René Ghil …DIES IRAE… (traducere de Aurel Rãu) 36

revistã lunarã editatã de Uniunea Scriitorilor din România cu sprijinul Ministerului Culturii ºi Patrimoniului Naþional anul LXII * nr.12 (758) * decembrie 2011

Florin Mihãilescu MEMORIE ªI VIZIUNE 37 Adrian Popescu DEMONUL ªI STELIªTII 3 I. D. Sîrbu 7 SCRISORI ACASÃ 4

Nicolae Mareº LUCIAN BLAGA ªI FELIX ADERCA. CORESPONDENÞÃ 9 Cronica literarã Andrei Simuþ JURNALUL CA PROIECÞIE ROMÂNEASCÃ ÎN POSTUMITATE 39 Alex Goldiº POEZIA DE SENZAÞIE 40 Victor Cubleºan CANIBAL 41 Victor Cubleºan MÃRTURIA DIALOGULUI 10 Ovidiu Pecican FILOSOFIE ªI LATINITATE 43 Florin Balotescu Ruxandra Cesereanu LISABONA ªI PONTE GELLU NAUM ªI CELÃLALT DE LIMA, O CÃLÃTORIE FLORALÃ 45 SPAÞIU POETIC 11 Titu Popescu IMPRESII PORTUGHEZE 47 Cãlina Bora DE LA INTERIORITATEA AUTENTICÃ LA HYBRISUL CONSTRUIT 51 Ana-Maria Lupaºcu POEM 52

Ioan Pop-Curºeu LIVIU CIULEI, ÎNTRE VARIETATE ªI UNITATE 53 Florin Lazãr AL. CISTELECAN – UN NUME ADUNAT PE-O CARTE 12

Vasile Radu “FIRUL VRÃJIT” DIN STOGUL DE FÂN 55 Alexandra Rus MAGIA FIRULUI 56 Prozã de iarnã Alexandru Vlad O DECIZIE ORICUM TARDIVÃ 13 Corin Braga LUIZA TEXTORIS SE DEDUBLEAZÃ 18 Simona Popescu ÞÃRILE 22 26 Virgil Mihaiu AL 10-LEA JAZZ FEST Rareº Moldovan LA BÃI DE LA CHIªINÃU 57 Bogdan Coºa AVEM ZECE DEGETE LA MÂINI PENTRU A ATINGE CERUL 27 Mihai Pânzaru-PIM CARICATURI 59 Adrian Schiop MEDICAMENTE 30 1 Lavinia Braniºte O SÃPTÃMÂNÃ ÎN PRAG 33 CUPRINSUL REVISTEI PE ANUL 2011 60 SUMMARY Book reviews Andrei Simuþ THE POSTHUMOUS AND Adrian Popescu THE DEMON AND THE ROMANESQUE DIARY 39 “STARMEN” 3 Alex Goldiº SENSATIONAL POETRY 40 I. D. Sîrbu 7 LETTERS TO THE FAMILY 4 Victor Cubleºan CANNIBAL 41 Nicolae Mareº LUCIAN BLAGA AND FELIX ADERCA. LETTERS 9 Ovidiu Pecican PHILOSOPHY AND LATINITY 43 Victor Cubleºan THE TESTIMONY OF THE Ruxandra Cesereanu LISBON AND DIALOGUE 10 PONTE DE LIMA, A FLORAL VOYAGE 45 Florin Balotescu GELLU NAUM ANDTHE OTHER Titu Popescu PORTUGUESE IMPRESSIONS 47 POETICAL SPACE 11 Florin Lazãr A NAME GATHERED ON A BOOK12 Cãlina Bora FROM AUTHENTIC INTERIORITY TO CONSTRUCTED HYBRIS 51 Winter Prose Alexandru Vlad A DECISION THAT CAME Ana-Maria Lupaºcu POEM 52 TOO LATE 13 Corin Braga LUIZA TEXTORIS SPLITS Ioan Pop-Curºeu LIVIU CIULEI, BETWEEN HERSELF AWAY 18 VARIETY AND UNITY 53 Simona Popescu THE COUNTRIES 22 Rareº Moldovan AT THE SPA 26 Vasile Radu THE “CHARMED STRAW” FROM Bogdan Coºa TEN FINGERS TO TOUCH THE STACK OF HAY 55 THE SKY 27 Alexandra Rus THE MAGIC OF THE STRAW 56 Adrian Schiop MEDICATION 30 Lavinia Braniºte ONE WEEK ON Virgil Mihaiu THE 10TH JAZZ FEST FROM THE THRESHOLD 33 CHIªINÃU 57

René Ghil …DIES IRAE… 36 Mihai Pânzaru PIM CARTOONS 59 Florin Mihãilescu MEMORY AND VISION 37 Summary of Steaua magazine 2011 60

Coperta ºi ilustraþia numãrului: Angela Roman Popescu Redactor ºef: Adrian Popescu Redactor ºef adjunct: Ruxandra Cesereanu Secretar general de redacþie: Octavian Bour

Redactori: Victor Cubleºan, Alex Goldiº, Ioan Pop-Curºeu, Vlad Moldovan Redactor asociat: Virgil Mihaiu

Consiliul consultativ: Aurel Rãu, Ion Pop, Petru Poantã, Titu Popescu, Nicolae Prelipceanu, Camil Mureºanu, Ion Vlad Comitetul ºtiinþifiic: Corin Braga (Universitatea Babeº-Bolyai), Miruna Runcan (Universitatea Babeº- Bolyai), Cãlin Andrei Mihãilescu, (Universitatea Western Ontario, Canada), Giovanni Magliocco (Universitatea din Bari, Italia), Basarab Nicolescu (Preºedintele Centrului Internaþional de Cercetãri Transdisciplinare, Paris), Ovidiu Pecican (Universitatea Babeº-Bolyai) [email protected]; www.revisteaua.ro Revista se gãseºte de vânzare la sediul redacþiei din Cluj, str. Universitãþii nr.1, tel. 0264 594 382, ºi la Librãria Muzeului Literaturii Române din Bucureºti. Abonamente se pot face la Uniunea Scriitorilor din România, Calea Victoriei nr.133, Bucureºti (contact: [email protected] ºi Dl. Eugen Criºan tel. 0212127988 sau 0727872276) Revista Steaua încurajeazã dezbaterile de idei, polemicile principiale, dar nu se identificã neapãrat cu opiniile exprimate de acestea. Potrivit art. 206 C.P., responsabilitatea juridicã pentru conþinutul articolelor aparþine autorilor. 2 ISSN 0039 - 0852 Demonul ORIAL si,, stelistii EDIT Cel de al treilea volum al romanului Leonida Neamþu, D.R.Popescu, Aripile demonului, amplã construcþie MirceaTomuº însuºi – corector la epicã, având personaje clasice, dar The Demon and început – dacã revista nu fãcea nicio tehnici moderne, ne con-duce în oraºul the „Starmen“ concesie ideologicã? Rãspunsul transilvan al Univer-sitãþii ºi al Clinicilor, prozatorului este nu numai onest, dar al teatrelor ºi al redacþiilor literare, al Adrian Popescu ºi convingãtor: alþii, netalentaþii, ariviºtii echipei de fotbal Universitatea ºi al mãrunþi, politrucii docili s-ar fi oferit restaurantelor frecventate de boema bucuroºi sã ia locul numelor pomenite. Clujului. Prin intermediul unor scrisori, adresate unui La fel raþioneazã poetul ºi redactorul-ºef Aurel Rãu, prieten studiind la Bucureºti, suntem ghidaþi de tânãrul, care conduce destinul revistei, dupã plecarea lui pe-atunci, Mircea Tomuº în viaþa burgului. Tabloul de Baconsky. Nu vãd contrazicerea. Apoi, nici oameni epocã pictat minuþios, cel al anilor 60, apare de meserie, azi aproape uitaþi, din lumea bunã a necotrafãcut (de memorii aranjate avantajos, autorul literelor, unii din interbelic, ca Eugeniu Sperantia, mãrturisindu-ºi deschis, categoric, într-o intervenþie cu Florian Potra, Cornel Regman, Dumitru Florea- ocazia prezentãrii volumului, rezerva faþã de unele Rariºte, ªtefan Boºca, D.Vatamaniuc, Romul procedee artificiale de acest gen). Munteanu, nu ar devenit, fãrã pomenitele concesii Relatarea este obiectivã, se apeleazã la presa politice, redactori o perioadã, sau colaboratori vremii, dar cãldura evocãrilor, foarte vii, simpatiile ºi permanenþi... Nu ºi-ar fi început cariera literarã, aici, antipatiile, motivate, nu lipsesc, din prima categorie Mircea Zaciu, Ion Vlad etc. Problema „rezistenþei prin face parte A.E. Baconsky, din a doua Constantin culturã” are în al treilea tom al romanul lui Mircea Tomuº Daicoviciu, cu adãugarea nuanþelor necesare, ca sã o interpretare limpede – nu se putea altfel, sau alegeai numim douã nume doar din mulþimea celor admirabil pactul sau nu publicai. Trebuie spus totodatã cã Blaga, portretizaþi. Intrat în redacþia selectei reviste Steaua, prezent la Steaua prin traduceri, poeme originale, tânãrul absolvent de Filologie descrie figurile pagini din Faust, sau texte din Voiculescu, Adrian cunoscuþilor scriitori care scot la Cluj o publicaþie am- Maniu, Pillat (model intangibil pentru steliºti), reintra in biþioasã ºi urmãrind criteriul estetic. Atmosfera cetãþii circuitul naþional cu preþul acestor concesii fãcute transilvane, evenimentele sale, pulsul citadin, de la politicii. Mircea Tomuº nu foloseºte termenul lui agapele din grãdina de varã a Casa universitarilor, la Czeslaw Milosz din Gândirea captivã, cel de „ketman”, ritualurile redacþionale steliste, sau la ºedinþele un intelectual care, de nevoie, adoptã o mascã în relaþia scriitoriceºti (cea de la Asociaþia Scriitorilor, unde e sa cu puterea (comunistã) dar sperã cã libertatea, va invitat scriitorul sovietic Valentin Kataev, dar ºi veni, dar se ºi resemneazã. Se rezistã o zi, o venerabilul Tudor Mãinescu are, datoritã unei bu- sãptãmânã la presiunile ideologilor, se ceda ceva, se clucaºe greºeli de tipar strecuratã în textul despre salva altceva, se pregãtea un nou numãr de revistã, ultimul, un haz nebun) toate stau sub semnul unei douãsprezece numere, se aºteptau vremuri mai bune, rezistenþe la emanaþiile malefice ale demonului. Unul nu veneau. Adaptarea la noul cod, la noul limbaj se politic, insinuant, care ar vrea sã anuleze bucuriile fãcea pe nesimþite. Mircea Tomuº comparã noul limbaj, simple ale existenþei, ritmul peren, elogiat de masca, cu o „valutã forte de uz intern”: aveai „banii romancier, normalitatea, ierarhiile valorice, sã limbajului” „în punga memoriei” – „primeai o poliþã de anihileze orice umbrã de demnitate. Dublul limbaj, supravieþuire”. practicat de intelectuali, de scriitori mai ales, Demonul era „o aripã maleficã, uºoarã ºi grea delimiteazã clar, chiar dacã nu pe faþã, lumea „lor”, totodatã, strãvezie ºi opacã, …. umbrind lumina lumii pe „ãia” de noi. Grupul celor de la revista Steaua are, în miezul ei ascuns… faþa de giulgiu a întunericului”. în optica autorului romanului, o excelentã formaþie Alteori demonul e un „abur fetid”, o miasmã de canal, literarã, pe temeiul operelor marilor scriitori interbelici, o scursurã de zoaie. Demonul nu va fi înfruntat direct, recomandaþi consecvent de A.E.B, dar ºi unele cedãri ci prin miºcãri de înantare sau retragere, preþul plãtit minime, diplomatice, un „carnet sovietic”, de exemplu, pentru a publica, depinde de conºtiinþa fiecãruia. glose la literatura marelui vecin, lauda unor confraþi Steaua a fost, în anii deceniilor ºase ºi ºapte, revista de-acolo, unele articole „pe linie”, impuse, pentru a cea mai atacatã de ideologii comuniºti de la centru, se putea salva ceva mai preþios, vocaþia scriitori- o publicaþie care, prin traduceri ºi comentarii eseistice, ceascã realã a tinerilor de la lunarul clujean. Mircea prin deschiderea spre universalitate, a anticipat revista Tomuº nu judecã în alb ºi negru, se întreabã, legitim, Secolul XX. Mircea Tomuº are meritul de a-i reface de s-ar fi putut întâmpla dacã nu se „adera” – e verbul din interior istoria, cu zeci de titluri de articole, poezii, romancierului. Verb care l-a deranjat pe Aurel Rãu, citate etc., cu silueta memorabilã a redactorilor ei. considerându-l acuzator, nedrept. Cred cã e vorba Excelent portrertizat este Leonida Neamþu, un fel de despre o neînþelegere. Ce s-ar fi ales de Steaua lui graþios fluture ezitant, ºi admiratul A.E.B., cel care a Baconsky, Aurel Rãu, Aurel Gurghianu, Victor Felea, impus specificul revistei. 3 u

b Potrivit celor gãsite în arhiva Consiliului devizelor ºi a actelor administrative. Popa lucra, ca jurist, Naþional de Studiere a Arhivelor Securitãþii, Ion la o întreprindere ce se îndeletnicea cu comerþul alimentar

r D. Sîrbu ar fi scris acasã, în intervalul dintre pe Valea Jiului ºi era, oarecum, familiarizat cu chestiunile 18 decembrie 1967 ºi 3 septembrie 1970, un contabile ºi concrete. El era, la origine, momârlan

î numãr de 6 scrisori. Tot din acest interval de (bãºtinaº, în limbajul Vãii Jiului) din Cimpa unde avea o timp am gãsit la un amic, profesor de desen gospodãrie temeinicã ºi unde Sîrbu plãnuia sã-i facã o din Cimpa – o localitate ruralã ce þine din punct vizitã. De altfel, la fiecare venire în Vale, Sîrbu intenþiona de vedere administrativ de Petrila – o altã sã ajungã la fostul sãu coleg pentru a-ºi procura brânzã, S

scrisoare pe care scriitorul a expediat-o pe un produs extrem de greu de gãsit pe piaþã ºi care era adresa unui fost coleg de liceu, juristul convins ca-i putea face foarte bine la tratarea diabetului . Gheorghe Popa din Petrila. Cum respectiva sãu incipient. Ca notã generalã, toate scrisorile trimise scrisoare nu am regãsit-o ºi în voluminoasele petrilenilor sunt pline de relatarea succeselor dosarele Sîrbu din arhiva CNSAS e de (augmentate cu bunã ºtiinþã) care trebuiau sã întreþinã presupus cã a avut ºi Securitatea scãpãrile ideea cã cel plecat de acasã e bine, sãnãtos ºi cã începe D

sale. E greu de crezut cã într-un interval de sã cucereascã, inevitabil, lumea literarã. Singura ranã aproape trei ani, Sîrbu – un înrãit epistolar - sã deschisã ºi nevindecatã a scriitorului e drama nepotului . scrie celor de acasã doar ºapte scrisori. Adicã, sãu, Dorel – fiul surorii sale, care deºi foarte dotat doar douã pe an…Scrisorile reproduse mai intelectual a rãmas sã lucreze între muncitorii de la mina I jos, ºi aflate în arhiva CNSAS-ului, sunt Petrila. Aºa a fãcut pânã la ieºirea sa la pensie. Scriitorul adresate familiei (sororii ºi mamei) iar una i-a fost trimisã se învinovãþeºte cã, poate, datoritã dosarului sãu de doamnei Clara Peck, o economistã de la Mina Petrila, cadre, nepotul sãu nu a avut acces la ºcoli mai înalte ºi cu care, spun petrilenii bine informaþi, scriitorul ar fi avut la o slujbã de intelectual. Una dintre scrisori face referire o romanticã idilã de tinereþe. Doamna Peck era o femeie ºi la mãtuºa Johanna (una din surorile mamei sale frumoasã, divorþatã ºi trãia într-o casã cu curte alãturi de emigrate în Brazilia) pe care Sîrbu a descoperit-o la São mama sa ºi de copilul sãu, Sisi, ce suferea de un Paolo, cu ajutorul Crucii Roºii internaþionale, ºi cu care pronunþat retard mintal. Casa lor era situatã în apropierea sperã sã refacã firele rupte ale familiei sale multinaþionale, ºcolii care, astãzi, poartã numele scriitorului. Pe locul odatã cu pãrãsirea Coloniei petrilene de cãtre o parte fostei case a doamnei Peck s-au ridicat, acum, un din mãtuºile ºi de unchii sãi. magazin cu autoservire ºi o carmangerie. Ultima e una Mihai Barbu din mândriile petrilenilor întrucât s-a fãcut din fonduri europene. Doar numele staþiei de autobuz din apropiere SCRISOAREA I: Tu îmi rãmâi sorã, inimã, Cãprioara) ar mai putea sã ne ducã spre ceea ce a fost durere, regret odatã frumoasa doamnã cu nume strãin. În drum spre ºcoalã, copiii îl vedeau, adesea, sprijinit de gard pe Destinatar: Irina Sîrbu domniºorul Sisi – de fiecare datã frumos îmbrãcat – care- Bloc Dimitrov, nr. 22, sc. 3, ap. 3, Petroºani i privea, cu ochi fãrã expresie, cum treceau pe lângã el Expeditor: Ion D. Sîrbu ºi cum îi aruncau priviri fugare ºi curioase. Copilul se Teatrul Naþional Craiova dezvoltase peste mãsurã, din punct de vedere fizic, dar mintea îi era tot mai înceatã. La Sisi ºi la el însuºi face Craiova, tot 18 Dec. 1967 referire Sîrbu când vorbea de cei doi copii nenorociþi pe Baby, care d-na Klara Peck ar fi trebuit sã-i întreþinã, pe timp de un, într-un scop nobil ºi înalt intelectual. Unul ar fi Acum cinci minute‚ þi-am expediat, recomandat, învãþat sã citeascã iar celãlalt sã scrie liber, fãrã grija o scrisoare care a vrut sã fie scurtã ºi ultimativã – ºi supãrãtoarelor chestiuni de ordin material. Scrisoarea a ieºit lungã ºi sentimentalã. Sper cã o vei primi ºi pe care i-o scrie fostului sãu coleg de la Liceul de bãieþi cã, în sfârºit te vei catadixi sã-mi rãspunzi. De la poºtã din Petroºani, Popa Gheorghe, e o propunere de a uita am trecut pe la Radio. Am de luat bani pentru o schiþã trecutul recent ºi de a relua o veche prietenie. „Singurul ºi un interview (transmise în Nov.). Am fost cotat cu om din lume care mã considerã trãdãtor ºi ingrat eºti tu” 450 lei – primesc 109 lei, în urma bruscelor economii îi scrie scriitorul care, acum, se laudã cu succesele sale bugetare survenite la sfârºitul anului. Lizica a mizat dramaturgice. Cât timp a fost regizor tehnic la Teatrul pe aceºti bani; va fi f. decepþionatã. Ce sã fac? Am Valea Jiului din Petroºani, Sîrbu a fost nevoit, mereu, sã intrat la Minerva sã beau o bere (cu cei 9 lei). Stau apeleze la fostul sãu coleg pentru a-l ajuta la întocmirea aici ºi-þi scriu. Mã gândesc, mai nou, f. mult la Dorel. Mihai Barbu este profesor de literaturã românã în Îl vãd mereu, roºu la faþã, mânios pe viaþã, obscur ºi Petroºani, eseist, cercetãtor literar. (Mihai Barbu is lucid în aceastã obscuritate. Priveºte înapoi, în sus professor of Romanian litterature in Petroºani, essayist, ºi în jos, cu mânie – e un ratat inteligent ºi tragic. 4 and literary historian) Luciditatea lui scapãrã odatã pe zi, odatã pe lunã. Dar scapãrã. Dorel e un erou pozitiv într-o piesã micã, mama înjura sindicatul (o costa prea mult), tata contemporanã. (Am ºi gândit o asemenea piesã. ofta, citea broºuri roºii. Ce a rãmas din tot ce au visat Poate cã o voi scrie. Iatã povestea (pe scurt): „Într-o aceºti apostoli? Giurgiu a rãmas. ªi cu asta am spus familie de mineri vechi, de Crãciun, e aºteptat Unchiul. totul. Facem bilanþuri de existenþã. Sã le facem. Cum De o mamã bãtrânã ºi bunã (Mama), un domn tot au trãit pãrinþii noºtri? Cum trãim noi? Ce s-a spus? bãtrân ºi trist (Tata), de o sorã care s-a jertfit (Tu) – ºi Ce s-a fãcut? Eu am renunþat la probleme. Am plãtit de un nepot care a refuzat sã facã ºcoalã ºi a rãmas greu ºi lung impozit de viaþã ºi moarte pentru ele. Acum muncitor. Unchiul (nu sunt eu) a umblat prin consider cã am caracter (ceea ce e f. rar) cã am rãmas strãinãtate, e o personalitate, vorbeºte la televizor, e credincios testamentului de cinste ºi de omenie a tatãlui scriitor, gazetar, de cinci ani nu a mai gãsit timp liber meu, cã realizez în fraze formidabila inteligenþã a sã vadã oamenii care l-au fãcut om. Acum, cu o soþie mamei mele ºi cã încerc sã conºtientizez destinul ratat tânãrã, cultã, fandositã, franþuzoaicã – vine sã-ºi al nepotului meu. Tu îmi rãmâi sorã, inimã, durere, revadã originea socialã (a fãcut, mereu, caz de asta). regret. Asta e o sorã, Aici începe drama. Confruntarea unui parvenit social Gary (ceea ce am refuzat eu sã fiu) cu un foarte cinstit ºi scârbit muncitor (Dorel). Nepotul îºi dã seama cã (Dosar Ion D. Sîrbu, 146823, vol.1, fond urmãrire sacrificiul sãu, al bunicului sãu (fost luptãtor roºu) s- penalã, p. 322 ) a cristalizat în aceastã lichea parfumatã de ridicol ºi compensatã de ofuscata sa soþie (cu inima la Paris Securitatea adaugã, la sfârºitul scrisorii, o ºi cu curul la Mamaia). Pentru ce am luptat, pentru Menþiune: ce a luptat clasa muncitoare? Pentru ca sã-i creeze Indicativul 33/AG/ Serviciul I cere corespondenþa pe aceºti paraziþi bogaþi ai mizeriei noastre continue? internã a numitului Sîrbu Dezideriu str. Romul nr.1, Unchiul e dezavuat de Tata (ce am visat, ce a ieºit) sc. E, ap. 95 Craiova (ºi Teatrul Naþional Craiova). de sorã (pentru cine m-am jertfit) ºi, mai ales, de Dorel. Credem cã Ion D. Sîrbu (Teatrul Naþional Craiova) Care spune, la un moment dat (act III): „Vrei sã-þi este una ºi aceeaºi persoanã cu Sîrbu Dezideriu. spun de ce am refuzat sã intru la liceu, sã învãþ? (p.183) Fiindcã detest intelectualii. Fiindcã dispreþuiesc oamenii care mint, care scot panglici pe gurã, care SCRISOAREA II: Am constatat cã sunt foarte se aranjeazã comod înjurând în scris comoditatea, prost administrator de bani ºi bunuri care trãiesc din banii luaþi pentru cã lãudau frumos mizeria urâtã…”, etc. Piesa ar fi o confruntare logicã Expeditor: Ion D. Sîrbu ºi paralogicã a douã generaþii a douã mentalitãþi. str. Romul, nr.1, uºa E, ap. 95, Craiova Poate, requiem-ul literar a ceea ce noi am numit, Destinatar: Irina Sîrbu, bloc Carpaþi, nr. 21 / II, cândva, „lupta de clasã”. Bineînþeles, ideea rãmâne blocul 21, sc. III, ap. 3 Petroºani în germeni, idee. Nu o voi scrie (deocamdatã). N-are rost sã spunem adevãruri. Trãim o epocã în care Craiova, 14. 01. 1969 minciuna s-a materializat ºi a devenit lege. Ce rost are sã scormonim vechi dureri petrilene? Ce rost are? Dulce sorã, Dar þi-am povestit întreaga aceastã elucubraþie fiindcã mã gândeam la Dorel. La anonima sa dramã. La Iatã, de o sãptãmânã, se duce bãtãlia între mine obscurul în care trãieºte. La ceaþa, neputinþele ºi inerþia ºi Radu. Azi am câºtigat bãtãlia, la sfat, la Partid. prin care se consumã. La soþia lui (care nu aude), la Penibil. A trebuit sã- mi retrag cererea mea de fetiþa lui (pe care, încã, nu o cunosc). Povestirile mele demisie, rãmân cu puteri depline, sclav, deocamdatã, petrilene au murit în sertar. Dacã aveam noroc apãreau al acestui „nenorocit”. Plecarea mea la tine se amânã în 1958. N-am avut. Acum mi-am adunat opera: am cu câteva sãptãmâni. Acum plec la Bucureºti ºi obþin un volum de teatru, unul de scenarii, un volum de satire. un concediu fãrã platã (de creaþie) pe 3- 6 luni, direct Povestirile petrilene le-am aruncat la coº - aºa cum la de la Ministru (Ion Brad). Aici nu mi se poate aproba. coº stã astãzi întreaga clasã muncitoare. Nu se mai Teatrul e în pom, eu sunt singurul creier dezinteresat „poartã” minerii, e penibil azi sã scriu despre oameni ºi lucid: actorii sunt cuprinºi de panicã ºi dezmãþ. simpli, care muncesc ºi sperã (sau nu mai sperã). Repertoriul e în aer. Conferinþa mea a avut mare Revista „Luceafãrul” mi-a refuzat o nuvelã cu mineri succes. Sper cã mama þi-a arãtat materialele trimise. pentru motivul „puneþi probleme delicate, nu suntem Va scrie ºi Lizica. Dar acestea sunt chestiuni prea în mãsurã sã judecãm dacã sunteþi just sau injust”. În locale. Iatã de ce îþi scriu Bebi: schimb, apar nuvele cu homosexuali, cu alcoolici, cu -Dupã o lungã ºi jalnicã experienþã am constatat elucubraþii. Totul e permis, afarã de…(Moartea ta prin cã sunt foarte prost administrator de bani ºi bunuri tine, Israele! Vechiul Testament, cap.V, verset XVIII) -Studioul Bucureºti, printr-o generozitate care m- Eu mereu îl vãd în ceaþã pe Gaia bãtrânul, îl aud ºi îl a flatat, mi-a evaluat scenariul dupã aprobarea intrãrii vãd strigând: „va veni o zi, când vom fi egali”. Suntem, în producþie la 55.000 lei. Îmi reþine 12.000 lei daþi dragã Baby, egali. Doar cã unii sunt mai egali decât avans în ultimii doi ani (de fapt pentru „Bivoliþe” dar alþii. Mi-aduc aminte de Biro bacsi, de Gârbovean ºi trecute la contul cel nou). Impozite plãtesc (fiind peste de alþii. Îmi aduc aminte de nopþile când fãceam 50.000 lei) nu ºtiu cât: cam 25 la sutã (vezi tu, în registrele de casier ale tatãlui meu. Tu nu ºtii, erai prea lichidator, la venituri artistice excepþionale). Datorii la 5 fond am 4-5.000 lei. Dupã calculele mele voi mai murdãria din parcurile noastre publice, dupã care o rãmâne cu cca. 30-35.000 lei din 55.000 lei. Poate ºi altã conferinþã despre pictura abstractã la cercul mai puþin. Totuºi suma e serioasã, e cea mai serioasã literar. sumã din viaþa mea. O voi încasa la 23.01.1969 la Între timp (iartã-mi scrisul, scriu la birou, mi-am Bucureºti… uitat ochelarii acasã) plec la Bucureºti la noapte, apoi (Securitatea rezumã restul scrisorii: O invitã pe la Cluj (unde am sub tipar un volum), noaptea tuºesc, sora sa sã-l însoþeascã la Bucureºti în ziua în care dimineaþa am o stare de vomã falsã, aº vrea, totuºi, va ridica banii ºi sã-l ajute sã organizeze administrarea sã termin cele cinci lucrãri începute: 2 piese, 1 acestor bani.) (vezi p.172) scenariu, 1 roman, 1 volum de aforisme despre „viaþã”. SCRISOAREA III: Eu vreau sã plec, sã mã Aº dori sã-i cumpãr lui Dorel o maºinã de cusut, cãlãguresc literar, vreau sã-mi realizez, acum, la mie – o maºinã de scris, lui Baby – o maºinã a fericirii. 50 de ani, visul meu de totdeauna: un an de Poate o cãlãtorie în Ungaria sau Cehoslovacia. Vreau, literaturã, liber ca vântul, un an numai de deasemeni, sã-mi cumpãr douã costume de haine ºi literaturã. niºte pastile sã mã las de fumat (franþuzeºti). Vreau sã fac la cimitir o cruce pentru Tata ºi, dacã se poate, Destinatar: D-nei Klara PECK Mina Petrila/ Serviciul Muncã ºi Salarii Petrila, Judeþul Hunedoara Expeditor: Ion D. Sîrbu Teatrul Naþional Craiova

Craiova, 22 I 969 Stimatã D-nã Klari,

La noapte plec la Bucureºti. Cu Baby, pe care am racolat-o cu forþa. O iau sub titlu de secretarã particularã (contabil, casierã, dactilografã). Mã duc sã încasez, în sfârºit, bani pentru „Pragul albastru” (pe care sper cã ai avut rãbdarea sã-l citeºti). Acum, totul ar fi în ordine. Aº putea, pe un an de zile, sã mã retrag într-o camerã, sã închid uºile, sã uit Irina ºi I. D. Sîrbu totul, sã-mi amintesc de totul – ºi sã scriu. Am bani pentru acest concediu. Dar nu se poate. Blaga spunea sã cumpãr un loc de casã, de vilã (cu pomi, iarbã, odatã: „de ce plânge vântul când se izbeºte de coarnele fântânã) aproape de ai mei. (Este în Petrila o grãdinã, unei mori de vânt? A devenit util.” Aºa ºi eu, plâng, am i se spune Freisinger, între cârciuma fostã Cuþureanu devenit util, nu mã lasã ºtabii, vor cu forþa sã mã facã ºi familia Borody. E spre Kokosvar, dar are ieºire spre director la Naþional, nu vreau, mi-e ruºine, refuz mereu, ºosea. Nu are nici o clãdire. Nu ºtiu a cui este. e caraghios – dar stau pe loc, fac treabã, chiulesc ca Intereseazã-te, poate o cumpãr.) sã scriu, oficial, scriu… am devenit util. Între timp nu dorm nopþile, suflu greu, inima îmi Mi s-a permis sã vin la ora 10 la birou. Am trei dã semne de moarte. Stau cu ochii în tavan, fumez subalterni. Plec la 1. Primesc 2 cafele, o dactilografã, ºi mã gândesc la cele trecute ºi afumate timpuri ce o secretarã; o bibliotecarã mã întreabã, perfid, ce constituie biata mea viaþã, la stupida semnificaþie a am visat noaptea, cum stau cu ficatul, ce mai face idealurilor mele, la tragicul ridicol al dragostei mele mama. faþã de oameni. (Piesa „Frunze care ard” îmi este Eu, nimic… Eu vreau sã plec, sã mã cãlãguresc cerutã în R.D.G. Nu ºtiu dacã o voi trimite. ªi acum, literar, vreau sã-mi realizez, acum, la 50 de ani, visul la noapte, plec sã înfrunt rechinii din Capitalã. Mã meu de totdeauna: un an de literaturã, liber ca vântul, pregãtesc, îmi ascut inteligenþa ºi dinþii – falºi). un an numai de literaturã. (Þin minte cã-þi spuneam, Doamnã, sã mã þii tu, ca ºi pe Sisi, doi copii nenorociþi – sã ne Am o piesã bunã, cea mai bunã pe care am þii ºi sã ne dai de mâncare; el sã înveþe, eu sã scriu. scris-o (pânã acum).Vreau s-o traduc literar în Nu s-a putut. Ai o mamã – ºi ce mamã – mama mãsii). maghiarã. Mã poþi ajuta? Plãtesc. Plãtesc eu, Uniunea Revin. Voi încerca un concediu medical: nu Scriitorilor. Dacã se joacã – 8 % revin traducãtorului. merge, sãnãtatea mea e legendarã. Poate Fã-mi o legãturã cu lumea ta, poate gãseºti un anonim Bucureºtiul sã mã cheme, pe o lunã - douã, vãd eu, poet-literat-filozof maghiar, care în timpul sã-mi facã sã scap de aici unde cãcatul mi-a ajuns la gurã. Ieri traducerea (plus dactilografierea în 5 exemplare). E am prezentat o expoziþie, azi am condus o delegaþie vorba de Arca bunei speranþe (A fo ramenyseg arkya) germanã. Peste o sãptãmânã, vin niºte finlandezi, pe care sunt nevoit s-o trimit la Budapesta. Te rog sã apoi inaugurez ciclul de „Dialoguri provinciale” cu fii discretã: nu mai arãþi nimãnui aceastã scrisoare. Ecaterina Oproiu ºi Valentin Silvestru. Apoi scriu trei Astfel nu-þi mai scriu. Sunt o persoanã oficialã, îmi articole nemþeºte (sunt unicul român cooptat de presa iau mãsurile respective. 6 germanã - ºtiu ei de ce), scriu alt articol despre Gary (Din Arhiva CNSAS – Dosar Ion D. Sîrbu, englezã cãtre tanti Johanna. Aºa m-au sfãtuit I46823, vol. 1) „specialiºtii”, limba englezã e o limbã internaþionalã, preferatã maghiarei sau germanei. SCRISOAREA IV : Familia mea a fost o „My dear aunt Johanna”, draga mea mãtuºã insulã de curãþenie ºi frumuseþe Johanna, ºi am spus ce cred eu despre Poldi. Am Exp. SÎRBU D. ION dat adresa mea ºi a lui Baby din Petroºani. Scrisoarea Teatrul Naþional Craiova am trimis-o recomandat, par avion, la São Paolo, (azi, D-nei Irina Sîrbu 19 III 1970). Baby, am aranjat de ziua premierei str. Carpaþi, nr. 2, scara 3, ap. 3 (anunþatã cu douã zile înainte) vii la Craiova. De aici Petroºani, Jud. Hd pleci cu d-na Rodica (care conduce splendid nu ºi 1 ianuarie 1970, Craiova mai puþin splendidul Mercedes Benz), cu Lizica ºi cu Jenny Cîºu – patru frumoase cucoane – ºi vesele Dulce Baby, prietene ale mele – veniþi dupã mine (eu plec cu trei (Nu te speria: aceastã scrisoare este dictatã de zile înainte) la premiera mea. Are sã-þi facã plãcere soþul meu care este în crizã ºi pe care o redau ca aceastã cãlãtorie - aventurã. ªi sper sã-ºi facã plãcere atare, ca simplã secretarã a gândurilor sale) ºi „Arca…” mea. De bani, întreþinere, hotel, mâncare, Îþi vorbeºte Gary; mama mea bunã mi-a dat cea chef se îngrijeºte Gary. Tu s-o laºi pe mama în bunã mai înaltã satisfacþie filosoficã a vieþii mele deºi i se grijã ºi sã vii. terminã trupul cu de-amãnuntul ºi pe zi ce trece, totuºi Banii mei, pe anul acesta, îi primesc (am aflat) eu rãmân cu formidabila mândrie a inteligenþei pe 4 Aprilie. Pânã atunci ne descurcãm cum putem. nemaipomenite, extraordinare, a acestei femei. Tu Te sãrutã ºi o sãrutã special pe mama, zici cã doarme 18 ore pe zi. Eu te cred, dar cele 8 ore Gary care a stat cu mine treazã ºi în care timp mi-a fãcut foarte sintetic analiza destinului meu – eu am SCRISOAREA VI :Tot timpul am þinut sã te considerat cã e cazul sã trecem la concret. rãsplãtesc. Nu cu bani: aºa ceva e absurd între Ca fiu al mamei mele ºi ca unicul ei moºtenitor noi doi. spiritual al divinei sale inteligenþe eu, personal, Craiova, 12 iunie 1970 consider cã mama mea, în aceastã ultimã fazã a existenþei ei a avut o sublimã luciditate. Mie mi-a spus Dragã frate Gheorghe, trei lucruri: Mi-ai scris: nu þi-am rãspuns. Am fost la Petrila a) sã nu te înrãieºti de câteva ori: nu am îndrãznit sã te caut. Mi s-au b) lumea e foarte urâtã ºi rea jucat niºte piese la Petroºani: þi-am trimis invitaþiile la c) familia mea a fost o insulã de curãþenie ºi primãrie, nu ai venit. („Frunze care ard” 1968, „Arca frumuseþe lui Noe” 1970) De trei ori am vrut sã trec dealul cãtre În clipa în care spun aceste lucruri am alãturi pe Jieþ – mi-a fost teamã de gura ta, de inima ta bunã ºi marele Caragiale, pe tristul poet Blaga ºi pe gigantul cinstitã. Te visez, uneori, noaptea ºi când mã îmbãt – ardelean care se cheamã Liviu Rebreanu (fostul spune nevastã-mea – declar cã „singurul om din lume secretar al Teatrului Naþional din Craiova). care mã considerã trãdãtor ºi ingrat eºti tu”. Poate, Dragã Baby, scrisoarea aceasta nu e o scrisoare. poate, zic, pe bunã dreptate. Este o mãrturisire de viaþã, de moarte ºi de veºnicie. Adevãrul este cã la Petroºani tu ai fost cel care Te sãrutã cu nesfârºitã dragoste, m-a ajutat cel mai mult prin sprijinul politic la Stoican Gary sau în lupta cu cretinul de Brujaici, în faptul cã m-ai (P. S. ) Azi, 25 IV 1970- orele 18- fãcând iubit ºi mi-ai redat încrederea în oameni, în dreptate, curãþenie în biroul meu, am gãsit aceastã scrisoare în frumuseþea ºi justeþea condiþiei noastre de astãzi. „netrimisã”. Ti-o trimit acum. Rãmâne actualã. Eºti, dupã pãrerea mea, unul din puþinii comuniºti (Arhiva CNSAS, Dosar Ion D. Sîrbu, nr. 15265- adevãraþi pe care i-am cunoscut. Eºti franc, eºti 2, pp. 89-92) deschis, faci, înveþi, ajuþi. Pe mine, cel puþin, m-ai scos, cu optimismul tãu, din destrãmarea viguroasã în care SCRISOAREA V: Patru frumoase cucoane – cochetam cu sinuciderea. Îþi mulþumesc, frate ºi vesele prietene ale mele – veniþi dupã mine! Gheorghe Popa, pentru cã, sã ºtii, tot timpul am þinut sã te rãsplãtesc. Nu cu bani: aºa ceva e absurd între D-nei IRINA SÎRBU noi doi. Carpaþi 2, uºa 3, ap. 3 Dar am dorit sã muncesc, sã scriu, sã ajung un Petroºani nume, ca þie sã nu-þi fie ruºine de prietenia noastrã. Expeditor: Ion D. Sîrbu Am scris o piesã, alta, a treia. Acum sunt la a 7-a str. Romul 1, ap. 95 piesã scrisã. Ultima jucatã „Arca bunei speranþe” a Craiova avut cea mai formidabilã presã pe care a cunoscut-o Craiova, 19 martie 70 un autor român în ultimii 50 de ani. S-a jucat mult (750 spectacole cu trupa din Piatra Neamº), se va Dragã Baby, Dragã Mamã, mai juca la Bucureºti, la Teatrul de Comedie ºi, în Azi am scris o foarte frumoasã scrisoare în limba þarã, la alte cinci teatre. Se traduce simultan în 4 limbi. 7 Deci, am reuºit. Eu, Ion D. Sîrbu, modestul ºef de comun a filmului „Întoarcerea tatãlui risipitor”. producþie (cãruia tu îi fãceai devizele la Teatrul de la Nu ºtiu dacã este adevãrat, ºtiu cã Florian Cãlin Petroºani) câºtig 400 lei pe searã. Alte trei piese ale a fost în audienþã la Ministrul Tineretului (Iliescu), mele sunt în lucru. Un film e pe cale sã-l vând cerându-i sã sprijine realizarea acestui film. („Pragul americanilor. albastru” a intrat în „planul ferm”, adicã sigur. Dar… N-am maºinã – în schimb i-am fãcut tatãlui meu Horia Popescu e pe cale sã se retragã ºi… am auzit… un mormânt frumos. Mama mea trãieºte ca o reginã Ciulei va fi cel care va face filmul. Vorbe, bârfe, D- – pe sorã-mea o ajut, nepotului îi completez salariul. zeu ºtie…) Am dat 50.000 lei (pânã la sfârºitul anului) pentru ……….. sinistraþi. Am dat ieri telefon de la birou lui Daniel la Petrila Acum e momentul sã ne împãcãm. Eu vin ºi - spital. I-am spus cã ce am putut (f. puþin) am fãcut. zic: frate Gheorghe, te-am ocolit fiindcã eram mic, M-a anunþat cã sâmbãtã mã va cãuta. A fost f. fericit neputincios ºi sãrac. Acum sunt tot sãrac dar am un cã nu mi-am uitat promisiunea fãcutã. nume bun în þara asta. ªi-am fãcut ceva. Ceva mare, …… care va rãmâne. Acum, te rog sã primeºti mâna mea Bani – ioc. Sezon de castraveþi. Covali de la ºi sã accepþi a mã primi în luna Julie (pentru o zi) în Piatra Neamþ mi-a dat un telefon, m-a înjurat splendida ta momârlãnie. spunându-mi: din cauza succesului din piesa ta, Ara Cu nesfârºitã dragoste ºi recunoºtinþã, (Carmen Galin) a fost angajatã la Teatrul Naþional Cluj iar Cornel Drãgan (Jafet) de Naþionalul Bucureºti. Ion D. Sîrbu Acum repetã piesa cu înlocuitori. Are sã mai facã un (Scrisoare comunicatã de prof. Petricã Birãu- turneu cu ea în Cimpa/ Petrila) Lizica Sîrbu staþiunile climaterice de munte. SCRISOAREA VII: Totul e în rate. Gândeºte- …… te ºi tu. Sã facem pentru copii. N-am luat con- cediu nici eu, nici Lizica. Craiova, 3 sept. 1970 Adevãrul e cã îl voi face aºa: 3 zile la Oradea, 5 Dragã Baby, Dragã Mamã, zile la Buc., 3 zile – Ce sã spun? Totul e bine, în ordine. Lizica de Brãila, 3 zile – Cluj, 7 ieri e numai a casei. E f. tristã. Îi mulþumesc din inimã zile – Sibiu (În 15 Oct. lui Baby pentru „sîrbeasca” ei generozitate. Ea se se împlinesc 30 de ani temea cumplit cã Baby, aflând vestea ºomajului ei, îi de la înfiinþarea va face reproºuri. Se considerã balast ºi parazit. Prin Cercului literar ºi 25 comportare dumnezeiascã a lui Baby (în duminica de ani de la apari- vizitei ei), o piatrã de moarã i-a cãzut de pe suflet. þia gazetei. Blaga, Voi avea eu grijã sã-i cadã ºi celelalte. Fiindcã e bunã, Stanca – morþi, Ion cinstitã, mã iubeºte ºi mã ajutã. Negoiþescu, Regman, Peste câteva zile cumpãrãm o maºinã de scris. Tudoran, Doinaº, Îmi va bate la maºinã „opera”. Volumul de teatru Enescu, Cotruº, Sîrbu, trebuie sã-l predau la 1 Oct. Apoi vine volumul de Olteanu, etc. culturã ºi nuvele (satirice). Scriu tot la 5 zile câte un articol în Astra – patroni). Ne presa centralã (ºi localã). Mâine, de pildã, dau un reîntoarcem în fru- larg interview revistei „Uj vilag” (Flacãra maghiarã). moasa noastrã disputã. (Voi merge cu Lizica. Am scris un articol pentru „Contemporanul” (ieri l-am Poate vii ºi tu!?) trimis). Azi corectez articolul pentru „Scânteia …… tineretului”. În „Ramuri” mi-a apãrut un alt articol. O ciudatã scrisoare am primit de la un oarecare Mâine, în „Înainte”, un studiu. Mã rog, îmi fac numele, Adam, fost elev de-al meu din Cluj, care e ºtab la scriu ca sã pregãtesc opinia publicã pentru primirea Deva. A aflat (oi fi cobit la o cârciumã) „cã doresc sã- bunã a piesei mele. La Bucureºti, au început mi construiesc o vilã în Þara Haþegului”. Mi-a ales repetiþiile. Amza Pellea mi-a dat un telefon, merge locul (2 hectare) pe dealul Zimbrului: 500 metri de totul f. f. bine. În 15 Oct., premiera. La Oradea, la 1 oraº (Haþeg), pe deal (150 pruni, restul pini), în faþã Oct. (acolo nu ºtiu cum merg lucrurile). La Brãila, pe minunea Retezatului. Apã, electricitate, gaz. Vila (8 5 Ianuarie. Acolo, aflu cã Teatrul Maghiar din Cluj e camere, etc.) m-ar costa 80.000 lei. Locul, simbolic în tratative cu Molnar Tibor, traducãtorul meu. ªi plãtit, doar 2.700 lei. Hunedoara vrea sã-ºi încurajeze Teatrul German din Sibiu, cu Wolf Aichelburg, cel care traficul de scriitori. mã „traduce” în nemþeºte… Acum îmi intrã la Toatã noaptea m-am gândit. Eu ºtiu?! Poate… Naþionalul craiovean piesa „Simion cel Drept”. Iar la Ar fi frumos. Banii îi am sau îi voi avea. Totul e în Bucureºti, Teatrul Giuleºti mã cheamã pentru „O rate. Gândeºte-te ºi tu. Sã facem pentru copii. caprã…” (îi voi schimba titlul). Se spune, neoficial, cã Sergiu Nicolaescu, cel cu „Mihai Viteazu” ºi „Dacii” (Arhiva CNSAS, Dosar Ion D. Sîrbu, 15265-2, 8 va veni la Craiova sã discute cu mine realizarea în pp. 79-80) ) Lucian Blaga si, )))) Felix Aderca Corespondenta, Lucian Blaga and Felix Aderca. Letters Nicolae Mareº Nu cred sã se fi elucidat pânã cu carne albã” dar ca impresie Aderca – scriitor – o vedere din în prezent relaþia dintre Felix totalã rãmâne – ecou al unei Praga. Aceasta înfãþiºa mãreþia Aderca, acel Domn „literat complet vehemente trãiri – simbolul pãrului goticã a Catedralei pragheze - ºi nespecializat” – cum ironic i-a roºu al celeilalte. Simbolul unei Svatovitsky chram. Blaga, abia ce spus Tudor Arghezi autorului experienþe care a trecut, dupã cum ajunse la destinaþie, de vreme ce Þapului – ºi poetul Lucian Blaga, ºtii ºi prin opera mea. Altfel desigur, ºtampila poºtei indicã data de 14- filosoful ºi diplomatul în vogã în dar totuºi înrudit prin aromã. – XI-27-19. Diplomatul scria: presa din perioada interbelicã. Dintr-un capriciu de „ataºat” (aluzie Dragã Aderca Reþinem de la început cã între la postul pe care îl ocupa la de la Praga unde am fost cei doi scriitori au existat relaþii de Varºovia de o lunã) – îmi voi face transferat, îþi trimit un rând de prietenie care precedau plecarea plãcerea sã scriu câteva rânduri prietenie. Ce mai faceþi în luptele în postul diplomatic la Varºovia al despre carte într-o revistã cu spiritul în þarã? Nu mai ºtiu autorului Fenomenului originar, polonezã. Îmi dai voie, nu-i aºa? nimic. Mã ierþi cã nu þi-am rãspuns volum apãrut în 1925. La secþia de Aici mã simt bine, deºi cam izolat. încã nici azi la „întrebãrile” puse? manuscrise a Academiei Române (Acesta este primul semnal pe –„ Nu pot” – dar pot sã îþi trimit o se aflã douã scrisori ºi patru vederi care Blaga îl dã din Polonia despre strângere de mânã. transmise de Blaga lui Felix modul în care se simþea, iar Blaga Aderca, printre care un text scris sentimentul singurãþii amintite se pe un carton în format ¼ dintr-o pare cã se va perpetua – N.M.). Rândurile respective ne ajutã paginã A-4, cu urmãtorul conþinut: Eºti aºa de bun sã vorbeºti cu sã gãsim o justificare cu privire la Iubite Domnule Aderca, d. Lovinescu – sã-mi permitã sã lipsa sa din cartea de interviuri: Am cam întârziat cu trimiterea dau în revistele de aici unele frag- Mãrturia unei generaþii prin care cãrþii fãgãduite, – în schimb îþi trimit mente din noua sa operã de istorie Aderca revigora un gen de mare cea mai nouã. (Probabil „Ferestre literarã? (Fireºte mi-ar trebui ºi forþã în covorbirile purtate cu colorate”). La „Zamolxe” nu te-am volumaºele apãrute pânã acum!). scriitori ºi oamneni de artã. invitat, cum ne-am înþeles, fiindcã Lucru am destul dar îmi rãmâne Volumul reconstituia efervescenþa – nu aveam nici o nãdejde sã timp ºi pentru cizelarea celor douã intelectualã a vremurilor. reuºeascã. piese ce le am în sertar. Transferat fiind iarãºi în alt post Mijloacele teatrului maghiar, de M-aº bucura sã primesc ºtiri din de ataºat de presã, de la aici sunt cu mult prea reduse. þarã. „marginea diplomaþiei”, de data Totuºi reprezentaþia a reuºit peste Poate poþi face sã mi se trimitã aceasta de la Praga la Berna, aºteptãri. Þi-am citit cu un deosebit Sburãtorul care reapare. Lucian Blaga îi va adresa ºi de interes „Moartea unei republici Cu toatã prietenia ºi dragostea, aceastã datã o vedere prietenului roºii”. Parcã ai fi trãit ani întregi pe L. Blaga înfãþiºând Berne et les Alpes, „pustã”. (Eu o cunosc foarte bine). Cum era un om de cuvânt, însoþitã de urmãtorul text: Salutãri, Blaga a fãcut ca în Glos Prawdy Iubite Aderca, îþi mulþumesc Lucian Blaga sã aparã un grupaj de ºtiri în care mult, mult pentru articolul din cosemna, printre altele, ºi despre Adevãrul. Nu am rãspunsul D-tale O altã mãrturie epistolarã, ceva apariþia ultimului volum de nuvele în ce priveºte povestirea în mai închegatã, este cea din 24 ale lui Aderca, menþionând cã traducerea germanã. – Pe podul decembrie 1926, când, în ajunul noua culegere este apreciatã de de pe cealaltã parte trec zilnic de Crãciunului, Lucian Blaga îi trimite critica româneascã „drept cea mai câteva ori, dar munþii se vãd aºa lui Felix Aderca, de la Varºovia, în bunã lucrare a autorului”. La 27 de frumos numai o datã pe an! strada Luteranã 6 din Bucureºti, martie a apãrut, în acelaºi ziar ºi Multã prietenie, urmãtoarea scrisoare: exegeza blagianã despre critica L. Blaga Iubite prietene, literarã româneascã, ce poate face Nu excludem cã aici Lucian þi-am primit cartea ºi am citit-o obiectul unui eseu separat. Blaga se referea la comentariul cu nerãbdare. Sunt în ea lucruri Schimbându-ºi reºedinþã, la publicat de F. Aderca în Bilete de admirabile. I-ai dat titlul „Femeia începutul lunii noiembrie 1927 de papagal, la 31 martie 1929, Autorul este traducãtor ºi diplomat. pe Vistula pe Vîltava, scriitorul intitulat: Profetul Blaga. Aprecie- (The author is a translator and diplomat va expedia pe adresa rile priveau noul volum: Paºii diplomate). Ministerului Muncii, Domnului F. profetului. Gãsim în prezentarea pe 9 care o fãcea, chiar la începutul ei, stilului (Viaþa Româneascã, 12 mulþumiri pentru felicitãrile din o apreciere de largã deschidere, decembrie 1924); Constantin „Adevãrul”. Cele câteva rânduri care nu se mai fãcuse pânã atunci ªãineanu: Filosofia stilului de Lucian sunt însoþite de speranþa ca în prin recenziile apãrute. Aderca îl Blaga (Adevãrul, 10 decembrie ianuarie se vor vedea la Bucureºti. considera pe Blaga: „poet ardelean 1924); Petre Ghiaþã, Lucian Blaga, Ultimul mesaj transmis de prin naºtere, universal prin tem- Fenomenul originar (Miºcarea Blaga lui Aderca, aflat în colecþia perament, convingeri ºi voinþã”. literarã 1, 8 august 1925); Al. de scrisori de la Academia Cu toate cã încã din 1919 s-au Busoiceanu, Lucian Blaga: Românã – despre care aminteam, scris recenzii destul de elogioase Fenomenul originar (Cuvântul, 25 este expediat de la Heidelberg, la la adresa poetului, filosofului, septembrie 1825); Sever Stoica 7 august 1930: Un salut romantic dramaturgului, eseistului – sub Ferestre colorate de Lucian Blaga dela al D-tale, cu prietenie, L. care ºi-au pus semnãturile: Scarlat (Chemarea tinerimii române, 17- Blaga. Era o vedere cu romanticul Struþeanu: Culturã ºi cunoºtinþã de 22 august 1926); Eugen Schloss. Lucian Blaga Critica ideologicã. (Viitorul, 21 august Lovinescu, Abstract: The article draws 1922) sau Lucian Blaga: Filosofia Lucian Blaga ºi Tudor Vianu (Viaþa attention upon some episodes of stilului (Miºcarea literarã, 22 literarã, 3 decembrie 1926; correspondence between Lucian noiembrie 1924; Alexandru Pompiliu Constantinescu, Lucian Blaga and Felix Aderca, based on their Bogdan, Gândirea lui Lucian Blaga 1. Eseistul 2. Dramaturgul cultural connections. Blaga: Culturã ºi cunoºtinþã (Lupta, (Opere ºi autori, Bucureºti 1928) Rezumat: Articolul atrage atenþia aprilie 1922); Onisifor Ghibu: Nu etc., se pare cã exegeza lui Aderca asupra unor momente din cores- rezistã celula? Cu prilejul apariþiei i-a plãcut în mod deosebit autorului, pondenþe dintre Lucian Blaga ºi Felix cãrþii d-lui Lucian Blaga: Culturã ºi motiv pentru a-l pãstra la inimã. Aderca, pornind de la legãturile lor cunoºtinþã (Adevãrul literar ºi ªi din Cetatea Eternã, Lucian culturale. artistic, 29 octombrie 1922): Tudor Blaga îi transmite ui Aderca, Keywords: correspondence, Vianu: Filosofia stilului de Lucian vederea cu Ponte e Castel S. confession, literary reviews Blaga (Gândirea, noiembrie 1924); Angelo, la 12 decembrie 1929, Cuvinte cheie: corespondenþã, Mihai Ralea: Lucian Blaga ºi filosofia împreunã cu: cele mai calde confesiune, cronici literare ) )))) româneºti din ultimii douãzeci de ani, confirmînd Marturia încã o datã puterea dialogului ca instrument ziaristic. Intervievatori sunt membri sau apropiaþi ai redacþiei ºi reuºesc sã propunã o dialogului colecþie interesantã de personalitãþi, de la clasici venerabili la tineri furioºi. Pertinenþa The Testimony of the întrebãrilor ºi savoarea rãspunsurilor (al majoritãþii) fac din acest volum deopotrivã un Dialogue instrument de lucru pentru cel interesat de evoluþiile literare recente, cît ºi o captivantã Revista Bucovina literarã a aniversat lecturã de duminicã, presãratã nu odatã cu anul trecut 70 de ani de la înfiinþare, prilej cu cancanuri ºi picanterii alãturi de informaþii, care a editat, la Editura Universitãþii “ªtefan cel profesiuni de credinþã ºi încrîncenãri. Pînã la Mare” din Suceava, volumul Interviurile urmã este cel mai frumos mod de a celebra „Bucovinei literare”, o antologie realizatã de aniversarea unei reviste, demonstrînd cã cãtre Constantin Arcu (actualul conducãtor al materialul publicat rãmîne viu, actual ºi revistei) ºi Sabina Fînaru. În astfel de momente atrãgãtor. festive redacþiile au tendinþa de a se replia pe elementele solide care au construit ºi consacrat Victor Cubleºan profilul unei reviste (ºi noi, la Steaua procedãm Rezumat: o prezentare a volumului de interviuri la fel) ºi tocmai de aceea astfel de apariþii sînt editat de revista Bucovina literarã fie reci, simandicoase ºi protocolare, fie spectaculos de interesante. Realizarea celor de Summary: a presentation of the interviews book edited by the cultural review Bucovina literarã la Bucovina literarã intrã în cea de-a doua categorie. Reunind cronologic interviurile Cuvinte cheie: interviuri, aniversare, revista literarã, apãrute în perioada 1990 – 2010 în paginile Bucovina publicaþiei, volumul prezintã o panoramã vie, Keywords: interviews, anniversary, cultural review, spumoasã ºi captivantã a realitãþii literare Bukovina

