Acad. Ionel-Valentin Vlad, Preşedintele Academiei Române

reViStĂ editAtĂ de AcAdemiA românĂ director: AcAd. ionel-VAlentin VlAd, preşedintele AcAdemiei române

nr. 2–3 FeBrUArie–mArtie 2016 Anul XXVi 304–305 directori: conSiliUl editoriAl:

Acad. Mihai DRĂGĂNESCU Acad. Ionel-Valentin VLAD (director fondator) Acad. Cristian HERA octombrie 1990 – ianuarie 1994 Acad. Bogdan C. SIMIONESCU Acad. Victor SPINEI Acad. V.N. CONSTANTINESCU Acad. Alexandru SURDU februarie 1994 – ianuarie 1998 Acad. Victor VOICU Acad. Dan BĂLTEANU Acad. Eugen SIMION Acad. Alexandru BOBOC februarie 1998 – aprilie 2006 Acad. Solomon MARCUS Acad. Ionel HAIDUC Acad. Ioan-Aurel POP mai 2006 – aprilie 2014 Acad. Eugen SIMION Acad. Răzvan THEODORESCU Acad. Ionel-Valentin VLAD Acad. Maria ZAHARESCU mai 2014 – Constantin IONESCU-TÂRGOVIŞTE, membru corespondent al Academiei Române

colegiUl de redAcŢie: Sector teHnic:

Redactor-şef Tehnoredactor Dr. Narcis ZĂRNESCU Stela ŞERBĂNESCU

Secretar de redacţie Operatori-corectori Sofia ŢIBULEAC Aurora POPA Ioneta VLAD Redactori I Elena SOLUNCA-MOISE Mihaela-Dora NECULA

E-mail: [email protected] Tel. 021 3188106/2712, 2713; Fax: 021 3188106/2711 Cuprins

AtitUdini şi controVerSe punctul de vedere privind planul-cadru pentru învăţământul gimnazial din românia . 5 Apel pentru limba latină lansat de 500 de intelectuali români ...... 7

SUB cUpolA AcAdemiei Tudor Nedelcea, omagierea lui marin Sorescu la Academia română ...... 8

mAniFeStĂri ştiinŢiFice Păun Ion Otiman, priorităţi bănăţene în cultura românească ...... 10 Costa Roşu, tezaure ale culturii românilor din Voivodina ...... 13 Doina Bogdan-Dascălu, Literatura, primul volum al Enciclopediei Banatului ...... 15 Crişu Dascălu, Enciclopedia, sinteză a culturii naţionale ...... 17

preocUpĂri contemporAne Solomon Marcus limba română şi şcoala – la Bucureşti şi la chişinău ...... 19 Nicolae Florea, Solul, sistem natural coerent, cosmo-geo-biotic autoorganizat. Abordare din perspectivă energetică ...... 29 Vasile Ciobanu, medalia pentru cercetarea istoriei oraşelor ...... 36

pUncte de Vedere Răzvan Theodorescu, mihail diaconescu – Istoria literaturii dacoromane, un câştig de informaţie şi interpretare ...... 38 Alexandru Zub, cristian ploscaru – Originile „Partidei Naţionale “. Sub semnul „politicii boiereşti“, 1774–1828 ...... 39

opinii Mircea Duţu, enciclica Laudatio si’ în gândirea şi acţiunea ecologistă ale secolului al XXi-lea ...... 40 Ioan Alexandru, reflecţii privind exercitarea puterii în democraţiile parlamentare . . . 53 Anton Carpinschi, dincolo de „mintea captivă“ sau despre diminuarea insecurităţii prin cultivarea minţii ...... 61 Nicolae Bud, A privi înainte... privind înapoi ...... 66

AniVerSĂri Nicolae Baltă, profesorul dr. leonida gherasim, membru de onoare al Academiei române, la vârsta unui bilanţ ...... 70

eVocĂri Alexandru Zub, ioan Hudiţă istoric şi om politic – în restituţie fundamentală ...... 74 Viorel Bădescu, profesor candida oancea – pionier al folosirii energiei solare în românia ...... 76 3 Oana Teodora Moldovan, Ruxandra Năstase Bucur, Bogdan Petroniu Onac, Un model de mentor pentru generaţii de cercetători speologi. omagiu adus memoriei lui gheorghe racoviţă (1940–2015) ...... 78 Ilie Rad, Aron pumnul (1818–1866) – un apostol al românismului în Bucovina ...... 80

in memoriAm Ionel-Valentin Vlad, Academicianul Solomon marcus (1925–2016) ...... 86 Victor Voicu, prof. univ. dr. mihail coculescu – continuator strălucit al şcolii noastre de endocrinologie (1943–2016) ...... 89 Alexandru Vulpe (1931–2016) ...... 91 petru t. mocanu (1931–2016) ...... 92

cronicA VieŢii AcAdemice ...... 93

ApAriŢii lA editUrA AcAdemiei ...... 95

gHid pentrU AUtori ...... 97

. Atitudini şi controverse punctul de vedere privind planul-cadru pentru învățământul gimnazial din românia

Academia Română a luat act cu îngrijorare de la 1866, a fost să alcătuiască gramatica şi dicţiona- propunerile formulate în cadrul celor trei variante rul limbii române şi să redacteze tratatul de istoria ale Planului-cadru pentru învăţământul gimnazial românilor, tocmai pentru a susţine şi cultiva conşti- din România de către Institutul de Ştiinţe ale Educa- inţa identităţii noastre. Or, acum, propunerile acestui ţiei şi care se află acum în dezbatere publică. nou Plan-cadru compromit printr-un singur gest, Subiectul major care îngrijorează mediul acade- insuficient cântărit, eforturile a generaţii de intelec- mic şi care se regăseşte la nivelul tuturor celor trei tuali responsabili şi pun sub semnul pericolului variante, nelăsând nicio posibilitate de opţiune pro- însăşi identitatea noastră. Consecinţele nu vor întâr- fesorilor, este reducerea numărului de ore, până la zia să apară, iar istoria nu va fi îngăduitoare. dispariţia din programă, la discipline fundamentale Academia Română atrage, deci, atenţia asupra de studiu, menite să formeze atât cultura generală, pericolului reprezentat de excluderea studiului lim- cât şi conştiinţa istorică şi identitară a noilor generaţii. bii latine şi diminuarea numărului de ore la limba şi Astfel, măsurile propuse de Institutul de Ştiinţe ale literatura română şi istorie, discipline care, alături de Educaţiei anunţă: dispariţia singurei ore de limba componenta lor identitară amintită, au cea mai latină în gimnaziu, la clasa a VIII-a, amputarea unei importantă vocaţie formativă dintre toate disciplinele – ore de limba şi literatura română la clasele a V-a dacă ar fi să amintim numai dezvoltarea gândirii şi a VI-a şi diminuarea drastică a numărului de ore logice, a capacităţii de exprimare, a creativităţii, a de istorie, oricum insuficiente în urma reducerilor spiritului civic şi a celui democratic, înţelegerea impuse de ultimul Plan-cadru din 2001. integratoare, în spiritul valorilor umaniste. Semnalăm că toate cele trei domenii de studiu Vârsta gimnazială, cuprinsă între 10–15 ani, este vitregite de actuala propunere sunt materii cu un cea mai propice dezvoltării unei personalităţi armo- puternic caracter identitar, contribuind împreună la nioase, deopotrivă, sensibile, raţionale şi creative. dezvoltarea conştiinţei naţionale, europene şi uma- Istoria, cu deosebire, oferă o perspectivă largă asu- niste a tinerei generaţii. pra realităţii, situată în orizontul devenirii, şi asigură, Studiul limbii latine, limbii şi literaturii române astfel, cadrul de integrare şi capacitatea de a răs- şi istoriei (naţionale şi universale) oferă copiilor punde provocărilor prezentului. repere existenţiale, orientându-i ca cetăţeni ce apar- Limba şi literatura română dezvoltă capacitatea ţin unui popor european, vorbitori ai unei limbi de de înţelegere a noţiunilor, conceptelor, fenomenelor, origine latină, înrudite cu alte câteva limbi europene dar şi sensibilitatea, bunul gust, receptarea estetică. descendente din acelaşi trunchi comun, purtători ai Şi, desigur, atât de necesara capacitate de exprimare unor valori culturale şi etnice care s-au aflat întot- corectă şi de structurare a unui discurs cu sens. deauna în deplin respect şi armonie cu valorile altor Limba latină consolidează cunoştinţele de gra- popoare. matică, de logică, furnizează terminologia pentru Identitatea românească nu poate fi înţeleasă fără majoritatea ştiinţelor exacte şi, nu în ultimul rând, componenta sa latină, indentitatea europeană, la rân- este purtătoarea unor valori care au stat la baza dul ei, nu poate ignora această componentă. Să nu construirii civilizaţiei europeane moderne şi con- uităm eforturile Şcolii Ardeleane, iluminismul temporane. românesc, de a argumenta originea latină a poporu- Procesul pedagogic, actul educativ este, cum lui şi a limbii româneşti în Transilvania. Să nu uităm sperăm că se ştie, complex şi dificil. El necesită că însuşi statul român s-a constituit, la 1859, în jurul timp, strategie inteligentă, atenţie sporită, răbdare şi ideii de unitate a tuturor celor „de gintă latină“. chiar delicateţe. O trecere rapidă printr-o multitu- În acest context, prima misiune a Academiei Române, dine de discipline compromite posibilitatea de 5 fixare şi aprofundare şi conduce la superficialitate şi aceea de a forma cultura generală a elevilor şi a ineficienţă. În acest context, semnalăm un alt viciu pune bazele dezvoltării armonioase a tinerei gene - fundamental al actualului Plan-cadru şi anume raţii. tendinţa de a avea la nivelul învăţământului gimna- Academia Română îşi exprimă deplină încredere zial cât mai multe materii cu doar o oră de studiu pe în implicarea şi decizia dumneavoastră. săptămână, periclitând astfel instruirea solidă şi educaţia. BiroUl preZidiUlUi Membri ai Academiei Române au semnalat, în AcAdemiei române repetate rânduri, insuficienţa numărului de ore la disciplina istorie, inconsistenţa programelor şi Acad. Ionel-Valentin Vlad, deficienţele manualelor. preşedintele Academiei Române Specialişti din institutele de cercetare ale Acade- Acad. Cristian Hera, miei Române au adresat memorii şi au propus Mi- vicepreşedinte al Academiei Române nisterului Educaţiei sprijin şi consiliere în elabora- Acad. Bogdan Simionescu, rea ghidurilor de predare şi în perfecţionarea cadre- vicepreşedinte al Academiei Române lor didactice. Acad. Alexandru Surdu, Academia Română vă solicită, domnule mi- vicepreşedinte al Academiei Române nistru, să dispuneţi reanalizarea celor trei variante Acad. Victor Spinei, alte actualului Plan-cadru pentru învăţământul gim- vicepreşedinte al Academiei Române nazial, alocarea unui număr optim de ore pentru dis- Acad. Victor Voicu, ciplinele limba latină, la clasa a VIII-a, limba şi lite- secretarul general al Academiei Române ratura română şi istorie pentru întreg ciclul V–VIII, precum şi pentru celelalte discipline de studiu, elaborarea atentă a unor programe echilibrate, care să ţină cont de principiile interdisciplinarităţii şi Punct de vedere adresat domnului prof. dr. ing. complementarităţii, astfel încât învăţământul gim- Adrian Curaj, ministrul Educaţiei Naţionale şi nazial să-şi îndeplinească în mod real misiunea: Cercetării Ştiinţifice.

6 Apel pentru limba latină lansat de 500 de intelectuali români

La data de 5 februarie 2016, la iniţiativa acade- Istorie Literară „Sextil Puşcariu“ Cluj-Napoca, micianului Bogdan Simionescu şi a academicianului Institutul de Istorie şi Teorie Literară „G. Călinescu“ Solomon Marcus, a fost transmis domnului Adrian Bucureşti, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan- Curaj, ministrul Educaţiei Naţionale şi Cercetării Şti- Al. Rosetti“ Bucureşti, Institutul de Cercetări Eco- inţifice, un apel pentru păstrarea orei de limba latină nomice şi Sociale „Gheorghe Zane“ Iaşi, Institutul în programa de gimnaziu, la clasa a VIII-a. de Chimie Macromoleculară „Petru Poni“ Iaşi; Apelul este susţinut atât de mediul academic, - cadre didactice de la Universitatea „Babeş- cât şi de cel universitar şi de cercetare şi este însoţit Bolyai“ Cluj-Napoca, Universitatea „Al. I. Cuza“ de peste 500 de semnături. Iaşi, Universitatea Bucureşti, Universitatea Tehnică Între semnatari, se numără: „Gheorghe Asachi“ din Iaşi. - acad. Eugen Simion, acad. Ioan-Aurel Pop, „Apelul pentru limba latină“ redactat de grupul acad. Marius Sala, acad. Gheorghe Benga, acad. de intelectuali din mediul academic şi universitar Teodor Dima, prof. Ion Pop, membru corespondent vine să susţină „Punctul de vedere al Academiei al Academiei Române, prof. Voicu Lupei, membru Române privind Planul-cadru pentru învăţământul corespondent al Academiei Române, prof. Gheor- gimnazial din România“ şi se doreşte a fi mai mult ghe Chivu, membru corespondent al Academiei decât o pledoarie argumentată pentru învăţarea lim- Române, prof. Petre Frangopol, membru de onoare bii latine. Acesta reprezintă un semnal de alarmă în al Academiei Române; faţa unui fenomen de mare gravitate – distrugerea - cercetători din institutele de cercetare ale Aca- şcolii româneşti, care „nu trebuie redusă la o insti- demiei Române: Institutul de Filologie Română tuţie de prestări de servicii care livrează ocupanţi „Al. Philippide“ Iaşi, Institutul de Lingvistică şi de locuri de muncă robotizaţi“.

7 Sub cupola Academiei omagierea lui marin Sorescu la Academia română

Tudor Nedelcea*

La 80 de ani de la naştere şi 20 de ani de la moartea sa, Marin Sorescu a fost omagiat la Academia Română. Instituţia gazdă, împreună cu Muzeul Na- ţional al Literaturii Române (director Ioan Cristescu), au organizat un simpozion ştiinţific „Rotonda 13. Marin Sorescu“, din cadrul proiectului cultural al Muzeului, Aniversări. Comemorări. Centenare. Moderatorul acestuia a fost, ca şi în cazul Zile- lor „Marin Sorescu” de la Craiova, academicianul Eugen Simion, prietenul şi apărătorul în vremuri de restrişte al lui Marin Sorescu. Pentru autorul Scriito- rilor români de azi, Sorescu este cel care a funda- mentat, împreună cu Nichita Stănescu, postmoder- nismul românesc, un mare poet şi dramaturg, ce nu s-a învechit, care a crezut, ca şi Marin Preda, că se poate rezista prin cultură, România nefiind o „Sibe- rie a spiritului”. I s-a reproşat, a continuat Eugen Simion, că pleca prea mult în străinătate înainte de ’89, că „n-a ales partea cea bună”, n-a fost „corect politic”, conform doctrinei marxiste, actualizate de Harold Bloom în Canonul occidental şi aplicată la întâmplare cu Răceala la Teatrul „Bulandra” chiar în noi de reprezentanţii Grupului pentru Dialog Social, seara cutremurului din 4 martie 1977, alta despre fiind o victimă, plătind cu viaţa, ieşind totuşi victo- montarea piesei A treia ţeapă, cu studenţii, despre rios prin ultimele sale poezii, adunate postum în spectacolul de teatru şi poezie de la Edinburgh din volumul Puntea. 1971, în care Ion Caramitru l-a „descoperit” pe A primit lovituri grele, care i-au grăbit sfârşi- Sorescu că poate fi „de spus pe scenă”. tul: implicarea în „meditaţia transcendentală”, Scriitorul şi regizorul Virgil Tănase, venit spe- demiterea de la revista „Ramuri”, concomitent cu cial de la Paris (căruia Marin Sorescu i-a editat la demisia sa din Uniunea Scriitorilor, denunţarea sa „Scrisul românesc” volumul Evenţia Mihăescu), s-a de către unii colegi la Comitetul Nobel, anunţarea arătat descumpănit când Virgil Ierunca l-a trecut pe demiterii sale ca ministru al Culturii prin şoferul Sorescu în „antologia ruşinii”. L-a văzut la Paris, la său, în timp ce Sorescu participa la Cluj la un co- Spitalul Cochin, unde Sorescu fusese internat între locviu „Blaga” etc. 5–11 noiembrie 1996, cu o lună înainte de deces: Pentru Ion Caramitru, Sorescu este un „scriitor „părea nici neliniştit, nici trist, doar mirat că moar- senzaţional care a experimentat mai multe modali- tea vine”. tăţi literare”, un făuritor de limbă. În „amintiri frag- Academicianul Grigore Brâncuş, deşi nu l-a mentate” despre autorul Ionei , actorul a relatat o cunoscut personal, l-a văzut deseori la Institutul de

8 *Scriitor Lingvistică unde studia graiul oltenesc, de aici sen- Lucian Chişu, admiratorul şi colaboratorul (la sul uneori atipic al cuvintelor. La Lilieci este o capo- „Literatorul“) lui Marin Sorescu, a punctat câteva doperă, acţiunea se întinde pe două–trei secole; ori- aspecte din volumul de debut, Singur printre poeţi, ginile limbajului sunt materne, de unde evocarea apreciat de G. Călinescu: „Aici nu-i vorba numai de predilectă a mamei: bărbaţii înjură, femeile bles- simple parodii, în subtext găsindu-se atacuri la poe- temă. Fondul neologic lipseşte din primele volume, zia proletcultistă a vremii, gen Eugen Frunză; cei fondul latin este foarte răspândit în cele şase volume născuţi în anii bisecţi reprezintă un semn al destinu- ale Liliecilor, ca şi substratul traco-dacic (dete coace, lui; manuscrisele sale greu descifrabile arată ca o buzurină, ardea, bârbrâncă, brustan, japiţă etc.). furtună, dovadă că Sorescu revenea pe text, modifica Sorescu a dovedit ca şi graiul oltenesc este folosibil literaturii române. sau opera tăieturi, ca un adevărat artist al cuvântu- Ilie Gheorghe, actorul craiovean (şi european, lui“. Lucian Chişu a amintit şi de butada lui Fănuş despre care Sorescu afirma: „Sunt un vechi admira- Neagu la spusele preotului despre poetul trecut la tor al actorului. În «Iona», el a făcut un spectacol cele veşnice, care ar fi greşit. „Cu gândul, cu fapta extraordinar. Cred că-i cel mai frumos spectacol poate, a zis Fănuş, dar cu cuvântul niciodată, pă - care s-a realizat până acum”) a depănat din aminti- rinte“. rile sale despre Sorescu, a cărui creaţie a fost apre- Comentând fiecare intervenţie a vorbitorilor, ciată şi de regizorul Robert Wilson, înregistrat într-un Eugen Simion a subliniat, în final, caracterul coloc- studiu din Frankfurt. vial, omagial al manifestării, îndemnându-ne să-l Recitalul lui Ilie Gheorghe a impresionat publi- citim, să-l redescoperim şi să-l comentăm la justa sa cul; i-am remarcat pe academicienii Maya Simionescu valoare. şi Marius Sala, Dan Zamfirescu, Mihaela Constanti- „De ce el şi nu noi?” se întreba Eugen Simion. nescu-Podocea (editoarea creaţiei soresciene în „Aceasta era şi, probabil, este în continuare între- colecţia Opere fundamentale), Ion Jianu (autorul barea unor scriitori contemporani care îl urau pe unei cărţi de interviuri despre Sorescu, cu inedite dezvăluiri), Ioan Cristescu, directorul Muzeului Sorescu cu o ură grea şi fanatică, pentru că avea Naţional al Literaturii etc. succes mai mare decât ei şi numele lui circula insis- Comentând recitalurile lui Ion Caramitru şi Ilie tent în ultimii ani pe listele Premiului Nobel. Gheorghe, Ion Pop a remarcat că actorii au reuşit să Omul fragil a suportat greu aceste atacuri, vor- descopere limbajul sorescian, căci Sorescu este un bea rar de ele şi nu era deloc mulţumit când cineva, „comediograf al limbajului”, care descoperă comi- imprudent şi zelos, i le aducea la cunoştinţă. Părea cul absurd şi oferă un spectacol tulburător, în care detaşat, stăpân pe el şi conştient de valoarea pe care tragismul se ascunde sub stratul comic. Sorescu a o are. Stăpân era, într-adevăr, valoarea lui literară atacat limbajul sofisticat, el nu-i simplu transmiţător era şi este în afara oricărei discuţii, dar fiinţa lui nu de oralităţi, el a căutat limba, Liliecii fiind un muzeu era invulnerabilă. A cedat, în cele din urmă. Marin al graiului oltenesc. În opinia sa, Sorescu trebuie Sorescu s-a stins repede, în câteva luni, urmărit recitit, clişeele critice reanalizate, creaţia sa garatân- până în ultimele lui ceasuri de viaţă de ura bestială du-i perenitatea. a unor publicişti români săriţi, la timp, din barca Tudor Nedelcea a evocat momente tragice din regimului totalitar comunist în barca oportunismu- biografia lui Sorescu, amintind denunţul subal - lui postdecembrist... Trebuie să spun că aceştia din ternilor săi şi demiterea de la revista „Ramuri”. Fiind în redacţia „Literatorului“ (seria a doua a urmă, solidari şi înrăiţi, au avut pielea lui Sorescu, revistei, întemeiate de Marin Sorescu, împreună cu au reuşit, într-adevăr, să-l scoată nu numai din viaţa Eugen Simion, Fănuş Neagu, Valeriu Cristea, în sep- literară, dar şi din viaţă, pur şi simplu. Şi-au făcut tembrie 1991), Ion Cocora a evocat unele momente datoria «patriotică», ei pot primi în linişte recom- – din viaţa scriitorului omagiat –, la care a luat pensa jertfei lor”, a punctat cu pertinenţă şi obiecti- parte. vitate Eugen Simion.

9 Manifestări ştiinţifice

priorități bănățene în cultura românească*

Acad. Păun Ion Otiman

Anul acesta sărbătorim Ziua Culturii Naționale despre nevoia de unitate a culturii naționale în marcată de două evenimente deosebit de importante perioada stăpânirii habsburgice și maghiare în pentru Academia Română, evenimente cărora le Banat. dedicăm festivitatea de astăzi, fiind cazul împlinirii În cuvântarea de deschidere a Adunării generale a unui secol și jumătate de la înființarea primei „Astrei“ de la Oravița, din anul 1902, Alexandru instituții academice a tuturor românilor, în aprilie Mocioni spunea: „Cultura este cel mai însemnat 1866, iar pentru Filiala noastră apariția primului factor de putere al popoarelor în toate timpurile, volum din vastul proiect inițiat de Institutul de Stu- între toate împrejurările. Sunt însă timpuri şi împre- dii Banatice: Enciclopedia Banatului – Literatura. jurări, când – precum o ştim şi noi – chestiunea cul- De altfel, simpozionul dedicat Zilei Culturii turei poate să devină pentru un popor chiar o ches - Naționale are ca temă Contribuții bănățene la spiri- tiune de viaţă. Astfel, lupta pentru cultură nu este tualitatea românească. Am ales acest subiect, altceva, decât lupta pentru existenţa naţională. stimulați de istoria atât de densă a fenomenului cul- Fireşte, numai cultura adevărată are această tural bănățean, a „bănățenismului”, după expresia putere conservatoare, iar cultura adevărată nu folosită de C. Miu-Lerca într-un articol apărut în poate să fie alta, decât numai şi numai cultura „Revista Institutului Social Banat-Crișana“ (anul IV, naţională. nr. 22–23, 1938), cât și de ideea regionalismului cul- Dacă cultura poporului este – precum deja eti- tural, lansată de mari corifei ai culturii românești: mologia cuvântului ne-o indigitează – cultivarea Nicolae Iorga, Dimitrie Gusti, Perpessicius. Aceştia însuşirilor intelectuale şi morale ale unui popor, şi susțineau, în perioada interbelică, fecundă din punct dacă tocmai aceste însuşiri sufleteşti în specifica lor de vedere cultural, necesitatea descentralizării cul- sinteză psihică constitue caracterul naţional al ace- turii în România reîntregită. În opinia argumentă a lui popor, atunci e lucru învederat, că numai cultura acestora, fiecare regiune (provincie) istorică trebuie naţională este cultura adevărată. să-și aducă aportul la formarea și dezvoltarea cul - Şi precum caracterul naţional se manifestă în turii naționale prin ceea ce numim astăzi procesul de limba, în modul de gândire şi simţire, în datinile şi subsidiaritateculturală . De altfel, susținătorii1 re- moravurile, în tradiţiunile şi idealurile naţionale, în gionalismului cultural, printre care bănățeanul Sever poezia şi industria naţională, în portul naţional şi Bocu, în scrierile lor, afirmau „iubindu-mi regiunea altele: aşa şi cultura naţională are să îmbrăţişeze (Banatul n.n.), lucrez la întărirea ei! Prin asta întă- întreaga viaţă naţională, în toate manifestaţiunile resc neamul și patria.”2 ei. Ea are să conserve, să cultive şi unde e de tre- Privit din această perspectivă, regionalismul cul- buinţă să nobiliteze toate elementele naţionale ale tural, ca factor al dezvoltării culturale generale a vieţii poporului. Ea are să desvolte conştiinţa naţio- țării, promovat intens în perioada interbelică de inte- nală, baza culturei naţionale; sentimentul religio - lectualii bănățeni, nu a făcut altceva decât să reia zităţii, baza moralităţii; patriotismul, baza virtuţilor marile idei ale oamenilor de cultură din Banat cetăţeneşti; spiritul economic, baza prosperării ma - Alexandru și Andrei Mocioni, Vincențiu Babeș ș.a., teriale; simţul estetic, baza nobleţei inimii, cu un

* Cuvânt inaugural rostit la Simpozionul „Contribuţii bănăţene la spiritualitatea românească“, organizat 10 cu ocazia Zilei Culturii Naționale (15 ianuarie 2016, Filiala Timişoara a Academiei Române) cuvânt cultura naţională are să deslege toate pu- cului cititor român o oglindă cât mai fidelă a stări- terile rămase încătuşate prin vicisitudinea timpuri- lor poporului nostru în toate țările locuite de români lor, are să deştepte toate puterile latente ale popo- și totodată să-l țină în (la) curent și cu progresul rului, ca astfel să fie asigurată, în butul tuturor peri- culturii omenești”. După acest început de secol, ur- colelor ameninţătoare, existenţa naţională a popo- mează o mai lungă tăcere în domeniul enciclopedii- rului român din Ungaria. Vedem cât de măreaţă este lor, de circa un sfert de secol, până în anul 1929, când ideea culturei naţionale şi cât de mari şi vitale sunt la Cluj, apare Minerva – Enciclopedia română5. interesele legate de realizarea ei. Dar cât de măreaţă În perioada 1937–1943, apar două enciclopedii este ideea, atât de grea este realizarea ei. Este o masive: Enciclopedia României, o enciclopedie operă grandioasă, ba putem zice, o operă gigantică, funcțională, dar neterminată (patru volume – Statul la care ne-am angajat. Aceasta, fireşte, nu poate fi și Economia – din şase prevăzute, neapărute Cultură opera unei singure generaţiuni, dar este o operă și Personalități), coordonator Dimitrie Gusti și Ma- demnă de stăruinţele cele mai nobile ale generaţiu- rea Enciclopedie Agricolă, cinci volume, coordona- nilor, este o operă care pretinde de la fiecare gene- tor C. Filipescu; după care, urmează o și mai lungă raţiune încordarea şi concentrarea tuturor puterilor tăcere. sale. Şi dacă undeva, apoi aici se potriveşte pentru 2) „Banatul a dat literaturii române întâia tra- noi deviza: «viribus unitis», căci dacă undeva, apoi ducere a Vechiului testament, primele opere lexico- aci în sânul Asociaţiunii noastre ne este dată posi- grafice, întâia odă cultă, primele școli naționale și bilitatea de a concentra toate puterile noastre.”3 cel dintâi ziar. (s.n.) Din Caransebeș, din Lugoj și În astfel de coordonate, după părerea mea, tre- apoi din Timișoara pornesc încă din veacul al XVI-lea buie să citim azi contribuția Banatului la cultura și făclieri robiți de dorul trezirii la conștiință națională spiritualitatea românească și, mai cu seamă, premie- a poporului”6. rele culturale bănățene pe plan național, printre care 3) Bănățeanul iluminist Paul Iorgovici, născut la amintim următoarele (fără a fi prezentate în ordinea Vărădia cărășană, scrie cu litere latine, pentru prima cronologică, ci, mai degrabă, a importanței lor): dată în literatura românească, o carte cu titlul 1) Prima enciclopedie românească4, coordonată Observațiuni de limbă rumânească7, pe care o de bănățeanul C. Diaconovici, nu apare, după cum publică la Budapesta, în anul 1799. ar fi fost firesc, în România (Vechiul Regat), ci la 4) Nicolae Oțălea și Dimitrie Țichindeal – Ți - Sibiu, între anii 1898–1904, în trei volume masive, chindeal gură de aur, după frumoasa apreciere a lui în format alfabetic, în condiții grafice excelente Mihai Eminescu –, sunt autorii primelor fabule în (pentru acea vreme, dar și pentru astăzi), cu scopul literatura românească Fabule alese8 (tipărită în mărturisit al autorului încă din prefață „să dea publi- 1785) și respectiv Filosoficești și politicești prin

11 fabule prin fabule moralnice învățături acum întâia Bănățean etc. –, dar cea mai importantă asociație oară culese și într-acest chip pe limbă românească culturală regională a fost Regionala «Astra întocmite9 (tipărită la Buda în anul 1814). Bănățeană», care a coordonat timp de un deceniu 5) Bănățeanul Constantin Diaconovici Loga, mișcarea culturală din Banat. Regionalismul cultu- profesor la Arad, la Înalta Școală pedagogică a na - ral, chiar dacă a reușit o mai bună promovare a spe- țiunii valahe scrie și tipărește, tot la Buda, primele cificului bănățean a fost departe de a rezolva cărți de gramatică și ortografie românească Orto- nemulțumirile subiective și obiective ale bănă- grafia sau dreapta scriere, în anul 1818 și, în anul țenilor”12. 1823, Gramatica românească10. Nici astăzi, după opt decenii de la constituirea 6) Prima revistă periodică „Biblioteca româ- „Altarului cărții” bănățene, nu putem vorbi de o nească”, cu apariție în toate provinciile locuite de reală descentralizare culturală a României. De români timp de 11 ani (1811–1823), este redactată aceea, considerăm că, acum, unul dintre obiectivele de bănățeanul Damaschin Bojincă, împreună cu Z. cele mai importante ale societății noastre și, în pri- 11 Carcalechi , fiind, de fapt, modelul după care s-a mul rând, al culturii și spiritualității românești, ală- inspirat Ion Heliade-Rădulescu în elaborarea planu- turi de finanțarea corespunzătoare, îl constituie toc- lui bibliotecii universale. mai reala descentralizare și continua promovare a Bazați pe aceste priorități culturale de necontes- culturilor regionale, ca factori de coagulare a culturii tat ale bănățenilor în cultura românească, scriitorii naționale în întregul ei. bănățeni au constituit Asociația Scriitorilor Români din Banat „Altarul cărții” pentru promovarea scrierilor autorilor din această zonă a României, deoarece, note în opinia acestora, „Bucureștiul, în domeniul slovei, face același lucru pe care îl face și în viața politică 1S. Clopoțel, Organizarea culturală regională. Sensibilitate și economică: trăiește și prosperă din ceea ce dă față de Astra transilvăneană, 1936. provincia. Literaților bănățeni [le] sunt închise dru- 2 S. Bocu, Regionalismul, forță naționalistă, Revista „Ves- murile către editurile mari pe care le are Bucu - tul“, 1930. reștiul. Poetul, eseistul, romancierul bănățean este 3 T. Botiș, Monografia familiei Mocioni, Editura Academiei privit la București ca provincial stângaci, neo- Române, 2015, ediția a III-a, pp. 350–351. bișnuit cu viața de «metropolă mare», dar 4 C. Diaconovich, Enciclopedia română, Editura Krafft, «mediocritățile tuturor cafenelelor se bucură de cel Sibiu, trei volume, 1898–1904. 5 mai larg sprijin». Pentru a contracara asemenea A.C. Pteancu, Minerva – Enciclopedia română, Editura Minerva, Cluj, 1929. atitudini și a se impune în viața culturală și literară, 6 scriitori bănățeni s-au organizat într-o asociație I. Mureșan, Pentru începutul slovei bănățene, revista „Luceafărul“, nr. 7–8/1938. regională. Din această asociație făceau parte nume 7 Dorina Măgărin, Sunt lacrimae rerum, revista „Lecturn“, de prestigiu ale scrisului bănățean: C. Miu-Lerca, nr. 3 (11), 2015. Virgil Birou, Petre Sfetca, Ioachim Miloia, Pavel 8 I.V. Boldureanu, Cultura românească în Banat, Editura Belu, Grigore Popiți, Traian Topliceanu, Anișoara Helicon, Timișoara, 1994. Odeanu, Melentie Șora, Aurel Peteanu, Nicolae 9 Ibidem 7. Țirioi, Aurel Cosma, Ion Stoia Udrea, Dorian Groz- 10 Ibidem 7. dan etc. Pe teritoriul Banatului funcționau și alte 11 Ibidem 7. asociații regionale – Cercul Academic Bănățean, 12 D. Tomoni, Societate, cultură și politică „Astra” în Banat Asociația Învățătorilor Bănățeni, Cercul Juridic (1896–1948), Editura Învierea, Timișoara, 2009.

12 tezaure ale culturii românilor din Voivodina*

Costa Roșu**

Literatura, primul volum din Enciclopediei şi care se realizează împreună cu o instituţie ştiinţi- Banatului este o operă capitală, grandioasă şi unică fică atât de importantă – Academia Română, cel mai pentru noi şi despre noi. O lucrare care cuprinde înalt for ştiinţific şi cultural al României. absolut toate domeniile de viaţă şi de activitate, inclu- În Banat a existat, de altfel, dintotdeauna aproape, siv ale românilor din Banatul sârbesc: personalităţi, o cultură a bibliografiilor, a dicţionarelor. În felul instituţii, realizări (reprezentative pentru etnia ro- acesta s-a construit istoria acestor spaţii, aşezând mână din Voivodina (respectiv din Serbia), tezaure lucrurile pe un fundament trainic, dar şi pentru că, în ale culturii noastre naţionale. La realizarea acestui astfel de opere apar, într-o formă sintetică, dar grăi- proiect şi-a adus contribuţia şi Institutul de Cultură al toare, identitatea minoritară şi pentru că, astfel, Românilor din Voivodina; este o iniţiativă comună putem fi cunoscuţi integral. Dincolo de aceasta, realizată de Institutul de Studii Banatice „Titu Maio- există o tradiţie a Banatului istoric care îndreaptă rescu” al Academiei Române, Filiala Timişoara, în lucrurile spre astfel de lucrări, dar o tradiţie, din colaborare cu Institutul nostru de cultură, conform păcate, pierdută în vreme, fiindcă de la prima Enci- Convenţiei de colaborare semnată între cele două clopedie românească – elaborată la cumpăna anilor institute. Obiectul acestei Convenţii, pe care am sem- dintre veacul al XIX-lea şi cel următor – coordonată nat-o împreună cu domnul director, profesorul dr. de bănăţeanul Corneliu Diaconovici, legat şi el prin Crişu Dascălu – în numele Institutului de Cultură al rădăcini de Banatul actual sârbesc, nu s-a mai făcut Românilor din Voivodina şi al Institutului de Studii aproape nimic concret în acest sens.3 Banatice „Titu Maiorescu” din Timişoara, în ziua de Au apărut, într-adevăr, în Serbia, îndeosebi, în 11 martie 2010, la Zrenianin – a fost, în primul rând, ultimii ani, mai multe monografii ale satelor locuite realizarea în parteneriat a Enciclopediei Banatului de români din Banatul sârbesc şi monografii care (românesc şi sârbesc). O lucrare de mari proporţii, înfăţişează momente relevante din viaţa românilor concepută ca o oglindă obiectivă a ceea ce s-a reali- din aceste spaţii, privind trecutul istoric, viaţa spiri- zat în Banat, de-a lungul timpului, pentru ca astfel cei tuală, cultural-artistică, teatrală şi literară, monogra- care sunt în afara graniţelor bănăţene să poată vedea fii ale şcolilor cu limba de predare română, ale unor ce au făcut bănăţenii, cum au trăit, cum au colaborat biserici ortodoxe româneşti şi ale asociaţilor cultu- cu alte naţiuni şi, în felul acesta, să ne legitimăm ca rale, apoi bibliografii (în 12 volume masive) ale entitate culturală specifică. publicaţiilor în limba română din Voivodina, Repu- Întâlnirea de la Zrenianin a reprezentat, pentru blica Serbia, dicţionare şi lexicoane ale scriitorilor, noi, minoritarii români din Serbia, un adevărat eve- jurnaliştilor, oamenilor de seamă români, artiştilor niment.1 Ce-i drept, nu era pentru întâia dată când plastici, preoţilor şi teologilor români, lucrări despre românii din Banatul sârbesc meditau asupra unei lăcaşele de cult ortodoxe româneşti din Banatul sâr- astfel de lucrări, fiindcă de mai mulţi ani, în cadrul besc, despre cărţile vechi de mare valoare păstrate în Societăţii Române de Etnografie şi Folclor din Voi- arhivele parohiale, despre patrimoniul nostru cultu- vodina, se lucrează la un Dicţionar enciclopedic al ral şi relaţiile culturale şi bisericeşti, de-a lungul a românilor din Serbia,2 dar acum, pentru prima oară, mai multe veacuri, cu poporul sârb şi cu celelalte am procedat concret la elaborarea unui asemenea popoare cu care trăim împreună (peste o mie de vo- proiect foarte ambiţios care cuprinde întreg Banatul lume în total).4 Dar nu am avut, până acum, o lucrare

*Alocuţiune susţinută la Simpozionul „Contribuţii bănăţene la spiritualitatea românească“, organizat cu ocazia Zilei Culturii Naționale (15 ianuarie 2016, Filiala Timişoara a Academiei Române) **Directorul onorific al Institutului de Cultură al Românilor din Voivodina, Zrenianin, Serbia 13 atotcuprinzătoare asemănătoare acesteia; este vorba nute la Simpozion au fost publicate în revista „Pira- de primul volum, după care – cu ajutorul lui Dum- mida”, editată de Institutul de Cultură al Românilor nezeu, al Academiei Române şi al oamenilor care le din Voivodina. vor elabora –, sperăm să apară şi următoarele. Au urmat alte reuniuni ştiinţifice, simpozioane şi La scurt timp după semnarea Convenţiei de cola- conferinţe tematice organizate împreună, la Timi- borare între cele două institute şi demararea grandio- şoara, la Giroc, la Zrenianin; lansări de carte, sa - sului proiect Enciclopedia Banatului şi a altor acţiuni loane de cărţi şi publicaţii, vizite, întâlniri tematice. importante din domeniul ştiinţei şi culturii, am orga- O colaborare cu adevărat model, o colaborare pe nizat împreună, la Zrenianin, Simpozionul ştiinţific care noi, cei de la Institutul de Cultură al Românilor internaţional „Literatura în Banat – Banatul în litera- din Voivodina, o înţelegem, drept sprijin – pe lângă tură”, care a trezit un mare interes în rândul scriitori- cel acordat consistent de statul în care trăim – dat lor şi al criticilor literari de ambele părţi ale frontie- eforturilor noastre de promovare a valorilor spiritua- rei.5 Organizând această reuniune de înaltă ţinută şti- le româneşti în continuare şi numeroaselor proiecte inţifică ce a cuprins o tematică deosebit de intere- planificate în programele noastre de activitate. santă, cele două institute şi-au propus următoarele: 1. Literatura în Banat: realizarea unei periodi- zări a literaturii bănăţene; realizarea unor lucrări de tip monografic despre cei mai importanţi scriitori note bănăţeni (poeţi, prozatori, critici şi istorici literari, traducători etc.); realizarea unor perspective coerente 1 Convenţia – confirmare a valorilor, în „Cronica Institutu- asupra genurilor literare, ca puncte de plecare pentru lui“, Anul II, Nr. 1(5), ianuarie–aprilie 2010, pp. 1 şi 10; La Zre- istoriile acestor genuri; analizarea din perspectivă nianin, Convenţia de colaborare între Institutul de Cultură al pluridisciplinară a unor texte reprezentative (istorie Românilor din Voivodina şi Institutul de Studii Banatice „Titu Maiorescu” al Academiei Române, în Jurnal 2010, Editura ICRV literară, stilistică, tematică etc.); identificarea punc- Zrenianin, 2011, pp. 26–27. telor de contact între literatura noastră din Banatul 2 C. Roşu, Programul de activitate al Editurii Fundaţiei (Fun- sârbesc şi cea din România sau cea europeană; cata- daţia/Societatea Română de Etnografie şi Folclor din Voivodina), logarea şi descrierea periodicelor literare şi a celor Novi Sad, 2005. cultural-literare din Banat; analiza periodică a pre- 3 C. Roşu, Personalităţi româneşti din Voivodina (R. Serbia), zenţei scriitorilor bănăţeni în lucrările de istorie lite- Prefaţă de dr. Valeriu Leu, pp. VII–VIII, Editura Libertatea, 2004. 4 N. Ciobanu, Bibliografia românilor din Voiovodina, Operă rară şi lexicografie românească. capitală (autor Costa Roşu), în „Piramida“, nr. 6, anul II/III, toam- 2. Banatul în literatură: cercetarea măsurii în nă/iarnă, 2012/2013, Zrenianin 2013, pp. 86–88. Vasa Barbu, Edi- care Banatul, ca realitate etnică, socială, culturală, tura Libertatea 1945–2011, Cartea, oglinda sufletului nostru, în confesională etc, este prezentat în opere literare (din Anuar 2011, Editura ICRV, Zrenianin 2012, pp. 152–196; Costa Roşu, Bibliografia Românilor din Voivodina, Bibliografia Editurii Banat, din România, din alte ţări); realism şi distor- Libertatea, Panciova, volumul I, Cartea a I-a (1945–1995), Cartea sionare în imaginile literare ale Banatului; realităţi a II-a (1995–2005) şi Cartea a III-a (2005–2015), Editura Liber- bănăţene (sat-oraş, tradiţie-modernitate, religios- tatea, Panciova 1995, 2005 şi 2015. laic, politic-apolitic etc) prezente în opere literare; 5 La 6 şi 7 mai 2011, la Zrenianin, Simpozionul ştiinţific inter- imaginea Banatului în literatura subiectivă (jurnale naţional „Literatura în Banat – Banatul în literatură“, în Jurnal 2011, Editura ICRV, Zrenianin 2012, pp. 63–66. 6 intime, jurnale de călătorie, corespondenţă etc.). 6 C. Dascălu, O colaborare intrată în tradiţi şi roadele ei, în Simpozionul a fost conceput, de altfel, ca o ma- „Piramida“, nr. 5, anul II, primăvară/vară 2012, pp. 4–5, Zrenianin nifestare multianuală, cu posibilitatea de a continua, 2012; Nicu Ciobanu, Importante contribuţii la valorificarea pei- până la epuizarea obiectivelor pe care şi le-a propus; sajului spiritual bănăţean, în „Piramida“, nr. 8, anul IV, vară/toamnă 2014, p. 3; Ioan David, Simpozionul ştiinţific interna- şi a continuat ediţia a II-a, în anul 2012 şi încă două ţional „Literatura şi presa în Banat”, Tematică diversă, inedită şi ediţii. Astfel, anul acesta, în primăvară, va avea loc originală, în „Piramida“, nr. 8, anul IV, vară/toamnă 2014, pp. ediţia a V-a, tot la Zrenianin. Toate lucrările susţi- 4–5, Zrenianin, 2014.

14 Literatura, primul volum al Enciclopediei Banatului* Doina Bogdan-Dascălu**

Elaborarea unei Enciclopedii a Banatului1, care (însă explicabil) inegală, unii elaborând doar un sin- să acopere toate domeniile de activitate ale vieții gur articol (mai rar), iar alții mult mai multe. spirituale bănățene, este un proiect de anvergură, Scriitorii cuprinşi în volum reprezintă cele mai asumat cu ani în urmă (2009) ca program al Institu- semnificative culturi din spaţiul bănăţean. Numeric, tului de Studii Banatice „Titu Maiorescu” al Acade- situaţia se prezintă în felul următor: germani – 210; miei Române, Filiala Timișoara. Este un proiect pe sârbi – 108; maghiari – 46; slovaci – 37; bulgari – cât de ambițios, pe atât de dificil, un proiect unic 23; ucraineni – 9 şi cehi – 5; în total, 438 de scrii- prin dimensiune și importanță, care, în final, va tori. Diferenţa până la 914, adică 476, este acoperită așeza Banatul la locul cuvenit în cadrul culturii de scriitorii români. Printre aceştia, avem bucuria să naționale. se numere şi cei 37 de scriitori români din Voivo- Volumul Literatura – dedicat „Academiei Ro- dina, pentru prima dată prezenţi în număr aşa de mâne la împlinirea unui secol și jumătate de glo- mare într-o lucrare lexicografică din România. rioasă existență”, lansat, nu întâmplător, cu prilejul Volumul se dorește a fi un elogiu indirect adresat celor 914 scriitori incluși în Enciclopedie, fără al Zilei Culturii Naționale – are privilegiul de a inau- căror efort acesta nu ar fi existat. gura seria celorlalte, care vor alcătui Enciclopedia La redactarea articolelor, am beneficiat de exis- Banatului. Această prioritate se datorează unor îm- tenţa unor lucrări lexicografice precursoare, fie ele prejurări favorabile. Este vorba despre existența în colective2, fie datorate unor grupuri restrânse de institut a unui Departament de istorie literară, alcătuit autori3 sau unor autori individuali4, care ne-au fur- dintr-un număr relativ mic de cercetători, dar deose- nizat informaţii utile, de cele mai multe ori, corecte5. bit de entuziaști, talentați și excelent pregătiți profe- S-au ivit, însă, şi unele dificultăți, cum ar fi: accesul sional. Aceştia au redactat, în medie, 45 de articole greu la unele instrumente de lucru mai vechi, preca- de persoană. În jurul lor, s-a coagulat grupul ce- ritatea surselor existente în biblioteci și arhive (mă lorlalți autori, „externi”‚ extrem de devotați ideii, refer, îndeosebi, la faptul că multe colecții de pu - care și-au sacrificat timpul și energia pentru a se ală- blicații sunt incomplete), nevoia de a verifica, per- tura colectivului. manent, credibilitatea informațiilor din aceste surse, Volumul a beneficiat de un Comitet de coordo- dar – și, trebuie să spunem – lipsa de colaborare a nare lărgit, total atașat față de proiect, a cărui unor scriitori în viață, care au dat informații eronate componență este: Lucian Alexiu, Dagmar Maria despre ei înșiși sau au refuzat să li se dedice articole Anoca, Stevan Bugarski, Ioan David, Nikola Mar- în Enciclopedie. La acestea, se adaugă și un alt fac- kov, Jiva Milin, Roxana Nubert, Virginia Popovici, tor, altfel, îmbucurător: dinamica domeniului literar; János Szekenyes şi Virgil Vintilescu. literatura fiind în permanentă evoluție, adică un Realizat de-a lungul a șapte ani (2009–2015), fenomen viu, în mișcare și dezvoltare, a devenit volumul conține, în forma tipărită, 882 de pagini şi necesară o continuă refacere a articolelor pe seama însumează 914 articole, despre tot atâţia scriitori. apariției unor noi și noi cărți și chiar scriitori, Redactarea articolelor a fost asigurată de un grup de precum și îmbogățirea neîncetată a referințelor asu- 41 de autori, a căror contribuţie a fost, din păcate pra acestora.

*Alocuţiune susţinută la Simpozionul „Contribuţii bănăţene la spiritualitatea românească“, organizat cu ocazia Zilei Culturii Naționale (15 ianuarie 2016, Filiala Timişoara a Academiei Române) ** Cercetător, Institutul de Studii Banatice „Titu Maiorescu“, Timişoara 15 Prima enciclopedie românească cunoscută sub numele de Enciclopedia ASTRA

Experienţa dobândită în timpul elaborării acestui 2 Dicţionarul general al literaturii române, I–VII, coordona- volum va constitui un bun punct de plecare pentru tor general Eugen Simion, Bucureşti, Editura Univers Enciclope- coordonatorii şi autorii volumelor următoare, care dic, 2004–2009; Dicţionar al scriitorilor din Banat, coordonator vor putea beneficia, astfel, de felul cum a fost orga- general Alexandru Ruja, Timişoara, Editura Universităţii de Vest, nizată munca în echipă şi, totodată, vor putea evita 2005. ezitările şi activităţile redundante. 3 Victoria Bitte, Tiberiu Chiş, Nicolae Sârbu, Dicţionarul Volumul Literatura este, fără îndoială, cel mai scriitorilor din Caraş-Severin, Reşiţa, Editura Timpul, 1998; cuprinzător dintre lucrările lexicografice dedicate Aquilina Birăescu, Diana Zărie, Scriitori şi lingvişti timişoreni spaţiului bănăţean. Lucrarea include, practic, pe cei care au ilustrat în măsură adecvată arta literară, din (1945–1999), Timişoara, Editura Marineasa, 2000; Paul Eugen secolul al XVI-lea până în secolul al XXI-lea, con- Banciu, Aquilina Birăescu, Timişoara literară. Dicţionar biblio- stituind cea mai completă și cea mai veridică imagine grafic al membrilor Uniunii Scriitorilor, Filiala Timişoara, Ti - a scrisului artistic din Banat. mişoara, Editura Marineasa, 2007. Acestui prim volum i se vor alătura, sperăm cât 4 C. Roşu, Dicţionarul literaturii române din Iugoslavia de curând, cele dedicate altor domenii de activitate, (1945–1990), Novi Sad, Editura Libertatea, 1989; Olimpia Berca, pentru ca, în cele din urmă, să ne putem mândri cu o Dicţionar al scriitorilor bănăţeni, Timişoara, Editura Amarcord, adevărată Opera Omnia a spiritualității bănățene. 1996; Costa Roşu, Personalităţi româneşti din Voivodina (1734–2004), Panciova, Editura Fundaţiei, 2001. note 5 1 Enciclopedia Banatului, I. Literatura, coordonator general Lista celor mai frecvent folosite surse, inclusiv străine, se Crişu Dascălu, Timişoara, Editura David Press Print, 2015. găseşte în Enciclopedia Banatului, I. Literatura, pp. 13–18.

