Primul text dramatic tipărit în româneşte – Sibiu, 1797
Ioan-Nicolae POPA
Personal e-mail: [email protected]
The First Dramatic Text Printed in Romanian. Sibiu, 1797
In Martin Hochmeister’s printing workshop from Sibiu there was printed in 1797 a small volume containing two writings of Western origin: Achille in Sciro and The History of Sophronimus,translated from Neo-Greek by the nobleman Iordache Slătineanu from Bucharest. The first was a melodrama written in Vienna by the Italian writer Pietro Metastasio. The translation of Slătineanu became the first dramatic text printed in Romanian. The present paper summarizes information about this book, which came too little in researchers’ attention and has never been reprinted. The end is a plea for its republishing, in the benefit of our culture. Keywords: Slătineanu Iordache, Achille in Sciro, translation, Pietro Metastasio, Martin Hochmeister, dramatic text, play.
De numele Hochmeister se leagă câteva premiere Prima, întinsă pe vreo 90 de pagini, cuprinde textul culturale pe care sibienii le amintesc mereu, cu dramei Achille in Sciro (Ahile în Skiros) scrise la Viena îndreptăţită mândrie. Între ele, apariţia primului de poetul, dramaturgul şi libretistul italian Pietro săptămânal de critică teatrală din sud-estul Europei, Metastasio4, în anul 1736. Ultimul sfert al cărţii este în vara anului 1778, Theatral Wochenblatt, finanţat de ocupat de o poveste romanţioasă, Istoria lui Sofronim, întreprinzătorul tipograf Martin Hochmeister. Zece adaptare a unei foarte cunoscute scrieri franţuzeşti ani mai târziu, inaugurarea primului teatru stabil din a cavalerului Florian5. Volumul are un titlu baroc, ţară, rod al iniţiativei şi efortului financiar ale aceluiaşi în maniera epocii, coperta conţinând informaţiile Hochmeister sr.1 considerate de interes pentru cititor: Ahilefs la Skiro. De oficina tipografică a lui Hochmeister se leagă Fapta lui kir Metastazie, chesaricescului poetic. Acum şi editarea primului text dramatic în limba română. întăiu tălmăcită de pe grecie de cătră dumnealui Iordache Evenimentul avea loc aproape de sfârşitul secolului, Slătinean, vel. Păharnic. În Bucureştii Ţării Rumâneşti în anul 1797, când, din tipografia administrată de al la a
27 28 transilvania 6-7/2015 limba cea obicinuită cea limba grecească”. Dar, insistă autorul, talieneşte”, istoria narată în carte afost transpusă „în anticizvorul de„abate Metastaze care au alcătuit toate neamurile săadapă d-apururea. Luată din literaţii vremii ai unul sale, greci dintre aceştia fiind munteanboierul avea opărere mai puţin bună despre recunoşteaDeşi virtuţile moderne, greceşti limbii neconsiderându-segreceşti, îndreptăţit sălejudece. deforţacopleşit marilor scrieri autorilor ale antichităţii expuse în prefaţa primului text. Acum seextaziază lui Sofronim, zăbavă decâtcetitul cărţilor”. În în şimai defolos toatămai frumoasă viaţa omului iubirea lecturii, afirmând, memorabil, „că nu estealta lungime deundăaceeaşi cumoldoveanul care elogiase divanit, munteanul Iordache Slătineanu, este pe veşnicecele acronicarului Ion Neculce, un boier alt politicească”. Laojumătate deveac după trecerea la cace, şimine,petrececâteodată afară dinturburarea părintească, meacea dreptlimba mângăerea celora vieţii meleîntru citanie veselitoare, am tălmăcit-o în singurăteţii minuturi acheltui la acele ţară, meale a motivată „Vrând, stfel: drept petrecere din vreame a Iniţiativa deatranspune povestea n-are mai puţineaceea daruri decâtmuma saelinida”. aceasta nu constituie o scădere a