10 ) )))) Gellu Naum si, celalalt spatiu, poetic Gellu Naum and The Other Poetical Space Florin Balotescu Unul dintre momentele cele mai aflãm la final cã Zenobiei „îi albise umane. O altã ipostazã a spaþiului pregnante din opera poeticã a lui pãrul aºteptându-mã”. naumian o regãsim în desenul Gellu Naum se produce prin aºa- În douã locuri se poate vedea fãcut de Zenobia în stare numitul rhoman autobiografic cum aratã lumea dupã Gellu mediumnicã, desen care va fi Zenobia, din 1985. Toate cele Naum, niciunul într-un context conþinut în Calea ªearpelui, ºapte pãrþi ale naraþiunii din teoretic, ci tocmai ca fapt poetic. volumul auto-iniþiatic scris de Gellu Zenobia sunt, de fapt, incursiuni în Unul este un fragment de ziar, Naum în tinereþe ºi numit „Starea spaþiile poetice naumiene, dacã e despre o pãdure subteranã lumii” în care totul „începea de jos sã parafrazãm celebrele spaþii „descoperitã întâmplãtor” în cu mulþimea infirmilor care barbiliene. Rolul lor e de a sparge Venezuela, „în care clorofila se viermuiau în marea cutie a „cercul care ne ameninþã acum”, formeazã fãrã ca razele soarelui maladiei conºtientului, ºi se iar soluþia este ca cei doi eroi, adicã sã pãtrundã în peºtera subteranã”. termina în vârful piramidei, sub Zenobia ºi Poetul, sã meargã Este unul dintre fragmentele stea, acolo unde nu se mai aflã împreunã „la niºte locuri pe care metanarative din a doua parte a nimeni.” O detaºare de lume, de le ºtiu eu”. Mlaºtinile, scorbura, romanului, Oraºul, complet structurile ei împietrite ºi de logica coridorul, strãzile crepusculare disociate de restul naraþiunii ºi binarã? Un fapt care, din poetic ºi reprezintã aproape embleme ale funcþionând ca o suprafaþã narativ, devine antropologic, poeticii naumiene; poetul apare sensibilã a vieþii cotidiene ruptura anomicã pe care o adesea în ipostaza de cãlãtor, iar („suprafaþa mea de contact pe teoretiza Émile Durkheim? Poate spaþile prin care trece amintesc atunci încã fragilã mã obliga doar o respaþializare a lumii, imediat de tablourile lui Magritte. adesea sã recug la poezie”, scrie proces descris întocmai ºi sub Gellu Naum recurge la o poetul). Ca ºi în percepþia atomicã semnul cãruia stã întreaga operã demitologizare a lumii, urmatã de asupra realitãþii pe care o gãsim naumianã: „Atunci lumina sau reînvestirea ei cu substanþã la M. Blecher, ºi la Gellu Naum întunericul a început sã se arhetipalã; nici structura, nici gãsim acest tip de legãturã schimbe. Vedeam printre pleoape deconstrucþia nu sunt esenþiale ramificatã cu lumea, regãsitã în cum totul în jurul meu se spaþializa pentru Gellu Naum, iar Poetul ºi metafora plantei subacvatice, a altfel. Fiecare obiect pãrea cã Zenobia iau lumea de la capãt, cu scafandrului, a mlaºtinii care existã numai ca sã realizeze o sensibilitate, o gândire ºi o ascunde, ca lacustrele bacoviene, distanþa altuia.” suferinþã proprii lor, în care subconºtientul lumii. Atunci când Rezumat :Suprarealismul lui Gellu singurul mit valabil este unul poetul-personaj îºi viziteazã sora, Naum este un complex de realizãri echivalent ºi simultan cu faptul pe Zoe-Olga, cea cu mintea particulare ºi unice în contextul poeziei poetic – restul este „cutia maladiei rãmasã undeva în întunericul secolului XX, ºi o puternicã influenþã conºtientului”, „castelul orbilor”, revelator al lumii ºi care nu ºtie sã în poezia contemporanã. Experienþa locul unde Dante ºi Beatrice se citeascã decât literele numelui ei, sa poeticã a constituit o pledoarie întâlnesc pentru ultima oarã „pe o trimite în joacã sã-l gãseascã în pentru concretul multifaþetat, cu o ceaºcã de cafea fabricatã în camera cealaltã: „«Ia du-te tu pânã adânci resorturi interioare. Suedia.” O lume a viziunilor care dincolo», i-am spus./«Mã duc», a Abstract: Gellu Naum’s decide incluziv dizolvarea rãspuns ea îndatoritoare./S-a dus Surrealism stands for both a complex graniþelor de timp – Naum îi în camera de alãturi, dupã câteva of particular and unique achievements întâlneºte pe Empedocle, pe clipe s-a reîntors./«Nu erai acolo», in the early 20th century poetry and a cunoscuþi morþi de mult, pe Orfeu a spus./«Atunci înseamnã cã sunt strong influence upon the sau poeticul spirit totemic Dragoº aici», am spus./«Da», a confirmat contemporary poetry. His poetic experience it is also meant to be a plea ºi, cu toate cã naraþiunea din ea. Dialogul lor are o mizã uriaºã, for a multifaceted clear-cut reality, with Zenobia lasã senzaþia unor pentru cã, aºa cum imaginea deep inner mechanisms. evenimente rapide, halucinante, pãdurii subterane reprezintã o ieºire din mitul platonic al peºterii Key words: Gellu Naum, care guverneazã mare parte din mediumnic, poetical space, Autorul este doctorand în Litere la Surrealism, Zenobia, Zoe-Olga. Universitatea Bucureºti ºi profesor de gândirea modernã ºi o întoarcere Limba ºi literatura românã la Liceul la iluminãrile inconºtientului, „Mihail Sadoveanu, Bucureºti”. (The Cuvinte cheie: Gellu Naum, întâlnirea cu Zoe-Olga sugerea- mediumnic, spaþiu poetic, suprare- author is a PhD Student in Letters, zã accesul la sensibilitatea University of Bucharest and also a alism, Zenobia, Zoe-Olga. Teacher of Romanian Language and mediumnicã, la posibilitatea Literature at “Mihail Sadoveanu” dislocãrii spaþiale, a regresiunii în Theoretical High school, Bucharest). substraturile primitive ale gândirii ≠ 11 Dar, ne-am putea întreba, alãturi de Al Cistelecan, ce Un nume adunat pe-o carte înseamnã toate acestea? Nimic mai „neimportant”, mai „neserios”, A Name Gathered on a Book ar rãspunde criticul literar. ªi cu Florin Lazãr modestia-i caracteristicã el a ºi Cu siguranþã, Al. Cistelecan a „Centro Ezio Aletti” ºi Pontificio mãrturisit acest lucru cu un depãºit demult „top-ten-ul” criticii Istituto Orientale. Redactor, apoi deceniu în urmã, la împlinirea unei literare româneºti moderne ºi a redactor-ºef la revista Vatra, odatã jumãtãþi de veac, într-un interviu intrat în cel de-al „doilea top”, adicã revenit în þarã, publicã nenumãrate acordat lui Robert ªtefan, în aprilie pe „podiumul de premiere”. Drept articole de criticã literarã, eseuri, 2001, la Timiºoara: „Statutul meu care acum, la împlinirea celor ºase cronici, în paginile revistei, alãturi de scriitor nu prea existã. Eu nu decenii, vom încerca sã-i oferim, de alte colaborãri importante în di- m-am considerat scriitor. Eu scriu ca premiu, celui sãrbãtorit o ferite proiecte literare (Dicþionarul în timpul meu liber, seara, noaptea, „schiþã-n cãrbune”, fãrã tuºe esenþial al scriitorilor români (coor- sâmbãta, duminica... Din punct de groase. donatori Mircea Zaciu, Marian vedere social, nu mi-aº putea lua Iatã o viaþã de critic literar prins Papahagi, Aurel Sasu), Editura în serios calitatea mea de scriitor. în chihlimbar... Ca orice „ºincaist” Albatros, Bucureºti, 2000; Portret Societatea nici nu e interesatã veritabil, tânãrul de 19 ani se de grup cu Ioana Em. Petrescu, ca eu sã fiu scriitor. Pe cine îndrepta, în 1970, înspre Fa- (volum realizat de Diana Adamek intereseazã cã e unul la Târgu cultatea de Litere din Cluj unde, ºi Ioana Bot), Editura Dacia, Cluj Mureº care vrea sã facã criticã vrãjit de ritmul poeziei danteºti ºi Napoca, 1991, Gheorghe Crãciun, literarã? Dacã am face un tulburat, poate, de universul Competiþia continuã. Generaþia ’80 referendum nu cred cã am gãsi bacovian, se înscria la secþia în texte teoretice, Editura Vlasie, 0,00001% din naþiune care sã românã-italianã. Dupã absolvire, Piteºti, 1994; Dicþionarul scriitorilor spunã: lãsaþi-l sã scrie criticã în1974, conform gândirii „poziti- literarã. Nu mã recomand nici ve” a idelogiei comuniste, este mãcar în grupurile literare ca repartizat profesor la ºcoala scriitor. Eu îmi spun numele ºi atât. generalã din Cehu Silvaniei, în Dacã cineva ºtie cã scriu, e bine, Sãlaj, „pentru a simþi pulsul realitãþii dacã nu ºtie, e ºi mai bine, pentru oamenilor de la sate”. ªederea în cã nu-mi face aluzii, propuneri, aceste spaþii, lupta cu daimonul sugestii ºi alte cele”. interior, privirea atentã ºi limpede Puþini oameni au privilegiul sã asupra fenomenului literar, îi va îºi spunã doar numele într-un aduce, patru ani mai târziu, debutul anumit anturaj iar cei prezenþi sã în lumea criticii literare, cu volumul recunoascã, dincolo de simpla „Poezie ºi livresc”. Cartea nu a rostire a lui, un talent remarcabil trecut neobservatã în lumea în critica literarã româneascã. literarã, destul de rigidã ºi Abstract: Certainly Al. conservatoare pe atunci, ºi a români, coordonatori Mircea Zaciu, Cistelecan went past the “top-ten’s” obþinut un premiu extrem de Marian Papahagi, Aurel Sasu, Vol. modern Romanian literary criticism important pentru tânãrul de 26 de I-IV, Editura Fundaþiei Culturale and became the „second top“, and the fulfillment of six decades, we will ani, fiindcã aceasta însemna nu Române, Editura Albatros, Bu- try to offer, as a prize, a „draft-n coal“ numai o recunoaºtere a valorii sale cureºti, 1995-2002). without thick strokes but obviously dar ºi faptul cã vocea noului val al Însã forþa scriiturii criticului sensitive. criticii literare („optzeciºtii”, de la literar avea sã prindã contur în care criticul totuºi nu se revendicã, volumele ce au urmat acestei Rezumat: Cu siguranþã cã Al. Cistelecan a urcat demult din „top-ten- stilul sãu se apropiindu-se mai perioade de tatonãri. Condeiul sãu ul” criticii literare româneºti moderne degrabã de antecesorii optze- devine un reper important în critica ºi a intrat în cel de al „doilea top”, ciºtilor) se fãcea din ce în ce mai literarã odatã cu volumul Celãlalt aceasta însemnând pãtrunderea pe auzitã. Pillat, Editura Fundaþiei Culturale „podiumul de premiere”, ºi, la Primii ani post Revoluþie îl Române, Bucureºti, 2000, urmat împlinirea celor ºase decenii, vom gãsesc pe Al. Cistelecan dincolo de celebrul Top ten, Editura Dacia, încerca sã-i oferim, ca premiu, o „schiþã-n cãrbune”, fãrã tuºe groase de graniþele þãrii, respirând aerul Cluj-Napoca, 2000, de o micro- dar vãdit sensibile. libertãþii mult dorite. În 1991 este monografie dedicatã lui Mircea bursier al Fondation pour une Ivãnescu, Editura Aula, Braºov, Keywords: Cistelecan, literary Entraide Intelectuelle Européene, 2003, apoi cele 11 dialoguri criticism, the other Pillat la Paris iar un an mai târziu bursier (aproape teologice), Editura Cuvinte-cheie: Cistelecan, Tempus, Universitatea „La Galaxia Gutenberg, Târgu Lãpuº, critic literar, celãlalt Pillat Sapienza, din Roma, unde, în 2003, Al doilea top, Editura Aula, 1994, primeºte o altã bursã de Braºov, 2004, 15 dialoguri critice, 12 studiu ºi cercetare pe lângã Editura Aula, Braºov, 2005. ≠ ALEXANDRU VLAD

A Decision that Came too Late PROZà DE IARNà Ea rãmânea întotdeauna printre ultimii, ºi nu doar electricã. Umbra ei întuneca jumãtate din sfinþii cã se mãrturisea, ci voia rãspunsuri la întrebãrile pe zugrãviþi pe boltã. care ºi le punea, cerea sã iert ºi pãcatele mamei ei O datã a insistat. M-a aºteptat la poalele dealului care nu mai cãlca de-o vreme în bisericã. I-am spus ºi mi-a spus cã trebuie neapãrat sã vorbeascã ceva cã nu poate ºi nu trebuie sã-ºi asume pãcatele tuturor cu mine (de data aceasta „neapãrat”). I-am sugerat celor din jurul ei. Nici mãcar eu nu-mi luam povara cã putea veni peste câteva zile din nou la mãrturisire, asta. Am crezut o vreme cã e pe cale sã devinã una dar am înþeles cã era vorba de ceva mai mult decât o din acele femei din cale afarã de cucernice, o pioasã. spovedanie. Dar în scurtã vreme m-am liniºtit, primejdia nu era - Ce poate fi mai mult decât o spovedanie? am chiar atât de mare. O vãzusem din primele zile ºi în luat-o eu la rost cu asprime. bisericã. Am ajuns sã-i cunosc rochiile dupã culoare, S-a fâstâcit. Stãtea cu capul plecat ºi în felul panglicile pe care le folosea în coada împletitã, cea acesta din cauza basmalei înflorate nu-i mai vedeam roºie ºi cea roz, îi cunoºteam gesturile cu care îºi privirile. Ideea era sã mã duc la ea acasã ºi sã stau potrivea pãrul sub basma. Nu trebuia decât sã arunc de vorbã cu mama ei. Florica nu cãlcase încã pe la o privire scurtã pe care n-o observa nimeni (credeam bisericã nici mãcar la slujba de Înviere. Uneori a trebuit eu). Dar ea trebuie sã fi simþit acele priviri chiar ºi sã fiu atent ca paºii sã nu mã ducã singuri într-acolo. când avea ochii plecaþi. Cocheta? Nu, nu ºtia ce e Aºa cã am fost de acord cã ar trebui sã am o discuþie aia, poate doar din instinct. Am urmãrit-o în mai multe cu femeia, sã-ºi mai domoleascã excesele, sã nu fie împrejurãri ºi am constatat cã avea o bunã mãsurã totul în vãzul lumii, dar s-a întâmplat cã n-a mai fost înnãscutã a lucrurilor. Ceea ce n-a fãcut situaþia mai timp. Am fost chemaþi la protopopiat ºi ni s-a dat uºoarã. Firescul comportamentului ei mã fascina ºi vestea cã biserica noastrã greco-catolicã era de-acum sfârºi prin a-mi provoca o oarecare teamã. ªi nu mã interzisã de noua putere politicã – mi s-a strâns inima. temeam de ea cât mã temeam de mine, de privirile Pe coridoare era liniºte, foºneau sutane, uºile se mele printre uºile împãrãteºti, sã vãd dacã-i prezentã. deschideau rar. Noi, cei mãrunþi, aºteptam în curtea Mã temeam de paºii mici ºi furiºaþi ai sentimentului, pavatã sã fim chemaþi ºi sã ni se spunã care va fi de vârsta mea, cã n-am destulã credinþã ºi putere, soarta noastrã. Se zvonea despre episcop cã fusese ca sfântul din Nitria. Cã diavolul mã încerca folosindu- chemat la Bucureºti ºi reþinut. Ceilalþi înalþi prelaþi se de femeia aceasta tânãrã din cauza cãreia nu fuseserã lãsaþi deocamdatã în libertate în ideea c-o dormeau jumãtate bãrbaþii satului, chiar dacã nu sã-i lãmureascã pe preoþi ºi vicari sã treacã la mergeau pânã la a mãrturisi asta în confesional. ortodoxia agreatã de stat, ceea ce însã n-au fãcut. Ei (Mulþi, am auzit, închideau ochii în braþele mamei ei, rãmâneau pe poziþii, indiferent ce urma sã li se închipuindu-ºi cã-s cu fiica). Mama ei nu refuza pe întâmple, doar preoþii vor decide pentru ei înºiºi, dupã nimeni, îi trântea uºa în nas ºi-o lãsa pe-afarã pânã conºtiinþa lor. Cum aº putea uita zilele acelea? Apoi târziu, sã doarmã chiar în ºopron. Mulþi ieºeau afarã de-acolo ne-am dus cu toþii la episcopie. Alte din patul mamei ºi urinau la colþul casei, ºtiind cã ea coridoare, alte uºi pe care le furam cu ochiul. Într-un n-are cum sã n-audã jetul lor de armãsari. târziu am aflat cã trebuie sã ne mutãm în sala de ªi când mã întâlnea în sat avea totdeauna ceva sport a unui liceu din apropiere, unde se afla deja sã-mi spunã. Deja bãtea la ochi. Fetele tinere de listele, fiecare urmând sã semnãm cã ne dezicem de regulã nu mi se adresau, nu profitau de orice ocazie legea noastrã, ºi cu noi enoriaºii, în condiþiile acestea sã mã întrebe ceva, libertatea aceasta o aveau doar putându-ne pãstra parohia. În timp ce mergeam pe femeile vârstnice, credinþa fiind de-acum domeniul strãzi aproape pustii spre liceu eu m-am fãcut pierdut, lor predilect de manifestare. ªi de câte ori mã oprea am intrat într-o curte, am cerut apã, ºi când am vãzut sã-mi spunã ceva plãcerea trebuie sã se fi citit pe cioporul dispãrut, am ieºit ºi pânã seara eram înapoi faþa mea. Trebuie sã fi devenit þinta privirilor, cãci în sat. Nu m-am sfãtuit cu nimeni, am fãcut totul de formam o pereche ciudatã: preotul tânãr ºi frumos capul meu. Episcopul Hossu nu s-a mai întors din în odãjdii (era pãrerea lor) ºi fata aceea cu mâneci capitalã, protopopii aºteptau o îndrumare care nu bogate, cu gâtul ºi începutul pieptului de culoarea avea de unde sã vinã. Preoþii se adunau în grupuri ºi mierii de salcâm. Nu mã opream mai mult de o ºopteau, zvonuri. Se vizitau pe furiº. Cei recunoscuþi clipã. Motivam cã astfel de lucruri poate sã-mi pentru puterea credinþei lor þineau capul sus, dar erau spunã doar la bisericã, pentru cã ºtiam cã acolo ºi destul capete plecate. Unii dintre þãrãnuþii care se intimida. Umbra ei mare acoperea jumãtate fusesem, de ce sã n-o recunosc mãcar acum, ne catapeteasma. Foloseam lumânãri pe atunci, fãcusem preoþi pentru mai degrabã o viaþã tihnitã ºi lumânãri ieftine cu flacãra roºcatã, nu era luminã lipsitã de griji. Celor care au trecut fãrã prea multe 13 ezitãri li s-au dat dintr-o trãsãturã de condei cele mai agitaþia generalã. Activistul îºi cucerise deja reputaþia, jinduite parohii, la care n-ar fi ajuns ei, ci alþii, dupã dar el ºi cele douã ajutoare ale lui evitau biserica, se mulþi ani de serviciu exemplar. S-au purtat probabil temeau de ea, ori mai aveau o oarecare sfialã. Sau negocieri. evitau deocamdatã sã irite în plus oamenii. Nu Dar odatã întors în sat lucrurile au rãmas o vreme fuseserã vãzuþi în preajma ei nici din greºealã, nu aºa cum le ºtiam, de parcã totul n-ar fi fost decât un interziseserã nimãnui sã-i calce pragul. Cred cã de vis rãu. Am slujit chiar în altar, câteva sãptãmâni cu la un moment dat erau convinºi cã plecasem din sat, teamã, apoi ceva mai cu inimã. Credinþa mea ºi a ca sã mã pierd în lumea oraºului, sau pe la rude pe PROZà DE IARNà oamenilor pãrea sã fi crescut în profunzime. Trei ani undeva. Nu mã credeau atât de curajos sã rãmân, de zile nu s-a mai ocupat nimeni de noi, cel puþin de sau atât de prost. noi cei din satele mai mãrunte, ca ºi cum nu s-ar fi Nu mai foloseam, din prevedere, casa parohialã întâmplat nimic. La un moment dat trebuie sã ni se fi ºi în scurtã vreme curtea acesteia a fost nãpãditã de pãrut cã ne alarmasem degeaba. Însã nu mai bãlãrii, care creºteau în voie pânã se îndura cineva primeam nici un fel de instrucþiuni de la forurile sã le taie cu coasa. Buruieni apãruserã ºi pe verandã, noastre, ca ºi cum n-am fi existat. Ne interesam sã ruginise gãleata de la fântânã, femeile care dereticau aflãm câþi mai suntem, dar era greu. Oamenii curtea nu mai cãlcau pe acolo. Chiar imaginea acelei rãmâneau dupã slujbã, se adunau în jurul nostru sã curþi trebuie sã fi sugerat cã dispãrusem. Acuma stã ne-ntrebe. Curatorul ºi diecii se îngrãmãdeau ºi ei în în ea actuala preoteasã, care nu iese din curte. Cel mica verandã a bisericii de parcã aº fi putut sã-i apãr care mã avertizase a fost unul din înscriºi, (Ilie al lui ºi de ploaie. Se declanºase colectivizarea, satele Papuc, care se fãcuse deja membru de partid ºi începeau sã fie cutreierate de activiºti cu puteri totale. asistase la discuþii organizatorice). M-a gãzduit Pe dealuri se vedeau noaptea faruri de maºinã. preoteasa fostului paroh, care a transformat magazia Probabil aceºtia urmau sã se ocupe, mai la urmã, ºi de lemne într-o cãmãruþã pentru mine. Oamenii s-au de soarta noastrã, la faþa locului. Dacã le spusesem mai strecurat seara sã-mi spunã ce e nou, aduceau oamenilor cã rânduiala e lãsatã de Dumnezeu, nu câte ceva, preoteasa îmi spãla rufele, dar, cu timpul, însemna oare cã tulburarea acesteia e stârnitã de Anca a rãmas singura care venea sistematic sã-mi însuºi diavolul? De câteva ori mi-au cerut sfatul (sã aducã mâncare. Ar fi trebuit sã-mi dau seama de la se înscrie, ori sã nu se înscrie?), dar am ezitat sã-l bun început ce se întâmpla. Poate cã se ferea de dau. Activiºtii nu aºteptau din partea mea decât o agresivitatea acelor flãcãi veºnic inflamaþi ºi se provocare, mai mult ca sigur. M-ar fi ridicat lãsându- ascundea dupã mine. Nu era nici mãcar conºtientã i pe oameni ºi mai slãbiþi în hotãrârea lor de-a rezista. de efectul pe care îl exercita asupra multor bãrbaþi. Îi Rosteam împreunã cu ei o rugãciune, acuma sunt credea vinovaþi de pofte nestrunite. Dar ce era convins cã era prea puþin, dar atunci vedeam pe feþele fascinantã era naturaleþea debordantã cu care se lor cum parcã se întãrea convingerea lor cã au comporta. Poate cã de aici veneau toate relele. Alte dreptate fete ºi femei tinere se purtau în vãzul lumii cu falsa Deocamdatã, cum spuneam, pãrea cã toatã sobrietate care nu dã niciodatã greº. Regula de aur lumea era ocupatã ºi nu mai avea timp de noi, ºi era sã nu dai nici un fel de prilej de bârfe. Nu toþi amintirea acelei convocãri la episcopie n-ar fi fost aveau gânduri murdare faþã de ea, oricare ar fi vrut decât rãmãºiþele unui coºmar. Am continuat (sunt sã se însoare cu ea, adicã s-o aibã legitim, sã se uimit ºi astãzi când mã gândesc) sã þin liturghia în bucure noaptea de ea ºi ziua s-o punã la muncã, sã bisericã pânã când consiliul parohial a considerat cã fie dreptul lui s-o batã acuzând-o cã atrãsese prea devenise deja primejdios pentru mine, ºi pentru sat. multe priviri. Lipsea de la serile de dans organizate Lucrurile se precipitau, miºunau activiºtii veniþi de la în câte-o ºurã. E adevãrat, acestea nu se mai prea raion, dascãlii cu care fusesem în relaþii bune þineau de când începuse asaltul colectivizãrii. Dar trecuserã de partea lor, dar ºi cei câþiva sãraci care dacã se þineau (vioara ºi gurduna se auzeau pânã la apucaserã se înscrie în întovãrãºire, neavând nimic mine), prefera sã lipseascã, se ascundea. Dar ºi eu de adus ºi de pierdut Aceºtia erau cu adevãrat mã ascundeam dupã haina preoþeascã aºa cum m- periculoºi, dispuºi sã facã orice pentru noua ordine, aº fi ascuns dupã un paravan. Nu mai aveam pe care n-o înþelegeau. Au simþit însã cã venise amvonul, nu mai aveam odoarele cu care sã vremea lor. Peste noapte lucrurile se întorseserã cu sãvârºesc sfintele taine. Un preot adevãrat le-ar fi susul în jos ºi ei se considerau foarte importanþi, gata luat cu el, sã poatã oficia în particular, transformând sã facã exces de zel în tot ce li se cerea. Copiii erau orice mãsuþã într-un altar. Nu mai aveam decât bãtuþi crunt pentru cã vorbiserã despre oaspeþi cu costumul acela negru, cu guler alb, tare ºi îngust, pe care stãtuse tatãl lor pânã târziu, oaspeþi care aveau care îl îmbrãcam ca un mãscãrici. ªi mâna cu care sub hainã pistol ºi lanternã electricã. sã fac semnul consacrat al binecuvântãrii. Au avut Treptat frica a început sã câºtige teren. Þineam mai mult sfinþii în pustie? Au avut abstinenþa, credinþa noaptea slujbe pentru cei care nu mai aveau curaj sã pe care nu ºi-au pus-o nici o clipã la îndoialã. vinã ziua. Nu chiar o miezunopticã, ci o vecernie mai Mã cãuta tot mai des, uneori venea chiar de întârziatã. Oamenii apãreau din întuneric, se douã ori pe zi, orice pretext era bun. Emoþia care mã strecurau pe uºa lãsatã intenþionat întredeschisã ca electriza aºteptând-o mã ardea ca focul mic al iadului. sã nu scârþâie. Cei tineri începeau sã cam lipseascã, Înainte de toate trebuia sã aud lãtratul bucuros al 14 se duceau la ºezãtori, bântuiau satul contaminaþi de câinelui (pe care probabil îl mituise cu oase) ºi apoi vocea îngrijoratã a gazdei care întreba „Cine-i acolo?” începusem sã fiu o povarã, o temere în plus faþã de Câinele în simplitatea lui elementarã de vietate onestã câte aveau, ºi era numai o problemã de timp pânã nu trebuia sã se prefacã, iar gazda de bunã seamã când, din întâmplare sau în urma unui denunþ, maºina cã ºtia din prima clipã cine se strecoarã în curte verzuie a activiºtilor cu pistol se va opri într-o bunã zi dibuind ivãrul ascuns al portiþei, dar inima-i sãrea din în faþa porþii femeii care mã ascundea dedicatã de piept din cauza primejdiei permanente la care se parcã aº fi fost fiul ei dezertat de pe front. Mai devreme expunea deja de atâta vreme. Întârzia la gazdã ºi le sau mai târziu gelozia cuiva avea sã declanºeze auzeam sporovãind. Evident, o cucerise ºi pe ea, probabil infernalul deznodãmânt. Privirile tuturor se ceea ce nu era greu. În vremea asta îmi puneam scurgeau dupã ea cât era drumul de lung, cele PROZà DE IARNà haina lungã preoþeascã ºi aºteptam. Haina neagrã pofticioase ale bãrbaþilor ºi cele invidioase ale menitã sã mã apere de ea ºi de mine însumi. Ziua femeilor, cele curioase ale babelor. O bombã cu ceas. purtam haine þãrãneºti, în caz cã ar fi dat buzna careva Adoptase treptat grija pentru mine ca singura raþiune din haidamacii activistului. Oamenii din sat ºtiau cã de a fi. Era atât de inocentã ºi atât de pasionalã. sunt acolo ºi evitau curtea, vorbeau totdeauna de la Probabil chiar dacã aº fi alungat-o nu ar fi plecat. gard cu ochii în patru, dar cei doi miliþieni în civil, sau Dacã aº fi închis uºa ar fi rãmas plângând pe prag. ce-or fi fost, intrau unde le trãsnea prin cap. Decizia ar fi cãzut asupra ei ca un trãsnet, ºi amânam Apoi discuþia ajungea brusc la final ºi se auzeau clipa. Când ajungea la mine avea încã ochii veseli ºi paºi. Venea la mine cu mâncare ºi veºti. Feminitatea eu eram aºezat la masã cu o carte în faþã, pe care o ei umplea încãperea, era de-a dreptul agresivã ºi-o închideam însã imediat. Nu citeam. Cãrþile acestea, percepeam de-a dreptul hipnotic. Fãcea paºi, se care aparþinuserã pãrintelui Grigore, citite ºi rãscitite aºeza ºi se ridica, era mândrã de picioarele ei fãrã nu mai reuºeau sã-mi reþinã cu adevãrat atenþia. Era sã parã cã ºtie. Pentru cã dacã ar fi fost conºtientã destul sã citesc un rând ca pasajul, ºtiut pe de rost, de asta ar fi murit de ruºine. Nu-ºi asuma aceastã sã se deruleze singur în memorie înainte ca ochiul calitate – frumuseþea, nu era decât un dat de la naturã. sã apuce sã-l parcurgã, gândul nu-l urma. Ziua mea Mã fascina cu atât mai mult cu cât mã depãrtasem fusese totdeauna plinã, ritualuri la bisericã, întâlniri de acest palier al vieþii prin poncifele ºi abstracþiunile cu oamenii. Acum era goalã, parcã ieºisem din timp. asimilate la seminar. Venea la mine încheiatã pânã Nu aveam vocaþia schimnicilor, credinþa mea nu pãrea la gât, cu basma, cu haine lungi, ca o cãlugãriþã. Sã- sã se întãreascã în singurãtate. Aceasta parcã trebuia mi demonstreze cã putea fi ca ºi mine dacã trebuia. sã se sprijine pe gesturi ºi pe vorbe. Eram ca un Era dorinþa ei naivã, de parcã nu i-ar fi rãmas cãldura mecanism defect. Mã privea cercetãtoare ºi speriatã respiraþiei, ochii dilataþi cu care-mi urmãrea orice sã vadã, ca de fiecare datã, în ce fel de dispoziþie reacþie ºi încerca sã citeascã dincolo de ea, degetele eram, de parcã aceasta s-ar fi putut cumva schimba. care se frãmântau cu o viaþã numai a lor, trãdându-i Pãrea cã aºtepta de la mine o veste mare, deºi ea emoþia. Îi simþeam pânã ºi mirosul de rufe curate, de era aceea care aducea noutãþile, dacã existau noutãþi sãpun ºi de mãtase încinsã cu fierul de cãlcat, frigul în sat. ªi acestea erau în ultima vreme de una ºi pe care-l aducea în cutele hainei. Pãrul ºaten îi era aceeaºi naturã: asupra cui se abãtuse ca un trãsnet împletit într-o coadã bogatã pe care o ascundea sub mânia activistului, despre cine se zvonea cã urma sã basma. Eram oarecum dureros ºi plãcut conºtient de fie declarat chiabur ºi sã i se punã sechestru pe prezenþa ei fizicã, trezea în mine senzaþii pe care n-ar bunurile din ogradã, cine se dovedise slab de înger fi trebuit sã mi le permit, iar nevinovãþia ei era ºi semnase o aºa-zisã cerere de înscriere voluntarã. debordantã. Hainele acestea bogate erau fãcute pentru Cine fusese bãtut. Avea, ca orice femeie, vocaþia a ascunde formele trupului, sau pentru a-þi da mai mult veºtilor rele. Sau îi plãcea cum încercam s-o de lucru încercând sã le ghiceºti. Cu cât înaintau în îmbãrbãtez, disperat eu însumi ºi lipsit de argumente vârstã portul local se urâþea ºi mai mult, femeile pãreau convingãtoare. Nu de argumente avea nevoie ea, ci niºte cãpiþe umblãtoare, dar nu puteam spune nimic, de cuvintele mele ºcolite ºi exersate la amvon, pe nu puteam emite o opinie, ar fi amuþit sã ºtie cã preotul care probabil nu le înþelegea. Scena se repeta de lor putea sã aibã asemenea preocupãri triviale. câteva ori de sãptãmânã ºi se pãrea cã nu mai Înainte de-a pleca insista însã de fiecare sã-i puteam amândoi fãrã acest exerciþiu. Apoi, pe nepusã ascult mãrturisirea, ceea ce nu aveam voie în nici un veste, a venit cu altã idee, aceea a cãsãtoriei. Lãsã chip sã refuz. Nu era chiar o mãrturisire dupã tipic, sã se înþeleagã cã dorinþa ei ar fi sã-mi fie preoteasã, acolo în fosta magazie de lemne, cea a unui catolic ºi când m-am fãcut cã nu înþeleg mi-a spus-o de-a practicant în urma cãreia sã-i stabilesc un canon ºi dreptul. Clocise totul în cap. Dacã mã voi cãsãtori cu sã-i dau absolvirea. Nu mai aveam nici mãcar vin ea voi fi lãsat probabil în pace, ca acei condamnaþi pentru împãrtãºanie. De fapt ea îmi povestea a nu scoºi pe eºafod ºi graþiaþi când se gãsea o femeie ºtiu câta oarã toate acele lucruri ruºinoase care se din public sã-i ia de soþ. I-am explicat cu rãbdare cã petreceau în casa ei, tot ce fãcea maicã-sa. Pe preoþii care au fost hirotonisiþi holtei trebuiau sã aceasta n-o puteam absolvi prin delegaþie. Nu poþi rãmânã astfel. Nu ºtia asta? Dar pãrintele Grigore absolvi pe cineva nepregãtit sã renunþe la pãcat ºi de ce avusese preoteasã, pe Zamfira? Când a fost care nu se cãieºte. Mã temeam sã nu atragã pânã la uns preot era deja cãsãtorit, i-am explicat eu. Dacã urmã atenþia prin drumurile ei furiºe spre magazia nu se putea cere cumva o dispensã, voia sã ºtie ea. aceea aproape lipitã de casã, cârpitã neîndemânatic Sã fi fost atât de naivã? Am recunoscut cã nu optasem de mine ºi de tanti Zamfira. Pentru unii din sat expres pentru celibat, dar acum, dupã hirotonisire, 15 nu se mai putea face oricum nimic. Voia sã scape cui. M-am rugat pânã în zori, pe ultima bãncuþã, cea din capcana pe care satul acesta, mama ºi de lângã uºã. Nu îndrãznisem sã înaintez mai mult conjunctura, i-o întinseserã. Voia sã mã scape ºi pe spre altar, cu atât mai puþin sã ating odoarele. Trebuia mine. N-am cerut amãnunte ca sã nu prelungesc o sã iau o decizie. Pânã la urmã, dupã aceastã noapte discuþie fãrã finalitate ºi inconfortabilã pentru amândoi. de nesomn, o aºteptam sã soseascã, ca sã lãmurim Am întrebat-o dacã mai are ceva de mãrturisit, dar a lucrurile o datã pentru totdeauna. ªi tocmai în acea dat din cap, nu avea nimic de adãugat la cele spuse zi lumina creºtea cu atâta zgârcenie încât aveam dubii deja. Nu era vorba de fapte, era vorba de starea de cã se va face pânã la urmã cu adevãrat ziuã. Îmi PROZà DE IARNà fapt, pe care o evalua drept fãrã ieºire. Am crezut cã pusesem hainele preoþeºti, cam ºifonate de-acum, înþeleg, dar nu ºtiu dacã înþelegerea preoþeascã costumul meu de teatru. Aveam în ele alte gesturi, acoperea întreaga situaþie. Omeneºte avea nevoie altã þinutã ºi poate altã putere. Dar s-a întâmplat sã de mai mult, dar nu eram eu cel menit s-o ajute, eram nu vinã deloc în ziua aceea, asta primejduind decizia legat de mâini, obligat sã fiu mai sever decât aº fi mea. Abia a doua zi am auzit ca de obicei guduratul vrut. Aº fi dat orice sã nu fi fost aºa, sã fi fost liber ca câinelui. A intrat parcã ºi mai veselã ca de obicei, oricare alt bãrbat, sã pot sã rãspund dorinþei ei, chiar veselia aceea a vârstei ºi a sãnãtãþii perfecte. Aerul dacã probabil nu ºtia prea bine ce vorbeºte, se oferea umed a nãvãlit dupã ea în încãpere. Mi-a pus flori îmbolditã de disperare. N-aº fi putut cere dezlegare într-o vazã. E greu sã opreºti pe cineva care nu face ca sã pãrãsesc celibatul ? Nu – exclus. Cine a hotãrât decât sã punã flori în vazã. Erau flori de grãdinã de asta? Papa? ºi-a manifestat ea obida. Sau sã fi care era foarte mândrã, le ocrotea cu geamuri vechi renunþat la preoþie. Dar autoritãþile bisericii mele deja ca sã înfloreascã, ºi mi le-a pus pe masa acoperitã nu mai existau, despre cei cu grade mari nu se mai cu o muºama cãreia la colþuri i se vedea pânza, într- auzea nimic, dispãruserã prin puºcãrii. Eram un fel o ulcicã de lut pe care o primise de la preoteasã. Cât de pui de cuc. ªi situaþia ei se înrãutãþea, presiunea ºtia preoteasa despre ce se petrecea? Eram foarte venea acum ºi din partea celorlalþi, o presiune tãcutã, stânjenit, o priveam cum potriveºte florile dupã gustul dar cu atât mai greu de suportat: dacã ar fi ei fãrã greº, cum e dã apoi un pas în spate sã le binevoitoare faþã de activist satul avea sã scape mai priveascã, mai corecteazã ceva ºi apoi ºi apoi mã uºor. Era cicã în puterea ei, o împingeau spre asta. priveºte aºteptând sã-i apreciez gestul sau sã Nu cã nu va fi cooperativizat, dar puteau fi iertaþi cei apreciez mãcar nevinovatele flori. Prospeþimea ei ºi deja acuzaþi de boicot, de sabotaj. Unii, mai bãtrâni – prospeþimea florilor m-au fãcut sã mã simt o clipã era adevãrat, ajunseserã sã i-o spunã de la obraz. desuet ºi ponosit. A început sã facã ordine, s-a Am simþit un nod în piept, aceºtia erau enoriaºii mei? suflecat ºi a pus mâna pe cârpã ºi pe mãturã. Partea M-am simþit oripilat ºi neputincios. Atunci, veni ea interioarã a braþelor era ca ºi catifeaua. Mã simþeam imediat cu altã idee, ce-i rãmânea era sã devinã murdar, igiena e greu de þinut când stai ascuns, cãlugãriþã – nu vedea altã ieºire din situaþie, din claustrat într-o încãpere rãcoroasã ºi atât de rar complicaþiile pe care simpla ei prezenþã le declanºa. dereticatã. Se oprea din când în când sã-ºi Am avut un ºoc. O cãlugãriþã cu atâta magnetism ar potriveascã basmaua. Greu de explicat felul în care fi fost un paradox, o sursã de tulburare în orice mã privea în ochi. Nimic nu se putea interpune. În mãnãstire, fie aceasta de maici. ªtia oare ce putea nici un caz retorica preoþeascã. Mã privea în ochi de provoca o frumuseþe insinuantã ca a ei în mediul parcã ar fi vrut sã vadã cu ochii mei. O scrutare simplã închis al unui asemenea lãcaº: invidia, pedepsele, ºi esenþialã, cum trebuie sã-l privit Eva pe Adam patima împotriva firii ºi a lui Dumnezeu, înainte de pãcat, atunci când nici limbaj nu era. Nu autoflagelarea, isteria. Lucruri despre care tagma mai fusesem niciodatã privit astfel drept în ochi. Avea pãstra dintotdeauna o severã discreþie. S-o trimit la ochii de un cãprui intens ºi albul lor era curat, ca cineva, insista ea. Eu trebuie cã aveam relaþii în mediul porþelanul. Privirea aceea anula cuvintele, ºi eu nu monahal. Nu ºtia unde sã se ducã, la ce uºi sã batã, cunoºteam altã armã ºi nici alt scut. Citea din mine ieºise de foarte puþine ori din sat, de trei-patru ori la atâta cât o interesa, restul nu avea importanþã pentru oraº. Pe urmã s-a întors la mai vechea idee, spunând- ea. Dispreþuindu-i pe toþi ceilalþi, sau temându-se de o mai clar: sã fugim amândoi. Eu eram în primejdie ºi ei, ajunsese sã vadã în mine singura salvare posibilã. pe ea nimic n-o þinea în satul acesta. Tatãl ei dacã ar fi Cum ghicise cã nu eram la înãlþimea hainei pe care o trãit mãcar. Toate relele din viaþã îi veneau de la propria purtam? Haina preoþeascã e fãcutã ca sã nu vezi ei mamã, de la Florica. Am crezut cã glumeºte. Nu omul, ci simbolul. Eram prizonierul, victima acelei glumea. Cum putea fi atât de neºtiutoare? Am certat- priviri. La început a fost cuvântul, acesta era un adevãr o, ºi stãtea cu capul plecat, încãpãþânatã. ªi eu ce de care nu mã îndoisem pânã acum. Dar acum nu greºisem cu evidenþã? Cum ajunsese sã mã perceapã mai eram sigur – poate c-a fost privirea. oare ca pe Fãt-Frumos deghizat în preot ºi venit acolo S-a aºezat pe marginea patului, fãrã sã bage în special ca s-o salveze pe ea? seamã scaunul pe care-l pregãtisem pentru ea de Dupã ce pleca parcã era ºi mai prezentã lângã cealaltã parte a mesei. A scos din ºtergarul înnodat mine ºi mã cuprindea teama. Mã încerca o durere picioare ºi aripi de pui frumos prãjite ºi cartofi copþi atât de acutã, atâta frustrare, cã mi-am luat inima-n care se vedea cã mai erau calzi încã. Cum rãmâneau dinþi, cu tot curajul de care am fost în stare am ieºit cartofii aceºtia întotdeauna calzi tot drumul ei pânã din adãpost zãdãrând câinii din sat, am intrat peste aici ºi cât stãtea de vorbã cu doamna Zamfira? Dacã 16 noapte pe furiº în bisericã, cheia fiind la locul ei în nu cumva femeile se ocupau tocmai sã-i mai punã o datã în cuptor. Eram furios ºi pe gazda mea, dar cum totul mai târziu, derularea evenimentelor. puteam fi pe ea mai furios decât pe mine? Aºeza Iresponsabili, flãcãii se adunaserã în seara aceea în toate acestea pe o farfurie curatã de lut, adãugã jurul casei Floricãi ºi au miorlãit în batjocurã ca câteva fire de pãtrunjel verde ºi mã privi încântatã. motanii. Anca a ieºit revoltatã sã-i alunge. Activistul Ochii îi strãluceau, dar degetele ei nervoase continuau a ieºit ºi el pânã la urmã pe prispã, mugind. Se zvonea sã se frãmânte: mai era ceva. Se întoarse o clipã cu cã ar avea pistol. El s-a nãpustit ca un taur printre spatele ºi scoase de undeva, din buzunarul ascuns brusturii uriaºi, peste tufele de liliac ºi iasomie, care pe care îl aveau rochiile acestea ample, un mãr mare se miºcau ca vii. ªi-a pierdut echilibrul ºi s-a prãvãlit ºi frumos pe care îl ºterse cu poala ºi îl puse cu peste mlãdiþele acelea elastice, care l-au acoperit PROZà DE IARNà mândrie lângã blid. Un mãr bine ales. Nu era încã imediat. S-a ridicat de-acolo ºi mai furios. Probabil vremea merelor, nu mai adusese de multã vreme nu vedea nimic din cauza furiei ºi a faptului cã ieºise fructe ºi trebuie sã-l fi ochit undeva pe raftul unei de la luminã în întuneric. S-au mai auzit miorlãituri, cãmãri în care stãtuse toatã iarna. Acesta este mãrul râsete, mugetele grãsunului, þipetele Ancãi ºi apoi Evei, mi-a trecut mie fulgerãtor prin gând. S-a ridicat, un horcãit sinistru, din ce în ce mai slab pe mãsurã s-a mai învârtit o datã prin încãpere sã se asigure cã ce se lãsa liniºtea. Florica n-a ieºit o vreme din casã. totul era bine, ºi-a potrivi cu decenþã rochia sub ea ºi Activistul nu s-a mai întors în casã, ºi nici Anca – s-a aºezat în sfârºit pe scaun. Miºcãrile ei aveau atâta ieºitã probabil într-un târziu în cerdac, cu lampa în feminitate, încât aceastã pãrea s-o intimideze ºi pe mânã. Tremurau ca frunza amândouã. Probabil ea. Era rândul meu, dar nu puteam vorbi. Ca urmare, am început sã mãnânc, ca sã câºtig timp, dar am lãsat mãrul neatins. Mã feream de el, dar nu-l puteam scãpa din ochi. Îi simþeam pânã ºi mirosul. Fructul lumina toatã încãperea aceea sãrãcãcioasã care altfel nu avea decât un singur geam, dincolo de acesta înãlþându-se buruienile înalte ºi protectoare care nu mai fuseserã tãiate de când locuiam eu aici. Nu se miºcau, nu era nici o palã de vânt. În mine se dãdea o luptã ºi ea, atentã, simþea asta. Ochii ei frumoºi nu se dezlipeau de la faþa mea. - Nu vei mai cãlca aici sub nici un motiv, m-am auzit eu spunând. Astãzi e ultima oarã. Nu ºtiu dacã fãcusem bine, poate cã orice ar fi fost mai bun decât faptul cã n-am fãcut nimic, dar dilema mea avea sã se rezolve brusc. M-au luat ca din oalã, tocmai când au avut nevoie de un þap activistul îºi dãduse sufletul, sau poate mai horcãia ispãºitor. La început am crezut cã gelozia oarbã a ca un porc tãiat între tufe. Flãcãii dispãruserã. acestor flãcãi munciþi de dorinþã a fost aceea care a Peste douã zile a venit o maºinã de la raion, declanºat deznodãmântul. De la asasinarea sau de unde veneau maºinile acestea mici ºi verzui, activistului pânã la arestarea mea au trecut câteva cu dublã tracþiune. Apoi încã una. S-a instaurat un fel zile, în care satul a fost practic sub asediu ºi timpul de stare de asediu. Mie nu mi s-a spus nimic, nu-mi se dilatase din cauza panicii. Cei rãmaºi încã pe mai aducea nimeni mâncare. Eram sigur cã se dinafarã s-au înscris în întovãrãºire atunci, întâmplase ceva, ceva mai grav decât teroarea aceea înspãimântaþi de catastrofa care avea sã se constantã de fiecare zi. Nu ºtiam cã mi se pregãtea declanºeze. Tot ce ºtiam aflasem de la Zamfira, care ºi mie un rol. Când au venit dupã mine mãrul acela a traversat cu multe precauþii curtea, ºi asta numai era încã pe masã. Unul din cei doi trepãduºi, care dupã ce s-a înserat. Altfel nici ea nu mai ieºea din rânjeau ºi miroseau a alcool, îl ºterse pe pantalonii casã, pusese cumva pe dinafarã mãtura în uºã. Uliþele lui largi ºi îl vârî în buzunar. Nu trecuserã trei zile de erau pustii, oamenii se fereau pânã ºi unii de alþii. la brava mea decizie, de când am alungat-o, ºi am Unde a fost în tot acest interval Anca? Toþi se fost ridicat. Ea era deja moartã ºi eu nu ºtiam. Exista închiseserã în propriile curþi ºi n-a observa nimeni cã o legãturã între aceste trei lucruri? Care anume, ºi se fãcuse nevãzutã. Multor flãcãi trebuie sã le fi prin ce resorturi ale voinþei divine fusese hotãrâtã? dispãrut miza existenþialã odatã cu dispariþia ei. În puºcãrie am avut tot timpul din lume sã mã Am stat acolo ca o muscã în pânza pãianjenului, gândesc la toate acestea. Dumnezeu a dat ar fi trebuit sã fi fost suspicios cã încã nu fusesem eternitatea, diavolul a impus timpul. Asta a dus pânã scos din bârlog. Probabil atunci s-a pus la cale isteaþa la urmã la un compromis. Omul crede cã le percepe soluþie. Nimic mai simplu: luãm preoþelul care se crede pe amândouã, dar nu le înþelege pe nici una. I se invizibil ºi avem vinovatul ideal. Nu ne crede nimeni pare, de exemplu, cã ziua e lungã, dar viaþa scurtã. în sat? Nu ne intereseazã acest aspect! Au gãsit chiar Diavolul este un acuzator pervers care ne spune cã ºi o puºcã sub streaºina casei mele parohiale, despre nu existã iertare. Doar fãrã Dumnezeu nu existã a cãrei existenþã acolo nu ºtia nimeni, dacã o fi fost iertare, El este cel care iartã. acolo. Oameni mai ascundeau câte-o armã de vânãtoare cu care fãceau iarna braconaj. Am înþeles (din romanul Ploile amare, în curs de apariþie) 17 CORIN BRAGA

