EUROPA 10 Nr.10, (An V), 2012 Revistă De Ştiinţă Şi Artă În Tranziţie Magazine About Science and Art During the Transition

EUROPA 10 nr.10, (An V), 2012 Revistă de ştiinţă şi artă în tranziţie Magazine about science and art during the transition

Fondată în anul 2008 la Novi Sad. / Founded in Novi Sad in 2008. Central and Apare bianual / It is released two times a year Eastern European Online Library Fondator şi redactor şef / Founder and Editor-in-Chief Pavel Gătăianţu

Redactor – şef adjunct dr. Virginia Popović Consiliul consultativ / Consultative Board dr. Annemarie Sorescu Marinković – Belgrad; Europe is registered in dr. Olivier Peyroux – Paris; WORLDCAT On-Line Catalogue dr. Iveta Kotríková - Banská Bystrica; dr. Nicolas Trifon – Paris; lect. dr. Vladimir Barović – Novi Sad; lect. dr. Laura Spăriosu – Novi Sad; lect. dr. Daniela Sitar-Tăut – Baia Mare; drd. Rareş Iordache – Cluj; drd. Ivana Janjić – Novi Sad; dr. Redžep Škrijelj – Novi Pazar; dr. Mircea Măran- Vârşeţ; dr. Eugen Cinci – Vârşeţ; dr. Christian Eccher – Roma; dr. Cristina Păiuşan Nuică – Bucureşti; lect. dr. Luiza Caraivan – Timişoara; lect. dr. Speranţa Milancovici – Arad; lect.dr. Teodora Rodica Biriş – Arad; conf. dr. Alpár Losonsz – Novi Sad, conf. dr. Zoran Đerić – Novi Sad; Miroslav Keveždi, masterand – Novi Sad; Asociaţia Editorilor şi Librarilor dr. Mihaela Iorga Lazović- Novi Sad; din Voivodina asist. drd. Rodica Ursulescu Miličić – Novi Sad; dr. Zoran Arsović – Banja Luka; Lucia Todoran, masterand – Cluj-Napoca; Traducere în limba engleză/ Translation in English: drd. Oana Ursulescu – Novi Sad; dr. Luiza Caraivan Vladimir Mitrović, masterand – Novi Sad; Traducere din limba sârbă: Vladimir Mitrović Consiliul ştiinţific / Scientific Board Lectura / Language Editor: dr. Carmen Cerasela Dărăbuş prof. dr. Marina Puia Bădescu (Universitatea din Novi Sad) prof. dr. Silviu Angelescu (Universitatea din Bucureşti) Design / Design: Marin Mohan, Marina Gătăianţu conf. dr. Carmen Cerasela Dărăbuş Webmaster: Saša Mustacović (www.fotosasa.net) (Tech. Univ. Cluj-Napoca, North Univ Center Baia Mare) prof.dr. Mariana Dan (Universitatea din Belgrad) Editor/ Publisher prof. dr. Octavia Nedelcu (Universitatea din Bucureşti) Fundaţia Europa/ Фондација Европа prof. dr. Mihaela Albu (Universitatea din Craiova) str. Gagarinova 16/13, 21000 Novi Sad, Voivodina, Serbia, prof. dr. Marco Lucchesi tel. 063-7858-632, e-mail: [email protected] (Universitatea Federală de Stat, Rio de Janeiro, Brazilia) Web Site: http//www.europango.com prof. dr. Elena Prus (Institutul de Cercetări Filologice şi Interculturale, Chişinău) Tehnoredactare/ Preparation for printing: dr. Biljana Sikimić Grafit, Pavle Bajazet - Novi Sad (Academia Sârbă de Ştiinţe şi Arte – SANU, Belgrad) Tipar/ Printed by ALFA TIM, Petrovaradin conf. dr. Ludmila Brănişte (Universitatea „Alexandru Ioan Tiraj 300/ Circulation 300 copies Cuza”, Iaşi) ISSN 1820-9181 conf. dr. Diana Vrabie (Universitatea de Stat „Alecu Russo”, Bălţi) Coperta1./ Cover1.: Marin Mohan prof. dr. Ciprian Vălcan (Universitatea Tibiscus, Timişoara) Coperta 2./ Cover 2.: Marin Mohan lect. dr. Dan Lazea (Universitatea de Vest, Timişoara; New Euro- pe College - Institute for Advanced Study - Bucureşti) Lucrările din acest număr aparţin artiştilor: prof. dr. Nikola Strajnić (Universitatea din Novi Sad) This issue’s art works by: Marin Mohan, Marina Gătăianţu SUBCULTURA/SUBCULTURE

Subcultura Un cunoscut scriitor sud american a declarat că, în momentul actual, divertismentul şi sportul sunt pe primul plan după popularitate în lume, iar cultura propriu-zisă este pe plan secund. Folk-diva sîrbă Lepa Brena (Frumoasa Brena, cu numele adevărat Fahreta Jahić) în anii 90 ai secolului trecut a reuşit să detensioneze relaţiile sociale încordate din Bulgaria şi România prin organizarea unor concerte de mare amploare la care au participat 60-70 de mii de spectatori din Sofia, Bulgaria în anul 1990 şi 1984, Timişoara, România, pe marile stadioane ale oraşelor respective. Lepa Brena coboară dintr-un elicopter cu sigla „Balkan” inscripţionată cu litere chi- rilice, iar apoi în limba bulgară salută pe cei prezenţi (caută imaginile pe You Tube). Au urmat aplauze frenetice. După 28 de ani, Lepa Brena încearcă să organizeze un nou concert la Timişoara pe stadionul „Dan Păltini- şeanu” în luna iunie, dar este contramandat de două ori, se pare din cauza dezinteresului scăzut al fanilor. În preajma unei conferinţe de presă Lepa Brena este aşteptată la trecerea de frontieră Stamora – Moraviţa, aproape ca un om de stat, cu maşini de escortă etc. Reproşul românilor de pe timpul odiosului a fost că aplauzele de la Timişoara au fost mai puternice decât cele acordate preşedintelui României şi că bănăţenii prin intermediul cântăreţei Lepa Brena au introdus manele în ţara lor. Tema respectivă cere unele cercetări minuţioase ale sociologilor pe care eu nu am putut să-i gă- sesc. La Timişoara Lepa Brena a fost ridicată pe un excavator, iar ea declară în presă că, în jurul stadionului a văzut tancuri. Important este că spectatorii au cântat cântecul sârbesc „Zivela Jugoslavia”, Trăiască Iugoslavia, de fapt „Trăiască libertatea”, asta s-a cântat într-un sistem totalitar în anul 1984, la Timişoara în România. Anul acesta revista „Europa” marchează jubileul de 5 ani de apariţie şi 10 numere cu aproape 1700 de pagini. Aceasta a devenit istorie, restul e normalitate. Pavel Gătăianţu, redactor-şef Subculture A very well known South American writer declares that, at present, entertainment and sports are the focus of public attention in the world according to popularity, while culture comes second. During the 1990s, the Serbian folk-diva Lepa Brena (Beautiful Brena is her stage name, her real name being Fahreta Jahić) managed to relax the tense social relations in Bulgaria and Romania, by organizing large concerts: 60-70 thousand spectators attended the concerts in Sofia, Bulgaria in 1990 and in 1984, Timişoara, Româ- nia. The concerts were organised on the largest stadiums in these two cities. Lepa Brena descended from a helicopter on which the logo „Balkan” was written with Cyrillic letters, and then, she greeted everybody in Bulgarian (you should search on You Tube). The audience applauded frenetically. 28 years later, Lepa Brena tries to organise a new concert in Timişoara on the „Dan Păltinişeanu” stadium in June. However, the concert is postponed twice, apparently due to the low interest from fans. Before her press conference, Lepa Brena received a very warm welcome at the border at Stamora – Moraviţa, almost as a head of state, with escort cars, etc. Romanian people say that the round of applause she got in Timişoara was louder than the Romanian president received at the time. They also reproach that people in Banat introduced the first manele-like music in the country, by accepting Lepa Brena’s songs. This topic needs thorough research from sociologists, who, unfortunately, I could not find. In Timişoara, Lepa Brena was lifted with the help of an excavator, and she declared for the press that she saw tanks around the stadium. The important thing is that everybody who was on that stadium sang the Serbian song „Zivela Jugoslavia”, Long live Yugoslavia, in fact, they sang „Long live freedom”, during the totalitarian regime in 1984, in Timişoara, Romania. This is the 5th year of publication for ”Europa” magazine, which means 10 issues and almost 1700 pages. This has become history, the rest is normality. 2 Pavel Gătăianţu, Editor in Chief IDEI EURO PENE Darko Gavrilović

MITOLOGIA PATRIOTICĂ IUGOSLAVĂ – 1945-1990

[email protected]

Mit şi ideologie eroism, suferinţă, jertfă, precum şi necesitatea de a ajunge în „ţara promiţătoare”, undeva la finalul dru- Când este vorba de cuvântul „mit”, primul lucru la mului. Ea este caracteristică atât pentru perioada care majoritatea oamenilor se gândeşte este o poveste contemporană, pentru statele dezvoltate şi puterni- inventată, fantastică şi fabuloasă, ceva ce probabil nu ce, cât şi pentru ţările în curs de dezvoltare şi pentru are prea mult (sau deloc) legătură cu „adevărul” sau cu statele aşa-numitei „lumi a treia”. Subiectul acestui „realitatea”. Mitul şi politica sunt legate indisolubil. In- articol îl constituie exemplele pentru modelele miti- tenţionat le menţionăm aici împreună, pentru că police ale Iugoslaviei socialiste. Constructele ei mitice nu tica nu se poate imagina fără folosirea miturilor – lim- au fost originale. Ele au urmărit exemplul Uniunii So- bajul politic din istoria antică a fost atât de conectat şi vietice, precum şi ale celorlalte ţări comuniste, şi con- împletit cu miticul, astfel că fără acest element „supra- form acestor exemple, şi-a construit şi celelalte ţări natural” sau „iraţional”este aproape imposibil de a în- socialiste cultura şi bastionul ideologic. ţelege. Încă în timpul celui de-al doilea război mondial, filosoful german Ernst Cassier (1874-1945) a semnalat Miturile care au modelat viaţa de zi cu zi a asupra pericolului care vine de la o manipulare statală Iugoslaviei (instituţională sau oficială) cu mituri – nazismul este construit, printre altele, pe mitul de superioritate a ra- Dezvoltându-se şi consolidându-se, Iugoslavia so- sei ariană, precum şi pe mitul de jertfă eternă a popo- cialistă în frunte cu Partidul Comunist al Iugoslaviei, rului german. Consecinţele acestui mit Germania le-a care şi-a păstrat puterea până la sfârşitul existenţei simţit (precum şi întreaga Europă, la urma urmelor) statului, schimbându-şi în durata puterii sale şi nu- timp de mai multe decenii după război. mele său în Uniunea Comuniştilor Iugoslaviei, a dez- Deoarece materialul pe care-l conţin miturile este voltat sistemul miturilor patriotice, al simbolilor şi al atât de multistratificat, polisemantic, cel mai bine ar fi ritualilor, care au fost un instrument eficient al pute- de a ţine (într-o lume ideală) miturile departe de politi- rii, construit în conformitate cu cel sovietic. În mintea că, dar noi nu trăim într-o lume ideală, iar întrebarea oamenilor obişnuiţi, conform intenţiei partidului, nu este dacă ar fi existat în general politica aşa cum o cu- a mai trebuit să fie loc pentru Dumnezeu, Hristos şi noaştem astăzi fără o folosire (respectiv manipulare) a sfinţi. Partidul i-a glorificat pe eroii ei.1 Deşi în urma miturilor. Ideologia şi sistemul ideilor ajută oamenii să conflictului Tito-Stalin din anul 1948, sistemul iugos- înţeleagă şi să raţionalizeze lumea în jurul lor. Însă ea lav a devenit tot mai diferit în comparaţie cu sisteme- este, în acelaşi timp, şi o armă puternică a elitelor la putere, care prin controlul politic direct sau (în unele as- 1 Vjekoslav Perica, Balkanski idoli. Religija i nacionalizam u pecte mai subtile) influenţa indirectă asupra mijloace- jugoslovenskim državama. Prevele s engleskog, Slobodanka lor de comunicare (în primul rând, mass media) tind la Glišić i Slavica Miletić, Beograd, Biblioteka XX vek 2006. , II toate celelalte părţi ale socităţii să impună imaginea svezak, poglavlje 6 „Zajedno opstajemo, razdvojeni propa- particulară a lumii sale ca unica posibilă. damo”. O slabostima i problemima legitimisanja jugolsoven- Această imagine a lumii, impusă de „deasupra”, se skog nacionalnog i društvenog sistema vidi: Sabrina Petra bazează pe modele mitice, care includ (printre altele) Ramet, The three Yugoslavias: state-building and legitimati- elemente precum sunt rezistenţă morală şi diligenţă, on, 1918-2005., Washington, DC : Woodrow Wilson Center 4 Press; Bloomington, IN: Indiana University Press, 2006. le comuniste construite potrivit modelului sovietic, ca a unei comunităţi naţionale, precum a fost „ştafeta toate sistemele comuniste, şi cel iugoslav, au acordat tinereţii”, care a fost numai unul dintre aceste ritua- importanţă ritualurilor, ceremoniilor şi miturilor. Cu luri, dar, în sensul adevărat a legat fiecare parte a teri- alte cuvinte, revoluţiile conduse de comunişti, şi în toriului naţional. În fine, printre altele, poate cel mai Iugoslavia la urma urmei, au schimbat întregul dis- important, sfântul principiu de unitate şi frăţie, de curs ideologic şi l-au introdus pe al lor. Prin aceasta, care nu s-a putut atinge, precum şi de imagina lui s-au schimbat identităţile individuale şi cele de grup. Tito, care nici nu a fost supus unei critici, pentru că, Contrar modului în care s-au prăbuşit regimurile co- conform cuvintelor lui Tito „noi am vărsat sânge pen- muniste în anii ’90, precum a fost prăbuşirea regimu- tru aceasta” şi armonia dintre diferite naţionalităţi şi lui în Iugoslavia, naţionaliştii au atacat în mod furios minorităţile naţionale sau etnii a trebuit să se păstre- simbolurile, ritualurile şi miturile. Atunci au început ze ca „lumina ochilor”. să se întoarcă la putere, iar cu această revenire ei au Inspiraţia pentru mitologia eroică a mişcării de întors şi simbolismul naţionalist, care a avut în sine partizani iugoslavi, care după aceea a fost instituţio- seminţele răului, ale discoridei şi ale urii. nalizată ca Ordinul de Onoare al Eroilor Naţionali ai În comparaţie cu naţionalismele etnice brute din Iugoslaviei, a fost un amestec al influenţelor mitului anii ’90, iugoslavismul multietnic promovat de comu- partizan, cultului de stat sovietic cu experienţa miş- nităţi a fost legitimitat de mitologie, care s-a constru- cării popular-iugoslave de eliberare, a războiului civil it pe lupta comună cu succes pentru eliberarea naţio- spaniol şi a tradiţiei popoarelor iugoslave, care în nală de ocupanţi şi de colaboratorii lor locali, în cel special se recunosc prin eroism. de-al doilea război mondial, respectiv prin construi- Deja din luna februarie a anului 1942, în „Buletinul rea socialismului cu forţele unite ale tuturor popoare- Şefului de Stat Major”au fost numiţi 22 de eroi naţio- lor din cadrul federaţiei iugoslave. Ideea „Unităţii şi nali. Primul a fost veteranul primului război mondial frăţiei”multietnice, pe care a prezentat-o mitologia şi unul după vârstă, dintre cei mai vechi eroi naţio- patriotică socialistă, a asigurat iugoslavismului nu nu- nali, Petar Leković, cioplitor de la Užička Požega, în mai legitimitatea şi armonia relativă în relaţiile inte- Serbia. Cu ordinul eroului popular au fost decoraţi 1 retnice, ci şi solidaritatea socială şi productivitatea 322 de participanţi la Lupta populară de eliberare relativă pe o piaţă imensă, iar astfel şi nivelul prospe- NOB (Tito de trei ori, toţi ceilalţi, câte o dată), iar din- rităţii, pe care majoritatea statelor moştenitoare nici tre aceştia, 955 erau decedaţi; acest ordin de aseme- acum nu l-au atins.2 nea l-au primit şi 19 de cetăţeni străini, care au parti- Din momentul în care Iugoslavia s-a confruntat cu cipat în Lupta populară de eliberare sau într-un fel Infrombiro, în anul 1948, şi când a obţinut un grad sau altul i-au ajutat pe partizanii iugoslavi - 16 din mai mare al suveranităţii internaţionale, sub noul sis- Uniunea Sovietică, un ceh, un polonez şi un italian; tem social-economic, fiind o ţară non-aliată, mitul apoi 32 de unităţi ale armatei partizanilor, 4 organi- partizanilor, respectiv cultul liderului naţional şi al în- zaţii politice, respectiv 8 oraşe iugoslave.3 Fapte isto- vingătorului lui Hitler, iar apoi şi al lui Staljin, al lui Io- rice s-au transmis prin sistemul şcolar generaţiilor sip Broz Tito au devenit obiective apoteotice şi coloa- mai tinere, care astfel se sensibilizează la erosmul na vertebrală a ideologiei comuniste cu accentul pe prin care s-au obţinut victorii pe câmpul de luptă, frăţie multietnică prin armele popoarelor iugoslave şi astfel şi martiriul care a devenit o traumă, care a in- prin armata multinaţională pe care a creat-o Tito. trat adânc încrustat în psihicul lor. „Mitul excepţionalismului” sau „al selectivităţii” iu- Cel mai bun mod ca miturile despre partizani să se goslavilor a fost extrem de dezvoltat. El a fost conso- introducă în memoria colectivă a fost prin interme- lidat de introducerea sistemului socialist de autogu- diul mass-media. Autorităţile au folosit filme, muzică, vernare, care prin promovarea solidarităţii sociale şi a romane, poezie, benzi desenate, îmbrăcăminte, care interdependenţei, ca sistem economic şi social-poli- au trebuit să reamintească şi să ţină cont de trecutul tic unic în lume a devenit un fel de experiment. Apoi eroic. De la benzi desenate despre doi partizani mici aici a fost prezent un număr mare de ritualuri patrio- şi curajoşi, Mirko şi Slavko, care au provocat inamicii şi tice şi de comemorări, care într-un mod simbolic au au fost rezistenţi la gloanţe, milioane de tricouri tipă- legat diferite naţionalităţi şi au păstrat coeziunea ţării 3 Darko Gavrilović, Zatočenici mitova nacionalizma i ko- 2 Grupa autora: Mitovi epohe scoijalizma, Novi Sad 2009, munizma – svet i Jugoslavija, Kairos, Sr. Karlovci 2010, str. 95. str.119. 5 rite cu semnătura lui Iosip Broz Tito,cu imaginea lui, publicane şi provinciale, iar rezultatele au fost întra- dar şi imaginile eroilor, precum este Ivo Lola Ribar, devăr iugoslave (în special în filmele despre partizani, care printre tinerii din Iugoslavia a fost ceea ce Che precum sunt „Neretva” şi „Sutjeska”, unde unitatea şi Guevara a fost în lume, în anii ’60, apoi melodiile tru- frăţia dintre sârbi şi croaţi, s-a răspândit într-un mod pelor de rock şi interpreţi care au sărbătorit lupta par- evident simpatic şi patetic, prin personajele camara- tizanilor, şi în fine,filmul iugoslav de partizani ca un zilor de război ai sârbului Bata Živojinović şi ai dalma- gen specific de filme, comuniştii au încercat, cu o ţianului Boris Dvornik). Amestecate (republicane, energie destul de mare, să atragă societatea cu ideo- conform cu modelul-cheie), echipele de filmare şi de logia lor. actori, cea mai activă casă federală de producţie soli- Indiferent de faptul că tinerii au purtat tricourile cu cita participarea Armatei populare iugoslave JNA, cu mesajele ideologice, că au citit benzile desenate şi li- aprobarea vârfului de partid, şi atenţia mass-mediei teratura partizană obligatorie din programa şcolară, din întreg statul, au separat filmele de partizani de cea mai mare influenţă asupra maselor au avut-o fil- caracteristicile naţionale accentuate. mul şi muzica. Când este vorba de film, comuniştii iu- Şi muzica a avut rolul său în păstrarea puterii, în goslavi s-au condus, de la bun început, conform mo- crearea miturilor. Alături de revoluţia comunistă, a delului comuniştilor sovietici. Ei au urmărit modelul apărut şi revoluţia muzicală. S-au cântat cântecele deja stabilit, adăugând, cu timpul, îndeosebi după despre partizani, ale căror texte au fost create mai conflictul cu Informbiro-ul, propriile caracteristici ale ales în timpul războiului, iar melodiile au fost prelua- țării noastre. Astfel, în urma celui de-al doilea război te din războiul civil spaniol sau din Uniunea Sovietică, mondial, ca model de film a servit filmul autorului rus pentru ca mai târziu, din Iugoslavia sau din alte ţări Abraham Rom, În munţii Iugoslaviei.4 Foştii asistenţi ai socialiste să fie exportate în Orientul Îndepărtat, ca o lui Abraham Rom la filmul În munţii Iugoslaviei, Vjekos- hrană pentru suflet a comuniştilor vietnamezi sau lav Afrić şi Nikola Popović, au devenit regizori potenţi- nord-coreeni. Limba niciodată nu a fost o piedică.7 ali de film, iar cameraman, separat de ceilalţi, a fost Astfel, spre exemplu, în timp ce partizanii au preluat cunoscutul autor al fotografiilor artistice din război (în de la sovietici melodia „Po šumama i gorama”, cânte- special al portretelor lui Tito) - Žorž Skirgin. Scenariştii cul partizanilor iugoslavi „Druže, tvoja kuća gori; au fost aleşi dintre cei mai buni scriitori iugoslavi, între neka, neka gori, ja ne mogu poći, našu borbu ostavit” care s-au remarcat: Branko Ćopić, Oskar Davičo şi Joža şi-a găsit calea până la luptătorii din Vietkong.8 Horvat.5 În perioada între anii 1947 şi 1990, dintre circa Pe lângă cântarea generală a cântecelor de parti- 890 de filme, 250 au avut ca temă partizanii, care au zani la mitinguri, ştafeta tinereţii, acţiunile de muncă, avut în primul rând sarcină să trezească, la popoarele un alt gen de muzică a atras un număr tot mai mare Iugoslaviei, sentimentul de trecut eroic comun, sub de ascultători. A fost vorba de jazz şi rock and roll, conducerea partidului, care a trebuit să fie fondat pe care din mijlocul anilor şaizeci au început să ocupe mitul celebrei mişcări de rezistenţă a partizanilor.6 locul lor în societate. Atunci s-au prezentat Elipse, Bi- Punctul culminant al acestui gen au fost „filmele wes- jele strijele, Crveni koralji. Dar cu timpul, rockerii au tern de partizani” ale autorilor Hajrudin Krvavica şi început să atingă şi alte teme de zi cu zi din viaţă, Žika Mitrović, „Valter brani Sarajevo”, ”Most”, „Kapetan pentru ca în anii ’80 să critice toate anomaliile Leši” şi alte filme similare, care arătau ca filme „wes- societăţii. Comuniştii au renunţat la luptă impotriva tern”, numai că eroii lor în loc de pălărie purtau şepci muzicii rock and roll, ca un gen american de muzică. numite Titovke şi căşti germane, în timp ce apropirea Ei au decis să accepte şi să folosească acest gen muz- cu pop-cultura şi benzile desenate a apărut în aproa- ical, care a avut o influenţă mare asupra tineretului, pe fiecare dintre scenele de acţiune. care nu numai că nu a crescut în timpul războiului, ci Trebuie evidenţiat că cinematografia iugoslavăa fost creată în spaţiul cuprinzător, în toate centrele re- 7 Despre filmul despre partizani, mai mult la Darko Gavri- lović, Jugoslovenski partizanski film u Hrvatskoj i Srbiji – 4 Petar Ljubojev, Evropski film i društveno nasilje, Novi danas i nekad., The Croatian – Serbian Cooperation in Sad 1995, str. 216. Politics and Culture in the 20th Century, CHDR, Novi Sad 5 Isto, str.217. 2010, pp.29-48. 6 Predrag Marković, The Imagination of the WWII, Resis- 8 Această informaţie am aflat-o de la istoricul croat Igor tance and Collaboration in Yugoslav and Serbian Visual Graovac de la Institutul Croat de Istorie (căruia îi mulţu- 6 Media, u zborniku Shared History, Seville 2008, p.44. mesc pentru această informaţie) . nici nu s-a născut în timpul acela. Deşi rock and roll a zat. Venirea lui Tito în fruntea partidului, acţiunile lui reprezentat un bunt social, comuniştii au reuşit să în- în culise, pentru a elimina oponenţii sau concurenţii, corporeze în el mesajele de „Unitate şi frăţie”, să de asemenea au fost acoperite cu vălul unei mistificări sărbătorească revoluţia, mitul despre partizani, de- puternice. Rolul lui Tito în Războiul de eliberare naţio- spre Tito şi fidelitatea faţă de propria-i patrie. Primul nal, ofensive mari şi aparent decizii geniale militare, angajament politic important al unui muzician de toate acestea, cu un machiaj ideologic şi cu o retuşare, rock s-a întâmplat în anul 1971, chiar în timpul au fost politic strânse şi puse în conformitate cu ordi- Mişcării de masă din Croaţia (Maspok), când pe pos- nul ideologic, astfel ca nimic să nu împiedice versiu- tul de televiziune din Belgrad a apărut trupa Corni nea idilică a istoriei partidului. Dezvoltarea de după (Korni grupa), interpretând melodia „Četrdesetprva”, război, conflictul cu Stalin, Golgota de la insula Goli versurile fiind scrise de Branko Ćopić, scriitorul le- otok, introducerea autoguvernării muncitorilor, înfiin- gendar, pe tema unui erou necunoscut al luptei po- ţarea mişcării nealiniaţilor, flirtul constant cu Vestul, pulare de eliberare. Cântecul a trebuit să le aminteas- modificările constituţionale, Legea muncii asociate, că tinerilor despre începutul revoluţiei, să dezvolte curăţirea mare a partidului (schimbarea lui Ranković, mai puternic mitul despre partizani, spotul muzical mişcarea în masă din Croaţia - Maspok, liberalii din în care s-au putut vedea sârmă ghimpată şi banduli- Serbia şi alţii), toate acestea sunt evenimente care au erele de mitraliere a fost de mare folos scopului pro- fost organizate astfel ca să armonizeze imagina reali- pus.9 Totuşi, dacă nu cea mai mare, atunci cea mai tăţii socialiste a partidului, respectiv rolul de neînlocu- sentimentală şi cea mai bine, până în ziua de azi, me- it şi inconfundabil al lui Josip Broz în ea.10 Miturile des- morizată contribuţie trupei Korni, la dezvoltarea mi- pre Tito au construit o literatură imensă. Până la înce- turilor despre partizani, a fost balada „Ivo Lola”, pen- putul anilor ’80 ai secolului trecut, au fost publicate tru prima dată prezentată în anul 1973. Ea a fost dedi- 117 de cărţi despre viaţa lui, în care s-au sărbătorit pes- cată eroului naţional Ivo Lola Ribar, legendarului lite măsură viaţa şi faptele sale. Despre el s-a cântat, a der al tineretului comunist din Iugoslavia. Şi ceilalţi constituit loc moral de jurământ în şcoli, la acţiunile interpreţi, însă nu din lumea muzicii rock, au contri- de muncă ale tineretului. Monografiile dedicate lui buit la păstrarea statului şi la continuarea miturilor Tito erau în număr impresionant.11 de partizani. Printre cei mai importanţi a fost Zdra- Bineînţeles, Tito nu a fost unicul separat şi sărbăto- vko Čolić, trupa Ambasadorii, Lepa Brena şi Đorđe rit. Întregul partid comunist al Iugoslaviei, respectiv Balašević, care puţin mai târziu a renunţat la hitul său mai târziu Uniunea Comuniştilor din Iugoslavia, a fost despre acţiunile de muncă şi de la adunările de masă un „uriaş”. Ca oameni cu calităţi deosebite, noi am ale tineretului - „Računajte na nas”. spune „oameni aleşi”, comuniştii a trebuit să devină Nu ar trebui să fie uitat că dintre toate elementele un exemplu pentru ceilalţi cetăţeni şi să nu separe miturilor tipice din comunism, cultul personal al lui viaţa lor publică de cea privată. Pregătrile pentru o Tito a fost accentuat prea mult în raport cu celelalte eventuală aderare la Uniunea Comuniştilor din Iugos- elemente ale religiei titoismului. Totuşi, greşeala a lavia şi stabilirea printre „cei aleşi”, au început deja în fost a analiştilor Iugoslaviei socialiste, din vest, pre- şcoala generală, când copiii clasei întâi erau primiţi în cum şi a unei părţi a oamenilor de ştiinţă moderni organizaţia de pionieri.12 din ţară, din cauză că au exagerat în accentuarea cul- Când este vorba despre mituri cu privire la inamici, tului lui Tito, pentru ca totul să meargă în direcţia pe care Iugoslavia socialistă le avea nu un număr mic, acestui Balcan Strongman, ca şi cum el ar fi fost unica de la capitalişti din Vest până la comunişti din Est, pes- sursă a legitimităţii naţiunii. Analizând, astfel, Iugos- te inamicul intern care a fost ideologic inacceptabil, lavia, analiştii din vest i-au ajutat pe naţionaliştii lo- apoi inamicul din rândurile sale care a greşit ideolo- calnici, dintre care unii şi în ziua de azi sunt acei oa- gic, ar trebui să ţinem cont de faptul că comuniştii iu- meni de ştiinţă care sunt pregătiţi în acelaşi mod să-l goslavi s-au războit în modul cel mai sever cu biserici- analizeze pe Tito. le, pentru că ele nu erau bine protejate, în afară de o Tot ceea ce s-a referit la persoana şi la faptele „lide- poziţie puţin mai bună cu puţin mai târziu a bisericii rului iubit”, Josip Broz Tito, a fost mistificat şi mitologi- 10 Pasaj după Lj. Despotović, în cartea Mitovi epohe so- 9 După Vjekoslav Perica din Labuđi pjev civilne religije ti- ciajlizma, CHDR, Novi Sad 2010, p. 19,20. toizma. Conferinţa internaţionlă „Relaţiile croato-sârbe; 11 Srđan Šljukić, isto, str. 39. colaborare politică şi culturală”, Golubić 2010, în tipar. 12 Ibidem, p. 53. 7 romano-catolice, şi aceasta doar din cauză că sediul ei serica Romano-Catolică, cele mai mari şi cele mai bo- a fost în afara ţării, la Vatican. În confrunările cu biseri- gate, au suferit cele mai mari pagube. Din cele menţi- ca, conducerea comunistă iugoslavă s-a condus după onate, este clar că comuniştii iugoslavi s-au condus în modelul sovietic. O lovitură în viaţa spirituală au pri- conformitate cu exemplul tovarăşilor lor sovietici. mit-o toate comunităţile religioase din Iugoslavia. Indiferent de cât de dedicaţi au fost comuniştii în După preluarea puterii în anul 1945, Partidul Comu- lupta împotriva bisericii, pe „cel de-al doilea”inamic nist al Iugoslaviei imediat a început procesul adoptării nu l-au văzut. Era vorba de un naţionalism în creştere. de Legi, care au schimbat relaţiile de proprietare, ne- Extinderea lui nu a venit numai de la emigrări politice aşteptând nici alegerile pentru Adunarea constituan- şi naţionaliţti, ci şi de la un număr tot mai mare al tă. Astfel, Partidul Comunist al Iugoslaviei, dorind, membrilor Uniunii Comuniştilor, care au aderat în practic, să realizeze lozinca „pământul - ţăranilor”, a partid din interes, şi care, datorită presiunii crizei eco- început elaborarea Legii privind reforma agrară şi co- nomice, tot mai mult au revenit la protejarea intere- lonizarea. Legea a fost adoptată deja pe data de 3 au- selor republicilor proprii, ceea ce treptat a dus la se- gust în anul 1945, şi aceasta la nivel federal. În confor- paratism. Ţara au început să-o divizeze şi din interior, mitate cu această atitudine, Partidul comunist al Iu- dar şi din afară. Situaţia au îngreunat-o, cadrul încăr- goslaviei a cerut exproprierea pământului aflat în cat şi incapabil de conducere al Armatei populare iu- proprietatea bisericii, luând în calcul un anumit maxi- goslave, organizaţiile străine de securitate, precum şi mum.13 Autorităţile comuniste au fost conştiente că politicienii străini, care au profitat de nenorocirea iu- reforma agrară va duce la conflictele cu comunităţile goslavă. În urma spargerii Republicii Socialiste Fede- religioase, şi de aceea au depus eforturi să pregăteas- rative Iugoslavia, în ţările fostei Iugoslavii, mai ales în că publicul cât mai bine pentru realizarea planului, Croaţia şi Serbia, revizioniştii au încercat să reabilite- astfel atacând în întreaga mass-media bisericile ca in- ze nu numai colaboratorii cu ocupantul, ci şi ideologi- amici, folosind atunci mitul de inamic aproape în ace- ile. Totodată, cu acţiunile de purificare etnică din anii laşi mod precum comuniştii sovietici. Comuniştii iu- ’90 ai secolului trecut au fost eliminate şi simbolurile goslavi au prevăzut precis că cel mai mare sprijin îl vor antifascismului şi ale erei socialiste. Abia astăzi, în cel primi de la ţărănimea săracă, pentru că ei erau cei mai de-al doilea deceniu al secolului al 21-lea, monumen- pregătiţi să ceară pământul , indiferent de faptul dacă tele antifasciste se revitalizează încet, şi aceasta dato- el a fost în proprietarea unui mare proprietar sau a co- rită politicianilor şi istoricilor, care sunt sincer de par- munităţilor religioase.14 tea antifascismului. Titoism, mituri de partizani des- Desigur că Legea provocat nemulţumirile şi propre un popor invincibil, precum şi despre o ţară mare, testele comunităţilor religioase, iar printre ele, cele care nu mai există, s-au mutat în alte sfere şi până în mai afectate au fost Biserica Ortodoxă Sârbă şi Biseri- ziua de azi trăiesc în culturi diferite de memorie şi ca Romano-Catolică. La nemulţumirile şi protestele nostalgii. Peste tot în religie, mitologia de partizani în scris, Partidul Comunist al Iugoslaviei a răspuns, fo- nu şi-a păstrat statutul nici aproape celui din trecut, losind întreaga mass-media disponibilă, paralel dez- dar nici măsura de pietate, pe care, în ţările europene, voltând mitul despre inamic. Precum s-au străduit tradiţia antifascistă le păstrează. Astăzi, în pofida bisericile creştine în Uniunea Sovietică, în asemenea eforturilor unor politicieni, în regiune cu succes su- mod au fost atacate, înăbuşite şi proprietatea li s-a pravieţuieşte naţionalismul şi toată ura este direcţio- confiscat în Iugoslavia. Pe teritoriul Voivodinei, au nată spre cel care nu aparţine naţiunii dominante şi fost expropriate, de la biserici şi mănăstiri, 679 de pe care a purtat-o în sine întotdeauna cu success. Nu- proprietăţi - 128.912 de jugăre.15 Deşi aceste date sub- mai pe alocuri apare iugonostalgia, care ar putea fi înţeleg prorpietăţile confiscate ale tuturor bisericilor explicată ca fenomen şi care a apărut odată cu dizol- pe teritoriul Voivodinei, Biserica Ortodoxă Sârbă şi Bi- varea Iugoslaviei. Ea este consecinţa unui număr mai mare a schimbărilor sociale, care au afectat ţările fos- 13 M.Maticka, Agrarna reforma i kolonizacija u Hrvatskoj tei Iugoslavii, dar este limitată în general la indivizi 1945-1948, Zagreb 1990, str. 20, u Miroslav Akmadza, Pro- sau grupruri mai mici, care şi-au petrecut cea mai vedba agrarne reforme na crkvenim posjedima u Pa- mare parte a vieţii în Republica Socialistă Federativă kračkom dekanatu 1945’1948, zbornik Povijesni Zbornik, Iugoslavia - SFRJ, considerând-o pozitivă şi fericită în br. 1 i 2, Osijek 2006/2007, str.167. 14 M.Maticka, nd, str.44. raport cu perioada războiului şi cu incertitudinile 8 15 AV.F.185.a.j.7. U knjizi N. Petrović,nd,str.218. economice, care au apărut începând cu anul 1991. Summary 10. Perica Vjekoslav, Labuđi pjev civilne religije titoizma, The Croatian – Serbian Cooperation in Politics and Culture in the 20th Century, CHDR, Novi Sad 2010. Yugoslavian Patriotic Mythology – 1945-1990 11. Perić Dimšo, Crkveno pravo, Beograd 1999. 12. Petrović Nebojša, Politika na selu 1945-1950, odnos vlasti The article deals with the problem of the place prema selu u Vojvodini, Novi Sad 2009. and the role of Yugoslav patriotic mythology in so- 13. Ramet Sabrina, The three Yugoslavias: state-building and legitimation, 1918-2005., Washington, DC : Woodrow Wilson cialist Yugoslavia. Within a larger theme, that of ana- Center Press; Bloomington, IN: Indiana University Press, lyzing civil „religion” in communist Yugoslavia, this 2006. article analyses some segments of this phenomenon 14. Stefanović Jovan, Odnos između crkve i države, Zagreb related to political myths of socialism – new heroes, 1953, str.142. leader cult, partisan movies and rock music. Based on 15. Živojinović Dragoljub, Srpska pravoslavna crkva i nova vlast 1944-1950, Srbinje, Beograd, Valjevo, Minhen 1998. these facts, it becomes clear that Yugoslav commu- nists have been guided by their Soviet comrades. The Din periodice past was ideologically adapted, so that the degree of Borba, 19.06 1945 consciousness of the Christian world was suppressed. Borba, 18.11 1945 A justification was the fact that new codes of com- Narodne novine, br.21, 18.rujna 1945 munication were found, that tended to explain the Traducere de Vladimir Mitrovici world around people (an important characteristic of myths) by messages and morale, which used examples from the period 1941-1945, with the unique system of political and ideological ideas and with testa- ments that gave the party its authority, presenting it naturally as if it had evolved from the historical process begun in 1941. Key words: Yugoslavia, myth, ideology, socialism, communities.

Bibliografie

1. Akmadža Miroslav, Provedba agrarne reforme na crkvenim posjedima u Pakračkom dekanatu 1945’1948, zbornik Povi- jesni Zbornik, br. 1 i 2, Osijek 2006/2007 2. Bondžić Dragomir, Prosveta i nauka u Srbiji i Jugoslaviji 1945-1990, Istorija 20.veka – Srbi i Jugoslavija 1918-1991, Be- ograd 2/2008 3. Gavrilović Darko, Zatočenici mitova nacionalizma i komuniz- ma – svet i Jugoslavija, Kairos, Sr. Karlovci 2010, str.119. 4. Gavrilović Darko, Jugoslovenski partizanski film u Hrvatskoj i Srbiji – danas i nekad., The Croatian – Serbian Cooperation in Politics and Culture in the 20th Century, CHDR, Novi Sad 2010 5. Grupa autora: Mitovi epohe scoijalizma, Novi Sad 2009 6. Ljubojev Petar, Evropski film i društveno nasilje, Matica srpska – Prosveta, Novi Sad 1995. 7. Marković Predrag, The Imagination of the WWII, Resistance and Collaboration in Yugoslav and Serbian Visual Media, u zborniku Shared History, Seville 2008 8. Milićević Nataša, Stvaranje nove tradicije: praznici i proslave u Srbiji 1944-1950, Tokovi istorije, br.4, Beograd 2007. 9. Perica Vjekoslav, Balkanski idoli. Religija i nacionalizam u jugoslovenskim državama. Prevele s engleskog, Slobodanka Glišić i Slavica Miletić, Beograd, Biblioteka XX vek 2006. , II svezak. 9 Ioana-Iulia Olaru

GRAFFITI – ARTĂ SAU NON-ARTĂ?

[email protected]

...Sau o formă de manifestare vizuală lor de identificare sau de auto-negare, cu personaliza- foarte controversată, în care cele două as- rea unui spaţiu lipsit de individualitate, cu dorinţa apro- pecte se pot întâlni? prierii acelui spaţiu (în continuare urban, dar transfor- mat, prin graffiti, din spaţiu public în spaţiu privat) sau Deşi termenul este propriu mai ales secolului XX – doar ca simplă manifestare a unui talent artistic. fenomenul fiind apărut o dată cu urbanizarea postbe- Graffiti-ul bandelor este unul dintre genurile cele lică puternică1 –, graffiti (provenind din grecescul gra- mai răspândite, în care apartenenţa membrului la o co- phein, a scrie) denumea în Antichitate semnele găsite munitate, la un grup, se completează cu marcarea limi- mai ales în Grecia şi în întreg Imperiul Roman, la Pom- telor teritoriale ale grupului. Dar şi graffiti-ul politic este peii, Roma (catacombe, Domus Aurea a lui Nero), Tivoli un exemplu tipic, ivit ca mijloc de comunicare a unor (Villa lui Hadrianus)2, Ephesus, dar şi în Egipt3, scrijelite grupuri politice mai mult sau mai puţin legale, mai mult (atunci) pe ziduri de clădiri, de ruine, de morminte4. sau mai puţin revoltate, care utilizează, ca şi primul tip Şi atunci, ca şi acum, scopul era în primul rând de a (graffiti-ul bandelor), elemente de subcultură. aduce la cunoştinţa interesaţilor diferite informaţii, Manipularea însă este o constantă şi face parte în sub formă de mesaje stradale scrise sau desenate. continuare din strategia acestui gen de comunicare Constituia un mijloc de comunicare, aşadar. În gene- vizuală – anonimă, şi poate de aceea, mai puternică ral, în Antichitate erau reclame, înjurături, proteste decât în cazul interacţiunii directe. împotriva politicienilor vremii, declaraţii de dragoste, O comunicare anonimă dar şi ilegală deopotrivă. Ori- citate literare, caricaturi. cum, această problemă, a ilegalităţii, a vandalismului Între timp, motivaţiile producerii graffiti-ului s-au îm- este şi ea foarte controversată. În general, suprafeţele- bogăţit, vizând însă tot publicul, rămâne o manifestare suport nu aparţin realizatorului graffiti-ului, astfel încât publică, deschisă spre ceilalţi, doar că acum se comple- intervenţia asupra lor, dacă este făcută fără consimţă- tează cu necesitatea recunoaşterii şi a consolidării pre- mântul proprietarului, nu poate fi considerată decât o stigiului (bandei sau membrului în bandă) (un stil artistic infracţiune, pedepsită, ce-i drept, în grade diferite sau altul făcând diferenţa), cu exteriorizarea probleme- (amenzi, în general). Şi acest lucru pentru că şi gradele de „agresiune” vizuală sunt destul de variate. Iar o dată 1 Pentru amănunte, vezi Cosmin Paulescu, Grafitti, in Ma- cu apariţia unui alt gen de graffiti, graffiti art, problema rilena Preda Sanc (ed.), Arta în spațiul public, Bucureşti, capătă conotaţii noi, suprafaţa „vandalizată” nemaire- 2007, p.83/95. 2 Dar şi în America Centrală (site-ul mayaş Tikal – Guate- clamând o reparaţie atât de urgentă şi ...obligatorie. mala). Cf. Jane Turner (coord.), The Dictionary of Art, Înşişi artiştii sau... „artiştii” se situează pe niveluri 5 vol.13, New York, Grove’Dictionaries, p.269, s.v. graffiti. diferite: de la aşa-numiţii „artişti ai străzii” , autori 3 Cosmin Paulescu, op. cit., p.85. care rămân anonimi sau a căror tag6-uri nu reflectă 4 Poate tot un fel de graffiti sunt şi picturile rupestre din peşterile paleolitice, omul primitiv (cel talentat, desigur) 5 În anul 1973, sociologul Hugo Martinez, profesor la City realizând picturile, desenele, scrijeliturile (prin diferite College din New York, promovează graffiti-ul înfiinţând tehnici, inclusiv prin suflarea culorii – ca în cazul sprayului Uniunea Artiştilor de Graffiti şi organizând expoziţii. folosit în graffiti!) pentru informarea celorlalţi membri ai http://ro.wikipedia.org/wiki/Graffiti tribului asupra animalului pe care el îl cunoştea şi ceilalţi 6 Semnătura „scriitorului”, adesea reprezentată într-un 10 nu, sau în cadrul ritualurilor vânătoreşti. stil stilizat exagerat. Cf. Jane Turner, op. cit., p.270. numele lor reale, ci sunt porecle, pseudonime7– la ar- tişti sau grupuri de artişti de diferite niveluri. Însăşi arta graffiti poate ajunge de la simple notaţii – la lu- crări complexe numite „piece” (de la cuvântul „mas- terpiece”) şi chiar la lucrări aparţinând unor artişti profesionişti, cum ar fi Keith Haring, pictor care s-a orientat spre arta destinată locurilor publice, cu lu- crări cu personaje stilizate8, prezent în circuitul galeri- ilor de artă şi pe piaţa de artă, căutat de colecţionarii americani, care a dobândit recunoaştere internaţio- nală prin stilul său influenţat de opera lui Andy War- hol. Sau Jean-Michel Basquiat, influenţat de arta lui Dubuffet, care a parcurs drumul invers, de la autor ilegal de graffiti stradal (SAMO era pseudonimul său), la pictura de tablouri și colaborarea cu artişti new- yorkezi precum Andy Warhol, Francesco Clemente, Keith Haring şi Kenny Sharf9. Tehnica obţinerii unui graffiti este şi ea foarte vari- ată, de la scrijeleli cu dalta, la pictura cu sprayul-vop- sea – foarte potrivit datorită rapidităţii cu care poate fi manevrat oricând şi oriunde, pulverizarea conţinu- Il. 1 tul său necesitând un timp extrem de scurt, precum şi datorită facilităţilor care ţin de dimensiunile sale le clasice. La fel, şi suprafaţa-suport s-a extins de la mici, fapt ce-l face foarte uşor de transportat şi, mai ziduri de clădiri – la uşi şi ferestre, pereţi de garaje, ales, de ascuns. În acelaşi timp, sprayul este un instru- toalete publice, staţii de metrou, obloanele protec- ment suficient de ofertant în ceea ce priveşte obţine- toare din metal ale tonetelor, monumente, stâlpi, rea rafinamentului liniei, dar şi a savorii clarboscuru- scări de blocuri, vagoane, maşini. Şi, la rigoare, chiar lui. Dar orice instrument şi material sunt, mai nou, pânza tratată a pictorului, atunci când graffiti-ul are folosite: peria, markerul, degetul, creta cerată – într-o 10 atingere cu arta. Dar, în general, numitorul comun eră „post-graffiti” , inovatoare şi eliberată de tradiţii- este o tehnică, un material, un instrument cât mai uşor şi rapid de manevrat, toate cu aplicabilitate în spaţiul public.

Il. 2

7 Unul dintre primii „writers” („scriitori”) a fost Cornbread din Philadelphia, care şi-a pictat semnătura pe un elefant Il. 3 de la zoo. Cf. Nicholas Ganz, Graffiti. Arta străzii pe cinci continente, Bucureşti, Ed. Vellant, 2004, p.8. 8 Patricia Friede R. Carrassat, Isabelle Marcade, Curente în Aşadar, aproape totul în cazul acestui fenomen se pictură, Oradea, Ed. Aquila ‘93, 2001, p. 210. situează într-o sferă foarte largă, variind între două 9 http://ro.wikipedia.org/wiki/Graffiti extreme. 10 Nicholas Ganz, op. cit., p.7. 11 Il. 4 Il. 6

Certă este însă existenţa acum în cultura urbană a acestei forme de manifestare vizuală, în complexitatea ei, care iese din anonimat şi marginalizare, practi- canţii săi fiind uneori recunoscuţi de publicul interesat sau chiar fiind artişti profesionişti. Certă este şi importarea culturii hip-hop new-york- eze (căreia îi aparţine şi graffiti-ul) şi de către ţările eu- ropene11 şi nu numai12, printre care şi România postde- cembristă. La început erau la noi nume de formaţii, apoi, treptat, şi crew-uri (grupuri de artişti). După 1990, fenomenul graffiti cunoaşte o oarecare dezvoltare în Il. 7 diferite oraşe mari ale ţării, printre care şi oraşul Iaşi, urmărind elementele caracteristice ale graffiti-ului american al anilor 70. A ajuns să facă parte din cultura urbană, oferind o experienţă vizuală aparte, animând şi înviorând spaţii uneori neaşteptate, impactul asupra spectatorilor străzii fiind de diverse grade, în funcţie de mentalităţi, de la admiraţie spontană, la respinge- rea la fel de promptă. Formele acestei exprimări vizuale sunt şi ele foarte multe şi deosebite între ele: diverse inscripţii, mai mult (il.1) sau mai puţin elaborate (il.2), cu abundenţă de jocuri (il.3) (toate trei imaginile de Il. 8

Il. 5

11 La Paris, lucrări de stencil, fără legătură cu mişcarea hip- hop, existau dinainte de graffiti-ul american. Ibidem, p.126. 12 Dar, desigur, fenomenul cuprinde întreaga lume. Ibi- Il. 9 12 dem, p.329 şi urm., pentru amănunte şi imagini. Il. 10 mai sus provin din Str. Cuza-Vodă) sau nu (il.4) (zona Carrefour Market Hala Centrală). Stilul artistic poate fi impresionant uneori, cu linii rotunjite (il.5) (Str. Cuza Vodă) sau angulare (il.6) (pasaj, P-ţa Unirii), cu efecte de lumină-umbră (il.7) (zona P-ţa Independenţei) şi de tridimensionalitate (il.8) (Str. Cuza-Vodă). Dar întâlnim şi desene ilustratoare ale unui anumit mesaj (il.9) (zona Carrefour Market Hala Centrală), compoziţii mai ample (il.10) (zona Tătăraşi) sau reali- zări cu şablonul (tehnica stencil) (il.11) (Str. Cuza-Vodă). Il. 12 Nu lipseşte nici pictura profesionistă cu sprayul (il.12, 13) (cartierul Tătăraşi), (pe lângă picturile pe nizate pentru încurajarea artei urbane: evenimente, calcanele blocurilor din cadrul proiectului de moder- concursuri, expoziţii, ca cea de la supermarketul Carre- nizare a cartierelor, iniţiat de Asociaţia (de artişti pro- four Era Shopping Park, din 2010 (un proiect mai am- fesionişti) Vector). plu, care implica şi muzică şi streetdance), sau cea stra- De asemenea, chiar tipurile de manifestări se extind dală de zilele trecute (il.14, 15, Str. Lăpuşneanu, foto- de la notaţii rapide şi clandestine, la manifestări orga- grafii făcute în data de 27 mai 2012), care implică stu-

Il. 11 Il. 13 13 Il. 14

Il. 18

Nimic nu scapă mâinii „artiştilor”, inventându-se stiluri noi, creativitatea regăsindu-se şi în acest tip de exprimare care permite imaginaţiei jocuri nesfârşite: „(...) spontaneitatea primei afirmaţii şi firescul unui gest se transformă în formulă recognoscibilă şi trans- misibilă într-un cod nescris al practicanţilor”13.

Il. 15 Bibliografie

1. Preda-Sanc, Marilena, Arta urbană contemporană, Bucureşi, denţi şi elevi proveniţi de la diverse licee şi facultăţi (nu Ed. UNARTE, 2008 doar cele cu profil artistic). Galerii comerciale sprijină 2. Preda Sanc (ed.), Marilena, Arta în spaţiul public, Bucureşti, diferite asociaţii care susţin mişcări underground. 2007 3. Friede R. Carrassat, Patricia, Marcade, Isabelle, Curente în pic- tură, Oradea, Ed. Aquila ‘93, 2001 4. Ganz, Nicholas, Graffiti. Arta străzii pe cinci continente, Bucu- reşi, Ed. Vellant, 2004 5. Turner, Jane (coord.), The Dictionary of Art, vol.13, New York, Grove’Dictionaries 6. http://ro.wikipedia.org/wiki/Graffiti

Summary

Graffitti – Art or Non-Art?

Il. 16 Sometimes art, sometimes just a street event, graffiti has always declared intention to interact with the public. In the first place, to present author’s talent Il. 17 and then to display his personal opinions, to perso- nalize dull or even unaesthetic spaces. Gang graffiti, political graffiti, graffiti art influenced urban life, Spaţiile folosite sunt şi ele dintre cele mai variate: even in Romania, and sometimes subliminally mani- de la ziduri de clădiri, înălţimile la care sunt amplasa- pulates viewers. te fiind în general cele uşor accesibile privirii trecăto- Keywords: graffiti, subculture, spray, tag, crew, rului, dar sunt şi excepții, il.16, 17(detaliu) (zona P-ţa stencil Independenţei) –, la pasaje subterane, ganguri, tone- te (il.18) (zona P-ţa Independenţei). 13 Marilena Preda-Sanc, Arta urbană contemporană, Bu- 14 cureşti, Ed. UNARTE, 2008, p.105. Dubravka Valić - Nedeljković

Reality show-ul ca „divertisment popular” şi/ sau promovarea comportamentului discriminatoriu prin acceptarea de roluri. Studiu de caz: Seria sârbeasca „Ferma 3”

[email protected]

1. Introducere Cel de-al treilea element al „triadei” este auditoriul. Obiectivul telespectatorilor (auditoriului) unui Definirea formatului Reality show reality show este să se distreze fără niciun fel de an- gajment aşteptat de la un public creativ (Valić Nede- Reality show sau programul de tip reality, mai cu- ljković 2011 a). Se mulţumeşte cu „divertismentul po- noscut în terminologia anglo-saxonă ca programul pular”, ceea ce se subînţelege numai includerea în factual de televiziune (factual TV) se poate defini ca un reality show, prin intermediul mesajelor SMS, şi ast- program de televiziune faptic, acela prin care audito- fel, în mod direct, să influenţeze asupra destinului riului i se transmite, fără intervenţie, o parte a lumii re- participanţilor din show. Publicul face aceasta fără ale. Aceasta ar trebui să subînţeleagă faptul că un mi- nici o nevoie personală ca să ia decizia pe baza unor nut al evenimentului este egal cu un minut al progra- criterii clare, a regulilor formatului, respectiv conform mului difuzat; acesta se petrece doar la bază. Esenţial, valorilor sociale încurajatoare, care ar putea influenţa aceasta este transmisiunea în direct a lumii pseudo-re- în mod educaţional asupra unui auditoriu mai larg. ale. Deci, în conformitate cu aceasta este pseudo-eve- Auditoriul este aparent creatorul activ al show-ului, nimentul creat de o Producţie mass-media pentru par- având iluzia că de reacţia fiecărui individ depinde ticipanţii–competitori, care prin auto-prezentarea în- deznodământul final. În acelaşi timp auditoriul, prin curajează publicul ca prin votări să le asigure victoria, mesajele de tip SMS pe care le trimite, se include în pentru că ea determină şi un premiu financiar mare. reality show pe sine însuşi şi viaţa sa particulară. Ceea Această lume complicată a pseudo-realităţii rezistă ce-l motivează este transmiterea în mod direct şi fără numai din cauză că este inclus în mod activ şi audito- cenzură la un post de televiziune, prin burtiera din riul datorită tehnologiilor digitale (Valić Nedeljković partea de jos a ecranului sau pe site-urile fanilor de 2011a, 2011b). reality pe Internet, respectiv printr-un comentariu Într-o relaţie de triadă producţia-participanţii din asupra textelor din presa on-line de zi cu zi. Astfel, reality-publicul fiecare dintre actorii „triadei” are sco- auditoriul pentru scurt timp, trece din sfera privată în pul său şi pentru a-l realiza „fiecare joacă jocul său”. cea publică şi împarte spaţiul şi timpul mass-media Obiectivul „producţiei” este ca în cadrul unui reality cu participanţii show-ului de tip reality, care sunt, de show să inventeze un format care va duce la o audien- multe ori, vedetele lumii show-biz-ului, ale spectaco- ţă cât mai mare, pentru că aceasta asigură evaluarea lului, deci promotorii aceluiaşi „divertisment popu- mai bună în ceea ce priveşte programul de publicitate, lar”. Ele sunt indisponibile unei audienţe medii în via- iar prin aceasta - şi venituri mai bune din publicitate. ţa reală, astfel este o provocare cel puţin pentru scurt Pentru „partcipanţii” la un reality, scopul este popu- timp să se influenţeze asupra destinului lor, măcar în laritatea care contribuie la cucerirea premiului mare în programul de tip reality, stimulentul fiind suficient bani. Pentru a atinge acest scop, ei definesc „imagina pentru a participa. sa” prin faptul, potrivit părerilor, publicul proiectat/ Mulţi autori (Cohen J, Weiman G, Glynn, K, Hill, A, presupus ar recunoaşte „comportamentul” valoros, nu Hillard, R.L, Holmes, Sue and Jermy Deborah, Kraidy ca pe un model, ci pentru a cuceri premiul. M. Marwan and Ketherine Sender) au definit formatul 15 triadei controversate şi aceasta din mai multe puncte • competiţii şi jocuri (Survivor, Ferma) de vedere. Ceea ce s-ar putea extrage ca un numitor • transformarea personalităţii (Schimbul de soţie) comun, este: • transformarea obiectivelor (Acţiunea de muncă, a) realitatea creată de către „Producţia”, care impu- Renovarea casei) ne participanţilor anumite roluri; • experimente sociale (Kids Nation) b) „partcipanţii” în mod voluntar au acceptat roluri • programul de tip reality de dragoste (Nunta în 48 impuse de Producţie şi să interpretarea lor sub su- de ore) praveghere video timp de 24 ore; • camera ascunsă (Camera ascunsă@TV Pink) c) „partcipanţii” care, în mod suplimentar, fiecare • programul de tip talk-show (Momentul adevărului) dintre ei îşi alege rolul prin care îi vor întrece pe • programe despre supranatural (Young Witches of ceilalţi şi vor cuceri premiul; Salem) d) „partcipanţii” care sunt cel mai des persoanele VIP, dar şi oameni obişnuiţi (competitori) puşi într- Programul de tip reality, Ferma, a apărut în Suedia o situaţie creată, complexă şi controversată; în anul 2001, ca produs al unei case de producţie, e) „publicul” care poate influenţa asupra destinului lor; „Strix”, în anumite ţări a fost realizat în producţia ca- f) toatet aceseta parţial în direct, iar parţial montat sei olandeze „Endemol”, care a devenit cunoscută pentru difuzarea amânată, dar în ambele cazuri prin difuzarea show-ului Big Brother. Formatul origi- fără cenzură, se transmite la un post de televiziune. nal a fost difuzat până în anul 2004, când a fost preluat de un număr mare de ţări. Aparţine categoriei de Acest element mijlocitor al relaţiei de triadă pro- „competiţii şi jocuri”. ducţia-participanţii din reality-publicul este subiec- Spre deosebire de Serbia, unde Ferma a fost difu- tul analizei în această lucrare. zată semianual, în ţările menţionate s-a difuzat un serial la fiecare doi sau trei ani. În peste treizeci de Istoria formatului de tip reality show ţări, în total au fost 52 de învingători al acestui program de tip reality1. Pe lângă formatul VIP, în alte ţări Începuturile programului de tip reality sunt în legă- s-au difuzat şi seriale ale Fermei cu persoane necu- tură strânsă cu anul 1940 şi cu difuzarea emisiunii auto- noscute, respectiv cu persoane de diverse profiluri rului Alan Hant, intitulată Camera ascunsă – Camera sau oameni obişnuiţi. Interesant este şi că Ferma în adevărată. Prima expansiune, însă, a venit odată cu anii celelalte ţări nu a atins popularitatea celorlalte pro- nouăzeci ai secolului XX-lea – prin serialele populare grame de tip reality, iar în 2011, numai cinci ţări au „Big Brother” şi „Survivor”. Programul de tip reality, fo- anunţat noi seriale – Bulgaria, Brazilia, Republica Do- losind senzaţionalismul pentru a atrage telespectatori minicană, Norvegia şi Germania. şi pentru a profita de veniturile aduse de publicitate, Cel de-al doilea sezon al programului de tip reality deseori prezintă o realitate regizată şi schimbată. Parti- Ferma Serbia, în medie a fost vizionat de circa trei mi- cipanţii în astfel de program sunt expuşi situaţiilor şi lioane de oameni, iar în unele seri acest număr a cres- locaţiilor neobişnuite, încurajaţi foarte des prin influen- cut la cinci sau şase milioane. La mijlocul lunii mai ţe externe: ei sun filmaţi – cum reacţionează, lucrează şi 2010, audienţa Fermei a depăşit tot ceea ce a înregis- funcţionează în timpul în care iluzia se menţine prin re- trat ratingul în anul 2002, atunci când Agenţia AGB gizarea şi montarea foarte precisă (Murray, Susan, and Nielsen Media Research şi-a început afacerile sale în Laurie Ouellette 2004:35). Pentru a cuceri premii mari în Serbia. Cercetarea audienţei a arătat că Ferma este bani, participanţii sunt pregătiţi pentru acest scop - să una dintre 10 cele mai vizionate emisiuni TV în Serbia „construiască” un stil controversat al comprtamentului, (Taboo 44, mart 2011. str.65-67). al relaţiilor cu ceilalţi participanţi, precum s-a menţio- În cursul celor trei luni de difuzare al celui de-al treilea nat, să „joace jocul”pentru a şoca auditoriul, să difere serial de tip reality în Serbia, în total 30 de participanţi de ceilalţi, să fie observaţi şi recunoscuţi nu numai prin (cântăreţi, politicieni, modele, acrtiţe, scriitoare, ziarişti) imagina pozitivă, ci mai ales prin cea negativă. au avut ocazia să lupte pentru premiul principal care s-a În genurile de bază ale programelor de tip reality estimat la 100 de mii de euro. Pe lângă suma principală, sunt incluse, printre altele, şi următoarele formate: toţi participanţii au primit bani pentru fiecare zi petre- • stilul documentar (Victorian Farm, Colonial House: cută pe proprietatea de la Lisović. Suma de bani, stabili- 1628, Plymuth Colony, The 1940s House, The 1900 1 Data preluată de pe site-ul http://en.wikipedia.org/wiki/ 16 House) The_Farm_(TV_series). tă în contractul anterior semnat, a variat în funcţie de 3. Ipoteza popularitatea participantului. În timpul colectării eşanti- onului la Ferma 3, au participat 18 persoane. Ipoteza de bază a acestei lucrări este că partici- Postul de televiziune Pink, prin difuzarea vreme de panţii reality ai formatului Ferma 3 Serbia au insistat trei luni a Fermei 3, a preluat o mare parte a profitului intenţionat pe comportamente controversate şi dis- de marketing, care pe piaţa sârbă se estimează la 80 de criminatorii, pentru a se separa de alţii şi astfel pentru milioane de euro anual (este împărţit între 7 posturi de a cuceri cât mai multe din voturile publicului, oferin- televiziune naţionale, 26 de posturi regionale, 186 de du-i „divertismentul popular”, care aparţine culturii posturi locale şi 200 posturi de televiziune prin cablu). mixte de mass-media a kitsch-ului şi a prostului-gust. Se apreciază că profitul anual al postului de televiziune Tolerând astfel de comportamente ale participanţi- Pink este între 30 şi 35 de milioane de euro, în timp ce lor Producţiilor Ferma 3 Serbia, în esenţă a încurajat ti- Serviciul Public, Radio Televiziunea Serbiei are 22 mili- puri de comportament caracteristice pentru subcultură. oane2. Datele menţionate analizează de ce posturile de televiziune achiţionează licenţele formatelor de tip 4. Metoda, corpusul şi contextele3 reality, respectiv de ce creează şi formatele proprii. Pentru ca triada să poate funcţiona, nu poate lipsi 4.1 Metoda niciun actor, nici nu se poate permite ca fiecare dintre ei „să nu joace jocul/rolul corespunzător” care asigură În lucrare s-a folosit analiza cantitativ-calitativă cri- profit pe o piaţă foarte slabă de mass/media din Ser- tică a conţinutului emisiunilor de televiziune, reality bia, indiferent de faptul dacă aceasta se poate consi- show-urilor Ferma 3 inclusiv, mesajele de tip SMS ale dera de bun-gust sau de „divertisment popular”. auditoriului. Pentru aceasta a fost în mod special cre- Explicând fenomenul, cunoscutul scriitor şi bloggerul at un protocol de codificare. cotidianului Danas, Svetislav Basara (Danas 19.02.2011) Metoda de bază este analiza critică a discursului evidenţiază: „Iată-mă, din nou îmi arunc privirea în glo- mass-media, despre care Teun van Dijk (300) spune bul de cristal şi susţin că: nu va trece niciun an, şi vom vi- că ea include „analiza relaţiilor dintre discursurile pu- ziona în „Ferme”, „Safariuri” ş altei asemenea ”show-uri” terii, al dominaţiilor, al inegalităţilor sociale şi poziţia transmisiuni directe de acte sexuale. Cu o notă: Deca- analiştilor discursului în astfel de circumstanţe socia- denţa romană era, totuşi, puţin mai elegantă. le”. Analiştii discursului includ informaţii contextuale Deşi poporul roman şi Senatul au tolerat bacana- în interpretarea rezultatelor obţinute prin tehnica lele din acelaşi motiv ca elita noastră - pentru cretini- analizei cantitativ-calitative a conţinutului, interpre- zarea şi pacificarea maselor – situaţia la Roma era tându-le din punct de vedere critic. mult mai bună, până în momentul când barbarii au Unitatea analizei a fost partea autonomă, care a re- apărut la porţile acestui oraş. La noi este altfel, totul prezentat o perioadă de timp definită în cadrul mate- este, şi în popor, şi la senat, precum în arenă, pardon rialului audio-vizual de eşantioane şi subînţelege uni- - în Reality show”. tatea locului, actorilor şi acţiunilor. Kevin Glynn (2005:9), explicând modelul televiziu- nii pe care-l numeşte „media liberă”, ca o concurenţă la presa galbenă de senzaţionalism, evidenţiază că 4.2 Corpusul „mass-media de tabloide produce aproape cu tot atâtea obscenităţi şi insulte, cât şi satisfacţii”. Au fost filmate şi analizate conţinuturile difuzate ale reality show-ului Ferma 3 în cursul unei zile între-

3 2. Scopul În lucrare sunt prezentate rezultatele cercetărilor făcute în cadrul proiectului 47020 „Tehnologii ale mediilor digi- Scopul lucrării este să arate ce tip de jocuri joacă tale şi ale schimbărilor social/educaţionale”, finanţat de participanţii pentru a cuceri voturile publicului, prin către Ministerul Învăţământului şi Ştiinţei al Republicii Serbia (2011-2014). La această cercetare au participat stu- care îşi asigură posibila victorie şi cucerirea marelui denţii DAS – Ştiinţele Comunicării, Departamentul pen- premiu, indiferent dacă prin aceasta contribuie la kit- tru Studiile Mass-media din cadrul Facultăţii de Filozofie schul „divertismentului popular”. din Novi Sad, în anul academic 2010/2011, în cadrul 2 Data preluată de pe: http://www.politika.rs/rubrike/Te- obiectului obligatoriu Analiza critică a discursului de me- ma-nedelje/Zasto-se-Srbiji-dogodila-Farma/Niske-stras- dia, coordonator profesor uiv. doctor Dubravka Valić ne- ti-podizu-gledanost.It.html. deljković şi lector univ. dr. doctor Dejan Pralica. 17 gi. În totalitate, şase termeni în medie, stabiliţi zilnic racterizează soluţionarea creativă a problemelor, ci cu o durată diferită (cel mai scurt a fost de 15 minute, intriga, comportamentul controversat care nu poate iar cel mai lung, de 180) pe care televiziunea Pink le-a fi un model pentru nimeni, precum şi jocul de rol, oferit auditoriului în perioada analizată între 28 no- scopul fiind mai ales manipularea şi şocarea audito- iembrie şi 5 decembrie 2010, respectiv perioada între riul, nu educarea lui. cea de-a 76-a zi şi a 83-a a difuzării Fermei 3. O parte Reality Ferma a fost conceput astfel ca în fiecare reprezintă transmisiuni în direct ale evenimenteler în săptămână să se aleagă un „Proprietar” care-şi alege reality show-ul Ferma 3, iar o parte este montajul ce- doi „servitori”. Unul dintre servitori, care primeşte lor mai interesante evenimente petrecute pe tot par- cele mai multe beţişoare, respectiv cele mai multe cursul zilei sau a unei părţi a zilei. Din eşantion în total voturi ale celorlalţi fermieri, participă în duelul pentru fac parte 40 de ore de material filmat (Valić Nedeljko- eliminare, în timp ce al doilea candidat pentru elimi- vić 2011a : 298). nare este ales de public. Ei se luptă în arenă, într-un Eşantionul este codificat printr-un protocol în spe- test de cunoştinţe sau de competenţe. Învingătorului cial creat pentru acesta (cuprinde 28 de categorii) i se dublează voturile publicului şi acela care are mai pentru analiza cantitativ-calitativă a conţinutului, ca multe voturi învinge şi rămâne în casă. instrumentul de bază pentru analiza discursului De asemenea, participanţii primesc sarcinile săp- mass-media, metodă de bază a cercetării. tămânale şi zilnice, iar pentru fiecare sarcină bine în- deplinită cuceresc premiul şi condiţii mai bune de 4.3 Contextualitatea trai. Dimpotrivă – pentru fiecare sarcină nerealizată primesc pedepse, cel mai des acestea se manifestă prin reducerea pachetelor de ţigări şi a cantităţii de 4.3.1 Reality show Ferma Serbia alcool. În satul Lisović s-a construit ferma cu facilităţile auxiliare într-un spaţiu de aproximativ două hectare. 4.3.2 Pink International Company Facilităţile auxiliare includ hambar, ateliere de lucru 5 grădină, grajd, obor ş.a.m.d. cu 62 de animale, care au Pink International Company este corporaţia parti- fost lăsate la grija „fermierilor” (cântereţi, politicieni, culară de mass-media din care fac parte televiziunea modele, actriţe, scriitoare, jurnalişti), cărora li s-au dis- comercială (TV Pink), postul de radio (Radio Pink) şi tribuit sarcini. complexul producţiei de film (Pink Films International). Precum se spune pe site-ul oficial al Fermei: „De A fost înfiinţată în anul 1993, ca una dintre primele câte ori v-aţi gândit că viaţa la fermă este mai uşoară, companii de mass-media în proprietatea privată. Din mai simplă, mai fără griji. Credeţi că într-adevăr este anul 1998, televiziunea Pink domină ratingul, reali- aşa?”4 Condiţiile care au dominat activităţile de la fer- zând 40-45 % din toate veniturile pieţei de marketing mă au fost relativ grele şi au simulat viaţa fermierilor în Serbia. Conţinuturile la acest post de televiziune adevăraţi, din perioada de acum o sută de ani şi chiar sunt dominant comerciale şi nu se pot considera mai devreme. La fermă nu era curent, apa folosită era exemplu de bun-gust, ci mai ales al kitsch-ului. cea din fântână, participanţii au dormit în paturi de lemn, au folosit o toaletă veche, nu au dispus de hâr- Analiza tie igienică, alimentele au fost preponderent legume pe care le-au cultivat sau le-au primit ca premiu. la Participanţii la show-ul Ferma 3, în total 30 (în pe- bază, ideea a fost stimulativă şi pozitivă, pentru că a rioada când a fost format eşantionul acesta pentru trebuit să încurajeze auto-organizarea, soluţionarea cercetare au fost 18) au jucat trei roluri: creativă a problemelor de echipă, întreţinerea fermei • primul este cel cu care au venit la fermă din lumea în condiţii grele, să se arate cum nivelul dezvoltării reală, în care au avut anumite roluri sociale, con- tehnologice influenţează în mod direct schimbările form cărora au fost marcaţi apartenenţii sferei VIP, sociale. Însă Ferma 3, prin faptul că a început într-o create potrivit modelului de cultură a mass-media perioadă când nu sunt actuale lucrările agricole, în mixte TV Pink; centrul atenţiei au pus nu munca şi valorile care ca- • cel de-al doilea este acel care le-a fost menit prin formatul reality show-ului Ferma 3 şi benevol l-au 4 RTV Pink – Viața la fermă (disponibil la http://farma.rt- 18 vpink.com/?strana=11). 5 www.pinkmediagrup.net acceptat prin semnarea contractului cu Producţia, rei VIP. Ei se luptă în continuare cu crearea rolului, care la rândul său a stabilit „regulile sale de joc”; care le-ar asigura recunoaşterea în lumea subculturii, • cel de-al treilea este cel pe care ei înşişi l-au impus spre care tind şi cucerirea popularităţii în rândurile (creat), intrând în lumea virtuală a reality-ului. Aici, publicului, iar prin aceasta, şi banii. într-un nou context, lipsit de simboluri însoţitoare Cel de-al doilea rol este cel pe care Producţia Fer- ale vieţii lor de zi cu zi de kitsch, ei au fost nevoiţi mei 3 în calitatea sa de Cooperativă decidentă îl im- să „joacă jocuri noi”, precum şi să redefinească ro- pune prin formatul, participanţilor „fermierilor”. Este lurile impuse de către Producţie. Scopul personal clar că prin ierarhie participanţii sunt repartizaţi prin al lor este să fie diferiţi faţă de ceilalţi participanţi şi statutul subordonat ori superior, pe care-l asigură ro- să cucerească premiul principal. lul Proprietarului, respectiv al subordonatului, rolul opus celui de servitor, şi rolul neutru al celorlalţi fer- Primul rol, pe scurt, este rolul cu care au ajuns la mieri. Rolurile se pot modifica, conform voinţei Coo- Fermă 3: KŽ (21) cântăreaţa, a cărei singură referinţă a perativei, iar jocul rolurilor este supravegheat de Pro- fost participarea în show-ul „Zvezde Granda”, difuzat ka, adevăratul fermier în rolul inspectorului. Premii şi pe acelaşi post de televiziune, a fost şi învingătoarea pedepse dictează numai Cooperativa. Fermei 3. MR (53) preşedintele unui partid mai puţin Toţi fermierii sunt liberi să interpreteze rolul Propri- cunoscut, în afara reality-ului, este părinte, soţ, agri- etarului, în raport cu faptul cum el consideră că ar tre- cultor, astfel că este şi singurul participant care a îm- bui să fie găzduiţi la fermă, precum şi dezvoltarea ei, părţit rolul din realitate şi rolul din lumea virtuală a respectiv ca toate lucrările să se realizeze la timp şi reality-ului. JP (21) cântereaţa din show-ul „Zvezde cum trebuie, ca în piaţa publică, pe care o vizitează o Granda” încă necunoscută în lumea showbiz-ului. EJ dată pe săptămână, să făcă schimbul de obiecte pro- (50), tată, soţ, needucat. De pe marginea socială a duse de ei pentru produse necesare pentru viaţa la unui emigrant economic fără succes în Statele Unite fermă. Aceasta nu este o sarcină grea, pentru că roluri- ale Americii, printr-o adevărată farsă a ajuns în cen- le pe care participanţii în reality show le-au jucat în re- trul atenţiei auditoriului YouTube, cu o piesă muzicală alitatea nu au nimic în comun cu rolurile nou-impuse lipsită în totalitate de calitate textuală sau muzicală. de ţărani în gospodărie, care pe lângă tot aceasta este ZP (45) cântăreaţa cu mai multe cd-uri înregistrate, destul de primitivă. Rolul nou de Proprietar aduce alte suporter al achipei de fotbal Partizan, nemăritată. BJB beneficii şi simboluri de statut - „Casa proprietarului”, (27) fotbalist, model, neînsurat, seducător, deja parti- care dispune de mai mult confort decât cea în care tră- cipant al unui format de reality pe un alt post de tele- iesc ceilalţi într-un dormitor comun, precum şi bucătă- viziune. VVV (39) cântăreaţă, actriţă într-un film por- ria înghesuită, unde se petrec socializările zilnice. Rolul no. AĐB (40) muzicianul, care şi-a creat cariera în anii Proprietarului are un anumit termen. Aceasta este o controversaţi nouăzeci, divorţat. ZPP (46) moderator altă circumstanţă de contextualitate, care influenţează în ediţiile anterioare ale show-ului Ferma, tată, divor- în mod direct comportamentul persoanei, care joacă ţat. JA scriitoare, în focar are romane de dragoste, în acest rol într-un spaţiu şi timp limitat. relaţie cu cineva. NKL (44) oadtă cu intrarea în Fermă, Servitorii, în comparaţie cu Proprietarul şi cu cei- preocupat de muzica hard rock, înregistrează în spe- lalţi femrieri au în totalitate un statut subordonat. cial piesemenite Fermei, prelucrări ale pieselor sale Sunt obligaţi să îndeplinească toate sarcinile cât mai de muzică rock la instrumente tradiţionale (tambura). bine cu putinţă, pentru că de aceasta depinde cum În topul popularităţii a fost în anii nouăzeci, iar azi vor vota alţi femrieri când este vorba de nominaliza- este în penumbră, angajat politic. ER (69) actriţă, scri- rea lor pentru eliminare. În urma acestui vot, urmează itoare, laureată a mai multor premii, cunoscută şi în duelul, creat conform modelului de concursul cunoş- afara Serbiei, văduvă, predispusă la scandaluri. NS tinţelor despre agricultură, despre care participanţii (39) cântăreaţă, dansatoare, soţie şi mamă. AIA cântă- au foarte modeste cunoştinţe anterioare, iar pentru reţ, a înregistrat 10 cd-uri, însurat. BJB 13 (24) mode- pregătire au numai o anumită perioadă de timp. Du- rator, animator, cântăreţ, travestit, cu comportamen- elul poate fi şi testul de rezistenţă, ceea ce de aseme- tul controversat. SG (24) rapper. JS (24) model. nea nu este avantajul comparabil cultivat în rolurile Ceea ce este comun pentru cei 10 este faptul că sale primare, pentru că nimeni dintre participanţii la înaintea Fermei au participat în emisiunea „Zvezde emisiune nu s-a ocupat cu sportul profesionist sau cu Granda” la acelaşi post de televiziune. Majoritatea o altă activitate asemănătoare, care i-ar fi ajutat pen- dintre ei, în esenţă, doar la prima vedere aparţin sfe- tru astfel de competiţie. 19 Monopolizarea timpului de pregătire este încă o Sarcina, filmarea telenovelei spaniole, a prevăzut exprimare a puterii „rolurilor” superioare în ierarhie două roluri-cheie: „regizorul” şi „scenaristul”. Coope- (Proprietar, Cooperativă). rativa a distribuit aceste roluri lui ER care şi în realitate Servitorul care a pierdut, este eliminat. În acelaşi a jucat acest rol, şi lui B13 - care nu a avut această ex- timp poziţia Servitorului, care rămâne în casă, nu este perienţă. Pentru ca sarcina să fie realizată cu succes, una de invidiat, pentru că este conştient cine a votat s-a preluat modelul rolurilor prototipice din teleno- contra lui, pentru că nominalizările sunt publice şi vele (fiul, soţia, amanta, mama vitregă şi bunica) com- este necesar să fie argumentate. Aceasta creează un ploturi, dialogurile provocatoare şi intrigi. Rolurile teren potrivit pentru conflict, după ce Servitorul îşi sunt repartizate participanţilor de către „regizor” şi întrerupe jocul acestui rol şi din nou devine membrul „scenarist”, folosind strategia combinaţiilor imposibi- egal al grupului compus din ceilalţi fermieri. le. Mai clar, spre exemplu „prietenii”, precum şi Un teren similar pentru conflict îl aşteaptă şi pe cel „amanţii” într-o telenovelă spaniolă sunt persoane nominalizat în cazul în care va „supravieţui” duelului. care în reality show-ul Ferma 3 cultivă ostilitatea reci- Deci este prevăzut ca individul/individa să se află în procă ca un rol dominant personal. două roluri diametral opuse, într-o perioadă foarte Cel mai puţin educat participant al Fermei 3, EJ, a scurtă de timp şi limitată: Proprietar – Servitor, ceea ce primit sarcina ca pentru 1 decembrie să ţină un curs în realitate, în spatele camerelor, nu se întâmplă des. „ştiinţific” despre educaţia sexuală şi aceasta cu oca- Această dicotomie este foarte atractivă pentru pu- zia zilei internaţionale 1 decembrie a luptei împotriva blic, pentru că individul aflat într-un statut brusc SIDA. Importanţa zilei internaţionale şi analfabetis- schimbat, care contribuie substanţial la modificarea mul persoanei care a preluat acest rol de „profesor”, condiţiilor de viaţă, reacţionează în general imprevi- semnat ca dr. EJ (dealtfel nu are niciun fel de educaţie zibil. Tot acest fapt contribuie foarte mult la dinamica în realitate) reprezintă un decalaj total, ceea ce confir- unui format, iniţial nu foarte atractiv din punct de ve- mă şi teza lui Glynn (2005:9) că „mass-media de ta- dere dramatic. bloide produce aproape tot atât de obscenităţi şi in- Celelalte roluri pe care participanţii Fermei le ocu- sulte, cât şi satisfacţii”. pă sunt rezultatul împărţirii muncii, tipică pentru o Cel de-al treilea rol este cel pe care participanţii familie de la sat de pe vremuri. Aest lucru au recunos- singuri l-au menit lor, pentru a se poziţiona cât mai cut şi telespectatorii prin mesajele lor de tip SMS, bine faţă de telespectatori, ca prin voturile lor să cu- postate pe burtieră de către Producţie, în timpul difu- cerească premiul. Toţi participanii/participantele au zării reality show-ului. folosit avantajele sale comparabile şi şi-au construit o În cadrul acestui al doilea rol impus, rolurile sunt şi imagine care a trebuit să fie recunoscută în mesajele sarcinile pe care Cooperativa le impune participanţi- SMS ale auditoriului. lor Reality show-ului, pentru a-i pune într-o poziţie şi Ei au preluat roluri prototipice de dramă: amanta mai dificilă. Prin aceasta se ridică rating-ul show-ului, tradată, intrigant/intrigantă, muncitorul harnic (cel ceea ce şi este obiectivul de bază al producţiei în rolul care creează), cel care distruge ceea ce s-a creat, per- Cooperativei. soana controversată, care în fiecare dramă bună are În perioada analizată, acestea au fost trei sarcini: sarcină să provoace sentimentele extreme telespec- procese, filmarea serialului spaniol şi predările publice. tatorilor. Acest model prototipic din mediul teatral Nicunuul dintre fermieri în realitate nu a avut expe- l-au preluat şi participanţii Fermei 3, ca modelul veri- rienţă în rolul care i-a fost atribuit prin sarcini. Rolurile ficat cu care publicul este bine socializat în cursul ul- au fost interpretate prin strategia imitaţiei şi a copierii. timilor 20 de ani, urmărind telenovele spaniole, lati- Atunci când sarcina a fost procesul, „judecătorul”6 no-americane şi acum turceşti. s-a comportat conform stereotipului pentru acest rol KŽ, care a învins la sfârşit în Reality show-ul Ferma social preluat din industria de film (a dat şi a luat cu- 3, a ales rolul „iubirii tradate” şi l-a jucat în continuu (a vântul, a emis deciziile confirmate cu „ciocanul de plâns nefericită în faţa camerelor de filmare) în totali- lemn de judecător”, printr-o lovitură în masă, a luat tate ignorând rolul impus, cel de „fermieră”. Aceasta hotărâri definitive, a dat verdicte). înseamnă că nu s-a ocupat de lucrările cu privire la economie la fermă. Cele mai multe mesaje SMS, postate pe burtieră, au conţinut comentarii despre KŽ. 6 Într-un caz, acest rol l-a jucat BB13, deci o persoană fără Telespectatorii au considerat că este frumoasă, inte- credibilitate pentru astfel de importantă funcţie socială resantă şi sinceră, au simpatizat cu ea şi au ţinut cu ea, 20 cum este cea de judecător. au dorit ca iubirea ei nefericită totuşi să se realizeze, tânjind după sfârşitul fericit al poveştii sale de iubire. cetare valorează numai „roluri pure”, pentru că ele Cele mai mari dezavantaje i-au fost lenea şi lipsă de sunt clare şi previzibile, astfel că nu există nevoie sinceritate, rareori constatate în mesajele SMS ale pu- pentru efort în decodare. blicului, dar în totalitate vizibile pentru telespectato- În general, cele mai bune virtuţi le-au avut ZP mo- rul critic al Fermei 3. Cea mai mare virtute a lui BJB a derator şi ZP cîntăreaţa. Cei care au dorit eliminarea fost chiar relaţia de dragoste cu KŽ, ceea ce auditoriul moderatorului ZP nu au menţionat un motiv pentru evidenţiază în chiar 47 la sută din mesajele SMS. acest lucru. Pentru cântăreaţa ZP, auditoriul a consi- Pentru cel de-al doilea clasat, care în Reality show derat că nu este sinceră. a venit cu rolul „agricultorului” din realitate, MR, cea Doi femrieri i-au unit pe toţi telespectatorii privi- mai mare virtute i-a fost hărnicia, pe care au evidenţi- tor la rolul pe care l-au ales: JA şi NKL. Nicun comen- at-o aproape jumătate din mesajele SMS dedicate lui. tariu bun nu s-a văzut când este vorba de JA. 34 la El a fost singurul fermier al Fermei 3, suprapunând sută din sms-uri au considerat-o neinteresantă. Cel rolul cu realitatea. El s-a consacrat muncii, evitându-i mai des comentariu pentru NKL a fost că este vredni- pe ceilalţi participanţi ai Reality Show-ului. Lumea re- că, în 50 la sută de cazuri, în timp ce comentarii nega- alităţii şi lumea Reality show-ului pentru MR nu a avut tive nu s-au înregistrat. Acest muzician, pentru a intra graniţa definitivă , pentru că rolul pe care l-a jucat a la Ferma 3, şi-a schimbat direcţia în muzică, conside- fost identic în amândouă. Aceasta a cauzat dezorien- rând că prin acest rol nou va obţine popularitate mai tarea lui în realitatea virtuală a Reality show-ului. În mare, ceea ce nu s-a întâmplat în totalitate. timp ce alţii s-au „jucat”, el a îndeplinit obligaţiile sale ER a intrat la Ferma 3 cu un foarte clar conturat rol de zi cu zi şi nu i-a înţeles pe ei. Auditoriul a recunos- de „actriţă controversată”, de pictoriţă şi scriitoare, cut acest fapt clar, în favoarea căruia vorbesc şi 20 la care câteva decenii a atras atenţia nu numai audito- sută din SMS-uri, în care se menţionează că foarte riului Serbiei, ci şi întregi ex-Iugoslavii şi ţărilor vecine. des se ceartă cu ceilalţi participanţi. Imagina sa în Ferma 3 a construit-o în raport cu rolul Caracteristicile clasatei pe locul 3, JP, în general nu real şi conform anilor săi, respectiv experienţei în lu- au fost menţionate în mesajele SMS, iar în cazurile mea show-biz-ului, dar şi în conformitate cu tipul al- când au fost, cea mai mare virtute, ca şi a celui de-al tor participanţi. Auditoriul a caracterizat-o ca vredni- doilea poziţionat, a fost hărnicia. Ea, în afara Fermei 3, că, dar nu şi sinceră. ER la Ferma 3 a fost singura per- a avut aceleaşi roluri sociale ca învingătoarea KŽ, dar soană într-adevăr VIP, însă acest rol din lumea reală la Ferma 3 au ales roluri diferite. JP a ales să munceas- nu a contribuit la poziţionarea ei în clasamentul final. că şi să fie „fiica”vrednică, iar Katarina - să fie ce mai BJB 13 şi-a construit imagina inacceptabilă pentru frumoasă „fiică” care doreşte să se mărite cu orice cultura tradiţională a Serbiei încă înaintea intrării la preţ. Între ele două, voturile publicului aproape au Ferma 3. Rolul lui de travestit şi de persoană conflic- fost împărţite, ceea ce s-a dovedit a se menţine şi în tuală, cu care a insistat şi în acest Reality, a contribuit clasamentul final. la faptul ca el să aibă un mare procentaj de oponenţi Rolurile pe care le-au ales VVV şi EJ, le-au conside- (chiar 70 la sută). Audienţa, prin SMS, nu a menţionat rat interesante aproximativ 40 la sută dintre SMS-uri. clar motivul pentru care nu sprijină acest rol, dar la Ei doi au împărţit rolurile de „amanţi la început”. Ei au nivelul implicit, mesajul a fost lipsit de ambiguitate. fost văzuţi veseli şi sinceri, iar aproape toate SMS-uri- Telespectatorul mediu al astfel de Reality-uri în Ser- le trimise împotriva lor nu au menţionat motivul pen- bia aparţine consumatorilor conţinuturilor de subcul- tru care ei nu merită victoria. Pentru EJ, 18 la sută din tură, nu sprijină orice fel de diversitate, iar în special SMS-uri au susţinut că „interpretează”. Aceasta arată nu „experimente” cu roluri sociale, pentru că nu se faptul că rolul personal creat al participanţilor este încadrează în valorile tradiţionale. Şi ceilalţi partici- recunoscut de auditoriu ca acel adevărat al lor. Astfel, panţi ai Fermei 3, aparţinând acestui corpus nu au în mod implicit, auditoriul a acceptat „jocul” formatu- arătat o toleranţă faţă de această „diversitate”. lui că Reality este „televiziunea faptelor” şi nu trans- Analiza a arătat că cel de-al treilea rol, personal ales, a misiunea în direct a lumii pseudoreale, ceea ce este contribuit cel mai mult la victoria KŽ în Ferma 3 Serbia. esenţa lui. VVV şi EJ au preluat rolurile de „animatori”, din ce cauză s-au poziţionat aşa de bine în clasamen- 6. Concluzii tul final, dar naivitatea lui EJ deseori a stricat distrac- ţia şi a trezit compasiunea telespectatorilor, astfel că Analiza critică a discursului de 40 de ore de materi- la urmă a pierdut victoria. Cultivat ca publicul TV, cu al înregistrat şi difuzat, a Reality formatului Ferma 3 telenovele, auditoriul Serbiei a arătat că această cer- 21 Serbia (noiembrie-decembrie 2010) a confirmat ipo- 10. Holmes, Su and Jermyn Deborah (2004). Understanding reali- tezele. A arătat faptul că participanţii formatului Reali- ty TV. London and New York:Routledge. ty Ferma 3 Serbia, intenţionat şi-au ales anumite ro- 11. Kraidy, M. Marwan and Katherine Senderedd. (2011). The politics of Reality Television: Global Perspectives. London and luri, în cadrul cărora au insistat pe comportamente New York:Routledge. controversate şi discriminatorii. Obiectivul le-a fost să 12. Rot, Nikola (1974): Psihologija ličnosti, Beograd: Zavod za se separe de ceilalţi şi astfel să cucerească cât mai udžbenike i nastavna sredstva. multe voturi ale publiculu, oferindu-i „divertisment 13. Valić Nedeljković Dubravka (2004). Kratka novinarska priča iz popular”, care aparţine culturii mass-media mixte a svakodnevnog života; u Uvod u TV novinarstvo, (ur.) Danica kitsch-ului şi prostului-gust. Publicul, prin mesajele Aćimović, edicija Medijske reference, NNŠ, 13-33. 14. Valić Nedeljković Dubravka (2010). Strategije netolerantnog SMS, a sprijinit şi a condamnat rolurile jucate de parti- govora medija. Medijska kultura: medjunarodni naučno- cipanţi, însă nu conform atitudinii sănătoase faţă de stručni časopis, br 01, Novi Sad-Nikšić’Dubrovnik: Civilni fo- valorile sociale pozitive, ci cu banalităţile zilnice în rum, str. 199-213. care şi cel „mizerabil” (Valić Nedeljković 2011b) partici- 15. Valić Nedeljković Dubravka (2011a). Rialiti programi: izjed- pă, ignorând că este vorba de un Reality virtual creat. načavanje javnog i privatnog diskursa. Kultura 133. Beograd. Str 289-305. Tolerând astfel de comportamente ale participan- 16. Valić Nedeljković Dubravka (2011b). Koliko je rijaliti šou zai- ţilor Producţiei Ferma 3 Serbia, în fond s-au încurajat sta rijaliti? Studija slučaja „Farma 3”TV Pink. Saopštenje na modele de comportament care aparţin subculturii, medjunarodnoj konferenciji Jezici i kulture u vremenu i pros- prin care se exclude tot ce este diferit, se premiază toru, Novi Sad, 26.11.2011. Sažeci/Abregas/Abstracts, str 56. rolurile de stereotip ale „iubirii tradate”, se sprijijnă 17. Valić Nedeljković Dubravka (2007). O novinarstvu i novinari- analfabetismul şi stupiditatea umană pentru că ma, Filozofski fakultet, Novi Sad. 18. The Farm, http://en.wikipedia.org/wiki/The_Farm_%28TV_ aceasta este „amuzant”. În acelaşi timp nu se încura- series%29, stranica je obnovljena 5.10.2011, pregledana jează valori cum sunt „munca”, „creativitatea”, „con- 7.10.2011. tribuţia la progresul comunităţii”. 19. Van Dijk, T., Principlesof Cristal Discourse Analzsis. In Disco- Rolurile pe care le-au jucat participanţii în viaţa re- urse Theory and practice a Readered by Wetherel, M., Taylor, ală au diferit (cu o excepţie) de la cele impuse de către S., Yates. S. J., SAGE Publication, London, str. 300-317. producţie în rolul cooperativei, precum şi de la cele create de ei pentru a cuceri voturile publicului. S-a Summary arătat că tocmai acest alegerea personală a rolurilor a contribuit în mod direct la alegerea învingătorului. Reality show „folk entertainment” and/or pro- Traducere de V.M. motion of controversial and discriminatory behavior through role-playing. Case Study: Serbian Bibliografie series ”Farm 3” 1. Andrejevic, Mark (2004): Reality TV: The work of being wat- ched, Oxford. Critical discourse analysis of 40 hours of broad- 2. Anonim, (2011), Pregled TV scene Srbije za 2010.godinu, Ta- casted material of reality show ”Farm 3” Serbia (No- boo 44, mart 2011, str. 65-67. vember / December 2010 TV Pink) confirmed the 3. Basara, Svetislav (19.02.2011). Moj ugao: Dvorske stvari. Danas. main hypothesis of this study. The analysis show 4. Bern, Erik (1984). Koju igru igraš? Beogra: Nolit; Psihološka biblioteka. ed that ”Farm 3” participants deliberately chose 5. Cohen j, Weiman G. (2008). Who’s Afraid of Reality Shows?: roles during which they insisted on acting in a con- Eksploring the Effects of perceived Influence of Reality troversial and discriminatory manner. Their goal was Shows and the Concern Over TheirSocial Effects on Willing- to differentiate themselves from one another and, in ness to Censor, Communication Research, Vol. 35, No 3, str. so doing, win as many audience votes as possible. 382-397; http://crx.sagepub.com/content/35/3/382 The roles selected and simulated offered the audi- 6. Eko, Umberto. (1973). Kultura informacija komunikacija. Beo- grad: Nolit. ence „folk entertainment”, a media mix of kitsch and bad 7. Glynn, K. (2005). Tabloid culture, Durham and London: Duke taste. By sending SMS messages, the public support- University Press. ed and evaluated the roles played out by the partici- 8. Hill, A. (2000). Reality TV audience and popular factual televisi- pants as if they occurred in a real-life environment on. London and New York:Routledge. and not an orchestrated reality show. 9. Hillard, R.L. (2008). Writting an television, Radio and New Me- dia, Tomson Wadsworth. Key words: reality shows, roles, discriminatory behavior, audience, SMS messages 22 Manojlo Maravić

