SUMAR • Istorie veche – Dr. VASILE MĂRCULEŢ – Politica Imperiului Romano-Bizantin la Dunărea de Jos în a doua jumătate a secolului al IV-lea ...... 1

• Istorie modernă – CIPRIAN RIGMAN – Aspecte din activitatea preoţilor militari ai Diecezei Greco-Catolice de Gherla la mijlocul secolului al XIX-lea REVISTA DE ISTORIE (1856-1868) ...... 8 MILITARĂ • Centenar Primul Război Mondial Publicaţia este editată de – RADU ANDREICA, CĂTĂLIN HOROTAN, HAJNAL PÁLLUKÁCS, Minis­terul Apărării Naţionale, ANAMARIA POP – Regimentul 51 infanterie Cluj...... 18 – PETRE OTU – Armata Română la declanşarea Primului Război prin Institutul pentru Studii Mondial ...... 29 Politice de Apărare şi Istorie Militară, membru al Consor­ţiului • Securitate naţională şi internaţională Acade­miilor de Apărare şi In­ – ŞERBAN CIOCULESCU – România în NATO, după 10 ani: evoluţii, stitutelor pentru Studii de Se­ semnificaţie, perspective...... 41 – ŞERBAN PAVELESCU – NATO, Parteneriatul pentru Pace şi România. curitate din cadrul Partene­ Un bilanţ a două decenii de activitate ...... 56 riatului pentru Pace, coordo­ – Lt. col. dr. IULIANA-SIMONA ŢUŢUIANU – Intervenţia umanitară, simbol nator naţional al Proiec­tului de al ordinii internaţionale postmoderne. Noua faţă a războiului şi religia Istorie Paralelă: NATO – Tratatul ca vector geopolitic ...... 67 de la Varşovia • Război Rece – CERASELA MOLDOVEANU – Schimbarea liderului de la Moscova COLEGIUL DE REDACŢIE (1964) – percepţii româneşti...... 73

• General-maior (r) dr. MIHAIL • Istorie universală E. IONESCU, direc­ ­torul Institu­ – DRAGOŞ ILINCA – Mandatul francez în Siria: între revoltă şi emancipare (1920-1946) ...... 81 tului pentru Studii Politice de – ELIEZER PALMOR – Contribuţia evreilor originari din România Apărare şi Istorie Militară la naşterea şi consolidarea naţiunii israeliene ...... 92 • Academician DINU C. G I U R E S C U , A c a d e m i a • Opinii Română – General maior (r) dr. MIHAIL E. IONESCU – Despre utilitatea • D r. J A N H O F F E N A A R , cercetării istoriei în armată. Note asupra unui studiu de Floribert Baudet ...... 103 Preşedintele Comisiei Olandeze • Memorialistică de Istorie Militară – Gheorghe D. Ghinea, „Campania din Ardeal 1916”. Un jurnal inedit • Prof. univ. dr. DENNIS – COSTIN FENEŞAN ...... 106 DELE­TANT, London Univer­ sity • Aniversări • Colonel (r) dr. PETRE OTU, – Dr. CRISTINA CONSTANTIN – Muzeul Militar Naţional „Regele directorul ştiinţific al Institu­tului Ferdinand I” la împlinirea a 90 de ani de existenţă, 1923-2013 ...... 121 pentru Studii Politice de Apărare • Asociaţii de reconstituire istorico-militară şi Istorie Militară – MIRCEA EMILIAN STOICA – Asociaţia Tradiţia Militară...... 124 • Prof. univ. dr. MIHAI RETEGAN, Universitatea • Recenzii, prezentări de cărţi Bucureşti – Sergiu Iosipescu, Alexandru Madgearu, Mircea Soreanu, Marea Neagră. • IULIAN FOTA, consilier State şi frontiere. De la sfârşitul antichităţii la Pacea de la Paris, Editura prezidenţial Militară, Bucureşti, 2013 – GHEORGHE VARTIC ...... 128 – Prof. Teodor Ştefan, Jean-Camille Blondel. O misiune diplomatică în vremuri • Dr. SERGIU IOSIPESCU, de grea cumpănă 1907-1916 – Destinul familiei Blondel, Editura PIM, Iaşi, 2013 cc. şt., Institutul pentru Studii – SERGIU IOSIPESCU ...... 131 Politice de Apărare şi Istorie – Prizonieri de război români în Uniunea Sovietică. Documente 1941-1956, Militară Institutul Diplomatic Român, Bucureşti, 2013 – PETRE OTU...... 133 • Prof. univ. dr. ALESANDRU DUŢU, Universitatea „Spiru • Viaţa ştiinţifică Haret” – DANIELA ŞIŞCANU – Masa rotundă: România şi „Primăvara de la Praga”...... 135 • Prof. univ. dr. MARIA GEOR­GESCU, Universitatea Piteşti • Revista este inclusă în baza de date a Consiliului Naţional al Cercetării Ştiinţifice • Comandor (r) GHEORGHE în Învăţământul Superior, fiind evaluată la categoria „C”. VAR­TIC • Poziţia revistei în lista-catalog a publicaţiilor este la numărul 5017 ISSN 1220-5710 CONTENTS

• Ancient History – Dr. VASILE MĂRCULEŢ – The Policy of the Roman-Byzantine Empire in the Lower Danube during the Second Half of the 4th Century...... 1

• Modern History – CIPRIAN RIGMAN – Aspects from the Activity of the Military Priests of Gherla Greek-Catholic Diocese in the Middle of the 19th Century (1856-1868) ...... 8

• First World War Centenary – RADU ANDREICA, CĂTĂLIN HOROTAN, HAJNAL PÁLLUKÁCS, ANAMARIA POP – 51st Infantry Regiment Cluj ...... 18 – PETRE OTU – Romanian Army at the Outbreak of World War I ...... 29

• National and International Security – ŞERBAN CIOCULESCU – Romania in NATO, Ten Years After: Developments, Significance, Perspectives ...... 41 – ŞERBAN PAVELESCU – NATO, the Partnership for Peace and Romania. A Report on the Two Decades of Activity...... 56 – Lt. Col. Dr. IULIANA-SIMONA ŢUŢUIANU – Humanitarian Intervention, Symbol of the Postmodern International Order. The New Face of Warfare and Religion as a Geopolitical Vector ...... 67

• The Cold War – CERASELA MOLDOVEANU – The Change of the Leader in Moscow (1964) – Romanian Perceptions...... 73

• Universal History – DRAGOŞ ILINCA – The French Mandate of Syria: Between Revolt and Emancipation (1920-1946) ...... 81 – ELIEZER PALMOR – The Contribution of the Romanian-born Jews to the Creation and Consolidation of the Israeli Nation...... 92

• Opinions – Major-general (ret.) Dr. MIHAIL E. IONESCU – About the Usefulness of Historical Research for the Military. Notes on a Study by Floribert Baudet...... 103

• Memoirs – Gheorghe D. Ghinea, „The Campaign of 1916 in Transylvania”. A Unique Diary – COSTIN FENEŞAN ...... 106

• Anniversaries – Dr. CRISTINA CONSTANTIN – The National Military Museum “King Ferdinand I” at the 90th Anniversary, 1923-2013 ...... 121

• Associations of Historical Reenactment – MIRCEA EMILIAN STOICA – The Association “Tradiţia Militară”...... 124

• Reviews – Sergiu Iosipescu, Alexandru Madgearu, Mircea Soreanu, Marea Neagră. State şi frontiere. De la sfârşitul antichităţii la Pacea de la Paris, Editura Militară, Bucureşti, 2013 – GHEORGHE VARTIC ...... 128 – Prof. Teodor Ştefan, Jean-Camille Blondel. O misiune diplomatică în vremuri de grea cumpănă 1907-1916 – Destinul familiei Blondel, Editura PIM, Iaşi, 2013 – SERGIU IOSIPESCU...... 131 – Prizonieri de război români în Uniunea Sovietică. Documente 1941-1956, Institutul Diplomatic Român, Bucureşti, 2013 – PETRE OTU ...... 133

• Scientific Life – DANIELA ŞIŞCANU – Round Table: Romania and the “Prague Spring” ...... 135

• Responsabil de număr: PETRE OTU • ALEXANDRU VOICU – redactor • ADRIAN PANDEA – coperta • ELENA LEMNARU – tehnoredactare computerizată

Adresa redacţiei: strada Constantin Mille nr. 6, cod 010142, Bucureşti, sector 1, telefon: 0213157827, telefax: 004021-3137955www.mapn.ro/diepa/ispaim

B 00136/08.09.2014 Istorie Veche

Politica Imperiului Romano-Bizantin la Dunărea de Jos în a doua jumătate a secolului al IV-lea

Dr. VASILE MĂRCULEŢ *

Abstract

A serious overturn of the power balance in the Lower Danube would produce around the year of 375. The factor determining such an evolution was the Huns’ migration from Central Asia towards Europe. The attempts of the Visigoth leader, Athanaric, to stop the Huns’ from advancing, somewhere between Prut and Dniester, then on the Siret river, failed. The defeat resulted in the split of the Visigoths. A part of them, under the leadership of Athanaric himself, retreated in the Caucaland region. A second group, commanded by Fritigern and Alavivus, was given from Emperor Valens the right to settle in the diocese of Thrace, in the Marcianopolis region. They were followed by some Ostrogoth groups, commanded by Alatheus and Saphrax, mixed with some groups of Alans. The abuses of the Roman-Byzantine local administration caused the outbreak of a powerful Goth uprising, under the leadership of Fritigern (377). On August 9 however, near Hadrianopolis, the Roman-Byzantine forces commanded by Valens suffered a complete disaster against the barbarians. Almost four year would take for the new augustus of the Orient, Theodosius I (379- 395), to bring peace to the region and restore the positions of the Roman-Byzantine Empire in the Lower Danube. The annihilation of new attempts of the northern Danube Germanics to settle South of the river consolidated the Empire’s positions in the Lower Danube frontier.

Keywords: Byzantine Empire, Lower Danube, Huns, Visigoths, Theodosius I

O gravă răsturnare a raportului de forţe la ostrogoţilor. O parte dintre aceştia s-au supus Dunărea de Jos avea să se producă în jurul anu- învingătorilor, iar alta, mai redusă numeric, sub lui 375. Factorul care a determinat o asemenea conducerea căpeteniilor Alatheus şi ­Saphrax evoluţie a fost migraţia hunilor din Asia Cen- s-au îndreptat spre Dunărea de Jos1. trală spre Europa. Încercările lui Athanarich de a opri îna- intarea hunilor, undeva între Prut şi Nistru, Problema gotă (c.375-378). În înaintarea apoi pe Siret au eşuat. Înfrângerea suferită a lor spre vest, hunii au distrus Regatul Ostro- avut ca urmare scindarea vizigoţilor. O par- got din nordul Mării Negre, condus de regele te a acestora, sub conducerea lui Athanarich ­Hermanarich (c.370), determinând dislocarea însuşi, s-a retras „în ţinutul Caucalandei (ad

* Dr. în istorie, Colegiul Tehnic „Mediensis” din Mediaş.  Revista de istorie militară  1 Caucalandensem locum), greu accesibil din Conform relatării istoricului Socrates, cali- cauza munţilor înalţi şi a pădurilor dese care-l tăţile militare ale vizigoţilor au cântărit mult în înconjurau”2. Localizarea Caucalandei rămâ- decizia împăratului de a-i accepta în imperiu în ne o problemă deschisă în istoriografie. De-a calitate de dediticii. Prin colonizarea acestora lungul timpului, a fost propusă, regiunea Mun- în sudul Dunării, Valens a avut în vedere atin- ţilor Buzăului, Ţara Loviştei, platoul Bârladu- gerea unor obiective militare de importanţă lui, Munţii Banatului, nordul Moldovei sau vitală pentru imperiu, respectiv consolidarea Transilvania, regiunea cea mai probabilă alea- apărării limes-ului dunărean. Referindu-se la să de Athanarich ca loc de refugiu3. O a doua acest aspect, istoricul menţionat consemnează grupare, sub conducerea şefilor Frithigern şi că acceptând aşezarea vizigoţilor în provinci- Alavivus, estimată de unii istorici ai vremii la ile riverane Dunării de Jos, împăratul „credea circa 200.000 de oameni, a obţinut din partea că va dobândi o oaste pregătită şi instruită autorităţilor romano-bizantine dreptul de a se împotriva duşmanilor, deoarece nădăjduia că stabili, în calitate de dediticii, în dioceza Thra- barbarii vor fi păzitori mai aprigi [ai hotarelor] cia, în „părţile Moesiei”, mai exact în regiunea decât romanii”11. O informaţie asemănătoare Marcianopolis-ului4. Acestora li s-au alăturat ne transmite Jordanes, care susţine că Valens curând câteva grupări ostrogote, conduse de i-a aşezat pe vizigoţii în provinciile limitrofe cei doi duces sau reges, Alatheus şi Saphrax, Dunării cu scopul de a face din ei, „un zid al amestecate cu unele cete de alani5. imperiului în faţa celorlalte popoare”12. Zonele de trecere ale Dunării nu se cunosc cu Un grup însemnat de vizigoţi, condus de exactitate. Noel Lenski consideră că vizigoţii au regele Arimerius (Arimir), fiul reginei Gaatha, traversat fluviul pe la Durostorum, iar ostrogoţii care era creştină, a rămas la în continuare la pe la Noviodunum6. În absenţa unor informaţii nord de Dunăre. Cândva, „în timpul domniei certe cu privire la acest aspect, opinia exprimată lui Valentinianus şi Theodosius”, respectiv în- de istoricul amintit rămâne doar o ipoteză. tre anii 383 şi 392, aceasta a strâns moaştele Foarte probabil, de evenimentele dramatice martirilor din timpul persecuţiei lui Athanari- ale refugierii în Imperiul Romano-Bizantin se ch şi le-a dus în Imperiul Romano-Bizantin, se leagă îngroparea unor mari tezaure de siliquae pare la Cyzikos. La revenirea în Gothia, regina de argint emise între domnia lui Constantius creştină avea să fie ucisă de goţii păgâni13. II şi prima parte a domniei lui Gratianus (375- Informaţiile prezentate permit concluzia că, 379). Asemenea tezaure au fost descoperite în cel puţin, în primul deceniu şi jumătate, care a sudul Olteniei la Sucidava (6.000 de piese), la urmat atacului hunilor, probabil chiar până la Caracal (peste 3.000 de piese) şi la Zimnicea începutul secolului al V-lea, în nordul Dună- (peste 400 de piese)7. Mari tezaure de siliquae rii de Jos a continuat să funcţioneze, cel puţin, au fost descoperite la Redea şi Sprâcena- un centru de putere vizigot. Nu este exclus, ta (jud. Olt, România) şi la Drănic (jud. Dolj, având în vedere informaţiile privind strângerea România)8. Zonă de descoperire a acestor te- moaştelor martirilor din timpul persecuţiei lui zaure pare a confirma afirmaţia lui Iordanes ­Athanarich, ca respectivul centru de putere să că trecerea peste Dunăre a vizigoţilor, sau, cel se fi constituit chiar în teritoriile stăpânite de puţin, a unei părţi a acestora, s-a făcut iniţial fostul rege vizigot. În acest caz, centrul de pute- „în Dacia Ripensis”, abia apoi cu „îngăduinţa re condus de Arimerius este continuatorul di- împăratului s-au aşezat în Moesia şi Thracia”9. rect al celui condus până în 376 de Athanarich. În perioada invaziei hunilor Imperiul Ro- Nu este exclus ca aceasta să fie Gothia din teri- mano-Bizantin a continuat să păstreze sub con- toriul vechii Dacii, la care face referire istoricul trolul său capetele pod de pe malul stâng al Du- Paulus Orosius la începutul secolului al V-lea14. nării de Jos, din dreapta Oltului, de la Drobeta, În ceea ce-i priveşte pe vizigoţii aşezaţi în Hinova, Bistreţ, Desa şi Sucidava10. Un frag- sudul Dunării, aceştia s-au văzut repede în faţa ment de inscripţie descoperit la Romula, pusă unor dificultăţi insurmontabile. Lipsiţi de cele în cinstea împăraţilor Valentinianus I şi Valens necesare traiului, deoarece împăratul le dădu- confirmă faptul că şi aici este posibil să mai fi se alimente doar „pentru un timp limitat”, ei funcţionat o garnizoană romano-bizantină. au căzut victimă abuzurilor reprezentanţilor 2  Revista de istorie militară  administraţiei locale în frunte cu ­Lupicinus, cumplit devastate de barbari. După victorie, comes rei militaris Thraciae, şi Maximus, scrie Theophanes Confessor, vizigoţii şi aliaţii dux Moesiae [Secundae], amândoi „între- lor „pustiiră mai multe provincii: Scythia, Mo- cându-se în acte nesăbuite”, scrie Ammianus esia, Thracia, Macedonia, Achaia şi toată Hel- ­Marcellinus15. Informaţii înfiorătoare privind lda, aproximativ vreo douăzeci de provincii”21. cruzimile la care au fost supuşi vizigoţii sunt Apărarea limes-ului dunărean a fost de aseme- de asemenea reflectate în operele lui Eunapius nea grav dezorganizată. din Sardes, Zosimos sau Iordanes16. Abuzurile administraţiei locale romano-bi- Restabilirea autorităţii Imperiului Ro- zantine au determinat izbucnirea unei puterni- mano-Bizantin la Dunărea de Jos. Aproape ce răscoale a vizigoţilor colonizaţi în imperiu, patru ani îi vor fi necesari noului augustus al cărora li se vor alătura cetele de ostrogoţi, dar Orientului, Theodosius I (379-395) pentru şi unele grupuri de alani alungaţi de huni pă- a pacifica regiunea şi a restaura poziţiile Im- trunse la sud de Dunăre (377). Sub conducerea periului Romano-Bizantin la Dunărea de Jos. lui Frithigern, barbarii răsculaţi, cărora li s-au Prin folosirea forţei şi a intrigilor diplomati- alăturat categoriile defavorizate ale populaţiei ce, autorităţile romano-bizantine au reuşit să locale – mineri, coloni, sclavi şi alţii – supuse rupă coeziunea adversarului şi să înregistreze unei fiscalităţi excesive, au zdrobit slabele îm- primele succese. Generalul Modares, un got potriviri ale forţelor imperiale din Peninsula intrat în serviciul Constantinopolului, aplică Balcanică şi au devastat întinse regiuni ale di- conaţionalilor săi câteva înfrângeri usturătoa- ocezei Thracia. Au căzut victimă distrugerilor re în Thracia (379), determinând o răsturnare a barbare, îndeosebi provinciile Moesia Secinda desfăşurării conflictului în favoarea imperiului. şi Scythia Minor, devenite teatru de război. În consecinţă, spre sfârşitul anului 379, barba- Victoriile obţinute asupra forţelor romano-bi- rii erau aruncaţi la nord de Munţii Haemus22. zantine la Ad Salicem, în Scythia Minor, lângă În a doua jumătate a anului 380 Frithigern Marcianopolis, în Moesia Secunda sau pe râul dispare şi odată cu el se rupe şi unitatea de ac- Hebros (Maritza), au scos de sub autoritatea ţiune a germanicilor. Situaţia este imediat spe- Constantinopolului aceste regiuni17. culată de diplomaţia imperială. Unele grupări Valens, aflat în Orient, s-a grăbit să încheie gote sunt dirijate spre Illyricum. Un foedus, un armistiţiu cu Persia pentru a putea reveni încheiat cu ostrogoţii lui Alatheus şi Saphrax de urgenţă pe frontul din Balcani, unde situ- de către împăratul din Apus, Gratianus (375- aţia imperiului devenea dramatică. Totodată, 383), venit în sprijinul lui Theodosius, prin el a solicitat sprijinul împăratului din Apus, care aceştia erau aşezaţi în calitate de foederati ­Gratianus, care, în fruntea unor trupe uşor în Pannonia, îi scoate pe ostrogoţi din tabăra înarmate a înaintat până la Castra Martis, în adversarilor imperiului23. Ostrogoţii încalcă Dacia Ripensis, „în apropierea căruia – con- însă repede tratatul cu împăratul din Apus şi semnează Ammianus Marcellinus –, atacat înaintează spre nord. Cu forţe sporite, revin pe prin surprindere de alani, a pierdut pe câţiva malul Dunării de Jos, dar încercarea de trece dintre cei care-l însoţeau”18. La 9 august, însă, din nou în sudul fluviului este zdrobită de flota în apropiere de Hadrianopolis, forţele roma- imperială comandată de comandantul militar no-bizantine comandate de împărat sufereau al Thraciei. Cei mai mulţi dintre barbari, între un dezastru complet. Legiunile armatei impe- care şi Alatheus, pier înecaţi în apele fluviului24. riale au fost pur şi simplu spulberate de cava- Alte grupări barbare care încearcă să pătrundă leria gotă (vizigotă şi ostrogotă reunită). Însuşi în Imperiul Roman de Apus sunt înfrânte de împăratul rămânea pe câmpul de luptă; corpul generalii lui Gratianus, Bauto şi Ardagastes şi său nu a fost găsit niciodată19. silite să revină în Thracia25. Consecinţele grave ale dezastrul armatei im- Athanarich, care urmărise de departe suc- periale de la Hadrianopolis, depăşit doar de cel cesele conaţionalilor săi, s-a văzut, în cele din de la Cannae, după Ammianus ­Marcellinus20, urmă, silit să-şi părăsească refugiul din Cauca- nu vor întârzia să se vadă. Rămase fără o apă- land şi, împreună cu susţinătorii săi, la treacă rare eficientă, provinciile balcanice au fost în sudul Dunării. Referindu-se la trecerea în  Revista de istorie militară  3 Imperiul Romano-Bizantin a lui Athanarich, cu huni, şi învingându-i în luptă îi sili să trea- Ammianus Marcellinus susţine categoric că că Istrosul şi să se întoarcă la locurile lor”29. În aceasta s-a petrecut numai după ce şeful vizigot măsura în care informaţia se dovedeşte veridi- „fusese alungat din ţinuturile natale de o răz- că, ea înregistrează prima incursiune a hunilor vrătire a celor apropiaţi ai săi”26. Cea mai mare la sud de Dunăre. Pe baza ei putem afirma fap- parte a cetelor lui Frithigern s-a strâns în jurul tul că la data respectivă aceştia nu deveniseră său recunoscându-l rege. Dar bătrânul război- încă puterea dominantă în regiune. Numai aşa nic nu mai era atras de gustul aventurii, aşa că se explică participarea lor la incursiunea sud- va negocia un nou act de deditio cu imperiul, dunăreană la remorca altor popoare. fiind primit cu onoruri la Constantinopol. Cu- Un pericol incomparabil mai mare se va rând însă, slăbit de vârstă, el se îmbolnăveşte şi contura în a doua jumătate a anului 386, când o moare la sfârşitul lunii ianuarie 381. Întreaga puternică grupare ostrogotă, condusă de regele sa armată, tratată cu multă curtoazie de către Odotheus, solicită permisiunea de a se stabili Theodosius I, a intrat în serviciul imperiului, în imperiu. Refuzul din partea autorităţilor im- fiind înrolată în armata romano-bizantină27. periale a fost urmat de o tentativă de forţare a Un nou foedus era încheiat la 3 octombrie Dunării, cu 3.000 de monoxile, după afirmaţii- 382 între imperiu şi vizigoţi, şi aceştia obosiţi le poetului Claudius Claudianus30. Având încă şi slăbiţi de atâtea lupte. În calitate de foederati vie în memorie tragica experienţă cu vizigoţii, vizigoţii erau colonizaţi în dioceza Thracia, generalul Flavius Promotus, magister militum între Munţii Balcani şi Dunăre, în provincia per Thraciam, în atribuţiile căruia intra şi apă- ­Moesia Secunda, ocupând, mai ales, zonele rarea limes-ului scythic, îi atrage pe ostrogoţi depopulate de război. Aceştia îşi păstrau pro- într-o ambuscadă şi îi zdrobeşte la trecerea pria organizare social-politică în schimbul Dunării. Mulţi dintre aceştia s-au înecat în Du- prestării serviciului militar în armata romano- năre sau au fost ucişi, „încât fluviul se umplu de bizantină28. La capătul a şase ani de confrun- cadavre”, scrie Zosimos, iar alţii, printre care şi tări militare, Peninsula Balcanică era, în sfârşit, Odotheus, au fost făcuţi prizonieri şi, ulterior, pacificată relativ. înrolaţi în armata romano-bizantină31. Încheierea păcii cu vizigoţii i-a permis Localizarea confruntării dintre forţele ro- lui Theodosius I să se ocupe grabnic de cele- mano-bizantine şi vizigoţi nu poate fi preci- late probleme militare, administrative, eco- zată cu exactitate. Poetul Claudius Claudianus nomice sau religioase rămase în suspensie în susţine că fluviul s-a umplut de cadavre până urma îndelungatului conflict cu germanicii. în apropierea insulei Peuce32, ceea ce ar plasa Între acestea, refacerea capacităţii de apărare locul desfăşurării bătăliei în zona Deltei Du- a ­limes-ului dunărean era vitală. În consecin- nării, greu de admis însă. Mult mai plauzibilă ţă, rezolvarea sa a devenit în perioada imediat rămâne localizarea acesteia la Noviodunum. următoare încheierii păcii cu vizigoţii o pri- Concomitent, generalul Gerontius, proba- oritate a împăratului, cu atât mai mult cu cât bil, dux Scythiae, zdrobea un început de răs- la Dunărea de Jos se conturau noi ameninţări. coală a unor foederati goţi, instalaţi în apropiere Fortificaţiile distruse au fost refăcute, iar cele de Tomis, în Scythia Minor33. Simultaneitatea existente au fost consolidate. Noi unităţi mi- răscoalei foederatilor goţi din Scythia Minor litare au fost destinate întăririi garnizoanelor cu tentativa lui Odotheus de a forţa Dunărea castrelor şi castelelor din regiune. şi limes-ul în zona aceleiaşi provincii, nu este, Măsurile luate de Theodosius I au asigurat considerăm noi, una întâmplătoare. În opinia ultima perioadă de apărare eficientă a­limes -ului noastră, cele două grupări barbare au încercat danubian la sfârşitul secolului al IV-lea. Acestea să-şi coordoneze acţiunile, acţiune dejucată de şi-au arătat curând eficienţa în condiţiile în care intervenţia decisă a comandanţilor romano- atacurile barbare pe linia Dunării de Jos au fost bizantini din zonă34. reluate. Conform relatării lui Zosimos, singura Pentru limes-ului danubian, momentul 378 de care dispunem de altfel, referitoare la acest marchează sfârşitul unei etape a evoluţiei sale. eveniment, în cursul anului 381, „Theodosius În condiţiile haosului instaurat după dezastrul respinse pe skiri şi pe carpodaci, amestecaţi de la Hadrianopolis, asistăm la distrugerea mai 4  Revista de istorie militară  multor fortificaţii de pe ambele maluri ale Du- Constantinopolul, nepregătit pentru un asediu nării. Pentru sectorul de limes de pe Dunărea (toamna 395). Conform spuselor lui Claudius de Jos, asemenea distrugeri s-au înregistrat Caludianus, ca urmare a dezorganizării apără- la Transdrobeta/Pontes, Campsa, Augustae, rii frontierei dunărene, noi contingente de goţi Oescus, Novae sau Dinogeţia, pe malul drept, ar fi trecut în sudul fluviului alăturându-se co- la Hinova, Bistreţ sau Sucidava, pe malul stâng. naţionalilor lor40. În unele cazuri perioada de distrugeri a fost ur- Succesele înregistrate împotriva barbarilor mată de una de reconstrucţie35. de generalul Flavius Stilichon, venit în ajutor Gravitatea situaţiei de pe limes-ul scythic a cu trupe din Occident (396), sunt anulate de impus prezenţa la Dunărea de Jos a împăratu- politica duplicitară a lui Arcadius, care urmă- lui Theodosius I şi a fiului său, caesar-ul Ar- rea să-i folosească pe vizigoţi împotriva Im- cadius, asociat la domnie. Foarte probabil, tot periului Roman de Apus cu care relaţiile se acum au fost ridicate a fundamentis cetăţile tensionaseră41. Pentru a stopa acţiunile barba- Valentia, atestată de Codex Theodosianus, de rilor şi pentru a-i atrage în jocul de interese al unde la 3 septembrie 386 împăratul emite trei Constantinopolului, în 396, Arcadius îi acordă edicte36, şi Valentiniana, menţionată de Pro- şefului vizigot titlul de magister militum per copius din Caesarea, în De Aedificiis37, numite ­Illyricum şi, în baza unui nou foedus, îi aşeză astfel după numele membrilor familie împă- pe vizigoţi ca foederati în această dioceză42. Se ratului din Apus. Aproape sigur, tot acum, la urmărea prin această măsură, mai ales, dirija- Thalamonium (Murighiol-Independenţa, jud. rea vizigoţilor spre Apus, obiectiv atins, de al- Tulcea, România), pe limes-ul scythic, a fost tfel, de diplomaţia romano-bizantină, odată cu dioslocată o unitate militară nou înfiinţată, plecarea lui Alarich spre Italia. cuneus equitum Arcadum38. Problema vizigotă apărută în 376 era însă departe de a fi rezolvată definitiv prin foedus- NOTE ul din 382. Sub conducerea noului lor rege, 1 Ammianus Marcellinus with an english trans- ­Alarich, un adversar declarat al Constantin- lation by John C. Rolfe in Three Volumes. The Loeb opolului, vizigoţii aşezaţi la nord de Balcani Classical Library (London: William Heinemann Ltd, reiau, în 390-391, ostilităţile împotriva Impe- Cambridge, Massachusetts: Harvard University riului Romano-Bizantin. Provinciile Moesia Press, 1935-1986), XXXI, 3, 1-7. Secunda şi Scythia Minor sunt din nou de- 2 Ammianus, XXXI, 4, 13. vastate şi pentru Constantinopol se prefigura 3 Cf. Alexandru Odobescu, Opere, vol. IV: Te- o nouă criză, similară celei din 377-378. Reîn- zaurul de la Pietroasa. (Bucureşti: Editura Acade- noirea foedus-ului cu imperiul în 392 nu duce miei RSR, 1976), 723-734; Cf. Bogdan Petriceicu decât temporar la încetarea luptelor, reluate Hasdeu, Istoria critică a românilor, edit. Grigore în anii următori. La capătul unor confruntări Brâncuşi. (Bucureşti: Universitas-Editura Teora, sângeroase cu forţele imperiale din Peninsula 1999), 497; Cf. Alexandru D. Xenopol, Istoria ro- Balcanică, în anul 394, Alarich încheie un nou mânilor din Dacia Traiană, I: Dacia anteromană, foedus cu Theodosius I. În virtutea noului tra- Dacia romană şi năvălirile barbare 513 înainte de tat, 20.000 de foederati vizigoţi îl vor însoţi pe Hr.-1290, edit. V. Mihăilescu-Bârliba şi Al. Zub. împăratul de la Constantinopol în campania (Bucureşti: Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, împotriva uzurpatorului din pars Occidentis, 1985), 237, 250; Cf. Nicolae Iorga, Istoria românilor, Flavius Eugenius39. vol. II: Oamenii pământului (până la anul 1000), La moartea lui Theodosius I (395), tronul edit. Ion Ioniţă, Virgil Mihăilescu-Brârliba, Vasile de la Constantinopol a fost ocupat de fiul său, Chirică. (Bucureşti: Editura Enciclopedică, 1992), incapabilul Arcadius (395-408). Regele vizigot 54; Cf. ­Dimitre Onciul, „Teoria lui Roesler.” În Di- Alarich a speculat momentul pentru a denunţa mitre Onciul, Scrieri istorice, vol. I, edit. Aurelian foedus-ul din 394 şi a redeschide conflictul cu Sacerdoţeanu. (Bucureşti: Editura Ştiinţifică, 1968), Imperiul Romano-Bizantin. Cetele sale devas- 252; Cf. ­Constantin C. Giurescu, Istoria românilor, tează întinse regiuni ale Peninsulei Balcanice, I: Din cele mai vechi timpuri până la moartea lui îndeosebi Macedonia şi Grecia, ameninţând Alexandru cel Bun (1432), edit. Dinu C. Giurescu.  Revista de istorie militară  5 (Bucureşti: Editura ALL, 2007), 173; Cf. Ion I. Nis- 13 Fontes Historiae Daco-Romanae (Izvoarele is- tor, „Bizantinii în luptă pentru recucerirea Daciei şi toriei României), vol. II: Scriptores: 2: Ab anno CCC Transdanuviei.” Analele Academiei Române. Memo- usque ad annum M (Autori: 2: De la anul 300 până riile Secţiunii Istorice, s. III, t. XXV, m. 5 (1943), 700; la anul 1000). (Bucureşti: Editura Academiei Repu- Cf. Gheorghe Popa-Lisseanu, „Continuitatea româ- blicii Socialiste România, 1970) 726-727 / Martyres nilor în Dacia. Dovezi nouă.” Analele Academiei Ro- Gothorum Ecclesiae. mâne. Memoriile Secţiunii Istorice, s. III, t. XXIII, 14 Pauli Orosii, Historiarum adversum paganos 1940-1941 (1941), 171; Cf. Lucien Musset, Invaziile, libri septem accedit eiusdem Liber Apologeticus, I: Valurile germanice, traducerea Ecaterina Lung. recensuit et commentario critico instruxit Carolus (Bucureşti: Corint, 2002), 121;Cf. Noel Lenski, Fa- Zangemeister. Corpus Scriptorum Ecclesiasticorum ilure of Empire. Valens and the Roman State in the Latinorum, V. (Vindobona: Apud C. Geroldi filium Fourth Century A.D. (Berkeley, Los Angeles, Lon- Bibliopolam Academie, MDCCCLXXXIII), I, 2, 53. don: University of California Press, 2002), 323; Cf. 15 Ammianus, XXXI, 4, 8-9. Michael Kulikowski, Rome’s Gothic Wars: from the 16 Ευναπιου Σαρδιανου, Ιστοιας τής μετα Third Century to Alaric. (Cambridge: University Δεχιππον νεας εκδοτεως τα Σωζομενα. În Dexippi, Press, 2007), 126; Cf. Alexandru Madgearu, „Three Eunapii, Petri Patricii, Prisci, Malchi, Menandri, problems of Historical Geography: Daphne, Mon- Historiarum quae supersunt, e recensione Imm. tes Serrorum and Caucaland.” Études Balkaniques, Bekkeri et B.G. Niebuhrii C.F. Cum versione lati- 3 (2000), 137-140. na per Io. Classenum emendata, accedunt Eclogae 4 Iordanes, Romana (De summa temporum vel Photii Ex Olympiodoro, Candido, Nonnoso et The- origine actibusque Gentis Romanorum). În Iordanes, ophane, et Procopii Sophistae Panegyricus, graece Romana et Getica, recensuit Theodorus Mommsen. et latinae, Prisciani Panegyricus, annotationibus În Monumenta Germaniae Historica. Auctorum Henr. Valesii Labbei et Villoisonis, et indices Clas- Antiquissimorum, tomi V, pars I. (Berolini: Apud seni. Corpus Scriptorum Historiae Byzantinae. Weidmannos, MDCCCLXXXII), XXV; Cf. Lenski, (Bonnae: Impensis Ed. Weberi, MDCCCXXIX), 141-143. 49-50; Zosimi comitis et exadvocati fisci. Historiae, 5 Ammianus, XXXI, 5, 2. interprete Leunclavio. În Zosimus, ex recognitione 6 Lenski, 325, 328. Immanuelis Bekkeri. Corpus Scriptorum Historiae 7 Alexandru Madgearu, Istoria militară a Daciei Byzantinae. (Bonnae: Impensis Ed. Weberi, MDCC- post-romane 275-376. (Târgovişte: Cetatea de Sca- CXXXVII), IV, 20; Iordanes, XXVI. un, 2008), 78. 17 Kulikowski, 132-139; Lenski, 325-337; Vasile 8 Ernest Oberländer-Târnoveanu, „Tranziţia de Mărculeţ, „Bătălia de la Hadrianopolis (9 august la Antichitate la Evul Mediu timpuriu la marginea 378).” Revista de Istorie Militară, 1-2 (93-94) (2006), imperiului (II). De la prima dispariţie a circulaţiei 61-64. monetare la renaşterea ei în zona Porţilor de Fier 18 Ammianus, XXXI, 11, 6. ale Dunării (cica 375-565).” Muzeul Naţional, XIV 19 Ammianus, XXXI, 13, 1-19; Cf. Kulikowski, (2004), 42. 139-143; Cf. Lenski, 337-341; Cf. Mărculeţ, „Bătălia 9 Iodanes, XXV. de la Hadrianopolis”, 64-67. 10 Madgearu, Dacia post-romană, 376-614, 16; 20 Ammianus, XXXI, 13, 19. Dumitru Tudor, „Un fragment epigrafic de la Romu- 21 Theophanis, Chronographia, ex recensione la-Malva din secolul al IV-lea e.n.” Studii şi Cercetări Ioannis Classeni, vol. I. Corpus Scriptorum His- de Istorie Veche şi Arheologie, 31 (1980), 1, 143-147. toriae Byzantinae. (Bonnae: Impensis Ed. Weberi, 11 Socrates, susnamed Scholasticus, or the Ad- MDCCCXXXIX) a. 5870. vocate. History of the Church in seven books, from 22 Zosimi comitis, IV, 25; Nicolae Bănescu, „Teo- the accession of Constantine, A.D. 305, to the 38th dosie cel Mare.” În Nicolae Bănescu, Chipuri din is- Year of Theodosius II, including a period of 140 Years, toria Bizanţului, edit. Gheorghe Cronţ. (Bucureşti: translated from the Greek: With some account of Editura Albatros, 1971), 21. the author, and notes selected from Valesius. (Lon- 23 Iordanes, XXVII. don: Henry G. Bohn, MDCCCLIII), IV, 34, 4. 24 Bănescu, „Teodosie cel Mare”, 22. 12 Iordanes, XXV. 25 Zosimi comitis, IV, 33. 6  Revista de istorie militară  26 Ammianus, XXVII, 5, 10. 36 Theodosii Imperatoris Codex (www.thelatinli- 27 Iordanes, XXVIII; Socrates, V, 10, 3-4. brary.com/theodosius.html), 8. 5. 49; 11. 1. 22; 12. 1. 28 Iordanes, XXVIII; Fontes, II, 184-185/Synesios; 113; Cf. Cf. Kulikowski, 116. Cf. Georg Ostrogorsky, Geschichte des Byzantinis- 37 Procopius, De Aedificiis, traducerea Geor- chen Staates. Byzantinisches Handbuch. (München: ge Popa-Lisseanu. În George Popa-Lisseanu, edit., C.H. Beck’sche Verlaggsbuchhandlung, 1963), 22; Fontes Historiae Daco-Romanorum (Izvoarele isto- Cf. Cf. Bănescu, „Teodosie cel Mare”, 23; Cf. Musset, riei românilor), vol. XV. (Bucureşti: „Bucovina” I.E. Invaziile, I, p. 121-122; Cf. Kulikovski, 152-153. Torouţiu, 1939), IV, 11; Cf. Lenski, Failure of Empi- 29 Zosimi comitis, IV, 34. re, 130. 30 Claudii Claudiani, Opera omnia, ex editione 38 Notitia Dignitatum accedunt Notitia Urbis P. Burmanni Secundi cum notis et interpretatione. Constantinopolitanae et Laterculi Prouinciarum, In Usum Delphini variis lectionibus notis variorum edidit Otto Seeck. (Berolini: Apud Weidmannos, recensu editionum et codicum et indice locupletis- MDCCCLXXVI), Or. XXXIX, 18. simo accurante recensita, volumen primum. (Lon- 39 Iordanes XXVIII; Cf. Musset, Invaziile, I, dini: Curante et Imprimante A.J. Volpi, A.M., 1821), p. 12l-122. 297-298. 40 Claudius Claudianus, 144. 31 Zosimi comitis, IV, 35; The Chronicle of Mar- 41 Charles Diehl, Istoria Imperiului Bizantin, tra- cellinus. A Translation and Commentary, Brian ducerea Carmen Roşulescu. (Craiova: Editura Sco- Croke. Byzantina Australiensia 7. (Sydney: 1995), 3. rilo, 1999), 25; S.B. Daşkov, Dicţionar de împăraţi 32 Claudius Claudianus, 298. bizantini, traducerea Viorica Onofrei şi Dan Ono- 33 Claudius Claudianus, IV, 40. frei. (Bucureşti: Editura Enciclopedică, 1999), 32. 34 Vasile Mărculeţ, Imperiul Romano-Bizantin la 42 Edward Gibbon, Istoria declinului şi a pră- Dunăre (312-626). Asociaţia Istoricilor din Mediaş. buşirii Imperiului Roman, vol. II, traducerea Dan (Bucureşti, 2003), p. 45; Cf. Ion Stoian, ­Tomitana. Hurmuzescu. (Bucureşti: Editura Minerva, 1976), Contribuţii epigrafice la istoria cetăţii Tomis. (Bu- 128-130; Nicolae Bănescu, „Împăratul Arcadius cureşti: Editura Academiei RSR, 1962), 379; Cf. (395-408).” În Nicolae Bănescu, Chipuri din isto- Radu Vulpe şi Ion Barnea, Din istoria Dobrogei, ria Bizanţului, edit. Gheorghe Cronţ. (Bucureşti: vol. II: Romanii la Dunărea de Jos. (Bucureşti: Edi- Editura Albatros, 1971), 39-41; Georg Ostrogor- tura Academiei RSR, 1968), 403-404; Cf. Adrian sky, Geschichte des Byzantinischen Staates. Byzan- Rădulescu and Ion Bitoleanu, A Concise History of tinisches Handbuch. (München: C.H. Beck’sche ­Dobruja. (Bucureşti: Editura Ştiinţifică şi Enciclope- Verlaggsbuchhandlung, MCMLXIII), 46; Peter dică, 1984), 100. Wirth, Grundzüge der Byzantinischen Geschichte. 35 Madgearu, Dacia post-romană, 376-614, Grundzüge 29. (Darmstadt: Wissenschaftliche Bu- 16-17. chgesellschaft, 1989), 24.74

