Prof. Univ. Dr. Ştefan Purici Istoria Basarabiei
Total Page：16
File Type：pdf, Size：1020Kb
Prof. Univ. Dr. Ştefan Purici Istoria Basarabiei – Note de curs Ştefan Purici Coperta şi tehnoredactarea: Cristian Negoi Copyright © 2011 Toate drepturile şi responsabilitățile asupra conținutului aparțin autorului. Descrierea CIP a Bibliotecii Naționale a României PURICI, ŞTEFAN Istoria Basarabiei / Ştefan Purici. ‐ Bucureşti : Semne, 2011 ISBN 978‐606‐15‐0131‐1 94(478) 94(498.7) Editură acreditată de Consiliul Național al Cercetării Ştiințifice din Învățământul Superior (CNCSIS) Editura SEMNE Str. Barbu Delavrancea nr. 24 Sector 1, Bucureşti Tel./Fax: 021 318 83 44 email: [email protected] web: www.semneartemis.ro Difuzare: Tel./Fax: 021 223 41 16, 021 311 49 36 email: [email protected], [email protected] COMENZI ONLINE www.semneartemis.ro Tiparul executat la S.C. SEMNE ‘94 SRL Tel./Fax: 021 667 08 20 Bucureşti, 2011 2 Istoria Basarabiei Ştefan Purici Istoria Basarabiei Lucrare apărută sub egida Institutului „Eudoxiu Hurmuzachi” pentru Românii de Pretutindeni Str. Walter Mărăcineanu, nr. 1‐3, Sector 1, Bucureşti Tel.: 004 021 310 26 98, Fax: 004 021 310 15 36, www.hurmuzachi.ro 3 Ştefan Purici 4 Istoria Basarabiei CUPRINS ARGUMENT .......................................................................................... 6 I. GENEZA CHESTIUNII BASARABENE. RĂZBOIUL RUSO‐TURC (1806–1812) ................................................................. 9 II. ORGANIZAREA POLITICO‐ADMINISTRATIVĂ A BASARABIEI .................................................................................... 19 III. EVOLUȚIA ETNO‐DEMOGRAFICĂ ŞI SOCIALĂ A BASARABIEI (1812–1918) ................................................................................ 29 IV. IDENTITATEA NAȚIONALĂ ROMÂNEASCĂ (1812–1860) .............. 39 V. EVOLUȚIA AGRICULTURII (1812–1918) ......................................... 45 VI. INDUSTRIA. COMERȚUL. TRANSPORTURILE (1812–1918) ........... 55 VII. VIAȚA BISERICEASCĂ ORTODOXĂ SUB STĂPÂNIREA ȚARISTĂ . 67 VIII. EVOLUȚIA CULTURII ÎN BASARABIA ÎN 1812–1914 ................. 81 IX. REFORMELE RUSEŞTI ÎN BASARABIA (ANII ’60‐’70) ................. 101 X. ASPECTE ALE VIEȚII POLITICE (1861–1914) ............................... 117 XI. MIŞCAREA NAȚIONALĂ ROMÂNEASCĂ (1861–1914) ................ 129 XII. BASARABIA ÎN ANII PRIMULUI RĂZBOI MONDIAL ................. 145 XIII. UNIREA BASARABIEI CU REGATUL ROMÂN ........................... 153 XIV. BASARABIA DE LA AUTONOMIA ADMINISTRATIVĂ LA UNIREA NECONDIȚIONATĂ ................................................ 175 ANEXE .............................................................................................. 187 BIBLIOGRAFIE SELECTIVĂ ................................................................. 192 GLOSAR ............................................................................................ 195 5 ARGUMENT Basarabia – un cuvânt greu încercat de istorie în ultimele două secole, un cuvânt care naşte speranță şi vise, disperare şi alinare, desconsiderare şi revoltă. Mulți dintre cei pentru care acest cuvânt este un strigăt pe fondul acalmiei identitare privesc cu mare surprindere şi durere spre cei pentru care Basarabia este o problemă în plus, o problemă ce deranjează, o chestiune ce nu îi priveşte şi care, oricum, e departe… Optimismul exagerat, pesimismul nefondat sau indolența nefirească sunt cauzate de ignoranța sau slaba cunoaştere a ceea ce a fost Basarabia şi a felului în care istoria spațiului pruto‐nistrean în secolele XIX‐XX a marcat evoluția populației acestei zone. Paginile ce urmează se doresc a fi un răspuns – fie şi indirect – la întrebările legate de existența a două state româneşti, de interesele Rusiei în actuala Republică Moldova, de felul în care răspund locuitorii la provocările modernizării, integrării sau globalizării. Analizând trecutul, dar şi prezentul, vom putea constata că regiunea/ținutul este un element indispensabil al concepției oamenilor despre lumea ce îi înconjoară. Regiunile pot fi materializările, prelungirile în timp sau actualizările unor formațiuni administrative medievale sau moderne timpurii (Catalonia, Bavaria, Gasconia, Burgundia, Galiția etc.) ori sunt rezultatul voinței politice, aşa cum s‐a întâmplat în cazul Basarabiei, când unei părți a Țării Moldovei, separată de restul națiunii şi anexată unui imperiu, i s‐a imprimat o identitate distinctă, pe care zona dintre Prut şi Nistru nu o avusese până la 1812. Istoria regională reprezintă dimensiunea trecutului care face legătura între individ, națiune şi umanitate, între nivelul local şi cel statal de organizare a grupurilor sociale. Noțiunea de regiune se poate aplica, după caz, unei părți de țară sau unui număr de țări mai mici sau mai mari, în raport de trăsăturile unificatoare pe care dorim să le evidențiem. Regiunea