16 Enciclopedia, sinteză a culturii naționale*

Crișu Dascălu**

Când folosim cuvântul cultură, nu simţim, de punct – şi acesta este, inevitabil, Academia Română, obicei, nevoia să-l şi definim. Când, totuşi, o facem, singura instituţie capabilă să acopere prin unităţile ei îl delimităm fie de natură, fie de civilizaţie, ori de teritoriale întreaga exprimare geografică a culturii amândouă. Mai simplu par să stea lucrurile cu sin- noastre şi că realizarea ei nu se va putea face decât tagma cultură naţională, căci, de data aceasta, dife- prin însumarea unor lucrări regionale, dată fiind renţierea se face prin raportarea unei anumite culturi complexitatea şi dificultatea unei asemenea între- la celelalte, în urma constatării că există atâtea cul- prinderi – am lansat, în anul 2009, proiectul al cărui turi, câte etnii. De unde concluzia legitimă că modul prim rod este volumul de faţă. de existenţă a unui popor este cultura lui. Cultura şi, Vor urma, într-o ordine ce nu poate fi prestabi- trebuie adăugat, limba lui. Faptul că s-a proclamat lită, celelalte, redactate tot pe principiul domeniilor oficial Ziua Culturii Naţionale1 este un semn că s-a componente ale culturii: biserica, istoria, artele, înţeles şi că s-a acceptat ideea legitimării noastre ca presa, economia, cultura tradiţională etc. Precizez că naţiune prin cultură. Din păcate, Ziua Culturii fiecare dintre aceste domenii comportă subdomenii, Naţionale nu este încă şi o zi naţională a culturii, la astfel că numărul final al volumelor s-ar putea să fie care să participe, adică, întreaga naţiune. mai mare decât bănuim acum. Abia apoi materialul Revenind la sintagma abia menţionată, consta- conţinut în aceste volume va putea fi însumat în tăm că lucrurile nu sunt chiar aşa de simple cum Enciclopedia Banatului. păreau a fi, căci, definind-o, rămânem captivii unei abstracţii, care nu spune nimic despre această amprentă a specificului nostru. Acesta este dat de componentele concrete ale culturii naţionale, aşa cum ne-au fost ele livrate de tradiţie. Or, aceste componente sunt atât de numeroase şi atât de di - verse, încât nu ne putem raporta la ele decât secven- ţial, ceea ce implică însă riscul de a pierde din vedere ansamblul. Nu putem cultiva conştiinţa naţio- nală nici cu o abstracţie goală şi nici cu fragmente de cultură. De aceea, vă propun să medităm împreună dacă o soluţie la îndemână nu este Enciclopedia , lucrarea în care „toate“ componentele culturii naţio- nale sunt prezentate sintetic, fiind puse, astfel, la îndemâna tuturor. Din nefericire, însă, nu dispunem încă de Marea enciclopedie română, chiar dacă avem lucrări de mai mare ori de mai mică anvergură, în al căror titlu este cuprins cuvântul enciclopedie2. Plecând de la convingerea că marea noastră enciclopedie nu va putea fi elaborată decât dintr-un singur

*Alocuţiune susţinută la Simpozionul „Contribuţii bănăţene la spiritualitatea românească“, organizat cu ocazia Zilei Culturii Naționale (15 ianuarie 2016, Filiala Timişoara a Academiei Române) **Prof. univ. dr., director, Institutul de Studii Banatice „Titu Maiorescu“, Timişoara 17 Pentru că o asemenea lucrare nu se elaborează Am spus că o enciclopedie este sinteza culturii decât la considerabile intervale, am stabilit, în aşa unei naţiuni. Ea nu este însă un mausoleu, în care să fel, structura articolelor, încât să le protejăm de intrăm smeriţi şi să-i omagiem pioşi pe creatorii de caducitate. Este motivul pentru care am păstrat în cultură. Ar fi mult prea puţin. Pentru a explica ce ar această structură exclusiv informaţia nudă, elimi- trebui să fie o astfel de lucrare şi, poate, pentru a fi nând comentariile, căci acestea s-au dovedit a fi, mai elocvent, îngăduiţi-mi să-l convoc în ajutor pe dintotdeauna, cele mai perisabile. Nichita Stănescu şi să vă propunem, împreună, o Dat fiind caracterul sărbătoresc al acestei zile, la lecţie în trei timpi. care adaug şi bucuria firească a apariţiei volumului La început, este cubul, căruia, dacă îi sfărâmăm 4 Literatura3, voi trece fără regret peste greutăţile, nu un colţ, devine imperfect . Dar, atenţie! Ceea ce uşor de anticipat, când am pornit la drum şi nici de pare o eroare, este în fapt promisiunea perfecţiunii învins, fără considerabile eforturi, pentru a-mi adevărate, căci – şi acum urmează tipul al doilea – exprima gratitudinea faţă de toţi cei care au făcut orice cub ascunde o sferă, aşa cum în orice bloc de posibilă existenţa lui sub această formă. Pentru a nu marmură doarme o statuie, la care nu se poate ajunge decât vulnerând corpul în care este latentă. Sfera, uita pe nimeni, permiteţi-mi să procedez cronologic. definită astfel de poet: „are cel mai mult trup/învelit În primul rând, voi aduce un omagiu tuturor în cea mai strâmtă piele cu putinţă”5, pare să releve scriitorilor care şi-au legitimat, prin operă, include- condiţia unei enciclopedii, căci şi aceasta este rea în volum. datoare să adune cât mai multă informaţie în cât mai În al doilea rând, îmi îndrept întreaga preţuire puţine pagini, căci numai astfel poate fi eficace pen- către autorii articolelor, care au dat dovadă nu numai tru cititor. Este adevărat, însă, că sfera este perfectă, de profesionalism şi tenacitate, ci şi de curaj, de dar şi că perfecţiunea ei este sterilă. Propun, de altruism şi, adeseori, de spirit de sacrificiu. În acest aceea, să trecem la timpul al treilea, în care reamin- context, un cuvânt special se cuvine adresat Comite- tesc diferenţa pe care o face poetul între sferă şi ou6: tului de coordonare a volumului şi, fireşte, coordo- „Prima este perfectă şi sterilă, cel de al doilea este natorului principal. poate imperfect, dar rodnic. Trecând de la starea de În al treilea rând, nu pot să nu mulţumesc celor cub la cea de sferă şi apoi la cea de ou, încheie un care ne-au oferit sprijinul financiar pentru tipărirea ciclu doar pentru a începe un altul“. lucrării. Încep cu doi oameni care au aderat, de la Ei bine, şi în cazul unei enciclopedii, perfecţiu- bun început – adică, atunci când le-am prezentat nea (atâta cât este posibilă) nu este decât un meca- proiectul, în urmă cu un an – la ideea de a contri- nism de stimulare a fertilităţii culturale. Spiritul bui la materializarea lui; este vorba de domnii Cor- enciclopedic este cel care poate şi trebuie să asigure nel Jurca şi Daniel Dumitraş, care au asigurat, prin perpetuarea şi îmbogăţirea tradiţiei noastre culturale. Rotary Club Timişoara Ripensis, finanţarea celei Iată de ce a alcătui enciclopedii este şi un act de mai mari părţi a tirajului. Mi-aş dori ca gestul acesta pedagogie naţională, iar a le folosi ar trebui să în- să devină contagios. Am în vedere însă, şi contri- semne un gest creator de cultură. buţia, la fel de importantă, a Primăriei Timişoara şi a Consiliului local, cărora, de asemenea, le aduc

mulţumirile noastre. O foarte bună colaborare am note avut, ca întotdeauna, şi cu Consiliul Judeţean Timiş, care şi-a dovedit constant solidaritatea cu actul de 1 cultură. Instituită prin Legea nr. 238 din 2010. 2 Tradiţia enciclopedismului românesc propriu-zis începe cu Sper ca în viitor, odată cu finalizarea celorlalte Enciclopedia română, apărută la Sibiu, între 1898 şi 1904, din ini- volume, să ne bucurăm şi de sprijinul Consiliilor ţiativa şi sub coordonarea bănăţeanului Cornel Diaconovici. Lucră- Judeţene Caraş-Severin şi Arad, căci teritoriile lor rile care au urmat, fie cu caracter general, fie dedicate unor domenii de activitate, vor putea alcătui, fără îndoială, o bună sursă de fac parte, şi ele, integral ori parţial, din Banat. date pentru cea care încă ne lipseşte. La sfârşit, dar nu în ultimul rând, trebuie să elo- 3 Enciclopedia Banatului, I. Literatura, coordonator principal giez devotamentul colectivului de la Editura David Doina Bogdan-Dascălu. 4 Press Print, care a terminat, într-un ritm şi timp Lecţia despre cub, în Ordinea cuvintelor, II, Bucureşti, Edi- tura Cartea Românească, 1985, p. 195. incredibile, tipărirea volumului, şi nu oricum, ci în 5 Elegia întâia, în ibidem, I, p. 177. forma remarcabilă în care se prezintă. 6 Oul şi sfera, în ibidem, I, p. 261. 18 Preocupări contemporane limba română și școala – la București și la chișinău*

Acad. Solomon Marcus

de două ori privilegiat bleme latente, mai profunde, neluate în atenţie, care Sunt onorat şi de două ori privilegiat, fiind invi- vizează substanța actului educațional. tat să vorbesc aici, la Chişinău, nu într-un moment oarecare, ci în ajunul Zilei Limbii Române, şi nu într-un o agresiune de amploare, loc oarecare, ci la Casa Limbii Române, această me- de care nu ne pasă taforă a Casei am adoptat-o și eu în Limba română Este cineva care monitorizează ansamblul pro- între infern şi paradis, Editura Spandugino, Bucu- gramelor, manualelor, datoriilor la care trebuie să reşti, 2014. Numele Casei, Nichita Stănescu, îmi facă faţă un elev? este şi el drag. Acest poet a îmbogăţit limba română Un tur de orizont al acestora arată clar că răs- în mod substanţial. punsul este negativ şi un exemplu vă va arăta de ce proporţii este agresiunea care se comite la adresa este şcoala un prieten adevăratei învăţări, la adresa limbii române şi la al limbii române? adresa sănătăţii psiho-somatice a elevilor. De multă vreme, aici în Republica Moldova Obezitatea unor manuale este o boală veche, la limba română trebuie să facă faţă unor forțe adverse, manuale se adaugă tot felul de culegeri, antologii etc., dar acum, cu globalizarea, toate limbile naționale proliferarea concursurilor de tot felul, la care com- au de făcut faţă unor forţe adverse. Alta va fi însă petiţia este tot mai frecventă în dauna educaţiei, problema pe care o voi analiza acum. sufocă viaţa şcolară. Prea mulţi profesori par a crede Mă voi referi la viața internă din această Casă a că disciplina lor este unica datorie a elevilor. Limbii Române, voi vorbi despre forțele adverse din interiorul Casei Limbii Române și o voi face, având mii de termeni noi şi de date de tot în vedere, în mod special, școala: manualele școlare, felul, într-un manual de o sută de pagini programele, revistele școlare, viaţa şcolară. Este La pagina 23, luată la întâmplare, din Manualul greu să lupţi pe două fronturi, dar acţiunea asupra de Biologie de clasa a IX-a (Editura Didactică şi adversarului extern e considerabil redusă ca efica - Pedagogică, Bucureşti, 2004, 112 pagini; autor citate, dacă trebuie să faci faţă concomitent unui Elena Huţanu) se află peste 30 de termeni şi date, adversar intern. Să pornim în căutarea acestuia din după cum urmează: „filumul Porifera, calcarea, urmă. Vom constata că, de prea multe ori, şcoala nu desmospongia, hexactinellida, spicuiri de carbonat este un prieten al limbii române. de calciu, ectomezenchim, mări tropicale, adâncimi de două mii de metri, sycon ciliatum, spongieri, sili- Sare în ochi şi dă de gândit ciu, sinciţii, rhisopotterion crierosum, un spongier Iată, ca să încep cu un element care sare în ochi. de numai 19 cm înălţime filtrează peste 20 de litri de Venit aici, am constatat că „î“ din „i“ și „â“ din „a“ apă pe zi, bureţi de baie, artropode cu tegument au un alt statut în mediul academic de la Chișinău moale, celenterate, simetrie radială, didermice, dul- decât la Academia Română de la București. Dar nu cicol, octoderm, endoderm, mezoclee, celule mioe- despre asta vreau să vorbesc, voi vorbi despre pro- piteliate, cnidoblaste, celule flagelate, hydra viridis,

*Prelegere susţinută cu ocazia Zilei Limbii Române (31 august 2015, Casa Limbii Române „Nichita Stănescu“, Chişinău, Republica Moldova) 19 hidra, cilii celulelor, planulă, polip, meduza hydro- mână, informatică etc. O proliferare a detaliilor ne- zoa, scyphozoa, anthozoa“. Cele mai multe pagini semnificative, amestecate cu fapte care merită aten- oferă acelaşi spectacol. Lucrurile sunt prezentate ţie, dar, care nu beneficiază de un comentariu care să pur descriptiv, uniform, nu se distinge niciun princi- le explice semnificaţia. Câteva exemple, între atâtea piu de ordonare, nu se manifestă nicio milă faţă de altele: iraţionalitatea rădăcinii pătrate a lui 2 este capacitatea de memorie a elevului. expediată în manualul de gimnaziu ca un fapt oarecare; la fel, infinitatea mulţimii numerelor prime, o triplă agresiune: la adresa biologiei, căreia Dan Barbilian îi închinase un adevărat poem. a limbii române şi a sănătăţii elevului Dar, descoperirea izomerismului chimic nu are o Biologia a progresat imens în ultimii o sută de soartă similară în manualele de chimie? Şi aşa, prin ani, a câştigat teren viziunea sistemică. marginalizarea limbajului, a istoriei, a semnificaţii- Apelul la câteva principii generale permite o lor, şcoala ratează cultura şi le răpeşte elevilor plă- ordonare, o ierarhizare a prezentării care să acorde cerea adevăratei învăţări. prioritate explicaţiei, nu aglomerării de detalii. Un manual, precum cel prezentat, este de natură să inti- marginalizarea limbii române mideze, să-l descurajeze şi să-l îmbolnăvească pe în ştiinţele exacte elev, mai cu seamă atunci când este vorba de vârste De ce în manualele de matematică, fizică, chi- abia ieşite din copilărie. Dar aici vom sublinia agre- mie, informatică se folosesc puţine cuvinte? siunea care se comite la adresa limbii române. A Explicaţia este simplă: atenţia este îndreptată cu pune accent pe vocabular şi pe încărcarea excesivă a precădere asupra aspectelor rutinare, de calcul, care acestuia cu termeni complicaţi, neglijând în schimb se desfăşoară pe baza unor reguli explicite, clare, capacităţile explicative şi argumentative ale limbii aplicate unor simboluri artificiale; mintea este folo- române, puse în evidenţă cu strălucire în ultimii 200 sită exclusiv pentru controlul respectării unor reguli, de ani, înseamnă a-i răpi elevului exact ceea ce ar dar, în acest fel, se sacrifică o latură substanţială a acestor discipline: înţelegerea modului în care apar problemele, ideile care le ghidează, motivarea lor culturală şi istorică, natura demonstraţiilor, conexiu- nile cu alte domenii. O înţelepciune general accep- tată recomandă unui text matematic să fie 50% cuvinte şi 50% formule. Este vorba, desigur, de o apreciere aproximativă. Şcoala nu respectă această recomandare, privilegiază sintaxa în dauna semanti- cii, corectitudinea în dauna sensului şi semnificaţiei, formalizarea în dauna narativului. Bacalaureatul este o expresie clară a acestei viziuni patologice. Marginalizarea limbii române la disciplinele de şti- inţe exacte şi ale informaţiei este o parte organică a acestei patologii. De multe ori, orele de clasă la matematică se desfăşoară în tăcere, cineva calcu - lează la tablă, ceilalţi calculează în bănci şi numai la sfârşit se aude întrebarea: „Cât ţi-a dat?“ Parcurgeţi maculatoarele de matematică ale elevilor şi veţi avea o imagine a acestei anomalii, pe care am analizat-o în Zece nevoi umane (Editura Spandugino, putea fi plăcerea învăţării, bucuria de a simţi că Bucureşti, 2015). înţelege ceva din lumea în care trăieşte. Au suflet manualele şcolare? numai la biologie? nu! Ce înseamnă a învăța? În manualele școlare de la mai toate disciplinele clase primare, a II-a, a III-a, a IV-a și mai departe se Ceea ce am găsit în manualul menţionat se ma - poate citi pe coperta interioară un avertisment: nifestă, în diferite grade, în multe alte manuale: de acest manual va fi transmis de la o generație la alta 20 matematică, fizică, chimie, istorie, geografie, ro- timp de patru ani, nu cumva să faceți însemnări pe el, nu cumva să-l mâzgăliți, trebuie să-l lăsați curat. A nu vedea paguba majoră Mă duc la Chișinău și găsesc reprodus în primul pe termen lung capitol din manualul de Limba și literatura română Iată că la aceste întrebări cruciale ale școlii, noi de clasa a VIII-a (autori: Tatiana Cartaleanu, Mir- încă ne bâlbâim, ca să nu spun mai rău. N-am apu- cea Ciobanu, Olga Cosovan; Editura Ştiinţa, Chişi- cat să văd manualele de clase primare de la Chi - nău, 2013) eseul lui Nicolae Manolescu Cărţile au șinău, sper că nu e și în ele avertismentul de la suflet: București. Cum e posibil ca un avantaj financiar „O carte imaculată e la fel de tristă ca un colț imediat să ne orbească într-atât, încât să nu vedem din natură pe care ochiul omului nu l-a privit. O paguba educaţională imensă pe termen lung şi care carte, ca și un om, e vie dacă anii, suferința, stân- este, implicit, şi o acţiune împotriva limbii române? găcia cititorilor au lăsat urme pe obrazul ei, ridu- A desfigura actul lecturii înseamnă a deteriora învă- rile unei cărți sunt expresia sufletului ei material”. ţarea chiar de la rădăcină.

A reţine, în dauna lui a explica În manualele de școală de la București, un imperativ frecvent este: „Rețineți!“ Deci, este clar că în - vățarea este înțeleasă, în primul rând, ca un act care vizează capacitatea noastră de a memora. Numai că, de cele mai multe ori, nu memoria trebuie folosită, ci înțelegerea, sunt lucruri care trebuie explicate, nu reținute.

Folosirea cratimei – între memorie şi explicaţie În manualul de Limba şi literatura română de clasa a III-a (autori: Tudora Piţilă, Cleopatra Mihăi- lescu; Editura Aramis, 2005), se propune pentru fiecare caz particular de folosire a cratimei, o regulă specială, care trebuie reţinută. Scriem „la“, dacă se indică un loc, o direcţie, altfel scriem „l-a“. Scriem „neam“ dacă este vorba de rudă sau de popor, altfel scriem „ne-am“ şi se continuă în acest fel cu „ia/i- confuzie şi derută a“, „sau/s-au“ etc. Dar, nu cumva există un numitor Unde este adevărul? Aici este, în textul reprodus comun al acestor situaţii? Răspunsul afirmativ nu îi în manualul de clasa a VIII-a. Iată, deci, în ce con- preocupă pe autorii manualului. fuzie, în ce derută trăim, pentru că aici nu e vorba de o chestiune oarecare, ci de ceva care priveşte ra - o triplă suferinţă: ţiunea de a fi a şcolii. Ce înseamnă a folosi o carte, logică, matematică şi lingvistică iar manualul şcolar este o carte între cărţi; ce în- În manualul de Matematică de clasa a IV-a, seamnă a citi, în ce constă lectura drept componentă (autori: Gheorghe Mandizu Cătruna şi Liliana Că- a învățării? Nu este manualul şcolar, în primul rând, truna; Editura Didactică şi Pedagogică, 2013), se cartea care trebuie să poarte semnele trudei celui scrie, la pagina 5: „Reţineţi! Orice număr natural care o foloseşte? Despre carte am găsit în unele format din cel puţin două cifre nu poate avea prima manuale consideraţii mediocre, ca în cel de clasa a cifră 0”. Aici sunt comise pe spaţiul unei singure II-a de la Editura Intuitext (o carte scrisă de un propoziţii, trei infracţiuni. Prima, de logică, ceea ce măgăruş) sau în cel de clasa a III-a, de la Editura se întâmplă nu e de reţinut, ci de explicat. Prin redu- Aramis. Sper ca măcar într-unul dintre manuale să cere la absurd, se constată că dacă-l introduc pe 0 pe se fi reprodus Ex libris de Tudor Arghezi: „Carte prima poziţie, valoarea numărului astfel obţinut este frumoasă, cinste cui te-a scris/ Încet gândită, gingaş neschimbată, deci cifra 0 se dovedeşte a fi inutilă. A cumpănită,/ Eşti ca o floare anume înflorită/ Mâini- doua infracţiune este de natură matematică; în enun- lor mele, care te-au deschis”. ţul considerat, condiţia ca numărul să fie alcătuit din 21 cel puţin două cifre poate fi abandonată (în afară de cuvinte, care, oricum, sunt abandonate după clasa a cazul trivial în care numărul considerat este chiar II-a?), autori Mirela Mihăescu, Ştefan Pacearcă, zero). A treia infracţiune este de natură lingvistică; Aniţa Dulman, Crenguţa Alexe, Otilia Brebenel formularea care evită cele trei infracţiuni este: (Editura Intuitext, Bucureşti, 2015), cei doi eroi nu niciun număr natural diferit de zero nu începe cu se numesc Ana şi Ion, ci... Maia şi Aris; nu au vâr- zero. sta de clasa întâi, ci una mai mare, opt ani; ea se recomandă rac, iar el gemeni, ca prim pas în tainele logica şi gramatica horoscopului şi astrologiei, dar asta nu-i împiedică ar trebui învăţate împreună să-şi dorească să devină... cercetători şi ce impor- Situaţia semnalată în secţiunea anterioară ne tanţă are faptul că ştiinţa s-a despărţit demult de atrage atenţia asupra unui fapt neglijat: corectitudi- astrologie, care de vreo patru secole nu mai are nicio nea logică şi cea gramaticală sunt într-o strânsă legitimitate şi a devenit, de multe ori, o escrocherie? legătură şi ar trebui învăţate împreună, în conformi- Maia şi Aris consideră că au... simţul umorului. Obi- tate cu o veche tradiţie a artelor liberale. Infracţiu- ceiul de a pune în gura unor copii cuvinte pe care ei nile de limbă română sunt corelate, în mare măsură, nu le înţeleg a căpătat amploare şi, după cum vom cu cele de logică, fiind simptomatice pentru posi- vedea, face parte dintr-o practică şcolară permanen- bila dezordine din mintea noastră. Încă de pe vremea tă. Prin gura lor, mereu o voce străină vorbeşte şi cu lui Goethe, s-a emis ipoteza relativismului lingvis- această voce care nu-i a lor, se trece şi bacalaureatul. tic: limbajul nu este doar expresia unei gândiri în prealabil constituite, ci participă esenţial la elabora- inadecvare, preţiozitate şi snobism rea gândirii. la clasa a ii-a În manualul de Comunicare în limba română de limba română clasa a II-a (2014) – aceiaşi autori şi aceeaşi editură şi universul macroscopic ca la cel anterior, de clasa I – atrage atenţia prezenţa Limba română se dovedeşte a fi foarte ospitalieră unor termeni ca ingrediente şi text narativ, cam cu operaţiile logice, o relaţie armonioasă (dar nu nepotrivite cu vârsta adresantului. Pentru ingredient, fără surprize) se stabileşte între folosirea conjuncţii- nici nu se mai obosesc să încerce o definiţie. Pentru lor sau şi şi, pe de o parte, şi operaţiile de disjuncţie text narativ se propune una: „text în care se prezintă şi conjuncţie logică, pe de altă parte. Geometria întâmplări aşezate într-o anumită ordine”. Ce euclidiană, fizica galileo-newtoniană, logica aristo- exemplu mai potrivit s-ar putea găsi aici decât rela- telică, întreaga percepţie senzorial-intuitivă a lumii tarea lui Gheorghe Lazăr despre întâmplările sinu- găsesc în limbajul natural, care pentru noi este în sului în călătoria sa de-a lungul celor patru cadrane primul rând limba română, ospitalitatea necesară. ale cercului trigonometric! Dar, mă tem că nu asta De o sută de ani ştim că această potrivire este urau avut în vedere autorii. Şi, ce simplu era să spună mare a faptului că toate cele menţionate au loc în poveste! Dar, prea era pe înţelesul oricui. Definiţiile universul macroscopic şi acest fapt ar fi trebuit să se joacă mereu feste autorilor de manuale, dar nu avem afle în atenţia programelor de liceu şi de universitate. timp să ne ocupăm de ele aici.

educaţia gândirii logice: diferenţa dintre ştiinţă şi literatură, un eşec explicată copiilor În programa şcolară există anumite elemente de Şcoala se află sub obsesia definiţiilor şi clasifi- logică în manualele de matematică, există un cărilor, pe ele se bazează în mare măsură chestiu - manual de Logică şi argumentare în cadrul filoso- nile propuse la examene şi sistemul de evaluare fiei, dar ambiţia lor de a se constitui în discipline pe (baremurile). În această ordine de idei, se propune, cont propriu, nu la interfaţa cu celelalte discipline în manualul de clasa a II-a la care tocmai m-am şcolare şi în directă legătură cu ele, duce la eşecul referit, un mod de a înţelege deosebirea dintre ştiinţă lor. şi literatură. Faptul că pentru un copil de şapte sau opt ani această problemă nu se pune, că el nici nu o păşind greşit în clasa i înţelege, nu-i deranjează pe autori şi ne trezim la În manualul de Comunicare în limba română de pagina 25 din respectivul manual, cu punerea în 22 clasa I (de ce nu mai simplu, fără primele două contrast a enunţului: „Luna este singurul satelit natural al Pământului” cu textul Pe Lună de Marin Sorescu, după care urmează explicaţia: „Primul text conţine informaţi ştiinţifice, al doilea prezintă întâmplări. Textul «Pe Lună» de Marin Sorescu prezintă întâmplări imaginare şi de aceea este un text literar”. Dintr-o astfel de prezentare ies păgu- bite şi ştiinţa, şi literatura. Copiii se lasă uşor înşe- laţi acolo unde discernământul lor nu funcţionează. Dar, falsul le rămâne în memorie şi îl vor repeta mecanic la diverse ocazii.

Jongleria definiţiilor la filosofie, clasa a Xii-a Citim în Manualul de Filosofie de clasa a XII-a (autori: Nicolae Stan, Paul Marinescu; Editura Eco- nomică Preuniversitaria 2002, pagina 3): „Prin şti- inţele exacte ne aflăm în domeniul răspunsurilor provenite din cercetarea naturii, a exteriorităţii [...]. Prin filosofie, dimpotrivă, ne aflăm în domeniul interogaţiei, în care gândirea revine asupră-şi, cercetează principiile care o guvernează sau teme- Limba şi literatura română; iurile a tot ce există. [...] Filosofia este gândirea de la istorie la semnificaţia actuală asupra esenţelor, principiilor ultime ale lumii şi Urmare a unei tradiții care ține de multe secole omului, însă nefinalizată într-un răspuns ultim, ci şi care s-a manifestat nu numai la noi, s-a asociat într-un exerciţiu continuu al problematizării”. Ce limba cu literatura. Ordinea intrării în scenă a fost: naivitate! Ni se sugerează o întrecere între discipli- mai întâi teologia, au urmat filologia, istoria, litera- nele şcolare, care pe care; unele rămân la exterior, tura, apoi alte domenii socio-umane, după care şi-au altele merg la esenţe, la principiile ultime. Nu era făcut loc științele naturii, științele exacte şi diferite de preferat să se evite un teren atât de alunecos? inginerii. Drept urmare a acestei istorii, şcoala ilus- „Exerciţiul continuu al problematizării“ nu este trează stările de graţie ale limbii române exclusiv doar al filosofiei, ci al întregii cunoaşteri umane, iar prin opere literare. Dar, de multă vreme, cultura ro- portretul făcut ştiinţei este rămas în urmă cu vreo mânească se manifestă şi prin alte opere decât cele 200 de ani. literare, opere din ştiinţele exacte, ale naturii, ale societăţii, ale tehnologiei, ale informaţiei, unele din- limba română nu este tre ele fiind manifestări strălucite ale limbii române, stări de graţie ale acesteia. doar problema profesorului de română Rezultă din cele de mai sus că problemele limbii În toate domeniile, limba română române în şcoală nu sunt numai pe terenul profeso- cunoaşte excelenţa rului de română, ci şi pe cel al tuturor celorlalţi edu- Fără aducerea acestui fapt în atenţia tinerelor catori, independent de disciplină. Putem extinde generaţii, rămânem datori limbii române, nu spunem această constatare la întreaga viaţă culturală a adevărul privind aria ei reală de acţiune şi de exce- României. Problemele limbii române sunt nu numai lenţă. Elevii ar trebui să cunoască fragmente semni- ale Secţiei de filologie şi literatură, ci ale tuturor ficative din Trigonometria lui Gheorghe Lazăr, din secţiilor Academiei Române. Avem în vedere nu scrierile unor personalităţi, ca George Bariţiu, Spiru doar latura instrumentală a limbii române, faptul că Haret, Grigore Antipa, Simion Mehedinţi, Traian toţi trebuie să respectăm gramatica şi ortografia. Lalescu, Ion Simionescu, Dimitrie Gusti, Nicolae Avem în vedere un lucru mult mai cuprinzător, înţe- Titulescu şi ale atâtor altora. Parcurgeţi Discursurile legerea faptului că modul în care folosim limba este de recepţie la Academie, parcurgeţi lecţiile de des- esenţial în manifestările noastre profesionale. Sun- chidere ale unor Simion Stoilow, Dan Barbilian şi tem încă departe de realizarea acestui deziderat. Gr. C. Moisil şi veţi descoperi comori de limbă 23 română. Fenomenul pe care-l semnalez aici nu tre- referit mai sus, apare o singură dată un calculator, buie confundat cu un altul, despre care s-a tot scris: care, din necesităţi de rimă, are creier şi... motor. În modul în care scrieri neliterare, în intenţia lor ini- manualul de a III-a la care ne-am referit, povestea ţială (religioase, filosofice, istorice etc.), pot fi citite unei cărţi începe în felul următor: „...autorul scrie ca literatură. Intrăm într-o problematică de înaltă cartea cu litere de mână. Toate foile alcătuiesc complexitate, nu putem insista mai mult aici. manuscrisul. Autorul duce manuscrisul la editură. Aici redactorul citeşte manuscrisul”. Şi suntem în o întrebare dramatică: mileniul III. În manualul de Limbă şi literatură doar instrument util sau mai mult? română de clasa a V-a (autori: Alexandru Crişan, Este literatura singura formă de manifestare a Sofia Dobra, Florentina Sâmihăian, Viorica Bolo- funcţiei culturale şi creatoare a limbii? can, Viorica Goraş-Postică; Editura Ştiinţa, Chişi- Problemele limbii române la disciplinele nelite- nău; Editura Humanitas, Bucureşti, 2015), comuni- rare nu au făcut obiectul unei atenţii speciale, din- carea scrisă se face prin scrisoare, bilet, telegrame colo de aspecte strict tehnice (stiluri, particularităţi etc.; în comunicare la distanţă: telefon, fax etc; radio, televizor, calculator. Cum s-au rătăcit aici gramaticale, de vocabular etc). Am evidenţiat mai telegramele de pe vremuri, dar s-au omis cele mai sus modul în care s-au neglijat, deopotrivă, margi- frecvente, telefonul mobil şi e-mailul? O mare con- nalizarea, dar şi excelenţa limbii române în textele fuzie se constată în privinţa internetului. Este amin- neliterare. Practic, şcoala funcţionează sub presupo- tit, uneori, dar nefericit prezentat. În manualul de ziţia (chiar dacă nemărturisită sau poate neconştien- Limba şi literatura română de clasa a VIII-a (Editu- tizată), conform căreia limba română la disciplinele ra Ştiinţa, Chişinău, 2013), la care ne-am mai refe- neliterare are un rol exclusiv instrumental, nu şi cul- rit, se scrie (pagina 34): „Internetul poate fi consi- tural, creator. Vom reuşi să schimbăm această atitu- derat cea mai mare bibliotecă virtuală din lume... e dine? plin de informaţii din toate domeniile...”, iar în manualul de aceeaşi disciplină, pentru clasa a VII-a, Sunt manualele şcolare conectate de aceiaşi autori ca la cel de clasa a opta (Editura la lumea de azi? Ştiinţa, Chişinău, 2012) se scrie: „Ce este comun Răspunsul este negativ. Schimbările majore pro- între o bibliotecă şi o reţea electronică de tipul duse de globalizare, de revoluţia tehnologică şi în internetului?“ Răspunsul începe cu operativitatea special de apariţia internetului n-au prea ajuns în informării. Dar excelenţa internetului e în altă parte, aceste manuale. În lumea reală, vedem frecvent co - calitatea serviciilor sale depinde de inteligenţa între- pii, unii numai de trei sau patru ani, cu tableta în bărilor pe care i le adresăm sub formă de diverse faţă, iar de la clasele a IV-a şi a V-a, mulţi au adrese cuvinte cheie, el ne ajută să descoperim conexiuni de e-mail. În manualul de clasa a II-a, la care ne-am dintre cele mai neaşteptate; mereu trebuie puse în acţiune discernământul, spiritul critic. Şcoala a ignorat aceste datorii ale ei de a face educaţia frec- ventării inteligente a internetului, naveta între internet şi cultura tradiţională. Copiii din manualele de primele două clase primare sunt creaţii artificiale foarte curioase; vorbesc uneori ca adulţii dar, în materie de jocuri, se com- portă, uneori, ca şi cei de trei sau patru ani.

Alt mod de a înţelege metafora Cum învățasem și eu în anii ’30, la școală, metafora a rămas, în manualele actuale, o comparație subînțeleasă (pagina 137 din manualul de Limba şi literatura română, autori: Angela Grama-Tomiţa, Livia State, Liliana Nicolaescu-Onofrei, Dorin Ono- frei; Editura Cartier, Chişinău, 2011) şi la fel în manualul de clasa a VII-a, la aceeaşi disciplină (Edi- tura Ştiinţa, Chişinău, 2012). I-a trecut demult vre- 24 mea acestei prezentări a metaforei, acum avem metafora cognitivă, care nu mai e doar a literaturii, prin Lucreţiu, până la Copernic, Galileo Galilei şi ci ocupă întreaga scenă a cunoașterii umane: știință, Kepler se încadrează în această situație, sunt un tehnologii, religie, artă, literatură. Este timpul ca amestec de toate aceste componente și, deci, cultura elevii să înţeleagă în ce fel metafora devine un umană într-o mare parte a istoriei ei a fost una în numitor comun al întregii cunoaşteri, o paradigmă care literatura şi ştiinţa au conviețuit în mod organic universală; metafora constă în a vedea un lucru prin într-un amestec cu alte modalități ale culturii. altul, a trăi un lucru prin altul, nu este doar a limba- Parțial, se recunoaște acest lucru, atunci când se stu- jului, ci a existenţei umane. diază scrierile religioase, cronicile, dar şi mai în- coace, în secolul XX; unde îl căutăm pe marele două interacţiuni esenţiale: scriitor Nicolae Iorga, îl căutăm în operele sale cu internetul şi cu engleza explicit literare? Nu, îl căutăm în scrierile sale isto- Acestea fac acum parte din dezvoltarea limbii rice. Literatura, pe lângă ipostaza ei pură, are și române, din condiţia supravieţuirii ei ca limbă de ipostaze hibride și ele au ocupat o mare parte a isto- cultură, ca limbă a integrării europene şi planetare. riei. Italo Calvino l-a proclamat pe Galileo Galilei Ea trebuie conectată la exigenţele globalizării. De cel mai mare scriitor al Italiei, după Dante. Poți fi exemplu, este vital să menţinem, să extindem la un mare scriitor și cu o operă științifică. Matematicia- standard ridicat calitatea traducerilor din şi în en- nul şi filosoful Bertrand Russell a primit Premiul gleză; este vital să controlăm metabolismul cu inter- Nobel pentru literatură. Recent, la un Congres in- netul, modul în care încorporăm în limba română ternațional de semiotică, am vorbit despre Fața lite- noi şi noi termeni şi expresii (facebook, îmbrăcă- rară a textelor neliterare. Deci, alături de literatura minte second hand etc.); este vital să controlăm me- română, de limba română, considerate pe cont pro- tamorfozele limbii române pe internet. priu, ca o lume în sine, nu este cazul să acordăm şi în şcoală aceeași atenție la tot ceea ce privește ames- Atenţie la ascensiunea tecul cu alte discipline? lingvisticii computaţionale Un domeniu al lingvisticii care cunoaşte o as- censiune remarcabilă în mileniul III este cel al A identifica lingvisticii computaţionale, la interfaţa cu informa- o relativă simplitate a lumii tica. O parte tot mai mare din ceea ce priveşte limba Aşa cum am observat, limbajul participă în mod română primeşte acum răspuns din direcţie compu- organic la elaborarea și constituirea semnificațiilor taţională. de bază în orice activitate umană. Care este rolul ști- O iniţiativă lăudabilă a dat elevilor noştri posibi- inței în școală în general, care e rolul cunoașterii litatea de a participa la Olimpiada de lingvistică, umane? Este de a identifica în lumea în care trăim o naţională şi internaţională, care-i provoacă pe elevi anumită ordine, o relativă simplitate care se ascund, să-şi încerce puterile în direcţia gândirii algorit- dar acesta e rolul culturii, al științei, al limbii, al lite- mice, aplicate unor idiomuri exotice. În ciuda faptu- raturii, al tehnologiei, toate au ca numitor comun lui că lingvistica nu figurează printre disciplinele menirea de a reduce imensa diversitate a lumii la o şcolare, elevii români au repurtat succese la aceste relativă ordine, la o relativă simplitate, acesta e rolul olimpiade. Dar, promovarea gândirii algoritmice ar culturii. trebui să se afle în atenţia şcolii, acordându-se aten- Tot ceea ce ține de universul nostru macro scopic ţie problemelor care apar la interfaţa cu informatica intră în raza de acțiune a limbii române, deci limba în învăţarea limbilor. română are un rol esențial în organizarea cunoașterii de orice fel. Formele hibride ale literaturii La literatura propriu-zisă, manualele adaugă ce limbă română învaţă copiii acasă? eseul, pe care-l plasează la interfaţa literaturii cu Am constatat că, în familie, copiii practică o non-literatura. Aici apare o problemă pe care școala limbă română foarte rudimentară, care se reduce la o ascunde: faptul că timp de 2000 de ani, de la ve- interjecții, expresii scurte, cuvinte izolate, sferturi de chii greci până în secolul al XVII-lea, cultura umană frază. Nu sunt învățați să construiască expresii mai a trăit într-o situație hibridă, în care au conviețuit lungi de două-trei cuvinte, se vede după felul cum religia, miturile, filosofia, literatura și științele. răspund la întrebări; ei răspund la întrebări printr-un Toate aceste mari opere, de la Platon și Aristotel, cuvânt, niciodată nu răspund: este aşa, deoarece..., 25 pentru că..., iar şcoala procedează la fel, este o com- rea calităţii în sistemul de învăţământ preuniversitar plicitate nefastă între familie și școală în a schilodi din România, găsim o limbă română pe care o ilus- limbajul. trez prin următorul fragment: „La nivelul unităților evaluate, deși opiniile de la străina gură la străina voce directorului diferă de cele mai multe ori de cele ale Elevii practică mai multe registre ale limbii evaluatorului extern în ceea ce privește performa- române. Unul este cel din manuale, de la catedră, pe rea indicatorilor, scorul final ca și gradul de perfor- care sunt datori să-l folosească la clasă, la examene, mare la nivelul unității sunt asemănătoare, se la bacalaureat. În mod frecvent, elevii îşi însuşesc situează la o diferență de 0,5 puncte procentuale. un discurs care nu-i al lor, de multe ori nici nu-l înţe- Scorul final rezultat, ca urmare a autoevaluării, a leg şi nu prea le produce plăcere. Drept urmare, totalizat 60,6 puncte, cu 0,65 puncte, mai puţin învăţarea este acompaniată de depresie, de stres. Aşa decât scorul de 61,2 puncte, obţinut în evaluarea cum alţii, nu elevii, se exprimă prin scrisul elevilor externă.” la diverse prestaţii, alţii vorbesc prin gura lor. Este Ce căuta acest document, care nu provenea de la pe dos decât la Eminescu, unde „Şi când gândesc la elevi şi nu era scris pe înţelesul lor, discuta proble- viaţa-mi, îmi pare că ea cură/ Încet repovestită de o me în care mingea nu era pe terenul lor, ce căuta el străină gură”; acum, gura e a elevilor, dar vocea, în mapa unei conferinţe a elevilor cu sloganul „Fii gândirea nu sunt ale lor. Acesta este scenariul domi- vocea colegilor tăi!“? Asta-i vocea colegilor lor? nant în şcoala românească. Mereu, prin gura lor o voce străină vorbeşte. Iar în broşura Azi vorbim noi, niciun elev nu este identifi- de la rigoarea şcolii la semi-rigoarea cabil, nu li se dau decât prenumele şi oraşul, obiec- taberelor şi revistelor şcolare tul criticii nu este localizat niciodată în timp şi spa- Pentru a înţelege identitatea elevilor, trebuie să ţiu, totul este exprimat la modul generic. Mi s-a pătrundem în manifestările lor mai libere. Am mers explicat că, în acest fel, s-au pus la adăpost de even- în tabere de elevi şi am căutat revistele şcolare. Şi tuale represalii. Dacă este aşa, ce rost mai are toată acestea sunt marcate de limba de lemn, dar, măcar osteneala? din când în când, lasă să se audă vocea autentică a copiilor, a adolescenţilor. În tabere şi în reviste ei se cuvintele de umplutură, simt mai liberi, trec la registrul colocvial, argotic, o boală care ne pândeşte pe toţi care, din păcate, cade uneori în vulgaritate: „profe- Umflarea discursului, ceva care aminteşte de soara noastră de franceză e super-dulce”; „să vă beţia de cuvinte la care se referea Titu Maiorescu, spun care-i şpilu”. Sub pretextul unor jocuri nevi- este o oglindă a dezordinii din mintea vorbitorilor, a novate, li se strecoară copiilor gustul pentru horos- lipsei de claritate, de limpezime a gândurilor. coape, simpatia pentru mafia siciliană (în revista Complicarea inutilă a frazelor, proliferarea cu- „Vlăstarul“ a Colegiului Naţional Spiru Haret, vintelor parazite, pot fi întâlnite la tot pasul, des- revistă uneori interesantă), care i-a impresionat prin chideţi la întâmplare un manual şcolar şi vă veţi gestul tăierii la mână, pentru un schimb de sânge, convinge. Dar, înainte de a căuta exemple la alţii, drept legământ în a se dedica unei anumite cauze. să ne controlăm propriul nostru discurs. Puţini sunt cei care reuşesc în mod spontan să evite această Anexarea jargonului birocratic anomalie. Există şi un jargon practicat de birocrația Voi prezenta două exemple, primul provine de la educației și învățământului, pe care în mod uimitor elevi, al doilea de la un profesor; boala este gene - elevii îl preiau uneori ca al lor. Invitat, în urmă cu rală, iar terapia ei pare dificilă. câteva luni, la Adunarea generală extraordinară a Consiliului Național al Elevilor, la Buzău, am reţi- o frază lungă, dar care putea lipsi nut sloganul acestui consiliu, „Fii vocea colegilor Ne referim la Rezoluţia privind viziunea repre- tăi!“, dar documentele aflate în mapa care ni s-a pre- zentanţilor elevilor asupra sistemului de învăţă- zentat nu prea confirmau acest slogan. Erau acolo mânt, publicată pe internet în iulie 2015 şi prove- trei documente, două ale unor organisme din afara nind de la Consiliul Naţional al Elevilor. Această şcolii şi o broşură cu titlul promiţător Azi vorbim rezoluţie, dincolo de unele scăpări şi stângăcii, con- 26 noi. În documentul de vreo 50 de pagini, privind sta- ţine şi propuneri judicioase, cum ar fi reducerea numărului de elevi într-o clasă de la 30-35 la 20; b) „Prin întrebuinţarea cuvintelor pentru plăce- nevoia introducerii în programe a învăţării folosirii rea sonului lor şi fără nici un respect pentru acea internetului; eliminarea manualelor desuete, rămase parte a naturii omeneşti care se numeşte inteli- la mijlocul secolului al XIX-lea; accent pe formarea genţă […]“ cuvintele curg într-o confuzie naivă şi de abilităţi de descoperire, nu pe exces de informa- creierii sunt tulburaţi numai de necontenita vibrare a ţii şi pe şabloane. Dar iată şi o frază nefericită: nervului acustic. Vine apoi slăbirea manifestă a inte- „Cu toate că unele teme abordate pot fi mai ligenţei, pierderea oricărui şir logic, contrazicerea puțin lipsite de interes pentru publicul larg precum gândurilor puse laolaltă, violenţa nemotivată a lim- Evaluarea Internă și Externă a Şcolii sau probleme- bajului. le la nivel de prezență a reprezentanților elevilor în Comisiile din unitatea de învățământ în care ar tre- de la beţia de cuvinte din 1873 bui să participe conform Regulamentului de Orga- la umflarea, astăzi, nizare și Funcționare al Unităților de Învă țământ prin cuvinte de umplutură Preuniversitar din România (ROFUIP), temele Este legitimă întrebarea: Are beţia de cuvinte din abordate sunt cuprinzătoare, abordând subiecte din 1873 o legătură cu proliferarea cuvintelor de umplu- toate sferele de interes: Curriculumul școlar, tură din mileniul III? Maiorescu vede beţia ca o rea- Abandonul școlar şi multe altele.” lizare a stării de ameţeală, permiţând evadarea din universul contingent. o frază care putea fi Suntem pe muchie de cuţit. Starea de ameţeală, de patru ori mai scurtă de vertij este asociată acum cu realizările supreme Fraza care urmează este extrasă din Prefaţa – inti- ale minţii omeneşti, în timp ce umflarea limbajului tulată Argument – la un Manual de filosofie de clasa prin cuvinte parazite, de umplutură, se asociază cu a XII-a, la care ne-am mai referit în acest articol: înceţoşarea minţii, a logicii, a inteligenţei, la care se „Fiecare capitol este structurat prin două inter- referă Maiorescu (punctul b). În acest fel, ameţeala pretări: una dominantă, numită după o sugestie bla- se asociază mai de grabă cu starea de încântare şi se giană orizont, care este reprezentată prin textele disociază de beţie, care trimite la dezordine. Nu este comentate a doi-trei filosofi, iar o alta, numită li- beţia din „beat de fericire“. Ca formă de patologie, mite, care este reprezentată de textul comentat a umflarea limbajului trimite la schizofrenie, despre unui filosof, text prin care se problematizează, se care nu se vorbea încă în 1873, termenul a fost intro- relevă limitele interpretării dominante.” dus abia în anul 1908. Trec peste dezacordul gramatical şi observ că totul se putea spune mult mai scurt: „Fiecare capi- Desigur, acum pot părea simpliste reprezentarea tol propune două interpretări, a doua fiind o replică limbajului ca îmbrăcăminte a gândurilor şi viziunea la cea dintâi”. cantitativă asupra relaţiei dintre limbaj şi gândire. Aflându-mă, în iulie 2015, în tabăra de elevi Dar, ceea ce este nelămurit la punctul a) se pre- Creatori de viitor de la Cluj-Napoca, am propus ele- cizează la punctul b). vilor următorul exerciţiu, cu manuale şcolare pe Cuvintele se desprind de semnificaţia lor şi masă: deschideţi la întâmplare un manual şi căutaţi contează numai prin aspectul lor acustic, mintea o frază care se poate scurta. Şi au găsit. pierde controlul asupra lor, logica este părăsită iar violenţa de limbaj are drum liber. O atare patologie, maiorescu despre beţia de cuvinte pe care Titu Maiorescu o observa la un grup de scrii- În 1873, Titu Maiorescu publică în „Convorbiri tori, poate fi întâlnită şi astăzi, dar acum problema literare“ articolul Beţia de cuvinte în Revista contim- pierderii controlului asupra limbajului a devenit una porană , cu subtitlul Studiu de patologie literară, în socială, nu mai este doar un fenomen restrâns de care, prin analogie cu ameţeala artificială obţinută patologie literară, a devenit o boală care afectează o prin folosirea unor plante, se trece la posibilitatea de parte consi de rabilă a vorbitorilor limbii române. „a ne desprinde de lumea cea rea şi potrivnică“ prin Calculatorul favo rizează sintaxa, în dauna semanti- modul în care folosim cuvintele. De unde poate pro- cii, tot mai mulţi oameni sunt confiscaţi nu de aspec- veni beţia ? tul sonor, acustic, al cuvintelor, ca în beţia maio- a) „Dintr-o cantitate nepotrivită a vorbelor, în resciană, ci de jocul combinatorial al semnelor, dar comparaţie cu spiritul căruia vor să-i servească de în ambele cazuri lucrurile se întâmplau în dauna îmbrăcăminte“. sensului, a semnificaţiei. 27 Este foarte interesantă legătura pe care o face pera pe aceasta din urmă, a fost necesară înlocuirea Titu Maiorescu între pierderea controlului asupra multor denumiri prin abrevieri, prin sigle care au cuvintelor şi violenţa de limbaj. Merită să fie apro- invadat nu numai discursul academic, ci şi pe cel al fundată, dar nu o putem face aici. presei şi televiziunii. Se produc şi suprapuneri comice, DNA nu este o patologie frecventă în şcoală: numai Departamentul Naţional Anticorupţie, ci şi a bate câmpii abrevierea în engleză a acizilor dezoxiribonucleici, Invitat la concursuri şi olimpiade ale elevilor, abreviere foarte populară în domeniul biologiei am citit multe lucrări ale concurenţilor şi am sesizat computaţionale. Este greu de făcut inventarul acestor o tendinţă periculoasă, aceea de a nu fi la obiect. abrevieri, apar mereu unele noi, dispar altele. Dar, Faptul este stimulat şi de natura foarte generală, im- vorbitorii nu pot avea proaspete în minte sem - precisă a chestiunilor care li se propun. Este parcă o nificaţiile lor, iar internetul ne poate ajuta numai complicitate între cei care propun subiectele şi cei uneori în această privinţă. care trebuie să le facă faţă. Să descrii concepţia Fenomenul este un simptom al dificultăţii cres- despre viaţă a cuiva, sentimentul patriotic în cutare cânde de a face faţă acestui tsunami al informaţiei şi perioadă a istoriei sunt teme care parcă te invită s-o comunicării, care caracterizează lumea de astăzi; iei razna. Situaţia este aceeaşi la concursuri ale pro- problema nu este numai a limbii române, ci a întregii fesorilor, de definitivat, titularizare etc. Chiar în omeniri. acest an, li s-a propus elaborarea unui „eseu structurat de maxim două pagini, în care să prezinte pro- mult este de făcut în continuare cesul de învăţământ, ca proces al cunoaşterii“. Res- A lua la bani mărunţi manualele şcolare, iată o trângerea la două pagini este impusă de faptul că acţiune necesară, din care cele de mai sus, nu-s subiectul în cauză nu-i decât unul între nu ştiu câte decât o mică parte. altele, patologia cantităţii în exces este aceeaşi de la În explorarea prezentată, am beneficiat de manua - şcoala primară până la masterat. Baremurile au în lele de limba şi literatura română de la clasele V-XII vedere un anumit scenariu, dacă imaginaţia ta nu-l de la Chişinău; urmează abia acum să fie luate în respectă, te-ai ars. considerare şi celelalte din Republica Moldova, Se mai adaugă o altă patologie, aceea a citatelor pentru a ne face o idee despre starea limbii române din clasici, nu contează faptul că unele citate în ansamblul vieţii şcolare de acolo. Dar nici manua- depăşesc puterea de înţelegere a elevilor, totul e să lele de la Bucureşti nu ne sunt cunoscute, deocam - fie acolo, nu gândirea ta, ci a marilor învăţaţi. dată, decât într-o mică parte. Trebuie acordat un interes special manualelor de şcoală primară, numai proliferarea abrevierilor şi siglelor câteva dintre ele ne sunt cunoscute. Multiplicarea instituţiilor, asociaţiilor de tot felul Un câmp vast de cercetare ne aşteaptă, pe toţi cei şi creşterea complexităţii vieţii sociale au avut ca care acţionăm în direcţia scoaterii din impas a edu - 28 efect creşterea lungimii mesajelor; pentru a o tem- caţiei. Solul, sistem natural coerent, cosmo-geo-biotic, autoorganizat. Abordare din perspectivă energetică Nicolae Florea Membru de onoare al Academiei Române