PROZà DE IARNà Luiza Textoris Splits Herself Away Când a început perioada celor patruzeci de îndelungatã, încercând sã se relaxeze. Dar în timp zile ºi de nopþi în care nu avea sã mai închidã nici ce trupul i se scufunda într-o moleºealã plãcutã, o secundã ochii, în care nu avea sã mai doarmã mintea îi rãmânea la fel de limpede, de parcã ea sau sã mai simtã nevoia de a se scufunda în somn, însãºi ar fi fost oglinda în care se reflectau patruzeci de nopþi ºi de zile de trezie continuã, întâmplãrile nopþii. translucidã, tãioasã ca un brici, care vor sfârºi cu La un moment dat, vãzduhul fu traversat de o colapsul ei final, Luiza fu cuprinsã de un început pasãre neagrã, ca o sãgeatã lentã, al cãrei zbor de panicã. Luciditatea de pânã atunci nu o ajuta. desena o linie continuã de umbrã, precum jetul Deºi ar fi trebuit sã-i spulbere temerile, sau cel puþin avioanelor cu reacþie. Luiza avu câteva clipe sã-i insufle acea conºtiinþã invulnerabilã ºi calmã impresia cã reflecþia zborului în oglindã lãsase o pe care o ai în lumina solarã, nu fãcea, dimpotrivã, dârã de cenuºã pe podea ºi o linie de cretã neagrã decât sã-i punã în evidenþã unicitatea cazului ei, pe zid. Traiectoria ei dreaptã, hipnoticã, era total singurãtatea ei în fond. Urca sau aluneca într-un complet diferitã de zig-zagurile liliecilor. turn translucid de trezie unde nu o urma nimeni. „Ce a fost asta? O rândunicã noaptea?“ se Toþi cei pe care îi întâlnea pe drum o însoþeau o întrebã Luiza, cu senzaþia cã un vãl i-ar fi trecut vreme, stãteau cu ea, dar apoi o pãrãseau fãrã peste ochi, peste starea de suflet. κi dãdu seama voia lor, rãmâneau în urmã, doborâþi de somn. Doar cã pierduse noþiunea timpului. Ascultã o vreme în ea mergea înainte, fãrã sã se opreascã, într-o întuneric, încercând sã surprindã bãtãile orologiului cãlãtorie disperatã. Acum avea impresia cã din sufragerie, sau ale vreunui ceas din alt înþelege disperarea lui Isus, care le ceruse apartament. Lucrurile pãreau însã suspendate într- ucenicilor, în ultima noapte, “Vegheaþi cu mine!“ o liniºte magicã, de parcã sãgeata rândunicii Nimeni nu mai veghea cu ea, înainta spre o þintã trasase ultima linie a timpului, dincolo de care nu neºtiutã, lãsând în urmã, pe drum, trupurile mai era decât eternitatea unei secunde ucise ºi adormite ale tuturor celor care nu mai erau în stare prinse în insectar. sã continue questa. „Nu e momentul sã fantazez, cu atât mai puþin κi petrecu întreaga dupã-amiazã învelitã într- sã mã las pradã neliniºtii“, decise fata. „Mai bine o anxietate nostalgicã. Dar când se lãsã înserarea, mã spãl.“ Se ridicã din pat, puse ca de obicei tãlpile lichidul catifelat al melancoliei fu tulburat de pe podeaua rece, lãsându-se impregnatã de vârtejurile bolborosinde ale unei panici biologice. sentimentul de realitate organicã pe care i-l dãdea Dacã nu va mai reuºi sã adoarmã niciodatã? Dacã atingerea cu suprafaþa lucioasã, încãlþã apoi trupul ºi mintea ei vor plezni ca un bec papucii de casã ºi porni fluturându-ºi cãmaºa de supraîncãrcat cu o tensiune prea mare? În loc sã noapte spre baie, cu gândul resemnat cã fãcuse o tempereze, luciditatea nu fãcea decât sã-i tot ce se putea ca sã adoarmã ºi cã, din moment amplifice angoasa. Se simþea ca ºi cum s-ar fi aflat ce oricum era treazã, spãlatul cu apã nu va face într-o salã de bal dintr-un castel medieval pãrãsit, decât sã-i limpezeascã luciditatea. Mai nutrea ºi rãmasã goalã dupã plecarea ultimilor invitaþi, cu speranþa cã, în drum spre toaletã, va arunca o ecouri de voci pe cale de a se stinge, cu paºi ce se privire spre orologiul din sufragerie, dar prefera sã pierd înãbuºiþi, cu scrâºnete de lacãte la porþi pe nu se gândeascã deschis la asta, deoarece gândul cale de fi încuiate, cu hãmãituri îndepãrtate de îi provoca o vinovãþie ciudatã, ca ºi cum ºi-ar fi câini, cu pãsãri de noapte trecând ca nori de sãbii propus sã deschidã un dulap sau o debara negre peste faþa cenuºie a lunii. interzisã. „Trebuie sã dorm, fie ce-o fi!“ decise Luiza. Pe drum nu se întâmplã însã nimic, deoarece Deºi îi era la fel de puþin somn ca în nopþile trecute, pendula se oprise, braþul ei atârna nemiºcat între se aºezã în pat ºi stinse veioza, hotãrâtã sã stea cele greutãþi cãzute, iar àcele încetaserã sã ticãie nemiºcatã oricât va fi nevoie. Lãsase draperiile ºi sã se roteascã pe cadran. Nici la baie nu curgea deschise, astfel încât lumina lunii pãtrundea în apa, robinetele se învârtirã amândouã în gol, fãrã camerã, albind o parte din podea ºi zidul opus sã aducã nimic, probabil se lucra în oraº la ferestrei, cu dulapul de haine ºi un colþ al oglinzii. conducte sau, cine ºtie, surâse pentru sine Luiza Zborul frânt al liliecilor de pe cerul nopþii trasa linii ca de o glumã poznaºã, poate cã planul de asanare imprevizibile de umbrã pe harta covorului. Când al lui Anir Margus da în sfârºit roade, chiar dacã umbrele înaripate se reflectau în oglindã, aruncau nu în universul din vis, ci în lumea realã. Zâmbind 18 dâre de fum ºi spre patul Luizei. Fata le privi vreme pentru sine, se întoarse în camera sa, închise uºa ºi se îndreptã înapoi spre pat. cealaltã a încãperii, în patul ei, fata adormitã nu se ªi atunci o vãzu. Plapuma ºi perna stãteau mai zãrea, pierdutã în aºternuturi. înfoiate, ca ºi cum în aºternut s-ar fi aflat cineva. Liniºtea se reînstãpâni în camera Luizei, în Se apropie pãnâ când, în adâncitura pernei, apartamentul familiei Textoris, peste oraºul descoperi culcat capul unei fete. Era fatã pentru adormit. Singurã ca un veghetor în noapte, fata se cã avea pãrul negru ºi lung rãsfirat pe pânza albã. strãduia sã rãmânã nemiºcatã, pentru a nu se trezi Era întoarsã cu spatele ºi nu îi vedea decât o pe ea însãºi, tocmai acum când, iatã, reuºise în ureche sidefie, pe care lumina lunii o decupa ca o sfârºit sã adoarmã. Luna îºi reîncepuse miºcarea piesã de porþelan, ºi un umãr acoperit de o cãmaºã pe cer, iar umbrele proiectate de ea pe covor îºi PROZà DE IARNà de noapte cu motive de macrame. „Asta e cãmaºa reluaserã dansul de grup, ca pe un ecran de pãpuºi mea, cum de mi-a luat cãmaºa?!“ îi trecu Luizei chinezeºti. Pe nesimþite, o dungã de luminã miji în prin cap un gând disparat ºi absurd, la fel cu spatele acoperiºurilor, desenã conturul antenelor observaþia imediat urmãtoare: „Dar e chiar cãmaºa ºi al hornurilor, scoþându-le din întuneric ca dintr-o de pe mine!“ cãlimarã de cernealã violetã ºi groasã. Apoi globul Într-o fracþiune de secundã, îi fulgerarã prin soarelui se smulse alunecos din uleiul gelatinos al minte scene din romane cu fantome ºi filme de orizontului ºi lumina zorilor dãdu nãvalã treptat în groazã, în care eroul sau eroina îºi gãseºte dublul camera Luizei. dormind în locul lui în pat. Dublul se întoarce încet, Nu dupã mult timp, domnul Textoris deschise eroina descoperã cã are ochii deschiºi, cã o uºa camerei cu grijã sã nu facã zgomot. Se duse priveºte foarte lucid, cã un zâmbet sardonic sau spre patul Luizei, trase plapuma la o parte, dar, crud i se întinde pe faþã, cã scoate un hohot negãsind pe nimeni, se întoarse ºi dãdu cu ochii macabru de râs sau un þipãt brusc ºi strident, cã de fatã cuibãritã în fotoliu, îmbrãcatã într-un halat miºcã din mânã ºi aduce în luminã un cuþit, cã o de noapte. înjunghie sau cã o prinde braþ într-o strânsurã - Speram cã ai adormit în sfârºit, oftã dezolat demort viu, de schelet ieºit din mormânt ºi Michael. Iarãºi nu ai avut somn? reîncarnat, cu resturi de piele vânãtã. - Ba da. Am visat cã am dormit, spuse Luiza „Destul!“ îºi spuse Luiza cu un efort de voinþã, veselã, cu un ton aproape triumfãtor. alungând panica ce o paralizase. Puse o mânã pe Tatãl ei o privi neîncrezãtor, neºtiind cum sã-i umãrul celei adormite ºi o întoarse spre ea. Corpul înþeleagã spusele. nu opuse rezistenþã, moale, încât pe pernã se - Cum adicã ai visat cã ai dormit? Ai dormit dezveli chipul unei fete cu nas ascuþit, cu ochi sau ai visat? Dacã visezi, înseamnã cã dormi. Stai exoftalmici, cu tâmplele anormal de alungite ºi puþin, nu cumva a reînceput nebunia cu dublul de strânse în jurul frunþii. Cea care dormea în pat era vis? Ai visat-o pe Adela? evident ea însãºi, Luiza nu avea nevoie sã se uite - Nu, fãcu sibilinic Luiza. M-am vãzut pur ºi într-o oglindã ca sã se recunoascã în fata adormitã. simplu dormind, cred cã am avut una din acele „ªi acum ce mã fac?“ se întrebã ea perplexã. experienþe în care omul se vede pe sine în timp ce „Se vede cã în sfârºit am adormit, totuºi? Ce ironie! doarme, ceea ce înseamnã cã am dormit. Când mã credeam mai treazã! Sã încerc sã o - ªi atunci de ce eºti în fotoliu? se mirã Michael, trezesc? Sã mã trezesc? Se spune cã nu e bine ruinând cu întrebarea sa prosteascã, fãrã sã-ºi dea sã-i sperii pe somnambuli, pot face un ºoc, mai seama, întreaga deducþie fãcutã de fiica sa. bine îi laºi sã doarmã pânã la capãt.“ Luiza îºi pierdu încrederea în sine ºi Aºa cã Luiza decise sã nu se trezeascã pe optimismul. Mai mult decât faptul cã trãise încã o sine însãºi. Aranjã o ºuviþã de pãr a fetei adormite, noapte de insomnie o neliniºtea ideea cã ar fi cu un gest în care o anumitã cruzime (ceva o început sã aibã halucinaþii. Pe de altã parte, se împingea sã o tragã pe cealaltã violent de meºã) simþea destul de odihnitã, nu atât mental, cât era reprimatã de o dozã contrarã de tandreþe, apoi trupeºte. Indiferent ce vãzuse, halucinase sau îi acoperi cu plapuma pieptul dezvelit prin visase, corpul îi era în bunã regulã, chiar plin de întoarcere. Înainte de a se retrage, îi veni ideea sã energie. verifice dacã doarme într-adevãr: ridicã o pleoapã Din teama de a nu-ºi provoca din nou a fetei, nu fãrã teama cã va dezveli un ochi lucid ºi halucinaþii, noaptea urmãtoare Luiza nu îºi mai va delanºa un râs sarcastic. Ochiul era însã dat impuse sã adoarmã forþat. Rãmase în pat sã peste cap, Luiza nu reuºi sã vadã pupila, ci doar citeascã Maestrul ºi Margareta, spunându-ºi cã, globul alb al celei adormite. dacã era sã o viziteze Moº Ene, acesta va veni Încercând, dar nu foarte convinsã, sã nu facã oricum, îi va lua pe furiº cartea din mânã ºi îi va zgomot, Luiza deschise dulapul de haine – din pune nisip pe pleoape. Aºa cã citi cu deliciu ºi cu fericire, balamalele fuseserã unse se vede de nesaþ despre poznele diavolilor prin Moscova. Dupã curând de tatãl ei, fiindcã de obicei scârþâiau vreo douã ore, însã, când Varionuha transformat mizerabil, pe când acum alunecau elastic – ºi în vampir îl invitã pe directorul financiar Rimski în culese dintre mormanele de rochii un halat gros biroul sãu din Teatrul de Varietãþi, târziu dupã de casã. Se înfãºurã în el, strângând cordonul, ºi încheierea funambulescului spectacol de magie se aºezã în fotoliul din colþul opus patului, cu neagrã condus de Woland, iar Hella apãru în picioarele strânse sub ea ca sã nu-i fie frig. În partea fereastrã ºi îºi întinse mâna verde prin aerisitor 19 pentru a trage zãvorul, Luiza începu sã clipeascã cu faþa spre fotoliu, exclamând din urmã-i: des ºi sã arunce ocheade tot mai neliniºtite spre - Iatã! propria fereastrã. - Ce?! Unde? „Gata cu fanteziile!“, se smulse ea din fascinaþia - Eu. În fotoliu. cãrþii. „Am ºi aºa destule probleme psihice.“ Imediat, cuprinsã de o bãnuialã, Luiza þâºni Aruncã volumul pe noptierã ºi se duse la baie la rândul ei pe lângã Michael Textoris în camerã, sã îºi ºteargã cu apã rece fantasmele de pe ochi. ca sã verifice dacã ea se mai afla înãuntru. Dar La chiuvetã însã din nou nu curgea apa. Robinetul fotoliul era gol. În el se afla într-adevãr halatul de PROZà DE IARNà rece scoase un fel de horcãit, în timp ce robinetul casã din molton cenuºiu, aruncat neglijent, dar cald era mort. Blestemându-i în gând pe muncitorii nimeni altcineva. Luiza se întoarse în toate de noapte, Luiza o luã spre bucãtãrie, cu speranþa direcþiile, scrutând circular cotloanele încãperii, cã va gãsi în cãmarã o sticlã plinã, sã bea un pahar inclusiv tavanul, se repezi la pat ºi aruncã în lãturi cu apã. În holul de la intrare se opri însã ºi aruncã plapuma, dar nu descoperi pe nimeni. Reveni în în trecere o privire spre orologiul din sufragerie. ªi fugã la fotoliu, pipãi agitatã halatul, îºi vârî mâna iatã, la fel ca în noaptea dinainte, pendula stãtea în interiorul lui ca într-un cuib ºi se întoarse spre nemiºcatã ºi àcele încremeniserã pe cadran. „Cum tatãl ei: adicã?“, se scuturã fata, fiindcã îºi amintea limpede - Poftim! Încã mai este cald. A fost aici cã tatãl ei învârtise cheia care ridica greutãþile în adineaori. dupã-amiaza de ieri, iar o încãrcãturã þinea pendula Michael Textoris se uitã ºi el împrejur prin în funcþiune cel puþin douã-trei zile. Se apropie de camerã, scotoci puþin dupã uºã ºi dupã sobã, ceas ºi privi prin geamul de sticlã cele douã greutãþi deschise chiar o uºã a ºifonierului, apoi veni sã din cilindri de metal. Nu erau cãzute, înþepeniserã pipãie halatul pe care fata i-l oferea ca pe un trofeu. în aer, ceea ce nu explica nicicum de ce pendula Nu pãru însã cã ar simþi restul de cãldurã al unui încetase sã batã. trup. Luiza îºi pierdu brusc siguranþa de sine. „ªi dacã se repetã întâmplarea de ieri?“ o - Nu?! Nu a fost aici? Crezi cã am delirat? fulgerã un gând. Uitã de bucãtãrie ºi de paharul cu Domnul Textoris nu rãspunse nimic, dãdu doar apã ºi dãdu fuga înapoi în camera ei. Veioza de sã o strângã pe Luiza la piept. Fata nu se lãsã cãpãtâi rãmãsese aprinsã ºi lumina colþul camerei însã consolatã, se bãgã îmbufnatã în pat, se înfofoli în care se afla patul. În chenarul tras de abajur cu plapuma, stinse veioza, lãsându-l pe tatãl ei în între covor ºi perete, aºternuturile se vedeau întuneric, se întoarse cu spatele spre camerã, îºi umflate, dar nu pãreau sã ascundã nici un trup afundã capul în pernã ºi aruncã doar un: adormit. Uºuratã, Luiza îºi descãlþã papucii de casã - Noapte bunã! Îmi pare rãu! Mergi ºi te culcã. ºi intrã în cearºafurile calde încã. A ºasea noapte, lucrurile luarã o întorsãturã Nu reuºea sã se hotãrascã dacã sã reia cititul nouã. Pe mãsurã ce se apropia seara, Luiza sau sã stingã veioza, când o vãzu! Se vãzu pe devenise tot mai îngrijoratã, fiindcã nu ºtia nici ce sine însãºi, ghemuitã în fotoliul de vizavi, îmbrãcatã avea sã se mai întâmple, nici cum sã reacþioneze. în halatul din molton cenuºiu. Pãrea cã doarme. Aºa cum îi spusese ºi tatãl ei, auzise de cazuri în Lumina lampei nu rãzbãtea pânã acolo, capul celei care oameni adormiþi se vedeau pe ei înºiºi zãcând adormite se afla în dreptunghiul de umbrã pe care în pat. Chiar dacã pânã atunci nu trãise niciodatã abajurul îl proiecta circular în încãpere. De sub o asemenea experienþã, aventurile nocturne o halat doar ieºea stingher un picior alb, cu gleznã obiºnuiserã cu ideea unui dublu de vis. Numai cã delicatã ºi degete lungi, albãstrii, scãldate în lumina acum dublul sãu nu era Adela, ci ea însãºi. Iar marmoratã. ceea ce o neliniºtea cel mai tare era cã nu ºtia Spre deosebire de noaptea trecutã, de data care e ea cea adevãratã, cea care vede sau cea aceasta Luiza se sperie. Dupã cum îi atrãsese tatãl care este vãzutã. ei atenþia, acesta nu semãna cu nici unul din visele Hotãrî cã nu voia sã repete asemenea stãri, ce ei de altãdatã, atât de concrete încât îi pãreau reale. îi dãdeau un fel de rãu de mare. Aºa cã seara îºi În vise nu fãcea schimb de locuri cu realitatea. ªi propuse sã rãmânã liniºtitã în pat, eventual sã oricât se ciupea, nici ea nu se trezea ºi nici fata citeascã, dar sã nu facã nici un gest brusc, mai ales adormitã din fotoliu nu dispãrea. Se uitã o vreme sã nu se scoale din pat, sã nu umble prin casã, sã la ea însãºi, mai neliniºtitã decât dacã ar fi vãzut- nu facã nimic care ar fi putut da naºtere dedublãrii. o pe însãºi Hella intrând pe fereastrã, pânã nu mai Citi îndelung Maestrul ºi Margareta, se hlizi la farsele rezistã tensiunii ºi ieºi fugind din camerã. pe care diavolii le fãceau moscoviþilor, se simþi ca o „Tatã! Tatã!“ dãdu ea buzna în dormitorul casei prinþesã întunecatã alãturi de Margareta la balul Textoris. „Vino sã-mi spui dacã ºi asta e nopþii de sabat. Doar când Ivan, închis la ospiciul halucinaþie.“ de nebuni, auzi uºa de la balconul comun Domnul Textoris se trezi confuz ºi avu nevoie deschizându-se ºi vãzu apãrând silueta din raze de de câteva minute pânã sã înþeleagã ce vrea fata. lunã a maestrului, Luiza simþi un fior în firele de pãr Mai mult ca sã o liniºteascã, se lãsã tras de ea de pe ceafã ºi privi oarecum neîncrezãtoare spre afarã din dormitor. Þinându-l de mâneca pijamalei, propria fereastrã. Din fericire, nici pe ochiul de geam gâfâind ºi agitându-se, Luiza îl duse în camera ei. lãsat neacoperit, nici din faldurile draperiei nu se 20 Deschise larg uºa ºi îl împinse cu forþa înãuntru, întrupã vreun vizitator nedorit. În schimb, când se rãsuci înapoi în pat, exclamã el, neºtiind dacã sã se bucure sau nu, aºezându-se mai bine în aºternuturi, se descoperi dacã somnambulia putea fi înþeleasã ca o formã pe sine însãºi, dormind cu capul culcat pe colþul de somn, sau mãcar ca un semn al revenirii la pernei ºi cu faþa la perete. Aproape cã se atingeau, somnul normal. dacã ridica puþin cotul sau dacã întindea un picior, - Dar nu dorm, spuse împleticit Luiza. Numai ar fi lovit-o pe cea de alãturi. Nu îi vedea decât cã nu mã pot trezi. Tatã, ajutã-mã! Iarãºi m-am pãrul, urechea dreaptã ºi un semiprofil, cu tãietura vãzut pe mine însãmi. Sunt dincolo, în camera mea. cârnã a nasului ºi tâmplele tãiate parcã de niºte - Haide, stai cuminte, totul e bine, încercã sã lame de cuþit. Însã de astã datã cea adormitã nu o liniºteascã domnul Textoris, trãgând-o pe fatã la PROZà DE IARNà avea aceeaºi cãmaºã cu Luiza, era îmbrãcatã cu piept. un furou verde, cu breteluþe galbene, care îi cobora - Nu, acum e altfel, vino cu mine, altfel nu mã mult pe pieptul aproape plat. mai întorc în camera aceea. Cu un salt ca din arc, Luiza se smulse din Mai mult ca sã îi facã fetei pe plac decât pentru locul ei ºi se ghemui la capãtul celãlalt al patului, a-i verifica spusele, bãrbatul se ridicã greoi din pat lipitã de cãpãtâiul de fier forjat art-nouveau, cu ºi traversã dormitorul, scãrpinându-se prin pijama genunchii la gurã. Miºcarea de valuri a saltelei o la subsuoara stângã. Luiza îl urmã îndeaproape, legãnã ºi pe a doua Luiza, fãcând-o sã geamã dar la câþiva paºi în urmã, ca ºi cum ar fi vrut sã se agitat ºi sã se întoarcã pe spate, cu capul pe pernã, ascundã în spatele siluetei lui masive. Michael acoperind exact poziþia în care Luiza stãtuse cu o trecu prin sufragerie ºi intrã în camera Luizei. Becul clipã înainte. Cartea rãmãsese ºi ea rãsfiratã pe veiozei ºi razele lunii din fereastrã luminau pernã, între capul fetei ºi marginea patului, unde o încãperea încruciºat, în douã culori, roºiaticã ºi lãsase atunci când se descoperise alãturi. argintie. Nici în patul desfãcut, cu plapuma Ce sã facã? Sã încerce sã se strige pe sine, aruncatã într-o parte, nici în fotoliu, nici la birou, sã se scuture de umeri pânã se trezeºte, ca sã-ºi nici în alt cotlon, nu era nimeni. cearã socotealã? Însã ideea de a se atinge pe sine - Vezi, ai avut din nou o halucinaþie, ceea ce însãºi îi provoca repulsie, de parcã ar fi trebuit sã nici nu mã mirã, la atâtea nopþi nedormite, spuse punã mâna pe o broascã. Dacã descoperea cã e împãciuitor domnul Textoris, întorcându-se spre rece ca un cadavru? Ori cã are pielea cu solzi, ca sufragerie. A, ºi te-ai trezit! o sirenã? Sau sã îl cheme iarãºi pe Michael Rezematã de spãtarul unuia din scaunele de Textoris, chiar dacã noaptea trecutã nu reuºise sã la masa de oaspeþi, Luiza îl privea într-adevãr cu se surprindã pe sine însãºi? Dacã, în vreme ce ea ochii deschiºi ºi cu o expresie de mirare pe chip. fãcea drumul spre dormitorul pãrinþilor, cea - Þi-am spus cã nu am adormit nici o clipã, adormitã va dispãrea din nou, fãcând-o de ruºine bolborosi ea. în faþa tatãlui? În vreme ce Luiza stãtea cu genunchii la piept (fragment din romanul Luiza Textoris) ºi cu degetul mare de la mâna dreaptã în gurã, paralizatã de nehotãrâre, cealaltã Luiza se agita, ca ºi cum corpul ei ar fi reflectat îndoielile din mintea fetei. Avea ochii închiºi, dar globurile oculare i se miºcau tumultuos pe sub pleoape, bombându-le succesiv în sus ºi în jos, în stânga ºi în dreapta. La un moment dat, agitaþia fetei de pe pernã, alcãtuitã pânã atunci doar din miºcãri dezordonate prin somn, se coagulã într-un gest coerent ºi unic. Luiza adormitã se ridicã în capul oaselor, ieºi din aºternuturi ºi coborî din pat, încãlþã chiar papucii de casã ºi, cu ochii închiºi, dar recunoscând instinctiv locurile, strãbãtu camera, deschise uºa ºi porni prin sufragerie spre dormitorul pãrinþilor. Din celãlalt capãt al patului, cel de lângã soba de teracotã, Luiza se privea îngrozitã pe sine însãºi mergând prin casã. - Ce e asta? mormãi Michael Textoris, întrerupându-ºi sforãitul în timp ce fata îl scutura de umãr. Tot nu ai somn? Morocãnos, cu ochii lipiþi de secreþii, bãrbatul îºi ºterse barba de o dârã de salivã, îºi trase cãmaºa de noapte de care se agãþase Luiza înapoi pe umãrul dezgolit, îºi scoase picioarele din pat ºi se ridicã în ºezut. Se frecã la ochi ºi abia atunci, privindu-ºi mai atent fiica, vãzu cã aceasta are ochii închiºi. - Ha! iarãºi ai o crizã de somnambulism? 21 SIMONA POPESCU