Relations between the Art and Video Games

[email protected]

When discussing the art of video games, three di- deo games ensure in terms of a direct physical percep- fferent contexts need to be considered: the ”high” art tion of audience when they encounter a work of art? (video games and the art)- new media artists; commercial video games (video games as the art) – desig- Art and Video Games ners and fan art- fans.1 The first case is the least argu- able point of encounter of art and video-games, as ”High” art, in this context, is based on technology, there is a general consent nowadays between theore- iconography and narration of video games and the ticians and artists, claiming it to be art, beyond any body of the player, referring to aesthetic and cultural doubt. Video games take part in the creation of a con- issues in the society and era of the new media. Works temporary cultural context, and have become as of art, in relation to video games, may be placed in the such, an interesting and challenging point of encoun- frame of the new media art, requiring a special per- ter with the new media artistic practices in times of ception of the work of art through interaction. Kant’s culture. There are two tendencies distinguished in aesthetic distance, essential in understanding the con- works of art – the first one referring to the criticism of tent and structure of the work of art and making a cri- society and culture and the second one dealing with tical assessment, is reduced for the sake of the work of the status of human body during game playing. The art’s perception. In this case, the viewer’s perception is issue whether commercial video games are a new determined by their choice of how they will experien- form of art or not, has aroused interesting debates in ce the structure of the work of art, and in this respect, recent years, involving theoreticians, artists and pla- the viewer becomes a co-creator of the work of art. On yers. Many of those supporting the commercial video the other hand, the creator sets the rules of the game, games as art claim that they will take the same way of and if the recipient fails to observe or does not accept recognition, by theoreticians, critics and cultural insti- them, there will be no perception either.2 The idea of tutions, as was previously the case with the film. The interactive art and co-creation does not originate from art of fans or fan art represents a creative relationship the period of the rise of computer technologies, but of players, who are generally not artists, towards vi- from a much earlier period of the first avant-garde mo- deo games as popular culture texts. vements, Futurism and Dadaism, in which the audien- Political relation between video games and art is ce was invited to take part in performances. A similar reflected in the following question: who is entitled to practice was also continued in neo-avantgarde perfor- claim the status of a work of art for a particular video mances and happenings during the sixties, in which game, does the fun character of commercial video ga- the central position was designated to participants, mes present a restrictive factor in securing that status and not the author. The relationship between the art or is that right reserved only for subversive methods of and video games may also be considered from the po- video games deconstruction? A phenomenological int of view of Eco’s concept of open work, according to question is the following: what kind of novelty do vi- which a work of art ”depends on the interaction with

1 A similar classification was suggested by James New- 2 Please refer to Michael Hammel, „Towards a Yet Newer man in the book titled Playing with Videogames. His con- Laocoon. Or, What We Can Learn from Interacting with tribution to this classification is manifested in taking into Computer Games”, http://www.chart.ac.uk/chart2001/ consideration the fan art. papers/hammel.html (13.11.2010.) 23 modern audience or its progressive version following Gonzalo Frasca, a theoretician and artist, who ad- the theory of games – the work is organised as a game, vocated the idea of large political potentials of the and viewers, depending on the ”level of freedom”, as critically oriented video games, has created the work the players.”3 entitled ”September 12th ”. It is a simple game created The suggested categorisation is based on diffe- in the Flash programme, presenting a typical Middle rent modes of communication between the work of East city with a large population, where only several art and audience: by representations or a specific citizens have been presented in a typical terrorist physical relationship. Criticisms of representations gear. The task of the player is to hit the terrorist by a and narrations in video games are the most frequent missile, but considering the distance between the form of works of art, pertaining to the criticism of mi- shooting and explosion, it is impossible to attack wi- litary, gender and racial policy. On the other hand, thout the ”collateral damage”, resulting in an even there are works analysing various effects the playing greater number of terrorists. Frustration of players has on the player’s body. tells us of the failure that may be found in the model and policies not only of the anti-terrorism war, but Artistic Criticism of Social Policies also of the war-themed video games. Frasca is of the opinion that ”for political video games, September 11 Considering the fact that FPS (First-Person-Shooter) was the trigger … if it had happened in the sixties, games are the most popular genre of video games, people would have grabbed their guitars and written 4 most frequent artistic criticisms refer to them, i.e. their a song about it. Now they’re making games.” There- iconography. Following September 11th, the USA faced fore, to this author, video games are a medium repre- a genuine and overwhelming desire for games provi- senting a tool in the contemporary culture, having a ding a symbolic revanchism, by transferring the anti- Utopian potential of changing the world. terrorism combat in the virtual world of games. Seve- The artist and cyberfeminist Mary Flanagan created ral critical artistic interventions and games have ap- the interactive work entitled ”Domestic” (2003), which peared as a response to that. „Velvet Strike” is a project is a modification of the FPS computer game called created by Brody Condon and Joan Leandre, dedica- ”Unreal Tournament”. Flanagan constructed a three- ted to conveyance of anti-war messages, by writing dimensional virtual space on whose walls she incorpo- graffiti on virtual walls, floors and ceilings of buildings, rated fragments of texts and family photographs, pre- in an online game called ”Counterstrike”. ”Counterstri- senting her childhood memories. A traumatic event ke” is a very popular video game whose game play is was emphasised, which took place during the author’s based on a battle between two teams, representing childhood spent in the rural part of the State of Wis- terrorists and anti-terrorist special forces. A player may consin, when she was coming back from the church download various anti-war graffiti from the Internet, and noticed, while passing through the forest, the in the form of images uploaded by artists and other smoke coming out of the window of the house her fa- website visitors. The design of some of these images, ther had lived in. The player’s task is to enter the house such as those showing hearts or terrorists kissing, does and extinguish the fire in the rooms. According to the not subvert the military culture only, but also the ma- author, this work does not represent a criticism of the cho-man ideology. These interventions have gone aggression associated with FPS games, but an attempt through severe criticisms and have been perceived by to use the political potential of video games and ques- fans as the subversion of game itself. ”Velvet Strike” is tion their social and cultural meanings. The work see- an activism-motivated criticism of the American war in ms to echo the post-feminist slogan ”personal is politi- Iraq, as well as criticism of a number of FPS games cal” and the author wonders: ”Can ‘high tech’ game (”Kuma War”, ”America’s Army” and ”Full Spectrum spaces, often violent, cold, or impersonal, be subver- Warrior”) making profit on account of that. These ga- ted to create the inverse experience: an affective game mes are not just an ordinary entertainment, but pro- 4 Quote according to Henry Lowood, ”Impotence and ducts of the propaganda, whose purpose is to spread Agency: Computer Games as a Post-9/11 Battlefield” the effects of the American war policies and recruit the from Andreas Jahn-Sudmann and Ralf Stockmann (eds), future ”freedom fighters”. Computer Games as a Sociocultural Phenomenon: Ga- mes Without Frontiers War Without Tears, United King- 24 3 Oliver Grau, Virtuelna umetnost, Beograd, Clio, 2008, 208. dom, Palgrave Macmillan, 2008, 85. that personalizes the space and therefore politicizes it? body, while whether it is black, white, soldier’s, male Can navigation in a 3D game operate as a means of or female, is of minor importance. challenging or ‘un-playing’ the conventional workings ”Pain Station” is an artistic project carried out in of shooter games?”5 2001 by Volker Morawe and Tilman Reiff, during their The key to reading this work is in its very title ”Do- studies at the Academy of Media Arts in Cologne. The mestic”, which may be either a noun or an adjective, title ”Pain Station” is a pun, ironically resembling the depending on the context. As a noun, it refers to so- title of the famous Sony console Play Station. Their meone who works in a household, including a ser- work is based on the construction of a specific inter- vant, maid or housekeeper, while as an adjective, it face with a new haptic perception. The authors crea- denotes something relating to a household or family. ted a playing console for a classical game called Such a hierarchical work establishes an ironic relati- ”Pong”, intended for two players, in which each pla- onship towards the policy of ”girl-friendly” games yer uses command controls with the right hand, pla- created for girls only, because it places the game in a cing the left palm on a metal plate. When one of the claustrophobic virtual space denoted as domestic or players makes a mistake, his left hand is punished by family-related, which is, unlike the public sphere of an electrical shock, lashing with a small whip or bur- men, a traditional environment for women. The nar- ning. When the player is no longer able to stand the rative part of the game abounds in notions that seem pain and removes the hand from the plate, the game to crave for a psychoanalytical interpretation: child- is over. In addition to a great success at exhibitions, hood, a little girl, church, forest pathway, fire, father. ”Pain Station” has attracted much attention by the Although according to the author, it is a true story, it media and a broad audience, with the authors facing resembles the opposite version of the famous dream demands to create a substantial number of these de- dreamt by a Freud’s female patient whose pseu- vices. However, a number of problems have obstruc- donym was Dora, only this time the girl gets to save ted the commercial production of the advanced ver- her father. If we leave aside Oedipus’s connotations sion of ”Pain Station 2”, such as a possible instigation and put an emphasis on Lacan’s version of the father of a lawsuit by Sony for violation of the protected title as someone representing the Symbolic order, in of the console, as well as the fact that it causes pain to other words, ideology, it is possible to interpret ”Do- its user, which has all made it impossible to distribute mestic” as putting a woman in the active role of a po- this game to game rooms. In this manner, it is inten- litical subject, whose actions are something the des- ded to exclude the infliction of physical pain from the tiny of the symbolic order will depend on. domain of entertainment, whose use is legitimate only in the framework of the repressive state appara- Phenomenological Aspects of Relations between tus instruments, i.e. the police and the army. This project is about the need of new media artists for solid the Art and Video Games knowledge of technology, if they intend to base their works on modifications or constructions of the The general issue frequently mentioned in negati- playing hardware. Although the haptic interface is ve criticisms of video games is the phrase referring to not a novelty in commercial games, interaction is pla- the passive body of the player that turns into a vaca- ced on a new level in this case. Apart from extending ted shell, while the player’s mind is loosing itself in a the player into the world of the game, which takes virtual vastness of the game, which is an echo of the place through the player’s actions, in this case, the old Decartes’ rationalist idea of a human subject very game (its hardware) gets transformed into the being situated not in the body, but in the mind. real world by imposing discipline and punishing the Works of art are attempting to put the player’s body player’s body. Competitions of players result in actual in the focus during the process of playing, meaning consequences, which are not determined by external they deal with modes of establishing the relations conditions, but are integrated in the game as its rule. between the player and the game. What needs to be Unlike commercial FPS games, the violent content is underlined is that these artists are primarily interes- not present in the ”Pong” game itself, being benign ted in neuro-physical reactions of an unsignified in terms of representation of violence (two lines 5 https://wiki.brown.edu/confluence/display/MarkTribe/ bouncing a ball between each other), but in the rela- Mary+Flanagan (13.11.2010.) tionship of one player towards the body of the other 25 one. Therefore, the idea of the catharsic violence, lea- vals, such as: ”Come back here…I’m gonna stab ding to the purification of aggressive impulses and you”,… ”How do you feel about the bullets?” and ”Ha, avoidance of actual violence, is subverted and alte- ha…You’ll get a knife!”, Cooper’s work, in terms of red in a strange manner. On the contrary, instead of a ethics, may be placed on the side of the moralistic pa- symbolic covering up of the Real, the Real is here nic mongers, thus assuming a dominant ideological ”laid bare” (the physical pain itself), while the symbo- position. The society/audience becomes an innocent lic relation only serves as a cause. ”Pain Station” is in a victim of the hypnotised children, with the entire si- ”no mans’ land” of the old aesthetic question: Where tuation being a metaphor of numerous shootings in is art – is it in the work of art (objectivism) or in the the USA, for which video games were to blame. viewer’s perception (subjectivism)? But instead of an ”Immersion” is a good example of crossing the po- uninterested and distant viewer, this work needs a litical discourse, which establishes the control over player, i.e. a user who will be intentionally and physi- the lives of children (upbringing), and the phenome- cally focused and interested. nological perception of the player’s body, through ”Immersion” is a project by Robbie Cooper, a pho- which social reality is constructed. This involves the tographer, launched in 2008, in the framework of participation of social structures with a powerful po- which he analysed a physical relationship of combi- sition in the knowledge construction; thus, this work ning people and contemporary media. Cooper made may be found on the website of the famous ”New a short video showing children’s faces when playing York Times”, while Cooper himself is looking for inter- video games of violent contents. He managed to do pretations from psychologists and sociologists. ”Im- that by projecting the display onto the glass of a tele- mersion” is an example embodying Massuni’s idea prompter, behind which a high resolution camera that ideology and affect make good political allies. was installed, so the children seemed to look directly at the viewers. His idea was to record the USA and References Great Britain children of different ethnic and racial affiliation and then ask the psychologists and socio- 1. Espen J. Aarseth. (1995). Cybertext: Perspectives on Ergodic logists to interpret their faces. The media have placed Literature. (University of Bergen). this project in the frame of the effects the violent ga- 2. Oliver Grau. (2008). Virtuelna umetnost. (Beograd: Clio). 3. Henry Jenkins. (2005). ”Games, The New Lively Art” in Joost mes have on children, adding comments such as ”a Raessens and Jeffrey Goldstein (eds.). Handbook of Compu- picture is worth a thousand words”, which was also ter Game Studies. (Massachusetts London: The Mit Press suggested by Cooper himself, who claimed that Cambridge). there is a possible ”relationship between violent ga- 4. Henry Lowood. (2007). ”High-Performance Play: The Making mes and social aggression”. The recorded children of Machinima” in Grethe Mitchell and Andy Clarke (eds). Vi- deo Games and Art. (Bristol UK: Intellect Books). responded differently when playing a game, while 5. Henry Lowood. (2008). ”Impotence and Agency: Computer the facial expressions they made along the way resul- Games as a Post-9/11 Battlefield” in Andreas Jahn-Sudmann ted from a relationship between high concentration and Ralf Stockmann (eds). Computer Games as a Sociocultu- and things happening in the game. Their faces beco- ral Phenomenon: Games Without Frontiers War Without me a display of an individual relationship with the Tears. (United Kingdom: Palgrave Macmillan). 6. Brett Martin. (2007) ”Should Videogames be Viewed as Art?” game play, varying from a complete lack of expressi- in Grethe Mitchell and Andy Clarke (eds). Video Games and on to exhilaration. This work does not insist on an in- Art. (Bristol UK: Intellect Books). teractive relationship with the player/audience, as 7. James Newman. (2008). Playing with Videogames. (London reference to video games interacting has been redu- and New York: Routledge). ced only to their effects on the players’ faces. A 8. Marie-Laure Ryan. (2001). Narrative as Virtual Reality: Immer- sion and Interactivity in Literature and Electronic Media, viewer is under impression of being inside a video (Baltimore and London: The Johns Hopkins University Press). game, which indeed was the author’s intention, as he intended to present this video in a room which wo- Web resources uld be provided with tones from the video game, to ensure that people in the audience could perceive 9. Michael Hammel, Towards a Yet Newer Laocoon. Or, What themselves as elements of the virtual word. Taking We Can Learn from Interacting with Computer Games, into account this fact, along with the children’s com- http://www.chart.ac.uk/chart2001/papers/hammel.html ac- 26 ments heard in the video, addressing their virtual ri- cessed November,13,2010, 10. http://www.opensorcery.net/velvet-strike/sprays.html accessed november, November,13,2010, 11. http://farm1.static.flickr.com/73/205992926_0aab302647_o. jpg accessed November,13,2010, 12. http://www.youtube.com/watch?v=gRZBBA1HWsk accessed November,13,2010, 13. https://wiki.brown.edu/confluence/display/MarkTribe/ Mary+Flanagan accessed November,13,2010, 14. http://www.youtube.com/watch?v=AmFPURsKKh8 accessed November,13,2010, 15. http://www.youtube.com/watch?v=HfOUhwhdUV0 accessed November,13,2010, 16. http://vimeo.com/6743011 accessed November,13,2010, 17. http://www.youtube.com/watch?v=JVHGy9XEF9I&feature= related accessed November,13,2010, 18. http://www.youtube.com/watch?v=9BAM9fgV-ts accessed November,13,2010,

Summary

Relations between the Art and Video Games

When discussing the art of video games, three different contexts need to be considered: the ”high” art (video games and the art); commercial video games (video games as the art) and the fan art. Video games are a legitimate artistic medium subject to modifications and recontextualisations in the process of creating a specific experience of the player/user/audience and political action by referring to particular social problems. They represent a high technological medium that increases, with practically each new commercial game, the aesthetic potential of audio-visual performances and includes more complex narrations and characters/avatars. A number of artists take part in their creation: designers, composers and actors. Video games are a medium through which the fans of commercial games are trying to secure their position in the contemporary technologised culture. Key words: video games, art, artists, politics, phenomenology, body, experience, aesthetics, interactivity

27 Veronica Szinculics

FORME DE SOCIALIZARE CULTURALĂ A MUNCITORILOR MINERI DIN PERIOADA COMUNISTĂ ÎN BAZINUL MINIER MARAMUREŞ

[email protected]

Demersul nostru surprinde un aspect de istorie co- Contract, Dări de seamă asupra activităţilor evaluate lectivă a societăţii miniere din perioada comunistă. periodic, programele culturale şi de educare stabilite Considerată o perioadă prosperă şi bogată, datorită pentru fiecare an. valorii generate de munca de extracţie a resurselor din Adunările generale de Dări de seamă şi alegeri ale adâncul pământului, guvernarea comunistă consideră organizaţiilor sindicale constituie un prilej important necesar să-şi asume în totalitate socializarea muncito- de analiză a muncii depuse, discutarea planului de rilor din bazinul minier, creându-le condiţiile necesare muncă; organizarea ştiinţifică a producţiei muncii, fo- de culturalizare, de implicare în activităţi sportive, dar losirea completă a timpului de lucru, întărirea discipli- şi necesitatea angrenării în acţiuni de voluntariat a fie- nei în muncă, îmbunătăţirea continuă a condiţiilor de cărui muncitor. Apărută odată cu industrializarea ma- muncă şi de viaţă a celor ce muncesc, mobilizarea sivă a României, înregimentarea clasei muncitoare muncitorească pentru activităţile cultural-educative. care implica şi educaţia culturală, a fost una din princi- Se supun discuţiei Contractele Colective de muncă, an- palele preocupări ale vremii. Clasa muncitoare era pre- gajamente ale conducerii cu termene stabilite şi se nu- zentă în spaţiul urban sub forma unui grup sociocultu- mesc responsabilii pentru finalizarea propunerilor. În ral de o relevantă importanţă. Relevanţa era dată de afară de apărarea intereselor muncitorimii, documen- diversele forme de educaţie, de culturalizare, de socia- tele semnalează o muncă susţinută a sindicatelor în lizare pe care sindicatele, împreună cu conducerile asistenţă socială, se alocă sume pentru ajutoarele de unităţilor miniere, le-au conceput pentru fiecare ex- boală, pentru ajutorarea văduvelor, a orfanilor, dar şi o ploatare minieră în parte. Identitatea grupului munci- atenţie şi o implicare serioase în culturalizarea şi în alfa- toresc a fost experimentată de muncitori prin diversi- betizarea membrilor lor, punând problema comporta- tatea grupărilor sociale, unite însă la nivel de ramură: mentului, a alcoolului, a respectării orarului de lucru. grupuri sportive, grupuri culturale, brigăzi de agitaţie, Prima preocupare culturală a organizaţiei sindica- cluburi ştiinţifice, cercuri de informare şi de educare, le a fost înfiinţarea bibliotecilor. Starea acestora, pre- lectorate - toate făcând parte din ,,planul” guvernării cum şi buna sau proasta gestionare, este semnalată comuniste de a socializa şi culturaliza masa muncito- în toate documentele cu caracter specific. În cadrul rească din sectorul minier. Congresului Asociaţiei Inginerilor şi Tehnicienilor din O sursă importantă de bibliografie care ne permi- industria minieră susţinut la Bucureşti în anul 1932, se te evidenţierea subculturii miniere o constituie docu- cere la pct. 7 ,,Reorganizarea şcoalelor de maiştri mi- mentele oficiale arhivate la nivel de Exploatare sau nieri prin modificarea programelor analitice şi a con- de Regie minieră pentru minele aflate în bazinul mi- diţiilor de admisibilitate, astfel că se dau maeştrilor nier Maramureş. Având ca principal rol asigurarea minei o pregătire tehnică şi ştiinţifică egală cu cea a condiţiilor necesare pentru realizarea planului stabi- conductorilor tehnici”[1]. lit, organizaţiile sindicale organizează şedinţe şi întâl- Contractul colectiv de muncă pe anul 1955 încheiat niri cu reprezentanţii muncitorilor, în cadrul cărora se între Conducerea Întreprinderii de Deschideri miniere aduc la cunoştinţă şi se discută articole care compun Baia Mare şi între Comitetul de Întreprindere. Sectoare Contractul Colectiv de muncă, măsurile pentru îmbu- cuprinse – Ilba, Băiţa, Wilhelm, Cavnic, Ţibleş, Băiuţ, Va- 28 nătăţirea condiţiilor de muncă şi de trai stipulate în lea Roşie, Răzoare, la capitolul [2] Munca culturală de masă: Art.59. Comitetul de Întreprindere se obligă: să-i re în condiţii bune vor fi stimulaţi prin încadrarea lor în educe permanent pe muncitori, tehnicieni, ingineri şi şcoli de calificare pe meseriile respective. Art.66. Con- funcţionari în munca de educare politică şi culturală ducerea Întreprinderii şi Comitetul de Întreprindere se de masă, folosind din plin colţul roşu; să organizeze obligă să sprijine organizaţia ARLUS în ceea ce priveşte pentru muncitori, funcţionari şi elevi din şcolile între- desfăşurarea cursurilor de limba rusă prin crearea con- prinderii cel puţin 12 conferinţe şi lecţii având teme diţiilor necesare bunei desfăşurări a acesteia. Cultură politice, sociale, tehnice şi literare; să organizeze bibli- fizică şi sport: Art.68. Comitetul de Întreprindere se oteci volante la sectoarele de producţie, care să fie obligă să mobilizeze un număr de 50 de salariaţi pen- aprovizionate cu cărţi tehnice şi literare în limita preve- tru următoarele munci obşteşti: amenajarea terenului derilor bugetare; să organizeze şi să amenajeze un colţ de volei pe Valea Roşie; amenajarea terenului de fotbal roşu la Băiţa. Art. 60. În cadrul activităţii clubului pe de la Valea Borcutului. Art.69. Comitetul de Întreprin- anul 1955, Comitetul de Întreprindere se obligă să atra- dere se obligă să înfiinţeze următoarele secţii pe ramu- gă în rândul cititorilor bibliotecii cel puţin 150 de sala- rile de activitate sportivă: secţia de fotbal cu două riaţi. Art.61. Comitetul de Întreprindere se obligă să echipe, dintre care una la Baia Mare şi una la Băiţa; sec- popularizeze prin toate mijloacele, metodele de mun- ţia de popice cu o echipă; secţia volei cu 2 echipe; sec- că ale fruntaşilor sovietici şi ale fruntaşilor noştri din ţia tenis de masă cu 2 echipe; secţia de tir cu o echipă. întrecerile socialiste (imaginea nr.1). Art. 70. Comitetul de Întreprindere se obligă să sprijine secţiile sindicale în vederea mobilizării muncitorilor şi a funcţionarilor la excursii, conferinţe, şcoli, şedinţe; să ducă muncă de lămurire în cadrul colectivului sportiv ca membrii colectivului să achite cotizaţiile la timp; să folosească toate mijloacele de agitaţie şi de propagan- dă existente, ca: panouri, gazete de perete, filme sportive; să îmbunătăţească biblioteca cu un număr de 30 de volume cu conţinut sportiv; să organizeze un schimb de experienţă cu un alt colectiv sportiv din Baia Mare. Imaginea nr.1. Gazeta de perete, modalitatea de a promova În Procesul verbal/1960 al Adunării Generale a Con- şi populariza activităţile cultural-sportive. ferinţei Sindicale a Întreprinderii de Exploatări Baia Mare [3], tov. Muste Ioan de la Sectorul Şuior îşi expri- Art.62. Comitetul de Întreprindere se obligă să or- mă mirarea că în planul de dotare pe anul 1960 secto- ganizeze pomul de iarnă cu fonduri puse la dispoziţie rul Şuior nu a fost prevăzut cu o staţie de amplificare de către organele competente în acest scop. Art.63. şi cu înfiinţarea unei biblioteci, solicitând totodată să Comitetul de Întreprindere se obligă să asigure desfă- se asigure amenajarea unui teren de volei, a unei şurarea activităţii artistice prin: organizarea brigăzii mese de ping-pong şi obţinerea unui număr de schi- artistice compuse din 2-3 tovarăşi; atragerea a cel pu- uri pentru muncitorii sectorului. Tov. Ing. Chişu Vasile ţin 30 de salariaţi pentru întărirea formaţiunilor artisti- spune următoarele: „În privinţa culturalizării muncito- ce, ca echipa de teatru şi dansuri. Art.64. Comitetul de rilor din sectorul Valea Roşie, deşi acest sector se gă- Întreprindere se obligă să dea atenţie deosebită ridică- seşte în imediata apropiere a sediului întreprinderii, rii de noi cadre din rândurile tineretului şi ale femeilor totuşi prea puţini muncitori au reuşit să ridice cărţi din pentru trimiterea la cursuri superioare a unui număr biblioteca acestui sediu, reuşind mai de grabă să ridi- de doi tovarăşi. Art.65. Conducerea Întreprinderii şi Co- ce cărţi din biblioteca centrală din oraş, din cuză că mitetul de Întreprindere se obligă la intensificarea biblioteca întreprinderii s-a găsit într-o serie de mu- muncii de alfabetizare a neştiutorilor de carte prin ur- tări, necunăscându-se locul în care se găseşte. În pri- mătoarele mijloace: să organizeze cursuri de alfabeti- vinţa vizionării filmelor, deşi salariaţii sediului au reu- zare pe sectoarele de producţie, în aşa fel încât să cu- şit să vizioneze o serie de filme în colectiv, la nivelul prindă analfabeţii din sector; să iniţieze o acţiune de sectorului nu s-a dus o muncă de informare şi mobili- masă prin alfabetizarea neştiutorilor de carte; cei care zare a muncitorilor pentru a participa la astfel de vizi- s-au evidenţiat în munca de alfabetizare vor fi premi- onări, deşi muncitorii sectorului sunt dornici de a-şi aţi, iar muncitorii care au terminat şcoala de alfabetiza- mări gradul de cultură şi prin astfel de ocazii”. Tov. 29 Puşcaş Dumitru de la Ilba sesizează că organizarea ex- membri de sindicat. În cadrul organizaţiei culturale cursiilor la locuri istorice, faţă de angajamentele luate de sindicat se desfăşoară 154 de conferinţe pentru în contractul colectiv, nu s-a realizat şi cu membrii sin- un nr. de 15.862 de participanţi, 7 lectorate, 3 simpo- dicali de la sectoare, iar dacă s-a făcut, acesta crede că zioane de cultură generală cu 3.150 de participanţi; o s-a făcut numai în cadrul întreprinderii. formaţiune de dansuri cu 12 membri şi 15 manifestări; În cadrul E.M. Baia Sprie - Şuior [4], la dispoziţia o brigadă artistică cu 20 de membri şi 5 manifestări; o muncitorilor este pusă o bibliotecă cu un număr de orchestră de muzică uşoară cu 13 membri şi 16 pre- 7000 de volume de carte şi 5 biblioteci volante, unde zentări; o orchestră de muzică populară cu 15 mem- cărţile sunt schimbate trimestrial, se organizează 18 bri şi 15 prezentări; o fanfară cu 30 de membri şi 8 conferinţe tematice ,,Mecanizarea încărcării şi trans- prezentări; 6 cercuri cu 115 membrii şi 61 de acţiuni portului în abataje”; ,,Creşterea productivităţii muncii susţinute. la prelucrarea pe strunguri”; ,,Rezervele interne de flo- Comitetul Judeţean a ajutat comisiile femeilor din taţie, factor important în acţiunea de reducere a con- cartiere şi comune la antrenarea femeilor în întrece- sumului specific şi a preţului de cost”, precum şi 29 de rea politică pentru buna gospodărire şi înfrumuseţa- conferinţe politice. Funcţionează un cerc de artă plas- re a localităţilor respective şi la întreţinerea fondului tică, un cerc de acordeon şi unul de croitorie, la care de locuinţe. Formele de popularizare au fost: confe- participă 68 de tovarăşi. În cadrul căminului vechi se rinţe, şcoala mamei, seri de întrebări şi răspunsuri, în- pun la dispoziţia muncitorilor table de şah şi se vizio- tâlniri cu medicul, filme educativ-sanitare, emisiuni nează programe la televizor, tenis de masă, spectaco- radio locale, articole de presă, materiale de propa- le. Tablourile de la Cercul de arte plastice sunt expuse gandă. Comitetele comunale de partid au contribuit la expoziţii regionale, iar unele sunt trimise la expoziţii la susţinerea organizării de activităţi cultural-educati- în ţară. Tot în anul 1965 funcţionează formaţiile artisti- ve pentru femeile de la sate, ţinând seama de catego- ce: orchestra de muzică populară şi uşoară, formaţia ria de femei, de vârstă, de preocupările lor specifice, de dansuri, solişti vocali şi instrumentali, brigada artis- de cerinţele lor, mobilizând masele de femei sa parti- tică de agitaţie. (imaginile nr.2-4). cipe la activităţi, să facă propuneri în legătură cu acţi- unile ce urmau să se organizeze: ,,Comitetele sindicale din întreprinderi şi instituţii vor fi îndrumate să ini- ţieze şi organizeze activităţi cultural-educative menite să îmbogăţească nivelul de cunoştinţe politic şi de cultură generală a femeilor salariate. O dată pe lună se va organiza o activitate destinată femeilor” [6]. Se stabilesc forme obligatorii de educaţie sanitară prin popularizarea următoarelor lectorate/1968: ,,Şco ala mamei”; ,,Sfatul gospodinei” [7] În cadrul Clubului Femina din oraşul Borşa [8], anul 1980, s-au derulat lectorate cu temele: ,,Avortul şi consecinţele lui”, ,,Ali- mentaţia raţională”, ,,Ce trebuie să ştie o tânără în pra- gul căsătoriei”, ,,Ce trebuie să ştie o tânără mamă des- Imaginea nr. 2. Grup de femei de la E.M. Săsar la muncă pa- pre modul cum se cresc copiii”, ,,Ce înseamnă compor- triotică, 1984. tare civilizată”, ,,Respectă-mă şi te respect”, ,,Relaţia familie-copil”, ,,Regimul zilnic al copilului”, ,,Pentru că- În primele luni ale anului 1965 ia fiinţă Ansamblul minul dvs.”, ,,Despre feminitate”, ,,Am un soţ şi un tată folcloric muncitoresc, în cadrul căruia activează 60 de model”, ,,Arta de a fi calmă”, ,,Bugetul familiei”. muncitori, şi care susţine în primul an de înfiinţare În cadrul Comitetului municipal Baia Mare se orga- peste 18 spectacole. Tovarăşii care s-au evidenţiat în nizează lectorate la Casa de Cultură cu titlul Femina activitatea culturală au fost: tov. Kovacs Geza, Petres- Club [9], cu temele: ,,Vocaţia creatoare a femeii” şi un cu Gheorghe, Csepregi Zoltan, Bojan Veronica, Oje- simpozion cu titlul ,,Funcţia educativă a femeii în soci- gar Iuliana, Ilieş Nicolae, Trif Pălăguţa, Meszaroş Vasi- etate”, o expunere despre etica modei urmată de o le. În cadrul E.M. Săsar, [5] în anul 1967 există un nu- paradă a modei. Cu sprijinul Organizaţiei orăşeneşti 30 măr de 2651 de salariaţi în întreprindere, toţi fiind Baia Mare se organizează, în colaborare cu Comitetul orăşenesc de femei Vişeul de Sus, simpozioane pe te- 1977-1978: ,,Igiena copiilor de vârsta mijlocie”, ,,Rolul mele: ,,Pagini din trecutul de luptă al partidului”; ,,Pe mamei şi al familiei în formarea şi educarea personali- 50 de trepte de lumină”. Pentru cunoaşterea şi respec- tăţii copilului”, ,Importanţa lucrurilor mici în educaţie”, tarea legilor ţării de către femei - muncitoare, sătence, ,,Rolul activităţilor pioniereşti în formarea profilului intelectuale - unele comitete de femei au organizat în- moral al elevilor”, ,,Dragostea pentru muncă şi patrie tâlniri între femei şi jurişti, au mobilizat femeile la ex- începe în familie”, ,,Viaţa în familie depinde de noi”, puneri, consultaţii juridice cu temele: ,,Respectarea le- ,,Timpul liber şi rolul lui în formarea omului integru”. galităţii socialiste – datorie a fiecărui cetăţean”; ,,Res- Comitetul Orăşenesc al femeilor din Cavnic planifi- pectarea regulilor de convieţuire socială”; astfel, în te- că pe semestrul II, anul 1980, următoarele: I. Activita- matica lectoratelor din municipii şi oraşe au fost inclu- tea economico-educativă şi cultural-artistică a feme- se şi expuse teme: ,,Unitatea şi forţa morală a familiei în ilor; Continuarea activităţii de susţinere a lectorate- socialism”, ,,Mama, factor activ în educaţia copiilor”, lor: ,,Aportul familiei la formarea deprinderilor de ,,Responsabilitatea părinţilor privind formarea condui- conduită civilizată a tineretului”, ,,Apariţia vieţii pe tei morale şi a ţinutei adolescenţilor”, ,,Comportarea pământ. Evoluţia speciilor”, ,,Igiena intimă a femeii”, civilizată a tineretului”, ,,Dragoste şi prietenie” De ziua ta, Republică iubită”. II. Participarea femeilor În cadrul Organizaţiei de femei din Baia Sprie există la acţiuni edilitar-gospodăreşti şi de înfrumuseţare a un nr. de 7.614 femei în anul 1978. În cadrul E.M. Cavnic oraşului: concursul ,,Blocul, casa cea mai îngrijită”, III. activează un număr de 214 femei. Implicarea femeilor Educarea mamelor în spiritul ocrotirii mamei şi copi- este slabă, se propune înfiinţarea unei brigăzi artistice. lului: organizarea de acţiuni comune de colectare a borcanelor şi sticlelor; diversificarea şi îmbunătăţirea formei de muncă voluntară şi politică; ,,Sanitarii pri- cepuţi”, ,,Şcoala mamei”. În iarna anului 1980, Comitetului de femei de la E.M. Baia Sprie, participă ,,cu multă plăcere” [11] la lectoratele cu femeile din Tăuţii de Sus şi Chiuzbaia. Se deschid cursuri în cadrul Universităţii cultural-şti- inţifice 1980-1981 cu temele: ,,Medicina şi viaţa”, ,,Igi- ena în alimentaţia publică”, ,,Operaţia oarbă”, ,,Conse- cinţele avortului”, ,,Ferirea copiilor de accidente”. La E.M. Şuior, comisiile de femei, pe lângă realizarea şi depăşirea planului economic, au organizat acţiuni de colectare a ciupercilor din pădure necesare cantinei muncitoreşti din întreprindere, la fel Comisia de fe- Imaginea nr. 3. Echipa feminină de popice, E.M. Nistru, 1979. mei din Chiuzbaia participă la organizarea celor două expoziţii de artizanat. La Cavnic [10] se organizează concursul ,,Prietenii donatorilor de sânge”. Se obţine locul III la concursul judeţean dedicat Semicentenarului Crucii Roşii, la care au participat muncitoarele de la E.M. Cavnic. Cu un an în urmă au obţinut locul I la acelaşi concurs şi au reprezentat judeţul la faza pe ţară. Aspectele negative prezentate asupra activităţii colectivului de femei din Cavnic, 1978, au fost: participarea în prea mică măsură la Cântarea României; nerealizarea grupului de cor; nerealizarea adunării număru- lui de borcane planificate pentru oraşul Cavnic, femeile de la locul de muncă neachitându-se absolut deloc de această sarcină; realizarea planului economic al femeilor din Cavnic pentru fondul pomului de iarnă 1978 Imaginea nr.4. Grup folk dans, E.M. Nistru, Băiţa, Valea Bor- doar pe jumătate. Lectorate desfăşurate în Cavnic, cutului, 1948. 31 Înscris în festivalul naţional ,,Cântarea României”, variant of subsistence. The ”enlightenment” concep- concursul ,,Munca, tinereţe, frumuseţe” ajuns la a şap- tion of the workers, as form of socialization accepted tea ediţie, deschide porţi spre o largă afirmare a poten- by the political régime, had as foundation the party’s ţialului creator al tinerelor fete în diverse domenii [12]. need of domination and standardization. The cultu- Prin programele propuse, Partidul reuşeşte să ral, social and sportive programs had a double role: pună o mască culturală peste perioada studiată, re- to create an organized and supervised way of sociali- zistentă în timp, care exprimă totala dedicare a mun- zation and to stimulate the implication in the life of citorului, femeie sau bărbat, în toate formele de soci- community. Using the syndicate and the manage- alizare impuse. Toate aceste măşti nu au reuşit să as- ment of the mines, the party gets to create a trend of cundă realităţi din viaţa dură a muncitorilor mineri, a cultural, social and educative ”prosperity”. familiilor acestora sau a femeii, atât de des clamată în Keywords: miners, communist party, propagan- documentele vremii. da, working-class cultural activities, socialization, Ma- ramures’ mines. Bibliografie

1. Analele minelor din România, februarie 1932, p. 40. 2. Consiliul Judeţean al Sindicatelor MM. Consiliul local Sindi- cal. Sindicatul deschideri miniere Baia Mare - 1955, Fond. Nr. 84, dosar 16, p. 16-30. 3. Documentele Conferinţei Sindicale 1960, Fond. Nr. 990, dosar nr. 50, p. 1-12. 4. În Dare de seamă a Comitetului sindical Baia Sprie, 1965, fond nr. 84, dosar 128/1966. 5. Dare de seamă a Comitetului sindical Baia Mare, Exploatarea Minieră Săsar, dosar 148, 1968, p. 27-30). 6. Plan de muncă a Comitetului de femei/1968, Comitetul Regional P.M.R. Maramureş. Arhiva de partid. Fond nr. 52, dosar 4, p.28. 7. Conferinţa Judeţenă a femeilor din judeţul MM, Fond documentar nr. 52, dosar nr. 5, p. 40. 8. Dare de seamă asupra activităţii desfăşurate de comitetul orăşenesc de femei din oraşul Borşa. Comitetul orăşenesc al femeilor Borşa. Fond nr. 55, dosar nr 10/1981, p. 10-18. 9. Informare privind contribuţia comitetelor şi comisiilor de femei Maramureş, Fond 52, dosar nr.8/1971 p. 12-14. 10. Comitetul Judeţean al femeilor MM, Fond 52, dosar nr. 18, anul 1978, p.34-68, 48-50, 63-68. 11. Comitetul orăşenesc al femeilor Baia Sprie, fond 52, dosar nr.28, anul 1980, p. 16-18. 12. Comitetul UTC de la TAGCM Maramureş, manifestare cu o pro- fundă valoare educativă în Pentru Socialism, 4 iulie 1989, p. 2.

Summary

Types of Cultural Socialization of the Miners in the Communist Epoch in the Maramures Area

Strongly promoting the policy of industrialization, the communist party created, by the subordinated cultural levers, an efficient propaganda for the mine’s workers. Considered as a hard job, because of the ru- dimentary working conditions and the feeble social protection, the mining industry was accessible for common people, without a special qualification, as 32 Laura-Rebeca Precup Stiegelbauer, Rodica Teodora Biriş, Ţirban Narcisa

The Roma Subcultures in European Projects - a Wish for Academically and Socially Inclusion

[email protected]; [email protected];

Introduction protection, preservation,[email protected] affirmation, development and free manifestation of cultural ethnic identity, lin- The word subculture is a word, which has been, guistic and religious national minorities in Romania. It used a lot lately in various contexts. Its presence in promotes the spirit of ethnic tolerance, mutual res- the everyday life has been noticed and recognized. pect, intercultural dialogue, and collaboration. Hence, Unfortunately, according to our personal research, its it is noticeable that in the last year, with the help of the Romanian translation, without any further explanati- local/national/international institutions, to the Roma on can bring confusion in the mind of the common Subculture it was given a emphasized attention. listener. However, in order to get the population used The people designated as Roma or ‘Gypsies’ gene- to the term and more important than that to its mea- rally occupied an economic niche of commercial no- ning, after Romania joined the European Union in mads (travelling smiths, musicians and so forth). This is 2007, the Romanians became privileged as many Euro- reflected even in their name ever since in their own pean funds were allotted to different educational identity as Gypsies, these ‘nomads of the plains’ have projects, which had as focus a subculture. The Faculty been labeled less-suitable by the ‘host nations’ ran- where the three of us come from, participated in vari- ging from India; ‘Tigani’ or ‘Zigeuner’ relating to a long ous European/International projects, which went ‘sejour’ in Persia; and ‘Egyptians’ replicating their for- even deeper, namely they focused on a specific well- mer residence in little Egypt or the bend of Pelopones known subculture: the Roma Subculture. near Mount Gype from which the English term ‘gypsy’ is derived. Are Roma people/the Gypsies a Subculture? Many current stereotypical depictions still con- struct the Roma as a wandering people, but in fact, In Romania there are 20 minorities, which are recog- since the first Romani targeted policies in South-Eas- nized by experts. Some examples include Bulgarians, tern Europe and their position was consigned to the Jews, Germans, Italians, Hungarians, Poles, Roma, Ta- margins of economy and society, where they experi- tars, Turks, and Ukrainians. In agreement with Romani- enced increased hostility throughout the 19th and an Constitution, each minority is represented in the De- 20th century. Even when Nicolae Ceauşescu came to puties’ Chamber, with the exception of the Hungarian power, he tried to include them in the local workfor- minority, which is even represented by a political party, ce, but generally, they are traditionally understood as due to the large number. Recently also the total number a heterogeneous group of beggars and thieves, whi- of immigrants from China and Moldavia has risen. ch was accompanied during the 19th century with As the Ministry of Culture and National Heritage romantic understandings of them as a separate ‘peo- even has an office for its minorities, this is in charge of ple’ with an own exotic culture and foreign language. facilitating the inter-cultural dialogue. The Minority Even the ‘poverty problem’ accompanying Culture Department is accountable for several pro- Romania’s transition from communism to EU accessi- grams which are responsible for a framework for the on played an important role, since the transition 33 years which have registered some progress towards ons to similar, transnational social -educational pro- integration in the light of Europe’s insistence on a blems and applying them in local communities/ in stronger commitment to Gypsies’ welfare. We focus local subcultures. on the crucial matter of education and examine the The target groups and hence beneficiaries of the policy initiatives of the last 15 years and the Gypsies newly devised programs in local universities were response, with particular reference to Banat since this decided upon by each country’s participating univer- ethnically-diverse part of Western Romania has a dis- sity according to the following criteria: tinguished record for social integration, as the it has – the degree to which the social problem affected been demonstrated, to the point where it may provi- young and old and posed the risk of becoming a de a model for progress in other parts of the country. further social jeopardy, enhancing social and do- Leaving aside historical differences, we can obser- mestic violence, lack of social adjustment and the ve nowadays that on both sides a number of com- ever increasing unemployment rate; mon components have influenced policy making on – the degree of poverty and lack of institutional- the issue of trying to include Romani or Roma mino- educational support; rities in the daily life of Romania and maybe in the – the degree of financial and/or other forms of assis- regular educational system where some can even tance needed in order to alleviate the causes AND function as a positive example for some others. effects of existing circumstances; – the potential of further dissemination within the European Projects same group in other regions and in the international community. In the last years, the projects from which our Fa- culty was a part of, always had in a small or large part Another international project, this time an Eras- something to do with the abovementioned subcul- mus IP, with students from our faculty, had a signifi- ture. Everybody knew that if there was a project to be cant part, which involved the Roma subculture. Al- written, in order to be approved by the European ways when there was a topic which the Romanian Union, there should be somehow, something with team should debate upon and on which to do some Roma Subculture. In this paper, we will briefly focus research and bring footage, everybody, from all the just on the two main ones. participant countries agreed that it is best for us to A first project was a Grundtvig project. In an inter- have the topic related to the Roma Subculture. For national educational attempt to help alleviate in- everybody it seemed that we had the most experien- creasing social problems the European Union, a regi- ce with this type of subculture, that we understood it on faced with flailing recession, goes through, collea- better and that we could bring something interes- gues from Bristol University of East England (UK) and ting. In the eyes of the foreigner or of the European Bekescaba (Hungary) Tessedik Samuel University Union, the Roma subculture society needed to be in- have been working alongside ”Vasile Goldis”Western cluded in …everything. However, there still remai- University, our university (Arad, Romania) for two ned the question, after all the projects, do they still running years aiming at developing insights into in- really want to be included? tercultural dialogue on topics of mutual social and From an academical point of view, in the last years economic concern for the countries involved, in or- big efforts have been taken to offer free tuition for this der to develop programmes of study and empower- subculture, in order to increase the number of the ment in and with the help of higher educational insti- educated ones. Along with this, came the so called po- tutions in the respective countries. Courses designed sitive discrimination, which the other persons belon- for underprivileged groups of lower socio economic ging to the Romanian society were faced with. Why status (SES) to which the Roma population belongs. just them and not us? Why free for them and not for The definition of intercultural dialogue that infor- us? The irony is that, very often the free of charge pla- med our work extends this notion as ”an open and ces at the university remained vacant as they did not respectful exchange of views between individuals want to go to school, or even worse, they could not go and groups belonging to different cultural backgro- to school, as they did not graduate high school. unds that leads to deeper understanding of diverse Social and Academic Inclusion of certain subcultu- 34 world views and practices”, to a way of finding soluti- res has proved to be very difficult if the will is not present on both sides. Which project can be considered Rezumat to be successful and how much success is really a success, this we believe that it cannot be compared as Subculturile rome în proiecte europene – o do- no good deed is ”better” than another good deed rinţă pentru includerea academică şi socială and no successful project involving humans and their problems can be compared to another in an oversim- Lucrarea de față se dorește a fi o scurtă introduce- plifying attempt at stereotyping. re a cititorului într-un domeniu de larg interes in ultimii ani pentru societatea academică românească si Conclusions nu numai, și anume, Subcultura Romă. Proiectele academice europene ale facultății de unde provin cele Encouraging people to take action is giving them trei autoare au avut întotdeauna în componeța lor, permission to replicate attitude, behaviour, projects, într-o măsură mai mare sau mai mică Romii. Dorința programmes, empowerment techniques, boosting existentă a Uniunii Europene de a include academic their self-confidence and dynamic involvement. și social această Subcultură s-a dovedit a fi o reală pro- Offering encouragement and coherent, pragmatic, vocare din care trebuie, organizatorii de proiecte să visible help to people who find themselves in dire fie înțelepți și să ia tot ce e e mai bun, neavând need can boost their motivation and help them per- așteptari foarte mari de la o subcultură imprevizibilă. severe during times of strife. Showing our empathy and support was the most Summary effective way of offering encouragement to the idea that academically and social inclusion of the Roma Subculture is doable in all the projects, but we should The Roma Subcultures in European Projects - always remain grounded and appreciate the mini- a Wish for Academically and Socially Inclusion mum or the maximum of what we can get as an outcome of our projects. The targeted Roma subculture This paper is meant to be a short introduction of people is offered an educational framework within the reader into a domain, which, lately, has become which they can develop plenary their abilities, com- interesting for the Romanian Academic Society and petencies and innate potential without having the not only, namely, the Roma Subculture. The Euro- feeling of being put in a second hand citizen situati- pean Academic Projects of the Faculty where the on, can extrapolate the outcomes to various domains three authors come from were always composed of, and lead normal lives. in a small or big part the topic of the Roma. The existing wish of the European Union to include Academi- References cally and Socially this Subculture, proved itself to be a real challenge, out of which the project organisers 1. Chan, Jennifer (2006) ”Between Efficiency, Capability, and need to smart enough, and take only the best, not Recognition: Competing Epistemes in Global Governance,” having big expectations from an unpredictable sub- Comparative Education. Vol 43(3), pp.359-376 culture 2. Biraimah, Karen (2003). Transforming Education, Transfor- Keywords: Roma, subculture, university, challen- ming Ourselves: Contributions and Lessons Learned. Com- parative Education Review, vol. 47, no. 4. ge, project, privileged, Romania 3. Ovando, C., & McLaren, P. (2000). Cultural recognition and civil discourse in a democracy. In Ovando & McLaren (Eds.), The politics of multiculturalism and bilingual education: Students and teachers caught in the cross fire. Boston: McGraw-Hill. 4. Tomasevski, K. (2003). Education Denied: Costs and Remedies, Zed Books, London and New York. 5. Westheimer, J. and J. Kahne (2003) ”What Kind of Citizen: Political Choices and Educational Goals,” Encounters on Education, 4, Fall, 47-64.

35 INTERVIU

36 Daniela Sitar Tăut

În dialog: Daniela Sitar-Tăut- Libuša Vajdová

[email protected]

„mai este un factor care sărăceşte şi deprivează foarte necesare; al doilea – activitatea oamenilor de exilul românesc – diferenţierea pe naţiuni” cultură plecaţi din România care nu scriau literatură „dacă ne ocupăm exclusiv de exilul literar, sără- beletristică, ci activau în domenii ca filosofia, religio- cim faţa lui adevărată” nistica, critica literară, istoriografia, dar şi sociologia, antropologia, artele plastice, şi de ce nu, şi în ştiinţele Daniela Sitar-Tăut: Stimată doamnă Libuša Vajdo- exacte, medicină, matematică, IT etc. Mi-am dat sea- vá, v-am cunoscut în toamna anului trecut, la Uni- ma de variabilitatea exilului românesc răsfoind Enci- versitatea Comenius, la un simpozion internaţio- clopedia exilului românesc 1945-1989 (2003) a lui Florin nal Exilul literar românesc, înainte şi după 1989, Manolescu unde cititorul are direct sub ochii lui vari- unde aţi prezentat o comunicare despre acest su- etatea şi modalităţile fără sfârşit ale existenţei româ- biect, văzut însă prin prisma exegezelor, istoriilor neşti în străinătate. Dar şi din experienţa proprie – am şi studiilor literare. Cum se vede exilul prin ochea- întâlnit foarte mulţi români în lume, chiar înainte de nul cercetătoarei de la Institutul de Literatura Uni- anul 1989. Pe lângă polonezi, ei au fost întotdeauna versală al Academiei Slovace de ştiinţe? cei mai numeroşi şi îmi aduc aminte cum forfoteau tinerii pe culoarele lui EHESS la Paris, de am crezut că Libuša Vajdová: mi-am greşit locul. De asemenea, la congresele com- paratiste ICLA prin Germania, Franţa, Canada. Şi nu În primul rând, ar fi bine să ne lămurim despre ce mai vorbesc despre oamenii din domeniul filmului, fel de exil vorbim. Faptul că noi toţi (românii, slovacii, muzicii care de multe ori şi-au schimbat numele. Din cehii, polonezii, ungurii, ruşii etc.) trăim într-o zonă Cehoslovacia nu era în străinătate nimeni pe atunci. unde exilul este un fenomen tradiţional, des şi variat, Cred că dacă ne ocupăm exclusiv de exilul literar, să- ne dă voie să discutăm ore întregi numai despre di- răcim faţa lui adevărată. Chiar în cazul literaturii pro- verse modalităţi ale exilului. Faptul acesta s-a mani- priu-zise trebuie să ne dăm seama că fără munca zil- festat şi la simpozionul amintit. nică şi nu prea spectaculoasă a celor care nu erau Presupun totuşi că aţi întrebat de exilul românesc. scriitori, dar scriau recenzii, articolaşe de populariza- Exilul românesc a fost nu numai masiv, dar şi foarte re, articole pentru diverse enciclopedii, exilul literar diversificat, din variate domenii şi specializări. Mi se nu s-ar fi făcut cunoscut, nici nu ar fi putut răzbate. pare însă ciudat că în pofida variabilităţii şi istoriei Nici în străinătate, nici în România. Şi mai este un fac- lungi ale exilului românesc se discută aproape exclu- tor care sărăceşte şi deprivează exilul românesc – di- siv despre cel literar. Cred că este un fel de a-l falsifica. ferenţierea pe naţiuni. Aţi observat că întâi şi întâi se Încerc să atrag atenţia spre alte moduri ale exilului – discută despre naţiune? Arată cam aşa: „Mă, zi, cine e şi anume două: primul – existenţa şi activitatea diver- ăsta? E de origine ungurească din Transilvania? Sau selor ziare, reviste, cenacluri, redacţii, partide politice, evreiască din Moldova? A, ăsta nu e exilatul românesc, emisiuni de radio sau televiziune etc., cu alte cuvinte nu aparţine nouă. Şi cum a scris în România? În germa- comunităţilor mai mari sau mai mici, care aveau rolul nă? A, nu e al nostru.” Şi în final: „Noi nu vrem Premiul de contact, de viaţă socială în lumea străină şi erau Nobel care nu e al nostru.” 37 E ca şi cum aş auzi glasurile sceptrelor de acum mioticieni, chiar dacă ar fi fost un Iuri Lotman, era im- două sute de ani. Tocmai exilul a dat posibilitatea ro- posibil să-i găsim. De aceea, din România îmi aduceam mânilor să dovedească în ce măsură sunt capabili să regulat teancurile de cărţi de specializare, fie de autori realizeze valorile apreciate mondial, trecând peste gra- români, fie traduse din limbile mondiale, apărute de niţele naţiunilor. Să-i împărţim în ai noştri şi ne ai noştri obicei la Editura Univers. În plus, trăiam în sisteme în funcţie de limbă sau naţionalitate....? Interesant. aproape identice. M-am împrietenit cu mulţi colegi din domeniu ca Mircea Anghelescu, Andrei Nestorescu Daniela Sitar-Tăut: Când a început apropierea sau Monica Spiridon, instruiţi şi informaţi, cu care am Dvs. de cultura română şi care a fost prima pro- discutat la Institutul de istorie şi teorie literară George vocare (traducere)? Călinescu al ARS, cu care sunt încă în contact şi care Libuša Vajdová: m-au orientat. Dar cel mai mult l-am admirat pe prof. Alexandru Duţu care m-a introdus în operele de La Înainte de a începe studiile universitare nu m-am Nouvelle Histoire din Franţa şi în teoria mentalităţilor interesat de fenomenul românesc, învăţam numai lim- sau pe prof. Marino cu care am comunicat mai ales pe ba franceză. Dar la liceu am avut latina care la facultate, tema literaturii comparate. Nici în limba slovacă, nici în poate, m-a îndreptat spre o altă limbă romanică, cea cea cehă nu apăreau traducerile din lucrările acestor română, în combinaţie cu franceza. Momentul decisiv şcoli, de fapt eram nevoiţi să le citim în polonă. Cu lim- a fost călătăria în România cu colegii mei de la univer- ba mea română am avut un mare privilegiu, am putut sitate în timpul vacanţelor după anul întâi de studii. să le citesc ca în a doua limbă maternă. Atunci, România ne-a cucerit absolut de tot şi am ră- Pe de altă parte, ca să arăt cititorului slovac şi cealal- mas aşa pe viaţă. E interesant că acest lucru se repetă. tă faţă a României, fascinantă, necunoscută, am ţinut S-a întâmplat şi colegilor mei şi se întâmplă şi astăzi mult să întocmesc antologia nuvelelor româneşti din studenţilor noştri (din Slovacia, Cehia, Polonia etc.). Din secolul 20, traduse împreună cu colegii mei, care a apă- clipa aceea nu m-aş fi răzgândit să părăsesc această rut la editura Slovensky spisovatel exact în anul 1989 limbă şi cultura deloc. Am citit pe urmă şi câte ceva din sub titlul Pierduţi în Balcania. Acest titlu era preluat şi literatura contemporană şi m-a fermecat o scriitoare puţin schimbat după titlul unei nuvele de Fănuş Neagu. emblematică a epocii respective sau a modernităţii Dar, trebuie să accentuez, nu era gândit absolut deloc noastre de generaţie, Sânziana Pop, cu nuvela ei Nu te în sensul peiorativ, dimpotrivă. Balcania era o ţară miti- lăsa niciodată. Asta era prima mea traducere şi cred că că, ireală, de imaginar, fantezie şi de împletirea ruralu- şi credoul meu. Pe urmă am aflat mai multe din istoria lui cu natura, cu istoricul interpretabil, dar cu atât mai românilor, iar din literatura română de atunci m-a fas- fascinant, unde mai putem simţi reziduurile basmelor cinat modul ei de a construi miturile, de a le dezvolta, orientului dublate de ideile şi sobrul occidental. Cred că de a imagina ţinuturile mitice cu elementele rurale, din este acel ceva care-i atrage pe tinerii noştri studenţi şi natura sau din istoria românească desfăşurată în ţinu- astăzi, această variabilitate şi multiplicitate culturală, tul acesta întortocheat, plin de rămăşiţe istorice şi cul- capacitatea de primire şi de creativitate. Şi cred că este turale din diverse părţi ale Europei Occidentale, Estice, şi motivul pentru care literatura românească este atât Sudice sau din Balcani. Niciodată nu am crezut că Bal- de bună şi diferită de celelalte din lume. can înseamnă ceva dehonestator. Din contra. Pentru mine Balcanul sau mai bine Balcanii au rămas ţinuturi- Sitar-Tăut: Care este autorul de care vă simţiţi cel mai legată sufleteşte din literatura română? le acelea fermecate precum le-am cunoscut – pe de o Dar din cea universală? Motivaţi. parte pline de mituri, obiceiuri populare, artă plastică fascinantă (pictura şi sculptura) fie cea bisericească din Libuša Vajdová: nordul Moldovei, fie cea modernă, iar pe de altă parte o lume severă de învăţaţi, de educaţie, de cunoştinţe, Doresc să spun aici că primul meu roman tradus lumea în care se discutau cărţile occidentale care în din literatura română a fost Îngerul a strigat de Fănuş Cehoslovacia nici nu puteau să apară. Din motivul Neagu. Am avut norocul că domnul Fănuş Neagu m-a acesta România are un loc aparte în orientarea şi pre- primit în cercul familiei Dumnealui şi că a fost dum- gătirea mea. În Cehoslovacia aveam pe timpul meu o nealui cel care m-a făcut să cunosc România, să o văd bună pregătire structuralistă sau formalistă. Dar pe se- cu ochii mei, să vizitez nenumărate monumente isto- 38 rice şi culturale care mi-ar fi rămas ascunse altfel. Gra- unul din puţinii autori care au o viziune extrem de clar- ţie dumnealui, mi-am dat seama de diversitatea şi văzătoare, fără să-i fie frică de a spune deschis ce consi- bogăţia geografică, culturală şi socială a României. deră el realitate în diverse evenimente istorice sau cul- Graţie operei lui, mi-am dat seama şi de alte spaţii ale turale din istoria Românilor pierdute sub stratul de mis- literaturii române, ceea ce nu puteau să mi le dea tra- tificări sau idealizări. Desigur, e problematic să fie ac- ducerile din Liviu Rebreanu, el fiind foarte asemănă- ceptat de toţi şi nici nu e nevoie să fie – el pune întrebă- tor cu autorii slovaci. Spre exemplu, literatura criptică rile necesare. E un fenomen asemănător cu cel expri- din ultimul deceniu al lui Ceauşescu am înţeles-o ca mat de opera colectivă, publicată în engleză de câtre principiu prin operele lui. Chiar dacă e subestimată, Marcel Cornis-Pope şi John Neubauer Istoria culturilor să nu pierdem din vedere că e un fenomen foarte literare (History of Literary Cultures, I-IV, Benjamins 2006- special a literaturii româneşti. E o limită a literaturii de 2010) care se ocupă de literatura şi cultura românească conţinut contra unui regim politic, interesantă ca me- într-un mod cu totul neobişnuit, foarte potrivit situaţiei todă, ca gen, cu imaginarul ei, dar incomunicabilă din Europa din ultimele două secole, plină de fenome- după pierdera circumstanţelor şi foarte greu sau ne eterogene şi contradictorii, ca plurilingvism, multi- practic imposibil de tradus. Datorită acestor orientări etnicitate sau religiozitate diversificată şi schimbătoare. am putut sa mă dirijez pe urmă spre gândirea despre Nici această operă nu e corect sau tradiţional istorico- literatura unde am devorat Viaţa şi opiniile lui Zahari- literară, dar e foarte inspirativă. as Lichter de Matei Călinescu sau Craii de Curtea Veche Daniela Sitar-Tăut: Rumunská literatúra v sloven- de Mateiu Caragiale care este o sursă de inspiraţie skej kultúre (1890-1990) /Receptarea literaturii române sau de reflectare pentru mine şi astăzi. în Slovacia între 1890 şi 1990, publicată în anul 2000 la În ce priveşte literatura universală, şi asta se leagă de Bratislava, de către Academia Slovacă de Ştiinţe, în România. Un lucru extrem de interesant la Bucureşti cadrul colecţiei „Stručné dejiny umeleckého prekladu este teatrul. Am văzut o mulţime de piese din literatura na Slovensku” (Scurtă istorie a traducerilor literare din universală pe scenă românească, spre exemplu Hamlet Slovacia) constituie o lucrare de pionierat, fiind pri- în versiunea neprescurtată şi în limba română declama- ma monografie, primul studiu sintetic ce valorifică toare, tragică, puternică (prima şi ultima dată, nimeni procesul de difuzare/traducere/receptare a scriito- nu-l mai dă aşa), Meşterul şi Margareta de Bulgakov, pie- rilor şi oamenilor de cultură români în acest areal se de început de Gorki, Cehov, câteva piese de Vişniec geografic. Cum v-a venit această idee? Relevaţi, vă şi multe alte piese din literatura universală şi româneas- rog, circumstanţele. că. Din cultura românească m-a cucerit pe deplin teatrul. De la punerea în scenă, concepţie regizorală, câte- Libuša Vajdová: odată foarte stranie, dar nu vulgară, declamare emfati- că cu voce tare, emoţie, pasiune, condescenţă şi înţele- Nu era o idee care mi-ar fi venit. Dacă cineva studia- gere, dublate de ironie şi supralicitare, cu care este jucat ză o literatură din afară de contextul ei de origine sau repertoriul clasic, mai ales cel rusesc, în plus pantomi- dacă traduce din ea, o privire la ceea ce s-a făcut sau mă ... e un deliciu. Cred că teatrul românesc face parte a cum se prezintă această literatură cititorului străin (aici formaţiei şi a orientării mele profesionale spre români- slovac) este de neînlăturat, se conturează automat şi se tate şi motivul că citesc cu plăcere textele lui Proust, actualizează tot timpul. Nu se poate traduce o operă Borges, y Gasset sau Pamuk. O mare iubire în poezie a fără ca traducătorul să ştie dacă era tradusă deja şi fost Bacovia, Blaga, dar şi Arghezi, pe alocuri, dar în ulti- cum. Un rol important are nu numai momentul con- ma vreme m-am întors la Blaga şi Baudelaire, dar şi la temporan de schimb, dar şi tradiţia recepţională, deci Cărtărescu. Desigur, opera lui Eliade, fie de specialitare, imaginea unei literaturi străine în contextul de cultură fie de beletristică, e pentru mine o sursă de cunoaştere, (atenţie, nu de literatură) primitoare. Lucrarea menţio- dar şi de pătrundere în lumile necunoscute, de a trăi nată este rodul unul studiu îndelungat. În plus, cum într-o pură închipuire. Cu mare interes am citit Jurnalul lucrez în cadrul unui institut de istorie şi teorie a litera- lui Sebastian despre care am şi scris şi în care m-a inte- turii universale, unde se face literatura comparată resat mai ales atmosfera interbelică a fluxului de mo- spontan, problema m-a interesat şi din punctul de ve- dernizare amestecat cu conservatorismul. Admir anali- dere teoretic ca proces al receptării. Despre acest feno- zele lui Matei Călinescu sau eseurile lui Horia-Roman men am scris un studiu în care am încercat să-mi clari- Patapievici din care am şi tradus. Cred că Patapievici e fic noțiuni ca străin, străinismul, alteritate, deschidere 39 spre altul sau invers, al nostru şi ne al nostru, istoria ori nu numai parţială, dar şi altfel decât literatura origina- tradiţia receptării unei literaturi, poziţia traducerii faţă lă. Aşa ceva ca o imagine fidelă a literaturii străine nu de literatura ei de origine, poziţia traducerii faţă de există. Chiar dacă numărul traducerilor este ridicat, ni- operele originale din literatura primitoare, funcţia tra- ciodată nu e de ajuns. Din literatura română au fost ducerii în acest context, valoarea ei, aspectul ei materi- traduse în limba slovacă cam o sută de titluri în volume al, financiar, contexte şi motive de alegere, rolul editu- şi câteva sute în periodice. Materialul, deşi interesant şi ilor, grupurilor de literaţi, traducători, critici literari, diversificat, nu mi s-a părut însă suficient să descifrez găştilor literare, funcţia concurenţei bunurilor simboli- vreo tendinţă, vreo opţiune artistică care s-ar repeta în ce, evaluări, distincţii de tot felul, spus în limbajul lui el. În momentele de cumpănă mi-au venit în ajutor în- Bourdieu etc. Toate acestea le-am folosit pe urmă şi în totdeauna traducerile din literatura română în limba lucrarea mea despre receptarea literaturii române in cehă care au fost de multe ori paralele sau uneori chiar cultura slovacă. substituiau traducerile în limba slovacă. Cum e posibil? La început am lucrat în cadrul grupului împreună cu Între limbile cehă şi slovacă există o mare apropiere specialiştii în mai multe literaturi unde ne-am dat sea- lingvistică, care permite o comunicare directă fără pro- ma treptat că există unele probleme, dacă nu chiar bleme de înţelegere, datorită căreia oricine poate citi identice, atunci foarte asemănătoare, în procesul de re- în ambele limbi direct. Bilingvismul acesta s-a arătat ca ceptarea a literaturilor străine. Din acest motiv au fost un factor cultural important şi în cunoaşterea literatu- publicate la Institutul de literatura universală ASS volu- rii române în Slovacia. Spre exemplu, în unele perioa- mele colective întâi pe tema procesului interliterar şi pe de nu se mai traducea un titlu (un roman sau o culege- urmă volumele indviduale pe tema receptării literaturi- re de lirică) care a fost tradus deja în cealaltă limbă lor străine în contextul cultural slovac (italiană, rusă, un- (cehă sau slovacă) dar în altele, se traduceau tocmai gurească, croată, românească, germană etc.). Faptul aceste titluri deja traduse, pentru că se considera că e acesta ne-a furnizat ocazia să formulăm şi unele consta- nevoie de a compara traducerile, de a decide care din- tări mai generale şi ne-a inspirat să căutăm nu numai tre ele este mai bună. Criticii literari slovaci scriau des- specificul receptării fiecărei literaturi străine aparte, dar pre traducerile în limba cehă ca şi cum s-ar fi tradus în să ne gândim şi la practicile culturale în general sau la limba slovacă. Imaginea literaturii române în Slovacia canoane literare a contextului de receptare. Una dintre este deci construită nu numai din traduceri în limba întrebările majore era cum, de ce şi datorită căror condi- slovacă, dar şi din cele în limba cehă. Pe deasupra, stu- ţii sau în ce contexte se scrie despre literaturile străine diul limbii şi al literaturii române ca disciplină în Cehia sau se traduce din ele într-un fel şi nu într-altul. Punctul şi Slovacia are rădăcini comune şi a avut relaţii intensi- nostru de plecare nu era să aflăm cum se prezervă ori- ve coexistând într-un stat cehoslovac comun aproape ginalitatea sau specificul unei opere traduse, dar ce mo- un secol. Multe traduceri din literatura română au fost tivează cultura slovacă să iniţieze traducerile într-un fel citite, recepţionate, deci prezente în amândouă cultu- sau altul, fie ele bune sau nu. Valoarea traducerii este rile paralel. De aceea m-am ferit să precizez în titlul lu- relatabilă în primul rând la contextul de receptare şi pe crării dacă e vorba numai de traduceri în limba slovacă. urmă la contextul literaturii de origine. Traducerea poa- O altă dificultate era că materialul traducerilor şi arti- te să nu fie reuşită (după noi) şi să aibă un rol puternic în colelor a fost necunoscut şi dispersat prin periodicele mediul în care a intrat. Foarte puţini critici din literatura vremii. Trebuie să spun că depistarea traducerilor, arti- de origine sunt în stare să înţeleagă adânc motivele colelor, autorilor, pseudonimelor şi titlurilor originale unei soluţii în traducere şi dacă rolul traducerii e impor- prin reviste şi ziare slovace pe perioada de opt, nouă tant sau nu. Trebuie să fie un cunoscător bun al ambe- decenii, efectuată pe la diverse biblioteci, a durat un lor contexte culturale şi literare şi în plus un bilingv. timp considerabil, poate mai mult de un an. Şi nici acuma nu e completă, foarte des se mai găsesc nişte lacune Daniela Sitar-Tăut: Care aţi fost dificultăţile ma- şi imprecizii. Trebuie să spun că personal am avut acest jore ale definitivării acestui proiect? material pregătit mai devreme pentru că unul dintre Libuša Vajdová: stadiile de început al studierii unei literaturi străine la institutul pentru literaturi străine era considerat o bună Problema numărul unu în studierea receptării e că cunoaştere a trecutului disciplinar, deci studierea obli- totalitatea traducerilor receptate niciodată nu cores- gatoare a materialului literar existent, ceea ce s-a scris. 40 punde cu literatura străină respectivă. Receptarea este Daniela Sitar-Tăut: Vorbiţi în cartea Dvs. despre Aceste traduceri se datorau situaţiei literare, dar şi ce- etape distincte ale receptării literaturii române, lei politice, Slovacia şi România făcând parte din blo- datorate şi interferenţelor culturale. Vă rog să le cul progerman. sintetizaţi, pentru cei care nu au avut acces la Pe urmă, avem anii de după 1945, când traducerile aceste informaţii. din limba română făceau parte aproape obligatorie Libuša Vajdová: din planurile editurilor, datorită blocului ţărilor socialiste. Mai târziu, se deosebeşte perioada anilor 60 Imaginea literaturii romane în Slovacia începe să se care a început de fapt prin traducerea Moromeţilor contureze cel puţin de la jumătatea secolului al 19-lea. lui Marin Preda. În acest deceniu de eliberare ideolo- La început s-a manifestat prin activităţile cultural-poli- gică traducerile din literatura română se orientau tice în cadrul Parlamentului naţiunilor nemaghiare din spre producţia contemporană şi s-au publicat nu în Ungaria de la Budapesta, concentrate pe probleme ale volume, ci prin ziare şi reviste, fapt foarte interesant, naţiunilor ca cea românească, slovacă şi altele, ori evo- provocat de necesitatea cunoaşterii cât mai rapide şi cate de schimburile darurilor simbolice, folclorice, intensive a creaţiei actuale (Nichita Stănescu, Marin pentru cercurile culturale pronaţionale (Milan Hodža, Preda, Ana Blandiana). S. H. Vajanský, Memorandiştii transilvăneni etc.). Acest Anii 70 prezintă un fenomen recepţional deosebit. stadiu a durat pînă la sfârşitul secolului al 19-lea când a În cultura slovacă au fost anii când a început ocupaţia căpătat o calitate literară mai pronunţată. Spre exem- Cehoslovaciei de către armatele blocului prosovietic plu, viitorul poet slovac simbolist, Ivan Krasko, care a şi aşa-zisa normalizare. România, care a refuzat să ia dat nişte traduceri excepţionale din lirica lui M. Emi- parte la această represiune, a fost considerată mai linescu, a învăţat limba şi literatura română la Liceul ro- beră, şi faptul era consemnat, spre exemplu, prin tra- mânesc din Braşov (1894-1896) după ce a studiat un an ducerea romanelor Prins al lui P. Popescu sau Păsările la Liceul protestant german la Sibiu (1893), de aseme- şi Apa de A. Ivasiuc exprimând reacţia contra situaţiei nea ca şi viitorul om de politică slovac Milan Hodža. pe de o parte, iar pe de altă parte resemnarea în faţa Mai mulţi tineri slovaci au studiat în liceul german pro- ei (poveşti pentru copii, piese de comedie, romane testant din Sibiu datorită situaţiei politice opresive în poliţiste). Slovacia şi condiţiilor mai bune pentru naţionalităţile După anul 1989 atenţia s-a reorientat mai ales spre nemaghiare în Transilvania. Impulsul mare la această literatura cea nouă şi recuperarea locurilor goale, ca schimbare l-a dat publicistul slovac Gustáv Augustíny spre exemplu operele lui Mircea Eliade, fie beletristi- care a fost ani întregi redactor la Tribuna şi la Tribuna ce, fie de istoria religiilor, care prezintă un moment poporului şi mai târziu la Bucureşti, secretarul personal de interes major – s-a tradus romanul Noaptea de al lui Ioan Raţiu şi un mare animator al relaţiilor cultura- Sânziene şi o culegere mai mare de nuvele, binînteles, le dintre oamenii de cultură slovaci şi români. în afară de opere de istoria religiilor. A fost publicată Era momentul hotărâtor în receptarea literaturii o culegere reprezentativă din literatura ultimelor româneşti în Slovacia. Poetul Ivan Krasko a învăţat la două decenii (Cărtărescu şi alţii), s-au pus pe scenă Braşov limba română şi a tradus şi publicat unspreze- câteva piese de teatru dintre cele mai noi şi au înce- ce poezii din lirica eminesciană încă în primele dece- put să apară şi opere de specialitate ca cea despre nii ale secolului 20 în reviste şi ziare slovace. Titlurile receptarea literaturii române în Slovacia cu bibliogra- traduse erau dintre cele mai frumoase, ca spre exem- fia traducerilor, o nouă traducere din Eminescu, intro- plu O, mamă, Peste vârfuri, Pe aceiaşi ulicoară şi altele. ducere despre opera lui, monografia despre romanul În 1956 au apărut şi în volum sub titlul Umbre pe pân- românesc interbelic (Jana Páleníková) şi mai multe za vremii. Datorită lui Krasko, care a fost poetul cel volume colective la colocviile dedicate problemelor mai important din lirica modernă slovacă, literatura literaturii române, organizate la Bratislava şi la Praga. română şi Eminescu au căpătat un loc aparte în cultu- Cunoaşterea literaturii române a trecut în stadiul ra slovacă. când trebuie să fie nu numai lărgită, dar şi reflectată. Celelaltă perioadă importantă a receptării o con- Acum numărul traducerilor a crescut mult peste o stituie anii 40 ai secolului 20, când a apărut un rând sută de titluri în volum, dar mai ales a permis dezvol- de traduceri în volume dintre care cele mai importan- tarea conştiinţei tradiţiei acestor studii în Slovacia. te romanele din prima jumătate a secolului 20 (cu precădere ale lui Liviu Rebreanu, M. Sadoveanu etc.). 41 ESEU

