Astra blăjeană, nr. 4 (85), decembrie 2017 1

EDITORIAL BLAJUL ŞI MAREA UNIRE DIN 1918

a 1 Decembrie 2018 se împlinesc 100 de ani de la Ma- așezate principii moderne de conduită în rezolvarea probleme- rea Unire, moment astral și unic în istoria națiunii ro- lor politice, administrative, sociale, economice și anume: res- L mâne, cu implicații majore în devenirea românească a pectarea fără rezerve a drepturilor concetățenilor români, ma- ultimului secol. Blajul și cetățenii lui au avut un rol important ghiari, sași sau de altă naționalitate, în numele omeniei, a idea- în timpul Primului Război Mondial, dar și în înfăptuirea actu- lurilor de dreptate și echitate ce se cuveneau să stea la baza lui istoric de la 1 Decembrie 1918. Considerăm ca o datorie noului stat modern – uitând chiar nedreptățile trecutului. Au de onoare față de cei care s-au sacrificat în timpul acestor eve- fost desigur și încleștări puternice între cei ce fuseseră ani în nimente, să-i cinstim și să-i comemorăm cu pioșenie, respect șir asupriți și între exponenții stăpânirii apuse. și recunoștință. Membrii C.N.R. din Blaj erau profesori mai cu seamă, Realizarea României Mari, prin unirea Basarabiei, Buco- mulți avocați și preoți, care au cunoscut necazurile țărănimii vinei și Transilvaniei cu vechiul Regat, a fost rezultatul acțiu- trasilvănene. Alături de ei, foștii elevi sau studenți au fost aleși nii românilor în conjunctura favorabilă de la sfârșitul Primului în fruntea noilor instituții create. Război Mondial, când dispăreau de pe harta Europei Imperiul C.N.R din Blaj a hotărât să trimită către toate comunele Țarist și cel Austro-Ungar. Unirea cu Regatul României a din jur și satele îndepărtate un apel înflăcărat adresat tuturor acestor teritorii a fost posibilă în contextul afirmării pe plan românilor, de-a participa la Marea Adunare Națională ce avea internațional a principiului autodeterminării și al naționalități- să se desfășoare în vechea cetate de scaun a lui Mihai Viteazu. lor, asigurând caracterul profund democratic al făuririi Româ- Era o chemare pornită din inimi și adresată în cuvinte de o niei Mari, act ce și-a primit consacrarea internațională prin tra- caldă simplitate: tatele de pace încheiate la Paris în 1919-1920. Ziua de 1 De- „Veniți la Alba-Iulia…..veniți cu miile, cu zecile de cembrie 1918 este Ziua Unirii a fraților cu frații, a românilor mii!…. În haine de sărbătoare, sub fâlfâirea flamurilor noastre din Basarabia, a românilor din Bucovina, a românilor din Ar- naționale, cete de cete, să intrați în bătrâna cetate, atât de bo- deal, Banat, Crișana și Maramureș cu patria mama, România. gată în monumente de glorie și suferințe ale trecutului nostru. Marea Unire din 1918 a început cu etapa unirii Basara- E ziua când se va hotărî asupra sorții noastre pentru o veșnicie. biei cu România la 27 martie/9 aprilie, urmată de unirea Bu- Veniți și jurați că nedespărțiți și uniți rămânem de aici înainte covinei cu România la 15/28 noiembrie și încheiată cu unirea cu frații noștri de pe tot cuprinsul pământului românesc sub Transilvaniei cu România la 18 noiembrie/1 decembrie, în ca- una și nedespărțită cârmuire.” drul unei mari adunări naționale desfășurată la Alba-Iulia. Un tablou impresionant care a uimit întreaga lume l-a Actele de unire ale celor trei provincii cu țara au fost con- constituit felul în care Alba-Iulia și împrejurimile sale s-au firmate prin decretele semnate de regele Ferdinand în 1918, transformat într-un câmp al marii sărbători naționale cum nu votate apoi de Parlamentul României în ședința solemnă din se mai văzuse până atunci. Iar în toate părțile răsunau cântece 29 decembrie 1919. naționale, mai ales „Deșteaptă-te, române”, care însuflețea fi- Un rol deosebit în pregătirea actului final al luptei pentru ecare participant la Adunare. unirea românilor l-a avut Marea Adunare Națională de la Deschisă de Gheorghe Pop de Băsești, Adunarea Națio- Alba-Iulia, la care au participat peste 100.000 de oameni și nală de la Alba-Iulia a adoptat în unanimitate declarația so- 1228 delegați aleși de Consiliile Naționale locale organizate lemnă de unire a Transilvaniei cu România. Tot atunci s-a în toată Transilvania după modelul Consiliului Național Ro- constituit Marele Sfat Național, cu rol de for legislativ, care a mân Central de la Arad, coordonatorul luptei de unire a Tran- desemnat ca organ executiv Consiliul Dirigent, prezidat de Iu- silvaniei cu România. La Blaj, Consiliul Național Român s-a liu Maniu. constituit la 4 noiembrie 1918, avându-l ca președinte pe vi- Marile personalități ale momentului nu au lipsit de la mă- carul Vasile Suciu, ca vicepreședinți pe Gavril Precup, Victor rețul eveniment, fiecare contribuind la promovarea și împlini- Macavei, ca secretari pe profesorul Alexandru Borza, Zenovie rea dezideratului de veacuri, UNIREA într-un singur stat a în- Pâclișanu, Ionel Pop și aproximativ 50 de membri. tregii națiuni. Pot fi amintiți: Iuliu Maniu, Vasile Goldiș, Oc- A funcționat fără întrerupere până la 21 ianuarie 1919 tavian Goga, Ștefan Cicio-Pop, Gheorghe Pop de Băsești, când, începând cu această dată, fiind instituită administrația episcopi, preoți, dascăli, politicieni etc. românească la Blaj a rămas doar „o corporațiune politică”. În decembrie 2018, întreaga Europă va fi cu ochii pe noi, Aceste consilii naționale, ajutate de gărzi naționale românești, va fi examenul pe care îl dăm în fața comunității europene, va reprezentau noile organisme politico-administrative ale Tran- fi modalitatea care determină felul în care vom fi tratați pe vi- silvaniei, venind în întâmpinarea dezideratelor legitime ale ro- itor de către statele membre. Așadar, să întâmpinăm cum se mânilor de aici, înlocuind sistemul de organizare al vechii stă- cuvine acest mare eveniment ca să putem spune că în urmă cu pâniri. Blăjenii, ca de altfel întreaga națiune română, de din- 100 de ani unirea tuturor românilor într-un singur stat a fost colo sau de dincoace de Carpați, urmăreau cu mare interes un act al dreptății istorice și o pretenție a civilizației umane. toate evenimentele ce se desfășurau în toamna lui 1918, încer- când să contribuie la mersul înainte al evenimentelor spre îm- Prof. Elena IONESCU plinirea idealului național. La temelia noilor instituții au fost Colegiul Național „I.M. Clain” Blaj 2 Astra blăjeană, nr. 4 (85), decembrie 2017

LA EST DE VEST – ELOGIU PROFESORULUI DE LIMBA ROMÂNĂ

n satul Costești s-a aprins biserica. A ars tot ce era Atotștiitorul, sunt sigur, vorbește corect toate lim- înlăuntru. Afară de o Evanghelie. bile, și doar în iad acestea se rostesc stâlcit și amestecat, Î Basarabia seamănă cu acea biserică. După 28 iu- încurcându-se una pe cealaltă. Între marii profesori de nie 1940 tot ce era la ea – istorie, tradiții, memorie, oa- Limbă și Demnitate (un alt sinonim pentru noțiunea de meni, credință, școală – a devenit scrum. Și doar Limba limbă) ai poporului nostru i-aș include numaidecât pe Română a scăpat intactă. Cu ajutorul cuvintelor ei au Nicolae Corlăteanu, Antol Ciobanu, Silviu Berejan, Ion putut fi reconstituite ulterior memoria, tradițiile, școala, Melniciuc, Mihail Purice, Irina Condrea, Maria Cosin- credința, oamenii, istoria Basarabiei. ceanu, Constantin Tănase, Ion Demeniuk, Vera Alexan- Limba Română este Evanghelia noastră, care s-a dreanu, Vasile Bahnaru, Ion Găină, Natalia Crețu, Sa- salvat, salvându-ne. bina Corniciuc, Eugenia Dodon, Adrian Ghicov, Nico- Ea s-a salvat cu noi, vorbitorii ei. lae Mătcaș, Alexandra Gherasim, Rodica Gavriliță, Ta- Și noi ne-am salvat cu ea, neuitându-i cuvintele. mara Dumitraș, Ion Iachim, Constantin Bogdan, Anatol Ce noroc de noi că nu ne-a părăsit, pe rând, pe câte Eremia, Valentin Guțu, Vlad Pohilă, Sergiu Cojocaru, unul! Constantin Șchiopu, Ion Braga, Vasile Pavel, Maria Am fi avut și noi atunci altor neamuri ostatice în Bogdan, Veronica Postolachi, Viorica Bolocan, Angela „închisoarea popoarelor”, cum a fost numită fostă (și vi- Lungu, Ion Gălușcă, Parascovia Colța, Tamara Cristei, itoarea, cred unii) URSS, în care la 1920 fuseseră ates- Gheorghe Colțun, Sofia Bolduratu, Maria Hadârcă, Vi- tate 200 de limbi și popoare mai mari sau mai mici, iar orica Aramă, Ana Bejan, Ion Roșca, Ecaterina Atana- în 1989 – din acestea mai rămânând doar 88 de limbi și sov, Maria Prodan, Zinaida Condrea, Larisa Sofronie, popoare. 112 dispăruseră. Valeriu Ostaș, Alexei Axan, Andrei Cașencu, Ludmila Limba română era una dintre cele 88. Unilov, Valentina Caraja, Iulia Ionaș, Ion Pârnău, Iov Un merit deosebit l-au avut în supraviețuirea ei, iar Rusnac, Albina Blanari, Alexandra Tănase, Silvia de aici – și a noastră ca neam – propovăduitorii acestei Strătilă, Natalia Cubreacov, Ion Condrea, Ludmila Ca- Evanghelii, profesorii de limba și literatura română. sian, Maria Iacob, Maria Sârbu, Oxana Vapnișen, Ala Orice materie care se predă în școală este primordi- Certan, Angela Negrub, Svetlana Nasta, Maria Friptu, ală. Cristina Saghin, Nadejda Ciorbă, Ludmila Motricală, Dar consider că, la ora actuală, cel mai important Nadejda Iacob, Ludmila Prisăcaru, Eugenia Delinschi și obiect trebuie să devină Limba Română. încă atâția alți apărători ai Cetății, numită Limba Ro- Ca să recuperăm timpul care ni s-a furat după 1944, mână, cărora le datorăm o mai dreaptă rostire și cinstire când ni s-a interzis să ne vorbim limba sau ni s-a permis a Graiului nostru din vecii. să o îngânăm doar cu jumătate de gură. Unul dintre oștenii acestei armate, căruia îi datorăm Ea, limba, trebuie să fie predată în școli nu doar de supraviețuirea noastră ca neam în această așchie ruptă către profesorii de limbă și literatură, dar și de cei de is- de la trupul Țării, este și Vasile Botnarciuc, profesor la torie, matematică, biologie, chimie, astronomie, desen Catedra de limba română și Terminologie Medicală a ș.a. Universității de Medicină și Farmacie „Nicolae Tes- De ce? Pentru că profesorul din școlile noastre este temițeanu”, care în curând urmează să împlinească tâ- un model pentru elevii săi: așa cum vorbește el, așa vom năra vârstă de 70 ani. vorbi și discipolii săi, de felul cum se comportă el va La mulți ani, domnule Profesor! depinde comportamentul acestora de-a lungul întregii La mulți ani, Limba Română! lor vieți. Or, se știe: nu-i înveți pe alții ce știi, nu-i înveți Sunt convins că vei trăi încă multe secole, având pe alții ce poți, îi înveți pe alți ce ești. propovăduitori demni de sacrificiile tale, gata să se sa- Marilor lingviști, cu renume mondial, dar și profe- crifice la rândul lor, pentru ca tu să trăiești și să nu dis- sorilor anonimi din satele cele mai îndepărtate, le dato- pari niciodată în hăurile istoriei, Evangheliei a noastră a răm faptul că Basarabia, în vremurile tulburi pe care tuturor – Grai Românesc. le-am trăit, nu s-a dezis de limba română, că și-a păs- trat-o ca pe averea ei cea mai de preț, că actualele gene- Nicolae DABIJA rații o vorbesc frumos și corect, așa cum o vorbește și Dumnezeu. Astra blăjeană, nr. 4 (85), decembrie 2017 3

ISTORIE ŞI CULTURĂ

SOLIDARITATE ŞI UNITATE LA BLAJ ÎN ANII PREMERGĂTORI MARII UNIRI

parent, tot ce e important în anii lungi ai Primu- avocatul Vasile Chiroiu: „în vara anului 1917 la Iași, ma- lui Război Mondial s-a petrecut pe front. Istoricii joritatea ofițerilor ardeleni ca voluntari în România erau A și publicul sunt interesați, în egală măsură, de foști elevi ai școlilor din Blaj”. desfășurarea luptelor, de armele noi folosite, de gazul de Deci, la prima vedere, partea interesantă a acelei pe- luptă, de submarine, de spioana Mata Hari, de Crăciunul rioade se petrecea pe front. incredibil al anului 1914, sărbătorit împreună de membri Dar o privire mai atentă demonstrează contrariul. ai ambelor tabere, de Verdun, Mărășești ș.a.m.d. Acest Perioada respectivă a însemnat și pentru cei rămași acasă interes a condus, în urmă cu câțiva ani, la reconstituirea o „luptă”, o altfel de luptă. Dusă cu tenacitate tipic arde- unei bătălii celebre: cea de la asediul cetății din Galiția lenească, pentru ca blăjenii să nu piardă valorile lor tra- cu un nume imposibil pentru noi – Przemysl. La acel ase- diționale: educația și cultura. Istoricul sau simplul iubi- diu, cel mai îndelungat din Primul Război Mondial, au tor de istorie care se apleacă asupra acestei lumi nu are participat și blăjeni de-ai noștri, „cu bravură”, după cum cum să nu fie uimit de neclintita încredere în viitorul nea- scriau ziarele vremii (spre exemplu, tânărul Iustin Nes- mului, dublată de o incredibilă solidaritate, manifestată tor, avocat la Blaj, a fost înaintat la gradul de locotenent pe toate palierele societății, de la „vlădică la opincă”, al artileriei din cetate, iar locotenentul Iustin Hossu a fost într-o vreme care ar fi îndemnat mai degrabă la o grijă decorat cu Crucea Militară). Nu ne miră vitejia lor. Fu- susținută față de propria persoană. seseră împinși de stăpânirea străină într-un război care Înainte de unirea cu frații de peste munți, blăjenii nu era al lor, dar își apărau viața. Care erau adevăratele trebuiau să demonstreze că sunt solidari cu ai lor, cu cei lor trăiri ne-a arătat Augustin Caliani în Crâmpeie din de acasă, din Ardeal. Solidaritatea lor s-a constituit din suferințele Blajului în răsboiul mondial, respectiv mo- mii de gesturi, unele mărunte la prima vedere, dar care mentul care a declanșat arestarea Mariei Puia și a tova- adunate împreună, conturează tabloul general. rășilor săi – găsirea poeziei Vrem Ardealul în ranița unui Tonul acestei solidarități l-a dat, nu e de mirare, mi- elev blăjean aflat pe frontul din Galiția. tropolitul Victor Mihali. Constrâns de autoritățile aus- Alți elevi ai Blajului reușiseră să treacă munții și să tro-ungare să părăsească Blajul și să se refugieze la Ora- lupte alături de armata română. Alexandru Lupeanu Me- dea, înaltul ierarh, nobil și prin naștere și prin comporta- lin amintea într-o conferință ținută în anii ‘30 la Radio ment, a refuzat cu mult curaj să plece fără să fie însoțit București numele a trei elevi curajoși- Vodă, Fodor și de toți clericii și profesorii blăjeni (tocmai aflase că în- Pasăre care, după ce arboraseră tricolorul românesc pe cepuseră să fie ridicați de acasă unii dascăli). catedrală, au fost nevoiți să părăsească orașul, dar au gă- Mitropolitul îi obișnuise de multă vreme pe locuito- sit repede drumul spre „noua Meccă a românismului”. rii orașului cu actele sale de caritate. „Vlădica săracilor”, Cei trei s-au numărat printre cei care „și-au semănat oa- cum i se spunea pe atunci, împărțea anual, în scopuri de sele pe la Oituz, Mărăști și Mărășești”. Un alt exemplu e binefacere 20-24 000 coroane, pe lângă alimente, haine, al canonicului Iacob Popa. Fostul elev al școlilor Blaju- lemne de foc destinate săracilor, cărți și îmbrăcăminte lui, la intrarea trupelor române în Ardeal, le-a întâmpinat pentru elevii fără sprijin material din partea familiilor. cu entuziasm, iar la plecarea lor, i-a însoțit ca preot de Îngrijorat de soarta săracilor, vlădica le-a împărțit aces- trupă, „colindând Rusia ca să ajute cu vorba și însufleți- tora în ajunul plecării la Oradea 70 000 coroane (o sumă rea sa la organizarea batalioanelor de voluntari ardeleni foarte mare dacă ne gândim că în 1914 salariul mediu cari să lupte sub steagurile Regelui Ferdinand pentru iz- săptămânal era de 33 de coroane). bânda visului ce era să se plinească: să fie frații împre- În anii Primului Război Mondial prinsese viață un ună”. La moartea sa, scriitorul și omul politic Marius vis vechi al Bisericii Unite: orfelinatul. Oameni din în- Theodorian-Carada a trimis Capitolului blăjean o tele- treaga Transilvanie trimiseseră diverse sume de bani, iar gramă din care citez doar un fragment: „Era un popă de blăjenii, spre cinstea lor, contribuiseră și ei substanțial – omenie, plin de credință și patriotism, cu care vă puteți mitropolitul cu 20 000 coroane, elevii gimnaziali cu lăuda”. 2500, seminariștii cu 1200, iar restul locuitorilor cu peste Și despre asistentul medical Aurel Liulea, absolvent 30000 coroane. Cel mai emoționant gest a venit din par- al liceului blăjean în 1915, știm că a trecut munții și s-a tea unei văduve oarbe din Ciufud, extrem de săracă. înrolat în armata română. De altfel, în 1930 un articol Unul dintre redactorii Unirii nota- „Când această fe- semnat de dr. Ioan Bălan reproducea cele auzite de la meie, care își duce viața trăind din cerșite, lipsită de lu- 4 Astra blăjeană, nr. 4 (85), decembrie 2017 mina ochilor, dar stăpânită de o mare lumină a credin- cheiau Anuarul institutelor de învățământ greco-cato- ței, a înțeles despre ce se vorbește, urmând pilda văduvei lice: „Corpul profesoral pătruns de sentimentul datoriei din Sfânta Scriptura, a pus și ea doi bani în vistierie - o sale s-a nizuit și în acest an școlar să întărească în elevi întreagă coroană. moralitatea, simțul de dragoste și datorința față de patrie, În timpul războiului, mitropolia abandonase ideea precum și iubirea și recunoștința față de brava noastră inițială de a adăposti copiii rămași orfani după preoții armată”. Nu s-a specificat care patrie și care armată!). greco-catolici și a deschis porțile așezământului și pentru Despre ce se întâmpla în spatele ușilor închise, des- copiii ortodocși, indiferent de categoria socială din care pre ce sentimente inoculau preoții și profesorii blăjeni proveneau. Astfel, în toamna anului 1918, 70 de orfani elevilor lor, a vorbit Nicolae Pop într-un articol apărut se bucurau de căldura noului lor cămin. după război în Cultura creștină. Își amintea, printre alții, O altă mare realizare a acelor ani a fost deschiderea de preotul Toma Albani care la 80 de ani nu mai vedea, Bibliotecii Centrale Arhidiecezane. Finalizată în 1916, nu mai auzea, nu mai umbla, dar care nu voia să moară în plin război, cu eforturi știute doar de cei implicați, clă- până nu îl va vedea pe „regele României intrând în Blaj, direa va adăposti una dintre cele mai importante comori călare, în fruntea armatelor românești”. Profesorul Teo- culturale ale Transilvaniei (după aprecierea lui Manciu- dor Petrișor este și el amintit: „Cât spirit național, câtă lea avea peste 75 000 volume, cu numeroase rarități bi- dragoste de neam și patrie a infiltrat în sufletele noastre bliografice). Chiar profesorul Clark, directorul British tinere, nu se poate scrie. Cel ce l-a ascultat vreodată, în Museum, a fost impresionat de ce a găsit aici! ce colori vii ne desemna el viitorul de aur al României Cu toată depărtarea și vremurile puțin prielnice pre- Mari, trebuie să-i facă o bună parte sufletului său mare ocupărilor cărturărești, mitropolitul aflat încă în exilul de apostol pentru rezultatul războiului de ieri”. impus de la Oradea găsește timp și bani pentru munca de Că pe băncile școlilor din Blaj se învățau nu doar catalogare și organizare a cărților și alocă 4400 de co- lecții de latină, fizică ori geografie, ci și (sau mai ales) roane bibliotecii, în speranța că publicul larg va avea cât lecții de patriotism, ne-a demonstrat tânărul Emil Mol- mai curând acces în această instituție. dovan, elev în clasa a VIII-a. În noiembrie 1918, când Dar preocupările blăjenilor nu se limitau la orfelinat Austro-Ungaria nu mai exista, grupuri dezorganizate de și bibliotecă. Cu excepția balului de caritate instituit de soldați ai imperiului se retrăgeau spre Budapesta, unii cu Ion Micu Moldovan în 1867 și devenit tradiție la Blaj, trenul. Redactorii Culturii creștine povesteau după răz- dar care nu își mai găsea locul în anii de război, toate boi că, într-o noapte, blăjenii s-au trezit cu casele ciuruite celelalte manifestări culturale și sociale, chiar dacă mai de mitraliere, dintr-un tren cu soldați secui. Cu doar câ- rare, nu au dispărut: piese de teatru prezentate de trupa teva săptămâni înainte, studenții de le teologie și alți ti- de amatori a orașului (printre ai cărei membri se numă- neri din oraș, sub comanda căpitanului V. Munteanu, rase și eroina Maria Puia), concerte (ale căror încasări dezarmaseră compania de jandarmi și formaseră gărzi erau destinate în special acțiunilor caritabile) apariții edi- care să asigure paza Blajului. În gară erau în acea noapte toriale (Al. Ciura, Al. Lupeanu-Melin, Toma Cocișiu – de gardă patru frați din familia Moldovan. Trenul a oprit, Copiii în răsboi, Margareta Hodoșiu – Poezia populară pentru scurt timp, chiar lângă locul unde se afla cel mai românească din zona Blajului, Al. Nicolescu –Teologia mic dintre frați, Emil. Văzându-l cu tricolorul românesc morală, Al. Melin – Sămânța viitorului. Îndemnuri pen- pe braț, secuii se reped cu furie, îl ridică în tren și îl mal- tru părinți, dr. Vasile Hâncu – Elemente de igienă, Ni- tratează sălbatic. Ceilalți trei frați reușesc să îl salveze colae Pop – Economia rurală și grădinăritul, Al. Melin din mâinile lor. Din păcate, nu reușesc să îl salveze și din – Din răsboi. Versuri și cântece etc) serate muzicale, ghearele morții, pentru că Emil, conferințe (ex. Zenovie Pâclișanu – Idei conducătoare în în urma rănilor primite, a murit dezvoltarea istorică a poporului român). Era refuzul la scurt timp. unui oraș de a capitula în fața vicisitudinilor de tot felul: Pe granitul mormântului localuri ocupate, clerici plecați în bejanie, elevi și dascăli său, aflat în mijlocul cimitirului recrutați și trimiși pe front, salarii mici, obligațiuni de mare, încă se mai pot desluși cu- război, rechiziții, lipsă de alimente, profesori urmăriți de vintele: Emil Moldovan, erou al agenți, interogați în dese rânduri… neamului. În public, blăjenii nu puteau vorbi deschis despre ceea ce gândeau. Foloseau însă orice „portiță” pentru a strecura vorbe cu două înțelesuri (istoricul Avram Todor povestea că atunci când tinerii se întâlneau cu profesorii Prof. Delia ŢĂLNAR, în piața Blajului, în diminețile în care se auzeau tunurile Școala Gimnazială „Axente Sever” Aiud armatei române în luptele din jurul Sibiului, se salutau zâmbind cu Vine popa cu crucea!; sau cuvintele care în-

Astra blăjeană, nr. 4 (85), decembrie 2017 5

BLAJUL ŞI MAREA UNIRE DE ZIUA NAŢIONALĂ A ROMÂNIEI: LA ALBA IULIA 1918 CUM O POT SĂRBĂTORI? CENTENAR COMEMORATIV Intenționez – cu ocazia aniversării Zilei Naționale a României – să „MARIA PUIA” (1885-1915) vă prezint câteva considerații referitoare la întrebarea: Pot eu influența în bine locul în care trăiesc și țara mea? Într-o atmosferă de sărbătoare, astriști, dascăli, Aș începe cu o mărturisire. În 1990 m-am înscris la Teologie la elevi și studenți ai Blajului, s-au adunat în sala de lec- Blaj. Blajul arăta rău. După ploaie gropile de pe trotuare erau pline de tură a Facultății de Teologie din Blaj, miercuri 22 no- gropi, încât cu greu înaintai. În 1993 am plecat la studii la Roma. La un iembrie 2017, pentru a participa la Simpozionul „Bla- moment dat, niște cunoscuți, auzind că și eu sunt la Roma, m-au invitat jul și Marea Unire de la Alba Iulia 1918” și Centenarul să ne întâlnim. Întrucât ei locuiau în niște bărăci, undeva la marginea comemorativ „Maria Puia” (1885-1915). Romei, probabil că se jenau să mă invite acolo, așa că ne-am întâlnit După intonarea Imnului României și Imnul As- într-un parc. La întâlnire, românii trebuie să bea ceva. Așa că au cumpă- trei, doamna prof. Silvia Pop, președintă a Asociațiunii rat câteva sticle de bere, din cea ieftină. Am băut-o pe bancă, întrucât ASTRA – Despărțământului „Timotei Cipariu” din într-un local ar fi costat mai scump. Mi-au povestit că lucrează din greu, Blaj, a prezentat tematica și invitații. Cuvântul de bun că le este dor de soțiile și copiii de acasă (unii au divorțat stând atât de venit a fost rostit de Lect. univ. dr. pr. Anton Rus de la mult departe de casă și au stat cu femei din Italia; altora li s-au căsătorit Facultatea de Teologie Greco-Catolică Blaj. soțiile de acasă cu alți bărbați). Apoi ne-am despărțit, lăsând sticlele de Cu multă însuflețire, doamna prof. Delia Țălnar bere goale aruncate lângă băncile din parc. Aceiași oameni, cărora eu le de la Școala Gimnazială „Axente Sever” Aiud, a pre- cunoșteam condițiile de viață, se întorceau vara acasă cu câte o mașină zentat referatul „Solidaritate și unitate la Blaj în anii străină. Și eu am avut colegi la Teologie la Roma care au decis să nu se mai întoarcă în țară, să slujim Biserica noastră, ci să rămână acolo. Eu premergători Marii Uniri”. Lectorul Univ. dr. Ciprian am luat decizia de a mă întoarce și de a munci în țara mea. Gândindu-mă Ghișe de la Universitatea „Babeș Bolyai” din Cluj-Na- retrospectiv, mă gândesc că atât cei care au plecat la lucru în străinătate, poca a vorbit, bine documentat, despre „Unirea de la cât și cei care nu au plecat, au putut contribui la binele României. 1918 – un moment de emoție și speranță”, precum și În al doilea rând, vreau să vă împărtășesc câteva gânduri legate de despre drama și sacrificiul soldaților de pe front, din spiritul civic. De obicei, omul lucrează la dezvoltarea sa proprie: să în- cele doua armate respectiv: a Puterilor Centrale și An- vețe mai mult, să fie mai sănătos, să fie mai bogat etc. Să-i fie bine lui și tantei, unde fără voia lor au luptat români contra ro- familiei. Și până la un punct e în regulă să gândești așa. Există responsa- mâni. Jertfa acestora n-a fost zadarnică, Marile Puteri bili care să se gândească la binele comun: primar care să aibă grijă de la sfârșitul Primului Război Mondial au acceptat Ma- oraș, director de școală care să aibă grijă de școală, poliție comunitară rea Unire de la 1918. care să aibă grijă de ordinea din oraș etc. De ce să mă ocup eu de ceea Elena Mihu, cercetător la Muzeul Târgu Mureș a ce nu ține de mine? Vă mărturisesc că și eu aveam oroare față de tot ceea evocat-o pe eroina Blajului, Maria Puia, care a murit ce înseamnă spirit civic, mai ales când eram elev pe vremea regimului pentru idealul unității naționale, în închisoarea Tribu- comunist. Nu mă interesa ceea ce se întâmpla dincolo de ușa familiei nalului din Alba Iulia (actualul Palat Administrativ). mele, în societate, în oraș. Oamenii care stăteau la bloc nu erau interesați Ea a fost dactilografă în biroul avocaților frații Nestor de cum arată scara blocului (urâtă, mâzgălită, pătată, zgârâiată); când in- și a copiat și multiplicat poezia „Vrem Ardealul” a lui trai după ușa apartamentului să fie frumos! Spațiul comunitar, public, Radu Cosmin – un adevărat manifest pentru luptătorii obștesc nu contează. Când m-am înscris la Teologie, la cursuri am aflat unioniști, stârnind entuziasmul ardelenilor care cre- că spiritul civic nu constă numai „în a respecta legile și a face tot ceea ce deau că venise ceasul dezrobirii. În urma unui denunț stă în puterea ta ca persoană pentru a contribui la buna funcționare a so- autoritățile o arestează și o închid la Alba Iulia. După cietății”, ci că spiritul civic este iubirea de aproapele! Pentru un creștin, 7 luni de anchetă și tortură ea va muri cu câteva luni iubirea față de aproapele nu este un opțional. Spiritul civic nu este ceva înainte de data procesului, fixat pentru 5 martie 1916. abstract, ceva anonim; este ceva concret. Așadar, luptați pentru intere- sele voastre (carieră, familie, sănătate), dar implicați-vă și în viața comu- Puia Maria rămâne în istorie o martiră pentru unitatea nității. Putem influența în bine țara și locul în care trăim. neamului românesc. Mă schimb pe mine. Chiar urmărind interesele mele personale (nu Cercurile ASTRA din Blaj și împrejurimi au tran- egoiste), dezvoltându-mă pe mine (intelectual, material, spiritual), voi smis mesaje, gânduri și informații legate de evenimen- schimba implicit locul în care trăiesc. tele premergătoare Marii Uniri: prof. Mihai Buia de la Îi schimb pe cei de lângă mine. Atât cât reușesc, și pe cine reușesc. Sâncel, prof. Călina Comșa de la Valea Lungă, scrii- Membri ai familiei, prieteni, colegi. Rezultatele pot fi mici dar se vor torul Brad Ioan, prof. dr. Claudia Oancea-Raica și vedea în timp. Și Blajul s-a schimbat. În 1990 mi se părea imposibil ca prof. Carmen Simu. Invitat de seamă a fost doamna Blajul să se schimbe. Dar, prin implicarea edililor, profesorilor, elevilor, viceprimar al Municipiului Blaj, Livia Mureșan. concetățenilor, azi Blajul este o bijuterie. Evenimentul s-a încheiat cu o agapă astristă la Astăzi, de Ziua Națională a României, putem să ne manifestăm pa- care participanții au depănat amintiri legate de martirii triotismul în mod concret: să ne reamintim că trebuie să ne iubim țara, Marii Uniri de la 1 Decembrie 1918. orașul, strada, parcul, locurile, instituțiile și oamenii de lângă noi (Cu- 24 noiembrie 2017 vânt rostit la sărbătorirea Zilei Naționale a României, Primăria Blaj, A consemnat prof. Călina COMŞA Astra, 2017). și col (r) Ioan BRAD Anton RUS, Facultatea de Teologie, Blaj 6 Astra blăjeană, nr. 4 (85), decembrie 2017

PE TRICOLOR E SCRIS UNIRE

nire-n cuget și simțire este idealul de veacuri al precum și invitați, reprezentanți de seamă ai Academiei poporului român, pentru care și-au dat jertfa de Române, ai celor două biserici, respectiv Ortodoxă și U sânge înaintașii noștri, de la Nistru pân’ la Tisa, Greco-Catolică, ai Ministerului Culturii și ai Adminis- din Carpați la Marea Neagră, pe câmpurile de bătălie trației Județene și Locale. dar și prin implicarea unor reprezentanți ai intelectuali- La Adunarea Generală a Asociațiunii „ASTRA” tății românești după MAREA UNIRE DE LA 1918 din din acest an, care s-a desfășurat în perioada 13-15 oc- cele trei provincii românești, în susținerea și promova- tombrie în localitatea CAREI jud, Satu Mare, delegațiile rea acestui ideal. astriste ale Despărțămintelor „Timotei Cipariu” din Blaj Acestui țel nobil i s-a dedicat și ASOCIAȚIUNEA și „Eugen Hulea” din Alba Iulia, au hotărât să se depla- TRANSILVANĂ PENTRU LITERATURA seze și să participe la lucrările Adunării sub faldurile ROMÂNĂ ȘI CULTURA POPORULUI ROMÂN steagului național, pe care s-a inscripționat sigla Des- „ASTRA”, creație a intelectualității românești din Tran- părțământului și renumele Asociațiunii. silvania, înființată în anul În acest scop, prin 1861 la Sibiu, ulterior grija doamnei prof. Silvia având Despărțăminte și în Pop, la data de 11 octom- alte localități din Ardeal și brie a.c. membrii Despăr- nu numai, un rol însemnat țământului ASTRA „Ti- al acestora fiind înființa- motei Cipariu” din Blaj, rea Academiei Române și delegați la Adunarea Ge- înfăptuirea Marii Uniri de nerală ASTRA de la Ca- la 1 Decembrie 1918. rei, au participat la o Asociațiunea slujbă religioasă de sfin- „ASTRA” și-a continuat țire a steagului național. activitatea până în anul Ceremonia de sfințire 1948, când sub dictatura a steagului ce avea să în- stalinistă a vremii, așa zi- soțească la Carei delegații sele idei și activități culturale cu Despărțământului ASTRA „Timo- tentă naționalist românească nu tei Cipariu” a fost oficiată de către mai dădeau bine celor sub influența Părintele Vicar IOAN FĂRCAȘ, cărora istoria ne-a hărăzit soarta, fi- în Catedrala Mitropolitană ind scoasă în afara legii și desfiin- Greco- Catolică „Sfânta Treime” țată. din Blaj, în prezența: prof. Silvia Prefacerile derulate în Româ- Pop, ing. Ioan Mihălțan, prof. Ioan nia după Revoluția din Decembrie Pop și col.(r) scriitor Ioan Brad. 1989, au creat condițiile imperi- Atât prezența celor două steaguri oase de reînființare a Asociațiunii tricolor naționale la locul de desfă- „ASTRA”, pentru susținerea cultu- șurare a lucrărilor Adunării Gene- rii și idealurilor spiritualității româ- rale ASTRA, cât și faptul că cei nești, în contrapondere cu promo- mai mulți participanți au venit în- varea așa zisei „globalizări” susți- veșmântați în costume naționale, la nută tot mai pregnant chiar de ex- brâu cu tricolorul – roșu, galben și ponenții alianței, din care facem albastru, au dat o notă în plus săr- parte în prezent. bătorească și de mândrie națională După reînființarea Asociațiu- pentru toți locuitorii Careiului, care nii ASTRA și a Despărțămintelor simt și trăiesc românește. teritoriale ale acesteia, județul nos- tru a avut cinstea și privilegiul de a Alba Iulia 18.10.2017 fi de mai multe ori gazda Adunărilor Generale, respectiv 1998 la Blaj, în 2015 la Abrud și în 2016 la Alba Iulia, astrist Ioan BRAD Vicepreședinte al Uniunii Artiștilor Plastici la care au participat delegații „astriste” atât din țară cât

și din Republica Moldova, Ucraina, Ungaria și Serbia, Astra blăjeană, nr. 4 (85), decembrie 2017 7

CATEDRALA SFÂNTA TREIME DIN BLAJ

intr-un profund patriotism local și atașament pentru rit”, „Botezul lui Isus în Iordan”, „Punerea lui Isus în mor- credința greco-catolică, articolul prezintă, prin mânt”. Pe scara amvonului se află picturi pe lemn realizate D prisma unui laic, aspecte cunoscute sau mai puțin tot de Raicu reprezentând pe Vasile cel Mare, arhiepiscopul cunoscute din istoria Catedralei „Sfânta Treime” din Blaj. In Cezareei, Sfântul Grigore Dialogul (Sf. Papă Grigore I) și urmă cu 280 de ani, în 1737, episcopul Ioan Inocențiu Ioan Gură de Aur, arhiepiscopul Constantinopolului. Pe ex- Micu-Clain își mută reședința episcopală de la Făgăraș, din teriorul amvonului sunt pictați cei patru evangheliști: Matei, Tara Oltului, la Blaj, în Tara Târnavelor. Acest an, putem Marcu, Luca și Ioan. spune că este cu adevărat actul de naștere al Blajului deși ca În interior pereții Catedralei nu sunt pictați deși Mitro- așezare este atestată încă din anul 1252 . politul Victor Mihaly de Apșa, în primii ani ai secolului XX, Ajuns la Blaj, Vlădicul Inochentie văzu că pe lângă l-a contactat pe cel mai important artist român transilvănean curtea vlădiciei mai era nevoie de o mănăstire de călugări al timpului, Octavian Smigelschi. Acesta realizează un pro- pentru a-l ajuta întru toate și pentru a avea cine să sădească iect pe cartoane și pânză pentru decorarea interiorului biseri- lumină și învățătură în popor. De aceea este, pe drept cuvânt, cii, proiect menit să sporească și să îmbunătățească accentele considerat întemeietorul Blajului. zidăriei prin reprezentări sfinte. Lucrarea a fost proiectată dar Fiind scaunul unei dieceze, al unei episcopii, era nece- n-a fost pusă în operă. În cursul anului 2015, Catedrala blă- sară construirea unei catedrale. Episcopul Ioan Inocențiu jană a găzduit și a expus lucrarea talentatului artist. Micu Clain, în 30 martie 1738, încheie un contract cu Iohann În această Catedrală și-a rostit Simion Bărnuțiu, în 2 mai Martinelli, arhitect al Curții imperiale din Viena, pentru pro- 1848,celebrul discurs devenit programul politic al românilor iectarea și realizarea catedralei, a școlilor și Mănăstirii Sfintei din Transilvania, considerat „cea mai mare operă oratorică Treimi din Blaj. Lucrările propriu-zise au fost terminate, în din istoria românilor”, discurs despre nevoia de libertate și anul 1748, în stil baroc, rămânând a se executa doar lucrări unitate a românilor. Ctitorul catedralei, episcopul Ioan Ino- de finisaje. Catedrala a fost sfințită în anul 1756 de către epis- cențiu Micu-Clain, n-a reușit să vadă catedrala terminată. copul Petru Pavel Aron, succesorul episcopului Ioan Inocen- Acesta s-a stins în exilul de la Roma, deși sufletul său a rămas țiu Micu Clain. Slujirea în biserică a început doar în 1765, acasă. Spunea mereu că vrea să-și doarmă somnul de veci la după finalizarea iconostasului, pictat de sârbul Stefan Te- Blaj, în lăcașul de cult pe care l-a întemeiat. Dorința i-a fost netzky din Arad. Acesta a realizat și cupola, sculptată în stil îndeplinită 200 de ani mai târziu, adică în anul 1997 când ră- bizantin, dar și cu elemente locale. În anul 1838 construcția mășițele pământești i-au fost aduse ș i depuse în interiorul ca- Catedralei „Sfânta Treime” se extinde prin adăugirea celor tedralei. Acest gest a fost un act de respect și pioasă recunoș- două turnuri care, prin monumentalitatea lor, creează un an- tință. În catedrală se află înmormântat și Cardinalul Alexan- samblu arhitectonic armonios și maiestuos, dominând împre- dru Todea. În toamna anului 1848 comuniștii au dictat inter- ună cu Academia Teologică patrulaterul „Pieței 1848” și în- zicerea Bisericii Greco-Catolice, iar Catedrala „Sfânta Tre- treaga urbe de la confluența Târnavelor. Cupola catedralei a ime” a fost dată în folosință Bisericii Ortodoxe până în 1991. fost pictată între anii 1748-1749 de către Iacov Zugravul, fiul De atunci, Catedrala a fost restaurată și a redevenit la strălu- preotului unit Radu din Rășinari. cirea ei de altădată. Iconostasul, sculptat de tâmplarul Aldea din Târgu-Mu- Această Catedrală, încercată de istorie, a devenit un sim- reș, între anii 1749 și 1765 este din lemn de tei, el fiind elogiat bol național al românilor ardeleni jucând un rol de seamă în de istoricul Nicolae Iorga, care spunea: „este cel mai impu- istoria Transilvaniei. De aici „a răsărit soarele românilor”, nător prin întindere și bogăție din toată românimea”. În altar după cum spunea Ion Heliade Rădulescu. sunt trei picturi realizate de Raicu: „Coborârea Sfântului Spi- Catedrala a fost martor al întâlnirii luptătorilor pașoptiști, ei i s-au încheiat Avram Iancu și moții care străjuiau Câmpia Libertății. Aici au apărut corifeii Scolii Arde- lene, aici în catedrală s-a născut și s-a propagat spiritul de latinitate al poporului român. Aici s-au promovat ideile privind unirea Transilvaniei cu Țările Române. În această Catedrală și-a spus rugăciunile și s-a închi- nat creatorul și fondatorul Partidului Național Țărănesc Român din Transilvania, Iuliu Maniu, fost avocat al Mitropoliei Blăjene. Aici, în Catedrala „Sfânta Tre- ime”, s-au rugat și au participat la serbările Astrei inte- lectualii de vază din Transilvania și toată Țările Ro- mâne. Să -i dăm respectul și importanța cuvenită aces- tui monument religios, reper de istorie și credință, sim- bol național al românilor ardeleni. Prof. Viloria COMŞA

8 Astra blăjeană, nr. 4 (85), decembrie 2017

MITROPOLITUL VASILE SUCIU (AMINTIRI)

e marele bărbat al bisericii noastre și cti- Avea camera la etaj, de către piață, cu in- tor de așezăminte culturale, mitropolitul trarea de pe coridorul în care aveam și noi P Vasile Suciu, l-am cunoscut în toamna „muzeele”, adică sălile de studiu; și așa era în anului 1898. Atunci venise de la Roma ca ab- contact direct cu noi. Pentru noi era surprinză- solvent al Institutului De Propaganda Fide, iar tor faptul, că deși nu era omul care să umble eu eram elev în clasa VIII de liceu. Tânărul mereu în călcâiele noastre, totuși știa tot ce se profesor era de statură mijlocie, zdravăn și spă- întâmplă între noi – șoptirile și insinuările de-a tos; avea o frunte înaltă, care trăda o gândire de dreptul le detesta. Transgresiunile ce le puteam mărețe înfăptuiri; fața încadrată într-o barbă face, erau adeseori de o importanță minoră, ca stufoasă bine îngrijită, iar privirea-i ageră de d.e. nerespectarea întocmai a orarului, mai sub sprâncenele stufoase trăda o voință neșo- zgomotoși pe coridor în timpul „silențiului” văielnică de a-și înfăptui ceea ce își propune. pentru studii, mici infracțiuni la legile Semina- Cu pași măsurați, negrăbit, își avea drumul de rului de-a aduce pe ascuns unele lucruri oprite la locuința din clădirea liceului până la Semi- și mai ales – pentru unii – era ispititoare veci- narul Teologic ori Mitropolie, iar locul de plimbare pe dinain- nătatea internatului de fete, furișându-se să privească prin pă- tea Institutelor din piața orașului și numai arareori făcea, în lant. O altă transgresiune era faptul că în timpul când făceam societate vreun prieten, plimbări în alte părți ale orașului sau plimbările prin oraș – în trei dup’amiazi la câte o oră la săptă- apoi, când cerceta din când în când, familia faurului Ghedeon mână – toți încolonați sub conducerea și supravegherea „duc- Boteiu din Ulița-lungă, unde a stat în cvartir ca elev de liceu și torilor”, unii se mai abăteau la câte-o familie de „greci”, unde de care nu și-a uitat niciodată în viața sa. avea cunoștințe din timpul când a fost „ștudent” în liceu și a Cu începutul anului școlar 1898/9 a fost numit profesor fost în „cvartir” la respectiva familie. În astfel de cazuri, când de dogmatică la Facultatea Teologică și profesor de religie la eram chemați „ad audiendum verbum”, prefectul nostru nu cursul superior de liceu. În clasa a VIII-a ni se propunea istoria dădea pe grozavul; multe cazuri se aplanau prin promisiuni bisericii catolice și apoi repețirea întregului material ce l-am verbale din partea noastră, iar când ni se dicta vreo pedeapsă învățat în clasele superioare de liceu. Conștienți de situația mai mare – mustrare ș.a. –, acelea erau echitabile și le pri- de-a fi în cea mai înaltă clasă de liceu, cari azi-mâine ieșind în meam fără nici un murmur; recunoșteam îndreptățirea lor. De- viață vom avea rolul nostru în societate, ne socoteam îndrep- cât prezenta lui în mijlocul nostru în calitate de prefect de stu- tățiți, în baza cunoștințelor câștigate prin studii și lectură par- dii, mai importantă a fost cea a profesorului de dogmatică. ticulară, de a pune în discuții contradictorii și unele concepții Până în anul 1899/900 era întrebuințat ca manual Dog- și principii personale care nu ar fi conforme cu cele învățate matica specială și Dogmatica fundamentală a profesorului Si- din manualele de religie. Cazuri de acestea erau puse în discu- mion Micu, una apărută în anul 1876, iar alta în anul 1881. ție cu ocazia repetiției generale ale celor învățate în clasele noul profesor de dogmatică își va fi dat seama, în anul 1898/9, precedente. când a întrebuințat aceste manuale, că ele nu mai corespund Tânărul nostru profesor ne dădea deplină libertate în cerințelor vremii. De aceea, cu începutul anului școlar abordarea problemelor. Asculta cu paciență pe cel ce punea 1899/900 s-a pus pe lucru cu gândul ca să tipărească o nouă vreo problemă în discuție, făcând din cap, din când în când, lucrare de dogmatică. câte un semn de aprobare – subliniind prin aceasta fondul pro- În acest an, ca „primianit” ni se propunea Dogma speci- blemei –, apoi, când colegul nostru isprăvea cu expunerea, îl ală. „Primianiții” și „Secundaniștii” aveau ore comune, ca întreba: apoi în anul următor noi, acum „Secundaniți”, cu fiitorii „pri- – Mai ai ceva de spus? – și când colegul nostru isprăvea mianiți” să audiem împreună Dogma fundamentală. Prin ur- cu eventuale completări ce va fi avut de făcut, îi răspundea mare studiile se propuneau în ciclu alternativ de doi ani, la au- profesorul. În fraze bine rotunjite, cu o expunere clară și pre- ditori din câte doi ani ai facultății. Acesta era sistemul în toți cisă, își formula răspunsul concis și bine documentat, încât în cei patru ani ai facultății. Era și motivat acest procedeu, deoa- fața argumentelor aduse eram nevoiți să ne dăm bătuți. Totul rece nici într-un an de facultate nu erau primiți mai mulți de decurgea ca de la egal la egal; nicio ironizare în cazuri când 10-15 ascultători. Prin urmare, chiar combinați câte doi ani, discuția din partea noastră ar fi îmbrăcat o formă mai puerilă; numărul ascultătorilor nu trecea peste numărul de 30. De altă ne socotea și ne lăsa cu impresia că suntem oameni maturi cari parte, se reducea și numărul de ore ale profesorului ce avea să sunt în drept să aibă convingerile lor proprii. După discuții fără propună de fapt două studii. Și în același timp, în clădirea cam nici o rezervă, acceptam propoziția argumentată a profesoru- neîncăpătoare a seminarului de atunci, se economisea și nu- lui nostru. mărul sălilor de propunere. Dar peste tot, numărul redus de În toamna anului școlar următor, anul 1899-1900, dintre ascultători câți se primeau atunci an de an, nici nu necesita o absolvenții liceului din Blaj, opt inși am fost primiți în Semi- altă împărțire – fiecare an de facultate cu ascultătorii săi. nar. Astfel, din nou am avut de profesor pe marele mitropolit Încă în cea dintâi oră de curs profesorul nostru ne-a spus de mai târziu; iar de la jumătatea anului școlar, din 3 februarie că rămâne în folosință manualul de pân’atunci, adică Dogma l-am avut și de prefect de studii. specială a lui Simion Micu, însă paralel cu aceasta, dânsul – după ce că e o imposibilitate să refacă toată lucrarea deodată Astra blăjeană, nr. 4 (85), decembrie 2017 9

–, ne va da în manuscris capitole prelucrate după concepția sa de rector al institutului, celălalt în postul de prefect de studii. cât mai multe va putea, iar aceste capitole vom avea să le stu- Noul rector luând în primire postul la care a fost numit, cu data diem după manuscrisul său. Ne mai spunea că are de gând ca de 15 august 1907, își făcea caz de conștiință să se arate vred- în cei doi ani următori să prelucreze cât mai multe părți-capi- nic urmaș al antecesorului de fericită amintire Emiliu Viciu. Îl tole –, atât din Dogma specială (în a.1899/900), cât și din preocupau atât problemele de educație, cât și cele materiale, Dogma fundamentală (în 1900-901); iar în alți doi ani conse- în care nu era încă deplin familiarizat. Îmi aduc aminte, cum cutivi să prelucreze întreaga Dogmatică într-o lucrare mai vo- aproape întreaga luna lui septembrie făcea socoteli și combi- luminoasă și ceea ce e esențial, într-o lucrare în care adevăru- națiuni, cum să fie administrată mai bine averea Internatului rile de credință să fie prezentate într-o nouă lumină, bazate și spre deplina mulțumire a elevilor și să se poată face și unele aduse în concordanță cu noile rezuțltate ale științei, deoarece noi investiții materiale. Parcă îl văd și acum, după o jumătate – spunea – între știință și credință nu este nici o deosebire. de veac și mai bine, cum făcea socoata, de cât grâu ar fi de După planul trasat, avea de gând, cum aminteam, ca în lipsă pentru pâine; că din 100 kg grâu poți conta la 67 kg. fă- timp de patru ani să aibă întreg materialul prelucrat, ca apoi în ină; că dintr-un kg. făină se realizează 1,25 kg. pâine; apoi că alți doi ani, când se va repeta materialul, să completeze unele de câte kg. carne e lipsă la zi; că dintr-un kg. carne câte porții părți după constatările sale ulterioare; și astfel după o muncă se pot face ș.a., ș.a. Așa a trecut luna septembrie cu calcule și bine chibzuită și îndeajuns controlată timp de șase ani, să combinațiuni în cele materiale. poată vedea lucrarea lumina tiparului. Un plan bine chibzuit! Partea educativă făcea parcă mai puține gânduri; fusese Noi studenții, e firesc, nu puteam avea nici o obiecție îm- mai’nainte prefect de studii ani de-a rândul la Seminarul teo- potriva acestui plan de muncă și împotriva perspectivelor pro- logic și era familiarizat cu problemele de educație. Dar chiar fesorului nostru. Zi de zi, dimineața, primeam câte un pache- mai mult decât aceasta, – era urmașul minunatului pedagog taș de manuscris, pe care copiindu-l, îl aveam de pregătit pen- Emiliu Viciu, care a fost aproape douăzeci de ani la conduce- tru ora de curs următoare. Și pentru ca lucrarea să meargă mai rea Internatului și astfel puse o bază solidă în educație, care rapid, ne-am îngrijit de un multiplicator – un șapirograf; un acum s-a transformat într-o adevărată tradiție, care acum nu- coleg al nostru, cu scrisoare mai ligibilă și mai frumoasă – (de mai trebuia continuată și păstrată. Moștenirea rămasă de la obicei colegul de an Eugen P. Păcurar) –, scria textul dictat, cu prof. Emiliu Viciu merită un capitol special în istoria școlilor cerneală chimică, iar alți trei colegi pe rând îl multiplicam la blăjene. Cu astfel de preocupări a trecut aproape întreagă luna șapirograf – în atâtea exemplare, câți studenți eram în cei doi lui septembrie. Cu începerea lui octombrie se punea din nou ani de facultate – cu un exemplar mai mult, destinat profeso- problema editării celor două lucrări: Dogma fundamentală și rului pentru supra-control. Dogma specială. Pentru ca să nu fim stânjeniți în lucru, toată operațiunea În timpul celor patru ani de studii universitare, care m-au aceasta o făceam pe două mese așezate în biblioteca Societății ținut departe de Blaj, n-am mai urmărit, având alte preocupări, de lectură. Așa s-a desfășurat munca, comună, timp de doi ani, dacă au apărut sau nu aceste două lucrări. Am rămas cu con- în care timp profesorul nostru își redactase în bună parte ma- vingerea că autorul și-a putut realiza planul în timp de opt ani, terialul din dogmatică, noi orientându-ne după materialul ma- așa cum proiectase de la început. Mă gândeam numai la aceea, nuscris și numai unele capitole le învățam după vechiul ma- că poate numai piedici de ordin tehnic să fi întârziat apariția nual rămas în vigoare, capitole pe care profesorul, pe lângă lor. Abia acum am aflat, că planul inițial n-a putut fi realizat și toată munca intensivă pe care o depunea, nu putea să răzbată că de acum începând avea să-i dea lucrării ultimele retușări și ca să le pună la dispoziția noastră într-o formă nouă, cum a completări, care necesitau o muncă de alți doi ani de zile. Și făcut-o aceasta în anii următori. anul acesta, cu o putere de muncă și voință excepțională, s-a În toamna anului 1903 eu, după terminarea studiilor de la pus la lucru cu hotărârea fermă să ducă la capăt lucrul, odată Facultatea de Teologie, am fost trimis la Universitatea din Bu- început. Pentru ca să se cunoască condițiile de muncă, între dapesta ca bursier, unde am audiat matematica și fizica, studii care a lucrat, ar fi lipsă să fie cunoscut întreg orarul unei zile pe care le-am terminat în vara anului 1907. În acești patru ani, de la internat. Nu voi stărui cu amănunte asupra lui, ci voi departe de Blaj, n-am mai urmărit fazele cum evoluează lu- aminti numai unele momente, care ar prezenta ceva interes. crarea profesorului meu de dogmatică nici în ce stadiu a ajuns. Rectorul mi-a spus, de la început, că toată supravegherea * disciplinei elevilor o lasă în grija mea; numai când s-ar ivi În toamna anului 1907 am fost numit profesor la liceul de vreun caz mai grav să îl comunic și dânsului să ia o hotărâre băieți din Blaj; dar în același timp și de prefect de studii la In- definitivă, ca astfel răspunderea să nu o port eu. O face aceasta ternatul Vancean de băieți, în locul valorosului profesor Dr. nu numai bazat pe încrederea în noi superiorii subalterni ai In- Ioan Rațiu, care deținuse acest post ani de-a rândul, iar acum ternatului, ci în același timp motivând că vrea ca în doi ani a renunțat din motive de ordin personal (avea de gând să se următori să pună la punct definitiv lucrarea începută înainte cu căsătorească). opt ani. L-am înțeles și noi superiorii, subalterni ai săi, i-am Întâmplarea a adus cu sine, ca tot atunci să fie numit în promis tot concursul. postul de rector al internatului și profesorul meu de odinioară Orarul de dimineața în internat era: la ora 5 suna clopoțe- de dogmatică Dr. Vasile Suciu, în locul neuitatului prof. Emil lul de sculare. Atunci mă sculam și eu și controlam dacă elevii Viciu, bolnav grav acum. Așa s-a întâmplat ca după patru ani se scoală și trec la spălătorie pentru spălatul de dimineața. La de zile profesorul și studentul de odinioară să fie numiți amân- 5½ era sunatul al doilea, care grăbea pe cei întârziați, ori mai doi deodată la același institut ca colaboratori – unul în postul dornici să se mai lungească în căldura patului, mai ales iarna. 10 Astra blăjeană, nr. 4 (85), decembrie 2017

