Partea a II-a Dealul cu legendare a[ez\ri

Podul Verde începea din locul unde a tr\it un vestit poet, ast\zi uitat...

Vechiul drum al Copoului sau Podul Verde pornea de la palatul Elenei Sturza unde se sfîr[ea Uli]a Mare, începeau P\curarii [i se desprindea Uli]a Sf. Neculai (V. Conta) ce m\rginea Muntenimea de Sus. A[a ziceau bunicii [i î[i amintea [i talentatul cronicar al anilor interbelici, gazetarul Rudolf {u]u. Peste numele vechilor st\pîni ai zidirii de la începutu str\zii se a[ezase colbul uit\rii. Cl\direa înalt\, aflat\ pe col]ul acestei r\scruci [i cu vederea spre cap\tul Uli]ei Mari - botezat\ pe la 1866 L\pu[neanu - fusese de fapt ridicat\ de polcovnicul Manolache Bal[, pe un loc luat cu bezmen de la biserica vecin\, Sfîntul Neculai, c\ruia urma s\-i pl\teasc\ vreo 350 de lei pe an. Exist\ [i un document din iunie 1804 (“Flac\ra Ia[ului “, 2 decembrie 1961). Planul il semnase t`n\rul inginer , proasp\t întors de la Lemberg unde î[i f\cuse studiile (1796-1804), luase doctoratul în Filosofie [i diploma de inginer

„Ctitoria” lui Gh. Asachi

[i arhitect, de[i avea numai 17 ani. Pentru ca posteritatea s\-i recunoasc\ opera de care unii se îndoiau, în a sa Noti]ie biografic\ scria, cu negru pe alb: “...Întorcîndu-m\ la Ia[i, dup\ planul meu s-au construit casele principesei Elencu Sturza – P\str\vanu“. Trecînd cu vederea pe fostul st\pîn, 82 polcovnicul Bal[, pentru care f\cuse planul cl\dirii, atunci cînd î[i scria via]a Gh. Asachi pomenea doar pe locatara de mai la urm\. Casa ajunsese la ea, c\ci polcovnicul d\duse gospod\ria drept zestre fiicei sale, Ecaterina, m\ritat\ cu Iordache Filipescu, care o transforma în galbeni vînzînd-o banului Alecu (Alexandru) Beldiman (prin 1812) Proprietate a banului (în\l]at apoi postelnic) se afla [i prin 1819 cînd inginerul Giusseppe Bayardi o marca în planul ce tocmai îl întocmea. Pl\cîndu-i Ia[ul inginerul r\mînea aici, l\s`nd în urm\ mai mul]i urma[i `ntre care unii stabili]i la Vaslui. (“Ioan Neculce“, fas. 4). Martor al r\scoalei grecilor pentru slobozirea ]\rii lor de sub st\pînirea turceasc\, pornit\ la Ia[i în 27 februarie 1821, vornicul [i poetul (1760-1825), urm\rea de aproape întîmplarea. Însemnîndu-i mersul, într-o odae a casei scria, probabil, faimoasa epopee Tragodiea sau mai bine a zice Jalnica Moldovei înt\mplare, dup\ r\svr\tirea grecilor - 1821, alc\tuit\ din vreo 4266 de versuri de cîte 15 silabe cu o sumedenie de nforma]ii documentare despre evenementele petrecute la Ia[i în vara anului acela. Cum reiese din lucrare, st\pînul casei din r\scrucea uli]elor Podu Verde [i P\curari avea ocazia s\ vad\ printr-o ferestr\ trupe eteriste m\r[\luind spre Copou: “Dup\ prânzu la nou\ ceasuri, pîn\ a nu toca, N\val\ mare de oameni, cela pe cela c\lca; Întrebu ce-i?Îmi spunu c\ oaste trece pe uli]\-n susu. Dar c-o parad\ ciudat\ în cîtu nu este de spusu. Alergu, m\ ducu la fereastr\, stau [i eu ca s\ privescu, Si v\du, ceea ce vr-o dat\ a mai vedea nu gîndescu. Ma înt\iu trombacii Cur]ii, c\l\ri mergîndu tr`mbi]a, Dup\ ei, c\l\ri doi preu]i, falnici în cîtu nici c\ta. Unul dintre doi cocard\ avea [i purta la capu, Iar altul de firu o cruce o pusese la potcapu. Dup\ dîn[ii, într-o butc\, un arhiereu vinea Cu omophoru peste ras\, [i-n mîn\ cruce ]inea. Dup\ ei începea oastea, arn\u]ii to]i în rondu Îi priveai cu mare fal\, giucîndu caii [i mergîndu. Mai la urm\ Hiliarhul, îmbr\catu foarte curatu, De a sa oficerime se afla încungiuratu. Musica italieneasc\ dup\ dînsu r\suna...“ Devotat locului, înaltul dreg\tor la Curtea Domneasc\, poet [i traduc\tor al unor lucr\ri din greac\ [i francez\, limbi bine st\pînite [i de bun\ seam\

