Republica Moldova” - Cartea Noastră De Vizită
Total Page：16
File Type：pdf, Size：1020Kb
BULETIN DE LINGVISTICĂ, 2018-2019, nr. 19-20 RECENZII ŞI NOTE BIBLIOGRAFICE DICȚIONARUL ENCICLOPEDIC „REPUBLICA MOLDOVA” - CARTEA NOASTRĂ DE VIZITĂ VASILE BAHNARU, dr. hab. (Institutul de Filologie Română „Bogdan Petriceicu-Hasdeu”) 0. Filosoful şi iluministul francez François Marie Arouet Voltaire (21.XI.1694, Paris – 30.V.1778, Paris), care s-a manifestat şi ca un mare poet, prozator, dramaturg, satiric, istoric şi publicist, avea convingerea că „enciclopedia este un monument al progresului spiritului uman” și tocmai din acest motiv suntem în drept să afirmăm că enciclopedia unui stat constituie un însemn indispensabil al patrimoniului său cultural, întrucât statul, pe lângă însemnele sale (sigiliu, drapel, imn, stemă, distincţii, monedă, etc.), pentru existenţa sa, de o importanţă decisivă sunt încă câteva componente definitorii, care înglobează toate aspectele patrimoniului cultural al unui popor, constituit din ansamblul valorilor materiale şi spirituale, aşa încât acesta din urmă cuprinde toată cultura materială şi spirituală a populaţiei majoritare, limba ei ca element distinctiv, literatura şi arta ei, ansamblul preceptelor cutumiare şi tradiţiile milenare ale majorităţii naţionale. De altfel, cultura a fost multe secole de-a rândul singura care a încercat să realizeze o unitate între toate provinciile româneşti. Manifestarea plenară a culturii ca element de consolidare a unităţii naţionale este însă determinată de mai mulţi factori şi în primul rând de cel extern: fiind supuşi mai multor stăpâniri străine, românii erau nevoiţi să îşi susţină activitatea culturală în funcţie de condiţiile oferite de acestea. Evident, elementul principal al culturii unui popor este limba lui. Pentru români, limba are o importanţă decisivă în procesul de constituire a unităţii naţionale, întrucât „suntem poate singurul popor din Europa, în afară de micile ţări sau popoare, al cărei sentiment naţional este exclusiv întemeiat pe faptul că vorbim aceeaşi limbă «de la Nistru până la Tisa». Lucru care nu se întâmplă în alte ţări unde sentimentul naţional s-a clădit de veacuri, încetul cu încetul, în jurul unei istorii comune. La noi, cimentul este limba”, susține istoricul Neagu Djuvara. 0.1. Evident, existenţa propriei enciclopedii este o probă concludentă a nivelului de cultură a poporului respectiv şi un indiciu edificator al nivelului lui ştiinţific. Din aceste considerente elaborarea enciclopediilor necesită un ansamblu de acţiuni organizatorice şi preparative ştiinţifice. În procesul de elaborare a enciclopediilor pot fi identificate mai multe aspecte ştiinţifice mai puţin studiate, controversate sau ideologizate în trecut care ar putea compromite adevărul ştiinţific și discredita știința în genere. Drept urmare, cercetarea enciclopedică nu reprezintă numai un ansamblu de rezultate obţinute în cele mai variate domenii ale vieţii politice, economice, spirituale, ci poate servi drept un mobil solid pentru iniţierea unor noi direcţii de abordare ştiinţifică, iar subiectele controversate ar putea oferi nu numai un prilej fericit pentru o cercetate multilaterală din perspectiva ştiinţifică modernă, ci poate genera şi apariţia unor noi idei, viziuni, paradigme, 106 BULETIN DE LINGVISTICĂ, 2018-2019, nr. 19-20 subiecte ştiinţifice ce ar putea contribui în mod substanţial la dezvoltarea ştiinţei în ansamblu. Indiscutabil, calitatea cunoştinţelor asimilate depinde de lucrările de referinţă, adică de sursele de informare (cu o infrastructură consolidată) şi de resursele umane care recepţionează, acumulează, analizează şi stochează informaţiile. Apariţia inovaţiilor în domeniul tehnologiilor informaţionale nu garantează neapărat şi calitatea informaţiilor enciclopedice. Astfel, nici Internetul, cea mai mare realizare în domeniul informaţional din ultimii ani, în sine nu poate suplini totalmente enciclopediile, deoarece îi lipseşte elementul esenţial: selectarea, verificarea, ordonarea, sistematizarea informaţiilor, din care cauză informaţia, înainte de a fi postată pe Internet, se cere să fie triată, controlată, structurată şi sistematizată de persoane competente în baza unor criterii ştiinţifice verificate în practica enciclopedică. Prin urmare, valoarea ştiinţifică şi obiectivitatea producţiei enciclopedice pot fi garantate doar într-un cadru instituţional cu un personal ştiinţific înalt calificat. 