Sandu Florea Se Încheiaserã

www. revista-mozaicul.ro

REVISTÃ DE CULTURÃ FONDATÃ LA CRAIOVA, ÎN 1838, DE CONSTANTIN LECCA • SERIE NOUÃ • ANUL XVI • NR. 4 (174) • 2013 • 24 PAGINI • 2 lei avantext nnn CONSTANTIN M. POPA cutia Atenei utiile aflate sub imperiul lui Hefaistos fãurirea unor arme, interdicþiei, indiferent de zeiþa trezeºte poftele faurului care Cconþinut, exercitã irepresi- încearcã sã o violeze. În zbaterea bila dorinþã de a fi deschise. Ten- freneticã a împotrivirii, lava se- taþia este mult mai puternicã de- minalã se revarsã atingând pul- cât raþiunea. Provocarea surcla- pele Atenei, de unde ajunge în seazã orice gând al primejdiei sau pãmânt. Grotescã verificare a al pedepsei. Gestul nelegiuit al prestigiului puritãþii, dar ºi con- spargerii cutiei milei se situeazã firmare a uberitãþii Gaiei, se va la pragul cel mai de jos al abjec- naºte pruncul Erichtonius. Mama þiei, în schimb, eliberarea tuturor primordialã cedeazã copilul relelor din cutia Pandorei nu Atenei, care îl aºazã într-o cutie anuleazã prezenþa aluzivã, nicio- înmânatã apoi fiicelor regelui datã epuizatã, a speranþei. Cecrops, cu porunca de a nu o Pentru a rãmâne în fascinan- desface. Demonul curiozitãþii tul plan al mitologiei, sã reþinem este imposibil de stãpânit. Herse ºi cazul puþin cunoscut al cutiei ºi Aglauros deschid cutia ºi pri- Atenei, unde curiozitatea apare, veliºtea terifiantã le face sã-ºi Miºcarea ideilor: de asemenea, drept fatalitate. piardã minþile. Ne întrebãm, oare Când Claude Debussy îºi ce lucru îngrozitor au vãzut? „Banda Desenatã – inaugura „Preludiile pentru pian” Unele surse vorbesc despre un (1909) cu Danseuses de Delphes, ºarpe, altele despre un fel de avor- o problemã culturalã?” discuþiile din jurul „coloanei de ton cu coadã de ºarpe. Oricum, acant”, ivitã dintre ruinele tem- se poate identifica aici o misticã Semneazã: plului dedicat lui Apollo în locul a maternitãþii, iar grupul statuar considerat de vechii greci a sim- de la Delfi, mai mult decât un ca- boliza chiar centrul lumii, încã nu priciu decorativ, poartã un înþe- l Sandu Florea se încheiaserã. Mulþi vedeau în les lãuntric. Piatra îºi þine prizo- imaginea celor trei tinere de pe niere victimele (Herse ºi Aglau- l Mircea Arapu coloanã, îmbrãcate cu tunici ros se sinucid, aruncându-se de scurte, desculþe ºi cu braþele ri- pe stânci) imortalizând momen- l Adrian Barbu dicate, o horã a menadelor. Des- tul întâlnirii cu destinul. Dansul coperirea ulterioarã a inscripþiei fetelor a parcurs un itinerar al l Roland Francart purtând numele lui Praxiteles a spaimei, devine o expresie a în- îndreptat atenþia spre zone me- cordãrii metafizice, gest vehe- l Cristian Ciomu nite a releva letenþe obscure. ment implorator cãtre un Olimp „Dansatoarele din Delfi” sunt, de iresponsabil. l Dragan Prediæ fapt, Herse, Pandrosus ºi Aglau- Debussy descifreazã, fãrã ba- rus, fiicele legendarului rege ate- last arheologic, un repertoriu stra- l Marian Mirescu nian Cecrops. Miturile antice tificat de impresii, ascultând par- pãstreazã amintirea unor ciudate cã versul rilkean: „Muzica, rãsu- metamorfoze, a unor neaºteptate flarea statuilor”. Am putea adãu- dosar coordonat procese vestigiale ce au fãcut sã ga amplei respiraþii ºi dansul, fuzioneze fiinþa umanã cu ele- pentru cã sensul miºcãrii este de Viorel Pîrligras mente de regn inferior, precum s-a duhul ce ilumineazã plãsmuiri alt- întâmplat cu suveranul cetãþii fel amorfe. „Dansatoarele din ocrotite de zeiþa înþelepciunii. În- Delfi” participã, nu atât la un ri- fãþiºarea sa fabulos coerentã, ju- tual de exorcizare a demonilor, cât mãtate om, jumãtate ºarpe, nu l-a la un exerciþiu de respiraþie inte- împiedecat pe Cecrops sã-ºi al- gratoare, de holotropic art, fã- fabetizeze concetãþenii ºi sã in- cutã pentru a credibiliza compor- Desene stituie, pentru eradicarea promis- tamentul zeitãþilor care, ne încre- de Cristian cuitãþii, legea cãsãtoriei. dinþa Apuleius, socoteau dansul Ciomu, Existã, desigur, mituri ce se plãcerea supremã. Marian cuvin apreciate pentru conside- Ivitã din adâncuri de mit, cu- Mirescu, rente altele decât cele livreºti, aºa tia Atenei ascunde sentimentul Valentin cum este acela despre amintita misterios, grav ºi nu de puþine Iordache, cutie a Atenei. În timp ce solicitã ori devorator al creaþiei. Viorel Pîrligras Cosmin DRAGOSTE: O viaþã închi- Braºov natã germanisticii: Roxana Nubert la 60 In her article Mihaela Velea describes de ani the participation of five artist from Craio- NNNooo 444 (174) • 2013 In his article Cosmin Dragoste descri- va to a exhibition that took place in Bra- bes the importance of an anniversary vo- ºov: Marcel Voinea, Gabriel Giodea, Silviu lume dedicated teacher Mrs. Roxana Nu- Bârsanu, Valentin Boboc and Mihail Tri- In this issue: bert, a Germanist researcher who has rea- fan. l 20 ched the age of 60 years old. l 16 Ovidiu BÃRBULESCU: Expoziþia de AVANTEXT Roxana ROªCA: Portretul unui blog- picturã „Victor Pârlac” Constantin M. POPA: Cutia Atenei ger adolescent In his article Ovidiu Bãrbulescu descri- In his article Cutia Atenei Constantin In her article Roxana Roºca describes bes Victor Pârlac paintings exhibited this M. Popa makes one think about myste- Diana Frumosu’s blog, consisting largely month at Arta Gallery in Craiova. l 20 rious feeling of creation that is frequently of poems, prose, diary, notes, reviews, l a devouring one. 1 quotes and calligrams. l 16 CRITICAL POINT Mihai GHIÞULESCU: Dosarele Secu- MOVEMENT OF IDEAS: Banda De- INTERFERENCES ritãþii ºi „destinul interpretãrilor” senatã - o problemã culturalã? Cristina OPREA: Stil ºi expresivitate The article „The Securitate’s files and Our thematic pages are focused on the în creaþia lui Alexandru Ciucurencu «the destiny of the interpretations»” re- evolution of Romanian comics. In her article Cristina Oprea describes views the book Scholars, opponents and The articles are signed by: Sandu Flo- the artistic universe of the Romanian pain- documents. Manipulating the Securita- Revista de culturã editatã de rea, Mircea Arapu, Adrian Barbu, Roland ter Alexandru Ciucurencu (1903-1977). l 17 te’ archive, authored by Gabriel Andrees- Francart, Cristian Ciomu, Dragan Predic, Gheorghe FABIAN: Vã e teamã de cu. l 21 AIUS PrintEd Marian Mirescu.This section is coordina- muzica clasicã? Anca ªERBAN: Cea de-a doua copi- ted by Viorel Pîrligras. l 3-8 In his article Gheorghe Fabian empha- lãrie ableof contents sized the importance of a series of educa- In her article Anca ªerban writes about www.revista-mozaicul.ro REVIEWS tional concerts and lectures supported by the new novel of Grid Modorcea, Pluta. Ion BUZERA: Acuitatea istoriei lite- academic choir and symphony orchestra Din Bãdãlan la New York. l 21 rare Apare cu sprijinul at Oltenia Philharmonic Orchestra of Cra- Ministerului Culturii In his review Ion Buzera analyses the iova. l 17 PHILOSOPHY new book Vãmile posteritãþii. Secvenþe Adrian MICHIDUÞÃ: Testamentul fi- de istorie literarã written by the literary ARTS losofului Siomion Bãrnuþiu critic Ion Simuþ. l 9 Marius DOBRIN: Când se întâmplã In his article Adrian Michiduþã writes Maria DINU: Introducere în nihilismul sã nu fie de-ajuns about the testament of the Romanian phi- nietzschean In his article Marius Dobrin analyses losopher Simion Bãrnuþiu. l 22 DIRECTOR In her review Maria Dinu analyses the the play Ultimul amant fierbinte/ Last of Nicolae Marinescu new book of ªtefan Bolea which is the the Red Hot Lovers written by Neil Simon TRANSLATION first introductory study in Nietzsche’s ni- and directed by Mircea Corniºteanu. l 18 Miguel Pérez CORRALES: Caleido- hilism printed in Romania. l 9 Santiago RIBEIRO: „Artele afiliate su- scop suprarealist: Brazilia (I) REDACTOR-ªEF prarealismului, în Portugalia, sunt în curs In our translation section we present Constantin M. Popa STAINED GLASS de dezvoltare…” an essay about Brazilian surrealism writ- Luiza MITU: Simbolismul crucii- co- In this interview Ana Neamu talks with ten by Miguel Pérez Corrales and transla- REDACTOR-ªEF ADJUNCT respondenþe ºi limbaj iniþiatic Santiago Ribeiro about the actual situa- ted from Spanish by Roxana Ilie. l 23 In her article Luiza Mitu analyses the tion of the surrealist tendencies in Portu- Florin COLONAª: Visul japonez al Gabriel Coºoveanu book of René Guénon about the metaphy- guese contemporary art. l 19 lui van Gogh sical significance of the cross as taught Petriºor MILITARU: România ºi su- In his article Florin Colonaº writes SECRETAR DE REDACÞIE in the doctrines of various traditional ci- prarealismul internaþional astãzi about the influences of Utamaro Hiroshi- Petriºor Militaru vilizations, with special reference to mat- In his article Petriºor Militaru writes ge in the paintings of the Dutch post-Im- hematical symbolism. l 10 about Romanian participants at Interna- pressionist painter starting from the exhi- Daniela MICU: Otto Rank ºi nemuri- tional Surrealism Now exhibition: Dan bition Van Gogh - Rêves de Ja- COLEGIUL DE REDACÞIE rea ca expresie a voinþei de a trãi Neamu and Octavian Florescu. l 19 pon (Pinacotèque 2, Paris). l 24 Marin Budicã In her article Daniela Micu analyses the Mihaela VELEA: 5 artiºti craioveni la Horia Dulvac book Psychology and the Soul: A Study of the Origin, Conceptual Evolution, and Lucian Irimescu Nature of the Soul, a classic work of Otto Anca Chiriþã, Note de psihologie ºi Xenia Karo-Negrea Rank. l 10 psihologia dezvoltãrii, Colecþia noutãþi editoriale Adrian Michiduþã Gabriel NEDELEA: Modele de înteme- Hipocrate, Editura Aius, Craiova, 2013. Sorina Sorescu iere ale discursului ºtiinþific In his article Gabriel Nedelea analyses Grid Modorcea, the book of Peter Godfrey-Smith focused Lecþiile filmului. Filmul Gheorghe Costache, REDACTORI on the relation between philosophy and românesc în context Monografia localitãþii Cosmin Dragoste science. l 10 mondial, Editura Aius, Peºteana-Jiu, Colecþia Silviu Gongonea Craiova, 2013. Clio. Seria Anthropos, Daniela Micu FICTION Editura Aius, The poetry published in this issue is Craiova, 2013. Luiza Mitu signed by Nicolae Coande and Teodor Gabriel Nedelea Sinezis. l 11-12 Mihaela Velea

ATITUDES COORDONARE DTP Magda BUCE-RÃDUÞ: Enigmaticele statui ale Craiovei Mihaela Chiriþã In her article Magda Buce-Rãduþ dis- cuss the problem of old public statues Stanca Dragomira, Revista „Mozaicul” este membrã from Craiova that are left to deteriorate C.S. Nicolãescu-Plopºor. without any responsibility on the part of Amintiri cu tatãl meu, A.R.I.E.L. local authorities. l 13 Colecþia Clio. Seria Restitutio, Editura Aius, Craiova, 2013. Partener al OEP (Observatoire REVIEWS Européen du Plurilingvisme) Daniela MICU: Marusia– ingeniozita- Matilda Dascãlu, Sever Dascãlu, Istoria tea firescului Tiparul: Aius PrintEd In her article Daniela Micu analyses the învãþãmântului din new book of Liviu Lucaci – Marusia, his comuna Lipovu – Judeþul Tiraj: 1.000 ex. first volume of drama. l 14 Dolj, vol. I, Editura Aius, Ana BAZAC: Auguste Comte în viziu- Craiova, 2013. ADRESA REVISTEI: nea lui Mihai Uþã Str. Paºcani, Nr. 9, 200151, Craiova In her article Ana Bazac analyses Mi- Tel/Fax: 0251 / 59.61.36 hai Uþã’s vision about the philosophy of Auguste Comte. l 14 E-mail: [email protected] Cãtãlin GHIÞÃ: Moartea nu ºtie sã piardã ISSN 1454-2293 In his article Cãtãlin Ghiþã writes about Le Salaire de la peur by Henri-Georges Clouzot, director which is considered to be the French correspondent of Alfred Petre C. Vasiloiu, Hitchcock. 15 Povestiri triste din 9 771454 229002 Vladimir BULAT: Baronul F.F.Tornau Balcani, Editura SimArt, ºi „Valahia Micã” Craiova, 2013. In his article Vladimir Bulat analyses Responsabilitatea asupra conþinutului textelor revine autorilor. the various meanings of the book Me- Manuscrisele nepublicate moirs of the campaign of 1829 in Euro- – plãcerea lecturii nu se înapoiazã. pean Turkey (1865) by F.F.Tornau. l 15

2 , serie nouă, anul XVIVIVI, nr. 444 (174), 20131313 nnn SANDU FLOREA autor BD, SUA „dacã au ajuns sã-ºi afle loc ºi Banda Desenatã - în muzeele de artã modernã, o problemã care sunt instituþii culturale, culturalã? benzile desenate nu pot fi BD – schiþã în cuvinte noua artã, cum mai este denumitã banda desenatã, se aflã decât un produs cultural” de când a apãrut în veºnica disputã dintre identitate artis- 1. Existã un proverb engle- Aticã ºi comercial. Iar dacã identitatea este la rândul ei dis- zesc: „Dacã ceva mãcãie ca o raþã cutatã, implicând mai multe calitãþi precum grafica, cinematografia, ºi aratã ca o raþã, nu poate fi de- literatura, ce sunt revendicate uneori separat, latura comercialã e cât o raþã.” La fel este ºi cu ben- recunoscutã unanim, dezvoltând o adevãratã industrie în întreaga zile desenate: dacã ele sunt pu- lume. Mai puþin în România, unde banda desenatã rãmâne un gen blicate de aproximativ 100 de ani, editorial de niºã. Ceea ce nu înseamnã cã banda desenatã româneas- în diferite publicaþii, la început în cã nu are autorii ei – chiar dacã cei care trãiesc cu adevãrat din ziare, apoi la edituri prestigioase, aceastã artã sunt rãspândiþi pe alte meridiane, cititorii ei – expoziþia ba încã au ajuns sã-ºi afle loc ºi de anul trecut „Pif în România”, deschisã la sala Dalles, a trezit multe în muzeele de artã modernã, care nostalgii la cele mai neaºteptate niveluri, de la Horia-Roman Patapie- sunt instituþii culturale, benzile vici pânã la Dan Perjovschi, analiºtii ei – între care Ion Manolescu desenate nu pot fi decât un pro- este deja un nume recunoscut. dus cultural. Deºi unii ar putea O expoziþie cu tentã istoricã – „Banda Desenatã Craioveanã – 30 zice cã ele pot fi un produs inde ani” a fost ºi punctul de plecare pentru revista „Mozaicul” de a dustrial, deoarece existã o indus- iniþia aceastã anchetã despre un gen puþin cunoscut în cultura noas- trie a benzilor desenate, totuºi, trã. Am adresat întrebãrile de mai jos unor graficieni din þarã ºi strãi- datoritã faptului cã de obicei pro- nãtate, precum ºi unor personalitãþi din sfera benzilor desenate. Au dusele industriale nu au loc în avut amabilitatea sã ne rãspundã Sandu Florea, Mircea Arapu, Ro- muzeele de artã modernã, nu pu- land Francart, Dragan Prediæ, Adrian Barbu, Marian Mirescu, Cris- tem decât sã ne înclinãm în faþa tian Ciomu. evidenþei ºi sã ajungem la con- cluzia cã benzile desenate sunt 1. În ce mãsurã banda desenatã poate fi consideratã un produs un produs cultural. cultural? În ce masurã?... Un produs 2. Cum vedeþi banda desenatã în România? cultural nu se poate mãsura. Is- 3. În ce relaþie vã aflaþi cu banda desenatã? toria artelor e plinã de încercãri eºuate de a ierarhiza artele pe categorii cu noþiuni de „inferior” Dosar coordonat de Viorel Pîrligras ºi „superior”, arta „majorã” sau „minorã” etc., dar pânã la urmã Sandu Florea - Borderlands Marcel Duchamp a avut drepta- nnn MIRCEA ARAPU te. Faimosul lui slogan din anii autor BD, Franþa ’20 – „Kitchul de azi este arta de tante, dar fãrã o piaþã de desfa- mâine” s-a dovedit profetic ºi cere, o piaþã care a dispãrut vedem cã ºi benzile desenate care aproape în totalitate, iar fãrã po- nu demult erau considerate „artã sibilitãþi de a publica chiar ºi lu- „în România nu existã astãzi minorã” pentru copii au ajuns sã crãri mai mãrunte, stagnarea a fie în centrul atenþiei generale, devenit inevitabilã. prin filmele de mare succes ispi- Dupã cum ºtim, dacã banda un adevãrat public pentru rate de celebrele personaje (su- desenatã rãmâne în stadiu de pereroi) Batman, Superman, hobby, fãrã sã aducã vreun câº- Avengers, X-Men etc. sau prin tig material artiºtilor, oricât ar fi ei banda desenatã” revistele publicate lunar de cele de entuziaºti, cariera lor BD este 1. Banda desenatã este rezul- sine stãtãtor. dializarea ºi internetul sa înlo- douã mari companii americane – sub semnul întrebãrii, ceea ce tatul unei munci creative, al une- 2. Producþia româneascã de cuiascã presa în acest rol. Doar Marvel ºi DC – în milioane de duce în final la abandonarea aces- ia sau mai multor persoane. În bandã desenatã comercialã este viitorul ne-o poate confirma. exemplare sau prin benzile dese- tei activitãþi. Situaþia în prezent mod comun ºi istoric, ea este foarte redusã. În România nu exis- Pe de altã parte, în România, nate digitale care au inundat in- se pare cã este ceva mai favora- strâns legatã de latura comercia- tã astãzi un adevãrat public pen- creaþia privatã, artisticã, este pro- ternetul, telefoanele mobile ºi ta- bilã, deoarece existã publicaþii lã. Banda desenatã modernã s-a tru banda desenatã. Un astfel de miþãtoare. În concluzie, putem sã bletele. Unde sunt produsele cul- care au început sã publice spo- nãscut ca supliment în presã. Ea public se poate forma cu o pro- ne arãtam rezonabil optimiºti, sã turale aºa-zise „clasice”, „majo- radic BD ºi, ceea ce este mai im- a devenit, pe parcursul unui lung ducþie de masã. În Franþa ºi în sperãm la o dezvoltare a acestei re”? Uitate pe undeva prin raftu- portant, artiºti foarte talentaþi au proces de afirmare ºi dezvoltare, þãrile cu tradiþie BD, presa este forme de expresie, inclusiv în rile prãfuite ale bibliotecilor sau început sã publice la editurile din un produs independent, sub for- cea care a format publicul. Dacã România. muzeelor. strãinãtate (Europa, America). Pe mã de comic book ºi roman gra- astãzi presa este în crizã, albu- 3. Astãzi continui sã lucrez Care este secretul succesului lângã acestea, BD digitalã oferã fic în Statele Unite, album în Eu- mele BD, în mare cantitate ºi va- pentru mai multe proiecte comer- benzilor desenate?... Nu este mai multe oportunitãþi de dezvol- ropa ºi manga în Japonia. Astãzi, rietate, continuã sã alimenteze ciale. Bineînþeles, mã simt în ace- greu de ghicit. BD este o artã vi- tare în þarã ºi, evident, este mai putem vorbi de o industrie a ben- cererea cititorilor. În România, laºi timp atras de încercãri origi- zualã, foarte accesibilã ºi directã, bine sã publici online decât sã zii desenate. Banda desenatã a presa a publicat prea puþinã ban- nale, experimentale, de o apropie- dinamicã ºi adaptivã la diferitele aºtepþi apariþia unei reviste de depãºit sfera industriei presei, a dã desenatã pentru a juca un rol re a benzii desenate, de picturã tehnologii moderne, care sunt specialitate care, în condiþiile ac- devenit un produs cultural de promoþional. Este posibil ca mon- sau animaþie. cheia dezvoltãrii ei ºi în viitor. tuale de reducere drasticã a tira- Dacã forma tiparitã a benzilor de- jelor ziarelor ºi revistelor de pre- senate, în reviste, pe hârtie, nu tutindeni, are puþine ºanse sã fie va mai fi atât de importantã ºi va publicatã în România. intra în declin, cum vedem ºi în 3. Aº putea spune cã sunt în- cazul celorlalte produse tipãrite tr-o relaþie excelentã cu banda de- (ziare, cãrþi, reviste etc.), forma senatã!... Suntem buni prieteni, digitalã a benzilor desenate va încã din copilãrie, iar cu trecerea avea un mare viitor, asigurând timpului aceastã legãturã de prie- „supravietuirea speciei”, ca sã tenie chiar s-a accentuat, ocu- folosim un termen darwinian. pând un loc central în viaþa mea. 2. Dupã Revoluþie, banda de- Dupã plecarea în America a de- senatã româneascã a avut câte- venit chiar esenþialã pentru câº- va ºanse de a recupera terenul tigarea existenþei mele ca artist pierdut sub „ocupaþia” comunis- profesionist, trãind exclusiv din mului, prin publicarea unor revis- publicarea la editurile Marvel DC, te de profil care s-au dovedit to- Dark Horse ºi alte companii a unui tuºi fãrã viabilitate. A urmat un numar destul de mare de comic- hiatus de aproape un deceniu, suri, de-a lungul celor 20 de ani timp în care s-a produs foarte de activitate în strãinãtate. puþinã bandã desenatã ºi asta a Dacã doriþi sã aflaþi mai multe creat o situaþie paradoxalã: exis- despre contribuþia mea în acest tau mulþi desenatori talentaþi ca- domeniu, vã rog sã vizitaþi sit-ul pabili sã producã lucruri impor- www.sanduflorea.com Mircea Arapu dupã J. Cezard - Arthur le fantome

, serie nouă, anul XVIVIVI, nr. 444 (174), 20131313 3 nnn ADRIAN BARBU autor BD, Cluj „ºi acum intru în transã la contactul cu textura ºi mirosul unei reviste Pif veche de treizeci de ani” 1. Depinde cum definim cultu- sau regulate, ra. Vãd aici douã perspective sunt un baro- principale, deºi nu singurele po- metru destul de sibile. Haideþi sã le numim, de precis al evolu- dragul argumentaþiei, cultura co- þiei gustului pu- munã ºi cultura înaltã. blic. Se înmulþesc Pe de o parte, înþelegând prin festivalurile BD, impac- cultura comunã una din compo- tul lor în mass-media e deja re- trimis-o ºi am nentele esenþiale (alãturi de civi- marcabil, tinerii care vor sã dese- vãzut-o publicatã în Almanahul lizaþie ºi tehnologie) ale modului neze (ba unii chiar sã ºi înveþe din ’86, cu numele schimbat în de viaþã modern, cultura genera- cum s-o facã), importurile BD ºi Confruntarea pentru a nu consti- tã de aportul, asimilarea ºi con- comparaþiile cu producþia localã tui o sfidare la adresa unui regim sumul de informaþie de orice fel – ºi însãºi creºterea acestei pro- care interzicea practicarea publi- venitã pe toate cãile, rãspunsul ducþii în ultimii doi-trei ani, de la cã a artelor marþiale orientale. meu este DA. Banda desenatã nu fanzine la albume – discuþiile, Ceva din entuziasmul acela mi- poate fi disociatã astãzi de ceea evaluãrile din ce în ce mai perti- a rãmas, însã pentru o vreme po- ce numim cultura de masã; sau în nente pe forumurile de discuþii ºi sibilitãþile mi s-au redus drastic. orice caz acea bandã desenatã cu comentarii de pe internet îmi dau Dupã o poveste de o paginã tri- caracter informativ pe care o în- speranþe cã suntem în miºcare, misã în ’89 revistei Orion din Cra- tâlnim, fãrã sã o considerãm ca în direcþia bunã. Avem încã ne- iova – ºi publicatã abia prin ’92 atare, la fiecare pas. voie de spirit critic, de discernã- sau ‘93, cred, din cauza instabili- Cumperi o periuþã de dinþi, un mânt, de o anumitã competenþã tãþii ºi haosului financiar-inflaþi- aparat foto, o masã de bucãtãrie a cititorului pentru a ne negocia onist postrevoluþionar pe care le- sau o jachetã de munte? Inevita- intrarea, nu în Europa sau în Oc- am amintit mai sus. Au urmat anii bil gãseºti în ambalaj un caiet cu cident, dar mãcar în Balcani. E dificultãþilor materiale ºi lipsei de instrucþiuni de utilizare, în care greu sã vorbim acum de un triaj interes din partea publicului, cu etapele asamblãrii, demontãrii, calitativ: încã ne lipseºte cantita- reviste care sucombau dupã curãþirii ºi întreþinerii respectivu- Adrian Barbu - Greuceanu (proiect) tea din care sã putem selecta. douã-trei numere, lipsa de regu- lui obiect sunt ilustrate secven- Cred, totuºi, cã ceea ce se simte laritate a evenimentelor BD, cu þial ºi în ordine (crono)logicã, ceea excepþie, ultimul dintre ele în 5 tract cu o editurã, în anumite con- acum în fenomenul BD românesc excepþia Salonului Internaþional ce este însãºi esenþa modului volume plus un al ºaselea de cãi diþii financiare, dictate în mare nu e un puseu accidental ºi tre- al Benzii Desenate; o perioadã în prin care banda desenatã îºi ºi parcursuri pedagogice pentru mãsurã de tipografie, în funcþie cãtor, ci o ascensiune, o redresa- care cred cã fiecare din autorii BD transmite mesajul. Amintesc în predarea în ºcoalã), iar apariþiile de costul hârtiei ºi al cernelii. În- re lentã, dar constantã. ai vremii era un Robinson Cru- treacãt broºurile realizate în for- în limba românã ale volumelor cepeai sã lucrezi ºi, peste douã- 3. Dragoste la prima vedere, soe pe insula propriilor pasiuni mat BD care în Europa de vest Stigmata (Mattotti & Persanti), trei sãptãmâni, editorul te anun- coup de foudre aº zice, apoi de- ºi proiecte nefinalizate sau nepu- vehiculeazã info-educaþie în Maus (Art Spiegelmann) ºi Tra- þa cã abandoneazã proiectul pen- pendenþã ºi o oarecare dozã de blicate, îngropate în sertare, lu- aproape toate domeniile, de la vesti (Cãrtãrescu&Baudouin) îmi tru cã noul preþ dictat de inflaþie sadomasochism ºi violenþã do- crând în semi-anonimat, fãrã sã igiena personalã ºi alimentaþia confirmã pãrerea. Faptul cã pu- nu-i permite sã continue. În felul mesticã. Mariajul ideal, ce mai... ºtie dacã ceea ce face va ajunge sãnãtoasã la toleranþã ºi comba- blicul savureazã literaturã – sau ãsta am pierdut o generaþie: exis- Prin clasa a cincea mi-au cãzut în vreodatã la public. terea rasismului sau utilizarea film de cinematecã – în format BD, tã o rupturã de cel puþin un dece- mâini primele reviste Pif. Citisem În acea vreme m-am orientat – soluþiilor de banking. dupã accesul la formatul original, niu – copiii nãscuþi între 1990 ºi benzi desenate ºi înainte, în re- sau am fost orientat – înspre ilus- Însã cel mai important ºi nece- doar pentru a aprecia o nouã per- 2000 au crescut fãrã bandã dese- vistele româneºti la care statul ne traþia de carte, de la manuale ºco- sar aspect BD în cultura de masã spectivã asupra a ceva deja cu- natã româneascã, iar importurile obliga sã ne abonãm în nobilul lare la cãrþi de colorat, o activitate îl dã poziþia educaþionalã a benzii noscut, asigurã acestei arte un acelei perioade s-au focalizat în scop de cultivare a maselor po- în care sunt implicat ºi acum. Ban- desenate în procesul lecturii, as- loc stabil în fenomenul cultural. principal pe segmentul de public pulare, ºi îmi plãcuse. Ceea ce Pif da desenatã a ajuns ceva de fãcut pect cunoscut în toatã lumea ºi 2. România a avut norocul de între 5 ºi 10 ani. Adãugând la asta a adus nou, dincolo de un speci- acasã, în puþinul timp liber rãmas, uitat sau ignorat la noi – dar voi a beneficia în ilustraþia de carte impactul calculatorului, al inter- fic grafic diferit de ceea ce vãzu- pentru plãcerea personalã ºi a reveni ulterior asupra acestei pro- ºi în banda desenatã de talentul netului ºi al telefoniei mobile, in- sem pânã atunci, a fost rubrica unui cerc restrâns de prieteni; bleme. Banda desenatã este un unor mari artiºti (mã refer în spe- dustria jocurilor video ºi tot ce de corespondenþã în care copii ceva la care sã visezi ºi dupã care intermediar esenþial între cãrþile cial la Livia Rus, Val Munteanu, înseamnã acum entertainment, din toatã lumea francofonã de- sã oftezi. Dupã 2002 însã, un sce- pentru copii mici, cele cu câte un Pompiliu Dumitrescu, Nicu Rus- avem o imagine destul de cuprin- senau personajele notorii ale re- narist american mi-a propus o co- desen mare pe fiecare paginã, plus su, Puiu Manu, Albin Stãnescu, zãtoare, chiar dacã nu completã, vistei, ba chiar trimiteau scurte laborare, pe istorii scurte de pu- câteva cuvinte sau o frazã-douã, Sandu Florea) ºi ghinionul sau a cauzelor care au impus o lungã poveºti BD cu eroii favoriþi. blicat în reviste periodice locale. ºi cartea pentru elev ºi adult, cu proasta inspiraþie de a nu ºti sã-i hibernare a benzii desenate de Atunci am hotãrât cã vreau sã fac Am acceptat, de dragul de a mã ilustraþii puþine sau chiar deloc. valorifice, mai ales dupã 1989. producþie autohtonã. BD. N-am avut niciodatã îndrãz- exersa în condiþii de exigenþã ºi de Toatã lumea civilizatã mizeazã Deºi am crescut într-o relativã Suntem, vrând-nevrând, de- neala de a trimite redacþiei dese- standarde profesioniste – pentru enorm (ºi cu succes) pe utilizarea abundenþã BD, cu revistele Arici pendenþi nu de abilitãþile noas- ne sau scrisori – pãreau la fel de cã plata era inexistentã: echipa la maximum a acestei interfeþe a Pogonici, Luminiþa, Cutezãto- tre personale, ci de conjuncturã. îndepãrtaþi ca Þara Minunilor – americanã scria, desena, macheta textului cu imaginea; statistic vor- rii, Universul copiilor ºi albume ªi aº zice, nu neapãrat în contra- dar am început, ca mulþi alþii, sã ºi publica revista în timpul liber ºi bind, copiii preºcolari cãrora li de autori ale marilor noºtri dese- dicþie cu ce am afirmat pânã umplu caietele de matematicã cu pe cheltuiala proprie. Oricum, a s-au citit benzi desenate ºi care natori, în jurul meu, mai ales prin- acum, cã elementul esenþial al desene aºezate într-o oarecare publicat acolo trei povestiri în au învãþat sã descifreze succesi- tre adulþi, aprecierile referitoare acestei conjuncturi rãmâne publi- succesiune logicã ºi coerentã. ªi colaborare cu respectiva echipã. unea narativã a unei pagini BD la banda desenatã n-au depãºit cul. Inflaþia, costurile, artiºtii care acum folosesc caiete cu pãtrãþe- Aº spune cã am revenit la via- sunt mult mai abili în rezolvarea niciodatã nivelul „prostii pentru au emigrat sau ºi-au schimbat le pentru machetele de paginã, ºi þa BD cam în aceeaºi perioadã în problemelor ºi în înþelegerea con- copii”. Asta e marca limpede a direcþia, adaptarea la cerinþele acum intru în transã la contactul care banda desenatã româneascã ceptelor abstracte ca spaþialitatea, unei deficienþe culturale, zic eu. actualitãþii îºi au impactul lor evi- cu textura ºi mirosul unei reviste ieºea din letargie, deºi am o oare- cronologia sau cauzalitatea logi- Sunt convins cã fiecare copil cident; dar depindem în primul Pif vechi de treizeci de ani. care întârziere, suficientã încât sã cã. Cei care persistã în lecturarea titor de BD a avut cel puþin o datã rând de publicul-þintã. Ne adap- Târziu, prin 1985, mi-am luat vãd – cu bucurie – o nouã gene- lor sunt mult mai creativi ºi mai în viaþã ocazia de a vedea un tãm pretenþiilor lui, realizãm o re- inima în dinþi ºi am trimis Almana- raþie de autori care se îndreaptã imaginativi decât ceilalþi, jonglea- adult care încearcã sã priceapã laþie echilibratã între cerere ºi ofer- hului „Anticipaþia” o încercare cãtre notorietate, o serie de noi zã mai uºor cu concepte nou asi- ce-i acolo, învârte revista în toa- tã, ºtim sã-l atragem, sã-l pãstrãm, BD, adaptatã dupã o poveste SF publicaþii specializate, ferestre noi milate ºi fac progrese spectacu- te direcþiile posibile, o apropie ºi sã-l educãm chiar ºi sã-l înmul- a lui Alexandru Ungureanu, Arte- ºi uºi deschise înãuntrul ºi în afa- loase în asocierile de idei sau în o îndepãrteazã de ochi, apoi o þim? Putem vorbi despre succes. le Marþiale Moderne. Mi-a rãs- ra þãrii. Din 2010 încoace am reali- argumentaþie. aruncã, camuflându-ºi frustrarea Nu reuºim sã-i menþinem treaz puns însuºi Ungureanu; zic însuºi, zat desenele necesare unui mo- Pe de altã parte, în cultura înal- sub masca dispreþului: aiureli ºi interesul, sã câºtigãm o parte din pentru cã nici de mi-ar fi scris tion-comic american, am participat tã, pe care aº defini-o ca o vehi- prostii. Ba chiar ºi acum se gã- timpul lui, în concurenþã cu jocu- Ceauºescu n-aº fi fost atât de la festivaluri ºi concursuri în Bal- culare de informaþii fãrã caracter sesc printre cunoscuþii mei des- rile PC, cu internetul ºi cu smart- emoþionat. Era autorul povestirii cani, am þinut ateliere BD în Fran- ºi scop utilitar, cultura care cize- tui care, vizitându-mã ºi gasindu- phone-urile, sã-l facem sã-ºi do- pe care o adaptasem, scriitor de þa ºi Elveþia, activez într-un club leazã caracterul, spiritul, care ºle- mã la masa de lucru ma întreabã reascã urmãtorul episod al po- notorietate în mediul SF, o cele- BD înfiinþat la Cluj, care a publicat fuieºte sensibilitatea, rãspunsul „ºi chiar te plãteºte cineva pen- veºtii pe care tocmai a citit-o? britate ºi un idol pentru mine; mai anul acesta o antologie BD pe meu e DA din nou. Am citit cu tru chestia asta?” Vina este în mare mãsurã a noas- mult, unul care se aplecase înspre care am coordonat-o, am organi- surprindere ºi plãcere literaturã ªi totuºi, trebuie recunoscut trã, dincolo de costuri, salarii ºi un diletant necunoscut ºi care zat ºi participat la expoziþii BD în clasicã transpusã în format BD ºi admis cã, dincolo de situaþiile pretenþii. anulase printr-o scrisoare distan- Cluj, Bucureºti ºi alte câteva ora- (nu amintesc aici decât Victor astea, banda desenatã româneas- Publicul BD român începe, de þa astronomicã dintre noi. Evident, ºe din þarã. În prezent lucrez la un Hugo, Mizerabilii ºi Marcel cã trece printr-un proces de „tre- câþiva ani încoace, sã creascã. a propus modificãri ale poveºtii, proiect BD pentru o editurã aus- Proust, În cãutarea timpului zire”. În anii ’90 inflaþia galopan- Evenimentele cu specific BD, mici neuitând totuºi sã-i laude pãrþile tralianã. Ce-aº mai putea spune? pierdut publicate în Franþa în tã a fãcut imposibilã persistenþa sau mari, de impact local, naþio- bune încât sã mã convingã cã are Ne trezim, creºtem, ºi e foarte bine condiþii grafice ºi culturale de benzii desenate. Fãceai un con- nal sau internaþional, sporadice ºi aºa ceva, am redesenat-o, i-am aºa.