83 înv\]ate la Academia Domneasc\ greceasc\, din Uli]a Mare, nu-l p\r\sea nici dup\ moarte, fiind îngropat al\turi de cas\, la biserica Sfîntul Neculai cel S\rac. De la vornic casa r\mînea feciorului Vasile, c\ruia îi l\sa scrierile [i-i cerea prin o predoslovie s\ fie “vrednic patriot“ [i s\ fac\ cinste neamului - fapte ce p\rintele avea a le s\ruta “din mormîntu”. Sîrguincios, Vasile se afirma în domeniul instruc]iunii ca epitrop al [coalelor cum scria “Albina Româneasc\“ din august 1839 dar murea de tîn\r. O st\pînea apoi boierul Lupu Bal[, ajungînd pe la 1845 în posesia Elenei Sturza - so]ia lui beizadea Gheorghe Sturza, fiul domnitorului Ioni]\ Sturza – pomenit\ de Asachi. Cump\rînd-o avocatul Vasile Sculi, acesta-i f\cea ample repara]ii, aducînd-o la alura cunoscut\ din ilustratele timpului. Înlocuind ferestrele patrate [i strîmte ale fostului conac, îi punea altele cu ogive, deschizînd od\ile de jos pentu pr\v\liile [i locantele ce c\utau vad pe Uli]a Mare. La urm\ o închiria (1912) [i apoi o vindea Jockey - Clubului – societatea elitei boiere[ti înfiin]at\ prin 1875, ce avea ca scop îmbun\t\]irea rasei cailor române[ti, sus]inînd cre[terea lor [i organiz`nd curse hipice.

Jockey-Club

Prin septembrie 1906, la propunerea t\r\r\[enilor [i ciurchienilor, aprigi ap\r\tori ai datinelor str\mo[e[ti, societatea a început construirea unui hipodrom cu tribun\, pe un t\p[an, `n fa]a Abatorului, unde se f\ceau mai demult alerg\ri de cai. Din luna iulie, urm\toare, începeau curse de cai la trap, galop [i cu obstacole. Locul alerg\rilor fiind prea departe de tîrg prin mai 1910 Jockey Club ob]inea aprobarea consiliului municipal s\ mute hipodromul din Tatara[i în Copou, între [oseaua viilor [i Alei, pe ima[ul 84 tîrgului. (“ Monitorul Comunei Ia[i “, mai 1910). Tot pe aici, între cazarm\ [i rohatc\ mai fusese [i prin 1854, cum anun]a “ Zimbrul “. Invita]i, la alerg\ri participau [i jochey cu cai celebri, din toat\ ]ara [i din ]\rile vecine - ca la concursurile hipice din septembrie 1925 sau din anul 1929, desf\[urat pe terenul sportiv de la Copou. Acolo în anul 1934 locotenentul Henri Rang cu calul Dante ob]inea timpi interna]ionali [i cucerea trofeele Copou, Ia[i [i Cuza Vod\. Curajos, peste doi ani participa la concursul interna]ional de la Berlin intrînd în întrecere cu marele campion german Kurt Hasse pentru “ Marele premiu al Na]iunilor “ Ob]in`nd acela[i timp cu concurentul german se organiza un baraj la care se considera c\ timpul lui Hasse e mai bun cu 6 secunde [i c\[tiga medalia de aur, locotenentul ie[ean ob]inînd pe aceea de argint. Venind r\zboiul cre[terea cailor de ras\ a încetat [i pasiunea se relua abia în 1968 cînd CSMS înfiin]a o sec]ie de c\l\rie organizînd baza hipic\ cu micul teren dinspre Ciurea, unde s-au dezvoltat adev\rate talente [i au crescut concuren]i participan]i la întrecerile na]ionale. (Virgil Livovschi, Jockei-Club, “ Flac\ra Ia[ului “, 3 august 1968). Tradi]iile hipice ala Ia[ilor d\inuiau înc\ din vremea domnitorului Mihail Sturza. Vechea zidire, înzestrat\ de Vasile Sculi (Scully), cu colonade, ogive [i statuete, ca ni[te caraule de veghe pe fronton, p\stra [i o legend\ cu alt poet, aici localizat\ de contemporanul Unirii, poetul George Sion (1822-1892). Prin anii tinere]ii sale în capitala Moldovei era la mod\, adulat [i sl\vit, ca un “Adonis“ frumosul poet plin de calit\]i (27 februarie 1811-9 martie 1837), “pe lîng\ altele dotat cu epolete [i eghilete de ofi]er“ ca “adiutant domnesc“. Apar]inea unei vechi familii grece[ti, se instruise la pensionate, tr\ise în vremea Eteriei la Chi[in\u [i intrase în armata Moldovei, promovat de luminatul domnitor Mihail Sturza. Versurile sentimentale ale junelui ofi]er erau recitate în extaz de duducile timpului, iar acele patriotice precum oda Ruinelor Cet\]ii Neam]ului, “ nepermise de cenzur\ a se tip\ri, circulau în societate copiate de mîn\ [i se recitau pe de rost p`n\ [i de copii“ cum ne spune G. Sion. Se tip\reau abia în 1834. La curent cu literatura francez\ poetul traducea [i din crea]ia lui [i Al. Dumas. De[i era iubit [i dorit drept ginere, de multe mame din protipendada tîrgului, avusese ghinionul s\-i cad\ cu tronc una dintre cele mai frumoase cucoane ale Ia[ului: Catincu]a, fiica vornicului stihuitor Nicolae Dimachi (Dimaki), “leg\nat\“ de muze “în pruncie“, care în mintea poetului p\rea eroina dramei Antony, a lui Al. Dumas. Cum povestea George Sion: “ Poetica fat\, cu mintea înfl\c\rat\ pentru poezie, neavînd ocaziune s\ întîlneasc\ în calea ei vreun poet c\ruia s\ se dea în sacrificiu, a întîlnit pe un fiu al poetului Beldiman ([i anume Iordachi) [i, în iluziune c\ îl va