La 5¾ se țineau rugăciunile în capelă, apoi în continuare asis- elevilor la ora 9¼ seara, rectorul ne părăsea, ca „să-și vadă de tarea la Sf. Liturghie, pe care o celebra în fiecare zi rectorul slujbă” – să continue munca întreruptă. internatului. La ora 6¾ elevii părăseau capela și treceau în E obositoare munca intensivă de peste zi, dar ai istovi- „muzee” – sălile de studii, iar la 7½ era dejunul în „refector” toare este munca de peste noapte. Pentru că rectorul nostru nu – sala pentru masă, luat împreună cu toți superiorii internatu- contenea cu munca după două sau chiar trei ceasuri; dacă se lui. După dejun elevii plecau la liceu, iar noi, superiorii, ne ve- adâncea în vreo chestiune, aceea trebuia pusă la punct atunci deam de ale noastre obligații impuse fiecăruia de profesiunea imediat; nu se orienta după arătătoarele ceasornicului, ci după sa. ideea că trebuie pusă la punct și terminată. Nu e de mirare, Înainte de ora 8 sosea Iulius – i-am uitat prenumele –, dacă pe lângă o astfel de concepție și program de muncă, în după un nou manuscris ce era pregătit din ziua precedentă și, camera rectorului de la internatul de băieți cetățenii vedeau chiar mai mult, din noaptea precedentă pentru tipar. Rectorul lampa de petrol aprinsă și pe la ora trei după miezul nopții. nostru îi dădea lui Iulius manuscrisul pregătit și în schimb îi O muncă istovitoare a făcut mai ales în iarna anului dădea corectura făcută la ceea ce s-a tipărit mai’nainte. Astfel 1907/8, când dădea forma definitivă la Dogma Specială. autorul acum făcea, paralel, două lucruri: pregătea manuscris Într-o zi îmi spune: pentru tipar și în același timp corecta ceea ce era deja cules la – Nu-mi place cum am redactat capitolul despre Primatul tipar. După acest schimb de pachetașe-manuscris, rectorul tre- Papei; trebuie să-l refac complet. cea la Seminarul teologic, unde în fiecare zi avea câte-o oră de – Ce ați mai putea adăuga – întreb eu –, când în sprijinul curs de la 8-9, apoi venea la Liceul de băieți, unde de aseme- tezei ați adus atâtea argumente convingătoare? nea avea ore în cursul superior de liceu. După ce își făcea orele – Nu am stăruit de-ajuns, să dovedesc acest principiu de curs obișnuite, mai trecea odată și pe la tipografie să aran- dogmatic cu citate chiar din cărțile rituali și scrierile bisericești jeze câte ceva, apoi venea la internat și se punea pe lucru la ortodoxe de pretutindeni. masa de scris, și nu slăbea din lucru până nu auzea sunetul Intrând după câteva zile în camera unde lucra, văd des- clopoțelului care ne chema pe toți – superiori și elevi – la chise cărți bătrâne, mucegăite, groase și mari, scrise cu litere masă. Obicei introdus de rectorul Emil Viciu, era ca atât deju- cirilice, altele grecești, erveiești – toate acoperind o masă, di- nul, cât și prânzul și cina să se ia deodată, superiori și elevi, în van, patul și altele înșirate pe padiment. Era o babilonie în- aceeași sală și aceleași mâncări, fără cea mai mică deosebire. treagă! Elevii mai primeau între orele 4-5 d.a. și ceva de ojină: pâine – Doamne, da ce-i asta, Reverendissime? – întreb eu. cu fructe sau slănină, caș, ș.a., după sezon. – Acum încep să scriu din nou capitolul despre Primatul După ce luam prânzul, uneori mai făcea și rectorul câte o papal și mi-am strâns materialul documentar – îmi răspunde mică pauză, adunându-ne pe toți superiorii în camera subpre- cu satisfacția anticipată despre un lucru bine săvârșit. fectului, lângă poartă; aici își fuma țigareta nelipsită, apoi De acum au început zile și nopți de muncă și mai istovi- pleca la etaj și se punea din nou la lucru; lucra mereu – și fuma toare. și nu întrerupea lucrul, decât în cazul când cineva îi solicita Atât camera pe care o ocupam eu, cât și cele două camere ceva, ori era de pus la punct ceva chestiune administrativă de-a ale rectorului erau la etaj; ne despărțea numai un părete. Pe internatului. Așa lucra mereu până seara la ora 7 când suna acest perete era așezat și patul rectorului. pentru cină. Când auzea sunetul clopoțelului fără nici o zăbavă Dându-și seama că munca intensivă de fiecare zi ar putea „punea peana jos” – cum vorbea atunci –, și se grăbea să fie să-l obosească într-atâta, încât să-l fure somnul și să nu se precis la masă, ca să nu fie așteptat. Când venea la cină, îi ve- poată trezi la semnalul de sculare al clopoțelului și astfel ar deai de pe față pe omul obosit de muncă; dar nici când nu se putea întârzia, sau chiar lipsi să facă la timp liturghia de dimi- plângea de oboseală; era recompensat de mulțumirea ce ți-o neața pentru elevi, – am convenit asupra unui consemn: eu în dă un lucru bun făcut. fiecare dimineață când suna clopoțelul a doua oară de sculare, După cină însă făcea o pauză. Ne întruneam cu toții din să bat de trei ori în perete deasupra patului și să nu încetez bă- nou în camera sub prefectoriu, rectorul își sucea câte-o țigaretă tăile din ritm, până nu voi auzi răspuns pozitiv fie prin bătăi în – țigaretele ce le fuma și le sucea însuși în foițe –, apoi înce- perete, fie auzindu-i glasul. Așa am procedat zi de zi în tot peau poveștile: îi spuneam cele întâmplate peste zi în cadrele timpul cât a ținut tipărirea. Adeseori se întâmpla să repet bătă- internatului, se discutau proiecte și programe în legătură cu ile în perete chiar și când suna clopoțelul a treia oară, pentru educația elevilor – coruri, orchestră, ședințe literare –, ori pro- rugăciuni, – somnul îl fura din nou și capul se ridica anevoie bleme de ordin administrativ. Toate acestea erau presărate și de pe perna caldă. Dar nu o dată s-a întâmplat, ca să-i aud gla- întrerupte de glumele și observațiile hazlii ale lui Adrian sul venind de la masa de scris, la care l-a apucat zorile zilei, Oțoiu, care era în curent cu tot ce se întâmpla peste zi în oraș, fără să fi închis ochii. A doua zi era frânt de oboseală. ori de ironiile pișcăcioase ce i le adresa Vasile Candrea, căruia Așa a muncit rectorul și profesorul de dogmatică Dr. Va- îi ziceam „mocanu” deoarece era din Lupșa Munților Apu- sile Suciu timp de aproape doi ani de zile, în care a dat redac- seni, iar bunul și blândul nostru econom Iuliu Busoiu, care mai tarea definitivă a monumentalei sale lucrări. Unde mai punem târziu a trecut în postul de vice-rector la Seminarul Teologic munca de ani de zile și nopțile nedormite din anii în cari a pre- și locul lui l-a ocupat Liviu Costea, cu aceeași fire, – asculta și gătit lucrarea... De acum scăpase de un gând mare și obositor; râdea cu multă plăcere. Într-o atmosferă de glume și înțepături mai avea să facă în fiecare zi corectura pe perieturile de tipar, inofensive și în fumul de țigaretă își găsea o destindere a ner- ce i se aduceau de la tipografie pe cum înainta cu tipăritul și vilor rectorul nostru timp de o oră și jumătate. După culcarea apoi să vadă cum se adună coală după coală în volume mari și Astra blăjeană, nr. 4 (85), decembrie 2017 11 masive. În aceste ceasuri de recreație, sucindu-și țigara obiș- După moartea mitropolitului Vasile Mihalyi, în vara nuită, spunea: „Parcă nu-mi tihnește, că nu mai am de lucru”. anului 1918, Sinodul se întrunește pentru candidarea noului * mitropolit. Numele canonicului Vasile Suciu trece din gură Academia Română din București an de an publica con- în gură. Din scrutin obține majoritate de voturi – 76 voturi, curs pentru premierea celor mai bune lucrări, ce au apărut în urmează epp. Hossu Iuliu de la Gherla cu 57, apoi epp. Traian diferite domenii de activitate literară. Dacă îmi aduc bine Frențiu cu 36 voturi. Numirea nu se face niciodată ușor; asu- aminte, cel mai mare premiu era din fondul „Năsturel” cu care pra persoanei trebuie să fie de acord și Roma, care numește, se premiau și cărți cu cuprins religios. Într-o zi îmi spune rec- și guvernul țării, care acceptă numirea unuia din cei trei can- torul: didați propuși de alegători. Guvernul din Pesta invită să se – Am să trimit și eu lucrarea mea la concursul publicat de prezinte candidatul Vasile Suciu în audiență; are nevoie să fie Academie – și mă privește discret cu coada ochiului. După o scurtă ezitare îi răspund: orientat asupra ținutei politice din viitor a candidatului. Că în – Aveți doar nădejde...? ce condiții a decurs audiența și că ce s-a discutat, – n-am aflat – Mă crezi așa de naiv – îmi răspunde – ca să pot nădăjdui niciodată. că îmi va fi premiată lucrarea...? Nici prin minte nu-mi trece Ca președinte al Comitetului Național a fost aclamat ca- așa ceva. Însă vreau să am negru pe alb, ce părere are referen- nonicul candidat de mitropolit Dr. Vasile Suciu. De acum în tul și ce zice Academia despre lucrarea mea. Asta vreau să o mâna lui e concentrată toată puterea de a înjgheba și direcți- știu. ona noua viață națională românească până se va constitui un Autorul și-a prezentat lucrarea și după închiderea sesiunii Comitet Național – Consiliu Dirigent – din bărbații noștri po- academia îi și trimite răspunsul așteptat cu părerea referentu- litici, unii momentan deținuți, unii pe câmpurile de luptă, alții lui. Azi nu mai pot cita textul manuscrisului, care însă în răslățiți fără să aibă posibilitatea de a se întruni și sfătui. esență se reduce la următoarele: Se apreciază munca depusă Același haos pe frontul de răsărit. Frații din România în- și spiritul critic în care e lucrată, însă academia nu se poate cepeau să se reorganizeze. Nedumeriri că oare ce fac frații din identifica cu unele principii, cari formează temelia acestei lu- Ardeal. Unde și cui să se adreseze pentru lămuriri. Se socotea crări. ca ceva firesc, ca Blajul să fie, ca și în 1848, centrul noilor – Am știut că un astfel de răspuns voi primi la vremea sa, acțiuni, de unde să pornească glasul hotărâtor și îndreptățit să însă am vrut să-l am în scris. fie ascultat. În ziua de 23 noiembrie, sâmbăta, sosesc cu avi- * onul doi mandatari ai Comandamentului Militar din Iași – că- Cu data de 1 ianuarie 1910 eu mă despart de Internat, rec- pitanul Victor Precup și locotenentul Nicolescu, plecând cu torul însă rămâne. Încă în acest an este ales de canonic în locul un avion din Bacău. Seara cină la Mitropolie, pentru informa- rămas vacant prin moartea regretatului Augustin Bunea. Pără- sește Internatul în anul 1913 și îi urmează profesorul de teolo- ții cât mai bogate, auzite din gura aceluia care acum era șeful, gie Dr. Victor Macaveiu, vicarul capitular de mai târziu. organizatorul mișcărilor naționale, – candidatul de mitropolit, În vara anului 1914 izbucnește primul război mondial cu Dr. Vasile Suciu... Blajul din nou era în fruntea tuturor acțiu- temeri și îngrijorări. Pe un moment o fulgerare înseninează nilor naționale, ca înainte cu 70 de ani. orizontul – intrarea României în război –, care aduce cu sine Vine și ziua memorabilă de 1 Decembrie 1918. Aproape dețineri, suspectări, temnițe. Blăjenii, ridicați aproape în întreg Blajul se gată să plece la adunarea națională a români- massă, cu domiciliul forțat în Oradea și Beiuș. Urmează decli- lor din Transilvania, la Alba Iulia. În seara zilei de 30 noiem- nul, cu pacea rușinoasă de la Buftea. Școlile românești închise, brie e plecarea – în frunte cu conducătorul îndrituit, cu Dr. se înființează „zona culturală” de-a lungul granițelor Ardealu- Vasile Suciu. lui cu Țara Românească; asupriri și mai grele și întemnițări și * mai multe pentru români. Anul 1919 aduce și numirea de mitropolit și instalarea În vremurile acestea de nesiguranță și grele suferințe însă sa în scaunul vlădicesc în ziua de 1 ianuarie 1920. Și în timpul Vasile Suciu rămâne neclintit în crezul său, în dreptatea natu- de vacanță mitropolitană, cât a fost vicar general, a gândit și rală; insuflă tuturor nădejde de mai bine, îndeamnă la rezis- a creat instituții de mare importanță pentru actualitatea de tență încurajează. Pretenția premierului conte Tisza ca Con- atunci. Cu gândul la ocrotirea orfanilor de război, a înființat sistorul din Blaj să dea o proclamație către poporul românesc Orfelinatul, pe care l-a pus sub îngrijirea Congregației de su- din Ardeal că acesta se desolidarizează de acțiunea României, rori înființată tot de el. Pentru acest orfelinat a câștigat, mai care a intrat în război pentru eliberarea fraților lor din Ardeal, târziu castelul Wesseleny din Obreja și a înființat pe cheltu- mitropolitul Victor și întreg Consistorul o respinge, – un act iala sa cea dintâi clădire datorită lui din cele multe ce au mai temerar atunci susținut cu tărie de consistorialistul Vasile Su- ciu... Dar între timp se joacă pe arena învolburată a teatrului urmat. Școala de arte și meserii din grădina Lupan. Ce gând de război și ultimul act: înfrângerea Puterilor Centrale în no- mângâitor era pentru dânsul această instituție și în ce lumină iembrie 1918. românii din Ardeal răsuflă ușurați. strălucitoare vedea viitorul acestei școli, de care îmi vorbea Blăjenii în ziua de 4 noiembrie aleg un Comitet Național adeseori, pe care îi plăcea să îl compare într-un viitor mai în- Român, – cel dintâi Comitet Național în cuprinsul Transilva- depărtat cu grandioasa înfăptuire a lui Don-Bosco din Mi- niei –, cu menirea de a organiza și direcționa viața națională în lano! noua eră românească ce se întrezărea1. A urmat apoi seria celorlalte mari înfăptuiri legate de nu- * mele lui: Clădirea pentru Școala Comercială de băieți, alta

1 Nu insist asupra problemei și aici; vezi însemnările „Răsăritul Soarelui Dreptății”. 12 Astra blăjeană, nr. 4 (85), decembrie 2017 mai impunătoare Școala Normală pentru băieți, dar dintre așteptarea marelui arhiereu iubit. Un hohot de plâns cuprinde toate cea mai mare și mai impunătoare: Institutul Recunoș- mulțimea, când vede pe omul odinioară ca o bucată de stâncă tinței, temeliile căruia sunt fundamentate pe recunoștința su- acum purtat pe o targă – frânt și neputincios... telor și miilor de elevi care s-au perindat prin școlile Blajului S-au scurs ani după ani. Bărbatul voinic de odinioară, și cari prin daniile lor și-au răscumpărat favorurile primite la acum abia putea să treacă de la patul suferințelor până la masa timpul său ca foști elevi ai Institutelor din Blaj. Colecta, în de scris, proptindu-se în două cârje. Dar voia de muncă nu acest scop, a fost deschisă de mitropolitul Vasile Suciu cu și-a pierdut-o. pe lângă toate neputințele trupești, voința de 100.000 lei, lui i-a urmat doctorul Eugen Solomon cu 50.000 fier ce o avea îl îndemna mereu la muncă și în gândul său lei; la câteva zile sosește telegrama advocatului Rusu Aurel făurea mereu alte și alte planuri pentru lărgirea cadrelor cul- din Tg. Mureș, fiu al preotului din Șeulia de Câmpie, care tri- turale, de înființarea de noi Instituții, deoarece după această mite o altă 100.000 lei. Vin mereu și sporesc daniile de recu- mare lovitură a sorții a înființat Școala Normală de fete și noștință încât pe un moment este răscolită și agitată toată țara Școala Superioară de menaj pentru fete. Ardealului și Banatului și a întreg pământului românesc, După atâtea și atâtea înfăptuiri mărețe și îndrăznețe, nu unde se găsea vreun ucenic al vestitelor școli românești din e de mirare dacă marele nostru istoric i-a dat porecla de Va- Blaj. sie-Vodă, iar ministrul Dimitrie Gusti, în anul 1933 l-a agrăit Dar nu e cazul să poposesc mai mult asupra acestui mo- cu epitetul de Ministru al Instrucțiunii. ment de entuziasm în dovedirea recunoștinței celor mulți pen- * tru binefacerile din trecut. E un capitol de mândrie pentru șco- Ziua de 1 ianuarie 1929. Era zi întreit memorabilă pentru lile noastre, care va trebui scris odată cu o peană de aur înmu- marele arhiereu Vasile: ziua de Anul Nou, ziua onomastică și iată în revărsările de dragoste ale miilor de inimi recunoscă- ziua aniversară a înscăunării de mitropolit. toare. – Se va scrie?...Când?... Aud, în școală că n-au trecut Întreg „gremiul” canonici, profesori, preoți, apoi diferi- nici douăzeci de ani de la această realizare măreață și valurile tele societăți locale prin reprezentanții lor erau adunați în sala furtunoase ale vremurilor au măturat toate mărturiile vremu- spațioasă din castelul mitropolitan, în care se țineau ședințele rilor de mândrie de atunci. Ce durere! – Câtă rușine! – Dacă consistoriale, – ca să aducem omagiul nostru de fii sufletești se va dovedi așa. părintelui arhiereu. – curând apare în mijlocul nostru părin- * tele mitropolit sprijinit în două cârje, apoi ajutat de cei din Planuri grandioase pentru înfăptuiri mărețe, ale unui om anturaj, se așeză cu greu într-un scaun. Părintele prepozit Ia- care se dăruia întreg neamului și bisericii. cob Popa, în cuvinte alese, tălmăcește omagiul celor de față Dar nu sunt gândurile Domnului ca și gândurile omului. ca și al întregii mitropolii față de părintele sufletesc, asigu- Nu știe omul ce i-e rezervat în viitor. Străbatem cu gândul rându-l de ascultare și sprijin și urându-i să ajungă întru mulți întunerecul anilor ce vor să fie, ne fixăm o țintă spre care îna- ani această zi de întreită sărbătoare. intăm și încercăm să o ajungem – și nu știm, nu cunoaștem Mitropolitul Vasile, stând pe scaun, mulțumește în cu- ce ne așteaptă. „Parcele” hidoase ale vechimilor romani ne vinte emoționante pentru urările de bine, apoi continuă cam stau la spate, ne urmăresc, ne pândesc când se taie firele în felul următor: La rândul meu am și eu să Vă comunic o toarse din caierul planurilor noastre, ale muritorilor de rând. veste bună: ieri mi-a sosit ultimul număr al ziarului Cetății Într-o zi de duminecă din primăvara anului 1924 am în- Romei, „La Civilita Catolica” în care, între altele, se face o soțit pe mitropolitul Vasile, după vecernie, de la catedrală dare de seamă despre mai multe cărți științifice religioase. În- spre reședință. Era foarte abătut, dar nu îndrăzneam să-l în- tre acestea este amintită și lucrarea mea, „Dogma specială și treb că pentru ce. Din vorbă în vorbă, mai pe urmă îmi spune Dogma Fundamentală” pe care Oficiul Suprem al Vaticanu- că, doctorul Solomon i-a constatat un diabet foarte pronunțat; lui pentru cenzurarea lucrărilor religioase, le recomandă să fie de acum va avea să-l poarte o viață întreagă, deoarece vinde- traduse în limba latină și să fie introduse în toate Seminariile care nu mai este. catolice ca manual didactic! Vi-o comunic această știre, nu Presimțirea nu l-a înșelat; diabetul a făcut o ruină din pentru ca să fie un semn de trufie în fața Voastră, fiilor mei și bărbatul ca un stejar puternic ce domina pădurea. de semeție în fața lui Dumnezeu, ci în semn de bucurie și de Vara s-a dus la Băile Techirghiol, deoarece suferea și de mândrie pentru biserica noastră întreagă, pe care Domnul reumatism. A căpătat o infecție la un deget de la picior; rana vrea s-o înalțe și să o’ntărească”. Așa a grăit marele nostru pe lângă tot tratamentul medical nu se închidea. E dus la cli- părinte mitropolit. Noi cu uimire ascultam această destăinuire nica din Cluj. Profesorul Iacobovici asistat de Alexandru Pop, de-a dreptul uluitoare și cu ochii plini de lacrimi de bucurie urmașul său la catedră, îl ia sub îngrijirea sa. Dar cangrena am aclamat pe cel ce a încununat biserica noastră cu o nouă progresează. Se recurge la o intervenție radicală și riscantă în cunună de lauri. caz de diabet, – amputarea degetului infectat. Cangrena însă Cu acest triumf a ieșit biruitor autorul Dogmei începută progresează și după această intervenție – i se taie partea din în toamna anului 1899, răsplătit cu un premiu mult mai mare, jos de la fluierul piciorului. Rana nu închide nici după această decât oricare premiu „Năsturel”, de care n-a putut fi învred- intervenție și cangrena se întinde mereu...Acum se face ul- nicit în anul 1909. tima încercare: i se face o a treia intervenție chirurgicală: se taie piciorul între genunchi și șold...Această intervenție făgă- Traian GHERMAN duia acum nădejdi. După luni de zile petrecute în spital e adus acasă. O mare de oameni năpădește curtea mitropolitană în Astra blăjeană, nr. 4 (85), decembrie 2017 13

ISTORIE ȘI CRITICĂ

PUBLICISTICA UNUI POET ARDELEAN1

iana-Tereza Biriș (n.1949) este fiica poetului și pu- nească, prin reprezentanții Școlii Ardelene și prin toți das- blicistului Radu Brateș (1913-1973), profesor și călii Micii Rome care i-au urmat s-a conturat „spiritul Bla- L scriitor blăjean, care alături de Pavel Dan repre- jului”, concretizat într-un puternic crez latinist, ale cărui zintă contribuția majoră a Blajului la dezvoltarea literaturii elemente principale sunt pasiunea pentru istorie și dragos- interbelice. Ca atâția cărturari blăjeni era și preot al Biseri- tea pentru limba românească, dar și o caracteristică, uitată cii Române Unite cu Roma Greco-Catolică, scoasă în adesea cu rea intenție, respingerea fanatismului confesio- afara legii de regimul ateu-comunist în 1948 și a avut de nal, Blajul dovedind în momente cruciale ale istoriei noas- suferit, fiind întemnițat, cu domiciliu forțat, o vreme scos tre (Supplexul, 1791, Revoluția de la 1848, Memorandu- din învățământ și spre sfârșitul vieții, reîncadrat ca profe- mul, 1892-1894, Semicentenarul Astrei sărbătorit la Blaj sor nevoit să facă navetă obositoare la școli sătești din jurul în 1911 și culminând cu Marea Unire din Decembrie Blajului. În timpul vieții a publicat doar patru volume: 1918) o pilduitoare frăție românească între cele două con- Ioan Axente Sever și timpul său, Cluj, 1942; Aspecte din fesiuni. În același spirit se înscriu și articolele despre Blaj viața Blajului, Blaj, 1942, Cântece de pe coline și Oameni ca oraș cultural în care am putea distinge două teme: scrii- din Ardeal, aceste două din urmă apărute chiar în anul tori blăjeni și scriitorii români și Blajul, ambele recurente morții sale. în gazetăria lui Radu Brateș. Revine frecvent numele lui Dar în reviste și în manuscrise a rămas o moștenire Pavel Dan, prietenul și colegul de catedră la liceul blăjean, literară bogată și diversă, de a cărei publicare postumă s-a despre care a scris pagini memorialistice (Amintiri, Pavel îngrijit cu un exemplar devotament fiica scriitorului. Din- Dan comemorativ), portretistică literară (Linii pentru un tre acestea, o adevărată revelație a constituit volumul portret), eseuri (Poezia destinului la Pavel Dan). Șirul Scrise-n furtună cuprinzând versurile inspirate de anii de- scriitorilor blăjeni se completează prin evocarea lui Timo- tenției la Canal care-l așază între reprezentanții de seamă tei Cipariu, Ion Micu Moldovan, Ion Bianu, Augustin Bu- ai poeziei carcerale românești. nea, Ion Agârbiceanu, Nicodim Ganea etc. și într-o relație A sosit și rândul Publicisticii pentru că Radu Brateș a ambivalentă este seria de articole despre popasurile blă- fost un colaborator harnic, un gazetar a cărui semnătură o jene ale lui Eminescu, Caragiale, Coșbuc, Nicolae Iorga găsim în multe din ziarele și revistele interbelice, în primul ș.a. rând la cele blăjene și ardelene. La cele blăjene își începe Publicistul Radu Brateș urmărește cu atenție noua li- colaborarea încă din timpul liceului și o va continua ca re- teratură ardeleană, cu ai cărei reprezentanți Emil Giur- dactor după ce ajunge profesor în 1936 la liceul „Sf. Va- giuca, Teodor Murășanu, George Boldea simte o confra- sile” pe care-l absolvise. Așadar scrie la „Unirea”, „Unirea ternă solidaritate de generație, prezentându-le cărțile în re- poporului”, „Blajul”, „Cultura creștină”, „Calendarul de la cenzii analitice generoase. Dar nu se cantonează numai în Blaj”, colaborare întreruptă în 1948 datorită cenzurii co- perimetrul literaturii transilvane și în paginile sale de cri- muniste. A scris și la cele mai importante reviste din inter- tică literară vom întâlni și recenzii la cărțile lui Mihail Sa- valul interbelic: „Gând românesc”, „Gândirea”, „Convor- doveanu, Vasile Voiculescu, Ionel Teodoreanu, Nichifor biri literare”, „Pagini literare” ș.a. si, după un hiatus de 15 Crainic, N. Crevedia ș.a. Pe Tudor Arghezi îl consideră ani impus de o marginalizare ideologică a anilor comu- „un psalmist modern”, și în acord cu Nicolae Comșa și Di- niști, și-a reluat colaborarea în 1965 publicând sporadic în onisie Popa, colegii săi de redacție la revista „Blajul” își „Tribuna”, „Gazeta literară”. „Luceafărul”, „Steaua”, „Re- exprimă rezerve față de opiniile lui Iorga despre poezia au- vista de istorie și teorie literară” ș.a. Din aceste reviste și torului Cuvintelor potrivite. Notițele și însemnările ce con- din manuscrise, Liana Biriș a alcătuit un impunător tom de semnează sumarul unor reviste, multe la număr, arată pe publicistică, într-un registru tematic variat, care comple- scriitorul ce urmărește cu atenție literatura contemporană; tează și conturează mai ferm portretul literar al cărturarului iar cele câteva articole didactice ni-l înfățișează pe dascălul blăjean. preocupat de ținuta morală și civică a școlarilor săi, pe în- Cele mai multe articole sunt, în mod firesc, consacrate drumătorul unei bune reviste școlare „Mlădițe”, publicația Blajului, prezentat ca o pagină glorioasă de istorie prin în- liceului blăjean din perioada interbelică, prin care și-a bi- fățișarea vieții de mucenic a lui Inocențiu Micu Klein, în- nemeritat numele de „dascăl de poezie”, așa cum îl nu- temeietorul orașului. De la acest episcop-martir, căruia îi mește cu recunoștință unul din foștii săi elevi. închină una din cele mai frumoase ode din lirica româ- Ion BUZAŞI

1 Radu Brateș, Publicistică, 1929-1948; 1965-1973. Ediție îngrijită, selectarea și stabilirea textelor, notă asupra ediției, note și comentarii de Liana-Tereza Biriș, Napoca Star, 2017 14 Astra blăjeană, nr. 4 (85), decembrie 2017

CUVÂNTUL DE ACASĂ ŞI „VĂZUL LUI HOMER” ÎN POEZIA LUI PETRU BOTEZATU

utor a cinci volume de poezii până în se naște din inima curată, de copil iubitor. prezent („Bolnav de cuvinte”, „La- Identitatea dintre Poet și Țară, dintre ființă și A crimă adâncă”, „A fi…”, „Soare sinu- neființă, dintre acum și atunci: Te caută copiii cis”, „Beresith”), Petru Botezatu este un valoros în iarbă și în stea, / ei, cei curați ca roua și fără poet român, născut la 26 decembrie 1984, în sa- nicio teamă, / cu inima mai albă decât un fulg tul Andrușul de Sus, raionul Cahul, Republica de nea, / ei cred că numai iarba mai știe cum Moldova. Absolvent al Facultății de Filologie și te cheamă. / Ei cred că numai steaua mai știe Istorie a Universității „B. P. Hasdeu” din Cahul, ce gândești, / că râul te cunoaște, și te așteaptă el are un curriculum vitae impresionant: mem- ramul. / Înălțător și tainic, un geniu, totuși, ești, bru al Uniunii Scriitorilor din Moldova, redac- / un geniu ce-și iubește, chiar și din moarte, tor-șef al cotidianului independent „Curierul de neamul. Grigore Vieru este, în țesătura meta- Sud”, șeful Secției de Cultură în cadrul Consili- forică a acestei cărți, asemenea lui Pindar ce ului Raional Cahul, lector la Catedra de Filolo- impresiona profeții templului din Delfi2. Para- gie Română a Universității din Cahul. frazându-i, putem spune: „Vieru Poetul poate Poezia lui Petru Botezatu se înscrie, firesc, veni la masa lui Dumnezeu”. în descendența liricii lui Grigore Vieru. O poe- Un alt palier, în strânsă relație cu poezia zie profundă, abordând teme mari ale literaturii universale, dar patriotică, este hermeneutica sacrului, care la Petru Botezatu pri- particularizând pe cele specifice operei sale: dorul de țară, sufe- mește conotații originale. Se știe că scrierile lui Homer și scrie- rința, satul, copilăria, casa părintească, dragostea de patrie, toate rile biblice sunt primele texte supuse interpretărilor hermeneuti- acestea apropiindu-i pe cei doi poeți basarabeni. Versul curat, cii. Analizat din perspectivă hermeneutică, volumul de față limpede, este dublat de o dimensiune ontologică sfâșiată de tra- aduce o noutate indiscutabilă: „Văzul” lui Homer este, din punc- gismul interior, de lupta sinelui cu sine, de o conștiință poetică tul meu de vedere, „un dialog” între generații, între Tată și Fiu, dureroasă, scuturată de stratul „dinafară” al cuvântului și reîn- între Mentor și Ucenic, între Mamă și Copil, între Poet și Patrie. toarsă înspre „dinăuntru”, în „miezul lucrurilor”, în sensibilitatea Homer, părintele literaturii, despre care se spune că era orb, a adâncă a firii umane. Descifrarea poeziei din volumul de față se avut „un văz” interior, capabil să observe metaforele și ideile poate realiza pe mai multe paliere poetice. Vorbim, înainte de „dinăuntru”. Interpretările alegorice ale poemelor pot fi de fac- toate, de poezia de factură patriotică. Rară azi, foarte rară, dar tură structurală, dar și de factură internă, în țesătura diafană a binevenită în contextul împlinirii a 100 de ani, în 2018, de la Ma- textelor lirice fiind vizibilă intertextualitatea, încercările de „di- rea Unire. Iată, de pildă, poezia dedicată lui Grigore Vieru, Te alog” cu sine și cu ceilalți (mai multe texte sunt cu dedicație): caută copiii, prin care Petru Botezatu își exprimă respectul și „Sacrul este altceva decât Ființa. Gânditorul rostește Ființa. Po- dragostea față de lirica marelui poet dar și țintește, in extenso, în etul numește Sacrul. (...) Cum am putea gândi relația dintre „Fi- dragostea de glie, de Patrie: S-au adunat românii în cer ca-ntr-o ință” și „Sacru” altfel decât printr-un logos loxos, printr-un „dis- icoană, / din care plânge țara cu lacrimi și cu mir / aducător de curs oblic” și o circumlocuție care, prizonieră în „pliul” dintre pace, vindecător de rană, / sub care plângem dorul, ca sub un „rostire” și „numire”, pare în orice clipă să renunțe la prerogativa patrafir. Comparația dezvoltată din finalul versurilor ne poartă discursului, pentru a converti „actul de limbaj” în „act deictic”?3 cu gândul la legătura tainică dintre poetul al cărui destin se iden- Viziunea lirică a poemelor converge înspre sacralitate. Po- tifică întru totul cu credința neamului său. Așa au fost Pindar, etica este de esență religioasă. Avem în față un poet autentic, iz- Hölderlin, Coșbuc, Goga, Ioan Alexandru, așa este și Petru Bo- vorât din „văzul” marilor autori lirici, care-și caută însă locul tezatu. Credința poetului izvorăște din puterea rugăciunii și a tai- propriu, definitoriu pentru opera sa. Iubirea de patrie este împăr- nei, a spovedaniei, a datoriei pe care o are Poetul în Cetate. Nu tășire christică, este Lumină, este aspirație spre desăvârșire și îm- de puține ori s-a afirmat că „cel mai greu este să scrii poezie pa- plinire: Dumnezeu a pus în fiecare român câte un munte./ triotică, pentru că ea este marea poezie din toate timpurile. Poe- De-aceea noi mergem cu cerul pe frunte. / De-aceea noi suntem zia, fiind cunoașterea unui sentiment, implică din capul locului, albi precum zăpezile și avem inimi fierbinți ca vara amiezile. În- lumea în care trăiești, natura și oamenii, piatra și pământul, viața cercările de definire poetică dezvăluie un suflet credincios, pios, și moartea, graiul și obiceiurile statornicite în timp pe un anume iubitor de Dumnezeu. „Zborul” este aspirație, este ideal, este că- topos al planetei. Poezia nu-i discurs logic, nici speculație și nici utarea permanentă a Ființei de-a intra în dialog cu divinitatea, impresie, nici mimetism fotografic, nici reportaj și nici grai de-a asculta respirația cerului și de-a prinde în cuvinte „tăriile” dezarticulat. Ea este atașament, cum se spune azi angajament, în cerului, ziua și noaptea, Lumina și stelele. Trăirea lirică într-un timp și loc, este ceea ce grecii înțelegeau prin participare la Mo- univers compensatoriu, oniric, se regăsește la nivelul întregului iră, prin soartă și ceea ce înțelegem noi prin noroc și fericire. Po- volum: Sunt pasărea ce își învață zborul, / eternul zbor spre ză- ezia este expresia fericirii omului în comunitatea celorlalți. Poe- rile de vis, / în care mă trezesc ades, cu dorul / de-a fi copilul zia patriotică tocmai acest dat fundamental presupune: viețuirea Tău, în paradis, / acolo, unde fiarele se-adună din palma lunii laolaltă, în comunitate cu ceilalți”1. Admirația neprețuită pe care stele să culeagă, / când ziua și cu noaptea se-mpreună, / Petru Botezatu o poartă mentorului său spiritual, Grigore Vieru, pierzându-se-n făptura Ta, întreagă. Dorul de Acasă învăluie

1 Ioan Alexandru, Iubirea de patrie. Jurnal de poet, Editura Dacia, Cluj-Na- 2 „Pindar Poetul poate veni la masa lui Zeus”. poca, 1978, p. 12. 3 Ibidem, p. 108. Astra blăjeană, nr. 4 (85), decembrie 2017 15

„Icoana Țării” în sfințenie, în arderea lăuntrică, în sfâșierea iubi- aparte, precum cel intitulat „Țara”, relevant în acest sens: Nu poți rii de neam și a veșniciei gândului la vatra părintească, la dulcea alege țara în care să răsari – / și-a răsări înseamnă a prinde „povară” a cuvântul scris, izbăvitor. Redau întreaga poezie pen- rădăcină –, / cum nu-și aleg pământul stejarii seculari, / nici pă- tru frumusețea aleasă a mesajului transmis: sările cerul – să zboare spre lumină. / Nu-ți poți alege țara, cum Nimic mai dulce și nimic mai sfânt / decât Icoana Țării din nu-ți alegi părinții, / și ea-ți va crește-n suflet și va-nflori în tine Cuvânt. / Cu râuri iuți și munți albiți pe creste, / cu oameni care / când vântul fericirii sau cel al suferinței / te va purta pe ape vin dintr-o poveste, // ca niște zei din depărtări de mit, / fără-nce- mai reci și mai străine. Foarte frumos este poemul „Oameni put și fără de sfârșit, / își duc tihnit prin veșnicie mersul, / de care-și merită țara”; speranța reînvie, trăirea este vie, dorul re- parcă sunt de-un leat cu Universul. // Nimic mai sfânt și mai vine, metaforic, precum pământul merită ploi, / precum păsările înălțător / decât Icoana veșniciei lor, / decât altaru-n care prun- își merită primăvara, / ca să le-aducă dorul înapoi. / Există oa- cii-și leagă / cu Dumnezeu ființa lor întreagă. // În Țara mea din meni care-și merită munții, / cu aur, cu păduri, cu râuri reci, / gând și din rostire / mustește firul ierbii de iubire. / Și pe cărări cu soarele ivit deasupra frunții. / Există. Și vor exista în veci. de rouă, /orice piatră e inima mirosului de vatră. // Când Dorul Nu lipsește nici poezia de dragoste. Ipostaze arhetipale ale ca o stâncă mă apasă, / doar în Cuvânt mă pot întoarce Acasă. Patriei cerești, toate simbolurile sunt legate de Țară, care în- Un amestec indefinit de sentimente trădează dorul și neli- seamnă și Mama și Copilul și Poezia și Credința și Părinții, dar niștea lirică prin care poetul își reîncarcă bateriile inimii arzânde și Femeia iubită. Eternul Acasă, topos sacru, este viu pentru că care pulsează în ritmul tehnologiilor moderne: Aparent paralele, în el este cuprinsă Iubirea. Definirea frumoasă pe care Petru Bo- liniile căii ferate se intersectează întotdeauna cu dorul meu de tezatu o găsește pentru Femeie evidențiază limpezimea cuvântu- Acasă. Strâns legat de acest dor metafizic este poemul intitulat lui, sensibilitatea și delicatețea exprimării lirice. Ea se raportează „Psalm”. Trimeterile livrești la „văzul” / „nevăzul” poetului an- permanent la Iubire, fiindcă Eu însă i-am dat o inimă femeii / tic, în „orbirea” credinciosului ce speră să iasă la Lumină, amin- care a vrut să iubească / și, de atunci, / nu mai poate urî… Mitul tesc de blagiana metaforă „lumea e albastra haină” sau de „lu- perechii edenice, în care Evei i se dăruie Iubirea, este reinterpre- mina ce-o simt năvălindu-mi în piept”. Setea de Dumnezeu, tat. Dacă „poezia e cunoaștere iar frumosul se confundă cu însăși râvna rugăciunii, puterea credinței sunt cele care întăresc sufle- ființa lui Dumnezeu, artistul, mijlocitor între lume și divinitate, tul, care-l împărtășesc cu starea de împlinire, de contopire cu implicit demiurg, îndeplinește un act sacramental”1. Nimic banal eternitatea: Mi-e atât de sete, Doamne, de lumină, / că sorb cu în ipostazierea feminină. Adorată, Femeia este chip de înger, râvnă fiecare rază / ce limpede ca roua-mi luminează / și-mi prototip, icoană: Ce taine îți zac / în ochii ascunși sub pleoape / toarnă vlagă până-n rădăcină. / Pe scara înălțimilor senine mă și ce îngeri îți sărută buzele / când zâmbești? / Plutești peste vise urc / cu gându-mpărtășit în taină. / Și-aș vrea să-mbrac lumina / ca un nor peste ape/ și cât de senină / și de limpede ești! / Chi- ca pe-o haină / croită parcă anume pentru mine. / Iar din paha- pul tău –/ întruparea frumuseții eterne – / o icoană pictată / cu rul suferinței Tale / netrecătoarea clipă să o sorb / să simt că Te iubire și sânge, / ca un râu infinit / părul ți se așterne / peste zăresc, deși sunt orb, / și să Îți ies, nădăjduind, în cale. sufletul meu/ care tace și plânge. Declarațiile de dragoste sunt la Nu puțini sunt autorii români care au scris poeme – rugă- fel de sensibile și amintesc de iubirea serafică eminesciană: Te ciuni. Îi amintim pe Mihai Eminescu, pe Tudor Arghezi, Radu iubesc pentru că râzi cu fruntea spre soare, / că știi să-mprumuți Gyr, Ioan Alexandru, Zorica Lațcu-Teodosia, Dumitru Ichim, aripi de la viață, să zbori, / că poți găsi fericirea-ntr-o floare / Nicolae Băciuț, Valentin Marica, Aurel Pantea etc. Spațiu de în- ce-mparte cu tine și parfum, și culori... / Te iubesc pentru zâm- tâlnire cu Dumnezeu, poezia exprimă nevoia omului de „a sta la betul tău nelumesc, / pentru îngerii care-ți zboară-n priviri... / taifas cu Dumnezeu” (cum frumos spunea poetul Nicolae Bă- Te iubesc și te caut, iar când nu te găsesc, / te zidesc din speranțe ciuț). Nașterea, Răstignirea, marile evenimente creștine se îm- și din amintiri. pletesc în „firul Cuvântului” rostit încet, la ceas de întrebare și Un volum valoros tematic, în care Cuvântul este viu, frea- restriște. „Rugăciune” este o artă poetică definitorie pentru vizi- mătă, capătă noi sensuri de Iubire profundă, trăită intens, drama- unea poetică a lui Petru Botezatu. Implorarea, cererea este rostită tic pe alocuri, prin metafore care fixează coordonatele spațiului din ipostaza unui poet religios, care-și înțelege menirea, care știe liric: de la Țara sau Patria dragă, la eternul Acasă, în care Mama, că poezia lui trebuie să aibă și o funcție mesianică. Poetul în ce- Copilul, Femeia se întâlnesc în Rugăciune. Ființa își caută pro- tate este întâlnire, prin Cuvânt, în rugăciune, cu divinitatea. De priul drum spre Dumnezeu, se pregătește pentru marea întâlnire aceea, el cere „cuvinte”, metafore vii, care să atingă sufletul, să cu El. Poezia lui Petru Botezatu, din acest impresionant mă- i-l lumineze, să mântuie: Trimite-mi, Doamne, rogu-te, de sus / nunchi liric, aduce prin Cuvântul ei mărturia unui îndelungat și cuvintele care nu s-au mai spus, / cuvinte meșterite în raiul tău, îndurerat proces meditativ. Pentru Petru Botezatu, poezia este alese / de îngeri, dar care să poată fi înțelese / de ochii murito- întâlnire de taină cu Patria pe care-o iubește necondiționat. „Vă- rilor de rând. / Cuvinte să-ncolțească în inimă și-n gând. / Pre- zul lui Homer” este privirea dinăuntrul sufletului, vizionară, a cum sămânța îngropată pentru roadă, / cuvinte vii în scrisul meu ideilor cu care se poate reconstrui Poezia prin Cuvântul divin. să cadă. / Cuvinte-frunze și cuvinte-flori, / cuvinte-aripi pentru Un volum ce merită adus în atenția publicului larg, mai ales ca să zbori / spre înălțimile în care / trăiește împăratul cel mai acum în pragul marii aniversări din 2018, deoarece se înscrie în mare. / Cuvinte-soare și cuvinte-ploi, / ca să răsară floarea din linia poetică a creatorilor moderni, care au exprimat, prin scrisul gândurile noi,/ cuvinte-pace și cuvinte-tihnă, / în care să-și gă- lor, sărbătoarea Logosului. Petru Botezatu face parte din catego- sească cei osteniți odihnă. ria poeților care „trebuie să fie stâlpi morali și spirituali ai unei Înstrăinarea este greu de purtat în suflet; dorul de Acasă Patrii în lumina Logosului”2. Homer însuși este adus la masa po- aduce eului liric imensă suferință. Ca și la Grigore Vieru, de care eziei românești... se apropie și prin esența tragismului poetic, întâlnim poeme Maria-Daniela PĂNĂZAN

1 Idem, p. 96 2 Ioan Alexandru, op.cit., p. 262. 16 Astra blăjeană, nr. 4 (85), decembrie 2017

PROBĂ DE REZISTENŢĂ ÎN SPIRALELE IMAGINARULUI

u o luciditate pătrunzătoare și o cere- limbaj cu tente de maladiv, cu tușuri spre o bralitate reflexivă poetul sondează un lume a descompunerii umanului, trimiteri în- C teritoriu de profundă interioritate, un spre dramele lui Vișniec. În noul volum de po- spațiu al spaimelor și al neliniștilor în care se ezie intitulat Omul presupus, Virgil Todeasă infiltrează obsesia thanatică. Poemele sunt to- ne propune un răsfăț semantic, o introducere în pografieri, mai bine zis radiografieri ale limi- jocul minții, în combustia imaginarului. tei ultime în care timpul hărțuiește de-a bine- Un spirit tenace și ordonat, discret, meti- lea, lipsit de orice fel de delicatețe, chiar fără culos până la filigranare, un gânditor situat în inimă: orologiul, unealtă sadică / făcută în aerul rarefiat al marilor altitudini, cu un trava- atelierele mele clandestine / mizeria asta de liu intelectual foarte dinamic, vede peretele timp, fiert la foc mic (Miere sălbatică). Dura- despărțitor, unda, limita care camuflează pre- tei bergsoniene i se cere socoteală, i se impune facerile, trecerile mari dintre dimensiunile sen- o reașezare, o restaurare: să întorci orologiul sibile: văd cu ochii minții chiar linia despărți- pe dos / ca să vezi de unde vine timpul (Cara- toare, / unda, partea din mine cea mai subțire pacea). Sunt șerpuirile unui condei exigent, (Unda) sau pisica neagră care taie noaptea în sever care caută sensuri în echinocțiul rațiunii, două (O tulburare). Poezia lui Virgil Todeasă cu un efort subtil de șlefuire și apretare a cu- vine dintr-un ținut al sublimării în rațional pur vintelor până ce acestea sunt descuamate de care este zguduită de o spaimă și o oboseală crusta vătămătoare și rămân curate, în splen- telurică acutizată de starea alertă a scurgerii ni- doarea luciului intelectual. Cuvintele sunt tur- sipului din clepsidră: ceasul de aur… / nu mă nate în forme la cote ridicate de conștiință, de lasă să dorm, bate și plânge, / curge peste nop- fluidizare. Durerea e distilată și localizată explicit: cu degete de tieră ca o fiere Dalí-formă (Ceasul). fier / planta magnetică în pieptul meu (Stent), un lacrimarium al Senzualitatea este eliminată complet, locul ei este luat de nevăzutelor pulsații este câmpul fragilității, un călcâi al lui Ahile jocul limitei. Poemul Inima este definitoiu pentru volum: îmi care te trimite într-un iureș al imersiunilor hiperboreene: sân- strecoară bila neagră în sân / nebuna se joacă cu sângele meu gele, / pelicula care ascunde sufletul meu / sâmburele acesta, – / se-ntoarce și mă strigă pe numele mic, / de spaimă, tot mai nucleu al durerii / pui de crocodil în coajă de ou – / între coastele mic… El potențează și vertebralizează mesajul poetic. Sarcas- mele rotunde (Gheara). Poemul marchează o revoltă anatomică. mul este evident. Poemul Trecere, care încorporează titlul cărții, aduce în Malițiozitatea potolită, umorul măsurat, uneori negru, iro- prim plan misterul și spaima, în omul plin de oameni, o înspira- nia fină, cu care eram obișnuiți deja din anterioarele volume de lare soresciană, Omul presupus1, moneda bătută acum pentru poezie, Surâsurile realului și Mecanicul cerului, revin cu nuanțe altădată. Față în față cu sine însuși omul nu recunoaște autorita- mai difuze și voalate întinzând starea de așteptare, de suspans și tea oglinzii și se îndoiește, se revoltă și se manifestă vindicativ: îl duc până la sever și dramatic. Poemele sunt traversate de ma- în mine trăiesc mai mulți indivizi, / dar nu pot juca o partidă de reele unei seducții intelectuale, irigate de o ironie austeră, fără dublu / și nu pot cânta la patru mâini, / de fapt, nu pot cânta lamentații inutile ori clișee, fără ornamentații sau bombastică. În deloc / cineva ascunde clapele (Zgomot de fond). Poetul face in- această mașină a vieții de zi cu zi, puzderia de întrebări care se cursiuni profunde în conștiință, acolo unde se întâlnește omul cu naște în carcasa pe care o numim banala zi, în fapt surprinzătoa- sine însuși, cu dramele sale, în spațiul sensibil al imaginarului, rea și uimitoarea viață, bucuria clipei; moartea și zorile se așază cu reverii estetice, cu diferite chestionări despre libertate și des- la skanderbeg. tin, limite și nelimite, îndoială și credință. Neputința este expri- Teama ființială traversează poemele ca un filon cerebral, mată plastic: țestoasă căzută din lună pe spate (Carapacea). Pe speranța însă este sâmburele care iluminează adâncimea sufletu- aceste ace, care se rotesc nebunesc, analiza este de o precizie lui: toată civilizația asta pe un capăt de chibrit – / aici în adâncul chirurgicală. Același ton de fragilitate și lamentarium se regăsesc pădurii aș da orice pe licărul fosforului, / aici în adâncul meu, în poemul Guașă, o acuarelă a eului: lupt împotriva celui care ca în întoarcerea atletică a unei feline se inserează mușcătura, sunt / de-o viață mă lupt cu toți cei care trăiesc în mine […] sunt gheara. Conștiința ca un cifru. O căutare a luminii continuă, vis- pictat ca o iluzie mișcătoare. cerală prin nepătruns: caut lumina / printre frunzele acestea miș- În poemele lui Virgil Todeasă există o frenezie aparte a cu- cătoare. Poemele au o cromatică densă. Definițiile-poem, meta- vintelor, o suită de reverberații enigmatice, ele mizează mult pe fore plasticizante, nu se supun totdeauna în canonul esteticului: o anume doză de ambiguitate, absurd și încifrare, pe o defenes- pescarii, cucuvele pe marginea apei (Vapori); florile, piuneze trare silențioasă în deltele misterului, un univers purtător de sub- strident colorate (Florile). stanțe, cu o încărcătură nestăvilită de semnificații. Omul este un Poemele sunt cotidianități neinvazive captate din variatele mare mister în care poetul se pune pe el însuși cumpănă, un zbor respirații ale zilei, cartografieri abisale ale reliefurilor conștiinței, al singurătății în limpezimea oțelită a cugetării în oul primordial, la care scriitorul adaugă acea undă de enigmatic meșteșugit, um- sugrumare și gâtuire în cuvânt, deferlarea neputinței: vezi / tru- bre ale interiorității, un spațiu endogen al melancoliilor și al ne- pul meu se topește ca varul – / curge albul din mine (Apele). liniștilor metafizice, meandrări subtile în luciul rațiunii. Reflexiv și minuțios, scrutător și incisiv, Virgil Todeasă po- larizează un univers liric vast și profund rațional în care pulsează LŐRINCZI Francisc-Mihai o malițiozitate fină și o ironie dublu rafinată și tăioasă. Sangvinul este mult mai fluid și sarcastic decât în surâsurile realului, cu un

1 Virgil Todeasă, Omul presupus, Editura Școala Ardeleană, Cluj-Napoca, 2017. Astra blăjeană, nr. 4 (85), decembrie 2017 17

