Studia Politica 4-2008-A.Indd

www.ssoar.info

Memoria baricadelor: anul 1848 în context comparativ Chiper, Mihai

Veröffentlichungsversion / Published Version Zeitschriftenartikel / journal article

Empfohlene Zitierung / Suggested Citation: Chiper, M. (2008). Memoria baricadelor: anul 1848 în context comparativ. Studia Politica: Romanian Political Science Review, 8(4), 793-833. https://nbn-resolving.org/urn:nbn:de:0168-ssoar-56016-4

Nutzungsbedingungen: Terms of use: Dieser Text wird unter einer CC BY-NC-ND Lizenz This document is made available under a CC BY-NC-ND Licence (Namensnennung-Nicht-kommerziell-Keine Bearbeitung) zur (Attribution-Non Comercial-NoDerivatives). For more Information Verfügung gestellt. Nähere Auskünfte zu den CC-Lizenzen finden see: Sie hier: https://creativecommons.org/licenses/by-nc-nd/1.0 https://creativecommons.org/licenses/by-nc-nd/1.0/deed.de Me mo ria ba ri ca de lor Anul 1848 în con text com pa ra tiv MIHAI CHIPER

Pri vind re trospec tiv, revo lu ţi ile din 1848 se plasează în umbra eveni men te lor si mi lare din 1789 şi 1917, care au ca impact schimba rea lu mii. În vestul Eu ropei, anul 1848 nu a produs mituri şi o fasci na ţie pre cum 1789, mode lul de evalu are şi de ra por tare cel mai potri vit. Revo lu ţi ile de la mijlo cul seco lu lui XIX au învă ţat din gre şe lile mo de lu lui ori gi nal, deşi ele par epigonice. Re vo lu ţiona rii, re for ma torii şi contra-re for ma to rii s-au străduit în ge neral să nu repete erorile şi sufe rin ţele, să nu se alunece de la re forme la te roare şi, în fi nal, la dicta turi perso nale. Tradi ţi- ile istoriografice di verse au conchis însă multă vreme că anul 1848 este un eşec prin conse cin ţele sale efemere. În urma proble ma ti ză rii concep tu lui de succes al unei revo lu ţii, imagi nea de ansam blu s-a modi fi cat puter nic în ulti mele dece nii. Ches ti u nea efec te lor pe ter men lung sau scurt ale re vo lu ţi i lor de la 1848 ră mâne dispu tată şi, în mod clar, nu există o pu nere de acord printre isto rici asupra lor. Unii dintre ei văd revo lu ţi ile ca o ruptură în tren du rile an te rioare, cu impor tante con se cinţe ime di ate, al ţii ad mit schim bă rile de ter mi nate pe o lungă pe rioadă de timp, având re zerve asu pra con se cin ţe lor pe ter men scurt. O altă ca te go rie se arată scep tică asu pra ori că ror efecte in de pen dente ale re vo lu ţi i lor, neobservând dife- renţe în tre schim bă rile ge ne rate de ele şi evolu ţi ile obiş nu ite, socioeconomice şi po- litice de lungă durată 1. Când isto ri cii ori comu ni tă ţile co me mo ră rii eva lu ează anul 1848 po zi tiv sau ne ga tiv, ei văd eveni men tele prin fil trul pro pri i lor pers pec tive po li tice. Există, potri vit lui Reinhard Koselleck, o di fi cul tate evi dentă de a eva lua o re vo lu ţie, aceasta fiind condi ţionată de spaţi ile şi prile ju rile expe ri en ţei şi orizon tu rile de aştep tare 2. Per spec tiva asu pra ori că rui eve ni ment is to ric este in flu en ţată nu nu mai de nara ţi- unile şi interpre tă rile istoriografice, ci şi de memo ria soci ală, de construc ţia colec- tivă a trecu tu lui, de con tro ver sele po li tice şi lup tele pen tru pu tere care o mar chează mai pregnant decât cerce ta rea docu men te lor isto rice 3. Fiindcă nu există o sin gură abor dare a re vo lu ţi i lor din 1848, ci doar vizi uni concurente, con stru ite şi susţi nute de comu ni tăţi po li tice di fe rite, ce ur mă resc

1 Heinz-Gerhard HAUPT, Dieter ALNGEWIESCHE, „The European Revolution of 1848. Its Political and Social Reform, its Politics and Nationalism, and its Short and Long-Term Consequences“, in Dieter DOWE (ed.), Europe in 1848: Revolution and Reform, Berghahn Books, New York, 2001, pp. 1-24; Rüdiger HACHTMANN, „Success and Failure: The Revolution of 1848“, in Reinhard RÜRUP (ed.), The Problem of Revolution in Germany, 1789-1989, Berg Publishers, Oxford, 2000, pp. 27-55. 2 Axel KÖRNER, „The European Dimension in the Ideas of 1848 and the Nationalization of Its Memories“, in Axel KÖRNER (ed.), 1848: A European Revolution? International Ideas and National Memories of 1848, Palgrave MacMillan, New York, 2004, p. 10. 3 Robert GILDEA, „1848 in European Collective Memory“, in Dieter DOWE (ed.), Europe in 1848...cit., p. 916.

Romanian Political Science Review • vol. VIII • no. 4 • 2008 794 MIHAI CHIPER să-şi jus ti fice pro pria lor agendă, rea li ta tea suc ce su lui sau eşe cu lui tre buie contextualizată cu aten ţie. De seori, isto ri cii caută să afle dacă 1848 repre zintă un pas îna inte sau îna poi în di fe ri tele căi ale pro gre su lui. În evalu ă rile contem po ra ni- lor, re vo lu ţia era des crisă aproape în totdeauna ca un eşec, chiar în in terpre tă rile atât de dife rite ale lui Marx (eşec al emanci pă rii pro le ta ri a tu lui din cauza ine xis ten ţei unei conşti inţe de clasă)1 sau Tocqueville (eşecul menţi ne rii repu bli cii şi pierde rea gustu lui pentru liber tate şi insti tu ţii libere) 2. Baza celor mai multe interpre tări este ideea că is to ria poate fi des crisă ca un proces teleolo gic. Evalu a rea lui 1848 în a doua jumă tate a seco lu lui XX diferă faţă de con clu zi ile lui Marx sau Tocqueville. Cadrele soci ale compa ra tive ale isto ri ci lor contri buie la aceste pozi ţi o nări critice. Pentru a arăta similarităţile din tre re vo lu ţi ile fran ceză şi cea germană, Wolfgang Mommsen a pre zen tat o ar gu men ta ţie care schimba te o ria ger mană a Sonderweg-ului3, originată în 1848, pu nând de aseme nea la în do ială fai moasa in terpre tare for mu lată de A.J.P. Taylor, care vedea revo lu ţia ca un punct în care Ger mania a dat greş4 (în sen sul libe ra li ză rii po li tice en gleze şi ameri cane). John Merriman a conchis, în stu diul său des pre re vo lu ţia din Franţa, că nu a fost gata pen tru re pu blică5; era o vi zi une comple men tară in terpre tă ri lor is to riei Ger ma niei şi care ast fel a schimbat te oria Sonderweg-ului ger man. Apre ci e rile mai re cente, şi, în spe cial, come mo ră rile din 1998, văd revo lu ţia de la 1848 într-o lumină pozi tivă, interpre tând eveni men tele ca un punct de coti tură în pro ce sul eman ci pă rii po li tice a bur ghe ziei în sfera pu blică: în în treaga Eu ropă, 1848 a fost o uceni cie, po tri vit lui Agulhon, pen tru for mele po litice de mai târ ziu6. Dacă eva lu a rea con se cin ţe lor re vo lu ţiei a ră mas in certă, con tempo ra nii nu au în ţe les ni ci o dată iz buc ni rea ei ca pe un sfârşit al ve chii ordini 7. Chiar şi ţă rile care nu au ex pe ri men tat ma ni fes tări re vo lu ţionare nu au ră mas totuşi nemarcate de eveni mente. Sub amenin ţa rea valu lui revo lu ţionar s-a acordat olande zi lor o Consti tu ţie încă în vi goare, s-au rea li zat re forme consti tu ţionale în Sue dia, Dane marca şi Belgia, cu scopul de a preveni extin de rea protes te lor 8. Deşi Rusia nu a fost afectată di rect, ar mata ţa ristă a fost unul dintre acto rii impor tanţi, iar revo lu ţia de la 1848 a fost descrisă ca un eveni ment cheie în isto ria ruşi lor. 1848 a afec tat în tre gul con ti nent: ca u zele, des fă şu ră rile şi efectele ale di fe ri te lor re vo lu- ţii pot fi vă zute ca o largă ex tin dere a unor eve ni mente in terco nec tate. Aşa cum

1 Peter WORSLEY, Marx and Marxism, Routledge, New York, 2002, p. 28. 2 Revoluţia din februarie este pentru Tocqueville calculată, rece, teatrală, o încercare de a recrea ceva anterior, vechi şi inevitabil pierdut. V. Alexis de TOCQUEVILLE, Amintiri, traduce- re, studiu introductiv şi note de Cristian Preda, Editura Nemira, Bucureşti, 2007, pp. 86-87. 3 V. Hans-Ulrich WEHLER, „The German «Double Revolution» and the Sonderweg, 1848-79“, in Reinhard RÜRUP (ed.), The Problem of Revolution in Germany, 1789-1989, Berg, Oxford, 2000, pp. 55-65; Matthew LEVINGER, „Enlightened Nationalism: The Transformation of Prussian Political Culture“, 1806-1848, Oxford University Press, New York, 2002, pp. 6-9. 4 A.J.P. TAYLOR, The Course of German History: A Survey of the Development of German History since 1815, Routledge, London, 2001, pp. 94-96. Eşecul Parlamentului de la Frankfurt este interpretat ca un sfârşit al liberalismului şi o blocare a democratizării, cu efecte pe termen lung. Burghezia germană a devenit dependentă de militarismul prusac şi susţinătoarea unei puteri ar- bitrare, în timp ce burghezia britanică a ajuns avocata unei autorităţi constituţionale. Acolo unde britanicii cereau laissez-faire, germanii căutau un conducător. 5 John M. MERRIMAN, Agony of the Republic. The Repression of the Left in Revolutionary France, 1848-1851, Yale University Press, New Haven, 1978. 6 Maurice AGULHON, 1848 ou l’apprentissage de la République, Seuil, Paris, 1973. 7 Axel KÖRNER, „The European Dimension...cit.“, p. 11. 8 Ibidem.

Romanian Political Science Review • vol. VIII • no. 4 • 2008 Memoria baricadelor 795

Reinhard Koselleck ne reaminteşte, 1848 a fost ultima revo lu ţie care nu poate fi atribu ită conse cin ţe lor înfrân ge rii într-un război dintre ţări1. Ni ci o dată îna inte sau după 1848 Europa nu a mai fost martora unei situa ţii în care, aproape în acelaşi timp, pe în tre gul con ti nent, un sistem poli tic funcţional să fie răstur nat şi înlo cuit tempo rar cu o nouă ordine 2. Descen tra li za rea impul su lui re vo lu ţionar este pla u zi- bilă, pen tru că eve ni men tele na ţionale s-au de clan şat se pa rat şi si mul tan, însă, dintr-un alt punct de ve dere, nu este aşa: cel mai impor tant stimul pentru această erupţie simul tană a venit to tuşi din Franţa3. O reali tate isto rică atât de compli cată riscă să nu răspundă adecvat la chesti o- nări istoriografice cla sice atunci când dis cu tăm des pre me mo ria ei. Pos teri ta tea unei revo lu ţii este jude cată de regulă de isto ri o gra fie în termeni de efecte. Fiindcă post-moder ni ta tea ne aduce rela ti vi za rea mari lor para digme despre cunoaş tere şi re la xa rea pre ten ţi i lor de adevăr, ideo lo gi ile mobi li zate pentru a formula răspun- suri, contex tul is to ric în care se face bi lan ţul, bac kgro und-ul cul tu ral al ce lui care în- tre prinde un aseme nea de mers sunt in di ca tori care, la rân dul lor, tre buie eva lu aţi. Poste ri ta tea constru ită istoriografic, de către antre pre no rii speci a li zaţi ai memoriei, poate avea un im pact ma jor asupra me mo riei co lec tive, dacă o pri vim ca o memo rie vie, a ex pe ri en ţei di recte, în ter me nii lui Nora, dar în ace laşi timp, poate fi, la rân dul ei in flu en ţată. Evi dent, re la ţia din tre is tori o gra fie şi me moria soci ală sus- cită discu ţii. Deşi Halbwachs nu a fă cut dife renţa din tre o isto ri o gra fie obiec tivă şi memo ria isto rică produsă de grupu rile soci ale, o aseme nea distin cţie nu poate fi susţi nută mult timp. După cum am subliniat, is to ri cii în şişi sunt, dese ori, ac tori impli caţi în prac ti cile me mo ri ale ale soci e tă ţii, iar rolul lor în produ ce rea memo riei nu tre buie în nici un fel să fie subes ti mat4. De exemplu, aşa cum am men ţionat mai sus, o pro blemă re la tiv re centă în dis cu ta rea dimen si u nii euro pene a eveni men telor revo lu ţionare este prezen ta rea moşte ni rii anului 1848 din perspec tiva mitu rilor fon da toare ale in te gră rii eu ro pene. În cadrul contex tu lui po li tic a celei de-a 150 aniver sări, come mo ră rile isto rice au fost parte a unui proces de legi ti mare a in te- gră rii eu ro pene: 1848 a fost în fă ţi şat ca o pre fi gu rare a unei vi zi uni eu ro pene. În ma ni fes tă rile is to ri o gra fiei de tip come mo ra tiv din 1998, unii po li ti ci eni au pri vit re volu ţia drept o primă încer care de a crea o fede ra ţie eu ro peană5. Astăzi, nu numai poli ti ci e nii, dar şi isto ri cii subli ni ază con cep tul de Europa în tim pul revo lu- ţiei. Simonetta Soldani in ter pre tează ’48-ul ita lian ca o res ta bi lire a re la ţi i lor cordi ale cu Europa 6. Hartmut Kaelble percepe 1848 ca pe un mo ment fun damen- tal în is to ria Eu ro pei, care a cul mi nat prin uni fi ca rea eu ro peană7. Wolfgang Mommsen re e va lu ează vi zi u nea eu ro peană a lui 1848, re cu nos când prin tre ideile revo lu ţionare o an ti ci pare a pro gra mu lui wilsonian şi a concep te lor ace le iaşi inte grări

1 Reinhard KOSELLECK, „How European Was the Revolution of 1848/49?“, in Axel KÖRNER (ed.), 1848. A European Revolution?...cit., pp. 219-221. 2 Axel KÖRNER, „The European Dimension...cit.“, p. 11. 3 E.J. HOBSBAWM, The Age of Revolution: Europe, 1789-1848, Weidenfeld and Nicolson, London, 1962, p. 120. 4 Jeffrey K. OLICK, Joyce ROBBINS, „Social Memory Studies: From ’Collective Memory’ to the Historical Sociology of Mnemonic Practices“, Annual Review of Sociology, vol. 24, no. 1, 1998, pp. 105-140/p. 110. 5 Social democratul Heidemarie Wieczorek-Zeul, fost ministru al Economiei, unul dintre politicienii europeni implicaţi puternic în configurarea integrării europene. 6 Simonetta SOLDANI, „From Divided Memory to Silence: The 1848 Celebrations in Italy“, in Axel KÖRNER (ed.), 1848. A European Revolution?...cit., p. 146. 7 Axel KÖRNER, „The European Dimension...cit.“, p. 12.

Romanian Political Science Review • vol. VIII • no. 4 • 2008 796 MIHAI CHIPER euro pene. El pune în lu mină faptul că Mazzini vedea o Europă a popoa re lor li bere sub forma unei fe de ra ţii de state na ţionale1. În ciuda acestora, ex plică Reinhard Koselleck, ideea de Europa a fost folo sită ca un punct de refe rinţă în tim pul pe rioa- dei de elibe rare de sub re gi mu rile opresive, dar nu a fost cauza re vo lu ţi i lor2. Atracţia de a revizita 1848 din pers pectiva mitu ri lor fonda toare ale inte grării europene este ex plicit re fuzată de unele abordări istoriografice. Charlotte Tacke consi- deră că 1848 nu poate de veni un mit fon da tor eu ro pean, deoa rece „me mo ria nu poate fi în drumată“ şi fi e care în cer care de ma ni pu lare este des ti nată să eşu eze într-un răs timp mai scurt sau mai lung. Memo ria is to rică este un fe no men al in terac- ţi u ni lor so ci ale, nu un obi ect al consen su lui is to ric, pro dus prin mijloace poli tice3. O sin gură opi nie în tru neşte cele mai multe adezi uni: comple xi ta tea de la nivel euro pean. Re vo lu ţi ile şi momen tele re for ma toare de la mijlo cul seco lu lui al XIX-lea fur- ni zau o largă va ri e tate de confrun tări po li tice şi soci ale. Înainte de toate, se aduceau unele forme de par ti ci pare la via ţa pu blică: de mon stra ţii spon tane şi ha o- tice pe străzi, ma ni fes tări or ga ni zate şi şedinţe ale clu bu ri lor po li tice, di verse forme ale proce du ri lor parla men tare 4. Sursele contem po rane din anii 1848 şi 1849 vor besc de o adevă rată dez lăn ţu ire re vo lu ţionară, o reac ţie în lanţ, ra pid răspân- dită de la vest la est. Ni cio dată înainte şi după aceea nu a mai fost sesi zată o aseme- nea difu zare şi inten si tate a for ţe lor re vo lu ţionare, nici o aseme nea in terde pen denţă şi cola bo rare în tre cen tre re vo lu ţionare distincte, în deaproape le gate într-un sis- tem5. Europa apare ca un spa ţiu co mun al comu ni că rii şi acti vi tă ţi lor re vo lu ţionare. Unii isto rici şi-au îndrep tat atenţia asupra practi ci lor revo lu ţionare comune, cum ar fi construc ţia ba ri ca de lor şi uti li za rea simbo lică a culo rii roşii 6. Cu radi ca li za rea eve ni men te lor în alte părţi ale Eu ropei, ro şul de vine cu loa rea tu tu ror momen te lor re vo lu ţionare şi, după 1848, simbo lul miş că ri lor mun ci to reşti de pre tu tin deni. Sfera pu blică este lăr gită prin par ti ci pa rea ca te go ri i lor margi nale, în unele ca zuri chiar a popu la ţiei ru rale. Re ven di că rile re vo lu ţionare erau mai mult sau mai puţin aceleaşi peste tot pe con tinent: în unele ţări se ce rea demo cra ti zare şi sistem par lamen tar, în al tele, mai îna po iate, 1848 în sem nând sfâr şi tul fe u da lis mu lui. Dez ba te- rile po li tice des pre cum tre buie în de plinite re ven di că rile au luat forme aproape simi lare: conflicte în tre mo nar hi ile consti tu ţionale şi condu ce rea repu bli cană, între libe rali şi radi cali. În contrast cu 1793, nu ghi lo tina, ci aspi ra ţia pentru ordi nea consti tu ţională a gu ver nat re gi mu rile re vo lu ţionare7. Din pers pec tivă com pa ra tivă, nu a fost doar o în tâm plare că eveni men tele care au provo cat căde rea ve chii ordini s-au petre cut cam în acelaşi timp pe în treg

1 Ibidem. 2 Reinhard KOSELLECK, „How European Was the Revolution...cit.“, pp. 209-221. 3 Charlotte TACKE (ed.), 1848. Memory and Oblivion in Europe, Presses Interuniversitaires Europennes, Bruxelles, 2000, pp. 13-27. 4 Heinrich BEST, „Structures of Parlamentary Representation in the Revolutions of 1848“, in Dieter DOWE (ed.), Europe in 1848...cit., pp. 475-506; Michael WETTENGHEL, „Party Formation in Germany: Political Associations in the Revolutions of 1848“, in Ibidem, pp. 529-558; Wolfram SIEMANN, „Public Meeting Democracy in 1848“, in Ibidem, pp. 767-778; Ralf PRÖVE, „Civic Guards in the European Revolutions of 1848“, in Ibidem, pp. 683-693. 5 Karl Joseph HUMMEL, „Political Quiet Zones“, in Dieter DOWE (ed.), Europe in 1848...cit., p. 402. 6 Maurice DOMMANGET, La Révolution de 1848 et le drapeau rouge, Éditeur Spartacus, Paris, 1948, p. 77. 7 Pentru o perspectivă comparativă, v. Jonathan SPERBER, The European Revolutions 1848-1851, Cambridge University Press, 1994, pp. 148-194.

Romanian Political Science Review • vol. VIII • no. 4 • 2008 Memoria baricadelor 797 conti nen tul. Eric Hobsbawm a văzut „prima şi ultima revo lu ţie euro peană“ ca un produs logic al unei epoci de re vo lu ţie duală, şi ca o conse cinţă aştep tată a unui proces econo mic care în semni fi ca ţia lui soci ală şi poli tică privea Europa ca în- treg1. Bazându-se pe un cadru te ore tic foarte dife rit, Lewis Namier vede 1848 ca pe o re vo lu ţie a in te lec tu a li lor, în ciu da dife ren ţe lor interne de ordin poli tic, social şi econo mic. Ple când de la Histoire de la révo lution a lui Lamartine, care pro pune un denominator ideo lo gic şi chiar lite rar co mun, Namier vede anul 1848 ca un produs al ideii morale, ra ţi u nii, lo gi cii şi al dorin ţei de o mai bună guver nare şi soci e- tate2. Inte lec tu a lii de pe în tre gul con ti nent au fost ca nici o dată anga jaţi în crearea şi comu ni ca rea idei lor şi dezba te ri lor pentru o schimbare radi cală. Adu când în dez ba tere frac tu rile şi discon ti nu i tă ţile me mo riei dez vol tate la nivel euro pean despre re vo lu ţia de la 1848, re zul ta tul în sine nu poate fi de cât unul descum pă ni tor de compli cat. Fiindcă nu a exis tat doar o singură revo lu ţie, naţi u- nile nu au cum să se regă sească într-o singură memo rie isto rică a anu lui 1848. Iar în ca drul dife ri te lor so ci e tăţi, gru pu rile nu îm păr tă şesc ace eaşi ver si une des pre trecut, fiindcă obi ec ti vele po li tice, so ci ale, na ţionale au in trat de se ori în con flict3. Com pe ti ţia din tre obi ec ti vele ur mă rite de gru puri diverse a influ en ţat puter nic modi fi ca rea memo riei des pre 1848. Prin ur mare, mo men tul re vo lu ţionar eu ro- pean de la 1848 a fost spart, dezasamblat discursiv în dife rite eveni mente. Me mo ria co lec tivă este mereu un proces marcat de conflicte, nefiind con stru ită prin acte de amin tire omo gene ori unanime. Ea se re feră la un eve ni ment is to ric, dar este, în pri mul rând, deter mi nată de prezen tul poli tic şi social în care se pro- duce reamin ti rea. Pe lângă acest pro ces spe ci fic, al memo riei deter mi nate de grup, ui ta rea colec tivă joacă un rol esenţial. Se lec ti vi ta tea me mo riei, te o re ti zată de Maurice Halbwachs, deter mină în tre bări esen ţi ale pre cum: cine iniţi ază proce sul amin ti rii? În ce fel? Pentru cât timp? În ce scop? Şi chiar dacă eveni men tul isto ric este recu pe rat de memo ria ge ne ra ţi i lor succe soare, memo ria lui este deter mi nată mai puţin de eve nimen tul însuşi, cât de contex tul is to ric al epo cii în care se pro duce re me mo ra rea. Aseme nea situaţie este vala bilă şi pentru revo lu ţi ile de la 18484. Ui ta rea, ca şi aminti rea lui 1848, este, la rân dul ei, un pro ces ac tiv. Între ac tul amin ti rii şi cel al ui tă rii se află multe grade de cen zură, depre ci ere, selec ţie, ne- gare, min ci ună, re pre si une. Ui ta rea şi amin ti rea sunt le gate strâns una de alta în dife rite forme ale memo riei is to rice. Mo da li tă ţile de se lec tare a eve ni men te lor suscep ti bile să fie amintite subli ni ază pro ce sul prin care gru pu rile so ci ale acordă anu mi tor eve ni mente sau obi ec tive ale re vo lu ţiei o sem ni fi ca ţie mai im portantă în memo ri ile lor decât altele. Uita rea este o amintire se lec tivă, în sen sul că unele naţi- uni cele brează lupta par lamen tară din 1848, ridică statui ero i lor re vo lu ţionari, dar trec sub tă cere lup tele sân ge roase şi nu pome nesc de morţi; unele partide preferă însă să glori fice ex clu siv sa cri fi ciul ce lor că zuţi pe ba ri cade şi încearcă să-i folo- sească în ritu a lu rile poli tice 5. Uita rea poate fi tem porară şi exer sată doar de anumite gru puri sau de mari părţi ale so ci e tă ţii. Re la ţia din tre situa ţi ile so ci ale, po li tice şi naţionale ale ac to ri lor po li tici şi forma re me mo ră rii pe care ei o pro pun este re la tiv sim plu de rea li zat.

