mmrnu28Í-0ÖJ ^

Serie nouă Ianuarie 1943 Anul III

©BCU Cluj LUCEAFĂRUL REVISTĂ LUNARĂ DE LITERATURĂ, ARTĂ Şl CULTURĂ GENERALĂ COMITETUL DE REDACŢIE: VICTOR PAPILIAN, D. D. ROŞCA, OLIMPIU BOITOŞ, MIHAI BENIUC Şl GRIGORE POPA

Colaboratori« revistei: Ion Agârbiceanu, Nicolae Albu, Mircea Alexiu, Simion Änderet», Nicolae Balcă, A. P. Bănuţ, Zevedei Barbu, V. Beneş, Lucian Blaga, Lucian Bologa, Petre Bucşa, Alexandru Ceuşianu, Paul Constant, V. Copilu-Cheaträ, Iiie Dăianu, Dimitrie Danciu, Romee Dăscălescu, Al. Dima, Petru Draghici, loan Fruma, Virgil Fulicea, Ion Gherghel, Gherghlnesc* Vania, Vasile Gionea, Victor Iancu, Zorica Laţcu, Şt. Manciulea, Grigorie T. Marcu, Aurel Marin, C. Munteanu, Teodor Murăşanu, M. Nanu, Ionel Neamtzu, Al. Negură, Vasile Netea, Ionel Olteanu, Petre Pascu, Horia Petra-Petrescu, George A. Petre, Lieu Pop, George Popa, IUIÎMI Popa, O. F. Popa, L Popescu-Sibiu, loan Râmbu, Marcel Romanescu, M. G. Samarinean«, Constantin Sassu, Ion Şiugariu, Virgil Şotropa, L V. Spiridon, Mihail Spiridonică, D. Stăniloae, Octav Şuluţiu, Gabriel Ţepelea, Lucian Valea, Emil Zegreanu.

Manuscrisele, cărţile şi publicaţiile periodice de recenzat se Tor Irimife pe adresa redacţiei.

* Manuscrisele nepublicate nu se Înapoiază.

Cine reţine un număr din revistă, se consideră abonat şi este rugat să trimită abonamentul prin mandat postai, pe adresa administraţiei.

Redacţia şi administraţia: Sibiu, Strada Oituz Nr. 4. (Ore de birou: zilnic delà 4—é d. m)

Abonamente: In ţară, pentru particulari, anual Lei 600.— pentru autorităţi şi instituţii „ 1500.— In străinătate dublu. Exemplarul Lei 60.—

înscrisă in registrul de publicaţii periodice la Tribunalul Sibiu, Secţia Il-a, Nr. 1469/1941 Tipografia «Dàcia Traiană", S. A., Sibiu. *- i». Mfc '« Secretar de redacţie : Olimpiu Boitof. hm*, ta *H- Cm Fi 3|*3jl»M

©BCU Cluj LUCEAFĂRUL REVISTĂ LUNARĂ DE LITERATURĂ, ARTĂ Şl CULTURĂ GENERALĂ

Comitetul de redacţie:

Victor Papilian, D. D. Roşea, Olimpiu Boitoş, Mihai Beniuc şi Grigore Popa

Serie nouă — Anul

Sibiu, 19 43 Tiparul Tipografiei „Dacia Traiano" S. A.

©BCU Cluj Sumarul anului 1943

Poetò ^ 5* Virgil Nistor: Doină de pribegie 255 Corneliu Axente: Unde-s munţii ? 249 Dem. Gh. Nolla : înălţimi 24 Vloictt Bârna: Pare 322 A. R. Odeşteanu: Fragment 13T Pelerinii târzii ...... 322 G: I ÖtäMf Destin 254 Svon 322 îndemn 255 Transfigurare 321 Inscripţie 129 Turn 321 Satule 254 Gheorghe Bona: Ulianovka . . 30t Solstiţtu vitreg 129 Petre Bucşa : P« calea lerichonului .... 132 Mihaela Papilian : Pomul de Crăciun .... 98 Ion Cherejan: Cântarea Transilvaniei 56 Vals de Brahms 98 Dalia Crăciun: Ziua patimifòr .'V'r .... 290 George Păun : Amurg 214 /a/ia Cristea: Autobiografie sumară .... 137 Cântec pentru Ana Maria . . 213 Dimitrie Danciu: Neştiute plecări 242 Doină 325 Pe urma razei de cleştar . . 8 Prizonierul 325 Stele ascunse 243 Schiţă — pe o fotografie . . 30 Tu, inimă, stăpână eşti . . . 242 George Popa : Trei umbre, noaptea 277 Ştefan Aug. Doinaş: Jucătorul de şah 99 Grigore Popa: Chemare 157 La porţile oraşului 163 Gorunul românesc .... t B. Frunte: Psalm 87 Pentru tine, sfântă Transilvanie 1 197 Scrisoare de pe front .... 121 Sebastian Popouici : Tristeţe 338 G. Georgescu: In gol 291 Ion Potopin : Baladă 20 Parodie 291 Nicolae Predescu: Nocturnă 136 Poemul fără flăcări 291 loan Rămbu: Amurg 24 Victor Ion Gheratim : Dacă as fi frunza cea mai de sus ! 178 Carte poştală dala Bokowtkaja 81 VI. Ghidionescu: O lume nouă 132 Octav Sargeţiu: Pe frunze şi pe ape .... 13 Doina Jacob : Rustică 8 George Sfârlea: Pentru ţara aceea 20 Toamnă ... 330 Ion Şiugariu: Idilă de toamnă 96 Mihail Iorguleêcu: Agamemnon (trad, din Eschil) 335 îndemn 96 Alex Jebeleanu: Noaptea pe front 298 Rob - 97 Zorica Lafca: Către Melampus 281 Virgil Şotropa : Cine ştie? 96 Filă din Acaftist 284 Ideal 55 întoarcere 88 In port 368 O umbră înălţată 203 Rondelul morţii 368 Prin iarba mătăsoasă .... 202 Rondelul viitorului ..... 55 Un oaspe 89 1. V. Spiridon : Oraşul din inimă 360 Urme 202 Dominic Stanca : Cântec 283 D Loghin: Decor 214 Scrum 283 Horea Lapu: Drum . . 137 Marina Stroici: Cad nuferi 324 Ili» Munititi : Muntele se roagă 136 In noapte 241 Iotif Morufan : Aş vrea 237 Vis de April 207 Autumnală- 49 Ion Ţigara: Aşteptare 249 Azi 50 Poem 338 Domniţă 49 Nie. Untărescu: Pădurea 317 Domniţă 50 Lucian Valea : Călugăreai 61 Invocare 374 Clar de lună 61 C. Munteanu : Elegie 178 Legionarul • . . . 61 In munţi 177 1848 62 Indoeli . 177 Proiect de statuie ...... 62 Ploi de toamnă 178 Ion I. Vintila: Fata morgana 7 Teodor Murăşanu: Balada Iancului 41 E. Ar. Zaharia. Prietenia 285 lancu la împăratul 357 Intre vânturi ...... 176 Eugenia Mureşanu: îngerului păzitor 162 Proză Mater Dolorosa 14 N'a fost numai o dimineaţă . 14 Ion Agârbiceanu : Pe linie moartă ...... 9 Dragomir Nkhifor: Blestem 176 Cornelia Axente: Poveste cu pitici ...... 326 Cântec 374 Nţfţoiae Cadlotchi: Două suflete 210

©BCU Cluj Calotasca ' Agonia 204 R. Cândea: I. Lupaş, Zur Geschichte der Bătaia IO» 'fttnŢnjnefr . . . . ' ì' ''• . . Femeia 286 Nicolae Ciuciano: MihaU KcMlniceanu vizat de Peţitorul . m ^mfFio-Fv. Grufart*r ;«. 224 Stijiâna mică 2** VatU» Gionea: G. VSkan şi destinai pimân- Stíadá Toamnei 323 •'îţi- ì.i- •-. '" tului* ţotnanesc ; ?*•»!'-.' 1ST, Ladeanu: PbM 1» BraaoT 63 Çostin I. Murgetcu: O cîtiegefe 'de studii şi texte Lupeanu: AlaeűU IT 138 fUrJtince 109 lia Maresanu : Tenebre $2 G. C Nicolesca. Traduceri din literatura români ütttmuí capitol Si Daniel Papesca : O. Smigelschi şi pictura noa­ 306 Ian Oprit: CónspIraWùmbrelor .... 208 stră religioasă ...... *j!!fctor Papilian : Cei cerămân 361 1. V. Spiridon : Despre poezia patriotic! (P. 31 Sobsoi.rrE m Bucşa: Cetini mohorâte) . Virgil Petrifin: Poveste cu doi morţi . . 256, 292 345 •Octavian Popa: Legea războiului 131 Nie. Untatela: Blasie ördög 369 Cronici Nicolae Alba: C. Narly, Metode de Educaţie 352 Teatru Const fMrifescu, Palaestrica ; 3Ş3 Dim. Todorattu, Psihologia Edu­ Pitre Hossu: Mări defuncte 331 caţiei . '' 152 Mirele 7ŞQ G G. Antonescu, Pedagogia contemporană 232 Eseuri, ştiuţii, articole Şt. Bezdechi: Masacrul toi Erasm 192 OlimpiaBoitot : Emil Gturgfuca, Dincolo de Ion Agărbiceanu: Scrisul in slujba naţiunii . 278? pădure 309 Ş .A: P Bănuf: „Luceafărul" ... în 1902 : Petre Pascu, Plaiuri 117 IV.^PrTmele iniţiaeu . . . 133 Romeo Dăscălescu: Al. Bi&uţă, Munţii României 76 V. Numărul I şi următorii 158 I. Domşa : Poezii de Giovanni Pascoli VI. fnchâere 258 traduse de G. Cifarelli . . 349 Zevedei Barbu: Dialectica existenţei practice 179, 5 P. Draghici: Două romane de Ion Agârbi­ Olimpia Boitbş: Proza lui Pavel Darf1 «; ;'. . * i ceanu 268 Pimen Constantinescu Giulio Bertoni si România . . 299 I. Codru Driguşanu, Peregrinai Í6h Coorig-Nonea': Prezenţa europeana á Româ­ Transilvan 147 nismului ...... MihaiRaiea: înţelesuri ... 1891 Al. Dima: Caracterizareaesenţiali a scuip* Note la ultimele poezii de Lu­ turaluiui şi picturalului "'. '. 318 cian Blaga ...... 71s 'Jţttfan Aug. Doinaş: Ultimul vagabond : Panait latrati 122 Victor PapiKan, Manechinul lui -George Hanganu: Universul baudelairian . 25 Igor . 347 • Victor lansa : Scrisul românesc" din Ardealul Vasile Gionea : A. P. Bănuţ, Oameni de isprăvi 73 43 CiprianDoiçescu, Viaţa lulÇoga 74 ^ M Ktrnbcch: Fizica ŢLi*edc« boUi ! ! 21 Const C. Giurescu, Istoria Ro-' lipgenia Maretanu : Troçri scriitori ardelenj . . ; manilor' . . . . ; . . . 271 Victor Papi/ian: Arta plastică in Transilvania Şl Constantin Micu, Psyche . . 151 de Nord . .'. 57 Còr*eli~i ~ Axente, Legea Mun­ Opera părintelui D. Stăniloae 339 ţilor .-• . 114 Coriolan Petranu : Octavian Smigelschi .... 15 Emil Micu, Poeme de pe front 151 Grigore Popa: 1 Decemvrie 359 Ion Vlasiu, Poveste ca năluci 114 Rosea: Ideal de vieaţă 198 V. Beneş, Semn rău .... 312 Temeiuri filosofice ale ideii na­ George Hanganu: Romanul francez contemporan ţionale 83 (Roger Martin du Gard) . 153 1 Victor lanca : Tot cu privire la natura va­ lorilor estetice Ui Texte, scrisori şi amintiri Andrei A. Lillm : .Concert de pian şi orchestră" de Sabin V. Drigoi ... 270 A. P. Bănuţ: Din arhiva „Luceafărului" ... .Enoch Arden" de O. Gerster 270 in 1902 220 Costiti I. Murgetcu. Noti la şi despre misticism . 226 Iosif Batiu : Din corespondenţa Măriei Cun- Mutai Nana: ţan cu Ion Bianu .... 65 Const Z. Buzdugan, Poezii tra­ Onisitor Ghibli : Amintiri despre Octavian Goga duse din poeţii moderni (cu 21 de scrisori ale lui) . 381» francezi , 36 •Gaură Todica : Cartea insucceselor 343 D. Grozdan, Porţi închise . . 35 Gh. Tulbure E. Ar. Zaharia, Sânge şi crini 116 Din corespondenţa lui Duiliu George Drumur, Vatra cu stele 115 Zamfirescu 302 N. Davidescu, Din poezia noa­ Din corespondenţa lui Ştefan stră parnasiană 231 j O. Iosif : L Scrisori din Paris . . . N. Davidescu, Renaştere . . . 230 f 140 Romulus Fabian, Carte de Posti 36 II. Scrisori din Franţa şi Teofil Lianu, Cartea stihurilor . 116 Germania 182 Victor Papillari : Eugenia Mureşanu, învierea Octavian Goga in scrisori . . 104 Fariseului Eleazar .... 229 Petre Pasca: Lucian Emandi, Pescarii de Gând şi faptă năluci ...... 37 Lieu Pop: Al. Dima, Gândirea românească •OUmpiu Boitoţ: „Aversiunea" Românilor din în estetici 191 i Ardeal 69 I. Petrovici, Studii istorico-filo- * Cassiu Manin 267 sofice 191 Izvoare de energie 222 Petre Caro şi Junimea ... 34 Studii Transilvane 145 Revista „Studii Literare" . . . 390

©BCU Cluj Ist Grigore Popa: D. D. Rosea, Linii şi Figuri . 313 lon Gafia : Antonio Fogazzaro in scriso­ Jon Apostol Popescu : Ion Şiugariu, Ţai a de foc . . 392 rile sale 235- Al. Procopovici: C. Rădulescu-Motru, Etnicul Victor lanca: Dr. Artur Anderco 77 Românesc...... 75 Andrei A. Lillin: Cronică muzicală 156' -f. A. Terebeţti : Cronica plastică .... 350, 393 Luceafărul: L Agârbiceanu, Preotul şi fa­ K. H. Zambaccian, Pagini de milia preoţească 236 artă .. 350 O punere la punct 196' Rectificare . 80» Victor Papiliàn: Costin Duşan, In amurgul vieţii 193 însemnări şi recenzii Marin Ştefănescu, Filosofia cre­ ştină . . . 194 Nkolae Albu: Lucian Bologa, Elevul condu­ Marina Stroici, Singurătate . 155 cător ...... 315 Petre Pasca: .Bucovina Literară" 274 Un scriitor pentru popor : Pe- George Vaida ...... 273 trea Dascălu 78 O prefaţă a d-lui Ionel Teo- Valeria Căiiman, Mama . . 196 doreaou 40 Troian Blajovici: Al. Popescu-Telega, Pe urmele Poetul Dumitru Olariu ... 39 lui Don Quijotte 194 Răsfoind revistele vechi. . . 273 Olimpiu Boitoţ: „Basarabia Literară" .... 354 Şezătorile literare 273' Comemorări 274 Coriolan Petranu : Noi publicaţii asupra artei . . 80 ..Condiţia operei de artă" . . 354 ţf Lieu Pop: Romanul „Ion" in limba ger­ Corespondenţa lui Oct C. Tăs- mană 120 lăuanu 118 George Popa: N. P. Vaidomir, Drepturi ro­ Editura Casei Şcoalelor ... 40 mâneşti in Transnistria . . 119 Gabriel Ţepelea, Plugarii con­ Victor Preda : Caius C Brediceanu, Rfizbolu deieri ... 274 de cruazieră 354 George Popa, Poetul Ion Mol- /. V. Spiridon: Axeote Oprişanu, Altare noui 395 doveanu ...... 235 C. Munteanu, Grohotiş . . 394 Moment critic 355 Săptămâna Olteniei 395 O lămurire 78 «Viaţa Ilustrată" ..... 391 „Plaiuri Năsăudene" .... 394 Mihail Spiridonică : C. V. Gheorghiu, Am luptat in * .Scriitorul Victor Papilian" . 275 Ün catalog al manuscriselor Crimeea 119 delà Biblioteca Centrală din /. A. Terebeţti: însemnări plastice 276 Blaj 394 „Valoarea etică a ştiinţei" . . 316 Redacţionale : 40, 80, 196, 276, 396 C. Boţca-Mălin : Anul juridic in Ardeal ... 79 I. Cârja- Fagădaru : Provincia culturală 275 . Liviu Rebreanu, Amalgam . . 234 Reproduceri plastice Anatole Chircev: „Despreuneleputerialeştiinţei" 38 N. Creangă: C. Gerota, Aspecte al« civili­ Coriolan Munteanu : Coperta şi desene in interior — zaţiei clasice 355 Peisaj 136-13T Romeo Dătcălesca: .Prietenie şi Luptă" .... 195 FI. Mnreşianu: Cu amiazul 134 Radu Brateş, Aspecte din vieaţa întâia copertă a .Luceafărului" 159 Blajului 39 O. Smigelschi : închinarea magilor şi păstorilor 17 / Domţa: .Italica" 234 Meşterii prezintă statuia Sf. Votile Gionea: Ion D. Tudorache, Flori de Gheorghe 33 toamnă 233 Răstignirea 19>

©BCU Cluj Gorunul românesc de Qrigore Popa

Pustiit de oânturi, tâlhărit de fiare, Sângeră gorunul românesc în zare. Crăngile-i aprinse de durere mută La pământ se 'ndoale, la vrăjmaşi se 'ncruntă l

Clocoteşte ura sevelor străbune Răsucite 'n volburi către Soare- Apune ; Tremură armura Iancului, viteazul, De dureri Negoiul şi-a cernit obrazul.

Peste munti la Ţebea, cât un veac de pază, Şi gorunul Horii plânge, sângerează ; Cătrănit de ură îşi răscoală morţii Să sdrobească 'n ţăndări vitregia sorţii.

Şi cu ei deodată vuiet de ofele Stăpâneşte fara din pământ la stele: Vin cu noi şi munţii, clocotind de ură Să mutăm hotarul la dreapta lui măsură.

Dudue pământul din Carpati la lisa, Străluceşte steaua neamului, nestinsa ; Freamătă gorunul românesc tn zare Răzbunat de vânturi, mântuit de fiare.

î 1

©BCU Cluj Prezenţa europeana a Românismului da fon Covrig-Nonea Este un indiciu de bun simţ şi de echilibru mintal dreapta apreciere a puterilor şi meri­ telor ce şi le atribue şi şi le mărturiseşte un om, in mediul său de vieaţă — ca fruct al stră­ duinţelor lui — sau un neam, în limitele istoriei pe care o trăieşte şi o face; după cum supra- sau subpreţuirea calităţilor este semnul lipsei de simţ al realităţilor şi al spiritului autocritic. Atitudinea întâia, păstrându-se pe linia unei serioase cumpăniri şi înţelegeri a lucrurilor, defineşte maturitatea unui om sau a unui neam; cea de a doua, prin înclinările ce le are de a aluneca Intr'o extremă sau alta, exprimă o treaptă de desvoltare mintală sentimentală şi imaginativă, pre­ dispusă la fabulaţiuni care estompează conţinutul real al lucrurilor, înfăţişându-le intr'o lumină străină lor. De aceea, în judecarea şi preţuirea lucrurilor care ne privesc pe noi, ca oameni şi ca neam, trebue să avem deosebită grijă de a fi realişti scrupuloşi, de a ne preţui cât mai just puterile şi meritele, ca nu cumva să apărem intr'o postură care nu se potriveşte cu echilibrul mintal al maturităţii. Noi, Românii, suntem destul de inteligenţi ca să ne dăm seama de acest adevăr. II ştim şi îl preţuim. Dar cu toată înţelepciunea echilibrată a bunului simţ care caracterizează spirituali­ tatea satului românesc şi cu toată priceperea intelectualilor noştri, se pare că, uneori, ieşim din limitele lui. Şi ieşim tocmai acolo unde n'ar trebui : acolo unde, modest dar hotărît, ar trebui să ne evidenţiem străduinţele noastre de veacuri, aici, în sectorul nostru de vieaţă delà gurile Dunării, trăgând din ele toate concluziile care privesc drepturile noastre de astăzi. Noi, Românii, suferind uneori de o modestie rău înţeleasă, suntem înclinaţi să îngenunchiem repede în faţa Apusului, pe care, admirându-1 şi copiindu-1, uităm de noi, de ceea ce am făcut şi putem face noi, — chiar pentru acest Apus care copleşeşte cu lumina ce radiază pe unii ne­ înţelegători ai realităţilor şt valorilor noastre naţionale. Aşa, ne trecem singuri în umbră fructul străduinţelor noastre de veacuri şi uităm un lucru, pe care nu trebue să-1 uităm niciodată : că noi, Românii, am fost şi ne-am mărturisit întotdeauna Europeni în sectorul nostru de vieaţă istorică şi că am jertfit pentru această Europă ! Pentrucă în toate momentele de răscruce ale Europei, atunci când s'au pus probleme noi în vieaţă ei, noi am fost prezenţi, gata să păşim in cadenţa paşilor ei. Ne-am alăturat, prin urmare, mereu străduinţelor Apusului. Şi această aliniere de tot­ deauna a noastră în ritmul,istoriei apusene n'a fost una şubredă şi de mântuială, ieşită din calcul; ea a fost o aliniere organică, trăită de noi şi realizată de noi, pe măsura tăriilor noastre. Acest lucru nu trebue uitat! •

1. Prezenţa noastră se afirmă în Europa, ca gând şi faptă românească, odată cu înfiri­ parea primelor state româneşti. Născute din solul românesc, ca o creştere organică a voinţii neamului care s'a plămădit pe aceste plaiuri, aceste state, mici şi cu puteri restrânse, au fost silite încă delà început să ia o atitudine care era în spiritul Europei de pe acele vremuri : să fie stavilă în calea năvălitorilor