42 Rareş Iordache

Impactul viral al social media

[email protected]

11. Introducere2 acel tip de serviciu” (O’Reilly, 2005, 1). Netscape a fost continuat ulterior de către proiectul open source Mozil- Evoluția exponențială a Internetului a condus la o la prin browser-ul Firefox, devenit un competitor real, la explozie manifestată prin apariția web 2.0, Tim O’Reilly acea vreme, pentru Internet Explorer, browser-ul de la fiind cel care a conceptualizat termenul la o conferință Microsoft. Practic, apariția sistemelor Windows de la din 2004. Distincțiile față de mai vechiul intitulat web Microsoft cu Internet Explorer integrat a cauzat declinul 1.0 erau evidente, totul fiind centrat pe un soi de ele- Netscape Navigator, revitalizat ulterior. Sistarea supor- mente prietenoase utilizatorului. Google Adsense, to- tului pentru acest browser a venit relativ târziu, în 2008. rentele, platformele de tip blogging (Wordpress sau Gama serviciilor Google s-a extins tot exponențial, Blogspot), rețelele de socializare și alte asemenea us- de la an la an, acoperind o paletă extrem de vastă: tensile au devenit indispendabile utilizatorului. Boom- email (gmail), motor de căutare (celebrul Google), ul constă tocmai în posibilitatea utilizării lor la scară lar- traducător (Google translate), platformă de blogging gă, datorită principiului accesibilității. De asemenea, (blogspot), sistemul hărților (prin Google Earth și re- unul dintre câștigurile mari ale erei internet software a cent prin MapsGL4), rețea de socializare (Google+), fost trecerea de la perceperea acestuia ca produs la per- documente în format electronic (Google docs), arhi- ceperea lui ca și serviciu. Practic este vorba despre în- vă și element de editat poze (Picasa web) și alte ase- dreptarea privirii înspre un tip de relație precum Net- menea servicii/ aplicații. scape – Google. ”Netscape3 a încadrat ‘the web as plat- Situs-ul tehnologic a creat un adevărat miraj pen- form’ în termenii vechii paradigme software: principa- tru utilizator. Acesta a început să-și pună din ce în ce lul lor produs era browser-ul, o aplicație desktop, iar mai mult problema dualismului real și enigmatic of- strategia lor era să își folosească poziția dominantă pe fline - online. Toate ustensilele puse la dispoziție prin piața browser-ului pentru a stabili o altă piață pentru intermediul web 2.0 sau toate elementele new me- produsele server la prețuri mari. Din contră, Google și-a dia5 îl fac pe user să lucreze tot mai mult timp în început viața ca o aplicație web nativă, niciodată vân- dută sau împachetată, dar distribuită ca și serviciu, 4 Tehnologie Google, oferită prin WebGL, prin care utili- având clienți care plătesc, direct sau indirect, pentru zatorul poate vizualiza 3D anumite clădiri, poate vedea din zbor imagini aeriene din unghi de 45 de grade sau 1 Această lucrare a fost posibilă prin sprijinul financiar poate să ”coboare” în Street View fără niciun plug-in au- oferit prin Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea xiliar. Trebuie știut din start că nu orice utilizator are acces Resurselor Umane 2007-2013, cofinanţat prin Fondul Soci- la un astfel de serviciu, calculatorul trebuind să îndepli- al European, în cadrul proiectului POSDRU/107/1.5/S/76841, nească anumite cerințe minimale: browser folosit – Goo- cu titlul „Studii doctorale moderne: internaţionalizare şi gle Chrome 14+, Firefox 8+ sau Safari 5.1+; OS (sistemul interdisciplinaritate” de operare): MAC OS Snow Leopard 10.6 +, Lion 10.7+, 2 Text conceput pe baza conferinței cu același titlu, care a Windows Vista or 7, Linux; Video Card Hadrware: GPU cu fost susținută pe 6 martie 2012 la Universitatea ELTE din Direct X 9.0c (Shader Model 3+). Budapesta, Lectoratul Românesc, Catedra de Filologie. 5 Termen încă destul de general și vag. Lev Manovich 3 Este vorba despre celebrul navigator Web, care a cunos- vorbesște în ”Language of New Media” despre adevărate cut gloria în anii ‚90. Declinul acestuia a fost apariția principii atribuite new media, care o fac atât de diferită de browser-ului Internet Explorer de la Windows, care venea old media. Manovich analizează pe rând: reprezentarea instalat direct pe calculatoarele utilizatorilor. numerică, modularitatea (structura fractală a new media), 43 spațiul online, în spațiul virtual. Principalul instru- pând activ la ceea ce se întâmplă dincolo, în spațiul ment care îi permite utilizatorului accesul în acest virtual6. De asemenea, situat în fața ecranului, user-ul îl nou spațiu este computerul. vede ca pe un Control Panel plat, care este încărcat cu o mulțime de butoane, ce stau la distanță de un click 2. User-ul preia controlul de declanșarea unor operații sau procese ale sistemului. Seducția clicurilor îl face pe utilizator să navigheze Computerul trece de la stadiul de ustensilă a de la un folder la altul, să exploreze spațiul conținut de producției, așa cum era în anii ‘60, la cel de mașină me- computer și spațiul deschis de acesta prin conectarea dia universală, în 1995 la Ars Electronica din Linz. ”Este la rețea. Se poate spune că user-ul preia controlul prin introdus conceptul net-art. Computerul este o ustensilă acțiune, prin hoinărirea în spațiile închise și deschise utilizată nu numai în producție, ci și pentru stocare, intermediate de computer. El este situat în fața unui distribuție sau playback” (Manovich, 2005, 31). Ca atare, template care i se desfășoară în fața ochiului în întregi- computerul devine mai mult decât un mediu- me. De aceea, trăim într-o ”template culture7”, în care transmițător de mesaje. Accesibilitatea oferită utilizato- utilizatorul este asaltat de alegeri, de panel-urile încăr- rului este cauza de transgresare a statutul computeru- cate cu gadget-uri și widget-uri. Ar părea că totul este lui, trecând în plan secund relevanța și importanța sa ca făcut în sensul consumului, însă user-ul țintește în pri- mediu. Înainte de aceasta trebuie menționată conecta- mă fază eliberarea imaginației sale și ruperea determi rea la rețeaua de internet, prin care se regândește rolul națiilor, a barierelor impuse de viața offline. computerului. ”Un computer conectat la internet poa- Nomadismul utilizatorului în virtual space îl face te, într-adevăr, să schimbe cursul evenimentelor. Pe in- asemănător trântorului (le flaneur) lui Charles Baude- ternet, investindu-se în mod inteligent resursele, se laire sau asemănător acelui Data Dandy al lui Geert Lo- poate obține în scurt timp o putere culturală care poate vink. Există, totuși și o diferențiere destul de clară. fi folosită politic și economic”(Pasovsky, 2000, 1). Pute- ”Data Dandy iubește să-și expună colecția sa de date rea manipulativă a internetului poate fi sesizată în mod altor utilizatori, însă este similar unei non-identități, co- concret după evoluția web 2.0. Tocmai de aceea, acce- respunde perfect ascensiunii internetului. Net-surferul siblitatea și schimbarea statutului computerului prin este echivalentul acestui the flaneur al lui Baudelaire, intermediul internetului trebuie gândite în aceeași în vreme ce user-ul navigând în spaţiul virtual, precum schemă. Dualismul offline-online devine astfel prin spațiile din jocurile video, este identic cu exploratorul aceasta mai pronunțat, iar interogațiile asupra cyber- secoului XIX” (Manovich, 2005, 232). Voi zăbovi asupra space-ului se înmulțesc. Ce este acest nou spațiu și cum acestei chestiuni importante pentru pasul următor. Lev circulă informația prin el sau care este principalul său Manovich discută despre stagiul actual în sensul unei rol? Este cert că însăși paradigma comunicării a fost data culture (cultură a datelor). Totul este stocat într-un influențată în mod decisiv, distribuția fiind centrată pe panel, iar de acolo utilizatorul are posibilitatea de a se- un singur canal, computerul. ”Cyberspace-ul este o sta- lecta meniuri sau operații pe care sistemul le pune în re a minții. Mediul în sine nu face diferența. Ceea ce aplicare. Mai mult, trecând de partea hardware-soft- contează este cum îl folosim. Mesajul este mesaj, cine ware a computerului, în spațiul online mecanismul se interesează de mediu?” (Friedman, 2003, 2). Aceasta este identic: user-ul are o gamă variată de ustensile, afirmație funcționează perfect în tandem cu sloganul: grupate mereu în tot soiul de tablouri, din care are la ”Nu există spațiu în cyberspațiu (There is no space in îndemână să aleagă operații, simboluri sau altfel de cyberspace)”, ca premisă principală a programatorilor, procese. Voi exemplifica prin Picasa. Utilizatorul poate în calitate de creatori de spații în spațiul virtual. să-și creeze un cont online, prin intermediul contului Totuși, spațiul digital al computerului este perceput 6 Apariția Second Life a dat posibilitatea explorării de către ca un meta-mediu capabil să fundamenteze o nouă utilizator a unor tărâmuri imaginare, imateriale, dar care revoluție sau o schimbare paradigmatică. User-ul poa- pot afecta cursul firesc al Real Life. Acesta a fost unul din te avea acces prin intermediul său la o lume iluzorie, dezideratele exprimate de către net-artiștii din Second privind la ea ca printr-o fereastră și, mai nou, partici- Life: transgresarea barierelor dintre cele două lumi și ”trecerea” produselor imateriale din Second Life în Real Life. autonomia (rezultată din primele două), variabilitatea (po- 7 Termen folosit de Ewa Wojtowicz într-un interviu realizat de siblitatea unui obiect new media de a exista într-o infinita- Rareș Iordache și publicat în Net-Art 2.II Journal, disponibil te de versiuni) și transcodarea (new media poate fi gândită aici: http://net-art.ifilosofie.ro/2012/03/15/open-windows-to 44 prin două tipuri de straturi – cultural și computational). -the-next-template-interview-with-ewa-wojtowicz/. Google, și își poate stoca acolo fotografiile. Mai mult, dus la mărirea numărului celor care puteau depăși acesta își poate instala în computer programul Picasa, granițele real life (RL). Internetul este o unealtă foarte poate modifica pozele cu ajutorul operațiunilor de edi- eficientă a globalizării, iar Zygmunt Bauman afirmă că tare și le poate uploada direct în cont său online sau le sunt deja ”globalizați”. Totul este într-o continuă poate face un export file în spațiul de stocare al com- mișcare și schimbare. ”We are almost ready to turn to puterului. Cheia întregului mecanism, generalizând the more difficult and more pressing challenge of loo- acum, este operația de editare a fotografiilor, contului king anthropologically at the complexities of societies online sau a conținutului web, direcția fiind indirect in global historical change. But first, the theoretical ori- asumată: conceperea realităților false. Dacă scopul entation we have gained needs reinforcement. We inițial era acela al unor ajustări sau îmbunătățiri aduse need to pause to tie together theoretical loose ends, acțiunilor utilizatorului, de tipul celor care îl ajutau să reinforce the analytical powers that will be needed to vadă mai bine realitatea, ulterior ținta se schimbă. Ke- interpret a more complex and vast-scale world”9 vin Warwick8 a dotat un robot, în timpul unui experi- Ewa Wojtowicz discută într-un eseu recent10 despre ment din 2011, cu mai multe camere video conectate la translocalism și globalizare, doi termeni care presu- un computer. Astfel, în timplul deplasării robotului, pun transgresarea de către individ a unor bariere exis- Warwick a avut acces la un ansamblu de vederi, a putut tente în RL. Astfel, cetățenii internetului11 reușesc să vedea efectiv în mult mai multe colțuri decât ar fi pu- spargă granițele specifice zonelor lor geografice, con- tut-o face cu ochiul liber. Acesta este un exemplu ar ducând la un soi de sfârșit al geografiei în realitatea cyborgizării omului pentru a putea suplini sau ajusta virtuală (VR). Ce ar presupune acest lucru? ”VR presu- anumite disfuncționalități sau limitări ale funcțiilor pune un soi de externalizare a minții. Ceea ce era sale. User-ul situat în fața ecranului reușește să vadă în cândva unic, individual, un proces mental, devine un n colțuri, în funcție de numărul camerelor video am- obiect al sferei publice” (Manovich, 2005, 74). Iată o plasate pe robot, poate îngheța imaginea obținută de primă dorință care îl face pe utilizator să fie online: la o cameră pentru a observa un detaliu prin zoom-ul informația oferită de el poate deveni publică, ea poa- aplicat. În cazul acestui experiment, totul era cente fi accesată de un anumit număr de alți utilizatori. trat pe ”a vedea mai bine realitatea”. Complexitatea Uneltele avute la îndemână: blogging-ul12, photo- informației, care a fost obținută în acest mod, este una sharing-ul (Flickr, My Space, Picasa), video-sharing-ul virală, existând dorința certă a utilizatorului de a (Youtube, Vimeo) sau altele. Ceea ce distribuia utiliza- împărtăși, de a o împrăștia. Principiul care funcționea torul era inițial compus din texte (în fapt, hypertexte), ză în acest sens este următorul: ești online, ești vizibil, filmulețe (video blogging), muzică (MP3 blog) sau fo- deci informația ta este împrăștiată. Astfel, se face trece- tografii (photoblog). Ceea ce a prins a fost tocmai ide- rea din spațiul închis al computerului înspre deschide- ea de ”spațiul meu virtual”, distribuit celorlalți utilizarea oferită de către spațiul virtual. Se instalează noma- tori pentru a schimba informații. RL este descompusă dismul, hoinăreala prin acest spațiu nou, iar user-ul în momentul trecerii în VR, iar user-ul își reconstruiește este nevoit să îmbrace o formă corespunzătoare. un alt spațiu, virtual, care transgresează limitele existente. Invitații săi sunt ceilalți, care au sau nu un astfel 3. Deteritorializare și reteritorializare de spațiu, iar mesajul și distribuția devin foarte impor-

Pătrunderea user-ului în spațiul virtual a coincis cu 9 Cioban, Florin, ”Disclosing the hidden dimension of every- startul, aproape simultan, a nomadismului său în acest day practices/ Perspectives on Cultural Anthropology”, Edi- nou teritoriu. Accesibilitatea oferită de web 2.0 a con- tura Palamart, Budapesta (2010). 10 Wojtowicz, Ewa, ”Translocal Art of the Internet, or Where 8 Profesor de cibernetică la Universitatea din Reading, does the Art Happen?”, Academy of Fine Arts, Poznan, Anglia, unde face cercetări în domeniile: inteligența arti- 2002 (revizuit în 2010). ficială, control, robotică și inginerie biomedicală. Unele 11 Citizens sau Netizens, ca și comunități online dintre cele mai interesante și cunoscute proiecte ale lui 12 Prin intermediul unor platforme de tipul Wordpress sau Warwick sunt legate de proiectul ”Project Cyborg”, în ca- Blogspot. Aceștia invitau și invită în continuare utilizatorii drul cărora și-a implantat un cip în braț pentru a deveni să-și creeze bloguri gratuit pe platforma lor, cu specifica- cyborg. De asemenea, una dintre lucrările sale relevante rea și asumarea de către user a unor restricții de spațiu se intitulează: ”I, Cyborg”, apărută în 2004 la University of sau de trafic de date. Prncipiul aplicat pare destul de sim- Illinois Press (Reprint edition), plu: you push the button, we create your world! 45 tante. Ceea ce contează acum este cum anume să-ți care sunt inserate fotografii, informații, link-uri, faci invitații să stea mai mult timp în ”noua ta casă”. filmulețe sau comentarii este spațiul personal al utili- Utilizatorii pot depăși spațiul îngust al realității, pot zatorului, făcut public. Acesta asumă această poziție călători în locuri de care au auzit sau au citit, având în momentul în care își creează contul în rețea. Termi- acum șansa de a le vedea prin intermediul VR. După nologia este iarăși un element cheie în ecuație: Add explozia web 2.0 și accesul oferit utilizatorului, a deve- friend (nu contează țara, interesele sau sexul, atât nit imperios necesară apariția unei metode de îm timp cât miile de ”friends” îi contruiesc user-ului prăștiere a coținutului sau a noutăților din extrem de spațiul), Wall (peretele propriu fiecărui user și public numeroasele spații virtuale, concepute de acești Data tututor prietenilor din rețea), teleprezența prin urmă- Dandy. Soluția a fost Social Media. Andreas Kaplan și rirea pe viu (live) a unor acțiuni sau evenimente, con- Michael Haenlein13 afirmă faptul că există șase tipuri struirea unor grupuri în numele unor idei, a unor pa- de social media: proiectele colaborative (de tipul Wi- gini pentru anumite personalități (de multe ori fără kipedia), blogurile și microblogurile (platoformele acordul acestora sau poate chiar în mod deliberat) Wordpress și Blogspot), comunitățile online (Youtu- sau News feed-ul (ceea ce spune sau face fiecare user be), site-urile de socializare (de tipul Facebook), lumea în rețea în momentul acesta). Succesul Facebook este jocurilor virtuale (World of Warcraft) și lumile sociale clădit pe astfel de ingrediente care au adus noul, iar virtuale (Second Life). Ce au adus nou aceste mecanis- utilizatorul a găsit în același loc o paletă ademenitoa- me? Rețeaua socială (network) a adus utilizatorului re de ”servicii”. Poate cel mai important este tocmai iluzia de a fi în mijlocul lumii și totuși a rămâne ascuns reteritorializarea unui câmp-spațiu inexistent în lumii. Astfel, conectarea la internet și distribuirea cyberspațiu prin intermediul altor utilizatori. Acesta informației oferă posibilitatea de a fi plecat, departe reprezintă preambulul sau mobilul începerii de casă și în același timp a te simți ca acasă. Utilizato- contrucției virtuale înseși. Totuși, există și teorii care rul folosește un set de gadget-uri pentru a rămâne pun publicitatea și consumul la baza succesului unei conectat la rețea și după părăsirea ecranului compu- astfel de rețele, proceduri care sunt postume conce- terului. Dar, ceea ce este viral este tocmai reconstruct perii spațiului efectiv. ”Argumentul desicisv pentru ția spațiului user-ului în spațiul virtual, modul în care medialitatea Facebook-lui este relația acestei rețele se realizează acest lucru. Dacă blogging-ul oferea de socializare cu publicitatea și consumul. Odată cu inițial șansa conceperii, conturării unui spațiu virtual ea, și publicitatea, semnul distinctiv al medialității as- exclusiv pe baza informațiilor utilizatorului, într-un tăzi, devine personalizată, interactivă și mult mai spațiu oferit sub formă de împrumut fără costuri, ulte- bine țintită. E ca un recurs publicitar la influența gru- rior reteritorializarea virtuală s-a conceput în maniera pului de apartenență la rețea, pentru că pe Facebook următoare: spațiul propune oportunitatea oferirii de publicitatea și îndemnul la consum - e adevărat, într- informații în moduri variate (foto, video, text, etc.), iar un sens larg – apare ca o recomandare din partea pri- cel care primește de data aceasta este user-ul însuși. etenilor tăi” (Codoban, 2011, 60). Dacă inițial spațiul său virtual propunea o schemă de tipul transmitățor – receptor, el jucând rolul emiță 4. Micro-blogging-ul și liveticker-ul torului, acum spațiul este conceput pentru a primi feedback. Totul este realizat într-o relație strânsă cu Nomadismul Data Dandy-ului este accentuat de rețeaua, cu comunitatea online, iar fiecare postare către dorința utilizatorului de a sta/ fi online, în sensul este doar pretextul unui feedback. de a fi live (permanent online). Mai mult decât atât, Analizând în particular cazul rețelei de socializare imaterialitatea producțiilor din spațiile virtuale trans- Facebook, maniera de concepere a spațiului virtual al gresează bariera impusă de real și afectează realita- fiecărui individ a reprezentat marele atu al rețetei tea indivizilor, materialitatea producțiilor. Este vorba succesului. Avatarul își afișează informațiile în spațiul despre, mai curând, un transfer14. Exemplul oferit în său pentru a recepționa semnale și feedback, iar acest caz de Domenico Quaranta este Second Life ceilalți utilizatori îi contruiesc acestuia spațiul. Colțul virtual devine viral prin legătura în rețea: peretele pe 14 Domenico Quaranta vorbește, citându-l pe Aron Bar- 13 Kaplan, Andreas M.; Michael Haenlein (2010). ”Users of tholl, despre transferul către materialitatea producțiilor, the world, unite! The challenges and opportunities of So- cum anume se pot transforma convenții și obiecte din VR 46 cial Media”.Business Horizons 53 (1): 59–68. în realitate. ”In your Computer”, 2011. (SL), insistând asupra avatarului Gezira Babeli15. Pro- Rămâne în discuție dacă aceste spații rămân la limi- dusele marca Babeli din SL au fost transpuse în RL, ta realității sau devin mult prea iluzorii. ”Precum cafea- distrugând astfel bariera dintre cele două lumi. ”Noi ua decofeinizată miroase și are gustul precum cea rea- încă nu putem înțelege ce este ‘viața’ și vorbim deja lă, fără a fi una, la fel realitatea virtuală este experimen- despre o a doua. Câte o viață pe rând, vă rog! Poate tată ca fiind realitate, fără a fi una” (Zizek, 2001, 1). aceste vieți (RL și SL) nu sunt atât de diferite” (Quaran- Acest lucru ar face realitatea virtuală un tărâm cultural ta, 2011, 45). Eu voi lua în considerare un alt caz, unul cu propriile reguli, culturi, jargon și iconografii. de pe Facebook. Acolo, avatarurile indivizilor din RL Ceea ce oferă nou noile platforme este tocmai fa- încearcă să influențeze cursul unor evenimente reale cilitatea ca user-ul să regăsească toate ustensilele în- cu ajutorul unui spațiu virtual, similar în multe mo- tr-un singur colț, într-un singur panel/template. duri cu SL. Mesajele transmise, îndemnurile sau pagi- Aceasta este rețeta succesului unui spațiu conceput nile false create pot fi unelte utile în a influența com- să-i redea user-ului simultan: controlul iluzoriu16 al portantele unor oameni din realitate. Pagina unui informației și reconstrucția spațiului său virtual prin eveniment care urmează să aibă loc în RL este un pro- intermediul rețelei, prezența live în spațiul tău creat dus în spațiul virtual, care funcționează după schema de alți utilizatori și postarea unui mesaj doar pentru corespunzătoare în SL. Avatarurile sunt live, transmit perceperea unui feedback. ”Comunitățile virtuale mesaje, sunt diferite de cei care sunt în spatele lor și oferă oamenilor libertatea de a se reprezenta pe sine încearcă să intre în RL. Modul în care este gestionată și aceasta rezidă în noi posibilități pentru societate, în o astfel de situație este mixarea celor două lumi: RL și mod special în abilitatea persoanelor de a explora SL (văzută aici ca exemplu relevant pentru un spațiu noi roluri într-un mod sigur și de mult ori, util. virtual). Platforme precum Twitter și Facebook se ba- Identitățile virtuale permit oamenilor să se simtă mai zează mult pe aceste două componente relevante confortabil în poziții ciudate, iar multe dintre ele de- pentru activitatea avatarurilor: micro-blogging, sub mască aspecte de care nu ar capabili în viața reală” forma transmiterii de informații sau mesaje concise, (Radovanovic, 2011, 10-11). scurte la care se așteaptă feedback, și prezența online simultan cu un continuum de informație transmi- 5. Concluzii să (acel status update sub forma unui liveticker). Ceea ce atrage, cum am menționat deja, este acest corpus Dorința user-ului de a zăbovi în virtual space este de elemente simultane: transfer de informație, deja o chestiune materială, care a fost pusă în practi- prezență online (live) și feedback. De asemenea, po- că după aplicarea principiului accesibilității în ceea ce sibilitatea interconectării cu alți utilizatori necunos privește utilizarea internetului și a instrumentelor de cuți sau cât mai necunoscuți cu putință, prin rețea, acces. Viralitatea sa este determinată de transgresa- devine un mobil al construcției colțului virtual. ”Cele- rea barierelor realității, iar avatarul poate da fără ni- britatea, notorietatea prin comunicare, e cea care te ciun fel de problemă ”like” oricărui lucru sau link, da- face puternic, iar Facebook-ul procură o celebritate torită detașării (spațiale în primul rând). Avatarurile între egali. Prin comunicarea ca relaționare ne eta- utilizatorilor propun personalități ”mai tari” decât ale lăm, ne creștem narcisic expunerea eului, ne supradi- idivizilor din RL, pot face mult mai multe lucruri și, de mensionăm existența, devenind față de alții niște ce nu, pot fi cum vor. Avatarurile voastre vor deveni străini intimi. Internautul e prieten, e în conexiune cu mai relevante pentru viața reală decât sunteți voi, iar oameni pe care se poate să nu-i fi văzut niciodată. această afirmație pare că se îndreaptă încet și sigur Ceea ce contează pentru ei este stabilirea de contac- înspre materializarea sa. te, conectarea, comunicarea, prezența în rețea, fluidi- tatea transmiterii, dialogul ” (Codoban, 2011, 61). Bibliografie 15 Este un avatar în Second Life creat de un grup de artiști. Gezira Babeli are propriile opere de artă în Second Life, pro- 1. Codoban, Aurel, (2011), Imperiul comunicării, Editura Idea, Cluj-Napoca; priile expoziții, iar în RL acestea au fost materializate prin anumite produse cu însemnele ei din SL. Ulterior, creatorii 16 Informația eliberată scapă de sub controlul utilizatoru- acestui avatar l-au conceput în manieră open body, codul lui, care poate face doar două lucruri: fie să asiste la șirul său putând fi rescris de alți utilizatori ai SL, care puteau îm- întreg de răspunsuri, fie să șteargă întreg postul, răpind prumuta însemnele Babeli, fără a se identifica cu ea. altui user online posibilitatea decodării informației. 47 2. Manovich, Lev, (2001 ) Language of New Media, MIT Press; Summary 3. O’Reilly, Tim, (2005) What is web 2.0, disponibil la http://oreil- ly.com/pub/a/web2/archive/what-is-web-20.html?page=1 (accesat pe 2.03.2012); The Viral Impact of Social Media 4. Pasovski, Uri, (2000), Life imitates art and art imitates itself, în Haaretz, disponibil la http://www.0100101110101101.org/ The social impact of internet is in connection with texts/ haaretz_mave-vati-hell-en.html, accesat pe 23 martie the exponential growth of science and technology. 2011. 5. Quaranta, Domenico, (2011), In your Computer, LINK Editions, Web 2.0 created a friendly space for users and trans- Brescia; formed internet in a mass service. The user transgres- 6. Radovanovic, Danica, (2011) Do you have a Face?: Identity, sed the boundaries of Real Life (RL) with this type of imagination and affection in online communities, in Irregular relocation: reteritorialisation. The virality of entire F, nr. 3; mechanism is presented via how is set this new spa- 7. http://revista.ifilosofie.ro/wp-content/uploads/2012/01/radovanovic-revised.pdf (accesat pe 15.12.2011); ce. So, in a space without space, the users create their 8. Zizek, Slavoj, (2002), Welcome to the Desert of Reality, Verso, space with others. Information is spread here for Londra/ New-York; feedback and for develop the this cyberspace. 9. Wojtowicz, Ewa, (2002/2010), Translocal Art of the Internet (Or Keywords: social media, new media, cyberspace, Where Does the Art Happen?), ”Art Inquiry. Recherches Sur Les Arts”, vol. IV (XIII), pp. 299-307, revizuită și publicată în 2010 virtual space, real life, user, viral impact, web 2.0, user. pe scribd.com. 10. *** (2005), Education to human rights in the age of globalisati- on, editor Florin Cioban, format electronic în cadrul proiectului Atlante Project Comenius, Universitatea Oradea. 11. *** (2010), Cultura, identitate, globalizare, coordonator Florin Cioban, Editura Universității Oradea.

48 Nicolae Iuga

Condiţia umană postmodernă şi Filosofia ca „subcultură”

[email protected]

Postmodernismul presupune, înainte de toate, ne- Postmodernismul în plan ideologic înseamnă, dim- garea antecedentului său, anume a modernismului. potrivă, o respingere radicală a trecutului2, decon- În contextul în care sunt luate în discuţie conceptele strucţia oricărei componente a culturii fiind marota sa aici, modernitatea se caracterizează prin prezenţa fundamentală. În postmodernism, trecutul nu trebuie marilor ideologii iluministe, liberalismul şi socialis- să existe ca un ceva care ar avea o consistenţă de sine mul1. Epoca modernă s-a fundamentat pe primatul stătătoare, ci trebuie deconstruit, resemnificat ca fiind iluminist al ideilor, pe o anumită ordine instituţională, nesemnificativ, pentru a-i elibera pe oamenii din pre- pe afirmarea individualităţii, pe proprietate privată, zent de concluziile la care ne-ar putea obliga. În politi- libertate şi egalitate a oamenilor în faţa Legii. Idei pe că, postmoderniştii susţin că nu există un criteriu care postmodernismul le descompune, considerân- obiectiv de evaluare, ci toate poziţiile sunt subiective du-le „metanaraţiuni” ilicite. Istoria şi cunoaşterea is- şi arbitrare. Politica a devenit o preocupare frivolă şi toriei aveau de asemenea în modernism o importan- lipsită de însemnătate pentru modul în care oamenii ţă aparte, deoarece evenimentele trecutului aveau de rând îşi trăiesc viaţa. Se creează ceea ce s-a numit „o un sens pentru prezent. Din punctul de vedere al pre- nouă generaţie de stiluri politice, care caută să respin- zentului, evenimentele din trecut trebuiau cercetate gă trecutul şi tradiţiile ideologice”3. Nu mai există o is- şi cunoscute, în măsura în care consecinţele lor se re- torie şi o identitate fixe, ci totul se relativizează: naţiu- găseau în atingerea obiectivelor prezentului. De al- nea, religia, etnia, doctrinele politice, până chiar şi se- tfel chiar importanţa şi relevanţa unui fapt al trecutu- xul. Se pretinde politicii şi politicienilor să se adecveze lui, caracterul acestuia de fapt istoric, erau judecate în raport cu aceste identităţi labile şi volatile, renun- prin bogăţia, durata şi profunzimea consecinţelor pe ţând la fermitate şi consecvenţă ideologică. Partidele care le-a produs pentru prezent. Orice fapt determi- şi personalităţile care fac politică nu mai trebuie să fie nat din prezent nu este altceva decât propria sa isto- preocupate de principii şi identitate doctrinară, ci de rie, întreaga sa istorie, istoricitatea sa. Cunoaşterea „imagine”. Este adevărat, postmodernismul se acordă prezentului presupunea cunoaşterea faptelor din tre- prioritar cu politicile liberale, dar dacă toate poziţiile cut ca pe o condiţie indispensabilă. Iar faptele din tre- politice pot fi considerate ca fiind la fel de adevărate cut care s-au consumat fără să fi produs consecinţe sau false, atunci susţinerea totalitarismului apare ca importante pentru prezent, sunt fapte care ţin de or- fiind la fel de legitimă ca şi aceea a liberalismului. dinul accidentalului, lipsite de sens şi ca atare neinte- În fond, această destrămare programatică a amin- resante pentru cunoaşterea istoriei. Totodată, cu- tirii istorice nu este ceva cu desăvârşire nou. Regimu- noaşterea trecutului relevă un sens nu doar pentru rile totalitare din secolul XX au fost primele care au prezent, ci şi pentru viitor. Aşa s-a născut ideea hege- acţionat metodic pentru distrugerea acestei forţe liană că istoria în ansamblu are un sens şi că acesta identitare. Bolşevismul a desfiinţat practic istoria, în- este progresul către libertate. Aceasta a fost paradig- trucât a resemnificat-o în totalitate ca luptă de clasă. ma dominantă până către sfârşitul secolului XX. Nazismul a falsificat masiv istoria, resemnificând-o

1 Andrew Gamble, Politics and Fate, New York, Blackwell 2 Andrew Gamble, op. cit., p. 18. Publishers Ltd, 2001, p. 19. 3 Andrew Gamble, op. cit., p. 21. 49 prin prisma pretinsei excelenţe a unei rase. Falsificări- nii intră în supermarketuri ca să se relaxeze şi să pri- le de factură totalitară nu ar fi fost posibile, dacă nu ar vească la mărfuri, ca într-o galerie de artă. Doamnele fi fost creată o anumită receptivitate psihologică în nu îşi mai etalează toaletele la biserică, ci la shopping. rândul maselor care constituie ţinta manipulării. Hedonismul ca atare a fost teoretizat încă din anti- Un contemporan şi un observator atent al mistifi- chitate, de către Platon în Gorgias (491a–492c). Aici cărilor naziste, l-am numit aici pe psihiatrul şi filosoful omul era conceput ca un vas, sub raportul dorinţelor Karl Jaspers, a descris detaliat, în perioada imediat sale7. Satisfacerea unei dorinţe şi reapariţia ei ulteri- postbelică, aceste mecanisme psihologice într-o ma- oară, sau apariţia altei dorinţe noi, era văzută ca un nieră valabilă şi azi. Puterea politică de tip totalitar proces succesiv de „umplere” şi „golire” a sufletului. este interesată în desfiinţarea culturii istorice, pentru Dar „vasul” omului postmodern nu se umple nicioda- că „istoria este o sursă a independenţei umane, pen- tă. De cealaltă parte, societatea de consum caută să tru că un om care şi-a rupt punţile cu trecutul trăieşte vândă orice, chiar şi lucrurile inutile, în pofida eviden- în pura instataneitate şi se livrează cu mai multă uşu- tei lipse de necesitate. Se creează noi mode şi se im- rinţă situaţiei date şi întâmplării”4, adică este incom- pun noi modele, prin publicitate excesivă şi specioa- parabil mai uşor de manipulat politic. Oamenii au, să, încât nevoia înlocuirii produsului demodat devan- mai susţine Jaspers, „o enigmatică înclinaţie spre sează cu mult orice uzură fizică sau morală. Dacă indi- obedienţă”5, ba chiar fac dovada unei adevărate ab- vidul nu este îmbrăcat „trendy” şi dacă nu posedă lu- jecţii, atunci când se pune problema să aprobe un cruri de ultimă generaţie, de la telefon la automobil, regim politic dictatorial. Fără o astfel de complicitate se cheamă că imaginea lui are de suferit, că este un a omului de rând, instaurarea dictaturilor nu ar fi fost nimeni. Nu mai contează deloc ceea ce individul este cu putinţă. Cei mai expuşi să consimtă sunt „apatrizii, în sine, ci numai imaginea în care el apare în ochii ce- dezrădăcinaţii, constrânşi să trăiască de pe azi pe lorlalţi. De aici şi preocuparea obsesivă pentru imagi- mâine, lispiţi de orizontul unui plan propriu de viaţă... ne, fie şi înşelătoare, o preocupare menită să atenue- Atari oameni sunt în întregime la cheremul aparatu- ze diferenţa tot mai mare între ambalaj şi conţinut, lui politic”6. Când patria, originea etnică şi familia de- între a avea şi a fi. După cum plăcerea deţinerii în sine vin ceva indiferent, când tradiţia este eliminată, iar şi a etalării obiectuale sunt menite să compenseze educaţia se reduce exclusiv la însuşirea de cunştinţe toate motivele de frustrare şi de refulare, încât hedo- utile, atunci putem fi siguri că omul se îndreaptă că- nismul născut din posesiune şi trecerea pervertită a tre un abis. Putem spune că Jaspers a anticipat ma- lui a fi în a avea depăşeşte, se pare, cealaltă compo- gistral situaţia „dezrădăcinaţilor” de azi, care consti- nentă a hedonismului contemporan, libertinajul se- tuie o „clasă muncitoare” migrantă la scară planetară. xual. Dacă este adevărat că apatrizii şi dezrădăcinaţii des- Relaţiile interpersonale de ordinul sexualităţii pun pre care vorbeşte Karl Jaspers sunt cumva constrânşi de asemenea în prim-plan dimensiunea hedonistă. să se afle la discreţia manipulării politice, există şi o Acestea se practică având drept scop principal satis- altă tendinţă care creează condiţii propice pentru ma- facţia libiduală, mai puţin regenerarea instituţiei fa- sificare şi manipulare, anume înclinaţia cvasigenerali- miliei sau ideea de sacrament indusă de religie. Viaţa zată către un stil de viaţă hedonist. Apatrizii sunt con- sexuală este sustrasă oricărei normativităţi morale, strânşi să evolueze în sensul manipulării politice, he- religioase sau juridice. Omul postmodern mediu doniştii, în schimb, vin voluntar în întâmpinerea ei. („Dasein”) este amoral şi fals religios. Iar în ceea ce Hedonismul contemporan constă, în primul rând, priveşte latura juridică, obiectivul lui pare a fi unul în consumul nemăsurat. Ieşitul la cumpărături, o acti- singur, obţinerea recunoaşterii uniunii homosexuale vitate tranzitorie în fapt, a devenit un scop în sine, stica fiind legală. De la homosexualitatea tolerată, privi- mulat şi de lumea iluzorie a reclamelor TV. Termenul tă ca o chestiune strict privată, s-a trecut treptat la de „shopping” a devenit concept şi a căpătat o circula- impunerea ei agresivă, ca manifestare publică. Pro- ţie internaţională. Shoppingul devine hobby şi ocupă blema este ca o armă cu două tăişuri. Pe de o parte o parte considerabilă a timpului omului de azi. Oame- SUA şi statele europene, din motive de calcul şi din cinism, încurajează homosexualitatea şi manifestarea 4 Karl Jaspers, Texte filosofice, Ed. Politică, Bucureşti, 1986, ei publică, deoarece un om depravat, adică rupt de p. 82. 5 Karl Jaspers, op. cit., p. 91. tradiţiile şi de normativitatea moral-religioasă, este 50 6 Karl Jaspers, Essais Philosophiques, Paris, Payot, 1970, p. 116. 7 Platon, Opere, vol. I, ESE, Bucureşti, 1975, p. 349 sq. mai uşor de manipulat. La fel ca individul captiv sub raport cauzal, îşi are rădăcinile în gândirea lui shoppingului, cel captiv hedonismului sexual va fi Aristotel. dezinteresat de politică, dezangajat, lipsit de opinii În Metafizica sa (1013a), filosoful nostru vorbeşte proprii şi de o anume fermitate a caracterului, o pra- limpede despre patru tipuri de „cauze”: (a) materia dă relativ uşoară pentru manipularea politică circum- imanentă din care ia naştere un lucru, (b) forma sau stanţială şi periodică. Asta pe termen scurt. Pe de altă modelul, (c) punctul de plecare al schimbării şi (d) sco- parte şi pe termen lung însă, este de prevăzut că ho- pul în vederea căruia se face un lucru. Este vorba de mosexualitatea şi libertinajul în speţă sunt de natură fapt de enumerarea binecunoscutelor cauze: materia- să slăbească grav instituţia familiei tradiţionale şi să lă, formală, eficientă şi finală10 [10]. Este celebru şi conducă la o scădere progresivă a natalităţii, până la exemplul extrem de simplificat pe care îl dă Stagiritul. o catastrofă a civilizaţiei occidentale. Să ne gândim, zice el, la un sculptor care vrea să facă o Viitorul nu foarte îndepărtat al Europei va fi, de- statuie. Piatra neprelucrată încă este cauza materială, mografic vorbind, adjudecat de către musulmanii forma este statuia care va rezulta, activitatea sculpto- poligami şi de către micile comunităţi etnice care se rului este cauza schimbării pietrei amorfe în statuie, iar vor încăpăţâna să trăiască tradiţionalist creştin. În reprezentarea anticipată a statuii în mintea sculptoru- rest, Europa se va scufunda singură în mocirlă, din ca- lui este cauza finală. Noi nu avem altceva de făcut de- uza propriei sale depravări. Peste tot, lumea musul- cât să extrapolăm ideea la scara universului şi să ni-l mană cunoaşte o adevărată explozie demografică8. imaginăm pe Bunul Dumnezeu pe post de sculptor. Populaţia islamică a crescut, de la 12% din populaţia Prin acest tablou cauzal, Aristotel instituie un mo- globului, cât reprezenta la anul 1900, la aproximativ del de explicaţie raţională atotcuprinzătoare, exhaus- 20% în anul 2000. Frecvent, în ţările islamice un sin- tivă, fără rest, a lumii în întregul ei, model însuşit ca gur bărbat, împreună cu cele 3–4 neveste legitime, atare în evoluţia bimilenară a cunoaşterii de tip euro- formează o singură familie, care poate procrea până pean. Scrierile lui Aristotel au fost păstrate şi studiate la 20–30 de copii. Pierderile reprezentate de tinerii în mănăstirile medievale din Occident, fiind socotite morţi în războaie sau în atentate sinucigaşe sunt aco- ca a doua autoritate în materie de cunoaştere, după perite şi depăşite cu o repeziciune uimitoare. Astfel Biblie. Studierea scolastic-medievală a lui Aristotel, că ceea ce nu au reuşit să facă turcii cu sabia, timp de fără o legătură nemijlocită cu experienţa şi fără apli- secole, sau jihadiştii de azi cu atentatele teroriste, vor caţii practice, nu a fost totuşi un act deplasat sau gra- face musulmanii aparent inofensivi, stabiliţi legal în tuit, ci dimpotrivă a permis prezervarea spiritului ală- Europa de Vest, cu o sexualitate bine disciplinată mo- turi de litera textului timp de mai multe secole, a rea- ral-religios. A recomanda europenilor autohtoni de lizat o anumită concentrare de spiritualitate, care au azi să treacă la poligamie instituţionalizată şi să re- făcut cu putinţă succesele cunoaşterii empirice mo- nunţe la metodele contraceptive, în scopul contraca- derne. Acest fapt a făcut posibilă, de exemplu, naşte- rării creşterii demografice a concetăţenilor lor musul- rea din metafizică a fizicii lui Newton, pe la sfârşitul mani, pare a fi nerealist. A mai făcut-o cineva, filoso- secolului al XVII-lea. Se ştie că în fizica lui Newton, im- ful austriac Christian von Ehrenfels, după primul răz- pulsul conceput ca produs dintre masă şi viteză pre- boi mondial şi a fost luat în derâdere. Dar reorienta- supune un impuls iniţial colosal, diferitele mişcări rea către concepţia creştină cu privire la sexualitate şi particulare nefiind altceva decât mici părţi conserva- la familie este un lucru realist şi la îndemâna oricui. te din acest impuls iniţial imprimat cosmosului de că- Apoi, trecând de la planul vieţii cotidiene la cel al tre divinitate, de către „sculptorul” universului. În cunoaşterii fundamentale, trebuie să constatăm că acest primum movens al lui Newton se poate recu- Filosofia însăşi devine „subcultură”. Ţine de specificul noaşte cu uşurinţă cauza mişcării (aitia kinoun) din cultural european un anumit tip de cunoaştere, „o Metafizica lui Aristotel. Celălalt fizician mare al lumii, cultură a cercetării şi cunoaşterii sistematice..., o anu- Albert Eistein, a formulat teoria relativităţii plecând me reflexivitate intelectuală”9. Am putea spune că nu din interiorul fizicii, ci, după cum el însuşi mărturi- această cunoaştere de tip reflexiv, atotcuprinzătoare seşte, de la o lucrare de filosofie, de la Critica raţiunii pure a lui Imm. Kant, capitolul „Estetica transcenden- 8 S. P. Huntington, The Clash of Civilisations, New York, Si- tală”. Aici, la Kant, timpul şi spaţiul nu sunt considera- mon & Schuster, 1996, p. 94. 9 Andrei Marga, Filosofia unificării europene, EFES, Cluj- 10 Aristotel, Metafizica, Ed. Academiei, Bucureşti, 1965, p. Napoca, 2006, p. 51. 161-162. 51 te ca „obiecte” fizice în sine, ci ca fiind relative la ca- cetarea fundamentală şi cercetarea aplicată. Se înţe- pacitatea apriorică a subiectului cunoscător. legea cumva de la sine că cercetarea aplicată nu se Despre o filiaţie asemănătoare se poate vorbi şi în poate dezvolta normal, decât numai dacă este dubla- ştiinţele sociale. Cei mai importanţi filosofi ai istoriei tă de o cercetare fundamentală corespunzătoare. din secolul XX, Spengler sau Toynbee, nu au ajuns la Cele două tipuri de cercetare sunt practic comple- concluziile lor prin generalizare de la cunoştinţe de mentare şi inseparabile. Parafrazându-l pe Kant, am ordin empiric, ci tot prin deducţie de la vechi con- putea spune că cercetarea fundamentală fără cea cepţii filosofice abstracte. Oswald Spengler, de aplicată este sterilă, iar cercetarea aplicată fără cea exemplu, cel care a formulat şi argumentat pertinent fundamentală este oarbă. Cercetarea aplicată singu- teoria ciclică a civilizaţiilor în istorie, a aprofundat filo- ră este oarbă, în sensul că este exclusiv empirică, lip- sofia Greciei antice şi a susţinut un doctorat în Filoso- sită de concepţie, viziune şi imaginaţie inovativă, este fie, în 1904 la Halle, cu o teză despre Heraclit. non-exhaustivă, euristică, aleatorie, fără orizont şi su- În altă ordine de idei, prin cunoaşterea metafizică, flu metafizic, fără o spontaneitate a creaţiei discipli- speculativă şi atotcuprinzătoare, cultura europeană nată prin concepte generale şi fără certitudinea su- post-medievală s-a devedit a fi aptă să preia cunoştin- perioară pe care o procură conştiinţa perspectivei ţe şi descoperiri tehnice de la alte civilizaţii şi să le generale atotcuprinzătoare. ducă mai departe, realizând o adevărată revoluţiona- Performanţele impresionante realizate de către re a tehnicii şi plasând Europa în fruntea progresului cercetarea ştiinţifică în Statele Unite vizează în primul tehnico-ştiinţific global. De exemplu vechea civiliza- rând cunoaşterea intrumentală, cercetarea aplicată. ţie chineză a realizat descoperiri uimitoare, a cunos- Dar în Statele Unite cercetarea fundamentală nu este cut banii de hârtie (biletele de bancă), praful de puş- nici ea neglijată deloc. Cercetarea fundamentală a că sau acul magnetic. Dar civilizaţia chineză rămânea fost preluată din tradiţia universităţilor europene, cu toate acestea imobilă, iar respectivele descoperiri mai precis din tradiţia universităţilor germane. De aveau doar valoarea unor simple bizarerii locale, pra- exemplu, cercetările de fizică aplicată, care au fost ful de puşcă era folosit exclusiv la focuri de artificii etc. puse în joc la realizarea bombei atomice în Statele A trebuit să vină civilizaţia europeană, cu alte cadre Unite, au fost precedate de ample cercetări funda- de gândire, cu puternica tendinţă către o cunoaştere mentale în fizica teoretică, realizate în Europa prin sistematică totalizatoare şi cu un tip nou de raţionali- savanţi precum Einstein, Heinsenberg, Schrodinger tate, să preia aceste invenţii şi să le plaseze într-un ş.a. Este de presupus că, fără aceste cercetări pur plan tehnic, să le transforme calitativ în altceva şi să le teoretice, nu s-ar fi ajuns la realizarea practică a fisiu- utilizeze ca forţe ale dezvoltării economice şi sociale. nii nucleare controlate. In unele universităţi şi centre Cu praful de puşcă şi acul magnetic chinezesc, euro- de cercetare din SUA au fost atinse performanţe ine- penii au făcut tunuri şi busole, logistica marilor desco- galabile în cercetarea aplicată, în domenii precum periri geografice, pe baza cărora s-au format ulterior fizica energiilor înalte, hig-tech, biotehnologii etc., imperiile coloniale. Cu banii de hârtie inventaţi de că- dar aici cercetarea fundamentală nu a fost abando- tre chinezi, europenii au făcut capitalismul şi au prelu- nată practic niciodată. at iniţiativa în economia mondială. China a păstrat În Europa însă, în prezent, ca urmare a reorganiză- acele descoperiri timp de o mie de ani, fără să ştie ce rii învăţământului superior şi a aplicării principiilor să facă cu ele, în schimb europenii le-au preluat şi, pe cuprinse în Declaraţia de la Bologna din 1999, cerce- baza lor, în două sute de ani, au schimbat faţa lumii. tarea fundamentală este pe cale de dispariţie. În cur- Am făcut aceste scurte paranteze cu scopul de a surile universitare de toate nivelurile (licenţă, maste- pune în evidenţă utilitatea indirectă, cu bătaie istori- rat, doctorat) nu mai există decât discipline cu carac- că pe termen lung, a cunoaşterii general-filosofice, ter aplicativ. De exemplu în domeniul Ştiinţelor Uma- aparent lipsită de o finalitate practică. niste, cu excepţia specializării Filosofie, nu se mai În general, în secolul XX cunoaşterea a evoluat pe predă nicăieri Filosofie sistematică (filosofie genera- două planuri relativ distincte: o cunoaştere cu carac- lă) şi nici Istoria filosofiei, ci numai filosofii aplicate: ter general şi o alta de tip instrumental. O cunoaştere filosofie politică, filosofia culturii, filosofia dreptului fără o utilitate imediată şi o alta care ne formează etc. Este ceva de un comic trist să se predea filosofie imediat anumite abilităţi şi deprinderi practice. În alţi politică la politicieni care numai de filosofie nu au ne- 52 termeni, în cercetarea ştiinţifică se distingea între cer- voie, filosofia culturii la oameni complet lipsiţi de cul- tură, filosofia dreptului la oameni profund amorali activităţi individuale sau publicarea unor cărţi. Dacă etc., etc. Aici, în predarea–învăţarea acestor discipli- cineva se încăpăţânează să lucreze pe cont propriu, ne este imposibilă prezentarea şi utilizarea întregului nu are decât să-şi caute sponsori. Lucrarea va trece aparat conceptual al filosofiei, ci pot fi luate doar câ- însă neobservată, pentru că logistica diseminării cu- teva concepte în mod selectiv, şi acelea luminate noaşterii, publicaţiile relevante pentru comunitatea doar parţial, fără perspectivă asupra ansamblului, de oameni de ştiinţă sunt controlate, tematic şi finan- concepte care pot fi utilizate doar fracturat şi pedes- ciar, la fel ca cercetarea însăşi. Se finanţează proiecte tru, pe zona de interferenţă cu domeniul particular de anvergură, care nu pot să fie duse la bun sfârşit dat. Lucrurile stau, în linii generale, la fel şi în cazul decât de o echipă relativ numeroasă. Mărimea şi celorlalte specializări. Transformarea învăţământului complexitatea echipei devin criteriu de evaluare în superior în învăţământ de masă, combinat cu preda- vederea finanţării. Se insinuează astfel anonimatul rea-învăţarea exclusiv a cunştinţelor aplicate, a cobo- animalului de tracţiune şi un anume gen de spirit de rât nivelul universităţilor cu aproximaţie la nivelul la turmă la cel mai înalt nivel de performanţă a cunoaş- care se aflau şcolile medii tehnice sau chiar şcolile terii, adică exact acolo unde ar trebui să se manifeste profesionale cu trei-patru decenii în urmă. O pierdere individualităţile creatoare cele mai pregnante. Siste- uriaşă în ordinea cunoaşterii ştiinţifice, totul sub pro- mul contemporan de valori încurajează falsa indivi- misiunea destul de nesigură că în acest fel învăţă- dualitate, vedetismul gol, bunăoară în sport sau în mântul superior va deveni mai „eficient” din punct muzică, pentru că este o chestiune efemeră, inconsis- de vedere economic. Ceea ce se va pierde pe termen tentă şi inofensivă politic, în timp ce face eforturi de lung, nu se va compensa printr-un eventual câştig anonimizare şi minimalizare a creatorului din ştiinţă, mercantil pe termen scurt. Capacitatea inovativă a care este oricum mai puţin manipulabil. Este posibil economiei europene va scădea într-o perspectivă ca în unele domenii, în medicină de exemplu, să nu mai îndepărtată, prin comparaţie cu cea de peste se poată obţine rezultate notabile decât prin munca Ocean. Nu se va mai realiza cercetare fundamentală, în echipă, dar ideea de proiect la care trebuie să se pentru simplul motiv că în Europa nu va mai exista lucreze în echipă s-a extins şi acolo unde nu este ca- debuşeu pentru aceasta, de vreme ce nu se mai pre- zul, în Ştiinţele umaniste. În filosofie, de exemplu, dau discipline cu caracter general. Foarte probabil, concepţia nu poate fi decât personală, individuală şi prin aplicarea principiilor de la Bologna, învăţămân- individualizatoare, la fel ca stilul. Să pretinzi ca la o tul european va rămâne constant cu un pas în urma temă de cercetare în filosofie să se lucreze neapărat celui din SUA, dar şi din ţările care au făcut reformă în echipă este ca şi cum ai cere mai multor poeţi să reală în învăţământ, Japonia şi, mai nou, China. scrie o poezie în echipă. Pe de altă parte, stimularea şi finanţarea prin siste- Comanditarii cunoaşterii sunt anonimi, fundaţii im- mul de proiecte existent în prezent deschide posibi- personale sau centre de cercetare, cu ramificaţii globa- litatea aservirii subtile a cercetării ştiinţifice. Se lan- le, care vor ignora complet valorificarea potenţialului sează un program de cercetare şi se primesc proiecte cultural local, respectiv ceea ce ţine de specificul naţi- în vederea evaluării şi, eventual, a finanţării. Dar... onal. Nici măcar limba naţională nu mai contează de- proiectele trebuie să se încadreze într-o tematică loc, cercetarea efectivă şi comunicarea rezultatelor se dată. Comanditarii nu finanţează orice, ci numai ceea derulează într-o engleză fadă, iar evaluarea se face în ce consideră ei că merită. Aici nu încape critică – şi raport de o anumită listă bibliografică. În atari condiţii, spiritul critic propriu omului de ştiinţă este inhibat. un Lucian Blaga sau un G. Călinescu, de exemplu, nu ar Marja de libertate a cercetării este, deci, limitată şi di- fi avut nici o şansă. Neglijarea, destrămarea şi degrada- rijată din capul locului, iar originalitatea de asemenea rea tradiţiilor naţionale sunt încurajate din toate direc- se poate manifesta numai între limite date. Dacă Al- ţiile, la modul cel mai grosolan cu putinţă. bert Einstein s-ar naşte azi în Europa, nu ar mai avea Filosofia este, probabil, în chip mai evident domi- nicio şansă, pentru că el ar putea să propună proiecte nată de o falsă cercetare şi de proliferarea unor pseu- pe teme de cercetare pe care încă nu le-a imaginat doprobleme. Aici se imită în mod necritic, tocmai aici, nimeni. Există, desigur, şi azi individualităţi creatoare într-o disciplină eminamente critică. Se crede că puternice în diverse domenii ale ştiinţei, dar acestea obiectul filosofiei ar trebui restrâns la analiza logică a nu numai că nu sunt stimulate ci, mai mult, sunt ani- limbajului, iar logica ar trebui restrânsă la limbajul hilate indirect, treptat şi metdodic. Nu se finanţează formalizat, simbolic. Că filosofia ar trebui să fie cen- 53 trată pe epistemologie, adică să studieze modul în For instance, the rejection of all ideologies, typical care se constituie teoriile ştiinţifice, deşi nu se poate for postmodernism, may open the way of the collec- invoca niciun caz în care epistemologia ar fi fost de tive mind to a new ideology that we are unaware of vreo utilitate vreunei teorii ştiinţifice. Orientarea este, and that we cannot assess according to universal pe suprafeţe mari, un soi de alexandrinism cultural, o ethical norms. Also, the need for individual freedom sofisticare care ascunde false profundităţi. and the libertine doctrine stimulate under postmo- Se poate admite că filosofia analitică de expresie dernism a way of life featuring hedonism, anomy and engleză este de departe un curent important în filo- libertine behavior associated with the decompositi- sofia contemporană, dar nu este singurul important. on of the traditional family, which exposes the indivi- În filosofia contemporană există şi alte curente deo- dual to the possibility of superior political manipula- sebit de viguroase şi în gîndirea de expresie germană tion, specific to the totalitarian regimes. Or, denoun- sau franceză. Pe de altă parte, filosofia analitică neasi- cing the fundamental concepts, the hypostasis ideas milată, dar transplantată pe decupaje mici, neviabile as illicit meta-narrations may lead to the fundamen- şi incoerente în alte culturi, devine nerelevantă. Este tal knowledge study, to the acquisition in the further exact ceea ce fac promotorii filosofiei analitice în cul- education, of wrongly labeled „skills”, of exclusively tura română. Ei conspectează un anumit număr de instrumental knowledge, which may have negative cărţi, apoi leagă acele conspecte laolaltă, făcând ast- repercussions on the knowledge and the individual fel cărţile proprii. Nu au idei proprii şi nici nu au nevo- thinking skills on the long term. ie, important este că sunt trendy. Promovează în ier- It is in the analysis of such circumstances that resi- arhiile academice, în administraţie, în comisii şi agen- des the originality of our approach. ţii guvernamentale sau în politică pe baza acestei Key words: Postmodernism, meta-narrative, de- maculaturi. Impresionează, pentru că se creează im- composition, political manipulation, fundamental presia că producţia lor este o prelungire fidelă şi au- knowledge, applied knowledge. tentică a problematicii de peste Ocean.

Bibliografie

1. Andrew Gamble, Politics and Fate, New York, Blackwell Publi- shers Ltd, 2001, p. 19. 2. Karl Jaspers, Texte filosofice, E.P., Bucureşti, 1986, p. 82. 3. Karl Jaspers, Texte filosofice, E.P. Bucureşti, 1986, p. 91. 4. Karl Jaspers, Essais philosophiques, Paris, Payot, 1970, p. 116. 5. Platon, Opere, Vol. I, ESE, Bucureşti, 1975, p. 349 sq. 6. S.P. Huntington, The Clash of Civilizations, New York, Simon&Schuster, 1996, p. 94. 7. Andrei Marga, Filosofia unificării europene, EFES, Cluj-Napo- ca, 2006, p. 51. 8. Aristotel, Metafizica, Ed. Academiei, Bucureşti, 1965, p. 161-162.

Summary

Postmodernist Human Condition and Philosophy as Subculture

Postmodernism seems to be a paradigm that we are tempted to assume as something inevitable. One could satisfactorily define Postmodernism as a sum of characteristics of contemporary globalizing societies, but negative effects resulting from noncritical assumptions of everything introduced to us as post- 54 modernism have been less reflected upon. FILOLOGIE

55 Narcisa Ţirban, Laura Rebeca Precup Stiegelbauer, Rodica Teodora Biriş

Culture. Subculture. Romanian Youth's Language

[email protected]; [email protected]; [email protected]

Culture involves a shared group of behaviors, valu- Czech Subkultura es and attitudes. Within major cultures, such as Ame- Danish Subkultur rican culture, there are other cultures that are impac- German Subkultur ted by the dominant culture. Professions, religion, Estonian Subkultuur race, immigrant status, common interests, hobbies, beliefs and age all play a part in a group of people Spanish Subcultura joining together and making their own subculture French Sous-culture with characteristics that separate it from the domi- Western Frisian Subkultuer nant culture that surrounds them. It is usually these Indonesian Subkultur smaller cultural groups that happen within a culture, Italian Subcultura but is different in some way or another from the pre- Latvian Subkultūra vailing group. These so called groups are subcultu- Lithuanian Subkultūra res. Some examples for subcultures include ”heavy Hungarian Underground metal” music devotees, body-piercing and tattoo en- Dutch Subcultuur thusiasts, motorcycle gang members, and Nazi skin- Norwegian Subkultur heads, to name just some here as the list is quite ex- Polish Subkultura tensive. Members of these subcultures typically make Portuguese Subcultura even use of a distinctive language, behaviors, and also clothing, even though they may still accept Romanian Subcultură many of the values of the dominant culture. To some Slovak Subkultúra extend even the ethnic groups for example Greek Slovenian Subkultura Americans, Italian Americans, Irish Americans, Mexi- Serbian Potkultura can Americans, and/or African Americans - may also Serbo-Croatian Potkultura be considered as a form of subcultures. Most of them Finnish Alakulttuuri adjusted themselves to the so called Mainstream Swedish Subkultur America, but then again may still keep many of their Turkish Altkültür cultural customs, traditions and in some cases even their native ethnic language. As mentioned previously the qualities that define According to the Merriam-Webster online dictio- a subculture as distinct may be linguistic, aesthetic, nary, a subculture is ”an ethnic, regional, economic, religious, political, sexual, geographical, or a combi- or social group exhibiting characteristic patterns of nation of factors. But then again the members of a behavior sufficient to distinguish it from others wi- subculture often signal their membership through a thin an embracing culture or society”. [1] distinctive and symbolic use of style, which consists Table 1 below shows the translation of the word of fashions, body language, and argot. They also live ‘subculture’ in many different languages. out particular relations to places. Ken Gelder talks about ‘subcultural geographies’ along these lines. [2] 56 Language Translation On the other hand in sociology, anthropology and eventually disappear, the subculture ceases to exist cultural studies, a subculture is a group of people with except as a group of people who claim a common an- a culture (whether distinct or hidden) which differenti- cestry. [4] That is generally the case with German ates them from the larger culture to which they be- Americans and Irish Americans in the United States long. If a particular subculture is categorized by a me- today. Most of them identify themselves as Ameri- thodical disagreement to the dominant culture, it may cans first and later just mention their heritage. They be described as a counterculture. As Ken Gelder notes, also understand themselves as being a crucial part of subcultures are social, with their own shared conventi- the cultural mainstream of the American nation. ons, values and rituals, but they can also seem ‘immer- We can observe nowadays a notion among the yo- sed’ or ‘self-absorbed’. [3] He categorizes six basic ways uth in many countries. The youth also wants to sepa- in which subcultures can be understood: rates themselves from the adults and create a new 1. through their often negative relations to work (as form of subculture. They created their own spelling ‚idle‘, ‚parasitic‘, at play or at leisure, etc.); rules. They deliberately misspell or have special spel- 2. through their negative or ambivalent relation to lings, which might be hard for an outsider, like their class (since subcultures are not ‚class-conscious‘ parents for example, to be understood. They are and don‘t conform to traditional class definitions); used both for loan words and for words. [5] These 3. through their association with territory (the ‚stre- new created words have several distinctive functions et‘, the ‚hood, the club, etc.), rather than property; and are used mainly in ‘e-chatting’ by the youth onli- 4. through their movement out of the home and into ne or in the text-messaging on their mobile phones. non-domestic forms of belonging (i.e. social gro- 1. contextualize subcultural identity. The spelling va- ups other than the family); riants occur both in English loan words and in na- 5. through their stylistic ties to excess and exaggera- tive Romanian words. tion (with some exceptions); – spelling of Romanian words according to English 6. through their refusal of the banalities of ordinary pronunciation rules life. e.g. sh for s shtiu, shi, asha tz for t spunetzi, invatzat, mintzi In 1950 the sociologist David Riesman, a leading ph for f marpha, pha, phumezi scholar that identified what he called „subcultures”, he – spelling of English words according to Romanian differentiated them from the mainstream culture; he pronunciation rules connected subcultures with what he termed ”subver- e.g. x for cks sux sive values.” Today, when subcultures are mentioned, - spelling of English words according to pronuncia- people often first think of subcultures who are well tion thought-out to have rebellious values (such as Punks e.g. rulz for rules or Nazis), though a diversity of groups are subcultures. 2. contextualize subcultural originality and creativity In multifaceted and diverse societies in which pe- e.g. th for t bethon, mathe ople have come from many different parts of the ph for p supher, sphune world, they frequently keep much of their original k for c moldovenesk, pupik dulcik cultural traditions. As a consequent, they are to be k for ca muzica mai comerciala k aia expected to be part of a distinguishable subculture k for ca daka, adik, vad k, ce conteaza k in their ‘new’ society. The common cultural traits of ki for ci pupiki subcultures set them apart from the rest of their soci- j for ş ejti o fana, najpa for naşpa ety. Some examples from the United States to easily ah for a mah identify subcultures include ethnic groups such as Vietnamese Americans, African Americans, and Mexi- The strategies for defining a special youth or sub- can Americans. The members of each one of these cultural identity primarily involve consecrated bor- subcultures share a collective identity, like their food rowed usage: all caps, intercaps, all small caps, use of traditions, dialects or mother tongue and many sup- number for letter or number for word. [6] These are plementary cultural traits that come from their com- graphemic features that function either as orality mon inherited background and past experience. As markers or contextualized cues or simply signal sub- the cultural differences between members of a subcultural identity. culture and the dominant national culture blur and 57 The use of caps is to indicate different feelings and lifestyle, likes, dislikes and many other obvious noticea- emotions, such as: shouting or exclamation: ble differences, the youth in Romania created their e.g. BAFTA LA CAPACITATE, CRAAAAZY, HAAAPPY own Romanian language they use in ‘e-chatting’. Intercaps: in nicknames IoNiShKa PiShKa, AngelO- fRock, GuyS References All small caps: time, party, food, arad, maria Use of number instead of letters: 00 for OO c00l, 1. http://www.merriam-webster.com/ g00d, Hell0 1,3.Gelder, Ken. 2007. Subcultures: Cultural Histories and Social Use of numbers for words: 2morrow, 4 U, Nice 2 Practice, Routledge, March 2007 4. Huq, Rupa. 2006. ‘Beyond subculture’ (Routledge, 2006; soft- meet U cover ISBN 0-415-27815-5. Hardcover ISBN 0-415-27814-7) 5. Crystal, David. 2001. Language and the Internet. Cambridge Foreign models can be adopted and re-contextu- University Press alized, which is an instance of how language functi- 6. Förnas, Johan and Bolin, Goran. 1995. Youth Culture in Late ons as a resource in the construction of a particular Modernity. SAGE Publications ethnic-social identity. This is the point where local language creativity surfaces to create a unique style. Rezumat It is the case when special contractions occur: e.g. vb for vorbesc vorbim [speak] Cultura. Subcultura. nust for nu stiu [don’t know] Limbajul tineretului din România ce’s for ce este [what is] or ways of address: Această lucrare subliniază diferenţele dintre cele e.g. greetings sal, salz for salut [hello] două noţiuni: cultura şi subcultura. Vor fi prezentate addressee pronoun U for tu [you] pe scurt semnificaţiile cuvântului ‘subcultură’ din addresser pronoun Yo, moi, j3 for eu [I, me] diferite surse. Scopul nostru este să scoatem în evidenţă câteva exemple de noi reguli de ortografie Although most formats, linguistic uses, and disco- şi de asemenea, de cuvinte noi create care sunt fo- urse strategies of written discourse rely heavily on losite în ‘e-chatting’ de generaţia tânără din Româ- loan words and phrases, a large amount of the local nia. Tinerii din România încearcă să se diferenţieze de potential for linguistic creativity surfaces and can be adulţi, creând şi folosind propriul lor limbaj. identified both in editorial material and in readership Cuvinte cheie: cultură, subcultură, ‘e-chatting‘, feedback. The greater density of colloquial features is Romania, tineri, limbaj readily noticeable in the young people’s written inputs on electronic forum sites. The repetitive uses, the recurrent occurrences, show that this is a norma- Summary tive language whose functions, besides being repre- sentational, connotative, emotive, and poetic, also Culture. Subculture. shroud the messages from unknowledgeable outsi- Romanian Youth's Language ders, turning it into a veritable anti-language. This paper underlines the differences between the Conclusion two notions: culture and subculture. It will be shown a brief overview of the meanings of the word ‚subcul- Within any culture - a group of people may form a ture‘ from different sources. In this paper our aim is to subculture different from the main culture. Certain va- emphasize some examples of ways how new spelling lues, rites, or symbols may be shared between the main rules and newly created words which are used in ‘e- culture and this subculture, but the subculture will, by chatting’ by the Romanian youth. The youth from Ro- and large, stress different beliefs and patterns of acti- mania tries to differentiate themselves from the adults, on. Subcultures are creating themselves for many diffe- creating and using their own Romanian language. rent reasons, but as we outlined in this paper, it is espe- Key words: culture, subculture, ‘e-chatting‘, Ro- cially the youth which tries to differentiate themselves mania, youth, language 58 from the adults. In addition to the fashion, appearance, Carmen Dărăbuş La recherche du sien artistique. Miroslav Krleža, le retour de Philippe Latinovicz [email protected]

Les expérimentes artistiques qui provoquent le des polémiques contre le système pour lequel il avait passage d’un code artistique vers un autre traduisent lutté, quand il constate des graves dérapages du celui- pratiquement problèmes de nature intérieure indivi- ci, mais pas avec la même astuce qu’il avait lutté contre duels et éléments de sociologie de l’art – la manière la monarchie croate, vue comme simple marionnette dont l’artiste se rapporte au soi-même et à la société, impériale. Le roman Le retour de Philippe Latinovicz les nouveaux ordres en société, la perte de quelques (dans la Dalmatie d’où il est originaire) est le premier valeurs et l’obtention des autres. Le début du XXe roman d’un triptyque – et considéré son chef-d’œuvre siècle apporte les signes de ce que J. Ortega y Gasset -, suivi par Sur le bord de la raison et Banquet en Blithua- appelle « la déshumanisation de l’art » par la dérobade nie. Le premier représente le statut de l’artiste et ses des formes vives ; par la prise en charge de l’art comme hésitations pendant la recherche de sa vocation géné- jeu ; comme ironie essentielle, devenant « une chose rale et de celle-là individuelle dans le contexte de l’ex- sans aucune transcendance » (Gasset 2000: 35). L’ima- pression choisie ; le deuxième – la matérialisation des ginaire littéraire reprend, en particularisant au niveau valeurs morales, de l’honnêteté dans un monde frelate du personnage la recherche de l’expression du sien au par commodités et par manipulations générées par niveau artistique, le trajet de la mode de l’époque, de des stéréotypes de comportement ; le troisième – l’intégration dans une certaine orientation artistique l’image de la dictature et surtout du dictateur, image vers la découverte des coordonnées pérennes. qui transcende l’espace balkanique à l’universalité. Contemporain à Ivo Andrić, l’écrivain croate Miros- Le personnage principale du livre, Philippe Latino- lav Krleža est considéré l’un des grands écrivains ex- vicz, artiste intériorisé retourné à la maison après une yougoslaves, qui avait utilisé comme élément d’accès absence de dix-sept ans, est l’un scindé entre le besoin à la grande culture du monde non pas la langue, mais, de retrouver sa source d’inspiration dans les régions comme il se passe presque dans tous les espaces natales, source qui le pourrait particularisé dans le culturels qui n’ont pas une langue à accès directe à monde de la peinture (le régionalisme), et son appré- l’universalité, un mouvement littéraire – le moder- ciation comme artiste par le centre culturel de l’Europe, nisme: « En écrivant dans une langue à circulation limi- le Paris (l’universalisme), d’où il revient pour trouver sa tée [I. Andrić], inaccessible aux lecteurs européens, les paix. La rupture de sa maison s’était produite il y avait romanciers et les poètes yougoslaves du début du XXe vingt-trois ans quand, à l’âge de l’adolescence, il a volé siècle, comme Krleža, Andrić et Crnjanski, à côté quelques argents de sa mère, rapidement dépensés d’autres écrivains, ont accepté et ils se sont appropriés pour les petites caprices et tentations de la jeunesse. les nouveaux modèles du paradigme culturel appelé Rejeté par sa mère, il arrive à un miment donné à Paris, , fait qui les ont assuré une place po- pour suivre la vocation d’artiste plastique. D’ailleurs, sa tentiellement égal aux modernistes des autres espaces vie entière se trouve sous le signe de la recherche, des linguistiques européens, comme Whitman, Haupt- incertitudes, en commençant à ses origines: fils d’une mann, Verlaine, Mallarmé ou Maeterlinck » (Nedelcu buraliste, Kazimiera Valenti-Latinovicz (d’origine italo- 2009: 32). Poète, romancier, dramaturge expression- polonaise), qui se disait Regina, et fils officiel de l’ex-va- niste, essayiste, Krleža est attaché aux valeurs pour les- let épiscopal Latinovicz, il vit son enfance dans le tortu- quelles il avait lutté sur le front antifasciste à côté de rant bavardage de la ville Kaptol – qu’il est, en effet, le Josip Broz Tito, fait qui ne l’empêche pas à entrer dans fils illégitime de l’évêque Silvestre. Accablé par ses in- certains et instables états émotionnels, par ses dérives Détaché de monde déjà quitté il y a des années, il religieuses et ayant l’intuition de ses excès érotiques, retrouve une Croatie hétérogène, décadente (dans la Sigismund-Kazimir, qui va changer son nom en Phi- soi-disant coterie de la haute société) et une autre bar- lippe, le nom du père officiel, pour se convaincre soi- bare, dans l’autre couche du sien; la première reçoit même que la descendance paternelle est indubitable, l’art par des stéréotypes de jugement et l’autre – est il trouve quelques moments de paix dessinant et pei- tout à fait insensible à l’art: « Ces brutales et dures fri- nant dans la cour intérieure de la maison. La brusque mousses de cannibales portent avec elles-mêmes la rupture de son univers domestiques, au dépit des tur- misère et pour celles-ci la peinture ne représente au- pitudes du celui-ci, lui donne la sensation d’une éter- cun intérêt, seulement la misère devient un problème. nelle rupture de réalité ; devenu peintre fauviste, abs- [...] Chaque individu fluage ses propres immenses trait, apprécié essayiste dans le domaine des arts plas- cercles concentriques de son existence » (Krleža tiques, il sent toujours un faim de réel, qu’il n’en peut 1968 : 39-40). Bien qu’ils parlent la même langue, ils retrouver ni dans son monde d’adoption, ni dans l’uni- restent différenciés; parce que ce qu’en approche ou vers des livres: « il avait toujours senti vaguement que qu’en la différence entre les individus appartient à un les tableaux, pour être des vrais tableaux, vivants, de- autre plan que l’adhésion à un espace commun à tout vraient parler au moins aussi clairement comme lui ce que va dire ça –, mais au monde de l’esprit. La sym- avaient, dans la pâle lumière du crépuscule, justement bolisation au niveau de l’image connait elle aussi des ici, dans cette pestilentielle chambre, les cendrés et ha- différents degrés, en fonction du milieu formatif; elle chés lambeaux. [...] Depuis qu’il avait perdu le contact est le produit d’une manière à penser, plus simple ou avec la vie, et ça s’avait passé il y avait longtemps, de- plus sophistiquée, mais cette dernière-ci se banalise puis ce temps-là, il y a plus de trente ans, il avait essayé, par l’adoption de la part d’une classe sociale entière: si le cocher Joža Podravec parlait sur le sexe avec une d’une manière entêté, à la rattraper ; mais il n’avait ja- « biblique simplicité », les bourgeons des roses dans les mais réussi » (Krleža 1968: 30-31). La faim de réalité, le vases parlent sur la même chose dans le symbolisme réel comme forme d’animer le rêve deviennent les ca- petit-bourgeois généralisé. Pour la catégorie du ceux- talyseurs de la recherche, du sentiment de la division, là pour lesquels les ancêtres sont plus importants que n’importe où se trouve-t-il. Vivant, comme artiste, sous le sien, que l’accomplissement individuel, l’album à une inconsciente tyrannie de la mode européenne de photographies ont une valeur sacré et justificative, son époque, il devient un maître formel de l’orientation comme celui de sa mère, à couvertures en velours, un dont il y fait partie, mais la substance recherchée c’est objet-tabou qui a marqué son enfance d’une manière seulement la liberté qui est capable à l’offrir, la sortie négative. Chez lui, dans la Pannonie Supérieure, il est d’une certaine coterie artistique. Ce que Raoul Sârbu toujours déchiré entre la faim de matière et sa rejec- affirme sur Tiziano est valable pour n’importe quelle tion, qu’il la voit comme permanente cloison de la dis- époque: « Si nous vivions 120 ans, nous allons préférer simulation de la nature humaine insensible, intéressée toujours Tiziano [...]. Avec lui commence la liberté par la satisfaction des besoins immédiats, comme élé- d’exécution qui contraste à la sécheresse de ses prédé- ment d’inhibition de la pénétrations dans le côté pro- cesseurs et qui signifie la perfection dans la peinture » fond de l’existence, comme scène, en style roman- (Sârbu 2001: 38). La sensation qu’il est incomplet en tique, de la répétition, dans un autre décor, des gestes qualité d’artiste est un prolongement du même senti- dépourvus de substance. La matière ne peut pas don- ment de son enfance, de la frustration provoquée par ner la mesure du moi que par la force artistique de sa l’incertitude de la descendance paternelle. La tentation sublimation; sa matière et le son créent des associa- de se retourner en Dalmatie est dictée par le besoin à tions difficiles à capter, qui représentent une provoca- satisfaire du désire d’être complet, pour guérir un moi tion dès sa puberté. Le moment-clef est constitué par fragmentaire, protestataire, d’une manière ou d’une la visite dans le bordel, pendant laquelle la prostituée autre toujours immature; le soif pour la forme, pour la lui révèle une autre image de sa mère par des informa- matière, pour le réel est substitué par la fauviste audace tions irrévérencieuses qui le rendent inhibé et sur la- chromatique. Pages consistants du livre ont un carac- quelle il se souvient le son prolongé, ancestral de la tère essayiste, sont des monologues, d’énumérations femme, quand il quitte la pièce: « la peinture n’a à sa – une toute entière invasion lexicale qui traduit un faim disposition qu’un seul langage pour s’exprimer sur la 60 de réel, qui pourraient le réunifier. toile. Impossible à peindre les sons et les aromes. Mais est qu’il est à imaginer une toile vraiment accomplie, lumière de la lune, dans l’espace, parmi les étoiles, les dépourvue de sons et d’aromes ? » (Krleža 1968 : 63). La oiseaux de la nuit et le bruissement des feuilles, il senti nostalgie pour l’art parfait, complet, au-delà des expé- les frissons de l’émotion. Les couleurs s’écoulaient de riences modernes, ne peut être guéri que plongeant ses tubes, ses nerfs ont été encore pleins de vigueur, le dans les abîmes du moi, annulée temporairement par sans avait encore le pouvoir de se mettre en marche. le départ. Le tableau dont il rêve est un immense Vie et sent ! [...] Ses émotions revenaient, se retour- ventre de femme, celui de la prostituée quittée il y a naient, une par une, comme les oiseaux migrants, en des années, qui avait bouleversé son passage de la pu- groupes bruyants » (Krleža 1968 : 127). L’enfant sur les berté vers l’adolescence par ses paroles dits sur sa champs, dans son expression déchaînée, semble une mère controversée. Evidemment, les allusions feu- revanche de l’inhibition des temps vécus jadis par Phi- distes de la période de formation du jeun homme ne lippe, enfant pour lequel il sent un vrai transfert libéra- manquent pas de ce roman, dont le modernisme est teur. Les paysage de la Pannonie Supérieure, en- tributaire aux expériences narratives européennes de nuyants jusqu’à présent, et au milieu desquels il ne se la première partie du XXe siècle, dans des fragments retrouve pas, commencent à lui sembler des aqua- qui recomposent l’histoire de l’espace croate de la deu- relles, des images picturales tissues en différentes ex- xième partie du XIXe siècle et le début du XXe siècle, pressions luminescentes, en attendant à être éterni- en tonalités de fresque décadente, à accents d’art nou- sées sur le chevalet. Le désespoir au milieu duquel il a veau. Le regard en arrière dans la bohème parisienne été jeté, très tôt, par sa mère, commence à s’estomper, la est, en effet, l’échec du sien qui refuse à se détacher de libération vient au même temps avec le transfert sur la passé, qui n’a pas encore trouvé l’accomplissement toile de la manière de la percevoir, moment-limite compensatif dans le présent: « Sous ce vivace réseau, quand une sorte de réconciliation avec soi-même en lui sous la voile par laquelle on peut entrevoir l’ourdis- redonne le désire de vivre intensément. sage, sous cet inintelligible filet, se trouve enterrée son L’obsession de la recherche d’un stable fondement identité, mystérieusement cachée quelque part » comme élément de repère au-delà d’expérimentas, lui (Krleža 1968 : 74). Le regard dans le miroir, une fois ar- offre l’impulsion à se mettre en danger, entrant dans rivé dans son pays d’origine, lui confirme qu’entre le l’incendie ménage pour sauver quelque chose d’im- passé et le présent existe un pont subtile impossible à portant pour le maître: un autre moment-clef de sa l’annuler, qui doit être passé dans l’autre sens aussi vie, quand il sent que ce geste bien concret met en pour se confronter avec soi-même. En effet, le retour ordre le chaos de ses angoisses. La relation de sa mère, entier devient une longue confrontation avec les fa- arrivé une honorable dame préoccupée à se préparer cette du sien: humaine, artistique, identitaire, biolo- une tranquille vieillesse, avec le jupan1 Silviu Liepach gique, en sentant l’insinuation d’une métamorphose appartenant au domaine du comte Uexhuell-Cra- longtemps attendue: « penser en images et te rendre nensteeg est vexante pour Philippe, bien qu’elle ait ivre à la multiple, perpétuel renouvellement » (Krleža trouvé une forme de stabilité sociale et émotionnelle; 1968 :74), d’une résurrection de l’enthousiasme artis- le portrait de sa mère qu’il essaye le faire, à sa de- tique, qui est en retard après l’arrivée dans la région mande, est un échec pour la femme qui se trouve face dalmatique. Après des impulsions longuement recher- à face avec le dévoilement des sa nature profonde. chées, elles jaillissent spontanément, dans une banale Ayant sur soi-même une autre perspective que le fils- journée, pendant une promenade sur les champs, en artiste pour lequel l’art est la connaissance et son ex- regardant, de loin, une image confuse, celle-là d’un en- pression, Regina Valenti est secouée par l’image qui fant à mains hautes dans le fort soleil du midi, devant prend vie sur la toile et elle comprend, au dépit de la un mur blanc, jetant des sons animalesques, pour superficialité jouée, comme elle est perçu par son fils: constater que cet enfant sourd-muet imitait le rituel du « Avec le premier mouvement de la brosse, il faisait de prêtre devant l’autel. La brusque émotion esthétique, ce pâle masque un point de départ pour un person- très forte, va le rendre cloué devant la toile, qui sur- nage de pitre et blême, habillé en soie noire, portant prend ce qu’il désirait il y a longtemps à cumuler – une broche démodée au cou. [...] Mais quand le pin- l’image et le son -, le son perdu de l’enfant qu’il avait ceau trouvé dans la main de son fils à commencer pé- été une fois, traumatisé par les mots entendus dans le 1 Jupan, titre donné, dans le Moyen Âge, dans les Pays bordel: « Il a renoncé au déjeuner et il a continué à Roumains, pour les plus importants boyards et fonction- peindre jusqu’au repas de soir et maintenant, dans la naires ; sl. županŭ (http://dexonline.ro/definitie/jupan). 61 nétrer plus profondément sous la peau, quand sous raffiné, une miniature simple et sophistiquée au même les âpres fils, l’épiderme s’ouvrit comme incisée à bis- temps, trouvée par le vacher Miško, lui provoque des touri, quand les couleurs se diluèrent sous l’acuité du émotions culturelles profondes; pour Xénie, « l’homme regard et [...] tandis que le pinceau, trempé en térében- n’est autre chose que le réceptacle des goût et des thine, nettoya le visage de tout ce qu’il était agréable, plaisirs des autres » (Krleža 1968 : 194). La consomma- faux, artificiel, truqué, en arnaquant la grosse couche tion de la soif de vie; l’investissement dans toutes ses de fard étiré sur les mystères de la peau et le visage impulsions est création et autodestruction au même caché sortit à la lumière, usé et scalpé à bistouri, sa temps. C’est ce qu’ils vont faire Ballocsanszy, Bobočka, frustration augmentait » (Krleža 1968 : 99-100). La réa- le mystérieux et l’exotique personnage à sang levan- lité entière est reçue par l’œil de l’artiste, qui traduit au- tin, slave et hébraïque - Serghei Kyriales -, celui qu’il va delà de la forme, de mouvement – leurs significations : confronter Latinovicz avec le soi-même et avec son l’agitation des mains de Liepach typique pour un indi- art, en lui approfondissant l’abîme des doutes et des vidu sensuel, cupide, avide et égoïste. angoisses. Xénie Radajeva (Bobočka), la femme fatale rencon- Complexé lui-même, véhiculant des théories béha- trée dans son crépuscule, est la deuxième femme qui vioristes, parlant sur la logique de quelques causes na- influence d’une manière décisive sa vie, en lui redon- turelles, Kyriales ne fait que dissimuler les frustrations nant la force à s’émotionner et à peindre. Provocante de l’individu qui jusqu’à un certain âge il n’avait rien de et méprisante par rapport aux conventions sociales, notable réalisé, minimisant, maintenant, n’importe elle est authentique dans sa manière à penser et à réa- quelle réalisation des autres; troublé, mais pas vaincu gir, qualité qui semble une bulle d’oxygène pour Phi- par les arguments du Levantin, Latinovicz a la révéla- lippe, étouffé par la sensation de fausseté, de vulgarité tion finale du fait que « l’art signifie du talent, - voilà ce dans le monde vers lequel il se tourne initialement que ne peuvent pas comprendre les esprits superfi- comme vers quelque chose rédemptrice. Les opinions ciels. Le talent est une force qui ne peut pas être expli- de Xénie concernant le rapport nature/culture établis- qué par rien de matériel, et ces fonctions du talent sent la source des ennuis dans le ballaste de la culture sont clairvoyants et se trouvent au-delà de fonctions européenne, qui avait estampé et falsifié les élans vi- habituelles de la raison et de la matière, parce qu’elles taux de la nature humaine. Le retour à l’état sauvage è sont insaisissables! » (Krleža 1968 : 244). Donc la nature dans la vie et dans l’art – est génératrice d’authenticité; de l’art est transcendantale, même si ses racines res- vivant dans la pleine ignorance de la raison, des taient dans la réalité : « Nous nous somme habitués normes moraux destinés à mettre ordre le chaos bar- avec les miroirs, mais il est quelque chose d’horrible bare, elle va finir en suivant la manière à vivre choisie: dans la duplication visuelle de la réalité » (Borges 1998: poignardée par Ballocsanszy, quand elle se préparait 103). L’expression individuelle de l’art, sa valeur sont le quitter. Les destinées analysées par Krleža (Regina, données par la manière à transcender la matière. La Xénie, Vanda – la femme d’un important fonctionnaire complexité des expériences qui à comme moment du gouvernement, Vladimir Ballocsanszy, en faillite à apothéotique la relation érotique avec Xénie, ses mé- cause de ses propres faiblesses, hésitent entre être des ditations stériles sur le thème du rapport exil-fau- victimes et provoquer des victimes. Authentique reste visme-faux, à la maison- brute réalité : paysans bar- seulement l’agitation intérieure, l’artiste refusant la bares à côté d’Aphrodites travaillées en or, raffinement confiance dans idyllique « en carton pressé », auprès culinaire de belle époque à côté de chou, de lard, du duquel les souffrances, les conventions, les ennuis; les pois, de viande sanglante – se métamorphosent sym- drames; le dégoût et la tristesse se cachent. La ren- biotiquement dans le longuement attendu élan artis- contre avec Xénie se passe, en différentes expressions, tique : « Dans les derniers vingt-trente jours il avait dans l’idée commune de la continuité aussi, de l’im- peint plusieurs tableaux, il avait esquissé une centaine possibilité d’une authenticité absolue, parce que les de dessins, il avait noté ses impressions, il avait exécuté individus et l’art produit par ceux-ci font partie d’une une série d’aquarelles. Les images jaillissent de lui chaîne de relations interdépendantes. Philippe reste comme d’une fontaine. [...] Il avait peint, utilisant les « fidèle à l’idée à l’idée romantique de la continuité de tons pâles des vieilles lithographies japonaises du la culture européenne » (Krleža 1968 : 194); la trouvaille XVIIe siècle, une suite de verts crépuscules dans les dé- sur les champs d’un petit objet artistique, une Europe sertes clairières de la forêt. Il avait fini aussi un cycle 62 minuscule en bronze, modelée en style déc adent et d’aquarelles ayant comme personnages les ouvriers des vignobles qu’il les avait vus dans une tombée de la Pour que l’art pourrait exprimer profondément le nuit habillés en leurs vertes blouses comme envelop- sien, elle doit être authentique, donc vraisemblable ; pés en cuivre [...]. Dernièrement tout se transformait la vraisemblance n’est pas suffisante, le vrai dilemme dans ses mains en tableaux et à chaque respiration il se intervenant à la nécessité de la spiritualisation de la sentait vif, en pleine vie [...]; il se sentait similaire au ser- matière – le cœur de l’art même. pent qui perd sa peau pour regagner une autre sous le soleil de printemps, il renonçait à tout ce qui était Bibliographie anorganique, vieilli, gale; les blessures anciennes se fermaient et sous leurs cicatrice un nouveau tissu épi- 1. Assunto 1983 = Rosario Assunto. Universul ca spectacol. dermique s’accomplissait, vif, frais, sain » (Krleža 1968 : Bucureşti: Ed. Meridiane. Traducere de Florina Nicolae. 152). Réconcilié avec lui-même et avec le passé, il réus- 2. Borges 1998 = Jorge Luis Borges. Frumuseţea ca senzaţie sit à faire les portraits de son entourage: le portrait de fizică. Bucureşti: Ed. Paideia. Traducere şi postfaţă de Valeriu sa mère, de la domestique (Caroline), de Xénie, du Pop. Cuvânt înainte de Andrei Ionescu. vieux Liepach etc., sans s’empêcher de fausses pu- 3. Gasset 2000 = José Ortega y Gasset. Dezumanizarea artei şi deurs, de la peur de ne pas blesser sensibilités et or- alte eseuri de estetică. Bucureşti: Humanitas. Traducere din gueils, en pensant à ignorer les flatteries et les révoltes spaniolă, prefaţă şi note de Sorin Mărculescu. – donc dans la pure lumière des filtrations intérieures, 4. Krleža 1968 = Miroslav Krleža. Întoarcerea lui Filip Latinovicz. où l’art s’assimile à la catharsis. Bucureşti: Ed. pentru Literatură Universală. În româneşte de Le livre est construit par des segments temporels Virgil Teodorescu şi Radu Flora. du présent, de l’évocation du passé plus proche (l’ex- 5. Nedelcu 2009 = Octavia Nedelcu. Ipostaze (post)moderniste périence occidentale de Phillipe Latinovicz) et plus în literaturile sârbă şi croată. Editura Universităţii din éloigné (par divers histoires de familles). Retourné Bucureşti. dans son pays natale pour recomposer le sien identi- 6. Sârbu 2001 = Raoul Sârbu. Cele două aparenţe ale picturii. taire biologique (la clarification de son véritable pa- Bucureşti: Ed. Miron. ternité) et artistique, il est perçu, d’une manière de flatterie, comme un germe catalyseur du développe- Summary ment des arts de son pays, dans un habile discours du The Search for the Artistic Self.Miroslav Krleža, Silviu Liepach, exposé par des raison privés (pour the Return of Philippe Latinovicz avoir une bonne relation avec un possible beau-fils), mais aussi biologique, s’il peut être crédible le témoi- The paper The Research of Artistic Itself. Miroslav gnage finale donné par Kazimiera Regina Valenti Krleža, The Return Of Philip Latinovicz analyze the tri- Latinovicz concernant le père naturel de son fils: bulations the Filip Latinovicz’s tribulations, introver- « Gens comme lui, de taille européenne, sont des ap- ted artist, returned home after seventeen years of paritions exceptionnelles pour le développement de absence and his ego disrupted between the need to notre culture générale, surtout si on considère notre refind his inspiration source in the point of origin, triste retard dans ce domaine, et surtout dans le do- source which could particularize him in the world of maine des arts plastiques » (Krleža 1968 : 152). La re- painting (the regionalism), and the admission of his trouve d’une haute communication artistique, mais value by the cultural center af Europe, the Paris (the en même temps accessible est l’effort suprême de universalism), from where he is turned back with a chaque artiste; une obscurité sophistiquée assure view to rewin the peace. The imaginary of literature une niche limitée. Seulement les racines dans la pro- assume, particularizing at the character level, the re- fonde humanité, à ses tares et à ses sublimations, au- searches’ artistic expression of itself, the browse of delà du jeu des abstractions rendent l’art durable the track from the vogue of the epoch, from the inte- dans son histoire: «Si l’art nouveau n’était pas intelli- gration in an artistic orientation to the find of some gible pour tout le monde, ça signifie que ses ressorts perennial coordinates, filling the artistic identity with ne sont pas ceux génériquement humains. Il n’est pas the research of the biological identity, haunted by un art pour les gens généralement, mais pour une the origin of an uncertain paternity. classe de gens bien particulière qu’il est possible Key words: artist, ex-Yugoslavian writer, regional, qu’ils ne soient pas plus précieux que les autres, mais universal, Croatia. qui ; évidement, sont distincts » (Gasset 2000: 31). 63 Oliviu Felecan