85 putea poetiza, l-a luat de b\rbat.“ C\s\toria Catincu]ei cu vornicul Iordache Beldiman nu se întîmpla prea norocoas\, c\ci so]ul mai vîrstnic avea fire “ prozaic\ “, dînsa în schimb, fiind [turlubatic\, “ focoas\ “ sau cum ziceau b\trînii cam “ rea de musc\ “. V\zîndu-l pe junele stihuitor Hrisoverghi cu ocazia festivit\]ilor insc\un\rii domnitorului Mihalache Sturza a sim]it inima tres\rind [i-i c\uta prilej de vedere. Se întîlneau la Teatrul de Variet\]i din Uli]a Golia, în saloanele deschise ale capitalei, la Alecu Bal[, Elena Sturza, Gh. Asachi [i chiar în Biserica Buna Vestire - într-o zi de mai cu liliecii gr\dinilor înflori]i - unde dînsa mergea s\ se roage, dar il c\uta pe iubit. Peste vreo 40 de ani Biserica era frecventat\ de Veronica Micle [i Mihai Eminescu. Pentru lini[tire, atunci cînd b\rbatul pleca la mo[ie, îl chema s\-i [opteasc\ la ureche versuri, în iatacul ei de la etajul cl\dirii, promi]`ndu-i, ca o adevarat\ muz\ c\ îi va apar]ine dup\ ce va deveni un mare poet; “Iube[te-m\, fii norocit, f\-]i un nume str\lucit între oameni, ca s\ m\ acoperi [i pe mine cu slava ta.“ Idila `nceput\ prin 1834 continua [i în zorii prim\verii anului 1837. Vara, cînd iubita pleca cu so]ul la ]ar\, adjutanul domnesc nu-[i mai g\sea lini[tea, f\cînd lungi încursiuni, c\lare, între Ia[i - Chirce[ti (Vaslui), unde tr\ia familia sa, [i C\r\pce[ti (lîng\ Bîrlad), unde avea mo[ia Iordache Beldiman [i neuitata muz\ a poetului. Pîrdalnica lor fericirea se curma într-o noapte de iarn\, geroas\. Încuno[tiin]at de ispr\vile nevestei, Iordache s-a întors pe neprev\zute acas\ [i urcînd, tiptil, la etacul nevestei de la etaj, b\tea în u[a od\ii cu p\cate. F\cînd-o pe somnoroasa, Catinca a r\spuns abia abia dup\ ce amorezul a ie[it, val vîrtej, pe fereastr\, încercînd s\ coboare, ]in`ndu-se de prichiciul peretelui [i de uluce, dar a c\zut gramad\. C\utîndu-l peste tot, n\uc de furie, Iordache l-a v\zut în gr\din\, z\cînd ca “un cadavru care abia se mi[ca“, din cauza în\l]imii ferestrei. Privindu-l înduio[at i-ar fi spus împricinatei: “L-ai mîncat fript pe bietul b\iet! Ie[i p\c\toaso din ochii mei! Apoi, `mpingînd-o, aproape desbr\cat\ cum era, o puse în tr\sur\ [i o trimise la p\rin]ii s\i. Dup\ aceasta, r\dicînd pe bietul Hrisoverghi, mai mort pe prostiri (cer[afuri), îl duse în camera de culcare unde p\c\tuise [i-l îngriji cu cea mai cre[tineasc\ solicitudine. Nu fu îns\ posibil s\-l scape cu toate ajutoarele ce i le-a dat c\ci i se dizlocase toate oasele din `ncheieturi [i i se frînsese [ira spin\rii. Trecînd vreo zece zile de cumplite dureri nefericitul se duse din lumea celor vii. Aceasta se petrecuse în casa care actualmente apar]ine lui Sculi“, încheia povestea George Sion `n toamna anul 1888, cînd î[i scria