MARILE SĂRBĂTORI CREŞTINE ÎN POEZIA LUI DUMITRU ICHIM

„Deja în icoană a sosit Crăciunul. / Colindătorii nu Raiului, Împărăteasa cerului și a pământului: Nainte de timpuri și s-au mai întors la cer / și dorm acum / ca fluturii petala spații pornite spre noi,/ nu era nici pământ, nici soare, nici lună,/ odihnind / pe lăicer. / Se-aude ningând pe afară…” nici somn, nici trezire, nici vis și nici moarte,/ ci numai Fecioara Lumină / cu Tatăl de-a pururi și fără-nceput./ Nainte de timp,/ de unde privești în jos spre etern, / nainte de spațiul flămând de-a fi preocupare constantă a poetului Dumitru Ichim este aceea spațiu –/ Fecioara Lumină –/ nainte ca veacul spre noi să de a scrie despre marile sărbători ale creștinătății. Nu există se-ngroașe./ Fiat Lux! o strigă Dumnezeu./ Iată-mă, Tată, Fecioara volum în care să nu fie elogiate evenimentele liturgice: de O răspunse,/ cu Tine și-n Tine am fost, de ce mă mai chemi?/ Fiica la Marile Praznice Împărătești și până la identificarea întru totul cu mea, lumină a Luminii,/ Prea Curată Fecioară, Prea Sfântă,/ te-am Liturghia cerească. E suficient să urmărești corespondența dintre chemat să te fac maică a Luminii/ pentru ca fiecare mamă să fie rugăciunile zilei sau textele evanghelice și mesajul poetic. lumină./ Tu vei lumina care naște,/ Tu vei fi mama care lumină. Despre impresionanta operă a lui Dumitru Ichim, despre vas- Impresionează imaginea iconică a satului trăind liturgic fie- titatea cunoștințelor acestuia, Muguraș Maria Petrescu scria: „Câte care moment al creștinătății, dar mai ales evenimentele supreme ale cărți a citit, dar și câte versuri a scris acest preot, poet, om cu un har Paștelor, ca trecere de la moarte la viață, de la pământ la cer: Icoana desăvârșit, dat de Dumnezeu! Dacă cineva nu crede în divinitate de la Neamțu – ghiocel din Dumnezeu.../ Precista era aplecată spre este deajuns să-l cunoască pe Dumitru Ichim și să se convingă că Fiu ca o lăcrămioară./ Și cum privea către noi?/ Ce sfânt foșcăia într-adevăr Dumnezeu l-a făcut pe om, după chipul și asemănarea hârtia de sac în dormitoare / când ne împachetam lucrurile să mer- Lui. Iar dacă nici atunci „Toma” nu crede, nu-i rămâne decât să ci- gem acasă!/ Numai tu puteai să ne înțelegi aducându-Ți aminte de tească din opera preotului și scriitorului Dumitru Ichim și să se con- Egipt/ din care plecai acasă-n Nazaret./ Nu-i așa că ți-era dor de vingă, pentru că despre opera lui se pot scrie tratate întregi de critică satul tău de-acasă?/ Duminica Floriilor! În brațe maldăre de sălcii literară, filosofie, literatură comparată, teologie, semantică și semi- aduceam de pe Nemțișor să-ți întâmpinăm Fiul./ (...)/ Un acasă otică etc. Șlefuită perfect asemenea unui diamant cu multe fațete, există pentru fiecare din noi, dar pentru toți o Săptămână a Pati- opera lui este o permanentă sursă de inspirație pentru cei ce vor să milor. / Pretutindeni o Joie Mare:/ „Întristat e sufletul meu până la citească, să-și primenească sufletul și să se clarifice cu sinele lor. Ea moarte. (...)/ Tot satul era numai lacrimi. Patru bătrâni Îl duceau este întrebarea delicat pusă cu privire la cine este el omul-preo- pe umeri înconjurând biserica de trei ori./ Tot satul era numai pro- tul-poetul creator, transpusă într-un mod firesc spre aceleași mar- hod.../ Pe afară înfloreau cireșii și mălinii, dar noi vedeam cum gini nemărginite în sufletul cititorilor ei. Nenumărate sunt cărțile Maica Preacurata se jelea Cuvinte, pe Tine mort Văzându-Te:/ scrise de preotul Dumitru Ichim, dar și mai multe sunt poeziile ne- „Primăvară dulce,/ Fiul meu prea dulce,/ Frumusețea unde Ți-ai publicate până acum. Păcat că literatura română contemporană din ascuns?” țară sau din străinătate nu are timp să se ocupe de editarea integrală În poeziile Șoapta Îngerului și Poemul Nașterii retrăim, îm- a operelor unor scriitori contemporani uriași, pentru că astfel ar fi preună cu eul liric, bucuria și atmosfera Sărbătorii Nașterii Domnu- reușit să-i impună atât în țară cât și în afara ei, dar nu cu forța, ci lui. Lumina cea neînserată își face sălaș în inima smerită și iubitoare prin valoarea incontestabilă a scrisului lor”1. de Cuvânt, de divinitate. „Poarta” și „Bradul” sunt acoperite de „în- Ne oprim în acest punct al analizei noastre asupra impresio- gerii albi” care „ning”. Subiectivitatea discursului liric se accentu- nantului volum de versuri Floarea fântânilor pierdute, având ca ează. Între îngeri și „porțile închise” se află Iosif întrebând dacă pri- motto o axiomă de ordin ontologic: Cerul și pământul au ca hotar mește cineva colinda... Sufletul celui însetat de îngeresc renaște o o lacrimă comună. Ea este omul. O definiție a omului care mar- dată cu Pruncul și devine „peștera din Betleem”, devine Lumină și chează definitiv viziunea poetică a lui Dumitru Ichim pusă sub sem- Lacrimă și Înger: Și eu aș vrea să mă nasc.../ Și pământul peșteră nul Cuvântului. Și dacă Dumnezeu a creat lumea prin Cuvânt („Să Celui neapropiat aduce./ Iată inima mea – fusese cerul în care în- fie!”), iar apoi, pentru mântuirea noastră, Cuvântul S-a făcut trup, gerii/ se jucau cu mine de-a v-ați ascunselea –/ e grajd de animale acum, în gândirea filosofică a autorului, Cuvântul devine Poem, acum/ cu iesle, bălegar și paie./ Trezește-mă, dătătorule de lumină./ precum în filosofia lui Martin Heidegger, el devine Sărbătoare a Lacrimii mele îi este de ajuns / chiar și o șoaptă de înger. gândului rostit pe tiparul luminii, Cuvântul adus de Acasă și reîntors Poemul Nașterii îmbină sintaxa afectivă redată prin ver- înspre Acasă: Am ales cele mai frumoase cuvinte / Ca să le spun surile din Troparul Nașterii cu nuanțe din colindul românesc. Infle- mării. / Cuvinte cu care am copilărit, / Cuvinte care păstrau frea- xiunile sunt magistral inserate în operă, iar la nivel metatextual pre- mătul de nuc / Și poveștile bunicului în scrin de vocale. conizează ardere lăuntrică, trăire autentic creștină, dor de Acasă. În acest Cuvânt se rostesc ideile poetice. O sărbătoare dragă Pentru autor, poezia colindelor „ne dezvăluie marea frumusețe a autorului, recreată într-o adevărată capodoperă, este Bunavestire, în inimii curate din gândirea și viața neamului aninat de crestele Car- vremea în care Cireșul a tras cu urechea la geam / și cuvintele fu- paților (...), pentru că ființa unui neam, vorbind de-un neam creștin, rate de la înger / toată dimineața le-a cântat soarelui – / petală cu nu este numai natură, adică produs al pământului, instinct întunecat petală. Poemul Ave Maria glorifică evenimentele esențiale ale creș- și năzuință oarbă, ci este mai întâi spirit, dar dumnezeiesc, vedere tinismului, întreaga istorie a omenirii, începând cu Ziua dinaintea duhovnicească și modelare conștientă. Ea aparține Împărăției lui Creației și sfârșind într-un prezent gnomic al ființării, surprinzând Dumnezeu. Izvor de energie spirituală, zestrea acestei ființe etnice momentul liturgic al Prohodirii firii umane reîntorcându-și fața spre se transmite urmașilor drept virtute a învierii din partea celor ador- Maica Domnului. Incipitul acestui impresionant poem ne situează miți în dreapta credință în vederea continuării pe pământ a unui des- negreșit într-un atemporal al divinității care, în grija Sa pentru Cre- tin propriu, după un plan rânduit de Creator.”2 ație, în planul Său de mântuire a lumii, fixează locul cuvenit Feci- La Dumitru Ichim, colindul este creator de univers sufletesc, oarei, „mai cinstită decât heruvimii și mai mărită fără de asemănare este rugăciune, este viu, este căutare și cunoaștere a Luminii Lui: decât serafimii”. Ea este Ușa Luminii necreate, Ușa vieții, Poarta Stă sub icoana mea / precum e steaua talerele cumpănindu-și./ În

1 Muguraș Maria Petrescu, http://www.art-emis.ro/cronica/cronica-lite- 2 Ilie Moldovan, Valori creștine ale familiei în România..., din volumul de rara/2510-dumitru-ichim-ratacind-din-oare-n-oare.html, accesat la data de comunicări Familia și viața la începutul unui nou mileniu creștin, Bucu- 28 iulie 2016. rești, 2001, p. 146-147. 18 Astra blăjeană, nr. 4 (85), decembrie 2017 mijloc e Iosif și Sfânta Fecioară/ și clopoțeii care-au amorțit/ și to- doar zugravu-a moșmolit tipicul./ După o noapte lungă-n prive- tuși fără de ei/ Steaua sus răsare/ ca o taină mare... / Și fără să ghere,/ ne-ntoarcem iar după-amiază/ cu ucenicii Lui în foi- vreau mâinile întind/ spre raza de lemn;/ Aș porni din nou ca să rup șor.../Dar cum adică-a doua Înviere?/ A înviat de două ori Hris- omătul –/ dar, magilor, unde-mi sunt cărările?/ Cele trei cărări din tos?/ Zugravul tace până-a opta zi,/ pe Toma cel necredincios/ cu Răsărit,/ trecând peste somnul meu,/ au ajuns să Te cunoască pe degetul în rană-a-l zugrăvi. Tine –/ Răsăritul cel de sus. Nevrednicia se pierde în îmbrățișarea divină. Asemenea lui Foarte interesantă mi se pare concretețea ideilor ce dau viață Toma, care nu a crezut până nu a văzut, eul liric trăiește acut arderea unui spațiu autentic, personalizat, românesc. Puterea cuvântului stă lăuntrică, mistuitoare, vizând împlinirea și desăvârșirea în Mântui- în verbul așternut pe inima „dorului meu”, înveșmântat într-un as- torul Hristos. „Culegerea” Iubirii Lui, „strângerea” în brațe, toate pect liric absolut unic. Originalitatea peisajului poetic este marcată culminează în deplinătatea trăirii liturgice. Și doar cine știe minu- de reperul unui Acasă etern, ce ia forma pronumelui personal de nata slujbă a Vecerniei din ziua de Înviere poate să simtă trăirea persoana I plural: „la noi”. Adresarea directă conferă tentă de rugă- autorului și desăvârșirea în Cuvânt. ciune și încântare. Emoția lecturării este firească, ea se amplifică Ca o trestie gânditoare (cum ar fi spus Pascal), eul liric caută într-o spirală a întâlnirii dintre uman și ceresc, dintre suflet și suflare ocrotirea lăuntrică în cutezanța firii de a se împărtăși de divin. El divină, la confluență cu etnogeneza românească și conferind alte și este un căutător de comoară cerească, este dornic să atingă perfec- alte valențe, noi sensuri lirice: Doamne, / dacă Te-ai fi născut la țiunea, să devină liturghisier al cerului și mărturisitor al Învierii lui noi/ aș fi fost cioban să Te-ntâmpin cu fluierul,/ să Ți-l aduc în loc Iisus: „Asemenea tuturor celorlalte ființe, noi nu aparținem ființării de aur, de smirnă, de tămâie./ Toate căprioarele Ți-aș fi adus din decât în măsura în care suntem cutezați în cutezanța ființei. Dar da- codrul dorului meu/ Și toate colindele din cetinile spaimelor mele./ torită faptului că noi ca ființe înzestrate cu vrere ne însoțim cu acea Jnepenii s-ar fi târât să Te vadă/ și iepurii ar fi venit să te-ncăl- cutezanță, suntem mai cutezați și. astfel, și mai expuși pericolului. zească./ Ți-ar fi vuit pădurile/ și izvoarele ar fi pornit spre cer să În măsura în care omul se încăpățânează să rămână în autoimpune- lumineze./ În Sarmisegetuza ne-am fi lăsat arcurile/ și am fi adus rea premeditată, instalându-se prin obiectualizarea necondiționată pentru nașterea Ta,/ din beciurile inimilor noastre/ în coarne de în separarea îndreptată împotriva deschisului, el își amplifică pro- zimbru și bouri./ „Mărire Ție” – Te-ar fi încălzit cojoacele noastre/ pria stare de neocrotire2“: Cât, Doamne, Te-am dorit!/ Cu- și fluierele noastre ciobănești și-ar fi deschis/ ca florile albe,/ ca prinde-mă și arde-mă de-i cu putință,/ în învierea Ta ca să mă florile dalbe de măr. strâng,/ să Te culeg./ Cu cât Te-mbrățișez mai mult, mi-s brațele/ În volumul Șarpele de aramă găsim texte dedicate celei mai tot mai setoase-n necredință./ Nu pot să cred, Te văd dar parcă-s mari sărbători ale creștinătății: Învierea. Precedată de Intrarea tri- orb,/ nu-mi ești de-ajuns iubirii să Te sorb./ Nu cu un deget, umfală în Ierusalim a Mântuitorului, de evenimentele din Săptă- ci-mbrățișarea plină!/ Ai înviat și nu Te las fiindului părere. Iubirea mâna Mare (Răstignirea, Moartea), Învierea are conotații profunde, Ta o simt acum deplină!/ Prin mine ești a doua Înviere - care nu-și găsesc explicații lirice decât în sfințenia cuvântului așter- hemoglobină cu hemoglobină!”/ Zugravul n-a cetit/ ce lui Ioan i nut pe lira gândurilor. E atâta frumusețe în arta exprimării și atâta s-a părut că nu ai spus,/ când inima lui Toma/ – o singură suflare îngeresc în calmul cuvântului scris! – / cu cea a lui Iisus/ se contopise și slovă și dicteu./ Și ucenicul cel Iată, de exemplu, poezia Vinerea Mare, o metaforă a credinței, iubit i-a răzuit lui Toma / oftat amar și greu/ și-atât a scris,/ doar: a iubirii pure, imaculate, a jertfei supreme identificabilă în invocația „Domnul meu/ și Dumnezeul meu!”/ Și Evanghelia a-nchis. albinei1. Din nefericire, inocența și nevinovăția firii sunt mereu În concluzie, marile sărbători creștine se regăsesc în opera lui ucise de cei care „lucrează” nestingheriți de păcatele lumii în care Dumitru Ichim, așezându-se pe creștet de Lumină, în încercarea te- trăiesc și de neputințele care ne măsoară existența pe acest pământ: merară a omului de a atinge perfecțiunea, de a trăi, liturgic, Abso- De pe epitaf, livadă în seară,/ o albină rătăcindu-se / se oprește / lutul, de a se întâlni, prin poezia-rugăciune, cu Cel ce este Iubire. pe făclia de ceară/ a copilului. / Mamă, uite un înger!/ Omoar-o, să Poeta și traducătoarea Anca Tănase se oprește, atent, asupra nu te înțepe!/ Mamă, dar oare/ nu mi-ai spus/ că la moartea lui unor aspecte fundamentale ale „teologiei poeziei” lui Dumitru Doamne-Doamne/ nu se lucrează/ că-i Vinerea Mare? Ichim. Da, așa am putea defini universul liric al poetului: „teologia Credința în Înviere nu e doar un concept religios sau metafizic. poeziei”: „Dumitru Ichim este poetul lui „întru”, întru permanentă Este însăși temelia vieții creștine, deoarece Eu sunt Învierea și vi- ridicare din orice cădere. Poezia lui parcurge toată gama dintre ața; cel ce crede în Mine, chiar dacă va muri, va trăi; și tot cel ce ek-stasis (ieșirea din sine, extazul) și in-stasis (intrarea în dumneze- trăiește și crede întru Mine, în veac nu va muri! (Ioan 11, 25-26). ire, „fixarea în Dumnezeu”, îndumnezeirea omului spre care sun- A doua Înviere ne transpune în ipostaza credinciosului participând tem toți chemați), acel „întru” dinamic despre care atât de frumos la Vecernia zilei de Luni a Săptămânii Luminate (care este supra- vorbește Părintele Dumitru Stăniloae, Everestul nostru teologic. Și numită de credincioși A doua Înviere). Această minunată trăire mis- cum „frumusețea va salva lumea” (Dostoievski, Idiotul), – mai co- tico-religioasă, din slujba zilei de Înviere, este regândită liric într-un rect poate că ar fi „frumusețea va mântui lumea” – versul lui Dumi- tumult al inimii ce tăinuiește în sine frumusețea. Imaginea iconică tru Ichim ne ia în brațe, în inimă, în suflet și urcăm împreună cu el a satului revine obsedant, este o eternă reîntoarcere la izvorul Lu- pe coloana lui Brâncuși și pe scara lui Iacob, și coloana e scară și minii: La noi în sat bătrânii mai vorbesc de-a doua Înviere./ Ului- scara-i coloană, cuvântul e muzică și muzica-i cuvânt... Poezia lui toare-i prima, vorba nu-i cunoaște/ lumina toată spre-ai cuprinde Dumitru Ichim este un pelerinaj pe spirala luminii, la al cărei capăt zborul,/ când cu făclii în noapte/ se face înconjorul/ prin taina ne așteaptă Iubirea celui pe care mintea nu-l cuprinde, a celui care ne-nțelesului de Paște./ Dar e frumoasă și-nvierea-a doua-/ aceeași e „totul în toate” și, în care, prin dragoste, vom fi și noi.”3 pască, dar altcum aroma,/ când peste moarte pecete și-a pus Spi- Maria-Daniela PĂNĂZAN cul,/ nu-i nimeni să vorbească despre moarte,/ ci despre Toma, cum

1 În Dicționarul de simboluri al lui Jean Chevalier și Alain Gheerbrant, este nu a putu fi zărit. Albina mai simbolizează și elocvența, poezia și inteli- amintită, printre altele, semnificația creștină a albinelor: „Le întâlnim repre- gența”. (Vezi p. 83, vol. 1). zentate pe morminte, ca semne ale supraviețuirii după moarte. Căci albina 2 Martin Heidegger, Originea operei de artă, cap. La ce bun poeții?, Tra- devine simbol al învierii. Răstimpul celor trei luni de iarnă, când albina pare ducere de Thomas Kleininger și Gabriel Liiceanu, Prefață de Constantin că a dispărut pentru că nu mai iese din stup, este pus în legătură cu cele trei Noica, Editura Humanitas, 1995, București, p. 276. zile de-a lungul cărora, după moarte și înainte de înviere, trupul lui Hristos 3 Anca Tănase, Prefață la volumul „Așa-i cânta îndrăgostitul din Sumer” Editura Școala Ardeleană, Cluj-Napoca, 2015, p. 57-58. Astra blăjeană, nr. 4 (85), decembrie 2017 19

RE-VEDEREA LOCULUI NATAL ÎN CALEIDOSCOPUL RUMINAŢIEI NOCTURNE

ri de câte ori iau o carte scrisă de Irina Petraș în mâini temele recurente ale Irinei Petraș despre casă și loc, despre mu- simt că se deschide în fața mea o grădină a deliciilor li- ritudine, despre feminitatea limbii române, despre sat și oraș, O terare. Știu că deschizând acea ușă vor urma locuri și descinderi în locurile de baștină, despre amintiri și re-întoarceri poteci de în-cântare, "ușa este un element revelator, îți permite acasă: mai multe case ale copilăriei îmi stăruie în amintire ca fie să te repliezi în interior, fie să tânjești spre orizontul de afară, secvențe ale unei singure case, casa onirică. Casa natală e casa în căutarea unui altundeva eliberator. Opțiunea aleasă se încarcă onirică. ”Lumea reală se șterge dintr-o dată când te duci să de sens și desemnează pulsiunea, care la un moment dat ne trăiești în casa amintirii. A locui oniric este mai mult decât a animă, dorință de refugiu sau dorință de locui în amintire” (Bachelard). Analizând evaziune"1. Și întocmai simt și eu bucuria poetica blagiană, în speță graiul și implica- ne-prețuită de a mă preumbla prin locurile țiile sale, Irina Petraș coboară la aceste nu- de acasă petrecându-mă peste curcubeul anțe excepționale: orizontul ”înalt, ritmic și deschis parcă înadins de altcineva. Îmi iau indefinit”, alcătuit din deal și vale, își pune un răgaz să colind același drum, îmi permit amprenta asupra graiului3, aceleași forme să înnod o clipă gândurile mele cu cele ale vălurite pe care le consideră și autoarea că autoarei și retrăiesc cu pasiune istorisiri îi completează ființa: nu pământurile în- fragmentare despre locuri și oameni din ori- tinse ca o tipsie îmi plac, ci vălurirea dea- zontul meu natal. Despre care sunt fascinat lurilor. Prin prisma simțului geografic, do- și despre care temă am scris destul de mult. bândit din experiența profesiei, am gustat Captivat de un discurs plin de esențe, ele- cu ne-îndestulată bucurie comparația mentum, în exprimarea lui Ernest Bernea, dintr-o povestire a lui Pavel Dan despre în sensul de fundamental, citesc cu nesaț deal, geocomponentă fundamentală a mito- din atât de bogata casă cu tâlcuri, cartea re- logiei locurilor natale: „apoi dealuri și dea- centă a scriitoarei Irina Petraș, Viața mea de luri cât cuprindeau ochii ca valurile împie- noapte, fragmente onirice2: am divagat pe trite ale unei mări înfuriate”4. Satul este lo- marginea reveriilor bachelardiene [...] în- cul care adăpostește casa, în sens de cămin, cântată să descopăr un instrument ele- „materie încărcată cu duh, purtătoare de gant-teoretic pentru amănunțit vechea mea afecte și simțiri, deținătoare de secrete […]. iubire de lucruri simple. Deși vacanțele la Căminul, constată Eliade, stă în inima rea- țară au fost mereu prea scurte și rare, ges- lului, în chiar centrul realității, el este refu- turile prime mi-au rămas elementare. Și elementale. Îndrăznesc giul unde te poți oploși și regăsi (regăsi sinea ta cea mai stabilă, să pășesc o clipă alături de scriitoare, să o urmez în cuvânt și să mai nealterată de vuietul exterior), fugind de haos, irealitate și fac câteva comentarii subiective marginale. Încă de la început neființă. […] Căminul este centrul lumii pentru ins deoarece apare neîngăduitoarea instanță, timpul, care ”strică frumusețea acolo se încrucișează linia verticală cu acea orizontală. Linia ver- noastră”, cum scria Ovidiu Vasilescu în trilogia Blestemul, iată ticală urcă la cer și coboară în țara morților, sub pământ”.5 Și că întâlnim versurile lui E.A. Poe, așternute de autoare în dacă ducem ideea mai departe spre miez, în fiecare cămin există entré-ul cărții, vorbind despre anii darului, fire de nisip de aur casa dinainte care „adăpostește, prezintă și exprimă, asemenea care ni se scurg printre degete, parafrazând același autor sub- unei opere artistice, ideea de podoabă, căldura sufletului, încre- scriu: „Stau în viul freamăt al țărmului bătut de val / Țin în mâna derea în frumos. […] E o incredibilă tărie a caracterului omului mea- tezaur- fire de nisip de aur. Ce puține! Se preling printre de la sat de a aduce și a de a apăra prin ani și vitregii un loc ales degete-n adânc. [...] Căci toate ce se văd și par sunt un vis din care curățenia, frumusețea, morala să nu fie alungate.6” într-un vis doar”. Având și eu o afinitate aparte cu orizontul hârtibăcean, Pasionat de spațiul natal, de locuri și de oameni, cei care către care spațiu de obârșie se întoarce scriitoarea ca pe un tărâm amprentează într-un fel destinul nostru, de locul intim, de casă și magic, purtător de esențe, de amintiri vii despre locuri și fapte, de acasă, citesc cu plăcere din paginile de eseuri, critică și inter- semne și limbaje, chiar prin mântuitoarele fulgurații onirice, viuri ale Doamnei Irina Petraș tot ceea ce este legat de orizontul m-am prins în această preumblare și iată-mă rezonând cu locul natal, de la cel al locului de obârșie până la cel ficțional, imagi- natal, al meu de asemenea: Aleea Teilor, o stradă, pentru mine nar, tot ce are legătură cu devenirea noastră ca persoane, în ac- fabuloasă7, care re-creează în noi mereu paradisul, cel neîntinat, cepțiunea sensului dat de Baltasar Gracian Morales, persona au- al copilăriei, povestea: în trecut nu se revine, cel ce revine e altul. tentica y verdadera, în opera sa capitală, Criticonul, în traducerea [...] Nu doar că altul se întoarce în ținutul copilăriei, dar și el, magistrală a lui Sorin Mărculescu. Am citit cu pasiune despre ținutul, e altul și nu te mai recunoaște. [...] În cele din urmă, și

1 George Banu, Ușa, o geografie intimă, Editura Nemira, București, 2017, de Ion Vlad, Cluj-Napoca, 2017, p. 7. p.78. 5 Nicolae Steinhardt, Monologul polifonic, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 2 Irina Petraș, Viața mea de noapte, fragmente onirice, Editura Școala Ar- 2002, p. 271-271. deleană, Cluj-Napoca, 2017. 6 Olimpiu Nușfelean, Să furi raiul cu ajutorul cuvântului, Eseuri, Editura 3 Irina Petraș, Teme și digresiuni, Editura Casa Cărții de Știință, Cluj-Na- Charmides, Bistrița, 2014, p. 157-158. poca, 2006, p. 160. 7 Alexandru Deșliu, Miezul lucrurilor, Convorbiri cu Irina Petraș, Editura 4 Pavel Dan, Ursita, Editura Mega, Ediție îngrijită de Aurel Podaru, Prefață Pallas, Focșani, 2006, p. 47. 20 Astra blăjeană, nr. 4 (85), decembrie 2017 tu, și el, v-ați mutat definitiv în poveste. Sunteți adevărați doar pus sigiliul divin, botezul dintâi? Să îți găsești locul, mai spu- în labirintul călduț al re-memorării. Cu o privire mult mai nos- nem: casa grădina, școala, biblioteca, părinții înșiși sunt locuri talgică, Octavian Paler scria despre Lisa că arată mai bine de la în funcție de care am crescut și care mă definesc. Să te așezi București, devenit un spațiu idealizat. Aceasta pentru că locurile undeva, unde să te simți în largul tău. Și această expresie am în- și oamenii s-au refugiat deodată cu amintirile și afectivitatea ace- tâlnit-o de mai multe ori în cărțile Irinei Petraș, cu aceeași defi- lui spațiu, așa cum a fost percepută, a dispărut. Au rămas doar nire clară a limitelor: te simți în largul rău când ești foarte legat niște pereți de lut, la fel și oamenii de azi, cum ar scrie Mihail de un loc pe care știi că numai de tine depinde să-l părăsești, Șișkin, „tot lut rece, modelați, dar nu s-a suflat nimica în voi”1. dacă o fi să vrei. Locul este unul singur. Locuri sunt mai multe. Senzorium-ul este de o luxurianță covârșitoare: mirosul Tristețea mare este când nu ai un loc al tău (locurile sunt senti- de lemn proaspăt tăiat nu e întrecut decât de cel mai extraordi- mente, neîndoielnic), când nu ai un loc unde să îți pui capul jos, nar miros de moarte, cel de iarbă cosită, de fân ars de soare. unde să îți așezi gândul și dragostea ta, ești om fără adăpost, om [...] Amintirile copilăriei sunt toate legate de pietre , ape curgă- fără un acoperiș deasupra capului, în maghiară spunem otthon- toare, vârtejuri de vânt, dar mai ales de însorire. Căldura este talan, în germană, obdachlos. Acasă este tărâmul secret, refugiul. sensul unei profunzimi. [...] Vara copilăriei e prelungă, învălui- În limba germană se spune Heim sau Daheim. De aici derivă toare. Te ține sub aripă și miroase a așternuturi proaspete, us- cuvântul Geheimnis. Secret. Este un loc de taină. De rugăciune. cate la soare. A ierburi încinse. În Cartea simțurilor, coordonată De intimitate cu tine însuți. Ce bucurie să spui că mă întorc de Dan C. Mihăilescu citesc cu în-cântare aceleași senzații și acasă. Înseamnă că ai venit de undeva. Ești. La întrebarea banală, emoții ale re-trăirii: ”Lumină de stele, dar și sunet de stele. De unde te duci? Răspundem simplu, adesea, acasă. Acolo unde îmi fapt, e sunetul asurzitor de greieri, plus mirosul aiuritor de fân”2. sunt locul, familia, părinții, ai mei. Bucuria. În sânul familiei. Așa descrie Tania Radu efectul senzoriumului care pune stăpâ- Locul de Acasă. nire pe ființa ei. Timpul se rotește în cerc, îmi spunea tata aseară în timp ce Casa e locul nostru intim, de aceea stă la loc de cinste vorbeam la telefon, povestind despre un prieten sas, care revine casa de dinainte, în spațiul rural, cu conotații nu numai existen- mereu acasă în Transilvania; parcă viața ar fi un drum în cerc, ne țiale, dar și cu o componentă transmundană într-însa. Undeva întoarcem mereu de unde am plecat, viața noastră pare o drume- avem un loc al nostru. Nu dimensiunea este factorul determi- ție: plecăm de acasă și ne întoarcem în același loc. Sfericitatea nant, ci gradul de intimitate și de libertate pe care îl oferă: casa pământului să ne fie și ea impregnată în ființă? Ne rotim într-un e loc de retragere, de ocrotire, dar și de deschidere spre ceilalți. frumos cerc, ca o călătorie cu ringhișpilul (Ringelspiel) copilă- Un loc unde ne găsim confortul afectiv, casa mea dinăuntru. În riei, cum citeam și din amintirile Domniei Sale, ale Doamnei Pe- care putem medita, ne putem regăsi, în care ne putem căuta pe traș. noi înșine. Acest cămin este bunul nostru cel mai de preț. Valoa- Locul este un spațiu sacru, reper evenimențial care păs- rea lui stă dincolo de material. Fiecare limbă și-a cristalizat un trează amprenta curgerii tumultuoase a omului și a comunității. cuvânt care desemnează căminul, un acasă care nu este numai Există o rememorare și o introspecție sangvină, dincolo de orice cărămidă. Zidurile sunt vii. Foarte aproape de casă este grădina, bariere: „trecutul însuși, cel personal, dar și cel al celuilalt, când o componentă a gospodăriei inimii. Sălaș al divinului. Cerul din celălalt contează, are greutate automat tocmai fiindcă e, presu- noi: cum scria Michelangelo, patria-mi străveche-i cerul. În jurul pus, plin de taine. A scormoni în trecut face parte din impulsurile casei se țes cele mai frumoase povești. Cu ele trăim, din ele ne umane irepresibile. Trecutul, memoria seamănă cu trupurile cu hrănim toată viața: oricum, mi-e tot mai limpede că ce vezi, auzi, sertare pictate de Dali.”3 Este incrustat în re-memorare un spațiu pipăi, miroși, guști, trăiești în copilărie e materialul din care natal devenit fabulos, un tărâm învăluit în fascinație, investit cu ești, până la urmă, construit și care te condiționează în tot ce ți încredere și cu care Irina Petraș, autoarea cărții Viața mea de se întâmplă pe urmă. noapte, fragmente onirice, se identifică: „imaginea artistică im- Aud cum ard butucii de lemn în sobă, cum pornesc la presionează mai puternic decât modelul ei; realitatea, ca să fie răstimpuri limbile de metal, lingourile de aur ale pădurilor cum frumoasă are nevoie să fie percepută prin vălul artei.4 ” Locul, se desfac, cum jarul de două palme se răstoarnă și căldura aduce casa și copilăria se întrepătrund în țesătura interioară și substan- liniște în familie, bucuria de a fi împreună acasă: căldura este țializează devenirea. semnul unei profunzimi. Căldura visată este întotdeauna mol- Mă preumblu, îmi petrec pașii în liniștea zorilor, prin înlă- cuță, constantă, regulată. Bunicul meu deschidea cartea mare cu crimații rugi aleși, dulci poveri, coviltiri pe firele de iarbă, atât povești. Și deodată de acasă se deschideau lumi tot mai îndepăr- de plânși ai dimineții, înainte ca lumina zilei să izbucnească de tate, așa cum prin luminile diafilmului proiectat pe perete răsă- bucurie („night's darkness is a bag that bursts with the gold of reau atâtea și atâtea fermecătoare locuri și personaje. Încerc the dawn”5, R. Tagore). acum la focul vetrei să mai întorc filele cărții de povești, să caut mâna bunicului meu. Nu o mai aflu. Caut acel loc dintâi, acasă. LŐRINCZI Francisc-Mihai Pâinea de casă, locul de joacă, bucuria. Căutăm acest loc o viață întreagă. Gravităm spre el ca spre un centru fundamental. Între- băm: de unde ești de loc? Unde îți sunt rădăcinile? Unde ți s-a

1 Mihail Șișkin, Părul Venerei, Editura Curtea Veche Publishing, București, 45, 2008, București, p. 652. 2013, p. 17. 5https://books.google.ro/bo- 2 Dan C. Mihăilescu, editor, Cartea simțurilor, Editura Humanitas, Bucu- oks?id=bsTNd7_Jt4EC&pg=PA662&lpg=PA662&dq=tagore+darknees+i rești, 2015, p.75. s+a+bag+light&source=bl&ots=zVaroTBH3T&sig=bH4H3tOoL- 3 Alexandru Deșliu, Miezul lucrurilor, Convorbiri literare cu Irina Petraș, dVH0yXff-6KZpaqJXE&hl=ro&sa=X&ved=0ahUKEwjZmYji- Editura Pallas, Focșani, 2006, p. 22-23. jezXAhXrAcAKHYLKDhcQ6AEIODAC#v=snippet&q=bag&f=false 4 Nicolae Manolescu, Istoria critică a literaturii române, Editura Paralela accesat la data de 02.12. 2017 Astra blăjeană, nr. 4 (85), decembrie 2017 21

ANIVERSĂRI, COMEMORĂRI

BRAZII PĂNĂZII ÎNCEP SĂ SE RĂREASCĂ!

ată că viața își urmează cursul ei firesc și încă un BRAD al Pănăzii cade, trecând în I eternitate, acesta fiind al patrulea din cei șapte frați a familiei. Vasile BRAD (Lie lu’ Su- rei, așa cum îl cunoșteau consătenii) în săptă- mâna Patimilor din această primăvară și-a aple- cat crengile și trupul spre veșnicie, pe drumul fără întoarcere, acolo în Brașov. L-am cunoscut (pe unchiul Lie) cu mulți ani în urmă pe vremea studenției mele (ani 1970-80) la Brașov, acolo unde locuia și lucra ca funcționar la Regionala CFR Brașov. Într-o primăvară ne întoarcem de la Blaj spre Alma Materul brașovean un grup de colegi, studenți blăjeni pe la diferite facultăți, toți cu trenul și bineînțeles cu NAȘUL (care era la modă pe acea vreme). Dar la un moment dat apare inopinat Timpul a trecut, el s-a pensionat și-a devenit gospoda- SUPRACONTROLUL, conductorul de tren se face că rul/ țăranul familiei prin munca care a depus-o la casa pă- plouă, nu recunoaște nimic iar pe noi ne ia la puricat la rintească prin refacerea casei, a gardului, a coniei dar mai documente, acte. Noi ce să facem dăm actele de identitate ales prin truda sa rodnică an de an, în grădina care arăta ca la verificat (supracontrolul fiind în persoana lui V. Brad, o floare, straturile plivite ca la carte, pomi fructiferi plini dar cine să-l cunoască atunci) iar din cei 10-12 colegi, mă de roade. Pivnița casei era cartea lui de vizită, acolo unde extrage pe mine, probabil păream cel mai tânăr și mai fri- toate erau rânduite după anumite percepții numai de el ști- cos dintre ei și dus ca un pungaș într-o cușetă de tren. Vă ute, butoaiele de vin pe categorii și ani; murăturile și dul- dați seama ce era în sufletul meu de școlar-student, panică, cețurile pe rafturi ca la armată iar legumele în gradene se- gânduri negre, amendă,... Odată față în față cu mine, su- parate, numai bune de luat și puse la gătit. pracontrolul, alias V. Brad, mă ia la un interviu ca la Secu- De-o vreme s-a implicat intens în acțiunile culturale ritate,: de unde vin, unde merg, ce fac în tren, cum îmi per- ale Asociației fam. BRAD care s-au desfășurat acasă la Pă- mit să circul cu trenul fără bilet, vreau să fiu dat afară de la nade și Blaj, fiind purtătorul de cuvânt ai fraților de la Bu- facultate (asta îmi trebuia atunci) etc . Dar la un moment curești, Ion și Sandu, dând dovadă de un spirit organizator dat mă întreabă de unde sunt de loc, de-a cui sunt, atunci deosebit, toate acțiunile sale fiind un succes. Un mare off apărând o speranță în sufletul meu gândidu-mă că probabil al său, cu care s-a luptat o perioadă după Revoluție, a fost omul acesta mă cunoaște de undeva (a verificat Buleti- revigorarea Bisericii Greco-Catolice Unite cu Roma în sa- nele). Apoi mă întreabă dacă-l cunosc, la care eu am răs- tul său, aducerea ei la vremurile de altădată, dar oamenii puns negativ, mă întreabă dacă cunosc oameni din Pănade, s-au schimbat, s-au împuținat, credința a cam dispărut dar dacă știu familia BRAD, a lu’ Surei, la care ca fiecare pă- mai ales n-a găsit înțelegere la preotul paroh catolic local, năzan la origine cum eram, era aproape imposibil să nu o unde a dorit să ridice o Biserică. Dar ...poate se vor ivi vre- cunoască. După aceasta se prezintă, îmi spune cine este, muri mai bune? de-a cui este din sat, îmi înapoiază toate actele mele cât și În ultima perioada drumurile spre Pănade, spre casa ale colegilor mei, întorcându-mă apoi victorios în vagon. părintească au fost tot mai rare, fiind atins de o boală ne- Acolo toată crisparea și teama dispar dintr-o dată, începe cruțătoare care l-a luat și urcat acolo sus în ceruri, unde a veselia, doar eram tineri. Astfel am scăpat de-o primejdie fost așteptat de frații și părinții săi. Și a mai avut atâtea de mare, dar în schimb am cunoscut un OM MARE, pe făcut aici pe Pământ, a lăsat ca nepoții să-i continue munca VASILE BRAD, un om adevărat, un om cu suflet mare, și grija de avuția părintească. Să-i fie țărâna ușoară. un neam (fiind nepot după tată cu familia lor) cu care am rămas pe vecie apropiați, la bine și la rău. De-a lungul tim- Ioan MIHĂLŢAN Pănăzanul pului mai veneam împreună acasă la Blaj sau îl mai cău- tam la serviciu pentru rezolvarea diferitelor probleme per- sonale.

22 Astra blăjeană, nr. 4 (85), decembrie 2017

OAMENII DE LÂNGĂ NOI : PASIUNEA NOBILĂ A UNUI OM DEOSEBIT – EC. LAŢIU VASILE, BLAJ

Note Biografice: • născut la 23 iunie 1936, în sa- un snob, un om fals, eu i-am iubit și îi iubesc pe tul Iclod, comuna Sâncel. • părinții: țărani mijlo- țărani din toată inima, le-am cunoscut trăirile în- cași • școala primară în satul Iclod • școala gim- durerate cu ocazia colectivizări forțate a agricul- nazială la Liceul „Sf. Vasile cel Mare” Blaj, ulti- turi, suferind împreună cu ei. Durerea lor trăită mele clase a VI-a și a VII- la Sâncel. • absolvent a atunci mă întristează și acum… Școlii medii tehnice de contabilitate, promoția A.R.: Vă văd emoțiile, vi le citesc pe față, dar 1954 (fostul Liceu Comercial din Blaj) • armata 3 noi eram prea mici atunci ca să ne putem opune ani în termen (1955-1958) • căsătorit în 1959 cu acelor vremuri întunecate… Floare Damian din același sat. • are doi copii (cu V.L.: Au fost momente de cumpănă pentru care se mândrește întotdeauna), ambii licențiați, poporul român, peste care a trebuit să trecem mai Valentin și Gabriela, căsătoriți, care locuiesc în departe… Canada, și trei nepoți. A.R.: Vă admir marea calitate de-a nu uita Vasile Lațiu este un om de excepție, un tip toate acele vremuri grele și a avea puterea să scri- carismatic, cu o statură impunătoare, care este ori- eți aceste cărți cu toate frământările oamenilor de când gata să împărtășească interlocutorului mo- la țară, dar și cu un umor molipsitor, care aduce mente din viața trăită, fabuloasă din toate punctele cititorilor pe lângă mult confort și destindere și o de vedere. Ne cunoaștem de mulți ani, diferența viziune optimistă pentru viața ce va urma. Întrucât de vârstă nefiind așa mare (5 ani), deși lucram în am citit cele trei volume publicate, în care abundă domenii diferite asta nu ne împiedeca, ca de câte ori amănunte care rar sunt întâlnite la alți autori, aș vrea ne întâlneam să stăm la discuții abordând diferite să știm pentru cititori, cărui fapt se datoresc toate teme, majoritatea îndreptate spre un numitor comun aceste povestiri?? care ne caracteriza pe amândoi: literatura și istoria. V.L.: Satul românesc, spiritual, și viața lui Mai nou ne întâlnim mai des, el locuind acum m-au fascinat dintotdeauna. M-am născut, am copi- aproape de mine, și uite așa spontan ne-a venit ideea lărit și m-am maturizat într-un asemenea sat. Cu- să purtăm un dialog mai substanțial. Motivul prin- nosc foarte multe amănunte despre fiecare familie cipal care m-a incitat și pe care vreau să-l împărtă- din sat; întâmplări picante, amuzante unele, altele șesc și cititorilor, a fost de-a intra în intimitățile ac- de-a dreptul dramatice. Am scris toate acestea pen- tivității domniei sale, cu precădere a „povestirilor” tru că vreau, pentru consăteni mei, pentru urmași pe care o parte din ele le-a așternut pe hârtie. lor, pentru cititori acestor rânduri să spun întâmplări Iată dialogul nostru: Aurel Roman: Trecând din viața satului meu scrise obiectiv și sincer. peste datele biografice, arătate mai sus, vă rog pen- A.R.: Lecturând scrierile d-voastră și entuzias- tru cititorii noștri, să ne derulați succint aspecte din mându-mă peste măsură, vă spun sincer că ați reușit viața d-voastră profesională, ca pe urmă să vorbim de marea pasiune să reliefați tot ce v-ați propus, drept pentru care vă felicit (asta și în (scrisul) cu povestirile autentice care sunt de o savoare cu totul numele altor cititori cu care am stat de vorbă). aparte. V. L.: Vă mulțumesc pentru aprecieri, întrucât vă cunosc ca un Vasile Lațiu: După terminarea Liceului Comercial, m-am sta- om al condeiului, care nu faceți aprecieri gratuite bilit cu locuința în comuna Sâncel, aici fiind contabil șef la C.A.P. A.R.: Volumele sunt prefațate de o somitate a Blajului, prof. din localitate. În 1966 am fost promovat prin concurs la Banca Co- univ. dr. Ion Buzași, ceea ce constituie un garant al scrierilor d-voas- mercială de Stat din orașul Mediaș, jud. Sibiu. După reforma admi- tră, ținând cont de pretențiile deosebite al domnului profesor atunci nistrativă din 1968, tot prin concurs, am fost angajat ca inspector cu când e vorba de-a face o critică literară privind creațiile unor autori. probleme agricole la Direcția Generală a Agriculturii Alba până în V.L.: M-am bucurat nespus de mult când domnul profesor Ion anul 1972, când m-am transferat la Stațiunea de Cercetări Viticole Buzași mi-a apreciat de la început primul volum, acceptând să mi-l Blaj, ca economist la Ferma și Crama stațiunii (am plecat de la Alba prefațeze, aceasta fiind un imbold pentru a continua să scriu, ceea pentru a fi mai aproape de casă). La S.C.V. Blaj am lucrat până în ce s-a și întâmplat, urmând și apărând și celelalte două cărți, și aces- anul 1998 (26 ani) într-un colectiv de oameni de excepție. tea prefațate tot de domnia sa. Prin intermediul acestui dialog cu A.R.: Știu că după Revoluția din 1989 ați cochetat și cu poli- d-voastră, vreau din nou să aduc mulțumirile mele apreciatului om tica! de cultură Ion Buzași, care face cinste municipiului Blaj și nu nu- V.L.: Da, așa este, am fost ales democratic din parte partidelor mai. de stânga, consilier municipal la Blaj, unde am fost ales în 4 legis- A.R.: Știu că vă plac călătoriile, sunt curios pe unde ați umblat? laturi, timp de 16 ani. V. L.: În primul rând în Canada, la copiii mei, iar datorită aces- A.R.: Mă bucur că nu v-ați întins mult cu activitățile profesio- tora am văzut multe orașe din Statele Unite, Cuba cu farmecul ei, nale avute, întrucât vreau să trecem la frumoasa și nobila pasiune a Jamaica și alte insule din Arhipelagul Antilelor etc. d-voastră de-a scrie și de-a depăna „amintiri autentice” așa cum vă A.R.: Vă felicit pentru scrierile apărute până acuma și pentru place să le denumiți (la care și eu subscriu). Într-adevăr sunt de-o că v-ați atașat cu tot sufletul de țărani și viața lor, cred că sunteți de sinceritate și de-o acurateță rar întâlnite, cu personaje reale (unele acord să încheiem cu o maximă a marelui filozof Petre Țuțea: mai trăiesc și astăzi). Vă rog să ne relatați ce v-a îndemnat să treceți „ȚĂRANUL ESTE O INSTITUȚIE DE PATRIMONIU, SĂ O pe hârtie asemenea perle scriitorești? APĂRĂM DIN TOATE PUTERILE, CĂ DE AICI NE TRAGEM V.L.: Cred că ați observat din cărțile scrise: „Povestiri din satul TOȚI”. meu”; „Amintiri uitate” și „Gura satului”, atașamentul meu total Aurel ROMAN față de țărani, de viața lor de la țară. Domnule reporter, eu nu sunt Astra blăjeană, nr. 4 (85), decembrie 2017 23

POEZIE SENTIMENTUL ROMÂNESC AL FIINŢEI

oezia patriotică duce încă povara per- Iar contextul centenar al Marii Uniri nu-l pu- vertirii unui sentiment nobil, aservit tea lăsa indiferent pe poet, parcă mai convins de P unei ideologii, care l-a consficat, detur- nevoia de patriotism în, prin şi dincolo de poezie. nat şi pus în slujba unui partid şi a ”conducă- Prin această antologie, Răzvan Ducan torilor iubiţi”. reuşeşte să redeschidă pentru poezia patriotică pa- Iubirea de patrie a fost extrasă din esenţa gini noi, albe, nepătate de nimic. ei şi dusă în extrema cealaltă, a stigmatizării ei. Recuperarea poeziei patriotice e greoaie Nicolae BĂCIUŢ şi împinsă într-un orizont îndepărtat de timp, până când reconsiderarea va avea detaşarea ui- tării cântăreţilor de curte şi a producţiilor lor. Poezia patriotică, în polarizarea sa sintag- RĂZVAN DUCAN matică, nu clarifică fiecare termen în parte, pa- triotismul, oricât ar fi el de ardent, nu poate REPERE salva de mediocritate un text poetic. Aşadar, BIO-BIBLIOGRAFICE înainte de a fi „patriotică”, poezia trebuie să fie... poezie, adică valoarea să fie deasupra • data și locul naşterii: 25 iunie 1957, sentimentului patriotic, tocmai pentru a nu-l Târnăveni, jud. Mureș, România compromite pe acesta. Această ambiguitate e şi sursa confuziilor. • părinții: Dorina (n. Roman) și Ioan Ducan, ambii profesori Într-o pertinentă evaluare, Ioana Bot, trece în revistă poezia pa- de Ed. fizică și sport triotică românească (Ioana Bot, Poezia patriotică românească, an- • 1963-1964: grădinița la Târnăveni tologie, prefaţă, dosar critic, comentarii, note şi bibliografie de Ioana • 1964-1972: clasele I-VIII la Liceul Nr. 2 Târnăveni (actu- Bot, Editura Humanitas 2001), de la origini până în contemporane- alul Gimnaziu de Stat ”Traian”) itate, relevând punctele tari, precum şi cele slabe ale acesteia. • 1972-1977: clasele liceale (IX-XIII) la Liceul Industrial de Poezia patriotică a fost pusă între paranteze o jumătate de se- Chimie Târnăveni (actualul Colegiu Tehnic) col, dar nu toţi autorii care au scris despre „sentimentul românesc al fiinţei” s-au înhămat şi la comandamentele regimului roşu. Au dat • septembrie 1977 - aprilie 1978: muncitor ”cu înaltă poeziei ce e al poeziei şi patriotismului ce e al patriotismului. Fără calificare” la Combinatul Chimic Târnăveni compromisuri. • 1978-1983: Institutul Politehnic ”Gheorghe Asachi” Iași, Deşi neînregistrat în „documentele” temei, poetul Răzvan Du- Facultatea de Textile, secția ”Chimia pielii”, inginer. can merită cu prisosinţă să fie recuperat, tocmai pentru că, fără os- • 1983: anul căsătoriei cu Carmen-Silvia (n. Tarța), bibli- tentaţie şi frondă, el a scris poezie patriotică mereu în cele peste trei otecar decenii ale traseului său literar. • 1983, timp de o lună, inginer stagiar la F.I.P. Agnita E aceasta o distincţie onorantă, care certifică consecvenţa ati- • 1983-1984: inginer stagiar la Fabrica de piele ”8 Mai” tudinală, cu toate riscurile induse de o astfel de atitudine. Fără a pu- Mediaș blica volume de poezie patriotică distinct, Răzvan Ducan a ajuns la • 1984-1986: profesor, predând discipline tehnice la Liceul pragul biografic în care să-şi poată antologa poemele circumscrise Industrial nr. 2 Târnăveni (actualul Liceu Teoretic ”Andrei patriotismului. „Poezia patriotică” a lui Răzvan Ducan aduce înainte Bârseanu”) de toate un elogiu valorilor fundamentale ale unei identităţi: loc/ge- • 1986-1988: inginer la Cooperativa ”Târnăveanca” ografie, istorie, limbă, neam... Acestea sunt principalele repere ale Târnăveni patriotismului din poezia lui Răzvan Ducan, dar nu sunt doar • 1988: se naște (la 10 mai) unicul său copil, Darie Ducan exerciţii admirative, ci şi atitudinale. La limită, poezia lui patriotică • 1988-2000: profesor la Școala Profesională de Cooperație poate fi privită şi ca „poezie politică”. Poetul face risipă şi de sub- Târnăveni stantive şi de verbe şi de adjective pentru a demonstra sinceritarea • 2000- 2008: director al Casei Municipale de Cultură rostirii sale, angajamentul său necondiţionat, elanurile sale de... lup- ”Mihai Eminescu” Târnăveni tător, atent la tot ce se întâmplă în „patria lui de pământ” şi în „patria • 2008: timp de 3 luni, șomer lui de cuvinte”. • 2008: referent cultural II, timp de 4-5 luni, la Centrul Patetismul lui nu e beţie de cuvinte, profunzimea sentimente- Județean pentru Conservarea și Promovarea Culturii Tradiționale lor sale vine din substanţa trăirilor adevărate sub şi în culorile patriei. Mureș, Tg.Mureș Reabilitează momente de istorie naţională, reclamând şi nevoia de • septembrie 2008-aprilie 2009: profesor la școlile generale adevăr şi dreptate pentru poporul său. din Coroisânmărtin, Adămuș și Bobohalma (din jud. Mureș) Răzvan Ducan scrie poezie patriotică fără ostentaţie, fără ură, • aprilie 2009-septembrie 2009: director al Casei Munici- sugerând că, dacă îşi iubeşte neamul său, nu urăşte alte neamuri. pale de Cultură ”Mihai Eminescu” Târnăveni Ceea ce ţine departe poezie sa de orice accente ce ar putea fi inter- • septembrie 2009- până în prezent: profesor inginer la pretate dincolo de un naţionalism curat. Liceul Tehnologic ”Traian Vuia„ Tg.Mureș (profesor titular de la 1 O antologie de poezie patriotică de autor, în aceste vremuri, septembrie 2011; profesor gradul didactic I de la 1 septembrie 2014) poate fi taxată ca un act de mare curaj, de îndrăzneală, de sfidare a • 2008-2010: studii la Universitatea din Oradea, prejudecăţilor de orice fel. Departamentul pentru Pregătirea şi Perfecţionarea Personalului Didactic; Specializarea: „Educaţie Tehnologică”. 24 Astra blăjeană, nr. 4 (85), decembrie 2017

Cărţi publicate: - 2016: Poporul de proști versus Eminescu, (versuri), Ed. a - 1990: Vieţuirea-n clepsidră (versuri), Ed. Alpha, II-a, revăzută și adăugită, Ed. Vatra Veche, Tg. Mureș; Tg.Mureş; - 2017: Cumpăr timp, (versuri), Ed. Vatra Veche, Tg.Mureș - 1993: Dumnezeiescul Ardeal - poeme pe cord deschis, Ed. - 2017: Lucși (aforisme, panseuri,..), Ed. Vatra veche, Tipomur, Tg.Mureş; Tg.Mureș - 1994: 3,14ramida lui Ducankamon (versuri), Ed.Eventus, Blaj; Despre Răzvan Ducan s-au scris şi au apărut o serie de - 1995: Târnava mea de lapte dulce (poeme), Ed.Tipomur, cărţi: Tg.Mureş; - 1997: Poeme din cutia neagră a spuselor, - 2013: Răzvan Ducan, un scriitor la curtea metaforei de Ed.Pleşea-Design, Târnăveni; Cezarina Adamescu, Ed. Nico, Tg. Mureş; - 1998: Epistole către Adrian Păunescu-carte de iubire 124 - 2013: Răzvan Ducan-Destine contemporane de Mariana pg., Ed.Tipomur, Tg.Mureş; Cristescu, Ed. Nico, Tg. Mureş; - 1999: Gheorghe Oprean - o viaţă închinată unirii - 2015: ”Poezii. Poeme. Răzvan Ducan, Darie Ducan”, de Da- românilor şi înălţării bisericii ortodoxe (cercetare), Ed.Tipomur, rie Ducan, Ed. Vatra Veche, Tg. Mureș; Tg.Mureş; - 2017: Părintar de Darie Ducan, Ed. Vatra Veche, Tg.Mureș; - 2001: O istorie a sportului târnăvenean, (cercetare), - 2017: Răzvan Ducan-60, Album fotografic, Ed. NICO, Ed.Tipomur, Tg.Mureş; Tg.Mureș; - 2002: Eminescu şi Târnăveniul - exerciţii de admiraţie - 2017: Dus - Întors Răzvan Ducan de Nicolae Băciuț, Ed. (cercetare), Ed.Tipomur, Tg.Mureş; NICO, Tg.Mureș; - 2002: Miroase a tei orăşelul meu de provincie-antologie de poezie târnăveneană (cercetare), Ed. Tipomur, Tg.Mureş; Este prezent în numeroase antologii şi dicţionare literare. - 2003: Târnăveni - repere culturale şi istorice (cercetare), A fost prezent cu numeroase interviuri şi reportaje la posturi Ed.Tipomur,Tg.Mureş; de radio şi televiziune naţionale şi zonale. - 2003: Târnăveni - 725 de ani de istorie şi devenire A fost colaborator, redactor, redactor-șef sau redactor-șef (cercetare), pag. cretate, format A4, Ed.Tipomur,Tg.Mureş; adjunct la diverse publicații: cotidiane, săptămânale sau lunare. Din - 2006: Cenaclul literar din Târnăveni (1956-2006). 50 de 2009 este redactor la revista de cultură „Vatra veche”, din ani de existenţă (cercetare), 446 pg. format A4, Ed. NICO, Târgu-Mureş. Tg.Mureş; Din anul 2001 este membru titular al Uniunii Scriitorilor - 2006: Mulţumesc albastru (poeme), Ed.NICO, Tg.Mureş; din România (filiala Cluj). - 2007: Patrafir peste cuvinte (publicistică şi nu numai), Ed. Din decembrie 2013 este membru titular al Uniunii NICO, Tg. Mureş; Ziariştilor Profesionişti (UZP) din România. - 2007: Mă laud, mă apăr şi mă cânt (publicistică şi nu În anul 2014, de ZIUA CULTURII NAŢIONALE, a fost numai), Ed. NICO, Tg. Mureş; distins cu ”Diploma de Excelență Culturală” și „Placheta - 2007: Supraviersuirea, (versuri), antologie, Ed. NICO, Tg. EMINESCU” , distincţii acordate de către Inspectoratul Şcolar Mureş; Judeţean Mureş. - 2008: Revoluţia de la 1989, la Târnaveni. Zilele A fost distins şi cu alte numeroase premii pentru poezie şi premergătoare şi postmergătoare,(cercetare), pg. format A6, Ed. pentru reuşitele culturale. NICO, Tg. Mureş; A activat şi activează în asociaţiile culturale „Vatra - 2008: Băciuţ, (versuri), Ed. NICO, Tg. Mureş; Românească” şi „ASTRA”. - 2009: Sever Suciu-Pomul vieţii (în colaborare cu Nicolae În luna iunie 2017, când a împlinit 60 de ani de viață, revista Băciuţ) (cercetare), format A6, Ed. NICO, Tg. Mureş; ”VATRA VECHE”, condusă de poetul Nicolae Băciuț, i-a dedicat - 2010: 100 - Cele mai frumoase poezii, antologie, pag. un număr special. format A5 (cartea a apărut şi în format A6), Ed. NICO, Tg. Mureş; - 2010: Lesa de hârtie, (publicistică), Ed. NICO, Tg. Mureş; * * * - 2010: Epistole către Adrian Păunescu. Carte de iubire, ediţie văzută şi adăugită, 234 pg. Ed. NICO, Tg. Mureş, 2010, ediţia Limba Română I şi II, iar în 2011 şi 2012 ediţia a III-a şi a IV-a.; - 2011: Dumnezeiescul Ardeal - poeme pe cord deschis, ediţie revăzută şi readăugită, Ed. NICO, Tg. Mureş; Tot ce mi-a intrat vreodată mai frumos în ureche, - 2011: Poemul entropic, Ed. NICO, Tg. Mureş; Tot ce mi-a ieşit vreodată mai bun pe gură, - 2012: Poem sărutând mâna poetului, (versuri), Ed. NICO, Floare la butoniera simţurilor mele, Tg. Mureş; Agavă ce sinelui i-a dăruit armătură. - 2013: Poporul de proști versus Eminescu Ediția I (versuri), Ed. NICO, Tg.Mureș; Ziditoare de biserică din cuvinte, - 2014: Nicolae Băciuț - Înapoi, în viitor, Ed. NICO, Cu vocale şi consoane, pe post de sfinţi, Tg.Mureș; Binecuvântate de Dumnezeu în lexic, - 2014: Licurici sub Luceafăr (eseuri și reinterpretări privind Polisemantice şi expresive şi cuminţi. viața și opera lui Mihai Eminescu), Ed. NICO, Tg.Mureș; - 2014: Cititor de contoare, scriitor de vagoane (publicistică), Ed. NICO, Tg.Mureș; În care spusele au unghiuri teşite - 2015: Strigăt din curba lui Gauss, (poeme), Ed. NICO, Tg. Şi de aceea nu zgârie sau irită timpane, Mureș; Unde propoziţiile curg melodioase, Cu înţelesuri de-aşezat în rame. Astra blăjeană, nr. 4 (85), decembrie 2017 25

Unde sub patrafirul eu-lui, sine qua non, Ca un arc, munţii au fost încordaţi, Se spovedesc, cu sfială, toate gândurile, de cei de-o parte şi alta a acestor Carpaţi. Unde sub pavăza de dulceaţă se-adună Pentru ca să se destindă şi să sară la cei Rânduri, rânduri, rândurile. ce vor să muşte din rotundul ei.