2

©BCU Cluj asiatici care, din Panonia un timp şi îndelung din Balcani, presau asupra lor, aşa cum presati asupra întregei Europe. De aceea, abia înfiripate, au trebuit să ia armele şi atât cât puteau, si ajute munca Apusului, intâlnindu-se astfel în năzuinţele lor cu eforturile europene. Văzute evenimentele de atunci in această lumină, lupta de apărare împotriva hoardelor din Panonia a voevozilor români, Glad, Gelu şi Menumorut, se alătură luptelor împăraţilor germani, Enric Păsărarul şi Otto cel Mare, care, la Apus, ceva mai înainte, s'au pus în calea aceloraşi hoarde panonice ; şi cu străduinţele Franţei care, la cealaltă margine a Europei, în Pirinei, a reuşit să stăvilească valul musulman care ameninţa să înnece Europa. Evident, lupta voevozilor români era de proporţii reduse şi, poate, neştiutoare de efortul mai mare care s'a făcut în partea cealaltă; dar important este că ea a fost; şi a fost hotărită şi dârză, plătiţi cu sânge şi cu pierderea independenţei statelor lor. 2. Prezenţa noastră a fost mai activă şi cu rezultate mai sensibile in faţa primejdiei din Balcani. Ca s'o înţelegem pe deplin, să ne coborîm puţin cu mintea în vremurile de atunci, când baza spirituală a Europei era alta decât cea de astăzi, Pe atunci sentimentul etnicului, conştient de idealurile lui şi de forţa lui propulsivă în istorie, nu exista; sau dacă exista, era într'o stare confuză, cu trăsăturile creionate timid. Prin urmare, neexistând ca conştiinţă a rasei, naţionalul nu intra ca factor preponderant în formele de vieaţă ale Europei. Europa avea totuşi o unitate spirituală. 0 unitate zidită pe alte baze decât cele naţionale, dar o aveai Chiagul spiritual al Europei de atunci îl forma credinţa. Ea armoniza spiritele, divergente în tendinţele lor lumeşti, sudându-le într'o unitate de spirit şi de preocupări comune. Aşa că atunci când s'a făcut simţită ameninţarea din Balcani a Semilunei, ceea ce a unit Europa în gând şi în faptă a fost nevoia de a apăra credinţa creştină a Europei. Alături de puterile Apusului au păşit conştienţi şi dârzi ostaşii Basarabilor şi Muşatinilor. Şi o făceau conştient pentrucă ei, in aşezările lor de vieaţă, clădeau pe aceleaşi temelii ca şi Europa, pe credinţă, pe care ei, în limbajul lor arhaic şi plin de poezie, o numeau aşa de frumos — Legea strămoşească! Probe că a fost aşa, avem destule. Mircea cel Bătrân, familiarizat de povara necazurilor cu felul de a face războiul Turcii, pretindea delà cavalerii apuseni întâietatea în bătălia împotriva unui vrăşmaş care-i ameninţa aşezările lui de vieaţă statală întâi ; Ştefan cel Mare, conştient că Moldova este o poartă pentru creştinătate, cere sprijinul domnilor vremii contra vrăşmaşului din Balcani, strigând sus şi tare acest adevăr ştiut de întreaga Europă ; Mihai Viteazul, care, cu puterile lui sporite cu cele ale creştinătăţii, visa o adevărată cruciadă în Balcani, invoca aceleaşi motive, ale credinţei creştine, atunci când se adresa vecinilor pentru ajutoare. Şi chiar dacă din necesitate, sub presiunea forţei, soarta îi arunca pe voevozii noştri în tabăra adversă, sufletele lor erau cu Europa. Faptele de atunci ne arată limpede că voevozii noştri au ştiut ce vreau, ei şi Europa, şi erau conştienţi că apătându-se pe ei apărau însăşi Europa; păşeau prin urmare la pas cu Europa, cu preocupările şi năzuinţele ei. 3. Mai aproape de noi, prin Revoluţia franceză, Europa s'a orientat spiritual şi politic pe un drum nou. S'a pus, anume, problema eliberării, de drept şi de fapt, a omului din cleştele diferenţierilor de clasă socială, tinzându-se la egalizarea tuturor in drepturi şi consideraţie civică ; şi paralel cu această năzuinţă, condensată în cunoscuta formulă de libertate, egalitate şi fraternitate, ca o consecinţă organică şi logică a ei, s'a pus una alta : aceea a dreptului la vieaţă al naţiunilor care, stăpâne pe voinţa lor, să-şi hotărască singure destinul lor istoric. Ideile acestea, ispititoare pentru vrerea de a se afirma a naţiunilor, au imprimat un puls ridicat vieţii europene, care a avut ca urmare răsturnarea configuraţiei vieţii europene supravie­ ţuitoare din Evul Mediu. Pentru noi, Românii, aceste frământări n'au rămas fără ecou. Eie au ajuns până la noi, au trezit sensibilităţi aţipite, au născut speranţe şi au impins la acţiune. Mişcarea puţin definită ta trasaturile ei luptătoare, dar ştiind ce vrea, a cărvunarilor din Moldova şi Bucovina, revo-

r S

©BCU Cluj luţia dârzului pandur Tudor Vladimirescu, mişcarea revoluţionară din Muntenia şi Moldova din 1848, discursul lui Simeon Bârnuţiu tn catedrala delà Blaj şi lupta Craiului Munţilor, Avram Iancu şi a tribunilor lui, — sunt dovezi clare de ceea ce au stârnit şi de felul cum au rodit ideile Revoluţiei franceze pe plaiurile româneşti. Dacă vrem să prindem tn câteva clişee tipice spiritul epocei cu ideologia, speranţele şi luptele lui, n'avem altceva de făcut decât să-1 citim aşa cum se oglindeşte limpede in figura lui Simeon Bărnuţiu, a lui Avram Iancu şi a Brătienilor. Simeon Bărnuţiu, om de carte şi de legi, era un intelectual, un iluminat. In consecinţă, vedea problemele prin prismă mintală. Hrănit cu principiile dreptului roman, credea in dreptatea imanentă a justiţiei divine şi omeneşti, la fel cum au crezut toţi idealiştii veacului. De aceea, atunci când vorbeşte despre idealurile de libertate ale neamului său, ia drept armă slova şi cu­ vântul, şi se provoacă in mod constant la principiile de drept delà temelia vieţii istorice şi pretinde in numele dreptăţii date de legi libertatea neamului românesc de a dispune de soarta sa. Avram Iancu, jurist de asemeni prin educaţie, dar mai aproape cu sufletul de frământările epocii, era o structură de luptător; şi ca orice luptător, convins că numai fapta scrie dreptul. Pentru el, vorba era goală atâta vreme cât nu era urmată de faptă ; agitaţia verbală şi naţiona­ lismul de paradă o sterilitate dacă nu încălzeşte sufletele până la incandescenţă şi nu le pregăteşte pentru proba cea mare: jertfa pentru triumful ideii. Şi, după cum se ştie, şi-a scris crezul cu sabia şi cu durerea-i de mucenic al unei credinţe, ca toţi oamenii de acţiune din Europa de atunci şi de totdeauna. Brătienii, firi realiste, deşi aveau o aleasă cultură, nu erau totuşi oameni de carte, ca Simeon Bărnuţiu; nici numai luptători, ca Avram Iancu; ei erau oameni de faptă constructivă, organizatori şi conducători. De aceea, au avut răbdarea necesară să aştepte, lăsând să treacă entuziasmul revoluţionar cu jertfele lui delà inceput, in care ei înşişi au fost prinşi in tinereţele lor; şi după ce au înţeles că ideile au câştigat suficientă consistenţă ca să rodească în politică, au păşit iarăşi pe scenă, inaugurând faza constructivă a ideilor, realizând astfel credinţa in dreptate a lui Simion Bărnuţiu şi pregătind terenul ca, mai târziu, să se culeagă rodul tragediei Iancului. Fireşte că străduinţele elitelor româneşti vizau în primul rând ţeluri româneşti ; dar oricât de româneşti, crezul şi fapta lor a fost in ritmul vremii, pe linia preocupărilor europene; deci, de tensiune şi ţinută europeană. 4. A venit, apoi, Unirea din 1859, un fapt crucial in istoria noastră românească, fiindcă ea a fost un punct de plecare în evenimentele care au dus la înfăptuirea României Mari, trecând prin ştiutele faze : domn ereditar dintr'o familie domnitoare străină spre a stinge pretenţiuni şi animozităţi interne, proclamarea independenţei, războiul din 1877—78, Regatul şi Unirea cea Mare. Aceste evenimente s'au consumat pe solul românesc, sub soarele românesc, ca gând şt faptă românească şi ca tot atâtea câştiguri ale Românismului în istoria sa naţională, însetat să ajungă la sentimentul plenitudinii sale. Dar Unirea noastră, ca fapt românesc, n'a fost numai a noastră. Ea a fost, pentru vremea când s'a făcut, un eveniment european. Pentrucă Unirea noastră a fost cea dintâi in Europa; şi odată făcută, ea a constituit un precedent norocos pentru alte state, care urmăreau acelaşi lucru pentru naţiunile lor, — intre aceste state Italia şi Prusia au fost în rândul întâi. De aceea, să nu ne mire de loc discuţiile in jurul Principatelor deschise odată cu sfârşitul războiului Crimeii când, pe tema noastră, congresul delà Paris s'a despărţit în două, favorabili şi nefavorabili Unirii noastre. Fireşte, această despărţie nu s'a făcut de dragul nostru şi pentru interesele noastre. Poate singură Franţa o făcea mai desinteresat, pentru consideraţiuni de latinitate şi dreptate istorică. Dar şi ea avea ca rezervă mintală gândul de a-şi întări influenţele în Răsărit, câştigându-şi o prietenie. Celelalte puteri aveau interese reale de apărat in Principate, ceea ce le făcea atente la orice pas românesc, ştiind că fapta noastră ar avea consecinţe mari la gurile Dunării şi că ar găsi. imediat imitatori. Şi ca să fie sau să nu fie un precedent, puterile europene erau pentru sau contra ei. Că bărbaţii noştri de stat de pe atunci au ştiut să profite de jocul de interese al puterilor europene şi, mizând când pe una când pe alta, au înfăptuit un ideal românesc, e altceva. Triumful străduinţelor lot e un indiciu de inteligenţă şi voinţă de a trăi a unui neam. Gândul-şi fapta lor

*

©BCU Cluj au clzut tnsă In central de preocupări şi idealuri europene şi prin aceasta s'au Investit cu aureola de a fi europene. Mai mult decât atât. De data aceasta, graţie voinţii hotărtte şi înţelepciunii politice a elitelor româneşti din acea vreme, o luam înaintea Europei, iscând discuţii in jurul nostru şi fapte imitatoare a gestului nostru. Căci, să nu uităm un lucru: Italia şi Germania şi-au făcut unirea duoă noi şi o continuă încă şi astăzi cu Ducele Mussolini şi Führend Adolf Hitler. Fireşte, tendinţele de unire ale naţiu­ nilor din Europa erau tot atât de avansate ca şi la noi. Le trebuia Insă un precedent ca să se cristalizeze în fapte. Acest precedent l-am creat noi, Românii! Ori, aşa stând lucrurile, poate afirma cineva că n'am fost In spiritul vremii, la pas cu Europa ? 5. Unirea Principatelor odată făcută şt Regatul proclamat, s'au pus probleme serioase pentru Statul Român nou constituit, Intre care aceea a organizării şi conducerii statale a păşit pe primul plan. In trecutul nostru istoric, voevozii noştri au condus statele lor în mod autocrat, ajutaţi de sfatul boierilor investit cu un rol consultativ, hotărârea domnului fiind decisivă in orice îm­ prejurare. Poporal, ca masă, era străin de treburile obşteşti, n'avea o participare activă in conducere. A fost, prin urmare, şi la noi la fel ca in întreaga Europă de atunci: conduceau domnitorii ajutaţi de clasa sus pusă, iar masa asculta. In sec 19-lea nu se mai putea acest lucru. Revoluţia franceză şi sbuciumul de după ea, pe tema idealurilor preconizate de ea, nu mai permiteau o întoarcere la trecut. Ele impuneau, deci, o revizuire a vechilor stări de lucruri şi în România, cu adaptările necesare la realităţile prezentului Calea care se deschidea pe atunci pentru noi era una singură, aceea care era dominantă în Europa: cea democratică. Aşa că, dacă voiam să fim la pas cu vremea, trebuia să fim de­ mocraţi In convingeri şt în formele de organizare statală. Nu a fost greu să o facem. Să ne amintim numai că toţi acei bărbaţi de stat care au visat şi au Înfăptuit Unirea şi Regatul şi-au făcut studiile în Apus; erau, prin urmare, hrăniţi cu ideile Apusului; şi însufleţiţi de ele, s'au aventurat In revoluţiile premergătoare Unirii şi pro­ clamării Regatului. încât, atunci când ideile democratice au câştigat o trăinicie statornică In Europa, n'au avut altceva de făcut decât să-şi înfăptuiască credinţele dragi lor în tinereţe. Şi au făcut-o cu convingere, antrenând Românismul într'o fază constructivă în vieaţa de stat. Evident că bărbaţii noştri de stat de atunci, între care Brătienii stau în prima linie, n'au reuşit să aplice principiile democratice în toate sectoarele de vieaţă românească. Masa românească, cu tradiţiile ei de veacuri, nu s'a lăsat uşor şi repede modelată după tiparele noi. Ea nu era pregătită din punct de vedere cetăţenesc pentru sarcinile de conducere statală cu care voia să o învestească democraţia şi nici spiritul tradiţiilor ei nu se potrivea cu formele democratice de vieaţă. Totuşi s'a lucrat cu spor, realizându-se toate reformele preconizate de idealurile demo­ cratice : dărâmarea barierelor de clasă socială, participarea maselor la conducerea statului, votul universal şi exproprierea marilor latifundiari, cu împroprietărirea ţăranilor. In felul acesta, Statul Român nou constituit s'a adaptat vremii, trăind în spiritul vremii. Adaptarea aceasta a alunecat atât de departe încât ideile sociale şi politice ale cugetătorilor tra­ diţionalişti, — ale unui Kogălniceanu, ale unui Eminescu şi ale scriitorilor delà „Semănătorul", care astăzi formează piatra de temelie ale statului nostru naţionalist — nu erau simţite chiar dacă. erau Înţelese şi aprobate. De aceea, au căzut în umbră. A trebuit să vină veacul nostru, cu sbuciumul lui, ca să scoată la iveală comoara ce o exprimă. Dar cu toate acestea, cu toate neglijările, uneori primejdioase, ale realităţilor noastre etnice, înfăptuirile democratice delà noi ne-au scos din formele perimate ale Evului Mediu şi ne-au situat, ca spirit şi tendinţe, pe aceeaşi treaptă cu Apusul. 6. Epoca democratică in vieaţa Europei, urmând destinul tuturor ideologiilor şi formulelor politice, a satisfăcut un timp exigenţele realităţilor europene, dar au devenit nepotrivite atunci când cursul vieţii istorice, caracterizat printr'o neîntreruptă creştere, s'a orientat în altă direcţie,

:S

©BCU Cluj Pacea care a urmat războiului din 1914—1918, un armistiţiu între două războaie, a fost intervalul de timp în care Europa şi-a revizuit năzuinţele de viitor, intrând pe un făgaş de pre* ocupări şi răsturnări unice în istoria lumii, care, pe continent, au pus în primejdie însăşi democraţia. Pacea făcută de democraţie a fost una din cauzele transformărilor. Pacea trecută a avut ca bază de discuţie şi de zidire dreptul naţiunilor de a dispune libere de destinul lor în istorie, un ideal just şi frumos ca intenţii, dar care nu a fost respectat atunci când s'a tradus în fapte. Anglia, care a avut cuvânt greu la pace, călăuzită de politica ei tradiţională a echilibrului de forţe pe continent, a lucrat în aşa fel ca nicio ţară să nu fie prea tare, spre a nu-i umbri prestigiul şi pentru a nu-i ameninţa imperiul. Ori, procedând aşa, a ne­ glijat multe realităţi şi a nedreptăţit naţiuni, unele victorioase chiar alături de ea, minând astfel chiar liniştea Europei ; căci, curând după încheierea păcii, temeliile ei nedrepte au servit ca temă de agitaţie şi propagandă tuturor nemulţumirilor. Dar nu ea a avut rolul hotăritor. Hotărîtoare în preocupările şi răsturnările din Europa de după războiu este voinţa hotărit exprimată a naţiunilor de a se afirma în istorie după vrerea lor, conform Brii lor, în spaţiul lor vital, fixându-şi singure idealurile şi formele de vieaţă. Avem de a face aici cu o împingere până la ultimele lui consecinţe a principiului de liberă autodeterminare a naţiunilor, pe care, cei care au făcut pacea războiului trecut, l-au inter­ pretat prin prisma intereselor lor. Ideea sădită în sufletele oamenilor de înseşi idealurile demo­ cratice nu s'a lăsat însă interpretată arbitrar, după calcule egoiste. Ea a rodit şi s'a copt, cerându-se împlinită total şi fără rezerve; prin urmare, echitabil pentru toată lumea, respectând dreptul la vieaţă, idealurile şi onoarea naţiunilor. Dinamizate de aceşti doi factori, sporiţi ca putere propulsivă de alţii, s'au născut revoluţiile naţionale totalitare, cu ţeluri limpede definite astăzi ; şi prin ele, epoca de frământări şi de răsturnări în vieaţă europeană şi a lumii. Ce făceam noi în vremea aceasta ? Ca întotdeauna: Ţara cea adevărată, a tradiţiilor naţionale, păşea în rând cu Europa. Evenimentele, proaspete în inima şi mintea tuturor, fac de prisos o analiză pas cu pas a lor. Spunem doar atâta că în timp ce alte neamuri îşi făceau revoluţiile lor naţionale, de purificare internă şi creatoare de un destin nou, tineretul României, în partea răsăriteană a Europei, pe plaiurile şi sub cerul lui, se sbuciuma pentru idealuri asemănătoare. Iar astăzi, prin revoluţia delà 6 Septemvrie 1940, tineretul are satisfacţia de a-şi vedea ideile triumfând: mentalitatea democratică iudaizantă, a democraţiei deformate, care ameninţa la un moment dat să falsifice sănătatea spirituală românească, e pe cale de a fi lichidată definitiv în România; iar drepturile noastre la vieaţă se scriu cu sânge pe câmpurile de bătaie ale Rusiei. Prin aceasta încăodată, ca de atâtea ori, suntem în spiritul Europei, alături de Europa. 7. Ca o consecinţă fatală a păcii nedrepte şi a voinţii de a se afirma a neamurilor re* voluţionate în spirit şi tendinţe, peste vieaţă continentului s'a abătut, apoi, războiul ai cărui martori activi suntem. In acest războiu, odată cu revoluţia din 6 Septemvrie 1940, am luat atitudinea cunoscută, pe care o păstrăm cu hotărire şi consecvenţă. Ce merite are această atitudine a noastră şi în ce măsură ne afirmăm prin ea ca europeni, o va spune istoria, mai târziu. Noi, cei de astăzi, care trăim frământările veacului, ne străduim doar să înţelegem sensul vremii şi să ajutăm, după puterile noastre, triumful unor idei menite să deschidă noi orizonturi spirituale şi noi posibilităţi de desăvârşire morală pentru Europa; iar pentru noi, Românii, soare şt dreptate. *

Aşa dar, putem afirma cu tărie că, prin gândul şi fapta noastră, ne-am mărturisit tot­ deauna europeni. Tabloul sinoptic al evenimentelor pomenite aici arată limpede apartenenţa or­ ganică şi prezenţa statornic activă a Românismului in preocupările şi frământările istorice ale vieţii europene. - . - - 6

©BCU Cluj Évident, nu ne autoiluzionăm crezând că prin prezenta noastră statornic activă în fră­ mântările din vieaţa Europei am dat tonul în Europa, deschizând drumuri şi iniţiind forme de vieaţă pe care Europa să le copieze, apoi, după noi. O atare atitudine nu se potriveşte cu bunul nostru simţ şi cu echilibrul nostru mintal. O ştim: contribuţia noastră, pe lângă a altora, a fost modestă; ea a fost numai pe măsura puterilor noastre; dar ea a fost; fiindcă ne-am afirmat prezenţi întotdeauna atunci când s'a frământat spiritul european, luând atitudini la unison cu el. Noi nu am ameninţat civilizaţia Europei, mobilizând împotriva noastră energiile europene ; noi am apărat-o ; cu puterile ce le-am avut, restrânse şi modeste, dar am făcut-o dârz şi cu hotărîre. Nici nu ne-am cramponat cu desnădejde de o anumită osatură socială şi politică, împopoţonându-ne cu titluri pompoase şi goale de sens, tot atâtea supravieţuiri ale Evului Mediu stins ; ci am mers la pas cu vremea, revizuindu*ne continuu ţinuta spirituală şi statală, pentru a o pune de acord cu idealurile vremii. 0 singură dată ne mândrim că am luat-o înaintea Europei, creind un pre­ cedent norocos pentru ea, în timp ce zideam un prag solid pentru viitorul nostru: prin Unirea noastră din 1859. încolo, am trăit paşnici în sectorul nostru de vieaţă, apărând rosturile noastre de aici. Dar prin faptul că nu Suntem veniţi de prin alte părţi, ca intruşi, pe pământul european, ci ne-am plămădit pe aceste plaiuri şi am crescut organic din ele, ca planta din huma rodnică, grijile şi rosturile noastre au fost şt sunt grijile şi rosturile Europei. In consecinţă, pulsul vieţii europene a fost şi este pulsul nostru ; după cum durerile şi izbâozile ei au fost şi sunt durerile şi izbânzile noastre. Aşa, prin destinul nostru chiar, am fost şi suntem organic integraţi în Europa ; de aceea, am fost şi vom fi întotdeauna cu ea I

Fata morgana de Ion I. Vintila

Hei, fericire, tu fată morgana Pe bărăgane de singurătăţi, In calea nădejdii de ce nu te-arăţi, Să-i cerni alinarea 'mplinirii, pe rană?

Mi-s ochii amintirii întorşi spre 'nceput, Când vrutu-mi-a El plămădirea din tină; Pe-atunci îmi creşteai din belşug în grădină.. O, astăzi te caut prin lume, pierdut.

Mi-e sufletul ars de năpraznica goană Şi gândul abia se mai sbate, trudit; Rănită, nădejdea în sân mi-a murit, întoarsă spre tine, tu fată morgana.

©BCU Cluj Pe urma pazei de eteştap de Dlmitrie Danciu In noaptea asta umedă şi rece, Aş vrea să te întâmpin când vei trece Cu umbrele — în cânt de heruvim — Ca să te naşti din nou în Vifleim. La casa ta săracă, lângă prag, Să fiu întâiul călător şi mag Venit pe urma razei de cleştar Să mă închin, sub cerul plin de har. Ci daruri scumpe naş putea aduce, Că-i neamul iarăşi ţintuit pe cruce, Doar sufletul: velinţă peste leagăn, Mai moale decât pânza de paiangăn, Prin care vântul tainic să adie — Durerea noastră numai el o ştie; Să afli Doamne, că-s de ceară anii, De când trăim în două Transilvanii.

Rustica de Doina lacob Hai! zi-mi un cântec, Frate, Aici, aproape; Un cântec, un descântec, Să-mi găsesc alinare In jale. De-ai vrea să-mi cânţi din frunză, S'ar spulbera urâtul ca o spuză, Şi-o prinde-a jerui trecutul... Zi, mă, din frunză încetişor, să plângă lin cărările Cu dragostea din verile Trecutele, Pierdutele... Da nu zice, mă, cu dinadinsul, Să prindă-a hăuli întreg cuprinsul, Cor scapără amnare 'n ochi de fiare Şi s'or trezi mioarele Flămândele, Behăitoarele ; Şi-or prinde-a lătra răii, Dulăii ; Şi-or învia 'n năluci Haiduci. Zi, mă, încet, Să plângă numai inima, Inima si cetina...