PROZà DE IARNà The Countries Mon enfant, ma soeur,/ Songe à la douceur/ junglã ºi îmi plãcea un cîntecel pe care-l auzisem într-o D’aller là-bas vivre ensemble!/ […] Au pays qui te tabãrã pe mai multe voci, unele doar ºoptite. Era ceva ressemble!”1 cu „Mahomed, Mahomed e tatãl tãu, fiul tãu, fiul tãu e Aºa începea o poezie a lui Baudelaire. Aveam Mahomed”, ºi „Jim bala bala bala Jim bala bala” ºi „A, 15 ani ºi citeam despre un loc unde gãseai lux, calm ah, Africa, Africa e þara mea”, naiba sã mai înþeleagã. ºi voluptate (Là, tout n’est qu’ordre et beauté,/ Luxe, În Africa se bãteau tobele, se dansa cu picioarele goale calme et volupté). Oare existã o þarã care sã-þi pe pãmînt, nu cãdeau niciodatã frunzele, îºi fãceau semene? Care e þara care-mi seamãnã? cuib pãsãrile paradisului, acolo era Paradisul. Imagine there’s no countries/ It isn’t hard to do/ Africaaaaa! Mingea se ducea spre un nor mic ºi alb ºi Nothing to kill or die for, cînta John Lennon pe cînd eu jungla creºtea între mine ºi nor. Eu aveam 9 ani. Norul aveam 6 ani ºi nu ºtiam cine e John Lennon. Pe atunci cîteva clipe. erau la radio tot felul de tînguiri, melodii urîte ºi triste Erau la televizor reportaje. Copiii africani aveau ale unor tanti ºi neni de la noi, îmi plãcea doar de burþile umflate ºi braþe scheletice. Cumpãram cartoline Margareta Pîslaru pentru cã semãna cu Betty Boop de la UNICEF pentru ca sã-i ajutãm pe copiii din Africa. ºi cu Betty Flintstone, avea aluniþã, nasul în vînt ºi Aveam 10 ani. Ce de cartoline! cînta Aletalealetale sînt pe lume florile ºi Inima-i un Îmi fac pentru carnaval un costum frumos de telefon. Altfel, aflam la ºcoalã despre cum ºi-au dat african. Singurã. Peste costumul de gimnasticã, negru, viaþa strãmoºii noºtri pentru þarã. Sãracii strãmoºii ca al Nadiei Comaneci, luat peste ciorapi negri, o noºtri! Eu nu mi-aº fi dat viaþa pentru þarã, nici nu fustiþã, un tutu din frunze uscate de porumb. Masca aveam habar ce e aia þarã, cum, într-un fel, nu am nici mea neagrã e pictatã cu toate culorile. ªi dansez, acum. Eram Habarnam! Totuºi, în 1989, cînd în Piaþa dansez, cãci sub masca mea chiar nu-mi e ruºine de Palatului a început sã se tragã în noi în plinã noapte, nimeni. Nu primesc nici un premiu la sfîrºit. Doar pe orbeºte, de ce n-am plecat acasã? Pentru cine îmi prinþesele primesc premiu. Ce proaste sînt prinþesele! dãdeam eu, la o adicã, viaþa? Sudaaan, strigam uitîndu-mã spre rochiþa aia de nor. Unul dintre jocurile preferate din copilãrie se Nu striga nimeni Sudan. Nici nu ºtiam cã existã numea ÞÃRILE. Se adunau o grãmadã de copii ºi o þarã cu numele ãsta. Pînã cînd l-am vãzut într-o zi mici ºi mari, ne trebuia doar o minge. Strigai tare pe însuºi preºedintele Sudanului trecînd prin orãºelul numele unei þãri ºi aruncai mingea în sus, spre cer, meu. Era într-o maºinã decapotabilã, stãtea în picioare pînã la norii care îºi tot schimbau forma (dintr-o pasãre ºi fãcea cu mîna. Cicã lîngã el era tovarãºul, dar eu care rîde într-un crocodil ºi apoi într-o rochiþã). Strigam nu aveam ochi pentru tovarãºul Ceauºescu. Era o zi numele unei þãri, mã uitam în sus la pasãrea albã care frumoasã de început de varã, fuseserãm scoºi toþi rîde ºi eram þara aia. Nu mai ºtiu cum era jocul, de elevii din clase, ne-au aliniat pe o parte ºi pe alta a fapt. Îmi amintesc doar cã trebuia sã alergãm apoi ca strãzii, de la fabrica de vopsele Colorom pînã la serele nebunii, pînã cobora mingea, fugeam ca sã nu mã de la marginea cartierului meu. Acolo, în marea de nimereascã, sã mã izbeascã cel care avea sã prindã sticlã ºi fier, de unde se trimiteau garoafe în toatã þara, mingea. De alergatul ãsta depindea þara ta. Fugitul exista chiar o serã uriaºã numai pentru Ceauºescu, tãu era salvarea ei. De fapt, nu mai ºtiu clar cum stãtea unde creºteau banane ºi ananas, aºa spuneau oamenii. treaba. Cînd oboseam, jucam Încurcatelea. Se Ce-o fi ãla ananas, mã întrebam ºi-mi tot venea în minte încurcau fostele þãri între ele, le descurcam. Nu mai propoziþia „Ana are nas”. Ne-au scos pe toþi ºi am fost erau þãri, erau doar niºte copii. impresionatã de cîþi copii avea, de fapt, ºcoala noastrã. Strigam o þarã ºi eram þara aia. De la Colorom pînã spre capãtul celãlalt al oraºului erau Româniaaaaa. Toþi copiii vroiau sã fie România. aliniaþi cei de la liceul de chimie ºi apoi cei de la liceul Ne plãcea de ea. Numai muzica popularã de la teoretic ºi copiii de la ºcoala germanã, probabil. Am televizor nu-mi plãcea. Aveam 8, 9 ani. stat nu ºtiu cît în picioare, în costume de pionieri, cu Numai copiii mai mici vroiau sã fie România. flori în mînã pe care trebuia sã le agitãm la apariþia Aveam deja 14 cînd gîndeam asta. coloanei de maºini. Florile s-au ofilit. Mi-a pãrut rãu de Toþi vor sã plece, bãiatul de care mã ele. Cînd a apãrut coloana, printre braþe fluturînd ºi flori îndrãgostisem îºi fãcea bagajele pentru Germania. Ce jilave, am vãzut faþa preºedintelui Sudanului. Era... o sã mã fac fãrã el? N-o sã-l mai vãd niciodatã. Þãrile luminoasã. Pielea lui era neagrã, nu mai vãzusem despart oamenii. Þãrile sînt împotriva dragostei. niciodatã în realitate un om cu pielea neagrã. Am simþit Aveam 15 ani. aºa, un fel de emoþie, inima mi-a bãtut foarte tare. Africaaaa. Nu era o þarã, Africa, dar ce ºtiam Acasã m-am tot gîndit la preºedintele Sudanului ºi la 22 eu? Încã nu fãceam geografia lumii, auzisem doar de cum o fi oare sã ai pielea neagrã. Ce chestie! Bine, vãzusem filme la televizor, dar alea erau doar niºte bãieþel de vîrsta mea (9 ani), va pleca cu mama lui în filme. Odatã vãzusem chiar un film cu unii într-un fel America, la tatãl lui. Îmi spune cã vrea sã ajungã de costume ca de fantome, care omorau oamenii cu cosmonaut. Iulian are noroc pentru cã e albinos. Are pielea neagrã din America. ªi uite cã preºedintele pînã ºi genele albe. El va ajunge sigur pe o altã planetã, Sudanului se plimba pe aici, pe la noi. La noi nu erau dacã o sã vrea. Poate o sã întîlneascã niºte marþieni. cucluxclani. Într-o zi, am vãzut la o fetiþã o pãpuºã Dupã un timp, gîndindu-mã la bunicu, mi-a fost negresã, abia apãruserã pe piaþã (poate cã era legat milã de el. Mã uitam la el în gîndul meu (cã el era de vizita preºedintele Sudanului). Mi-a plãcut pãpuºa, departe), îl vedeam în gîndul meu cum meºtereºte la mi-am dorit-o mult, fetiþa a fost de acord sã-i dau în bicicletã, deºi bicicleta nu avea nimic ºi acum ºtiam PROZà DE IARNà schimbul ei un serviciu de ceai din porþelan, în cã nu puteau veni americanii, nu-i lãsa Ceauºescu, miniaturã. Îl primisem de la naºa mea, þineam la el, degeaba aºtepta bunicu. era, cum zicea mama, o bijuterie. În plus, din Bunicu îi aºteaptã pe americani, eu pe marþieni. Strãinãtate. Mama a fost supãratã cînd a aflat, a trebuit Mãtuºa mea, care poartã bluze lãlîi ºi pantaloni sã dau pãpuºa înapoi ºi sã cer farfurioarele ºi cãnuþele. trapezi ºi pãrul mare ºi creþ ºi bijuterii ca niºte Pãpuºa era frumoasã, din cauciuc, cu pãrul scurt, bomboane colorate, de lemn, ascultã numai muzicã fãcutã de fabrica Arãdeanca. Am întîlnit mai tîrziu o americanã. Ea are 18 ani, eu 8. Mie-mi place numai fatã cu pielea neagrã, vorbea româneºte, era româncã. de Margareta Pîslaru. Cînt ºi eu aºa: „Sînt o fatã ca Nu mai întîlnisem. Cum putea scrie ea compuneri oricare/ N-am nimic deosebit/ Pãrul negru la culoare/ despre þarã, cum putea cînta ea cîntece patriotice, Zîmbetul obiºnuit”. cum putea spune ea cã e nepoata lui Traian ºi-a lui Italiaaaa. De-acolo au venit strãmoºii noºtri. Decebal? Aveam 12 ani cînd îmi puneam întrebãri ca Acolo sînt fraþii noºtri. Ne uitãm la filme alb-negru la astea. televizor. Italienii chiar sînt ca noi. Anna Magnani este Australiaaaaaa, strig, uitîndu-mã spre cer ºi tanti Mãrioara de la 4. ªi Lolobrigida e profa mea de aruncînd departe, sus, mingea. Ochii nu o mai vãd, muzicã, iar cîte un Mastroianni mai pirpiriu îi fãcea din cauza luminii prea puternice. Australia e aºa curte vreunei Sophia Loren de cartier. Nu înþeleg de departe, cã nu poate fi decît o þarã frumoasã. Cu cît ce nu se fac excursii la strãmoºii noºtri. De ce trebuie mai departe, cu atît mai frumoasã. Numai acolo trãiesc sã stãm doar în Dacia, de parcã nu am fi ºi romani – cangurii. Eu nu o sã vãd niciodatã un cangur în de la Roma! Poate cã tovarãºul nu-i iubeºte pe romani. realitate. Pãcat. Nici el pe mine! Pãcat. Cangurii trãiesc El e numai dac. numai în Australia ºi eu numai în România. Cicã l-au omorît pe un nene Aldo Moro. Toatã lumea Japoniaaaa. Era o fetiþã, Heidi, într-un desen vorbeºte numai de asta. Cine? Mafia italianã. Mafia te animat, ºi vorbea ciudat. Limba aceea întreruptã, gãseºte ºi în gaurã de ºarpe. Noi oare aveam Mafia? rãstitã, era japonezã, dar fetiþa era bunã… De ce o fi Indiaaaa. Dacã te duci la cinematograf, poþi sã avut ea un nume german? Japonezii au ochii oblici. dai de Narghita. O fetiþã din vecini mã cheamã la ea Mi-am tras pleoapele sã vãd cum e. Lumea se face acasã. Pune la pick-up Narghita. ªtie cîntecele pe puþintel mai latã. Pãrerea mea. Eu, puþintel mai dinafarã, în indianã. Nu poate sã-mi spunã despre ce frumoasã. e vorba în ele. Eu am învãþat de curînd Allons enfants Americaaaaaaaa. Acolo erau cowboy care se de la patrie le jour de gloire est arrivé (profesorul meu bãteau cu indieni. Eu þineam întotdeauna cu indienii. de francezã seamãnã leit cu împãratul Traian din Cînd ne jucam cu frati-meu de-a cowboii ºi indienii, manual ºi-l cheamã chiar Traian, Traian Ionescu). Eu eu eram indian (aveam ºi codiþe împletite, lungi, pielea ºtiu ce spun în cîntec. Îmi imaginez cum se adunã cam mãslinie), eram Winnetou. Am încercat odatã sã- copiii din Franþa, unde e tiranie. Nu-mi imaginez ce mi fac o tiarã de indian din pene de curcan, gãsite la fac ei acolo, dar nici nu conteazã. bunica, dar nu am reuºit. ªi-atunci mi-am fãcut un Greciaaaa. Acolo erau zeii în care credeam. evantai. Muntele Athos chiar existã, mi-a zis mie cineva. Dacã Cînd trecea cîte un avion pe deasupra noastrã, aº ajunge cîndva acolo… Aveam o rugãciune cîte un copil striga: inventatã de mine pentru Afrodita, zeiþa frumuseþii (dar nu trebuiau sã ºtie asta Atena sau Hera, nu vroiam sã Avion cu motor fiu proastã). Ia-mã ºi pe mine-n zbor! Turciaaa. Turcii, turcaleþii, otomanii. Istoria Avion american, noastrã pãrea plinã de ei. Aveau turbane ºi ºalvari. fãrã uºã, fãrã geam! Se luptau ei cu turbanele în cap? Oare turcii mai purtau Bunicul meu tãcea ºi se uita în gol, cînd nu turban în zilele noastre? Iatã preocupãrile unei fetiþe meºterea la o bicicletã. Mi-a zis într-o searã Dan, de 8 ani. Tata mi-a spus cã lîngã oraºul în care s-a veriºorul meu, cã bunicul nostru îi aºteptã pe nãscut el era o insulã plinã cu turci. Cînd eu aveam 3 americani. Nu am înþeles ce ºi cum ºi nici nu mi-am ani, ea a dispãrut sub apele Dunãrii. Tata îmi vorbea bãtut capul cu asta. Poate cã erau prieteni cu el, frumos despre Ada-Kaleh, despre îngheþata turceascã americanii. dupã care el se topea. Cu fistic. Ce-o fi ãla fistic, mã Americaaaaaaaa... Doar acolo sînt cosmonauþi. tot întrebam. Am aflat dupã vreo 30 de ani! Numai de acolo poþi ajunge la stele. De-asta ºi au Poloniaaaa. De-acolo erau Lolek ºi Bolek, cãþelul stele pe steag. În mintea mea, multã vreme, America Reksio ºi profesorul Baltazar. Sau nu, profesorul era a fost legatã de cosmos, de marþieni, de viitorul în din Iugoslavia, dar parcã tot un fel de polonezã vorbea. care-mi puneam atîtea speranþe. Aflu cã Iulian, un Uneori, pe ºosea mai treceau ºi maºini din PL. PL era 23 un fel de Ro, nu? Doar cã vorbeau altã limbã. Dar sau în Danemarca? Hans Christian Andersen, polonezii au inventat sãpunul cu aromã de mãr sub scriitorul meu preferat, era din Danemarca. formã de mãr verde. Incredibil! Danemarcaaaa. Am citit de mai multe ori poveºtile Iugoslaviaaaa. Asta trebuie sã fi fost o þarã miºto. lui Hans Christian Andersen ºi am citit despre viaþa lui Bunica se ducea mereu la sîrbi (nu li se zicea scrisã de el. Ce sãrac era Hans ºi ce rãu era cîndva în iugoslavi), îmi aducea gumã de mestecat în formã de Danemarca. Mai ceva ca la noi. Sãracul Hans! þigãri, iar pentru mama condimente pentru supã. Printre vederile pe care le aducea mama de la Cehoslovacia. Lolek ºi Boleck nu erau de fapt Poºtã ºi care se întorseserã acolo pentru cã nu era PROZà DE IARNà cehi? de gãsit destinatarul era ºi o vedere din Danemarca. Germaniaaaaaaa, strig. Am un costum de Cu o casã rotundã, cu acoperiºul ca un coif. Într-o tirolezã. Pe care nu-l port. Oamenii care vorbesc limba astfel de casã aº fi vrut sã stau eu. Casa asta exista germanã se numesc saºi. Dacã voi vorbi germana, o undeva în Danemarca. Mult mai tîrziu aveam sã aflu sã mã fac sãsoaicã. ºi unde: pe insula Bornholm. Învãþ germana singurã, dupã o carte mare ºi gri. Laponiaaa. Rimeazã cu Japonia. Odatã am Ca sã mã iubeascã Hari Pluto, ai cãror pãrinþi sînt vãzut o fotografie cu o laponezã. Avea ochi de germani. Aflu destul de tîrziu cã Hari Pluto nu ºtie, de japonezã. Laponii oare fac plajã? Stau ei în tricou? fapt, germana. ªi, mai apoi, cã Hari Pluto va pleca cu Cum o fi sã nu ºtii sã te urci în copac, într-un mãr, de familia lui, pentru totdeauna, în Germania. pildã? Pe ei nu-i înþeapã albinele. ªi nici ºerpi n-au Strigãm cînd RDG, cînd RFG. Pentru noi, tot aia. vãzut. Dar mãcar au pisici? Oare existã pisicã polarã? Strigãm cînd RDG, cînd RFG. Nu-i tot aia. Mintea Groenlandaaaaaa. Oare chiar existã eschimoºi? noastrã s-a schimbat, nu lumea. Am mai crescut puþin. Dacã da, de ce nu pleacã ºi ei în þãri mai calde? Nu-i Chinaaaa. Între cãrþile din Macao – unde existau lasã? Nu pot fugi? Nu vor? Nu au cu ce? κi iubesc tot felul de perechi din mai toate þãrile lumii – chinezul þara lor, gheaþa lor natalã? ºi chinezoaica semãnau leit cu vietnamezul ºi Angliaaaaaa, strig. Acolo e o reginã. Acolo e ca- vietnameza, doar cã ultimii aveau o pãlãrie ciudatã, n basme. Dar cineva mi-a spus cã un rege a tãiat în formã de con. Odatã am primit o pisicuþã de catifea, capetele soþiilor lui. 8 soþii. Sau regele era al VIII-lea... galbenã, care, dacã o învîrteai cu o cheie, sãrea dupã Regii sînt buni ºi rãi. Eu am aflat într-o zi cã ºi noi am o mingiuþã (care era cusutã cu un fir chiar de botul avut rege. Ultimul rege era un bãiat frumos. Îl chema ei!). Pisica avea ºi ea mutrã chinezeascã, aproape cã Mihai. L-am vãzut într-o pozã ºi pe un ban mare de nu avea ochi. Jucãria mi-a spulberat preþioasa argint pe care l-am gãsit într-o pãlãriuþã albã, în care- speranþã cã ar exista Moº Crãciun. Am gãsit-o pititã ºi þinea mama micile bijuterii. pe un raft exact în ziua în care urma sã împodobim U-Re-Se-Se bradul. Odatã am vãzut în carne ºi oase niºte chinezi. Rãmînem prietene Erau îmbrãcaþi în haine gri ºi erau la fel, ºi femeile ºi Douã mii de secole bãrbaþii. Mai erau niºte sportive, mereu se luau la întrecere cu sportivele din URSS ºi cu Nadia Fãrã întrerupere! Comaneci. Mã uitam cum cîºtigã mereu ale noastre. U-Re-Se-Se Bastion al pãcii e! Cubaaa. Nu ºtiu cum era romul cubanez, Havana Club, dar caramelele cubaneze nu se comparau cu Cîntau copii asta dacã la un joc se lãsa cu nimic. În Cuba s-a inventat cubul. supãrare. Cã era mai uºor sã te împaci aºa, pe rime Norvegiaaaaaa. Era departe, era frig. Norvegienii fãrã nici o legãturã cu cearta. Mai era unul cu aveau pãrul alb, de la zãpadã. Am citit tîrziu o carte, Cu Bucureºtiul: sãniile la Polul Nord, o expediþie care a durat trei ani, Împãcare, împãcare despre doi tipi, Nansen ºi Johanson, niºte norvegieni. Niciodatã supãrare Au rezistat ºi la -40 de grade, mîncau uscãturi. Dacã ne mai supãrãm Norvegienii sînt niºte oameni foarte rezistenþi. Aproape luãm valiza ºi plecãm la fel de rezistenþi cum sînt românii. Nici nu ºtiam ce la Bucureºti”. rezistenþi sînt românii, aveam sã aflu peste 10 ani. Etiopia. Odatã am vãzut o fotografie cu o fatã. Ce sã-þi spun! URSS era o þarã de temut, era ºi Dedesubt scria Etiopia. Etiopia era foarte frumoasã, foarte mare. Dacã te uitai pe hartã, pãrea jumãtate de ciocolatie, cu gîtul lung. Era îmbrãcatã mai mult în continent. Se bãtea cu America. Ne luptam ºi noi cu mãrgele ºi brãþãri. ea la campionatele de gimnasticã artisticã, unde Nadia Finlandaaa. Finlanda nu existã, a zis un bãiat. E Comãneci ºi chiar Teodora Ungureanu le bãteau de numai în cãrþi. Toþi l-au crezut. El era un în-crezut! Eu fiecare datã pe rusoaice. Ce dacã vii dintr-o þarã mare? nu cred în în-crezuþi. Nu citiserã Crãiasa zãpezii. La Buturuga micã rãstoarnã carul mare, nu? Eu semãn un moment dat, Gretchen ajunge în Þara Laponilor, perfect cu Nadia cînd îmi fac coadã de cal la spate. în cãsuþa unei lapone bãtrîne care le-a zis cã trebuie Am ºi breton ca al ei. Din URSS se aduc niºte cãciuli, sã meargã pînã la Finmark. Acolo se aflã conacul le zice cãzãceºti. Sînt ciudate. Ca niºte coºuri de blanã Crãiesei Zãpezii ºi-n fiecare searã se aprind aurore pe cap. Unele par fãcute din pãr de lup. Altele din boreale. Renul îi aratã fetei niºte „perdele luminoase”. blanã de miel. Pe trotoar vezi lupi ºi miei, dacã ridici Le scrie câteva cuvinte pe o frânturã de peºte uscat ºi capul. Nici un copil nu poartã aºa ceva. Numai bãrbaþii, cu ele trebuie sã se ducã la o finlandezã care o sã le ºi unele femei. Femeile poartã vulpe polarã. Din URSS 24 spunã mai multe. Castelul Crãiesei era în Finlanda a venit odatã Circul chiar în orãºelul nostru. Mama m- a dus în cortul cel mare, dar nu-mi amintesc decît de Kiso, cea cu coc, era el român? Da, pentru cã se o maimuþã în fustiþã. De la Moscova. La Moscova nãscuse aici ºi vorbea româneºte. Baba Kiso era maimuþicile au fustiþã. Din URSS veneau cele mai franþuzoaicã. Unde erau pãrinþii lui, nimeni nu ºtia, plicticoase filme la televizor. Cu soldaþi ºi noroi ºi rãzboi. nimeni nu-i vãzuse vreodatã, poate muriserã. Dar Din cînd în cînd o mai vedem la televizor pe Alla odatã a venit fratele lui mai mic din Franþa. Avea exact Pugaciova cîntînd Arlechino. Mie niciodatã nu mi-a vîrsta mea, era frumos ca un înger, vorbea ca un înger plãcut de Alla Pugaciova. ºi avea pãrul cu bucle blonde, de înger. Franþa trebuie Olandaaa. Am 10 ani ºi se poartã saboþii. Am ºi sã fie þara îngerilor, mi-am zis. Nici mãcar nu m-am eu saboþi cu talpã groasã. Toate fetele ºi toate femeile îndrãgostit de el, atîta era de frumos. Am început sã PROZà DE IARNà au. Aºa se fac în Olanda. Nu ºtiu nimic altceva despre învãþ franceza cu domnul Ionescu de la etajul patru. Olanda. Îmi imaginez ce gãlãgie trebuie sã fie în Cu el fãceam ºi vioarã. Franceza ºi vioara se potrivesc. oraºele lor. Domnul Ionescu era un om foarte frumos. Foarte Rusiaaaaaaaa. Ruºii erau rãi, luau ceasurile de elegant. Nu degeaba era profesor de francezã. Pe la mîinile oamenilor pe stradã ºi mîncau gãinile din fratele lui Tarsi l-am regãsit mai tîrziu în figura bãiatului curtea bunicilor mei, de pildã, imediat dupã rãzboi. din filmul Moarte la Veneþia. Mã uit la film ca la copilãria Cicã nemþii dãdeau la copii ciocolatã. În filme nu e mea, deºi n-are nici o legãturã. aºa. E greu sã înþelegi cu adevãrat cum merge treaba Am primit într-o zi o cutie pe care scria Air de pe lume, dacã eºti copil. Paris. Înãuntru era chiar aer din Paris. Mã tot bãtea Disperarea prietenei mele care fãcea rusa în gîndul sã o deschid, sã înþep cutia de tablã, dar mã timp ce noi fãceam englezã, francezã sau germanã. rãzgîndeam de fiecare datã. Apoi a dispãrut cutia. Dus Numai mamele mai fãcuserã rusã în ºcoalã. Sãraca aerul din Paris. prietena mea. Laleaua neagrã era filmul meu preferat, pentru cã Bulgariaaaa. Nimeni nu strigã Bulgaria. Tot ce îmi plãcea de Alain Delon. Nu ºtiu dacã avea vreo am în minte e perechea aceea din jocul de cãrþi legãturã, dar apãruserã niºte cojoace de blanã de oaie MACAO, bulgãroaica ºi bulgarul, cu opinci. ªi versul întoarsã care se numeau chiar Alain Delon. La televizor ãla din Mihai Eminescu despre bulgãroi cu ceafa cînta Mireille Mathieu. Eu eram tunsã ca ea. Castron. groasã. Dar la 12 ani mã va lua proful de geografie în Spaniaaa. Acolo erau niºte doamne în rochii lungi excursie, în Bulgaria. Doar eu strig tare, tare ºi roºii care dansau pocnind din degete ºi mai erau ºi Bulgariaaaaaa. Pentru cã doar eu i-am gustat nectarul, niºte tauri fioroºi. Apoi a apãrut Julio Iglesias, care i-am adulmecat parfumul de trandafiri ºi am privit tare mã plictisea. Mai ceva decît Karel Gott. Ba nu, filigranul argintiu al brãþãrilor ºi al cerceilor. Karel Gott era mai plicticos! Austriaaaaaaa. Acolo-s saºi, ca la noi ºi ca-n Peruuuuu. Unde sînt maiaºii, unde sînt aztecii? Germania. Saºii au spielhozeni. De piele. Pantaloni Canadaaa. De acolo avem canadienele. Cicã scurþi cu ornamente cu ghinde ºi frunze de pãdure adevãratele canadiene au înãuntru puf de pinguin. sau flori de colþ. Ei au ºi pulovere verzi. Uneori, o Egipt. Ce piramide erau acolo! ªi mumii. pãlãriuþã cu panã. Fac Bruderschaft. Sînt mai mult ca Liban Libia Liberia. Astea erau niºte þãri unde austriecii ºi cîntã ho-la-ri-oooo dacã beau prea multã tot plecau taþii unor copii. La muncã. Se întorceau de- bere. Foarte ciudat. acolo cu haine sau covoare sau decoraþiuni dupã care Cicã austriecii au fost niºte asupritori pentru cei nu prea mã dãdeam în vînt. Dar tot era ceva. din Transilvania. I-au tras pe roatã pe Horia ºi pe Antarcticaaaa, mai striga cîte unul. Dar asta nu Cloºca. ªi Criºan s-a spînzurat în închisoare de nojiþele era þarã. Ba era! Þara focilor ºi-a pinguinilor. Nici picior de la opinci. Nu ºtiam ce sînt nojiþele, dar mi-am de om. ªi foarte bine! imaginat. Pe Gheorghe Doja l-au pus ºi pe un scaun Mexicoooooo. înroºit în foc. Aveam o gravurã în manualul de istorie. Scaunul era ca un fotoliu, doar cã de fier încins. Seara cînd rãsare luna – luna Un bãiat ne-a zis cã sîntem proºti, cã împãratul Pe podiºul mexican – can Austriei þinea cu Horea, cã pe Horea ºi pe Cloºca i-au Mexicanii stau la pîndã – pîndã omorît boierii maghiari, i-au tãiat în patru ºi i-au Sã vîneze un… curcan! îngropat în patru locuri diferite. E cald în Mexic. De-aia au ºi pãlãriile alea pe Ungariaaa. De acolo veneau boierii maghiari în care le vezi în filme, ca sã le facã umbrã ca ºi cum ar Transilvania, care nu a fost tot timpul România. Eu fi sub umbrelã. Dupã muntele nostru, Mãgura, apune trãiesc în Transilvania. Nu mai sînt boieri. Sînt colegi soarele. Tata ºi toþi bãrbaþii sînt strînºi sã vadã un mare de clasã, tanti de la magazin ºi Piroºka, o tanti meci de fotbal. Campionatul are loc în Mexic. Oraºul unguroaicã bãtrînã care a avut grijã de mine cînd eram tot e plin de mici gauchos de cauciuc. Sînt ca niºte foarte micã. ºtrumfi de azi, doar cã au pãlãrii mari, galbene. ªi nu Albaniaaaaaaaa! Poate cã e o þarã albã. Am ºtiu de ce aº numi acest amestec de apus, de ºtrumfi auzit o datã de ea. Mi-a plãcut numele de fatã. gauchos, de cãldurã de searã ºi frenezie fericire. Sînt Suediaaaaa. Am vãzut de trei ori filmul cu ABBA. în Mexicooo. Am cinci ani. Seara cînd rãsare luna, eu Vecinul mei Vimu punea tare ABBA pe balcon. ABBA am cinci ani. Cerul e o clipã roz ºi albãstriu ºi violet ºi ºi Boney M. Rãsuna, cred, pînã la fabrica de vopsele galben. Ca-n Paradis. Colorom. Apoi a murit Vimu, deºi n-avea nici 30 de ani. A murit ºi muzica. S-a desfiinþat ABBA. 1Copilã ºi sorã/ Gîndeºte-te cum ar fi/ Dacã-am Franþaaaa. Tarsi, un bãiat frumos, nepotul babei ajunge acolo-ntr-o zi/ Într-o þarã care sã-þi semene. 25 RAREª MOLDOVAN

At the Spa Mã aºteaptã cu o maºinã la poartã, un Renault Cãldura mã izbeºte, ochelarii se aburesc ºi nu vãd Twingo galben, cu un abþibild mare cu SPORT în cele trei trepte. Mã prãbuºesc înainte, sunt gata s-o PROZà DE IARNà partea de sus a parbrizului. „Sunteþi domnul Negru”, muºc, dar un braþ mã prinde la timp. Micky mã mã informeazã ieºind primul dintre ei, în timp ce al readuce ferm la verticalã. doilea se întinde peste scaunul mortului ºi clatinã din „Hopºaºa, domnu’ Negru”, zice Cornel. cap zâmbind larg. „Domnul Negru”, îngânã ºi el, apoi Hopºaºa? se redreseazã în scaunul ºoferului. Dãm colþul ºi trecem pe marginea unui bazin de „Aþi primit mesajul”, zice. „Azi e.” beton cu apã termalã. Bãtrânii din apã ridicã braþele L-am primit. deasupra capetelor. „Trei... ºi patru”, numãrã Cum maºina n-are portiere în spate, primul instructoarea îmbrãcatã într-un trening roºu, fãrã sã basculeazã scaunul ºi-mi face loc sã intru. Înãuntru ne arunce o privire. „Încã o datã”, scandeazã ea, ºi miroase vag a þigãri ºi deodorant. Bãrbatul se aºazã bãtrânii în apã pânã la bãrbie aºteaptã „Unu, doi”, în dreapta ºoferului, închide moale uºa. Nici unul nu faldurile de piele ies printre aburi, atârnã. Un domn se întoarce spre mine. Din spate, frizurile lor sunt cu o figurã demnã saltã pe vârfuri scoþând umerii ºi identice, scurte în creºtet ºi lateral, lungi pe ceafã, privind în tavan. E aproape întuneric. tunsori de fotbalist ceh din anii 90 la care ºoferul a Din nou pe culoare, ºi de acolo într-o serã de asortat o mustãcioarã. sticlã verzuie, cu douã bazine ornamentale în dreapta Poartã amândoi, pe sub gecile de fâº, treninguri ºi în stânga unei pasarele. Peºti roºii, negri, ºi albinoºi, gri cu dunguliþe galbene pe mâneci ºi pantaloni. înoatã printre plante, pe sub noi. „Micky dã drumul la radio”, spune ºoferul fãrã nici Cornel deschide o uºã. Mã întreb dacã nu cumva o intonaþie. Micky întinde mâna ºi dã drumul la radio, vor sã mã supunã unor exerciþii de aclimatizare un post cu hituri din anii ’70 – ’80, apoi se rãsuceºte brutalã. Doar nu plec la Polul Sud. Suntem afarã ºi e zâmbind larg: „Nu vã deranjeazã”. Ridic din umeri, ger. Ne oprim pe marginea unui bazin a cãrui apã nu dar Micky s-a întors deja la loc. Pornim. Micky aprinde se zãreºte prin stratul gros de abur. Am ajuns, remarc o þigarã ºi i-o trece ºoferului, apoi dã mai tare, tocmai ridicând privirea, de partea cealaltã a blocului lamã. când The Police intrã pe refrenul din „Roxanne”. Din E o curte interioarã îngrãditã, mãrginitã într-o parte fericire drumul nu e lung, ºi dupã încã o melodie – de un alt paralelipiped de beton, în unghi drept cu cel „Born to be wild”, maºina sãltând denivelãrile ºoselei din care tocmai am ieºit. parcã în ritmul modulaþiilor vocii pe ultimul cuvânt – Micky ºi Cornel par nehotãrâþi. încep sã aparã siluetele hotelurilor înconjurate de „Aºa”, zice Cornel. pãdurea neagrã ca de un vãl subþire. „Aici e”, zice Micky. „E frumos la bãi” observã Micky, clãtinând uºor „Aici?” din cap. „Eºti sigur?”, întreabã Cornel, luîndu-mi-o înainte. Tragem în spatele unui hotel lamã, decojit, cu „Pãi a zis sã...”, începe Micky. ferestrele ca niºte ochi împãienjeniþi. O uºã de metal dã „ªtiu ce-a zis”, i-o taie Cornel. direct într-o bucãtãrie cu mesele acoperite de faianþã „Da n-a zis...” ciobitã. Mirosul de cantinã e vechi, o pojghiþã pe „Ce?” suprafeþe. Pe un scãunel, aplecatã deasupra unui coº „Dacã s-aºtepte...” de nuiele, o femeie curãþã un peºte. Nu-ºi ridicã privirea. „Pãi cum sã n-aºtepte?” „E mai scurt pe-aici prin spate”, zice ºoferul. „Mã laºi sã termin? Dacã s-aºtepte... aici.” „Da, ºi mai simplu. Cornel se rãtãceºte mereu.” „Da’ unde altundeva?” „Lasã tu asta”, zice Cornel. „Pãi înãuntru, în...” De afarã pãrea un simplu paralelipiped, înãuntru „În restaurant?” e însã un labirint de culoare întunecoase, cu podele „Da. Sau...” de beton lustruit. Pe margini, cãrucioare de vase, „Dincolo?” coºuri de lenjerie ºi gãleþi înºirate în lungul pereþilor. „Da.” Lãmpile verzi cu EXIT sunt singura sursã de luminã. „Da. Asta n-a zis.” Trecem pe lângã uºi închise ºi întredeschise, „Nu.” încãperi cu neoane clipind, poate cabinete medicale. Cornel se întoarce spre mine ºi aratã cu mâna Apoi coridorul se lãrgeºte brusc, e o salã plinã cu împrejurimile ºi zidul de abur. scaune ºi cu un TV color fixat pe perete la vreo patru „Domnu’ Negru fiþi bun ºi aºteptaþi puþin. Mã duc metri înãlþime. O bãtrânicã într-o fustã groasã ºi cu sã verific.” batic pe cap stã în rândul al doilea ºi urmãreºte o „Lasã, nu te mai duce.” emisiune fãrã sonor. Pentru o clipã, atât eu cât ºi Cornel credem cã a „E miºto, bunicuþã?”, face Micky ºmecher. vorbit Micky. Ne uitãm la el, el se uitã la noi. Femeia rãmâne nemiºcatã. „Aici”, zice o voce de undeva din abur. 26 BAZA TRATAMENT scrie pe uºa pe care intrãm. (fragment) Stãteam faþã în faþã. BOGDAN COªA bate pe canapea ºi îþi În dreapta mea, aduci aminte cã ai culcat lumea lui; sacoºe, pan- niºte oameni în camera taloni vernil pe bãrbaþi cu ta. „Oare s-or fi trezit?” mustaþã, femei cu copii la Nu ºtii ce sã faci, ascunzi bazã, adormiþi în ºosete, erecþia cu o pereche de ca petalele în jurul tulpinei. blugi sau omori Onomatopee între ceilalþi, cuiburile? N-ai douã oameni altfel nicãieri mâini dimineaþa. PROZà DE IARNà pomeniþi; vorbele curgeau Mereu cãldurã, în ºoaptã pe sub scaune ºi praf, turn de bisericã în de dragul lor îþi muiai rama geamului. picioarele sã laºi dâre Proximitatea graniþei. calde când porneºti în Inspiram-expiram sã sãlbãticie. simt, sã mã conving cã În dreapta lui, e vestul acum. Oameni Führer-ul. Venea când mai triºti ca în texte, mai aproape uitai de tine, obosiþi ca în poze ºi ritmic, sã-þi aminteascã de numai alarme false. ce eºti acolo. Veneau Andrei, în cãutarea trenurile din direcþia opu- modelului, nevorbit, sã ºi luminau geamul, dornic sã primeascã fiecare ridica ochii din Ten Fingers to Touch the Sky lumea în el ºi sã fie cartea lui ºi se uita la primit. Îl invidiam cã mai celãlalt de parcã voia sã întrebe „Ai vãzut? Führer-ul!” poate ºi îmi închipuiam, fãrã ochelari, cuiburi de rândunele ªi tot aºa o bucatã. sub acoperiºul turlei. Azi era potlatch-ul. Un þânþar, între noi, fãcea risipã de energie vitalã: un trilion Seara bãtea vântul, mai plimba cerul. Aveam zece de electro-volþi doar pentru a se menþine în aer. degete, dar evidenþa nu-mi lua ochii niciodatã. Apoi pãrãseam bagajele ºi intram într-o navã spaþialã Dimineaþa mai venea câte unul nou. Asta însemna low-cost. Muzicã disco din vremea când nu aveai de ales intimitate, trebuia sã ne îndesãm unul în altul la masã; sã era ºi nu te puteai opune. Fetele erau grase ºi aveau încapã. Era joculeþ pentru fete, zâmbetele timide ºi telefoane care pãreau scumpe. Niciodatã n-am pus aºa chicotelile. Mai urmãream din când în când, aveam o problema, am zis „Or fi ºi ele ca noi”, dar uite. Un beþiv în planºã cu fotografii, faþã sau profil, avea ºi Andrei dar nu faþã, cã-l vedeam, doi cu gura mare în spate. Însã eu nu îºi dãdea seama. Se dã la început, la primul cenaclu la mã-ntorc niciodatã. care mergi. Apoi se porneºte un cronometru ºi tu trebuie Douã cafele ºi iar faþã în faþã. Nimic nu te oboseºte sã bifezi. La un moment dat câºtigi destule puncte ºi, vrei- mai tare ca nefericirea. nu vrei, apari ºi tu, faþã sau profil, în josul planºelor noi. Fumam ºi chelnerul era un bãtrân spiritual. Aducea Atunci se trezesc oameni care trebuie sã te bifeze ºi vin farfurioare de cafea pentru scrum. Fãceam planuri de viitor neîncetat dupã tine, ca-n viaþã. cu voce joasã, þineam spatele arcuit pentru cã Andrei era Câteodatã coboram sã salut, sã aud vorbã, o încovoiat ºi noi eram mereu unul ºi acelaºi, dar în oglindã. înþelepciune de aromã mai subtilã. Nu puteam luneca prin Îi spuneam despre prietenie ºi, în momentele când plimbam poveºti însã, aveam capul acoperit de rumeguº ºi, þigara pe ovalul de ceramicã, încercam sã mã conving cã nemaifiind biluþe de armurã, îl lãsam pe Andrei pe insula sunt capabil de ceva nobil. lor. El mi-i aducea sus dupã, împachetaþi în „Sã vezi”-uri. A nu-þi cãlca niciodatã cuvântul. ªi tot aºa o bucatã. Când urca în camerã se trântea în pat ca dupã ªi din nou în compartiment. ªi din nou în nava spaþialã. orgasm. Se mira singur, apoi repeta ce-a zis Subpoetul ºi De data asta mai liniºte, fãrã fete. Acum se numãrau ãla. Ãia, ãla. ªi alþii. Apoi se mira mai puþin. Apoi mai mult. beþivii. Cel din faþã ºi cei doi, care ajunseserã la un acord. Apoi adormea. Iar între ei, ostentativã, sãrãcia noastrã tinereascã, eroicã Începuse sã-l imite în gesturi ºi vorbã pe Poet. În faþa ºi dezinvoltã ca o armã. Aceeaºi cafea, pe care fiecare o lui puteai explica teoria cópiilor unor studenþi pârliþi aºa cum aºeza înapoi cât sã o ia celãlalt fãrã sã-l suprasolicite toarta învaþã elevii anatomie pe scheletul uman. Era amuzant, îngustã. Tãceam, unul mai împãcat decât celãlalt, ºi dar nu arãtam milã, stãteam întins în pat, purtam frac ºi stãteam pe scaunele înalte de bar. Nava ne legãna ca o privirea mi-era tãioasã. Deconstruiam mãscãriciul, el avea barcã ºi, din când în când, Führer-ul! Dar ne oglindeam un viitor. mai departe în geamul negru, fãrã gât sau capete ºi mã Mâncarea era ca-n armatã, dacã erai ofiþer detaºat. gândeam cã avem patru metri împreunã, o grãmadã. Câteodatã nimereai prost, lângã tine erau oameni care nu Se întâmplau lucruri între timp, dar înghiþeam pumnul vorbeau limba ºi erai prea obosit sã începi o conversaþie ºi sperietoarea dispãrea. Apoi se comprima totul ºi mã prin semne. Atunci îmi aduceam aminte cã mulþi au trudit trezeam când era gata masa într-o þarã în care nu existau pentru mâncarea din gura mea ºi începeam sã mestec acorduri de extrãdare. lent, mai atent, sã disting gesturile bucãtarilor ºi procesele Altã prezenþã în camerã ºi revenirea la senzorialitatea prin care corpuri fizice au devenit abstracte, prefãcându- extremã; brusc, se simþea ca atunci când te trezeºti, soarele se întru hrana care tocmai îmi atinsese buzele. 27 Totul era o meditaþie. Aici, mereu, impresia cã se Sã mai strâng puncte, am cules o frunzã dintr-un copac înnopteazã pasiv-agresiv. O sinergie negativã. prãvãlit peste stradã, am dat-o în spate, dar ea a aruncat- În camerã aveam cãºti ºi în ele jeleau extratereºtri. o pe lângã umãrul meu când nu mã uitam. Sensibilitate. Am scos jack-ul sã-l pun ºi pe Andrei în contact. La început Sensibilitate, femeie! nu ºtia cum sã primeascã prezenþa lor. Apoi s-a liniºtit, dar La sfârºitul satului pâlpâia o placã în ziua mare ºi am i se fãcuse fricã. Eu, întors pe-o parte, cu capul în mâini, pus sã opreascã. Am dat scaunul în faþã ºi am descarcerat încercam sã sugrum femeia care prindea în cleºti rufe pe elemenþii, unul mai frustrat ca altul ºi mai opãrit. I-am aºezat nervii mei optici. la masã ºi au pârâit, care pe scaun, care pe buturugã. ªi trecea timpul, imediat era altã zi, mai mare. Mâncau îngheþatã ºi se fãcea voia mea. În cap aveam un Dimineaþa te întâmpina cu tiruri ºi rãcoare. Trezie stup de albine ºi, din când în când, câte una se ciocnea de limpede cu zahãr random. Plãtea Andrei, eu pãstram banii, nerv. Atunci eram ca un avion lovit de fulger - ceilalþi nu voiam sã-i fac o surprizã, sã facem un lucru nemaivãzut cu simþeau nimic, eu pilotam discuþii în continuare, dar aveam câþiva lei. Sã plecãm unde teniºii sunt acoperiþi de blugi, în gând aterizarea de urgenþã în orice moment. oriunde. Le distrãgeam atenþia. Voiam sã-i vãd cum înghit Mã chinuia sperietoarea, bãtea vântul ºi scârþâia îngheþata întreagã, aºa cã îi puneam sã o apere de praf ºi înainte ºi înapoi. Suprapoetul era coborât din Michelangelo, fãceau toþi deep-throat în pofida resturilor negre, dar nu mã lãsam pãcãlit. Vorbea lent, cu un singur sens, fumegânde. Atunci muream de râs ºi mã simþeam cumva nejustificat. Era ca o deprindere veche, un tic. mizerabil. Apocalipsa maimuþelor, gândeam candid. Erau ºi alþii, dar nu mereu ne salutam când ne vedeam, Stãteam pe scaun ºi pãream interesat, îi distram de uneori treceam unii pe lângã alþii ca anotimpurile. Veneau minune la un nivel de bazã, aºa cã am fost decorat cu vremuri când ne vom teme de soare. Era într-un fel ºi asta, cheile maºinii, care era prea finã pentru veleitãþi tehnice dar era mai degraba o nostalgie ºi o poveste a lucrurilor nespecificate. Voiam doar sã urc nivelul adrenalinei, sã care au fost de ani încoace. Feþe triste zâmbeau, ca înþeleg un lucru. Zîna a pus aceeaºi piesã, îºi dorea sã americanii în avion, când deschideau uºa camerei ºi intrau; simtã ce am simþit eu pe scaunul din dreapta, nefericita. ca o confirmare a decolãrii, trebuia sã faci un semn prietenos În faþã aveam o mie de kilometri cubi de cenuºã, dar cu mâna. Din pãcate, nimeni nu avea de împãrþit cu nimeni lumea a început sã râdã cu plusvaloare ºi sã delireze în decât depresia din cauza întunericului. ochelarii de soare cu câmpii, dealuri, mãrãcini ºi soare Lavinia apãrea ºi dispãrea, nu te lãsa sã o adulmeci, laolaltã. Eu mi-am frecat palmele ºi am ºtiu cã ceva nefiresc aºa-i plãcea ei sau era o nesiguranþã. Andrei credea cã e tot îi împing sã facã. ªtiam dintru început, eu nu voi fi o plinã de mistere, cã toþi suntem. Ei, „toþi suntem”, dar nu-i prezenþã ºtearsã, vag cãlduþã. rãspundeam. Ca sã fiu mai sigur, mãsuram unghiul format Am ajuns la hotel, am scos trei demoni ºi m-am jucat de înclinaþia bãrbiei cu linia privirii, acolo vedeai adevãrul. cu ei în palmã. Mã interesa foarte mult tristeþea Poetului, Apoi era o zi la fel de proastã, însã alesesem sã dar nu începusem comunicarea. Aºteptam, dupã sãrbãtoresc cumva asta. Mi-am fãcut numãrul, douã ore a imersiunea în întuneric vine Periheliul. râs toatã lumea ºi eram mulþumit, dar ºocurile începeau sã Am oprit într-un loc ºi-am bãgat toatã lumea în aparã, degeaba se apropiau acum de mine. Caleaºca se buzunar. Dintr-o mânãstire curgeau ºiroaie de miere transforma în bostan pe veci, pastile nu mai erau ºi n-aveam sârbeascã. I-am lãsat pe jos, sã pozeze, ºi eu m-am aplecat reþete. Începea vâjâitul ºi eu trebuia sã urc, sã închid geamul sã beau în tihnã. Apoi vocea a secat. Voiam sã rãmân ºi sã mã ghemuiesc. acolo sã desenez clãdirea sau sã cerºesc sau sã mã rog În drum, m-am uitat la un fluture. Stãtea pe geamul cu lacrimi fierbinþi. Nu voiam sã merg mai departe. unei maºini ºi bãtea din aripi în reluare. Doi, trei ºi. Doooi, Rostogolisem bolovanul, nu mai era nevoie de mine în jurul treei ºi. Nu avea curajul sã zboare sau îºi întindea aripile lor. Învinsesem logica lui Andrei, intuiþia Laviniei ºi vrãjile foto-voltaice în marginea amiezei. Zînei. Îi împinsesem într-o maºinã ºi-i capitonasem cu Lângã mine a apãrut o necunoscutã ºi a deschis euforie cât sã nu vadã anxietatea unul în ochii celuilalt. portiera, mi-a alungat subiectul, i-a anulat liberul arbitru. În Mergeam mereu înspre soare ºi calculam cã nu se spate au urcat trei oameni, mi-am luat genunchii în braþe ºi mai terminã ziua. Un profesionist depãºeºte termenele doar am urcat, aºa, într-o doarã, în dreapta, sã vãd ce-o mai fi ºi pentru a obþine finisaje mai frumoase, m-am gândit. asta. Aºa ard casele ºi nu vedem mâna distratã a unuia ªi tot aºa o bucatã. Urma muzeul unei întregi mai puternic, credem cã e de la pãcatele noastre, mi-am subculturi a Apocalipsei. adus atunci aminte. Andrei era deja în faþa uºii unde se zvonea cã lucreazã ªi maºina mergea. ªi costa bani. Poetul. Se tot apropia de ea ca de o criptã ºi i-am fãcut Iar eu mã simþeam mizerabil, dar fredonam o piesã semn cã-l voi prinde întru eternitate acolo. Ghidat de aidoma. O vedeam într-un film foarte snob; o broscuþã roºie impulsul de discipolat, a atins cu arãtãtorul uºa aºteptând pe o stradã îngustã, o tipã cu unghii vopsite, ochelari de o minune confuzã. Ceva. Sã plângã balamalele, una mãcar. soare ºi batic cu buline ca o supradozã de antidepresive. De douã zile era searã. Strãzile erau ca la televizor, Vie în jur ºi geamurile coborâte. Of, undeva, prin Provence, te simþeai turist, fabulai locul ºi aduceai un plus de rãspândind o muzicã aºa, care carboniza cãrãbuºii. extravaganþã. Încercam sã mã comport ca ºi când aº fi tipa; cã buclele El îmi propune o pozã ºi, asemeni lui, mã duc lângã îmi ies de sub batic, cã n-am nicio grijã ºi, în idila mea, uºa atelierului camuflat în cizmãrie. Mã aplec ºi alunec cu 40 la orã. Încã se putea face. îngenunchez, ironizând atitudinea de sclav, de om slab. În spate era o atmosferã tensionatã, nu ºtiau: sã se Aveam impresia ca s-a prins, dar aºa fac lucrurile, mereu 28 bucure de plimbare sau, cine ºtie, vãzuserã ºi ei fluturele. la graniþã; trebuie sã împing bolovanul, sã-l împing ºi sã se loveascã de alte stânci, sã se ciobeascã ºi sã se crape aºteptam, dar ne-a dat clasã. unde aºa e dat sã fie, dar sã se ºlefuiascã unde a dat Andrei a mers un kilometru în faþa mea. Îi ieºea tricoul Domnu material bun de sub bluzã ºi nu observa, de parcã trãia aventura vieþii ªi înainte pe stradã. ªi înapoi, nu mai aveam unde lui. N-avea în spatele ochilor mãsura lucrurilor ºi era ridicol. ajunge. Viza dramatismul ºi mergea înaintea mea spre posteritate. Bar cu renume, un fel de moschee pentru estici, Începeau greierii, ne apropiam de case. Greierii mei despãrþiþi de el, spre deliciul pelerinilor, printr-o mie de rãspundeau greierilor lumii ºi eu nu aveam nimic de zis, kilometri. Afarã, pe o terasã fãrã personalitate, muzici ºi trebuia sã asist cumva, sã rezist pânã în camerã. Eram PROZà DE IARNà discuþii la care nu am participat din respect ºi autocontrol. fiinþe periculoase în faþa farurilor, puteam trage gratii în faþa Un om bun ºi altul care avea nevoie de el. Lavinia fredona ochilor, aºa, cu un pas. Totul stãtea într-o decizie, dar ce dub. Copiii apocalipsei acustice se închinau necondiþionat mai conta la sfârºitul lumii. la drujbe venite din depãrtare. ªi tot aºa o bucatã. Apoi ne-am oprit ºi am aºteptat. Un telefon, Macha, petrecere de liceu la 30 de km. Aº fi vrut sã fiu astronautul regal al Marii Britanii, sã ºtiu Am propus sã mergem, dar ca sã trecem graniþa în zori, sã primul despre toate câte se întâmplau pe acest uriaº LCD mergem unde blugii ºi teniºii se-ntâlnesc, sã fugim printre al nopþii, dar mereu am fost bolnav toamna. cabluri de înaltã tensiune prãjite, printre cabluri cu aspect O vedeam pe Lavinia venind ºi gândind la aparatul de iarbã. Ei nu-nþelegeau, confuzie ºi mai apoi panicã, dar lãsat în maºinã. Eu n-am vrut sã îl iau, simþeam cã trebuie sã fiu gentleman, am fãcut altfel ºi am hotãrât sã ne sã o eliberez de tirania imaginii. Trãia o tristã viaþã întoarcem într-o parcare cu o floare industrialã ca soarele ekphrasticã. În plus, aveam o chestie cu suferinþa impusã petroliºtilor. Aici, la marginea cupolei, se simþea siguranþa. ºi trebuia sã o aplic unde simþeam cã e vorba de rãsfãþ. ªi totuºi, niciodatã mai aproape de Budapesta ºi mai Pur ºi simplu, omul trebuie eliberat prin pierderi repetate. departe, spre punctul nevralgic al omenirii. Doar aºa poate fi pregãtit. Eu fãceam stop ºi Lavinia se pisicea într-un mod Mã urcasem pe un stâlp ºi, cu mâna streaºinã la ochi, negativ, îi era frig, somn ºi simþea disconfort de femeie. Eu tãiam bezna. Acesta era un catarg de pãmânt. Mã uitam în mai aveam 2 la viaþã, mi-am scos eºarfa ºi l-am rugat pe jos la Andrei, care, într-un moment de pasivitate mentalã, Andrei s-o înfãºoare. N-aveam niciun rezultat, dar sãdeam bãtea asfaltul cu o nuia. În clipa în care va realiza asta ºi el, în ochii ºoferilor de tir deznãdejdea. Mi-am scos puloverul va deveni o altã persoanã. ºi am acoperit Lavinia iar, nu era un gest, dar podurile, Mersul Laviniei era unul atent, parcã scãpase orbul blugii ºi teniºii erau pe sensul celãlalt ºi nu mai speram într-o grãdinã cu melci. Vãzându-ne aºa, ar fi putut gândi decât în modificarea reflexivitãþii unor strãini. De când cu despre noi „Uite, doi pescari de la începuturi”, dar bluza lui modelarea voinþei, aveam eu o fazã. Andrei semãna mai mult cu un covor Navajo. Lavinia era un sac de cartofi sprijinit de o barã. M-am Mai târziu, în jurul unei borduri, ea invoca lucruri ºi ne asigurat ºi am intrat în benzinãrie dupã ce-o mai fi. În faþa atribuia fetiºuri. Aparatul ei era în siguranþã, „intrase într-o mea, douã jumãtãþi de fese, ca trei sâni într-un film de ora nouã fazã a existenþei”, îi ziceam. Ea se bulbuca la noi, nu 10. „Genetica folositã pe dos”, am zis, „dar ea era vedea cã am scãpat chipul de imagine ºi de concurenþã, dar Superprostituata ºi ne va duce undeva”. Vânzãtoarea îi avea sã înþeleagã mai târziu. Îi sãdea privind-o în ochi minima împingea restul, apoi îl trãgea înapoi: ele aveau calcule capacitate de autoreplicare. Nu fusese o cãlãtorie în zadar. mai vechi, rãmânea pe a doua searã în contul unei cafele ªi nimic n-a mai fost din dimineaþa aia. cu lapte. Se uita la mine ca la „ce-o mai fi ºi asta”, nu ºtia cã Am lãsat zilele sã treacã de la sine, îmi plãcea sã vãd timpul a ajuns la filtru. lumea de sub turla bisericii, din cuiburile de rândunicã. Era Pe bancheta din spate eram ca trei ceºcuþe siameze, septembrie ºi era perioada când începea transformarea în cu torþile translucide sudate. Mie mi s-a spart o narã ºi puroiul ochii oamenilor. îmi ajunsese pe buze, despre care se ºtie cã sunt atent Lentoarea se dizolvase în aer ºi, din când în când, se vascularizate. Cu toate astea, m-am bucurat sã vãd cã prelingeau colþurile cerului ca o hartã fãrã ºipcuþe. „Au plecat nivelul senzorial scãzuse la minim, dar eram preocupat de toþi ºi-am rãmas noi”, gândea Andrei golit de speranþã. viaþã ºi i-am lãsat pe ei sã se teamã. Mã ºtergeam cu tricoul Apoi am plecat ºi noi ºi n-a mai rãmas nimic. Totul ºi simþeam cum mi se goleºte capul. Mi se fãcea rãu ºi am era acum înainte ºi deasupra. Lumea se surpa la colþurile început cu glumiþe. Superprostituata râdea. Lavinia mã þinea ochilor ºi, în vitezã de croazierã, întindeam mâinile sã ating strâns de tortiþã ºi Andrei îºi ducea genunchii la gurã într- gãurile negre, sã-mi sugã degetele din ambele pãrþi ca sã- un exces de gratuitate. i pot arãta lui Andrei timpul. ªi tot aºa, pânã ne-am aºezat. Drumul ºerpuia ca în cãrþi, dacã închideai ochii aveai Stãteam faþã în faþã ºi, amândoi, din spatele vedere din elicopter, era un fel ergonomic de a conduce. ochelarilor de soare, sorbeam aceleaºi cafele ºi pândeam Pe marginea strãzii erau desenate vaci ºi semne de mirare, Führer-ul. Vedeam cã ziua fugea hingheritã peste dealuri ºoferii erau atenþionaþi cã viaþa e o enigmã. ºi mã gândeam cã, atunci când se lasã noaptea, ungurii, ªi tot aºa pânã Lavinia a fost datã jos. Nu m-am fãrã suprema informaþie, fug ºi ei cu Ardealul. L-am împotrivit, eram strâns legat în uimire de frica din ochii ei. întrebat „În seara când veneam încoace, þii minte... Ce Am considerat cã era de vinã pentru ce i se întâmplã. crezi cã ducea lumea aia în sacoºe pe rapidul de Bu- Fiecare trebuie sã aibã simþul scafandrilor. „Acum am rãmas dapesta?” S-a uitat lung la mine ºi-a îngânat cã-i o luptã cinzeci ºi patru de evrei în maºinã, doi în faþã, doi în spate mitologicã. El nu era împãcat cu asta, aºa cã, sã se ºi cinzeci în scrumierã.” ªoferul n-a înþeles poanta ºi s-a liniºteascã, am scris pe ºerveþelul de sub ceaºca goalã mângâiat pe gât cu briceagul. Ajunsesem aproape de casã „când va veni ceea ce este desãvârºit, ceea ce este în ºi se vedea satul. Ne-am cerut afarã ºi-a oprit. Nu mã mai parte va dispãrea.” 29 ADRIAN SCHIOP

