Constantin Stere Și Drama Intelectualilor Basarabeni De Stânga 37
Total Page:16
File Type:pdf, Size:1020Kb
Maria Danilov CONSTANTIN STERE ȘI DRAMA INTELECTUALILOR BASARABENI DE STÂNGA 37 Maria Danilov* CONSTANTIN STERE ȘI DRAMA INTELECTUALILOR BASARABENI DE STÂNGA Există în destinul acestei personalităţi basarabene de mare performanţă în epocă, care mai bine de trei decenii a fost o prezență vie, nelipsită în toate frământările vieții social-politice și culturale românești, o controversă, un punct nevralgic, care a supărat mult şi mai supară încă. Ce s-a întâmplat de fapt cu basarabeanul Stere în patria lui „regăsită”? De ce a fost nevoit să răspundă mereu provocărilor unui refugiu cu necontenite ambiguități și drame fără de sfârșit? Dincolo de acele interpretări nuanţate şi controversate ce s-au conturat în scurgerea timpului istoric, se vrea, totuși o altă imagine, alta decât cea care au lăsat-o posterității adversarii lui, politicanii din epocă, învinuindu-l pe nedrept de „trădare”, de „internaționalism și lipsă de patriotism”1. Pentru a înțelege până la capăt „amnezia” care l-a acoperit atâta amar de vreme s-ar mai cere invocat un singur detaliu: să ne raportăm de fiecare dată la examenul de conștiință care i-a marcat întru totul destinul. Pentru că acea parte din societatea românească care l-a admirat, l-a acceptat, l-a înțeles (contemporanii lui Stere) a răspuns demult la o simplă și firească întrebare: De ce Constantin Stere s-a stabilit în România și nu în alta țară din Occident? Sfârșitul exilului siberian, după cum se exprimase și biograful lui Stere, Zigu Ornea, deschidea „paradoxal, un început. Și aceasta va fi poate mai tragic – oricât de ciudat pare faptul – decât drama care tocmai se încheiase”2. Îmi propusei iniţial o analiză de context întru realizarea tematicii anunţate. Am încercat să rămân în limitele acestui context care ar presupune, mai întâi, o concepere a personalităţii lui Constantin Stere în epocă, deci prins sub vremi, însă prins într-o istorie cu politica lăsată pe dinafară, ceea ce evident, nu mi-a reuşit (cu siguranță, nu va reuși nimeni s-o facă!). Pentru că personalitatea lui Stere se înscrie perfect într-o istorie politică a epocii. De aceea a și rămas pos- terității, „a rămas urmașilor” drept „un proces nejudecat de contemporani ce n-au voit a face să se distingă lucrurile în lumină”3. Contemporanii lui Stere au sesizat perfect că „pe el l-au stropit; au făcut vină din marea lui iubire pentru ținutul natal, stabilind o forțată line de legătură * Maria Danilov, doctor în istorie, cercetător științific coordonator la Institutul de Istorie al AȘM. 1 Petre Haneș, O istorie a literaturii române din Basarabia, București, 1942, p. 392. Cum ar fi putut rămâne „trădător” se întreabă Petre Haneș, „după ce contribuise atâta la Unirea Basarabiei cu România, după ce fusese decorat de regele Ferdinand și după ce jucase, împreună cu el și cu fruntașii români de dincolo și de dincoace de Prut, hora în piața Unirii din Iași”. 2 Zigu Ornea, Viața lui Constantin Stere, Editura „Universul”, Chișinău, 2005, p. 129. 