valorii, pentru că „şi Sursă foto: http://www.razvanpop.ro/wp-content/uploads/2010/06/Sursă foto: martin-hochmeister-1740-1789-01.jpg cărturarul muntean aduceîntregiri celor Martin Hochmeister Predoslovia în româneşte la Istoria este este a decesului, fără a aduce argumente: „—4februarie fără aaduceargumente: a decesului, revistaRecent, O altă sursă dă ca dată amorţii 22februarie 1822 acestuia arla fidatasurvenit de4februarie an. aacelui studiu despre cărturar, boierul că decesul precizează Cercetătoarea Eugenia într-un Dima, documentat din anul1822, informaţie preluată şiîn succinta prezentare enciclopedic că atrăit aproximativ După 50deani. temporale existenţei ale pământeşti. sale apreciază Se Slătineanu nu au putut fără preciza dubiilimitele (…).”de greci trebui dupăgrec cum săfiu s mai Istanbulului, românizaţi în timp. Iată „Ar zicerea: deviţăcase nouveniţii veche, dincartierul Fanar al prin căsătorii, cum întâmplat s-a în mai toate marile credem că în neamul boierilor Slătineni au pătruns, la povestirea despre să Sofronimneface sculptorul nu sunt Fraza bogate. foarte deînceput a despre iubitor de „cetanie” boierul Iordache Slătinean considerat autor povestirii despre Sofronim. muntean era cunoscător unor şial occidentale. limbi boierul Dima afirmăgreacă, limba în afară de că, însuşit-oşi-a detimpuriu Cercetătoarea Eugenia literatura antichităţii şipentru care pe greacă limba Bucureşti său Academiei Scarlat al afostDomneşti elev din în angrenajul aparatului de stat. Impreună cu fratele materie deeducaţie pregătitoare pentru integrarea uzanţele înaltei societăţi ofereauboieri fiilor de în ce Bucureştiula beneficiatceea dinplin de vremii şi Sultana Creţulescu” plasată după 1764, anul primei căsătorii atatălui, cu dintreRadu Slătineanu, patru ai cei lui fii „poate fi naşterii unul Gheorghe/Gheorgachi/Iordache, lui Ioan Caragea, dinprimul parte 1813, când face domnitorului divan al demnitarilor dinŢara Românească până prin 1812- 1802 vornic, fiind desemnat chiar caimacam în 1789şi importante în ierarhia avremii, feudală ajungând mare în apropiereaRomânia, Bucureşiului, adeţinut funcţii care aînfiinţat, în 1871, primafabrică postav de din dintre 1723-1817),cel (cca. Radu/Răducanu aceştia, lor, Iordache, Anastase,Radu. Ultimul Safta, Ilinca şi în jurul anului 1736),împreuna patru cucei ai copii suntBălaşa menţionaţi ctitori bisericii ai (terminate în documente alte şica Necula sau Nicolae) şijupâneasa înaintaşii cărturar. boierului Bunicul său Nicola (apare Din ultima sursă,importante sunt informaţiile despre ctitorul bisericii <
Argumente: „nu numai pentu că era abonat la revista domniţei Ralu21 de a „occidentaliza” atmosfera „Le Spectateur”17, pentru că a redactat în limba italiană Bucureştiului prin înfiinţarea unui teatru de societate.22 o petiţie către Agenţia austriacă din Bucureşti, pentru Cercetători din diferite generaţii s-au aplecat, cu că a tradus piesa Demetrio a lui Metastasio din italiană precădere în secolul trecut, asupra a ceea ce a constituit în greceşte, dar şi datorită prezenţei unor neologisme fenomenul traducerilor în cele două principate a de origine romanică în volumul său din 1797”18. pieselor lui Metastasio, ajunse aici pe filieră grecească, Pregătirea asigurată de părintele său, dublată, tălmăciri numeroase la sfârşitul secolului al XVIII desigur, de prestigiul influentului demnitar, l-au şi la începutul celui următor. Insistând pe latura dus pe Iordache Slătineanu în rândul decidenţilor arheologiei istorico-literare, au tendinţa să pună pe