4 , serie nouă, anul XVIVIVI, nr. 444 (174), 20131313 nnn CRISTIAN CIOMU nnn ROLAND FRANCART autor BD, Craiova director CRIABD1, Belgia „banda desenatã în România „România are are deja o istorie ºi un numãr o tradiþie veche în important de susþinãtori, dar nu banda desenatã, dar la fel de multe apariþii editoriale aceasta nu a depãºit ºi, implicit, cititori” graniþele, iar tirajele 1. Este grea aceastã întrebare, entare cultu- pentru cã rãspunsul pe care aº ralã, care „con- putea sã-l dau se compune doar sumã” acest sale au fost din douã litere – „DA” – ºi pare produs. înfricoºãtor de simplu. Apariþia recen- Sunt un „partizan” al benzilor tã a Istoriei Benzii întotdeauna limitate” desenate, uneori chiar cu preten- desenate româneºti 1891 1. Banda desenatã este o for- mâneºte a seriilor celebre – „Tin- þii de practician al acestui gen. În -2010 relevã o prezenþã relativ mã literarã, deci este un produs tin”, „Astérix”, „Lucky Luke”3 ... acelaºi timp sunt un intelectual continuã a acestui gen în publi- strãine printre care s-au aflat ºi cultural. Am putea-o numi „au- 3. Deoarece am crescut în Bel- prin educaþie ºi profesie. Asta m- caþiile autohtone ºi existenþa unui multe producþii BD. Din pãcate, diovizual” pe hârtie, combinând gia cu sãptãmânalele „Tintin” ºi a fãcut sã nu stau prea departe numãr de peste 200 de autori care producþiile româneºti de tipul re- imagini ºi sunete (exprimate gra- „Spirou”, într-o þarã care conta- de fenomenul cultural general ºi au creat o diversitate tipologicã vistelor BD n-au reuºit sã se fic în diverse forme), sau „roman bilizeazã cel mai mare numãr de de arte în special – definite mai de personaje ºi subiecte. Experi- menþinã pe piaþã, dispãrând dupã grafic”. Banda desenatã este desenatori BD pe kilometrul pã- riguros sau mai larg ca fiind iniþi- enþa mea proprie acoperã cam o doar câteva apariþii. Aceastã lip- contemporanã cinematografiei, ºi trat, mã aflu de 67 de ani în acest al în numãr de ºase: pictura, treime din aceºti 120 de ani de sã de continuitate cred cã este una ºi cealaltã s-au dezvoltat mediu cultural. În iunie 1979 or- sculptura, arhitectura, muzica, bandã desenatã în România – ºi explicaþia faptului cã orientarea crescând împreunã. Dacã banda ganizam prima mea expoziþie BD dansul, poezia, numãrul crescând este împãrþitã în douã perioade: principalã a autorilor ºi a cititori- desenatã este în general mai pu- la Verviers, iar în iunie 1985 la apoi, cinematografia fiind defini- epoca socialistã – perioada de lor de BD este tot spre producþii- þin universalã decât cinematogra- Maredsous, în urma cãreia am tã drept cea de-a 7-a, fotografia pânã în 1989 pe care aº denumi-o le externe care oferã calitate, can- fia, ea este deseori naþionalã ºi fondat Centrul Religios de Infor- cea de-a 8-a ºi, surprizã, banda „Epoca Pif” ºi epoca contempo- titate ºi diversitate, iar barierele localã. În evoluþia sa actualã, gã- mare ºi Analizã BD (CRIABD) la desenatã – a 9-a artã. ranã. Ceea ce este comun în lingvistice nu mai sunt o proble- sim trei categorii care îºi împart Bruxelles. De atunci, sunt prezent Nu e greu de observat cã arte- aceaste douã perioade ºi poate fi mã. Deci, cine este interesat de piaþa: a) banda desenatã euro- în fiecare an la Festivalul BD de le noi care apar combinã limbajul ºi cauza principalã a rãspândirii banda desenatã gãseºte acum peanã (cu precãdere cea franco- la Angoulême, dar ºi la alte festi- specific celorlalte arte. Banda relativ reduse a acestui gen la noi suficient de multã de provenien- belgianã); b) banda desenatã valuri de gen din Belgia, Franþa, desenatã este o combinaþie de în þarã este absenþa unei reviste þã de import. nord-americanã („comicsurile” Elveþia, Québec, Italia, România: text ºi imagine – deci am putea în limba românã, dedicate integral Producþia autohtonã continuã tip super-eroi de la editura Mar- Braºov, Oradea, Craiova, Con- spune cã pictura ºi poezia îºi dau benziilor desenate care sã creeze în þarã ca un fenomen restrâns, vel); c) banda desenatã asiaticã stanþa... Am editat 40 de numere întâlnire aici, dar nu lipsesc în un public constant ºi sã devinã de niºã, cu apariþii sincopate ºi denumitã „manhua” în China ºi ale revistei „Coccinelle” ºi 58 de totalitate nici celelalte arte, chiar o prezenþã importantã printre ar- insuficient difuzate ºi populari- „manhwa” în Coreea. numere ale revistei „Gabriel”, am ºi muzica este integratã în ultima tiºti, polarizând interesul ºi ori- zate pentru publicul larg, iar câþi- 2. Ca multe alte þãri, România rubricã BD lunarã la Radio RCF- vreme de autorii BD. Dar vocile entarea autorilor, aºa cum de va autori români au reuºit sã pu- are o tradiþie veche în banda de- Bruxelles, am scris o carte în 1994 celor care se supun doar rigori- exemplu a existat în þara vecinã – blice „afarã”, demonstrând deo- senatã, dar aceasta nu a depãºit („La BD chrétienne”, Editura Cerf, lor canonice ºi exclud, cu blân- Iugoslavia. camdatã un potenþial important graniþele, iar tirajele sale au fost Paris) ºi numeroase articole. Ma- deþe sau cu vehemenþã, banda Revista „Pif” a fost timp de care poate într-un viitor optimist întotdeauna limitate. Singura sa rea mea plãcere este sã reîntâl- poate atinge chiar excelenþa. desenatã dintre arte ºi ca produs peste patru decenii „motorul” posibilitate de a aspira la statu- nesc cât mai des desenatorii care 3. Eu mã definesc ca un con- cultural nu sunt puþine. Aceºtia principal care a creat majoritatea tul internaþional este trecerea prin mi-au devenit prieteni. argumenteazã „riguros ºi ºtiinþi- autorilor români, motivându-i sã sumator frecvent al producþiilor desen animat, mut de preferinþã. fic” fie de pe poziþia criticilor lite- îºi dedice energii creatoare impre- BD ºi ca un autor ocazional, de- Faptul cã România existã în fami- În româneºte rari, fie de pe cea a criticilor de sionante pentru producþii care au oarece în decursul timpului am lia francofoniei a permis introdu- de Viorel Pîrligras artã, invocând caracterul aparent rãmas de cele mai multe ori în ser- avut tentative de a-mi încerca pu- cerea unui numãr impresionant facil ºi popular al acestui gen tare, pentru cã în revistele socia- terile de creator de gen. Fiind do- destinat, dupã dânºii, mai mult liste banda desenatã ocupa cel minat însã de ambiþia calitãþii, dar de benzi desenate de calitate în bibliotecile româneºti de profil lumii copilãriei. Acesastã opozi- mult 1-2 % din cuprins. Revista ºi de dorinþa recunoaºterii aces- 1 CRIABD - Centre Religieux þie nu a rãmas fãrã rãspuns chiar „Pif” era greu accesibilã masei teia într-un cadru autohton real ºi francez. Revista „Pif”, desenatã în parte de români a avut de ase- d’Information et d’Analyse de la din partea unor personalitãþi cul- largi de cititori, fiind difuzatã re- constant, în ceea ce priveºte ban- 2 Bande Desinée. (n.red.). turale precum Horia Roman Pa- stricþionat ºi fiind în limba fran- da desenatã am simþit cã nu se pot menea un rol important . Festi- 2 Este vorba de desenatorul ro- tapievici, Ion Manolescu, Adri- cezã. satisface aceste douã condiþii în valurile BD sau prezenþa benzii mân Mircea Arapu care a preluat în an Cioroianu, care nu s-au jenat Revoluþia românã din 1989 a mod acceptabil ºi am închis, tem- desenate la Târgurile de carte au paginile acestei reviste personajele deloc sã susþinã cauza benzii de- rupt barierele cenzurii comuniste porar, producþia. Totuºi, voi rãmâ- început sã sensibilizeze popula- lui C. Arnal – Placid ºi Muzo ºi Pif, senate. Dar aceastã disputã afla- ºi a deschis porþile þãrii spre li- ne ataºat sentimental de banda þia, dar banda desenatã rãmâne dar ºi celebra fantomã Arthur a auto- foarte puþin prezentã sau deloc rului BD Cézard (n.red.). tã în rândul specialiºtilor ºi per- bertãþi nesperate, iar librãriile ºi desenatã ºi voi încerca sã o ser- 3 în chioºcurile de presã sau în li- La editurile „Marketing Mana- sonalitãþilor are totuºi un carac- chioºcurile s-au umplut de tot vesc din nou oricând se va ivi o gement Europe”, „Egmont Româ- ter restrâns ºi elitist ºi cred cã la felul de publicaþii româneºti ºi ocazie favorabilã. brãrii, în ciuda traducerilor în ro- nia”, „Nemira” (n.red.). fel de importantã este ºi parerea publicului, a oamenilor „simpli”. Mi-a placut foarte mult o defi- niþie originalã a celor ºapte arte datã de o persoanã anonimã pe internet: 1. sã iubeºti... 2. sã ierþi... 3. sã înþelegi... 4. sã ai grijã... 5. sã zîmbeºti... 6. sã trãieºti... 7. sã le apreciezi pe toate la justa lor valoare, pentru cã nimic nu se în- tâmplã fãrã sens ºi continuãri. Da, eu consider banda desenatã un produs cultural, nãscut cu sens ºi care aºteaptã continuãri… 2. Banda desenatã în Româ- nia are deja o istorie ºi un numãr important de susþinãtori, dar nu la fel de multe apariþii editoriale ºi, implicit, cititori, comparativ cu alte þãri unde existã un numãr impresionant ºi divers de publi- caþii de gen, dar ºi un public nu- meros ºi divers ca vârstã ºi ori- Cristian Ciomu - Moartea lui Decebal (BDC nr. 2)

, serie nouă, anul XVIVIVI, nr. 444 (174), 20131313 5 nnn MARIAN MIRESCU autor BD, Craiova „o artã de sine-stãtãtoare pentru o înaltã recepþie ºi un fine tuning din partea unui public elevat, deschis ºi inevitabil restrâns” 1. Banda desenatã poate fi trã – colonade ºi statui, epopei aculturaþie mereu restartat de pre- consideratã un produs cultural bidimensionale – frize ºi fresce, judecãþi, râul, ramul înfiorându- ce, Europa prin faptul cã ia parte din culturã tapiserii... Scrierea era indicativã, se la adierile trecerilor pe tãrâmu- se trezeºte la ºi la culturã. abia nota de subsol, destinatã rile astea, idee care sper cã rãz- o rãscruce de elitelor literate ºi... posteritãþii. În bate din divagaþiile mele. Banda invazii, una de faþa posteritãþii, solemnitatea este desenatã, fãrã canoanele ºi sub- peste Ocean, Asimilarea asimilãrii de rigoare. Fiecare dintre noi, iectele religioase ºi ideologice, care continuã ºi azi pro- Asimilarea benzii desenate ca când este desenat, fotografiat ºi este profanã ºi retrogradã. Este într-un mai subtil fertil dus al cul- produs artistic ar putea fi, pe de- filmat, în clipa de ceremonie sus- o erezie. flux ºi reflux, ºi una dinspre Urali, turii, din masa producþiei o parte, lesnicioasã, prin recu- pendatã, e pãtruns de acest fior, Îmi aduc aminte de cãrþile ºi aluvionarã, cu urmãri pânã în zi- populare vârfuri de performanþã noaºterea componentelor esteti- este cuprins de teama de inopor- periodicele vechi gãsite în case- lele noastre. De la Vest, modelul artisticã ºi audienþã recunoscute ce, plasticã ºi literarã, iar, pe altã tunitate, de imaginea rezultatã le bunicilor, ridicate în timp la Hearst de presã de duminicã cu de foruri înalte culturale. parte, anevoioasã, din conside- nepotrivitã cu ideea despre sine pãstrare în templele-poduri: cu suplimentele atractive cu pagini La prima vedere (istoricã) este rarea lor împreunã într-o cores- sau cu un ideal moral ºi fizic. De- ilustraþiuni lãmuritoare sau sce- întregi de desene amuzante, co- un mijloc de comunicare atracti- pondenþã între desemnare ºi în- venim emfatici ºi „pozãm” ºi ne ne de istorie, de poveste, toate mice, ºi color! pentru care pofta vã murã-n gurã cu marele public, semnare. Cinematografia este un înrãmãm ºi ne-murim (imortali- serioase, de studiu, de învãþare, este aþâþatã în timpul sãptãmânii care, însã, prin rafinament grafic caz similar de sintezã, cu o com- zãm), ne îmbãlsãmãm, sã ne plã- de... luminare, „cu sfinþi” – dupã cu benzi de câteva imagini în alb- ºi aleasã scriere, se dovedeºte a ponentã tehnologicã – de la pri- cem, sã ne minþim – ultima ocro- o vorbã veche, dar ºi altele, cu negru cu poveºti cu „va urma”, fi o artã de sine-stãtãtoare pen- ma proiecþie prin aer de imagini tire este aceasta, a minþii. Imagi- subiecte mai puþin grave, adicã un model implantat odatã cu pla- tru o înaltã recepþie ºi un fine tu- diafane ºi pânã la cele 3D ºi ge- nea controlatã, artisticã, prelu- neserioase, cu mãscãri, de kara- nul Marshall. De la Est, realismul ning din partea unui public ele- nerate de computer de azi – aiuri- cratã („photoshopatã”) suprapu- ghioz, unele pentru copii, cu „mi- socialist-revoluþionar este îm- vat, deschis ºi inevitabil restrâns. toare. ªi într-un caz ºi în celãlalt, sã pe o ternã realitate, poate fi chimauºi” - dupã o vorbã înve- plântat de planurile „Stalin”. 2. În România comunistã erau protezele ºi grefele vor fi absor- impusã ca model suspus întru chitã ºi ea. Acestea din urmã erau La noi, grafica de carte ºi de considerate retrograde, dar ºi în bite ºi cicatrizate, constituindu- admiraþia mulþimilor, de la glorifi- poveºtile ilustrate (BD) haioase, ºevalet a supravieþuit în comu- Occident exista opinia cã benzile se în timp ca noi arte pentru noi carea figurilor divine, ale înteme- comice, „comics”, cum le zic ame- nism, dar Banda desenatã, privi- desenate îi îndepãrteazã pe co- vremuri ºi noi oameni: artele nu- ietorilor, pânã la cultul personali- ricanii. Începuserã sã aparã în tã ca un produs frivol capitalist, pii, publicul de predilecþie, de lec- mãrul nouã ºi numãrul ºapte. Ve- tãþii, la glamour... perioada interbelicã, atunci când în cel mai bun caz (ºi tot rãu era), tura cãrþilor propriu-zise, cele „se- riga, arta numãrul opt, este ani- Întâietatea desenului faþã de începeam sã alunecãm uºor... pe iar în cel mai rãu caz ca un pro- rioase”, fãrã ilustraþii ajutãtoare. maþia, filmul de desene animate, scriere este în firea ºi devenirea trendul general (vest)european. dus capitalist... în sine nociv pen- Doar cã acolo piaþa liberã a fost în care desenul clasic pe hârtie lucrurilor: trans-con-figurarea Începeam doar sã alunecãm. Pen- tru tinerimea sãnãtoasã ºi mun- cea care a dictat ºi nu vreun par- trece acum pe suport electronic magicã (arta invocatoare rupes- tru cã peste o þarã entuziastã ºi citoare, ºi de-a dreptul distructiv tid unic. Acum, dimpotrivã, cãrþi- cu mijloace ce se perfecþioneazã trã) devine simbolicã – pictogra- un popor supus de bine nu de pentru vlãstarele tinere de „ºoimi” le BD sunt cele care mai atrag rapid ºi devine design, „con- mele, încifrare – ideogramele, sau rãu s-a prãvãlit încã o dogmã ºi „pionieri”, a avut doar ºansa copiii spre aventura lecturii, fie cept”. La fel se întâmplã ºi cu fil- cod – literele... care sunt în con- „serioasã”... sã nu moarã de tot în câteva pa- ºi pe suport electronic, ºi nu cele mul, în care decorurile ºi perso- tinuare caligrafiate voluptuos, gini de istorie naþionalã mãreaþã care-i îndepãrteazã. najele sunt desenate-generate- sculptate somptuos în forme fãrã cu voievozi întregitori ºi luptã- Lucrul început e pe jumãtate manipulate, ºi cu Banda Desena- numãr ºi seamãn de fonturi. Scrie- Tiparul ºi restul tori pentru echitate ºi dreptate, fãcut. Ce facem cu jumãtãþile tã care, cu noile unelte electroni- rea rãmâne frumoasã pe orice istoriei fie ei haiduci, tineri jeimsbonzi adunate? ce hard (tableta graficã) ºi soft suport ºi capabilã de conþinere, securiºti ºi eroici ºi înþelepþi acti- Nu mai suntem în comunism, (programe de prelucrare a imagi- menþinere de cunoºtinþe, de ex- Ca formã de transmitere a veº- viºti de partid... De la Vest ajun- iar ignorarea a luat locul descon- nilor)... se depãrteazã de anticele perienþe. Scrisul acumuleazã ºi tilor ºi poveºtilor, Desenul ºi-a ge la noi revista pentru copii ºi siderãrii. Totodatã, din cauza dis- creioane, hârtie, peniþe, pensule, lumineazã, imaginea cumuleazã ºi pregãtit rãspândirea odatã cu tineret „Pif”, datoritã faptului cã continuitãþii, o nouã generaþie, cerneluri ºi vopseluri, unelte ale orbeºte. Literatura îþi vorbeºte, apariþia tiparului, iar banda dese- fãcea parte din publicaþiile tradi- anglofonã, crescutã de alte pu- unei Benzi desenate învechitã, Arta îþi dicteazã. natã ºi-a pregãtit apariþia odatã þionale ale Partidului Comunist blicaþii ºi modele, reia sincroni- clasicizatã. În ambele ipostaze, ea Un exemplu este des pomeni- cu rãspândirea tiparului. Francez, pentru cã era voie! Dar zarea cu Vestul (comics), sau cu este un produs cultural, al unei ta „bandã desenatã” de la Voro- Pânã la apariþia tehnicii foto- ºi o nevoie de evadare pe liniile Estul (Manga)... prin Nord-Vest, culturi ce apune pe altarul unei neþ, un spectacol popular de ima- grafice, gravura a satisfãcut cu- de fugã înfipte în colbii albi ai în- într-un nou proces de acultura- culturi grãbite sã... se grãbeascã. gini înºirate în secvenþe care ilus- riozitatea cititorilor, iar o bunã curãrilor fãrã limite ala persona- þie, amânând iar formarea unei treazã precepte religioase, res- vreme dupã inventarea „gravurii jelor animaliere deºtepte ºi uma- pieþe coerente. pectând un canon pictural, cel cu luminã”, gravura crestatã a ne stupide... Tradiþionale fiind ºi Aºadar, în România, confuzia La început a fost bizantin. Nu existã o continuita- fost mai uºor de reprodus decât legãturile noastre istorice cu fran- noilor începuturi, de valori, de imaginea, despre care te în ceea ce priveºte existenþa fotografia în jurnale ºi în cãrþi. cezii. Expresia evidentã a acestor conºtiinþã, face ca dupã 22 de ani e vorba “benzii desenate” pe plaiurile Ilustraþia era ca un rãgaz de des- relaþii era francofonia noastrã re- sã avem de-a face numai cu... în- noastre. Frescele de peste sau fãtare artisticã în lectura palpitan- vigoratã atunci, pierdutã în mare ceputuri: publicaþii efemere, de La început a fost nevoia de dinlãuntrul bisericilor ortodoxe tã a unui roman de dragoste, de mãsurã astãzi. calitate inconstantã, noi manifes- propagandã, de transmitere dinu reprezintã vreo verigã într-o peripeþii ºi fapte eroice... Momen- Dincoace de Cortina de fier, tãri BD precum saloane, ateliere, rectã ºi impresionantã în mase a pre-istorie a benzilor desenate tele de privire în gol sunt repeta- banda desenatã a avut o soartã grupuri, muzee, convenþii, expo- isprãvilor conducãtorilor, a pilde- din patria noastrã. O istorie a te în seriile de ilustraþii cu atrac- mai bunã în fosta Iugoslavie, o ziþii, care fie au pornit cu bune lor înþelepþilor, a întemeierii ºi unor forme de artã narativã ar da þie irezistibilã pentru masele cu o oazã pentru artiºtii de origine rusã, intenþii fãrã a avea forþa sã le îm- orânduirii zeilor, în mantre de pia- seama de un proces anevoios de instrucþie precarã - acela care va unde regimul comunist a dat do- plineascã, care fie nici n-au reu- deveni „publicul larg” de astãzi, vadã de o mai mare deschidere, ºit sã le pãstreze... Autori (sce- care va face sã se învârtã roata spre Occidentul capitalist de unde nariºti ºi desenatori în acelaºi pieþei ºi industriei BD. pãtrundeau numeroase publicaþii, timp) de benzi desenate sunt pu- Ilustrarea graficã a unei scene în special din Italia, graþie geogra- þini ºi pe cale de dispariþie, aceº- ajutã textul sã fie mai concis, iar fiei, o þarã cu o puternicã indus- tia fãcând parte din vechea ge- mai apoi succesiunea imaginilor trie ºi piaþã de „fumetti” (BD). neraþie, de „ºcoalã veche” – deºi în relatarea unei poveºti întregi autodidacþi – cu lucrãri risipite se va ajuta de text pentru a reda de-a lungul anilor prin diverse dialogul, gândurile, zgomotele, A fi sau a nu fi publicaþii uitate, uitaþi ºi ei fiind pentru precizarea locaþiei ºi tim- prin þarã. Tot acolo sunt desena- pului, când acestea nu sunt indi- Istoria, geografia, mentalitãþi- tori care fac ilustraþii pentru co- cate de desen: apare banda de- le, stãrile sociale ºi economice au pii pentru editurile româneºti, senatã propriu-zisã, în culmea determinat existenþa unei indus- care apeleazã cel mai adesea la secolului al XIX-lea spre secolul trii BD, odatã cu o creºtere natu- diletanþi cu rezultate, vai, muti- XX, într-o Europã de avangardã ralã a unei pieþe specifice, acolo lante, sau simulacre de benzi de- care se lasã cuceritã de apostoli unde a fost respectatã libertatea senate la comandã, pentru cã mai ai noilor frumuseþi ºi desfãtãri, pe de expresie. mult editurile din þara noastrã cu care îi consacra ºi le preþuia. Ar- Aºadar, banda desenatã este multe forme de relief nu le cer, ori tele desenului se reinventeazã ºi un produs cultural ºi de civiliza- executã creionaje sau tras în tuº dominã tipãritura, urbanitatea, þie asamblat ºi validat în secolul (inking), intrând în componenþa spectacolul progresului. trecut având deja o evoluþie ºi unor echipe complexe (scenarist, Din Rusia bolºevicã valul de fiind supus unor mutaþii, care paginator, desenator, inker, lite- refugiaþi aduce cu sine ºi grafi- sunt în curs... rist, colorist) pentru editurile cieni care contribuie la înflorirea Banda desenatã poate fi con- strãine de BD din þãri unde existã meticuloasei arte a poveºtilor ilus- sideratã într-o suficientã mãsurã o industrie BD: Franþa, Italia, trate. un produs cultural, unul relativ America, Australia... Dupã anii întunecaþi ai artei de nou, aºezat prudent în subcultu- Mai sunt autorii autoprocla- Marian Mirescu - Bill ºi Bull (BDC nr.2/2013) rãzboi, a propagandei xenofobe rã, definit purist ca paraculturã maþi „fãrã ºcoalã” („no school”) ºi eugenice, a caricaturii magnifi- (paraliteraturã etc.), iþind, ca orice – deºi instruiþi, antidogmaticii

6 , serie nouă, anul XVIVIVI, nr. 444 (174), 20131313 care se aliniazã la curentele noi, unele învechite pânã la noi, al- nnn DRAGAN PREDIÆ ternative, (poate la fundamente- animator BD, Serbia le benzii desenate aºa cum o ºtiam: repetarea personajelor ºi decorurilor în casete succesive este pentru ei fastidios ºi aliena- „banda desenatã este ºi tor, or tocmai aceste cântãri ºi descântãri grafice fascineazã privi-cititorul, precum frescele de va fi un produs cultural odinioarã îngenuncheau popoa- re în smerenie), underground cu ºantiere on ground, de street art ingenuu ºi fals anarhic... pentru fiecare þarã care

