Partea a II-a Dealul cu legendare a[ez\ri Podul Verde începea din locul unde a tr\it un vestit poet, ast\zi uitat... Vechiul drum al Copoului sau Podul Verde pornea de la palatul Elenei Sturza unde se sfîr[ea Uli]a Mare, începeau P\curarii [i se desprindea Uli]a Sf. Neculai (V. Conta) ce m\rginea Muntenimea de Sus. A[a ziceau bunicii [i î[i amintea [i talentatul cronicar al anilor interbelici, gazetarul Rudolf {u]u. Peste numele vechilor st\pîni ai zidirii de la începutu str\zii se a[ezase colbul uit\rii. Cl\direa înalt\, aflat\ pe col]ul acestei r\scruci [i cu vederea spre cap\tul Uli]ei Mari - botezat\ pe la 1866 L\pu[neanu - fusese de fapt ridicat\ de polcovnicul Manolache Bal[, pe un loc luat cu bezmen de la biserica vecin\, Sfîntul Neculai, c\ruia urma s\-i pl\teasc\ vreo 350 de lei pe an. Exist\ [i un document din iunie 1804 (“Flac\ra Ia[ului “, 2 decembrie 1961). Planul il semnase t`n\rul inginer Gheorghe Asachi, proasp\t întors de la Lemberg unde î[i f\cuse studiile (1796-1804), luase doctoratul în Filosofie [i diploma de inginer „Ctitoria” lui Gh. Asachi [i arhitect, de[i avea numai 17 ani. Pentru ca posteritatea s\-i recunoasc\ opera de care unii se îndoiau, în a sa Noti]ie biografic\ scria, cu negru pe alb: “...Întorcîndu-m\ la Ia[i, dup\ planul meu s-au construit casele principesei Elencu Sturza – P\str\vanu“. Trecînd cu vederea pe fostul st\pîn, 82 polcovnicul Bal[, pentru care f\cuse planul cl\dirii, atunci cînd î[i scria via]a Gh. Asachi pomenea doar pe locatara de mai la urm\. Casa ajunsese la ea, c\ci polcovnicul d\duse gospod\ria drept zestre fiicei sale, Ecaterina, m\ritat\ cu Iordache Filipescu, care o transforma în galbeni vînzînd-o banului Alecu (Alexandru) Beldiman (prin 1812) Proprietate a banului (în\l]at apoi postelnic) se afla [i prin 1819 cînd inginerul Giusseppe Bayardi o marca în planul ce tocmai îl întocmea. Pl\cîndu-i Ia[ul inginerul r\mînea aici, l\s`nd în urm\ mai mul]i urma[i `ntre care unii stabili]i la Vaslui. (“Ioan Neculce“, fas. 4). Martor al r\scoalei grecilor pentru slobozirea ]\rii lor de sub st\pînirea turceasc\, pornit\ la Ia[i în 27 februarie 1821, vornicul [i poetul Alecu Beldiman (1760-1825), urm\rea de aproape întîmplarea. Însemnîndu-i mersul, într-o odae a casei scria, probabil, faimoasa epopee Tragodiea sau mai bine a zice Jalnica Moldovei înt\mplare, dup\ r\svr\tirea grecilor - 1821, alc\tuit\ din vreo 4266 de versuri de cîte 15 silabe cu o sumedenie de nforma]ii documentare despre evenementele petrecute la Ia[i în vara anului acela. Cum reiese din lucrare, st\pînul casei din r\scrucea uli]elor Podu Verde [i P\curari avea ocazia s\ vad\ printr-o ferestr\ trupe eteriste m\r[\luind spre Copou: “Dup\ prânzu la nou\ ceasuri, pîn\ a nu toca, N\val\ mare de oameni, cela pe cela c\lca; Întrebu ce-i?