politico-administrativi, propulsându-l între membrii picior de egalitate manuscrisele rămase de la Alexandru divanului domnesc. S-a menţinut în elita principatului Beldiman, de la Slătineanu şi de la alţi traducători, aproape trei decenii extrem de frământate din unii anonimi, cu scrierea dată la lumină de paharnicul pricina războaielor ruşilor şi austriecilor cu turcii, muntean, fără a evidenţia multiplicarea valorii acesteia contemporan al vremelnicelor treceri prin domnie ale prin tipărire, fără a sublinia rolul ei de ferment unor Alexandru Ipsilanti (1796-1797), Constantin culturalizator într-o vreme când cartea românească Hangerli (1797-1799), Alexandru Moruzi (1799- laică era o rara avis. Evidenţiind rolul traducerilor în 1801), Mihai Şuţu (1801-1802), Alexandru Şuţu(1802, dezvoltarea mişcării teatrale şi a creşterii interesului 1806, 1818-1821), Constantin Ipsilanti(1807), Ioan pentru teatru, ca literatură şi ca spectacol, mai ales în Gheorghe Caragea(1812-1818), dar şi al perioadei acea perioadă a căutărilor de drumuri, de motive şi de ocupaţiei ruseşti (1806-1812). De la poziţia de vel modele, teatrologul Virgil Brădăţeanu23 scria, în urmă paharnic deţinută în 1797, anul tipăririi cărţii la Sibiu, cu aproape cinci decenii: „(…) traducerile au însemnat a urcat în ierarhie ajungând până la înaltul rang de şi câştigarea unei experienţe în posibilitatea de folosire mare vornic, desemnat la un moment dat caimacam.19 şi de adaptare a limbii române la condiţiile specifice Sfârşitul carierei politice a lui Iordache Slătineanu ale dramaturgiei, ştiut fiind că lucrările dramatice cer este legat de evenimentele dramatice ale anului 1821. un mod special de exprimare, un anumit limbaj, cu o Aderent al liderului Eteriei, Alexandru Ipsilanti20, conciziune şi o dinamică proprii genului.”24 Singura Iordache Slătineanu rămâne în Bucureşti după dintre numeroasele traduceri care au fost multiplicate moartea domnitorului Alexandru Şuţu (18 ianuarie prin tipărire, cea a lui Slătineanu, a avut un rol mult mai 1821) şi face parte din grupul de boieri care negociază mare decât s-a crezut, în câştigarea acelei experienţe, cu Tudor Vladimirescu în martie-aprilie condiţiile mai ales că, afirmă profesorul, „realizarea este unei colaborări prin care conducătorul pandurilor interesantă nu numai prin intenţiile traducătorului, încerca să-şi legitimeze acţiunea. Compromis în ci şi prin modul în care este executată”, că lucrarea ochii adversarilor lui Tudor, marele vornic va porni „trăieşte prin versuri cu rimă în care pulsează o limbă pe drumul amar al bejeniei. A trecut la cele veşnice în curată şi destul de bogată, în stare să cuprindă şi să refugiul de la Braşov, unde îşi găsiseră adăpost mulţi transmită conţinutul piesei”25. dintre boierii înspăimântaţi de tulburarea lumii. Nu Conform specialiştilor, superioritatea traducerii a lăsat urmaşi, numele familiei fiind dus mai departe lui Slătineanu a fost determinată nu doar de calitatea de fii fratelui său şi de descendenţii din alte ramuri ale intelectuală a cărturarului, de înzestrarea în mânuirea neamului Slătinenilor. fericită a cuvintelor, în remarcabilul simţ al mlădierii Deşi informaţiile despre Iordache Slătineanu sunt limbii puţin întâlnit la acel sfârşit de veac. Ea provine lacunare, cum sub semnul întunericului şi al sărăciei şi din calitatea modelului avut în faţă de traducătorul şi se află şi cele despre mulţi dintre contemporanii român. În cazul nostru, se afirmă că Slătineanu a săi, cercetătorii au reuşit să scoată la iveală amănunte tradus