Para mãlãiaþã ºi îºi considerã propria culturã” mura-n gurã Un spaþiu de libertate fãrã 1. Banda desenatã, ca ºi alte cei care o considerã un act minor. chiar dacã le-am menþionat doar accesibil. Oferta trebuie, de ase- margini care permite exprimarea arte vizuale, poate fi cu siguran- Pentru cei care o apreciazã pe cele importante. Dupã ce am menea, sã nu se adreseze doar multor dotaþi, dornici ºi entuziaºti þã consideratã un produs cultu- drept artã vizualã ºi o evalueazã spus toate acestea, nu credeþi cã unei anumite vârste – copiilor, de desenatori este pânza virtualã ral. Nãscutã împreunã cu cinema- ca atare nu este necesarã expli- întrebarea dacã aceastã artã poa- exemplu. Nu, este necesar ca tar- mondialã (www). Nemãrginirea ei tograful, a fost la început doar o caþia de ce este ºi un produs cul- te fi consideratã un produs cul- get-ul ei sã vizeze aproape toate are ºi neajunsuri precum selecþia atracþie vizualã ºi de amuzament tural, dar pentru cei care nu o tural pare inutilã? Eu cred cã da, vârstele. Este o problemã foarte care ar putea fi o problemã de pentru cititori, chiar un fel de considerã nicicum, dupã mai mult este chiar inutilã, banda desena- importantã, cititorilor adulþi nu le timp, dacã userul ar avea timpul; „marionetã” în rãzboiul dintre doi de un secol în care au apãrut cre- tã este ºi va fi un produs cultural mai poþi vinde benzi desenate realizarea unor filtre eficiente nu mari editori americani. Dar acela aþii importante în domeniu, este pentru fiecare þarã care îºi consi- pentru copii, or, acest lucru s-a este posibilã pe seama unor cri- a fost doar începutul, un fel de foarte important sã o prezentãm derã propria culturã, un produs întâmplat constant în România. terii care prolifereazã: ajungem de „boalã a copilãriei”, deºi este dis- ºi sã o popularizãm, astfel încât care are scopul ºi publicul sãu. Poate primele excepþii în aceastã unde am plecat, la diseminare. cutabil dacã nou-nãscuta artã îºi sã fie cunoscutã de toatã lumea, Pentru ca banda desenatã sã privinþã sunt apariþiile BD de datã Noul suport electronic poate în- poate semna certificatul de naº- aºa cum sunt capodoperele cine- fie cunoscutã ºi de cei care au recentã pe piaþa româneascã ale tere odatã cu apariþia lui „Yellow matografice. Cred cã asta a ºi fost ignorat-o sau de cei care nu au lui Lorenzo Mattoti ºi Edmond lãtura ºi efortul deplasãrii la librã- 2 rie (...), al rãsfoirii. Imaginile se Kid”. Povestirile prin imagini sunt problema benzii desenate în pri- apreciat-o la justa valoare, pen- Baudoin . Tintin, Asterix, Lucky deruleazã aproape de la sine, ba chiar mult mai vechi, tocmai de la vinþa paralelei fãcute cu cinema- tru ca ea sã poatã intra în statele Luke, Spiderman, Superman ºi se mai ºi miºcã pentru tine, ci- începutul omenirii, sã menþionãm tografia. Filmul, cu valorile sale, unde a întâmpinat restricþii ideo- alþi eroi pentru copii ºi tineret teºti ce vrei, iar dacã nu vrei... þi doar multitudinea de peºteri în datoreazã mult apariþiei televiziu- logice, politice sau religioase, sunt benzi desenate importante se citesc, nu e nevoie sã-þi obo- care omul primitiv desena ºi po- nii care l-a fãcut imediat disponi- este foarte important ca þara res- ºi sunt necesare pentru orice pia- seºti ochii cu onomatopee pen- vestea prin desen, unele din ele bil telespectatorilor ºi, chiar dacã pectivã sã se bucure în primul þã de profil, dar ele nu sunt unice tru cã ele se pot auzi: mura cade fiind deosebit de complexe ºi fas- nu de la început, dezvoltarea rând de o solidã economie de pia- ºi nu reprezintã exclusiv arta BD. direct în gurã! cinante ºi pentru omul modern. acesteia i-a adus statutul de pro- þã, pentru a oferi celor care ar dori Pentru România este necesarã Nici în afara virtualului nu este Se poate spune cã toatã istoria dus popular. Benzile desenate au apropierea de BD posibilitatea de apariþia în româneºte ºi a capo- mai uºor: aici, focalizarea ºi nu omenirii este plinã de exemple de avut locul lor înaintea televiziu- cumpãrare. Benzile desenate nu doperelor lui Moebius, Bilal, diseminarea fac iluzorie o scarã a povestiri prin desen, chiar ºi nii ºi altelor medii moderne de mai sunt ieftine, editarea ºi multi- Toppi, Breccia, Trillo, Serpieri, valorilor: dintr-un Centru mani- atunci când au fost inventate li- astãzi, dar atunci nu existau, cu plicarea lor s-au scumpit ºi se precum ºi ale multor alþi autori fest... excentric, anti-centrist, su- terele pentru comunicare. Doar cã unele excepþii, povestiri mai com- scumpesc în fiecare an. Este un strãini. Cred cã abia atunci ban- perb subteran ºi altfel decât ori- acelea nu erau ca benzile dese- plexe, elaborate, cãrora sã li se problemã care nu cred cã se va da desenatã ar putea fi mult mai ce altceva se rãsfirã promotorii nate moderne, nu erau concepu- poatã conferi o atenþie specialã rezolva curând. Benzile desena- respectatã în România, în primul spirale de artificii media care zã- te în casete, nu erau limitate pe ºi analize competente. Toate aceste existã totuºi, iar mai devreme rând pe scena culturalã. mislesc imagini de semizei într- planºe ºi nu conþineau cel mai tea au apãrut mai târziu în þãrile sau mai târziu vor apãrea ºi în þã- Dar mai existã o piedicã impor- un film hipnotic, adâncind pro- important ºi definitoriu atribut al cu tradiþii culturale, aºa cã abia rile „virgine”, sau vor cunoaºte tantã în calea normalizãrii statu- vincia într-o umbrã de cinemato- acestei arte: bulele cu textul. atunci benzile desenate au cãpã- o proliferare în zonele în care tului acestei arte, anume dificul- graf, centrifugând-o într-o dia- Banda desenatã modernã existat un statut important, depãºind sunt doar un gen de niºã. Poten- tãþile economice în care ne aflãm sporã interioarã depozitarã ºi pro- tã deja de peste un secol ºi a tre- nivelul de distracþie de masã sau þialul BD este foarte mare, cei care cu toþii, aºa încât doar odatã cu vizionarã. cut prin diferite perioade, unele eticheta de produs pentru copii. nu au înþeles aceastã problemã îmbunãtãþirea în plan economic În aceste vremuri ale unui nou de succes, altele legate de difi- În þãrile în care banda desena- pânã acum o vor înþelege în vii- se poate vorbi despre un „atac” cult al personalitãþii lipsite de cultãþi, dar tot a supravieþuit ºi tã a fost „primitã”, se vorbeºte tor. Cred sincer cã banda dese- viabil al benzii desenate asupra personalitate, cred cu îndãrãtni- va supravieþui. În majoritatea þã- despre BD, se organizeazã dez- natã va exista mereu ºi îºi va în- cititorilor români. cia ariergardei cã ierarhizarea mai rilor dezvoltate banda desenatã bateri, se acordã premii literare ºi tãri reputaþia. Sau, ca sã îl para- 3. Sunt doar un entuziast ºi este importantã, iar reperele „ca- este consideratã artã, dar existã artistice, se fac emisiuni TV, filme frazez pe marele artist Salvador pasionat de BD, adicã cineva care nonice” sunt salvatoare în acest ºi altele unde este proclamatã ca cu personaje ºi povestiri din ben- Dali, afirm la fel ca el odinioarã cã face prezentarea, promovarea ºi fiind o distracþie ieftinã ºi fãrã zile desenate, se transpun în pie- banda desenatã va fi cultura vii- alte acþiuni legate cu BD. Încerc hãþiº de opere ºi în aceste pâr- 1 loage de valori pe care le lasã în nicio valoare. Evident, sunt lose de teatru, în expoziþii de mare torului , cultura secolului al sã fac legãturi între toþi cei care urmã o avangardã avântatã spre curi în care banda desenatã nici succes, se gãsesc în biblioteci la XXXVIII-lea. sunt pasionaþi de BD, fie în þara noi frontiere prin reinventate mij- nu a apãrut, dar aceste þãri nu loc de cinste, s-au nãscut librãrii 2. Chiar dacã nu sunt român ºi mea natalã – Serbia, fie în þãrile loace gen berries’n the beak (ex- sunt importante din punct de specializate, se editeazã deseori nu trãiesc în România, am avut ºi strãine, în primul rând în Româ- presie inventatã pour la bonne... vedere cultural. Istoria acestei în tiraje extraordinare, se vând am diverse ocazii sã urmãresc nia. Momentan, sunt ºi membru bée) pentru încã o „întoarcere la arte, la fel ca ºi în cazul altor arte, planºe ºi ilustraþii originale la pre- scena BD româneascã.Trãind al unei asociaþii BD numitã „Svet popor”. ca, de exemplu, cinematografia, þuri fantastice, se organizeazã într-o þarã (Serbia) mai dezvolta- Stripa” (Lumea BD), care a fost Este nevoie de o criticã de este recunoscutã nu doar de cã- manifestãri ºi se înfiinþeazã aso- tã în BD decât România, ca sã nu fondatã în Kragujevac anul tre- defriºare, de reaºezare, de lãmu- tre cei care o preþuiesc, dar ºi de ciaþii diferite. Multe manifestãri, menþionez toatã fosta Iugoslavie, cut ºi care, anual, organizeazã un rire ºi de ierarhizare în cele din pot face o paralelã între cele douã salon BD, aflat anul acesta la edi- urmã. ºi, privind din afarã, pot spune þia a doua. La salon, avem ca in- Privesc ceea ce se face în, ca, cã este pãcat cã România nu s-a vitaþi ºi autori strãini pe lângã cei pe lângã, despre, pe, sub banda putut dezvolta în aceastã artã din locali, prin „locali” înþelegând pe desenatã în România pentru du- cauza ideologiei. Având o mulþi- toþi cei din fosta Iugoslavia. Pe merire, cu intransigenþã, din pa- me de artiºti talentaþi în desen ºi lângã salon, asociaþia editeazã ºi siune, în durere... ºi nu bat dru- în scris, având o þarã cu un po- o revistã BD de calitate, numitã muri bãtute, mergând cu încrede- tenþial de peste 20 de milioane de „Kisa” (Ploaie), din care au apare spre ce-o fi. Fac o criticã de cititori, este ºi mai trist cã piedi- rut deja trei numere, al patrulea întâmpinare a viitorului, ºi nu a cile politice au fãcut ca banda fiind programat pentru sfârºitul întâmplãrii. desenatã sã aparã doar ocazio- acestei luni. „Kisa” este distribui- Românul s-a nãscut poet, tru- nal ºi sã nu se bucure de valoa- tã în toate þãrile fostei Iugoslavii badur, interpret, orator, comenta- rea cuvenitã. Acele timpuri cu ºi are un mare succes printre tor de capul lui... Nu s-a angajat ideologia lor specificã au trecut, cititori. decât în supunere, dacã a fost dar a rãmas un spaþiu gol, citito- gãsit acasã. Acasã pentru el nu e rii nu au avut ocazia sã citeascã 1 „Comics will be the culture of în România. Poate doar la el în capodoperele benzii desenate the year 3794. This will be the birth sufragerie, la televizor. mondiale traduse în româneºte. of Comic Art and on that occasion Vãd banda desenatã din Ro- Încercãri ocazionale au existat, we will hold a gigantic opening with mânia (de) pe lângã România. O de cele mai multe ori haotice, dar my divine presence on 4 March au eºuat aproape toate. În opinia 3794 at 19.00 hours precisely” – vãd pânã în momentul 2012, când Salvador Dali, în 1967 (Qtd. in Gra- sinteza artelor încã mai produce, mea, ele au eºuat din lipsa pro- movãrii, din lipsa unei viziuni vett 2007, 14) – n.red. de-a valma, culturã! 2 editoriale ºi, în fine, din cauza le- Este vorba despre „Stigmata”, Ce va fi e-n sarcina celor care de Lorenzo Mattotti ºi Claudio Pier- vor fi. Eu sunt deja în viitorul meu. gilor economiei de piaþã. Consi- der cã, în România de astãzi, în- santi, Editura Art împreunã cu „Ju- 3. Fac bandã desenatã în dar mãtatea plinã”, 2011, traducere de ºi o pun în fanzine, aºa cum îi stã tocmai ca ºi în cea de ieri, lipseº- Florin Dumitrescu, ºi „Travesti” de bine ei, fac bandã desenatã ca un te în continuare oferta BD, con- Mircea Cãrtãrescu ºi Edmond Bau- hobby, aºa cum îmi stã mie bine. stând în calitate, periodicitate ºi doin, Editura Humanitas împreunã popularizarea capodoperelor cu „Jumãtatea plinã”, 2011, tradu- benzii desenate mondiale prin al- cere de Anamaria Pravicencu (n.red.) Valentin Iordache - Halta (BDC nr. 0/ 2012) bume, cãrþi, reviste, la un preþ

, serie nouă, anul XVIVIVI, nr. 444 (174), 20131313 7 nnn VIOREL PÎRLIGRAS

8 , serie nouă, anul XVIVIVI, nr. 444 (174), 20131313 nnn ION BUZERA acuitatea istoriei literare fisticate ºi care mai de care târân- briºti, de libertatea inerentã, fãrã serþii paratextuale etc. Sunt ope- du-se prin praful unei glorii nu de care mai nimic nu se poate, a raþii critico-istorice de excelent chiar de mult apuse, reuºind ra- creaþiei în acest domeniu. Este nivel, fãrã lansajul inutil al unor rissim sã-ºi ia zborul. vorba despre o trãsãturã funda- mize inoportune (iatã un citat mai În literatura românã, diversi- mentalã, cea care permite, în pri- mult decât edificator: „Nu am su- tatea abordãrilor din perioada mul rând, oricãrui ins interesat o perstiþia sintezelor plicitisitoa- poststructuralistã (care a coincis poziþionare cu spectru de acþiu- re, dupã cum nu sunt adeptul storia literarã nu trece, de cu ultimii ani ai comunismului) ne cât mai larg ºi care a fost câº- culegerilor improvizate ºi never- vreo câteva bune decenii, este evidentã, justificatã, pe de o tigatã pe deplin dupã 1989, în- tebrate.”, p. 472), în deschideri Iprin cea mai fastã etapã a parte, pentru cã structuralismul trucât a fost una care a venit in- ºi completãri de facturi diverse, existenþei ei. (Adevãrat e cã nici nu numai cã nu cucerise chiar clusiv pe direcþiile amintite mai efectuate într-un regim discret prin cea mai puþin fastã.) Dupã toatã puterea, dar a lãsat vaste sus. În noua lui carte (Vãmile asertiv, sigur pe sine. Prin inter- vinuri ºi reþetele culinare; în rest, ce înregistrase, în a doua jumãta- spaþii libere (a fost mai degrabã posteritãþii. Secvenþe de istorie mediul studiului celorlalþi se pot relatãri de intrigi.” (p. 38) Dar te a secolului XIX ºi prima a celui tatonant ºi prizat în varianta lui literarã, Editura Academiei Ro- observa bine engramele confor- poate sã îi recunoascã aceluiaºi urmãtor, extraordinare reuºite, ru- „moderatã”, cu termenul lui Toma mâne, Bucureºti, 2012, 474 p.), tãrii criticului ajuns la deplina autor (cf., în special, p. 291) cali- lând ºi mai multe perspective me- Pavel), iar pe de alta, pentru cã, Ion Simuþ face o figurã de cerce- cunoaºtere a posibilitãþilor sale. tãþile, într-o poate nu chiar neaº- todologice, formalismele ºi scien- la noi, istoria literarã nu cunos- tãtor aplicat, interesat atât de Este un autor solid implantat în teptatã raportare subînþeleascã la tismele invadante în altãdatã mã- cuse nici cine ºtie ce grandoare autorii canonici, cât ºi de anumiþi cea mai serioasã tradiþie a dome- lovinescianism. Sau procedeazã, noasele câmpii ale studiilor lite- interbelicã ºi cu atât mai puþin „periferici” ai interesului public niului, aceea lovinescianã, extrem frecvent, într-un mod critic pro- rare au reuºit sã o þinã, dupã ace- antebelicã: spaþiul de manevrã era sau chiar ai celui de specialitate, de atent la detaliile relevante, nu priu-zis, aºa cum se întâmplã, ea, cam de prin anii ºaizeci, aproa- mai mult decât generos. Abordãri unii dintre ei extrem de relevanþi, fãrã o anumitã pedanterie. Prac- memorabil, în foarte corectul ºi pe continuu pe tuºã. Vaste porþi- de tip semiotic (Marin Mincu), totuºi, pentru anumite pulsiuni ticã aici, în Vãmile posteritãþii, o tãiosul articol dedicat, la pp. 338- uni s-au deºertificat, procesele demersuri de orientare jausssia- „ascunse” ale literaturii române. descensie în sinele critic, o regã- 340, abominabilului jurnal „re-tex- autosuspicionãrii ºi autointero- nã sau, mai larg, de tip „reader- Mai nou, articolele pe care le pu- sire prin ceilalþi, vorba lui tuat” al lui Eugen Barbu. gãrii neiertãtoare s-au accelerat, response” (Paul Cornea, Florin blicã în revista Cultura au ace- N. Steinhardt. Valorile literaturii O „noutate” (relativã ºi aceea, plãcerea însãºi s-a mutat la spil- Manolescu), lecturi arhetipale pe eaºi savoare intuitiv-participati- române sunt, pentru Ion Simuþ, vezi, de ex., volumul Revizuiri, cuitul domn „text” Dacã structu- linia Frye (Alexandru Paleologu), vã, cu o notã suplimentarã, pare- un spaþiu multiplu sau care se 1995) ar putea fi Arghezi: „De câþi- ralismul avea ce avea cu însãºi analize de facturã bachelardianã mi-se, a intenþei sintetice. poate multiplica prin intervenþia va ani, Arghezi este scriitorul ro- ideea de istoricitate, diversele cu- sau, mai larg, extrase din diver- Este un profesionist care, ta- energicã a celui care doreºte sã mân la care mã întorc cel mai des rente postructuraliste au pierdut sele secreþii ale fenomenologiei cit, fãrã vreun gram de ostenta- le “revadã” periodic. Astfel cã nu (în urmã cu 10-15 ani, acest rol te- mult prea mult timp numai pentru imaginarului, de sorginte psiha- þie, cu o mai mult decât lãudabilã e deloc demirare cã mulþi dintre rapeutic îl avusese Rebreanu), din a-ºi reveni din ameþeala anistori- naliticã (Ion Vartic) ori de tip sti- claritate comprehensivã a vehi- autorii prezenþi au beneficiat ºi pura pasiune a lecturii dezintere- citãþii. (Ar fi incitant sã recitim listic (Mihai Zamfir), iatã numai culãrii ideii critice, a luat foarte în în trecut de comentariile acestui sate ºi a interpretãrii aplicate, ca opera lui Paul de Man, de pildã, câteva dintre formulele ajunse la serios una dintre cele mai dificile istoric literar. exerciþiu hermeneutic, fãrã o do- prin aceastã grilã.) Mulþi au cre- un grad rezonabil de performan- misiuni ale cercetãrii literare, a De câte ori e nevoie, intervine rinþã imediatã de a scrie ºi de a zut cã nu pot „salva” disciplina þã analiticã ºi sinteticã. Ceea ce investigat asiduu, a revenit, a ºi foarte riguros metacritic: publica neapãrat ceva despre el.” decât „vânzând-o” semioticii sau în alte literaturi a fost „cucerit” în deliberat ºi a urmãrit prompt cam „G. Cãlinescu reduce sistematic, (p. 179) Pasiunea respectivã nu psihanalizei sau altor puteri strãi- mod cvasi-spasmodic, la noi a tot ce era relevant în materie. Vãd într-o procedare stereotipã, ªoi- face altceva decât sã confirme lo- ne. (E drept cã, de la un punct, avut o mare, surprinzãtoare dozã în aceastã carte ºi o formã de in- mii, Neamul ªoimãreºtilor, Zo- vinescianismul de substanþã, astfel de alianþe au însemnat de firesc. Sã recunoaºtem para- teriorizare succesivã, de obiºnui- dia Cancerului, Nunta Domni- adus în actualitate, îmbogãþit, al chiar ºansa supravieþuirii.) Din doxul ºi sã mergem mai departe. re cvasi-ritualicã, prin exerciþii þei Ruxanda sau Fraþii Jderi la istoricului literar. Cu un autor pre- „marile naraþiuni” de tip De Sanc- Ion Simuþ este unul dintre cei eficiente de tip recuperare/ revi- rousseau-ism ºi, mai ales, rabe- cum Ion Simuþ nu suntem prea tis, Thibaudet sau Auerbach mai solizi, aplicaþi ºi convingãtori zitare, întreþinute de un ritm be- laisianism; reþine de peste tot, departe de recuperarea (fatalmen- aproape cã s-a ales praful, adicã istorici literari de azi, unul care a nign al acumulãri informaþiilor aproape în exclusiivitate, mesele te, pe altã spiralã a istoriei!) a ace- o pulverulenþã de „micrometode”, ºtiut foarte bine sã profite, în cei necesare, referitoare la ediþii, apa- împãrãteºti, cu bucate felurite ºi lei splendori tihnite a profesiei care de care mai aptere, mai so- aproape cinci luºtri postdecem- rat critic, istorie a receptãrii, in- tot soiul de fripturi, varietãþile de pomenite mai sus. nnn MARIA DINU o redescoperire a nihilismului nietzschean proape inexistente în dezgust ºi nervozitate concreti- Urmãtoarele capitole, Voinþa filosof, deci el trebuie sã aibã un cultura autohtonã zate prin spleen-ul baudelairian de putere, Supraomul ºi Eterna sistem. O altã implicaþie, mai se- Asunt studiile de popu- ºi filosofia schopenhauerianã. În reîntoarcere, sunt o analizã suc- rioasã, este faptul cã studiem o larizare a unui autor sau fenomen viziunea lui Nietzsche, pesimis- cintã a unor teme fundamentale carte, pe care Nietzsche nu ar fi literar, de aceea o apariþie precum mul se manifestã o datã „ca for- din gândirea filosofului nihilist în aprobat-o, pe care nu a scris-o Introducere în nihilismul nietz- þã” prin rezistenþã ºi respingerea care autorul lucreazã abil cu grile sub aceastã formã. Cazul Voinþei schean semnatã de ªtefan Bolea valorilor societãþii, în al doilea de receptare a operei lui Nietz- de putere este o aplicaþie a ad- nu putea sã nu fie întâmpinatã rând „ca declin”, consecinþã a sche (Heidegger, Michel Haar, vertising-ului: se face reclamã la cu entuziasm. Doctor al Facultã- primei forme de pesimism ºi ca- Maurice Blanchot, Robert Solo- un produs, augmentând anumite din exemplificarea unor pasaje þii de Studii Europene din Cluj- racterizat prin afectivul desub- mon etc.), sistematizând o serie trãsãturi inesenþiale ºi trecând din Aºa grãit-a Zarathustra ºi Napoca cu o tezã despre existen- stanþializat sub influenþa autoex- de semnificaþii, notând contra- sub tãcere defectele evidente.” Dincolo de bine ºi rãu, dovedin- þialism ºi redactor-ºef al e-revis- cluderii individului din cercurile dicþiile ºi fluctuaþiile conceptua- Totodatã, conceptul în sine du-se una contradictorie, osci- tei culturale „EgoPHobia”, auto- sociale restrictive. Situat însã în le ºi aducând în discuþie aspecte ajunge sã însumeze o multitudi- lând, pe de-o parte, între contro- rul a mai publicat Ontologia ne- afara unei tradiþii, pesimismul eu- mai puþin cunoscute cititorilor ne de definiþii, astfel încât nu se lul subconºtientului, ca manifes- gaþiei. Eseu despre nihilism ropean reprezintã pentru Nietz- nefamiliarizaþi în detaliu cu aceas- mai ºtie cu exactitate ce presu- tare a independenþei sub semnul (2004) ºi volumele de versuri sche un ºoc cultural, nu o cauzã, tã operã. Sã urmãrim, de exemplu, pune voinþa de putere în accep- lui „a vrea”, de cãtre un supraeu Rãzboi civil (2005), Noaptea in- o devenire organicã. cazul voinþei de putere niet- þia nietzscheanã. În demersul cla- raþional ºi moral reprezentat prin stinctelor (2009), Gothic (2011), „Nihilismul incomplet îl înlo- zcheanã care ridicã semne de în- rificãrii îndoielilor dacã „este imperativul „tu trebuie”, ºi anu- acestea din urmã vizibil strãbã- cuieºte pe Dumnezeu cu venera- trebare, datorate o datã de le- «voinþa de putere» un concept larea diferenþele dintre acest „eu tute de o tensiune destructivã, þia idolilor”, afirmã Jean Granier. gitimitatea lucrãrii în care apare de forþã (cu adevãrat fundamen- vreau” ºi „tu trebuie”, pe de altã de sorginte nietzscheanã. Aºa- Mai exact, el presupune conºtiin- conceptul, în al doilea rând de tal) sau un concept-fantomã, ce parte. dar, în calitate cunoscãtor ºi de- þa epuizãrii valorilor ºi înlocuirea sensurile sale ºi viziunea autoru- împrumutã sensuri de la proce- Similar, în relaþie cu voinþa de gustãtor al nihilismului, ªtefan lor cu unele noi. Nihilismul in- lui lui Zarathustra. Apãrutã sele pe care le clasificã, fãrã a putere sunt abordate în ultimele Bolea s-a dovedit a fi cel mai în complet face trecerea spre nihi- postum în 1901, ediþia standard a adãuga nimic nou?”, ªtefan Bo- douã capitole problematica su- mãsurã din generaþia scriitorilor lismul pasiv în care, de data Voinþei de putere valorificã din lea trece în revistã opinii aparþi- praomului ºi a eternei reîntoarceri tineri care sã ne oferã o introdu- aceasta, sunt anulate toate valo- manuscrise un material brut, ne- nând lui Eugen Fink, Walter Kauf- a identicului, într-un demers bine cere pe mãsurã. rile, fãrã a fi înlocuite cu altele. destinat publicãrii, mai exact, in- man ºi Heidegger, acesta din urmã documentat ºi selectiv, autorul Centratã asupra unor texte din Caracterizat prin imposibilitatea clude un numãr mult mai mare de tratând sistematic problematica ajungând la esenþa conceptelor a treia perioadã nietzscheanã de de acþiune, nihilismul pasiv con- aforisme decât vizase iniþial filo- voinþei de putere ºi considerând- nietzscheene, chiar dacã unele creaþie, dintre 1883-1887, cartea stã tocmai în resemnarea subiec- soful german. Consecinþele aces- o una dintre conceptele definito- dileme se menþin în continuare, are meritul stabilirii distincþiilor tului ºi apelul la substitute ale tei iniþiative de recuperare arbi- rii nietzscheene. În accepþia sa, cum ar fi, spre exemplu, cea lega- conceptuale nihiliste, având ca conºtiinþei (somn, narcotice) în trarã sunt devastatoare în opinia voinþa de putere la Nietzsche tã de supraom fie ca tip suprem punct de plecare, în primul capi- scopul simulãrii unei meta-reali- lui ªtefan Bolea: „o carte, pe care este echivalentã cu voinþa de a fi de om, fie ca specie superioarã tol, cele patru nivele tipologice tãþi ºi menþinerii incapacitãþii de mulþi o considerã «mãsura» gân- stãpân, presupunând ordinul sau omului. Pe scurt, studiu Introdu- determinate de Jean Granier: pe- creare a unei noi valori. La polul dirii lui Nietzsche este pur ºi sim- porunca, comenzi aplicabile nu- cere în nihilismul nietzschean al simismul, nihilismul incomplet, opus, nihilismul activ stã sub plu un fals, un construct artifi- mai de cel capabil sã se supunã lui ªtefan Bolea , odatã asimilat, nihilismul pasiv ºi nihilismul ac- semnul implicãrii active în revol- cial, aranjat în aºa fel încât sã sie însuºi. Însã, structura voinþei deschide apetitul relecturii cu alte tiv. Premergãtor nihilismului, pe- ta destructivã ca urmare a unei demonstreze una din prejudecã- de putere pune în pericol liberta- „simþuri” mai dezvoltate a operei simismul este o combinaþie de voinþe puternice. þile editorului sãu: Nietzsche este tea individualã, dupã cum reiese lui Nietzsche.

, serie nouă, anul XVIVIVI, nr. 444 (174), 20131313 9 nnn LUIZA MITU simbolismul crucii – corespondenþe ºi limbaj iniþiatic René Guénon, Simbolismul trar ºi complementar, ambele sau treptele pe care le comportã, IV. „Direcþiile spaþiului”), funda- crucii, Editura Herald, Bucureºti, noþiuni conþinând termenul de într-o multiplicitate indefinitã, fie- mantat pe legea corespondenþei, 2012, p. 206 p. opoziþie. Când vorbim de contra- care putând fi desemnatã drept o autorul integrând în studiul sãu rii opoziþia corespunde punctu- lume.” ºi sensul literal ºi istoric al simbo- imbolismul crucii este o lui de vedere cel mai inferior sau Un alt aspect al cercetãrii lui lismului crucii. carte extrem de utilã, în superficial, în cazul elementelor René Guénon este examinarea di- O atenþie considerabilã este Sprimul rând pentru cã complementare opoziþia este de- verselor interpretãri ale simbolis- acordatã simbolismului geome- face o distincþie teoreticã ºi con- pãºitã în mod armonic prin sinte- mului crucii, cu accent pe semni- tric prin care sunt reprezentate ceptualã a unor noþiuni care de zã ºi integrare, trecându-se la un ficaþia metafizicã ºi principialã, le- atât treptele Existenþei universa- cele mai multe ori creeazã confu- nivel superior; sine ºi eu, sinele gatã în mod direct de Tradiþia prile, cât ºi stãrile fiecãrei fiinþe puse zii. De pildã, distincþia dintre sin- reprezentând principiul prin mordialã ºi majoritatea doctrine- în legãturã cu macrocosmosul ºi cretism – exterior, cu caracter de care existã toate stãrile fiinþei lor tradiþionale care simbolizeazã microcosmosul. Teoriile pe care împrumut care uneºte în mod ar- (stãrile manifestate ºi cele nema- realizarea „Omului Universal” prin René Guénon le ia în considerare tificial elemente disparate – sin- nifestate), iar eul determinarea semnul crucii, dar ºi cu trimiteri la pentru tratarea subiectului sunt i

trina tezã, care se face din interior, particularã a fiinþei sau indivi- sensurile secundare ºi contingen- teoria hindusã a celor trei guna, nul crucii René Guénon demon- „considerã lucrurile în însãºi in- dualitatea umanã. În acest caz, te ale acestui simbolism, spre exem- simbolismul Extrem-Oriental al streazã aplicaþiile aceluiaºi prin- terioritatea principiului lor, […] existenþa, care integreazã ºi stã- plu, simbolismul cosmologic, principiilor Yin-Yang, ezoterismul cipiu în diferite ordine, care se ceea ce implicã atingerea, în afa- rile manifestate ºi cele nemani- svastica, þesutul, sau chiar erori islamic sau chiar ontologica. completeazã reciproc prin limba- rã ºi dincolo de forme, a conºtiin- festate, este definitã ca „manifes- existente în accepþiile occidenta- Prin toate aceste sensuri sim- jul iniþiatic folosit, acesta fiind þei adevãrului principial”; con- tarea universalã cu toate stãrile le ale simbolismului crucii (v. cap. bolice pe care le comportã sem- prin excelenþã simbolismul.

nnn DANIELA MICU Otto Rank ºi nemurirea ca expresie a voinþei de a trãi tto Rank, psihanalist tru axe corespunzãtoare urmã- animistã, apoi au simþit nevoia sã tul cã în spatele fenomenelor austriac, scriitor, pro- toarelor ideologii: animismul ºi-l reprezinte faþã de sine, în epo- mentale se aflã o realitate „liberã Ofesor ºi terapeut, a fost (specific erei primitive), ideologia ca religioasã, iar astãzi încercã o de conºtiinþã”, ce ce gãseºte în foarte apreciat de Freud, cãruia i- sexualã (corespunzãtoare antichi- cunoaºtere a sufletului indivi- „inconºtient”. a fost aproape timp de douãzeci tãþii), ideologia creºtinã (specifi- dual: „În acest fel, realitatea mor- Otto Rank se raporteazã la de ani, însã, dupã ce, în 1925, a cã Evului Mediu) ºi ideologia þii ºi a negãrii individuale a morþii teme actuale precum religia ºi cre- vorbit despre termenul pre-Oe- psihologicã, ce dominã era noas- a fãcut sã se nascã ideea de su- dinþa într-un suflet, individualis- dip la un forum psihanalitic, aces- trã. Otto Rank observã unul din- flet; ºi, într-o vreme în care viaþa mul ºi colectivismul, spiritul ºi ta l-a acuzat de “erezie”. În 1926, tre cele mai mari deficite ale psih- începea sã capete un caracter voinþa, dar ºi fenomene precum Otto Rank a plecat la Paris unde analizei, ºi anume cã neglijeazã spiritual, problemele morþii ºi ale visul ºi sexualitatea. Dacã omul a avut o carierã strãlucitã. Disi- realitatea ºi valorificã psihicul, dar negãrii ei prin credinþã erau inte- primitiv îºi transfera literal visul denþa acestuia faþã de teoriile lui încearcã apoi sã-l explice tot în grate într-un trup-suflet nemuri- în realitate, pentru omul modern Freud este transparentã ºi în vo- baza realitãþii ºi justificã intere- tor care simula ºi îi supravieþuia acesta pare sã dovedeascã liber- lumul Psihologia ºi sufletul. Un sul tot mai crescut pentru cerce- ego-ului ca Dublu al sãu.” Cre- tatea voinþei. În vis, liberul arbi- studiu despre originea, evoluþia tãrile psihologice ca o cãutare a dinþa în posibilitatea nemuririi tru se manifestã în opoziþie clarã ºi natura sufletului (traducere religiei ºi a unei credinþe într-un prin suflet se manifestã în noi toþi, cu acela aparþinând altor suflete. din limba germanã ºi cuvânt in- suflet universal care s-a schim- ceea ce îl determinã pe Otto Rank Rank traduce credinþa în nemuri- troductiv de Simona Tudor, Co- bat treptat într-unul individual. sã explice fenomenul conºtienti- re prin voinþa de a trãi ºi nu prin lecþia Terapia, Editura Herald, Oamenii au o înclinaþie naturalã zãrii sale treptate. O abordare anxietatea faþã de moarte. ªi dacã 2010). Otto Rank este recunos- sã observe caracterul psihologic transdisciplinarã intuitã de tot observãm rolul important acordat cut ºi pentru faptul cã a modelat al semenilor lor: „Aºa cum putem mai mulþi gânditori, iar Rank nu sexualitãþii în ceea ce priveºte terapia centratã pe client, respin- sã vorbim despre alte persoane aplicãm asupra lor.” Aceasta este face excepþie, ne aratã faptul cã nemurirea, ne dãm seama cã în gând relaþiile rigide, distante, cu când intrã în discuþie chestiuni o preocupare mai veche a oame- acesta susþinea cã înþelegerea centrul cãrþii se aflã individul care rol de amortizor emoþional, abor- legate de moralitate sau de edu- nilor, care a rezistat proiecþiilor subiectului ºi a obiectului nu a cãutat, încã din timpuri strã- date pânã atunci de diferiþi psi- caþie, ceea ce vrem cu adevãrat, naive, dar ºi celor foarte realiste poate fi mediatã decât de con- vechi, sã îºi configureze o viziu- hoterapeuþi. de fiecare datã, este sã practicãm – oamenii au „creat” sufletul ºtiinþã, ceea ce contrazice din ne despre ceea ce înseamnã su- Volumul este strãbãtut de pa- psihologia altora ºi totodatã s-o atunci când nu „exista”, în epoca nou teoria lui Freud despre fap- flet ca dovadã a nemuririi.

ditura Herald s-a lansat, nnn GABRIEL NEDELEA încã de la începuturile Esale, într-un amplu program de traduceri a celor mai importante cãrþi având ca tematicã modele de întemeiere spiritualitatea universalã, tradi- þiile mistice ºi ocultismul, dove- dind-se adepta unui „ecumenism umanist”, care nu înseamnã alt- ale discursului ºtiinþific ceva decât deschiderea spre cu- spre strãfundurile logicii ºi spre au fost prea puþin discutate inclu- te douã, sunt discutate „cadrele noaºterea completã ºi spre esen- legile prime ale întemeierii ºtiinþi- siv teoriile autorilor din renumitul conceptuale” din perspectiva þele fiinþei umane. Colecþiile „Co- fice este fascinant pentru cã este „Cerc de la Viena” ca: Rudolf unor autori ca Lakatos, Lauden, gito” ºi „Mathesis” au fost crea- o continuã confruntare cu limite- Carnap, Hans Reichenabch, Carl Feyerabend. Nu lipsesc etapele te complementar pentru a aduce le raþiunii. Amintesc aici eforturi- Hempel, Herbert Feigl etc. trecute sub genericele: „Provo- în primplan textele unor raþiona- le adepþilor pozitivismului logic Peter Godfrey-Smith realizea- carea sociologiei ºtiinþei”, „Femi- liºti, întemeietori de ºcoli sau de de a justifica „inducþia” ca mijloc zã o adevãratã istorie a filosofiei nismul ºi studiul ºtiinþei”, „Filo- discipline ºtiinþifice, precum: Sig- obiectiv de a înainta ºtiinþific în ºtiinþei, acreditând-o în faþa scep- sofia naturalistã”, „Realismul mund Freud, Betrand Russell, cunoaºtere. ticilor, revelând aportul pe care l- ºtiinþific” etc. William James, Peter Godfrey- Dacã în cultura noastrã teoriile a avut în traducerea conceptualã Autorul volumului Filosofia Smith etc. unor gânditori autoritari ca Tho- a principalelor revoluþii ºtiinþifi- ºtiinþei. O introducere criticã în Deosebit de importante pen- mas Khun sau Karl Popper au fost ce, a rãsturnãrilor de paradigmã, teoriile moderne are o abordare lui a lui Popper, însã Peter God- tru cultura noastrã sunt lucrãrile preluate atât în disciplinele reale, a inovaþiilor tehnice sau a abate- criticã. El îºi asumã o poziþie în frey-Smith realizeazã un studiu de sintezã din colecþia „Mathe- cât ºi în cele umaniste fãrã nicio rilor de la tradiþiile încropite ad- toate aceste dezbateri, aduce ar- exhaustiv al principalelor teorii sis” din care face parte ºi Filoso- rezervã, ca infailibile ºi drept ga- hoc, dezbãtând principalele pro- gumente pro ºi contra pentru din filosofia ºtiinþei, punând la fia ºtiinþei. O introducere criti- ranþii ale demonstraþiilor de tot bleme ale gândirii într-un mod anumite teorii, fiind în definitiv dispoziþie, intrinsec, principalele cã în teoriile moderne de Peter soiul, în mediile intelectuale din care le face accesibile pentru o un filosof cu rãdãcinile raþiunii în metodologii ale secolului XX. Godfrey-Smith. Cartea este o in- Occident s-au dus polemici în mulþime variatã de cititori. „In- empirismul logic, dar deschis spre Cartea de faþã este un festin inte- troducere în principalele teorii ale urma cãrora au luat naºtere mode- ducþia” este trecutã prin „empi- toate celelalte teorii din care ex- lectual care oferã perspective filosofiei ºtiinþei, ale evoluþiei le alternative de a proiecta tipare rismul logic”, prin viziunea lui trage adevãrurile ce-l ajutã sã-ºi asupra oricãrei încercãri ºtiinþifi- ºtiinþifice ºi ale posibilitãþii de de evoluþie ºi a deduce sau indu- Carnap ºi a lui Goodman. Lui Karl construiascã propria viziune. ce, fie cã obiectul demersului este înscriere a acesteia într-un dis- ce din ele noi descoperiri ºtiinþifi- Popper îi este dedicat un capitol, Aceastã carte aminteºte de schi- o teorie fizicã, sau una esteticã. curs istoric. Itinerariul raþional ce. În mediile intelectuale de la noi lui Thomas Khun îi sunt dedica- þa denumitã Mizeria istorismu-