este un teritoriu relativ larg care se distinge prin particularități fizice şi umane ce o fac deosebită de regiunile învecinate sau de întregul din care face parte. În cei peste 100 de ani de stăpânire, administrația țaristă nu a reuşit să anihileze amintirea destinului comun al locuitorilor de pe ambele maluri ale Prutului, dar nici să şteargă particularitățile locale, efectul direct al dominației străine fiind naşterea unei conştiințe regionale prin intermediul căreia locuitorul Basarabiei îşi evidenția diferența față de locuitorii celorlalte gubernii ruseşti. Regiunea este definită şi de specificul economic. Dominația țaristă şi politica de exploatare a teritoriilor mărginaşe cu maxim profit pentru centru au imprimat un caracter rural economiei Basarabiei, specific nedepăşit nici în prezent. De asemenea, trebuie să remarcăm faptul că într‐ Istoria Basarabiei o regiune există toate condițiile pentru geneza specificității culturale, în special prin interferențele sau simbioza dintre cultura locală şi cultura dominantă, care exercită presiuni directe dar şi la nivelul subconştientului individului sau grupului. Investigarea istoriei regionale ne ajută să înțelegem mai uşor cum se autoidentifică oamenii şi în ce măsură carapacea identității geografico‐ administrative poate fi sau nu îndepărtată. Semnificațiile istoriei regionale devin evidente în situația în care urmărim să relaționăm identitățile locale şi regionale cu identitatea națională. În pofida globalizării şi a fenomenului de uniformizare ce o însoțeşte, regiunile se diluează în plan politic şi economic într‐un spațiu fără granițe şi bariere, însă în conştiințele oamenilor granițele regiunii rămân conservate ca simbol al identității locale. Regiunea o putem privi prin prisma sub‐regiunilor (Nord, Centru, Sud – în cazul Basarabiei) sau prin cea a tiparelor geografice, sociale, economice şi culturale. Însă chestiunea regiunii devine cu adevărat importantă pentru societate în condițiile în care ea capătă dimensiuni politice. Dacă istoria Bucovinei reprezintă obiectul de interes în special al istoricilor, al specialiştilor în artă, literatură, lingvistică, etnografie ş.a., istoria Basarabiei (prin dimensiunea [geo]politică actuală) este – sau ar trebui să fie – în centrul atenției întregii societăți ori măcar a reprezentanților ei legitimi. Aceste note de curs au fost concepute ca o prezentare sistematică a evoluției unei regiuni distincte, botezată de ruşi Basarabia, chiar dacă acest statut nu a fost specific teritoriului dintre Prut şi Nistru înainte de 1812. În dorința de a valorifica la maximum potențialul economic şi uman al zonei anexate, administrația țaristă a reuşit – prin politica de marginalizare a autohtonilor, de colonizare, de dezvoltare particularizată a economiei – să creeze o regiune distinctă în cadrul imperiului, regiune care, la momentul prielnic, a revendicat recunoaşterea identității. Nu ne‐am propus să oferim cititorului o poveste triumfalistă sau un text care să eludeze realitățile istorice în preajma împlinirii a 200 de ani de la anexarea teritoriului pruto‐nistrean la Imperiul Rus. Intenția noastră a constat în realizarea unei priviri sintetice asupra trecutului Basarabiei pentru a facilita extinderea orizontului cunoaşterii noastre, dar şi pentru a descoperi răspunsuri la ceea ce s‐a întâmplat, se întâmplă şi, de ce nu, la ceea ce s‐ar putea întâmpla în spațiul de la est de Prut. Noiembrie 2011 Prof. univ. dr. Ştefan Purici Universitatea „Ştefan cel Mare” Suceava 7 I. GENEZA CHESTIUNII BASARABENE. RĂZBOIUL RUSO‐TURC (1806–1812) Basarabia este o parte a spațiului național românesc care, astăzi, sub aspect politico‐statal, se identifică în mare parte cu Republica Moldova. Acesteia din urmă îi lipsesc, însă, partea de sud (județele Cetatea Albă şi Ismail) şi partea de nord a Basarabiei (o parte a județului Hotin), încorporate Ucrainei în 1940, având în plus alipită Transnistria. Originea toponimului Basarabia. De‐a lungul istoriei fruntariile geografice ale acestei regiuni au variat sensibil, stabilizându‐se definitiv la începutul secolului al XIX‐lea, în urma anexării zonei dintre Prut şi Nistru de către Imperiul Țarist. Totuşi, denumirea Basarabia este mult mai veche, fiind legată, potrivit unor cercetători, de aşezarea pe teritoriul românesc, la mijlocul secolului al XI‐lea, a migratorilor cumani. În cronicile poloneze, cumanii sunt numiți „bersabeni”, „bersabensi”, „bersabeis”, „bersabis”, „sarsabis” sau „bessarabis”. Aceşti termeni reprezintă o modificare neînsemnată a numelui popular de „besermen”, dat de polonezi popoarelor mahomedane şi în special cumanilor (în pronunțarea lor „bäsärbän”). Zona, în care cumanii şi‐au instalat efectiv statalitatea, a căpătat denumirea de „Basarabia” şi privea doar regiunea dintre Nistru şi Dunăre (vezi harta lui Georg Reichersdorffer,