SÂRBII DIN ROMÂNIA Din Evul Mediu Timpuriu Pân Ă În Zilele Noastre
Total Page:16
File Type:pdf, Size:1020Kb
Ljubivoje Cerovi ć SÂRBII DIN ROMÂNIA Din evul mediu timpuriu pân ă în zilele noastre Traducere din limba sârb ă: Ivo Muncian Edi Ńie îngrijit ă de: Ljubomir Stepanov Uniunea Sârbilor din România Timi şoara, 2005 1 Uniunea Sârbilor din România Edi Ńii speciale Monografii Cartea 38 Ljubivoje Cerovi ć SÂRBII DIN ROMÂNIA Pre şedintele Consiliului Editorial: Miomir Todorov Redactor: Ivo Muncian Referen Ńi: dr. Miodrag Milin dr. Mihai N. Radan Lector: Iovan Peianov Îngrijitor de edi Ńie: Ljubomir Stepanov Consilier editorial: Slavomir Gvozdenovi ć Tehnoredactor: Adrian Nicolici-Schultz ISBN: 973-98657-9-2 © U.S.R. şi Autorul Titlul original: Љубивоје Церовић , Срби у Румунији , Савез Срба у Румунији , Темишвар , 2000. 2 Cuvânt înainte În premier ă româneasc ă se înf ăŃ işeaz ă o încercare de sintez ă istoric ă asupra minorit ăŃ ii sârbe din România, ie şit ă de sub pana unui cunoscut istoric sârb. Specialist de notoritate al istoriei diasporei sârbe şti, dr. Ljubivoje Cerovi ć se apleac ă de aceast ă dat ă asupra realit ăŃ ii istorice a cona Ńionalilor sârbi din nemijlocita vecin ătate. Banatul şi mai larg spa Ńiul carpato-dun ărean. Cu discern ământ stiin Ńific şi extrem de bine documentat din literatura istoriografic ă (sârb ă, maghiar ă, german ă, român ă) autorul reu şeşte s ă redea o imagine conving ătoare şi ştiin Ńific ă a episoadelor prezen Ńei sârbilor în aceste spa Ńii m ărgina şe ale tr ăirii na Ńionale. Din scrisul lui Cerovi ć reiese deplina integrare a sârbilor din zonele periferice la importantele momente ale în ălŃă rii identit ăŃ ii lor na Ńionale: migra Ńiunile primordiale la cump ăna antichit ăŃ ii şi a evului mediu bizantin; primirea cre ştinismului în rit greco-r ăsăritean şi misiunea de civilizare cre ştin ă a sfântului ocrotitor al sârbilor, Sava, la Dun ărea de mijloc, în sudul Banatului, unde a ctitorit mănăstiri ce pân ă azi îi cinstesc numele şi fapta. Cu obiectivitate c ărtur ăreasc ă dar şi spirit de deschidere fa Ńă de aportul cultural al popoarelor din spa Ńiul de convie Ńuire al Europei de mijloc şi de sud-est, autorul nostru evoc ă, introducând în circula Ńie surse din valoroasa bibliotec ă de la Novi-Sad a Maticei Srpska, via Ńa Bisericii în perigrin ările din secolul XIII-XVIII şi importantele muta Ńii de civiliza Ńie şi mentalitate intervenite prin însc ăunarea Habsburgilor, din veacurile XVIII-XIX. Episoade cunoscute ale istoriei comune a popoarelor din spa Ńiul b ănăŃ ean (reformele camerale, grani Ńa militar ă, problema ierarhiei ortodoxe şi a Congresului confesional de la Timi şoara din 1790) sunt de asemenea abordate în manier ă ştiin Ńific ă şi în respectul izvoarelor, echilibrat şi ponderat, cu sim Ńul deschiderii fa Ńă de aportul cosmopolit al celor care au vie Ńuit odat ă în spa Ńiul nostru l ăsându- şi amprentele asupra ctitoriei de civiliza Ńie comun ă şi nou ă identitate de Europ ă central ă a Banatului. Un aport generos de informa Ńie îmbog ăŃ eşte peisajul vie Ńii politice a na Ńionalit ăŃ ilor din veacul a XIX-lea, al politicii înv ăŃă mântului şi şcolii confesionale, problematica R ăzboiului Mondial şi aplicarea principiului autodetermin ării în anii 1918-1920. Noi date întregesc şi imaginea prezen Ńei sârbilor pe scena istoriei României, în perioada 1919-1995. În concluzie, avem în fa Ńă o izbutit ă carte despre istoria sârbilor; cu atât mai mult cu cât ea face importante servicii şi idealului de vie Ńuire comun ă, în pace, deplin ă în Ńelegere şi pre Ńuire a crea Ńiei spiritului uman. Prof. univ. dr. Miodrag Milin 3 EVUL MEDIU TIMPURIU Slavii, str ămo şii sârbilor, au început s ă se a şeze pe teritoriul României de azi în evul mediu timpuriu, fie izolat, fie împreun ă cu avarii. Înainte de venirea slavilor, aici tr ăiau de veacuri dacii care sunt pomeni Ńi în secolul al IV- lea î.e.n. Dou ă secole mai târziu aici a luat fiin Ńă o uniune tribal ă care a atins apogeul în timpul lui Burebista (71-44 î.e.n.). Pe atunci teritoriul Daciei se întindea de la Tisa şi Dun ăre pân ă la Nistru, din Balcani pân ă la Carpa Ńii de Nord. Dup ă Burebista, în anul 44 î.e.n. uniunea tribal ă a dacilor s- a destr ămat. Dup ă mai multe expedi Ńii nereu şite, la finele secolului întâi şi la începutul celui de-al doilea, pe vremea împ ăratului Traian, legiunile romane i-au învins pe daci, în anul 107 îns ă ace ştia, în frunte cu