Aspects of Spoken Language in the Romanian Contemporary Music

[email protected]

From a sociolinguistic perspective the language of from poor families of Balta Albă – Sălăjan1. The first the youth proves to be the most complex one be- one has no father (is orphan) and the latter is the cause it comprises both the literary language pro- smallest child of a numerous family. The breaking of moted by the educational system in the pre academ- the law and eager will to become rich have pushed ic and academic years and the colloquial (familiar) Tudor Sişu to extreme behavior and he was arrested one used while connecting with family and friends. and sent to prison several times for usage and traffic Dumitru Irimia wrote in Introducere în stilistică [Intro- with drugs of high risk. duction to Stylistics] (1999: 121), that the discrepancy The outfit of the Romanian rappers is also out of between the two features of the language „este patterns as they wear baggy clothes apparently cho- determinată de specificul spaţiului cultural în care se sen at random and ”match” them with vulgar ges- desfăşoară comunicarea şi de dimensiunea culturală tures and a special look of modern gangsters. Yet, a fiinţei protagoniştilor” [is the result of the peculiari- they are not original from these perspectives but ties of the cultural environment in which communi- copy their fellows across the ocean who are the musi- cation takes places, and of the cultural level of those cal icons of the bad neighborhoods from American involved in the process] The spoken language of ur- metropolis (Felecan 2001: 17-18). ban life has become a label of expression via music for the young generation. The youngsters see music „Sunt băiatul acela rău, nebărbierit şi ras în cap as an almost constituent part of their daily life and Care-ţi bagă în timpane beat-urile de hip-hop the lyrics that accompany music are very representa- Îţi dam foc la casă până ieşiţi ca şobolanii tive in this respect. Of several music types like pop, Afară, deseară, o să fim la tine pe scară”. rock, country a.s.o. we have decided to focus upon (Sişu şi Puya) hip-hop music because its lyrics are the most generous in number and meaning. In pop music lyrics are [I am the bold unshaved bad boy / Who violates usually plain, hackneyed, lacking a message and the your hearing with the hip-hop beats / We’ll burn your accent falls on the repetition of a refrain which is easy house down until you run out like rats / Outside, to- to be remembered. Moreover, rap fans have broken night we’ll be at your door step]2. the patterns imposed by the well known tradition In order to perform a complex linguistic analysis we and patterns typical for the Romanian music and this have further chosen the lyrics of three of the hip-hop is reflected at all levels of the social life: in terms of bands which have been in fashion in Romania for the vocabulary, behavior, and outfit. Thus, they are in a last ten years, namely BUG Mafia [The Mafia of BUG3], constant open conflict with the law, authorities, and common sense. Most of the times their defying atti- 1 Neighborhoods with bad reputation of Bucharest, the tude is real and has objective reasons as the hip-hop capital of Romania. artists usually come from the outskirts of cities and 2 As the aim of the present paper is the language of the have a low social status. A good example in this re- hip-hop lyrics we have translated the message as it is and spect are Sişu and Puya because both artists come left aside aspects of prosody. 64 3 BUG is the acronym for Bucharest Underground Gangsters. La Familia [The Family4] and Paraziţii [The Parasites]. At murit Jigodia”12 [I was born when the Jerk died] a first glance the names are somehow shocking and (Paraziţii, O rază [One ray]). Aware of what they do, the send to the interlope world but they are on the same singers are portraying themselves negatively: „Noi page with the stage names of their members: Tataee5, suntem degeneraţia următoare” [We are the next de- Caddy6 and Uzzy7 (members of BUG Mafia), Sişu, Puya generation] (Paraziţii, Degeneraţia următoare [The Next (members of La Familia), Cheloo8, Ombladon and De-generation]), „Atitudinea mea e bagabontească/ Şi Freakă Dă Disk9 (members of Paraziţii). These pseudo- comportarea mea pur românească-golănească/ Nu nyms and others like Shobby10, Cabron, Doom and mă comport tiparului obişnuit13 şi asta nu convine” [I Satar, have been chosen on purpose as a way to distin- have a vagrant attitude / and my behavior is of a typi- guish one guy among his fellows and gain the respect cal Romanian vagabond / I don’t behave according to of the gang. They send to some physical appearances the regular standard and this is what’s disturbing you] (Cheloo) or the job one has (Freakă Dă Disk). All of (Sişu and Puya, Foame de bani [Money hunger]). In other them are misspelled and mock at the Romanian aca- contexts they justify their offensive language by the demic rules or orthography. The nicknames are every release of constraints brought by the freedom gained now and then supported by the message of some lyr- in 1989 and invoke the natural and straight ways of ex- ics that shape a certain profile for their holders: „sunt pression: „Mă port natural, după posibilităţi,/ Acum bengos” [I am cool], „Nu sunt incult, aşa-mi trăiesc eu totu-i legal, garda ne ştie de hoţi” [I behave naturally / viaţa” [I’m not stupid, it’s just the way I live my life], „nu Now everything is legal, the cops know we’re thieves] am pic de bun simţ,/ Îmi bag p..a-n mă-ta11, în tac-tu,/ (Sişu and Puya), „Nu suntem falşi/ Eu nu sunt unu’ la Şi îi dau muie lu’ fra-tu” [I have no common sense/ I televizor şi altu’ acasă” [We are no hypocrites / I am not fuck your mom and fuck your dad/ and go in the back one way on TV and something else at home] (Sişu and door of your brother] (BUG Mafia), „Cu 10 beri şi 2 târfe, Puya, Foame de bani [Money hunger]), „Nu conduc pe hai să-ţi zic cine sunt/ Cel mai şmecher la ora asta pe nimeni, dar sunt un lider/ Şi îmi place să cred că sunt un pământ” [Let me tell you who I am/ With 10 bears and om liber” [I don’t lead anybody but I’m a leader / And I 2 bitches I’m the coolest guy on earth] (Sişu and Puya, like to believe I’m a free man] (Paraziţii, Avort verbal Încearcă să zâmbeşti [Try to smile]), „tot ce ştiu ştiu că [Verbal abortion]). Sometimes their own way of life is m-a învăţat strada” [The street has taught me all I described in comparison with the others who are per- know] (Sişu and Puya, Foame de bani [Money hunger]), ceived as intolerant enemies. Two stanzas written by „Cred că sunt un om bun cu intenţii rele/ Detest fig- the members of BUG Mafia support this idea and is urile de trei lovele” [I guess I’m a good man with bad summed up by the verse: „Vă dau voci de cartier, cu intentions / I hate shallow people] (Paraziţii, Necomer- limbaj de cartier” [Listen to the voices of the street in cial [Not commercial]), „Sunt născut în zodia în care-a street language]: By using a rebel language like the one in the above- 4 The name should be understood as the Family – an allu- mentioned lyrics, the hip-hop artists want to highlight sion to the nucleus of the Italian Mafia. their belonging to the group they come from, to the 5 The name is misspelled on purpose. Written „tataie” it means old man and has a pejorative meaning. street gang in permanent conflict with the law, with 6 The short name of endearment for Cadillac. authorities, and people who are well adapted socially. 7 The name of a fire gun. The best way to express themselves is the usage of a 8 Adapting the English spelling and pronunciation to the functional outcast language – the slang – which has Romanian language the name becomes chelu meaning the argotic attributes of the spoken language. While the one who is bald. before the totalitarian period14 argotic elements were 9 Freakă Dă Disk is the combination of a misspelled Roma- inserted in some lines and folk songs and were consid- nian word Freakă - right form freacă - and the English the ered straight, rude and vulgar, during Communism the disk phonetically transformed into dă disk. Put together they mean the one who is playing the set, a DJ - disk jockey. 12 A direct reference to Nicolae Ceauşescu, the communist ex 10 A word game of show + business. president of Romania between 1965-1989. He would have 11 Although abject and trivial, this kind of language is never tolerated under any circumstance this type of music. popular all over the lyrics of hip-hop songs and we have 13 The dative case is misused in this verse. decided to reproduce it as such for the sake of its scien- 14 Totalitarian times are the years during the communist re- tific and linguistic accuracy, therefore we apologize for gime, between 1947 and 1989, the latter being considered the discomfort to all philologers. the year when the entire Eastern Europe has become free. 65 II. „Cu limbaj, limbaj de cartier îţi rup căpăţâna II. I’ll tear your head down with street language Sunt tot deasupra ta şi voi fi totdeauna I’m still above you just and I’ll always be so Sugi p..a cu poezia ta, pe stradă-n toată ţara poezia-i Mafia Suck my dick with your poetry, in the streets the poem is Mafia Vocabular obscen îmi bag p..a-n mă-ta Obscene language I fuck your mother Degeaba te holbezi la mine, că nu îmi pasă de tine It’s useless to stare at me ‘cause I don’t care Ţi-o dau la craci pentru tot ce spui, Fuck your ass for all you say Pentru că nu taci, pentru că m-ataci. For you don’t shut up and attack me. Tot ce-am învăţat am învăţat pe stradă All I’ve learnt I know from streets Băga-mi-aş p..a, tu n-o să-nţelegi vreodată Fuck it, you’ll never understand Că tot ce contează pentru mine That all that matters to me Este să îi reprezint pe ai mei în faţa celor ca tine Is to represent by buddies to those like you Deci, domnule, ţine-ţi nasul la tine în oală So, mister, mind your own business Ştiu că suntem pentru tine o problemă socială I know we’re for you just a social matter Înainte să termin îţi zic înc-o dată eject Before I finish I’m telling you again eject Cu limbaj de cartier, în efect direct” In street language with direct effect. IV „Ascultă, tu, mare poet, ce-am să zic pe strofa asta You listen, great poet, what I have to say in here Că mă iei cu p..e, cu c..ie, găoaze, te rog frumos fii pe fază You listen dicks, balls, twats, please pay attention Nu sunt incult, aşa-mi trăiesc eu viaţa I’m no illiterate, I live my life this way Ce p..a mea îţi pasă ţie cui îi slobozesc eu faţa What the fuck do you care who I fuck Ascultă, bulangiule, beau, f.t şi mă bat Listen, gay genius, I drink, I fuck and I fight Iar ţie, dom’ poet, îţi dau p..a la frecat And to you Mr. poet, suck my dick G-yeah! Nenea frecţie, mă p.ş pe mă-ta G-yeah!You masturbating super hero, I piss your mom Joc, înjur şi fac bani mulţi, n-ai să vezi vreodată atâta I gamble, curse and make a lot of money you’ll never see Am fost crescut ginitor, pe ciordeală, pe mangleală I was raised a thief, a robber, a mugger Am învăţat cum se fac banii chiar şi când eram la şcoală I knew how money is made since kindergarten Am dat la buci de mic copil, aşa m-a învăţat tata I fucked around since early days, my dad taught me Să nu ratez nicio femeie: p..a-n p…ă, gata fata! Not to miss a chick: the cock into the pussy, done the ho Deci tu, labagiule, te iei de mine, So you self sucker get to me, Mă sugi de caris, sunt mai inteligent ca tine”. Suck my shlong! I’m smarter than you! censorship tried to prohibit such unconventional lan- sions and verb phrases formed with verbs like a fi [to guage which was considered extremely low and dis- be]: (a fi ca dracu [to be like hell], a fi foame de bani16, a fi turbing. After the political change in 198915, the hip- pe bune [to be real], a fi tare în gură [to be quick on the hop music has brought in the open the underground draw], a fi varză [to be a wreck]17), a băga [to enter] (a vocabulary as a sign of protest against a ”fake” society băga în boală18 [to drive crazy], a băga la ficat19 [to hit with pretended embarrassment and they have done it somebody], a băga la răcoare [to put somebody be- in order to set free the reality of the bad neighbor- hind bars]), a face [to make] (a face bot20 [to sniff at hoods and street gangs: „Modul meu de exprimare something, to pout], a face combinaţii21 [to speculate brevetat de cartier/ Oare sunt obscen, / Pentru noi aţi opportunities] , a face fitze [to be fussy]), a lua [to take] inventat vocabular pervers?” [My way of expression is (a lua omor22 [to be killed], a lua ţeapă23 [to be double asserted by the neighborhood / Am I offensive? / Is it crossed]). There are also several expressions that should for us that you’ve invented obscene vocabulary?] (Paraziţii, DEX 2000), „În jargon dau numai ce-i real” [In 16 Sic!, although the Romanian correct version contains jargon I say only what’s real], „Pentru toţi cei care nu the verb a avea [to have] the usage of a fi [to be] can be mă lasă să sper/ Vă dau voci de cartier cu limbaj de seen as the intention to preserve the English version of cartier” [For all those who don’t let me hope and the phrase a-i fi foame [to be hungry]. dream / Listen to the voices of the street in street lan- 17 Literal meaning: to be a cabbage. guage] (BUG Mafia). 18 Literal meaning: to make somebody become ill. Thus, all the researched and analyzed songs contain 19 Literal meaning: to hit the liver. 20 a rich and flourishing argotic language full with expres- Literal meaning: to make a snout. 21 Literal meaning: to make combinations. 15 The year of the Romanian revolution that marked the 22 Literal meaning: to take death over you. 66 end of the communist era. 23 Literal meaning: to be pierced with a sharp stake. be taken as such: a avea spate24 [to have high connec- jectives –, papagal42, pigmeu43, poliţai44, sculă45. Other tions], a fute la creier25 [to insist, to annoy], a se pişa pe words are original creations – belele46, caterincă47, mi- cineva26 [to disregard somebody], a prinde boală [to log48, palmat49, pârnaie50, pici51 Some others are being catch a disease], a pune botul27 [to trust foolishly], a made with the aid of suffixes that are attached to rămâne blocat28 [to be shocked], a trage la fiare29 [to words belonging to the general vocabulary and they work out], a vinde poveşti30 [to lie]. Adriana Stoichiţoiu are used either in their literal meaning, the one typical Ichim pointed out in Vocabularul limbii române actuale to argot, or as argotic language itself. The most pro- (2001: 141) [The Vocabulary of the Contemporary Roma- ductive suffixes are: -ar (căcănar52), -aş (borfaş53, nian Language] that „un tipar sintactic propriu argoului pungaş54), -eală (tirăleală55), -esc (bagabontesc56), -ist (fo- şi limbajului popular / familiar este cel al locuţiunii ver- mist57), -os (bengos58, caterincos59, chitros60). bale (mai rar, al verbelor) însoţite de pronume person- We have identified a special category which con- ale atone, în acuzativ, pers. a III-a singular feminin (fără sists of explicit argotic terminology, a branch that is funcţie sintactică)” [the syntactic pattern typical for the extremely developed in Romanian61 and highly used argotic vocabulary and common / familiar language is by the young hip-hop artists. The colorful language the verb phrase (rarely the verb alone) accompanied by atone feminine personal pronouns in the accusative at 42 Literal meaning: parrot – figurative meaning: stupid, in- third person singular (without a syntactical role)] or sec- former. ond person pronouns or even reflexive pronouns: a o 43 Literal meaning: pigmy – figurative meaning: a small arde (la mişto)31 [to waste time], a o da cuiva [to give it to delinquent, a beginner. 44 somebody], a te durea în pulă32 [to disregard it, to give a Literal meaning: cop – figurative meaning: police officer. 45 shit], a se face de căcat33 [to be ridiculous], a se risca [to Literal meaning: tool – figurative meaning: an experi- mented thief. take the chance, to risk it], a se simţi marfă34 [to feel 46 Meaning troubles. cool], a se trage în poză [to take a picture]. 47 Meaning a loud and ridiculous scandal. Some of the argotic words belong to the general 48 Meaning one who has no attitude, an obedient fellow. vocabulary but suffer a deliberate change of meaning. 49 Meaning money theft. They can play the role of both nouns: bostan35, brigadă36, 50 Meaning prison, the state of being behind bars. combinaţii37, garda38, iarbă39, licoare40, marfă41 – and ad- 51 Meaning a precocious kid. 52 Literal meaning: the one who eats shit – figurative meaning: obedient and always afraid person. 24 Literal meaning: to have the back covered by somebody 53 Literal meaning: the one who steals clothes – figurative superior in rank or influence. meaning: thief. 25 Literal meaning: to fuck the brains of a person. 54 Literal meaning: the one who steals luggage – figurative 26 Literal meaning: to piss on somebody. meaning: thief. 27 Literal meaning: to put the snout. 55 Meaning: stealing or watching somebody’s back while 28 Literal meaning: to remain blocked. the one is stealing something. 29 Literal meaning: to do weight training exercises. 56 Literal meaning: the one who has the attributes of a vag- 30 Literal meaning: to sell stories. abond – figurative meaning: cool. 31 The correspondent English phrase does not follow the 57 Literal meaning: the one who is always hungry – figura- rule but the literal translation does: to burn it for fun. tive meaning: a greedy person. 32 Literal meaning: to feel pain in the penis. 58 Literal meaning: the one who has the devil in himself – 33 Literal meaning: to turn oneself into shit. figurative meaning: cool. 34 Literal meaning: to feel yourself extremely valuable. 59 Meaning: quarrelsome, the one who likes to produce 35 Literal meaning: pumpkin – figurative meaning: head. scandals. 36 Literal meaning: brigade – figurative meaning: police patrol. 60 Meaning: avaricious, skinflint. 37 Literal meaning: combinations – figurative meaning: ar- 61 There are literary works like Povestea poveştilor (pove rangements, deals. stea p..ei) [The Story of the Stories – the Story of the Penis] by 38 Literal meaning: the guard – figurative meaning: police patrol. Ion Creangă – written in the second half of the 19th cen- 39 Literal meaning: grass – figurative meaning: drugs, mar- tury and Povestea poveştilor gen. 80 [The Story of the Sto- ijuana. ries. The Generation of the 1980s] written by Mircea Nedel- 40 Literal meaning: liquor – figurative meaning: alcohol. ciu once century after the first one. They were published 41 Literal meaning: merchandise – figurative meaning: il- by the most prestigious Romanian publishing houses, licit possessions. namely Humanitas and Nemira. 67 together with a straight way of communication and an singers / There is no problem / You give them odes to original combination of words and expressions make sing / We give them dicks to suck] (BUG Mafia). The the hip-hop lyrics a very rich piece of Romanian lan- real or fake roughness of the hip-hop singers together guage as pointed out in the following examples – the with their wish to have a lot of fans make them use an male sexual organ62 is named caris and membru, the ironical and straight language: „Un personaj integru female one găoază63, for a face dragoste [to make love] face dragoste, nu f..e/ Nu se scarpină la c..ie, se masea- we have identified a da din fund [to move the ass], a da ză încet în baie” [A moral person does not have sex la buci [to slap the ass], a marca teritoriul [to mark the but makes love / He does not scratch his balls but pal- territory] – meaning the first contact – or a verifica liftul pates them in the toilet] (Paraziţii, DEX 2000). Like all [to check the lift] which has a double meaning regard- youngsters with less common sense the Romanian ing both straight and oral sex and that is performed by rappers use a trivial language full of street language paraşute [prostitutes], târfe [sluts] or traseiste [whores]. regarding genital organs and sexual relations and The verb a ejacula [to ejaculate] is replaced with the perversions of all kinds: „bă, futu-ţi morţii mătii”66, argotic a slobozi [to release] and by regressive deriva- „mi-a f…t viaţa”67 (BUG Mafia), „băga-mi-aş p..a în mă- tion sperma [the sperm] is called sloboz [release]. The ta”68, „beli-mi-aţi p..a”69, „F.t alea cu curu’ mare, cu ţât- suffix -giu attached to words like labă64 or bulan65 form zele goale” [I fuck women with big ass and naked tits], the depreciative words labagiu [a person who practic- „mânca-mi-aţi p..a”70, „vă f.t în gură, de ce p..a mea su- es masturbation or self stimulation] and bulangiu [a feriţi” [Eat out my dick, what the fuck is your problem] passive gay, a receiver, a disregarded person]. Of (La Familia), „Ai genunchii la urechi şi-o p..ă-nfiptă-n course, the popular cur [ass] is well represented in the gură” [You have the knees beside your ears and a cock lyrics. Although pejorative or ironical, some expres- stuck in the mouth], „Alerg după femei să le f.t, dar nu sions used by rappers may sometimes become meta- le prind” [I chase the women to fuck them but can’t phors: „viaţa e o curvă” [life’s a bitch] (BUG Mafia), reach them], „Am o p..ă şi trei c..ie prinse în sutienul „muie în leasing” [oral sex in leasing], „un nou pretext tău de baie” [I have one boner and three balls in your de labă” [a new pretext for masturbation], „Fetele dau bra], „Mori la pârnaie cu p..a-n cur” [Die in slammer din motoare cu elementele din dotare” [Girls move with fucked ass], „O dăm la buci cu ciorapul pluşat pe their engines by shaking their installations] (Paraziţii). p..ă” [We slap the ass with the plushy sock on the The metaphorical side of the argot is not very po- cock], „Palpa-mi-ai coiu” [Feel my dick], „Viaţa iese pe pular in the hip-hop lyrics as the artist prefer straight p..dă, dar se duce pe p..ă” [Life comes out from the obscene language: „Ţi-am dat muia la gard dacă m-ai pussy – through the slit – but goes down on the dick] enervat/ Am percutat cu trei rime din care două ob- (Paraziţii). The latter band with specific name gave the scene” [Take some deep throat if you piss me off / I following suburban metaphorical definition: ”P..a - answered back with three rhymes and two are obsce- Unicul cuvânt care te umple în gură/ Membrul de sub ne], „Să cânte paraşutele, solistele, fetele/ Nicio pro- pătură de natură dat/ Element bizar îl are în pantaloni blemă la mijloc, le ţipă gura/ Odă voi le daţi să cânte, orice căcănar/ Un cuvânt sumar care atârnă greu baza noi le dăm să sugă p..a” [Let the girls, parachutes, the evoluţiei/ […] două silabe de carne între două palme” 62 For the folkloric / vulgar vocabulary of the genital or- (DEX 2000). [The Penis – the only word that fills your gans in Romanian see Nicolae Felecan (2005), Terminolo- mouth / The under blanket instrument given by natu- gia corpului uman în limba română [The Terminology for re / Bizarre element owned by any shiteater / An easy the Human Body in the Romanian language], Cluj-Napoca: word but highly heavy in the mankind evolution / […] Editura Mega, Editura Argonaut, p. 142 - 157. two meat syllables between two hands]. Their defini- 63 People of all walks of life are aware of the argotic lan- tion serves the purpose of the controversial journalist guage and a proof in this respect may be the usage of Andrei Gheorghe in the song performed together words like găozar [meaning gay] – used in the summer of with him, Dreptul la replică [The Right to Rebut]: 2007 by the Romanian president regarding some jour- nalists – and păsărică [literal meaning: small bird, figura- 66 Literal meaning: screw your mother’s saints. tive meaning: pussy] used by the same official when ad- 67 Literal meaning: you’ve fucked up my life. dressing to an insistent female journalist who is sup- 68 Literal meaning: I would insert my shlong in your mom. posed to have annoyed him. 69 Literal meaning: give me a blowjob. 64 Literal meaning: paw – figurative meaning: penis. 70 Literal meaning: eat my dick – figurative meaning: suck 68 65 Literal meaning: foot – figurative meaning: gay, cool guy. my dick. „…legea dreptului a râgâit! lot of youngsters – students, schoolboys and school- Cu ce este mai indecentă p..a decât furtul? girls (!) – under the form of given short expressions: Întrebare pentru clasa a 4-a: „(Ce / cum) pula mea”75. In the context of the natural „Angelica, vrei să-mi bag p..a în tine?” flow of communication, a lot of speakers use such „Da, mulţumesc, Maricel!” concise language with high priority. They play the Dacă eu dau textul acesta pă radio, a doua zi role of given phrases in which the idea is not part of a Voi fi condamnat, dar dacă fur 500 de mili- logical discourse but it focuses on the semantic sphe- arde de lei re of a couple of words or a given syntactical pattern, Niciodată nu vei fi penal asasinat”71. like exemplified above (Irimia 1999: 108): „Da, p..a mea, cred că am ajuns prea departe”76, „De ce p..a [The law of the right to burp! / Why is the penis mea suferiţi de şmecherie?”77, „Cum p..a mea poţi să more indecent than the theft? / Fourth grade questi- spui…”78 (Sişu and Puya). The Romanian word pula, on: / Angelica, would you like to host my penis? / Yes, meaning dick, is similar in usage with the English fuck thank you, Maricel!72 / If I put this text on the air on which is present – with or without its original mea- radio / The next day I’ll be convicted, but if you steel ning – in American songs or films and this makes its 500 billiard lei / You’ll never be aware of the criminal usage seem extremely natural in its daily usage. code]. „Acest tip de expresivitate – şocantă prin duri- In comparison with the previously mentioned ob- tatea limbajului, din care nu lipsesc elemente vulgare scene and indecent words the next ones may seem sau obscene – a fost explicat prin faptul că argoul reasonable and naïve although they will never occur este o creaţie exclusiv masculină şi, ca atare, reflectă in an academic language. Nouns like căcat [shit], fela- interese şi caracteristici psiho-temperamentale ale ţie [fellatio], labă79, sculă80, verbs like a pişa [to piss] argotizanţilor.”73 [This way of expressing – shocking appear in the lyrics of hip-hop songs under the pre- due to the harsh language with vulgar or obscene text that they are a slice of life: „căcat de glonţ”81, „că- elements – has been explained by the fact that the catu’ acela de doi lei”82 (BUG Mafia), „cel mai de căcat argot is an exclusively male creation and therefore it e să mori când ţi-o iei la labă”83, „în ce căcat se reflects the interests and psycho-temperamental scaldă”84, „o mare sculă în stradă”85, poţi să mori fă- features of those who use argotic vocabulary] The când felaţie” [you can die while fellating], ”ţară de proof in this respect could be the refrain of the song căcat”86, „vă pişaţi pe voi” [piss on yourselves] a.s.o. Necomercial [Not commercial] by Paraziţii band: „Zi: pu, la-la, zi pu, la-la, la-la-la-la-la”74. The obsession for 75 The meaning of the phrase is what / how the fuck but the male genital organ is present in the language of a the Romanian version uses the word dick instead of fuck. 76 Literal meaning: yes, my dick, I think we’ve gone too far – 71 No case of major corruption has been solved in the past meaning fuck yes, I think we’ve gone too far . 20 years of democracy in Romania, and therefore people 77 Literal meaning: why, my dick, do you suffer from bold- have the general opinion that major wrongdoers dressed ness? – meaning why the fuck do you suffer..? up in fancy and expensive clothes, who have high connec- 78 Literal meaning: how, my dick, can you say…? – meaning tions in politics, will always be absolved of anything even if how the fuck can you say…? their actions have had a huge impact on national economy. 79 Literal meaning: paw – figurative meaning: penis. 72 The characters’ names are also suggestively chosen. 80 Literal meaning: tool – figurative meaning: penis. Angelica has the obvious angelic connotation and Mari- 81 Literal meaning: shit of bullet – figurative meaning: cel is directly connected to the word mare which means worthless bullet. big and consequently refers to the size of a penis. 82 Literal meaning: that shit of two lei (Romanian national 73 see Stuart Berg Flexner (1980), Dictionary of American currency) – figurative meaning: the insignificant fellow. Slang; Exploring Language, Boston – Toronto: Little, Brown 83 Literal meaning: of greatest shit is to take it when you & Company, apud Adriana Stoichiţoiu Ichim 2001, 133. stimulate yourself – figurative meaning: the fucking worse 74 The word game consists of the utterance of the tradi- way to die is when you have it on your own. tional refrain la-la-la, which in Romanian is the second 84 Literal meaning: in what deep shit he’s bathing – figura- syllable of the word pula meaning penis, after the single tive meaning: one is in a bad environment, in big trouble. syllable pu which wouldn’t be connected to anything if it 85 Literal meaning: a big penis in the street – figurative were not the first syllable of the same Romanian word meaning: a cool guy in the streets. pula meaning penis. Thus, it is understood like „Say: pu, 86 Literal meaning: shit country – figurative meaning: la-la, say pu, la-la, la-la-la-la-la” meaning ”Say penis” . worthless country. 69 Rap singers are aware of the linguistic difference be- not friendly, without any doubt] (Sişu and Puya, Încear- tween their language and standard language and this că să zâmbeşti [Try to smile]), „Oportunităţi91 zero” [Zero is reflected in their usage of borrowings from foreign opportunities], „Tot felul de specimene92 totdeauna-mi languages, argotic or, fashion-related terminology. We sunt pe urmă”[All kinds of people are always after me], can exemplify the first category with gypsy words like „Sau aveţi plăcerea să fiţi duşi de cleptomani93” [Or do carici [penis], ciordeală [theft], a gini [to monitor], ginitor you have the pleasure to be taken away by kleptomani- [thief], a hali [to eat], mangleală [theft], mişto [cool] etc. acs] (Paraziţii feat Andrei Gheorghe, Dreptul la replică Some specialists consider that „majoritatea împrumu- [The right to rebut]) „Am auzit un specimen c-a blocat-o turilor din argoul românesc sunt de origine ţigănească” pe mă-sa-n lift şi se crede Eminem” [I’ve heard of a spe- [most of the Romanian argotic borrowings have a gyp- cimen who kept his mom blocked in a lift94 and thinks sy origin] (Stoichiţoiu Ichim 2001: 127) and therefore he’s Eminem] (Paraziţii, Avort verbal [Verbal abortion]), benefit from the advantage of hish expressivity. Besi- „Gândesc egocentric95 ca un domn autentic96” [I think des these quite old borrowings there are some neolo- egocentrically as a respectable fellow] (Paraziţii, Milio- gisms that may be taken into account. Considering the nari de week-end [Week-end millionaires]). As it can be fact that the hip-hop music is the reflection of the Ame- easily noticed, most of the neologisms in Romanian – a rican rap both in terms of language and themes, it is of romance language itself – come from romance langua- no surprise that the English borrowings are in top posi- ges. These colorful words give a certain peculiarity of tion: box-office87, eject, playback – written either in one the lyrics just like scientific or technical terminology. word like in English or in two (play-back), like in Roma- We have noticed the medical terminology97: „Gerovita- nian –, show. Some words have become familiar to lul vă menţine spiritul în sus” [The Gerovital keeps your most of the speakers in everyday Romanian language, spirits high], „Simt că intru-n comă” [I feel I fall in a such as brand, job, gentleman, office, sex-appeal, week- coma] (BUG Mafia), „Aduc băieţii în sevraj” [Bring boys end while others are known in their colloquial meaning to disintoxication], „Băutura accentuează starea de bearing a certain level of stylistic value: feat, high-life, stres” [Drinking sharpens stress] (Sişu and Puya), „Adu- joint. Moreover, the Paraziţii band has one song named mi un pansament cu etichetă” [Bring me a plaster with in English: Shoot yourself, in which they protest against ticket], „Ai trăit prea multe zile acidulate” [You’ve had the non-value and upstartness of the Romanian world too many acidulate days], „Decât să mă duc dintr-o vi- of music which is dominated by incompetence and ou- roză/ Mor de supradoză şi mă trag în poză” [Instead of tfit bad taste. The American OK (< all correct) could not dieing because of a virosis / I’d rather take an overdose be missing and Adriana Stoichiţoiu Ichim (2006: 171) and picture myself], „mă fut pe dioptriile lui” [fuck his wrote that it is typical for „limbii vorbite, unde a devenit dioptric eyeglasses], „Poţi să faci infarct în timp ce te – prin utilizare abuzivă – un exemplu de clişeu al epocii caci” [You can have a heart attack while shitting], „Re- actuale” [the spoken language in which – because of prezint Zona Zoster”98, „să stea cu rectu’ spart” [remain too much use – it has become an example of cliché in with damaged rectum], „Tuturor celor cu un mare cre- modern times]. The fact that some words of English ori- ier în minus/ Le doresc un elegant penis captivus” [To all gin fight to enter the Romanian morphology is certifi- 91 From the French opportunité, Latin opportunitas (cf. the ed by the adding of some plural marks to them – sepa- English opportunities). rated or not with a hyphen – in order to make them 92 From the French spécimen (species – figurative mean- sound more familiar: beat-urile, job-uri or bodyguarzi. ing: people). The lyrics of the three bands we’ve analyzed are full 93 Cleptomane. of neologisms, old borrowings that have entered the 94 From the same word in English and in French. language quite some time ago and therefore are alrea- 95 From the French égocentrique Because the artist was dy adapted to the Romanian language: „Am percutat88 keen on a rhyme he permitted a cacophony. cu trei rime, din care două obscene” [I answered back 96 From the French authentique, Latin authenticus. 97 with three rhymes and two are obscene] (BUG Mafia), see Nicolae Felecan (2004), Vocabularul limbii române „Curentul nu e amiabil89, indiscutabil90” [The current is [The Vocabulary of the Romanian Language], Cluj-Napoca: Presa Universitară Clujeană, Editura Mega, p. 73. 87 Although in English it is written in one word. 98 In medical terminology: Herpes Zoster. The meaning 88 From the French percuter. here is that the artist represents the neighborhood that is 89 From the French amiable (cf. the English amiable). considered infected just like a human body suffering 70 90 From the French indiscutable. from the Herpes Zone. those who have a large brain in minus / I recommend dré104: „«Rămâi şi nu pleca»/ Bagi pula, nu vrei să te laşi, an elegant penis captivus] (Paraziţii). bagi marijuana/ «Prima iubire-a mea/ Ce mult te-am aş- Another peculiarity of the language of the young- teptat să vii/ Nimic nu ne va despărţi»”, [«Stay and don’t sters in general and hip-hop artists in particular is the leave» / Fuck it you don’t wanna quit marijuana / «My fact that the insert in their own discourse phrases deri- first love / How much I waited for you to come / Nothing ved from quotations. They may have their roots in pro- will ever break us up»] „«Am încercat să-ţi spun de-atâ- verbs – „Cine seamănă vânt culege doar furtună”99, tea ori/ Privirea ta îmi dă fiori»/ Zice mintea mea în gân- „(Dacă nu ştiaţi, vă aducem iar aminte)/ E ochi pentru dul ei: Nu-mi găsesc locu’/ Hai să mai fumăm un cui, ar- ochi şi dinte pentru dinte” [If you don’t know let us rede-le-ar focu’” [«I’ve tried to tell you so many times / mind you / It is an eye for and eye and one tooth for one Your eyesight makes me tremble» / My mind says fir it- tooth] (Sişu and Puya, Foame de bani [Money Hunger]), self: I can’t find my place / Let’s smoke another fucking „(Desfăcut la şliţ, vă contrazic când zic)/ Sângele apă nu one105]. The latter two examples contain original lyrics se face, (dar se face şpriţ)”100 (Paraziţii, Necomercial [Non- of some songs by Andre which are mixed up with com- commercial]) – in advertisements – „Gogule, probleme ments made by hip-hop street boys. Then using terms mă?/ Nu aşa mă. Las-o mă la punctul mort sau cum am of comparison, the street boys refer either to their fel- zis…/ Dup-aia trage de volan. Ce mă, nu-ţi mai ajunge lows – and there might be a conflict between them like strada?”101 [Gogule, do you have problems dude? Not in Foame de bani [Money Hunger] which approaches like this, dude. Leave it to idler gear as I tell you… / Now the conflict between Sişu and Puya vs BUG Mafia: „Vă pull the steering wheel. What’s your problem dude, isn’t daţi experţi în viaţa de cartier/ Dar de mult nimeni nu the street broad enough for you?] – in religious matters v-a mai văzut prin el” [You pretend to be experts in the – „Crede şi nu cerceta” [Believe and look for no proof] life in the streets / But it’s quite some time now since no (Paraziţii, Instigare la cultură [Instigation to Culture]) – or one saw you in the streets] or „Voi sunteţi Mafia, eu sunt in politics – „Alo! Alo!102 […] Cu prileju’ anului nou vă Corrado Cattanni”106[You are the Mafia, I am Corrado urez din toată inima, dragi compatrioţi, noi realizări, sa- Cattani]; or to the singers of other music types that are tisfacţii depline în muncă şi în viaţă” [Alo! Alo! […] on seen as a bunch of mimics who cannot sing live. They New Years Eve I warmly wish you, my beloved citizens, are highly disregarded and portrayed with the same ar- new accomplishments and satisfactions in your work gotic language in the song Shoot yourself: and your lives] (Paraziţii, O rază [One Ray]). There are The above quoted lyrics have a message and ple- some other examples of phrases that belong to the ad for fair play and skills in the musical field. They are same category of quotes such as song titles or lyrics not the only example in this respect. Most of the sung by musicians highly disregarded by rappers: „Freci, songs are a cry of anger and rebellion against an freci103, living la vida loca” [you rub and rub living la vida unworthy society. In Instigare la cultură [Instigation to loca] (Paraziţii, regarding Ricky Martin) or lyrics by An- culture] the artists of Paraziţii „îşi spală păcatele”107 of some previous songs and launch a campaign for a 99 Meaning who seeds wind may harvest storm. serious and professional musical education that sho- 100 Literal translation – With my open zipper I contradict you when I say / Blood cannot turn into water but it can uld balance the bad behavior learnt in the streets: become şpriţ [an alcoholic beverage made of alcohol and 104 A Romanian dance duet made up of two teenage girls mineral water]. The English correspondent for the saying who were very well perceived by the young public be- would be Blood is thicker than water. The message in here tween 1998-2005. is that brotherhood cannot be betrayed unless some- 105 Literal meaning: Let’s smoke another nail. The word nail thing like alcohol – most likely – or drugs interfere and is used as reference to the nails that lock the coffin (as make the one not to think straight. smoking decreases life expectancy). The expression may 101 The piece is taken from a commercial for a vodka brand they burn in fire means to hell with them. which was often broadcasted during 2005-2007. 106 This is a word game and it sends to an Italian film – The 102 In his last public speech Nicolae Ceausescu, the Com- Octopus – in which the mob members are harassed and per- munist presidents who ruled before the Revolution in secuted by commissar Cattanni. The reference to the con- 1989, wanted to catch the attention of the crowds who temporary world is constant in the hip-hop music in terms of were shouting against the regime and as a desperate cinema productions, advertising, social or political events. gesture he repeatedly said Alo! Alo! 107 Literal meaning: wash their sins – figurative meaning: 103 Literal meaning: to perform a friction movement – figu- prove that they can have common sense and may avoid the rative meaning: to self stimulate the penis. argotic language. 71 „La cel mai mare festival piese furate se prezintă [At the most important festival plagiarized songs are performed Dar Mamaia e prea bătrână, prea proastă să se prindă But Mamaia1∗ is too old to see the fake Ce vezi pe scenă e limita decenţei What you see on stage is at the limit of decency Aici se toarnă filmul Ziua incompetenţei Here it is shoot The Incompetence Day2∗ Spuneţi că iubiţi publicul şi fanii You say you love the public and the fans Dar de fapt iubiţi doar play-back-ul şi banii But in fact you love just money and playback Şi când faceţi play-back e mare riscul And when you sing playback the risk is high Vă faceţi de căcat prin concerte când vă sare discul” For you to be ridicule when the CD stops […]„Ai ochii ca cafeaua, dar te freci în cur ca ness-ul […] Your eyes are like coffee but you scrub your asshole like instant coffee Vezi tu, live nu poate 3rei Sud-Est-ul You see, 3trei Sud-Est3∗ cannot perform live Nici restul, se trage de la prefix Neither the rest, it all comes from prefix Cei mai tari în play-back: Zoofil X.” The best payback are Zoofil X4∗. „Muie ţie şi celor care te ascultă! Fuck you and all those who listen to you! Playback poa’ să facă şi o surdomută” […] By playback any deaf and dumb person can sing „Voltaj ies pe interval, 5 lorzi Voltaj6∗ come in the open, five lords Fără chitări în priză, vă prindeţi degetele-n corzi. No electrical guitars and you catch your fingers in the strings La categoria mimă piesa e reprodusă In the mime category the song is reproduced Ai cântat, dar nu pe gură, pe partea opusă. You sang but not with mouth but the other side Bagaboantelor, deloc de lux, dau un dolar You tramps7∗, with no style I give a dollar Clar, măcar cântaţi la microfon, nu la celular At least sing at the microphone not on the phone Noapte de vis, compromis, muzical săriţi din p..ă-n penis, A silent night, musical compromise and you jump from dick to penis Luaţi premiul din tezaur, dinţi din gură din p..ă de cerb de aur.5∗” You take the prize from treasury, golden teeth from a golden stag penis.

1∗ Mamaia is a summer resort on the Black Sea coast and 5∗It is an allusion to one of the most famous Romanian it hosts a festival dedicated to singing, an event similar to musical festivals which is organized in Braşov and is cal- the one in San Remo, Italy. The artists speculate its dou- led „Cerbul de Aur” – The Golden Stag. ble meaning as the word also means, in colloquial lan- 6∗ Voltaj is a band that has been the top record sales ar- guage grandmother or old lady. tists in Romania for years. They also sing pop music and 2∗ A word game sending to the American film The Inde- have a lot of concerts all over the country. pendence Day. 7∗ The offensive language aims at the two female mem- 3∗ Trei Sud-Est is a very popular Romanian band. They bers of the band. They were known because of their very sing pop music. controversial lives in the Britney Spears style. 4∗ The band they aim at is called ”Animal X”. The ”easy” subjects approached by the male artists and their outfit and hairstyle are enough reasons for rap artists to hate them.

„Instig la cultură, nu doar să duci sticla la gură/ Să în- elements like the rhythm and internal rhyme. Dicţiona- cepi să fii corect” [I challenge you to culture, not just rul de ştiinţe ale limbii (2005: 445) [The Dictionary of the to taking the bottle and drinking / I challenge you to Language Sciences] mentions that „în sens larg, se poate be fair]. We consider that any comment is useless: interpreta ca rimă interioară orice revenire a fonemelor The previous lyrics prove a very keen accent the hip- din rimă în corpul versului, chiar dacă reluarea nu se si- hop music puts on the rhyme and this proves their pre- tuează la cezură” [each repetition of the phonemes - dilection for the sound of verses108. The syntactical ex- that exist in the rhyme - in the corpus of a verse may be pression is very often shaped according to prosodic understood in a broad sense as internal rhyme even if 108 As pointed out so far in the paper, the street language the repetition does not occur at the caesura.] As one of the lyrics is extremely rich in metaphors, indirect mean- can notice in the following examples: „Sunt efectiv duş- ings and word games based on popular and cross-cultural references. In order to be as illustrative as possible in terms translator has neglected prosody issues. In other words 72 of vocabulary and send the exact message of the text, the the meaning and content is favored on behalf of the form. „Dacă să-nveţi n-ai sete If you don’t feel like learning O să speli closete You’ll end up washing closets Şi privind aceste aspecte And considering these aspects Nimeni n-o să te respecte No one will respect you Află că-n acest pervers univers divers Find out that in this diverse pervert universe Trebuie să te informezi corect şi să-nveţi din mers You have to be informed right and learn as things come Dacă vrei s-ajungi o mare sculă în stradă, bineînţeles If you want to become a big one, of course Ţine minte că mintea conduce pumnul, nu invers” Remember that the mind rules the fist not other way round Refren: Refrain: „Mesajul e clar şi nu se îndreaptă către Marte The message is clear and it is not to Mars: de dragul diversităţii citeşte o carte! For the sake of diversity read a book! Dacă vrei să faci lumină când e pentru tine noapte It you want to turn on the lights when it is dark for you Educă-te singur, frate, citeşte o carte!” Educate yourself, brother, read a book! „Viaţa-i o carte deschisă, deschide-ţi mintea, învaţă! Life is an open book, open your mind, learn! O carte citită te-ajută să te descurci altfel în viaţă A book you read helps you manage differently your life Trebuie să ştii să legi două cuvinte, copile, You have to link two words, you child, Altfel rişti să fie câinele tău mai deştept ca tine. Or else your dog will be smarter that you. Educă-te singur, ştii, nu-i greu deloc, Educate yourself, you know, it’s not hard at all, Nu doar cărţile de joc în viaţă ţi-aduc noroc Not just playing cards bring you luck in life Alege-ţi un loc în societate, nu-i un joc deloc, frate, Choose a place in society, brother, it’s not a game, Fii pregătit să ţii piept încercărilor toate Be prepared to face any kind of challenges De fapt, eşti singur, sunt sigur că te simţi singur In fact you are alone, I’m sure you feel alone Într-o lume în care toţi inculţii visează numai bani, desigur In a world where all less-educated dream of money, of course. Contează ce-i în cap, când eşti supus la probe It matters what’s in your head, when you’re subject to tests Ai să-i îngropi pe toţi pe rând din vorbe” You will burry all in time with words. manul tău instinctiv/ Fără simţul binelui colectiv sau mes the rhyme is repeated in three or even four conse- doar un nativ naiv”109 [I am your enemy out of my pure cutive verses: „Viaţa e dură, pe mulţi nu îi doare nici în instinct / With no feeling of a general well being for pulă/ Calci strâmb, îţi scoate dinţii din gură/ Sau îţi face everybody or just a naïve person] (Paraziţii, Milionari de pe fatză o crăpătură” [Life is tough and most people week-end [Week-end Millionaires]), „Află că în acest per- don’t fucking care / You make one mistake and they pull vers univers divers”110 [Find out that in this diverse per- your teeth out / Or make a scar on your face] (Sişu and vert universe] (Paraziţii, Instigare la cultură [Instigation to Puya, Atmosferă de scandal [Atmosphere for Scandal]). culture]), „Iară bucurie la gingie să fie/ O mie pahare pe The following examples illustrate the fact that mor- datorie”111 [Let there be joy to the taste / one thousand phologically speaking the rhymes may have both glasses drunk on debt] (Paraziţii, Bagabonţi ’99). The rhy- components belonging to the same category or be- me sequence in the stanza is another feature present all longing to different morphological categories. over the researched lyrics. Thus, the most frequently encountered one is the heroic couplet ”aabbcc”– „În „Păi cum căcat să fie? E deprimat cu-adevă- discoteci încă se consumă substanţe interzise/ chiar rat se ştie dacă se fac razii cu uşile închise/ au declarat că «strada e când omu’ n-are ce să pună-n farfurie a lor», n-a fost pe bune/ poliţia mimează acţiunile noc- cu siguranţă îl doare fix în pulă unde arun- turne” [Illegal substances are still being used in disco- că o hârtie” theques / Although they search with closed doors / they have claimed that «the streets are theirs», it was [And how the hell can it be? It is truly depressing, not so / the police is miming nocturne interventions] it’s known / when people don’t have what to eat / (Paraziţii, Avort verbal [Verbal Abortion]) – and someti- they most likely don’t give a fuck on where they 109 We have used bold letters to highlight the group of conso- threw away a piece of paper] (Paraziţii, Dreptul la re- nants that make up the inner rhyme. In this example there are plică [The Right to Rebute])] five inner rhymes according to the Romanian pronunciation. 110 The line has four internal rhymes. „Nici un motiv de stres n-ai, dar în minte 111 The line has five internal rhymes. alarma sună 73 Şi sună că încet-încet întrebările se adună. learnt in the streets / to curse like Lăcătuş112…], „Lor le «Crede şi nu cerceta» e-o mare minciună, plac băieţii răi care rup scena/ Care calcă pedala până Am pierdut secole încercând să luăm luna la capăt ca Senna” [They like bad boys who tear the în mână” stage down / Who push the accelerator down to the floor like Senna113] (Sişu and Puya), the world of cine- [You have no reason for stress but in your mind the ma – „Am vocaţie, sunt ca Terminator II în aplicaţie” [I alarm is ringing / and rings ‘cause one by one the have vocation / I am like Terminator II114 on duty] (Pa- questions arose / «Trust and do not research» is a raziţii, Bagabonţi ’99 [Vagabonds of 99]) – or even his- huge lie / We’ve lost centuries trying to catch the tory: „Sunt un fel de Napoleon” [I am a kind of Napo- moon in our hands] (Paraziţii, Instigare la cultură [In- leon] (Paraziţii, Degeneraţia următoare [The Next De- stigation to Culture]). generation]). While some comparisons are obscene Besides the common rhymes made of nouns, verbs, – „Mai ai de comentat, te fut direct în cur/ Ca Tenny or adjectives there can be identified some rare ones parazitu’, ce pula mea înjur” [You say one more word which are very expressively from a semantic perspec- and I fuck straight your ass / Like Tenny the parasite tive and combine the rhyme of a Romanian word and what the fuck do I curse] (Paraziţii, Degeneraţia urmă- a foreign one – „Când mă întâlnesc cu Garda în fiecare toare [The Next Degeneration]) some others are real- zi/ Îmi ascund în ghete pastilele de extazy” [When I ly humorous – „Fuge glonţul din pistol ca mă-ta din meet the patrol each day / I hide the ecstasy pills in my alimentară” [The bullet gets out of the gun like your boots] (Paraziţii, O rază [One Ray]) – a foreign acronym mum out of the grocery store] (Paraziţii, Avort verbal and a pronoun – „Cine ne iubeşte, OK/ Cine ne vorbeş- [Verbal Abortion]) or even of disregard: „Sincroane te, ne pişăm pe ei” [Who loves us are OK / Who talk bad de căcat, texte ca-n telenovele” [Shitty synchrony, of us we piss on them] (Sişu and Puya) – a noun and an soap-opera texts] (Paraziţii, Bagabonţi ’99 [Vaga- acronym – „Văd că mulţi aleargă după bani cu tupeu/ bonds of 99]). Ce pula mea, proastelor, muia are alt gust într-un The way the superlative form is made up is very fa- BMW-u?” (Paraziţii, O rază [One Ray]) – and even two shionable in the contemporary Romanian language acronyms: „Văd desene animate când te ard la ADN/ and this is reflected in the hip-hop music as well. The După ultimele calcule fut un OZN” [I watch cartoons Latin maxim is placed before the noun it determines when I burn your DNA / According to the latest calcu- – „maxim respect” – but a method highly preferred by lus I fuck an UFO] (Paraziţii, Necomercial [Non Commer- youngsters is the link of the superlative prefixes like cial]). As far the correctness is concerned we have iden- mega- or super- to head words. The two methods are tified both perfect and imperfect rhymes that are the very productive and popular in the last decade and result of sonor approximations that follow the identi- are applicable to both foreign words (”mega-show115”), cal stressed vowel: and Romanian ones: ”super-producţii” (Stoichiţoiu Ichim 2006: 95-118). At the opposite end are the dimi- „Găştile de cartier nu au conducător nutives which are extremely few in number and are Nu mai haliţi ce pula mea arată la televizor only rarely used by the tough ones who have a violent Care şef? Ce organizare? Poliţia minte behavior. They do not fit the street language of the Ne doare în pulă chiar şi de preşedinte” neighborhood and yet. We have identified a single one, namely frăţioare116, a direct appellative to a smal- [The gangs in the streets have no leader / Don’t fucking grab what’s on TV / What chief? What organi- 112 Marius Lăcătuş is a former football player of Steaua zation? The police is lying / We don’t fucking care not Bucureşti and he has become famous because of his bad even of the president] (Sişu and Puya, Atmosferă de language and aggressive attitude. scandal [Atmosphere for Scandal]). 113 Ayrton Senna was a Brazilian Formula One world From a sociocultural perspective we have identifi- champion several times in the 1990s. He died in 1994 ed some comparisons that catch the attention in the while driving a Formula One car because of high speed. 114 frame of the hip-hop music, comparisons that prove Terminator was a series of action movies with Arnold Schwarzenegger. the youngsters awareness of the contemporary wor- 115 Used with hyphen although it has no justification. ld of sports – „…mai dă-te-n p..a mea/ Aşa am învăţat 116 Literal meaning: a smaller brother – figurative mean- 74 pe stradă/ Înjur ca Lăcătuş…” [Suck my dick / So I’ve ing: a smaller member in the gang. ler member of the gang, disciple who needs to be tau- asked to present their point of view. This tendency is ght and protected by the other fellows. an abuse towards the Romanian language and not There are some other aspects that characterize the only that it is tolerated by the authorities but it is also Romanian language in the contemporary hip-hop encouraged by a lot of multinational companies that music and some of them are closely connected to the promote the English fashion through their products. colloquial speech. The artists use verbs like „o să fim” As a conclusion we can state that the contemporary [we’ll be], „n-o să înţelegi” [you won’t understand] Romanian music is a very broad field in which contempo- which are typical for the folk speech117, popular pro- rary language tendencies are reflected through the lyrics noun forms like asta,[this one] ăla [that one] and ăsta that put in the open the colloquial style used by our you- [this one] or prepositions like dă or pă118, which are th. By the usage of the „bagabontesc”128 language, the typical for the sub-dialect of Muntenia119. There are hip-hop music has given the argotic vocabulary a high some other phonetic phenomena that may be con- rank. Even if the argot is marginalized by the literary lan- nected not to the feelings of the artist but to the oral guage, the street boys cultivate it and turn it into a sym- expression of the song itself, namely the syncope – ju- bol of their sub-urban culture. The risk of the spreading of mate120 –, the apocope – da’121, curu’, poa’, tre’122 – or such vocabulary is very well formulated in a verse of the the elision: grij-am pregătit-o123, maşin-a pornit124, p-ar- song Degeneraţia următoare [Next Degeneration] by Pa- mă125, parc-aş fi126 etc. Their usage is justified by rhythm raziţii band: „Virusul intitulat hip-hop face victime” [The and tempo which are very important for the hip-hop virus called hop-hop makes victims]. The title of the song music, as well as by the drop of the articulative energy is very illustrative and the ingenious idea of adding the at the end of the uttered linguistic units. Another im- prefix de- to the noun generaţie [generation] is a very in- portant fact is that the lyrics are written in words wi- telligent way to prepare the audience for what it contains. thout diacritical signs. Therefore instead of ş they write From a sociolinguistic perspective, the issues that sh (nashpa), the consonant ţ is replaced with tz (a agăt- are approached in the hip-hop lyrics and the language za, distratzi, fatza, fitze, fitzos, putză, şlitz), and ă of the that is often a vulgar one integrate the Romanian rap conjunction că is replaced with k (cred k). There are se- music in the frame of the similar music trend in other veral reasons for this tendency and they are connec- countries that have known the phenomenon years be- ted not just to the spoken language but also to the in- fore due to the lack of a totalitarian period marked by fluence of the internet and mobile phone technology. a very rough censorship. Music is a cross- bordering The excessive use of computers and the typing in phenomenon and globalization is present in all fields English, even for Romanian texts has prejudiced our including the cultural movements of the periphery. language just like any other language „invaded” by Even if they are highly influenced by countries that English words. Because of economic reasons and the have a more developed musical industry the Romani- human being’s tendency to save its energy the text an rap artists intend to be representatives for their pla- messages on mobile phones are also written without ces of origin and want to have a lot of fans ready to diacritical signs and a proofs in this respect are several worship them and give them a high social status. This interactive shows on TV127 when people are being type of music is less ”exported/imported” than other 117 There are no special forms of these verbs in English. musical genres like rock, pop or dance music because 118 Correct form de meaning of or pă meaning on. each country has its own social, cultural and political 119 The area which includes Bucharest, the city where all peculiarities that feed the imagination and the lyrics of the members of the researched bands come from. artists who are representative for the contemporary 120 The full word is jumătate – meaning half. social periphery. 121 The full word is dar – meaning but. From a linguistic perspective the hip-hop music pro- 122 Curul means ass, poate means can, may, trebuie means must. vides the researches with the most consistent material 123 The full phrase is cu grijă am pregătit-o meaning – I’ve prepared it carefully. which gives room to political, social, economic, and cul- 124 The full phrase is maşina a pornit meaning – the car has tural debates and is broadcasted by TVR channel, or started. „’neaţa cu Răzvan şi Dani”, an entertainment morning 125 The full phrase is pe armă meaning – on the gun. show on Antena 1 a.s.o. 126 The full phrase is parcă al fi meaning – as if I were. 128 The word bagabontesc is a derivative of bagabont, and 127 On music channels or shows in which people send mes- is an informal word for vagabond which has the same sages to one another such as the show „Între bine şi rău” meaning in English and in Romanian. 75 to be studied in terms of contemporary phenomena 12. Stoichiţoiu-Ichim, Adriana (2001), Vocabularul limbii române that characterize the language in general and the col- actuale. Dinamică, influenţe, creativitate, [The Vocabulary of the Contemporary Romanian Language], [Bucureşti]: Editura All. loquial vocabulary of the youngsters in particular. The 13. Volceanov, Anca/ Volceanov, George (1998), Dicţionar de ar- argot and the obscene vocabulary prevail and this is no- gou şi expresii familiare ale limbii române, [Dictionary of Argot thing but a reflection of our contemporary society, and Familiar Expressions in the Romanian Language], [Bucu- more precisely the world of some social classes that re- reşti]: Editura Livpres. fuse to fit in the so called ”normal” society. Moreover, 14. *** Dictionary of American slang (1997), Edited by Robert L. Chapman, 3rd Edition, New York: HarperCollins Publishers. the Romanian language is a special case due to the large number and diversity of the curses, a fact that makes it even more expressive. As long as these issues will be Summary brought in the open and analyzed they will not be un- Aspects of Spoken Language in the Romanian fairly blamed and stigmatized. The foreign influence, Contemporary Music especially the English one, is very obvious at the lexical level and proves the supremacy of the language of Emi- From a sociolinguistic perspective, the language st nem on the world of music in the 21 century. that teenagers use seems to be more complex, in the sense that it combines both the literary and the co- Bibliography loquial styles, the first one promoted by the pre-universitary and universitary educational systems, throu- 1. Bidu-Vrănceanu, Angela / Călăraşu, Cristina / Ionescu-Ru- gh all their fields, and the latter used by the close ones. xăndoiu, Liliana / Mancaş, Mihaela / Pană Dindelegan, Gabri- The urban side of oral language is used by youngsters, ela (2005), Dicţionar de ştiinţe ale limbii [Dictionary of Langua- ge Sciences], Ediţia a II-a, [Bucureşti]: Editura Nemira. among other things, to verbalize music, more exactly, 2. ***, Dicţionarul explicativ al limbii române [The Explicative Dic- to produce lyrics which accompany the musical back- tionary of the Romanian Language] (1998), Ediţia a II-a, Bucu- ground of songs, music being present in almost any reşti: Editura Univers Enciclopedic. activity involving the young generation. From the vari- 3. ***, Dicţionarul ortografic, ortoepic şi morfologic al limbii ro- ous musical genres—pop, rock, ethno and so on—we mâne, [The Orthographic, Orthoepic and Morphological Dicti- onary of the Romanian Language] (2005), Ediţia a II-a revizuită have chosen hip-hop, since it has the most generous şi adăugită, Bucureşti: Editura Univers Enciclopedic. lyrics from a quantitative point of view which offer an 4. Felecan, Nicolae (2004), Vocabularul limbii române, [Romani- extensive linguistic analysis. Therefore, the lyrics be- an Language Vocabulary], Cluj-Napoca: Presa Universitară longing to bands such as BUG Mafia, La Familia and Clujeană, Editura Mega. Paraziţii, bands chosen for this analysis, shock through 5. Felecan, Nicolae (2005), Terminologia corpului uman în limba română, [The Terminology Regarding the Human Body in Ro- the colourful language, which lacks any prejudice. manian], Cluj-Napoca: Editura Mega, Editura Argonaut. Slang is rather abundant, especially the gross or vulgar 6. Felecan, Oliviu (2001), Tendinţe actuale ale limbii române în language, used in order to express their protest against muzica hip-hop, [Contemporary Tendencies of the Romanian a society which is not really prudish, but also to inden- Language in the Hip-Hop Music] in „Limba şi literatura româ- nă”, Anul XXX, Nr. 3, Bucureşti. tify their friends from the hood, who are left out by 7. Gruiţă, G. (2006), Moda lingvistică 2007. Norma, uzul şi abuzul, society. Among all the aspects of the Romanian lan- [The Linguistic Trends 2007. The Norm, the Usage and the Abu- guage present in modern rap music, we might rese], [Piteşti]: Editura Paralela 45. member the lexical ones, the excess of Anglicisms mi- 8. Irimia, Dumitru (1999), Introducere în stilistică, [Introduction to xed with neologisms or technical terms, the phonetic Stylistics] [Iaşi]: Editura Polirom. 9. Sala, Marius (coord.) (2001), Enciclopedia limbii române, [The aspects, the apocope, the elision or the syncope. All Encyclopedia of the Romanian Language], Bucureşti: Editura these characterise the coloquial style and add rhythm Univers Enciclopedic. and rhyme when attached to structured syntactic ut- 10. Stoichiţoiu-Ichim, Adriana (2006a), Aspecte ale influenţei en- terances. Anyhow, all these are atributes of the „hood gleze în româna actuală, [Aspects of English Influence on the language”, promoted by youngsters nowadays, either Contemporary Romanian Language], [Bucureşti]: Editura Uni- versităţii din Bucureşti. due to their feeling of being left out, or due to a rebe- 11. Stoichiţoiu-Ichim, Adriana (2006b), Creativitate lexicală în ro- lious attitude. mâna actuală, [Lexical Creativity in the Contemporary Romani- an Language], [Bucureşti]: Editura Universităţii din Bucureşti.

76 Maja Medan

The Prose Poems of René Char

[email protected]

It is difficult to determine the origin and the poetics Genre flexibility enables René Char’s prose poems of prose poems as a specific literature genre. With its to be very different even among themselves. If we form and the internal mechanisms it is based on as tried to create a working typology, we would firstly well as with its sporadic appearances through history distinguish (1) forms which are undoubtedly typical of literature, prose poem opposes any kind of determi- examples of prose poems as a canonized genre; then nation that in itself means positioning and settling. By (2) fragments with the imprinted sense of pre-Socratic abandoning normative poetics, space for the constitu- philosophers, as an initial form of prose poem; (3) tion of the so called transitional genres is created. form of prose poem that, due to its clear fabularity in- However, even before its canonization at the end of clines more to sketch, short story or micro-prose, and the eighteenth century, the genesis of this form can be finally perhaps the most free form: (4) note, notice. traced back to biblical times, through Middle Ages and Choosing the genre of prose poem the poet chose Renaissance texts to the Enlightenment and Romanti- to return to the beginning, to the coexistence of op- cism. (Stojanović Pantović, vol. 53, no.3: 686.) Moreo- posites. In his poetry this does not mean mimicking ver, if we tried to determine the form in which our what one was, but constituting the new necessary thought is constituted before it is said or written, that beginning that encompasses everything, the future certainly would not be a neatly reduced verse with its as well. Char places this beginning where everything own autonomy, nor would it be a neatly developed begins, in the nature. Seemingly coming from experi- narrative sentence, but perhaps precisely that initial, ential reality, it is soon estranged and made abstract. solid coexistence of these two later isolated and nor- However, that estrangement that is created is not its matized literary forms. Thus, interpreting prose poem imminent capacity, but a consequence of a subjec- through poetic and narrative forms developed from it, tive world image that a person seeks to subjectify or through a transitional genre, presents a transgres- (objectification of the subjective is a characteristic of sion of this fundamental form. Prose poem resists eve- Surrealism). Moreover, estrangement is not a goal in ry belonging denoted by convenience, even with its itself: imagery achieved by the unconventional con- inner mechanisms that represent the basis of its na- nections does not aim only at the shock that having ture. Profound dynamism of the two opposites, poetry touched the truth remains outside, but through and prose, that with its vibrating comprises the princi- Char’s poetry a road is opened to the flux of truth of pal of inclusiveness and flux, opens to the content of a different world, or perhaps more correctly, of the the same quality. Factual reality in the prose poems of beginning of the world, of the primordial awakening. René Char is not settled. It emerges and vanishes in his Finally, estrangement is not estrangement at all, but work. Admitting it through itself, the depersonalized a beginning: Char’s nature is not naming, but a newly lyrical subject witnesses flux in knowledge without in- created separate structure, still unlabeled. It is ”what terest for its revelation. Finally, the whole poetics of is before ”everything””, slightly and far away, what is the poet cannot be determined. According to Albert more real than all the real things and what is forgot- Camus (Char, 2001:89), in the thirties René Char has ten in every thing, a connection that cannot bind and passed through Surrealism and used it more as a one that bounds everything, that bounds the whole; means to create poetry which, on the other side, con- siderably abandons the surrealistic poetics. 77 it is the experience of origin.” (Blanchot, 1975:18)1 In prose poem as a genre, we realize that it is profound- the nature where meanings are yet to be established, ly based precisely on the Heraclitus’s philosophy of the poet searches for that primordial thought, trying the unity of opposites, thus it is the ideal form for de- to grasp things in their youth, from the very moment livering these contents. of conception, but on the other hand, having an in- Except for the realms of several prose poems, sight into the whole, i.e. being aware of towards what Char’s fragments are also found independently, nu- those deliveries are to open. Here is transience the merically given in The Formal Share and Leaves of victor of eternity, moment is more important than Hypnos. Predominance of fragments over the whole lasting; dynamism devours everything static, where- is characteristic for the surrealistic poetics as well, but as conflict is in the heart of harmony. The newly deliv- with one important difference. In Char’s prose, frag- ered man is one with nature he still plays with, prior ment does not exist at the expense of the whole. On to each separation within words and things. „ Sum- the contrary, each part illuminates the whole, as the mer and our lives, we were continuous/ The country whole can be realized only in the light of existence of devoured the color of your sweet-smelling skirt/ all its parts. Thus, instead of the current surrealistic Avidity and constraint had been reconciled...The fragmentarity, the spirit of Char’s fragments is defi- earth loved us a little I remember.” (Evadne; trans. by nitely more correct to look for in ancient Ephesus and Mary Ann Caws) However, that reconciliation of op- Heraclitus’s philosophy. At the external level of text posites did not include avoidance of conflict. On the organization as well, the form verifies the notion of contrary, exactly this inner rebellion meant whole- logos in which it is based, whereas Heraclitus’s logos ness of things that man did not subdue to his own corresponds to Char’s principle of antistaticity based measure. „Preserve for us rebellion, lightning, the il- on the necessity of bursting that, at a more general lusory agreement, a laugh for the trophy slipped level, aspires to unity. ”Explosion essentially has a from our hands, even the whole lengthy burden that twofold imaginary value: it destroys the being that follows, whose difficulty leads us to a new rebellion. used to threaten to last and persist and afterwards Preserve for us fate and the primrose.” (Unbending deaden itself and succumb to its dullness and sink Prayer; trans. by Mary Ann Caws) Then it is clear that: into non-being; it is exchanged with a multitude of „there is no untainted seat”. (A Pain I Dwell In; trans. by free fragments, that are, each for itself, a new being, Mary Ann Caws) Every temporarily constituted order lusty to surrender itself to all unexpressed of con- of the day is disturbed by the anarchy of dawn with sciousness and avidity.” (Pierre Richard, 1968: 89) new conceptions. ”Once, earth and sky hated each Each belonging and convenience is deadly for Char, other but earth and sky lived together. The inex- the bursting of the passive whole enables new activ- haustible drought runs off. Man is a stranger to dawn. ity of its parts (fragments), the energy awakened However, in pursuit of the life that can’t yet be imag- from them. However, having ravaged the whole, ined, there are wills vacillating, murmurs facing each fragments remain whole at the level of their singular- other, and children safe and sound who are discover- ity, while each in itself, remembering it, emanates ing.” (Jacquemard and Julia; trans. by Mary Ann Caws) that same initial macro-whole. We encounter a dis- This reality based on the universally held principle of crepancy that confirms we are on the right track: unity of two opposites in each separate thing, is actu- René Char on the one hand strives to bursting, while ally Heraclitus’s definition of logos. That tension, con- on the other he feels the pain of incompleteness. ”I flict, intensive interaction of the two opposites that am anguished by the amount of fragments” (Pierre are on the verge of exclusiveness (and on that verge Richard, 1968:92), says the poet, creating a new being they remain) make up a cohesive element of each in each of them, and at the same time, striving to thing that guaranties its integrity by keeping it whole. their coalescence at a higher level. The cohesive ele- These opposites do not only encompass each other ment of this discord of the two processes that are os- in their coexistence, but they are equivalent as well. tensibly mutually exclusive is the poet’s imagination, Thinking about the mechanism of functioning of the eternal conciliator. The nature, brook, wind, smoke, bird, war, and storm by the way of their exist- 1 All quotations, including poems, fragments and apho- ence satisfy Char’s need for new, for liberation. The risms are translated into English from Serbian solely for the needs of this paper. The former is true unless stated form of fragment at the level of mere manner of ex- 78 otherwise. – trans. pression fully corresponds and confirms that contradictory aspiration for simultaneous fragmentation events. Both stories thematize morality and rightness and unification. The same kind of discrepancy is ema- in war conditions, as well as an individual crucified nated by the atmosphere of war present in Leaves of between two different realities (the reality of war and Hypnos. Heraclitus as well sees the war as a condition of peace), mutually contradictory and based on dif- for the unity of opposites, as a condition of identity of ferent conventions. Excerpts of these two realities take each thing. In his twenty-eighth fragment he says: turns as opposites that did not establish their unity. ”We must know that war is common to all and strife is The fourth member of the initial working typolo- justice, and that all things come into being through gy was the form of note or notice. In this most free strife necessarily.” To Heraclitus, the war, that is the form it is best seen how Char’s language is against father of everything and the king of everything does any kind of eloquence. The ellipsis of the expression not lead to chaos but maintains itself within the is moving from aphorisms („If we dwell in lightning, it realms of measure of Heraclitus’s logos. In Leaves of is the heart of eternal. ”, „Accepting illuminates the face Hypnos Char’s nature is now devoured by the man with happiness. Refusal with beauty. ”, „Eternity is not who does not retract his eyes from his own metamor- much longer than life.”) to expressing a certain im- phoses. The war has redefined the reality. It ques- pression compressed in a few words („Discipline, oh tioned those opposites that were in unity and creat- how you bleed.”, „Imagination, my child.”, „You will be ed a new world in which the poet is opening to the one part of the fruit’s flavor.”). On the other side, the subjective due to his inability to grasp the objective eighty-seventh fragment of Leaves of Hypnos actually that is in the process of creation. René Char perceives represents an authentic letter of a superior to other the changes in himself, together with the changes in solders, made up of his advices and commands. Here, relation to such a reality that delivers a novelty still the language is reduced to its instrumental function, uncertain. Tension and conflict of general, macro- nurturing ever denser informativity and the least am- opposites do not appreciate the man. That is „The biguity. Incorporation in the literary text of a docu- time in which the canvassed sky penetrates the earth ment of unliterary contents is characteristic for the where the man passes away between the two disdains.” procedure of Surrealism. In The Formal Share, the (Fragment 36) And then it is clearer than ever that „on poet, under the number seventeen, presents us with this earth, the man is more under than above. The order an autopoetic text. of eras cannot be changed. And that is, in essence, what Differences between Char’s poems and prose po- calms me against the urge for life that shakes me like a ems are firstly based on the level of motifs. His poems thunder...”(Fragment 231) Using his fragments, per- with their plenty of motifs provoke imagery more haps not completely intentionally, Char has satisfied than prose poems that are mostly gathered around some principles of Surrealistic poetics. The poetics of one thought, one subjective projection of reality, and these fragments is based on the explosion that repre- provoke more the notion itself, insisting on its inner sents a discord of consciousness, its multiplication as dynamism. Likewise tropes are more characteristic a consequence of a fractured being. New fragment- for his poems, while in prose poems, beside the fig- ed reality is actually an image of accident, of unpre- ures of compression, numerous are the figures of dictability that represents a means of creating the repetition, syntactic parallelism, antithesis, contrast, magnificent, in Surrealism as well. Furthermore, these using which the poet questions different relations of units of unreal reality aligned next to one another are reduced reality and its opposites. While Char’s po- a specific modulation of surrealistic verbal collage. ems are more poetic, prose poems are more noetic. The texts that due to their pronounced fabularity What can the language that creates this poetry of dwell on the verge of sketch or micro-prose also be- trembling foundation, the poetry that is the founda- long to Leaves of Hypnos that largely determines their tion itself, be like? If we established that the nature in theme. Sketches number hundred and eight and Char’s prose poems is actually an experience of the hundred and thirty-eight actually represent an epi- origin, the language of that poetry will likewise be sode from the stage of war, told from the beginning the one in which the origin speaks. That language to the end, using real narrative language. What Char does not lean to anything already existing, to no la- achieves in prose poems with reduced expression of beled truth, not even to itself, because language has contradistinction of notions in syntactic parallelisms not yet become a system. This is why with Char and antithesis, there is achieved by the description of ”poem is a future word, impersonal and always in 79 sight where, in determination of a language that be- Secondary literature gins, it intimately tells us about that which is going on in the destiny closest and most direct.”(Blanchot, 1. Blanšo, Moris. Zver iz Laskoa. Polja. god. 21, br. 192 (feb. 1975:18) Dominant are the figures of compression, 1975): 18-19. 2. Bošnjak, Branko (1961). Logos I dijalektika. Zagreb: Naprijed. figures that provoke dynamic relations among things 3. Danojlić, Milovan (1996). Muka duha. Beograd: Draganić. that belong to different spheres of human experi- 4. Komnenić, Milan (1971). Orionov put. Beograd: Nolit. ence. With the chorus, anaphor, syntactic parallelism 5. Stojanović Pantović, Bojana (2003). Pesma u prozi kao or some other figures of repetition the rhythm of dvostruka rodovska figura. Zbornik Matice srpske za književ- prose poems is often brought closer to the rhythm of nost i jezik. vol. 53, br. 3: 689-694. 6. Bofre, Žan(1976). Razgovor pod kestenom. prevod: Zvonimir poetry. Withal, at syntactic level they create the sense Mrkonjić. Hajdeger, Martin. Iz iskustva mišljenja. prevod: of system, but of course, the system that is based on Zvonimir Mrkonjić. Zagreb: SCSZ (Studentski centar Sveuči- conflict of opposites that are mutually included. And lišta u Zagrebu). the form of dialogue is based on the principle of in- 7. Pierre Richard, Jean (1986). René Char. Nova evropsa kritika 1. sastavili: Ante Stamać, Vjeran Zupa. Split: Općinska konfe- clusiveness. ”Deep inside thought is a dialogue…dia- rencija Saveza omladine. logue never aims at reducing the other…on the con- 8. Marković, Miroslav (1983). Filozofija Heraklita mračnog. Beo- trary, it aims to let it be.” (Bofre, 1975:33) That form grad: Nolit. Char uses in the realms of the organization of prose poem, but in a profound sense as well, formally unla- Summary beled (his dialogue with Hugo, Baudelaire, Rimbaud, Mallarmé, Heraclitus). Impersonality of the narrative The Prose Poems of René Char voice creates an illusion that addressing a thing does not mean creating a specific relation with it, but a The paper addresses the problem of form, particu- confession of the thing itself and a call to its estab- larly the problem of the prose poem of René Char’s lishment. Thus, apostrophe is a figure often used in collection „Furor and Mystery”. Each great linguistic Char’s poetry. It is a figure through which the objec- artistic endeavor formally confirms its profound inten- tivization of subjective is tried. While the impersonal- tion. Therefore, in an attempt to think through the ity of the narrative voice brings the poetic word clos- prose poems of René Char, attention is specifically er to the narrative word. drawn to the genre itself based on Heraclitus’s unity of Even today there are views that prose poem as a opposites, as well as the principle of antistatic the poet genre is a reflection of imperfection and that a poet uses to build upon the basic notions of his poetry. who cannot write pure poetry indulges in it. The pri- Key words: prose poem, micro-prose, Heraclitus’s mordial thought of pre-Socratic philosophers has logos, fragmentarity, antistatic chosen exactly that imperfection, that coexistence of poetry and prose, for their means of expression. If imperfection is the basis as well as the peak, it is clear what the position of René Char’s proetry (proѐme) is. Traducere de: Mirjana Sekicki

References

Primary literature:

1. Kukolja, Božo (1960). Antologija suvremene francuske poezije. Zagreb: Lykos. 2. Šar, Rene (2001). Bes i tajanstvo. Beograd: Paideia. 3. Šar, Rene (1963). Poezija. Zagreb: Mladost.