3 P. Stăgilă, După moartea lui Constantin Stere, în „Viața Basarabiei, Anul V, nr, 9, 1936, p. 527. REVISTA DE ISTORIE A MOLDOVEI 38 150 DE ANI DE LA NAȘTEREA LUI CONSTANTIN STERE între aceasta și credințele lui politico-sociale și aceasta a planat peste toată viața lui interioară, iar acum când se anunță cu fereală moartea lui, este doar roman- cier”4. Apoi, mai este un detaliu, care publicistica literară deși l-a consemnat, istoricii n-au mai apucat să-l explice, fiind și ei, la rândul lor induși uneori în eroare de exigențele criticii literare ale timpului (istoricii se mai conduc de acele principii care fac ca nici măcar memoriile declarate ca atare să nu se confunde cu un document istoric)5. Chiar el, Constantin Stere ne-a lăsat o mărturisire zguduitoare6: „Și totuși, Răutu nu sunt eu […].Vanea Răutu era un revoluțio- nar rus (s. n. –M.D.). Eu sunt român. Tatăl meu nici nu vorbea rusește. Răutu însă e revoluționar rus și lupta împotriva imperialismului rusesc și nici într-un caz nu vroia să meargă alături de Rusia țaristă, văzând în distrugerea ei victoria idealului său”. Altceva este să constatăm că eroul din romanul lui Stere, atunci când trece în România „parcă cade pe o altă planetă, totul e altfel”. Va urma răscoala țăranilor, suprimarea ei, Războiul Mondial. După război Răutu moare „împușcat de patrioții romani”7. Chiar dacă nu s-a identificat întru totul cu Va- nea Răutu, Constantin Stere se vedea mort spiritual în societatea româneasca. Era neînvinsul doborât în cele din urmă de realitățile politice ale vieții românești de odinioară! Aici, credem se ascunde drama lui basarabeana trăită din plin spre sfârșitul vieții. Este vorba de anul 1933. Stere nu se va mai întoarce la viața politică, deși „prietenii mei m-au chemat”, mărturisea el în continuare: „Încă în ultima companie electorală mi-am sacrificat atâta energie, încât până în prezent nu pot să mă îndrept. Am 68 de ani, boalele […]. Sfârșesc veacul meu la țară”8. Evident, în contextul subiectului luat în dezbatere, nu putem vorbi despre o drama doar a lui Constantin Stere sau a segmentului basarabean din interbe- licul românesc al Basarabiei. Drama lui nu e numai basarabeană, ci a neamului 4 Ibidem, p. 526. 5 Dinu Poștarencu, Date inedite din biografia lui Constantin Stere, în Anuarul Muzeului Literaturii Române, Iași, Editura „Junimea”, Iași, 2011, p. 38-59; Alina Ciobanu, Constantin Stere: singur împotriva tuturor, Editura „Cartier”, Chișinău, 1997, 320 p.; Haralambie Corbu, Constantin Ste- re, adversar şi victimă al extremismului de dreapta, în „Săptămâna”, 10, 17 ianuarie, Chișinău, 2003, p. 14-19; Mihai Cimpoi, O istorie deschisă a literaturii române din Basarabia, Editura ARC, Chișinău, 1996, p. 100-108.; Haralambie Corbu, Constantin Stere: „În preajma revoluţiei”: [între roman şi memorii], în „Săptămâna” din 5, 12 decembrie, 1997, p. 20-21; Ioan Popescu, Romanul „Smaragda Teodorovna”, aproape necunoscut în Basarabia, în „Ziarul de Gardă”, 30 iunie, Chiși- nău, 2011, p. 20; Zigu Ornea, Viaţa lui C. Stere. Cuvânt-înainte de Ion Druță, Editura „Univer- sul”, Vol. I, II, Chișinău, 2005, 560 p.; 632 p.; Gheorghe Zbuchea, Constantin Stere. O restituire necesară, în „Cugetul”, nr. 4, Chișinău, 2007, p. 30-42; Dicționarul scriitorilor români din Basa- rabia. 1812-2006, coordonator Valeriu Nazar, precuvântare - acad. Mihai Cimpoi, Editura „Prut Internațional”, Chișinău, 2007, p. 418-421; Iurie Colesnic, Un cunoscut rămas necunoscut: 150 de ani de la naşterea lui Constantin Stere, în „Viața Basarabiei”, nr. 2 (33), 2015, p. 23-43. 6 În ajunul alegerilor parlamentare din 1933, cunoscutul literat basarabean Gheorghe Bezviconi a realizat un memorabil interviu publicat ulterior in revista „Din trecutul nostru” (vezi nr. 7-8, 1936, p.31-34). 