*

©BCU Cluj Pe linie moarta de Ion Agârbiceanu Când se trezi târziu dimineaţa, îşi simţi capul mare cât un ciubăr şi, înlăuntrul lui, un gol cumplit. O vreme nu se ivi niciun gând, nu se înfăţişe nicio aducere aminte. Căscă de câteva ori, întins în aşternut, şi începu să-şi frece fruntea cu mâna. Zadarnic ! Nu mişca nimic. In golul acelui ciubăr parcă se plimba şi se învăluia pustiul, ca o negură neaşezată, ca un „tohu-vabohu", cum se spune în Biblie că era înainte de creiaţie, îşi zicea bătrânul, care pe vremuri studiase o vreme şi ebraica. II durea o leacă fruntea şi îşi simţea pleoapele aspre, uscate, cari jenau puţin când le închidea şi deschidea. Ceea ce suporta mai greu era gura amară, limba cam îngroşată, cocleala aceea care i se lipise parcă de cerul gurii, ca un clei. Apoi când ochii îi căzură pe buchetul mare de crizanteme, pus într'un vas cu apă, pe masă, gândul începu să-i scapere şi, ca pe o strungă îngustă, începură să intre, una câte una, întâmplările din seara trecută. Da ! II sărbătoriseră cu prilejul ieşirii la pensie ! O masă comună în prânzitorul căminului Liceului, cu discursuri multe, cu mâncări şi băuturi îmbelşugate. Trebui să ciocnească şi să bea până în fund paharul cu fiecare orator. Toţi îi urau vieaţă îndelungată în deplină sănătate, şi asta parcă atârna de golirea paharului. Era un vin vechiu şi tare, şi el nu prea obişnuia să bea vin. Măsura lui era o sticlă de bere, seara înainte de culcare. Ii potolea nervii şi-1 făcea să adoarmă curând. Profesorul Murgu nu ostenea să recomande tuturor colegilor cari se plângeau de insomnii acest calmant fără greş. Cine a mai văzut însă banchet cu bere ? Aşa, câte un pahar-două, la început, drept aperitive, cine dorea în loc de păhărelul de drojdie. Bătrânul s'ar fi mulţumit bucuros cu cele două pahare de bere ce le băuse la începutul mesei, dar nu avu încătrău, trebuea să închine cu toţi oratorii. Şi fiecare se supăra când vedea că Murgu vrea să pună păhărelul plin, sau de jumă­ tate, pe masă. Ar fi însemnat că nu i-a plăcut toastul. Şi, de, ce să spună, îi plăcură toate, vreo şapte ! In întreaga lui carieră n'a auzit atâtea călduroase aprecieri şi laude. La început nici nu-i veni să creadă că vorbesc despre el şi acti­ vitatea lui. Dar cu cât golea paharele şi se încălzea, simţea tot mai adânc că i se cuvin acele fraze strălucite asupra capacităţii sale de educator, asupra pregătirii sale ştiinţifice, atât de temeinice. Acum când nu le mai putea face umbră, îşi zicea el, au fost şi ei odată sinceri în vieaţa lor. Pentrucă în cursul anilor invidiile şi răutăţile lor se ţinură lanţ. Pentru clipa aceasta de since­ ritate, bătrânul simţea că le iartă tot. Laudele îl făceau mărinimos şi uită şi de cei doi, trei colegi cari uneltiră mult în vremea din urmă ca să fie scos la pensie. La mărinimia lui contribui, de altfel, în măsură mai mare generozitatea vinului vechiu decât aprecierile ce se făceau carierii lui. Tot însufleţirea vinului îl făcu să aprindă şi o ţigară de foi, pe care i-o oferise directorul, care stătea la dreapta sărbătoritului Fuma rar ; câteva fumuri şi arunca ţigara. Dar acum o mistui întreagă. „A, de bună seama din pricina ei mi-e gura aşa de amară", îşi zicea bătrânul căscând şi frecându-se cu dosul palmei pe frunte. Buchetul de flori îl uitase curând. 1-1 aduseră elevii

2 9

©BCU Cluj clasei in care avuse diligentia. Dar profesorul Murgu era de mulţi ani in războiu continuu cu elevii săi, şi nici iubitor de flori nu era. Specialitatea lui nu era botanica, ci limbile clasice. Sărbătorirea lui cu prilejul ieşirii la pensie îşi trimise acum, rând pe rând, tablourile, ca pe o pânză de cinematograf, la care, de altfel, profesorul Murgu nu mergea niciodată. Spunea că e o corupţie a teatrului şi o batjocură a omului : să-i pui să-i joace chipul, în loc de el in carne şi oase. Durerea de cap începu să i se împrăştie, dar rămase încă multă vreme în aşternut, până când se perândară toate tablourile delà masa comună, şi, mai ales, până ce auzi iar toate toasturile. Se încălzi şi acum ascultându-le, căci avea şi acum memoria sdravănă cu care pe vremuri îşi uimise profesorii, apoi colegii. Aseară, in satisfacţia ce-1 învălui, nu simţise amarul punerii lui pe linie moartă, cum era tot mai înflăcărat şi mai optimist din cauza vinului vechiu. Dar acum, depănându-şi în minte evenimentele serii trecute, căldura ce-o simţi, în loc să crească, scădea mereu, cu cât se apropia de sfârşitul festivităţii, şi cocleala din gură era tot mai amară. Profesorul Sava Murgu trăia singur. Soţia îl părăsi la un an după căsătorie, ceru divorţ şi se remărită cu un ofiţer. Murgu, când îi mărturisi pentru ce nu poate trăi cu el, îi aruncă un dispreţ suveran şi nu se împotrivi la despărţire. Ea-i spusese că nu are ce face lângă un bărbat care, dacă nu-i la şcoală, e veşnic cu nasul în cărţi şi în dicţionare. Ba când îl văzu aplecat şi asupra unor bucoavne cu litere evreeşti, se chiar sperie de el. Ţinea un elev de liceu care-i dereteca prin cele două camere şi-i aducea prânzul şi cina delà un restaurant din apropiere. Acum avea pe unul Vasile Stan din clasa a patra. Bătrânul se învârti în aşternut, se întoarse pe o dungă, şi văzu iar buchetul cu florile toamnei de pe masă. „De bună seama le-au rupt din grădina botanică, prăpădiţii de ei I" îşi zise el. Dar băgă de seamă că nu se mai gândi cu ciudă la ei, ca aseară, ci cu un fel de duioşie. Gândul că de-acum încolo nu va mai avea de lucru cu ei, îl trezi de tot, şi se ridică într'un cot în aşternut, privind aiurit prin cameră. Părea că acum începe a-şi da mai întâi seama de realitate, că era pensionat. Se lăsă iar pe perină şi închise ochii. Ii veniră iar in minte frânturi din discursurile de aseară. Niciunul dintre oratori nu uită să vorbească de „odihna binemeritată" la care avea el dreptul. Aşa dar, să se odihnească ! Pentru ce s'ar grăbi să se scoale ? Pensionarea lui se făcu în decursul anului şcolar, pe la sfârşitul lui Octomvrie. îşi pusese în rând materialul pentru cursurile din acest an, începuse lecţiile. Cel puţin să-1 fi lăsat până la sfârşitul anului, oftă el, inforcar)du-se cu faţa spre perete. Cum durerea de cap i se risipi şi cum se culcase târziu, abea pe la ceasurile două, şi dormise destul de rău, aţipi uşor şi căzu într'un somn greu şi recreator. Nu se trezi decât la zece, când sună clopoţelul în curtea Liceului. Locuinţa iui era numai la un pas de şcoală şi auzea de-acasă de câte ori suna clopoţelul. îşi aduse aminte că azi era Vineri şi că delà unsprezece la douăsprezece avea latina la clasa a şaptea. Somnul întremător părea că spălase ca o apă proaspătă toate amintirile din seara trecută. Se sculă repede, se spălă, se îmbrăcă. Luă pe Horaţiu şi receti oda pe care o aveau cei din clasa a şaptea ca lecţie pentru ziua de azi, şi rămase adâncit în text şi în adnotările lui până auzi din nou clopoţelul. îşi luă cartea şi pălăria şi porni spre Liceu. Când urcă scările, băiatul lui de serviciu, Vasile Stan, ieşia. In fiecare Vineri, la unsprezece, se întâlneau aici. Băiatul nu avea cursuri Vinerea decât până la unsprezece. — Vezi, măi Vasilică, şi aeriseşte bine azi în cameră. E aerul mai stricat ca alte daţi înlăuntru. Vasilică se opri şi-1 privi cu uimire. Voia să-i spună că nu mai are pentru ce se grăbi la clasa a şaptea, pentrucă noul profesor a şi intrat la curs. Dar vorba i se opri in vârful limbii : „Poate are vreo treabă la Direcţiune," îşi zise el şi se grăbi acasă. Profesorul urcă tacticos scările, ieşi în coridorul larg şi o luă spre clasa a şaptea. In sala profesorilor nu intra niciodată decât la sfârşitul orei. Scoase, ca de obiceiu, ceasul de buzunar, — un ceas mare, de argint, — se uită la arătător : zece minute după oră. Sosea chiar bine, şi avu un surâs de satisfacţie. Deschise încet uşa, cum avea obiceiul, şi nu se miră de liniştea grea

10

©BCU Cluj din sală : pe el ti aşteptau totdeauna elevii in linişte mare. Odele lui Horaţiu erau greu de tradus, băieţii se temeau de notele profesorului. Şi ştiau că nu-i place să audă nici larmă in sală, nici să simtă praful răscolit de alergările lor. Porni spre catedră şi era gata să-şi pună cartea pe masă şi pălăria in cui, când văzu venind de printre bănci pe profesorul cel nou. Bătrânul clipi din ochi, privi Întrebător în toate părţile, când clasa izbucni într'un râs clocotitor. — Linişte, băieţi I — strigă noul profesor silindu-se să rămână serios. Apoi către bătrân : — Bună dimineaţa, domnule Murgu I Probabil aţi uitat ceva în pulpitul catedrei. Bătrânul ii privi aiurit, apoi se înroşi şi-i aruncă o privire recunoscătoare. . — Da, — gângavi el, îmi pare că am uitat o ediţie din Tacit aici în puiucul mesei. — Am cheile la mine. Se grăbi să descue, căutară pretutindenea, dar nu aflară nimic. — N'o aflu nici acasă, — minţi bătrânul. — Nu ştiu unde va fi ajuns. Şi era o ediţie rară. — Desigur se va fi amestecat printre cărţile din biblioteca D-voastră. Bătrânul îşi luă pălăria. Elevii nu mai râdeau. Mâna-i tremura şi nu putu apuca pălăria din cuier decât după câteva încercări. — Vă las cu bine, şi iertaţi. Credeam că incă n'ai intrat la oră. — Nu-i nimic, domnule profesor, abia am intrat şi eu. Apoi, in orice clasă a Liceului D-voastră sunteţi ca acasă. Ieşi în coridor şi după ce se închise uşa, se răzimă cu mâna de perete. Lumea se învârtea cu el. Şi ameţeala aceea nu se risipi decât cu încetul. Totuşi trebui să plece. In fiecare clipă putea ieşi vreun elev din cele patru uşi ce răspundeau in coridor. In capul scărilor se mai opri odată, răzimându-se cu mâna de zid. Apoi începu a coborî cu mare grije. Ieşi din clădirea Liceului, şezu pe laviţa de piatră delà poarta lui şt privi aiurit. Ce să facă acum ? Unde să meargă ? Vasilică nu va fi terminat încă de curăţit şi aerisit. Pe stradă, în faţa lui, rar câte un trecător, care-şi ridica pălăria. Dar el nu-i vedea. îşi simţi iarăşi capul mare cât un ciubăr şi prin el parcă fluera pustiul. De treizeci şi cinci de ani trăia in orăşelul acesta, dar incă nu-1 văzu aşa de pustiu şi încremenit. Părea că nu 1-a mai văzut niciodată. Şi incepu să-1 pătrundă frigul. îşi strânse pardesiul vechiu, dar frigul creştea. „Trebue să plec de aici", işi zise el, ne mai putându-şi da seama de când stătea pe banca de piatră. „Trebue să plec, poate se termină ora şi ies elevii în recreaţie". Se sgudui de un fior puternic şi se ridică. Dar constată în grabă că pe vremea asta nu avea unde merge. Zilnic între unspre­ zece şi douăsprezece avuse ore. Şi acum nu ştia ce avea să facă. Dar groaza de a nu bate ora şi de a ieşi elevi sau profesori cari să-1 afle aici, îl urni din loc. Se trezi în bodega din piaţă unde intra uneori să îmbuce ceva pe la douăsprezece. Dar acum nu era decât unsprezece şi jumătate. Patronul nici nu era acolo, ci numai băeţelul de serviciu. — Să-mi dai nişte muscani cu ceapă, — zise profesorul, simţind mare gust când văzu în putină peştişorii argintii înecaţi în ceapă murată. Cocleala ce o simţea incă în cerul gurii cerea o saramură. începu să îmbuce când intră patronul. — Bună dimineaţa, domnule profesor ! Aşa, aşa ! După o petrecanie ca cea de aseară, nişte muscani ca ăştia sunt leac, dacă-i mai uzi şi cu un pahar de bere. — Să-mi dea şi o sticlă de bere ! — Poftiţi şi luaţi loc ! De-acum, mulţumită lui Dumnezeu, nu va trebui să vă grăbiţi mereu. Aveţi şi dumneavoastră dreptul la un scaun de odihnă, acum la bătrâneţe. Berea fu şi mai bună decât muscanii, şi bătrânul mai ceru una. Şezu la o masă şi pa­ tronul începu să-i spună cât de mult se doreşte şi el să-i preia negoţul fiul său, să ajungă şi el să mai poată trăi zilele pe cari le mai avea, numai pentru el. Sava Murgu ii asculta cu neplăcere tot mai mare. Ii părea că vorbeşte pentru el şi voia să-1 mângăie pentru pensionare. Dar omul vorbea sincer. Sé apropia de şaptezeci de ani, şi-1 dureau rău picioarele.

r ti

©BCU Cluj Profesorul se uită la ceas şi se grăbi să plătească. Vor ieşi în curând delà şcoală şi n'ar fi voit pentru toată lumea să se întâlnească nici cu profesori, nici cu elevi. II să t bă torira aseară, dar acum îi duşmănea pe toţi, să nu-i mai vadă în ochi. Zilele cari urmară, săptămânile, băiatul lui de serviciu era să-şi ia lumea în cap. De zeci de ori şi-a adunat cărţile şi hăinuţele, grămădindu-le în lădiţa de lemn înflorită, gata să-l pără­ sească. Dar tot de atâtea ori a despachetat, desnădăjduit că nu avea niciun ban şi nu avea unde se muta. Nu-i mai putea face nimic pe voie bătrânului. II ocăra şi ridica mâna asupra lui din nimica toată. Noroc cu orele de curs când băiatul lipsea delà locuinţă. încolo, era veşnic cu „tiranul" lângă el. Aşa îl poreclise : „tiranul". Nu-i mai dădea pace să înveţe, îl trimitea când după una, când după alta ; îl punea să-i aeriseze la fiecare jumătate de ceas ; nu-i mai plăcea mâncarea ce i-o aducea delà restaurant ; sticla de bere, oricât o cerea copilul „delà ghiaţă", bă­ trânului îi părea mereu răsuflată. Bietul Vasilică ajunsese să nu-şi mai cunoască „gazda", care acum nu se mai mişca de acasă, iar aici nu se putea apuca de nimic. De foarte multe ori pensionarul, la ora fixată pentru lecţii, îşi lua cartea subsuoară şi pornea ca un somnambul spre Liceu. Adeseori nu-şi revenea la realitate decât la poarta clădirii, şi atunci să-1 fi ferit sfântul pe Vasilică să nu-1 afle acasă I Băiatul îl surprinse totuşi de câteva ori venind cu cartea subsuoară, ca pe vremea când era în funcţiune, şi-1 umflă râsul. Cu toată bătaia ce o mancă întâia oară, nu se putea stăpâni să nu râdă — ferindu-se acum — când îl mai vedea pe bătrân aşa de uituc. Cu râsul se mai răzbuna şi el pe „tiran". Nervozitatea pensionarului ţinu până în vacanţa de Crăciun, când pentru două săptămâni dispăru şi furnicarul din Liceu. Şi apoi vacanţa îl scotea şi pe el din ogaşia obişnuită în fiecare an. In vremea asta păru că-şi dădu deplin seama de situaţia lui. Se linişti, şi cu ziua de cap nu scotea o vorbă din gură. Lui Vasilică îi dădu pace, parcă nici nu-1 mai vedea. Dar în cele două săptămâni profesorul Sava Murgu îmbătrâni greu. încreţiturile cari mai înainte se mai ascundeau uneori, acum îi mâncau în permanenţă obrajii. Ochii i se ascunseră mai adânc în orbite şi licăreau slab. Glasul i se subţie, când spunea câte un cuvânt părea că iasă numai din strunga cu dinţii ştirbi. Nu mai mânca mai nimic, spre bucuria Iui Vasilică. Uneori, când profesorul avea poftă bună, băiatul de serviciu nu se prea sătura cu ce rămânea delà bătrân. La Crăciun şi la Anul nou, nu mai veni nici un coleg să-1 felicite, cum făceau în alţi ani. In preseara reînceperii cursurilor, pensionarul îi porunci lui Vasilică să-i aducă o sticlă de vin delà restaurant. — De bere, domnule profesor. — Nu, de vin, ţi-am spus. După cârnaţul afumat cu varză acră, bău pe îndelete tot vinul. Ultimul păhărel îl dădu băiatului — „Sic transit gloria mundi", măi Vasilică, — zise profesorul cu glas domol. — Ştii tu fraza asta? — Cum să nu ştiu, domnule profesor, doar sunt în clasa a patra. — Dar ştii tu ce însemnează? — ? — Vezi, asta n'o poţi şti. E nevoie să trăieşti o vieaţă întreagă, să munceşti, să te chinui, şi pe urmă să ţi se dea răsplata, să te pună la arhivă, cu vechiturile, pentru a te bucura „de odihna bine meritată". De le-ar pieri pomenirea celor ce au inventat pensionarea ! Acum, ce să ştiu eu face toată ziua ? Alta-i cât ţine vacanţa 1 Dar mâine încep iar cursurile I Ce să mă ştiu eu face, măi Vasilică ? Vorbea pe un glas plângător, mişcat adânc, încât băiatului îi fu milă. Abea acum începea să înţeleagă ce greu era pentru gizda lui să nu mai meargă la şcoală. — Poate m'oi da la băutură, acum la bătrâneţe, măi Vasilică. Mi-oi cumpăra o pipă cu ţeve lungă şi-oi colbăi toată ziua. Alta ce să fac? Hai, spune-mi tu dacă ştii, căci pe altul pe cine să întreb ? N'am pe nimeni. Copilul îşi simţi ochii umezi ; văzu lacrimi într'ai gazdei sale.

Í2

©BCU Cluj „Arz'o focul şcoală", işi zise băiatul care tnota cu greu dintr'o clasă intr'alta, „cum poate cineva s'o îndrăgească aşa ?" — Hai, spune, dacă ştii ? — Eu, ce să ştiu, domnule profesor? Eu când voiu isprăvi cu şcoala, cred că voiu fi foarte fericit. Ce să ştiu eu ? Da' parcă vă auziam plângându-vă uneori la câteun domn profesor care venea la noi, că nu aveţi vreme destulă să isprăviţi traducerea aceea. Acum aţi avea vreme. — Ce traducere, măi băiete ? — Mi-am uitat cum îi zice, da' era din greceşte. — Odiseia ? s — Da, da ! Aşa-i spuneaţi ! — Nu mai am curajul de lipsă, măi Vasilică. Ar trebui să continuu de unde am lăsat : răsplata ce i-o pregătea Clitemnestra lui Agamemnon la întoarcerea din războiul Troiei. A fost tot un fel de pensionare, dar mái radicală decât a mea. De altfel, ştiu eu dacă a fost mai crudă ? Nu, măi băiete, nu mai traduc ! Mai traducă alţii de acum I Mai traducă cei ce m'au pus pe mine pe linie moartă, profesor în toate forţele incă ! Nu-ţi pare şi ţie că-i o batjocură, nu o răsplată ? Hai, spune ! — Rău au făcut că Vau pensionat. Toţi elevii spun că latina şi greaca nu o mai ştie niciun profesor ca Dumneavoastră ! Mişcat, bătrânul începu a suspina, strânse pe băiat la piept, îl sărută pe frunte, şi când îi dădu drumul îi puse în palmă un bilet de una mie lei.

Pe frunze şi pe ape de Octav Sargeţiu

Tu, firicel din ierburile crude De pe tăpşanul amintirii vechi, In vânt îmi suni acei cercei perechi Cu vieafa care nu mă mai aude.

învoitul crin al mâinii-l mai ating In visu-aceloraşi dumbrăvi de stele, Când, suveran pe flautele mele, Terestrul licurici încet mi-l sting.

Pe frunze şi pe ape încă-mi vine Neobositul cântec lângă seară, Şi inimii- i topesc aceeaşi ceară Precum de mult mi te-ai topit în mine.

Numai cărări de fum şi de mohor Efluviile scurse din zenit, Şi 'n locul violimi ce-am iubit, Tristeţile tăcerii mă tot dor.

Campestră sevă 'n lanuri de trifoi, Cu tine firicel din ierburi fir, In pulberea trecutului respir Arsura-acelui foc gonind în noi...

15

©BCU Cluj Poeme de Eugenia Mureşanu Mater Dolorosa Domnului Victor Papilian

Intui II pierduse când fusese de doisprezece ani. Şi acum, aici, când sfânta Lui gură Ii şoptise: Femeie, iată fiul Tău.

Nu era oare a mumei făptură La fel de pironită în slăvile durerii? Nu cunoscuse ea la picioarele crucii Otrava oţetului şi amăreala fierii?

Acum se pierdeau amândoi spre lăcaşurile Tatălui... Negrăită le era vindecarea, îngemănată a lor suferinţă. Muma îşi regăsea copilul în templul luminii, Puţin încă palid de urcuşul spre biruinţă.

N'a fost numai o dimineaţă tată-mă iară pe tărâmul meu uitat. Cine mă poartă pe cărarea pierdută? Doamne, aşa începe mântuirea ? Atunci să rămână bucuria neîncepută!

Sunt în adânc de vis. Sunt vindecată. N'a fost numai o dimineaţă... Dincolo de meterezele de lumină, Sufletele noastre au stat faţă în faţă.

Era între noi şi un înger sdrenţuit Care ne schimbase inelele morţii. Şi Dumnezeu ne spiona pe aproape, Ştia ce răi sunt oamenii, Hoţii

Noi ne spuneam că acest vis trebue să fie ultimul. El va să rămână neînceput. De azi înainte va trebui să ardem Vechile figurine de lut

Nu, n'a fost numai o dimineaţă. Aşa începe doar mântuirea. Dincolo de meterezele de lumină, Ne miruise însăşi dumnezeirea.

©BCU Cluj Octavian Smigelschi — 30 de ani delà moartea pictorului — de Coriolan Petranu

In 10 Noemvrie 1942 s'au împlinit 30 de ani delà moartea pictorului Smigelschi. Se cuvine a ne aduce aminte de acest artist, care reprezintă un nou curent, o nouă orientare a picturii noastre bisericeşti. Să ne aducem aminte de acest bărbat de tip românesc, svelt, cu ochi pătrun­ zători, de acest om modest, serios şi tăcut, dar conştient de arta lui. Smigelschi s'a născut în 1866 în Ludoşul Mare (jud. Sibiu), ca fiu al notarului din acea comună Studiile secundare le-a făcut în liceul de Stat din Sibiu, iar în orele libere a fost introdus în tainele picturii de Carol Dörrschlag, un pictor de origine din Germania. Luând bacalaureatul, cu bursă de stat a urmat Şcoala pentru profesori de desen din Budapesta timp de 4 ani, sub conducerea lui Bartolomeu Székely. Aid a câştigat diferite premii şt luând diploma de profesor de desen, a fost numit profesor la Bafta Stiavnica (Semit, Slovacia) in 1890, apoi in 1892 la liceul de Stat din Dumbrăveni (jud. Târnava Mică). Postul acesta îl păstrează până în 1911, când a fost pensionat, pentru a se consacra exclusiv artei, după. ce din 1905 era în concediu tot cu acest scop, mutându-se la Sibiu. In 1908 câştigă prin concurs premiul Fraknói, adecă atelier şi locuinţă în casa acestuia din Roma şi o bursă de 3000 coroane anual. In acelaşi timp i se încredinţează pictarea altarelor capelei Colegiului Rákóczi din Budapesta. Delà această dată artistul trăieşte la Roma, de unde revine în 1909 pentru a picta biserica unită din Radesti. In decursul acestor lucrări, i s'a manifestat pentru întâia oară boala de inimă, care se agravează cu timpul şi in 1912 pleacă la Nauheim în Germania pentru a căuta alinare. Reîntorcându-se de aici la un concurs, moare la Budapesta in 10 Noemvrie acelaşi an. Până în 1903 a vizitat comorile de artă din Viena, München, Dresda, Veneţia, Ravenna, Florenţa, iar in 1904 mănăstirile din vechiul Regat şi Bucovina. Prima sa expoziţie a aranjat-o în 1890 la Sibiu, împreună cu colegii săi saşi Schullerus şi Wellmann, a doua la Blaj in 1903, a treia şi a patra cu acelaşi material la Sibiu şi Budapesta. Peste cinci ani expune din nou la Budapesta, iar ultima oară tot acolo, în 1911. După moarte i s'a deschis la Budapesta o expoziţie retrospectivă împreună cu alţi patru pictori decedaţi. Cel mai mare efect produc expoziţiile din 1903 prin cartoanele picturii catedralei din Sibiu. Critica i-a primit aceste opere cu aprecieri şi elogii. Comenzi însă nu a primit decât in 1904, când i se încredinţează pictura cupolei, a pendentivelor şi a iconostasului catedralei din Sibiu (executate în 1905) ; in 1907 : pictarea bisericii Ciacova (Timiş) ; in 1909 : a celei din Radesti (Alba) ; iar din partea Ungurilor pictarea altarelor capelei Rákóczi, rămase neexecutate. Realizarea picturii cate­ dralei din Blaj şi a restului catedralei din Sibiu au rămas asemenea numai un plan. Opera lui Smigelschi conţine pictură bisericească, portrete, peisagii, subiecte româneşti delà ţară. Cu toate acestea s'a ocupat din tinereţe, însă din 1900 pictura religioasă devine cea dominantă. Cine vizitează muzeul „Astrei", cine cercetează opera.lui completă, repede îşi va da seama că forţa artistului zace in pictura religioasă şi, cu toate încercările lui realiste, caracteristica artei lui rămâne pictura monumentală, decorativă şi idealistă. Notele realiste le-a primit delà