1 E.J. HOBSBAWM, The Age of Revolution...cit., pp. 27-52. 2 Lewis NAMIER, 1848: The Revolution of the Intellectuals, Oxford University Press, London, 1957. 3 Charlotte TACKE (ed.), 1848...cit., p. 13. 4 Ibidem, p. 15. 5 Ibidem.

Romanian Political Science Review • vol. VIII • no. 4 • 2008 798 MIHAI CHIPER

Mai compli cată ră mâne iden ti fi ca rea moti ve lor pen tru care se petrece ui ta rea colec- tivă. Aceasta nu depinde, pe cât am pu tea crede, de trece rea timpu lui. 1848 a fost come mo rat în Ger ma nia şi Aus tria într-un nu măr ui mi tor de fes tiva luri şi eve nimente, în 1998, la trece rea a 150 de ani, în timp ce în alte ţări din ves tul Eu ropei momen tul a fost ig no rat aproape com plet. De si gur, ră mâne de re flec tat dacă putem vorbi despre ui tare nu mai bazându-ne pe ab senţa fes ti vi tă ţi lor ofi ci ale, în pre zenţa unui public nu me ros. Reme mo ra rea nu trebuie să se petreacă în ca drul mani fes tă ri lor publice în mod obliga to riu. Totuşi, deoarece seco lele XIX şi XX pot fi carac te ri zate ca având o dezvol tată cul tură a memo riei, nu este neapă rat o eroare să presu pui că un eveni ment fără ani versări nu este impor tant pen tru me mo ria co lec tivă. Pentru că memo ria se dove deşte totdeauna selec tivă şi nu există o cone xi une di rectă în tre eve ni men tul is to ric şi formele de memo rie deter mi nate de el, este to- tuşi po si bil să se spună că mersul revo lu ţiei a fost impor tant pentru memo ria ei. Faptul că, de pildă, revo lu ţia de la 1848 nu a de venit nici o dată un mit, în sensul unui moment de impor tanţă simbo lică, respon sa bil pentru crearea comu ni tă ţi lor, are mult de-a face cu vari e ta tea eveni men te lor şi a faze lor dife rite prin care au trecut mişcă rile din acel an. Ete roge ni ta tea eveni men te lor suportă selec ti vi ta tea memoriei colec tive şi încurajează dez bate rile dintre me mori ile diver se lor gru puri so ci ale şi poli tice 1. În contrast, ne re uşita re volu ţiei este nu mai într-o mă sură res trânsă un indi ca tor al slăbi ci u nii mitu lui colec tiv al lui ’48. Morţii se pot transforma în martiri când ce lor în via ţă le sunt des ci frate ros tu rile unor sa cri fi cii, într-o ma ni eră care să îi deter mine să conti nue lupta pen tru un scop anume2. Bună oară, tradi ţia cultu rii soci a liste a memo riei arată că eşecul revo lu ţiei poate da naştere marti ri lor şi chiar deveni un sti mu lent pen tru co me mo rări. Proble mele funda men tale ale revo lu ţiei de la 1848 nu pot fi solu ţionate prin memo ri ile lor. Conflic tele şi dispu tele despre circum stan ţele poli tice, soci ale şi na- ţionale nu pot fi puse strânse la un loc şi recon ci li ate utili zând ritu a luri şi come mo- rări de ge nerare a uni tăţii şi soli da ri tă ţii. Conflic tele dintre dezidera tele soci ale şi cele poli tice, din tre re vo lu ţia par la men tară şi cea de pe străzi, nu pot fi de cise şi nici elimi nate din me mo ri ile concurente ale anu lui 1848. Dim potrivă, există cazuri contrare: conflic tul a fost repro dus şi preluat în memo ria revo lu ţiei. Elve ţia este repre zen ta tivă pen tru acest fe no men, unde o re vo lu ţie în vin gă toare poate alu neca într-o uitare indusă de auto ri tăţi, prin descuraja rea reme mo ră ri lor, deoarece ele pu teau aţâţa con flic tul in tern şi războ iul ci vil (Sonderbundskrieg), amenin ţând sta bi- lita tea internă a soci e tă ţii rezul tate 3. 1848 mar chează o cumpănă: punc tul în care na ţiona lis mul şi interna ţio na lis mul de vin poli contrari, după in terpre ta rea pro pusă încă din 1931 de istori cul ger man Valentin Veit 4. Revo lu ţia este vă zută ca eve niment cu impli ca ţii la scară eu ro peană, fi ind des crisă, în ter meni fi gu ra tivi, ca „pri mă vară a popoa re lor“, în timp ce come- moră rile s-au transformat din ce în ce mai mult în momente na ţionale. In dife rent dacă 1848 a fost privit ca un eve ni ment bi ne ve nit sau un epi sod nega tiv pentru is-

1 Ibidem, p. 17. 2 V. Beatrix BOUVIER, „On the Traditions of 1848 in Socialism“, in Dieter DOWE (ed.), Europe in 1848...cit., pp. 891-915. 3 Oliver ZIMMER, A Contested Nation: History, Memory, and Nationalism in Switzerland, 1761-1891, Cambridge University Press, Cambridge, 2003, pp. 119-162; Thomas Christian MÜLLER, „Switzerland 1847/49: A Provisional, Successful End of a «Democratic Revolution»?“, in Dieter DOWE (ed.), Europe in 1848...cit., pp. 210-241. 4 Valentin VEIT, „Finish, Results and After“, in Melvin KRANZBERG (ed.), 1848: A Turning Point?, D.C. Heath, Boston, 1959, pp. 40-48.

Romanian Political Science Review • vol. VIII • no. 4 • 2008 Memoria baricadelor 799 to ria unei ţări, in terpre tă rile is to rice au fa vo ri zat o perspec tivă naţională, anali- zând revo lu ţia ca o parte poli tică, soci ală şi cultu rală a state lor respec tive. Atât în isto ri o gra fie, cât şi în memo ri ile colec tive ale dife ri te lor gru puri so ci ale, 1848 a fost folo sit pentru a legi tima sau delegitima dife rite perspec tive poli tice legate de proiec ţia na ţională. Acest pro ces a avut un im pact di rect asu pra come mo ră ri lor isto- rice. Maurice Halbwachs a ex pli cat de ce pre o cu pă rile pre zen tu lui for mează şi in flu en ţează me mo ria co lec tivă a tre cu tu lui. Is to ri o gra fi ile na ţionale au in te grat dez vol ta rea soci ală, cul tu rală şi econo mică a soci e tă ţi lor eu ro pene într-un ca dru fi- xat de itemi na ţionali. Şi, prin acest de mers, memo ri ile anului 1848 au deve nit au- tomat memo rii naţionale, chiar dacă ele au fost di vi zate de clivajele poli tice, soci ale sau regionale cau zate de expe ri en ţele dife rite ale revo lu ţi i lor. În 1898, mode ra ţii ita li eni şi re pu bli ca nii au avut două marşuri sepa rate de come mo rare, deşi topi cul mani fes tă ri lor rămâ nea Risorgimento-ul1. În cele mai multe come mo rări, regă sim numai câteva refe rinţe la dimen si u nea interna ţională a revo lu ţiei. Numai tradi ţia so ci a listă a ţi nut cont, într-o măsură evidentă, de o perspec tivă interna ţională a is- toriei revo lu ţi i lor euro pene, exempli fi cate în sărbă to ri rea lui 18 martie, care come- mora simul tan vic ti mele lui 1848 şi cele ale Comu nei din Paris 2. Aici identi fi căm un efort de în su şire a moşte ni rii lui 1848 şi de înro lare a lui în ser viciul ţinte lor po- litice pre zente. De pildă, în ca zul Un ga riei, această pre o cu pare merge de parte în seco lul XIX şi are conotaţii pro funde. Tre cu tul uti li za bil nu este atât de uşor de identi fi cat sau de găsit şi nu toate tre cu tu rile sunt utile scopu ri lor prezen tu lui. În plus, trecu tul este, de seori, refrac tar recon struc ţi i lor prezenteiste şi nu aduce în mod auto mat servi cii celor care între prind o aseme nea opera ţi une 3. Come mo ră- rile lui 1848 în cen trul şi es tul Eu ro pei ilustrează posi bi li tă ţile prin care poli ti cile pre zen tu lui con fi gu rează re pre zen tă rile des pre tre cut. În conti nu are, vom urmări poli ti cile memo riei la nivel euro pean, prezen tând pos te ri ta tea re vo lu ţiei de la 1848 în cele mai re pre zen ta tive state, pre cum şi formele pe care reme mo ra rea le-a luat în ca drul unor tra diţii naţionale dife rite. Sun- tem atenţi la mo dali tă ţile în care ac to rii po li tici au ur mă rit să mobi li zeze memo ri ile lui 1848. Ne in te re sează mo da li tă ţile prin care re vo lu ţi ile au fost amintite în plan co lec tiv, come mo ra rea unor eroi, pro li fe ra rea unor ri tu a luri fu ne rare, ri di ca rea unor sta tui, pro ce si u nile şi dezba te rile po li tice care se crista li zau în ju rul ani ver să- rilor. Aseme nea co me mo rări ser vesc ade sea la pro mo va rea unui mit fon da tor al mişcă ri lor poli tice, la confi gu ra rea unei na ra ţi uni sim bo lice des pre ori gini şi la legi ti ma rea unei di rec ţii in terpre ta tive în lupta cu ver si u nile concurente.

Franţa: re vo lu ţia ui tată

Un loc comun domină isto ri o gra fia fran ceză – ob se sia me mo riei, transfor mată de isto rici într-o adevă rată dato rie 4 ori o nouă re li gie ci vică5. Pattern-ul repe ti ţiei

1 V. Simonetta SOLDANI, „From Divided Memory to Silence...cit.“, pp. 143-163. 2 V. Beatrix BOUVIER, „On the Traditions of 1848...cit.“, pp. 901-904. 3 Rogers BRUBAKER, Margit FEISCHMIDT, „1848 in 1998: The Politics of Commemoration in Hungary, Romania and Slovakia“, Comparative Studies in Society and History, vol. 44, no. 4, 2002, pp. 700-744/p. 702. 4 J.P. RIOUX, „La mémoire collective“, in J.P. RIOUX, J.F. SIRINELLI (eds.), Pour une histoire culturelle, Seuil, Paris, 1977, pp. 325-355. 5 Olivier LALIEU, „L’invention du devoir de mémoire“, Vingtième Siècle. Revue d’histoire, vol. 69, no. 1, 2001, pp. 83-94.

Romanian Political Science Review • vol. VIII • no. 4 • 2008 800 MIHAI CHIPER isto rie-me mo rie-co me mo rare poate fi în ţe les ca un simptom al crizei, o boală de fin-de-siècle a unei na ţi uni hiperamnesice, aflată în trena nostal giei după timpu rile măreţe ale „ma rii na ţiuni“. Vo lumele editate de Pierre Nora – Les Lieux de mémoire (1984-1992) – sunt cele mai cu nos cute mo nu mente ale an xi e tă ţii mne mo nice franceze. Conce pută ca o cer ce tare a locurilor unde se conservă trecu tul colec tiv, Les Lieux de mémoire are în ve dere studiul unei Franţe ca reali tate simbo lică. Anul 1848 fi gu rează în en ci clo pe dica ana liză ca un non-loc al memo riei. În ciuda cola bo ră rii substan ţi ale a lui Maurice Agulhon, cel mai res pec ta bil is to ric al ce lei de-a Doua Repu blici, revo lu ţia de la 1848 apare foarte pu ţin în Les Lieux de mémoire. Între marea revo lu ţie din 1789 şi Comuna din 18711, anul 1848 se regă seşte numai în mă- sura în care acesta se aseamănă unui conflict în tre ge ne ra ţii, pe care stu di ile coor do nate de Nora îl descriu drept un eve niment care nu avea motive reale să se pro ducă. O lungă tra di ţie istoriografică sprijină evoca rea fă cută de Nora re vo lu ţiei de la 1848, a unui efect fără ca uză2. Fi reşte, simplul fapt că un eve niment nu a fost stra te gic pre gă tit îna inte nu în seamnă că acesta nu poate fi amintit şi că revo lu ţia paşop tistă nu repre zintă un loc sem nifi ca tiv al me moriei. Citind Les Lieux de mémoire ai impre sia că nimic nu s-a crista li zat în jurul anului 18483, spre deo se bire de alte momente isto rice 4. Nora ig noră a Doua Repu blică şi privi le gi ază primii ani ai celei de-a Treia Re pu blici ca pe o etapă cheie în for ma rea unei me mo rii re pu bli- cane5. El insistă, de aseme nea, pe con tribu ţia semni fi ca tivă a Res tau ra ţiei şi Monar- hiei din Iulie la memo ria naţională, dar memo ria legată de 1848 nu este denu mită nici o dată „naţională“ sau „repu bli cană“ 6. În cadrul proiec tu lui lui Nora, este clar că revo lu ţia france zi lor de la 1848 a fost inspi rată de aminti rea lui 1789; re vo lu- ţionarii de la 1848, care au reluat cânte cele sau costu mele lui 1789 şi au punc tat di- ferenţe semni fi ca tive între regi mul lor şi cel dina inte, au demon strat că is toria poate fi fă cută şi prin in terme diul unui act de reamin tire7. Dacă menţi nem rela ţia bi nară me mo rie-is to rie a lui Nora, pu tem ar gu menta că in to na rea La Marseillaise8,

1 V. Martin P. JOHNSON, „Memory and the Cult of Revolution in the 1871 Paris Commune“, Journal of Women’s History, vol. 9, no.1, 1997, pp. 39-57. 2 Peter N. STEARNS, 1848: The Revolutionary Tide in Europe, Ed. WW Norton, New York, 1974, p. 71; G. DUVEAU, 1848: The Making of a Revolution, Random House, New York, 1967, pp. 8-9. 3 Rebecca L. SPANG, „First Performances-Staging Memories of the French February Revolution“, in Axel KÖRNER (ed.), 1848. A European Revolution?...cit., p. 146. 4 Analizând teoria „degenerescenţei“, Daniel Pick sugerează că a fost experienţa cea mai relevantă a secolului al XIX-lea, care a făcut din problema „moştenirii“ o chestiune esenţială (v. Daniel PICK, Faces of Degeneration: A European Disorder, 1848-1918, Cambridge University Press, Cambridge-New York, 1989, pp. 57-59). Iar Raymond Aron a privit moştenirea lăsată de 1848 ca fiind comparabilă cu greutatea mnemonică a Renaşterii. El spunea că, din toată istoria secolului al XIX-lea, momentul 1848 este cel mai relevant pentru viaţa secolului al XX-lea, deoarece a fost mar- torul conflictelor dintre liberali-democraţi, socialişti (comunişti) şi bonapartişti (fascişti). V. Raymond ARON, „The Sociologist and the Revolutions of 1848“, in Main Currents in Sociological Thought, Penguin Books, Harmondsworth, 1968, pp. 303-340. 5 Pascal ORY, „Le Grand Dictionnaire de Pierre Larousse: Alphabet de la République“, in Pierre NORA (sous la dir. de), Les Lieux de mémoire, Gallimard, Paris, 1997, pp. 227-238; Antoine PROST, „Les monuments aux morts: Culte republicain? Culte civique? Culte Patriotique“, in Ibidem, pp. 199-223; Christian AMALVI, „Le 14 Juillet, Du Dies irae à Jour de fête“, in Ibidem, pp. 383-423. 6 Christian AMALVI, „Le 14 Juillet...cit.“, pp. 387-395; Avner BEN-AMOS, „Les Funérailles de Victor Hugo: Apothéose de l’événement spectacle“, in Pierre NORA (sous la dir. de), Les Lieux de mémoire, cit., pp. 425-464. 7 Rebecca L. SPANG, „First Performances-Staging Memories...cit.“, p. 169. 8 Michel VOVELLE, „La Marseillaise: la guerre ou la paix“, in Pierre NORA (sous la dir. de), Les Lieux de mémoire, cit., pp. 107-152.

Romanian Political Science Review • vol. VIII • no. 4 • 2008 Memoria baricadelor 801 flu tu ra rea unui steag tri co lor1 ori data rea cores pon den ţei cu „anul 55 al calen da rului repu bli can“ 2 nu erau acte susţi nute printr-o memo rie vie, natu rală, (în sensul conceptualizat de Nora), ci printr-o cultură poli tică îmbi bată de grandoa rea unui mo del re vo lu ţionar3. Iar pen tru ase me nea pre su po zi ţii nu avem decât să re luăm discu ţia standard despre 1848, susţi nută de memo ri ile lui Alexis de Tocqueville, unde revo lu ţia paşop tistă este văzută ca o repre zen ta ţie teatrală de mâna a doua, în care, fără pa si u nea şi pre de ce so ri lor, acto rii în cer cau să imite ceva ce nu poate fi copiat 4. Tocqueville vedea eveni men tele din 1848 ca pe o scenă impro vi zată şi, în- tocmai ca în defi ni ţia dată de Nora, le consi dera o revo lu ţie rece, regi zată şi calcu- lată, o în cercare de a recrea ceva trecut şi ireme di a bil pier dut5. Un ase me nea eve ni ment, per ce put de contem po rani ca epigonic, nu pu tea trezi forme come mo rative de masă, mani fes tări anuale. La aceeaşi conclu zie ajunge şi Timothy Baycroft6 în ten ta tiva de a în ţe lege de ce a Doua Repu blică ocupă un loc atât de neîn sem nat în me mo ria co lec tivă a fran ce zi lor pe parcursul seco lu lui al XIX-lea. În Franţa nu avem aniver sări pu blice le gate de 22-23 febru a rie sau 23-26 iunie 1848, zile în care in su rec ţia pa ri zi ană fu sese se ver re pri mată, aşa cum se va întâm pla în majo ri- ta tea ţă ri lor care au trăit fe no me nul re vo lu ţionar. Avem mai de grabă dez bateri menite să re flec teze, să interpre teze eve ni men tele. Re vo lu ţia a fost gă sită ca ambi guă şi burgheză, o pa lidă repe ti ţie a celei din 1789. Prima intro ducere a votu lui univer sal din Europa, abo lirea sclaviei, procla marea re pu bli cii de la 24 fe bru a rie, Alphonse de Lamartine, Louis Blanc, insur gen ţii din iunie ar fi pu tut, te ore tic, să obţină sta tutul de mi turi na ţionale, ar fi pu tut fi subiecte de sta tui şi monu mente şi ar fi putut fi ci tiţi cu regu la ri tate ca exem ple ale grando rii şi mă re ţiei fran ceze. Fap tul că acest lu cru nu s-a pro dus şi că di verse forţe po li tice au ales să ignore un eve ni ment pe care ar fi pu tut alege să-l cul tive, cu diverse pri le juri, cum a fost aniver sa rea din 1898, implică o alegere conşti entă şi nece sită expli ca ţii 7. Lo vi tura de stat de la 2 decem brie 1851 şi repre si u nea care i-a urmat au împins re pu bli ca nii de toate cu lo rile în afara are nei po li tice le gale. Clan des tini, vâ naţi şi ade sea exi laţi, ei au tras câ teva în vă ţă minte im por tante din lecţia anu lui 18488. Era pe rioada în care lua naştere discursul despre imaturitatea ce lei de-a Doua Repu- blici, prin care se res pin gea orice laudă a zile lor din febru a rie şi a oame ni lor care le-au ani mat: pa şoptiş tii. Aceştia din urmă au înce put să fie eti che taţi ade sea drept idealişti vieilles barbes şi nedemni să concureze eroii revo lu ţiei din 17899. A Treia Re pu blică lasă nefolosit capi ta lul sim bo lic al anu lui 1848, pre fe rând să ce le breze fi gura em ble ma tică a lui Vic tor Hugo, prin or ga ni za rea de pro ce si uni funerare în toată ţara, cu oca zia morţii po e tu lui, în 188510. Ziua de 14 iulie 1880 era

1 Raoul GIRARDET, „Les Trois Couleurs: ni blanc, ni rouge“, in Ibidem, pp. 49-66. 2 Bronislaw BACZKO, „Le calendrier républicain: décréter l’éternité“, Pierre NORA (sous la dir. de), Les Lieux de mémoire, cit., pp. 67-106. 3 Rebecca L. SPANG, „First Performances-Staging Memories...cit.“, p. 169. 4 Alexis de TOCQUEVILLE, Amintiri, cit., pp. 86-87. 5 Rebecca L. SPANG, „First Performances-Staging Memories...cit.“, p. 171. 6 Timothy BAYCROFT, „Commemorations of the Revolution of 1848 and the Second Republic“, Modern & Contemporary France, vol. 6, no. 2, 1998, pp. 155-168. 7 Ibidem, pp. 155-156. 8 Jean-Luc MAYAUD, „1848 and France, The Revolutions, its Uses and Commemorations (19th and 20th Centuries)“, in Charlotte TACKE (ed.), 1848...cit., p. 32. 9 Ibidem. 10 Avner BEN-AMOS, Funeral, Politics, and Memory in Mosern France 1789-1996, Oxford University Press, Oxford, 2000, pp. 136-162.

Romanian Political Science Review • vol. VIII • no. 4 • 2008 802 MIHAI CHIPER decla rată, toto dată, zi liberă cu ocazia aniver să rii luă rii Bastiliei în 1789. În 1889, s-au or ga ni zat de mon stra ţii gran dioase pen tru co me mo ra rea a 100 de ani de la Ma- rea Revo lu ţie. În puter nic contrast cu moda li ta tea în care cente na rul revo lu ţiei de la 1879 a fost săr bă to rit în a Treia Re pu blică, cu o ex po zi ţie in terna ţională, con struc- ţia Turnu lui Eiffel şi nume roase cere mo nii pu blice, a 50-a ani ver sare a căde rii Mo- nar hiei din Iu lie a tre cut prac tic nemarcată1. În cel mai bun caz, un ziar local de dica vreo câ teva rân duri ani ver să rii vo tu lui uni ver sal din 24 fe bru a rie2. Momen tul a co- incis cu anunţa rea condam nă rii lui Emile Zola în afa ce rea Dreyfus, ceea ce ar putea ex plica lipsa de pre o cu pare a opi niei pu blice, însă nu şi dezin te re sul gu ver nu lui de a orga niza ma nifes tări menite să distragă aten ţia de la o afa cere in co modă. Aşa- dar, au to ri tă ţile ce lei de-a Treia Re pu blici au pre fe rat să se re ven dice de la 1789, mai curând decât de la a Doua Repu blică. Re pu blica abia in sti tu ită îşi ne glija ast fel precursoarea, prefăcându-se că-şi ig nora pro pria me mo rie. Di fe renţa din tre ge ne ra- ţii a luat şi ea parte la acest lu cru. Noii repu bli cani, în în cerca rea lor de a se distanţa de vieilles barbes, dove deau prin modul lor de abor dare un fel de „despiritualizare a memo riei mili tante“ 3. Ra ţi u nile ofi ci ale ale subapre ci e rii anu lui 1848 de către re gi mul re pu bli can nu erau atât de di ficil de pătruns. Combi na ţia de idealism şi eşec erau ingre di ente ne- po tri vite pen tru a servi ca bază pen tru prac tici come mo ra tive. Era difi cil să se glo- rifice un eve niment soco tit ca un eşec al idealu ri lor de la care se reven dica regi mul în exer ci ţiu. El nu a pu tut fur niza nici eroi şi nici martiri care să cores pundă cu mi- to lo gia re pu bli cană dezirabilă. Fap tul că, în momen tul fondă rii celei de-a Treia Re- publici, mulţi vete rani ai celei de-a Doua Repu blici erau activi po litic, dar recent pier du seră ale ge rile din 1869, fă cuse difi cilă păstra rea unor idealuri asoci ate cu ideea de eşec4. Repu bli ca nii atraşi de 1848 şi de a Doua Repu blică învă ţa seră lecţia şi erau conşti enţi că nu aveau voie să insiste pe ideea de repu blică, în dauna altor noţi uni, cum ar fi demo cra ţie, po por. Această expli ca ţie poate lă muri ceea ce s-a în- tâmplat la nive lul leadership-ului re pu bli can, dar nu ex plică de ce a nu a fost con- struită în ju rul ce lei de-a Doua Repu blici de către parti dele aflate în opozi ţie cu stânga. Nu nu mai zilele din iunie, dar în tre gul epi sod poate fi interpre tat ca o tră- dare a clasei munci to ri lor de către bur ghe zie în re vo lu ţie. Apoi, revo lu ţia de la 1848 şi a Doua Repu blică erau scoase în afara dezba te rii po li tice de că tre re pu bli ca nii de Cen tru şi de Dreapta, care prefe ra seră anul 1789 ca bază pen tru mi tolo gia lor isto rică. Aceeaşi atitu dine o avea şi stânga fran ceză, care s-a ară tat mai ales inte re sată de Comuna din Paris. Cu ex cep ţia câ torva is to rici, memoria isto rică a anu lui 1848 a fost ob turată, în multe pri vinţe fi ind un exem plu pen tru ceea ce Ernest Renan nu mea uitare isto rică nece sară în construc ţia unei me- morii colec tive lipsite de contra dic ţii. Revo lu ţiona rii de la 1848 erau trecuţi sub tă- cere, sub pretex tul că fu se seră prea idea lişti pen tru a fi lu aţi în se rios. Imagi nea re volu ţiei de la 1848 şi a celei de-a Doua Repu blici este, îna inte de toate, una rela- tiv ob scură. France zii cunoş teau ceea ce s-a întâm plat, iar când entu zi as mul şi op- timis mul lide ri lor era reamintit, revo lu ţiona rii de la 1848 repre zen tau un grup prea idealist pentru a duce la înde pli nire ideile lor şi pentru a fi lu aţi în se rios.