A contesta arcul Carpaţilor e o chestiune gravă Unde se râde până la urechi, şi-n partea convexă şi-n partea concavă. Unde cu lacrimă se plânge pân` la drob de sare, De aceea, nu-l îndreptaţi cu ciocanul pe nicovală, Unde în cabina de probă se poate încerca tăcerea e dreptul arcului de a veghea pentru ţară. Cu câteva numere mai mare.

Şi-am încălecat pe-o şa metafizică 1 Decembrie 1918 Şi v-am spus iubirea asta veche A tot ce mi-a ieşit vreodată mai bun pe gură, A fost voinţa unui neam, A tot ce mi-a intrat vreodată mai frumos în ureche. sub aripă de pronie cerească, versanţii munţilor Carpaţi, neantagonici, să se-atragă, Alba cea Iulia ce-au despărţit, până atunci, pe veci să întregească. Hai în capitala ţării, în Decembrie Întâi, Iulia e-atât de albă şi mai albă ca ea nu-i Era un frig de crăpau imperiile Nicio sărbătoare mare ce se ţine la români, dar în români era cald E Fecioara Preacurată, e-un Zamolxis din bătrâni. de se topea fierul, aburii, ce ieşeau din gurile Bucureştiule, mă iartă, că-s mai îndrăzneţ din fire, celor ce-şi strigau unirea, Pentru o zi mut capitala, dintr-un an întreg de zile, au dezgheţat cerul. Dealul Furcilor îşi cere şi Mihai intrând pe cal, Dreptul Albei la ziua asta, dat de mândrul ei Ardeal. A fost pofta ce-a poftit-o un întreg popor Dat de Horea ce sub roată îşi visase neamul slobod şi pe Câmpul lui Horea, Şi de suta cea de mii de aici a dat în clocot în Alba-Iulia, Şi de Arion, feciorul, prohodit de-o-ntreagă ţară, a reintrat Mihai Viteazul, Ce în gară la Teiuş i s-a dat de-un glonţ să moară. multiplicat de o sută de mii de ori.

Drumurile duc la Alba, toate, şi se-ntorc la Bucureşti, Ori o sută, câţi au rămas acasă, Vreau un continent de oameni cu privirile fereşti, în satele şi oraşele din munţi, Şi ca numitor comun, un curent ca să ne treacă, câmpii şi văi, Şi din dragoste de ţară, un pământ să fim şi-o apă. „de la Nistru pân` la Tisa” toate provinciile româneşti, Şi din patru zări ninsoare, Doamne, vreau pe vechiul castru, au fost şi sunt Şi cu roşu, şi cu galben, cu români şi cu albastru, boabe ale aceleiaşi păstăi. Şi aşa matur cum sunt, vreau ca să mă pierd cu firea, “România dodoloaţă”, să trăiască, ca să strig! Şi Unirea! Limba lui Eminescu le-a învelit, aşa cum şi astăzi, fără parcimonie, le înveleşte, „România dodoloaţă”, de-atunci, Curbura Carpaţilor a fost doar început de poveste. În partea concavă a Carpaţilor s-a adunat Transilvania, luând forma curburii în care a fost turnată. Povestea a ajuns acum la noi, În partea convexă a curburii Carpaţilor, şi ea e icoană perpetuată Moldova şi Muntenia, toată. de la părinţi la copii. Să ne bucurăm de rotundul ei, Principiul vaselor comunicante dar să fim vigilenţi, a făcut să ţină ce aluneca dintr-o parte, la cei ce latră autonomii. şi dintr-o parte în alta a curburii să se dea, 1918 a fost anul astral, preaplinul iubirii ce se dorea. iar 1 Decembrie a fost ziua divină, şi pentru că Dumnezeu Iniţial, munţii Carpaţi erau liniari, şi-a întors atunci faţa spre noi, înalţi, semeţi, frumoşi şi clari. pe inimă, această dată În ei era un popor de oameni vii să ne-o tatuăm cu lumină. ce modela viitorul pentru copii.

26 Astra blăjeană, nr. 4 (85), decembrie 2017

Acolo unde se pun false probleme de întâietate -Voi n-aţi avut volanul niciodată, N-aţi făcut niciun secol cu pământul acesta. Acolo unde se pun false probleme de întâietate începe Transilvania. Unde vă sunt vitezele marilor creşteri? Din mersul trenului poţi uşor să cazi în capcana abil întinsă. Unde e frâna unor cetăţi vorbitoare? Se face inventarierea capturii: N-aveţi afişe cu pumni de bătut în piept Consilieri europeni, Şi multicolorele semnalizatoare mieroase vă lipsesc. Oameni politici interesaţi, Ziarişti neştiutori sau corupţi, Ce credeţi voi că Herodot, Arrianus, Diodorus Siculus, Strabo, Neprieteni Ioanes Lydus, Ptolemeu sau notarul acela anonim Şi din păcate autohtoni naivi, al Regelui Bela al III-lea au mare trecere la Bruxelles? Al căror liberalism exacerbat echivalează cu o trădare. Ce tot daţi cu diploma Regelui Andrei al II-lea sau a Ioaniţilor? Oprirea în gările adevărului este utilă doar dacă coboară buna Cine are timp să vadă „Cronica pictată de la Viena”, credinţă. Când marile muzee ale lumii gem de falsuri veritabile?! Un minut sau o zi, cât un referat pentru o comisie parlamentară, E prea puţin timp, pentru toate bagajele bunului simţ. Ce valuri de pământ? Ce ceasuri solare? Ce fibule? A fugi de unul singur la proba adevărului, Ce stele funerare? Ce izotop 14 al carbonului? Ce Orăştie? Şi a ieşi pe locul doi, iată o situaţie cel puţin curioasă, Când la modă-s (mai ales) paradigmele lingvistice Dată ca un verdict, de o curte a bunului arbitrariu. Şi în faţa evidenţei absolute se poate reinventa uşor Tabula rasa Majoritari, incontestabili, în cimitire şi deasupra lor, Cu o vilă bine plasată pe Riviera franceză. Stăm pe loc bătuţi în cuiele atâtor milenii de existenţă, Observând, cu puţină tristeţe, Nostra culpa? Ca deget arătător pe dinăuntru, da! Captura din năvodul celor o mie de ani de pescuit în ape tulburi Căci uşor, mult prea uşor ne spunem parola de creştere a frunzei; Şi spunem: Mult prea uşor ne dăm cheia de acces la cuib. Cui prodest? Ne pomădăm cu ignoranţă lucrurile sfinte Şi nu comemorăm începuturile unei stâne. Nu aprindem patru mii de lumânări, vorba lui Iorga, Pe tortul zilei de naştere a unui cioban, Ţară dată prin maşina de carne şi Europa ne împarte haine Nu-i sanctificăm pe primii vorbitori Ubi patria, ibi bene! De grumaz, de Alutus, de barză, de Maris, de murg, de brânză, De…şi de…şi de, Ţară dată prin maşina de carne Nu construim o biserică având hramul Sfântului „Decebalus per Şi Europa ne împarte haine, Scorilo” Căci timp n-am prea avut să fim la modă, Şi nu înlocuim banda magnetică a tihnei ceaiului de la Geneva I-am apărat o linişte comodă, Cu trompeţii lui Glad, Menumorut, Gelu sau Litovoi. Săraci copii, din lipsă de noroc, Căci trei imperii ne-au prăjit la foc, Prea ne împingem în paietele noi; Cu străşnicie, pe toate părţile, Americanii, bunăoară, dacă ar fi avut undeva prin Munţii Stâncoşi Dar ne-am păstrat sfinţii şi cărţile. Pe cineva care să le spună celor din Armata Nordului Iertaţi ţinuta, nu prea de gală, Că numai cu lancea lui Horea se poate aboli sclavia Că n-am lăsat Europa să moară! Şi că sunt „mulţi ca şi cucuruzul brazilor”, Iertaţi-ne, că nu ştim fel de fel de trucuri, Acum capitala lor s-ar fi numit, probabil, „Avram Iancu D.C.”. Să predăm Viene, să devenim paşalâcuri Şi să ne prefacem în gubernii, Poate că ar trebui să facem ceva; Pe unde să mişune viermii. Poate să murim cu toţii în cel de al III-lea război mondial, Şi, de nu-i cu supărare, mai iertaţi, Ca, cel puţin din complezenţă, Încă o dată neamul acesta, Aliaţii să ne ridice un om de zăpadă, c-a refuzat minge de ping-pong să fie, Ca omagiu a cobeligeranţei noastre. între Buda şi Pesta. Şi poate de aceea, făina trecutului dospeşte încă puternic De prea multă Europă În noi putere de mers stând pe loc în cuiele trăiniciei. Şi cred că pentru totdeauna reţeta e aceeaşi: De prea multă Europă, Trei linguriţe de Alba pe zi, Riscăm să ne uităm patria la periferia visurilor, Înainte de „Masa tăcerii” de la Târgu-Jiu, Într-un cimitir al desuetitudinilor, Şi două picături din Horea, Într-un ceai fierbinte de posade. Riscăm să vină întreprinzători prea particulari Şi să-l îmbete cu rachiu prost Şi totuşi, şi-n aceste condiţii, mă rog pentru ei şi spun: Pe paznicul demonetizat de autopersiflare. Doamne, dă-le domnilor lumii, aşa zise vechi, un Columb priceput Cu puţin roşu la buze şi trei corăbii de răbdare, Şi unele reparaţii la bornele istoriei, să descopere pământul făgăduinţei noastre Şi-ar putea-o revendica aproape irevocabil. şi să spună apoi, prea încoronaţilor lor stăpâni, despre mirodeniile demnităţii şi aurul bunului simţ. Astra blăjeană, nr. 4 (85), decembrie 2017 27

VIORICA ŞUTU

ăscută în 3 mai 1955, în orașul Târnăveni jud. Mureș. cu toată dragostea altora, pentru a bucura şi înfiora şi alte Absolventă a Institutului Andrei Șaguna Sibiu, suflete la fel de simţitoare. N desen tehnic, specializare în grafică la Timișoara și Ca simplu devorator de poezie şi nu ca un critic literar, decor ceramic la Cluj. remarc cu plăcere că poezia Vioricăi Şutu este de-acum una Pasiuni: Istoria, filozofia, grafica, muzica cl asică și elegantă, de înaltă vibraţie, care dezvoltă în ritm şi rimă filo- pictura, pasiuni care-și pun puternic amprenta în volumele zofia unei idei sclipitoare unice pentru fiecare poezie în sale de poezii și a căror parte, ea făcând legătura directă cu viaţa şi cu toate zbaterile grafică îi aparține. A sale, cu trăirile pe care această viaţă i le-a dat şi i le cere publicat cinci volume de mereu şi tocmai de aceea ele pot fi simţite, înţelese şi trăite la poezii: Cărări de aceeaşi intensitate de fiecare cititor al cărţilor sale. gânduri, Țărm anonim, De fapt, eu cred că acesta este rostul poeziei, să unească Răstimp intre lumi, prin intermediul ei suflete, fiinţe, care, deşi nu se cunosc, in- Cumpăna din adâncuri , terferează sentimental, se caută şi se găsesc fie şi iluzoriu nu- Ochiul fântânii, iar în mai. Este tocmai ce ne lipseşte în această mincinoasă, rece şi curs de apariție, volumul urâtă lume în care trăim acum. Este balsamul, leacul vinde- Cercuri concentrice. A cător al tuturor sufletelor care sunt înnegurate zilnic de toate publicat poezii în mai problemele acestei trecătoare vieţi. Este cea care trezeşte multe reviste literare și în sentimentele bune şi frumoase, cea care înalţă şi înnobilează, ziarul Cuvântul liber. care transformă urâtul, ura, răutatea noastră în iubire şi-n Premii: Premiul iertare, cea care ne descătuşează şi ne eliberază din cleioasa revistei Vatra veche, la Festivalul ,,Credo” ed. a XV-a pentru tină adunată-n vreme în chinuitul, jertfitorul şi uneori hidosul volumul Răstimp între lumi 2014, Premiul I pentru Cumpăna nostru suflet. din adâncuri, 2016, Festivalul ,,Credo", ed. VI, premiul Şi câtă nevoie avem acum de puţină linişte sufletească, Direcției pentru Cultură Mureș 2016, Premiul Special al de puţin frumos, de puţin curat, de puţină înălţare, că dacă Juriului pentru volumul Ochiul fântânii la Festivalul de nu avem aşa ceva, sporim cu răutatea noastră răul cel mare, poezie religioasă „Credo” Ed. A VII-a, 2017, Premiul care ne va cufunda în genunea plină cu toate răutăţile acestei Festivalului de Literatură „Romulus Guga” ed. 2017, pentru. lumi. vol. Ochiul fântânii, și alte diplome și mențiuni. Viorica Şutu are meritul de a trezi, prin versurile sale, Membră a Ligii Scriitorilor Mureș, iar poezia sa, susţine poetul din noi, stârnindu-ne dorinţa de a citi în continuare Viorica Şutu, „este filozofia unei idei, vibrația unei trăiri cartea până la finalul său. Ajunşi acolo, ne vom opri o clipă, reale, a zbaterilor și întrebărilor existențiale” . vom închide ochii şi vom sta aşa o bucată de timp, lăsând să „Cred că rostul poeziei este să unească prin intermediul se sedimenteze în suflet picurul de bunătate şi frumos cu care ei suflete, ființe, care deși nu se cunosc, interferează ochii noştri s-au desfătat deja. sentimental, se caută și se găsesc, fie și iluzoriu numai. Ea Citiţi cartea şi îmi este cea care trezește sentimente bune și frumoase, cea care veţi da dreptate. înalță și înnobilează, care transformă urâtul, ura, răutatea Păstraţi-o aproape de noastră în iubire și în iertare, ne descătușează, și ne suflet pentru că e parte eliberează”, susţine poeta. a sufletului ei cel bun, curat şi iubitor de tot * * * ceea ce e nobil şi frumos în scurtimea FRUMOASE CLIPE DE vieţii noastre. Cu respect şi adâncă DESFĂTARE plecăciune mă închin în faţa fiecărui talent ce Citind poeziile Vioricăi Şutu, publicate în această minu- ne dă cu generozitate nată carte, ai impresia că fiecare cuvânt împregnat în tuşul frumosul din el, pentru negru şi rece al literei de tipar este ca o caldă mângâiere ce a ne înfrumuseţa şi noi, vine din adâncul unui suflet atins de aripa îngerului ei ve- fie şi măcar pentru o ghetor, înger ce i-a pus în gând şi în rostire har şi dar dum- clipă de visare. nezeiesc. Tăinuite ca o comoară de mare preţ, sălăşluiesc acolo, Mircea Dorin ISTRATE în cuibarul inimii sale, dimpreună cu toată durerea, bucuria Preşedintele Ligii Scriitorilor Români, Filiala Mureş şi fericirea vieţii ei dintru începuturi. Citite şi recitite mereu, şlefuite ca diamentele cele nepreţuite care farmecă privirea, inima şi mintea, ele au fost scoase la iveală acum şi dăruite 28 Astra blăjeană, nr. 4 (85), decembrie 2017

CUMPĂNA

Ochii se întorc uneori în adânc şi-s cumpăna care scoate mereu la iveală cremenea roasă de îndoială şi vise încâlcite din somnul de prunc.

Scot temple păgâne de gânduri rătăcite sau liniştea sevei febrile-n copaci, legi dăltuite-n petale de maci şi gânduri duioase din rădăcini împletite.

Văd alb inorog adormit în lucerne şi iluzii uscate de mucava, tăceri prelungi în care plânge întotdeauna durerea cuiva.

Gânduri adânci de aduceri aminte PASTEL gânduri cu scrâşnet în cuarţul zăpezii, gânduri fierbinţi din crucea amiezii Ochii depărtărilor sau icoane pe ape în adânc rătăcite. cern plopii tăcuţi. A împietrit valul Gânduri albe, negre pornite hai-hui, în braţele umbrei gânduri împăturite de la o vreme, şi flăcări de argint tremură-n închise în scrin să nu mă mai cheme, ramuri de arini. niciodată dintre filele lui. Ca-n joacă, un gând distilat, TÂRZIE TOAMNĂ în stamine de crin, opreşte rostogolirea clipelor A întârziat toamna în malul cu rădăcini la capătul gândului, de salcă. surpat în tânguirea clipei. Parfum de iasomie şi busuioc, Doar şoaptele frunzelor cheamă mirarea ochilor tăi în agonie la vecernie. plutesc prin solzii vântului. Obosit... FLORILE ADÂNCULUI îngenunchează trupul pietrelor în vâlvătaia ferigilor Simt sărutate de brumă florile adâncului. şi-adună-n cristale Au miros de tămâie. tăcerea întrupată în ţipătul de cocori. Reci fiori mă străbat Fruntea-mi adoarme când le strâng între dinţi, sub chihlimbarul candelei simt cum se zbat din care cad violete ninsori. aripi de îngeri şi lacrimi de sfinţi CĂUTARE care mângâie. Dor... Austrul se stinge după colină Florile adâncului şi are culoarea şoimului fragile flori de maci. în vis. Să taci! Runice tropote aud sub fântână Când petalele mor şi nechezatul stins ca o idilă, prins în frâiele veacului. ca un nebănuit izvor Se caută mâinile, dintr- o pupilă. dar nu se găsesc. Şoptesc... Paşi se zidesc Florile adâncului în tristul bazalt. în noaptea roasă de greieri. Se caută un echilibru Tu, suflet, să cutreieri mult mai înalt cu fâlfâiri de năframă! în timpul ce-nalţă N-ai teamă! abur din pâinile Să nu te opreşti! frânte în vinul Nu fereca din cupele cedrului. a genunilor noimă când o găseşti!

Astra blăjeană, nr. 4 (85), decembrie 2017 29

Cu ape îngheţate. În ochi verzi de felină răsfrângeri de lumină înnoadă menirea. Nu mai caut cristale în scandinave epave. În spatele speranţei oglinzile-s concave. Iluzia e demon, perfid, înaripat, iar zborul său albastru e împietrit, mimat. Încremenirea apei o simt mereu cum doare. Adevăr sau minciună? Ce nume are?

QUO VADIS? FECIOAREI MARIA Te-am întrebat Adânci rugăminţi în răspântii pe Tine. ţes punţi de trandafir Cuvintele aveau miros de fân când genunchii smeriţi şi răzbăteau dureros iau pecetea de mir. printre gratii ascunse Luminează Fecioara! Sub sân. din pragul ceresc, Ecou-mi răspunse, forma troiţei nezidite Tu... Nu. din noi, când paşii cu noaptea în ochi Am întrebat orizontul mai pândesc când vântul tăcu, formele zilei nedefinite. dar aripa ciocârliei păstrase secretul. ADORMIRE - Încotro? Întind un arc abia cioplit, - De ce oare? spre zimbrul nevăzut din mine, Ochii palmei când vulturii din somn mi-au adormit şi-au întors privirea în sine. şi legi fără de timp îmi curg prin vene. Am ascuns întrebările-n mine pe un calcinat E ora liliecilor ce prind contur coral policrom. de umbra peste dâre de cadrigă, Abia atunci... paşi dispăruţi în gândul dimprejur Zborul acvilei şi cucuveaua ce-n răstimpuri strigă. m-a învăţat cuvintele : OM E roasă noaptea ritmic, cadenţat, şi ZEI în mersul unic veşnicit al undei, şi înţelesul semnului de întrebare de roata ceasului, vârtej netulburat Ascuns sub un punct cardinal. de cântecul uitat pe mal al toamnei. PASTEL NOCTURN VIS Deasupra singurătăţii, Paşii-ţi aud din alte lumi vulturi cu aripi de întuneric ca tropot de cai dispărând în trecut, ard noaptea cu ochi de lup. adoarme râul sub talpa-mi de lut Urmele mă ajung din urmă şi miezul vântului din răsărit şi rup împietreşte-ntre culmi. cărare peste umărul meu. Ciudat contrapunct Printre umbre aprinse al umbrei ce se întinde mereu, de ochiul flămând, ca într-un act, searbede aripi trec fluturând, în care plopii împart, inorogii pe tâmple-mi rând pe rând, pasc zăpezile stinse. Până în zori fantasme albastre şi zodii FALSURI şi astre, captive după hublourii de nori. Îmi fură privirea reci diamante 30 Astra blăjeană, nr. 4 (85), decembrie 2017

LŐRINCZI FRANCISC-MIHAI

Reverberație Meditație m-am privit în oglindă și e altcineva izgonit a doua oară din rai – lângă Tăul dintre Brazi uitare rugăciune la înălțime un munte în lacul glaciar – Idilic emigrantul mereu urmărit cu mine însumi de ochiul de acasă, fâneață cu salvie urmele pașilor din pragul ușii – pe potecile din Carpați sub cerul de acasă timpul nu există cu dalta în mâini a sculptat ultimele li- albastru flamand tere în aerul umed de molid pictură de Jan van Eyck pe piatra de mormânt; se aud respirațiile cuvântului – vulturi sub stâncării abrupte lângă garoafele roșii de Ohio Sperietoarea de paie tăind lespezi de marmură rubanată Mușcate roșii doar fântâna cu cumpănă scârțâie sub soarele arzător pe piatra de mormânt clovnul râde Pietrele lebede mari, albe dormind și rând pe rând frânge gâtul cocoșilor mi-ai zburat în inimă mușcate roșii în fereastră care au cântat de trei ori și ți-ai făcut cuib pâine de casă proaspăt scoasă din cuptor corăbii pluteau pietrele de pe fundul lacului glaciar pe o țesătură de perete brodate cuvin- pline cu aur parcă sunt vii, tele: stromatolite ein feste Burg ist unser Gott în lanul de porumb o sperietoare ori inimi de balene legată din paiele de anul precedent acoperite cu nori și rhododendroni casa de la țară în ochii lebedei de cristal șireată, se dă în vânt nopți lângă Mija, pe grohotișuri îngeri în picioare Corabia de aur din hoitul devorat au rămas doar oasele mari mămăliga aburindă în mijlocul mesei ca dinții de dinozaur Aerul ospăț divin acasă un soare în miniatură ce aproape era aerul dintre noi croaziera pe marea liberă, Solzi de lut ca în ieslea din Betlehem dincolo de apele teritoriale ale efemeru- lui pământ uscat când forma a devenit perfectă doar solzii peștilor morți ai luat dalta și, orbită, ai lovit gheața o tandră libertate – în luna lui cuptor, cu putere cu mâna ieșind din curcubeu oase albe pe care se reflectă imediat i-a căzut masca o holdă de grâu scursă în amintire raze de soare nebune corabie de aur ca râsul unei fecioare acum aerul a putut și el să respire, ai gura uscată sămânța trebuie să putrezească nu poți să scoți un cuvânt pentru a putea să se nască a doua oară Acasă te sugrumă ceva necunoscut ca o roată mare de car Standard, în palma ta se deschid zorii regretul, Inspirație un roi de albine cămilă cu cocoașă galben de soc pe margini de câmp amintiri în fagurii de acasă hexagoane după seceta nemiloasă amintind de Sărutul lui Klimt un ceasornic dintr-un timp nebănuit faguri fără miere își poartă limba grea în suflet spinări de broască țestoasă poemul, pereții sunt scorojiți mireasa cuvântului și în șură o grindă s-a rupt pământul ca o nicovală în suflet Astra blăjeană, nr. 4 (85), decembrie 2017 31

PROZĂ

DIDACTICĂ MODERNĂ

nchideți, vă rog, laptopurile, tabletele și telefoanele! Și la ce s-ar fi putut aștepta. Se mustra pe sine că i se potrivi Începem lecția! Fusese cea dintâi comandă a profei. predarea tocmai în așa momente de vârf ale programelor Î Abia apoi: Pregătiți cărțile și caietele! Sosi în clasă difuzate de mas-media. Care atrag mult mai mult atenția precipitată că iar o să aibă probleme. Tinerică și mărunțică, elevilor decât o făcea ea. Cu lecției ei. Își făcea acum mea nu ajunsese să stăpânească pe deplin clasa. Adrenalina-i culpa, dezamăgită de expunerea ei searbădă și plicticoasă. sporea cu fiecare abatere a elevilor. Ba încă se afurisea pe sine însăși de când cu alegerea me- Mulți se grăbiră să-i împlinească porunca. Unii o fă- seriei ăsteia atât de nenorocite. cură mai de voie, alții mai de nevoie, dar o făcură. Cei din- Părăsi sala de clasă necăjită. Andi, unul bine clădit, tâi respectară întru totul porunca primită. Ceilalți însă tre- într-o ținută sport impecabilă, cu haine de firmă, o dojeni cură doar aparatele pe silențios. Să nu piardă contactul cu fără pic de jenă. Că nota ce i-o dădu, ascultându-l, fu prea programele agreate în derulare. Dani și alți câțiva aveau mică. Vă durea mâna de făceați un 10 în loc de 9?, o apos- meciuri de fotbal în plină desfășurare. O victorie a echipei trofă el. Cu impertinență. Depășind orice limită a bunului lor i-ar fi propulsat pe primul loc în serie. Sebi și cei din simț! Deși nota acordată era din capul locului umflată. Că jurul lui, cuprinși de aventura piraților din Caraibe, tremu- știa, biata de ea, cu cine are de-a face. Un simplu telefon al rau deja de emoțiile ce se anunțau în fața scenelor de odraslei și-ndată îi făcea să coboare cu toții, cu cățel și pur- groază. Și pe care n-ar fi vrut nicidecum să le piardă. Astfel cel, pe capul ei. Mai bine treacă de la ea. Dar ce mai conta că cerința profei le deranjă prea puțin auzul. Mai că n-o lu- o amărâtă de profă în fața unuia ca el! Ajuns la școală cu ară în seamă. În schimb altora le trecu pe la urechi precum mașina super a tatii. Nu peste multă vreme urmând să aibă o adiere răcoroasă în miezul unei zile caniculare. Semn de și el una poate și mai și! Și-atunci, la ce atâta carte? Uite supunere și ascultare. pe tata! Totul e să te descurci! Frumoase concluzii! În ton Trecu controlul temei. Supervizorul, precum odinioară cu vremea! monitorul, pusese acel V pe fiecare dintre teme, accep- Toată pauza elevii o petrecură în jurul liderilor lor. Ui- tându-le și pe cele corect efectuate ca și pe cele făcute în tând de ora ce urma să vină. Oră la care a fi trebuit să se dorul lelii. Ăștia din urmă prinseseră șmecheria. Umpleau gândească. Căci era una din materiile de examen. Fură luați pagina cu de toate, mai mult ca să aibă pe ce pune viza mo- pe nepregătite. Aici Turbata nu se juca. La ea ora era oră. nitorul modern. Care și raportă profei că totul e în ordine. Îi găsea descoperiți când și unde le era lumea mai dragă. Așa că lecția putea începe. Încredere oarbă, mult dăună- Note proaste, pedepse mai mult sau mai puțin acceptabile, toare copiilor știut fiind că o temă neverificată și necorec- planau peste capetele lor încinse. O mostră de pedeapsă: tată devine o corvoadă în zadar. P50 = Scrie aria trapezului isoscel: Baza mare+ baza mică Pe când profa aștepta răspuns la una din întrebări, ceva x înălțimea, totul supra doi. Asta însemnând (P= pedeapsă, mai delicate, Valori morfologice ale lui o în limba română, dacă tot erau în lumea matematicii!) că textul respectiv tre- Dani, în tricoul lui alb purtând inscripția și chipul lui Ro- buia scris de cincizeci de ori, în cazul de față, alteori de o naldo, sări ca scăpat din praștie: Am câștigat! Încât femeia, sută de ori, după cum și cât de supărată era Turbata. Și după concentrată la cerința ei, se și sperie. Ce se întâmplă, cifra așternută după acel coeficient de-a dreptul drăcesc. Dani?, interveni ea numaidecât. Suntem pe locul întâi! Și Căci totul se făcea mecanic, fără eficiență. Pedeapsă fără se așeză radiind de bucurie. Răspunsul se adresa fanilor săi finalitate. și nicidecum profei. Fani care și începură să aplaude. A fi Fenomenul se petrecea aidoma temelor de casă. Să dai pe locul unu în serie acum cu două etape de încheierea cam- întregul text al unei poezii de dimensiuni apreciabile de pionatului nu era de ici, de colo. Nu v-am cerut să-nchideți analizat, jumătate morfologic, iar jumătate sintactic, pare aparatele?, interveni din nou profa. Observația fu făcută nici mai mult, nici mai puțin, decât o aberație de ordin pe- destul de reținut. Ca nu cumva să și-i scoale iarăși în cap. dagogic. Și nu numai. Și asta în condițiile în care în orar Ca alte dăți. Le-am închis, domnișoară!, veni răspunsul ce- mai figurau pentru ziua respectivă alte cinci discipline de lor mai mulți. Adică a celor ce o făcură de bună voie. învățământ! În toiul predării, Formele accentuate și neaccentuate Claudiu păși grăbit spre casă. Lăsă pe Denis în aștep- ale pronumelui personal, temă destul de delicată, din nou tare. Conversația cu tovarășii de grup de la sfârșitul orei forfotă în sală: Au! Uf! Cad ai noștri! Era rândul celor din nu-l mulțumi. Mai că nu se înțeleseseră. Vor ieși la aer sau jurul lui Sebi să izbucnească. Pirații făceau ravagii. Profa vor continua să manevreze laptopurile sau telefoanele? Sau se-ntrerupse o clipă din predare. Aruncă o privire mustră- înainte de toate temele?! Se temeau că nici măcar o tură cu toare peste ei. Peste cei ce purtau geci de pirați, pistoale-n bicicletele prin Șanțuri nu vor putea face. De vor stărui asu- brâu și curele late peste mijloc. Părul lung în cârlionți, îi pra lor. Și-n plus, problemele date de Turbata, cu siguranță cobora pe spate, peste ochi și peste urechi. Doar era pirat, le vor mânca toată după-amiaza. nu? Lăsă apoi spiritele să se potolească. Să-și revină din Plimbarea cu bicicleta, tumbele și exchibițiile de tot emoții. În zadar i-ar fi admonestat. Știa deja ce-ar fi pățit. felul, le răpi mult timp. Dar cum joaca e mai presus de toate 32 Astra blăjeană, nr. 4 (85), decembrie 2017 din totdeauna… Vorba humuleșteanului: Dacă-i cal să aceea. De i-o găsi rezolvarea! Inginerul se știa bine la vre- tragă, dacă-i popă să citească, iar de-i copil, să se joace. mea lui la algebră și geometrie, la matematici superioare. Spre seară Denis trecu, în sfârșit, la treabă. Certat de Ori, problemele astea de aritmetică, nu prea le luase el în mama, bineînțeles. Pentru pierderea timpului: Atâta joacă! seamă. Căci pe mulți năuciră la vremea lor probleme cu A mai văzut zmeul unul ca tine! Fără nici o grijă! Fușeri trenuri, cu plecările la o anumită oră dintr-o anumită stație, lecțiile mai de mâna a doua și se opri la mate. Aici, pro- după care altele porneau din gara opusă. Unul cu atâția km blema într-adevăr se anunța dificilă. Mama și tata, frații mai pe oră, celălalt cu atâta mai puțin sau mai mult, cine le mai mari, cu toții se-nșurubară în jurul ei. Denis părea absent cu știe cu cât umbla fiecare, cerând în final să afle unde și când totul: Hai, mă copile, gândește ce trebuie să faci!, îl con- se vor întâlni? Și tot așa plecau și bicicliștii, și mașinile, vocă mama la rezolvarea sarcinii. Că doar e tema ta! Denis, doar carele cu boi stăteau cuminți la locurile lor, de căpia pitit după Pompi, sora mai mare, avea treabă cu mesajele lumea de atâta plecat și ajuns. Cum și inginerul o păți. primite pe Facebook. Imediat!, se auzi glasul lui puțin pre- Amețit, se dădu bătut. cipitat. Cu toții credeau că el nu mai poate de gândul pro- Tata n-avu ce să-i explice lui Denis. Care aștepta ne- blemei. Ce prostie, auzi! Să gândești așa ceva! Un mesaj de răbdător răspunsul lui Claudiu la soluția propusă mesajului la Claudiu îl tulbură nespus. Căci nu vroia să rupă prietenia său tulburător de mai înainte. Se bucura acum, în sinea lui, abia câștigată… că nimeni nu reuși să rezolve problema: Mai cereți să fac Tata citi problema cu voce tare. Părea mai ușor de în- tema de cum ajung acasă? Vedeți că nici voi nu sunteți în țeles cerința pusă. Cu pixul între dinți mama, contabilă de stare? Trăia momente de satisfacție izvorâte din nereușita felul ei, nici nu credea că n-o să-i dea de cap. Câte nu re- lor. La ce atâta povară? I-o trebui oare în viață?! Că eu la zolvase ea la vremea ei?! Denis, nu v-a dat nici o lămurire anii mei, cugetă cu glas tare tata, încă n-am avut nevoie de Doamna? Nu!, veni răspunsul prompt al băiatului. Căci tata așa ceva! Și pentru aia, trenurile merg și vin întruna! Ju- prin calea aleasă ajunsese la un moment dat să aibă trei sfer- decată simplă, de bună seama! Dar sănătoasă! turi sau jumătăți de miel în viață! Cu neputință așa ceva. Lăsară totul baltă, căci nu era doar matematica la ordi- Hai, Denis, că poate îți aduci aminte ceva din clasă! Un nea zilei. Iar ceasurile grăbeau către orele mari ale nopții. minut!, amână băiatul implicarea sa în rezolvare. Trecu și Măcar de-ar fi rezolvat Denis alte teme, la alte materii, că el cu privirea peste ea, dar degeaba. Nu-și amintea nici în nu vroia nici un prof să se lase mai prejos, adică fără teme ruptul capului să fi făcut ceva asemănător. Pompi stăruia. multe și grele, ar fi câștigat ceva timp. Așa… Nu s-ar fi dat bătută așa ușor. Că doară-doară. Reținută la direcțiune peste timpul rezervat pauzei (sau Vecinul de apartament, inginer de felul lui, fu cândva nu-și termină poveștile cu vecina de-alături?!), profa întâr- tare la mate. De aceea și dădu la Politehnică. Bazat pe ma- zie la oră. Nu mai avu timp de problemă. tematici. Și tocmai la Construcții Căi Ferate. Rămăsese totul într-o nebuloasă adâncă și lăptoasă, Tata urcă până la el. Laolaltă poate i-or da de cap. Pe greu de pătruns. Denis nu-l mai luă: Denis, Denis, băiat mare,/ Treabă pe Ioan POPA lume nu are!, își aduse aminte mama niște versuri pe care le adaptă feciorului ei. La ce bun? Îi va explica el după

LA MUNTE

n vatră mai ardea mocnit jarul. Cărbunii se aprindeau ca glaciară, aveau multe butoaie cu vinuri. Când degustam câte o ochii felinelor în savană. Era liniște. Noaptea de iarnă se tă- sticlă o făceam ținând cont de întregul ritual, de la prezentarea Î vălea în cerneală. Cerul era plin de poeme sclipitoare. Vântul vinului și până la servire. Nu lăsa pe dinafară niciun moment. șuiera nebunesc printre molizi. De la cabană în sus începea jne- Spunea mereu: penișul, iar în depărtare se căscau stâncăriile și cuiburile glaci- – Când bei vin trebuie să simți întreaga podgorie cum își are care îmi umpleau inima cu frumusețe ori de câte ori ajun- așază ciorchinii în tine ca sufletul când se deschide în rugă- geam pe malul lor. Trebuie că ghețarii erau niște uriași care s-au ciune. tăvălit în timpuri glaciare, de au avut atâta putere să caște ase- Îmi făcea plăcere să stau la taclale cu oameni cărora le plă- menea hăuri. La baza versanților înclinați erau trene de groho- ceau de asemenea înălțimile. Nu știu de ce, dar acolo sus parcă tișuri. Țipătul marmotei se auzea în depărtări. Era ca o broderie este o altfel de lume. Mai curată, mai luminoasă. Fără atâta ră- sonoră. Noaptea era sugrumată de o liniște profundă. utate și ură. Am urcat de dimineață la cabană, la munte. M-au invitat Afară era o noapte de nămol. Eram așezați în fotolii sim- prieteni buni. Unul dintre ei, Birtalan, îmi era foarte apropiat. ple, dar confortabile, trei bărbați, care am venit mai devreme cu Un om și jumătate. Zdravăn, cu umeri lați și înalt, tipul atletic, o zi pentru a pregăti cele necesare unei aniversări. Prietenul nos- cu timbrul vocii de bariton, o fire veselă, blând și înțelept. Râdea tru bun, profesorul de științe naturale, împlinea frumoasa vârstă mereu cu poftă. Se îmbujora ca un pepene râzând în soare. Îi de cincizeci de ani și am dorit să o sărbătorim împreună la ca- plăcea vinul roșu. Dar nu oricare. Cel din beciurile domnești. Se bana. trăgea de pe linie paternă dintr-o familie de nobili. A moștenit Se auzea doar ticăitul ceasului. Stam cufundați în întune- ereditar titlul de conte. În pivnița conacului, lungă cât o vale ric, doar focul ardea mocnit și arunca pe pereți umbre sălbatice. Astra blăjeană, nr. 4 (85), decembrie 2017 33

Tăceam. Era un moment atât de plăcut. Meditația. Momentul – Da, contele Birtalan, am adăugat repede. de liniște. Așa ceva se poate petrece doar în compania unor buni – Nu îmi e cunoscut acest nume. Nu, contele se numește prieteni. Niciodată într-o societate a femeilor, unde va predo- Teleki. Toată pădurea îi aparține lui. Este foarte bogat. El i-a mina vorbăria. Eram fără soții. Aveam nevoie de aceste mo- dăruit tatălui meu acest loc pe care și-a durat casa. Casa noastră. mente de liniște așa cum au nevoie de apă tuaregii în deșert. – Mai ai frați sau surori? Am întrebat. Primul care a spart liniștea a fost Birtalan. El a continuat – Da, mai am un frate. El este plecat cu părinții mei să lu- discuția noastră: creze la amenajarea drumului de piatră. Contele dorește să aibă – Numai casa pe care familia o umple cu suflet se tran- acces mai ușor la domeniul său. În pădure, mult mai jos, are un sformă în cămin. Altfel zidurile rămân reci. Este cuibul realului. conac. Casa este mai mult decât o simplă clădire, mai mult decât o con- Nu știam ce se petrece cu mine. Dar am simțit că m-am strucție. Este refugiul intim unde te întorci din lume. Și de unde îndrăgostit nebunește de această fată. Nu puteam să îi rezist. pleci. Câți oameni, în lumea de azi mai ales, sunt dezrădăcinați, Într-o clipă eram deja în brațele ei și mâinile mele alergau ca fără cămin, fără prieteni. niște șerpi vrăjiți pe întregul ei trup. S-a uitat în ochii mei lung – Ascultați, am zis, casa trebuie încălzită în miez de iarnă, și a râs, întrebându-mă: pentru ca familia să se bucure de căldura ei, nu numai sufle- – Mă iubești? tească, dar și fizică. Cred că am meditat prea mult și iată, focul – Da, da, da, sunt înnebunit. Vreau să fii aleasa mea. Vino în vatră aproape s-a stins. cu mine în lumea mea. – Merg eu afară să aduc bușteni pentru foc, spuse Iacob, Cred că delirează. Vorbește într-una de Mathilda. Și că care a rămas cel mai mult cufundat în meditație și a simțit opor- vrea să se însoare cu ea. tun momentul să facă un pic de mișcare și să se răcorească. Mă Strigă întruna că o iubește. Repetă la nesfârșit: părul tău e întorc imediat, zise. o cascadă de bazalt. Te iubesc! Vreau să fii a mea! Veniți să îl O lună uriașă se ridica încet peste piscuri. O lumină ce- așezăm pe pat. Nu știu cât timp a stat în lac. Era ud leoarcă când țoasă. Parcă plângea. l-am găsit. Ușa rămase deschisă după ieșirea lui Iacob. Aerul rece se – Ce se întâmplă? Unde e Mathilda, am întrebat disperat. vărsa în cameră ca valurile oceanului în furtună. Întunericul își – Nu e nicio Mathilda. Delirezi. Ai ieșit să iei o gură de aer ridica aripile grele și bătea nemilos. Luna vărsa o lumină nepă- în fața cabanei, dar la un moment dat ai dispărut și te-am găsit mânteană, parcă, peste noapte, încercând să o învăluie. Am pri- spre dimineață lângă Lacul Pietrelor. Erai ud leoarcă. Strigai ca vit spre perete. Ceasul nu mai era la locul lui. Iacob nu se în- un apucat numele de Mathilda. toarse cu buștenii și totuși în vatră focul ardea în vâlvătaie ca un – Nu mai înțeleg nimic. Nu știu ce s-a întâmplat. Era atât apucat zvârcolindu-se. M-am întors spre Birtalan, dar acesta nu de reală. Frumoasă ca o dimineață de mai. Sunt înnebunit după mai era. Afară bântuia întunericul ca un covor uriaș care acope- ea. De ce a dispărut? rea lumea toată. Luna dispăruse. Ca printr-o vrajă niciun firicel Încet-încet am început să îmi revin. Mi-am amintit că am de lumină nu mai era. Mi-am simțit brațele și picioarele amor- ieșit să iau o gură de aer. M-am plimbat până la molizi, la pârâu. țite. Mă mișcam greoi. Am ieșit afară ca să îi caut pe prietenii Apoi nu mai știu ce s-a întâmplat. Doar că am văzut-o pe mar- mei. Dispăruseră în noapte. ginea lacului pe Mathilda. Din depărtare se deslușea un cântec. Un glas duios cânta – Prietene, a râs Birtalan, bine ai revenit printre noi. Va ceva. Nu înțelegeam cuvintele. Glasul devenea tot mai clar și trebui să destupăm o sticlă de vin bun ca să te refaci. Doar să nu am putut desluși nu departe de cabană, printre jnepenișuri, con- ți se năzărească să ne părăsești iar. turul unei femei. Doar foșnet și cântec. Pârâul curgea lângă mo- Toți au râs cu poftă și au pornit pregătirile pentru aniver- lizi. Îi auzeam clipocitul. Apoi pașii tot mai aproape. Apoi deo- sare. Ceilalți prieteni urmau să urce împreună cu cel sărbătorit. dată mi s-a împăienjenit privirea. Eram lângă un lac. Cabana Când m-am întors acasă, m-am îndreptat direct către ar- dispăruse miraculos. Lângă lac o femeie frumoasă. Ruptă din hivă și am căutat date despre muntele unde era cabana. Și nu povești cu zâne. Nu era frumoasă. Ce prostii vorbesc. Angelică. mică mi-a fost mirarea să citesc despre contele Teleki și drumul O vedeam bine. Și-a întins mâinile spre mine și mă chema in- de piatră ce ducea spre conacul familiei. De asemenea despre o sistent. M-am apropiat. Era tânără, brunetă, cu un păr lung și casă veche construită la munte, la vreo doi kilometri de cabana atât de negru ca de bazalt. Când m-a privit în ochi parcă a trecut prietenului meu. Se vorbea de o fată care a murit lângă un lac fulgerul prin mine. N-am putut scoate un cuvânt. glaciar din apropiere, răpusă de un fragment de stâncă ce s-a Am făcut câțiva pași și ne-am așezat lângă un foc, pe pie- prăvălit din munte. tre, chiar pe malul lacului glaciar. Am urcat de multe ori la cabană, am colindat toate împre- – Mă privești cu uimire, rupse tăcerea ființa necunoscută. jurimile, dar nu am reușit să dau de nicio urmă de casă ori vreun – Da, am reușit să scot câteva sunete dezordonate. indiciu că ar fi locuit acolo cineva. – Nu știi unde ești. Casa este un refugiu în care te întorci mereu. Mult timp a – Nu. Chiar deloc. Nu știu ce s-a petrecut cu mine. trebuit până să îmi revin cu desăvârșire. M-a ajutat mult familia – Eu sunt Mathilda. Te-ai rătăcit lângă casa noastră. Noi și sufletul pe care l-am țesut împreună în casa noastră. locuim ceva mai sus de acest izvor. Părinții mei sunt plecați să muncească la drum. Se construiește un drum de piatră. LŐRINCZI Francisc-Mihai – Dar unde a dispărut cabana? întreb. – Care cabană? Nu e nicio casă în afară de casa noastră în preajmă. Tatăl meu este pădurar. Domeniul acesta aparține unui conte. 34 Astra blăjeană, nr. 4 (85), decembrie 2017

PURGATORIUL NOSTRU CEL DE TOATE ZILELE

1. 2. Într-o zi, cu câteva săptămâni înainte de a ieși la pen- Se vedea că nonagenarului îi plăcuse întreaga viață, să sie, profesorului Frez Burlacu i-a fost dat să descindă la un vorbească și mai ales să etaleze judecăți logice. sanatoriu de recuperare pentru pensionari (o lume care, mai – Domnule profesor – i se auzi domnului Iorgovan, din mult ca sigur, îl va aștepta și pe el cândva, într-un viitor nu nou, vocea caldă, de tenor – vreau să vă spun că noi, cei de prea depărtat), majoritate din ei în vârstă și neputincioși, cu aici, din acest „purgatoriu de toate zilele”, cum îmi place scopul de a-l vizita pe bunicul unui prieten de-al său, un mie să denumesc acest sanatoriu de recuperare, suntem de- senior pensionar, fost ceapist și veteran de război. Până să osebit de încântați să vă întâlnim. Aceasta pentru că nu ați ajungă acolo, Frez nu știa aproape nimic despre acest domn fost și nu sunteți, precum constat eu, omul care să treceți pe Vecerdea, fost contabil-șef la un combinat de prelucrare a lângă un astfel de spital, așa, fără să fiți marcat de faptul că, lemnului. Știa numai că, paralizat cum e, se află internat între zidurile lui, își duc veacul femei și bărbați, pensionari acolo, în acel sanatoriu de recuperare și că pensiile de care cu toții, fie pensionați definitiv, de bătrânețe, fie oameni ti- dispune bătrânelul, adică una, a lui, de ceapist, a doua, a neri, pensionați anticipat, adecă de boală. Vă rog, domnule nevestei lui, de ceapistă și cea de-a treia, cea de ioverist (ve- profesor, să rețineți că acest spital, unul dintre cele mai de teran de război), însumând total 700 de lei, nu i-ar fi ajuns frunte din întreg județul, nu semnifică altceva, decât viața să se interneze la acest sanatoriu. Nu i-ar fi ajuns dacă fiii însăși a omului de toate zilele. Viața în miniatură. De ce și nepoții lui nu ar fi adăugat, lunar, restul de bani, până la spun asta? Pentru că acesta este un perimetru destinat aș- suma de peste două mii de lei. teptării și așteptarea e însăși viața. Când ați intrat aici, ur- Frez urcă împreună cu prietenul său, Vecerdea junior, când primele cinci trepte, undeva, pe stânga, l-ați putut ve- scările seculare de la intrare, bucuros că, în sfârșit, înăuntru dea pe barcagiul care are o singură dorință: să stea toată era ceva mai răcoare decât în stradă. În ciuda obsesiei că ziua într-o barcă bine prinsă de dușumea, în șuruburi și să încă de la intrare îl va izbi normalitatea, adică mirosul acela vâslească închipuindu-și că pe toți cei care intră în acest greu de spital ordinar, cu aer stătut și îmbâcsit de mirosul azil, el îi ia în barcă și-i duce undeva, departe de zbuciumul de urină, caracteristic celor mai multe spitale și sanatorii ro- acestei lumi. mânești, pe Frez dimpotrivă, îl încântă în acest sanatoriu, – Nu era acolo nimeni – făcu Frez puțin marcat de ceea mirosul plăcut, încântător chiar, a levănțică. Găsiră repede ce îi fu dat să audă. salonul unde, de câteva luni, seniorul Vecerdea abia își du- – A! O fi fost dus, ca tot omul, pentru nevoile lui. Dar cea, zilele. Un salon destul de spațios, cu șase paturi și cu o barca? Barca era? nemaipomenită vedere înspre o grădină cu nuci bătrâni. Se- – Barca, da. niorul, aflat la perfuzii, nu prea avea chef să vorbească cu Cetățeanul de lângă ușa salonului, cel cu tromboflebită noii veniți, cu toate că marea bucurie a întâlnirii era de par- și cu priviri de căpcăun se ridică de pe pat și se băgă grăbit, tea lui. Zicea că se simte bine acolo, mai ales pentru că în vorbă: într-un salon cu el se află încă un veteran de război și le – Barcagiul e un alt mare prost, domnii mei. Eu n-aș arătă de îndată, cu degetul, un omuleț chel, tras la față și da doi bani pe el. Iar dumneata, veterane, om cu scaun la zâmbăreț, tolănit pe patul dinspre fereastră. Când își auzi cap, ai timp să pierzi vremea cu reflecții despre prostiile pe numele, veteranul se ridică repede în șezută, având grijă ca care le face și le debitează un nebun, domn’e? Bravo și nu cumva vreuna dintre medaliile ce-i acopereau pieptul pi- n-am cuvinte punctro! Ha-ah-ha! jamalei să rămână strâmbe. La cei peste 90 de ani, cu ani – Să știi că în fața mea, nimeni din lume nu e nebun și buni mai în vârstă decât seniorul Vecerdea, martor ocular așa ar trebui să gândească toți oamenii – răspunse zâmbind al încercuirii de la Stalingrad și căzut prizonier în Prima generos veteranul. Bătaie, undeva, la Cotu Donului, domnul Iorgovan dove- – Da. Văd că dumneata, domnule Iorgovan, știi ime- dea, în ceea ce privește folosirea termenilor, după felul cum diat ce să răspunzi. Cazi ca mâța, în picioare... vorbea, o luciditate și o precizie de nedescris. – Mulțumesc pentru apreciere, stimate domn – zâmbi – Stai să dezlegăm calul de la gard – făcu bătrânelul duios nonagenarul. aranjându-și proteza din partea de sus, ca să poată vorbi mai – Las-o baltă, bătrâne. Las-o baltă, că te caută moartea deslușit – Eu am luptat în Prima Bătaie când am fost aliați pe-acasă și dumneata pierzi vremea la sanatoriu, ca să bagi cu nemții, iar colegul, adecă bunicul dumnealui (îl arătă pe lumea-n draci cu povești pentru bebelași... Știi ce? Mai bine George), a luptat în cea dea Doua Bătaie, adecă după în- tac. Tac punctro. toarcerea armelor de către noi, împotriva nemților. Eu am Încet, încet, cel cu tromboflebita ieși din salon șchiopă- căzut prizonier timp de patru ani la sovietici, iar colegul, tând. adecă bunicul dumnealui, a ajuns cu războiul până departe, – Mă bucură faptul că ai observat-o – reia vocea de în Munții Tatra. tenor unu a lui Iorgovan, firul discuției, adresându-se de data aceasta numai lui Frez – Acela e unul dintre cele mai Astra blăjeană, nr. 4 (85), decembrie 2017 35 atractive obiecte din întregul nostru sanatoriu. O ambarca- noapte, tot felul de scene răcnind. Zice că cineva îl prinde țiune cu vâsle în toată regula. Iar în jurul bărcii, poți vedea, cu un laț de sârmă-balot și vrea să-l tragă într-un imens ca- stimate domn, desenate cu creta, cercuri concentrice. Cer- zan cu apă clocotindă. A șasea categorie o ocupă cei care curi care imită fidel valurile unei ape marine. Ei bine, pro- au văzut moartea de trei sau de mai multe ori. Înțelegi fesore, dacă barcagiul ar fi fost acolo, când ați intrat, aveați mata? Dintr-ăștia sunt șase în tot azilul. Trei femei și trei ocazia, rara ocazie!, ca acesta să vă prezinte cele nouă ca- bărbați, de fapt. A șaptea grupă e a celor care nu se mai pot tegorii de pensionari care-și duc veacul aici, în acest „azil ruga deloc, dar tot timpul râd. Când râd ei, ne tăvălim toți second hand”. pe jos, așa ne distrăm. De pildă, programul de râs se deru- lează de regulă, seara când stăm la televizor. Sau chiar la 3. cină. Sunt douăzeci de bărbați și șapte femei. A opta grupă – I-auzi, domnule! –exclamă a uimire Frez. o alcătuiesc cei care nu se mai pot ruga nici ei, deloc, dar – Dă-mi voie să-ți spun cu absolută sinceritate – reluă care tot timpul plâng. E vorba de cincisprezece femei care Iorgovan, firul – că trăitorii aflați aici, între aceste ziduri tot timpul varsă lacrimi în neștire. vechi, nu se împart, domnul meu, nici în „sector bărbați” și – Și doctorul ce zice? – întrebă George. „sector femei”, nici în foarte paralizați și mai puțin parali- – Doctorul consideră că plânsul, ca și râsul, e ceva care zați și nici în păcătoși și foarte păcătoși ca în Infernul dan- vindecă psihic. tesc. Nu se împart pe etaje și nici pe diferența dintre sa- – Până la un loc, desigur... – își dete cu părerea George. loane, în funcție de poziția acestora față de cabinetul medi- – Și ultima categorie? – se auzi Frez întrebând. cului de gardă. Aici, stimate domn, lumea se împarte pur și – În sfârșit, ultima categorie – reluă nonagenarul, pre- simplu, în alte categorii. În categorii inventate de însuși bar- zentarea – e cea din care face parte un singur bărbat în tot cagiul nostru. Aceste categorii pot fi întâlnite în fiecare sa- sanatoriul. Acesta nu se mai poate ruga, dar nici nu râde și lon și în fiecare aripă a sanatoriului, atât în secția „Femei”, nici nu plânge niciodată. Să mergi și să-l vezi, ți se rupe cât și în secția „Bărbați”. Și nu cumva să nu crezi că barca- inima. E cazat într-un fel de salonaș alcătuit ad-hoc, chiar giul a clasificat bolnavii atât de ușor. Cred că a trebuit să pe coridor, vizavi cu toaleta de la parter, din tot felul de pe- aibă și el, un pic de „schepsis”, nu? (și făcu un gest cu de- feleuri recuperate de la unele reparații, cred. Când deschizi getul, la cap). O primă categorie o alcătuiesc bolnavii care ușița, deschide și el ochii, ca speriat, clipește des ca bufni- au aparținători. Care au fie soț, soție, copii, nepoți, fie nu- țele, la tine, și întreabă rostogolind repede cuvintele: „Vine mai întreținători legali. Categoria asta se împarte, la rândul moartea, vine, vine? Vine moartea, vine, vine? Vine moar- ei, în două subcategorii: cei vizitați de aparținători și cei ne- tea, vine, vine?” E cazat acolo, că miroase îngrozitor, cu vizitați de către aceștia. Și să nu fi în inima celor pe care toate că i se face corect și în mod regulat igiena corporală. aparținătorii nu-i vizitează niciodată! O a doua grupă o al- Se zice că ar mirosi așa greu, din cauza faptului că el nici cătuiesc cei care nu au aparținători. Ăștia cel puțin știu o nu râde și nici nu plânge. Ia, auzi! Așadar, aici nu e nimeni treabă, domnule. Se consolează, bine mersi, cu gândul că care să nu se vaite, domnule Frez. Nu e nimeni care să-și poate se va îndura cineva vreodată, să se apropie de ei și blesteme soarta sau propria mamă. Aici toți sunt convinși măcar să le facă puțină vorbă. Aici, în salonul nostru, din că nimeni nu-i de vină pentru că ei au ajuns așa nenorociți. prima categorie, face parte bătrânelul acela cu sonda scoasă Ați observat-o pe una dintre cele trei grații? Adică cea care din pantalonii de pijama. Îl poți vedea cum veșnic, se e de servici astăzi. În gândul meu îi spun Beatrice, ca să mă plimbă cu o pungă-n mână, ca și cum ar vrea să vândă gândesc la iubita lui Dante Aligheri. Ha-ha-ha! Eu așa alint punga cuiva, pe valută. Da. Cine-i de necaz e și de haz. Pe infirmierele: cele trei grații. Fără femeile astea grozave, noi el da. Pe el îl vizitează copiii. Domnul acela, chel în vârful n-am putea supraviețui, domnule. Ele ne spală. Ele ne îm- capului, cu fața pătrată, care stă lungit mai tot timpul, că îl bracă. Ele ne bărbieresc. Ele ne ajută să ne plimbăm. Ele ne dor picioarele, e cam surd. De aceea nici nu prea vorbește. fac gimnastica de câte ori trebuie. Ele îi împing sau îi trag Ăla n-are aparținători, iar finanțe nu știu de unde face rost. pe unii dintre noi, cu scaunul cu rotile. Și dacă stai bine cu Nu știu pe ce își permite el, să stea aici, în sanatoriu. Din a bacșișul (că fără bani, nici moartea nu vine, așa să știi), câte treia grupă fac parte cei care au văzut o singură dată moar- una mai stă să o mai și mângâi. Doi euro mângâierea. Fi- tea cu ochii lor. Sunt 15 în tot azilul. În salonul nostru nu rește că am glumit. De ce am spus eu toate astea? Pentru că avem așa ceva. A cincea categorie e a celor care și-au văzut dumneata vei fi tânăr pensionar, da? Ei bine, ești abia intrat moartea de două ori. Ăștia sunt convinși în sinea lor că au, în tagma noastră, a oamenilor normali. De asemenea, ești din acel moment nenorocit, păr și pe lumina ochilor. Păr pe încă sănătos și bun de lucru și nu știi ce te-așteaptă... (Frag- care cică și-l tund cu forfecuța aia fină de mustăți. De ne- ment) crezut! În total, din această categorie sunt opt bolnavi. Și la noi, aici, în salon e unul. E vorba de domnul acela cu trom- Dumbrăveni, iulie 2017 boflebită la picior, care doarme în patul de lângă ușă și care Nicolae SUCIU adineauri a părăsit salonul puțin cam nervos. Sforăie de rupe toată noaptea, visează urât și face aproape noapte de 36 Astra blăjeană, nr. 4 (85), decembrie 2017