Îmi spunu c\ oaste trece pe uli]\-n susu. Dar c-o parad\ ciudat\ în cîtu nu este de spusu. Alergu, m\ ducu la fereastr\, stau [i eu ca s\ privescu, Si v\du, ceea ce vr-o dat\ a mai vedea nu gîndescu. Ma înt\iu trombacii Cur]ii, c\l\ri mergîndu tr`mbi]a, Dup\ ei, c\l\ri doi preu]i, falnici în cîtu nici c\ta. Unul dintre doi cocard\ avea [i purta la capu, Iar altul de firu o cruce o pusese la potcapu. Dup\ dîn[ii, într-o butc\, un arhiereu vinea Cu omophoru peste ras\, [i-n mîn\ cruce ]inea. Dup\ ei începea oastea, arn\u]ii to]i în rondu Îi priveai cu mare fal\, giucîndu caii [i mergîndu. Mai la urm\ Hiliarhul, îmbr\catu foarte curatu, De a sa oficerime se afla încungiuratu. Musica italieneasc\ dup\ dînsu r\suna...“ Devotat locului, înaltul dreg\tor la Curtea Domneasc\, poet [i traduc\tor al unor lucr\ri din greac\ [i francez\, limbi bine st\pînite [i de bun\ seam\ 83 înv\]ate la Academia Domneasc\ greceasc\, din Uli]a Mare, nu-l p\r\sea nici dup\ moarte, fiind îngropat al\turi de cas\, la biserica Sfîntul Neculai cel S\rac. De la vornic casa r\mînea feciorului Vasile, c\ruia îi l\sa scrierile [i-i cerea prin o predoslovie s\ fie “vrednic patriot“ [i s\ fac\ cinste neamului - fapte ce p\rintele avea a le s\ruta “din mormîntu”. Sîrguincios, Vasile se afirma în domeniul instruc]iunii ca epitrop al [coalelor cum scria “Albina Româneasc\“ din august 1839 dar murea de tîn\r. O st\pînea apoi boierul Lupu Bal[, ajungînd pe la 1845 în posesia Elenei Sturza - so]ia lui beizadea Gheorghe Sturza, fiul domnitorului Ioni]\ Sturza – pomenit\ de Asachi. Cump\rînd-o avocatul Vasile Sculi, acesta-i f\cea ample repara]ii, aducînd-o la alura cunoscut\ din ilustratele timpului. Înlocuind ferestrele patrate [i strîmte ale fostului conac, îi punea altele cu ogive, deschizînd od\ile de jos pentu pr\v\liile [i locantele ce c\utau vad pe Uli]a Mare. La urm\ o închiria (1912) [i apoi o vindea Jockey - Clubului – societatea elitei boiere[ti înfiin]at\ prin 1875, ce avea ca scop îmbun\t\]irea rasei cailor române[ti, sus]inînd cre[terea lor [i organiz`nd curse hipice. Jockey-Club Prin septembrie 1906, la propunerea t\r\r\[enilor [i ciurchienilor, aprigi ap\r\tori ai datinelor str\mo[e[ti, societatea a început construirea unui hipodrom cu tribun\, pe un t\p[an, `n fa]a Abatorului, unde se f\ceau mai demult alerg\ri de cai. Din luna iulie, urm\toare, începeau curse de cai la trap, galop [i cu obstacole. Locul alerg\rilor fiind prea departe de tîrg prin mai 1910 Jockey Club ob]inea aprobarea consiliului municipal s\ mute hipodromul din Tatara[i în Copou, între [oseaua viilor [i Alei, pe ima[ul 84 tîrgului. (“ Monitorul Comunei Ia[i “, mai 1910). Tot pe aici, între cazarm\ [i rohatc\ mai fusese [i prin 1854, cum anun]a “ Zimbrul “. Invita]i, la alerg\ri participau [i jochey cu cai celebri, din toat\ ]ara [i din ]\rile vecine - ca la concursurile hipice din septembrie 1925 sau din anul 1929, desf\[urat pe terenul sportiv de la Copou. Acolo în anul 1934 locotenentul Henri Rang cu calul Dante ob]inea timpi interna]ionali [i cucerea