1 Timothy BAYCROFT, „Commemorations of the Revolution of 1848...cit.“, p. 156. 2 Jean-Luc MAYAUD, „1848 and France...cit.“, p. 33. 3 Ibidem. 4 Timothy BAYCROFT, „Commemorations of the Revolution of 1848...cit.“, p. 165.

Romanian Political Science Review • vol. VIII • no. 4 • 2008 Memoria baricadelor 803

Ger ma nia – în tre cul tul ba ri ca de lor şi cel al Par la men tu lui

Memo ria lui 1848 în Ger mania este domi nată de două simbo luri: bari ca dele şi Parla men tul. Anco rate în memo ria co lec tivă, am bele sunt în ca drate de o colec ţie de imagini şi meta fore. În pe rioada pre-pa şop tistă, spa ţiul ger ma nic avea o tra di- ţie a săr bă to ri lor pu blice de natură po li tică, unele din tre ele ajun gând un mijloc pre fe rat de a pre fi gura apa ri ţia sta tu lui-na ţional1. O parte a săr bă to ri lor erau or ga- ni zate la ni vel local, de dife rite aso ci a ţii pa tri o tice, în timp ce al tele se pliau pe co- memo ra rea eveni men te lor isto rice ale oraşe lor sau pe cele bra rea perso na li tă ţi lor de impor tanţă naţională. Tradi ţia sărbă to ri lor poli tice s-a conso li dat în atmos fera mai libe rală a Ger ma niei sud-ves tice, în ce pând cu 27 mai 1832, la Cas te lul Hambach lângă Neustadt an der Weinstraße (Rhineland-Palatinate). Hambacher Fest era o ex pre sie a stă rii ge ne rale de nemul ţu mire care cuprin sese popu la ţia ger- mană în preajma re vo lu ţiei fran ceze de la 1830 şi a re vol tei po lo neze îm po triva Ru- siei. Ofi cial or ga ni zată în onoa rea Con sti tu ţiei ba va reze, ma ni fes ta rea a deve nit rapid o demon stra ţie în fa voa rea drep tu ri lor de mo cra tice, cu re fe rire speci ală la li- berta tea pre sei şi la dezidera tul uni tă ţii na ţionale2. De mon stran ţii ve neau din aproape toate provin ci ile germane: Bavaria, Al sacia, Baden, Württemberg, Hesse-Darmstadt, Nassau, Frankfurt, Hanovra şi Saxonia. Cea mai mare parte erau mici fermi eri şi studenţi, dar şi jurna lişti, ju de că tori, me dici; mulţi din tre ei se vor re găsi mai târ ziu prin tre li de rii re vo lu ţiei de la 18483. Proce si u nea care urca dealul caste lu lui în ru ină ocupă un loc spe cial în me mo ria na ţională, aici fi ind in sti- tuite o serie de mani fes tări publice: cânte cele patri o tice şi steagul ne gru-roşu-gal- ben ca simbol pen tru mişca rea demo cra tică a uni tă ţii au re u şit să cre eze o anu mită soli da ri tate, ale cărei re zul tate nu s-au ob ser vat ime diat, dar ulte rior au fost per ce- pute ca un punct de răs cruce în isto ria Germa niei. Culo rile, de altfel, au fost în tre- buin ţate în revo lu ţia de la 1848 şi au fost adoptate de Re publica de Weimar din 1918, drept cu lori naţionale şi folo site la steagul na ţional4. Cele mai impre sionante şi memo ra bile cele brări din timpul revo lu ţiei au fost pa ra dele fu ne rare în me mo ria vic ti me lor că zute în Ber lin. S-a apre ciat că, dato rită

1 Concurând cu Prusia protestantă, Bavaria catolică a restaurat castele, a construit monu- mente şi a sprijinit alte proiecte menite să stimuleze loialitatea faţă de germanitate, dar şi să mărească prestigiul dinastiei bavareze. Orientându-se după modelul Panteonului francez, regele Ludwig I al Bavariei a construit un loc similar pentru eroii germani, Walhalla, numit astfel după palatul miticului războinic Wotan. Aşezământul era inaugurat în 1842, lângă Regensburg. Includerea în noul panteon era condiţionată de calitatea de vorbitor de limbă germanică; prin urmare, nu numai germani şi austrieci făceau parte, ci şi elveţieni sau olandezi. În 1848, dilema era dacă statul german trebuia să fie un stat mic (kleindeutsch), dominat de Prusia, sau o entitate statală mare (großdeutsch) în care Austria şi Prusia să-şi împartă influenţa. Walhalla se conducea după ultima tradiţie. V. Rudy KOSHAR, From Monuments to Traces: Artifacts of German Memory. 1870-1990, University of California Press, Berkeley, 2000, p. 22. 2 Jürgen HEIDEKING, „Festive Culture and National Identity in America and Germany, 1760-1860“, in Jürgen HEIDEKING, James A. HENRETTA (eds.), Republicanism and Liberalism in America and the German States, 1750-1850, Cambridge University Press, New York, 2002, p. 226. 3 John L. SNELL, Hans A. SCHMITT, The Democratic Movement in Germany, 1789-1914, Uni- versity of North Carolina Press, Chapel Hill, NC, 1976, pp. 45-46. 4 Carl WITTKE, Refugees of Revolution: The German Forty-Eighters in America, University of Pennsylvania Press, Philadelphia, 1952, p. 10.

Romanian Political Science Review • vol. VIII • no. 4 • 2008 804 MIHAI CHIPER omni pre zen ţei simbo lu ri lor naţionale şi sublini e rii puter nice a sacri fi ci u lui patri o- tic, incluzându-i aici pe pro tes tanţi, ca to lici şi evrei, pa ra dele tre bu iau în ţe lese ca de mon stra ţii po li tice. Eşe cul re vo lu ţiei şi-a pus amprenta asupra cere mo ni i lor po- litice, fie ele în formă libe ral-de mo cra tică, repu bli cană sau din frondă opozi ţi o nistă 1. Jonathan Sperber iden ti fică pa tru va luri de ce re monii în tim pul ce lor 15 luni de revolu ţie 2. Pri mul avea loc în martie şi apri lie 1848 şi era le gat de co me mo ra rea ce lor că zuţi pe ba ri ca dele din Berlin 3. Al doi lea moment come mo ra tiv s-a produs în vara anu lui 1848, în con junc tura ale ge rii, de la Frankfurt, a unui re gent im pe rial (Reichsverzveser), ca şef al gu vernu lui provi zo riu. Ulti mele două etape ale fes tivi- tă ţi lor s-au ob ser vat în fază ter mi nală a revo lu ţiei, şi erau în mod ex pli cit po li ti- zate, spon so ri zate ex clu siv de stânga po li tică. În noiem brie 1848, peste tot în Ger ma nia s-a ţi nut un servi ciu memo rial în onoarea depu ta tu lui Parla men tu lui de la Frankfurt, Robert Blum, li de rul ra di ca li lor li be rali, exe cu tat de ar mata austri acă pentru că se alătu rase in sur gen ţi lor din Viena, pe 9 no iem brie 1848. Ulti mul gru- paj de festi vi tăţi a avut loc în iarna lui 1849, aniversându-se comple ta rea cartei liber tă ţi lor ci vile de către Parla men tul de la Frankfurt şi prima ani versare a izbuc ni rii revo lu ţiei 4. După 1848, me mo ria re vo lu ţiei a fost re pri mată de statul auto ri tar. Dintre cele pa tru va luri co me mo ra tive iden ti fi cate de Sperber s-a păstrat tra di ţia le gată de mo men tul cel mai dure ros: morţii de pe ba ri cade. În anii 1860, la Berlin s-a ina u- gurat un ri tual: anual, pe 18 mar tie, o proce si une avea loc în parcul mu nici pal Friedrichshain, unde erau în mor mân taţi cei căzuţi în lup tele din 1848. Cei care parti ci pau la această come mo rare erau aproape în în tre gime munci tori şi social demo- craţi care protes tau faţă de siste mul poli tic al Impe ri u lui. Posi bi li tă ţile de expre sie erau reduse: aseme nea proce si uni fuse seră interzise, fiind consi de rate mani fes tări poli tice care îndem nau la revo lu ţie. Impor tanţa cimi ti ru lui Friedrichshain, loc al me mo riei cu o tra iec to rie con vul sivă în po li ti cile co me mo ră rii, a fost atent stu di- ată în is to ri o gra fie5. Strânşi în mici gru puri, munci to ri lor nu li se permi tea să ră- mână în ci mi tir şi nici să ţină discursuri, pentru că aceasta ar fi vi o lat prohi bi ţia în tru ni ri lor pu blice. În aceste condi ţii, co roa nele cu pan glici au ajuns un impor tant vehi cul pentru arti cu la rea simpa tiei faţă de cei căzuţi pe bari cade, fiind inspec tate cu aten ţie de for ţele de ordine. În fie care an, o parte din aceste pan glici erau confis- cate deoarece se consi dera că glori fi cau re vo lu ţia6. Munci to rii se întâl neau anual, înainte de 18 martie, pen tru a sta bili con ţinu tul texte lor de pe coroane, cultul mor- ţilor transmiţând, în mod clar, un mesaj poli tic provo ca tor pentru auto ri tăţi. Me- mo ria co lec tivă a opre si u nii era re în no ită în fi e care an prin pre zenţa po li ţiei, care

1 Jürgen HEIDEKING, „Festive Culture and National Identity...cit.“, p. 228. 2 Jonathan SPERBER, „Festivals of National Unity in the German Revolution of 1848-1849“, Past and Present, no. 136, 1992, pp. 114-138/p. 118. 3 V. A Year of Revolutions: Fanny Lewald’s Recollections of 1848, Berghahn Books, Oxford, 1997, pp. 100-101. Se celebrau, în acelaşi timp, concesiile pe care guvernul le făcea mişcării revoluţionare. 4 Jonathan SPERBER, „Festivals of National Unity...cit.“, pp. 118, 132-133. 5 Paul Stagl examinează destinul sinuos al cimitirului Friedrichshain timp de un secol şi jumătate: un loc al memoriei consacrat şi contestat, reinterpretat, relocat şi refăcut, ori ignorat în funcţie de schimbarea regimurilor şi a ideologiei oficiale. V. Paul STANGL, „Revolutionaries Cemeteries in Berlin: Memory, History, Place and Space“, Urban History, vol. 34, no. 3, 2007, pp. 407-426. 6 Manfred HETTLING, „Shattered Mirror. German Memory of 1848: From Spectacle to Event“, in Charlotte TACKE (ed.), 1848...cit., p. 81.

Romanian Political Science Review • vol. VIII • no. 4 • 2008 Memoria baricadelor 805 inspecta coroa nele, interzi cea plimbă rile vizi ta to ri lor şi, dacă era ne cesar, con- fisca suve ni ru rile. Vi zi tele la ci mi tir substi tu iau ab senţa unei me mo rii pu blice, ad- mise de auto ri tăţi1. Aminti rea revo lu ţiona ri lor căzuţi urma să consti tuie rapid un factor de divi zi- une po li tică. Pen tru miş ca rea re pu bli can-de mo crată, de ve nită mai târ ziu soci a listă, şi, de aseme nea, pentru conser va tori, cultul „propri i lor“ eroi a deve nit ra pid o parte esen ţi ală a re per to ri u lui po li tic, cu ajuto rul căruia era mobi li zată majo ri ta tea parti za ni lor. Libe ra lii, aflaţi la mij loc, nu conce peau să mobi li zeze aminti rea morţi- lor în scopuri po li tice. Ast fel, li be ra lii de stânga din Par ti dul Pro gre sist re fu zau, în 1873, să parti cipe la cele bră rile orga ni zate pe 18 martie, pen tru a evita transfor marea cultu lui ero i lor că zuţi în tim pul re vo lu ţiei într-un cod po litic al revo lu ţiei însăşi. Neparticipând la ce lebra rea a 25 de ani de la revo lu ţia din martie, li be ra lii au demon strat în ce măsură 1848 şi, mai mult, data de 18 martie de ve ni seră pen tru ei esenţa re vo lu ţiei ger mane, opusă cate go ric prin ci pi u lui li be ral de Realpolitik2. Ca pro- iect contrar şi program dia me tral opus cultu lui eroi lor că zuţi pe ba ri cade în tim pul lupte lor din mar tie 1848, li be ra lii au acor dat va loare sim bo lică unei clă diri – aşa-nu- mitei Paulskirche (Bi se rica Sf. Pavel), în care avu sese loc Aduna rea Naţională Ger- mană. În per cep ţia li be ra li lor, pri mul Parla ment Naţional nu simbo liza revo lu ţia, ci îmblân zi rea acesteia. Pen tru ei, Bi serica Sf. Pavel era simbo lul aşa-numi tei Realpolitik libe rale, pre cum şi a primei încer cări eşuate de a realiza unita tea statală 3. Pen tru con tra re vo lu ţiona rii con ser va tori, lup tă to rii că zuţi pe ba ri cade de ve- niseră poporul naiv şi bun, mani pu lat de perfi zii fran cezi, po lo nezi ori evrei. O ase me nea po zi ţionare fu sese dată de către Friedrich Wilhelm al IV-lea la 19 martie, în ce le bra sa pro cla ma ţie. În perspec tiva sa, „dragii şi fi de lii săi berlinezi“ fuse seră in sti gaţi la re voltă de către „o bandă de rău fă că tori, în cea mai mare parte fran cezi“4. Aşa se face că, în contex tul tensi u ni lor pentru unifi care, conser va to rii neînregimentaţi şi Parti dul Con ser va tor au ri di cat des tul de devreme monu mente în onoarea celor căzuţi pe ba ri cade. As pec tul aces tora era destul de bombas tic: pe 18 octom brie 1854, la săr bă to ri rea lup tei de la Leipzig, în Par cul In va li zi lor din Ber- lin a fost ina ugu rat un mo nu ment na ţional al lup tă to ri lor, în onoa rea sol da ţi lor pru saci că zuţi în tim pul re vo lu ţiei de la 1848-1849. Acest monu ment era format din trei coloane, pen tru a aminti de solda ţii că zuţi: lângă aşa-nu mita Coloană a In- vali zi lor din 1854 se află Coloana Pă cii, ri di cată în amin ti rea răz boa ie lor pen tru inde pen denţă (1843), şi Co loana Vic to riei, creată în amin ti rea lup te lor pen tru uni fi care pur tate sub Bismarck (1873). Cele trei coloane formează, într-un anumit mod, un ansam blu 5. O eri jare ase mă nă toare şi o or do nare com pa ra bilă a celor trei mo nu mente de notă fap tul că, în in terio rul ţă rii, opo zan tul po li tic era echi va lat cu inami cul extern. Dacă în vârful Coloa ne lor Vic to riei din 1843 şi 1874 se aflau statui perso ni fi când Victo ria, Coloana Inva li zi lor era – dimpo trivă – în co ro nată de vultu- rul pru sac, ceea ce trimite la o dimen si une neo biş nu ită a revo lu ţiei de la 1848: armata s-a autoperceput drept ga rant al ve chii Prusii, ca sprijin hotă râ tor al monar hiei Hohenzollern; doar ei i-a fost posi bil să respingă cu succes atacul inami cu lui. În

1 Ibidem. 2 Rüdiger HACHTMANN, „Die Revolution von 1848 – Kulte um die Toten und die Lebenden“, Zeitenblicke, vol. 3, no. 1, 2004, pp.1-55/p. 12 (trad. Raluca Herghelegiu). 3 Ibidem. 4 Ibidem, p. 14. 5 Ibidem, p. 11.

Romanian Political Science Review • vol. VIII • no. 4 • 2008 806 MIHAI CHIPER acest sens, era conce pută şi inscrip ţia: „Armata a salvat pa tria prin fi de li ta tea ei“. Vir- tuţi, pre cum „as cul ta rea“, „obli ga ţia de a-şi înde plini da to ria“, „fi de li ta tea“, „iu bi- rea de patrie“ şi „vite jia“, au fost ridi cate la ran gul de valori etice, supreme şi – acesta a fost al doi lea pas – re co man date popu la ţiei ci vile drept mo del demn de urmat 1. Ast fel, amin ti rea pa te tic-fes tivă a morţi lor revo lu ţiei sau contra re vo lu ţiei din 1848-1849 şi misi u nea poli tică ce li s-a atribuit au dus şi în Ger mania la con tu ra rea parti de lor poli tice. Mişca rea de stânga, precum şi cea de dreapta, se autopercepeau drept execu tori testa men tari ai presu pu sei voinţe poli tice a revo lu ţiona ri lor căzuţi în luptă, respec tiv a solda ţi lor că zuţi pen tru rege şi pa trie. Cul tul ero i lor a deve nit pentru ambele părţi un cod poli tic 2. Pentru cei mai mulţi ger mani, 1898 s-a remar cat mai pu ţin prin co memo ra rea re vo lu ţiei de la 18 martie, cât mai ales prin ani ver sa rea a zece ani de la acce de rea la tron a lui Wilhelm al II-lea pe 19 iu nie şi fu ne ra li ile lui Bismark în august 3. Trei tradi ţii ale memo riei întâl nim la 50 de ani de la revo lu ţie: una conser va toare, care mai condamna încă re vol tele din Berlin şi le privea ca pe un fe nomen străin, de im- port, un atac la tra di ţie; o tra di ţie so ci a listă, care glo ri fica lup tele de pe ba ri cade şi marti riul celor ucişi; o tradi ţie libe rală, pentru care cel mai impor tant moment al anului 1848 îl repre zen tase Parla men tul de la Frankfurt, marcă a refor me lor şi dez- bate rii poli tice. În contex tul aniver să rii revol tei din 18 martie 1848, în Re ichstag-ul Ger man avea loc o confrun tare în tre Robert von Puttkamer, minis trul pru sac de interne, li de rul so ci a list Au gust Bebel, şi pre şe din tele de onoare al Par ti du lui Na- ţional Libe ral, Rudolf von Bennigsen. Puttkamer susţi nea că revo lu ţia a fost cau zată de „mize rii străine“, care au aţâ ţat „poporul bun şi lo ial“ împo triva regelui lor şi au în tre rupt fără motiv proce sul de reformă 4. Bebel pro testa îm po triva terme nu lui de „mize rii“, fo lo sit pen tru ca rac te ri za rea ce lor care că zu seră pe ba ri cade pen tru idea lu rile lor, ar gu men tând că „fără 18 martie, nu ar fi exis tat Reich-ul german, fără Reich nu ar fi fost Re ic hstag-ul şi fără acesta nici un minis tru respon sa bil de el“. El conclu ziona că, dacă Regele Frederick Wilhelm şi-ar fi ţi nut promi si u nea de a nu or dona sol da ţi lor să tragă, uni fi ca rea Ger ma niei ar fi fost po si bilă fără Bismark şi fără războ iul din 18705. Decla ra ţia l-a deter mi nat pe libe ra lul Rudolf von Bennigsen să intervină, atacându-l pe Bebel pen tru remar cile nega tive la răz- bo iul din 1870, cru cial în uni fica rea Ger maniei. Bennigsen arăta că 18 martie a avut o in flu enţă re dusă în dez volta rea ei puter nică: „Bazele sale nu au fost puse de luptele de stradă de la Berlin, ci în ma rile momente na ţionale la care au par tici pat între gul popor german, inclu zând nota bili, guver nanţi şi principi“. El sublinia că Parla men tul de la Frankfurt, care strân sese lao laltă cele mai bune ele mente ale na- ţi u nii ger mane, tre buie acre di tat ca primă în cer care se rioasă de unifi care 6. Mani fes tă rile publice au fost de natură să reflecte cele trei pozi ţii. Susţină to rii li be ra lu lui Rudolf von Bennigsen au come mo rat în ca tedrala Sf. Pavel din Frankfurt, dar fără refe rire la contro ver sa tele epi soade ale lup te lor de pe ba ri cade. Li be ra lii

1 Ibidem. 2 Ibidem, p. 14. 3 Robert GILDEA, „1848 in European Collective Memory“, cit., p. 929. Acest lucru este vala- bil şi în Austria, unde o imagine completă arată că festivităţile de la 1898 au fost dedicate nu revoluţiei, ci aniversării a 50 de ani de la urcarea pe tron a împăratului Franz Joseph, elogiat drept „salvator şi restaurator“ care a dus monarhia departe de revoluţie, către pace şi stabilitate. 4 Ibidem, p. 928. 5 Ibidem. 6 Ibidem, p. 929.

Romanian Political Science Review • vol. VIII • no. 4 • 2008 Memoria baricadelor 807 au în cercat ast fel să transmită dorinţa lor de re con ci li ere po tri vit re gu li lor Con sti- tuţiei. Această deci zie a li mi tat spa ţiul lor de nego ci ere şi a redus cultura libe rală a me mo riei pa şop tiste nu mai la par tea care se re fe rea la faza par la men tară a re vo lu- ţiei. De aceea, li be ra lii nu au fost în stare să cre eze un cult al re vo lu ţiei în in terio rul siste mu lui impe rial 1. Anul 1848 a ră mas, pe ansam blu, un simbol repri mat şi interzis al trecu tu lui, o sfidare pentru imagi nea de sine a eli tei po litice a Im peri u lui. Poten ţi a lul distruc- tiv al lui 1848 pu tea fi ori când o amenin ţare, în ciu da în cercă ri lor libe ra li lor de a com bina şi re con ci lia miş ca rea pen tru li ber tate cu unita tea naţională. Contra dic ţia nu re ie şea din fe lul cum erau con ce pute li ber ta tea sau uni ta tea. Aces tea pu teau ori- când să lucreze îm pre ună. Con flic tul re zulta din di fe renţa din tre li ber tate şi subor- donare. Demo cra ţii promi teau liber ta tea, în timp ce aristo cra ţia impe ri ală o vedea dis truc tivă. Pro blema prin ci pală a lui 1848 era na tura ex plo zivă a zi lei de 18 martie 1848; combi na ţie în tre li ber tate şi vio lenţă, o revoltă împo triva auto ri tă ţii 2. O anu mită impor tanţă pen tru me mo ria anu lui 1848 a avut-o mişca rea soci a- listă. Pen tru soci a lişti, mo men tul de fi ni to riu din anul 1848 erau zi lele din iu nie din Pa ris (mai impor tant de cât pen tru so ci a liş tii fran cezi), când pro leta ri a tul a fost an- gre nat în in su rec ţie şi re pri mat dur de bur ghe zia pro po vă du i toare a fra ter ni tă ţii. Re pre si u nea mun ci to ri lor a ser vit con sis tent la ela bo ra rea mi tului fonda tor al so cia- lismu lui euro pean 3, care idealiza scurta ali anţă din tre clasa mijlo cie şi prole ta ri a tul din Pa ris ce adusese repu blica şi un nu măr de reforme soci ale: acţi uni care nu avuse- seră loc în Ger ma nia, unde clasa mijlo cie s-a arun cat ea în săşi în bra ţele monar hiei, arma tei, biro cra ţiei şi aristo cra ţiei la prima adiere a revo lu ţiei populare. Soli ci tă rile munci to ri lor au fost respinse, insu rec ţia lor zdrobită, soci a liş tii considerându-se în- dreptă ţiţi să defi nească 1848 ca un marti riu al prole ta ri a tu lui. La Berlin, în ab senţa unor eve ni mente ca pa bile să ser vească mitu lui so ci a list, s-a că u tat le ga rea co me mo- rări lor de insu rec ţia iniţi ală din 18 martie, când mulţi mile în gră mă dite în pi aţa cas- telu lui, pentru a aplauda conce si ile făcute de rege, au fost date la o parte de tru pele re gale, cei care pă ră si seră ba ri ca dele fi ind îm puş caţi în con fu zia is cată4. Con stan tele me mo riei co lec tive sus ţi nute de soci a lişti erau le gate de ilu zia demo cra tică, tră da rea bur ghe ziei, mar ti riul pro le ta ri a tu lui. Ul tima re vo lu ţie so ci a- listă, ne îm pli nită în 1848, pu tea de veni exem plul tu tu ror re vo lu ţi i lor vi i toare. Ast fel, pen tru Karl Marx, ca şi pen tru soci a liş tii francezi, Comuna din Paris avea să fie per ce pută ca o răsplată popu lară pen tru re pre si u nea din iunie, execu tată de for- ţele de ordine. În 18 martie 1871, susţi nea Karl Marx, spi ri tele vic ti me lor, asasi nate de for ţele de ordine în zi lele lui iu nie din 1848, apar în faţa ochi lor lor, iar „1848 a fost nu mai un copil jucăuş în compa ra ţie cu furia din 1871“5. În Ger ma nia, ba ri ca dele din Berli nul lu nii mar tie 1848 au fost rapid unite cu imagi nea Comu nei din Paris în Märzfeier (sărbă toa rea lui 1 Mai), orga ni zată de Parti dul Social Demo crat pentru a-şi defini idea lu rile şi a se legi tima. Dar, în anii 90 ai seco lu lui al XIX-lea, cultul Co munei din Paris a slăbit şi 1848 a de ve nit încă o dată singu rul obiect al sărbă to ri lor din martie 6. Nu mai soci a liş tii au ră mas loiali

1 Manfred HETTLING, „Shattered Mirror...cit.“, p. 82. 2 Ibidem. 3 Robert GILDEA, „1848 in European Collective Memory“, cit., p. 922. 4 Ibidem. 5 Ibidem, p. 922. 6 Ibidem, p. 923.