10 , serie nouă, anul XVIVIVI, nr. 444 (174), 20131313 nnn NICOLAE COANDE poeme O sutã zece metri deasupra mãrii (Metanoia) Osica de Sus este aºezatã în Câmpia Olteþului... aceeaºi gurã cu care cânta la nunþi cele mai deocheate la o sutã zece metri d’asupra nivelului mãrei. cântece Dicþionarul geografic al judeþului Romanaþi, de lume Stabilimentul grafic I.V. Socecu, 1889 valea plinã de peºti scaieþi cai împiedicaþi ºi gîºte unde m-am jucat Este puþin probabil sã fi anticipat unde mã voi naºte pînã la 15 ani fãrã sã ºtiu cã levitam – deºi recunosc cã spiritul meu echipat e cu premoniþii faste o sutã zece metri deasupra mãrii ºi marea n-am vãzut-o pe care savanþii ocupaþi cu particula lui Dumnezeu decît abia le ating dupã ce-ºi dau doctorate în icoana stelei la vîrsta la care tot omul e dator sã-ºi poarte crucea ce-a murit – ºi sã ierte pe ticãlosul din propria inimã. dar sã cad în centrul lumii în stînga de Olteþ la cîteva O sutã zece metri deasupra mãrii – mai mult de-atîta minute de bîlciul apãrut în anul când Eminescu obosit nu suportã cãrãbuºul de cîmpie de viaþã nici mãcar toamna cînd soarbe vinul turburat eletristică „scria continuu pe zidurile ºi ulucile Institutului din albia uriaºã rãmasã-n casa bãtrîneascã dupã bucãþi din poeziile sale” naþionalizare – nu mi-aº fi închipuit în eonul cît m-am odihnit în palatul aici a vãzut copilul mirat cum mustul poate îmbãtrîni calm brusc într-o zi. Inima mea e de atunci mereu beatã. din pîntecele mamei. Acolo am citit totul. Era o vreme de citit cãrþi ºi de privit la oameni. Eram acasã printre blânzii refuzaþi ai lumii – ªi n-am mai coborît. omul cu limbã de bou care ne vizita mereu în miezul verii cãzut în bîlci direct din poemul lui Cristian Simionescu Grãdina Poet (n. 23 septembrie 1962, Osica de Sus, Olt). nea Nicu Bombonaru cu alviþe, cãcat de urs ºi limonada Trãieºte în Craiova. în sticle prevãzute cu Bügelverschluss pãzitorul neamþ Aþi vãzut vreodatã un om nãpãdit de gînduri ºi furnici A debutat cu placheta de poeme „În margine” (Ed. al sufletului bãuturii îmbrãcat în mantia lepãdatã de un înger prost? Ramuri, 1995), premiatã de Uniunea Scriitorilor din Ro- în cea mai blîndã zi din an – la Obrejenie Mila ºi singurãtatea le caut în fiece varã prin grãdina mânia. Pentru aceeaºi carte a primit anterior Premiul mutul cãluºului ameninþãtor cu bîta pelinul ºi firul de maicii mele Festivalului „Nichita Stãnescu”, Turnu Severin (pre- usturoi roua pe care calc cu miºcarea înceatã a poalei Domnului ºedinte de juriu, Cezar Ivãnescu). de care la Rusalii se teme pînã ºi eminenþa sa Diavolul cînd se plimba prin rãcoarea grãdinii ºi nu l-a vãzut A mai publicat „Fincler”, (Ed. Ramuri, 1997), Pre- Pîrva cititoarea de cãrþi cãrora francezii le spun les livres pe Adam dinainte. Sã vã spun miul Filialei Craiova a U.S.R.; „fundãtura homer” (Ed. ºi singurul barcagiu din lume ce muta în fiecare an rîul cã Adam era Principiu ºi nu om din carne ºi oase? Dacia, 2002), Premiul Uniunii Scriitorilor; „Folfa”, (Ed. mai departe de primãrie ca sã-ºi merite bãnuþii Nu are rost eu sunt prieten cu mîinile mele Vinea, 2003), „Vînt, tutun ºi alcool”, (Ed. Brumar, 2008), Caron pe care toþi îl respectau ºi nimeni nu-l chema la cu ele trebãluiesc prin galeriile de artã cîrtiþei pînã spre „Femeia despre care scriu” (Ed. Mãiastra, 2010), „Vor- chefurile searã baIago”, antologie de versuri (Ed. Mãiastra, 2012). cu þiganii lãutari din Tomeni om încãpãþînat ºi singur Publicisticã ºi eseuri: „Fereastra din acoperiº. Un filmele indiene în care ceandalaua îºi regãsea pe ecran luceafãrul în poziþia nouã îmi aduce aminte anotimp în Westfalia”, (Ed. Fundaþia Scrisul Româ- chipurile cã nu am un acoperiº deasupra capului nesc, 2005); „Celãlalt capãt” – interviuri (Ed. Curtea Veche, 2006), „Revanºa chipurilor” (Ed. Mãiastra, proiectate noaptea la lumina lunii de cel mai subtil filmolog mai ales iarna cînd se aude în lemnul pomilor joagãrul 2009), „Intelectualii români ºi Curtea Regelui” (Ed. Tra- lumii Paul Castravete. cus Arte, 2011). cum taie deja viitoarea cruce a lui Iisus. Sã vã spun Sã nu uit tiribomba în care am recunoscut sistemul Burse literare oferite de fundaþii germane: Funda- ptolemeic: cã nu era Principiu ci om din carne ºi oase? þia „Heinrich Böll” (Köln), noiembrie 2003-februarie încã nu cãzuserãm la periferia lumii – 2004; Fundaþia „Künstlerdorf Schöppingen”, iulie-au- pãmîntul stã în centrul hãului ºi-n jurul lui planetele se gust 2008. În noiembrie 2012 a fost invitat de Goethe învîrtesc Institut Berlin la reuniunea experþilor în teatru din sud- cu lanþuri prinse de coroana lumii cît timp plãteºti o turã – estul Europei, pe tema teatrului documentar. þiganii din corturile de la periferie ºi care n-au furat nici Este prezent în câteva antologii lirice din þarã ºi un copil strãinãtate: „Gefährliche Serpentinen – Rumänische cum tot ni se ºoptea Lyrik der Gegenwart”, Druckhaus Verlag, Berlin 1998, ba chiar au venit la nunta mea cu aur smirnã ºi tãmîie. coordonatã de Dieter Schlesak; „Jahreszeiten, Tage- Baba Pãuna bolborosind cu scuipat sacru mantra ei sanbrüche. Literatur und Kunst im Heinrich-Böll-Haus veche Langenbroich”, Heinrich-Böll-Stiftung, Berlin, 2006; cînd mã zvîrcoleam cu febra copiilor nãscuþi primii „O panoramã criticã a poeziei româneºti din secolul ºi iatã-mã limpezit din nou. Sã fi fost Effata cum i-a XX”, Marin Mincu, Ed. Pontica, 2007; „Cele mai fru- ºoptit Iisus moase poeme din 2010”, Editura Tracus Arte, 2011, surdo-mutului din Decapolis? selecþie de Claudiu Komartin ºi Radu Vancu, „Of Gentle Nu ºtiu însã de atunci bãnuiesc cã sînt altul. Wolwes”, Calypso Edition, New York, 2011, selecþie ºi Totul era curat pe lume ºi nimeni nu cunoºtea cuvântul traducere de Martin Woodside, „The Vanishing Point Apokalipsis. that Whistles” Talisman Press”, USA, 2011, selecþie ºi traducere de Adam Sorkin, Doru Paul Mugur ºi Clau- Iarba din zãvoi mi-a ºoptit cândva Metanoia dar dia Serea. sãrutam o fatã Poeme traduse în antologii ºi reviste din Germania, ºi limba mea nu era atentã decât la cuvinte din valea SUA, Belgia, Serbia, Turcia, Albania. noastrã. Lumina e acolo praful în care m-am jucat cu arhimedica formulã a intuiþiei cã zeul vetrei e cîrtiþa pe care am Nu are rost dar mã crezi pe cuvînt cã se va naºte încã o gãsit-o cîndva datã moartã abandonatã dupã un congres în care se anunþa ºi va fi din nou urcat între tîlhari? cã tatãl nostru Mãr nerod ros pe cînd erai pui de un iepure gras e un om de ºtiinþã ºi un capideolog nãscut prin preajmã am crezut mereu cã vei trãi! la o distanþã de trei ore de mers cu calul fãrã sã-l Crede ºi tu cînd urzica proastã ºtirul ºi rochiþa rîndunicii goneºti cu spume. ºoptesc în ploaie cã grãdina e un pãmînt cãzut din ciocul Nu-þi bate calul pentru stãpînii lumii. rîndunicii africane în zbor peste Mediterana Lumina e acolo nisipul în care m-am culcat cu faþa-n jos – un meteorit intrat în atmosferã al cãrui suflet vrea ºi am auzit cum sînt strigat pe nume de o fiinþã sã ia formã umanã – ºi s-a odihnit pe gardul lui Sinan. din mii de cipuri vorbãreþe Din muºcãtura ei sfîntã rãsare mintea tuturor florilor o latinã cosmicã pe care o vorbeam de unul singur în mama numele lor dau de gol lumea aurora borealã din serile de Paºti aºa cum mîna unei femei care încuie pe furiº uºa cu focurile din care învia Iisus în curtea bisericii din deal dã de gol femeia care se întoarce la ziuã în patul în strigãtele de alalala ale gregarilor (Montale) bãrbatului cu popa Tîrcã dãruind pe stradã copiilor cruciuliþe de doborît de ºnapsul de cucutã. argint Adam m-a fãcut zise ea nevinovatã în vreme ce se din aluminiu pur de Slatina dezbrãca. binecuvîntîndu-ne cu rãsuflarea gurii sale mirosind a vin Sã vã spun cã dragostea se împrumutã bisericesc de Brâncoveni nu se oferã? Valentin Boboc - Triptic 2 Nu are rost eu sînt un oracol prost.

, serie nouă, anul XVIVIVI, nr. 444 (174), 20131313 11 La capãtul primãverii desigur mã izbisem nnn TEODOR SINEZIS cu fruntea de zidul unei impresii de prag ºi trage ca disperatu-n copii aºezat de-a curmeziºul secundei în vãduve, gravide, pensionari, în pentru cã a trebuit nimfomane sã îmi aplec mintea ca sã pot trece ºi mai ales în cei ridicaþi din ºabloane oeme ºi pune taxe pe plãmîni, pe artere p mai departe în lumea îngheþatã a densitãþilor mai cum picteazã pînzele acele coleoptere concrete: în care gîndacii orbi, cetãþenii minutelor, abia de îºi trag crucea lor, ca mirenii firului de nisip, ce-ºi poartã acatistele, din ºapte în ºapte picaturii de sînge. mînãstiri, cu speranþe în miere ºi lapte...

paºli, zise moartea, paºli! vedeam cuvîntul cum pritoceºte ºi mã vei gãsi oricum primeneºte fãrã sã mã cauþi, da, da!, printre slugile ãluia, amirositoare a peºte. pentru cã orice ai face, eu sunt respiraþia tuturor orizonturilor tale. Doamne fereºte! O, Doamne, fereºte-ne, eu de nebunia ãstuia, de pe acoperiº mã hrãnesc cu tot ceea ce se miºcã al cãrui ochi catã pieziº sunt cu viclenie, cu obidã, cu pizmã eletristică la marginea tuturor direcþiilor, a oricãror înfiorãtoare traiectorii! pentru dobitoacele ce îi ºed ºi-i slujesc nu mã poþi înþelege, pentru cã la picioare! þi-ai fãcut din viaþã un acoperiº de senzaþii ºi o duºumea de certitudini! atîta te-am mai auzit zicînd, ºi pe urmã ai plîns abia cînd moare ceea ce e mort ºi am coborît. se poate naºte ce nu s-a nãscut jos, caldarîmul, casele, oamenii miroseau urît. vreodatã simþeam cum robinetul iubirii se descleºte ca, renãscutã-n propriul ei suport dar lumina lumina pentru toþi Cînd fuse ceasul patru în ciuda putorii de peºte, zvîrlite-n adins rotit de mîna rece-a destinului de jar, sã ia fiinþã nefiinþa toatã... ºi marea dã din aripi cum aripa de peºte peste ceilalþi, spre cinci ºi cînta cucul lui Emil Brumaru ce ia la cunoºtinþã minciogul de pescar. mai zise, apoi de cãtre hoþi... mã pãrãsi. cînd fuse ceasul patru spre cinci ºi cînta au început sã cînte cuvintele în gurã rãmãsei ca o idee cu inimã fãrã chip în nu este nimeni de vinã. cucul ºi limba mea, ’n tavanul danturii, bãtea step. balanþa echilibrului - în fond din scorbura luminii, ºi umbrele-ncepeau pe duºumeaua minþii încinse la arsurã mai bogat cu o revedere sã-ºi punã talpãºiþa pe gene, cum ºoºonii mei sinaptici la vals deterã cep, mai sãrac cu o reverenþã. porcul cu ºuncã la creiere mãgarul blond gîsca din sala de baluri struþul umil surtucul cãci împietrisem - munte suprem de ºopîrla din cluburi armãsarul viril lupul se leapãdã pe sine cînd trupurile beau la capãtul primãverii, o fatã la vioarã cînta. stãruinþã, din bancã sau popîndãul mut, balena de baltã hiena la rut, din cupa desfãtãrii, ºampanii de dulceaþã sã îmi arãþi odaia în care s-a nãscut ºi urmele ideii pãcatului dispar, cea mai sublimã, purã ºi aprigã dorinþã: acolo, mîna, pleoapa ºi glezna sã-þi sãrut. Nu este nimeni de vinã toate-ºi trãdeazã la modul opac ieºisem la plimbare, avid de dimineaþã, se dedicã lui Leonid Dimov inconsistenþele, coasta de drac de sforile iubirii împins - ca un circar petele oarbe pe cerul lucid dar gloanþele sãgeþii ce mi-au stîrnit vãpaia nu te-au atins; pierdutã, te-am regãsit, nu este nimeni de vinã. al jocului cosmic de celuloid. ce la trapez, trapezu-i, în musculoase unde tîrziu în cîmpul de impresii cosite, strînse-n claia pînã la urmã, toate se scriu sub dîre parfumate de linii în picaj poate decît de amintiri culese din visul strãveziu ideea de neufalinã pe o foiþã de eter vioriu. aratã, ’n partiturã, mulþimii fremãtînde - fie-vor arse, în cuptorul oval s-arãt singurãtãþii o schiþã de grilaj. din gît în care, cîteodatã, în ultimele zile al infinitului fundamental.. ce face aprinderea plauzibilã, extensibilã în caligrafe retro, moderne, cîte sunt... în siguranþa fuzibilã o, înger al luminii! o, minunatã fee! ieºisei la fereastrã, cu somnul încã blînd avîndu-ne în roluri pe mine ºi pe tine a verbului ejectat, în aerul un el îi scrie fetei, la nunta lor de-argint: purificat de bomfaierul împotmolit în bluza fierbinte, de femeie focului crîncen, albastru ce-avea sã-nceapã duºul ei cald, cît de curînd! ’azi curg mereu clepsidre pe strada fericirii

al ºiragurilor de alabastru în care paºii noºtri se-mbarcã, fermecaþi

încovoiate pe ºira spinãrii de trecerea secundei în mãrile uimirii

amintirilor sau uitãrii. prin delte parfumate de ani extaziaþi...’

o î ntors sãrind împreunaþi cu paraºuta peste cheanul aceastã poveste ocheanul întors ne ºi dãdurãm la fix, de-a dura moderne. În acelaºi numãr regãsim poeme- peste introducerile în context, date din le Denisei Lepãdatu (o copilã de doar zece gura ani, ale cãrei poeme denotã o maturitate cu care rupeam cuvintele, ca pîinea nebãnuitã pentru vârsta ei) precum ºi cele împrãºtiatã la mulþimea Tot în acest numãr este amintit ºi Nicolae semnate de Ani Bradea ºi Florin Dochia, de subiecþi, de substantive, nemîncate Prepliceanu, laureat al premiului naþional cãrora li se alãturã o prozã scurtã a Lilianei rãmase în tigvã nemestecate „Mihai Eminescu” 2012 într-un articol Rus. La rubrica Lector semneazã Gheor- subþiate, aºadar, în contur semnat de Ioan Moldovan. Iar în cadrul ghe Grigurcu, Radu Voinescu, Paul Aretzu strãluminate de licurici, de ºopîrle de secþiunii dedicate cronicii literare artico- ºi Adrian Simeanu. (Roxana Ilie) foc, de azur În numãrul din februarie al revistei Fa- lul O tristeþe dusã pânã la desfrâu al lui de lumînãrile iluminãrilor milia pot fi lecturate câteva dintre poezii- Alexandru Seres oferã o viziune aparte aprinse pe cadavrele înserãrilor le scriitorului tânãr al anului 2012, Vasile asupra volumului Razne al lui Emil Cio- în care ne rãgãseam, transpiraþi Moldovan alãturi de un inteviu al poetu- ran. A. Seres susþine cã în acest volum roºii la tîmple, înverziþi la ficaþi, lui realizat de Traian ªtef ºi o prezentare Cioran „ fusese deja eliberat de damfurile retrãgîndu-ne în noi înºine, ca la marea succintã a acestuia susþinutã de o serie nitzscheene, de al cãror lirism fusese con- Numãrul din martie 2013 al revistei lu- epifanie localã de opinii critice cu privire la poezia sa ºi la taminat”. (Anca ªerban) gojene „Actualitatea literarã” se focalizea- a glandei cu numele pinealã. cele douã volume ale sale Dispars ºi zã pe beletristicã. Nici mai mult, nici mai Blank. De asemenea apar în acest numãr puþin de ºapte intervenþii poetice (Aurel am tot colindat, ne-am tot ºi o serie de poeme semnate de Péter Dem- Pantea, Adam Puslojic, Anda Maria Nea- lins de cuvinte pe bot, ény, Horia Bãdescu, Irina Lucia Mihalca, goe, Luminiþa Zaharia, Patricia Lidia, He- am ars cu privirile noastre Nicolae Coande, Traian ªtef ºi un singur dir Al-chalabi, Alina Jaholkowska) ºi trei peºterile, ascunziºurile vaste poem al Minervei Chira (precum ºi o parte în prozã (Liviu Andrei, Mircea Anghel, ale visului viu ºi neterminat din corespondenþa adresatã acesteia de Ancheta Cafenelei din nr. 3/122 al re- Livius Petru Bercea), delecteazã cititorul. pînã de-atîta umblat cãtre Constanþa Buzea ºi o prezentare a vistei „Cafeneaua Literarã” are drept punct Remarcãm puterea versurilor lui Aurel Pan- am ajuns la condiþia necondiþionatului volumului sãu, Nimeni, altul, tu). Ne-au de plecare problematica poeziei postmoder- tea („Vii dreaptã în sperietura mea, ca un pe acoperiºul din faianþe al finanþelor mai atras atenþia ºi informaþiile legate de ne, anchetã efectuatã de Virgil Diaconu, în stol/ ca un stol prins în þãrmi crunþi, ºi n-ai magnatului Seminarul de traduceri literare de la Bala- care Alexandru Petria, Radu Ulmeanu, Ho- biografie”), dar ºi poezia lui Adam Puslo- unde corbii se roteau, în jurul fagurelui tonfüred, primul seminar de traduceri lite- ria Dulvac ºi Viorel Tãutan rãspund la câte- jic. Revista mai cuprinde ºi un interviu cã te-am ºi auzit oprindu-te, sã îmi spui: rare din limba maghiarã în limba românã ºi va întrebãri cu privire la poeþii optzeciºti, la despre literatura actualã cu poetul ºi pu- vezi, dom’le, cã acesta, nebunul un grupaj de texte poetice traduse de par- principalele caracteristici ce stau la baza blicistul Eugen Bunaru, coordonatorul ce- a întors bubuiturile din tunul ticipanþii la seminar (Alina Rusin, Andrei postmodernismului, solicitându-li-se stabi- naclului „Pavel Dan” din Timiºoara. pe care ni-l dã, zi de zi Dosa, Gabriela Constantin, Levente Páll). lirea unor linii de demarcaþie ale poeziei post- (Daniela Micu)

12 , serie nouă, anul XVIVIVI, nr. 444 (174), 20131313 enigmaticele statui ale Craiovei raiova a fost cunoscu- Orice om cu o minimã educaþie tã zeci de ani ca oraºul este asaltat de întrebãri cãrora Ccu vechi palate boie- niciun responsabil nu pare inte- reºti, cu parcuri, fântâni ºi statui resat sã le caute vreun rãspuns: care îi dãdeau o nobleþe aparte, De ce s-a renunþat la statui achi- demnã de condiþia lui de Bãnie, a ziþionate public, gândite pentru doua capitalã a Þãrii Româneºti. un anumit loc – special amena- Cel mai vechi monument public, jat? De ce, pentru a se construi turnat în bronz, îl reprezintã pe velodromul (necesar unui oraº Domnitorul Barbu ªtirbei. A fost mare, desigur), s-a optat pentru realizat în anul 1907 de sculpto- defriºarea totalã a unei zone îm- rul francez Jean Lecomte de pãdurite a parcului, hipodromul Nouy ºi amplasat pe locul vechii rãmânând neamenajat, un spaþiu case a boierilor ªtirbei, unde s-a pãrãsit, o paraginã? De ce fru- nãscut domnitorul – lângã Bise- moasa „Fântânã cântãtoare” de rica Sfânta Treime. Exact peste o la intersecþia Calea Unirii cu Lip- suta de ani, în anul 2007 – în apro- scani (fostul Rãscruciul Mare al piere, între Colegiul Carol I ºi „Avântul” lui Ion Jalea a fost mutat pe un soclu oraºului) a fost înlocuitã cu un Biserica Sfânta Treime a fost dez- monument funerar – un obelisc velitã statuia Regelui Carol I, negru? De ce, atunci când se to- titudini creaþie a sculptorului Mircea peºte zãpada sau plouã, statuile Spãtaru – ultima statuie ridicatã de pe Aleea Personalitãþilor din în Craiova. Alte autentice valori Parcul Teatrului plâng cu lacrimi artistice ºi repere istorice pentru de ruginã ºi vopsea prost aplica- viaþa oraºului nostru sunt ºi mo- tã sau turnatã? Unde este statu- numentele reprezentându-i pe ia „Dansatorii”, din bronz, de lân- Mihai Viteazul, Tudor Vladimires- gã Sala polivalentã, a sculptoru- cu, Matei Basarab, Alexandru lui Peter Iacobi, artist cu o cotã Ioan Cuza, Fraþii Buzeºti, Ioan remarcabilã astãzi în Germania? Maiorescu, Nicolae Titulescu, De ce statuia marelui om politic Nicolae Romanescu sau Monu- Eugeniu Carada, craiovean pa- mentul Independenþei amplasat triot, fondator al Bãncii Naþiona- în parcul din faþa Liceului de Arta. le, înãlþatã pe trei nivele decorate Însã o stranie maladie pare a cu reliefuri, zace ºi ea depusã la se fi instalat în mentalitatea ad- „groapa cu statui” din parc, cu ministratorilor urbei odatã cu ve- ignorarea oricãror mãsuri de con- nirea la putere a regimul comu- servare a unor valori unicat, iar nist, când în anul 1949 grupul sta- soclurile de piatra ale statuilor tuar construit prin subscripþie stau abandonate pe lângã alei? publicã de locuitorii Craiovei pen- S-a gândit cineva la modelul, tru a omagia Rãzboiului de Inde- materialele special alese ºi preþu- pendenþã, cunoscut sub numele „Alegorie” de Boris Caragea, acum la “groapã” „Dansatorii”de Peter Iacobi, dispãrutã rile acestora? La faptul cã auto- „Asta-i muzica ce-mi place” ºi rul poate fi decedat, iar întregul reprezentându-l pe Regele Carol I compoziþional rãmâne iremedia- dând bateriei de tunuri de la bil afectat? Calafat ordinul de a rãspunde Consider cã locuitorii oraºu- bombardamentului turcesc, rea- lui trebuie sã ºtie cine decide lizat de sculptorul doljean Con- amplasamentul, mutarea, motive- stantin Pavelescu-Dimo ºi inau- le sau cauzele intervenþiilor, gurat în anul 1913, amplasat la uneori mutilarea ambientului sau intrarea în Parcul Romanescu, a distrugerea unor creaþii valoroa- fost demolat ºi topit de autoritã- se, unice, pentru ca acestea sunt þile locale, din ordinul ocupantu- plãtite prin „subscripþie publicã”. lui sovietic. Pe locul lui în anul Cred cã decidenþii, responsabilii, 1963 a fost ridicatã cea mai înaltã Fântâna brâncuºianã proiectatã de arhitectul cu o competenþã profesionalã fa- statuie din oraº – „1907” – un Viorel Voia, în prezent demolatã talmente limitatã, când nu inexis- obelisc de piatrã care susþine tru- tentã, ar trebui sã cearã ºi pãrerea purile þãranilor rãsculaþi. Deºi mai multor specialiºti, nu doar a capodoperã a unuia dintre cei mai unui singur om sau a unui grup importanþi sculptori români, Ion mic care are – pentru o perioadã – Irimescu, ºi acest monument a putere de decizie, uneori mânaþi fost distrus de curând, locul din Statuia lui Eugeniu Carada zace la “groapã” de cu totul alte interese decât cele faþa parcului rãmânând gol, în ale comunitãþii, ducând la distru- aºteptarea unui viitor „Carol I” – geri ºi rezultate ireversibile. o eventualã copie dupã macheta Craiova mai are statui frumoa- vechiului monument pãstratã la se amintindu-ne de Eminescu, Muzeului Olteniei. Arghezi, Brâncuºi, are un Cabi- Aceeaºi soartã au avut-o, din net Brâncuºi cu ºase lucrãri de diverse motive, ºi alte monumen- referinþa mondialã ºi alte valoroa- te ale Craiovei: se sculpturi expuse în muzeele În Piaþa Gãrii, ca un omagiu oraºului, numeroase statui care adus marelui sculptor de renume decoreazã interiorul unor institu- mondial Constantin Brancuºi, pe þii publice. Cred cã este o obliga- locul unde acesta a lucrat ºi a în- þie civicã sã le cunoaºtem, sã ºtim ceput sã sculpteze (în birtul fraþi- cã se pãstreazã pentru cã au fost lor Spirtaru – ºi nu în mijlocul pie- achiziþionate din veniturile locui- þei), a fost amplasatã o fântânã torilor oraºului. Pentru cã la cele cu forme elansate, inspirate din Monumentul „1907” de Ion Irimescu, odatã ºi acum, rãmãºiþe... mai importante sãrbãtori naþiona- creaþia brâncuºianã, proiect al le, încãrcate de emoþie ºi semnifi- arhitectului Viorel Voia. ªi acest statui reprezentându-l pe Con- are statuia „Avântul” a sculpto- ticã în Australia. Ca ºi „Mihai Vi- caþie, cetãþenii oraºului ºi delega- monument, la fel ca ºi cunoscuta stantin Brâncuºi, idee abandona- rului Ion Jalea, cel care a dat Cra- tezul” sau „Titulescu”, ºi „Pega- þiile oficiale depun jerbe ºi coroa- fântânã „Ciuperca”, a fost demo- tã ºi ea ºi datã uitãrii. iovei ºi bustul din bronz al lui - sul” aºteaptã, într-un depozit par- ne de flori la statuile lui Mihai lat în urmã cu câþiva ani, fiind în- Un alt mare sculptor român, Theodor Aman din faþa Muzeului ticular, de aproape un deceniu, Viteazul ºi Alexandru Ioan Cuza, locuit cu o simplã instalaþie arte- Boris Caragea, cel care a proiec- de Artã. Lucrarea, reprezentând momentul de graþie al vreunui edil la cele ale lui Marin Sorescu sau zianã din þevi. Iar placa memoria- tat ºi Monumentul Fraþilor Bu- un tânãr între doi cai, a fost insta- care sã se îndure a-i atribui un Mihai Eminescu. Pentru cã vrem lã consemnând prezenþa lui Con- zeºti, a ridicat în anul 1962, în faþa latã în anul 1971 la hipodromul din amplasament. Chiar dacã „Avân- sã trãim noi – ºi copiii noºtri – stantin Brâncuºi în Piaþa Gãrii din Luncii Jiului, una din cele mai fru- Parcul Romanescu. Pentru cã în tul” a fost gândit pentru o altfel într-un oraº frumos ºi modern, Craiova este montatã pe colþul moase statui din oraº: „Alegorie”, Craiova nu mai existã curse hipi- de perspectivã, este bine cã gru- care îºi respectã trecutul, perso- unui bloc turn de locuinþe de pe din bronz, reprezentând un per- ce, statuia a fost mutatã lângã pul statuar a fost „salvat”, deºi de nalitãþile ºi valorile. Un oraº res- ºoseaua de rocadã, imposibil de sonaj feminin în picioare, aflatã în parc, pe un soclu monumental, pe soclu au dispãrut deja orna- ponsabil ºi civilizat! vãzut sau citit. Dupã terminarea prezent, se pare, la „groapa cu sta- inadecvat, destinat unei sculpturi mentele ºi plãcile de bronz care reamenajãrii Pieþei Gãrii ºi distru- tui” din Parcul Romanescu, cul- moderne, „Pegas”, a tânãrului ar- alcãtuiau compoziþia. nnn Magda Buce-Rãduþ gerea fântânii s-a propus re-rea- catã în iarba lângã þãranul din tist plastic Norian Paicu, craio- Febra demolatoare instalatã în menajarea prin amplasarea unei - „1907”. O soarta ceva mai bunã vean, acum profesor de artã plas- 1949 pare la Craiova fãrã sfârºit. , serie nouă, anul XVIVIVI, nr. 444 (174), 20131313 13 nnn DANIELA MICU Marusia – ingeniozitatea firescului