 Revista de istorie militară  7 Istorie Modern`

Aspecte din activitatea preoţilor militari ai Diecezei Greco-Catolice de Gherla la mijlocul secolului al XIX-lea (1856-1868)

CIPRIAN RIGMAN *

Abstract

This study aims to analyze the activity of the military priests or chaplains from Transylvania from the middle of the 19th century, based on rather novel documentary sources. This is a subject rarely approached by the Romanian historiography. The institutional architecture of the newly created Greek-Catholic Diocese of Gherla, during the first two decades of its existence, inclu- ded four types of priests: appointed priest, administrative priest, chaplain priest, and military priest. The military priests were appointed by the Austrian authorities alongside the regiments, army corps, garrisons, and military hospitals. The archive documents reveal, for the studied period, mainly the activity of the military priest Vasile Bocşa, participant in the great Italian- Austrian military battle of Custoza, alongside the Romanian infantry regiment. Through their presence and activity within the Austrian infantry regiments, the military priests of Gherla Diocese have significantly contributed to the preservation of the Romanian identity and religion among the Romanian soldiers serving within the imperial army.

Keywords: Greek-Catholic Diocese of Gherla, military priests, Vasile Bocşa, Battle of ­Custoza, Austrian Empire, Romanian soldiers

I. Apariţia unei noi Episcopii ­Transilvania. Dincolo de rolul său strict reli- greco-catolice gios, Biserica a reprezentat o instituţie care a coagulat în jurul său sentimentul naţional şi În a doua jumătate a secolului al XIX-lea, a contribuit la păstrarea fiinţei naţionale prin Biserica românească, atât cea greco-catoli- intermediul şcolii româneşti, aflată sub di- că, cât şi cea ortodoxă, reprezenta cel mai rectul său patronaj. Vizibile au fost îndeosebi puternic element identitar al românilor din structurile superioare ale Bisericii, mitropolia,

* Ciprian Rigman este profesor de istorie la Liceul Teoretic „Liviu Rebreanu” Turda, judeţul Cluj. Absol- vent al Facultăţii de Istorie din cadrul Universităţii Babeş-Bolyai Cluj-Napoca, instituţie în cadrul căreia a urmat şi studiile masterale, Ciprian Rigman a primit, în 2012, titlul de Doctor în Istorie din partea Institu- tului de Istorie „George Bariţ” al Academiei Române, filiala Cluj. 8  Revista de istorie militară  episcopiile şi capitlurile, dar la nivelul imediat Transilvaniei şi în regiunile din Crişana şi pe perceptibil au fost deosebit de active structu- de altă parte pentru că actul venea în întâmpi- rile locale ale forurilor ecleziastice sub forma narea dorinţei românilor din părţile nord-ves- vicariatelor, protopopiatelor şi parohiilor. tice care urmăreau de mult timp ieşirea lor de Mijlocul secolului al XIX-lea aduce impor- sub jurisdicţia Episcopiei rutene de Munkacs tante schimbări în cadrul societăţii româneşti prin înfiinţarea unei Episcopii proprii. din Transilvania sub aspect economic, social, În 17 martie 1854 este emis decretul impe- confesional, dar şi la nivelul mentalităţilor co- rial care îl desemnează în funcţia de episcop lective. Schimbările în plan confesional pri- al nou înfiinţatei dieceze de Gherla pe fostul vesc ambele Biserici româneşti din Transilva- canonic de Oradea Mare şi protopop al Bar- nia: ortodoxă şi greco-catolică. Revoluţia de la căului, Ioan Alexi, hotărâre confirmată de 1848-1849 a deschis calea emancipării politice către papalitate prin bula din 16 noiembrie naţionale şi drumul către libertatea şi autono- 1854, care validează, de asemenea, numirea mia religioasă a bisericilor româneşti. Primii lui Alexandru Şterca Şuluţiu ca mitropolit de care au obţinut un statut autonom au fost ro- Făgăraş şi Alba-Iulia şi a lui Alexandru Dobra mânii greco-catolici, favorizaţi fiind de politica ca episcop de Lugoj3. Ceremonia sfinţirii no- autorităţilor habsburgice ce viza consolidarea ilor episcopi de Gherla şi Lugoj şi a instalării poziţiei catolicismului, puternic afectată de mitropolitului s-a desfăşurat la Blaj, în data de convulsiile revoluţionare din 1848-1849. Con- 28 octombrie 1855. La 7 septembrie 1856 are junctura post-paşoptistă a favorizat împlinirea loc instalarea episcopului Ioan Alexi la Gherla dorinţelor românilor uniţi în direcţia reînfiin- în prezenţa mitropolitului Alexandru Şterca ţării vechii Mitropolii de Alba-Iulia, desfiinţată Şuluţiu, a vicarilor, protopopilor şi delegaţilor la finalul păstoririi primului mitropolit greco- preoţimii districtuale, a oficialităţilor şi nota- catolic, Atanasie Anghel. Prin decretul emis de bilităţilor politice locale şi a reprezentanţilor împăratul Franz-Josef, în 12 decembrie 1850, diverselor ţinuturi pe care le încorpora noua şi prin bula de canonizare a papei Pius al IX-lea dieceză de Gherla. După constituirea diecezei „Ecclesiam Christi, ex omni lingua et populo şi instalarea primului ei episcop, marele efort et natione congregatam”, din 6 noiembrie 1853, se va concentra în direcţia organizării admi- vechea Episcopie unită a Făgăraşului era ridi- nistrative a acesteia. cată la rang mitropolitan şi se constituiau două noi Episcopii greco-catolice, cea de Gherla, cu II. Preoţii militari ai Episcopiei Gherla 410000 suflete şi 634 de parohii, şi cea a Lugo- la mijlocul secolului al XIX-lea jului, cu 42977 suflete şi 90 de parohii1. Cele două noi episcopii sufragane se alăturau celei În cadrul structurii instituţionale a nou-în- mai vechi, înfiinţată la Oradea în 1777. În 26 fiinţatei Dieceze Gherla, pentru primele două noiembrie 1853 se emite bula pontificală „Ad decenii ale existenţei sale, pot fi întâlnite patru Apostolicam Sedem” ce consacra înfiinţarea în categorii de preoţi: preoţi titulari, preoţi ad- Transilvania a Eparhiei greco-catolice cu se- ministratori, preoţi capelani sau cooperatori diul la Gherla, care urma să se constituie din şi preoţi militari. Actualul studiu îşi propune, parohii aşezate atât în părţile transilvănene, cât prin apelul la surse inedite, o analiză asupra şi în cele ungurene, cu tradiţii şi realităţi ecle- preoţilor sau capelanilor militari de la mijlocul ziastice diverse, uneori chiar antagonice2. În secolului al XIX-lea, subiect mai rar abordat în momentul constituirii sale, Episcopia Gherla a cadrul istoriografiei româneşti. Preoţii militari preluat protopopiate de la vechea Episcopie de erau numiţi pe lângă regimente, corpuri de Făgăraş şi de la Episcopia ruteană de Munkacs, armată, garnizoane şi spitale militare. Clericii care, din punct de vedere administrativ, apar- militari, care puteau fi preoţi de mir sau călu- ţineau unor provincii diferite: Transilvania gări, erau numiţi, în urma unui concurs de do- şi Ungaria. Apariţia noii Episcopii de Gherla sare, de către Ordinariatul în a cărui dieceză se a fost o soluţie de compromis, pe de o parte găsea regimentul sau corpul militar sau, dacă pentru că ea răspundea necesităţii unei admi- unitatea militară era răspândită în mai multe nistraţii ecleziastice mai eficiente în nordul dieceze, de către Ordinariatul în a cărui diece-  Revista de istorie militară  9 ză se găsea cea mai mare parte a unităţii milita- ianuarie 1861, preotul militar Vasile Bocşa îi re4. În sfera autorităţii lor, preoţii militari erau scrie episcopului Alexi, din oraşul Triest, des- însărcinaţi să îndeplinească o serie de atribuţii, pre acuta lipsă de preoţi greco-catolici români precum: celebrarea liturghiei pentru soldaţi, la regimentele compuse îndeosebi din soldaţi duminica şi în sărbători, administrarea sacra- de naţionalitate română şi confesiune greco- mentelor, supravegherea moralităţii soldaţilor catolică: „Eu sunt român şi aşa cauza română şi purtarea matricolelor militare5. Preoţii mi- trebue să-mi zacă la animă. Eu, cu înfiinţarea litari se bucurau de o serie de drepturi legate celor 18 nouă regimente am scris Ilustrităţii nemijlocit de funcţia pe care o exercitau: pu- voastre cum că câteva regimente vor fi curat teau interzice lectura cărţilor considerate no- româneşti şi va fi de lipsă un preot rumânesc. cive pentru integritatea spirituală şi morală a Obiectu acesta e faptă: sunt regimente limpede soldaţilor păstoriţi, puteau acorda indulgenţe, româneşti, stau de un an, dar de preot nu e nici celebra liturghia şi în afara orelor oficiale (cu vorba”. Vasile Bocşa afirmă, în scrisoarea sa, că o oră înainte de răsăritul soarelui şi cu o oră fiecare regiment beneficia de serviciile spiritu- după-amiază), puteau servi sub cerul liber, în ale ale unui preot militar romano-catolic, dar, orice loc decent, pe un altar fără relicve, dar cu în cazul celor recrutate din cuprinsul Transil- antimis, şi chiar sub pământ, puteau binecu- vaniei, acesta avea doar 80-90 de credincioşi vânta vase sacre şi veşminte bisericeşti, recon- în cadrul unui regiment, ceilalţi soldaţi fiind cilia biserici şi altare, dar nu puteau căsători români. Drept exemplu, Vasile Bocşa prezintă militari fără acordul parohului locului6. situaţia regimentului de infanterie numărul 63, Capelanii militari trebuiau să fie sănătoşi, numit şi „al regelui Olandei”, din regiunea Bol- să aibă vârsta de până la 35 de ani, calificarea zano, format aproape în totalitate din soldaţi necesară, să fie pioşi, morali şi modeşti. Atâta români greco-catolici recrutaţi din Transilva- timp cât serveau în cadrul armatei imperiale nia, din zonele Gherla, Mociu, Dej, Năsăud, austriece, clericii militari erau supuşi juris- Bistriţa şi Lăpuş, în cadrul căruia funcţiona un dicţiei militare în cauzele civile şi testamen- preot maghiar romano-catolic, „care nu ştie tare, iar în cauzele religioase erau subordonaţi niciun cuvânt româneşte, ba zice că limba ro- vicarului apostolic de castre şi superiorilor mână e urâtă şi necultă”. Necunoaşterea limbii campestri. Salariul îl primeau din casa militară române de către preotul romano-catolic ducea (Kriegskasse), aveau rang militar, locuinţă în la grave scăderi spirituale în rândul soldaţilor cadrul garnizoanei şi se înmormântau cu ono- români: „Acum de curând, fiind în Bozen, (n.n. rurile cuvenite supra-locotenenţilor7. Cei care Bolzano) unde e staţionat sus atinsul regiment, se distingeau în împlinirea serviciului divin în văzându-mă feciorii (n.n. soldaţii) s-au plâns timp de conflict militar erau decoraţi cu cruci că ei toţi sunt români şi totuşi le predică ungu- de aur sau argint, cu panglică roşie având in- reşte din care ei nu înţeleg nimica”. Cuprins de scripţia „Pro piis meritis”8. Preoţii militari care un sincer fior naţional, preotul Vasile ­Bocşa se se evidenţiau prin fapte de bravură militară revoltă în faţa unor asemenea mostre de ne- primeau medalia de onoare, întocmai ca şi ofi- dreptate, care afectau pacea spirituală a solda- ţerii activi. După un serviciu de 15 ani în cadrul ţilor români: „Eu sum gata spre toate; sum gata armatei sau mai repede, dacă deveneau neapţi, a merge acasă, a mânca în parohia cea mai preoţii militari primeau din partea statului o săracă a diecesei numai mălai, decât a mai remuneraţie anuală de 100-150 de florini, Epi- vedea aici atâtea nedreptăţi, a mai bea venin”. scopia având şi ea obligaţia de a contribui la Finalul scrisorii sale se transformă ­într-un apel susţinerea lor materială. Preoţii militari apţi, fierbinte către episcopul Ioan Alexi, în speranţa întorşi în diecezele lor, se bucurau de întâietate rezolvării acestei probleme cu conotaţii nega- în ocuparea parohiilor vacante. tive atât pentru naţiunea română, cât şi pentru Analiza documentelor de arhivă devoalea- confesiunea greco-catolică: „Vă rog, dară, Il- ză, cu precădere, activitatea preotului militar lustrisime Doamne, lucraţi părinteşte în obiec- Vasile Bocşa, numit, în anul 1858, în această tul acesta, căci de nu suntem perduţi; dacă la calitate, de către episcopul Ioan Alexi, pe lân- miliţie nu există naţiunea română, atunci e gă regimentul de infanterie numărul 62. În 2 perdută pentru totdeauna: toată bravura care 10  Revista de istorie militară  o fac românii se ascrie ungurilor. Câte suflete soldaţilor români. La întrebarea comisiei de nu au auzit cuvântul lui Dumnezeu de on an înrolare privind apartenenţa la religia unită sau încoace în limba sa cea dulce română!”9. La neunită (ortodoxă), tinerii recruţi răspundeau aceeaşi dată, preotul Vasile Bocşa îl informa pe doar că sunt români, lăsând astfel la latitudi- episcopul Ioan Alexi despre faptul că, pentru nea scriitorului registrului de recrutare com- uzul soldaţilor români, a tradus din limba ger- pletarea rubricii privind apartenenţa religioasă mană o rugăciune pentru victoria pe câmpul a noului soldat. de luptă: Considerând ignoranţa tinerilor recruţi „Plini de speranţă căutăm la sânta cruce şi în conştientizarea apartenenţei lor religioa- strigăm: se drept o culpă mai cu seamă preoţească ce Doamne al ceriului şi al pământului, afecta statutul religiei greco-catolice în cadrul Doamne al oştilor şi izvorul tuturor bună- armatei imperiale, preotul Vasile Bocşa solici- tăţilor, tă episcopului Ioan Alexi să dispună ca preoţii varsă în animile nostre credinţă neclătită, uniţi să-şi înveţe mai bine enoriaşii ce confe- fidelitate, şi iubire către Împărat şi patrie, siune împărtăşesc şi cărui scaun episcopal îi binecuvântă pe bunul nostru Împărat, pen- sunt subordonaţi: „Illustrisime Domne, ca une- tru care noi a trăi şi a muri voim, le înscrieri false de acum înainte să se poată binecuvântă stegurile nostre pe care noi delătura, a mea umilită părere ar fi, după ce credinţă eternă am jurat, fundamentul acestei false înscrieri zace într- binecuvântă Conducătorii noştri şi armele aceia că feciorii nu ştiu deschilini că ce sunt noastre, uniţi sau neuniţi, să binevoiţi Illustritatea dă mâinilor noastre putere ca învingând in- Voastră a impune reverentei preoţimi dieceza- amicul să fim ne ca aceia să-şi înveţe fiii săi cei sufleteşti de ce spre bucuria bunului nostru Împărat şi religie şi de care episcopat se ţin, ca aşa când onoarea dulcei noastre naţiuni române, se vor întreba să ştie să spuie, în toată arma- întru toate amarăciunile, greutăţile, şi mor- ta e lăţită faima cum că românii nu ştiu de ce burile nostre ne fii mângăitoriu, religiune sunt, aceasta e o pată pre noi, trebuie stă-ne întru ajutoriu în momentul în care să o spălăm şi cine o poate spăla? Singură pre- vom să învingem ori vom să murim. oţimea, împlinindu-şi chemarea sa cea înaltă, Tu Doamne Isuse Christose, fii apărăto- adică: vestirea Evangheliei lui Christos; pentru rul şi conducătorul oastei celei credincioase a ce e preotul în sat dacă fiii săi cei sufleteşti nu Domnitoarei Case Austriece. ştiu ce religiune au?”11. Din filele documentului Amin”10. se desprind simţul datoriei şi puternicele sen- În 18 mai 1861, din oraşul Mantova, preotul timente naţionale ale preotului Vasile Bocşa, militar Vasile Bocşa scrie o nouă misivă către neobosit în a acorda hrana spirituală soldaţilor episcopul Ioan Alexi în care prezintă o serie de români din nordul Italiei. După ce mărturisise aspecte constatate ca urmare a celebrării litur- 1300 de soldaţi din regimentul 63 infanterie, îl ghiei şi administrării sacramentului penitenţei mai aşteptau spre penitenţă alţi 834 de soldaţi soldaţilor români din regimentul numărul 63 la Mantova şi încă pe atâţia la Vilafranca, în infanterie. Principala problemă semnalată era cadrul „vestitului regiment rumânesc Kuloz”, cea referitoare la numărul românilor de con- înainte de a se întoarce la sediul central al regi- fesiune greco-catolică din acest regiment, nu- mentului său de la Padova12. măr care se dovedea a fi în scriptele militare În 26 noiembrie 1861, baronul Hector mult mai mic decât arăta realitatea de pe teren. Holzhausen, comandantul regimentului 62 de Neconcordanţa cifrelor provenea din faptul că infanterie, încartiruit la Padova, trimite o scri- tinerii români recrutaţi din zone precum Sân- soare episcopului gherlean Ioan Alexi în care îi georz, Maieru, Feldru, Bistriţa sau Beclean, solicită ca Vasile Bocşa, preot al Diecezei Gher- adică din regiuni omogene greco-catolice, nu la şi capelan castrens al acelui regiment, încă aveau conştiinţa apartenenţei la confesiunea din anul 1858, „pentru purtarea sa cea morală, greco-catolică, de unde şi desele erori întâlni- dexteritatea şi acomodaţiunea sa plăcută în- te în registrele de recrutare („Grundbuch”) ale aintea tuturor, aşişderea împlinirea dregători-  Revista de istorie militară  11 ei sale nu numai la trupele regimentului, ci şi iulie în zona localităţii Pardenone, iar de aici se la trupele din alte părţi cu acurateţe şi zel”, să va îndrepta pe calea ferată spre Viena, unde va fie decorat cu brâul roşu protopopesc, „ca să sosi la 18 iulie. Regimentul va rămâne în îm- aibă vaza recerută înaintea trupelor”13. Urma- prejurimile capitalei imperiale până la 29 iulie, re a solicitării colonelului Holzhausen, episco- plecând apoi spre nordul Italiei, pe tronsonul pul Ioan Alexi îl va ridica pe Vasile Bocşa la de cale ferată Viena-Innsbruck-Trento. În 11 rangul de vice-protopop surogat (suplinitor), august, regimentul românesc ajunge în locali- acordându-i dreptul de a purta brâul roşu. În 9 tatea Borgo din regiunea Valsugana, unde va ianuarie 1862, Vasile Bocşa trimite episcopului rămâne până în 28 octombrie, momentul rati- său o emoţionantă scrisoare de mulţumire, din ficării păcii cu Italia. care se desprinde vibrantul sentiment naţional La Borgo, în 25 octombrie, preotul militar de care era cuprins: „În ziua naşterii Mântu- Vasile Bocşa şi un sobor de preoţi romano-ca- itorului nostru Isus Christos, mi s-a înmânat tolici vor celebra un recviem în onoarea solda- prin Illustrissimul Domn colonel şi coman- ţilor imperiali căzuţi în bătălia de la Custozza: dant al regimentului nostru, Hector baron de „în 25 octombrie am ţinut în Borgo requiem ­Holzhausen, un decret prin care Illustritatea pentru bravii căzuţi la Custozza, liturghia la Voastră pregraţioase Domne episcope şi pre- altarul cel mare am ţinut-o io după ritul nos- îndurate Părinte pre mine de surogat vice-ar- tru, la şase altare laterale au ţinut-o 6 preoţi hidiacon a mă denumi v-aţi îndurat; bucuria după ritul latin, ritul nostru pe tot locul e cu animei mele a fost mare, nu din cauză că pot mult mai plăcut decât cel latin; despre func- purta o cingă de altă culoare, ci căci prin aceea ţiunea aceasta a ieşit un articol în Gazeta de mi s-au deschis un câmp mai mare de a pote lu- Trient”. cra mai mult pentru binele fiilor naţiunii mele celei dulci, mi s-a ridicat vaza faţă cu capelanii În 28 octombrie, regimentul va pleca din de altă confesiune, care toţi portă cingă roşie şi Borgo şi călătorind, „parte pedestru, parte cu în a căror regiment eu în tot anul, cu ocaziunea strada ferată”, va ajunge la Linz, unde îşi va confesiunii pascale, trebuie să funcţionez”14. stabili cartierul general pentru iernat19. Şema- Ultima ştire despre preotul militar Vasile tismul diecezan din anul 1867 ni-l prezintă pe Bocşa şi regimentul său românesc este cuprin- Vasile Bocşa drept preotul militar al regimen- să într-o scrisoare a lui către episcopul Ioan tului 63 de infanterie, ceea ce ne duce cu gândul Vancea, datată 10 noiembrie 1866. Graţie aces- la un transfer al său între cele două regimente tei scrisori putem reconstitui întregul itinerar imperiale de infanterie20. Acelaşi şematism îl al regimentului 62 infanterie din frământatul numără pe capelanul militar şi vice-protopo- an 1866, atât perioada anterioară bătăliei de la pul onorar, Vasile Bocşa, în rândul asesorilor Custozza15 cu trupele italiene, cât şi etapele de consistoriali ai Diecezei Gherla21. marş de după această bătălie. Conform afirma- Plecând de la exemplul oferit de Vasile Boc- ţiilor preotului militar, în 12 mai, regimentul şa, postul de preot militar va fi solicitat şi de românesc pleacă din Mantova, la începutul alţi clerici ai Diecezei Gherla. În 7 septembrie lunii iunie se află la Orgiano şi Colognia, pen- 1867, arhivarul episcopal Nicolae Moldovan tru ca apoi să plece spre Verona. În 23 iunie, petiţionează episcopului Ioan Vancea numirea regimentul ajunge la Santa Lucia, pentru ca sa în funcţia vacantă de capelan militar al regi- în noaptea de 23 spre 24 iunie se se cantoneze mentului imperial numărul 5 de infanterie, nu- pe înălţimile din apropierea localităţii Custo- mit şi „al regelui Bavariei”, în care erau înrolaţi zza, în aşteptarea ciocnirii armate cu trupele tineri din comitatele Satu Mare, Maramureş şi italiene. La ora 7:30 dimineaţa, regimentul de din Partium (comitatele Zarand, Crasna, Sol- infanterie românesc intră în luptă, având pier- nocul de Mijloc şi oraşul Zalău), anexat Unga- deri de 300 de soldaţi. riei în decembrie 1860: „Curentându-se staţiu- nea de capelan militar, prin circularul nr. 1988, După bătălie, regimentul va rămâne campat în toată diecesa, încât umilit subscrisul se sim- în jurul localităţii Custozza, până în data de 5 te a avea o chemare distinsă spre oficiul acesta iulie, când va începe retragerea, ajungând în 14 şi totodată speră că cu ajutorul lui Dumnezeu 12  Revista de istorie militară  Protagonişti ai Războiului austro-pruso-italian din 1866

Franz Josef I de Habsburg (1848-1916), Wilhelm I de Hohenzollern (1861-1888), împărat al Austriei şi apoi al Austro-Ungariei16 al XVII-lea rege al Prusiei şi primul împărat al Germaniei17

Victor Emanuel al II-lea de Savoia (1849-1878), rege al Piemontului şi întâiul rege al Italiei18

 Revista de istorie militară  13 Bătălia de la Custozza (24 iunie 1866) reflectată în pictura secolului al XIX-lea

Juliusz Kossak, „Generalul Rodakowski în bătălia de la Custozza” (ulei pe pânză, an 1868)

Giovanni Fattori, „Bătălia de la Custozza” (ulei pe pânză, an 1880)