Romanian Political Science Review • vol. VIII • no. 4 • 2008 808 MIHAI CHIPER pa şop tis mu lui, în care au conti nuat să vadă o re vo lu ţie vi o lentă şi popu lară. Franz Mehring aprecia, în 1898, în Die Neue Zeit, că elita condu că toare în cerca să elimine extra or di na rul an 1848 din cărţile de isto rie şi pretin dea că refor mele nu fuse seră făcute sincer, din inimă, de Frederick Wilhelm, ci mai degrabă smulse de oame nii de pe ba rica dele lui 18 martie. La ani ver sa rea a 50 de ani de la re vo lu ţie, în cercurile soci a liste înce pu seră să apară în do ieli cu pri vire la moşte ni rea lui 1848. Prima în tre bare, gene rată de răs- pândi rea demo cra ţiei prin Eu ropa în forma votu lui univer sal pentru bărbaţi, era dacă stilul 48-ist al lup telor pe ba ricade mai putea fi cea mai bună cale de a realiza re vo lu ţia so ci a listă. A doua în tre bare era le gată de con strui rea unor or ga ni za ţii şi a unei conşti inţe de clasă, întru cât 1848 şi 1871 demon stra seră că succe sul prole ta- ria tu lui nu pu tea avea loc fără aceste două lu cruri. În toată Europa, preo cu pa rea so ci a liş ti lor pen tru ca lea re vo lu ţionară sau strate gia re for mistă con sti tuia, în ace- laşi timp, o dezba tere despre interpre ta rea eveni men te lor din 18481.

Im pe riul Habsburgic: ui ta rea im pusă a re vo lu ţiei

Re vo lu ţia din Impe riul Habsburgic poate fi ca rac te ri zată drept un amestec de trei tendinţe domi nante: o revo lu ţie libe ral-con sti tu ţională, o revo lu ţie soci ală şi, cel mai impor tant, pen tru spa ţiul habsburgic, un nu măr de re vo lu ţii na ţionale2. În urma în frân ge rii, me mo ria re vo lu ţiei a ajuns în mâi nile monar hiei. Res tabi li rea dinastiei de Habsburg-Lothringen la cârma Impe ri u lui şi reafir ma rea ab so lu tis mu- lui au pre su pus uti li za rea in tensă a prac ti ci lor co me mo ra tive le gate de anul 1848: fi reşte, nu re fe ri toare la re vo lu ţie, ci la ur ca rea pe tron a lui Franz Joseph. Monar- hia vic to rioasă a in terzis ra pid come mo ră rile anului 1848 şi a insti tuit cele bra rea propriei sale victo rii. Cel mai strident exem plu al compe ti ţiei directe dintre Revo- luţie şi Resta u ra ţie a putut fi ob servat la ani versa rea din 1898, an în care come mora rea în Impe riu a fost cen trată mai mult pe Ju bi leul Kaiserului ca „Erretter und Wiederhersteller“ (sal va tor şi res ta u ra tor) al or di nii ab so lu tiste şi mai puţin pe ani- versa rea revo lu ţiei 3. Fiindcă în tre gul ju bileu era umbrit de asa si na rea Împă ră te sei Elisabeta pe 10 sep tem brie 1898, presa pu nea accen tul pe capa ci ta tea lui Franz Joseph de a păstra li niştea şi uni tatea Impe ri u lui 4. În acest cadru poli tic, me mo ria re vo lu ţiei nu poate fi în ţe leasă de cât dacă luăm în discu ţie vic to ria con tra-re vo lu ţiei, in ven ta ri ind ges tu rile şi reac ţi ile au to ri- tăţi lor contrapuse acţi u ni lor re vo lu ţionare. Con cep ţia pre do mi nantă des pre re volu ţie a fost mo de lată după 1848 nu de me moria parti za ni lor ei, ci de vic toria Habsburgilor şi a contra re vo lu ţiei. Cel mai repre zen ta tiv monu ment dedi cat eveni- men te lor din 1848, Heldenberg (mun tele ero i lor), a fost, deloc surprin ză tor, dedi- cat contra re vo lu ţiei şi nu re vo lu ţiei, aici fi ind în mor mân tat ge ne ra lul aus triac

1 Ibidem. 2 Peter N. STEARNS, 1848...cit., pp. 94-98. 3 James KAYE, Isabella MATAUSCHEK, „A Problematic Obligation: Commemorating the 1848 Revolution in Austria“, in Charlotte TACKE (ed.), 1848...cit., p. 104. 4 Steven BELLER, „Kraus’s Firework. State Consciousness Raising in the 1908 Jubilee Parade in Wiena and the Problem of Austrain Identity“, in Maria BUCUR, Nancy M. WINGFIELD (eds.), Staging the Past. The Politics of Commemoration in Habsburg Central Europe, 1848 to the Present, Purdue University Press, West Lafayette, 2001, p. 48.

Romanian Political Science Review • vol. VIII • no. 4 • 2008 Memoria baricadelor 809

Josef Radetzky. Ampla sat la 50 ki lometri de Viena, în Klein-Wetzdorf Lower, parc a cărui construc ţie a în ce put în 1849, Heldenberg se re feră la Valhalla aus tri acă (mode lat după Valhalla din Regensburg)1. Monu men tul este dedi cat ar ma tei re- gale ita liene şi celei impe ri ale un gare pen tru cre dinţa dreaptă şi vite jia de neîn- vins din 1848-1849, glo ri fi când vic to ri ile aus tri ece îm po triva na ţiona li tă ţi lor re vol tate din Impe riu. În ciuda constrân ge ri lor ofici ale impuse pentru a se evita come mo ra rea revo- luţiei prin orga ni za rea de eve nimente sau monu mente, do rinţa de a marca în spe- cial în frân ge rea a ve nit din pri mele zile. O ini ţi a tivă por nită încă din martie 1848, pentru ridi ca rea unui monu ment des ti nat pri me lor sa cri fi cii ale re vo lu ţiei – pri lej cu care printr-o pe ti ţie s-au strâns fonduri –, a fost oprită de minis trul de interne în 1849. Un monu ment a fost ri di cat, to tuşi, 15 ani mai târ ziu. Era un obe lisc, fără nici o in scrip ţie. În 1867, după accep tul Curţii Impe ri ale, monu men tul, descris ca „o fru moasă operă a re con ci li e rii“, a fost gar ni sit cu o inscrip ţie neu tră: „13 martie 1848. Ce lor care au murit pen tru li bertate, odihnească-se în pace“2. Înves ti rea revo lu ţiei de la 1848 cu sem nifi ca ţii nega tive nu era reali zată numai prin glo ri fi ca rea res ta u ra ţiei şi a ero i lor săi. Deo po trivă cu romantizarea moşte ni- rii impe ri ale, au to ri tă ţile Habsburgice erau in te re sate să contri buie la crearea unei iden ti tăţi aus tri ece, pu ter nic zgu du ite la 1848 de uni fi ca rea pan-ger mană. Contra- re vo lu ţia cu prin dea şi un efort de lungă du rată de a dis tanţa Aus tria de Ger mania, oferindu-li-se austri e ci lor alter na tive identitare la germanitate3. După în frân ge rea re vo lu ţiei, sta tul ab so lu tist vic to rios a monopo li zat de tim- puriu come mo ră rile şi a creat o imagine po zi tivă a ero i lor con tra re vo lu ţionari4. Me- moria anului 1848 a fost transformată în memo rie contra re vo lu ţionară prin concursul strâns al Bise ri cii, care a in te grat pro ce si u nile re li gioase în ce re mo ni ile de reafir- mare ale Casei Impe ri ale sub Franz Joseph. În condi ţi ile în care Curtea Im pe ri ală se re fu gi ase la Innsbruck, în mai 1848, de teama Vienei re vo lu ţionare, pro ce si u nea Cor pus Christi de pe 22 iu nie, din ca pitala impe ri ală, a de venit o opor tuni tate pentru ce le bra rea câşti gu ri lor re vo lu ţiei. Des crisă ca „prima mare ani ver sare a re în vi e- rii li ber tă ţii“, pro ce si u nea Cor pus Christi păs tra câ teva ele mente ale ce re mo niei tra di ţionale5, dar dife renţa faţă de ma nifes tă rile ante rioare lui 1848 şi sărbă to rile revolu ţionare era nota bilă. În 1848, Cur tea Im pe ri ală a fost ab sentă şi doar câteva unităţi ale arma tei regu late au ră mas în oraş. Numai cava le ria gărzii naţionale apă- rea la proce si une, acordând cere mo niei o an ver gură spe ci ală6. Cri ticii vienezi au in terpre tat pro ce si u nea din timpul re vo lu ţiei ca pe un eve ni ment transfor mat ori ca un nedorit aver ti zor al na tu rii anti-li be rale a ve chi u lui re gim. Prima pro ce si une a Cor pus Christi după acce de rea la tron a lui Franz Joseph a fost mai mult decât o în toar cere la forma dina inte 7. Strânşi la Viena pen tru o dez ba tere care să anali zeze

1 John BREUILLY, „The German National Question and 1848“, History Today, vol. 48, no. 5, 1998, pp.13-20/p. 14. 2 James KAYE, Isabella MATAUSCHEK, „A Problematic Obligation...cit.“, p. 106. 3 Ibidem, p. 107. 4 Ibidem. 5 Daniel UNOWSKY, „Reasserting Empire. Habsburg Imperial Celebration after the Revo lution of 1848-1849“, in Maria BUCUR, Nancy M. WINGFIELD (eds.), Staging the Past...cit., p. 23. 6 Ibidem. 7 Laurence COLE, „The Counter-Reformation’s Last Stand: Austria“, in Christopher CLARK, Wolfram KAISER (eds.), Culture Wars: Secular-Catholic Conflict in Nineteenth-Century Europe, Cambridge University Press, Cambridge, 2003, p. 285.

Romanian Political Science Review • vol. VIII • no. 4 • 2008 810 MIHAI CHIPER natura rela ţiei dintre Bise rică şi stat, mai mult de 20 de episcopi austri eci au căzut de acord cu ar mata şi Cur tea Im pe ri ală să transforme pro ce si u nea din 7 iu nie 1849 într-una care să cele breze în frân ge rea re vo lu ţiei şi re ve ni rea la pu tere a dinas tiei le- gitime. Cere mo nia a fost gân dită ca o replică la ba rica dele şi cioc ni rile vio lente din 1848. În aceeaşi or dine de idei, presa cato lică pu blica po eme în care noul împă rat era carac te ri zat drept „Înger al Liber tă ţii“, declarându-şi devo ţi u nea pentru unitatea Austriei sub con duce rea Casei Impe ri ale ere di tare1. De 1848 mai era le gată, într-un mod foarte profund, şi o problemă a iden tită ţii austri ece de stat2. În martie 1848, stu den ţii aus tri eci măr şă lui seră pe stră zile din Viena cu stea gul na ţional al Ger ma niei ne gru-roşu-gal ben. Punc tul cul mi nant al re volu ţiei a fost în apri lie, când împă ra tul Ferdinand I (1835-1848) a fost obli gat să accepte, la presi u nile unei demon stra ţii a profe so ri lor şi studen ţi lor, ridi ca rea drape- lu lui pe Pa la tul Im pe rial Hofburg pen tru a acompa nia ace laşi sim bol am pla sat pe Cate drala Sfântul Ştefan. Înfrân ge rea revo lu ţiei şi eşe cul ide i lor de unifi care na- ţională ger mană au în semnat şi scoa terea cu lori lor negru-roşu-gal ben de pe paleta croma tică a identi tă ţii austri ece, revenindu-se la culorile Habsburgilor, negru-gal- ben, îm prumu tate de la Sfântul Impe riu Roman 3. Anul 1898 gă seşte monar hia habsburgică deplin centrată pe ju bileul urcă rii pe tron a lui Franz Joseph. Fes tivi tă ţile ofici ale se în tre ceau în a-l prezenta pe îm pă- rat în di fe rite roluri: şef de stat, li der al unei mari pu teri, co man dant al for ţe lor ar- mate, prinţ al pă cii, pa tron al pro gre su lui eco no mic şi cultu ral, pă rinte al tu tu ror po poa re lor Im pe ri u lui4. Or ga ni za to rii au spe rat să sus ţină pa tri o tis mul faţă de stat îm po triva di vi zi u ni lor et nice şi soci ale prin ameste ca rea ele men te lor tra di- ţionale ale le gi ti mi tă ţii habsburgice cu rea li ză rile con crete ale gu ver nă rii. În ciuda desfă şu ră ri lor festiviste somptuoase, problema identi tă ţii austri ece de stat era readusă în discu ţie de cel mai impor tant ziar al Monar hiei, Neue Freie Presse. Rolul lui Franz Joseph în exis tenţa Im pe ri u lui era compa rat cu ab so lu tis mul din timpul Mariei Teresa (1740-1780) şi al lui Iosif al II-lea (1780-1790). Cei doi nu re u- şiseră să adune lao laltă părţile dispa rate ale Impe ri u lui, acestea fiind legate numai de existenţa unei co roane, dar nu şi de o admi nis tra ţie adecvată, gene ra toare a unei conşti inţe a statu lui. Deşi Neue Freie Presse îi atri buia lui Franz Joseph crearea unui sen ti ment al comu ni tă ţii prin tre ger mani, polo nezi, cehi sau maghi ari în cadrul Impe ri u lui, publi ca ţia de orien tare ger ma no filă, li be rală, îi reamin tea acestuia ma rele eşec, exclu de rea Austriei din sta tul ger man5. La Jubi leul din 1898, o se rie de pu bli ca ţii ţi neau să reamin tească pre zenţa pu ter nică a germanităţii în cadrul re vo lu ţiei de la 1848 şi cât de sever a fost ea dimi nu ată ulte rior. Din acest motiv, se poate vorbi de existenţa unui con tra-ju bi leu, însă nu unul me nit să se opună fă ţiş ce re mo ni i lor ofi ci ale, ci desti nat re cu pe ră rii ace lei părţi de re vo lu ţie de care ofici a li tă ţile nu erau inte re sate. Ju bi leul re vo lu ţiei de la 1848, come mo rat în martie, a fost ani mat de nostal gia pentru proiec tul eşuat al uni fi că rii ger mane6. Ecoul în târ- ziat al acestei ani versări are loc în 1 decem brie 1898, la o altă în tâlnire a bă trâni lor

1 Daniel UNOWSKY, „Reasserting Empire...cit.“, pp. 24-25. 2 Steven BELLER, „Kraus’s Firework...cit.“, pp. 46-71. 3 Ibidem, p. 47. 4 Daniel UNOWSKY, “Staging Habsburg Patriotism: Dinastic Loyalty and the 1898 Imperial Jubilee“, in Pieter M. JUDSON, Marsha L. ROZENBLIT (eds.), Constructing Nationalities in East Central Europe, Berghahn Books, New York, 2005, p. 142. 5 Steven BELLER, „Kraus’s Firework...cit.“, p. 49. 6 Ibidem.

Romanian Political Science Review • vol. VIII • no. 4 • 2008 Memoria baricadelor 811 pa şop tişti, foşti membri ai Reic hstag-ului revo lu ţionar, oferind o contra pon dere us tu ră toare la o în tru nire, ţi nută în ace eaşi noapte, a bă trâ ni lor sol daţi care fu se- seră prezenţi în Olmutz când Franz Joseph de venise împă rat.

Un ga ria: cul tul na ţional al zi lei de 15 mar tie

Come mo ră rile lui 1848 în cen trul şi estul Euro pei ilustrează moda li tă ţile prin care po li ti cile pre zen tu lui con fi gu rează re pre zen tă rile des pre tre cut. Efor tul de a-şi în suşi moşte ni rea lui 1848 şi de a-l în rola în ser vi ciul ţin te lor po li tice pre zente are o lungă is to rie. În cazul Unga riei, această pre o cu pare merge de parte, în se co lul al XIX-lea1. Pen tru ma ghi ari, re vo lu ţia şi ulte rioara luptă mi li tară pen tru in de pen- denţă au de ve nit as pecte cen trale atât pen tru con şti inţa co lec tivă, cât şi pen tru mitu rile na ţionale timp de un se col şi jumă tate. În Un garia modernă, înţe le sul popular al identi tă ţii naţionale a fost mode lat în ju rul zi lei de 15 martie 1848, când înce pea revo lu ţia. Această dată, situ ată mereu la conflu enţa naţiona lis mu lui cu libe ra lis mul, a fost uti li zată pen tru le gi ti mări po li tice suc ce sive. Cu tot eşe cul revo lu ţiei, 15 martie 1848 a ajuns să simbo li zeze re vo lu ţia în în tre- gimea ei, fi ind o impor tantă săr bă toare, ziua care în tru nea cele mai multe adezi uni pentru a fi con si de rată na ţională, aşa cum 14 iulie a de ve nit re pe rul pen tru în treaga Revo lu ţie Franceză. Un număr de figuri ale revo lu ţiei au fost come mo rate nu numai în pu blic, ca parte a unei me mo rii ofi ci ale, dar şi prin forme vernaculare cum au fost cân tece şi poves tiri: în flă că ra tul Kossuth, poe tul re vo lu ţionar Petöfi, ge nera lii Klapka şi Bem, sărbă to riţi pen tru cu te zanţa lor mili tară; cei 13 ge ne rali exe cu- taţi de aus tri eci în Arad în 1849 după capi tu la rea maghi ară 2. 1848 este consi de rat un punct de coti tură al cultu rii poli tice maghi are şi cea mai impor tantă refe rinţă pentru memo ria isto rică naţională. Chiar regi mu rile poli tice auto ri tare, regi mul lui Miklos Horthy ori cel comu nist, care au în cer cat să ne u tra li zeze ima gi na rul lui 1848, nu au re u şit să evite co me mo ra rea re vo lu ţiei în di fe rite forme. 1848 face parte din eto sul memo riei populare, refe rin ţele la marile ei eve ni mente, eroi, martiri, tră dători şi şerbi răzbă tând din folclo rul şi mito lo gia naţională. Semicen te na rul re vo lu ţiei în Un ga ria şi prin tre ma ghi a rii de peste gra niţe s-a cen trat pe 15 martie. Dar această zi nu a fost de loc privi le gi ată în come mo ră rile ofici ale o lungă pe rioadă de timp. Poten ţi a lul ex plo ziv al zi lei de 15 martie şi re zo- nanţa sim bo lică ex tra or di nară pen tru orice formă populară de re voltă au deter mi nat guver nele să o privească cu suspi ci une. Când gu ver nul sta bi lea o săr- bătoare co memo ra tivă la semicen tenar, respin gea ziua de 15 mar tie în fa voarea mai sigu rei zile, de 11 apri lie, data pro mul gă rii no i lor prin ci pii con sti tu ţionale. Cu ex cep ţia scurtu lui in terlu diu 1918-1919, ziua de 15 mar tie nu a fost ce le brată oficial până în 1928. Ca zul ma ghiar este sin gu lar în Eu ropa, dacă ne re fe rim la ampli tu di nea cu care a fost susţi nută me mo ria lui 1848 prin in terme diul la men tă ri lor, al deplân- ge rii eşe cu lui. Spre de o se bire de alte ţări cen tral eu ro pene, mi tul re vo lu ţiei s-a

1 András GERÖ, Modern Hungarian Society in the Making: The Unfinished Experience, Central European University Press, Budapest, pp. 238-249. 2 John MASON, „Hungary’s Battle for Memory“, History Today, vol. 50, no. 3, 2000, pp. 28-34.

Romanian Political Science Review • vol. VIII • no. 4 • 2008 812 MIHAI CHIPER dezvol tat fără pi e dici, ali men tând toată is to ria mo dernă1. Mitul a fost alimen tat din surse externe, prin de cla ra ţii ad mi ra tive şi memo ra bile ale inte lec tu a li tă ţii germane, care afirma că „un gu rii sunt fran ce zii se co lu lui XIX“2, sau prin poeme în chi- nate lui Sándor Petöfi de că tre Heinrich Heine. Li deri pre cum Lajos Kossuth s-au bucurat de o popula ri tate extra or di nară peste ocean, unde au pledat în fa voarea ca u zei re vo lu ţiei ma ghi are. În anii 1851-1852, Kossuth atră gea în SUA cele mai mari mulţimi vă zute până atunci, pri lej cu care a impre sionat prin fe lul în care a ştiut să pre zinte re volta ma ghi ară, mar ti riul şi tra ge dia exi lu lui său3. La aceste ma- nifes tări, exila ţii de origine ger mană erau gru pul cel mai fervent, ur mat de simpati zan ţii fran cezi, ita li eni şi ir lan dezi, cu to ţii spe rând în scoate rea Americii din izola ţi o nism şi într-un ajutor al acesteia îm potriva neoabsolutismului euro pean 4. Presa ameri cană deve nea în scurt timp simpati zanta cau zei maghi are şi a compa- rat-o cu ţe lu rile re vo lu ţiei ame ri cane din urmă cu şapte dece nii, descriindu-i pe maghi ari drept o naţi une idealistă, care lupta pen tru idea lurile de liber tate şi ega li- tate5. Dar lumea poli tică ame ri cană a ră mas destul re zer vată la pers pec tiva re cu pe- ră rii unei anu mite tra di ţii re vo lu ţionare6. La Londra, lide rul re vo lu ţionar s-a bucurat de o pri mire en tu zi astă ase mă nă toare momen tu lui înco ro nă rii, în timp ce în Trafalgar Square se striga „Tră iască Kossuth! Jos cu Austria!“. Kossuth a re u şit să le facă maghi a ri lor o imagine ase mă nă toare cu aceea de care se bucurau po lo ne- zii, cu o ge ne ra ţie în urmă, în lu mea anglo-saxonă: martiri în lupta pen tru pro gres. Nici un alt revo lu ţionar nu a provo cat, în se colul XIX, un im pact in terna ţional com pa- rabil cu acela produs de Kossuth. S-a ob servat că izbuc ni rea re vo lu ţiei ma ghi are în Pesta a avut pa to sul ope re- tei7. Memo ria is to rică ma ghi ară evocă mani era în care Sándor Petöfi a reu şit să mo- bili zeze mul ţimea prin po emul său „Cânte cul na ţional“, cu în dem nuri de luptă8. Reu şind să înfrângă spai mele maghi a ri lor, el a adus în Pesta dina mica revo lu- ţionară care mătura Eu ropa Cen trală: adu nări uri aşe conduse de un grup res- trâns, pre gă tit pen tru ase me nea ac ţi uni9. În aceeaşi zi, Kossuth atră gea mul ţi mea aleasă din Viena cu discursurile sale, gân dind că un succes în capi tala Im pe ri u lui Habsburgic pu tea asi gura re forme libe rale în Un ga ria10. Însă, nici Kossuth, nici

1 István DEÁK, „Revolutionary Tradition in Hungary and the Lessons of the 1956 Struggle for Independence“, Hungarian Studies, vol. 20, no. 1, 2006, pp. 3-9. 2 Celebrul citat îi aparţine tânărului revoluţionar german Georg WEERTH (1822-1856). V. Alice FREIFELD, „The Cult of March 15. Sustaining the Hungarian Myth of Revolution, 1849-1999“, in Maria BUCUR, Nancy M. WINGFIELD (eds.), Staging the Past...cit., p. 255. 3 Ibidem, p. 256. 4 Carl WITTKE, Refugees of Revolution: The German Forty-Eighters in America, University of Pennsylvania Press, Philadelphia, 1952, p. 96. 5 Steven Bela VARDY, „Image and Self-Image among Hungarian-Americans since the Mid-Nineteenth Century“, East European Quarterly, vol. 35, no. 3, 2001, pp. 309-342. 6 Michael A. MORRISON, „American Reaction to European Revolutions, 1848-1852: Sectiona- lism, Memory, and the Revolutionary Heritage“, Civil War History, vol. 49, no. 2, 2003, pp. 111-132/ pp. 112-113. 7 Alice FREIFELD, „The Cult of March 15...cit.“, p. 256. 8 Despre utilizarea simbolurilor revoluţionare în revoluţia maghiară, v. Robert NEMES, „The Revolution in Symbols: Hungary in 1848-1849“, in Pieter M. JUDSON, Marsha L. ROZENBLIT (eds.), Constructing Nationalities...cit., pp. 37-49. 9 István DEÁK, „Freedom in the Habsburg Monarchy“, in Isser WOLOCH (ed.), Revolution and the Meanings of Freedom in the Nineteenth Century, Stanford University Press, Stanford, 1996, p. 306. 10 Josef V. POLIŠENSKÝ, Aristocrats and the Crowd in the Revolutionary Year 1848: A Contri- bution to the History of Revolution and Counter-Revolution in Austria, State University of New York Press, 1980, pp. 96-97.