1. introducere Evident, şi alte şcoli naţionale – germane, franceze, Solul, ca formaţiune sau sistem natural complex, canadiane, australiane, braziliane şi altele – au adus este de o imensă însemnătate pentru natură, viaţă şi contribuţii importante la progresul ştiinţei solului societate, nu numai pentru că se întinde şi (pedologiei). acţionează practic pe întregul glob, ci, mai ales, Istoria arată, deci, că nu trebuie echivalată reali- pentru că participă esenţial atât la producerea de tatea sau obiectul cu reprezentarea pe care o are hrană necesară biosferei în cadrul ecosistemelor te- omul despre obiect la momentul respectiv; realitatea restre, cât şi la menţinerea unor condiţii de mediu este evident „filtrată” prin fondul nostru de cunoş- ambiant favorabile pentru dezvoltarea vieţii şi tinţe (Constantin-Dulcan, 2009); imaginea pe care societăţii. ne-o facem depinde, evident, de nivelul de cunoş- Reprezentarea omului despre sol a variat mult în tinţe, de treapta cognitivă de la care plecăm, dar şi timp: de la suport sigur pentru deplasare şi de în- de interpretarea, de scenariile ce se imaginează sus - tindere (spaţiu), necesar pentru procurarea hranei şi ţinute de cunoştinţele acumulate şi capacitatea fie- pentru adăpost, la simplu material apt pentru dez- căruia. voltarea vegetaţiei ierboase sau arborescente, ca Ştiinţa, prin progresele ei, contribuie permanent sursă de nutriţie şi materie primă şi, apoi, ca mediu la apropierea din ce în ce mai mult de realitatea, dar favorabil pentru cultivare cu plante agricole pentru poate şi amplifica scenariile, atât despre trecut, cât şi obţinere de produse alimentare. Abia în secolul al despre viitor, pentru că în domeniul solului, la scara XIX-lea s-a ajuns la ideea că acest material de la evoluţiei lui de ordin geologic, nu putem şti ce a fost, suprafaţa scoarţei terestre, studiat sub aspect fizic nu putem experimenta, ci doar deduce, întrezări sau sau chimic (şcoala agro-fizică sau şcoala agro- presupune. chimică), este un produs de alterare a rocilor (şcoala Karl Popper (2002) a argumentat că progresul în agrogeologică), pentru ca la sfârşitul secolului al ştiinţă se realizează printr-un „proces de presupu- XIX-lea şi începutul secolului al XX-lea să fie emis neri (ipoteze, conjecturi) şi infirmări” („conjectures şi dezvoltat conceptul ştiinţific despre sol, acesta and refutations”); aceasta, pentru că nu se poate fiind corp natural independent, istorico-genetic demonstra că o ipoteză este adevărată, însă se poate (V.V. Dokuceaev, 1846–1903 şi şcoala naturalistă infirma dacă ea este falsă. „Falsitatea se constată”, rusă), concept genial, care a permis „dezvoltarea dacă o concluzie a ipotezei nu se confirmă în pedologiei ca ştiinţă” (Soil Taxonomy, 1975, 1999) practică sau în activitatea noastră. O ajustare a ipo- şi a fost repede adoptat la nivelul globului, cu tezei iniţiale sau o nouă ipoteză (paradigmă) se va contribuţia Societăţii Internaţionale de Ştiinţa So- realiza. De fapt, este reprezentat sub altă formă mo- lului. Această societate a fost înfiinţată la Roma, în dul de cunoaştere a adevărului prin procesul dialec- 1924, unde a participat activ şi Gh. Munteanu-Mur- tic descris de G.W.F. Hegel (1770, 1831), care are o goci (1872–1925), care a realizat prima culegere cu structură triadică: teză, antiteză, sinteză. Astfel, un studii despre sol la nivelul globului (în 1924). concept iniţial va include şi unele inadvertenţe, Introducerea în clasificarea solurilor a „criterii- unele contradicţii care se opun „tezei”, dar care de- lor diagnostice” (Soil Taxonomy, 1975, şcoala ame- vin evidente mai târziu; a apărut deci „antiteza” a ricană) a dat o bază obiectivă identificării şi denu- cărei rezolvare se realizează prin „sinteză”, ajungân- mirii solurilor şi un caracter ştiinţific ştiinţei solului. du-se la o nouă formulare a conceptului (o nouă 29 „teză”), care integrează teza iniţială şi antiteza, discutată. Rode (1955, 1958) a pus accentul şi pe rezolvând inadvertenţele. Şi procesul poate continua procesele care au loc în sol, ajungându-se la stabili- după o perioadă, pornind de la „noua teză”. rea importanţei triadei factori-procese-proprietăţi În mod similar, gândeşte şi Thomas Kuhn (sol) în geneza solului, la care recent, Targulian şi (1922–1996, citat după Loewer, 2009), care con- Krasilnikov au adăugat unele completări (2007), in- sideră că în istoria ştiinţelor apar perioade de „criză” troducând funcţionarea internă a solului (internal determinate de acumularea de neclarităţi, cărora soil system functioning). paradigma existentă nu le poate răspunde; are loc o Prin analiza filosofico-conceptuală făcută de Sta- „revoluţie ştiinţifică” pe baza noilor date, când se siev (2006) pe baza publicaţiilor, a rezultat nedisocie- ajunge la o nouă paradigmă, ştiinţa respectivă re - rea („indisolubilitatea”) factorilor de formare a luându-şi cursul la noul nivel. solului care acţionează împreună, distingerea unor De asemenea, Stasiev (2006), în analiza sa filo- factori mai importanţi în anumite condiţii, dar, de sofico-conceptuală, subliniază că nu trebuie dogma- regulă, factorul biologic şi roca (materialul parental) tizate conceptele ştiinţifice, pentru că astfel se aduc sunt determinanţi (vegetaţia fertilizând practic sub- prejudicii ştiinţei şi practicii, este inhibat progresul stratul mineral) în formarea solului. Rolul esenţial al şi sunt promovate nonvalori. vegetaţiei a fost subliniat de Williams (1954), care arată că „până în prezent procesul de transformare 2. conceptul actual de sol. directă a energiei cinetice a luminii solare în energie teoria factorilor pedogenetici potenţială a substanţei organice folosită pentru apro- Solul este perceput, de regulă, în prezent: corp vizionarea omenirii cu energie cinetică şi cu hrană nu sau entitate naturală foarte complexă formată sub a putut fi îndeplinită decât numai de organisme vii ale influenţa factorilor pedogenetici (de mediu), con- plantelor verzi” (pagina 15, citat reprodus şi de ceptul emis în secolul al XIX-lea de V.V. Dokuceaev Kovda, 1973, pagina 13, care sugerează totodată dez- (1883) devenind clasic. voltarea disciplinei de biogeoenergetică). Deşi definiţiile date solului sunt foarte variate Solul ca pedosferă, ca înveliş de sol intim legat (datorită multiplelor lui implicaţii), cele mai cunos- de cel de relief, prezintă şi alte laturi, care se adaugă cute pun accent pe proprietăţi ale solului şi condiţiile la cele expuse mai sus. Ca interfaţă a tuturor geosfe- lui de dezvoltare (existenţă) privite în principal (Mur- relor – litosfera, atmosfera, hidrosfera şi biosfera – goci, 1911; Kellogg, 1938; Ganssen, 1957; Rode, pedosfera intermediază relaţiile şi schimburile între 1955, 1958; Kovda, 1973; Fridland, 1974; Chiriţă, geosfere, colectând (cumulând) şi redistribuind in- 1974; Wilding et al., 1983; Papacostea, 1987; Barbu, fluenţele (acţiunile) acestora şi, mai ales, energia. 1998; Hera et al., 2006; Florea, 2009 ş.a.): Este de subliniat importanţa planetară a solului, - fie ca un mediu de creştere a plantelor, deci sub toate aceste acţiuni şi procese având loc pe tot glo- aspect ecologic (edafic); bul. În plus, solul (pedosfera) preia energie solară şi, - fie ca un component esenţial integrat al pei- împreună cu vegetaţia, participă la convertirea unei sajului punctual şi istoriei lui, deci, mai ales, sub părţi din radiaţia solară (lumină, căldură) în energie aspect genetic-evolutiv; (bio)chimică, pe care o transmite biosferei. Face, - fie ca habitat de vieţuitoare (edafonul), deci deci, legătura şi cu cosmosul şi cu vieţuitoarele. sub aspect biologic şi al biodiversităţii solului; Fiind o entitate dinamică, deci într-o continuă - fie ca areale distribuite în teritoriu în corelaţie schimbare, evoluţie, solul înregistrează în caracte- cu factorii de mediu, deci sub aspect geografic şi al rele lui morfologice stabile, în profilul său, ceea ce pedodiversităţii. s-a întâmplat sau ceea ce s-a modificat în decursul Există şi alte abordări – nepedologice sau pedo- existenţei; prezintă, deci, şi o valoroasă informaţie logice, mai mult sau mai puţin, pragmatice – ca de (ca expresie a organizării masei solului prin consum exemplu, cea geologico-inginerească (geotehnică), de energie redată de ordinea sistemului, respectiv respectiv ca material de construcţie sau pe care se negentropie), atât despre însuşirile lui, cât şi despre construiesc diferite edificii sau de alt ordin, precum trecutul său şi al mediului. cele legate de aşa-zisele funcţii ale solului (denumite, uneori, servicii). 3. conştientizarea importanţei energiei Teoria (sau axioma) factorilor pedogenetici a şi informaţiei avut deosebit succes în legătură cu pedogeneza; s-a Conceptul dokuceaevist de sol ca entitate na - 30 răspândit şi generalizat rapid şi a fost totodată mult turală a fost elaborat în perioada când lumea era gândită deterministic sub influenţa fizicii mecani- Rode, încă din 1955, subliniază că esenţial în ciste newtoniene şi câmpului electromagnetic al lui formarea solului, alături de acumularea de humus şi Maxwell (dominant până la începutul secolului al circuitul elementelor nutritive, este „circuitul de XX-lea). Descoperirea radioactivităţii duce la dez- substanţe şi energie la care ia parte, de asemenea, voltarea fizicii cuantice bazate pe particule animate energia luminoasă a soarelui” (pagina 56). Foarte de forţe electrice. Este postulat principiul incertitu- clar rolul energiei în formarea solurilor este dinii opus celui de determinism, se discută de spaţiu evidenţiat de Volobuev (1973, citat după Kovda şi curb, de timp neuniform corelat cu viteza de miş- Chiriţă) care arată că consumul de energie solară, Q, care, apar noţiunile de câmp energetic, de biocâmp, în acest proces este exprimat de relaţia: de interferenţe între câmpuri, de bioritmuri. Lumea apare ca o ţesătură de evenimente coerente în inter - acţiune, sub influenţa energiei care le conectează. Se dezvoltă teoria sistemică, precum şi conceptele de fiind dependent de bilanţul radiaţiei solare la informaţie, sinergism, dualism etc.; evoluţia prin suprafaţa uscatului, R, mărimea umidităţii relative, adaptare apare ca o necesitate. Ştiinţa şi tehnica au k (acesta fiind raportul dintre precipitaţii şi eva- progresat, omul pătrunzând în macrocosmos, ca şi în poraţie) şi „activitatea biologică” a biocenozei, m. microcosmosul subatomic şi în cel al celulei vii; s-a Iar, Kovda (1973) consacră un capitol special ener- dezvoltat reţeaua mondială de comunicare. geticii solificării. Mihai Drăgănescu (1979) a formulat ideea exis- În sinteza lor, Smeck et al. (1983) arată clar că tenţei ipotetice a unui câmp informaţional primordial, „diferenţierea orizonturilor este în principal care ar putea fi substanţa întregii materii şi ar exista acţionată de fluxurile de energie şi material” în „profunzimea materiei”. Acestui câmp s-ar datora (pagina 59) şi că „abordarea ca sistem, care este caracterul „autoconsistent” al lumii materiale, ale proces orientat, este preocupată de fluxurile de cărei structuri au la bază în esenţă informaţie (Con- material şi energie prin sistemele sol şi astfel face stantin Dulcan, 2009; Manolescu, 2015). legătura între forţele de pedogeneză şi dinamica Realitatea şi, respectiv, organizarea lumii mate- sistemelor-sol” (pagina 68). De asemenea, Richter şi riale la orice nivel prezintă (Constantin-Dulcan, Yaalon (2011), reexaminând The changing Model of 2009): Soil (Cline, 1960) din perspectiva noilor cerinţe - un substrat material: substanţele din alcătuirea economice şi de mediu, discută utilitatea unui model şi organizarea acestora; (sistem) antroponatural şi a dezvoltării antropedoge- - un aspect energetico-procesual – reflectat de nezei. Iar Lin (2011), în sinteza sa, afirmă că „for- interacţiunea fluxurilor, proceselor şi dinamica lor, marea şi evoluţia solului sunt procese consumatoare ca şi de funcţionalitate; de energie... şi în timp dezvoltă o structură internă - un aspect informaţional – de care depind atât sporită (Rode, 1947; Volobuev, 1963; Rung, 1973; organizarea, cât şi funcţionalitatea. Smeck et al., 1983; Johnson and Watson-Stegner, Panta rhei (totul curge) cum spunea, încă de 1987; Targulian and Goryachkin, 2004, Lin, 2010)”, acum 2000 ani, Heraclit. Parafrazându-l pe autorul precum şi faptul că solul înregistrează în timp citat mai sus se poate spune că pe uscat ajunge „o schimbări în profil, stocând informaţii despre sol şi ploaie”, un râu de energie care se scurge veşnic pe mediu, devenind sursă de informaţie, considerată de sau prin sol spre „oceanul” de energie reprezentat unii pedologi „memorie” (Targulian şi Sokolovski, de Univers, chiar dacă, în bună parte, rămâne 1978). Este însă necesar să se diferenţieze această „invizibil”. „informaţie înregistrată” de „informaţia progra- Multe dintre ideile menţionate au pătruns treptat şi mativă” (sau „primordială”), pe care, se pare că o au în pedologie. De fapt, prin conceptul de sol şi axioma particulele subatomice încă puţin cunoscute. factorilor pedogenetici, Dokuceaev (1846–1903) După cum remarcă Stasiev (2006, pagina 43), invită la a se studia natura în ansamblul ei, holistic, „pedogeneza nu poate fi redusă la forma de mişcare iar Vernadski (1863–1945) arată că modul de exis- mecanică a elementelor chimice (…) Esenţa so- tenţă a corpurilor biofere se datorează circuitului lificării constă în unitatea procesului contradictoriu biogeochimic al substanţelor şi al energiei, la care de schimb de substanţe, energie şi informaţie” dintre Stasiev adaugă şi informaţia (Stasiev, 2006, pa- sol şi organisme (pagina 44), punând accent pe gina 51). contradicţie ca esenţa solificării, deşi teoria 31 sistemică subliniază importanţa organizării ierar- trăsături ale obiectului, dar nu trebuie uitat că aces - hice, subordonării şi cooperării în deplină armonie. tea sunt consecinţe ale relaţiilor dezvoltate în timp. Autorul menţionat subliniază, de asemenea, poli- funcţionalitatea solului şi importanţa lui planetară 4. noua abordare (pagina 212). În lumina noilor progrese realizate în cunoaş - În genere, importanţa energiei în dinamica solu- tere, solul este într-adevăr un sistem foarte complex lui este menţionată (sau subînţeleasă) de toţi cosmo-geo-biotic situat la suprafaţa uscatului, coe- specialiştii, din ce în ce mai frecvent în ultimul timp. rent, sinergist, autoorganizat evolutivo-energetic Dar în definiţia şi mai ales în geneza solului este prin adaptare continuă, caracterizat prin urmă - prea puţin evidenţiată, accentul punându-se pe „fac- toarele: torii pedogenetici” (factorii de mediu). Într-adevăr, l Existenţa unei structuri materiale abiotice, a factorii de mediu au jucat şi joacă încă un rol decisiv unui suport terigen poros care constituie „osatura” în înţelegerea conceptului istorico-naturalistic de sol relativ stabilă a solului, capabilă să permită şi a relaţiilor cu peisajul geografic, prin faptul că circulaţia, stocarea şi distribuţia de apă, gaze, implicit fluxurile de energie şi de substanţe la soluţii cu nutrienţi sau săruri, compuşi minerali sau suprafaţa scoarţei terestre sunt corelate, în mare organici, căldură. Această „osatură“ se schimbă măsură, de condiţiile de mediu (situaţie care explică continuu, lent în timp, printr-o autoorganizare succesul teoriei sau axiomei factorilor pedogene- specifică. Profilul de sol, cu morfologia lui, dez- tici). De regulă, nu se precizează ce se întâmplă văluie această „osatură” existentă la momentul cer- când solul a ajuns la echilibru cu factorii pedogene- cetării, ce corespunde expresiei plastice a stadiului tici, la stadiul „climax”. de dezvoltare şi, respectiv, de autoorganizare a so- În realitate, nu „factorii pedogenetici” intervin lului aflat într-o continuă dinamică. Această „osa- direct în formarea şi dinamica solului, ci fluxurile de tură” face parte integrantă din sol, fără de care solul energie, substanţe şi informaţie sunt implicate nu poate exista, ea conferă identitatea solului, dar nemijlocit în interacţiunile sinergice din sol, fiind în ea nu reprezintă esenţa solului, „viaţa solului”, ci acelaşi timp strâns corelate cu factorii de mediu. doar înfăţişarea şi trăsăturile morfologice ale O abordare mai modernă trebuie să ţină seamă solului (monoliţii de sol, expuşi în vitrine ale mu- de aceste aspecte, ca şi de progresele realizate în zeelor sau expoziţiilor de soluri, înfăţişează fizi- fizica cuantică. Acest lucru încercăm să-l facem pre- onomia şi unele proprietăţi ale solului, care este liminar în această scurtă prezentare, fără ca prin însă inert, fără dinamică, „mort”). aceasta să se nege teoria factorilor pedogenetici, ci Morfologia solului este foarte importantă, atât dimpotrivă, să o precizeze. pentru clasificarea solurilor, cât şi pentru descifrarea Realitatea, în genere, este considerată azi atât ca informaţiei conţinute (pentru că marchează schim - „existenţă”, ca „obiecte” relativ stabile (pe care le bările produse în sol). percepem), dar şi ca un efect al unor procese, relaţii l Existenţa unor vieţuitoare în sol (edafonul şi interacţiuni sinergistice (pe care nu le percepem solului sau biocenoza solului), ca structură biotică decât indirect, prin efecte), în care energia şi in- vie, alcătuită din macro, mezo şi microorganisme, formaţia au un rol important; pe ele se pune accen- diseminate în „osatura” solului pe care o „biolo gi - tul, ele fiind esenţa realităţii. Obiectele există, deci, zează”; foarte importante sunt microorganismele din dar ca rezultat al interacţiunilor sinergistice. sol care formează cu coloizii minerali (argila) şi „Vederile moderne despre realitate sunt acelea organici (humusul) un complex intim specific solu- ale unor câmpuri de activitate (de interacţiune) în lui, denumit biopedoplasmă, extrem de activ şi reac- care se schimbă informaţie. Obiectele continuă să tiv în dinamica solului. Această osatură „biolo- existe, dar ele îşi pierd statutul primar şi devin deri- gizată” constituie fondul indispensabil al solului în vate ale modului de procesare informatică. Esenţa care are loc dinamica lui, este „substratul sau struc- unui obiect devine potenţialul său complex, multila- tura materială”. teral de interacţiune“ (Jonathan D., Haskett, 1995, l Existenţa (acţionarea) unei structuri energetice citat de Florea şi Munteanu, 2012, pagina 16). dinamice, a cărui acţiune reprezintă practic esenţa1 În modele, accentul în această gândire cade pe solului, dată de continuele schimbări, schimburi, interacţiuni, pe esenţa relaţională. Totuşi, în clasi fi - translocări etc. de ordin geobiochimic, care se des - 32 care şi în caracterizare, se iau în considerare făşoară ciclic şi sinergistic în această „osatură”, între fluxurile (intrări, ieşiri) de energie (lumină, căldură), dinamica şi geneza solului. Aceasta contribuie la substanţe (apă, aer, componenţi minerali şi organici) diferenţierea morfologică prin integrarea lor con- şi informaţie, cu participarea biocenozei solului tinuă în procesele pedogenetice, care sunt de fapt (edafonului); aceste procese complexe desfăşurate procese sumative, adică de cumulare pe termen lung consonantic dau „viaţă” solului aflat într-o continuă (de sute şi mii de ani) ale acestor neînsemnate Δs, schimbare şi autoorganizare şi într-o necontenită produse anual de procesele existenţiale specifice activitate viguroasă, care este specifică dinamicii dinamicii curente, care se află la baza dezvoltării, solului, considerată funcţionalitate (soil functioning) organizării şi evoluţiei solului. (Targulian şi Goryachkin, 2004; Targulian şi Krasil- Energia radiaţiilor solare este prezentă în toate nikov, 2007). procesele din sol, o parte cumulându-se în procesele În sol este prezentă şi acţionează („curge”) ireversibile (trecând ca entropie), marcând autoor- soluţia solului, denumită de către Gh. Ionescu- ganizarea, ordinea solului, altă parte acumulându-se Şişeşti, atât de plastic şi sugestiv „mustul solului”, a în humusul solului; partea consumată se disipează în cărui prezenţă este nelipsită în toate procesele din mediu. Este reînnoită mereu de radiaţia solară prin- sol şi funcţiile lui. Acest „must” se împarte în patru: tr-un flux unidirecţional. l - o parte trece în plantă constituind „seva” aces- Întregul ansamblu de procese din sol (inclusiv teia cu nutrienţii necesari creşterii; fluxurile), petrecându-se la suprafaţa scoarţei teres- - o parte trece în atmosferă ca vapori prin eva- tre, este evident condiţionat şi deci corelat cu facto- 2 porare directă; rii de mediu, denumiţi factori pedogenetici , care – se - altă parte se scurge fie în profunzime sau în apa ştie – sunt variaţi în spaţiu la suprafaţa uscatului şi freatică, fie la suprafaţa uscatului, alimentând părţile variabili în timp. Această dublă variabilitate deter- joase de relief, lacurile sau oceanul planetar; mină marea diversitate a solurilor pe glob, iar - a patra parte formează rezerva de apă a solului variaţia în timp (în acelaşi loc) condiţionează evocare participă la metabolismul acestuia (circuitele luţia poligenetică a solurilor, accentuând pedodiver- biogeochimice). sitatea. Acest „must” (soluţie) al solului se reface mereu Materialul parental şi covorul vegetal, care oferă prin aportul de apă, din precipitaţiile atmosferice (în materia minerală şi pe cea organică, ambele de bază cadrul circuitului hidrologic). Este esenţial pentru în formarea solului, sunt nu doar factori pedogene- toate circuitele biogeochimice. tici, ci precursori ai solului (solul nu este monopa- Întreaga activitate sinergistică din sol se rental, nu are doar rocă mamă, ci biparental, covorul derulează numai cu aportul continuu de energie vegetal fiind factor fertilizant). l solară care „curge” prin sol, mai ales cu apa de Fluctuaţia pe termen lung, respectiv schim- infiltraţie şi cu materia organică moartă încorporată barea notabilă a intensităţii fluxurilor de energie şi anual solului, care include şi o parte din energia substanţe şi implicit a factorilor de mediu, atrage solară convertită prin fotosinteză de plantele verzi; după sine evoluţia solului prin modificări relevant e cu ajutorul viului, al biocenozei solului, care (corespunzătoare) ale interacţiunii sinergistice din- reciclează materia organică, eliberând nutrienţi, tre fluxurile şi procesele din sol care va determina contribuind la desfăşurarea neîntreruptă a biogeoci- în timp o schimbare a solului prin adaptarea lui la clurilor din sol (metabolism), activitate ce se noile condiţii, adesea păstrând caracteristici speci- dezvoltă cu rate diferite în cursul anului, această fice fazei anterioare de evoluţie (considerate relicte); dinamică anuală fiind cunoscută ca pedoritm (Flo- adaptarea are loc prin mecanismul nesesizabilelor rea, 2009). bilanţuri, Δs, ale pedoritmurilor anuale şi însuma- Energia solară este permanent dăruită solului rea lor pe termen lung. Solul devine astfel po - (fără costuri, nepoluată) de Soare, fapt care îl face ligenetic. pe Constantin-Dulcan să spună că „oamenii se pot l Câmpurile de forţă, câmpurile energetice care considera fiii Soarelui”. acţionează în sol, completând structura energetică, l Existenţa unei structuri informaţionale au şi ele o anumită importanţă, poate prea puţin reflectată de pedoritmul anual, respectiv bilanţul de subliniată şi prea puţin cunoscută. Dintre acestea, schimbări anuale, Δs (rezultat prin derularea proce- atracţia selenară, dar, mai ales, forţa gravitaţională selor existenţiale recurente), care, deşi nesemnifica- este cea mai cunoscută; ea dirijând circulaţia apei şi tiv ca valoare, are totuşi importanţă deosebită în a materialelor în sol şi la suprafaţa lui, cu consecinţe 33 extrem de variate, unele pedogenetic constructive, ficărilor produse prin autoorganizarea solului, O , altele pedogenetic distructive. expresie a „informaţiei” acumulate (sau „negen- Mult mai puţin, sau chiar, necunoscute sunt tropiei”) (Florea, 2009; Coteţ et al., 2011), totul acţiunile magnetismului terestru, dar mai ales cele fiind condiţionat (influenţat) de condiţiile de mediu determinate de forţele de atracţie electrostatică în C, cunoscute ca factori pedogenetici. domeniul ionilor din soluţiile din sol şi al coloizilor, Această relaţie se pretează mai bine la evaluări de forţele capilare care pot dirija circulaţia apei şi sau interpretări, atât sub aspect calitativ, cât şi canti- soluţiilor chiar în direcţii contrare celor determinate tativ. de gravitaţie, ca şi de forţele din câmpurile electro- magnetice cosmice sau de forţele din câmpurile concluzii bioenergetice generate de activitatea biologică, încă În această „eră” a dezvoltării fizicii cuantice, a nestudiate. teoriei sistemice, a globalizării şi a informaţiei s-au l Prin specificul lor, solurile reprezintă un schimbat multe în gândirea despre realitate. sistem natural cu o dinamică foarte complexă, mul- „Înţelegerea soluţiilor este mai clară şi influenţa tiimplicat în variate fenomene şi, ca atare, multi- omului asupra solului este mai predictibilă, dacă o preţios, datorită rolului lor de receptor-distribuitor evaluare a energiei fluxurilor şi proceselor face direct (împreună cu oceanul) a energiei solare pe parte din procesul gândirii noastre” spune, pe drept glob, ca şi poziţiei lor de interfaţă a geosferelor Ter- cuvânt, Smeck şi coautorii (1983). rei, constituind „nucleul” peisajelor de la suprafaţa În abordarea nouă, care încearcă integrarea no - uscatului. Acest fapt le implică în multiple şi variate ilor cunoştinţe, solul – ca entitate individuală – este procese inerente scoarţei terestre, fiind totodată un corp (sistem) dinamic cosmo-geo-biotic, la su- principalul izvor şi suport al vieţii şi societăţii. prafaţa scoarţei terestre, de fluxuri concertate ener - Această polivalentă capabilitate a dinamicii solului getico-informaţional, având: este cunoscută, de regulă, ca polifuncţionalitate sub - un suport material constituit dintr-o „osatură” forma variatelor funcţii („servicii”) ecologice, pro- mineralo-organică (biologizată), poroasă, relativ ductive, economice, energetice, sanitare, tehnico- stabilă (profilul de sol sau pedonul), inclusiv eda- economice, informaţionale pe care le îndeplinesc fonul ca parte vie; solurile (Kovda, 1985; Florea, 1991, 2013; Hera, - dinamism specific continuu reprezentat de 2015). l interacţiunea sinergistică recurentă dintre fluxurile Solurile conţin o variată şi bogată informaţie de energie, materie, informaţie şi procesele ritmice despre caracteristicile şi potenţialele lor de folosire, din sol, care îi conferă „viaţă” (existenţă) şi îl fac să fertilitate, despre condiţiile de mediu, despre aibă o dezvoltare ciclică în corelaţie cu complexul condiţiile de risc etc., consemnate în morfologia lor. unitar al factorilor de mediu (pedogenetici), variaţi Solul „vorbeşte”, dar trebuie să-i cunoşti limbajul, în spaţiu şi variabili în timp. să-i descifrezi sistemul de semnalizare. Dinamica solului generează funcţii variate care l Noua abordare – fără a nega importanţa con- sunt toate foarte importante pentru natură şi socie- ceptului clasic de sol ca entitate (sistem) istorico- tate, dar cea mai reprezentativă este cea de partici- naturală şi a relaţiei S = f (c, p, b, r, t) (Dokuceaev, pare în cadrul ecosistemelor la fotosinteza materiei 1883; Jenny, 1941), dintre sol şi factorii de mediu vegetale şi implicit la securitatea alimentară (Hera et sau pedogenetici (climă, materialul parental, factor al., 2006). biologic, relief, vârstă) – pune accent însă pe fluxurile de energie, substanţe şi informaţie (organizare) „Osatura” este capabilă să asigure circulaţia redate mai adecvat de relaţia: fluxurilor şi interacţiunea sinergistică; ea însăşi se modifică în procesul de funcţionare a sistemului, ca urmare a procesului sumativ de acumulare a in - fimelor schimbări în bilanţul pedoritmurilor anuale, în care se subliniază că starea solului S la timpul t Δs, pe termen lung3. Interacţiunea sinergistică (di- este rezultatul schimbărilor produse în materialul namica solului) se derulează cu aportul şi consumul parental P (ca fondul iniţial al solului) prin acţiunea îndeosebi de energie solară (gratuită, nepoluantă) şi adiţiilor (intrărilor) I , a pierderilor (ieşirilor) E , a al acţiunii biocenozei solului şi este strâns corelată 34 transformărilor în interiorul solului T şi a modi- cu factorii de mediu, fapt care explică marea diversitate a solurilor (pedodiversitate), ca şi evoluţia în Loewer Barry (coordonator), 2009, Filosofie în 30 de secunde, Editura Litera, Bucureşti, 160 p. timp, paralel cu modificarea condiţiilor de mediu, Manolescu G., 2015, Mihai Drăgănescu – noua paradigmă a prin adaptarea la noile condiţii (solul devenind poli- informaţiei, spaţiu şi timp, „Academica“, nr. 6–7, XXV, 296–297, genetic). pp. 38–42. Nu sunt încă bine cunoscute influenţele diverse- Munteanu I., 2011, Elemente de pedofilosofie (Elements of Pedophilosophy), Editura SITECH, Craiova, 174 p. lor câmpuri energetice considerate minore, care ac - Murgoci G.M., 1911, Zonele naturale de sol în România, ţionează în sol. Anuarul Institutului Geologic Român, volumul IV (1910), fasc 1., Noua abordare pune accent pe continua inter- Bucureşti, pp. 1–21. Murgoci G.M., 1924, État de l’Étude et de la Cartographie de acţiune a fluxurilor continue de energie, substanţe şi sols dans divers Pays de l’Europe, de l’Amerique du Nord, de informaţie cu procesele din sol în formarea şi l’Afrique et de l’Asie, Institutul Geologic al României, Bucureşti. existenţa (dinamica) solului, dar nu neglijează Papacostea P., 1987, Biologia solului, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 272 p. legătura cu factorii de mediu cu care au o strânsă Popper K.P., 2001, Conjecturi şi infirmări, Bucureşti. corelaţie. Richter D. de B. Yaalon, Dan H, 2011, The Changing Model of Soil, Revisited, S.S.S.Am.J., 76, 766-778; doi 10.2136/ssaj/2011.6407. Rode, A.A., 1955, Pocivovedenie, Moskva-Leningrad, 524 p. Bibliografie selectivă (în limba rusă), 1958. Rode A.A., 1958, Factorî pocivoobrazovaniia I poci- voobrazovatelnăi proţess, Pocivovedenie, No. 9, pp. 29–38. Barbu N., 1998, Solul ca înveliş geografic, lucrările Semina- Smeck E.N., Runge E.C.A., Mackintosh E.E., 1983, Dyna - rului geografic „Dimitrie Cantemir”, nr. 17–18, pp. 133–136. mics and genetic modeling of soil systems, în Pedogenesis and Chiriţă, Const. D., 1974, Ecopedologie cu baze de pedologie Taxonomy I , volumul 11 A, Elsevier, Amsterdam. generală, Editura Ceres, Bucureşti, 590 p. S.S.S., 1975, Soil Taxonomy, USDA Handbook, no. 436, Constantin-Dulcan, D., 2009, Inteligenţa materiei, ediţia a III-a, Washington, 754 p. (second edition in 1999). Editura Eikon, Cluj-Napoca, 474 p. Stasiev Gr., 2006, Analiza filozofico-conceptuală a pedologiei Coteţ Valentina, Mocanu Victoria, Florea N., 2011, The cyclic ca ştiinţă fundamentală biosferologică, Chişinău, 310 p. development and evolution of soil cover; pedorhitmicity and Targulian V.O., Sokolov I.A., 1978, Structurnâi i functsio- pedoperiodicity, Proc. Int. Conf. 100 Years Bulgarian soil science, nalnâi podhod k pocive; pociva-pamiati i pociva-moment, în volu- 16-20 May, 2011, Part one, pp. 61–66. mul Matematiceskoe modelirovanie v ecologii, Editura Nauka, Dokuceaev V.V., 1883, Ruski Chernozioms (Russian Cher- Moscova. nozems), Petersburg. Targulian V.O., Goryachkin S.V., 2004, Soil memory. Types Dokuceaev V.V., 1953, Opere alese, Editura Academiei of record, carriers, hierarchy and diversity, „Revista Mexicana de Române, Bucureşti, 458 p. (traducere din limba rusă). Ciencias Geologicas“, v. 21, num. 1, pp. 1–8. Florea N., 2009, Pedodiversitate şi pedociclicitate. Solul în Targulian V.O., Krasilnikov P.V., 2007, Soil system and pedo- spaţiu şi timp, Bucureşti, 280 p. genic processes: Self-organization, time scale, and environmnental Florea N., Munteanu I., 2012, Sistemul Român de Taxonomie significance, Catena 71 (2007), 373-381; doi: 10.1016/j.catena. a Solurilor (SRTS), Edititura SITECH, Craiova, 206 p. Williams V.R., 1950, Pedologie, ediţia a II-a, Editura Agro- Fridland, V.M., 1974, Structure of the Soil Mantle, in Geo- silvică de Stat, Bucureşti, 488 p. (tradus din limba rusă). derma, vol. 12, nr. 1–2, Amsterdam, pp. 35–41. Wilding L.P., Smeck N.E., Hall G.F. (editors), 1983, Pedoge- Ganssen Robert, 1957, Bodengeographie, Stuttgart, Kochler nesis and Soil Taxonomy, Developm., in Soil. Sc., 11A, Elsevier, Verlag. Amsterdam-Oxford-New York, 303 p. Hera Cr., Popescu A., Mihăilă V., 2006, Soil – the guarantee of sustainable development and food security, in Soil Fert. and Future of Agric. in Europe, Cr. Hera, Cr. Kelps, editors, Publishing House of the Romanian Academy, pp. 25–38. note Hera Cr. (editor), 2015, Al VIII-lea Congres Mondial de Ştiinţa Solului. Pledoarie pentru sol, Editura Academiei Române, Bucureşti, 193 p. 1 Esenţa: „Ceea ce exprimă principalul şi stabilul din obiecte Jenny Hans, 1941, Factors of soil formation, McCraw-Hill şi din fenomene, natura lor internă, ascunsă, latura care nu este Book Company Inc., New-York and London, 281 p. dată sau perceptibilă nemijlocit; ceea ce poate fi cunoscut numai Kellogg Ch. E., 1938, Soil and society, in Soil and Men. Year- trecând de forma exterioară a lucrurilor, pătrunzând în adâncul book of Agriculture, USDA, pp. 863–886. lor cu ajutorul gândirii” (DEX, 1998). Kovda V.A., 1973, Osnovî ucenia o pocivah, volumele 1 şi 2, 2 Această corelare reprezintă argumentul raţional pentru Editura Nauka, Moscova. includerea cercetării factorilor de mediu în domeniul „ştiinţei solu- Lin H., 2011, Three Principles of Soil Change and Pedogen- lui” (în scopul precizării fluxurilor). esis in Time and Space, SSSA 75, Anniversary Paper, 6, pp. 3 Acumularea micilor schimbări cantitative trec în schimbări 2049–2070. calitative.

35 medalia pentru cercetarea istoriei orașelor Vasile Ciobanu*

Încă de la înființarea sa în anul 1992, la inițiativa rarea unor universități și muzee din diferite centre domnului profesor universitar dr. Paul Niedermaier, urbane (17 până în prezent). Aceste manifestări membru corespondent al Academiei Române, științifice au permis cunoașterea activității Comisiei Comisia de Istorie a Orașelor din România și-a pro- și atragerea de noi membri, stimularea cercetărilor pus coordonarea și stimularea investigațilior de istorie a orașelor. Un deziderat care a existat de la științifice în domeniul trecutului centrelor urbane. începuturile activității Comisiei a fost înființarea Cei peste o sută de membri ai Comisiei, proveniți unui premiu pentru a încuraja și pe această cale dintre istorici, arhitecți, urbaniști, muzeografi, preocupările pentru cunoașterea trecutului și rolului arhiviști, geografi etc. au în centrul activității lor orașelor în viața societății. științifice studierea genezei și evoluției generale a La propunerea președintelui de onoare al CIOR, orașelor până în zilele noastre, urbanismul, Prezidiul Academiei Române a aprobat instituirea demografia urbană, viața economică, socială și Medaliei pentru cercetarea istoriei orașelor. Statutul culturală din orașe, rețeaua de orașe în diferite Medaliei, aprobat de adunarea generală a Comisiei, epoci, habitatul urban, infrastructura, protejarea și prevede că distincția poate fi acordată unui studiu conservarea centrelor istorice ale orașelor ș.a. sau proiect din domeniile de interes ale CIOR, Totodată, s-a avut în vedere elaborarea unor instru- apărut cu doi ani înainte de momentul decernării. mente de lucru: atlase istorice ale orașelor, Medalia poate fi acordată și unui cercetător pen- bibliografii, dicționare, cronologii ș.a. după tru întreaga sa activitate, pentru realizările sale și recomandările Comisiei Internaționale de Istorie a pentru susținerea activității CIOR, la recomandarea Orașelor, în care CIOR are un reprezentant în per- comitetului Comisiei. soana dlui profesor universitar dr. habil. Laurențiu Autorii care consideră că volumele lor, publica- Rădvan de la Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” te cu doi ani înainte de anul în care se conferă meda- din Iași. Sediul Comisiei a fost stabilit la Institutul lia, pot primi această distincție, trebuie să trimită la de Cercetări Socio-Umane din Sibiu, unde există și sediul Comisiei din Sibiu (Bulevardul Victoriei nr. o mică echipă de cercetare a acestui domeniu. 40), un exemplar din lucrare, însoțit de un CV. Un În cei 23 de ani de la constituirea sa, Comisia de curatoriu instituit prin statut va referi asupra Istorie a Orașelor din România a organizat anual cel conținutului volumelor trimise și va acorda medalia puțin o sesiune de comunicări științifice cu colabo- acelei lucrări care propune înnoiri metodologice,

36 *Dr., cercetător ştiinţific, Institutul de Cercetări Socio-Umane, Sibiu subiecte și interpretări noi, informații mai puțin lucru, istoriografia noastră se înscrie alături de cunoscute, căi noi de abordare, concluzii pertinente. celelate țări europene la acest capitol. Totodată, a De asemenea, vor fi avute în vedere structura fost reliefat faptul că Atlasul Brăilei are cel mai lucrării, stilul, calitatea reproducerilor, planșelor, mare număr de planșe și hărți din întreaga serie, hărților prezentate. având și planșe color. A fost avut în vedere și faptul Medalia este însoțită de o diplomă și de un pre- că Dan Dumitru Iacob, cercetător științific la Insti- miu în bani. Medalia este turnată din tombac sablat tutul de Cercetări Socio-Umane din Sibiu, a fost patinat și are un diametru de 80 mm. Pe avers este coordonator și la alte trei atlase, iar Ionel Cândea, inscripția COMISIA DE ISTORIE A ORAȘELOR profesor universitar și director al Muzeului Brăilei, DIN ROMÂNIA, iar pe revers se înscrie numele este unul dintre cei mai importanți susținători ai celui premiat și anul conferirii Medaliei. activităților Comisiei de Istorie a Orașelor. Medalia Medalia a fost acordată pentru prima dată, în oferită celor doi istorici a fost însoțită de diplome și adunarea generală a Comisiei de Istorie a Orașelor de un premiu de câte 500 de euro pentru fiecare. care s-a desfășurat în cadrul sesiunii anuale de Festivitatea de premiere s-a încheiat prin alte câteva comunicări științifice, organizată în colaborare cu piese muzicale interpretate de același trio. Medalia Muzeul Județean Satu Mare, în 18-19 septembrie conferită încununează o activitate științifică 2015 în sala de festivități a muzeului sătmărean. susținută a celor doi cercetători în domeniul istoriei Pentru crearea unei atmosfere festive a fost invitat orașelor și în același timp este un imbold pentru noi un trio de la Filarmonica din Satu Mare, care a inter- strădanii în acest sens. pretat câteva piese scurte de Bach, Beethoven, Per- Sperăm ca în anii viitori, premiul instituit de golesi, Purcell, Daquin. Medalia a fost acordată în Comisia de Istorie a Orașelor să fie atribuit altor acest an lucrării Atlasul istoric al orașelor din lucrări valoroase, care să aprofundeze cunoștințele România. Seria B. Țara Românească. Fascicula 3. despre trecutul centrelor urbane, să propună noi Brăila / Städtegeschichteatlas Rumäniens. Reihe B. teme și metodologii, să îmbogățeacă patrimoniul Walachei. 3. Lieferung Brăila, coordonatori: Ionel științei istorice. Comisia așteaptă până la 1 martie Cândea și Dan Dumitru Iacob, apărută la Editura 2016 propuneri de lucrări din domeniul istoriei Istros a Muzeului Brăilei, în 2013. orașelor, apărute în anul 2014, care să fie premiate În Laudatio, prezentată de Laurențiu Rădvan, în 2016 și în acest fel să fie cunoscute ca realizări de s-a subliniat importanța științifică a întregii serii de excepție, rezultate ale unor investigații sistematice, 7 atlase apărute până în prezent (pentru orașele ale unor proiecte de cercetare, eventual ale unor Sighișoara, Sebeș, Siret, Suceava, Câmpulung și tineri care au obținut titlul de doctor în știință cu Târgoviște) și faptul că prin aceste instrumente de aceste lucrări.

37 Puncte de vedere mihail diaconescu – Istoria literaturii dacoromane, un câștig de informație și interpretare Acad. Răzvan Theodorescu

Profesorul universitar Mihail Diaconescu – pre- Imnuri, epistole, tratate şi, mai ales, acte marti - miat de Academia Română pentru contribuţia sa la rice (pentru Epictet şi Astyon de la Halmyris, Dasius cercetarea esteticii ortodoxiei – a publicat în 1999 de la Axiopolis, Emilian de la Durostorum, Sava de prima ediţie a cuprinzătorului său volum Istoria la Buzău), autori de la Dunărea de Jos, precum literaturii dacoromane, a doua ediţie apărând în Theotim I „Filosoful”, cel legat de Ioan Gură de 2013. Aur, Ioan Cassian, cel ce a mers în Palestina şi a O prezentare judicioasă a istoriografiei proble - scris despre cenobitism, murind la Marsilia şi in- mei însoţeşte o privire de ansamblu şi o analiză de trând în istoria culturală a Galliei şi a Franţei medie- amănunt a ceea ce, altădată, părintele profesor Ioan vale, Dionisie Exiguus, apropiat de Cassiodor la Vi- G. Coman, reluând preocupările lui Sextil Puşcariu, varium şi autor al calendarului ecleziastic; dar şi ger - numise ,,literatura străromână’’, termen larg şi manicul Iordanes, creştinul romanizat şi autor al echivoc, totuşi, chiar dacă dacoroman nu este nici Geticei, semănătoare de confuzii etnice, formează el un termen foarte clar (eu însumi, ocupându-mă de obiectul de studiu al profesorului Mihail Diaconescu, mileniul 400–1400 din perspectiva artistică, l-am care încearcă să restituie o întreagă epocă în care s-a scris şi reflectat pe marginea credinţei creştine la Dunăre şi la Carpaţi. Într-o vreme în care Orientul european nu avea universităţi, reţeua de scaune episcopale şi de centre monastice a salvat moştenirea antică greco-romană, iar „latina creştină” şi elina vorbite aici, ca şi în Balcanii de miazănoapte, erau mărturia ataşamentu- lui acestei lumi faţă „sacrosanta vetustas”. Era o lume creştină respectuoasă de hotărârile conciliare – cazul cutărui episcop de Novae, cel al unui episcop de Remesiana (faimosul Nicetas sud- dunărean), sau atunci când era eretică – cazul epis- copului arian Auxentius de Durostorum, ucenicul lui Ulfila (Wulfila) – se ridică la un înalt nivel spiritual mărturisit de polemici cu Părinţi ai Bisericii, ca Ambrozie din Milan. Chiar dacă personal mă îndoiesc că „scitul” Dio- nisie este unul şi acelaşi cu faimosul Pseudo Areo- pagit – pe care îl cred în continuare ca venind din mediul monofizit al Siriei de la 500 – sau dacă per- evitat prudent, în măsura în care Dacia, Moesia, sist în credinţa că Aethicus Histricus nu a făcut decât Scythia, Minor, Pannonia erau populate în Antichi- o „călătorie de cabinet” cu faimoasa sa Cosmogra- tate de populaţii dacice şi de altele orientale, azi fie, voi spune că vastul tratat al profesului Diaco- cred, nu mai puţin că este termenul cel mai puţin nescu reprezintă un câştig de informaţie şi interpre- ambiguu). tare. 38 cristian ploscaru – Originile „Partidei Naționale”. Sub semnul „politicii boierești”, 1774–1828 Acad. Alexandru Zub

Dintre istoricii care s-au afirmat exemplar în cinci capitole, îmbinând ingenios criteriul tematic ultimii ani, universitarul Cristian Ploscaru (n. 1969), (de la definirea conceptului până la concluzii) cu cel cu studii de specialitate la Alma Mater Iassiensis, impus de calendar, de cronologia evenimentelor. Nu s-a impus prin cercetări personale de vastă ampli - e cazul să insistăm, pentru moment, asupra în- tudine și de aleasă calitate profesională. Curriculum delungatei și sinuoasei „querelle” legate de sin - vitae disponibil și lista selectivă de lucrări științifice tagma partida națională, analizată de autor, cum se sugerează un amplu proiect de restituție istoriogra- spune, în lung și în lat, cu tendința expresă de a epuiza fică, pe linia vechilor slujitori ai domeniului din (lucru imposibil, totuși) sursele, disputele, nuanțele spațiul moldav. puse în joc de la Kuciuk-Kainargi până la Adriano- După unele studii mai restrânse de istorie social- pol, interval atât de dinamic în „economia” crizei politică, sensibile la noile teme din domeniu, cele orientale, unul decisiv pentru lumea românească din mai multe privitoare la epoca tranziției spre moder- zona carpato-danubiană. nitate, cu accent pe idei și mentalități, domnul Cris- Înaintași celebri în studiul temei, de la A.D. tian Ploscaru a ajuns să exploreze, minuțios, mono- Xenopol și V.A. Urechia la Pompiliu Eliade și I.C. grafic, „Partida Națională” din Principatele Ro- Filitti, de la Nicolae Iorga la Vlad Georgescu e.g., au mâne în prima jumătate a secolului al XIX-lea, stu- fost puși la contribuție pentru limpezirea multor diu ce a constituit, de altfel, și tema disertației doc- aspecte, la care autorul monografiei a știut să adauge torale, sub îndrumarea academicianului Gheorghe propriul său opis de teme și nuanțe. Platon (2006), iar mai apoi materia unui amplu Prefațatorul volumului, spirit afin, n-a ezitat să o volum, cel de față, cu titlul Originile „Partidei prezinte ca pe o „carte sărbătorească”, un „eveni- Naționale” din Principatele Române, I, Sub semnul ment editorial”, menit să constituie un reper de „politicii boierești”, 1774–1828, incluzând, așadar, neocolit în literatura domeniului. Subscriind imo în materia respectivă și un sfert de secol anterior, pectore la această concluzie, o recomandăm, la impus, pesemne, de evoluția „problemei orientale” rându-ne, pentru un premiu al Academiei Române, și de nevoia unei explicații „genetice” a chestiunii cu speranța că o asemenea recunoaștere va stimula, antamate, în „economia” unei istorii a raporturilor încă mai mult, elanul creativ al autorului. internaționale. Un asemenea proiect se leagă, evident, de o lungă tradiție istoriografică, cu nume ilustre, dar mai cu seamă de ultima serie, menționată ca atare în cuprins de autorul monografiei. Cel de care domnul Cristian Ploscaru se simte mai afin tematic și ca metodologie este însă profesorul Mihai Cojocariu, autor el însuși al volumului Partida națională și constituirea statului român (1856–1859), apărut în aceeași colecție, Historica, definitorie pentru evoluția istoriografiei noastre din ultima pătrime de secol. Cu situația acestui domeniu, metodologia și sursele, debutează de altfel, în chip firesc, studiul de care ne ocupăm, unul dintre cele mai substanțiale produse în acești ani, mai productivi decât s-ar bănui sub acest unghi. Materia însăși a fost structurată în 39 Opinii

enciclica Laudatio si’ în gândirea și acțiunea ecologistă ale secolului al XXi-lea