trofeele Copou, Ia[i [i Cuza Vod\. Curajos, peste doi ani participa la concursul interna]ional de la Berlin intrînd în întrecere cu marele campion german Kurt Hasse pentru “ Marele premiu al Na]iunilor “ Ob]in`nd acela[i timp cu concurentul german se organiza un baraj la care se considera c\ timpul lui Hasse e mai bun cu 6 secunde [i c\[tiga medalia de aur, locotenentul ie[ean ob]inînd pe aceea de argint. Venind r\zboiul cre[terea cailor de ras\ a încetat [i pasiunea se relua abia în 1968 cînd CSMS înfiin]a o sec]ie de c\l\rie organizînd baza hipic\ cu micul teren dinspre Ciurea, unde s-au dezvoltat adev\rate talente [i au crescut concuren]i participan]i la întrecerile na]ionale. (Virgil Livovschi, Jockei-Club, “ Flac\ra Ia[ului “, 3 august 1968). Tradi]iile hipice ala Ia[ilor d\inuiau înc\ din vremea domnitorului Mihail Sturza. Vechea zidire, înzestrat\ de Vasile Sculi (Scully), cu colonade, ogive [i statuete, ca ni[te caraule de veghe pe fronton, p\stra [i o legend\ cu alt poet, aici localizat\ de contemporanul Unirii, poetul George Sion (1822-1892). Prin anii tinere]ii sale în capitala Moldovei era la mod\, adulat [i sl\vit, ca un “Adonis“ frumosul poet plin de calit\]i Alexandru Hrisoverghi (27 februarie 1811-9 martie 1837), “pe lîng\ altele dotat cu epolete [i eghilete de ofi]er“ ca “adiutant domnesc“. Apar]inea unei vechi familii grece[ti, se instruise la pensionate, tr\ise în vremea Eteriei la Chi[in\u [i intrase în armata Moldovei, promovat de luminatul domnitor Mihail Sturza. Versurile sentimentale ale junelui ofi]er erau recitate în extaz de duducile timpului, iar acele patriotice precum oda Ruinelor Cet\]ii Neam]ului, “ nepermise de cenzur\ a se tip\ri, circulau în societate copiate de mîn\ [i se recitau pe de rost p`n\ [i de copii“ cum ne spune G. Sion. Se tip\reau abia în 1834. La curent cu literatura francez\ poetul traducea [i din crea]ia lui Victor Hugo [i Al. Dumas. De[i era iubit [i dorit drept ginere, de multe mame din protipendada tîrgului, avusese ghinionul s\-i cad\ cu tronc una dintre cele mai frumoase cucoane ale Ia[ului: Catincu]a, fiica vornicului stihuitor Nicolae Dimachi (Dimaki), “leg\nat\“ de muze “în pruncie“, care în mintea poetului p\rea eroina dramei Antony, a lui Al. Dumas. Cum povestea George Sion: “ Poetica fat\, cu mintea înfl\c\rat\ pentru poezie, neavînd ocaziune s\ întîlneasc\ în calea ei vreun poet c\ruia s\ se dea în sacrificiu, a întîlnit pe un fiu al poetului Beldiman ([i anume Iordachi) [i, în iluziune c\ îl va 85 putea poetiza, l-a luat de b\rbat.“ C\s\toria Catincu]ei cu vornicul Iordache Beldiman nu se întîmpla prea norocoas\, c\ci so]ul mai vîrstnic avea fire “ prozaic\ “, dînsa în schimb, fiind [turlubatic\, “ focoas\ “ sau cum ziceau b\trînii cam “ rea de musc\ “. V\zîndu-l pe junele stihuitor Hrisoverghi cu ocazia festivit\]ilor insc\un\rii domnitorului Mihalache Sturza a sim]it inima tres\rind [i-i c\uta prilej de vedere.