Romanian Political Science Review • vol. VIII • no. 4 • 2008 Memoria baricadelor 813 poli ti ci e nii din Bra tislava, re şedinţa die tei maghi are, nu aveau să fie parte a le gen- dare lor eveni mente de pe 15 martie, în care in te lec tu a lii, stu den ţii şi mulţi mile en- tuzi aste s-au impus imagis tic în faţa po li ti ci e ni lor na ţiona lişti. 15 martie a ră mas pre zentă ca o zi a inocen ţei re vo lu ţionare, fi ind ideali zată şi de cele lalte naţiona li- tăţi, care au cre zut-o ca pa bilă să ex tindă li ber ta tea şi asupra lor. Încă de la prima aniver sare a lui 15 martie, conflic tele etnice şi masa crele din provin cii au cople şit atmos fera de sărbă toare. Guver nul revo lu ţionar se retră sese la Debrecen, pe fondul războ iu lui civil, dar mai ales în condi ţi ile în care în restul Euro pei contra re vo lu ţia câşti gase. Pe 15 martie 1849, ci vilii şi mili ta rii s-au adunat în pi aţa cen trală din Debrecen, unde oame ni lor li se distri buia „Ruga de 15 martie“, text prin care Kossuth resus cita pato sul re volu ţionar. În timp ce la Debrecen ani ver sa rea a luat as pec tul unei săr bă tori câm pe neşti, la Pesta stră zile erau pus tii, pentru că aniver sa rea se mutase în cămine, unde se făceau toasturi 1, care sfi dau pre sen ti men tul ca tas tro fei. Un ga ria avea să ex pe ri men teze în frân ge rea to tală, dar ca nici o altă ţară, a fost ulu i tor de abilă în a ex ploata cu succes eşecul revo lu ţionar în scopuri po li tice2. Stra te gia de a în toarce eşe cul re vo lu ţionar ca mijloc de a realiza conce sii poli tice din partea Vienei deve nea coloana verte brală a ideo lo giei po- litice maghi are, funda men tul în jurul căruia şi semi-inde pen denţa a fost mode lată în pe rioada dua listă, de la 1867 la 1918. Pre si u nea re vo lu ţionară atri bu ită zi lei de 15 mar tie a ju cat un rol esenţial pen tru că ani ver sa rea ei se putea transforma ori- când într-un pri lej de contes tare. S-a vă zut acest fapt în 1850, la Eger, la o co memo- rare unde s-a scan dat îm po triva îm pă ra tu lui, în fa voa rea li ber tă ţii şi na ţi u nii, au to ri tă ţile tre când la ares tări3. Evocă rile deve neau peri cu loase, iar contra re vo lu ţia părea nepu tin cioasă îm- potriva martirologiei revo lu ţionare 4. O nouă etapă în cepea odată cu în frân ge rea Habsburgilor în Ita lia (1859 şi 1860). Pră bu şi rea neoabsolutismului a scăzut pre si- unea pe mani fes tă rile publice, lăsând între des chisă posi bi li ta tea instru men tă rii me mo riei re vo lu ţionare. Pri mii care s-au dorit con ti nu a tori ai tra di ţiei re vo lu- ţionare au fost studen ţii, în 1860, prin che mări publice la come mo ra rea revo lu ţiei şi sparge rea embar go u lui im pus de auto ri tăţi. În ciuda ten ta ti ve lor for ţe lor de ordine de a zădăr nici în tru ni rea, stu den ţii au re u şit să se or ga ni zeze şi să parcurgă, într-o proce si une gravă, drumul spre cimi ti rul din Buda, unde, în 1849, fuse seră în- gro pate ul ti mele vic time ale re vo lu ţiei. Apoi, ig no rând ordi nele date de poli ţie pentru disper sa rea proce si u nii, grupul s-a de pla sat tre când Du nărea la cimi ti rul Kerepsi din Pesta. În încer ca rea de a face arestări, poli ţia a ajuns la cioc niri cu stu- denţii, o rafală trasă în mul ţime ră nind pe unul din ei. Tensi u nea provo cată de inci- dent în me di ile stu den ţeşti a deter mi nat au to ri tă ţile să în chidă imediat univer si ta tea pen tru a pre veni orice po si bi li tate de or ga ni zare. Stu den tul ră nit moare peste două săptă mâni şi zeci de mii de maghi ari îl conduc pe ulti mul drum, pe 4 aprilie,

1 Alice FREIFELD, „The Cult of March 15...cit.“, p. 260. 2 Ibidem. 3 Ibidem, p. 261. 4 Autorităţile austriece au preferat să încurajeze aniversările legate de Ziua Sf. Ştefan, 20 august, când se sărbătorea dinasticismul şi catolicismul, contribuind la punerea la un loc a simbolurilor şi identificărilor naţionale maghiare şi austriece. Accentuând compromisul, Ziua Sf. Ştefan nu a fost niciodată periculoasă, sprijinind ideea de rege care domneşte peste mai multe naţiona- lităţi. V. Ibidem, p. 262.

Romanian Political Science Review • vol. VIII • no. 4 • 2008 814 MIHAI CHIPER

în timp ce în ma rile oraşe maghi are se fac slujbe re li gioase1. De atunci, 15 martie a deve nit pentru studenţi şi ve te rani o zi simbo lică de pro test, iar ci mi ti rul din Pesta a ajuns locul de pele ri naj. Evo lu ţia co me mo ră ri lor zi lei de 15 martie şi ata şa men tul pen tru această dată în de fa voa rea lui 14 apri lie – ziua în care Un ga ria îşi pro cla mase in de pen denţa în 1849 şi a hotă rât de tro na rea Habsburgilor – re flectă sta rea de spirit a unei ţări care se considera ocupată de o putere străină 2. 14 apri lie a reu şit să distrugă con sen sul, să pro- voace dispute prin tre pa tri o ţii ma ghi ari. Pen tru mulţi, după 1860, 14 apri lie ajun gea să semni fice ex ce sul şi amintea ul tima fază a răz bo iu lui de in de pen denţă mai de- grabă de cât în cepu tul plin de speranţe al re vo lu ţiei. Săr bă to ri rea lui 14 apri lie îl pu- nea în lu mină mai mult pe Kossuth decât poporul care-şi exprima nă zuin ţele. O etapă dis tinctă în ne goci e rea memo riei co lec tive în ce pea după fi nali za rea Du a lis mu lui din 1867. Kossuth-iştii au lan sat o pu bli ca ţie săp tă mâ nală, de nu mită alter na tiv „15 martie“, „Li ber tate“, „Ega li tate“, ori „Fra ter ni tate“, schimba rea săp- tă mâ nală a ti tlu lui oco lind cen zura. Însă, cu adevă rat stin ghe ri toare pen tru rea li ta tea Du a lis mu lui ră mâ nea pre zenţa ve te ra ni lor de la 1848-1849. Cu toate că nu au exis tat în cer cări din par tea lor pen tru a compro mite cere mo nia în co ro nă rii lui Franz Joseph, ex pe ri enţa aces tora ră mâ nea o mărtu rie stânjeni toare a conflic te lor din tre cut. Aniver sa rea zilei de 15 martie într-o Austro-Unga rie dua listă a impli cat sarcina proble ma tică de a susţine mi tul lui 1848, se parând mesa jul de lide rul său simbo lic, Kossuth3. La 15 martie 1868, o adunare a Asoci a ţiei munci to ri lor din Buda pesta a pri le juit un in ci dent inte re sant. Unul din tre cei prezenţi şi-a dez ve lit ci o tul bra ţu lui am pu tat în urma lup te lor din re vo lu ţie, evo când su fe rinţa Hon ve zi lor şi aminti rile lor tra u ma ti zante. Presa a re flec tat rememorãrile du re- roase ale ge ne ra ţiei pa şop tiste, care nu re zo nau de loc cu rea li tă ţile no u lui 15 martie, de după 1867. Pen tru a pro duce aco mo da rea la no ile rea li tăţi po li tice şi a me naja sen si bi li tă ţile ce lor an ga jaţi de plin în pro iec tele sus ţi nute la 1848, au to ri tă- ţile au trecut la acţi uni de propa gandă. S-a pretins că ţe lurile re volu ţiei de la 1848 au fost în mare parte în de pli nite şi anume dispă ru seră ab so lu tis mul şi statul aris- to cra tic. Trei din tre foş tii ali aţi ai lui Kossuth, ge ne ra lii Mór Perczel, Istvan Türr şi György Klapka, au fost tri mişi să facă vizite în ţară pro po vă du ind oportu ni ta tea Du a lis mu lui şi denun ţând in tran si genţa lui Kossuth4. În acelaşi timp, li bera lismul maghiar se au to de fi nea drept al ter na tiva care scă pase Un ga ria de opţi u nile dezas truoase. 15 martie era pre zen tat ca o solu ţie li be rală ono ra bilă la va ri an tele inac cep ta bile lu ate în cal cul de imagi na ţia na ţiona listă: aceea că Unga ria pu tea dis pă rea pre cum Po lo nia, ori că ar fi pu tut de veni o simplă pro vin cie aus tri acă pre cum Boemia. Libe ra lis mul şi-a asigu rat o pozi ţie fa vo ra bilă în ima gi na rul po litic maghiar îm bră ţi şând martirologia re vo lu ţionară şi pro iec tând un pro gram econo mic de moder ni zare. Li bera lii puneau la punct un discurs du blu. În 1874, la ban che tul de 15 mar tie, pu bli cis tul şi po li ti ci a nul Lajos Mocsáry (1826-1916) a toas tat pen tru Lajos Kossuth numai ca să conti nue cu o altă urare, exprimându-şi spe ranţa că acea zi avea să devină sărbă toare naţională şi îl va avea ca maes tru de ce re mo nie pe în suşi Franz Joseph5.

1 András GERÖ, Modern Hungarian Society in the Making...cit., p. 241. 2 Alice FREIFELD, „The Cult of March 15...cit.“, p. 262. 3 Ibidem, p. 263. 4 Ibidem. 5 Ibidem.

Romanian Political Science Review • vol. VIII • no. 4 • 2008 Memoria baricadelor 815

După Co muna din Paris, se trece la o fază compe ti ţională. 18 martie, ziua în care soci a liş tii come mo rau eveni men tele din 1871, deve nea mai peri cu loasă pentru au to ri tăţi de cât 15 martie. Noii revo lu ţionari soci a lişti argu men tau că 1871 era mai mult decât 1848, deoarece munci to rii luptau acum pentru li ber tate şi ega li- tate, nu doar pen tru li bertate 1. În re plică, re gi mul li be ral a în cercat să monu men ta- li zeze vi zi u nea li be rală asu pra tre cu tu lui prin ri di ca rea unei sta tui a lui Petöfi, în 1883. În condi ţi ile concurenţei soci a liste, a fost aproape o nece si tate ca regi mul să inte greze mitul lui 1848 şi să-l uti lizeze în di recţia le giti mă rii sale poli tice. Ziua de 15 martie era re vi zu ită, ritualizată şi do mes ti cită. În locul pele ri na je lor la mormin- tele revo lu ţiona ri lor martiri, studen ţii căpă tau dreptul de a mani festa în mijlo cul ca pi ta lei, în faţa uni ver si tă ţii şi apoi în faţa sta tuii po e tu lui dis pă rut2. Auto ri tă ţile reafir mau, tri um fă tor, că obi ec ti vele ma jore ale re vo lu ţiei de la 1848 fu se seră atinse (li ber ta tea pre sei, posi bi li ta tea de întru nire, Parla men tul) – cu excep ţia a două din cele 12 puncte, bancă na ţională şi ar mată –, compro mis pentru bi nele mai mare fă- cut de Dua lism. Fune ra li ile lui Kossuth, din 2 aprilie 1894, au fost cel mai impor tant eveni- ment pu blic din tim pul erei li be rale şi parte a unui cult care con figura cultura poli- tică modernă a Unga riei 3. Odată dispă rut, după 45 de ani de exil, interdic ţia asu pra lui Kossuth era ri di cată, iar ten si u nea din tre li de rul în exil şi re gi mul po li tic existent, le ga tar al Du a lis mu lui, lua sfârşit. Deoarece Kossuth re fu zase să accepte Du a- lismul, Franz Joseph a in terzis gu vernu lui maghiar să-i acorde fostu lui re vo lu ţionar cere mo ni ile unui erou. Dar muni ci pa li ta tea din Buda pesta a reven di cat trupul şi a ţi nut fu ne ra lii pri vate, ur mă rite, de fapt, de în treaga popu la ţie4. La ani ver sa rea a 50 de ani, 15 martie a fost un pri lej de aprigă dispută în tre adep ţii re vo lu ţiei li be rale (cu un pu ter nic spri jin popu lar) şi cei ai dinasticismului multinaţional, susţi nut de Parti dul Libe ral aflat la pu tere. O situa ţie pa rado xală apă rea după 1897, când Ferenc Kossuth, fiul li de ru lui re vo lu ţionar, re ve nit în ţară şi ajuns membru al opo zi ţiei par la men tare, cerea de cla ra rea datei de 15 martie drept zi na ţională. Pro pu ne rea lui ve nise la timp, pen tru că se apro pia a 50-a ani- versare a lui 18485. Însă impul si vul prim-mi nis tru Deszö Bánffy (1843-1911), ig no- rând aspi ra ţi ile populare şi încura jat fi ind de în suşi Franz Joseph (in te re sat de înă bu şi rea cul tu lui creat în ju rul lui Kossuth)6, a sta bi lit o nouă zi na ţională: 11 apri lie, data în care re gele Ferdinand al V-lea (1835-1848) san cţionase Le gile din Apri lie, care re flec tau pe larg re ven di că rile re vo lu ţionare. Majo ri ta tea parla men- tară era con vinsă că a fă cut ce era mai po tri vit, ma ghi a rii având po si bi li ta tea să come mo reze 1848 cu bi ne cu vân ta rea re ge lui. Kossuth-iştii s-au arătat însă in dignaţi de în cer ca rea de a contopi cele două date. Legile din Apri lie erau baza Du a lis mu- lui din 1867 şi, din acest motiv, Ferenc Kossuth, ce-şi asumase titlul de li der al Par- tidu lui Inde pen den ţei, declara că 15 martie şi 11 apri lie erau zile cu o semni fi ca ţie

1 Ibidem, p. 264. 2 Ibidem. 3 Despre cultul lui Kossuth, v. Andràs GERÖ, Imagined History: Chapters from Nineteenth and Twentieth Century Hungarian Symbolic Politics, Boulder, East European Monographs, 2006, pp. 37-53. 4 Martha LAMPLAND, „Death of a Hero: Hungarian National Identity and the Funeral of Lajos Kossuth“, Hungarian Studies, vol. 8, no. 1, 1993, pp. 29-35. 5 András GERŐ, Modern Hungarian Society in the Making...cit., p. 242. 6 Ibidem.

Romanian Political Science Review • vol. VIII • no. 4 • 2008 816 MIHAI CHIPER anti te tică 1, doar prima având în concep ţia sa un ecou pen tru mase. Conotaţia lui 11 apri lie era aceea de sancţi une for mală a le gi lor, dar nu simbo liza în nici un fel lupta popu lară pen tru dobân di rea lor. Pri mii care au în dem nat la boi co ta rea lui 11 apri lie au fost stu den ţii, care au chemat popu laţia la apă rarea me moriei zilei de 15 martie. Con du ce rile uni ver si tă ţi lor au anun ţat mă suri disci pli nare împo triva stu den ţi lor or ga ni za tori, în timp ce po li ţia in terve nea pen tru a pre veni pro tes tele pu blice în faţa se di u lui par ti du lui de gu ver nă mânt. Rup tura din tre au to ri tăţi şi popula ţie era to tală. 15 mar tie s-a transfor mat într-o sărbă toare populară: cele mai multe clă diri neguvernamentale ar bo rau dra pe lul na ţional, ac ti vi tă ţile co mer ci ale se opreau, în timp ce fe meile se plimbau pe stră zile centrale îm brăcate cu haine în culo rile naţionale 2. Mulţi băr baţi pur tau in signe ro şii pen tru a subli nia simpa ti ile social-de mo crate. Pe neaştep tate, sărbă toa rea s-a transfor mat într-un pri lej de afir- mare a mişcă rii soci a liste, demon strând probleme soci ale care au apărut în tim pul gu ver nă rii li be rale. În timp ce în faţa sta tuii lui Petőfi, orato rii libe rali, adepţi ai lui 15 martie, îşi de cla mau discursu rile, un munci tor între ru pea progra mul prevă zut şi de la tribună proclama princi pi ile social-de mo crate pe care le nu mea „Cele 12 puncte de la 1898“. Lip siţi de orice reac ţie, li be ra lii au fost în scurt timp acope riţi de aclama ţii fre ne tice şi de re fre nele „In terna ţiona lei“. Li be ra lii nu au re u şit să se facă auziţi la în truni rea convo cată de ei. În ziua urmă toare, o mani fes ta ţie soci a- listă a re u şit să atragă 35 000 de oa meni3. În locul mani fes tă ri lor dedi cate liber tă ţii un gare, a 50-a ani ver sare a demon strat proble mele soci ale apărute în epoca libe- rală. Pe 11 apri lie, în ciu da vre mii ne fa vo ra bile, pro ce si u nea ofi ci ală s-a adunat în faţa Par lamen tu lui, de unde 3 000 de purtă tori de torţe treceau podul, spre castel, onorându-l pe rege cu acla ma ţii şi cântece. De cla ra ţi ile ofi ci ale credi tau 11 aprilie ca fiind piatra de te melie a Unga riei de atunci şi ofereau, toto dată, Dua lis mu lui o justi fi care simbo lică.

Boemia: con flic tul iden ti tă ţi lor

Re vo lu ţia de la Praga a fost carac te ri zată în ter me nii unui con flict al lo ia li tă ţi- lor, mo ment de afir mare a na ţiona lis mu lui ceh în tan dem cu cel german 4. Revo lu- ţia din Boemia a fost dife rită ca inten si tate de cea maghi ară. Nobi li mea de aici era germană şi evident loială Habsburgilor care îi asigu rau statu tul. Prin ur mare, nici dieta contro lată de no bilime nu a pu tut servi ca punct de rezis tenţă împo triva domi- naţiei austri ece. Revo lu ţia cehă a depins de un număr mic de inte lec tu ali praghezi, mulţi dintre ei promo tori ai cul turii cehe. Pe lângă reven di că rile demo cra tice şi so- ciale, ei au formu lat un program cu cereri na ţiona liste ini ţial mo de rate. Sub în dru- marea isto ri cu lui František Palacký (1798-1876) şi a tâ nă ru lui jur na list na ţiona list Karel Havlíček, la 22 mar tie a fost for mulată o peti ţie în care se soli cita egali tate

1 Alice FREIFELD, „The Cult of March 15...cit.“, p. 266. 2 Ibidem, p. 267. 3 Ibidem. 4 Jan HAVRANEK, „Bohemian Spring 1848. Conflict of Loyalties and Its Picture in Historio- graphy“, in Axel KÖRNER (ed.), 1848. A European Revolution?...cit., pp. 124-139. V. şi Hugh LeCAINE AGNEW, „Czechs, Germans, Bohemians? Images of Self and Other in Bohemia to 1848“, in Nancy M. WINGFIELD (ed.), Creating the Other: Ethnic Conflict and Nationalism in Habsburg Central Europe, Berghahn Books, New York and Oxford, 2003, pp. 56-77.

Romanian Political Science Review • vol. VIII • no. 4 • 2008 Memoria baricadelor 817 pentru vorbi to rii de ger mană şi cehă, într-un stat au tonom ceh, care ar fi ur mat să fie for mat prin uni rea Boemiei, Moraviei şi Sileziei. Acestui stat i se ima gina, în Im- periu, o pozi ţie si mi lară cu cea acor dată Un ga riei1. Răspun sul guver nu lui, venit pe 8 apri lie, re cu noş tea ofi cial ega li ta tea ce lor două limbi în in sti tu ţi ile pu blice şi o ad mi nis tra ţie cehă se pa rată în Praga, dar de clara că orice unire a Boemiei cu alte teri to rii slave tre buia dis cu tată în Par la men tul im pe rial2. Ce hii nu erau într-o situa- ţie comodă. Cere rile lor au ofensat mulţi li deri din Moravia şi Silezia, ducând la antagoni zarea ger ma ni lor şi cehi lor. Ger ma nii spri ji neau ideea re for me lor şi pu- teau merge mai de parte cu au to no mia lo cală, atât timp cât aceasta nu că păta o esenţă ex clusiv cehă. De altfel, ger manii au fă cut parte din Co mite tul Naţional, care de la mijlo cul lui apri lie ju case, la Praga, ro lul unui Gu vern de facto. Având în ve dere nu mă rul, pozi ţia lor în oraşe, supor tul lor era esen ţial. Dar în lu nile apri lie şi mai o ruptură se pro duce între ei şi li de rii cehi, care în ce pu seră să-şi defi nească propriul na ţiona- lism, axat pe dife ren ţele faţă de ce ilalţi 3. În Ger mania, la Frankfurt, toc mai se orga- niza adu na rea na ţională care pre gă tea uni fi ca rea ger ma ni lor. Fiindcă Boemia a fost con si de rată mult timp te ri to riu ger man, Palacký a fost in vi tat la în tru nire ca re prezen tant al re gi u nii. El a res pins in vi ta ţia pe 11 apri lie4, într-un docu ment esen ţial pen tru po li tica cehă, în care îşi afirma devo ta men tul său pentru na ţiona li ta tea cehă, pro cla mând lo ia li ta tea faţă de Impe riul Habsburgic, în care na ţiona lis mul german nu putea avea loc5. În vi ziu nea sa, numai Impe riul putea proteja Europa de ex- pan si u nea ru sească şi nici o altă na ţiona li tate nu pu tea să-i facă faţă de una sin gură. Ger ma nii erau in vi taţi să-şi unifice Ger mania şi să lase alte popoare să-şi dezvolte o nouă fe de ra ţie, pro prie, în care să fie ega li tate de plină pen tru toate na ţiona li tă ţile. Ur mând această poli tică, ce hii au în cercat să blo cheze ale ge rile de la Parla men tul din Frankfurt, fapt pen tru care li be ra lii ger mani au aban do nat gu ver nul pro vi zo- riu din Praga, susţi nând ale geri în distric tele unde ger ma nii erau ma jo ri tari. Palacký a de pus toate efor turile pentru a-şi pune te oria în apli care. Ca o con- trapon dere la în truni rea de la Frankfurt, el a orga ni zat îm pre ună cu lide rii cehi un Con gres al slavi lor, având ca model doctrina sa despre unita tea slavi lor din Impe- riu, denu mită Austroslavism. Acest fapt i-a ener vat pe ger manii din Boemia şi din guver nul de la Viena, dar opozi ţia acestuia nu era atât de im portantă pre cum dez- bina rea revo lu ţiona ri lor din Impe riu. Congre sul din iunie nu a decurs deloc bine. El a inclus cele mai proe mi nente figuri ale inte lec tu a li tă ţii slave. Cehii şi slova cii formau majo ri ta tea, în compa ra ţie cu restul de polo nezi, ru teni şi alte gru pări etnice din Impe riu. Tonul majo ri tă ţii a fost mode rat, cău tând să pregă tească un mani fest al na ţi u ni lor eu ro pene, ca pa bil să justi fice re ven di că rile sla vi lor din Impe riu şi să prezinte un plan de reor ga ni zare printr-o pe tiţie către Impe riu 6. Ne în ţe le ge- rile din tre slavi au ie şit la iveală, iar ma ni fes tul fi nal, re dac tat în ter meni vagi, în mare mă sură de Palacký, a fost un impor tant pas către naţiona lis mul slav, deşi era evi dent că senti men tul naţional printre slavii din Impe riu nu era destul de in tens

1 Peter N. STEARNS, 1848...cit., pp. 109-110. 2 Ibidem, p. 110. 3 Ibidem. 4 Jeremy KING, „The Nationalization of East Central Europe, Ethnicism, Ethnicity, and Beyond“, in Maria BUCUR, Nancy M. WINGFIELD (eds.), Staging the Past...cit., pp. 130-135. 5 Peter N. STEARNS, 1848...cit., p. 110. 6 Ibidem, p. 111.