15

©BCU Cluj primul său profesor Dörrschlag şi delà contimporani. Pictura monumentală a învăţat-o delà maestrul său Székely şi mai ales prin cunoaşterea profundă a picturii bizantine şi române. Chiar şi in operele sale realiste, realismul este de obiceiu moderat. Notele clasiciste se explică prin cunoaşterea artei renaşterii şi a artei clasice din Italia. Subiectele idealiste s'au născut sub imboldul operelor lui Böcklin, Stuck, Klinger văzute in muzeele germane, iar acele româneşti prin influenţa mediului românesc in care a trăit şi prin sângele său românesc. Calităţile principale ale artistului sunt: 1. Simţul deosebit pentru pictura monumentală- decorativă şi pentru acomodarea ei la arhitectură ; 2. Talentul de compoziţie ; 3. Desenul superior culoarei, eleganţa şi valoarea expresivă a liniei; 4. Idealul de frumuseţă. Criticile ce i s'au adus de gazete sunt: invenţia nu prea bogată; că ar fi fost o victimă a picturii vechi bizantine şi a normelor academice; in consecinţă ar fi privit ca un străin arta modernă şi i-ar fi lipsit focul intern şi puterea de a convinge ; apoi că nu e colorist şi că cartoanele lui ar fi mai grăitoare decât variantele lor de pe părete. Opera lui nu poate fi înţeleasă fără a cunoaşte pictura românească anterioară din Ardeal. Pictori cu studii academice avem abia de pe la 1820. Bănăţeanul Velcelean este primul. Mediul românesc în care a trebuit să creeze artiştii academici a fost deplorabil. Lipsea o burghezie bogată şi de cultură superioară, cu atât mai mult o aristocraţie. Artiştii noştri n'au fost înţeleşi şi n'au fost sprijiniţi. Urmarea a fost că talentele noastre, ori au fost înăbuşite de împrejurări, ori şi-au căutat existenţa în alte ţări. Nicolae Popescu din cauza speranţelor sfărâmate devine alcoolic, Zaicu din cauza neînţelegerii devine manierist, uniformitatea artei lui Mişu Pop, copierea lui Doié, se explică prin mediul ce omoară orice avânt. Lecca, Leményi, Henţia, Mureşan, Pop de Sătmar, Bran, Sâlăjan, Georgescu, au trecut în vechiul Regat. Expoziţiile organizate de con­ ducătorii români sunt extrem de rare: prima în 1862 prin „Astra" la Braşov, a doua în 1881, a treia în 1905, când s'a inaugurat muzeul „Astrei". Expoziţiile particulare sunt aproape inexistente. Ceea ce a putut interesa publicul, înafară de pictura bisericească, erau portretele şi subiectele naţionale. Colecţie de portrete aveau numai Episcopiile şi Mocioneştii. Poezia „Deşteaptă-te Ro­ mâne" a inspirat pe N. Popescu în 1866, pe M. Pop în 1880 şi pe pictorul Basiliu Hojda. Tabloul lui Hojda şi litografiile lui Pop au fost confiscate de guvernul unguresc, Hojda a fost chiar acuzat de agitaţie. Din 1864 datează schiţa lui Popescu : Unirea, în 1869 a terminat loan Constanda Htografierea portretelor lui Horia, Cloşca şi Crişan. Popescu proiectează un album cu scenele columnei lui Traian şi o şcoală de pictură, ambele însă nu au putut fi realizate. Pop de Sătmar, Sălăjan, Lecca, Bran, Henţia au pictat câteva subiecte luate din istoria Românilor, M. Pop posedă în 1882—1883 în atelierul său un panteon al bărbaţilor mari români, pictaţi in medalioane. Cu subiecte româneşti delà ţară şi peisagii se ocupă Pop de Sătmar din 1841, înafară de pictorii străini, cum este Munkácsy. Pictura idealistă, mitologică-alegorică, este un gen rar cultivat : Henţia a pictat tablourile „Psyche părăsită de Amor", „Aurora", „Venus"; Sălăjan „Moartea Atalei". Bănăţanul Zaicu are o scenă alegorică reprezentând „Arta, ştiinţa şi literatura". Pictorii academici ardeleni şi bănăţeni au studiat mai ales la Viena (Popescu, M. Pop, Lecca, Zaicu), iar Velcelean la Miiachen. In alte centre mai rar. Dintre cei mai cunoscuţi, numai Bran şi Alexandru Pop încep studiile la Pesta. Reintorşi în patrie şi căutându-şi existenţa, ei devin pictori bisericeşti ori de portrete. Pictura bisericească in secolul XIX-lea in Ardeal se caracterizează prin două curente, care vieţuiesc paralel : 1. Cel bizantino-român cultivat prin zugravii şi iconarii delà sate, preoţi, fii de preoţi şi ţărani; 2. Cel apusean, îmbrăţişat de pictorii academici. In a doua jumătate a secolului, acesta din urmă are rolul conducător. Care este cauza ruperii cu tradiţia la pictorii academici români ? Cauzele sunt multiple. In Banat aversiunea Românilor faţă de tot ce e sârbesc, astfel şi faţă de pictura bizantină a Sârbilor, dar înainte de toate faptul că pictorii au studiat la academiile din Viena şi München, unde pictura apuseană era cultivată şi apreciată, nu cea bi­ zantină. Manualele de istoria artei a lui Fiorillo (1801), Kugler (1841 şi 1848) şi Lübke (1860 şi 1864) ne evidenţiază cât de nefavorabil a fost apreciată in această vreme în Apus pictura bizantină. Este natural că pictorii reintorşi din Apus numai idei nefavorabile au putut câştiga acolo asupra ei: „Exteriorizarea numai spirit legat, robit", „Repetiţii fără idei a unor motive şi compoziţii devenite rituale", „înţepenită în tipic şi şablon", „Tipicul", „Imobilul", „Ceremonialul" şi „Fără

16

©BCU Cluj expresie" sunt acuzele obişnuite. Aversiunea aceasta faţă de pictura bizantino-română o vedem şi la marele public, iar curentul apusean îl întâlnim şi în Moldova, introdus de Asachi tot în urma unei călătorii de studii la Viena şi în Italia, în primul deceniu al secolului al XIX-lea, iar în Muntenia introdus de ardeleanul Lecca, educat şi el la Viena şi Roma. Dacă acest curent nou apusean, bazat pe arta renaşterii italiene şi studiul naturii, a putut reuşi, cauza este că zugravii vechi nu şi-au putut măsura puterile cu aceşti pictori academici culţi, cu educaţie temeinică în pictură, iar înaintea publicului zugravii şi arta lor de meseriaşi a căzut în disgraţie. Occidentali- zarea s'a produs şi în alte domenii : în literatură, forme de vieaţă, mobilier, costum ; cum putea face excepţie numai pictura? Opere mai însemnate totuşi nu s'au putut naşte în această vreme

OCTAVIAN SMIGELSCHI închinarea magilor şi păstorilor (Muzeul „Artra")J

din cauza împrejurărilor nefavorabile : sărăcia clerului, a bisericii şi a proaspetei burghezii fără mijloace însemnate. In asemenea împrejurări apare Smigelschi în pictura românească. Care este meritul lui Smigelschi ? El se întoarce la tradiţia bizantină în pictura bisericească. Dar nu la o imitare ori copiere sterilă, ci la o nouă pictură bizantină, care corespunde idealului vremii, la o pictură neo-bizantină. El consideră ca un anacronism întoarcerea la pictura bizantină pură. Pictura veche bizantină să fie numai punctul de plecare, de asemenea cea a mânăstirilor noastre. Regenerarea picturii bizantino-române o vede în aplicarea cunoştinţelor în perspectivă, anatomie, studiul draperiilor etc. şi în îmbrăţişarea ornamenticei ţărăneşti geometrice ; el preco­ nizează crearea unei arte monumentale de caracter naţional pe baza bizantino-română, prin avântul personalităţii creatoare şi al inspiraţiei individuale. Acest ideal artistic corespundea perfect idealului vremii. V. Oniţiu, deputat sinodal şi consilierul consistorial Miron Cristea cer în 1903 o pictură ce ţine cont de tradiţie, dar introduce şi reforme în spiritul timpului ; principiile fundamentale ale picturii orientale-bizantine, dar şi cerinţele moderne ale artei, ca ea să fie expresiunea gustului românesc şi a timpului în care s'a făcut. Miron Cristea mai cere aplicarea motivelor naţionale geometrice, înafară de ornamentica orientală devenită oarecum canonică. Idealul unei arte neo- bizantine reiese şi din unele exemple de arhitectură bisericească: capela cimitirului din Braşov

I 3 n

©BCU Cluj din 1874, biserica Adormirii Maicii Domnului (1895—6) din Braşov, ambele intenţionând un stil neo-bizantin, cu toate că arhitectul era un sas. Catedrala din Sibiu (1902—5), biserica din Cacova (1906—8, de Boitor) se inspiră mai mult din arhitectura bizantină. Programul artei bisericeşti noui a fost publicat de Miron Cristea in iconografia sa din 1905, după ce a făcut studii frumoase şi a vizitat monumentele din Italia, Rusia, Muntenia şi Moldova. Acest bărbat a avut mare influenţă asupra artei bisericeşti din Transilvania. „Această direcţie croită de noi in Sibiu merită a fi imitată pretutindeni de Români", cetim in cartea lui Cristea. Fostul meu elev Virgil Vătăşianu in broşura sa excelentă asupra pictorului observă foarte just : „Smigelschi este acela care a transpus această problemă in domeniul realităţii", lui „ti revine meritul de a fi înţeles chemarea timpului şi de a fi realizat idealul vremii". Prin aceasta el a devenit un maestru istoric. însemnătatea unui artist se judecă insă nu numai prin noul adus, ci şi prin efectul ce 1-a produs. Dările de seamă asupra expoziţiilor sale sunt aproape toate elogioase: Unguri, Saşi şi Români 11 apreciază; ecoul ce 1-a produs arta lui este mare. Dintre Unguri: Ştefan Groh, profesor la şcoala superioară de artă decorativă din Budapesta, Carol Lyka, profesor de istoria artelor la şcoala de Bele-Arte din Budapesta, Desideriu Malonyai, cunoscutul scriitor de artă şi referenţii cotidianelor principale din Pesta ii consacră dări de seamă. Dintre Saşi : G. E. Ott, iar dintre contimporanii săi români: Miron Cristea, Octavian Goga, Ciura, Horia Petra-Petrescu, Nicolae Iorga, i-au consacrat câte un articol. Să cităm câteva ungureşti. Malonyai scrie In „Buda- pesti Hírlap" din 5 Decemvrie 1903 : „Ştiinţă temeinică, bogată, mult simţ arhaic, mai multă monumentalitate caracterizează această muncă uriaşă". „Ne putem număra pe degete maeştrii care se pot angaja la o asemenea atât de mare operă şt care ar putea-o executa. Acestea sunt lucruri demne de interesul ţării". Groh in „Pester Lloyd" din 12 Septemvrie 1908 scrie : „Cel mai mare rezultat îl poate arăta între pictorii bisericeşti Octavian Smigelschi. După părerea mea el este singurul care se poate compara cu Lotz". „Am avut ocazie să admir desenul puternic, culorile de mozaic bizantin pline. Un simţ de stil de invidiat zace în întreaga compoziţie, din care ne vor­ beşte ştiinţa deplină a unui maestru modern" (in catedrala din Sibiu). Revista de artă „Művészet" din 1904 şi 1913 scrie: „Autorul a înţeles perfect chemarea sa şi în acelaşi timp îşi dă seama fidel de posibilităţile adevăratei picturi murale". „Smigelschi a adus artă în compoziţie, în aran­ jarea massei, în accentul liniilor. Ceva cu ce nu ne întâlnim des în pictura religioasă a bisericei orientale". In revista „Uj Idők" citim în 1903 (pag. 583): „Este un pictor de pur sänge, născut anume pentru decorul monumental de perete". Edmund Hamvai ín „Független Magyarország" din 5 Decemvrie 1903 scrie: In baza cartoanelor sale, fără nicio exagerare îl putem aşeza lângă Carol Lotz. încă nu am văzut pe nimeni să trezească la vieaţă cu atâta perfecţiune stilul bizantin, iar biserica din Biaj, pe seama căreia s'au executat cartoanele, deodată va deveni unul din mo­ numentele artistice cele mai pompoase ale patriei, dacă se va realiza. In desen şi tehnică la fel este un excelent artist acest profesor de provincie". Am mai putea înşira o serie pentru a constata că Smigelschi este primul artist român care s'a impus şi a fost pe deplin apreciat de Unguri. Tot aşa şi de presa săsească. (De ex. „Siebenbürgisch Deutsches Tageblatt" din 15 Octomvrie şi 21 Octomvrie 1903 şi 11 Noemvrie 1937). Este un mare păcat că artistul nu a organizat o expoziţie în străinătate, pentru a fi apreciat şi acolo. Revistele „Művészet", „Magyar Iparművészet, „Uj idők" şi „Luceafărul" reproduc în imagini operele sale. Muzeul de Arte frumoase din Budapesta posedă câteva tablouri de el: Profetul Isaia, Isus, un peisaj, câteva schiţe şi un auto-portret El este primul pictor academic român care a pătruns acolo. Muzeul „Astrei" are un mare număr de opere, înafară de cartoanele lui. Acest fapt arată şi el în deajuns aprecierea lui. La fel premiile câştigate la Unguri şi expoziţia postumă aranjată de Unguri. Mai mult ! Pictura bisericească cultă a Românilor ardeleni se inspiri vizibil din opera lui, mai ales din pictura catedralei din Sibiu: Flaviu Domşa, V. Simionescu, I. Toader, Cabadaiev şi alţii. Influenţa lui ţine până în zilele noastre. Doar după unire, pria pictura catedralei încoronării din Alba-Iulia, opera lui Costin Petrescu, se introduce un alt fel de a vedea arta bizantino-română : idealul nou de frumuseţă, proporţiile suelte, dispariţia inovaţiilor realiste, caracterul idealist-abstract predominant înafară de cel decorativ. Iu acest se» lucrează şi Demian. Se consideră azi de mai mulţi ca fiind contrar principiilor artei bizantine not« realisti, iß

©BCU Cluj iar in privinţa motivelor geometrice naţionale, unii consideră că ceea ce se potriveşte pentru ţe­ sături, broderii şi lucrări în lemn, nu se potriveşte pe părete. Această schimbare se explică prin curentul de după 1920, când chiar la Academii se renunţă la anatomie, perspectivă, construcţia umbrelor etc., iar realismul este considerat ca un curent al trecutului. Acest fapt însă nu scade nimic din însemnătatea istorică a lui Smigelschi, pentrucă ştim din istoria artei că fiecare epocă altcum vede şi apreciază un stil al trecutul: să ne gândim cât de diferit a înţeles arta greco­ romana Renaşterea, faţă de clasiciştii din secolul XVIII şi XIX. îndată ce un artist introduce un curent nou şi are efect şi înrâurire, este un ma­ estru istoric. Acesta e şi cazul lui Smigelschi. Un singur lucru mai trebue clarificat. Are Smigelschi notă naţională şi poate fi considerat ca un artist naţional ? Intenţia lui este de a crea o artă bisericească naţională, el introduce orna- mentica română în decorul păreţilor, ţărani români în costume româneşti, motive naţionale în bro­ deria hainelor îngereşti. O notă ardeleană româ­ nească : oscilarea continuă în artă între Est şi Vest, o găsim şi în opera lui Smigelschi. Mai amintim că are un număr de subiecte luate din vieaţa românească delà ţară. Esteticianul Iuliu Pékár găsea în 1903 o notă maghiară în cartoanele lui, iar ziarele „Pesti Hirlap", „Budapesti Hírlap", „Független Magyarország" şi revista „Uj Idők" îl consideră pe Smigelschi ca Ungur. Mai nou un tânăr profesor sas îi relevă originea polonă. Misti­ ficările ungureşti nu au nicio bază. Dar nici a releva unilateral originea polonă nu este drept. Tatăl său s'a refugiat pe la 1850 din Polonia în Ardeal, aici s'a românizat în mediul românesc şi a luat în căsătorie o româncă, pe Ana Seba­ stian. Deci în vinele lui Octavian Smigelschi a curs şi sânge românesc, iar în auto-biografia din 1890 OCT. SMIGELSCHI Răstignirea, studiu a artistului cetim că se trage din „părinţi ro­ (Muzeu „A»tra") mâni". El însuşi s'a considerat întotdeauna român. Tot în auto-biografia sa din 1890 vorbeşte de „neamul meu". Saşii îl considerau la fel ca Român, ba chiar accentuiază aceasta („Siebenbürgisch Deutsches Tageblatt" din 11 Noemvrie 1937). Şi el s'a căsătorit cu o româncă. Alt viitor l-ar fi aşteptat în Ungaria, dacă îşi renega originea. In orice caz în arta lui nu este nicio urmă slavă, poloneză ori ruteană. Religiunea greco-catolică a tatălui său, dacă nu e o confesiune ulterioară, ne indică mai repede originea ruteană, popor numeros în Polonia, fiindcă Polonezii sunt refractari ritului oriental şi picturii bizantine. Caracterul lui Smigelschi, om modest şi tăcut, este contrar caracterului polonez. Smigelschi este prin sângele mamei, prin idealurile şi realizările sale artistice, unul din cei mai însemnaţi pictori naţionali ai Românilor. El este expresia fidelă a neamului ro­ mânesc ardelean din timpul său, cu care s'a identificat pe deplin.

3' ±9

©BCU Cluj Balada de Ion Potopim, Sus pe vârfuri tari de piatră unde fulgerele latră şi luceferii fac nunţi, hei, măi frate, sus, în munţi, n'auzi fulgere de os cum prăval, în iureş, jos stâncile, înaltele, pentru drumuri, altele?... Jalea cetinii sărace neauzită se desface şi în zale se preface... Toată oastea de păduri a 'mbrăcat de-amu armuri şi-a pornit pe munţi, pe văi, Iancule, sub ochii tăi...

Se ascut în linişti zade cu tăiuş de raze, spade şi, ca 'n apă mrenele, lăncile, viclenele, răscoliră frunzele, de amar pătrunsele... Pentru fara aceea... de George Sfărlea Acolo durerile sunt năfrămi purtate 'n Dumineci şi sărbători, Şi din lacrimi îşi înşiruie fetele la gât mărgele, Numai tristeţi pasc iarba grădinilor din viori Şi inimi sângeră în flori de cărujele. Prea mult mă leagănă amintirile în copai De doruri, ce mă aşteaptă acasă în prag... Abia târziu am ştiut însă că oamenii sunt răi Şi de aceea rătăcesc şi azi pe drumuri, pribeag. Te ofilesc, în fiecare zi, a visului albe poeni Şi busuiocul ce îl poartă Măriuţele în păr, Tot mai trist se tângue foşnetul codrilor ardeleni Şi inima măicuţelor cu iz de calapăr. Până acolo nu ajung decât amintirile, ce mau însoţit Pe drumuri toiegite de umbrele despărţirii... Pentru ţara aceea visul meu împleteşte azi curcubee la Răsărit Şi-i urcă stema împlinirii.

©BCU Cluj Fizica şi metafizica bolii de M. Kernbach

Omul sufere. Omul apelează la ministerul medicinii. Medicina devine o nouă forţă în concepţia şi structura Statului modern. Boala şi suferinţa umană sunt explorate cu o permanentă grijă a destinului omenesc. Boala şi suferinţa sunt şi exploatate de o altă medicină, de o ne­ sfârşită armată recrutată şi pusă în serviciul lor statornic. Sporeşte numărul bolilor şi al bolnavilor. Sporeşte şi numărul medicilor şi al îngrijitorilor de bolnavi. Se multiplică lăcaşurile suferinţei, instrumentaţia tehnică şi chimică de explorare şi exploatare. Pe câmpia tot mai întinsă a durerii şi a desnădejdii fizice şi morale, antitezele doc­ trinelor medicale, în plină zi a degenerării omeneşti, îşi dispută valorile. Delà modeste grupări, societăţi, până la „înalte Academii" de medicină, se clădesc munţi de broşuri, reviste, cărţi şi tratate imense. In cadrul unei specialităţi, biblioteca devine o povară. Cu cât se scrie mai mult, cu atât mai puţin se citeşte. Cu cât se scrie mai mult, cu atât mai puţin trăirile vii scapă ob- servaţiunii şi meditaţiunii. Boala, suferinţa, degenerarea, invaliditatea zac în om, zac explorate în bibliotecă, clinici şi laboratoare. Fenomenul biologic transpus în statistică, işi clădeşte arhiva sa proprie. Orânduit în cadrele unei mediani etatizate, el asigură existenţa de multeori bună a slujitorilor lui. Lumea bolilor este finită. Evoluţia omului încheiată — din spusa biologilor — de peste 500.000 de ani. Destinul omenesc — s'a ţipat în cornetele acustice ale conducătorilor de oameni — e în mâinile noastre. Destinul biologic al omului e străjuit de medicină. Dar azi, ancorată şi ea In spaţiul degenerării, sufere însuşi de o disfuncţie a simţurilor. Medicina s'a lăsat botezată „Ştiinţa Naturală a Bolilor". O ştiinţă naturală descrie în primul loc. Descrie până la cele mai mici amănunte bolile : formele, semnele lor, cauzele, pro­ cesele de apariţie, evoluţie, complicaţie etc. Să admitem că o atare ştiinţă naturală este nece­ sară pentru „a învăţa arta ei". Dar această ştiinţă naturală nu a înţeles decât într'un târziu şi numai pe alocurea, că boala atât de copios analizată strânge în cleştarul ei fiecare celulă, fiecare ţesut, fiecare organ, fie condus, fie de conducere. Se pare că mai grav şi mai adeseori, tocmai pe cele de conducere. Că boala a pătruns în însăşi masa ereditară a umanităţii. Anomaliile şi bolile ereditare au prins nu numai organele, ci şi organele de simţuri, sistemele nervoase. Au atacat însăşi instrumentaţia de relaţii a omului ; organele destinate cuceririi vieţii, luptei pentru existenţă. Mutaţionismul admis definiţii) în spiţa umană, creează variaţiuni noui de oameni : mon­ ştrii, anormali, infirmi psihici. Minusvalori. Dacă individul apare în lume ereditar — valid, spaţiul vital, mediul în care îşi constru- eşte şi fundamentează personalitatea, îl prepară mai de grabă pentru o vieaţă nesănătoasă. „Pre­ judiciile civilizaţiei", alteraţiunile „domesticaţiunei" sunt cunoscute şi descrise de ştiinţa naturală a bolii. Vieaţa oraşelor mari — aşa numitele oraşe muribunde, — vieaţa muncitorului în special, încearcă delà primele ei contacte cu mediul sguduiri în posibilităţile ei adaptive şi atitudinale. Vieaţa e luptă. Lupta e conflict. Conflictul creează „criza adaptaţiunei". E primul pas — şi unul din cele mai frecvente şi maifmici — spre boală. începe prin psihic, pe căile neurovegetative şi isprăveşte cu organul, cu organismul în întregime. Cu individul, mai apoi cu Naţiunea.

3Í

©BCU Cluj Boala a prins pe individ in adâncime, umanitatea in suprafaţă. întâmpină pe om din primele etape ale zămislirii lui. Condiţiile vieţii moderne care i-au asigurat o vieaţă medie mai lungă i-au dăruit pentru anii câştigaţi in plus, boli. Un dar al civilizaţiei I Multe, adânci, grave : spaţiul ocupat odinioară de moarte, îl deţine azi suferinţa şi invaliditatea ! E o constatare riguros exactă, rezultat al cercetării comparative pe 15 ani, a bolii, morţii şi invalidităţii in Germania. Un aspect al calităţii fizice a bolii. In suprafaţă, câteva cifre vor ilustra cantitativ suferinţa omenească in acest veac, in care cultura se confundă cu tehnica şi civilizaţia cu comfortul. După statistice americane, fiecare individ e bolnav odată pe an, timp de 9 zile. Dacă se exclud bolile mai scurte de o săptămână, fiecare persoană va fi bolnavă la 2 ani, pe o durată minimă de 20 zile. Acest calcul e valabil numai pentru bolile acute, trecătoare. Tot in America in fiecare moment o persoană din 100 se află in tratament pentru boli venerice, una la 200 pentru tuberculoză, una la 400 internată pentru turburări mintale. 1.200.000 bolnavi dispun de alte 1.100.000 de persoane, care îşi dedică tot timpul lor pentru a-i îngriji. 100.000.000 e cifra anuală a bolnavilor gravi şi uşori ai Americei. 700.000 de paturi ale spitalelor sunt ocupate In fiecare zi. Intre copii, în anul 1930, s'a constatat că dintre 45000.000: 25.000.000 aveau carii den­ tare, vegetaţii adenoide şi hipertrofii amîgdaliene. Restul se distribuiau astfel: 6.000.000 subnutriţi 1.000 000 disfagia 675.000 turburări grave de caracter 45.0C0 debili mintali 380.000 tuberculoşi 342.000 turburări ale auzului 18.000 total surzi 300.000 invalizi 50.000 semiorbi 14.000 orbi complet 200.000 delicvenţi Bolile a căror gravitate ameninţă prin invaliditate şi degenerare sunt: bolile de inimă, cancerul, bolile de nutriţie şi tuberculoza. Aceasta din urmă a scăzut simţitor acolo unde lupta a fost susţinută şi eficace. Restul sunt in permanentă sporire. Mai sunt în creştere reumatismul muşcbiular şi articular, bronşitele, bolile de piele, ulcerul stomahal, amigdalitele, nevralgiile şi bo­ lile sistemului nervos. 15 categorii de boli creează în asigurările sociale germane o invaliditate de 68-69% la barbati, de 62—63% la femei. Oprim aci cascada cifrelor, căci spaţiul nu permite o inundaţie. Izvoarele degenerării, adică acelea care alterează patrimoniul ereditar, sunt : otrăvirile, în special alcoolul, apoi sifilisul, tutunul, alimentaţia, lipsa de igienă, domesticala, etatea prea îna­ intată a genitorilor. Forma cea mai gravă a degenerării umane se manifestă prin boli şi debili­ tate mintală. In Germania la 65.000.000 locuitori s'au numărat în anii din urmă: 1.000.000 debili mintali 170.000 idioţi 1.000.000 psihose 100.000 epileptici 6.000.000 debili corporali şi infirmi mai multe milioane .... psihopaţi dând un total de 12000.000 debili, infirmi şi inferiori mintali. 1/5 din populaţie au ajuns cor­ poral şi psihic invalizi, balast al societăţii şi al Statului. Aspectul social şl economic al acest« stări s'a transformat într'o problemă de politică, luându-se măsuri urgente. Dar să ne oprim o clipă şi asupra morbidităţii din România. La noi problema nu a ajuns să fie studiată sub toate aspectele ei. Posibilităţi de contabilizare a bolii şi a suferinţei, ta trăsă­ turile ei mari, sunt totuşi posibile.