80 Jelena Stanojev

The Boat Motif in the Poetry of Miloš Crnjanski

[email protected]

The poem Fate by Miloš Crnjanski was published (Crnjanski 1968). If one takes into account that the poem in the magazine Dove in 1908. in Sombor. was written in Sremski Karlovci in 1918 then the context In the writer’s own words in Ithaca and commenta- of fate is clearer and more substantial. In the poem ries (Crnjanski 1968), it is his first published poem. He Stražilovo, the word fate can be found in the second also states that he attempted to publish his poems, structural whole, fourth stanza and fourth verse: And so, which he wrote in the Alcaic stanza, even earlier. In a homeless/ my fate becomes tame, nonetheless. Here, the way, one can sense the influence of the stanza in this poet annuls the catastrophe of fate, so its meaning here poem, whith the three quatrain stanzas, just as in the is somewhat different than in the poem Fate. Alcaic stanza, and its short verses mimic the verse of On the other hand, the unspoken word fate as a the Alcaic stanza, with the acciaccatura and first two catastrophic event is found in a number of Crnjanski’s trochees: On the amethyst sea... poems. First and foremost, it is found in the poem Otherwise, the poet himself described the poem The Guard and the Three Questions. Fate as follows: To the afore mentioned magazine, I had In the poem The Guard and the Three Questions, the sent some prose about the assassination of Julius Caesar motif of fate can mostly be seen in the verse it is sad in latin and some verse, in the Alcaic stanza. When I was to be a man. Nevertheless, in the destined journey, fifteen a children’s magazine called Dove, which origina- the poet is given the power of foreboding that this ted in Sombor, published my poem, Fate. In that poem, in odyssey is like an unconditional cyclic pattern, which the first stanza, a boat sails. In the second stanza a storm reveals itself only in futility. Equally, in a poetic sense, rises. In the third one wreckage floats on the sea’s surface. the insistent repetition of one and the same, althou- In the afore mentioned Commentaries, Crnjanski gh crucial, questions from stanza to stanza, almost states the importance of the poem Fate by saying: To- anticipates that infinitely arduous sailing, foiled in its day, it seems to me, that would be enough (Crnjanski ever repeating wanderings. The introduction of the 1968). In this sense, the significance of this poem is refrain is therefore justified, which confirms on every that, in the poet’s opinion, it could envelop almost turn, the anguish of male nature, for the poet’s being his entire poetic opus. What is in play here? clearly feels that the fate he foresees is brought forth The poem Fate is, in a way, scattered across the en- from within. Understandably, the notions in the re- tirety of Crnjanski’s poetry just like the wreckage of frain are opposed to the stanza that came before, the boat he describes. Its remains, that is to say, certa- creating a clash of two forces (Laza Kostić). It is evi- in words, almost give life to the poems they scatter dent that, although there is faith that the dream in across. Among them, the most significant would be the form of the fairy-like beloved can be reached, these words: fate, sea, struggle, waves. fate decides an alternate ending to that story. The word fate on its own is explicitly mentioned in The presence of a clearly defined darkness of the three poems by Miloš Crnjanski: Fate, To the Fatigued anticipated fall and the irresistible melancholy that de- Youth and Stražilovo. vours his being becomes evident in the poet’s verse. However, there are far more instances of it occurring A ”Galician” poem (written in Galicia in 1915), Sere- as a catastrophic event in Crnjanski’s poetry, implicitly. nata, is the one that holds the foreboding of decay in In the poem To the Fatigued Youth, the word fate is itself, and once again confirms the inevitability of the last word in it, and it refers to the youth. Namely, the fate as a force which defies and controls gods them- poet states: For that is Youth, That painful murky fate... selves, and therefore is carried out duly. 81 The poem Serenata by Miloš Crnjanski may well in most of the afore mentioned poems. Continuing in have sounded velvety or romanticist if not for its over- the one and the same tone started in Fate, Crnjanski whelming fatalistic darkness, for in it, except the title almost still catches some of that same wind which which plays with the reader’s expectations, leading blew over him as well as the reader in his first and fa- him on the wrong trail when it comes to deducing teful poem. what the poem is about, there are no hints to pathos. The Autumn atmosphere that still anticipates loneli- In the atmosphere of all-encompassing twilight, ness as the only natural and inherent state of being, is which transposes, from a cosmic level, from celestial used as a mise-en-scene, which only enhances that bodies and the Moon, through the atmospheric force which proved itself to be true even in the poets early, of the wind and the transparency of his beloved’s bare boyhood verses. Just like the boat from the poem Fate ankles, all the way to the delicate confluence of colo- depicts the tottering on the brink of fate, from setting urs on the fragile leaf edges, a tone of parting with sail, through struggle, to the inevitable end, so in the everything that the poet ever cared about is felt thro- poem Lullaby, already in its title we can recognize the ughout. Although he is explicitly talking only to his foreboding of the state which collapses onto itself in beloved, nevertheless, he is, at the same time, saying the final resting place of that which was once in the sta- good-bye to everything. His demand for silence is one te of activatia. This collapse shows how meaning can of those conditio sine qua non, necessary to respectful- only be found in stripping away being to its raw flesh, ly acknowledge the slow descent of destiny into the seeing as every other deeper and more expedient at- self. With his leaving, the poet kisses everything he le- tempt at finding meaning had been foiled. Here, the aves behind but in a way that does not disturb the es- poet, highly resigned, concludes that to the being di- sence of the beloved. Namely, he is certainly aware of vorced from meaning, everything is permitted, exactly the undeniable truth, that we only have that which we because all of that disintegrates to nothing in the cruci- give away. That is why he advises his beloved not to al moment, caught in the gaping embrace of nothing- listen to honeyed verse off of hollow lips, which insult ness. Similarly to the boat, whose image disappears with their shallowness, for they are a mask which hin- once and for all from the insatiable horizon behind se- ders true insight. The poet, on the contrary, teaches emingly calm waves, so too the beloved, who gives her that true destiny is only in the gravest of things, si- herself up to the man’s lust slowly becomes more milar to those happening in front of our eyes, when transparent than the dry, barren wind of Autumn me- the falling leaf leaves its deathly trail on the air. lancholy, more brittle than the branches which will Just as Crnjanski anticipates the walk of destiny in hold up the sad contours of her being in her ulterior this poem, and not only his own but of all creatures, dream, darker than the bowels of the sky that hold cap- taking from his abundant life experience, so we can tive the gnawed-off white bone of stars from long ago. notice how this conscientious and stated movement The poet advises her to indulge in the only pleasures almost completely coincides and corresponds with she has got left, and to, by all means, proceed without the verses about the boat, and what could only be any guilt or self-examination. In this poem there is no instinctively, youthfully hinted upon in the poem trace of that struggle that carries the boat into the wa- Fate from 1908. Namely, although these poems differ ves which drown out the life from it with every new in motif and idea, they are at its basic thematic core splash. Much like Baudelaire’s beloved in the poem almost identical. Jewelry, who is weighed down by the sweet weight of In the looming of impending destruction in the her precious necklace, so too the beloved in the poem poem Serenata, there is almost some of the sad crea- of Miloš Crnjanski carries the burden of being depen- king of broken boards from the poem Fate, while on dant on herself, only not on her body but in the cage of the other hand, the swelling of the insatiable foam her chest. The poem is not laden with a tone of active seems to have transposed from Fate into the misty sorrow, which could still amount to something, but wisps of Autumn clinging on the boards of the boat even worse - there are only rudiments of a condition made from pine and poplar in Serenata. outside of which nothing can exist any longer. Sung in the first person, like Serenata, and all dra- Submerging herself entirely in the foam of self matic in its conversing with someone else, in this par- oblivion, left over from the final ebb, after the boat’s ticular case, with his beloved, the poem Lullaby conti- hard struggle, from Fate, the poet’s beloved dives nues to carry that heavy and painful burden of the into the foam of her own passion, losing herself in the 82 futility of being which has already been recognized poets grief that he cannot save her. Taking the cue from the tone of Lullaby, the poem ski 1968). Familiar and, seemingly, simple images, and Story by Miloš Crnjanski seems to succeed in keeping a yet, that much more familiar with the poet, protected piece of the past, a precious segment taken from the in their innocent presence. And while someone else hardships of the poet’s life. In it, the beloved reappears would pass these unobtrusive treasures by without as the poem’s main object. The first stanza proves this noticing them, the poet’s whole being turns into a fact by hinting that the poet has done exactly what perceiving sense, which absorbs them entirely. appeared as a sort of advice in the poem Lullaby. Na- Crnjanski’s sensitivity towards beings and things, mely, the reader finds the poet in a state of deep con- which with its unprotected tenderness opposes the templation, as if gazing into the gravity of meaning of cruelty of existence itself, can also be observed in the what has transpired and anticipating intently what is altruistic attitude towards the fate of the boat in the yet to come. poem Fate, which is caught between the Scylla of What is only hinted at as a future sexual act in the wind and the Charybdis of storm not by its own poem Lullaby, which also serves as an overture for doing and is therefore ruined. what is to happen in the poem Story, actually happens Writing about such moments that surround him, in the latter, so the reader gets glimpses of the begin- Crnjanski clearly feels in his own being that the stren- ning and the end of two beings becoming one. After gth of youth is needed to stand that immense sadne- this merging of two powerful poles of existence, the ss. However, the last verses of the last stanza of this male and female principle, we find the poet already poem seem to annul even this last ray of hope, lea- looking back on how this merging played out. ving the poet stranded and naked before the horror In the poet’s subject’s memory, the fact that the of ruthless transience, that, like the voracious waves beloved is a virgin is stressed, which makes her warm in the poem Fate eagerly devour both poles of the in his thoughts, just like the black silk of her hair is in creature of hope, putting an end to it. her bared bosom (Crnjanski 1968). Further on, antici- That end is also felt in the poem Parting at Kalemeg- pating the tenderness and purity of his beloved, the dan, where the poet establishes a couple coming down poet intensifies the reader’s experience, where the from the city, alluding to a descent to the underworld, reader can almost feel the fine burst of the acacia where hoping itself is weaved into spider-like cocoons flower fragrance, crushed over the twigs of the blos- of death. Although the poem Parting at Kalemegdan is somed tree. To keep this image longer in his conscio- about the poet’s parting with his beloved, nevert- usness, the poet closes his eyes, preventing the same heless, the key is yet again in the boat motif, doubled image of dispersing into oblivion. this time, each heading on its own intended path. Yet, The last stanza carries the burden of destiny of from the poet’s note, we can see that this Odyssey-like what comes inevitably after physical pleasure, and moment which covers him in the robes of planets, the with that alone, and with its flat tone, corresponds to wanderer, leads him only to unfulfillment, which the the inevitable absence of salvation in the ending ver- poet realises and covers himself in the Moon’s shadow. ses of the poem Fate. That chthonic descent of Odysseus into the Un- The disparity of the poet’s being is best reflected derworld, although not always explicitly stated, is alin the fact that his youthful, intuitive insights were most evident in most of the poetry by Miloš Crnjan- usually the primary force which almost infallibly le- ski. Symbolising fate, as the central scene, the des- ads to that future, rational, mediated reflection of cent into the haziness of uncertainty, into the dange- one’s own fate. The disparity in question refers to di- rous realm of obscurity and death, is an act cramped fferent aspects of awareness, which, being dispersed by heavy robes, divorced from the future in the way in the various poems by Crnjanski, eventually merge Dante was renouncing hope, at the dark gates of sin and find each other. and horror. The only difference is that the Italian poet For example, if we take the last statement and ap- speaks of the horrors that have already been done, ply it to a particular case, i.e., the poem First Chills, we while Crnjanski perceives the entirety of the horror notice great similarities in tone and atmosphere with stretching through space and time, through the con- the poem Story. We find the poet., once again, in a scious and unconscious, in an undisturbed line, in contemplative state, a state of gazing into the unbea- continuo. The continuous, fatalistic tone in the Serbi- rably fragile thread of life, which suddenly decided to an poet’s verse is almost sensual, tangible, as if, at settle in the wondrous shapes of existing facts, such one point, almost having a receptive transformation as, light rain, or a brown-haired, child’s head... ( Crnjan- from one sphere of observation to another- it beco- 83 mes tactile. The poem where this characteristic of has outstretched itself beyond that fine line of pur- Crnjanski’s poetry is exemplified best is Stražilovo. pose. In his poetry and most of his opus, there prevail The descent into destiny, as if being thrown into the tones as brittle as fallen leaves, cold as the dialest of world (M. Heidegger), not belonging and alienation wind, all-pervading like the embrace of the foam of are something the poet, being hypersensitive, feels on oblivion. Living what he wrote, and often enough go- every step he takes. The foreboding of imminent des- ing the opposite way, Crnjanski could not help but truction as the only possible outcome is so irrevocably live what had imposed itself as reality. and excruciatingly present that it completely saturates Not having any other way, the poet surrenders hi- the reader’s hearing with its euphonic tint. In almost mself to a lament which grows into a pure weaving of every of the forty-two verses of this poem, the forebo- unspeakable sorrow on a loom that weaves the thre- ding of imminent destruction appear as inevitable. ads of all living things. The poet appears here in two Each of them is built on the principle of opposites, rea- roles, as the one who lives, so too as the one that as- lised in such a way that the same stanza begins with certains life, and this duality comes forth the most in motifs symbolising hope and beauty, they are fertile his poem Lament over Belgrade. and exploding with juice under the writers pen, only In this poem, we notice that on a structural level to end the last couple of verses with implacable dark- the last three verses of the stanzas on even pages ness, recanting everything which anticipated light. have elements of fate in them. Special attention must The poet’s final and irrefutable I know (and I know, be paid to the almost mosaic structure of the poem, I shall bow my head when the leaves turn yellow), holds in which none of the parts fit where they should, in in itself a far greater and chilling power than the rela- order to match the poet’s vision of harmony. On the tive I think, seeing as he does not leave any possibility contrary, the stanzas on each page, as if in some irre- for any space within himself other than for what is. It sistible duellum, do not budge from its predestinati- seems the poet approaches that fatality of his exis- on, each of them completely conserves its own tone, tence with such confidence, as if he had already lived motifs, a sort of euphonic atmosphere which is so it once, and it follows from his own self so naturally, much different than the one it stands next to, that that one only can and need- state it. one can feel the tremendous force of their struggle. As it has already been mentioned, fate ”resides” I wander, still slender, with a smile murky, more faithfully on the even pages of the poem and I cross my arms over clouds of white, therefore always seems like a whirlpool that passing But slowly, I come to realise, over memories, mementos, the past, present and the That I too die with a spirit dark, only guessed upon, lifts up a cloud of heavy melan- Melancholy, joyless... choly, interwoven with various sketches, none corres- I wander, still slender, with a passionate whisper, ponding to each other. And I shake off the laughter from my ankles, Like the sea foam, from the poem Fate, that even- But slowly, I trace my foreboding, tually levels all aspirations of the boat to make sense When all of this has died away, of its own course, so too in Lament Over Belgrade, the Silence shall come for me as well, for me as well... screams and shrieks of all kinds of monsters from the (Stražilovo) colorful treasure box of the poet’s conscious and unconscious, at one point, lose themselves in the anni- The poet addresses his mist-covered poems with hilation of the dark song of ruins, ghosts and tombs, the silver, drowned Moon’s craft, in the way Odysseus that stay behind us on the ground and in the grass. circles the islands on his ten-year journey. In each of In Lament over Belgrade the poet comes full circle. them he draws, like Hercules, from his own blood, but The last poem is sung almost exclusively to underline at the same time, distraught, he discovers that there what has been stated in the first, and that is that fate will stem no life from his view. His only Penelope is his finally precedes everything, reflects itself in everything sorrow, robust and substantial, all-encompassing, pul- only to, with its last vote, under the heavy haze of its ling him to her chest not to give him the strength he cloak, silence the last breath of those whose faces have needs, but on the contrary, to squeeze entirely every been washed ashore on life’s shoal. thing that has left of him. Very much like the poet’s intent to present the jo- Crnjanski is, above all, as an artist full of suffering urney of the boat along the path of its destiny throu- 84 and surviving, i.e.-life that has outgrown itself that gh his entire opus, his own voyage manifests itself as dangerous, unanticipated and strenuous, not corres- At the same time, in Crnjanski’s poem, the result of ponding with the fact-of-the-matter state the voya- the boat’s struggle with the waves is such that it does ge starts as, when everything can still be outlined in not leave room for hope. His watery grave is clearly ou- hope and fortunate outcomes. tlined, and the tragic fate of the boat itself seems com- And yet, Miloš Crnjanski succeeds in the end, after pletely decided by its final destination, to which it many a wandering, in writing the map of his lot, whi- heads instinctively, without a will of its own to guide it, ch he started back in the poem Fate, and youthfully without a chance to change any aspect of that inevita- apprehended that black railroad (Andrić, Na Drini ću- bility. However, it can be clearly perceived how the de- prija), that chafes inside the chest, like a seed of death cay or better yet dissolution of the poet’s being proce- ( Rilke), that sprouts in a being slumbering on the si- eds so thoroughly and irrevocably, that the reader fe- lent grave of its own hopes, as if on a home island to els chillingly incapable to somehow interfere in the which he was headed from poem to poem, only to struggle he beholds. Crnjanski has, therefore, omitted face his own homelessness, at the end of the voyage, that moment of assimilating himself with the depicted as the only relevant fact. event, which Alcaeus used to intensify his work. However, where there is poetry, there is homeles- The poet’s perplexity about the fate of the boat sness. Therefore, it is so easy to connect Miloš Crnjan- hinted at in the first stanza, finds its answer in the ski as a poet to the poets who influenced him, and continuation of the poem, and receives it from the from there, we could say, comes that initial, fateful de- poet himself indirectly, in the third person. cision to deal with the quintessence in a way that did And yet, answering the boat through gusting winds not deviate much from the way his paragons did it. and foam spray, while every answer is now redundant Namely, ancient literature played a major part in and obscure to the boat, the poet actually answers hi- Crnjanski’s poetry (Maricki-Gađanski 1998). mself also, about the perplexity of the possible outco- First and foremost, we will discuss Alcaeus and his me of the fateful navigation, and the stages of accom- semi-preserved poem The Storm. plishment a poet, as well as all other beings, has to go This poem has a somewhat different structure in through. In the second stanza, this movement implies that it draws the reader into the action right from the a certain amount of strength, it is all still in the spirit of start, in medias res, with no previous preparation to will, it is sensed how the boat disquiets the unquestio- what is coming, without the overture of the original nable determination of the waves to crush it, therefore peaceful serenity of the voyage, which we find in the the sudden drowning of any hopes in salvation that first stanza of Fate by Miloš Crnjanski. On the contrary, comes in the third stanza is completely unexpected in the Aeolic poet’s poem, the drama of the moment and sudden, but nevertheless- final. In comparison to when the boat braves the storm is that much intensi- Alcaeus’ poem, that is exactly what the latter is mis- fied, seeing as how the poem is in the first person, sing. Crnjanski is indirect. Alcaeus is direct. When seen meaning that the poet himself is one of the partici- in that light, Crnjanski’s aspiration and need for com- pants in the tragedy of the boat, almost assimilating pleteness is that moment which gives Alcaeus’ poem himself with it, which is what actually takes place, see- that necessary note of suspense, which then provides ing as how they both face the same fate. By telling the the reader with the possibility to participate, at least in poem in the narrative Present Tense, a past event is one aspect of their reception, as one of the authors. In recounted as if it were happening now, giving the sce- order to illustrate this comparative connection betwe- ne a meaning of actuality. The poem, being unfinis- en the two authors, we include the entire poem Fate hed, leaves a wide range of possibilities in its outco- by Miloš Crnjanski, which is also the central poem whi- me. This gains strength of expression and power of ch best showcases the boat motif: anticipation, and therefore intensifies the reader’s experience to the maximum. The sudden ”cut” at the end On the amethyst sea of the poem resembles a cut off scream of one who is A boat sails forth, If I could only know: going through that momentary horror, the result What fate has in store? being that not only are the author and the poem assimilated during the reading, but the reader is also dra- The wind ruffles the sea gged into the struggle and the doom initially inten- Waves as high as hills, ded for the boat, but taken as a final destination for all Feebly, with great anguish three entities. The boat fights with him. 85 The storm has ceased; too corresponds our poets’ boat to those two, as the The sea has calmed. one that has been finally and definitely judged. And the sea foam embraces Nevertheless, the poem Fate by Miloš Crnjanski The last peace of the boat. has not had the fate of its boat. It lived on and reflected itself in numerous future poems, as shown here. Finally, with its structure, meaning and tone, i.e. Crnjanski was even more radical: ”Today, it seems to every aspect of its stratification (Roman Ingarden), me, that would be enough.” the poem Fate by Miloš Crnjanski evokes yet another poem by the roman poet Quintus Horatius Flaccus. Conclusion This poem of his, called A Ship in the Storm, or State, is found in the collection of poems Carmina (Poems), The basic results that this paper has accomplished where it can be found under the number C I 14. analytically can be reduced to two basic: 1. Miloš Crn- It dates from the year 34. or 33. B.C. and its main janski belongs to a circle of poets who even in their thought circles around a warning to the boat, which most mature works write deriving from their past exis safely anchored near a peaceful harbour, not to set perience in writing their first published poems. 2. sail again because considering the condition that it is The poet’s early reading (Classical Antiquity) is artisti- in, it is doomed once again: cally present in his later work. O luckless bark! New waves will force you back To sea. O haste to make the heaven yours! References E’en now, a helpless wrack, You drift, despoiled of oars. 1. Crnjanski, Miloš (1968), Lirika, Beograd: Prosveta. 2. Crnjanski, Miloš (1991), Eseji i prikazi, Novi Sad: Književna za- The Afric gale has dealt your mast a wound; jednica Novog Sada. Your sailyards groan, nor can your keel sustain, 3. Crnjanski, Miloš (2008), Pesme starog Japana, Beograd: Rad. Till lash’d with cables round, 4. Maricki- Gađanski, Ksenija (1998), Istorija naš saputnik, anti- A more imperious main. čke i moderne teme, II, Vršac: KOV. Your canvas hangs in ribbons, rent and torn; 5. Elijade, Mirča (1999), Slike i simboli, Sremski Karlovci: Izdavač- No gods are left to pray to in fresh need. ka knjižarnica Zorana Stojanovića. A pine of Pontus born 6. Strajnić, Nikola (2001), Stari grčki liričari, Sremski Karlovci: Kairos. Of noble forest breed. 7. Kuper, Dž. K. (2004), Ilustrovana enciklopedija tradicionalnih simbola, Beograd: Nolit. You boast your name and lineage-madly blind Can painted timbers quell a seamen’s fear? Summary Beware! Or else the wind Makes you its mock and jeer. The Boat Motif in the Poetry of Miloš Crnjanski Your trouble late made sick this heart of mine, And still I love you, still am ill at ease. The text will look back on the poem Fate by Miloš O, shun the sea, where shine Crnjanski and its influence on the writer’s opus. The The thich-sown Cycldes! idea for this came from the poet himself who indica- Horace. The Odes and ted that the poem on its own would be enough, in his Carmen Saeculare of Horace. work Ithaca and commentaries. On the other hand, John Conington. Trans. the context that Alcaeus’ and Horatio’s poems of the London. 1882. boat in the storm provided will be discussed. Key words: Miloš Crnjanski, fate, boat, storm. It is understood that, just as both of these boats, Alcaeus’ and Horace’s, correspond, in that the amount of the fateful in them is such that it almost conjures the intended destination in the poem and that they take into account both the warning of the boat’s impending doom or the destruction itself, so 86 Stevan Bradić

The Necessity of the Barbarians

[email protected]

Waiting for the Barbarians (1980) is a short but a the fringes of the desert remains the same as in the ca- dense novel, and any attempt to analyze it is in a way pital city, the metropolis, for which he stands.3 Where- condemned reductionalism. Barbarians are Coetzee’s ver he goes, he remains within the Empire and the tru- third novel and the first one to win him international th he seeks can only be the truth of the Empire. Early on acclaim. It is described by David Attwell, in his seminal we are confronted with his specific epistemology: study South Africa and the Politics of Writing, as a ”pivo- tal work in the development of Coetzee”s oeuvre” (70) I am speaking of a situation in which I am pro- inasmuch as it displays ”sharp stylistic and narratologi- bing for the truth, in which I have to exert pre- cal differences” (70) from both of his previous novels, ssure to find it. First I get lies, you see – this is namely, Dusklands (1974) and In the Hearth of the Coun- what happens – first lies, then pressure, then try (1977). The entire novel is presented to us through more lies, then more pressure, then the break, the internally focalized autodiegetic narration, and thus then more pressure, then the truth (Coetzee, 5). everything we read is mediated through a single consciousness, namely, that of the character of Magistrate. This technique will be presented to us in different The beginning of the narration itself is the redistributi- ways, first through the torture of the ”barbarians” and on of power – the disempowerment of the old ruler, later on the skin of the Magistrate himself. But what is the narrating voice, and the institution of the new one, the foundation for this type of epistemology? It impli- Colonel Joll: ”We do not discuss the reason for his es a certain split within the object of interrogation (an being here. He is here under the emergency powers, object because it is treated as such), a split to the phe- 1 that is enough” (Coetzee, 4). nomenal, or false, and noumenal,4 or truth, and to get Colonel Joll is the first instance of the Empire pre- from one to another violence is required. Truth disco- sented to us. He is a figure masked behind the sun glas- vered in such a manner constitutes the knowledge ses (1), a figure with the sight protected from the ”me- necessary for the defence of the Empire, i.e. the Empire taphor of landscape” (Bhabha, 295). He has modified is defended through extraction of the hidden.5 There 2 his sight so his perception of the border outpost on are several problems with this logic. First of all, can vi- 1 Paradoxically, the state of emergency was instituted in olence actually discover truth? And secondly, is truth South Africa from ”the mid to late 1980s” (Engle, 123) in fact hidden behind the phenomenal? only after this novel was published, with the emergency mirroring the fictional text by consisting ”of a confrontation between a white state power which claimed to be 3 Boehmer underlines this phenomenon as typical for the European in its core beliefs and an oppressed non-white colonizer:”They transferred familiar metaphors, which majority which had encountered European traditions in are themselves already bridging devices, which carry the form of colonialism, racist capitalism, and white meaning across, to unfamiliar and unlikely contexts” (28). owned technologies of oppressive power” (123). 4 I use Kantian terms ”phenomenal” and ”noumenal” in 2 This is a powerful metaphor of what Boehmer calls the more general way than they are used in the Critique of ”colonial gaze”: ”The gaze was made manifest in the acti- Pure Reason, mainly as opposition of inner and the outer. vities of investigation, examination, inspection, peeping, 5 This is shown in the imprisonment of the fishing people: poring over, which were accompaniments to the colonial ”So the officer, the Excellency, ordered us to take them in. penetration of a country” (81). Because they were hiding” (Coetzee, 19). 87 Let us look than at a different face of this method, at futile attempt. His second interest is to reconstruct the Magistrate, the narrator, and the central character her image before she was changed by violence (36) of the novel. He is also a representative of the imperial – as an attempt of remembering. It forms a parallel power, but his methods for discovering truth are with his hobby – trying to reconstruct the time befo- somewhat different. His pastime on the frontier is the re the Empire. But both of these practices are con- production of knowledge, knowledge of the border in ducted within the imperial borders,9 with the goal of spatial and temporal terms – ”cartography”6 and ”ar- its redemption. In his attempts of remembering he is chaeology” (48). In both of these endeavours the Em- constantly faced with blankness (40) much in the pire is set on defining itself, but the presumed border same way that the texts of the previous empire reco- remains rather vague – his maps are based on rumours vered from the ruins remain untranslatable (17). The (13), and his excavations are only of unintelligible re- central question posed by the Magistrate (for the first mains of the presumed preceding empire (16), there- four chapters of the novel) is therefore: ”why was the fore these attempts become a double movement of old story of the Empire worth the trouble” (26)? His denying the other. The full width of this denial is disco- interest in the girl stems from this question – he ap- vered through his relation to the ”barbarian girl”. At proaches her not for her own sake but for the sake of this point the ”national allegor[y]” (Jameson, 69) in the Empire. But she herself is now its product in a which the ”psychology and . . . libidinal investment is number of different ways – firstly, she is produced as to be read primarily in political and social terms” (72), the other, than the other is produced as the danger, a seems to be an unavoidable frame of reading, but of hidden knowledge that is to be extracted in the inte- course, it should be approached carefully, and with an rest of sustaining the imperial rule, then, through this awareness that it does not exhaust all of the possibiliti- process of extraction, she is transferred from the out- es. As a ”metonymy” of the colony, the body of the side to the inside, and, finally, reduced to the role of ”barbarian girl” becomes a text of the colonization, the beggar. In this process she is constantly reinter- and the Magistrate is ”metonymic of the settler culture preted, reinscribed, and the Magistrate never gives itself, ambivalent, ‘schizophrenic’, both colonized and her a chance to tell her own story (in her own langua- colonizing” (Ashcroft, 154). Partially blinded and crip- ge10). Central problem to these practices is that they pled (Coetzee, 37) to the extent that she cannot stand are guided by the same concept of truth – an implied on her own, the ”barbarian girl” is reduced to a beg- truth masked by the surface. gar7 (37). In addition to that, her blindness, produced We can again see the same structure in his relation in the process of her inscription in the imperial narrati- to the ”bird woman”, the prostitute, the civilized wo- ve, disables her to perceive any of its forms (regimes of man, the woman-civilization. She is described as an law, finance, pleasure etc.), and forces her to remain excellent actress (49), the one whose simulated plea- within the imperial discourse but only on its margins. sure is indistinguishable from the authentic pleasure. From being on the outside, she is transferred to the And this is exactly what is required from her, a fiction, inside. It is here that the Joll’s logic of the inner and the and a fulfilment of desire through simulation of plea- outer starts undermining itself. sure. Prostitute knows of the division between ap- Why is magistrate drawn to her? We can start by pearance and essence, and she is selling her comodi- underlining his feeling of guilt.8 His constant washing fied performance. What becomes apparent here is of her body (31, 32, 33 etc.) is directed to wiping out that the Magistrate’s desire is formed by his belief in the signifiers of the colonization. This is of course a the ability to produce desire and pleasure in other, but not necessarily in an authentic way.11 All he wants 6 As Boehmer notes: ”From the European point of view, is the appearance, the surface. Through this multipli- therefore, colonialism was a metaphoric and cartograph- cation the ”bird woman” is able to displace her own ic––as well as a legalistic––undertaking. A country was ‘mapped’ or spatially conceived using which harked back 9 Or as the novel depicts the situation, in his magisterial to home ground” (30). chambers (29). 7 In contrast to the Magistrate’s fears it is not the regimes 10 As he states when he has to depart from the girl: ”she of pleasure of the Empire that produce beggars out of could have spent those long empty evenings teaching the ‘barbarians’ it is the imperial violence. me her tongue” (78). 8 He states: ”I must assert my distance from Colonel Joll! I 11 Of her pleasure he states: ”For myself, I find I do not 88 will not suffer for his crimes!”(Coetzee, 48) care” (50). being from the play of desire – and by doing so she the other, inscribed in the very structure of the Em- repeats the dual (or rather, multiple) structure of es- pire. But why does the Empire need this war? And is it sence and appearance. Magistrate is here on the fa- aware that the ”barbarians” are its product? Let us for miliar ground, because even if there is no authentic this purpose discuss the effects of the war. The first pleasure in her performance there is something he obvious effect is the redistribution of the power in believes to be authentic behind the appearance. But the outpost – the legitimate administrator of the out- with the ”barbarian” girl this logic does not function: post is replaced by the Colonel Joll and Warrant Of- ”with this woman it is as if there is no interior, only ficer Mandel of the Third Bureau (Coetzee, 85). Sec- surface” (46). And he is constantly puzzled by his de- ondly, official legal system is suspended or instru- sire, or the lack of desire to ”enter her” (36). He is con- mentalized (92) in their effort to find (produce) and stantly trying to get past the appearance, to wash destroy the enemy. Physical space itself is recon- and clean the appearance, to delete it, so he could structed – space of the settlement (jail is built, ”fish- get to her true self, and is constantly faced with the erfolk” move their village to the outpost) as well as blankness. But is her essence really blank? Or is this the natural surroundings (river banks are cleared). blankness only the product of his own quest for tru- Life of the subjects of the empire is being produced th? By trying to enter her, he is constantly projecting much in the same way as the ”barbarian” fiction. This an essence beneath the surface, spatially and tempo- is in fact one and the same production. The situation rally – and blankness is the result of this practice. He depicted in the novel than closely mirrors the strate- is constantly misreading her, obliterating her (50). His gies of the imperial discourse described by Negri and failure is exactly the failure of the epistemology of Hardt, inasmuch as the war has become the ”primary the Empire – of the split to the phenomenon and no- organizing principle of society” (12), as a ”regime of umenon: he constantly fails because there is no nou- biopower” (13). In a situation when ”war constitutes menon to be found beyond the surface, i.e. there is the basis for politics, the enemy becomes constituti- only surface present,12 and by trying to go beyond it ve function of legitimacy” (30). War then tends to he actually performs an act of construction, creating ”become . . . [a] permanent global condition” (17) and a fictional narrative and a second surface. Each time a the suspension of law becomes ”the norm rather noumenon is given as something present it is trans- than the exception” (17). Magistrate’s attempts to un- formed into the surface, into the phenomenon. Blan- dermine this project are indeed dangerous, and from kness is therefore the space for the inscription of the position of the Empire in the state of emergency, meaning, meaning produced by desire, and in this he is rightfully pronounced an outlaw. He does not case desire to redeem the Empire. His attempt to get understand the change in the narrative, but rather to the origin of the ”barbarian” is actually an attempt believes in the suspended legal system, as a means to get to the origin of the Empire, to the ”pedagogic” for reproduction of just relations in society. From his narrative, a ”moment of becoming designated by it- point of view he is of course right – the Empire is un- self” (Bhabha, 299), when both ”barbarian” and the dermining its own structure of values, its own institu- Empire are free from each other. tions. But these institutions where dubious from the Colonel Joll’s practice is also an attempt to sustain beginning, and their suspension is conducted with the Empire, put in a ”performative” way: ”The perfor- the excuse of ”higher purpose”, the existence of the mative intervenes in the sovereignty of the nation’s Empire itself. self-generation, by casting a shadow between the In the presented state of affairs barbarian fiction is people as the image and its signification as differen- the regulating instance of the Empire and through tiating sign of Self, distinct from the Other or the Out- this division of appearance and essence, of inner and side” (Bhabha, 299). His truth extraction is from this outer, of self and other, it is redefined. But what is point seen as a production of fictions. His entire en- perceived as the other is in fact the self13, or the prod- deavour can be reduced to this production. Interest- uct of self – it is an attempt of the self to secure its ingly, war is not a result of these fictions, but rather identity, by creating a border, an inner border, a fic- their cause. The Empire is already at war, even before tional beginning, through differentiation form self as it faces the ”barbarians”, because they are the enemy, 12 Similarity, Deleuze states that a text ”exist only on the outside and through the outside” (1602). 13 Bhabha calls this ”otherness of people-as-one” (301). 89 the other.14 The real danger to the stabile identity of afford to destroy its enemy, its other, or in words the Empire is its innate temporality, its constant re- Partha Chatterjee: ”Enlightenment itself [...] needs its emergence, self-differentiation, which is captured in Other; if it could ever actualize itself in the real world the structure of appearance and essence. A blank- as the truly universal, it would in fact destroy itself” ness that the Magistrate finds in the other is the (qtd. in Bhabha, 293). blankness of the self, a product of this dynamics that Violence committed by Joll is the violence in the is constantly created and filled up in different ways, age when the Empire is aware that the barbarians do so it could simulate a stabile, secure identity, and a not exist. The Magistrate even mentions how this cra- stabile structure of power. The figure of the ”barbari- ze about them repeats ”once every generation” (Co- an” is a way to fill this blank. What actually goes on in etzee, 9). It is indeed an empire similar to one in the the self is the constant re-construction of the ”es- Cavafy’s poem – the one in the state of emergency sence” so it would fit its perceived appearance. Es- created by the suspension of its own practices in the sence is therefore just a tool for sustaining power, awaiting of the ”barbarians”. But this Empire is also especially when the rules of the Empire start to crum- one step further than the one in the poem – it is the ble. The war itself becomes an internal, police matter, Empire that has understood the necessity of the bar- and any social resistance to it is criminalitzed (Negri & barians. It is in a way the answer to the question po- Hardt, 15). This becomes apparent when the Magis- sed by the poem. The formal border of this Empire trate returns from the ”barbarian” lands and is jailed has shifted from the outside to the inside through and tortured for his attempts to oppose the new the production of the ”barbarians” – they are the re- state of affairs. At the same time, because he does gulating principle of its power structure. This is the nothing to prevent the construction of the enemy, i.e. scene for the officers of the Third Bureau, since the inscription of the word ”enemy” on the bodies of the production of the enemy can hardly be a peaceful act ”barbarian” prisoners,15 his rebellion remains futile, torture becomes the inscription of the inner border, an empty gesture. His rebellion is thus contained or the beginning of the Empire. Torture also becomes within the categories of the Empire, because it re- the method for producing truth. Truth is thus stran- mains a rebellion against the violent practices and gely understood as inverted structure of appearance not the performative itself.16 At this point in the novel and essence – since essence is hidden by appearan- the Magistrate is already considered to be a traitor, ce, it needs to be extracted through torture, but the and his actions only confirm his status. But he is not torture is in fact the inscription of ready-made narra- killed – only tortured. Another important fact about tive, into the human body, a narrative produced by the war against the ”barbarians” becomes apparent the self-differentiating identity. This narrative is vio- here: this is not the war to extermination, because lently released into the world, hidden into the projec- the Empire ”cannot afford to eliminate the lives of its ted image of the other, and then extracted from the subjects” (Negri-Hardt, 20) much in the same way subject deemed right for the role. Fiction is through that lord can’t afford to destroy the bondsman17 be- this violence founded as truth, and the essentialist cause he would cease to be a lord. The Empire cannot structure of reality is reproduced. 14 Bhabha describes this in the following manner: ”differ- But surely this mechanism of the Empire is doo- ence is turned from the boundary outside to its finitude med to failure – since there are no actual barbarians within” (301). to be found. And indeed, in the novel the army retur- 15 The mere fact that it is necessary to inscribe this word ns from its campaign exhausted and defeated (161). on their body, proves that there is no other enemy than But this is the genius of the mechanism – since no the one produced through this imperial performative. real barbarians exist they can never be defeated, and 16 Or in Magistrate’s words: ”Easier to be beaten and the war against them can never be ended. Instead it made a martyr. Easier to lay my had on the block than is rendered ”indeterminate spatially and temporally” defend my cause of justice for the barbarians: for where (Negri-Hardt, 14). The Empire is doomed to failure in can that argument lead but to laying down our arms and this endeavour, but the grim underlining is that the opening the gates of the town to the people whose land failure is its actual victory. This is the nihilism of the we have raped?” (Coetzee, 118) west in its actual form. There is nothing that it desires 17 Terms Hegel uses to express the relations of ”immediate” and ”pure self consciousness” (633), adopted later by aside from itself, but in order to do so it has to hide 90 Marx in his theory of class struggle. this fact. The desire desires to desire, it is infinitely directed at its own existence. The result of this empti- cific imperial epistemology, as presented both in the ness is the production of the desired object, but in characters of Colonel Joll and the Magistrate, and order to hide this emptiness it has to create an illusi- show how the categories of the inner and the outer, on of the reverse process, of object that produces the phenomenal and the noumenal, form the central desire. This object is proclaimed to be the truth itself, pair in its logic. The Magistrate will be understood as and desire is presented as the quest for truth. This is a representative of pedagogic, and Colonel Joll as a the underlined logic of Colonel Joll, and his episte- representative of performative side in the process of mology of torture. construction of the collective identity. Special atten- The final scene in the novel is ambiguous – the tion will be given to the relation of the Magistrate kids are playing in the city square, building a snow- and the ”barbarian” girl, where moral ambiguities of man (170), instead of a snow fortress like in the Magis- the imperial discourse are most complex. It will then trates dreams (39-40). In the place of institution of move on to the question of the production of the war the central position is reserved for human figure. ”enemy” out of the ”barbarian”, as a necessity of the The future is still open for different alternatives. But imperial self. Finally it will present the structures of snow melts in the sun of the desert, and the space in war as the foundations of biopower of the Empire, the central square remains open, remains blank. and relate them to its epistemology. Key words: pedagogic, performative, biopower, Works cited desire, colonialism

1. Ashcroft, Bill (2001). ”Irony, Allegory and Empire: J. M. Coetzee’s Waiting for the Barbarians and In the heart of the country”, On Post-Colonial Futures: Transformations of Colonial Culture, Lon- don: Continuum International Publishing, pp. 140-159. 2. Attwell, David (1993). South Africa and the Politics of Writing, Berkley and Los Angeles: University of California Press 3. Bhabha, Homi K. (2006). ”DissemNation”, Nation and Narrati- on, ed. Homi K. Bhabha, London: Routledge, pp. 291-323 4. Boehmer, Elleke (2005). Colonial and Postcolonial Literature: Migrant Metaphors, Oxford: Oxford University Press, 5. Coetzee, J. M. (1999). Waiting for the Barbarians, London: Vin- tage Books 6. Deleuze, Gilles & Guatiari, Felix (2001). ”A Thousand Plateaus: Capitalism and Schizophrenia”, The Norton Anthology of Theo- ry and Criticism, 1st ed. New York: W.W. Norton & Company, pp. 1601-1609 7. Engle, Lars (2002). ”Western Classics in the South African State of Emergency”, Thresholds of western culture: identity, postcolo- niality, transnationalism, New York: Continuum, pp. 114-133. 8. Hegel, G. W. F. (2001). ”From Phenomenology of Spirit”, The Norton Anthology of Theory and Criticism, 1st ed. New York: W.W. Norton & Company, pp. 630-644 9. Jameson, Fredric. ”Third-World Literature in the Era of Multina- tional Capitalism”, Social Text, No. 15. (Autumn, 1986), pp. 65-88. 10. Negri, Antonio & Hardt, Michael (2004). ”Simplicissimus”, Multitude: War and Democracy in the Age of Empire, New York: Penguin Press, pp. 3-36

Summary

The Necessity of the Barbarians

This essay examines the mechanisms of the construction of the ”barbarians” in their relation to the identity of the Empire. It will concentrate on the spe- 91 Alina Crihană

Narration identitaire et « fictions » du totalitarisme dans les essais autobiographiques de Norman Manea*

« Toute biographie est un roman qui n’ose pas dire son nom ». (R. Barthes, « Réponses », Tel Quel, n° 47, 1971) [email protected]

Enjeux du récit autobiographique : dédouble- aussi ce jeu des instances de la narration. En comment du je et fiction identitaire. De mentant l’approche phénoménologique de Gusdorf, Jésus Camarero montrait en quelle mesure, dans la l’autobiographie à l’essai démarche autobiographique, « Un autobiographe assume un rôle qui est double. L’homme devient un observateur de son espèce; Il est à l’origine du sujet du texte et à l’origine de la grâce à la capacité d’auto-analyse et d’intros structure que son texte présente [...] ». (Bruss, 1974 : 23) pection, l’homme devient sujet de l’observation Comme l’avait observé Elisabeth W. Bruss en 1974, peu et, en même temps, objet observé et analysé: c’est après la parution du premier article de Philippe Lejeu- l’aventure merveilleuse du territoire du moi et ne concernant « Le pacte autobiographique » (1973)1, ses écritures. L’autobiographie essaie de recon- la poétique du genre autobiographique s’articule au- struire cette expérience d’une façon impeccable, tour de ce dédoublement de l’instance d’énonciation, mais pour la raconter l’homme ajoute toujours que Martine Renouprez commentait plus récemment, quelque chose. Voici donc la porte ouverte pour à l’instar de la théorie de Jean Starobinski (1970 : 261): l’interprétation esthétique et la valeur artistique, fondamentale, de l’autobiographie. (Camarero, Au cœur de l’autobiographie résiderait une mo- 2008 : 66) [n. s.] dification, ce qui justifierait le fait que l’énonciateur n’est pas exactement identique à Le dédoublement du je repérable au niveau des in- la personne qu’il était et qui fait l’objet de son stances du texte engendre donc un travail de « recon- discours lors de son énonciation. L’énonciateur struction » identitaire, que Paul Ricœur avait mis en se dédouble donc, devenant à la fois sujet et évidence, dans Soi-même comme un autre, à travers objet de son discours; la distance qui s’instaure une analyse herméneutique centrée autour du con- dans le récit de sa propre vie n’est donc pas se- cept d’« identité narrative », en montrant également le ulement le fait d’un écart temporel, mais aussi rôle de la narration autobiographique dans le proces- d’un écart d’identité. (Renouprez, 2000 : 117) sus de « la constitution du soi ». En exégète de la dé- marche ricœurienne, Djéhanne Gani commente la do- Cette configuration particulière du récit autobiographique a été analysée, à travers une plurilecture historique, psychologique, phénoménologique, on- * Acest articol a fost realizat în cadrul cercetării postdoc- tologique, existentialiste, esthétique, linguistique et torale cu tema Scriitorul postbelic şi „teroarea istoriei”. Dile- éthique, par Georges Gusdorf, qui avait souligné lui me şi (re)construcţii identitare în povestirile vieţii, subordo- nate proiectului „Valorificarea identităţilor culturale în 1 Paru dans Poétique, no. 17 / 1973, l’article précède le livre procesele globale”, ID 59758/2010, finanţat din Fondul au même titre, devenu classique, sur la poétique de l’auto- Social European (FSE), prin Programul Operaţional Secto- 92 biographie: Le pacte autobiographique, Paris, Seuil, 1975. rial Dezvoltarea Resurselor Umane 2007-2013 (POS DRU). uble dimension référentielle et fictionnelle de l’auto en affectivité, nécessairement temporelle, des évé- biographie, en tant que narration identitaire: nements racontés par le temps racontant. C’est-à- dire que la temporalité narrative ne se caractérise L’autobiographie joue à cet égard un rôle pri- pas seulement par la (re)configuration des événe- mordial dans la construction de l’identité, car ments dans un cadre temporel mais aussi par sa l’écrivain devient le personnage d’un récit dont dimension affective. Intriquée à l’aspect chrono- l’identité se construit avec l’histoire racontée. La logique, la « mise en affectivité discursive » du notion d’identité narrative intègre en outre la temps façonne la configuration des événements dimension de fictionalisation et d’identification dans un récit de vie. (Carcassonne, 2007) du moi ; si l’identité se forge entre le biographique et la fiction, alors cela implique des ten- D’un autre côté, la fictionalisation de sa vie dans sions intérieures entre des faits réels et des élé- l’écriture autobiographique est dépendante, si l’on ments fictifs. (Gani, 2010) croit au sociologue Pierre Bourdieu, d’une « idéolo- gie » auctorielle qui donne naissance à une « illusion Le processus de construction de l’identité entraîne biographique »: donc une « reconfiguration » des événements dans l’histoire racontée, que Ricœur avait analysée dans Tem- On est sans doute en droit de supposer que le ré- ps et récit (I), lorsqu’il avait lancé le concept de « mise en cit autobiographique s’inspire toujours, au moins intrigue », définie comme « l’opération qui tire d’une pour une part, du souci de donner sens, de ren- simple succession une configuration » (1983 : 127). Cette dre raison, de dégager une logique à la fois rétro- dernière « impose à la suite indéfinie des incidents le spective et prospective, une consistance et une sens du point final [...]. Point final comme celui d’où constance, en établissant des relations intelligi- l’histoire peut être vue comme une totalité ». (Ibidem: bles, comme celle de l’effet à la cause efficiente, 131) A l’intérieur de cette histoire « totalisante », l’auteur entre les états successifs, ainsi constitués en éta- devient un personnage dans une fiction identitaire: pes d’un développement nécessaire. [...] Cette inclination à se faire l’idéologue de sa propre vie en La personne, comprise comme personnage de sélectionnant, en fonction d’une intention globa- récit, n’est pas une entité distincte de ses «expéri- le, certains événements significatifs et en établi- ences». Bien au contraire: elle partage le régime ssant entre eux des connexions propres à les jus- de l’identité du personnage, qu’on peut appeler tifier d’avoir existé et à leur donner cohérence, son identité narrative, en construisant celle de comme celles qu’implique leur institution en tant l’histoire racontée. C’est l’identité de l’histoire qui que causes ou plus souvent, en tant que fins, tro- fait l’identité du personnage. (Ricoeur, 1990: 175) uve la complicité naturelle du biographe que tout, à commencer par ses dispositions de profes- En prenant le modèle Ricœur comme « cadre de sionnel de l’interprétation, porte à accepter cette référence conceptuel », Michel Vanni élargit le champ création artificielle de sens. (Bourdieu, 1986) [n. s.] de recherche visant la question de l’identité narrative, en révélant, à travers une analyse phénoméno- Si cette idéologie est liée au statut de l’auteur en logique, le rôle de l’humeur, de la Stimmung, de la to- tant qu’individu ou acteur social qui se construit, à nalité / disposition affective dans la construction de travers le récit, une „présentation officielle de soi » cette identité. (Vanni, 2005) C’est que l’assemblage (ibidem), il y en a une autre, inhérente au processus subjectif des événements, engendrant une histoire de l’écriture, rendue visible par l’approche narratolo- cohérente, dans laquelle le narrateur-personnage gique. Aux yeux d’Alfonso de Toro, dans l’analyse du puisse se reconnaître, et qui s’intègre dans une (méta) récit autobiographique, on ne peut pas faire abstrac- narration légitimatrice de sa vie, s’avère l’effet d’une tion de la relation dialectique entre l’auteur réel et « mise en affectivité discursive »: l’auteur implicite:

En tant que médiation entre temps vécu et temps Une identité absolue n’est pas même envisagea- raconté, le récit n’est pas seulement mise en intri- ble à un niveau purement théorique. En effet, gue (Ricœur) mais aussi et en même temps mise l’auteur en tant que personne empirique, plutôt 93 qu’instance écrivante, crée une figure rhéto- critique et fiction, qui affiche pour toile de fond une rique, celle de l’auteur implicite (tel un spectre de peinture de soi », l’essai autobiographique fait surgir, rôles, un masque littéraire, une stratégie narrati- d’une manière plus évidente, le dédoublement du je ve) qui ne fonctionne pas de la même façon que biographique, en tant qu’auctor et persona, son oscil- l’auteur lui-même. Ce masque, ce spectre de lation perpétuelle entre identité et altérité: rôles est une réduction de l’auteur réel et ne dépend que du passage du souvenir, du vécu à la Ainsi, le lien singulier du sujet de l’essai à un do- forme écrite, ce qui entraîne automatiquement uble objet (soi-même et un objet culturel) enri- une sélection, une hiérarchisation, un ordonnan- chit la question du sujet, puisque l’objet culturel cement des éléments. L’identité ainsi créée est traité par l’essayiste se révèle souvent un texte différente de la réelle. (de Toro, 2004: 13) ou un épisode de la vie de l’essayiste lui-même. Cette relation privilégiée avec un autre (ou soi- Dans la mesure où l’enjeu principal de l’idéologie même comme un autre) constitue une sorte de l’auteur implicite est, dans le cas de l’autobiogra- d’altérité indispensable à la conception de l’essai. phie, l’accréditation de son histoire qui doit passer (ibidem: 95-96) pour véridique, ce type de récit de vie se fonde souvent sur un métadiscours « censé garantir la transparence, Les avatars du moi dans l’écriture autobiogra- ou expliciter les modalités de l’entreprise » (Viollet, phique des contextes totalitaires 2001) qui lui confère une dimension autoréflexive. La distance installée entre l’auteur réel et l’auteur im- Avant d’essayer de circonscrire l’écriture autobio- plicite este encore plus « visible » lorsqu’il s’agit de l’essai graphique par rapport aux totalitarismes du XXème autobiographique, et en particulier, de celui rédigé par européen, il faut préciser que les textes illustratifs un écrivain. Dans ce cas, l’auteur non seulement entre- pour ce genre ont été publiés, dans la plupart des prend « une ‘seconde lecture’ des événements de l’exis- cas, hors contextes respectifs, soit pendant l’exile des tence » (Camarero, 2008 : 69), en se construisant une auteurs, soit après la chute des régimes totalitaires. Si « méta-histoire » fondée, du point de vue ontologique, l’écriture autobiographique de la Shoah a pu paraître sur une « expérience initiatique », sur une « recherche du plus tôt, après la seconde guerre mondiale, dans un 2 centre » (Gusdorf, 1975 : 971) , mais il y propose aussi contexte de la condamnation générale des crimes du « une conception de l’écriture, une vision de la littéra- nazisme, dans le cas du second totalitarisme, prolon- ture, du savoir et de soi [...] » (Riendeau, 2005: 92): gé dans les pays de l’Europe de l’Est jusqu’à la fin des années ’80, les récits autobiographiques et mémori- [...] l’essai met en scène un « je » textuel dont le els écrits pendant cette période ont été voués au sa- statut n’est pas toujours clair: référentiel pour mizdat ou, parfois, publiés dans l’espace d’exile. C’est certains, strictement fictionnel pour d’autres, il à peine à l’époque post-totalitaire que l’écriture mé- joue dans un théâtre ambivalent [...]. [...] Plutôt morielle du Goulag a connu son épanouissement. Il que d’affirmer que le « je » essayistique ne renvo- existe, quand même, des textes qui ont été publiés ie ni totalement à une unité fictive ni véritable- dans le contexte totalitaire: dans ce cas particulier, les ment à un référent réel, peut-être devrait-on en- contraintes du « pacte autobiographique » ont été visager qu’il est à la fois l’un et l’autre. Cette simul- redoublées par celles imposées par la censure. tanéité contradictoire rejoint l’idée de créer une La fictionnalisation du je et de l’histoire, inhérente fiction de soi, dont la signification se manifeste à toute écriture autobiographique, est d’autant plus plus distinctement dans l’essai. (ibidem: 93, 94) évidente (et compréhensible) dans ces récits ou essais parus à l’intérieur d’une culture du dédouble- Plus qu’une reconstitution d’une trajectoire exis- ment, où l’artiste est obligé de pratiquer un perpé- tentielle, l’essai autobiographique est, d’une façon tuel jeu histrionique, en tant que stratégie défensive plus explicite que la simple autobiographie, une inter- censée lui permettre de survivre et de contrecarrer la prétation de l’histoire personnelle et de la « grande censure. Il parvient à pratiquer une autocensure, histoire » où celle-ci s’insère. En « réunissant pensée, qu’on pourrait définir, avec les mots de Danilo Kis, comme « l’art de lire son texte avec les yeux des 94 2 Apud J. Camarero, op. cit., p. 69. autres » (Kis, 1993 : 70) et qui s’inscrit sur les coordon- autre récit autobiographique publié dans des con- nées du « Ketman » en tant qu’« acrobatie spirituelle » textes socioculturels « normaux », comme une forme imposée par le contexte. C’est la situation décrite par de combat contre la « mort psychique ». De ce point Czeslaw Milosz dans La pensée captive: de vue, l’enjeu ontologique et, plus précisément, la visée « eschatologique » de la narration autobiogra- La vie soumise à une tension intérieure déve- phique deviennent plus évidents dans le cas des ré- loppe les talents qui dorment au fond d’un cits appartenant aux auteurs confrontés avec le mal homme. Il ne soupçonnait même pas de quels totalitaire. Rappelons, avec Georges Gusdorf que trésors d’ingéniosité et de perspicacité psychologique il peut disposer quand il se trouve au L’intention autobiographique vise à constituer pied du mur et qu’il lui faut faire preuve une eschatologie de la vie personnelle; la re- d’adresse ou périr. (Milosz, 1998: 111) cherche du centre sera couronnée de succès si elle donne accès en ce foyer imaginaire où l’être Ce type de dédoublement fonctionne d’une manière humain atteint à la pleine réconciliation avec fortement accentuée chez les artistes et les écrivains so- soi-même. Un tel accomplissement correspond umis à une constante pression par le pouvoir totalitaire, à un exercice spirituel, impliquant une ascèse, qui leur impose le statut de « camarades de route » com- dont tous les individus ne sont pas capables. me prix payé pour la survivance sur la scène culturelle. […] L’édification de soi doit aller de pair avec C’est ainsi que l’artiste est obligé, dans de tels contextes, l’ordonnancement de l’univers; l’unité de sens de faire appel à des stratégies « ésopiques » qui aug- n’est pas donnée, elle doit être conquise, au prix mentent le coefficient de fictionnalisation associé à tout d’une lutte contre les évidences et les circon- projet de reconstruction identitaire. stances. […] La conquête de soi permettra à ce- À l’« écran » fictionnel engendré par l’idéologie bi- lui qui se cherche de regagner sa vie perdue, ographique, en tant que construction identitaire con- non pas seulement aux yeux d’un public pré- sciente, et par les contraintes d’ordre inconscient qui sent ou à venir, mais dans le moment même où régissent l’édification du projet existentiel impliqué l’écriture accomplit son œuvre d’élucidation dans toute démarche autobiographique, s’ajoute un (Gusdorf, 19753: 974-975). autre, imposé par la pression politique, qui s’inscrit toujours sur les coordonnées d’une méta-histoire Un tel récit devient l’espace de la récupération de légitimatrice, centrée autour du scénario de la résis- l’identité perdue à travers le jeu théâtral susmention- tance par la culture / écriture. né, l’espace d’une renaissance de l’artiste qui triom- L’identité narrative de ces auteurs est donc rede- phe, de cette façon, de la « terreur de l’histoire ». En vable non seulement au double « pacte » - référentiel tant que modalité d’échapper à l’emprise d’un moi as- et fictionnel - dont parlent les exégètes du récit auto- sujetti aux impératifs de l’idéologie politique et de se biographique à l’instar de Philippe Lejeune, mais refaire dans l’espace de la fiction identitaire, ces récits aussi à la dynamique patent-latent repérable tant au peuvent être envisagés comme la réponse donnée à niveau des structures de l’imaginaire personnel qu’à une crise existentielle fondée sur la schizophrénie infli- celui des « traces » mémorielles collectives. L’actuali- gée par le contexte. Le moi révélé à l’intérieur de ces sation de ces « traces » est indissociable, croit-on, au récits ne forme jamais une unité avec le « je écrivant »: double « travail de deuil » et « de souvenir » que P. Ri- dans ces cas où l’on assiste à une déconstruction, plus coeur décèle, à l’instar de la psychanalyse freudienne, ou moins consciente, du moi écrit, ou à « des morts dans la configuration de la mémoire collective successives du moi » (Renouprez, 2000 : 117), il convi- confrontée aux traumas totalitaires: il s’ensuit que « le ent de parler plutôt, avec les mots de Gisèle Mathieu- travail de l’histoire se comprend comme une projec- Castellani, d’ « autographies »: tion, du plan de l’économie des pulsions au plan du labeur intellectuel, de ce double travail de souvenir L’autographie […] suppose un moi qui se con- et de deuil ». (1996 : 11) struit, se détruit, se reconstruit dans l’acte Le scénario de la résistance dans l’espace intérieur même d’écrire qui fixe de moment en moment ou dans l’« utopie du livre » devient central dans ce type de narration identitaire conçue, plus que tout 3 Ibidem, pp. 68-69. 95 des « instantanés », des métamorphoses qui Cette occultation du je écrivant, qui peut être « étrangent » et altèrent le sujet en devenir, un conçue comme une « mort » symbolique, est rendue clivage interne qui fait du sujet l’autre d’un au- « visible », dans le cas des récits autobiographiques tre. L’analyse est interminable, comme l’écriture parus sous la dictature, par la multiplication des ma- […] (Mathieu-Castellani, 1996: 197). sques auctorielles.

L’accent y est mis sur deux dimensions de l’« auto/ Entre l’auguste et le clown blanc : hypostases bio/graphie », pour laquelle G. Gusdorf avait proposée identitaires de l’artiste dans les essais de Nor- une définition tridimensionnelle, reprise par Jésus Camarero: man Manea

[…] 1) l’autos, c’est l’identité, le moi conscient de Le cas de Norman Manea est l’un des plus illustratifs lui-même et principe d’une existence autonome; pour la condition de l’écrivain confronté à la « terreur la conscience de soi n’intervient qu’après un long de l’histoire ». Enfant, le futur écrivain avait été déporté délai, avec un retard considérable par rapport à la en Transnistrie (1941-1945) avec sa famille: c’est la venue au monde du bios en sa nudité première; première expérience de l’univers concentrationnaire, alors l’identité personnelle ne peut s’affirmer que la confrontation avec un premier totalitarisme et, éga- comme un ensemble de différences propres sur lement, son premier exile. Après avoir connu la noto- l’arrière-plan des similitudes communautaires; 2) riété avec le volume d’essais et de confessions intitulé le bios affirme la continuité vitale de cette identi- Anii de ucenicie ai lui August Prostul [Les années 5 té, c’est son déploiement historique, des variati- d’apprentissage de l’auguste , notre trad.] de 1979 (Prix ons sur le thème fondamental; un être humain de l’Association des Ecrivains de Bucarest), Norman est d’abord une existence organique; la vie cor- Manea sera surveillé par la Sécurité, en se heurtant au respond à l’amplitude totale du champ existenti- système de la censure qui lui bloquera en imprimerie, el défini par le déploiement de l’autos, de l’indi en 1986, le manuscrit du roman parabolique L’Enve vidualité dans la diversité des espaces et des tem- loppe noire: c’est l’année où il choisit de s’auto-exiler en ps, car « nous ne sommes jamais tout ce que nous Allemagne occidentale, qu’il quittera ultérieurement sommes »; le bios, l’histoire réelle et accomplie, afin de s’établir aux Etats-Unis. C’est ici que l’auteur pu- déborde à tout instant la capacité de la conscien- bliera, en 1993, le recueil d’essais intitulé On Clowns: ce actuelle (l’autos); 3) le graphein introduit le mo- The Dictator and the Artist, dont la version roumaine yen technique propre aux écritures du moi; paraîtra en 1997 (Despre clovni: dictatorul si artistul), l’écriture est le fruit d’un apprentissage tardif pu- tandis que la version française est de date plus récente: isque le maniement complet de cette technique Les clowns: le dictateur et l’artiste (2009). et la maîtrise de la rédaction sont longs à acquérir; On a choisi d’analyser les deux textes cités ci-des- avec l’écriture l’humanité fait son entrée dans une sus, Les années d’apprentissage… et Les clowns … (en- nouvelle ère de civilisation. (Camarero, 2008 : 61) tre lesquels il existe une continuité thématique décla- rée par l’auteur-même) non seulement en raison de leur dimension autobiographique, mais aussi parce Il ne s’y agit pas tant de reconstitution d’une bio- qu’ils sont à même d’illustrer deux configurations di- graphie que de la (re)construction identitaire4, après fférentes de la narration identitaire de l’artiste, vu que avoir soumis un je inavouable, parce que coupable, à le premier a été publié sous une censure très vigilante une sorte d’exorcisme: ce sont les deux dimensions (intensifiée après les thèses de juillet 1971, même si de l’eschatologie dont parlait G. Gusdorf. l’on avait officiellement abolie), tandis que la création

4 Rappelons, avec Martine Renouprez, qui reprend en cela 5 On a choisi le nom commun utilisé en français pour dé- l’interprétation de Gisèle Mathieu-Castelani, qu’« En dernière signer une figure de clown parue au XIXème siècle, et ren- instance, l’autobiographie s’adresserait aussi à la mort, en due célèbre, sous le nom d’Augusto, par les scénarios et vue de la séduire et de l’apprivoiser, en vue de se construire les films de Federico Fellini, dont le modèle sera plus tard une vie outre-tombe qui lui survivra. En cela, l’autobiogra- utilisé dans Despre clovni: dictatorul si artistul (1997, 2005) phie serait à la fois tombeau et berceau, bravant la mort tout [Les clowns: le dictateur et l’artiste, Traduit du roumain par 96 en saluant la naissance de l’écrivain ». (op. cit., p. 121) Marily Le Nir et Odile Serre, Paris, Seuil, 2009]. du second a bénéficié, au moins apparemment, du Dans Les années d’apprentissage de l’auguste, texte climat de la liberté. « Au moins apparemment », parce hybride où l’auteur juxtapose, d’une manière inco- que l’exilé dans le pays de la liberté semble rester le hérente « recherchée », plusieurs formes de récits de « prisonnier » d’une dystopie « imaginaire », quant il vie – l’essai autobiographique, la « biographie »… ima- s’agit de son écriture – mémorielle ou fictionnelle -, ginaire, les bribes de journal intime à plusieurs voix –, hantée par les spectres du totalitarisme. auxquelles s’ajoutent la méditation allégorique sur la Du point de vue de leur composante autobiogra- condition humaine (« La vie des fourmis ») et les « ta- phique, les deux volumes esquissent, à travers une bleaux » d’une histoire « obsédante » reconstituée à anamnèse-méditation visant tant la vie personnelle travers les instantanées tirés « de la presse de que la « grande histoire » - de l’« obsédante décen- l’époque », la fictionnalisation est une stratégie as- nie » (dans Les années d’apprentissage…) jusqu’aux sumée. La démarche biographique s’y situe, dès son années d’avant l’exile (dans Les clowns …), une trajec- début, sous le signe de la fiction: l’histoire du jeune toire existentielle qui se situe sous le signe du perpé- homme sans nom, « le célèbre poète et publiciste de la tuel jeu des masques: c’est la vie de l’artiste (et son ville », est introduite par un indice paratextuel, le sous- « portrait ») en clown confronté au « pouvoir sur titre Le début de la fiction, tout comme les parties de la scène ». Ce dédoublement assumé d’une manière os- « biographie imaginaire » d’A. P., les deux hypostases tentatoire, qui va de pair avec l’appropriation du ma- masquées – par le truchement de l’indétermination sque de l’auguste – symbolique tant par rapport au identitaire (l’absence des noms), doublée de l’« écran » « rôle » réel, imposé par le pouvoir à l’artiste, que par supplémentaire qu’est la narration à la troisième per- rapport à sa propre projection identitaire -, peut être sonne -, du clown. L’identité du premier semble analysé à deux niveaux de la construction narrative s’inscrire, à une lecture « en miroir » des deux textes, et, en égale mesure, à deux paliers de signification. dans la catégorie symbolique du « clown blanc », tan- Tout premièrement, au niveau de la fiction identitai- dis que le second (« l’ami A. »), son double des années re – la diégèse du récit (auto)biographique – on a affaire de la formation, le protagoniste du « Bildungsroman » à une identité fictionnelle, celle du personnage dont le parabolique, est « l’auguste », la victime du Grand Mé- tracé existentiel fait l’objet du récit. Celui-ci est l’auguste, canisme de l’histoire. Ce sont les deux visages fiction- dont les représentations sur la scène du pouvoir hy- nels de l’artiste, les protagonistes de sa « biographie postasié par le grand clown blanc sont « mises en intri- imaginaire », les frères séparés qui témoignent de sa gue » par le narrateur. À ce second niveau envisagé, le je structure schizoïde et qui se retrouveront réunis plus narrant en tant que sujet du récit s’avère lui-même un tard dans la figure ambivalente du Clown, bourreau et « acteur » pratiquant un jeu double, qui est plus visible, victime en même temps, le clown blanc et l’auguste de- au niveau verbal, dans l’essai publié en 1979. Le dédou- venus indissociables: le dictateur et l’artiste. blement appartient donc, en égale mesure, au person- Mais à travers cette écriture ésopique, parmi les tro- nage et au narrateur, le dernier s’attachant souvent, en us et les silences du texte, se dessine une vérité pro- particulier dans Les clowns…, à déconstruire l’identité fonde qui appartient, en égale mesure, à l’artiste et à de l’auguste, à travers une méditation amère sur ce théâ- son époque. Avec les termes de Dominique Rabaté, tre de l’absurde réel qui est la scène du pouvoir. L’identité narrative se construit, dans les essais de Ecran, la fiction l’est aussi au sens où elle ma- Norman Manea par le truchement de ce spectacle sque quelque chose, ou elle travestit un désir de avec des masques assumés, dans le cas du personna- dire plus directement. Elle se doit donc d’être ge, ou dissimulés, dans le cas du narrateur, dissimula- relayée par une autre écriture qui en dénonce tion qui a, elle-même, un double enjeu: si dans le pre- peu ou prou l’inadéquation. C’est finalement mier texte elle sert plutôt de stratégie défensive par entre les deux régimes qu’une parole complète rapport à la pression de la censure, dans le second se cherche. C’est entre les deux, dans le silence elle devient une modalité de légitimation identitaire qui existe entre les deux que doit s’entendre ce qui « n’ose par dire son nom »6. qui ne peut pas se dire. (Rabaté, 2000) 6 On a emprunté cette expression à Gilbert Durand, qui l’utilise pour décrire le fonctionnement des mythes la- Le narrateur des Années d’apprentissage le recon- tents (cf. Introduction à la mythodologie. Mythes et sociétés, naît lui-même, dans une mise en abyme qui rend Paris, Albin Michel, 1996). compte non seulement du double pacte « avec 97 l’Histoire » (Simion, 2002 : 11) et avec soi-même, sup- dique de son propre engagement dans l’histoire et posé par l’écriture mémorielle, mais aussi des signifi- d’une analyse objective des erreurs du passé, toutes cations d’un pacte de lecture implicite: les deux circonscrite au pacte référentiel impliqué dans l’écriture mémorielle, à une lecture de type her- On sait combien peuvent dire le silence, méneutique, la configuration de l’identité narrative l’omission, l’espace blanc. […] Une caractéris- est à même de révéler l’emprise de l’histoire par la fic- tique accentuée de notre époque serait aussi tion. C’est justement la situation décrite par Ricœur, l’ambiguisation presque inévitable de l’acte au- dans son analyse de l’identité narrative: thentique même, jusqu’au point où les conditi- onnements de l’option et ses conséquences par- Le concept d’« identité narrative » réconcilie les viennent à engendrer un irrémédiable effet paro- deux pôles que Ricœur distingue, la « mêmeté » dique. Rien de tout ce qui nous est arrivé, à cha- (Gleichheit), et l’« ipséité » (Selbstheit). Cette dis- cun de nous et à tout le monde, n’est entièrement tinction met en lumière la pluralité de l’identité dépourvu d’une datation historique et d’un sens puisque la mêmeté renvoie aux notions de per- psychologique ; tout se trouve, depuis toujours, manence, à ce qui définirait un caractère par en chacun et en tous ; nous et nos semblables, exemple malgré les évolutions et le cours du nous restons la cause qui a fait éclater certaines temps. L’ipséité, quant à elle, est soumise au […] farces de l’Histoire… L’intersection, la négati- changement. Cette définition dynamique de on, la stratification des significations plurivalen- l’identité est conçue comme un processus, elle tes et provisoires, dans une existence perpétuel- prend en compte l’évolution, intègre donc les lement agressée où se mélange tout, ne don- variations liées à des phénomènes tels que nent-elles la sensation chaotique du manque, en l’identification. L’identité narrative correspond fin de compte, de toute signification ?! Le gro- à la représentation de l’écrivain qui devient un tesque, la dépersonnalisation, la caricature, le personnage de récit dont l’identité se construit clownesque contemporains ne parviennent-ils à avec l’histoire racontée. (Gani, 2010) donner raison, plutôt à Ionesco et Beckett qu’à Malraux, Sartre, Camus et à leurs prosélytes exis- Dans les essais autobiographiques de Norman tentialistes ? La parodie apparaît, dans le cas de Manea, la dynamique de l’identité narrative se confi- l’individu manipulé, bon gré, mal gré. (Manea, gure à l’intersection entre l’image de soi que l’écrivain 2005a: 50-52, notre trad.) construit pour la postérité et qu’il veut accréditer comme officielle et l’image clownesque qu’il rejette et Dans Les clowns…, où le narrateur semble aban- accepte en même temps comme symbole de la con- donner le masque, en le gardant seulement pour les dition ambivalente de l’artiste « en dictateur » dans personnages de l’essai homonyme, la fictionnalisati- un monde absurde, comme l’atteste cette citation – on se laisse apercevoir à un autre niveau. Il nous sem- une mise en abyme – tirée des Clowns de Fellini: ble que, par-delà les déconstructions patentes du moi écrit en tant que « paliazzo » qui fait le jeu du pouvoir « Le chef de gare de mon film était un Clown totalitaire, le narrateur dissimule une mythologie Blanc. C’est pourquoi nous devenions tous des légitimatrice latente. Il rejette, par exemple, la « retrai- Augustes… si l’on se trouve face à un Clown te dans l’esthétique » de certains collègues écrivains, Blanc, on se sent incité de faire l’Auguste » avoue en soulignant en quelle mesure une telle stratégie Fellini, et il ajoute: « c’est seulement l’apparition défensive a permis la prolifération du mal totalitaire, d’un Clown Blanc plus sinistre, le fasciste, qui mais il l’accepte sous un autre nom, celui de la « résis- nous transformait en Clowns Blancs, à notre tour, tance », lorsqu’il parvient à mettre en intrigue son au moment où nous finissions par lui répondre, propre positionnement face à la censure (le saga de d’une façon obéissante, avec le salut roman ». L’Enveloppe noire, saturé de stratégies ésopiques en […] « Eh bien, je crois que je suis un Auguste, mais témoigne de cette acceptation/appropriation du aussi un Clown Blanc. […] « Ou, peut-être, je suis « Ketman » esthétique). le directeur du cirque. Le docteur des aliénés, Si, à une lecture de surface, on y a affaire à une aliéné à son tour ! » Bouleversé par les personna- 98 sorte d’autocritique, au nom d’une restitution véri- ges auxquels il vit les passions et le ridicule, auxquels il « vole » les désastres et il radiographie 18. Simion, Eugen (2002). Genurile biograficului, Bucureşti, Uni- l’abyme, l’artiste ne peut pas omettre le tyran. vers enciclopedic. 19. Starobinski, Jean (1970). „Le style de l’autobiographie”, in (Manea, 2005b: 86-87, notre trad.) Poétique, no 3. 20. Vanni, Michel (2005). « Le récit de fiction et la prospection du Bibliographie champ de l’action chez Paul Ricoeur et Emmanuel Lévinas », in Vox Poetica, 15 décembre 2005, URL: http://www.vox-poetica.org/t/pas/vanni.html (document électronique, sans 1. Barthes, Roland (1971). « Réponses », Tel Quel, n° 47 page). 2. Bourdieu, Pierre (1986). « L’illusion biographique », in Actes de 21. Viollet, Catherine (2001). « Petite cosmogonie des écrits aula Recherche en Sciences Sociales, no 62-63 (document élec- tobiographiques. Genèse et écritures de soi », in Genesis, ma- tronique, sans page). nuscrits, recherche, invention, no. 16, pp. 37-53; URL: http:// 3. Bruss, Elisabeth W. (1974). « L’autobiographie considérée aleph.ens.fr/item_ancien/contenus/publications/articles_ comme acte littéraire », in Poétique, 17. cher/Viollet/GetA.pdf (document électronique, sans page). 4. Camarero, Jesús (2008). « La théorie de l’autobiographie de Georges Gusdorf », in Çédille, Revista de Estudios Franceses, no. 4, pp. 57-82, URL: http://webpages.ull.es/users/cedille/cua- Corpus tro/camarero.pdf 5. Carcassonne, Marie (2007) « Sens, temps et affects dans des 1. Manea, Norman (2005). Despre Clovni: Dictatorul şi Artistul récits de vie recueillis en interaction », in Vox Poetica, (ediţia a II-a, revăzută), Iaşi: Polirom 1/11/2007, URL: http://www.vox-poetica.org/t/pas/carcas- 2. Manea, Norman (2005). Anii de ucenicie ai lui August Prostul sonne.html (document électronique, sans page). (ediţia a II-a, revăzută), Iaşi: Polirom 6. de Toro, Alfonso (2004). « La ‘nouvelle autobiographie’ postmoderne ou l’impossibilité d’une histoire à la première personne: Robbe-Grillet, Le miroir qui revient et de Doubrovsky, Summary Le livre brisé », in Alfonso de Toro et Claudia Gronemann (Hrsg.), Autobiographie revisited : Theorie und Praxis neuer au- tobiographischer Diskurse in der französischen, spanischen Identity Narration and « Fictions » of Totalitarism and lateinamerikanischen Literatur, Hildesheim/Zürich/New in Norman Manea’s Autobiographical Essays York, Georg Olms Verlag, URL: http://www.uni-leipzig. de/~detoro/sonstiges/LaNouvelle.pdf. 7. Gani, Djéhanne (2010). « Autobiographie psychique, un ‘essai Having been published in different socio-cultural autobiographique » ? », in Acta Fabula, Dossier critique : „Ac- contexts, the autobiographical essays included in tualité d’Hermann Broch”, vol. 11, no. 2, URL : http://www.fa- Norma Manea’s memoir writings - Anii de ucenicie ai bula.org/revue/document5523.php (document électro- lui August Prostul and Despre Clovni: Dictatorul şi Artis- nique, sans page). 8. Gusdorf, Georges (1991). Lignes de vie, t. I (Les écritures du tul - point out a special type of identity-oriented ficti- moi), t. II (Auto-bio-graphie), Paris: Odile Jacob. on relevant to the creative profile of the writers fa- 9. Kis, Danilo (1993). Homo Poeticus, traduction du serbo-croate cing the ”History’ terror”. Beyond the covert internal par Pascale Delpech, Paris: Librairie Arthème Fayard. traits specific to this type of memoir writing based on 10. Lejeune, Phillippe (1973). « Le pacte autobiographique », in history’ ”mise en intrigue” as well as on its ”discursive Poétique, no 17. 11. Mathieu-Castellani, Gisèle (1996). La scène judiciaire de affectivity” scenario – be it personal or socio-cultural l’autobiographie, Paris: PUF. contextualised history, of the writer himself – enhan- 12. Milosz, Czeslaw (1998). La pensée captive. Essai sur les logocra- cing the double-faced ”narrative identity” subjected ties populaires, Paris: Gallimard. both to the fictional and referential levels, the above 13. Renouprez, Martine (2000). « L’autobiographie en question: Poétique d’un genre », in La Philologie Française à la croisée de l’an mentioned works overtly display the imaginary place 2000. Panorama linguistique et littéraire. Estudios reunidos de la taken by the writer within the larger totalitarian so- Asociación de Profesores de Filología Francesa de la Universi- cio-cultural context. Caught between the overt voi- dad Española (IX Coloquio, Granada, 5-7 de abril de 2000), Mont- cing of the clown’s mask and the de-construction of serrat Serrano Manes, Lina Avendaño Anguita y M. Carmen Mo- this symbolic role pointing out the artist’s double lina Romero (eds.), 2 vol. Universidad de Granada, pp. 113-121. 14. Ricoeur, Paul (1983). Temps et récit I - L’intrigue et le temps his- condition, these writings emphasize the sub-textual torique, Paris: Seuil. legitimating mythology validating the ”resistance 15. Ricoeur, Paul (1990). Soi-même comme un autre, Paris: Seuil. through culture” identity scenario. 16. Ricoeur, Paul (1996). « Entre mémoire et histoire », in Projet, no Key-words: Norman Manea, autobiographical es- 248. say, identity narrative, narrative, identity, fictional 17. Riendeau, Pascal (2005). « La rencontre du savoir et du soi dans l’essai », in Études littéraires, Volume 37, no 1, pp. 91-103; masks. URL: http://id.erudit.org/iderudit/012827ar 99 EURO MUZICAL

100 Marco Lucchessi

El funk de Rio de Janeiro y las comunidades imaginadas: entre la prohibición por ley y la pacificación por la guerra

La barbarie no sólo dramatiza el enfrentamiento con la civilización, sino también un segundo enfrentamiento, consigo misma. Josefina Ludmer [email protected]