Romanian Political Science Review • vol. VIII • no. 4 • 2008 818 MIHAI CHIPER ca să menţină efor tul re vo lu ţionar. Congre sul a creat în Praga aş teptări mari şi a cul ti vat as pi ra ţi ile na ţiona liş ti lor. În ziua în care a luat sfâr şit, ti ne rii ra di cali declan şau faza vi o lentă a re vo lu ţiei, după ti pi cul ba ri ca de lor şi lupte lor de stradă, în- cercând să mobi li zeze fără succes şi ţără ni mea, în timp ce li de rii mo de raţi pre cum Palacký, în gro ziţi de vi o lenţa de am bele părţi, în cer cau, fără suc ces, să medi eze în- tre radi cali şi guver na to rul Boemiei, prin ţul Windischgrätz, care orga niza repri marea insu rec ţiei. La 16 iunie, în urma unui bom bar da ment de arti le rie, Comi te tul Naţional s-a dizol vat, iar le gea mar ţială a fost impusă 1. În mod tragic, alţi re vo lu- ţionari s-au bucurat de în frânge rea cehi lor. Ger manii, atât din Ger mania cât şi din Viena, l-au lă u dat pe Windischgrätz, unii chiar oferindu-se să-l ajute. Ger ma nii au văzut acum înfrân ge rea cehi lor ca pe un câştig al na ţiona lis mu lui ger man, ger manii din Boemia considrându-se salvaţi de per se cu ţia ce hi lor. În Boemia, memo ria anului 1848 avea să fie puter nic marcată de isto rio gra fia jus ti fi ca tivă a lui František Palacký, pe de o parte, dar şi de unele ri tua luri fune rare care că u tau să lege spiri tul lui 1848 de noi dezvol tări po li tice, pe de alta. Două ver- siuni concurente legate de moşte ni to rii poli tici ai momen tu lui îşi dispu tau corecta in terpre tare a re vo lu ţiei: ra di ca lii, care au în cercat să atragă supor tul nume ro şi lor inamici ai Habsburgilor în spri jinul mişcă rii naţionale cehe, şi libe ra lii, care în 1860 au în cheiat o alianţă cu aristo cra ţia conser va toare din Boemia. În acest an, František Palacký era ac cep tat din nou ca lider poli tic al ce hi lor (a in spi rat stra te- gia po li tică a Par ti du lui Na ţional Ceh – Ve chii Cehi), moment care i-a dat pri lejul să-şi justi fice ide ile po li tice şi acţi u nile din tim pul re vo lu ţiei. El şi-a publi cat în 1873 o parte din tre ar ti co lele re dac tate în pe rioada 1848-1849, apărându-şi ati tu di- nea cri tică faţă de aris to cra ţia con ser va toare şi, de ase menea, susţi nând acti vi tă ţile sale împo triva demo cra ţi lor radi cali 2. Cea mai mare aten ţie a fost concen trată pe ati tu di nea ce hi lor faţă de Viena şi Frankfurt. Timp de mulţi ani a re u şit să con- vingă opi nia pu blică de va li di ta tea in terpre tă ri lor sale. Nu mai în 1890, la 13 ani de la moartea sa, pozi ţia sa a fost pusă în discu ţie. Cea mai mare aten ţie a fost în drep tată asu pra pa şop tis tu lui Karel Havlíček, un zi arist de primă clasă apropiat de Palacký, dar mai radi cal în tac tică. Respec tat pentru lupta sa con secventă în fa voarea miş că rii na ţionale cehe şi pen tru ide ile sale libe rale 3, Havlíček fu sese expul zat din Boemia în 1851 şi silit să aibă do mi ci liul for- ţat la Brixen. Această situa ţie îi asi gura o mare simpa tie populară, demon strată la fu ne ra li ile sale din Praga (29 iu lie 1856), la care par ti ci pau un nu măr foarte mare de ce tă ţeni. Din 1863, când Ti ne rii Cehi au în ce put să-l critice pe Palacký şi pe fiul său Rieger, moş te ni tor al unor func ţii im por tante în Par ti dul Na ţional Ceh, ei au gă sit în Havlíček mar ti rul lup tei na ţionale cehe – ati tu dine pro mo vată prin zi a rul de par tid Národní listy. Imagi nea na ţiona lis tu lui ra di cal Havlíček, ca erou şi martir na- ţional, a fost pe scară largă ac cep tată de pro fe sori şi jur na lişti, in flu en ţând pro fund opi nia pu blică. Mor mân tul său din Praga a deve nit un loc de pele ri naj pentru mili- tanţii naţiona lişti, iar cânte cul „Dormi Havlíček li niş tit în mormân tul tău, ce hii nu se tem de germani“ a deve nit foarte popu lar4. Imagi nea consa crată a lui Havlíček, con stru ită cu minu ţi o zi tate de na ţionaliş tii cehi, a fost ata cată de Tomáš G. Masaryk

1 Ibidem, p. 112. 2 Jeremy KING, „The Nationalization of East Central Europe...cit.“, p. 131. 3 V. Stefan AUER, Liberal Nationalism in Central Europe, Routledge Curzon, New York, 2004, p. 104. 4 Jan HAVRANEK, „Bohemian Spring 1848...cit.“, p. 131.

Romanian Political Science Review • vol. VIII • no. 4 • 2008 Memoria baricadelor 819

în Karel Havlíček faţă de ambi ţi ile şi as pi ra ţi ile deş tep tă rii po li tice cehe (1896). Masaryk ar gu men tează că Havlíček l-a spri jinit deplin pe Palacký, fi ind de fapt un realist po li tic. Dacă Palacký era „ta tăl na ţi u nii cehe“, atunci Havlíček era consi de rat fiul ei cel mai popu lar1. În pe rioada anilor 1890 apărea posi bi li ta tea de a stu dia revo lu ţia pe baza do- cumen te lor de arhivă. Aceasta este reali zată de tână rul isto ric Zdenek V. Tobolka, care a editat scri erile poli tice ale lui Havlíček, plus stu di ile des pre în ce pu tu rile vie- ţii con sti tu ţionale în Boemia şi despre Congre sul slavi lor de la Praga din iunie 1848. În aceeaşi măsură, Masaryk a reu şit să influ en ţeze un alt is toric care s-a oprit asupra studi e rii anului revo lu ţionar – Jan Heidler. Cel mai impor tant dintre vo- lume se re feră la ana liza pam fle te lor po li tice pri vi toare la ati tu di nea ce hi lor faţă de Austria, îna inte de revo lu ţie.

Ches ti u nea po lo neză: în pe num bra ani lor 1830 şi 1863

Per sis tenţa în de lun gată a aşa-numi tei „ches ti uni po lo neze“ în Eu ropa se co lu- lui XIX a fost rezul ta tul împăr ţi rii teri to ri u lui polo nez între Rusia, Prusia şi Aus- tria. Cele trei divi zi uni aveau să devină însă, în no ile state din care fă ceau parte, nişte factori de desta bi li zare in ternă2. Re vol tele din Craco via din 1846 aveau să fie pream bu lul „Pri mă ve rii po poa re lor“ care a avut pen tru po lo nezi aproape ex clusiv un deziderat na ţional: re fa ce rea gra ni ţe lor di na inte de 1772. Foca rele revo lu- ţionare din Cra co via, Liov şi Poznan3 au fost însă ani hilate de austri eci, iar armata din estul Pru siei disper sată de pru saci. Contri bu ţia polo ne zi lor la 1848 a ieşit mai mult în evi denţă pe alte tea tre re vo lu ţionare de cât acasă. În Ita lia, Adam Mickiewicz4 forma o legi une sub sloga nul „Ubi Pa tria, ubi male“, care ducea lupte cu tru pele austri ece în Lombardia şi Genova. Peste tot în Ita lia o mulţime de generali îşi ofe reau servi ci ile: Mieroslawski în Sicilia, Wojciech Chrzayanowki pă ră sea Pari sul pentru a lua comanda arma tei piemonteze, Wladyslaw Zamoyski ajuta la re orga ni za rea arma tei în Sardi nia 5. Dar cel mai cunos cut gene ral polo nez a luptat în Un ga ria. Józef Bem, sosit de la Paris ca să ajute la or ga ni za rea for ţelor insu rec- ţionale din Viena, se va ală tura tru pe lor ma ghi are în Transil va nia. Co le gul său, Henrik Dembiński, a servit, de aseme nea, arma tele maghi are 6.

1 Tomáš G. MASARYK, The Meaning of Czech History, english transl. by P. Kussi, University of North Carolina Press, Chapel Hill NC, 1974, p. 78. 2 Hans Henning HAHN, „The Polish Nation in the Revolution of 1846-49“, in Dieter DOWE (ed.), Europe in 1848...cit., p. 174. 3 Krzysztof MAKOWSKI, „Poles, Germans and Jews in the Grand Duchy of Poznan in 1848: From Coexistence to Conflict“, East European Quarterly, vol. 33, no. 3, 1999, pp. 385-394. 4 Polonezii au decis să-l onoreze pe Adam Mickiewicz, ridicându-i o statuie în 1898. Despre cultul eroului Mickiewicz în teritoriile polone aflate sub ocupaţie, în ultimele decenii ale secolului al XIX-lea, v. Patrice M. DABROWSKI, Commemorations and the Shaping of Modern Poland, Indiana University Press, Bloomington, 2004, pp. 133-157 şi Larry WOLFF, „Revising Eastern Europe: Memory and the Nation in Recent Historiography“, The Journal of Modern History, vol. 78, no. 1, 2006, pp. 93-118/pp. 106-107. 5 Norman DAVIES, God’s Playground. A History of Poland. 1795 to the Present, vol. II, Oxford University Press, Oxford, 2005, p. 252. 6 Ibidem, p. 253.

Romanian Political Science Review • vol. VIII • no. 4 • 2008 820 MIHAI CHIPER

În memo ria is to rică a na ţi u nii po lo neze re fe ri toare la lun gul se col XIX, imagi- nea re vo lu ţiei din 1846/49 este umbrită de revo lu ţia din noiem brie 1830 şi cea din ianu a rie 18631. În timp ce ul tima, vă zută de contem po rani ca un adevă rat război po lono-rus, a ob ţi nut un sta tut pro e mi nent şi a ajuns un mit naţional, eve ni mentele din 1846-1849, im por tante pen tru tra di ţi ile din Galiţia şi Poznan, au doar o re- levanţă secun dară pentru gale ria eroi lor na ţionali. O po si bilă ex pli ca ţie re zidă în fap tul că marile locuri ale memo riei sunt gru pate în Var şo via, iar mi tu rile na- ţionale for mate fără refe rinţă la capi tală au o posi bi li tate de dezvol tare redusă 2. În mod neaştep tat, practi cile come mo ra tive legate de 1848 aveau să găsească un spri jin foarte pu ter nic în rân dul mi no ri tă ţii ru tene din Galiţia, aflate într-un pro ces de conso li dare a identi tă ţii colec tive. Imediat după revo lu ţia de la 1848, Consi liul Suprem Rutean a de cis să ţină o cere mo nie anu ală pen tru a come mora eman ci pa rea ţă ra ni lor şi pentru a de mon stra re cu noş tinţa ru te ni lor faţă de îm pă ra- tul Franz Joseph. In tenţia era de a pune în lu mină loia li ta tea rute ni lor, care con- trasta cu as pi ra ţi ile po lo ne zi lor la in de pen denţă. Cu tre ce rea tim pu lui, aceste ani ver sări şi-au pier dut ca rac te rul po li tic, fi ind în cor po rate în ca len da rul ge ne ral al sărbă to ri lor reli gioase 3. În 1898, mişca rea na ţională ru teană a transfor mat a 50-a ani ver sare a eman ci pă rii ţă ra ni lor într-un mare eve ni ment na ţional, spri ji nit de ru- sofili şi ucrainofili populişti4. În 1898, te ri to riul po lo nez era încă sub di fe rite ocu pa ţii stră ine. Din 1862, timp de aproape 30 de ani, Otto von Bismarck, un duşman a tot ceea ce era polo nez, a fost şeful gu ver nu lui pru sac. După Bismarck, acti vi tă ţile anti-polo neze ale gu ver- nului prusac au scăzut uşor în in ten si tate, dar sărbă to ri rea „Pri mă ve rii po poa re- lor“ pe te ri to ri ile po lo neze a fost mo destă, con di ţionată de con strânge rile ocupa ţiei. Cu toate aces tea, me mo ri ile re vo lu ţiei erau destul de active în conşti inţa isto rică a cate go ri i lor lumi nate din soci e ta tea polo neză. În a doua jumă tate a seco lu lui, multe pu bli ca ţii s-au re fe rit la eve ni men tele din 1848-1849, casele de editură din Lvov şi Craco via fami li a ri zând soci e ta tea polo neză cu poves tea paşop tiş ti lor. În Galiţia, par tea po lo neză aflată sub stă pâ nire austri acă, situaţia era cea mai favo ra bilă 5. Din 1867, Galiţia s-a bucurat de o certă au tono mie locală, vizi bilă în educa ţie şi cultură. În această parte a Po lo niei, ani ver sa rea, deşi modestă, a avut loc într-adevăr. Presa a vorbit des pre eve ni men tele întâm plate în urmă cu 50 de ani, pu bli când ar ti cole des pre ca u zele în frânge rii şi ceea ce le-a pre ce dat. Cel mai impre sionant dintre aceste arti cole s-a re gă sit în pa gi nile zi a ru lui cracovian Nowa Re- forma, de orien tare libe rală, care a publi cat studiul isto ri cu lui August Sokolowsky, pro fe sor la Uni ver si ta tea Jagellonică şi depu tat în Par la men tul aus triac. Sokolowsky descria noua or dine po li tică după 1815, ară tând ne mul ţu mi rile popoare lor din Impe riu şi prezen tând poves tea revo lu ţiei din Austria. Totuşi, el nu a spus foarte multe despre cazul polo nez, despre demon stra ţi ile din Liov şi Craco- via. Ca profe sor la uni versi ta tea agreată de putere, el nu pu tea face apel la lupta

1 Patrice M. DABROWSKI, Commemorations...cit., p. 10. 2 Hans Henning HAHN, „The Polish Nation...cit.“, p. 183. 3 Kai STRUVE, „Peasants and Patriotic Celebrations in Habsburg Galicia“, in Christopher HANN, Paul Robert MAGOCSI (eds.), Galicia: A Multicultured Land, University of Toronto Press, Toronto, 2005, p. 107. 4 Ibidem, p. 109. 5 Czeslaw MAJOREK, Henryk ŻALIŃSKI, „The Revolution of 1848 in Polish Historical Consciousness: Remarks on Three Anniversary Celebrations (1898, 1948, 1998)“, in Charlotte TACKE (ed.), 1848...cit., p. 124.

Romanian Political Science Review • vol. VIII • no. 4 • 2008 Memoria baricadelor 821 po lo ne zi lor pen tru in de pen denţă, nerealizată nici în tim pul re vo lu ţiei de la 1848, nici în urma revol tei împo triva state lor care împăr ţi seră Polo nia 1. Presa gali ţi ană a rela tat mani fes tă rile din Viena, unde cere mo ni ile scose seră în stradă peste 100 000 de oameni, aceştia vi zi tând ci mi ti rul pen tru a depune sute de coroane pen tru vic ti mele din 1848. În tim pul adu nă ri lor mun ci to ri lor so ci a lişti din Viena, Wlagzslaw Jachimowicz vorbea în nu mele a jumă tate dintre studen ţii polo nezi. În compa ra ţie cu Buda pesta, mani fes tă rile au fost mult mai modeste în Galiţia. În ca pi tala Liov, pe 15 mar tie, So ci e ta tea Mun ci to ri lor a or ga ni zat un marş de aniver sare a revo lu ţiei. Din cauza mesa je lor anti-guver na men tale, poli ţia a or- donat dizol va rea mitin gu lui, munci to rii fiind împrăş ti aţi pentru că au conti nuat să into neze cântece patri o tice 2. Pe 17 martie, la o ce re mo nie care avea loc în consi- liul oraşu lui Liov, prima rul Godzimir Malachowski a făcut aluzie la a 50-a ani versare a eveni men te lor din oraş. El a menţionat me sa jul schi ţat de locu i to rii Liovului şi pus apoi la picioa rele tronu lui în 1848. În acea adresă, locu i to rii capi ta lei Galiţiei îşi prezen ta seră ideile care se vor îm plini mulţi ani mai târ ziu, în pe rioada au tono- miei. Auto ri lor mesa ju lui, Franciszek Smolka şi Florian Ziemialkowski, încă în via- ţă 50 de ani mai târ ziu, le-a fost transmisă, din partea pri maru lui din Liov, susţi nut de consi liu, o scrisoare de gra ti tu dine. Me mo ri ile lui Ziemialkowski, despre şede- rea dele ga ţiei polo neze în Viena anu lui 1848, au fost pu blicate în Neue Freie Presse şi apoi repu bli cate în Nowa Reforma 3. A doua fază a come mo ră ri lor a avut loc în Liov câteva luni mai târ ziu, pe 3 noiem brie 1898, fiindcă pe 2 noiem brie se împli neau 50 de ani de la bombar da men tul asupra oraşu lui nesu pus pute ri lor care divi za seră Polo nia. Mai extinse şi elabo- rate, aces tea au in clus un Te deum, pro ce si uni spre ci mi ti rul unde erau în gro pate victi mele bombar da men te lor şi dezve li rea unei plăci come mo ra tive în memo ria acestora 4. În par tea pru sacă, din motive demne de înţe les, mani fes tă rile au fost reduse şi s-au concen trat mai cu seamă în Berlin. Membri lor muni ci pa li tă ţii şi per- soa ne lor pu blice li s-a in terzis să par ti cipe la de mon stra ţii ori în tru niri al căror scop era de a elogia re vo lu ţia. Amin ti rile des pre mo mentele revo lu ţionare din 18 martie au fost pu bli cate în zi a rul lo cal din Poznan, Dziennik Poznanski. În plus, au fost pre lu ate, săp tă mâ nal, me mo ri ile lui Henryk Szuman, fost par la men tar po- lonez, lider al Ligii Po loneze, mişcare în fiin ţată, prin decret re gal, la Ber lin, ca o gardă ci vică, în 1848. Szuman îşi ex prima ne mul ţu mi rea faţă de câ teva zia re berlineze care apre ciau po lo ne zii ca pe un ele ment re bel şi în gri jo ră tor în contex tul eveni men te lor. Potri vit lui Szuman, polo ne zii au fost foarte reţi nuţi şi nu au in- terferat în nici un fel cu momen tul al cărui scop era unifi ca rea Ger ma niei5.

Ita lia: în tre Quarantotto şi Risorgimento

Au existat nu meroase şi dife rite re vo lu ţii nu doar la scară euro peană, ci şi la nive lul pe nin su lei ita lice. Pro blema ita li e ni lor este că anul 1848 a ră mas un eveni- ment iden ti fi cat cu multiple, iz bi toare conflicte, care avu se seră loc la dife rite

1 Ibidem, p. 125. 2 Ibidem. 3 Ibidem, p. 126. 4 Ibidem. 5 Ibidem, p. 127.

Romanian Political Science Review • vol. VIII • no. 4 • 2008 822 MIHAI CHIPER ni ve luri, fur ni zând me mo rii şi mituri fon datoare pen tru iden tităţi opuse. Una din perspec ti vele provo ca toare dar inspi rate pentru a descrie 1848 este formula avan- sată de Claudio Pavone, aceea că au fost simul tan războaie pentru inde pen denţă naţională, războaie civile şi conflicte de clasă1. Quarantotto, 1848-ul ita lian, era în- scris în memo ria popu lară şi în le xic ca un sino nim pentru haos şi dezordine. Eşe- cul revo lu ţiei de la 1848 a discre di tat fede ra lis mul şi a părut să confirme ideea că numai o monar hie pu ter nică poate uni fica Ita lia. Pi e mon tul, de obi cei per ce put ca un re gim ab so lu tist şi re pre siv, a fost sin gu rul stat ita lian care şi-a păstrat Con stitu- ţia li berală după 1849 şi a fost capa bil să atragă spe ran ţele na ţiona liş ti lor. Im por tantă pen tru bă tă li ile mne mo nice le gate de re vo lu ţia pa şop tistă ita li ană este a 50-a ani versare, surve nită pe fon dul unei crize care pu nea în dis cu ţie con cep- tu a li ză rile do mi nante ale sta tu lui, ale na ţi u nii, ale iden ti tă ţii co lec tive. În lunga criză ita liană a sfârşi tu lui de secol, 1898 apare ca un moment în care conflic tele so- ciale se as cu ţeau, înregistrându-se de monstra ţii şi revolte în zonele ru rale şi în sud la în ce put, apoi în cen tru-nord şi în oraşe, ceea ce a de termi nat inte re sul establishment-ului pen tru solu ţii autoritariste, care să ţină situa ţia sub con trol. Para- do xal, aceste în cercări de stabi li zare soci ală şi poli tică au gă sit un punct comun în pro pu ne rea de re ve nire la o in terpre tare li te rală a Sta tu tu lui Albertin, a Consti tu- ţiei pro mul gate la 4 mar tie 1848 de re gele Sar di niei şi Pi e mon tu lui, Carlo Alberto2. Ase me nea re ve nire şter gea tra di ţi ile li be rale şi par la men tare, care în tre timp mo difi ca seră tră să tu rile ori gi nale ale Sta tu tu lui, pro mo vând un gu vern res pon sa bil faţă de rege, nu faţă de Par la ment. Pen tru Casa de Savoia, aniver sa rea lui 1848 avea să în semne uita rea deli be rată a unei părţi a revo lu ţiei, formată din demon- straţii publice, revolte şi insu rec ţii, mereu cu poten ţial desta bi li za tor pentru re- gim. Auto ri tă ţile au accep tat ca singu rele mani fes tări sponso ri zate de stat să fie cen trate pe Sta tu tul Albertin, deşi ele nu fu se seră ni ci o dată popu lare prin tre ita lieni. Anu ala lor ce lebrare, în prima dumi nică a lu nii iu nie, nu şi-a de păşit nici o dată ca rac te rul strict in sti tu ţional3. Însuşi Minis te rul Educa ţiei, de obicei deschis idei- lor libe rale, nu a reco man dat şcoli lor să menţi o neze revol tele şi insu rec ţi ile anului re vo lu ţionar 1848. To tuşi, spre de o se bire de conser va to rii radi cali, care ar fi dorit o ig no rare to tală a ju bi le u lui, Mi nis te rul Edu ca ţiei avea să permită prezen ta rea unei ver si uni legaliste şi fon da toare a pe rioa dei. Va ri anta agreată de au to ri tăţi era a unui Quarantotto pri vit ca origine şi fun da ţie a in sti tu ţi i lor li bere ale ţă rii, o sinteză a speran ţe lor împli nite şi a iminen te lor vic to rii ga ran tate de pre e mi nenţa Par lamen tu lui. Cel din urmă tre buia să fie pre zen tat ca ade vă ra tul ini ţi a tor al uni tă ţii Ita- liei4. To tuşi, o memo rie ita li ană a lui 1848, care să fi pi vo tat în ju rul moş teni rii par la men tare, era greu de susţi nut în condi ţi ile lupte lor poli tice care aveau un cu to- tul alt substrat. Vi aţa po li tică ita li ană din jurul ani lor 1890 se concen tra în ju rul apri- gei dis pute din tre cei care aşe zau la baza sta tu lui o le gi ti mare ex trasă din prin ci piul

1 Simonetta SOLDANI, „From Divided Memory to Silence...cit.“, p. 146. 2 Despre Statutul Albertin s-a scris că poate fi interpretat astfel încât să acopere paternalismul monarhic, liberalismul luminat, dictatura parlamentară, democraţia de masă, chiar fascismul. V. Denis Mack SMITH, Italy: A Modern History, University of Michigan Press, Ann Arbor, 1959, p. 207 şi Charles L. KILLINGER, The History of Italy, Greenwood Press, CT Westport, 2002, p. 111. 3 Simonetta SOLDANI, „From Divided Memory to Silence...cit.“, p. 148. 4 Manifestările dedicate aniversărilor statutului au fost mai numeroase în Sud şi în Sicilia, unde drepturile statuate, întotdeauna mai mult ca o posibilitate decât ca o certitudine, au fost sistematic violate şi numai unde memoria Risorgimento-ului era legată de revoltele al căror scop fusese mai mult alungarea baronilor şi Bourbonilor, şi mai puţin unitatea Italiei. V. Ibidem, p. 149.