după un text grecesc reuşit, o tipăritură apărută interesante privitoare la implicarea boierului muntean la Viena în anul 1794, legată se pare de activitatea în evenimentel culturale ale vremii. sale. Elena Dima patriotului grec Rigas Velestinlis care, a trăit în Ţările scrie despre activitatea lui în Societatea literare greco- Române timp de 15 ani (1782-1797), slujind sub mai dacice din Bucureşti, asociaţie cu caracter luminist mulţi domni. declarat; aminteşte preocupările de sprijinire a Textul propriu-zis al piesei traduse este precedat tineretului studios, remarcând şi rolul jucat de marele de o expunere introductivă, de o Pricină. Pe parcursul vornic, înanul 1817, în calitate de efor al şcolilor, a cinci pagini este detaliată intriga piesei, cu lămuriri la reorganizarea Academiei Domneşti, dispusă de despre pregătirea războiului dintre greci şi troieni, domnitorul Ioan Caragea. Cunoscând interesul lui cu cele întreprinse de zeiţa Thetis pentru a-şi feri fiul, Slătineanu pentru teatru, dublat de fireasca dorinţă pe Ahile, de ursita nemiloasă a morţii în acel război. a oricărui curtean de a fi în graţia suveranului şi a Ascuns de ea în insula Skyros26, trăind îmbrăcat în membrilor familiei acestuia, nu este nimic forţat în haine femeieşti între fiicele regelui Lykomedes, eroul a crede că înaltul demnitar va fi sprijinit iniţiativa va fi determinat de şiretenia înţeleptului Odiseu să-şi
29 30 transilvania 6-7/2015 lor. „Versurile sunt, uneori, deoclaritate care pentru versificate, are cuvinte de laudă la adresa autorului puţinii care amintesc, în trecăt doar, existenţa textelor lirice şimuzicale” aveau „rostul unei sublinieri sau aunei condensări existenţa inserţiilor lirice, aversurilor care, în original, care aducefericitul deznodământ conflictului. al scena finală, numită „perdeauacea după urmă”, aceea, III-lea doar7,la care –12,iar al actul II-a seadaugă „perdele”. „Fapta” 15„perdele”, I înglobează de-a cea actele senumesc „fapte” grecească, vremii,de scene. După terminologia deinfluenţă la „corul” dinteatrulgândul antichităţii greceşti. parcursulinterveni pe desfăşurării acţiunii neduc cu (Bachus/Baks Dionysos) şi„Hora” cântăreţilor care va şi de susţinere, „Hora”/ celor ce-l prăznuesc Corul pe şi Arcadie, însoţitorul Elemente Odisef. lui defundal Nearh,Deidamiei, însoţitorul-paznic Ahilefs, lui al Likomid dorit de ca soţ Theaghein, de plan secund: sealătură elinesc.Li solul apariţiile Odisef, Ahilefs, şi„ibovnica”Licomid fiica lui Deidamiia, Pira, lui împăratulLikomid, Skirii, cunumele Ahilefs, femeiesc numite în vremii limbajul comedii”: „obrazile spectator. contrariilor, mulţumitoare pentru cititor sau pentru ovariantăîncât părţile săgăsească dearmonizare a neînfricat, gândit, finalulpiesei fiind aşafel în va opta pentru drumul unui bărbăteasc al războinic în luptă, el gloria şiposibilitatea deacâştiga regelui, viaţa tihnită fiica alături Deidamia, defrumoasa identitatea.dezvăluie Pus în situaţia între deaalege de ieşire din faza rudimentelorde ieşire dinfaza lingvistico-literare. atenţie, meritorii pentru perioadă acea a încercărilor în găsit volumaşulfi Slătineanu lui elemente demne de care ocupat s-au deistoricul versificaţiei româneşti ar fiind destul depuţineasonanţe sau forţări Cei lexicale. cu rimă împerecheată. Rima este îngrijită, în general c, b”, cu versuri scurte, trohei curima de7-8silabe „ Versificaţia este relativ variată, de la sextinele mergând versificateocupă un generosspaţiu decâtse mai credea. Parcurgerea textului evidenţiază realitatea că