TRENUL DE PRAID nu-i dădeau nicicum de fund. Și nici de apă. Lucrau în gol! Nu se alegeau decât cu osteneala. are o legendă. Și totuși… Cumpăni cât cumpăni, se sfătui cu soțul (c-așa-i bine Pe vremuri, ca să ajungi la Sovata nu era altă cale când femeia trebuie să plece de acasă! Sau poate se gândea și P decât a lua trenul de Praid. Așa s-a făcut cunoscut satul la cele ce pot veni!). Ca să prevină evenimentul sosit înaintea acesta situat la poală de munte. Prin linia ferată. Altfel, cine ar sfârșitului unui vis frumos! Bună și înțeleaptă măsură de pre- fi fost interesat de numele lui? Chiar și cu masivul de sare venție! În fața primejdiei nesfârșite, târâtă de-a lungul timpu- imens ce-l avea? Și-l are încă. lui, mereu amenințată din pricina neputinței ei de a da naștere Trenurile mari, de persoane, opreau în gara Blaj. Tocmai unui copil, salvator al căsniciei lor. Se gândea că va avea totuși datorită stațiunii ce-l făcuse nod de cale ferată! Aici erau în- rezultat. Ori de la tratamentele cu băi și nămoluri, ori tratată demnați să coboare toți cei ce doreau să ajungă acolo. La So- de soldați! Și poate chiar și cu truda doctorului. Plecat după o vata. Luând trenul de Praid. Un tren cu două-trei vagoane ce vreme în America. Cu copii răspândiți prin colțuri de lume și ducea muncitori de prin satele înșirate pe linie la combinatul țară! Vorba cântecului: Du-mă, mamă, la Sovata/ Ca să știu chimic din Târnăveni și pe cei doritori, dar mai ales doritoare!, cine-o fost tata! la tratament și odihnă. Și așa a fost. A urmat în paralel tratamentele indicate și… Aici se tratau în special femeile. Mai ales cele ce nu pu- Că nu mai știa de la care a prins rod, nu mai avea importanță. teau face copii. Din ce cauze? Ce mai contează, dacă Sovata Era în dilemă însă. Rămăsese totuși în cumpănă o vreme pre- le venea în ajutor. Sare, nămol și soare! Ingrediente pentru tă- cum cele două doamne descumpănite, de București, coborâte măduire. Bărbații așteptau înfrigurați acasă. Să vadă de are sau din Acceleratul de Baia Mare în gara Blajului pentru același nu efect tratamentul. Ce nu știau ei? lucru: s-apuce drumul spre Sovata. Știau ele că trebuie să ia Prin târg umbla povestea că în apropiere își avea reșe- trenul de Praid, dar când va pleca n-o mai știau. S-apropie una dința o unitate militară. Parcă de cavalerie. Cu feciori unul și din ele de-un ceferist să ceară lămuriri, văzându-l în uniformă: unul, parcă aleși pe sprânceană. Ori poate chiar așa să fi și fost, Fiți drăguț, Domnu, spre Praid când avem legătură? Nedor- mai marii lor, cei ce făceau repartițiile în urma recrutării cău- mit și obosit, plictisit parcă de meserie: Nu știu, Doamnă, că tând să trimită acolo băieți doriți, poftiți și acceptați de doamne de azi eu sunt în concediu! și domnișoare, dispuse de o aventură amoroasă pe timpul șe- Și plecară împreună cu trenul de Praid. derii în stațiune. Că doar n-or fi bătut atâta cale fără folos! Pruncii Vicăi, în vremea ce-a urmat, începură să-i împo- Dacă sculele băieților tot stăteau degeaba! Ce, să prindă ru- dobească ograda. gină?! De unde și cum?! Și-apoi bărbații! Cu tratamentele Sovatei se arătau de-o La ce-ar mai sluji asta?! putere de speriat: După zece tratamente/ Ești mai tare ca Te- rente! Se vede că și Terente ăsta, cu meșteșugul și uneltele sale de pomină, fusese renumit la vremea lui. CU IONEL POP LA O VÂNĂTOARE Vica, femeie aleasă, școlită și drăcoasă, suferea însă din PE PĂMÂNTURILE DE PE SECAŞ pricina copiilor. A lipsei lor mai bine zis. Încercă în toate fe- lurile, și cu leacuri, și-n poziții fel și fel, și-n cruciș, și-n lăturiș, espre Valea Frumoasei și personalitățile celebre care dar, degeaba. Nici una nu avu efect. Nu prindea rod. Și-odată i-au călcat pământurile și i-au gustat farmecul s-a cu asta, nici rost pe lume nu-și mai găsea. Du-te și tu acolo, D scris mult. Și, cu siguranță, încă se va mai scrie, mai Vico, și încearcă! Poate ai noroc!, o sfătui într-una din zile ales că în vremea de pe urmă urmașii marelui scriitor Mihail Saveta, colega ei de breaslă și de fetie. Care nu știa cum să se Sadoveanu, nepotul Dan Jordan Herford, fiu al Smarantei Ca- mai oprească din făcutul pruncilor. La asta lucrurile mergeau terina Herfurt, unica nepoată rămasă în viață a scriitorului, au tocmai pe dos. Sunt atâtea băi și tratamente acolo, că nici nu început demersurile pentru recuperarea cabanei de vânătoare gândești, de unde poate sări iepurele!, continuă ea insistent. de la Oașa, cabană ce a aparținut cândva strămoșului său. To- Și-apoi mai știi tu, Vico, că acolo îi și unitatea aia militară, cu tul încercând a se rezolva pe cale amiabilă cu Inspectoratul de feciori… Aici se opri. Făcu o scurtă pauză, îi trase cu ochiul Poliție a Județului Alba în proprietatea căruia fusese trecută la și-o privi conspirativ pe sub gene. Să-i vadă reacția la soluția 10 noiembrie 1979 din proprietatea Consiliului Popular al co- de pe urmă. Nu era ea chiar așa rea de muscă, dar pentru copii, munei Șugag în extravilanul căreia se afla până la acea dată. ce nu faci? Și mai zic unele care au fost pe acolo – continuă Cum zona este vizitată de tot mai mulți turiști, Transal- după altă pauză, grăbită foc că era să uite ceva atât de impor- pina devenind un incitant obiectiv turistic, aceștia, dacă recu- tant – că ar fi un doctor tare priceput. Care nici nu mai știi perarea ar avea sorți de izbândă, și-ar dori să-i schimbe desti- ce-ți face: te consultă ori te f… Dintr-atâtea ți s-a nimeri și ție nația: s-o transforme într-un muzeu, Muzeul Mihail Sado- vreunul! veanu, care, alăturându-se Complexului Monahal de la Oașa, Vica mai ascultă și părerile altora care au încercat și au ar spori și mai mult numărul vizitatorilor. Și nu doar atât. Și-ar reușit. Cum? E treaba doar a lor. Și numai a lor. dori să restabilească un drept, să recupereze un bun familial Vica le ascultă, așadar, pe toate cu atenție. Era chiar pre- prin care numele ilustrului lor înaintaș, așezat pe căi ancestrale ocupată de neputința ei. Căci trecură atâția ani de când se luă în inimile lor, să reintre în normalitate, să se perpetueze ne- cu omul ei. Și tot de atunci, săpau împreună la o fântână căreia contenit. Astra blăjeană, nr. 4 (85), decembrie 2017 37

Cum demersurile sunt de-abia în faza de început, pe Va- găsit-o! Să mă supun eu interdicției ei?! Primesc aprobare de lea Frumoasei va mai curge încă apă… Așa că și noi ne vom la tata și pornim cu toții, Ionel Pop, frații Stoichiță, tata, și alți muta cu amintirile și faptele petrecute pe alte pământuri, nu câțiva gonaci dinte care rețin doar pe Iovu. Îl rețin pentru că atât de îndepărtat de locurile pitorești și pline de frumuseți ale ăsta, beat fiind, pătrunsese în zona de bătaie a puștilor. De munților. Vom coborî cu istorisirea noastră la șes, pe pămân- unde se alesese cu o alică în mână, pe care au tratat-o iarăși turile aparținând cândva fraților Ieronim și Iosif Stoichiță, din c-un vinars, și totul a trecut. Oare o mai fi scos-o vreodată?! Sibiu, cel dintâi avocat, celălalt medic, ei deținând la Roșia de Plecăm prin livadă în sus, ieșim pe pământurile fraților Secaș un domeniu încântător, cu casă de oaspeți, livadă, vii, de din sus de livadă și… la drum. Era toamnă târzie, dacă nu adăposturi pentru animale și o suprafață bunicică de teren ara- chiar dădusem în gură de iarnă. Pământ desfundat, cleios și bil. O adevărată gură de rai. greu de călcat cu piciorul, câtă dreptate avu muma!, dar nu Fusese cumpărat de mama lor, Doamna Mumă – așa o ne dăm bătuți niciunul. Noi cei mai mici, oi fi avut vreo 10-12 apelau copiii vecinilor apropiați – după ce aceasta și-a vândut ani, urmam îndeaproape pe cei mari, tresărind, dacă nu chiar proprietățile de la Porumbacu de Sus, unde numărul imens al speriindu-ne de-a binelea, la fiecare foc de pușcă. Ajungem în populației de culoare o deranja peste măsură. Se vede că pre- capul acăților, la granița cu pământurile Ungureiului, o cotim țul de vânzare stabilit de Banca de la Săliște pentru proprietă- la stânga către Gârdan, depășim apa pârâului înghețat pe la țile grofului Dobaly la puțin timp după Unirea cea Mare, i-a margini, suim pe la Iclejia popii și, tăind pe din două Hânsul fost pe potrivă, astfel că tranzacția se făcu numaidecât. neted ca-n palmă, coborâm în Valea Păucii. Puține lighioane Îndată după cumpărare au trecut la amenajarea casei și a întâlnirăm în drum. Ca și cum venirea noastră le-ar fi fost în- curții, în ton cu gusturile și planurile de viitor. Căci ei nu erau științată de cineva. Trecem și Valea Secașului, pe din jos de niște persoane oarecare: Ieronim, vestit avocat al Sibiului, iar Adăpătoare, și suim o bună bucată din Coastă, către balta cea Iosif (Sâvu), inspector pentru Ardeal în domeniul sănătății, mare plină de rațe sălbatice din Găvan. Nu credea nimeni ca numit nu multă vreme după Unirea cea Mare de Guvernul de nici aici să nu dea lovitura. Am ajuns în vii. Aici, doi șoldani la București. Și cum și-au amenajat cabanele acolo sus în de iepuri căzură sub focul puștilor. Doar ei, bieții de ei, au munți, unde aveau să-și primească oaspeți de onoare, tot așa ieșit la vedere dintre toate vietățile pământului. Astfel că nu doreau să facă și din noul domeniu: o oază de liniște și odihnă. ne-am întors cu tolba chiar goală. Doar eu și Sâvică, băiatul Și au reușit în scurtă vreme să facă asta: au amenajat casa, doctorului, eram mulțumiți: că nu împușcaseră mai nimic și cu salon mare în mijloc, cu odăi pentru odihnă pe margine, deci viețile atâtor sălbătăciuni fuseseră cruțate. Noi ne rugam toate cu intrare din salon, cu pivnițe și cămări, cameră rece întruna să nu iasă nimic în bătaia puștilor, să nu omoare pe (frigorifică, am zice noi azi), cu livadă în terase pornind din nimeni ăștia mari. Și ruga noastră mai că s-a împlinit. A ur- spatele casei și conducând către pământurile arătoare de sus, mat o seară presărată cu mâncări, băuturi și povești vânăto- de la marginea satului, cu alee în trepte pe mijloc, mărginită rești cum n-am mai văzut și n-am mai auzit de atunci. Ce vi- de gard viu de jos până sus. În partea de jos a livezii au clădit nuri mai aveau oamenii ăștia, Doamne! Tot cu aur se-ntor- fântână de piatră, bărăcia, apa menținându-se la temperatură ceau de pe la concursurile europene, îmi spunea tata. coborâtă oricât de cald ar fi fost afară. Aici poposeau gazdele Casa era deschisă tuturor. De bună seamă celor de teapa cu oaspeții lor la o cană cu apă rece după plimbările reconfor- lor. Mi-aduc aminte iarăși, reluă ea firul poveștii, cum tot cam tante în susul și în josul livezii prin aerul răcoros al după-ami- pe atunci, tot la o asemenea sindrofie, de astă dată fără vână- ezilor de vară, admirând bogăția și minunile pe care ea, livada, toare, a fost prezent și dr. Petru Groza, viitorul prim ministru le-o oferea. al României. Țin minte asta căci rămăsesem intrigată de o în- Ionel Pop, cu soția Margareta Hodoș blăjeancă, din apro- trebare a doctorului Sâvu: „Măi Petre, tu câți copii legitimi pierea Roșiei de Secaș, așadar, cobora deseori în casa de la ai?” Ce fel de copii or fi ăia „legitimi”? Asta n-aveam de țară a prietenilor de vânătoare, și nu numai, la frații Stoichiță. unde ști. Auzeam întâia oară cuvântul acesta. Și mi-a rămas Am ascultat cu multă plăcere relatarea uneia care în copilărie în minte până acum, multă vreme frământându-mă cu sensul și-a petrecut vreme multă în casa lor, prietenă apropiată fiind lui necunoscut. De n-ar fi fost asta poate aș fi și uitat că Groza a lui Sâvică, fiul doctorului Iosif. Relatarea aparține Adelinei a fost oaspete al lor. Groșan, mama scriitorului Ioan Groșan, participantă, între atâ- Și totuși, Sadoveanu? Mult aș fi vrut să aflu dacă n-a co- tea altele, la una din partidele de vânătoare petrecută pe hota- borât și el la casa de la țară a prietenilor lui. Cu care împărți- rul Roșiei de Secaș, invitat fiind Ionel Pop, de bună seamă, de seră atâtea seri și zile frumoase acolo sus, pe plaiurile Frumoa- cei ai locului. sei. Cu toată stăruința, n-am putut afla. Au fost mulți pe aici, și Tata era prieten cu familia lor, mai ales că unchiul Ion grași, și slabi, oameni de tot felul, dar de numele ăsta n-am (botezat și el de cei mici Mimu) era omul apropiat al familiei, știință!, îmi mărturisi o dată Mimu, omul de încredere, cus- el gestionând toate treburile gospodăriei în lipsa stăpânilor. tode al bunurilor lor până la naționalizarea din 1948. Cum el, tata, avea pușcă de vânătoare și acțiunea se anunța După care, potopul… una de amploare, m-am înrolat și eu în ceata însoțitorilor. Cu Și la casa fraților Stoichiță, și la cea a lui Ionel Pop! plâns și văicăreli reușii s-o fac, căci muma nu îngăduia așa ceva nici în ruptul capului: să iau la picior hotarul satului, cu Ioan POP ină și vreme urâtă pe deasupra. Și-apoi vânătoarea, zicea ea, ici nu-i pentru copii. Asta e treabă de oameni mari. Dar, ți-ai

38 Astra blăjeană, nr. 4 (85), decembrie 2017

VACANŢĂ DE VIS ÎN INSULELE BALEARE: MALLORCA ŞI IBIZA

ituate în vestul Mării Mediterane, INSULELE la intrarea lor în administrarea Cataloniei și apoi a Arago- BALEARE ispitesc dorința călătorilor de a se opri în nului. În locuri strategice s-au ridicat turnuri de pază – ta- S aceste locuri pentru a le cunoaște și pentru a se bu- laiote – pentru a supraveghea incursiunile dușmanilor, cura de natura, clima și modalitățile oferite pentru relaxare unele se văd și astăzi. Un timp, insulele s-au aflat în stăpâ- și distracție. Arhipelagul mediteranean include principalele nire engleză și franceză. insule: Mallorca, Menorca, Ibiza, Formentera, Cabrera, se Astăzi, Insulele Baleare constituie o comunitate auto- întinde pe un teritoriu de 4992 km.p. și are o populație de nomă, cu parlament propriu, având centrul administrativ la 825.000, vorbitoare a unui dialect catalan. Relieful variat, Palma de Mallorca. frumusețea peisajelor, clima plăcută, arhitectura modernă armonizată cu vestigiile istorice – cartagineze, grecești, ro- mane, bizantine, arabe, plajele de jur-împrejurul coastelor, porturile, muzeele, hotelurile, restaurantele, barurile, disco- tecile fac din aceste insule un loc de vacanță de vis, un loc romantic, iar afluența mare a iubitorilor de cunoaștere, de relaxare și distracție a ridicat această destinație turistică în topul mondial al preferințelor.

În călătoria noastră cu autocarul, în perioada 10 – 26 august, am avut prilejul de a revedea, cu plăcere și încân- tare, la dus, Budapesta, Viena, Veneția, Verona, Milano, Monaco, Nisa, Cannes, la întoarcere, Avignon, Geneva, Berna, Zürich, Liechtenstein, Salzburg, Budapesta. Am re- vizitat splendidul oraș al lui Antonio Gaudi, Barcelona (al cărui nume provine de la tatăl lui Hannibal, Hamilcar Barca), de unde am luat feribotul spre Mallorca, pentru a Farmecul și notorietatea arhipelagului Baleare sunt ne bucura, în stațiunea S’Arenal, de un sejur de 8 zile cu create și întreținute și de faptul că în aceste mirifice locuri plajă și baie, cu vizitarea Palmei, a Insulei Ibiza, cu explo- au staționat și locuit mari personalități culturale: Frédéric rarea coastelor de nord și de nord-est. Chopin și George Sand, scriitorii: Robert Graves, Charles Wood, Gaston Vouilliers, excentricul arhiduce Luis Salva- dor de Habsburg, autorul cărții Balearele descrise în cu- vinte și imagini în șase volume, ș.a. Aceleași locuri au fost și sunt o destinație preferată a Casei Regale spaniole, a magnaților, a vip-urilor internaționale. Numele Insulelor Baleare vine de la cuvântul „ballo”, în grecește, praștie, localnicii fiind temători aruncători de bulgări de plumb mortali cu praștia pe care cartaginezii i-au folosit în luptele cu romanii, în timpul războaielor punice. După distrugerea Cartaginei, conduse de Hannibal, insulele au fost incluse, în 146 î.H, în Imperiul Roman. După dis- trugerea Imperiului, vandalii au ocupat insulele, aceștia fi- ind, ulterior, alungați de bizantini. Trei secole au dominat arabii din Emiratul Cordobei, timp în care aceștia au lăsat urme toponimice, culturale, ar- hitectonice în zonă. Dar, Reconquista creștină, mișcarea de eliberare a Spaniei de mauri, condusă de regele Iacob I de MALLORCA este cea mai mare insulă a arhipelagu- Aragon în 1229, a dus și la eliberarea Insulelor Baleare și lui, are o suprafață de 3640 km.p, încântă prin golfuri, por- turi, numeroase plaje, vestigii istorice, clădiri și hoteluri în Astra blăjeană, nr. 4 (85), decembrie 2017 39 stiluri moderne și art nouveau. Principala ramură econo- Balta diavolului ș.a. Delicatul și plăpândul Chopin, „un mică eficientă este turismul. Am vizitat PALMA, un oraș aristocrat de rasă ce se simțea excelent fiind admirat în lu- încântător, fondat de romani, în secolul II î.H, guvernat de mea saloanelor”, cum îl descrie scriitoarea franceză, a fost arabi și de regi autohtoni, primul fiind Iacob I de Aragon. oaspetele ei timp de 8 ani în domeniul Nohant. Impunătoare sunt construcțiile medievale: Castelul Bellver, Perioada conviețuirii în Valdemossa, deși tensionată, a construit în secolul XIII, devenit palat regal – L Almudaina fost benefică creației pentru amândoi; el a compus Preludi- și Catedrala, în stil gotic, refăcută de Gaudi, ambele consti- ile și alte piese nemuritoare, ea a scris romanul O iarnă la tuie un complex impresionant. Am admirat și vizitat bise- Mallorca, Valdemossa fiind, după cum scrie ea, „cel mai ricile San Francesco și Santa Eulalia, în stiluri combinate frumos loc în care am locuit vreodată”. În acest loc istoric, gotic și baroc, Piața Spaniei cu statuia eliberatorului Iacob în Mânăstirea – monument istoric, au loc concerte de mu- I de Aragon, grădina cu arteziene în stil arab, parcuri, străzi zică clasică închinate lui Fr. Chopin. Marea noastră sur- comerciale, Rambla. Am fost atrași de magazinul speciali- priză a fost vizitarea uneia dintre cele trei peșteri formate zat în bijuterii cu perle de Mallorca, am primit explicații în perioada Miocenului Superior (11-5,3 milioane de ani), despre felul lor de producere, cine a vrut, și-a făcut cadouri Peștera Dragonului, ce ne-a uluit cu dantelăria de stalac- cu prețioasele bijuterii. Timpul nu ne-a permis să trecem și mite și stalactite, cu lacuri, pe unul dintre ele au alunecat prin Centrul vechi, Medina Mayurca, cu valoroase vestigii bărcuțe ce ne-au oferit un mini-concert Chopin și am trăit arabe. Cine știe? Poate, altă dată. scurte momente de extaz.. Timp de două zile am parcurs zeci de kilometri pe O zi a fost rezervată, conform programului, vizitării coastele nordică și nord-estică, cândva atacate de pirați și Insulei IBIZA – EIVISSA, a treia ca mărime din arhipelag. frecventate de comercianți, cu peisaje spectaculoase, cu te- Are o suprafață de 572 km.p. și o populație de 34.826. Pen- rase de viță de vie, Sangria este un vin specific, aromat și tru biodiversitate și valori culturale, Ibiza se află în Patri- foarte gustos, cu porturi, orășele și sate încântătoare. Am moniul UNESCO. Relieful accidentat, frumusețea și mo- poposit în Pollenca (cu ruine romane, cu un stadion pentru dernitatea construcțiilor, plajele, străzile cu magazine, res- luptele cu tauri), Alcudia, Porto Cristo, Cala Rajada – toate taurante și localuri de noapte, vestigiile istorice și muzeele sunt destinații turistice intens frecventate. Într-un magazin fac din acest loc o destinație fermecătoare, seducătoare. In cu suveniruri am fost invitați să gustăm mai multe sorti- antichitate Ibiza a fost o colonie înfloritoare locuită de fe- mente de lichioruri, cu greu ne-am hotărât ce să alegem nicieni și de cartaginezi, la mijlocul secolului VII î.H.. pentru a cumpăra. N-am putut vizita Muzeul cu unice exponate cartagineze, în schimb am trecut pe lângă o necropolă cartagineză / pu- nică. Am admirat, de pe zidurile Cetății, Dalt Vila, peisajul natural și urbanistic și ne-am explicat aglomerația și prefe- rințele turiștilor pentru acest loc. Ca să ajungem în centru și la plajă, ne-am deplasat cu bărcuțe – „taxiuri pe apă”. Până la timpul îmbarcării pe feribot, am umblat pe străzile orașului Ibiza, multe sunt în pantă, am admirat clădirile, ca- sele cochete cu arcade de flori, parcurile, magazinele. Cu gândurile la locurile ispititoare ale Ibizei, ne-am întors, seara, în stațiunea noastră din Mallorca și ne-am pregătit, cu regret, pentru întoarcere.

Am trecut pe lângă orașul Manacor, unde cunoscutul tenisman Rafael Nadal, multicampion, a creat o academie de tenis. Ne-am oprit, de asemenea, în Valdemossa, orășel intrat în patrimoniul UNESCO. La Mânăstirea din locali- tate au locuit, în perioada 1838-1839, genialul pianist și compozitor Frédéric Chopin (1810-1849), provenit din Po- lonia și stabilit în Franța, creatorul nemuritoarelor polo- neze, mazurci, nocturne, sonate, fantezii, valsuri, balade, și scriitoarea franceză George Sand / Aurore-Amandine-Lu- cie Dupin, baroneasă Dudevant (1804-1876), prietenă in- timă și cu Prosper Merimée, Alfred de Musset, cunoscută Prof. univ. dr. Elena MACAVEI pentru romanele publicate: Indiana, Lelia, Micuța Fadette,

40 Astra blăjeană, nr. 4 (85), decembrie 2017

NOTE DE CĂLĂTORIE DIN(SPRE) OOSTERBEEK (OLANDA)...

a începutul lunii noiembrie, am avut șansa extraordinară de a participa, timp de cinci zile, la activități cultural-educative, or- L ganizate în Olanda de către doamna profesor Saskia Wongso- rejdo, de la Paasbergschool Oosterbeek și de inițiatorii organizației Interkerkelijke Roemenië-werkgroep Kerken Oosterbeek, Jannie și Leen van Doorn, Petra Doorn, Henk Romein. În urma unui acord de parteneriat, semnat la începutul lunii martie între liceul agnițean și școala din Oosteerbeek, am primit invitația de a continua schimbul de experiență între profesori, menit a deschide noi perspective de pre- dare-învățare, mai eficiente pentru toți. Cu toate dificultățile întâm- pinate în pregătirea vizitei, care nu ar fi trebuit să existe, am ajuns în Oosterbeek (via Dortmund) la 1 noiembrie 2017, patru dascăli: Ma- ria-Daniela Lorinczi, Francisc Lorinczi, Niculina Găină și Margareta Vecerzan. Am fost întâmpinați cu multă căldură de familia van Do- orn, gazda noastră deosebit de generoasă. Nina s-a bucurat de ospi- talitatea doamnei Gé van den Berg și a Saskiei, iar doamna Vecerzan În ziua următoare am fost oaspeți ai școlii partenere, a fost primită cu brațele deschise de Agnes Schok. În paranteză fie Paasbergschool Oosterbeek, și ne-am bucurat de o ambianță spus, îi cunosc personal pe acești oameni minunați, Jannie, Leen și incredibilă pentru noi (atât de diferită față de Agnita sau alte școli Henk, de zece ani, și pot spune, cu mâna pe inimă, că frumusețea similare). Am asistat la ore, Nina a ținut o lecție deschisă la engleză, prieteniei lor este de nedescris și că ea a spulberat orice mit despre la grupa de lucru a Saskiei, am luat prânzul împreună și am dezbătut lumea din Apus: e încă multă credință acolo, e o lume așezată, oa- probleme cu care se confruntă sistemele de învățământ din România meni care îți zâmbesc pe stradă dacă îi privești în ochi chiar dacă nu și din Olanda. Am fost copleșiți de atenția acordată, de felul cum se te cunosc, oameni ai cărților, vorbitori a 4-5 limbi străine, manierați, derulează activitățile unui dascăl, de modalitățile total diferite de cultivați, deosebit de deschiși, iubitori de frumos și de... România. conlucrare (trei zile de predare, două de pregătire, doi profesori la o Anul viitor se vor împlini 20 de ani de când au început colaborarea singură clasă sau materie). Seara a fost specială. Am fost invitați la cu comunitatea din Agnita, datorată preotului Kosma Endre. un restaurant „din afara orașului”: Resto VanHarte, în care sunt pregătite meniuri speciale, din inimă, pentru toți cei care nu doresc să se simtă „din afară”, din contră, să poată să socializeze, să fie împreună, să se bucure. Cei care lucrează aici sunt voluntari (precum este și Rens) își doresc să aibă un rol determinant în reducerea izolării sociale nu doar a celor cu dizabilități, să creeze locuri de întâlnire pentru toate persoanele care caută un loc liniștit. Ne-am reîntâlnit cu toții (inclusiv cu dl Klein și soția acestuia, cu Henk și Jozine, cu Rick, Rens și colegii lor) în Arnhem, sâmbăta, vizitând Nederlands Openluchtmuseum, o adevărată Olanda în miniatură. O scurtă vizită a fost sâmbătă și la Henk Romein, prieten și suflet drag al nostru. Sâmbăta seara, discuțiile au continuat acasă la familia Jannie și Lenn van Doorn, fiecare împărtășind impresiile care ne-au copleșit în zilele petrecute în Olanda. Marjolein, Jozine și doamna Ge ne-au fost alături, ocrotitoare. La familia van Doorn nu

După o călătorie cu avionul de la Cluj la Dortmund, am ajuns poți să te simți decât ...ACASĂ! Duminica de dimineață ne-am cu bine în Oosterbeek. Relaxați, fericiți, bucuroși, am reușit să ne in- regăsit în rugăciune și la slujba religioasă, iar apoi ne-am despărțit, tegrăm repede în programul întâlnirii. Joi am vizitat unul dintre cele cu lacrimi în ochi (pentru mine personal cu o parte din suflet rămasă mai valoroase licee din orașul Arnhem, Liceul Beekdal, unde am cu- acolo). Oameni dragi, prieteni aleși, oameni pe care îi admiri și îi noscut-o pe profesoara de limba engleză, Lobke Koster Oosterban. iubești necondiționat, exemple de modestie, de bună practică și de Deosebit de amabilă, Lobke a realizat un adevărat tur de forță al șco- reală umanitate. Ne-am întors la acasă fericiți, mai bogați, ...liberi, lii prezentându-ne colegilor dar și conducerii școlii, care ne-a oferit mai buni! Mulțumim, Oosterbeek! fiecăruia o prețioasă amintire de la liceu (o unitate USB personali- zat). Am fost impresionați de sălile spațioase, dotate excelent, de spa- țiile de relaxare pentru elevi și pentru profesori, de ambientalul pro- fesoral incredibil care dovedește că profesorii consideră școala ca fi- ind un alt spațiu de ...acasă. Mulțumim, Lobke! Am asistat și la un spectacol de muzică și dans, oferit de elevi ai școlii, deoarece în săp- tămâna respectivă se derula programul Școala Altfel. După vizita la liceu am poposit în oraș și ne-am bucurat, împreună cu Jannie și cu Saskia, de câteva repere turistice și culturale semnificative, inclusiv celebra bibliotecă Rozet, care ne-a dovedit că tinerii olandezi își pe- trec timp prețios studiind (la orele amiezii era plină de tineri). Seara a fost ca o poartă deschisă spre o mai bună cunoaștere și spre conlu- crare: la Saskia acasă, ne-am întâlnit cu profesori și oameni de cul- tură interesați de probleme ale școlii actuale, de sisteme diferite de educație, de relațiile elevi-profesori-părinți în cele două țări, de acti- vitățile de predare-învățare-evaluare, de derularea proiectelor școlare Dacă aveți vreodată ocazia să vizitați Olanda, nu ezitați nicio și extrașcolare etc. Acolo l-am cunoscut și pe domnul Willem Klein, clipă să treceți prin Oosterbeek! Este, cu siguranță, unul dintre cele fost profesor la școala din Oosterbeek, timp de 30 de ani, cu o expe- mai frumoase sate din Țara Lalelelor, dar și din Europa! riență uimitoare. Maria-Daniela PĂNĂZAN LORINCZI Astra blăjeană, nr. 4 (85), decembrie 2017 41

VIAŢA CĂRŢII

HORIA GHEORGHE MĂRIEȘ, AUREL COZA – UN PREŞEDINTE AL DESPĂRŢĂMÂNTULUI ASTRA CAREI

ucrarea AUREL COZA – un preșe- Transilvaniei, a fost precedată de evenimente dinte al Despărțământului ASTRA care au reclamat frământări, lupte și o hotă- L Carei marchează împlinirea a 125 râre neșovăitoare din partea acelora care în- de ani de la nașterea distinsului și regretatu- drumau destinele poporului român din Unga- lui profesor, președinte al Despărțământului ria și Transilvania. Dar la toate acestea se ce- Astra Carei, care și-a dedicat întreaga exis- rea participarea fiecăruia, care nu se împăca tență promovării culturii și valorilor astriste, cu conducerea politică a Ungariei de atunci fiind unul dintre principalii păstrători ai me- de o mână de oligarhi, de vârfuri aristocra- moriei părintelui dr. Vasile Lucaciu „me- tice, care prin averea și poziția lor socială do- morandist și preot greco-catolic, apostol și minau viața politică și economică a statu- tribun al neamului românesc.” Prin acest lui...Dintr-acei care nu ne împăcam cu o viață volum cititorii primesc o serie de informații chinuită, încă tot aservită stăpânirii pământu- despre învățământul careian din perioada lui, care sub raport politic ne diriguiai în mod interbelică, despre dascălii și reprezentanții arbitrar, făceam parte și noi, românii din Un- vieții culturale, artistice sau sociale careiene garia și Transilvania. Era deci firesc să nu din acele vremuri, dar și date prețioase ce stăm inactivi în fața evenimentelor ce preves- vizează diferite aspecte ale activității Asoci- teau schimbarea vremurilor. Căci același ațiunii Astra și ale presei. vânt bătea pretutindeni, pe șes, prin munți, Această lucrare, în viziunea autorului prin văi, și vuietul lui trezea atenția tuturor, se dorește a fi un Laudatio, cu scopul de a punea în mișcare lumea dornică de o schim- pune în discuție acordarea titlului de Cetă- bare radicală.” (pp. 18-19) țean de Onoare al municipiului Carei prof. Aurel I. Coza pentru În anul 1919, acesta aparține generației primilor profesori întreaga sa activitate rodnică, fiind un om dedicat trup și suflet români ai primului liceu românesc din Baia Mare, unde a activat valorilor culturii și civilizației plaiurilor natale. ca profesor până în 1926. I-a fost alături memorandistului Vasile Aurel I. Coza s-a născut la data de 17 septembrie 1892, în Lucaciu în ultimele luni de viață, la Satu Mare, iar moartea aces- satul Pribilești, județul Maramureș, provenind dintr-o familie tuia l-a întristat profund. În semn de omagiu, prof. Aurel Coza numeroasă, tatăl său fiind preot greco-catolic. Acesta a fost co- solicită ministerului și obține aprobarea de a înființa la 1 sept. leg la Gimnaziul Superior Minorit cu fratele mai mic al lui Va- 1923 Liceul „Vasile Lucaciu” la Carei. În anul 1926, după moar- sile Lucaciu, pe nume Petre, care a devenit apoi inginer de mine, tea directorului Ioan Cheri (Keri), profesorul Coza preia funcția iar după Marea Unire a fost numit director și organizator al mo- de conducere a liceului din Carei, fiind director până în 1938, nopolurilor statului în Transilvania. La moartea sa, Petre Luca- când a plecat la Cluj, fiind numit inspector în învățământul se- ciu și-a lăsat întreaga avere Academiei Române. Personalitatea cundar. În cariera didactică, atât ca profesor, cât și ca director, lui Vasile Lucaciu l-a marcat pe Aurel Coza încă din vremea Aurel Coza a dovedit o atitudine de înaltă ținută morală, etică și când era copil și l-a auzit vorbind cu tatăl său: „L-am cunoscut profesională. încă din copilărie, când, ascuns după perdea, îi auzeam vorba După Dictatul de la Viena din 1940, acesta a funcționat ca plină de revoltă împotriva stăpânirii străine de atunci...” A înce- profesor de latină și de istorie la Liceul „Gheorghe Barițiu” din put școala primară la Lăpușel, apoi trei ani urmează cursurile la Cluj, apoi a fost numit de episcopul dr. Iuliu Hossu profesor de Liceul premonstratens din Oradea, fiind găzduit la Seminarul Ti- istorie și de limba română la Preparandia 1 din Gherla. După nerimii Române Unite. Din motive de sănătate a trecut la Liceul 1944 a activat încă doi ani ca profesor și inspector școlar, după de Stat din Baia Mare pentru a fi mai aproape de casă. Și-a fina- care a rămas fără serviciu un timp, apoi a funcționat ca secretar lizat studiile la Liceul „Samuil Vulcan” din Beiuș, anul absolvirii la o școală profesională mixtă comercială din Cluj. La vârsta de bacalaureatului fiind 1910. După bacalaureat, acesta a fost încar- 60 de ani, fără proces, este arestat de Securitate, din motive po- dinat ca teolog în dieceza Gherla. În perioada 1914-1918 a frec- litice și religioase, fiind membru PNȚ și aparținând religiei ventat cursurile Universității din Budapesta, studiind intens greco-catolice. A suferit opresiunea regimului comunist, fiind limba latină și istoria. închis la Gherla. Eliberat după un an, i se fixează domiciliul for- Și-a susținut examenul de licență pe 24 oct. 1918, având țat la Vatra Dornei și este pensionat. În ultimii ani s-a retras la astfel posibilitatea de a înregistra în mod direct evenimentele Cluj și s-a stins din viață în anul 1978. premergătoare Marii Uniri. Acestea au fost consemnate cu emo- Profesorul Aurel Coza a desfășurat o prestigioasă activitate ție, într-un stil autentic, iar la cea de a 50-a aniversare a Marii astristă, legăturile sale cu ASTRA datând chiar din vremea tine- Uniri, maramureșeanul Aurel Coza rememorează fiorul și do- reții sale. Despărțământul Astra Carei ia naștere la 12 iulie 1923, rința de unire a națiunii române din Ungaria și Transilvania, avându-l ca președinte pe pr. canonic. Gheorghe Mureșan. Abia după cum demonstrează fragmentul extras din lucrarea domniei în 4 noiembrie 1928 la Adunarea Generală de la Sanislău se va sale despre acest eveniment istoric memorabil al poporului ro- vota o nouă conducere formată din: președinte – prof. Aurel mân. „Ziua de 1 Decembrie 1918, ca să devină aceea a Unirii Coza, vicepreședinte – prim-preotul dr. Ioan Gherman, secretar 42 Astra blăjeană, nr. 4 (85), decembrie 2017

– prof. Augustin Ossian, casier – pr. Vasile Terdic, bibliotecar – săptămânală continuă strădaniile gazetei interbelice „Neamul institutor Ioan Cleja. În cadrul asociațiunii, în perioada nostru” (1924-1927) și are patru pagini. Printre colaboratorii pu- 1927-1938, Aurel Coza și soția sa, prof Augusta Coza, preșe- blicației „Graiul Neamului” se numără: Ion Cleja, N. Trăistaru, dinta Societății Femeilor Române, au desfășurat o amplă activi- Grigore Pop, dr. Ioan Gherman, Vasile Șuta, V. Haiduc, Viorica tate culturală reflectată în presa vremii. Principalele preocupări Farcașiu ș.a. și acțiuni ale conducerii Despărțământului Astra Carei urmă- În concluzie, considerăm că această cartea nu a putut fi reau: înființarea caselor culturale, a bibliotecilor și a societăților scrisă decât de un autor cu o mare dragoste pentru oamenii și culturale și religioase pentru cei în vârstă și pentru cei de ambele locurile natale, care, prin acest dar de suflet, oferit cititorilor, și-a sexe; răspândirea revistelor culturale și religioase, precum și în- adus un pios omagiu străbunilor. Horia Gheorghe Mărieș a reușit ființarea de școli țărănești unde locuitorii de la sat erau îndrumați să realizeze portretul complex al lui Aurel Coza, scoțând la lu- să urmeze diferite cursuri despre agricultură, creșterea animale- mină mai multe aspecte ale activității sale didactice, publicistice, lor, pomicultură, igienă, Constituție sau propagandă culturală. politice și culturale prin implicarea în activitatea Astrei, fixând Astfel de școli pentru bărbați au funcționat în despărțământul definitiv personalitatea acestui astrist între oamenii de cultură ai Carei în anii 1934/1935 și în 1936/1937. Țării Silvaniei. De remarcat este și activitatea publicistică a lui Aurel Coza, sub conducerea căruia apare ziarul „Graiul Neamului” – Organ Claudia OANCEA-RAICA de propagandă culturală națională a Astrei. Această publicație

„INCREDIBIL. IUBESC” DE SILVAN STÂNCEL

ste uimitor cum arta reușește să Muzicianul Silvan Stâncel stârnească tot ceea ce există mai oferă, așadar, leac sufletului îndră- E pur și mai bun în sufletul omenesc. gostit și o nemaipomenită cură de Artistul oferă lumii o parte din interiorul poezie cititorului doritor de cultură și său, iar noi interiorizăm valorile pe care artă. Poeziile sale sunt scurte, scrise acesta ni le înfățișează cu ajutorul artelor în manieră modernă, dar pline de nemuritoare. În cazul lui Silvan Stâncel, esență și parfum. Culoarea versurilor acest miracol, numit artă, generează o ar- stimulează percepția vizuală, notele monioasă contopire între muzică și poe- de muzicalitate solicită imaginarul zie. Probabil nu întâmplător marele poet auzului, paginile pregătite să în- simbolist Alexandru Macedonski afirma frunte veacurile oferă plăcere atinge- că „Arta versurilor e arta muzicii.”... rii și delectare prin mirosul proaspăt Sensibilitatea și finețea artistului se al tiparului. Dar gustul... Gustarea disting încă din titlul volumului, „Incredi- unei singure poezii scrise de Silvan bil. Iubesc”. Silvan Stâncel, cu această Stâncel este de ajuns pentru interio- ocazie, nu mai surprinde prin muzică, ci rizarea chiar și a unei mici doze de fură acordul din versuri, ele devenind o dragoste și sentiment. Modernitatea dulce poezie... Volumul debutează cu negația, primul cuvânt fi- artistului nu decurge doar din forma și simplitatea poeziilor, ci, ind „Incredibil”, însă aceasta nu îmbrățișează sensul negativ, ci mai ales, din puterea sensibilității și a trăirilor sufletești care ascunde imensa bucurie a firii umane, care tinde să încline spre compun întregul volum: „Dragostea miroase a acel parfum/ E „Nu se poate!” ori de câte ori un lucru deosebit își face loc pe îmbrăcată în cămașă albă/ Iar nerăbdarea revederii/ E un fior pro- drumul vieții. Iar acest miracol de pe strada lui Silvan Stâncel fund.” Poetul Silvan Stâncel propune, astfel, un volum încărcat este iubirea, vârful tuturor sentimentelor omenești, spre care ac- de simboluri, în care cheia dezlegării misterului din spatele ver- cede întreaga noastră existență. Silvan Stâncel așază, astfel, vo- surilor este înmânată fiecărui lector care se cufundă în universul lumul „Incredibil. Iubesc” sub pecetea iubirii, fără dorință sau poeziei. șansă de evadare. Dincolo de arta muzicii, artistul Silvan Stâncel dovedește o Oriunde se deschid paginile cărții, cititorul descoperă un nemăsurată inspirație și sete creatoare, prin curajul și dorința ex- plus de savoare. Fiecare pas al privirii întâlnește diferite idei ale primării, de această dată, nu în acorduri de chitară, ci între pagi- artistului, precum iertare: „Să mă ierți dincolo de cuvinte.”, in- nile unui volum de poezii. Acesta îmbogățește nu doar sufletul stinct: „Impulsuri fără gând...”, singurătate: „Singurătatea poate omenesc, ci și literatura română modernă, cu poeziile sale me- zâmbi.”, durere: „Te-aștept și știu că n-ai să mai vii...”, tandrețe: nite să rămână veșnic prin valoarea și forța sentimentelor. Silvan „Eu sunt sărutul de ieri.”, conturate sub cheia de boltă a viziunii Stâncel ocupă un loc de vârf în rândul artiștilor români, volumul poetului, iubirea: „Să te iubesc dincolo de ceea ce iubesc.”. Poe- său, „Incredibil. Iubesc”, fiind un adevărat îndemn al regăsirii de zia acestui artist este o îndemnare la triumful clipei din prezent. sine prin iubire și trăire profundă: „Ne ținem de mână/Da, îm- Silvan Stâncel înalță poezia de la „Carpe diem!” la stadiul de preună vrem/Clipa...” cântec sacru al iubirii, în care sufletul vorbește, artistul scrie, iar cititorul cântă versurile dragostei: „Iubește!/Mâine poate fi alt- Veronica ISAILĂ fel./Bucură-te acum!”. Astra blăjeană, nr. 4 (85), decembrie 2017 43

POVESTEA PRIMEI TRADUCERI A „ENEIDEI” DE VIRGILIU AUTORII: LILIANA–MARIA POPA ŞI IOAN-NICOLAE POPA

nouă carte scrisă de vrednici autori, Aaron, care deși a avut o viață scurtă,41 familia POPA Liliana-Maria și ani, în acele vremuri grele pentru poporul O Ioan-Nicolae, care s-au aplecat din român, străbate și trece peste toate obstaco- nou asupra vieții, activității și operei lui Va- lele pentru nobila misiune de iluminare a sile Aaron, cel care a tălmăcit pentru cititori poporului român. români din renumiți poeți latini: Ovidiu și „Eneida” a mai fost tradusă mult mai Virgiliu. De data aceasta, autorii, după stră- târziu și de George Coșbuc, în anul 1896 danii amănunțite, ne dezvăluie prima tradu- care a fost bine primită de critici și de pu- cere a „Eneidei” în limba română de către blic, ceea ce explică apariția rapidă a altor Vasile Aaron în anul 1805. două ediții 1898 și 1910. Ținând cont de ,,Cuvântul înainte” îi aparține lui Virgil valoarea lucrării, pentru prima dată Acade- Bercea, episcop greco-catolic de Oradea. mia Română acordă Marele Premiu „Năs- Este un arc peste timp: În 1807 Vasile Aaron turel” unei traduceri din literatura antică, aflat la Sibiu, îl omagia pe Samuil Vulcan cu Distincția mai fusese acordată până atunci prilejul sfințiri ca episcop unit al Eparhiei de două ori, lui Vasile Alecsandri (1881) și Oradea. Acum, în 2017, Virgil Bercea, aflat lui Alexandru Odobescu (1889) pentru în- în scaunul ilustrului înaintaș, elogiază pe treaga lor activitate literară. „luminatorul Vasile Aaron”. Lansarea cărții Eneida s-a făcut în Bi- Din această poveste a primei traduceri serica din satul natul natal a lui Vasile Aa- a Eneidei, așa cum autori au denumit-o, ne ron, satul Glogoveț, care a fost neîncăpă- putem da seama de munca titanică a celor toare pentru cei prezenți, dornici să se reîn- doi care s-au străduit și-au reușit să ne redea, tâlnească cu autori care și-au prezentat lu- tenacitatea traducătorului Vasile Aaron, el crarea dar și pentru a le asculta comentari- fiind pe deplin conștient „că face operă de luminare a semenilor mai ile pertinente asupra cărți, a unor personalități care cunosc scrierile puțini favorizați, beneficiarii fiind tinerimea studioasă iar folosul va celor doi autori (manuscrise, poezii, lucrări juridice... cuprinse în 7 fi tras de toți cei cărora înțelegerea textului latin le pune probleme” volume). (citat din autori). Lansarea avut loc sub auspiciile ASTREI, Despărțământul Puțină lume îl cunoaște pe Vasile Aaron (1780-1821), care așa „Timotei Cipariu” Blaj, a cărei președintă prof. Silvia Pop, a fost din cum a afirmat George Călinescu, acesta este „un mare neîndreptățit nou factorul principal al acestei întâlniri, pe care a moderat-o la un al istoriei”. Vasile Aaron a fost un apropiat al fruntașilor Școli Ar- nivel demn de renumele autorilor. Din cei care au vorbit (în afara delene: Samuil Micu, Gheorghe Șincai, Petru Maior și Ion Bu- autorilor) am reținut discursul prof. univ. dr. Ion Buzași, la obiect și dai-Deleanu, literat fecund și avocat faimos, un „om epocal la care cu multe amănunte; prof. univ. dr. Cornel Tatai-Baltă care a prezen- românii din acea vreme priveau ca la un luceafăr” (citat din autori). tat portretul lui V. Aaron pictat de Emil Comșa, care era expus în Poet și traducător, mai ales din literatura clasică latină. A fost Biserică; prof. Silvia Pop aduce un omagiu cărturarului patriot V. feciorul preotului greco-catolic din Glogoveț (lângă Blaj). Înzes- Aaron a cărui activitate a fost adusă în actualitate prin strădania neo- trare nativă, spre versificație, spirit practic și un aprig susținător al bosită, depusă de un deceniu de fam. prof. POPA din Sibiu; scriitorul drepturilor românilor (a fost un mare jurist), care în perioada lui tră- și folcloristul Ioan Popa face o paralelă între opera a trei poeți arde- ită la Sibiu, deși români erau mai numeroși ca număr nu erau recu- leni, trăitori în aceiași epocă (ani 1800): Ioan Barac, Nicolae Pauletti noscuți ca nație (primi fiind sași, unguri și secuii). Operele lui se și Vasile Aaron; prof. Daniela Floroian, de la Biblioteca județeană plasează la granița dintre iluminism și romantism. „Lucian Blaga” Alba Iulia, afirmă că satul rămâne încă pilonul de Poetul latin Virgiliu „Pubilus Vergilius Maro” (n. 15.X.70 cultură a poporului român; ec. Ioan Șolea propune ca Tabloul lui Va- î.Hr. – m. 21.IX.19 î.Hr.), născut la Brundisium. Cel mai cunoscut sile Aaron să fie donat Biblioteci comunei Valea Lungă iar autorii, poet roman, fiu al unui țăran înstărit. A primit o educație aleasă, a fam. POPA Liliana Maria și Ioan-Nicolae, să fie premiați de Acade- devenit membru al Cercului lui Octavian (viitorul împărat Augus- mia Română pentru contribuția lor la cunoașterea operei și vieții lui tus) și a fost patronat de Mecena. Prima operă importantă „ucoli- Vasile Aaron; Aurel Roman, cronicar al Revistei Astra Blăjeană, cele” (42-37 î.hr.); a doua „Georgicele” (37- 30 î.hr.). Poemul epic arată truda depusă de autori în editarea operei lui V. Aaron și „Eneida” început în anul 29 î.hr. dar rămas neterminat, este una din- necesitatea ca Sibiul să-l recunoacă la adevărata lui valoare; col. (r) tre „capodoperele literaturi universale”, reprezentând o, odă adusă Ioan Brad, din Alba Iulia, face propunerea de-a realiza un bust al fondări Romei de către legendarul Eneias. Poemul a fost compus la poetului în centrul satului; prof. Călina Comșa arată meritul fam. cererea lui O. Augustus, viitorul împărat care consolidându-și pute- Popa de a-l scoate din anonimat pe V. Aaron și a făcut un laudatio rea (31-30 î.hr.) a unificat lumea romană. Mai exploatează tema răz- portretului. Au mai fost prezenți: prof. Camelia-Laura Roman, eleva boiului și a iubiri neîmpărtășite. În sec. care au urmat operele sale Nicolle – Maria Roman (ambele din Spania) fam. Maria și Ioan Mi- au fost considerate sacre în Imperiul Roman. Creștinismul l-a apre- hălțan; fam. Vrenghea din Glogoveț, prof. Valerica Costea, Pușcă ciat pe Vergilius iar marele Dante l-a transformat pe Vergilius în Vasile – primar Valea Lungă. „ghidul său în Infern și Pulgatoriu”. E o datorie de suflet a poporului român de-a nu uita pe valoroși Meritul incontestabil îi aparține lui Vasile Aaron, care a fost înaintași care prin operele lor, au dus făclia de lumină pentru nobila primul care a făcut traducerea în limba română a valoroasei lucrări, misiune de emancipare a națiunii române. Felicitări autorilor, fam. a celebrului Vergiliu, de aceea gratitudinile noastre se îndreaptă spre Popa, pe care îi așteptăm cu noi apariții literare. cei doi autori (fam. Popa), care într-un vast volum (350 pagini) îl Aurel ROMAN scoate la lumină (multă perioadă a fost uitat) pe cărturarul Vasile 44 Astra blăjeană, nr. 4 (85), decembrie 2017