0.2. Aşa cum confirmă surse notabile, enciclopedia constituie o operă de referinţă care reuneşte, în mod sistematic şi conform unor metode şi principii conceptuale fundamentale, informaţii din toate domeniile cunoaşterii sau numai dintr-un domeniu al cunoaşterii. Enciclopedia este o lucrare autonomă, materialul este dispus, de regulă, în ordine alfabetică, iar explicaţiile sunt mai detaliate decât cele oferite de dicţionar. Chiar dacă sunt redactate, în general, sub forma mai multor articole separate, enciclopediile diferă mult între ele, în privinţa structurii şi conţinutului, identificându-se enciclopedii universale, cuprinzând informaţii generale, sau naţionale, conţinând referiri exclusiv la cultura şi civilizaţia unei ţări sau ale unui popor. Se ştie că prototipul acceptat de toată lumea al enciclopediilor este Cyclopaedia (1728) lui Ephraim Chamber, iar prima enciclopedie modernă este Encyclopédie, elaborată în Franţa (1751-1765), iar cea mai mare enciclopedie generală în limba engleză este Encyclopaedia Britannica. Misiunea intelectuală şi instructivă a enciclopediilor constă în formarea şi afirmarea unui om şi a unei colectivităţi complexe, multilaterale şi polivalente. Tocmai din aceste considerente enciclopediile domină, în epocile modernă şi contemporană, universul cărţilor, iar în prezent îşi aduc aportul său inegalabil în această sferă informaţională a Internetului, din care cauză avem toată justificarea să conchidem că orice cultură naţională nu corespunde exigenţelor actuale ale modalităţilor moderne de conservare şi de transmitere a informaţiei, dacă nu dispune, cel puţin, de o enciclopedie naţională, întrucât chiar cultura, „veritabil tezaur al cunoştinţelor acumulate de-a lungul timpului şi despre toate locurile” (Gheorghe Buzatu), ar fi insignifiantă, primitivă şi chiar inexistentă. 1. În baza celor menționate anterior, considerăm că dicționarul enciclopedic Republica Moldova constituie piatra de temelie a unei eventuale enciclopedii asupra căreia se muncește cu asiduitate. Cu alte cuvinte, volumul enciclopedic Republica Moldova, elaborat de Biblioteca Științifică Centrală „A. Lupan” (Institut) a AȘM, este o ediție revăzută consacrată aniversării a 25-a de la proclamarea independenței Republicii Moldova. Este vorba de un dicționar enciclopedic cu caracter strict național, impunându-se prin multitudinea, complexitatea și varietatea informației referitoare la Republica Moldova, 107 BULETIN DE LINGVISTICĂ, 2018-2019, nr. 19-20 informație care fie că lipsește din operele similare elaborate în alte state, inclusiv în România, fie că este insuficientă, denaturată sau depășită. În primul rând, este necesar să specificăm importanța și reprezentativitatea Colegiului științifico-redacțional, constituit din savanți de mare rezonanță națională și internațională: acad. Gheorghe Duca (redactor-șef), acad. Teodor Furdui (redactor-șef adjunct), acad. Grigore Belostecinic, acad. Mircea Bologa, acad. Ion Bostan, acad. Alexandru Cibotaru, acad. Mihai Cimpoi, acad. Gheorghe Cimpoieș, acad. Mitrofan Ciobanu, m. c. Nicolae Dabija, m. c. Demir Dragnev, acad. Eugen Doga, acad. Ion Druță, acad. Maria Duca, m. c. Ion Guceac, acad. Aurelian Culea, dr. hab. Aurelia Hanganu, m.c. Vladimir Hotineanu, acad. Victor Lăcustă, dr. hab. Constantin Manolache, dr. hab. Victor Moraru, dr. hab. Mihail Muntean, acad. Gheorghe Mustea, acad. Alexandru Roșca, acad. Valeriu Rudic, acad. Gheorghe Rusnac, acad. Ion Tighineanu, acad. Ion Toderaș, acad. Gheorghe Țâbârnă, dr. hab. Victor Țvircun. În al doilea rând, atenționăm destinatarii volumului că acesta a beneficiat de consultanța, sugestiile și recenziile unor renumiți savanți din cele mai variate domenii: Vasile Bahnaru, Grigore Belostecinic, Mircea Bologa, Nicolae Buceațchi, Valeriu Canțer, Ion Chirtoagă, Mihai Cimpoi, Gheorghe Cimpoieș, Gheorghe Cojocaru, Alexei Colâbneac, Elena Constantinovici, Haralambie Corbu, Demir Dragnev, Nicolae Enciu, Anatol Eremia, Boris Găină, Teodor Furdui, Victor Ghilaș, Gheorghe Ghidirim, Constantin Matei, Andrei Munteanu, Mihail Muntean, Alexandru Muravschi, Alexandru Roșca, Mihai Tașcă, Ion Toderaș, Gheorghe Țâbârnă, |Leonid Voloșciuc. În al treilea rând, elaborarea volumului se impune prin tenacitatea, perseverența, asiduitatea, activismul și contribuția inestimabilă a colectivului Bibliotecii Științifice Centrale „A. Lupan” (Institut), fiind vorba de: redactorul ediției – Didina Țăruș; redactorii științifici – S. Andrieș-Tabac, V. Cocier, V. Juc, I. Noroc, Alexandru Roșca, I. Rotaru, Tudor Stăvilă, Didina Țăruș, Ion Xenofontov; redactorii – Mihai Adauge, S. Donici, Aurelia Hanganu, Valentina Negru, Tudor Palladi, Mihai Papuc, Vitalie Țurcanu, Elena Varzari; corectorii – Elena Pistrui, M. Rusu; bibliografii – R. Vasilache, Claudia Slutu-Grama, J. Nicolaeva, I. Zasavițchi, concepția grafică aparținând lui V. Oprea și lui Vitalie Pogolșa. În fine, opera câștigă în valoare și în ponderea științifică grație varietății și multitudinii de fotografii și hărți care au fost selectate, asortate, sistematizate, clasificate, ordonate, ierarhizate în funcție de tematică, necesitate, calitate și importanță de un colectiv impunător de specialiști: E. Brihuneț, Nicolae Buceațchi, Oleg Bujor, Varvara