Mircea Duțu*

La aproape jumătate de secol de la publicarea celebrului articol al lui Lynn White (1907–1987), istoric nord-american al ştiinţelor şi tehnicilor medievale, Rădăcinile istorice ale crizei noastre ecologice1, controversa astfel generată privind rolul şi influenţa creştinismului în degradarea biosferei pare a se stinge definitiv prin publicarea de către Papa Francis a Enciclicii Laudatio si’, despre grija pentru casa noastră comună (în continuare Enci- clica sau Enciclica Laudatio si’), document de pozi- ţie în gândirea ecologică şi de revigorare a acţiunii globale de protecţie a mediului2. Teza lui White potrivit căreia creştinismul latin medieval impusese până la extremă antropocentrismul biblic, întrucât considerând omul (singurul plă- mădit după „chipul şi după asemănarea” lui Dumne- zeu) ca fiind deasupra tuturor celorlalte creaturi, a deschis calea reducerii ansamblului Creaţiei la un rădăcini, implicaţii şi semnificaţii simplu stoc de resurse destinate unei exploatări teh- Revendicându-şi prin chiar titlul său (preluat din nice fără limite, în vederea producerii de cât mai celebra Cântarea creaturilor) o ascendenţă ce urcă la 3 multă bogăţie . Acestei perspective hegemonice i s-a Sfântul Francisc din Assisi (circa 1181/1182–1226), opus, dintr-un început, spiritualitatea Sfântului Enciclica invocă o tradiţie îndelungată a preocupări- Francisc din Assisi, care afirma, dimpotrivă, egalita- lor – de reflecţie şi acţiune – privind respectarea şi tea tuturor creaturilor, inclusiv a fiinţelor umane, conservarea naturii. Într-adevăr, Il Poverello nu adu- faţă de transcendenţa divină, iar prin noua Enciclică, cea nimic în plus de ce ne oferea deja Biblia şi tradi- document ce îşi revendică în mod deschis o aseme- ţia creştină eremitică, în special în privinţa raportului nea ascendenţă ideatică primară, se consolidează pe privilegiat cu animalele; Cântarea creaturilor provi- deplin o atare poziție, care se impune astfel defini- ne în linie dreaptă din Psalmi şi din Cântarea celor tiv, oficial şi teoretic. În acelaşi timp, intervenind trei tineri şi nu se inventa nimic, considerându-se într-o perioadă dacă nu de abandon total, cel puţin animalele ca fraţi; Gherasim Palestinianul şi Floren- de tranziţie a abordării şi de confuzie a acţiunii eco- tin Italianul tratau la fel leul sau ursul lor. Ceea ce era logice, ea înlătură dubiile şi arată calea dreaptă, nou la Francisc, este trecerea în prim-plan, cu o forţă relansând, astfel, pe cât posibil, preocupările umane explozivă, a acestei teme a fraternităţii, care se întinde privind mediul. la toate creaturile lui Dumnezeu, animate ori inani-

40 *Prof. univ. dr., director, Institutul de Cercetări Juridice „Acad. Andrei Rădulescu“ Bucureşti mate, soare, arbori, efectuând astfel o revoluţie, de din anii 1960, a pus omul în centrul preocupărilor pe urma căreia este departe de a se fi tras toate con- referitoare la mediu şi, mai ales, în perspectiva secinţele din punct de vedere teologic4. reprezentanţilor Şcolii de la Frankfurt, care denunţa În plan ştiinţific, deşi se consideră adesea că o dezvoltarea necontrolată şi fără limite a tehnicii şi conştientizare ecologică a avut loc abia începând cu pericolele pe care aceasta le prezintă pentru anii 1960, în Occident, încă în urmă cu peste 150 de democrație şi chiar pentru condiţia umană. Să ne ani, de exemplu, Charles Darwin (1809–1882), după amintim astfel că Adorno şi discipolii săi susţineau ce a propus teoria evoluţiei lumii vii, se îngrijora de că, departe de a fi neutră, tehnica este în serviciul capacitatea noastră de a distruge mediul. unei raţionalităţi instrumentale, axată pe adaptarea În 1868, la doi ani de la forjarea termenului de naturii şi mai mult decât atât, una care să se reali- ecologie de către E. Haeckel şi nouă ani după publi- zeze în termen scurt. Astăzi, Papa Francis afirmă că carea lucrării Despre originea speciilor (1859), Dar- puterea tehnologiei ne pune în faţa unei răscruci; win cita expresia atribuită lui Francis Bacon tehnica „exprimă tinderea sufletului uman spre (1561–1626) „ Knowledge is Power” („Cunoaşterea depăşirea treptată a anumitor condiţionări mate- este o putere”) şi continua: „Numai astăzi omul a ri ale ” (paragraf 102), iar bine orientată produce început să probeze la ce punct cunoaşterea este o lucruri menite a îmbunătăţi calitatea vieţii şi chiar putere. Omenirea a dobândit o asemenea dominaţie este capabilă să producă frumosul. Dar, în acelaşi asupra lumii materiale şi o atare putere de a creşte timp, tot ştiinţa şi tehnologia îi conferă omului şi o numeric, astfel că este probabil că va invada întreaga putere teribilă, „o dominaţie impresionantă asupra suprafaţă a Terrei, până la anihilarea unora dintre ansamblului neamului omenesc şi a lumii întregi. formele şi minunatele varietăţi de fiinţe vii.” Cu Omenirea nu a avut niciodată atâta putere asupra ei excepţia, menţiona savantul englez, a animalelor şi a însăşi şi nimic nu garantează că o va folosi în bine” plantelor pe care le vom conserva în fermele şi grădi- (paragraf 104). nile zoologice şi botanice. Asemenea consideraţii ne trimit în timp la ideile Odată cu constituirea ecologiei ca ştiinţă auto- lui Hans Jonas (1903–1993) care, în lucrarea sa car- nomă, preocupările în materie s-au amplificat, iar la dinală Principiul responsabilitate (1979), îngrijo- jumătatea veacului trecut problema ambientală a rându-se că prin tehnică omenirea are capacitatea de fost conştientizată şi asumată ca un imperativ major a se autodistruge şi e predispusă a o face, spre sal- al contemporanităţii. varea sa recurge la considerentele eticii. El fondează Din această perspectivă, proiectul „casei co - astfel un nou imperativ categoric: omul trebuie să mune” valorifică evoluţii îndelungate ale reflecţiei existe şi să continue să existe, căci el posedă, ca şi practicii umane în raporturile sale cu natura, orice fiinţă vie, o valoare absolută care îi este ine- denunţă greşelile, menţionează eşecurile şi încearcă rentă şi care trebuie să fie protejată fără ezitare. În să preia şi să valorifice mai tot ceea ce s-a dovedit practică, aceasta ar impune interzicerea oricărui gest viabil şi adevărat. tehnic care comportă un risc, chiar infim de a dis- Pornind de la premisa că „Biserica nu pretinde truge umanitatea ori valoarea particulară a omului, să definească probleme ştiinţifice, nici să ia locul ceea ce presupune ca permanenţa sa „ontologică” să politicii, ci invită la o dezbatere onestă şi transpa- fie asigurată. rentă, pentru ca necesităţile particulare sau ideolo- Revenind la perspectiva papală, în consonanță giile să nu lezeze binele comun” (pararagraf 188) şi cu un asemenea rol decisiv acordat eticii, Enciclica încercând să evite astfel ab initio, imputarea impli- Laudatio si’, arătând că „omul modern nu a fost edu- cării într-o dezbatere ştiinţifică în curs, precum cea cat spre folosirea concretă a puterii, iar imensa legată de cauzele antropice ale încălzirii globale, creştere tehnologică nu a fost însoţită de o dezvol - documentul papal exprimă, pe lângă un conţinut tare a fiinţei umane în ceea ce priveşte responsabi- concret dens, novator, sintetic şi bine structurat, litatea”, consideră că soluţia o reprezintă valorile câteva mesaje ce se constituie în linii de forţă ale conştiinţei, etica solidă şi cultura ecologică. În fine, unei viziuni asupra problematicii ecologice. se valorifică, într-un anumit fel, ideile unuia dintre Am putea afirma, fără teama de a greşi, că, prin discipolii lui Jonas, Vittorio Hosle (autorul unei concepţia şi poziţiile pe care le exprimă şi le pro- semnificative Filosofii a crizei ecologice, 1991) movează, Enciclica Laudatio si’ se înscrie în marele potrivit cărora se impune a se renunţa la „infinitis- curent de gândire al ecologiei umaniste care, încă mul” epocii moderne, iar omul trebuie să se debara- 41 seze de mai multe dintre nevoile pe care şi le-a creat Aşadar, trebuie să repunem bunăstarea omenirii în deceniile următoare anilor 1950, a căror universa- în centrul reflecţiei asupra naturii, iar ca prim obiec- lizare ar distinge lumea, şi să înveţe să înţeleagă şi tiv se cuvine conştientizat faptul că ceea ce putem şi să iubească limitele. Reflexul enciclic este evident: trebuie păstrat nu este atât starea actuală a universu- nevoia unei spiritualităţi care să dea în mod real o lui viu, ci mai ales capacitatea sa de a se regenera şi limită tehnicii, acţiunii umane şi să o conţină într-o reînnoi, de a ne permite să co-trăim, ca specie între lucidă stăpânire de sine (paragraf 105). specii. Sesizând amploarea şi multidimensionalitatea În litera Enciclicei papale, un asemenea impera- crizei ecologice în curs, cel puţin implicit, Enciclica tiv ne apare astfel formulat: „...Înainte de toate, Laudatio si’ trage un semnal de alarmă asupra ten- omenirea e cea care are nevoie să se schimbe. Lip- dinţei evidente în ultimii ani de a ne concentra seşte conştiinţa unei origini comune, a unei aparte- atenția şi preocupările aproape numai asupra pro- nenţe reciproce şi a unui viitor împărtăşit de toţi. blematicii încălzirii globale şi a schimbărilor clima- Această conştiinţă de bază ar permite dezvoltarea tice, un aspect important, dar secvenţial al comple- de noi convingeri, noi atitudini şi stiluri de viaţă. xelor şi diverselor probleme de mediu globale ale Reiese astfel o mare provocare culturală, spirituală planetei. Şi aceasta, întrucât clima şi provocările şi educativă care va implica lungi procese de rege- sale reprezintă, mai degrabă, un revelator; acţiunea nerare” (paragraf 202). antropică, dincolo de limitele acceptabile, a efec- Desigur, locul omenirii în natură a constituit tului de seră nu constituie în sine, decât o formă de întotdeauna o problemă culturală pentru orice spiri- poluare a aerului, în primul rând, prin emisiile de tualitate şi dimensiunile sale au fost relevate adesea. CO2, cu efecte desigur specifice, care se adaugă şi Documentul papal conferă însă acesteia o dimen- se potenţializează reciproc cu altele, deosebit de siune socială profund umană şi universală, sublini- periculoase pentru sănătatea umană, precum parti- ind efectele dramatice ale degradării mediului asu- culele fine ori derivaţi nitriţi. Aşadar, a focaliza şi pra suferinţelor celor mulţi: „O adevărată abordare reduce preocuparea ecologică numai asupra încăl- ecologică, se conchide în acest sens, se transformă zirii climei riscă să deturneze eforturi indispensa- întotdeauna într-o abordare socială”, care trebuie să bile pentru a ocroti sănătatea, a reduce inegalităţile integreze justiţia în discursul privind mediul. şi a proteja mediul. Nu putem să nu remarcăm, în acest context Accelerarea fără precedent a schimbărilor ome- general, consideraţiile Papei Francis asupra „culturii nirii şi ale planetei, în discrepanţă tot mai mare cu deşeului”, a risipei care marchează dimensiunea ritmul natural lent al evoluţiei biologice impune o socială a ecologiei integrale. Din această perspec - nouă abordare în privinţa stării ecologice şi, deopo- tivă, reflecţiile sale se întăresc cu aprecierile unor trivă, a unui alt raport cu natura, respectiv al propriei economişti, precum Amartya Sen, care arată că foa- noastre umanităţi, care trebuie inventat. În noul metea este provocată, în cvasitotalitatea cazurilor, umanism promovat prin concepţia ecologiei inte- nu de o producţie insuficientă de hrană, ci de exis- grale, problema cardinală nu este cea a viitorului tenţa inegalităţilor, lipsa de solidaritate, de partaj, de naturii, ca atare; ea a existat circa 3,5–4 miliarde de autentică democraţie şi de acces a anumitor popu- ani fără noi şi va continua să evolueze şi după spe- laţii ori persoane la drepturile lor fundamentale. Prin cia umană. Chiar şi în era „antropocenului”, când urmare, la singura preocupare de o „dezvoltare du - omenirea a devenit o adevărată forţă geologică, ce rabilă”, care ar face să continue tragediile şi inegali- influenţează major atmosfera, hidrosfera şi biosfera, tăţile, s-ar impune să adăugăm grija unei dezvoltări este exagerat a se afirma că se va ajunge ca ea să dis- „echitabile”. Aşadar, nu numai că modul nostru de trugă natura. Va fi afectată major starea echilibrelor dezvoltare economică şi socială nu este sustenabil ecologice de la un moment dat, dar după această tul- pentru generaţiile viitoare, dar devine din ce în ce burare gravă, sistemul planetar se va reface şi va eli- mai inechitabil pentru generaţiile prezentului. mina intruziunea care a depăşit limitele acceptabile. Şi politica rămâne datoare în privinţa reacţiei Căci natura ne-a dat naştere, din ea facem parte, în ecologice adecvate, îndelung aşteptate; în timp ce cadrul ei trăim şi vom exista. ecologia politică nu este adesea decât scena confrun- Distrugând elemente ale naturii, care sunt esen- tărilor pentru mize mici, anoste, politica ecologică a ţiale pentru existenţa noastră ecologică, omenirea guvernelor nu reprezintă decât un green washing de 42 are, în primul rând, de pierdut. alianţe circumstanţiale. Dar şi aici există o cale de ieşire: „faptul că un politician asumă aceste respon- unui comerţ echitabil. Totodată, li se adaugă, în mod sabilităţi, cu costurile pe care le implică, nu răs- conjugat, acţiunea pentru diminuarea sărăciei, exer- punde la logica eficientistă şi «imediatistă» a econo- citarea cât mai deplină de către toţi a drepturilor miei şi a politicii actuale, dar dacă va avea curajul umane fundamentale, în frunte cu cele la viaţă, la să facă asta, va putea recunoaşte din nou demnitatea sănătate, hrană şi adăpost, la educaţie, la mediu pe care Dumnezeu i-a dat-o ca persoană şi va lăsa, sănătos şi echilibrat ecologic. Şi toate aceste cerinţe după trecerea sa în această istorie, o mărturie de exprimate în litera şi spiritul unui cadru juridic cât responsabilitate generoasă” (paragraf 181). mai complet şi mai eficient, angajant pentru toate Necesitatea unei noi strategii globale se desprinde statele, cu obiective concrete şi termene stabilite, din asemenea considerente, elaborată cu participa- adaptate domeniului. rea tuturor, pe calea dialogului desfăşurat „cu since- ritate şi adevăr”, unul care să implice toate religiile misiune şi destin lumii, „orientat spre regăsirea naturii, spre apăra- Pentru autorul său, Papa Francis, Scrisoarea rea săracilor, spre construirea unei reţele de respect consacrată îngrijirii casei comune este asumată, şi de fraternitate”, un altul între ştiinţele însele, dat deopotrivă, ca exprimând o misiune şi împlinire a fiind faptul că fiecare este obişnuit să se închidă în unui destin. Alegându-şi, miercuri 13 martie 2013, limitele propriului limbaj şi specializarea tinde să data instalării sale oficiale ca prenume („şi re- devină izolare şi absolutizare, iar ca o concluzie: nume”), pe cel al patronului ecologiei din calendarul „Gravitatea crizei ecologice cere de la noi toţi să ne catolic, şi deopotrivă drept „călăuză şi ca inspiraţie”, gândim la binele comun şi să mergem înainte pe noul papă definea şi un obiectiv prioritar al pontifi- calea dialogului care cere răbdare, asceză şi gene- catului său: promovarea, după modelul adoptat, a rozitate, amintindu-ne mereu că realitatea e supe- unei ecologii integrale, umaniste. Aşa se face că, nu rioară ideii” (paragraf 201). întâmplător, Enciclica se deschide cu primele cu- În privinţa Conferinţei mondiale (COP-2I) de la vinte ale celebrei rugăciuni a Sfântului Francis din Paris privind clima, mesajul Enciclicei Laudatio si’ Assisi („Lăudat să fii, Domnul meu”), iar acesta este s-a alăturat, indirect, poziţiei exprimate de o serie de prezentat ca „exemplu prin excelenţă al grijii faţă de instituţii internaţionale şi personalităţi ale domeniu- ceea ce este slab şi al unei ecologii integrale, trăite lui, în sensul că, în loc de a focaliza toate eforturile cu bucurie şi autenticitate” (paragraf 10). Două numai asupra luptei împotriva schimbărilor clima- învăţăminte fundamentale sunt desprinse din moşte- tice, cu riscul de a neglija, chiar agrava inegalităţile nirea spirituală a sfântului patron „al tuturor celor şi dramele umane, ar fi mai potrivit să le îndrepte care studiază şi lucrează în domeniul ecologiei”, spre măsuri, care, prezervând bunăstarea umană şi „iubit şi de mulţi care nu sunt creştini.” Mai întâi, reducând inegalităţile, protejează mediul. Mai mult ideea că ecologia integrală cere deschidere faţă de decât atât, din concepţia generală a documentului papal se poate desprinde ideea că o reuniune de categorii care transcend limbajul ştiinţelor exacte amploarea şi importanţa celei de la Paris ar putea sau al biologiei şi ne leagă cu esenţa omului, întru- reprezenta ocazia începutului marii schimbări în pată în atitudinea de comunicare şi de afecţiune cu abordarea crizei ecologice şi a soluţiilor de depăşire toată creaţia şi formele sale de comunicare. „Reac- a sa, în sensul ecologiei integrale. ţia sa – notează Suveranul Pontif – era mult mai Potrivit noului ecologism umanist, prioritare ar mult decât o apreciere intelectuală sau un calcul deveni astfel garantarea protecţiei şi accesului echi- economic, deoarece pentru el orice creatură era o tabil al fiecăruia la bunurile comune ale umanităţii, soră, unită cu el cu legături de afect”. precum aerul, apa, biodiversitatea, resursele alimen- Apoi, dar în strânsă legătură cu teza de mai tare şi energetice şi, nu în ultimul rând, clima; pre- înainte, Francisc din Assisi ne propune să zervarea capacităţilor de regenerare a frumuseţilor şi recunoaștem natura „ca o carte splendidă în care bogăţiilor naturii şi respectul practicilor culturale Dumnezeu ne vorbeşte şi ne transmite ceva din fru- umane care li se asociază; promovarea sobrietăţii, museţea sa şi din bunătatea sa” (paragraf 12). Deci, inventivităţii şi solidarităţii; reducerea consumului lumea este ceva mai mult decât o problemă de rezol- inutil de energie şi dezvoltarea energiilor curate şi vat, cu responsabilităţile cuvenite şi mijloacele şi regenerabile; lupta împotriva poluării, susţinerea căile potrivite, este un „mister de bucurie pe care îl produselor unei agriculturi inteligente, durabile şi a contemplăm în veselie şi cu laudă”. 43 o perspectivă, deopotrivă, universală, conduc astăzi societăţile.”11 În succesiune imediată istorică şi economică sunt amintite demersurile ecologice ale Papei Bene- Scrisoarea exprimă o deschidere spre întreaga dict al XVI-lea, care a reînnoit invitaţia de „a eli- lume (a credincioşilor şi laicilor), se înscrie şi conti- mina cauzele structurale ale disfuncțiunilor econo- nuă pe o treaptă superioară tradiţia ecocreştinismu- miei mondiale şi de a corecta modelele de creştere lui catolic şi se integrează pe deplin preocupărilor care par incapabile să garanteze respectarea ecumenice privind mediul şi problemele sale glo- mediului.”12Având în vedere unicitatea viului, „car- bale, constituind astfel o dezvoltare majoră a dimen- tea naturii fiind una şi indivizibilă”, care include siunii teoretice a acestora. mediul, predecesorul autorului a conchis, la rândul Pornind de la convingerea că „nimic din această său, că „degradarea naturii e strâns unită cu cultura lume nu ne este indiferent”, demersul papal vizează care modelează convieţuirea umană.”13 conştientizarea şi îndeamnă la acţiune ecologică Rănile provocate – de care suferă, deopotrivă, întreaga omenire, indiferent de opţiunile sale reli- mediul natural şi cel social – au drept cauză acelaşi gioase ori politico-ideologice. Se invocă, în acest rău, respectiv absenţa unor adevăruri indiscutabile, sens, drept punct de plecare Enciclica Sfântului care să conducă viaţa omului, fapt pentru care liber- Papă Ioan al XXIII-lea5 cu mesajul Pacem în terris tatea acestuia nu are limite, uitându-se că „omul nu adresat deopotrivă „lumii catolice”, precum şi se creează pe sine însuşi. El este spirit şi voinţă, dar „tuturor oamenilor de bunăvoinţă”. În faţa deterio- este şi natură.”14 rării globale a mediului, Enciclica Laudatio si’ se Simpla evocare a unei asemenea moşteniri eco- deschide, la rândul său, spre „fiecare persoană care logice apostolice, invocată în mod direct, situează trăieşte pe această planetă”, propunându-şi un dia- Enciclica Laudatio si’ în continuarea unor tradiţii log cu toţii „referitor la casa noastră comună” solide ale bisericii catolice în materie şi îi conferă (paragraf 4). statutul de majoră etapă, de sinteză şi dezvoltare Din punct de vedere istoric, deschiderea propriu- creatoare în noile condiţii de mediu-ambiental, zisă a doctrinei catolice spre ecologie a avut loc social şi politic. În acelaşi timp, documentul vrea să odată cu inaugurarea oficială, la nivel internaţional, exprime, sub sintagma „Uniţi de una şi aceeaşi a „erei ecologice”, primele demersuri papale de preocupare” o viziune care să cuprindă, pe cât posi- acest gen fiind efectuate în contextul pregătirilor bil, puncte de vedere cât mai larg acceptate de primei Conferinţe a ONU privind mediul uman comunitate spirituală, ştiinţifică şi politică a lumii. (Stockholm, iunie 1972). Este vorba de luările de Astfel, după ce precizează că asemenea contribuţii poziţie oficiale ale Fericitului Papă Paul al VI-lea, în ale papilor „adună reflecţia nenumăraţilor oameni care problematica ecologică era prezentată ca o de ştiinţă, filosofi, teologi şi organizaţii sociale” criză, o „consecinţă dramatică… a activităţii necon- asupra subiectului, îmbogăţind gândirea ecocreş- trolate a fiinţei umane”6, care printr-o exploatare tină, în Enciclică se subliniază, într-o perspectivă necugetată a naturii riscă să o distrugă şi să fie la ecumenică, de dialog şi conlucrare, eforturile de - rândul său o victimă a acestei degradări, de aici apă- puse în afara bisericii catolice, de alte biserici şi rând „ruptura şi necesitatea unei schimbări radicale comunităţi creştine, precum şi alte religii, care au în condiţia umană.”7 dezvoltat în acest mod o „profundă preocupare şi o Se invocă apoi contribuţiile în materie ale Sfân- preţioasă reflecţie despre aceste teme care se află la tului Ioan Paul al II-lea care, încă din prima sa enci- inima tuturor” (paragraf 7). Se invocă, în acest con- clică, a afirmat că fiinţa umană pare „să nu perceapă text, cu titlul de „exemplu deosebit de semnificativ”, alte semnificaţii ale mediului său natural, ci numai „contribuţia iubitului patriarh ecumenic Bartholo- pe cele care folosesc scopurilor unei folosiri şi con- meu, cu care împărtăşim speranţa comuniunii ecle- sumării imediate”8, invitând apoi la o „convertire ziale depline.”15 ecologică globală.”9 Denunţând insuficienţa efortu- Două idei fundamentale sunt relevate şi valorifi- rilor menite să „salvgardeze condiţiile morale ale cate din această perspectivă: necesitatea ca fiecare unei ecologii umane autentice”10, cunoscutul Suve- să se căiască de propriul mod de a maltrata planeta, ran Pontif releva faptul că orice aspiraţie de a prote- respectiv rădăcinile etice şi spirituale ale probleme- ja şi ameliora lumea presupune o schimbare profun- lor mediului. dă a „stilurilor de viaţă, modelelor de producţie şi Referitor la prima, „inventarul” păcatelor împo- 44 de consum, structurilor consolidate de putere care triva creaţiei cuprinde: distrugerea biodiversităţii, compromiterea integrității Pământului, contribuţia o abordare integrată, un dialog complex la schimbarea climatică, poluarea apelor, solului şi a Există în demersul papal o compatibilitate de- aerului. Iar toate asemenea fapte trebuie condam- plină şi un sprijin reciproc între ştiinţă şi teologie, nate, pentru că „o crimă împotriva naturii este o etică şi politică. Documentul îşi propune, mai întâi, crimă împotriva noastră şi un păcat împotriva lui un scurt parcurs prin diferite aspecte ale actualei Dumnezeu.” Cea de-a doua teză ne invită să căutăm crize ecologice, cu scopul de a-şi asuma „cele mai soluţii nu numai în tehnică, ci şi într-o schimbare a bune roade ale cercetării ştiinţifice disponibile” şi fiinţei umane, pentru că astfel vom înfrunta numai de a conferi în acest mod concreteţe parcursului etic simptomele; aceasta presupune trecerea de la con- şi spiritual preconizat. Promovându-se un veritabil sum la jertfă, de la aviditate, la generozitate, de la a ecologism umanist, în încercarea de a ajunge la risipi, la asceză, care înseamnă „a învăţa să dăm, şi rădăcinile crizei actuale, se are în vedere perceperea, nu pur şi simplu să renunţăm.” deopotrivă, a simptomelor şi cauzelor sale cele mai profunde, menite să constituie baza propunerii „unei Sensuri primare, sensuri profunde ecologii care, în diferitele sale dimensiuni, să inte- În demersul său, documentul papal porneşte de greze locul specific pe care fiinţa umană îl ocupă în la sensuri primare, profunde şi fundamentale ale această lume şi relaţiile sale cu realitatea ce o termenilor şi conceptelor utilizate. Astfel, concep- înconjoară.” În lumina unor asemenea reflecţii, tul central de „casă comună”, evocă înţelesul prim pasul înainte l-ar reprezenta configurarea unei linii al noţiunii de ecologie, propus în 1866 de E. Haeckel, ample de dialog şi de acţiune, care să implice atât pe acela care porneşte de la grecescul Oikos – casă, fiecare individ, cât şi politica internaţională. locuinţă şi logos – ştiinţă, şi desemnează ştiinţa Şi cum orice schimbare, şi cu atât mai mult una de care studiază raporturile dintre organisme şi această natură şi cu o asemenea amploare, are nevoie mediul în care ele trăiesc. Imaginea „casei co- de motivaţii şi o perspectivă educativă, Enciclica ne mune” – reprezentând planeta Terra, care adăpos- propune câteva direcţii de „maturizare umană”, inspi- teşte toate formele de viaţă – apare destul de frec- rate din tezaurul experienţei spirituale creştine. vent în abordările ecologiste, oficiale sau ştiinţifice. Dacă acestea sunt obiectivele asumate şi afir - Preşedintele francez J. Chirac vorbea la Sumitt-ul mate, ca metodologie specifică de abordare este ecologic de la Johannesburg, din 2002, de faptul că aleasă cea potrivit căreia, fiecare capitol, deşi are o „notre maison brûle et nous regardons ailleurs”, tematică proprie, reia, la rândul său, dintr-o nouă iar filosoful „complexităţii”, E. Morin, dezvoltă perspectivă, chestiuni importante tratate în capito- perspectiva unei Terra-patrie, „geo-fizico-bio- lele precedente pe baza unei serii de „axe portante”, umană”, care ne adăposteşte şi hrăneşte pe toţi, care străbate întreaga Enciclică. Este vorba de ade- avertizând că „Terra depinde de om, care depinde vărate fundamente teoretico-acţionale, care exprimă de Terra.”16 şi susţin întregul demers papal în materie şi dau sub- Găsim apoi în textul Enciclicii o înţelegere şi o stanţă ultimă filosofiei aferente. utilizare autentică a celor două concepte fundamen- Simpla lor enumerare anvizajează deja conţinu- tale ale domeniului: cel de ecologie – „care studiază tul ideatic al lucrării, în reperele sale definitorii: relaţiile dintre organismele vii şi mediul în care se relaţia intimă dintre sărăcie (săraci) şi fragilitatea dezvoltă” şi, respectiv, cel de mediu – care priveşte planetei; unitatea intimă a lumii; critica faţă de „o relaţie deosebită: aceea dintre natură şi societa- noua paradigmă şi a fenomenelor de putere care tea care locuieşte în ea” (paragraf 139). Cu preciza- derivă din tehnologie; invitaţia de a căuta alte rea că nu trebuie să considerăm natura ca fiind ceva moduri de a înţelege economia şi progresul; valoa- separat de noi, sau ca un simplu cadru al vieţii noas- rea proprie a fiecărei creaturi; sensul uman al eco- tre, căci „suntem incluşi în ea, suntem parte din ea logiei; responsabilitatea gravă a politici internaţio- şi suntem întrepătrunși” (paragraf 139). nale şi locale, cultura deşeului şi propunerea unui Referitor la atitudinea faţă de mediu, dacă în şti- nou stil de viaţă. inţe şi politică aceasta se exprimă prin „protecţia, conservarea şi ameliorarea” acestuia, Enciclica Rapidacion despre „grija pentru casa noastră comună”, ex- sau ruperea echilibrului uman/natural primă mai bine o poziţionare spirituală faţă de pro- Dacă savanţii, precum danezul Paul Crutzen, blemele ecologice17. laureat al Premiului Nobel pentru chimie (2001), 45 susţin că ne aflăm în perioada de accelerare a feno- nă, riscând să se transforme într-un imens depozit de menelor erei antropocenului18, Suveranul Pontif reziduuri de tot felul. Depăşirea „culturii deşeului” consideră că ineditul contextului actual al istoriei îl şi înlocuirea sa cu una a cumpătării şi economisirii reprezintă tocmai accelerarea continuă a schimbărilor devin posibile şi prin soluţiile formulate. O analiză omenirii şi ale planetei, conjugată cu intensificarea pertinentă şi o prezentare adecvată cunoaşte şi capi- ritmului de viaţă şi de muncă, adică ceea ce, în limba tolul consacrat climei, considerate un „bun comun al spaniolă, se denumeşte rapidacion (rapidizare). tuturor şi pentru toţi.” Partizan al existenţei schim- Problema care apare se referă la faptul că, deşi bărilor climatice de sorginte antropică, documentul schimbarea face parte din dinamica sistemelor com- papal pleacă, în această privinţă, de la constatarea că plexe, viteza pe care acțiunile umane o impun astăzi există un consens ştiinţific foarte solid, care arată că contrastează cu ritmul natural lent al evoluţiilor bio- suntem în prezenţa unei îngrozitoare încălziri a sis- logice. În plus, aceste schimbări rapide, tot mai radi- temului climatic, pusă în legătură cu fenomene evi- cale şi constante, nu sunt orientate în mod necesar dente, precum ridicarea nivelului mărilor şi al ocea- spre binele comun şi o dezvoltare umană durabilă şi nelor sau creşterea numărului evenimentelor meteo- integrală, ci, dimpotrivă, nu de puţine ori, generează rologice extreme. Prioritatea în materie ar reprezen- deteriorarea mediului şi a calităţii vieţii unei mari ta-o astfel conştientizarea nevoii schimbării stiluri- părţi a omenirii. lor de viaţă, de producţie şi de consum, pentru a Aşa se face că, după o perioadă de încredere ira- combate „această încălzire sau măcar cauzele ţională în progres şi în capacităţile omului, se con- umane care o produc sau o accelerează.” În spiritul ştientizează tot mai mult criza ecologică majoră pro- „ecologiei integrale”, schimbările climatice sunt vocată de acţiunea societăţii omeneşti, care ameninţă considerate o problemă globală, cu grave implicaţii cu consecinţe ireversibile condiţia umană şi echili- deopotrivă ambientale, sociale, economice, distribu- brul ecologic planetar. tive şi politice şi, de aceea, este considerată a con- Nu în ultimul rând, accelerarea timpului şi re- stitui una dintre principalele provocări actuale ale tracţia spaţiului, într-o lume globalizată favorizează omenirii. În privinţa soluţiilor, economisirea de sincronizarea opiniilor şi a punctelor de vedere şi, energie, decarbonizarea economică şi promovarea prin aceasta, chiar a modurilor de abordare a proble- noilor energii ar reprezenta reperele definitorii. melor. Evoluţia rapidă a lumii se manifestă prin Tot la capitolul ambiental, o problemă centrală fenomene majore specifice fiecărei perioade19. este prădarea resurselor Pământului – epuizarea resurselor naturale vitale, din cauza „modurilor de Fațetele crizei ambientale a înţelege economia şi activitatea comercială şi Optând pentru o „ecologie integrală”, în care productivă, prea legate de rezultatul imediat” (pa- aspectele mediului ambiental se întrepătrund şi se ragraf 32). inter condiţionează cu cele ale mediului uman (so- Un loc cardinal îl ocupă, în acest context, „sără- cial, economic, cultural), Enciclica papală ne oferă o cia de apă publică” şi calitatea celei disponibile în radiografie integrată a situaţiei ecologice actuale, a zonele defavorizate ale planetei şi la grupurile so- „ceea ce se întâmplă în casa noastră.” Sunt anali- ciale vulnerabile; această resursă vitală devenind tot zate astfel, pe de o parte, poluarea şi schimbările cli- mai rară şi necorespunzătoare consumului la nivel matice, problema apei şi pierderea de biodiversitate, planetar. iar, pe de alta, ca un reflex condiţional, deteriorarea Adept al unui ecologism riguros, Suveranul Pon- calităţii vieţii umane şi degradarea socială, inegali- tif denunţă tendinţa de a privatiza gestiunea acestei tatea planetară, slăbiciunea reacţiilor şi diversitatea resurse, transformată în marfă şi supusă legilor pie- opiniilor cu privire la starea existentă şi posibilele ţei, în condiţiile în care accesul la apă potabilă şi căi de depăşire a sa. sigură este un drept uman esenţial, fundamental şi Fiecare dintre aceste faţete ale degradării mediu- universal, pentru că determină supravieţuirea per- lui unic de existenţă se bucură de constatări şi con- soanelor şi pentru aceasta este condiţia pentru exer- sideraţii bine fundamentate ştiinţific, fiind reţinute citarea celorlalte drepturi umane (paragraf 30). elementele care întrunesc astăzi consensul sau majo- Corelativ acestei îndrituiri intrinseci fiinţei umane, ritatea opiniilor specialiştilor. Astfel, în privinţa întreaga lume are „o gravă datorie socială faţă de poluării, se acordă o atenţie deosebită celei provo- cei săraci care nu au acces la apă potabilă, pentru cate de consumatorismul exacerbat, respectiv cea că asta înseamnă a le nega dreptul la viaţă înrădă- 46 produsă prin deşeuri, Pământul, casa noastră comu- cinat în demnitatea lor inalienabilă.” Atitudinea tranșantă şi considerentele Enciclicei în problema Întrucât degradarea mediului şi degradarea apei, considerată, în mare parte, o chestiune educa- umană şi etică sunt intim unite, profitul financiar cu tivă şi culturală, întrucât nu există conştiinţa gravi- orice preţ nu mai poate ignora consecinţele nefaste tăţii unei asemenea situaţii, poate contribui major în ale actualului sistem mondial asupra, deopotrivă, accelerarea procesului internaţional de recunoaştere demnităţii umane şi a mediului. şi garantare a noului drept uman fundamental la apă, declanşat în iulie 2010, în cadrul O.N.U. lucrurile se pot schimba În acelaşi context este abordată şi problema Acceptând şi promovând perspectiva optimistă, pierderii de biodiversitate, gravitatea şi multitudi- („lucrurile pot să se schimbe şi omenirea are încă nea formelor de manifestare a acesteia relevân- capacitatea de a colabora, a construi casa noastră du-se, printre soluţii, necesitatea de a se investi mai comună”), Enciclica papală face un apel la unitatea mult în cercetarea ştiinţifică „pentru a se înţelege „familiei umane” în căutarea căii dezvoltării dura- mai bine comportamentul ecosistemelor şi a ana- bile şi integrale, invită în acest scop la reînnoirea liza în mod adecvat diferitele variabile de impact al dialogului cu participarea tuturor, „întrucât provo- oricărei modificări importante a mediului” (para- carea ambientală şi rădăcinile sale ne privesc şi ne graf 42). afectează pe toţi” spre unirea tuturor şi propune Ca reacţie complementară la starea mediului na- drept „cheie” a succesului în edificarea viitorului tural, asistăm la deteriorarea calităţii vieţii umane şi planetei „o nouă solidaritate universală.” degradarea socială. Într-adevăr, efectele asupra Cu speranţa că toţi vom înţelege „urgenţa, fru- mediului ale actualului mod de dezvoltare şi ale cul- museţea şi măreţia provocării”, tot aşa „Toţi putem turii deşeului se repercutează şi asupra condiţiei colabora ca instrumente ale lui Dumnezeu pentru fiinţei umane, a „dreptului său de a trăi şi a fi feri- îngrijirea creaţiei, fiecare cu propria cultură şi cită”, precum şi a „demnităţii speciale” de care experienţă, cu propriile iniţiative şi capacităţi” aceasta se bucură. În acelaşi timp, mediul uman şi (paragraf 14). cel ambiental se degradează împreună, iar corec - tarea sa presupune acţiuni simultane şi complemen- imperativul ecologiei integrale tare. De aceea, o adevărată abordare ecologică de - Nu este deosebit de dificil de clasificat ecologia vine mereu o abordare socială, care trebuie să inte- integrală promovată prin Enciclica Laudatio si’, greze justiţia în dezbaterea despre mediu, „pentru a întrucât textul său ne oferă atuuri suficiente în acest asculta atât strigătul pământului, cât şi strigătul sens. Sunt de luat în calcul mai întâi propriile apre- săracilor” (paragraf 49). În acest context se consi- cieri pertinente. Să remarcăm faptul că, în mod des- deră, printre altele, că în schimbarea climatică tre- chis şi radical, documentul papal denunţă ecologia buie păstrată conştiinţa clară a „responsabilităţii superficială sau aparentă, care promovează nepăsa- diversificate” şi este oportun să se concentreze „în rea iresponsabilă, minimizând fără temei gravitatea special pe necesităţile celor săraci, slabi şi vulnera- situaţiei existente, expunând o poziţie evazivă de bili, într-o dezbatere adesea dominată de interesele favorizare a menţinerii stilurilor de viaţă, de produc- celor puternici” (paragraf 52). Sunt evidente aici ţie şi de consum existente. aproprierile cu, de exemplu, principiul responsabili- Acceptând diversitatea de opinii, viziuni şi linii tăţii comune, dar diferenţiate a statelor în produce- de gândire cu privire la situaţia existentă şi soluţiile rea încălzirii globale şi în prevenirea şi combaterea necesare, Enciclica se pronunţă pentru o identifi- efectelor sale, consacrate de Convenţia-cadru pri- care, între cele două poziţii extreme (cea a mitului vind schimbările climatice din 1992. progresului şi a rezolvării crizei ecologice prin sim- O asemenea criză ecologică-socială legată de ple aplicaţii tehnice şi, respectiv, teza, conform că- starea mediului se explică, dar nu se justifică, şi prin reia specia umană, cu orice intervenţie a sa, poate fi slăbiciunea reacţiilor de până acum, în frunte cu cea numai o ameninţare a ecosistemului planetar, de politică internaţională. Falimentul marilor reuniuni aceea, impunându-se limitarea prezenţei şi acţiunii mondiale de mediu ar fi cauzat de supunerea politi- sale), a posibile scenarii viitoare, pe calea unei cii faţă de tehnologie şi faţă de finanţe; există prea varietăţi de propuneri care să intre în dialog, în multe interese particulare şi foarte uşor interesul vederea unor răspunsuri integrale. Pornind de la economic ajunge să prevaleze asupra binelui comun constatarea că „totul este intim relaţionat” şi că şi să manipuleze informaţia, pentru a nu vedea lovite „actualele probleme cer o privire care să ţină cont proiectele sale (paragraf 54). de toate aspectele crizei mondiale”, lucrarea des- 47 prinde elementele unei ecologii integrale, care să minant al preocupărilor internaţionale privind surprindă clar dimensiunile umane şi sociale. mediul, iar prin hotărârile sale a impus noţiunea de „dezvoltare durabilă” la nivel internaţional şi a pre- Soluţiile ultime: cultura şi dreptul figurat un veritabil program internaţional de acţiune În faţa acestei situaţii grave, două instrumente în domeniu, în timp ce ultima, din 2012, s-a rezumat devin capabile a oferi soluţii viabile, în viziunea do- la o simplă declaraţie finală „pe cât de amplă, pe cumentului papal: cultura şi dreptul20. Prima, tre- atât de ineficace.” Astfel, Declaraţia de la Rio a buie să devină capabilă să înfrunte frontal această proclamat principiul potrivit căruia „fiinţele umane criză şi este nevoie să se construiască leadership-ul sunt în centrul preocupărilor referitoare la dezvol- care să indice drumuri, întrucât trebuie să răspundă tarea sustenabilă”, iar preluând o serie de prevederi la necesitatea greutăţilor actuale incluzându-i pe ale anterioarei Declaraţii de la Stockholm (1972) a toţi, fără a compromite situaţia generaţiilor viitoare. prevăzut cooperarea internaţională pentru prezerva- În ceea ce priveşte dreptul, „devine indispensa- rea ecosistemului planetar, principiul poluatorul- bil să se creeze un sistem normativ care să includă plătește, îndatorirea de a evalua impactul asupra limite inviolabile şi să asigure protecţie ecosisteme- mediului al oricărei lucrări sau proiect. Printre lor, înainte ca noile forme de putere derivată din rezultatele Conferinţei s-a aflat şi semnarea Conven- paradigma tehno-economică să ajungă să distrugă ţiei-cadru privind schimbările climatice (cu obiecti- nu numai politica, ci şi libertatea şi dreptatea” vul stabilizării concentraţiilor de gaze cu efect de (paragraf 53). seră în atmosferă la un nivel care să nu reprezinte Pentru Suveranul Pontif există un adevărat pericol antropic), Convenţia privind diversitatea „drept al mediului”, şi aceasta pentru un dublu mo- biologică şi Declaraţia de principii privind pădu- tiv21. În primul rând, întrucât noi, fiinţele umane, rile, la care s-au adăugat Agenda 21 şi Planul de facem parte integrantă din mediu, trăim în comuni- acţiuni. În ciuda faptului că, aşa cum se remarcă în une cu acesta, care comportă limite etice pe care Enciclică, Conferinţa de la Rio a fost „cu adevărat acțiunea umană trebuie să le recunoască şi să le res- inovatoare şi profetică pentru epoca sa”, se apre- pecte. ciază că acordurile obţinute cu acest prilej au avut Omul este în acelaşi timp o porţiune din mediu, un nivel scăzut de realizare „pentru că nu s-au sta- există un corp compus din elemente fizice, chimice bilit mecanisme adecvate de control, de verificare şi biologice şi poate supraviețui şi dezvolta numai periodică şi de sancţionare a neîndeplinirilor.” Şi o dacă mediul ecologic îi este favorabil. În consecinţă, concluzie deosebit de relevantă: principiile atunci orice atingere adusă mediului este una adusă uma - adoptate, rămân şi astăzi valabile şi reclamă „căi nităţii. eficace şi rapide de realizare practică.” În al doilea rând, pentru că fiecare dintre crea- Analiza succeselor şi neîmplinirilor dreptului turi, mai ales creaturile vii, are o valoare în sine, de internaţional al mediului sunt corecte şi sugerează existenţă, de viaţă, de frumuseţe şi de interdepen- importante căi posibile de urmat. denţă cu celelalte creaturi. Pentru toate credinţele Printre experienţele pozitive sunt menţionate, cu religioase, mediul este un bun fundamental. titlul de exemplu, Convenţia de la Basel privind flu- Abuzul şi distrugerea mediului sunt însoţite, în xul transfrontalier de deşeuri toxice, periculoase acelaşi timp, de un proces implacabil de exclusiune (1979) cu sistemul său de notificare, niveluri stabilite socială. şi de control sau Convenţia CITES (1973), care insti- Din perspectiva unui asemenea rol conferit drep- tuie mecanisme de verificare a realizării efective a tului, reuniunile mondiale privind mediul, în frunte prevederilor sale. Un progres important este reţinut cu cele organizate sub egida O.N.U., începând cu în privinţa protecţiei stratului de ozon, Convenţia de Stockholm (1972) şi urmând cu cele de la Rio de la Viena (1986) şi protocolul de la Montreal (1987) Janeiro (1992), Johannesburg (2002) şi Rio + 20 cu amendamentele sale, reuşind să contribuie la refa- (cea din 2012) sunt considerate a nu fi răspuns cerea graduală a acestei resurse protectoare a vieţii aşteptărilor pentru că, din lipsă de voinţă şi decizie pe Terra. Referitor la „grija” faţă de biodiversitate şi politică, nu au ajuns la acorduri în materie globale, deșertificare (aceasta din urmă reglementată prin realmente semnificative şi eficiente (paragraf 166). Convenţia de la Paris din 1994, dar avându-şi „rădă- Dintre acestea se remarcă, totuşi, Summit-ul ecolo- cinile” tot în dezbaterile de la Rio), progresele sunt 48 gic de la Rio (1992) care a reprezentat punctul cul- apreciate ca fiind mult mai modeste, iar cele în pri- vinţa schimbărilor climatice „în mod deplorabil, instituţionalizată, sistemul de guvernanţă care a foarte reduse” (paragraf 169). O atare situaţie se cunoscut dezvoltări specifice şi are un rol determi- explică prin aceea că negocierile internaţionale, după nant în aplicarea prevederilor acordurilor stabilite. experienţa Protocolului de la Kyoto (2008–2012), nu Un exemplu prezentat în Enciclică este cel al mări- pot să înainteze în mod semnificativ, din cauza pozi- lor şi oceanelor unde, deşi există diferite tratate ţiei statelor care privilegiază „propriile interese internaţionale şi regionale (în frunte cu Convenţia naţionale faţă de binele comun global.” În privinţa privind dreptul mării – 1982 – şi reţeaua convenţii- sistemului de reducere a emisiilor de gaze cu efect de lor privind protecţia diverselor mări regionale împo- seră (GES) şi promovare a „tranziţiei energetice”, triva poluării), fragmentarea şi lipsa de mecanisme Enciclica papală aduce două critici importante. severe de reglementare, control şi sancţionare ajung Prima se referă la faptul că unele dintre strategiile să anihileze aproape toate eforturile depuse. pentru reducerea emisiilor de GES se orientează spre Aceeaşi logică generalizată face dificilă luarea „internaţionalizarea” costurilor de mediu, cu perico- deciziilor radicale şi eficiente şi în materia schimbă- lul de a impune țărilor cu resurse mai mici angaja- rilor climatice, situaţie în care documentul papal mente apăsătoare, asemenea celor aferente ţărilor consideră că soluţia generală ar consta în adoptarea industrializate. Din acest punct de vedere, menţine- unui acord cu privire la regimurile de guvernanţă rea principiului responsabilităţii comune, dar dife- pentru toată gama de aşa-numite bunuri comune renţiate a statelor în viitoarele acorduri internaţionale globale (paragraf 174). în materie, pare a rămâne soluţia cea mai potrivită În noile condiţii internaţionale marcate de pro- pentru a se evita atari inechităţi. O a doua observaţie funde probleme globale, precum pacea şi dezarma- asupra pericolului este ca strategia vânzării-cumpă- rea integrală, protecţia mediului şi a planetei, sigu- rării de „credite de emisie” să genereze o nouă formă ranţa alimentară, starea de sărăcie a unei mari părţi de speculă şi să nu folosească efectiv la reducerea a lumii ş.a. se impune ideea susţinută şi de Papa globală a emisiilor de gaze poluante; un atare sistem Benedict al XVI-lea privind urgenţa instituirii unei pare a oferi o soluţie facilă şi rapidă, cu aparenţa unei adevărate autorităţi politice mondiale, schiţată deja anumite angajări pentru mediu, dar care nu implică o de Sfântul Ioan al XVIII-lea. Dar nu una a noilor schimbare radicală pe măsurarea mizelor puse în joc forme de dominaţie în condiţiile fenomenelor de (paragraf 171)22. pierdere de putere a statelor naţionale, mai ales pen- Pe baza unor atari evaluări, documentul prefigu- tru că dimensiunea economico-financiară cu carac- rează câteva linii de orientare şi de acţiune semnifi- ter transnaţional, tinde să predomine asupra politicii, cative în domeniul dreptului. ci dezvoltarea de instituţii internaţionale mai puter- Premisa este aceea că avem nevoie de acorduri nice şi organizate în mod eficace, ca autorităţi de - internaţionale care să se aplice efectiv şi integral, sem nate în mod imparţial, prin acorduri între gu- dată fiind capacitatea scăzută a instanţelor locale de verne naţionale şi integrate cu puterea de a sancţiona. a interveni în mod eficace. Este o aplicare, mai Este o viziune în care statul îşi păstrează statutul degrabă, a principiului afirmat mai demult în mate- şi rolul de principal subiect al dreptului şi relaţiilor rie de mediu, conform căruia se impune „a gândi internaţionale, iar organizaţiile internaţionale inter- global, a acţiona local”. În cadrul conlucrării dintre statale, ca subiecte derivate, reprezintă principala state, relaţiile dintre acestea trebuie să salvgardeze formă de guvernanţă a marilor probleme ale lumii suveranitatea fiecăruia, dar să stabilească şi par - contemporane. Nu este lipsit de interes să amintim, cursuri concordante pentru a evita catastrofe locale în acest context, propunerile vizând crearea unei care ar ajunge până la urmă să le dăuneze tuturor, organizaţii internaționale pentru mediu, de tipul surprinzându-se astfel caracterul coordonator al O.N.U., care este în acord cu o atare perspectivă dreptului internaţional. Principalul instrument juri- generată din Scrisoarea enciclică. dic ar urma să fie instituirea de „cadre reglementa- Ca un reflex al unui asemenea rol acordat statu- toare globale”, care să impună obligaţii şi să împie- lui în plan internaţional, acesta în mod corelativ nu dice acţiuni inacceptabile, cum ar fi „exportul, trans- mai poate ignora responsabilitatea ce-i revine „în a ferul” de deşeuri şi de industrii poluante dinspre sta- planifica, a coordona, a veghea şi a sancţiona în ca- tele dezvoltate spre ţările în curs de dezvoltare. drul propriului teritoriu”, problemele comune şi pri- O altă problemă majoră a acţiunii internaţionale mordiale, precum protecţia mediului. În acest sens, de protejare a mediului o reprezintă cooperarea se ridică şi întrebarea: cum poate o societate să-şi 49 orânduiască şi să-şi protejeze viitorul într-un context sacrat în Declaraţia de la Rio, sub formularea: de inovaţii tehnologice în continuă dezvoltare? „Acolo unde sunt ameninţări de daune grave sau Şi de această dată răspunsul potrivit, în concep- ireversibile, lipsa de certitudini ştiinţifice depline nu ţia Enciclicei, vine din zona dreptului. Astfel, consi- va putea constitui un motiv pentru a întârzia adop- deră aceasta, „un factor care acţionează ca modera- tarea de măsuri eficace care să împiedice degrada- tor efectiv este legea, care stabileşte regulile pentru rea mediului” (principiul 15), care, în interpretarea conduite permise în lumina binelui comun.” documentului papal, dobândeşte drept primă semni- Sunt apoi enunţate adevărate elemente compo- ficaţie, aceea de „a permite protejarea celor mai nente ale acţiunii juridicului în materie, „limitele pe slabi, care dispun de puţine mijloace pentru a se care trebuie să le impună o societate sănătoasă, apăra şi pentru a procura dovezi incontestabile” matură şi suverană”, care ţin de previziune şi pre- (paragraf 186). cauţie, regulamente adecvate, vigilenţă asupra apli- cării normelor, contrastarea corupţiei, acţiuni de nevoia redefinirii progresului control operativ asupra apariţiei de efecte nedorite Din punct de vedere economic, Enciclica porale proceselor productive şi intervenţie oportună în neşte de la faptul că mediul este unul dintre acele faţa riscurilor nedeterminate sau potenţiale (paragraf bunuri pe care mecanismele pieţei nu sunt în mă- 177). sură să-l apere, să-l promoveze cu adevărat. „În Remarcând cristalizarea unei jurisprudenţe na- cadrul schemei venitului nu este loc a se gândi la ţio nale în domeniul dreptului mediului, se subli- ritmurile naturii, la timpii săi de degradare şi de niază numai menirea preventiv reparatorie a legii, regenerare şi la complexitatea ecosistemelor care ci şi rolul său de stimulare a practicilor şi atitudi- pot să fie grav alterate de intervenţia umană” nilor pozitive în materie, deoarece „structura poli- (paragraf 190). De aici, nevoia schimbării modului tică şi instituţională nu există numai pentru a evita de dezvoltare globală, regândirii sensului econo- practicile rele, ci şi pentru a încuraja practicile miei şi a finalităţilor sale şi redefinirii progresului, bune, pentru a stimula creativitatea care caută pentru a găsi soluţii durabile pentru noi şi casa drumuri noi, pentru a facilita iniţiative personale noastră comună. Căile de mijloc, de genul încercă- şi colective.” rilor de conciliere a grijii faţă de natură cu venitul Printre liniile de orientare şi acţiunea promovate, financiar sau de păstrare a mediului cu progresul, un loc aparte îl ocupă dialogul şi transparenţa în pro- sunt necorespunzătoare şi nu fac decât să întârzie cesele decizionale, asigurate printr-un set de princi- producerea dezastrului. „O dezvoltare tehnologică pii consacrate în legislaţiile naţionale, dreptul Uni- şi economică ce nu lasă o lume mai bună şi o cali- unii Europene şi dreptul internaţional şi care îşi tate a vieţii în mod integral superioară nu se poate găsesc semnificaţii specifice în documentul papal. considera progres” (paragraf 194). Nu de puţine ori Sunt evocate astfel principiul prevenirii, expri- discursul despre creşterea sustenabilă devine o mat prin obligaţia juridică a evaluării impactului diversiune şi un mijloc de justificare, ce absoarbe asupra mediului a proiectelor publice sau private, valori ale discursului ecologist în cadrul logicii planurilor şi programelor, printr-un studiu „elaborat finanţelor şi a tehnocreaţiei, „iar responsabilitatea în mod interdisciplinar, transparent şi independent socială şi ambientală a întreprinderilor se reduce, de orice presiune economică sau politică”, consul- cel mult la o serie de acţiuni de marketing şi de tarea publicului „un loc privilegiat trebuind să aibă imagine” (paragraf 194). Un nou început și soluția oamenii locului, care se întreabă cu privire la ceea salvatoare presupun, astfel, o redefinire a progresu- ce vor pentru ei şi pentru propriii copii şi pot să ia lui; „logica ce nu lasă spațiu unei preocupări în considerare finalităţile care transcend interesul sincere față de mediu este aceeași în care nu îşi economic imediat”, promovarea unei „politici gân- găsește spațiu preocuparea de a-i integra pe cei dite şi dezbătute de toate părţile interesate”, infor- mai fragili, pentru că în modelul actual «de succes» marea „în mod adecvat cu privire la diferite aspecte şi «particularizat», nu pare să aibă sens a investi şi la diferite riscuri şi posibilităţi”, o decizie amplu pentru ca aceia care rămân în urmă, cei slabi sau procesată care nu se reduce la hotărârea iniţială, „ci cei mai puţin dotaţi să-şi poată face drum în viaţă” implică şi acţiuni de control şi monitorizare con- (paragraf 196). Se propovăduiește, aşadar, o anu- stantă.” O prefigurare specială o cunoaşte, în acest mită „descreştere”, în scopul de a frâna devastarea 50 context, controversatul principiu al precauţiei, con- naturii, pentru că „totul este legat”, „dominarea absolută a planetei” şi „cultura deşeului” generează „Reproșul” „climatoscepticilor” s-a exprimat, degradarea mediului şi socială. în plan conceptual, mai ales prin Lettre ouverte au pape sur le climat a profesorului belgian Istvan E. concluzii Marko24. Publicarea oficială a Enciclicei Laudatio si’ a În numele unui rigorism ştiinţific exagerat, folo- Papei Francis, a cărei elaborare fusese anunţată de sind un ton inchizitorial, care denotă, mai degrabă, o peste un an, a avut un puternic ecou în viaţa interna- anumită poziţionare de altă natură, autorul depeșei, ţională, fiind considerată „un gest fără precedent” al cunoscut pentru contestările sale aduse rapoartelor bisericii catolice, dar şi implicarea sa într-o contro- Grupului Interguvernamental pentru Schimbările versă morală, economică, precum şi politică, pe un Climatice (IPCC) [care ar utiliza modele climatice teren pe care ei nu i-ar fi familiar. Afirmaţia ultimă simpliste pentru a simula sisteme naturale de o com- ne apare, în mod evident, nefondată şi se dovedeşte plexitate imediată] denunţă situarea Enciclicei pa- aşa, chiar din textul în cauză, care subliniază preocu- pale pe poziţia general şi oficial acceptată a tezei pările tradiţionale ale bisericii şi contribuţiile în încălzirii globale cu contribuţia antropică majoră. În materie ale actualului Suveran Pontif. În febra pre- această privinţă, este de relevat faptul că o asemenea gătirilor şi disputelor pentru COP-2I de la Paris, din idee a originii antropice a schimbărilor climatice este decembrie 2015, mai toate reacţiile au adus discuţii susţinută de circa 97% din literatura ştiinţifică de şi s-au poziţionat exclusiv faţă de perspectiva schim- specialitate, de academii naţionale de ştiinţe repre- bărilor climatice, reducând semnificaţiile Enciclicei zentative şi de numeroşi laureaţi ai Premiului Nobel. la o singură, dintre multele probleme ecologice abor- Dintr-o altă perspectivă, în spiritul bine-cunos- date, şi oricât ar fi ea de importantă, fiind insuficientă. cutelor considerate ale „atentatului” la nivelul de Acest lucru arată, încă o dată, că absolutizarea urgen- viaţă actual, prin măsurile de reducere a emisiilor de ţei climatice poate conduce la mascarea amploarei, GES, I.E. Marko reproşează faptul că, în realitate, gravităţii şi complexităţii crizei ecologice, situaţie pe acţiunile de combatere a schimbărilor climatice şi care, implicit şi explicit, o respinge documentul tranziţiei energetice ar agrava starea de sărăcie şi ar papal care se referă la „grija pentru casa noastră afecta grupurile sociale defavorizate. comună”, cu toate problemele sale şi promovează Or, tocmai având ca axiomă faptul că orice eco- viziunea unei ecologii integrale. Din această per- logie este şi una socială, ecologia integrală oferă o spectivă reducționistă, ecoclimatică, Enciclica este ecuaţie în care cele două dimensiuni se intersectează văzută de unii ca o adeziune la poziţia „alarmistă” şi, şi intercondiţionează. Demersul papal a avut un pu- drept urmare, un ajutor la eforturile unui succes al ternic impact de exemplu, urmat de celelalte culte Conferinţei de la Paris, în sensul încheierii unui nou creștine, dar și de reprezentanţii celorlalte religii acord internaţional, mai cuprinzător, cu obiective majore ale lumii25. precise, în materia reducerii emisiilor de GES şi pro- Poate că, având în vedere conjunctura interna- movării energiilor regenerabile23. Faptul a atras ţională a publicării sale – dominată de pregătirile nemulţumirea „climatoscepticilor”, atât din zona po- Conferinţei de la Paris, COP-2I, de la sfârşitul lui litică sau cea exterioară acesteia; aşa, de pildă, Papa 2015, privind schimbările climatice şi, evident, sem- a fost sfătuit să „lase ştiinţa pe seama oamenilor de nificaţia subliminală a susţinerii acesteia – dezbate- ştiinţă”, iar replica Vaticanului nu a întârziat să rile iniţiale privind semnificaţiile Enciclicei papale apară, trimiţând politicienii „la insuficienţa lor știin- s-au concentrat mai ales pe problematica climei, a țifică”. încălzirii globale, ignorându-se celelalte, multe şi tot Pentru cunoscutul ecologist francez N. Hulot – atât de importante dimensiuni ale crizei ecologice. consilierul pe probleme de schimbări climatice al Însă, o atare abordare unilaterală, perceptibilă şi în preşedintelui Franţei, François Hollande – unul din- planul mai larg al preocupărilor oficiale este deose- tre cei doi prefațatori ai versiunii în limba franceză a bit de păgubitoare, deopotrivă, pentru o viziune Enciclicei (alături de cardinalul Ph. Barbin), aceasta complexă şi adecvată a problemelor ecologice şi „poate ridica reflecţia şi forţa spiritului uman să pentru acţiunea de prevenire şi soluţionare eficientă împărtăşească o viziune. Ea poate fi o busolă provi- a lor. Ecologia integrală promovată de Suveranul denţială într-o lume dezorientată pentru regăsirea Pontif cuprinde, implicit, un atare mesaj de depăşire sensului. O pasarelă nesperată pentru a reînnoda cu a impasului respectiv, oferă o radiografie globală umilinţa, modernizarea şi solidaritatea ”. asupra problemelor „casei noastre comune” şi, pe 51 această bază, prefigurează o perspectivă viabilă de trebuie să şi exercite puterea cu înţelepciune şi bunăvoinţă) şi, res- gândire şi acţiunea pentru soluţionarea lor, în spiri- pectiv, cea cetăţenească (antropocentrismul este prin excelenţă greşeală, întrucât Adam rezultat tot din ţărână, nu este decât un tul grijii şi responsabilităţilor solidare, individuale, membru al comunităţii biotice). colective şi planetare. 4 H. şi J. Bastaire, Pour une écologie chrétienne, Paris, Edi- Prin noul document major, spiritual al „erei eco- tura Cerf, Paris, 2004, p. 42. 5 logice”, mediul se înscrie în centrul preocupărilor Enciclica Pacem în Terris, 11 aprilie 1963. 6 Scrisoarea apostolică Octogesima advenines, 14 mai 1971. creştine, iar acţiunea ecologică globală dobândeşte o 7 Discurs la FAO la a 25-a aniversare, 16 noiembrie 1970. nouă dimensiune, deosebit de importantă. 8 Scrisoare enciclică Redemptor hominis, 4 martie 1979. În orice caz, Enciclica Laudatio si’, rămâne una 9 Cateheză, 17 ianuarie 2001, 4. 10 deschizătoare de drumuri şi fondatoare; este primul Scrisoare enciclică Centesimus annus, 1 mai 1991. 11 Ibidem, 58, p. 863. document de acest gen consacrat integral ecologiei, 12 Discurs adresat corpului diplomatic acreditat pe lângă refondează poziţia teoretică şi acţiunea privind Sfântul Scaun, 8 ianuarie 2007. mediul lumii catolice şi relansează preocuparea eco- 13 Scrisoarea enciclică Caritas în veritate, 2 iunie 2009. 14 Discurs în „Deutscher Bundestag“, Berlin, 22 septembrie logică globală. 2011. Şi, credem, că cea mai bună concluzie ne-o oferă 15 Bartholomeu I al Constantinopolului, cel de-al 270-lea tot spusele ecologistului francez N. Hulot: „Papa „arhiepiscop al Constantinopolului, Noua Romă şi patriarh eco- Francis solemnizează şi sacralizează miza ecolo- nomic”, ales la 2 noiembrie 1991. Promotor consecvent pentru ecologie, a fost supranumit „Green Patriarch”, i s-a decernat Pre- gică. El formulează un diagnostic, asociind ştiinţa şi miul Sophie pentru mediu (2002), iar în 2005 a fost proclamat morala. Invitându-ne la curaj şi onestitate, Francis „Champions of the Earth”. propune o nouă «foaie de parcurs» pentru umani- 16 E. Morin, L’An I de l’ère écologique et dialogue avec Nicolas Hulot, Editura Tallandier, Paris, 2007, p. 25. tate, deschide un drum de maturitate jalonat cu 17 26 De remarcat faptul că numai versiunea franceză a titlului valori incontestabile”. enciclicei se referă „la sauvegarde de la maison commune”, evocând, astfel, mai degrabă, semnificaţia de ocrotire, protecţie, apărare. 18 Ch. Bonneuil, J.-B. Fressoz, L’Événement Antropocéne, note Éditions du Seuil, Paris, 2013. 19 Pentru ultimele decenii, trei fenomene de accelerare ma- 1 The historical roots of ecologic crisis, „Science”, vol. 155, nr. joră, indisociabilă sunt relevate: globalizarea economică şi finan- 3767, 10. Martie 1967, p. 1203-1207. La sfârşitul articolului, auto- ciară, avântul fulgurant al Chinei şi multipolaritatea planetară şi, rul prevedea o posibilă alternativă în chiar interiorul creştinismului, respectiv, bulversarea peisajului energetic mondial; a se vedea St. în învăţăturile lui Francisc din Assini pe care îl proclama „patron al C. Ayut, A. Dahan, Gouverner le climat? 20 ans de négociations ecologiştilor”, cu doisprezece ani înainte ca Papa Ioan Paul al II-lea internationales, PFNSP, Paris, 2014, pp. 407–410. să-l consacre „Patron al ecologiei” în calendarul catolic. 20 2 Semnată duminică, 24 mai 2015, la solemnitatea Rusaliilor, Găsim în această privinţă o rezonanţă a ideii exprimate ast- Enciclica a fost publicată joi, 18 iunie 2015. Versiune în limba fel de filosoful şi epistemologul Michel Serres, membru al Acade- română Laudatio si’ despre îngrijirea casei comune”, în traduce- miei Franceze: „Dreptul poate salva natura… dreptul este, poate, rea pr. Mihai Pătraşcu, a văzut lumina tiparului la Editura „Presa o proastă soluţie pentru salvarea mediului, dar alta nu există”, „Le bună”, Iaşi, 2015. Droit peut sauver la nature”, entretien avec Michel Serres, în 3 Asemenea consideraţii evocă ceea ce s-a denumit naturalis- revista „Pouvoirs” nr. 127/2008, Droit et l’environnement, Paris, mul care ar caracteriza civilizaţia occidentală modernă, singura Edition du Seuil, 2008, p. 8. 21 dintre toate civilizaţiile care a separat în mod radical fiinţele umane Discours du Pape François à l’ONU, le 25 septembre de toate celelalte fiinţe şi prin aceasta a „neutralizat” lumea, în 2015, New York. 22 timp ce altele au tratat anumite elemente ale mediului ca persoane O confirmare a „defectelor” prezentate de sisteme, precum dotate cu calităţi cognitive, morale şi sociale analoge cu cele ale cel stabilit prin protocolul de la Kyoto, a fost adusă prin Raportul oamenilor, făcând posibile comunicarea şi interacţiunea între clase de cercetare, publicat la 24 august 2015, de Institutul de Mediu din de fiinţe, la prima vedere foarte diferite. Naturalismul, apărut la Stockholm („Le Monde”, 25 august 2015), care demonstrează că sfârşitul veacului al XVI-lea şi începutul celui următor, este inse- deriva mecanismului de aplicare comună (MCO) a condus la emi- parabil avântului ştiinţei şi tehnicii moderne, care au permis sia suplimentară a 600 milioane tone de CO2, în perioada exploatarea extraordinară a resurselor biosferei. S-a remarcat că L. 2008–2013. 23 White vorbea totuşi de „rădăcini” şi nu de „cauze”, în sensul că ar Acordul de la Paris privind clima a fost adoptat la 12 exista şi o legătură spirituală între civilizaţia noastră bazată pe decembrie 2015, în cadrul COP-2I şi caracterizat drept primul valorile iudeo-creştine şi distrugerea mediului. Ar fi vorba însă mai „acord universal, istoric” în domeniu. degrabă de o predispoziţie parţială şi nu de un raport necesar. Rela- 24 https://www.contrepoints.org-2015/07/31/216181-lettre- tivizarea tezei hegemonice rezultă şi din relativizarea interpretării ouverte au pape sur le climat. Profesor de chimie la Universitatea textului din Cartea facerii, care e pus în discuţie: s-au afirmat trei catolică din Louvain, coordonatorul volumului Climat: 15 vérité mari ipoteze importante, contrastante, fiecare cu o justificare qui dérangent, 2011. scripturică: interpretarea despotică (omul este stăpânul brutal al 25 Aşa, de pildă, în august 2015, 60 de responsabili musul- Terrei, mediul nu este decât mijloc în serviciul oamenilor), a mani din 20 de state au adoptat Declaraţia de la Istanbul, care intendenţei (îndatoririle şi responsabilităţile speciei umane sunt la exprimă ataşamentul lor pentru problemele eco-climatice. înălţimea privilegiilor şi misiunii sale; omul domină Pământul, dar 26 Prefaţă la ediţia în limba franceză a Enciclicei. 52 reflecții privind exercitarea puterii în democrațiile parlamentare Ioan Alexandru*