86 amintirile Din Tinere]e, legînd casa lui Alecu Beldiman (cump\rat\ de Sculy) [i de via]a adjutantului domnesc Hrisoverghi, rîvnitor la comoara lui Iordache, presupus fiul poetului. Se pare c\ gre[ea, c\ci unele cercet\ri genealogice arat\ c\ Iordache Beldiman (1806-1870), so]ul Catinc\i, era de fapt nepotul poetului, fiind fecior al spatarului Dimitrie Beldiman, frate cu Alecu Beldiman. Mai zicea el c\ prin anul 1870 avusese o convorbire cu eroina fatal\. Cerîndu-i versuri de ale p\rintelui, dînsa i-a dictat dou\ poezii re]inute [i publicate de G. Sion odat\ cu amintirile. ~ntîmplarea bucluca[\, cu sfîr[it tragic, a fost mult\ vreme subiectul taifasurilor din saloanele tîrgului. Mai ales c\ încriminata nu [i-a “ pus ]olul în cap “ - cum se obi[nuia - dup\ a[a o pozn\, ci din contra, mergea ]an]o[\ la soarele (serate), baluri [i alte sindrofii, povestind [i r\spunsul ce l-a dat p\rin]ilor cînd s-a întors acas\, în c\me[\ de noapte, iar ei o probozeau : “ Trebuia s\ m\ m\rita]i cu un barbat... Nu cu un monument funerar... antic!“ Ca nu cumva biata fat\ s\ cad\ iar în robia unui “ monument “, o l\sau s\-[i petreac\ via]a dup\ voia ei, plec`nd la Viena. Pierzîndu-se tat\l, la 59 de ani, iar mama retr\gîndu-se la m\n\stirea Agafton, Catinca devenea neneaca celor dou\ surori mai mici l\sate în grija ei, dar cu care se purta ca o zgrip]uroaic\, stîrnind ura lor, nestins\ nici la b\trîne]e. Continu`nd povestirea, George Sion ad\uga: “Cucoana Catinca mai tîrziu se consol\ m\ritîndu-se, cu Teodor Bal[ cu care f\cu copii. Apoi r\mînînd iar\[i v\duv\ î[i petrecu b\trîne]ele, dup\ Unire, la Bucure[ti unde muri în anul 1887“. F\cîndu-[i testamentul, la 22 mai 1883, l\sa averea fiului Victor, n\scut cu Teodor Bal[, cît [i Smarandei, fiica lui Dimitrie Beldimn (1834-1873), feciorul de la întîiul so], bunul Iordache. Smaranda, dus\ din Ia[i, ajunsese monah\ la o m\n\stire catolic\ din Belgia. Rec\s\torit, Iordache avea [i el al]i vreo 6 copii. Povestind via]a cucoanei bucucla[e [i Radu Rosetti, alt p\tima[ cunosc\tor de “ întîmpl\ri ie[ene “, pomenea [i el “isprava“ auzit\ de la b\trîni, aducîndu-i [i unele complet\ri: “Catinca era de o frumuse]\ deosebit\, dar se bucura de cea mai deplorabil\ reputa]ie... “. Mai drastic\ sora ei Henriette Bogdan ca [i sora Elena Docan o detestau, numind-o Messalina Pozna se petrecuse pe o iarn\ grea. ~n iatacul cucoanei Catinca era “o temperatur\ de ser\ cald\“, iar în gr\dina unde a nimerit poetul sumar îmbr\cat, s\rind de la etaj, erau vreo “ 24 grade de frig “. Gol, descul], f\r\ mantaua r\mas\ în iatac, ar fi f\cut pneumonie, pe o ftizie mai veche, care l-ar fi cur\]at. Nemiloas\ ibovnic\ nu s-a dusa macar s\-l vad\ [i nici n-a suferit, m\ritîndu-se - a[a cum s-a spus - cu vornicul Teodor (Toderi]\) Bal[, numit apoi caimacan al Moldovei. Cercetînd arhivele, istoricii ajungeau la concluzia c\ moartea poetului se tr\gea din cauza tuberculozei osoase, pentru care se [i tratase la Viena. Astfel scrie [i în biografia publicat\ de Dic]ionaul Literaturii Române de la origini pân\ la 1900. Murind la 9 martie 1837, a fost îngropat în cimitirul bisericii Sfîntul Neculai cel S\rac al\turi de p\rintele s\u [i un frate, locul fiind însemnat cu o plac\, apoi disp\rut\. 87