7 Gheorghe Bezviconi, Constantin Stere. Impresii, în „Din trecutul nostru”, nr. 7-8, 1934, p. 32. 8 Ibidem, p. 34. Maria Danilov CONSTANTIN STERE ȘI DRAMA INTELECTUALILOR BASARABENI DE STÂNGA 39 întreg. Ceea ce ieri se dărâma (sau dărâmau alții) relua din nou de la început, cu atâta jertfire de sine, pentru a construi cu o nouă forță creatoare atât de puternică ce poate fi atribuită în egală măsură doar unor mari personalități ale neamului (mitul Meşterului Manole nu mai poate fi doar un mit (!). Neînfrântul, neîndu- plecatul, necompromisul Constantin Stere și-a trăit drama lui din plin cu toată generația sa la un loc. Dacă să amintim doar câteva nume notorii: Iuliu Maniu, Octavian Goga sau Nicolae Iorga. Contextul istoric. Viața politică. Intelectualii basarabeni care luptau pen- tru libertatea națională, pentru propășirea economică și culturală erau de obicei de stânga. Această tendință s-a manifestat foarte clar spre sfârșitul secolului al XIX-lea - începutul secolului XX, precum și în deceniile următoare, în interbelic. Mai ales ca o mare parte a țărănimii a fost și ea implicată în mișcarea revoluțio- nar-democratica din primăvara și îndeosebi din vara și toamna lui 1917, parti- cipând la împărțirea pământurilor mănăstirești și ale moșierilor și la formarea Sfatului Țării. Dincolo de aceste considerații de ordin general trebuie scos în evi- dență că Basarabia a fost marcată de slaba manifestare a unei tradiții a vieții poli- tice. Singurul partid național care se închegase în primăvara anului 1917 era Par- tidul Național Moldovenesc (aprilie 1917), care s-a afirmat prin realizările lui din anii 1917-1918 (crearea Sfatului Țării, constituirea Republicii Democratice Mol- dovenești, declarația independenții, realizarea Unirii)9. Însă odată cu dizolvarea Sfatului Țării (27 noiembrie 1918), dispare, practic de pe arena politică și Partidul Național Moldovenesc. Multe alte rămășite ale social-democraților erau fără nicio prestanță în viața social-politică a provinciei. Cauzele imediate ale acestei stări de fapt erau multe. Să rezumăm doar câteva. Și-a pus amprentă asupra Basarabiei după 1918 faptul că toate deciziile politice se luau la București, iar atragerea unor personalități basarabene în viața politică din centrul țării a diluat într-un fel sau altul viața politică din provincie. Pe deasupra, s-au suprapus și acțiunile subversive ale Moscovei, care au impus statului român îngrădirea unor libertăți democratice în provincie. O serie de reforme politice care încep să fie realizate de statul român, imediat după 1918 și încununate cu Constituția din 1923, între care introducerea votului universal pentru bărbați care atingeau vârsta de 21 de ani, conduc la unele modi- ficări esențiale în spectrul politic (garanțiile proclamate de constituție, libertățile ce- tățeneşti, guvernarea parlamentară, separația puterilor) și veneau să insufle încre- derea în edificarea unui stat modern care urma să asigure bunăstarea și prospera- rea poporului10. Introducerea votului universal a mărit ponderea țărănimii în viața 9 Ștefan Ciobanu, Unirea Basarabiei, Editura „Universitas”, Chișinău,1993, p. 35-37. Alexandru Boldur, Istoria Basarabiei, Editura „Victor Frunză”, București, 1992, p. 498. 10 Funcționarea regimului constituțional din România a fost stabilita prin Constituția din anul 1923, care a preluat o mare parte din articolele Constituției din anul 1866.