Medication

PROZà DE IARNà Pentru Vera În faþa mea, pe podeþ, se opreºte un cuplu roºcat Chiar dacã am plecat din Auckland pe 28 de englezi, ca sã priveascã peºtii. Aratã cu degetul februarie ºi o sã cãlãtoresc în jur de 36 de ore în timp spre apã, exclamã chestii cu voci joase - dar limba, real, schimbând 3 avioane, o sã ajung în România atitudinea, accentul, tot ce vine de la ei îmi face rãu tot pe 28, din cauza paradoxurilor de fus orar, îmi la creier; doar ºase ore fragile mã separã de þara aia în care am trãit scufundat mai mult de un an - ºi nu explicã vecinul meu de scaun, un traveller danez. pot sã-i mai aud, gata, mi-a fost de ajuns. Din Singapore, el urmeazã sã se îmbarce spre Mã ridic ºi plec. Mã îndrept spre restaurantele Bangkok, eu spre Frankfurt. de la etajul superior, decelez mirosul chimic al unui ªtie aeroportul, e huuge, unul din nodurile de restaurant chinezesc. Ies în faþa lui, mã uit la firmã – trafic între Asia ºi partea sudicã a globului - ºi, înainte m-am înºelat, e vietnamez. de aterizare, îmi dã ponturi de traveller, “sã nu Explorez spaþiul, încerc sã mã umplu cu imagini ºi mãnânci la vreunul din restaurante, fiindcã existã un gânduri. Sunt lipicios, încep sã caut un duº. Gãsesc minimarket la etajul 1 cu preþuri foarte bune, aºtepþi destul de repede unul, dar e scump, 15 lei de-ai lor, 6 ore? este un cinematograf gratis dacã te plictiseºti”. adicã, fac un calcul, în jur de 20 USD. Caut un WC Îl ascult cuminte, cu mâinile întinse pe genunchi; e pentru handicapaþi, dar se aflã chiar în buricul amabil, dar nu-l pot crede, cunosc în detalii amabilitatea aeroportului ºi n-am tupeu sã intru ºi sã-l folosesc pe asta degajatã ºi rece, care nu te implicã cu nimic. post de spãlãtor, aº leºina dacã o uniformã albastrã din Aeroportul e gen Heathrow, cu terminale foarte personalul aeroportului m-ar vedea intrând. Rãmân cu lungi. Mã ia puþin cu ameþealã, vastitatea impersonalã urmãtoarea miºcare în aer, nu ºtiu ce sã fac mai departe. a locului mã deruteazã. Pereþii minþii sunt încã fragili, Pentru 2’ stau. Mã legãn de pe un picior pe altul. dar în buzunar am pastilele, de douã feluri, Caut o toaletã. În cabine descopãr WC-uri tranchilizante ºi somnifere. Le þin într-o punguliþã pe turceºti, cu tãlpici, ca în autogãrile româneºti de acum care o strâng în rãstimpuri, dar nu vreau sã iau nici 30 de ani. Anacronismul mã înduioºeazã, copilãria una pânã nu mã vãd urcat pe avion - în spate, am o de la arã, drumurile cu autobuzul la Sibiu, mirosul de cãdere nervoasã, urmatã de stãri prelungite de febrã motorinã arsã din autogarã... Ce rupe cu duioºia e la creier ºi, la sfârºit (adicã acum 2 zile), un atac de un furtun exotic cu robinet ataºat, pentru ablaþiuni panicã întins pe 14 ore; în faþã, am 25 de ore de musulmane. Furtunul e destul de scurt, îmi ajunge cãlãtorie ºi douã continente de traversat. pânã la burtã, dar poate fi folosit pentru spãlat. Mã Caut un loc de fumat ºi dau peste niºte cuºti cu spãl metodic, ignorând bãrbaþii care se aud intrând. pereþi de sticlã, în care lumea fumeazã repede o þigarã Încã 4 ore ºi 50’ de aºteptat. La Bucureºti mã aº- ºi se carã. Sunt câþiva europeni care discutã cu gesturi teaptã veriºoarã-mea cu maºina, iar din Frankfurt o degajate ºi reci, ºi asiatici cu figuri autiste, posace, sã cãlãtoresc cu români - pe avion românii se-mbatã, spre care mã trag din reflex. spun bancuri, pun manele, sunt practic acasã ºi deci Rulez o þigarã. Fumez ºi ameþesc, mã deprim nu mai are de ce sã-mi fie fricã. Orele alea nici n-are rost vag ºi o iau imediat din loc; ideea e sã nu stau, sã mã sã le mai contabilizez, prin urmare sunt 21 de ore în cap. miºc, miºcarea dã siguranþã. Cinematograful: o salã lateralã ºi micã, separatã ªi iatã-mã cautând minimarket-ul danezului. La de restul aeroportului printr-o draperie groasã - unde rafturi, caut ceva ieftin ºi vag comestibil. Preþurile sunt filmele sunt difuzate pe un ecran plat de 1 pe 1 ½. inabordabile, de stat turistic de lumea 1; într-un fund Doar câteva scaune, în faþã, sunt ocupate; iau loc pe de raft descopãr niºte biscuiþi urâþi ºi ieftini ca-n unul din fundul sãlii. comunism, din care cumpãr 2 pachete. Mã miºc E liniºte, chiar dacã de afarã se aude, atenuat, printre rafturi, compar preþuri, fac calcule febrile, foºgãiala oamenilor ºi anunþurile plecãrilor. Mestec observ cu sagacitate cã mãrcile internaþionale sunt biscuiþi ºi casc ochi rotunzi spre ecran. Biscuiþii sunt mai scumpe decât pe aeroportul din Auckland. Încerc la limita comestibilitãþii, numai fãinã ºi sare, iar filmul sã-mi þin mintea ocupatã, îi dau sã mestece gânduri e idiot, cu mult albastru - dar îmi þin mintea lipitã de cretine ca sã nu se sperie ºi s-o ia razna. el, cât mai lipitã. Mai am de aºteptat 5 ore ºi 15’. Mã plimb printr- 3 ore ºi 10’. Caut poarta la care urmeazã sã aparã un kitsch chinezesc, un fel de pãrculeþ cu natura din avionul. O gãsesc, verific pe monitor numãrul zborului Singapore, palmieri, ferigi, un podeþ, totul artificial, ºi ora. Mã aºez pe o bancã din faþa sãlii de îmbarcare, mai puþin apa ºi peºtii din ea. Foarte curat, aseptic, ochii mei se miºcã vioi ºi rotunzi dintr-o parte-ntr- palmierii ºi ferigile sclipesc de parcã ar fi lustruite. alta, examinând feþele care trec pe banda rulantã, Obosesc, simt nevoia sã mã las pe o bãncuþã. Pipãi din fericire asiatice. o frunzã de palmier, e uscatã, deshidratatã, pe sub O familie se aºeazã pe banca de lângã mine, 5 30 plastic se simte materialul textil. metri mai încolo. Sunt trei, probabil japonezi sau coreeni, sunt îmbrãcaþi bine ºi respirã stabilitate, fiindcã e în timpul serviciului ºi poate fi vãzut de vreun prosperitate calmã. Bãiatul e adolescent ºi are un ºef. Are doar 20’ libere. Rãsuflu uºurat, 20’ e puþin pentru obraz ireal de fin, mã gândesc melancolic cã asiaticii o treabã mai sexualã. Apoi mã gândesc cã bãiatul mã sunt infinit mai graþioºi decât caucazienii între care o duce undeva sã-mi ia o muie scurtã, la botul calului, ºi sã-mi duc viaþa. asta mã panicheazã. Mi se face brusc chef sã fiu singur, Întorc capul spre peretele de sticlã care mã sã dezertez din povestea asta, în definitiv nicãieri nu e desparte de sala de aºteptare - s-a umplut ochi cu aºa de safe ca între propriile gânduri. asiatici. Erau mulþi ºi în Noua Zeelandã, dar acolo Mã conduce spre o colivie pentru fumãtori ºi, nu fãceau regula – la fel ca mine, trãiau scufundaþi surprizã, unul din geamuri e de fapt o uºã care ne PROZà DE IARNà într-o realitate strãinã... Stau nemiºcaþi pe scaune, scoate pe o terasã exterioarã. copiii se joacã tãcuþi cîþiva metri mai încolo. N-am Rãsuflu uºurat, deci nu e vorba de sex. vãzut niciodatã atâþia asiatici la un loc ºi nici nu cred E noapte, ora localã 9.35, ºi cu toate astea c-o sã mai am ocazia sã vãd. Þara mea e falitã, eu trecerea de la aerul condiþionat din interior la clima mai falit decât ea, mã duc sã mã-ngrop acolo; o sã ecuatorialã de afarã e grea – cu toate instalaiile care îmbãtrânesc fãrã sã fi vãzut nimic din ce mã aruncã aer îngheat, respir abur cald, e ca-ntr-o serã intereseazã din lumea asta. fierbinte ºi umedã. De la tv se vãd doar imagini de Nu e indicat sã mã gândesc la de-astea, aºa cã paradis colorat, însã tv-ul acoperã doar 2 simþuri din mã pun iarãºi în miºcare. Terminalele sunt legate de 5 posibile. Cu restul simþurilor, descopãr cã realitatea centrul aeroportului prin benzi rulante foarte lungi, e complet diferitã, înecãcioasã ºi nelocuibilã. ca-n Asimov. Mã urc pe una, mã opresc la o cuºcã Sunt palmieri pitici în ghivece, mese înalte ºi de sticlã din centru sã fumez o þigarã, apoi mai dau o câteva bãnci pe margine. Mã aºez pe o bancã izolatã turã prin parcul de chinezãrii; nu-mi iese în cale nici între douã ghivece, el rãmâne în picioare. Îl întreb un englez sã-mi facã bau, dar tot nu-mi gãsesc locul. dacã îi fac probleme, am prejudecata cã mã aflu într- Aºa începe, ca o nerãbdare fãrã obiect, o agitaþie un stat asiatic sclavagist, unde oamenii sunt care îi mãnâncã nervii ca o ulceraþie, o mâncãrime disciplinaþi ºi muncesc ca roboþii. Rãspunde cã nu, de care n-ai cum sã scapi fiindcã e pe interior. Caut o colega lui o sã-l acopere. traiectorie sã mã pun din nou în miºcare. Vreau sã-i aflu din nou numele, nu am înþeles Mã întorc pe banda de acces din sens opus din prima. Mi-l spune din nou, de data asta pe silabe, terminalului de unde am plecat, e mai intim acolo. În Naz-ri, reluãm amândoi în cor, Naz-ri. Sunt fermecat. sala de aºteptare asiaticii au fãcut coadã ºi se îmbarcã Hai lângã mine, îi zic rãguºit, brusc inundat de în avion, scotocesc dupã figuri interesante: puºti, cãldurã; nu se poate, clatinã cuminte ºi grav din cap, personalul albastru care lucreazã pentru aeroport, I’m not allowed to sit down dacã existã pasageri care bãiatul care, cu gesturi precise, profesionale, stau în picioare. Sunt o mulime de europeni pe terasã, controleazã lumea de metale. sprijinind mesele înalte, prinºi în discuii degajate ºi Bãiatul e grãsuþ ºi scund, îmi ajunge undeva la reci - iar bãncile au rãmas libere. Atunci, vino mãcar piept. Îmi place, are figurã de ursuleþ, cu obrajii rotunzi, mai aproape, te rog; când se apropie, fac cu doar ochii oblici nu se prea integreazã în peisaj. genunchiul un contact imperceptibil cu coapsa lui. Lumea se terminã de îmbarcat, dincolo de Mã ridic, îmi vine sã-mi frec obrazul de obrazul peretele de sticlã animaþia înceteazã brusc, se face lui pufulete, fãrã pãr. Spun cu voce tare asta, cã aº liniºte, îmi vine greu sã mã obiºnuiesc cu vidul care vrea sã-l mângâi pe obraz. Râde, ochii i se fac ºi mai s-a lãsat. Rãmâne doar ursuleþul cu o fatã albastrã oblici, acum sunt douã linii: linie punct linie. din personalul aeroportului. Bãiatul s-a relaxat, a ieºit Dintr-un carneþel, scoate o pozã decupatã cu o din uniformã ºi a devenit – nu ºtiu cum sã zic altfel – fatã grãsuþã ºi cu picioare groase. Vrea o opinie - ce ”persoanã”, existenþã privatã. Dã capul pe spate, cred, e drãguþã? Nu înþeleg, dar rãspund politicos cã gesticuleazã din încheieturile mâinilor, merge e ok. Eu sunt, se mândreºte, mã travestesc când merg legãnând din ºolduri, explicându-i nu ºtiu ce fetei. la chefuri de gay. Am oroare de travestiþi, mã oripileazã Clar, e pe invers. Interesul meu scade, dar tot la maþe, dar nu pot sã i-o zic; încerc sã-mi pãstrez mã mãnâncã sã-l privesc, mã deprimã vidul care s-a zâmbetul ºi dau din cap, dar de fapt nu-l ascult. lãsat dincolo de peretele de sticlã. Îi sunã telefonul; devine altul, serios, respectuos, 2 ore ºi 50’. Îl fixez insistent ºi obraznic în timp spune de 2 ori yes sir ºi închide; aflu cã în Singapore ce vorbeºte cu fata albastrã; în rãstimpuri priveºte se vorbesc trei limbi ºi lumea o dã pe englezã ca sã spre mine, dar n-are curaj sã-mi susinã privirea. se înþeleagã. În fine, se desparte de fata albastrã ºi pleacã Apoi redevine el însuºi, se plânge cã nu are spre centrul aeroportului. Merge încet, de câteva ori prieten, cã iubitul l-a pãrãsit acum o jumãtate de an întoarce capul, privind înapoi. Sã mã bag, sã nu mã ºi de atunci e singur. I’m fat, suspinã. ªi ce dacã, îl bag – mi-e clar cã nu-i sunt indiferent, problema e încurajez, eºti cute. Câþi ani ai?, întreb, 23. Tu? 30. dacã mã þin nervii la de-astea. Îmi cere paºaportul, examineazã fotografia, se uitã Mã bag. Îl ajung din urmã, întreb dacã are ceva timp la mine, apoi la fotografie, “arãþi mai bãtrân în pozã”, liber. Mã întreabã de ce - nu mã mai încurc în perifraze comenteazã. Aveam cioc, de aia. sau glume ºi îi spun direct cã fiindcã îmi place de el. Mã întreabã dacã am fãcut armata - da, am fãcut- Îl bag în prima cafenea care-mi iese în drum. Îmi o, dar a fost o glumã, de-abia dacã am învãþat sã sugereazã cã ar fi mai bine dacã am pleca de acolo, trag cu puºca. Da? - ºi pentru el a fost la fel, a învârtit 31 ceva hârtii ºi s-a jucat jocuri pe un telefon mobil. Râde, se mai opune, îl aud cum rãsuflã uºor, regulat. pare fericit cã îmi place de el. E grãsuþ ºi are dificultãþi Are coaie mici, nedezvoltate - dar nici urmã de sã-ºi gãseascã pe cineva. pulã. Sunt intrigat, mã uit în jos ºi vãd doar un fel de Au trecut mai mult de 20’, n-ar mai pleca ºi la fel gland circumcis - are o puþã minusculã, aproape simt ºi eu, cã l-aº tot þine pe lângã mine. La cât pleacã bidimensionalã, un rudiment atavic al unui organ care avionul tãu? La 12.00. E ok, la 11 o sã termine jobul ºi-a pierdut funcþia. ºi pentru o jumãtate de orã o sã fie liber. Stã docil cât timp îl examinez ºi-mi trec absorbit Bine, dar trebuie sã mã îmbarc cu o orã înainte buricul degetului peste rudimentul ãla de puã îngropat PROZà DE IARNà de decolare, zic. Lucrez aici, ai încredere, zâmbeºte. în grãsime – aºa, erectã, e durã ºi platã ca un nasture. Îl însoþesc spre poarta 15 de pe celãlalt terminal, Mi se face milã, în jur se încheagã imaginea unui bãiat unde îºi are jobul. Când trecem pe lângã un atelier nefericit ºi blând cãruia, la 14 ani, îi e ruºine sã se piºe foto hi tech, îl întreb dacã putem face o pozã amândoi. cu alþii de faþã, un bãiat care, chiar nãscut hetero, Nici o problemã, râde profesional, asta e permis. trebuie sã înveþe sã-i placã bãieþii fiindcã n-are de ales, Facem poza, care iese în 15 secunde – e un fel trebuie sã devinã un fel de femeie fiindcã n-are altã abþibild ca de bâlci, încadratã în inimioare ºi un nor ºansã. de steluþe mov. Îi dau una ºi lui, apoi ne despãrþim. Încearcã sã mã desfacã la ºiretul de la pantaloni, Rãmân singur. Sunt stresat cã lucrurile ar putea dar îºi încurcã mâinile în nod. Îl desfac – el se lasã în sã-mi scape de sub control - sunt 20 de ore de zbor genunchi ºi o ia în gurã. ºi, dacã am nevoie de cineva, am nevoie ca de un Îi pun o mânã sub bãrbie, îi ridic uºor capul ºi îi medicament, iar sexul nu e medicament. spun cã nu vreau sex, cã mi-e bine aºa. Suntem Mã mai plimb prin aeroport, revin pe terasa contracronometru ºi am nevoie de el ca de un exterioarã – n-o sã mai am vreodatã ocazia sã iau medicament, iar sexul nu e medicament. contact cu clima de la ecuator. Aerul e sufocant ºi parcã Nu întelege din prima, se încruntã, dar apoi insuficient, ca-ntr-o încãpere cu prea multe respiraþii. obrazul i se lumineazã, aaa, I see. Plouã dens, cu stropi foarte fini ºi lipicioºi, un fel de ceaþã Dupã ce se ridicã, îi iau obrazul în palmã. Faþa lui e caldã, lichidã - ºi deasupra începe sã bâzâie silenios o convexã, bombatã, cu ochii mici ºi pielea întinsã, fãrã copertinã care, lent, acoperã cerul negru. Îmi pun coatele pic de pãr – de fapt doar câteva fire de pãr se rãzleþesc pe o masã de la marginea terasei, ca sã pot vedea din bãrbie ºi un puf negru marcheazã locul unde ar trebui ceva din peisaj – plan ºi insipid, cu neoane lãptoase, sã fie mustaþa. Îi studiez absorbit chipul: ochii sunt maþi, depozite albe ºi utilaje galbene, totul aliniat la dungã. nu se poate citi nimic în ei - contracþiile temãtoare ale La masa alãturatã sunt niºte englezi – dar nu-mi pupilei sunt înecate în negrul mat al irisului. pasã, limba lor invazivã nu-mi mai face rãu; suntem pe Mã lasã sã-i fac ce vreau ºi poate asta îmi place un teritoriu neutru, nici al lor, nici al meu, unde suntem la el, cã stã, e fericit cu afecþiunea pe care i-o dau ºi anonimi ºi egali. Mã scobesc în nas, fac bobiþe pe care nu cere mai mult. Îl înconjor cu braþele ºi-l ridic de la le arunc cu bobârnace degajate peste terasã, afarã. pãmânt - ºi corpul mi se pare incredibil de dens; Revin la terminalul unde Nazri plimbã detectorul suntem contracronometru ºi lucrurile se precipitã, au de metale pe trupurile oamenilor. Îmi place sã-l mai rãmas câteva minute. privesc, pare altul, un profesionist anonim cu zâmbet Se desprinde din îmbrãþiºare, gata, trebuie sã politicos pe chip, neutru sexual; mi se pare ciudat cã pleci, o sã pierzi avionul. Intrãm pe aeroport, îmi o sã-l þin în braþe peste câteva minute. aud vocea, întretãiatã, rãguºitã, contracronometru Întârzie, terminã treaba cu 10’ mai târziu – ne aº face orice pentru bãiatul ãsta, contracronometru rãmân deci 20’. Întreabã dacã suport clima de aici, l-aº lua cu mine în þara mea sãracã ºi aº avea grijã cã acolo unde mergem nu e aer condiþionat. Da, e de el toatã viaþa, contracronometru aº munci 12 ok, deodatã mã simt puternic ºi anything goes. ore pe zi ca sã-i fie mai bine. Luãm un lift, în cabinã ne sãrutãm ºi îmbrãþiºãm. Ajungem la poartã, lumea s-a îmbarcat de mult. Nu am de unde sã ºtiu ce se întâmplã în spatele Nu, nu ºi-a fãcut cont de e-mail, nu le are cu internetul fantelor oblice dar, cu toate astea, îl simt cald, curat, ºi calculatoarele. Scoate carneþelul de serviciu, scrie transparent. Coborâm la parter, cãldura ecuatorialã un numãr de telefon ºi deja ºtiu cã n-o sã-l sun, sunt mã izbeºte din nou în simþuri, mã conduce pe niºte falit ºi mã duc sã stau pe banii alor mei. Vrea sã rupã coridoare, apoi urcãm niºte scãri - sunt scãrile de foaia, dar se rãzgândeºte, þine-l, zice, pe coperta incendiu, mã lãmureºte, nimeni nu urcã pe aici. interioarã are o pozã cu mine. Ne oprim undeva între etaje. Se întoarce spre Mã uit la pozã, mã uit la el, e drãguþ ºi inofensiv, mine ºi îngheaþã în poziþia aia, aºteaptã. Îl iau în braþe, aºa cum ar trebui sã fie oamenii, ca sã te simþi în îl pup ºi, în ºocul îmbrãþiºãrii, mi se scoalã. Pantalonii siguranþã printre ei. Vino sã te îmbrãþiºez, zic, dar sunt largi ºi pe dedesubt nu port chiloþi, aºadar mã clatinã din cap cã nu, e în timpul serviciului ºi nu are aºtept sã punã mâna - dar n-o face, doar stã sã-l pup voie sã interacþioneze afectiv cu pasagerii, not even ºi sã-l drãgãlesc. relatives. Ne strângem cu putere mâna, întârziind o Mã simt safe cu el, nimic agresiv ºi sexual. Încerc secundã mai mult. sã-l deschei la ºliþ, dar se opune speriat. E stresat ºi Pe avion, adorm rapid, un somn aerisit, odihnitor, îmi place cã e stresat, îl mângâi pe faþã ca sã-l liniºtesc. imponderabil, ºi mã trezesc la fel, limpede ºi uºor. Continui sã-l mângâi cu dosul palmei pe obraz ºi cu Nici o dambla, nici o nesiguranþã. Oriunde m-ar fi 32 cealaltã mânã îl deschei la pantaloni – de data asta nu simþit acasã, în starea asta (nu ºi-n Noua Zeelandã). LAVINIA BRANIªTE

One Week on the Threshold PROZà DE IARNà În aeroport, tata o luase la pas pe trotuarul rulant, comnsemnase în anale cã ar fi trecut strâmtoarea înot, iar eu, pe lângã trotuar, trebuia sã mai alerg din când pe urmele unui personaj din mitologie, care înota în în când ca sã-l ajung din urmã. Nu ºtiu de ce n-o fiecare noapte dus-întors, sã-ºi vadã iubita. Lord luasem ºi eu pe sus. Culoarul era ciudat de pustiu, Byron, ce frumos. ªi britanicii sunt serioºi. Nu m-aº fi mã întrebam dacã oare mergem bine, colegii noºtri dus la Londra de banii ãºtia, dar pe o insulã exoticã de cãlãtorie oare nu voiau sã-ºi recupereze ºi ei tot m-aº fi dus cu tata, dar ce cadou mai inspirat pentru bagajul? Din difuzoare o voce de femeie fãcea anunþuri jumãtatea lui de secol decât un eveniment prin care din care nu distingeam nimic. M-am oprit sã mã uit în sã-ºi demonstreze cã încã mai poate... urmã, dupã noi nu mai venea nimeni, tata era deja cu Înainte sã ne îndreptãm spre locul competiþiei am mult înaintea mea. stat vreo trei zile în Istanbul. Trei zile au fost de ajuns Zborul durase numai cincizeci de minute, nu mai pentru ca multã vreme dupã ce ne-am întors, eu sã fusesem în Turcia niciodatã ºi abia atunci mi-am dat aud muezinul peste tot, toate zgomotele subþiri ºi seama cât de aproape eram de Istanbul. Noi, românii. prelungi venite de sus parcã-l anunþau pe el, parcã În avion eu am avut loc la geam ºi tata la culoar, locul anunþau sã ne adunãm pentru ceva. dintre noi rãmãsese gol, zburasem la joasã înãlþime, Tata a negociat totul pentru mine, tot ce-am tot drumul am stat cu nasul lipit de geam ºi m-am mâncat ºi am cumpãrat, în bazarul de mirodenii mi-a uitat pe pãmânt ca pe o hartã Google. Stewardesa cu scos turmericul la un preþ bun ºi ºi-a luat ºi el un ºirag bãuturi mi-a oferit un pahar cu apã, dar cea cu micul- de vinete uscate trase pe o sfoarã, pe care l-a purtat dejun m-a scãpat din vedere, nu m-a mai întrebat mândru prin oraº de parcã ar fi fost o ghirlandã nimic, i-a dat sandviº numai lui tata ºi el, dupã ce l-a tropicalã. desfãcut ºi a muºcat ºi a vãzut cã mã uit cu jind la el, I-am spus cã vreau ºi-un covor. a zis: - ªi cine þi-l carã? - Vrei? - Cum cine? Tu! Sau poate mã urc pe el ºi vin în Am dat din cap cã nu, tata a înghiþit ºi cealaltã zbor, am zis râzând ºi tata, foarte serios: jumãtate de pâinicã. - ªi sã-þi car eu valiza? Eºti nebunã? - Sau sã-i spun sã-þi aducã? Mai târziu, când ne-am trântit epuizaþi pe marginea - Lasã, dacã nu i-ai zis când a trecut... unei fântâni, în timp ce el se lãsa stropit pe partea A înghiþit, ºi-a dat peste cap sucul de portocale ºi stângã, iar eu eram pe jumatate întoarsã, ca sã mã a strâns în pumn paharul de plastic, pe care spãl pe mâini dupã o prãjiturã atât de dulce încât mi însoþitoarea avea sã-l colecteze ceva mai târziu cu se lipise gura, tata a început: mâna într-o mãnuºã de pungã. - De fapt covorul zburãtor e posibil. Teoretic. S- Pe 3 mai, adicã peste o sãptãmânã, tata împlinea au fãcut cercetãri prin America, un covoraº lung de cincizeci de ani. Arãta tot mai bine în ultima vreme, zece centimetri ºi gros de o zecime de milimetru, ar grizonat ºi cu un pic de barbã ºi cu carnea mai fermã putea plana dacã oscileazã de zece ori pe secundã. pe el, se reapucase de sport, mergea aproape zilnic Ar fi un montagne-russe. sã înoate. ªi-i plãcea atât de mult, încât m-am gândit Tata era inginer. Îi plãceau cifrele rotunde. sã-i fac cadou de ziua lui o participare la concursul - Ai putea sã înþelegi mai bine cum funcþioneazã anual de traversat înot strâmtoarea Dardanele, care dacã te gândeºti la cum cade o frunzã uscatã, toamna. era fix pe 3. Principiul e acelaºi, pe mãsurã ce se apropie de sol, Concursul era oganizat de un britanic nãscut în aerul opune rezistenþã... Australia, în colaborare cu autoritãþile turce. Se înota Eu tocmai îmi luasem un Nastratin Hogea în pe o porþiune de aproape 5 kilometri, între Europa ºi francezã, îl rãsfoiam nerãbdãtoare, tata a zis cã de Asia, iar strâmtoarea, una dintre cele mai circulate banii ãia mai bine ne luam suc de rodii ºi ne bucuram din lume, avea sã fie închisã doar timp de douã ore, amândoi, deºi chiar el îmi negociase ºi cartea. cât þinea competiþia. Dacã nu terminai în douã ore, te trãgeau cu forþa în barcã. Dacã te gãseau. Dacã nu, Rezervarea la hotel am fãcut-o pe ultima sutã, nu treceau vapoarele peste tine. Eram moartã de mai gãsisem camere de douã persoane, aºa cã am îngrijorare, dar tata era mort de fericire. În preþul cerut de trei, în camera noastrã erau de fapt trei paturi biletului intrau ºi cinci zile de antrenament în apã simple, unul dublu ºi o canapea. Tata sforãia îngrozitor, deschisã, cum se spune, cu antrenori cu experienþã. dar n-ar fi recunoscut nici în ruptul capului. Nu era Când am auzit cã e organizat de britanici, tot prima datã când îl auzeam ºi nici prima datã când evenimentul mi-a inspirat încredere, mai ales cã avea sã nege vehement. Eu mi-am ales patul de la citisem în broºurã ºi ceva romantic, ideea fusese perete, iar pe el l-am trimis la geam, în patul dublu. κi inspiratã de Lord Byron, primul despre care se luase cãrþi de citit, în caz cã plouã ºi vom fi nevoiþi sã 33 petrecem mai mult timp înãuntru, cãrþile, împrumutate strugurii sunt acri. ªi aproape sigur era o persoanã de la mine, au stat tot timpul pe noptiera de lângã simpaticã, din felul în care a gestionat privirile mele patul meu, îl ameninþam cã dacã sforãie dau dupã el. insistente. În fiecare dimineaþã, se trezea dupã mine, se ridica * pe coate ºi, în loc de salut mã întreba: Pe plaja din Eceabat, în Gallipoli, se adunaserã - Am sforãit? în jur de 140 de concurenþi, majoritatea englezi ºi - Da. americani. Recordul de traversare pe porþiunea de Se trântea dezamãgit pe spate, îºi punea perna cinci kilometri era de 48 de minute, dar anul acesta PROZà DE IARNà peste faþã. vremea fusese extrem de neprietenoasã, iar - Am fost obosit. temperatura apei, care în general ar fi fost cam 18 ªi în dimineaþa urmãtoare: grade, era acum de 13. Iar marea foarte agitatã. Nu- - Am bãut ºi de-aia. ºi imagina nimeni cã recordul ar putea fi doborât în ªi în dimineaþa urmãtoare: condiþiile astea. - M-ai mai auzit? Tata îºi pusese costumul lung de scafandru ºi A coborât cu mine la micul dejun o singurã datã ºi casca portocalie pe care o primise, cu numãrul 103 a fost dezamãgit cã era mâncare de supermarket. A pe ea, în ordinea înscrierii în competiþie. Aveam senzaþia mâncat musli cu iaurt, eu m-am abþinut sã mã servesc cã e cel mai nebunesc lucru pe care l-am fãcut în viaþa cu chec, deºi convenisem cã în vacanþe ne permitem mea, sã-l las sã participe. Mai ales cã era frig, eu eram orice, reviste glossy ºi prãjituri, dar ºtiam cã i se pune înfofolitã ºi deja începusem sã tremur, putea sã moarã pe suflet dacã mã vede cã nu mã îngrijesc de sãnãtate. acolo în apã de hipotermie. Adevãrul e cã nu aveam În sala de mese era cea mai pestriþã faunã pe care o încredere în el, nu aveam încredere cã e suficient de vãzusem în viaþa mea, eram mai în mijlocul lumii pe bine pregãtit, deºi printre concurenþi vãzusem destule hartã, oameni de toate culorile la propriu, îmbrãcaþi în figuri nesportive, bãrbaþi trecuþi de o anumitã vârstã, cu cele mai ciudate cearºafuri, aºezaþi cu copiii ºi femeile colãcei ºi piele foarte albã. Tata era absolut încântat. lor, zeiþe þâþoase ale fertilitãþii, la niºte mese cu Se împrietenise cu Dominic, un profesor de literaturã muºamale care semãnau cu ale noastre. Familiar ºi englezã din Aberdeen, locul în care copilãrise Byron, diferit unul peste altul, gândeam cu voce tare când am iar Dominic venise lângã noi sã ni-l arate pe furiº pe observat cã de undeva din lateral, o tipã singurã se uita Charlie, un puºti de 19 ani care urma sã devinã al insistent la tata. El n-o observase, dar eu da. M-am paisprezecelea lord Byron. Charlie era cu o echipã uitat ºi eu insistent la ea pânã ºi-a dat seama cã mã uit de filmare dupã el. ºi dupã aia am continuat sã mã uit pânã când s-a simþit - Tati, dacã nu mai poþi, sã faci semn la barcã sã copleºitã, ºi-a luat farfuria ºi pãhãrelul gol de ceai ºi s- te ridice, ok? Te rog eu mult. a dus înspre ieºire. - Cum sã nu mai pot? Bineînþeles c-o sã pot. A doua zi dimineaþã am remarcat-o din nou, tot - Adicã dacã þi-e frig sau ceva. singurã, la aceeaºi masã, îºi cojea un ou fiert, pe care Mie deja îmi îngheþaserã mâinile. Stãteam l-a mâncat cu cuþiul ºi furculiþa. Era destul de devreme, aproape de ponton, un crac de la pantaloni îmi era ud cred cã vreo opt, sala era aproape goalã, aºa cã m- de la valurile care se izbeau de pietre. Startul urma sã am aºezat la o masã din apropiere, astfel încât sã de dea peste vreo jumãtate de orã, pe la trei, iar stau faþã în faþã cu ea. M-am uitat din nou insistent la însoþitorii aveau sã fie trasportaþi cu feribotul pe malul ea. Nu mã port aºa de obicei, nu-i invadez pe oameni celãlalt, în portul Çanakkale, unde era linia de sosire. privindu-i, dar ea era îngrozitor de frumoasã, o îngeriþã L-am lãsat cu o strângere de inimã. Tata era blondã, fragilã, vulnerabilã, aºa cum le place bãrbaþilor, bãrbatul vieþii mele. Nu mã gândisem niciodatã cum s-o violezi ºi dupã aia s-o protejezi, îmi era ruºine cã ar fi fãrã el. Asta nu era o opþiune. mã uit la ea, de ce nu e ºi tata sã ne clãtim ochii În port la Çanakkale m-am plimbat de colo-colo, împreunã. Pãrea australiancã sau pe acolo. mi-am luat sendviºuri cu peºte ºi zeamã de murãturi ªi-a pus jos cuþiul ºi furculiþa, a înghiþit ºi s-a ºters ºi mi s-a fãcut rãu. Mi-am luat prãjituri foarte dulci ºi cu ºerveþelul la gurã, apoi ºi-a pus coatele pe masã mi s-a fãcut ºi mai rãu. Mi-am luat ziare în turcã pe exact în poziþia în care eram ºi eu ºi am stat aºa câteva care le-am cerut la chioºc punând degetul pe ele. Mi- secunde, privindu-ne una pe alta. Zâmbetul mi-a am luat frezii galbene, preferatele mele. încolþit pe faþã mai întâi mie, dupã aia ºi ei, ºi atunci Zeci de bucheþele erau îngrãmãdite într-un lighean, m-am gândit cã aºa trebuie cã se simt ºi bãrbaþii care a fost de ajuns numai sã mã apropii de ele ºi sã mã uit se uitã la o femeie frumoasã. Care flirteazã cu o femeie pentru ca femeia care le vindea sã se repeadã sã-mi frumoasã, cãrora li se rãspunde cu un zâmbet. Mi se ofere. Am întrebat how much ºi ea mi-a zis on lira, mai întâmplase o singurã datã în viaþã sã am impresia arãtând în acelaºi timp toate cele zece degete de la cã înþeleg ce simte altã specie. La un curs de înot, mâini. Zece împãrþit la doi – cinci. Euro. Ori patru – când am plutit prima datã ºi am crezut cã zbor. Atunci douãzeci. De lei. Am început sã râd. Bine, trei, s-a m-am simþit nu ca un peºte, ci ca o pasãre. O pasãre repezit din nou femeia, lãsând o mânã jos ºi strângând cu perspectiva neclarã a fundului albastru de piscinã, douã degete din cealaltã. Ok, am zis, cu accent dar la fel de liberã ca orice pasãre din aer. englezesc, mândrã de singura mea victorie obþinutã la M-am întrebat oare ce scoate pe gurã când negocieri vreodatã. Am luat florile ºi le-am þinut cu deschide gura ºi dupã aia am simþit cã sunt nedreaptã ambele mâini aproape lipite de piept, sã nu mi le fure cu ea, poate uºor egoistã trãind cu convingerea cã pescãruºii. Erau cu zecile ºi nu le scãpa nimic, ar fi 34 femeile frumoase sunt doar frumoase, ca un fel de prins din zbor un coltuc de pâine, þi-ar fi ciugulit din cap. Freziile mi-au plãcut dintotdeauna. Când eram micã îmbãtrâneºte, deºi trãind lângã el mi s-a pãrut mereu se gãseau doar în a doua jumãtate a lui februarie, chiar cã e genul de bãrbat care devine mai atrãgãtor cu de ziua mea, atunci era sezonul lor, ºi tata mã învãþase vârsta. Dacã aº fi avut eu acum treizeci de ani, mi-a de micã cu frezii. Niciodatã nu mi-au lipsit de ziua mea. zis odatã, mi-ar fi fost fricã sã stau de vorbã cu tine. Acum sunt mereu ºi peste tot, dar dacã într-un 23 Din care am înþeles imediat cã de mama nu-i februarie se întâmplã ca tata sã nu fie acasã, mã sunã fusese fricã, mama – idolul meu, femeia elegantã cu ºi-mi porunceºte sã-mi iau frezii din partea lui. ªi când colecþia de Gubane, care a dispãrut într-o zi ºi ne-a se-ntoarce îmi dã banii pe ele. lãsat nouã tot. N-avusesem în viaþã modele de femei Vãzusem pe Discovery unul dintre tipii pregãtiþi care inspirã fricã. PROZà DE IARNà pentru supravieþuire. Ãsta citea limbajul trupului ºi-i Cine ºtie ce simte tata acum, ce-i trece prin cap, învãþa pe cei mai puþin înzestraþi cum sã-ºi gãseascã ce-i dã putere sã continue. Poate vrea sã se lase puþin parteneri. Într-o zi a fãcut o demonstraþie incredibilã, pe fund sã se odihneascã, poate vrea sã se gândeascã a stat pe un trotuar ºi a observat douã fete la o terasã, ºi el la noi. apoi s-a dus la ele cu mâinile la spate, spuneþi-mi florile Primul concurent a ieºit din apã dupã o orã ºi voastre preferate, un iris albastru ºi un trandafir alb ºi douãzeci ºi ºapte de minute. A fost întâmpinat cu el avea la spate fix asta. Apoi a explicat ºtiinþific pentru aplauze ºi flori, ºi-a ridicat mâinile spre cer cu pumnii telespectatori cum ajunsese la aceste concluzii – irisul strânºi ºi încã mai avea de derulat mulþumiri când un albastru ºi trandafirul alb –, urmãrindu-le gesturile, asistent de pe ambulanþã s-a apropiat de el sã-l întrebe, îmbrãcãmintea, totul. N-am crezut ºi n-o sã cred nici probabil, dacã totul e în regulã. Rând pe rând au început când o sã vinã la mine cu frezia galbenã ascunsã la sã aparã ºi alþii, l-am vãzut ºi pe Charlie cu camera pe spate. Ce anume din mine ar putea sã trãdeze freziile? el, radia de bucurie, îi fãcea cinste nobilului sãu strãmoº, Eu îmi luasem ca lecturã de vacanþã o cãrþulie deºi acesta se pare cã nu reuºise din prima. tipãritã în anii treizeci, apãrutã la Flamarion. Choisir O portavoce a anunþat cã în cincisprezece minute son mari. Doi lei la un buchinist de noapte care probabil calea navigabilã va fi din nou deschisã traficului c-o scosese de prin gunoaie. M-am gândit c-o sã fie maritim, organizatorii nu cumpãraserã decât douã ore, amuzant, dar a fost ºocant. Sã descopãr mici reþete pe porþiunea aceea, bãrcile de salvare începuserã sã care sã te ajute sã-þi dai seama dacã-l iubeºti ºi dacã scoatã la mal concurenþi care abandonaserã. M-am te iubeºte, definiþii ale „iubirii”, mulþimi stricte ºi clar dus foarte aproape de ponton, tata nu era nicãieri, mã delimitate ºi trucuri pentru a gãsi intersecþia acestor uitam cu disperare în larg ºi pe mal, pescãruºii se mulþimi. Dacã ai ce haºura, bingo! Înseamnã cãsãtorie. învârteau deasupra capului ca niºte ciori. Dã Doamne Dacã nu mai departe de acum 80 de ani iubirea se sã fi fãcut semn. Dã Doamne sã-l fi vãzut. vedea aºa, oare cum se vedea înainte de trubaduri. Îmi era rãu de la stomac. M-am sprijinit de o Oare ce simþeau, dacã simþeau. Chestia asta despre balustradã, m-am uitat dezorientatã în mulþime ºi care credeam cã e, într-o formã sau alta, în natura undeva în dreapta, mai în spate, am vãzut-o nemiºcatã umanã, fluctueazã pânã în structurile ei cele mai ºi privind cãtre mare. Era îngeriþa pe care o întâlnisem adânci dupã gustul timpului. Dacã pânã ºi în felul în la hotel cu câteva zile în urmã. Înfãºuratã într-un ºal, care ai impresia cã iubeºti eºti modificat de context, îmbrãcatã în haine de culoare deschisã, stãtea acolo ce mai rãmâne autentic, original în om? Pânã ºi de parcã s-ar fi concentrat sã rosteascã în gând o cuvintele pe care le înºir acum aici, pânã ºi selecþia incantaþie, sã aducã pe cineva înapoi, sã repare o involuntarã care se opereazã în creier (se-lec-þi-a-in- eroare de conexiune. Am întors repede capul, sã nu vo-lun-ta-rã-0-1-1-1-0-1-0-0-ze-ro-cra-ti-mã-ze-ro) e mã vadã ºi sã n-o vãd, sã n-o tulbur. Zânele apar în determinatã de context, ce mai e al meu? Cât mã general în crepuscul, în locuri de trecere, într-un foºnet, reprezintã acele frezii ºi ce-i spun ele despre mine în teamã ºi chicote. Nu m-am mai întors cãtre ea, ca unuia care ºtie sã le citeascã în gesturile mele? În sã nu disparã. Nici nu ºtiam dacã e ea, de fapt. Poate finalul unui capitol despre cum sã reziºti unui soþ cã mintea mea doar rãmãsese cu poza aia. inteligent, îþi spuneau cã la urma urmei, poþi sã fii ºi tu Am vãzut atunci într-o ambarcaþiune care pãrea la fel de inteligentã. Mais soyez assez intelligente, sã fie ultima un om cu o cascã pe care scria 103. Asta mademoiselle, pour éviter de le paraître trop souvent. am vrut sã vãd, nu putea sã scrie altceva decât 103. Da, poate are dreptate tata, femeile inteligente Când am conºtientizat cã-l pot pierde ºi pe el, cã ºi el înspãimântã. Fraierii. se poate pierde, totul a luat-o la vale. (fragment) Din port se vedea ultima geamandurã, traseul pe care îl aveau de parcurs înotãtorii fusese marcat cu o serie de geamanduri roºii, sã ºtie pe unde s-o ia. Dupã o orã ºi ceva încã nu se vedea nimeni, lumea pe mal comenta cã e un an greu în aceastã competiþie, nici vorbã de record. Am stat cu nasul în flori ºi am strâns tare cu mâinile codiþele lor împuþite ºi frunzele descompuse în apa veche. Aveam în palme urme de un verde negricios ºi puturos. Mã gândeam la tata, la pielea lui sensibilã, care se înroºeºte imediat cum nu-i convine ceva, la pãrul lui grizonat care nu fusese aºa dintotdeauna, mi-am amintit cum suferea cã 35 René Ghil (1862-1925) Oh, plângeþi! glasuri lungi, surde voci, voci, lumi sã darme, Al lumii glas ce sângerã ºi-n beþii de arme …DIES IRAE… κi trece, pal ºi negru, lungul neam în alarme De diezi de Orgã ºi de mult aprige Viori! Oh, plângeþi! glasuri lungi ale buzei animale, Orga-ºi urca-ntr-o searã cu spasme de Viori Durerea ºi plãcerea în horcãiri letale, Durerea surdã în horcãieli ºi mari fiori: Doar Orga, surd, emoþia larg tãindu-ºi cale Voci de genezã, Dragoste, Moarte, o, plânsori! Asprã, damnatã, iureº, a lungilor Viori: Orga urca-ntr-o searã în spaime de Viori… Orga-ºi urca-ntr-o searã cu spasme de viori Groazã! Planeta plânge, ºi, vajnicã Strãbunã, Durerea surdã în sfâºieri ºi mari fiori: Cu vulvã ºi ovare ca boturi în furtunã, Voci de genezã, Dragoste, Moarte, o, plânsori! Lãuzã, Una, scoate un muget, vãi rãsunã: Orga urca-ntr-o searã în spaime de Viori... Groazã! Glia azi plânge ºi-mpinge, în Mânii, Sânul sãu de lut roºu, diezul dintr-odatã (Din volumul Légendes d’âmes et de sang, 1885) Al facerii, în lacrimi, numai o ranã toatã: Groazã! Mama plângând ºi, din Tot, geneza, Traducere de Aurel Rãu roatã, Scâncind, prin negru, primul ei plânset de stihii:

Groazã! Pãmântul a zãmislit; ºi îngrozit - Vuiþi! - beat negrul urlã, cu-o voce rea, buimacã: În Neauzit sunaþi! cum nimic nu vã împacã, Vuiþi, voci ale beznei, diez ce-ai biruit!…

Sânge de diezi! al Vagului, greu de ritmuri, val, Surd ori melodios, e un plâns universal, În spasm ori în sfârºealã de sân, acord final, Când bucuria-ºi urlã, ori geme abãtut.

Sânge de diezi! Brusc Vagul, apã de glas precarã, Glas de strâmtori, leºinã; ºi, magmã dulce-amarã, Polenul, ce din Tot izbucneºte în afarã, Urlã un de iubire pean, ºi ne-ntrecut.

Sânge de diezi! Iubirea, spre larg ºi neºtiut, Un negru pean urlã prin negrul care zbiarã: În Neauzit sunaþi, o, boncãluit de fiarã, Plãcere strânsã-n gheare cum nu s-a mai vãzut!

Moarte ºi Vid! din Tot, plânge-n zãri bocet bãtrân: Sufletul Vagului ºi al Gliei negru sân, Uniþi, de-un plâns se umplu: ºi ploaia lin plângând, Moarte ºi Vid! ºi între-un din nord, de furii cor, Groapã, oh, da! mari Gropi ºi mari mlaºtini în scântei, Mlaºtini ºi mãri cu-ntinse ºi în urcãri marei: Þie, o, Nihil! ce un învingãtor te vrei, Slavã! o, fãrã tihnã ori pãs, Omorâtor!