pasajele care nu sunt mai potrivitecele şi de maipoezie.” pline înălţime şi,demulte expresii ori, şovăieşte, alegând traducătoruluial nu semenţine totdeauna la aceeaşi „Negreşitpoeticescşi justificate că meşteşugul rezerve: normală formularea opinieechilibrantă, unei necesare dintre mai rarecele pentru vremea aceea”. Urmează o unui vers, numai în aparenţă atât deuşor, sunt lucruri o claritate omânuire atât defericită aşa defacilă; a exemplifică, întăreşte: asemenea„O cursivitate şi prima dată cinste face lor”. originalului Şi,după ce Nu putem sănu atragem atenţia asupra strădaniei Textul este Analiştii în proză. au semnalat Drama este alcătuită din trei acte, diferite ca număr Facem cunoştinţă apoi cupersonajele piesei, până la catrenele cuversuri ample, de15-16silabe, 28 . Profesorul Ciorănescu unul dintre 27 iar scenele, a, a, b, c, a, a, însă şi 29
tradusă deIordache Slătineanu afost jucată vreodată , realizate deunde imagini gravor occidental. tipăritură româneascăîn laică caretextul esteînsoţit Hyeronimus Benedicti patru gravuri semnătura poartă artistului vienez, la cererea, sau oricum cuacordul clientului. Cele costurilor, putem presupune că operaţiunea făcut s-a o asemenea procedură implica oserioasă sporire a Metastasio.lui din piesa secvenţe cu eroii greci Cum acceptate decititorul binevoitor ca ilustrări unor ale moderne decâtantice,degrabă eleputeau săfie costumate şicuelemente războinic ambientale mai cupersonajemenite Scene potenţeze să-i valoarea. surprinzătoarea prezenţă în volum apatru gravuri tipăriturii, indică „rândul icoanelor”. sereferă Ea la sibiene. ornamente dinarsenalul parte făceau tipografiei elemente compoziţii elaborate. vegetale, Respectivele viniete, un mai simple cu sau cap mai bogate, pagină includerea de elemente decorative şi ilustrative: tipăriturii şi impactul eiasupra cititorilor prin celor implicaţi în editarea cărţii deaspori atractivitatea materialului este justificată, chiar autorul deoarece notase propunerile de distribuţie. Noua a organizare filelor, mână ,deaceeaşi caretot cu creion negru Începutul noilorsegmente este marcat marginea pe cinci „akte”(acte), părţi: ciîn şi un şase tablou final. o altă structurare atextului, împărţit nu în trei fapte pus/auintenţionat săpună în scenăşi au piesa gândit 2mantii,4 păveze, 6piedile, 2fustunici.” Ceicare au 2korone, „5 săbii, 4câsci, derecuzită: obiectelor al verso, scrisă oscurtă cucerneală, listă cuun necesar dar exist le descifrăm sunt Areşti, Debenov, Puică şiVrana, să reuşească identifice. să-i pe care Cele am reuşit să putem doarsăînşiruim aceste nume, fipurtats-ar negocieri. numele personajelor, cuanulărişi reveniri, cum caşi fie propunerigăsim de cu tragediei”. Ce conţin Pe respectivele adnotări? pagina care arată oîncercare, dacă nu oreprezentere chiar a şi unele distribuiri deroluri şiînsemnări derecuzită, Ahilefs Schiro, la „Unnotă elmenţionează: desubsol, exemplar din Ciorănescu. Scriind despre cartea Slătineanu lui într-o Î păstrat Academiei la Biblioteca sub cota CRV 611. însemnări tentativă depunere Ne aeiîn scenă. referim la câteva putut da un răspuns, dar există indiciică ar fiexistat o loc ştiindu-se că dramele Metastasio lui nu prea găsit şi-au naintea eleau noastră, fost remarcate deAlexandru în faţa Obrazile comedii, în repertoriile trupelor deteatru dela noi. S-a pus, doartangenţial, întrebareaS-a dacă piesa O menţiune aflatăultima 120, pagina în a ă făcute deun filele anonim pe volumului
celor dinlista personajelor, fienotată după încă trei, ilizibile. Aceeaşi fi