O NUNTĂ BOIEREASCĂ A POEMELOR... (Lőrinczi Francisc-Mihai, Fizionomiile pietrei, poeme, 158 pagini, Sibiu: Editura CronoLogia, 2017)

elicat și sufletist, Lőrinczi Fran- O temă incitantă este lebăda de cris- cisc-Mihai ne incită la o călătorie tal, cea transparentă, lumina o străbate, D prin tărâmul frumos, original, pe ochiul este atins de frumusețea tainică a care l-am primit în dar la naștere, peisajului: „În Retezat sunt pietre vii/ prin miracolul naturii și pe muntele de umplute cu stele// când se sparge câte o pi- simboluri esențiale. Trăsăturile pietrei sunt atră/ poți vedea lebedele de cristal/ cum se fixate fizic prin mirajul peisajului pe care-l ridică în zbor// ce piatră de cuvânt/ ce cris- avem la îndemână, dar și simbolic, tal alb, lebăda” (Lebedele de cristal III, p. trăsăturile adevărului pe care îl trecem 83). Lebăda este poezia locului, un zbor de zilnic cu nonșalanță. Există un adevăr care cuvinte materializate în îngeri. oferă siguranța unor generații disponibile Lőrinczi Francisc-Mihai este sensibil, să vadă frumosul. Prin volumul de versuri are ochi spirituali, vede dincolo de Fizionomiile pietrei, apărut la Sibiu: Edi- aparențe. Versurile lui au o substanță spe- tura CronoLogia, 2017, descoperim un cială, cu străluciri calde și proaspete. Iată poet dedicat, pasionat de frumusețea vieții cum percepe poetul lumea sub pietre gar- legate de natură, de familie, de dragostea dieni, arcadele marilor catedrale sunt luate dintre femeie și bărbat în vremurile crizei, de pietre cabrate sub valul clipelor tumul- de peisajul locului natal, de anotimpuri toase: pământul cerșește lumina, potcoave speciale în care se aude un cântec subtil, de aur pentru noroc, curcubeul din inima subțire și blând. O lume pierdută este copilului, salcâmi înfloriți – la banchetul adusă în prim-planul atenției cititorului. îngerilor, lumina se retrage în cuib, cerne- Poezia devine un loc unde se pot petrece miracole, lucrurile ala revărsată din călimara cerului… aparent pierdute, se ivesc în versuri calde, armonioase, venind Locul unde s-a născut miracolul este satul din care poetul a din vibrația pământului, din tăria unui sentiment, din bucurii fost răpit, are nostalgia unui leagăn care se mișcă sub stele di- dantelate. vine: „sub acoperișul de țiglă de casă/ să dormi pe fân în șură, Volumul se încheagă pe trei nivele: I. Respirația pietrei, II. vara/ în cameră de îngeri - / cazare în cer// caleașca din poveste Silueta pietrei, III. Eroziunea pietrei. e gata de basm… (Vară, p.43). Iată că piatra are viață în sine, este o prezență reală, Poetul învață că lumea are gravitații speciale, că există stări depășește dimensiunile peisajului, se degradează sub presiunea care trebuie prinse în suflet: „am deprins mersul pe apă,/ dar nu- timpului și sub acțiunea oamenilor care au uitat că piatra are su- mai cu piatra dedesubt” (Viu, p. 52). Reținem alte tablouri: flet, este tăria de a rezista în vremuri instabile. Poetul se aplecă „compasiunea există/ dar numai când inima e din aluat divin” atent asupra fiecărui poem, îl cizelează, are empatie pentru citi- (Empatie, p. 53); „stau în cuvânt/ așa cum stătea bunica cu mâ- torul de la celălalt capăt al versetelor. De la copilăria pierdută la inile în aluat/ când frământa pâinea” (La dospit, p. 61); „respir maturitatea sa, omul este însoțit de spiritul pietrei care simte du- încă un stol de îngeri/ și la un semn de baghetă magică/ liliacul rerea, lacrima, bucuria, schimbarea generațiilor: „mi-ai zburat se aruncă în floare” (Respirație, p. 91) etc. din inimă/ și ți-ai făcut cuib// pietrele de fundul lacului glaciar/ Dragostea modifică straturile clipelor, prezența femeii iub- parcă sunt vii/ stromatolite/ ori inimi de balene/ acoperite cu nori ite modifică întrebările și răspunsurile așteptate, totul are o aură și rhododendroni//nopți lângă Mija,/ pe grohotișuri îngeri în pi- de început de lume: „te pieptănai noaptea în oglinda lunii/ părul cioare” (Pietrele, p. 13). tău negru de bazalt era o cascadă// m-ai întrebat atunci, în noap- Piatra face parte din peisaj, martorul tăcut al timpului, tea de mai,/ dacă sunt fericit…/ oare ți-am răspuns?// ascultam păzită de puterile divine. Prezența lumii de sus peste lumea de cum tace/ luna” (Clipă, p. 48). joc arată că limitele sunt relative pentru cel care privește dincolo De reținut în volum elementele primare ale vieții, modul în de tăria lumilor. Prezența pietrei este una reală, se poate testa care omul și natura s-au lipit pentru crea o comuniune, pentru a tăria ei: „să sfâșii piatra cu dinții/ și în spărtura ei să adulmeci susține viața într-o lume complicată și contradictorie. Satul, mireasma/ gustului de lebădă” (Silueta pietrei, p. 86). tradițiile ancestrale, mirosul laptelui fiert, gustul mămăligii la Există o eroziune a pietrei, a existat un început, va urma țară, dimineți în vatra satului și alte plăceri simple. Am putea sfârșitul, inclusiv piatra va ceda sub grele umbre, sub rupturile constata că poetul privește în urmă, că pășește prin vremuri idi- din trupul timpului fragil. O neliniște gravă glisează peste peisaje lice, ori aici avem o altă perspectivă: pierderea rădăcinilor. Se în ruină: „armăsarii cu picioarele rupte/ degeaba urlă de durere/ pare că există în lume o întoarcere din orașul de beton la gospo- vor fi împușcați în cel mai scurt timp/ ai grijă de picioare și de dăria în care înfloresc cireșii. Ultima parte a volumului, Erozi- mâini/ și de aripile din tine” (Neliniște, p.131). Peisajul care îm- unea pietrei, probează această tendință, omul este împins din bracă ființa pietrei este marcat de alte prezențe curate: Basmul, caverna secolului al XXI-lea spre natura generoasă și empatică. cireșul, nunta, dragostea, ochii lui Picasso, nunta cuvintelor, di- Clopotul satului care ridică aripi peste case, fagurele de miere amantele cerului, lebede de cristal, luna cu silueta ei, anotimp care te poartă în rai, foșnetul zăpezilor de acasă, preșul țesut de străin, holograma… Sunt fixate riguros locurile unde piatra ab- bunica care te duce în paradis, mămăliga aburind pe masă, soarbe luminile înalte, semn al aprecierii față de locuri și oameni mirosul de grâu proaspăt, biserica proiectată pe munții speciali. Astra blăjeană, nr. 4 (85), decembrie 2017 45

înzăpeziți, mieii de aur…, toate se adună în volumul de versuri debutează volumul. „Un strănut divin… și cireșii dau în floare” ca-ntr-o colindă zilnică. (Povară, p. 39). Arta și artiștii care au marcat istoria lumii punctează Omul evadat din raiul descris de versurile poetului ajunge vremea poemelor cu linii de forță, brusc apare omul care se în caverna modernă: „drama copilului uitat în fața televizorului,/ adaptează istoriei trasate de Dumnezeu cu sunete, cu psalmi, cu tragedia, nașterea în virtual// copilul se joacă singur în camera de multe culori, peste toate se deschide curcubeul ca un arc ce bloc/ ca într-o cavernă/ educație în secolul XXI” (Caverna, p. unește părțile bune pierdute sub aspre revoluții și uitare. Sunt 129). evocate: Noaptea lui Pușkin, sărutul fierbinte din tablourile lui Poemele au o grafie modernă, o grabă în lume, o zicere sub Dali, sărutul lui Klimt, crinii Florenței, visul lui Fra Angelico, presiunea timpurilor care se duc și marchează ființa omului. Au- lacrima înflorită a lui Carravagio, albastru flamand cu Jan van torul fuge de experimente, proclamă certitudini chiar dacă ex- Eyck, liniile lui Picasso etc. Toate fac parte din istoria pietrei punerea poetică este una clasică, marcată de liniile roman- care își păstrează silueta sub aspre ninsori. tismului sau ale realismului, el refuză un postmodernism aprox- În poemul Oameni cu potcoave de aur este captată esența imativ care ne oferă tablouri mișcate. Refuză metaforele timpurilor pe care le trăim, viteza în toate, oamenii aleargă peste buldozer și imaginile atinse de oțelul cuvintelor scoase de sub lume, tropăie, un calvar în mișcare, pe trotuare neîmblânzite, șenile iluzorii. totul în mișcare, oamenii sângerează pe străzi, aleargă spre fer- Prin acest volum scribul demonstrează că lumea poate fi icirea cea de toate zilele. Oamenii mărșăluiesc, nu se mai privesc mai bună dacă rămânem în paradigma divină: „Vin roșu ales/ în în ochi, pași peste cadavre, spre locul de muncă, spre ținte în curtea de la Caana nuntesc cuvintele// când te țin în brațe/ aud mișcare – „galop cu copite blindate/ cu potcoave de aur” (p. cum se îndulcește mustul în ciorchini// via coaptă,/ nuntă boiere- 136). ască la umbra deasă”(Ospăț, p. 59). Poetul, însă, călătorește într-o trăsură regală, iar un ochi de Constantin STANCU sânge privește, semn al destinului sub care se mișcă viața, așa

CĂRŢI ŞI AUTORI MUREŞENI ÎN COLECŢIA „100 DE CĂRŢI PENTRU MAREA UNIRE” – NEVOIA DE SIMBOLURI

fi mărturie pentru un timp, vor fi o contribuţie care nu doar o să omagieze evenimentul Marii Uniri, ci o să şi arate anvergura unui fenomen literar la zi, deloc localist, deloc provincial, pe nedrept marginalizat de instanţe care se cred cel puţin reprezentanţe divine pe pământ. Interesul pentru acest proiect a fost atât de mare, încât am fi putut marca... bicentenarul. Pentru că mişcarea literară mureşeană are o amploare care, până la urmă, va trebui recunoscută şi valori- zată fără prejudecăţi ori comandamente de grup. Etapizarea pe doi ani a proiectului – 2017 şi 2018 – a venit şi din dificultăţile tehnice de a pune în ecuaţie un număr atât de mare de cărţi, fără a dispune de o echipă de lucru, căci demersul mi l-am asumat pe cont propriu, eu fiind deopotrivă „stăpân şi slugă”. Nu „100 de cărţi pentru Marea mă plâng şi nu mă laud, cum repet adeseori, pentru că nu mi-a tra- Unire” e un proiect literar care şi-a sat nimeni sarcini pentru un astfel de proiect. propus să marcheze Centenarul celui mai important eveniment din Mi l-am asumat singur, de bună voie şi nesilit de nimeni, cu un istoria noastră ca naţiune, ca popor, deziderat care a antrenat energii entuziasm demn de alte vârste. nebănuite ale nevoii noastre de a fi împreună, o patrie de pământ, o Aşa am crezut însă de cuviinţă să procedez, ca între atâtea ma- patrie de cuvinte, o patrie de idealuri. nifestări care vor fi puse în contul Centenarului, cele 100 de cărţi Marcarea unui astfel de eveniment, dincolo de entuziasme şi tipărite sub însemnele sărbătorii naţionale, să rămână, să lase urme. tentaţii, induce şi riscul formalismului, pe de o parte, şi al exageră- Pentru că raftul de carte mureşeană cu cele 100 de cărţi va rămâne rilor pe de altă parte. în toate semnificaţiile simbolice şi culturale. Sunt fireşti, de aceea, întrebări legate de cum ar trebui să fie Cărţile din această colecţie vor ajunge în cele mai importante sărbătoarea Marii Uniri, ca ea să aibă şi măreţie şi sobrietate şi ele- biblioteci din ţară, în bibliotecile vii din judeţul Mureş, în casele ce- ganţă, demnitate... şi câte n-ar trebui, pentru a ne ridica măcar puţin lor care mai cred în nevoia de lectură şi de promovare a valorilor la înălţimea trăirilor celor care au pecetluit la Alba Iulia actul naşterii locale. noastre ca naţiune într-un rotund geografic istoric!? Autorii acestor cărţi se vor întâlni cu cititorii, cărţile vor fi pre- Fiecare în parte ar trebui să aducem, în felul nostru, prinosul zentate în expoziţii, iar gândul meu este ca la manifestările de la de recunoştinţă pentru luptă, pentru jertfă, pentru împlinire. Alba Iulia de la 1 decembrie 2018, să participe şi cele 100 de cărţi Pentru mine, ca scriitor şi editor, ca om de cultură, alegerea de într-o expoziţie. Aşa cred că vom da consistenţă şi culoare pre- a contribui la sărbătoarea Centenarului nu putea fi decât una circum- zenţelor mureşene la Alba Iulia şi că vom putea aduce astfel un elo- scrisă preocupărilor mele de zi cu zi. giu şi mureşenilor care la 1 decembrie 1918 au fost acolo unde ţara Ideea de a mă înscrie în orizontul unei simbolistici prin o sută avea nevoie de ei. de cărţi mi s-a părut potrivită, inedită, cred şi originală. O sută de cărţi scrise de autori mureşeni, trăitori acum în acest Nicolae BĂCIUŢ spaţiu, originari de aici, ori cu conexiuni permanente cu el, vor putea 46 Astra blăjeană, nr. 4 (85), decembrie 2017

PR. DR. GHEORGHE NICOLAE SORINA BLOJ ŞINCAN Sorina Bloj s-a născut Creştinii pe care-i invo- la 19 septembrie 1961, la cam nu doar că mai citesc pe Reghin. hârtie, ci chiar sunt abonaţi la A absolvit Liceul Nr. 2 ziarul lor, în cel în care au în- din Reghin şi Şcoala de credere şi în care se regăsesc Arte din Târgu-Mureş, cu problemele lor, Cuvântul li- specialitatea canto popular ber, în care de altfel, părintele şi actorie, Facultatea de dr. Gheorghe Nicolae Şincan Muzicologie, 2007. publică aproape număr de nu- Director la Biblioteca măr „tabletele” sale, „Povestiri Municipală „Petru Maior”, Reghin. cu morală și tâlc, alegorii și A fost membră a Cenaclului „Flacăra”, alături de parabole, pentru copii, părinți Magdalena Finna, în duetul „Ecou”. și bunici”. Membră a Cenaclului „Lucian Blaga” din Reghin. Printre reperele lor de lectură se numărau şi „table- A debutat cu publicistică în Flacăra, în 1982. tele” părintelui dr. Nicolae Şincan. A colaborat cu publicistică şi poezie în Flacăra, Nici nu e de mirare că toate acele respirări cotidiene Cuvântul liber, Vatra veche, Opinia reghineană, Ga- de sănătate spirituală, părintele dr. Gheorghe Nicolae zeta Reghinului, Jurnalul de Reghin ş.a. Şincan, cel care ştie care e locul şi rostul cărţii într-o A publicat volumele de versuri Numele din vis, casă, le adună mereu între coperţi de carte. Editura Tipomur, 2000, Condamnată la viaţă, Editura Fără să-şi propună în mod expres acest lucru, preo- Tipomur, 2001, Iubire pe viaţă şi pe moarte, Editura Ti- tul adună cărţi de învăţătură, pentru minte, inimă şi lite- pomur, 2002, Neliniştea ciutei, Editura Tipomur, 2006, ratură. Partea mea de Golgotă, Editura Nico, 2007, Asediul Mai mult, aceste cărţi dau şi o imagine a pulsului timpului, Editura Nico, 2012. înnoitor în biserica noastră strămoşească, în preocupa- Inclusă în antologia Nepreţuitele râuri, Editura Ti- rea de fi în ritm cu problemele vieţii actuale, care au alte pomur, 2002, Îmblânzitorul de timp, Editura Tipomur, particularităţi şi altă... morală. 2003, Poemele cetății, 2016, Editura Vatra Veche. Totodată, textele pe care le oferă părintele dr. Ghe- A editat caseta audio Taina, cuprinzând 15 com- orghe Nicolae Şincan aduc firescul comunicării în re- poziţii proprii, în colaborare cu Alexandrina Copaciu. laţiile cotidiene dintre credincioşi şi... Învăţătorul lor, Distinsă cu Premiul I şi al revistei Flacăra, la Fes- căruia îi ascultă cuvântul, în cuvântul căruia cred. tivalul de Poezie şi Muzică Folk „Baladele Dunării”, E un mare câştig acest pas pe care îl face prin cărţile 1982, Premiul Special al Juriului la Festivalul de Poezie sale părintele dr. Gheorghe Nicolae Şincan. Religioasă „Credo”, pentru volumul Neliniştea ciutei, Mai au o notă distinctă cărţile părinteleui târgu-mu- 2006. reşean: frumu- (N.B.) seţea titlurilor, încărcate de me- taforă, de sub- stanţă poetică şi religioasă deo- potrivă. (N.B.)

Astra blăjeană, nr. 4 (85), decembrie 2017 47

NICOLAE BĂCIUŢ face pe credincios nu doar să-şi sporească în- Născut în zi de Cră- crederea şi respectul de ciun (25 decembrie sine, ci şi să-l simtă me- 1941), de Naşterea reu în tovărăşia lui pe Mântuitorului, i-a fost Tatăl Ceresc. hărăzit lui Ioan Alexan- Pe cel care, în tă- dru să propovăduiască cere, veghează drumul cuvântul acestuia, cu- fiecăruia în parte, ascul- prinzându-i în bucurie şi tându-i nu doar rugăciu- iubire partea noastră de nile, ci şi... tăcerile, cum pământ şi de cer: „Aces- frumos sugerează titlul tea două (Imnele bucu- inspirat al acestei cărţi, riei şi Imnele iubirii, cum bine au fost găsite n.m., N.B.) sunt co- mai toate titlurile perţile trilogiei neamu- cărţilor părintelui Ghe- lui, trilogie în care am orghe Nicolae Şincan, din ce în ce mai multe, mai frumoase, încercat să cuprind ceea mai utile. ce e etern pentru cei ce vieţuiesc în acest spaţiu românesc”, Am apreciat de la bun început la autorul acestei cărţi în- completa Ioan Alexandru într-un interviu. teligenţa cu care aduce în armonie vorba de duh, cu duhul Imnograful Ioan Alexandru trebuie citit şi în această credinţei, abilitatea cu care topeşte în conţinuturi noi ştiute şi grilă sintagmatică, definitorie pentru anii în care credinţa era neştiute poveşti ale lumii acesteia, pentru ca în noua formă să pusă la zid de Statul ateu. A adus în literatura română o expe- poată ajunge uşor la cel care se caută pe sine, la cel care-l rienţă unică, originală, care-şi extrăgea seva deopotrivă din caută pe Dumnezeu. Pindar, din Sfântul Ioan Damaschin, din sutele de imnografi Harul de povestitor al părintelui Gheorghe Nicolae Şin- ai lumii creştine bizantine, din Grecia, Italia, Palestina, Siria, can e de notorietate, iar cei care-l ascultă apreciază doza de Cipru, Creta şi Sicilia, dar şi din, neîndoios, Eminescu, autor anecdotic, tonul hâtru, umorul, ironia discretă, subtilitatea su- al imnelor mariane – Rugăciune, Răsai asupra mea. gestiei ori încărcătura de simboluri, tentaţia aforisticului. Dar E nocivă pentru istoria literaturii române ocultarea lui şi vocea, care îşi probează liturghie de liturghie, calităţi artis- Ioan Alexandru. El nu poate fi pus în opoziţie cu nimeni, nici tice. dintre înaintaşi, nici dintre contemporanii săi, ci doar cu sine, Mai e încă ceva ce se detaşează din cărţile părintelui cel care, din preaplinul său sufletesc, revărsa binecuvântare. Gheorghe Nicolae Şincan: pledoaria pentru valorile credinţei Niciunul dintre contemporanii săi nu a mers atât de ferm pe noastre, ale istoriei, ale neamului nostru. calea pe care şi-a ales-o, neabătut, imun la compromisuri. Îl „Dumnezeu aude tăcerile noastre” - ne spune părintele avea pe Dumnezeu, chiar atunci când pentru cei mai mulţi Gheorghe Nicolae Şincan, sugerând însă, fără echivoc, că el Dumnezeu a murit. Căci el îl văzuse pe Dumnezeu. Logos ne aude şi rugăciunile noastre, căci acel care se roagă are pri- întrupat în Istorie. vilegiul de a sta de vorbă cu Dumnezeu. (N.B.) „Singurii poeţi care au rãmas sunt poeţii creştini, spunea Ioan Alexandru, în 1991, (într-o conferinţă publică susţinută AUREL RAŢIU la Brăila, la primul Festival Naţional de Poezie Creştină „La început a fost Cuvântul”), pentru cã au obiect! Poezia Aurel Raţiu a făcut modernă nu mai are obiect. Nemaivestind Învierea lui un gest pe care nu foarte Christos, ce sã mai vesteşti, ce să mai spui?” mulţi au curajul să-l Printre poeţii care rămân se numără, cu siguranţă, şi Ioan facă, dincolo de orgolii, Alexandru. (N.B.) de ambiţii: spovedania publică. O spovedanie sinceră, nu una de far- PR. DR. GHEORGHE NICOLAE dare a realităţii, de misti- ficare a unui trecut, nici ŞINCAN pentru a scoate în evi- denţă cine ce ştie ce De ani buni, preacucernicul părinte Şincan, cu îi spunem fapte măreţe. E şi un cei care-i ascultăm cuvântul, înţelegând că timpul din faţa al- „autoportret în mişcare” tarului nu este de-ajuns pentru dialogul său cu enoriaşii, al auto-rului, unul care reuşeşte să rămână în tovărăşia acestora, cu timp şi fără de nici nu îngroaşă liniile, timp, prin cărţile pe care le dăruieşte cu râvnă şi tenacitate, cu nici nu le estompează. perseverenţă şi rigoare, spre a fi de folos în... îndreptare, în a-l 48 Astra blăjeană, nr. 4 (85), decembrie 2017

Cartea lui Aurel Raţiu nu e jurnal, ci reconstituire din În 2013, la Paris, scrie Manifestul negativist și pune amintiri a unui traseu existenţial, interesant, dinamic. bazele negativismului, o teorie proprie asupra receptării Nu e această carte nici una de memorii, în sensul strict poeziei. Susține rubrica de critică literară Colțul negativist al conceptului. în revista Vatra veche. Dar nu e nici bildungsroman. Debutează în volum în anul 2003, cu Funingine pe Nu e nimic din toate acestea, deşi e câte puţin din fie- rană, Editura Tipomur, urmând Zeii de carton, Tipomur, care. E povestea unei vieţi cu împlinirile şi dezamăgirile ei. 2004, poemul Trilogia lapidară, Editura Ansid, 2004, O poveste... palpitantă, cu destule tangenţe literare, pentru Acordorul de tărgi, Editura Ansid, 2005, Lungi plantaţii de că „antrenamentul” jurnalistic cotidian al autorului a impli- singular, Editura Nico, 2007, Cartea dintre doi tâlhari, cat şi rigorile literaturalităţii - pe care, de altfel, şi le-a mai Editura Nico, 2008, Aprilie aseptic, Editura Nico, 2010, verificat şi în alte demersuri editoriale. 2011, Spirt (scurtmetraj), Editura Nico, 2011, 2012 (ediție Suma sumarum, această carte e un veritabil docu- bilingvă română-engleză), Câteva feluri de cancer, Editura ment... de epocă, pentru că, dincolo de (auto)biografia lui Nico, 2012, Colindeion, Editura Nico, 2012, Dopamină în Aurel Raţiu, ea surprinde şi contextele politice, sociale, alexandrini, Editura Nico, 2013, Çavraj, Editura Nico, sportive, profe-sionale, care dau seamă despre mersul lumii 2013, Poezii noi, Editura Nico, 2014, Poezii.Vectori, contemporane autorului. Editura Nico, 2014, Vedeșicredele, Editura Nico, 2014, O Pentru sportul mureşean, cartea lui Aurel Raţiu oferă rafie de lumesc, Editura Nico, 2015 destule secvenţe monografice pentru o mai bună cunoaştere Scrie, de asemenea, şi teatru, publicând mai multe a istoriei unui domeniu despre care vorbesc mulţi (şi mult) volume: Dreptunghiul leproşilor, Editura Nico, 2008, şi scriu foarte puţini. Prerogativele lui Dumnezeu, Editura Nico, 2010, Aurel Raţiu şi-a pus sufletul pe tavă, cu convingerea Republica de cenuşi aruncate în mare, Editura Tracus Arte, că o confesiune sinceră este benefică şi pentru autor şi pen- 2012, Trilogia burgundă, Editura Nico, 2014. tru cititor. Această „carte a unei vieţi” are toate şansele să dea viaţă şi cărţii, viaţa acesteia având toate şansele să fie NICOLAE BĂCIUŢ lungă!

DARIE DUCAN

Darie Ducan (n. 10 mai 1988) este un poet român din tânăra generaţie. S-a născut la Târnăveni, judeţul Mureş, unde a urmat gimnaziul şi liceul. În Ca în cazul marilor această perioadă a poeţi, şi opera lui Ge- activat ca membru al orge Coşbuc cu identi- cenaclului literar local tate stilistică vădită, are Elena din Ardeal. A substanţă şi unitate. debutat cu poezie în În rotundul ei de anul 2000. puţin peste trei decenii, La doar 19 ani, a opera lui Coşbuc are relief. Simpla trecere în revistă acum, devenit membru al la ceas aniversar, este de evidenţă irefutabilă: poezie, proză, Uniunii Scriitorilor din publicistică, traduceri. Înfocat gazetar, contributor la di- România. verse publicaţii literare, de la Tribuna la Vatra, de la Foaie A urmat masteratul de Teorie a Literaturii şi Literatură ilustrată la Sămănătorul...., George Coşbuc se constituie în Comparată al aceleiaşi universităţi și al Universității din figura cea mai proeminentă a spaţiului transilvan de la Burgundia, Dijon, Franța. În prezent urmează cursurile sfârşit de secol al XIX-lea şi început al secolului al XX-lea, unui masterat în cadrul Universității Paris IV- Sorbonne, fiind, alături de Rebreanu, Slavici, mai apoi Blaga, temelia Franța. pe care se aşează o întreagă literatură a acestui neam. Publică poezie, dramaturgie, critică literară, eseu în Coşbuc nu este nici „poetul ţărănimii”, nici al satului publicaţii din România, Canada, SUA, Germania, Italia, transilvan, el e poetului sentimentului românesc al fiinţei. Spania. De asemenea, susţine spectacole de performance E poetul imortalizării unei lumi care se pierde în neantul poetic în diverse oraşe din ţară şi din străinătate (Bucureşti, lumii, trecând-o indirect în mit. E poezia unei arhaicităţi Cluj-Napoca, Iaşi, Braşov, Paris, Dijon, Madrid, Montréal care s-a pierdut treptat, s-a degradat sau s-a transformat în etc.). altceva, lipsit de identitate şi vigoare. E poezia unei Astra blăjeană, nr. 4 (85), decembrie 2017 49 spiritualităţi care-şi trăi momentele ei de sublim şi Pe măsură ce înaintează în demersul său, stilul aucto- irepetabil. rial se rafinează, subtilitatea punerii în ecuaţie a unor teme Sentimentul românesc al fiinţei nu va putea fi priceput confirmă vocaţia de narator în sensul cel mai bun al acestei şi perceput fără opera lui Coşbuc. condiţii. Când povestitorul este şi Învăţător, câştigul celor Racordarea literaturii româneşti la marea literatură a care ascultă/citesc este cu atât mai mare. lumii a găsit în poetul din Hordou pe cel care a înţeles Prin „Pilde, parabole și povestiri de adormit copiii, pă- complementaritatea devenirii umane. Şi de aceea, opera lui rinții și mai ales bunicii iesiți la pensie”, pr. dr. Gheorghe Coşbuc merită un nou început, o nouă lectură. Nicolae Şincan aduce raiul mai apropape. Te pregăteşte să Această antologie este doar o parte din ceea ce speram intri, să ai încredere să baţi în uşa tindei. (N.B.) să fie atunci când mi-a venit ideea acestui proiect. Am făcut ceea ce s-a putut. Poate că vor reuşi alţii mai mult. Dacă nu acum, mâine, pentru că pentru opera poetică, MARIANA CRISTESCU epică, publicistică, pentru traducerile lui Coşbuc, există un mâine, care aşteaptă să-şi intre în drepturi. (N.B.) Jurnalismul, iată un loc comun, un truism, nu e pentru fricoşi şi e dezastru când încape pe mâna mercenarilor această profesiune plină de nobleţe şi de responsabilitate. PR. DR. GHEORGHE NICOLAE „Jurnalismul este o ŞINCAN meserie pentru suflete tari!” spune Mariana Hrana spirituală Cristescu ntr-unul din pe care o propune pă- textele acestei cărţi. rintele Gheorghe Nico- E adevărat şi că lae Şincan este, şi de gazetăria nu e de nasul această dată, diversă, oricui ştie să ţină în din toate sortimentele mâini un reportofon, care ne-ar putea astâm- un microfon, un pix ori păra foamea noastră de ştie să.... dactilografi- Rai. eze. Şi nici pe mâna ce- Bucatele sufleteşti lor care cred că grama- sunt pregătite iarăşi în tica e facultativă, iar buna rânduială a os- cinstea e produs care se păţului, pentru că tre- vinde la tarabă. buie să ne hrănim sănă- Mariana Cristescu tos nu doar trupul, ci şi face jurnalism de o viaţă, manifestându-se atât în presa mintea şi inima! scrisă cât şi în cea vorbită, preferând însă, ca orice scriitor, Iar pentru această sănătate, putem alege din toate câte gazetăria, acolo unde se simte în largul ei, ştiind foarte bine ceva, ce ni se potriveşte sau din care am gustat prea puţin, care e preţul proverbului latin „Verba volant, scripta ma- ori chiar am uitat să mai gustăm. Până la urmă tot o să nent”. avem, pe săturate, din ceea ce ne e necesar în credinţa noas- Sigur, Mariana Cristescu face în primul rând presă cul- tră, pentru a ne înţelege mai bine pe noi înşine, pentru a-i turală, într-o publicaţie mureşeană cotidiană, „Cuvântul li- putea aduce alături şi pe ceilalţi, ca împreună să ne limpe- ber”, în care cultura e la ea acasă. zim lucruri care, oricât ar părea de simple la prima vedere, Dar Mariana Cristescu nu s-a mulţumit niciodată cu au un adânc al lor care aşteaptă să fie pătruns. atât, nu a stat într-un turn de fildeş, indiferentă la realităţile Moralist fără ostentaţie, şăgalnic fără răutăţi, stăruitor înconjurătoare, ruptă de viaţă, mai ales în ritmurile în care fără sufocare, exigent fără încrâncenare, înţelegător fără ea se derulează acum, într-un timp în care ne căutăm iden- compromisuri, cu arta-i oratorică binecunoscută, pr. Ghe- titatea printre hăţişurile unui drum pe care ni l-am asumat, orghe Nicolae Şincan devine, încet, o instituţie. fără să ştim ce ne aşteaptă şi unde duce. Cărţile sale din ultimul deceniu ni-l recomandă drept Mariana Cristescu nu a rămas indiferentă, ba dimpo- cel mai trudnic slujitor al bisericii ordodoxe în spaţiul mu- trivă, s-a angajat cu arme şi bagaje pentru a apăra valorile reşean, cu o activitate prodigioasă, de mare folos pentru cei noastre fundamentale de atacurile nepricepuţilor, imposto- care se află în „tinda Raiului”, dar şi pentru cei care n-au rilor, profitorilor, carieriştilor, situându-se mereu de partea găsit încă uşa acesteia. adevărului, oricât de dragi i-ar fi fost prietenii. Sursele de inspiraţie ale părintelui Gheorghe Nicolae Intransingentă, incomodă, în ofensivă continuă, Mari- Şincan sunt în primul rând în realitatea imediată, nelipsind ana Cristescu, ca editorialistă în primul rând, şi-a spus nici referinţele livreşti, într-o conjugare a învăţăturilor punctele de vedere fără echivoc, tranşant. A preferat verbul creştine cu trăirea religioasă autentică. aspru şi adjectivele încărcate de sensuri pentru a ajunge di- rect la ţintă. (N.B.) 50 Astra blăjeană, nr. 4 (85), decembrie 2017

NICOLAE BĂCIUŢ Fie că abordează su- biecte locale ori în exten- Poate că pe unii îi va sie transilvană sau naţio- intriga „îndrăzneala” nală, orizontul de timp mea de a pretinde că stau este foarte larg, de la ”re- „la taclale cu Dumne- ligia dacilor şi creştinis- zeu”. Blasfemie, vor mul românesc”, la eveni- striga alţii. mente de strictă actuali- Volumul anterior se tate, fie din realitatea numea Despărţirea de imediată, fie evocatoare înger. „Cum să te des- – aniversare sau come- parţi de înger” – mi s-a morative. reproşat. „Cine o să mai O constantă însă a aibă grijă de tine? Cum cercetărilor de istorie ale să-ţi concediezi îngerul lui Florin Bengean ră- păzitor”. „Foarte bine, mâne cărturarul Vasile am răspuns. M-am des- Netea, personalitate de excepţie a locurilor natale ale aces- părţit de înger, fiindcă tuia, dar şi ale autorului aceste cărţi, într-o aprofundare a unei m-am hotărât să-mi las viţa direct în mâinile lui Dumnezeu”. teme abordate cândva şi monografic. A sta „la taclale cu Dumnezeu”, înseamnă a-i vorbi lui Sunt analizate preocupările filantropice ale ortodoxiei Dumnezeu, cu cuvintele poeziei, pe care am numit-o cândva transilvănene, aspecte organizatorice referitoare acesteia din rugăciune. A vorbi cu Dumnezeu înseamnă că tu spui ce ai Transilvania, în orizontul a două veacuri – XIX şi XX. de spus iar El te ascultă şi-ţi răspunde în felul său, în care nu Autorul cărţii mai stăruie şi asupra unor momente de re- are nevoie de cuvinte. ferinţă ale istoriei naţionale: Revoluţia de la 1848, Războiul “A sta la taclale” nu are neapărat conotaţii peiorative, fi- de Independeţă -, din perspectiva celor care l-au sprijinit, per- indcă a vorbi despre lucruri mărunte nu înseamnă a vorbi des- sonalităţi laice şi clericale, între care şi Episcopul Atanasie pre lucruri neimportante, ci despre lucruri care ţin de viaţa de Stoenescu -, Primul Război Mondial, acesta din perspectiva toate zilele, obişnuite. asistenţei sociale a Bisericii Române din Transilvania. În viaţa mea, poezia îşi are locul ei şi mi-am îngăduit Oameni şi locuri sunt avute în vedere în cercetările lui despre ea şi prin ea să-i spun Dumnezeului meu ce mi Florin Bengean – Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena, Sfântul se-ntâmplă, ce gândesc, ce nădăjduiesc. Antim Ivireanul, Patriarhul Elie Miron Cristea, Mitropolitul Îi spun ceea ce mi se-ntâmplă, atunci când mi se-ntâm- Veniamin Costachi, protopopului astrist Galaction Şagău, plă, pe limba mea, fiindcă ştiu că El toate limbile le pricepe, cărturarul Petru Maior, preotul profesor Zaharia Boiu, Ioan iar ne-nţelesurile mele sunt înţelesuri pentru El. Alexandru, catedrala mitropolitană din Sibiu Catedrala orto- N-am stat la taclale cu Dumnezeu decât atunci când a doxă „Sfânta Treime” din Sighişoara, ori Deda, ca important fost voia Lui, fiindcă toate poemele mele sunt scrise în centru cultural-spiritual-istoric al Văii Mureşului Superior. această stare, dintr-un suflu, aşa cum ele mi-au fost inspirate, (N.B.) eu nefă-când decât să traduc în cuvinte mesajele pe care le-am primit. De-aceea ele au chipul şi asemănarea acelei clipe în care DINUCA BURIAN ai sentimentul că te desprinzi, că pluteşti, într-un zbor înge- resc, când îţi devii propriul tău înger. Sărmaşul îmi amin- Poemele mele sunt datate, nu din vanitate, nu din orgo- teşte foarte mult de locurile liu, ci din respect pentru locul şi secunda în care am oprit tim- mele natale, o localitate de pul în loc, gata să spun, asemeni Faustului lui Goethe: câmpie, dar des- „Opreşte-te clipă. Atât de frumoasă eşti!” (N.B.) făşurându-şi relieful în ar- moniile spaţiului mioritic.

FLORIN BENGEAN Nu foarte mult, dar ceva s-a schimbat în viaţa În peisajul publicisticii şi cercetării ştiinţifice mureşene, Sărmaşului după ce a fost Florin Bengean ocupă un loc distinct. El umple un gol într-o declarat oraş. Dincolo de zonă abordată parţial şi circumstanţial de câţiva cercetători orgolii, de fireasca mân- mureşeni, în teritoriile istoriei religioase şi nu numai. drie locală. E vorba de un O face cu pasiune şi fără obligaţii profesionale, ceea ce salt, de la „sătean” la dă o notă în plus devoţiunii sale. „orăşean”. De-abia acum, după ce, timid, Sărmaşul a început să devină cu adevărat oraş, se Astra blăjeană, nr. 4 (85), decembrie 2017 51 simte mai acut nevoia de plonjare în realităţile noilor condiţii. definitorii. Dragostea e reabilitată şi reinventată, dintr-o impe- Dinspre rural spre urban drumul nu coteşte simplu, sunt rioasă nevoie de echilibru interior, agresat de sentimente peri- destule sinuozităţi, până spre spaima labirintului. ferice, de superficialitate. Puterea unui oraş stă în primul rând în oamenii săi. Gabriella Costescu, cu orice risc, rămâne în retorica din Fiecare pe poziţia în care i-a fost rânduit să se manifeste. Am dimineaţa poeziei, cu imagini în balansul metaforei când de avut mereu sentimentul, la Sărmaşu, că lumea nu se complace aparenţă vetustă, când de îndrăzneală, acurateţe, prospeţime. în aşteptarea unui miracol care să-i facă să se simtă, în toată Autoarea avea nevoie de această „Lacrimă de liliac”, puterea cuvântului, orăşeni. Se fac paşi mărunţi, dar siguri. pentru a se întâlni cu poezia. (N.B.) Ideal ar fi ca Sărmaşul să poată oferi cât mai mult, mai ales generaţiilor tinere, mai grăbite parcă decât cele dinainte, ca să TRAIAN DUŞA se afirme. Aceasta pentru că Sărmaşu are nevoie în primul rând de oamenii săi, cei legaţi prin toate fibrele fiinţelor lor de În contul „ţăranului aceste locuri. cu cravată”, Traian Duşa Există destule argumente pentru cei care vor să rămână, mai aşează trei cărămizi la dar se pot găsi suficiente argumente de către cei care vor să temelia adevărului pentru plece din Sărmaş. care a luptat toată viaţa. Nimeni nu poate pleca însă definitiv, mereu va rămâne Subintitulat „roman eseu ceva care să declanşeze nostalgii, dorul de casă. în trei părţi”, opul epic ani- Pentru cei care vor să rămână, şi această monografie e un ver-sar al lui Traian Duşa argument. Pentru cei care îşi caută alte paradisuri, prin aceste pune în succesiune tempo- file monografice vor putea să aibă Sărmaşul mai aproape. rală dar şi tematică, trei su- Această Monografie e o mărturie a unui timp. E un act de biecte: „Devenirea”, „Pro- identitate. Care va avea mereu pagini deschise pentru cei care prietatea”, „Roadele”. vor să scrie istorie. Dar şi să facă istorie! (N.B.) Un dosar existenţial care depune mărturie pen- tru un timp, pentru o bio- GABRIELLA COSTESCU grafie. Poate e şi orgoliu acest demers mai degrabă Gabriella Costescu memorialistic decât literar, cu personaje şi situaţii reale, într-o debutează cu această restituire necesară, nu doar pentru a nu lăsa mistificările, far- carte, după câteva pre- durile să facă istorie, ci şi pentru a oferi un model al angaja- zenţe literare în presă, la mentului existenţial total, pilduitor, într-un timp mai degrabă concursuri şi într-o anto- generos cu minciuna, impostura, compromisul, şi mai puţin logie de poezie religi- atent la valorile umane. oasă.. „Trilogia” sa, cum şi-o numeşte autorul, mai are între ţin- E o decizie amânată tele sale, una foarte importantă pentru el. Pentru că o călătorie mereu de a fi luată poe- în timp, aşa cum a conceput-o Traian Duşa, e şi o nevoie a zia pe cont propriu, de- evaluării, a regăsirii. Truda, ambiţia, hotărârea şi speranţa fi- taşată de orice fel de ali- nalizării unei astfel de căutări au fost întreprinse, recunoaşte niere şi afiliere literară. autorul, ca „să mă găsesc pe mine şi să mă întreb: unde sunt Autoarea desco- eu între alţii atâţia mai mari şi mai trufaşi, chiar dacă sunt cu peră rostirea poetică mult mai tineri decât mine?” într-o căutare a resorturi- Despre „Ţăran(ul) cu cravată”, Traian Duşa povesteşte lor sale existenţale, între cu sinceritate, cu umor, cu bonomie, cu detaşare, cu ironie aspiraţii şi renunţări, între iluzii şi dezamăgiri. adesea, într-un stil oral, eliberat de canoane academice, într-un Gabriella Costescu traduce în limba poeziei trăirile ei in- firesc al rostirii care nu vrea să epateze, ci să convingă. time, atinse de mişcările tectonice ale unui eros care nu ac- „Întâmplările” vieţii sale par adesea de domeniul literatu- ceptă îngenuncherea. E multă sinceritate şi simplitate în con- rii, deşi ele nu sunt decât o privire într-o oglindă de cristal, care fesiunile lirice ale autoarei, e lipezime şi strălimpezime, e re- nu minte şi nu iartă. fuz al înfrângerii, e credinţă în împlinire şi mântuire. Prezenţa în viaţa publică a lui Traian Duşa, într-o mare E o luptă a sinelui cu sinele, dar şi cu ceea ce i se refuză diversitate de ipostaze, i-au adus autorului notorietate şi res- dintr-o lume a idealităţii care ţinteşte spre desăvârşire. pectabilitate. Melancolii şi nostalgii, revolte şi neînţelesuri se intersec- Viaţa lui Traian Duşa înseamnă o operă Traian Duşa, tează în spaţiul pe care Gabriella Costescu l-ar popula cu iu- greu de ignorat, greu de contestat, oricâte obiecţii i s-ar putea bire şi speranţe. aduce. (N.B.) Autoarea e o romantică rătăcită din alte vremi, are alt cod * * * de valori decât cel pe care i-l oferă o epocă neconformă cu modul ei de a înţelege şi a-şi asuma lumea, în coordonatele ei 52 Astra blăjeană, nr. 4 (85), decembrie 2017

Iar „mă întorc şi .O antologie din „po- zic”, vorba lui Caragiale, emele Cetăţii” nu face de- că fiind tot mai singur pe cât să consacre ceea ce ne ogor m-am trezit, în ul- place să numim „împre- tima vreme, înconjurat de ună lucrare”, acel senti- o mulţime de doctori în li- ment profund al comuni- tere, în alfabet, silabe, unii şi dialogului. Un dia- care maturizându-se log în preţuire şi respect ajung şi doctori în cu- faţă de celălalt. vânt, apoi doctori ma- Reghinul îşi ştie mă- moşi că asistă la naşterea sura, dar şi locul pe care-l sau fătarea unor cărţi de ocupă în fenomenul lite- literatură. Treabă deloc rar naţional. Nu vrea să uşoară că în acest dome- fie mai mult decât e, dar niu fătarea o fac mai mult nici mai puţin. bărbaţii, femeile fată mai Insă contribuţia sa rar cărţi, ele vin doar la botezul loc, zis lansare de carte. nu poate fi ignorată, iar pe Dar, fiindcă veni vorba despre făcător şi opera lui, scară ierarhică fiecare îşi va găsi locul său la momentul gândindu-mă la mine, în primul rând, îmi amintesc că şi eu cuvenit. Până însă la „Judecata de apoi” a poeziei, e atmosfera sunt doctor, dar nu obstetrician, ci doctor de belciuge la porci care e întreţinută la Reghin, încât cultura să se simtă la casa şi şi scroafe, deocamdată. Urmează, dacă mai vin fonduri euro- în casa ei. Vegheată şi susţinută de cei care ştiu care e preţul pene, pentru Conversia forţei de muncă, când, pe lângă mul- culturii, care e rostul ei. tilateralitatea preocupărilor mele cu rezultate meritorii, ca să De-aceea voi continua să cred că oameni ca Maria mă pregătesc să devin unilateral, numai bun pentru a presta, Precup, un primar cu adevărat cultural, rămân in istorie şi că cu acte în regulă, munci calificate pe piaţa muncii în Spania, nimic din tot urâtul lumii nu le va putea mânji imaginea care Anglia, Franţa şi Germania, ca după calificarea mea în Româ- nu s-a făcut peste noapte şi nici în noaptea unor minţi, ci în nia, unde am urmat acea şcoală de calificare-specializare în lumina unor mulţi ani de sprijin al culturii, recunoscuţi şi prin culesul căpşunilor, zidărie, dulgherie, zugrav, iar eu cum sunt cea mai importantă distincţie culturală din judeţ, placheta înaintat în vârstă să mă calific în specialitatea îngrijit bă- Eminescu. (N.B.) trâne. Constat că nu-mi surâde un viitor fericit chiar dacă ur- mez orice şcoală specializată în conversia forţei de muncă şi în atâtea ramuri de activitate socio-umană. Rămân ce am fost NICOLAE BĂCIUŢ şi sunt cu spiritul meu enciclopedic stăpân pe multilateralita- tea preocupărilor mele, străduindu-mă pe planul creaţiei şti- Bisericile de lemn din judeţul Mureş au beneficiat de o inţifice şi literar-artistice să-mi adun toate forţele pe care le cercetare de mare rigoare şi acurateţe. Lucrarea lui Ioan Eugen mai am ca să pot face saltul calitativ de la stagiul de moaşă Man, Biserici de lemn din judeţul Mureş, Editura Nico, 2009 comunală la doctor obstetrician ca să pot sta în rând cu atâţia (Ediţia I, Editura Reîntregirea, 2004) rămâne o lucrare singu- doctori în litere, alfabet, silabe, de ce nu şi cu cei care se pot lară, fundamentală, pentru cunoaşterea unui fenomen defini- bucura de stadiul atins prin trudă şi dăruire ca doctori în arta toriu pentru istoria credinţei şi evoluţia mentalităţilor în arhi- cuvântului, de aici, din Târgu-Mureş, şi din ţara noastră tectura populară în spaţiul religios mureşean, în dimensiunea dragă, România de azi şi de mâine. Oare, iar mă amăgesc? sa ortodoxă şi greco-catolică. (T.D.) Cercetarea acestui domeniu are câteva „antecedente”, care au fost un punct de sprijin serios pentru extinderea şi SORINA BLOJ, FLORIN BENGEAN aprofundarea analizei: Biserici de lemn, monumente istorice din Episcopia Alba Iuliei, mărturii de continuitate şi creaţie Reghinul cultural are relieful său particular, care l-a re- românească, Alba Iulia, Editura Episcopiei Ortodoxe Ro- marcat în concertul preocupărilor de a menţine vie nevoia de mâne a Alba Iuliei, 1987, şi Arhitectura de lemn din Transil- cultură, de a valorifica elanurile şi eforturile culturale ale tutu- vania. I, judeţele Alba, Mureş, Harghita, Editura Museion, ror celor care întreţin o atmosferă benefică pentru promovarea Bucureşti, 1993, realizate de Ioana Cristache-Panait. valorilor autentice. Lucrarea lui Ioan Eugen Man, însă, rămâne de căpătâi, Reghinul îşi are poezia sa, scrisă de cei care au intrat în referenţială pentru biserica ortodoxă din spaţiul mureşean, rezonanţă cu istoria sa, cu aspiraţiile sale. principala beneficiară a acestui studiu. Dar câştigul este La Reghin, poezia a sunat întotdeauna deosebit, pentru că inestimabil, pentru orice întreprindere care vizează domeniul cei care au ales calea poeziei au crezut în poezie şi au avut construcţiilor bisericeşti de lemn, pentru evaluarea în credinţă în inima lor. Iar adesea poezia a trecut n cântec, cău- dinamica sa a unui fenomen deopotrivă de credinţă şi de artă. tându-şi loc şi acolo unde unii credeau că nu se mai poate ajunge cu nimic. Astra blăjeană, nr. 4 (85), decembrie 2017 53

Constatând interesul […] Doi autori nestatornici, harnici, implicaţi în a veghea la manifestat pentru soarta limbii şi neamului din care fac parte, lipsiţi de bisericile de lemn, prejudecăţi europeniste, nivelatoare, nereţinuţi în a-şi declara monumente de lemn, din naţionalismul, ca singur mod de a-i respecta pe alţii, fără a te judeţul Mureş, am pune pentru asta în genunchi. Îmi sunt doi prieteni dragi, doi considerat utile camarazi de drum lung. Pentru că eu cred pentru amândoi că inventarierea şi drumul lor în literatură este lung şi cu folos. Aştept momentul sistematizarea în care critica literară să-i descopere în dimensiunea reală a informaţiilor, pentru a valorii lor şi să-i aşeze şi ea acolo unde le e locul, în primul veni în sprijinul celor care raft al bibliotecii literaturii române.” (N.B.) vor să ia un prim contact cu acest domeniu, pentru cei preocupaţi să MARIA BORZAN contribuie la salvarea, la punerea în valoare a Această antologie vine să completeze un sumum editorial acestui patrimoniu care a încercat să surprindă într-un orizont de duminică tot ce inestimabil, în condiţiile este sărbătoare a sufletului într-o lume aflată într-o mişcare în care biserici noi, de zid, iau locul bisericilor vechi de lemn, dinamică, cu modificări radicale, până la diminuarea devenite neîncăpătoare, lăsându-le pe acestea în plan secund, dramatică a locului şi rostului ei. acordându-le mai puţină atenţie decât atunci când ele slujeau Ce mai înseamnă lumea satului care şi-a pierdut actele de cultului. identitate care au consacrat-o şi care au impus-o în conştiinţa Nemaifiind ultile activităţii religioase de zi cu zi, publică, în condiţiile în care tradiţia seculară a fost bisericile de lemn pot însă fi introduse în circuitul abandonată, iar ceea ce s-a pus în loc e cel mai adesea lipsit de turismului-religios, ca mărturii de credinţă, civilizaţie, artă. relief, de altitudine culturală autentică. (N.B.) Lumea satului e o corabie în derivă, din care mulţi sar cu speranţa salvării, dar nimeresc într-o mlaştină în care nu se pot îndrepta nicăieri, dar nici nu prea mai au şanse să urce din nou RĂZVAN DUCAN, DARIE DUCAN în ”corabia” mântuirii unui neam şi a istoriei sale. Sigur, e greu să se exprime pretenţia ca lumea satului să fie ce a fost, dar Acest interviu atestă, nici să fie schimonosită până la a nu mai semăna cu nimic nu prin scăparea de sub con- e de acceptat. trol și, uneori, complici- Încă se mai poate tatea scăpării de sub con- face ceva, încă se mai trol, starea de facto dintre poate recupera un licăr, o noi doi, dar și starea de lumină dinspre un trecut facto dintre optzecism și care a făcut mereu douămiism. Cu toate aces- diferenţa între noi şi alţii. tea, se relaxează cumva în Încă se mai pot descoperi raportul tată-fiu și/sau (dacă există şi căutători) fiu-tată, lăsând cozi de formule prin care un mod păun să se desfășoare liber. de a fi să nu fie închis Astfel, și dintr-o carență a ireversibil între coperţi de corespondenței poate (eu istorie. fiind la Paris, iar el la Redescoperirea iei, Târnăveni), obturând de pildă, nu doar în reacții și spontaneități de moment, s-au născut pagini de proză dimensiunea sa istorică, memorialistică extraordinare ale poetului Răzvan Ducan, tatăl ci dându-i-se relevanţă în actualitate, nu ca simplă diversitate meu. vestimentară, e semnul bun că e posibilă privirea spre trecut „O astfel de antologie este o idee insolită şi, dac-ar fi să cu respect şi cu mândrie, cu dorinţa de a pune în valoare un mă bazez pe ce informaţii deţin, chiar unică. Perechi literare tezaur de nepreţuit. în largul istoriei au mai fost, dar cele uzuale au fost cele de Între acele semne bune ale secolului care se credea că va cuplu, în care ambii parteneri şi-au asumat destine literare fi religios sau nu va fi deloc (Malraux), se înscriu şi gesturile comune, iar acestea au determinat chiar formarea cuplului... care au gravitat în jurul unei instituţii, Muzeul Etnografic literar. Dar dacă în aceste cazuri, evoluţia fiecăruia în parte a „Anton Badea” din Reghin, iniţiate şi susţinute de un om al dus la un moment dat la un fel de regăsire a unuia în celălalt cărui devotament necondiţionat a fost dublat de entuziasm şi din considerente (extra) literare, bazată pe sentimente de neostoire, Maria Borzan, director pe viaţă de conştiinţă iubire, în cazul relaţiei tată-fiu, lucrurile stau radical diferit. etnofolclorică. (N.B.) 54 Astra blăjeană, nr. 4 (85), decembrie 2017