Moarte ºi Vid! crezi, marea – sunaþi! cum nervii-o dor! - C-a asurzit, în ura ºi necuprinsul ei. În Neauzit daþi glas, guri ce nu ºtiþi cântul ce-i! 36 O, negru primordial ºi suspine care mor!… capitalã a unei experienþe a luminii, „eveniment fondator” (p. 38) al Memorie si, viziune vieþii scriitorului. Consecinþele acestei iluminãri sînt pretutindeni Memory and Vision descrise în jurnalele lui. „În cazul Florin Mihãilescu lui Eugène Ionesco, spiritualitatea þi sensibilitatea ortodoxe sînt, Un eseu frumos ºi inteligent, oscilaþia între negaþie ºi afirmaþie, aþadar, elemente fundamentale” foarte à la française, a publicat în ceea ce a permis de foarte multe (p. 43). Ortodoxismul ionescian se 2005 Marguerite Jean-Blain, sub ori sã se vorbeascã despre va conjuga în anii rãzboiului cu CRITICE CONTEXTE titlul Eugène Ionesco: mystique ou Eugen Ionescu în modul cel mai personalismul lui Emmanuel mal-croyant?, pe baza unei teze contradictoriu cu putinþã. Mounier, din care Eugen Ionescu de doctorat susþinute la Univer- Marguerite Jean-Blain îºi propune va adopta ideea (de fapt, o va sitatea din Aix-en-Provence, cu în eseul ei sã construiascã o regãsi, cãci era ºi a lui) cã cîþiva ani mai devreme. El ajunge imagine credibilã ºi mai ales „persoana este izvorul tuturor acum ºi la îndemîna cititorilor coerentã a dramaturgului, aflat la valorilor”. Perspectiva spiritualistã români (Editura Curtea Veche, confluenþa a douã culturi, orientalã a lui Ionescu „se alãturã, aºadar, 2010, traducere de Monica ºi occidentalã, ortodoxã ºi catolicã, în 1940, unui personalism Grãdinaru), cãrora le va produce în acelaºi timp a douã opþiuni occidental, fiind îmbogãþitã de cu siguranþã o deosebitã spirituale, credinþa ºi laicitatea. întreaga profunzime apofaticã a satisfacþie, pentru mai multe Gelos dintotdeauna pe inde- misticii orientale” (p. 50). motive, nu doar pur filologice, ci ºi pendenþa sa de opinie, Eugen Marguerite Jean-Blain a implicit naþionale. Ionescu este totuºi marcat încã de beneficiat de accesul, oferit de fiica În primul rînd, desigur, prin la început de o anume fervoare dramaturgului, la biblioteca calitãþile sale de ordin profesional. metafizicã ºi religioasã. „Viaþa este acestuia ºi la notele lui pe diferite Scrisã elegant, pertinent ºi original, mai presus de intelectualitate, ºi volume, ceea ce i-a prilejuit sã cartea autoarei din Hexagon anume viaþa în toate dimensiunile aducã observaþii noi ºi întãritoare avanseazã puncte de vedere ei, inclusiv aceea moralã, pe marginea principalei sale teze. inedite, pe structura solidã a unei spiritualã, religioasã”, pentru Prin celebra lucrare a lui Henri de documentaþii bine selecþionate Eugen Ionescu încã din faza Lubac, Drama umanismului ateu, ºi atent utilizate în serviciul argu- debutului, susþine eseista cu cea se verificã interesul accentuat mentelor personale. Cercetã- mai întemeiatã convingere. pentru Dostoievski, dupã cum toarea francezã este nu numai o Remarcabilã ºi esenþialã pentru printr-o carte a lui Etienne Gilson corectã ºi completã, meticuloasã noi este însã explicaþia ei: ºi altele de ªtefan Lupaºcu, Eugen ºi nuanþatã cunoscãtoare a operei „Pãmîntul ortodox românesc, pe Ionescu încearcã sã se situeze mai lui Eugen Ionescu ºi a contextului care tînãrul a crescut, este cu bine în contextul orientãrilor sãu literar, atît al þãrii de adopþie, siguranþã cauza principalã, filosofice existenþiale. Foarte cît ºi al celei de origine, dar ºi una aceastã Românie interbelicã, în edificatoare sînt apoi lecturile din perfect avizatã a problemelor de care valorile culturale ºi cele diversele opere aflate în bibliotecã filosofie ºi de istorie a religiilor, ceea creºtine modeleazã o mentalitate ale marilor mistici, de la Jakob ce o ajutã în chip decisiv la aptã sã deconcerteze spiritul laic Böhme pînã la Martin Buber ºi de demonstrarea tezei sale. Pe scurt, francez” (p. 32). Cartea despre la miturile asiatice la Sfînta Tereza aceasta consistã în faptul, ilustrat care vorbim constituie aºadar încã de Avila, ori mai cu seamã Sfîntul pe larg prin analize de evidentã o contribuþie, chiar una majorã ºi Ioan al Crucii, ale cãror urme fineþe, cã scriitorul nu s-a convertit fundamentalã, la corelarea eseista noastrã le cautã ºi le la bãtrîneþe, cum li s-a pãrut unora organicã, profundã ºi, în definitiv, descoperã peste tot în piesele dintre comentatorii sãi, ci a dovedit determinantã cu mediul de formaþie dramaturgului, dincolo de în- dintotdeauna o sensibilitate nu ºi devenire interioarã a lui Eugen semnãrile pe margini de cãrþi ºi de numai metafizicã, dar ºi religioasã Ionescu, nu altul decît mediul nostru mãrturisirile din jurnale. Mai presus (p. 28). „Român prin tatã, francez naþional, cu toate tradiþiile sale de toate, influenþa lui Ioan al Crucii prin mamã, ortodox prin naºtere, culturale, inclusiv spiritualitatea lui pare sã fi fost excepþional de dar crescut în tradiþia catolicã în religioasã de orientare creºtin- fecundã în inspiraþia scriitorului. Franþa, trebuind sã înveþe ortodoxã. Este o corelare nutritivã Marguerite Jean-Blain merge chiar franceza, apoi româna, apoi ºi modelatoare, care se manifestã pînã acolo încît pune pe douã franceza din nou, Ionesco este un la nivelul viziunii scriitorului asupra coloane texte ale acestuia cu exilat, al cãrui prototip este Ulise” lumii, ca ºi asupra universului fragmente din Setea ºi foamea. (pp. 13-14). De aici, permanenta valorilor spirituale. Asemãnarea lor e frapantã. De cãutare a identitãþii sale ºi, tot de Din acest punct mai departe, Ioan al Crucii, Eugen Ionescu s-a aici, ambivalenþa lui paradoxalã, întreaga lucrare a autoarei se apropiat graþie cãrþii „magistrale” a Autorul este Profesor la Universi- dezvoltã pe o atare direcþie de lui Jean Baruzi, Jean de la Croix tatea din Bucureºti (The Author is analizã ºi interpretare. Ea et le problème de l’expérience Professor at Bucharest University) subliniazã astfel importanþa mystique din 1924. Autoarea con- 37 sacrã numeroase pagini acestui formalism, cele mai estetice, se pare cã nu. Quod erat interes cu totul aparte al scriitorului, scriitorul este precum înscris în demonstrandum. cu tot atît de numeroase ecouri în structurile lor, care sînt structurile variate locuri ale creaþiei sale spiritului nostru”. Recunoaºterea Abstract: This paper, taking as a start point Marie Jean-Blain’s book, dramatice. valorii metafizice a creaþiei nu face Eugène Ionesco: mystique ou mal- În acelaºi timp însã, ea atrage decît sã sporeascã odatã cu croyant?, explores the religious and atenþia cã modul caracteristic al lui relevanþa esteticã a operei de artã, mystic significations of a main artistic Eugen Ionescu este de a jongla iar viziunea este generatoarea work of Western modernity: that of the „foarte abil cu diferitele tradiþii acesteia. Altfel-zis, deºi metafizicul French-Romanian playwrights and CONTEXTE CRITICE CONTEXTE religioase sau folclorice” (p. 85), existã ºi singur, arta îl intensificã essayist. din care alege ºi exploateazã o de fiecare datã cînd ºi-l asumã. Iar Keywords: Eugène Ionesco, „structurã formalã” (p. 79), ca un Marguerite Jean-Blain plaseazã religion, mystique, France, Romania. mare artist ce este. El poate trãi aici foarte inspiratã un citat emoþia misticã „dincolo de orice aparþinînd dramaturgului însuºi: Rezumat: Acest articol, luînd ca punct de plecare cartea lui Marie bucurie esteticã” (p. 95), dar „Ceea ce e bine spus ajutã ceea Jean-Blain, Eugène Ionesco: creaþia artisticã înseamnã altceva: ce e spus; ceea ce e bine spus mystique ou mal-croyant?, exploreazã „e un lucru sã exploatezi aceste întãreºte ceea ce e spus. Nimic nu semnificaþiile religioase ºi mistice ale noþiuni de misticã prin simbolurile vorbeºte mai bine profunzimilor unei opere principale a modernitãþii poetice care o traduc, într-o noastre decît expresia puternicã. occidentale: cea a dramaturgului ºi producþie teatralã sau romanescã Arta este puterea expresiei” (pp. eseistului franco-român. – ºi chiar în jurnalele intime –, ºi e 152-153). Ar mai trebui oare Cuvinte-cheie: Eugen Ionescu, altceva sã le trãieºti în realitatea adãugat ceva? Deocamdatã, ni religie, misticã, Franþa, România. de zi cu zi” (p. 109). În fond, cum pe drept cuvînt remarcã eseista, dramaturgul nostru se inspirã, ca de altminteri orice artist, din experienþa lui, ori mult mai precis spus, din memoria acesteia, afectivã ºi culturalã, care rãmîne pe deasupra timpului: „Rezervorul de imagini ºi de amintiri care constituie sensibilitatea internã a fost sursa din care artistul ºi-a hrãnit inspiraþia” (p. 124). Memoria, altfel zis, este materia de care se foloseºte imaginaþia pentru a-i da o formã, care la rîndul ei îi conferã esteticitate. Aceastã formã a universului imaginar este ceea ce se cheamã viziune în artã. Iar materia inspiraþiei ionesciene ar fi reprezentatã, în opinia franþu- zoaicei, de „ortodoxia româneas- cã, budismul tibetan ºi mistica sfîntului Ioan al Crucii – aceasta din urmã prin intermedierea lui Baruzi” (p. 132), la care se adaugã, bineînþeles, cum o atestã însãºi cartea Margueritei Jean-Blain, o multitudine de idei preluate ºi asimilate din cele douã culturi care i-au modelat personalitatea lui Eugen Ionescu: cea româneascã ºi cea francezã. Din aceste izvoare spirituale s-a ivit opera lui, dar numai dupã ce ele au fost trecute prin focul creativitãþii. Eugen Ionescu „presimte” cã în spatele vanitãþii artistice „se aflã întotdeauna“mãrturia presantã a cuiva mai profund”: chiar ºi în 38 operele de cel mai mare în spaþiul european, visând cu ochii deschiºi sã se Jurnalul ca stabileascã în strãinãtate, trãind „un dublu, triplu exil interior între pereþii concentrici: lumea mea, pielea mea, creierul meu” (p.271). Izolarea prelungitã la Schloss Solitude se va transforma treptat într-o ) proiectie, )))) ^ ^ corvoadã, într-o apãsãtoare singurãtate. Într-o însemnare din aprilie 2006, deci în timp ce romaneasca în scria la Orbitor, mãrturisea teama ca textul ficþional sã nu se transforme treptat în jurnal, iar în Aripa

dreaptã regãsim, aproape identicã, aceeaºi formulare CRONICA LITERARà postumitate diaristicã, o stranie corespondenþã care denotã scrierea în oglindã a celor douã volume. Într-adevãr, The Posthumous and romanul n-a putut fi împiedicat sã coboare, pe mari porþiuni (cele relatând despre zilele premergãtoare Romanesque Diary Revoluþiei), la prozaismul însemnãrilor de jurnal, iar Andrei Simuþ acesta ºi-a arogat treptat libertãþile romanului, fiind un refugiu sigur în faþa ravagiilor produse de writer´s Cu toate cã este foarte block. Jurnalul poate fi divizat în douã mari pãrþi, una MIRCEA voluminos (are 629 de pânã la terminarea volumului 3 din Orbitor ºi cealaltã CÃRTÃRESCU pagini), cu toate cã ºtiam pânã în prezent, fiecare dominatã de o intrigã: în prima foarte bine la ce sã mã parte problema era dacã autorul va mai putea scrie aºtept de la un jurnal o continuare la Orbitor; iar a doua parte graviteazã în ZEN cãrtãrescian, am citit Zen jurul bãnuielii cã succesul avut va aduce cu sine JURNAL 2004-2010 (jurnal, 2004-2010, Editura nefericiri mai mari, dar ºi cã terminarea trilogiei Humanitas, Bucureºti) pe echivaleazã cu un punct terminus din evoluþia ºi nerãsuflate, prins de fluxul cariera sa de scriitor. Aripa dreaptã, loc în care însemnãrilor pe mãsurã ce predominã construcþia în dauna imaginaþiei, arãtând înaintam, proces specific Humanitas, 2011 o epuizare a capacitãþii de fantazare (dupã chiar justa mai ales lecturii unui roman. remarcã a autorului) este deopotrivã progenitura Nu acelaºi lucru l-aº putea scripturalã doritã, mult aºteptatã ºi treptat tot mai mãrturisi despre Orbitor. detestatã: „cartea asta e de o tristeþe sfâºietoare, Aripa dreaptã, cãruia îi lipsea pe mari porþiuni aceastã pentru cã ea aratã tragedia minþii mele. N-am putut fi fluenþã romanescã (în special în prima jumãtate). la înãlþimea mea, oricât am încercat” (p.261). Aceastã diferenþã majorã între cele douã tipuri Dupã terminarea trilogiei, imposibilitatea de a mai de lecturã dã seamã de un paradox înregistrat de scrie revine aproape total, iar procesul de cãutare a faza cea mai recentã din scrisul cãrtãrescian: jurnalul unor noi subiecte devine cu adevãrat palpitant. Cadrul Zen, conþinând printre altele ºi povestea scrierii pãrþii se schimbã, realul pare tot mai scãpat de sub control, a treia din celebra trilogie, devine mai palpitant ºi chiar diaristul înregistrând tot mai multe vise apocaliptice, mai ficþional decât romanul însuºi. Avem un proces halucinaþii, evenimente stranii ( mesaje de ameninþare dublu, straniu, prin care jurnalul se fictivizeazã, iar de la necunoscuþi), totul pe fundalul unei atmosfere romanul se coboarã în autobiografie mai mult ca depresive (o amplificare a stãrii interioare a autorului) oricând, cu toate cã scriitura cãrtãrescianã întreþinea redatã foarte convingãtor, transformând jurnalul într- încã de la începuturi aceastã obscurizare a graniþelor, un rãspuns autoficþional la celelalte scrieri o topire a tuturor genurilor în magma cãrtãrescianã a cãrtãresciene din aceastã perioadã, depãºind cu mult autoficþiunii. Aici este însã vorba nu doar de intenþia limitele unei confesiuni auctoriale despre „cum am autorului, ci mai ales de stilul ºi modul de construcþie scris Aripa dreaptã”. Chiar dacã pãstreazã o oarecare al romanului, respectiv al jurnalului. redundanþã specificã însemnãrilor de jurnal, Zen O asemenea impresie de romanesc n-am mai cuprinde o mulþime de pagini de mãiestrie stilisticã resimþit la citirea unui jurnal decât în cazul lui Mihail demnã de autorul Nostalgiei, descrierile viselor fiind Sebastian, cu care Mircea Cãrtãrescu are destule abil inserate printre descrierile de fapte reale, deliberat afinitãþi în scriitura diaristicã: aceeaºi spaimã faþã de împletite pânã la ºtergerea oricãror graniþe real-ireal, marasmul contemporaneitãþii, faþã de un Bucureºti toate punctate de evenimente imprevizibile, aºezate care a suferit pe nesimþite o transformare radicalã într-o tensiune narativã, aºa cum este îmbolnãvirea dintr-un oraº familiar, al inspiraþiei într-unul al neaºteptatã a Ioanei, toate pe fondul impresiei de a agresivitãþii acerebrale, aceeaºi anxietate în faþa „trãi în propria noastrã posteritate”, într-o adâncã impasului de creaþie ºi aceeaºi tendinþã spre singurãtate. coagularea narativã a însemnãrilor diaristice. Ca ºi Pe de altã parte, este evident cã pentru cititorii Sebastian sau Ionesco, Cãrtãrescu se simte un exilat de toate felurile acest jurnal nu poate fi decât foarte în propria þarã, având foarte frecvent reveria evadãrii interesant, cu un statut privilegiat printre celelalte Autorul este doctorand al Catedrei de Literaturã volume de jurnale cãrtãresciene, cuprinzând o Comparatã, Facultatea de Litere, Cluj-Napoca (PhD, Faculty of perioadã cheie din viaþa autorului, momentul când Letters in Cluj, Department of Comparative Literature). trece de la statutul de autor cunoscut la cel de autor 39 celebru (trecere foarte problematicã pentru scris), anii de pauzã în care trebuie sã continue marele proiect al Orbitor-ului (deºi resursele proiectului au Poezia de senzatie, fost deja epuizate, acesta devenind exclusiv o formulã constrângãtoare). Majoritatea cititorilor lui Sensational Poetry Cãrtãrescu sunt probabil interesaþi de ce va urma Alex Goldiº dupã Orbitor, a cãrui sfârºit echivaleazã cu o Nu ºtiu dacã se poate veritabilã apocalipsã a scriiturii ºi a literaturii, un ºoc trage de aici o concluzie resimþit de autor sub toate aspectele („existã MIHAI GÃLÃÞANU generalã, însã nu pot sã nu CRONICA LITERARà literaturã dupã Orbitor?”). Cel mai aspru critic al lui Mircea Cãrtãrescu este remarc cã ultimele apariþii chiar Mircea Cãrtãrescu: „nu am nici idei, nici ale aºa-zisei generaþii inspiraþie, nici personaje, nu ºtiu ce sã fac cu zecile POEZIA CA nouãzeci au dezamãgit de descrieri de un onirism autorepetitiv, fãrã magie SENZAÞIE aproape în întregime. Ioan ºi fãrã contact cu vreun mijloc de a face prozã” Es. Pop, Floarea Þuþuianu (p.217). În mod bizar însã, dupã ce cartea e sau Mihail Gãlãþanu par a fi publicatã, autorul îºi schimbã radical impresia, deocamdatã incapabili de a depãºi formulele care le-au considerând-o foarte bine scrisã. Stãrile de Vinea, 2011 înstrãinare totalã de sine nu ar putea rezulta decât adus notorietatea în puþin în tãcere, renunþare la scris, fie în forþarea cu orice literarul deceniu zece. E preþ a mersului de „automat” înainte, de aici ºi aerul adevãrat, ce-i drept, cã jurnalistica a devenit în anii de „fãcãturã” pe care îl constatã la noua carte. ’90 un concurent redutabil al poeziei. Cei ce n-au Jurnalul este o scenã pentru jocul fascinant al ego- renunþat de tot la ea au continuat s-o practice urilor cãrtãresciene, diaristul constatã cã adevãratul mecanic, fãrã tragere de inimã, ca pe o îndeletnicire M.C. a dispãrut, fiind înlocuit de „o nulitate cu incapabilã de a mai exprima ceva esenþial despre o mânecuþe de contabil”, în stare doar de mãrunte lume în permanentã schimbare. Lucru de înþeles: bilanþuri ºi de „gestionarea atentã a propriilor activismul sau jurnalismul ofereau modalitãþi mai succese”, temperându-ºi cu ironie ºi umor elanurile concrete ºi mai variate de exprimare liberã. A trebuit admirative faþã de propriul scris („un scriitor ar trebui sã se nascã deziluzia acestei exprimãri libere – sã aibã decenþa sã moarã tânãr”). Cu tot confiscatã deopotrivã de discursul politic, mediatic ºi dramatismul impasului de creaþie, al obsesiei consumerist – pentru ca poezia sã-ºi redobândeascã îmbãtrânirii, al anchilozãrii, acest volum de jurnal ceva din credibilitatea pierdutã. Abia în jurul anului comportã o detaºare cu totul nouã faþã de toate 2000 generaþia lui Marius Ianuº, Elena Vlãdãreanu tribulaþiile vieþii literare, un simþ al autoironiei ºi un sau Ruxandra Novac va apela la ea din nevoia de a umor inedit ºi proaspãt, ce îl diferenþiazã acut de demasca limbajul, de multe ori gãunos, al celelalte jurnale cãrtãresciene. „normalizãrii”, al „democratizãrii” ºi al „deschiderii spre De aceea jurnalul reprezintã în aceste Occident”. momente unica salvare, locul unde scriitura se Mihail Gãlãþanu intrã ºi nu intrã în portretul relaxeazã, diaristul transformându-se în romancier, nouãzecist. Verva comunitarã îl îndepãrteazã propriu- observând diverse personaje episodice, alcãtuind zis de temele autoreflexive sau expresioniste ale unui portrete, scene, atmosferã cu minimum de Cristian Popescu sau Ioan Es. Pop. Ceea ce l-a mijloace, cu alte cuvinte împlinind cu brio chiar consacrat, la fel ca pe Marius Ianuº, dincolo de cercul misiunea romanului. Zen este un prim ºi important strâmt al literaturii – fãcându-l sã dea piept cu acela semn cã autorul Mircea Cãrtãrescu are serioase nu mai puþin strâmt al autoritãþilor – a fost o atitudine resurse artistice ºi dupã terminarea giganticei civicã destul de criticã la adresa stereotipiilor trilogii, ºi cã tocmai eliberarea de formula Orbitor- româneºti actuale. Pentru el, ca pentru atâþia alþii, ului îi permite explorarea deplinã a unei noi libertãþi poezia n-a însemnat o renunþare la discursul de creaþie, într-o nouã paradigmã a scrisului sãu jurnalistic, ci asimilarea lui. Astfel s-a nãscut acel ce ne va prilejui plãcute surprize. emblematic (ºi scandalos pe atunci) O noapte cu Patria. Coroziv era acolo nu atât limbajul – oricât de Abstract: The latest diary of Mircea Cãrtãrescu tells dur, el nu atinge niciodatã licenþiozitãþile din Muie a story about the strategies adopted by the author to cope România a lui Ianuº -, cât familiaritatea erotizatã cu with the huge success of his works, in order to regain the toate metehnele Patriei. O mireasã tânãrã însã plinã artistry of his previous novels. de pãcate e atât de brutalizata Românie a lui Mihail Gãlãþanu. Rezumat: Ultimul jurnal al lui Mircea Cãrtãrescu e România aproximativã, cel mai recent volum al preocupat de strategiile de adaptare la succesul de piaþã al volumelor sale ºi de depãºirea impasului creator. poetului, nu schimbã aproape deloc nici tematica, nici modalitatea de expresie a poetului. Izbeºte, la mai Keywords: diary, writer´s block, plot, narrative Autorul este asistent universitar la Facultatea de Litere din structure. Cluj, catedra de literaturã românã (The author is Teaching Assistant at the Faculty of Letters in Cluj, Department of 40 Cuvinte cheie: jurnal, structurare narativã, intrigã. Romanian literature). bine de un deceniu de la Mireasa tuturor sau de la O destule poeme din volum, de la Am fost sincer cu noapte cu Patria, aceeaºi diatribã onctuoasã tine, Dacã mori, mori pentru România sau Patria mea, îndreptatã împotriva aceluiaºi obiect: „Patria mea e tu cel mai mult n-au altã temã decât sã scuze sau sã o dulceaþã pe mâini/ cu toþii ne murdãrim de ea/ dãm justifice brutalitãþile anterioare dupã logica „amorului ºi pe haine/ devine lipicioasã/ pânã la taine” (Patria cu nãbãdãi”. mea e o dulceaþã pe mâini). Critica generalizatã Când nici tema, nici expresia nu mai conving, împotriva tuturor relelor (mai degrabã mediatice decât poezia lui Mihail Gãlãþanu se transformã în propria propriu-zis sociale) e reeditatã acum sub titlul unui caricaturã. Ceea ce caracteriza într-o anumitã mãsurã alt volum: ºtirile de la ora cinci, manelele, fotbaliºtii ºi volumele anterioare – dar era cenzurat de bunul

(tipologizaþi ca „þiþidumitrii”, „belalii”, „giovanibecalii” control stilistic – iese la ivealã acum cât se poate de CRONICA LITERARà sau „cristiborceaniºti”), sau „folclorul contraatacã” strident. Autorul „României aproximative” practicã o intrã, toate, într-un rechizitoriu la adresa moravurilor poezie senzaþionalistã, de ºoc imediat (mai ales la româneºti actuale. Din pãcate, însã, nu doar acestea nivelul „ideii”) ºi de efect sigur. Numai cã dacã în prozã au devenit steoreotipii, ci, mã tem, chiar critica lor. senzaþionalismul mai poate fi mascat pe alocuri în Astfel încât nu poþi sã nu constaþi cã cel ce trece faldurile naraþiunii, în poezie el ni se dezvãluie în toatã drept unul dintre cei mai protestatari poeþi de la noi nuditatea. De aceastã datã, cu adevãrat indecentã. din ultimele decenii nu contestã de fapt o Românie Abstract: The latest poetry volume of Mihail Gãlãþanu realã (aºa cum o face cu imaginaþie mai nou un ªtefan is an unfortunate remastering of the poet’s previous Manasia), ci o Românie privitã la televizor. Poate cã thematic.. nu-i inutil a mai scrie împotriva maneliºtilor ºi a Rezumat: Ultimul volum al lui Mihail Gãlãþanu nu face „vadimilor”, însã orice formulã poeticã angajatã în decât sã reia, din pãcate, câteva tematici consacrate acest sens se contamineazã ea însãºi de cliºeu: „Þarã anterior. unde þigãnia, nu þiganul e rege./ Þarã de fotbaliºti/ ºi de soþii de fotbaliºti/ de maneliºti/ ºi de tabloizi/ Keywords: poetry, Romania, cliché, journalism. anabolizanþi/ ºi de sugãtori de pixuri de maneliºti ºi Cuvinte cheie: poezie, România, cliºeu, jurnalism. de tabloizi” (Þarã unde þigãnia). Cu adevãrat deranjant în volum nu e atât lipsa orizontului tematic, cât incapacitatea de a pãrãsi formula stilisticã lansatã anterior. România redevine, Canibal prin autopastiºã, obiectul unei imense alegorii: e femeia pãcãtoasã, doritã ºi respinsã în acelaºi timp Cannibal de un subiect el însuºi complice la Rãu. În scenariul Victor Cubleºan unui mariaj plin de probleme, poetul se plaseazã în continuare faþã de Patrie ca faþã de o soþie infidelã. La fel ca întreaga mea Oricât ar fi pãrut de ingenios în punctul de pornire HANNA BOTA generaþie, mi-am petrecut acest tipar imaginativ, el se preteazã azi la o serie începutul de adolescenþã nesfârºitã de personificãri insuportabile prin bine fixat între graniþele artificialitate. Puþinãtatea temei rimeazã perfect cu R. S. R., citind cãrþi de cãlã- austeritatea soluþiilor expresive, de vreme ce poetul ULTIMUL torie ale unor exploratori sau poate scrie astfel: „România se uitã la showurile lui CANIBAL aventurieri celebri. De la lazaroff. Cu neveste/ de fotbaliºti ºi maneliºti. Face Jurnal de antropolog Bernal Diaz del Castillo la reiting. Ar face mai mult reiting/ dacã s-ar întinde cu Antonio Pigafetta, Thor toate ordurile de pe la benzinãrii. Toarnã/ mari Heyerdahl, Fridtjof Nansen, subproducþii obscene pe la periferii. România mea a Cartea Româneascã, Tim Severin, Edmund ajuns/ plinã de cocalari ai gândirii” (Cadânã de 2011 Hillary, David Livingstone, ferentari). Henry Morton Stanley ºi Ca într-un mariaj îmbãtrânit în rele, însãºi fãrã a-l uita pe Mihai Tican pasiunea diatribei împotriva Patriei-soþie s-a rãcit însã Rumano. Apoi am început sã vãd documentarele pânã la ajunge un simplu dribling de limbaj. Avânturile moderne, pãtrunderea brutalã ºi lipsitã de spectaculos romantice de altãdatã în ponegrirea ei se transformã a civilizaþiei de consum în vechile teritorii izolate, cel mai adesea în potriviri de cuvinte ºi de imagini. sãlbatice ºi exotice. Pe urmele lui Livingstone ºi Gãlãþanu vorbeºte, în spirit de epigramist, de Stanley se gãsesc cutii de Coca-Cola iar Top Gear „facultatea de moarte plastice” sau „de spoi-tingiri ai testezã maºini conducîndu-le peste banchizã pînã la televiziunii”. Cã personajul central ºi-a pierdut de tot Polul Nord. virilitatea în a-ºi supune Patria unui sublim viol Cartea Hannei Bota, Ultimul canibal. Jurnal de lingvistic, rezultã ºi din desele fâstâceli materializate antropolog vine în acest context ca o propunere în eufemisme. Mai puþin vulgarã ar fi fost înjurãtura interesantã ºi ademenitoare. Autoarea e cunoscutã directã, ca la Ianuº, decât ocolirea ei: „*sugeþi pixul!*/ mai ales ca poet ºi prozator (un prozator atras de voi idioþilor care aþi vrut sã mã arestaþi/ voi poematic, parabolã ºi religiozitate) ºi mai puþin ca lepãdãturilor/ care trãiþi pe spinarea Patriei/ lindini antropolog. Proiectul care a stat la baza acestui jurnal nenorocite/ care credeþi cã Patria e dâra melcului nu de cãlãtorie a fost o cãlãtorie în îndepãrtatul Vanuatu cochilia” (Împotriva poliþiei). De unde mai pui cã (fost Noile Hebride) în care autoarea ºi-a propus sã 41 trãiascã printre membrii triburilor izolate ºi, pe cît posibil, pshihologia bine intenþionatã a occidentalului sã se integreze modelului de viaþã, culturii, societãþii expansiv. Citind jurnalul realizezi cã unul din factorii primitive din Melanezia. Proiectul a fost susþinut de ce induce aceastã moarte e tocmai psihologia de tipul Pilgrim Relief Society, o fundaþie de misionariat înfiinþatã autoarei. Dorinþa de a schimba în bine viaþa unor triburi de un român care ºi-a propus sã aducã civilizaþie înseamnã sã le aduci la standardul de bine al unei modernã pentru culturile sãrace ºi izolate (realizãrile alte culturi, a unei alte viziuni despre lume ºi despre spectaculoase, chiar dacã discutabile, ale acesteia ar sine. O canibalizare culturalã în care civilizaþia mai merita o mai largã mediatizare în România, în treacãt avansatã tehnologic, dupã cum ºtim prea bine din fie spus) ºi, implicit, a presupus ºi o conotaþie religioasã. istorie, o înfulecã pe îndelete pe cea mai înapoiatã.