14  Revista de istorie militară  va putea face mai mult pentru binele şi onoa- Bibliografie rea Diecesei, cu toată umilinţa şi încrederea fi- ască, se roagă graţios a vă îndura şi a-i conferi Surse inedite şi şematisme: locul de capelan castrense la înaltul regiment Arhivele Naţionale ale României, Direcţia Ju- cesaro-regesc al 5-lea de infanterie”. În pofida deţeană Cluj, Fond Episcopia Greco-Catolică de insistenţelor sale, Ordinariatul diecezan nu va Gherla aproba candidatura lui Nicolae Moldovan la va- Şematismul veneratului cler a nou înfiinţatei cantul post de capelan militar22. În 11 septem- dieceze greco-catolice a Gherlei, Tiparul diecezan, brie 1867, acelaşi post este vizat şi de preotul Gherla, 1867 Teodor Nichi din parohia Şerediu, aparţinând districtului vicarial Crasna. Între argumentele Surse edite: expuse pentru obţinerea acestui post, preotul Mişcarea naţională a românilor din Transilva- enumeră faptul că a rămas văduv după şase nia între 1849-1918. Documente, vol. III (30 iulie luni de căsnicie, fără niciun moştenitor, ceea 1859-26 februarie 1861), coordonator Simion Rete- ce îngreuna purtarea economiei casnice: „...pâ- gan, Editura Academiei Române, Bucureşti, 2006 nea cea de tote zilele abia sunt în stare a mi-o câştiga, neavând pe nimeni ajutoriu în duce- Lucrări generale şi speciale: rea economiei, fără de care un preot sătean nu Andrei, Mirela, La Santa Sede e la nomina dei se poate susţine”. Preotul solicita acest post de vescovi nella Chiesa Greco-Cattolica romena del- capelan militar şi pentru a se afla în mijlocul la Transilvania. Il caso del vescovo Ioan Vancea di soldaţilor din comitatul Crasna, în care era şi Gherla, în I romeni e la Santa Sede. Miscellanea di el născut, pe unii dintre ei cunoscându-i încă studi di storia ecclesiastica, a cura di Ion Cârja, in- din copilărie: „...după atâtea calamităţi, care în troduzione Antonello Biagini, Casa Editrice Scrip- scurt timp trecură peste mine, voi afla repau- torium, Bucarest-Roma, 2004 sul de mângâiere, aflându-mă între fiii aceluiaşi Bérenger, Jean, Istoria Imperiului Habsburgilor comitat, de unde şi eu sunt născut şi cu care şi 1273-1918, Editura Teora, Bucureşti, 2000 zilele prunciei mele am petrecut”. Biserica Română Unită-250 de ani de istorie, Ma- Pe baza acestui document decelăm faptul că drid, 1952, Editura Viaţa Creştină, Cluj-Napoca, 1998 preoţii care solicitau un post de capelan militar Bourne, Henry E., A History of Medieval and aveau obligaţia de a întocmi un dosar din care Modern Europe, Longmans, Green and Co., New nu puteau lipsi diploma de teolog absolut şi York, London and Bombay, 1905 atestatul de purtare morală eliberat de protopo- Cunliffe Owen, Margaret,A Keystone of Empire. pul sau vicarul locului. Dosarele erau apoi verifi- Francis Joseph of Austria, Harper & Brothers Publi- cate atent de către Ordinariatul diecezan, etapă shers, New York and London, 1903 esenţială în numirea viitorului capelan militar. Fyffe, C. A., A History of Modern Europe, vol. De asemenea, candidaţii trebuiau să vorbească III, Cassell & Company, London, Paris, New York & fluent limbile română, maghiară şi germană23. Melbourne, 1889 Concluzionăm, afirmând că prin prezenţa şi Holand, Arthur William, The Making of the Na- activitatea lor în cadrul regimentelor de infan- tions: Germany, Adam & Charles Black, London, terie austriece, preoţii militari ai Diecezei Gher- 1914 la au contribuit, în mod efectiv, la conservarea Istoria Universală Larousse, vol. III, autori F.-G. identităţii naţionale şi a specificului confesional Dreyfus, A. Jourcin, P. Thibault, P. Milza, traducere românesc în rândurile armatei imperiale. Tot- de Maria Cazanacli şi George Anania, Editura Uni- odată, preoţii militari s-au dovedit a fi un mij- vers Enciclopedic, Bucureşti, 2006 loc eficace de diseminare, în rândul soldaţilor, Orsi, Pietro, Histoire de l’Italie moderne (1750- a sentimentului de loialitate faţă de Casa de 1910), Librairie Armand Colin, Paris, 1911 Habsburg, în vechea tradiţie a „mitului bunului Prunduş, Silvestru Augustin, Plăianu, Clemente, împărat” la românii ardeleni, ei fiind promoto- Catolicism şi ortodoxie românească. Scurt istoric al rii unui adevărat „esprit de corps” românesc în Bisericii Române Unite, Casa de Editură Viaţa Creş- cadrul structurilor armate imperiale. tină, 1994  Revista de istorie militară  15 Raţiu, Ion, Instituţiunile dreptului besericescu 14 Ibidem, Act 93/1862, f. 1 r.-v. (eclesiasticu), Blaj, 1877 15 În anul 1866 se declanşează războiul austro- Retegan, Simion, Reconstrucţia politică a Tran- pruso-italian, o nouă etapă în procesul unificării silvaniei în anii 1861-1863, Presa Universitară Clu- statale germane şi italiene, în cadrul căruia Austria jeană 2004 se va confrunta cu alianţa dintre Prusia şi Italia, Sima, Ana Victoria, O episcopie şi un ierarh, sprijinită din umbră de Franţa împăratului Napo- Presa Universitară Clujeană, 2003 leon al III-lea Bonaparte. Armata austriacă de pe White Mario, Jessie, The Birth of Modern Italy, frontul sudic, numărând 150 000 de oameni şi avân- T. Fisher Unwin, London, 1909 du-l în frunte pe arhiducele Albert de Habsburg, va Zöllner, Erich, Istoria Austriei, de la începuturi învinge trupele italiene superioare numeric (220 până în prezent, ediţia a VIII-a, vol. II, Editura Enci- 000 de soldaţi), coordonate de generalii Alphonse clopedică, Bucureşti, 1997 La Marmora şi Enrico Cialdini, în sângeroasa bătă- lie de la Custozza, desfăşurată în data de 24 iunie. NOTE Dacă pe frontul italian lucrurile mergeau bine pen- 1 Simion Retegan, Reconstrucţia politică a tru Austria, nu acelaşi lucru se poate afirma pe fron- Transilvaniei în anii 1861-1863, Presa Universitară tul nordic, acolo unde trupele generalului imperial Clujeană 2004, p. 23; Silvestru Augustin Prunduş, Ludwig von Benedek vor fi învinse în marea bătălie ­Clemente Plăianu, Catolicism şi ortodoxie româ- de la Königgrätz sau Sadowa (azi Hradec Králové, în nească. Scurt istoric al Bisericii Române Unite, Casa Cehia), în 3 iulie, de către unităţile militare prusace de Editură Viaţa Creştină, 1994, pp. 140-141; Bise- coordonate de generalul Helmuth von Moltke, şeful rica Română Unită-250 de ani de istorie, Madrid, statului major prusac, şi conduse efectiv pe teatrul 1952, Editura Viaţa Creştină, Cluj-Napoca, 1998, de război de doi Hohenzollerni de sânge – prinţul p. 133. Frederic-Carol şi prinţul regal al Prusiei, viitorul 2 Mirela Andrei, La Santa Sede e la nomina dei Frederic al III-lea –, confruntare militară soldată vescovi nella Chiesa Greco-Cattolica romena del- cu piederi uriaşe pentru austrieci, însumând 18 000 la Transilvania. Il caso del vescovo Ioan Vancea di de morţi şi 24 000 de prizonieri. Înfrângerea de la Gherla, în I romeni e la Santa Sede. Miscellanea di Königgrätz a însemnat pierderea războiului de către studi di storia ecclesiastica, a cura di Ion Cârja, in- Austria, în pofida faptului că, la 20 iulie, în faţa insu- troduzione Antonello Biagini, Casa Editrice Scrip- lei dalmate Lissa, flota austriacă, aflată sub coman- torium, Bucarest-Roma, 2004, p. 134. da amiralului Tegenthoff, repurtează o importantă 3 Ana Victoria Sima O episcopie şi un ierarh, victorie navală împotriva flotilei italiene, condusă Presa Universitară Clujeană, 2003, pp. 41-42. de amiralul Persano. În urma tratatului de pace pre- 4 Ion Raţiu, Instituţiunile dreptului besericescu liminar, semnat la Nikolsburg, în 6 august 1866, şi (eclesiasticu), Blaj, 1877, p. 372. a tratatului de pace final de la Praga, din 23 august 5 Ibidem, p. 373. 1866, ambele mediate de Franţa, Austria va fi ex- 6 Ibidem. clusă definitiv din spaţiul german şi va fi obligată să 7 Ibidem. cedeze regiunea veneţiană către Regatul italian. De 8 Ibidem. asemenea, prin prevederile tratatului de la Praga lua 9 Arhivele Naţionale ale României, Direcţia Ju- naştere Confederaţia Germană de Nord, care grupa, deţeană Cluj, Fond Episcopia Greco-Catolică de sub dominaţia directă a Prusiei, toate statele germa- Gherla (în continuare ANRCJ-FEG), Act 40/1861, ne de la nord de râul Main, cu precizarea că Prusia f. 1 r.-v. Actul este publicat în Mişcarea naţională anexa efectiv statele Schleswing-Holstein, Hanovra, a românilor din Transilvania între 1849-1918. Do- Hessen-Kassel şi Nassau, precum şi oraşul Frank- cumente, vol. III (30 iulie 1859-26 februarie 1861), furt. (C. A. Fyffe, A History of Modern Europe, vol. coordonator Simion Retegan, Editura Academiei III, Cassell & Company, London, Paris, New York & Române, Bucureşti, 2006, pp. 460-461. Melbourne, 1889, pp. 376-380; Henry E. Bourne, A 10 Ibidem, f. 9. History of Medieval and Modern Europe, Longmans, 11 Ibidem, Act 1018/1861, ff. 1-2 r. Green and Co., New York, London and Bombay, 12 Ibidem. 1905, pp. 437-438; Pietro Orsi, Histoire de l’Italie 13 Ibidem, Act 2220/1861, f. 2 v. moderne (1750-1910), Librairie Armand ­Colin, Pa- 16  Revista de istorie militară  ris, 1911, pp. 291-294; Erich Zöllner, Istoria Austri- 17 Imagine preluată din Arthur William Ho- ei, de la începuturi până în prezent, ediţia a VIII-a, land, The Making of the Nations: Germany, Adam & vol. II, Editura Enciclopedică, Bucureşti, 1997, pp. Charles Black, London, 1914. 506-508; Jean Bérenger, Istoria Imperiului Habsbur- 18 Imagine preluată din Jessie White Mario, The gilor 1273-1918, Editura Teora, Bucureşti, 2000, pp. Birth of Modern Italy, T. Fisher Unwin, London, 443-450; Istoria Universală Larousse, vol. III, autori 1909. F.-G. Dreyfus, A. Jourcin, P. Thibault, P. Milza, tra- 19 ANRCJ-FEG, Act 3772/1866, ff. 1-2 r. ducere de Maria Cazanacli şi George Anania, Editu- 20 Şematismul veneratului cler a nou înfiinţatei ra Univers Enciclopedic, Bucureşti, 2006, p. 158). dieceze greco-catolice a Gherlei, Tiparul diecezan, 16 Imagine preluată din Margaret Cunliffe Gherla, 1867, p. 15 Owen, A Keystone of Empire. Francis Joseph of Aus- 21 Ibidem, p. 8. tria, Harper & Brothers Publishers, New York and 22 ANRCJ-FEG , Act 2448/1867, ff. 1-3. London, 1903. 23 Ibidem, Act 2529/1867, ff. 1-2 r.

 Revista de istorie militară  17 Centenar Primul R`zboi Mondial

Regimentul 51 infanterie Cluj

RADU ANDREICA, CĂTĂLIN HOROTAN, HAJNAL PÁLLUKÁCS, ANAMARIA POP *

Abstract

Regarding the Romanian participation to World War I, the Romanian historiography fo- cused mainly on the involvement of the Old Kingdom, paying somewhat less attention to the fate of the Romanians from Transylvania. At that time part of Austria-Hungary, Transylvania did take part in the conflict, but alongside the Central Powers. Therefore, it was natural for the Hungarian political and military authorities to be concerned on how the Romanians will res- pond to the „call of the homeland”. Despite this, the Romanian reaction to the mobilization or- ders exceeded the government’s expectations. After enlisting in the Austro-Hungarian army, the Romanians displayed loyalty, trust and respect for military regulations and oaths. Therefore, why did the Transylvanian Romanians participate in a war whose cause was alien to them? The present study attempts to answer this question by focusing on the 51st Infantry Regiment Cluj, which brought together many of the Romanians serving in the Austro-Hungarian Army.

Keywords: 51st Infantry Regiment Cluj, Austria-Hungary, World War I, Romania, Old ­Kingdom, Transylvania

Contextul european contradicţiile ruso-austriece ridicau problema unei noi alianţe. El alege calea unei înţelegeri Politica europeană, după unificarea Im- strânse cu Austro-Ungaria, semnând mai întâi periului German (1871), a fost marcată de Dubla Alianţă în anul 1879. Ulterior, în 1882 se marea personalitate a cancelarului Otto von constituia Tripla Alianţă care reunea Imperiul Bismarck. Acesta a încercat cu orice preţ să German, Austro-Ungaria şi Italia. În anul 1883 protejeze statul nou constituit, să prevină con- acestei alianţe i se alătura şi Regatul României, stituirea oricărei alianţe îndreptate împotriva cu al său suveran filo-german, Carol I.2 Germaniei, să izoleze Franţa, pentru ca aceasta Nu întâmplător am prezentat premisele să renunţe la planurile sale de revanşă pentru constituirii primei alianţe europene, deoarece înfrângerea suferită în 1871.1 rădăcinile Marelui Război se extind până la ea. Prima asemenea alianţă, care s-a dovedit Intriga acestuia o reprezintă anexarea Bosni- un eşec o dată cu izbucnirea Războiului Ruso- ei şi Herţegovinei de către Austro-Ungaria în Turc din 1877-1878, a fost Alianţa celor Trei anul 1908, motiv pentru care Serbia îşi vede Împăraţi (1873) din care făcea parte Austro- anihilată speranţa unificării naţionale.3 Criza Ungaria, Rusia şi Germania. Pentru Bismark, bosniacă, cum a fost denumită ulterior de is-

* Acest articol este rezultatul cercetării a patru studenţi ai Facultăţii de Istorie şi Filosofie de la Univer- sitatea Babeş-Bolyai din Cluj-Napoca, în contextul comemorării centenarului izbucnirii Primului Război Mondial. 18  Revista de istorie militară  torici, va întări resentimentele naţionalismului suprema autoritate, după Dumnezeu.10 Alţi is- sârb şi va determina Rusia să strângă şi mai pu- torici sunt de părere că loialismul dinastic s-a ternic legăturile din cadrul Triplei Înţelegeri.4 oprit în momentul formării regimului dualist, Dezvoltarea statelor naţionale şi a patrio- în 1867, întrucât elita românească a simţit că tismului, ca sentiment de masă, făcea ca toate nu se mai putea adresa direct împăratului.11 ţările să fie mai hotărâte ca niciodată să apere Acest lucru nu a schimbat însă mentalitatea ceea ce ele defineau ca interese naţionale, fără tradiţională unde „drăguţul de împărat” ră- să se gândească la costuri sau sacrificii. Aşa mânea „tatăl bun şi grijuliu” al acestora. Aici se ajunge la atentatul de la Sarajevo (28 iunie putem adăuga că armata era singura instituţie 1914), în care Franz Ferdinand cade victimă din cadrul Imperiului Austro-Ungar care nu gloanţelor unui student sârb, membru al unei cataloga naţiunea română ca fiind de „mâna a societăţi secrete, Gavrilo Pricip.5 doua”.12 Tratamentul românilor în armată era Acesta a constituit pretextul pentru izbuc- egal cu al celorlalţi: maghiari, austrieci, ger- nirea unui război la început continental, în- mani. Convingerea că dincolo de sentimentele trucât în mai puţin de o săptămână (28 iulie- 3 lor reale românii trebuie să răspundă la chema- august) s-au angrenat toate puterile europene: re era împărtăşită şi de o parte a intelectualilor. Austro-Ungaria, Germania, Franţa şi Rusia,6 Participând la război ca ofiţer de rezervă, Sextil dar care se va transforma într-unul mondial, Puşcariu scria: „Între toate sentimentele ce mă la 1917, când Statele Unite ale Americii aban- stăpâneau, unul singur domina: sentimentul donează politica sa izolaţionistă (doctrina datoriei. Raţiunea nu avea voie să vorbească”13. Monroe) şi se angajează în conflict de partea Aceeaşi atitudine o întâlnim şi la Petre Nemo- Antantei.7 Când a încept războiul, Italia şi Ro- ianu: „între sentimentul naţional şi iubirea faţă mânia şi-au declarat neutralitatea, iar apoi, în de înaltul tron am ales-o pe cea din urmă”14. 1915, repectiv în 1916, cele două state au in- Un impact deosebit asupra celor aproape trat în război de partea Antantei. o jumătate de milion de români chemaţi sub arme în 1914 l-a avut apelul Partidului Naţi- Transilvania în Primul Război Mondial onal Român şi intervenţia episcopatului orto- dox şi a celui greco-catolic. Cei doi mitropoliţi, În ceea ce priveşte participarea românilor ca de altfel şi episcopii, au lansat circulare prin la Primul Război Mondial, istoriografia româ- care li se cerea să răspundă mobilizării şi să dea nească a abordat doar implicarea vechiului Re- dovadă de loialitate faţă de împărat.15 gat, românii din Transilvania nereprezentând Pentru societatea ardeleană, loială Casei de un subiect destul de cercetat şi valorificat. Viena, asasinarea prinţului moştenitor a repre- Însă Transilvania, aflându-se în acea perioadă zentat un bun prilej pentru servirea împăra- în componenţa statului dualist austro-ungar, tului, iar ostaşii români plecaţi pe front nu se participă la conflict, alături de Puterile Centra- vedeau luptând pentru o cauză care nu le apar- le. Era firească îngrijorarea autorităţilor poli- ţinea. Entuziasmul primelor săptămâni de răz- tice şi militare maghiare în legătură cu modul boi a fost determinat de convingerea soldaţilor cum vor răspunde românii la „apelul patriei”. români că sunt chemaţi să răzbune asasinarea Cu toate acestea, reacţia românilor la ordinele arhiducelui Franz Ferdinand de la care aştepta- de mobilizare a fost peste aşteptările guver- seră „îmbunătăţirea dreaptă a situaţiei lor”.16 nanţilor.8 După înrolarea în armata austro-un- După statistica întocmită de „Astra” în ar- gară, românii au dovedit loialitate, încredere mata austro-ungară au fost încorporaţi un nu- şi respect faţă de legile militare şi jurământul măr de 489.544 de români transilvăneni.17 În depus.9 Aici se ridică întrebarea de ce au parti- intervalul 1 august 1914 – 1 noiembrie 1918 cipat românii transilvăneni la un război a cărui au fost chemaţi sub arme aproape 1 milion de cauză le-a fost străină? transilvăneni (români – 52,27%, maghiari – Cel mai important argument, mai ales în 27,75%, germani – 9,44%, alţii – 10,52%), nu- ceea ce priveşte atitudinea ţărănimii, ar fi con- măr care raportat la populaţia Transilvaniei de ştiinţa datoriei tradiţionale faţă de „bunul îm- 5.598.996 (conform recensământului din 1910) părat”, care întruchipa în ochii omului simplu formează procentul celor ce au participat di-  Revista de istorie militară  19 rect la operaţiunile militare: 16, 5%.18 Aceştia Regimentul 51 a fost botezat cu numele au fost repartizaţi în douăsprezece regimente „von Boroevic” după feldmareşalul armatei de linie: 2 Braşov, 31 Sibiu, 33 Arad, 37 Oradea, austro-ungare Svetozar Boroevic von Bojna 5 Satu-Mare, 43 Caransebeş, 50 Alba Iulia, 51 care s-a remarcat îndeosebi în timpul Primului Cluj, 61 Timişoara, 62 Târgu Mureş, 63 Bistriţa Război Mondial, atât pe frontul rusesc, coor- şi 64 Orăştie, şi în şase regimente de honvezi: donând ofensivele din oraşul Przemysl (astăzi 21 Cluj, 22 Târgu Mureş, 23 Sibiu, 32 Dej, 4 Polonia), cât şi pe frontul italian unde pregă- 22 Oradea şi 12 Satu Mare.19 teşte faimoasa bătălie de la Piave. Înainte de a participa efectiv la război, celor La comanda Regimentului 51 s-a aflat de ce s-au înrolat voluntar în armată se pregătea la debutul războiului colonelul Ludwig von un program de instruire, în cadrul căruia ac- Langendorf. Această unitate este recunoscută, centul cădea pe învăţarea mânuirii armelor. De din punct de vedere etnic, drept un regiment asemenea, aceştia trebuiau să se obişnuiască cu româno-maghiar deoarece, în anul 1914, 62% terenul de război, cum să se ascundă în păduri, dintre soldaţii aflaţi în componenţa sa erau ro- mâni, 34% erau maghiari, iar restul de 4% re- cum să se apere şi cum avea să se desfăşoare o 23 bătălie. 20 prezentau celelalte naţiuni ale imperiului. În perioada dinaintea declanşării Primului Război Mondial membrii Regimentului au fost Regimentul 51 Cluj recrutaţi îndeosebi din judeţele Cluj şi Sălaj, cartierul general al regimentului s-a stabilit Regimentul de infanterie 51 este cel mai chiar în oraşul Cluj unde se făceau şi recrută- vechi şi cel dintâi înfiinţat regiment din Tran- rile. După izbucnirea războiului, sediul central silvania. Bazele lui s-au pus de către Leopold I al Regimentului, împreună cu batalioanele II şi la data de 31 octombrie 1702, când a semnat III, se află în Târgu Mureş; batalionul IV şi ba- actul de înfiinţare a regimentului „Hajdú” (hai- talionul suplimentar staţionau în Cluj, iar bata- duc) şi l-a plasat sub conducerea colonelului lionul I staţiona în Domanovic, Bosnia. Bagossy Pál. Începând din anul 1714, pentru În 1 august 1914, echipajul suplimentar al lărgirea acestui regiment, se vor face recrutări 21 Batalionului I a depus jurământul în Cluj, iar din întreaga Transilvanie. a doua zi a pornit spre Bosnia. Restul batali- Înainte de a participa la bătăliile Primului oanelor au plecat spre nord şi în 12 august, în Război Mondial, acesta s-a remarcat în răz- preajma oraşului Jezupol din Galiţia, s-a regru- boaiele din timpul Mariei Tereza, în războaiele pat Divizia 35 a Corpului XII, din care făcea împotriva turcilor, împotriva Prusiei şi în cele parte şi Regimentul 51, care, împreună cu Re- împotriva lui Napoleon I. gimentul 50, forma Brigada 69.24

Regimentul 51 al Armatei Austro-Ungare în Praga 20  Revista de istorie militară  Datoria Corpului XII al armatei austro-un- În cadrul acestor atacuri, Regimentul 51 a gare era una de apărare şi de interceptare a in- obţinut victorii în bătălia Sambor-Chyrów - Pr- amicului, de aceea Regimentul 51 a fost activ zemyśl, însă operaţiunile au durat până la sfâr- pe mai multe fronturi, în funcţie de necesitate: şitul lunii şi şi-au spus cuvântul asupra Regi- întâi pe frontul rusesc, ulterior pe cel italian şi, mentului. A fost nevoie de întăriri, iar în acest spre finalul războiului, pe câmpul de luptă fran- sens pe frontul din Galiţia a fost trimis batalio- cez. În funcţie de datele de care dispunem până nul IV având în componenţă 774 persoane.26 în prezent, în cele ce urmează vom prezenta La începutul lunii noiembrie 1914, Regi- evoluţia Regimentului 51 pe toate cele trei fron- mentul 51, împreună cu întreaga armată, a pă- turi: direcţiile urmate de trupele regimentului, răsit Galiţia. Întâi s-a oprit în Medzilaborce (în principalele bătălii şi consecinţele lor. Slovacia de azi), iar de aici au fost transportaţi feroviar în Polonia rusească ajungând într-un Frontul rusesc final în Lassowitz. Deplasarea armatei a deve- Botezul de foc al Regimentului 51 l-a re- nit necesară datorită trecerii în forţă a Vistulei prezentat prima bătălie de la Liov (Zolociv, în de către ruşi din Varşovia în Iwangorod, unde Ucraina de azi) de lângă Złota-Lipa, din data se părea că doreau lansarea unei bătălii decisi- de 26 august. Divizia 35 a pornit în jurul orei ve – acest atac se dorea a fi contracarat cu un prânzului din poziţia de pregătire de lângă contraatac.27 Nowosiolka, direcţia aripii de nord fiind Du- Regimentul 51 s-a impus pe acest câmp najów, coloana sudică a diviziei avea direcţia de bătălie în 20 noiembrie, sub comandament Potoczna (la 5 km în direcţia sud-est de Du- german, cu un atac reuşit, ocupând Wiklow- najów), Regimentul 51 este prezent pe aripa ul şi capturând 700 prizonieri. După acest sudică a acestei coloane. Aceştia s-au întâlnit succes, trei trupe ale Regimentului 51 au asi- cu trupele ruseşti pe linia Złota-Lipa, obiecti- gurat punctele de trecere peste Warta în timp vul de atac al Regimentului 51 era Nestiuki, pe ce restul regimentului a pornit urmărirea în care au reuşit să-l ocupe, dar au fost încercuiţi direcţie estică. Aici se va înregistra şi o înfrân- şi nevoiţi să se retragă. În 3 septembrie, Regi- gere, deoarece au ajuns mai repede decât restul mentul se afla la nord de Liov, pe linia râului trupelor, a rămas fără acoperire pe lateral şi în Wereszyca, de unde a trebuit să pornească din spate, iar ruşii profitând de această slăbiciune nou la atac – era necesară reconstruirea podu- l-au atacat cu trei batalioane din spate. Bătălia rilor distruse în urma retragerii. În 8 septem- s-a soldat cu pierderi mari, rămânând active brie a început atacul general din linia Weres- doar şapte trupe, astfel că s-a ordonat retra- zyca. În ziua următoare au reuşit să avanseze 6 gerea artileriei. În data de 25 noiembrie şi-au km (două batalioane din Regimentul 51, aflate sporit personalul cu 439 militari, fiind trimişi sub comanda maiorului Coscaria, au ajuns la aici batalioanele de rezervă 6 şi 7.28 marginea estică a pădurii Las Czulowski, aflată Până în a două parte a lunii decembrie 1914 la Est de Piaski), iar în următoarele două zile au avut loc doar acţiuni defensive, dar începând au înaintat circa 10 km, în 10 septembrie ajun- cu a doua jumătate a lunii trupele austro-unga- gând la Serdyca, unde a şi avut loc o bătălie, re împreună cu cele germane au reuşit să tra- în urma căreia, învingător fiind, regimentul a verseze linia râului Pilica, iar pe 30 decembrie mai avansat 8 km, dar cu preţul unor pierderi au atacat împreună înălţimea Madziera şi cu masive. O parte a regimentului aflată în Les- preţul unor mari pierderi a reuşit să avanseze niowicze a fost atacată puternic de ruşi, pro- linia de atac cu cca 600 paşi. După Anul Nou vocând retragerea trupelor austro-ungare la 1915, frontul a încremenit din cauza bătăliilor Mostki până la orele prânzului. Situaţia gene- grele de iarnă. Începând cu februarie 1915 ar- rală nu s-a îmbunătăţit până la sfârşitul lunii mata a trebuit readusă în Carpaţi.29 septembrie, astfel că s-a ordonat retragerea pe În cadrul bătăliilor de uzură nu s-a pro- linia Carpaţilor, după râul San. După efectua- dus nimic spectaculos până în 2 mai, odată cu rea unor redistribuiri şi transferuri, a reînceput ofensiva care a urmat penetrării în Gorlice.30 înaintarea cu obiectivul de a-i angaja în Galiţia În 17 iulie 1915, ruşii au ordonat brusc re- pe ruşi la începutul lunii octombrie.25 tragerea, astfel că s-a decis urmărirea lor. Ur-  Revista de istorie militară  21 mărirea s-a oprit în apropierea Vistulei, unde toarea zi, Regimentul a reuşit să ocupe dealul corpului XII al armatei i-a stat în cale Iwango- 168, aflat la nord-est de Krzewice, captura în- rod-ul. Pentru atacarea acestuia s-a dezvoltat registrată a fost de 500 prizonieri, 3 mitraliere un plan amănunţit, în care Regimentului 51 i şi multe articole militare.37 s-a oferit un rol important: atacul, plănuit în În zorii zilei de 15 august, ruşii s-au retras trei faze:31 din nou şi de data asta au traversat Bugul –ba- a) prima fază avea să se desfăşoare în data talioanele austro-ungare au reuşit să se apropie de 1 august şi trebuia să pătrundă linia mai lar- de Klepawecz, aflat pe malul Bugului, dar nu gă a capului de pod de către trupele aflate la au reuşit să continue înaintarea. Traversarea nord de Slowiki Nowe;32 Bugului cu ajutorul bărcilor a avut loc în 19 au- b) în 3 august trebuiau ocupate acele părţi gust, sub protecţia focului de artilerie – bătălia ale liniei de fort care erau încă ale ruşilor;33 s-a încheiat prin retragerea ruşilor în Gola în c) a treia fază implica atacul asupra celor zorii zilei de 21 august, dar aici au opus rezis- două fortificaţii din beton care aveau scop anti- tenţă atacurilor. În noaptea spre 22 august re- bombardament care încercuiau Iwangorodul.34 gimentul 51 a iniţiat avansarea către sat, la ora Grupul de înaintare, respectiv Regimentele 4 dimineaţa au reuşit să intre în sat, de unde 50 şi 51 trebuia însă, într-o primă fază, să ocu- au pornit atacul împotriva unei staţii ruseşti pe Slowiki Nowe şi punctul de altitudine 122, aflat la est, pe care au reuşit să o ocupe până aflat la est de acesta, după care trebuia să dislo- în după-masa zilei respective, capturând, îm- ce poziţiile inamice în direcţie sudică.35 preună cu cei din Regimentul 64, în total 800 În dimineaţa zilei de 1 august 1915 a înce- prizonieri.38 put pregătirea artileriei. La ora 9:00 a pornit În 7 septembrie 1915, trei batalioane din atacul infanteriei – primul atac asupra punc- Regimentul 51 au fost nevoite să execute un tului 122 a avut succes – la ora 15:00, împre- atac prin învăluire într-o pădure mlăştinoasă ună cu ajutorul regimentului de infanterie al (de menţionat că până în acea seară au avansat diviziei de cavalerie 9, Regimentele 51 şi 31 au doar 6 km), după care a trebuit să aştepte până ocupat punctele din pădurea dintre Bakowiec s-a improvizat un drum cu ajutorul buştenilor şi Słowiki Nowe – spre seară se părea deja că prin intermediul căruia caii puteau să urmeze Divizia 35 şi-a îndeplinit misiunea. A capturat detaşamentul. În 21 septembrie, Regimentul 2000 prizonieri, 8 arme, 10 mitraliere şi a ajuns 51 a capturat 100 prizonieri, reuşindu-le atacul în posesia multor provizii, din care Regimentul efectuat printr-o pădure la nord-est de Dere- 51 a capturat mai multe sute de prizonieri, 7 naja, iar armatele ruseşti au început retragerea arme şi 4 mitraliere.36 din 23 septembrie, ajungând până în dreptul Batalionul IV al Regimentului 51, în data de râului Sczara, înainte de a intra în Baranowic- 4 august, îndeplinind funcţia de detaşament de ze, iar aici s-au oprit.39 urmărire şi recunoaştere, a ajuns până la Vis- În această perioadă, frontul care se întindea tula. Întreaga Divizie 35 a traversat în data de la Marea Nordică până în România s-a rupt de 8 august podul construit în grabă şi a con- în două din cauza terenului mlăştinos, unde tinuat urmărirea, în ziua de 10 august însă a era imposibil ca vreo armată să treacă – la sud întâmpinat rezistenţă puternică în staţiile din- de mlaştină, în Wolhynia şi Galiţia, se aflau tre Jedlanka-Gozd. Pe tot parcursul zilei s-au trupele austro-ungare, iar la nord cele germa- purtat bătălii cu ruşii, în după-masa aceleiaşi ne (inlcusiv Corpul XII – un an jumătate sub zile iniţiativa de înaintare a batalionului V s-a comanda germanilor). În data de 20 octom- dovedit a fi un succes, aceştia reuşind să atace brie a început bătălia de la Baranowicze: ruşii şi să ocupe Jedlanka. Succesul regimentului a au atacat divizia 35 cu mare putere şi au reuşit adus cu sine o turnură favorabilă pentru trupe- penetrarea liniei ţinute de Regimentul 50, situ- le germane care luptau în apropiere. În după- aţie primejdioasă pentru restul regimentelor; a masa zilei de 12 august au pornit din nou un doua zi, divizia 35 după o jumătate de oră de atac, care a ţinut până în zorii celei de-a doua foc de artilerie pregătitor, a pornit la atac şi a zi, regimentul reuşind să se apropie la 800 de reuşit să reocupe întreaga linie de front până la paşi de staţiile ruseşti din Poplawy. În urmă- 2:30 după-amiază.40 22  Revista de istorie militară  Referitor la atmosfera de pe frontul galiţi- Iwangorod: „sunt în Ivangol, în ţara rusului an, unul dintre soldaţii transilvăneni, Ştefănuţ şi sunt lovit la piciorul stâng în şold de două Todor, scrie celor de acasă la data de 3 noiem- gloanţe.” O lună mai târziu, scrisorile sale sunt brie 1915 că: „ducem o viaţă tare grea şi ţi-aş fi datate la Paradubitr, Barraaken, „în ţara cehu- trimis cărţi mai des dar nu apuc că atâta slujbă lui” , explicând celor de acasă că se fac deja 8 avem de nu avem odihnă nici zi nici noapte, şi luni de când a fost „între gloanţe...ca şi cum nici mâncare nu căpătăm numai o dată în 24 aruncă omul grăunţe când le seamănă”. Sfârşi- de ore.”41 tul anului 1915 şi prima lună a anului 1916 o va Aproximativ simultan cu această dată au petrece la Praga. Pentru anii 1916-1918, arhi- început pregătirile pentru iarnă. Divizia 35 a vele nu conţin prea multe detalii, aceasta pen- fost înlocuită cu trupe germane şi plasată pe o tru că situaţia de pe frontul rusesc se va com- altă secţiune a frontului: 25 octombrie la Mi- plica odată cu intrarea României în război. nitschi, iar din 5 noiembrie la est de Woront- scha, pe linia Serwec-ului – datorită înaintării Frontul italian victorioase din vara anului trecut cei din Re- La sfârşitul lunii mai 1917, Divizia 35 a gimentul 51 au rămas în fruntea liniei până în ajuns să fie trimisă în a X-a bătălie de la Isonzo, iulie 1916.42 care a început în data de 23 mai şi s-a terminat În vara anului 1916 la Luck, a pornit ofensi- la sfârşitul lunii, în data de 28. Aceasta a sur- va Brussilow – atunci şi pe frontul Corpului XII clasat cele 9 bătălii care au avut loc acolo îna- au fost atacuri puternice, în 25 iunie, Regimen- inte, italienii nu au reuşit să avanseze mai mult tul 51 a avut misiunea de a distruge drumurile de 1-2 km, până la Medeazza. S-a luat totuşi prin care inamicii se puteau apropia – care s-a decizia de a riposta cu un contraatac pentru soldat cu distrugerea a trei poduri.43 a-i împinge înapoi. Această misiune le-a fost La începutul lunii iulie în 1916 au fost iniţi- încredinţată trupelor din Corpul XII, din care ate atacuri ruseşti şi pe linia de front atribuită făcea parte Divizia 35 şi, implicit, Regimentul corpului XII, care se afla în tranşeele de pe lân- 51. În 4 iunie o trupă de asalt din care făcea gă râul Servecz, de la Koldyczewa până la Ser- parte şi Batalionul III al Regimentului 51 a re- vecz, dar în seara zilei de 8 iulie, bătălia de la uşit să recâştige vechile poziţii, respectiv linia Baranowicze s-a sfârşit. Regimentul 51 a avut Jamiano-S. Giovanni-Flondar. Corpul XXII un mare aport la victoria obţinută, Corpul XII şi-a îndeplinit misiunea cu succes, reuşind să reuşind să menţină linia frontului pe tot par- recâştige poziţia de pe linia de front Hermada cursul lunii iulie. şi să captureze 10 mii de prizonieri din armata Acest itinerariu este confirmat de cores- italiană. pondenţa unui soldat transilvănean încadrat în Capacitatea de rezistenţă a italienilor a fost Regimentul 51. Sfară Augustin scrie frecvent descrisă de un soldat român astfel: „Trupele scrisori familiei sale, fapt care ne permite re- (noastre) au înaintat până la râul Isonzo, dis- constituirea drumului parcurs de regiment. În tanţă de 3-4 km. Pierderile suferite de italieni septembrie 1914, regimentul staţiona la Cluj. erau de 20-25 000 de oameni, dar au întâmpi- În luna ianuarie 1915, acesta scria părinţilor nat o rezistenţă extraordinar de dârză,[ ...]pă- săi că „am mers până la locul unde am fost re- şind chiar la o contraofensivă. Zile întregi au partizat 4 zile şi 4 nopţi cu trenul şi pe jos încă fost cadavre în Val Valone, pentru a fi înmor- 350 km”, ajungând „undeva în apropierea capi- mântate, iar austriecii au pierdut şi ei mulţi talei Poloniei”. oameni.” „Pe câmpul de luptă aşa mi-e de bine, nici În cea de-a XI-a bătălie de la Isonzo (17-19 nu ştiu dară că sunt în bătălie. Mie mai bine ca august 1917), Regimentului 51 i-a fost încre- şi când am fost în Cluj” , scrie celor de acasă dinţată o secţiune de 1 km de front în valea de despre starea lui în Polonia rusească în luna la Brestovica, dar din cauza poziţionării nefe- mai 1915. Dar, tot din cele scrise de el, se ob- ricite, italienii au reuşit să împingă linia la sud servă că în luna august lucrurile se agravează, de Kostanjevica, prin Selon, până la înălţimea nemaiavând timp nici a scrie veşti celor de aca- Stara Lokwa, la sud de această poziţie, în valea să. Regimentul staţiona acum lângă Vistula, în Brestovica de o adâncime de 150 m, italienii au  Revista de istorie militară  23 reuşit să penetreze linia asigurată de Regimen- • atacul din data de 8 septembrie împotriva tul 51, ajungând aproape de cartierul general Kosutnja stopara; al regimentului. Armata italiană a atacat con- • atacul din data de 14 septembrie împotri- tinuu timp de o săptămână, totuşi, cu atacurile va Rozanj; care au durat până în 25 august, italienii nu au • atacul din 20-21 septembrie împotriva Ja- reuşit decât o devansare de circa 800 paşi a pri- godnja. mei linii a inamicului lor. Contraatacul efectu- După campania eşuată din Serbia, batali- at în data de 4-5 septembrie în direcţia Flondar onul a ajuns pe câmpul de luptă italian unde le-a asigurat o victorie trupelor din care făcea au luptat în toate bătăliile Regimentului 51. În parte şi Batalionul VI al Regimentului 51. Un primăvara anului 1916 îi găsim luând parte la ultim aport important al Regimentului 51 se ofensiva din Tirolul de S, luptând la nord de remarcă în cazul ofensivei de pătrundere în Brenta. În data de 10 noiembrie 1917 batalio- Tolmein (24 octombrie 1917), după această nul se afla pe poziţie între Monte Dorole şi As- bătălie, Regimentul a fost trecut în rezervă. tico iar în 22 decembrie ia parte în încercarea de recucerire a Mt. di Val Bella. Pe frontul de vest Odată cu reorganizarea din martie 1918, Divizia 35 a înlocuit pe frontul de vest di- au fost desfiinţate batalioanele independente vizia germană de pe înălţimea Combres, la vest şi, începând din acea dată, Batalionul I al Re- gimentului 51 a format, împreună cu Batalioa- de Dompierre. În această perioadă de sfârşit a nele IV şi V ai Regimentului de infanterie 62, războiului a avut loc o bătălie importantă pe Regimentul de infanterie 128. câmpul de luptă german-francez: bătălia de la St. Mihiel. Misiunea diviziei 35 era de a-şi Viaţa socială proteja şi menţine poziţia– în pădurea dintre Vaux les Palameix şi Seuzey, la circa 18 km de „Astra” a realizat în urma războiului o statis- Verdun. Atât francezii cât şi americanii au în- tică a principalelor „pagube” produse populaţi- aintat cu prudenţă. După această bătălie, regi- ei româneşti în urma Marelui Război. Dintre mentul a ajuns să intre din nou în rezervă – în acestea notăm că numărul victimelor pe câmpul data de 1 noiembrie poziţia regimentului 51 de luptă a fost de 41 739, iar cei morţi în tem- a fost preluată de trupe germane, şi după nu- niţe, spitale, în pribegie a fost de 11 275, însă mai o zi au pornit spre casă. Au ajuns în Cluj remarcăm şi un număr de 29 839 de dispăruţi. în data de 6 decembrie 1917, primind ordin de ­demobilizare.