92

©BCU Cluj In mediul rural la 14.405.989 locuitori s'au examinat in anul 1939 — după datele insti­ tutului Central de Statistică — 5 657.728 de bolnavi. Bolile sociale in acest an s'au ridicat până la 293.037. Nu ştim dacă aci intră şi bolile ereditare. Alcoolicii au fost număraţi „oficial" până la modesta cifră de 5000. In spitalele Statului cu 39.777 paturi, au fost trataţi 515.494 bolnavi, din care s'ar fi vindecat 287.784. Că aceste cifre sunt departe de a corespunde adevărului, o aflăm cu ajutorul unei sta­ tistici din acelaşi an, care cuprinde numai câteva boli sociale dintr'un singur judeţ. E vorba de judeţul Muscel, care avea o populaţie de 149.797 de locuitori. Pe fişele de boală ale medicilor de circumscripţie, s'au înregistrat in anul 1939 următoarele : Tuberculoză 11.090 7,40% Sifilis 20.645 13,78% Pelagră 14.445 9,64% Paludism 560 0,36% Guşă 32730 22,58% Cancer 689 0,45% Cretini 3.225 2.15% Surdo-muţi 3.343 ...... 2,23% Orbi . 1.476 ...... 0,98% Total general : 88.203 58,88% Tot in acest judeţ au mai fost înregistrate 1633 de boli iniecto-contagioase, ceea ce ri­ dică cifra totală a bolilor amintite până la 89.836 bolnavi. Persoana care ne-a încredinţat aceste date, ne informează că numărul real al paludicilor este cu mult mai mare, că numărul alcooli­ cilor poate fi socotit la un procent foarte ridicat al populaţiei acestui judeţ, că numărul celor ce se tratează cu babe şi iliciţi este mai mare ca al celor ce recurg la medic. Ne mai lipsesc bolile cardiace, de nutriţie şi restul infirmităţilor. Tabloul real se poate construi. Un alt exemplu de morbiditate ridicată ni-1 oferă judeţul Neamţ. Aci găsim 109.214 con­ sultaţii în asigurările sociale şi alte 130.021 făcute în cadrele Ministerului Sănătăţii. Ele fac un total de 239.235 be bolnavi, la o populaţie de 198.223!... Dacă cercetăm morbiditatea numai în asigurări sociale, unde datele sunt adunate mai conştiincios, constatăm că 974.488 de membri asiguraţi, împreună cu familiile lor, ceea ce face un total de aproape 3.500.000 persoane, au fost consultate în anul 1939 de 6.321.104 ori. Aceasta ar însemna că am întrecut America, căci la noi numai în asigurări un individ e bolnav cel puţin de 2 ori pe an. Sumele cheltuite cu aceşti bolnavi, — adică taxele de spitalizare, preţul medi­ camentelor şi salarizarea medicilor — se ridică la 455.710.281 Lei, numai în acel an ! Bolile spe­ cifice muncii — accidentele de muncă şi bolile profesionale — formează un total de peste 200.000 în acel an. Se pare că măsurile de prevenire sunt aproape inexistente. Muncitorul român, mai de vreme sau mai târziu, cade victimă infirmităţii I Iată o sumară privelişte a morbidităţii în România. Pe cât ştiu, ea nu constitue nidun fel de preocupare a cercurilor medicale româneşti. Nu sunt oare cifrele destul de elocvente? Această imensă, crescândă şi ameninţătoare morbiditate preocupă aiurea numai de foarte scurt timp pe cei din fruntea „Afacerilor Sănătăţii Publice". In rest se clădesc vechile statistici asupra mortalităţii. Excedentul naşterilor, minus morţilor, rămân criteriile generale de apreciere ale marilor izbânzi medicale. Excedentul de invaliditate trece cel mai adesea neobservat.

25

©BCU Cluj lnâljimi de Dem. Oh. Nolla

In dimineaţă urc la cot cu munţii, Ca 'n depărtata lume de baladă; îmi umplu nările cu iz de zadă Şi-mi şterg cu mir albastru albul frunţii...

Prin glesnă, rădăcina mi se pierde Ca o jivină fugărită 'n noapte; Cad gândurile, nişte poame coapte, Şi-mi freamătă prin trup pădurea verde.

întins pe înălţimi — ca peste-o mare — Ascult cum urcă 'n mine anotimpuri Şi svâcnetul sâcurii în răstimpuri Se stinge 'n inimă, ca o chemare.

Apoi pornesc, cu turmele, străbunii Să-mi mângâie ţărâna cu opinca; îmi gustă murele Ileana, Tinca, Şi scaldă-mă în nopţi argintul lunii. * Târziu, în ora liniştei senine, Când tac izvoarele, visează cerbii, Când îşi apleacă geana firul ierbii, Aud cum curge veşnicia 'n vine...

Amurg de loan Rânibu

Pleoapele 'nserării cad leneşe pe creste, In unde de izvoare sclipirile se sting, Letopiseţul vremii mai scrie o poveste Cu vraja ce se iscă din fire de paing.

La curtea bucuriei bat doruri, se închină; Au zaua ruginită, peste hlamidă nea, S'au războit cu zarea, au scânteiat lumină Şi se întorc odată cu fiecare stea.

Şi numai codrul sună din strunele de ramuri, Când amuţit e gândul de linişti însetat. Zăvoarele uitării, învăluite 'n flamuri, închid cu faptul serii un vis neterminat.,.

©BCU Cluj Universul baudelairian de George Haitganu

Opera lui Baudelaire prezintă pentru critica estetică probleme variate şi de o importanţă cu totul deosebită. Les Fleurs du mal pot fi considerate ca cea mai minunată realizare a doc­ trinei simboliste, iar autorul lor ca un măreţ vrăjitor al cuvântului tainic, realizând un univers straniu şi mistic. Cosmosul baudelairian este o lume transfigurată unde poetul proiectează senti­ mente şi stări sufleteşti sub controlul perpetuu al inteligenţei. Intre fluiditatea aparenţelor şi veşnicia cauzelor, realitatea specifică a lucrurilor tinde spre dispariţie. Natura întreagă devine atunci o imagine mobilă, un simbol ascuns al condiţiilor şi legilor care determină vieaţa sa. Pentru Baude­ laire, natura se confundă cu vieaţa sa spirituală; pretutindeni el nu regăseşte decât eul său, universul devenind astfel simbolul propriei sale vieţi. Intr'o pagină a jurnalului său intim, găsim următoarea afirmaţie: „Votre oeil se fixe sur un arbre harmonieux courbé par le vent; dans quelques secondes, ce qui ne serait dans le cerveau d'un poète qu' une comparaison fort naturelle, deviendra dans le vôtre une réalité. Vous prêtez, d'abord, à l'arbre vos passions, votre désir ou votre mélancolie ; ses gémissements et ses oscillations deviennent les vôtres, et bientôt vous êtes l'arbre". După cum vedem intervine în sufletul artistului un proces de transmutaţie, de animare intensă a elementelor, care duce la transfiguraţia cosmosului. Baudelaire găseşte mijlocul de a detaşa emoţiile sale de elementul material, de a le purifica, reuşind astfel să exprime eul pur. Pentru a parveni la acest proces de transfiguraţie, poetul are nevoe de a trăi într'o continuă stare de tensiune interioară. In artă ca şi în poezie, el va fi preocupat de sensul intim al procesului creativ. Baudelaire va căuta, spre exemplu, să înţeleagă raportul intim dintre arte. Intr'un articol critic asupra pictorului romantic Delacroix, Baudelaire afirmă că tablourile acestuia posedă „ştiinţa armoniei", iar mai departe găsim o analiză a culoarei, despre care poetul crede a fi un complex de „armonie, melodie şi contrapunct". Constatăm deci o tendinţă de a judeca pictura prin termeni muzicali care par a fi mai expresivi. Astfel pentru a şti dacă un tablou este melodios, poetul spune : „Regardez-le de loin pour en voir' les lignes, pour en comprendre le sujet". Luând ca punct de plecare pictura, Baudelaire aplică acelaşi procedeu şi descrierilor de natură : „La couleur du jour est une grande symphonie, une succession de mélodies, un hymne compliqué". Apusul de soare este prezentat în felul ur­ mător: „De rouges fanfares s'élancent de tous cotés: une sanglante harmonie éclate à l'horizon". Un impuis mai puternic către transfiguraţie îi dă beţia de haşiş. Efectele ei au fost notate de Th. Gautier într'un articol din ziarul „la Presse", în care el mărturisea că aude „le bruit des couleurs", sau chiar: „des sons verts, jaunes, m'arrivaient par ondes parfaitement distinctes". Baudelaire în „Paradisuri artificiale" constată: „Les sons ont une couleur, les couleurs ont une musique". Prin aceasta el realizează fenomenul de audiţie colorată care-l va conduce la înţele­ gerea sinesteziilor şi al corespondenţei universale. Pentru el, muzica lui Wagner „peint l'espace et la profondeur", iar mai departe, stabilind un raport între Delacroix şi marele muzician, adaugă : ,,... si la couleur de Delacroix fait entendre, la musique de Wagner fait voir". Fenomenul audiţiei colorate se întâlneşte de asemeni şi la alţi poeţi. Banville găsea „des mots vermeils" pentru a exprima culoarea trandafirilor, Glatigny întrebuinţa „des mots jaunes,

4 25

©BCU Cluj bleus ou roses" pentru a obţine efecte frumoase. ín acelaşi timp lui Baudelaire chiar oglinzile, metalele sau stofele ii sugerau o simfonie mută. Aceste operaţii stranii luau pentru Baudelaire proporţii foarte vaste. Simţurile lui ascuţite ii făceau chiar în vieaţa intimă să trăiască sensaţii pe un plan mai intens. Astfel sufletul său poate înota in valuri de parfum, după cum alţii plutesc pe melodiile muzicii. Aroma părului iubitei îi înlesneşte crearea unei lumi de vis : J'irai là-bas où l'arbre et l'homme, pleins de seve, Se pâment longuement sous l'ardeur des climats ; Forte« tresses, soyez la houle qui m'enlève I Tu contiens, mer d'ébène, un éblouissant réve De voiles, de rameurs, de flammes et mâts. (La chevelure). Pentru sufletul însetat al poetului, parfumul, sunetul şi culoarea sunt valuri pe care el le bea. In"special parfumutile exercită asupra lui Baudelaire o atracţie magică, profundă, îmbă­ tătoare care-1 face să-şi amintească de trecut, sau mai curând să-şi proiecteze existenţa în viitor. In general, parfumul, sunetul şi culoarea se orchestrează „en une mystique harmonie". *

Analogia universală este iarăşi un factor important în opera baudelairiană. In acest do­ meniu, poetul a fost iniţiat de filosoful suedez Swedenborg, care în opera sa «Les Merveilles" cercetează amănunţit legătura intimă şi secretă dintre diferitele elemente ale naturii.. Nu voiu expune sistemul acestui filosof, deoarece Baudelaire nu reţine din el decât ideea dominantă şi anume : influenţa lumii spirituale asupra celei materiale. Vorbind despre aportul filosofului suedez, Baudelaire constată: „Swedenborg, qui possédait une âme bien plus grande (que Ch. Fourier), nous avait déjà enseigné que le ciel est un très grand homme ; que tout, forme, mouvement, nombre, couleur, parfum, dans le spirituel comme dans le naturel, est significatif, réciproque, converse, correspondant" (L'art romantique). Sub influenţa lecturilor filosofului suedez, Baudelaire atribue lumii materiale un sens mistic, creindu-şt astfel o grădină spirituală al cărei sens secret îl sintetizează în sonetul „Correspondances". Sonetul acesta pune două probleme. Pornind delà ideea unei unităţi generatoare care există în univers, el defineşte pe de o parte sinestezia, iar pe de altă parte analogia universală. La nature est un temple ou des vivants piliers Laissent parfois sortir de confuses paroles. Asupra primului vers se poate presupune influenţa lui Chateaubriand, care în al său „Génie du Christianisme" (p. 293) scria : „Les forêts ont été les premiers temples de la Divinité, et les hommes ont pris dans les forêts la première idée de l'architecture". Baudelaire, considerând natura asemănătoare unui templu, pune în evidenţă, pe de o parte caracterul sacru, solemn al vieţii ei, iar pe de altă parte insistă asupra vieţii secrete, intime pe care o trăieşte. Acele „con­ fuses paroles" sunt manifestările vieţii interioare pe care poetul o va explica. Natura întreagă trăieşte pe un plan intens, atât regnul mineral, cât şi cel vegetal. Ea gândeşte şi vorbeşte confuz. Ideea unei naturi animate o găsim şi la Victor Hugo care spunea : Ecoute la nature aux vagues entretiens, Entends sous chaque objet sourdre la parabole. Sous l'être universel vois l'éternel symbole. (Les Rayon» et le» Ombrée). Baudelaire, în „Correspondances", reia aceeaşi idee: L'homme y passe à travers des forêts de symboles qui l'observent avec des regards familiers. La baza vieţii universale există acea unitate generatoare despre care am amintit şi pe care poetul o defineşte: „Vaste comme la nuit et comme la clarté..." Şi în acest misterios plan al existenţei cosmice: „Les parfums, les couleurs et les sons se répondent". Aceste două strofe ale sonetului conţin in rezumat marile probleme ce vor sta la baza poeziei simboliste, aşa încât am putea afirma, fără teamă de exagerare, că poezia simbolistă ia de cele mai multe ori perspective şi proporţii cosmice. Vieaţa intimă a florilor constitue iarăşi o

26

©BCU Cluj temă preferată a lui Baudelaire. Mai întâi el le atribue o semnificaţie alegorică, sub influenţa fie a lui Ch. Fourier, fie a botanistului Toussenel. Astfel după Ch. Fourier culoarea albă ar fi sim­ bolul unităţii, portocaliul cel al entuziasmului. Pentru cele patru pasiuni cardinale care stau la baza atracţiunii universale, corespund: violetul, azurul, galbenul şi roşul. Mergând mai departe, fiecare floare simbolizează un sentiment sau o caracteristică spirituală. Astfel, hortensia ar fi sim­ bolul cochetăriei, zambila al dragostei materne, crinul simbolul adevărului. Toussenel într'un articol imprimat la sfârşitul lucrării sale „Le Monde des oiseaux" afirmă următoarele: „Les liens de parenté qui unissent l'espèce humaine à la fleur sont plus sensibles chez la femme que chez l'homme". Sub influenţa acestor idei, Baudelaire preparând ediţia doua din „Fleurs du mal" dorea ca pe coperta volumului să figureze arborele Binelui ' şi Răului, sub coroana cărui trebuia să înflorească cele şapte păcate sub formă de plante alegorice. Ideea lui fu realizată de botanistul Rops în 1862. Astfel mânia fu simbolizată printr'un cactus, lăcomia printr'un pepene, iar orgoliul printr'o floare de turnesol. De altfel mulţi scriitori din sec. XIX au fost preocupaţi de vieaţa florilor. Renan în opera sa „Feuilles détachées" (p. 422) scria „La fleur, langage splendide ou charmant, mais absolument énigmatique, qui semble bien un acte d'ado­ ration de la terre à un amant invisible, selon un rite toujours le même". Pentru Baudelaire de asemenea vieaţa florilor are ceva mistic, solemn şi îmbătător. Voici venir les temps où vibrant sur sa tige Chaque fleur s'évapore ainsi qu'un encensoir ; Les sons et les parfums tournent dans l'air du soir, Valse mélancolique et langoureux vertige. (Harmonie da toir) *

Inafară de problema analogiei universale care-1 preocupă pe Baudelaire, fiziognomomia găseşte şi ea un răsunet destul de puternic. La această doctrină, care stabileşte un paralelism Intre caracterul omului şi diferitele animale, poetul a fost iniţiat de Lavater, care în lucrarea sa „Dernier don de Lavater à ses amis", tradusă în 1851, scria: „L'ensemble de la physionomie offre quelquefois un caractère particulier que l'on a comparé à la face de certains animaux, et l'on a prétendu que l'homme qui offre cette ressemblance physique a quelque chose aussi, presque toujours, des qualités et des instincts de ces êtres si inférieurs à lui". In opera lui Baudelaire animalele ocupă un loc destul de important Iată, de exemplu, menajeria viciilor ce torturează sufletul omenesc: Les monstres glapissants, hurlants, grognants, rampants, Dans la ménagerie infame de nos vices... (Au lecteur). Femeia este adeseori comparată şarpelui sau pisicii: A te voir marcher en cadence, Belle d'abandon, On dirait un serpent qui danse Au bout d'un baton. (Le terpeni qui dame). Sau adrestndu-se pisicii: Viens, mon beau chat, sur mon coeur amoureux I

Lorsque mes doigts caressent à loisir Ta tête et ton dos élastique, Et que ma main s'enivre du plaisir D« palper ton corps élastique,

Je vois ma femme en esprit.

Pisicii« exercită asupra poetului un farmec straniu. Este ca o chemare spre voluptate, spre uitare.

4* &

©BCU Cluj In centrul universului complex al poeziei baudelairiene, unde domneşte analogia, sine­ stezia şi fiziognomonia, sufletul poetului este elementul generator al transfiguraţiei. Vom căuta acum să expunem câteva din elementele vieţii sale sufleteşti. Acest poet magician care şi-a creiat un univers aparte are cea mai dureroasă vieaţă spirituală posibilă. Jules Lemattre spunea despre el: „Ce qu'on ne peut, certes, lui refuser c'est d'avoir été un inquiet. Il a eu, au plus haut point, ce qui a manqué a de plus grands que lui : le sentiment, le souci et souvent la terreur du mystère qui nous entoure". Acest poet are pasiunea de a săpa până 'n adâncul sufletului, torturându-se pe sine însuşi cu desgust şi totdeauna cu deliciu. Posedând voluptatea suferinţei, el analizează, pătrunde toate secretele, toate neliniştile de care suferă. Ca un chirurg, afectând indiferenţă, el observă toate manifestările fiinţei şi ale spiritului; fără milă, el pătrunde până 'n adâncul rănilor ce-1 macină. Poezia sa evidenţiază sentimente şi stări de suflet extrem de complexe, reducându-le la o gamă de sensaţii, când stranii şi organice, când angelice. Am putea afirma că resortul psihologic al poeziei baudelairiene este o desperare intelec- tualizată. Poezia sa nu este decât apologia desperării pe care o proiectează în toate elementele universului. Sufletul poetului este torturat de acel monstru, oribil şi respingător : C'est l'Ennui! l'oeil chargé d'un pleur involontaire, Il rêve d'échafaud en fumant son houka. (Au lecttur). Tinereţea sa asemănătoare „unei întunecate furtuni" poartă amprenta acestei lupte dure­ roase Intre sufletul poetului şi acel „ennui". Tortura spirituală ajunge la paroxism, şi atunci singura scăpare este pierderea în voluptate: Verse-moi tes sommeils lourds Dans le vin informe et mystique, Volupté, fantome élastique ! (La prier d'un païen). Prin voluptate poetul reuşeşte să-şi creieze o lume artificială, sonoră, scăldată în jocuri de lumini. Femeia ocupă un loc important. Ea însă va fi o fiinţă artificială, împodobită cu biju­ terii strălucitoare şi metalice, cu suflet candid şi pervers totdeodată, visătoare şi sensuala, in fine, o fiinţă stranie. Uneori însă prezenţa femeii exercită asupra poetului o influenţă binefăcătoare, proieclându-i sufletul spre alte orizonturi : Tu ressembles parfois à ces beaux horizons Qu'allument les soleils des brumeuses saisons . . Comme tu resplendis, paysage mouillé Qu'enflamment les rayons tombant d'un ciel brouillé (Ciel brouillé). De cele mai multe ori, femeia în opera lui Baudelaire nu are forţa consolatoare şi bine­ făcătoare pe care o întâlnim în poezia verlainiană. Baudelaire caută în dragoste sensaţii tari cari să-1 poată smulge realităţii Sufletul său etern bolnav are nevoie de o biciuire a simţurilor. Aspirând parfumul iubitei, spiritul său se avântă către : La langoureuse Asie et la brû'ante Afrique, Tout un monde lointain, absent, presque défunt ... Dragostea, astfel după cum o concepe poetul, nu-i poate oferi decât o stare trecătoare de exaltare. întoarcerea la realitate devine mai dureroasă ; sensaţia de profund desgust îl doboară. Dragostea nefiind decât un narcotic, deşteptarea va fi cumplit de dureroasă. Nici în beţia vinului, nicio scăpare, căci efectul este de prea scurtă durată. O singură soluţie se oferă pentru acest suflet blestemat care-i perpetuu chinuit de conştiinţa păcatului. E moartea. C'est la Mort qui console, hélas I et qui fait vivre ; C'est le but de la vie, et c'est le seul espoir Qui, comme un élixir, nous monte et nous enivre, Et nous donne le coeur de marcher jusqu'au soir. (La Mort de» Pauvret). m

©BCU Cluj Inafară de acest aspect decadent al operei lui Baudelaire, mai găsim un altul, paradisiac, puritan. Pentru realizarea acestei noui Înfăţişări, Baudelaire se serveşte de proiecţia sufletului către trecut. Acolo el se regăseşte într'o lume caldă, primitoare, de sărutări blânde, de evocări scumpe. îşi retrăeşte acea nostalgie a căminului, când pe 'nserat, la pâlpâiala jeraticului vorbea in şoaptă cu iubita. Cuvintele pierzându-şi înţelesul lor comun, deveneau cărările magice între două suflete. Uneori, el îşi închipuie a fi trăit pe marginea unei mări în care se reflecta imaginea cerurilor. Alteori, muzica valurilor leneşe se acorda cu tonalităţile apusului de soare. Refrenul nostalgic este admirabil realizat în „Invitation au voyage" a cărui temă este infinita dorinţă de evadare a poetului împreună cu iubita lui într'un peisagiu care ia coloritul spiritual al celor doui îndrăgostiţi. Là, tout n'est qu'ordre et beauté, Luxe, calme et volupté ... Pentru Beaudelaire, în fiecare element al universului se reflectă o parcelă din eul său. Marea — simbolul infinitului — devine pentru el oglinda sufletului în care se contemplă. Marea ea însăşi are momentele ei intense de linişte şi atunci ea pare poetului „le grand miroir de son désespoir". Toate fazele ei sunt semnificative. Mânia ei sunt parcă agoniile sutletului, după cum surâsul ei sunt extazurile sufleteşti. In frământarea oceanului, Beaudelaire întrezăreşte învingerea sa. Pădurile mari cari mugesc ca „orga" reflectă în sufletul poetului notele adânci din „De Profundis". Pământul, şi el joacă un rol mare. Iată oraşul pierdut în ceaţă reprezentând omenirea „avec ses chagrins et avec ses tombeaux". In tablourile pariziene pe cari le creionează, Beaude­ laire opune prefacerilor ce se efectuează în marele oraş, stabilitatea melancoliei sale. Paris change ! mais rien dans ma mélancolie N'a bougé! palais neufs, échafaudages, blocs, Vieux faubourgs, tout pour moi dévient allégorie, Et mes chers souvenirs sont plus lourds que des rocs. Chiar vestmintele prezintă pentru Beaudelaire o semnificaţie speciaiă. Poetul ştie că sto­ fele vorbesc un limbagiu mut, ca al florilor sau cel al apusurilor de soare. Culorile vii ale rochii iubitei sunt asemănătoare unui balot de flori. Alteori rochiile devin emblema spiritului ei multicolor. Şi locuinţele pot avea un sens alegoric. Iată, zidurile palatului din Versailles pot fi ase­ mănate cu sufletul regelui Ludovic care n'avea ascunzişuri pentru intimităţi. Universul întreg se confundă cu sufletul poetului. Transmutaţia este totală: Lune, eau sonore, nuit bénie, Arbres qui frissonnez autour Votre pure mélancolie, Est le miroir de mon amour.