Voi încerca în cele ce urmează să sintetizez în al egalității, anume că democrația este imposibilă, câteva pagini starea actuală sau mai exact condiţiile că este un ideal intangibil? Ne spune că conceptul contemporane în care funcționează exercitarea pu- clasic este greșit, că acea definiție este de refuzat? terii politice în statele ale căror constituții consacră Sau că „greșită“ este realitatea, pentru că este principiile democrației parlamentare. Parafrazân- inadecvată conceptului? Mai mult: ne sugerează că du-l pe Michelangelo Bovero am putea spune că for- este posibil și oportun să fie reformulat conceptul mularea unei teorii „privind democraţia este ceva pentru a-l apropia de realitate, cum o făcuse deja asemănător construirii unei mici catedrale”; teoria Bobbio cu celebra sa „definiție minimă”, în fața însăși fiind asemănătoare unui „ansamblu de lentile, neîncrederii generate de constatarea că democrația de instrumente pentru a privi lumea şi pentru a nu își ține clasicele sale „promisiuni”? Sau ne su- încerca să vedem ceea ce există, pentru a încerca să gerează că este posibil și dezirabil, chiar necesar, să o înţelegem”1. De asemenea mai trebuie spus că în se încerce reformarea realității pentru a o apropia de lucrări anterioare am dezvoltat și comentat pe larg concept? Dar, în fine, să ne întrebăm: într-una sau în tezele lui Norberto Bobbio, al cărui discipol este cealaltă, sau în ambele direcții de apropiere, decala- Michelangelo Bovero, cu privire la democrația par- jul poate fi umplut, sau numai redus? Și cu cât? Și lamentară.2. cum?3 Democraţia este unul dintre cuvintele care a Din cauza pierderii sensului cuvântului demo - început să-și piardă semnificația originară, din crație s-a născut nevoia de a se reconstrui semnifi- cauza suprautilizării sale în limbajul politic și nu caţia acestui concept în concordanţă cu utilizările numai, astfel încât am putea spune că de multe ori a predominante ale cuvântului, de-a lungul istoriei devenit un cuvânt gol, aproape lipsit de sens. Miche- culturii europene. Cuvântul democraţie înseamnă, langelo Bovero într-un articol întitulat De la cum ar spune sociologii, una dintre formele pe care democrație la autocrația electivă, pornind de la o le poate adopta organizarea convieţuirii colective, o carte de teoria democrației, Puterea electorului lume socială posibilă. Prin urmare, democraţia (Città aperta, Troina, 2006) de Piero Meaglia face implică, înainte de toate şi în mod esenţial, o formă următoarele observații: „Democrația – așa cum de conducere în sensul cel mai amplu şi tradiţional spun o bună parte din clasicii filosofiei politice, de al acestei expresii. Sau un tip de regim, cum ar la Platon la Aristotel încoace – este regimul spune politologii și juriștii. Anticii spuneau că egalității.“ Este o judecată de fapt, nu de valoare. În democraţia reprezintă o politeia (politică), şi anume, ceea ce privește judecata de valoare, clasicii au opi- una din constituţii, conform modului cel mai frec- nii diferite. Examinând regimurile contemporane, vent de traducere a cuvântului grec politeia. Aristo- denumite în mod obișnuit „democrații“, Piero Mea- tel ne-a învăţat să recunoaştem Constituţia ca fiind o glia demonstrează că nu este adevărat că acea jude- politică a unui polis (popor), a unei comunităţi, în cată de fapt este, de fapt, greșită. Cum trebuie să in - cadrul arhitecturii puterilor publice, cărora le revi- terpretăm această demonstrație? Ce ne spune? Ne ne sarcina de a adopta decizii colective. Folosind un spune pur și simplu că așa-numitele democrații ale limbaj actual, dar păstrând esența, am putea spune timpului nostru nu merită această denumire, întrucât că tipurile de regim diferă între ele, în funcţie de nu sunt regimuri ale egalității? Sau ne spune că regulile constitutive pe care fiecare dintre acestea se niciun regim politic real nu va fi niciodată un regim bazează. Cu alte cuvinte: ce şi cum se adoptă deci-

*Prof. univ. dr., decan de onoare al Facultăţii de Administraţie Publică din cadrul SNSPA 53 ziile politice; cine anume şi câţi subiecţi au dreptul tic actual se reduce la concurența electorală între sau capacitatea de a participa la procesul de adop - anumite personaje numite lideri pentru a câștiga o tare a deciziilor; şi cum, adică, prin ce proceduri putere aproape absolută de decizie politică și aver- trebuie să se desfăşoare acest proces. Prin urmare, tizează că anumite regimuri politice cum ar fi cel regimul democratic diferă de alte regimuri prin prezidențial (chiar și cel semiprezidențial am adău- regulile sale specifice, şi anume, printr-un anumit ga noi) sunt mai expuse la pericolul acestei „dege- tip de răspunsuri la întrebările referitoare la cine şi nerări ale democrației”, căci, parafrazându-l pe cum acţionează în deciziile politice.4 maestrul său Norberto Bobbio, afirmă: „Cea mai Bovero definește patru scheme conceptuale de proastă formă de democrație este, în orice caz, mai dihotomii care se referă la conceptul de democrație: bună decât cea mai bună dictatură”. 1) democrația și autocrația; 2) democrația și dictatura; 3) democrația și comunismul; 4) democrația și fundamentalismul.5 În primele două, democrația se înțelege a fi o „formă de guvernare” (cu care coincide), în timp ce în celelalte două dobândește denumirea de „formă de viață”. Bovero determină conceptele de dicta- tură, tiranie, despotism și democrație. Față de primul, și-a stabilit concepția sa modernă în timpul celei de-a treia decade a secolului XX, pentru a de- semna guvernele fasciste dominante, dar precizează și faptul că originile termenului se regăsesc în vechea Romă, unde se asocia cu o funcție de magis- tratură, temporară, care concentra puterea de decizie civilă și militară și la care se recurgea în mod provizoriu în cazuri speciale. Distinge, așadar, că în concepția latină, dictatura era o putere mono- cratică, legitimă, temporară și absolută, dar evidențiază faptul că termenul s-a transformat în tiranie, încălcând limita de timp în care trebuia să aibă loc; „în mod general, dictatura este conside- rată a fi forma de guvernare antidemocratică, În altă ordine de idei, am putea spune, de ase- ilegitimă, și prin urmare, dihotomică în ceea ce menea, că „democraţia este un joc, un sistem de privește democrația”. Referindu-se la conceptul de acţiuni şi interacţiuni tipice, care se conduce după democrație, filosoful menționează drept caracteris- un set de reguli de joc. Dacă nu cunoaştem regulile, tici ale acesteia: este o putere limitată, dezbinată, nu putem şti ce joc jucăm. Dacă nu stabilim ce responsabilă și heterocratică, în care puterea politi- reguli sunt democratice, nu puteam judeca dacă că este revocabilă sau distribuită și recurge la con- regimurile care există în realitate şi pe care dintre sens pentru a construi acorduri. Mai constată că în acestea le numim democratice, îşi merită cu adevă- democrațiile contemporane prevalează o subcate- rat această denumire. Dar, cum ştim dacă regula gorie a democrației, pe care a numit-o „democrație jocului politic este democratică sau nu? Care este degenerată”, care se distinge printr-o distorsiune la criteriul de urmat?”6 nivel vertical a sistemului instituțional, constând în Credem că în primul rând numim democraţie consolidarea Executivului, personalizarea politicii, acel regim în care deciziile colective, normele anga- tendința de a exercita o putere monocratică și afec- jante pentru toţi nu provin de sus, adică de la un sin- tarea mecanismelor de control. Apoi concluzionea- gur subiect – monarhul sau tiranul –, şi nici de la ză că în acest fel „se diminuează pragul conceptual puţini subiecţi – aristocraţii, oligarhii –, care se con- între democrație și dictatură”. sideră deasupra colectivităţii, ci, că regulile, normele Profesorul Michelangelo Bovero mai susține că constituie un produs al unui proces de decizie pornit „democrația tinde să fie identificată ca o specie de de jos, de la bază, proces în care toţi, sau mulţi, au 54 autocrație competitivă, în timp ce regimul democra- dreptul de a participa în mod egal şi liber. Democra- ţia este pur şi simplu regimul de egalitate politică şi sfârșitul secolului XX–începutul secolului XXI, de libertate politică. Regulile jocului democratic caracterizat prin căderea mai multor regimuri auto- sunt conţinute implicit de principiile de egalitate şi ritare, dictatoriale, totalitare, în realitate a răspândit libertate politice, sau, altfel spus, sunt recunoscute în lume o serie de democraţii aparente. De la început drept democratice, acele reguli constitutivo-consti- trebuie să precizez că am achiesat la toate aceste idei, tuţionale care reprezintă o exprimare juridică con- încă de acum zece ani, când am citit un articol al lui secventă a principiilor politice de libertate şi egali- Bovero apărut într-un ziar italian, după care am tate. De aceea, regulile respective sunt considerate început să-i aprofundez doctrina.8 drept condiţii – în sensul logic – conform cărora un Drept punct de plecare a analizei făcute de profe- regim este recunoscut ca democraţie, adică, drept un sorul M. Bovero la conferința din 8 noiembrie 2011, regim de egalitate şi libertate politice. Jocul politic a fost lista de reguli ale jocului democratic, care este democratic în condiţia în care – şi atâta timp cât – aparţine teoriei generale a politicii lui Norberto Bob- regulile respective sunt respectate. Dacă acestea bio. Regulile listei lui Bobbio sunt foarte simple, dar sunt modificate sau se aplică necorespunzător, în ele au fiecare, nu doar aparent, ci și în realitate, legă- mod neconform cu principiile democratice, atunci turi cu o amplă și variată gamă de probleme. jocul începe din nou, poate chiar fără să ne dăm Prima regulă a listei lui Bobbio prevede, în sen- seama de acest lucru. sul logic, o condiţie de egalitate înţeleasă drept Atât recunoaşterea modernă a idealului demo- obligație. Toţi cetăţenii „pasivi” (în sens juridic) ar cratic, cât şi procesul gradat de democratizare a trebui supuşi obligaţiei politice de a respecta nor- sistemelor politice existente din punct de vedere mele colectivităţii, deci ar trebui să devină cetăţeni istoric, au prezentat câteva secole de viaţă agitate, „activi” (din nou, în sens juridic) şi anume, să fie aşa cum se ştie atât la noi, cât și în cazul multor titulari ai dreptului sau ai capacităţii de participare, țări; iar gândirea teoretică, la jumătatea secolului şi nu doar cu votul electoral, ci la întregul proces de XX, a reuşit să elaboreze un concept de democra- adoptare a deciziilor politice, fără niciun tip de dis- ţie, scutit de multe ambiguităţi: aşa-numitul „con- criminare. cept procedural”, care aduce chiar în centrul aten- A doua regulă impune o condiţie de egalitate, de ţiei regulile jocului. Teoria lui Norberto Bobbio această dată, drept echivalenţă. Voturile tuturor cetă- este considerată, în general, drept versiunea cea ţenilor trebuie să aibă o pondere egală. Niciunul nu mai punctuală şi matură a conceptului procedural trebuie să conteze mai mult sau mai puţin decât al democraţiei7. altul. În ultimii ani, Michelangelo Bovero – reflectând A treia regulă prevede o condiţie de libertate asupra democrației contemporane – a elaborat o teo- subiectivă. Opinia politică a fiecăruia trebuie să se rie a condiţiilor democraţiei şi a încercat să aplice poată forma în mod liber şi, prin urmare, trebuie să această teorie la realitatea actuală, folosind-o drept se bazeze pe o cunoaştere corectă a faptelor şi să fie instrument de analiză şi parametru de judecare a protejată de influențe sau manipulări distorsionate, regimurilor contemporane, care, în general, sunt ceea ce impune ca pluralismul mijloacelor informa- numite democraţii. Cu prilejul conferinţei organi- tice şi de propagandă să fie garantat. zate la Facultatea de Drept şi Institutul de Politici A patra regulă propune o condiţie de libertate Publice din Universitatea Diego Portales (Chile), obiectivă. Cetăţenii trebuie să poată alege între pro- din 8 noiembrie 2011, s-au prezentat, urmare a unei puneri şi programe politice diferite între ele în mod redefiniri riguroase a conceptului de democraţie și efectiv, în cadrul unei game de alternative suficient prin identificarea condiţiilor logice ale acesteia şi a de amplă, pentru a permite fiecăruia să se poată realităților din zilele noastre, trei teze: prima este că identifica la o orientare anume, ceea ce impune să în toată lumea, democraţia se află pe drumul unei fie asigurat cel puţin pluralismul partidelor, asocia- degenerări autocratice, a doua semnalează o realita- ţiilor şi mişcărilor politice. te evidentă și anume că tendinţele autocratice sunt A cincea regulă propune o condiţie de eficienţă susţinute de formele de guvernare ale celor mai răi, pentru întreg procesul de decizie politică. Deciziile care la rândul lor favorizează și sunt favorizate de trebuie adoptate pe baza principiului majorităţii, deprecierea progresivă a calităţii claselor de condu- care este o regulă tehnică ideală pentru a depăşi cere iar prin a treia teză constată că aşa-numitul „al heterogenitatea, contrastul sau conflictul de opinii treilea val” al procesului de democratizare, de la particulare. 55 A şasea şi ultima regulă a listei lui Bobbio are un rarea tehnicilor juridice ideale, pentru a preveni des- caracter special. Nu se referă nici la cine, nici la potismul, inclusiv cel al majorităţii. cum, deci, nu se referă la formă, ci la conţinutul său, În al cincilea rând, să se interzică orice formă de la substanţa deciziilor politice. Aceste decizii nu se concentrare a celor trei puteri sociale: puterea poli- pot traduce în norme care contravin principiilor tică, bazată în ultimă instanţă pe controlul metode- democratice de egalitate şi libertate. În teoria gene- lor de coerciţie; puterea economică, bazată pe con- rală a politicii, regula a şasea este exprimată, folo- trolul bunurilor şi resurselor materiale; puterea sind o formulare foarte scurtă, foarte redusă și ideologică, bazată pe controlul ideilor, a conştiinţe- anume: „Aceste reguli prevăd cum trebuie să se lor, cu alte cuvinte a mijloacelor de informare şi de adopte deciziile politice şi nu asupra cărui lucru tre- convingere. buie să se decidă”. Prin urmare, din această per- Potrivit teoriei lui Bovero aceste cinci elemente spectivă regulile jocului democratic nu prescriu imperative pe care el le-a formulat, ce pot fi consi- nimic, „cu excepţia excluderii deciziilor care ar derate implicate în cea de-a şasea regulă de joc, cu putea contribui în oricare mod ca acestea să-şi care se încheia lista lui Bobbio, sunt substanţiale, nu piardă conţinutul şi să facă în aşa fel, încât una sau sunt de tip formal ca primele cinci condiţii ale mai multe reguli ale jocului să-şi piardă efectivita- democraţiei din lista mentorului său, deoarece nu tea sau să denatureze sau să împiedice jocul sunt norme care fac referire la cine (norme de con- însuşi”. Michelangelo Bovero a stabilit o listă de curenţă), nici norme care se referă la cum (norme de cinci elemente imperative specifice substanțiale procedură), ci sunt norme de comportament politic, pentru protejarea sau supravieţuirea democraţiei în măsura în care limitează sau angajează comporta- care, potrivit teoriei sale, corespund tot atâtor condi- mentul subiecţilor autorizaţi, la obligaţii pozitive ţii informale prin care formularea generală se poate sau negative, pentru a adopta deciziile politice şi, determina în mod precis.9 prin urmare, limitează şi/sau angajează conţinutul În primul rând, este interzisă orice decizie prin din acţiunile acestora. Astfel, se poate spune că s-a care s-ar modifica regulile jocului care țin de condi- conturat un decalog de condiţii ale democraţiei, ţiile formale chiar şi în cazul în care o decizie de cinci formale, cinci substanţiale, deşi, în continuare acest tip a fost adoptată conform acestora. De exem- vom vedea că Bovero apreciază a fi necesară asu- plu, se interzice ca un parlament, ales prin vot uni- marea unei a unsprezecea condiţii, pe care el o versal, să introducă votul restrâns. numește instituţională. În al doilea rând, este interzisă desființarea sau Cuvântul democraţie implică o formă de condu- lăsarea fără conţinut sau nefolosirea altor reguli ale cere, de regim, care, pentru a putea lua fiinţă, pen- jocului, limitând sau abolind acele drepturi funda- tru a putea continua să existe, fără a deveni aparentă mentale privind libertatea individuală, libertatea de şi pentru a nu dispărea, este legată de îndeplinirea opinie, de întrunire sau de asociere, ce constituie unor anumite condiţii substanţiale. Problema, în condiţiile fundamentale ale democraţiei. viziunea lui Bobbio, este că regulile jocului, pe care În al treilea rând, autorităților publice din statele el le-a formulat, pot fi pur și simplu enunțate sau democratice li se impune obligaţia de a garanta enumerate, dar mult mai greu de aplicat în mod exercitarea drepturilor fundamentale ce reprezintă corect. De aceea, analizând cazurile concrete ale condiţiile sociale preliminare ale democraţiei, care, aşa-numitelor democraţii reale, Norberto Bobbio altfel, ar fi lipsite de conţinut sau reduse de facto, spunea, prin anii 1983–1984, că este necesară luarea drept simple privilegii pentru unii, dacă nu ar fi în considerare a unei posibile distanţe dintre garantate pentru toţi. Spre exemplu, dreptul social la enunțarea sau enumerarea conţinutului regulilor şi educaţie publică gratuită şi dreptul la subzistenţă, şi modul în care acestea sunt aplicate şi, având în anume, la dispunerea de condiţii materiale care ar vedere că niciun regim din istorie nu a respectat face ca toate persoanele, ca atare, să poată fi libere, niciodată simultan și integral prevederile tuturor şi nu le-ar împiedica să-şi vândă propria libertate acestor reguli, este justificată existenţa regimurilor celui mai mare ofertant. mai mult sau mai puţin democratice. În analiza lui În al patrulea rând, se interzice încălcarea condi- Michelangelo Bovero, în prezent, problema este ţiilor preliminare constituţionale ale democraţiei, în mult mai gravă, mult mai serioasă. Atât de gravă și special a principiilor de separare şi echilibru ale serioasă, încât ar trebui să ne întrebăm dacă aceste 56 puterilor Statului. Cu alte cuvinte, se impune asigu- regimuri (în proporții diferite) nu s-au apropiat deja în mod periculos de o limită critică, şi dacă, în anu- menelor, în diferite locuri, încă funcţionează, dar mite cazuri, chiar, nu s-a depăşit deja linia de deli- tinde să-şi apropie treptat caracteristicile unei forme mitare între democraţie şi nedemocraţie; dacă nu de guvernământ diferite, pe care profesorul a propus cumva conform limbajului lui Hans Kelsen nu sun- să o numim „autocraţie electivă” În acest sens, el tem într-o autocrație electivă. Cu alte cuvinte, faptul afirmă că prima cotitură adevărată – de la care s-a că s-a depăşit limita dintre un regim care asigură produs schimbarea orientării și a început prospecta- încă un grad considerabil de libertate şi egalitate rea ipotezei de a juca jocul politic într-un mod nede- politică și, prin urmare, cadrul favorabil adoptării mocratic sau în moduri mai puţin democratice, apli- unor decizii colective, şi un regim în care deciziile când incorect condiţiile democraţiei sau modificând provin, în general, de la nivel înalt dar care nu mai unele dintre regulile de joc ale acesteia şi atacând sunt expresia voinței colective. sau erodând presupunerile sau condiţiile prelimina- Procesul de democratizare ce a caracterizat, une - re ale democraţiei – a avut loc în anul 1975, anul în ori în mod discontinuu, heterogen şi chiar cu sacri- care s-a publicat faimosul raport privind modul de ficii umane, ultimele două secole, a constat în apro- guvernare a democraţiilor lui Crozier, Huntington şi pierea multor sisteme politice reale la paradigma Watanuki.12 De atunci, retorica modului de guver- unei corecte aplicări a regulilor jocului: extinderea nare s-a difuzat rapid în multe medii, nu doar între drepturilor de participare politică până la ajungerea cele academice, până când a devenit un fel de loc la votul universal, garanţii mai bune de libertate şi comun. Conform acestei opinii, diagnosticul era, în aşa mai departe. Dar, dacă o analiză lipsită de preju- fond, unul simplu: democraţia funcţionează prost decăţi a realităţii contemporane ne-ar duce la con- sau puţin, în sensul în care nu este suficientă funcţia statarea conform căreia regimurile numite comune, politică esenţială, cea de producere a deciziilor în prezent, democraţii şi-au schimbat sau și-au întors colective şi funcţionează prost, pentru că este un traseul, îndepărtându-se de această paradigmă, regim dificil şi prea exigent. Prin urmare, remediul Michelangelo Bovero crede că ar trebui să vorbim recomandat era clar: pentru a o face să funcţioneze despre o degenerare a democraţiei şi o decădere pro- mai bine sau într-un mod mai eficient, trebuie să-i gresivă către autocraţie. După cum am mai spus, în reducem cerinţele. Deci: anii 1983–1984, Norberto Bobbio avea o opinie 1) În caz de necesitate, democraţia trebuie să se complet diferită. El spune că tot ce s-a întâmplat şi, transforme într-un regim mai puţin cuprinzător, spre în ciuda tuturor transformărilor pe care democrația deosebire de prima regulă. Gândiţi-vă la problema le-a suferit, nu se poate vorbi despre o degenerare a imigrării, care a devenit acută în ultima perioadă, în democraţiei. Bobbio spunea: „Chiar democraţia special în Europa, unde grupuri tot mai mari de per- reală mai îndepărtată de model, de o paradigmă a soane nu doar sunt excluse de la drepturile de obţi- aplicării corecte a regulilor jocului, nu poate fi nere a cetăţeniei, care chiar sunt reduse la condiţii confundată sub nicio formă cu un stat autocrat.”10 semiservile sau direct criminalizate. Față de această opinie, profesorul Michelangelo 2) În măsura în care utilă pentru decizie – Bovero se întreabă dacă astăzi, după un sfert de making, se poate modifica importanţa voturilor indi- secol, suntem dispuşi să recunoaştem încă drept viduale, încălcând în mod flagrant regula a doua valabilă această afirmaţie și dacă, din punct de (voturile cetățenilor au valoare egală). Prin aceasta vedere științific, putem păstra perspectiva funda- se acceptă manipulările mai mult sau mai puţin mentală a lui Bobbio, care asuma drept termen de sofisticate inginereşti ale sistemelor electorale, rea- comparaţie, regimurile totalitariste din secolul XX, lizate pentru modul de guvernare. atunci în mod evident, da. Dar, să ne întrebăm, după 3) Datorită faptului că logicile „obiective” ale analiza lui Bobbio, care sunt transformările ulterioa- pieţei globale, în faţa cărora ar trebui să îngenun- re suferite de democraţie? S-a redus sau s-a mărit chem, ca şi cum ar fi legi divine, duc la concen- distanţa faţă de modelul ideal, care identifică acele trări mari, sau chiar la monopolizarea mijloacelor condiţii ale democraţiei cu un ansamblu de reguli de comunicare, devine inevitabilă – susţin împă- aplicate corect? raţii comu nicărilor – încălcarea, de asemenea, a În acest sens, Bovero11, analizând evoluția de- regulii a treia, care cerea contrariul, şi anume, mocraţiilor reale din sistemele politice în ultimele pluralismul informativ drept obstacol, poate insu- trei decenii, observă un proces de degenerare care, ficient, dar indispensabil, împotriva manipulării deşi se diferenţiază din punctul de vedere al feno- opiniei publice. 57 4) Nu doar motivele de eficienţă, ci şi unele duală acordată unei singure persoane nu poate fi un motive presupuse ideale sunt frecvent invocate, pen- organ reprezentativ în sensul propriu, democratic al tru a promova o simplificare drastică a pluralismu- noţiunii de reprezentare. lui politicii, reducându-l de fapt la un dualism. Gân- După cum spunea Kelsen, atunci când în faţa diţi-vă la dezbaterile televizate. În acest mod, con- adunării de alegători, formate din milioane de per- trar legii şi spiritului celei de-a patra regulă, se pro- soane, nu există decât una singură aleasă – aleasă în voacă ostilitatea faţă de democraţie, a tuturor celor mod decisiv – ideea de reprezentare a poporului îşi care nu se recunosc în niciuna dintre alternativele pierde, în mod necesar, ultima aparenţă de funda- disponibile. ment.13 O democraţie reprezentativă, în definitiv, 5) Pentru a asigura modul de guvernare eficace, pentru a fi efectiv o democraţie, trebuie să fie cu se tinde la crearea, inventarea şi practicarea jocului adevărat reprezentativă, iar acest lucru nu se întâm- politic, ca şi cum acesta ar fi un joc cu sumă zero, în plă dacă puterea decisivă, în special datorită calităţii care întreaga putere estre atribuită câştigătorului, şi cantităţii de atribuţii şi prerogative, revine unui prin absolutizarea necorespunzătoare sau distorsio- organ monocratic sau unei singure persoane. nată a regulii numărul cinci, şi anume, a principiului Așadar, susține Bovero, alegerea unui Duce este majorităţii. Acoperirea excesivă care a asumat prin- antidemocratică în sine, dar şi din cauza consecinţe- cipiul majoritar, la gradul de a face ca aceşti cărtu- lor. Experienţa istorică anterioară şi recentă ne indică, rari să izoleze aşa-numita „democraţie majoritară” atât în modelul italian, dar nu doar în acesta, că per- drept o subspecie a regimului democratic, însoţeşte soana aleasă învestită cu un plus de putere personală şi favorizează ceea ce profesorul Michelangelo are tendinţa de a subordona, dacă nu de a subjuga, Bovero consideră a fi drept ultima degenerare, tre- organele de reprezentare, reducând în mod treptat cerea finală către pragul care separă democraţia de parlamentul la o funcţie puţin mai mult decât core- autocraţie. grafică, neutralizând apoi instituţiile de control şi de Instituirea alegerilor este interpretată unilateral, garantare. reductiv şi distorsionat, drept o metodă pentru în- Astfel, se produce un regres istoric regretabil, vestirea personală a unui şef suprem. Alegerea cu adevărat decisivă, sau a celei care este percepută ca după cum și eu am spus de nenumărate ori, către atare, va să zică, drept cea care stabileşte calea poli- paradigma „guvernului oamenilor” sau, mai rău tică a unui Stat şi care inclusiv marchează destinul decât atât, „al omului”, iar aceasta este paradigm a unei colectivităţi, cel puţin până la următoarea con- opusă celei a constituţionalismului bazat pe ideea sultare populară, constă sau se rezolvă prin desem- de guvernare conform legilor. În definitiv, în aşa-nu- narea unui şef al executivului, căruia i se acordă, de mitele „democraţii de învestire” s-au practicat – şi facto, rolul de ghid al Statului. Iar apoi cu un chiar în perioade recente, justificate – adevărate sarcasm trist și pesimist, profesorul întreaba: „Ştiţi abuzuri de putere: decizii, acţiuni, practici anticon- cum se spune ghid în latină? Dux... Duce“. Așadar, stituţionale, care pun în pericol toate condiţiile şi învestirea unui Duce, fapt care, în mod evident con- condiţiile preliminare ale democraţiei, începând cu stituie o încălcare a celei de… a unsprezecea con - limitările drepturilor la libertate, inclusiv la liberta- diție din lista lui Bovero, condiţia instituţională cea tea personală (în special după 11 septembrie 2001). căreia îi revine, în cele din urmă, capacitatea de a Practic, s-a produs un adevărat proces de degenera- adopta decizii colective, angajante într-o democra- re, şi cu tendinţă de transformare a democraţiei într- ţie, iar acesta în democrație, logic, ar trebui să fie un un alt joc, cu alte reguli. De-a lungul acestei ten- organ colegial, care să reprezinte colectivitatea în dinţe, viaţa politică a democraţiilor reale se asea- ansamblu, adică pluralitatea şi varietatea orientărilor mănă din ce în ce mai mult cu o concurenţă cu politice prezente în aceasta. Ultima condiţie a demo- reguli puţine, din ce în ce mai puţin democratice, craţiei este prin urmare o condiţie de reprezenta- care, în ceea ce o priveşte, se aseamănă din ce în ce tivitate. mai mult cu cea a unui autocrat, adică o putere per- O societate pluralistă, în care se regăsesc multe sonală, care pretinde că are susţinerea voinţei popu- tendinţe politice diverse, poate fi reprezentată, într-o lare şi, în acelaşi timp, o putere arbitrară, refractară democraţie autentică, doar de un organ plural cum la orice limită şi relaţie, şi care tinde spre abuz. este parlamentul. De aceea, putem spune fără a greși Un alt joc, o altă formă de regim. O autocraţie 58 că niciun organ monocratic, nicio funcţie indivi- electivă. În sfârșit, vom încerca să comentăm acel aspect Într-un context similar, alegerile tind să se tran- din cadrul procesului degenerativ care se referă la sforme într-un ritual de identificare personală a concentrările şi confuziile dintre puterea politică, masei cu liderul, naţional sau local, şi să ducă la o economică şi ideologică sau mediatică sau de con- predare a puterii către organe monocratice (baronii vingere sau, după cum spunea Bovero, convieţuirea locali). Cei care deţin aceste funcţii individuale se obscenă dintre bani şi politică; şi, pe de altă parte, simt învestiţi cu puterea de decizie ultimă şi, în mod capacitatea evidentă a mijloacelor de comunicare, frecvent, interpretează propriul rol cu atitudini clar şi, în special a televiziunii, pentru a întuneca din ce autocratice. Uneori, aceste personaje se bucură de în ce mai mult capacitatea de judecată politică a un consens nebănuit. Altfel spus, foarte clar: înţeles celor considerați cetăţeni „needucaţi” sau „prost drept popular, consensul garantat de numărarea educați” și care ar putea reprezenta aproape jumă- voturilor, sau închipuit, pe baza declaraţiilor de ade- tate dintre alegători, în mai toate democraţiile reale, ziune, sau prin intermediul sondajelor mai mult sau şi atunci când reuşesc să fie dominanţi, provoacă un mai puţin orientate în mod abil, nu este el însuşi un fenomen denumit selecţia inversă: alegerea celor indicator suficient şi, uneori, nu este de însemnătate mai răi („băiat fain” era calificarea unui alegător pentru democraţie. Regimurile antidemocratice, din despre fostul nostru președinte). Altminteri, nu este orice punct de vedere, în multe ocazii din trecut, s- ceva ciudat că, în trecut, poporul să-l fi ales pe au bucurat de o mare adeziune populară. Adevărul 14 Barabas în loc de a alege pe Iisus . Pentru a pre- este că nu orice consens popular este un consens zenta fenomenul selecţiei inverse, acum câţiva ani, democratic. Este înşelător să susţii că tot ceea ce s-a inventat un neologism, un cuvânt grec compus: place majorităţii, o decizie, un guvern, un lider, este kakistocraţia, şi anume puterea sau conducerea de în mod înţelept definit drept democratic. Identifica- către cei mai răi. Contrariul aristocraţiei. rea neutră dintre consensul popular şi democraţie De asemenea, este de semnalat o altă tendință, împiedică să vedem ceea ce este evident, şi anume, că care produce degenerarea parlamentarismului, și aderarea poporului – demos – la puterea – kratos – anume utilizarea unor alte concepte destul de a unui autocrat nu constituite sub nicio formă o ambiguie, dar care pot indica fenomenele la care democraţie. se referă, o exprimare precum cea de antipolitică. Trebuie să precizăm că nu putem nega impor- Se poate spune că antipolitica este un mod de tanţa proceselor de tranziţie către democraţie, mai kakistocraţie sau de conducere din partea celor cu seamă, în țările foste comuniste, cu toate că pro- mai răi. Luând în considerație propria noastră gresul politic remarcabil obţinut, în România spre experiență, mi se pare corectă observația lui Bo - exemplu, s-a produs în circumstanţe istorice, so- vero potrivit căreia antipolitica kakistocraţiei ciale şi culturale defavorabile pentru naşterea şi găseşte un teren fertil în tendinţa autocratizantă pe creşterea unei democraţii sănătoase, iar democrația care o implică conceperea alegerilor drept o me - s-a născut practic, astfel după cum vedem, cu viru- todă pentru învestirea unei singure persoane și că sul guvernării celor mai răi şi al autocraţiei elective. aceeastă tendinţă este favorizată şi accentuată Spre exemplu, anumite persoane au pretins că sunt acolo unde este în vigoare o formă de guvernă- autorii Revoluției din decembrie 1989, dovedindu- mânt – în sens tehnic – prezidenţială sau se mai apoi că erau niște impostori. Mulți români au semiprezidențială, deși pătrunde de asemenea și în crezut că regimul democratic aduce cu sine automat ţări unde funcţionează un regim parlamentar, cum și emanciparea socială şi îmbunătăţirea condiţiilor ar fi Marea Britanie sau Italia, locuri unde asistăm de viaţă. Când aceste speranţe au început să pară la fenomene de orientare a formei de guvernământ nerealizabile a apărut dezamăgirea. În mod fatal, către șeful statului şi, în toate situaţiile, la încer- decepţiile democraţiei, ca urmare a punerii eronate cări de potenţare a puterii executive dincolo de de speranţe, au trezit nostalgii antidemocratice: orice limită de compatibilitate cu supravieţuirea „Era mai bine atunci când a fost mai rău.” Această rolului semnificativ al parlamentelor. Acest lucru atmosferă de nemulţumire a fost favorabilă pentru degenerează într-o deformare patologică ce afec- demagogi. Unii dintre aceştia au pretins că sunt per- tează nu doar instituţiile centrale ale statelor, ci, de soane puternice, capabile de a soluţiona problemele asemenea, şi pe cele periferice, deplasând epicen- sociale, cu condiţia să aibă mână liberă, să fie „ju- trul puterii de la parlament către organele denumi- cători” în jocul politic, deci pe seama neutralizării te executive, în toate direcţiile. autorităților statului, a blocării alternanței la putere, 59 a abolirii opoziţiei, sau fie chiar a abolirii democra- ţiei. Din fericire, optimismul mă împiedică să fiu totalmente sceptic, nu există doar lipsa de speranță, deoarece se pot vedea și semnele rezistenţei demo- craţiei la virușii care încearcă să o extermine. Ur - mează să aflăm dacă (în termenii metaforei lui Bovero) suntem în prezența doar a unei infecții care consumă organismul democratic din interior sau de o mutaţie genetică, care ar fi greu reversi- bilă. În încheierea conferinței sale, din 8 noiembrie 2011, la care ne-am mai referit, Michelangelo Bo- vero spunea: „Democraţia este un artificiu uman, o operă de artă. Poate chiar cea mai bună operă de artă de convieţuire, pe care omul a proiectat-o sau realizat-o bine sau rău, şi pe care acum, acelaşi om se pare că este hotărât să o desfigureze. În prezent, democraţia în lume este grav afectată în ceea ce privesc arhitecturile instituţionale ale regimurilor pe care le urmărim – fiind încăpăţânaţi – să le 2 I. Alexandru, Democrația constituțională teorie și/sau rea- numim democratice în registrele mintale ale cetăţe- litate, Editura Universul Juridic, 2010. nilor care trăim în acestea. O operă de artă dete- 3http://www.arifs.eu/documenti/dalla-democrazia-allautocra- riorată necesită o restaurare. Similar unei opere de zia-elettiva-di-michelangelo bovero 4 artă vandalizate, în primul rând, ar fi necesar să se I. Alexandru, op. cit., Democrația constituțională..., pp. 137–151. încerce închiderea vandalilor şi, apoi, de la bază, să 5M. Bovero, Conferința „Democrația și drepturile fundamen- se încerce combaterea proastei educaţii a cetăţeni- tale“, http://www.cervantesvirtual.com/servlet/SirveObrasf. 6 lor, victime ale învăţătorilor slabi. Dacă democraţia M. Bovero, http://www.arifs.eu/documenti/dalla-democrazia-allautocrazia-elettiva-di-michelangelo bovero, op. cit., pp. 4–5. poate fi refăcută, trebuie urmată sarcina de a resti- 7 N. Bobbio, Old Age and Other Essay, Polity Press 2001, tui demnitatea proiectului ideal, aşa cum spune Cambridge CB 1 UR, UK., p. 101. Kant şi cum ne-a amintit Bobbio, oferind, întâi de 8 M. Bovero, La democrazia di AGILULFO, în „La Stampa“, toate cetăţenilor, concepte corecte. Conceptele p. 27, lunedi, 11 aprilie 2005. 9 M. Bovero, La democracia en nueve lecciones, Editorial corecte sunt necesare pentru a înţelege gravitatea Trotia, 2014, Formato digital: PDF Adobe DRM, p. 110. daunelor pe care le-a suferit democraţia, fără indul- 10 N. Bobbio, Las Promesas Incumplidas De La Democracia, genţe şi nici autoamăgirile care să ne consoleze. Zona Erógena No. 14, titlul original Le promesses non mantenute della democrazia, în Mondoperaio, NI 5, 1984, traducere Marc Bunăvoinţa este pentru a o corecta, pentru a aduce Granell http://www.educ.ar. întrebări şi răspunsuri...” 11 Conferința din 8 noiembrie 2011 de la Facultatea de Drept și Institutul de Politici Publice din Universitatea Diego Portales (Chile) https://www.google.ro/#q=Michelangelo+Bovero+opera. 12 S. Huntington, M. Crozier, J.Atanuki, The crisis of Demo- note cracy, NYPU (1975) https://hal.archives-ouvertes.fr/halshs- 00525735/document. 1 M. Bovero, filosof, politolog și jurist italian, Universitatea 13 Pe larg cu privire la doctrina lui H. Kelsen despre drept, din Torino. A se vedea Conferința din 8 noiembrie 2011 de la libertate și democrație în Ioan Alexandru, op.cit., pp. 114–123. Facultatea de Drept și Institutul de Politici Publice din Universita- 14 I. Alexandru, Democrația constituțională teorie și/sau rea- tea Diego Portales (Chile), Condiţiile democraţiei. O teorie neo- litate, Editura Universul Juridic, 2012, p. 122. bobbiană.