Batalionul I al Regimentului 51, staţionat în Bosnia

La data mobilizării parţiale (26 iulie 1914), batalionul era în Domanovica, de aici, în 31 iulie, s-a deplasat în Mostar, unde a fost legat de brigada de munte 1. În data de 5 august a Fig. 1. Evoluţia dezertărilor românilor transilvăneni ajuns şi batalionul suplimentar trimis din Cluj, din rândul armatei austro-ungare în Ilidze. Batalionul Regimentului 51 a trecut bo- Starea generală a armatei din punct de ve- tezul de foc încă din data de 15 august 1914, dere al bugetului era precară, lipsurile erau când trebuia să atace muntele Crni Vrh, misiu- resimţite la toate nivelurile, dar mai ales în ce ne care a fost îndeplinită cu succes. După ace- priveşte înzestrarea cu arme. ea au urmat multe bătălii sângeroase, din care Austro-Ungaria a cheltuit pentru armată sunt menţionate următoarele: cel mai puţin comparativ cu celelalte puteri, • cea din data de 20 august de pe înălţimile având un buget militar chiar mai mic decât al din estul râului Lim, între Priboj şi Visegrad; Italiei. 24  Revista de istorie militară  primit 3.500 de cereri de încadrare în unităţile speciale care să lupte alături de trupele româ- ne. Astfel, cifra totală a ardelenilor care vor sluji în armata română în anii 1916-1918 se ri- dică la cifra de 100.000. Alarmate de aceste acţiuni, autorităţile au recurs la măsuri de o extremă duritate. Regi- mentele cu o componenţă majoritar româ- nească au fost redistribuite în scopul îndepăr- tării lor de zonele etnice din care proveneau soldaţii, majoritatea au ajuns pe frontul itali- an. Curţile marţiale au pronunţat numeroase condamnări nu numai împotriva celor care se împotriveau încorporării în armată sau a de- zertorilor , ci şi împotriva românilor acuzaţi că îndeamnă la nesupunere. Un exemplu concret din cea de-a doua categorie, de victime civile, îl identificăm în cazul lui Andrei Alexandru, un învăţător din comuna Ilenbac, care este acuzat de următoarea crimă: „călcarea îndatoririlor De aceea înzestrarea era insuficientă iar sale de serviciu” întrucât acesta ar fi îndemnat, serviciile de intendenţă, cele sanitare sub orice după intrarea României în război, „ca sătenii critică. să nu lupte contra fraţilor lor de sânge ci să Realităţile frontului au fost surprinse şi de dezerteze în armata românească, iar dacă nici către scriitorul ardelean Liviu Rebreanu în al asta nu reuşesc să se împuşte ei înşişi în mâna său roman, „Pădurea Spânzuraţilor”. Dincolo stângă ori în piciorul stâng ca să devină neapţi de aspectele de stil literar, perspectiva autoru- de luptă”. De asemenea, au fost ridicate silnic lui nu este întru-totul lipsită de adevăr istoric. de la domiciliu şi trimise dincolo de Syolnok 8 Problema naţionalistă, care se amplifică după 500- 10 000 de persoane, majoritatea la muncă intrarea României în război împotriva Puteri- în mine şi fabrici. lor Centrale, a reprezentat una din principalele Pe fondul acestor probleme şi atitudini îngrijorări ale autorităţilor. De acum problema sentimentul datoriei faţă de tron şi patrie s-a dezertărilor se va acutiza. Un rol aparte în erodat continuu. La acesta mai adăugăm şi de- această problemă îl va constitui moartea îm- moralizarea trupelor cauzate de înfrângerile şi păratului Franz Iosif în noiembrie 1916, care pierderile umane de pe fronturi, următoarele va amplifica numărul dezertărilor. Mulţi dintre exemple vor fi grăitoare în acest sens: cei care au ales această cale se considerau eli- – Regimentului 51, din efectivul de 4 000 beraţi de jurământul pe care-l depuseseră faţă de oameni după primele două luni de război de împărat, alţii din dorinţa de a-şi salva viaţa. pierde circa 3 400 de oameni). Se apreciază că, numai în 1915, numărul – regimentul 23 honvezi (unde se afla şi gl. tinerilor români apţi pentru serviciul militar Tăzlăuanu) din cei 3 500 soldaţi se mai aflau care au trecut Carpaţii în Regatul României a pe câmpul de luptă 170 până la sfârşitul lunii fost de peste 26 000, adăugându-se alte zeci de noiembrie. mii care au însoţit armata română în 1916, în Pe lângă ororile războiului, soldaţii români timpul retragerii din Transilvania. Fenomenul aflaţi pe front s-au confruntat permanent cu voluntariatului s-a amplificat în săptămânile tratamentul umilitor la care îi supuneau ofi- următoare intrării României în război, din cei ţerii. Spune Nemoianu că din pricina acesto- aproximativ 120.000 de prizonieri, conform ra, „între ofiţerime şi soldaţi era o adevărată datelor ruseşti, aproape 40.000 au cerut înro- prăpastie şi o ură de moarte. Legatul de stâlp, larea în armata română. Numai în intervalul foamea, serviciul permanent de santinelă erau august-septembrie 1916 autorităţile ruseşti au pedepsele cele mai uşoare”.  Revista de istorie militară  25 Ce se poate observa în atitudinea români- servele de rezervă pe care le avea fiecare sol- lor după intrarea Statelor Unite în Război? dat. Cel mai mare necaz era că nu aveam apă Majoritatea celor înrolaţi porniseră de la deloc. Când primeam noaptea câte o sacă de premisă că va fi un război scurt purtat doar îm- apă o drămuiam cu multă chibzuinţă. Spalatul potriva Serbiei, principalul inamic al monarhi- strict interzis. Apa nu era suficientă nici pen- ei austro-ungare. Devotamentul românilor în tru băut.” aceste lupte a fost remarcat de la bun început, Meniul de pe front la începutul războiului dacă la acestea adăugăm şi loialismul dinastic era de „½ litru de vin şi 1 kg de pâine” iar în putem explica entuziasmul soldaţilor români ultimul an al războiului criza alimentară a luat în primele bătălii. Dar, odată ce acest conflict proporţii. Această stare a lucrurilor o regăsim a luat proporţii, a devenit tot mai clar că Im- deseori menţionată în corespondenţa solda- periul austro-ungar nu putea ieşi neştirbit din ţilor, mai jos sunt redate cuvintele soldatului război. Două evenimente vor întări această Nicolae Anca, care întăreşte ideea de mai sus: credinţă: intrarea României în război în anul „pe noi ne ţine tare rău, de m-ai vedea nu m-ai 1916 şi implicarea Statelor Unite ale Ame- cunoaşte cât sunt de slab”. ricii în anul 1917. „Cu intrarea S.U.A. în răz- boi, soarele nostru străluceşte din nou pe cer. Epilog Soarta războiului este pecetluită. Chestiune de timp. Eu pot judeca mai bine lucrurile. Hrana Monarhia dualistă austro-ungară a fost, la este pe sfârşite iar cu muniţia stăm prost, ca începutul războiului, una dintre protagonis- şi cu echipamentul.” Acestea sunt cuvintele de tele conflictului; un actor complex, datorită încurajare ale unui colonel al armatei austro- ­amalgamului de popoare pe care le unea, a că- ungare faţă de un soldat român. rui existenţă a luat sfârşit odată cu încetarea Soldatul transilvănean Cristian Găvrilă războiului. scrie acasă o scrisoare în care printre salutări Transilvania, ca parte integrală a acesteia, şi urări de bine inserează următoare idee: „ta- nu putea decât să aibă decât un traseu particu- re-mi pare urât aici că nimeni nu vorbeşte lim- lar în timpul Primului Război Mondial. Popu- ba română ci numai pe cea nemţească”. Acest laţia românească, majoritară în această provin- pasaj este sugestiv şi ne confirmă ceea ce ştim cie, s-a implicat activ pentru apărarea tronului deja, că limba de comandă în Armata comu- monarhiei. Loialismul dinastic a determinat nă (k.u.k. Armee, Armata imperială şi regală) înrolarea românilor transilvăneni în armatele era limba germană. Dar s-a acordat şi dreptul Puterilor Centrale. Dar dacă acesta la început de a folosi limba pe care o vorbeau majorita- fusese un izvor de putere pentru monarhia tea soldaţilor din regiment. Astfel s-a ajuns ca austro-ungară, după înfrângerile suferite pe pentru o scurtă perioadă de timp regimentele front şi intrarea României în război, a suferit din Transilvania şi Banat să folosească şi lim- modificări, iar soldaţii ardeleni au devenit o ba română. Însă comunicarea nu a fost nici în forţă sesizabilă a Antantei împotriva inamici- aceste condiţii eficientă deoarece ordinele se lor ei. După 1916, fenomenul voluntariatului a transmiteau de la om la om prin viu grai, de devenit unul extrem de popular în rândul pri- regulă ordinul dat mergea până la primul sol- zonierilor ardeleni. dat care nu-l înţelegea şi nu îl putea transmite Regimentul 51 face parte dintre cele zece mai departe. regimente cu o componentă românească mai Atmosfera de pe frontul italian, unde au mare de 50%. La acestea se adaugă trei regi- fost mobilizate principalele regimente cu com- mente exclusiv româneşti: Regimentul 30, 63 şi ponenţă românească a fost sugestiv descrisă 64, un regiment româno-german: Regimentul de Coriolan Bălan, soldat bănăţean în Primul 21 (majoritari români), unul sloveno-român Război Mondial: „Soldaţii trebuiau să petreacă (R 17), şi unul sârbo-româno-german (R 301, zece-douăsprezece zile într-un şănţuleţ cu doi unde românii reprezentau peste 50%). Am bolovani în faţă. Mâncarea nu mai sosea regu- amintit aici doar regimente constituite majo- lat. Toate drumurile erau bătute de artilerie în ritar din români, însă nu trebuie pierduţi din momentul când se înnopta. Am recurs la con- vedere nici ardelenii încadraţi în restul unită- 26  Revista de istorie militară  ţilor armate. Aceştia merită atenţia istoricilor NOTE preocupaţi de spaţiul transilvănean în timpul 1 Sorin Mitu, Introducere în Istoria Europei Mo- Primului Război Mondial. Studiul de faţă nu derne (de la Războiul de Treizeci de Ani la prima face decât să amintească succint o parte din conflagraţie mondială), Cluj, Editura Accent, 2002, particularităţile specifice spaţiului transilvă- p. 141. 2 Ibidem. nean în anii războiului şi să deschidă calea spre 3 cercetări aprofundate în acest sens. Ibidem. 4 Tripla Înţelegere, sau Antanta, a fost cea dea doua alianţă care marchează Europa la începutul Bibliografie secolului al XX-lea. În 1893 Franţa semnează o ali- anţă defensivă cu Rusia, iar în 1904 acestora i se va 1. Deseő, Lajos; Ardói, Gyula, Erdélyi ezredek a alătura şi Anglia. Primul pas al aderării acesteia este Világháborúban, Budapesta, ed. Ardói irodalmi és tratatul semnat cu Franţa, şi abia în 1907 cu Rusia. könyvkiadó vállalat, 1940 5 Albert Jorcin, Prolog la secolul nostru(1871- 2. Dreyfus, François G., Istoria Universală, volu- 1918) în François G. Dreyfus, Istoria Universală, mul III, Bucureşti, Univers Enciclopedic Gold, 2009 volumul III, Bucureşti, Univers Enciclopedic Gold, 3. Leu, Valeriu; Bocşan, Nicolae, Marele Război 2009, pp. 286-288. în memorialistica bănăţeană, Cluj-Napoca, Presa 6 Ibidem, p.291. Universitară Clujană, 2012 7 Ibidem, pp.333-334. 4. Maior, Liviu, Românii în armata habsburgică. 8 Ioan I. Şerban, Românii în armata austro-un- Soldaţi şi ofiţeri uitaţi, Bucureşti, Editura Enciclo- gară în anii primului război mondial, în „Annales pedică, 2004 Universitatis Apulensis”, Series Historica, 2-3 (1998- 5. Mitu, Sorin, Introducere în Istoria Europei 1999), pag. 203. Moderne (de la Războiul de Treizeci de Ani la prima 9 conflagraţie mondială), Cluj, Editura Accent, 2002 Liviu Maior, Românii în armata habsburgică. 6. Neiberg, Michael S., Warfare & society in Eu- Soldaţi şi ofiţeri uitaţi, Bucureşti, Editura Enciclo- pedică, 2004, p. 13. rope: 1898 to the present, Routledge, 2004 10 7. Nicoară, Toader, Transilvania la începuturile Doru Radosav, Arătarea împăratului, Cluj- Napoca, Editura Dacia, 2002, passim. timpurilor moderne (1600-1800). Societate rurală şi 11 mentalităţi colective, Cluj-Napoca, 1997 Toader Nicoară, Transilvania la începuturile 8. Păcăţeanu, Vasile T., Jerfele românilor din Ar- timpurilor moderne (1600-1800). Societate rurală şi deal, Banat, Crişana, Sătmar şi Maramureş aduse în mentalităţi colective, Cluj-Napoca, 1997, p. 341. 12 răsboiul modial din anii 1914-1918, în „Transilva- Liviu Maior, op.cit., p.7 13 nia”, LIV, nr. 1-2, ianuarie-februarie 1923 Sextil Puşcariu apud. Ioan I. Şerban, op.cit., 9. Radosav, Doru, Arătarea împăratului, Cluj- p. 204. 14 Napoca, Editura Dacia, 2002 Petre Nemoianu apud. Ioan I. Şerban, op.cit., 10. Rebreanu, Liviu, „Pădurea Spânzuraţilor”, p. 204. 15 Bucureşti, editura Jurnalul Naţional, 2010 Liviu Maior, op.cit., p.172. 16 11. Revista „Românul”- anul 1914 Ibidem, p. 175. 17 12. Şerban, Ioan I., Românii în armata austro- Ioan I. Şerban, op.cit., p. 206. ungară în anii primului război mondial, în „Anna- 18 Liviu Maior, op.cit., p. 178. les Universitatis Apulensis”, Series Historica, 2-3 19 Ioan I. Şerban, op.cit., p.206. (1998-1999) 20 Arhivele Naţionale Cluj-Napoca, Fond VII Scrisori din Primul Război Mondial, numărul 531, Sitografie: fila 3. 1. *** Österreich-Ungarns bewaffnete Macht 21 Lajos Deseő şi Gyula Ardói (coord.), Erdélyi 1900 – 1914. Austro-Hungarian Armed Forces ezredek a Világháborúban, Budapesta, ed. Ardói 1900-1914 http://www.mlorenz.at/index.htm data irodalmi és könyvkiadó vállalat, 1940, p. 179. accesării: 4 decembrie 2013 22 Michael S. Neiberg, Warfare & society in Euro- 2. Verlag Militaria http://www.militaria.at/De- pe: 1898 to the present, Routledge,‎ 2004, p. 47. fault.aspx data accesării: 4 decembrie 2013 23 *** „k.u.k. Infanterie / Infantry”, in Österrei- 3. Militarie repliky http://www.militarie-repli- ch-Ungarns bewaffnete Macht 1900 – 1914. Austro- ky.cz/en data accesării: 4 decembrie 2013 Hungarian Armed Forces 1900-1914 4. Austro-Hungarian Land Forces 1848-1918 http://www.mlorenz.at/Bewaffnete_Macht/01_ http://www.austro-hungarian-army.co.uk/ data ac- Infanterie/01_Infanterie_01.htm, data accesării: 4 cesării: 4 decembrie 2013 decembrie 2013.  Revista de istorie militară  27 24 Ibidem, p. 182. 58 Ibidem, pp. 195-196. 25 Ibidem, pp. 183-184. 59 Ibidem. 26 Ibidem, p. 184. 61 Ibidem. 27 Ibidem, p. 184. 61 T.V. Păcăţeanu, Jerfele românilor din Ardeal, 28 Ibidem, p. 184-185. Banat, Crişana, Sătmar şi Maramureş aduse în răs- 29 Ibidem, p. 185. boiul modial din anii 1914-1918, în „Transilvania”, 30 Ibidem. LIV, nr. 1-2, ianuarie-februarie 1923, p.32. 31 Ibidem, p. 186. 62 Ibidem, p. 51. 32 Ibidem. 63 Liviu Maior, op.cit., p. 181. 33 Ibidem. 64 Ibidem. 34 Ibidem. 65 Liviu Rebreanu, Pădurea Spânzuraţilor, Bu- 35 Ibidem. cureşti, editura Jurnalul Naţional, 2010, passim. 36 Ibidem, pp. 186-187. 66 37 Liviu Maior, op.cit., p.10. Ibidem, p. 187. 67 38 Ibidem, p. 183. Ibidem, p. 188. 68 39 Ioan I. Şerban, op.cit., p. 209. Ibidem, pp. 188-189. 69 40 Liviu Maior, op.cit., p. 184. Ibidem, p. 189. 70 Ioan I. Şerban, op.cit., p. 209. 41 Arhivele Naţionale Cluj-Napoca, Fond VII 71 Ibidem, p. 203. Scrisori din Primul Război Mondial, numărul 533, 72 Liviu Maior, op.cit., p. 187. fila 8. 73 Ioan. I. Şerban, op.cit., p. 209. 42 Lajos Deseő şi Gyula Ardói (coord.), op.cit., p. 74 Informaţiuni, Pentru trădare de neam în „Ro- 189. 43 mânul”, anul IV, nr.220, 14/17 octombrie 1914, p. 4. Ibidem, p. 190. 75 44 Ioan I. Şerban, op.cit., p. 211. Ibidem. 76 45 Arhivele Naţionale Cluj-Napoca, Fond VII Ibidem, p.210 . 77 Liviu Maior, op.cit., p.182. Scrisori ale soldaţilor din Primul Război Mondial, 78 Numărul 531, fila 1. Petre Nemoianu apud Ioan I. Şerban, op.cit., 46 Ibidem, fila 35. p. 211. 79 47 Ibidem, fila 54. Răsboiu. Bilanţul săptămânii în „Românul”, 48 Ibidem, fila 64. anul IV, numărul 242, 2/5 noiembrie 1914, p. 4. 80 49 Ibidem, fila 77. Valeriu Leu şi Nicolae Bocşan, op. cit., p. 234. 81 50 Ibidem, fila 99. Arhivele Naţionale Cluj-Napoca, Fond VII 51 Ibidem, fila 102. Scrisori din Primul Război Mondial, numărul 527, 52 Ibidem, fila 134. fila 1. 53 Ibidem, fila 149. 82 Valeriu Leu şi Nicolae Bocşan, op. cit., p. 37. 54 Lajos Deseő şi Gyula Ardói (coord.), op.cit, 84 Ibidem, p.46. p. 191. 84 Coriolan Bălan apud. Valeriu Leu şi Nicolae 55 Coriolan Bălan, Amintiri în Marele Război în Bocşan, op.cit., p. 46. memoria bănăţeană 1914-1919, Valeriu Leu şi Ni- 85 Valeriu Leu, Nicolae Bocşan, op.cit. p. 42. colae Bocşan, Marele Război în memorialistica bă- 86 Ibidem, p. 246. năţeană, Cluj-Napoca, Presa Universitară Clujană, 87 Arhivele Naţionale Cluj-Napoca, Fond VII 2012, p. 205. Scrisori din Primul Război Mondial, numărul 522, 56 Lajos Deseő şi Gyula Ardói (coord.), op.cit., fila 9. pp. 191-193. 88 Liviu Maior, op.cit, p. 179. 57 Ibidem, pp. 194-195. 89 Ibidem.

28  Revista de istorie militară  Centenar Primul R`zboi Mondial

Armata Română la declanşarea Primului Război Mondial

PETRE OTU *

Abstract

On July 15/28, 1914, Austria-Hungary declared war on Serbia following the assassination of the heir presumptive to the Austro-Hungarian throne, Archduke Franz Ferdinand, by a yo- ung Serb, Gavrilo Princip. The avalanche of declarations of war forced the Romanian state to review its position in the new historical circumstances. On July 21/August 3, 1914, the Crown Council decided that „Romania should take all the measures to protect its borders”. This am- biguous statement was given different interpretation, some considering it to signify „armed ex- pectative”, others neutrality. What is certain, however, is that, for the first two years, Romania stayed out of the conflict. The study below makes a brief analysis of the military demarches undertaken by the Romanian authorities in the period spanning from the Peace of Bucharest (July 28/August 10, 1913) to the outbreak of the „Great War”, including a number of conside- rations regarding the state of the Romanian army in order to recreate the picture of Romania’s military potential at the beginning of hostilities.

Keywords: Romania, World War I, Romanian Army, Ion I.C. Brătianu

La 15/28 iulie 1914 Austro-Ungaria a de- Criza din iulie 1914 şi apoi cascada decla- clarat război Serbiei, ca răspuns la asasinarea raţiilor de război au ridicat problema conduitei prinţului moştenitor Franz-Ferdinand de către statului român în noile circumstanţe istorice. un tânăr sârb, Gavrilo Princip. Conflictul sâr- Decizia Consiliului de Coroană de la Sinaia (21 bo-austriac nu a putut fi localizat, marile pu- iulie/3 august 1914) a fost aceea ca „România teri europene, grupate în două coaliţii – Tripla să ia toate măsurile spre a păzi fruntariile ţării”. Alianţă (Puterile Centrale) şi Tripla Înţelegere Această formulă ambiguă a fost interpretată di- (Antanta), declarându-şi unei alteia război1. ferit, unii au considerat că ea semnifică „espec- S-a pus căpăt, astfel, unei perioade faste din tativa armată”, iar alţii neutralitatea. Cert este istoria europeană, cunoscută sub numele de că că România s-a situat în afara conflictului2. „la belle epoque” şi s-a inaugurat o alta întinsă Hotărârea Consiliului de Coroană avea la pe parcursul întregului veac XX, plină de orori, bază multiple considerente de natură internă de confruntări ce au întrecut în violenţă tot ce şi externă, intens dezbătute de altfel în istorio- cunoscuse istoria omenirii până atunci. grafia română şi străină. După opinia noastră,