care au însã câteva elemente co- lã – marcã a graþiei ºi a eleganþei, viturã cumplitã. Sã arãþi ca o di- mune. Aflate în imediata vizibili- exprimate prin cuvântul yugen- hanie, dupã ce ai fost o floare de tate sunt cele de recuzitã: deco- („elegant, rafinat, frumuseþe eva- mai.[…] PAVEL: iar eu am jurat cã rul (barul unui muzeu) ºi ceasul zivã”). Subiectele sale sunt struc- ea nu va împlini 50 de ani…”. Pa- deºteptãtor. Moartea apare ºi ea turate în jurul cântecului ºi dan- siunea ca un foc de armã este sub diferite forme, unele mai tra- sului. Caracteristica sa cea mai cum spune ºi scriitorul o „glumã datã cu momentul ’89, diþionale, altele neaºteptate. Co- evidentã este faptul cã actorul teatralã”. Imaculata Concepþi- Liviu Lucaci se hotã- micul grotesc stã la baza scrierii, principal joacã purtând o mascã. une are ca subiect un eveniment Orãºte sã aleagã liberta- aºa cum stau ºi elementele vizi- Temele sale se concentreazã mai istoric – moartea lui Stalin. Doam- tea exprimãrii sinelui. El renunþã bile numai la o lecturã în profun- mult pe destinul uman decât pe na Imaculata, fostã cãlugãriþã, la visul de a deveni marinar sau zime, ºi neapãrat cu ceva cunoº- evenimente, decorul scenei fiind acum propagandistã ºi îndrãgos- pilot de avion ºi intrã în Teatrul tinþe, fie ele de teatrologie sau bi- insignificant. În actul al cincilea , titã de conducãtorul rus se oferã Studenþesc Podul. A ales, se ografie. Publicul este provocat lovitura cu pumnul în masã a lui pentru prima oarã unui bãrbat „sli- pare, drumul potrivit, din moment astfel sã descopere simbolurile, Cono, care încheie o pauzã ºi face nos” ºi „unsuros” dupã ce spe- ce astãzi este actor prestigios la nici un gest nu este întâmplãtor, ca Angel sã vadã realitatea, re- ranþa de a face pasul în braþele Teatrul Naþional din Bucureºti, iar obiectele nu sunt numai de prezintã lovitura beþiºoarelor tra- lui Stalin, cãruia îi scrisese 1542 ecturi regizor ºi profesor de Arta Acto- decor. În primul act, Moartea are diþionale japoneze, al cãror sunet de epistole pasionale intercepta- rului la UNATC. În 2006 a debu- la baza construcþiei sale modelul numit KI, deschide sau închide te ºi pãstrate de securitate, se tat ca prozator cu Povestiri de- personajului principal tipic tea- un act. La sfârºitul fiecãrui act nãruieºte. Farsa tragicã în trei ta- spre celãlalt, carte bine recepta- trului Kyogen, servitorul Taro personajelor centrale „le sunã blouri Fraþi de cruce este dusã tã de public. Kaja, care evocã un umor domol ceasul” ºi dispar. la capãt de douã personaje, Vera Debutul lui ca dramaturg se ºi distractiv. Moartea care ser- rapii prin casã. Actul urmãtor este În Marusia sau Copilãria ºi Luca. Legãtura lor incestuoa- face oarecum firesc ºi aºteptat cu veºte o Autoritate omniprezen- al Kyogenului, portretizeazã ade- mea registrul se schimbã, scene- sã ºi bizareria situaþiilor încheie piesa Cinci randez-vous-uri tã, nu are manifestãri agresive, vãrata esenþã a naturii umane, o le simple, dar sensibile sunt în- volumul în aceeaºi notã tragico- mortale montatã în 2010 ºi a cã- coasa ei este pentru a pãstra „re- combinaþie dintre raþiune ºi in- viorate de o emoþie magicã, micã în care Liviu Lucaci a debu- rei text va fi integrat în Marusia - ferinþele culturale”, bea whisky, stinct: profesorul ºi studenta eru- aproape poeticã. Piesa 50 o îm- tat ca dramaturg. (Editura Palimpsest, Bucureºti, pe care ºi-l plãteºte cu politeþe ditã, se aflã împreunã la barul prumutã pe micuþa 2011), un volum ce conþine ºase pentru a nu rãmâne datoare, este muzeului, discutã probleme de Marusia, ºi îi imagi- piese de teatru de mici dimensi- fan Manchester United (pentru filosofie plecând de la principiul neazã un frate gea- uni scrise de o mânã sigurã, care a întãri acest lucru, ºi-a persona- “eternei reîntoarceri” a lui Nietz- mãn matur, care trã- nu ezitã în faþa artificiilor stilisti- lizat pelerina cu „Manchester sche. Cei doi se hotarãsc cã lu- ieºte laolaltã cu fan- ce, absurdul situaþiilor fiind tra- United Forever”) ºi îl convinge crul pe care l-ar repeta neîntre- tasma ei. Fantoma tat ca ceva firesc. Studierea tea- pe „client” sã plece împreunã fãrã rupt înaintea momentului morþii Marusiei îmbãtrâ- trului tradiþional japonez chiar la a opune rezistenþã pe muzicã de ar fi actul sexual animalic, fãrã nici neºte alãturi de el ºi el acasã, cu ajutorul unei burse cor îngeresc, o interpretare a im- un strop de implicare emoþiona- nu acceptã trecerea ITI, nu rãmâne fãrã urmãri în pro- nului echipei de fotbal, cântat de lã. Descrierea personajului Julia pragului de 50 de ani cesul actului de gândire ºi scrie- fani pe Old Trafford. Actul al doi- din actul IV este o definiþie a ºi implicit nici un po- re a celor ºase texte dramatice. lea conþine mai multe elemente Noh-ului: “cântãreaþã, 35-38 de sibil miros al bãtrâ- Liviu Lucaci combinã elemente specifice teatrului Kabuki, pre- ani, frumoasã, machiatã cam stri- neþii. De aceea frate- de Noh, Kabuki ºi Kyogen adu- cum micile drame omeneºti, crea- dent dar nu lipsit de bun gust, le sãu va cãuta pen- când în acest fel un aer exotic în te de sentimentele ºi intereselor îmbrãcatã strãlucitor, în þinutã de tru ei moartea ade- dramaturgia româneascã. acestora – femeia de 40 de ani o spectacol. Machiajul ei pare pu- vãratã: „PAVEL: Cinci randez-vous-uri mor- plãteºte pe tânãra Al, pentru a-ºi þin masca unui clovn trist.” Tea- Pentru ea… ªtii… tale este o comedie tragicã în descãrca sufletul, apãsat de „ma- trul Noh este o formã de teatru EA: …cum sunt fe- cinci acte aparent independente, rea tragedie” cã soþul îºi lasã cio- clasic japonez – o dramã muzica- meile, da. Asta e într-adevãr o lo- Silviu Bârsanu - Eva la ºerpi Auguste Comte în viziunea lui Mihai Uþã e fapt, teza de docto- o unitate actualã” (ibidem, p. cã principiul ontologic (ºi meto- cele mai serioase pentru demon- rat principalã a lui Mi- 125). Dar asta înseamnã cã rela- dologic, totodatã) care i-a funda- strarea ºtiinþificã a ordinii de in- Dhai Uþã (1902-1964) se þiile, fiind cercetate (ºtiinþific, deci mentat lui Comte tabloul ºtiinþe- tegrare a lucrurilor în Tot. Adicã intituleazã La théorie du savoir… generând certitudini probate ºi lor era inexact, þinând, am spune existã preocupãri pentru reduce- (aici, Mihai Uþã, Teoria ºtiinþei valabile în universul paradigma- noi, de imaginea anticã naivã a rea legilor fizicii: exact aºa cum în filosofia lui Auguste Comte tic asumat de cãtre oamenii de corespondenþei dintre kosmos ºi Auguste Comte în 1830 conside- (1928), traducere din francezã de ºtiinþã) din multe unghiuri de ve- logos-ul uman. Adicã, nu existã ra trei legi fundamentale. Care, a Mihaela Baba ºi ediþie criticã de dere ºi cu ajutorul unor concep- în realitate, considera Uþã pe ur- subliniat Mihai Uþã pentru a pro- Adrian Michiduþã, Craiova, Aius, te diferite, permit cunoaºterea mele lui Spencer, concordanþa ba cã filosoful francez nu a fost 2012, 249 p.), deci ºi el ºi, desi- unei lumi pluraliste: permit cu- dintre dezvoltarea cunoaºterii ºi defel unilateral, „trebuie sã fie gur, filosoful cercetat abordeazã noºtinþa, spune tânãrul aspirant ordinea ontologicã a lucrurilor, ci privite ca simple rezultate ale ana- „ºtiinþa” în douã sensuri: cel de la titlul de doctor în filosofie, cã aceastã ordine este descoperitã lizei” (ibidem, p. 153). cunoaºtere ºi cunoºtinþã (cât de „lumea este pluralistã” (ibidem, de cercetãtori ºi clasificarea ºtiin- Mihai Uþã a fost printre foarte cât precisã, dar în orice caz ge- p. 126). þelor este în funcþie de ea. puþinii care au pus epistemolo- neralã, înglobantã, doar în acest Mihai Uþã a avut capacitatea Dar oare premisa lui Comte gia româneascã a timpului în re- sens relevantã) ºi cel de ºtiinþã de a sesiza cã separãrile între filo- este absolut fantezistã? Adicã nu laþie directã cu spiritul ºtiinþific, propriu-zisã. Volumul recenzat sofii ºi etichetãrile lor sunt istori- existã în naturã nici un proces de ºi probabil singurul care a vorbit aici se ocupã de elemente de filo- ce ºi inerent tributare perspecti- creºtere de la simplu la complex la noi despre pozitivism. Ceea ce sofia ºtiinþei în mãsura în care ele fic a fost asumat de cãtre acesta vei tradiþionale fragmentare de a ºi de la individual/particular la nu-i puþin lucru. Dominantã în îi sunt necesare autorului pentru ca spirit critic – poziþie ce a apar- gândi, dar ºi problema ca atare a general, deci proces care „deter- epocã era ideea subordonãrii a contura teoria cunoaºterii ca þinut doar corifeilor momentului – cercetãrii filosofice, înclinatã, con- minã” cunoºtinþele noastre de- ºtiinþei faþã de filosofie (spiritua- epistemologie a lui Comte. ci ºi cã elementele structurale ale diþionat istoric, fie într-o parte fie spre fenomene? Desigur cã exis- listã) ºi religie. Iar consecinþele Meritul incontestabil al lui Mi- teoriei sale au avut puternice ºi în alta, dar care este nesatisfãcã- tã, iar Mihai Uþã, deºi nu a pus acestei dominaþii au fost separa- hai Uþã este de a fi anulat inter- statornice influenþe. Chiar dacã toare numai dacã rãmânem cum- astfel întrebãrile, a relevat cã, în rea ºtiinþei de societate, conside- pretarea simplistã ºi reducþionis- au fost infirmate în unele aspecte va închiºi pe poziþia unei singure fond, cele douã puncte de vede- rarea ei în instrumentalitatea sa, tã a pozitivismului. Înainte de toa- concrete: a rãmas „spiritul ºtiinþi- pãrþi, oricare ar fi aceasta. re – a „constructivismului”, spu- resimþitã inerent selectiv. Din te, el a arãtat cã pozitivismul este fic, pozitiv”. Expunerea lui Mihai Uþã este nem noi, lui Spencer ºi a determi- acest punct de vedere, se poate un curent de gândire, deci ceva Analiza lui Mihai Uþã este sin- deosebit de clarã ºi frumoasã, nismului natural al cunoºtinþelor spune cã nu a existat în filosofia mai mult decât teoria lui Comte. gularã, ºi nu doar în spaþiul ro- nicidecum o înºiruire de citate, ci ºtiinþifice (de ordine ºi de prin- româneascã de atunci vreo dez- De aceea, Mihai Uþã a analizat în mânesc, deoarece a atras atenþia o relevare a raþionalitãþii ideilor cipiu) – nu sunt decât douã ver- batere epistemologicã. Mãnuºa volumul de faþã originile filosofiei asupra vechimii ºi continuitãþii lui Comte în contextul epocii sante în tratarea problemei, deci aruncatã de Mihai Uþã nu a fost pozitiviste: în teoria ºtiinþei la d’A- unor idei ce ni se par legate doar acestuia. Analiza este criticã, in- trebuie luate împreunã: sunt doar ridicatã. Dar asta înseamnã cã nici lembert ºi perspectiva sociologi- de modernitatea noastrã târzie, clusiv prin metoda comparativã: contrarii, nu ºi contradictorii. Iar dezbaterile filosofice nu au ajuns cã a lui Saint-Simon, dar ºi filiaþiile îmbibatã de ºtiinþa inauguratã de de exemplu, prezentarea concep- „ordinea preexistentã în naturã” la profunzimea care sã zdruncine acestora în întreaga dezvoltare a relativitatea lui Einstein. Astfel þiei critice a lui Herbert Spencer – pe care omul de ºtiinþã doar o societatea, beneficiarul lor ultim. modernitãþii. Apoi, el a ordonat ºi Comte a descris fenomenul na- (1820-1903) despre clasificarea descoperã, cum considera Com- sintetizat concepþia lui Comte, re- tural – obiectiv – ca pe o „multi- ºtiinþelor de cãtre Auguste Com- te – este chestionatã ºi astãzi, nnn Ana Bazac levând nu doar cã spiritul ºtiinþi- tudine virtualã de relaþii datã într- te l-a ajutat pe Mihai Uþã sã arate observãm noi, prin preocupãrile

14 , serie nouă, anul XVIVIVI, nr. 444 (174), 20131313 nnn CÃTÃLIN GHIÞÃ altfel despre filme moartea nu ºtie sã piardã Turnat la apogeul carierei re- ricol comun traduce valorile gizorale a lui Clouzot, adicã în umaniste ale unei Europe post- perioada cuprinsã între finele ce- belice aflate încã în faza de re- lui de-al doilea rãzboi mondial ºi construcþie identitarã ºi demon- 1960, Le Salaire de la peur spu- streazã, dacã mai era nevoie, an- ne o poveste palpitantã, dar tristã. gajamentul social profund al lui Intriga are la bazã un incitant ro- Clouzot, care avusese tãria mo- man de Georges Arnaud ºi-i dis- ralã sã regizeze o alegorie anti- Când eram copil, tribuie drept protagoniºti pe pa- nazistã precum Le Corbeau în am vãzut bãrbaþi tru europeni sãraci, olandezul 1943, deci în plinã ocupaþie ger- care se înhãmau Bimba, francezul Jo, italianul manã. la astfel de munci... Luigi ºi corsicanul Mario (inter- Niciunde altundeva, poate, ºi care nu se întorceau pretat extraordinar de bine de tâ- nu-ºi pune mai apãsat ampren- niciodatã. nãrul Yves Montand), care sunt ta moda culturalã decât în cazul Dick, Le Salaire de la peur surprinºi de soartã într-o aºezare lui Clouzot. Dupã 1960, odatã cu izolatã din America de Sud, Las asaltul esteticii Noului Val fran- in pãcate, puþini din- Piedras. De acolo nu pot evada cez, estetica senzaþionalistã a re- ecturi tre spectatorii de film decât pe calea aerului, însã o cã- gizorului pare insuficientã prin români au auzit mãcar lãtorie cu avionul este prea scum- raportare la economia de mijloa- D pã pentru buzunarele aproape ce propusã de exponenþii Nou- de Henri-Georges Clouzot, cu toate cã mulþi dintre criticii de goale ale nefericiþilor. adâncime, de suprafaþã. de echipã, Bill O’Brien, fiecãruia velle Vague. Intimidat, Clouzot specialitate din Europa au vãzut Existenþa lor lipsitã de speran- Aici intervine „expertiza” ce- dintre cei patru ºoferi în cazul însuºi se retrage din prim-plan, în el un corespondent francez al þe, dar ºi de mari probleme intrã lor patru: fiindcã nici unul dintre unei reuºite au meritat riscul ac- aceasta ºi pe fondul unor pro- celebrului Alfred Hitchcock. Din pe un nou fãgaº în momentul în membrii de sindicat ai companiei ceptat curajos de aceºtia. bleme de sãnãtate din ce în ce filmografia sa, profundã ºi varia- care unul dintre câmpurile petro- nu-ºi poate asuma munca nu nu- Filmul poate fi interpretat în mai acute. Anterior, timp de cinci tã, incluzând chiar ºi un docu- liere deþinute de principalul an- mai periculoasã, ci de-a dreptul termenii unei poveºti de acþiune ani, mai precis între 1935 ºi 1940, mentar surprinzãtor despre pro- gajator din zonã, Southern Oil sinucigaºã, cade în sarcina lui pline de suspans, servind deci regizorul a suferit de tuberculo- cesul de creaþie artisticã a unui Company, ia foc (Mai trebuie Mario, Bimba, Luigi ºi Jo (care-l unui scop denotativ. Conotativ zã ºi a urmat un complicat trata- pictor iconic (Le Mystère Picas- notat detaliul cã firma este ameri- înlocuieºte pe un anume Smer- însã, un ochi inspirat poate de- ment de recuperare în Franþa ºi so, 1956), douã pelicule vor rã- canã, ceea ce a constituit un bun loff), sã conducã douã camioane tecta în drama celor patru o fabu- în Elveþia, reuºind, în cele din mâne, în opinia mea, imprimate pe prilej pentru cenzorii de la Holly- pline cu nitroglicerinã pe o dis- lã modernã de solidaritate uma- urmã, sã se însãnãtoºeascã. De retina cinefilului etern: Les Dia- wood sã taie peste 20 de minute tanþã de câteva sute de kilometri, nã în faþa morþii aproape iminen- data aceasta însã, în pofida spi- boliques (1955, inspirat de o idee din pelicula destinatã sã ruleze pânã la locul accidentului. Fiind- te: spiritul de camaraderie sudea- talizãrilor repetate, Clouzot moa- hithcockianã) ºi Le Salaire de la în cinematografele din S.U.A.). cã nu vreau sã vã distrug plãce- zã destinele unor indivizi prove- re în apartamentul sãu parizian peur (1953). Ambele filme au avut Flãcãrile nu se pot opri decât prin rea vinovatã a suspansului, nu niþi din þãri diferite, aflate nu de la începutul anului 1977. Avea imediat mare succes la public ºi detonarea unei doze consistente intru în detalii suplimentare: rã- puþine ori în istorie în situaþii de 70 de ani ºi, precum în cazul lui au intrat în analele cinematogra- de nitroglicerinã, care sã separe mâne sã descoperiþi singuri dacã sciziune ºi de rãzboi. Mobiliza- Mario, moartea i-a demonstrat fiei postbelice. sursa incendiului, petrolul din cei 2000 de dolari promiºi de ºeful rea lor exemplarã în faþa unui pe- cã nu ºtie sã piardã. baronul F.F. Tornau ºi „Valahia Micã” a 18 ani de-abia împliniþi, în ºampanie, pentru a arãta parcã în moldoveneºte6 . Pânã sã ajun- amãnuntele legate de geografie, la începutul lui februa- cât de puþin erau preocupaþi de gã la Craiova a trecut peste nu- etnografie, civilizaþie ºi istorie, Lrie a anului 1829, proas- preþul acesteia. Pe unele dintre meroase râuri ºi râuleþe: Siret, memoriile lui Tornau sunt capti- pãtul absolvent al unei ºcoli pri- mese se puteau vedea carafe de Rîmnic, Buzãu, Argeº, Olt; peste vante prin felul autorului de a vate de pe lângã liceul din Þar- niºte dimensiuni ruºinoase, cu un Siret ºi Olt existau poduri, în timp povesti despre oamenii locului, skoe Selo, F.F.Tornau, pleacã din un vin moldovenesc uºor, alãturi ce peste toate celelalte se trecea despre felul lor de a fi ºi a relaþio- Sankt Petersburg spre „Mica Va- de pahare cu lichidul negricios al prin apã. Din punct de vedere is- na cu cei din jur. Astfel, din în- lahie” – trebuind sã ajungã la vinului de porto – rãsfãþ pe care toric ºi etnografic sunt amãnun- semnãrile lui desprind câteva Craiova, ca subofiþer (praporºik) nu ºi-l putea permite chiar orici- te importante ºi vii, observate la portrete foarte detaliate: caima- al armatei þariste, a cãrui detaºa- ne”3 . În acea atmosferã de risipã faþa locului. De pildã, faimosul camul Constantin Ghica, isprav- ment participa la operaþiunile rãz- transformatã în spectacol, decla- Suvorov spunea cã „apa Rîmni- nicul Craiovei „graf” Rosetti, cu- boiului ruso-turc. Petrece la sud raþia precum cã oricine nu-ºi poa- cului era vara atât de micã încât coana Elenca, familia boierului de Dunãre, apoi la Craiova pânã te permite sã plãteascã o sticlã gãina nici coada nu ºi-o uda Petriºor, rãzboinicul Ioan Solo- la debutul lui februarie 1830, cu- de ºampanie o va cãpãta din par- atunci când o traversa”, totuºi pe mon, misterioasa vãduvã N... noscând locuri ºi oameni, atât ruºi tea husarilor, sfidarea era pe faþã. timp de primãvarã, când se to- cât ºi români. Îºi scrie Memoriile Tornau este întâmpinat pentru peau zãpezile, ea devenea multã Nota bene. Imaginea a apãrut despre aceastã ºedere peste mai prima oarã de ospeþele ºi beþiile ºi rapidã, ºi anume acolo coman- în cartea lui G.A.Dzidzaria, F.F. bine de trei decenii, când era ata- În „decriptarea” traseului sãu care se soldau cu scandaluri ºi dantul de oºti ºi-a piedut fiul7 . Tornau i ego kavkazskie mate- ºat militar la Viena, în anul 1865. prin „Valahia” m-am ghidat de încãierãri, de care erau capabili Deci, Tornau se îndrepta spre rialy XIX veka, Moscova, 1976, A petrecut ºi ultimii sãi ani de via- aceastã unicã ediþie tipãritã, dis- unii dintre ofiþerii cu dare de mânã Craiova, oraºul în care a petrecut pag. 5. þã tot în Austria, fiind înmormân- ponibilã în format PDF pe inter- din armata þaristã, lucru foarte aproape un, sub ascultarea ace- tat în preajma capitalei imperiale. net, în limba originalului. Primul gustat ºi apreciat de oamenii din lui temut general care a zdrobit în nnn Vladimir Bulat Este un autor cunoscut în cer- reper geografic atins de Tornau þãrile române, ºi mai ales de cu- preajma satului Bãileºti, din su- curile istoriografice ºi etnografi- în periplul sãu prin Þãrile Româ- coane, dupã cum se va vedea. dul Olteniei, o armatã mult mai ce ruseºti ºi europene, ca un foar- ne este târgul Tulcin, din Ucrai- La Iaºi a avut parte de cordia- numeroasã a turcilor, care depã- te bun cunoscãtor al Caucazului, na. Pânã aici nu a fãcut opriri, litate ºi bunã-primire din partea ºea de peste ºase ori efectivele 1 „Memoriile despre campania scrierile lui despre acþiunile mili- schimbând trãsurile de poºtã, localnicilor, dar mai presus de umane ºi de armament al ruºilor. din 1829 din Turcia europeanã”, tare ºi cercetãrile sale geografice fãrã încetare. La Tulcin a petre- toate îºi amintea de pârjoalele ºi În 12 (26) septembrie 1828 trupe- 1867. Voi indica de fiecare datã prin au fost reeditate în ultimii ani. cut trei zile1 , pentru a-ºi recupe- „minunaþii ochi negri” ai celei pe le conduse de Ibrahim-paºa, se- cifre romane capitolele din cele ºapte, Memoriile despre campania din ra puterile ºi a putea face faþã lun- care lumea o numea „la belle Ita- raskirul8 Vidinului, care avea în cîte conþine scrierea, urmatã de pagi- 1829 din Turcia europeanã, care gului drum pe care-l mai avea. A lienne”4 , ºi care i-a fãcut pleca- subordine o armatã de 26.000 de nã: I, 410. Numerotaþia paginilor va conþin consideraþii foarte intere- urmat oraºul Balta, unde trebuia rea din acel oraº mult mai dure- ostaºi, în special cavaleriºti, a fi diferitã, datã fiind publicarea textului în douã numere succesive ale sante despre Valahia ºi oamenii sã-ºi ridice banii pentru continua- roasã... În timpul deplasãrii de la suferit o înfrângere de proporþii, rea cãlãtoriei. Chenzina era pre- revistei. Cele douã fascicole vor fi ei, au rãmas aproape neexplora- Iaºi spre Craiova – unde era în- astfel încât Geismar – ne relatea- notate cu I ºi II roman. te, puþin cunoscute, rãmânând în vãzutã doar pânã la Iaºi. Reuºeº- cartituit regimentul 33 al vânãto- zã Tornau – s-a ales cu „un ciu- 2 I, 414. versiunea lor princeps, tipãrite în te sã plece din Balta cu doctorul rilor de munte, condus de gene- buc încã fumegând al paºei, cu o 3 I, 415. 5 revista „Russkii Vestnik”, în nu- militar M., care-l aduce pânã la ralul Feodor K. von Geismar - piatrã preþioasã încastratã”, uitat 4 I, 418. merele din iunie ºi iulie a anului Chiºinãu, unde aflãm cã exista Tornau a avut de a face cu un în graba de a fugi din calea ata- 5 ÃÅÉÑÌÀÐÚ Ôåäîðú Êëå- 2 1867, sub misterioasa semnãtu- doar un singur hotel , în care au primitiv atelaj pe roþi, cãruþa de catorilor9 . Ajunge acolo în ulti- ìåíòüåâè÷ú (1783-1848). rã: „T”. Desigur, pentru cine s-a gãsit o atmosferã de veselie mare, poºtã, precum ºi cu surugiul mele zile ale lunii martie. Va pleca 6 I, 420. aplecat asupra operei sale memo- chef crâncen ºi un consum con- moldovean. Subofiþerul s-a arã- din acel oraº în primele zile ale 7 Tornau aminteºte cã în una din rialistic-istorice acest acronim nu tinuu de ºampanie: „Pe masa hu- tat foarte mirat de faptul cã acest anului 1830, fiind numit mai de- bisericile Rîmnicului exista un mo- a rãmas învãluit de mister, ºi se sarilor ºampania era zgomos tur- atelaj nu conþinea nici urmã de parte pentru munca într-un regi- dest monument, amintind de acest ºtie cã aparþine baronului Fiodor natã în pocale, care dãdea peste metal, ci era integral construit din ment de geodezie, care se ocupa tragic accident. Fiodorovici Tornau, fiul colone- margini, fãrã niciun regret; husa- lemn, inclusiv pivotul; iar suru- de cartografierea Cnezatelor ro- 8 De la turcescul Serasker =cã- lului de artilerie Fiodor Grigorie- rii îi adãpau ºi pe soldaþii de rând, giul înjura ºi blestema într-un lim- mâneºti. petenie militarã în armata turcã, titlu vici Tornau, veteran al luptei din ºi pãrea cã nu doar o consumau, dat dupã 1826 ministrului de rãzboi. baj pe care nu îl mai puteai întâlni Poate dincolo de referinþele ºi 9 preajma Dresdei, din 1812. ci ºi cã erau în stare sã se scalde în nicio altã limbã creºtinã, decît I, 432.

, serie nouă, anul XVIVIVI, nr. 444 (174), 20131313 15 nnn COSMIN DRAGOSTE o viaþã închinatã germanisticii: Roxana Nubert la 60 de ani timiºoreanã are deja o lungã ºi (Timiºoara) face o paralelã între cercetãrilor dialectului german fructuoasã colaborare. Împãrþit în Chira Chiralina (Panait Istrati) din Banat face parte ºi analiza douã unitãþi (literaturã ºi lingvis- ºi Die Tatarin (Oscar Walter Ci- Mihaelei ªandor (Timiºoara) de- ticã), tomul conþine materiale nu sek), opere ce se aseamãnã prin spre dubla formare a perfectului. doar ale membrilor colectivului recuzita cadrului oriental prezen- Marianne Marki ºi Karla Lupºan Germanisticii timiºorene, dar ºi ale tat, dar diferã prin modalitatea de (Timiºoara) puncteazã lucruri in- Grazziella Predoiu / Beate Pe- colegilor din þarã, care au dorit, abordare tematicã. Kinga Gall teresante despre genul cuvinte- tra Kory (coord.): Streifzüge astfel, sã-ºi exprime aprecierea faþã (Timiºoara) aduce în prim-plan lor împrumutate în germanã din durch Literatur und Sprache. de o cercetãtoare de anvergurã unul dintre cele mai importante englezã ºi francezã, în vreme ce Festschrift für Roxana Nubert, într-un domeniu din ce în ce mai cotidiene timiºorene, „Die Te- Alina Olenici-Crãciunescu pune editura Mirton, Timiºoara, 2013 popular, mai ales dupã ieºirea în meswarer Zeitung”, care a domi- pe tapet aspecte discutabile ale prim-plan a Hertei Müller. nat peisajul mediatic bãnãþean reformei ortografice din limba ger- umele doamnei profe- Partea de literaturã a volumu- între 1852 ºi 1949. manã. ecturi sor Roxana Nubert nu lui omagial (care se deschide cu Partea de lingvisticã a volu- Dincolo de atributele ºtiinþifi- Nnecesitã, în germanis- frumoase ºi calde cuvinte de sa- mului omagial cuprinde contribu- ce ale doamnei Roxana Nubert, tica româneascã ºi internaþiona- lut din partea consulului Repu- þii ale profesorului bucureºtean principalul sãu merit, în viziunea lã, vreo prezentare. Numele Dom- blicii Federale Germania la Timi- Ioan Lãzãrescu, despre „germa- mea, este acela de a fi format ºcoa- niei Sale a devenit sinonim cu ºoara, Klaus Christian Olasz ºi a na ºcolãreascã” din România, un lã la Timiºoara, de a fi modelat Germanistica timiºoreanã, pe care ambasadorului Republicii Fede- creaþia autoarei, relevând legãtu- limbaj amalgamat cu austriacis- generaþii de germaniºti care pot o coordoneazã cu succes de mul- rale Austria, Dr. Martin Eichtin- rile subterane de substanþã, pat- me, austro-românisme, românis- prelua oricând ºtafeta ºi duce mai þi ani ºi pe care a reuºit s-o impu- ger) este organizatã cronologic. tern-urile mentale ale scriitoarei me ºi „chiriþisme”, ale lui Karin departe cãile de cercetare. Astfel nã ca pe un adevãrat brand în þarã Profesorul George Guþu (Bucu- prin prisma legãturilor sale cu lim- Dittrich (Timiºoara), despre trã- se defineºte un profesor: nu nea- ºi în strãinãtate. Dupã cum, reºti), preºedintele Societãþii ger- ba românã. Beate Petra Kory (Ti- sãturile morfologice ale substan- pãrat prin cunoºtinþele transmise atunci când rosteºti Roxana Nu- maniºtilor români, dedicã un stu- miºoara) se apropie de romanul tivului în limba germanã vorbitã (pe care le poþi gãsi în numeroase bert, nu poþi sã nu adaugi, aproa- diu meticulos ºi bine realizat ga- Atemschaukel (2009) din per- în Timiºoara, ce este alcãtuitã, surse conexe), ci prin ceea ce lasã pe automat, ºi completarea „lite- zetei bucovinene literar-ºtiinþifi- spectiva traumei, transpusã tex- dupã cum demonstreazã autoa- în urmã, prin continuitatea pe care raturã de expresie germanã din ce „Die Wandlung”, din care au tual atât la nivel tematic, cât ºi rea articolului, din elemente aus- ºtie sã o creeze. Volumul omagial România”, domeniu cãreia doam- apãrut douã numere în anul 1932. narativ. Anna Lindner (Viena/ Ti- triece ºi bavareze, ale Alwinei este bine ºi eficient coordonat de na profesor i-a consacrat studii O frumoasã surprizã am gãsit-o miºoara) priveºte cel mai recent Ivãnescu (Timiºoara), care, dis- cãtre douã dintre cele mai harnice de o foarte bunã facturã, deveni- într-o traducere excepþional fãcu- volum de versuri al Hertei Müller, cutând despre dialectul german „eleve” ale Roxanei Nubert, Graz- te, în timp, puncte viabile de re- tã de cãtre Bianca Bican (Cluj- Vater telefoniert mit den Fliegen din Periam, constatã cã specifici- ziella Predoiu ºi Beate Petra Kory, per în cercetarea acestei arii oa- Napoca) poemului Die Sternen- (2012) prin prisma esteticii vizua- tãþile lingvistice aduse de colo- dovadã pertinentã a ºcolii fãcute recum de niºã. Meritele sale în wolke (Norul de stele), publicat le, a esteticii anonimitãþii ºi a ideo- niºti din zonele de provenienþã de un profesor. ceea ce priveºte fundamentarea de cãtre Wolf von Aichelburg în logiei scrisului, înlocuitã de ace- au fost înlocuite. Tot din cadrul ºtiinþificã a acestei discipline, revista „Echinocþiu” (nr.10-11-12 ea a prezentãrii, a arãtatului. La precum ºi în deschiderea de noi / 1978). Maria Sass (Sibiu) anali- acelaºi volum se referã ºi sub- perspective ºi direcþii de cerce- zeazã textele de cãlãtorie ale con- semnatul, care încearcã sã punã tare sunt incontestabile. Cu o citadinului Joachim Wittstock în legãturã modalitatea scriptu- vastã experienþã a cercetãrii ºi prin prisma conceptului de „hi- ralã a Hertei Müller cu tehnicile predãrii în strãinãtate, doamna briditate”. Mariana Lãzãrescu Wiener Gruppe, precum ºi cu te- profesor s-a strãduit sã imple- (Bucureºti) face o analizã „încru- oriile lui Mauthner, Wittgenstein menteze ºi sã valorifice experien- ciºatã”, sincronicã ºi diacronicã ºi Lévy-Strauss. þele acumulate acolo nu doar în a creaþiilor poetului Helmut Sei- Maria Stângã (Timiºoara) scrierile sale, ci ºi în modalitatea ler, care se miºcã pe coordonate scoate în evidenþã aspecte ale de a manageria o catedrã cu mul- de graniþã, între aprecierea criti- identitãþii emigrantului, prins în- tã greutate, ce a devenit un fac- cilor sau colegilor ºi respingerea tre pãrãsirea vechii patrii ºi „nea- tor polarizant al schimburilor in- autenticitãþii ºi originalitãþii vo- jungerea” în noua patrie, în Die terculturale ale Banatului. cii sale lirice. Muren von Wien (Richard Wag- La împlinirea frumoasei vârste Herta Müller beneficiazã de un ner), în vreme ce Laura Cheie (Ti- de 60 de ani, în luna ianuarie a nucleu consistent de studii de- miºoara) se axeazã pe efectul in- acestui an a fost editat un volum dicate operelor sale. Grazziella versiunii, pe care o prezintã din omagial, dedicat doamnei Roxana Predoiu (Timiºoara) face un foar- diferite puncte de vedere (Dali, Nubert: Streifzüge durch Litera- te interesant inventar comentat Freud, Th. Kuhn, sau Wittgen- tur und Sprache. Festschrift für ºi pertinent pus în luminã prin- stein) în romanul Das Lied der Roxana Nubert, publicat la Edi- tr-o bunã documentare a rezer- traurigen Mutter (Carmen Fran- tura Mirton, cu care Germanistica vorului lingvistic românesc din cesca Banciu). Gabriela ªandor Marcel Voinea - Compoziþie 3 portretul unui blogger adolescent xistã milioane de bloguri transformã într-un succes. Un unei perspective la fel de tânãrã în lume, iar cu fiecare exemplu foarte bun este ºi blo- ca ºi autorul. În cazul cititorilor E secundã se înregistrea- gul Dianei Frumosu, http://din- de aceeaºi vârstã, interesul pro- zã un nou domeniu. De multe ori, taceri.blogspot.ro/, început vine dintr-un sentiment de regã- persoana din spatele monitoru- atunci când autoarea avea doar sire ºi admiraþie, iar daca un blog- lui este un adolescent care, fie 16 ani ºi ajuns la un stadiu de ger cu mai multã experienþã îl in- din dorinþa de afirmare, fie din maturitate demn de admiraþie. clude în lecturile lui din simplã dorinþa de a evada dintr-o comu- Alcãtuit în mare parte din poezii, curiozitate, aceasta se transfor- nitate închisã ºi de a se conecta blogul conþine ºi fragmente de mã rapid în plãcere. Cu o formã la o lume virtualã mai amplã unde prozã ºi jurnal, note, recenzii, ci- liberã, dar un fond ideatic bogat, îºi poate partaja sau dezvolta idei- tate ºi caligrame. Chiar dacã de poeziile Dianei Frumosu au o le, hotãrãºte sã îºi creeze o meta- obicei multe bloguri literare au o notã suprarealistã: Din scânce- persona. Atât evoluþia acestor direcþie liniarã sau descendentã, tul zilei împletesc un pulover./ bloguri, cât ºi percepþia pe care rezumându-se numai la prezenþa Pãrinþii mei stau ghemuiþi în pat/ cititorii o au asupra lor ar putea fi online a autorului, tânãra din Re- ºi-mi þin lecþii despre cum sã fii/ obiectul unui studiu amplu: în- publica Moldova a reuºit ºi sã îºi când inimile s-au terminat. (Ver- sãºi blogosfera, cu reprezentan- dimentarã de activism literar, fie dezvoltare oferite de UNESCO publice volumul de debut in 2012. dict). Oricare va fi forma în care þii ei mai discreþi sau mai proemi- ca un exemplu de schimbare po- sau British Youth Council. Blogul Dianei Frumosu este o autoarea urmeazã sã îºi expunã nenþi, are o ierarhie, o formã de zitivã care îi poate încuraja pe cei Departe de a primi aceeasi incursiune în gândurile unei ti- talentul literar – blog, reviste li- comunicare proprie care ne duce de aceeaºi vârstã. Oricare ar fi atenþie în Est, bloggingul literar nere care descoperã lumea cu sti- terare, volume proprii – evoluþia cu gândul la o ciber-societate. În prisma prin care sunt priviþi, in- al adolescenþilor rãmâne un fe- loul în mânã, iar martorii acestei sa este demnã de urmãrit ºi de general, bloggerul adolescent teresul pentru bloggeri tineri exis- nomen lãudabil ºi plin de entu- descoperi sunt cu siguranþã nu- cititorii de toate vârstele. este interpretat în douã feluri: fie tã, iar la nivel internaþional, de ziasm, cu atât mai mult atunci meroºi. Ce l-ar determina pe un ca un tânãr teribilist dornic sã exemplu, se manifestã prin bur- când ceea ce începe ca un expe- cititor sã urmãreascã un blogger nnn Roxana Roºca capteze atenþia printr-o formã ruse, training-uri, oportunitãþi de riement de auto-cunoaºtere se atât de tânãr este promisiunea