60 dincolo de „mintea captivă” sau despre diminuarea insecurității prin cultivarea minții

Anton Carpinschi*

În anul 1953 apărea, la celebra editură pariziană o prezenţă discretă Gallimard, o carte a scriitorului polonez în exil, în cercetarea securităţii umane: Czesław Miłosz. Intitulată în versiunea franceză, La demersul reflexiv pensée captive. Essai sur les logocraties populai - cu finalitate existenţial-terapeutică res1, această parabolă pe tema convertirii la mar- Elaborate din perspectiva relaţiilor internaţio- xism este mărturisirea unui intelectual captivat nale, a analizelor strategico-militare şi a ştiinţelor cândva de „extinderea credinţei mesianice şi esha- politice, o bună parte din studiile de securitate – tologice în utopie”2. inclusiv cele despre securitatea umană – rămân Mintea captivă este mărturisirea unui crez de doar rapoarte descriptive cu finalitate ideologică. gândire şi simţire prin care Czesław Miłosz se Tratată în termenii „intereselor politice ale partici- înscrie – alături de George Orwell, Arthur Koestler, panţilor”, securitatea se dovedeşte, după cum Leszek Kolakowski sau Panait Istrati – într-o fami- remarca Barry Buzan – o autoritate în studiile de securitate – un „concept slab conceptualizat, dar lie spirituală pe cât de restrânsă, pe atât de aleasă. puternic politizat”3. Explicaţiile incompletei dezvol- Este familia intelectualilor care – atraşi de mesajul tări conceptuale a temei securităţii, în particular, a idealizat şi antiplutocratic al unei stângi politice securităţii umane, sunt de ordin diferit. Evaluat romantice şi cosmopolite, dar decepţionaţi de dis- dintr-o perspectivă reflexivă, conceptul securităţii torsionarea valorilor morale din timpul dictaturii umane mi se pare nu îndeajuns dezvoltat, din cauza staliniste – au avut curajul recunoaşterii propriilor insuficientei explorări teoretice şi a incompletei greşeli şi amăgiri. valorificări spiritual-terapeutice. Securitatea umană Dar, Mintea captivă nu este numai tulburătoarea rămâne un termen de factură empirico-descriptivă – mărturie a unui intelectual în faţa „Noii Credinţe” un rezultat meritoriu al cercetărilor pozitiviste asu- prorocite de Marx şi impuse prin dictatură de Lenin. pra realităţii obiectuale – deficitar, însă, sub aspec- Mintea captivă poate fi privită, astăzi, ca o carte tul problematizării filosofice şi mesajului spiritual. simptomatică, nu numai pentru locuitorii estului Ştiut fiind decalajul dintre planul declarativ şi cel Europei atât de greu încercat, ci şi ca o superbă lec- efectiv, cum am putea depăşi doza de formalism şi ţie de conştientizare şi decodificare a mecanismelor descriptivism ce însoţeşte, nu rareori, studiile, de dezinformare şi manipulare dintotdeauna şi de rapoartele şi alte documente referitoare la securita- pretutindeni. Astfel receptată, Mintea captivă este tea umană? În contextul unei insuficienţe concep- mai mult decât o carte. tual-teoretice şi al ineficienţei politicilor de secu - Metafora „minţii captive” este chemarea la un ritate umană, cum şi-ar putea dovedi utilitatea un dincolo de „mintea captivă”. Dincolo de „mintea demers reflexiv şi personalizat? captivă”, acolo unde se întrezăreşte posibilitatea Un demers reflexiv despre securitatea umană îşi diminuării insecurităţii prin cultivarea minţii şi eli- poate dovedi utilitatea atunci când abordarea sa teo- berarea de fatalism. retică este pusă în slujba unui scop practic asumat

*Profesor universitar dr., Universitatea „Al. I. Cuza” Iași 61 personal. Scopul practic asumat personal al unui Securizarea interpersonală: asemenea demers reflexiv este, în opinia mea, unul o reconfigurare conceptuală terapeutic. De altfel, teza generală în jurul căreia se a securităţii umane construieşte acest eseu ar putea fi astfel formulată: Evaluare intersubiectivă şi contracarare a ame- garantarea securităţii fiind imposibilă din cauza ninţărilor şi vulnerabilităţilor obiective prin dezvol- naturii failibile a umanului, rămâne doar posibili- tarea relaţiilor interpersonale în comunitate, secu - tatea diminuării insecurităţii prin cultivarea minţii rizarea interpersonală pare mai flexibilă şi mai apro- şi responsabilizarea libertăţii. Fiinţări intrinsec li- piată de realităţile imediate, faţă de conceptul glo- mitate, vulnerabile şi culpabile, purtăm în noi un bal, generic şi static denumit „securitatea umană”. deficit de fiinţă şi, implicit, un deficit de securitate Trebuie să precizez, însă, de la început, că securiza- pe care neputându-l anula, îl putem doar diminua rea interpersonală nu poate înlocui conceptul consa- prin cultivarea minţii, îngrijirea spiritului, mântui- crat „securitatea umană”. Nu îl poate înlocui, dar îl rea sufletului, altfel spus, îl putem diminua prin poate preciza şi explicita. Or, tocmai de o precizare transpunerea în acţiuni rezonabile a cunoaşterii terminologică, o explicitare semantică, o întemeiere analitico-ştiinţifice, reflecţiilor problematizant-filo- conceptuală, o aprofundare reflexivă şi, desigur, o sofice, sensibilităţii spiritual-religioase. Deşi perso- deschidere aplicativ-terapeutică are nevoie sintagma nală, opţi unea asumată prezintă o deschidere spre denumită „securitate umană”. Conştient de amploa- comunitate şi dialog. O modalitate a deschiderii rea şi complexitatea unui asemenea proiect teore- comunitar-dialogale este chiar acest discurs despre tico-terapeutic, în acest eseu îmi propun doar iniţie- orizonturile spiritual-fiinţiale perceptibile dincolo de rea unui demers reflexiv şi problematizant despre „mintea captivă”. securizarea interpersonală prin cultivarea minţii şi Finalitatea terapeutică a demersului reflexiv pre- responsabilizarea libertăţii. supune, însă, o abordare conceptual-teoretică cât Pentru reconfigurarea conceptuală a securităţii mai adecvată scopului. Voi argumenta, în continuare, umane cu ajutorul securizării interpersonale, apelez acest punct de vedere. În circumstanţele disoluţiei la două tipuri de argumente: unul de ordin termino- principiului autorităţii, întreţinerii confuziei valori- logico-semantic, celălalt inspirat de logica predica- lor, crizei educaţiei morale resimţim tot mai acut telor. Argumentul terminologico-semantic vizează efectele insecurităţii umane în plan personal şi inter- ambii termeni: „securizare” şi „interpersonal”. Spre personal prin creşterea angoasei existenţiale. deosebire de substantivul „securitate”, care prezintă Interferenţa şi periculozitatea unor procese econo- o conotaţie statică, denumind starea de securitate ca mico-financiare, politico-militare, cultural-civiliza- atare, o stare de siguranţă relativ certă şi stabilă, ţionale, confesional-religioase, etnico-demografice cuvântul „securizare” format prin substantivarea solicită aprofundarea şi diversificarea înţelegerii şi verbului „a securiza” exprimă mult mai bine dimen- gestionării securităţii umane. Atunci când vorbesc siunea dinamică, pemanenta schimbare a stărilor de despre aprofundarea şi diversificarea înţelegerii şi securitate-insecuritate, care se succed într-un proces gestionării securităţii umane, am în vedere ca ori- de securizare mereu incomplet şi imperfect. Viaţa zont al reflecţiei şi terapiei existenţiale, securizarea concretă a realităţilor multiple şi antagonice aduce, omului failibil. Altfel spus, am în vedere raportul din păcate, numeroase dovezi ale relativităţii şi fra- fiecăruia dintre noi cu propria securizare în contex- gilităţii securităţii umane, aflate mereu într-o para- tul securizării relaţiilor interpersonale în comuni- doxală dinamică a securizării – insecurizării – rese- tate. Dar, propria securizare în contextul securizării curizării – desecurizării – suprasecurizării – insecu- relaţiilor interpersonale solicită un concept specific, rizării. În acelaşi timp, cuvântul „interpersonal(ă)” capabil să reconfigureze câmpul analitic al sugerează (arhi)tectonica interioară a relaţiilor din- securităţii umane. În aceste circumstanţe, îmi prop- tre persoanele unei comunităţi, ascunsă de obicei în un reconfigurarea câmpului analitic al securităţii spatele unui cuvânt global şi generic, aşa cum este umane cu ajutorul unui concept situaţional mai perceput cuvântul „uman”. Dinamica relaţiilor inter- adecvat dinamicii intra- şi intercomunitare, un con- personale configurează orice comunitate umană şi cept pe care îl denumesc securizarea inter- orice sistem de activitate socială, politică, econo- 62 personală. mică, religioasă, culturală etc., conferind, totodată, caracterul situaţional, specific conceptului denumit, Fenomenul „minţii captive”, „securizare interpersonală”. o provocare Într-o manieră complementară argumentării ter- pentru securizare interpersonală minologico-semantice, avansez un argument inspi- Mintea captivă nu este numai cartea celebră rat de logica predicatelor, conform căruia variabilele scrisă de un om de cultură laureat al Premiului reprezintă termeni sau predicate, elemente structu- Nobel. Mintea captivă este un fenomen social cu un rale ce definesc subiectul. În această ordine de idei, impact de masă covârşitor şi efecte insecurizante propun identificarea unui predicabil propriu secu- devastatoare. În aceste circumstanţe, fenomenul „minţii captive” îmi apare ca o pierdere a rităţii umane. credibilităţii prin neasumarea failibilităţii cognitive Plecând de la termenul logico-filosofic de „pre- şi morale. Altfel spus, neasumarea propriilor limite dicat”, care desemnează „ceea ce se afirmă sau se şi slăbiciuni – fie acestea ale aleşilor şi ale neagă despre subiect”4, folosesc termenul „predica- alegătorilor, ale conducătorilor şi ale celor conduşi, bil” cu sensul de predicat potenţial, ceva ce se poate ale decidenţilor şi ale executanţilor, ale clerului şi afirma sau nega despre un anumit subiect. În cazul ale enoriaşilor, ale credincioşilor şi ale ateilor, ale nostru, predicabilul este acel element specific şi profesorilor şi ale elevilor sau studenţilor etc. – definitoriu care, asociat conceptului „securitate minimizează, până la anulare, şansele judecăţii umană”, îi poate asigura acestuia o explicitare pe cât libere şi critice creând, astfel, premisele confuziei de necesară, pe atât de adecvată. Predicabilul securizarea interpersonală este, în opinia mea, ele- valorilor, pierderii credibilităţii şi aservirii intelectu- mentul specific şi definitoriu ce poate fi asociat lui. Mai grav, omul minţii captive nu realizează, de securităţii umane. Securizarea interpersonală este multe ori, faptul că mintea sa plăteşte tribut ig- determinarea esenţială capabilă să confere un noranţei şi prejudecăţilor, dezinformării şi ne - conţinut mai precis securităţii umane, transformân d-o adevărului, diversiunii şi manipulării. El poate trăi, dintr-un nume generic – de multe ori abstract şi for- mai mult sau mai puţin mulţumit, asemenea stări, mal – într-un concept situaţional, dinamic şi perioade mai scurte sau mai lungi, uneori, chiar operaţional. Înţeleasă ca securizare a relaţiilor inter- toată viaţa. Conform acestei ipoteze, „mintea cap- personale, securizarea interpersonală poate deveni tivă” apare ca un pericol potenţial, complex şi insi- un predicabil al securităţii umane. dios, disipat de-a lungul vieţii fiecăruia dintre noi. În circumstanţele confruntării cu limitele şi Failibil fiind, fiecare om prezintă în viaţa privată şi necunoscutele propriei securizări, mi se pare în viaţa publică, nu o dată, simptomele minţii captive. firească aprofundarea temei securizării umane în Nimeni nu este scutit de disfuncţionalităţi şi absenţe orizontul conştiinţei reflexive şi al conduitei perso- ale judecăţii libere şi critice pe diverse perioade şi în nale. În orizontul conştiinţei reflexive, tema secu - diferite ocazii, fie acestea relaţiile cu celălalt, trăirea rizării umane este personalizată şi asumată, de - unui sentiment, susţinerea unui interes, asimilarea venind o preocupare constantă a conduitei perso - unor idei ştiinţifice, filosofice, religioase, angrena- nale. Ajungem, astfel, prin conduita securizantă per- rea în viaţa ideologico-politică etc. sonalizată la elaborarea propriului discurs reflexiv Insidios şi permanent, fenomenul minţii captive cu o finalitate existenţial-terapeutică. este o continuă ameninţare la adresa capacităţii inte- Personal şi angajat, acesta este un discurs com- lectuale, integrităţii morale şi, implicit, a securizării plementar abordărilor disciplinare impersonale, interpersonale. Şi totuşi, mintea captivă poate, în empirico-analitice, de factură politologică, juridică, mod paradoxal – prin conştientizare, asumare, con- sociologică, psihologică, militar-strategică etc. De - vertire – provoca o reacţie spiritual-filosofică de eli- păşirea descriptivismului plat şi repetitiv – persis- berare mentală şi înălţare morală. Cu alte cuvinte, tent în unele lucrări analitice şi rapoarte oficiale insecuritatea întreţinută prin mintea captivă ar putea despre securitatea umană – presupune luarea în fi contracarată prin cultivarea minţii şi responsabili- considerare a unui fenomen simptomatic, capabil să zarea libertăţii. De ce securizarea prin cultivarea provoace cercetarea, să impulsioneze înţelegerea, să minţii şi responsabilizarea libertăţii? Deoarece culti- sugereze soluţii aplicabile. varea minţii şi responsabilizarea libertăţii configu- Din punctul meu de vedere, acest rol îl poate rează modul uman de a trăi rezonabil, pe cale de juca fenomenul cunoscut sub numele de, „mintea consecinţă, prin cultivarea minţii şi responsabiliza- captivă”. rea libertăţii cresc şansele autosecurizării şi ale 63 securizării interpersonale. „Modul de operare a min- prehensivă a diversităţii cu ajutorul cunoaşterii ana- ţii, sublinia John Searle – conştient şi inconştient, litico-ştiinţifice, reflecţiilor problematizant-filoso - liber şi îngrădit, prin percepţie, acţiune şi gândire, fice, sensibilităţii spiritual-religioase. prin simţire, emoţii, reflecţie şi memorie şi prin Prin conştiinţa intenţională, înţeleg dispoziţia toate celelalte trăsături ale ei – nu este, de fapt, un voliţională de asumare a failibilităţii prin responsa- aspect al vieţii noastre, ci, într-un fel, este chiar bilizarea libertăţii cu ajutorul actelor de vorbire şi al viaţa noastră”5. acţiunilor rezonabile. Numesc fiinţarea umană capa- Dacă „modul de operare a minţii” configu- bilă de asumarea propriei failibilităţi prin conştiinţa rează întreaga noastră existenţă, atunci securizarea sinoptică şi conştiinţa intenţională, fiinţare compre- interpersonală presupune cultivarea minţii, efortul hensivă. personal şi interpersonal pentru dobândirea echili- Pentru argumentarea afirmaţiilor anterioare, brului interior prin antrenarea intelectului, educa- apelez la concepţia lui Thomas Metzinger despre rea afectelor, întârirea voinţei cu ajutorul cunoaş- conştiinţă ca „automodel fenomenal”6. Plec de la terii analitice, interogaţiilor şi problematizărilor re- înţelegerea curentă, experienţială a conştiinţei. Ca flexive, revelaţiei luminătoare transpuse în acţi uni experienţă trăită, conştiinţa înseamnă apariţia inte- rezonabile. grată a unei lumi în mintea noastră. O asemenea Fenomenologia, filosofia analitică, psihologia apariţie este denumită de filosoful german, „auto- cognitivă au pus în evidenţă în mod convingător modelul fenomenal” sau, într-un limbaj metafori- rolul activ al conştiinţei prin colaborarea stărilor zant, „tunelul eului”. Automodelul fenomenal este sale calitative (qualia). „modelul conştient al organismului ca întreg (…) Subiectivitatea, unitatea, intenţionalitatea, dis- activat de creier”, iar conţinutul automodelului fe- poziţia, situaţionalitatea, caracterul organizat, senti- nomenal este eul capabil de cunoaşterea expe - 7 mentul de sine sunt câteva dintre stările calitative rienţială a fenomenelor . ale conştiinţei ce dau conţinut şi sens trăirilor noas- Din punctul meu de vedere, trăirea compre- tre existenţiale. Problema care se ridică, în conti- hensivă a diversităţii devine posibilă prin conştiinţa sinoptică, deoarece aceasta este un automodel feno- nuare, este aceea a valorificării potenţialului stări- menal sinoptic, altfel spus, este trăirea unor expe- lor calitative ale conştiinţei în vederea securizării rienţe complementare prin cunoaşterea analitico- interpersonale şi a autosecurizării. ştiinţifică, reflecţiile problematizant-filosofice, sen- Ce stări ale conştiinţei ar putea contracara, într -o sibilitatea spiritual-religioasă. Astfel concepută, anumită măsură, efectele insecurizante ale „minţii conştiinţa sinoptică nu este doar un „tunel al eului”, captive”? Prin ce trăiri ale conştiinţei am putea ci viziunea integratoare a diversităţii prin fiinţarea întrezări orizonturile spiritual-fiinţiale aflate dincolo comprehensivă. Mai mult, automodelul fenomenal de „mintea captivă”? sinoptic este intenţional, este un model orientat spre responsabilizarea libertăţii prin actele de vorbire şi dincolo de „mintea captivă” acţiunea rezonabilă, iar fiinţarea comprehensivă este sau diminuarea insecurităţii locul special al întâlnirii conştiinţei sinoptice şi prin cultivarea minţii conştiinţei intenţionale. şi responsabilizarea libertăţii Fiinţarea comprehensivă este o manifestare Fiinţări limitate şi vulnerabile conştientizăm reflexiv-volitivă a fiinţării umane care, întrezărind participarea noastră la fiinţă, la actul-universal-şi- prin conştiinţa sinoptică şi conştiinţa intenţională indeterminat-de-a-fi, prin cunoaşterea analitico-şti- orizonturile spiritual-fiinţiale de dincolo de „mintea inţifică, reflecţiile problematizant-filosofice, sensi- captivă”, devine capabilă de înţelegere şi participare bilitatea spiritual-religioasă. Plecând de la această la fiinţă, la actul-pur-şi-universal-de-a-fi. Fiinţarea afirmaţie, avansez următoarea teză: autosecurizarea comprehensivă este acea stare de veghe şi deschi - şi securizarea interpersonală prin cultivarea minţii dere a conştiinţei-de-sine prin care omul failibil devin posibile atunci când omul failibil îşi asumă dobândeşte o înţelegere mai cuprinzătoare a univer- failibilitatea prin conştiinţa sinoptică şi îşi respon- sului, a locului său în lume şi, implicit, o înţelegere sabilizează libertatea prin conştiinţa intenţională. mai profundă a şansei de a converti failibilitatea Prin conştiinţa sinoptică, înţeleg, dispoziţia mentală existenţială dintr-un datum universal într-un act 64 de asumare a propriei failibilităţi prin trăirea com- personal al failibilităţii asumate. În ipostaza fiinţării comprehensive, omul failibil Securizarea interpersonală prin cultivarea min- îşi înţelege propria fiinţare limitată, multiplu condi- ţii în orizontul libertăţii responsabile mi se pare a fi ţionată într-o lume în devenire, prin conştientizarea esenţa securităţii umane şi, implicit, dubla finalitate participării sale la fiinţa indeterminată şi nelimitată. – teoretică şi terapeutică – a micului discurs reflexiv Prin fiinţarea comprehensivă, omul failibil ia act şi susţinut în acest eseu. Bineînţeles, tezele avansate se bucură de participarea, prin propria-i existenţă trebuie argumentate şi dezvoltate, iar conceptele şi finită, la actul-universal-şi-infinit-de-a-fi. judecăţile elaborate necesită, la rândul lor, explici- Fiecare dintre noi poate trăi, printr-un efort tări lămuritoare în cercetări ulterioare. Deşi exprimă reflexiv-volitiv educat în timp, starea fiinţării com- o opţiune personală, calea diminuării insecurităţii prehensive participante la actul-pur-şi-universal-de- prin cultivarea minţii cu ajutorul fiinţării compre- a-fi. Fiinţarea comprehensivă aminteşte, astfel, de hensive, a conştiinţei sinoptice şi a conştiinţei inten- „vieţuitorul inteligibil” – zoon noeton – pe care Pla- ţionale oferă, cred, o deschidere existenţial-terapeu- ton îl vedea „alcătuit potrivit modelului său”, tică interpersonală şi comunitară. Demiurgul universal8. Ca şi „vieţuitorul inteligibil”, fiinţarea comprehensivă este dotată, după modelul demiurgic-divin, cu o profundă şi cuprinzătoare înţelegere a faptului de a-fi-pur-şi-simplu, de a-fi-în- note sine, dincolo de determinările devenirii spaţio-tem- porale în care omul failibil este subiectul şi/sau 1Titlul în limba polonă al cărţii lui Czesław Miłosz este Znie- obiectul unei acţiuni oarecare. Nici subiect posesor wolony umysł, în traducere românească, Mintea captivă. Ediţiile în nici obiect posedat, fiinţarea comprehensivă este limba franceză (La pensée captive) şi limba română (Gândirea captivă) au apelat la termenul „gândire”, în timp ce ediţiile din spa- modul trans-individual şi eco-sistemic-de-a-fi ce ţiul cultural anglo-saxon l-au preferat pe cel de „minte” (The Cap- oferă fiecăruia dintre noi şansa de a se simţi ontolo- tive Mind). Personal, am optat în acest eseu pentru expresia „min- gic integrat în mediul natural, social, spiritual. tea captivă”, nu numai din acurateţe pentru originalul polonez, ci Şansa autosecurizării fiinţării umane creşte, aşa- şi deoarece termenul „minte” denominează într-o manieră mai adecvată fenomenul cercetat. În timp ce termenul „gândire” are o dar, în ipostaza fiinţării comprehensive, prin cultiva- conotaţie mai tehnică şi impersonală – gândirea fiind facultatea rea minţii cu ajutorul conştiinţei sinoptice şi respon- superioară a creierului omenesc de reprezentare abstractă şi gene- sabilizarea libertăţii cu ajutorul conştiinţei intenţio- ralizată a entităţilor nonmentale şi a entităţilor mentale cu ajutorul nale, a actelor de vorbire şi a acţiunilor rezonabile. operaţiilor logice, a conceptelor, judecăţilor, raţionamentelor – termenul „minte” are un conţinut semantic mai bogat, mai diversifi- Dincolo de „mintea captivă”, prin conştiinţa sinop- cat şi mai personalizat, mintea desemnând facultatea de a gândi, tică şi conştiinţa intenţională, fiinţarea comprehen- judeca, înţelege, chibzui, intui, simţi, relaţiona a unei persoane şi, sivă devine capabilă de securizare interpersonală şi prin generalizare, a unui grup. 2 autosecurizare. C. Miłosz, Gândirea captivă. Eseu despre logocraţiile popu- lare, traducere din limba polonă de Constantin Geambaşu, Editura Conchizând, evaluarea impactului conştiinţei Humanitas, Bucureşti, 1999, p. 6. sinoptice şi a conştiinţei intenţionale asupra secu- 3 B. Buzan, Popoarele, statele şi teama. O agendă pentru stu- rizării umane a condus spre schiţarea unei terapii dii de securitate internaţională în epoca de după Războiul rece existenţial-reflexive pe care am numit-o, dincolo de (ediţia a II-a), traducere din limba engleză de Vivia Săndulescu, Editura Cartier Chişinău, 2000, p.15, p.17. „mintea captivă”. Desigur, există modalităţi speci- 4 A. Flew, Dicţionar de filosofie şi logică, traducere din limba fice – legislative, instituţionale, normative, procedu- engleză de D. Stoianovici, Editura Humanitas, Bucureşti, 1996, p. rale etc. – de relativă securizare în diferite domenii 276. 5 de activitate: politică, militară, economico-financia- J.R. Searle, Realitatea ca proiect social, traducere din limba engleză de Andreea Deciu, Editura Polirom, Iaşi, 2000, p. 23. ră, informaţională, energetică, ecologică, educaţio- 6 Th. Metzinger, Tunelul eului. Ştiinţa minţii şi mitul sinelui, nală, sanitară, alimentară etc. În fiecare dintre aces- traducere din limba engleză de Cristina Jinga, Editura Humanitas, tea se regăseşte, însă, o componentă de fond resim- Bucureşti, 2015. 7 ţită ca nevoie vitală şi ideal, totodată: securizarea Ibidem, p.16. 8 Platon, Timaios, 30 c-d, în Platon, Opere, volumul VII, tra- interpersonală percepută ca, devenire comunitară ducere şi interpretare Cătălin Partenie, Editura Ştiinţifică, Bucu- într-un spaţiu al libertăţii responsabile. reşti, 1993.

65 A privi înainte... privind înapoi Nicolae Bud*

Lucru ştiut: în dezvoltarea societăţii resursele Pofta pentru metal, devenit indispensabil, a minerale au intervenit crucial. Existenţa acestora, încurajat sărăcirea rezervelor din natură, împingând identificarea şi punerea lor în valoare au catalizat frontierele acestora către limite care stârnesc de metabolismul planetar, conferind forţă de sustenaţie multă vreme o preocupare din ce în ce mai accen- progresului şi civilizaţiei. Istoria omenirii îşi are, în tuată: ce se va întâmpla în ziua de după? Foamea de scurgerea ei, capitole întregi care n-ar fi fost posibile resurse se accentuează simultan cu epuizarea bogă- în absenţa rezervelor de materii prime sălăşluind în ţiilor minerale. Aşa a apărut cu insistenţă sintagma scoarţa terestră, puse în valoare pe măsură ce mintea pusă în circulaţie la un moment de cercetătorii de la omenească s-a simţit în stare să le scoată la vedere. Massachusetts Institut of Tehnology (Institutul de Mineritul ca îndeletnicire vine de demult şi de Tehnologie din Massachusetts) în raportul lor pentru departe. Ca poliprofesie, el a traversat veacurile, mi- Clubul de la Roma avansat la începutul anilor ‘70 ai leniile, epocile care au fracturat traiul pe Pământ. S-a veacului trecut.2 Autorii porneau la drum cu dorinţa afirmat că mineritul este la fel de vechi ca şi civili- de a da răspuns la întrebări preocupante privind zaţia, de aceeaşi vârstă cu viaţa.1 Cantonăm în Anti- mersul Planetei, tulburat de semnale avertizoare de chitate, cât să precizăm că oamenii acelui timp ştiau tot felul, într-o perioadă mai mare de un secol. Cum şi întrebuinţau cel puţin şapte metale: aur, cupru, poate afecta economia mondială sărăcirea resurselor plumb, argint, cositor, fier şi mercur. Ele vor fi minerale neregenerabile? extrase şi puse să facă viaţa omului din diferite tim- Limitele creşterii din această pricină sunt de puri mai uşoară, mai frumoasă, mai atrăgătoare. Ce neignorat. S-a născut o întreagă literatură de specia- a urmat după descoperirea metalelor, a mineralelor, litate scrisă la mai multe mâini – sunt înregimentaţi în general, a devenit o bătălie pentru punerea lor în în acest demers viitorologi şi politologi, savanţi de valoare în stări alotropice, pe care trăirea umană le renume în matematică şi fizică, economişti şi ingi- reclama utile şi necesare. neri, statisticieni şi experţi în prognoze, analişti şi Apariţia aurului a fost semnalată încă din neoli- spirite de sinteză remarcabile. tic. De atunci, datează tehnica separării lui de argint Constatările sunt de un realism feroce şi ajung să cu care se află în asociere. Cele dintâi spălări de aur ne înspăimânte. Bulimia faţă de resursele minerale sunt semnalate în mileniul V înainte de era noastră. este catalogată fără reţineri jaf în lada de zestre a Cuprul pare a fi fost utilizat cam cu nouă mii de ani planetei noastre. Există studii care scanează atent înainte de Hristos pe teritoriul Iranului de azi. Des- vectorii de consum, având ca punct de aplicaţie coperirea cositorului în Anglia, apoi în Franţa şi în resursele minerale, configurând, pe axa timpului nord-vestul Spaniei a creat condiţii pentru apariţia modelele epuizării. Rândurile de faţă nu îşi propun bronzului, cu largi aplicaţii în viaţa de toate zilele. să adâncească examinarea acestora, dar cunoaşterea Despre plumb ştim că a fost exploatat la începuturi lor ne este, neîndoielnic, necesară. în Anatolia în vârsta de început a civilizaţiei umane. Să precizăm că fiecare model îşi are sorgintea Mercurul, obţinut prin arderea cinabrului mineral şi- într-o analiză precis arondată unui tronson anume a dovedit utilitatea ceva mai târziu, în repertoriul decupat din economia resurselor. Primul, evident cel metalifer al Antichităţii. În ceea ce priveşte fierul, mai vechi, este datorat unui britanic, William Stan- arheologii ne atrag atenţia că primele obiecte din ley Jevons, şi priveşte problema cărbunelui. Apărea acest metal au fost semnalate la jumătatea mileniu- în 1856, adică într-o perioadă când epuizarea cărbu- lui al II-lea înainte de era noastră. Tehnologiile puse nelui nu suna ameninţător. Dar, concluzia autorului la punct pentru extragerea şi prelucrarea acestor suna a trompetă de avertizare: pe măsură ce se va metale a favorizat folosirea lor tot mai intensă. ajunge la fundul sacului, prin exploatarea intensivă

66 * Dr., consilier al preşedintelui Băncii Comerciale Feroviare, Bucureşti a zăcămintelor bogate, aducătoare de venituri mari, ciază disponibilul viitor de resurse minerale. S-a producţia de cărbune va deveni prea scumpă ca apelat la el ca argument şi în diluarea efectelor situate industria britanică să meargă înainte. sub acolada pesimismului emanat de „limitele creş- Câteva decenii mai târziu, mai exact în 1931, terii”. La cealaltă extremă a octavei se situează economistul Harold Hotelling propune un model modelul Hotelling, care conturează o producţie în cantitativ luând în calcul „monopolistul perfect”, continuă scădere. adică pe deţinătorul de resurse minerale care are Şi-a făcut loc în aprecierile specialiştilor „mode- controlul deplin asupra acestora şi poate hotărî sin- lul Hubbert” folosit în evaluarea rezervelor de pro- gur la ce preţ poate să le vândă. El, „monopolistul duse minerale actuale. Am luat cunoştinţă de aceasta perfect”, poate decide dacă resursele minerale – în prezentarea a doi italieni – Marco Pagani de la Uni- finite – de care dispune vor fi extrase până la epui- versitatea din Bologna şi Stefano Caporali de la insti- zare şi vândute pe piaţă. Alternativa: să se amâne tuţia similară din Florenţa. Procedeul respectiv re- extragerea la suprafaţă a resursei, aşteptând să o curge la o metodă care vine în contradicţie cu cea scoată pe piaţă, când preţul va fi mai bun. Modelul uzual acreditată. Până atunci, perioada productivă a Hotelling ia în seamă epuizarea inevitabilă a resur- unei resurse minerale era evaluată prin raportul dintre selor, la un moment dat. rezerve şi producţia de minereu (R/P). Noua metodă Tot în anii ‘30, a fost formulat „modelul funcţio- apelează la aşa-numitul model istoric de producţie. nal” sau „piramida resurselor”. În sinteză: el pleacă Cu alte cuvinte, subliniază cei doi cercetători italieni, de la premisa, adoptată şi de Jevons, că extracţia viitorul probabil se proiectează prin luarea în colima- începe cu resursele generoase, deplasându-se în tor a trecutului real. Aşadar, cu fotografia certitudini- timp către depozitele mai sărace. Preţurile urcă şi lor timpului trecut la îndemână pe hârtia albă de calc producţia scade. Modelul funcţional introduce în aflată pe planşetă poate prinde contur, nu neapărat ecuaţie un parametru inedit: factorul tehnologic. fără cusur dar, certamente, o perspectivă folositoare. Preţurile mari vor încuraja tehnica nouă, prin a cărei „Modelul Hubbert” ia în consideraţie două premise: dezvoltare, costurile se reduc, iar producţia creşte. 1) stocurile de minerale nu se pot reînnoi; Vârful piramidei este localizat în faza de început 2) resursele cele mai convenabile – profitabile – (resurse bogate, în cantităţi mici), panta coborâtoare intră în exploatare în primă urgenţă. fiind definită de zona cantităţilor mari de resurse În cuantificarea cât mai corectă a fracţiilor ordi- mai sărace. Tehnologia în „modelul funcţional” este nare – care participă la evaluările pe care ni le propu- creditată cu valenţe binefăcătoare pe ambii versanţi – nem – un rol important îl joacă respectarea proprietă- şi în scăderea costurilor extracţiei şi în creşterea pro- ţii cuvintelor, a termenilor tehnici utilizaţi. Ajunşi în fitului pentru indutrie. acest punct, avem de evitat, suntem avertizaţi asupra Tot din admiraţie faţă de progresul tehnologic unor confuzii posibile de conţinut între zăcământ, pare a se fi născut şi modelul dezvoltat de Robert resursă, rezervă, perimetru şi, desigur, minereu. Apa- Solow la mijlocul anilor ‘50 ai veacului trecut. rent, îşi pot lua locul unul altuia. Dar, operaţia nu este Modelul său are înfăţişarea unei „funcţii a produc- corectă. Datorită lui M.K. Hubbert, dicţionarul tehnic ţiei”, care condiţionează producţia de bunuri econo- de specialitate şi-a adjudecat o expresie plastică: mice de un grup de factori – resursele, capitalul şi curba în formă de clopot. Ea defineşte grafic evoluţia terenul. Resursele minerale, care, de presupus, vor realizării unui produs, luând în calcul punctul de start, descreşte exponenţial în timp ca efect al epuizării, zero, creşterile cantitative în timp şi revenirea în sunt grafiate drept parametru distinct, ce incumbă pantă către momentul epuizării resurselor (ori aban- progresul tehnologic. Aici este luat în calcul efectul-mi- donării exploatării din varii motive, în principal teh- racol: „rămăşiţa Solow” care creşte exponenţial. nico-economice). Acest indicator descrie efectul tehnologizării, con- Nu m-a surprins nici insistenţa şi amploarea trapunctic efectelor epuizării. De aici, proiecţia opti- efortului de a măsura cu un ceas mai devreme eta- mistă: producţia sistemului industrial mondial va pele, viteza de înaintare şi rezultatele acestui proces continua să crească, fără a lua în seamă declinul pro- înfricoşător şi de neoprit – epuizarea resurselor ducţiei de resurse minerale. Specialiştii nu ezită să minerale ale Planetei şi cu atât mai puţin determina- privească diferitele modele în individualitatea lor. rea în a găsi rezolvări adecvate ecuaţiilor dezvoltării Aşezate pe un acelaşi portativ, modelul Solow se în ambientul nou apărut, în conturarea pe diferite căi vede salutat drept motiv de optimism, dacă se apre- a inconvenientelor cărora trebuie să li se facă faţă. În 67 fond, a şti ce pierzi îţi poate fi de folos în prognoza Guvernului României a fost să închidă 520 din cele chipului de mâine al societăţii umane.3 650 mine care erau încă în activitate în 1997”. Contextual, capătă relevanţă atenţia de care se Chiar dacă trebuie să luăm în seamă efectul unor bucură de la o vreme problemele de viitor ale mine- lejerităţi în adoptarea termenilor – de aici, elasticita- ritului la scară mondială, efortul de a decripta necu- tea cifrelor – nu putem să nu sesizăm dimensiunea noscutele ce vămuiesc orice pas înainte al sectorului fenomenului. Aceasta nu ne împiedică să privim mineralelor. cu atenţie cifre care dau dimensiunea procesului Personal, privesc importanţa acestor demersuri, respectiv. Surse statistice (externe) semnalează că pornind de la convingerea că mineritul va rămâne un la sfârşitul anilor ‘80, sectorul minier asigura factor vital al economiei globale, cu specificităţi ce locuri de muncă – direct sau indirect – în cadrul decurg din caracteristicile proprii anotimpului în ramurii pentru 10% din ramura activă a ţării. Par- care ne aflăm, a celor spre care ne îndreptăm. Aş ticularizăm prin două exemple. În 1990, în jude- aminti, în această ordine de idei, două mari acţiuni ţul Maramureş numărul de angajaţi în ramura de anvergură planetară: Iniţiativa Globală Minieră extractivă a minereurilor neferoase depăşea cifra (GMI), care constă într-un program de reforme al de 25.000; în anul 2010 statisticile vorbeau de mineritului, dar şi studiul riguros al problemelor cu 300 de angajaţi (ocupaţi în activităţile de închidere). care trebuie să se confrunte. Iniţiativa s-a născut prin În Valea Jiului, în 1989 erau înregistraţi 45.000 de coparticiparea a nouă dintre cele mai mari companii angajaţi. În 2014, în cele patru mine de huilă miniere pe plan mondial şi a pornit la drum cu inten- rămase în activitate lucrau 1800 de persoane şi ţia de a promova schimbări semnificative în aborda- alte 1800 la trei mine aflate în închidere.5 rea complexului vectorial, ceea ce priveşte viitorul Nu avem dubii că sectorul resurselor minerale mineritului. Pe de altă parte, Institutul Internaţional din România, atât cât mai este, trebuie să se rapor- pentru Mediu şi Dezvoltare (IIED) şi-a asumat misiu- teze la poziţia Uniunii Europene în privinţa proble- nea de a radiografia provocările globale ale dezvoltă- melor cu care se confruntă. Trebuie să opereze în rii durabile cu care se ocupă sectorul mineralelor, să configureze rolul sectorului mineral în tranziţia către cadrul foarte strâmtorat – în care se găseşte. Deci, dezvoltarea durabilă. 4 luând în consideraţie faptul că producţia de produse Este, cred, paradigma ce trebuie adoptată şi în minerale a ţării noastre este apreciată, în anul 2014, descifrarea şanselor de viitor ale mineritului româ- ca nesemnificativă în termenii producţiei minerale. nesc. Notez aceste însemnări, degajate din preocupări Industria românească a devenit dependentă de mai vechi, privind viitorul mineritului în lume şi cu importurile de minereuri şi concentrate pentru a pro- deosebire pe pământ românesc. Sunt maramureşean, duce metale rafinate. Aderarea la Uniunea Europeană zonă unde mineritul a jucat un rol aparte în viaţa a condus la încetarea sau reducerea treptată a extrac- oamenilor, marcând-o cu un sigiliu de valoare. Am ţiei minereurilor pentru cupru, plumb, zinc, fier şi urmat studiile la Petroşani şi, cum se poate bănui, altele. În ceea ce priveşte instalaţiile, capacităţile de m-am legat organic de minerit în întregul său. Am producţie în general, a trebuit optat pentru a le mo- revenit acasă din drag de satul natal şi, în egală mă- derniza ori a le închide. sură, chemat de aşteptarea minei ca loc de muncă. Nu este o noutate faptul că economia României Teritoriul românesc are istorie lungă şi bogată îşi revendică locul într-un proces de dezvoltare în exploatarea bogăţiilor subsolului. Mineritul a durabilă, caracterizat de ritmuri de creştere concreti- reprezentat, cândva, unul dintre nervii vitali ai eco- zate la potenţialul evaluat (4–5% anual), o structură nomiei ţării. Ne priveam unii pe alţii, cei care şi complexitate astfel determinate încât să elimine aveau, ca şi noi, de pus în valoare zăcăminte. Rea- problemele şi riscurile ascunse. În mod obiectiv, list vorbind, nu putem pretinde că am fost înzestraţi creşterea economică nu poate fi asigurată fără relua- chiar cu de toate; dar, nici nu ne putem plânge. rea investiţiilor interne susţinute, atragerea de fon- Practica mineritului în ţara noastră are o istorie, duri europene şi, în mod necesar, prin creşterea pro- un trecut. Prezentul absentează semnificativ. Între- ductivităţii în toate sectoarele de activitate. bare deloc retorică: ce se va întâmpla de mâine cu Sunt în favoarea unei strategii care implică sta- mineritul? Reamintesc de la ce pornim. Într-un tul ca factor proactiv, asemenea investitorului strate- raport elaborat, cu 15 ani în urmă, de Oxford Policy gic, cu o viziune bine definită privind dezvoltarea 68 Management, se menţionează: „Prima sarcină a durabilă, cu luarea în consideraţie a sectoarelor cu greutate, între care cel al resurselor minerale îşi are diferite termene, cu dezvăluirea implicaţiilor, cu lua- locul şi rolul său. rea în considerare a consecinţelor. Mă număr printre cei care înţeleg, şi nu este pen- Dezvoltarea mineritului – cu datele pe care le are tru prima dată când o spun, că România nu mai în prezent – se cere privită ca parte integrantă a dez- poate dezvolta activităţi productive de la buget. Dar voltării durabile a economiei româneşti. Este o con- ţara noastră poate, în schimb, avea o abordare de tip strucţie cu complicaţii, zidită pe teren alunecos, participativ, contribuind cu viziune, credibilitate şi care comportă operaţii complexe, de la cele de son- participare, parteneriate public-private la proiecte daj la cele de consolidare, intervenţii necesare pre- concrete. Investitorii autohtoni se cuvine să-şi fi- venirii pierderilor şi compensării celor inevitabile. xeze poziţia de actori vizibili, alături de cei străini, Înzestrarea cu resurse naturale este, prin definiţie, o de stat, în marile proiecte care definesc dezvoltarea binecuvântare, dar se poate dovedi un blestem. Este sustenabilă a României. important să aflăm: stăm la masa deţinătorilor de Abordarea mi se pare oţioasă şi iată de ce. resurse, sau ne mulţumim să rămânem pe lista cu România figurează între ţările cel mai puţin dezvol- meniu? Avem datoria să ne adunăm gândurile şi tate economic dintre statele membre ale Uniunii eforturile, resursele şi... ţintele, pentru a izbândi. Europene. Sărăcia se vede, cheltuielile publice – Se afirmă cu insistenţă că lumea este prea mare, infestate şi de o mare ineficienţă – nu pot să ţină pentru ca o singură ţară, oricât de puternică ar fi, să pasul cu cerinţele. Conform estimărilor Fondului o poată modela de una singură. Toate statele, mari Monetar Internaţional, ocupăm după PIB/cap de sau mici, sunt aşteptate să gândească modul în care locuitor, un loc regretabil între ţările europene, după se pot manifesta, să îşi aducă propria contribuţie la Slovenia, Slovacia, Estonia, Ungaria, Polonia, rezolvarea ecuaţiilor importante ale dezvoltării du- Lituania, Croaţia, Letonia, Turcia; avem în urmă rabile. Se impune o precizare: valorificarea resurse- doar Bulgaria şi Albania. Așa stând lucrurile, nu ne lor minerale reprezintă o problemă politică ce depă- putem permite lejerităţi de comportament. şeşte graniţele naţionale. Mineritul, prin vechime şi activitate este de mare Privind cu înţelepciune spre trecutul mineritului folos; reclamă atitudine responsabilă şi determinare. românesc, îi putem conferi viitorul pe care îl merită. Pledez pentru recunoaşterea mineritului, care Este vremea paşilor inteligenţi. poate participa prin juxtapunere la compunerea forţei de sustenabilitate a economiei româneşti. În primul rând, să fim convinşi că acest „rău” nu note este doar necesar, ci şi posibil. Lucru posibil doar prin studii de profunzime şi de amplitudine. Există studii 1 U. Bardi, Planeta epuizată. Cum goana după bogăţii jefu- elaborate în anii din urmă de către oameni cu expe- ieşte planeta, raport pentru Clubul de la Roma (traducere din limba rienţă. În cazul de faţă, este vorba de o acţiune com- engleză), Editura Paideia, Bucureşti 2014. plexă, la care nu este suficient să lucreze doar geologi 2 D.H. Meadows, D.L. Meadows, J. Randers and W.W. Behe- rens III, The Limits to Growth, ediţia a II-a (New York: Universe sau doar specialişti în minerit şi metalurgie. Lor tre- Books, 1974). buie să li se alăture experţi din diverse alte domenii, 3 A. Wijkman, J. Rockstrőm, Falimentarea naturii. Negarea aparent fără legătură între ele: finanţe, mediu, urba- limitelor planetei, Editura Compania, Bucureşti, 2013. nism, turism, arheologie, silvicultură, educaţie, teh- 4. N. Bud, La hotarul dintre milenii. Mineritul, încotro? Edi- tura Academiei Române, Bucureşti 2015. nologie. Mineritul, ca proiect de interes naţional, 5. N. Bud, Proiectele miniere. Evaluarea din perspectiva dez- implică analize şi sinteze, evaluări şi prognoze pe voltării durabile, Editura Academiei Române, Bucureşti, 2012.