* Director adjunct, Institutul pentru Studii Politice de Apărare şi Istorie Militară.  Revista de istorie militară  29 printre cauzele care au determinat rămânerea Duca, proeminent lider liberal şi participant ţării în afara conflictului european s-a aflat şi la campania din sudul Dunării, nota că parti- starea armatei române. Ea se afla la un an de la dul din care făcea parte era convins că „arma- războiul româno-bulgar, care a reliefat, în pofi- ta trebuia neapărat întărită şi înzestrată cu tot da faptului că au lipsit confruntările, o serie de ce s-a dovedit a-i lipsi – fiindcă aici e locul să neajunsuri majore în ceea ce priveşte structura spunem că lipsurile se dovediseră a fi fost atât organizatorică, pregătirea cadrelor şi instru- de serioase încât dacă am fi fost siliţi să dăm în irea trupelor, dotarea cu armament modern, Bulgaria adevărate lupte, şi dacă acest „război” asigurarea materială etc. nu s-ar fi redus numai la o plimbare triumfală, În cele ce urmează, vom analiza succint mă- am fi avut surprize serioase”3. surile pe linie militară întreprinse de autorităţi Cât priveşte tabăra guvermanentală ce ges- după pacea de la Bucureşti (28 iulie/10 august tionase această criză, ea cunoştea din interior 1913) şi până la declanşarea „marelui război” şi toate problemele din organizarea militară a vom face unele consideraţii asupra stării arma- ţării. De aceea, în pofida disputelor din tabăra tei române pentru a avea tabloul posibilităţilor conservatoare, ce afectau activitatea executi- militare ale României la începutul ostilităţilor. vului, s-au elaborat programe de redresare. La 11 septembrie 1913, generalul Constantin Măsuri pentru întărirea Hârjeu, ministrul de război nota: „Studiez mă- forţei combative surile privitoare la completarea organizării ar- matei, servindu-mă de învăţămintele preţioase 4 După încheierea păcii de la Bucureşti, ce am cules până acum” . concomitent cu măsurile de aducere în ţară a La 25 septembrie acelaşi an, guvernul, în trupelor şi de stingere a focarelor epidemiei şedinţa desfăşurată la Peleş, a luat în discuţie, de holeră, autorităţile au început să analizeze între altele, măsurile de apărare a noului teri- atent învăţămintele războiului şi să schiţeze şi toriu încorporat de România, hotărând pre- măsurile pentru îndreptarea stărilor de lucruri lungirea căii ferate Medgidia-Cobadin până la negative din organizarea militară a statului Dobrici, repararea drumurilor şi completarea 5 român. Acest lucru a fost înţeles de tot spec- reţelei rutiere potrivit necesităţilor militare . trul politic românesc, de factorii militari. I.G. Perspectiva unui plan coerent de reformare a armatei a căpătat contur şi datorită împru- mutului de 250 milioane acordat de un con- sorţiu de bancheri germani, graţie eforturilor depuse de guvernul conservator, în primul rând de Alexandru Marghiloman, ministru de finanţe6. Din această sumă ministerul de Răz- boi a primit 60.000 lei. La 15 noiembrie 1913 s-au deschis lucrările corpurilor legiuitoare, iar regele Carol I, în Me- sajul tradiţional, a adus cuvinte de mulţumire armatei pentru comportarea ei în lunile iunie- august. „Pentru a doua oară astăzi, spunea su- veranul, după 36 de ani, am adânca mulţumire sufletească de a deschide noua sesiunea a Cor- purilor legiutoare cu aceleaşi cuvinte de laudă şi de recunoştinţă pentru armată:/.../ Mulţumită prevederii guvernului meu şi luminatului dom- niilor voastre concurs, continua regele, armata, pregătită şi înzestrată cu cele trebuincioase, a fost pusă în mişcare la momentul nimerit şi a General Constantin Hârjeu trecut iarăşi Dunărea, dându-ne puterea de a 30  Revista de istorie militară  impune în Balcani pacea mult dorită de Europa întreagă şi asigurând, totodată, limitele Dobro- gei prin întinderea lor până la apus de Turtu- caia şi la miazăzi de Ecrene. Putem privi acum viitorul cu multă încredere, conchidea Carol, şi vom concentra toată munca noastră spre a păstra şi întemeia ceea ce am dobândit”7. După ce a luat aprobarea suveranului, în şedinţa guvernului din 26 noiembrie 1913, mi- nistrul de resort, generalul Constantin Hârjeu, a prezentat programul de întărire a forţelor armate (Anexa nr.1), totalul fondurilor pre- văzute pentru materializarea lui ridicându-se la 506.000.000 lei8. Din păcate, acest proiect ambiţios nu s-a materializat într-un proiect de lege, întrucât opoziţia liberală din Parlament nu a fost de acord să se deschidă guvernului conservator condus de Titu Maiorescu, în aju- nul plecării lui de la putere, alte credite decât cele anunţate prin Mesajul tronului pentru ex- tinderea reţelei de căi ferate9. La 31 decembrie 1913, guvernul conserva- Ion I.C. Brătianu tor şi-a prezentat demisia, acceptată de rege la 3 ianuarie. La 4 ianuarie 1914, Partidul Naţio- noilor camere, ce reprezentau, practic, Consti- nal Liberal a preluat puterea, primul ministru tuanta. Între alegerile generale s-au suprapus fiind Ion I.C. Brătianu, el cumulând şi porto- cele locale, astfel că, în decurs de patru luni de foliul războiului. O săptămână mai târziu, la zile, electoratul a fost chemat de trei ori la urne. 11 februarie 1914, Parlamentul a fost dizolvat, La această situaţie politică s-a adăugat şi modul iar guvernul, conform prevederilor din epocă, cum a fost organizată structura superioară de a organizat alegeri. Ele s-au desfăşurat în pe- conducere militară. Primul ministru Ion I.C. rioada 2-12 februarie, iar la 21 februarie noile Brătianu şi-a asumat portofoliul ministerului corpuri legiutoare şi-au deschis lucrările. Pro- de resort, ceea ce a împietat asupra activităţii blema principală care stătea pe agenda noului acestuia, întrucât timpul destinat problemelor Parlament era cea a reformelor (agrară şi elec- administraţiei armatei era evident limitat. torală) care a acaparat în totalitate preocupă- Nici la nivelul Marelui Stat Major starea de rile opiniei publice, generând ample şi aprinse lucruri nu era complet corespunzătoare. Ge- dezbateri. Cu toate acestea, Mesajul tronului neralul Alexandru Averescu şi-a dat demisia, cerea celor două camere să dea armatei toate în noiembrie 1913, pentru a evita ca noul prim cele necesare, „deoarece oastea ţării este strâns ministru al ţării, Ion I.C. Brătianu, să îl mute 10 legată de puterea ei militară” , iar primul mi- din funcţie în interes de serviciu, relaţiile ten- nistru afirma în Senat că armata are nevoie, sionate dintre cei doi fiind cunoscute de toată mai presus de orice, de dragostea noastră sin- lumea12. Ca şef al Marelui Stat Major a fost in- ceră şi dezinteresată”11. Desigur, aceste decla- vestit generalul Vasile Zottu, adus din rezervă, raţii venite de la cel mai înalte sfere ale autori- contribuţia sa în fruntea acestei structuri fiind tăţilor publice erau binevenite, dar, în practică, modestă. prea multe măsuri nu s-au întreprins. Întrucât În aceste condiţii, rolul principal în ad- adoptarea reformelor nu se putea realiza fără ministrarea afacerilor militare a revenit lui modificarea Constituţiei, Parlamentul a fost di- ­Dumitru Iliescu, numit, la 10 ianuarie 1914, zolvat şi s-au organizat noi alegeri în perioada în funcţia de secretar general al Ministerului 18-26 mai. La 5 iunie 1914, s-a deschis sesiunea Apărării Naţionale, pe care a exercitat-o până  Revista de istorie militară  31 la intrarea României în Primul Război Mondi- valoarea acestora fiind incomparabil mai scă- al13. Dumitru Iliescu este o personalitate mili- zută faţă de cele active. Prin urmare s-au că- tară controversată, el fiind considerat în epocă utat soluţii pentru remedierea acestui acestei „omul de casă al lui Brătianu”. După mărturiile situaţii. Astfel, prin Decretul nr. 1444, semnat sale, prietenia cu membrii familiei Brătianu, de regele Carol I, la 1 aprilie 1914, s-au înfiinţat cu Ionel Brătianu, în special, durează din anii câte un comandament teritorial al unităţilor de studenţiei de la Paris. Şef de promoţie la şcoa- rezervă, acestea intrând în compunerea corpu- la militară (promoţia 1886), Iliescu a dorit să rilor 1-5. Sediile acestora se aflau la Craiova continue studiile militare în Franţa la Şcoala (1), Bucureşti (2), Ploieşti (3), Iaşi (4), Con- Polititehncă şi la Şcoala de artilerie de la Metz. stanţa (5). Prin acelaşi decret s-au creat două Pentru aceasta a fost obligat să se prezinte în comandamente de divizie de cavalerie, cu re- audienţă de plecare ministrului de război care şedinţa la Iaşi (Divizia 19) şi Bucureşti (Divizia era în acel moment Ion C. Brătianu pe post de 2), şi cinci regimente de artilerie de câmp care interimar. Bătrânul Brătianu, printre alte reco- depindeau de comandamentele teritoriale 1-5 mandări, l-a sfătuit să lege prietenie cu Ionel, ale unităţilor de rezervă15. fiul său, care era înmatriculat ca student tot la Totodată, unităţile de infanterie, de rezer- Şcoala politehnică. Prietenia cu fraţii Brătianu, vă, în număr de 40, au fost transformate în re- aprecia Iliescu, „a fost o camaraderie de şcoală, gimente a trei batalioane, cu o companie cadre iar nu afinitate politică”14. şi o secţie de mitraliere, aceste două structuri În pofida acestor asigurări, realitatea a fost constituind nucleul de mobilizare. Regimentele că în perioada ianuarie 1914 – decembrie 1916, au fost repartizate comandamentelor de arma- generalul Iliescu a avut cele mai mari respon- tă şi comandamentelor teritoriale de rezervă. sabilităţi în pregătirea armatei pentru război şi S-au înfiinţat şi cinci regimente de obuzie- în conducerea campaniei din anul 1916, solda- re uşoare, câte unul de fiecare corp de armată, tă cu o gravă înfrângere militară. prin transformarea divizioanelor existente în Noua echipă guvernamentală, într-o bună regimentele de artilerie16. Termenul pentru ca tradiţie autohtonă, a renunţat la planul întoc- ele să devină operaţionale era stabilit la 1 no- mit de general Hârjeu, aceptat de rege şi apro- iembrie 1914. bat de guvernul conservator, deşi acesta fusese Concomitent, printr-un alt decret, nr.1445, convenit şi cu Vintilă Brătianu, lider de frun- tot din 1 aprilie, s-a făcut o nouă repartiţie a te al liberalilor. În schimb, guvernul liberal a unităţilor de artilerie17. Astfel, brigăzile 1 (Târ- elaborat, în perioada ianuarie-martie 1914, un govişte), 2 (Bucureşti), 3 (Bazargic), fiecare cu nou plan de completare, transformare şi repa- două regimente, intrau în compunerea Diviziei rare a materialului de război (Anexa nr. 2) 1 cavalerie, care avea comandamentul în Capi- Pentru materializarea acestui plan, s-a tală. Brigăzile 4 roşiori (Tecuci), 5 roşiori (Bâr- acordat, în mai 1914, un credit de 107 milioa- lad) şi 6 roşiori (Iaşi), tot cu două regimente ne lei, sumă care a fost împărţită la direcţiile fiecare, erau subordonate Diviziei 2 cavalerie ministerului de resort. Această sumă se adăuga cu sediul în Iaşi. Cele cinci corpuri de arma- bugetului pentru anul bugetar în curs, care se tă active aveau în subordine câte o brigadă de ridica la 81.600.000 de lei. Guvernul a mai stu- călăraşi, organizate pe două regimente. Patru diat acordarea unui credit de 196 milioane lei dintre ele luau fiinţă la 1 aprilie 1914, iar Briga- mai ales pentru achiţionarea armamentului şi da 4, subordonată Corpului 4, urma să se cree- muniţiilor necesare, pe o perioadă de cinci ani. ze la 1 noiembrie 1914. Aceste sume, pe lângă că au fost disponibili- Această măsură a fost prezentată de iniţia- zate foarte târziu, nici nu au putut fi cheltuite tori ca un mare pas înainte în lichidarea discre- până la declanşarea războiului, furnizorii tra- panţei care exista între unităţile permanente şi diţionali ai României dând prioritate propriilor cele de rezervă, create la mobilizare, dar, în necesităţi în condiţiile creşterii tensiunilor din practică, lipsa materialului de război a împie- viaţa internaţională şi ale crizei finale. dicat creşterea valorii lor combative. Un mare neajuns al războiului din vara anu- Între măsurile decise până la izbucnirea lui 1913 a fost calitatea unităţilor de rezervă, războiului mondial mai reţinem demararea 32  Revista de istorie militară  studiilor asupra fortificării teritoriului intrat Ipoteza „A” prevedea un război exclusiv în- în componenţa statului român prin pacea de la tre România şi vecinul de la sud, determinat de Bucureşti, prin care s-a hotărât construirea a percepţia autorităţilor de la Sofia şi a opiniei două capete de pod la Turtucaia şi Silistra. publice bulgare potrivit căreia înfrângerea în Tot la 1 aprilie 1914 s-au făcut masive îna- război, dezastrul Bulgariei ar fi fost provocat intări în rândul corpului ofiţeresc, dar această de intervenţia armatei române. În acest caz se măsură a creat mari nemulţumiri, deoarece, prefigura un război agresiv, cu toate forţele de potrivit fostului ministru de război Constan- care dispunea statul bulgar. În acest caz, Ma- tin Hârjeu, s-au încălcat prevederile mai mul- rele Stat Major român preconiza tot un război tor legi: legea poziţiei ofiţerilor, prin lăsarea ofensiv, care urma să aibă un scop limitat, acela în diponibilitate a doi generali (el şi generalul de a nimici, prin una sau mai multe bătălii, for- ­Văleanu, fostul secretar general al Ministeru- ţele unite ale adversarului şi de a ocupa terito- lui de Război); legea de înaintare; legea solde- riul limitat la vest de valea mijlocie şi inferioară lor (se dădea soldă unor generali, care treceau a râului Iantra, între Dunăre, Biela şi Târnovo, peste efectivul bugetar)18. Critica pornea de la iar la sud de valea superioară a Iantrei şi valea situaţia sa personală, dar nu este mai puţin ade- Kamcicului. După ocuparea acestui teritoriu, vărat că aproape fiecare guvern nou instalat la trupele române urmau să treacă la apărare. O putere căuta să atragă sprijinul corpului ofiţe- eventuală ofensivă spre sud ar fi depăşit, după resc, una din modalităţile cele mai la îndemână opinia planificatorilor militari români, posibi- fiind avansările, ştiut fiind importanţa gradului lităţile statului român. Importantă era şi pre- pentru fiecare ofiţer sau general. Noua echipă cizarea că nu se putea întrevedea, din cauza raportului de forţe nu foarte favorabil Româ- guvernamentală, venită la conducere la înce- niei, „un război de cucerire întreprins numai putul lunii ianuarie 1914, nu a făcut decât să de noi contra Bulgariei şi care să tindă la dis- respecte o cutumă a vieţii publice româneşti. trugerea acestui stat şi la ocuparea întregului său teritoriu”20. Continuitate şi schimbare Ipoteza prevedea că gruparea ce opera în în planificarea strategică Bulgaria era compusă din trei armate. Armata 1 (corpurile 1, 2) urma să fie dispusă călăre pe Campania din anul 1913 a modificat cadrul cursul inferior al râului Argeş, Armata 2 (cor- şi dimensiunile planificării strategice româ- purile 3, 4, Divizia 11 infanterie) se concen- neşti. Până la criza balcanică din anii 1912- tra în jurul Silistrei, iar Armata 3 avea zona de 1913, planurile operative ale armatei române dizlocare în Cadrilater şi în sudul Dobrogei. În luau în calcul perspectiva unui război împo- 19 sfârşit, Divizia 12 reprezenta rezerva Marelui triva Rusiei şi Bulgariei . Răceala intervenită Cartier General şi se afla la nord de Giurgiu. în relaţiile dintre România şi dubla monarhie Forma de război preconizată era angajarea a determinat ca Marele Stat Major să ia stu- unei bătălii decisive de-a lungul comunicaţiei diu, de la începutul anului 1914, şi ipoteza unui Rusciuk-Razgrad-Şumla de către Armata 2, conflict cu Austro-Ungaria. În acest scop s-a acţiunea acesteia fiind sprijinită pe flancuri de recurs la următoarea formulă. S-a format un celelalte două grupări operative21. triunghi, în mijlocul căruia s-a plasat România, Ipoteza „A1” era, în bună măsură, asemă- laturile sale fiind denumite cu primele litere ale nătoare cu planul de operaţii din vara anului alfabetului „A”, „B”, „C”. Litera „A” viza ipote- 1913, luându-se în considerare războiul între zele de război cu Bulgaria, litera „B” avea în Serbia şi Grecia, pe de o parte, şi Bulgaria, pe vedere monarhia austro-ungară, iar litera „C”, de altă parte. În acest caz, România era obli- eventualitatea unui război cu Rusia. gată să intervină. Totuşi, era luată în calcul o După încheierea păcii de la Bucureşti până situaţie mai favorabilă pentru vecinul de la sud, la declanşarea războiului european, Marele în sensul în care acesta putea să lase o grupare Stat Major a elaborat cinci planuri operati- de forţe (trei divizii) împotriva marilor unităţi ve (două spre direcţia sud, două spre nord şi române. Ideea strategică era aceeaşi. O armată nord-vest şi una spre est). se concentra în regiunea Zimnicea-Corabia cu  Revista de istorie militară  33 misiunea de a acţiunea direct spre Sofia, iar o piate şi importante garnizoane erau Sibiu şi alta din Cadrilater urma să treacă la o ofensivă Braşov, situate la distanţe mici, respectiv 32 şi puternică pentru a atrage trupele bulgare, dis- 20 km de lanţul carpatic. În schimb, garnizoa- puse pe aliniamentul Dunării. A treia armată nele româneşti cu efective numeroase, Râmni- era concentrată în jurul Bucureştiului, cu sar- cu-Vâlcea şi Ploieşti, se aflau la o distanţă mult cina de a sprijini una dintre cele două armate mult mai mare – 62 şi 88 km. Această situaţie care acţiona pe teritoriul bulgar. De asemenea, impunea cu necesitate crearea detaşamentelor ea putea acţiona şi spre nord, în cazul în care ar de acoperire şi plasarea lor cât mai apropiată fi apărut o ameninţare din această direcţie22. de frontieră. Ipoteza „B” preconiza un război pe două Ipoteza „C” lua în calcul scenariul unei con- fronturi – cel din nord şi nord-vest împotriva fruntări militare cu Rusia şi Bulgaria. Împotri- Austro-Ungariei şi cel de sud contra Bulgari- va primei urmau să acţioneze două armate, iar ei. Premisa pe care s-a întemeiat acest proiect contra Bulgariei una26. De precizat că ipoteza operativ era aceea potrivit căreia Austro-Un- „C” nu era finalizată la declanşarea conflagraţi- garia era angajată în război cu Rusia şi Serbia, ei mondiale, în iulie 1914. Documentul stipula iar Bulgaria ne era ostilă, aceasta fiind în con- cazul clasic, când cei doi viitori beligeranţi, ro- flict cu Serbia şi Grecia. Potrivit acestui scena- mânii şi ruşii, treceau, relativ concomitent prin riu, pe frontul din Carpaţi urmau să opereze faza mobilizării şi apoi a concentrării strategi- două armate, iar pe frontul din Cadrilater una. ce. Cum ruşii se mobilizau într-un timp înde- O divizie urma să fie concentrată în jurul Bu- lungat, România avea din start un avantaj, ma- cureştiului, cu misiunea de a interveni împo- rile noastre unităţi putând fi concentrate mai triva încercărilor de trecere (forţare) a Dunării rapid. de către trupele bulgare23. La începutul lunii august 1914, situaţia era Varianta B1 lua în calcul neostilitatea Bul- schimbată. România, prin decizia Consiliului gariei, astfel că pe frontul de nord, nord-vest de Coroană din 21 iulie/3 august, a rămas în opera şi a treia armată, ce fusese destinată îm- afara conflictului, iar Rusia mobilizase nu- potriva vecinului de la sud. Cele trei armate meroasa sa armată. În aceast context, ipote- urmau să traverseze în acelaşi timp Carpaţii. za „C” a trebuit amendată, elaborându-se, în Pentru asigurarea securităţii Cadrilaterului era răstimp de trei săptămâni, trei varinate: C.1; destinată Divizia 9 infanterie. Ea putea să ia ia C.2; C.3. Ele plecau de la situaţia din acel mo- parte la operaţii, dacă prezenţa ei în regiunea ment, respectiv prezenţa trupelor ruse la gra- recent intrată în componenţa României nu ar niţa României. Dacă în ipoteza „C”, de bază, fi fost necesară24. concentrarea trupelor române era stabilită mai Perspectiva unui război cu Austro-Ungaria la nord, în regiunea Roman-Iaşi, în varianta ridica o problemă foarte dificilă – trecerea tru- „C.1” concentrarea trupelor a fost retrasă mai pelor la vest şi nord de Carpaţi şi aceasta de- la vest, în interiorul Modovei, pe valea Siretu- oarece adversarul putea să ocupe trecătorile, lui. O atare măsură a fost motivată de faptul blocând cu uşurinţă accesul trupelor române că trupele ruse, aflându-se pe malul Prutului, pe propriul teritoriu. Soluţia propusă de Sec- ar fi putut stânjeni mobilizarea şi concentra- ţia a III-a operaţii, la 3 iunie 1914, însuşită şi rea armatei române. Varianta „C.2” pleca de la materializată, ulterior, de Marele Stat Major, premisa că Bulgaria era ostilă Rusiei, ea gravi- a fost constituirea unor puternice detaşamen- tând în orbita Puterilor Centrale. Prin urma- te de acoperire, care să treacă imediat pe te- re, trupele destinate a opera pe Frontul de sud ritoriul advers şi să ocupe ieşirile munţilor25. erau transferate pe Frontul de est, constituind În acest fel, se facilita mobilizarea şi acţiunile o a treia armată dispusă pe două linii în spatele forţelor principale. Din studiile şi informaţii- celor două armate. le Marelui Stat Major rezulta că marile unităţi În sfârşit, varianta nr. 3, „C.3”, prevedea ac- austro-ungare aveau instrucţiuni ca, în 12 ore ţiunea conjugată a celor trei armate împotriva de la declanşarea mobilizării, unităţile militare Rusiei, ea fiind conformă cu situaţia din luna din garnizoanele apropiate să se deplaseze la august 1914, când armata rusă era deja mobi- frontieră şi să ocupe trecătorile. Cele mai apro- lizată27. 34  Revista de istorie militară  Se observă că în primele săptămâni de con- planurile, programele şi iniţiativele fiind mate- flict, Marele Stat Major a rămas, din punct de rializate în mică măsură. Prin urmare, organi- vedere al proiecţiilor strategice, pe coordona- zarea şi starea ei combativă nu difereau prea tele anterioare, războiul cu Rusia fiind apre- mult de vara anului 1913, când trupele române ciat ca având un mare grad de probabilitate. au fost mobilizate şi au trecut Dunărea, deşi La rândul ei, Rusia, cunoscând angajamentele efectivele au crescut. României, a luat în calcul perspectiva intrării Planul pentru 1914/1915 fixa cifra de mo- acesteia în război de partea Puterilor Centrale, bilizare la peste 630 000 de oameni (ofiţeri şi concentrând trupe pe Prut. trupă), din care 488 000 reprezentau armata de Conduita Marelui Stat Major avea la bază operaţii, cea ce reprezenta o creştere de 30% directivele politice. Deşi Consiliul de Coroană faţă de 1913. Din cifra de 630 000 de oameni, a plasat România în afara conflictului, primul 13 230 erau ofiţeri, iar 617 285 trupă. Dacă, în ministru Ion I.C. Brătianu a luat în calcul, în ceea ce priveşte soldaţii şi gradele inferioare, primele săptămâni, posibilitatea ca România să nu erau probleme, în ceea ce priveşte ofiţerii, se alăture alianţei din care a făcut parte, ceea numărul lor era de numai 11 102 (Anexa nr.3), ce atrăgea după sine starea de război cu Impe- deficitul fiind de 2128, mai ales la subalterni, riul Rus. În consecinţă, el a cerut organului de cei care se găseau în fruntea plutoanelor şi a planificare strategică să studieze ipotezele de companiilor. război împotriva marelui vecin de la est, care Aceştia încadrau cinci corpuri de armată, fusese considerat, pe bună dreptate, cel mai cu 15 divizii, din care 10 active şi 5 de rezerve, mare pericol pentru existenţa României28. două divizii de cavalerie şi 5 brigăzi de călă- Îmbunătăţirea relaţiilor cu Rusia, concreti- raşi. Forţa combativă la mobilizare se cifra la zată în semnarea acordului Sazonov-Diamandy 301 batalioane (cu 260 de mitraliere), 99 de es- (18 septembrie / 1 octombrie 1914) şi moartea cadroane cu 22 de mitraliere şi 227 de baterii regelui Carol I (27 septembrie / 10 octombrie dintre care 2 de obuziere grele şi 9 de asediu. 1914) au schimbat situaţia geopolitică a Ro- Asigurarea materială nu era mult diferită mâniei29. În consecinţă, Marele Stat Major s-a faţă de situaţia din timpul celui de-al Doilea concentrat în următorii doi ani pe studiul ipo- Război Balcanic, până în lunile mai - august tezelor de război împotriva dublei monarhii. 1914, sosind în ţară din Germania şi Austria Planificarea strategică românească în peri- doar 24 mitraliere „Maxim”, 102 806 arme oada august 1913 - august 1914 a comportat „Manlicher”, model 1893, calibrul 6,5 mm, şi atât elemente de continuitate (cazul rivalită- 29 535 de carabine „Manlicher”, model 1893, ţii cu Bulgaria, vecinul de la sud), cât şi unele calibrul 6mm. Situaţia armamentului şi muni- schimbări, dintre care cea mai importantă a fost ţiilor pentru armamentul portativ, la declanşa- elaborarea unor proiecte operative împotriva rea războiului, este prezentată în Anexa nr. 3. Austro-Ungariei, formal aliată în tot acest răs- Materialul de artilerie se găsea în aceeaşi timp. Izbucnirea războiului european a schim- situaţie ca în timpul celui de-al Doilea Război bat atât poziţia geopolitică a Regatului român, Balcanic (Anexa nr.4). Nu s-a adus în ţară nici cât şi coordonatele planificării strategice. Ro- un tun sau obuzier, singura îmbunătăţire fi- mânia se afla între cele două tabere beligerante, ind dotarea capului de pod Turtucaia, aflat în care îşi doreau, utilizând argumente dintre cele construcţie, cu 12 tunuri de 75 mm, scoase din mai credibile, să o atragă de partea lor. Situa- poziţia fortificată Focşani-Nămoloasa-Galaţi, ţia era foarte delicată, iar decizia greu de luat, dezafectarea acesteia continuând şi în anii ne- întrucât ea urma să aibă consecinţe extrem de utralităţii. La izbucnirea conflagraţiei mondia- importante pentru viitorul naţiunii române. le, armata română era lipsită total de artilerie anteriană, deşi războiul aerian devenise o re- Capacitatea combativă a armatei alitate. române la declanşarea conflictului România era, practic, lipsită şi de o indus- trie de apărare, arsenalul, pirotehnia sau pul- Izbucnirea conflictului european a găsit berăria având o capacitate de producţie scă- armata română în plin proces de reorganizare, zută. Astfel, arsenalul putea repara, într-o zi,  Revista de istorie militară  35 circa 200 de arme şi carabine, 25 de chesoane deosebire cele militare, au trecut pe un plan şi avea capacitate de a fabrica, tot în acelaşi secund. Partidul Naţional Liberal a publicat interval de timp, 1000 de focoase de artilerie. la 8 septembrie 1913 programul său de refor- Pirotehnia, la rândul ei, putea fabrica, în 24 de me în care preconiza renunţarea la sistemul ore, 200 000 de gloanţe de infanterie, 60 000 votului censitar şi crearea unui colegiu unic, de încărcătoare şi 30 000 de cartuşe de revol- lărgind considerabil dreptul de vot şi mai ales ver. Această capacitate de producţie era, însă, realizarea unei largi reforme agrare31. dependentă de aducerea unor materiale din Necesitatea celor două reforme fusese dis- import, ceea ce devenise foarte dificil după cutată înainte de izbucnirea crizei balcanice, izbucnirea ostilităţilor. Practic, aşa cum se dar războiul româno-bulgar a amânat declan- aprecia în epocă, industria de război a Româ- şarea dezbaterii. După încheierea lui reformele niei antebelice se găsea în Germania, Austria nu mai puteau fi amânate, iar dezbaterea lor a şi Franţa. Cum aceste ţări erau deja în conflict, acaparat toată atenţia lumii politice şi opiniei onorarea comenzilor lansate de statul român publice. Pe acest fond, programul de întărire a fost sistată de furnizorii tradiţionali, ei fiind a armatei elaborat de generalul Constantin interesaţi, în primul rând, de asigurea necesită- Hârjeu a rămas literă moartă, deşi guvernul îşi ţilor proprii. De exemplu, autorităţile franceze dăduse acordul. au oprit transportul către România a bateriilor A urmat schimbarea de guvern de la înce- de artilerie grea de 150 mm, produse de uzi- putul lunii ianuarie 1914, iar între priorităţi nu nele Schneider-Creusot, ele fiind direcţionate figurau problemele armatei. O recunoaşte des- către armata belgiană30. Au intrat în discuţie chis acelaşi I.G. Duca. „Cele dintâi şase luni, şi considerentele politice, fiecare tabără beli- scria memorialistul, au fost consacrate toate gerantă solicitând aderarea României. Situaţia pregătirilor Constituantei menite să dea fiinţă echipamentului era ceva mai bună, dar existau Reformelor pentru realizarea cărora venisem pe lângă unele excedente, şi deficite la unele 32 categorii (Anexa nr. 5) la putere” . S-a mai adăugat şi organizarea defectuoasă a administraţiei militare centrale, Concluzii fapt care a întârziat elaborarea planurilor şi a proiectelor de modernizare a armatei. Când Aşa cum am precizat, starea combativă părea ca situaţia se stabilizează şi existau pre- a armatei nu diferea foarte mult de situaţia mise pentru a se trece, în fine, la materializarea existentă în vara anului 1913. După încheierea iniţiativelor pe linie militară, s-a declanşat cri- celui de-al Doilea Război Balcanic s-au între- za dintre Austro-Ungaria şi a izbucnit confla- prins puţine măsuri pe linie militară, acest lu- graţia europeană. cru având mai multe explicaţii. În primul rând Consiliul de Coroană din 21 iulie / 3 august este vorba de timpul scurt aflat la dispoziţie, de 1914 a decis ca România să fie în afara conflic- numai un an, care nu a îngăduit analiza atentă tului şi să ia măsuri pentru pentru apărarea a experienţei campaniei din sudul Dunării şi graniţelor ţării. Însă, evaluând realist situaţia, mai ales luarea acelor măsuri care să determi- organismul militar românesc răspundea doar ne eliminarea neajunsurilor. În al doilea rînd, în parte acestui deziderat, ceea ce impunea o imediat după încheierea păcii, problemele afe- activitate foarte intensă pentru a-i ridica starea rente crizei balcanice din anii 1912-1913, cu combativă.

36  Revista de istorie militară  Anexa nr. 1

Nr. Direcţii de acţiune Suma preconizată Crt.

Material sanitar: construcţiuni pentru mobili- zarea serviciului sanitar (depozite regionale); 1 18.900.000 lei spitale şi infirmerii de garnizoană; sanatorii

Echipamentul armatei; serviciul subzistenţelor 2 şi hrana de război pentru patru zile 83.800.000 lei

Armament şi muniţiuni pentru infanterie, ca- valerie, artilerie de câmp şi munte, artilerie de 3 187.800.000 lei poziţie şi asediu

Reorganizarea cetăţii Bucureşti şi a regiunii 4 77.000.000 lei F.N.G, fortificaţiunile în teritoriul anexat

Completarea şi mărirea stabilimentelor de fa- bricaţiune ale artileriei: arsenalele; fabricile de 5 pulbere; pirotehnia; depozitele de muniţiuni şi 22.500.000 lei pulberi

Construcţii: completarea cazărmilor existente; cazărmi noi pentru trupe; cazărmi pentru 40 de regimentele de infanterie rezervă; cazărmi pen- 6 tru trupele de artilerie ce se vor înfiinţa; com- 39.000.000 lei pletarea localurilor şcolilor militare.

Material tehnic al armatei: parcul armatei; te- legrafia fără fir, biciclete; motociclete; cami- 7 oane, automobile; aeroplane; linii de garaj în 10.000.000 lei garnizoane; material pentru al doilea pod peste Dunăre

Marina militară: material pentru trecerea Dunării; vase pentru apărarea Dunării; vase de 67.000.000 lei 8. război pe mare şi submarine; telegrafie fără fir; muniţii de război; porturi şi arsenale pe Dunăre şi la mare

9 Total 506.000.000 lei

 Revista de istorie militară  37 Anexa nr. 2 Planul de completare a materialului de război (1914)

Nr Direcţii de acţiune Crt.

Completarea materialului sanitar, îmbrăcămintei, marelui echipament, 1 harnaşamentului, hranei de rezervă (pe trei zile), materialului de geniu, de transmisiuni, binoclurilor, telemetrelor, hărţilor etc.

Completarea armamentului portativ, prin comanda a: – 200.000 de arme; – 134 de mitraliere; 2 – 582 puşti mitraliere; – 22.000 carabine; – 85.000 pumnale; – 45.000 pistoale.

Completarea materialului de artilerie prin comanda a: – 60 de baterii de câmp, calibru 75 mm; 3 – 26 baterii de munte; – 10 baterii obuziere grele, calibru 150mm; – 15 baterii tunuri grele, calibru 105 mm.

Completarea muniţiilor prin comanda a: – 100 milioane cartuşe pentru armamentul de infanterie; 4 – 124.000 proiectile de artilerie, calibru 75 mm; – 4 000 proiectile artilerie obuzier, calibru 150 mm.

Completarea samarelor artileriei de munte, chesoanelor de infanterie şi 5 coloanelor de muniţie pentru artileria de 75 mm, 105 mm şi 150 mmm.

Dublarea producţiei pirotehniei şi pulberăriei şi sporirea producţiei 6 arsenalului..

Anexa nr. 3

Categorii Activi Rezervă Total

Generali 42 74 116 Ofiţeri 869 509 1378 superiori

Căpitani 1543 780 2323

Ofiţeri 2436 4.848 7285 subalterni

Total 4 890 6212 11 102

38  Revista de istorie militară  Anexa nr. 4 Situaţia materialului portativ

Pistoale Arme Carabine Mitraliere şi revolvere Md., Manlicher, Manlicher Manlicher Diferite Arma- 89, 95, Md 79, Maxim Md 1893, Md.1893 Md.1870 modele mente cal. 8 cal.11mm 425 cal. 6,5mm cal.6,5 mm cal. 11 mm şi calibre mm

Canti- 373 936 60 000 142 00 30 507 8724 425 61180 tate Cartuşe de 275 100 48 750 110 fiecare 718 470 125 armă

Anexa nr. 5 Situaţia armamentului şi muniţiilor de artilerie

Tun Ob. Tun Tun Tun Tun Obu- Tun Mor- 75 Tun Tun 150 150 152 75 mm 87 mm zier 210, tier mm 63 75 mm mm mm mm Md. Md. 105 md. 210 Md. mm Md.1891 Model Pe Md. 1904 80 mm 188 mm 1908 1912 şasiu 1897

Can- 600 24 24 120 36 36 8 2 4 2 4 titatea

Lovituri pentru 300 1200 125 110 375 una 1000 1000 2860 410 630 1100 piesă

Anexa nr. 6 Situaţia echipamentu

Mic Mare Îmbrăcăminte echipament echipament

Categorii Ves- Panta- Cisme, Camăşi Ismene Mantale Raniţe Corturi toane loni bocanci

Necesar 1.234.000 1.234.000 617.000 617.000 617.000 617.000 485.000 575.000

Existent 1.000.000 1.000.000 650.000 650.000 650.000 650.000 600.000 400.000

Excedent - - 33.000 33.000 33.000 33.000 115.000 -

Deficit 234.000 234.000 - - - - - 175.000

 Revista de istorie militară  39 NOTE Maria Georgescu, Editura Modelism, Bucureşti, 1 Din numeroasele lucrări consacrate aces- 1997, p. 50-51. tei problematici reţinem: Hew Strachan, The First 20 Comisia Română de Istorie Militară, Proiecte ­World War, volume I, To Arms, University Press, şi planuri de operaţii ale Marelui Stat Major Român Oxford, 2001, p. 1-102; Philipp Blom, The Vertigo (până în anul 1916), Bucureşti, 1992, p. 73. Years. Europe 1900-1914, Basic Books, New York, 21 Ibidem, p. 73-81. 2008. 22 Arhivele Militare Române (A.M.R.), fond Ma- 2 Detalii Ion Mamina, Consilii de Coroană, Edi- rele Cartier General, dosar nr. 51, f. 73-77. tura Enciclopedică, Bucureşti, 1997, p. 27-52. 23 Ibidem, f. 79-83. 3 I.G.Duca, Memorii, volumul I. Neutralitatea. 24 Ibidem, f. Partea I (1914-1915), ediţie şi schiţă biografică de 25 A.M.R., fond M.St.M. Secţia a III-a operaţii, Stelian Neagoe, Editura Expres, Bucureşti, 1992, dosar nr. 3244/1914, f. 17-19. Documentul era sem- p. 2. nat de colonelul Nicolae Petala, şeful secţiei, şi lo- 4 Constantin Hârjeu, Studii şi critice militare. cotenent-colonel Ion Răşcanu, şef de birou, şi a fost Din învăţămintele răsboaielor din 1913 şi 1916- însuşit de generalul Vasile Zottu, şeful Marelui Stat 1918, Editura Librăriei „Stănciulescu”, Bucureşti, Major. Colonelul Petala va fi avansat la gradul de 1921, p. 51. general şi va prelua comanda unei mari unităţi, şe- 5 Ibidem, p. 52. fia secţiei fiind asigurată de colonelul Răşcanu care, 6 Alexandru Marghiloman, Note politice 1897- după război, va fi ministrul de resort. 1924, vol. I, 1897-1915, Editura Institutului de Arte 26 Comisia Română de Istorie Militară, Proiecte Grafice „Eminescu”, Bucureşti, 1927, p. 200-201. 7 Cuvântările Regelui Carol I, ediţie îngrijită de şi planuri de operaţii ale Marelui Stat Major Ro- Constantin C. Giurescu, vol. II (1887-1914), Funda- mân...., p. 82-83. 27 ţia pentru Literatură şi Artă „Regele Carol II”, Bucu- A.M.R., fond Marele Cartier General, dosar reşti, 1939, p. 413. nr. 51, f. 84-85. 28 8 Constantin Hârjeu, op. cit., p. 53-54. General Radu R. Rosetti, Mărturisiri (1914- 9 Ibidem, p. 59. 1919),... p. 82. La 16/29 iulie 1914, maiorul Radu R. 10 Dezbaterile Senatului, nr. 1 din 25 februarie Rosetti, cumnatul lui Ion I.C. Brătianu şi şef la Biro- 1914. ului operaţii din Marele Stat Major, i-a transmis o 11 Dezbaterile Adunării Deputaţilor, nr. 36 din 7 scrisoare primului ministru, prin care îl anunţa că aprilie 1914, p. 687-692. i-a transmis generalului Dumitru Iliescu, secretarul 12 Pentru relaţia Averescu – Ion I.C. Brătianu a general al Ministerului de Război, directivele sale. se vedea Petre Otu, Mareşalul Alexandru Averescu. În acelaşi timp, l-a asigurat pe Brătianu că se lu- Militarul, omul politic, legenda, Editura Militară, crează la ipoteza războiului cu Rusia, iar cea privind Bucureşti, 2005. Austro-Ungaria este gata. 13 La numirea în această funcţie, Dumitru ­Iliescu 29 Pentru acordul secret Sazonov-Diamandy, era colonel, gradul de general primindu-l la 14 mar- document semnat apoi la Bucureşti de Poklevski- tie 1914. Koziel şi Ion I.C. Brătianu, a se vedea, între altele: 14 General D. Iliescu, Documente privitoare la Prof. univ dr. Petre Otu, Marian Ştefan, Din culisele răsboiul pentru întregirea României, Imprimeria relaţiilor româno-ruse (1914-1916), în „Banca Naţi- Statului, Bucureşti, 1924, p. 4. 15 onală a României în timpul Primului Război Mon- „Monitorul Oficial”, nr. 5, 5 aprilie 1914, p. 297. dial”, Bucureşti, 2011, p. 61-70. 30 16 Ibidem. General D. Iliescu, op. cit. p. 12. 31 17 Ibidem, p. 290. „Viitorul”, 8 septembrie 1913. Este vorba de scri- 18 Constantin Hârjeu, op. cit., p. 68. soarea deschisă a lui Ion I.C. Brătianu, care a bulver- 19 General Radu R. Rosetti, Mărturisiri (1914- sat clasa politică şi opinia publică din Vechiul Regat. 1919), ediţie îngrijită, studiu introductiv şi note de 32 I.G.Duca, op. cit., p. 15.

40  Revista de istorie militară  Securitate na]ional` [i interna]ional`

România în NATO, după 10 ani: evoluţii, semnificaţie, perspective

ŞERBAN FILIP CIOCULESCU *

Abstract

Romania is a NATO member since 2004, thus one can say that in ten years, the Romanian diplomacy and the armed forces contributed to enhancing the national, regional and global se- curity under the umbrella of the North-Atlantic Alliance. After getting the membership, Roma- nia continued the military reform, it tried to increase the defense expenditures and be involved in the military activities of the organization such as the missions in Kosovo and Afghanistan. The organization of the North-Atlantic Summit in Bucharest (April 2008) was the highest moment of visibility for Romania and the best moment to prove that we are able to contribute to the success of NATO as a global player.