Romanian Political Science Review • vol. VIII • no. 4 • 2008 Memoria baricadelor 823 na ţional şi cei care adera seră la prin ci piul di nas tic1. În fin de siècle, Ita lia a le giti mat mo men tul 1848 ca pe o re vo lu ţie, dar nu mai atât cât ad jec ti vul „na ţional“ să în de- păr teze ac cen tele so ci ale ale eve ni men tu lui. Totuşi, mulţi au conti nuat să utili zeze aceşti ter meni stin ghe ri tori. Prin ur mare, par ti ci pa rea la re vo lu ţie a pu tut fi con si- derată un act de onoare numai în măsura în care se refe rea la lupta anti-aus triacă, trecându-se sub tă cere cam pa nia pen tru drep tu rile ce tă ţe neşti. Aces tea erau considerate trăsă tu rile distincte ale moşte ni rii demo cra tice a Risorgimento-ului2. Simbo lul cel mai evocat au fost cele cinci zile mila neze (17-23 mar tie), în care ce tă ţe nii ca pi ta lei lombarde, con duşi de re pu bli ca nul şi fe de ra lis tul Carlo Cattaneo, reu şeau să-l alunge, la 22 martie, pe ge nera lul austriac Josef Radetzky, aflat la co manda a peste 75 000 de sol daţi3. Cel mai ră sună tor episod al unei ade vă- rate frac turi a me moriei a avut loc în Milano, la 20 martie 1898. Admi nis tra ţia mu- nici pală, cato lic mode rată, a decis să sărbă to rească 50 de ani de la cele cinci zile mila neze în spiri tul monar his mu lui şi armo niei naţionale, potri vit imagi nii unui Risorgimento perfect unitar şi lip sit de discor die in ternă4. O ase me nea fal si fi care nu lăsa nici o alter na tivă, în condi ţi ile în care mila ne zii aveau încă proaspăt în minte fap tul că, în au gust 1848, Casa de Savoia pre fera să pre dea ora şul aus tri e ci lor de- cât să se consi dere datoare faţă de cei care eli be ra seră ora şul5. Cei care au respins această fal si fi care nu au pu tut de cât să meargă spre o confrun tare ex pli cită. Ex plica ţia? Com pro mi sul nu poate fi ex tins până acolo în cât memo ria re vo lu ţiei mi la- neze să fie cen trată pe Casa de Savoia. În aceste condi ţii, ora şul a fost tra ver sat si mul tan de două demon stra ţii di fe rite, fi e care ani mată de zeci de mii de oameni: una ofi ci ală, cu gru puri care cân tau mar şul re gal, dar fără discursuri, şi o contramanifestaţie după-ami ază, or ga ni zată de re pu bli cani şi alte asoci a ţii populare, cu steagu rile roşii soci a liste şi mulţimi care cântau imnul lui Garibaldi, ca de altfel şi cân tece mun ci to reşti. Li de rul so ci a list Filippo Turati a schimbat ani versa- rea ofici ală din Mi lano prin ce re rea de a se res pecta real mente drep tu rile po li tice şi civile acordate de Consti tu ţie 6. Ani ver sa rea re vo lu ţiei de la 1848 avea să fie momen tul de vali dare pu blică a li de ri lor so ci a lişti. Două luni mai târ ziu, ne mul ţu mi rile popu lare şi acţi u nile gre- viste în Mi lano erau înă bu şite de forţe mili tare, preci pi tând o criză consti tu ţională ma joră7. Clivajele lui 1848 au fost exa cerbate în contex tul revol te lor populare şi tensi u ni lor so ci ale, în tâm pi nate de gu vern cu suspen dări impli cite şi expli cite ale dreptu ri lor legale, decla ra ţii de inti mi dare şi repri mări sânge roase. Pe 6 mai 1898, o in su rec ţie a iz buc nit la Mi lano – Fatti di Magio , ară tând su portul pe care reu şi seră să-l ob ţină so ci a liş tii, în con di ţi ile în care mulţi mile tero ri zau Parma, Florenţa şi chiar Roma, unde fusese insti tu ită legea marţi ală 8. Pe 7 mai, minis trul conser va tor

1 Ibidem, p. 149. 2 Ibidem, p. 152. 3 V. A.J.P. TAYLOR, The Italian Problem in European Diplomacy, 1847-1849, Manchester Univer- sity Press, Manchester, 1970, pp. 80-84; Charles L. KILLINGER, The History of Italy, cit., pp. 97-123; Adrian LYTTELTON, „Creating a National Past: History, Myth and Image in the Risorgimento“, in Albert Russell ASCOLI, Krystyna VON HENNEBERG, Making and Remaking Italy: The Cultivation of National Identity around the Risorgimento, Berg, Oxford, 2001, pp. 27-62. 4 Simonetta SOLDANI, „From Divided Memory to Silence...cit.“, p. 149. 5 A.J.P. TAYLOR, The Italian Problem...cit., pp. 135-136. 6 Robert GILDEA, „1848 in European Collective Memory“, cit., p. 928. 7 Ibidem. 8 Charles L. KILLINGER, The History of Italy, cit., p. 123.

Romanian Political Science Review • vol. VIII • no. 4 • 2008 824 MIHAI CHIPER

An to nio di Rudini insti tuie le gea mar ţi ală şi or donă tru pe lor să înă buşe in su rec ţia. În cioc ni rile care au ur mat, mai mult de 80 de per soane au fost ucise, lide rul soci a- list Turati fi ind ares tat, iar uni ver si tă ţile şi o serie de publi ca ţii închise, printr-o în- căl care ge ne rală a drep tu ri lor con sti tu ţionale1. Interpre tă rile şi conse cin ţele acestui act au fost ne faste pen tru at mos fera po li tică ita li ană. În mai 1898, armata, despre care se presu pu nea că repre zenta poporul, a tras în cetă ţe nii mila nezi care protes- tau îm potriva pre ţuri lor mari. Mulţi s-au gândit că aceasta este conse cinţa logică pen tru op ţi u nea di nas tică de la 1848. Acei care îl nu mi seră pe Carlo Alberto (1831-1849) „mă ri ni mo sul rege“, văzând în el un campion al in de pen den ţei faţă de Aus tria, ajun se seră, până la urmă, victi mele aces tuia. Tra ge dia din mai 1898 a condus la o criză defi ni tivă a in terpre tă rii Risorgimento-ului drept „con cordia discor- dantă“2 din tre în vin gă tori şi în vinşi. Dezidera tul unită ţii şi inde pen den ţei nu mai putea amâna problema liber tă ţii şi discu ţi ile despre rela ţia dintre stat şi cetă ţean. Nu pu tem să nu ob ser văm că 1848 tre zea emo ţii popu lare nu mai dacă era reamin tit în lu mina ex pe ri en ţe lor lo cale, per ce pute ca esenţi ale pentru defi ni rile identitare. Tere nul de luptă pen tru această dispută asu pra trecu tu lui era defi nit mai puţin de auto ri tă ţile şi insti tu ţi ile cen trale de stat, cât mai ales de grupuri şi unele cli- en tele po li tice lo cale. De obi cei, acestea re pre zen tau re ţele soci ale în chise care, spre deo se bire de cele care operau la ni vel na ţional, ve deau libe ra lis mul ca pe o cultură cu to tul stră ină3. Se menţi neau ast fel nu nu mai ete roge ni ta tea con vin ge ri lor po litice-di nas tice, so ci a liste ori li be rale, dar şi pro iec ţi ile identitare di ferite, con fir- mând spusele lui Massimo D’Azeglio, din 1861, către regele Vittorio Emanuele: „Avem Italia. Acum trebuie să-i creăm pe ita lieni“ 4. Mani fes tă rile nota bi li tă ţi lor lo- cale din Milano, la 1898, au ară tat clar că în mi tul ofi cial al Risorgimento-ului nu exista dispo ni bi li ta tea de a consi dera re vo lu ţia popu lară ca pe un mijloc esenţial al re naş te rii ita li ene. La numai o lună de la episo dul mila nez, o evolu ţie asemă nă toare apărea la Flo renţa. Aici, muni ci pa li ta tea şi-a centrat ce re mo ni ile pe dez ve li rea sta tu i lor a doi mode raţi – Peruzzi şi Ricasoli – chiar în ziua aşa-numi tei „Revo lu ţii toscane“ din 1859. Demo cra ţii au vă zut această ale gere ca pe o schimbare în de fa voa rea ori- cărui alt eve niment oficial, în afară de obiş nuita solem ni tate de Sfânta Cruce, pe 29 mai, pentru aminti rea volun ta ri lor toscani care muri seră în Lombardia, în 1848, în răz bo iul îm po triva Habsburgilor. Apoi, mode ra ţii au come mo rat mai mult anul 1859 decât 1848, în pura tra di ţie lo cală, aceasta în timp ce demo cra ţii încer ca seră

1 James Edward MILLER, From Elite to Mass Politics: Italian Socialism in the Giolittian Era, 1900-1914, Kent State University Press, Kent, 1990, p. 21. 2 Aceiaşi factori care făcuseră naţionalismul de neoprit la 1860, creaseră în acelaşi timp mari dificultăţi. În ciuda pretenţiilor avute de suporteri, unitatea naţională era o aspiraţie culturală şi politică, nu o inevitabilitate istorică. Prea puţine concordanţe participau la definirea naţiunii italiene. Reprezentările romantice ale naţiunii nu aveau nimic în comun cu statisticile şi descrie- rile ştiinţifice. Mesajul secularizant al naţionalismului italian s-a prăbuşit sub credinţele unifica- toare şi tradiţiile Bisericii Catolice. Interesele naţionale ale liberalilor moderaţi vizau o uniune separată, în nordul Italiei, sub un sistem politic reformat controlat de o elită politică. Mazzinienii, prin contrast, identificau naţiunea cu suveranitatea populară şi cu idealul republicanismului unitar. Nu este mai puţin adevărat că pentru elitele italiene naţionalismul era deseori un eufe- mism pentru regionalism, în sensul că patria putea fi definită în termeni locali. V. Lucy RIALL, The Italian Risorgimento: State, Society, and National Unification, Routledge, London, 1994, p. 74. 3 Simonetta SOLDANI, „From Divided Memory to Silence...cit.“, p. 150. 4 Adrian LYTTELTON, „Creating a National Past: History...cit.“, pp. 58-59.

Romanian Political Science Review • vol. VIII • no. 4 • 2008 Memoria baricadelor 825 să prezinte Risorgimento ca pe o elibe rare na ţională nu nu mai de străini, ci şi de opreso rii interni. O sec venţă analoagă avea să fie în re gis trată la Bologna câteva luni mai târziu, unde o come mo rare solemnă a insu rec ţiei împo triva austri e ci lor, din 8 august, nu a pu tut fi evi tată. So ci e tă ţile de mo cra tice şi par ti dele popu lare au optat să stea de o- parte de ma ni fes tă rile ofi ci ale, după ce li s-a pus în vedere că nu pu teau susţine discursuri şi nici să poarte steaguri sau alte sim bo luri re vo lu ţionare. Din aceste consi de rente, ei au prefe rat să ţină o ce remo nie alter na tivă, unde au putut cânta imnul lui Garibaldi şi să-i aducă un omagiu lui Mazzini1. Dina mica exclu de rii reci proce sau autoexcluderea este impre sionantă la mani- festă rile muzeale dedi cate Risorgimento-ului, în argu men tele care divi zau edito rii peri o di ce lor des pre acelaşi eveni ment, ori prin tre mem brii ve te ra ni lor de la 1848-1849. Ve te ra nii au fost pe scară largă con ver tiţi la o ver si une „pa ci fi cată“ a Risorgimento-ului, dar ei se dove deau prea mândri de rolul avut în trezi rea naţi u nii pentru a accepta prea uşor interpre ta rea oficial-mo nar histă a Risorgimento-ului, care în clina spre dinas tia de Savoia. Practic, la a 50-a ani ver sare a re vo lu ţiei de la 1848, a pu tut fi ob ser- vată di ferenţa uri aşă dintre naţiona lis mul revo lu ţionar şi versi u nea ofici ală a înte me ie rii naţionale; Italia a săr băto rit oficial aniver sa rea Con stitu ţiei date de Carlo Alberto al Pi emon tu lui, care mai târziu deve nea Consti tu ţia Italiei unite.

Bel gia: me mo ria in su rec ţională re pri mată

Chiar în sta tele unde nu avem eveni mente care să poată fi în cadrate în rân dul ma ni fes tă ri lor re vo lu ţionare ti pice, pu tem vorbi de o moşte nire poli tică lăsată de anul 1848. Fap tul că 1848 nu a de ve nit o re vo lu ţie reală în Bel gia se dato rează câ- torva fac tori locali; ra di cal-de mo cra ţii nu au imi tat exem plul fran cez ca să pro- voace o insu rec ţie2; na ţiona lis mul şi patri o tis mul aces tora era re ţi nut din cauza fri cii unei ane xări la sta tul fran cez, în ca zul în care re gele Leopold I (1831-1865) ar fi fost silit să ab dice3. Câteva slabe în cercări de orga ni zare a unor lupte de stradă au fost ra pid înă bu şite de auto ri tăţi. Ra di ca lii au pre fe rat Bel gia în lo cul steagu lui roşu. În plus, nu aveau o susţi nere soci ală largă şi nici legă turi foarte bune cu pro- leta ri a tul. Dar ceea ce a contat proba bil cel mai mult a fost o poli tică flexi bilă dusă de auto ri tăţi din momen tul declan şă rii turbu len ţe lor în Franţa4. În în cerca rea de a explica de ce nu s-a produs o revo lu ţie în Belgia, trebuie să avem în vedere lipsa

1 Simonetta SOLDANI, „From Divided Memory to Silence...cit.“, p. 151. 2 La 7 noiembrie 1847 a fost fondată la Bruxelles Association Démocratique, avându-l ca preşedinte de onoare pe General Mellinet (1768-1852), preşedinte pe Lucien Jottrand (1804-1877) şi vicepreşedinte pe Karl Marx (1818-1883). Dacă Belgia ar fi urmat exemplul francez la 1848, iniţiativa o putea avea numai Association Démocratique. Dar radicalii nu au instigat la acţiuni de stradă, mulţumindu-se cu felicitări adresate francezilor şi susţinând, în acelaşi timp, neutralita- tea, naţionalitatea belgiană şi sprijinul pentru ordinea publică. 3 Brison D. GOOCH, Belgium and the February Revolution, Ed. M. Nijhoff, The Hague, 1963, p. 53. 4 Regele Leopold I era legat de familia regală franceză prin soţia sa, Louise-Marie, fiica lui Louis Philippe, care abdicase în februarie 1848. Regele belgian considera abdicarea un fapt tem- porar, dar evenimentele ulterioare i-au schimbat atitudinea complet şi i-au întărit convingerea că Belgia trebuia cruţată de revoluţie.

Romanian Political Science Review • vol. VIII • no. 4 • 2008 826 MIHAI CHIPER entu zi as mu lui re vo lu ţionar, ani hi lat de cali ta tea struc tu ri lor de putere 1. Precum în Ma rea Britanie, model al re vo lu ţiei in dus tri ale, elita po li tică a fost capa bilă să facă faţă ori cărei amenin ţări re vo lu ţionare. De la măsu rile econo mice şi poli tice, până la cele simbo lice, au to ri tă ţile au re u şit să preia ini ţi a tiva2. În locul festi vi tă ţi lor revo lu ţionare s-au or ga ni zat ri tu a luri po li tice de ce le brare a or di nii poli tice exis- tente. Ast fel, pe 9 apri lie 1848 era orga ni zată, cu mare pompă, o cere mo nie pentru mase, în onoarea urcă rii pe tron a rege lui Leopold. Pe 17 aprilie, acelaşi an, avea loc un concert de cari tate în be ne fi ciul şo me ri lor3. În ge ne ral, re zul ta tul a fost o con so li dare a statu-quo-ului po li tic bel gian, o re con fir mare a le gă tu ri lor din tre rege şi popor. Gu ver nul şi Parla men tul au pro mo vat ime diat o serie de reforme care pre în tâm pi nau apa ri ţia unor re ven di cări re vo lu ţionare, fă când impo si bilă o lo vi tură de stat4. Auto ri tă ţile însă nu au ad mis că re for mele pro gre sive fuse seră în vreun fel in spirate de frica anarhiei şi revo lu ţiei. În conse cinţă, ca u zele care fa- vori za seră refor mele de la 1848 au fost trecute sub tă cere de isto ri o gra fia ofi ci ală. Au to ri tă ţile au fă cut con ce sii de frica re vol te lor, dar în ace laşi timp au ne gat că reformele au fost moti vate de acestea 5. Deşi eşuată, ig no rată de auto ri tăţi, tra di ţia lui 1848 a pu tut fi re cu pe rată şi s-a re u şit con fe ri rea unui sens prin in terme diul ban che te lor de mo cra tice, sin gu rele mani fes tări publice menite să cele breze acel eveni ment. Având în vedere mode lul fran cez, ele au deve nit ade vă rate ri tu a luri po li tice pen tru pro le ta rii şi studen ţii ani- maţi de idei soci a liste, sus ţi nute în fe bru a rie sau în iu nie, în ce pând cu anul 18636. Sco pul lor era să menţină viu spi ri tul amis du droit pentru a transforma so ci e ta tea şi a come mora re vo lu ţia fran ceză din fe bru a rie7. Sur prin ză tor era fap tul că, în ab- senţa ori că rui mar tir real, pu bli ca ţii so ci a liste pre cum Le Débat So cial, L’Atelier, La Civilisation, La Nation, Le Drapeau au reinventat discursul război nic, al lupte lor şi al morţii: 1848, „mo de lul“ ten ta ti ve lor re vo lu ţionare eşuate, fu sese condus solemn la mor mânt, în timp ce spi ri tul re vo lu ţionar, „cura jul“, „speranţa“, „iubi rea pentru dreptate şi justi ţie“ au deve nit exemple pentru vii tor. În anii 1860, 1848 era încă des cris ca un lea găn al so cia lis mu lui, iar come mo ra rea lui prin in terme diul ban- che te lor era uti li zată pen tru a re vi gora miş ca rea soci a listă. De fapt, discursurile şi toastu rile de la ban che tele co me mo ra tive erau mar cate în în tre gime de nevo ile şi pro gra mul aces teia, de puter nica influ enţă a france zi lor, care aproape reu şi seră să mo nopo li zeze miş ca rea. Ori en ta rea ex clu sivă fran ceză avea să fie, trep tat, concurată, în ce pând cu a doua jumă tate a ani lor 1870, de mo de lul re for mist german, care a câşti gat te ren în spe cial după congre sul de la Gotha (1875). Asoci a ţi ile mun ci to reşti-so ci a liste aveau să fie ab sor bite trep tat în Par ti dul So ci a list Bel gian, în fi in ţat în 1879, după prin ci pi ile re for mis mu lui ger man afir mat la Gotha, ceea ce explica schimbă rile produse în ti pul de reme mo rare a lui 1848.

1 V. Horst LADEMACHER, „The Netherland and Belgium. Notes on the Causes of Abstinence from Revolution“, in Dieter DOWE (ed.), Europe in 1848...cit., pp. 272-286. 2 Brison D. GOOCH, Belgium...cit., p. 68. 3 Gita DENECKERE, Bart DE WILDE, „(Dis)Remembering the 1848 Revolution in Belgium. How an Important Historical Rupture Got Forgotten“, in Charlotte TACKE (ed.), 1848...cit., p. 64. 4 Reformele s-au centrat pe lărgirea categoriilor cu drept de vot, pe libertatea presei şi pe măsuri economice intervenţioniste menite să blocheze răspândirea crizei economice franceze. 5 Gita DENECKERE, Bart DE WILDE, „(Dis)Remembering the 1848 Revolution in Bel- gium...cit.“, p. 58. 6 Ibidem, p. 65. 7 Despre mitul socialist clădit în jurul anului 1848, v. Robert GILDEA, „1848 in European Collective Memory“, cit., pp. 921-932.

Romanian Political Science Review • vol. VIII • no. 4 • 2008 Memoria baricadelor 827

În preajma anu lui 1898, so ci a lis mul bel gian se reorientase spre re for mism, memo ria schimbându-şi centrul de in te res de la tur bu len ţele re vo lu ţionare fran ceze că tre „serioa sele“, „şti in ţi fi cele“ şi „per fec tele“ texte ale fon da to ri lor so ci a lis mu lui ger man, în spe cial către Ma ni fes tul Co mu nist al lui Marx (1848). În evo lu ţia de la re- to rica eroică a li ber tă ţii, ega li tă ţii şi frater ni tă ţii că tre un soci a lism mai pro fund şi mai şti in ţi fic avem un in con ve ni ent evi dent: la 1898 en tu zi as mul al so ci a liş ti lor belgi eni era po to lit, ceea ce atră gea criticile zi a ru lui Vooruit – echi va len tul fran ce zu lui Le Peuple – pen tru lipsa acelui idealism al precursori lor din urmă cu jumă tate de se- col1. În mod cert, Ma ni fes tul Co mu nist avea mai multă aten ţie din par tea pre sei în 1898 decât re vo lu ţia fran ceză din febru a rie 1848. Ani ver sa rea a jumă tate de secol de la re vo lu ţia din 1848 în Belgia a ară tat că lupta pen tru su fra giu uni ver sal ori masa crul pro le ta ri lor care ce reau un loc de muncă era eclipsată de Ma ni fes tul Co mu- nist. Émile Vandervelde (1866-1938), fonda to rul so ci a lis mul bel gian, a văzut în re vo lu ţia din fe bru a rie doar un cadru ne ce sar apari ţiei Mani fes tu lui 2. În 1898, pe- rioada ban che te lor de mo cra tice se în che iase. 1848 era doar menţionat prin zia re ca o ruptură ce fă cuse posi bilă in tra rea po poa re lor pe scena isto riei, dar încă nu se adu na seră con di ţi ile ne ce sare pen tru re zol va rea adecvată a pro ble me lor so ci ale. În 1898, mişca rea soci a listă belgi ană a renun ţat la revo lu ţie ca strate gie, dar acest fapt nu a îm pi e di cat opo nen ţii să-i cata lo gheze pe munci tori drept revo lu- ţionari3. Mişca rea soci a listă a în cercat să scape de alura revo lu ţionară. De aceea, în presă au apă rut ar ticole care descriau opozi ţia dintre ordine şi vio lenţă, sublini ind că soci a lis mul se baza pe evo lu ţie şi pro gres, nu pe re vo lu ţie. Se rea liza tre ce rea la o isto rie a lumii, lini ară, teleolo gică şi progre sivă, iar revo lu ţia deve nea o verigă a lan ţu lui evo lu ţiei, una ne ce sară, dar numai în îm pre ju rări ex cep ţionale.

Da ne marca: re vo lu ţia paş nică şi ui ta rea răz bo iu lui ci vil

Pen tru spa ţiul scan di nav, un caz in te re sant îl re pre zintă Da ne marca. 1848 este un fapt me mo ra bil având în pre zent conotaţii po zi tive, cu asoci eri de ti pul „re vo lu- ţia paş nică“, „spiri tul lui ’48“ ori „solda tul ne cu nos cut“4, însă aseme nea in terpre tări sunt po si bile nu mai în urma unei ui tări de amploare: pier de rea du catu lui Schleswig Holstein. 1848 surprin dea Dane marca în focul dezba te ri lor des pre re for ma rea sta tului ab solu tist. Regele Christian al VIII-lea (1839-1848) reali zase că numai refor mele con sti tu ţionale pu teau salva sta tul de la frag men tare şi, îna inte de moar tea sa, îi su- gerase urma şu lui său Frederick al VII-lea (1848-1863) să facă acest pas. Însă noul rege nu ac cepta nici no ţi u nea de stat na ţional, nici nu avea în ve dere au to no mia germani lor. El dorea doar să pre zerve tra di ţia mo nar hiei, a unui stat uni tar. În aseme- nea condi ţii, libe ra lii radi cali au adoptat o nouă stra te gie pen tru a crea premizele apari ţiei unei Consti tu ţii adec vate unui stat multietnic, fapt care i-a de ranjat pe

1 Gita DENECKERE, Bart DE WILDE, „(Dis)Remembering the 1848 Revolution in Belgium...cit.“, p. 71. 2 Janet POLASKY, The Democratic Socialism of Emile Vandervelde: Between Reform and Revo- lution, Berg Publishers Ltd, Oxford, 1995, p. 101. 3 Gita DENECKERE, Bart DE WILDE, „(Dis)Remembering the 1848 Revolution in Belgium...cit.“, p. 72. 4 Steen BO FRANDSEN, „Why 1848 is Barely Commemorated in Danmark“, in Charlotte TACKE (ed.), 1848...cit., p. 153.