ESCENA 1 do uno de los jóvenes, que es llevado al hospital. (Perió- Fuerzas policiales movilizan 510 hombres entre mi- dico O Dia, 8 de septiembre de 2011.) litares y civiles para ocupar Vila Cruzeiro, en el barrio Estas escenas sintetizan los elementos que consti- de Penha el 25 de noviembre de 2010, por la mañana. tuyen los dos marcos-límite del período en que se es- El Batallón de Operaciones Especiales de la Policía in- tructuró la manifestación cultural objeto de este estu- vade la ”favela” (villa miseria o chabola), considerada el dio: el Funk Prohibido carioca, es decir, la música elec- Cuartel General del Comando Vermelho (Comando trónica producida en las orillas populares de la ciudad Rojo), en coches blindados de la policía y tanques de la de Rio de Janeiro, Brasil. Podemos considerar como Marina brasileña. Los traficantes huyen a la favela veci- factor de origen de este subgénero del funk carioca la na. Setenta marineros ayudan a manejar los carros de propia ley que impuso la clandestinidad de los espec- combate blindados de la Marina, guarnecidos con táculos musicales relacionados al mundo funk y, de ametralladoras .50. Son estas patrullas que permiten a modo particular, de las vertientes de funk que ex- la policía de Rio entrar en la comunidad y trasponer las ploran más explícitamente los temas de la sexualidad barricadas improvisadas por los traficantes. Las imáge- o de la violencia asociada a las facciones del tráfico de nes de un helicóptero de la TV Globo muestran en vivo drogas al menudeo, producción también conocida la huída en masa de los narcos de Vila Cruzeiro hasta el por el nombre de ”proibidão”1. Por otro lado, un proce- Complexo do Alemão por Serra da Misericórdia. La re- so que empezó, en diciembre de 2008, con la implan- percusión de las imágenes fue inmediata. Era posible tación de las Unidades de Policía Pacificadora (UPPs), constatar sonido de explosiones y humo en distintos llevando a la retomada por el Estado de territorios has- puntos de la favela. ”Se convirtió en una guerra civil”, ta entonces controlados por las redes del narcotráfico, sintetizó una residente. Marina, Ejército y Aeronáutica pero que tiene su momento clave en la ocupación de entran en la guerra de Rio. (Periódico O Estado de São la Vila Cruzeiro, en 25 de noviembre de 2010, fue el se- Paulo, 25 de noviembre de 2010.) gundo corte temporal que nos permitió ubicar la pro- ESCENA 2 ducción del Funk Prohibido en un período determina- Un grupo de jóvenes oye música funk a alto volumen do. Con una resonancia que se pudo sentir ya en los en una calle de Cidade de Deus, en la Zona Oeste de Rio días siguientes, la ocupación de Vila Cruzeiro y, tres de Janeiro. Policiales de la Unidad de Policía Pacificado- 1 En sus dos vertientes principales, el ”proibidão” recibió di- ra (UPP), instalada en esta ”favela” en febrero de 2009, versas denominaciones. Sigue una lista de las más frecuen- abordan al grupo con el argumento de que la música tes, segundo el propio lenguaje de los vendedores de CDs hace apología al crimen. Un residente se presenta como de música prohibida con los que nos relacionamos a lo largo dueño del aparato, pero se niega a apagarlo. Tampoco de la investigación: ”rap prohibido”, ”funk del contexto”, concuerda en entregarles el CD que tocaba y es deteni- ”funk de facción”, ”música de bandido”, ”chisme del crimen”, do por los policías. Los demás residentes lo defienden y ”música de traficante” o, en una segunda vertiente, ”funk pu- los policías disparan para contenerlos, resultando heri- tería”, ”puro sexo”, ”pornofunk”, ”música con palabrotas”... 101 días después, la ocupación del conjunto de ”favelas” prohibición a comienzos de 2000, hasta los días actua- del Morro do Alemão, pareció señalar el comienzo de les. Es justamente la producción del movimiento funk un nuevo período en las representaciones de las peri- desarrollada en este intervalo de tiempo que presenta ferias cariocas y en el discurso del funk prohibido, que una mayor carga de violencia, motivo y consecuencia había ganado sus contornos definitivos en el último que hace que esta producción permanezca, en gran año del siglo XX como un tipo de ”paisaje sonoro” di- medida, silenciada a lo largo de este período en casi rectamente vinculado a las ”facciones” o ”comandos” todos los segmentos de la ciudad formal. antagónicos que compiten de manera violenta por el Es probable que se haya empezado a utilizar el tér- territorio o el control del negocio de la droga. mino ”Funk Prohibido” o ”proibidão” ya en el final de la He aquí, en los arrabales de la ciudad de Rio de Ja- década de 19902, dado que desde las primeras graba- neiro, Brasil, la posibilidad de interpretar algunos de los ciones, como ”Melô da mulher feia” o ”Mulher feia chei- procesos sociales y culturales involucrados en la reali- ra mal como urubu”3, encontramos la estrategia de dad de la periferia de una metrópolis a través de los composición de dos letras para un mismo funk: una pri- discursos compuestos y cantados por los propios suje- mera para ser tocada en vivo en los ”bailes” (bailantas tos subalternos residentes de una región marcada por de música funk) y otra más suave o inocente para gra- el estigma de la pobreza y la violencia, los cuales pudi- bación y difusión en espacios en donde la primera letra eron a través de un ritmo electrónico profundamente sufriera restricciones. Sin embargo, sólo después de la híbrido sintetizar una riquísima ”micro-cultura” urbana. ley, que presentaba una clara intención de silenciami- La década de 2001 a 2010 asiste a la etapa de resignifi- ento de esas dicciones periféricas, es que un cierto tipo cación del rol mismo de las formas musicales del funk de funk cuya difusión ya sofría restricciones bajo la ale- como elemento cultural creado por un orden distinto y gación de un presumido ”atentado violento al pudor” y a la vez como espacio de estructuración de este orden. de ”apología del delito” empezará a llevar en su propia Considerando la necesidad histórica de reconoci- definición el significado de la prohibición impuesta no miento de estas representaciones que constituyen un sólo a su difusión sino a la realización de las fiestas que discurso singular marcado por el lugar de habla de es- se promovían como verdaderos ritos comunitarios. tos sujetos subalternos, buscamos leer la realidad cul- Después de una fase de gran éxito en que el funk tural de los espacios segregados de la ciudad de Rio de se ha ”glamourizado” (HERSCHMANN, 2000), ocu- Janeiro a través de fragmentos dispersos de la trayec- pando un expresivo espacio en radios y programas toria de esa dicción particular del funk, siguiendo la de televisión a mediados de los años de 1990, se de- orientación de Roberto Damatta que, en Conta de sencadenó una creciente campaña de criminaliza- mentiroso: sete ensaios de antropologia brasileira, reco- 2 En 1997, Micael Herschmann publica una colectánea de noce y enfatiza la posibilidad de leer el mundo social a ensayos de investigadores que en aquél momento se dedi- través de representaciones imaginarias masivas: ”la caban al tema (Abalando os anos 90: funk e hip hop: música popular, tanto cuanto la política, la economía, globalização, violência e estilo cultural) y no observamos el la religión, la literatura erudita, las leyes y las costum- registro del término en ninguno de ellos. Hay referencias a bres (...) es vehículo a través del que la sociedad se re- ”gangsta rap” o ”rap de contexto” como versión gangsta, vela, dejándose percibir como totalidad dinámica, viva «pirata», producida por los funkeros y que era eventualmen- y concreta: como universo eventualmente dotado de te cantada en los bailes de las comunidades pobres periféri- identidad.” (DAMATTA, 1994, p. 60). cas” (HERSCHMANN, 1997, p. 216). Sin embargo, el sintagma Porque consideramos, como Maingueneau (2008), ”Funk Prohibido” o el término equivalente ”proibidão” toda- la indisociabilidad de la relación que se establece en- vía no había sido incorporado a la discusión. 3 tre el discurso y el cuadro social en que se da su pro- Se considera ”Melô da mulher feia”, música cantada por MC Abdulah, el primer funk carioca grabado. La música ducción y circulación, creemos que el proibidão nos integra la colectánea Funk Brasil, de 1989, producida por ofrece innumerables pistas para rastrear la transfor- el DJ Malboro. Los títulos pueden ser traducidos por: ”Pe- mación de la realidad social a través de una forma- gajosa de la mujer fea” y ”Mujer fea huele mal como un ción discursiva particular, que asume la función de buitre”. Las ”melôs” fueron músicas con melodía de es- representar a los sujetos que actúan en el mundo de tructura muy simples que proponían traducciones arbi- la margen y de la marginación urbana. trarias a una a letras originalmente compuesta en inglés. Nuestra mirada abarca desde los primeros vestigios Pese a los absurdos de las letras, eran fáciles de cantar, puesto que la música-base ya se había difundido en las 102 del proibidão, cuando fue oficializada efectivamente la bailantas (”bailes”) de los barrios pobres de la ciudad. ción que primero tuvo como blanco a los ”bailes de sible la realización de cualquier baile funk en los es- corredor” o ”bailes de riña”, como eran conocidos, pacios cerrados de la ciudad formal. para luego asociar múltiples manifestaciones de vio- La ley con la que, según sus autores, se pretendía lencia registradas en la ciudad a los ”bailes” funk y a simplemente la reglamentación de los bailes funk era los funkeros en general. Esta atmósfera fomentada claramente discriminatoria con un género musical por los medios de comunicación que señalan el mun- específico y con los jóvenes residentes de los barrios do funk como causante de distintos tipos de delito desheredados y segregados que lo apreciaban. Exigía llevaría a la constitución de una Comisión Parlamen- previa autorización de la Policía Militar para la realiza- tar de Investigación para tratar el asunto, la CPI del ción de los bailes7 y obligaba al organizador del evento Funk de la cual resultaría la ley de prohibición4. a garantizar la presencia de policías a lo largo del even- Con las restricciones legales, la responsabilidad por to, desde su inicio hasta su cierre, y a proveer instala- todo que se vinculara al baile funk recaería no sólo so- ción de detectores de metales en la entrada de los clu- bre el organizador del evento, sino especialmente so- bes o entidades en donde fueran realizados los bailes. bre los presidentes, directores y gerentes de las entida- Sin embargo, aunque estas normas prácticas traje- des deportivas, sociales y recreativas en donde los bai- ran dificultades para la realización de los bailes, las mis- les fueran realizados. Con eso, se intentaba implicar a mas podrían ser sorteadas, sin caracterizarse de modo los responsables por los espacios cedidos para la reali- explícito una intención prohibitiva. Pero es precisa- zación de los bailes, volviendo a éstos inviables en la mente en un artículo que no trata de ningún aspecto práctica. Se buscaba así eliminar uno de los pocos ca- práctico vinculado a la realización de los bailes funk nales de expresión con que contaba un número signifi- que podemos identificar la esencia prohibitiva y no cativo de jóvenes que tenían en el funk el componente normativa de la ley. El artículo 6º dice textualmente: básico de su cultura. El creciente fardo de negatividad ”Está prohibida la reproducción de músicas y procedimi- trae consecuencias inmediatas y el funk, en particular entos de apología del delito en los locales en que se la vertiente que se vincula a lo prohibido, que ya había realizan eventos sociales y deportivos de cualquier na- tenido su difusión vedada en la radio y en la televisión, turaleza.” (Destacado nuestro.) Con eso, la ley se con- a causa de la evaluación de sus contenidos, queda sin vierte en el instrumento que da el verdadero sentido a acceso a los espacios de promoción de los bailes e irá la expresión ”Funk Prohibido” o ”proibidão”. limitarse cada vez más a los espacios de las favelas. Desde este momento, sin espacio en los clubes u La Ley nº 3410, de 29 de mayo de 2000, que, según organizaciones deportivas y con los impedimentos el caput, ”Dispone sobre la realización de bailes tipo prácticos impuestos por la legislación en vigor, el úni- funk en el territorio del estado de Rio de Janeiro y da co espacio que hay para la realización de los bailes es otras providencias”5, tenía como objetivo explícito justo el interior de las comunidades dominadas por acabar con los ”bailes de corredor”6, pero vuelve impo- facciones criminales del tráfico de drogas. Ahí, en donde el Estado estaba ausente y, por lo tanto, en 4 Curiosamente, la ley, de autoría de una Comisión Parla- donde la ley no tenía validez, los bailes podrían ocur- mentar de Investigación (CPI del Funk, instalada en Asamblea Legislativa del Estado de Rio de Janeiro en rir y, a lo largo de una década, este fue un terreno fér- 1999 para investigar denuncias de violencia, pornografía til para la reproducción, circulación y producción de y apología a las drogas en el interior de los bailes), fue los proibidões que empezaron a transformarse en promulgada por el presidente de la ALERJ, diputado Sér- una de las vertientes más populares y polémicas del gio Cabral, que, nueve años después, se asociaría al mo- funk carioca, trascendiendo los límites de su público vimiento de reconocimiento del Funk como cultura, habitual y lanzando sus ecos hacia otros territorios de mantenidas las restricciones a la vertiente prohibida. la ciudad. Fernando Luiz Mata (DJ Malboro), uno de 5 Legislación citada disponible en: . Acceso en 15 dic. 2011. 6 En su artículo 5º, la Ley nº 3410 determina que ”La Fuer- za Policial podrá cerrar el club o el local en que ocurran actos de violencia incentivada, erotismo y de pornogra- 7 MATA, Fernando Luiz (DJ Malboro). In: MACEDO, Suzana. fía, y en donde, además, se constatara el llamado corre- Dj Malboro. Rio de Janeiro: Dantes Editora e Livraria, Pre- dor de la muerte.” (En bastardilla en el original.) feitura do Rio, 2003, p. 109. (Coleção Sebastião) 103 Bailanta barrial o ”baile” de comunidad es la ”bai- tropólogo Luiz Eduardo Soares, después de reconocer lanta” en el cerro, ”baile” dentro de la misma fave- el fuerte impacto que las letras habían tenido sobre su la... al aire libre, en la cuadra, en la calle... Y el ”baile” sensibilidad (el de ”un verdadero puñetazo en el estó- de club es el ”baile” del asfalto, en un club... Las mago”), habla de la importancia de seguir uno de los personas salen de sus casas, se bañan, se visten y procedimientos que la Antropología enseña: ”volver van al baile. En la comunidad, no, no hay eso de ir de patas arriba el mensaje que los discos compactos al baile, las personas ya están ahí... Uno está [de Funk Prohibido] difunden, buscando, por detrás de bañándose y ya oye al equipo de sonido tocan- las máscaras de odio, algún valor positivo”�9. Creemos do... Las personas del equipo empiezan ya neuró- que este objetivo sólo ahora comienza a ser alcanzado ticas, empiezan ya en marcha... porque las perso- por una nueva serie de trabajos de investigadores que, nas ya están ahí... Entonces, en la comunidad toca a ejemplo de este, empiezan a analizar con más aten- menos ”charme” [vertiente más bailable, románti- ción la producción del funk de la última década. ca y consciente de la música negra carioca de los años de 80 hasta mediados de los 90]... Los ”bailes” La pequeña nación: siguiendo las huellas sode comunidad existieron y se proliferaron a causa noras de los héroes marginales de la prohibición por las autoridades de los ”bai- Nosotros no vendemos un producto, les” de club. Cuando el funk fue acosado, fue reci- vendemos un estilo de vida. bido dentro de las comunidades, en donde él Renzo Rosso pudo sobrevivir y desarrollarse... Y las autoridades, en lugar de dejarlo dentro del club, en donde po- Lejos de las geografías prestigiosas de la ciudad, te- drían mantenerlo bajo control, no... De ahí el funk nemos una cita marcada en el Hades. Ahí se oyen las empieza a asumir la cara de la realidad de las per- voces de los testigos de las sombras que relatan la ex- sonas que viven en la favela....8 periencia del gueto en que se convirtieron los barrios pobres de la periferia pobre y cerros de Rio de Janeiro, Con la promulgación de la ley, hubo un cambio radi- verdaderos vaciaderos de ”residuos humanos” (Bau- cal el en escenario funk con el gradual predominio del man, 2005). En los registros sonoros de los jóvenes llamado proibidão, plasmándose a través de este funk MCs (masters of cerimonies) que cantan en los ”bailes” condenado a la clandestinidad no sólo una nueva sono- de comunidades encontramos, más que a ellos mis- ridad, sino también un discurso narrativo que pondría mos y sus vivencias, el propio público de los espectá- en circulación nuevos códigos y nuevos valores, aspec- culos constituido por jóvenes que se reconocen en le- tos centrales de un conjunto de factores que constituyen tras en las cuales aparecen sus historias, su visión de las relaciones de sociabilidad propias de este espacio. mundo, sus valores. El ”baile” de comunidad es, por lo Por encarnar radicalmente la violencia verbal al re- tanto, un ritual de reconocimiento donde representa- ferirse de modo directo, sin metáforas o juegos de do- ción y representados se encuentran y dialogan inten- ble sentido, a actos sexuales o a prácticas del mundo samente, compartiendo una memoria común. del crimen, el Funk Prohibido suscita un escándalo La música funk afirma una dicción entrañablemente moral y estético. Pero el escándalo verdadero para el relacionada a un nuevo territorio expresivo: la periferia, oyente tal vez resida primeramente en la extrañeza o y en este territorio engendra un discurso que excede lo en el no reconocimiento de este otro universo de valo- individual; traduce la mirada del grupo, comunica las res que imperó por años o décadas en vastas áreas de reglas no escritas de esa sociedad y las representacio- la ciudad. Tal como ocurre con la lectura de los perió- nes a través de las cuales los que ahí viven se miran. La dicos populares que visibilizan una violencia poco fre- repercusión de las letras de Funk Prohibido en la reali- cuente en las zonas urbanas que viven otro giro civili- dad de los residentes, interfiriendo profundamente en zatorio, los relatos del Funk de Facción desazonan a los sus auto imágenes, nos permite pensarlo como un in- que lo oyen y desazonan porque despiertan al público strumento útil para redefinir o re-significar la propia de su sueño con el testimonio del horror. Barren las idea de nación, proyectando en ese horizonte una con- buenas conciencias y nos acercan a lo que rechazamos 9 SOARES, Luiz Eduardo. Pancadão no estômago. Original- porque hablan del infierno y desde el infierno. En uno mente publicado en el periódico O Dia, en 30 jun. 2002. Dis- de los raros textos sobre el proibidão de facción, el an- ponible en: www.luizeduardosoares.com.br/docs/uma_vi- 104 8 Idem, p. 42. agem_ao_inferno.doc Acceso en: 30 nov. 2008. cepción de espacio y medio social que tiene que ver con la visión de la favela como un país extranjero. Esta es una imagen recurrente en nuestro imaginario social y también presente en la manera como los residentes de estas comunidades perciben la relación que establecen entre ellos mismos y con la sociedad externa, plasmando en estos textos una visión de mundo que agrega y produce cohesión grupal al mismo tiempo que reafirma la exclusión del cuerpo más amplio de la sociedad. Al reflexionar sobre las representaciones de los propios jóvenes residentes de favelas que expresan ese conflicto a través del funk y, más particularmente, del Funk Prohibido, podemos concluir que muchos de estos sujetos periféricos se sienten extranjeros dentro de la nación o de la ciudad e intentan incorporarse a Imagen 1 una otra ”comunidad”, identificada en la favela o, en el las propias narrativas con que estos sujetos represen- caso de los jóvenes en conflicto con la ley, en una red tan su mundo, un tipo de sentimiento de nación muy de favelas dominadas por una misma facción criminal. particular que se asocia ahora no al Estado nacional, Carlos Lessa, en O Rio de todos os brasis nos llama a re- sino a un territorio particular en donde el ente estatal flexionar sobre esta cuestión, pensando el tema desde no se inmiscuye y de lo cual se excluyó casi completa- la perspectiva de la estructuración de una otra comuni- mente. El Funk Prohibido, al narrar el microcosmos dad nacional en los enclaves de la pobreza: de la favela, se convierte, entonces, en un instrumen- to que ayuda a hombres y a mujeres a imaginar un Cada favela carioca creó un territorio con esta- grupo al cual podrían pertenecer. (Y aquí es inevita- tuto propio y distinto de la ciudad. Creó sus pro- ble la referencia a Benedict Anderson.) pios códigos y dio origen a una micronación. En la misma línea de pensamiento de Ernest Renan Obligada a estructurarse para sobrevivir, es la en ”Qu’est-ce qu’une nation?”11, Anderson propone obra máxima de una pobreza precariamente que el fundamento de una nación es que los individu- asistida y es la forma por la cual constituye un 10 os que integran su cuerpo se acuerden de mucha sucedáneo para las lagunas de la ciudadanía. cosa en común, y, además, se hayan olvidado mucha cosa también de modo colectivo. Se conforma, así, la Acaso convenga volver una vez más al tema. Otros idea de nación como ”comunidad imaginada” (AN- autores también defienden la importancia de estea DERSON, 2008), la cual convocamos aquí para pensar abordaje del tema al analizar la producción de discur- una de las pequeñas naciones que se proyectan y ga- sos culturales en las ”zonas de contacto” (PRATT, nan fuerza con el debilitamiento de la figura del Esta- 1999). Jesús Martín-Barbero enfatiza en De los medios do-nación como elemento estructurador de las iden- a las mediaciones que, ”más que objetos de políticas, tidades. Segundo Anderson, la nación ”es imaginada la comunicación y la cultura constituyen hoy un campo como siendo intrínsecamente limitada” (ANDERSON, primordial de batalla política: el estratégico escenario 2008, p. 32.), ello porque posee fronteras bien defini- que exige que la política recobre su dimensión pri- das más allá de las cuales están los miembros de otras mordial – su capacidad de representar el vínculo entre comunidades, a las que no se pertenece. los ciudadanos, el sentimiento de pertenencia a una co- De esta forma, en un universo muy particular de munidad – para enfrentar la erosión del orden colec- disputas por mercados para el comercio de drogas tivo” (MARTÍN-BARBERO, 2003, p. 15). El Funk Prohibi- ilícitas, el proibidão publicita una marca (CV, TC o do como un elemento bastardo del mundo de la cul- ADA) que es (o pretende serlo) al mismo tiempo una tura es también uno de estos campos en que se están identidad colectiva vinculada a las comunidades po- librando pequeñas batallas identitarias por sujetos pulares. Frente a eso, se alimentó constantemente la que buscan reafirmar o construir su pertenencia a una comunidad. Constituye, por lo tanto, a partir de 11 Cf. RENAN, Ernest. Qu’est-ce qu’une nation?. In: ___. Oeuvres 10 LESSA, C. (2000) p. 297. complètes. Paris: Calmann-Lévy. 1947-61, vol. I, p. 887-906. 105 visión de rivalidad, según la cual para una facción, con su amenaza constantemente renovada, agrega como, por ejemplo, el grupo integrado por las ban- un nuevo vigor al sentido de pertenencia al grupo. El das criminales identificadas bajo el nombre de Co- predominio de la negociación en las relaciones con mando Vermelho (el ”nós” o ”é nós”), todos los demás las fuerzas desproporcionales de las instituciones de son enemigos (”a gente” o ”alemanes”, en el vocabu- la ciudad formal, aun con la policía delante de la cual lario nativo). La razón de ser de esas formulaciones el arma más adecuada parece ser el ”arrego” (propina discursivas que movilizan constantemente las narra- pagada a los policías para evitar la represión a la ven- tivas de conflictos armados consiste antes que nada ta de drogas, en el lenguaje nativo), no se observa en en diferenciarse de lo que a ellos es externo. La per- el caso de la interacción con otras facciones. En este tenencia se construye, como sugiere Bauman (2003, caso, se impone siempre la lógica del enfrentamiento p. 27-28), por la imposición y defensa de una frontera y la confrontación. Pese a esto, cabe señalar que esta concreta o imaginaria que se impone entre ”noso- relación marcada por una beligerancia feroz se mue- tros” (”nós”) y ”ellos”. stra mucho más acentuada en el plano de las formu- En ese horizonte, vale recurrir a la comparación laciones discursivas que en el plano de las prácticas con el contexto de formación de las ”comunidades cotidianas de las facciones de tráfico al menudeo. Y imaginadas” para destacar el modo como los valores no sorprende que sea así, ya que es justo en el plan se establecen en el mundo de la pequeña nación por de las representaciones puestas en circulación por el una dinámica propia que resignifica hechos silencia- Proibidão que se reafirman los códigos y los valores dos o noticiados sólo en las páginas policiales de la con destaque especial para los límites de la percep- prensa local. El imaginario particular derivado de ción que cada uno tiene de sí mismo. Esta percepción esta forma característica de registrar y recordar el pa- se reactualiza de modo enfático en una narrativa sado en ciertos territorios populares cariocas defini- que, dado su carácter de ejemplaridad, subraya de dos oficialmente como ”aglomerados subnormales”12 modo insistente las infracciones y los castigos o san- tiende a crear mitos, promover héroes y cristalizar ciones previstos en el código, manteniendo en el aire una memoria particular, desarrollándose una rela- de modo omnipresente la amenaza de exclusión de ción de constante diálogo y negociación con los va- la comunidad. lores generales que imperan en el ámbito mayor de A través de la lectura de esas letras que casi nunca la ciudad. A veces se contraponen a estos, pero sin asumen una forma fija, podemos sentir la comunidad negarlos del todo. En esta relación de tensión en la como un escenario de antagonismos en los cuales la que diariamente los sujetos circulan por distintos ter- construcción de la identidad a través de la pertenencia ritorios de la ciudad, se hace necesario reafirmar los a un universo específico se basa en estrategias con- valores a través del contraste no con la unidad social trastivas o de oposición: ”nosotros” vs ”ellos”. En una mayor en que la pequeña comunidad-nación está in- rivalidad aparentemente irreductible, el mundo se sertada, sino con otras unidades sociales de igual parte entre ”é nós” y ”é a gente”, como se puede dedu- proporción y actuando en el mismo campo de valo- cir de la letra de funk ”Chumbo quente na Nova Holan- res y significados, como lo son las otras facciones o da” que dice: ”sai da frente porque nós não é a gente”13, conjunto de favelas bajo un mismo dominio. sintagma que según la semántica tradicional de la len- Las letras de los Funks de Contexto se presentan 13 Parodia de otro proibidão intitulado ”Bope chumbo como una de las distintas formas de estructurar las quente”, hecho en homenaje a los integrantes del Batal- ideas, valores y conductas de los individuos a partir lón de Operaciones Especiales de la policía de Rio de Ja- de las influencias del grupo a que pertenecen. neiro. El texto original demuestra el hecho de que parte Aunque muchas veces haya sido nada más que figu- de las fuerzas de seguridad comparte el mismo ethos gu- raciones identitarias en regiones de frontera, la agen- errero de los grupos criminales armados. La música preda del Proibidão de Facción, como lo dice su propio senta aún la intención explícita de legitimar la elimina- nombre, es casi siempre el combate al enemigo que, ción sumaria de bandidos que pasan a ser vistos como ”enemigos externos” siempre que reaccionen a la acción 12 Según el lenguaje adoptado por el Instituto Brasileño policial Esta concepción del problema de la violencia rede Geografía y Estadística (IBGE), son descritos como lacionado al narcotráfico como un conflicto bélico entre ”aglomerados subnormales” los asentamientos irregula- naciones rige la política de seguridad del Estado hace res conocidos por favelas, comunidades, invasiones, mo- por lo menos una década. Una variante de esta composi- 106 cambos, palafitas, entre otros. ción está disponible en el portal electrónico: . Acceso en 15 dic. 2011. masculino una virtud más valiosa que la propia vida. 14 En Brasil, el pronombre de segunda persona del plural Jorge Luis Borges, hablando del mundo de las perife- (nós) tiene la variante informal a gente, largamente utili- rias semi-rurales del Buenos Aires de comienzos del zada en los registros orales. Dada la gran importancia de siglo XX y de los valores que se puenían en circula- esta oposición en las letras de funk, se prefirió mantener ción en las letras de tango, nos recuerda la índole se- las formas originales ”nós” (acompañado del verbo ser xual y la índole belicosa del género musical porteño, que no establece relación de concordancia con la primera persona de plural –nós somos–, sino que con la tercera sugiriendo un vínculo entre ambas que podría ser persona de singular: é nós) y ”a gente”. encontrado en la raíz etimológica común de las pala- 107 muchas versiones de ”Tomamos o Adeus”16, especie de pequeña pesadilla épica cantada por MC Frank, hace el héroe reaparecer de las páginas policiales de la prensa diaria bajo la forma de bandidos de la periferia pobre de la ciudad al mismo tiempo que rescata del olvido los que no deben pasar sin dejar por lo menos el nombre registrado para su comunidad:

Ai que saudade do PT Neguinho fortalecia O moleque era braço P..., ele era cria

Vou mandar um papo reto Sabe o que é que aconteceu? Ih f... Tomamo’ o Adeus todinho (...) Sé é pra mandar na hora, escute o que eu vou dizer: Bonde da Fazendinha, relíquia do MT O bonde é preparado, meu mano, nós que é cria Sai um bonde da Grota, outro da Nova Brasília O bonde da Chatuba, sabe como é, Imagen 2 O bonde pesado, mano, partiu a pé bras ”varón” (hombre) y ”virtud” (que en latín quiere O bonde preparado é o bonde do Gordão decir fuerza viril o coraje). Virtus, sería un término de- Bonde do BH, neguinho, Parque União rivado de vir, que significaba ”hombre”, pero también (...) ”guerrero” o ”soldado”. Se asociaría de ese modo, por Tiro pra c..., o meu mano BH lo tanto, la capacidad sexual y la capacidad guerrera Doda revoltado, preste atenção, como elementos constitutivos indisociables de la É tiro pra c..., estilo Afeganistão imagen pública del sujeto masculino.15 Então, ih f... Se refuerza, con esto, el mito modelar del guerrero Tomamo’ o Adeus todinho17 viril, valoroso, hombre impar por el coraje, pese a no ser invencible ni tampoco presentarse como una fi- 16 Todos los Funks Prohibidos citados en este trabajo fue- gura sin defectos, aspecto que lo mantiene en el pla- ron sacados de CDs comprados en ferias populares de no humano. comunidades o en puestos de vendedores informales en Estos rasgos son característicos de un tono épico o donde este material se distribuye dentro de las favelas caballeresco que en el funk encontramos ya total- cariocas. En los casos en que se observó la posibilidad de acceso vía Internet, se informó en nota el portal en que la mente degradado. En tiempos que imprimen la mar- música y/o su letra está disponible. ca de la fugacidad a todas las existencias, con sujetos 17 Música disponible en el portal YouTube, dirección electró- destinados a la rutina y al anonimato, ya no hay espa- nica: . cio para el heroísmo épico, salvo el de esta épica de- La versión light de ”Tomamos o Adeus” es demasiado cono- gradada, la heroicidad decaída de los infames que cida fuera de las favelas y se intitula ”Cabelo encolheu”. Pre- encontramos en las letras que narran las luchas entre senta una letra que narra un otro aspecto de lo cotidiano de facciones armadas, y más precisamente en las que tra- las periferias: ”Ah, vou mandar un papo reto, essa vai para os tan de la reconquista del Morro do Adeus. Una de las guerreiros,/ Que têm una mulher que vai no cabeleireiro, gastou trinta reais e sabe o que é que aconteceu?/ Ih choveu! cabelo encolheu! (todinho)/ Ih, choveu, cabelo enco- 108 15 BORGES, J. L. (1998) p. 134. lheu!/ Vou mandar un papo reto, neguinho, vê se me escu- Así las criaturas que pueblan las letras de ”lo prohi- la formación de la partida (”bonde”18) que va a invadir bido” cumplen un rol bastante central para las barria- el territorio enemigo (de los ”alemanes”). Además de das populares de Rio de Janeiro al presentarse como esto, la voz enunciadora pone una atención especial experiencia de aprehensión de una realidad invisible, al acto de listar a los principales ”guerreros” que, en innombrada, silenciada. La música habla de hechos ”estilo Afeganistão”, participaron en la retomada de sucios en una prosa de grandilocuencia a ras del sue- Adeus, enfatizándose las cualidades de todos o de al- lo, que vuelve peatonal lo que antes era auratizado gunos en particular a causa de las virtudes guerreras (”Saudades do PT, ai que saudade do Moral e o Zé Gor- (”o bonde é preparado”, ”Doda revoltado”) o por los do era o nosso general... Meu mano Mi que não tá de critérios de pertenencia caracterizados por el vínculo brincadeira, vem o Pitoco com seu AK de madeira”, con una determinada área periférica por ser ésta su MC G3). Esta crónica de los silencios de la grande urbe lugar de nacimiento (”nós que é cria”). humaniza a los que están asignados a morir anónima- En otra versión de esta misma música, se resalta la mente en el infierno. Con la prosa simple e impactan- reunión previa para proyectar las estrategias de inva- te encontrada por los subalternos para narrar el hor- sión al campo enemigo y la importancia del poderío ror, prestigia y mitifica los héroes de la pequeña co- bélico, con mención directa a los ”caños” o ”púas” munidad imaginada. Se trata de una representación (”bicos”), en un discurso entrecortado por el insisten- de la imperfección social a través de un lenguaje tam- te estribillo en conmemoración a la conquista que, bién imperfecto, marcado por la oralidad de los en algunas versiones, aparece coronada por el hecho bordes de la ciudad y la sociedad, llena de jergas y pa- de plantar la bandera con los colores de la facción labrotas. Con una narrativa grosera y brutal, los MCs (rojo) en lo alto del cerro (”morrão”) dominado. Y, por hacen un relato que dibuja esa realidad, cuentan las fin, como no podría faltar en un discurso que, más historias de vida de los protagonistas del narco, de sus que la crónica de la conquista de un territorio, actúa victimas y de los habitantes de las barriadas popula- en el proceso de cohesión identitaria, ”creándose una res. Como una de esas miradas reveladoras que traen memoria épica que fortalece el lazo simbólico entre a público, sin tapujos, escenas de la batalla librada en- diferentes cuadrillas agrupadas bajo la denomina- tre narcos, policías, milicias paramilitares y brigadas ción de Comando Vermelho”19, son mencionados los de elite de las fuerzas del orden en zonas de la ciudad nombres de los dos capos más grandes: protagonista que los propios órganos de la prensa presentan a tra- y antagonista de la acción guerrera que se destaca- vés de metáforas de guerra, ”Tomamos o Adeus” bus- ron en el imaginario de las barriadas populares y en la ca grabar en la memoria de una facción en prolonga- mitología del crimen a lo largo los últimos veinte do conflicto armado con otra banda criminal la ”his- años, Orlando Jogador y Uê: tórica” conquista llevada a cabo por el Comando Ver- melho del territorio que, por lo menos en un plano (...) mítico, se presenta como el hecho más importante Vou mandar un papo reto para la identidad del grupo. Se presenta en destacado Sabe o que é que aconteceu? el guerrero muerto en el presente de la enunciación O bonde da Fazenda tomou o Adeus pero que asumió una posición de comando en la Se liga no papo, eu não tô de caô ”gesta” bárbara. Se nos informa la estrategia de des- Relíquia das relíquias do Orlando Jogador plazamiento para avanzar sobre el área del oponente (...) (”o bonde ... partiu a pé”), y el nombre de las comuni- O meu bonde, sem neurose, sempre fortaleceu dades que integraran el proceso de cooptación de Bico pra c... e partiu lá pro Adeus alianzas con los grupos armados de otras favelas para Os mano sinistro fizeram a reunião Subiram o Adeus, só mandaram rajadão ta!/ Se você fez escova, vê se leva o guarda chuva!/ Ô, não tô de caô, gata, não tô de gracinha/ Se você fez implante, ali- 18 Conforme las necesidades de la estructura de la banda sante o chapinha:/ Tome muito cuidado, sabe o que é que narco, hombres jóvenes que viven en una misma favela o aconteceu?/ Ih choveu, cabelo encolheu!” Disponible en: en favelas amigas, son reclutados a formar una partida (la . denominada bonde) para transportar droga o armas de Acceso en 30 nov. 2011. En este punto del texto, mantuvi- una favela para otras o para invadir un territorio del mos las letras de las músicas en original debido a la gran vecindario controlado por un comando rival. cantidad de expresiones y jergas. 19 ALVITO, M. (2001) p. 77. 109 Se liga no papo, sabe o que é que aconteceu? Ih, f..., tomamo’ o Adeus todinho (...) Uê ficou f..., mano, foi pro pneu É o bonde preparado, sabe o que é que aconteceu? Nós tomamo’ o Adeus Ih, f...20

Sin embargo, la narración recurrente de la conquista del Cerro del Adeus, que parece referirse a algo que estaría más allá del tiempo, en una especie de plano mítico que no llega a ser afectado por los cambios his- tóricos como la alternancia de facciones en el dominio de un mismo territorio, parece constituirse en una Imagen 3 excepción. Las letras de los proibidões de facción se de los MCs en bailes de comunidades tienen una vida presentan casi siempre como el registro de un hecho demasiado corta, y hasta puede que un determinado o deseo circunstancial, caracterizándose en el propio registro sonoro de gran éxito en el circuito alternativo universo temático el elemento que lo define como por un periodo llegue a desaparecer completamente construcción desechable. Podríamos dar como ejem- sin dejar vestigios siquiera en YouTube. Basta, por plo de este factor que marca la condición poco dura- ejemplo, que el baile haya sido organizado en home- dera de los proibidões el proyecto de invasión y naje a un cumpleañero cuya imagen con el paso del conquista de una comunidad rival que no llega a con- tiempo se convierta en la de un traidor del grupo. Con cretarse, sino que, al revés, es esta que se convierte en esto, las referencias elogiosas registradas en la graba- fuerza expansionista, conquistando el territorio des- ción de las músicas cantadas en la fiesta se vuelven de donde partía la amenaza. Después de años de gu- objeto de un olvido sistemáticamente construido. erra particular en los que en incontables letras el gru- Se trata de una producción para el ahora, crónica po criminal que dominaba la comunidad de Vigario do lo inmediato, como el periodismo diario. De modo Geral amenazó a la vecina Parada de Lucas (”Lucas vai que cuando algunas letras empiezan a circular en virar CV”), fue de hecho de esta favela (Parada de Lu- CDs piratas o cuando son subidas a YouTube ya están cas) de donde partió el ”bonde” que fue a invadir y desatualizadas puesto que hablan de realidades que conquistar el vecindario enemigo. Otro ejemplo de ya han evolucionado o se han transformado radical- esa condición pasajera de las letras del Funk Prohibi- mente. Pero esa fluidez inaprensible de una red de do está en el acto de nombrar al capo enemigo con discursos en que se condensa lo efímero se sedimen- referencias que debilitan su virilidad, con lo que se ta en variantes construidas alrededor de una base busca desmoralizar de paso a toda la facción rival. El común, lo que nos permite identificar patrones en la criminal cuyo que aparece hoy en una letra escrita dinámica de estos espacios y en la acción de sus acto- con esta intención en la semana siguiente puede es- res principales. Vale decir, para una precisión mayor tar muerto o desaparecido y el discurso pierde com- del enfoque de este objeto tan conflictivo y múltiple, pletamente su sentido. Tal es el caso del funk que dice que lo que buscamos es precisamente el punto en que el capo de La facción Amigos dos Amigos (ADA) que el registro trasciende la circunstancia y el recorte llevaba bragas: ”Nosso bonde é bolado, mete bala na del discurso prohibido excede la mirada del autor y Getam/ Vou dar só tapão na cara do comédia do Gan- sus negociaciones con distintos factores involucra- gan/ Eu vi un tal de Linho rebolando de calcinha”). dos en el rito de la bailanta. Salvo las que registran, exponen y archivan lo que Reconocemos, sin embargo, que el discurso del los dignos de memoria han hecho aquí en este mun- Funk Prohibido es esencialmente determinado por do, la mayoría de las músicas grabadas en los shows las circunstancias. Está relacionado a los eventos que 20 Música disponible en el portal YouTube, dirección marcan la situación espacial y temporal en que es di- electrónica: . Acceso en 18 dic. 2011. espacio y el momento histórico en que se promueve el espectáculo. Como no podría dejar de ser, el pro- o Faustão” en oposición a ”Bala no Jansen e bala no pio público ejerce una gran influencia en el proceso Tota” cantada tiempos después21. de enunciación y el MC siempre lo lleva en cuenta al Sin embargo, en el caso de los discursos elegíacos, subir al escenario. Dependiente de todos estos facto- las manifestaciones de añoranza, a causa del propio res y diferentemente de otros subgéneros de funk, el objeto de la enunciación ser el desaparecimiento de discurso del Proibidão de Contexto produce registros un personaje a cuya imagen se pretende dar un carác- sonoros profundamente limitados en su difusión, te- ter de permanencia, la obsolescencia de las letras no niendo en la casi totalidad de los casos una vida muy se observa de la misma forma. Personajes importantes efímera en lo que atañe a las selecciones que inte- en el mundo del crimen carioca como Orlando Joga- gran las colectáneas copiadas y distribuidas en los dor siguen presentes en letras de Funk Prohibido mu- mercados informales o en las ferias de las comunida- chos años después de su muerte. Pero no sólo los ban- des populares. didos cuyas figuras tuvieron fuerte repercusión en la Un funk como ”Rap da felicidade” o ”Cabelo encol- imprenta o que murieron mientras ocupaban una alta heu” permanece tan actual hoy como en el momento posición en la jerarquía interna del mundo narco me- en que fue producido o empezó a difundirse, apare- recen pasar a integrar, vía discurso de lo prohibido, la ciendo como discursos no marcados por cualquier memoria social de estos micro espacios de la urbe. Fi- circunstancia particular. Los Proibidões de Facción, a guras del segundo o tercero escalón de la estructura su vez, dependen casi integralmente de las circun- criminal de una simple favela, como Nino y Michinho, stancias y demuestran en eso el carácter central de su también pueden incorporarse a la memoria de deter- condición desechable. En este ámbito se encuadran minados territorios de la ciudad, como Parque União o de modo especial los Funks Prohibidos que dramati- Nova Holanda, en el Complexo de Maré, tal como se zan la rivalidad entre facciones, representando un puede ver en esta letra de un proibidão de 2006: enfrentamiento o un triunfo particular en la ”guerra sin fin” en la que se enfrentan traficantes perteneci- entes a ”comandos” rivales. Estos registros sonoros de una determinada letra sólo consiguen permane- cer actuales mientras dura aquella particular configu- ración de fuerzas que originó el rap de exaltación. Por ejemplo, el verso ”A Rocinha é CV e Comando não é comandado”, cantado en bailes de comunidades dominadas por el Comando Vermelho, no más corresponde a la realidad cuando la facción Amigos dos Amigos conquista esta favela de la Zona Sur carioca, haciendo que los proibidões del Comando Ver- melho dejen de celebrar el dominio sobre este territorio y transfieran el foco del discurso hacia proyec- tos o deseos de invasión del área ahora en posesión de su oponente: ”Já tomamos o Vidiga/ Só tá faltando Imagen 4 a Rocinha/ Fale quem quiser falar/ Rocinha vai vermel- har” (MC Max) o ”O bonde partiu pra Rocinha dentro Añoranza eterna de Nino y de Michinho do caminhão da Light” (MC Didô). Que se fue, pero seguro el recuerdo no tendrá fin Otra tipología de letras con gran potencial de ob- Puedes estar seguro de que perdemos dos her- solescencia involucra aquellas que mencionan por su manos nombre a los bandidos vivos que ocupan una posi- 21 ción destacada en la jerarquía del tráfico. En estos Antônio José Ferreira, el Tota, que comandó el tráfico casos, la validez de la letra sólo se mantiene mientras de drogas en el conjunto de favelas de Alemão y llegó a dura el periodo de poder del jefe de la cuadrilla refe- ser considerado por la prensa el traficante más buscado de Rio, recibió homenaje en varios proibidões hasta que, rido en la letra. Un buen ejemplo es el proibidão que al ser muerto, en septiembre de 2008, por integrantes de exalta el liderazgo de la banda criminal en la letra su propia facción, aparece en las crónicas prohibidas asu- que dice: ”Oi quem vem puxando o bonde é o Tota e miendo otro rol: el de traidor ajusticiado por los suyos. 111 Que sobre todo eran pura disposición Es Paz, Justicia y Libertad24 Recuerdo de los hermanos del Comando Ver- melho Joaquín María Aguirre, en el ensayo ”Héroe y soci- Sólo andaba pesado, echaba bala en los Terceiro edad”, destaca el vínculo entre los valores sociales y En Parque União, sólo bandido cabuloso los valores heroicos, derivando estos de los valores 157 bolado, PU, ”bonde” de Zé Gordo22 compartidos en una sociedad con cohesión suficiente como para proyectar a todos (o para la mayoría de A través de discursos como éste, muchos individu- sus miembros) un ideal de virtud, independiente de os que integran esta cultura tan particular encuentran lo que el grupo conciba por virtud: una forma de escapar de la no-existencia que es morir sin dejar memoria de sus actos, de su pasaje por la para que aparezca el héroe, la sociedad ha de vida, salvo en los registros de ocurrencia de delitos tener un grado de cohesión suficiente como que van a perderse en los archivos policiales o en la para que existan unos valores reconocidos y crónica roja de la prensa local. Tal vez la principal ca- comunes. Sin valores no hay héroe; sin valores racterística de los Otros, desde los bárbaros y esclavos compartidos, precisando más, no puede existir de la antigüedad hasta las masas de las periferias urba- un personaje que permita la ejemplificación he- nas del siglo XXI, sea la imposibilidad de acceso a los roica. El héroe es siempre una propuesta, una instrumentos de voz y, a falta de éstos, la ausencia de encarnación de ideales. La condición de héroe, registros de su experiencia para las generaciones sigu- por tanto, proviene tanto de sus acciones como ientes. Los que no tienen acceso a la palabra escrita o a del valor que los demás le otorgan.25 los medios de representación están condenados, por lo tanto, a una zona obscura que no resiste al asedio de Muchos cambios se registraron, a lo largo de los cronus. Alba Zaluar, en un ensayo intitulado ”Rio de Ja- últimos diez años, en el imaginario asociado a las fa- neiro: fronteiras urbanas” cuestiona: ”Tendrían los velas, y la figura del héroe no podría quedarse ajena a hombres (y mujeres) abandonado integralmente la ellos si llevamos en cuenta que su condición o la pro- búsqueda, aun vana, de la fama, de la gloria, o de pia concepción de la heroicidad depende de los valo- aquello que los griegos llamaban «inmortalidad», en res dominantes y van a variar, por tanto, según el 23 las ciudades modernas?” Podemos contestar enfáti- contexto histórico. En este sentido, se destaca la im- camente que no. Esta búsqueda continúa a ser obser- portancia del funk como un instrumento de vehicula- vada en diferentes ámbitos como el mundo de los de- ción de mensajes que crean a los héroes a partir de portes o de las artes y, más particularmente, en el uni- un modelo de virtudes compartido por las pequeñas verso de las fronteras urbanas de que hablamos aquí, naciones que son las comunidades populares bajo el en la actividad guerrera vivida por los que libran la lu- dominio de facciones armadas del narcotráfico. cha por territorios o actúan en la defensa de los intere- En contrapunto no sólo con los códigos y leyes, sino ses de una facción criminal. también con la concepción de virtud dominante en la Protagonizar una letra de funk no significa la in- ciudad formal, estas comunidades, o una parte signifi- mortalidad, pero sí un triunfo pasajero sobre el olvido. cativa de ellas, presentan una adhesión social a los va- En la letra de ”Vivos somos traicionados”, MC Didô can- lores representados por el héroe marginal. Cada gru- ta las perspectivas que se dibujan en el horizonte de po fabrica sus héroes según su propia imagen, pero al los que actúan en la órbita del grupo armado: mismo tiempo es también constituido por los discur-

Vivos somos traicionados 24 MC Didô. ”Vivos somos traídos”. Disponible en: . Acceso en Muertos, sólo dejamos añoranza 30 nov. 2011. 25 AGUIRRE, Joaquín María. Héroe y Sociedad: El tema del 22 MC Duda do PU. ”Saudades eternas do Nino y do Michi- individuo superior en la literatura decimonónica. Revista nho”. CD de Funk Prohibido no identificado. Comprado Espéculo, Revista de Estudios Literarios. Facultad de Cienci- en Parque União (Favela de Maré) en 2006. as de la Información Universidad Complutense de Madrid. 23 ZALUAR, Alba. Rio de Janeiro: fronteiras urbanas. In: Año I, n. 3, 1996. (Revista Digital Cuatrimestral). Disponible Item.6: Fronteiras. Rio de Janeiro: Casa da Palavra, março en: . Acceso en 30 nov. 2011. (Destacado nuestro.) sos que se difunden en lo colectivo, y, por eso, podemos hacer un esfuerzo para leer a estos grupos vincu- lados a la violencia armada, pero también, por exten- sión, a las comunidades dominadas por ellos, a partir de sus héroes y de los discursos que narran estas vidas que se pretenden impares. Zygmunt Bauman llama la atención para esta relación cruzada entre representaciones y realidad representada:

Las vidas vividas y las vidas contadas son, por esta razón, estrechamente interconectadas y interdependientes. Podremos decir, lo que es paradójico, que las historias de vidas contadas interfieren en las vidas vividas antes que las vidas hayan sido vividas para que sean Imagen 5 contadas...26 de expresión cruda de la realidad y, por tanto, de su violencia visceral, pero por ello transita mejor por los Los valores son transmitidos, con o sin intención, a diferentes espacios de la ciudad. partir de formulaciones discursivas puestas en circu- Aquella realidad que dio origen al Proibidão de lación en un grupo y éstas acaban por ejercer un rol Contexto con la prohibición de los bailes de club y la fundamental en el proceso de socialización de los in- proliferación de los bailes de comunidad ya no existe dividuos. Insertándose en el universo más amplio de más. El funk, tal como los territorios de donde estuvo los cambios sociales simbólicos, el Funk Prohibido di- proscrito por una década, vuelve a integrar el mapa funde una representación que interfiere de modo geográfico, social y cultural de la ciudad. profundo en el desarrollo de creencias, valores y con- El funk, que se transformó en uno de los instrumen- ductas de los sujetos representados. Según Stuart tos más adecuados para comprender la cultura juvenil Hall ”el modo como las cosas son representadas y las de la periferia carioca, asumió una nueva dicción cuan- ‘maquinarias’ y regímenes de representación en una do lo proscribieron hacia los espacios en donde se im- cultura ejercen un rol constitutivo, y no sólo reflexivo, 27 bricó con el mundo del crimen, pasando a destacarse, después de lo que ocurrió”. junto con el narcocorrido mexicano y la cumbia villera * * * argentina, como más un producto de las subculturas de la violencia. Ahora, en un movimiento inverso, pa- El Funk Prohibido tuvo su momento culminante al rece estar abandonando los espacios de proscripción alrededor de la mitad de la primera década del siglo y se vuelve imposible negar que el estilo actual del XXI cuando los grandes nombres del proibidão se movimiento evidencie una contramarcha. La reconfi- volvieron también los grandes nombres del funk en guración del tráfico de drogas, con el surgimiento de general. A comienzos de la segunda década del siglo una nueva generación de narcos sin fusil, provocó una XXI, sin embargo, percibimos que el funk está en una urgente y necesaria reconversión del producto con encrucijada. El oyente más atento o el frecuentador que trabajaban los MCs de funk: las narrativas de re- más asiduo de las bailantas (”bailes”) seguramente ha- presentación identitaria. El mundo que los cercaba era brá observado la diferencia patente en las músicas que denominado por códigos similares a los que ellos tocan desde los últimos meses de 2010 y concluirá ine- ponían en escena a través de sus letras. En un cuadro vitablemente que el funk está terminando un ciclo. como ése, la crisis vivida por el proibidão y el surgimi- El funk sigue popular en las periferias y favelas, ento de nuevas formas de expresión en el mundo funk pero se volvió más abierto a negociaciones con un están implicados en el fenómeno de desaparecimien- número más grande de actores sociales y aparece to de las condiciones necesarias para la producción menos marcado por el relato directo y brutal de la del discurso del Funk de Facción. Y hablamos aquí tan- vida en la comunidad. Se pierde parte de su carácter to de las condiciones materiales (la progresiva dismi- 26 BAUMAN, Z. (2008) p. 15. nución de los ”bailes” de comunidad en áreas domina- 27 HALL, Stuart. In: BAUMAN, Z. (2008) p. 15. 113 das por el tráfico) como de las imaginarias (las radica- rígidas reglas de conducta y reforzaban un estilo de les alteraciones en un contexto de sociabilidad basado masculinidad, pero también, a la par, era marcada en el ethos guerrero). por las experiencias que transformaban el mundo a La pérdida de dominio sobre el territorio por parte su alrededor, ese giro cultural fue una verdadera de las facciones armadas produjo en los individuos onda modernizadora: formas fijas empezaron a ga- que las integraban una percepción de la inviabilidad nar fluidez y tanto el tráfico de menudeo como el de aquél modelo de tráfico, lo que fue también la funk empezaron a vivir su momento líquido. El lugar señal para los MCs del ocaso de Funk Prohibido. Cada desde el cual hablaban los MCs (más que la comuni- época trae consigo una concepción propia del rol a dad geográfica, la facción que la territorializaba) ya ser desempeñado por los sujetos de una comunidad no existe con la configuración antes presentada, la particular, reforzando o debilitando un repertorio de de una especie de para-Estado. Con este reconocimi- visiones de mundo en donde se incluyen la heroici- ento, se abren las puertas para incursiones en un dis- dad guerrera o la idea de virtud, lo que irá también curso funk polimorfo en que se diversifican los te- definir dinámicamente el rol de las representaciones mas, los estilos y las vertientes. para esa comunidad. Teniendo eso en cuenta, debe- Reformateado a partir de negociaciones varias que mos concluir que el discurso actual del funk carioca se observan en este nuevo momento, el Funk Prohibi- no podría dejar de acompañar y referirse directa o do fue, a su vez, progresivamente ”domesticado” con indirectamente en sus letras un evento que trajo vistas a insertarse en los nuevos nichos de mercado a cambios profundos para el escenario de la produc- través de una dicción menos agresiva y violenta. En ción de los discursos. este nuevo escenario, el alter ya no podría más contar A partir de la ceremonia informal de izar la bande- su(s) historia(s) con el lenguaje de la barbarie. ra nacional llevada a cabo por las tropas de ”pacifica- ción” en lo alto del Morro do Alemão, hecho que sim- Bibliografia bolizó la ostentación de un poder que no podría ser combatido, se demuestra que la estrategia de con- 1. ALVITO, Marcos. As cores de Acari: uma favela carioca. Rio de frontación adoptada no sólo por los jóvenes que con- Janeiro: Editora FGV, 2001. stituyen el brazo armado del mundo narco, sino por 2. ANDERSON, Benedict. Comunidades imaginadas: reflexões sobre a origem e a difusão do nacionalismo. Trad. Denise la misma policía a través de sus fuerzas especiales, ya Bottman. São Paulo: Companhia das Letras, 2008. no era válida, puesto que el ”enemigo” optaba por 3. BAUMAN, Zygmunt. Comunidade: a busca por segurança no huir sin luchar, abdicando del territorio dominado. La mundo atual. Trad. Carlos Alberto Medeiros. Rio de Janeiro: facción o el capo local no puede enfrentarse a un Jorge Zahar Editor, 2003. oponente que trasciende a su fuerza de combate, y 4. ______. A sociedade individualizada: vidas contadas e histórias vividas. Trad. José Maurício Gradel. Rio de Janeiro: esto pasa cuando el enfrentamiento armado tiene Jorge Zahar Editor, 2008. del otro lado no a los hombres de la policía local con 5. ______. Vidas desperdiçadas. Trad. Carlos Alberto Mede- sus armamentos tradicionales, sino a las tropas del iros. Rio de Janeiro: Jorge Zahar Editor, 2005. Ejército y de la Marina con tanques blindados, heli- 6. BORGES, Jorge Luis. Evaristo Carriego. Madrid: Alianza, 1998. cópteros y equipos de visión nocturna. La disparidad 7. CECCHETTO, Fátima Regina. Violência e estilos de masculinidade. Rio de Janeiro: Editora FGV, 2004. de fuerza actuó decisivamente como elemento de 8. DAMATTA, Roberto. Conta de mentiroso: sete ensaios de an- disuasión. Este fue también el momento de crisis de tropologia brasileira. 2ª ed. Rio de Janeiro: Rocco, 1994. un modelo de representación de la realidad fundado 9. HERSCHMANN, Micael. Abalando os anos 90: funk e hip hop: en las metáforas de la guerra. Ello demuestra que el globalização, violência e estilo cultural. Rio de Janeiro: Roc- centro de la cuestión está en la disputa de represen- co, 1997. 10. ______. O funk e o hip-hop invadem a cena. Rio de Janei- taciones sociales construidas en los momentos de ro: Editora UFRJ, 2000. gran miedo cuando se proyectan figuraciones del 11. HOBSBAWM, Eric J, RANGER, Terence. A invenção das Otro como enemigo a ser combatido. Era necesario tradições. Trad. Celina Cardim Cavalcanti. 4ª ed. São Paulo: desmilitarizar la imaginación de todos los lados invo- Paz e Terra, 2006. 12. LESSA, Carlos. O Rio de todos os Brasis. Rio de Janeiro: Record: lucrados en el conflicto (facciones criminales, policía, 2000. prensa radial o televisiva y sociedad en general). 13. MAINGUENEAU, Dominique. Cenas da enunciação. Org. Sírio Para una generación que creció bajo la influencia Possenti e Maria Cecília Pérez de Souza-e-Silva. Trad. Maria 114 de estas figuraciones de subjetividad que dictaban Cecília Pérez de Souza-e-Silva et al. São Paulo: Parábola, 2008. 14. MARTÍN-BARBERO, Jesús. Dos meios às mediações: tells the experience of a world of drugs in the city of comunicação, cultura e hegemonia. Trad. Ronald Polito e Rio de Janeiro (Brasil) seems an attempt to under- Sérgio Alcides. 2ª ed. Rio de Janeiro: Editora UFRJ, 2003. 15. NOLASCO, Sócrates. O mito da masculinidade. Rio de Janeiro: stand the phenomenon not as a police matter but as Rocco, 1995. a development of representation processes from be- 16. ______. De Tarzan a Homer Simpson: banalização e low, from the bottom. violência masculina em sociedades contemporâneas oci- Key words: favela, funk carioca, narco rhythms, dentais. Rio de Janeiro: Rocco, 2001. music of the periphery, nation 17. O’GORMAN, Frances. Morro, mulher. São Paulo: Edições Pau- linas, Fase, 1984. 18. PRATT, Mary Louise. Os olhos do império: relatos de viagem e transculturação. Trad. Jézio Hernani Bonfim Gutierre. Bauru, SP: EDUSC, 1999.

Summary

The Funk of Rio de Janeiro and the Imagined Communities: between the Prohibition by Law and Making Peace by War

At a moment when the operations against the favelas continue and multiple urban interventions are performed in the city of Rio de Janeiro, to prepare the hosting of the Olympic Games and part of the Foot- ball World Cup Championship 2014, highlighting the staging of a narrative which is characteristic to a state of war with elite units of the Military Police, the Civil Police and army troops who enter communities with tanks and helicopters, it seems important to try to escape the media magic and shift the gaze to the critical discourses that present reality from the other side, where the absence of a State and the dominan- ce of drugs generate another form of life. With a history of the formation process and the recent changes of one of the most powerful cultural manifestations of the Latin American peripheries (Funk Carioca) and with the analysis of some aspects featured by a corpus formed of letters, which include the tough and bloody data of the violent armed world, the assay tries to account for the importance of the Forbidden Funk or ”Proibidão” in a study of the popular contem- poraneous culture in Rio. It also tries to account for the metamorphosis of such a discourse in times of peace in the township of Rio, where the police behave with residents as an occupation army. The articula- tion of the discourse of the ”forbidden” and the chro- nicles of the city with its criminal characters and simple inhabitants of excluded and segregated regions allows us to conceive a new text instead of staging a narrative fiction with the powerful role for the socia- bility of these territories. Reading this music which 115 ŞTIINŢE SOCIO UMANE

116 Bogdan Dragomirescu

Adorno and the Rationalization of Art

[email protected]

1. The path to the transformation of art. der geschichtlich sich verändernden Konstellation von Momenten; er sperrt sich der Definition” (Ador- Theodor Adorno’s writings which are dealing with no 1997a: 11). Approached in the modern society, art artistic concepts and problems represent an extensive will bear the influence of the Enlightenment as well, part in his overall publishing record. From the onset, since it cannot be abstracted from the social and his- we have to acknowledge that his aesthetic theory, of torical background, but: which the major part is dedicated to the discussion and analysis of music, cannot be approached as an iso- Kunst insgesamt und die Musik im besonderen lated segment, one which would dismiss his more zeigt heute sich erschüttert durch eben jenen popular philosophical and sociological theories. On Prozeß der Aufklärung, an dem sie selber teilhat the contrary, when covering the shift of music within und mit dem ihr eigenen Fortschritt zusam- the industrialized society, the emergence of films, the menfällt (Adorno 1997c: 21). overall transformations in the artistic and aesthetic paradigms, he maintains continuously in view the When we look at the moment of the Enlightenment overall changes which affect society on a multifaceted we see that, as the enlightened society progresses to- level. To this respect, the alteration which is of the ut- wards an ever increasing rationalization, it does not most importance would be the progressive develop- strive anymore to become the pinnacle of humanistic ment towards a more rationalized Weltanschauung ideals. On the contrary, as Adorno has acknowledged which, from the onset of the Enlightenment onward, alongside Horkheimer in the Dialectic of Enlighten- leads the way towards an increasingly disenchanted ment, this society manages to hide in itself, behind the world and permeates the entire social cluster and insti- ideals of reason, the marks of immaturity and barba- tutions. The changes that impact the bourgeois socie- rism. Reason itself is deprived of its initial glamor as it ty concerning the economic, social, and political lev- has turned instrumental, as it becomes the supporting els, along with their reverberations in the ideological pillar for the expanding domination of the world, both stratum, let their ripples infiltrate the artistic space as natural and social. As a consequence, bourgeois soci- well, as the reception of the work of art is modified, as ety becomes the manifestation of a world where au- the passing of leisure time becomes administrated, as tonomy is more and more elusive and liberty becomes the aesthetic taste is left open to the influence exer- questionable. This trajectory leads to a dehumaniza- cised by the social commonness, and art‘s overall prin- tion of society and its changes will affect art as well – in ciples are affected. this world, art begins to lose the grip on its own au- The first question that has to be addressed is why tonomy. Slowly but surely, art has become a synonym is art susceptible to suffer influences from extra-aes- for entertainment and is increasingly associated with thetic realms? Attempting to offer an answer to this lack of seriousness. Art should be more than the em- question means we first have to surprise a definition pirical, it should be a self-produced transcendence. for art; and, according to Adorno, a universal defini- This is no longer the case, since the work of art now tion cannot be provided. Instead, art should be un- comes to end abruptly at the level of the surface. derstood in its concrete relations with a defined his- We have to raise a question at this point relating to torical and social moment: ”Kunst hat ihren Begriff in the understanding of art as a concrete determination; 117 as Adorno underlines in Ästhetische Theorie, ”deutbar universal (not in an atemporal extension, however). ist Kunst nur an ihrem Bewegungsgesetz, nicht durch This does not imply that it has immediate and un- Invarianten. Sie bestimmt sich im Verhältnis zu dem, restricted access to the universal, since the universal was sie nicht ist” (Adorno 1997a: 12). Wouldn‘t this sen- will elude an unmediated approach. Therefore, the tence imply that the extent to which art is transformed work of art cannot operate a direct immersion in the within the bourgeois society would lay the ground for universal. On the contrary, art can only attain it after a new legitimation of the artistic realm? All the more as it has established the individual, therefore through art cannot be reduced to the immediate, to the bare an ”absolute” mediation: ”by reaching the acme of empirical existence; it implies the internalization of genuine individualization, only by obstinately fol- conceptions that are not its own, that become mani- lowing up the desiderata of its own concretion, does fest through the social organization. Moreover, the re- the work of art become truly the bearer of the univer- ceptor of the work of art is as much part of the work sal” (Adorno 1997b: 652). This mediation is lost when itself as is its creator. Therefore, the work of art is a dia- it comes to the culture industry; in this case, art only lectical expression on a multiple level – it represents answers to calls heeded by the imposed and neutra- the mediation of the creative subjective through the lized aesthetic needs and, as such, it loses not only social objectivity1, but it doesn’t appear as ”fulfilled” at the auratic character, but also any residue of indivi- this level. Between the authorial intentions in the ”fi- duality. Art in general and music in particular have nal” work of art and the subjectivity of the receptor2, a been transformed into commodities; they no longer new process appears, a new mediation of the social speak to the public, and instead have an imposed objectivity through what at first appears as an outsi- economic value speak for them. The fissure is only der. But, in this sense, the work of art is never fully com- destined to expand as the technological means of re- pleted. Its reception is as much included in the work as production become more advanced and the overall the concepts employed in its making, as the personal artistic realm is included within the exchange market: idiosyncrasies of the author or the dialectical appropriation of the material. From this perspective, art cannot Sie [die Kunst] dient nicht mehr dem unmittel- be dismissed from the industrialized society. It begets baren Bedürfnis und Gebrauch, sondern fügt a new legitimacy which is, ultimately, imposed upon it. sich mit allen anderen Gütern dem Zwang des It is encompassed more and more by the sphere of the Tausches um abstrakte Einheiten und ordnet kitsch, while what might pass as ”real” or ”serious” art mit ihrem Gebrauchswert, wo immer er übrig becomes increasingly isolated. But precisely this deve- sein mag, dem Tauschzwang sich unter (Adorno lopment offers the access to a new, historically media- 1997i: 729). ted truth which, as degenerate as it may be, provides a new foundation since art can only be accomplished Art can now no longer raise claims of realizing the historically. It may be a sick art, but it must be grasped universal, instead being focused on over-apprecia- as such, as the symptom of a stricken society. ting the quantitative of an alienated reception. For the contemporary society, which has been affected 2. The alteration of art in the rationalized society. by the administered character of art and entertainment, an ascending manifestation can be encounte- This stricken society hinders the realization of the red – the dislocation of the qualitative by the quanti- universality of the work of art; the work of art should tative enforces the feebleness of the statute which presuppose an objective structure which reflects the art now possesses to the point that the legitimacy of its existence is now precarious3. Through this optic 1 As he will continue later on, ”Ausdrucksvoll ist Kunst, wo we move towards the immediate existence of art – its aus ihr, subjektiv vermittelt, ein Objektives spricht: Trau- empirical is an essential constituent, under the as- er, Energie, Sehnsucht” (Adorno 1997a: 170). pects of material and form. The progression of art will 2 We acknowledge that, within the rationalized society, find its incipient point on the level of the material, subjectivity becomes a redundancy as the group and its since it is at this level that the work of art and the au- objectivity prevail over the individual. We use the term thor find themselves initially related in a dialectical here simply to underline the fact that the work of art is not a fixed product, but it should invite the spectator to a 3 Cf. Über das gegenwärtige Verhältnis von Philosophie und 118 meaningful dialogue which accentuates reciprocity. Musik, in Gesammelte Schriften Band 18, p. 150. dependence4. However, art never exhausts itself or, sp of the piece, one also has to foresee the subjectivity at least, it should not consume itself as an empirical of the player. If one chooses to remain to a purely sub- existent, even if art can be viewed as expressing an jective apprehension of the musical piece, then he identity with the Seienden; the problem is that, ever misses the trans-individual, the intrinsic presence of since the emergence of the bourgeois society, this society in the creation. The subject who communica- identity is no longer natural, instead being forced tes through the musical piece is not only bringing him- through the social space. Consequently, art‘s identity self into the dialogue but, through his creation, he ma- with the empirical will eventually fail. nages to invite the entire community. It is in this man- For Adorno, the identity of art supposes an affirma- ner that the reproduction of any given work does not tion of the non-identical5. As a consequence of this per- become a separation from its initial production, but a spective, art can become a weapon which attacks the response to it6. When the process of rationalization reified state of affairs particular to the bourgeois socie- overtakes the artistic medium, it will enforce itself over ty and, later on, of the advanced industrialized one. the aesthetic categories as well, namely over mimesis. Care should be taken, however, so as not to consider As a consequence, mimesis will be from now on an ex- the empirical facet of art as completely exonerated. pression of the false, since any significant connection The manner in which the focus on the empirical identi- between method and material has been severed: ty can be properly protested against is only if this aspect is internalized within the protest itself. Art not only Gefälscht wird das mimetische Moment desto appropriates the immediate, it also internalizes their gründlicher, je mehr die ästhetischen Zeichensys- mutual conflict. Therefore, a separation of art from its teme als Konventionen den Ausdruck bändigten. antagonism with the immediate, separation which wo- Kitsch ist nichts als die durch Vergegenständlic- uld be final and inexorable, becomes impossible. Art hung gefälschte Mimesis (Adorno 1997g: 636). cannot identify itself completely with either of the two levels that condition it (empirical and social-historical); This process will prohibit a return to an open mo- therefore, it should not be concluded that art can only ment of mimesis since it will only present itself in a encounter a wobbly pretension for autonomy. Art re- rationalized manner; due to the connection between mains a for-itself by internalizing these two aspects, method, material, and form, this impact will eventu- but not an ideal for-itself (as Hegel had envisioned it) ally reverberate over the other two elements as well. since it would exonerate the dialectical connections On the one hand, this implies that a pure resurgen- with the immediate. Instead, this dialectical connecti- ce of the aesthetic is out of the question. The work of on with the immediacy of the social cluster enforces art cannot be confronted when it is limited to its the claim of art as being variable, an optic that is essen- aesthetic moment; it is from this point of view that tial for Adorno’s conception: ”Kunst ist die gesellschaft- Adorno bashes the concept of l’art pour l’art, which liche Antithesis zur Gesellschaft, nicht unmittelbar aus eludes the experiential background, both individual dieser zu deduzieren” (Adorno 1997a: 19). and social, which affect any given work of art. The This consideration casts a new light over the repro- aesthetic emerges after these aspects have been con- duction of the work of art; for example, in the case of fronted. On the other hand, the opposite direction is music, the discussion cannot be consumed only by fruitless as well – attempting to revitalize art by exclu- addressing the immediate or technical limitations of ding the aesthetic due to its corruption, while articu- the piece in question. The opposite direction proves lating only the extra-aesthetic and attempting its ap- insufficient as well – it is not merely a question of ac- propriation later as an artistic category is an exercise counting for the subjectivity either of the creator, or of in futility. We have to ask ourselves if, next to the ex- the interpreter. The question of reproduction has to treme stances that parody art7, the concept of art for address both these levels – on top of a substantial gra- 6 As Adorno says, ”daß sie in der Generalbaßpraxis fast 4 Cf. Reaktion und Fortschritt, Gesammelte Schriften Band zusammenfallen” (Adorno 1997j: 441). 17, p. 134. 7 For instance, one of the most defining moments for the ar- 5 It is not only that genuine art opposes the reduction to tistic world is represented by the utmost act of parody – the the empirical; it has to be a reaction to a general, not a ready-made The Fountain of Marcel Duchamp has been vot- mere particular: ”Sie sind nicht allein das Andere der Empi- ed by critics as the most influential artistic work of all time; cf. rie: alles in ihnen wird ein Anderes” (Adorno 1997a: 126). http://www.guardian.co.uk/uk/2004/dec/02/arts.artsnews1. 119 art’s sake shouldn’t be scrutinized as an idealized abs- and channels. The false consciousness that marks the traction of the aesthetic, but on the contrary, as the period in question doesn’t allow even for satisfaction immanent reaction to a society which only perceives to remain authentic: ”in der falschen Welt ist alle ἡδονή sketches and surfaces; against this extreme superfici- falsch” (Adorno 1997a: 26). The senses, in their modern- ality, reaction is bound to follow the utmost exagge- day primacy, will only relate to the work of art if the lat- ration in the opposite direction. This is because in this ter is regarded as a possession. Implicitly, what one society there seems to be no place left for moderati- looks for in art is always the immediate reaction; sub- on. Adorno doesn’t address this type of question, whi- jective implication from the part of the spectator is ne- ch to us appears as somewhat disconcerting since he ither expected, nor encouraged. However, this manner is thus eliminating this moment precisely through the of approaching the work of art cannot be granted the reduction which he, in turn, criticizes. right to existence when meaningful art is concerned. The modern spectator will always miss the dual media- 3. Relation to the public and protest. tion of the existent, as it was previously invoked; he also overlooks the fact that the auratic character is a mani- Since the development of art is also dependent fest antagonism against satisfaction. The layer of the upon its relation with the public, we must at this point immediate, in its turn, is only presupposed as it can expand upon the manner in which the relation betwe- lead to the immediate connection to the senses. en the receptor and the work of art alters itself from From the moment the cultural industry turns the the onset of the bourgeois society onward. When the work of art into an exchange value, it begins to lose work of art is maintained merely as gratification, it will grasp on the propitiation character, no matter how be separated from the antagonisms which actually reductive this character might be. What we are con- feed its existence. When we question the reception of fronted with is an aesthetic simulacrum. Here, the the work, we encounter two aspects; commercial art is alienated public will always miss the intimate con- sought after only in terms of surface and immediate nection between the artistic technique and the work enjoyment; serious art, on the other hand, is encoun- of art as a general product; the two cannot be sepa- tered with distrust. The new, the radical, is almost al- rated without missing aesthetic contemplation in its 8 ways rejected, a rejection which targets not only the entirety . Moreover, this new evaluation implies that fact that radical art goes against what are socially ac- art, instead of approaching the public and imposing cepted forms, but also because it is a clear protest its truth upon him, actually has to respond to the against the superficiality of the public: ”weil Kunst he- public’s claims; in order to survive, the work of art ute, wofern ihr überhaupt Substantialität zukommt, must adapt to the expectations and preferences of ohne Konzession all das reflektiert und zum Bewußt- the public. But even the public doesn’t have any ge- sein bringt, was man vergessen möchte” (Adorno nuine wishes. Instead, it has lost its own autonomy 1997c: 22). This aspect is more obvious in the case of and its requests are molded by the administered sys- the new music, where the category of dissonance tem of the culture industry. The work of art ceases to goes beyond being a simple artistic artifact, as it en- be a for-itself (Ansichsein), being instead turned into a compasses the entire dissent against fetishism: ”die for-another. However, reduced to the immediate, it Dissonanzen, die sie [die Hörer] schrecken, reden von no longer transmits anything through itself; the ihrem eigenen Zustand: einzig darum sind sie ihnen being for-another is therefore completely severed unerträglich” (Adorno 1997c: 18). from being actually destined to a public. This act adds another level of mediation – it is not An example of this situation can be seen in the only the spectator that is affected, but his reception is case of commercial music; it is reduced to themes assimilated within the work of art. Were this act solely and motives in a twofold process. Firstly, it responds an empirical one, it would mean a complete reduction to the limited attention span the public exhibits. The of the work of art to the immediate; on the contrary, it public favors the fragment over the whole of the mu- is an internalization of the message of the work rever- 8 Cf. Die Funktion des Kontrapunkts in der neuen Musik, Ge- berated through the spectator, to which he appends sammelte Schriften Band 16, p. 146. Even though this par- his impressions. For the modern spectator, however, ticular example relates to music, the necessity of the dia- reception is prevalently a sensual act; in this way he lectical connection between the artistic technique and 120 cannot access the claims that the work of art entails the ensemble is exemplary for the entire spectrum of art. sical piece. He wants a limited complexity, that can on of a debauched conscience). Adorno considers be apprehended immediately and which he can that there still persists a trace of genuine conscience whistle at will9. This is another manifestation of the which opposes the fetishistic character (or, to be fetishistic character, this time not the fetish of value, more precisely, the resistance which manifests but that of content. Secondly, the reduction brings against fetishism is an indicator of this potency). In forth musicality and eliminates harmony. It is not any case, the culture industry has to affect and chan- only that the public emphasizes the musical piece ge this conscience. On the other side, focusing on the which demands a minimum of attention; he lacks a public which has yielded to kitsch, one can see the proper musical education which should be maintai- never-ending pursuing of the ”new” – not a radical ned in the proximity of music. Between the two, new, however, but one that offers just another varia- there is an ever-increasing separation. The classics tion of the same product. As time passes, the new will are butchered and reduced to clichés. In the classical eventually become something different, and won‘t piece, harmony determined musicality without sub- be just a mere diversification; implicitly, music (and mitting to it; musicality was not molding the musical the whole realm of artistic expression, actually) has to piece, being instead a ”by-product” that reached its integrate this pretense of the novel in order to survi- purposefulness through the whole. This reduction ve for the public turned consumer. goes even further, surpassing music and penetrating This is representative for the sickness of the age; the social, where it evinces the displacement of hu- the appreciation of the work never directs itself to- man experience within the administered society: wards aesthetic content, towards values that should not be translated under the domination of exchange Zur Bestimmung des prekären Verhältnisses zur pretexts. It carries with it the weapon of ridicule; neuen Musik genügt indessen keineswegs der what cannot be appropriated, what is not willing to Rekurs auf die gesellschaftliche Entfremdung submit will be dismissed, isolated, and cast outside zwischen avancierter, unnachgiebiger Produk- the market. This is the act of revenge that the culture tion und den Massen (Adorno 1997f: 189). industry bestows upon the non-economical artistic that is obstinate and refuses to be admitted under In respect to the moment which comes to domina- exterior impositions. Nevertheless, it is a very real te over the whole of the musical piece, even the atten- threat – serious art, in its isolation, carries the burden tion of the composer prefers the part and the detail. It of monetary failure: is not merely a question of submitting to these details; the most important consequence resides in the fact Nichts nimmt Würdigung ernst; sie tut es dem that the whole is now disregarded. It is not a problem Kulturkonsumenten gleich, der die ewige Werte if the musical work in its entirety fails to grasp the pu- herbetet, damit sie ihn ungeschoren lassen, blic. What is seen as imperative is the fact that at least und sie insgeheim belächelt, weil sie machtlos a fragment can be detached and that that fragment sind gegenüber Geld und materieller Ver- can become a viable reproduction. This continuous fügung. Zur Würdigung gehören hier die Posta- disengagement of the whole through the fragment is mente und Nischen, Exil der angeblichen the fundamental reflection of the alteration which has Schöpfergenies, dort das anbiedernde Näher- occurred in the means-ends relation. bringen; dazwischen wird die Sache, der man In the relation between music and the contempo- angeblich dient, zernichtet (Adorno 1997f: 165). rary public we see that, on the one side, music has to * * * be able to impose itself to the public and to appease it beyond the public‘s resistance (since this impositi- Art should make obvious the absurd pretexts of on is received, or at least it should be, as the impositi- such a connection to society. As protest, art is not restricted only to the levels of the immediate, of the his- 9 It is not only the part-whole relation that is affected; the torical here and now. It objects against the ideological material is depleted from the meaning of the piece as a as well, against such a reductionist philosophy which whole, the form becomes an abstract, their mutual con- attempts to bestow between men and things the nection is severed; cf. Über den Fetischcharakter in der Mu- sik und die Regression des Hörens, Gesammelte Schriften connection of an imposed generalization. Art does Band 14, p. 21. not turn universal except by addressing the individu- 121 al; upon reality, it will impose the same paradigm. In perly integrated, will accentuate his own social worth turn, its expression should assume the fragmented as it is indicated to and imposed upon him. Neither his order of reality; for instance, discussing the case of the subjectivity, nor the establishing of his own identity, essay, Adorno states that ”er denkt in Brüchen, so wie are relevant. On the contrary, what is praised is his ca- die Realität brüchig ist, und findet seine Einheit durch pacity of adaptation to the level of the others, as well die Brüche hindurch, nicht indem er sie glättet” (Ador- as his suppressing any differences that are exterior to no 1997b: 25). This sentence underlines not only an his social role. Against this level of accepting, there will isolated artistic expression, but it is an indication of always reside an ”outside” which will be his stranger, the manner in which art can adequately reflect reality. his Other. This other, since he eludes the identification Neither ideologizing the empirical, nor absolutizing to a role, embodies an enemy, the foe which projects a the transcendent, can lead to a proper apprehension direct threat to society as a whole or to a certain gro- of society; therefore, neither of the two extremes can up. Since the individual is opposed, he has to be ab- be regarded as adequate in the case of the artistic ducted from himself in exchange for protection production. against these virtual threats; this process functions This is only another formulation for the same impli- only as a mask for the overall crisis of the rationalized cations of the administering force – for the art that has society, attempting to veil the traumas it carries within: succumbed to it, as well as for the critique which has now turned public, no resistance against the intrusion Die Kritik des privaten Individualismus, zugun- of ideology is left and they are both covered by it. sten eines kollektiven, spricht sich darin aus When art loses its signification, then the protest is des- und zugleich die Absicht (die unbewußte, wohl- tined to disappear from its core. The aesthetic is ap- verstanden), von dem krisenhaften ernst der propriated by the reified society, and is thus annihila- fortschreitenden Entwicklung durch unentwe- ted. Its place is taken by value considerations. As it gte Heiterkeit abzulenken (Adorno 1997i: 725). succumbs to the overall reification of society, the work of art loses its auratic character and no longer offers On the overall path which the rationalized society the means for articulating the individual over the col- has taken and which it imposes upon its citizens, indi- lective; instead, it is reduced to the unmediated prai- viduality is exiled and condemned. The dissolution of sing of the surface: individuality leads to missing a proper aesthetic experience – no genuine satisfaction can be drawn Die ästhetische Schwäche dieses Dingkults, der from the surface of the work, no impression will be geheimnistuerische Gestus, die Vermischung able to afflict the receptor. There is, however, a man- von Religion und Kunstgewerbe, verrät zuglei- ner in which individuality can not only be rescued, ch die reale Gewalt der Verdinglichung, die von but also made manifest, beyond the author‘s subjec- keiner lyrischen Aura mehr sich vergolden, in tivity. This is because society is, as well, a dynamic den Sinn einholen läßt (Adorno 1997b: 52)10. element which can only be considered ”completed” in a concrete historical moment. There is no idealiza- Since the administered society values the collective tion or forever in its moments. Society answers to the over the individual, the primacy of the inter-human re- individual and builds itself through him and his pe- lations resides in the power of conformity. The indivi- ers: ”sondern umgekehrt bildet sich und lebt die Ge- dual, in order to be accepted by society and to be pro- sellschaft auch nur vermöge der Individuen, deren Inbegriff sie ist” (Adorno 1997b: 57). 10 Noting that the connection targeted here refers to that This affirmation of individuality stems from the lyri- religion which has turned subjective; Adorno claims that cal field. Lyric is a protest against the society which le- objective religion (which supposes, firstly, pretexts to in- vels all and reduces the other to a danger attributed carnate an absolute value, a divine validity and which, with ideological force. Ideology is inherent to this op- secondly, entails a trans-individual embodiment which position to the exterior since the individual attempts to acts as a unifying force over the social space) has disap- forget himself, he renounces any pretexts to individua- peared from contemporary society; cf. Adorno, Theses lity, he reaches toward a group where he can claim va- upon Art and Religion Today, Gesammelte Schriften Band 11, p. 648 ff. Unfortunately, we do not have here the lidity, or towards a leader to whom he can submit and 122 space to properly expand the analysis of this connection. whose authority can offer him an escape path from the uncertainty which marks his existence as an individu- tendencies. It is also confronted by the same lack of al11. Since he is just as leveled as the others, they serve legitimacy which reason has now to face since, while as a reminder of his own uncertainty and submission; it should have laid the path for liberating humans belonging means being reminded of one’s own weak- and improving their lives, it was actually encompas- ness. Since this perspective becomes unbearable, it is sed by cataclysmic irrationality. The promises made never fully articulated and it never appears in the fore- by technique are tied to the possibility for unmat- ground. Attention is always claimed for the exterior ched destruction; such possibility does not reflect a which is invested with cataclysmic powers while the singular moment, being instead nested at the very rest submits to ideology, which operates as distortion: heart of the technical development. As such, the Ho- locaust is not a past event, it is a reverberation throu- Wachsamkeit ist geboten zumal dem heute ins ghout the entire ”rationalized” world. We see this Unerträgliche ausgewalzten Ideologiebegriff ge- when Adorno affirms the following: genüber. Denn Ideologie ist Unwahrheit, falsches Bewußtsein, Lüge. Sie offenbart sich im Mißlin- der Satz, nach Auschwitz lasse kein Gedicht mehr gen der Kunstwerke, ihrem Falschen in sich und sich schreiben, gilt nicht blank, gewiß aber, daß wird getroffen von Kritik (Adorno 1997b: 51). danach, weil es möglich war und bis ins Unab- sehbare möglich bleibt, keine heitere Kunst mehr Against ideology, the lyrical moves towards rees- vorgestellt werden kann (Adorno 1997b: 603). tablishing a meaningful binding with both nature and peers, a connection that is detached from domi- When irrationality erupts from the core of the enli- nation. He animates nature and transforms it into a ghtened society, it will reverberate through the enti- partner instead of preserving it as an object marked re cultural space; it cannot simply phase out its bar- by a utility character12. This inclination stems from art barism since, from the very beginning of the process which, before internalizing technique, it detaches it of rationalization, the rational and the barbarous from its pretexts at domination13; only after that will have been intimately entwined, since there has never it establish a liaison with nature. Through this passa- occurred a complete separation between the two, ge, interiority is articulated in front of society; since since there has not been encountered a point where society is dialectically related to the individual and reason could purely develop without dragging be- the lyrical dissent is foreshadowed by the social indi- hind it the irrational. Since this process is so advan- vidual, the lyric is one who has overcome the reified ced, the failure of the rationalized society will be a link to his peers, who resists the intrusion of ideology mere confirmation for the increasing bankruptcy of and, by protesting against the reductionism perfor- its cultural heritage. An ever-increasingly isolated med over the individual, one who reaffirms subjecti- and distrusted authentic art, which loses its aesthetic vity amidst the alienated society. prevalence, turns commodity, is monetized by the administered culture industry, and displaced betwe- 4. Ultimate intrusion and final remarks en fetish and kitsch, this is only another aspect that lets us now that the process of rationalization was ne- The supreme impact upon art, as it stems from the ver completely under control. realm of the rationalized world, can be surprised in its content after the Second World War. The Dialectic of Bibliography Enlightenment viewed the Holocaust as the culmina- tion of the barbarous tendencies that hid behind the 1. Adorno, Theodor W. (1997). Gesammelte Schriften in 20 Bän- illusion of an all-encompassing reason. Art did not den. Frankfurt am Main: Suhrkamp Verlag: 2. (1997a) Band 7: Ästhetische Theorie. remain exterior to this dramatic burst of destructive 3. (1997b) Band 11: Noten zur Literatur. 11 This conception has also been articulated by Erich Fromm 4. (1997c) Band 12: Philosophie der neuen Musik. in (1942) Fear of Freedom, London: Routledge, cf. the chapter 5. (1997d) Band 13: Die musikalischen Monographien. 6. (1997e) Band 14: Dissonanzen. Einleitung in die Musiksoziologie. dealing with means of escaping from freedom. 7. (1997f) Band 15: Komposition für den Film. Der getreue Korre- 12 Cf. Rede über Lyrik und Gesellschaft, Gesammelte Schrif- petitor. ten Band 11, p. 53. 8. (1997g) Band 16: Musikalische Schriften I-III. 13 Cf. Ästhetische Theorie, Gesammelte Schriften Band 7, p. 86. 123 9. (1997h) Band 17: Musikalische Schriften IV. dustrialized society, under the guile of administrati- 10. (1997i) Band 18: Musikalische Schriften V. on, performs an isolation of serious art while pushing 11. (1997j) Band 19: Musikalische Schriften VI. 12. Adorno, Theodor W. and Horkheimer, Max. (2002). Dialectic forward a degenerate counterpart, adapted to the of Enlightenment. Translated by Edmund Jephcott. Stanford: market of commodities, detached from a genuine Stanford University Press. aesthetic experience, and reduced to an exchange value. The response of the serious art will indicate Summary not only the protest against this aspect of the administered culture, but also a way which goes beyond its realm – namely, it will indicate how, in this society Adorno and the Rationalization of Art which favors the collective over individuality, the individual can protect himself against the continuously The following pages treat about the transformati- expanding mechanisms of domination. ons that affect art in the context of the bourgeois so- Key words: reification, disenchantment, commo- ciety and, subsequently, in the modern aspect of the dity, collective and individual, artistic fetishism. industrialized one. To this respect, we cannot restrict our investigation solely to intrinsic metamorphoses occurring on the aesthetic level. This is because art is Acknowledgments dialectically connected to society; as such, it has to be questioned not within an ideal realm of catego- Investing in people! Ph.D. scholarship, Project co-fi- ries, but in connection with concrete determinations nanced by the SECTORAL OPERATIONAL PROGRAM at the social and historical levels; since the artistic FOR HUMAN RESOURCES DEVELOPMENT 2007 - 2013 materials and forms are subjected to a socially medi- Priority Axis 1. ”Education and training in support ated development, any sentence passed on art actu- for growth and development of a knowledge based ally leaps over into the social. Therefore, our inquiry society” will also have to address elements of the extra- Key area of intervention 1.5: Doctoral and post-doc- aesthetic and surprise the manner in which they re- toral programs in support of research. flect and determine the artistic change. This trajecto- Contract nr.: POSDRU/88/1.5/S/60185 – ”Innova- ry will allow not only to indicate the overall changes tive doctoral studies in a Knowledge Based which affect art through the process of rationalizati- Society”. Babeş-Bolyai University, Cluj-Napoca, Ro- on, but also to surprise the manner in which the in- mania