Keywords: Romania, NATO, reform, cooperation, missions, security, defense

În luna mai a anului 2013, mass media in- să ocupe postul de secretar general al NATO, ternaţională dezvăluia ştirea că ambasadorul ceea ce ar presupune un sprijin diplomatic României la NATO, dl. Sorin Ducaru, a câşti- consistent din partea majorităţii statelor aliate. gat concursul organizat spre a ocupa funcţia Actualmente, acest scenariu a devenit impo- de asistent al secretarului general al NATO, sibil, după ce s-a anunţat că Jens Stoltenberg având un mandat de trei ani. Ducaru era în acel din Norvegia va îndeplini această funcţie din moment cel mai vechi ambasador la NATO al toamna anului în curs. unui stat membru, fiind considerat „decanul” În acest context, diplomatul român a afir- de vârstă în Consiliul Nord-Atlantic. Începând mat că: „De altfel, candidatura mea vine după din luna octombrie 2013, acesta coordonează un şir de candidaturi de succes reprezentate un departament care se ocupă de securitatea prin români calificaţi care deja fac parte din energetică, apărarea cibernetică, lupta impo- Secretariatul internaţional, practic în fieca- triva terorismului, politica nucleară a NATO, re din cele şapte divizii ale NATO. În ultimii combaterea proliferării armelor de distrugere doi-trei ani chiar am avut poziţii de conducere, în masă, analiza strategică şi programul ştiinţă cum ar fi directorul adjunct al cabinetului se- pentru pace. Tot în cursul anului 2013 se ve- cretarului general, colega mea Mirela Maghiar, hiculase şi zvonul că ar fi posibil ca un român sau directorul compartimentului pentru afa-

* Dr. Şerban F. Cioculescu este cercetător ştiinţific gradul II în cadrul Institutului pentru Studii Politice de Apărare şi Istorie Militară din Bucureşti şi lector invitat la Facultatea de Ştiinţe Politice a Universităţii Bucureşti. Este specializat în studii de securitate şi teorii ale relaţiilor internaţionale.  Revista de istorie militară  41 ceri multilaterale din NATO, Călin Stoica, fost Consiliului Nord-Atlantic de la Praga, din no- director general în MAE.”1 iembrie 2002. Invitaţia, urmată de doi ani în Se pune întrebarea ce merite are România care tratatul de aderare a fost semnat şi ratifi- ca stat membru astfel încât să fie „recompen- cat de ceilalţi membri, semnifica recunoaşterea sată” de NATO cu poziţii atât de înalte. Refe- eforturilor depuse de decidenţii politico-mili- ritor la valoarea adăugată pe care contribuţia tari şi de populaţie în vederea realizării unui grad suficient de compatibilitate în domeniile României a adus-o la activităţile NATO putem politic, militar şi de securitate . menţiona, pe scurt: Ca să devină membru al NATO, România a 1. participarea la misiuni militare de tip out avut de îndeplinit cinci cicluri MAP, demarând 2 of area , clasându-ne între primii nouă contri- acest process în toamna anului 1999, conform butori dintre statele membre; direcţiilor trasate de Summit-ul Consiliului 2. gestionarea noilor riscuri şi ameninţări: Nord-Atlantic (NAC) de la Washington, din atacurile cibernetice, instalarea scutului anti- aprilie 1999, care afirmase principiul „porţilor rachetă, preocuparea pentru securitatea ener- deschise” pentru candidatele la aderare. Ca să getică; adere cu succes, statul român a îndeplinit cri- 3. relaţiile cu vecinii din Est şi Sud. teriile deja bine-cunoscute din anul 1995, când În 29 martie 2004, România devenea ofici- se publicase Studiul privind extinderea NATO: al membră a Alianţei Nord-Atlantice, după ce democratizare, cooperare reală între candida- te, relaţii de bună-vecinătate, reforma sectoru- fusese invitată să adere cu ocazia Summit-ului lui de securitate şi a apărării etc.3

Ceremonia arborării oficiale a drapelului României la sediul NATO, 2 aprilie 2004

42  Revista de istorie militară  România se integra într-o Alianţă ce exista operaţia din Marea Mediterană, continua, iar de 55 de ani şi la care aspira încă de la mijlo- mai multe state membre participau la efortul cul anilor ’90. Ratarea aderării, la Summitul de reconstrucţie a Irakului, după eliminarea de la Madrid din vara anului 1997, nu genera- dictatorului Saddam Hussein şi a regimului se o tendinţă de retragere şi pesimism, ci, din politic baathist în 2003. contră, accelerase eforturile depuse în vederea România a trimis prin rotaţie mii de mi- remedierii deficienţelor în domeniile-cheie litari în Kosovo, de pildă în 2012 avea 145 de solicitate de aliaţi. Ulterior, începând cu finele militari, ofiţeri de stat major, ofiţeri de legătură anului 2001, participarea la marea coaliţie anti- şi elemente de intelligence. teroristă constituită la solicitarea SUA, la cam- Începând cu 6 octombrie 2001, România paniile din Afganistan şi Irak, a sporit semni- a fost un contributor activ la misiunea Acti- ficativ oportunităţile României de a dovedi că ve Endeavor, de patrulare în Marea Neagră, este un contributor net la securitatea spaţiului sub egida NATO. Fregata Regele Ferdinand a euroatlantic şi nu doar un consumator de secu- participat în octombrie-noiembrie 2005 la mi- ritate, aşa cum fusese considerată în 1997. siuni în Estul Mediteranei, la fel ca şi fregata Actualmente, NATO consideră România Regina Maria în septembrie-noiembrie 2006. ca fiind un membru valoros, previzibil, apt să Pe 30 aprilie, „Regele Ferdinand” a început mi- contribuie la eforturile comune de gestionare a siunea de patrulare în apele Libiei, în cadrul noilor riscuri asociate globalizării şi proliferării operaţiei NATO de impunere a unui embar- ameninţărilor asimetrice. Menţionăm, de pil- go maritim, aerian şi terestru asupra armelor dă, faptul că, la Oradea, MApN a inaugurat în destinate Libiei.6 Operaţia, denumită „Unified 2010 Centrul de Excelenţă NATO-HUMINT, Protector”, data din 23 martie 2011 şi s-a bazat spre a contribui la perfecţionarea şi educarea pe Rezoluţia 1973 a Consiliului de Securitate al la standarde aliate a ofiţerilor de informaţii şi ONU. Autorităţile din România au ţinut cont contra-informaţii din ţările membre ale Alian- de necesitatea solidarităţii euroatlantice şi de ţei. Centrul a fost testat cu succes de Comitetul imperativul legalităţii internaţionale, astfel Militar al NATO şi se află sub coordonarea Co- încât o decizie a CSAT a stabilit participarea mandamentului Strategic Aliat pentru Trans- la embargoul impus Libiei, fiind vorba de dis- formare (SACT).4 Anterior, singura unitate ponibilizarea fregatei „Regele Ferdinand” şi de HUMINT din România fusese UM 2000 Bu- adoptarea de către Guvern a Hotărârii nr. 270 zău. Culegerea de informaţii din resursă umană din 23 martie 2011, de suplimentare a buge- este o activitate esenţială pentru succesul unor tului M.Ap.N. pentru anul respectiv cu suma operaţii precum cele din Kosovo şi Afganistan de 19.164.000 lei din fondul de rezervă bugeta- iar pentru România primirea acestei responsa- ră. Fregata a patrulat în cadrul acestei misiuni bilităţi din partea conducerii Alianţei a avut şi între aprilie şi iulie 2011. De asemenea, peste rolul de a ajuta la dezvoltarea unei capabilităţi 200 de refugiaţi libieni au fost primiţi şi găzdu- de nişă.5 Recent, directorul SRI, George Cristi- iţi temporar în Timişoara. România şi Slovacia an Maior, afirma că România este a doua ţară erau singurele state central-est europene care contributoare cu informaţii la unitatea civilă găzduiau centre de urgenţă ale UNHCR. de informaţii a NATO. România a fost un contributor important la ISAF, chiar de la început, trimiţând un con- Participarea la misiuni „out of area” tingent în februarie 2002. Acţiunea s-a bazat în plan legal pe decizia Parlamentului nr. 38 La momentul aderării României, în primă- din 21 decembrie 2001, după care, în ianuarie vara anului 2004, NATO se afla deja de circa 2002, România a semnat Memorandumul de opt luni la comanda operaţiei ISAF din Afga- înţelegere pentru formarea ISAF. S-a început nistan (după ce iniţial s-a aplicat metoda rota- cu un pluton de poliţie militară (25 militari) şi ţiei la şase luni a comandei între diversele state un avion militar de transport Hercules C 130 participante), continua operaţia KFOR din Ko- (cu echipaj de 14 militari). Din ianuarie 2004, sovo, SFOR din Bosnia Herţegovina se apropia statul român a participat activ la etapele Ele- de final (decembrie 2004), Active Endeavor, mentului de Sprijin Naţional. Între iulie-de-  Revista de istorie militară  43 Militari români în timpul ceremoniei de încheiere a misiunii din Afganistan, 30 iunie 2014 cembrie 2004, Batalionul 281 Infanterie „Vul- Creşterea efortului militar naţional în ca- turii Îndrăzneţi” a păzit baza aeriană Kandahar. drul ISAF este vizibilă mai ales din statisticile Începând din luna octombrie 2006, ISAF a pre- oferite chiar de NATO: în ianuarie 2007 erau luat comanda forţelor militare internaţionale 750 militari, în decembrie 2007 537, în decem- din Estul Afganistanului, iar România a trimis brie 2009 se aflau 900 militari iar în martie aproape 2000 de militari spre a contribui la sta- 2010 deja 970, aşadar procentajul din totalul 7 bilizarea statului afgan. Referitor la misiunea ISAF a fost de 1,084% in 2010. De asemenea, ANA (Afghan National Army Training Missi- România a acceptat solicitarea unor state alia- on), România a fost implicată în Operational te şi a participat şi la Echipe de Reconstrucţie 8 Mentoring and Liaison Team (OMLT) apoi în Provincială, de pildă PRT Konduz. OMLT în anii 2009-2010. Deteşamentul ANA Armata României a pierdut în misiunile Training a pornit de la un contingent de 25 din Afganistan 24 de militari, de asemenea au existat circa o sută de răniţi până la finalul anu- militari începând cu iunie 2003, iar în 2008- 9 2009 avea 49 de militari. Între aprilie şi august lui 2013. Menţionăm şi contribuţia la efortul de sta- 2006, militari din Forţele aeriene române au bilizare şi reconstrucţie a Irakului, după răz- preluat conducerea aeroportului internaţional boiul din 2003 şi schimbarea regimului politic. Kabul, România fiind naţiune conducătoare în Dacă în timpul campaniei militare propriu-zi- operaţia KAIA, cu un efectiv de 39 de militari. se, România permisese forţelor americane să Ulterior, în 2011, România a preluat din nou folosească aeroportul M. Kogălniceanu iar în comanda aeroportului Kabul. Forţe româneşti, iunie 2003 Parlamentul României acceptase mai bine spus două batalioane de manevră ro- participarea la Iraqi Stabilization and Recon- mâneşti, au păzit circa 150 km din autostrada struction Force cu circa 675 militari, ulterior inelară Highway 1, în perimetrul provinciei s-a decis de către CSAT în octombrie 2004 să Zabul. Se poate estima că România a contribu- fie trimisă o subunitate de 100 de militari în it la efortul de combatere şi eliminare a taliba- cadrul forţelor care apărau UN Mission în Iraq nilor, de asemenea la îndepărtarea cu success a (UNAMI), ca urmare a unor atacuri comise de elementelor Al Qaeda din Afganistan, dar şi la insurgenţi asupra sediilor şi angajaţilor ONU. reconstrucţia infrastructurilor critice şi la for- La finele anului 2008, contingentul românesc marea de legături people to people cu localnicii, a participat la operaţia „Iraqi Sunset” de antre- de asemenea la activitatea de HUMINT. nare şi acţiuni umanitare. La începutul anului 44  Revista de istorie militară  2009, MApN a redus contingentul militar naţi- sistem eficient de interoperabilitate a trupelor. onal la 350 militari şi s-a angajat să părăsească Totuşi, pe fondul crizei economice globale Irakul, ca şi ceilalţi aliaţi ce participau la Iraqi demarate în 2008, marea majoritate a ţărilor Training, până în iunie 200910. Începând cu 23 membre ale NATO şi-au redus drastic bugetele iulie 2009, doar trei militari români mai parti- apărării, ajungând la o medie de 1,6% din PIB cipau la unele activităţi aferente NATO Trai- pentru statele europene membre NATO (faţă ning Mission în Iraq. Estimările arată că, per de 4,1% din PIB media pentru SUA şi Canada total, statul român a desfăşurat în cadrul ope- luate împreună), mult sub necesităţile reale.13 raţiei Iraqi Freedom peste 5200 de militari.11 Ministrul Apărării din România, Mircea Duşa, Estimările oferite de MApN arată că Ro- a discutat în noiembrie 2013 cu vicepremierul, mânia a desfăşurat în misiunile din Balcanii de cu ministrul Finanţelor şi ministrul delegat al Vest, Afganistan, Irak şi Nordul Africii peste Bugetului, în scopul de a mări procentul din 40.000 de militari. De asemenea, peste 120 PIB alocat apărării de la 1,26% în 2013 la 1,5% de militari au comandat structuri în teatre de în 2014 şi 2% (ţinta de alocare) în 2016. S-a operaţii şi peste 800 au făcut parte din struc- aprobat un buget de 1,42% din PIB, evident sub turile de comandă ale comandamentelor UE necesităţi, dar cu angajamentul ca în fiecare an 12 şi NATO. Cei 40.000 militari experimentaţi, să sporească cu 0,3%, astfel încât peste câţiva rodaţi pe câmpul de luptă, constituie „vârful ani, odată cu finalul aşteptat al crizei economi- de lance” al forţelor armate naţionale inclusiv ce, să se ajungă din nou la cel puţin 2% din PIB, în caz de război. De aceea, cred că e vital ca la fel ca până în 2004. Tot în vara-toamna anu- România să continue să contribuie cu forţe la lui 2013, Guvernul a aprobat cumpărarea unei misiuni internaţionale chiar şi după ce va avea prime tranşe de douăsprezece avioane F 16 loc retragerea din Afganistan (inclusiv după (MLU Block 15) second hand, din Portugalia, eventuala misiune ce va continua o vreme şi la preţul de 628 milioane de euro14. Ministrul după 2014 în acest stat). Apărării a justificat investiţia afirmând, în iunie 2013, că zilnic spaţiul aerian naţional este for- Apărarea colectivă ţat de aeronave străine, „care nu sunt identifi- cate sau care nu au aprobare de survol”. Aceste Pentru România, stat „de flanc” al NATO, avioane de vânătoare, odată achiziţionate, vor situat aşadar aproape de o zonă cu potenţial contribui la efortul colectiv al României de a de risc sporit – Rusia şi vecinătăţile sale (sta- garanta securitatea pe flancul estic al Alianţei. tele membre ale CSI) – aderarea la Alianţă a Va spori nivelul de interoperabilitate cu forţele însemnat întâi de toate obţinerea garanţiei NATO. Nouă piloţi şi 75 de tehnicieni români aplicării clauzelor articolului V din Tratatul vor fi instruiţi în Portugalia şi în SUA. Până în de la Washington (1949), în cazul producerii anul 2015 trebuie modernizată infrastructura unei agresiuni. De aceea, apărarea colectivă spre a fi compatibilă cu noile avioane, ce vor este elementul cel mai important al prezenţei sosi la finele anului 2016 iar în cursul anului în NATO, iar Bucureştiul caută în permanenţă 2017 se va realiza capacitatea operaţională asigurări privind menţinerea apărării colective necesară.15 Anterior, în 2012, CSAT aprobase ca aspectul central al existenţei Alianţei. proiectul „realizarea graduală a capabilităţii de În condiţiile în care şi Uniunea Europea- apărare aeriană”, subsumat programului „Avi- nă dispune, odată cu Tratatul de la Lisabona, on multirol al Forţelor Aeriene”. de o clauză de solidaritate iar UE şi NATO au dezvoltat o cooperare aprofundată la nivel Reforma Armatei: continuitate politic, militar şi de securitate a informaţiilor, şi perseverenţă România este beneficiara acestui dublu sistem de protecţie, cu precizarea că NATO rămâne Perioada 2004-2013 a reprezentat continu- în mod cert sistemul esenţial de descurajare şi area eforturilor de reformă a organismului mi- respingere a agresiunilor militare clasice, deoa- litar naţional, existând o continuitate funcţio- rece dispune de mai multe capabilităţi şi de un nală cu reformele întreprinse până în 2002.16  Revista de istorie militară  45 Anul 2002 a fost anul invitării României, cu în NATO, din 22 iulie 2003, document înain- ocazia Summit-ului NATO de la Praga, să ad- tat Alianţei în luna septembrie 2003. Până la ere la Alianţa Nord-Atlantică, iar 29 martie aderarea efectivă din aprilie 2004, România a 2004 este data când a devenit membru efectiv implementat şi ciclurile patru şi cinci ale MAP. al Alianţei, fapt ce a arătat clar că obiectivele Tot în 2002 a fost adoptat de către conducerea procesului de modernizare şi transformare a Armatei Sistemul de Planificare, Programare, Armatei României avuseseră succes, pe lângă Bugetare şi Evaluare (PPBES) după modelul îndeplinirea criteriilor politice, juridice şi stra- NATO. În 2003 s-au adoptat acte legislative tegice cuprinse în Planul de Acţiune pentru esenţiale precum „Legea statutului cadrelor 18 Aderare (MAP). militare” şi „Ghidul carierei militare”. Mai ales după anii 2000 şi 2001, reforma ar- În anul 2005 a fost adoptată „Strategia de matei s-a accelerat deoarece episodul Kosovo transformare a Armatei României” ce prevedea şi atitudinea pro-atlantistă a României cu oca- modernizarea şi realizarea interoperabilităţii zia declanşării campaniei antiteroriste globale forţelor armate în urma parcurgerii a trei eta- sporiseră şansele de integrare în NATO, scop în pe distincte, axate pe reorganizarea structurii care formarea unor forţe armate eficiente, pro- de forţe, pe termenele angajate faţă de Alianţa fesioniste, flexibile şi armonizată cu standarde- Nord-Atlantică pentru îndeplinirea cerinţelor Obiectivelor Forţei şi pe necesităţile procesu- le NATO devenise o cerinţă inconturnabilă. lui de dublă integrare în NATO şi UE. În plan militar, ţara noastră în 2002 se afla „Concepţia de restructurare şi moderni- deja în curs de implementare a celui de al trei- zare a Forţelor Armate ale României” (FARO lea ciclu MAP, primul fiind elaborat în septem- 2005/2010) a servit procesului de transforma- brie 1999.17 În anul 2001 se trecuse de la Forţa re a forţelor armate naţionale, mergând de la o Program 2003 (Programme Force 2003) la For- etapă iniţială de asigurare a capacităţii defensi- ţa Obiectiv 2007 (Goal Force 2007). În aprilie ve credibile şi de iniţiere a interoperabilităţii cu 2002, a fost aprobat în CSAT cadrul pentru de- standardele NATO până la etapa a doua de fi- mararea Forţei Obiectiv 2007. După 2004 au nalizare a unor programe majore de înzestrare. fost asumate aşa-numitele force goals. Cele 75 de „obiective ale forţei” (force goals) au fost implementate în perioada 2005- Forţa proiect 2003 prevedea un plafon ma- 2010, conform planificării (Defense Planning ximal de 112.000 militari şi 28.000 civili până Guidance), dintre acestea 39 fiind în stadiul de în anul 2003 (în caz de război se adăugau cei „implementare deplină”. cca. 90.000 rezervişti) iar Forţa obiectiv 2007 Dacă în anul 2003 doar 47% din personalul un plafon de 75.000 militari şi 15.000 civili în militar era compus din profesionişti, în 2004, perspectiva anului 2007, cu un nivel de profe- peste 60% din forţele armate erau deja formate sionalizare de 90% în ceea ce priveşte perso- din profesionişti şi se desfiinţaseră 161 struc- nalul. Forţa Program se referea la crearea de turi, din care 25 comandamente, 12 mari uni- forţe echilibrate, bazat pe mobilizare rapidă, tăţi şi 52 unităţi militare. Peste 10.600 militari grupuri operative întrunite, pe structuri de co- disponibilizaţi au trecut prin reconversia pro- mandă eficiente. Forţa obiectiv avea în vedere fesională asistată până în 2003. mai ales reducerea drastică a numărului de mi- În acelaşi timp, opinia publică a început să litari şi civili, restructurarea comandamentelor accepte riscurile şi costurile asociate prezen- şi profesionalizarea totală a efectivelor. ţei trupelor române şi a elementelor civile în Pe 19 septembrie 2002, Comisia Naţiona- zonele de conflict şi cele post-conflictuale, în lă pentru integrarea României în NATO, or- misiuni de rconstrucţie. ganism abilitat prin lege pentru elaborarea şi Tot în anul 2005 semnalăm desfiinţarea, implementarea obiectivelor din PNA a anunţat transformarea sau reorganizarea a 145 struc- elaborarea PNA IV. PNA V a însemnat finalul turi iar pînă în 2007 a încă 92 de structuri mi- participării cu succes a ţării noastre la procesul litare. „Membership Action Plan” (MAP). Procesul Menţionăm câteva realizări majore ale re- elaborării PNA V a fost lansat în cadrul Co- formei precum desfăşurarea cu succes a ma- misiei Naţionale pentru integrarea României rilor programe de înzestrare a armatei, un 46  Revista de istorie militară  sistem eficient de comunicaţii digitale pentru teritoriului şi să ofere „sprijinul ţării gazdă” conducerea operaţiilor, dotarea cu sistemul de (Host Nation Support). Este foarte importan- comunicaţii al Armatei STAR 2000, creşterea tă şi capacitatea de operare întrunită. Aceste puterii de foc, continuarea programelor de cerinţe se regăsesc şi în „Strategia de Apărare modernizare şi un sistem logistic ameliorat. Naţională” din 2010. În ceea ce priveşte procentul din PIB alo- Odată cu aderarea la UE din 1 ianuarie cat apărării, după 2001 s-a căutat constant ca 2007, România contribuie la obiectivele Agen- acesta să fie de cca. 2,2% chiar dacă în ultimii ţiei Europene de Apărare, după ce anterior ani cifra a coborât spre 1,2-1,5 %, pe fondul di- existase o participare informală la activităţile ficultăţilor create de criza economică interna- EDA. De asemenea, cum s-a arătat la Summi- tul NATO de la Chicago, din mai 2012, ţara ţională ce a lovit grav şi România. noastră este participant activ la implementa- Evident, după aderarea la NATO şi ulterior rea conceptului Smart Defense, fiind gata să integrarea în UE (2007), politica de apărare a cumpere şi să opereze în comun cu alte state ţării noastre a evoluat pe aceleaşi coordonate, aliate avioane, elicoptere, blindate şi alte echi- aşadar în plan extern s-a ameliorat participa- pamente şi sisteme militare. rea la misiunile NATO şi respectiv la Politica Începând cu 1 ianuarie 2007 s-a renunţat Europeană de Securitate şi Apărare, lansată de la serviciul militar obligatoriu, iar Forţele Ar- UE încă din 1999-2000. Ulterior, România şi-a mate Române (FAR) conţin doar profesionişti definit contribuţia la NATO Response Force (aşadar pe bază de voluntariat). Spre a se putea şi la Grupurile tactice de luptă ale UE, de ase- continua cu succes reforma Armatei şi a se edi- menea implementând obiectivele din Headline fica o politică de apărare eficientă, este însă ne- Goal 2010. voie să se aloce sectorului apărării un procent În anul 2005 a fost adoptată „Strategia de de cel puţin 2 % din PIB, aşadar să se găseas- transformare a Armatei României” ce prevede că resurse bugetare chiar în condiţii de criză modernizarea şi realizarea interoperabilităţii economică precum cea din 2008-2012, să se forţelor armate în urma parcurgerii a trei eta- aloce mai mulţi bani pe cap de locuitor pentru pe distincte, axate pe reorganizarea structurii apărare, iar utilizarea Smart Defense şi a pro- de forţe, pe termenele angajate faţă de Alianţa gramelor Agenţiei Europene a Apărării poate Nord-Atlantică pentru îndeplinirea cerinţelor fi soluţia. Armata României trebuie să fie în Obiectivelor Forţei, şi pe necesităţile procesu- egală măsură una de protecţie teritorială şi de lui de dublă integrare în NATO şi UE. Vorbim proiectare a securităţii în alte spaţii. Participa- rea României la proiectul scutului antirachetă de etapa finalizării restructurărilor de bază, al SUA, şi a celui complementar al NATO, tre- etapa integrării operaţionale depline în NATO buie să se reflecte mai clar în strategia militară şi Uniunea Europeană şi etapa integrării tehni- a ţării. Din 2007 datează şi adoptarea Strategi- ce depline în NATO şi Uniunea Europeană. ei de Transformare a Armatei României, do- Structurile de comandă vor reprezenta cument cu rol de doctrină dar şi de ghidare a până la 4,5%, iar forţele combatante până la procesului de reformă. 95,5% din totalul trupelor. Actualmente se apli- În concluzie, reforma şi modernizarea ar- că obiectivele prevăzute în „Structura de forţă matei române au fost procese fundamentale, a Armatei României 2015”, în fapt o revizuire cu dimensiune socio-economică şi strategic- consistentă a Forţei Obiectiv 2007. Armata operaţională, permiţând formarea unor cor- României trebuie să poată participa la întreaga puri militare profesionale, apte să participe la gamă de misiuni ale NATO, la activităţile mili- misiuni internaţionale în sprijinul păcii şi se- tare ale UE, la apărarea teritorială şi la sprijini- curităţii.19 rea autorităţilor locale şi guvernului în caz de necesitate. În anul 2015, se urmăreşte să existe Războiul ruso-georgian, invazia rusă o armată perfect compatibilă cu standardele în Crimeea şi „lecţiile” desprinse NATO, cu grad sporit de plusvaloare pentru la Bucureşti operaţiile aliate, o forţă modulară, flexibilă, mobilă, sustenabilă, rapid dislocabilă în teatre Caucazul de Sud reprezintă continuarea de luptă şi foarte capabilă să asigure apărarea geopolitică logică a zonei Mării Negre, ambele  Revista de istorie militară  47 fiind descrise de diplomaţia de la Bucureşti ca dacă s-a bazat pe o evaluare eronată a situaţiei formând Regiunea extinsă a Mării Negre. În- din Osetia şi din regiune. De asemenea, apre- tre statele din Caucazul de Sud, România are ciem că reacţia părţii ruse a depăşit simpla cele mai bune relaţii cu Georgia şi Azerbaidjan, nevoie de securizare a prezenţei trupelor de existând o cooperare politică dublată de una menţinere a păcii în Osetia de Sud. O conclu- economică. Dar Georgia are în plus avantajul zie a deplasării, care a fost enunţată şi în câteva de a fi un stat democratic şi pro-occidental, conferinţe de presă, este că, în momentul de care se străduia, în epoca preşedintelui ­Miheil faţă, prioritatea este stabilizarea regiunii, sta- Saakaşvili, să iasă de sub sfera de influenţă a bilizarea conflictului din Georgia şi punerea Rusiei şi a se integra în Vest. Aşadar, România în aplicare, în litera şi spiritul său, a acordu- este unul dintre statele membre NATO care lui de încetare a focului între Federaţia Rusă ­şi-au afirmat adesea sprijinul pentru integrarea şi Georgia.”20 euro-atlantică a Georgiei, considerând că an- corarea Caucazului de Sud la spaţiul occidental Recenta invazie rusă în Crimeea (mascată de securitate este o garanţie a păcii pe termen sub forma aşa-ziselor forţe de autoapărare, în lung. Se ştie că în vara anului 2008, după toate fapt soldaţi ruşi fără însemne la vedere şi foste probabilităţile, preşedintele Georgiei, Miheil forţe Berkut desfiinţate de guvernul de la Kiev) Saakaşvili, s-a lăsat atras într-un război contra a demonstrat agresivitatea acestui stat, con- Rusiei, generat de dorinţa de a obliga teritoriile testarea ordinii internaţionale de la Helsinki, secesioniste Osetia de Sud şi Abhazia să reintre violarea dreptului internaţional, dar şi decizia în componenţa statului georgian. Intervenţia unor state aliate precum Polonia, ţările balti- forţelor militare ruseşti adânc în teritoriul geor- ce şi România de a solicita o planificare mai gian s-a soldat destul de rapid cu recunoaşterea exactă a apărării teritoriale colective pe flanc, de către Moscova a celor două republici fan- dislocarea de către structurile de comandă ale tomatice ca state independente. Acest lucru a NATO a unor forţe şi echipamente militare constituit o încălcare gravă a ordinii teritoriale semnificative în zona estică de responsabilita- de la Helsinki, garantată de OSCE în anii ’70 te, spre a împiedica eventuala atacare a unui ai secolului trecut. Deşi NATO nu a intervenit stat aliat de către Rusia. în acest conflict, Georgia nefiind stat membru, Aşadar, România, ca stat NATO doritor de invadarea unui stat suveran de către puternica o continuare a extinderii către Est a Alianţei, a şi asertiva Federaţie Rusă a generat o preocu- criticat deschis acţiunile militare ruseşti, con- pare acută a decidenţilor politico-militari din siderate contrare Cartei ONU, şi de asemenea cadrul NATO pentru asigurarea securităţii pe contrare ordinii de la Helsinki, prin aceea că flancul estic al Alianţei. Cu atât mai mult cu cât Georgia era considerată un viitor stat candidat Moscova a recunoscut două entităţi separa- la aderarea la NATO, după Summitul NAC de tiste ca state apoi şi-a extins ilegal teritoriul la Bucureşti din luna aprilie a anului 2008, iar naţional. Dacă în 2008, statul român a evitat analiştii arătau că Moscova va încerca diverse să aplice diverse tipuri posibile de sancţiuni- metode de a devia statul georgian de la traiec- represalii la adresa Rusiei, spre a nu îşi dete- toria euroatlantică, folosindu-se de existenţa riora şi mai mult relaţiile cu puterea eurasi- conflictelor îngheţate şi de prezenţa unor trupe atică de la Est, în martie 2013, Bucureştiul a ruse în zonele separatiste. Mai multe voci au- fost solidar cu statele din UE şi NATO, fiind torizate din România au sugerat chiar o contin- impuse sancţiuni economice Moscovei. Tre- gency planning în Regiunea Extinsă a Mării Ne- buie reamintit că după episodul războiului din gre, în condiţiile în care trei state NATO sunt 2008, timp de câteva luni, NATO a întrerupt riverane (Bulgaria, România şi Turcia). majoritatea contactelor diplomatice cu Rusia, Referitor la războiul ruso-georgian şi con- continuând doar cooperarea pentru stabiliza- secinţele sale, preşedintele României afirma pe rea Afganistanului, prin accesul oferit de Rusia 22 august 2008: trupelor aliate pe teritoriul său pentru tranzit. „În ceea ce priveşte evaluarea evenimente- De asemenea, în aprilie 2014, NATO a între- lor din Georgia apreciem că acţiunea armatei rupt cooperarea militară cu Rusia, pe termen georgiene a fost pe teritoriul naţional, chiar nelimitat. 48  Revista de istorie militară  Summitul Consiliului Nord-Atlantic gajamentul de a dezvolta apărarea antirachetă, de la Bucureşti (2008) şi Conceptul cu promisiunea unui scut al NATO comple- Strategic (2010) mentar cu cel al SUA, şi de a crea mecanismele pentru a asigura securitatea energetică.23 Între 2 şi 4 aprilie 2008, România a găzduit Totuşi, dorinţa României şi a altor state ali- cel mai însemnat şi amplu eveniment de poli- ate (Polonia, ţările baltice) de a se oferi MAP-ul tică externă şi totodată cel mai grandios sum- (Membership Action Plan – Planul de Acţiune mit al NATO. Au participat reprezentanţii a 26 pentru Aderare) Ucrainei şi Georgiei nu s-a de state membre, 23 de ţări partenere, fiind de concretizat, dar în declaraţia finală se spune că menţionat prezenţa a 23 de şefi de stat şi a 22 ambele state vor adera cândva la Alianţă. de şefi de guverne. Peste 6500 de participanţi, „Salutăm aspiraţiile euro-atlantice ale civili şi militari, reprezentanţi ai statelor dar şi Ucrainei şi Georgiei de apartenenţă la NATO. ai unor organizaţii internaţionale: Secretarul Am hotărât astăzi că aceste state vor deveni General al ONU, Secretarul General al Con- membre ale NATO.”24 silului UE, Preşedintele Comisiei Europene, Deşi România ca stat membru a încurajat în directorul Băncii Mondiale, precum preşedin- general deschiderea către Rusia şi cooptarea ei tele Rusiei Vladimir Putin, cel afgan Hamid ca partener de securitate major în zona euro- Karzai şi înalţi oficiali din „statele de contact”, atlantică, ţara noastră a sprijinit în declaraţia parteneri strategici ai NATO (Australia, Japo- finală constatarea că pentru NATO prezintă o nia, Noua Zeelandă, Iordania).21 Menţionăm mare importanţă Tratatul Forţelor Convenţi- că ­Vladimir Putin a participat la Summitul onale din Europa (CFE), inclusiv a regimului Consiliului NATO-Rusia, prima dată după ce său de flanc. De aceea, Rusia a fost criticată în onorase cu prezenţa inaugurarea Consiliului mod diplomatic, cu formula clasică „suntem în 2002. Cu ocazia Summit-ului, Malta a anun- profund îngrijoraţi”, pentru suspendarea uni- ţat revenirea în PfP. Trebuie spus că România laterală a obligaţiilor juridice aferente CFE. Se şi-a atins majoritatea obiectivelor asumate arăta că nu e normal ca ţările NATO să aplice anterior. Astfel în ceea ce priveşte extinderea, prevederile CFE iar Rusia nu. În cele din urmă Croaţia şi Albania au fost invitate să adere la se ştie că şi SUA şi alte state NATO au suspen- NATO iar Republicii Mecedonia i s-a promis o dat participarea la tratat, din cauza retragerii aderare rapidă din momentul în care îşi va nor- Rusiei. Statele NATO suspendaseră ratificarea maliza relaţiile cu Grecia. S-a demarat dialogul versiunii noi a CFE după ce Moscova nu îşi ţi- intensificat cu Bosnia Herţegovina şi Munte- nuse promisiunea luată la Summit-ul OSCE de negru iar în ceea ce priveşte Serbia, s-a oferit la Istanbul (1999) de a îşi retrage forţele mi- un Plan de acţiune Individual pentru Partene- litare din Moldova şi Georgia. De asemenea, riat. A fost recunoscută importanţa excepţio- România a pus un accent deosebit pe determi- nală a Regiunii Extinse a Mării Negre pentru narea Rusiei de a coopera în rezolvarea conflic- securitatea euroatlantică. telor îngheţate din Zona extinsă a Mării Negre „Reafirmăm importanţa continuă a regiu- şi mai ales în a o face să accepte integritatea nii Mării Negre pentru securitatea euro-atlan- teritorială a statelor afectate de aceste conflicte tică. În această privinţă, salutăm progresul în separatiste. Din păcate, nu s-a obţinut un re- consolidarea responsabilităţii regionale, prin zultat în acest sens. utilizarea eficientă a iniţiativelor şi mecanis- Participanţii la summit au avut cuvinte de melor existente. Alianţa va continua să spriji- laudă şi la adresa României, ca stat organiza- ne aceste eforturi în mod adecvat, ghidată de tor: priorităţile regionale şi pe baza transparenţei, „Ne exprimăm aprecierea sinceră pentru complementarităţii şi inclusivităţii, în scopul ospitalitatea călduroasă cu care ne-a primit dezvoltării dialogului şi cooperării între statele Guvernul României. Oraşul Bucureşti a fost lo- Mării Negre şi dintre acestea şi Alianţă.”22 caţia celui mai mare summit NATO desfăşurat Aliaţii au declarat că recunosc integritatea vreodată, punând în valoare hotărârea Alianţei teritorială a Moldovei, Georgiei, Azerbaidja- de a coopera îndeaproape cu membrii comu- nului şi Armeniei. De asemenea, s-a luat an- nităţii internaţionale, precum şi contribuţia  Revista de istorie militară  49 sa unică la promovarea securităţii şi stabilită- TO-Rusia din 1998, în care NATO se angaja să ţii într-un context strategic aflat în schimbare nu aducă în zona de graniţă capabilităţi milita- rapidă.”25 re semnificative, agresiunea comisă de Rusia şi Pe 23 mai 2013, secretarul general al NATO, nerespectarea acordului de garantare teritori- Anders Fogh Rasmussen, a vizitat România, ală a Ucrainei din 1994, ar permite de fapt am- declarând că ţara noastră „is a committed ally plasarea de forţe militare ale NATO la graniţa and a strong contributor to our operation”. Poloniei, a statelor baltice şi în spaţiul maritim Acesta a avut întâlniri cu şeful statului, premi- al Mării Negre. Evident, trebuie oferite totuşi erul, ministrul Apărării şi cel al Afacerilor Ex- unele garanţii de non-agresiune Rusiei, dar de terne. Rasmussen a insistat asupra noţiunii de pe alte poziţii, mai ferme, şi cu o capacitate de Smart Defense, solicitând statelor membre să descurajare mult mai mare. investească mai mult pentru a compensa defi- Contribuţia României la redactarea Con- cienţele în domeniul avioanelor mari de trans- ceptului strategic al NATO din 2010 a constat port şi a dronelor care colectează „intelligen- în sprijinirea cu fermitate a centralităţii apără- ce”. De asemenea, vorbind în aula Universităţii rii colective în ansamblul dispozitivului aliat, Bucureşti, a arătat că România a contribuit reafirmarea principiului „porţilor deschise”, masiv la stabilizarea şi apropierea de NATO a sprijinul pentru intensificarea Parteneriatului statelor din Balcanii de Vest şi regiunea extinsă UE-NATO şi NATO-ONU, dar şi dezvoltarea a Mării Negre.26 de relaţii pozitive cu Rusia.29 Bucureştiul a mai Şi cu ocazia Summitului de la Chicago al susţinut activ cooperarea în domeniul securi- Consiliului Nord-Atlantic, din anul 2012, Ro- tăţii energetice şi a securităţii cibernetice, do- mânia a avut ca scop major continuarea extin- menii non-tradiţionale dar foarte importante derii spre Est27, apropierea Balcanilor de Vest în ultimii ani pentru NATO. şi a statelor pont-caspice de lumea euroatlan- Un alt eveniment care a adus in prim plan tică şi relaţii pozitive cu Rusia şi Ucraina. De România a fost găzduirea celei de-a 57-a sesi- asemenea, România este un mare sprijinitor al uni anuale a Adunării Parlamentare a NATO scutului antirachetă de care NATO va dispune la Bucureşti. în câţiva ani, considerând că atât securitatea Deşi AP-NATO nu este propriu-zis o naţională cât şi cea a statelor membre din Euro- structura oficială a Alianţei, ea joacă rolul unui pa de Est ar fi semnificativ ameliorată. Evident, forum în care parlamentarii naţionali ai state- ţara noastră a făcut parte dintre statele membre lor membre discută pe teme de securitate şi care nu au acceptat ideea ca Rusia să aibă un apărare şi informează ulterior opinia publică anumit drept de veto asupra deciziilor legate de din fiecare stat. Au participat circa 350 de par- amplasarea şi funcţionarea scutului antibalis- lamentari din 28 state membre şi din statele tic al NATO, deoarece Rusia nu face parte din asociate şi observatoare. România dispune de Alianţă. De asemenea, s-a respins la Bucureşti zece locuri, împărţite egal între Senat si Came- ideea unui scut comun NATO-Rusia şi a „dele- ră, precum şi de zece supleanţi. Discuţiile de gării” către Rusia a misiunii de a proteja statele la Bucureşti au fost dominate de dosarele Li- est-europene de un eventual atac balistic irani- bia, Afganistan, efectele Primăverii arabe, scu- an sau provenind din Orientul Mijlociu. tul antirachetă şi implementarea programului Anexarea Crimeei de către Rusia a dus la Smart Defense, prin care aliaţii să cheltuie banii blocarea de către NATO a cooperării civile şi mai „inteligent”, cumpărând împreună echipa- militare cu Rusia, pe 1 aprilie 201428, deşi ră- mente militare şi folosindu-le chiar în comun. mân deschise canale de dialog la nivel de am- AP-NATO a adoptat rezoluţia „Confruntarea basadori. România s-a solidarizat cu celelalte cu un climat fiscal dificil: Criza economică, state membre ale Alianţei şi a cerut Rusiei să consolidarea fiscală şi riscul irelevanţei strate- respecte integritatea teritorială a Ucrainei. De gice a Europei”, prin care cerea statelor mem- asemenea, la fel ca Polonia şi statele baltice, ar bre să nu reducă si mai mult cheltuielile pentru trebui să susţinem aducerea de forţe suplimen- apărare. Secretarul general Rasmussen a făcut tare ale NATO din Vestul Europei către zona atunci următoarea afirmaţie: „Mă bucură foar- de graniţă cu Rusia. Deşi există un acord NA- te mult anunţurile făcute de România, Turcia, 50  Revista de istorie militară  Polonia şi Spania referitoare la găzduirea unor ca membră a Alianţei. Astfel, ex-ministrul Afa- elemente din cadrul apărării antirachetă şi sper cerilor Externe, Teodor Baconschi, a prezentat să auzim şi alte astfel de anunţuri în lunile ce pe data de 8 octombrie 2011 alocuţiunea „Vi- urmează, pînă la Summitul de la Chicago”.30 ziunea României asupra viitorului NATO”, în cadrul celei de-a 57-a sesiuni anuale a Adună- Un NATO global sau regional? rii Parlamentare a NATO, organizată la Palatul De la Kosovo la Libia, de la Primăvara Parlamentului din Bucureşti. România a anun- Arabă la insurecţia ucraineană ţat că sprijină conceptul „smart defense”, im- plicarea Alianţei în stabilizarea Balcanilor de Mulţi decidenţi şi analişti strategici din Vest, în cooperarea pentru securitate în zona România oscilează între preferinţa pentru un Mării Negre, regiune considerată o punte de NATO dedicat strict apărării teritoriale colec- legatură către Asia Centrală şi Afganistan, pre- tive, şi o alianţa care să işi proiecteze securita- cum şi la consolidarea parteneriatului cu ţările tea în alte spaţii învecinate, spre a elimina sau din Caucaz şi Asia Centrala, politica porţilor măcar diminua sursele de risc şi ameninţare. deschise şi stabilirea de relaţii pozitive cu Ru- Din moment ce pentru decidenţii de la Bucu- sia.31 Referitor la relaţia cu Rusia, ministrul de reşti, Parteneriatul Strategic cu SUA şi aparte- Externe făcea următoarele afirmaţii: nenţa la UE sunt pilonii esenţiali ce dau robus- „În acelaşi timp, sperăm ca Parteneriatul teţe inclusiv asocierii în NATO, devine clar că NATO-Rusia să devină un parteneriat strate- România s-a implicat în operaţiile asumate de gic. Considerăm că acest obiectiv poate fi în- NATO atât pentru a apăra valori comune cât deplinit atunci când principiile care constituie şi pentru credibilitate şi imagine. Astfel, după baza relaţiei NATO – Rusia vor fi respectate participarea la KFOR şi ISAF, România a luat fără echivoc. România sprijină o abordare parte şi la operaţiunea de impunere a embar- realistă, cu paşi concreţi, adaptaţi cerinţelor goului maritim contra Libiei, find gata să gesti- cooperării. Considerăm proiectul apărării an- oneze împreună cu ceilalţi aliaţi efectele feno- tirachetă nu o provocare ci mai curând o opor- menului geopolitic şi politic numit „Primăvara tunitate pentru cooperarea NATO – Rusia, o arabă”. Revolta unei părţi a populaţiilor arabo- oportunitate care, utilizată adecvat, ar spori islamice contra conducătorilor politici corupţi nivelul încrederii între parteneri şi ar aduce a condus adesea la preluarea puterii de către beneficii securităţii europene în general.”32 islamişti sau la război civil precum în Libia şi Siria. De aceea, NATO trebuie să permită sta- Mai trebuie spus şi că România participă telor membre să gestioneze fluxurile de refu- la Sistemul de supraveghere terestră al NATO, giaţi şi să combată ameninţările asimetrice de alături de alte 12 state membre, având o contri- tip terorism-crimă organizată. De asemenea, buţie de 2% din costul total, reprezentând suma insurecţia ucraineană din 2013-2014, efect în- de 25,28 milioane de euro. Sistemul de suprave- târziat al revoluţiei „portocalii” din 2004 şi al ghere terestră al NATO (Allied Ground Surve- eşecului regimului Ianucovici de a se apropia illance/AGS) monitorizează suprafaţa terestră instituţional şi economic de UE, se poate solda folosind sisteme radar, ce sunt sau vor fi instala- cu ruperea statului, refugiaţi, criză umanitară şi te pe platforme aeriene. La proiect participă cel chiar o intervenţie militară a Rusiei. De aceea, puţin 13 state NATO: Bulgaria, Cehia, Estonia, România, ca stat vecin al Ucrainei, trebuie să Germania, Italia, Letonia, Lituania, Luxem- solicite instanţelor de decizie politico-militară burg, Norvegia, România, Slovacia, Slovenia şi din cadrul NATO să realizeze o planificare pe SUA. Acestea contribuie cu peste 1,2 miliarde termen scurt şi mediu a unei posibile situaţii Euro la achiziţionarea sistemului menţionat. conflictuale escaladate la frontiera estică a Ali- În ceea ce priveşte România, aderarea ei anţei. Un interes similar are şi Polonia, astfel la acest la program a fost aprobată prin H.G. că cele două state pot coopera eficient în acest nr. 1498 din 2 decembrie 2009, fiind decisă o dosar sensibil. contribuţie a ţării noaste de circa 2% din cos- Decidenţii politici din România sunt intere- tul global, adica 25.28 milioane Euro, dar suma saţi de conturarea unui profil strategic al ţării, poate fi plătită eşalonat până în anul 2016.  Revista de istorie militară  51 Şefii statelor şi de guvern prezenţi la summit-ul NATO de la Praga, noiembrie 2002