In ultima parte a studiului nostru ne vom ocupa de idealul estetic al lui Beaudelaire. Care e concepţia frumosului după el ? O găsim expusă intr'una din paginile jurnalului său intim : „J'ai trouvé la définition du Beau, de mon Beau. C'est quelque chose d'ardent et triste... Une tête séduisante et belle, une tête de femme, veux-je dire, c'est une tête qui fait rêver à la fois, mais d'une manière confuse, de volupté et de tristesse ; qui comporte une idée de mélan­ colie, de lassitude, même de satiété, — soit une idée contraire, c'est à dire une ardeur, un désir de vivre, associés avec une amertume refluante, comme venant de privation ou de déses­ pérance. Le mystère, le regret sont aussi des caractères du Beau". De sigur că din aceste rânduri idealul estetic al poetului are coloritul romantic, sau mai precis ceea ce Lanson numeşte „le bas romantisme". Este concepţia decadentă a frumosului bazată pe jocul contrastelor de stări sufleteşti, având ca trăsătură, dominantă melancolia şi visul. Totuşi Beaudelaire a fost atras şi de frumosul clasic — sinteză de echilibru, armonie şi puritate. Je trône dans l'azur comme un sphynx incompris ; J'unis un coeur de neige à la blancheur des cygnes ; Je haïs le mouvement qui déplace les lignes, Et jamais je ne pleure et jamais je ne ris. (La btauté).

29t..

©BCU Cluj Universul transfigurat al lui Beaudelaire este redat cu ajutorul unei înlănţuiri de meta­ fore, analogii si comparaţii. Acest poet a căutat întotdeauna în natura exterioară şi vizibilă exemple şi metafore care-i servesc să caracterizeze impresii de ordin spiritual Femeii care-1 ten­ tează, poetul îi răspunde cu „un amour profond et doux comme la mer". Uneori „l'âme rêveuse" este asemănător unei bărci. In jurul catargelor inima sboară ca o pasere. Uneori comparaţia este luată din vocabularul evanghelic: „Ton souvenir luit en moi un ostensoir". Sau gândurile îşi iau sborul ca ciocârliile. In mai toate comparaţiile, unul din termeni este o idee, un sentiment al poetului, sau chiar o parte din eul său. Metaforele constituesc una din părţile caracteristice ale stilului baudelairian. Dorinţele sunt o caravană. Sufletul poetului e când un mormânt, când un clopot spart; inima lui nu e decât un teatru sau un palat; tinereţea lui o — furtună sumbră. Se întâmplă uneori ca fiinţa întreagă a poetului să se identifice cu un obiect: se com­ pară adesea unui cimitir sau unui vechiu boudoir. Muzica dă poetului sensaţii stranii : Je sens vibrer en moi toutes les passions D'un vaisseau qui souffre. Prezenţa fiinţei iubite deschide universului baudelairian perspective largi. Ea se înrudeşte uneori cu elementele naturii. Astfel ochii iubitei sunt ca cerul inourat, râsul ei ca vântul răco­ ritor ce coboară din cerul senin. Uneori figura ei îi aminteşte de acele zile „tièdes et voilés", alteori ea este asemănată „à un beau ciel d'automne". Alegoriile sunt, de asemeni, numeroase. Timpul e prezentat sub forma unui vampir hidos, vrăjitor asasin — adevăratul duşman al omului. Poetul îi atribue ghiare. Amintirea îşi are cornul ei, Groaza cu drapelul negru, Plăcerea are un biciu, Răzbunarea are braţele roşii, iar acel „Ennui" fumează „son houka". Ura e un beţiv. In concluzie, poezia lui Beaudelaire nu e decât o transmutaţie a realităţii în domeniul spiritualului. Acest proces are la origine un perpetuu conflict între suflet şi materie. Beaudelaire a fost un profet, un vizionar care ne-a descoperit tragedia spirituală a omului in căutarea frumosului şi a înţelegerii misterului ce ne înconjoară.

Schifa — pe o fotografie de George Păun

George Păun, parcă-ai fi un pescăruş Obosit de sboruri peste ape. Vieafa ta a fost numai urcuş, Visul — fremătare de pleoape.

Eşti sărac, ca stânca de coral, Şi bătut ca ea de valuri eşti. Ai crescut înalt ca un Ural, Şi 'n priviri azururi oglindeşti.

Eşti bolnav de zări, ca un ocean Peste care trec grăbit vapoare; Fruntea ţi-e un cântec ardelean Murmurat de fete 'n şezătoare.

30

©BCU Cluj 'im*.

GÂND SI FAPTA

Octavian Smigelschi şi pictura noastră religioasa

Cei treizeci de ani ce s'au scurs delà moartea lui Oc­ săvârşit la Paris, după ce poposise in Münchenül artistic al tavian Smigelschi alcătuesc tocmai răstimpul menit să Germaniei de altădată, Luchian, adânc, sincer şi simplu, se asigure perspectiva necesară pentru a stabili locul şi rolul va apropia de om şi natură cu seriozitate şi pasiune. Insu­ acestui pictor ardelean in mişcarea noastră artistică. flând lucrărilor sale o poezie severă, sensual şt rafinat, ar­ Dispariţia lui, întâmplată la 10 Noemvrie 1912, a fost zător şi grav în colorit, Ştefan „Zugravul" va da conţinut resimţită de lumea românească, iubitoare de artă sau ge­ nou şi viu picture! delà 1900 încoace. loasă de prestigiul nostru cultural. Mai cu seamă aci, peste Şi academismul îşi avea slujitorii săi oneşti, uneori muoţi. Era şi firesc : Smigelschi s'a născut şi a trăit în păr­ chiar înzestraţi. Dintre aceştia se desprinde cu deosebire ţile acestea; apoi el a dăruit Ardealului opere demne să George Demetrescu-Mirea, portretist şi decorator. Ca cei demonstreze „plastic", unor stăpânitori străini, trufaşi şi mai mulţi pictori din Ţară, şi el se va forma la Paris, fiind pretenţioşi cu alţii, puterea noastră de creaţie şi în dome­ elevul credincios al lui Carolus Duran. niul artelor. Cum se înfăţişează lucrurile în Ardeal ? Dar rândurile scrise de Nicolae Iorga în „Neamul Ro­ Tradiţia artei culte a Românilor de aici nu era prea mânesc", la 15 Noemvrie 1912, nu deplângeau numai stin­ îndepărtată şi nici strălucită. Câteva nume, importante în gerea unui artist al Transilvaniei „foarte muncitor, de o ordinea istorică, o alcătuesc : Constantin Lecca, Mişu Popp, conştiinţă pioasă faţă de lucrul său" ; şi nici nu voiau doar Sever Mureşan şi bănăţeanul Nicolae Popescu. Figură re­ să mărturisească acele rânduri convingerea amară, verifi­ prezentativă este insă Octavian Smigelschi, de care se şi cată adesea, că »n'avem noroc la oameni". Intr'adevăr, ca leagă prestigiul artei româneşti din Ardealul anterior Unirii, şi alte valori ale noastre, Smigelschi cădea răpus de boală şi capitolul picturei bisericeşti moderne, la noi. Smigelschi în plinul forţelor sale: avea patruzeci şi şase de ani abia. s'a născut in judeţul Sibiu, cu doi ani înaintea lui Luchian. Strălucitul cărturar, făuritor de sinteze şi căutător de înţe­ De mic a arătat înclinaţii spre desen. Aceste înclinaţii le-a lesuri in istorie şi cultură, vedea în opera marelui pictor cultivat intr'o oarecare măsură chiar la Sibiu, unde „în din Ardeal un bun spiritual al Neamului de pretutindeni. anii optzeci pare a fi bântuit baccilul picturei". Aşa notează un scriitor sas din partea locului. Bacalaureat, primeşte o bursă de Stat la Şcoala de Profesori de Desen din Buda­ La începutul secolului in curs, pictura noastră continua pesta. Aci urmează cursurile intre anii 1884 şi 1889. Suc­ încă experienţa impresionistă. cesele sale şcolare au răsunet, stârnesc interesul Românilor, După ce crease o operă inspirată, în primul rând, de iar „Familia" lui Vulcan le înregistrează cu o mândrie uşor podoabele pământului românesc şi de vieaţa — interpre­ înţeleasă. In 1890 îşi începe cariera didactică intr'un orăşel tată idilic — a ţăranului, Grigorescu, trecut in tinereţe pe din Slovacia. Un an mai târziu se transferă la Dumbrăveni. la Barbizon, sta acum retras la Câmpina, respectat de toată lumea şi făcea „şcoală". Căci, precum scrie un cunoscut In vremea studenţiei, Smigelschi a făcut călătorii de specialist în istoria artelor, la Grigorescu „gloria venise documentare prin Austria, Germania şi Italia. Vizitează cu odată cu oboseala". ') luare aminte muzeele şi studiază monumentele din Viena, Luchian avu menirea şi meritul de a regenera o artă, Dresda, Veneţia, Ravena şi Florenţa. La München il im­ pe care numeroşii dar mediocrii imitatori ai Maestrului presionează Böcklin. Acest reprezentant al idealismului delà Câmpina o banalizau, secându-i unda de emoţie. De­ german va înrâuri simţitor pe Smigelschi. Veneţia şi Ra­ vena ii vor descoperi un anumit aspect al artei bizantine ll O. Oprmcu : Introduci™ la catalogul Muzeului Toma Sttllan (p»g. 38). şi sensul ei decorativ.

31

©BCU Cluj Ca cei mai mulţi tineri ardeleni din generaţia sa, dor­ cile iscate in jurul amintitei probleme, fixează un moment nici să Înveţe la scoale înalte, şi Smigelschi a trebuit să-şi semnificativ al vieţii noastre artistice. facă studiile în centrele monarhiei. Dacă ucenicia începea Cu această problemă deschisă a plasticei noastre avea de cele mai multe ori la Budapesta, drumul, formaţia să se întâlnească la 1904, când primi Însărcinarea să zu­ acestor tineri studioşi sfârşea, cu rare excepţiuni, la Viena. grăvească Catedrala ortodoxă din Sibiu, Octavian Smigelschi, Smigelschi, e drept, a cunoscut şi Germania artistică şi Italia ale cărui preferinţe şi preocupări în legătură cu arta deco­ cu neîntrecutele ei tezaure de pictură, sculptură şi arhi­ rativă îl munceau din timpul studiilor. Firesc a fost deci tectură. Insă problemele de răscruce ale picturei şi ale ca el să îmbrăţişeze problema cu entuziasm şi să caute a sculpturei moderne şi le punea şi le deslega, către sfâr­ o soluţiona conform viziunii şi pregătirii sale. şitul secolului trecut, cu geniul său etern şi înoitor, şcoala In secolul al 19-lea, ca urmare a contactului cu Apusul, franceză. La Paris se limpezeau viziunile artei contimpo­ pictura religioasă a avut de suferit şi ea transformări esen­ rane. Marele pictor ardelean a dorit contactul direct cu ţiale. Un George Tătărăscu în Principate zugrăveşte 52 bi­ arta franceză şi instinctiv va fi voit să trăiască atmosfera serici, înlocuind peste tot tipicul bizantin cu o decoraţie artistică a Oraşului luminii, climat favorabil al emulaţiei de inspiraţie occidentală. Chiar procedeele tradiţionale de şi fervoarei creatoare a talentelor de pretutindeni. frescă sunt părăsite şi se adoptă pictura In uleiu şi ceară. Chiar din timpul studiilor, Octavian Smigelschi a purtat Acelaşi lucru îl săvârşesc, în Ardeal, Constantin Lecca şi un interes deosebit .compoziţiei". Cultivând tendinţa aceasta, Mişu Popp. Reacţiunea — prin revenirea la trecut — nu el se va Îndrepta în mod firesc spre „pictura idealistă, va întârzia să se producă. întâi fiindcă tradiţiile picturei cu o perfectă Înţelegere a valorilor secundare de ordin noastre bisericeşti sunt glorioase. In al doilea rând fiindcă decorativ"l), ca apoi să se fixeze la pictura decorativă pe la 1900 arta şi literatura trăiau procesul căutării „spe­ propriu zisă. cificului" naţional. Pe la 1891, când Smigelschi părăseşte catedra pentru Smigelschi a cunoscut arta bizantină : în Ardeal, unde a se dedica nestânjenit preocupărilor sale de artă, in aceasta „are o tradiţie îndelungată, deşi nu totdeauna lim­ Austro-Ungaria se bucura de un mare prestigiu pictorul pede şi numai arareori lipsită de amestecul influenţelor Munkácsy. Stabilit delà 1872 în Franţa, el executa in ate­ occidentale" ') ; la Rave na şi Veneţia, in vremea studiilor. lierul său parizian compoziţii de mari dimensiuni, menite Dar însărcinarea de a zugrăvi Catedrala din Sibiu a fost să „eternizeze* vieaţa şi caracterul ţăranului maghiar. Satul pentru artist prilej de cercetări nouă. Trece Carpaţii în românesc din Ardeal, lăsat în umbră de stăpânire, satul cu toamna anului 1904, ca să cunoască arhitectura şi mai cu „duioasa lui poveste", dar şi cu oamenii şi datinele cre­ seamă pictura mănăstirilor şi bisericilor ce spiritualizează ştineşti, şi-a găsit în Smigelschi un cald interpret. Nume­ peisagiul românesc din Oltenia şi până 'n Bucovina. în­ roasele studii şi pânze ; „Bobotează", „Minutul", „înmor­ semnările luate atunci de artist, la Tismana, Cozia, Bistriţa, mântarea românească", „Strana", „Portiţa", o dovedesc cu Hurezu, Curtea de Argeş, Bucureşti, Sinaia, Iaşi, Suceava, prisosinţă. Dacă accentul cade şi în lucrările acestea pe Suceviţa, Dragomirna, Putna, Rădăuţi, Voroneţ şi Cernăuţi, compoziţie, şi oarecum pe elementul pitoresc, nu e mai subliniază de nenumărate ori raportul dintre arhitectura puţin drept că intuiţia 1-a făcut pe artist să ne înfăţişeze acestor monumente religioase şi zugrăveala lor. Faptul măr­ un ţăran — ţăranul român — reţinut şi dârz, cuviincios şi turiseşte cum înţelegerea lui Smigelschi mergea către funcţia cuvios, nu pasionat şi ostentativ ca cel străin de pe pân­ decorativă a picturii murale. zele lui Munkácsy. Dar oricâtă admiraţie îi va fi inspirat vechea noastră Lucrările amintite s'au bucurat de o mare trecere la artă religioasă, el nu se va resemna să întreprindă, în opera timpul lor. Faptul trăda de sigur intenţia — mai mult poli­ sa de pictor decorator, o muncă de reproducere neutră a tică decât spirituală — de a afirma realitatea etnică româ­ unui model ales din tot ce ofereau patru secole de evo­ nească a provinciei de dincoace de Munţi, dar şi limita înţe­ luţie şi înflorire a artei naţionale. (Delà Mircea cel Bătrân legerii artistice a proaspetei burghezii române din Ardeal. la epoca Mavrocordaţilor). Această clasă, în proces de formaţie, practică prin rostul Personalitatea artistică a lui Smigelschi respingea această ei social, ţărănească de obârşie, a rămas insă nedumerită soluţie comodă, folosită insă de mulţi „meşteri". Vizionar în faţa altei categorii de lucrări semnate de Smigelschi. înnoitor, el urmărea „o regenerare a artei bisericeşti" (ter­ Preţuirea sinceră a unei compoziţii cum este „Quartetul" menii îi aparţin). — una dintre realizările cele mai pline de nobleţă ale plasticei moderne, delà noi — presupune un nivel de edu­ Incorporând tradiţiei bizantine — în formele ei de caţi« artistică şi de subtilitate intelectuală către care bur­ desvoltare din Ţările Române — şi valorilor sale decora­ ghezii noştri de acum 40—50 ani tindeau . . tive, cuceririle plasticei Renaşterii (Michelangelo) şi ale ide­ alismului german (Böcklin), Smigelschi ajunge la formularea unui stil personal. Fuzionarea fericită a elementelor alcă­ tuitoare ale acestui stil (numit de specialişti : neobizantinism) Sunt patru-cinci decenii de când se desbătea cu multă într'un tot armonios se datoreşte puterii de sinteză a ma­ vioiciune, în cercurile artistice şi intelectuale din Ţara Li­ relui pictor şi viziunii sale de înnoitor al artei bisericeşti beră şi din Ardeal, o problemă vie a artei româneşti con­ Smigelschi însuşi şi-a formulat in scris punctul de vedere : timporane : problema picturii bisericeşti. Articolele lui Mincu din „Literatură şi Artă Română", memoriul deputa­ „Oricât de mare ar fi cultul admirator al oarecuiva tului sinodal Virgil Oniţiu (1903), scrierea fostului Episcop pentru arta voevoztlor noştri întemeietori de mănăstiri, o de Caransebeş, Miron Cri stea (1905) '), precum şi polemi- continuare în interpretarea aceasta a meşteşugului zugră­ virii în ziua de astăzi ar fi un anahronism, iar în resem- 1) Virgil Vătăşianu : Pictorul Octaviau Smigelschi, pag. 41. 2) Miron Crletea : Iconografia fi întocmirile din interiorul Biseric'i Rà- 1) Virgil Vătăşianu: Bizantinismul ai Neobtzantiniamul In pictura Ro- sáritene. Sibiu, 1906. mtneatci religioasa din Ardeal. — In „Arhitectura", Anul V. Nr. 4.

32

©BCU Cluj barca delà cunoştinţele reale — formale (desen, perspectivă, d-lui Profesor Coriolan Petranu, monografia d-lui Virgil etc.) ale timpului modern o afectare a naivităţii". Vătăşianu şi notele calde ale scriitorului Emanoil Bucuţa. Aceste principii de artă l-au condus la zugrăvirea Ca­ Comemorarea sa de acum însemnează săvârşirea unui tedralei ortodoxe din Sibiu, a Bisericii unite din Rădeştii act de pietate faţă de o valoare a artei noastre. Dar acest de lângă Teiuş, la executarea cartoanelor-proiecte pentru prilej poate fi punctul de plecare al unor investigaţii nouă, Catedrala greco-catolică din Blaj. Amintim numai lucrările care ne-ar descoperi, înafară de Smigelschi decoratorul, sale de maturitate. un Smigelschi necunoscut, dar tot atât de important. Lu­ Neobizantinismul lui Smigelschi poate fi discutat, primit crările delà „Astra", mapele cu studii sau carnetele cu sau ocolit. încadrată în istoria culturii româneşti şi în pro­ schiţe, păstrate de familie şi în câteva colecţii particulare, cesele de lămurire ale rosturilor ei, opera acestui pictor ascund desenuri de o sensibilitate atât de vie uneori, de ardelean păstrează o valoare semnificativă şi neştirbită: ea o energie atât de surprinzătoare alteori, încât darea lor la reprezintă o încordare spre sinteza fecundă a spiritului lumină ar însemna o îmbogăţire a patrimoniului nostru răsăritean cu cel apusean. artistic. • * Opera lui Smigelschi mai însemnează şi o manifestare Nu s'ar putea spune că opera lui Smigelschi n'a atras pozitivă a spiritului Ardealului Românesc, pe care mulţi 11 din când în când atenţia criticului sau a istoricului de artă contestă sau nu voesc să-1 cunoască delà noi, în cursul celor trei decenii ce s'au scurs delà moartea lui. Se cuvine să pomenim studiul documentat al DANUL POPESCU.

OCT. SMIGELSCHI Meşterii prezintă statuia SI. Gheorghe (Muzeul „Aitra")

5 33

©BCU Cluj CRONICI

Petre Carp şi Junimea 1)

Lucrarea d-lui Lovinescu, apărută in „Biblioteca pentru Bine înţeles, ceea ce la primul e numai schiţat, se desvoltă toţi" in cursul anului trecut, cuprinde patru articole de critică la cestălalt printr'o mai îndelungată activitate publicistică. literară,') fruct al activităţii lui P. Carp la Junimea, precum Iată aceeaşi luptă pentru adevăr : omul de ştiinţă trebue şi o alegere de „Fragmente literare extrase din discursuri" ; să fie însufleţit de iubire şi respect pentru această nobilă culegerea este prefaţată de căteva consideraţii ale d-lui Lo­ îndeletnicre a spiritului ; ştiinţa nu trebue pusă în „serviciul vinescu asupra concepţiei literare şi asupra personalităţii unor idei ce nu o privesc şi care sunt mai mult apte a o lui Carp. profana, decât a o menţine pe înalta treaptă ce fiecare ştiinţă, Această îndeletnicire (cu critica literară) limitându-se a cărei deviză e adevărul şi nepărtinirea, trebue să ocupe" la o scurtă perioadă din vieaţa lui P. Carp, înainte ca el (pag. 40). Articolul lui Carp, din 1866, face deci pereche să fie absorbit de vieaţa politică, importanţa strângerii acestor bună celor ale lui Maiorescu (Observări polemice, In contra articole vechi stă mai mult în lumina ce ele o aruncă asupra direcţiei...) ideologiei literare a Junimii. Sub acest aspect vom privi şi Aceeaşi primă misiune a criticei : lupta împotriva stri­ noi culegerea ce ne-a pus-o la îndemână d-1 Lovinescu. cătorilor de gust: aprobarea unor lucrări fără talent „do­ Este impresionant ce unitară apare ideologia junimistă vedeşte nu o lipsă, ci o corupţie ce trebue combătută cu la cei mai de seamă din reprezentanţii ei. Să fie aci câmpul cea mai conştiincioasă energie, de nu voim să devie fatală de iradiere a unei personalităţi dominatoare ce şi-a imprimat pentru avântul literar al ţării noastre" (pag. 50). concepţia sa asupra unei generaţii? (ne gândim la Maio­ Acelaşi caracter dogmatic al criticii ce porneşte, ca şi rescu); să fie o „idee", o dominanţă spirituală, atât de utilă la Maiorescu, delà condiţiile ideale ale genurilor literare. momentului cultural, ce-şi găsea fidelă rostire in scrisul tu­ In aprecierea dramei lui Haşdeu, delà condiţiile stabilite de turor? De altfel prin însuşi scrisul lui Maiorescu s'au făcut Aristotel, sau Schopenhauer; în judecarea fabulelor lui unele delimitări de generaţii culturale, in cunoscutele arti­ Sion, delà definiţia dată de Lessing, etc ... cole de polemică şi fixare de principii: In contra direcţiei O identică concepţie asupra universalităţii artei : ,,. . simţul de astăzi în cultura română, Direcţia nouă în proza ţi poezia frumosului e un ce iiresc şi primordial în om, neatârnat romană, Observări polemice, etc— până la un oarecare punct de individualitatea popoarelor şi Recent (in 1937) d-1 Tudor Vianu,') căutând să fixeze de gradul civilizaţiei la care ele au ajuns"... (sublinierea e „structura junimistă", desprinde următoarele „tendinţe omo­ a noastră şi e făcută pentru a invedera încă o asemănare: gene" : o „voinţă limitativă" : aspiraţie către limite precise poziţia ce se acordă inspiraţiei naţionale in acest cadru larg şi clare, de unde proscrierea exaltării mistice, a sentimen­ al universalităţii artei ; ceea ce Carp sugera aci la 1867, talismului exagerat, precum şi delimitarea sferei valorilor Maiorescu va desvolta la 1882, in „Literatura română şi (artă, ştiinţă, politică) ; intelectualismul : înclinarea spre ve­ străinătatea", precizând acest raport intre substanţa etnică deri generale, spre stabilire de principii; promovarea unei şi esenţa artei). culturi de tip estetic ; tip de cultură urbană ; o concepţie Criteriile de judecare ale operei literare sunt cele ale mijlocie, evoluţionistă, intre revoluţionarismul „formelor clasicismului. Despre idealul clasic maiorescian ne-am ocupat nouă" şi raţionalism. într'un număr anterior al revistei de faţă.') Maiorescu se raporta mai mult la Platon şi la Hegel Să confruntăm concepţia literară a lui P. Carp cu cercul (caracterizarea artei clasice de către acesta); Carp confruntă de idei al Junimii. Asemănarea cu Maiorescu e izbitoare. drama lui Haşdeu cu textele aristotelice (uneori sebopen- hauriene). Iată câteva aprecieri. Deosebirea dintre „istorie" 1) Eug. Lovinescu : P. P. Carp, critic literar şi literat 2) 1. loan Vodă cel Cumplit al lui B. P. Haşdeu, 2. Răzvan Vodă, 3. Cele şi „poezie" : „Artistul nu are aface cu adevărul întâmplat, una iuti ai una fabule ale d-lui Sion, *, O nouă poemă şi un nou poet iRonettl Roman). 1) Vezi Nr. 1, anul II, precum şi lucrarea noaaträ : h.jile estetice ale lui 3) Studii fi portrete literare, pag. 127 şi următoarele. Tltu Maioreicu (Edit. Theeii, Sibiu 1942).