124 Justin P. Liuba

Regina Maria la Conferinţa de Pace de la Paris, 1919

[email protected]

ria, zisă Ducky, Alexandra, zisă Sandra şi Beatrice, zisă Baby Bee. Pentru a le învăţa cum să susţină o conver- saţie când vor fi mari, mama lor, Ducesa de Edinburgh, le obligă să vorbească cu scaunele din palat. Acest an- trenament riguros i-a servit de minune lui Missy mai târziu în viaţă, când, devenind regină, trebuia să stea de vorbă sau să convingă indivizi importanţi, care erau taciturni, mofturoşi, aroganţi sau chiar ostili, cum a fost cazul la Conferinţa de Pace de la Paris. De fapt, ce se întampla la Paris în timpul Conferinței? Capitala Franţei, a ţării care contribuise decisiv la victoria aliată, terminată prin armistiţiul din 11 Noiembrie 1918, era un furnicar de lume, o babilo- nie de bărbaţi de stat, diplomaţi, economişti, jurişti, politicieni, militari, reprezentanţi ai popoarelor dez- robite, bancheri şi oameni de afaceri interesaţi de concesiuni şi monopoluri în noile ţări ce urmau să fie create, aventurieri ca Lawrence al Arabiei, care se plimba pe bulevarde îmbrăcat în veștminte arăbeşti şi indivizi obscuri, ca micul vietnamez, ajutor de bu- cătar, care tăia ceapă şi castraveţi într-un resturant de mâna a doua şi care mai târziu avea să fie cunoscut sub numele de Ho Chi Minh. La aceştia se adaugă un contingent considerabil de pescuitori în ape tulburi şi de ceea ce francezii, cu imbatabilul lor simţ al umoru- lui, numeau „Les Grandes Horizontales” (Marile Ori- Despre Regina Maria, o eroină a poporului român, zontale) care nu voiau să rateze prilejul de a-şi oferi s-au scris volume şi mii de articole în presa din ţară şi serviciile unei clientele internaţionale cu buzunare în cea internaţională. În acest articol mă voi limita la bine garnisite. prezenţa ei la Conferinţa de Pace de la Paris din 1919, Războiul Mondial desfiinţase guverne, umilise pe care a definitivat frontierele naţionale după primul cei puternici şi răsturnase societăţi întregi. În Rusia, război mondial. Fetiţa născută în Anglia la 1875 în revoluţia din 1917 înlocuise ţarismul cu altceva, des- urma căsătoriei dintre fiul Reginei Victoria Ducele de pre care nimeni nu ştia exact ce însemnează; Imperiul Edinburgh şi Marea Ducesa Maria, fiica Ţarului Alexan- austro-ungar dispăruse, lăsând în urma sa o întinsă dru II, a fost botezată Maria Alexandra Victoria, pri- regiune instabilă în centrul Europei; Imperiul oto- mind titlul de Principesă a Marii Britanii şi a Irlandei. man, cu teritoriile sale vaste în Orientul Mijlociu şi cu Mica Principesă Marie, „Missy” cum i se spunea, a avut o bucăţică din Europa, era la pământ; Imperiul ger- un frate mai mare, Alfred, şi trei surori mai mici: Victo- man devenise republică; vechi naţiuni ca Polonia, Li- 125 tuania şi Letonia au reapărut pe firmamentul istoriei ternaţional politic şi diplomatic teritoriile, care deşi începând o viaţă nouă; iar ţări noi ca Iugoslavia şi Ce- doreau alipirea la Patria Mamă, nu ar fi putut-o realiza hoslovacia se străduiau să se formeze. Conferinţa de fără acordul Marilor Puteri. Este adevărat că acestea Pace de la Paris este menţionată de obicei în legatură tratau pe reprezentanţii ţărilor mai mici cu o revolta- cu semnarea Tratatului de la Versaille, în iunie 1919, toare lipsă de respect. Brătianu avea tot dreptul să fie dar ea a fost mai mult decât atât. Austria şi Ungaria au frustrat şi să se simtă insultat, devreme ce în loc de a fi devenit ţări separate, care, ca Imperiul otoman, tre- salutat în rândurile membrilor Consiliului Suprem, ca buiau să încheie propriile lor tratate de pace cu Pute- reprezentant al unei puteri co-beligerante, a fost ac- rile Aliate. O nouă ordine internaţionala trebuia recre- ceptat doar ca simplu delegat la Conferinţă. Dar chiar ată pe baze diferite şi noi frontiere trebuiau trasate. şi în acest caz România a fost tratată prost, acordân- Lumea se întreba dacă n-a sosit oare timpul înfiin- du-i-se numai două locuri, în timp ce Belgiei şi Serbiei ţării unei Organizaţii Internaţionale a Muncii sau a i se permiteau trei. Premierul francez Clemenceau îl unei Ligi a Naţiunilor şi al încheierii de acorduri pen- detesta pe Brătianu, despre care spunea că era „uns tru protejarea cablurilor telegrafice submarine ori cu toate alifiile”; Preşedintele american Wilson era un pentru coordonarea zborurilor internaţionale. După moralist rigid, care vorbea ca un predicator; iar Prim marele dezastru al războiului, aşteptările erau mari. Ministrul Marii Britanii, Loyd George, se adresa repre- În 1919 Parisul devenise centrul lumii, care decidea zentanţilor ţărilor mai mici ca şi când aceştia ar fi venit soarta a milioane de oameni. Reprezentanţii ţărilor în- din propriile sale colonii. Brătianu ajunsese să-şi piar- vingătoare: Preşedintele Statelor Unite Woodrow Wil- da nu numai credibilitatea, ci şi sângele rece. Se intra- son, însoţit de Secretarul său de Stat, Robert Lansing, se într-un impas; situaţia devenise critică şi era limpe- Premierul Marii Britanii, David Lloyd George şi Premi- de că ceva trebuia făcut urgent pentru a salva cauza erul Italiei, Vittorio Orlando au descins la începutul României. Era nevoie de o faţă nouă, de o persoană anului la Paris pentru a se întâlni cu Premierul Franței, care să ştie să se mişte mai uşor pe parchetul diploma- Georges Clemenceau, supranumit „Tigrul” şi alte per- tic şi să vorbească mai calm, pe tonul potolit al saloa- sonalităţi internaţionale, ca celebrul pianist Ignace Pa- nelor de la Quai d’Orsay. În acele momente cruciale derewski, devenit Preşedinte al Poloniei şi cu Regina pentru destinul României, conştient de primejdia care Maria a României, care a sosit ceva mai târziu. pândea ţara, Ministrul Franţei la Bucureşti, Contele M. Fără a intra în detalii referitoare la desfăşurarea de Saint-Aulaire, prieten al poporului român, a avut o Conferinţei, mă mărginesc a nota că delegatul Româ- idee genială: a sugerat trimiterea la Paris a Reginei niei, Ion I. C. Brătianu, Prim Ministrul ţării, un bărbat Maria cu misiunea secretă de a încerca să îmblânzeas- inteligent şi patriot, în dorinţa sa de a pleda cu succes că „Tigrul”, adică pe Clemenceau, adversar al revendi- cauza României şi de a câştiga cu orice efort noile teri- cărilor teritoriale româneşti. Clemenceau nu îi putea torii, care se alipiseră prin voinţă populară sau în care ierta lui Brătianu capitularea în faţa Puterilor Centrale, populaţia românească era majoritară, îşi ruinase repu- deşi armata română, refăcută şi reînarmată cu ajutorul taţia jonglând peste măsură statisticile, după „bunul” Misiunii Franceze sub comanda Generalului Henri Be- obicei românesc şi neţinând sema de revendicările thelot, a repurtat strălucite succese militare împotriva juste ale celorlalte popoare din regiune. În timp ce inamicului la Mărăşti, Oituz şi Mărăşeşti. Se credea că Brătianu încerca să se prezinte drept exponent al une- dacă Clemenceau şi-ar schimba atitudinea, şansele ia din Puterile Învingătoare, prim miniştrii aliaţi îi atră- României s-ar mări. Cultura englezilor în ce priveşte geau atenţia că România încheiase la Bucureşti pe 7 România era atât de redusă, încât potrivit cotidianului Mai 1918 un tratat de pace separat cu Germania, pe londonez Daily Mail, însuşi Premierul Lloyd George a care însă Parlamentul României nu îl ratificase. fost auzit întrebând pe un secretar: ”Where the hell is În plus, Brătianu, potrivit nefericitei tradiţii bizanti- that Transylvania that the romanians want so much?” ne, încerca să provoace discordie între aliaţi, fapt care Iar potrivit lui Brătianu, un alt membru important al a avut efecte negative asupra participanţilor la Confe- delegaţiei britanice dormita, în timp ce premierul ro- rinţă. Urmarea a fost că poziţia sa la Paris devenise mân se străduia să-şi prezinte tezele. Decizia de a o precară şi indezirabilă. În acele momente tensionate trimite în misiune diplomatică la Paris a luat-o pe Ma- el nu îşi dădea seama că ceea ce era acceptabil pe maria prin surprindere. Ajunsă la 44 de ani, această mare lurile Dâmboviţei nu era aceptabil pe malurile Senei. frumuseţe, acest amestec exploziv de sânge engle- 126 România era, deci, pe cale de a pierde în acest joc in- zesc şi rusesc, această anglo-rusoaică sau ruso-engle- zoaică, sută la sută româncă – ce vorbesc? – mie la Misiunea ei era extrem de dificilă: să convingă nu sută româncă, nu avusese încă ocazia de a-şi verifica numai pe Clemenceau, ci şi pe liderii celorlalte Mari farmecele, inteligenţa şi iscusinţa, decât în circum- Puteri că România avea dreptul la Transilvania, Basa- stanţe relativ modeste, având în vedere importanţa rabia, Bucovina, Dobrogea şi Banat. În mod normal redusă acordată României de Marile Puteri, care nu-şi regii şi reginele nu se ocupau personal de asemenea trimiteau la Bucureşti decât diplomaţi de rangul doi. probleme, care erau lăsate pe mâna miniştrilor şi a di- România, alcătuită în acel timp numai din Muntenia şi plomaţilor. Dar regina era convinsă de dreptatea cau- Moldova, era considerată ceea ce în engleză se nu- zei româneşti pe care o reprezenta. În plus, îşi dădea meşte ”backwater”, un braţ mort de mare sau fluviu, o seama că dacă ea şi familia ei nu doreau să împărtă- răstoacă. şească soarta familiei imperiale ruse şi a altor capete După ce Regele Ferdinand i-a împărtăşit noutatea, încoronate, atunci va trebui neapărat ca eforturile ei Regina Maria a rămas încântată. „Sunt măgulită şi la Paris, pentru a acorda românilor teritoriile pentru cred că într-adevăr voi putea fi de folos” a declarat ea. care au luptat şi murit, să fie încununate de succes. Ra- Exprimându-şi regretul că Principele Barbu Ştirbei, tarea acestei misiuni nu era o opţiune pentru Maria. care era mai mult decât „confidentul” ei nu o putea La 5 Martie 1919 scriitoarea franceză Colette, lu- însoţi, ea s-a consolat remarcând în jurnalul ei intim: ând-o înaintea colegilor ei jurnalişti, s-a urcat în vago- „Nandu (adică Ferdinand) are mai mare nevoie de el nul regal la o staţie înaintea Parisului pentru a avea la Bucureşti”. timpul necesar de a o intervieva pe Regina României. Regina, care, ca mai toate fetele de bună familie Oferindu-i un buchet enorm de orhidee, jurnalista a din acel timp nu avea o educaţie superioară, dar era izbutit să stea de vorbă cu înaltul oaspete. „E super- înzestrată cu o inteligenţă naturală, bun-simţ, farmec bă” a scris Colette a doua zi în Le Matin. Apoi a conti- personal, curaj şi talent literar, a fost pregătită intens nuat: „Dimineaţa era mohorâtă, dar Regina Maria ra- pentru misiunea ei. Experţii români i-au prezentat dia lumină. Sclipirea părului ei cu reflexe aurii, clarita- fapte şi statistici, iar apoi, la Paris, Brătianu şi Ministrul tea tenului roz şi alb, strălucirea ochilor ei imperioşi, său de Externe, Nicolae Misu, un iscusit diplomat de dar catifelaţi… o asemenea apariţie te lasă fără grai.” origine macedo-română, se înfăşişau dimineaţa de- După o primire demnă de o celebritate la Gare de vreme la Maria pentru a-i pune la dispoziţie ultimele Lyon, deşi vizita era calificată drept „neoficială”, Maria informaţii şi datele necesare. şi anturajul ei s-au instalat în 20 de camere la Hotelul Luând în considerare că delegaţia britanică era cea Ritz, unde au gasit suita regală inundată de flori trimi- mai anti-română, regina a primit instrucţiuni să se se nu numai de oficialităţi, ci şi de admiratori din sâ- ducă şi la Londra pentru a susţine cauza românească nul populaţiei parisiene, care doreau să-şi exprime în pe lângă vărul ei, Regele George V. Înainte de a părăsi acest fel entuziasmul faţă de femeia frumoasă şi no- România, ea a cerut şi obţinut permisiunea de a fi în- bilă care îi vizita. soţită de fiicele ei, Principesele Elisabeta, de 25 de La un moment dat Maria şi-a dat seama că avea ani, Maria (Mignon) de 19 ani şi Ileana, de 10 ani, afir- nevoie de o garderobă nouă şi de bijuterii noi, deoa- mând că viaţa la Bucureşti era încă prea dezorganiza- rece cele vechi fuseseră trimise cu tezaurul naţional tă pentru a le lăsa să stea singure. În realitate însă, ca spre păstrare în Rusia şi n-au mai fost înapoiate nici orice mamă bună, dorea să-şi scoată fiicele în „lumea până în ziua de astăzi. Ştiind importanţa imaginii pe mare” şi să le pregătească pentru un eventual mariaj care trebuia să o proiecteze atât în faţa publicului, cât regal. Într-adevar, Regina Maria şi-a căsătorit mai târ- mai ales la întâlnirile importante la care urma să par- ziu excelent cele trei fiice: Elisabeta cu Regele George tricipe, Maria îşi alegea cu grijă îmbrăcămintea, ţi- II al Greciei; Maria (Mignon) cu Regele Alexandru I al nând cont de caracterul şi de personalitatea oameni- Iugoslaviei (asasinat în 1934, în timpul vizitei sale la lor cu care se întâlnea. Marsilia, de un extremist croat), iar Ileana - cu Arhidu- Îmi închipui că Brătianu, un individ teribil de eco- cele Anton de Habsburg. nom, n-a fost prea încântat atunci când regina, cu o Regina a părăsit Bucureştiul la 1 Martie 1919. Vă- nonşalanţă dezarmantă i-ar fi spus: „Mon cher Brătia- zând mulţimea care sosise la gară pentru a-i ura drum no, mi-am refăcut garderaoba, ca să fie la înălţimea bun, a notat în jurnalul ei: „Atâta lume îşi pune spe- misiunii mele. Suntem la Paris, unde se hotărăşte ranţele în mine, încât aceasta mă nelinişteşte şi mă soarta lumii. Sper că nu obiectezi că mi-am cumpărat face nervoasă”. şaizeci de rochii, treizeci şi unu de paltoane, două 127 zeci şi două de etole de blân, două zeci şi nouă de După întâlnirea cu „Tigrul” Clemenceau, care s-a pălării şi optzeci şi trei de perechi de pantofi. Nu e desfăşurat mai bine decât ar fi îndrăznit să spere, de- timpul sa fim zgârciti. România trebuie să obţină cel oarece cei doi au stabilit un raport de simpatie reci- puţin Transilvania şi Basarabia. Nu ne putem permite procă şi după vizita ei rapidă la Londra, unde a pledat ca din lipsa unei toalete să periclităm alipirea uneia la vărul ei Regele George V în favoarea României, Ma- din provincii…” ria ştia că mai are de aranjat o întâlnire dificilă, cea cu Era regină extravagantă? Da. Iresponsabilă? Nici- preşedintele american. Astfel, regina i-a comunicat decum. Prin frumuseţea, farmecul, eleganţa, vioiciu- că îi va face plăcere să-l primească la Ritz. Wilson, care nea şi naturaleţea ei, prezentate pe larg în ziare, Maria o evitase până atunci, deoarece se consideră salvato- cucerise Parisul, dar nu încă pe Cei Trei Mari. Iar o par- rul Democraţiei în lume, lăsând să se înţeleagă că nu te a presei străine, ostilă României, avusese grijă să avea timp de pierdut cu o mică regină, a crezut că a picteze pe Regina şi România în culori puţin atrăgă- găsit o formulă diplomatică prin care să se poata es- toare. Se ştia, de pildă, că această nepoată a Reginei chiva, răspunzându-i că ar fi încântat să-şi prezinte Victoria s-a dezbărat cu uşurintă de creşterea ei rigidă omagiile, dar că agenda sa de lucru este atât de încăr- englezească, adaptându-se cu dezinvoltură la atmo- cată, încât nu-i acorda niciun minut liber după orele 9 sfera liberală şi tolerantă a noii sale patrii. Soţul ei Fer- dimineaţa. „Nu e nicio problemă”, i-a spus Maria. „Ve- dinand, un om bun, dar plicticos şi mai puţin inteli- niţi înainte de 9”. gent decât ea, nu era o figură carismatică şi nu pose- În ziua de 10 Aprilie, preşedintele Statelor Unite, da calităţile care s-o poată impresiona. Dar întocmai împreună cu soţia sa. Edith, au sosit la hotelul Ritz, ca multţ străini, românii o găseau pe regină încântă- unde Maria, ştiind că timpul era limitat, i-a prezentat toare. Marile ei amoruri au fost Principele Barbu Ştir- fără întârziere revendicările româneşti. Dar Wilson, o bei (cumnatul lui Brătianu) şi colonelul canadian Joe fire rece, n-a reacţionat în niciun fel dătător de spe- Boyle, un milionar pripăşit în România, după ce servi- ranţă. Atunci Maria, adresându-se soţiei, a invitat cuse într-o misiune de ajutorare în Rusia. plul prezidenţial la cină, dar Edith a replicat că ei nu În acel timp, în Occident, de altfel întocmai ca în iau mesele în altă parte decât la ambasada america- zilele noastre, dar din alte motive, imaginea României nă. „În acest caz” a spus Maria cu un zâmbet angelic, şi a românilor nu era deloc favorabilă. De altminteri, „mă invit singură la prânz, ştiind că nu mă veţi putea nici chiar românii nu aveau o părere prea bună des- refuza. Voi veni doar cu două din fiicele mele, cu sora pre ei înşişi. Iată, de pildă, ce scrie Principesa Anne mea infantă Beatrice, care a venit la Paris să mă vadă Marie Callimachi (n.Văcărescu) în memoriile sale: şi cu unul sau doi aghiotanţi”. „Moralitatea nu a jucat niciodată un rol esenţial în Dar potrivit dnei Wilson, în ziua respectivă Maria a viaţa compatrioţilor mei, care, în schimb sunt atrăgă- sosit cu un anturaj de zece persoane şi cu o întârziere tori, amuzanţi şi inteligenţi. Ei sunt interesaţi numai de 35 de minute. Este probabil pentru prima şi ultima de două lucruri: a discuta politică şi a face dragoste.” oară când un invitat al Preşedintelui Statelor Unite Înaintea întâlnirilor cu Cei Trei Mari, regina, luând îndrăzneşte să sosească la o masă cu o astfel de întâr- într-o zi prânzul cu Ministrul de Externe Britanic, Lor- ziere şi cu un anturaj dublu celui convenit. Gestul ar dul Arthur Balfour, a dorit să afle de la el cum să-i tra- putea fi considerat un mesaj subtil transmis lui Wil- teze pe Preşedintele Wilson şi pe Premierul Lloyd son, arătând americanului că o regină care domneşte George. Cu naturaleţea ei cunoscută, Maria, care îşi pe viaţă este mai presus decât un preşedinte, care pregătea dinainte subiectele de conversaţie şi aştep- după patru ani poate fi trimis la plimbare. ta momentul oportun pentru a se injecta în diatribe- „Cu fiecare moment care trecea şi regina întârzia”, le înalţilor demnitari, l-a întrebat pe Balfour dacă în notează unul din oaspeţii americani, „bărbia Preşe- viitoarea discuţie cu americanul ar fi bine să înceapă dintelui Wilson cădea. Ştiind cum gândeşte, îmi dă- cu bluziţa roză pe care tocmai o cumpărase de la Cha- deam seama că înfuriat îşi zicea în sinea sa: „Scumpa nel şi să încheie cu Liga Naţiunilor, subiectul favorit al mea regină poţi zice adio la Transilvania… la Basara- preşedintelui. La aceasta, rafinatul diplomat i-a ras- bia… la Bucovina… la Banat…” Maria însă a salvat puns: „Majestate, când vorbiţi cu Wilson începeţi cu situaţia cu zâmbetul şi farmecul ei, încurajându-l pe Liga Naţiunilor şi terminaţ i- poate - cu bluziţa roză; Wilson să-şi dezvolte teoriile relative la dreptul de au- când vorbiţi însă cu Lloyd George, începeţi cu bluziţa to-determinare al popoarelor, astfel încât însăşi dna 128 roză şi terminaţi, poate - cu Liga Naţiunilor.” Wilson a remarcat mai târziu că în pofida unor minuscule „neinţelegeri”, prânzul s-a desfăşurat într-o at- mosferă foarte plăcută. În cursul dejunului, Wilson i-a reproşat reginei tra- tamentul inechitabil la care erau supuse minorităţile din România. Fără a-şi pierde cumpătul, ea a raspuns pe un ton blând că fără îndoiala dânsul trebuie să cu- noască această problemă, judecând după modul în care sunt trataţi Negrii şi Japonezii în America… Ma- ria a părăsit Parisul în culmea gloriei. Preşedintele Fran- ţei, Raymond Poincaré, i-a comunicat discret că Pre- mierul Clemenceau „Tigrul” se îmblânzise şi-şi schim- base părerea după vizita regală. Părerea generală era că regina a pus România pe hartă, iar Brăianu a mătu- risit că Maria a realizat în cateva zile mai mult decât el însuşi în şase săptămâni. Eforturile curajoasei regine au promovat tezele ro- mâneşti şi au contribuit în mod decisiv la crearea Ro- mâniei Mari, consfinţită prin Tratatul de Pace de la Trianon, semnat la 4 iunie 1920. Înainte de a părăsi capitala, Maria l-a invitat la cină pe mareşalul francez Ferdinand Foch, Comandantul Suprem al Forţelor Ali- ate, solicitându-i ajutorul material pentru a salva Ro- mânia din foametea şi disperarea în care se zbătea şi pentru a împiedica, astfel, întinderea comunismului în Europa. Spre deosebire de Clemenceau, Foch, în- tocmai ca mulţi militari francezi, era prieten al Româ- niei, pe care o considera un stăvilar în calea puhoiului bolşevic. „Ajutându-ne pe noi, vă ajutaţi pe voi înşi- vă”, i-a spus regina. Rezultatul acestei cine s-a putut vedea la plecarea Mariei, când elegantul vagon regal albastru-argintiu părăsea Gare de Lyon, remorcând un şir de vagoane încărcate cu armament, muniţii şi medicamente destinate Crucii Roşii Române. Dar vizita reginei Maria în capitala Franţei a fost importantă şi dintr-un alt punct de vedere. Preşedin- tele Americii a auzit dintr-o gură regală că nu poate ignora problema minorităţilor din propria sa ţară, în timp ce Maria a aflat de la un preşedinte american că o națiune, care se vrea democrată, trebuie să-şi trate- ze minorităţile în mod echitabil. Consecinţa a fost adoptarea de către România a Constituţiei din 1923, care a acordat drepturi egale tu- ruror minorităţilor, aşa cum se cuvine într-o democra- ţie adevărată. (Conferinţa rostită de Justin Liuba la întrunirea anuală a Fundaţiei Iuliu Maniu, New York, 2005).

129 Stăncuţa Ramona Dima-Laza

Comunicarea într-o societate interculturală – bariere de limbă şi diversitate culturală

[email protected]

Conceptual frameworks the communication situation before deciding what type of communication skills and language they sho- Intercultural interaction between members belon- uld employ in achieving an appropriate communica- ging to different social groups can be challenging in tion, in order to avoid misunderstandings. „... for the terms of their beliefs, attitudes to life, values and sty- understanding of these phenomenons, the econo- les. Whether we are discussing verbal or non-verbal mic dimension is also important. [2] communication, it is very useful in learning how to Searching for new ways of convey meaning, scien- behave efficiently with people coming from different tists have identified a second criterion - the effective- social backgrounds, or how to handle psychological ness. It occurs while interacting with people, focusing demands caused by such interchanges. Some anthro- on negotiation and construction of meaning. The two pologists consider that intercultural competence is famous researchers Ting-Toomey and Chung have emphasized by the ability to recognize and value the come up with two other such criteria: creativity (ne- cultural conditions that help creating mutual adapta- cessary for producing something inventive) and tion. Others regard it as an ability to negotiate cultural adaptability (which refers to the individual’s ability to meanings and to respect the cultural identities we in- change one’s goals in order to meet certain needs of a teract with. Furthermore, it has been ”defined as the situation). They also argued that behavioral flexibility overall internal capability of an individual to manage is essential with respect to the four criteria above- key challenging features of intercultural communica- mentioned. A competent communicator should be tion: namely, cultural differences and unfamiliarity, able to manage multiple meanings in an appropriate, intergroup posture, and the accompanying experien- effective, adapted and creative manner. While car- ce of stress. [… It] is explained not as communication rying out several surveys on the nature of intercultu- competence in dealing with a specific culture, but as ral effectiveness, anthropologists discovered some the cognitive, affective, and operational adaptability fundamental factors: the ability to manage psycholo- of an individual’s internal system in all intercultural gical stress, to establish interpersonal relationships communication contexts.” [1] and to communicate effectively, skills in adjusting to While analyzing competent communication, re- different cultures, in dealing with different social sys- searchers have come across the so-called appropria- tems. There is a close connection between cross-cul- teness criterion which proved to be irrelevant becau- tural adjustment and effective job performance, and se assessment always entails subjective judgement. therefore intercultural effectiveness involves both ad- Instead of being perceived as communicative appro- justments to a different culture and to the place of priateness related to the communication process, it work. Some of the main characteristics one should has been interpreted as the creation of cultural ap- possess in order to make’s one’s cultural integration propriateness. The interactants of a communicative smoother are open-mindedness, realistic expectati- process are representatives of the culture to whose ons, self-confidence, empathy, bilingualism, flexibility expectations they have to adapt to and not some in thinking, resilience to stress, tolerance for ambigui- persons possessing intercultural experience. One ty. Researchers have identified the key components 130 should always consider the problematical nature of that are extremely important for the assessment and development of intercultural communication: perso- they should have different social identities in order to nal attributes, psychological adaptation, cultural awa- achieve a different kind of interaction. As Kramsch reness, knowledge block, mindfulness, motivation. said, ”the characteristic of a competent language Ting-Toomey commented some of them. He consi- user is not the ability to speak and write according to ders that ”Without culture-sensitive knowledge, com- the rules of the academy and the social etiquette of municators cannot become aware of the implicit eth- one social group, but the adaptability to select those nocentric lenses they use to evaluate behaviors in an forms of accuracy and those forms of appropriate- intercultural situation. Without accurate knowledge, ness that are called for in a given social context of communicators cannot accurately reframe their inter- use.” [4] The learners should become able to under- pretation from the other’s cultural standpoint. stand both the relationships between themselves Knowledge here refers to the process of in-depth un- and the cultural beliefs of their interlocutors. derstanding of important intercultural communicati- Numerous studies related to the field of pragma- on concepts that ”really make a difference”. […] Mind- tics, sociolinguistics or discourse analysis focused on fulness means attending to one’s internal assumpti- problematic communication. Researchers like Byram ons, cognitions, and emotions, and simultaneously or Van Ek, have developed conceptual frameworks attuning to the other’s assumptions, cognitions and based on conceptual thinking and communicative emotions. Mindful reflexivity requires us to tune in to competence in foreign language education. Byram our cultural and personal habitual assumptions in considers that discovery or interpretations are much viewing an interaction scene. […] Communication more important for intercultural speakers. He resu- skills refer to our operational abilities to interact ap- mes the concept of mindfulness explaining how it propriately, effectively and satisfactorily in a given si- functions in intercultural interaction in order to ease tuation. Many communication skills are useful in en- the communication process: ”The skill of interaction hancing transcultural communication competence. is above all, the ability to manage these constraints Four core communication skills are mindful observati- [of time and mutual perceptions and attitudes] in on, mindful listening, identity confirmation and colla- particular circumstances with specific interlocutors. borative dialogue.” [3] Considering the above-menti- The individual needs to draw upon their existing oned quotations, we notice that the author has put a knowledge, have attitudes which sustain sensitivity special emphasis on communication skills, knowled- to others with sometimes radically different origins ge and mindfulness, as they all entail openness and a and identities, and operate the skills of discovery and focused attention on the process. interpretation. In particular, the individual needs to The interest in what concerns intercultural interac- manage dysfunctions which arise in the course of in- tion has also drawn the attention to the field of appli- teraction, drawing upon knowledge and skills. They ed linguistics, even if to a lesser extent. Communica- may also be called upon not only to establish a relati- tive language teaching, which has been a powerful onship between their own social identities and those teaching approach, was so influenced by speech act of their interlocutor, but also to act as mediator be- theory that it lost any connection to the cultural area. tween people of different origins and identities. It is Anthropologists found that communicative compe- this function of establishing relationships, managing tence had come to be interpreted as appropriate lan- dysfunctions and mediating which distinguishes an guage use and not as a competence in the social and intercultural speaker and makes them different from cultural life of a nation. Considering this notion of ap- a native speaker.” [5] Intercultural speakers of diffe- propriateness, research has shown that there has rent origins negotiate their ways of interaction like been a tendency to take the native speaker as a mo- the agreements on meta-commentary, in order to ac- del for judging and analyzing it. However, some peo- commodate the nature of intercultural communicati- ple disagreed with this idea, claiming that by doing on. In his research in intercultural interaction, Byram so, by taking the native speaker as a model, it might identified several components. The first one would prove to be psychologically undesirable and impossi- be linguistic competence, describing it as the ability ble for the learner. Generally speaking, native spea- to apply the standard rules of a language to produce kers are not involved in this process of intercultural written and spoken language. Sociolinguistic com- interaction because they might lead to an inaccurate petence focuses on the ability to give meanings to representation of reality. But when they are involved, the language which are negotiated with the interlo- 131 cutor. The third component, discourse competence, nants of success of intercultural interaction. In their dwells upon the ability to discover and employ stra- view, the fundamental features are: tolerance for am- tegies necessary for the production of intercultural biguity, behavioral flexibility, goal orientation, socia- texts. Last but not least, we mention intercultural bility, empathy, polycentrism, meta-communicative competence, which in the researcher’s vision is divi- competence. However, these indicators are not ded into other five components: attitudes; knowled- enough for successful abroad assignments as task- ge; skills of interpreting and relating; skills of discove- company or culture-related elements trigger the ne- ring and interacting; critical cultural awareness. The cessity for additional requirements. ”The Patterns of basic characteristic of Byram’s model is the fact that it traits, role skills and capabilities global managers emphasizes the context of the teaching and learning need to be effective is similar to that of domestic ma- of foreign languages in schools. His objectives refer nagers. The bosses of global managers say emotional to broad educational goals and therefore, his model stability, skill in the roles of leader and decision ma- becomes unsuitable for non-school contexts. ker and the ability to cope with stress are key compo- The relationship between business, management nents to managerial effectiveness regardless of the studies and intercultural interaction was difficult to job’s global complexity. In addition, bosses look to establish as people coming from other environment conscientiousness, skill in the role of negotiator and than the American one, failed to adapt. Tung identifi- innovator, business knowledge, international busine- ed some of the causes. First there was the internatio- ss knowledge, cultural adaptability, and the ability to nal manager and his wife’s inability to adjust to the take the perspective of others as significant to the new situation and secondly, he underlined the effectiveness of global managers. […] it appears that manager’s personality, the lack of technical compe- the action roles (decision maker and negotiator) are tence or the lack of motivation. In a survey conduc- relatively more critical to the global manager than to ted by scientists Marx, Barham and Devine, the desi- the domestic manager. The learning capabilities rable characteristics formulated by German compa- were also significantly more critical to effectiveness nies with respect to personnel managers, are totally ratings for the global manager. […] neither early ex- opposed to the ones set forth by the Americans and posure to other languages and cultures, experience Japanese. While the Germans were more interested living in other countries, multilingualism at work, nor in social competence, new ways of thinking and cul- past experience working with heterogeneous wor- tural adaptation, the other two focused on strategic kgroups predicted effectiveness ratings in a global or awareness, adaptability ad sensitivity to other cultu- domestic context.” [6, 7]. There are many different ca- res. Trying to draw up the profile of the ideal interna- tegories relevant for describing the aspects of inter- tional manager, studies have shown that the domi- cultural interaction but the ones emerging are one nant criterion is effectiveness rather than appropria- again, mindfulness, appropriateness, communicati- teness. According to the management literature and on skills, knowledge, psychological adaptation and the business press, Schneider and Barsoux summari- the management of social relations. zed a list of features for managing differences ab- In conclusion, intercultural interaction is based on road: interpersonal and linguistic skills, motivation to the distinction between the behavioral, affective and work abroad, ability to cope with uncertainty, flexibi- cognitive components, distinction which is operatio- lity, patience, cultural empathy, sense of humour. nalized under the headings of attitudes, skills, Other researchers decided that the best solution for knowledge, values, beliefs, skills, expectations. It is a describing the best international manager is to ques- process of exchanging meaningful information acro- tion the candidates themselves. And after doing so, ss cultural boundaries so as to preserve mutual res- they reached the conclusion that their effectiveness pect. The idea of crossing such boundaries might is given by their ability to cope with stress and the prove to be threatening and frightening because of capability to adapt. The characteristics of a successful the misunderstandings that may occur. People expe- expatriate manager identified by linguists Kühlmann rience fear of giving offence due to the different and Stahl draw the attention to the suitability and to manner of encoding and decoding messages. Howe- the impressionistic approach. They criticize many ver, the phenomenon of globalization has reduced studies based on intercultural communication clai- cultural diversity, homogenizing the society. 132 ming that they do not explore the actual determi- Bibliography

1. Kim, Y. Y., Korzenny, F., Cross-Cultural Interpersonal Communi- cation (International and Intercultural Communication Annual, vol. 15, London, Sage, 1991, pp. 259. 2. Rodica Teodora Biriş, Die„Globalisierung” in der deutschen Handelssprache in: Studia Universitatis „Vasile Goldiş” Arad, seria Ştiinţe Economice, vol III, december, 20/2011, ISSN 1584-2339, pp. 603. 3. Ting-Toomey, S., Communicating across Culture, New York, The Guilford Press, 1999, pp. 28-35. 4. Kramsch, C., Language and Culture, Oxford, Oxford Universi- ty Press, 1998, pp. 27. 5. Byram, M., Teaching and Assessing Intercultural Communicati- ve Competence, Clevedon, Multilingual Matters, 1997, pp. 38. 6. Leslie, J. B., Dalton, M., Ernst, C., Deal, J., Managerial Effective- ness in a Global Context: A Working Model of Predictors, Gre- ensboro, NC: Centre for Creative Leadership, 2002, pp. 63. 7. Spencer-Oatey Helen, Franklin Peter. Intercultural interaction. A multidisciplinary approach to intercultural communication. Palgrave Macmillan: England. 2009. pp. 73.

Summary

Communication in an intercultural society -language barriers and cultural diversity

In order to set forth some ways of handling cultural complexity, the present paper takes a multidisciplinary approach to exploring cross-cultural communication and the frameworks used for describing it. It is focused on the conceptualization of intercultural interaction competence and its manifestation in the field of applied linguistics, management studies, psychology or communication studies. Intercultural interaction refers to communication between members of different social groups emphasizing the similarities and differences in terms of language use and the dynamic nature of behaviour. The paper demonstrates how applied linguistics, discourse analysis or other fields of study can provide intercultural interaction with helpful insights that are frequently overlooked. Key words: intercultural, communication, interaction, linguistics, social groups.

133 Iveta Kontríková

Die deutsche Minderheit der Oberzipser Region in der Slowakei damals und heute

[email protected]

Einleitung

Die Slowakei ist ein multinationales Land mit slo- wakischer Majorität (4 352 775 Einwohner) und mehreren nationalen Minderheiten. Die größte ist die ungarische Minderheit (458 467), gefolgt von den Ethnie der Roma (105 738), Tschechen (30 367), Ru- thenen (33 482), Ukrainer, (7 430), Deutschen (4 690) und weiteren, deren Anzahl aber nicht höher als 0,1 Prozent ist (Statistisches Amt der SR, 2011). Zur deutschen Minderheit melden sich zwar heute nur weni- Abb. 1Karte der Slowakei mit der Zips. ge Mitglieder, ihre Spuren auf dem Gebiet der heutigen Slowakei gibt es jedoch seit dem Mittelalter. In thenen und Ukrainer, im südlichen Teil Ungarn, weiter meinem Artikel beschäftige ich mich mit der Geschi- lebt hier eine kleine deutsche Minderheit und Roma. chte der deutschen Minderheit, vor allem in der Oberzips, und mit ihrem heutigen Stand. Die Zipser Bevölkerung in der Vergangenheit

Die Zips Im Mittelalter war die Region Zips multinational, multikulturell, multilingual und auch pluriligual (vgl. Die Zips ist die Benennung einer slowakischen Re- Kontríková, 2012), was aber nicht zu Problemen oder gion, die ursprünglich (in Österreich-Ungarn) ein der Konflikten führte, sondern umgekehrt: Die einzelnen Komitate war. Die historische Benennung Zips gilt he- Kulturen und Subkulturen lebten in mehr oder weniger ute nur als Begriff der historischen Gliederung der slo- ausgeprägter Toleranz und Akzeptanz miteinander. wakischen Regionen, im Rahmen der heutigen regio- Diese guten Beziehungen waren keine Ausnahme, und nalen Gliederung der Slowakei gehört die Zips zu zwei alle Komitate des Ungarischen Reiches, zu denen auch höheren territorialen Einheiten – zu Prešov und Košice. die Zips gehörte, waren mehr oder weniger tolerant in Die Oberzips grenzt im Norden an Polen, liegt in Bezug auf das interkulturelle Millieu (vgl. Biris, 2007, S. 3). den nordslowakischen Gebirgen und die Siedlungen der Menschen befinden sich meistens entlang des Die Deutschen im Gebiet der Zips Flusses Poprad (Popper). Die Unterzips liegt im südöst- lichen Teil der Slowakei, nicht weit von der ungaris- Nach unterschiedlichen Quellen kamen die ersten chen Grenze, am Fluss Hnilec (Göllnitz). Die Mehrheit Deutschen im 11. und 12. Jahrhundert in die Zips (Kon- der Einwohner bilden die Slowaken, im Norden lebt tríková, Biris, 2008, S. 92). Es waren vorwiegend Sachsen, die goralische Minderheit (Goralen aus dem slowakis- die sich in der Nähe der slawischen/slowakischen Sie- chen Horal bzw. polnischen Goral, d.h. Mensch aus dlungen ansiedelten. Die Siedlungen fungierten rechtli- den Bergen, slowakisch hora, polnisch góra, Berg- ch unterschiedlich. Slowakische auf Grund des Gewoh- bewohner, Hochländer, sprechen eine slowakisch-pol- nheitsrechts, Deutsche auf Grund des „importierten” 134 nische, d.h. goralische Mundart), im östlichen Teil Ru- Magdeburger Rechts, das sich allmählich in Bezug auf Zipser Bedingungen zum Zipser Recht entwickelte. Aus chten, dass auch die Propria – Orstnamen, Vor- und Fa- dieser Zeit gibt es Belege, dass die deutschen Ortschaf- miliennamen der Deutschen ungarisiert, sogar kalkiert ten, die in der Nähe der slowakischen gegründet wur- wurden, z.B. in Neuwalddorf, dem Oberzipser Dorf den, die gleichen Namen erhielten, aber mit dem Attri- Nová Lesná, fungierten die slowakische, deutsche, but „Sasa” (d.h. sächsisch), das die sächsischen Ansiedler aber nach dem Ausgleich auch die ungarische Benen- bezeichnete, auch wen nicht alle Ansiedler nur aus Sa- nung des Dorfes – Alsóerdöfalva und Újfalva als wor- chsen kamen, versehen wurde. Sachsen waren jedoch twörtliche Übersetzungen der deutschen und slowa- zu Beginn der Ansiedelung die häufigsten „Gäste”. So kischen Benennungen. Das gleiche kann man in Ka- gründeten beispielsweise in der nahen Nachbarschaft lkübersetzungen von Personennamen, entweder nur des kleinen mittelalterlichen slowakischen Dorfes Po- Familiennamen, oder sowohl der Vor- als auch der Fa- prad deutsche Siedler das Dorf Poprad-Sasa. Die slowa- miliennamen beobachten: Martin Spitzkopf → Márton kischen und deutschen Siedlungen sind nach einiger Spitzkopf, Kamil Spitzkopf → Kabos Hegyfoki, Johann Zeit verschmolzen und die Slowaken übernahmen das Hunsdorfer → János Hunfalvy. Auf diese Art und Weise, Recht der Deutschen Ansiedler. Nach der Verschmelzu- da sich die Deutschen zu Ungarn gemeldet haben, ng der Dörfer Poprad und Poprad-Sasa bekam die Ort- wurden sie in den Matrikeln und anderen Dokumenten schaft die neue Benennung Villa Theutonicum (lat.), d.h. dann als Ungarn geführt, sank die Anzahl der deut- Deutschendorf, und bis in die vierziger Jahre des 20. Ja- schen Bevölkerung (Kontríková, 2009, S. 142). hrhunderts lebten dort die Deutschen als Majorität. Die folgende Tabelle gibt eine Übersicht über die Warum kamen eigentlich die Sachsen und andere Zipser Minderheiten zwischen den Jahren 1869-1910. deutsche Völker in die Zips und nach Ungarn? Das zie- mlich große Komitat Zips war nur relativ dünn besiede- Tabelle 1 Anzahl der deutschen Bevölkerung in der Zips in lt. Die ungarischen Herrscher wollten diese Region ei- den Jahren 1869–1910 (Nemény, 1932). nerseits wirtschaftlich weiterentwickeln, andererseits Jahr Anzahl der Deutschen in der Zips brauchten sie in Kriegszeiten Soldaten, um das Land vor 1869 61 361 nicht seltenen fremden Angriffen zu verteidigen. Dieser 1880 50 156 Faktor zeigte sich als dringend im Jahr 1241, als die Mon- 1890 44 956 golen (Tataren) ins Ungarische Reich einzogen und vor 1890 42 885 allem den südlichen und östlichen Teil verwüsteten. Der 1910 38 454 damalige König Béla IV. (ähnlich wie sein Vater Andreas II.) rief Ansiedler aus westlichen Ländern, die das Reich Nach dem Jahr 1910 begann dank der Minderhei- besiedeln und kultivieren sollten, nach Ungarn. Sie be- tenpolitik und später in Bezug auf die politische Situa- kamen bestimmte Privilegien, Acker, Rechte, Status. Es tion in Deutschland die Anzahl der deutschen Be- kamen nicht nur Bauern, sondern vor allem Handwer- völkerung in der Zips zu steigen. Im Jahr 1938 lebten ker und Bergleute, die das Land vor allem wirtschaftlich hier nach Schätzungen 48 000 bis 52 000 Deutsche. entwickeln konnten. Da hier die Bedingungen gut wa- Die Städte waren meistens gemischt, was die Nationa- ren – fruchtbarer Boden, reiche Bodenschätze, gute Be- lität der Bevölkerung betrifft, wobei in mehreren Ort- ziehungen zu den herrschenden Schichten und auch schaften die Deutschen die Mehrheit der Bevölkerung zur ursprünglichen slowakischen Bevölkerung -, blie- bildeten, in den Dörfern war die Situation anders. Dre- ben sie hier und es kamen sogar weitere Ansiedler auch ißig Dörfer der Zips konnte man fast als rein deutsche aus anderen Teilen der deutschen Länder. In einigen bezeichnen, in weiteren zwanzig lebten 50-70 Prozent Städten und Dörfern wurde die deutsche Minderheit Deutsche. In 17 Ortschaften lebten die Deutschen als sogar zur Majorität. Minderheit und bildeten dort 20-38 Prozent der ge- Eine Wende in der steigenden Tendenz der deut- samten Bevölkerung (Nemény, 1932,S. 17). schen Bevölkerung in der Zips brachte viel später die Tabelle 2 Nationalitäten in der Oberzips laut der Volkzählung Ungarisierung nach dem Ausgleich Österreich-Ungar- von 1930. ns im Jahre 1869. Nach diesem Jahr wurde nicht nur die slowakische Bevölkerung (und auch andere Nationen Nationalität Anzahl außerhalb des slowakischen Gebietes) des Reiches un- Slowaken 19 438 garisiert, sondern auch die Minoritäten. In die Schulen Deutsche 12 118 (auch in den deutschen Schulen) wurde Ungarisch Un- Ungarn 5 437 terrichtssprache, in den Ämtern durfte man auch nur Juden 3 527 noch Ungarisch benutzen. Praktisch kann man beoba- 135 Kultur der Deutschen doch in neuen Gebieten weiterentwickelten. Als Oberbegriff für diese Mundarten benutzt man die Die deutsche Minderheit brachte Elemente der Benennung Zipserdeutsch. deutschen Kultur in die Zips. Lange Jahrhunderte bli- Das Zipserdeutsche war ursprünglich die gespro- eben hier verschiedene Traditionen und Gewohnhei- chene Sprache der herrschenden Schicht, wurde ten erhalten. Für jede Ortschaft waren noch am An- auch von anderen Wohlhabenden und Gebildeten fang des 20. Jahrhunderts die Trachten typisch. Die verstanden oder benutzt. Zugleich war Deutsch die Trachten trugen zipserdeutsche Frauen und auch Schriftsprache, auch der Bauern und der Mittelschi- Männer. Die Oberzipser Trachten der Frauen bestan- cht. Das gesprochene Zipserdeutsch, der Zipser Dia- den aus halblangen dunklen Röcken mit roten oder lekt, ist eine schlesisch-rheinisch gefärbte Umgangs- rosafarbenen Blümchen und grünen Blättern be- sprache (Outzäpsersch, d.h. Altzipserisch). (Zipserde- druckt, weißen Leinenblusen und dunklen Leibchen. utsch, Wikipedia.de). Auf dem Kopf trugen die Mädchen Kopftücher, ver- Die deutsche Minderheit nach dem zweiten Wel- heiratete Frauen Hauben. Männer trugen Leinhem- tkrieg den, Pelzwesten, Seidenhalstücher und dunkelblaue Nach dem zweiten Weltkrieg verlor die deutsche Tuchhosen (Horváthová, 2012, S. 103). In einzelnen Minderheit in der damaligen Tschechoslowakei ihren Ortschaften unterschieden sich die deutschen Trach- bisherigen Status. Laut der sgn. Beneš-Dekrete wur- ten meist nur in Details. den bis 1947 insgesamt etwa 2,9 Millionen Personen Zu den deutschen Sitten, die die „Sachsen” aus in der damaligen Tschechoslowakei aufgrund ihrer ihrer Heimat mitbrachten, gehörte z.B. das Führen des Zugehörigkeit zur deutschen Bevölkerung pauschal Strohbären. Zum Aschermittwoch wurde in den zip- zu Staatsfeinden erklärt und ausgebürgert – wobei serdeutschen Dörfern der sgn. Strohbär geführt. Die- die Zahlen je nach Quelle und Sichtweise schwanken. ser Brauch, der mit den deutschen Einsiedlern im Mit- Ungefähr 220.000 Deutsche blieben nach dem Ende telalter kam, wurde in den zipserdeutschen Dörfern der Vertreibung im Lande, unter anderem Antifas- bis zur Vertreibung der Deutschen aus der Tschecho- chisten, Deutsche in Mischehen mit Slowaken oder slowakei nach 1945 gepflegt. Heute kann man ihn nur Tschechen und produktionswichtige Arbeitskräfte. noch in ein paar Dörfern finden (Olejník, 1976, S. 102). Die Enteignungen wurden mit den Dekreten (nach- Der Strohbär ist in Deutschland eine Figur der Schwä- träglich) gerechtfertigt, aus deren Wortlaut sich bisch-Alemannischen Fastnacht. Er war in allen lan- kaum auf eine geplante massenweise und systema- dwirtschaftlich geprägten Dörfern, in welchen Fastna- tische Abschiebung schließen ließ; es gab weder ein cht gefeiert wurde, verbreitet. Seine Strohhülle konnte ausdrückliches „Vertreibungsdekret” noch ein „Ver- aus allen geernteten Stroharten bestehen. Dazu treibungsgesetz” (Beneš-Dekrete, wikipedia.org) gehören z.B. langhalmiges Weizen-, Roggen- oder Ha- In der Oberzips blieben nach dem Jahr 1947 hal- ferstroh oder das Stroh der Futtererbse (Strohman, Wi- bleere oder leere Dörfer, die von der slowakischen kipedia.de). In der Oberzips war der Strohbär oft ein Bevölkerung in kurzer Zeit besiedelt wurden. Mit der junger Mann in großer Unterwäsche angezogen, die Abschiebung der Deutschen verschwanden auch die mit Futtererbsen vollgestopft war, deshalb wurde er alten deutschen Dialekte, ihre Kultur, und es blieben Schotenbär genannt. In einigen Dörfern war der Scho- nur die Spuren ihrer siebenhundert Jahre langen tenbär mit Fell bekleidet. Die Figur personifizierte die Geschichte. Vertreibung des Winters. Mit der Vertreibung wurde also aus der damals Deutsch und deutsche Mundarten starken deutschen Mehrheitsbevölkerung in einigen Die Zipserdeutschen sprachen zu Hause Mundart. Ortschaften plötzlich eine Minderheit. In der Folge Die deutschen Mundarten waren von Region zu Re- ging der Gebrauch des Zipserdeutschen drastisch gion, manchmal von Dorf zu Dorf unterschiedlich. zurück, und die Sprecher verlernten die Unterschiede Die Ansiedler brachten ihre Sprache aus ihrem Hei- zwischen der deutschen Standardsprache und ihrer matland mit und ihre Mundarten wurden mittels Mundart, so dass sie, sofern sie diese überhaupt nut- Kontakte - vor allem mit Slowakischem - um slowa- zen, Anteile des Zipser Dialekts in die deutsche Ver- kische Elemente bereichert. Es entstanden interes- kehrssprache einbringen, auch in ihrer geschriebe- sante Formen der Dialekte, die ihren Ursprung in denen Form (Deutscher Dialekt). utschen mittelalterlichen Mundarten hatten, sich je- 136 Outzäpsersch benutzt man heute noch im letzten 4. Horváthová, Margaréta.2002. Nemci na Slovensku. Kom8r- deutschsprachigen Dorf der Slowakei in Chmeľnica no-Dunajská Streda: Fórum inštitút pre výskum menšín, 2002, S. 103. ISBN 80-8062-152-7. (deutsch Hopgarten). Den Dialekt sprechen noch 5. Jeřábek, Richard. 1968. Masopustní maska „pohřebenáře” über 600 Menschen von insgesamt ca. 900 Einwoh- v mezinárodním kontextu. In: Národopisné aktuality. 1968/2, nern. Auch viele Kinder reden mit den Eltern und S. 89-95. In: http://na.nulk.cz/1968/2/Nr.html, 1968/8. Großeltern noch Outzäpsersch, untereinander jedo- 6. Kontríková, Iveta, BIRIS, Teodora Rodica. 2008 Multikultúrne vplyvy v európskych regiónoch Spiš a Arad so zameraním na ch meistens Slowakisch. Um die deutsche Sprache nemecké jazykové vplyvy. In: Kášová, M. (ed.): Germanistische bei den Kindern und Jugendlichen am Leben zu er- Studien zur Sprache, Literatur und Didaktik, Prešov : Filozo- halten, wird in der dortigen Schule u.a. sieben Wo- fická fakulta PU, 2008, S. 90-100. ISBN 978-80-8068-815-8. chenstunden Deutsch unterrichtet (Wikipedia). 7. Kontríková, Iveta. 2009. Zmeny v postavení nemeckej menšiny na Slovensku za posledných 150 rokov. In: Germa- Die deutsche Minderheit nach dem Jahr 1989 nistische Studien zur Sprache. Literatur und Didaktik II. Im Jahr 1990 wurde in der Slowakei der Karpaten- Prešov: Filozofická fakulta Prešovskej univerzity, 2009, S. deutschenverein gegründet. Das Ziel des Vereins ist 138-154. ISBN 978-80-555-0002-7. die Erneuerung der Karpatendeutschenminderheit 8. Kontríková, Iveta. 2012. Die Wege der Slowakei zum Plurilin- guismus. In: Studii de şiintă şi cultură. Arad: „Vasile Goldis” in der Slowakei, Förderung auf dem Gebiet der Kul- University Press, Jg. VIII, 2012, 9 S. ISSN 1841-1401 tur, Gesellschaft, Wirtschaft, auf dem sozialen Gebiet 9. Nemény, Wilhelm. 1932. Führer durch die Zips. Kesmark : und auf dem Gebiet des Glaubens. Speziell widmet Paul Sauter, 1932, 128 S. sich der Verein der Förderung der Aktivitäten der Ju- 10. Obyvateľstvo SR podľa národnosti – sčítanie 2011. In: http:// portal.statistics.sk/files/ tab.11.pdf. gend, der Revitalisierung der deutschen Sprache, der 11. Olejník, Ján. 1976. Regionálne zvláštnosti vo výročných Herausgabe der deutschen Belletrie und Fachlitera- obyčajoch na Spiši v súčasnosti. In: Národopisné aktuality. tur. Monatlich erscheint das Karpatenblatt, eine Zeit- Roč. XIII., 1976/2, s 102. In: http://na.nulk.cz/1976/2/Nr.html ung in deutscher Sprache. Die Zentrale des Vereins 12. Strohbär. In: http://de.wikipedia.org/wiki/Strohb%C3%A4r. 13. Šolc, Jozef. 1939-1940. Dialektické členenie spišských nárečí. befindet sich in Košice (Kaschau), die Oberzipser De- In: Linguistica Slovaca, 1-2, 1939-40, S. 191-207. utschen haben ihr Zentrum in der Stadt Kežmarok 14. Zipserdeutsch. In: http://de.wikipedia.org/wiki/Zipserdeutsch. (Käsmark), Unterzipser in Mníšek nad Hnilcom (Einsi- edel an der Göllnitz). Summary

Zusammenfassung und Ausblick German minority in the Slovak region of Upper Spis in the past and at present Die Zusammensetzung der Bevölkerung in Bezug auf ihre Nationalität hat sich in der Slowakei im 20. Jahr- German minority in the Slovak region of Upper hundert geändert. In der Zips betraf das vor allem die Spis in the past and at present deutsche Bevölkerung, die in einigen Städten und Dör- The article deals with the idea of multiculturalism in fern bis 1945 seit etwa 700 Jahren nicht selten als Majo- the area of Upper Spis in the past considering the Ger- rität lebte. In der Zeit des Sozialismus war die deutsche man minority which started to populate the Spis regi- Minderheit in der gesamten Slowakei unerwünscht on in the 11th – 12th centuries already. The newcoming und in einigen Jahren haben sich keine Bewohner offi- culture brought their own language from their mo- ziell zu dieser Minderheit bekannt. Bessere Situation therland in German countries. In the course of the cen- entstand nach dem Jahr 1989, seit dem sich diese Min- turies the language went through numerous changes derheit auf allen Gebieten gut entwickeln kann. which led to the appearance of specific dialects. People also came to the new territory with their original cultu- Bibliografie re which was permanently developed. In a close cooperation with the Slovak majority as well as with other 1. Beneš-Dekrete. In: http://de.wikipedia.org/wiki/Bene%C5%A1- nationalities inhabiting the area the Germans signifi- Dekrete. cantly contributed to the economic development of 2. Biris, Teodora Rodica. 2007 Vývoj menšín v Rumunsku. In: the Spis region. Nowadays, as a result of out-migration Etap, Zborník z medzinárodnej vedeckej konferencie. Ban- of the Germans after the World War II the number of ská Bystrica : Ekonomická fakulta UMB, 2007, 6 S. ISBN 978- 80-8083-406-7. the German minority members is relatively low. 3. Deutscher_Dialekt. In: http://www.robawi.de/wik/themen Key words: German minority, the Spis region, cul- reihe.p?c=Deutscher_Dialekt. ture, German dialects 137 ARTE VIZUALE

138 Marin Mohan

Este născut în anul 1988 la Panciova, originar din Sân Mihai. Liceul economic la Alibunar, studii generale şi master la Facultatea de Arte şi Design din Timişoara, secţia foto-video. Expoziţie de grup la Muzeul Banatului, galeria Therezia, 2012 lucrări în acest număr: pag. 3, 37, 42, 55, 100, 109, 138, 140, 144, 159

Marina Gătăianţu

Este născută la Novi Sad,19 mai 1989. A absolvit Liceul tehnic „Jovan Vukanović”, secţia confecţii. Este stu- dentă anul III la şcoala superioară de studii de specialitate, secţia design grafic. Expoziţii colective Centrul Cultural al oraşului Novi Sad, 2011 Teatrul Naţional Sârb Novi Sad, 2012; lucrări în acest număr: pag. 48, 139

139 POEZIE

140 Ottó Tolnai

Mumele XII stând faţă-n faţă cu să zicem vestitul taur al lui paulus potter Mă plictisesc. Vă rog trenciul. căruia fromentin în cartea sa meşterii de odinioară Înainte de a face ceva însă i-a dedicat un capitol scurt dar frapant gândiţi-vă la grădina de trandafiri, ar trebui pe bune din nou pictate vacile sau numai la o creagă, sau astea deoarece motivul ca atare abia acum măcar la o floare de trandafir, domnilor. se apropie de epuizarea sa firească Pilinszky, Stavroghin îşi ia rămas-bun pentru că nu ne putem închipui că un motiv este epuizat când noi ne săturăm de el Autobuzul de budapesta opreşte pentru o clipă pentru că aşa cum epocile şcolile şi modele în pictură şi aici la palici au un timp al lor interior şi ritmul lor să ia elevii care fac naveta la segedin sau peşta aşa şi motivele au timpul natural al duratei de altfel în ultimii ani precupeţele limbute şi plicti- mărul de exemplu (ultimul măr ca o moarte divină coase a fost pictat de giacometti) muntele (ultimul munte a au avansat la statutul de bişniţărese fost pictat de handke şoferul de-al cărui gât atârnă lănţişoare groase de aur în cartea sa despre sainte-victoire) sau taurul (ultimul de fiecare dată lasă cutia de bere vameşului iugoslav taur înainte de epidemia la peşta am luat un taxiu pentru aeroport vacilor nebune a fost pictat de meniusz toth) taximetristul îmi zice că nu se mai prezintă la alegeri am privit deci reţeau solidă de canale data trecută a votat cu fides acum şi-ar da votul şi atunci cineva a arătat spre stânga: socialiştilor HAGA dar nu mai votează s-a săturat de toate şi făcând o legătură cu temele din pictură la care mă de la ferihegy am zburat cu KLM-ul până la amster- gândeam am oftat dam doamne ce bine ar fi să merg din nou la HAGA cei doi colegi de breaslă (kukorelli şi kemény) să privesc iarăşi pe vermeeri aceia probabil că au alt zbor mi-a trecut prin minte toată viaţa mea am vizitat pinacotecile, dar dacă ar când la amsterdam la ieşire o blondă şi apoi trebui să altele au început să agite o pancardă pe care scria aleg una aş opta numai pentru POETRY mauritshuis de la haga şi pe neaşteptate apăru ca din pământ şi kemény şi nu numai pentru de acolo ai o panoramă super- ne-au luat în maşină şi am plecat la rotterdam bă spre delft, priveam peisajele cu mori de vânt vechi şi noi deşi tocmai din această cauză am mers acolo (mai peste tot vaci frumoase care acum bine zis din cauza lui proust în epoca apocaliptică a vacilor nebune şi a personajului său care în timp ce privea detaille- ar trebui poate să fie din nou pictate ul unei picturi ar fi foarte captivant să vezi acum pe bietul pictor i se făcuse rău şi a murit fără să ajungă a atinge acolo afară în faţă cu sărmanele vaci cunoaşterea absolută: şi oi „Ultimele mele cărţi sunt prea reci, ar trebui să care câtu-i ziua de mâine pot fi ucise şi arse pun culoarea în mai multe straturi, ar trebuit să aduc să vezi deci pe pictor la perfecţiune 141 fiecare propoziţie de înregistrare a unor astfel de schimbări) taurul aşa cum e bucata asta de cărămidă gălbuie.” lui potter (cel tânăr) ci din cauza portretului fetei cu cercel de perlă a devenit unul dintre cele mai preţioase obiecte pentru că nicio altă pictură nu m-a vrăjit atât de mult ale olandei deşi nici nu ştiam că se află acolo bucuria sa de viaţa aproape de neînţeles uite că face nici n-am fost pregătit pentru ea ca nu numai să fie conştient de coaiele lui grele întâlnirea cu ea a fost prea neaşteptată de capul frumos, deşi ştiam numai în baza reproducerilor n-am mai ci şi de împrejurările că tocmai cu el se relansează fost în stare şi începe să cucerească să evoc pe măsură efectul acelei picturi de format mic din nou un motiv 56,5x40 centimetri un motiv care era pe cale de stingere între timp am fost preocupat de dantelăreasa de la pentru că încă nu suntem conştienţi până-n aceas- luvru tă clipă (doamne cum se prăvălesc firele alea ca o niagară) că atunci când o specie de animale, de femeia ce-şi numără perlele de la washington precum dinozaurii, începe să nu mai existe, (pe ascuns îi mângâiam stomacul uşor umflat) iar noi din nou să nu avem habar cum şi de ce de bucăţelele de mălai auriu ale lăptăresei am pornit deci la rotterdam cât şi de străduţele din delft şi de rijkmuseum în timpul festivalului (PIR) n-am urmărit iar de fetişcana aia cu turban albastru aproape deloc evenimentele din ţară (iugoslavia) că am uitat de tot în ultimii 30 de ani în ziare am căutat doar reacţii pe marginea festiva- dar acum trecând pe lângă HAGA lului pe neaşteptate am simţit din nou acea singulară cum şamanii şi reperii de culoare atracţie ne-au ras pe noi maghiarii de pe scena festivalului, acel magnetism albastru al micii picturi iar cu poeţii din fosta iugoslavie şi mi-am amintit atunci şi de capitolul scurt al lui am discutat cu totul despre alte lucruri fromentin cu zajc de exemplu am vorbit despre moartea mis- despre taurul lui potter teriosului pictor sloven tisnikar el spune (aceste rânduri de fapt le-am descoperit (l-a lovit o maşină şi l-a aruncat sub roţile alteia, după vizita apoi într-un canal la mauritshuis când scriind despre un animalist canalurile i-au fost prima meserie de-al nostru şi lui nu i-a fost dat ca figura lui alungită mai precis despre pictorul de vaci să fie întinsă pe masa de beton de la morgă şi să fie husveth lajos am răsfoit din nou maeştrii de odinioară): aşa cum se cuvine scăldat „Alături de Lecţia de anatomie şi Rondul de noapte, i-am spus lui zajc că în biblioteca Taurus al lui Paulus Potter se numără printre cele mai fiecărul intelectual iugomaghiar cunocute opere ale picturii flamande. În bună parte Mu- se află voluminosul volum verde al lui tisnikar) zeul din Haga îşi datorează faima chiar şi acestei picturi decanul poeziei sârbe pavlovici care întotdeauna stârneşte interesul.” cea mai mare parte din an o petrece în germania ştim că în meşterii de odinioară nici într-un rând la soţia sa nemţoaică şi la copiii săi (mă preocupă n-au pomenit ideea a două patrii) numele sfânt al lui vermeer a fost emoţionant să discut din nou cu el iar vizitatorul de azi aprope că nu acordă nicio să văd cum poezia sa ulisse pe insula circei publi- atenţie sărmanului taur cată în catalogul al lui paulus potter (de fapt aici e vorba de un taur festivalului a devenit un mare poem tânăr) (într-un suflu am tradus-o pentru mine) numai dacă din cauza epidemiei vacilor nebune în 1971 tocmai el a condus delegaţia de poeţi iu- s-a găsit din nou în centrul atenţiei goslavi iar dacă nu e cu bănat (criticul de artă nu posedă la festivalul de poezie la balatonfüred un instrument după care festival mie mi-a fost doi ani interzisă 142 intrarea în ungaria pe veşovici l-am făcut să-mi povestească despre (în acele zile şi la rotterdam, dar şi la amsterdam am sarajevo studiat aparte şi abia după ce un prieten de la peşta şi am pipăit cărămida aceea olandeză deja pomenitul istvan ertl specialist în esperanto foarte mică aproape pe jumătate de cum e a noastră într-o dimineaţă şi culoarea ei oker trece-n culoarea întunecată a căr- (am avut liber în ziua respectivă) nii) ne-a dus în excursie la amsterdam şi când am tre- aici pâlpâie cel mai frumos detaille al lumii cut din nou (e vorba de fapt de tabula de aur a alchimiştilor pe lângă HAGA pentru că lui vermeer i-a reuşit ce alchimiştilor nu HAGA am spus toţi deodată la unison cei din maşină le-a ieşit niciodată credeam că poate e deja aici şi ceea ce se vede acolo între acoperişurile albastre că e poate deja aici şi eu nu ştiam ale turlelor că-mi scapă un eveniment important deasupra zidurilor cenuşii şi navelor tulburi poate că deja este aici fostul meu preşedinte (M) este adevărata tablă de aur) am ştiut că aici există o închisoare abia ce am ajuns acasă asemănătoare cu castelul lui hamlet undeva în au deschis uşa celulei lui M şi i-au spus partea opusă „Pregătiţi-vă, plecaţi...” în partea de nord a oraşului Iar fostul meu preşedinte a întrebat: la mare „Unde plec?” nu e exclus că m-am şi plimbat odinioară pe-acolo „La Haga.” i-au răspuns pentru că datorită lui fromentin aici mă simt ca şi din uşa celulei i-au citit actul de acuzare acasă a urmat urmat o vânzolelaă de câteva minute apoi dar totuşi cu multe emoţii am vizitat şi examinat a deveni cooperativ viaţa a fumat o ţigară grădinii florilor a ieşit din celulă şi a urcat în elicopterul un cartier liniştit de la marginea oraşului cu care a fost transportat la baza americană de la şi la întoarcere am continuat să examinez cu luare tuzla aminte „Unde mi-e trenciul?” a întrebat sperând că îl voi simţi prin apropiere şi nu la mult timp după aceea a urmat prima foto- că-i voi adulmeca mirosul (putoarea) grafie de la haga dar niciun miros în afara aromelor florilor superbe în curtea vechii închisori (se aseamănă cu castelul apoi au urmat iarăşi zilele de festival lui hamlet) am recitat din nou MUMELE şi PUTOAREA DIVINĂ trece prin faţa unui zid de un roşu ţipător A LIPICIULUI puţin cam obosit (n-aş spune că a fost frânt de iar la sfârşit AIDOMA UNUI PORTAR oboseală un poem în care glenn gould s-a putu uşor recunoaşte gâtul lui caracteristic de bâţâindu-se într-o cameră goală dintr-o dată ob- taur) servă figura lui între doi gardieni într-un ungher cum putrezeşte însuşi dumnezeu în faţa unui zid de un roşu ţipător care deodată apoi am revenit la pictură probabil sub lumina numeroaselor reflectoare (cartoforii lui cezanne un tablou mare a început să lucească în portocaliu aidoma de balthus şi un mondrian de format mic şi alb) acelui detaille minunat al lui vermeer după teminarea festivalului cu trenul la aeroport apoi au arătat şi camera lui (Schiphol) în care îl aştepta peria pentru veceu iar din tren am avut ocazia să văd mai bine HAGA au arătat şi etajera pentru cărţi şi parcă apăruse şi zidul acela portocaliu şi în timp ce priveam etajera goală asemănător cu meterezele din tabloul lui vermeer îmi trecu prin minte cu deschidere la delft dacă aş putea să sugerez fostului preşedinte şi mi s-a părut că-n acea lumină portocalie o listă de cărţi pentru lectură i-aş fi sugerat pâlpâie zidurile închisorii scheveningen înainte de toate cartea lui fromentin bineînţeles 143 având în vedere scurtul capitol al lui fromentin dar pe douăzeci şi unu a lunii domnul chanady despre taurul lui potter inspectorul principal al pieţelor din subotica şi alte cărţi despre pictura flamadă aşa şi-a început raportul său la radio subotiţa cum e de exeplu cărţulia lui hippolyte taine azi-dimineaţă la haga s-a îmbunătăţit oferta de piaţă din care ar putea multe învăţa roşiile la piaţa din subotiţa sunt treizeci despre nuanţa flamandă ca atare cartofii cincisprezece, iar fasolea verde douăzeci de despre epocile tulburi care pe neaşteptate dinari pot răbufni în flăcări dar eu citeam în continuare din fromentin fostului de pe urma unei singure raze de lumină meu preşedinte: aidoma zidului casei aceleia care l-a obsedat atât de mult pe proust Haga e, fără doar şi poate, unul dintre oraşele cele i-aş recomanda neapărat şi pe sechestrata din acea mai puţin olandeze din toată Olanda, unul dintre cele casă mai originale din Europa... Întâlneşti aici o aristocraţie cu atât mai mult cu cât traducătorul în sârbă al lui de baştină care se strămută, o aristocraţie străină ce se proust simte ca la ea acasă, uriaşe averi agonisite în depărtate (există şi o traducere în croată a lui proust colonii asiatice şi statornicite aici într-o viaţă foarte îm- şi s-ar putea compara nuanţele) belşugată... Înspre acest oraş i-aş îndemna pe cei scâr- a tradus cele opt volume în închisoare biţi de uriciunea, mediocritatea, zarva sau luxul deşert unde a nimerit acolo în urma unui accident de circu- al marilor oraşe, dar nu al oraşelor în general. Cât des- laţie pre mine, dacă ar fi să-mi aleg un loc de muncă, un loc deşi toată viaţa lui n-a condus decât deuxseval-ul de vilegiatură, sau aş dori să mă simt bine, să respir o acela atmosferă delicată, să văd lucruri frumoase, să visez al- (e vorba de prietenul lui ruja-rebeca ugrinov de la tele şi mai frumoase, dacă m-ar încerca mai ales unele care ştiu amănutele astea) griji, necazuri, neînţelegeri cu mine însumi şi aş avea ne- la un moment dat am observat surprins că am înce- voie de linişte ca să le vin de hac şi mult farmec în preaj- put să mă complac mă ca să mi le alin, aş face precum Europa după furtuni- în rolul de consilier al preşedintelui le sale: aici mi-aş stabili parlamentul...”(Traducere din deşi el singur nu şi-a dorit niciun avocat franceză de Modest Morariu, 1969).* (fie vorba soţia sa deja a început să-şi caute o casă la haga) Traducere din limba maghiară în sârbă de Arpad Vicko deci m-am surprins cum îi citesc cu voce tare din fro- Traducere din limba sârbă şi note de Simeon LĂZĂREANU metin *Traducerea fragmentului despre Haga şi Scheveningen bineînţeles că la acele alineate este reprodusă din Eugene Fromentin, Maeştri de odinioa- după capitolul despre taurul lui potter în care descrie ră, Traducere, prefaţă şi note de Modest Morariu, Editura haga Meridiane, Bucureşti, 1969. (am coborât vocea când am dat peste cuvintele lan- ţuri şi temniţă) dar ceea ce mi se pare cu totul neobişnuit este faptul că din întâmplare cunosc bine traducerea în sârbeşte a lui fromentin care a fost editată chiar la novi sad pe la începutul anilor cincizeci în redactarea unui preţuit şi vechi prieten al meu (care tocmai zilele trecute murise şi care are şi o carte despre breugel în care răposatul meu prieten vorbeşte aproape cu dispreţ despre charles tolnay) tocmai din această cauză ştiu bine în ce părţi traducerea 144 este foarte bună şi în care este superficială R E F L E C T O R CĂRŢI/REVISTE 145 Luiza Caraivan

Cui îi e frică de filosofi?

[email protected]

Apărută în seria de autor „Marta Petreu”, cartea Filo- este mesajul lui Costăchel: «A doua oară atacat palme sofia lui Caragiale este reeditarea volumului apărut în picioare piaţa endependenţi acelaş bandit director anul 2003, când, după cum mărturiseşte chiar scriitoa- scandalos însoţit sbiri. Situaţia devenit insuportabilă. rea, în jurul cărţilor ei „se crease o zarvă deloc Oraş stare asediu»” (65). prietenoasă”1. Chiar dacă, la prima vedere acest studiu „Fişierul de filosofi” asamblat de autoare conţine, pare o îndepărtare de preocupările scriitoarei, împăr- după cum menţionează chiar Marta Petreu, peste 40 tăşite cititorilor familiarizaţi cu celelalte volume, la o de nume. Fiecare filosof este pus în legătură directă privire mai atentă regăsim acelaşi tip de construcţie, cu idei, comentarii, replici ale personajelor lui Caragi- acelaşi schelet pe care a fost ridicată o analiză perti- ale, toate decupate din consemnările din Corespon- nentă a operei lui Caragiale, cu un obiectiv mai puţin denţă, din istorioare, povestiri, schiţe, nuvele sau pie- obişnuit: acela de a descoperi influenţele filosofilor din se de teatru, dar şi din articolele publicate de acesta diverse spaţii şi culturi asupra operei şi gândirii drama- în calitate de jurnalist. Platon, Aristotel, Heine, Ma- turgului, prozatorului şi jurnalistului român. chiavelli, Voltaire, Kant sunt doar câţiva dintre cei 40 Astfel, încă din primele pagini, recunoaştem pasi- de filosofi ale căror concepte sunt trecute în revistă unea doamnei Marta Petreu pentru biblioteci, acest fie pentru că sunt introduse de către Caragiale în scri- studiu asupra operei lui I. L. Caragiale fiind o nouă do- erile sale (exemplul Kant este relevant în acest sens, vadă în acest sens: biblioteca lui Ion Vartic este men- teoriile filosofice ale acestuia fiind satirizate în Despre ţionată în prefaţa la prima ediţie şi, pe măsură ce cometă), fie datorită conexiunilor stabilite şi explicate avansăm în parcurgerea volumului, sunt prezente rede Marta Petreu în contextul lucrărilor analizate. ferinţe la opere puţin sau chiar deloc cunoscute de O a treia caracteristică importantă a modalităţii în către public. Prin urmare, pentru a lega scriitura lui care doamna Marta Petreu îşi concepe volumele este Caragiale de jurnalistul Caragiale şi chiar de omul Ca- dezvăluirea unor aspecte neinvestigate încă, din via- ragiale din viaţa de zi cu zi, pentru a face conexiuni ţa scriitorilor analizaţi, pentru a sublinia influenţa fap- între reflecţiile şi experienţele acestuia, autoarea telor şi experienţelor cotidiene asupra operei lor. În apelează la schimburile epistolare publicate în Opere volumul de faţă, acest lucru devine evident în secţiu- - Corespondenţă, în volume de scrisori şi memorii nea intitulată „De la Câmpina la Ploieşti sau o călăto- aparţinând altor scriitori şi oameni de cultură sau în rie de documentare filosofică”, în care autoarea ur- presa vremii: Paul Zarifopol în corespondenţă (1897), măreşte pas cu pas o zi din viaţa lui Caragiale contu- Revista Fundaţiilor Regale (1944), Epoca literară (1896), rată într-un „quator literar format din Criticele lui Ghe- Amintiri despre Caragiale (1972), sunt doar câteva rea, O vizită la castelul Iulia Hasdeu, De la d. C.D. –Ghe- exemple de surse folosite. rea, Cercetarea noastră literară. Câteva păreri anonime” O altă trăsătură surprinsă de cititorul cărţilor Mar- (p. 62), toate fiind articole publicate de Caragiale în tei Petreu este uşurinţa cu care aceasta aşează con- 1897. Punctele de reper ale acestei zile sunt trei lecţii cepte filosofice alături de citate aparent simple, ex- de filosofie şi o investigare a lui ‘viceversa’. trase din scrierile lui Caragiale: „O splendidă fallacia Secţiunea „Dicţionar de caragialisme” cuprinde figurae dictonis sau sofismul prin forma limbajului numeroase exemple de procedee „ademenitor-sofis- tice întrebuinţate de dramaturg” (67), sofisme de lim- 1 Cuvânt înainte la a doua ediţie a cărţii „Filosofia lui Cara- baj şi sofisme materiale: fallacia plurium interrogatio- 146 giale”, Iaşi: Editura Polirom, 2012. ISBN 978-973-46-2558-1 num ut unius, figura dictionis, fallacia figurae dictio- care erau preocupaţi intelectualii secolului XIX. Con- nis, argumentum ad verecundiam/ ad misericordi- stantin Rădulescu-Motru remarca într-o „carte pen- am/ ab auctoritate sunt doar câteva dintre numeroa- tru domnul Caragiale”, cum numeşte Marta Petreu o sele exemple propuse în această secţiune. Toate sunt broşură pe care Caragiale a îngrijit-o că: însoţite de citate din opera lui Caragiale şi sunt pe larg explicate de către autoare, aşa încât cititorul nu La noi, răspândirea ideilor culese din străinătate se izbeşte de un zid format din teorii filosofice şi ex- se face într-un chip prea meşteşugit şi cu fru- presii în limba latină, ci este ghidat cu măiestrie de moase împodobiri de originalitate, aşa că nu de către Marta Petreu în ceea ce poate părea un labirint puţine ori se întâmplă ca acei ce le răspândesc de caragialisme, dar se dovedeşte a fi o potecă bine să piardă din conştiinţă provenienţa lor şi să trasată prin opera scriitorului român. Temeiul care stă creadă de-a binelea a fi ei înşişi autorii. (38) la baza asocierii limbajului filosofic cu limbajul aparent simplu al personajelor lui Caragiale, a teoriilor În societatea contemporană, în care dificultatea de filosofice cu întreaga scriitură a acestui autor, este o a produce ceva nou şi original este deseori depăşită replică a celebrului personaj Mitică: prin plagiat, studiile doamnei Marta Petreu demon- strează cum se poate face o analiză pertinentă şi origi- Păcat că nu m-au dat să-nvăţ filosofia! eu ie- nală a unei opere îndelung cercetate, cum pot fi pre- şeam filosof, să nu crezi că spun mofturi! filosof: lucrate informaţii arhicunoscute sub o formă nouă, asta era nacafaua mea, nu negustor! (107) pentru a oferi noi modalităţi de citire a unui autor re- numit. Dacă ştim să punem întrebări şi să stârnim cu- După cum argumentează Marta Petreu „avem riozitatea, răspunsul se găseşte, de cele mai multe ori, destule dovezi că prin gura lui Mitică îşi mărturiseşte în cărţile şi manuscrisele uitate din biblioteci. frustrarea însuşi Caragiale, care a fost toată viaţa marcat de lipsa unei instrucţii superioare de tip sistematic” (107). Prin urmare, preocuparea de a găsi rădăcini filosofice în întreaga operă a lui Caragiale este perfect îndreptăţită. Secţiunea intitulată „Filosofia lui Caragiale” este construită în jurul replicii lui Mitică, însă Marta Petreu nu se opreşte doar la examinarea conceptelor filosofice legate de scriitor, ci scoate la iveală evenimente istorice (cum sunt răscoalele ţără- neşti din 1907) analizate de Caragiale în consemnările sale jurnalistice şi în epistole. Cele două secţiuni cu care Marta Petreu îşi încheie volumul („Scrisorile unui «opioman» daco-român” şi „Teze neterminate”) conţin bucăţi din scrisori care dezvăluie un Caragiale „tot mai misterios şi mai «stră- in» faţă de universul vesel-mizer al propriei sale opere. Mai mult decât orice alt text, scrisorile îndreptă- ţesc presupunerea ambivalenţei lăuntrice a lui Cara- giale” (211). Astfel, îl reîntâlnim pe Caragiale la Berlin la fel de preocupat de situaţia din România ca în perioada petrecută în ţară. Parcurgând volumul Martei Petreu, cititorii îşi vor aminti cu plăcere de personajele lui Caragiale, vor descoperi aspecte noi ale scriiturii şi personalităţii acestui autor şi, nu în ultimul rând îşi vor marca câte- va dintre sursele citate cu menţiunea „de citit” în viitorul apropiat. De asemenea, vor descoperi cât de actuale rămân în secolul XXI chestiuni stringente de 147 Laura Spăriosu

Numele şi numirea: Actele Conferinţei Internaţionale de Onomastică

[email protected]

În anul 2011 la Editura Mega, Cluj-Na- şi-a lasat amprenta în sfera cercetărilor poca, a apărut volumul Numele şi numi- onomastice, nu numai pe tărâm româ- rea: Actele Conferinţei Internaţionale de nesc, ci şi pe unul internaţional. Un argu- Onomastică, editor: Oliviu Felecan. Este ment serios în acest sens îl constituie atât vorba despre volumul dedicat lucărilor calitatea articolelor, cât şi participarea prezentate la conferinţa desfăşurată sub unui număr mare de oameni de ştiinţă - genericul Interferenţe multietnice în antro- experţi în onomastică, ale căror nume le ponimie, organizată la Baia Mare, Româ- găsim întrunite în volum. nia, în perioada 19-21 septembrie 2011. Referindu-ne la participanţi, remarcăm Volumul de faţă a fost realizat în ca- prezenţa cercetătorilor din centre univer- drul unui proiect de cercetare explorato- sitare româneşti de prestigiu şi insititute rie câştigat în cadrul competiţiei CNCSIS, de cercetare ale Academiei Române: Ro- PN II, IDEI, pe o durată de trei ani (2008- dica Biriş (Arad); Nicolae Felecan, Daiana 2011), coordonator: prof. univ. dr. Oliviu Felecan, Oliviu Felecan, Carmen Dărăbuş, Felecan. Trebuie menţionat că unul dintre obiectivele Gheorghe Glodeanu, Anita Andreica, Minodora Barbul, realizării acestui proiect a fost şi organizarea unui sim- Alina Bugheşiu, Nicoleta Cîmpian, Andreea Dumitrescu, pozion internaţional, la care să-şi dea contribuţia ex- Izabella Krizsanovszki, Adelina Mihali, Mihaela Muntea- perţi în onomastică, atât din România, cât şi din străi- nu Siserman, Adrian Oţoiu, Marcela Oţoiu, Georgeta nătate. Rus, Rodica-Cristina Ţurcanu (Baia Mare); Răzvan Bran, Lucrările prezentate la conferinţă au fost grupate Gheorghe Chivu, Mihai Crudu, Doina Filimon Doroftei, în trei mari capitole: antroponomastică, toponomas- Octavian Gordon, Monica Adriana Ionescu, Margareta tică şi numele în societate, cu scopul de a acoperi şi Manu Magda, Iulia Mărgărit, Maria-Cătălina Muraru, satisface sfera de interes a tuturor participanţilor. Ar- Ileana-Maria Ratcu, Dana-Luminiţa Teleoacă, Theodor ticolele au fost organizate în subcapitole, în funcţie Ullieriu-Rostas, Ioana Vintilă-Rădulescu (Bucureşti); Ad de conceptul fiecăruia: prenume, antroponimie isto- rian Chircu, Dana Covaci, Raluca Pop-Chendea (Cluj-Na- rică, nume de familie, antroponime neconvenţionale poca); Aida Todi (Constanţa); Teodor Oancă, Claudia (porecle, supranume, hipocoristice), onomastică lite- Gabriela Pisoschi, Mădălina Strechie, Dragoş Vlad Topa- rară, toponime, hidronime, oiconime, hodonime, te- lă, Camelia Zăbavă (Craiova); Marius Alexianu, Daniela oria numelor, nume comerciale, alte nume (zoonime Butnaru, Ana-Maria Prisăcaru (Iaşi); Lazăr Avram, Gheor- etc). Ordinea publicării articolelor în cadrul fiecărui ghe Calcan (Ploieşti); Sigrid Haldenwang (Sibiu); Mihaela capitol s-a făcut ţinându-se cont de ordinea alfabeti- Grigorean (Negreşti – Oaş). că a numelui autorilor. Vorbind despre lucrările publi- La fel, remarcăm şi prezenţa cercetătorilor din alte cate, observăm că cele mai multe – 34, au fost redac- ţări: Davide Astori, Antonio Mallozzi, Luca Gatti, Al- tate în limba română, 17 au fost redactate în limba fonso Germani (Italia); Emili Casanova (Spania); Thier- franceză, 8 în engleză, 7 în germană, 4 în italiană. ry Ponchon, Michel Rateau (Franţa); Willy van Langen Revenind la acest eveniment ştiinţific, nu putem donck, Jérémie Delorme (Belgia); Bernd Spillner (Ger- 148 neglija faptul că simpozionul desfăşurat la Baia Mare mania); Inga Druţă, Anatol Eremia, Viorica Răileanu, Elena Ungureanu, Vladimir Zagaevschi (Moldova); tul acelora care şi-au propus şi întru totul au reuşit să Anna Fornalczyk, Aleksandra Biela-Wolońciej (Polo- ducă la bun sfârşit organizarea unei conferinţe de di- nia); Igor Skouratov, Kevin Bacquet (Rusia); Laura Spă- mensiuni mari, acelora care, prin articolele prezenta- riosu, Rodica Ursulescu-Miličić, Viginia Popović, Ivana te, şi-au dat contribuţia la buna reuşită a conferinţei, Janjić, Boris Stojkovski (Serbia); Erika Kegyes (Unga- precum şi al acelora care au participat la redactarea şi ria); Bertie Neethling (Africa de Sud), autorii străini publicarea Actelor Conferinţei Internaţionale de reprezentând o treime din numărul participanţilor. Onomastică, plasând acest volum pe lista bibliografi- În baza cele spuse mai sus, ne exprimăm convin- ei obligatorii care ţine de domeniul uneia dintre cele gerea că volumul Numele şi numirea întruneşte efor- mai atractive şi mai interesante discipline lingvistice.