Decebal, au opus o rezisten Ńă dârz ă. Atunci romanii au cucerit Dacia. Banatul în întregime, partea de sud a Cri şanei şi Ardealul s-au aflat în cadrul Daciei Superioare. Romanii au colonizat în Dacia o popula Ńie masiv ă de pe cuprinsul vastului imperiu, ceea ce a dus la romanizarea rapid ă a Daciei. Sub presiunea triburilor germanice, în frunte cu goŃii, romanii au p ărăsit Dacia în anul 271, retr ăgându-se pe malul drept al Dun ării. Go Ńii p ărăsesc şi ei Dacia iar în anul 375 cei ce pun st ăpânire pe acest spa Ńiu sunt hunii, care au invadat câmpia panonic ă venind din stepele asiatice. Perioada de glorie au atins-o când în fruntea lor se afla Atila. Dup ă moartea acestuia, în anul 453, uniunea tribal ă a hunilor se destram ă iar Ńinuturile Banatului, Cri şanei şi Ardealului sunt cucerite de gepizii germanici. Pentru c ă longobarzii au pornit curând spre Italia de Nord, avarii au pus st ăpânire pe Câmpia Panonic ă. Dup ă mai bine de dou ă secole de st ăpânire a Câmpiei Panonice, în bătălia lor cu francii (791-796), avarii sunt învin şi, ceea ce duce la destr ămarea uniunii tribale. În ceea ce prive şte venirea slavilor pe teritoriul României de azi, trebuie spus c ă ea a avut loc înc ă înainte de venirea avarilor. Fie c ă au venit împreun ă cu hunii ori cu gepizii, fie c ă au venit singuri, slavii au început s ă populeze Ńinuturile men Ńionate pe la finele secolului al V-lea. Descoperirile arheologice de pe cuprinsul Cehiei, Moraviei şi din Ńinuturile de dincolo de Carpa Ńi precum şi cele din Valahia şi Moldova, ne dau indicii despre migra Ńiile slavilor din Europa Central ă înspre Dun ăre. Descoperirile arheologice stau m ărturie şi despre migra Ńiile dinspre Ucraina spre Dunăre, pân ă la Por Ńile de Fier. Acest Ńinut a fost locuit, pân ă în perioada indicat ă, de c ătre dacii romaniza Ńi. În acest mod, începând cu veacul al VI-lea, Ńinuturile Dun ării de Jos erau locuite de o popula Ńie amestecat ă - slavi şi daci. Potrivit spuselor mai multor savan Ńi, cum ar fi ðor ñe Sp. Radoj čić, Konstantin Jire ček, Boško Strika şi al Ńii, str ămo şii sârbilor au locuit în Ńinutul Boichia (Bojka), dincolo de Carpa Ńi, pe teritoriul de azi al Ucrainei. De aici încep în secolul al VI-lea s ă migreze spre Peninsula Balcanic ă, pe v ăile râului Tisa, peste Cri ş, Bega şi Timi ş. Pân ă la colonizarea ungurilor şi a mi şcării românilor spre Mure ş, din Boichia, adic ă Ńinutul triburilor ruse şti, pân ă în Ńinuturile balcanice se întindea un lan Ń etnic neîntrerupt alc ătuit din sârbi. Dup ă migra Ńie, o parte dintre sârbi au r ămas în Ńinuturile de ba ştin ă, Boichia, care în evul mediu era denumit ă łara sârbeasc ă, ucrainienii denumind-o ast ăzi łara Sribna. Mai sunt aminti Ńi şi severii sau severienii pe care istoricul ceh Niederle îi situeaz ă între Timi ş şi Cerna. Acest savant a ajuns la concluzia c ă ei erau o parte a marelui trib cu acela şi nume şi care în secolul al VII-lea a trecut Dun ărea şi s-a stabilit în Moesia, pe teritoriul Serbiei de azi. De la ei au r ămas unele toponimice cum ar fi jude Ńul Severin sau ora şul Turnu Severin. Izvoarele france de la începutul secolului al IX-lea pomenesc c ă “în Dacia pe Dun ăre tr ăie şte tribul slav al abodri Ńilor ”. Pavel Iosef Schafarik, în lucrarea sa Antichit ăŃ i slave afirm ă că ace ştia tr ăiau în Ńinuturile de lâng ă Mure ş şi d ă ca exemplu unele toponime - râul Bodrog, afluent al Mure şului, şi localitatea cu acela şi nume. Konstantin Jire ček în lucrarea sa Istoria sâr- bilor ajunge la concluzia c ă e vorba despre un trib slav, obodri Ńi sau bodri Ńi, care şi-a l ăsat 4 numele în mai multe locuri ale Pustei Panonice în drumul lui spre nord-vest, spre Cehia şi Germania, pân ă spre avalul râului Elba. Dup ă retragerea avarilor, în anul 803, teritoriul Banatului şi al Cri şanei a fost ocupat de bulgari, condu şi de hanul Crum. łinutul la sud de Mure ş şi pân ă la Vidin, pe Dun ăre, era st ăpânit de cneazul Glad, iar la nord de Mure ş, spre Cri ş, se întindea cnezatul lui Menumorut. Spre sfâr şitul secolului al IX-lea în Câmpia Panonic ă vin ungurii, un popor de origine mongol ă. Ace ştia “preiau” de la slavii înfrân Ńi modul de via Ńă şi multe obiceiuri, amestecându-se cu ei, îns ă impunându-le limba şi st ăpânirea. Cre ştinismul a fost acceptat de c ăpetenia maghiarilor Gheza. Fiul s ău, István I i-a convertit pe unguri la cre ştinism iar papa i-a conferit acestuia în anul 1001, titlul de rege apostolic.