Romanian Political Science Review • vol. VIII • no. 4 • 2008 828 MIHAI CHIPER danezi şi pe na ţiona liş tii din Schleswig-Holstein. Co mi te tul de re dac tare a Con sti- tuţiei, unul care ajunsese la o formulă ce ar fi putut schimba cursul isto riei daneze, şi-a ţi nut şe dinţa de final în ace eaşi seară în care, în mod ironic, la Cazi noul din Co- pen haga se declanşa ’48-ul danez 1. După o dezba tere aprinsă, naţional-li be ra lii au decis să purceadă la un marş către re zi denţa re ge lui, pen tru a soli cita un stat-na- ţional. Sla bul rege Frederick al VII-lea ceda şi accep ta rea sa echivala cu o ruptură faţă de tra di ţia mo nar hiei ab so lu tiste, mo ment ce poate fi ca ta lo gat ca adevă rata revo lu ţie da neză2. A fost sin gura oca zie în is to ria Da ne mar cei când s-a utili zat ter me- nul de re vo lu ţie. Re vo lu ţia da neză din 1848 nu a avut ba ri cade, nici lupte de stradă, nici vic time pen tru a fi co me mo rate. În schimb, şi-a gă sit un loc în sem nat în me moria colec tivă ca o revo lu ţie liniş tită şi paşnică, în care, atunci când a fost vremea, su- puşii au mers la regele lor şi au primit exact ceea ce doreau: abo li rea ab so lu tis mu lui şi Con sti tu ţia. Lunga pro ce si une a ce tă ţe ni lor paş nici prin cen trul ca pi ta lei spre des ti na ţia fi nală – curtea pa la tu lui re gal – a re pre zen tat cea mai dura bilă con tri bu- ţie la me mo ria co lec tivă a anu lui 1848. Ideea era că dane zii nu se împuşcă unii pe al ţii şi chiar o re vo lu ţie tre buia să fie un eve ni ment paş nic3. Această atitu dine poli- tică a in flu en ţat ul te rior în mod consi de ra bil cul tura po li tică da neză şi ilustrează una din tre ide ile fa vo rite ale auto-per cep ţiei na ţionale, aceea că dane zii sunt dife- riţi de ce le lalte na ţi uni, în a că ror is to rie vi o lenţa şi luptele au în lo cuit de se ori po li- tica. Însă, într-un mod inexpli ca bil, ideea nu este deloc pusă în rela ţie cu faptul că o revo lu ţie paşnică a fost ur mată de un sânge ros război civil de trei ani4. Sepa ra ţia dintre o revo lu ţie paşnică şi un război civil sânge ros a putut fi ope- rată cu suc ces deoarece ideo lo gia na ţională a fost aceea a unei vic torii reale în 1848. Pen tru prima oară, na ţionalis mul a deve nit un feno men popular inclu zând toate păr ţile re ga tu lui şi toate gru pu rile so ci ale, nefiind res trâns la o parte a eli tei. Steagul, războ iul, solda tul anonim, patria, imagi nea Germa nu lui ca ina mic au ajuns inse pa ra bile de memo ria colec tivă a lui 1848. Mainstream-ul istoriografic a avut par tea sa în di fu za rea ver si u nii na ţiona liste. Ast fel, răz bo iul de trei ani a fost des cris ca o re be li une, po tri vit da ne zi lor, şi ca o deş teptare, o luptă pen tru li bertate în con for mi tate cu ger ma nii. În fapt, el tre buie con si de rat doar ca un război ci vil, în care s-au lup tat ger mani şi danezi, supuşi acelu iaşi rege5. Interven ţi ile străine, trupele prusace sau germane, şi volun ta rii scandi navi nu au schimbat această interpre tare. Na ţiona liş tii din ambele ta bere au evi tat ter me nul pre fe rând să mili- teze pen tru un stat na ţional în care dane zii sau ger ma nii lup tau îm po triva ina mi ci lor. Pro blema era una compli cată, în tru cât re zi den ţii din Schleswig nu erau

1 IDEM, „Denmark 1848. The Victory of Democracy and the Shattering of the Conglomerate State“, in Dieter DOWE (ed.), Europe in 1848...cit., p. 289. 2 IDEM, „Why 1848 is Barely Commemorated...cit.“, p. 154. 3 Ibidem, p. 157. 4 Pe 21 martie 1848, naţional-liberalii conduşi de Orla Lehmann declarau încorporarea du- catului Schleswig în monarhie, provocând reacţia dură a nobililor germani care şi-au declarat independenţa de Danemarca şi au cerut includerea în Federaţia Germană, Holstein fiind deja un membru. Dieta federală a autorizat invazia provinciei Schleswig de către armata prusacă. Un te- ritoriu în care au trăit în armonie danezi şi germani devenea teatrul unor confruntări dramatice. În urma celui de-al doilea război pentru Schleswig, din 1864, în care armatele prusace ieşeau vic- torioase, Tratatul de la Viena consfinţea anexarea celor două zone – Schleswig, Holstein – la Prusia. V. Robert GILDEA, Barricades and Borders: Europe 1800-1914, Oxford, Oxford University Press, 1996, p. 95. 5 Steen BO FRANDSEN, „Why 1848 is Barely Commemorated...cit.“, pp. 155-158.

Romanian Political Science Review • vol. VIII • no. 4 • 2008 Memoria baricadelor 829

în mod clar danezi sau ger mani. Nu exista o gra niţă ge o gra fică sau et nică în tre Da- nemarca şi Germa nia. Numai cele două războaie ge ne rate de campa ni ile naţiona- liste i-a for ţat pe cei din Schleswig să aleagă1. După 1850, cu resta u ra rea contro lu lui asu pra pro vinciei Schleswig, libe ra lii de stânga au cri ti cat po zi ţia agre sivă a naţional-li be ra li lor, declarându-se împo triva sta- tului şi ideo lo giei naţionale. Atitu di nea lor a pus o aseme nea pre si une pe ani ver să- rile anu lui 1848, eti chetate ca provo cări şi mijloace de pregă tire a unui nou conflict armat, încât s-a consta tat o dispa ri ţie a repre zen tă ri lor triumfaliste despre răz boi. Deşi pozi ţia naţional-li be rală a fost respon sa bilă de înfrân ge rea catas tro fală, ideo lo- gia sta tu lui na ţional a ră mas unica alter na tivă posi bilă. Aceasta aduce în discu ţie pro blema ui tă rii im puse, a ceea ce a fost ui tat şi re pri mat în come mo ră rile lui 1848. În pri mul rând, sub pre si u nea ide o lo giei na ţiona liste, era iz bi toare lipsa de inte res pentru tradi ţia statu lui multi-etnic existent înainte de 1848. Pentru ge ne ra ţi ile ul te- rioare a fost greu de cre zut că dane zii şi germa nii au convi e ţuit ar mo nios, în ace laşi stat, timp de se cole. Ideo lo gia naţională a fost respon sa bilă de supri ma rea trecu tului ple când de la ideea construc ţiei unui stat omo gen. De ase me nea, s-a uitat fap tul că progra mul naţional a avut oponenţi – care s-au per ce put pe ei în şişi ca patri oţi, dar nu ca naţiona lişti. Multe dintre aceste per so na li tăţi au fost ig no rate, scoase din rândul ma ri lor da nezi ori au în ce put să fie re pre zen tate mai mult sau mai puţin ca reac- ţionare2. Au fost şterse un număr mare de perso na li tăţi ale cultu rii cu rădă cini germane din Holstein3. 1848 marchează astfel punc tul de ple care pentru Sonderweg-ul na ţional da nez4. Admi ţând că va lul re vo lu ţionar eu ro pean a ac cen tuat criza mo nar- hiei daneze şi a provo cat erupţia războ iu lui civil, isto ri o gra fia naţională a evitat să inte greze eveni men tele într-un context euro pean. Înfrân ge rea din 1864 şi pierde rea defi ni tivă a duca tu lui Schleswig-Holstein au schimbat to tal po zi ţia şi ro lul lui 1848 în me mo ria co lec tivă. At mos fera de după răz bo iul îm po triva Pru siei şi Austriei era de parte de entu zias mul naţional din pri- mă vara lui 1848. Mişca rea na ţional li be rală după re vo lu ţie a sfârşit prin a eşua în reali za rea progra mu lui naţional. Statul naţional, muti lat din 1864, era departe de ceea ce naţional-li be ra lii pre co ni za seră, şi o mare parte a da ne zi lor i-au consi de rat respon sa bili de poli tica care dusese la căde rea finală. După în frânge rea din 1864 nu a mai fost un par tid po li tic de di cat să ţină vie me moria glorioasă a zile lor din 1848. Na ţiona liş tii încă in vo cau spi ri tul lui ’48 şi isto ri o gra fia naţiona listă rămă- sese loială idei lor na ţional li be rale, dar aceasta nu a fost sufi ci ent pentru a susţine

1 De aici şi cunoscutele complicaţii şi războiul de trei ani. Liderii naţionalişti au înţeles valul de revoluţii europene ca pe o oportunitate pentru crearea unui stat-naţional purificat de elemen- tele străine, în speţă germani. În acelaşi timp, mişcarea revoluţionară din Germania a convins liderii din Schleswig-Holstein că Germania poate oferi un viitor mai promiţător. Situaţia s-a deteriorat rapid, ajungându-se la revolte, nu împotriva regelui, ci împotriva naţional-liberalilor, a ideii acestora de a încorpora Schleswig într-un stat naţional. Războiul dintre danezi şi supuşii germani ai regelui danez a început în 1848 şi s-a încheiat după trei ani, cu înfrângerea separatiştilor din Schleswig-Holstein. Dar nu a fost o victorie potrivit idealurilor naţional-liberalilor. În 1849 Danemarca a promis Prusiei că nu-i va anexa pe germanii din Schleswig într-un stat-naţional danez. În toamna lui 1863, o ultimă încercare a naţional-liberalilor de a anexa Schleswigul a produs intervenţia austro-prusă şi scurtul război din 1864 care a condus la o umilitoare înfrângere. Ibidem, pp. 155-159. 2 Ibidem, p. 161. 3 Ibidem, p. 162. 4 Ibidem.

Romanian Political Science Review • vol. VIII • no. 4 • 2008 830 MIHAI CHIPER o tra di ţie co me mo ra tivă. Nici măcar pen tru soci a liş tii danezi primă vara lui 1848 nu pu tea fi un loc al memo riei comod de frecven tat. Cel mai vi zi bil re zul tat al re vo lu ţiei de la 1848 a fost Con stitu ţia din 1849. Deşi a ob ţi nut un loc în memo ria colec tivă, eveni men tele din vara acelui an de abia erau menţionate în co me mo ră rile pu blice. În ochii gene ra ţi i lor ulte rioare, 1848 a fost eclip sat de 1849 şi, într-o măsură mult mai impor tantă, de 1864. 1848 a ajuns să re pre zinte doar un pas către abo li rea ab so lu tis mu lui şi un punct de coti tură în adop ta rea sta tu lui na ţional. După 1864, dane zi lor le-a deve nit impo si bil să mai scrie isto ria anului 1848 într-o cheie en tuzi astă 1.

Spa nia con tra re vo lu ţionară

Dacă era o ţară in stabilă în Europa se co lu lui al XIX-lea, aceea pu tea fi nu mai Spa nia: răz boa iele îm po triva lui Na po leon (1808-1814), epi soa dele re vo lu ţionare din 1820 şi 1823, 1854-1856, 1868 şi 1874, răz boaiele civile din tre 1833-1840, 1871-1876, re vol tele co lo ni ale din tre 1814-1825, 1868-1878 ori 1895-1898 au adus Spa niei re pu- taţia unui tă râm vio lent şi impre vi zi bil2. Isto ri cul A. Ramos Oliveira vorbeşte de o perioadă neîn tre ruptă de război civil, în cepând cu 1812 până la al Doi lea Război Mon dial, marcată de pe rioade re vo lu ţionare sau re for miste şi perioade contra re vo- luţionare ori conser va toare 3. Dintre ingre di en tele clasice ale unei revo lu ţii, Spania avea o mare parte din ele: un gu vern cu puteri restrânse, o opozi ţie populară, o monar hie şubredă şi o Bise rică slă bită, o clasă de mijloc nemul ţu mită şi o serie de probleme econo mice care afecta seră întreaga Europă. Totuşi, Spania a fost capa- bilă să scape de re vo lu ţie ui mind con tem po ra nii şi îm păr ţind is to ri cii, fapt care nu o deli mi tează de feno me nul ge ne ral eu ro pean. Robert Gildea pla sează Spania ală- turi de Marea Britanie, Bel gia, Olanda şi Re gatul Sardi niei, state care au scăpat re- lativ uşor de vio len ţele anului 1848, păstrându-şi Consti tu ţi ile şi Parla men tele. În aceste state au exis tat oli gar hii care, prin combi na ţii va ri ate şi coali ţii în Par la ment, au re u şit să se stre coare abil în tre re vo lu ţie şi reacţiune4. Spania devine un stat contrare vo lu ţionar, nu însă într-o măsură simi lară Ru siei sau Tur ciei. În 1848 gu ver nul, opo zi ţia şi chiar pute rile străine s-au aştep tat ca Spania să urmeze exemplul euro pean. Ea a rămas însă rela tiv calmă5, deşi nu a fost izolată de „primă vara popoa re lor“. În Ma drid, repu bli ca nii au acţionat de unii sin guri şi au eşuat în ri dica rea subur bii lor sărace, în martie, ori să-i mo bili zeze pe studenţi, în aprilie 6. Anul revo lu ţionar a adus câteva lupte de stradă în Ma drid şi marile oraşe7,

1 Ibidem, p. 156. 2 Jesús CRUZ, „An Ambivalent Revolution: The Public and the Private in the Construction of Liberal Spain“, Journal of Social History, vol. 30, no. 1, 1996, pp. 5-27/p. 5. 3 A. Ramos OLIVEIRA, Politics, Economics and Men of Modern Spain 1808-1946, Ed. Victor Gollancz LTD, London, 1946, pp. 46-47. 4 Robert GILDEA, Barricades and Borders...cit., p. 164. 5 V. Daniel R. HEADRICK, „Spain and the Revolutions of 1848“, European Studies Review, vol. 6, no. 2, 1976, pp. 197-223/p. 197. 6 Raymond CARR, Spain. 1808-1975, Clarendon Press, Oxford, 1982, p. 231. 7 Evenimentele din Spania pot fi considerate simple tulburări iniţiate pe 24 martie de un grup de ofiţeri nemulţumiţi conduşi de colonelul Joaquín de la Gándara, la care s-au raliat civili din cartierele mărginaşe ale Madridului, monarhişti şi republicani deopotrivă. Cele mai importante

Romanian Political Science Review • vol. VIII • no. 4 • 2008 Memoria baricadelor 831 o re voltă carlistă şi o conspi ra ţie re pu bli cană, sub un Bourbon minor, ţinându-i pe mo de ra ţii1 libe rali şi conser va tori per ma nent în alertă. Anul 1848 a fost un moment ne pri el nic pen tru suc ce sul in su rec ţiei „pro gre sista“ a li be ral-pro gre siş ti lor. Cea mai popu lară ex pli ca ţie prin tre isto rici pentru absenţa mani fes tă ri lor revolu ţionare se centrează pe per so na li ta tea te mu tu lui ge ne ral Ramón María Narváez (1800-1868), pri mul-minis tru al Spaniei în 1848. Con tempo ra nii l-au pri vit cu groază din cauza acţi u ni lor re pre sive duse cu efici enţă, ceea ce făcea din perso- na li ta tea lui au to ri tară o solu ţie per fectă pen tru mo ment2. La afla rea pri me lor veşti de la Paris, el a ob ţi nut de la Cortes-uri pu teri dicta to ri ale şi suspen da rea ga- ranţi i lor consti tu ţionale. Timp de nouă luni, Ramón María Narváez a deve nit un veri ta bil dicta tor 3, în contrast cu ceea ce se în tâmpla în restul Euro pei, unde mo nar- hii şi li de rii gu ver ne lor pă reau pa ra li zaţi de amploa rea şi iuţeala desfă şu ră rii eveni men te lor. Narváez a de ve nit în scurt timp eroul pu te ri lor con ser va toare ale Euro pei. Austria, Prusia, Pie mon tul şi Sfântul Scaun au resta bi lit legă tu rile diplo- matice după 15 ani. În scopul confir mă rii nou lui profil contra re vo lu ţionar al Spa- niei şi pen tru a ob ţine fa voru rile cato li ci lor, Narváez a tri mis la Roma, în primă vara lui 1849, un corp ex pe di ţionar în aju to rul tru pe lor fran ceze ase di ate de Garibaldi pen tru res ta bi li rea au to ri tă ţii pa pale4. O ex pli ca ţie uni la te rală – pre zenţa unei per so na li tăţi abile şi deter mi nate la momen tul oportun, gene ra lul Narváez – nu relevă pe deplin eşe cul răspân di rii ide i lor şi ti pu ri lor de acţi uni re vo lu ţionare. Spania s-a confrun tat cu un efect pa rado xal în faţa ide i lor re vo lu ţionare in terna ţionale. După in terven ţi ile na po le o ni- ene, Spa nia a de ve nit în mod evident anti-fran ceză, într-un mod vio lent chiar, şi fără tra gere de inimă pro-bri ta nică. După 1815, le gă tu rile cu Franţa au fost re lu ate, în 1823 Ferdinand al VII-lea (1813-1833) a fost sal vat de Lu do vic al XVIII-lea (1814-1824) şi, din 1844, mode ra ţii au menţi nut re la ţii apro pi ate cu Monar hia din Iu lie. Însă Franţa re vo lu ţionară nu a ofe rit spri jin spani o li lor progre sişti, în ciu da sem na le lor date. Pri mul care a reac ţionat la veştile de la Pa ris a fost Infan tele Enrique de Bourbon, duce de Sevilla şi fratele lui Fran cisco, soţul regi nei Isabella. El spe rase odată la o că săto rie cu regina, dar dezamă gi rile îl îm pin se seră să îm bră- ţi şeze ide ile re pu bli cane, de ve nind oaia nea gră a di nas tiei de Bourbon. Fe li ci tă rile sale adre sate Fran ţei nu au pri mit nici un răspuns din par tea gu ver nu lui re vo lu- ţionar. La fel s-a în tâm plat şi cu Colo ne lul Gándara ori cu re pu bli ca nii Abdon elemente ale rebeliunii programate lipseau, unităţile armatei preferând să rămână loiale puterii, ceea ce a permis în mai puţin de o zi represiunea condusă de generalul Ramón María Narváez, nu atât de violentă pe cât se mizase. Doar câţiva politicieni progresişti şi generali au fost arestaţi, fără ca nimeni să fie executat. Mai violent a reacţionat guvernul la revoltele din 6-7 mai din Madrid şi din 13 mai din Sevilla, când au existat victime din partea revoltaţilor şi mii de deportaţi. V. Daniel R. HEADRICK, „Spain and the Revolutions...cit.“, pp. 200-202 şi Raymond CARR, Spain...cit., pp. 230-232. 1 Spectrul politic spaniol era diferit de cel european. Poziţia moderată, similară standarde- lor conservatorilor europeni, reprezenta pentru Spania un liberalism mai adaptat realităţilor so- ciale decât era Monarhia Franceză din Iulie. Dacă în Europa lupta s-a dat între burghezia liberală şi aristocraţia ori plutocraţia despotismului luminat, în Spania despotismul luminat al burghe- ziei şi aristocraţiei (moderaţii) se opuneau monarhismului absolutist de tip clerical (Carliştii). V. Daniel R. HEADRICK, „Spain and the Revolutions...cit.“, p. 216. 2 Ibidem, p. 198. 3 Ibidem. 4 Peter PIERSON, The History of Spain, Greenwood Press, London, CT Westport, 1999, pp. 100-102.

Romanian Political Science Review • vol. VIII • no. 4 • 2008 832 MIHAI CHIPER

Terradas şi Segundo Flores, plecaţi la Pa ris să se alăture revo lu ţiei, dar al căror ajutor a fost res pins. Gu ver nul fran cez i-a mai descura jat pe simpa ti zan ţii re vo lu- ţionari după nu mirea lui Ferdinand de Lesseps ca amba sa dor la Madrid, o figură apropi ată cercurilor conser va toare spani ole 1. Di vi zi u nile in terne au fă cut ca în martie 1849 să ia naştere Parti dul Demo crat, prima forma ţi une po li tică spa ni olă care sus ţi nea re for mele so ci ale şi sufra giul uni- versal. În urmă to rii 20 de ani, de mocra ţii s-au de dicat opozi ţiei, constru ind, în ace- laşi timp, o reţea clandes tină de ce lule de carbo nari pentru a schimba preve de rile Consti tu ţiei din 1854, care restrân gea sufra giul doar la ma rii propri e tari 2. 1848 poate fi vă zut ca anul apa ri ţiei „Tine rei Spa nii“, o asoci a ţie interna ţiona listă con- dusă de Fernando Garrido, având legă turi cu Giuseppe Mazzini. Momen tul de avânt al stân gii li be rale a culmi nat cu revo lu ţia din septem brie 1868, când o coali- ţie de progre sişti şi demo craţi, con duşi de popu la rul erou de răz boi Juan Prim, a re- uşit să doboare dis cre di ta tul re gim al Bourbonilor. A în ce put ast fel o pe rioadă de expe ri mente consti tu ţionale de şase ani, cunos cute ca „el sexenio revolucionario“, în tim pul că reia multe idei soci ale şi demo cra tice de la 1848 au fost puse în prac- tică, cu acelaşi insuc ces ca în Franţa la 18483. Su pri mate vi o lent în scurt timp, re vo lu ţi ile eu ro pene de la 1848 au avut con se- cinţe pe ter men lung pen tru Spa nia. Guy Thomson consi deră 1848 un în ce put no ta- bil pen tru răs pân di rea pro pa gan dei demo cra tice prin in terme diul pre sei, pen tru ob ţi ne rea spri ji nu lui de masă şi pentru ade zi u nea li de ri lor lo cali sau a adepţi lor princi pi i lor mazziniene la in terna ţiona lis mul de mo cra tic. Acesta in clu dea, în pri mul rând, soli da ri ta tea cu Risorgimento-ul ita lian, în spe cial cu li de rul re vo lu ţiei din Sicilia, Giuseppe Garibaldi. De ase me nea, a in clus aşa-nu mi tul iberianism, reunificarea Spa niei şi Portu ga liei, sub o monar hie con sti tu ţională ori chiar o re pu blică4.

Con clu zii

O pers pec tivă com pa ra tivă la ni vel eu ro pean asu pra me mo riei re vo lu ţi i lor pa- şop tiste aduce în prim-plan discon ti nu i tă ţile şi fractu rile tradi ţi i lor naţionale. Unele na ţi uni ori state, deşi zgudu ite din plin, uită 1848-ul într-o măsură mai mare: Franţa, Aus tria, Po lonia; altele re uşesc să-l transforme într-un mo ment cardi nal pentru moder ni ta tea lor poli tică şi chiar soci ală: Un ga ria, Ita lia ori Ger ma nia. For- mele come mo ra tive şi practi cile aminti rii legate de momen tul revo lu ţionar au depins de cultura po li tică dez vol tată în fi e care dintre ele. Identi fi căm un efort de însu şire a moşte ni rii şi de înro lare a memo riei revo lu ţionare în servi ciul ţinte lor poli tice şi naţionale. De pildă, în ca zul Unga riei, această tradi ţie merge departe în seco lul al XX-lea şi are conse cinţe pro funde. Un fapt va la bil pen tru toate sta tele în care s-au produs eveni mente cu carac ter revo lu ţionar îl repre zintă capa ci ta tea de amintire soci ală influ en ţată de inte re sul poli tic, care deter mină practici come mo- rative foarte di verse. Acto rii po li tici au ur mă rit să mobi li zeze memo ri ile lui 1848,

1 V. Daniel R. HEADRICK, „Spain and the Revolutions...cit.“, p. 204. 2 Guy THOMSON, „Garibaldi and the Legacy of the Revolutions of 1848 in Southern Spain“, European Studies Review, vol. 31, no. 3, 2001, pp. 353-395/p. 354. 3 Ibidem. 4 Ibidem.

Romanian Political Science Review • vol. VIII • no. 4 • 2008 Memoria baricadelor 833 co me mo rând eroi, sus ţi nând ri tu a luri fu ne rare, ri di când sta tui, par ti ci pând la proce si uni şi dez ba teri po li tice care se cris ta li zau în ju rul ani ver să ri lor. În ca drul ace le- iaşi soci e tăţi, dife ri tele grupări nu împăr tă şeau o singură versi une despre trecut, fiindcă obi ec ti vele po li tice, so ci ale, na ţionale au in trat de se ori în con flict. Unele cu- rente po li tice, în spe cial de tip li be ral, ce le brau lupta par la men tară din 1848, altele pu neau ac cen tul pe lupta îm po triva tu te lei stră ine (cen trul şi es tul Eu ro pei), în timp ce soci a liş tii fructi fi cau conotaţia morţi lor că zuţi pe ba ri cade. Ase me nea come mo rări ser veau ade sea la pro mo va rea unui mit fon da tor al mişcă ri lor poli tice, la crea rea unei na ra ţi uni sim bo lice des pre ori gini, ur mă rind le gi ti ma rea în lupta cu versi uni concurente ale trecu tu lui. Traseul sinuos al aminti rii soci ale pleacă de la fap tul că orice eve niment este recu pe rat de me moria gene ra ţi i lor succe soare, într-un context isto ric dife rit de momen tul produ ce rii sale. Eveni men tele deter- mină, dese ori, o tra di ţie in terpre ta tivă, in flu en ţând, to to dată, şi condi ţi ile în care ge ne ra ţi ile ur mă toare în tre prind pro ce sul de re me mo rare.

Romanian Political Science Review • vol. VIII • no. 4 • 2008