Anticipăm că la summitul din Ţara Galilor fie un membru respectat al familiei euroatlan- al NATO, din luna septembrie a acestui an, tice. Care au fost scopurile majore ale Români- vor exista controverse acerbe între statele care ei in 2004? Mai ales stabilitate internă, relevan- susţin întărirea capacităţii de apărare colecti- ţa acţiunii de securitate în colaborare cu aliaţii, vă şi desemnarea Rusiei ca potenţial adversar ţinerea la respect a Rusiei, prevenirea unor ris- (Polonia, statele baltice) şi cele care vor să me- curi transnaţionale dar şi apartenenţa la fami- najeze Rusia şi să evite riscurile de escaladare lia occidentală a statelor cu valori comune. (Germania, Olanda, Franţa, Grecia etc.). De Analizând intervalul celor zece ani, consta- aceea, România trebuie să fie pregătită şi să îşi tăm că România şi-a îndeplinit obiectivele de susţină activ poziţia, fiind direct interesată în securitate, fiind parte a unui sistem de apărare stăvilirea tendinţelor expansioniste ale Rusiei. colectiv care a descurajat un eventual agresor O apropiere de Polonia devine astfel tot mai extern. indicată. NATO trebuie să rămână o alianţă puter- nică, solidara, iar relaţia transatlantică la fel de Perspective coerentă. România nu trebuie sa ezite să parti- cipe la acele misiuni şi operaţii ale NATO care În martie-aprilie 2004, împreună cu Ro- sporesc plus-valoarea securităţii euroatlantice mânia şi celelalte şase state care au aderat în şi îi aduc o apropiere de polii de putere din ca- acelaşi val – cel mai mare număr de ţări ce s-au drul NATO şi un plus de credibilitate. În plus, alăturat în acelaşi timp Alianţei, după momen- acest lucru aduce un valoros antrenament tru- tul fondării din 1949 – NATO ajunsese deja la pelor româneşti specializate în activităţi expe- 26 de membri. Acum, după primirea Albaniei diţionare, mai ales după terminarea ISAF în şi Croaţiei, sunt deja 28 de state membre. Afganistan. Dintr-un stat care în 1997 fusese refuzat, România are interesul ca frontiera estică a România a ajuns ca după 16 ani să aibă un asis- NATO să nu fie exact la graniţa sa estică, ci şi tent de secretar general în cadrul NATO şi să mai la Est. 52  Revista de istorie militară  Integrarea Balcanilor de Vest în structurile din anii ’90 prin care aliaţii promiteau că nu europene şi euro-atlantice reprezintă, de ase- vor face acest lucru, nu mai trebuie interpretat menea, un interes major pentru ţara noastra. în mod rigid, deoarece Rusia a dovedit că este Se urmăreşte stingerea vechilor conflicte etno- o putere revizionistă şi o sursă de ameninţare religioase şi geopolitice din zonă, prin dubla pentru statele membre NATO din zona estică. integrare. Mai trebuie spus că intrarea în NATO a La estul Alianţei, România are interesul ca favorizat apoi aderarea României la Uniunea şi Republica Moldova, prin evoluţie democra- Europeană în anul 2007. O dezvoltare econo- tică şi acceptarea valorilor europene, să se in- mică relativă se poate observa în ţară o dată tegreze în UE şi posibil şi în NATO, dacă va cu alăturarea la NATO. Călătoriile libere, fără decide cândva să renunţe la neutralitate. teamă, pe teritoriul Europei, drepturile ega- Regiunea Extinsă a Marii Negre rămâne le cu ale cetăţenilor din alte state aliate, sunt unul dintre pilonii politicii externe a Români- tot consecinţe ale integrării în Alianţa Nord- ei, care o susţine în relaţia cu NATO şi UE. De Atlantică. asemenea, cooperarea şi dialogul NATO-UE Prin integrarea în Organizaţia Tratatului sunt considerate aspecte extrem de importante Atlanticului de Nord, România nu a avut decât pentru o securitate euroatlantică indivizibilă. de câştigat la capitolul securitate pe teritoriul Ambele structuri trebuie să se raporteze con- continentului european, a obţinut prestigiu, stant la sistemul global de securitate structurat faimă şi respect din partea ţărilor vecine, dar şi în jurul ONU, cu precizarea că ONU va trebui din partea membrilor Alianţei. În acelaşi timp, să treacă printr-o reformă profundă, mai ales România a dat dovadă de capacităţi de apărare la nivelul Consiliului de Securitate. colectivă şi a reuşit să îndeplinească sarcinile România va susţine pe mai departe şi pro- care i-au fost încredinţate de către NATO, cel cesul de transformare a NATO, spre a genera mai important pas fiind respectarea obiecti- capacităţi flexibile, apte să fie desfăşurate rapid vului principal al Alianţei, şi anume apărarea şi să răspundă ameninţărilor asimetrice (te- libertăţii, democraţiei şi menţinerea securităţii rorism, proliferarea armelor de distrugere în colective. Prin acestea, România a obţinut şi masă etc.). avantajul de a fi protejată de ameninţările ve- NATO de azi suferă de un anumit dezechi- nite din exterior. libru: în timp ce Vestul Europei este bine dotat „Obiectivul esenţial al NATO, aşa cum este cu forţe militare şi echipamente, inclusiv cu el enunţat în Tratatul de la Washington şi rea- rachete tactive nucleare, Estul suferă de un de- firmat în Declaraţia de la Londra, este de a apă- ficit de securitate. Military Balance 2012 arată ra libertatea şi securitatea tuturor membrilor că în Europa Central-Estică sunt doar 300.000 săi prin mijloace politice şi militare, conform de trupe aliate, faţă de 1.500.000 în America de principiilor Cartei Organizaţiei Naţiunilor Nord şi tot 1.500.000 in Europa de Vest. Din 28 Unite. Bazându-se pe valorile comune ale de- de instalaţii NATO, inclusiv baze militare, doar mocraţiei, respectul drepturilor omului şi sta- cinci sunt situate in Est. Din cele 66.217 trupe tului de drept, Alianţa, de la crearea sa, luptă americane aflate în Europa, doar 136 se află în pentru instaurarea în Europa a unei ordini paş- Europa Central-Estică.33 Lucrurile trebuie să se nice, juste şi durabile. Acest obiectiv al Alianţei schimbe, NATO trebuie să facă faţă Rusiei pe va rămâne neschimbat.”35 zona de graniţă, cu fermitate, dar pe cât posibil Apărarea „în grup” este mult mai eficientă fără a o provoca. Cu toate că miniştrii de ex- şi în plan economic decât asigurarea apărării terne ai Olandei şi Germaniei au declarat pe 2 individuale, de aceea aderarea la NATO s-a aprilie că nu ar fi bine să fie aduse noi forţe -ar dovedit un element extrem de util în obţinerea mate şi capabilităţi în Est34, România şi Polonia unor economii semnificative la bugetul ţării. probabil îşi vor căuta aliaţi spre a pune presiu- Fiind de zece ani un membru al NATO, Ro- ne asupra acestor state şi a le face să accepte că mânia a devenit un stat mai stabil, predictibil, o asemenea dislocare de forţe spre Est a deve- democratic, s-a integrat in „familia” statelor ce nit inevitabilă. Argumentul Rusiei că o aseme- respectă valorile euroatlantice, de asemenea nea relocare de forţe aliate ar incălca acordul a căpătat drept de decizie în Consiliul Nord-  Revista de istorie militară  53 Atlantic36, şi implicit şi de veto, deoarece de- NOTE ciziile se iau cu unanimitate în NAC. De ase- 1 C. Pantazi, Sorin Ducaru, românul cu cea mai menea, a obţinut garanţii extinse de securitate înaltă poziţie în NATO, 27 mai 2013, http://www. şi şi-a „netezit” drumul pentru integrarea în hotnews.ro/stiri-esential-14880287-interviu-sorin- UE. Tot calitatea de membru NATO a permis ducaru-romanul-cea-mai-inalta-pozitie-nato.htm. 2 şi atragerea mai multor investiţii străine iar in- Numite şi „non-article 5 operations” deoarece dustria natională de armament, deşi aflată în nu presupun apărare colectivă pe teritoriul unui stat relativ declin, beneficiază de pe urma coope- aliat ci intervenţie umanitară sau de reconstrucţie, ori antiteroristă, în zone aflate în afara responsabi- rării cu partenerii din NATO şi UE. Reforma lităţii defensive a NATO, conform Tratatului de la militară supervizată de forurile NATO a spo- Washington din 1949. rit semnificativ capacitatea de descurajare la 3 Study on NATO Enlargement, http://www. adresa unor agresiuni potenţiale, aratând că nato.int/cps/en/natolive/official_texts_24733.htm, România e un membru credibil al Alianţei. 3 September 1995. 4 Centrul de aplicaţii HUMINT Oradea, http:// garnizoanasibiu.org/centrul-de-aplicatii-c-i-hu- BIBLIOGRAFIE mint-oradea/, R. Belciugeanu, accesat pe 14 februa- rie 2014. Dungaciu, Dan; Cincă, Sanda, NATO post-Lisa- 5 Ii mulţumesc dlui colonel Gabriel Toma care bona si provocările regionale, Editura Institutul de mi-a semnalat că inclusiv patru funcţii de comandă Ştiinte Politice şi Relaţii Internaţionale, Bucureşti, din structurile NATO au fost ocupate de generali 2011 sau colonei români. De pildă coloneul Mircea Mân- Fodler, Jiří, Mareš, Petr, Istoria NATO, traduce- drescu a fost numit comandant al Centrului Intrunit re de Lidia Našincová, Editura Institutul European, de Analiză şi Lecţii Invăţate (JALLC) de la Monsan- Iaşi, 2005, p. 13, 246 to, Portugalia. Manualul NATO, Cristian Unteanu (traducă- 6 http://karadeniz-press.ro/kara/70-de-misiuni- tor), Editura Nemira, Bucureşti, 1997, p. 21, 23, 237 executate-de-fregata-regele-ferdinand-in-cadrul- NATO: Ce este. Ce va fi. Noua Europă şi Secu- unified-protector/ ritatea Statelor Mici, Institutul Român de Studii 7 Visarion Neagoe, Afganistan. Zece ani de Internaţionale, Monitorul Oficial, Bucureşti, 1996, război contra terorii, Ed. Militară, Bucureşti, pp. 45-46 2011, p. 153. NATO Handbook, NATO Office of Information 8 Visarion Neagoe, Armata României în misiuni and Press, Brussels, 2001, p.102 internaţionale 1991-2009, Bucuresti: Centrul Teh- Sur, Daniel, Sinuoasa relaţie a României cu nic Editorial al Armatei, 2010. NATO până la Summit-ul de la Praga, în Studii de 9 http://www.mapn.ro/eroi/, accesat pe 14 fe- securitate, nr. 1∕ 2004, vol. 2, p. 17-18 bruarie, 2014. Ionescu, Mihail, (coord.), România-NATO Chro- 10 „Coalition Bulletin”, Issue 61/June 2009, The nology 2004-2007, Ed. Militară, Bucharest, 2008. Magazine of USCENTCOM’s Coalition Partner Vătăman, Dan, Organizaţii europene şi euroat- Nations, p. 9, http://www.centcom.mil/images mul- lantice, Editura Lumina Lex, Bucureşti, 2008 ti media/090824cb61.pdf. ROMÂNIA-NATO 1990-2002, Editura Acade- 11 Carmen Rîjnoveanu, Romanian participation miei de Înalte Studii Militare, Bucureşti, 2002 in post conflict/reconstruction missions/operations site-ul oficial al NATO: http://www.nato.int\ after the end of the Cold War, in „Changing Secu- – Tratatul de la Washington, aprilie 1949, www. rity Paradigms in Romania and South Africa after nato.int the Cold War, ”Occasional Paper”, No. 16, IPSDMH, – The NATO Strategic Concept, Lisbon, 2010, Military P.H., Bucharest, 2011, pp. 94-132. http://www.nato.int/cps/en/natolive/to-pics 12 Mircea Duşa, ministrul Apărării Naţiona- _82705.htm le – interviu cu Valentina Postelnicu, http://www. – Statement of the chiefs of states and gover- mediafax.ro/social/dusa-in-2013-a-inceput-aloca- nments at the NATO Bucharest Summit, April rea-intr-un-mod-mai-sustinut-a-fondurilor-spre- 2008, http://www.nato.int/cps/en/natolive/offici- bugetul-mapn-12342224, accesat pe 2 aprilie 2014. al_texts_8443.htm?mode=pressrelease 13 Pentru o statistică precisă a cheltuielilor de apă- – Manualul NATO, Biroul de informaţii şi pre- rare în cadrul NATO vezi http://www.nato.int/nato_ să, Bruxelles, 2001 static/assets/pdf/pdf_topics/20140224_140224- 54  Revista de istorie militară  PR2014-028-Defence-exp.pdf, accesat pe 20 22 Declaraţia Summit-ului de la Bucureşti, 4 februarie 2014. aprilie 2008, http://www.summitbucharest.ro/ro/ 14 Pe site-ul Defense Security Cooperation Agen- doc_201.html cy din SUA se vorbeşte de o sumă de 457 milioane 23 http://www.summitbucharest.ro/ro/doc_ 201. USD pe care România o va plăti pentru avioane şi html, accesat pe 10 februarie 2014. pentru dotarea lor cu echipamente upgradate. Astfel 24 Idem. e vorba de: 13 Embedded Global Positioning Syste- 25 Idem. ms/Inertial Navigation Systems (EGPS/INS) with 26 Secretary General pays visit to Bucharest for GPS Security Devices, Airborne, 3 AN/ALQ-131 Electronic Countermeasure Pods, 30 AIM-120C talks with Romanian officials, 24 mai 2013, www. Advanced Medium Range Air-to-Air Missiles nato.int. 27 (AMRAAM), 5 AIM-120C Captive Air Training http://www.presidency.ro/static/Declaratie% Missiles (CATMs), 60 AIM-9M Sidewinder Missi- 20 Chicago%20RO%20final.pdf les, 4 AIM-9M CATMs, 48 LAU-129 Launchers, 10 28 Statement by NATO Foreign Ministers, http:// GBU-12 Enhanced Guided Bomb Units, 18 AGM- www.nato.int/cps/en/natolive/news_108501.htm, 1 65H/KB Maverick Missiles, 4 AGM-65 CATMs April 2014. etc. Vezi http://www.dsca.mil/major-arms-sales/ 29 Active Engagement Modern Defense, 19 No- romania-%E2%80%93-weapons-equipment-and- vember 2010, http://www.nato.int/cps/en/natolive/ support-f-16-block-15-mlu-aircraft, accesat pe 22 official_texts_68580.htm?. februarie 2014. 30 15 http://www.ziarulfaclia.ro/lucrarile-ap-a-na- http: //www.romanialibera.ro/actualitat eve- to-de-la-bucuresti-dominate-de-libia-afganistan- niment/video-romania-cumpara-12-avioane-f-16- primavara-araba-scutul-antiracheta-si-criza-finan- second-hand-de-la-portugalia-314971.html, acce- ciara/, 10 octombrie 2011. sat pe 20 februarie 2014. 31 16 George Cristian Maior, Transformarea politi- NATO la Bucuresti: T. Baconschi, despre viito- cii de apărare a României. Trei teme de reflecţie stra- rul NATO şi smart defense, http://www.ziare.com/ tegică, în „Occasional Papers”, IPSDMH, 3 (5), 2004. teodor-baconschi/ministru-de-externe/nato-la-bu- 17 Marian Zulean, Professionalization of Roma- curesti-baconschi-despre-viitorul-nato-si-smart- nian Armed Forces, in „The Challenge of Military defense-1125770. Reform in Post-Communist Europe”, New York: 32 Viziunea României asupra viitorului NATO, Palgrave, 2002, p. 123-126. http://www.mae.ro/node/10581, 8 octombrie 2011. 18 Claudiu Degeratu, Security Sector in Roma- 33 Edward Lucas, Wess Mitchell (coord.), Cen- nia, în „Security Sector Reform. Does it Work? tral European Security After Crimea: The Case for- – Problems of Civil-Military and Inter-Agency Strengthening NATO’s Eastern Defenses, „Center Cooperation in the Security Sector”, Sofia: Gene- for European Policy Analysis”, Report 35, March 25, va Center for the Democratic Control of Armed Forces, 2003. 2014, pp. 3-5. 34 19 Ioan Mircea Paşcu, Bătălia pentru NATO. Russia wants answers to NATO, http://www. Raport personal (The battle for NATO. Personal thenews.pl/1/10/Artykul/167227,Russia-wants-an- report), Bucureşti: Casa Editorială Proiect, 2007, swers-to-NATO-plans-in-eastern-Europe, accesat p. 22-83. pe 2 aprilie 2014. 20 Comunicat de presă, 22 august 2008, http:// 35 Manualul NATO, Biroul de informaţii şi pre- www.presidency.ro/?_RID=det&tb=date&id să, Bruxelles, 2001, www.nato.int, p. 237. =9603&_PRID= 36 21 Dan Vătăman, Organizaţii europene şi euro- Summit-ul NATO de la Bucureşti, http:// atlantice, Editura Lumina Lex, Bucureşti, 2008, www.mae.ro/node/1574?page=2, accesat pe 10 fe- pp. 144-146. bruarie 2014.

 Revista de istorie militară  55 Securitate na]ional` [i interna]ional`

NATO, Parteneriatul pentru Pace şi România. Un bilanţ a două decenii de activitate

ŞERBAN LIVIU PAVELESCU *

Abstract

Two decades ago, the summit of the North Atlantic Alliance of 10-11 January 1994 in Brus- sels established the Partnership for Peace programme, in which the participants were enabled to develop an individual relationship with NATO, thus choosing their own priorities for coope- ration and the level and pace of progress. The paper below recreates the history of these two de- cades, during which huge changes took place in what used to be the former Soviet periphery.

Keywords: NATO, Partnership for Peace, Romania, USSR, Membership Action Plan

Acum două decenii, cu ocazia summit- domeniul spinos al securităţii internaţionale a ului Alianţei Nord-Atlantice din 10-11 ianu- fost România.2 Cei douăzeci de ani scurşi de arie 1994, se lansa şi era semnat Parteneriatul la această dată aniversară impun un bilanţ şi pentru Pace.1 Programul a fost, de la bun înce- o evaluare generală vizând funcţionarea şi put, declarat şi conceput a fi, în primul rând, devenirea programului în discuţie precum şi cadrul de edificare şi structurare a relaţiilor a experienţei particulare româneşti în cadrul dintre state ce se situaseră în anii Războiului acestui program de colaborare. Rece în tabere politico-militare şi ideologice opuse, pe de o parte statele Alianţei Nord- 1. Un mediu de securitate în plină Atlantice, pe de altă parte, statele fostului redefinire bloc comunist şi al Tratatului de la Varşovia, dar nu numai atât. În formă şi structuri, Par- Sfârşitul Războiului Rece, destructurarea teneriatul pentru Pace se dorea a reprezenta Pactului de la Varşovia, disoluţia Uniunii So- răspunsul aliaţilor la provocările noului me- vietice şi a statului federal iugoslav au condus diu de securitate internaţional post Război la o situaţie de incertitudine majoră în mediul Rece şi, în această calitate, era adresat tuturor de securitate şi în sistemul relaţiilor internaţi- statelor ce împărtăşeau preocupările şi valo- onale şi la un vacuum de putere în zona cen- rile acestora în domeniul apărării naţionale, tral-est europeană, unde evoluţiile mediului de mediului de securitate şi sistemului relaţiilor securitate nu mai faceau obiectul controlului internaţionale. Primul stat care a aderat, prin exercitat de nici una dintre superputeri.3 Valori semnarea de către delegaţii săi a cartei parte- sigure şi structuri de răspuns la criză rutiniere neriatului, la noua structură de colaborare în şi de succes au fost puse sub semnul întrebării.