PLASTICA

CÂTEVA APRECIERI PRILEJUITE DE EXPOZIŢIA GY. SZABÓ BÉLA DE LA MUZEUL DE ARTĂ DIN CLUJ

I. Gy. Szabó Béla, aşa cum l-am cunoscut o oră. I-am mai spus lui Gy. Szabó Béla că operele sale sunt În perioada studenţiei mele la Cluj (1962-1967) am ad- atât de sugestive încât ai impresia a fi realizate în culori şi nu mirat, nu o dată, diverse lucrări realizate în tehnica gravurii în în negru-alb. La fel a remarcat şi cineva din Finlanda, mi-a lemn de reputatul artist, domiciliat în capitala Transilvaniei, mărturisit, cu modestie, maestrul. care erau expuse în cadrul unor expoziţii şi galerii. La scurtă Lucrările gravorilor în lemn de la Blaj (1750-1830), de vreme după ce am terminat Facultatea de Istorie şi Filosofie, care m-am ocupat mai mulţi ani, au fost mult apreciate de Gy. unde m-am specializat în domeniul istoriei artei cu acad. Vir- Szabó Béla. Astfel mi se reconfirma constatarea, la care am gil Vătăşianu şi prof. Viorica Guy Marica, l-am cunoscut per- ajuns, potrivit căreia în orăşelul de la confluenţa Târnavelor sonal pe maestrul Gy. Szabó Béla, care, pe atunci, locuia s-a creat cel mai important centru al xilogravurii româneşti într-o casă din apropierea clinicilor. Ulterior s-a mutat într-un din Transilvania, din perioada cuprinsă între secolele imobil situat în spatele Muzeului de Artă, adăpostit în palatul XVI-XIX, şi unul dintre cele mai însemnate centre româneşti Bánffy. Aici poseda un apartament confortabil, alcătuit din în care a fost cultivată arta respectivă. câteva încăperi inundate de lumină, în care îi primea cu deo- Cu prilejul anului nou, primeam de la ilustrul artist clu- sebită cordialitate pe vizitatori. Pe parcursul anilor l-am frec- jean o felicitare xilogravată cu urări de bine, ca semn al bu- ventat adeseori pe acest artist de marcă al României contem- nelor relaţii pe care le-am întreţinut de-a lungul timpului. În porane, fiind atras de creaţiile sale: xilogravuri, pasteluri, ule- 1984 (cu un an înaintea decesului său) i-am organizat o ex- iuri şi desene, care au fost, sunt şi vor fi, fără îndoială, elogiate poziţie cu 25 de xilogravuri pe care le-a donat cu proverbi- în continuare. Căldura sufletească pe care o emana maestrul, ala-i generozitate Muzeului de Istorie din Blaj. Nu bănuiam vastele şi temeinicele cunoştinţe pe care le poseda, imensa sa atunci că în curând legăturile noastre de ordin cultural-sufle- modestie, un nedezminţit simţ al umorului şi nu în ultimul tesc se vor întrerupe. Mă gândesc însă cu multă nostalgie la rând generozitatea de care a dat dovadă de-a lungul vieţii mă faptul că am reuşit să-i ofer atunci câteva clipe de linişte şi atrăgeau ca un magnet. În acest sens se cuvin a fi menţionate bucurie de care avea atâta nevoie după o muncă rodnică şi consistentele donaţii oferite unor prestigioase muzee din ţară îndelungată pe tărâmul spinos al artei. şi străinătate, precum şi unor persoane particulare. În scrisoarea, datată 16-7-1984, care însoţea donaţia fă- Dintre întâmplările care i-au marcat viaţa, două mi s-au cută Blajului, Gy. Szabó Béla afirma, printre altele, următoa- întipărit adânc în minte: 1. Considera că printre lucrurile inu- rele:,,Menţionez că până astăzi am făcut 1345 gravuri în tile pe care le-a făcut era şi acela când l-a salvat pe un om de lemn, în 51 ani (ulterior a mai făcut şi altele, n.n.), 200 uleiuri, la înec în Mureş, acesta sinucigându-se după câteva luni. 2. 1300 pasteluri şi cam 15000 desene creion – tuş – cărbune. La prezentarea de la Roma, din anul 1965, a excepţionalului Am luat parte la peste 400 de expoziţii”. ciclu de xilogravuri Divina Comedie, Gy. Szabó Béla nu a Mereu m-am străduit să-mi procur cât mai multe dintre participat. Dintr-o publicaţie franceză, artistul a aflat că lipsa cărţile ce reproduc operele reputatului artist de talie inter- lui la respectivul eveniment se datora unor motive de sănă- naţională (Schiţe de călătorie din China, Bucureşti, 1959, cu tate. Dar cine va împiedicat să mergeţi ? – l-am întrebat eu, desene şi pasteluri în culori; Cele 12 luni – în limba maghiară, consternat. Răspunsul prompt a fost acesta: „ungurii mei din Cluj, 1973, xilogravuri; Dante Alighieri, La Divina Comme- Cluj”. Este semnificativ să amintesc faptul că marele grafi- dia, XX stampe in legno-xilogravuri, fametszet – cian şi-a manifestat întotdeauna respectul şi ataşamentul faţă Holzschnitte, Cluj-Napoca, 1976 – într-un tiraj de 35000 de de neamul românesc în mijlocul căruia a trăit şi a activat. Fi- exemplare; Apocalipse – în limba maghiară, cu 22 de xilo- ind solicitat, la un moment dat, de a se înscrie în cadrul unei gravuri, Cluj, 2017), monografiile care i s-au consacrat (sem- societăţi artistice maghiare, cu evidente tendinţe şovine, a re- nate de N. Eliasberg, Moscova, 1977 – în limba rusă; fuzat. Murádin Jenő, Bucureşti, 1980 – în limba maghiară, cu suc- Cu Gy. Szabó Béla am discutat îndeosebi despre lucră- cinte rezumate în limba română şi limba germană, carte pe rile sale xilogravate şi despre ţările pe care le-a vizitat în Eu- care am primit-o de la Gy. Szabó Béla cu următoarea dedi- ropa ori în Asia şi America de Nord şi de Sud. Am remarcat caţie: „Lui Cornel Tatai cu prietenie sinceră”), dicţionare sau că nu-şi numerota exemplarele trase de pe placa de lemn. cărţi de sinteză referitoare la arta românească, în care figu- L-am întrebat care dintre exemplare şi-l reţine dânsul?. A răs- rează numele său (de exemplu: Octavian Barbosa, Dicţiona- puns că depinde: 1, 25, 100 etc. Numeroasele xilogravuri, vă- rul artiştilor români contemporani, Bucureşti, 1976; Mircea zute în original, sunt semnate şi adeseori datate, iar sub ima- Deac, Lexicon critic şi documentar. Pictori, sculptori şi de- gine aflăm, scris cu creionul: titlul lucrării, tehnica folosită senatori din România, secolele XV-XX, Bucureşti, 2008; Va- (gravură în lemn), anul execuţiei, „tiraj cu mâna” şi semnă- sile Florea, Arta românească de la origini până în prezent, tura autorului. Artistul mi-a mai destăinuit că gravarea unei Bucureşti, 2017) sau diferite cataloage de expoziţie (de exem- plăci de lemn poate dura un anumit număr de ore sau mai plu: Expoziţia retrospectivă 125 pasteluri Gy. Szabó Béla, multe zile, iar tragerea unei imagini de pe placă necesită circa Muzeul de Artă Cluj-Napoca, 1976 – cu un text semnat de Astra blăjeană, nr. 4 (85), decembrie 2017 55 autor şi altul de Alexandra Rus; Gy. Szabó Béla, Colecţia Ar- iască într-o lume strâmb alcătuită, sunt surprinse în micile xi- tişti contemporani, Muzeul de Artă Braşov, 2005 – cu o pre- logravuri din volumul Liber Vagabundi (Cartea vagabondu- faţă de Veronica Bodea Tatulea). lui), publicată în anul 1939. De data aceasta, imaginile sunt Bibliografia indicată mai sus, cât şi alte surse, oferă date mai aerisite, dar desenul continuă să fie sintetic şi expresiv. importante despre viaţa şi activitatea maestrului gravor în Adânc impresionat, desigur, de dezastrele provocate de cel lemn de la Cluj, dintre care am spicuit câteva. de-al doilea război mondial, Gy. Szabó Béla realizează, în Gy. Szabó Béla s-a născut la Alba Iulia în anul 1905, ta- anul 1946, xilogravura intitulată Golgota, lucrare extrem de tăl său fiind muncitor la căile ferate. Urmează liceul în oraşul tensionată ce are un puternic impact asupra privitorului. natal şi Politehnica la Budapesta, obţinând diploma de ingi- Odată cu scurgerea anilor, gravorul clujean este tot mai ner mecanic în anul 1927. O vreme este şomer, apoi lucrează atent la detalii, viziunea sa devine din ce în ce mai lirică, iar ca inginer la Cluj sau se întreţine din meditaţii la matematică interesul pentru peisaj sporeşte: Târg iarna, 1956, Lacul de şi fizică. Între anii 1936-1939 studiază (fără a fi înscris ca stu- la Hofstade, 1959, Podeţ din Bruges, 1960, Amintire din dent) la Şcoala Superioară de Arte Plastice din capitala Un- Moscova, 1960, Apă mare (Mureşul la Simeria), 1962, De- gariei, la secţia de grafică. Până în 1985, când decedează, a cembrie, 1962, Cascada Lolaia, 1968, Crepuscul la Balaton, desfăşurat o prodigioasă activitate pe plan artistic, îndeosebi 1969, Amintire din Grecia, 1970, de foarte mari dimensiuni în domeniul xilogravurii. Are numeroase expoziţii personale (90x42,5cm), Bărci la Szigliget, 1971, Popocatepetl şi latura şi lucrări în muzee şi colecţii din România, Rusia, Belgia, Un- piramidei, 1974, Ploaie tropicală, 1982. Contactele nemijlo- garia, Austria, Italia, Germania, Finlanda, China, S.U.A., Ca- cite cu arta extrem orientală (gravorul a vizitat China în 1956 nada, Mexic, Columbia, Australia etc. De notat că în anul şi în 1957, unde a fost foarte apreciat) determină, uneori, ca 1985 la Casa Comunală din Szank (Ungaria) a fost inaugu- albul să invadeze pur şi simplu imaginea (Bărci la Szigliget, rată expoziţia permanentă Gy. Szabó Béla. Dintre distincţiile 1971). Superbul Nud feminin culcat (1967), la care liniile si- pe care le-a primit menţionez: Premiul de Stat, Maestru Eme- nuoase îşi au sorgintea în Art Nouveau, este de un alb strălu- rit al Artei, Ordinul Meritul Cultural cl. I, Cetăţean de Onoare citor. Un loc aparte în expoziţie îl ocupă xilogravurile în cu- al oraşului Liège ş. a. Desigur, maniera de lucru a lui Gy. lori: Dante (Infernul, Cântecul XII). Fluviul de sânge şi Bi- Szabó Béla, urmărită mai ales în ceea ce priveşte xilogravura, voli în apă, ambele executate în anul 1948. a evoluat de-a lungul timpului, fapt ce reiese şi din modul de Respectivele xilogravuri sunt străbătute de o intensă dra- organizare a recentei expoziţii de la Cluj. goste de viaţă, de om, de natură, de divinitate. Autorul sur- prinde în chip magistral esenţa lucrurilor şi fenomenelor, fi- II. Expoziţia „Călătorie în arta lui Gy. Szabó Béla, 3 ind capabil să sugereze atmosfera sau caracterul specific al august – 3 septembrie 2017, Muzeul de Artă Cluj-Napoca” peisajului, al temei ori al portretului înfăţişat. Fineţea liniei, Lucrările din expoziţie provin din colecţia familiei Fe- inventivitatea desenului sunt cu totul remarcabile, iar exe- renczy Miklós şi a muzeului organizator. Bordás Beáta, cu- cuţia, adică incizarea plăcilor de lemn, tinde spre perfecţiune. ratorul expoziţiei şi autoarea unui instructiv catalog, preci- Ca urmare a unor stilizări inedite se obţin efecte decorative zează că de data aceasta se pune accent „pe cele două teme deosebite. Măiestria gravorului este dovedită şi de mânuirea îndrăgite de artist: călătoriile şi autoportretele”, unele dintre cu dezinvoltură a liniilor intersectate. Aceste xilogravuri ne ele necunoscute de public, până în prezent. Autoportretele ex- dezvăluie înalta erudiţie şi uimitoarea fantezie a artistului, vir- puse sunt lucrate în variate tehnici: desen în cărbune, tuş şi tuozitatea artistică şi tehnică la care a ajuns. cretă, ulei şi pastel într-o cromatică vie (în care artistul apare Calităţi artistice deosebite posedă de asemenea tablou- în posturi insolite -1943-1945), şi xilogravură negru-alb sau rile în ulei (de ex. Gospodărie sătească iarna, 1931) şi cele color. O atenţie deosebită mi-a suscitat Autoportretul cu ve- în pastel (de ex.: Curte interioară, 1932, Baltă şi călăreţ, denii, „bogat în simboluri şi emanând o agitaţie neobişnuită” 1943, Poarta Dragonilor, 1957), remarcabile prin rigoarea (1961), ce mă duce cu gândul la pictura mexicană contempo- compoziţiei şi cromatica armonioasă. rană. Autoportretul cu porumbel, din 1985, constituie ultima Un real interes trezesc în expoziţie o serie de obiecte care xilogravură a eminentului artist, rămasă neterminată. Această au aparţinut artistului: scăunelul, ochelarii, pensule, dăltiţe de lucrare, ca de altfel întreaga creaţie a maestrului, impresio- gravat, un toc cu peniţă, o sticlă mică pentru tuş, un rulou, nează prin profundul mesaj umanist pe care-l degajă. Aşa câteva plăci de lemn gravate, cărţi care conţin gravuri origi- cum subliniază curatorul expoziţiei, prezenţa artistului o pu- nale sau cărţi cu reproduceri (Divina Comedie, Apocalipsul, tem întâlni însă şi în componenţa unor lucrări cu subiecte di- Lunile anului, Schiţe de călătorie în China, Mexikói tél (Iarna ferite. mexicană) ş. a. Micile xilogravuri de nuanţă expresionistă din volumul Aşadar, expoziţia de la Muzeul de Artă din Cluj nu a fost Liber Miserorum (Cartea săracilor), publicat la Cluj în 1935, o retrospectivă Gy. Szabó Béla. Ea a punctat însă cu abilitate se remarcă prin capacitatea de sinteză şi predominarea supra- ceea ce şi-a propus: evidenţierea autoportretelor marelui artist feţelor negre compacte. Dintre numeroasele scene dramatice, şi a peisajelor realizate de el în ţară şi străinătate. care prezintă viaţa grea a oamenilor sărmani, citez doar: Beţivi, Pisica bea, Femeie pe moarte, Car mortuar, Cerşetor. Cornel TATAI-BALTĂ Momente semnificative din existenţa artistului, nevoit să tră- 56 Astra blăjeană, nr. 4 (85), decembrie 2017

MANIFESTĂRI ASTRA

LA CAREI, A 112-A ADUNARE GENERALĂ A ASOCIAŢIUNII ASTRA

inunat sfârșit de săptămână 13-15 octombrie arhitectonică remarcabilă, în care s-a vernisat o expozi- 2017, în care cel mai vestic oraș al țării, mu- ție etnografică și s-a ținut un super recital coral al An- M nicipiul Carei și locuitorii români ai săi, au samblului „Voci Transilvane” al Casei municipale de fost martorii unei manifestări social-culturale de excep- Cultură din Cluj-Napoca, cu egida „Sub semnul lui Emi- ție, cea de-a 112-a Adunare Generală a Asociațiunii nescu” dirijat de maestrul Alexandru Corojan și în in- Transilvane pentru Literatura Română și Cultura Po- terpretarea căruia s-au audiat zece melodii dedicate Ță- rii, Astrei și poetului nepereche. Extrem de intensă a fost cea de-a doua, principala zi a adunării, în deschiderea căreia s-au intonat imnurile României și al Astrei, ur- mate de cuvântul de întâmpinare al oaspeților de către ing. Daniela Ciută, președinta despărțământu- lui local, ca apoi, conducerea lu- crărilor să fie preluată de preșe- dintele Asociațiunii prof. univ. dr. Dumitru Acu. Conform procedu- rilor prestabilite s-a trecut mai în- tâi la prezentarea mesajelor de sa- lut și succes ale adunării, care au venit din partea Prefecturii Satu Mare, prin prefect Darius Filip, din partea președintelui Acade- miei Române, acad. Ioan Valentin porului Român, organizată de despărțământul local, ex- Vlad, prezentat de acad. Alexandru Șchiopu, al Episco- celent manageriat de ing. Daniela Ciuta-președinte, la piei Ortodoxe a Maramureșului și Sătmarului, prin care au participat delegați ai despărțămintelor din țară, Episcop P. S. Iustin Sigheteanul, al Episcopiei precum și ai românilor din afara granițelor, de pe terito- Greco-Catolice de Oradea prin Episcop P. S. Virgil Ber- riul Republicii Moldova, din Ucraina și din Serbia. Pe cea, al Ministerului Culturii prin secretar de stat, Ale- lângă participarea valoroasă a reprezentanților Acade- xandru Punga, al Consiliului Județean Satu Mare, pre- miei Române, a Înalților prelați ai Ardealului, Maramu- ședinte Pataki Csaba. A urmat partea de conferințe, in- reșului și Sătmarului, Ministerului Culturii, a Conduce- teresantă prin personalitățile prezente și valoarea lor ști- rii centrale de la Sibiu, administrației județene, dar nici ințifică asigurată de cei trei academicieni și nu numai. unul din partea administrației locale, programul de trei Primul a fost acad. Alexandru Surdu, vicepreședintele zile minuțios pus la punct de organizatori, precum și Academiei, având tema de mare cuprindere „Andrei Șa- condițiile puse la dispoziția participanților ca și calitatea guna și idealul de unitate al românilor de pretutindeni”, acțiunilor din program, au contribuit la deosebita și su- apoi acad. Emil Burzo, președintele filialei Cluj a Aca- perioara reușită a adunării. Prima zi a început cu o întâl- demiei, cu titlul „Uniunea Democrată Română nire a reprezentanților Academiei și a conducerii cen- 1944-1945”, urmat de acad. Marius Porumb despre trale cu profesorii și elevii fruntași ai Liceului Teoretic „ASTRA și Eminescu”, continuați prin lucrarea prof. Carei, a continuat cu o altă întâlnire a reprezentanților dr. Traian Tr. Cepoi din ASTRA Buzăul – Ardelean din Basarabia cu personalul didactic și elevii Colegiului despre „Interferențele culturale româno-maghiare, ex- Tehnic „Iuliu Maniu”, pentru ca apoi toți delegații să vi- presia de facto a existenței de manifestare a etnodiresia ziteze și să depună coroane omagiale la impresionantul versității”. Prima parte a zilei s-a încheiat cu dezvelirea Monument al Ostașului Român, ridicat în memoria ero- bustului poetului Mihai Eminescu, reușită de astriștii ilor care au eliberat de sub ocupația hitleristo-hortistă în din Carei, după o îndelungată răfuială cu autoritățile lo- octombrie 1944, ultima brazdă de pământ a țării. Ziua cale, majoritar udemeriste, transformată într-o manifes- s-a încheiat cu vizitarea Castelului Karolyi, o realizare tare de amploare la care au participat alături de astriști și Astra blăjeană, nr. 4 (85), decembrie 2017 57 numeroși locuitori ai orașului, care au umplut vastul destinată armonizării relației dintre administrațiilor lo- spațiu în care este amplasat lucrarea dedicată lui marelui cale cu Asociațiunea ASTRA. poet, în prezența acestora s-a săvârșit slujba de sfințire a Nelipsită de la toate adunările generale de după re- monumentului și s-au rostit frumoase alocuțiuni prin luarea activităților astriste„ ASTRA REDIDIVA”, a care s-a creat impresia și sentimentul că la Carei „A Co- fost delegația Blajului, reprezentată prin prof. Silvia borât Luceafărul”. A doua parte a adunării s-a derulat Pop, președintă, prof. Ioan Pop, ing. Ioan Mihălțan și în cadrul celor patru secțiuni, prima „Personalități as- col. r. Ioan Brad, a cărei contribuție a fost remarcabilă triste din Nordul Ardealului reprezentative pentru cul- atât în plen, cât și în secțiunile de lucru. Astfel în secți- tura poporului român”, a doua „Despărțămintele unea a IV-a - prof. Silvia Pop a prezentat comunicarea ASTREI și contribuția lor la dezvoltarea culturii lo- „Contribuția Despărțământului Timotei Cipariu la rea- cale”, a treia „Carei, reper cultural și spiritual,” iar a lizarea Marii Uniri”, iar în ședința de plen a ținut să reia patra „Orizonturi noi în activitatea ASTREI”. După lucrările pe secțiuni, ziua de lucru s-a încheiat cu o nece- sară „cină astristă”. În ziua a treia au continuat lucrările adunării, în care, conform procedurilor statutare s-au prezentate și evaluat „Raportul de ac- tivitate pentru anul 2016”, s-a prezen- tat „Programul de activități pe anul 2017” și „Raportul privind execuția financiară pe anul 2017”, aceasta a debutat cu depuneri de coroane la mo- numentele istorice din oraș, mai întâi la monumentul lui Avram Iancu, apoi la cel a lui Vasile Lucaciu și din nou la Mihai Eminescu. Apoi, adunarea a continuat prin prezentarea, dezbaterea și aprobarea documentelor obligatorii ale asociațiunii. mulțumirile adresate celor care au organizat omagierea Mureșeni au fost reprezentați de delegați din partea Des- domniei sale pentru cei 80 de ani împliniți și îndemnu- părțământului Central Târgu Mureș prin lect. univ. dr. rile pentru o activitate astristă mai bogată și mai efici- Adrian Șimon, de la Reghin prin prof. Dorin Puiu Cre- entă. mene- președinte, Ilie-Simion Frandăș, secretar și prof. Așadar, au fost trei zile de mare însemnătate pentru Ioan Torpan, membru, de la Sângeorgiul de Pădure de astriști, deoarece și-au analizat activitatea, au realizat prof. Emilia Feier – președinte, pr. Emanoil Marius evaluarea valențele calitative și cantitative ale activității, Moldovan- vicepreședinte, prof. Mioara Muică și Ște- au stabilit direcțiile de acțiune pentru viitor, s-au felicitat fan Pascu – vicepreședinți și prof. Elena Moldovan – și mulțumit organizatorii pentru tot ceea ce au oferit, că- membru, de la Târnăveni de prof. Ionel Covrig – preșe- rora nu le-a fost deloc ușor, datorită numeroaselor pi- dinte și Iulia Chertes – membru. Prezența mureșenilor a edici și amenințări exercitate de administrația majoritar fost activă și de luat în seamă. Astfel, pr. Marius Mol- udemeristă a orașului, a cărei atitudine reprobabilă și dovan a pregătit lucrarea „Zaharia Boiu, militant al dușmănoasă a mers până la inițierea unei contrademon- ASTREI și al unirii tuturor românilor”, prof. Ionel Co- strații ungureștii, sub pretextul sărbătoririi zilei recoltei. vrig a fost ales în comisia de redactare a „Proiectului de Lucrările adunării s-au încheiat prin felicitarea adresată hotărâri ale adunării”, iar jr. Ilie Frandăș în comisia de despărțămintelor pentru activitatea avută, de asemenea, redactare a „Raportului de activitate pe anul 2016.” Lu- s-au urat noi succese în realizarea marilor idealurilor as- ată în seamă a fost participarea și comunicarea prof. triste pentru anul 2018, an al Centenarului Marii Uniri univ. dr. Ioan Sabău Pop, președintele Forumului Civic și s-a dat întâlnire pentru următoarea adunare 2018 toc- al Românilor din Județele Mureș, Harghita și Covasna, mai în Basarabia, la Chișinău. având o comunicare despre colaborarea dintre forumul Prof. Ionel COVRIG cu despărțămintele ASTREI. De asemenea, apreciată a Președinte ASTRA Târnăveni fost intervenția primăriței din Reghin, ec. Maria Precup

58 Astra blăjeană, nr. 4 (85), decembrie 2017

REZOLUŢIA CELEI DE-A 112-A ADUNĂRI GENERALE A ASOCIAŢIUNII ASTRA

a cea de-a 112-a Adunări Generale a Asociațiu- principiul valorii și responsabilității în toate structurile nii, care a avut loc la Carei, între 13 și 15 octom- sociale și în domeniile de activitate administrativă a țării. L brie a.c., au participat 158 de delegați din despăr- Asociațiunea reiterează propunerea astriștilor pentru ur- țămintele (filialele) ASTRA din România și din Repu- gentarea realizării celei mai bune strategii de țară, clare blica Moldova, Serbia, Ungaria, Ucraina, precum și re- și coerente, cu privire la prezentul și viitorul României. prezentanții Academiei Române, ai Bisericilor, ai insti- Acest lucru va fi posibil numai cu aportul nemijlocit al tuției prefecturii sătmărene, ai societăților culturale și de Academiei Române și prin acceptarea de către toate for- învățământ din țară și din străinătate. În urma lucrărilor țele politice și instituțiile guvernamentale, precum și de a fost elaborată și aprobată în unanimitate următoarea re- către societatea civilă, putând astfel să asigure parcursul zoluție: și stabilitatea României. Participanții prezenți la Aduna- Asociațiunea Transilvană pentru Literatura Română rea ASTREI sunt îngrijorați de dinamica și complexita- și Cultura Poporului Român ASTRA, înființată în 1861 tea proceselor ce se petrec în jurul nostru, precum și de în Sibiu, rod al înțelepciunii și clarviziunii istorice, al faptul că în 2019, când România va avea președinția hărniciei și voinței românilor ardeleni, de propășire eco- Uniunii Europene aceasta nu va fi în măsură să valorifice nomică, socială, culturală și național-politică, specifice toate oportunitățile oferite de poziția dobândită. vremii, a demonstrat cu tărie admirabila solidaritate spi- Promovarea și protejarea efectivă a valorilor noas- rituală ce i-a însuflețit pe români, în orice înfăptuire pe tre, ca popor și țară, privind trecutul, prezentul și viitorul tărâm cultural-științific și național-patriotic, pentru întă- României în cadrul structurilor complexe europene, con- rirea identității, unității și integrării în ritmul civilizației stituie o datorie de maximă responsabilitate pentru toți europene, consolidându-le perenitatea, rămânând și as- factorii de decizie și, implicit, necesitatea de a stimula tăzi una dintre expresiile cele mai reprezentative ale so- voința fiecărui cetățean al patriei de înscriere demnă în cietății civile românești. cultura și civilizația contemporană, de combatere a ori- Forul suprem al Asociațiunii ASTRA, întrunit la căror adversități din interiorul societății noastre. Carei, oraș cu reverberație în istoria astristă și națională, ASTRA a fost de la înființare o societate culturală, a analizat și a dezbătut în plen și pe secțiuni activitatea care a strâns la sânul ei elita românească din Transilvania și programele ASTREI, bucurându-se de opiniile mem- și nu numai, militând cu ardoare pentru cultivarea și apă- brilor Academiei Române prezenți, a Episcopilor Bise- rarea limbii, a culturii și istoriei naționale în sufletul și ricilor Ortodoxă și Greco-Catolică, a reprezentaților in- conștiința tuturor românilor și se socotește îndreptățită stituțiilor administrative, de cultură și învățământ preu- să se implice și în prezent în conservarea limbii române, niversitar și universitar, civil și militar și a reprezentan- a valorilor morale și materiale ale neamului românesc, ților comunităților românești din afara granițelor Româ- precum și în problemele fundamentale ale progresului niei. României. În timpul celor trei zile de întrunire și dezbateri s-au Membrii Asociațiunii sunt din toate domeniile de desprins propuneri, sugestii și inițiative de creștere a va- activitate și se implică cu spirit critic în combaterea in- lorii activității Asociațiunii în cadrul societății civile ro- dolenței în gândire și acțiune, a corupției, a jafului averii mânești, având în vedere prestigiul și experiența celor poporului român, a analfabetismului și toxicomaniei în 156 de ani de viață dedicați poporului român și demnită- rândul tinerilor, a iredentismului de orice natură și a altor ții României. fenomene ce împiedică evoluția normală a românilor în Concluziile desprinse îndreptățesc Asociațiunea cadrul civilizației europene, toate aceste acțiuni consti- ASTRA să se pronunțe asupra unor probleme care preo- tuind parte din programele noastre astriste. cupă societatea românească din cauza prea multor tulbu- De fiecare dată la adunările generale ale ASTREI se rări din spectrul politic și social românesc, cu fenomene dezbat, cu simțul datoriei, problemele învățământului ro- de tip disociativ ce pot fi interpretate, la diferite nivele, mânesc. Cadrele didactice din învățământul superior și ca o posibilă disoluție a autorității de stat. Consecințele cel preuniversitar constată cu îngrijorare o stare de con- imediate ale acestei percepții conduc la scăderea respon- fuzie și de lipsă de eficiență și de progres în cadrul pro- sabilității, a respectului față de lege și de valorile națio- cesului de învățământ românesc. ASTRA solicită Gu- nale, la slăbirea sentimentului de solidaritate sufletească vernului și Ministerului Educației Naționale definitiva- și de apărare a demnității românilor, oriunde ar trăi, cu rea unei curricule moderne și stabile pe termen mediu și rezultate dramatice pentru poporul nostru pe termen me- lung, cu stabilirea de etape de analiză și corectare a evo- diu și lung. luției învățământului de toate gradele. În acest context, ASTRA își asumă onoranta misi- Concluzia unanimă a celor prezenți la dezbateri a in- une de a se implica în așezarea societății românești pe vestit Asociațiunea în următoarele demersuri: Astra blăjeană, nr. 4 (85), decembrie 2017 59

1. Să solicite Guvernului o implicare hotărâtă în creat de Asociațiune, în perioada 1861-1947, aparține ro- apărarea educației și învățământului românilor care tră- mânilor transilvăneni astriști, în număr de zeci de mii, iesc în județele Harghita și Covasna, în Ucraina și în Ser- care sunt și astăzi succesori de drept patrimonial. bia, la toate gradele de pregătire școlară, după același ASTRA, nefiind finanțată de guvern, ca alte societăți model pe care îl practică România pentru minoritățile culturale, prin patrimoniul propriu și-ar asigura mijloa- conlocuitoare, model apreciat de Uniunea Europeană; cele financiare și materiale pentru desfășurarea cores- 2. Guvernul să asigure, conform tratatelor de bază punzătoare a programelor ei. sau a altor acte bilaterale, încheiate cu țările vecine, și să 8. Unitatea și forța Asociațiunii se datoresc practi- susțină programe de acțiune pe tărâm cultural, spiritual cării de la începuturi a voinței creștine și a ecumenismu- și de asistență în domeniul învățământului și protecției lui. ASTRA militează ferm pentru depășirea dificultăți- juridice a drepturilor omului. lor ivite și uneori întreținute pe acest tărâm sub raport 3. Asociațiunea, cu experiența trăită în timpul celui moral, cultural și național. Sub acest nobil imbold, mai crunt proces de deznaționalizare a românilor transil- ASTRA face un apel creștinesc către conducătorii celor văneni, în perioada dualismului austro-ungar, înțelege două biserici surori, Ortodoxă și Greco-Catolică, de a în- cel mai bine drama prin care trec copiii românilor din cheia cât mai repede neînțelegerile și de a conlucra, cu Ucraina și Serbia și în unele locuri din Republica Mol- aceeași responsabilitate cu care au acționat pentru reali- dova, pentru a învăța și a se educa în limba română. zarea idealului suprem al românilor – „Unitatea Națio- ASTRA solicită reprezentanților acestor comunități să nală”, pentru ca poporul român să sărbătorească cu cin- trimită mesaje de protest instituțiilor prezidențiale și gu- ste și demnitate „Centenarul Marii Uniri”, din anul viitor vernamentale, din țările lor de origine, pentru respecta- 2018. rea educării copiilor în limba maternă conform normelor 9. Susținem, în continuare, dorințele legitime ex- europene. ASTRA apreciază modul exemplar în care se primate de astriștii din Republica Moldova, ca reprezen- realizează educarea copiilor naționalităților din țara tanți ai populației românești, prezenți la Adunarea as- noastră care au școli, cu predare în limba proprie, de tristă de la Carei, prin care aceștia solicită instituțiilor toate gradele. statului român mai mult sprijin și implicare în relațiile 4. ASTRA a militat întotdeauna pentru înțelegere economice, în media scrisă și vorbită, în învățământ și între toate etniile conlocuitoare, pentru educarea lor în cultură, în mărirea numărului de burse pentru elevi și stu- limba maternă și păstrarea culturii lor tradiționale, dar nu denți, pentru ca românii de aici să nu se simtă abando- renunțăm la respectul și demnitatea noastră ca popor, na- nați, ci atașați valorilor românești. țiune și istorie, la valorile și tradițiile noastre, la dreptu- Asociațiunea ASTRA va întâmpina jubileul aniver- rile și libertățile românilor, câștigate cu prețul unor sa- sar național „100 de ani de la înființarea statului național crificii și jertfe incomensurabile de către înaintași. unitar – România Mare – 1918”, cu programe și acțiuni ASTRA solicită guvernului și instituțiilor administrative culturale (simpozioane, conferințe, mese rotunde, mono- investite cu putere de lege să instituie echilibrul firesc grafii, expoziții de fotografii, documente și publicații as- sub raportul relațiilor interetnice, în cadrul social, admi- triste, ridicări de monumente etc), care evocă evenimen- nistrativ, economic, cultural, în învățământul din locali- tele premergătoare și din anul unirii – 1918. Vor fi evo- tățile unde locuitorii români sunt minoritari pentru a nu cate contribuțiile și sacrificiile marilor oameni de stat, mai fi dezavantajați și lipsiți de respect și apărare în pro- ale marilor personalități astriste, politice, militare, ale in- pria țară. telectualilor și preoților, ale patrioților care au militat 5. ASTRA solicită, de asemenea, Guvernului Ro- pentru idealul de unitate națională și au luptat pentru mâniei instituirea unui moratoriu de suspendare provizo- apărarea demnității românilor. Toate aceste manifestări rie a Legii nr. 17/2014 de vânzare a terenurilor agricole vor fi integrate în programul național de sărbătorire a pentru realizarea unui inventar al patrimoniului funciar „Centenarului Unirii”, 2018-2022. național. De asemenea, solicită stoparea înstrăinării pă- Participanții prezenți la Adunarea Generală a durilor fiind element de siguranță națională. ASTREI de la Carei aduc calde mulțumiri atât autorită- 6. În ajunul centenarului „România 100” partici- ților județene și locale, colegilor noștri astriști și în spe- panții la Adunarea Generală a ASTREI cer guvernului cial d-nei ing. Daniela Ciută, președinta Despărțământu- analizarea însemnelor heraldice și modificarea stemei lui ASTRA Carei, cât și tuturor celor care au contribuit Transilvaniei, prin reprezentarea și a națiunii române din la reușita acestei însemnate manifestări culturale româ- această parte de țară. nești. 7. Reiterăm solicitarea conducătorilor ASTREI fă- cută Guvernului și instituțiilor administrative de restitu- Carei, 13-15 octombrie 2017, județul Satu Mare ire a patrimoniului Asociațiunii și a patrimoniului Fun- dațiilor și Fondurilor acesteia, confiscate abuziv și fără Președintele Asociațiunii ASTRA, temei legal, de statul comunist, în 1950. Patrimoniul Prof. univ. dr. Dumitru ACU

60 Astra blăjeană, nr. 4 (85), decembrie 2017

LA CAREI, 13-15 OCTOMBRIE 2017. ÎNSEMNĂRI

ub deviza „Asociațiunea ASTRA este o instituție sala de vânătoare plină cu trofee, făcându-ne să trăim vre- fundamental pentru unitatea națională și cultura murile de altădată cu prinți și prințese. A urmat apoi, în S poporului român” județul Alba a fost reprezentată Sala Cavalerilor a castelului, un superb și magistral con- la CAREI la Adunarea generală ASTRA de: Despărță- cert susținut de Corul Voci Transilvane – al Casei Munici- mântul ASTRA Blaj (Silvia Pop, Ioan Pop, Ioan Brad, pale de Cultură din Cluj-Napoca, dirijat cu mult har de pro- Ioan Mihălțan); Despărțământul Alba Iulia (fam. Cioica și fesorul Adrian Corojan, cu un repertoriu format din mu- Elena-Adriana Popa) și Despărțământul Sebeș – președ. zică corală pur românească: Rugăciune, Mai am un singur drd. Octavian Mihai Groza, toți înflăcărați sub stindardul dor, Ce vii bade târzior, Treceți batalioane, Trăiască Ro- celor două drapele personalizate ale Desp. Blaj și Alba Iu- mânia Mare etc. lia, sfințite în săptămâna premergătoare evenimentului. Au Ziua de Sâmbătă, 14 octombrie 2017: în Sala festivă mai participat tot din jud. Alba – Desp. Abrud-Câmpeni, a Colegiul Tehnic „Iuliu Maniu” din Carei a avut loc des- chiderea festivă a celei de a 112-a Adunări Generale a Asociațiunii ASTRA prin intonarea Imnului Na- țional a României, a Imnului Asoci- ațiunii ASTRA precum și o Rugă- ciune și Binecuvântare susținută de înalți prelați ai celor două biserici su- rori gr.-catolică și ortodoxă. Cuvântul de întâmpinare a fost rostit de președintele Despărțămân- tului ASTRA Carei, ing. Daniela Ciută, care se simte onorată ca a pu- tut să organizeze o astfel de Adunare aici în acest sfânt colț de țară, unde națiunea română a avut mult de su- ferit dar în care se simte aerul purită- ții românești. Au mai fost adresate saluturi din partea Prefecturii județu- președ. Ana-Maria Motora, Maria Jeflea, precum și Desp. lui Satu Mare–prefect Darius Filip și Aiud prin d-l Georgescu Ghe.,Viorel Coman. a Consiliului Județean Satu Mare- președinte Pataki La Carei, la capăt de țară, ne-a așteptat o vreme fru- Csaba. A urmat cuvântul președintelui ASTREI- prof. moasă de toamnă arămie, fiind întâmpinați cu multă ospi- univ. dr. Dumitru Acu, care a deschis oficial lucrările Adu- talitate de gazde, întâlniri tovărășești cu colegi astriști din nării, a prezentat Darea de seamă și problemele cu care se țară, Republica Moldova, în care d-na președinte a Astrei confruntă cei 9000 de membri astriști, din cele 73 Despăr- blăjene, prof. Silvia Pop, a fost mereu în centrul atenției, țăminte ASTRA din lume. Salutul Academiei Române a recunoscându-i-se meritele incontestabile pe care le are, fost prezentat de președintele acad. Ionel-Valentin Vlad, puse mereu în slujba ASTREI. care arată că Adunarea generală este o sărbătoare a culturii După amiaza au fost depuse coroane de flori la Mo- românești de pretutindeni și se desfășoară sub semnul lui numentul Ostașului Român (ridicat de marele sculptorul Mihai Eminescu- sfântul culturii românești. Vida Gheza), o lucrare monumentală din piatră pentru cin- Prin salutul său, Ministerul Culturii, prin vocea secre- stirea ostașilor români căzuți în lupta pentru eliberarea pa- tarului de stat Alexandru Pugna, om al locului, cunoscut triei, a jertfei eroice în cel de-Al Doilea Război Mondial; interpret de folclor, arată starea culturii românești de azi, precum și la statuile înaintașilor: Avram Iancu, Simion acțiunile care se întreprind pentru anul 2018, anul Jubiliar Bărnuțiu și Vasile Lucaciu, ca un omagiu pios adus la al Unirii de la Alba Iulia iar la final a interpretat un cântec lupta pentru națiunea românească. În continuare s-a vizitat de jale și durere a vieții poporului de pe meleaguri careiene superbul Castel Karolyi, bine conservat și pus în valoare, „Apa trece, pietrele rămân”. Din partea Bisericii am avut aflat în central orașului unde a fost organizată o expoziție salutul Episcopiei Ortodoxe a Maramureșului și Sătmaru- etnografică cu elemente din zonă. Am vizitat apoi cu cole- lui prin Episcopul P.S. Iustin Sigheteanul, care arată că gul meu astrist I. Brad, spațiile castelului (biblioteca, su- anul 1918 a împlinit visul românilor dintotdeauna de frageria, dormitorul, sala de dans…) bine întreținute cu „UNIRE” și trebuie sărbătorit la cel mai înalt grad iar Epis- mobilierul original (în stil gotic, rococo, bidermaier...), copul P.S. Virgil Bercea al Episcopiei Greco-Catolice de Oradea ne mărturisește că „Școala Ardeleană” prin corifeii Astra blăjeană, nr. 4 (85), decembrie 2017 61 săi: Samuil Micu, Gheorghe Șincai, Petru Maior, au lăsat Cină astristă careiană a fost un adevărat regal de bu- un crez, cel a lucrului făcut cu smerenie, a deschis porțile curie și veselie, în care s-au împletit cântecul, jocul și voia spre iluminarea neamului românesc. Au mai luat cuvântul, bună, în care s-au legat noi prieteni trainice între astriști din prezentând salutări din partea unor instituții de învățământ, toată țara și nu numai. cultură și despărțăminte din țara, R. Moldova, Serbia: Uni- Duminica dimineața, în Sala parter a Motel Vraja Vi- versitatea „1 Decembrie” 1918 Alba Iulia – rector ilor, s-a ținut Ședința de închidere a Adunării Generale în prof.univ.dr. Daniel Breaz, primarul municipiului Reghin care s-au propus și adoptat mai multe propuneri: Maria Precup; Forumului Civic al Românilor din Co- – în stema României să fie prins și simbolul Transil- vasna, Harghita și Mureș- președinte prof.univ.dr. Ioan Sa- vaniei bău- Pop; Inspectoratului Școlar Județean Satu Mare – in- – extinderea și înființarea de noi Despărțăminte în spector general adj. Delia Gabra; Direcția Județeană de toată țara Cultură, Culte și Patrimoniu Satu Mare – ec. Zamfir Dan- – editarea de cărți, reviste dedicate Marii Uniri din ciu; Muzeul Județean Satu Mare - director Felician Pop; 1918 președinta Despărțământului ASTRA Iași, prof. Areta – alegerea ca membru de onoare al Astrei a poetului Moșu; președintele Despărțământul ASTRA „Vasile național Mihai Eminescu Moga” Feștilița, Nicolae Tudoreanu și Despărțământul – desfășurarea în luna aprilie 2018 în Republica Mol- ASTRA „Tisu Petru” Serbia, av. Octavian Suciu, care la dova a celei de-a 113 Adunări generale a ASTREI. unison au evocat rolul ASTREI în conștiința și cultura po- – sărbătorirea „Centenarului Unirii” la Alba Iulia porului român în ziua de azi. (4 - 7 nov. 2018) În parcul din fața Primăriei Carei a avut loc dezvelirea Forța ASTREI constă în cuprinderea a cât mai mulți Bustului Poetului Național ,,Mihai Eminescu” cu mai oameni, cu pregătire diferită dar mai ales a tinerilor și in- multe momente emoționante pline de sensibilitate: un suflarea idealurilor astriste în sufletul acestora, activitățile scurt TE DEUM închinat poetului; recitare de versuri din astriste începute acum 156 de ani la Sibiu (în 1861). creația lui, poezia „De ce nu-mi vii”; muzică corală „Ru- Adunarea de la Carei, va lăsa urme în conștiința as- găciune și Pe lângă plopii fără soț” în interpretarea impecabilă a Corului „Voci Transilvane” din Cluj-Na- poca, depunerea de coroane și jerbe de flori. După amiaza la Colegiul Tehnic „Iuliu Maniu” din Carei au avut loc Sesiune de comunicări pe secțiuni: – Secțiunea I -Personalități as- triste din Nordul Ardealului repre- zentative pentru cultura poporului român. – Secțiunea II- Despărțămintele ASTREI și contribuția lor la dezvol- tarea culturii locale. – Secțiunea III-Carei, reper cul- tural și spiritual. – Secțiunea IV- Orizonturi noi în activitatea ASTREI. triștilor și a gazdelor cu dorința ca pe viitor, ASTRA să se După amiaza la Colegiul Tehnic „Iuliu Maniu” a avut implice și mai mult în viața culturală și națională a popo- continuat Adunarea Generală a Asociațiunii ASTRA prin rului român, printr-o unitate frățească a tuturora: să fim înmânare de Diplome și Premii. mândri că suntem români și să ridicăm la grad de cinste Premiul ASTRA 2016 a fost acordat doamnei prof. conștiința națională, iubirea de patrie și patriotismul. După Maria CIOICA, președinte a Despărțământului ASTRA amiaza, ne-am luat rămas bun de la gazde, de la astriști, cu „Eugen Hulea” Alba Iulia pentru meritul desfășurării cu bucuria reușitei acestei Adunări generale și promisiunea succes a celei a 111-a Adunarea generală ASTRA în anul de-a duce mai departe idealurile astriste. 2016 dar și ACADEMIEI ROMÂNE – instituție indispen- sabilă ASTREI, prin sprijinul și implicarea ei în rezolvarea Ioan MIHĂLŢAN problemelor cu care se confruntă cultura și națiunea ro- mână. 62 Astra blăjeană, nr. 4 (85), decembrie 2017

ADUNAREA GENERALĂ A DESPĂRŢĂMÂNTULUI ASTRA „TIMOTEI CIPARIU” BLAJ ŞI COLOCVIILE LITERARE „ION BREAZU” – MIHALŢ, 2017

rumoasa comună Mihalț, așezată la confluența luncii Mu- Programul festivităților a debutat în sala corpului didactic reșului cu a Târnavelor, dar și pe latura nord- vestică a al Școlii Gimnaziale, cu un moment artistic susținut de către F Podișului Secașelor, cu oameni gospodari, vrednici de elevi, sub îndrumarea prof. Șchiop Anca. A urmat apoi Cuvântul toată lauda, a găzduit anul acesta, prin grija Consiliului de întâmpinare a invitaților, rostit de înv. Mia Stânea, președinta Local și a Primăriei, a Asociațiunii ASTRA Despărțământul Cercului ASTRA „Ion Breazu” Mihalț și Cuvântul de salut al „Timotei Cipariu” – BLAJ și a Cercului ASTRA „Ion Breazu”, Primarului Flavius Breaz și al doamnei prof. Silvia Pop, preșe- lucrările Adunării Generale 2017 ale Despărțământului As- dinte al ASTREI Blaj. tra- Blaj și Ediția a III-a Colocviilor literare „ION BREAZU” Conferința „Ion Breazu personalitate emblematică a Mihal- țului – critic și istoric literar” bine pregătită și prezentată de doamnele prof. Bârlog Elena, Moldovan Felicia și Bobițan Ilicia, a readus în memoria participanților, cadre didactice, invi- tați și elevi, momente din viața și activitatea acestei mari personalități a culturii și literaturii ardelene din prima jumătate a veacului al XX-lea. Cu îndelungi aplauze a fost răsplătită fru- moasa și bine documentata expunere a doam- nei Silvia Pop cu privire la activitatea lui Ion Breazu în plan cultural din perioada 1936-1945, când a îndeplinit funcțiile de „se- cretar propagandist” apoi „secretar literar” al ASTREI. În continuare a luat cuvântul domnul Ion Dumitrel, președintele CJ Alba, care și-a ex- primat bucuria de a fi prezent la Mihalț și de a participa, ca și cu alte ocazii prilejuite de acți- Mihalț. unile Astrei, la susținerea și promovarea lite- În dimineața însorită a zilei de vineri, 27 octombrie 2017, raturii și culturii poporului român. grupuri de săteni, mai tineri dar și mai vârstnici, îmbrăcați în În jurul orei 12, la Monumentul Eroilor din centrul comu- straie de sărbătoare, costume naționale și panglici cu tricolor nei, preoții Popârlan Adrian, Ivașcu Flaviu și Decean Ioan, au roșu, galben și albastru, se îndreptau cu pași hotărâți spre Școala oficiat o slujbă de pomenire a eroilor comunei căzuți la datorie Gimnazială „ION BREAZU” din comună, alții puteau fi întâlniți în cele două războaie mondiale precum și pentru Ion Breazu, cri- în preajma Căminului Cultural sau în piațeta Monumentului tic și istoric literar, personalitate de seamă a comunei Mihalț, iar Eroilor din centrul comunei, unde urma să se deruleze momen- domnul ing. Ioan Mihălțan a imortalizat cu aparatul foto mai tele evenimentului sărbătoresc astrist. multe imagini cu toți participanții la eveniment. Domnul Primar al comunei, ing. Flavius Breaz, împreună Partea a doua a desfășurării evenimentului de ținută festivă cu doamna înv. Mia Stânea, președinta Cercului ASTRA „Ion dar nu numai, s-a desfășurat la Căminul cultural, unde doamna Breazu” și doamna prof. Ioana Mârza, directoarea Școlii Gim- prof. Silvia Pop a prezentat în fața invitaților și a reprezentanților naziale din Mihalț, nu pridideau cu ultimele retușuri și pavazaje Cercurilor ASTRA din structura Despărțământului „Timotei Ci- ale celor trei locații unde avea să se desfășoare evenimentul cul- pariu” Blaj, Raportul de activitate pe anul 2016, Planul de acti- tural dar și cu primirea invitaților, care au început să-și facă sim- vitate pe anul 2017, Raportul financiar și al Comisiei de cenzori țită prezența din ce în ce mai mulți deoarece se apropiau orele pe anul 2016. zece, când era programată deschiderea lucrărilor. Din cuprinsul materialelor prezentate a rezultat implicarea Din autoturismele care opreau în apropierea Școlii Gimna- Despărțământului ASTRA Blaj în spectrul larg și bogat de acti- ziale au coborât pe rând Președintele Consiliului Județean, Ion vități culturale și de promovare a spiritului național românesc, Dumitrel, domnul ing. Claudiu Răcuci, deputat – membru al de omagiere și comemorare a personalităților care au ridicat Bla- Parlamentului, doamna Silvia Pop, Președinte al Despărțămân- jul și localitățile învecinate, de pe Valea Târnavelor și a Secașe- tului ASTRA „Timotei Cipariu” BLAJ și soțul acesteia prof. Ion lor pe un piedestal demn de luat în seamă în tot arealul spiritua- Pop, domnul ec. Ioan Șolea, domnul ing. Ioan Mihălțan, domnul lității românești. colonel (r) Ioan Brad – vicepreședinte al Uniunii Artiștilor Plas- Frumoase aprecieri și mesaje la activitatea și realizările tici, domnul prof. Mihai Buia cu soția, ing. Vasile Pușcă – Pri- membrilor Despărțământului ASTRA „Timotei Cipariu” Blaj și marul comunei Valea Lungă și prof. Călina Comșa, precum și a Cercurilor care fac parte din structura sa, au rezultat din luările ceilalți președinți ai Cercurilor Astra din structura Despărțămân- de cuvânt a domnului prof. Mihai Buia- Președinte al Cercului tului ASTRA Blaj. ASTRA Sâncel, prof Călina Comșa-Președinte al Cercului ASTRA Valea Lungă, înv. Mia Stânea – Președinte al Cercului Astra blăjeană, nr. 4 (85), decembrie 2017 63

ASTRA Mihalț și prof. Marioara Bârlea – Președinte al Cercului d-na președintă prof.Silvia Pop, domnului ec. Ioan Șolea, vice- ASTRA Micăsasa. președinte al Despărțământului blăjean. A urmat apoi un recital de pricesne, interpretate de Teolo- Programul Colocviilor literare „ION BREAZU”, ediția a gul Mihai Bedelean și programul artistic susținut de Ansamblul III-a 2017 de la Mihalț, s-a încheiat cu o binemeritată „agapă „Banul Mihalcea” din Mihalț sub îndrumarea și coregrafia La- astristă”, la care participanții au gustat din bunătățile oferite de viniei și Rareș Bobițan. gaze și au avut ocazia să se cunoască mai bine, dar și să schimbe Celor merituoși pentru buna desfășurare a frumoasei mani- impresii despre viața cotidiană și necesitatea de a permanentiza festări culturale de la Mihalț, doamna președinte a Despărțămân- și promova idealurile astriste. tului ASTRA „Timotei Cipariu” Blaj, prof.Silvia Pop le-a acor- Alba Iulia – octombrie 2017 dat Diplome de merit. Premiul „Astra 2017” pentru activitate de- Ioan BRAD osebită în promovarea ideologiilor „Astra” a fost acordat de căre