54

©BCU Cluj ci numai cu adevărul posibil; artistul nu ne arată ceea ce (idem, 60). Despre caractere: condiţia de a fi alese, sta­ este, el ne arată ceea ce poate fi" (Carp, pag. 38). „Istoricul tornice, etc.. vezi pag. 59 şi următoarele. nu se deosebeşte de poet prin aceea că unul se exprimă Să încheiem cu această ultimă constatare, care priveşte in proză şi altul în versuri,... ci pentrucă unul înfăţişează izvoarele din care s'a alimentat această unitară ideologie a fapte aievea întâmplate, iar celălalt fapte ce s'ar putea în­ Junimii : înafară de concepţia clasică, regăsim (ca şi Ia Ma- tâmpla" (Aristotel : Poetica, trad, de Pippidi, pag. 52). iorescu şi Eminescu) pe Schopenhauer şi Hegel. Pe Scho­ învinuirile aduse dramei lui Haşdeu unele privesc ac­ penhauer, Carp îl citează în legătură cu ţelul dramei : „des­ ţiunea, altele caracterul protagonistului Condiţia acţiunii e făşurarea ideii omenirii" şi cu mijloacele de realizare ale unitatea: o acţiune principală ce „nu poate avea decât un acestui ţel : „o justă şi adânc gândită înfăţişare de caractere singur şi constant ţel" şi „oricare ar fi complicaţiile în care însemnate şi prin invenţia de situaţii grave ce -servesc la s'ar complace autorul, ele nu pot avea o valoare dramatică desvelirea lor" (Carp, pag. 56). dec&t atuncea când stau în un raport intim cu acţiunea In privinţa lui Hegel. G. Panu ne relatează in ale sale principală" (pag 55'. însemnări delà Junimea despre preferinţele Iui Carp pentru In drama lui Haşdeu eroul n'are o orientare sigură delà tragedia antică, faţă de tragedia lui Racine şi Corneille (In început, iar episoadele au o legătură întâmplătoare. . a:este 1864 Carp ţinea o prelegere despre „Tragedia antică şi „diferite faze sunt fără legătură" (54). După cum în legarea modernă"), aceasta (continuăm după d-1 Lovinescu) „îm­ episoadelor se păcătuieşte prin artificiu, tot aşa şi desno- brăcând în costume romane şi greceşti curtezani ai lui Lu­ dământul e întâmplător. dovic al XIV, cu sentimente efeminate şi galante". Reproşul e în parte şi al lui Hegel. La acesta pe temeiul inactuali- In privinţa caracterelor : ele trebue să fie puternice, taţii unor idei şi teme vechi, acum epuizate. Vezi „Vorle­ alese, statornice, dominate de o singură pasiune. Desvoltarea sungen über Aesthetik", sfârşitul părţii a Il-a. lor trebue să fie logică „după legile interioare ale fiecărui In prefaţa sa la culegerea de articole a lut Carp, d-1 caracter" (pag 54). Dar Răzvan e molatec, nehotărît, iar Lovinescu îşi pune într barea : ce ar fi însemnat contribuţia Vidra intervine pentru „a galvaniza un trup mort". Şi con­ : lui Carp în domeniul culturii noastre, dacă persevera pe cluzia lui Carp e următoare : „Care este deci acţiunea, care drumul primei sale activităţi, date fiind principiile sigure pasiunea covârşitoare ? Rând pe rând predomnesc fără le­ delà care porneşte, precum şi forma lapidară de expresie? gătură : mânia, setea răzbunării, amorul, ambiţia, în fine Răspunsul d-sale e însă contradictoriu. Iată-1. ,,E lesne de vedem că concluzia e inspirată de cel mai meschin egoism închipuit ce contribuţie originală ar fi adus prezenţa unei şi precum vieaţa lui Rêzvan n'a fost decât un şir de acţiuni minţi atât de ascuţite, de categorice şi de autoritare in epoca ce nu decurgeau una din alta, aşa şi moartea lui nu se luptelor pentru afirmarea unei direcţii noui în literatura şi arată ca o consecinţă fatală a faptelor sale. Răzvan moare cultura română" (pag. 21). Dar mai departe încheie altfel: din întâmplare, respingând pe Leşi" (pag. 58). — Să recu­ „Oameni de valoarea lui P. P. Carp şi T. Maiorescu sunt noaştem că analiza lui Carp e pătrunzătoare şi critica, fără făuritorii propriului lor destin : nu întâmplarea 1-a făcut pe s'o mărturisească, şi-a insuşit-o in bună parte, până astăzi. unul om politic şi pe celălalt îndrumător literar,'ci cunoa­ Această analiză păcătuieşte numai uneori prin înclinarea şterea profundă a propriei lor vocaţii, a temperamentului către ironie şi caricatură. şi a limitelor lor sufleteşti" (pag. 27). Recunoaştem în cele de mai sus canoanele Poeticei lui Perseverarea lui Carp in drumul criticii [literare (şi ar Aristot : «Pentru ca subiectele să fie bine întocmite, se cade fi putut persevera, dacă împrejurările i-ar fi închis calea dar ca nici să nu înceapă, nici să se sfârşească la întâm­ acţiunii politice, căci toate acele energii ce s'au scurs in plare" (Poetica, pag. 49). matca politicii s'ar fi sublimat în creaţia culturală), ar fi în­ „Subiectul nu-i unul... întru cât priveşte un singur per­ tărit frontul „direcţiei noui" (care, de altfel şi aşa a biruit) ; sonagiu. Doar multe şi nenumărate sunt întâmplările putând ar fi înfăţişat, poate, fenomenul jenant ja două personalităţi să se ivească în vieaţa cuiva, fără ca, din unele din ele, culturale prea asemănătoare. In artă. şi in critica de artă, să reiese o unitate" (idem, 50), iar în înlănţuirea întâmplă­ unicitatea e mai impresionantă. rilor poetul trebue să urmărească verosimilul şi necesarul UCU POP

Cronica literaro Porţi închise, de Dorian Grozdan ; Cart« din Pustă, de Romulus Fabian ; Poezii, tradus« din po«ţll moderni franc«zi> de Const. Z Buzdugan.

Intr'un număr trecut al revistei, recenzând antologia: proiectează din amintire. Distonant, imaginile nu sunt sin­ „11 poeţi bănăţeni" prezentaţi de Ion Stoia Udrei, aminteam cronizate şi intervenţia elementului realist în atmosfera do­ in treacăt de poeţii : Dorian Grozdan şi Romulus Fabian. rită de vis apare stridentă, tulburând unitatea. Cităm : Revenim cu prilejul celor două volume menţionate. Iar când apele cerului dorm liniştite, Reprezentant modernist al Semănătorismului, poetul pe 'ntinderi se urcă neguri de fum Dorian Grozdan identifică poezia cu simpla transfigurare pe şi lopătează pe zare raza stelei întâi răsărite plan liric a realităţii. Componentele rurale sunt transfor­ şi câinii latră pe drum. mate în elemente ireale dintr'o „Ţară din vis". Integralist In (Ţară din ois). imagini, poetul rămâne totuşi desprins de peisagiu, trăirea Pendulând intre dorul după o ţară din amintire şi lipsa fiind înlocuită prin intuire sensorială. Căutând u-şi polari­ puterilor de a-i atinge ţărmul, cântecul îşi picură melopeea, zări multiple, sufetul lui destăinuie iubitei sau prietenului reducându-se la o simplă invitaţie spre drumuri pe care le peisagiul creat pe care, neputându-1 vedea in realitate, îl străbaţi doar în lectură :

5* 55

©BCU Cluj Prietene, pe Bârzava noastră a rămas o ţară din vis : Carte din pustă este titlul volumului de versuri al lui ascultă cântecul porţilor care s'au închis. Romulus Fabian. Titlul justifică o atitudine. Fabian, poet al (Ţară din vis). singurătăţii, se complace departe de sgomot şi mulţime, in sau : izolări neînţelese. Procedeul descriptiv este întrebuinţat Domniţă din vis, din plin. Peste tot insă, ca o pânză uşoară de păianjen, se hai, să plecăm din oraşul cu turnuri de var ; ţese reminiscenţa eminesciană, împletită cu fire din tortul aici primăvara nu ne întâmpină în florile de cais. poeziei lui Şt. O. losif. Ritmul şi muzicalitatea unor versuri (Porfi închise). te îndeamnă involuntar la asocieri şi comparaţii cu armonii cunoscute din marii noştri clasici. Deseori aceleaşi imagini Finalul acestei de-a doua poezii nu e decât reeditarea servesc identice scopuri estetice. Reducerea la unitate, în­ finalului poeziei „Ţara din vis" : lăturarea pluralităţilor, sunt pilonii templului pe care în­ Domniţă din vis, cearcă poetul Fabian să-1 înalţe singurătăţii. Chiar şi în ce mână, aici, toate porţile ni le-a închis? poeziile sociale (Cosaşul; Ciubărar; Un cal codrea), unde te-ai aştepta să aibă cuvânt decisiv colectivitatea impilata, In afară de sensul dublu pe care l-ar avea expresiunea : poetul distinge numai individualul. înlăturând contigenţele, „ce mână", subliniem repetarea aceloraşi atitudini prin aju­ cântecul se înalţă singuratec şi trist. Elementul descriptiv torul aceloraşi imagini. Superstiţia şi magia împrumutate din devine simbol : folklór, adaogă acestei viziuni poetice nuanţe caracteristice. Hotărirea plecărilor sau a despărţirilor este anulată de con­ Un turn stingher, vingerea că toate trec in labilitatea vremii. Iubirea poetului In drumul vremii streajă pentru o femee apare semnificativă ; frunzele şi stelele că­ Cu vârfu 'n cer zătoare, asfinţitul şi florile, fuga toamnelor şi a anilor, sunt Şi baza 'n apă mreajă, motive des întâlnite şi uneori nejustificate. Majoritatea poe­ 11 bate luna ziilor, lucrate în medalion, voluntar prinse in salba amin­ Văruind pereţii. tirilor, au strălucirea uniformă a reeditărilor monocorde. (Un plop). Izbucnirile, destul de rare, sunt rezolvate retoric : Nerealizată perfect (menţionăm apropierea „văruind Tată, mai dă-mi odată înapoi ogoarele, pereţii", cu versul din sonetul lui Eminescu .Pătrunde luna că pe drumul către cer şi vis înălbind păreţii") poezia mărturiseşte o predilecţie. întâlnind prea rău mi-am scrijelat picioarele pretutindeni singurătate, te îndoieşti de profunzimea since­ şi sufletul mi-e azi lacăt inchis. rităţii totale. Poeziile Iar şi iar sau Napoi la pustă sunt (întoarceri pe ogoare). strigăte rezolvate în imagini pasteliste singulare, tânguiri şi doruri după lumini şi tâlcuri noui : Ca o evadare remarcabilă ne apar, cu mult mai su­ sţinute, versurile cu titluri de rezonantă biblică : Dram către Pustă, pustă, siugur iară drumu-ţi şi-azi mă vezi bătându-1, Betleem ; Răstignire ; Cântec de sărbătoare. Procedeul trans­ De 'ntâlnesc o vorbă caldă şi cu zâmbet blând ca-apusul, figurării este suplinit de acel al transpunerii. Păstrându-se Opresc pasul, semn din doruri aş vrea să-mi ogoaie dusul, pe planul nostalgiilor ne împlinite, veridicitatea peisagiului Dar privindu-o şi şoaptei tânguirea ascultându-i, ceresc rămâne în pură imaginaţie, neputând fi dizolvată de Ştiu : nu's aşteptatul. Şi-anii, plec mai singur, numărându-i. intervenţii realiste : (Iar ţi iar). Cocoşii au sunat îngheţul stelelor, 0 ultimă remarcă formală : abuzul inversiunilor verbale, unde-i steaua luminoasă ? pronominale ori compuse împiedică fluenţa normală a ver­ (Dram către Betleem). surilor, in opintiri ritmice nenaturale. sau: Autorul volumelor „Din ţara cu bob de aur" şi „Dru­ Clopote de glasuri, clopote stridente, muri cu lună", nu face un pas înainte prin publicarea vo­ s'au oprit o clipă şi-au cântat încet lumului „Cartea din pustă". EI schiţează doar un gest, con­ şi-au plecat iar negre, stituind o evoluţie lentă. clopote funebre, cu paşi de profet. (Bucurii de sărbători). Volumul ,.Poezii traduse din poeţii moderni francezi" Construcţia strofelor şi a versurilor reaminteşte maniera de Const. Z. Buzdugan cuprinde 50 de poezii din Baude­ minulesciană. laire. Prefaţa volumului, scrisă cu „firească pietate" de Cor­ Nu pot fi uşor formulate concluzii asupra poeziei lui nelia Buzdugan Haşieganu, are aparenţa unei apărări pro Grozdan. Utilizând ca motive centrale : nostalgia, peisagiul domo. Nu ar fi fost nevoe, întru cât traducerile lui C. Buz­ natal şi revelaţia divină, poetul se încadrează printre ur­ dugan prezintă garanţii favorabile : o corectă traducere şi maşii gândirismului, de factură simbolistă. Sentimental, li­ mai ales o situaţie de întâietate, căci din punct de vedere rismul lui direct nu trebue să devină simplă poză uşoară cronologic traducerile sunt dintre primele în istoria noastră prin jocul imaginilor inutile. Pentru prea multul „vis" cop­ literară (La şirul traducătorilor din Baudelaire arătaţi in leşitor din versurile volumului prezent, îi dorim „o picătură Prefaţă : Arghezi, Pillát, Philippide şi Bascovici, mai adăogăm de venin", aşa cum singur vrea în ultima poezie întitulată pe Lazăr Iliescu). Frământarea lăuntrică a lui Baudelaire nu „Dorinţa" : a putut fi redată pe deplin de C. Buzdugan. Ar fi fost şi greu. Temperamental opus, asemănător doar prin suferinţă Din primăvara tuturor nu vreau nimic, (dar câte feluri de suferinţe nu sunt?), ceea ce formează decât o picătură de venin. valoarea volumului este conştiinciozitatea cu care traducă­ torul urmează docil înţelesul versului baudelairian. Daci,

36

©BCU Cluj privind istoric, Însemnătatea traducerilor lui Buzdugan Vezi, sufletul mai bine ca primăvara'n toi creste, ele fiind printre primele, estetic, din pricina utili­ îşi 'nalţă larg aripa de corb în părăsire. zării unei limbi poetice neevoluate, pierd mult. Spre mo­ (Neguri ţi ploi). tivare luăm prima strofă din „Albatros" in traducerile lui Ai fi ispitit să crezi că poezia face parte din volumul Buzdugan şi a lui Iliescu. „Pe Argeş in sus" sau „Limpezimi". Echivalenţele poetice Ne permitem însă să reamintim originalul : cer ceva mai mult decât talent poetic şi cunoaşterea limbii Souvent, pour s'amuser, les hommes d'équipage din care traduci. Cer ceea ce are Tudor Arghezi când tra­ Prennent des albatros, vastes oiseaux des mers, duce din Baudelaire. Anume, în cazul nostru, acelaşi amestec Qui suivent, indolents compagnons de voyage, angelic şi diabolic, comun sufletelor amândurora. Şi atunci, Le navire glissant sur les gouffres amers. delà „Flori de mucegai" la „Florile răului" nu e un drum In traducerea lui Buzdugan versurile sună astfel: atât de lung. Cinstim în traducerea lui Cons. Z. Buzdugan calităţile Adesea, ca să râdă, voioşii marinari unei seriozităţi ce impune, precum şi dramatica fatalitate, Prind albatroşi, pasări gigantice de mare ce-1 indeamnă să traducă destul de corect versuri ca acestea : Cari Însoţesc, tovarăşi de drum, trufaşi, bizari, Corabia ce sboară pe abisurile amare. Ne-om scufunda de-acuma in neagra 'ntunecime. Adio, tu lumină a verilor prea scurte In afară de termenii „sboară" şi „abisuri" remarcăm Şi parc'aud cum cade ca vuet de-adâncime fidelitatea traducătorului. Sicriul ce .răsună pe pietrile din curte. Mai puţin credincioasă, dar având mai mult din tona­ (Cântec de toamnă). litatea baudelairiană, apare traducerea lui Iliescu (v. Les fleurs du mal. Traduceri, 1939). Nu putem însă admite traducerea : Ca să-fi mai treacă vremea, corăbieri, pe mare Frumoasă sunt, frumoasă ca visul sfintei arte, Prind albatroşi, mari pasări, tovarăşi blânzi şi buni Iar sânu-mi unde atâţia şi-au istovit simţirea Ce-i însoţesc pe ape, urmând cu nepăsare Făcut e să inspire poeţilor iubirea Corabia, deasupra amarelor genuai. Eternă, vastă, asemeni materiei deşarte Mai amplificat, textul ultim redă insă mai mult din (Frumusefe) contemporaneitatea unei sensibilităţi sinonime. Nu facem o făcută după originalul sublim : vină lui Buzdugan. Vina o are in parte şi vremea în care a încercat traducerea. Dacă ar fi scris în 1939, versurile ar Je suis belle, ô mortels ! comme un rêve de pierre, fi fost altele. Evoluţia estetică a limbii iţi impune anumite Et mon sein, où chacun s'est meurtri tour à tour, forme şi îţi oferă posibilităţi deosebite. Poziţia traducăto­ Est fait pour inspirer au poète un amour rului poate fi foarte variată faţă de original. Traducerile lui Éternel et muet ainsi que la matière. Pillât, spre exemplu, ne dau imaginea unui Baudelaire gân- (La Beauté). dirist, sau in cel mai bun caz Jammes-izat Cităm : Nenorocul traducătorilor este că, citiri du-le traducerile, Pe câmpuri reci pe care trec vânturile roi iţi vin in minte, mai frumoase ca oricând, textele originale. Şi unde-aude în noapte pe coşuri scârţâire, MIHAI NANU

Lucian Emandi: Pescarii de năluci1

D-l Lucian Emandi se remarcă tot mai mult printre destul de uşor să numim „ardelenism". Faptul acesta nu tinerii stihuitori transilvăneni, în coloanele publicaţiilor de este, evident, nicio scădere. Poţi să fii poet de seamă ră­ dincoace de munţi sau din capitală. Cu deosebire i se putea mânând numai român, fără atributul dat de vreuna din pro­ citi numele, ce e drept destul de timid, încă acum trei-patru vinciile ţării. Nu e mai puţin adevărat că artistului ii este ani, în paginile „Gândirii", cu a cărei maternitate literară greu să se sustragă mediului in care lucrează, dacă nu chiar Începe să se familiarizeze tot mai pronunţat, şi în duhul imposibil. Deocamdată d-l Lucian Emandi, fiind prea tânăr, poeziei căreia se simte apărat ca de scutul unor lauri câşti­ nu a dobândit încă acel intens proces de trăire. Ii lipseşte gaţi prin înrudire spirituală. Nu e puţin lucru pentru ado­ experienţa vieţii, tot materialul literar fiindu-i Închegat din lescentul care se incearcă in poezie să aibă un patron literar, lumea cărţilor. De aici aspectul poeziei sale cu totul de­ sub ai cărui ochi grijulii să-şi vadă crescută floarea gingaşă gajat de contingenţe. Nu ne referim, bine înţeles, la cli­ a versului. matul geografic de mai sus. Dar va veni vremea când iu­ D-l Lucian Emandi delà început a fost părtaşul unor birea aprinsă, când suferinţa cu adevărat trăită sau intreg astfel de împrejurări oblăduitoare, continuu stimulent al în­ cortegiul himerelor năruite, vor umple conţinutul acei tei poezii. cercărilor sale poetice. îndrumarea nu s'a suprapus insă cli­ D-l Lucian Emandi are alese calităţi de poet. E fru­ matului aspru de munte şi pădure, unde poetul işi trăieşte moasă ţinuta unui tânăr înclinat mereu spre gândire, deşi fiinţa biologică. Dar poate că asta nici nu e necesar, din până acum vieaţa la d-sa izbândeşte prea puţin. Dar e o moment ce zeităţile nu ii sunt ostile şi vederile i se feresc aşa de mare sete de lumină in poeziile acestea, că te des­ de tot ceea ce s'ar părea prea efemer. Căci nu se zăreşte parţi ruşinat de ele că eşti numai om. Şi mai e un aspect nicăeri vreun punct, in toată atmosfera poeziei d-lui Lucian încântător al versurilor d-lui Emandi. Acela de a te apropia Emandi, care să fie concrescut în ceea ce ne-am obişnuit de lumină prin divinitate. Sub acest raport, „Pescarii de

t) Dieceţana Arad, 1942, cu 27 gravuri de Marcel Olinetcu.