16 , serie nouă, anul XVIVIVI, nr. 444 (174), 20131313 stil ºi expresivitate în creaþia vã e teamã de lui Alexandru Ciucurencu muzica clasicã? ub acest generic (o pa- organizat, în premierã naþionalã, 2013 este anul în care se împli- rafrazã adaptatã a cân- o întâlnire între reprezentanþi ai nesc 110 ani de la apariþia pe lume Stecelului „Cui i-e fricã de firmei de instrumente muzicale a celui ce va sã fie unul din stâl- lupul cel mare ºi rãu?” din cele- „Yamaha” ºi viitorii profesori-în- pii artei plastice moderne româ- brul film de desene animate „Cei drumãtori ai copiilor dornici sã neºti: Alexandru Ciucurencu trei purceluºi” de Walt Disney), înveþe a cânta la diferite instru- (1903-1977). A fost artistul care a Filarmonica „Oltenia” a derulat în mente de suflat: flaut, clarinet, urcat o treaptã importantã, parti- aºa-zisa „Sãptãmânã Altfel”, sub saxofon, trompetã, trombon, cipând astfel la evoluþia artei sloganul „Sã ºtii mai multe, sã fii tubã, plus percuþie. Elevii grupaþi plastice româneºti, dar în acelaºi mai bun!”, un ciclu de concerte în Class Band vor începe sã cânte timp a marcat anumite destine, educative ºi lecþii susþinute atât la instrumentul pe care ºi l-au ales fiindcã a fost pentru un timp în- de orchestra simfonicã, cât ºi de fãrã a avea experienþã ºi fãrã a delungat profesor de picturã ºi corala academicã. Orchestra, sub cunoaºte „notele”. Este vorba, în formator de ºcoalã în cadrul Uni- bagheta dirijorului Alexandru acest demers, de o oportunitate versitãþii Naþionale de Artã din Iosub, care a asigurat ºi prezen- oferitã copiilor ºi tinerilor din ºcoli Bucureºti. Mãrturii vii ale carie- tarea programului, a propus tine- de a învãþa în mod sistematic sã rei sale nu sunt numai tablourile, rilor auditori o incursiune în lu- cânte într-o orchestrã de suflãtori. ci ºi foºtii sãi studenþi, astãzi mea timbrurilor (culorilor) sono- La întâlnirea din sala „Filip nterferenŃe nume mari în panteonul artistic re, invitând mai marii sau mai mi- Lazãr” a Filarmonicii au fost invi- naþional. Despre creaþia sa plas- cii elevi prezenþi în numãr mare în taþi sã participe profesorii de ticã au scris critici de artã valo- sala Filarmonicii, la o veritabilã muzicã din ºcolile ºi liceele craio- roºi, dar poate aprecierile lui paradã a intrumentelor muzicale, vene; ei ar fi urmat sã „implemen- N. N. Tonitza din 1932 au fost într-o atractivã ºi instructivã „de- teze”, de fapt, acest proiect. Din trepte spirituale spre desãvârºi- filare” a familiilor de instrumen- pãcate, acþiunea nu ºi-a gãsit rea sa ca artist: ,,Alexandru Ciu- te, de la orchestra de camerã, or- „ecoul” scontat în preocupãrile curencu se prezintã cu douã chestra de coarde sau orchestra dascãlilor din ºcolile noastre. Ca panouri impresionante prin sen- de suflãtori la marea orchestrã urmare, s-a apelat la „înlocuitori” timentul înalt, impresionante prin simfonicã. Repertoriul acestui de conjuncturã. ªi anume, la ar- simfonizarea picturalã a ansam- concert a cuprins pagini repre- tiºti instrumentiºti ai orchestrei blului – admirabil adecvatã sub- zentative din muzica clasicã ºi simfonice a Filarmonicii „Olte- iectelor –, impresionante prin pre- romanticã, scurte fragmente din nia”, care ºi-au luat cu seriozita- þiozitatea materiei utilizate, preþio- „Mica serenadã” ºi „Concertul în te rolul în primire ºi au „defilat” zitate ce se contopeºte într-un Do major pentru vioarã” de în postura unor autentici profe- tot de o gravã ºi plinã de recule- 1 Mozart (solist, violonistul Liviu sori de muzicã, învãþând de la re- gere armonie.” Plecând din Tul- ferã preþiozitate ºi echilibru între- nu ar exista petele de alb, ce vin Prunaru), „Simfonia a V-a”, a prezentaþi Yamaha abordãrile cea, modest, dar cu visuri reali- gii compoziþii. Elementele ce al- sã dea eleganþã ºi vivacitate. Destinului, de Beethoven, „Sere- moderne ale relaþiei profesor- zabile, dupã ce trece prin mai cãtuiesc spaþiul pictural sunt sim- Aceastã gamã cromaticã auste- nada” ºi „Simfonia a IV-a” de elev, în ceea ce priveºte asimila- multe etape ale vieþii, ajunge la ple dacã privim cu atenþie, fiind rã, poate fi consideratã ºi un mij- Ceaikovski, „Simfonia a V-a” (ver- rea deprinderilor necesare pen- Bucureºti unde îºi aprofundeazã vorba de un scaun, o masã ºi o loc prin care artistul a aprofun- siune rock), Valsul din „Suita a tru a cânta la instrument încã din cunoaºterea, prin studiile urma- oglindã, ce degajã o atmosferã dat jocul umbrei ºi al luminii. Fãrã II-a de jazz” de ªostakovici, poe- prima orã de curs. te. Parisul, capitala artisticã a vre- destul de sobrã, dar care primeº- a idealiza niciun obiect, pãstrând mul simfonic „Preludiile” de Liszt, Dã Doamne (!) ca acest pro- mii, unde ajunge în urma obþine- te o notã de feminitate, prin va- proporþiile, evidenþiazã puritatea Marºul „Semper Fidellis” de Sou- iect sã „prindã” la Craiova ºi sã rii unei burse, îi conferã o altã visul verde cu flori galbene. Pen- tonurilor de alb, atât la flori cât ºi sa. Fragmentele alese au avut da- auzim „la lucru” peste câteva luni ziune asupra artei contemporane. tru a defini mai bine întregul sub- la cele douã vase de porþelan. rul sã „dinamizeze” desfãºurarea (poate peste un an sau chiar doi) Întors în þarã se dedicã picturii. iect, fiecare element compoziþio- Aºeazã pe acelaºi plan al expre- concertului, fiecare fragment (sau o primã orchestrã „ivitã” în pei- De-a lungul timpului participã la nal este desenat cu tuºe incisive siei frumuseþea ºi eleganþa por- fragmenþel) îºi avea rostul ºi justi- sajul ºcolar craiovean ca rezultat numeroase saloane oficiale de de negru, ca un fel de contur, ce þelanului cu puritatea ºi rafina- ficarea lui în angrenajul general al al eforturilor acestui Class Band! artã, unde obþine ºi premii, orga- accentueazã ºi reliefeazã mai bine mentul garoafelor, punând mate- lecþiei, iar discursul prezentatoru- Am urmãrit, recent, evoluând nizeazã expoziþii personale în þarã subiectul. Reflectarea în oglindã rialul ºi naturalul într-un echili- lui a fost „la obiect”, pe înþelesul pe scena Filarmonicii craiovene, ºi în strãinãtate, dar poate faptul chiar a pãlãriei galbene purtatã bru. ,,Naturã moartã” este un ta- copiilor. Orchestra a prezentat, în Cvartetul „Consonanþe” al Filar- cã este ales ca reprezentant al de femeie este o soluþie compo- blou din perioada de abstractiza- total, opt concerte (1- 4 aprilie), monicii „Mihail Jora” din Bacãu României la Bienala de la Vene- ziþionalã interesantã, sugestivã ºi re a formelor ºi de urmãrire mai realizând un act de culturã de înal- într-un prim program din ºirul þia, a fost o încununare ºi o recu- plinã de expresivitate. Spaþiul mult a raporturilor de culoare. tã facturã educaþionalã. celor ºase „Integrala cvartetelor noaºtere a demersului sãu artis- acesta ,,scenic” cu firescul sãu Jocul între albastru ºi verde, ale- Corala academicã a Filarmoni- de coarde” de Beethoven. În tic ºi a întregii sale cariere. Cu si- este pictat cu tuºe largi, jocul gere cromaticã abordatã ºi în alte cii ºi-a propus un concert cu o componenþa actualã - ªtefan guranþã acestea au fost motive contrastelor captivând atenþia lucrãri, ºi-ar fi pierdut luminozi- tematicã interesantã, inspiratã de Epuran (vioara I), Alexandru Ti- atunci când i s-au acordat titluri- privitorului. tatea dacã artistul nu ar fi combi- manualele de specialitate: „Voci milie (vioara a II-a), Iulian Bolog le de ,,Artist al poporului”, ,,Pro- Subiectul pânzei cu titlul ,,Na- nat ºi galbenul, dând expresivi- ºi ansambluri corale”, oferind (violã), Alexandra Elefterescu fesor Emerit” ºi când a primit cea turã moartã cu chitarã” redã un tate ºi forþã tabloului. Pãstreazã publicului ºcolar o lecþie atracti- (violoncel) - , cvartetul se prezin- mai înaltã distincþie – Ordinul colþ din atelierul artistului. Pe axa ºi în aceastã etapã liniile negre vã de muzicã. Dirijorul Manuela tã ca un organism închegat, in- Steaua R.S.R.” centralã pictorul a aºezat un an- de forþã, de contur, ce evidenþia- Enache a realizat o succintã tre- strumentiºtii fiind mai toþi ºefi de ,,Numele era cunoscut, colec- samblu de obiecte compus dintr- zã fiecare obiect în parte. Artistul cere în revistã a principalelor voci partidã, primul violonist, concert- þionarii continuau sã îl admire, un vas cu garoafe, o parã ºi o este sedus de jocul luminii ºi al care formeazã un cor mixt, proce- maestrul orchestrei. Aºadar, un critica de asemenea, iar ceilalþi draperie, captând prin aceastã umbrei, ca în celelalte tablouri dând, apoi, la „trierea” artiºtilor cvartet reprezentativ pentru Sim- deþinãtori de opere ale sale nu centrare, privirea. Încercând sã prezentate ºi nici de materialita- lirici pe grupuri de voci: cvartet, fonicul bãcãuan, o formaþie care aveau niciun interes sã-l contes- ofere complexitate ºi dinamism tea obiectelor ºi frumuseþea lor, octet, cor de camerã, cor bãrbã- manifestã seriozitate ºi profesio- te. Cei mai comozi poate au re- subiectului, aºeazã în stânga ima- ci se entuziasmeazã în faþa jocu- tesc, cor de femei, cor mixt, „plon- nalism. Desigur, nu se poate gretat blândeþea griurilor palid ginii, pe un ax ascendent, o chi- lui produs de juxtapunerea culo- jând” într-un repertoriu accesibil, compara cu „Voces”, nici cu „Ad colorate, dar au mers înainte. Cei tarã, iar în dreapta, o ulcicã de rilor ºi de efectul vizual al aces- pe mãsura înþelegerii auditoriu- libitum”, nici cu Cvartetul Tran- ce nu-l cunoscuserã s-au încre- pãmânt cu pensule de diverse tuia. ,,Oricum, locul pe care îl ocu- lui mai puþin avizat; ºi-au dat con- silvan, dar poate aspira la mai zut în succesul lui constant, fi- dimensiuni. Cele douã instru- pã Ciucurencu în arta româneas- cursul în posturã solisticã Olga mult. Totul este sã aibã parte de ind convinºi cã aceasta este pic- mente, cel muzical ºi cel plastic, cã este considerabil ºi nu credem ªain (sopranã), Mircea Tudora cât mai multe apariþii în public tura modernã, neînþelegând cã înconjoarã subiectul principal, a îndrãzni prea mult comparân- (bariton), acompaniamentul fiind pentru a-ºi ºlefui prestaþia ºi mãri erau în faþa picturii pur ºi sim- echilibrându-l cromatic. Întreaga du-l cu Luchian. Ambii au des- ºansele unei afirmãri certe în pla- 2 asigurat „cu brio” de pianista plu.” Privindu-i cu atenþie ope- lucrare a fost pictatã în tuºe con- chis la vremea lor, câte o fereas- Corina Stãnescu. Corala Filarmo- nul vieþii noastre muzicale ºi nu ra, distingem etape de dezvolta- sistente, conturul cu negru subli- trã cãtre înnoirea artei. În felul nicii a susþinut trei concerte (1-3 numai. Cele trei cvartete beetho- re de la simple studii de atelier niind mai bine elementele com- acesta, nu numai prin operã ºi- aprilie). Fãrã îndoialã, ciclul de veniene (op. 18, nr. 4; op. 95, „Se- spre compoziþii cromatice ºi ajun- poziþionale. Trece de la nuanþele au marcat epoca, dar ºi prin au- concerte (11 în total) s-a bucurat rioso”; op. 127) oferite publicu- gând la esenþializãri ale formelor de griuri rafinate din fundal, la toritatea lor care s-a rãsfrânt – de succes de public, Filarmonica lui meloman craiovean au avut vizibile în peisaje, dar ºi în natu- eleganþa tonurilor calde de ocru, direct sau indirect - asupra con- 3 înregistrând, în acest domeniu, o suficientã „muzicalitate”, detalii- rile statice. Mãrturisesc cã nu mi- brun roºiatic, alb ºi roºu. temporanilor lor.” performanþã: 4.610 auditori; au- le de ritmicã, dinamicã, frazã mu- a fost uºor sã aleg din opera ma- Cel de-al treilea tablou la care nnn Cristina Oprea ditori care la finalul fiecãrui con- zicalã, amplitudine sonorã sau li- estrului Ciucurencu câteva lu- voi face referire este ,,Naturã cert la întrebarea din generic au rism suav au fost cãutate cu asi- crãri pentru a vi le prezenta. În moartã cu ceainic” unde paleta rãspuns invariabil, „în cor”, cã nu duitate, gãsindu-ºi de cele mai tabloul intitulat ,,Pãlãrie galbenã” este orientatã spre tonurile reci le este teamã de muzica clasicã ºi multe ori rezolvãri dintre cele mai 1 se distinge un personaj feminin în special ºi unde se poate vedea Ionescu, Radu, Ciucurencu, cã vor mai veni mai des la con- fericite ca discurs coerent ºi im- surprins într-un moment de rela- încercarea artistului de a trece Editura Meridiane, Bucuresti, 1987, certele Filarmonicii! plicare interpretativã. Pe când xare, citind o carte. Ideea compo- dincolo de elementele compozi- coperta 4. Tot în sfera preocupãrilor de a urmãtorul concert al Integralei? ziþionalã este dublatã de jocul þionale spre esenþa formei. Lucra- 2 Ibidem, p. 25. 3 Ibidem, p. 41. contribui la educaþia muzicalã a rafinat de tonuri grizate ce con- rea ar fi destul de sumbrã dacã tinerilor, Filarmonica „Oltenia” a nnn Gheorghe Fabian

, serie nouă, anul XVIVIVI, nr. 444 (174), 20131313 17 dicã, mai tot timpul. ªi lui Barney. Iar el, Barney, rãmâne nu e vorba de cantita- sã viseze mai departe. Ate ci de un ingredient Este un rol important pentru sau altul, fãrã de care nu poate fi Adrian Andone. Care trebuie sã vorba de o împlinire. Ideea asta e când se întâmplã ofere imaginea covârºitoare a ti- demult sedimentatã pânã ºi în zi- midului, sã-l arate robul unor ges- cale populare: „când e una, nu e turi ºi atitudini iritante, prizonier alta“, ori în umorul fãrã autor care sã nu fie de-ajuns unui stil de viaþã, dar cu o inimã pluteºte ca un nor, indiferent la fierbinte, care-ºi cere drepturile. meridiane. Aºa se face cã textul Adrian Andone pare el însuºi ti- lui Neil Simon, „Last of the Red mid în prima parte, când transmi- Hot Lovers”, are valenþele unui te puþin, când parcã se teme sã mesaj universal. Barney, eroul nu-l anime pe Barney cel cumin- acestei piese de teatru, trece prin te. Exploziile sale sunt însã cuce- experienþe de viaþã care-l pun în ritoare. În fiecare episod are ast- faþa unor încercãri din care nu fel de momente, spre final tot mai iese victorios, din care învaþã de accentuate. Este actorul care cu- fiecare datã câte ceva dar, din pã- cereºte prin plãcerea cu care se cate, fãrã a-i folosi la urmãtoarea joacã. Dezinvoltura, spontaneita- experienþã, când se cere cu totul tea sunt atuurile sale. Replica altceva. În viaþã avem o seamã este asociatã cu o expresivitate de examene de trecut. Examene de mare impact a chipului, ce cãtre care ne îndreptãm din pro- aminte’te de rolul din „Cele douã rte prie voinþã, pentru cã avem do- orfeline”. rinþe, iar împlinirea acestora nu e „Ultimul amant fierbinte” este de la sine. Deprindem ceva cu fie- un spectacol bine ales pentru un care provocare, doar cã la pasul teatru care þine sã aibã specta- urmãtor e vorba de o altã solici- tori dintre cele mai diverse cate- tare, în faþa cãreia suntem din nou gorii. Cu un text profesionist, cu necunoscãtori. un decor clasic, creaþie a lui Vio- Cele trei episoade ale lui Bar- rel Peniºoarã Stegaru. Ce senza- ney se pot descrie astfel: la înce- þie am avut la ridicarea cortinei, put nu ºtie, apoi, când ºtie, nu pentru cã de mulþi ani nu am mai îndrãzneºte, iar când, în cele din vãzut aºa ceva! Câteva elemente urmã ºtie ºi are curaj, nu mai are funcþionale, precum jaluzelele ori cu cine sã-ºi împlineascã visul. panoul care marcheazã schimba- Pentru cã în dragoste e nevoie rea de anotimp, precum ºi cel care de doi. simbolizeazã arhitectura dintr-o Cu Alana, care vrea ºi care are zonã chic a New York-ului. Amu- ce oferi, Barney nu ºtie ce sã facã. zantã alegerea fotografiilor de Cu Bobby, care e fãrã un reper ºi familie plasate în decor! Muzica, la care accesul e încã posibil, Bar- aleasã de Mircea Corniºteanu, ney ºtie dar nu are curaj. Cu Jea- este în acord cu personajul femi- nette, când, de-acum ºtie ºi are nin al episodului respectiv, prile- curaj, nu mai conteazã, pentru cã juind Iuliei Colan o scenã de mare ea nu vrea, nu are ce oferi, e deja virtuozitate în cântec ºi dans. un drum închis. Barney este în- Spectacolul are ºi momente tr-o inadecvare tot timpul. E prin- albe, la începutul fiecãrui episod, cipala dramã a multora dintre noi: este o mãrturie vizibilã a unui cu un neaºteptat pragmatism, cu „cum sã iubeºti un om care nu e când tãcerea se prelungeºte mai de a înþelege ce poþi dori, ce poþi suflet deschis, care se dãruie’te, un comportament diferit de ceea cinstit, bun ºi amabil?“. Trecând mult decât ar fi de aºteptat. Aco- avea, ce trebuie pentru asta. fãrã sã-ºi facã griji despre forme ce poate pricepe un om al cãrui prin jocul mai mult sau mai puþin lo ar încãpea câte un gest cu Neil Simon a îmbrãcat povestea sau alte îngrãdiri artificiale. spaþiu de miºcare este, în cele din atribuit femininului, legat de prie- umor, din mecanica pregãtirilor în rigorile unei societãþi middle Alana este în mãsurã sã-l urmã, întristãtor de redus. ªi nu tenia ei cu soþia lui Barney, Geni pe care le face Barney. Interesant class, în care un bãrbat are o fan- descrie pe Barney ºi o face pe de azi, de ieri. Dupã cum mãrturi- Macsim îºi reþine impetuozitatea cum pentru o întâlnire romanticã tezie, încearcã sã o atingã, dar deplin, cu umor sau mai tãios. seºte, ca un fel de auto-revelaþie, cu care eram obiºnuiþi ºi vine cu el sporeºte lumina. eºecul repetat îl învaþã sã priveas- Barney, sclavul deprinderilor, a intrat în dragoste, în cãsnicie, o imagine indusã ºi de costuma- Pe ansamblu este o reuºitã, un cã mai atent spre ceea ce are deja, apare cu toate rigiditãþile lui: cu cu un câmp vizual destul de þie, mai degrabã încorsetatã, cu spectacol dinamic care oferã câte sã aibã revelaþia redescoperirii duioºie la început, dar tot mai în- restrâns. ªi fãrã vreo aprofunda- un pas înapoi faþã de ceea ce în- ceva oricãrui gen de spectator. sentimentului faþã de femeia cu tristãtor pe mãsurã ce se aratã in- re ulterioarã. Iulia Colan este ex- seamnã o femeie nu atât cochetã Cu actori charismatici, cu un text care a petrecut deja mulþi ani de capabil sã facã un pas dincolo plozivã, îºi joacã tinereþea, este cât una care þine la feminitatea foarte bine lucrat, cu o regie care cãsnicie. Piesa are un happy-end de ele. Chiar dacã nu gãseºte cele remarcabilã în felul în care îºi fo- afirmatã. Rãmâne în spectacol cu armonizeazã totul, „Ultimul amant care nu se susþine în întregime. mai frumoase expresii, este îndrã- loseºte privirea, marcatã de mult amprenta plinã de umor a relaþiei fierbinte” are ºansa de a avea o Adevãrul nu este spus pânã la git pentru miezul sentimentului alb. Dacã, pe de-o parte, Barney cu geanta de care nu se desparte viaþã lungã. În Craiova, dar ºi prin capãt. Cauza care a alimentat de- sãu. „N-am vãzut niciodatã dese trezeºte lipsit de curaj în faþa cu niciun chip, exasperându-ºi þarã. La premierã a fost un meri- mersul sãu rãmâne neacoperitã, gete mai frumoase în bolul de acestei noi încercãri, pe de alta partenerul: „stai aici pânã putre- tat succes de public, cu o serie finalul este o înfrângere mascatã spãlat dupã peºte“, spune Bar- experimenteazã altceva ºi scena zeºte geanta asta nenorocitã!“. semnificativã de reconfortante într-o victorie fãrã strãlucire. ªi ney ºi Alana ºtie sã preþuiascã o cu cei doi cãzuþi în transã („eu Cele trei femei îl marcheazã pe reacþii din salã, rãsplatã pentru nu e deloc exagerat sã priveºti asemenea declaraþie. De aceea îi aud cum clipesc“) este emblema- Barney, dar nu îi pot schimba esen- echipa condusã de Mircea Cor- totul ca pe o ratare a vieþii în plan ºi acordã o a doua ºansã, oricât îl ticã pentru diversitatea cãilor de þial viaþa, nu ajung sã-i ofere ceea niºteanu. sentimental. ironizeazã în privinþa hainelor ori apropiere între oameni. ce tânjeºte sã aibã. Ele sunt, în- Spectacolul creat de Mircea a temerilor vizavi de ce-ar putea Un al treilea anotimp, un al trei- tr-un fel, învinse de o altã femeie, nnn Marius Dobrin Corniºteanu, sub titlul „Ultimul spune mama lui. Ea reacþioneazã lea episod prin care Barney cau- una nevãzutã, dar prezentã: mama amant fierbinte”, oferã aceastã tãios la ipocrizie, la reguli mic- tã sã guste dintr-un vis de-al sãu. dublã interpretare. Pe de-o parte burgheze care înãbuºã sentimen- Deºi a învãþat destule, alegerea frivolitatea plinã de umor, înche- te frumoase. partenerei este un semn de alu- iatã cu o revelaþie serioasã, pe de Barney nu se schimbã esenþi- necare spre neputinþã, spre în- alta descrierea unei ratãri tot mai al în urma primului episod, dar frângere. Jeanette þine sã preci- consolidate pe mãsurã ce trece ceva tot deprinde. Are acumulãri zeze: „din punct de vedere fizic timpul, ratare care se prefigurea- care l-ar ajuta, poate, la o nouã eu nu te gãsesc atrãgãtor“. La ce-i zã de la prima întâlnire a lui Bar- încercare cu o femeie precum mai serveºte lui Barney cã ºtie ce ney cu Alana, mai ales prin jocul Alana. Doar cã viaþa îi scoate în sã facã? Cu ce-l ajutã, acum, cu- cuceritor al Gabrielei Baciu. Na- cale un cu totul alt gen de feme- rajul? Are de-a face cu o piedicã turaleþea cu care se miºcã, tonul ie. Bobby reprezintã nu doar o ºi mai greu de trecut: depresia. cu care vorbeºte ºi, desigur, pri- vârstã mult mai micã, dar ºi o trãi- Geni Macsim reapare într-un rol virile ce descriu cu mãiestrie o re haoticã, nu chiar fãrã limite, de prim plan dupã oarece timp ºi bogatã paletã de stãri aratã cã doar atât cât sã fie excentricã în jocul ei mi-a amintit de rolul din este vie. Ea personificã dragos- ochii lui Barney, sã depãºeascã „Doi pinguri”. Tonalitãþi diferite, tea de viaþã, care ºtie ºi ce este suficient de mult capacitatea lui abordãri diferite, dar cu un fun- durerea, care înþelege ºi mersul de a se adapta la imprevizibil, de dament comun. Jeanette se de- timpului ºi cum se raporteazã ati- a înþelege diversitatea vieþii oa- scrie limpede: „Mie mi-a plãcut tudinile oamenilor, ce conteazã ºi menilor. În faþa unui asemenea doar 8,2% din viaþã“. Un procent ce nu, care greºeºte uneori, ni- comportament cu totul deosebit care scade la 3,4 la un moment mic din ce este omenesc nu-i este de ceea ce ºtia, Barney nu poate dat. Geni Macsim are un rol greu, strãin, dar este într-o armonie cu decât sã batã în retragere. Iulia între naivitatea jucatã de început formele naturale de viaþã. Chipul Colan îºi amplificã temperamen- („de ce sunt eu aici?“) pânã la ei, spre finalul episodului, când tul ºi construieºte un personaj apogeul depresiei, cu topul care Adrian Andone ºi Iulia Colan ºi rujul de buze se întinde puþin, aiurit ºi aiuritor, cu nepãsare ºi stã sub semnul altei întrebãri: Foto: Florin Chirea