69 Aniversări profesorul dr. leonida gherasim, membru de onoare al Academiei române, la vârsta unui bilanț Nicolae Baltă*

L-am cunoscut pe profesorul Leonida Gherasim Din anul 1962, de când este cadru didactic la înainte de anii ‘70. De atunci, a trecut aproape o Institutul de Medicină şi Farmacie București, și-a jumătate de secol, perioadă în care ne-am întâlnit în desfăşurat neîntrerupt activitatea universitară în cli - diferite situații cu prieteni comuni (Emil Măgureanu, nica medicală și după pensionarea sa până în pre- secretarul general al Academiei de Științe Medicale zent, timp de 62 de ani. în perioada 1969–decembrie 1989), la congrese şi Pedagog desăvârșit, cu disciplină riguroasă a sesiuni științifice. Bilanțul celor 87 de ani ai profe- activității științifice, profesorale și profesionale, s-a sorului Leonida Gherasim (împliniți la 20 februarie preocupat și a reușit organizarea și desfășurarea 2016) constituie un prilej de a evoca această per - învăţământului cu studenții și a învăţământului post- sonalitate covârșitoare, pe care o prezint cu aleasă universitar. Prin programele elaborate, a exercitat un stimă și multă prețuire. De șase decenii, profesorul rol decisiv în organizarea învățământului superior Leonida Gherasim este o prezență remarcabilă a medical românesc, în activitatea de cercetare, în medicinei interne și cardiologiei contemporane practica spitalicească și de laborator. Vasta și variata românești. activitate desfășurată de profesorul Leonida Ghera- Profesorul Leonida Gherasim a absolvit Faculta- sim poate fi caracterizată ca fiind spitalicească, tea de Medicină Generală IMF București în 1953, științifică, didactică, organizatorică și socială. după care a fost repartizat la Spitalul Șantier Bicaz, Având o experienţă acumulată în facultăţi de medi- unde a desfășurat profesia de medic pe șantierul cină din SUA, a reuşit să contribuie la schimbări şi hidrocentralei de la Bicaz, între anii 1953–1956. Era restructurări, care au condus la promovarea me - perioada de stagiu obligatoriu, de trei ani, pe care dicinei științifice moderne. Este promotorul intro - trebuia să o desfășoare orice absolvent al Facultății ducerii în învăţământ a disciplinelor: biologie ce- de Medicină Generală. După această perioadă, a lulară, neuroştiinţe, statistică. A exercitat un rol im- parcurs etapele ierarhiei în asistența medicală: me- portant la constituirea formei de învăţământ clinic dic secundar medicină internă la Clinica medicală modular şi la schimbarea programului de învăţă- Spitalul Colțea, medic specialist (1959) și medic mânt clinic; în mod deosebit preocupându-se de în - primar în specialitatea medicină internă în 1964. De vățământul cu studenții și învățământul postuniver- asemenea, a parcurs toate gradele carierei didactice: sitar. De asemenea, este meritoriu rolul decisiv al asistent la Clinica medicală Colțea între anii profesorului Leonida Gherasim în organizarea în - 1962–1969, șef de lucrări 1969–1974, conferențiar vățământului medical superior românesc, prin alcă- 1974–1978, profesor universitar 1979–1999, șef tuirea de programe elaborate de învățământ clinic a Clinică medicină internă și cardiologie la Clinica disciplinelor studiate de aceștia. A fost un partici- medicală III din Spitalul Universitar. În 1969 a pant activ la iniţierea unor programe de prevenire şi susținut teza de doctorat cu titlul Tromboembolismul combatere a bolilor cardiovasculare, domenii abor- pulmonar la cardiaci, un domeniu puțin cunoscut în date prin metodologii moderne, menite să stimuleze perioada respectivă. cercetarea medicală originală în ţara noastră. Din 1983 este conducător de doctorat; peste 30 În cadrul activităţii didactice, a fost un exemplu de medici au obținut titlul de doctor în știinţe medi- de dascăl cu talent, menţinând o atmosferă universi- cale, cu teza de doctorat având subiecte de medicină tară de disciplină riguroasă, studiu, cercetare, instruire internă și cardiologie. a studenţilor şi colaboratorilor, pe care i-a educat şi

70 *Membru al Academiei de Ştiinţe Medicale, Bucureşti i-a sprijinit în formarea lor profesională. Demonstra- În paralel cu activitatea didactică universitară ţiile clinice, stagiile, cursurile şi învăţământul inter- neîntreruptă, a desfășurat o intensă muncă de cerce- disciplinar erau apreciate de către participanţi. A fost tare ştiinţifică, materializată în numeroase publica- un continuator al gândirii celor de la care a învățat: ţii. Cu exigență, competență și probitate științifică academicianul Bazil Therodorescu (căruia profeso- și-a prezentat ideile și rezultatele cercetărilor rul Leonida Gherasim îi păstrează o profundă științifice efectuate. Acestea au reprezentat surse de recunoștință și sentimentul de venerație) și profeso- informare și documentare, unele de referință. rul dr. Constantin Păunescu. Acesta a condus și a Profesorul Leonida Gherasim este autor şi coau- continuat preocupările predecesorului său la Clinica tor la peste 350 de lucrări ştiinţifice publicate în ţară medicală Colțea din 1962 până în 1968, în activitatea şi străinătate; autor şi coautor la 19 tratate şi mono- de îngrijire a bolnavului și în cercetarea științi fică a grafii din domeniul cardiologiei şi medicinei in- clinicii, cu predilecție pe probleme de cardiologie. terne; autor şi coautor la patru volume Bolile car- Preocupat de păstrarea memoriei înaintașilor și diovasculare (1988–1996); redactor şi autor la Tratat de promovarea realizărilor lucrărilor științifice în de medicină internă, cinci volume, în două ediţii; spiritul valorilor medicinei noastre, profesorul Leo- autor al cărții Progrese în cardiologie, două volume. nida Gherasim a sprijinit și a reușit formarea Lucrările evidențiate au un important caracter de elevilor și a colaboratorilor săi. Este un întemeietor originalitate, izvorât din pregătirea teoretică şi prac- de școală medicală modernă, reușind selectarea de tică şi din capacitatea de a sintetiza şi ordona rezul- studenți și medici tineri, dotaţi şi ataşaţi profesiei şi tatele cercetărilor științifice. învăţământului medical. Rezultatele sunt remarcabi- Activitatea științifică prodigioasă este desfășu - le, deoarece multe dintre cadrele didactice tinere, rată, în special, în domeniile cardiologiei, sistemului colaboratori intraţi în învăţământul universitar, sunt nervos vegetativ și neurohormonal, mecanismului profesori universitari şi conferenţiari la Uni- de acțiune a drogurilor. Sunt domenii în care a adus versitatea de Medicină şi Farmacie Bucureşti, șefi remarcabile contribuţii, de exemplu: tromboembo- de secții, de clinici de medicină internă și cardiolo- lismul pulmonar, patologia arterelor coronare, insu- gie, membri ai Academiei de Ştiinţe Medicale, ficienţa cardiacă, hipertensiunea arterială. Activi - personalități, care se afirmă ca renumiți profesio - tatea științifică este reflectată și în lucrările publicate niști în medicina internă și în specialități derivate, în în reviste românești și străine, prezentate la diferitele lumea științifică din țară și din străinătate. Unul din- congrese naționale și internaționale. Profesorul Leonida Gherasim a participat la peste tre ei este eminentul profesor dr. Dragoș Vinereanu, 25 de congrese europene şi mondiale (Moscova, strălucit elev, care, într-o profesiune de credință Washington, Berlin, Amsterdam, Birmingham, Stock - exprimată public, mulțumește marelui său maestru, holm, Viena ș.a.). recunoscându-i capacitatea de a organiza și a crea În activitatea de asistență medicală, cunoștințele cadrul de formare și sprijinire a pregătirii medicale temeinice de fiziopatologie de medicină internă şi și universitare complexe, capacitatea și de a-i cardiologie îl recomandă ca un experimentat practi- pregăti și a-i ajuta, pentru efectuarea de studii în cian. Nu există domeniu al medicinei interne și car- străinătate. diologiei pe care să nu-l stăpânească. A fost chemat Sunt de evidențiat aprecierile și mulțumirile pentru consultaţii la cazuri dificile, la bolnavii in- aduse de către profesoara dr. Doina Dimulescu, care ternați și în alte spitale, în special la Spitalul Elias. menționează aspectul vizionar al gândirii științifice Profesionalismul înalt îl recomandă pe profeso- a maestrului ei. rul dr. Leonida Gherasim ca pe o personalitate im- Eminentul profesor de medicină internă Ion portantă a medicinei interne românești din ultima Bruckner consideră că profesorul Leonida Gherasim jumătate de secol. Având reputația unui diag- impresiona prin calitățile sale de rigurozitate extremă nostician desăvârșit, este solicitat să facă parte din la examinarea bolnavului, la formularea diagnos- comisii de consult medical, precum și din comisii ticului și prescrierea tratamentului cu o succesiune pentru organizarea de concursuri și examene de pro- logică, impecabilă, prin remarcabila putere de movare a medicilor în specialitate, în cercetarea muncă, capacitate de analiză și sinteză; este un științifică medicală și în cariera didactică. model pentru toți cei care au avut prilejul să-şi Activitatea didactică şi organizatorică desfăşu- desfășoare activitatea alături de Domnia Sa. rată cu perseverenţă şi profesionalism reprezintă 71 pentru elevii şi colaboratorii săi un stimul perma- În numeroasele recenzii și prezentări ale unor nent în activitatea lor, pentru promovarea medicinei cărți sau monografii, s-a referit cu înaltă compe - interne. Implicarea sa în învățământ nu s-a limitat la tență, probitate și profesionalism la meritele și practica directă a învățământului cu studenții sau cu contribuțiile aduse de autori, niciodată exagerat de medicii în formarea şi în specializarea lor, ci și la in - laudativ, ci obiectiv și rațional. De asemenea, a par- troducerea unor forme moderne de predare și eva- ticipat ca investigator principal la o serie de trialuri luare a calității învățământului. internaționale: PARSIPHAL, BRAVO, AMISTAD II, Prodigioasa activitate universitară și științifică HERO-2 ș.a. este apreciată și recunoscută şi în mediul academic. Istoria medicinei interne românești consem- Eminent profesor, cercetător, clinician cu autoritate nează, din ultima sută de ani, o uriașă personalitate în lumea academică contemporană a adus contribuții a vieții medicale, academicianul Iuliu Hațieganu, per- ce îmbogățesc tradiția școlii de medicină internă și sonalitate comparabilă cu o alta din ultimele șase de- de cardiologie din țara noastră. Drept răsplată a cenii, academicianul Leonida Gherasim, medic secun - meritelor și realizărilor sale, a fost ales membru de dar medicină internă din 1955 până în prezent. onoare al Academiei Române în 2001, a fost distins Câteva considerații din postura de elev al profe- cu numeroase premii, ordine (Ordinul Național sorului Iuliu Hațieganu și de coleg al profesorului Steaua României în grad de Ofițer în anul 2000, Leonida Gherasim; din însemnările unui elev ce a Ordinul Național pentru merit în grad de Comandor avut șansa să facă parte din seria de studenți, care, în în anul 2004), diplome (Diploma „Un om între cadrul programelor de predare a disciplinei medicină oameni“ conferită de Fundația pentru artă și știință a internă, a fost repartizat la profesorul Iuliu Hație- Academiei Române în anul 2014), medalii și titluri ganu la Clinica medicală III, unde a audiat cursurile, (membru titular al Academiei de Științe Medicale, a efectuat stagiul clinic în anii IV, V, VI (în perioada 1990). Universități, precum UMF Craiova, Ovidius 1954–1957). Am luat parte la „vizita mare“, care se Constanța şi UMF Cluj-Napoca „Iuliu Hațieganu” numea așa, deoarece participa şi profesorul Iuliu i-au conferit titlul de doctor honoris causa pentru Hațieganu, urmat de o mare suită de medici și contribuția sa la dezvoltarea colaborării dintre studenți. Câteodată, la aceste vizite, prezentam și eu universități. Institutul de Biologie și Patologie Celu- cazurile clinice. În cei trei ani de studenție, am lară, prin directorul său, acad. Maya Simionescu (un susținut examenele de medicină internă cu profesorul excepțional om de știință, creator de școală de cer- Iuliu Hațieganu, examene la care am abținut califi- cetare științifică, recunoscută pe plan internațional), cativul „foarte bine“. Am avut bucuria și fericirea să la simpozionul aniversar desfășurat în decembrie 2014 în Aula Academiei Române, i-a adus un res- particip la evenimentul de omagiere a profesorului pectuos omagiu marelui savant. Iuliu Hațieganu, la împlinirea vârstei de 70 de ani, Profesorul Leonida Gherasim este membru al când, în numele studenților anului IV Medicină Council of Epidemiology and Prevention – Interna- generală și Pediatrie, am adus un omagiu de tional Society of Cardilogy (1972); membru al So- mulțumire și recunoștiință celui mai mare internist cietății Române de Cardiologie şi al Societății Euro- român al timpului. pene de Cardiologie, preşedinte şi apoi preşedinte Păstrez un sentiment de gratitudine și conde s - de onoare al Societății Române de Medicină Internă; cendență față de marele clinician, profesorul Iuliu membru în board -ul Societății Europene de Edu- Hațieganu, pentru influența hotărâtoare asupra pro- cație Medicală (1988–1996). Este redactor-şef al filului meu spiritual în alegerea și exercitarea profe- revistei „Medicină Internă“ de patru decenii; mem- siei de medic internist. bru al Consiliului Național de Atestare a Diplomelor Între cele două eminente personalităţi există o și Titlurilor Universitare (ca președinte al Secției asemănare, părere pe care i-am comunicat-o și pro- medicale); președinte al Consiliului Științific al fesorului Leonida Gherasim. Surprins de această Agenției Naționale a Medicamentului. idee a mea, profesorul Gherasim mi-a relatat că dom- Profesorul Leonida Gherasim a participat la nu- nul Corneliu Coposu i-a spus: „Domnule Leonida meroase congrese medicale naționale și interna- Gherasim, dumneata semeni cu profesorul Iuliu ționale – unele organizate de Domnia Sa – uneori, în Hațieganu“. Stimulat și de părerea lui Corneliu calitate de președinte de congres, alteori, în calitate Coposu cu privire la asemănarea între aceste două de moderator sau conducător de secții, având întot- eminente personalități ale lumii academice, am dez- 72 deauna o participare activă cu lucrări științifice. voltat ideea că pe lângă o discutabilă asemănare (talie, mersul lent și sigur), există şi unele analogii cală universitară, contribuind la o pregătire medicală referitoare la activitatea didactică, ştiinţifică și elevată. Elevii săi au devenit valoroşi clinicieni, emi- publicistică la care mă voi referi în continuare. nenţi internişti, profesori de medicină internă, șefi de Referitor la existența unor analogii, ar fi de catedră și disciplina cardiologie. Au fost promovaţi evidențiat domeniul publicistic. Literatura medicală peste zece profesori şi conferenţiari, dintre care patru românească s-a îmbogăţit cu tratatele de medicină sunt membri ai Academiei de Ştiinţe Medicale. internă de o reală valoare didactică şi ştiinţifică, Calităţile profesionale, competenţa şi cunoştin- lucrări care îi au autori pe cei doi profesori. Studen- ţele temeinice în domeniul medicinei interne şi al ţii la medicină, ca şi medicii practicieni şi specia- cardiologiei se exprimă şi în activitatea didactică şi lişti, au la îndemână tratatele de medicină internă de cercetare ştiinţifică medicală, în contribuții și aduse la zi. Acestea sunt de referință și reprezintă preocupări. Acestea se reflectă în numeroase lucrări rezultatul unei munci laborioase, al unei experienţe originale, tratate, monografii, care au contribuit la clinice acumulate în multe decenii. stimularea cercetării științifice medicale românești, În domeniul activităţilor didactice şi ştiinţifice, la prestigiul ei în lume. Profesorul Leonida Ghera- şi-au înscris, în preocupările lor, propagarea şi valo- sim a ilustrat activitatea ştiinţifică şi în periodice me- rificarea realizărilor cercetării clinice româneşti. dicale, în special, în „Revista de medicină internă“, Sunt personalităţi cu o înaltă ţinută profesională, ce al cărui redactor-şef a fost mai mult decenii. au impus colaboratorilor disciplină şi punctualitate în În cadrul activităţii didactice, sunt remarcabile muncă. Ambii au fost rectori: Iuliu Haţieganu, în cursurile de medicină internă. Veritabile lecţii clinice perioada 1930–1931 a fost rector al Universităţii din practice erau şi cele realizate în timpul vizitelor în Cluj şi între anii 1940–1944 la Sibiu, în perioada saloanele de bolnavi. Prezentarea cazurilor clinice la refugiului. Leonida Gherasim a fost rector la Univer- vizită de către cei ce îngrijeau bolnavii, s-a dovedit o sitatea de Medicină şi Farmacie din Bucureşti, în moda litate de decriptare a tainelor acestei dificile perioada 1978–1984. Amândoi au fost membri ai specialităţi. Academiei Române; Iuliu Haţieganu ales membru al Privite din perspectivă istorică, cele două perso- Academiei Române în 1955, iar Leonida Gherasim nalităţi menţionate prezintă asemănări raportate la ti- în anul 2001. Ambii se pot mândri cu faptul că mulţi tluri, demnităţi, funcţii. dintre elevii lor au ajuns profesori renumiţi de medi- iuliu Hațieganu și leonida gherasim sunt pro- cină internă. Şi unul şi celălalt au înscris în pre- fesori de medicină internă, membri ai Academiei ocupările lor propagarea și valorificarea în practică a realizărilor cercetării clinice. Române, rectori ai universităţilor de învăţământ medical, autori-coordonatori de tratate de medicină iuliu Haţieganu a ştiut să-şi aleagă colaboratorii, pe care îi îndruma cu răbdare şi atenţie; a dat fie- internă, deschizători de noi domenii în care s-au con- căruia atribuţii potrivite aptitudinilor, i-a încurajat să sacrat, creatori de şcoli, unde s-au format generaţii de facă prezentări de cazuri, comunicări de lucrări la eminenţi specialişti, care, la rândul lor, au ajuns per- Societatea Ştiinţelor Medicale, la manifestările şti- sonalităţi ale medicinei interne româneşti. inţifice din ţară şi din străinătate. Calitatea esenţială Preocupările și contribuțiile deosebite se reflectă a profesorului Iuliu Haţieganu a fost aceea de a-i în rezultatele obținute, menite să stimuleze cercetarea învăţa pe alţii; s-ar putea mândri cu rezultatele științifică medicală și promovarea specialității în țară deosebite ale activităţii de profesor, de maestru. Ast- și în străinătate. fel, patru dintre elevii lui au devenit membri ai Aca- Se poate afirma că ambii profesori au exercitat demiei Române, 18 profesori, şefi de catedră şi de un rol determinant în organizarea învățământului me- disciplină, mai mulţi medici sunt conducători de ser- dical superior românesc în perioadele în care și-au vicii de boli interne la spitale judeţene, orăşeneşti. desfășurat profesia de medic, de cercetător, de cadru leonida gherasim, profesor de medicină in- didactic și în organizarea specialității. ternă, preocupat de păstrarea memoriei înaintaşilor Profesorul Iuliu Haţieganu şi profesorul Leonida şi de promovarea realizărilor lucrărilor cu ţinută şti- Gherasim sunt creatori de școală de medicină internă inţifică în spiritul cultului valorilor medicinei noas- cu efecte benefice prelungite pe mai multe generații. tre, este un exemplu de profesionalism şi de exce- Această idee a continuității este redată magistral de lenţă, care a sprijinit numeroşi colaboratori în for- Iuliu Hațieganu, care consideră că „o generație își marea lor profesională; i-a îndrumat în cariera medi- aprinde torța la flacăra generației precedente“. 73 Evocări

ioan Hudiță istoric și om politic – în restituție fundamentală

Acad. Alexandru Zub

Este, probabil, o meteahnă a timpului nostru preferința pentru dimensiunea memorială a istoriei recente și, pe cale de consecință, a aspectului ei biografic. Am sesizat aceasta și pe cont propriu, în ultimii ani, însă constatarea e susceptibilă de extensie la vârste și domenii diferite. Istoria e tot mai mult și o ego-istorie, formulă acreditată de câteva decenii în istoriografie. Se poate spune același lucru și pe seama ultimei cărți publicate de profesorul Ion I. Solcanu, Ioan Hudiță istoric, om politic și autor de jurnal (Editura Enciclopedică, 2015), studiu socio- biografic de aleasă ținută, la care autorul a ostenit îndelung și cu folos indiscutabil. Nu stă în intenția noastră o analiză detaliată a textului, ci numai tenta- tiva de a-l integra, pe cât posibil, în economia domeniului. Câteva repere biobibliografice, pe această linie, ar putea fi de un anume folos. Născut la 19 octombrie 1943, în Bogdănești, județul Suceava, a absolvit istoria la Universitatea istoria într-o meditație asupra destinului uman, ca în din Iași (1967), specializându-se apoi, cu stagii monumentala biografie Ioan Hudiță istoric, om adecvate la București, Cluj, Atena, Freiburg i.Br., în politic și autor de jurnal, în care perspectiva istoria artelor, domeniu în care și-a obținut doctora- istoriografică și cea de analiză sociopolitică se îm - tul (1984), sub îndrumarea profesorului Virgil bină destul de armonios. Demersul în cauză nu este Vătășianu, cu tema Elemente laice locale în pictura fără precedent, date fiind preocupările autorului cu religioasă din Moldova, secolele XV–XVI. A privire la istoria învățământului, una din ele, privind funcționat mai întâi, timp de un deceniu, până în anume Școala românească din județele Cahul, 1976, ca cercetător la Institutul de Istorie și Arheo- Bolgrad și Ismail logie din Iași, apoi în calitate de cadru didactic la (2013), fiind distinsă cu Premiul Universitatea locală, unde a predat istoria artelor și „Nicolae Bălcescu” al Academiei Române, semn că etnografie până la data pensionării sale. înaltul for ştiinţific a ştiut să aprecieze cum se cuvine A publicat, de-a lungul anilor, o serie de studii un asemenea efort restitutiv. Premiul acordat, pur- de specialitate, valorificând secvențe din patrimo- tând numele unuia dintre părinţii istoriografiei noas- niul cultural din zona Moldovei (Putna, 1974; tre moderne, are şi o anume valoare simbolică. Solca, 1977; Voroneț, 1986), colaborând totodată la Nu s-ar putea înţelege cum trebuie noul demers volume tematice despre Ștefan cel Mare, Petru istoriografic fără a aminti faptul că autorul şi-a extins Rareș etc., sau evocându-și predecesorul în dome- mereu sfera tematică, antamând chestiuni de istorie niu, Profesorul Ilie Grămadă la 70 de ani (1984). culturală şi îndeosebi de istoria învăţământului Lista de lucrări disponibilă indică numeroase ti- românesc, unele adunate şi sub copertă, cu multă tluri ce definesc un traseu profesional aparte, unul în grijă, ca în volumele Artă şi societate românească, care formația de istoric a autorului și-a spus mereu secolele XIV–XVIII (Editura Enciclopedică, 2002), 74 cuvântul. Artele incluse în cultură, cultura în istorie, sau Artă și civilizație în timpul lui Ștefan cel Mare (Editura Coresi, 2004), pentru a cita numai câteva studii de referință în domeniu. S-ar putea aminti desigur și altele, pe baza listei de lucrări disponibile. În ce privește studiul monografic dedicat lui Ioan Hudiță, în ipostază de istoric, om politic, memorialist, ne rezumăm aici la câteva elemente de cadru, socotindu-le semnificative. Unele au fost deja enunțate de acad. Dan Berindei, în succintul Cuvânt-înainte, unde noua carte este definită ca „o biografie detaliată, în care, în temeiul unei largi informații, în mare parte inedită, de arhivă, inclusiv arhiva Securității, profesorul Solcanu a reconstituit viața unui om, în contextul epocii respective”. Dis- tinsul prefațator era cel mai îndrituit să estimeze un asemenea demers științific, ca membru al familiei respective, ca editor al jurnalului moștenit (nu mai puțin de optsprezece volume, încă unul urmând să apară) și mai cu seamă ca istoric preocupat de ansamblul trecutului românesc în context mondial. Ar fi de adăugat, eventual, faptul că autorul prețioasei monografii, consătean cu personajul au sporit substanțial cazuistica respectivă, inepuiza- studiat și activând la rându-i ca istoric și om politic, bilă în fond. Figuri de prim-plan ale epocii, unele cu era în măsură să înțeleagă mai bine un asemenea destin nespus de tragic, se înfiripă din paginile destin. cărții, de n-ar fi să amintim, exempli gratia, decât pe Alcătuită din patru părți, fiecare cu mai multe I. Antonescu, G. Brătianu, I. Maniu, I. Mihalache, capitole și paragrafe tematice, după caz, prețioasa victime ilustre ale sistemului totalitar bolșevic. biografie a fost structurată după metoda „clasică”, Merită să amintim, în treacăt, concluzia la care a îmbinând criteriul cronologic cu cel tematic, în lipsa ajuns un alt istoric, Mihai Sorin Rădulescu, pe care unui „suport istoriografic consistent”, cum ne pre- autorul monografiei o citează la finele cărții: „Dacă vine autorul din capul locului. Experiența în zona alți istorici trecuți prin «școlile de reeducare» biograficului se dobândește mai totdeauna pe cont comuniste s-au mulat după comandamentele noului propriu și comportă o nuanță subiectivă aparte. În regim, profesorul Hudiță a rămas credincios idealu- cazul de față, pare să fi contat mai întâi „consătenia” rilor sale de o viață”, idealuri evocate și de un alt din Bogdănești, „baștina” comună, iar apoi mare comiliton, Corneliu Coposu, simplu dar emo- apartenența la același domeniu cognitiv, istoriogra- ționant, în cuvinte ce se regăsesc, la loc de cinste, fia, în strânsă conexiune cu zona politicului, chiar chiar pe coperta volumului. dacă în perioade și contexte diferite. Apariția primu- Știința, devotamentul civic și caracterul, forjate lui volum din Jurnalul politic, în 1997, a contat în prin educație și efort meliorist, și-au dat mâna în geneza proiectului biografic, după cum recunoaște personalitatea profesorului Ioan Hudiță, una din chiar autorul, menționând și alte surse din epocă: marile figuri produse de satul românesc în secolul Toader Buculei, Ioana Hudiță, C.C. Giurescu etc. XX. El aparține desigur patrimoniului nostru peren, Investigațiile făcute în arhiva Securității (CNSAS) invitând posteritatea la adecvație și gratitudine.

75 profesor candida oancea – pionier al folosirii energiei solare în românia Viorel Bădescu Membru corespondent al Academiei Române

Din când în când, în toate domeniile de activitate studenților”. În 1962 a obținut titlul de doctor în ale societății umane, se nasc personalități care, prin ştiințe tehnice, susținând o teză privitoare la structura maniera lor de gândire și acțiune transmit felul per- și proprietățile straturilor subțiri de materiale semi- sonal de a fi către profesie, identificându-se în fața conductoare organice, în principal antracen. Cei care conaționalilor cu ideile pe care le susțin. O astfel de au lucrat și au colaborat sub atenta sa îndrumare în personalitate este profesorul Candida Oancea, acea perioadă au remarcat modul său special de abor- inițiatorul și primul susținător proeminent din dare a activității: profund, serios și fără întrerupere; au România al folosirii energiei solare. observat și inteligența, tenacitatea și perseverența cu Candida Oancea s-a născut la 18 noiembrie 1923 care rezolva diferite dificultăți științifice sau de în Pitești. A urmat cursurile Școlii Centrale de Fete, o învățământ. prestigioasă unitate de învățământ secundar din Cercetător talentat și dedicat, Candida Oancea București. Între anii 1942 și 1947 a fost studentă a avea o abilitate naturală în manevrarea echipa - Facultății de Chimie de la Institutul Politehnic din mentelor și instalațiilor și o grijă deosebită pentru București. Simultan, a activat prin voluntariat la Labo- claritatea și precizia procedurilor experimentale. ratorul de fizică al Facultății de Științe din București, Acorda o mare atenție prezentării și interpretării re - sub îndrumarea unui mare pedagog și om de știință zultatelor teoretice și experimentale. Ca o recunoaștere român, academicianul Eugen Macovschi. A fost căsă - a meritelor activității sale desfășurate în slujba pro- torită cu eminentul matematician Ștefan Gheorghiță. gresului fizicii, a fost distinsă de două ori, în anii 1965 În 1947 a publicat prima sa lucrare științifică, în Buleti- și 1967, cu Premiul Ministerului Învățământului. nul Academiei Române, iar în 1948 a început cariera În 1962, profesor Candida Oancea a efectuat pri- în învățământ ca profesor-asistent în Departamentul mele studii din România asupra efectului fotovoltaic. de Fizică de la Institutul Politehnic din București. În Prima lucrare în acest domeniu a fost publicată în perioada 1951–1958 a fost cercetător în Secția de 1964 în „Physics Letters“, raportând în premieră mon- optică, spectroscopie și plasmă de la Institutul de dială efectul fotovoltaic pe straturi subțiri de telur depu- Fizică al Academiei Române. Aceasta a fost perioada se oblic. Această lucrare a fost apoi urmată de nume- în care profesorul Candida Oancea a inițiat primele roase studii asupra interacției radiației cu substanța, cercetări din România în domeniul semiconductorilor evidențiind proprietăți elipsometrice, structura cris- organici și a pus bazele Laboratorului de tehnica talografică, stress-reliefurile și dinamica inter-difuziei vidului și straturi subțiri la Institutul Politehnic din la contactul metal-semiconductor. Studiile s-au mate- București. În cursul acestui interval de timp, decisiv în rializat în circa 150 de articole științifice și în multe formarea sa ca om de știință și pedagog, a fost realizări practice, dintre care menționăm: celule foto- remarcată de personalități de primă mărime din voltaice, detectori de radiație, dispozitive de monitori- cultura română. Profesorul Ștefan Vencov spunea [1]: zare a funcționării laserilor. Ca o consecință a acestei „Ea este cel mai valoros element pentru cercetarea activități, Candida Oancea a obținut Premiul Acade- științifică din departament; este muncitoare, in- miei Române pentru Fizică pe anul 1979, cea mai teligentă și tenace, foarte clară în prezentarea înaltă distincție științifică din România. Preocup ările explicațiilor și abilă în folosirea echipamentelor”. De sale în domeniul noilor surse de energie, care au înce- asemenea, prof. Ion Agârbiceanu, membru corespon- put prin studii asupra efectului fotovoltaic, s-au diver- dent al Academiei Române, spunea: „Un foarte bun sificat în timp, incluzând cercetări în domeniul capta- 76 pedagog, interesată în buna pregătire și educație a torilor solari plani cu funcție termică și a distribuției și structurii radiației solare la nivelul solului terestru. i. radiația solară: Profesor Candida Oancea are și o serie de priorități în - Fizica radiației solare; țara noastră, cum ar fi realizarea primei celule solare - Disponibilitatea radiației solare; pe bază de CdS (1974) și a unei stații pilot pentru - Măsurători, instrumentație, date. uscarea legumelor și cerealelor folosind energia solară ii. conversia directă a energiei solare (1981). A. Conversie fototermică: Activitatea de învățămînt în domeniul energiei - Captatoare solare: captatoare plane cu efect de solare s-a dezvoltat ca parte a activității de cercetare, seră; descriere și caracteristici generale; principalele în cadrul unei comunități în care activau mulți tineri. ecuații de transfer termic și radiativ; aplicații. Această activitate s-a amplificat și s-a diversificat - Captatoare cu concentrare: concentratori, prin intermediul sesiunilor științifice studențești, receptoare, sisteme de orientare; descriere și carac- care au fost punctul de plecare, prin care Candida teristici generale; performanțe tehnice și pierderi Oancea a format mai multe generații de specialiști optice; aplicații. români în heliotehnică. Sub îndrumarea sa au lucrat, - Alte tipuri de captatoare. viitorii membri ai Academiei Române, academician B. Conversie fotovoltaică: Paul Dan Cristea, profesor Viorel Bădescu, membru - Bazele fizice ale conversiei directe în energie corespondent al Academiei Române [2]. Temele electrică; celule solare: tipuri, tehnologie și caracte- alese pentru aceste sesiuni au făcut parte integrantă ristici. din programul de cercetare al colectivului, studenții C. Conversie fotobiologică și fotochimică. având ocazia ideală de a învăța prin cercetare. Acti- iii. conversie indirectă a energiei solare: vitatea sa educațională a crescut după anul 1968, - Conversie termodinamică. când a devenit membru al `Cooperation Mediterra- - Conversie termoelectrică și termoionică. neene pour 1’energie solaire (COMPLES). Contac- iV. Utilizarea energiei solare: tul direct cu numeroase grupuri de învățământ și - Încălzire și răcire solară: încălzitoare solare cu cercetare din toată Europa, în special cu școala de aer și cu apă; încălzirea spațiilor de locuit. energie solară de la Marsilia, a avut influențe bene- - Refrigerare solară; condiționarea aerului folo- fice asupra dezvoltării studiilor similare în Româ- sind energia solară. nia. În afara participării la circa 15 congrese - Uscătoare, sere, desalinizatoare, distilatoare. internaționale, în 1976, Candida Oancea a început - Motoare termice, pompe, generatoare de abur, activitatea în cadrul Comitetului Internațional de turbine. Învățământ în domeniul Energiei Solare (CIEH) al V. Stocarea și regularizarea folosirii energiei COMPLES. În această poziție a elaborat o solare importantă lucrare, valabilă și astăzi, privind unifi- Vi. Arhitectură solară carea terminologiei, simbolurilor și a unităților de Vii. Aspecte economice și perspective de folo măsură folosite în heliotehnică. sire a energiei solare Profesor Candida Oancea a părăsit această lume Un eveniment important de care numele doamnei prea devreme, la 12 iulie 1989, la Offenbach, lângă Candida Oancea este asociat, ca principal inițiator și Frankfurt am Main. Proiectele de cercetare pe care promotor al educației în domeniul energiei solare din le-a început sunt continuate de mulți dintre foștii săi România, a fost Seminarul Național „Energia Solară studenți, care lucrează în diferite instituții de în- și Aplicațiile Sale”, organizat la Institutul Politehnic vățământ și cercetare din România și din străinătate. din București. Acest seminar a constat în 11 ședințe Deviza pe care a transmis-o a fost mesajul nespus: desfăşurate în perioada 11 decembrie 1979–20 „Perseverați!“ aprilie 1981 şi a adunat peste o sută de viitori specialiști, din circa 40 de instituții de pe tot Bibliografie cuprinsul țării. Seminarul și-a propus trei direcții de 1. V. Bădescu, M. Popa, C. Binder, Prof . dr. Candida Oancea (1923–1989): A pioneer of Romanian Solar Energy Education, acțiune, având o natură educațională evidentă: să Progress în Solar Education 1 , p 5 , 1992. dezbată, prin lucrări și discuții, problemele de bază 2. V. Bădescu, M.D. Cazacu, M. Dogaru, L. Fără, G. Gheor - și ultimele realizări în heliotehnică; să informeze ghe, N. P. Leonăchescu, G. Kumbetlian, N. Dragulănescu, N. Mil- asupra realizărilor din țară, în domeniu; să indice lea, P. Manea, V. Marin, C. Oprea, D. Stănescu, Ingineri Români. Dicționar Enciclopedic, editori: G. Drăgan, V. Bădescu, N. documentația utilă în probleme specifice. Subiectele Leonăchescu, P. Manea, V. Marin, vol. 1, Editura Mega, Cluj- au cuprins: Napoca, 2014, 306 p, ISBN 978-606-543-477-6. 77 Un model de mentor pentru generații de cercetători speologi. omagiu adus memoriei lui gheorghe racoviță (1940–2015)

Oana Teodora Moldovan* Ruxandra Năstase Bucur** Bogdan Petroniu Onac***

Mentor, menţionat de Homer în Odiseea ca fiind indiferent de specialitate. Era un lider, cu toate cali- una dintre numeroasele înfăţişări umane ale zeiţei tăţile unui lider în cercetare, dar cu un mare Atena, a fost îndrumătorul lui Telemah în călătoria „defect”, lipsa oricărui impuls de mărire sau ascen- pentru găsirea tatălui său. Este nu numai o poveste siune socială. De formaţie biolog, Gheorghe Raco- frumoasă, ci o filosofie de management cultivată viţă a lucrat şi a publicat în domenii variate: ecolo- mai ales în Statele Unite ale Americii, cu tehnici gie subterană, climatologie subterană, glaciologie diverse şi cu beneficii evidente, nu numai prin subterană, geomorfologie carstică şi protecţia car- împărtăşirea cunoştinţelor şi experienţelor între per- stului. Mare parte din timp a dedicat-o taxonomiei, soane cu nivele diferite de pregătire, dar şi pentru biologiei, ecologiei, originii şi evoluţiei faunei însuşirea unui stil de comunicare şi de colaborare. cavernicole, modelării matematice a proceselor cli- Există mai multe tipuri de mentorat, în funcţie de matice din peşteri şi gheţii din Gheţarul de la Scări- domeniul de activitate, iar unul dintre principiile şoara, sau conceptului ecologic de protecţie a peşte- promovate este compatibilitatea dintre mentor şi rilor şi carstului. discipol. Deşi mentoratul are diferite tipologii, Palmaresul publicistic cuprinde 196 de titluri, împărţirea în două tipuri de mentorat, formal şi dintre care 12 volume, 20 de capitole în cărţi colec- informal, este cea mai simplă şi sugestivă. Relaţiile tive, 136 de lucrări ştiinţifice, opt rapoarte de cerce- informale se dezvoltă între partenerii de dialog, în tare şi 20 de articole de popularizare. În ultimii ani, timp ce relaţiile formale se referă la procesul struc- a fost captivat de istoricul ştiinţelor, cu accent pe turat al unei organizaţii sau instituţii şi se adresează viaţa şi opera bunicului său şi a donat Arhiva „Emil unei populaţii-ţintă. Racoviţă“, aflată în posesia familiei, Bibliotecii Gheorghe Racoviţă, nepotul fondatorului bio- Academiei Române din Cluj-Napoca. speologiei ca ştiinţă (1907) şi al primului Institut de Gheorghe Racoviţă a fost un pol al discuţiilor Speologie din lume (Cluj, 1920) a fost cu adevărat ştiinţifice, o personalitate recunoscută, sobră şi un mentor informal pentru câteva generaţii de speo- demnă. De o modestie extrem de rară (caracteristică logi din cadrul Institutului. familiei ilustre din care provine), a fost mereu Speologia este o ştiinţă complexă, iar Institutul „umbrit” de cei cu mult mai puţine calităţi ştiinţifice de Speologie un amalgam multidisciplinar cu spe- şi umane, dar cu mult mai multă dorinţă de afirmare. cialişti în biologie, geologie, geografie şi alte ştiinţe A reuşit să desfăşoare cercetări la nivel internaţional conexe. Mentoratul practicat de Gheorghe Racoviţă chiar şi între anii 1970–1990, într-o perioadă în care era nativ şi implicit pentru toţi colegii mai tineri, fondurile de cercetare erau aproape inexistente. A

* Cercetător, Institutul de Speologie „Emil Racoviţă“, Colectivul din Cluj-Napoca **Cercetător, Institutul de Speologie „Emil Racoviţă“, Colectivul din Cluj-Napoca *** Cercetător, Institutul de Speologie „Emil Racoviţă“, Colectivul din Cluj-Napoca, 78 University of South Florida, USA fost deseori cu noi, discipolii lui, pe teren, în peşteri, anul 1947, s-a stins şi Emil Racoviţă, cel care i-a am împărţit merindele, adăpostul şi gândurile cu fost model în viaţă şi profesie. Au urmat în Institut aceeaşi dezinvoltură cu care discutam şi în biroul de alte generaţii mai ambiţioase, mai dornice de imitat pe strada Clinicilor numărul 5 din Cluj. Eram pri- modele vestice şi doritoare de recunoaştere imediată, miţi cu răbdare şi disponibilitate, puteam discuta care nu au avut nici dorinţa, sau poate nici şansa orice şi nu eram neapărat felicitaţi sau aprobaţi. Pri- înţelegerii valorii unui mentorat şi care nici nu înţe- meam chiar critici sau ironii, dar mai rar. leg modelul colectiv de cercetare, lipsit de egoism şi Gheorghe Racoviţă a ţinut, timp de mai mulţi veleitarism. ani, un colectiv în mână – fără să fie o mână forte – Gheorghe Racoviţă a trăit pentru speologie, aşa ceea ce nu a fost deloc o sarcină facilă. A fost disci- cum trăim şi noi, discipolii lui. A luptat pentru pozi- plinat şi ordonat, un exemplu de organizare a cerce- ţia Institutului de Speologie în protecţia şi conserva- tării pe care noi, discipolii lui, sperăm să-l păstrăm. rea peşterilor în România, cu rol decizional, aşa cum Există reflexe de cercetare pe care le poţi învăţa a dorit Emil Racoviţă şi cum prevede Legea de înfi- în prezenţa unui mentor pe care accepţi să-l asculţi inţare a Institutului de Speologie (26 aprilie 1920; şi să-l urmezi. Timpul pentru bârfe şi cancanuri era lege neabrogată!). Din păcate, această poziţie este scurt, dar subiectele neştiinţifice puteau fi oricând acum ignorată şi dezavuată. A luptat pentru compe- abordate. Ne spuneam părerea, îşi spunea părerea, tenţe într-o lume în care competenţii şi specialiştii nu iar discuţiile decurgeau amical, neomiţând, totuşi, mai au loc, sunt daţi la o parte şi niciodată consultaţi. pasionalul. Odată cu dispariţia lui Gheorghe Racoviţă, Insti- Lumea cu Gheorghe Racoviţă în Institutul de tutul de Speologie – cu colectivele din Cluj şi Bucu- Speologie se apropia de ideal pentru atmosferă şi reşti – a pierdut un cercetător remarcabil, un model coeziune. Cu o sănătate fragilă, s-a retras de la Insti- de etică profesională, dar şi şansa să aibă un mentor tut în 2009 şi s-a stins din viaţă în noiembrie 2015, şi un lider autentic, ceea ce i-ar fi conferit o altă o stranie coincidenţă, pentru că, în aceeaşi lună, în poziţie în societatea post-1989.

Gheţarul de la Scărişoara

79 Aron pumnul (1818–1866) – un apostol al românismului în Bucovina

Ilie Rad*

„Arune Pumnul e şi el ardelean, iar «ardelean» înseamnă a duce un gând până la capăt.” (Lucian Blaga)

1. „Hronicul şi cântecul vârstelor” Aron Pumnul a fost o personalitate enciclo - pedică pentru epoca în care a trăit, afirmându-se ca lingvist, istoric, istoric literar, filosof, profesor, pu- blicist, militant politic şi animator al vieţii spirituale a românilor din Bucovina. S-a născut la 27 noiembrie 1818, în satul Cuciulata, de lângă Făgăraş, într-o familie de oameni săraci. Din cauza unei boli de inimă, care îi va cauza şi moartea, începe şcoala doar la vârsta de 14 ani. Urmează clasele primare la Liceul Romano-Catolic din Odorheiul Secuiesc (1832–1836), după care devine elev la Gimnaziul din Blaj (1836–1840) şi la Liceul Episcopal de aici (1840–1841). Etapa blăjeană are o deosebită importanţă în acasă, şi binecuvântarea părinţilor cari au dat-o”1. biografia lui Aron Pumnul, prin viaţa aspră trăită Termină liceul (care avea o durată de doi ani) la aici, prin educaţia şi morala în care erau pregătiţi Liceul Piariştilor din Cluj (1841–1842), unde este elevii. Vorbind, de pildă, despre Blajul de la coleg cu Avram Iancu, Al. Papiu Ilarian, Ioan mijlocul secolului al XIX-lea, Nicolae Iorga scria că Dragoş, fraţii Buteanu, Petru Dobra, Iacob Mure - acesta „nu este numai catedrala fastuoasă a cano- şianu şi alţi fruntaşi ai Revoluţiei de la 1848. nicilor, nu este şirul de case ale acestor canonici Datorită rezultatelor sale excepţionale obţinute la profesori, ci sânt copiii de la ţară, cari vin acolo la învăţătură, la terminarea liceului este trimis, cu o şcoli aspri, încă cruzi, porniţi dintr-o viaţă ţă- bursă, la Facultatea de Teologie a celebrei Universi - rănească profundă, tradiţional-virtuoasă, cu me- tăţi din Viena (1842–1846). Aici, Aron Pumnul a rindea adusă de acasă, cu bucata de brânză şi sacul făcut temeinice studii de filosofie, teologie, istorie, de mălai. Sfânt azil de învăţătură acest liceu! Cea literatură, lingvistică, pedagogie etc. La Viena în- mai bine organizată colonie, cel mai luxos internat temeiază Societatea Teologilor Români, una dintre încă nu echivalează pentru pregătirea sufletească a formele precursoare ale Societăţii „România Jună“, unui om cu cămăruţa din fundul unei locuinţe de creată în 1871, în almanahul căreia Eminescu îşi va canonic sărac, cu colţişorul de dulap, în care se publica poemul Luceafărul, capodopera sa lirică. păstrează ceea ce s-a adus de acasă, şi unde se În timpul studiilor vieneze, Aron Pumnul trimite mănâncă în acelaşi timp şi pâinea pregătită de revistei lui George Bariţiu, „Foaie pentru minte,