COLOCVIILE LITERARE „ION AGÂRBICEANU (1882-1963)”

inste organizatorilor și cinste numeroșilor participanți care fața tuturor ne-a făcut să înțelegem mai bine viața și opera celui evo- au fost la Cenade, pentru a-l sărbători pe unul dintre cei mai cat. Am reținut frumoasa comparație: Arghezi l-a văzut pe Emi- C importanți scriitorii români, Ion Agârbiceanu, care prin pu- nescu pe străzile Bucureștiului iar Ion Buzași l-a văzut pe Ion Agâr- blicațiile lui, poezie, povestiri, numele, romane, a îmbogățit patri- biceanu pe străzile Clujului; d-l prof. I. Buzași a continuat, după monial literar al țării noastre. Din liceu, publică versuri în ziarele din marginalizarea lui I. Agârbiceanu, cel care l-a readus în actualitate Transilvania, proza îi apare din primii ani ai sec.XX-lea, în revistele: a fost Mircea Zaciu; ne mai relatează că un politician care l-a apre- „Luceafărul”, „Ramuri”, „Viața Românească”, „Neamul românesc ciat mult pe I. Agârbiceanu, a fost dr. Petru Groza. Când Mircea literar” și altele. Din povestirile scrise amintim: Fefeleaga, cea mai Zaciu s-a adresat lui I. Agârbiceanu spunând că o să arate scrierea reprezentativă, ce evocă figura unei văduve, căreia îi mor rând pe progresistă a acestuia, scriitorul i-a spus: Scrie cum vrei, dar vezi că rând toți copiii și care, pentru a-l putea înmormânta pe cel din urmă, lumea mă știe de popă. În opera lui I. Agârbiceanu, preotul este un e nevoită să-și vândă ultimul cal, singurul sprijin pentru supraviețu- personaj cultural, care, mai ales în lumea satului, apare mereu. Până ire; Doi bătrâni; Luminița etc. A publicat nuvele: Popa Nan, Jandar- în anul 1700, preotul din sat nu se diferenția prea mult de țărani io- mul, Faraonii, Două iubiri, În întuneric, Prăpastia, Datoria, Spaima bagi. Preoții au dat nădejde Unirii de la 1918. I. Agârbiceanu spune și altele. Romane scrise: Arhanghelii (1914), Legea trupului (1926), că în satele ardelene s-a format o adevărată dinastie de preoți cu co- Legea minții (1927), Biruința (1931), Răbojul lui Sf. Petru (1934), Sectari (1938), Vâltoarea (1943) etc. „Nota definitoare a literaturii lui Ion Agârbi- ceanu, e realismul dur, împins spre alocuri, până la naturalism contrapunctat în unele scrieri de un ro- mantic idilic sau vijelios. Lumea descrisă de proza- tor e un tărâm al suferinței, oamenilor ce populează scrierile în proză ale autorului (țărani, mici meseri- ași, muncitori în special mineri, mărunți funcțio- nari, învățători, preoți de țară etc.) le este hărăzuită o viață de casnă și umilință”, spunea Mircea Zaciu. Studiile secundare le face la Blaj, iar cele su- perioare la Facultatea de Teologie a Universității din Budapesta. Și-a desfășurat activitatea ca preot la Bucium-Sașa, preot la Orlat, perioada interbelică la Cluj, în timpul celui de al-II-lea război mondial la Sibiu, apoi din nou la Cluj până la moarte. Am reliefat succint opera marelui scriitor, tocmai pentru a-i incita cititorii în a cunoaște vasta activitate lite- rară a lui Ion Agârbiceanu, care merită din plin să piii lângă ei, în timpul slujbei. Analizând o schiță, „Slujba româ- fie comemorat, an de an. nească”, d-l prof. I. Buzași crede că acțiunea se desfășoară la Ce- Așa cum ne-a obișnuit de ani buni, promotorul principal al Co- nade. În partea a doua a discursului, prof. I. Buzași ne vorbește des- locviilor literare închinate lui Ion Agârbiceanu, este Asociațiunea pre publicistica legată de Școala Ardeleană. Ion Agârbiceanu a fost Transilvană Pentru Literatura Română și Cultura Poporului Român un orator cu har, modelul său a fost canonicul Augustin Bunea. Scri- (ASTRA), în frunte cu mereu neobosita președintă a Despărțămân- itorii Alexandru Lupeanu Melin și Pavel Dan, au fost înmormântați tului „T. Cipariu” Blaj, d-na prof, Silvia Pop, care, în strânsă legă- de Ion Agârbiceanu. La înmormântarea lui Pavel Dan (1907-1937), tură cu Primăria comunei Cenade, cu reprezentantul ei, d-l primar predica ținută de Ion Agârbiceanu a început cu un citat: Scriitorul Ilie Neamțu; Școala Gimnazială „Ion Agârbiceanu” – director prof. este acela care înțelege „misterul vieții” și „misterul credinței” . Pa- Ilie Blaga și Cercul ASTRA „Ion Agârbiceanu” – președinte prof. vel Dan s-a dus la Viena pentru tratament, aici a descoperit credința. Livia Breaz, s-au îngrijit ca și în acest an, Colocviile să se desfășoare El se confesa foarte des lui Ion Chinezul. Tot el spunea despre cu- la un nivel înalt, avându-l garant pe ilustrul prof. univ. dr. Ion Bu- vântul biblic „Dacă vor tăcea oameni, vor vorbi pietrele”. zași. Toți participanții la Colocviile ce s-au desfășurat au fost bucu- roși de prezența d-lui prof. Ion Buzași, care prin expunerea făcută în 64 Astra blăjeană, nr. 4 (85), decembrie 2017

Au mai vorbit: d-na prof. Daniela Floroian, reprezentata Bibli- cist, culegător de folclor, a scris povești și nuvele, cu aport la forma- otecii Județene „Lucian Blaga” Alba Iulia, care are o stimă deose- rea limbi moderne române. Economistul Ion Șolea a vorbit de niște bită pentru Cenade și ilustrul ei înaintaș, I. Agârbiceanu. Biblioteca proiecte cu tentă economică, accentuând ca o stradă din Blaj să județeană a inițiat o serie de tipăriri a operelor a unor personalități, poarte numele lui Ion Agârbiceanu. În stilul caracteristic a vorbit și printre care și Ion Agârbiceanu. Volumele VII și VIII, sunt tipărite rapsodul popular Gh. Zereș din Pănade. Am remarcat prezența la într-o ținută grafică deosebită, fiind așteptate să ajungă de la Bucu- manifestare a doi primari: Lenuța Aldea - Cergău și Vasile Pușcă – rești; prof. Călina Comșa, Școala Gimnazială „Ion Bianu” Valea Valea Lungă. Au mai fost prezenți: prof. Maria Șofrea – directoarea Lungă relatează o povestioară „Păpădica”, a cărei acțiuni se desfă- Școlii din Valea Lungă, d-na înv. Maria Bercea, președinte ASTRA șoară în cadrul unei școli; prof. Ilie Blaga ne spune despre conturul Micăsasa, pr. Breaz Ștefan, gr. catolic și pr. Moldovan Florin, orto- sufletesc al lui I. Agârbiceanu, accentuând prietenia lui cu compo- dox, care au ținut și un scurt TE-DEUM în fața statuii lui Ion Agâr- zitorul Nicodin Ganea, apoi ne redă cu destule amănunte, opiniile biceanu, din sat Aurica Ivan cu fetița ei, prof. Mihai Buia, președinte unor personalități privind opera lui I. Agârbiceanu, începând cu Cerc ASTRA Sâncel cu soția dânsului, înv. Maria Zereș, președinte Mircea Zaciu, Ovidiu Papadima, Eugen Lovinescu și N. Tăslăuanu. ASTRA Pănade, ing. Grigorie Pop, vicepreședinte Cerc ASTRA Doamna prof. Silvia Pop prezintă o conferință despre I. Agârbi- Biia. Am urmărit și un frumos moment artistic susținut de elevii ceanu și ASTRA. În cadrul Astrei, el este secretarul general al lu- Școlii gimnaziale Cenade, coordonați de profesori Livia Breaz și crărilor științifice. El a participat la semicentenarul ASTREI – 1911, Ilie Blaga. ținut la Blaj, unde îl cunoaște pentru prima dată pe George Coșbuc, În final, merită să scoatem în evidență efortul tuturor organi- precum și alți oameni de seamă prezenți. Prof. Livia Breaz, așa cum zatorilor, cu precădere Conducerii comunei Cenade, în frunte cu pri- se obișnuiește la aniversările anuale, aduce în discușie una dintre marul Ilie Neamțul și soția, sprijiniți de viceprimar și cadrele didac- creațiile lui I. Agârbiceanu. De data aceasta ne vorbește despre ro- tice din comună, care au înțeles că actul cultural este benefic tuturor, manul „Legea minții”, scoțând în evidență personajul principal An- călăuzindu-se după farul de lumină, aprins în comuna lor de Ion drei Pascu, care ajunge preot în Magina, localitate asemănătoare cu Agârbiceanu. Cenade. D-na Istina Sima, Asociația „Pro Gârbova de Sus”, aduce în actualitate figurile laminate ale doi consăteni: Tiron Albani – par- Aurel ROMAN ticipant la Marea Adunare de la 1918, făcând parte din Comitetul celor 12 și Grigore Sima a lu Ion, membru activ al ASTREI, publi-

MESAJ CĂTRE ADUNAREA ASTRISTĂ DE LA VALEA MARE

ult preacinstită adunare românească, De regulă, în astfel de ocazii cel ce nu poate fi prezent se Dragi astriști, justifică la general prin eleganta sintagmă că „lipsește din bine- M Mă simt și eu înălțat pe colinele de strajă ale cuvântate pricini”. Cu sinceritate vă transmit și eu că așa stau Neamului Românesc, acum când săvârșiți sfânta și cuvioasa re- lucrurile care mi-au strunit prezentul, făcând imposibilă împărți- unire de spirite, întru dreapta pomenire națională a fiului strălucit rea inimii mele între două reliefuri înălțate străluminos și che- al culturii române ION BIANU. Sunt cu sufletul aproape de voi mătoare spre mult frumos. și cu conștiința parțial împăcată că nu lipsesc de la această evo- Deci, într-o vibrație totală cu voi, dragi și merituoși apostoli care din pricini întunecate de interese mărunte, ci vă privesc de ai istoriei neamului, subsemnatul TEODOR ARDELEAN, la depărtarea nobilă a pașilor struniți de dragoste frățească. N-am directorul Bibliotecii Județene „Petre Dulfu” din Baia Mare, cea putut peregrina astăzi prin ținuturile Blajului, alături de Domni- mai mare ctitorie românească ridicată în anii postdecembriști în ile Voastre, sub haina tricolorului național, deoarece la mine perimetrul culturii române, am ridicat de dimineață sfinte cu- acasă, la Baia Mare, se petrec în această sfântă zi de prezent cel vinte de pomenire, cuviincioase și evlavioase pentru marele de- puțin trei evenimente cu greutate specifică uriașă, la trecutul că- miurg al biblioteconomiei românești Ion Bianu și pentru întreți- rora am așezat și eu, după prinosul ce mi l-a hărăzit destinul, o nătorii de memorie culturală ce mai nasc printre români… Am inimă bună, un gest împăciuitor, o îmbrățișare de fapte. Azi, în aprins o lumânare de veghe și de atențiune pentru a scoate lucru- timp ce voi vă adunați voința de neuitare cu puterile de iluminare rile spre cărări luminoase și a ține trează atenția majoră îndrep- pentru unul dintre cei mai mari luminători ai istoriei noastre, aici, tată spre pietrele unghiulare ale poporului român. la hotarul de nord, trebuie încrustate în grinzile de sprijin ale ro- Fie-i memoria binecuvântată Marelui Săditor de pomi ro- mânimii chipurile unor fapte de reper istoric: deschiderea spre ditori pentru înfruptarea poftei noastre de bine și multă sănătate, lumea artelor a Coloniei de Pictură, înființată în 1896 în aceste putere de muncă și bucurii celor ce stau de veghe la calendarul locuri frumoase și organizat-primitoare și renovată în spiritul zi- sfânt al celor înscriși în Cartea de Aur a Neamului Românesc, lei de azi, vizionarea bustului reprezentând chipul în bronz al ce- fie ei academicieni, oameni de știință sau de cultură, profeți sau lui mai mare meșter în lemn – GHEZA VIDA, la Atelierul me- protectori, promotori sau povățuitori, căutători sau păstrători… morial de lucru din Centrul Vechi al orașului, și sărbătorirea ce- Pe scurt OAMENII DE BINE AI ISTORIEI NEAMULUI! lor 25 de ani trecuți de la momentul de bornă democratică din Cu sinceritate, al vostru, cel ce dorește să vă transmită 1992 – înființarea Consiliului Județean Maramureș, printre ai că- aceste gânduri curate, prin bunăvoința Doamnei Silvia Pop, Pre- rei ctitori de lucru bun și folositor public m-am prenumărat și eu ședinta ASTREI blăjene. după puterile mele de a pune în operă marile datorințe publice VIVAT! CRESCAT! FLOREAT! legate de destinul nostru încărcat cu uriașe speranțe. Teodor ARDELEAN

Astra blăjeană, nr. 4 (85), decembrie 2017 65

LA PĂNADE, COMUNA. SÂNCEL, AU AVUT LOC I. – COLOCVIILE LITERARE „TIMOTEI CIPARIU” – EDIŢIA A-IV-A 2017 II. – LANSAREA REVISTEI „VATRA VECHE”, DEDICATĂ SCRIITORULUI ION BRAD

n acea zi de 21 octombrie 2017, în satul Pănade, a fost un „regal Evocările au început la bustul lui „Timotei Cipariu” cu un academic‘’ în care personalități deosebite ale culturii românești, TE-DEUM, susținut de preoții: Daniel Câmpean, gr.-catolic; Aurel Î au abordat generoasele teme, arătate mai sus, aducând un oma- Hâncu, gr.-catolic și Daniel Coman, ortodox. Au urmat cuvântările giu bine meritat celor doi titani ai literaturii române, care s-au năs- susținute de educ. Maria Zereș, președ. Cerc ASTRA Pănade și a cut în acest sat binecuvântat de Dumnezeu. primarului comunei Sâncel, ing. Ilie Frățilă, care au urat bun venit Timotei Cipariu (1805-1887), continuator al idealurilor „Șco- tuturor celor prezenți. În continuare, totul s-a desfășurat în Sala Că- lii Ardelene”, profesor, director al Gimnaziului din Blaj minului Cultural, unde moderator a fost prof. Silvia Pop, președ. a (1854-1875), canonic mitropolitan, membru fondator al Academiei Despărțământului ASTRA „Timotei Cipariu” Blaj, care a condus Române(vicepreședinte), membru fondator și președinte al cu multă competență întregul program. Uitându-mă în sala Cămi- „ASTREI”, membru al Societății Germane de orientalistică, pasi- nului Cultural, care era neîncăpătoare pentru numerosul public, am onat bibliofil, „părintele filologiei române”, întemeietorul presei la rămas surprins de numărul mare al personalităților care au ținut să Blaj, cronicar al Revoluției de la 1848 și participant direct la eve- fie prezente la aceste colocvii evocatoare. Din județul Mureș: scri- nimentele revoluționare, redactor la ziarul „Organul Național”, în- itorul Nicolae Băciuț, directorul Direcției de Cultură Mureș; scrii- tâiul ales ca secretar al Adunări naționale de la Blaj (1848), mem- torul Răzvan Ducan - Târnăveni; pr. gr.-catolic Aurel Hancu - Târ- bru în Delegația ce urma să înmâneze „Petiția Națiunii Române” la năveni; din jud. Sibiu - Dumbrăveni: prof. univ. dr. Ioan Marcoș; împăratul de la Viena, membru în „Comitetul Național de la Sibiu” prof. Elena Deac, președ. ASTRA „Timotei Cipariu”; înv. Ioan Iri- și deputat în „Dieta de la Sibiu”, colaborator apropiat a lui Simion mie, președ. onorific ASTRA și înv. Mărioara Bercea - Micăsasa; Bărnuțiu. Monumentalitatea operei sale și vocația sa universalistă Din Alba Iulia: scriitorul și folclorist Ioan Popa cu soția Pușa; scri- îl impune pe Timotei Cipariu ca una din personalitățile enciclope- itorul Silvan Stâncel, directorul Bibliotecii județene „Lucian dice ale națiunii române. Blaga” Alba; prof. Daniela Floroian – Biblioteca județeană Alba și Ion Brad, născut în 8 nov. 1929, în satul Pănade, după opinia scriitorul Ioan Brad; Din Blaj: prof. univ. dr. Ion Buzași, prof. Sil- multora, cel care a dus mai departe „flacăra de lumină” al marelui via Pop și ing. Ioan Mihălțan. său înaintaș Timotei Cipariu, poet, prozator și ambasador. Din mul- Nu-mi permite spațiul să redau toate discursurile ținute de dis- tele scrieri privind complexitatea personalității lui Ion Brad, mă tinși vorbitori, de aceea o să fiu foarte succint: scriitorul Nicolae opresc la aprecierile acad. Mihai Cimpoi: „…Ion Brad, care poartă Băciuț - Tg. Mureș, prezintă revista „Vatra Veche” (Dialoguri cu și un nume dacic al unui pom al vieții, legat simbolic de cele trei Ion Brad), înființată în anul 1894, fondatori fiind Ioan Slavici, I.L. evenimente cheie ale vieții; naștere, nuntă și moarte, este un poet Caragiale și G. Coșbuc dedicată Transilvaniei, seria nouă continu- cu o deschidere sufletească extraordinară. Deține chiar, după o pro- ată la Tg. Mureș, de Remus Guga. De admirat inițiativa d-lui Bă- prie mărturisire, un al doilea suflet, identificat Ardealului. Nu în- ciuț Nicolae, ca la apariția acestui număr, a ținut să participe o serie tâmplător se aseamănă cu „o cutie de rezonanță”, semnificația me- de personalități care prin articolele lor apărute în revistă, au adus taforică a sintagmei fiind indiscutabilă. Comparația fixează în chip sincere opinii și elogii, eminentului scriitor Ion Brad, creând astfel interesul scriitorilor de-a cunoaște cât mai mult viața și opera domniei sale; Prof. univ. dr. Ion Buzași - am desprins din cuvântarea domniei sale următoarele: Ion Brad este evocator al lui Timo- tei Cipariu, care a spus că în comparație cu ilus- trul înaintaș este un umil consătean; în 1973, ală- turi de prof. Șt. Manciulea s-au străduit să rea- ducă o parte din Biblioteca lui T. Cipariu de la Cluj la Blaj, unde s-au găsit multe rarități biblio- file. În anul 2005, Ion Brad a organizat la Acade- mia Română, împreună cu acad. Eugen Simion, o serie de evocări despre T. Cipariu (200 ani de la naștere). Tot Ion Brad a propus ca la editura lui Alex. Brad să se editeze poeziile lui T. Cipariu. În poezia „Cipariu” de Ion Brad, este descris cum a învățat Timotei Cipariu atâtea limbi, întru-un mod aparte, aproape unic, el fiind un autodidact perseverent. Distrugerea Biblioteci lui T. Cipa- riu, de către unguri, o compară cu „Tăierea prun- legitim capacitatea poetului de-a recepta „întreaga poveste a lu- cilor” de către Irod, cărțile fiind copiii lui, ști- mii”, vuietul ei polifonic, tot ce se întâmplă în „pirosfera veacului”, indu-se că T. Cipariu nu a avut copii. Ion Brad s-a străduit și-a re- liniștile și neliniștile blagiene, ale sufletului strămoșilor uitați, „ru- ușit să aducă de la Cluj foarte multe scrisori rare de-ale lui T. Cipa- găciunile și clopotele care cutremură ființa”, întâlnirile duminicale riu.... cu Dumnezeu, botezul „cu noaptea și lumina” ce are loc în „fântâna Prof. univ. dr. Ioan Marcos – Dumbrăveni, într-o expunere veacului”, veghile triste, lucrurile văzute și nevăzute”. amplă, ne vorbește despre „Oratorul CIPARIU”; ne vorbește de forța oratorului care în esență este maestru al frazării, al analizei, 66 Astra blăjeană, nr. 4 (85), decembrie 2017 anticipându-l pe Nicolae Iorga; Scriitorul Silvan Stâncel, ne vor- lui consătean. Ec. Ion Șolea, fost primar al Blajului, evocă întâlni- bește despre rolul bibliotecii, de transmitere și îmbogățire a cunoș- rea dânsului cu I. Brad la Atena, unde era ambasador și ajutorul tințelor cititorilor precum și sprijinul acordat scriitorilor . Mulțu- concret și substanțial al acestuia în sprijinul grupului de tineri care-l mește pentru tot ceea ce se face, iar dacă există idei și proiecte cul- însoțea. Mai amintește de ajutorul și sprijinul dat de I. Brad, ca Sa- turale, acestea sunt așteptate cu interes la Bibl. Județeană pentru natoriul TBC din central Blajului să fie mutat în altă parte, ceea ce discuții iar în final și pentru finanțarea unor apariții. Prof. Daniela s-a și făcut. Învățătoarea Maria Orian, sora fraților Brad, dă citire Floroian afirmă că este o onoare că prin grija ASTREI, a doamnei unei scrisori venite de la fratele Ioan, care din cauze obiective nu a Silvia Pop și a fam. Zereș, se află din nou la Pănade, continuând în putut fi la eveniment, din care se desprinde totodată mulțumirile cuvântul dânsei cu ceea ce spunea Silvan Stâncel. A venit așa cum adresate tuturor celor prezenți, pentru omagierea personalităților ne-a promis la Colocviile Literare „Ion Agârbiceanu” ținute la Ce- lor. Au mai vorbit: scriitorul Răzvan Ducan- Târnăveni, prof. Că- nade, cu volumele de opere: III – Povestiri și nuvele (1906-1964) lina Comșa– Valea Lungă, înv. Ion Irimie, prof. Elena Deac, prof. și IV – Schițe și povestiri (1926-1959) ale scriitorului I. Agârbi- Liliana Biriș, vădit emoționată când ne-a amintit de tatăl domniei ceanu, editate de Academia Română, împărțindu-le gratuit tuturor sale, scriitorul Radu Brateș; poetul Ion Rațiu din Pănade ne-a reci- Cercurilor ASTRA din arealul celor două Târnave. Ne informează tat o poezie din creația proprie; pr. Aurel Hancu ne-a vorbit despre foarte documentat și cu multe amănunte „Soarta unei biblioteci”, ultima scriere a lui I. Brad „Cocoarele în ultimul lor zbor”, e suges- referindu-se la calvarul Bibliotecii lui T. Cipariu, la colecția de cărți tivă întrucât pare a fi „cântecul de lebădă”; Maria și Gh. Zereș, scrise în diferite limbi și colecțiile de cărți scrise de români, accen- gazde primitoare ale evenimentului cu un aport determinant în re- tuând că acestea l-au preocupat foarte mult. Anul 1836 a reprezen- ușita acestor Colocvii; prof. Cica Suciu – Biia; prof. Mihai Buia – tat cea mai influentă perioadă. În anul 1848, Cipariu mută cărțile la Sâncel iar Ioan Mihălțan a prezentat în premieră steagul ASTREI Sibiu, unde preotul Ion Munteanu, fură 8000 de volume pe care Blaj, sfințit și prezentat la Adunarea Generală a ASTREI de la Ca- le-a trimis în Ungaria. Au fost distruse și cele de la Blaj, rămânând rei. doar 1000 de volume. La moartea lui T. Cipariu, Biblioteca sa avea Au fost prezenți în sală astriști: Livia Breaz cu soția primaru- 7000 de volume, pe care le-a donat Bisericii Greco-Catolice din lui din Cenade, Maria Neamțu; primarul com. Cergău Mare, Le- Blaj. nuța Aldea; primarul com. Valea Lungă, Vasile Pușcă; ing. Pop Scriitorul și folcloristul Ioan Popa ne vor- bește despre scrierea „Ion Brad și oameni ai satu- lui nepereche”, e vorba de Roșia de Secaș, unde scriitorul I. Brad a fost de mai multe ori, datorită în primul rând prietenului și colegului de clasă, Septimiu Muntean, care se trăgea din Roșia de Se- caș. D-l Ioan Popa este un mare povestitor, foarte frumos ne redă cum acum 61 de ani, o fetiță cu părul de aur ondulat, îl întâmpina pe d-l Ion Brad în portița Școlii cu un buchet de flori. După multă vreme (60 ani) aceeași fetiță, acum o femeie ma- tură, cu copii și nepoți avea să-l primească din nou acasă la ea, în satul nepereche, alias Roșia de Se- caș. Musafirul de atunci și de acum era scriitorul Ion Brad, iar gazda primitoare, învățătoarea Euge- nia Popa (de atunci și de acum), cunoscută de toată lumea „doamna Pușa” (soția d-lui Ioan Popa). Mi-a plăcut mult acest amănunt, povestirea este mult mai lungă, de fapt a fost publicată în re- vista „Vatra Veche” – Tg. Mureș cu semnătura: Grigore cu soția Mărioara- Biia; prof. Trif Gabriela; ing. Nicolae Ioan Popa cu Pușa, dimpreună. Distinsul om de cultură ne-a vorbit Sabău – președ. Fundația „Ion Sălcudean”; Joni Bărbat cu soția – și despre T. Cipariu, cărturarul pe care l-a evocat în multe scrieri Blaj; fam. Șilean Emil și Nicoleta – Pănade; Ioan Irimie cu soția și ale domniei sale, ca și acum de altfel, în acest context eu mulțu- nepoții – Sâncel / Cluj etc. mindu-i pentru unele sfaturi și idei foarte pertinente, care mă ajută Gazdele s-au îngrijit ca cei prezenți să urmărească un frumos și le împărtășesc în scrierea articolelor mele. program artistic (recitări, cântece) susținut de elevi Școlii primare Prof. Silvia Popa reținut atenția auditoriului cu amănunte des- din Pănade, îndrumătoare înv. Onița Bărbat și Cristina Păcurar. pre T. Cipariu și ASTRA, acesta fiind fondator, vicepreședinte și A fost o reușită deplină demnă de renumele celor evocați, pe președinte al Asociațiunii. Elogii la adresa Brazilor, începând cu lângă tot ce-am arătat vreau să scot în evidență strădania primarului Traian, cel dus prea devreme dintre noi; elogiază întreaga activitate ing. Ilie Frățilă, împreună cu Fundația „Frații BRAD” și Cercul a scriitorilor Ion și Alexandru Brad, precum și interesul deosebit al ASTRA „T. Cipariu”, ajutați îndeaproape de fam. Orian/ Brad, acestora pentru Pănade și Blaj și în final ne citește „Balada lui Ci- fam. Zereș și fam. Borcea, care de data aceasta au făcut o mobili- pariu”. Pr. greco-catolic Daniel Câmpean începe cu salutul „Cris- zare exemplară aducând la Pănade, personalități de certă valoare, tos în mijlocul nostru”, valabil pentru gr.-catolici, cât și ortodocși. oameni de cultură, cunoscători ai vieții și ale valoroaselor opere ale În 1836, T. Cipariu a avut curajul să sublinieze legătura noastră cu celor doi titani ai culturii române. Cei doi scriitori evocați au fost latinitatea, înlocuind cuvintele slave cu cele latine. Amintește de încununați cu darul divin, altfel nu se pot explica puternicele raze prof. Șt. Manciulea care în anul 1967, la Pănade, ne spunea că: „În care țin luminoasă calea pe care astăzi pășim. veci să nu-l dăm uitării pe Timotei Cipariu”. Își amintește de cu- vintele de îmbărbătare adresate de I. Brad, când era în anul I la Fa- cultatea de Teologie din Blaj, cu ocazia unei întâlniri cu distinsul Aurel ROMAN, Ioan MIHĂLŢAN

Astra blăjeană, nr. 4 (85), decembrie 2017 67

COLOCVIILE LITERARE ,, ION BIANU” (08.09.1856 FĂGET – 13.02.1935 BUCUREŞTI), EDIŢIA A-III-A, VALEA LUNGĂ, 2017

a Valea Lungă s-au ținut Colocviile literare „Ion Bianu”, edi- terpreți dar și profesorilor care au scris scenariul și au regizat frumo- ția a treia. Ion Bianu a fost un valoros filolog român, mem- sul și reușitul program artistic (profesoarele: Rotar Camelia, Kusztos bru titular (1902) și președinte al Academiei Române Alexandra, Dragomir Antoneta). Au fost foarte mulți vorbitori, din L (1928-1935). A absolvit Facultatea de Litere la București iar lipsă de spațiu mi-i imposibil să le redau cuvântările, ținând cont că cu sprijinul lui Alexandru Odobescu și a lui B.P. Hașdeu, și-a conti- acestea au durat peste cinci ore. Trecând peste salutul adresat oaspe- nuat studiile la Milano, Madrid și Paris. A fost profesor de limba și ților de către d-l primar Pușcă Vasile, prof. Călina Comșa, prof. Sil- literatura română la Liceul „Sf. Sava” și șeful primei catedre de „Is- via Pop, cele din urmă fiind și moderatori ai Colocviilor, o să trec în toria literaturii române la Facultatea de Litere și Filozofie” revistă pe principalii vorbitori: prof. univ. dr. Dumitru ACU (am re- (1902-1928). Din 1884 a fost ctitorul și directorul Bibliotecii Acade- ținut: unul din cei mai mari bărbați ai neamului, la 31 de ani membru miei Române, instituție pe care a condus-o până la sfârșitul vieții, corespondent al Academiei Române; la 46 ani membru titular al lăsând un important fond cultural constituit din: cărți, manuscrise, Academiei Române și la 72 de ani (1928-1935) președinte ale Aca- colecții numismatice, stampe, fotografii și publicații românești și demiei Române, până în anul 1935 când a decedat. A mai vorbit de străine, înregistrate, depozitate, și păstrate după principii riguroase. sărbătorirea a 150 ani de la înființarea Bibliotecii Academiei Ro- Cea mai importantă contribuție a sa este inventarul riguros – mâne); Prof univ. dr. Ion BUZAȘI a vorbit despre volumul „Ion Bi- înregistrare, ordonare și descriere, însoțite de reproduceri grafice, a anu, ctitor al Bibliotecii Academiei Române”, despre colaboratorii cărților tipărite pe teritoriul României între 1508-1830 (Bibliografia care au participat la apariția volumului, despre studiile lui Ion Bianu românească veche, 4 volume 1903-1934) și a manuscri- selor românești – hrisoave, documente și manuscrise lite- rare (Catalogul manuscriptelor românești – 3 volume 1907-1931). Ambele lucrări au fost realizate în colabo- rare, unul dintre ei fiind Nerva Hodoș, originar din Blaj. În aceeași sferă de preocupări se înscrie și inițierea înre- gistrării tuturor ziarelor și revistelor din fondul Bibliotecii, precum și a celei mai bogate scrieri de volume etnografice și de folclor., Din viața poporului român (1908-1931)”. Ca filolog, a editat texte ale Diaconului Coresi și ale Mitropolitului Dosoftei (Psaltirea în versuri – 1887; Pre- dicile lui Antim Ivireanu – 1886; Psaltirea scheiană – 1889; Texte de limbă din sec XVI – 6 volume- 1925 etc.) Cunosc bine activitățile culturale din arealul celor două Târnave, de aceea fără să greșesc, rar mi-a fost dat (fără să subesti- la Blaj unde i-a avut ca profesori pe Timotei Cipariu și Ioan Micu mez pe ceilalți) să văd o asemenea mobilizare din partea organizato- Moldovan (Moldovănuț), ultimului i-a devenit discipol, de la care a rilor, în special însuflețirea depusă de factori locali: prof. Călina primit ajutor determinant atunci când a fost nevoit să plece la Bucu- Comșa, primar ing. Vasile Pușcă și prof. Maria Șovrea, ca aceste Co- rești, în urma conflictului cu autoritățile maghiare privind comemo- locvii literare închinate eruditului om de cultură Ion Bianu, născut pe rarea pașoptistă de pe Câmpia Libertății, despre relația dintre Ion Bi- aceste meleaguri să fie la un nivel de excepție, demne de prestigiul anu și Nicolae Comșa. concetățeanului lor. Prof. Natalia Comșa ne dă citire unui text al lui Ion Bianu cu Afirmațiile de mai sus sunt întărite și de prezența unor persona- rânduri adresate lui I.M. Moldovan, ne spune despre relațiile pe care lități de seamă ale culturii românești, începând cu prof. univ. dr. Du- le-a avut Ion Bianu cu marii bărbați ai acelor timpuri: Ion Ghica, Mi- mitru Acu, președinte Asociațiunii ASTRA, venit special de la Sibiu hai Kogălniceanu, D.A. Sturza, B.P. Hasdeu, A. Odobescu etc. Au împreună cu prof. univ. dr. Dumitru Borțan, vicepreședinte al Aso- mai vorbit: prof. Silvia Pop, prof. Maria Cioica, prof. univ. dr, Du- ciațiunii ASTRA; prof. univ. dr. Ion Buzași; prof. Silvia Pop, preșe- mitru Borțan, ec. Ioan Șolea, prof. Nicolae Suciu, prof. Maria dinte Despărțământului ASTRA „Timotei Cipariu” Blaj; prof. Șovrea, ec. Nicolae Comșa, col.(r) Ioan Brad, ing. Comșa Ioan, preot Comșa Natașa (fostă directoare a Liceului Pedagogic Blaj); ec. Ni- ortodox Rădac Nicolae. colae Comșa, strănepot a lui Ion Bianu; prof. Maria Cioica, preșe- Au mai fost prezenți: de la Cenade, primar Ilie Neamțu cu soția dinte al Despărțământului ASTRA Alba Iulia; prof. Comșa Viloria; și prof. Livia Breaz; de la Pănade înv. Maria Zereș cu rapsodul Gh. ing. Comșa Ioan; ing. Pop Grigore; ec. Șolea Ioan; prof. scriitor Ni- Zereș; din Mihalț, înv. Mia Stânea cu soțul, prof. Mîrza Ioana – di- colae Suciu; prof. Mihai Buia. rectoarea școlii; ing. Aurel Muntean – sat Zlagna, com. Bârghiș – Totul a început în curtea Școlii gimnaziale care poartă numele Sibiu; profesori, medici și cetățeni ai comunei. „Ion Bianu”, cu depuneri de coroane la bustul sărbătoritului din par- Tot ce s-a desfășurat a fost sub auspiciile ASTREI în frunte cu tea: Primăriei Valea Lungă; Asociațiunii ASTRA Sibiu, Despărță- președinta Silvia Pop susținută ca întotdeauna de colaboratori apro- mântul ASTRA Blaj, Cercul ASTRA Valea Lungă, urmat de un piați: ing. Ioan Mihălțan și cronicarul Astrei, Rică Roman, și sub di- TE-DEUM susținut de 4 preoți, ortodocși și greco-catolici. După recta coordonare a președintei ASTRA Valea Lungă, inimoasa și su- aceste ceremonii, toți participanții au fost invitați de către d-l primar fletista prof. Călina Comșa. Pușcă Vasile, la frumosul Cămin Cultural unde s-au desfășurat lu- În încheiere, redau un citat din scrierile prof. scriitor Nicolae crările Colocviilor literare. A urmat un frumos program artistic cu Comșa, nepot și discipol al perosnalității evocate: „Ion Bianu, un fiu tema „De la lume adunate și-napoi la lume date”, susținut de elevi sufletesc al lui Ioan Micu Moldovan, ardelean și blăjan, în sângele și Școli gimnaziale din localitate. Am apreciat în primul rând scenariul în simțirile lui, a ajuns la București o atare personalitate încât se înșiră spectacolului pe care l-am asemuit cu scrierile lui Anton Pann, din printre întemeietorii culturii moderne române. Conformația spiritu- care s-au desprins o serie de obiceiuri; șezătoarea, nunta, strigături, ală ce o aduce de acasă și de la Blaj, ca și activitatea atât de construc- ghicitori, recitări etc, frumosul program artistic încheindu-se cu o tivă, entuziastă și românească îi adaugă lui Ion Bianu și aureola de „priceasnă” cântată de primarul Vasile Pușcă. Felicitări elevilor in- distins membru al măreței serii a dascălilor ardeleni”. Aurel ROMAN, Foto: Ioan MIHĂLŢAN 68 Astra blăjeană, nr. 4 (85), decembrie 2017

POEŢII NICOLAE BĂCIUŢ ŞI RĂZVAN DUCAN, INVITAŢI LA BLAJ!

refigurând ZIUA NAȚIONALĂ a ROMÂNIEI, joi, 30 prezent 50 de titluri, așa cum se putea vedea într-un ”roll-up” noiembrie 2017, ora 12, poeții mureșeni Nicolae Băciuț cu care Nicolae Băciuț a venit la Blaj, dar și cu expoziția celor P și Răzvan Ducan au fost la Blaj, cu ultimele lor proiecte 50 de cărți, expuse spre vizionare. A și recitat din lirica proprie, culturale. Nicolae Băciuț cu ”100 de cărți pentru MAREA o superbă poeziei, potrivită momentelor discuțiilor: ”Sărut UNIRE 1918-2018”, Proiect al Editurii ”Vatra veche”, finanțat dreapta/ celui ce deschide cartea,// sărut stânga/ celui ce-a în- de Consiliul Județean Mureș și Asociația ”Nicolae Băciuț” pen- vins nătânga/ lene de a fi;// le sărut pe amandouă,/ care au pe tru Descoperirea și Promovarea Valorilor Cultural – Artistice și unghii rouă/ de pe filele de carte/ care au trecut prin moarte// Profesionale, și Răzvan Ducan cu TORNA, TORNA, o antolo- și re-nvie-n fiecare/ ochi din margine de zare.// Le sărut pe gie de poezie patriotică, care a și amândouă:/ Sărut stânga, sărut fost lansată cu acest prilej. dreapta/ care țin drept cruce car- Acțiunea a avut loc la sediul tea”. Nici nu se putea un omagiu Protopopiatului Bisericii Române mai frumos adus cărții, așa cum nu Unite cu Roma unde amfitrion a se putea o asociere mai inspirată fost preotul Ioan Fărcaș, vicar me- între carte și cruce, făcute în sediul tropolitan, care a fost și unul dintre Protopopiatului din Blaj, al Biseri- vorbitori în ceea ce privește cartea cii Române Unite cu Roma, loc lansată și proiectul cultural al lui care este până la urmă tot „Casa Nicolae Băciuț. Evenimentul a fost Domnului”. organizat și sub emblema ASTREI Foarte inspirat, poetul Răz- din Blaj, mai exact a Despărțămân- van Ducan a vorbit cu multă dezin- tului ”Timotei Cipariu”, din partea voltură în orașul pe care el îl con- căreia au vorbit președintele și vicepreședintele acesteia, adică sideră, pe bună dreptate, a lui Ioan - Inocențiu Micu Clain și a d-na prof. Silvia Pop și dl. ec. Ioan lui Eminescu. Despre Blaj și-a ex- Șolea, acesta din urmă fiind mode- primat prețuirea și prin versuri, ci- ratorul și omul aflat în spatele orga- tind din poezia ”Vorbind cu Blajul”, nizării, organizare, de altfel, impe- închipuindu-se în pielea poetului cabilă. Mihai Eminescu, cel de la 16 ani, Manifestarea a fost desfășurată când venise la Blaj: ”Sunet pur de deliberat în preziua marii noastre românism, ție, Ave, În diapazon tan- sărbători naționale, cuvintele cheie dru de Târnave.// Ape prinse în gal- ale acesteia fiind 1 Decembrie și bine maluri, Ave, Mică Romă, de pe Eminescu, cărora poetul Răzvan dealuri.// Ave, Micu Clain, și de pe Ducan le-a găsit un corespondent, hulă, Fapta ta vorbește fără gură.// într-o minunată asociere. A spus Heliade Rădulescu, îți spun: Ave, acesta:. ”EMINESCU este 1 Înflorire dulce și rară de agave.// DECEMBRIE al Literaturii Ro- Iancule, pe râtul de la Greci, Să te mâne, așa cum 1 DECEMBRIE unești cu țara pentru veci!// Ave, este EMINESCU a Istoriei”. Și a dascăl drag, Pumnu Aron, Ave, mai spus că atunci când va ajunge că m-ai ispitit să gust din la Roma, în numele lui Eminescu, pom//….”. o să salute astfel: Te salut din În recitalul de poezie ce a ur- inimă, mare Blaj!, o superbă și in- mat, Răzvan Ducan a stârnit ro- spirată ”găselniță” de care doar pote de aplauze. A citit poeme din un poet adevărat ar fi fost capabil. cartea lansată, precum: ”Alba cea Trebuie să recunoaștem. Iulia”, ”Curbura Carpaților”, ”1 Atât dl. Ioan Șolea, cât și Decembrie 1918”, ”Munții se dau d-na Silvia Pop, în luările lor de cu bucata„, ”Ne pleacă” și ”Ce cuvânt au remarcat poemele de nu-ți doresc eu ție, dulce Româ- înalt patriotism ale d-lui Răzvan Ducan, citând titluri și repro- nie”. Solicitându-i-se cărți, finalul lansării de carte a fost unul al ducând versuri întregi din tot cuprinsul cărții. Despre autor a autografelor. Nu au lipsit nici momentele rezervate imortalizării vorbit și Nicolae Băciuț, prietenul său de o viață, care îl cu- clipelor prin fotografiere. noaște cel mai bine pe acesta. Nicolae Băciuț a remarcat frumu- Într-o organizare de excepție, după servirea a unui pahar sețea cărții TORNA, TORNA, afirmând că ea ar merita și un de vin pentru ROMÂNIA ”dodoloață”, cei prezenți au ieșit din premiu al Anului CENTENAR 2018, dar și că această carte va sediul Protopopiatului și au depus o coroană de flori cu tricolor face parte din proiectul său ”100 de cărți pentru MAREA la bustul lui Vasile Suciu, acest ”Vasile Vodă al Școlilor”, con- UNIRE 1918-2018”, proiect aflat la ”jumătatea distanței” de siderat al treilea Ctitor de Școli din Blaj, bust aflat în imediata realizare, urmând ca următoarele 50 de titluri să fie editate în apropiere, în Piața 1848! prima parte a Anului CENTENAR 2018. Așadar, s-au editat în Aron ROMAN Astra blăjeană, nr. 4 (85), decembrie 2017 69

ZIUA NAŢIONALĂ A ROMÂNIEI – SĂRBĂTORITĂ LA BLAJ DE CĂTRE ASTRA

e împlinesc acum, în 2017, exact 99 de ani de la Marea Pop care a adresat studenților și elevilor un testament sufle- Unire de la 1 Decembrie 1918 de la Alba Iulia; un nu- tesc de a nu uita jertfele înaintașilor, după care a urmat o S măr plin de semnificații simbolice, în așteptarea pri- agapă românească, cu gogoși binemirositoare pregătite de fa- mului Centenar. Cu acest prilej, Despărțământul „Timotei Ci- milia Maria și Gheorghe Zereș din Sâncel și un pahar de vin pariu” Blaj al Astrei a ținut, ca în fiecare an, să marcheze în- pregătit de domnul Ion Pop, cu bucurie deplină și cu Dumne- zeu în suflete. La Mulți Ani, România!

Student Paul CRIŞAN

Prof. Dr. Ciprian GHIȘA drăgitul eveniment. Cu câteva zile înaintea datei respective, adică în ziua de miercuri 22 noiembrie a.c., în colaborare cu

Primăria și Consiliul Local Blaj, cu Facultatea de Teologie din Blaj și în parteneriat cu Muzeul de Istorie „Augustin Bu- nea” și Biblioteca Municipală „Școala Ardeleană”, a organi- zat o seară culturală în care, după intonarea Imnului Româ- niei și a imnului Astrei, cei prezenți în biblioteca Facultății de Cercet. Elena Mihu Teologie de la orele 16,00 au beneficiat de aportul edificator a trei conferințe susținute de specialiști în domeniu. Astfel, moderatoarea și sufletul serii, Doamna Prof. Silvia Pop, pre-

ședinta ASTRA Blaj, a dat cuvântul primei invitate, Prof. De- lia Țălnar de la Școala Gimnazială „Axente Sever’’ Aiud, care a conturat situația Blajului în preajma anului 1918, sur- prinzând, cu încărcătură informațională și sentimentală, aportul și jertfele blăjene pe altarul conștiinței unității națio- nale. Lect. univ. dr. Ciprian Ghișa, profesor de istorie la Fa- cultatea de Teologie din Blaj din cadrul Universității Ba- beș-Bolyai, a susținut prelegerea despre Unirea de la 1918 ca moment de emoție și speranță, reușind să surprindă în mod științific trăirile sufletești și dramele, pline de emoție și spe- ranță, ale românilor de atunci. Doamna Elena Mihu, cercetă- tor pe lângă Muzeul de Istorie din Târgu-Mureș a vorbit des- pre eroina de la Blaj, Maria Puia, și despre dosarul acesteia de la Alba Iulia care cuprinde procesul legat de poezia Vrem Ardealul! Câteva intervenții ale Prof. Mihai Buia, Prof. Că- lina Comșa, Prof. dr. Claudia Oancea-Raica, Prof. Carmen Simu, Ion Brad și alții au ilustrat aspecte particulare ale ma- relui eveniment din 1918. Seara s-a încheiat cu un cuvânt din partea instituției gazdă transmis de Lect. univ. dr. pr. Anton Rus despre autenticul patriotism niciodată demodat, cu un în- Lucia Câmpean, Simona Frâncu, Silvia Pop, demn al instituției organizatoare reprezentată de Prof. Silvia Claudia Oancea-Raica, Veronica Isailă

70 Astra blăjeană, nr. 4 (85), decembrie 2017

COMEMORAREA EROILOR HOREA, CLOŞCA,CRIŞAN ŞI AVRAM IANCU LA TIBRU

a în fiecare an, Societatea „Avram Iancu” Filiala Alba Iulia, a organizat duminică C 12 noiembrie 2017 comemorarea eroilor neamului, la Monumentul de la Tibru. La această sărbătoare pentru cinstirea eroilor neamului au participat și alte organizații ca: Asociațiunea ASTRA, Despărțământul „Eugen Hulea” Alba Iulia, Fundația „Alba Iulia 1918, pentru Unitatea și Integritatea României”, Cultul Eroilor etc. A fost prezent și primarul din Cricău, care a deschis manifestările de comemorare, localnici și preotul din localitate, care a făcut o slujbă de pomenire pentru Execuția eroilor martiri Horea și Cloșca – locul numit Podei acești eroi martiri. Cu sufletul și gândul a participat și marele patriot, scriitor Laurian Stănchescu prin mesajul trimis, care a fost transmis publicului prezent la fața lo- cului prin vocea președintei ASTRA albaiuliană. Lipsa acestuia de la această comemorare a fost bine înteme- Pe Dealul Furcilor din Alba Iulia iată, cu atât mai mult cu cât, în acele momente se afla la Laurian Stănchescu și Sibiu, tot pentru o cauză nobilă și patriotică în legătură Maria Cioica cu bustul lui Avram Iancu, care se pare că nu are loc pe aleea din parc, în fața bibliotecii ASTRA Sibiu. Cine se opune oare așezării lui în acel loc bine meritat? După slujba de pomenire au fost ținute cuvântări de către domnul primar Lupșan, din Cricău, prof. Ioan Bâscă, dr. Căliman, prof. Maria Cioica, după care au urmat depu- neri de coroane de flori de către oficialitățile locului, So- cietatea Avram Iancu, organizații și asociații. Mesajul adevăratului român și marelui patriot, scri- itor Laurean Stănchescu a fost: „Horea, un zeu al românismului!

Horea, vândut de frații lui și ucis de roata unui îm- părat mincinos, încă stă sfărâmat de istorie și de noi în- șine în fața noastră. Horea, Sfântul românismului și al patriotismului luminat, s-a născut din divinitatea umană pentru a urca Golgota neamului său, primind răstignirea pe roată ca un zeu prin care curgea măreția unui sânge Comemorare la Monumentul de pe Dealul Furcilor din Alba Iulia de om ales. Sacrificiul lui Horea nu are măsură pămân- – 2017 teană, numai Dumnezeu îi poate cântări suferința și amarul. Horea cioplea case și biserici, cânta pentru oa- meni și era călăuză între ei și Domnul, era un om care își trăia veselia cu asprimea jertfitorului. Cămașa morții a îmbrăcat-o din leagăn, i-a fost și de sărbătoare și de înmormântare, nici măcar roata nu a reușit să i-o zdro- bească. Frate Horea, străbun al meu, rege al românismu- lui și al Daciei, crucificarea ta îmi arde și îmi face zilele cenușă, dar este o pulbere din care străfulgeri cu lancea ta de Voievod al Transilvaniei românești. Închinare, Martir al Neamului!”

Maria CIOICA Astra blăjeană, nr. 4 (85), decembrie 2017 71

ISAILĂ GABRIELA VERONICA ŞI BÎRLEA DIANA – LAUREATELE CONCURSULUI DE ISTORIE NAŢIONALĂ „TURNUL STUDENTULUI”

oi, 9 noiembrie 2017, la Colegiul Național „Lucian Blaga” din Sebeș, a avut loc a treia ediție a Concursului de istorie națională „Turnul studen- J tului”, cu tema „România și Marele Război”. La concurs s-au înscris 8 echipaje de la colegiile de prestigiu din județ, înfruntarea concurenților fiind una acerbă, deoarece elevii au dovedit o teme- inică pregătire, având numeroase cunoștințe acumulate pe tema impusă în cadrul concursului din acest an școlar. Ne mân- drim cu laureații, echipa câștigătoare fiind formată din elevele de la Colegiul Național „I. M. Clain” Blaj, din clasa a XII-a, pro- fil filologie intensiv limba engleză: Isailă Gabriela Veronica și Bîrlea Diana, îndrumate de doamna pro- fesoară Lucia Efrim. Aducem calde mulțu- miri conducerii Colegiului Național „I. M. Clain” Blaj, director – prof. Ioan Tomoiagă și director adj. prof. Rodica Jeican, pen- tru sprijinul acordat în vederea participării la acest concurs. Credem că merită felicitați toți concurenții, dar și profesorii coordonatori, care au știut să tre- zească în sufletele elevilor sentimentul patriotismului și să stimuleze, în egală măsură, interesul liceenilor pentru a cunoaște cât mai bine istoria poporului român.

Claudia OANCEA-RAICA

AM PRIMIT LA REDACȚIE

72 Astra blăjeană, nr. 4 (85), decembrie 2017

ASTRA CLUJEANĂ, ANUL XIII, NR. 1, 2017

apitolele „Astrei Clujene” importante în primul rând prin exilul românesc”, sub semnătura Mariei Vaida, configurând po- reliefarea unor mari personalități ale poporului român și ezia Yvonnei Rossignol, în contextul liricii românești interbelice, C nu numai, cuprinse în paginile lor sunt: I. 100 de ani de și „Mircea Eliade și B.P. Hașdeu – obsesia enciclopedismului” – la moartea lui Titu Maiorescu; II. Din trecutul Astrei; III. Istorie articol realizat de Mihaela Lupșan. și actualitate; IV. Retrospective literare; V. Aniversări, medali- În capitolul intitulat „Aniversări, medalioane, in memo- oane, in memoriam; VI. Evenimente culturale, dări de seamă; riam”, Ion Taloș și Ioan Mârza ne prezintă, în medalion, „Ovidiu VII. Cronici, recenzii Bârlea – etnolog 100 de ani de la naștere”, respectiv „Un dascăl Primul capitol – „100 de ani de la moartea lui Titu Maio- și publicist patriot – prof. Ion Şerdeanu (1929-2014)”. rescu” cuprinde două articole sub semnătura lui Mircea Popa, in- Vasile Lechințan conturează în cadrul acestui capitol fi- titulate „Anul Maiorescu” și „Sub Semnul junimismului”. Titlu- gura marcantă a „Lingvistului Viorel Hodiș și prietenia sa cu Alf rile pornesc de la propunerea marelui critic literar Nicolae Mano- Lombard și Romulus Todoran”. Același autor editează și artico- lescu – între paranteze fie spus, subsemnata l-a avut profesor pe lele „Pagini de Jurnal” și „Aspirații-Jurnal (1982-198)”. acesta din urmă și îi păstrează o vie admirație și recunoștință – ca Capitolul „Evenimente culturale, dări de seamă” este vast, anul 2017 să fie sub egida „ANUL MAIORESCU”. Primul arti- cuprinzând și câteva momente memorabile consemnate în zona col se vrea o antiteză: valori moral-creștine promovate în peri- culturală Alba-Iulia, Zlatna-Roșia (lângă Sibiu). oada Junimii de însuși fondatorul acesteia, versus lașitatea și de- Traian Bradea ne prezintă o panoramă a „Clujului cultural căderea acestor valori culturale în epoca contemporană, risipirea și turistic”, pornind de la niște monografii vechi, ajungând la no- triadei ADEVĂR-BINE-FRUMOS care era pusă la temelia tutu- ile echipe de istorici și istorici de artă, ca de exemplu criticul Petru ror acțiunilor lui, în ultimă instanță, la temelia Statului. Poantă, „Clujul, orașul monumentelor” – 2000. În „Jurnalul” din 1870 mentorul „Junimii” declara: „Este Alte titluri care incită la lectură prin problematică inter- timpul tinerimii, guarda veche a trecut”, convins fiind că trezirea santă pe care o impun sunt: din letargie nu e o treabă ușoară, „rugina și anchilozarea sunt mai • „Adunarea generală a Astrei de la Alba-Iulia”, 7-9 oct. ușor de suportat decât deșteptarea neamului”. Putem observa cu 2016 – Vasile Şt. Tutula ușurință actualitatea principiilor și cuvintelor marelui cărturar. • „Radu Gabrea – rămas bun la Roșia”, aparținând Gabri- Capitolul II – „Din trecutul Astrei” autor Laurențiu Mera, elei Căluțiu Sonnenberg cuprinde file din trecutul Despărțământului Cluj al Astrei. În prim • „Spicuiri de la cel de-al XX-lea congres al spiritualității plan este prezentat Muzeul Asociațiunii din Sibiu, ridicat în 1905 românești Alba-Iulia-Zlatna” de Vasile Şt. Tutula – un muzeu al tuturor românilor din Transilvania. Capitolul pre- • „Pe urmele memorandiștilor la Viena” – Bogdana Bi- zintă o retrospectivă a părții istorico-culturale cu expoziția isto- anca Iuga rică. • „Cultura limbii – cultură lingvistică”, semnat Viorel Ho- Se face referire de asemenea, la „Casele Naționale” – case diș. ale luminii sau căminele culturale ale Astrei. Sugestive și memo- Ultimul capitol, dar nu cel din urmă, bineînțeles, deoarece rabile sunt cuvintele marelui mitropolit Andrei Şaguna, care spu- pune în fața cititorilor chipuri memorabile ale culturii și științei nea „Fă și taci, Nimic pentru tine, Totul pentru națiunea ta!” românești, se intitulează concis „Cronici, recenzii”, cuprinzând Un articol memorabil în cadrul acestui capitol este cel in- titlurile: titulat „Din istoricul Clinicii Facultății de Stomatologie din Cluj- • „Nicolae Paulescu – savantul nedreptățit”, de Adrian Napoca (1919-1943)” – semnat Alexandru Rotaru, Horațiu Ro- Țion taru. Sunt înfățișate figuri marcante ale Facultății de Medicină, • „Dumitru Copilu-Copilin, Eminescu universalul” – Mir- între care se menționează: prof. Dr. Gheorghe Bârlea, prof. Ioan cea Popa Aleman, prof. Dr. Gheorghe Bilașcu, dar și doctori eminenți din • „Feminismul în România interbelică”, Vasile Şt. Tutula, rândul minorităților etnice: Nass Andrei, Costa Eugen, Schapira articol în care un loc aparte îl ocupă portretele celor trei regine ale Maurițiu, Mild Cornel, Tuth Lothar. României: Elisabeta, Maria – Regina tuturor românilor și Elena, „Astra și satul românesc”, semnat Mircea Popa, înfăți- regina-mamă a României șează ilustrativ și sugestiv importanța căminelor culturale, a bi- • Al. Surdu – „La Porțile Împărăției”, de Mircea Popa bliotecilor poporale, a școlilor țărănești – adevărate „centre de • Nicolae Scurtu – „Al. Hanță”, același autor menționat educație practică a plugărimii noastre”, cum le numește Onuc mai sus Nemeș – director ani de zile al Bibliotecii Astra Sibiu. • Tiron Albani, Vasile Lucaciu – „Leul de la Şisești”, sem- Capitolul III – „Istorie și actualitate” – cuprinde patru nat Alexandru-Daniel Piticari. subcapitole importante prin actualitatea și autenticitatea lor: • • „Omagiu lui Nicolae Gastone. Omul, profesorul, teolo- „Un nou demers al Forumului Civic al Românilor din Covasna, gul și astristul”, sub semnătura lui Vasile Şt. Tutula. Harghita și Mureș”, semnat Ioan Lăcătușu; • „Un episod din Pri- Prin întreg conținutul „Astrei Clujene” este îmbogățit sub- mul Război Mondial: un soldat transilvănean în Extremul Ori- stanțial tezaurul mișcării Astra sub toate formele ei, ca simbol ent” – Dumitru Vlăduț; „Liga cultural-creștină”, autor același marcant al culturii române. Ioan Lăcătușu; • „Revoluția pașoptistă în scrierile lui Ioan Paul”, semnat Traian Rus. Prof. Ioana-Magdalena BARTOC, „Retrospective literare” este cel de-al IV-lea capitol al pu- Horia-Ioan BARTOC blicației „Astra Clujeană”, cu prezentarea a două teme având fi- guri literare în primul plan, de data aceasta: „Geografia literară și