CRONICA LITERARà Rezultatul acestei combinaþii între o autoare sensibilã, Este extrem de interesant modul în care reacþioneazã un proiect ºtinþific, o misiune creºtinã ºi o insulã în autoarea în faþa condiþiilor din lumea rudimentarã în care ºocul confruntãrilor culturale oferã ºansa unei care a plonjat. Oricît de mult ar dori sã se integreze, ultime descinderii printre “canibalii” în curs de oricît de mult se împrieteneºte cu simpaticii foºti modernizare e un volum spectaculos, pe jumãtate antropofagi, ea rãmîne mereu conectatã la un alt set jurnal de cãlãtorie, pe sfert comentarii eseistice de valori la care se raporteazã permanent. Hanna antropologice, pe sfert purã introspecþie literarã. Bota este extrem de sincerã în relatare ºi nu încearcã Hanna Bota nu este o diletantã într-ale scrisului nici o clipã sã pozeze sau sã îºi asume o posturã în ºi tocmai de aceea Ultimul canibal nu are ingenuitatea care nu s-a aflat, ºi tocmai de aici discursul fascinant celui pornit sã punã pe hîrtie o relatare liniarã. Cartea al ciocnirii dintre civilizaþii. Notaþiile personale sunt are o structurã în care reflexele plãsmuitorului de adeseori mult mai interesante ºi mai convingãtoare ficþiune se mai resimt. Începutul primeºte, mai ales, decît cele seci, obiective. Din acest punct de vedere o tuºã cinematograficã modernã care funcþioneazã scriitoarea izbuteºte sã realizeze ceea ce-ºi propune asemeni unei cortine care se retrage lent ºi – o plonjare la nivel personal într-o lume diferitã. spectaculos pentru face loc spectacolului principal. Ultimul canibal este genul de lecturã care nu are Împãrþirea în capitole scurte faciliteazã lectura ºi cum sã nu incite la discuþii în contradictoriu. Problema creeazã în permanenþã puncte de interes. Umorul ºi culturilor ºi a civilizaþiilor este una care polarizeazã ºi tuºa personalã aduc culoare. Un astfel de capitol- enerveazã. În pragul globalizãrii ºi standardizãrii, al episod spectaculos e vînãtoarea de gãini. Sãlbaticii ocolului pãmîntului în minute (zborul lui Gagarin a dez-sãlbãticiþi nu mai au deprinderea vînãtorii, mai totalizat 108 minute) ºi al triumfului fast-food-ului, o au un singur arc, o singurã sãgeatã ºi o sumedenie astfel de plonjare în lumea smulsã din sãlbãticie îþi de gãini care, spre deosebire de melanezieni, s-au permite sã reflectezi asupra propriilor valori. Fie sãlbãticit. Vînãtoarea lor înseamnã un lung du-te-vino rezonînd alãturi de autoare, fie iritîndu-te, fie dupã sãgeata buclucaºã care trebuie recuperatã dupã propunînd alte idei. fiecare ratare previzibilã a neîndemînaticului arcaº. Ultimul canibal este o carte scrisã decent, dar care Desigur, galinaceea stresatã se refugiazã în junglã, depãºeºte condiþia de simplu text de relaxare, deve- iar membrii expediþiei cinegetice “urma sã mâncãm nind un punct focal pentru luarea de poziþii. E sur- tot taro fiert”. Existã însã ºi lungimi, scene relatate prinzãtor cum lectura acestui volum îþi poate oferi doar pentru cã s-au întîmplat ºi care nu au alt rol surprize despre tine, despre modul în care vei înafara celui ilustrativ. rescþiona la afirmaþiile scriitoarei. Hanna Bota se Un volum despre cultura “ultimilor canibali” ar plaseazã astfel în tradiþia nu foarte bogatã a jurnalului trebui sã aibã ca principal punct de interes exotismul de cãlãtorie exotic românesc, continuînd tradiþia lui lumii pe care o descrie, stranietatea, unicitatea ºi Rumano ºi producînd cel mai bun volum de pînã acum. ciudãþenia unei culturii profund diferitã de a noastrã. Tocmai pentru cã este extrem de discutabil. Dar Hanna Bota se dovedeºte mai degrabã un antropolog de bibliotecã. Deºi bine documentatã Rezumat: Volumul Hannei Bota propune o incursiune (numeroasele trimiteri bibliografice ºi micro-excursuri exoticã în lumea recent ieºitã din sãlbãticie a insulelor teoretice cu care e presãrat volumul oferã atît prilejul Vanuatu. Discuþii în jurul unui subiect provocator. de a te instrui, cît ºi cel de a te plictisi) ºi înarmatã cu Summary: Hanna Bota offers an exotic trip into the cele mai bune intenþii teoretice, autoarea nu are, în recent out-of-wilderness world of Vanuatu. We discuss mod vizibil, deprinderea incursiunilor în sãlbãticie ºi the challenging point of views. nici stofa unui explorator dispus sã accepte ºi sã se adapteze la orice. Hanna Bota este, în fond, femeia Cuvinte cheie: Hanna Bota, jurnal de cãlãtorie, europeanã modernã model, purtînd adînc Vanuatu, canibali, religie, antropologie, diferenþe înrãdãcinate în subconºtient ºi în reflexele culturale culturale dobîndite, întreg dichisul civilizaþiei noastre Keywords: Hanna Bota, travel journal, Vanuatu, occidentale. În mod izbitor ºi deloc neplãcut aminteºte cannibals, religion, anthropology, cultural differences de înaintaºul Mihai Tican Rumano, conturînd astfel un nou tip de aventurier, cel care rãmîne în junglele africane sau sãlbãticia vanuatezã mereu românul cu care putem relaþiona perfect ca cititori. Astfel, Ultimul canibal devine implicit o fascinantã incursiune nu doar 42 în lumea în destrãmare a sãlbãticiei, ci ºi în ≠ traduce comentatorul, fãrã a interzice însã alte tentative; de Filosofie si, latinitate pildã, suprahispanitatea –, formulã mai lungã ºi mai incomodã, Philosophy and Latinity aparent mai puþin fireascã ºi mai Ovidiu Pecican cãutatã, dar având avantajul includerii nehegemonice a unui Ramón de Basterra este nu evocãrii lui de cãtre Iorga în spaþiu hispanic mult mai amplu doar unul dintre diplomaþii care au volumele – retipãrite – ale decât Spania însãºi). Vãzând, cu cunoscut cea mai micã dintre polihistorului din Vãlenii de Munte, temei, în romanizarea Daciei de Româniile contemporane – aceea Oameni care au fost, Basterra cãtre ibericul Marcus Ulpius împuþinatã pânã aproape de dobândeºte, prin excelenta Traianus un proiect hispanic, dispariþie prin tratatul de la Buf- traducere a Oanei Presecan ºi mai Basterra atribuia, cu mai mult sau tea, al lui Al. Marghiloman, din ales prin impulsul de a edita chiar mai puþin temei, chiar Imperiului martie 1918, care s-a împãtrit ºi în românã o operã exoticã pânã ºi Roman din vremea mãritului cu ce nu avusese pânã atunci, în Spania actualã, datorat împãrat caracteristici pe care, de devenind, nouã luni mai târziu, la istoricului literar, criticului ºi fapt, alte moºteniri, ulterioare – 1 decembrie, România Mare -, ci romanistului care este Mariano printre ele cea vizigotã, cea arabã, ºi unul din specia rarisimã a re- Martín Rodríguez, o strãlucire spiritul de Reconquista creºtinã prezentanþilor altor culturi ºi þãri nouã; dar ºi revanºa istoricã a unei º.a. –, urmau sã le configureze, care s-au îndrãgostit de þãriºoara reveniri în România dragã lui, fie constituind ceea ce, ulterior, s-a în care poposea cãtre sfârºitul ºi la modul mediat de carte. Cãci decantat ca fiind hispanismul. rãzboiului mondial dintâi. În- nu e nicio noutate în a spune cã Nimic nu interzicea însã, în epoca tâmpinat curtenitor, în scris, de în care Ortega y Gasset ºi cãtre Nicolae Iorga, molipsit de Unamuno se pregãteau sã lipsurile ºi de bolile refugiului, identifice Spania eternã în chipul Basterra s-a întors acasã, în lui don Quijote ºi Sancho Panza, Peninsula Ibericã, ºi-a aºternut în pornind de la o operã literarã de scris cartea despre experienþa sa ficþiune, ca un alt cãrturar din la Dunãre ºi Carpaþi, ºi a decedat, acelaºii perimetru de civilizaþie ºi nu mult dupã aceea, în plinã cu o pregãtire similarã sã încerce activitate creatoare, la o vârstã întemeierea hispanicitãþii pe tânãrã, în 1928. Vrând-nevrând, intervenþia civilizatorie a unui cartea lui despre români, Opera lui imperator de succes al Imperiului Traian (Iaºi, Institutul European, autorii îºi asigurã, în cazurile Roman aflat la apogeu. Astãzi, 2011, 316 p.), apãrutã în 1921, norocoase, supravieþuirea prin tocmai receptarea lui relativ rãmânea astfel fundamentalã în cãrþile pe care le scriu, iar timpul precarã, acasã ºi la noi, îl face arhitectura unei vieþi ºi a unei petrecut în solitudinea mesei de important pe Basterra, care ajunge articulãri culturale care nu a lucru, în cazurile fericite li se sã îºi gãseascã o nouã legitimitate, beneficiat de graþia unui rãgaz întoarce cu asupra de mãsurã în postumã, în paginile referitoare la amplu pentru a se sãvârºi; dar este posteritate. români, spaþiul ºi existenþã ºi reprezentanta unui tip de În mod firesc, dacã seria de româneascã, din operele lui Lucian reflecþie în vogã în epoca Cãlãtori strãini despre Þãrile Blaga, Emil Cioran ºi Constantin interbelicã, anunþatã de acest Române ar fi ajuns deja la epoca Noica. Fiindcã întrebarea care se volum al autorului spaniol în centrul unirii Transilvaniei cu România sau pune este: sã fie Opera lui Traian cãruia, printr-o ingenioasã punere în preajma ei, Opera lui Traian ºi- o carte mai himericã decât Spaþiul în paginã a preocupãrii de a ar gãsi locul printre celelalte mioritic, decât Schimbarea la faþã întemeia o filosofiei a latinitãþii- interesante, atractive ºi ingenioase a României sau decât paginile hispanicitãþii, a experienþei sale piese ale unui dosar mereu în despre sufletul românesc ºi concrete în România ºi a expansiune, cel al consemnãrilor rostirea filosoficã româneascã impulsului sãu poetic de a construi condeierilor aflaþi în trecere pe semnate de filosoful de la Pãltiniº? metafore culturale ºi ample aceste meleaguri de-a lungul Cu siguranþã, nu. Fireºte cã, simboluri pentru viitor, s-a aºezat timpului. Docta ºi bine scrisa odatã stabilit locul cãrþii în cauzã România. introducere copioasã a lui Martín în genealogia unei tendinþe de idei Uitat demult, în pofida includerii Rodríguez permite însã ºi alte care se vãdeºte una profund valorificãri ale textului basterrian. europeanã, rãmâne de rãspuns la Autorul este Profesor la Facultatea Probabil cea mai ambiþioasã dintre întrebarea în ce mãsurã mesajul de Studii Europene, Catedra de Studii lecturile la care invitã autorul este ºi metoda implicate de demersul Europene ºi Relaþii Internaþionale (Author is Professor, Faculty of cea din unghiul filosofiei culturii, cu basterrian rãmân sau nu datate. European Studies, Department of o preocupare ce merge cãtre Dumnezeul cãrþilor face însã în aºa European Studies and International decuparea unui spaþiu denumit de fel, ca, atunci când un titlu nu mai Relations). el sobrespaña (Supraspania, pare sã justifice interesul prin 43 perenitatea ideilor sale, rãmâne nou ºantier tematic gândirii critice dupã aproape un secol, aduce în interesant mãcar pentru istorici, ca ºi constructive româneºti de astãzi. atenþia publicului o gândire originalã mãrturie a unei epoci, a unui mod cu privire la România ºi români, dar ºi Abstract: The Work of Traian is a o tentativã de construcþie a unei viziuni de gândire ºi, nu în ultimul rând, al book written in 1921 on Romania by filosofice întemeiate pe tradiþia latinã, unei sensibilitãþi. ªtiind acest lucru, the Spanish diplomat Ramón de hispanitate ºi bazatã pe rãdãcinile nu se pune problema ca apariþia Basterra. Its first edition in Romania, comune în materie de civilizaþie ºi Operei lui Traian astãzi, în Româ- after almost a century, brings into limbaj. nia, sã fie un eveniment marginal, public attention an original thinking on Romania and Romanias, but also an Keywords: Concept, sobraspaña, neinteresant. Dim-potrivã, într-un Ceauºescu, latinitas, Traian, emperor, moment istoric precum cel de faþã, attempt to build a philosophical vision on Latin tradition, Hispanity and Rome, Ramón de Basterra, Mariano când schimbãrile din 1989, apoi community based on language and Martín Rodríguez, autochtonism, ezitãrile ºi parþialitatea trans- civilisational common roots. travel literature. formãrilor din timpul tranziþiei cãtre prezent, ºi, în fine, incertitudinile Rezumat: Opera lui Traian este o Cuvinte cheie: Concept, carte scrisã în 1921 care se referã la sobraspaña, Ceauºescu, latinitas, crizei economice globale, reînnoite România ºi al cãrei autor este Traian, împãrat, Roma, Ramón de ºi prelungite, readuc în atenþie sau diplomatul spaniol Ramón de Basterra, Mariano Martín Rodríguez, menþin acolo interogaþia privitoa- Basterra. Prima sa ediþie româneascã, autohtonism, literaturã de cãlãtorii. re la propria identitate, la locul moºtenirii trecutului ºi al im- portanþei noilor tendinþe de reconfigurare în optimizarea vieþii ºi proiectului unui popor ca al nostru, reluarea gândului lui Basterra poate fi o bunã cale pentru reflecþii serioase. În ultimii douãzeci de ani, prelungitorii autohtonismului preluat din panoplia extremei drepte inter- belice româneºti ºi relansat de ceauºism pentru a legitima proiectul rupturii de Occident ºi doctrina bunului plac în politica internã („Neamestecul în treburile interne ale altor state”) au reciclat o serie de deºeuri mitistorice, opere semnificative pentru cãutãrile din momentul lansãrii lor (precum Dacia preistoricã de N. Densusianu ºi paginile esoterice despre Dacia hiperboreanã ale lui V. Lovinescu ºi Mihail Vâlsan), fãcãturi ºi materiale suspecte, precum Codex Rohonczi ºi aºa- numitele tãbliþe de la Sinaia. În faþa acestei neo-ofensive ideologice – într-un moment istoric în care se conchisese pripit cã domnia ideologiilor s-a încheiat definitiv (cum socotea liberalismul, prin vocea lui Francis Fukuyama) – lectura lui Basterra poate impulsiona cãtre o nouã evaluare a moºtenirii romane, altfel decât în tradiþia ªcolii Ardelene ºi a latinizanþilor din a doua jumãtate a sec. al XIX-lea. Discuþia o deschide, cu luciditate ºi substanþã ideaticã, însuºi Mariano Martín Rodríguez, iniþiatorul publicãrii la noi a volumului, cel care a stãruit cu acribie asupra autorului ºi a 44 operei ºi cel care, iatã, propune un Lisbon and Ponte de Lima, a Floral Voyage Ruxandra Cesereanu ªansa de ajunge la Lisabona în secolul al XIX-lea, ca sã bougainvillea, terasele, ba chiar ºi ºi apoi foarte în Nord, la Ponte de participe la construcþia podului puzderia de pãuni ºi pãuniþe (cu Lima, s-a datorat simpozionului Saligny! coroniþe albe), deºi pãsãrile sunt pluridisciplinar despre flori, * mute aici. Mã împiedic de fusta organizat la Lisabona între 6-8 Lisabona, cãreia eu îi spun mea lungã ºi urc greoi bastioanele. septembrie, ºi invitaþiei inimoasei Lisabonita. Ceea ce urmeazã mai Un trubadur cântã solitar în incinta universitare bucureºtene Mihaela departe este mai degrabã un jurnal castelului, fãrã sã-i pese de Irimia (Centrul de Excelenþã de atmosferã cu ajutorul flash- trecãtori. Suntem rupþi de lume, iar pentru Studiul Identitãþii Culturale) urilor. Oraº sãrãcãcios la margini, Lisabona medievalã e tainicã. Apoi precum ºi amfitrionului portughez sinestezic la mijloc. Ulicioarele pe ne întoarcem în oraºul de jos, cu João Luis Lisboa (Centrul de care se gãseºte orice modã din stradele ºi cantinas (taverne), cu Istorie ºi Culturã a Universitãþii din anii ’30 încoace, straturi dupã magazine de delicatese (doldora Lisabona). Am ajuns concret în straturi. Miradoarele de unde totul de vin de Porto ºi Mateus, Portugalia datoritã Institutului se vede ca un brâu de mirodenii: preferatele mele). Cultural Român, implicat în se simte mai ales mirosul Lisabona e un oraº vãlurit, simpozion ca sponsor ºi logisticã; sardinelor la grãtar ºi aburii de cocoþat pe dâmburi, cãzut între din echipa româneascã, patiserie. Virgil Mihaiu este “liderul” povârniºuri sau prãvãlit, aºa încât, numeroasã, au fãcut parte, în nostru lusitan prin adopþie, fiindcã orice ai face, gâfâi dacã îndrãzneºti afara dãscãliþei bucureºtene deja ne duce iniþiatic-livresc prin locuri sã-l strãbaþi. Urcãm spre zona menþionate, urmãtorii: Horia- impregnate de lisabonitã (o boalã Chiado ºi ajungem din nou la casa Roman Patapievici, Corin Braga, poeticã, aº spune): muzeul unde s-a nãscut Pessoa ºi unde mã Elena Butoescu, Luminiþa cinematografului, de pildã (un frig de la statuia de bronz încinsã de Gheorghiu, Dragoº Ivana, deliciu), cafeneaua lui Fernando soare. Ne oprim apoi iar la cafe- Ruxandra Viºan, Aida Osian, Pessoa, casa unde s-a nãscut neaua lui Pessoa, unde chelnerii Petruþa Nãiduþ, Mihaela Doagã ºi poetul, spitalul unde a murit, cãutat sunt într-atât de blazaþi încât îþi vine semnatara acestor rânduri. Din cei pe ulicioare nesfârºite. Virgil ne sã-i urechezi: am ºi face acest lucru, aproape patruzeci de participanþi face un tur concentrat al oraºului, simbolic vorbind, dar nu dorim sã fim din toatã Europa, aº mai aminti drept care suntem norocoºi sutã bãnuiþi de turism cu ifose! O luãm câteva nume de referinþã: Charles la sutã: clãdiri, parcuri, tramvaie, pe ulicioare ºi dãm nas în nas cu Moseley, Stephen Prickett, Jorge birturi, dar ºi marea leneveala tramvaiul mignon, vivace ºi harnic. Bastos da Silva, Denis Ilgaz, portughezã, un dolce far niente Pe malul estuarului, un bãiat merge Evelyne Hanquart-Turner, Ludmila mirosind a peºte, amorþeala, în gol pe o frânghie ºi stârneºte flash- Volna, Vassil Anastassov. În ce mã cafegitul. Vânzãtorii de haºiº ºi urile aparatelor de fotografiat ale priveºte, m-am prezentat la faþa marijuana la rãspântii, cu figuri de unor fete cãutãtoare de senzaþie. De locului cu un eseu despre grãdina osândiþi. Femeile lisabonite, departe se zãreºte statuia uriaºã a japonezã “epifanicã” a unei îndesate ºi grãsuþe. lui Hristos, dar nu vom ajunge faimoase doamne de acum un Drumul spre catedralã ºi niciodatã la ea, fiindcã e prea greu, mileniu, Sei Shonagon. Castelul Sfântul Gheorghe. Case prea încâlcit (oricum, am ajuns acum Cãlãtoria portughezã a fost cu azulejo, de parcã ar fi însutite cinci ani pe muntele Corcovado, la multdoritã ºi din pricina unui sãli uriaºe de baie. Caldarâm din Rio, la poalele uriaºei statui care amãnunt exotic de familie: strã- pietre negre lucioase. Un Urinal patroneazã oraºul janeirit). strãbunicul lui Corin a fost inginer amuzant, probabil încã folosit de N-am vãzut Muzeul specializat de cale feratã, ajuns în România domnii autohtoni. În foiºoarele de pe azulejos, dar am zãrit câteva veghe ale Castelului Sfântul mostre de colecþie la Muzeul Autoarea este conferenþiar la Gheorghe, Lisabona se zãreºte în Gulbenkian, care meritã scotocit Facultatea de Litere din Cluj, Catedra de Literaturã Comparatã (The author rafale: estuarul fluviului Tajo (habar de gurmeþi. Eu am zãcut aici în is Associate Professor at the Faculty nu aveam cã Tajo înseamnã sala Guardi, printre incredibil de of Letters in Cluj, Department of crãpãturã!), clãdirile concrescute multele vedutte veneþiene, pânã Comparative Literature) ca niºte cocoaºe, palmierii, aproape cã am fost alungatã. 45 O luãm spre nordul Portugaliei, Jungle ºi Nothingless, plus cele acvatic, microzgârie-norii sunt în spre Ponte de Lima: nordul þãrii are douã albine uriaºe, de doi metri, formã de corãbii, citatele aceeaºi linie mediteraneeanã din fier forjat, de pe o pajiºte arhitecturale postmoderne din (portocali, palmieri, vile reziden- mãrginaºã. Camões abundã, gãsim chiar ºi un þiale, dar ºi ghettouri pulverizate ºi Masa rotundã despre flori, Mall conceput ca un submarin (la mizerie), cu precizarea cã, din florilegii ºi cãlãtorii. Polemica closetele feminine sub robinete pricina oceanului, ceaþa e inva- legatã de grãdina paradisului sunt încastrate, ca într-un acvariu, datoare ºi bãgãcioasã, iar porneºte de la întrebarea mea rujuri, rimeluri, lac de unghii, etc.). umezeala, iritantã. despre epifanie. Apoi, din nou, Ajungem apoi în casa unde a trãit Am gãsit Ponte de Lima în sãr- rãtãcirea benevolã pe ulicioare. Pessoa, strãbatem Lisabona în bãtoare, ca un orãºel de pe vremea Întâlnim chiar ºi aici un clan de volute ºi vãlureli: Parlamentul, bunicilor. Podul roman, din secolul þigani români - pisãlogi, obraznici parcurile, azulejo-urile, tramvaiele I, cu ºiraguri de luminiþe aprinse, ºi iritanþi. Cu tupeul sãu, unul din de pitici ºi mereu miradoarele. biserica ornatã ca o prãjiturã, bãieþi izbuteºte sã obþinã banul Virgil ne poartã apoi la un vernisaj fanfarele mixte ºi ro-mantice, dorit de la noi. Bunica lui þigancã unde avem ce vedea: fântâna veche din centru, tejghelele îmi mãrturiseºte într-o româ- provocatoarea expoziþie cu churros (gogoºi lunguieþe) cu neascã deja stricatã cã se bucurã fotograficã a brazilianului Zarella ciocolatã ºi tot soiul de alte patiserii sã mai vorbeascã ºi româneºte, Nato, despre ce înseamnã a aiuritoare, cãmãºi, panglici, piep- fiindcã s-a sãturat de portu- coase/ a dantelãri carnea ºi suita tãraºe, berete, eºarfe, sãgeþi de ghezã... de colaje-picturi a bolivianului Sol spart baloane la bâlci (spre a fi Nu am înnoptat în Ponte de Mateo (femei încastrate într-o câºtigate jucãrii uriaºe de velur), Lima ci la Quinta do Casal, o simbolisticã de joc de cãrþi mixte). panourile scintilante, mirosul de fermã-vilã sau vilã-fermã, un Sunt fascinatã de fotografiile lui prãjealã, furnicarul voios, cân- minunat loc de scris cu Vila Zarella Nato ºi de cuþitãria lui; ceea tecelele, poveºtile, noaptea principalã (restauratã), pajiºte, ce mã hipnotizeazã este tocmai boscoroditoare. Parcã aº fi la dreptunghiul de sticlã unde luam sãlbãticia lui epuratã fotografic. Nãsãud, pe când aveam ºapte ani, micul dejun, apartamentele cu Ultima searã la Lisabona: prin în joile bucuroase când era târg cu munþii cãzuþi deasupra în urmare cãutãm o Tasca da Te sau felurite boarfe ºi animale! depãrtare, livada de mãslini, un restaurant de casã, pentru La hanul Alameda, þinut de o tunelul de legãturã între vila ultima porþie de sardinhas assadas familie localã, se mãnâncã în draci. principalã ºi grãdina adiacentã, ºi vinho verde. Aici aflu despre obiceiul numit patul de flori mov. Din pãcate nu Înainte de plecarea la aeroport Vacas das cordas: odinioarã, taurii am avut rãgaz de scris aici, cãci mai apucãm sã vedem turnul sau vacile erau legaþi/legate ºi seara soseam târziu pe bezna Belen (ajung chiar sã culeg scoici) purtaþi de frânghie împrejurul beznelor; doar dimineaþa m-am ºi mãnãstirea San Geronimo bisericii, fiind vorba de un obicei regalat puþinã vreme, douã zile la asezonate într-o Lisabonã moºtenit pe linie dionisiacã ºi rând, învârtindu-mã de colo-colo. strãbãtutã în fuga unui cal de curse cybelicã. Astãzi, însã, obiceiul a Dar aº vrea sã mã întorc aici peste care încã nu ºi-a astupat urechile deraiat: bãrbaþii ies în calea taurilor vreo zece ani ºi sã stau pe îndelete faþã de naraþiuni. Lusitanul convins spre a fi împunºi, cãci împunsãtura sã scriu prozã (nu neapãrat în stil Virgil Mihaiu face tot ce este posibil de corn aduce noroc ºi fecunditate. Saramago sau Lobo Antones). ca sã ne dãm seama cã Lisabona La Alameda, deasupra meselor Seamãnã izbitor cu peisajul nu este epuizatã ºi nici epuizabilã. noastre umplute cu belºug de Toscanei, deºi este ceva Mai spun doar atât: mi-ar plãcea carne e o inscripþie care ne face mai mãsliniu, parcã. Lasã þin cursul de poezie despre sã mustãcim: Viaþa e durã doar întoarcerea spre Lisabona ne Pessoa într-unul din miradoarele pentru cei care sunt moi! Desertul A oprim puþin în oraºul Braga: oraºului. bomba (caramel, friºcã ºi mousse cochet, elegant în centru, atâta Abstract: The present essay is a de chocolat), fãcut de casã, mã face doar cã plouã mocãneºte, aºa voyage diary about Lisbon and sã trepidez. Se consumã vin verde, încât nu ne prea tihneºte Portugal. de fapt verzuliu. plimbarea. Ochim, totuºi, din Rezumat: Eseul de faþã este un jurnal Bâlci, târg, marché aux puces, paravion, câteva biserici, piaþete, de cãlãtorie despre Lisabona ºi tarabe nesfârºite, veºminte la ba chiar ºi clovni care vând Portugalia. metru, pãlãrii de piele, ºei, baloane colorate. Keywords: symposium, flowers, Lisbon, Fernando Pessoa, Ponte de mâncare pentru cãpcãuni ºi Din nou prin Lisabona, cu Lima zmeoaice, cu toptanul. Capela iscusita cãlãuzã Virgil Mihaiu ºi Cuvinte-cheie: simpozion, flori, îngerului pãzitor (care e ºi îngerul tolba lui de poveºti (unele scoase Lisabona, Fernando Pessoa, Ponte de meu de nume). Copiii care se din tolba cu ultrapoveºti a lui Lima scaldã în bãlþile râului Lima, Perdigão, one-man-show pe care scurmând apoi în nisip printre mi-l închipui ca pe Ivan Turbincã); gâºte ºi raþe. Festivalul Grãdinilor rãtãcim împreunã cu Angelo ºi de la Ponte de Lima: mi-au plãcut Cristina (Mitchievici) prin zona 46 mai ales grãdinile Welcome to the Oriente: arhitectura are profil ≠ imperiul unei dezinvolturi specifice locului, împinge pendulul spre creasta celeilalte elongaþii, unind extremitãþile latinitãþii europene: „Iberi ºi Daci/ aþi luat ºi aþi mîncat/ din aceeaºi pîine/ ºi setea veºniciei/ v-aþi stins-o în acelaºi vin!“, icoanele celor douã lumi se lumineazã dintr-una în alta. Aceste impresii portugheze nu ImprImpresiiesii pot sã nu-mi trezeascã gustul amar al nepãsãrii de la noi asupra felului cum ne arãtãm: iatã, mici palate þigãneºti în ruinã fiindcã nu porportughetughezzee sunt locuite ºi care vor sã arate bogãþia proprietarilor prin numãrul Portuguese impressions de turnuleþe ºi sã-ºi disimuleze orgoliul în labirinturile interioare Titu Popescu tenebroase, totul de un fals oficializat odatã ce se potriveºte firii. Cum planurile nesãbuite de la început par sã-ºi fi secat bogãþia, „Portugalia este o þarã minunatã clandestine. ºi liniºtitã /.../, e o þarã divinã“. aceste false palate nu sunt finisate Mircea Eliade Toate casele care se scurgeau ºi nici locuite, ele încep sã se pe sub avion erau noi ºi în In timpul manevrelor de degradeze înainte de fi terminate, majoritatea lor impunãtoare, ele se ca ºi orgoliul care le-a imaginat, ca aterizare pe aeroportul sudic al aratã cu mîndrie în aliniamente Portugaliei, Faro, privind prin ºi iresponsabilitatea autoritãþilor stradale, fie în luminiºuri albe care le-au aprobat. hublou albastrul adînc al apelor presãrate în tumultul vegetaþiei. Oceanului Atlantic, am avut un Strãzile oraºelor lor evitã * sentiment de neliniºte: de ce am monotonia, planurile nu ies În vegetaþia abundentã a ales aceastã parte sudic-turisticã uniformizate de pe planºeele sudului portughez, albul curat al ºi nu aglomerarea urbanã din arhitecþilor, dar ceea ce se cere caselor adaugã un voios colorit perimetrul Lisabonei, pentru peste tot este o bunã prezentare peste tot ºi mai ales unde te aºtepþi vizitarea Portugaliei, eu, care nu prin etalarea stilului curãþeniei, mai puþin. Am observat cã sunt sensibil la frumuseþile naturii, pentru a face o bunã impresie majoritatea lor sunt dotate cu mici preferînd totdeauna spaþiile create trecãtorilor, fie ei localnici sau turnuleþe, dar de alt fel ºi cu alte de om ºi cãutînd în ele frumuseþea turiºti. Cînd totul pãrea cã semnificaþii: acestea perpetueazã intenþionatã. Mi se pãrea a fi o somnoleazã sub cãldurã, la o influenþa maurã, dar ca o marcã impietate faþã de mine însumi, o privire mai atentã se putea observa tîrzie, sunt nefuncþionale, doar aventuroasã risipã, infructuoasã, cã toaleta zilnicã fusese cu grijã ornamentale, ele stilizeazã acceptatã dintr-un elan al fãcutã, iar oamenii pãreau acum minarete islamice („ziduri generozitãþii. Dar privind mai atent dispuºi sã lîncezeascã la umbrã, forfecate, sucite minarete”), pe prin hublou, am zãrit nu un þinut împãcaþi. Impresia de impecabil care le evocã, dar fãrã abnegaþie, pãrãsit, cu o naturã în devãlmãºie, trebuie sã stãpîneascã,* ca o normã doar ca un hatîr al unei tradiþii vechi ci o îngrijire egal distribuitã în peisaj obligatorie a civilizaþiei. ºi uitate, puse sã pãzeascã acum prin ºosele, poduri, case, aflate * nimic, nebãgate de nimeni în într-o parcelare geometricã seamã, doar sã fie prezente. prelungitã cu pãmînturi cultivate, Portughezii sunt în primul rînd portughezi, de orice neam sau Am vãzut în aceste miniaturale trãdînd firea civilizatã a locuitorilor, minarete neutilizate o dorinþã, în general mãrturii ale grijii ca etnie vor fi fiind. Orgoliul þãrii primeazã la ei, de aceea se uitatã ºi ea, de familiarizare cu oamenii sã se simtã bine în mijlocul însemnele credinþei islamice, un unei naturi bogate, dar nu aliniazã fãrã stridenþe unei norme care sã îi reprezinte, supunîndu-ºi set de mini-minarete de uz familial, excedentare. Chiar prelungirea spre folosinþã personalã, mai mult þãrmului stîncos prin avangarda diferenþele unui efort integrator. Este o mare realizare, pe cît de din reflex cutumiar („Strigãte de stîncilor izolate în neliniºtea apei Allah! Allah! Se aud pe sus prin era un mijloc de însufleþire pentru simplã este în fond: cineva trebuie doar sã o supravegheze, pentru a- nori”, în timp ce „flamura cea ºirurile de bãrci care-ºi aºteptau verde” cotropea peninsula ibericã), turiºtii pentru a lua cu asalt intrãrile i da cotinuitate, asigurîndu-i o frumuseþe desfãºuratã, în timp decît ca simbolisticã în sine. Larii Titu Popescu este critic literar ºi îndelungat. ºi penaþii casei apar captaþi în estetician (The Author is a literary critic Horia Stamatu, autorul simbolul, acum inofensiv, al cîte and aesthetician) volumului Pendul ibero-dacic, sub unui turnuleþ. Radu Stanca numise 47 lumiatoarele podurilor de la casele pitaliere a locuitorilor acestei þãri dric la poartã/ ªi cai mascaþi“. Eu sibiene „ochii oraºului”, dacã ar fi de la marginea vesticã a con- voiam sã ºtiu cine era acea vãzut turnuleþele caselor tinentului european, care pare lipitã „Ecaterinã“ ºi mi se spunea, cu un portugheze le-ar fi numit, desigur, peninsulei iberice ºi o enclavã în zîmbet intraductibil, cã „E Ana periscoapele oraºului. trupul Spaniei, pãstrase cele mai Pauker“. (În anul 1945, Mircea Dar casele sunt toate moderne, bune impresii ºi prietena noastrã Eliade scria din Portugalia cã nu curate ºi îmbietoare, protejînd, tã- din Germania, Angelika. Prin anii se întoarce acasã, unde risca „sã cute ºi semeþe, lenevirea la umbrã. 70, dupã moda protestatarã a tine- fiu arestat la prima indigestie a Nu am vãzut, cît am umblat prin rilor, ea se alãturase unei familii de Anei Pauker“, preferînd „sã sudul portughez, case vechi cu hippi, care cutreiera Europa. Ajunºi vegetez la Cascais, unde, cel deplorabilul lor aspect de pãrãsire, în Portugalia, au locuit cîteva zile puþin, am lucrul cel mai preþios pe cu obiecte inutile aruncate prin curþi. într-o ºurã nefolositã, de la lume: libertatea“.) Cînd le-au fãcut pe toate, impecabil marginea unui sat. Dupã ce de comode? Unele chiar au localnicii au vãzut cã nu fac nimic * Neliniºtitã, apa oceanului intrã aspectul unor palate în miniaturã, rãu, au început sã le punã în faþa ºi iese din grotele pe care le-a fãrã însã fast ostentativ. Te uºii lapte ºi brînzã, dãruindu-le. De sãpat în þãrmul stîncos de la îndeamnã parcã sã le mîngîi („ca la nimeni, cãci nu se aºtepta nici o Lagos, purtîndu-ºi miºcãtoarea ei unse cu var lucesc zidiri”). mulþumire, gestul era fãcut din ospitalitate ºi în numele tuturor. singurãtate într-un întuneric fãrã * Un neaºteptat declic al primejdii. Protejaþi de imense Cînd se apucã de treabã, memoriei afective mi-a actualizat, pãlãrii albe, localnicii aºteaptã în oamenii sudului portughez o fac la aceastã constatare a ospitalitãþii, bãrci turiºtii curioºi, lãsîndu-se temeinic ºi definitiv. Aceste case figura bãtrînului Roºu din Dumitra, sãltaþi pe crestele valurilor în stau mîndre sub soarele cotropitor, care cobora din cînd în cînd la silenþioasele lor paturi plutitoare. de un alb imaculat ºi zîmbitoare în Alba-Iulia aducîndu-mi în desagi Totul se întîmplã dupã un ritual deja culorile portocalii ale florilor discret miraculoasele produse ale livezii vechi: turiºtii nu se simt îndemnaþi îngrijite, care se aratã trufaºe cu lui, mi le dãdea apoi se retrãgea sã coboare în grote, iar localnicii decenþã. Chiar cînd zidurile nu sunt cu tatãl-meu într-o altã odaie, unde nu-ºi fac nici o problemã din lipsa de o albeaþã uniformã, pastã fãrã discutau îndelung ºi în secret lor de interes – s-a creat o culoare este amestecatã, fãcînd politica zilei. Nimeni altcineva nu înþelegere tacitã între leneveala rozul sau albastrul de fond solare participa la conclavul lor, tatãl-meu, localnicilor sub puterea soarelui ºi blajine. Parcã înseºi razele dacã îl întrebam, îmi dãdea tropical ºi neinteresul vizitatorilor soarelui le-ar proteja, fiindcã lor li rãspunsuri evazive, fiindcã ºtia cã loviþi de razele aceluiaºi soare. se dãruie, cu discrete irizãri ºcoala mã îndoctrina cu figura Totul e bine cînd nimeni nu cere omagiale. genialã a tãtucului popoarelor, mai mult, iar împãcarea dominã În sudul Portugaliei lumina nu tovarãºul Stalin, care avea grijã de fãrã tristeþe elementele ce stau sub are nimic duºmãnos, fierbinþeala toþi ºi de toate. Dar nici eu nu i-am puterea canicularã. Mircea Eliade ei nu te aruncã în stãri irecuperabile, spus cã vãzusem o fotografie a subscrisese la observaþia cã în ea stãruie o promisiune indelebilã unui grup de studenþi, care oamenii Mediteranei fãcuserã spre splendoare, ca un pact al aduceau omagiul salutului legionar Renaºterea, fiindcã avuseserã înþelegerii universale. Luminozi- la mormîntul lui Avram Iancu de la timp ºi înþelepciune contemplativã: tatea are darul de a face derizorii Þebea, între care era ºi el. Cu „Culturile maritime – Olanda, umbrele interne ºi externe, esenþa secretele eram, deci, chit. Moº Portugalia – au descoperit ei originarã stã în înseºi apariþia ei Roºu, dupã ce deºerta desaga ºi realismul plastic prin lupta cu sens, cu o semnificaþie ºi inte- necazurile, pleca înapoi, la oamenilor cu marea”. ligibilitate revelate, limbaj al Dumitra, trãgînd al lui picior, Bucãþi de cãldurã solidificatã se transcendenþei; nu de orbire este zdruncinat în urma cine ºtie cãrei scurg printre crestele împietrite ale vorba, ci de un cerc cuprinzãtor ºi întîmplãri din munþi. El ducea, în tencuielii de calcio-vecchio a luminos, în mijlocul cãruia te afli desaga lui de pe umãr, o istorie zidurilor. tu, fiinþã temporalã. Lumina îþi este pentru noi încã necunoscutã, Briza mãrii agitã sãbiile dedicatã ca o stenogramã a secretã ºi periculoasã, pe care o palmierilor, dar parcã pe noi ne înþelepciunii. voi afla mult mai tîrziu ca fiind ocoleºte. Cãldura vine de peste tot, De aceea, oamenii nu sunt adevãratã ºi dîrzã, aºa cum însuºi insidioasã ºi statornicã. Murmurul resemnaþi, ci integraþi în numele lui era o sfidare a puterii nesfîrºit al mãrii („foºnirea prescripþiile locului, ajungînd la o roºii instalate în þarã. mãtãsoasã a mãrilor cu sare”) este realã simbiozã din care trag Dreptate se fãcea la nivelul spart doar de þipetele pescãruºilor, foloase cu o calmitate civilizatã ºi indivizilor, prin descãrcarea of- parcã ritmînd sonor pierderea productivã. Ad vitam aeternam prin urilor reprimate. Auzisem pe unchii valurilor pe nisipul plajei. consens omnium. ºi verii mei mai mari cîntînd cu glas Dar din vraja oricãrei excursii scãzut un refren la modã în acea trebuie sã te poþi desprinde. La * vreme ºi care suna aºa: Lagos am fãcut-o explorînd 48 Asupra firii încrezãtoare ºi os- „Ecaterino, vedete-aº moartã,/ Cu direcþia opusã mãrii, care conduce spre vechiul oraº, înconjurat de un Prezenþa lor are ceva oracular, un sãrbãtoreºte ziua Sfîntului Antonio, zid (care va primi conotaþii atroce îndemn la vigilenþã, dar ºi la patronul Lisabonei, declaratã ziua în zilele noastre). reflexivitate responsabilã asupra Capitalei portugheze. Sãrbãtoarea soartei. Sunt ca siletele megalitice popuarã a preferat zona oraºului * ºi enigmatice de pe Insula Paºtelui, vechi ca loc de desfãºurare Complexul turistic Ancora, crescute parcã din pãmînt, tãcute intensivã, deºi nu a neglijat nici unde eram noi cazaþi, este ca pãmîntul. La acestea de aici, celelalte mari bulevarde sau alte construit în afara zidurilor vechiului roca divers coloratã dã impresia parcuri ale oraºului. Orchestre, oraº, ca una dintre prelungirile unor felii enorme de prãjiturã, formaþii de dansatori au schimbat acestuia, ca multe altele: cu nemiºcate în faþa asaltului bulimic dintr-o datã faþa liniºtitã ºi bine construcþii noi, albe ºi curate, cu al valurilor; ele stau într-o „slavã organizatã a Capitalei într-o vastã decoraþii florale ferme. În interiorul stãtãtoare“. scenã deschisã oricui ºi oricãrei zidurilor, strãduþele înguste sunt Pe uscat lucrurile stau altfel, improvizaþii cîntate sau dansate. refuncþionalizate turistic, avînd mici este luatã în calcul ºi relativitatea Într-adevãr, s-a fãcut din noapte zi, bodegi la preþuri accesibile, un sudului. Ni se explicã faptul cã iar a doua zi, ai zilei ochi au fost pavaj fãrã deteriorãri. Spre cinstea portughezii dorm mult, cã închiºi. A doua zi începuse ºi vizita lor, portughezii au pãstrat ºi repere dimineaþa începe pentru ei tîrziu, noastrã, cînd de dimineaþã nu mai mai puþin onorabile ale istoriei: în pe la 10-11. ªi alte relativisme. La era nimeni dintre petrecãreþi pe piaþa mare a oraºului, dãinuie un ora 4,30 din noapte, primisem un strãzi, iar locul lor fusese luat de o edificiu din sec. al XV-lea, a cãrui telefon în camerã sã ne sculãm armatã de lucrãtori ai salubritãþii, menire era afiºatã – Piaþa sclavilor pentru maºina de Sevilla. Aºa care îºi fãcea conºtiincios datoria („Mercado esclavos”). Un snop de convenisem de cu searã, la de a îndepãrta urmele ºi a evacua frînghii, fascii ale umilinþei (sã ne recepþie, dar nu pentru astãzi, ci reziduurile. ªi acestea erau multe, reamintim cã din rãdãcina pentru mîine. Cînd îi comunicãm mormane, mai ales pe strãzile cuvîntului latin fasces – mãnunchi acest fapt, recepþionera are un înguste ºi în pantã ale vechiului de nuiele, simbol roman al minut de tãcere, dupã care oraº: grãmezi de sticle ºi pahare autoritãþii de stat – provin atît urmeazã cîteva explicaþii în de plastic, un miros duplicitar de cuvintele fascism, cît ºi fascinaþie, cascadã, apoi închide. Ce bãuturã ºi peºte stãruia peste tot. la suprafaþã înrudite, dar atît de conteazã o zi în plus sau în minus? Eficienþa lor se materializa în deosebite în adînc), slujeau legãrii Oricum, nu va uita sã ne arunce ºuvoaie puternice de apã care oamenilor care urmau sã fie priviri galeºe, sã ne explice în transformau mormanele de resturi vînduþi. Frînghiile se mai pãstreazã cascade guturale firea în masive vapoare care o luau pe doar, în aceastã primã piaþã de portughezilor ºi sã ne asigure de strãduþe încet la vale, unde erau sclavi din Europa. cele mai bune intenþii. Aºa ºi este, maºinile care le încãrcau. Multe Imaginaþia îmi reface siluetele greºelile lor vin dintr-o joacã de strãduþe erau de-a dreptul prestante ale vînzãtorilor ºi copii, nu au nimic serios, se poate inundate de aceastã luptã acvaticã cumpãrãtorilor de marfã umanã, trece peste ele cu un zîmbet galeº. pentru reabilitarea oraºului dupã cu cîtã importanþã se plimbau ei Probabil era prea de dimineaþã asaltul nocturn al valurilor de printre ºirurile de nefericiþi înlãnþuiþi. cînd i-am solicitat douã chitanþe: petrecãreþi, încît a trebuit sã facem ªi tot un joc al memoriei îmi am constatat, mai apoi, cã datele adeseori ocoluri prin alte strãduþe actualizeazã, la aceastã scenã erau la amîndouã schimbate. Cu pentru a ne apropia de locurile grotescã ºi abjectã, un interviu al un zîmbet galeº ºi o cascadã dorite. Curgeau spre poale ape unui folk-ist român, care declara consonanticã, le-a adus imediat la încãrcate de resturi, iar totul îºi cã el a învãþat istorie de la Adrian zi. O joacã de copii... recãpãta repede aspectul îngrijit ºi Pãunescu. Aº fi curios sã ºtiu cum cochet, ca ºi cum nimic nu ar fi i-a portretizat profesorul de istorie * trecut prin dezlãnþuirea nocturnã Pãunescu perioada comunistã din Peste fluviul Guadiana, care a sãrbãtorii. istoria þãrii noastre, pe care el a desparte Portugalia de Spania, a Cu o zi înainte, ghidul slujit-o cu atîta mincinoasã rîvnã apãrut un pod mãreþ ºi simplu, nostru alesese apropierea ºi cu atîta folos personal. Poate mã dupã intrarea þãrii lusitane în U.E. pregãtitoare de marele oraº va lãmuri domnul Hruºcã! Înainte trecerea se fãcea cu trecînd ºi poposind în localitãþile premergãtoare Cascais ºi Estoril. * feribotul. Fireºte, controlul paºapoartelor nu mai existã, dar Deschiderea spre surpriza Siluetele stîncoase uitate la Capitalei a fost, de aceea, treptatã, þãrmul portughez de la Dona Ana ghida, conºtiincioasã, ne aratã locul unde odinioarã se fãcea, cu parcurgînd aliniamente urbane în voia valurilor sunt invizibil care disimulau emoþia, pe cît o fasonate, de mii ºi mii de ani. Ilustre siguranþa veselã cã lucrurile nu se vor reîntoarce. ªi astfel vizitãm intensificau în fond: în mic, personaje din rocã durã se parcurgeam aceleaºi strãduþe în singularizeazã incredibil în largul Sevilla ca ºi cum ne-am fi aflat acasã. În Europa, adicã acasã. pantã ºi pieþe denivelate, trasee plajei, sub cerul indiferent, în bãtaia automobilistice periculoase pe inepuizabilã a valurilor („miºcãri de * lîngã ziduri, o afluenþã de oameni valuri/ ca de bulgãri de luminã“). În fiecare an, la 15 iunie se de parcã întrega þarã ar fi participat 49 la sãrbãtoarea Lisabonei. ceea ce a fãcut ºi Eminescu (Dacia ne duce la aeroporul din Faro, nu Martori la toaleta matinalã ºi strãvechile ei legende). înainte de a mai arunca o privire ºi eficientã a oraºului, am luat o „Intervenþia lui Camões în universul stîncilor forjate de la Dona Ana, cafea la o terasã stradalã protejatã mental european ne permite sã promiþîndu-le tãcut revenirea. Dupã de umbrele imense, ce fereau de înþelegem mai bine latinitatea“, o schimbare de avion la Palma de razele soarelui care îºi începuse fiindcã el „justificã în plan estetic Mallorca, va trebui sã ne cãutãm revãrsarea lui toridã, cafea descoperirile maritime ºi cuceririle maºina în parcarea imensã a excelentã ºi pregãtitoare pentru coloniale ale portughezilor“. La fel aeroportului din Viena. Dar cum ceea ce va urma. Cum aflãm din a contribuit Eminescu la lãrgirea toate sunt atent calculate, nu G.Cãlinescu, încã la 1884, Ion universului mental european, prin vedem de ce ne-am împotmoli la Ghica se bucura de „abundenþa „o dulce resemnare în faþa acest final de experienþã afectivã alimentaþiei“ la Lisabona. Mircea destinului omenesc, o dorinþã portughezã, atît de tuºantã în toate. Eliade o caracteriza astfel, în melancolicã de reintegrare a La întoarcere, în Germania Jurnalul portughez: „Zi magnificã. Cosmosului, de refacere a unitãþii fiind, am aflat de la televizor cã Un cer lichid, de un intens albastru primordiale, un sentiment de izolare sudul Portugaliei era nãpãdit de o /.../, un soare fierbinte, un vãzduh metafizicã ºi mai ales inefabilul dor cãldurã de 400. Am constatat – a proaspãt, însã ascetic, fãrã esenþe românesc”. Pentru ca apoi sã tragã cîta oarã? – cã totul este sã ºtii, vegetale prea tari /.../, cu cel mai o concluzie în spiritul muncii pe care sau sã intuieºti, plecarea la timp. frumos cer pe care l-am vãzut o depunea în þara lusitanã: La München stãruia o vreme veodatã primãvara“. „Traducerea lui Eminescu ºi a lui destul de rãcoroasã pentru acest Camões ar face mai mult pentru calendaristic miez de varã. Vae * cunoaºterea reciprocã a þãrilor victis!, deci. Cei doi mari întemeietori ai noastre decît toate telegramele literaturii iberice – Cervantes la agenþiilor de presã“. Abstract: This text is a traveler’s spanioli, Camões la portughezi – diary in southern Portugal, land of * nature and culture. au fost, în sec. al XVI-lea, La Lagos, reºedinþa noastrã contemporani, fiecare dezvoltînd pentru acest sejur portughez, Rezumat: Acest text este un jurnal o viziune mitologicã ferm rãsfrîntã de cãlãtorie în sudul Portugaliei, þinut soarele matinal trezeºte încet la de naturã ºi culturã. în realitatea imediatã; ei îmbracã viaþa cotidianã, pe care pãsãrile o în haine sãrbãtoreºti dorinþa de anunþã zgomotos din tufiºuri care Keywords: Portugal, culture, lecturã venitã din sentimentul vieþii. încep, ele însele, sã emane travel. Dar Camões i-ar fi putut servi, el cãldurã. Noi aºteptãm autobusul Cuvinte-cheie: Portugalia, culturã, însuþi, ca model lui Cervantes, companiei Neckermann, pentru a cãlãtorii. pentru figura aprigã ºi în- treprinzãtoare a lui Don Quijote, fiindcã viaþa pe care a dus-o l-a obligat, datoritã nenumãratelor dueluri pe care le-a provocat, sã- ºi schimbe mereu locuinþa – o viaþã eroicã ºi absurd irositã, precum a eroului cervantesc. Ei au adoptat avant la lettre ideea de mai tîrziu a lui Liviu Rebreanu, de a se da cîte o scriere fundamentalã pentru fiecare provincie româneascã: au dat cîte o operã fundamentalã pentru întrega peninsulã ibericã, o transpunere literarã a unui anume spaþiu uman, individualizîndu-l monumental. Pe de altã parte, istoricul religiilor întreprinde o comparaþie între douã genii ale latinitãþii: Camões ºi Eminescu, în specificul operei lor. Scriitorul portughez a introdus în sfera latinitãþii un numãr enorm de elemente barbare (peisaje maritime, geografii misterioase, botanicã exoticã), dîndu-le o semnificaþie spiritualã, 50 deci transformîndu-le în culturã, ) De la interioritatea autentica)))) la hybrisul construit From authentic Interiority to constructed Hybris) Cãlina Bora Deºi este o temã mult încercatã, pãcãlirea suferinþei, nu ºi traseze ºi sã prelucreze graniþele izbutit sau nu, de majoritatea rezolvarea ei. Fie cã este vorba de unui alt mic infern, suprapus celui poeþilor contemporani, cãutarea mãmãioiu, tãtoiu (care, spre finalul deja existent prin cele douã figuri. sinelui sau incursiunea într-o volumului devin mama ºi tata), de Locul de „torturã”, pe care poeta îl interioritate autenticã, ori una bunici sau chiar despre medeea construieºte prin alteritate, este construitã, a devenit subiect (poeta scrie intenþionat cu plasat, nu în interiorul conºtiinþei, inepuizabil, ºi, uneori, chiar minuscule), acestea devin nu ca în cazul Divinei Tragedii, ci chiar monden, prin care se face literaturã. numai mãºtile folosite de autoare în mijlocul lumii („Mã strecor în Departe de a lansa un reproº, prin pentru a-ºi anima lirica, ci singurele spaþiul dintre ceilalþi ºi tremur articolul de faþã propun observarea instrumente cu care se poate uman” - p. 13). a trei stiluri lirice din trei cãrþi de opera aceastã maladie interioarã Cu toate cã versurile sunt poezie scrise de femei, prin care („toate neputinþele toate/ tristeþile adresate unui public cât mai larg, interioritatea este analizatã ºi slãbiciunile toate/ ca un suflet ºi nu existã explicit o mizã esteticã, (Medeea Iancu - Divina tragedie), bãtrân care te cautã” - p. 71). De revoluþionarã pentru lirica româ- confecþionatã (Ania Vilal - Eu, ce instanþe surogat? Întrucât în neascã, poezia Aniei Vilal nu este mama tare ºi tu) ºi construitã (Dana momentul în care întreaga lipsitã de profunzime. În chip Catona - Prinþesa portocalie). suferinþã este pusã pe seama autentic, asocierile cuvintelor fade, În Divina tragedie (Brumar, uneia dintre ele, de pildã instanþa în poemele izbutite, formeazã un Timiºoara, 2011), de pildã, paternã („tata a cãscat o gurã halou, purtãtor al unei stãri Medeea Iancu reuºeºte sã mare/ gura tatei înghiþise toate apãsãtoare, care sugereazã radiografieze ingenios o stare jucãriile mele/ gura tatei se târa comiterea hybris-ului confecþionat intimã. Deºi stilul sãu de a construi precum un gândac burtos” - p. 42), la rândul lui, în mãsura în care este spaþiul ºi timpul nu este unul nou, poeta reuºeºte sã traseze dincolo nãscut prin acumularea ºi aºa cum se promite pe coperta de suferinþa deja existentã un somatizarea stãrilor nocive ale volumului, poeta reuºeºte, deºi spaþiu interior, care coincide cu celorlalþi („Aºa m-ai învãþat.../ sã printr-o scriiturã care adesea îi încheierea unui ciclu de violenþe aglomerez oameni în mine,/ pentru scapã, sã dea publicului un volum ºi începutul cãutãrii de sine. Dacã cã aºa e uman” - p.38). Infernul de poezie profund ºi rotund, în care în Divina comedie se ajunge în trãirii în alteritate este confecþionat suferinþa interioarã, pusã sub lupa paradis, în Divina tragedie se în chip de viaþã-mamã, dupã cum analistului, prinde caracter general. ajunge din infernul interior, în mãrturiseºte însãºi poeta, cãu- Trecutã prin ºi în registrul liric, infernul exterior, acolo unde „unora tându-se aici o identitate, diferitã interioritatea autenticã, mã feresc le curge sânge din nas”, câtã de cea pusã drept etichetã („N-am s-o cataloghez tragedie, prinde vreme „alþii þipã îngroziþi un þipãt” avut niciodatã o camerã a mea,/ forma unei maladii acute care, (p. 87) ºi „dumnezeii (sunt) plini de un spaþiu intim care sã mã conþinã pulverizatã în toate poemele alþi dumnezei, mai mici” (p. 88). numai pe mine” - p. 35). Importantã volumului, voit transformat într-un Deºi aceastã transgresare are loc, este nu neapãrat gãsirea aceste- loc claustrant („aici sunt închisã ca- se lucreazã tot cu identitatea ia, cât modul în care poate fi ntr-un cosciug” - p. 23), este stabilitã în infernul interior. Prin dobânditã, chiar ºi prin confec- delimitatã ºi consumatã. Posibila prelungirea ei, poeta nu face decât þionare. ieºire din acest travaliu este fãcutã sã sugereze existenþa permanentã Dana Catona propune cãutarea prin construirea câtorva instanþe a unui hybris care nu-ºi va gãsi unei identitãþi construite în exterior. surogat (purtãtoarele traumei), nicicând mãsura. Volumul Prinþesa portocalie reuºindu-se prin intermediul lor Ania Vilal, pe de altã parte, în (Brumar, Timiºoara, 2011) este doar atenuarea sau, cel mult, Eu, mama tare ºi tu (Brumar, pretextul perfect propus pentru Timiºoara, 2011), nu analizeazã o explorarea unui teritoriu exterior Autoarea este masterandã la interioritate deja existentã, mult tãbãcit ºi siluit banalului. Pe Istoria Imaginilor – Istoria Ideilor, autoficþionalizând-o, ci o con- mãsurã ce scurtele poeme, lipsite Facultatea de Litere din Cluj, Catedra fecþioneazã. Folosindu-se de de mistica poeziei vizionariste, se de Literaturã Comparatã. (The author is currently enrolled in the History of figura maternã ºi cea a tatãlui perindã sub ochii cititorului, iese la Images - History of Ideas, Faculty of absent („EU NU SUNT FIICA TA” ivealã þinutul portocaliu, rod al Letters Cluj, Department of - p. 40), prin versuri fade, sãrã- reconstrucþiei cotidianului, unde Comparative Literature) cãcioase ºi voit plate, reuºeºte sã „sticlele de plastic aruncate lângã 51 ºinele de cale feratã” devin „obiecte sclipitoare ºi magice” (p. 27). Deºi sunt expuse ºi analizate, ca printr-un ochean, lucruri care þin de exterior, de societatea fetelor Premiul revistei Steaua, la ediþia a 43-a Concursul „subþiri ºi înalte (care) zâmbesc Naþional de poezie „Nicolae Labiº“, Suceava-Mãlini, subtil” (p. 87) la fashion tv, poemele octombrie 2011 nu sunt niºte constructe artificiale, ornate cu sonobism, aºa cum este Ana-Maria Lupaºcu societatea surprinsã de autoare. elevã, Suceava Chiar dacã hybrisul este unul construit, la fel ºi cãlãtoria în atingere dinspre lume cãutarea identitãþii, sensibilitatea, pe care poetele aduse în discuþie trec pe drumul spre moarã cu paºi mici ºi ziua anterior o propun, existã ºi aici. îºi scurge culorile pe lângã trupuri, observ Diferenþa constã, dincolo de stilul aceastã invazie în lemnãria mansardei - poetic, în faptul cã profunditatea o ameninþare trimisã de ceva timp- e întocmai: loc sã nu este excavatã, pentru a fi dormi nu, aºternutã fãþiº sub ochii cititorului, loc sã strângi la piept nu ºi patul cu picioarele tãiate ci este construitã ºi ascunsã în e trucul perfect pentru somn. locurile ºi lucrurile cele mai banale: „am o zgârieturã pe braþ/ o ranã Îmi aduc aminte de un balans genial pe genunchi/ ºi o plagã pe talpã” în stradã, de ecoul urletului peste (p. 78). Cãutarea sensurilor trafalgar square ºi legãtura ce a pornit pauze ca camuflate cameleonic în aceste mã cuprind adesea cu toatã forþa. lucruri ºi acþiuni, în peisajul care zilele acestea se încrusteazã în nervurilescândurii, înghite valea însoritã sau în nu ne apropie, încãlþarea unor sandale negre cu ne scalpeazã de orice amintire toc înalt, sunt folosite drept trepte avem gurile pline de de cuvinte uscate pe care cititorul trebuie sã pentru a ne convinge cã pãºeascã atent ºi raþional, pentru prin cutele cearºafului trec a deveni un hermeneut desãvârºit momentele noastre în schimb de flash-uri. care, la final, va trebui sã priceapã avem tot ce ne trebuie: livezi de mucegai în tavanul rostul unei imagini de genul: mansardei, „alunec/ pânã la fãraº/ iau praful/ spaime despicate pe muºamua din bucãtãrie, frumos ºi îl/ presar/ deasupra/ podelei/ aºezate în noul cãmin galbene” (p. 36). Raþionalitatea ºi de alte ornamente tranºantã devine hybris, în poeme care sã ne compunã fericirea de genul „aºtept sã/ se nu ducem lipsã. încãlzeascã supa de carne” (p. 34), versuri prin nu se mai doreºte construirea viziunii poetice. Aceste poeme moarte, pe care poeta le numeºte fãrã titlu, reuºesc marcarea unui teritoriu necu- noscut, în care cititorului i se cere Diferenþa dintre ultimele douã, underlined judging by the perspective sã caute singur identitatea dupã constând în faptul cã, prima from which we analyze and most mizeazã pe închipuire (departe de importantly by the lyrical style with care s-a pornit. Fireºte, diferit de which it presents itself to the readers. Medeea Iancu ºi Ania Vilal, Dana biografie), câtã vreme cea din urmã Catona propune cãutarea prelucreazã biografia. Indiferent Rezumat: Articolul urmãreºte identitãþii prin raþionalitate: „dacã însã de direcþiile spre care este prezentarea mutaþiei care se produce orientatã, tendinþa actualã de a în poezie, privind tema cãutãrii de sine. citeºti cu atenþie/ poþi afla cã totul/ Sunt prezentate trei direcþii diferite pe se va termina cu bine” (p. 89). recurge la cãutarea identitãþii care aceastã idee recurentã le ia, în Dincolo de metodele discursive înseamnã, mai mult decât un funcþie de perspectiva din care este de analizare a identitãþii sau a simplu pretext sau mijloc de a privitã ºi, mai ales, de stilul liric prin mecanismelor prin care cãutarea comite poezie, o necesitate care este prezentatã cititorilor. de sine este pusã în practica liricã, colectivã resimþitã din ce în ce mai Keywords: Medeea Iancu, Ania ceea ce atrage atenþia este faptul acut. Vilal, Dana Catona, identity reserch, hybris cã poezia de azi, sub diferitele sale Abstract: The article justifies the înfãþiºãri, pledeazã pentru mutation that is produced in poetry Cuvinte cheie: Medeea Iancu, convertirea confesiunii personale, within the theme of the serarch for the Ania Vilal, Dana Catona, cãutarea 52 construite sau confecþionate în artã. self. Three different dirrections are identitãþii, hybris Liviu Ciulei, între varietate si, unitate Liviu Ciulei, between variety and unity Ioan Pop-Curºeu Analizând ce au scris presa mãsurã mai mare sau mai micã, performanþã ºi de deschidere faþã cotidianã ºi cea culturalã cu privire în slujba talentului altcuiva. de cât mai multe arte: viitorul la moartea lui Liviu Ciulei, se Varietatea se vede cu ochiul liber regizor însuºi a studiat, în copilãrie, observã cã l-au evocat pe marele în cele peste 180 de spectacole sub impulsul mamei, pictura ºi regizor foarte mulþi dintre cei care de teatru sau operã pentru care a vioara, ba chiar a fãcut ºi ore de l-au cunoscut, i-au fost apropiaþi conceput scenografia, în canto, fiind menit sã devinã tenor. colaboratori sau discipoli ºi s-au numeroasele creaþii regizate mai Aceastã infuzie de arte în care a hrãnit oarecum direct din ethosul ales în România ºi Statele Unite fost cufundat de mic s-a rãsfrânt artistic pe care-l propovãduia, se (dar ºi peste tot în lume), în cele în vasta, polifonica ºi aparent pare, cu o rigoare ºi cu o eficienþã trei filme pe care le-a regizat sau dezordonata lui activitate culturalã. exemplare. Era o persoanã care în altele în a cãror producþie s-a Activitatea lui Liviu Ciulei a fost rãspândea energie în jur ºi lucrul implicat ca scenograf sau actor, ºi însã, paradoxal, marcatã de o acesta s-a vãzut în felul cum au nu mai puþin în pasiunea constantã unitate profundã, structuratã pe rãsfrânt-o, mai departe, numeroºi pentru arhitecturã pe care a câteva coordonate, dintre care oameni de culturã în momentul manifestat-o toatã viaþa, pornind primele care vin în minte sunt care se cheamã atât de de la studiile de profil de la cãutarea adevãrului uman ºi a unei convenþional, dar ºi atât de exact, Facultatea Universitãþii bucu- clasicitãþi trans-temporale a formei. al „ultimului omagiu”: în evocãrile reºtene (1942-1949). Ciulei a De altfel, într-un interviu cu din reviste ºi ziare, sau de la reuºit sã abordeze cu aceeaºi Romulus Rusan, datând din 1968, posturile TV, n-au fost – totuºi – dezinvolturã drame, tragedii sau Liviu Ciulei îºi asuma deschis decât puþine poncife, care l-ar fi comedii (a rãmas memorabil rolul clasicitatea, definind-o ca „esenþia- iritat poate pe Maestru însuºi. Nu lui Agamiþã Dandanache în 1972, litate în expresie, economie în voi putea sã mã situez în aceeaºi când publicul de la Bulandra a mijloacele de expresie, intimitate linie a evocãrilor, aºa cã voi scrie putut sã vadã o extraordinarã absolutã între conþinut ºi formã”. câteva rânduri cu obiectivitatea Scrisoare pierdutã, regizatã tot de Unitatea operei lui Ciulei mai vine celui care l-a cunoscut pe Ciulei el), a trecut de la postura de ºi din intima comunicare între doar prin transparenþa ecranului ori persecutat de regimul comunist la diversele domenii ºi paliere ale cu ajutorul multor surse aceea de campion al realismului artelor spectacolului. Nu în- intermediare disponibile. socialist, a revoluþionat practica tâmplãtor, Babak A. Ebrahimian, Activitatea lui Liviu Ciulei, la ora regiei de teatru ºi a reînviat discipol al Maestrului, face din Ciulei bilanþului, surprinde pe de o parte cinematografia româneascã într-o o figurã emblematicã a revoluþiei pe prin varietate, iar pe de altã parte perioadã dificilã, cu o sete de a ºti care o preconiza în teatru sub printr-o unitate de concepþie ºi de ºi de a face egalatã doar de puþini numele de „cinematic theater” (vezi viziune, surprinzãtoare la un contemporani. Chiar dacã n-a fost volumul omonim, publicat în 2004). regizor care – oricum ar fi – îºi pune un om al Renaºterii – aºa cum s-a „Teatrul cinematic” este teatrul foarte adesea talentul, într-o spus – Ciulei rãmâne un pur viitorului, ºi mizeazã pe o formã de produs al marii burghezii expresie scenicã ce-ºi împrumutã Autorul este Lector universitar la interbelice (tatãl sãu a fost un trãsãturile specifice, spaþio- Facultatea de Teatru ºi Televiziune reputat inginer constructor ºi temporale ºi de joc actoricesc, din UBB Cluj-Napoca ºi redactor la revista Steaua (The author is Lecture at the membru marcant al Partidului cinema: Ebrahimian vede în Ciulei Faculty of Theatre and Television, Liberal), în rândurile cãreia se unul dintre precursorii semnificativi UBB Cluj-Napoca, and he works also întâmpla des ca educaþia copiilor ai acestei tendinþe. at Steaua cultural magazine). sã mizeze pe ideea de Arhitect înnãscut fiind, Liviu 53 Ciulei a introdus, atât în teatru cât Bucureºti, în 1972 a furnizat spânzuraþilor sau timonierul Mihai ºi în film, o viziune profund proiectul pentru construirea unei Clejan din Valurile Dunãrii (1959), originalã a spaþiului, fãcând din el sãli variabile a Teatrului „Al Davila” propun imaginea unui raisonneur fundamentul filozofic al artelor (în din Piteºti, iar în 1973 a proiectat emotiv, plin de umanitate ºi de detrimentul timpului) ºi matricea ºi realizat – împreunã cu Dan înþelegere pentru suferinþã, plãmãditoare a umanului. Cred cã Jitianu – transformarea sãlii suspicios, melancolic incurabil, tema majorã a acestei opere Teatrului Bulandra într-o salã sfâºiat între faptã ºi reflecþie... unitare pe care a elaborat-o mobilã, cu scenã de tip arenã. Aceastã fiinþã unicã, în patru ºi mult regizorul român este – în ultimã Dar unitatea supremã a creaþiei mai multe ipostaze, a fost Liviu analizã – raportul omului cu spaþiul, lui Ciulei vine din modul în care a Ciulei, artistul ºi profesorul care a sub semnul locuirii, al învestirii cu ales sã-ºi construiascã figuraþia de gãsit cel mai puternic principiu de semnificaþii simbolice, al sine în textele ºi scenariile pe care unitate ºi organicitate în sine însuºi. transformãrii ºi al creaþiei. Vor le-a transpus pe scenã ori pe rãmâne în memoria spectatorilor ecran. La fel ca în cazul lui Abstract: This paper offers an spaþiile – fie cele naturale, fie cele Hitchcock, existã la Ciulei o insight in Ciulei’s work, structured by the concepts of variety and unity. The artificiale – din Pãdurea semnãturã personalã, datã de unity of this work is done by the spânzuraþilor (1964), Macbeth nevoia de a figura în universurile research of the human truth, the (Bucureºti-Berlin, 1968) ºi Hedda ficþionale create cu minuþioasã classical form, the conception of Gabler (Washington, 1995), sau atenþie. Spre deosebire însã de space and the figuration of the artist’s decorurile unice, montate pe confratele sãu anglo-american, own self in the plays and films. culisante, folosite la Craiova ºi Liviu Ciulei se construieºte pe sine Rezumat: Acest articol oferã o Recklinghausen, în 1972 respectiv în operã nu ca umbrã sau siluetã perspectivã asupra operei lui Ciulei, 1976, pentru Vlaicu Vodã de Al. anonimã, ci ca personaj-cheie, structuratã de conceptele de varietate Davila ºi Viaþa lui Galilei de Bertolt semnificativ în constituirea ºi unitate. Unitatea acestei opere este Brecht. Au rãmas, în urma lui semnificaþiilor etice ale poveºtii datã de cãutarea adevãrului uman, Ciulei, ºi lucrãri propriu-zis arhi- (avem, nu-i aºa, de-a face cu un forma clasicã, concepþia despre spaþiu tecturale, care vãdesc o foarte clasic?). Jacques Melancolicul din ºi figuraþia de sine în piese ºi filme. îndrãzneaþã ºi modernã înþelegere As you like it (1961, Teatrul Keywords: Liviu Ciulei, variety, a scenei ºi a prezenþei clãdirilor de Municipal, Bucureºti), Protasov din unity, truth, classical form, space, self. teatru în spaþiul public: între 1965- Copiii soarelui de Maxim Gorki Cuvinte-cheie: Liviu Ciulei, 1970, a lucrat cu Alexandru Iotzu (1961, Teatrul Municipal, varietate, unitate, adevãr, formã la redefinirea Teatrului Mic din Bucureºti), Klapka din Pãdurea clasicã, spaþiu, figuraþie de sine.

