dormit îmbrăcat. În blugi și cu un nuiesc cu variațiile lui vocale. — Kocea, nu l-am văzut de o jumătate cravatele vechi ale lui Fiodor Mihailovici. tricou larg. După ce m-am trezit, am dat — Departe, Gherman, se aprinse Kocea. de an. Aveam o atitudine înțelegătoare față de roată prin cameră, am răsturnat sticlele Când începea o nouă propoziție, vocea — Păi nu știu, se încurcă de tot Kocea. gazda noastră și comorile lui de pirat, goale de limonadă, paharele, borcanele lui vibra. Nici n-am înțeles, la Berlin ori Gher’, amice, să vii, că eu singur nu pot, față de figurinele de porțelan cu Lenin, și scrumierele, farfuriile murdare de sos, la Amsterdam. te rog să mă-nțelegi corect. furculițele grele din argint fals, draperiile pantofii, am strivit, enervat, cu picioarele — Poate la Amsterdam prin Berlin. — Kocea, ce tot îndrugi acolo? întrebai prăfuite prin care intra soarele galben ca goale merele, fisticul și curmalele grase — Se poate și așa, Gher’, se poate, hâ- eu în cele din urmă. Spune-mi clar ce s-a untul, dispersând prin cameră praful și asemenea unor gândaci de bucătărie. Când râi Kocea. petrecut acolo la voi. curenții. Seara, când stăteam în bucătărie, închiriezi o locuință și stai în mijlocul unui — Când se întoarce? începui să mă — Păi totul e bine, Gher’, Kocea începu citeam inscripțiile de pe pereți făcute de mobilier străin, înveți să te porți atent relaxez. Crezusem că e doar un moment să tușească, totul e O.K. Ți-am zis ce aveam Fiodor Mihailovici, niște numere de tele- cu obiectele. Țineam acasă tot felul de de lucru, că pur și simplu mă pune la să-ți spun, iar tu faci cum vrei. Trebuie fon, adrese, scheme cu rutele autobuzelor prostii, ca un comerciant, ascundeam sub curent cu noutățile familiale. să plec, am clienți. Haide, amice, haide. desenate direct pe tapet cu creion chimic, canapea discuri de gramofon și crose de — Niciodată, Ghera. Sunetul din recep- Kocea puse receptorul în furcă. analizam decupajele din calendare și foto- hochei, haine de femeie uitate de cineva și tor începu din nou să vibreze. Ce clienți poate avea, îmi spusei. La grafii ale unor rude necunoscute, prinse semne rutiere mari, de fier, găsite pe un- — Când? cinci dimineața. de perete cu piuneze de către el. Rudele deva. Nu puteam să arunc nimic, deoarece — Niciodată, Ghera, niciodată. A ple- arătau sobru și solemn, spre deosebire de nu știam ce-mi aparține din toate astea cat pentru totdeauna. A sunat ieri și m-a * Fiodor Mihailovici, care și el venea din și ce este proprietatea altcuiva. Dar încă rugat să-ți spun. Închiriasem două camere într-un apar- când în când în cuibul său călduros, în din prima zi, din clipa în care nimerisem — Cum pentru totdeauna? nu înțelesei tament comunal vechi evacuat, chiar în sandale scârțâitoare și haină de papițoi, aici, aparatul telefonic stătea chiar pe eu. La voi totul e bine? centru, cu o curte liniștită, în care erau aduna sticlele goale și, după ce-și primea podea, în mijlocul camerei, stârnind ură — Da, prietene, e bine. Kocea o luă brusc tei. Liolik ocupa camera de trecere, mai banii pentru luna următoare, dispărea prin vocea și tăcerea sa. Când mergeam pe note înalte. Totul e bine. Numai că fra- aproape de coridor, iar eu locuiam în cea printre teii din curte. la culcare, îl acopeream cu o cutie mare tele tău a lăsat totul pe umerii mei, mă-n- din spate, cu ieșire pe balcon. Restul ca- Era luna mai, vremea se menținea cal- din carton. Dimineața duceam cutia pe țelegi?! Iar eu, Gher’, sunt deja bătrân, nu merelor din apartamentul comunal erau dă, în curte creștea iarba. Uneori noaptea balcon. Aparatul diabolic stătea în mijlo- mă descurc singur. încuiate. Nimeni nu știa ce se ascunde în veneau de pe stradă cupluri precaute și cul camerei și, cu soneria lui obsedantă, — Cum a lăsat totul? tot nu puteam spatele ușilor. Camerele ni le închiriase făceau dragoste pe banca acoperită cu mă anunța că cineva are nevoie de mine. eu să înțeleg. Ce-a spus? Fiodor Mihailovici, un pensionar bătrân și ni ște cârpe vechi. Uneori, spre diminea- Iată că și acum sună cineva. Joi, la cinci — A spus că-i la Amsterdam, m-a rugat avar, fost încasator. Îi spuneam Dostoievski. ță, pe bancă veneau paznicii de la bancă dimineața. Am ieșit de sub pătură, am să te sun. A spus că nu se mai întoarce. În anii nouăzeci, el împreună cu soția sa și-și pregăteau țigări cu marijuana, lungi dat la o parte cutia de carton, am luat — Dar benzinăria? au decis să emigreze și Fiodor Mihailovici ca zorile de zi în luna mai. Ziua veneau telefonul și am ieșit pe balcon. În curte — Benzinăria, Gher’, a rămas în seama făcuse rost de documente. Dar, ținând în câinii vagabonzi, miroseau toate aceste era liniște și pustiu. Pe ușa din spate a mea. Numai că eu, – Kocea adăugă din mână documentele noi, renunțase brusc urme de iubire și fugeau neliniștiți înapoi, băncii a ieșit paznicul pentru a-și fuma nou vâjâielii sale încredere –, nu pot face să mai plece undeva, spunându-și că acum pe străzile centrale ale orașului. Soarele țigara de dimineață. Când te sună cineva față. Am probleme cu somnul. Vezi, e cinci este momentul potrivit să înceapă o nouă răsărea tocmai deasupra clădirii noastre. la cinci dimineața, nu va ieși nimic bun dimineață, iar eu nu dorm. viață. Așa că soția lui emigrase singură, iar din asta. Stăpânindu-mi iritarea, am ridicat — A plecat de mult? îl întrerupsei. el rămase în Harkiv, cică să aibă grijă de Traducere din ucraineană receptorul. Așa a început totul. — Deja de o săptămână, mă anunță apartament. Gustând din libertate, Fiodor de Maria HOSCIUC — Amice, îl recunoscui imediat pe Kocea. Credeam că știi. Dar uite ce pro- Mihailovici ne închiriase camerele, iar el Kocea. Avea o voce afumată, de parcă în bleme avem. dispăruse pe undeva, în niște locuințe locul plămânilor îi fuseseră montate niște — Dar mie de ce nu mi-a zis nimic? conspirative. Bucătăria, coridoarele și chiar * Fragment din romanul „Jazz în Donbass”. în difuzoare vechi și arse. Ghera, prietene, — Nu știu, Gher’, nu știu, prietene. N-a baia din acest apartament dărăpănat erau curs de apariție la Editura Cartier.