37

©BCU Cluj năluci" se apropie de poeria angelică inaugurată la noi de Trecem prin toamnă solitari şi gravi V. Voiculescu, sau mai nou de Matei Alexandrescu. Şi ascultăm cum plâng frunzele 'n vânt ; De pildă aceste versuri, în metrică poporană: In urma noastră plopi înalţi cât nişte gânduri Creşteţi flori şi nu 'nfloriţi, Fac punte între cer şi 'ntre pământ. Că pe unde vă iviţi Străbatem toamna plini de ploaie şi de dor Nimănui nu trebuiţi. Şi răzimând iubirea pe pasări călătoare, Creşteţi flori cât dorurile, Ne pogorâm in suflet întunecaţi şi trişti, Să vă bată vânturile Ca să pornim dintr'ânsul şi cel din urmă soare. Ce gonesc pământurile. Şi să creşteţi tot mereu, Pornim în toamnă pe cărări dosite Nalte pftn' la Dumnezeu, Şi ne oprim adesea ca să privim 'napoi; Să 'nfloriţi acolo sus, Pornim in toamnă neştiuţi de nimeni, La fereastra lui Isus : Spre a ne pierde toţi in toamnele din noi. Arătări fără prihană, Dintr'o lume pământeană. (Autumnală). La fel am putea cita „Se duc toamnele şi anii" sau (Createti flori...) „Amurg". E de subliniat în fine o vagă nostalgie după un Tot In gen mioritic, având aceleaşi tendinţe spre serafic trecut, nu prea îndepărtat, dar plin de rezonanţe de tot sunt acrise şi .Cântec pentru somnul Domniţei" şi mai ales felul, în : „Zeus plângând", „Ceasornicul", „Inscripţie pe „Gândul". amintire" şi „Cântec pentru Maria Magdalena". Pentru atingerea Iuminei uneori e nevoie de chin, de Oricât ne-am feri, nu putem — sub puterea obsesiei, o frământare neobişnuită, ca în acea frumoasă poezie întitu­ după terminarea lecturei — să nu amintim că dăinue in lată „Sobolul", din versurile căreia se desprinde un răbufnet, poezia d-lui Lucian Emandi un destin prea trist, plin de ce ar vrea să înlăture totul pentru a ajunge Ia soare. Izbă­ fâlfâirea nenorocirii şi a sfârşelii, care ar putea să-i fie fatal, virea de intunerec se resimte de altfel in întreg ciclul brodat după o aşa de aprigă luptă pentru cucerirea luminii. La in jurul legendei „Meşterului Manole". Câteodată îţi face vârsta d-sale trebue să triumfe dorul de vieaţă. impresia că numai goana după lumină este sensul acestui Stăpân pe meşteşugul versului, scăpat de imagism volum. ca de un lucru dăunător, cu frumoase înclinări spre medi­ Deşi unui tânăr îi sade bine in „câmpul lui Marte", în­ taţie, d-1 Lucian Emandi intră demn in literatura română. conjurat de joc şi cântec, totuşi năvala toamnelor e o con­ I-am dori numai să se îndepărteze de livresc, să se cufunde secinţă a dărâmării iluziilor şi viselor. In cazul nostru, în­ în vieaţă, in marile probleme ale ei. Dar pentru asta mai depărtarea de lumină : are timp îndeajuns. PETRI PASCU

ÎNSEMNĂRI ŞI RECENZII

„Despre unele puteri ale ştiinţei" in care se sbate acest tineret. Acest tineret, care-şi înjghe­ base cândva un ideal de vieaţă, o credinţă nestrămutată In Cu acest titlu, distinsul profesor de filosofie D. D. Roşea, valori spirituale, iată, acum asistă la răsturnarea şi distru­ delà Facultatea de Filosofie şi Litere din Cluj-Sibiu, publică gerea acestor valori... Sunt experienţe care au sguduit din în Transilvania (Decemvrie 1942) prelegerea pe care a ţinut-o temelii edificiul convingerilor şi atitudinilor intelectuale şi in faţa studenţilor la începutul acestui an şcolar. Deşi au­ morale ale tineretului, aruncându-1 într'un relativism şi scep­ torul menţionează că ea este un „Cuvânt de iniţiere şi în­ ticism învecinat cu disperarea. demn la studii serioase adresat studenţilor" ..., fără îndo­ Iată de ce „Cuvântul de chemare" ... al profesorului ială, este mai mult decât atât : o pătrunzătoare analiză a D. D. Roşea, cuvânt ce se va face auzit şi dincolo de zidu­ forţelor spirituale ale omului, în speţă a inteligenţei; un rile Universităţii, este cu atât mai bine venit, cu atât mai subtil examen al stărilor ce decurg, cum vom vedea, dintr'o încurajator, mai plin de accente filosofice şi semnificaţii isto­ anumită mentalitate şi structură intelectuală (examen ce pe rice. Căci printre rândurile profesorului de filosofie, ca şi alocurea păşeşte cu mult curaj la critica timpurilor noastre) prin faptul postulării normelor de conduită pentru inteli­ şi, însfârşit, o caldă şi impresionantă pledoarie pentru genţa unui adevărat intelectual, noi cetim un curajos pro­ vitata spirituală — valoare supremă în lume. Iată de ce, test şi o severă critică a unei anumite mentalităţi ivite in tineretul nostru şi intelectualii în genere, vor găsi în eseul ultimul timp la noi şi în altă parte In programul de lucru acesta adânci semnificaţii filosofice şi îndemnuri pline de şi principiile diriguitoare ale vieţii intelectuale studenţeşti, îmbărbătare morală. oferite de profesorul de filosofie D. D. Roşea, ne place să Este îmbucurător că pentru tineretul de azi, care trece vedem o posibilitate deschisă pentru orientarea justă a opi­ prin cele mai tragice experienţe (ne gândim mai ales la aspectul niei publice intelectuale româneşti ; opinie răscolită de multe intelectual-moral al acestei experienţe), care pluteşte in cea vânturi vrăjmaşe, aducătoare de confuzie generală şi de alu­ mai mare desorientare spirituală, este îmbucurător că acest necare „pe povârnişul amăgirilor mângâietoare". tineret cu „orizont pierdut" nu e lipsit, totuşi, de unele lu­ Şi dacă nu este chemarea unui intelectual de rasă să mini călăuzitoare, în măsură să-i arate sensul adevărat al propovăduiască adevărul delà înălţimea unei catedre uni­ vieţii, sens întunecat adesea de vitregia timpurilor prin care versitare, ne intrebăm a cui ar mai putea fi datoria aceasta?! trecem. Generaţiile mai bătrâne poate nu-şi dau în deajuns 0 a tai e misiune cere însă mult curaj intelectual, entuziasm, de bine seamă despre criza intelectuală şi mizeria morală eroism intelectual şi conştiinţa responsabilităţii istorice.

38

©BCU Cluj în activitatea filosofică şi didactică a profesorului D. Blajul înseamnă pentru istoria noastră naţională foarte mult. D. Roşea recunoaştem tocmai această concepţie care implică Şi pentrucă înseamnă foatte mult, „Aspecte din vieaţa Bla­ un anumit eroism intelectual, exprimat mai de mult pe plan jului poate fi o carte de interes general, o carte intere­ teoretic în a D-sale „Existenţă tragică"; iar acum afirmat santă şi instructivă. pe plan practic-moral, într'un moment când o astfel de ati­ Dintre figurile blăjene, alegem la întâmplare — toate tudine, definind pe adevăratul intelectual, se cere in modul fiind la acelaşi nivel etic şi naţional — pe aceea a legen­ cel mai imperios. D-sa a rămas credincios şi consecvent darului episcop Inocenţiu Micu care „a ars ca un luceafăr punctului propriu de vedere, neînţelegând sa-şi ajusteze pentru neamul său, iar la bătrâneţe şi-a lăsat cenuşa In pă­ sistemul filosofic la moda timpului, aşa cum s'au grăbit să mântul sfânt al Romei străbune". facă mulfi alţii. Mai ales azi, când asistăm la un cumplit Figura de mucenic a lui Petru Pavel Aron nu este nici proces de negaţiune a valorilor spirituale, când confuzia ea lipsită de interes, amintindu-ne de acei creştini ai pri­ generală domină spiritele, când diferite idei cu un adânc mului ev, pasionaţi şi autoflagelanţî, pentru purificarea lor substrat politic încearcă să câştige loc în Ştiinţă şi Filo­ sufletească prin casnele trupului. sofie, ba în unele cazuri l-au şi câştigat; activitatea auto­ Iată ce ne spune istoricul Augustin Bunea, într'un studiu rului „Existenţei tragice" ne apare cu atât mai salutară. despre Petru Pavel Aron, pe care-1 citează d-1 Radu Brateş : Acele conferinţe şi eseuri publicate în ultimul timp de prof. „Nu durmia niciodată mai mult de patru ceasuri şi tot­ D. D. Roşea sunt menite nu numai să călăuzească tineretul deauna numai pe un sac de paie. In 24 ore mânca numai nostru universitar spre adevărurile şi valorile spirituale ce odată". constituesc însăşi raţiunea de a fi a omului, ci definesc in „Mijlocul lui până la moarte, unsprezece ani, a fost acelaşi timp atitudinea de protest pe care trebue s'o ia fi­ încins pe pielea goală cu un lanţ de fier, de care numai in losoful în faţa formelor materiale şi brutale ale vieţii, ridi- zilele din urmă înainte de moarte s'a descins", etc. cându-se astfel deasupra împrejurărilor. Găsim în cartea d-lui Radu Brateş şi evocarea unui Dacă ar fi să definim concepţia filosofică a prof. D. nume prea puţin cunoscut, anume al unei fete de 18 ani, D. Roşea, ne-ar fi greu să distingem în personalitatea D-sale Maria Puia, implicată într'un proces, dimpreună cu Simion omul de operă; căci atitudinea teoretică, in acest rar şi Răhâianu, moşneag de 62 ani, tată a 11 copii şi tipograful aproape unic la noi caz, merge mână în mână cu atitudinea Augustin Gruiţa, pentru vina de a fi multiplicat şi răspândit practic-morală. Anatole Chircev poezia „Noi vrem Ardealul", de Radu Cosmin. Maria Puia moare în închisoare. Ceilalţi sunt condamnaţi. Radu Brateş: Aspecte din vieaţa Blajului1) Iată acum un crâmpeiu de scrisoare al acestei cu ade­ vărat brave românce, adresată mamei sale : Sunt unii oameni printre noi care trăiesc cu gândul la „Ştiu că mor, dar te rog să nu mă laşi aici printre cele viitoare, iar alţii care deretică cu mintea prin vre- străini (Alba-Iulia n. n.), du-mă acasă la Blaj. Imbracă-mă inile petrecute. Şi unii şi alţii, prin aceste refugii din con­ in costum naţional, cu opinci în picioare şi cu tricolor in temporaneitate, caută corectivul cel mai potrivit unui pre­ păr, pentrucă vreau să fiu înmormântată ca româncă, fiindcă zent întotdeauna mai pufin bun sau nu chiar atât de bun încă. am trăit şi am murit ca românca". Printre aceşti închinători ai lumilor şi orânduielilor tre­ A ta iubitoare fiică, cute se înscrie şi d-1 Radu Brateş, nume destul de cunoscut Maria. pentru cei care frecventează revistele noastre literare, mai ales „Gândirea". D. Radu Brateş e un poet. Adică un om Iată ce a însemnat Blajul I care înţelege, simţind. De aceea „Aspecte din vieaţa Bla­ Ne re(inem orice judecăţi apreciative. Meritul d-lui jului" e o carte de impresii. Chiar termenul — aspecte — Radu Brateş se rezumă le aceea de a ne fi dat o carte. ne conturează un proces de discernământ al materialului, Meritul Blajului e de a ne fi învăţat şi el să fim romàni. după tipologia impresionistă. Acesta credem că e şi scopul cărţii de care ne-am Fiind vorba de un oraş, ar fi fost posibilă o expunere ocupat : de-a ne aduce aminte cum trebue să fim şi cum documentară a unei evoluţii desfăşurată în timp. Ne-am fi trebue să credem româneşte. găsit atunci în faţa unei lucrări al cărei eşafodaj bibliografic Romeo Dăscăletcu ar fi pledat doctoral pentru un crâmpeiu de vieaţa consu­ mată în interiorul arhitectonic şi psihic al oraşului res-, Poetul Dumitru Olariu pectiv. Fiind insă vorba de Blaj, de această metropolă in care toate trepidaţiile conştiinţei româneşti s'au găsit într'un Intre jertfele scrisului românesc din actualul războiu se mediu dintre cele mai propice, cartea nu putea fi decât de numără şi tânărul poet dobrogean Dumitru Olariu. E treaz evocări. De evocări, pentrucă Blajul e printre puţinele noa­ încă în memoria iubitorilor de poezie frumosul volum de stre oraşe care trăiesc prin ceea ce numele marilor sale debut : Crângurile cerului, despre care critica s'a pronunţat personalităţi i-au dăruit. Pentrucă, dacă nu ar fi fost un Ti­ cât se poate de favorabil. A fost prezentat cititorilor de d-1 ni o tei Cipariu, un Sterca Şuluţiu sau un Moldovănuţ, dacă C. Fântâneru In Universul literar. Dar mai ales a fost sub­ nu ar fi fost o şcoală latinistă legată de Blaj, atunci oraşul liniată activitatea lui Dumitru Olariu, ca una ce era plină s'ar ii pierdut in adevăratul său caracter de sat în plină de nădejdi, de către d-1 Dragoş Vrânceanu, cronicarul de tendinţă de urbanizare. odinioară al Curentului literar. Înşine ne-am spus modestul Din aceste considerente, Blajul e însă o capitală : o cuvânt la timpul său, în revista înnoirea. Totul pleda pentru capitală a spiritului creator şi reformator. Nu trebue să o minunată carieră a poetului. Dar iată că, fiind chemat privim cetatea aceasta de românism dârz prin prisma con­ pentru jertfa supremă, şi-a dat-o din plin, cum numai un fesională. Lăsând disidenţele dogmatice pe seama teologilor, poet ştie s'o facă. Dumitru Olariu, deşi ardelean de obârşia şi cu toate 1) Blaj, Tipografia Seminarului. 1042. că aici şi-a publicat cele dintâi versuri, in Ţara Bănet, a

39

©BCU Cluj fost totuşi atras de miragiile mării de care s'a apropiat, Editura Casei Şcoalelor stabilindu-se la Constanţa, unde profesa avocatura. Ne aducem aminte să-1 fi citit mai târziu prin Universul literar. Dar La sfârşitul anului trecut am primit un mănunchiu im­ ceea ce era contribuţie cu adevărat originală la acest punător din nouile publicaţii tipărite de „Casa Şcoalelor". poet, era revista Litoral, tipărită lunar la Constanţa, sub Cărţile au cel mai variat cuprins : delà savuroasele poveşti forma unui album, care se deschidea şi se închidea după şi amintiri ale lui Ion Creangă, tipărite din nou, pentru nu capriciile cititorului. In fiecare lună ne sosea acest cochet ştim a câtea oară, până la eseurile filosofice de o strălucită album, aducând odată cu el ceva din căldura brizelor ma­ limpezime ale profesorului loan Petrovici -, delà descrierile rine. Litoral publica numai poezie, împodobită cu admira­ geografice cu farmec poetic ale regretatului George Valsa a, bile gravuri de C. Grosu. până la reflexele de frumuseţe şi înţelepciune ale scriitorilor din antichitate; în sfârşit, delà încercările literare ale unor Dumitru Olariu a fost cântăreţul ţărmului dobrogean, cărturari preocupaţi de promovarea valorilor locale, regio­ cu însoritul lui peisagiu de calcar, dar şi cu aerul trist şi nale, până la studiile riguroasă de istorie şi literatură ro­ rece, rămas pe urma exilatului din Tomis. mânească veche pe care le patronează profesorul N. Cartojan. Asupra multora dintre aceste cărţi vom avea prilejul O prefaţa a d-lui Ionel Teodoreanu să revenim în numerele viitoare ale revistei, de aceea nu vom stărui acum. Altul este rostul însemnării de faţă, şi anume să exprime bucuria pentru punerea In funcţiune a Nu ştim precis care ar fi rostul prefaţării unei cărţi de unei întreprinderi editoriale de proporţiile şi cu mijloacele către un altul, înafară de autor. S'ar putea explica lucrul de care dispune „Casa Şcoalelor". Editura aceasta şi-a avut într'un singur chip. Un necunoscut, un începător, să se într'o vreme, destul de îndepărtată, perioada ei de glorie. adreseze cutărui maestru, pentru un cuvânt înainte. In felul Apoi a stagnat. Faptul era regretabil, nu atât pentru cărţile acesta debutantul s'ar bucura de aprecierea scriitorului con­ cu caracter pur literar, care tot îşi mai găseau vad la alte sacrat şi ar fi ajutat în lansarea noii lucrări Asta ar fi o aşezăminte de editură, ci mai cu seamă pentru acele lucrări modalitate de prefaţare. Dar ar mai putea fi şi o alta. Ca­ de specialitate, cu valoare ştiinţifică şi educativă, care de marazii de scris să-şi prefaţeze operile intre ei Şi într'un obiceiu nu găsesc pe piala o desfacere „rentabilă" şi d n caz şi in altul, scopul ar fi impunerea numelui proaspăt ivit cauza aceasta sunt evitate de editorii profesionişti. în literatură. într'un fel, editura reînviată a „Casei Şcoalelor" vine Nu înţelegem însă de ce a fost nevoie de cuvânt intro­ să secundeze lucrarea Fundaţiei Regale pentru Literatura şi ductiv la cartea d-lui Virgil Gheorghiu : Din muzica şi visata Artă, cire şi ea tipăreşte deopotrivă opere destinate unei compozitorilor ? Cu atât mai mult că noi îl ştim pe d-1 mari publicităţi a'ăturea de altele menite prin însuşi carac­ Teodoreanu scriitor de romane, şi nicidecum un om care terul şi conţinutul lor unei circulaţii reduse. E vorba de să se fi manifestat în domeniul muzicii. In prefaţă se ex­ două aşezăminte cu acoperire bugetară sigură, cari işi pot plică totul : autorul negăsind editor, s'a adresat maestrului permite nu numii să lărgească programul editoriat ît> felul pentru recomandare. Uite un lucru care nu trebuia amintit cum am arătat-o, dar şi să fixeze cărţilor tipărite pre­ de d-1 Ionel Teodoreanu. In ţara asta, un nume de poet, ţuri moderate, făcându-k> accesibile şi unor cetitori cu dar şi de muzician, ca al d-lui Virgil Gheorghiu, trebue să-şi puţine resurse, cari pot avea însă mare nevoie de el* găsească o casă de tipăritură şi fără concursul marelui Pentru asemenea motive mai cu seamă trebue salutată pu­ scriitor, cu totul necunoscut însă în materie de muzică. nerea în funcţiune a editurii „Casei Şcoalelor". In ce priveşte Să admitem totuşi că e vorba de complimentul unui realizarea programului de activitate, ea rămâne să fie ju­ scriitor mai cunoscut, faţă de unul cu renume mai mic, decată delà caz la caz pentrucă aşa cerea editorul. Şi în această împrejurare, pa­ Un cuvânt se cuvine totuşi să mai adăogăm, cu pri­ ginile din fruntea cărţii trebuiau scrise mai adecvat fon­ vire la condiţiile tehnice ale tiparului, care sunt excelente. dului. Când pe frontispiciu sunt chipuri de celebri ca: Odinioară acesta a fost unul din punctele slabe ale între­ Beethowen, Chopin, Liszt sau Enescu, analizaţi în ton sobru prinderii, poate şi din cauza vremurilor. Astăzi cărţile au şi plin de admiraţie, d-1 Teodoreanu scrie anecdotic şi de­ o înfăţişare estetică, un tipar îngrijit şi o bună parte dintre stul de jenant pentru autor. Era nevoie să ştim numaidecât ele ilustraţii, fără mari pretenţii, dar de bun gust. Un merit că d-1 Virgil Gheorghiu e înfometat şi că e dispus să se su­ in plus pentru aceia cărora li se datoreşte această operă pună tuturor privaţiunilor de dragul muzicei ? culturală în adevăratul înţeles al cuvântului. Şi apoi cui îi va fi plăcut acest colind la poarta edi­ Olimpiu Boitoţ torilor : Cucurigu boeri mari, Redacţionale Daţi punguţa cu doi bani? Numărul viitor al „Luceafărului" va fi închinat mişcării Prefaţă nepotrivită la o carte serioasă. culturale a fraţilor din Ardealul de Nord şi va cuprinde Petre Pascu proză şi versuri ale scriitorilor de acolo.

Constrânşi de împrejurări, şi in rândul întâi de scumpirea hârtiei şi a tiparului, ne vedem siliţi şi noi, la fel cu celelalte periodice literare sau culturale, să urcăm preţul abonamentului şi al vânzării cu numărul. Delà 1 Ianuarie 1943 deci abonamentul anual al revistei va fi Lei 600'—, iar preţul unui singur exemplar Lei 60*— Suntem încredinţaţi că cetitorii noştri îşi dau perfect de bine seama că, date fiind condiţiile tehnice ale revistei, nici noul preţ urcat nu acopere costul efectiv al publicaţiei. Ei nu ne vor refuza deci sprijinul lor. In schimb noi ne vom strădui fă menţinem ţinuta îngrijită a revistei, cu toate sacrificiile pe cari le reclamă ea.

40

©BCU Cluj Bibliografie

In editura „Casa Şcoalelor" :

G. Vâlsan, Cetatea de munţi. G. Vâlsan, Pământul românesc şi frumuseţile lui. Dan Simonescu, Legenda lui Afrodiţian Persul Ion Const. Chiţimia, Cronica lui Ştefan cel Mare. Versiunea germană a lui Schedel. Ion Creangă, Poveşti. Desene de Ioana Jurgea. Ion Creangă, Amintiri. Cu desene de Ioana Jurgea. Leca Morariu, Delà noi. Poveşti. Cu desene de A. .liquidi. Vasi Ie Alecsandri, Poezii populare ale Românilor. Ap. D. Culca, Când Moldovenii ţineau strajă la Nistru. Romulus Cioflec, Românii din Secuime. Cu desene de Ioana Jurgea. S. Teodorescu-Kirileanu, Poveşti basarabene. Cu desene de A. Jiquidi. Ion Zamfirescu, Orizonturi filosofice. Idei, oameni, probleme de cultură.

In alte edituri: Lucian Blaga, Ştiinţă şi creaţie. Sibiu, Dacia Traiană, 1942. Grigore Petre Poruţiu, Epigrame. Cu o prefaţă de Victor Papilian. Tip. Săteanului, Sibiu.

Gândirea. Bucureşti. Anul XXI, Nr. 9, 10 (Noemvrie—Decemvrie 1942). Ramuri. Craiova. Anul XXXVIII, Nr. 9—10 (Septemvrie—Octomvrie 1942). Ţara Visurilor Noastre. Timişoara. Anul VI (Noemvrie—Decemvrie 1942). Luminătorii. Iaşi. Anul VT, Nr. 11—12 (Noemvrie—Decemvrie 1942). Revista Fundaţiilor Regale. Bucureşti. Anul IX, Nr. 12 (Dec. 1942). Revista Bucovinei. Cernăuţi. Anul I, Nr. 11, 12 (Noemvrie—Dec. 1942). Transilvania. Sibiu. Anul 73, Nr. 11, 12 (Noemvrie—Decemvrie 1942) Cetatea Moldovei. Iaşi. Anul III, Nr. 12 (Decemvrie 1942). Şcoala Românească. Bucureşti. Nr. 7 (Octomvrie 1942). Curier Ieşan. Iaşi. Anul II, Nr, 14 (1 Decemvrie 1942). Cuget Moldovenesc, Iaşi. Anul XI, Nr. 10—12 (Oct—Decemvrie 1942). Europa Tânără. Foi ale tineretului academic european. Berlin. Anul 1942. Nr. 9-10, 11. Muncitorul Român. Bucureşti. Anul V, Nr. 6, 7 (Noemvrie—Dec. 1942). Vremea. Bucureşti. Anul XIV, Nr. 677-679 (Decemvrie 1942). Cele trei Crişuri. Bucureşti. Anul XXIII, Nr. 11—12 (Nov.—Dec. 1942). Buletinul Pregătirii Premilitare. Bucureşti. Anul VIII, Nr. 7 (Oct. 1942). Dobrogea Jună-Dobrogea Literară. Constanţa. An. 38, Nr. 45 (15 De­ cemvrie 1942). Carpaţii. Sibiu. Anul X, Nr. 12 (Decemvrie 1942). Familia. Bucureşti. Anul 77, Seria IV, Nr. 9 (Septemvrie 1942). Cultura Creştină. Blaj. Anul XXII, Nr. 7—9 (Iulie—Septemvrie 1942). Horia, Cloşca şi Crişan. Craiova, Anul III, Nr. 1—3 (Oct.—Dec. 1942). Hunedoara Noastră. Deva. Anul I, Cartea VH-a (Decemvrie 1942).

©BCU Cluj LUCEAFĂRUL REVISTĂ LUNARĂ DE LITERATURĂ, ARTĂ Şl CULTURĂ GENERALA

ANUL III. Nr. 1. Ianuarie 1943.

SUMARUL Grigore Popa : Gorun românesc (versuri) Pag. 1 Ion Covrig-Nonca : Prezenţa europeană a Românismului . . „ 2 Ion I. Vintila : Fata morgana (versuri) „ 7 Dimitrie Danciu: Pe urma razei de cleştar (versuri) .... „ 8 Doina Iacob: Rustică (versuri) „ 8 Ion Agârbiceanu: Pe linie moartă (nuvelă) , 9 Octav Sargeţiu : Pe frunze şi pe ape (versuri) . „ 13 Eugenia Mureşanu: Mater Dolorosa; N'a fost numai o di­ mineaţă (poeme) „ 14 Coriolan Petranu: Octavian Smigeischi 15 Ion Potopin : Baladă (versuri) „ 20 George Sfârlea: Pentru ţara aceea., (versuri) „ 20 M. Kernbach : Fizica şi metafizica bolii , 21 Dem. Gh. Nolla : înălţimi (versuri) loan Râmbu: Amurg (versuri) 24 George Hanganu : Universul baudelairian „ 25 George Păun : Schiţă — pe o fotografie (versuri) „ 30

GÂND ŞI FAPTA Daniel Popescu: Oct. Smigeischi şi pictura noastră religioasă „ 31 CRONICI Lieu Pop: Petre Carp şi Junimea . „ 34 Mihai Nanu : Cronica literară 35 Petre Pascu: Lucian Emandi, Pescarii de năluci „ 37

ÎNSEMNĂRI ŞI RECENZII „Despre unele puteri ale ştiinţei" (Anatole Chircev). — Radu Brateş: Aspecte din vieaţa Blajului (Romeo Dăscălescu). — Poetul Dimitrie Olariu; O prefaţă a d-lui Ionel Teodoreanu (Petre Pascu). — Editura „Casa Şcoalelor" (Olimpiu Boitoş). — Redacţionale.

REPRODUCERI PLASTICE Octavian Smigeischi : închinarea magilor şi păstorilor ; Răstignirea ; Meşterii prezintă statuia Sf. Gheorghe.

EXEMPLARUL LEI 60 —

©BCU Cluj