54 ) „Firul vrajit“)))) din stogul de fân The „Charmed Straw“ from the Stack of Hay Vasile Radu Mai mult decât un exerciþiu de rudimentele lui generice ºi genul lui Jean Lurçat, dar au, în extravaganþã publicã (atât de des emblematice (Embryologie). pofida dimensiunilor, propensiunea întâlnit la artiºtii din ultima vreme), „Cotropirea” naturii, ca o variantã acestora. De mici dimensiuni, recenta expoziþie de tapiserie a sistematicã a poziþiei omului în faþa suprafeþele sunt „accidentate”, Angelei Roman Popescu exprimã realitãþii înconjurãtoare, exclude comportã reliefuri, texturi ºi forme abordarea gravã, determinatã de nuanþa de ostilitate ºi agresiune, emergente, construcþii rafinate în seriozitatea profesionalã a unei este simpateticã ºi ritualã. culoare, etalate unele etajat, pe atitudini work in progress Îndepãrtându-se de ceea ce registre, altele în succesiuni inovatoare în explorarea acestui tradiþia denumeºte drept gobelin ºi texturate, amalgamate ºi compuse domeniu, îndelungatã vreme covor, adicã o þesãturã de lânã al în centre de expresivitate care supus servituþii parietalului ºi cãrei fir era trecut prin urzealã rezumã un „concept” plastic ubicuu expresivitãþii tehnicii picturale. pentru a recompune o imagine ºi pitoresc - redutabila „claie de Este, mai degrabã, un efort coloratã, Angela Roman Popescu fân”, dealul, copacul, etc.- topos- asiduu ºi elaborat de a cãuta un discurs eteric („feeria” mimesis- ului!), servindu-se, prin excelenþã, de specificitatea peremptorie a firului textil, considerat ca fiind elementul de bazã, definitoriu, al compunerii plastice din domeniul tapiseriei, subliniindu-i moder- nitatea. Tot de la firul textil, în inovarea discursului artistic au pornit prin anii ‘60 ºi reputatele creatoare Magdalena Abakanowicz sau Ana Lupaº, care au înþeles firul textil (echivalentul liniei grafice ºi al tuºei picturale, demarcaþie a formei sculpturale) ca pe un mod de luare în posesiune a spaþiului artistic, dincolo de dihotomia tradiþionalã a tehnicii tapiseriei care se rezuma la compunerea unei imagini reia din tradiþia recentã a tapiseriei urile regãsite cel mai frecvent în plastice bazate - dupã tipul româneºti atât în aspectul mai tradiþia artei româneºti moderne. rãzboiului de þesut folosit - pe conservator al vechilor tehnici – Un amestec confluent al bãtealã ºi urzealã (înlocuite de excelent ilustrat de-a lungul „barbarului” (lâna goasã, asprã, de þesãtura haute lisse), pentru a timpului de artiste, precum Aure- þigaie) cu „nobilitatea” finã, distinsã, recompune suprafeþele tapiseriilor. lia Vasiliu-Ghiaþã, Theodora edulcoratã a dantelei de Brabant. Se producea, la urma urmei, un Moisescu-Stendl sau Cella Conceptual vorbind, aceste „împrumut” insidios din domeniul Neamþu – înlocuind anecdotica „compoziþii” sunt obiecte sãlãºluind sculpturii care este, prin excelenþã, imaginii cu un monumentalism în spaþiu ºi au nevoie de o domeniul expresivitãþii spaþiale. „gata proiectat” pentru a fi inserat structurã, construcþie interioarã, o Cine îºi mai aduce aminte de spaþiului, fãcând apel la totem, ºarpantã ascunsã care le conferã abakan-urile prezentate de simbol, proiectând asocieri soliditate ºi monumentalism. creatoarea polonezã la Bienala de enigmatice venite când din tradiþia Înlãturând „epiderma” obiectualã, la Sao Paolo (1965) vede figurile cultã a artei decorative, când rãmân „viscerele” discursului, firele înfãºurate în pânzã de ambalaj apãrând ca abrevieri nonºalante, de lânã trase din caierul bunicii al care replanteazã în centrul de difuze, ale unor invarianþi estetici cãror comportament plastic este interes al acestei arte figura ºi cultivaþi cu discernãmânt stilistic, atins de aleatoriu, este reactiv, corpul uman, spaþiul virtual pe care aleºi ºi rostiþi colocvial dintre imprevizibil ºi capricios, acesta îl ocupã, pornind de la poncifele artelor noastre amestecându-se delirant cu firul de „naþionale”. bumbac sau de mãtase finã; Autorul este critic de artã (The Compoziþiile Angelei Roman aceasta dã o definiþie a epocii author is an art critic). Popescu nu se mai desfãºoarã în noastre eclectice ºi un caier 55 primordial din care e aproape imposibil sã ieºi pãstrând nobleþea ºi solemnitatea stilului. Aceastã „imanenþã” a senectuþii cu marcã geneticã are, ca ºi la Geta Brãtescu, proprietatea de a Magia declanºa discursul ca un desen automatic, apropiat dicteului oniric ºi suprarealist, ºi denotã firului dimensiunea afectivã, emoþionalã, a avangardei în care plonjeazã The Magic autoarea, la urma urmei, ca într- un imens ambient ludic ºi primitiv, of the Straw dacã n-am scotoci ºi prin Între marii artiºti, care au deschis expoziþii retrospective cotloanele literare ale gestului simptomatice pentru un domeniu al artei, a cãror creaþie originalã asumat. ºi-a pus pecetea pe destinul acesteia, se aflã textilista Angela O altã componentã distinctã a Roman Popescu, acum, cu Firul vrãjit în sãlile Muzeului de Artã discursului sãu plastic este ilustratã Cluj-Napoca. Aceastã expoziþie retrospectivã a Angelei Roman de ceea ce am putea numi Popescu, artistã cu o valoroasã ºi bogatã activitate în þarã ºi „exerciþii de stil” (obsedante), strãinãtate, are darul de a-i lumina personalitatea din unghiuri recuperatoare, ale mimesis-ului complexe ºi diferite. Sunt semne ale unui elan poetic de excepþie, tradiþiei insolubile, pornind de la ale unui creator inventiv, atins de aripa postmodernismului, un goblenul-gherghef, construind truditor ales, neabãtut în cãutarea +magiei firului... imagini de o fascinantã picturalitate În suprapunerile temporale, atingerea zonei acelei bucurii vrãjite cu degradeuri de culoare a copilãriei, scufundãrilor în „fluxul interior”, fragmentarea, compactã care inoveazã tot pe resimbolizarea ating o „altã realitate”, cea a tendinþei de descoperire linia binecunoscutã a avangardei a tainicului din existenþã. Angela Roman Popescu deþine acea interbelice - prin colaj, texturi, putere intuitivã, care îi permite sã separe elemente din realitate, decupaje aleatorii, bucãþi de capabile sã arheologizeze, sã dezvãluie forþa ancestralã a unei þesãturã asamblate - ºi au priveliºti, a unui stog. consistenþa unor priveliºti, re- Ea are darul de a înlãtura carapacea convenþiei plastice, de a creând cadrul natural pe care se învesti cu o valoare miticã elemente redescoperite: colina, claia, aºeazã ºi se edificã compoziþiile grãdina, dar ºi reversul – într-o pãdure desfrunzitã Jocul ielelor bidimensionale. Liniaritatea ºi sau în încurcãtura firelor Labirintul. Simte însã cu toatã fiinþa sa pregnanþa lor graficã codificã locul scurgerea timpului, schimbarea, ca în Anotimpuri sau Buchetul percepþiei spaþiale atmosferice ºi bunicii. dau dimensiunile unui excurs care În arta sa, este o zi mirabilã, perpetuã, plinã de bucurii cromatice are amploare spaþialã ºi o anume ºi surprize. Sunt utilizate cu ingenuitate ºi talent diferite tehnici, de sonoritate etnicã. O astfel de la modestul þesut, la pata de culoare, la colaj, la tubulatura originalã, „interfaþã” (amintind de cartonul- la intersectare, la joaca cu firul, artista creând lucrãri remarcabile, martor ºi de picturã) a discursului de la peisaje la concepte (gravitatea îngemãnãrii în fir a unei muzici artistic este represiv ordonatoare rituale de orgã). ºi restrânge lumea artistei la o Natura prelucratã, amintirea, resemantizatã în cheie personalã, interpretare a spaþiului artistic devin adevãraþii vectori ai concepþiei plastice. Aceastã suspendare virtual care fractureazã cariera a umanului, pe care o observãm în unele piese, ne îndreaptã în câºtigatã de aceastã artã de mod inedit spre o anume poeticã înþelegere a contextului, a câteva decenii pe plan fragmentãrii sale; emoþiile, impresiile, sentimentele – trecut ºi internaþional. prezent – devin îngemãnate, interºanjabile. Durata interioarã a Exemplaritatea unei astfel de trãirii imprimã nivelul plãsmuirii imaginilor, cu neîncetata sa nevoie propuneri expoziþionale exprimã de înnoire a tehnicii, cu cãutarea unor perspective multiple. caracterul febril al autoarei, Angela Roman Popescu, prin întreaga sa creaþie, este un artist neostoita ei sete de invenþie ºi original; plin de fantezie; ea inaugureazã o nouã faþetã a artei cercetare, forþa remarcabilã cu tapiseriei. care evalueazã un domeniu Alexandra Rus extrem de vast ºi proiecteazã neobosit cu spiritul sãu iscoditor atâtea ºi atâtea drumuri prefigurate Angela Roman Popescu. Both reþinut atât elementele tradiþionale, ca stringente de urmat. Indiferent traditional elements and innovative cât ºi stilul inovator al artistei. cã în faþa lor ar trebui sã înceapã… style are focused in this review. Keywords: exhibition, tapestry, altã viaþã! Rezumat: Textul analizeazã modern art, surrealism. Abstract: The text analyzes the recenta expoziþie a textilistei Angela Cuvinte cheie: expoziþie, tapi- 56 recent tapestry exhibition of the artist Roman Popescu. Recenzentul a serie, artã modernã, suprarealism. Întâia colaborare dintre ICR Lisabona ºi ICR Mihai Eminescu ) )))) Al 10-lea Jazz Fest de la Chisinau, (I) The 10th Jazz Fest from Chiºinãu (I) Virgil Mihaiu JAZZ CONTEXT Prima colaborare directã dintre devenit membru al juriului mondial Statelor Unite, Forumul Cultural Institutul Cultural Român din Down Beat Jazz Critics Poll. Din Austriac, Alliance Française de Lisabona ºi cel din Chiºinãu s’a fericire, el a ºtiut sã-ºi formeze o Moldavie, Institutul Polonez din întâmplat la începutul toamnei 2011. echipã organizatoricã solidã, Bucureºti, vinãria Purcari etc. Ocazia a survenit din iniþiativa eficientã, fidelã, coordonatã de Cum ziceam mai sus, pentru organizatorilor importantului Ethno ºarmantele (cum altfel, la Chiºinãu?) ediþia jubiliarã, a zecea, avui Jazz Festival. Cu ocazia ediþiei Natalia ªtefãneþ, Mariana Posticã & onoarea sã fiu invitat ca moderator jubiliare purtând numãrul 10, bunii Lucia Cazacu. Cele trei graþii al festivalului. Dificila deplasare de- mei amici basarabeni m’au invitat sã reuºesc sã obþinã sponsorizãri ºi sã a latul Europei (vreo 10.000 km, din prezint galele festivalului, pe scena stabileascã parteneriate funcþionale Portugalia pânã la Limanul Nistrului Teatrului Naþional Mihai Eminescu (nu ficþionale, cum se întâmplã prin ºi retur) mi-a fost facilitatã prin din Chiºinãu. La încheierea alte pãrþi). Mã refer în primul rând la generoasa implicare a colegilor de evenimentului am scris o cronicã constanta susþinere primitã din la Institutul Cultural Român din pentru Contrafort, una dintre cele mai valoroase publicaþii culturale din întreg spaþiul românesc, editatã la Chiºinãu. Deoarece acolo fusei obligat de rigorile tipografice sã-mi abreviez articolul, precum ºi datoritã circulaþiei nemeritat de restrânse pe care o are Contrafort în þara noastrã, am decis sã descriu mai pe larg, în paginile Jazz Context ale Stelei, experienþa mea basarabeanã din 2011. În 2001, prodigioasa formaþie Trigon din Chiºinãu aniversa un deceniu de la înfiinþare. Evenimentul fu sãrbãtorit printr’un festival internaþional, care – în scurt timp – avea sã devinã principalul eveniment jazzistic anual din capitala basarabeanã. Ca unul ce a urmãrit îndeaproape evoluþia fenomenului, Secvenþã din timpul recitalului formatiei TRIGON la ediþia a 10-a a Ethno Jazz Festivalului din Chiºinãu. Foto: Ramin Mazur pot afirma cã acesta a câºtigat în amploare ºi consistenþã cu fiecare partea sponsorului general – Chiºinãu: directorul Petre Guran ºi nouã ediþie. În consonanþã cu compania Moldcell (parte a grupului referenta Ecaterina Dimancea- preocupãrile formaþiei-amfitrion, aici TeliaSonera) – care anul acesta s’a Dumbrãveanu. sunt reuniþi muzicieni de pe întregul autodepãºit, editând ºi noul album Mãrturisesc cã programul nu Glob, ce dezvoltã – în secolul 21 ºi discografic al formaþiei Trigon, abunda în nume foarte cunoscute pe coordonate jazzistice – estetica intitulat Opt-i-mistic. Aº aminti ºi internaþionalmente. Însã tocmai în aºa-numitelor „ºcoli naþionale” frumosul gest al Rodicãi Verebniuc, asta rezidã altã virtute a E.J.F.-ului: (briant ilustratã, chiar în perioada poliglota reprezentantã a Moldcell, capacitatea de a sesiza valorile, legatã de ecloziunea muzicii de jazz, care a propus un moment de indiferent unde … s’ar ascunde ele, de titani precum Stravinsky, reculegere în memoria lui Johnny ºi de a le aduce în luminile rampei la Janácek, Enescu, Bartók, DeFalla, Rãducanu, emblematicul jazzman Teatrul Naþional Mihai Eminescu din Sibelius, Szymanowski, Gershwin, român recent decedat. Printre Chiºinãu. Deja din prima searã am Villa-Lobos º.a.m.d.,). Din punct de partenerii organizatorici s’au distins avut parte de un cvintet extrem de vedere conceptual, festivalul – la fel Primãria Municipiului Chiºinãu, tânãr – denumit FuturEthno ºi ca ºi fenomenul Trigon – constituie Agenþia Helvetã pentru Dezvoltare condus de pianistul Roman Bardun o creaþie a lui Anatol ªtefãneþ, ºi Cooperare, ICR Mihai Eminescu, – în care reprezentanþi ai noii instrumentist pe care îl votez drept ministerele Culturii ºi Tineretului ºi generaþii jazzistice din Polonia (o numãrul unu al violei în jazz, Sportului din Rep. Moldova, þarã demult afirmatã ca influentã începând din anii 1990, când am ambasadele Suediei, Germaniei, promotoare a acestei muzici în 57 spaþiul central/est-european) rhythm & blues, Motown, Take Six practicanþii versiunii jazzificate sunt conlucrau de minune cu parteneri etc. Dar nu ca imitaþii, ci – repet – ca originari din alte provincii (îmi vine proveniþi din Ucraina ºi cu torenþialul arhetipuri ale acestora! Iar, mai apoi, în minte, instantaneu, catalanul baterist cubano-polon Tomasz aceiaºi cântãreþi se pliau la perfecþie Carles Benavent, unul dintre geniile Torres. A fost o plãcere sã recunosc sprinþarelor fraze muzicale compuse ghitarei-bas, inconturnabil ecourile stilului cultivat prin anii 1980 de Mozart. Deconcertanta colaborator al lui Paco de Lucía ºi, de violonistul Krzeszimir Debski, cu performanþã austriaco- mai apoi, invitatul lui Chick Corea în JAZZ CONTEXT al sãu cvintet String Connection, în zimbabweanã a fost o lecþie/ „formaþia sa de vis” – aceea de la structura-formalã a pieselor ºi în demonstraþie despre universalitatea începutul secolului 21, alcãtuitã avântatele solo-uri de vioarã muzicii. majoritar din muzicieni spanioli). La electricã ale lui Filip Szymaniak. E Dacã ar fi sã numesc principala fel se întâmplã ºi în cazul de faþã: drept cã intervenþiile la turntables ale caracteristicã a recitalului dat de ghitaristul Ricardo Esteve, discipol disc-jockey-ului Mr. Krime, deºi duo-ul Frank Marocco / acordeon – declarat al lui Paco, e castellan de foarte interesante în sine, puteau Daniele di Bonaventura / pe lângã Madrid, bateristul Jesus deveni prin supralicitare lejer iritante, bandoneon, aceasta ar fi cãldura Gimeno vine dintre Comunidad însã – pe de altã parte – poate afectivã a interpretãrii. Un repertoriu Valenciana ºi Catalunya, iar tocmai acest element va fi atras ºi o modalitate de abordare bine violoncelistul Matthieu Saglio e atenþia spectatorilor mai juni ºi mai ponderate, echilibrate, fãrã stridenþe, francez, absolvent de înalte studii puþin dedaþi jazzului mainstream. cu o marcatã propensiune spre muzicale în patria sa ºi stabilit la În aceeaºi galã inauguralã am explorarea laturii introvertite a naturii Valencia. Originalitatea grupului fãcut cunoºtinþã cu un proiect pe cât umane. Aici s’ar încadra, de pildã, ºi rezidã în utilizarea violoncelului ca de original, pe atât de curajos: „remodelarea” conferitã unei teme pianistul austriac Roland dulci-acriºoare, precum Insensatez Guggenbichler ºi-a propus sã (compusã de faimosul tandem conjuge spiritul mozartian cu tradiþiile António Carlos Jobim / Vinicius de vocale specifice etniei zulu din zona Moraes în 1961). Cele douã sudicã a Africii. A rezultat astfel instrumente cu burduf – înrudite, cu cvartetul purtând denumirea timbruri complementare, dar Mozuluart, în care pianistului din solicitând tehnici diferite – sunt patria lui Mozart i se alãturã trei abordate cu sensibilitatea specific cântãreþi din Zimbabwe (Dumisani italianã faþã de preponderenþa Ramadu Moyo, Blessings Zibusiso melodicitãþii. Experimentatul Nquo Nkomo ºi Vusa Mkhaya Marocco, actualmente octogenar, Ndlovu). Indubitabil, pentru un public provine dintr’o familie italo- de facturã euro-americanã, marea americanã ºi a devenit principalul revelaþie a constituit-o maniera de acordeonist-colaborator al industriei instrument solistic, o opþiune interpretare a cappella ilustratã de cinematografice hollywoodiene. Mai deconcertantã, dar competent cei trei vocaliºti: o sincronizare tânãrul di Bonaventura are la activ argumentatã de prestaþia lucid- uluitoare, pânã la nivel de respiraþie, impresionante colaborãri (de la ludicã a lui Saglio. Cei trei (cãrora o armonizare onctuoasã a polifoniilor Enrico Rava ºi Paolo Fresu, pânã la într’o asumatã „geometrie variabilã” ºi melodiilor mereu proaspete ºi David Murray, Miroslav Vitous, Omar li se adaugã, în alte contexte, ºi cuceritoare. Totul adeverea cã acest Sosa, Greg Osby...). Numele îmi apreciatul trompetist David Pastor) mod de a trata muzica e însuºit din suna foarte cunoscut, dar abia transmit tensiunea caracteristicã fragedã pruncie ºi devine, sã zicem discutând cu Daniele mi-am dat flamenco-ului prin filtrele unui aºa, o a doua naturã, un vestmânt seama cã îl ºtiam încã de pe albumul understatement jazzistic. Muzica muzical cu forþã de simbol identitar de fado-jazz Terras do Risco, realizat grupului beneficiazã de suportul (fenomen pe care l-aº asemãna de grupul luso-italian al pianistului infatigabil al bateristului Gimeneo, statutului deþinut de cântul polifonic Arrigo Cappelletti în 1999 (pe când care ºtie sã converteascã energii în Georgia). Mai mult: întregul recital eu mã documentam, în Portugalia, vulcanice într’o exprimare percusivã implica ºi o coreografie la fel de pentru scrierea cãrþii Jazz de mare delicateþe. Pulsaþia ritmicã natural sincronizatã. Spectatorul Connections in Portugal). e controlatã ca într’un fel de oalã sub atent poate detecta în aceste Bandoneonistul meritã a fi urmãrit ºi presiune, iar efectul final e acela de manifestãri vocal-dansante arhe- în postura sa de colaborator al supracondensare a savorilor din tipuri ale diverselor stiluri muzicale influentei case de discuri ECM. ambele surse – folcloric-hispanicã ºi afro-americane, din sfera de O revelaþie a constituit-o trio-ul afro-americanã. Fenomenul s’a influenþã a esteticii jazzistice. Mã Jerez-Texas, provenit din Valencia. evidenþiat cu claritate din versiunea, gândesc, de exemplu, la pasaje De la primele acorduri, era evident de mare prospeþime, conferitã de unde vocea solistului cãpãta cã aveam de a face cu niºte autentici Jerez-Texas acelui adevãrat imn al inflexiuni pe care urechea noastrã le- reprezentanþi ai stilului flamenco fuziunii jazz-rock, semnat de Joe ar asocia unor Bobby McFerrin, jazz. Curios, deºi muzica Zawinul sub titlul Birdland. Stevie Wonder, Michael Jackson, inspiratoare îºi are rãdãcinile în 58 sau grupurilor vocale din zona arealul sudic al Spaniei, mulþi dintre Continuarea în proximul mumãr TURA CARICA

MIHAI PÎNZARU PIM

59 CUPRINSUL REVISTEI PE ANUL 2011

ARTICOLE, STUDII, ESEURI, Stãpânul inelelor – spectacolul Goticul lui Tolkien ca traumã PORTRETE revizitat, nr.9; Michel produsã de rãzboi, nr.9; ANTOHI, SORIN, Cioran ºi Huellebecq – profetul obscen al Deconstruind bomba atomicã, teoria României, nr.4; apocalipsei postmoderne, nr.10-11; AXINTE, ªERBAN, Est-etic/ nr.10-11; GHERGHEL, VALERIU, Brelan Estetic. Ieºirea din tautologie, CESEREANU, RUXANDRA, de dames, nr.1-2; Baska, nr.3; Un carnaval al melancoliei, Emma, Anne de Breuil, nr.3; BALOTESCU, FLORIN, nr.3; Nisipurile miºcãtoare ale Ceea ce nu poþi ºti, nu poþi Întârzierea poeþilor, nr.1-2; criticii literare, nr.7; Moartea ºti…, nr.4; Tabula rosa, nr.5; Criticã, poeticã, fidelitate, nr.4; romanului, moartea cititorului?, Bref, nr.7; ª.a.m.d., nr.8; Gellu Naum ºi gesturile poeziei, nr.8; Complexul fantasy, nr.9; GEORGESCU, ALEXANDRA, nr.7; Gellu Naum ºi integritatea Neutrin ºi melancolie, nr.10-11; De vorbã cu Clujul, nr.1-2; poeticã, nr.8; Michael Ende ºi CHRIST, EUGEN, Glose la Literatura emigrantã, nr.8; cartea unui singur personaj, mitul faustic, nr.1-2; GIURA, ANCA, Provocãrile ºi nr.9; Tarot, dezastru ºi aripi de COCORA, ION, O prietenie promovãrile prozei româneºti fluture, nr.10-11; Gellu Naum ºi atipicã, nr.3; recente, nr.4; Motorul literaturii celãlalt spaiu poetic, nr.12; CODREANU, FLORINA, fantasy, narativitatea, nr.9; O BARANGEA, MARIO, Apocalipsa personalã sub literaturã sub efectul de „stres Escapologia – un ultimatum, semnãtura lui Woody Allen, cultural”, nr.10-11; nr.10-11; nr.10-11; GOLDIª, ALEX, Câteva BÃRBOS, LIANA, O lucrare de CONKAN, MARIUS, Ultima prejudecãþi, nr.3; sintezã, nr.3; viziune, nr.1-2; Omagiu lui HAª, PETRU M., Fragmente BORA, CÃLINA, Despre rãu ºi Peter Pan ºi lumilor alternative, de hârtie, nr.4; rãzvrãtire în literatura fantasy, nr.3; Logica terþului inclus ºi HULUBAN, RAUL, Pagina nr.9; Apocalipsa:declin & lumile alternative, nr.5; Despre infinitã a internetului, nr.1-2; fascinaþie postmodernã, nr.10- sinucidere ºi Anne Sexton (I), HUREZEANU, MIHAI, Oraºul 11; De la interioritatea autenticã nr.7; Despre sinucidere ºi Anne tragic ºi încântãtor, nr.10-11; la hybrisul construit, nr.12; Sexton (II), nr.8; Imaginarul ILEA, LIVIUS GEORGE, BORZA, COSMIN, Deziluziile simbolic al Narniei, nr.9; Poetul Exerciþiul privirii dupã Maria- revizionismului est-etic, nr.3; din cartea nopþii, nr.10-11; Magdalena Criºan, nr.5; BOT, IOANA, Un poet pentru Dicþionar de bloguri aparþinând LAZÃR, FLORIN, Aritmetica secolul XXI: Mihai Eminescu, scriitorilor români, nr.10-11; Apocalipsei, nr.10-11; Un nume nr.1-2; CORDOª, SANDA, Jupuirea adunat pe-o carte, nr.12; BRAGA, CORIN, Mitul personal oglinzii, nr.1-2; Grija pentru LUMEI, AMALIA, Figuri virile ºi al lui Ernesto Sàbato, nr.5; nuanþã, nr.3; masculi efeminaþi în publicistica BRAGA, MIRCEA, „Domnul CUBLEªAN, CONSTANTIN, lui Mircea Eliade, nr.10-11; coleg ºi prieten M.I., dacã îmi e Prezenþe clujene, nr.1-2; LUPAN, ANAMARIA, În permis sã spun aºa...”, nr.3; Romanul ca pamflet politic, cãutarea definiþiei poemului, nr. BUCIU, MARIAN VICTOR, „La nr.5; O perspectivã „esteticã” 1-2; Între subiectivitate ºi lilieci” sau cartea olteneascã a asupra lui Isus, nr.7; poeme, nr.3; morþilor, nr.4; CUBLEªAN, VICTOR, Un MALIÞA, LIVIU, „Un mare oraº BUCIUMEANU, CÃTÃLIN, huligan ºi o vizuinã, nr. 1-2; provincial”, nr.6; Despre necuviinþa de a fi Mãrturia dialogului, nr.12; MAREª, NICOLAE, profund, nr.4; DAMIAN, ªTEFAN, Despre Aron Cotruº – scriitor ºi BURLACU, DORU GEORGE, relaþiile româno-italiene între diplomat român prea mult dat Glose mâhnite, nr.1-2; cele douã rãzboaie mondiale, uitãrii, nr.1-2; Ultimele rapoarte BUTUªINÃ, ELENA, Poezii nr.8; Secretul Nadiei B, nr.9; diplomatice de la Vichy româno-maghiare, nr.8; DULLO, ANDREI, Recapitulare semnate de Eugen Ionescu, Euromorphotikon, nr.10-11; despre recapitulare, nr.1-2; nr.8; Lucian Blaga ’i Felix BUZAªI, ION, Un poet FURDEA, OANA, Daþi Aderca. Corespondenã, nr.12; imnograf din vremea ºcolii Cezarului ce-i a cezarului, nr. 1- MARIAN, RODICA, ardelene, nr.6; 2; Harry Potter ºi canonul de Oportunitatea unei prefeþe, CASIMCEA, MIRCEA IOAN, foc, nr.9; Manifest pentru nr.1-2; Doi prieteni italieni, nr.5; Teodor sãnãtatea copacilor, nr.10-11; MATEI, ALEXANDRU, La ce Murãºanu, nr.10-11; GABOR, ADRIAN, Apocalipse sunt bune ideologiile, nr.3; CERBU, ANDREEA, postmoderne MATUS, ADRIAN, Omul „Extremele artei” sau colapsul reîncãrcate:cyberpunk, nr.10-11; dublu.Omul nou., nr.1-2; Privire 60 seducãtor al esteticului, nr.7; GHERAN, NICULAE LIVIU, asupra femeii „din marile mine ale cãrbunelui”, nr.3; Despre contemporanã, nr.8; Despre nr.12; moarte ºi frumos, nr.4; O post-mortemism, nr.10-11; POPESCU, TITU, Un roman panterã sus, pe clavecin, nr.5; NICOLESCU, BASARAB, Cluj, monografic despre Bucovina, Poeme baroce într-un secol mon amour, nr.5; nr. 1-2; În versuri largi ºi postmodern, nr.8; Tolkien, un NICULESCU, ALEXANDRU, maiestoase, nr.3; Jumãtãþile de scriitor creºtin, nr.9; Recitind pe Cioran în Franþa, vieþi din comunism, nr.9; MÃRCULESCU, DIANA, nr.10-11; Treptele realitãþii ºi mitul Despre libertate ºi avatarurile PAVEL, EUGEN, Nicolae Iorga sadovenian, nr.10-11; ei, nr.1-2; Decembrie ’89 ºi literatura românã veche (I), PORUMB, MARIUS, Embleme revisited, nr.3; Lumea de pe o nr.5; Nicolae Iorga ºi literatura ale Clujului, între sacru ºi tablã de ºah, nr.8; românã veche (II), nr. 6; profan, nr.10-11; MÃRGINAª, RALUCA, În PAVEL, LAURA, Scriitorul în PRESECAN, OANA, „Onoarea cãutarea legitimitãþii culturale, oglinda personajului, nr.9; de a fi respins”, nr. 1-2; nr.9; PECICAN, OVIDIU, 22 iunie Jurnalism polemic rafinat, nr.3; MÂNDRUÞ, STELIAN, „One 1941, dupã 70 de ani, nr.7; Confesiunea literarã a lui Ion way ticket” sau despre sensul PEDESTRU, MIHAI, Publicurile Vianu, nr.4; Boierii lui Neagu unic, nr.10-11; digitale, nr.9; Octetul ucigaº, Djuvara, nr.7; Când eram copil, MÂRZA, IACOB, Clepsidra de nr.10-11; visam sã devin carte, nr.8; la Blaj, nr.7; PETRAª, IRINA, Divagãri Limbajul universal al MIHALACHE, ANDI, Anatomie (in)utile despre literatura sub melancoliei, nr.10-11; ºi imagine de sine, nr.1-2; comunism, nr.3; „Grigurcii” la RADU, VASILE, „Firul vrãjit” din MIHALI, CIPRIAN, Brand new 75 de ani, nr.5; Fragmente stogul de fân, nr.12; Cluj, nr.10-11; despre branduri, locuri ºi RAÞIU, SIMINA, Norman MIHÃILESCU, FLORIN, Cele identitãþi, nr.6; Manea ca proiecþie a sinelui, douã modernisme, nr.1-2; POANTÃ, PETRU, Clujul, în nr.1-2; Reprezentãri Metoda de creaþie, nr.3; cãutarea unei meraviglia, nr.10- apocaliptice în postmodernism, Poetica listei, nr.4; O epocã în 11; nr.10-11; relief, nr.5; Autotraducerea ca POPA, MIRCEA, Dumitru RÃU, AUREL, Din Germania în formã de creaþie, nr.6; Artã, Micu.Sfârºit ºi început de Franþa, la pas, noaptea, nr.1-2; culturã, modernitate, nr.7; mileniu, nr.6; ªtefan Baciu – Criza misticã, nr.4; Lucian Improvizaþii editoriale, nr.8; colaborãri ºi versuri uitate, Blaga 50 (I), nr.5; Lucian Blaga Forme ºi concepte narative, nr.10-11; 50 (II), nr.6; Anotimpuri, nr.9; Cartea ca obiect ºi text, POPA, NICOLETA, Doi poeþi, castele, nr.10-11; nr.10-11; Memorie ºi viziune, nr.10-11; REDNIC, SIMONA, Da, nr.6; nr.12; POP, ION, A.E.Baconsky în RUJEA, VIOREL, Reacþia MITCHIEVICI, ANGELO, A citi, paranteza realist-socialisã, antipozitivistã în opera lui Matei a reciti, nr.3; nr.1-2; Tot felul de revizuiri, Caragiale, nr.9; MOLDOVAN, VLAD, Anonimul, nr.3; Însemnul de nobleþe al RUNCAN, MIRUNA, Brand nr.3; Cioran ºi patima universitãþii, nr.6; pentru Cluj?, nr.6; Interludiu: indiferenþei, nr.4, Un altfel de POP-CURªEU, IOAN, Noul spectator? Câteva ipoteze Kant, nr.6; Mihai ªora la 95 de Literatura românã ºi (I), nr.7; Interludiu: Noul ani, nr.10-11; ezoterismul: câteva precizãri, spectator? Câteva ipoteze (II), MODREANU, SIMONA, Lenea nr.1-2; Traducãtorul, nr.3; nr.8; la Cioran, nr.4; Jurnalism, politicã ºi bani în RUS, MIHAI, Magia firului, MUREªAN, VIANU, Meseria „Citizen Kane”, nr.4; Glose nr.12; de autoseducãtor, nr.4; despre actorul Fãnuº Neagu, SÃLÃGEAN, TUDOR, Povestire pentru studioºi, nr.5; prozator, dramaturg ºi Identitatea „oraºului comoarã”, MUªLEA, IOAN, Cuvânt scenarist, nr.6; Firul Ariadnei în nr.6; înainte pentru o introducere în arta contemporanã, nr.7; Cum SEMENESCU, MARA, Harry Jazz, nr.1-2; sã construieºti o teorie a Potter ºi magia lecturilor din MUTHU, MIRCEA, adaptãrii?, nr.9; copilãrie, nr.9; (In)certitudinea Stereotipizãri postdecembriste, POPESCU, ADRIAN, apocalipsei, nr.10-11; nr.3; Eminescu omagiat la Cernãuþi, SIMINA, CODRUÞA, NICOLAU, FELIX, Importanþa nr.1-2; O întâmplare cu Mircea Apocalipsa veselã. Aproape seriozitãþii, nr.1-2; Dacã urât nu Ivãnescu, nr.3; Neomodernism imposibilã, nr.10-11; e, nimic nu e!, nr.3; Zece critici de colecþie, nr.4; Poezia SIMUÞ, ANDREI, Faza de mititei, nr.4; De ce nu se dã contactelor culturale inter- normalizare, nr.3; Sfârºituri plecat postmodernismul, nr.5; etnice, nr.5; Ion Pop în faþa postmoderne, nr.10-11; Postcolonialismul ºi noile mãrii, nr.6; Despre exilul SUCIU, ANTONELA Proza ºi abordãri în traductologie, nr.6; poeþilor, nr.7; Douã repere varza à la Cluj, nr.1-2; O lume Redefinirea canonului în valorice, nr.9; Vocea regelui, nr. de hârtie, nr.3; literatura românã 10-11; Demonul ºi steliºtii, STÃNIªOR, MIHAELA 61 GENÞIANA, Despre onto- Neîndemânare, bolborosealã, Mihãiescu, nr.1-2; O binevenitã poetica amãrãciunii, nr.4; poezie, nr.4; Locurile intacte, butelie de oxigen, nr.6; Popas ªTEFAN, OLGA, În poem nr.5; Ragnarök, nr.6; Sãrmana în lumea proºtilor, nr.10-11; locuieºte o d(o)am(n)ã, nr.1-2; Dionisia, nr.7; Un ºantier IONESEI, ANA, Ipostazele unui Narcoze, ciubuce, cafele, nr.4; narativ exploziv revoluþionar, apocalips orfeic, nr.5; Coerenþa Amintiri din epoca pereþilor nr.8; Întregul ca parte, nr.9; unui mit încarnat, nr.6; subþiri, nr.5; Mircea Horia Vremuri odi(o)seice, nr.10-11; Rezistenþa prin închipuire, nr.7; Simionescu. Ingeniosul Filosofie ºi latinitate, nr.12; Un septuor de tablouri literare paradoxal, nr.6; SIMUÞ, ANDREI, În postmoderne; un elogiu al TÃUT, ANA-MARIA, Jaluzele „matrioºka” ficþiunilor, nr.1-2; bibliotecii borgesiene, nr.8; deschise, jaluzele închise, nr.4; Un Kostas Venetis în infern, ITU, ILIE, Meditaþii despre TEOC, FLAVIA, Semne într-o nr.3; Eseul ca formã de medicinã, nr.3; carte, nr.4; interpretare totalã, nr.4; LASCU, ADRIANA, TEODORESCU, ADRIANA, Comedia burlescã a Deºertãciune ºi ascezã, nr.10-11; LHC ºi apocalipsele din comunismului, nr.9; Jurnalul ca LUPAN, ANAMARIA, Spiritul imaginarul ºtiinþific, nr.10-11; proiecþie literarã în postumitate, critic la Liviu Petrescu, nr.3; TERIAN, ANDREI, Revizuiri ºi nr.12; MATUS, ADRIAN, Blues din compensaþii, nr.3; URSA, MIHAELA, „Fratele tãu Timiºoara, nr.6; Gândurile unui TEUTIªAN, CÃLIN, Omul eºti tu”, nr.7; iubitor de Jazz de pe Bega, „multiplu”, nr. 1-2; nr.8; TIHAN, TEODOR, Perpessicius MINIATURI, SEMNALÃRI, MORARU, CRISTINA, Mizã ºi într-un inedit „pretext RECENZII remizã în literatura universalã, cehovian”, nr.4; ALZATI, CESARE, nr.5; (A)sediul virtual al TIMIª, ALEXANDRU, Regizori Comuniunea tainicã, nr.9; cotidianului, nr.6; contemporani – învinºi în BANCIU, MIHAI, Coroanele ODÃGESCU, BOGDAN, Douã, rãzboiul tehnologiei, nr.1-2; Pinilor, nr.9; trei puncte, nr.1-2; TURCUª, CLAUDIU, Latura BÃRBIERU, BOGDAN, Mãtuºa ORIAN, GEORGETA, Muntele lungã a iniþierii, nr.1-2; Iulia ºi condeierul, nr.4; ºi piramida, nr.3; ÞION, ADRIAN, Tipologii BORA, CÃLINA, Mãtuºa Iulia ºi PETEAN, MIRCEA, Ion obsedante în actualitatea condeierul, nr.4, nr.8, nr.9; Zubaºcu – omul disponibil, nr.6; prozei, nr.6; Melancolizãri ºi Zicudul sau fugã de (dupã) POANTÃ, PETRU, Mircea diatribe, nr.9; poezie, nr.5; Lipsa de trãinicie a Iorgulescu – in memoriam, nr.6; VAKULOVSKI, MIHAIL, poeziei, nr.6; Stranioteka, nr.7; POPA, NICOLETA, Conºtiinþa Literatura românã din CERBU, ANDREEA, Aerianul memoriei prin cuvântul poetic, Basarabia (2000+), nr.1-2; urban ºi melancoliile sale, nr.6; nr.6; CHINÞA, IMELDA, Recviem în PREVENDA, FLORICA, Timpul CRONICà LITERARà note distincte, nr.6; regãsit, nr.5; CESEREANU, RUXANDRA, COQUIAUD, MAURICE, RÃDAC, IULIA, El nu e din Idei radioactive ºi control Plãcerea de a trãi misterul, lumea aceasta, nr.5; canonic periodic, nr.6; nr.5; SUCIU, ANTONELA, Zodia CUBLEªAN, VICTOR, COLTEA, NORA, Întâlnirile manipulãrii, nr.1-2; De la fictiv Frumosul camion butaforic, internaþionale Gellu Naum, nr.10- la real, nr.3; nr.1-2; Droguri, ºmenuri ºi alte 11; TEGLAª, CAMELIA, Plãcerea bune intenþii, nr.3; Sprintul ºi COROIAN, ANDREEA, Dincolo versului tradus, nr.10-11; gâfâitul, nr.4; Motanul ºi de Barbaria; imagine creatoare TOANÃ, REBECA, Þinuturile romanul, nr.5; Lungmetrajul ºi arhetip, nr.1-2; sudului, þinuturile monotoniei, unui serial critic, nr.6; Ful de CUBLEªAN, CONSTANTIN, nr.5; valeþi cu dame, nr.7; Zodia Deºertul dintre douã respiraþii, ÞION, ADRIAN, Volutele Vãrsãtorului, nr.8; Dragoste în nr.6; memoriei afective, nr.1-2; vremea imigrãrii, nr.9; DIACONU, MARIA- Poezia unui ironist;adoraþie ºi Marioneta Trecutului, nr.10-11; MAGDALENA, Casa care glorificare, nr.10-11; Canibal, nr.12; macinã oameni, nr.1-2; GOLDIª, ALEX, Tales from the FAZAKAS, IUDITA, Dreptul la POEZIE ROMÂNEASCà crypt, nr.1-2; Doi pentru Ionel graþie, nr.6; BÃNULESCU, DANIEL, La Teodoreanu, nr.4; Un Creangã GEORGESCU, ALEXANDRA, „barul rãnii mele”, nr.8; de cartier, nr.5; În faþa mãrii, la Exil de zi ºi de noapte; cu CESEREANU, RUXANDRA, marginea textului, nr.6; bisturiul în literaturã, nr.1-2; Poemul Zan, nr.5; Literaturã ºi amnezie, nr.8; Embrionul Biu, nr.3; CIUMÃRNEANU, CARMEN, O Poezia de senzaþie, nr.12; GHERAN, NICULAE, Chef à sãptãmânã fãrã joi, nr.6; PECICAN, OVIDIU, Reþetar clef, nr.5; Luptând cu ochii COANDE, NICOLAE, Ce Complex, nr. 1-2; Destinul închiºi, dar bãrbãteºti, nr.6; alegi?, nr.8; 62 Diafanului, nr.3; GOIA, VISTIAN, Gib I. DIMA, SIMONA-GRAZIA, Poeme, nr.1-2; CO‘A, BOGDAN, Avem zece GHEO, RADU PAVEL, Lucrul la DÃMÃCUª, IULIAN, Poezii, degete pentru a atinge cerul, care mã pricep cel mai bine, nr.1-2; nr.12; nr.3; GÂRBEA, HORIA, Arborele DAMIAN, ªTEFAN, Un nor de LÃZÃRESCU, FLORIN, Zan, nr.5; pulbere albastru, nr.1-2; Povestaº, nr.3; ILINCA, CAROLINA, Poeme, DANILOV, NICHITA, Stradã, TEODOROVICI, LUCIAN DAN, nr.4; nr.6; Nu mã agreseazã niciodatã LUCACI, SORIN, Poeme, nr.6; GHEO, RADU PAVEL, Prostu’, foaia albã, nr.3; LUPAªCU ANA-MARIA, Poem, nr.3; nr.12; LÃZÃRESCU, FLORIN, Locul GRUPAJE, DOSARE MOLDOVAN, VLAD, Poeme, unde trag moldovenii, nr.3; APOCALIPSE nr.1-2; LUCÃCEL, FLAVIUS, POSTMODERNE, nr.10-11; OLOGU, MIHAI IONUÞ, Trecãtoarea Pisicii, nr.7; BRAND DE CLUJ, nr.6 ºi nr.10- Poeme, nr.1-2; MOLDOVAN, RAREª, La bãi, 11; RÃU, AUREL, Douã poeme, nr.12; CIORAN, EMIL, nr.4; nr.8; POPESCU, SIMONA, Þãrile, IVÃNESCU, MIRCEA, nr.3; SÃUCA, DANIEL, Poeme, nr.6; nr.12; LITERATURA FANTASY, nr.9; ªERBAN, ROBERT, Creierul îþi PORUMB, HOREA, Oameni MANEA, NORMAN, nr.1-2; sare dintr-un loc în altul ca un prosperi, nr.1-2; În peºterã, REVIZUIRI, nr.3; CD, nr.8; nr.5; REVOLUÞIA PE ÎNÞELESUL SANDU, ANA MARIA, La COPIILOR, nr.7 ºi nr.8; POEZIE STRÃINà jumãtatea drumului, nr.4; BERG, BENGT, Poem, nr.5; SCHIOP, ADRIAN, PAGINI DE JURNAL, BERTOLUCCI, ATTILIO, Medicamente, nr.12; MÃRTURII, CÃLÃTORIE Poeme (traducere de Ion Pop), SOCIU, DAN, …Capitolul BÃDESCU, HORIA, Lotrul, nr.7; obligatoriul cu amintiri din nr.6; CARDARELLI, VICENZO, comunism…, nr.7; BÃDIÞA, DUMITRU, Rãul nu a Poeme (traducere de Ion Pop) TEODOROVICI, LUCIAN DAN, încetat în ’89, nr.7; JARRY, ALFRED, Poeme Spectacol de marionete, nr.3; BRANIªTE, LAVINIA, Back to (traducere de Aurel Rãu), nr.3; ÞEPENEAG, DUMITRU, Incipit, the Revolution, nr.7; ROMBI, BRUNO, Versuri nr.9; BURÞA-CERNAT, BIANCA, În (traducere de ªtefan Damian), VAKULOVSKI, MIHAIL, preajma Revoluþiei, nr.8; nr.3; Tovarãºi de camerã, nr.5; CACOVEANU, VIOREL, La ROSENFELD, BRAHA, Poeme VAKULOVSKI, ALEXANDRU, despãrþirea de Paul Everac, (traducere de Carmen Fotograful, nr.5; Foc la nr.10-11; Borbély), nr.5; bocanci!, nr.7; CERNAT, PAUL, Simulatoare, ROSENSTOCK, GABRIEL, VIANU, ION, Casa Pedepselor, nr.8; Poeme (traducere de Carmen nr.4; CESEREANU, RUXANDRA, Borbély), nr.5; VLAD, ALEXANDRU, O decizie Un submarin poetic ºi galben în SIMÉNON, JEAN-PIERRE, oricum tardivã, nr.12; þara sfântã, nr.5; Lisabona ºi Poeme (traducere de Aurel Ponte de Lima, o cãlãtorie Rãu), nr.1-2; PROZà STRÃINà floralã, nr.12; TRANSTRÖMER, TOMAS, CRUZ, JULIO BAQUERO, CONTE, ROSA DEL, O Poeme (traducere de Sanda Cãlãtoria unui nihilist, nr.3; scrisoare ineditã, nr.9; Tomescu Baciu), nr.10-11; DOHOTARU, ADRIAN, VITALE, CARLOS, Versuri ANCHETE, MESE ROTUNDE, Scrisoare, nr.8; (traducere de Mircea Opriþã), INTERVIURI MANASIA, ªTEFAN, Ghid nr.10-11; CESEREANU, RUXANDRA, În tehnic de trãit Revoluþia, nr.8; dialog cu Norman Manea, nr. 1- MANCIULEA, ªTEFAN, PROZà ROMÂNEASCÃ, 2; În dialog cu Ion Vianu, nr.4; Fragmente inedite, nr. 1-2; DRAMATURGIE Dialog cu Svetlana Cârstean ºi MATEI, ALEXANDRU, M-am ADAMEªTEANU, GABRIELA, Ana Maria Sandu, nr.4; Dialog îndrãgostit datoritã revoluþiei? Moºtenirea fraþilor Branea, cu Gabriela Adameºteanu, nr.5; (Nu ºtiu, dar ar fi cool), nr.7; nr.5; Interviu cu Alexandru ºi Mihail MUªA, VIVIANA, „Daþi drumul BRAGA, CORIN, Luiza Textoris Vakulovski, nr.5; Dialog cu la televizor”, nr.8; se dedubleazã, nr.12; Nichita Danilov, nr.6; Dialog cu NICOLAE, IOANA, Cu mâinile BRANIªTE, LAVINIA, O Magda Cârneci, nr.7; În dialog deja lipite, nr.1-2; sãptãmânã în prag, nr.12; cu Daniel Bãnulescu, Nicolae POPESCU, TITU, Impresii CÂRNECI, MAGDA, Plafonul Coande ºi Robert ªerban, nr.8; portugheze, nr.12; viu, nr.7; Dialog cu Dumitru Þepeneag, POTCOAVÃ, ALEXANDRU, CÂRSTEAN, SVETLANA, ***, nr.9; Dialog cu Adriana Babeþi, Cum mi-am petrecut sfârºitul nr.4; nr.10-11; comunismului, începutul 63 democraþiei ºi scurta libertate muntenegrene aureolate de RADU, VASILE, Homo viator, dintre ele, nr.7; jazz (I), nr.7; (Re)întâlniri nr.8; RAÞIU, EMIL, Pe colina Celio, muntenegrene aureolate de nr.5; jazz (II), nr.8; Covârºitoare forþã CARICATURÃ, COLAJE RÃSUCEANU, ANDREEA, expresivã: Tuba Project, nr.9; BARBU, ION, Cãrþi poºtale, Crãciunul când moºul a venit Blândul parcurs al marelui nr.7; de douã ori, nr.8; Boško Petrovic, nr.10-11; Al 10- CIK, DAMIAN, nr.6; SÂRBU, I.D:, 7 scrisori acasã, lea Jazz Fest de la Chiºinãu, CRÃIÞÃ-MÂNDRÃ, VASILE, nr.12; nr.12; nr.3; SUMAN, EUGEN, Zvonuri, POP-CURªEU, IOAN, Comedy IONIÞÃ, NICOLAE, nr.9; nr.7; Cluj, 2011, nr.10-11; Liviu PÎNZARU, MIHAI, PIM, nr.12; VICA, CONSTANTIN, Untitled Ciulei, între varietate ºi unitate, TURCULEÞ, SILVIU, nr.5; 6, nr.8; nr.12; POP-CURªEU, ªTEFANA, La ILUSTRAÞIILE NUMERELOR CRONICà DE TEATRU, FILM Théâtre de la Ville, „Rinocerii” DUMITRESCU, DORA, nr.3; ªI MUZICà umplu sala (I), nr.7; La Théâtre JARGUSZ, PIOTR, nr.8; ISTUDOR, ALEXANDRU, de la Ville, „Rinocerii” umplu MAXA, FLORIN, nr.6; Caligula, nr.5; sala (II), nr.8; De la alergãtor la MIHÃIESCU, VINTILÃ, nr.1-2; MIHAIU, VIRGIL, Lucien alegãtor, nr.10-11; PINTILIE, SILVIA, nr.4; Malson condensând istoria POPESCU, ANGELA, nr.12; Jazzului I, nr.3; Lucien Malson CRONICà PLASTICà PRESECAN, CLAUDIU, nr.7; condensând istoria Jazzului II, RUS, ALEXANDRA, Un mare PREVENDA, FLORICA, nr.5; nr.4; Malson condensând artist - Florin Maxa, nr.6; Magia RAFAN-SZEKELY, LUCIAN, istoria Jazzului III, nr.5; Lucien firului, nr.12 nr.10-11; Malson condensând istoria HOLDERNESS, CHRISTINE SOCACIU, ªTEFAN, nr.9; Jazzului (IV), nr.6; (Re)întâlniri R.„Urme pe apã”, nr.7; VASILENDIUC, SERGE, nr.8;

64