18 , serie nouă, anul XVIVIVI, nr. 444 (174), 20131313 Santiago Ribeiro: „artele afiliate suprarealismului, în Portugalia, sunt în curs de dezvoltare…” „Surrealism Now” a început în petrecut copilãria între ruralul ºi S.R.: Mulþi dintre ei reacþio- anul 2010 cu susþinerea Funda- religiosul mediu al satului Con- neazã cu o oarece curiozitate, îºi þiei Bissaya Barreto, iar anul aces- deixa, iar mai apoi a urmat Uni- doresc sã ºtie ce se realizeazã în ta, evenimentul a fost realizat la versitatea oraºului Coimbra, o diverse þãri, în prezent, ceea ce iniþiativa artistului Santiago Ri- universitate pe care artistul o face ca un astfel de eveniment sã beiro pentru a celebra cei 50 de numeºte „avangardistã” ºi „re- fie foarte apreciat. ani de existenþã ai Muzeului Mo- voluþionarã”. A terminat Cursul A.N: Ce ne puteþi spune de- nografic Conimbriga. Cu aceastã Tehnic de Arte ºi Crafturi. A or- spre publicaþiile care au vorbit ocazie au expus lucrãri artiºti su- ganizat ºi a participat la nume- despre acest eveniment? prarealiºti din mai multe þãri: Yuri roase expoziþii atât individuale, S.R: Evenimentul a fost me- Tsvetaev (Rusia), Daniel Hane- cât ºi colective, lucrãrile sale fi- diatizat în întreaga lume, prin di- quand (Canada), Santiago Ribei- ind expuse în mai multe colecþii verse mijloace media ºi de comu- ro (Portugalia), Liba WS (Fran- private. Acestea pot fi vizualiza- nicare, cu incidenþã, clar, mai mare þa), Shahla Rosa (SUA), Vu Huy- te ºi în Colecþia de Artã Contem- în Portugalia dat fiind locul unde en Thuong (Vietnam), Ton Haring poranã a Muzeului Naþional Ma- avea loc. (Olanda), Victor Lages (Portuga- chado de Castro ºi la Fundaþia A.N: Ce v-aþi dori sã obþi- lia), Francisco Urbano (Portuga- Bissaya Barreto, în Coimbra, neþi, vorbind din punct de vede- rte lia), Keith Wigdor (SUA), Majis- Portugalia. re artistic, de la un astfel de eve- me Majo (Olanda), Steve Smith niment? (SUA), Hector Pineda (Mexic), Ana Neamu: Cum v-a venit S.R: Toþi artiºtii sperã sã aibã Gromyko Semper (Filipine), Pau- ideea de a organiza un astfel de parte de admiraþie ºi recunoaºte- la Rosa (Portugalia), Sio Shisio eveniment în Portugalia? re din partea publicului faþa de (Indonezia), Mehriban Efendi Santiago Ribeiro: Ideea munca lor pentru cã ele reprezin- (Azerbaigian), Dan Neamu (Ro- aceasta ne-a venit în anul 2010 tã cea mai mare încurajare pentru mânia), Hugues Gillet (Franþa), când o expoziþie a fost organiza- noi creaþii. Maciej Hoffman (Polonia), Nai- tã cu sprijinul Fundaþiei Bissaya A.N: Cât de bine este repre- A.N: Ar trebui sã aºteptãm o prarealistã, visul ne dezvãluie re- ker Roman (Spania), Magi Cal- Barreto din Coimbra. Aºa cã este zentatã arta suprarealistã în continuare la acest eveniment în alitatea de zi cu zi. houn (SUA), Rui Silvares (Portu- un proiect în derulare, proiect Portugalia? urmãtorii ani? A.N: Ce concluzie aþi trage galia), Maria Aristova (Rusia, care „s-a plimbat” ºi prin Paris ºi S.R: Artele afiliate suprarea- S.R: Bineînteles! Aceasta este dupã acest eveniment? Brigid Marlin (Marea Britanie), Madrid. lismului, în Portugalia, sunt în intenþia noastrã! S.R: Suprarealismul secolului Otto Rapp (Austria). A.N: Ce înseamnã acest eve- curs de dezvoltare ºi existã noi A.N: Ce dorinþe personale XXI dezvãluie visul ºi consecin- niment pentru artiºtii portu- asteptãri pentru viitor. Aceste aveþi legate de acest eveniment? þele sale prin artã ºi realitatea de Muzeul Monografic este al ghezi ºi pentru artiºtii din in- lucruri se datoreazã ºi relaþiilor S.R: Continuarea acestui pro- zi cu zi, toate acestea fiind filtrate doilea muzeu ca numãr de vizita- trega lume? create de internet. iect ce aparþine suprarealismului de cãtre subconºtientul nostru. tori din Portugalia. Ruinele sale S.R: Artiºtii recunosc cã înce- A.N: În ce alte proiecte mai internaþional al secolului XXI. Trãim într-o erã nouã: internet, dateaza din anul 100 î.Hr., iar pe sã se abordeze o nouã acþiune sunteþi implicat sau o sã fiþi în A.N: Ce reprezintã suprarea- capitalism global exagerat, pãºi- aceastã juxtapunere a locaþiei în cadrul suprarealismului seco- viitorul apropiat? lismul pentru dumneavoastrã? rea pe Marte, cãutarea unei noi antice cu arta suprarealistã s-a lului XXI ºi mulþi dintre ei îmi cer S.R: În mai multe proiecte, însã ªi ce doriþi ca privitorii lucrãri- explicaþii existenþiale. Suntem în realizat între 1 septembrie ºi 30 sã participe la aceastã explozie de momentan, expoziþia de la Mu- lor dumneavoastra sã simtã pri- secolul XXI. septembrie 2012. spectacole de activitãþi creative zeul Conimbriga reprezintã o prio- vindu-le? în multe din oraºele europene. ritate, ea va merge în mai multe S.R: Pentru mine totul este Interviu realizat Jose Manuel Santiago Ribei- A.N : Cum au rãspuns privi- spaþii ºi în alte oraºe, aici în Portu- foarte simplu în arta mea, rãmâ- de Ana Neamu ro s-a nãscut în Coimbra ºi ºi-a torii la acest eveniment? galia. nând conectat în atmosfera su- nnn PETRIªOR MILITARU

a urmat un stagiu de pregãtire în pictura religioasã la Bucureºti, România ºi suprarealismul unde în 1994 s-a specializat ca restaurator de picturã monumen- talã. A avut cinci expoziþii personale (la Râmnicu Vâlcea, Craiova internaþional astãzi ºi Bucureºti), a ilustrat ºapte cãrþi ºi a restaurat peste 4000 de metri Maria Aristova, Oleg Korolev ºi pãtraþi de frescã, printre clãdirile Edgar Invocateur), Portugalia de patrimoniu restaurate numã- (Rui Silvares, Santiago Ribeiro, rându-se Casa Universitarilor ºi Luís Fernandes, Paula Rosa, Vic- Palatul Minerva din Craiova. Lu- tor Lages, Isabel Meyrelles ºi crãrile sale se gãsesc în colecþii Francisco Urbano), SUA (Keith din România, Spania, Franþa, Ger- xpoziþia International Wigdor,Mages Calhoun, Shahla mania, Ucraina ºi Vatican. Surrealism Now este Rosa ºi Steve Smith), Franþa (Hu- Octavian Florescu (n.1957 la organizatã la iniþiativa E gues Gillet ºi Liba WS), Italia (Dai- Craiova) ºi-a întrerupt, în 1979, pictorului suprarealist Santiago la Lupo ºi Daniele Gori), Serbia studiile superioare în ºtiinþe in- Ribeiro (din Coimbra, Portugalia), (Zoran Velimanovic ºi Slavko ginereºti pentru a deveni pictor. care ºi-a dedicat o mare parte din Krunic), Spania (Naiker Roman ºi Timp de cinci ani a studiat pictu- energia ºi timpul sãu promovãrii Yamal Din), Germania (Martina ra bisericeascã ºi tehnicile de re- suprarealismului internaþional Hoffman ºi Leo Plaw), Brazilia staurare care i-au dat oportuni- din secolul XXI. Prima ediþie a (Sônia Menna Barreto ºi Nazare- tatea de a învãþa ºi desãvârºi pro- acestui eveniment a avut loc în no Stanislau), China (Lv Shang pria viziune artisticã asimilãri ce 2010 la Coimbra unde Santiago ºi Shan Zhulan), Anglia (Brigid s-au produs începând cu fresce Ribeiro a elaborat o mare expozi- Marlin), Austria (Otto Rapp), vechi pânã la pictura în ulei ºi þie cu sprijinul Fundaþiei „Bissa- Australia (Andrew Baines), Azer- acrilice. Influenþa stilului bizan- ya Barreto”. Acelaºi eveniment a baijan (Mehriban Efendi), Bielo- tin se poate observa în supleþea fost apoi organizat la Paris (cu rusia (Anastasia Fomina), Cana- personajelor din tablouri. Din susþinerea Galeriei de Artã Portu- da (Daniel Hanequand), Iran (Far- 1989, se dedicã suprarealismului, gal Présent ºi al lui Liba WS), la had Jafari), Islanda (Egill Eibsen), iar mutarea în Canada i-a adus Moscova, la Madrid, la Setúbal Filipine (Gromyko Semper), Me- recunoaºterea internaþionalã. A ºi la Amadora. În cadrul ediþiei xic (Héctor Pineda), Polonia (Ma- primit numeroase premii naþiona- din acest an, de la Lisabona (des- ciej Hoffman), Noua Zeelandã le ºi internaþionale printre care chisã între 10 aprilie ºi 6 mai la (Rudolf Boelee), Indonezia (Sio Premiul I la International Salon Galeria de Artã Crédito Agrico- Shisio), Olanda (Ton Haring), of Art (Montreal) ºi Premiul Naþi- la), expun 52 de artiºti plastici din Ucraina (Svetlana Kislyachenko) onal HMV Music in Visual Art 27 de þãri: România (Dan Neamu, ºi Vietnam (Vu Huyen Thuong). (Canada). Octavian Florescu a Octavian Florescu), Rusia (Var- Dan Neamu (n. 1 octombrie expus în galerii ºi expoziþii din ganov Alexander, Andrei Nekras- 1949 la Râmnicu Vâlcea) a absol- România, Ungaria, Canada, Sta- sov, Konstantin Shahanov, Yuri vit Liceul de Artã din Craiova tele Unite ale Americii, Franþa ºi Tsvetaev, Sergey Tyukanov, (1967), iar în intervalul 1969-1972 Mexic. Dan Neamu - One Man`s perception

, serie nouă, anul XVIVIVI, nr. 444 (174), 20131313 19 nnn MIHAELA VELEA 5 artiºti craioveni la Braºov

tãm traiectoriile, sau avem sen- dacã, de acestã datã, a expus doar zaþia ca nu avem timp, ºi nici ne- picturã, el rãmâne, prin structura voie, sã o privim. ªi totuºi arta ºi vitalitatea sa, un artist al experi- contemporanã se hrãneºte ºi mentului, care nu se opreºte nici- evolueazã surprinzãtor, în ritmul odatã din cãutãri, forþând, fãrã sacadat ºi epuizant al societãþii. teamã, limitele materialitãþii. estaurarea Muzeului Expoziþia Artiºti contempo- Valentin Boboc este un pictor de Artã din Craiova a rani craioveni la Braºov nu a deosebit de rafinat, iar lucrãrile lansat perspectiva unei mizat, în mod special, pe criteriul lui se remarcã, în mod constant, R similitudinilor. Fiecare dintre cei ambianþe expoziþionale privilegia- printr-un simþ al culorii foarte bine te, însã a creat ºi un gol efectiv în cinci s-a remarcat în timp prin afir- educat. În ultima vreme artistul a viaþa culturalã, destul de liniºti- marea unei personalitãþi artistice fost preocupat sã reformuleze bine conturate ºi distincte, iar tã, a oraºului. Dacã în toatã acest canon al picturii, eºafodând expoziþia exprimã degajat aceas- aceastã perioadã muzeul a fost suprafaþa de culoare cu monta- tã lejeritate în opþiuni ºi încuraja- închis pentru publicul local, în je, iar din aceastã „construcþie” rte realitate acesta a fost deosebit rea diversitãþii. Parte a unor proiecte individuale de dimensiuni rezultã compoziþii perfect echili- de deschis colaborãrilor cu par- brate din punct de vedere este- teneri din alte oraºe ale þãrii. Pri- mai mari, lucrãrile lor convieþu- iesc foarte bine împreunã, fãrã a- tic, capãtând totodatã o dinami- ma opþiune în acest sens s-a în- cã deosebitã. dreptat, în mod firesc, cãtre ex- ºi disputa orgolios supremaþia. Marcel Voinea are formaþie de ªi ultimul pe lista noastã, dar poziþiile de patrimoniu. Bunã par- nu în ultimul rând, este Mihail te din colecþia craioveanã: Grigo- sculptor însã, de ani buni, ne propune o formulã, denumitã de ar- Trifan, Miki Trifan cum este el rescu, Iser, Þuculescu, Pallady a cunoscut în comunitatea artisti- putut fi expusã acum la muzee din tist însuºi relief-picturã, ºi care a cã. Acesta este în esenþã un mare Bucureºti, Timiºoara ºi Braºov. devenit foarte repede apreciatã admirator al picturii. Fãrã a fi de- Dupã acestã etalare maiestuoa- de publicul craiovean. Lucrãrile sã de valori, muzeul craiovean lui surprind de fiecare datã prin loc în contradictie cu acest amor propune ºi o expoziþie de artã vivacitate, antreneazã ochiul sã declarat pentru picturã, preocu- contemporanã, cuprinzând o se- caute mai mult în spatele poveº- pãrile lui, din ultima perioadã, se lecþie de lucrãri recente ale câ- tii, imprimând un sens deopotri- îndreaptã în principal în zona torva dintre artiºtii craioveni: vã grav ºi ºugubãþ al lucrurilor. obiectului. El construieºte per- Marcel Voinea, Gabriel Giodea, Gabriel Giodea expune la Bra- manent în jurul ideii de artã, re- Silviu Bârsanu, Valentin Boboc, ºov cel mai recent proiect al sãu: definind ºi reajustând ideatic, ºi Mihail Trifan. Realizatã în co- Interior. Echilibrat, extrem de ceea ce, în mod obiºnuit, numim laborare cu Muzeul de Artã Bra- atent la detalii, el îºi gândeºte fie- deºeu, sau obiect comun. ºov, în perioada 21 martie - 21 apri- care prezentare într-o relaþie de În aceastã erã consumeristã, lie 2013, expoziþia Artiºti contem- perfectã sincronizare cu spaþiul. în care vedem cum viaþa obiec- porani craioveni la Braºov este Mihail Trifan - Structuri adosate 3 Lucrãrile lui nu abuzeazã nicio- telor funcþionale este dictatã de prima expoziþie de grup a craio- care pentru public, în ideea cã o sora mai amãrâtã, mai puþin fã- datã, supraîncãrcând perimetrul reclame ºi supraproducþie, viaþa venilor prezentatã, cel puþin în expoziþie de artã contemporanã loasã, ºi în consecinþã, mai puþin disponibil, iar cu fiecare prezen- lucrãrilor de artã, a acestor ob- ultimii zece ani, la muzeul braºo- conþine, mai mult sau mai puþin admiratã, a artei deja clasate. Ea tare, expoziþiile lui devin adevã- iecte ce nu se produc pe bandã vean, ºi un pas important pentru explicit, o problematicã comple- trãieºte ºi creºte lângã noi, deve- rate spaþii permutabile. rulantã, este datã în mod defini- viitoare colaborãri între cele douã xã a lumii în care trãim, a eveni- nind într-un anume sens „veci- Silviu Bârsanu este unul din tiv de conþinutul ideilor pe care instituþii. mentelor care ne înconjoarã ºi ne na” noastrã, chiar dacã, de cele artiºtii care se miºcã cu dezinvol- le transmit. O expoziþie de artã contempo- transformã viaþa zi de zi. Arta mai multe ori, preocupaþi de obli- turã între picturã, graficã, sculp- ranã poate fi o adevãratã provo- contemporanã pare, de multe ori, gaþiile cotidiene, nu ne intersec- turã, obiect sau vitraliu. Chiar expoziþia de picturã „Victor Pârlac” ernisajul expoziþiei de peþime. O bunã parte a unei ope- gerea, stãpânirea ºi folosirea cu picturã „Victor Pârlac” re importante ºi de oarecare lun- originalitate a „gramaticii” arte- Vde la Galeria Arta Cra- gime se realizeazã dupã cum ne lor plastice, pe atât de complexe iova a încântat numerosul public, spuneau Hegel ºi Valéry, sub ºi organic articulate, pãstreazã o iubitor de artã din cetatea Bãniei, controlul muncii ºi al reflectivitã- spontaneitate proaspãtã, cu un prin calitatea celor 36 de tablouri, þii. Raporturile dintre vocaþie ºi ansamblu coloristic în structuri picturã pe pânzã, impresionând expresie sunt complexe, iar Vic- compoziþionale de înaltã þinutã. în mod deosebit pentru faptul cã tor Pârlac cucereºte inspiraþia ºi („Magazinul Englezul”, „Singurã- 26 de lucrãri au fost realizate de dã naºtere expresiei plastice tate”, „Vilã la Leamna”, „Biserica artist în ultimele trei luni cu o for- printr-un sistem tehnico-plastic satului”, „Primãvara la Fãureºti”, þã ºi exprimare plasticã impresio- bine stãpânit. Sã nu uitãm cã 45 „Reflexe pe roºu”, „Bãrci la mare”, nantã, deºi starea de sãnãtate de ani a fost profesor de arte plas- „Gondole la Veneþia”, „Nud” etc.). nu-i oferã cazul optim de mani- tice, director al ªcolii de Arte Emoþionant ºi de substanþã este festare în plenitudinea posibili- Cornetti ºi preºedinte al U.A.P. ºi mesajul pe care l-a trimis pro- tãþilor sale artistice dovedite în din România, filiala Craiova. fesorul în Arte Vizuale Ion N. decursul îndelungatei sale acti- Tablourile lui Victor Pârlac au Suºalã, pe care l-am prezentat la vitãþi. Florin Rogneanu, directo- valori cromatice definitorii nãs- vernisajul expoziþiei: „În general, rul Muzeului de Artã „Jean Mi- cute din stãpânirea structurilor artiºtii vizuali, cu deosebire, nu hail” sublinia cã expoziþia nu a cromatice ºi din simþirea sufle- sunt comparabili, dar se disting fost gânditã pentru grãbiþii din teascã a artistului, pentru cã din- între ei prin felul propriu în care drum, ci pentru aceia care îºi de- colo de valori cromatice, de to- luptã cu materia artei sau a arte- dicã o parte din timp meditaþiei, nuri, nuanþe ºi tainele luminii exis- lor pe care le slujesc înzestraþi de hrãnindu-ºi sufletul cu poetica tã bucuria creaþiei. Stau mãrturie Dumnezeu dupã chipul ºi asemã- vrajã a culorilor, a descifrãrii unui lucrãrile în ulei pe pânzã: „Peisaj- narea lui, ca demiurgi incompa- univers în care trãim cu toþii, dar Craiova”, „Bãtrânul copac”, „Cur- rabili. Fiecare creeazã în felul lui arareori îi intuim substanþa. Vic- te interioarã-Lipscani”, „Biserica folosind însã mijloace tehnice ºi tor Pârlac face parte din acea Madona Dudu”, „Biserica Sfânta de expresie comune, motive sau restrânsã categorie de artiºti care Treime”, „Vas cu flori” ºi lucrarea subiecte care de la începuturile a refuzat tot timpul „afurisita co- „Naturã staticã cu ciuperci” pic- artei sunt aceleaºi. Fiecare are moditate a pensulei” cum o de- tatã cu câteva zile înainte de ver- însã un nume ºi un talent care se numea Delacroix. Îndelungata ºi nisaj. Consecvenþa ºi elevaþia vi- moºtenesc, o zestre cu care a ve- Fãrã a-l compara cu cineva poziþionale prin care încearcã rafinata sa trudã se aflã în spate- ziunii sale picturale sunt impresi- nit pe lume ºi cu datoria de a oferi anume, pentru sacrificiul de sine, parcã sã prindã pe pânzã clipa le fiecãrei compoziþii, permanen- onante ºi de fiecare datã gustate semenilor noºtri ca pe un exem- Victor Pârlac este, ºi nu spun o adevãrului suprem, adicã a viu- te cãutãri ºi încercãri de rezolva- de publicul larg prezent în numãr plu de demnitate creatoare, în ca- banalitate, dacã a rãmas cum îl lui nemuritor, al viului din el ºi re a unor probleme plastice ca mare la expoziþiile sale. zul lui Victor Pârlac creatoare de ºtim din tinereþile noastre comu- din lumea lui.” într-un joc secund lasã sã se Înþelegerea plenarã a picturii valori, care îl situeazã alãturi, nici ne, un poet inconfundabil al con- vadã doar un univers apropiat lui Victor Pârlac, a viziunii lui pe mai sus, nici mai jos, de marii cre- trastelor cromatice spontane, dar nnn Ovidiu Bãrbulescu nouã, cu imagini de o realã pros- cât de delicate, bazate pe înþele- atori de artã ai timpului nostru. echilibrate, al organizãrilor com-

20 , serie nouă, anul XVIVIVI, nr. 444 (174), 20131313 nnn MIHAI GHIÞULESCU carte cu zimþi dosarele Securitãþii ºi „destinul interpretãrilor” Gabriel Andreescu, Cãrturari, cei ai Lãpuºneanului – cred ime- colaboraþionismului” (p. 257). De (p. 133), raporturi care, în lectura opozanþi ºi documente. Manipu- diat, fãrã nici un gând sã verifice, multe ori însã – sã fim sinceri! –, lui Gabriel Andreescu, ar fi legiti- larea Arhivei Securitãþii, Editu- mai ales dacã, într-un fel sau al- rãspunsul e simplu: credem când mat incriminarea mai mult decât ra Polirom, Iaºi, 2013, 304 p. tul, le ºi convine ce aud. Mani- ne convine, interpretãm cum ne în celelalte cazuri. pularea documentelor pentru convine pentru a ne confirma o Victime ale unor interpretãri unt sigur cã dacã s-ar manipularea publicului nu e prac- prejudecatã. vãdit injuste au fost ºi Mihnea face un sondaj printre ticã nouã. Ba chiar unii ar spune Cu Noica a fost exact invers. Berindei ºi Mihai Botez. Aprecie- Sromâni cu privire la mo- cã ea dateazã de când a început Unii s-au mobilizat pentru a-l rile sunt mult mai dificile în cazul dul în care apreciazã procesul de sã se scrie istorie. menþine imaculat, lãsând în um- lui Nicolae Breban, la care fron- lustraþie, o majoritate superioarã Lucrarea lui Gabriel Andrees- brã acele documente care ar fi da ºi colaborarea au coexistat, celei „bisericoase” ºi/sau „milita- cu analizeazã sistematic eºecul putut demonstra cã el a acþionat raporturile scriitorului cu Securi- riste”, ar fi de acord cã avem deconspirãrilor. ªi nu e vorba ca un „agent de influenþã”, fra- tatea fiind un joc al compromisu- de-a face cu un mare rateu. Din- doar – ºi nu în primul rând – de pant prin „stilistica supunerii” rilor de ambele pãrþi. ctu colo de catastrofismul cel de toa- „eºecul instituþional”, tratat sin- (p. 80), care nu doar cã a explicat, Cartea lui Gabriel Andreescu te zilele, e evident cã stãm prost tetic într-un capitol, ci de acela dar a ºi legitimat regimul. Întru- ne atrage atenþia asupra modului chiar în ceea ce priveºte cunoaº- cauzat de confuzia creatã – voit cât pare sã fi „interiorizat logica în care, manipulând documente- un ritic l terea trecutului comunist, deci de sau întâmplãtor – prin lansarea organelor” (p. 86), comportamen- le – nu neapãrat ale Securitãþii –, lustraþie nici nu poate fi vorba. în spaþiul public a unor discur- tul sãu ar putea fi explicat prin se pot crea imagini false, dar cre- Tendinþa e de a privi rateul strict suri, nu doar fãrã susþinere în re- prisma „complexului deþinutului” dibile, din frânturi de adevãr. E cantitativ: au fost identificaþi ºi alitate, dar chiar fãrã susþinere în ei în numele sãu. Documentele (p. 90), adicã printr-o formã de convingãtoare în demontarea arãtaþi public prea puþini colabo- documentele invocate în acest invocate întru incriminare nu empatie cu agresorii. Nu e lipsit mecanismelor ºi sper sã aibã cât ratori ai Securitãþii. Problema este sens. Autorul ºi-a propus ºi a reu- sunt declaraþii ale „informatoru- de importanþã cã, atât la Marino mai mulþi cititori, dar, sincer sã fiu, însã mai complicatã. S-a identifi- ºit sã demonstreze cã, în ceea ce lui” „Brãtescu”, ci relatãri ale ofi- cât ºi la Noica, imaginea care s-a eu unul rãmân sceptic: oamenii cat nu doar puþin, ci ºi rãu. Frec- priveºte raporturile cu Securita- þerilor cu privire la presupuse impus a fost sprijinitã de impor- vor continua sã reþinã din arhivã venþa ºi dezinvoltura cu care sunt tea, imaginea publicã dominantã conversaþii purtate cu acesta. De tanþi lideri de opinie actuali. ce le convine ºi cum le convine, lansate acuzaþiile de colaborare – de Google, sã zicem – a unor aici, întrebãrile esenþiale pentru Alte douã cazuri puse faþã în uneori cu un scop precis, alteori cu Securitatea reprezintã cele mai personalitãþi este creatã nu prin studierea arhivelor: „Când dãm ºi faþã sunt Nicolae Balotã ºi Ale- cu nonºalanþã, pentru simplul clare dovezi. Nu trebuie sã ai mare distilarea întregului material din când nu dãm crezare celor scrise xandru Paleologu. Primul a fost confort moral ºi intelectual sau lucru pentru a face asta. De fapt, dosare, ci prin accentuãri ºi ob- de agenþii de Securitate? Cum „supus unui regim al dispreþului chiar pentru distracþie. e suficient sã „ai un cui” pe cine- turãri sau chiar prin decupãri ºi interpretãm notele?” (p. 28). Sunt cu supremã relaxare” (p. 115), „cru- Demontând imaginile domi- va. Succesul acuzaþiilor în imagi- reasamblãri menite sã ducã la un sigur cã toatã lumea e de acord zimea calificativelor” (p. 125) fi- nante acum, Gabriel Andreescu narul colectiv depinde prea pu- rezultat prestabilit. cu necesitatea unei bune cunoaº- ind în vãditã disproporþie cu fap- avanseazã imagini alternative, þin – ca sã nu zic deloc! – de pro- Marino e un caz. Noica e un teri a modului în care lucrau se- tele despre care vorbeºte dosa- chiar dacã nu acesta pare sã fi be. Conteazã cine, cum ºi în ce altul. Cel dintâi apare ca victimã curiºtii, a numeroase contextua- rul. Paleologu, în schimb, a fost fost scopul suprem. Ele sunt cre- context le lanseazã. Folosirea a unor veritabile „tehnici de ma- lizãri, asocieri, comparaþii etc. etc. tratat cu mult mai multã indulgen- dibile, dar dacã ne-am pronunþa unor cuvinte precum „arhivã”, culare” (p. 45). „Manipularea ci- Gabriel Andreescu vorbeºte de þã, ba chiar admirat, pentru cã ºi- asupra justeþii lor ar însemna sã „dosar”, „document” º.a. poate titorului” s-a fãcut în principal „nevoia de a aplica o adevãratã a recunoscut colaborarea. Mãr- comitem exact eroarea pe care fi de mare folos. Dacã spui un prin inducerea impresiei cã savan- hermeneuticã în studiul dosare- turisirea sa nu ar fi însã decât o autorul le-o imputã multora: emi- lucru ºi adaugi cã îl ºtii din „arhi- tul ar fi spus securiºtilor lucruri lor Securitãþii” (p. 86) ºi de „prin- „finã diluare ºi aureolare a rapor- terea de judecãþi pe baza unor vã”, mulþi – ºi nu neapãrat dintre pe care de fapt le-au spus chiar cipiul rezonabilitãþii în judecarea turilor sale cu Securitatea” documente neconsultate.

Grid Modorcea – PLUTA din Bãdãlan la New York, Axis Libri, Galaþi, 2012, 308 pagini cea de-a doua copilãrie rid Modorcea (n. Mi- River, între plutã ºi mouse, între fix, cititorul fiind cel care trebuie tul, din Manhattan, raportân- ticã Puiu-Modorcea, 9 baltã ºi ecranul computerului. sã se imagineze în postura pes- du-se constant la trecutul din Bã- Gianuarie 1944, Galaþi) În cele 52 de capitole cititorul carului, ce urmãreºte acest fix ºi dãlan, comparând cotidianul sãu este poet, prozator, dramaturg ºi este martorul întâmplãrilor care încearcã sã descopere cum þic- citadin new-yorkez cu amintirile eseist. El debuteazã în 1970 la re- juxtapun Bãdãlanul ºi Manhatta- neºte pluta. Pe marginea acestei sale legate de viaþa simplã ºi ru- vista „Amfiteatru”, unde publi- nul, iar elementul recurent care idei, autorul construieºte firul ralã din prima copilãrie ºi care nu cã piesa de teatru Zidul, ºi edito- face legãtura între cele douã este narativ al romanului, înþesat cu pare atât de departe prin diferen- rial este prezentat în 1978 cu ro- pluta, pluta de la undiþã, the cork, elemente din diverse domenii ale þe faþã de cea din prezent. Auto- manul Derutã în paradis. Grid care a devenit un simbol univer- vieþii, de la tradiþii ºi obiceiuri, la rul aduce în prim-plan ºi reflecþii Modorcea surprinde prin diver- sal, o metaforã a omului ºi a lu- artã ºi educaþie ºi nu în ultimul legate de British Museum ºi Me- sitatea de domenii abordatã ºi mii. Grid Modorcea subliniazã cã rând elemente ale vieþii cotidie- tropolitan Museum, mai exact de prin abundenþã: el publicã poe- „adevãratul pescuit este când ne, pe care le prezintã cu riguro- cartea lui MacGeorg despre isto- zie, piese de teatru (peste douã- undiþa are plutã, iar pluta stã în zitatea unui demiurg ºi cunoscã- ria omenirii. Se aratã surprins de zeci de piese de teatru), romane, ochii tãi, o priveºti cum se miºcã, tor de filosofie, artã ºi cinemato- faptul cã în aceasta nu este men- interviuri, cãrþi despre artã, face atunci când peºtele trage de câr- grafie, exploatându-le totuºi în- þionatã ºi pluta ºi îºi imagineazã „The Artist”, „Barry Lyndon”, cincizeci de filme documentare. lig, de nadã. E ca un computer. tr-o manierã cât se poate de na- cum, printr-o simplã includere a „The Great Gatsby” º.a. – la care Romanul Pluta, cu subtitlul Ecranul e balta. ªi vezi pe el/pe turalã ºi realizând niºte pagini an- ei, Bãdãlanul primei sale copilãrii se face referire în contexte diferi- din Bãdãlan la New York, este ea mouse-ul cum se miºcã, cum tologice de excepþie. ar fi devenit vizibil. Pluta e cea te ºi asupra cãrora apar de cele cea de-a 77-a carte a autorului, sãgeata stã pe loc sau se duce Trebuie însã menþionat ºi fap- care „face din Bãdãlan un simbol mai multe ori detalii care pun în un bildungsroman în care acesta acolo unde creierul tãu îi porun- tul cã întâmplãrile nu sunt narate al omenirii, cel puþin al acelei pãrþi evidenþã cunoºtinþele sale cine- face o paralelã între prima sa co- ceºte. […] Peºtele devine gândul, cronologic, ci în ordinea în care de omenire care a trãit la baltã […] matografice. Ultimul capitol al pilãrie – în locul natal, Bãdãlan, pluta din creier” ºi aratã cã fieca- ele revin pe firul memoriei perso- pluta e în centrul lumii, nu la mar- romanului este dedicat concep- ºi a doua sa copilãrie – la senec- re scriitor are o plutã, adicã un najului, care îºi analizeazã prezen- ginea ei […] pluta e Times Squa- tului de lume idealã, pe care au- tute, în Manhattan, New York. re al Bãdãlanului”. Pe mãsurã ce torul îl asociazã cu pluta utopicã, Este o carte surprinzãtoare atât viaþa sa în New York prinde con- iar pentru Miticã aceasta este sim- prin autenticitatea ºi varietatea tur ºi acumuleazã noi experienþe, bolul copilãriei fericite: „E o feri- temelor abordate, cât ºi prin ine- sunt surprinse apropieri ºi dis- cire sã descoperi pluta utopicã ditul imaginilor reiterate din per- tincþii între modul de manifestare […] pluta e cheia tuturor uºilor spectiva unui fin observator ºi a religiei, a tradiþiilor de Crãciun, paradisiace: cu ea te naºti în pri- actant. Modorcea aduce în prim- An Nou, Paºte, a jocurilor copi- viri, cu ea adormi între picioarele plan o serie de reflecþii asupra lãriei, a educaþiei, a elementelor bunicii, care tocmai a trecut lea- vieþii sale, luând chipul lui Miti- primordiale ale existenþei, pe care gãnul cel de pe urmã. […] E pluta cã, personajul principal al roma- le-am resimþit ca un melting pot care ne face sã plutim fericiþi pe nului, care la vârsta de 66 de ani româno-american. mãrile somnului.” se naºte din nou ºi este in his Fiecare capitol în parte spune Cartea lui Grid Modorcea este second childishness. Pornind de o poveste ºi capteazã cititorul o carte trãitã, colecþie ineditã de la aceastã idee, autorul face apel prin inedit ºi imprevizibil. Este momente vii, ce stau sub semnul la memorie, reuºind sã identifice interesantã ºi imixtiunea unor unei experienþe de viaþã de înãlþi- mai multe similitudini între Bãdã- cuvinte provenite din englezã, mea unui spirit ales aºa cum îl lan ºi Manhattan, între viaþa din care dau un plus de autenticitate caracteriza ºi Ioan Grigorescu: România ºi cea din America. El textului, precum „linkage”, „link”, „caustic, incisiv, investigator ne- gãseºte o corespondenþã între „so”, „my home”, „shame”, obosit în tot ceea ce întreprinde”. biserica Sfântul Dumitru ºi San- „yeah”, „ladies and gentlemen”, ta Bellissima, între Dunãre ºi East Gabriel Giodea – #3 ºi atenþia acordatã unor filme – Anca ªerban