Nicolas Trifon

EmG-P, scriitor modern

[email protected]

Tissu à vif. 10 x 10 : 10 chapitres, 10 envolées aux pistes d’exploration qu’ils ouvrent et que l’on peut accents tour à tour réalistes, lyriques, fantasques et emprunter à condition que l’on sache s’y prendre. En érudits, 10 histoires aux mille épisodes qui traversent effet, alors qu’il fait preuve d’une grande inventivité allègrement les temps modernes, l’espace de l’Atlan sur le plan des dispositifs narratifs, EmGP n’hésite pas tique à l’Oural et au-delà, et la psyché de héros plus à faire irruption dans une histoire ou encore à tourmentés les uns que les autres mais chacun à sa l’interrompre sèchement pour en commencer une façon, des histoires qui s’enchaînent, se télescopent, autre, à faire une longue digression savante ou trivia- se recoupent, pour finir par s’enchâsser dans un tout le, à prendre de court sans crier gare le lecteur tombé appelé roman. En vérité, nous avons affaire à un ro- sous le charme de son art de conteur. S’il procède man bien particulier, son scripteur étant poète, surto- ainsi, c’est par passion pour les mots, par souci ut, traducteur, éditeur et critique littéraire aussi, d’interroger au plus près leur signification, par envie l’acteur principal, enfin, sans lequel de leur donner vie, de les faire vivre, les personnages du livre, le narrateur de jouer avec dans un texte dont y compris, n’auraient jamais existé. l’agencement est sans cesse renou- L’auteur, Emilian Galaicu-Paun (EmG- velé. Son livre renvoie à la fois à Bal- P), fait d’ailleurs tout pour éviter le zac et à Barthes, plus précisément à piège du romanesque avec son lot de la nouvelle intitulée Sarrasine, écrite satisfactions faussement rassurantes. en 1830 par le premier, relue, réécri- Il va jusqu’à faire fi des règles de la lite et annotée cent quarante ans plus sibilité en bouleversant les conventi- tard par le second dans S/Z . ons typographiques ou en inversant Né en 1964, donc entré dans la vie le sens de la lecture et prend déli- active aux débuts de la fin de l’Union bérément le risque de désarçonner le soviétique, EmG-P est un écrivain lecteur, de le faire décrocher, à force moldave d’expression roumaine de lui faire perdre le fil de l’histoire. considéré, à l’instar d’autres Tout cela pour mieux mettre en vale- confrères de la même génération, ur les mots qui disent, qui tissent, comme postmoderne. Difficile ce- l’histoire ou s’en font écho dans le pendant de se contenter de ces deux texte, le mystère qu’ils véhiculent, les attributs. La « moldavité » soulève 149 davantage de questions qu’elle n’apporte de répon- On arrive ainsi à un aspect plutôt déconcertant, ses, tandis que le postmodernisme dont on se récla- tout au moins pour les lecteurs de Roumanie, du Tis- me volontiers à l’Est repose sur une contradiction : su à vif : le nombre impressionnant de mots, expressi- Comment être postmoderne dans des pays où cer- ons et citations russes, pas toujours traduits, intégrés tains objectifs minima de la modernité n’ont toujours au texte. Et le français, l’allemand, l’anglais ou l’italien pas été atteints et alors que cet état de fait, assimilé sont également présents. Ce recours intense à des abusivement à un « manque de culture » ou à des for- mots venus d’ailleurs, et qui renvoient à des ailleurs mes de « primitivisme », est si souvent déploré ? qui n’ont rien d’exotique, n’est qu’une facette du cos- Difficile de caractériser EmG-P et ses confrères de mopolitisme cultivé par EmG-P. Son livre se situe au la génération dite des années 1980 d’écrivains mol- carrefour de quatre mondes : russe (ou plutôt russe daves, c’est-à-dire « bessarabiens », du nom qui dé- ex-soviétique et post-soviétique), roumain, occiden- signait le territoire de l’actuelle République de Mol- tal et moldave. Evidemment, ces quatre mondes ne davie depuis son annexion à la Russie, il y a deux sont pas mis à contribution de la même façon et ne siècles. Il n’y a pas eu de véritable vie culturelle mol- sont pas maîtrisés avec le même bonheur. La Russie, dave et/ou roumaine à l’époque tsariste en Bessara- c’est surtout une langue longtemps imposée au bie, et, pour ce qui est de l’entre-deux-guerres, la ca- détriment de celle de la majorité des habitants au tégorie d’écrivains bessarabiens est peu pertinente nom du « bilinguisme harmonieux » (p. 35), et les parce que mal différenciée de celle d’écrivains rou- multiples digressions de EmG-P sur ce thème font de mains1. son livre une introduction haute en couleur au paysa- En référence à l’époque soviétique, la catégorie ge sociolinguistique moldave. L’Occident, lui, est sol- d’écrivains moldaves est encore moins appropriée. licité dans le registre érudit, la dynamique « révoluti- Non seulement EmG-P et sa génération sont aux an- onnaire » en Occident, hier comme aujourd’hui, étant tipodes des écrivains moldaves de l’époque so- perçue comme un danger pour la préservation des viétique mais la distance qui les sépare des écrivains valeurs qui lui sont associées. « Il aime trop la France moldaves consacrés à l’époque soviétique qui, sur pour souhaiter bon vent à ces sans-culottes incura- des positions traditionalistes et nationalistes, ont bles, même s’ils mériteraient une révolution socialis- présidé aux changements survenus en Moldavie à la te – s’ils n’ont rien appris de 1789, 1848, 1871 » (p. chute de l’URSS, est considérable. Dans un sens, il se- 120), écrit-il à propos de son héros en visite à Paris rait plus cohérent de parler d’écrivains roumains tout lors des débordements qui ont accompagné les ma- court puisque l’actuelle République de Moldavie ne nifestations lycéennes et étudiantes de mars 2006. Si représente qu’une modeste composante de la rou- bien des malheurs de la Russie et des pays qui en manophonie. Mais, à regarder de plus près, ils sont dépendaient à l’époque soviétique peuvent être re- plus que des écrivains roumains, en raison de leur re- montés à 1917 (à la prise du pouvoir par les bolche- lation suivie, ne serait-ce qu’en raison de la maîtrise viques, et non pas à la révolution sociale et démocra- du russe, avec tout un monde, celui de l’ancienne tique qui l’a précédée), la France et les Français entre- URSS, une relation qui ne les empêchent pas de privi- tiennent des rapports plus complexes avec les chan- légier les liens avec la culture occidentale facilités par gements survenus aux trois dates citées, pourrait-on leur rapprochement de la culture roumaine. faire remarquer. Cependant, indépendamment des réserves que l’on peut émettre sur ce type de conser- 1 Les données fournies sur ce thème par Petre Negura vatisme réactionnaire, fort répandu dans les milieux dans Ni héros, ni traîtres : les écrivains moldaves face au intellectuels à l’Est, force est de constater que EmG-P pouvoir soviétique sous Staline (2008) me semblent édi- et nombre de ses confrères moldaves se retrouvent fiantes en ce qui concerne les roumanophones. Le quali- en phase, sinon à la pointe de la mondialisation en ficatif de bessarabien, non associé à celui de moldave cours dans l’acception culturelle et universaliste du d’ailleurs, convient davantage aux russophones et aux terme. En matière de modernité, on ne pouvait pas locuteurs du yiddish jusqu’à la Seconde Guerre mon- faire mieux en à peine deux décennies. EmG-P est diale, comme le suggère Danièle Bruhman dans les infor- donc un écrivain moderne. mations qu’elle donne sur l’exil juif communiste bessara- Dans un premier temps, l’implosion du système so- bien en France dans Exils bessarabiens : entre Kichineff et Paris, itinéraires d’une association d’émigrés bessarabiens viétique et l’éclatement de l’ancienne fédération a été 150 en France (1925-1939), Paris, 2012. fêtée en République de Moldavie, du côté des roumanophones, comme le triomphe d’une « tradition » son avec cette cousine qui, à peine entrée au parti, (paysanne, chrétienne, nationale) qui s’était mainte- est devenue députée au Soviet suprême de la RSSM. nue dans sa pureté contre toute attente malgré le Veuve sans enfants, elle fréquente les ivrognes du vil- déni dans lequel elle avait été tenue. Peu après, les lage, donne son avis sur tout, porte les paroles, en promesses démocratiques bafouées, la crise écono- sorte que les maîtresses de maison du village évitent mique et le désordre politique rampant ont favorisé de la recevoir chez elles, alors que lui il se tue à la tâ- un changement de cap ; aux jérémiades anticommu- che en composant des poèmes et des discours à la nistes se sont succédé les incantations nostalgiques gloire du régime depuis tant d’années (p. 60-62). Ce- savamment orchestrées par le Parti des communistes pendant, au dîner réunissant la famille dans la mais- moldaves au pouvoir tout au long des années 2000, on de ses parents, il s’abstient d’affronter cette pa- période qui correspond à la conception et à l’écriture rente indigne mais crainte, pour s’en prendre à sa du roman de EmG-P. Toujours à cette période remon- mère coupable de l’avoir invitée. Enfin, malgré ses te, sur le plan littéraire, le souci d’une évocation plus convictions communistes répétées, lorsque son fils réaliste de la vie quotidienne à l’époque soviétique, fait par mégarde une grosse tache sur le portrait de certains auteurs ayant pris leur distance avec la cri- Lénine sa colère redouble, pris de panique à l’idée tique tous azimuts d’antan qui avait perdu de son que la bourde de son rejeton puisse être mal inter- intérêt à force de répétition. Sur ce point, on peut prétée et lui causer des ennuis. « Et maintenant, il a mentionner le succès retentissant du livre Né en URSS perdu toute sa superbe pour redevenir le fils de pay- de Vasile Ernu, paru en 2006, ou encore rappeler san que le pouvoir soviétique a élevé, instruit et fait l’enfance soviétique heureuse décrite par Savatie Bas- de lui un homme – un communiste » (p. 25), com- tovoi dont le livre Les lapins ne meurent pas vient d’être mente l’auteur. Son épouse, reléguée au second plan traduit en français par Laure Heinkel chez Actes Sud. dans la plus pure tradition patriarcale, doit faire preu- EmG-P pose un autre regard sur le passé commu- ve de beaucoup de patience et d’ingéniosité pour niste de son pays. A travers le portrait de la famille du protéger son fils d’un mari pathétique à souhait, dont narrateur, sur laquelle plane la figure menaçante du les professions de foi sont authentiques mais qui est père, pendant familial de l’autoritarisme qui régnait doté de suffisamment de bon sens pour éviter tout sans partage en URSS, il suggère à quel point dans les dérapage. campagnes moldaves et parmi ceux qui en sont issus Décidément, avec cette famille nous avons la me- la « tradition » s’est révélée impuissante face aux mé- sure des changements rapides qui ont caractérisé la canismes d’aliénation propres au régime communis- société moldave à l’ère soviétique : mobilité sociale, te lorsqu’elle n’a pas contribué elle-même à les faire urbanisation, accès à l’éducation… Certes, ces chan- accepter. gements n’ont pas touché de la même façon tout le Militaire de carrière, ce père personnifie une cer- monde, comme le montre le dénouement qui a lon- taine réussite sociale par rapport au milieu paysan gtemps prévalu dans certaines campagnes molda- d’où il vient et qu’il continue de fréquenter. Il en va de ves. (Ceci a eu comme effet de ralentir la russification, même pour son épouse, professeur de « langue ma- sans que les héros d’un tel exploit aient de titre de ternelle » (de roumain). Leur fils est le seul à avoir des gloire à retirer d’une résistance somme toute invo- parents « intellectuels », ses collègues de classe à lontaire, due à leur position sociale peu enviable.) l’école étant tous « des enfants devenus urbains en L’ordre traditionnel a été sérieusement bousculé lors vertu de l’extension de la ville de Chisinau aux dépens de l’installation du régime, sans doute, et continuera des villages situés aux alentours, des enfants dont les à l’être à certains égards, comme en témoignent les parents avaient échangé la pelle contre la truelle et réactions des villageois devant la carrière fulgurante travaillaient dans les nombreux chantiers de con- d’une des leurs, celle qui a suivi à la lettre le précepte struction de la capitale » (p. 12). Membre du parti de de l’Internationale : « Nous étions rien, soyons tout ! », longue date, le père, qui proclame sa fidélité au comet « pas dans le bon sens du terme » au goût du père munisme en toute occasion, exige que son fils lui du narrateur (p. 62). La réussite de ce dernier est en obéisse au doigt et à l’œil un peu de la même façon effet exemplaire et son comportement, contraire- que lui-même obéit à la direction du parti et à la ment à celui de sa cousine, n’a rien de choquant au « mère-patrie ». Il est fondamentalement honnête, et regard de la tradition, bien au contraire. Dans son mi- son dévouement est mal récompensé en comparai- lieu d’origine, le militaire, communiste convaincu, 151 poète à ses heures à la gloire du régime, est respecté, mais bien réels, mais aussi parce que le pouvoir com- peut-être envié, pas méprisé. Avec le temps, l’ordre muniste a su s’appuyer sur les traditions en faisant les traditionnel a fini par faire bon ménage dans bien concessions qui s’imposaient. C’est ce qui explique le des situations avec l’ordre politique communiste en contenu ambigu et parfois contradictoire des acquis sorte que ni l’un ni l’autre n’est sorti indemne de cette de la modernisation communiste et surtout leurs li- cohabitation. Ils ont « évolué », ils ont changé par cer- mites. Il a suffi que le système implose, que l’Etat tains côtés et ont même renforcé leur emprise à force communiste perde de sa superbe, que son autorité de se nourrir réciproquement. vacille, pour que nombre de ces acquis volent en Tout compte fait, la vraie question est de savoir éclats. La dégradation de la situation, sur le plan ma- non pas pour quelles raisons on adhérait au parti et tériel mais aussi en matière des droits, pendant les on croyait au communisme en ce temps, mais s’il y années qui ont suivi, les mille obstacles qui ont freiné avait des raisons pour ne pas le faire. A la seconde l’émergence de structures démocratiques, l’attrait question, la réponse est nettement plus probléma- exercé par un autoritarisme puisant sans gêne dans tique qu’à la première. La reconstitution littéraire de les registres les plus divers montrent que la question l’incident « politique » survenu dans l’intimité d’une de la modernisation demeure d’actualité à l’Est. A tra- famille moldave à la fin des années 1960 par EmG-P vers le portrait au vitriol du père du narrateur, et le ne laisse pas de doute là-dessus, pas plus que tant rappel réaliste des lourdeurs qui pesaient dans d’autres récits qui circulent oralement à propos de l’espace public mais aussi intime dans la Moldavie cette époque et dont les héros n’ont pas de raison de communiste de son enfance, EmG-P a contribué, me se vanter. On pouvait, sans doute, commettre des semble-t-il, à dissiper les illusions que d’aucuns conti- écarts par rapport aux croyances et aux exercices im- nuent à cultiver sur les vertus de la tradition et sa posés du culte léniniste, mais alors c’était par inad- compatibilité avec la modernité. Ce serait la seconde vertance, par inexpérience, par inconscience ou en raison pour laquelle EmG-P est à mes yeux un écriva- toute innocence comme le narrateur enfant lorsqu’il in moderne. s’en prend au portrait de Lénine. Il y avait l’esquive, le contournement, si l’on pense aux mille stratagèmes déployés par la mère, ou encore la résignation, des grands-parents, marque plutôt d’impuissance. Mais envisager de résister, de s’opposer au régime, le penser sérieusement même sans chercher à passer à l’acte, c’était un peu comme si le narrateur enfant pouvait croire pouvoir l’emporter face au père tyran- nique. « L’homme qui n’adhérait à rien », pour repren- dre le sous-titre du journal de voyage en URSS de Panaït Istrati (Vers l’autre flamme, Paris, 1932), n’avait pas sa place dans l’espace soviétique. Ce qui est également suggéré indirectement par EmG-P c’est que la modernisation qui a eu lieu à l’époque communiste est indissociable de l’autorita risme sans faille du régime, autoritarisme qui a béné ficié, répétons-le, de précieux relais du côté de la tradition malgré le choc que celle-ci a subi au départ. On peut porter les jugements que l’on veut sur les performances et les ratés de cette modernisation ac- célérée et brutale, force est de constater que les gens en ont bel et bien goûté les fruits tant que cet autoritarisme a perduré. Et, s‘il n’a jamais été plébiscité, la question ne s’est pas posée, cet autoritarisme a été accepté le plus souvent de bon gré, non seulement 152 parce qu’il procurait des avantages, plutôt modestes Mihaela Lazović

A trăi scrisori de dragoste dincolo de timp şi spaţiu

[email protected]

Cartea lui Marc Kaufman a apărut înainte acum câ- 4. Cum nu ai nevoie să mergi în India pentru a expe- teva luni la Editura Balboa Press şi fără niciun fel de rimenta Mânâcă, roagă-te, iubeşte (Eat, Pray, Love). publicitate cartea a avut succes în întreaga lume, Toate acestea poţi găsi aici şi acum în tine. chiar şi în locuri precum India, Fiji, China şi America de Sud. Persoanele de pe Facebook au pus-o pe liste- Cartea descrie o călătorie spre casă, spre inimă şi le lor de cărţi preferate, lângă Coran şi Biblie. Ce este spre esenţa omului. Iubirea care ne aşteaptă chiar atât de special la acest autor şi la mesajul lui ce se răs- acum! Această carte este o călătorie spirituală, ea este pândeşte extraordinar de repede peste glob fără a da trezirea şi realizarea sinelui nostru divin. Acum con- semne de ralenti? ştientizarea ta poate fi trăită în comuniune cu toţi. Este vorba despre căutarea universală a dragostei Acum, întrăbările sunt înlocuite de conştientizare şi şi a iluminării. Experienţele autorului, care este medic de o relaxare profundă! Acum eşti respiraţia vieţii şi a de profesie, şi interacţiunile lui unice cu mai multe tri- iubirii! Această carte atinge esenţa umanităţii noastre buri indigene din întreaga lume au dat răspunsuri la şi a sufletului nostru. întrebările universale. Acum autorul vrea să le împăr- tăşească tuturor. Dr. Marc scrie despre: Fragment 1. Libertatea pe care o vei experimenta când găsăşti iubirea în inima ta - nu vei putea fi manipulat, nu-ţi VIAŢA este cea pe care o IUBIM şi DRAGOSTEA e va fi frică de nimic, o să fii plin de speranţă. cea pe care o TRĂIM. Vorbiţi cu ZĂMBET, RÂS şi DRA- 2. Cum lucrurile pe care societatea le utilizează te de- GOSTE în OCHII. Călătoria spre suflet: INIMA - poţi fineşte - locul de muncă, înfăţişarea, personalita- ajunge de Aici până Acolo – MINTEA! Un FLUTURE ... tea etc. - sunt lipsite de importanţă. Ah ... Acum, e mai bine! Ah Ha... ZĂMBET... chiar MAI 3. Cum să te trezeşti şi să descoperi cine eşti şi care e BINE! Şi aşa Începe... CĂLĂTORIA SPRE SUFLET.... spre natura ta adevărată. o conştientizare veche şi eternă care există în noi toţi. O fântână prin care curge potenţialul nostru nelimitat. Tot spre ce noi toţi aspirăm este prezent şi ne aş- teaptă cu răbdare... Călătoria spre casă, spre înţelep- ciunea noastră internă. Trezirea! Realizarea Sinelui şi energia noastră creativă fără de sfârşit, potenţialul nelimitat... DRAGOSTEA!

Cuvintele autorului

Eu sunt medic. Când am fost foarte tânăr am cunoscut limitele ştinţei omului. Am fost martorul eve- nimentilor care nu se pot explica. Omul nu e numai mintea şi corpul, ci mult mai mult. Fluxul conştiinţei noastre colective este etern şi atemporal. Călătoria dincolo de minte şi de corp spre înţelepciunea noas- 153 tră interioară ne va aduce la drumul către potenţialul Wyandotte, şi Lineage Sakya şi Drukpa Traditii tibeta- nostru nelimitat. O iubire de sine prin care sănătatea ne, (HH Trizin Sakya, şi HHthe Gyalwang Drukpa), şi bunătatea curg şi dragostea topeşte pe toţi şi totul. Drupon Nawang şi Shankarananda Giri, Master de Când energia noastră creativă este fără limite tot ce Kriya Yoga, „The Breath”, şi Rinpoche Geshe Tulku imaginăm este posibil. Toate posibilităţile există. In- Ahbay. Am avut, de asemenea, norocul să trăiesc cu tenţia inimii noastre pure şi iubitoare este susţinută şi vindecătorii Maori din Noua Zeelandă. Prietenia manifestată în Univers. Aceasta s-a repetat de multe strânsă cu aceşti maeştri preţioşi din aceste culturi in- ori viaţa mea. Împart experienţa mea cu tine, ca un digene şi multe altele au nutrit ceea ce eu numesc uo deşert preferat. O reţetă de inimă pentru o viaţă de „veche eternă conştientizare colectivă”, care poate fi abundenţă. Am crescut în Danbury Connecticut. La trezită în noi toţi. Această ştiinţă ne aşteaptă cu răb- vârstă de unsprezece ani, am început să scriu despre dare să venim acasă la noi înşine, la natura noastră experienţe care îmi înalţă sufletul. Cu aceasta conşti- adevărată. Acasă în inima noastră! Această călătorie inţă de sine ne-am născut toţi şi cu ea re-intrăm în spirituală este drumul spre casă... Aşa cum călătoresc această viaţă. Pe deplin conştienţi şi gata să ne tre- eu, cu dragul meu Guru, să călătorim împreună. zim. Am avut ocazia să îl cunosc pe un fost şef indian,

Speranţa Milancovici

„Semn” de carte: Nicolae Iuga, Securitatea, cezarul şi sfoara de câlţi a lui Elie Wiesel

[email protected]

Există cărţi care, deşi grele de sens şi de implicaţii, Ultima parte reprezintă reproducerea dosarului în te leagă de textul lor într-un mod neaşteptat, de în- sine, sau mai exact a acelei versiuni de dosar care i-a dată ce te afunzi în lectură. Cum anume? Vă voi măr- parvenit lui Nicolae Iuga şi care, aşa cum el însuşi no- turisi impactul pe care l-a avut asupra mea de îndată teză, este „întrucâtva diferit faţă de dosarul din me- ce voi fi încheiat prezentarea efectivă a volumui-do- moria mea, adică faţă de dosarul pe care eu l-am vă- cument /pe care îl semnalăm în aceste rânduri. zut şi citit în luna mai.”1 Volumul lui Nicolae Iuga, intitulat Securitatea, ceza- Calitatea de personaj al unui astfel de dosar era rul şi sfoara de câlţi a lui Elie Wiesel (apărut la Editura relativ uşor de dobândit dacă o persoană desfăşura Limes, Cluj Napoca, 2012, ISBN 978-973-726-669-9), activităţi cultural-literare, avea înclinaţii filosofice sau se constuie într-o încercare de restituire a unor bucăţi pur şi simplu se găsea adesea în anturajul unor perso- de istorie recentă care au marcat, din penumbră, de- nalităţi de factură intelectuală. venirea profesională şi personală a autorului, ca şi pe Autorul aşează momentul stârnirii interesului Se- a aceea a celorlalte personaje care populează pagini- curităţii pentru pentru persoana sa sub semnul întâl- le unui „dosar de securitate”. nirii cu scriitorul dizident Paul Goma şi cu Cezărică. Dacă prima parte a volumului transcrie interpreta- Dacă primul nu are nevoie de prezentare, pentru cel rea, în cheia autorului, a dosarului de urmărire informa- de al doilea se impune precizarea că este vorba des- tivă „Horia”, dosar de grup cu nr. I 234327 cotă CNSAS, pre Mititelu Cezar, coleg de facultate cu Nicolae Iuga, secţinuea secundă propune, în Addenda, câteva obser- iar impulsul de a publica dosarul în discuție a fost, așa vaţii semnate de Claudiu Porumbăcean, cercetător şi arhivist, precum şi de scriitorul Paul Beldi Ladislau. 1 Nicolae Iuga, Securitatea, cezarul şi sfoara de câlţi a lui Elie 154 Wiesel, Editura Limes, Cluj Napoca, 2012, p. 17 cum precizează acesta din urmă, „un prieten, excepţi- onal jurnalist de la Caţavencii [...] Cornel Ivanciuc mi-a spus că ar fi păcat să las acele întâmplări nescrise”2. Mometul-cheie al începerii urmăririi operative în cazul grupului de studenţi la filosofie din care făcea parte şi autorul l-a constituit participarea acestora la Festivalul Naţional de Poezie Studenţească desfăşu- rat la Iaşi, în 1975, unde aceştia au prezentat, aşa cum era de aşteptat, creaţii proprii, departe de valorile ac- ceptate de cenzură. Notăm drept remarcabil conturul personajului Ce- zar Mititelu, vagabondul genial şi liber căruia regimul nu i-a găsit o cămaşă de forţă pe măsură. Ne oprim o clipă şi asupra epilogului destinat co- respondenţei lui Nicolae Iuga cu laureatul Premiului Nobel pentru Pace, Elie Wiesel; în aceste pagini, cititorul va dezlega semnificaţiile sforii de câlţi menţio- nată încă din titlu. Fireşte că am auzit, ca de altfel marea majoritate, vorbindu-se despre existenţa acestui tip de dosare, ecourile urmăririlor reale sau imaginate (aşa cum Mai mult decât atât, dincolo de astfel de pagini semnalează Nicolae Iuga, din rațini de paranoia per- transpare caracterul omului în general şi, în cazul de secutoria sau, de ce nu, ca titlu de glorie care te consa- faţă, al românului în special. A accede la propriul do- cra drept persoană de interes sau ca om de cultură) sar, al a analiza şi, finalmente, a-l face public reprezin- traversând timpul şi răsunându-mi în memoria mai tă un act de curaj deîndoielnic. E un pas care poate mult sau mai puţin voluntară, încă din copilărie. Însă reaşeza piesele în jocul prieteniei, al relaţiilor de cole- niciodată până acum nu mi-a fost dat să văd, să citesc gialitate, chiar de familie. E un moment de confrunta- un astfel de dosar. re cu sine, cu propriul trecut, şi de re-înţelegere a pro- Dincolo de interesul pentru trama în sine, dictat de priei deveniri. faptul că unul dintre protagonişti este un intelectual, Dosarul lui Nicolae Iuga a funcţionat, în cazul nos- un cadru didactic, un coleg al meu, un om de care mă tru, ca o lectură revelatorie. Am avut mereu certitudi- leagă sentimente de solidaritate culturală, parcurge- nea existenţei, dar nu şi interesul aplecării asupra dorea textului (mă raliez aici mărturisirii lui Claudiu Po- sarelor vizând propria familie, vinovată în special de ... rumbăcean şi afirm alături de acesta că nu am lăsat intelectualitate. Lectura alertă a scriiturii proaspete, volumul din mână până când nu l-am citit integral) a marca Nicolae Iuga, a determinat aşezarea preocupă- adus în prim plan un proiect necesar care a mai tra- rii pentru acestea în lista priorităţilor noastre, de înda- versat episodic propriile reflecţii destinate viitorului. tă ce vom găsi curajul necesar unei atare asumări. Îi răspund pe această cale, în felul meu, autorului, care se întreabă retoric undeva „pe cine mai poate intersa azi aşa-ceva, o poveste urâtă, care s-a întâm- plat demult.”3 Înainte de toate, trebuie punctat faptul că o astfel de lectură, o fărâmă din kilometrii de rafturi cu dosare similare, este în mod absolut nece- sară pentru oricine dorește să desluşească mecanis- mele unei epoci recente.

2 Nicolae Iuga, Securitatea, cezarul şi sfoara de câlţi a lui Elie Wiesel, Editura Limes, Cluj Napoca, 2012, p. 18 3 Nicolae Iuga, Securitatea, cezarul şi sfoara de câlţi a lui Elie Wiesel, Editura Limes, Cluj Napoca, 2012, p. 15 155 Virginia Popović

Mass-media despre vânătoare şi despre turismul cinegetic

[email protected]

Vladimir Barović (2011). Mediji u lovstvu i lovnom de Filosofie din Novi Sad, publicată într-o ediţie lux şi turizmu. Novi Sad: Editura Show me. ISBN 978- recenzată de profesori universitari cunoscuţi în Ser- 86-85913-05-1, 118 pagini. bia, aduce în faţa noastră un şir de lucrări ştiinţifice care au ca temă rolul şi importanţa mass-mediei în De-a lungul timpului, în vederea satisfacerii nevoi- vânătoare şi în turismul cinegetic. Această monogra- lor în continuă creştere şi diversificare, oamenii s-au fie este împărţită în trei capitole: în primul capitol se ocupat cu o multitudine de îndeletniciri de natură vorbeşte despre istoria mass-mediei dedicate vână- economică, socială, politică, militară, sportivă etc. In- torii, în capitolul doi se găsesc articolele şi lucrările diferent de natura activităţii umane, oamenii depu- publicate în reviste de specialitate. Acestea sunt arti- neau un anumit efort fizic şi/sau intelectual, utilizând cole şi modele ale unei bune practici în meseria scrie- instrumente şi mijloace specifice unei anumite peri- rii reportajului şi altor genuri ale jurnalisticii, în legă- oade din istoria societăţii. În tot mai multe ţări, vână- tură cu vânătoarea şi turismul cinegetic. Capitolul trei toarea este considerată un sector economic distinct cumulează articolele ştiinţifice dedicate mass-mediei în ansamblul economiei naţionale. Termenul de cine- specializate în turism cinegetic. Deoarece din acest getic provine din cuvintele kion (câine) şi agein (a con- domeniu al jurnalisticii în Serbia nu există un număr duce), având iniţial semnificaţia unei activităţi exerci- mare de texte ştiinţifice şi de specialitate dedicate re- tate prin folosirea câinilor în scopul capturării vânatu- laţiei dintre mass-media şi vânătoare, această carte lui. Turismul cinegetic este o alternativă ecologică la este bine-venită pentru studenţii de la jurnalistică şi expediţiile de vânătoare. Se adreseaza tuturor celor dornici să observe animalele sălbatice fără a le vâna. Este o modalitate de a petrece timpul liber din ce în ce mai solicitată de către cei care sunt preocupaţi de protejarea fondului cinegetic. Despre vânătoare şi despre turismul cinegetic în mass-media actuală apar tot mai multe articole care scot în evidenţă misiunea acestor tipuri de publicaţii, ceea ce constituie o formă de repunere a oamenilor în contact cu natura. În ultimii ani, cuvântul vânător a devenit sinonim cu ucigaş de animale. Prin programele pe care le-a iniţiat şi prin editarea revistelor de vânătoare, se propune să se schimbe percepţia publicului asupra fenomenului cinegetic şi deopotrivă, atitudinea anumitor vânători asupra vânătorii, pentru că vânătoarea înseamnă mult mai mult decât tirul pe animale vii, iar vânătorii au fost şi sunt primii intere- saţi în conservarea speciilor. Cartea lectorului univ. dr. Vladimir Barović de la Departamentul de Jurnalistică din cadrul Facultăţii 156 de la turism interesaţi de munca mediilor specializate această carte se pot scoate în evidenţă şi înţelege un în domeniul turismului cinegetic. Iată câteva titluri şir lung de puncte comune, care nu au fost cercetate interesante din această carte: Rolul mass-media şi al până acum în acest spaţiu. serviciul public în activitatea organizaţiilor turistice şi Turismul cinegetic este cu siguranţă unul dintre cinegetice din Voivodina; Relaţii şi perspective ale siste- potenţialele de dezvoltare ale Voivodinei, iar rolul mului contemporan mass-media şi turismul cinegetic în mass-mediei în promovarea acestui domeniu este Voivodina; Educaţia managerilor în mass-media şi în extrem de important. Raportările privind vânătoarea turism cinegetic; Strategia mass-media a Societăţii Ci- şi turismul cinegetic contribuie la educaţia în acest negetice din Serbia; Configurarea spaţiului mass-media domeniu, la dezvoltarea ei, dar şi la promovarea Voi- în domeniile specializate în vânătoare. vodinei ca o interesantă destinaţie turistică. Cartea lui Cartea autorului Vladimir Barović aduce în faţa noas- Vladimir Barović este un document util pentru toţi cei tră o cercetare interdisciplinară dintre mass-media şi interesaţi de a cunoaşte mai profund legătura dintre turism cinegetic, cu dorinţa ca analizele teoretice să om şi natură, descoperind cititorului faptul că vână- se poată implementa şi în practică, contribuind astfel toarea, fiind o ramură importantă turismului, întoar- la formarea unui model de cooperare ştiinţifică din- ce omul în sânul naturii. tre două discipline, la prima vedere diferite. Prin

Revista Istorie şi civilizaţie

Noul număr al re- Mit, memorie şi istorie, iar la rubrica de Memorialisti- vistei „Istorie şi civi- că sunt redate amintirile despre Carol al II-lea şi des- lizaţie” care apare la pre epoca sa unde se găsesc date preţiose despre Bucureşti şi strânge imaginea lui Mussolini, prăbuşirea Franţei şi cedarea laolaltă cele mai re- Basarabiei. Când este vorba despre România moder- numite nume de is- nă, revista pune la dispoziţie cititorului câteva pagini torici care vizează di despre începuturile drumului constituţional al Româ- verse zone ale istori- niei, unde sunt redate rânduri despre Constituţia lui ei, aduce în faţa citi- C. Mavrocordat, despre cea a lui Ioan Cantacuzino torului câteva crâm până la Tudor Vladimirescu, care „deschide cu sabia peie din istoria, cul porţile procesului istoric de construire a unei Româ- tura, civilizaţia po- nii” (acad. Dan Berindei, p.33). Despre problemele lui porului român şi nu Michelangelo în realizarea tavanului Capelei Sixtine numai. Numărul 31 se vorbeşte la rubrica de Imagistică, iar despre cuvin- din aprilie 2012 cu- tele arabe intrate în limba română, la capitolul de Is- prinde texte legate de istoria monarhiei, mai precis torie a cuvintelor scrie acad. Marius Sala. În revistă date despre căsătoria Mariei de Edinburgh cu Ferdi- sunt incluse pagini despre primii diplomaţi români, nand de Hohenzollern, apoi câteva date despre re- despre activitatea ştiinţifică a lui Pico della Mirando- nunţarea principelui Carol la tronul României, despre la, dar şi despre o istorie de mâine unde se pune pro- onomastica regală universală, unde este luat ca blema dezvoltării simultane a fenomenelor „cu ace- exemplu numele Ion sau Ioan, care este cel mai frec- eaşi matrice ontologică: teama europenilor de emer- vent nume masculin la nivelul întregii populaţii şi în genţa politică şi demografică a lumii islamice” şi „tea- majoritatea epocilor istorice. La rubrica de opinii, ma lumii musulmane de asaltul modernităţii”, pe care apare un text despre activitatea serviciilor secrete de unii dintre conservatorii locului o văd ca fiind un informaţii în România. Rubrica Aniversare este dedi- complot al lumii creştine împotriva lor (prof. dr. Adri- cată activităţii didactice şi ştiinţifice a academicianu- an Cioroianu, p. 50). La capitolul care cuprinde istoria lui Dinu C. Giurescu. Revista conţine articole de an- României în perioada comunistă se găseşte un text tropologie urbană, unde este pusă în centrul atenţiei despre reorganizarea administrativă a statului în pe- valoarea antropologică a patrimoniului muzeistic. rioada ocupaţiei sovietice, mai precis despre regiu- Despre misterele Dondonei putem citi la rubrica de nea Olteniei până la 1965. Nu lipsesc nici relatări des- 157 pre femeile care au influenţat destinul unor popoare, Revista conţine de data aceasta este vorba despre Virginia Oldoini, con- aproximativ optzeci siderată cea mai frumoasă femeie a secolului al XIX- de pagini, în culori, lea şi care a contribuit la înfăptuirea unificării Italiei şi cu o hârtie de calita- la victoria Risorgimento-ului. La capitolul de Cărţi de te şi cu un conţinut referinţă, de data aceasta este prezentat volumul excepţional, fiind de Asasinările în masă din RASSM în perioada Marii Terori mare ajutor în cu- (documente desecretizate din arhivele MAI şi SIS ale noaşterea istoriei şi Republicii Moldova). Urmează câteva pagini despre civilizaţiei poporu- activitatea Serviciului Secret Britanic de Informaţii lui român şi a po- MI6 în România, despre rolul agenţilor dubli în istorie, poarelor care ne în- despre istoria cafelei, despre haiducie ca fenomen al conjoară. istoriei Sud-Estului Europei din Evul Mediu şi până în perioada comunistă.

Revista Letopis Matice Srpske

Letopis Matice srpske este o revistă Andrić şi alegoriile lui Matija Bećković literară în limba sârbă care apare încă din cartea sa Drumul inexistent. Despre din anul 1824. Pare ciudat şi minunat întâlnirile dintre diferite culturi, despre faptul că o astfel de realizare a creat-o poezia epică orală sârbească se poate chiar cultura sârbă, iar revista, cu inter- citi la capitolul de mărturii iar cele mai mitenţe, apare de 188 de ani. Revista a de seamă cărţi de critică literară apăru- apărut pentru prima dată la Novi Sad te în anul 2011 sunt recenzate de cer- cu numele Сербска летопис, a fost ti- cetătorii care descoperă cititorilor că părită la Buda iar fondatorul ei a fost antologiile care cuprind texte despre scriitorul şi istoricul literar George Ma- moarte, texte despre drama expresio- garašević. În scurt timp revista devină nistă sârbească, despre barbarie ca au- locul cel mai de seamă unde se pot pu- todestrucţia umanităţii, texte despre blica rezultatele cercetărilor asupra li- opera scriitorilor ruşi din secolul XIX teraturii sârbe. Letopis Matice srpske a dar şi despre cei mai de seamă nuveliş- pus încă de la începutul apariţiei sale în tii sârbi a căror opere literare sunt puse centrul atenţiei cercetările din limbă, în contextul spiritualităţii europene, literatură, istorie, religie, folclor şi cultu- pot stârni mare interes cititorilor care ră a tuturor popoarelor slave. au avut norocul să le răsfoiască. Revista apare lunar, cu sprijinul Ministerului Culturii al Revista literară Letopis Matice srpske nu conţine ni- Republicii Serbia şi de Secretariatul Provincial pentru ciun rezumat într-o limbă de circulaţie mondială, este Educaţie şi Cultură din Voivodina. Redactorul-şef este publicată cu alfabetul chirilic, ceea ce face să aibe un poetul şi profesorul universitar Ivan Negrišorac. Revista public mai restrâns de cititori, însă calitatea textelor este împărţită în patru capitole (Poezie şi proză, Cerce- nu se poate pune în discuţie. O revistă literară ieşită tări, Mărturii şi Critică literară). Numărul de faţă, din apri- de sub pana celor mai de seamă oameni de ştiinţă din lie-mai 2012, aduce în faţa cititorilor noi cercetări asupra Serbia, care chiar în titlul ei conţine cuvântul letopis- legăturii dintre tehnică şi filosofie, despre părerile lui cronică nu aduce lucrurile în faţa noastră puse în or- Adorno despre conceptele de înţelepciune şi virtute, din cronologic ci diahronia şi sincronia se suprapun, despre alchimie ca o metodă de traducere a operei, por- vechiul şi noul fiind întotdeauna în actualitate iar re- tretele literare unor cunoscuţi scriitori sârbi cât şi cerce- zultatul este această revistă care apare de aproape tări asupra personificării podului şi jertfei în opera lui Ivo două secole. 158 SMS

159 Eugen Bunaru

Din nou, despre poezia fără frontiere…

[email protected]

Sâmbătă, 23 iunie, ora 10 şi 30 de minute. Un cer nă şi briză, cu oameni amabili şi veseli (e weekend!), cu limpede-limpede, un soare torenţial ce anunţă înce- biserici şi clădiri ce impun prin nota lor, distinctă şi dis- putul unei zile caniculare. Suntem deja la ieşirea din tinsă, de apartenenţă arhitecturală la un timp central- Timişoara, în maşina Bibliotecii Judeţene Timiş, pe european, cu podurile sale arcuindu-se svelte peste o drumul ce are drept punct terminus localitatea Torac. Dunăre maiestuoasă, ce ascunde, în apele sale calme, Un nume care probabil n-ar spune mai nimic celor abia vălurite, tot zbuciumul şi misterul veacurilor tre- mai mulţi cititori ai acestor răzleţe rânduri sau simple cute dar, poate, şi ale celor ce vor veni ... Ne întâlnim cu impresii, fugitive, (ca să nu le numesc, pretenţios, în- poetul şi prietenul nostru Pavel Gătăianţu, însoţit de semnări) de călătorie. Un nume care, însă, ne va face un coleg al său, (ardelean, de origine), de la Radio Novi mult mai sensibili la sonoritatea sa ciudată, parcă de- Sad, secţia română, un conviv cât se poate de jovial şi opotrivă exotică şi familiară, atunci când vom ,,de- colocvial (mea culpa, pentru faptul de-a nu-i fi reţinut conspira” că e vorba de toponimicul unei comune, numele). De la o terasă la alta, ne întreţinem, preţ de din Serbia vecină, locuite în majoritate de români, vreo două ore şi mai bine, intersectându-ne amical vo- ajunşi, aici, în virtutea tumultului istoriei, pe vremea cile, în jurul paharelor cu binevenite licori răcoritoare, vajnicei împărătese Maria Tereza. în conversaţii pe toate temele şi subiectele posibile. Suntem o formaţie de trei poeţi: Andrei Bodiu, Tu- În fine, ne îmbarcăm şi o luăm din loc. E aproape dor Creţu şi subsemnatul. Nu trebuie omis un perso- ora 17,00 (ne-am sincronizat cu ora …locală), iar la ora naj-cheie: şoferul instituţiei, un adevărat profesionist 18,00 suntem aşteptaţi la Casa Bănăţeană din Torac. al volanului, în compania căruia ne-am simţit, pe tot În drum, ne vom abate şi la Zrenianin, un oraş mai traseul, dus-întors, în perfectă siguranţă. Facem un mic, dar, nu mai puţin plăcut vederii, chiar şi, aşa, din scurt popas la Novi Sad, oraş de un farmec aparte, me- goana maşinii. ridional, cu străzi largi şi curate, adiate laolaltă de lumi- La Torac, suntem întâmpinaţi cu multă căldură (alta decât aceea a asfaltului topit de soarele văratic) de o mână de oameni, de toate vârstele şi profesiile, dornici parcă de o anume regăsire, dornici de o întâlnire, de suflet şi spirit, prin glasul poeziei, prin vraja cuvântului în- cărcat nu doar de har, ci şi de aromele limbii materne. După un cuvânt, (deloc convenţional), al domnului Costa Roşu, directorul Institutului Cultural al Români- lor din Voivodina, care punctează semnificaţia şi im- portanţa acestor întâlniri iniţiate şi statuate, de o bună vreme, printr-un protocol de parteneriat cu Biblioteca Judeţeană din Timişoara, a venit rândul poeziei. Au citit din creaţia lor (recentă sau deja antologa- tă) binecunoscutul poet, prozator şi eseist braşovean Andrei Bodiu, oaspetele de onoare al serii, Pavel Gă- tăianţu, ,,acest poet extraordinar” (Cezar Ivănescu), Eugen Bunaru, Tudor Creţu, Pavel Gătăianţu, Lavinel Orza, mereu fermecător şi insurgent, neostenitul redactor 160 Andrei Bodiu, pe o terasă din Novi Sad şef al EUROPEI, revistă care nu mai are nevoie de nicio prezentare, poetul, editorul şi traducătorul Nicu Cio- gajare, de amiciţie, de frăţietate care au însoţit, post banu, laureatul filialei din Timişoara a U.S.R., în 2011, festum, discuţiile de la om la om, de la suflet la suflet, pentru o excelentă carte de proză scurtă româneas- acolo, sub geana asfinţitului, în curtea îmbăiată în mi- că, tradusă în limba sârbă, poetul, prozatorul şi criti- ros de fân proaspăt cosit, la umbra bisericuţei de cul literar Tudor Creţu, managerul Bibliotecii Judeţe- lemn, veghind, ocrotind un spaţiu binecuvântat sub ne Timiş, şi subsemnatul. acest spirit al unei frumoase şi de neuitat împărtăşiri Ar fi nedrept dacă am omite, din aceste răzleţe şi cu poezia. Cea, dintotdeauna, dincolo de frontiere ... comprimate impresii, ambianţa şi atmosfera de de-

Nada Tomić

Primul atelier de jurnalistică în limba română

[email protected]

Se încheagă a treia generaţie de ziarişti La cotidianul „Dnevnik” mai mult de zece ani a re- Mediile de informare în limba română se află în dactat politica externă, comentând evenimentele- faţa unor mari schimbări de cadre. Radioteleviziunea cheie pe mapamond după căderea comunismului şi şi săptămânalul „Libertatea” - care constituie supor- a blocurilor militare. Astăzi, şi el în apropierea pensiei, tul arhitecturii informative a românilor din Voivodina, i-a revenit funcţia de redactor coordonator, unde lu- se află în faţa schimbului de generaţii de ziarişti, cel crează cu colegii mai tineri şi veghează apariţia fiecă- de-al doilea de la înfiinţarea presei româneşti actua- rui număr de „Dnevnik” în parte. le. Faptul că un număr mare de cadre ziaristice în lim- Bizuindu-se pe bogata sa experienţă, însuşită în ba română se află în preajma pensiei, a determinat marile redacţii de presă, Tomici a întocmit un pro- Departamentul pentru Informaţii a Consiliului Naţio- gram de instruire a tinerilor care validează toate prin- nal să mobilizeze tinerii interesaţi de această meserie cipiile teoretice aflate la baza jurnalisticii actule. Ate- în jurul unui atelier de jurnalistică. lierele organizate, însă, au mers şi un pas mai depar- Pe parcursul lunilor aprilie, mai şi iunie au fost or- te, comentând texte concrete scrise de participanţi ganizate sesiuni în patru centre culturale ale români- sau luate la întâmplare din alte ziare şi din agenţiile lor: Zrenianin, Alibunar, Novi Sad şi Vârşeţ, la care au de presă. Accentul a fost pus pe scrierea corectă a şti- luat parte 24 de tineri. Unii dintre ei deja colaborează rii şi a raportului - ca cele mai frecvente forme de in- la presa scrisă sau la posturile de radio cu programe formare la zi sau săptămânal. Au fost subliniate deo- în limba română, dar au fost prezenţi şi studenţi inte- sebirile dintre o contribuţie scrisă pentru săptămâna- resaţi de jurnalism. lul „Libertatea”, unde evenimentul se prezintă cu în- Atelierul de jurnalistică, primul de acest fel în lim- târziere de mai multe zile de la data consumării. În alt ba română, a fost realizat de Petar Tomici, actualmen- fel se scrie pentru radio, unde ascultătorul trebuie să te şeful DESK-ului la cotidianul „Dnevnik”, care în ca- rămână convins că prin ceea ce i se comunică, el află riera sa a trecut prin toate mediile ziaristice, cunos- primul datorită raportorilor de la faţa locului. când specificul fiecărui mediu. A început ca ziarist la În mod aparte a fost comentată tehnica TV, folosi- Radioteleviziunea Novi Sad, apoi câţiva ani a fost an- rea filmului într-un raport de pe teren. A fost vorba gajat la „Libertatea”, de unde a trecut la agenţia iu- despre deosebirile dintre genuri ca ancheta, dezba- goslavă de presă Tanjug. În calitate de corespondent terea în faţa microfonului (a camerei de luat vederi), al Tanjugului de la Bucureşti a fost martorul Revoluţi- interviul sau „masa rotundă”. Tinerii participanţi au ei române din 1989. La reîntoarcerea în ţară, a trecut pus întrebări şi s-au manifestat cu problemele pe şi prin războaiele sângeroase din spaţiul iugoslav. care ei le au zi de zi, încercând să-şi lămurească dile- 161 mele la începutul carierei. Din discuţiile cu ei, după Radio şi TV în limba română. O sumedenie de emisi- aceste sesiuni, majoritatea au afirmat că au aflat lu- uni bune, dar şi prost lucrate trec fără nicio reacţie a cruri despre care nimeni nu le-a vorbit niciodată. În- celor care le urmăresc. Critica obligă, avertizează şi tra-devăr, la aceste sesiuni au fost analizate situaţii îndeamnă la progres. concrete, cunoscute cursanţilor şi care nu sunt cuprinse în manualele de ziaristică. Neobişnuiţi cu practica atelierelor, unii tineri s-au arătat sceptici, ba chiar indignaţi că, deşi au terminat studiile, nu pot să-şi găsească un serviciu. Şi tineretul român, ca vârsnicii lor din întreaga ţară, se simt mar- ginalizaţi şi dezorientaţi. La Vârşeţ au declarat că ar fi bine dacă sesiunile de acest gen ar continua şi la toamnă prin includerea elevilor de la Liceu şi de la Şcoala de economie din Alibunar. Discuţiile purtate în asemenea ateliere ajută omul tânăr să privească mai altfel la chiciul destrăbălările care se perindă zi de zi prin faţa ecranelor TV sau în presa de bulevard. O idee interesantă poate fi ca săptămânalul „Liberta- tea” să dechidă şi o rubrică de critică a programului EDIŢIA A VII-a A FESTIVALULUI INTERNAŢIONAL DE LITERATURĂ DIN NOVI SAD

Poezia înseamnă libertate În faţa publicului din Novi Sad s-au prezentat zeci de autori,mulţi dintre ei cu La Novi Sad, sfârşitul lunii august şi al stagiu îndelungat în munca de traducă- unei veri caniculare, a fost marcat şi anul tori. Grzegorz Lausthinsky din Varşovia a acesta de tradiţionalul Festival Internaţio- tradus peste 30 de cărţi de proză şi versuri nal de Literatură. Cea de-a VII-a ediţie a din limbile cehă, sârbă, croată, slovenă, întâlnirii poeţilor şi scriitorilor din diferite slovacă, macedoneană şi rusă. Scriitorul părţi ale lumii a evoluat sub semnul crea- francez Jean Portante s-a consacrat tradu- ţiei literare poloneze. Krzysztof Karasek, cerii autorilor spanioli şi sudamericani. Li- reprezentant al aşa-numitului nou val în teratura franceză a fost reprezentată şi de poezia poloneză, este recentul deţinător Linda Maria Baroş născută în Bucureşti, al premiului tradiţional al acestui festival. dar care scrie şi traduce în limba franceză. Jovan Zivlak a subliniat, în numele juriu- Literatura de expresie românească a fost lui, că versurile lui Karasek şi ale altor po- prezentă cu succes prin vocile poeţilor eţi polonezi consemnează tulburările sociale din anii Vasile Dan şi Slavomir Gvozdenović din România şi şaptezeci ai secolului trecut. Această poezie a zgudu- Adam Puslojić şi Pavel Gătăianţu din Serbia. it ca un val puternic conştiinţa intelectualităţii şi în O surpiză a primei zile a Festivalului a fost poetul, ţara noastră, a spus Zivlak. scriitorul şi regizorul britanic Tim Cumming care prac- Krzysztof Karasek afirmă că poezia înseamnă li- tică o poeziei urbană plină de umor inteligent şi sofis- bertate. „Sunt profund convins că poezia este o nece- ticat. Poetul şi publicistului rus Vladimir Sergeievici sitate. Cum altfel să explicăm că oamenii evocă vor- Simakov, alături de alţi câţiva participanţi, se concen- bele poetului atunci când iubesc? Când luptă, de trează asupra fenomenelor tranziţiei. Simakov spune asemena cântă versuri scrise de poet. În ceasul morţii că s-a născut în Leningrad, iar acuma trăieşete în St. se roagă folosind cuvintele poetului... Poezia înseam- Ptersburg. Până la urmă, încă nu-i este clar cui aparţi- nă comprimare, ea este starea condensată a limbii ne. Poezia contemporană oferă dovezi clare că lumea care nu poate fi confundată cu precizia ştiinţifică”, a globalizată nu satisface aşteptările intelectualităţii. 162 explicat laureatul viziunea sa lirică asupra realităţii. Ivana Janjić

Europa and Ivana Janjic in France

[email protected]

Ivana Janjic from University of Novi Sad was one month in France. The work program was determined in the frame of research activities managed by Center for European Slavic Studies. The CESS is created by la- boratory MIMMOC EA3812 at University of Poitiers (France). One of the objectives of the Center for Euro- pean Slavic Studies (CESS) is to promote the scientific dynamics to facilitate interdisciplinary and multilingual intellectual exchanges by gathering currently disparate segments of Slavic research and to create a kind of digital European portal. The CESS has created partnerships with several European universities: Uni- versity of Nottingham (Great Britain), University of Berlin – Humboldt (Germany), University of Moscow –Lomonossov (Russia), University of Yaroslavl (Rus- the Balkan area Ivana Janjic, from University of Novi sia), University of Wroclaw (Poland), University of Sad (Serbia), was invited to present her work in Fran- Banja Luka (Bosnia and Herzegovina), University of ce. During her stay, Ivana Janjic, worked on preparing Goteborg (Sweden); the CESS made also special rela- of two projects of CEES: organization of the internati- tionship with the Quebec Network for Slavic Studies. onal colloquium ”Cultural Slavic Memory Maps” and In the aim to get wider European Slavonic Network ”European Summer School for Slavic Studies”. The and to include the universities and researchers from Scholarship Program for Young Researchers from Eastern Neighboring Countries integrated the young colleague Ivana Janjic, as well as University of Novi Sad in the new research projects and larger European scientific cooperation. Ivana Janjic also presented magazine Europa - Magazine about Science and Art during the Transition. In presentation, Ivana Janjic told that Europa is a science magazine, periodical publication with news, opinions, reports and papers about all science fields for a non-expert and expert audience. As periodical publication for scientific experts, Europe is one of the best Romanian scientific journal in Serbia.

163 Virginia Popović

Colocviul Internaţional Cultură şi comunicare: interferenţe, Confluenţe

[email protected]

Vineri, 11 mai în Sala Senatului din cadrul Universi- Doňa Marina, Frida Kahlo, Eva Perón; Traian Stănciules- tăţii Libere Internaţionale din Moldova, Chişinău a cu, prof. univ. dr., Facultatea de Filosofie, Universitatea avut loc colocviul ştiinţific internaţional „Cultură şi „Alexandru Ioan Cuza”, Iaşi, România - Semiotica: ipo- comunicare: interferenţe, confluenţe”. Evenimentul a teze (ne)convenţionale privitoare la geneza cuvântului. fost organizat de catedra de Jurnalism şi Comunicare La colocviu au participat şi lec. univ dr. Virginia Po- Publică, Institutul de Cercetări Filologice şi Intercultu- pović, lect.univ. dr. Vladimir Barović şi drd. Ivana Jan- rale (ULIM) în colaborare cu Universitatea „Alexandru jić de la Departamentul de Românistică şi Departa- Ioan Cuza” din Iaşi, România. După alocuţiunile de mentul de Jurnalistică din cadrul Facultăţii de Filoso- salut susţinute de Elena Prus, prof. univ. dr. hab., Di- fie din Novi Sad care au prezentat lucrarea Intercultu- rector al Institutului de Cercetări Filologice şi Intercul- ralitate şi tranziţie în revista „Europa”din Voivodina la turale, ULIM, Ludmila Lazăr, conf. univ., dr., Coordona- secţiunea „Jurnalism, etică şi comunicare: Experienţe tor al Direcţiei de Comunicare şi Mass media, ULIM şi interculturale”. Ludmila Branişte, conf. univ., dr., Facultatea de Litere, Colocviul ”Cultură şi comunicare: interferenţe, con- Universitatea „Alexandru Ioan Cuza”, Iaşi, România, fluenţe” face parte din proiectul: „Interculturalitate & au fost susţinute comunicările în plen unde s-au pre- Francopolifonie”, care se desfăşoară anual în cadrul zentat următoarele prezentat comunicări: Universităţii Libere Internaţionale din Moldova. Co- Jean-Luc Michel, professeur des universités, Direc- municările vor fi publicate în anuarul Francopolypho- teur du master de stratégie de communication globa- nie, publicaţie de categoria B a Institutului de Cerce- le, Université Jean Monnet Saint-Etienne, France - Per- tări Filologice şi Interculturale din cadrul Universităţii spective systémique de la culture et de la communicati- ULIM, Chişinău, (www.icfi.ulim.md) redactate în lim- on; Ana Guţu, prof. univ. dr., Prim-Vicerector ULIM, ba franceză şi în alte limbi de circulaţie. Conţinutul Deputat în Parlamentul Republicii Moldova - Trois tuturor comunicărilor ţin de problemele propriu-zise légendes de la liberté de la création en Amérique Latine: sau conexe spaţiului francofon.

Zilele Academice Arădene, 2012

O nouă ediţie a Conferinţei Internaţionale UE. Această sărbătoare academică, „ZILELE ACADE- Zilele Academice Arădene MICE ARĂDENE” – Ediţia a XXII, au inclus în program spectacole artistice şi competiţii sportive studenţeşti. În perioada 18-20 mai s-a desfăşurat la Arad cea La Complexul Universitar de la Macea, proprietate a de-a XXII-a ediţie a Conferinţei Internaţionale „Zilele Universităţii de Vest „Vasile Goldiş”, s-au desfăşurat Academice Aradene” unde au fost prezentate peste secţiuni de comunicări şi întâlniri informale ale Asoci- 900 de comunicări ştiinţifice, care au fost onorate de aţiei Absolvenţilor Universităţii de Vest „Vasile Goldiş” prezenţa a peste 1000 de participanţi, studenţi, mas- din Arad – ALUMNI: „Curricula academică şi traiectul teranzi, doctoranzi, postdoctoranzi, cadre didactice profesional al absolvenţilor Universităţii de Vest „Va- 164 şi cercetători ştiinţifici din peste 20 de Universităţi din sile Goldiş” din Arad” – ediţia a III-a şi Asociaţiei stu- denţeşti „E.L.S.A. – Promotor al formării profesionişti- Deschiderea oficială a Zilelor Academice Arădene, lor în domeniul ştiinţelor juridice”. Ediţia a XXII-a, a avut loc în Aula „Magna Universita- „Zilele Academice Arădene”, manifestare organi- ria” din cadrul Campusului Universitar „Vasile Goldiş”. zată de Universitatea de Vest „Vasile Goldiş”, au de- Comunicările ştiinţifice s-au desfăşurat pe secţiuni marat cu un Te – Deum la Monumentul marelui cori- iar în programul Zilelor Academice Arădene, la secţi- feu al Unirii, Vasile Goldiş, părintele spiritual al Univer- unea Traductologie: ştiinţă a comunicării lingvistice şi sităţii de Vest „Vasile Goldiş”, oficiat de un sobor de culturale transfrontaliere a fost prezentată comuni- preoţi condus de Arhiepiscopul Dr. Timotei Seviciu. carea Revista Europa – o revistă cu caracter bilingv, prezentare efectuată de redactorul-şef al revistei, scriitorul Pavel Gătăianţu.

Mihaela Lazović

Seara românească la Life College

[email protected]

Adina Iorga. A fost prezentată şi o expoziţie de artizanat şi de port românesc din Voivodina, Banat şi Serbia de răsărit iar costumele populare au fost îmbrăcate de cursaţii acestei şcoli. La fel a fost organizată şi o expoziţie de cărţi, reviste şi ziare în limba română, publicate în Voivodina, apărute la editurile „Fundaţia Europa” din Novi Sad şi „Libertatea” din Panciova.

Şcoala noastră Life College din Novi Sad organi- zează cursuri de limbă română pentru toate nivelele şi toate vârstele. Cursurile au început în luna februarie a.c. Grupul are patru cursanţi harnici şi interesaţi să înveţe limba română. Cursanţii folosesc manuale şi caiete de exerciţii publicate în România. Profesoara de limba română la Life College e Mihaela Lazović, doctor în ştiinţe lingvistice la Facultatea de Filosofie din Novi Sad. Pe data de 26 mai 2012 la şcoala noastră a fost or- ganizată o seară românească. Au fost prezentate cu- noştinţele lor despre limbă, cultură şi civilizaţie româ- nească într-un mod interesant şi neobişnuit. La înce- putul serii a fost interpretat un cântec românesc de 165 AUTORII Alina Crihană este lector la Facultatea de Litere a Universităţii sârbă. A publicat articole în periodice. Este membru juriului de ”Dunărea de Jos” din Galaţi, în cadrul Catedrei de Literatură, Ling- specialitate în cadrul Festivalului internaţional de poezie în orga- vistică şi Jurnalism. nizarea Comunităţii Scriitorilor din Voivodina

Bogdan Dragomirescu - Bogdan Dragomirescu (b. 1984). From Justin P. Liuba - Justin P. Liuba is a free-lance journalist, former 2009, Ph.D. student, Faculty of European Studies, ”Babeș-Bolyai” Romanian bureau chief of Radio Free Europe and president of the University, Cluj-Napoca, Romania. 2007-2008 M. A. Philosophie Romania Relief Foundation. française, Faculty of Philosophy, ”Babeș-Bolyai” University. 2003- 2007 B. A. Faculty of Philosophy, ”Babeș-Bolyai” University. Laura Rebeca Precup Stiegelbauer (n.1982), din 2012 aprilie, doctor în filologie, Universitatea Alexandru Ioan Cuza, Iasi, Româ- Carmen Cerasela Dărăbuş s-a născut pe data de 3.02. 1966 la nia, specializarea Cultură şi Civilizaţie Britanică (Istorie Orală Bri- Baia Mare, Maramureş, România. Studii: Facultatea de Litere a tanică). În prezent lector universitar în cadrul Universităţii de Vest Universităţii „Babeş-Bolyai” din Cluj-Napoca, specializarea româ- „Vasile Goldiş”, Arad, România nă-franceză, doctorat în Filologie la Universitatea din Bucureşti, masterat în Sociologie-Administraţie Publică la Universitatea din Laura Spăriosu - (1976, Panciova), lector universitar la Departa- Bucureşti. Conf. univ. dr. la U.T.C.N. - CUNBM şi lector de limba ro- mentul de Limba şi Literatura Română, Facultatea de Filosofie, mână (I.L.R.) la Skopje (Macedonia) şi Novi Sad (Serbia). Novi Sad. Este membră a Societăţii de Lingvistică Aplicată din Ser- bia şi a Fundaţiei Române de Etnografie şi Folclor din Voivodina. Ciprian Vălcan (n. 5 decembrie 1973, Arad) este un eseist şi filo- zof român. Devine doctor în filosofie al Universităţii Babeş-Bolyai Luiza Caraivan, lector de limba engleza la Universitatea ”Dimitrie din Cluj-Napoca (2002), doctor în filologie al Universităţii de Vest Cantemir” din Timişoara. Doctorand in filologie cu o teză despre din Timişoara (2005) şi doctor în istorie culturală al École pratique literatura Africii de Sud, post-colonialism şi alteritate. Autoare a des hautes études din Paris (2006). volumului Limba engleză: A Course in Business English (2003) şi coautoare a volumului First Steps in Business English (Editura Eu- Daniela Sitar Tăut –s-a născut la 7 noiembrie 1972 în Baia Mare, rostampa, Timişoara, 2009). județul Maramureș. Este actualmente lector de limba română la Universitatea Comenius din Bratislava și redactor la Nord literar Maja Medan was born on December 23th 1988 in Mostar. She din Baia Mare graduated from the Faculty of Philosophy at the University of Novi Sad, Serbia, at the Department of Comparative Literature. Darko Gavrilović - profesor universitar la Departamentul de ge- Currently, she is pursuing the MA studies at the same Faculty. ografie şi turism din cadrul Facultăţii de Ştiinţe Matematice, Uni- versitatea din Novi Sad. Manojlo Maravić (n. Subotica, 1977) – A absolvit Universitatea de Artă din Belgrad unde a susţinut teza de doctorat Critica po- Dubravka Valić Nedeljković - este şeful Departamentului de liticii şi fenomenologia jocurilor video. Este lector universitar la Jurnalistică din cadrul Facultăţii de Filosofie de la Universitatea Academia de Artă la Novi Sad. din Novi Sad. Titlul de doctor în ştiinţele lingvisitcii l-a primit la Facultatea din Novi Sad unde este angajată ca conferenţiar uni- Marco Luchessi - Marco Lucchesi, născut la Rio de Janeiro în 1963. versitar din 2004. Scriitor, eseist şi traducător din limba braziliană. Profesor la Univer- sitatea Federală din Rio De Janeiro. Este membrul Clubului Pen, a Eugen Bunaru este poet şi publicist. Membru al Uniunii Scriitori- Societăţii Brasiliene de Geografie, al Societăţii de Studii Clasice, al lor din România. Absolvent al Facultăţii de Filologie a Universităţii Societăţii de Literatură Comparată şi al Academiei de Artă Flumi- din Timişoara. nense.

Ioana Iulia Olaru – (n. 1968, Iaşi). Lector universitar la Facultatea Nada Tomić este născută în 1952 la Lovčenac. A terminat Şcoala de Arte Plastice Decorative şi Design, Universitatea de Arte „Geor- superioară de comerţ din Novi Sad. A fost angajată la funcţia de ge Enescu” din Iaşi. corector la ziarul „Dnevnik” timp de zece ani. Colaborează la revista „Europa”, „Secolul XXI”, „Foaia Sân Mihaiului”. Trăieşte la Novi Sad. Ivana Janjić s-a născut pe 3 ianuarie 1979 la Vranje. Este doctorand la Facultatea de Filosofie, Departamentul de Românistică. Narcisa Ţirban - Țirban Narcisa (n. 1975, Tulca, Bihor): absolventă A participat la numeroase simpozioane ştiinţifice internaţionale a Facultății de Litere si Știinte Socio – Umane, profil: Filologie, spe- pentru studenţi. Are lucrări publicate în reviste din străinătate cializarea: Limba și literatura română – Limba și literatura engleză; despre viaţa culturală a aromânilor din sudul Serbiei. Din 2001 până în prezent: cadru didactic la Universitatea de Vest ”Vasile Goldiş” Arad; din 2008 până în prezent: lector universitar Iveta Kontríková este lector universitar la Universitatea Matej Bel doctor în cadrul Facultăţii de Ştiinţe Umaniste, Politice şi Adminis- din Banska Bystrica, Matej Bel University in Banská Bystrica, Slova- trative a Universităţii de Vest »Vasile Goldiş« din Arad. Activitate kia, Institute of Managerial Systems in Popra. ştiinţifică: peste 30 de articole publicate în ţară şi străinătate.

Jelena Stanojev s-a născut la 1. octombrie 1984 la Zrenianin. Nicolae Iuga - (n. 1953) a absolvit Facultatea de Filosofie a Uni- Este înscrisă la doctorat la Departamentul de limba şi literatura versităţii din Bucureşti. A susţinut doctoratul în Filosofie la Uni- versitatea ”Babeş Bolyai” din Cluj cu o teză referitoare la Etica în Filologie; 2010 conferenţiar universitar doctor la Universitatea creştină, sub îndrumarea lui Andrei Marga. A intreprins călătorii de Vest ”Vasile Goldiş” Arad, Activitate ştinţifică: 6 cărţi peste 40 de studii în Europa, Maroc şi Israel. In prezent este conferenţiar de artcole publicate în ţară şi străinătate. de Filosofie şi ştiinţă politică la Universitatea de Vest ”Vasile Gol- diş” din Arad. Sabău Gianina Daniela - Gianina SABAU has a B.A. in English and French Philology from the West University of Timişoara. She has Nicolas Trifon - un écrivain et éditeur né en 1949 à Bucarest. Il been teaching English and French at the ”Vasile Goldis” University vit en France depuis 1977 et est titulaire d’une thèse de doctorat of Arad, Romania, for 6 years and is currently a PhD student in en linguistique (Paris, EHESS, 1983) intitulée Des blagues : masses English literature in Sibiu. Her thesis is an interdisciplinary work, parlantes et rhétorique marxiste-léniniste de pouvoir, qui a don- tackling English author Graham Greene’s novels and their recep- né lieu à plusieurs publications en revues (Change International, tion in French and Romanian cultural milieu. Her main interests Babylone, International Journal of Rumanian Studies…). are French and English literature language and civilization and intercultural studies. Oliviu Felecan - (n. 1974, Baia Mare) este licenţiat al secţiei Limbi clasice de la Facultatea de Litere, Filozofie şi Istorie din cadrul Uni- Speranţa Milancovici - Milancovici Speranţa Sofia (n. 1980, versităţii de Vest din Timişoara, unde a obţinut şi titlul de Doctor Arad).; 2008 - doctor în filologie, Institutul de Istorie şi Teorie în filologie (2004), cu distincţia „magna cum laude”, la prof. G. I. Literară „G. Călinescu”, Academia Română, Bucureşti; Din 2008 Tohăneanu. Din 1997 activează la Universitatea de Nord din Baia până în prezent: lector universitar dr. în cadrul Facultăţii de Ştiinţe Mare, unde, în prezent, este conf. dr. la Catedra de limba şi litera- Umaniste, Politice şi Administrative a Universităţii de Vest „Vasile tura română, din cadrul Facultăţii de litere. Goldiş” din Arad, cercetător în cadrul Academiei Române, filiala Timişoara şi asistent departament FEDE (Federaţia Europeană a Ottó Tolnai - (1940, la Kanjiža). Poet, prozator, dramaturg, ese- Şcolilor) - responsabil relaţii internaţionale. ist. A studiat limba şi literatura maghiară şi filosofia la Novi Sad şi Zagreb. Ottó Tolnai este unul dintre cei mai prolifici scriitori Stăncuţa Ramona Dima-Laza este lector universitar dr. în cadrul maghiari din Voivodina, preocupările sale cunoscând un larg dia- Facultăţii de Ştiinţe Umaniste, Politice şi Administrative a Univer- pazon de manifestare artistică de la poezie la eseu, de la proză ex- sităţii de Vest ”Vasile Goldiş” din Arad; 2012 – curs şi diplomă de perimentală la texte dramatice. În anul 1998 a fost ales membru al studii superioare (FEDE) – Cetăţenie Democratică şi Drepturile Academiei Maghiare de Literatură şi Artă, iar în anul 2007 primeş- Omului. Activitate ştinţifică: 5 cărţi si peste 30 de articole publicate cea mai înaltă recunoştinţă maghiară de stat, Premiul Koshut. te în ţară şi străinătate; 2012 – coordonator proiect Erasmus.

Pavel Gătăianţu s-a născut în Sân Mihai, Voivodina, Serbia, la 15 Stevan Bradić was born in 1982. in Novi Sad, Serbia. He gradu- decembrie l957. Absolvent al Facultăţii de Știinţe Politice din Bel- ated at the Department of Comparative Literature of the Uni- grad. Poet, prozator, artist multimedia, jurnalist. A publicat zece versity of Novi Sad. He has finished master studies at his home cărţi de poezie, două cărţi de proză, mai multe antologii de autor, department as well as at the Department of English of Stockholm și a fost tradus în mai multe limbi. Se ocupă cu publicistica și art University. He is currently working on his PhD thesis at his home performance. A fondat revistele culturale „Foaia Sân-Mihaiului” university. He writes poetry, essays and translates from English. (1993), „Cuvântul românesc” (1991), „Kulturbrücke” (1999), „Caiete Pavel Gătăianţu” (2005). Liber cugetător Veronica Szinculics - Absolventa a Masteratului Etnologie şi an- tropologie socială, Baia Mare, 2011. Membru fondator şi preşedin- Ranko Jakovljević (1959), jurist, lucrează în Administraţia vamală te al ONG Comunicaţi prin noi din anul 2007. a Serbiei. Este interesat de istoriografie şi istoria ţării şi de drept. Efectuează cercetări în legătură cu aspectele istorice, sociologice Virginia Popović - PhD at the Department of Romanian Studies şi juridice ale relaţiilor sociale în regiunea Serbiei de răsărit. A pu- on Faculty of Philosophy in Novi Sad. Doctoral dissertation: Poesis blicat zece cărţi şi un număr mare de lucrări ştiinţifice. Lucrează şi and Mathesis in Poetic Work of Ion Barbu, exploring influence of trăieşte la Cladovo. mathematical symbols on creation of poetic works by Romanian modern poet, Parnassian and hermetic Ion Barbu. Published mo- Rareş Iordache s-a născut pe 7 noiembrie 1983 la Hunedoara. nography: Pavel Gataiantu, contributii la monografie (Ined Co, Studii: Liceul Pedagogic, dublă specializare: educator-institutor; Novi Sad, 2004) and Literatura de limba română din Voivodina şi Licenţiat în filosofie la Facultatea de Istorie şi Filosofie, speciali- antropologia culturală (Risoprint, Cluj-Napoca, Romania, 2012). zarea filosofie, 2007, cu o lucrare cu titlul: ”O perspectivă de -an samblu asupra filosofiei ficţiunii” coordonată de lect.dr. Gabriel Vladimir Barović was born on 17th March 1978 in Novi Sad. He Chindea; Absolvent al masterului Cultură şi Comunicare, de la graduated in 2004 at The Faculty of Philosophy in Novi Sad, De- Facultatea de Istorie şi Filosofie, specializare filosofie; Doctorand partment of History. He got his Master’s degree in 2007 at The la Universitatea Babeș-Bolyai, Școala Doctorală Filosofia valorilor, Faculty of Philosophy in Novi Sad. In 2006/2007 accademic year a culturii și istoriei, condusă de prof.dr. univ. Aurel Codoban. A he started working as a professional associate at the University of publicat un număr mare de articole de specialitate în ţară şi stră- Novi Sad, Department of Media Studies teaching Desk and the inătate. editorial office. He received his Ph.D. i July 2010 at the Faculty of Political Sciences on ”Reporting the crisis and ethics of journa- Rodica Teodora Biriş, absolventă a Universităţii de Vest din Timi- lism.” şoara, Facultatea de Litere, Filosofie şi Istorie, specializarea Limba şi Literatura Germană - Limba şi Literatura Română. 2007 Doctor 167 SUMAR/CONTENTS/SADRŽAJ

EDITORIAL / Subcultura / Subculture...... 2 Nicolae Iuga EDITORIAL / Pavel Gătăianţu – Condiţia umană postmodernă şi Filosofia ca „sub cultură”...... 49 IDEI EUROPENE...... 3 – Postmodern Human Condition and Philosophy as EUROPEAN IDEAS ‘Subculture’

Darko Gavrilović FILOLOGIE ...... 55 – Mitologia patriotică iugoslavă – 1945-1990...... 4 PHILOLOGY – Yugoslavian Patriotic Mythology – 1945-1990 Narcisa Ţirban, Laura Rebeca Precup Stiegelbauer, Ioana Iulia Olaru Rodica Teodora Biriş – Graffiti – artă sau non-artă?...... 10 – Cultura. Subcultura. Limbajul tineretului din România 56 – Graffitti – Art or Non-Art? – Culture. Subculture. Romanian Youth's Language

Dubravka Valić Nedeljković Carmen Dărăbuş – Reality show-ul ca „divertisment popular” şi/ sau – Căutarea eu-lui artistic. Miroslav Krleža, Întoarce- promovarea comportamentului discriminatoriu rea lui Philippe Latinovicz...... 59 prin acceptarea de roluri. Studiu de caz: Seria sîr- – La recherche du sien artistique. Miroslav Krleža, le beasca „Ferma 3” ...... 15 retour de Philippe Latinovicz – Reality show „folk entertainment” and/or promoti- – The Search for the Artistic Self.Miroslav Krleža, on of controversial and discriminatory behavior thro- the Return of Philippe Latinovicz ugh role-playing. Case Study: Serbian series ”Farm 3” Oliviu Felecan Manojlo Maravić – Aspecte ale limbii vorbite în muzica contempora- – Relaţiile dintre artă şi jocurile video...... 23 nă românească...... 64 – Relations between the Art and Video Games – Aspects of Spoken Language in the Romanian Contemporary Music Veronica Szinculics – Forme de socializare culturală a muncitorilor mineri Maja Medan din perioada comunistă în bazinul minier Maramureş 28 – Poemele în proză ale lui René Char...... 77 – Forms of miners’ cultural socialization during the – The Prose Poems of René Char comunist period in Maramureş mining area Jelena Stanojev Laura-Rebeca Precup Stiegelbauer, Rodica Teodo- – Motivul bărcii în poezia lui Miloš Crnjanski...... 81 ra Biriş, Ţirban Narcisa – The Boat Motif in the Poetry of Miloš Crnjanski – Subculturile rome în proiecte europene – o dorin- ţă pentru includerea academică şi socială...... 33 Stevan Bradić – The Roma Subcultures in European Projects - a – Necesitatea barbarilor...... 87 Wish for Academically and Socially Inclusion – The Necessity of the Barbarians

INTERVIU /...... 36 Alina Crihană INTERVIEW / – Naraţiunea identitară şi « ficţiunile » totalitarismului în eseurile autobiografice ale lui Norman Manea 92 Daniela Sitar Tăut – Narration identitaire et « fictions » du totalitarisme – În dialog: Daniela Sitar-Tăut- Libuša Vajdová...... 37 dans les essais autobiographiques de Norman Manea - A Dialogue between Daniela Sitar-Tăut and Li- – Identity Narration and « Fictions » of Totalitarism buša Vajdová in Norman Manea’s Autobiographical Essays

ESEU /...... 42 EUROMUZICAL...... 100 ESSAY / EURO MUSICAL

Rareş Iordache Marco Luchessi – Impactul viral al social media...... 43 – Funk-ul din Rio de Janeiro şi comunităţile imagina- 168 – The Viral Impact of Social Media te: între interzicerea prin lege şi pacea prin război...... 101 – El funk de Rio de Janeiro y las comunidades imagi- Nicolas Trifon nadas: entre la prohibición por ley y la pacificación – EmG-P, scriitor modern...... 149 por la guerra – EmG-P , écrivain moderne – The Funk of Rio de Janeiro and the Imagined Com- – EmG-P, Modern Writer munities: between the Prohibition by Law and Ma- king Peace by War Mihaela Lazović – A trăi scrisori de dragoste dincolo de timp şi spaţiu 153 STIINTE SOCIOUMANE...... 116 – Living Love Letters beyond Time and Space SOCIO-HUMANISTIC SCIENCES Speranţa Milancovici Bogdan Dragomirescu – „Semn” de carte: Nicolae Iuga, Securitatea, cezarul – Adorno şi raţionalizarea artei...... 117 şi sfoara de câlţi a lui Elie Wiesel...... 154 – Adorno and the Rationalization of Art – Bookmark: Nicolae Iuga, Securitatea, cezarul şi sfoara de câlţi a lui Elie Wiesel Justin P. Liuba – Regina Maria la Conferinţa de Pace de la Paris, 1919 125 Virginia Popović – Queen Mary at the Peace Conference in Paris, 1919 – Mass-media despre vânătoare şi despre turismul cinegetic...... 156 Stăncuţa Ramona Dima-Laza – Mass-media on Hunting and hunting tourism – Comunicarea într-o societate interculturală – ba- Revista Istorie şi civilizaţie ...... 157 riere de limbă şi diversitate culturală...... 130 History and Civilization Magazine – Communication in an intercultural society – lan- Revista Letopis Matice Srpske ...... 158 guage barriers and cultural diversity Letopis Matice Srpske Magazine

Iveta Kontríková SMS...... 159 – Minoritatea germană în regiunea slovacă Spisul de Sus în trecut şi în prezent...... 134 Eugen Bunaru – Die deutsche Minderheit der Oberzipser Region – Din nou, despre poezia fără frontiere…...... 160 in der Slowakei damals und heute – Again, about Poetry without Borders – German minority in the Slovak region of Upper Spis in the past and at present Nada Tomić – Primul atelier de jurnalistică în limba română...... 161 ARTE VIZUALE...... 138 – The First Journalism Workshop in Romanian VISUAL ARTS Ivana Janjić Marin Mohan...... 139 – Revista Europa şi Ivana Janjić în Franţa...... 163 Marina Gătăianţu – Europa and Ivana Janjic in France

POEZIE/POETRY...... 140 Virginia Popović – Colocviul Internaţional Cultură şi comunicare: in- Ottó Tolnai...... 141 terferenţe, Confluenţe...... 164 – International Colloquium Culture and Communi- REFLECTOR – CĂRŢI / REVISTE...... 145 cation: Interferences, Confluences SPOTLIGHT – BOOKS / MAGAZINES – Zilele Academice Arădene, 2012...... 164 – Academic Days in Arad Luiza Caraivan – Cui îi e frică de filosofi...... 146 Mihaela Lazović – Whose Afraid of Philosophers – Seara românească la Life College ...... 165 – Romanian Evening at Life College Laura Spăriosu – Numele şi numirea...... 148 AUTORII ...... 166 – The Name and the Name-Giving AUTHORS 169 Financier/Financer: Consiliul de Cultură al oraşului Novi Sad Fundaţia Iuliu Maniu – New York Departamentul de informare al CNMNRS - Novi Sad

Abonament anual 3000 din; Prepaid price for year 50€

Temele revistei Europa

Idei europene – 1/ 2008 Elitele – 2/ 2009 Interculturalitatea – 3/ 2009 Migraţiile – 4/ 2009 Influenţe asupra mass-media – 5/ 2010 Regionalismul – 6/ 2010 Religie, credinţă – 7/ 2011 Minorităţi – 8/ 2011 Ecologie – 9/ 2012 Subcultura – 10/ 2012

Pentru anul 2013 Etica – 11/ 2013 Balcanii – 12/ 2013

Bloguri http://www.facebook.com/pages/EUROPA/ Blogul Scriitorilor Română-Americani din New York http://vetiver.weblog.ro http://www.ifilosofie.ro, Cluj-Napoca www.agentiadecarte.ro, Bucureşti Newsletter-ul www.cuvintenoi.ro http://www.banaterra.eu – Timişoara

CIP – Каталогизација у публикацији Библиотека Матице српске, Нови Сад 008(497.113=811.135.1) EUROPA: revistă de stiinţă şi artă în tranziţie – magazine about science and art during the transition / redactor şef Pavel Gătăianţu. – 2008, 1 – Novi Sad : Fond Evropa, Fondul Europa, Fund Europe, 2008– . – 24 cm Dva puta godišnje ISSN 1820-9181 COBISS.SR-ID 233745415