80 * Prof. univ. dr., Catedra de jurnalistică a Facultăţii de Ştiinţe Politice, Universitatea „Babeş-Bolyai“, Cluj-Napoca inimă şi literatură”, primul său studiu de lingvistică, obligat de unguri să se spânzure singur!). Alexandru Literele corespunzătoare firei limbei rumâneşti şi Bătrâ neanu, primul prefect al Câmpiei, împreună cu încă ceva. viceprefectul Vasile Simonis, Ioan Dan şi preotul Revenit în ţară, în 1846, ocupă, la Blaj, fosta Vasile Turcu au fost executaţi, la 13 octombrie 1848, Catedră de filosofie a lui Simion Bărnuţiu. Paralel la marginea dinspre Someşeni a Clujului de atunci. cu pregătirea cursului de filosofie, colaborează la Acolo, după un an, au fost executaţi de austrieci, şi revistele blăjene ale lui Timotei Cipariu, „Organul cei doi călăi ai românilor, iar, în 1896 – aşadar, în luminarei”, „Organul naţional” şi „Învăţătoriul timpul Dualismului austro-ungar –, Primăria Cluju- poporului”. De asemenea, se implică activ în eveni- lui a ridicat, pe locul execuţiei celor patru români mentele revoluţionare de la 1848, fiind principalul martiri şi a călăilor acestora, un monument (desigur, artizan al primei adunări de la Blaj, din 30 aprilie doar în amintirea celor doi honvezi.) 1848, cunoscută sub numele de Adunarea din La Cernăuţi, Aron Pumnul este întâmpinat de Duminica Tomii. El a convocat această adunare, către Iraclie Porumbescu, tatăl viitorului mare com- care nu avea aprobarea autorităţilor laice şi eclezias- pozitor, care îl introduce în familia Hurmuzachi, a tice, într-un mod extrem de original: a redactat o vestiţilor boieri patrioţi. Fiind deja un nume cunos- proclamaţie, pe care a multiplicat-o, prin copiere cu cut, este cooptat, pentru scurt timp, redactor la ziarul mâna, în câteva sute de exemplare, cu ajutorul „Bucovina”, editat de fraţii Hurmuzachi. În 1849, studenţilor săi, după care a răspândit-o în toată Tran- înfiinţându-se prima Catedră de limba şi literatura silvania, cu ajutorul aceloraşi studenţi, care plecau română la Gimnaziul Superior din Cernăuţi, devine, în vacanţa de Paşti. „Circulara de convocare a prin concurs, titularul acestei catedre. naţiei – spunea Nicolae Iorga – a fost scrisă de Pumnul, fără a mărturisi cine e autorul.”2 Adunarea 2. Un apostol al românismului convocată de Aron Pumnul a fost un fel de repetiţie în Bucovina generală pentru Marea Adunare Naţională din 3/15 De Bucovina se leagă cei mai rodnici ani din mai 1848, de pe Câmpia Libertăţii, din aceeaşi viaţa lui Aron Pumnul. Aici, se manifestă ca un localitate. autentic „apostol al românismului”. În Bucovina, Din cauza participării la revoluţie, după înfrân- Aron Pumnul „a avut acelaşi rol ca Lazăr în gerea acesteia, Aron Pumnul este condamnat la Bucureşti. El a deşteptat conştiinţa naţională a moarte de către puterea maghiară stăpânitoare în românilor bucovineni. Aceasta este partea cea mai Transilvania acelei vremi, punându-se un premiu pe luminoasă a activităţii sale”, scria, pe bună dreptate, capul său. Se refugiază în Ţara Românească, fiind Constantin Loghin3. numit, de către Nicolae Bălcescu, din partea Guver- Pentru a înţelege mai bine semnificaţiile pro- nului Provizoriu de la Bucureşti, comisar de funde ale acestei activităţi, trebuie arătat că, atunci propagandă pentru judeţul Râmnicu Sărat; avea mi- când Aron Pumnul a ajuns în Bucovina, străvechea siu nea de a explica poporului spiritul noii Con- provincie românească se afla într-o situaţie tragică stituţii. de deznaţionalizare. Odată cu intrarea trupelor otomane şi ţariste în După încorporarea ei de către Imperiul habsbur- cele două principate, comisarii de propagandă sunt gic, în 1775, limba oficială devine germana, limba nevoiţi să ia calea exilului. Aron Pumnul se re - română având statutul unei Cenuşărese. Dacă se fugiază în Bucovina, trecând prin peripeţii, care întâmpla ca aceasta să fie inclusă în programa de în - constituie o autentică pagină de roman. Dacă nu s-ar văţământ, cei care o predau erau dascăli străini, fi refugiat în Ţara Românească, iar apoi în Buco - „carii o schilodeau şi o făceau de râs, cu gânduri vina, el ar fi avut soarta dramatică a multor re- anumite şi duşmănoase”, cum îşi aminteşte un voluţionari transilvăneni: Constantin Romanu Vivu contemporan. Pătura cultă, care ar fi trebuit să ţină şi viceprefectul Ştefan Moldovan au fost atacaţi de sus drapelul conştiinţei naţionale, era pe cale de civilii unguri şi ucişi în bătaie, la 28 sau 29 ianuarie dispariţie, prin continuă şi forţată asimilare. Preoţii 1849, în hotarul localităţii Sângeorzul de Mureş, români, care studiaseră în şcolile apusene, se cadavrele celor doi au fost apoi aruncate într-un depărtaseră de popor, din teama de a nu-şi pierde şanţ; Ioan Buteanu, prefectul Zarandului, a fost privilegiile. Funcţionarii români, atâţia câţi erau, spânzurat la 23 mai 1849, în localitatea Iosaș (în preferau să-şi ascundă, din aceleaşi considerente, Enciclopedia României, se spune că acesta ar fi fost adevărata identitate etnică, uneori „schimonosindu-şi 81 chiar şi numele”. Învăţătorii, puţini la număr şi slab carte nepărtinitoare trebuie să dea oricui în- pregătiţi, „abia ştiau să cetească buchile şi să crederea că avem o strălucită literatură, care, pe de numere cu tabla înmulţirii”, deci, nici din partea lor altă parte, în ciuda tuturor efemerelor vicisitudini, nu se putea spera mare lucru. Cât priveşte bo- se produce pe teritoriul României Mari, una şi indi- ierimea, şi aceasta „căuta să-şi croiască o viaţă vizibilă, slujind drept cea mai clară hartă a poporu- nouă, după calapodul nobilimii din Apus, primind, lui român”5. Chiar şi concepţia lui lingvistică, ea cea dintâi poate, limba curţii şi obiceiurile fantezistă şi, de la un punct, aberantă şi ridicolă străine”4. (pentru care a şi fost aspru criticat de Maiorescu, În această epocă de „descompunere naţională”, blamat de Petrino, satirizat de Alecsandri), se su - sosirea lui Aron Pumnul în „dulcea Bucovină” a fost bordonează, în cele din urmă, idealului naţional. În un act providenţial. Fără a fi intimidat de primejdii fond, Aron Pumnul a subliniat originea latină a lim- şi greutăţi, cu o tenacitate demnă de un ardelean, bii române, pe care a încercat să o apere de in- Pumnul îşi începe activitatea de redeşteptare fluenţele străine. naţională, apreciată la superlativ încă de contempo- Purismul lingvistic, susţinut de el, pleca de la rani: „O schimbare mare într-această stare su- ideea că, de fapt, coloniştii fiind romani „curaţi”, fletească a românilor bucovineni se făcu de la anul vorbeau limba latină (după unii, cum au fost Samuil 1848 încoace, cu deosebire prin neuitatul Aron Micu şi Gheorghe Şincai, latina clasică, iar după latina vulgară Pumnul”, va nota I.G. Sbiera, iar Al. Hurmuzachi îi alţii, precum Petru Maior, ). Cu timpul, această limbă a fost coruptă, din punct de va scrie lui Vasile Alecsandri: „Aici avem un arde- vedere fonetic şi lexical, încât era nevoie de lean, pe Pumnul; are şi el paradoxele sale, dar am revenirea la limba „originară”. „Faţă cu această dori să ne dea Dumnezeu o sută ca el. Mai mult zel, situaţie – scria Gh. Adamescu –, datoria grămă - mai multă abnegare nu am văzut; ne plecăm cu ticului [...] era să fie purificarea limbii şi de sune- respect înaintea lui”. tele şi de cuvintele nelatine.”6 În acest sens, Pumnul Mai întâi, Aron Pumnul obţine aprobarea auto - susţinea că toate cuvintele trebuie să fie pur ro - rităţilor pentru a organiza un ciclu de conferinţe lite- mâneşti, o soluţie pentru realizarea acestui scop rare, în care a vorbit despre originea latină a limbii fiind introducerea sufixelor -mânt şi -ciune. Intere- cu atâta şi a poporului român. Şi a făcut acest lucru „ sant este faptul că teoria sa lingvistică a avut nu - iscusinţă şi pricepere de cauză, încât îşi câştigă meroşi susţinători. peste scurt timp o poporalitate foarte mare în toate „Printre adepţii lui A. Pumnul, foarte numeroşi clasele societăţii”. în Bucovina pe acea vreme, putem cita şi pe Pentru satisfacerea nevoilor didactice ale în- basarabeanul B.P. Hasdeu, care, în două reviste ale văţământului în limba română, Aron Pumnul sale, apărute pe la 1858–1859, scria în limba cerută redactează o gramatică a limbii române, în de curentul pumnist.”7 Această concepţie lingvistică nemţeşte, tipărind apoi patru tomuri din faimosul anacronică şi nerealistă nu a avut sorţi de izbândă. În său Lepturariu, tomuri care, divizate în opt secţiuni, acelaşi timp, Aron Pumnul a condamnat folosirea în formau manualele de limba şi literatura română scris a literelor chirilice şi a pledat necontenit pentru pentru cele opt clase ale gimnaziului. Lepturariul introducerea alfabetului latin. său reprezintă prima crestomaţie a literaturii „Buchile cirilice – scria el în studiul Neatâr - române, incluzând texte bisericeşti, creaţii fol - narea limbei rumâneşti în dezvoltarea sa şi în modul clorice şi ale unor scriitori culţi din toate provinciile de a o scrie – ţin limba rumână ca ferecată în nişte locuite de români, devansând, cu mai bine de un cătuşe de fier, aşa încât în ele nu se poate dezvolta.” deceniu, Conspectul asupra literaturei române şi a Subliniind, în acelaşi studiu, legătura indisolubilă literaţilor ei de la început şi până astăzi, în ordine dintre limbă şi naţiune („poporul este trupul cronologică (I, 1875; II, 1876), datorat lui Vasile naţiunii, iar limba este sufletul ei”), Pumnul anticipa Gherman Pop. acea memorabilă formulă pe care o va rosti Nichita Unitatea culturală şi lingvistică a românilor era Stănescu: „Limba română este patria mea!” Ace - menită să sugereze unitatea lor politico-geografică. luiaşi deziderat i-au răspuns şi studiile sale privind Nu altfel va proceda G. Călinescu în 1941, când, în istoricul Fondului Bisericesc Bucovinean (Privire prefaţa celebrei sale Istorii... , publicată în anul răpede preste două sute şesezeci şi şepte den dezmembrării teritoriale a României Mari, scria: „În proprietăţile aşa numite Moşiile Mânăstireşti, den 82 aceste timpuri de suferinţă naţională, o astfel de carile s-a format măreţul FUND RELEGIUNARIU libere din Bucovina autonomă (1861) şi a depus mari eforturi pentru acordarea de burse unor studenţi merituoşi, dar săraci. În anul 1860, este chemat profesor la recent înfiinţata Universitate din Iaşi, propunându-i-se un salariu mai mare, dar refuză această ofertă, spunând că locul său este lângă tinerii bucovineni, pe care trebuie să-i educe în spirit naţional. Sunt, toate acestea, suficiente argumente pentru care Aron Pumnul trebuie considerat un apostol al românis- mului. „Meritul lui Pumnul – scria unul dintre foştii săi elevi – e ca organizator, ca profesor, ca luminător, ca îndrumător al curentului românesc şi naţionalist (recte naţional – n.ns.); meritul lui e de a fi scăpat pe românii bucovineni din mocirla pierzării. Acesta a fost apostolul Arune Pumnul, pribeagul din Ardeal, şi noi, tinerii, carii am învăţat din cărţile lui în şcolile româneşti, datori sîntem să-l cinstim ca pe un sfânt izbăvitor de la moarte, să ne înclinăm muncii lui şi să mergem pe calea arătată de el.”8 În 1861, starea sănătăţii sale se înrăutăţeşte vizibil, încât nu mai poate frecventa şcoala. „Nu pot neci trăi, neci muri”, se confesează el unui prieten. La capătul acestei suferinţe cumplite, Aron Pumnul Cântec din „Lepturariu rumînesc cules de-n scriptori rumîni pre-n Comisiunea denumită de cătră naltul se stinge din viaţă, în ziua de 24 ianuarie 1866, Ministeriu al învățămîntului, așiezat spre folosința avându-l la căpătâiul său pe Mihai Eminescu. Avea învățăceilor de-n clasa IV a gimnasiului de jos, doar 48 de ani, vârstă la care, în cazul altor scriitori, de Arune Pumnul, Profesoriu de limba și literatura aventura scrisului abia începe. Trecerea lui în romînă în gimnasiul plenariu den Cernăuți.“ nefiinţă s-a transformat, pentru românii bucovineni, într-o adevărată zi de doliu naţional. Se ştie că la al Bisericei dreptcredincioase răsăritene den moartea lui Aron Pumnul, elevii săi au tipărit o Bucovina“ (1865), preconizatul manual de religie, broşură, Lăcrimioarele învăţăceilor gimnăziaşti den activitatea publicistică, desfăşurată în paginile Foii Cernăuţi la mormântul prea iubitului lor profesoriu pentru minte, inimă şi literatură, ale Organului Arune Pumnul, răpăusat într-a 12/24 ianuariu luminarei, Învăţătoriului poporului, Bucovinei. Aron Pumnul a întemeiat prima bibliotecă de 1866, a doua poezie din această broşură, intitulată cărţi româneşti, găzduită chiar în casa lui; printre La mormântul lui Pumnul, fiind semnată „M. Emi- elevii care aveau grijă de această bibliotecă noviciu, privatist”. numărându-se şi Mihai Eminescu. Când I.G. Sbiera a iniţiat Societatea pentru Cultura şi Literatura 3. Actualitatea lui Aron pumnul Poporului Român din Bucovina (aceasta a fost de- Aron Pumnul face parte dintre autorii care este numirea propusă, neaprobată de autorităţi!) – care mai mult citat decât citit , din motive care ţin de alesese printre membrii ei de onoare şi pe mi- istorie şi ideologie. Situaţia sa este astăzi mult tropoliţii ardeleni Andrei Şaguna şi Al. Sterca- ameliorată. Fostul Gimnaziu Superior din Cernăuţi Şuluţiu, pe Timotei Cipariu, Gh. Bariţiu, August îi poartă şi acum numele, iar fosta lui locuinţă din Treboniu Laurian, Al. Papiu Ilarian, Vasile Cernăuţi a fost, în sfârşit, eliberată de chiriaşi, Alecsandri şi Dimitrie Bolintineanu – Aron Pumnul urmând a fi amenajată, cu banii Guvernului Ro- figurează printre membrii celui dintâi comitet de mâniei, într-un muzeu. conducere al acestei prestigioase societăţi literare şi Pe clădirea fostului Liceu al Piariştilor din Cluj culturale, o autentică Academie a Bucovinei. s-a dezvelit, în 1998, la 170 de ani de la naştere, o Aron Pumnul s-a implicat în primele alegeri placă memorială, cu următorul text: „În această 83 clădire şi-a finalizat studiile liceale marele patriot şi Concepţia lingvistică a lui Aron Pumnul s-a bu- revoluţionar român ARON PUMNUL (1818–1866), curat de nenumărate studii, datorate unor specialişti filolog, istoric, teolog şi critic literar, ilustru mentor recunoscuţi. Pentru clarificarea şi înţelegerea sis - al lui MIHAI EMINESCU. Dezvelită la data de 27 temului său lingvistic ar fi necesară o teză de doc- noiembrie 1998, de Primăria Municipiului Cluj- torat. Napoca” (montarea acestei plăcuţe a provocat unele Toţi cercetătorii au subliniat rătăcirile şi ereziile proteste la Cluj, pe considerentul că amplasarea ei sale lingvistice, care, cum spunea şi Eminescu, cro - nu a avut toate aprobările necesare). nologic vorbind, sunt explicabile şi scuzabile: „Mi În satul său natal, a fost dezvelit un bust care îi se va spune poate că părerea lui Pumnul nu-i bună. eternizează memoria. Numeroase străzi (din Dacă nu-i bună, aceea însă stă – că cronistice e Cernăuţi, Chişinău, Cluj-Napoca, Timişoara etc.) îi dreaptă şi scuzată. După estremul latinităţei, a eti- poartă numele. Aron Pumnul figurează în toate mologismului absolut inaugurat de bătrânul Petru dicţionarele şi enciclopediile româneşti, precum şi Maior, care scria construcţiuni latine în româneşte în câteva din străinătate. În 1966, cu prilejul (estrem ce, pentru deşteptarea noastră din apatia centenarului morţii sale, Poşta Română a emis un lungă faţă cu latinismul, era neapărat trebuincios), timbru comemorativ. după ridicarea la potenţă a aceluiaşi estrem de În august 1996, cu ocazia slujbei religioase către următori, trebuia neapărat să vină ca remediu prilejuite de hramul Mănăstirii Putna, au avut loc şi contra lui estremul fonetismului absolut, a iubirii manifestări dedicate împlinirii a 125 de ani de la nemărginite a limbei numai româneşti şi esclu- serbarea desfăşurată la mormântul lui Ştefan cel siviste faţă cu limba latină şi cele surori. Aceste Mare, din 1871, organizată de Societatea Academică estreme au fost condiţionate de însăşi natura „România Jună” din Viena. Cu acest prilej, „a fost lucrului: nu poţi defige mijlocul unei linii până ce sfinţită o urnă de argint, replică a celei sfinţite în nu vei fi aflat puntele ei cele estreme”10. 1871, ce a fost depusă la mormântul lui Ştefan cel Ce nu s-a observat însă este faptul că sistemul Mare, aflat la biserica Mănăstirii Putna. Această său lingvistic nu a fost cristalizat până la capăt, din urnă a fost umplută cu pământ adus de studenţii din cauza morţii autorului. Analizând evoluţia sis - centrele universitare Iaşi, Suceava, Bucureşti, temului său, de la un studiu la altul, de la o carte la Chişinău, Cluj, Cernăuţi, Braşov, Bălţi, Sibiu, alta, de la o scrisoare la alta, ajungem la concluzia Timişoara şi Constanţa. Iniţiatorul acţiunii, prof. dr. că acest sistem ar fi evoluat într-o direcţie normală. Dumitru Irimia, a declarat corespondentului Scrisoarea pe care Pumnul o înaintează Ministeru- Mediafax că pământul depus în urnă a fost luat de lui Instrucţiunii Publice, la 1 septembrie 1860, de la mormintele celor care au participat în 1871 la exemplu, este foarte apropiată de scrisul nostru de serbare (Eminescu, Alecsandri, Maiorescu, astăzi, fără ciudăţeniile şi bizareriile începutului. Kogălniceanu şi alţii) şi de la mormintele celor care Din câte cunoaştem, Aron Pumnul a fost primul au participat la fixarea identităţii şi unităţii care a subliniat la noi legătura dintre cultură şi româneşti (fraţii Hurmuzachi, Aron, Alexe Matee- peisaj, teorie care va fi reluată peste câteva decenii vici) de la Blaj, centru al românităţii, precum şi din de Lucian Blaga, în Spaţiul mioritic. De altfel, diferite centre de apărare a identităţii româneşti, autorul Trilogiei culturii a şi recunoscut că Aron studenţii basarabeni aducând pământ de la Cetatea Pumnul s-a aflat „în căutarea unui «fenomen origi- Soroca”9. Acestea sunt fapte concrete, care arată nar» al limbii noastre şi a unei adaptări a cuvântu- preţuirea de care se bucură Aron Pumnul în zilele lui nou la acest fenomen originar”. De mare actua- noastre. litate sunt, pentru dezbaterile de idei din cultura În ce ar consta, prin urmare, importanţa sa în română actuală, unele principii susţinute de Aron cultura română? Aron Pumnul rămâne autorul cele- Pumnul în privinţa toleranţei etnice şi religioase. brului Lepturariu, prima istorie a literaturii române. Deşi, în focul polemicii, există câteva epitete mai Pare interesant că acesta nu a fost niciodată reeditat, dure (referitoare la unele etnii sau la literele deşi nu este cu nimic mai prejos decât Conspectul slavone), nu i se poate nega spiritul de toleranţă amintit al lui Vasile Gherman Pop, tipărit în 1982. O etnică şi confesională. asemenea reeditare ar impune o extraordinară În faimoasa lui Proclamaţie , prin intermediul muncă din partea celui care s-ar încumeta, din cauza căreia a fost convocată Adunarea din Duminica 84 greutăţilor care s-ar ivi la transcrierea textelor. Tomii (30 aprilie 1848), Pumnul scria, între altele: „Spuneţi ungurilor, săcuilor şi saşilor că noi îi Ce-ntoană tainic, dulce a sferelor cântare iubim ca pre fraţii noştri, cu carii lăcuim întru o Şi-ţi împletesc ghirlande, cununi mirositoare, ţară. Spuneţi-le cu cuvântul şi le arătaţi cu fapta că Cununi de dalbe flori! noi îi iubim, însă e drept ca şi ei să ne iubească şi să corăspundă iubirii noastre ce-o avem cătră ei”. Te plânge Bucovina, te plânge-n voce tare, Pilduitoare este şi poziţia sa în privinţa unităţii Te plânge-n tânguire şi locul tău nătal; naţionale a românilor, indiferent de confesiunea Căci umbra ta măreaţă în falnica-i zburare religioasă: „Fie unit, fie neunit, tot atâta îi, căci toţi O urmă-ncet cu ochiul în tristă lăcrimare, sânt români”. Şi ideile sale pedagogice pot constitui Ce-i simţ naţional! motive de reflecţie şi puncte de sprijin în pedagogia actuală. Urmeze încă-n cale-ţi şi lacrima duioasă, Dacă Aron Pumnul a fost până acum revendicat Ce junii toţi o varsă pe trist mormântul tău, doar de lingvişti, critici literari, istorici sau teologi, Urmeze-ţi ca prin zboru-ţi în cânturi o analiză atentă a operei sale, mai ales a celei epis- tânguioase, tolare, l-ar putea include în familia scriitorilor În cânturi răsunânde, suspine-armonioase, capabili să trezească încă interesul cititorului de azi. Coló, în Eliseu!...” Există, în lucrările sale, virtuţi scriitoriceşti de netăgăduit, insule de autentică artă literară, la fel ca în cazul cronicarilor noştri. note Citită astăzi, opera lui Aron Pumnul are, aşadar, nenumărate zone de interes pentru cultura şi spi- 1 N. Iorga, Istoria literaturii româneşti. Introducere sintetică, ritualitatea românească. Cel care i-a fixat cel mai ediţie îngrijită, note şi indici de Rodica Rotaru, prefaţă de Ion Rotaru, Editura Minerva, Bucureşti, 1985, pp. 230–231. bine destinul postum a fost Mihai Eminescu. În 2 Idem, Istoria românilor din Ardeal şi Ungaria. II. De la broşura votivă amintită, el a publicat poezia La mor- mişcarea lui Horea până azi, Editura „Casa Şcoalelor”, Bucureşti, mântul lui Pumnul, căreia Perpessicius i-a fixat titlul 1915, p. 153. definitiv: La mormântul lui Aron Pumnul11, poezie 3 Ctin. Loghin, Istoria literaturii române (De la început până inclusă acum în aproape toate antologiile din creaţia în zilele noastre), ediţia a III-a revăzută, Cernăuţi, 1939, pp. 151–152. eminesciană. Nimeni nu i-ar fi putut aduce lui Aron 4 T. Gîrlă, Casa lui Aron Pumnul, în „Neamul românesc lite- Pumnul un elogiu mai mare: rar”, anul II, nr. 13, 28 martie 1910, p. 204. 5 G. Călinescu, Istoria literaturii române de la origini până în „Îmbracă-te în doliu, frumoasă Bucovină, prezent, Fundaţia Europeană Drăgan, Editura Nagard, Madrid- Cu cipru verde-ncinge antică fruntea ta; Paris-Roma-Pelham New York, 1980, p. 9. C-acuma din pleiada-ţi auroasă şi senină 6 Gh. Adamescu, Istoria literaturii române pentru şcoalele Se stinse un luceafăr, se stinse o lumină, normale de învăţători şi învăţătoare, conform programului din 1910, ediţia a III-a, Institutul de Arte Grafice „Flacăra”, Bucureşti, Se stinse-o dalbă stea! 1915, p. 155. 7Gh. Cardaş, Istoria literaturii româneşti. De la origine până Metalica, vibrânda a clopotelor jale în zilele noastre, Tiparul „Oltenia”, Bucureşti, 1938, p. 357. Vuieşte în cadenţă şi sună întristat; 8 T. Gîrlă, art. cit., p. 204. Căci, ah! geniul mare al deşteptării tale 9 http://www. nordest.ro/Romania monitor/news/16 aug 96 Păşi, se duse-acuma pe-a nemuririi cale new r.htm Şi-n urmă-i ne-a lăsat! 10 M. Eminescu, O scriere critică, în M. Eminescu, Opere, IX, Editura Academiei Republicii Socialiste România, Bucureşti, 1980, p. 81. Te-ai dus, te-ai dus den lume, o! geniu nalt 11 Poezia este reprodusă după Mihai Eminescu, Poezii , şi mare, Cuvânt-înainte de Tudor Arghezi, prefaţă de Zoe Dumitrescu- Coló unde te-aşteaptă toţi îngerii în cor, Buşulenga, Editura pentru Literatură, Bucureşti, 1967, pp. 3–4.

85 In memoriam

Academicianul Solomon marcus (1925–2016)*

Acad. Ionel-Valentin Vlad Preşedintele Academiei Române

Îndurerată familie, Întristați colegi din Academia Română, Întristată adunare, În numele membrilor Academiei Române și al meu personal exprim tristețea noastră profundă pentru pierderea neașteptată a Academicianului Solomon Marcus. Întotdeauna am considerat că este un privilegiu să vorbești despre Academicianul Marcus, eminentul nostru matematician, personalitate cu o „cultură largă, bazată pe echilibrul și interacțiunea științei și artei“ și cu o mare atenție pentru viața cetății. A fost un mare Coleg pe care îl respectam şi îl admiram. Academicianul Solomon Marcus a studiat și a obținut diploma de merit în specialitatea „Mate- matică“ la Universitatea din Bucureşti (1950). A obținut titlul de doctor în matematică cu teza Funcţii monotone de două variabile, în 1956, și Cărţile Domniei Sale, Gramatici şi automate titlul de doctor docent în ştiinţe în 1968. A avut o finite şi Introduction mathématique à la linguistique carieră universitară de mare creație și de formare de structurale au fost distinse cu premii ale Academiei noi creatori în știință la Facultatea de Matematic ă a Române (prima, în 1964, distinsă cu Premiul „Timo- Universităţii din Bucureşti. Dacă despre mulți se tei Cipariu” și a doua, în 1967, distinsă cu Premiul poate spune că au rezultate remarcabile într-un „Gheorghe Lazăr”). Cărți, precum Poetica ma- domeniu sau în altul, despre Profesorul, membrul tematică (1970, apărută în limba germană şi în limba corespondent (din 21 aprilie 1993) şi membrul titu- rusă, 1974), Semiotica folclorului (1975, în colabo- lar al Academiei Române (din 21 decembrie 2001) rare), Semne despre semne (1979), Semiotica ma- Solomon Marcus se poate afirma că are rezultate tematică a artelor vizuale (1982, în colaborare), importante în cercetările făcute „în analiza Paradoxul (1984), Timpul (1985), Modele ma- matematică, lingvistica matematică, informatica tematice şi semiotice ale dezvoltării sociale (1986, în teoretică, poetica matematică, semiotică, istoria şi colaborare), Provo carea ştiinţei (1988), Invenţie şi filosofia ştiinţei, modele matematice în ştiinţele descoperire (1989), Controverse în ştiinţă şi inginerie naturii şi în ştiinţele social-umaniste“ [Dorina Rusu, (1990), Paradigme universale, I–III (2005–2007), Dicţionarul Membrilor Academiei Române, 2016]. Words and languages everywhere (2007) au încântat În aceste domenii a publicat câteva zeci de cărţi (în și provocat generații de cercetători (și sunt unul limbile română, cehă, engleză, franceză, germană, dintre aceștia). greacă, italiană, maghiară, rusă, sârbo-croată, spa - În analiza matematică, rezultatele cu cel mai larg niolă), peste 400 de articole de cercetare şi câteva ecou se referă la comportamentul antiintuitiv al anu- sute de articole de cultură generală. mitor clase de funcţii reale, în tradiţia unor preocupări

*Discurs de doliu rostit la funeraliile academicianului Solomon Marcus 86 (20 martie 2016, Cimitirul „Filantropia“, Bucureşti) ale lui Dimitrie Pompeiu, Simion Stoilow, Miron Memoria mea îl asociază pe Academicianul Nicolescu, a şcolii franceze de analiză reală şi a şcolii Solomon Marcus și cu strălucitul său discurs de poloneze de teoria mulţimilor şi topologie. Multe recepţie, intitulat Singurătatea matematicianului, pe dintre acestea sunt citate şi acum, la 30–40 de ani de care l-am urmărit cu încântare la Academia Ro- la data publicării lor. În lingvistica matematică şi în mână, în martie 2008. Domnul Academician sus- poetica matematică a fost, de la început, recunoscut ţinea: „Matematica îşi extrage probleme de peste ca unul dintre iniţiatori. Modelele matematice pro- tot. Am putea chiar spune că cele mai interesante puse pentru fonem, partea de vorbire, cazul gra- aspecte sunt cele care apar la interfaţa matematicii matical şi genul gramatical, pentru omonimia cu restul lumii. Spre această zonă mi-am orientat o morfologică şi pentru proiectivitatea sintactică, pentru bună parte din cercetări. Am dat exemplul formulei distincţia dintre limbajul ştiinţific şi cel poetic au fost canonice a mitului”. citate de sute de autori: lingvişti, informaticieni, Cu tăria meditaţiei în singurătate, Academicia- matematicieni, semioticieni, filosofi, teoreticieni ai nul Marcus ridica un scut în faţa cohortelor de „eva- literaturii. Gramaticile contextuale introduse de el, în luatori” ai ştiinţelor, mulţi lipsiţi de experienţă, de 1969, au constituit punctul de plecare în mai multe cultura domeniului şi bucuroşi că îşi pot aplica sute de lucrări. Editura Kluwer din Olanda a publicat, cunoştinţele rudimentare de aritmetică în judecarea în 1998, Marcus Contextual Grammars, monografia celor care cercetează cu pasiune, modestie şi cre - domnului academician Gheorghe Păun. Contribuţia dinţă: „Nu mă limitez să constat că un anume autor academicianului Solomon Marcus în domeniul îmi acordă atenţie, mă interesează substanţa acestei atenţii. Este vorba de o referinţă esenţială sau proiectivităţii sintactice este frecvent citată şi acum, numai de una marginală, locală sau, eventual, de la aproape 50 de ani de la publicarea ei. una pur formală? Sau cumva demersul meu este Academicianul Solomon Marcus a editat opera chiar punctul său de plecare, fie pentru a-l continua, matematică a lui Dimitrie Pompeiu, Gr. C. Moisil, Miron Nicolescu, Alexandru Froda şi, în colaborare, fie pentru a propune unul alternativ?” Aceasta pe aceea a lui Traian Lalescu. A publicat, în colabo- rămâne o mare lecţie, un îndemn pentru serioase rare cu Cabiria Andreian, o monografie despre Si - evaluări ale activităţilor ştiinţifice din România şi mion Stoilow. A comentat şi a analizat opera celor pentru evitarea „numerologiei”. mai importanţi matematicieni români, publicând câ- Am avut şansa să-l întâlnesc pe Domnul Acade- teva importante sinteze. Lucrările sale au fost mician Marcus în Colectivul editorial al revistei folosite şi continuate de peste o mie de autori, multe „Proceedings of The Romanian Academy: A“, în dintre aceste citări fiind esenţiale, iar numele său Colectivul editorial al Editurii Academiei Române şi menţionat chiar în titlul lucrărilor care-l citează. în Consiliul editorial al revistei „Academica“. Întot- Câteva zeci de publicaţii internaţionale l-au inclus în deauna i-am admirat răbdarea la citirea atentă şi comitetul editorial. înţelegerea lucrărilor prezentate, critica profundă şi Academicianul Solomon Marcus a prezentat raţională, cu observaţii pentru perfecţionarea aces- conferinţe invitate în aproape toate ţările Europei, în tora în fond şi în formă. America de Nord şi de Sud, în Asia şi în Oceania. Limba română a fost pentru Profesorul Marcus Este citat în mari enciclopedii internaţionale ca: un bun de mare preţ, pe care nu numai că l-a folosit Brockhaus, Enciclopedia Italiana, Enciclopedia cu măiestrie, dar l-a şi impus cu rigoare. O exigenţă Universalis, Great Soviet Encyclopedia ş.a. A fost asemănătoare manifesta şi în lucrările publicate în invitat ca raportor în şedinţă plenară la peste o sută limbi străine. de întâlniri internaţionale. A fost vicepreşedinte al Apropierea mea de Domnul Academician Mar- Asociaţiei Internaţionale de Semiotică (1989–1999). cus s-a produs şi în cazul unei probleme, pe care am Pentru întreaga sa activitate, Academicianul abordat-o din unghiuri diferite: principiul holografic Solomon Marcus a fost distins de președintele (descoperit de Dennis Gabor, laureat Nobel). Holo- României cu Ordinul Naţional „Serviciul Credin- grafia oferă multe direcţii de cercetare: înregistrarea cios” în grad de Comandor (în 2000) și apoi, ridicat informaţiei din faza obiectelor (informaţia produsă la gradul de Mare Ofițer (în 2011); a fost decorat cu de tri-dimensionalitatea acestora), asociativitatea Ordinul Naţional „Steaua României” în grad de între părţi şi întreg (trăsătură fundamentală, asemă- Cavaler (2015). Casa Regală a României i-a acordat nătoare memoriei umane, Karl Pribram – conştiinţa Decorația „Nihil sine Deo“. ar putea fi descrisă de principiul holografic), 87 „înscrierea” informaţiei pe suprafaţa unei frontiere Academicianul Marcus, într-o călătorie pe Transfă- a obiectului (David Bohm – universul ar putea fi o gărăşan până la Alba Iulia, unde se desfăşura Con- hologramă, care este isomorfă cu informaţia „în- gresul internaţional al matematicienilor (ICTAMI). scrisă” pe suprafaţa orizontului cosmologic; Gerard’t Citesc de multe ori articole ale Academicianului Hooft – principiul holografic ar putea unifica înţele- Marcus, în care pledează pentru noi programe şi gerea conştiinţei şi a universului ş.a. pentru un nou scenariu al relaţiei profesor-elev, pro- Academicianul Marcus m-a uimit cu o genera- fesor-student, un nou stil al manualelor, în care lizare neaşteptată susţinând că „o altă trăsătură accentul să se deplaseze de la imperativ (cel actual) comună (a literaturii şi matematicii, ca „fiice” ale la interogativ şi dubitativ, în care spiritul critic şi miturilor) priveşte principiul holographic: în anu- elementul ludic să capete un loc esenţial în procesul mite condiţii, aspectul local, individual, poate da de învăţare. Cred că de aici trebuie pornită recon- seama despre aspectul global. În mituri, există o strucția. Libertatea de gândire, hărnicia şi bucuria legătură strânsă între persoană şi univers, între descoperirii ar trebui transmise tinerilor, încă de pe anthropos şi cosmos. În literatură, clipa poate da băncile liceului, împreună cu îndemnul şi sprijinul seama despre eternitate, un copac dă seama despre toţi copacii lumii. William Blake vede lumea într- un în mici încercări. Restul vine de la sine. Şi apoi, tre- grăunte de nisip, iar eternitatea într-o oră. În buie să ne luptăm pentru demnitatea lor într-o matematică, putem deduce comportamentul global societate, care nu are neapărat aceleaşi ţinte, dar al unei funcţii analitice din comportamentul ei care are o mulţime de concepţii şi informaţii greşite local. Aşa s-a ajuns să se enunţe ipoteza structurii despre ştiinţă. holografice a creierului uman şi a universului” [S. Academia Română și întreaga comunitate știin- Marcus, Singurătatea matematicianului]. Minu- țifică din țară și din străinătate îi vor păstra o lumi- nată viziune asupra universului care tinde spre noasă amintire. dezordine, dar care poate fi atât de organizat, în Nu te vom uita, Domnule Academician Solomon galaxii, stele, planete, fiinţe vii, ecosisteme, Marcus! 88 oameni... Despre aceste lucruri, am discutat cu Dumnezeu să-l odihnească în pace! profesorul univ. dr. mihail coculescu – continuator strălucit al şcolii noastre de endocrinologie (1943–2016)

Acad. Victor Voicu Secretarul general al Academiei Române

Am petrecut pe ultimul drum pe distinsul nostru coleg profesor dr. Mihail Coculescu, membru corespondent al Academiei Române, vicepreşedinte al Academiei de Ştiinţe Medicale, distins profesor de endocrinologie, cercetător de mare anvergură în domeniile endocrinologiei şi psiho-neuro-endocrinologiei. Profesorul Coculescu nu a fost numai un distins clinician endocrinolog. Mihail Coculescu este un continuator strălucit al şcolii româneşti de endocrinologie (întemeiată de academicianul Constantin Parhon şi academicianul Ştefan Milcu), care s-a fondat atât pe baze clinice, cât şi pe cercetarea fundamentală experimentală de endocrinologie. Institutul „Constantin Parhon“ a avut întotdeauna laboratoare de cercetare experimentală. Profesorul Coculescu, încă din studenţie, a înţe- les rolul major pentru progresul ştiinţei, al cercetă- de activitate ale Domniei Sale şi nu numai. A ocu- rii experimentale, alegând pentru formaţia sa acest pat funcţii de mare responsabilitate ca de exemplu: climat, al institutului. A contribuit la fundamentarea - prorector al Universităţii de Medicină şi Far- domeniului psiho-neuro-endocrinologiei, înfiinţând macie „Carol Davila”, o societate ştiinţifică cu acest profil. A fost ales pre- - director general-adjunct al Institutului de şedinte de onoare al acestei societăţi, în semn de Endocrinologie, recunoaştere şi apreciere a contribuţiilor sale ştiinţi- - director general al Centrului de perfecţionare fice şi ctitoriale. în domeniul sanitar, Lucrările ştiinţifice ale profesorului Coculescu, - a fondat şi a fost ales preşedinte sau preşedinte cu abordări de mare interes şi originalitate, au fost de onoare al Societăţii Române de Psiho-neuro- publicate în reviste de impact şi vizibilitate. endocrinologie şi al Societăţii Române de Endocri- Aş menţiona, ca exemplu, faptul că unele dintre nologie. contribuţiile sale au devenit „clasice”, fiind citate în S-a bucurat de stima colegilor din societăţile anii 1989 şi 1995, în ediţii repetate ale Anatomiei lui academice de profil internaţionale, fiind: Grey (contribuţia la identificarea angiotensinei 1, l membru al American College of Endocrinology, pineale). l membru al Royal College of Physicians, Profesorul Coculescu s-a bucurat de o mare l membru al board-ului Societăţii Internaţionale stimă şi apreciere din partea colegilor din domeniile de Psychoneuroendocrinology şi al multor societăţi 89 de prestigiu, cum ar fi membru în Comitetul inter- Este de datoria noastră să ilustrăm o altă trăsă - naţional al American Association of Clinical Endo- tură a personalităţii distinsului nostru coleg Mihail crinologists. Coculescu. A fost, după opinia noastră, prototipul Profesorul Coculescu a primit numeroase premii unei personalităţi de distinsă educaţie, cu un com- naţionale şi internaţionale prestigioase: portament autocenzurat, de mare echilibru, onestitate, - Premiul „Gheorghe Marinescu“ al Academiei corectitudine. Aborda cu calm şi echilibru proble- Române, mele spinoase ale vieţii noastre profesionale şi rela- - Premiul internaţional pentru excelenţă în prac- ţionale, contribuind la soluţii, în care se distingeau tica clinică oferit de American College of Endo - eleganţa şi bunătatea lui. crinology (2002), Profesorul Coculescu a fost – ceea ce se poate - Premiul internaţional pentru o lucrare de cer- defini – un om pe care te puteai baza, pentru inte- cetare clinică oferit de The Endocrine Society gritatea şi caracterul său; un om cu un marcant simţ (USA), al datoriei. A dovedit acest lucru până s-a stins. Un - Premiul „Ştefan Milcu“ pentru întreaga activi- mare caracter, poate o floare din ce în ce mai rară. tate în endocrinologie (2012). Dragă Mihai, o să ne lipseşti, rămâne un gol prea Nu s-a mulţumit cu aceste succese. În urmă cu greu de compensat, prin lipsa ta! mai mulţi ani, a solicitat Academiei Române apro- A plecat de lângă noi un prestigios coleg, un barea de a relua publicarea revistei „Acta endocri- mare profesionist endocrinolog şi diabetolog, un nologica“ (1938) sub egida Academiei Române. mare medic, un distins şi prestigios cercetător, un Revista, avându-l ca editor-şef pe profesorul coleg minunat, un mare caracter şi, nu în ultimul Mihail Coculescu, sub îngrijirea atentă a grupului de rând, un mare prieten, bunul meu şi dragul meu prie- colegi aflaţi sub coordonarea sa, îşi defineşte un par- ten Mihail Coculescu. curs prestigios, fiind inclusă în cele mai importante baze de date internaţionale. Dumnezeu să-l odihnească în pace!

Institutul de Endocrinologie „C.I. Parhon“

90 Alexandru Vulpe (1931–2016)

În ziua de 9 februarie 2016, s-a stins din viaţă istoricul şi arheologul Alexandru Vulpe, membru titular al Academiei Române, preşedintele Secţiei de ştiinţe istorice şi arheologie. Alexandru Vulpe s-a născut în ziua de 16 iunie 1931 la Bucureşti, unde a făcut cursurile liceale, după care a urmat cursurile Facultăţii de Istorie a Universităţii. În anul 1968 a obţinut doctoratul cu teza Necropola hallstattiană de la Ferigile. Mono- grafie, având coordonator pe Ion Nistor. Din anul 1965 a început cariera ştiinţifică la Institutul de Arheologie „Vasile Pârvan” al Acade- miei Române, iar în 1999 a devenit director al acestui prestigios Institut. Din anul 1990 a fost profesor asociat şi apoi titular la Facultatea de Istorie a Universităţii bucureştene. Aici, a devenit, din 2012, profesor emerit şi a susţinut cursuri şi seminarii de specialitate în domeniile pre- şi protoistoriei. A fost invitat să susţină prelegeri de specialitate la Berlin, Frankfurt, Giessen, Heidelberg, Kiel, Marburg, Saarbrücken ş.a. odizarea epocii bronzului în Moldova, Tracii şi ilirii În calitate de conducător al şantierelor arheolo- la sfârşitul primei epoci a fierului în Oltenia, Ptolemy gice de la Ferigile, Costişa, Brad, Tigveni, Susani, and the Ancient Geography of Moldavia, Äxte und Rotbav, Cepari, Popeşti, Năeni şi Rudeni a făcut Beile in Rumänien, Spaţiu egeo-anatolian şi cercetări, ale căror rezultate se regăsesc ca tematică Europa, Herodotus and the Scythian Problem in şi volum în numeroase studii, articole, rapoarte Romania şi multe altele. publicate în ţară şi peste hotare. Semnate ca autor Recunoaşterea valorii ştiinţifice a operelor lui sau împreună cu alţi colaboratori, aceste lucrări sunt Alexandru Vulpe a fost atestată de alegerea ca consacrate unei tematici ample ce ţine de începutul membru corespondent al Academiei Române în şi dezvoltarea metalurgiei aramei şi bronzului, a anul 1996 şi titular în 2009, an din care a fost orfevrăriei antice din ţara noastră şi din ţările înve- numit şi preşedinte al Secţiei de ştiinţe istorice şi cinate. La acestea, se adaugă cele care abordează arheologie. cultura epocii bronzului în România, istoria şi A fost membru corespondent al Institutului civilizaţia primei epoci a fierului, mai ales a cul- Arheologic German şi membru în Comitetul Execu- turilor Basarabi şi Ferigile în relaţie cu ilirii, sciţii şi tiv al Uniunii Internaţionale de Ştiinţe Pre- şi Pro- tracii din sud; istoria şi celei de a doua epoci a fieru- toistorice din cadrul UNESCO, iar în anul 2000 a lui cu accent special pe cetatea dacică de la Popeşti fost distins cu Ordinul Naţional „Steaua României” ş.a. Dintre lucrări, amintim: Cu privire la peri- în grad de Comandor.

91 petru t. mocanu (1931–2016)

În ziua de 28 martie 2016, s-a stins din viaţă matematicianul Petru T. Mocanu, membru titular al Academiei Române. Născut la Brăila, în anul 1931, Petru T. Mocanu a urmat cursurile liceale în oraşul natal şi apoi pe cele universitare la Facultatea de Matematică-Fizică a Universităţii din Cluj-Napoca; a obţinut doctoratul în anul 1958. După absolvire, a rămas în cadrul Uni- versităţii şi a urcat toate treptele ierarhiei universitare în cadrul Catedrei de teoria funcţiilor. Dedicat învăţământului, Petru T. Mocanu a fost preocupat mereu de ridicarea procesului de învăţă- mânt la nivelul exigenţelor contemporane. De-a lungul anilor, a armonizat preocupările didactice şi pe cele de cercetător. A fost visiting profesor la Institu- tul Politehnic din Conakry şi la Universitatea din Bowling Green, Ohio, SUA. Începută în anul 1957, activitatea sa ştiinţifică însumează peste 180 de lucrări în domeniul teoriei ţiilor univalente, clase de funcţii univalente caracte- geometrice a funcţiilor de o variabilă complexă, rizate prin proprietăţi geometrice, operatorii inte- grali pe clase de funcţii analitice, subordonările diferenţiale şi superordonările diferenţiale, extinderea unor condiţii geometrice de injectivitate la func- ţii neanalitice ş.a. Prestigiul ştiinţific de care s-a bucurat este atestat şi de alegerea sa ca preşedinte al Societăţii de Şti- inţe Matematice din România, membru al Societăţii de Matematică din SUA, doctor honoris causa al universităţilor din Sibiu şi Oradea. Academicianul Petru T. Mocanu a fost distins cu numeroase diplome ale unor societăţi ştiinţifice de profil. Oraşul natal, Brăila, l-a ales cetăţean de onoare apărute în literatura de specialitate din ţară şi de şi i s-a acordat titlul de „Senior al cetăţii Cluj”. peste hotare. Plecarea la cele veşnice a academicianului Petru Datorită activităţii desfăşurate a fost considerat T. Mocanu este resimţită cu întristare de comunitatea şef de şcoală în domeniul teoriei geometrice a func- academică.

92 Cronica vieţii academice

din Japonia a susţinut conferinţa cu tema „3d printing Fuses material Science and mechanical engineering“. Manifestarea se înscrie în suita celor dedicate împlinirii a 150 de ani de la înfiinţa- rea Academiei Române. Februarie

29 februarie: În Amfiteatrul „Ion Heliade- Rădulescu“ al Bibliotecii Academiei Române s-a desfăşurat o dezbatere dedicată poetului Marin Sorescu, la împlinirea a 80 de ani de la naştere. Evenimentul a fost organizat de Secţia de filologie şi literatură a Academiei Române, în colaborare cu Fundaţia Naţională pentru Ştiinţă şi Artă şi Biblio- teca Academiei Române. Personalitatea şi activitatea marelui poet au fost evocate de acad. Eugen Simion, preşedintele Secţiei de filologie şi literatură, acad. Grigore Brâncuş, Ioan Pop, Virgil Tănase, Ion Caramitru, Ilie Gheorghe, Tudor Nedelcea, Lucian Chişu.

17 martie: În Amfiteatrul „Ion Heliade-Rădu- lescu“ al Bibliotecii Academiei Române, domnul prof. Daniel Meyer-Dinkgräfe de la Universitatea Lincoln din Marea Britanie a susţinut conferinţa „enhacing Knowledge about theatre through consciousness Studies“.

17–19 martie: În Amfiteatrul „Ion Heliade- Rădulescu“ al Bibliotecii Academiei Române s-au desfăşurat lucrările Simpozionului dedicat academicianului nicolae cajal, manifestare organizată de Academia Română, în colaborare cu Academia de Ştiinţe Medicale. Manifestarea, devenită o tradi- ţie, s-a deschis cu alocuţiunea academicianului Ionel-Valentin Vlad, preşedintele Academiei Ro- martie mâne. După Cuvântul de deschidere rostit de Irina Cajal, preşedinta Fundaţiei „Nicolae Cajal“, au luat cuvântul: prof. Irinel Popescu, membru corespon- 8 martie: În Amfiteatrul „Ion Heliade-Rădu- dent al Academiei Române, preşedintele Academiei lescu“ al Bibliotecii Academiei Române, prof. univ. de Ştiinţe Medicale; prof. univ. dr. Costin Cernescu, Hidemitsu Furukawa, profesor la Grad School of membru corespondent al Academiei Române, direc- Science and Engineering la Yamatagata University tor onorific al Institutului de Virusologie „Ştefan. S. 93 Nicolau“; Dan Duda, Massachusetts General Hospi- Alain Berenboom, avocat şi profesor la Universita- tal, USA; Adrian Barbu, preşedintele Corporate tea Liberă din Bruxelles, a susţinut conferinţa cu Dynamics, Elveția. tema „drepturile de autor şi internetul“. Lucrările au continuat pe secţiuni tematice, într -o Evenimentul a fost organizat de Biblioteca Aca- amplă ilustrare a valorii operei ştiinţifice a academi- demiei Române. În deschidere, au avut alocuţiuni: cianului Nicolae Cajal şi potenţialul de dezvoltare în - acad. Florin Filip, directorul general al Biblio- direcţii noi de cercetare. tecii Academiei Române şi preşedintele Secţiei de ştiinţa şi tehnologia informaţiei 23 martie: La sediul Reprezentanţei Comisiei - E.S. Thomas Baekelandt, ambasadorul Regatu- Europene în România s-au desfăşurat lucrările ate- lui Belgiei la Bucureşti. lierului „coordonarea resurselor lingvistice eu- În continuare, prof. univ. Viorel Roş, preşedin- ropene“ organizat de Institutul de Cercetări pentru tele Asociaţiei Ştiinţifice de Dreptul Proprietăţii a Inteligenţă Artificială „Mihai Drăgănescu“, cu spri- făcut o prezentare a dimensiunilor teoretice, în care jinul şi iniţiativa Comisiei Europene. se înscrie tematica abordată şi a vorbit despre personalitatea şi activitatea domnului profesor şi avocat 31 martie: În Amfiteatrul „Ion Heliade-Rădu- Alain Berenboom, prestigios specialist în drepturile lescu“ al Bibliotecii Academiei Române, domnul de proprietate intelectuală şi drepturile media.

* * *

erratum Zeno Simon şi chimia cuantică din românia (1935–2015) Acad. Alexandru T. Balaban Claude Nicolau membru de onoare al Academiei române

În revista „Academica“ nr. 10 (octombrie 2015) la paginile 87–91 sunt necesare două modificări: la pagina 88, fraza: Toţi profesorii universitari eminenţi îşi obţinuseră doctoratele în Germania sau în Franţa. La Universi- tatea din Bucureşti, chimia fizică era predată de Ilie Murgulescu, iar la Politehnica bucureşteană chimia organică era predată de Costin D. Neniţescu, ambii având doctorate efectuate în Germania, în perioada 1920–1930. Se va înlocui cu: Aproape toţi profesorii universitari eminenţi îşi obţinuseră doctoratele în Germania sau în Franţa. La Universitatea din Bucureşti, chimia fizică era predată de Ilie Murgulescu, iar la Politehnica bucureşteană chimia organică era predată de Costin D. Neniţescu, ambii având specializări efectuate în Germania, în perioada 1920–1930.

la pagina 91, fraza: Această ultimă carte a fost distinsă cu Premiul „Gheorghe Spacu” al Academiei Române (1993). Zeno mai luase singur acest premiu în 1965, pentru lucrările lui din domeniul reacţiilor monomoleculare fotochimice. Se va înlocui cu: Pentru lucrările lui din domeniul reacţiilor monomoleculare fotochimice, Zeno a primit Premiul 94 „Gheorghe Spacu” al Academiei Române în 1965. Apariţii la Editura Academiei

StrAtegiA de deZVoltAre A româniei În UrmĂtorii 20 de Ani Volumul i

Acad. ionel-Valentin VlAd (coordonator)

Proiectul se referă la domeniile fundamentale ale societăţii româneşti, de la învăţământ şi eco- nomie până la cultură şi poziţionarea internaţio- nală şi se doreşte a fi tocmai un asemenea mijloc pe care Academia Română îl pune la dispoziţia forurilor diriguitoare ale statului român pentru îndreptarea unor stări negative existente şi pentru stabilirea unor direcţii de dezvoltare pe termen mediu şi lung, în deplin acord cu necesităţile poporului român, cu locul şi rolul pe care Româ- nia trebuie să-l aibă în Europa. Într-o lume în care procesul de globalizare se manifestă din ce în ce mai mult şi tinde să mini- malizeze rolul statelor şi specificul naţional, Aca- demia Română are o misiune urgentă şi de mare responsabilitate: să medieze corect între tendinţa integrării şi identitatea culturală naţională, în de - plin consens cu obiectivele actuale şi de perspec- tivă ale istoriei.

reFlecŢii ASUprA meditAŢiilor cArteZiene

Vasile tonoiU

Studiul consacrat operei fundamentale a lui René Descartes, Meditationes metaphysicae (Meditaţii metafizice), reprezintă o importantă pagină în bibliografia academică a autorului şi, totodată, o contribuţie majoră la cunoaşterea apro- fundată a unui moment semnificativ al dezvoltării gândirii filosofice europene. Nu avem de-a face cu simple reflecţii prilejuite de (re)lectura unei lucrări care, din 1641 (anul publicării în limba latină) –1647 (anul traducerii în franceză de către autorul însăşi), a marcat decisiv istoria filosofiei, ci cu un set nou de interpretări şi comentarii de profunzime, în măsură să îmbo- găţească recepţia creatoare a lui Descartes în spaţiul cultural românesc.

95 VecHi teXte româneşti contriBUŢii Filologice şi lingViStice

gh. chivu

Studiile reunite în această lucrare sunt consacrate unor texte, manuscrise şi tipărituri, datând din secolele XVI, XVII şi XVIII, puţin cercetate anterior, sau în legătură cu care fuseseră exprimate opinii contradictorii sau insuficient argumentate. Cercetarea acestor scrieri a vizat, de cele mai multe ori, aspecte filologice, considerate utile pentru datarea, localizarea, filiaţia sau paternitatea lor, dar şi pentru încadrarea într-o mişcare culturală sau pentru identificarea locului ocupat de ele într-un anumit domeniu sau în istoria unei anumite variante funcţionale a vechiului nostru scris literar.

SilViU drAgomir (1888–1962) Scrieri iStorice

Volumul se înscrie în colecția inițiată de Aca- demia Română, în vederea publicării scrierilor care au marcat, secole de-a rândul, istoriografia românească. Astfel, sub îngrijirea profesorului dr. Nicolae Edroiu, apare sintetizată opera academicianului Silviu Dragomir (1888–1962), istoric, profesor și om politic, remarcat prin activitatea sa cultural-științifică din prima jumătate a secolului al XX-lea. Lucrarea cuprinde, în mare parte, studii publicate în revistele de specialitate, distribuite pe patru secțiuni: I. Studii de istorie medievală; II. Studii de istorie modernă; III. Studii de istorie contem- porană și IV. Discursuri. Evocări şi urmăreşte sur- prinderea direcțiilor principale de cercetare și activitatea prestată în cadrul Academiei. Asupra textelor nu s-a intervenit, decât cu rare excepții, pentru îndreptarea unor greșeli evidente de tipar și aducerea la normele ortografice de astăzi ale scrierii în 96 limba română gHid pentrU AUtori

Propunerile de articole se predau la redacţie în - Cuvintele străine inserate în textul în limba ro- format electronic (CD, stick) sau se trimit prin e- mână se vor culege italic. mail, ca fişiere ataşate. - Se menţionează referinţele despre autori: titlul Sunt returnate autorilor propunerile de articole ştiinţific, prenumele şi numele de familie ale care nu corespund indicaţiilor din prezentul ghid, autorilor, funcţia, locul de muncă, localitatea, ţara şi care nu sunt culese cu toate semnele diacritice pen- datele de contact (telefon, e-mail etc.). tru limba română sau franceză şi care nu sunt corect - Referinţele bibliografice se scriu la sfârşitul scrise în limba română sau străină. articolului, în ordinea citării în text, numerotându-se Sunt respinse propunerile de articole care au fost publicate (parţial sau integral), care nu au conţinut cu cifre arabe, urmate de punct. ştiinţific pertinent, elemente originale, resurse - Citările se scriu cu caractere italice. Fiecare bibliografice relevante şi de actualitate. citare trebuie să fie însoţită de sursa bibliografică, Consiliul editorial decide acceptarea sau respin- obligatoriu, menţionată în lista de referinţe biblio- gerea manuscrisului. Autorii sunt singurii respon- grafice. sabili asupra opiniilor şi ideilor exprimate. - Materialul ilustrativ se va prezenta separat de Manuscrisele nepublicate nu se înapoiază! textul articolului, scanat cu rezoluţia de 300 dpi, alb- Din cauza volumului mare de lucru, nu se negru cu extensia TIFF, sau se vor prezenta origi- primesc materiale dactilografiate sau scrise de mână nalele ilustraţiilor, care vor fi scanate şi prelucrate la care necesită culegere. redacţie, după care se vor înapoia sub semnătură, Pentru a scurta timpul de pregătire editorială, autorului. lucrările trebuie redactate, după cum urmează: - În cuprinsul articolului se va menţiona locul - Redactarea manuscriselor va respecta standar - unde se va plasa figura sau tabelul, precum şi legen- dele precizate de Dicţionarul explicativ al limbii da figurilor sau titlul tabelului. române – DEX (ediţia 2007, Editura Univers Enci- clopedic sau http://dexonline.ro/), Dicţionarul - Tabelele trebuie să fie alb-negru fără coloane ortografic, ortoepic şi morfologic al limbii române – evidenţiate cu alte culori. DOOM (ediţia 2005, Editura Univers Enciclopedic), De asemenea, dacă există scheme nu trebuie să Hotărârea Adunării generale a Academiei Române aibă evidenţieri în alte culori. din 17.02.1993 privind revenirea la grafia cu „â„ şi Dimensiunile unui articol trebuie să fie 5–6 „sunt„ în grafia limbii române (www.acad.ro/ alte- pagini calculator, corp 12 şi 3–4 ilustraţii. Info/pag_norme_orto.htm).

97 redacţia revistei „Academica“ casa Academiei – calea 13 Septembrie nr. 13, sector 5, Bucureşti, tel: 021.318.81.06/2712, 2713

Abonamentele la revista „Academica“ se pot face prin mandat poştal pe adresa revistei „Academica“, serviciul difuzare (popa Aurora) sau cu ordin de plată în contul ro64treZ7055005XXX006462, trezoreria sector 5, Bucureşti. preţul unui abonament pentru 12 luni este 36 lei.

ISSN 1220-5737 98 PAGINI

PREŢUL 6 lei 98