, serie nouă, anul XVIVIVI, nr. 444 (174), 20131313 21 nnn ADRIAN MICHIDUÞÃ

ceva. 4) Pedagogia, dupã Niemay- testamentul filosofului er, în care am adãugat ºi eu. Sã se tipãreascã toate. 5) Celelalte pãrþi ale filosofiei, Logica, Metafizica, Estetica, Simion Bãrnuþiu Eticotheologia. Cartea manuscrisului Papiu, ne. Puternic influenþat de Fichte, În filosofia socialã conceptul teni ºi duºmani. Dintre duºmani, doresc sã i se dea îndãrãt. Krug încearcã o nouã sintezã fi- fundamental este libertatea. Titu Maiorescu a fost cel mai stã- Din acestea sã se dea surorii losoficã între materialism ºi idea- „Omul de la naturã este liber; li- ruitor. „T. L. Maiorescu, om de Gafia Bãrnuþiu ºi nepozului Du- lism. Dacã Kant împãrþea filoso- bertatea este mai veche decât gust ºi fãrã rãbdare ºtiinþificã, mitru Bãrnuþiu (bani?) pentru ca fia în teoreticã ºi practicã, Krug orice privilegiu, decât orice ne- s-a simþit jignit tocmai de ce nu sã ajute ºi pe fiul ei, student, Pe- îi adaugã un nou capitol; filoso- dreptate; libertatea înseamnã în era esenþial în Bãrnuþiu, de eru- tre Pop de Bãdãcin. n filosofia româneascã Si- fia fundamentalã, „überhaupt acelaºi timp ºi egalitate.” Simion diþia romanisticã ºi de exagerãri- Mica mea bibliotecã o las Co- mion Bãrnuþiu (1808-1864) (în traducerile româneºti ale epo- le silogismului democratic; ºi a legiului Naþional din Blaj, iar mul- Îocupã un loc de seamã. G. cii, «filosofia peste tot»), menitã vorbit despre aberaþiunile lui.”5 þumirile mele cetãþenilor blãjeni. Bogdan-Duicã îl nominalizeazã sã punã bazele cunoaºterii filo- Tot Maiorescu este cel care a Celelalte sã rãmânã nepotului ca fiind cel de-al patrulea kantian sofice, s-o defineascã ºi sã-i cerut, în ºedinþa camerei, þinu- meu drag, Ioan Maniu de Bãdã- român dupã: Gh. Lazãr, Timotei stabileascã principiile, servind tã în ziua de 27 iune 1871, cin, care [se] va îngriji [de] tipãri- Cipariu ºi August Treboniu Lau- drept «organon» al celorlal- „desfiinþarea ºcolii bãrnu- rea lor. rian. Ideile kantiene ale lui S. Bãr- te douã capitole, derivate þiene pe motivul cã Mulþumesc tuturor care m-au nuþiu rezumate în „fiat justitia, din ea. De aici structura «aceasta preconizeazã li- ajutat cât am învãþat la ºcoalã pereat mundus, au umplut tot Ar- operei sale: o Funda- chidarea definitivã a precum braºovenilor, românilor dealul.” mentalphilosophie, marei proprietãþi fun- din munte, Ioan Maior de pe Câm- Filosof ºi jurist, gânditorul ar- completatã de un ciare ºi distribuirea pie, generoºii Hurmuzaki ºi alto- delean „este o figurã din patri- System der praktis- întregului pãmânt ra, pe care nu-i pot numi. moniul politic românesc care a chen Philosop- þãrãnimii care, Mulþumiri domnilor doctori purtat o flacãrã de dimensiuni hie ºi un Sys- de fapt, îl lu- Foti ºi Theodori. impresionante cu ocazia eveni- tem der teo- creazã, Dorinþa mea este ca sã mã în- mentelor de la 1848 în Ardeal. retischen ceea groape în Bocºa Româneascã, Refugiat în Moldova, ca profe- între muma mea, fiica preotului sor la Universitatea din Iaºi, pen- Oros Gheorghe din Hidig, ºi tatãl tru a câºtiga libertatea de cuge- meu, fiul preotului din Siciu, care tare imposibil de obþinut în Aus- s-au luptat ºi au suferit prinsoa- tro-Ungaria anilor 1850-1878, (fire, pentru apãrarea unirii, împo- indcã a intervenit un val de re- triva Papismului. presiune spiritualã contra mino- Operele de sub punctele 1, 2, ritãþilor naþionale), Simion Bãrnu- 3, 4, 5 le închin Naþiunii Române. þiu a lãsat într-un prea scurt in- Executiv Testamentar: dr. Su- termezzo de dascãl universitar ciu ºi Micle. ieºean, o luminoasã dârã a cuge- Martori: Savu, Mageru, (un tãrii ºi a sensibilitãþii.”1 nume indescifrabil), Emilian ºi alþi El a avut un rol important în austriaci (transilvãneni). promovarea ideilor filosofice la Iaºi, în 24 Februarie 1864.”7 noi, þinând cont cã el a fost pro- Grav bolnav, ºi-a chemat ne- fesor la Blaj ºi Iaºi. Profesorul potul de sorã, avocatul Ioan Simion Bãrnuþiu este singurul din Maniu, ºi într-o caleaºcã, pusã generaþia sa care s-a implicat în la dispoziþie de domnitorul Cuza, speculaþii filosofice originale, ra- asemenea lui Gh. Lazãr a plecat cordându-le problemelor de or- spre satul natal. Gh. Lazãr a vã- din politic ºi social. Filosoful zut Avrigul, Simion Bãrnuþiu a Bãrnuþiu îºi propune „sã scape murit pe când strãbãtea Valea pe încet filosofia, din jugul ºi de Amlaºului, în ziua de 28 mai 1864. sub robia limbii latineºti”, sub Sfârºitul lui a îndoliat poporul influenþa lui Rotteck ºi Savigny ceromân. Simion Bãrnuþiu a fost ºi centrându-se pe postulatele este o teo- înmormântat în cimitirul bisericii kantiene de subzistenþã persona- rie comunistã române unite din Bocºa. Pe mor- lã, egalitate ºi libertate, extinzând Phi- sângeroasã ce abia mântul sãu, „Fiii Sãlajului” au ri- drepturile personale la nivelul losophie.”2 peste 200 de ani va în- dicat mai târziu un monument comunitãþii naþionale. În Filosofia dupã gãdui sã se vorbeascã de înalt de trei metri, în formã pira- Simion Bãrnuþiu, dorind cu W. T. Krug, Bãrnuþiu vorbeºte aºa ceva».”6 midalã cu patru laturi, fiecare la- ardoare reformarea, în sens naþi- despre „principiu” care e compus Bãrnuþiu a fost un naþionalist ra- Nimeni nu a ºtiut mult timp de- turã cu o inscripþie memorabilã. onal a disciplinei pe care o pre- din primo ºi incipio, aºadar se dical. El a militat pentru supre- spre existenþa unui testament fã- Dorinþa din urmã a lui Bãrnu- dã, a folosit nu doar Handbuch- poate zice româneºte princeput maþia elementului etnic naþional cut de filosoful Bãrnuþiu. El s-a þiu, privitoare la opera sa, „Sã se ul lui W. T. Krug, dar ºi o versiu- de întâiu sau primariu. „Prin în- în administrarea obºtei ºi pentru aflat depus în arhiva familiei lui tipãreascã toate!”, nu s-a realizat ne latinã a patru noi studii: de fi- ceputurile de întâiu sau pricepu- toleranþa naþionalitãþilor conlo- Iuliu Maniu de la Bãdãcin ºi a fost nici azi. losofie kantianã fundamentalã, turile cunoºtinþei filosoficeºti în- cuitoare. În Discursul de la Blaj, publicat în 1941. logicã, metafizicã ºi esteticã. La þelegem temeiurile ºi propunerile S. Bãrnuþiu a rostit printre altele Testamentul a fost întocmit în Iaºi dupã reorganizarea învãþã- acelea care le cunoaºtem nemij- celebrul legat testamentar, pen- anul morþii lui. Iatã textul în între- mântului universitar, el a predat locit sau care sunt de sine ade- tru generaþiile viitoare. gime. 1 Petre Pandrea, Filosofia politi- cursuri de drept, pedagogie, psi- vãrate.”3 „Þineþi cu poporul, ca sã nu „Eu, Simion Bãrnuþiu, fac tes- co-juridicã a lui Simion Bãrnuþiu, hologie, logicã, metafizicã, eticã, Filosoful Bãrnuþiu defineºte rãtãciþi, pentru cã aºa uºor, de tament nou, în numele Tatãlui ºi Bucureºti, Fundaþia pentru Literaturã esteticã ºi istoria filosofiei, în învãþãtura cunoaºterii ca fiind partea lor, strãinii, cum îi trag pe al Fiului ºi al Spiritului Sfânt. Ave- ºi Artã „Regele Carol II”, 1935, p. 7. 2 spiritul kantiano-herbartian al fi- „ºtiinþa despre legile cele origi- unii din clase, care urlã împreunã rea mea: 60 [de] galbeni, la Mi- Ioana Petrescu, Un discipol losofiei de ºcoalã germano-aus- nare a minþii omeneºti, care le pro- cu lupii ºi sfâºie poporul dim- nister, salar pe douã luni. Orolo- paºoptist al lui W. T. Krug: Aron Pumnul, în „Philologia”, nr. 1/1968, triece. O caracteristicã a cursuri- pune în privinþa cunoaºterii lu- preunã cu aceºtia; nu vã abateþi giul de aur, cu lanþ, asemenea. p. 89. lor de la Iaºi este aceea a argu- crurilor (adecã în privinþa cuge- de la cauza naþionalã de frica lup- Biblioteca mea ºi scrierile mele, 3 Simion Bãrnuþiu, Filosofia mentãrii caracterului critic faþã de tãrii sintetice ºi materieºti)”, iar tei; când vi se va pãrea lupta cu ºi anume: dupã W. T. Krug, Cluj-Napoca, Edi- original. De fapt, acum el se ori- metaphisica se numeºte aºa „din neputinþã, când greutãþiile se vor 1) Dreptul public al români- tura Napoca Star, 2004, p. 114. enteazã ºi spre operele altor în- cauzã cã se ridicã deasupra lu- ridica asupra voastrã, ca valurile lor, scris în 1860, în douã ediþii, 4 Simion Bãrnuþiu, Despre filo- vãþaþi, printre care Jos. Beck, din crurilor celor fireºti, sau fiziceºti, mãrii turbate asupra unei corãbii, care se explicã una pe alta, de alta sofia peste tot, în „Târnava”, an XIII, a cãrui Philosophische sau empireºti ºi numai aceea în- când Domnitorul întunericului va de care se þine ºi declaraþia de pe nr. 78-81, (1-2 / 2004), p. 64. Propädeutik traduce prima car- cearcã ce este originar în cunoº- dezlega pe toþi necuraþii ºi-i va statul României viitoare, scrisã în 5 G. Bogdan-Duicã,Viaþa ºi idei- te, Grundriss der empirischen tinþa lucrurilor (transcendentale, trimite ca sã rupã legãturile frã- 1860, 21 iunie, ºi cititã înaintea le lui Simion Bãrnuþiu, Bucureºti, Cultura Naþionalã, 1924, p. 179. psychologie un Logik, pe care o s[au] a priori determinatum in þiei voastre ºi sã vã abatã de la domnului dr. Suciu ºi Micle, ca o 6 Corneliu Albu, Simion Bãrnu- foloseºte la cursuri ºi care va fi cognitione), iar ce se ºtie ºi se cauza ºi iubirea gintei voastre pãrere a mea. þiu, Bucureºti, Editura ªtiinþificã ºi publicatã de elevi în 1871, cu ti- cunoaºte despre lucruri prin spe- spre idoli strãini, aduceþi-vã amin- 2) Epistolele ºi alte docu- Enciclopedicã, 1985, p. 118. tlul Psicologia empirica ºi logi- riinþe (empiricum, s[au] a poste- te cu câtã însufleþire ºi bãrbãþie mente politice, din diferite tim- 7 Vezi Testamentul lui Simion ca. riori determinatum in cognitio- s-au luptat strãbunii noºtri pen- puri, care se þin de aceastã ope- Bãrnuþiu, în „Ardealul”, an I, 27 dec. S. Bãrnuþiu a avut ca model ne), aceea nu o [în]cerca, ci lasã tru existenþa ºi onoarea Naþiunii.” rã, cãtre Ioan Maniu, Iancu, 1941, p. 5. cursurile de filosofie ale lui Wil- sã o [în]cerce alte ºtiinþe precum La Iaºi, Simion Bãrnuþiu a cre- Axente. helm Traugott Krug, discipol ºi e fizica, fiziologia, astronomia, at o ºcoalã de gândire, ºcoala 3) Dreptul ginþilor, dupã Rot- popularizator al filosofiei kantie- geologia, istoria ºi altele.”4 bãrnuþianã. A avut numeroºi prie- teck, în care am adus ºi eu câte

22 , serie nouă, anul XVIVIVI, nr. 444 (174), 20131313 osé Miguel Pérez Corrales (n. 1955 în Las Palmas de Gran nnn MIGUEL PÉREZ CORRALES Canaria) este, începând cu anul 1979, cadrul didactic la JCatedra de Literaturã Spaniolã a Universitãþii La Laguna (fondatã în anul 1792) din nordul Insulei Tenerife, din arhipelagul Insulele Canare ce aparþine Spaniei. Este autorul unor lucrãri fun- caleidoscop suprarealist: damentale despre avangardiºtii din Insulele Canare (cel mai cunoscut fiind Agustín Espinosa), despre autori clasici din aceastã zonã geograficã (ca José Viera y Clavijo sau Cristóbal del Hoyo) sau despre literatura hispano-portughezã. De asemenea, a publi- Brazilia (I) cat volume de poezie ºi prozã (Lorelei del Sur, El ojo del peren- quén, La conjura de Ulises, Nagom Kême, Mares y fábulas, Tri- uprarealismul brazilian zenþa „suprarealistã” ºi „france- pe care Mário Pedrosa o va criti- bus remotas, La flor del Ancón, Cité Toyen, La estalagmita, La s-a regãsit cel mai bine zã” – Péret a investigat în aceas- ca în 1957 într-o manierã acidã ºi isla invisible y Póker de fuegos), o celebrã antologie ce cuprinde Sîn personajul sãu prin- tã primã ºedere a sa, dupã cum lipsitã de experienþã. peste 400 de fotografii (Disparos del archibrazo), un dicþionar cipal Sergio Lima, care în numã- era de aºteptat, arta ºi originile În 1954, Paul Emílio Salles Go- de citate (Cabina de barlovento, 2007) majoritatea având legãtu- rul 22 al revistei „Organon” afro-indiene ale Braziliei, intere- mes, care colaborase în Paris la rã cu suprarealismul, dar ºi alte eseuri sau articole publicate în (1994), iar apoi în volumul lui sându-se de religia Candomblé ºi revista „L’Âge du Cínema”, or- volume colective, periodice sau reviste ºi vizând miºcarea supra- Michael Löwy A estrela de man- de riturile negrilor, precum ºi de ganizeazã o retrospectivã semni- realistã dintr-o perspectivã internaþionalã. Ca autor de colaje, a hã (Luceafãrul, 2002) ºi în tomul problema celor din Quilombo; ficativã a istoriei filmului în ca- participat la mai multe expoziþii ca Los sueños del durmiente. En- intitulat O surrealismo (Supra- arestat atunci când a vrut sã pu- drul Primului Festival de Film din cuentros con el foto-collage de Juan Ismael (Fuerteventura-Te- realismul, 2008) îi urmãreºte tra- blice „O almirante negro” („Ami- São Paolo, cu pelicule suprarea- nerife, 2007) sau O reverso do olhar (Coimbra, 2008). Începând iectoria ºi îi stabileºte limitele. ralul negru”) culminând, dupã liste. Suprarealismul exercitã o cu 1997, a scris cronici despre luptele între cocoºi în publicaþiile Este regretabil faptul cã în Brazi- pregãtirile ce au durat doi ani, cu influenþã asupra noilor artiºti ºi „El Día”, „La Provincia” ºi „Jornada”, iar în 2005 a publicat biogra- lia nu existã încã o antologie bunã revolta („Revolta da Chibata”/ scriitori precum Bernardo Cid, fia lui Francisco Dorta Martín, cel mai cunoscut antrenor de lupte niversalia de texte suprarealiste sau despre „Revolta biciurilor”, care dupã Teresa d’Amico, Clarice Lispec- între cocoºi din Insulele Canare. Miguel Pérez Corrales este doc- suprarealism, cu toate cã însuºi pregãtirile ce au durat doi ani, a tor, devenitã ulterior foarte cu- tor în filologie (1986) cu o tezã despre opera lui Agustín Espinosa Lima îi anunþã apariþia în volu- culminat cu cea din noiembrie noscutã, Maura Lopes Cançado, (1897-1939), scriitor spaniol ce aparþine Generaþiei ’27, unul dintre mul al treilea al monumentalei sale 1910 condusã de militarul din Alcides Pinto, Manoel de Barros reprezentanþii de seamã ai suprarealismului din Insulele Canare. opere A aventura surrealista marina de rãzboi João Candido sau Campos de Carvalho. În 1956 Textul de mai jos reprezintã o traducere a capitolului intitulat „Bra- (Aventura suprarealistã, 1995). supranumit Amiralul Negru), ºi 1957 au loc douã evenimente zilia” din volumul Caleidoscopio surrealista. Una visión del sur- Nu a existat o grupare supra- Péret este expatriat. simultane, ce urmeazã acelaºi ti- realismo internacional (1919-2011)/ Caleidoscop suprarealist. realistã în Brazilia pânã în anii ’50, Un interes crescut pentru su- par: pe de o parte, Benjamin Péret, O viziune a suprarealismului internaþional (1919-2011), Colec- dar aºa cum s-a întâmplat ºi în prarealism au manifestat Ismael care s-a întors în Brazilia pentru þia Miradas, Editura La Página, Madrid, 2011, ce cuprinde aproa- alte þãri, suprarealismul a avut o Nery (un mare pictor, care era a participa la nunta fiului sãu pe 40 de þãri în care s-a manifestat suprarealismul ºi are peste 700 influenþã puternicã. Momentul strãin de naþionalismul brazilian, Geyser, locuieºte cu indienii din de pagini în format A4. (Petriºor Militaru) prielnic pentru introducerea miº- a locuit în Paris încã din 1927, Amazonia ºi terminã a sa Antho- cãrii avangardiste în Brazilia a fost cunoscându-i pe André Breton lui Elsie Houston), cãrora li s-a anul 1922, atunci când în São ºi pe Marcel Noll), Aníbal M. alãturat mai târziu, atunci când a Paolo a fost sãrbãtoritã Sãptãmâ- Machado, Murilo Mendes, Cíce- fost întemeiatã Association des na Modernã. În revista „Estéti- ro Dias, Fernando Mendes de Amis de Benjamin Péret, ºi Mi- ca”, în trei numere apãrute între Almeida (autorul unei cãrþi cele- chael Löwy. Întors în Brazilia, anii 1924-25 (reeditate în 1974), bre – Carrussel fantasma/ Ca- Lima îºi începe activitatea împre- Prudente de Moraes (cel care a ruselul fantomã, 1937) ºi Jorge unã cu grupul cãruia îi aparþine, promovat practicarea dicteului de Lima, fiind important de men- cu Roberto Piva, Claudio Willer automat în jurnalul „A Noite” ce þionat influenþa suprarealismului (un eseist sclipitor), Décio Bar ºi apãrea la Rio ºi în minunata rela Albino Braz, Febrônio Índio do António Fernando de Frances- vistã „Verde”) ºi Sérgio Buarque Brazil, Raúl Bopp, Tarsila do chi. În numãrul 8 al revistei „La de Hollanda (care vorbeºte de- Amaral, Ferreira Prestes, Âsca- Brèche”, articolul „Suprarealis- spre „drepturile visului” ºi este nio Lopes Quatorzevoltas, Ros- mul în São Paolo” anunþã publi- autorul unei povestiri celebre: ário Fusco, Hildebrando Lima, carea volumelor Paranóia a lui Cãlãtorie la Neapole) apãrã su- Dulce Amaral, Américo Facó, Ja- Piva, Amore a lui Lima ºi Anotaç- prarealismul împotriva defãimã- mil Almansur Haddad, Vicente do ões para um apocalypse (Adno- torilor obiºnuiþi, textele lor cele Rego Monteiro, Sosígenes Cos- tãri pentru o apocalipsã) a lui mai reprezentative din punct de ta (numit de cãtre Sergio Lima un Willer. Piva – a cãrui prezenþã în vedere al suprarealismului fiind Henri Rousseau al poeziei), Ra- antologiile lui Floriano Martins O reproduse în numãrul 36 al revis- guna Cabral, Wagner Castro ºi començo da busca. O surrealis- tei „Pleine Marge”, cu o prezen- dansatoarea ºi coregrafa Eros mo na poesia da América Lati- tare foarte bunã a lui Teodoro Volúsia. Cum se întâmplã întot- na (Începutul cãutãrii. Supra- Rennó Assunçao. Preponderen- deauna, lista de mai sus este des- realismul în poezia Americii La- þa unui caracter formalist ºi naþi- tul de amplã (ºi incompletã), însã tine, 2001) ºi Un nuevo continen- onalist nu anticipa într-o manie- nu este acesta cel mai relevant te. Antología del surrealismo en rã optimã o apariþie autenticã a lucru. Nu au lipsit cei care res- la poesía de nuestra América suprarealismului, însã, chiar ºi pingeau suprarealismul, reacþio- (Un nou continent. Antologia su- aºa, se poate observa concomi- narii ºi staliniºtii, cum au fost cei prarealismului în poezia Ameri- tenþa emergenþei celei „de-a doua conduºi de cãtre Manuel Bandei- cii noastre, 2004), este complet dentiþii” a antropofagismului1 , ra, un Neruda pe plan local, însã abuzivã, mai ales þinând cont de din fericire, excluzându-i pe ºi destui proºti, care s-au bazat logie des mythes, légendes et peazã pe cel absurd contempo- absenþa lui... Jorge Cáceres – care Mário de Andrade ºi Carlos doar pe propriul avangardism, ca contes populaires d’Amerique ran. La aceste douã nume care practic îi pune într-o luminã Drummond de Andrade, ºi a su- în cazul pictoriþei antropofagiste (Antologie de mituri, legende ºi sunt de o importanþã crucialã, proastã – ºi Willer pãrãsesc gru- prarealismului, care este strâns Tarsila do Amaral, care în 1936, a poveºti populare din America), însuºi Lima îl va adãuga pe cel al pul, constituindu-se Gruparea legat de prezenþa lui Benjamin afirmat cu nonºalanþã cã Breton publicatã la Paris în 1960, fiind poetului ocultist Dario Velloso ºi Suprarealistã din São Paolo/ Rio: Péret în þarã între anii 1929-1931. s-a îndreptat în cele din urmã cã- din nou expatriat din cauza acti- pe cel al unui alt personaj foarte Sergio Lima, Leila Ferraz, Manin- Sosirea lui în São Paolo a fost tre... realism. vitãþilor sale subversive, iar pe neobiºnuit: Sousândrade, iar în ha Cavalcanti (care ilustreazã cãr- apoteoticã, bogatã în articole, În 1941 a avut loc în São Pao- de altã parte Sergio Lima începe ceea ce priveºte domeniul arte- þile Los cantos de Maldoror/ conferinþe ºi un interviu care, din lo o expoziþie a portughezului sã experimenteze în domeniul lor plastice pe cele ale lui Alvin Cântecele lui Maldoror, Una pricina intervenþiei unui ziarist, a suprarealist António Pedro, în dicteului automat, desenelor au- Corrêa ºi al lui Seelinger. temporada en el infierno/ O in- cauzat apariþia „Rãspunsului cã- timp ce în 1946 Pagu ºi Mário tomate, schiþelor onirice ºi în cel În 1961, Sergio Lima cãlãtoreº- cursiune prin infern ºi Confesi- tre un imbecil” („Diário de São Pedrosa traduc manifestul Pour al colajelor. În 1957, Lima reali- te la Paris. Participarea sa la întâl- ones de un comedor de opio/ Paolo”, 7-III-29). Péret, care s-a un art révolutionnaire indepen- zeazã romanul-colaj As aventuras nirile À la Promenade de Confesiunile unui opioman en- cãsãtorit cu interpreta Elsie dant (Pentru o artã revoluþio- do máscara negra (Aventurile Vénus ºi prietenia sa cu mem- glez), Zuca Sardan, Raúl Fiker ºi Houston, stabileºte legãturi cu narã independentã) al lui Breton mãºtii negre), inspirat de saga lui brii acestui grup, în special cu Paulo Antonio Paranaguá. Mário Pedrosa (care, împreunã ºi Trotsky. Pedrosa, cumnatul lui Fantômas ºi de guaºele erotice Breton, le-a evocat în cercetarea cu Lívio Xavier ºi António Ben- Péret, menþine o corespondenþã din Retorno ao selvagem (Reîn- pe care a fãcut-o despre acesta to, a conceput o revistã supra- interesantã cu acesta din urmã ºi toarcerea la sãlbãticie), care au din urmã ºi care a apãrut în nu- Traducere din limba realistã în 1926), Osório César, va rãspunde în 1957, pe larg, fost editate cincizeci de ani mai mãrul 10 al revistei „Salamandra”. spaniolã de Roxana Ilie care în 1929 publicã A expressão chestionarului lui Breton din târziu; în 1959 ºi 1960, scrie poe- Douã dintre schiþele sale ilustrea- artística nos alienados (Expri- L’art magique (Arta magicã), în mele erotice din volumul Amore zã una dintre satirele grupului: marea artisticã a alienaþilor), vreme ce Pagu, la sfârºitul anilor (1963). În acelaºi timp, începe sã Sauve que doit (Se salveazã ceea 1 Miguel Pérez Corrales se re- Flávio de Carvalho, Arístides ’50, va scrie texte despre Crevel investigheze trecutul cultural al ce trebuie), realizatã împotriva în- ferã la scriitori din jurul revistei „An- Lôbo, Lívio Xavier, Oswald de ºi Artaud, va pune în scenã pie- Braziliei, fiind în cãutarea unor ºelãtoriei ocultiste ºi reacþionare tropofagia” (1928) în care a apãrut Andrade ºi Patrícia Galvão se ale Leonorei Carrington, se va precursori ai suprarealismului, a revistei „Planète”. În 1963, este „Manifesto Antropofágico” scris de (Pagu), iar câþiva dintre aceºtia, arãta interesat de piesele de tea- ceea ce se va concretiza apoi în interesant de observat cine sem- Oswald de Andrade. În evoluþia aces- graþie lui, se apropie de supra- tru ale lui Georges Schéhadé. În recuperarea lui Cruz ºi a lui Sou- neazã în De la part de Péret: Ser- tei publicaþii se disting douã etape realism cu mai multã fiabilitate. ceea ce priveºte deceniul anilor za, un minunat poet simbolist, dar gio Lima, Salles Gomes, Aníbal sau „dentiþii”, dupã cum le-au numit Bine primit de cãtre antropofa- ’40, trebuie menþionatã apariþia ºi a lui Qorpo Santo, un alt per- M. Machado, Lívio Xavier, Mário chiar antropofagiºtii: prima cuprin- giºti – cu excepþia lui Mário de Mariei Martins, una dintre marile sã între mai 1928 ºi februarie 1929, sonaj important al secolului al Pedrosa, Maria Martins, Paulo iar cea de-a doua între 17 martie ºi 1 Andrade, care îºi deplânge pre- sculptoriþe ale suprarealismului, XIX-lea, al cãrui teatru îl antici- Carneiro ºi Sônia Borges (nepoata august 1929.

, serie nouă, anul XVIVIVI, nr. 444 (174), 20131313 23 nnn FLORIN COLONAª visul japonez al lui van Gogh a pinecoteca Parisului, caracteristici ale mediului japonez. de cãtre Carmen Sylva la cena- din piaþa Madeleine, o Deºi nu a ajuns niciodatã în Japo- clul literar-artistic de la Peleº ºi Lnouã expoziþie semnatã nia, el s-a considerat mereu în ini- Cotroceni. Van Gogh se încarcã de un renumit critic ºi muzeograf, ma þãrii respective, ºi aºa cum alþi de religiozitate. Astfel, dintr-o Marc Restelini, care în cele douã pictori francezi anteriori sau con- scrisoare, îl identificãm pe Gau- corpuri ale muzeului a organizat temporani cu el au creat influen- guin ca fiind „abatele”, în timp ce douã expoziþii ce ar putea pãrea þaþi de niponi, niciunul nu a fost fratele sãu Theo va fi „primul ne- separate, nu numai de strada în- în Þara Soarelui Rãsare. gustor Apostol”. Atunci când gustã care separã clãdirile, ci ºi Sã amintim în câteva cuvinte vorbea despre japonezi, tonul de tema lor. Cele douã, însã, au despre opera plasticã a unui ro- sãu avea ceva religios, înãlþãtor. strânsã legãturã ºi demonstrea- mân care a fost în Japonia ºi a Dar adevãrata descoperire a lui zã la modul cel mai convingãtor pictat acolo. Este vorba despre Hiroshige o va realiza în galeria dialogul lui Van Gogh cu arta ja- Samuel Mützner, cu lucrãri extrem lui Siegfried Bing. Hiroshige, de ponezã, iar pe de altã parte, ima- de reuºite din aceastã parte a cã- care va fi fascinat, este cel ce face ginaþia lui Hiroshige ºi arta cãlã- lãtoriei sale pe mapamond, în o cronicã gravatã a unei cãlãtorii toriei, ca o enormã influenþã asu- special prin creaþiile de la Kyoto, de la Edo la oraºul sfânt Kyoto, niversalia pra creaþiei olandezului visãtor. în care apar nu numai peisaje pli- cu ajutorul gravurilor colorate pe O mare parte a lucrãrilor prezen- ne de farmec, dar ºi personaje lemn, transpuse apoi în stampe tei manifestãri expoziþionale, pri- feminine în splendide secvenþe orizontale. Acest drum putea fi vindu-l pe van Gogh, au fost adu- cotidiene. Van Gogh era atât de parcurs la sud prin Tokaydo ºi la se de la marele muzeu neerlandez pasionat de pictura lui Hiroshi- nord prin Krisokaydo. Drumul Kröller-Müller de la Otterlo, iar ge, încât captivat de ea, uita de prin Tokaydo avea 488 de kilo- în ceea ce îl priveºte pe Hiroshi- Hokusai, pe care îl considerau cu metri, era un fel de drum al peni- ge, de la un alt muzeu olandez, toþii cel mai reprezentativ pentru tenþei ºi era parcurs pe jos cu din oraºul Leyda. arta japonezã. Va plasa persona- papucii din trestie care se uzau Van Gogh ºi-a descoperit o je ale maestrului de la Edo în pic- rapid ºi trebuiau schimbaþi la fie- mare atracþie pentru pictura japo- turile sale, personaje fantomati- care trei zile. Drumul dura cam trei nezã. De fapt ºi înaintaºii sãi Fan- ce, care apar de multe ori în pei- sãptãmâni, trecea prin fiecare sat tin-Latour, Manet, Monet ºi mulþi sajele sale. unde aveau loc escale, ºi era mãr- alþii au avut în opera lor încercãri Pictorul descoperise arta gra- ginit de chiparoºi pentru a oferi de a relua anumite teme ale ex- vurii „ukiyo-e”, pe când funcþio- umbrã cãlãtorului, iar la fiecare trem-orientului sau aveau în co- nase la galeria „Coupil et Cie” oprire erau ceainãrii ºi mici ma- lecþiile lor nenumãrate stampe, prin anii 1874 ºi 1875, dar în mo- gazine unde drumeþul putea sã aºa cum vor face ºi colegii de mentul acela nu avea o deschi- îºi ia încãlþãri ºi merinde. generaþie ai lui Van Gogh. dere cãtre arta asiaticã, ci era ori- Se spune cã Hiroshige ar fi Vincent Van Gogh va face la entat mai degrabã cãtre ºcoala de fãcut drumul cu o herghelie de începuturile sale picturale câteva la Barbizon ºi cea de la Haga. cai pe care Shogunul o trimitea modeste copii dupã japonezi. Ceva mai târziu va descoperi însã Împãratului. Se pare cã adevãrul re artisticã apãrutã anterior aces- a mai fost realizatã”. Apoi va trece la interpretãri ºi va însemnãtatea stampei, la Amvers. este altul ºi cã gravorul nu a de- tui interes al sãu. Visurile japoneze ale lui Van plasa în lucrãrile sale elemente Gravura „ukiyo-e” este ceea ce pãºit nicicând graniþa regiunii Cealaltã abordare a drumului Gogh au fost pentru prima datã preluate de la japonezi. Pictura ja- s-a denumit „monde flottant”, sale, aºa cum Kant nu a depãºit prin nord era mai lungã ºi avea puse în luminã prin raportarea la ponezã îl va fascina ºi pe fondul reprezentare tehnicã în culori de frontierele Königsbergului. Se 69 de staþii pe care de asemenea japonezi a lui Van Gogh. Cheia psihopatiei de care suferea. Artis- no ºi kabuki ºi din acelea a cur- pare cã el fãcuse acele desene Utamaro Hiroshige nu le-a par- lecturii incontrolabile o dã chiar tul se va considera în mijlocul Ja- tezanelor. În 1888 apare Madame dupã schiþele aflate într-un ghid curs cu picioarele. ªi nici în pa- pictorul într-o scrisoare cãtre poniei, pentru el elementele încon- Crizanteme de Pierre Loti, cel atât apãrut ceva mai înainte. De ase- lanchin, ci pur ºi simplu la masa Theo: „Pentru ca sã rãmân în jurãtoare reprezentând tot atâtea de apreciat ºi invitat la noi în þarã menea s-a preocupat de o lucra- sa de lucru, dând frâu liber ima- Midi, pentru cã-mi este mai dra- ginaþiei ºi adâncind meditaþia gã – iatã iubesc pictura japonezã obligatorie pentru cel care creea- ºi am suferit influenþa, toþi impre- zã ca ºi pentru cel care admirã arta sioniºtii care au ceva în comun japonezã. În arta japonezã cãlã- deºi nu au fost niciodatã în Ja- toria interioarã este prioritarã în ponia, ceea ce înseamnã cã Midi timp ce în cultura occidentalã pri- este echivalentul Japoniei”. meazã conceptul estetic, intelec- Are loc o veritabilã transpozi- tualul european apreciind forma, þie mentalã, cu regiunea Midi din culoarea, complexitatea sau sem- sudul Franþei unde la Arles sau nificaþia operei. Japonezul nu se în apropiere Van Gogh a avut ataºeazã de aparenþe, ci de medi- parte de un destin dramatic sin- taþie, opera trebuind sã fie un pri- gular în arta plasticã. Când este lej de meditaþie interioarã. În ca- în Midi se aflã în Japonia… aceas- zul lui Hiroshige este vorba de o ta este „Cheia lecturii” când stu- simbiozã a voiajului interior cu cel diem anumite lucrãri ale lui Van exterior. În opera sa, perspectiva Gogh în care el a pictat scene pe este profundã pentru a însoþi in- care Hiroshige le-a fãcut cu ju- tervalul dintre stampe. Prin spiri- mãtate de veac mai înainte. Aven- tul acesta se poate afirma cã este turându-se în aceastã lume, Van primul impresionist. Gogh a fãcut un pas suplimentar, Nãscut la Edo în 1797, începe nebãnuit, în câmpul nevrozei sã creeze lucrãri memorabile dupã sale, Japonia reprezentând în fan- 1818 când editura Kawaguchi tasmele sale un refugiu, o realita- Shoza îi va publica o mapã cu te visatã în care se va transporta zece vederi din Edo. Va mai scoa- în intervalul tulburãrilor sale psi- te o mapã cu o sutã optsprezece hice. Paralela artisticã dintre pic- vederi din Edo, apoi treizeci ºi tura lui Van Gogh ºi arta japone- ºase de vederi cu muntele Fuji. zã este vizibilã atunci când se ur- Din 1850 va începe sã practice mãreºte în paralel opera sa ºi cea desenele pe verticalã faþã de cele extrem orientalã, fãcându-te sã de pânã acum, în totalitate ori- descoperi în opera olandezului zontale. În 1858, în timpul unei influenþe pe care nu le puteai bã- epidemii de holerã, se va îmbol- nui în multe dintre capodoperele nãvi ºi va muri. Aºa cum scria sale. Aceste minunate apropieri, Marc Restelini „Întâlnirea orga- sclipitoare preluãri transpuse nizatã dintre japonezi ºi olandezi într-o manierã personalã nu pu- este emoþionantã, dar devine teau fi mai bine puse în valoare posibilã datoritã experienþei si- decât atunci când þi se oferã un multane, nicidecum studiului ba- asemenea prilej unic posibil zat pe referinþe ale lui Van Gogh, printr-o expoziþie grandioasã, dar ce nu a fost fãcut ºi niciodatã o alcãtuitã cu minuþiozitatea ex- confruntare aºa de curajoasã nu trem-orientalului. 24 , serie nouă, anul XVIVIVI, nr. 444 (174), 20131313