* Cercetător ştiinţific dr., Institutul pentru Studii Politice de Apărare şi Istorie Militară. 56  Revista de istorie militară  Riscuri de securitate convenţionale4 conside- UE, ONU ori OSCE, o reconsiderare rapidă a rate sub control ori extincte s-au afirmat cu rolului şi structurii, a locului său pe scena in- putere în regiuni care trăiseră până atunci un ternaţională, a componenţei şi misiunilor ce îi număr bun de decenii într-o atmosferă de pace reveneau. Paşii parcurşi au fost unii rapizi, iar şi cooperare. Altele, noi, neconvenţionale, au intervalul temporal de aproape un deceniu, ce început a-şi afirma potenţialitatea şi a exercita separă primele două concepte strategice post un impact semnificativ în asigurarea securităţii Război Rece ale Alianţei Nord-Atlantice, re- naţionale a statelor şi asupra funcţionării me- spectiv conceptul strategic din 1991 adoptat cu diului de securitate regional şi internaţional. ocazia summit-ului de la Roma şi cel din 1999, În această situaţie de fluiditate şi impredicti- adoptat cu ocazia summit-ului aniversar de bilitate a ecuaţiei de securitate internaţionale, la Washington, consemnează o transformare confruntate cu ameninţări şi riscuri de securi- de proporţii a Alianţei Nord-Atlantice. Acest tate mai vechi ori mai noi, covenţionale şi non- interval reprezintă perioada în care Alianţa convenţinale, statele europene s-au îndreptat Nord-Atlantică evoluează de la cadrele pre- către singura structură de securitate capabilă ponderent militare şi extrem de direcţionate să le ofere răspunsuri sigure la nevoile de secu- în desfăşurarea forţelor şi asigurarea acestora ritate născute din restructurarea de proporţii către un statut care face din ea o instituţie pre- a sistemului relaţiilor internaţionale ce era în ponderent de securitate cu o componentă poli- curs.5 Opţiunea pentru NATO şi presiunile pe tică cu mult mai dezvoltată şi cu o disponibili- care unele dintre statele central-est europene tate pentru intervenţie şi susţinerea de operaţii (avem aici în vedere îndeosebi statele Grupului militare în afara teritoriului statelor membre. de la Vişegrad) le-au exercitat asupra Alianţei Misiunile şi rolul Alianţei evoluează în conse- Nord-Atlantice pentru a obţine integrarea s-au cinţă, de la apărarea comună către menţinerea născut nu numai din nevoia satisfacerii unor păcii, dezvoltarea cooperării şi colaborării, interese de securitate punctuale, conjunctu- gestiunea mediului de securitate internaţional rale. Opţiunea pentru NATO a însemnat, în şi asigurarea stabilităţii acestuia, Parteneriatul acele condiţii, mai mult decât atât, a însemnat pentru Pace se inserează în acest peisaj ca un aderarea la şi asumarea unui set de valori şi instrument de primă mână în efortul de refor- condiţionalităţi, a avut semnificaţia, într-un fel mă şi restructurare a statelor partenere NATO simbolic, reintegrării acestora în familia state- şi ca o măsură de răspuns coerentă la o situaţie lor democratice din care fuseseră îndepărta- fluidă şi extrem de dinamică a mediului de se- te cu aproape o jumătate de secol în urmă în curitate şi sistemului relaţiilor internaţionale. contextul delimitărilor de sfere de influenţă şi control ce au dominat sistemul tratelor de pace 2. Între lărgirea imediată şi perspectiva ce au încheiat a doua conflagraţie mondială şi retrasării unor noi linii de diviziune a con- au pus bazele configuraţiei de putere ce a do- tinentului european, Parteneriatul pentru minat ordinea mondială a Războiului Rece.6 Pace ca soluţie de structurare şi dirijare a Opţiunea pentru NATO însemna, în această efortului de reformă şi restructurare a sta- din urmă situaţie evocată, şi o garanţie solidă telor post-comuniste că oricare ar fi fost devenirea în continuare a evoluţiilor mediului de securitate şi sistemului Confruntate cu o ecuaţie de europeană relaţiilor internaţionale, legăturile de depen- incertă şi preocupate de însăşi raţiunea de a denţă faţă de fosta supraputere dominantă a exista pe viitor a Alianţei Nord-Atlantice, sta- estului continentului european, Rusia, nu se tele membre adoptau cu ocazia summit-ului mai puteau reface. alianţei de la Roma din 1991 un nou concept O astfel de ecuaţie complexă de securitate, strategic al Alianţei. Încă tributar anilor Răz- dublată de evoluţiile mai mult decât îngrijoră- boiului Rece din punctul de vedere al retoricii toare ale mediului de securitate internaţional şi viziunilor asupra securităţii internaţionale, şi regional european, a impus Alianţei Nord noul concept strategic al NATO, laolaltă cu Atlantice, alături de toate celelalte instituţii de deciziile summitului de la Roma, marca însă şi securitate ale scenei internaţionale, asemeni o primă deschidere către restructurarea din te-  Revista de istorie militară  57 melii a Alianţei Nord-Atlantice, proces necesar zată între opinii şi demersuri acţionale diver- pentru adaptarea acesteia la noile realităţi ale gente, ce acopereau o largă bandă de opţiuni, mediului de securitate şi sistemului relaţiilor de la soluţia politică a admiterii a statelor gru- internaţionale post Război Rece. În acest con- pului de la Vişegrad la respingerea considerării text era edificată prima structură de cooperare oricărei extinderi pentru moment ori crearea şi dialog cu statele externe Alianţei, îndeosebi unor dinamici de accedere funcţie de evoluţia cu statele fostului Pact de la Varşovia, Consi- mediului de securitate şi a balanţei riscurilor liul de Cooperare Nord Atlantic.7 Dinamica de securitate pe continentul european, acţiu- evenimentelor de pe scena internaţională şi, în nea politică externă a statelor NATO se va co- particular, de pe continentul european, a fost agula în jurul unui grup de influenţă condus de însă una care a depăşit cu mult capacitatea de Statele Unite ce vor face din extinderea NATO reacţie şi viteza pe care o programaseră pentru un proces de adaptare a Alianţei la noile co- procesul evolutiv declanşat în interiorul Alian- ordonate ale mediului de securitate european, ţei de către statele membre. Disoluţia violentă dar şi unul de influenţare şi direcţionare a a statului iugoslav laolaltă cu evenimentele nu proceselor de reconstrucţie societală şi eco- mai puţin violente asociate disoluţiei statutu- nomică în curs în spaţiul ex-comunist.11 Cele lui sovietic au creat un climat de incertitudine două vehicole ale acestui demers sunt consti- şi de insecuritate în care statele foste membre tuite de Parteneriatul pentru Pace şi Studiul ale structurilor Pactului de la Varşovia, dar nu asupra extinderii NATO. Lansat în ianuarie numai, s-au regăsit într-un glacis geopolitic 1994, Parteneriatul pentru Pace reprezenta, în conturnat de focare de conflict cu potenţial acest context, un răspuns multimodal la pro- destabilizator şi de extindere şi între două spa- blemele ce se ridicau în faţa statelor Alianţei. ţii cu concepţii şi nivele de securitate variabile. În primul rând conferea o cale coerentă şi un Pe de o parte, spre Est, alături de conflictua- instrument de control a procesului de integra- litatea asimetrică asociată evoluţiilor din spa- re a statelor ex-comuniste în cadrele NATO. Se ţiul ex-sovietic continua să persiste o rezervă adaugă acestei prime funcţiuni o a doua ce viza a statelor est europene şi ex-sovietice faţă de încurajarea şi direcţionarea în sensul compati- o posibilă revenire şi revendicare de sferă de bilităţii cu standardele NATO a proceselor de influenţă a succesoarei URSS, Federaţia Rusă. reformă a organismului militar şi de reconsi- Pe de altă parte, spre Vest, spaţiul euroatlantic derare a rolului şi locului componentei milita- beneficia de garanţii de securitate şi o evidentă re în organismul societal. Chiar dacă, de la bun stabilitate, dar acestea au fost asociate, cel pu- început, a fost subliniat faptul că Parteneriatul ţin în primii ani ai perioadei, cu o postură mai pentru Pace nu reprezintă în sine o garanţie degrabă reactivă decât proactivă în materie de de securitate de valoarea şi importanţa celei securitate şi stabilitate europeană. Rezultanta conferite de calitatea de membru cu drepturi acestei situaţii a fost o presiune imediată pen- şi obligaţii depline a Alianţei, cadrele coopera- tru obţinerea accederii în Alianţa Nord-Atlan- tive ale Parteneriatului ofereau totuşi statelor tică, opţiune aproape obligatorie pentru sta- membre accesul la facilităţile articolului 4 al tele central-est europene, date fiind evoluţiile Tratatului, cele de consultare. Totodată, prin contemporane ale mediului de securitate eu- încurajarea şi sprijinul cunoaşterii şi cooperă- ropean şi prognosticul pe termen scurt şi me- rii între state aparţinând unor tabere adverse diu în acest sens. Prima dintre solicitările de pe parcursul Războiului Rece, prin susţinerea admitere în Alianţa Nord-Atlantică aparţine proceselor de învăţare şi pregătire a cadrelor, Cehoslovaciei, care solicita un aranjament de prin oferirea unui cadrul instituţional pentru securitate implicând garanţii de securitate şi o structurarea şi dezvoltarea acestor relaţii, Par- eventuală aderare în februarie 1991.8 O solici- teneriatul pentru Pace se dorea şi reprezenta tare asemănătoare survenea din partea Poloni- un instrument de proiectare de stabilitate şi ei aproape un an mai târziu, în ianuarie 1992.9 securitate. Cadrele instituţionale ale Partene- Câteva luni mai târziu, statele grupului de la riatului pentru Pace au fost completate cu cele Vişegrad formulau, la 16 mai 1992, o solicitare teoretice ale studiului asupra extinderii NATO oficială comună de admitere în NATO.10 Divi- dat publicităţii în septembrie 1995.12 58  Revista de istorie militară  Soldaţi români în timpul exerciţiului Cooperative Osprey, iunie 1998

3. Două decenii de evoluţie. Parteneri- conjugau într-o decizie ce se dorea a crea unul atul de Pace ca instituţie a Alianţei Nord- din instrumentele majore de influenţare a pro- Atlantice ceselor de reformă din statele ex-comuniste. Parteneriatul pentru Pace va reprezenta, toto- Lansarea în ianuarie 1994 a Parteneriatului dată, unul din cadrele prin care a fost stimulată pentru Pace cu ocazia summit-ului NATO de şi condusă, care au contribuit la reconsidera- la Bruxelles constituia o uriaşă răsturnare de rea de proporţii a rolului şi locului NATO în situaţie faţă de ceea ce părea a întruni consen- lumea post Război rece, a structurilor, catego- sul în cercurile de decizie ale statelor Alianţei riilor de forţe şi misiunilor Alianţei. atlantice şi anume o extindere cu o puternică Documentele asociate deciziei creării Par- componentă politică care să includă state- teneriatului pentru Pace, invitaţia precum şi le grupului de la Vişegrad.13 Motivaţiile unei documentul cadru aduceau o nouă inovaţie astfel de decizii erau multiple, de la dimensi- prin raport cu practicile anterioare. Cu excep- unile forţelor armate până la considerente de ţia unui set de principii generale ce includeau management ori istorice. Lobby-ul agresiv şi transparenţa în planificarea şi bugetarea apă- extrem de eficace ale acestor state şi al ţărilor rării, asigurarea controlului democratic asu- NATO susţinătoare era un factor suplimentar pra forţelor armate, menţinerea capacităţii de care conducea la această concluzie. Pentru Ro- a contribui la operaţiuni militare ale ONU şi mânia, ca şi pentru celelalte state ale Europei CSCE, dezvoltarea de relaţii militare de coope- centrale şi de est, Parteneriatul pentru Pace rare cu statele Alianţei şi accederea, pe termen reprezenta o soluţie de compromis ce dădea lung, la condiţii de interoperabilitate cu aceste întregului proces de viitoare aderare cadre cre- state, condiţiile funcţionării şi aderării nu erau dibile, concrete, precizând condiţionalităţi şi impuse dintru început statelor doritoare să ac- termeni clari pentru procesul în discuţie. De- ceadă, ci erau lăsate la latitudinea lor. Docu- cizia în discuţie reprezenta, totodată, o ruptu- mentul cadrul care preciza termenii şi cadrele ră de proporţii în politica Alianţei Nord Atlan- colaborării, amploarea acesteia, domeniile şi tice prin raport cu real-politik-ul ce dominase forţele implicate în proces erau prezentate de anii anteriori ai Războiului Rece. Concepte şi către statele ce depuneau aplicaţia pentru inte- principii, conduite acţionale şi valori morale se grarea în cadrele noii structuri de cooperare.  Revista de istorie militară  59 Evoluţia Parteneriatului pentru Pace pe tire pentru aderare a statelor membre. Pe baza parcursul celor două decenii ce ne despart de sa erau identificate, pregătite şi evaluate forţele, summit-ul inaugural de la Bruxelles din ianu- mijloacele şi celelalte facilităţi puse la dispo- arie 1994 a urmărit îndeaproape procesul de ziţie de statele partenere pentru participare la transformare structurală şi reformă parcurs de pregătire şi misiuni comune cu forţele statelor Alianţa Nord-Atlantică în eforturile sale din NATO. Vizând atingerea unor grade interope- anii post Război Rece de adaptare şi adresare rabilitate şi cooperare între statele partenere, a mutaţiilor suferite de mediul de securitate PARP reprezentau, totodată, principalul cadru şi sistemul relaţiilor internaţionale. În analiza al consultanţei oferite de specialiştii NATO sta- acestor evoluţii putem afirma că ne regăsim telor partenere. în faţa unui proces evolutiv profund conectat Anii 1994-1995 reprezintă şi perioada în ideii de lecţii învăţate şi în continuă adaptare care se configurează, în mare, cadrele funcţi- la condiţiile specifice repezentate de statele onale, din punctul de vedere al membrilor, ale partenere, atât din punctul de vedere al confi- iniţiativei. Începând cu aplicaţia României, pri- guraţiei geopolitice şi geostrategice a spaţiului mul stat care semnează documentele Partene- de securitate în care se situează acestea cât şi riatului pentru Pace la 26 ianuarie 1994, nu mai din acela al proceselor de reformă societală în puţin de 28 de state aderă la program în acest curs în ţările partenere. Asumându-şi şi rolul interval. Lista ţărilor membre include alături de veritabilă anticameră pentru accederea la de România, Cehia, Slovacia, Ungaria, Polonia, integrarea deplină în Alianţa Nord-Atlantică, Bulgaria, Albania, dintre statele est-europene Parteneriatul pentru Pace s-a constituit, de foste comuniste, Macedonia şi Slovenia dintre asemenea, cel puţin în primele faze ale exis- statele spaţiului ex-iugoslav, Estonia, Lituania, tenţei sale, într-un instrument de direcţionare Letonia, Armenia, Azerbaijan, Belarus, Geor- şi coordonare ale eforturilor statelor partenere gia, Kazahstan, Kîrgîzstan, Moldova, Turkme- în vederea reformei forţelor armate ale acesto- nistan, Ucraina, Uzbekistan, Rusia, dintre state- ra, a regîndirii şi aşezării pe baze fundamentale le spaţiului ex-sovietic, Austria, Finlanda, Irlan- noi a rolului, locului şi misiunilor ce reveneau da, Malta, Suedia, dintre statele UE, şi Elveţia.16 forţelor armate în economia asigurării securi- Ulterior adoptării în cadrul adunării amba- tăţii naţionale şi în societate, ea însăşi aflată în sadorilor statelor NATO de la Bruxelles din 21 plin proces de restructurare şi reformă14. septembrie 1995 a Studiului asupra extinderii Prima dintre etapele evolutive ale Parteneri- NATO,17 Parteneriatul pentru Pace şi instru- atului pentru Pace se întinde între summit-urile mentele sale acţionale, între care se distinge NATO de la Bruxelles (1994), data lansării pro- PARP, capătă o nouă consistenţă constituind gramului, şi cel de la Madrid (1997), data anun- cadrul de acţiune de preferinţă în dezvoltarea ţării primului val de aderare la NATO dintre activităţii statelor candidate în vederea satisfa- statele ex-comuniste. Începuturile anului 1994 cerii criteriilor de eligibilitate pentru obţinerea sunt timide şi includ în general programe şi mi- invitaţiei de integrare în Alianţa Nord Atlanti- siuni exploratorii destinate a facilita stabilirea că. Un prim ciclu PARP se desfăşoară pe peri- de contacte şi mai buna cunoaştere între state oada anilor 1995-1997. El avea în cuprinderea şi forţe armate, aşa numitele „Mil-to-Mil” mis- sa 20 de obiective de interoperabilitate propu- sions. La sfârşitul anului 1994 are loc o primă se statelor partenere spre asumare. dezvoltare a programului odată cu iniţierea, în Evoluţia situaţiei din spaţiul ex-iugoslav, în- decembrie 1994, a programelor PARP (Procesul deosebi aceleia din Bosnia-Herţegovina, pre- de Planificare şi Analiză a Parteneriatului pen- cum reconsiderarea treptată a rolului şi locului tru Pace), programe individuale ale statelor par- NATO în arhitectura de securitate post Război tenere negociate cu NATO şi adoptate în cadrul Rece europeană şi nu numai, conduc la întă- Parteneriatului pentru Pace.15 PARP se impu- rirea şi extinderea cuprinderii acordurilor de nea în economia funcţională a Parteneriatului parteneriat de sub egida Parteneriatului pentru pentru Pace drept una dintre componentele Pace şi se vor materializa în participarea unora sale majore prin raport cu una dintre funcţiu- dintre statele partenere la misiunile de men- nile sale fundamentale iniţiale, aceea de pregă- ţinere a păcii derulate de NATO sub mandat 60  Revista de istorie militară  ONU în Bosnia Herţegovina începând cu anii program întărit de educare şi instruire destinat 1995-1996 (misiunile IFOR, ulterior SFOR).18 sporirii capabilităţilor operaţionale ale statelor Deciziile adoptate cu ocazia summit-ului partenere. În acest context, o parte dintre state- Alianţei Nord-Atlantice din 1997 de la Ma- le partenere participă alături de forţele NATO drid19 au condus la restructurarea componenţei la misiunea ONU/NATO (UNMIK/KFOR) din Parteneriatului pentru Pace, trei dintre statele Kosovo, desfăşurată în baza rezoluţiei 1244 din partenere, respectiv Cehia, Ungaria şi Polonia, 10 iunie 1999 a ONU.22 fiind invitate să integreze structurile NATO. Punctul de inflexiune următor în istoria În paralel cu aceasta, experienţa acumulată în Parteneriatului pentru Pace îl constituie anul derularea PARP precum şi pe parcursul misiu- 2001 şi atacurile teroriste din 11 septembrie nilor comune au condus la o revizuire a struc- acelaşi an împotriva Statelor Unite. În acest turilor acţionale ale Parteneriatului în sensul context, statele partenriatului prin deciziile întăririi componentei operaţionale a progra- Consiliului Parteneriatului Euro-Atlantic se melor derulate sub egida Parteneriatului pen- solidarizează cu statele NATO ce invocă arti- tru Pace.20 Odată cu aceasta, regândirea rolului colul 5 al Tratatului Nord-Atlantic şi integrea- Parteneriatului pentru Pace a fost reflectată şi ză coaliţia internaţională antiteroristă. O parte în crearea ca structură de coordonare în cadrul a acestora vor participa, de altfel, la operaţiu- acestui program a Consiliului Parteneriatului nile acestei coaliţii în Afganistan şi Irak, atât ca Nord-Atlantic. Un al doilea ciclu PARP este asociate ale acţiunilor NATO în Afghanistan lansat pentru perioada 1997-1999 şi cu extin- (ISAF - 2003) ori ca membri ai coaliţiei forma- dere spre anul 2000. te de Statele Unite în Irak.23 A doua perioadă de evoluţie a Parteneria- Prin deciziile summit-ului Alianţei de la tului pentru Pace este delimitată de summit- Praga (noiembrie 2002) sunt lansate mai multe urile Alianţei Atlantice de la Madrid (1997) şi noi componente ale Parteneriatului pentru Pa- cel de la Praga (2002). Principalele modificări ce24. Unul dintre acestea este proiectul vizând în structura, rolul şi funcţiunile Parteneriatului finanaţarea operaţiunilor de identificare şi dis- pentru Pace includ crearea sub egida sa a Cen- trugere a minelor antipersonal şi altor categorii trului şi Unităţii de răspuns şi coordonare în de muniţii şi armamente în cadrul eforturilor cazul dezastrelor naturale şi, odată cu summit- de recuperare şi refacere post conflict desfăşu- ul aniversar de la Washington (1999), summit rate în terţe state. Se adaugă acestuia un plan cu ocazia căruia trei dintre statele ex-comu- de acţiune antiteroristă urmând a fi derulat în niste membre ale Parteneriatului sunt accep- cadrele programelor de pregătire/instrucţie/ tate ca membri cu drepturi depline ai Alianţei planificare ale Parteneriatului pentru Pace şi o Atlantice, includerea dialogului şi cooperării ca întărire a cadrelor dialogului politic dintre sta- obiective fundamentale de securitate în cadrul tele Alianţei şi cele partenere precum şi o mai noului concept strategic al NATO.21 În acest importantă implicare a ultimelor în procesul context este restructurat cadrul funcţional al de planificare, conducere şi evaluare a activi- Parteneriatului pentru Pace în sensul dezvoltă- tăţilor comune. Încheiem lista decizilor sum- rii accentuate a componentei sale operaţionale. mit-ului cu probabil cea mai importantă dintre Pentru atingerea acestui deziderat s-a proce- acestea şi anume aceea a lansării programelor dat la introducerea Conceptului Capabilităţi- de parteneriat individuale destinate a răspun- lor Operative, destinat îmbunătăţirii abilităţii de nevoilor specifice ale statelor partenere în statelor Alianţei şi a celor partenere de a cola- derularea proceselor lor interne de reformă a bora în cadrul unor operaţiuni de menţienerea statului şi societăţii cu deosebire în domeniilor păcii şi de altă natură sub egida NATO, a unui apărării şi securităţii naţionale. cadru politico-militar de cooperare, comuni- Ulterior admiterii, într-un al doilea val de care şi coordonare destinat implicării statelor aderare, a încă şapte state partenere în cadrul partenere în consultările politice şi în proce- Alianţei Nord-Atlantice (invitaţia a fost lansată sul decizional referitoare la acţiunile comune în 2002 cu ocazia summit-ului Alianţei Nord şi la structurarea, coordonarea şi planificarea Atlantice de a Praga iar integrarea deplină era operaţiilor comune şi, în cele din urmă, a unui operată la nivelul anului 2004), reuniunea la ni-  Revista de istorie militară  61 vel înalt a şefilor de stat şi de guvern a statelor al României.26 Prăbuşirea violentă a regimului NATO de la Istanbul (iunie 2004)25 consemna comunist precum şi tulburările politice ce au o nouă reconsiderare a structurilor funcţiona- marcat ieşirea din comunism a României pe le ale Parteneriatului pentru Pace. Cu ocazia parcursul anilor 1989-1990 au contribuit la o acestui summit au fost adoptate documente înrăutăţire şi mai mare a unei ecuaţii stategice referitoare la crearea unui Plan de Acţiune şi geopolitice îngrijorătoare.27 Confruntat cu un (PAP) destinat susţinerii edificării instituţiilor deficit de securitate flagrant şi cu vecinătatea a de apărare şi securitate în statele partenere şi la două focare de conflict deschise (Transnistria adoptarea unui nou concept al capabilităţilor şi spaţiul ex-iugoslav), statul român a fost ne- operaţionale destinat întăririi interoperabilită- voit să procedeze la o analiză şi restructurare ţii dintre aliaţi şi statele partenere. în consecinţă a capabilităţilor de apărare şi a Deschiderea structurilor Alianţei şi trans- strategiei de securitate naţională.28 Date fiind formările suportate de către mediul de securi- aceste date şi dat fiind cursul reformei socie- tate internaţional sunt reflectate şi în accepta- tale pentru România, singura opţiune viabilă rea ca membri ai Programului Parteneriatului de asigurare a unei stări de securitate şi stabi- pentru Pace a statelor Balcanilor de Vest, Bos- litate precum şi a unei soluţii pentru obţinerea nia Herţegovina, Muntenegru şi Serbia (2006), de rezultate viabile în ceea ce priveşte tranziţia dar şi integrarea ca membri cu drepturi depli- postcomunistă s-a impus a fi integrarea euro- ne ai Alianţei a două alte state din regiune, Al- peană şi euroatlantică. Departe de a fi o de- bania şi Croaţia (2009). cizie conjuncturală motivată de configuraţia Ultimul dintre reperele semnificative ale mediului de securitate şi a sistemului relaţiilor acestui excurs istoric asupra evoluţiei Parte- internaţionale în contextul post Război Rece, neriatului pentru Pace este constituit de către decizia de integrare europeană şi euroatlanti- summit Alianţei Nord-Atlantice de la Lisabona că, înscrisă ca atare ca obiectiv fundamental în (noiembrie 2010). Cu această ocazie, odată cu Strategia de Securitate Naţională, era expresia adoptarea unui concept strategic al Alianţei, unei reveniri, a unei împliniri de destin istoric, statele NATO au reiterat susţinerea Consiliului de apartenenţă la un context politic şi istoric, Parteneriatului Euro-Atlantic şi a programului la o comunitate de valori şi norme de condui- însăşi descrise în cadrul Conceptului Strategic tă considerate a fi parte din însuşi procesul de ca fiind centrale în atingerea obiectivului Ali- evoluţie istorică a statului român. Că această anţei de construcţie a unui mediu de securitate viziune era una dominantă în opinia publică stabil pe continentul european în totalitatea sa şi clasa politică românească o arată şi faptul că geografică şi geopolitică. Totodată, a fost con- obiectivele integrării europene şi euroatlantice venită eficientizarea instrumentelor de lucru au făcut obiectul unor acorduri de coordonare ale Parteneriatului pentru Pace în scopul întă- de acţiune politică internă şi externă incluzând ririi legăturii dintre statele membre ale Alian- toate forţele politice ale momentului (Snagov, ţei şi cele partenere şi al cooptării acestora mai 1993),29 precum şi datele covârşitor pozitive ale strânse în procesul decizional asupra misiunilor tuturor sondajelor de opinie efectuate în Româ- comune şi al implicării în toate exerciţiile şi mi- nia vizând susţinerea populaţiei pentru obiec- siunile Alianţei precum şi restructurarea proce- tivele integrării europene şi euroatlantice.30 sului decizional politico-militar în sensul regân- Membră a Consiliului de Cooperare Nord- dirii procesului de colaborare dintre statele şi Atlantic încă de la crearea acestuia (1991), Ro- comandamentele Alianţei şi statele partenere. mânia a militat continuu pentru un proces de extindere a Alianţei şi de restructurare a aces- 4. Două decenii de istorie. România şi teia în directă conexiune cu noile misiuni şi ca- Parteneriatul pentru Pace de la candidatură racter asumate de aceasta – de furnizor de se- la integrarea în cadrele Alianţei şi după curitate şi stabilitate pe continentul european şi nu numai. În acest context, dezbaterile asu- Sfârşitul Războiului Rece a modificat de o pra unei extinderi rapide a Alianţei, pe consi- manieră radicală contextul strategic şi mediul derente politice şi cu includerea a doar câtorva de securitate regional din punctul de vedere state în această procesualitate, au fost conside- 62  Revista de istorie militară  rate de către factorii de decizie politico-milita- rafat cu ocazia vizitei preşedintelui Bill Clinton ră români a fi contrarii noilor roluri şi misiuni la Bucureşti, percepută şi analizată a fi cel pu- asumate de Alianţă şi, în plus, generatoare de ţin un eşec pentru administraţia de la Bucu- diviziuni şi tensiuni într-un context politic şi reşti.33 În pofida tuturor acestor circumstanţe, de securitate extrem de tensionat ce domina pentru România, atât pentru clasa politică cât ecuaţia de securitate şi apărare central-est eu- şi pentru opinia publică nu exista alternativă ropeană.31 Aceasta este, de altfel, una dintre la NATO în domeniul asigurării securităţii explicaţiile majore pentru entuziasmul cu care naţionale şi acţiunea politică şi militară a sta- România a salutat iniţiativa Parteneriatului tului român a fost una în consecinţă, câmpul pentru Pace lansată cu ocazia summit-ului de principal de acţiune constituindu-l ciclurile la Bruxelles din ianuarie 1994 şi faptul că a fost MAP pe care România le-a îndeplinit pe par- primul stat care a depus, la 26 ianuarie 1994, cursul anilor 1997-2002. În paralel cu aceste instrumentele de ratificare pentru accederea demersuri precum şi cu reforma structurilor la structurile Parteneriatului. Din punctul de de securitate şi apărare naţională pentru atin- vedere românesc, Parteneriatul pentru Pace gerea obiectivelor de compatibilitate şi intero- precum şi studiul asupra extinderii NATO perabilitate, statul român a adoptat o linie de dat publicităţii şi adoptat ca document oficial conduită menită a reliefa faptul că decizia de NATO în 1995 au reprezentat răspunsul adec- integrare euroatlantică nu este una de comple- vat la o situaţie ce tindea să creeze noi divizi- tare, dictată de interese conjuncturale. Dorind uni şi tensiuni în spaţiul central-est european. a demonstra că nu este şi nu intenţionează să Crearea unui cadrul coerent şi cuantificabil fie niciodată un simplu „consumator de securi- pentru derularea eforturilor de reformă şi re- tate”, ci că vede în integrarea euroatlantică cât structurare, pentru atingerea obiectivelor de şi în participarea la Parteneriatul pentru Pace interoperabilitate cu NATO, precum oferirea posibilitatea de a furniza securitate, de a con- unor obiective precise de atins în promovarea tribui la stabilizarea şi coerentizarea mediului demersurilor statelor candidate de accedere la de securitate regional european şi internaţio- NATO reprezentau răspunsul corect capabil să nal, statul român s-a angajat în susţinerea unor ofere şanse egale şi să creeaze premisele trans- misiuni şi acţiuni ale Alianţei Nord Atlantice.34 formării întregului proces într-un instrument Astfel, România a participat în această peri- de promovare a cooperării şi stabilităţii pe oadă, în calitate de stat partener, la misiunile continentul european. Alianţei Nord Atlantice din Bosnia şi Kosovo În relaţia sa cu structurile NATO în cadre- pentru ca, odată cu septembrie 2001, să devină le Parteneriatului pentru Pace, statul român a un participant activ la acţiunile coaliţiei inter- fost un actor dinamic, interesat în îndeplinirea naţionale antiteoriste dar şi la acţiunile NATO cerinţelor şi obiectivelor de interoperabilitate vizând combaterea terorismului, în Afghanis- susţinute de Alianţă. La nivelul anului 1996, tan (ISAF) şi Irak. Rezultatele acestor misiuni, atunci când se încheia primul ciclul PARP, Ro- dimensiunile efortului uman şi material făcut mânia era aproape singurul stat partener care de statul român, laolaltă cu rezultatele proce- îndeplinise toate categoriile de misiuni Mil-to- sului de restructurare şi reformă a sectoarelor Mil şi statul care asumase şi atinsese cel mai de apărare şi securitate ale societăţii româneşti, mare număr de obiective de interoperabilita- toate acestea fiind unanim apreciate şi elogiate te.32 Summit-ul de la Madrid consemna ceea ce de statele partenere din cadrul Alianţei Nord- putea fi considerat, la acea dată, un eşec pen- Atlantice, au fundamentat decizia politică de tru acţiunea politică şi militară românească în la summit-ul de la Praga când România, laolată domeniul integrării euroatlantice. Admiterea cu alte şase state partenere, au fost invitate să doar a statelor grupului de la Vişegrad în pri- înceapă negocierile pentru aderare. Finaliza- mul val de admitere a fost, în pofida tuturor rea acestor negocieri şi depunerea instrumen- asigurărilor cu privire la continuarea extinderii telor de ratificare de către oficialii români la Alianţei, a menţinerii politicii „uşilor deschise” Washington în martie 2004 încheiau un ciclu şi a încheierii, la iniţiativa americană, a unui acţional de mai bine de un deceniu dedicat sa- parteneriat strategic între cele două state, pa- tisfacerii unuia dintre interesele fundamentale  Revista de istorie militară  63 ale statului român cuantificat ca atare în toa- O altă remarcabilă trăsătură a Parteneriatu- te documentele referitoare la strategia de se- lui pentru Pace este aceea a capacităţii sale de curitate naţională – integrarea euroatlantică. transformare şi răspuns atât la provocările me- Departe de a dezarma, România a rămas, deşi diului de securitate şi mutaţiile graduale pro- a schimbat statutul, unul dintre statele preo- duse în structurile, forţele şi misiunile Alianţei cupate şi implicate în dezvoltarea şi întărirea Nord-Atlantice dar mai ales la nevoile statelor Parteneriatului pentru Pace atât prin men- partenere de expertiză, de sprijin şi instruire, ţinerea politicii „uşilor deschise” cât şi prin de susţinere logistică a propriilor eforturi de sporirea ca importanţă şi semnificaţii a acţi- reformă şi restructurare a forţelor lor armate, unilor din cadrul acestui program şi a relaţiei dar şi a însăşi bazei societăţilor lor. De la un Alianţei Nord-Atlantice cu statele partenere. summit la altul, Parteneriatul pentru Pace s-a Un exemplu elocvent în acest sens îl constituie adaptat şi structurat faţă de aceste coordonate, summit-ul Alianţei Nord Atlantice de la Bucu- PARP a devenit MAP, structurile de coordona- reşti (2008), dar şi susţinerea pe care România re au căpătat consistenţă iar procesul decizio- a avut-o în anii următori pentru programele de nal s-a adaptat şi transformat pentru a face din parteneriat şi posibila integrare în structurile program un veritabil program de cooperare şi euroatlantice a unor state precum Georgia şi a nu unul de subordonare ori control. celor din spaţiul Balcanilor de Vest. Privit din perspectiva istorică a evoluţiei proceselor de tranziţie din statele ex-comu- 5. Concluzii la un final deschis niste participante la program, Parteneriatul pentru Pace s-a dovedit a fi şi un important in- Parteneriatul pentru Pace aniversează do- strument la îndemâna Alianţei Nord-Atlantice uăzeci de ani de existenţă. Născut din ceea în sensul influenţării, direcţionării şi modelă- ce părea a fi o situaţie instabilă, insolubilă şi rii proceselor de reformă societală în curs în potenţial periculoasă ca o soluţie hibridă, de statele în discuţie. Promovând principii simple compromis, destinată a mulţumi şi nemulţumi precum transparenţa cheltuielilor pentru apă- în măsură egală pe toţi, Parteneriatul pentru rare, controlul civil asupra armatei, stabilirea Pace, prin forma sa, prin deschiderea şi inclu- pe baze democratice a raporturilor dintre civili sivitatea sa, s-a dovedit a fi una dintre cele mai de succes iniţiative ale Alianţei Nord-Atlanti- şi militari, etc., evoluând spre obiective com- ce din anii post Război Rece. Faptul că până plexe legate de modul de structurare şi funcţi- şi state precum Ucraina ori Federaţia Rusă au onare a forţelor armate, managementul resur- acceptat şi s-au alăturat acestei iniţiative sub selor umane şi materiale ale apărării, planifica- forma unor parteneriate specifice, ce-i drept, rea acesteia, edificarea şi dezvoltarea exerciţiu- spune multe despre succesul acestei iniţiative lui analizei strategiei de securitate naţională, de securitate. Parteneriatul pentru Pace a oferit expertiză şi Prima şi cea mai importantă realizare a sa resurse pentru conceperea, planificarea şi de- o considerăm a fi aceea a edificării unui cadru rularea procesului de reformă militară şi a in- credibil şi durabil pentru dialog şi cooperare, fluenţat în mod direct procesualităţile evocate. nu numai la nivelul politico-diplomatic, al în- Alături de rezultanta dorită – interoperabilita- alţilor funcţionari publici, ai factorilor de deci- tea cu forţele NATO, Parteneriatul pentru Pace zie şi comandă a statelor participante, dar mai a dobândit, astfel, şi o calitate suplimentară de ales la nivelele mediu şi inferior al armatelor şi instrument de sprijin al reformei societale din forţelor de securitate din ţările participante la statele ex-comuniste. program. Cunoaşterea, dialogul, schimbul de Totodată, Parteneriatul pentru Pace con- experienţă, lucrul în comun, toate acestea au semnează printre realizările majore ce îi revin avut un succes şi impact imediat. O statistică şi implicarea mai adâncă, antrenarea şi coope- pentru primii doi ani de activitate în cadrul rarea în marile decizii politice la nivel interna- Parteneriatului pentru Pace arată derularea a ţional a statelor membre care devin din subiecţi aproape 2.000 de exerciţii şi schimburi diverse actori şi jucători cu drepturi depline în contex- sub egida primului program derulat sub egida tul evoluţilor şi transformărilor sistemului re- programului – ”Mil–to–Mil”.35 laţiilor internaţionale. Prin asocierea şi prin ca- 64  Revista de istorie militară  drul de cooperare pe care-l oferă, Parteneriatul NOTE pentru Pace a contribuit la accederea la un nou 1 Declaraţia şefilor de stat şi de guvern referitoa- statut, de furnizori de securitate al unor state re la Parteneriatul pentru Pace, adoptată cu ocazia care de multe ori fuseseră prin raport cu mediul summit-ului de la Bruxelles din 10-11 ianuarie 1994, de securitate internaţional şi evoluţiile acestuia poate fi găsită la http://www.nato.int/cps/en/ nato- live/official_texts_24468.htm?mode=pressrelease;. consumatori. Participarea unora dintre statele 2 Ştirea semnării de către România a documen- Parteneriatului pentru Pace la misiunile NATO telor aderării la programul Parteneriatului pentru din Bosnia, Kosovo ori Afghanistan, atât în ca- Pace a beneficiat de o largă publicitate în media in- litatea lor de state partenere cât şi în aceea de ternaţională. Vezi asupra acestui subiect, Sally Jac- membri ai unor coaliţii de voinţă, este ilustra- obsen, Romania Signs On as NATO Partner, în „The rea perfectă a acestei aserţiuni. Avem în vedere Washington Post”, 27 ianuarie 1994; „The New York aici nu numai participarea directă la operaţiuni Times”, 27 ianuarie 1994; Romania and Lithuania militare, dar mai ales contribuţia la stabilizarea sign „Partnership for Peace” Agreement with NATO, şi refacerea statal-instituţională, economică şi Agence Europe, 28 January 1994; NATO Official societală post conflict. hails signing of Parnership for Peace Documents, BBC Monitoring Service: Central Europe & Bal- În fine, pentru România, Parteneriatul kans, 29 January 1994; etc. pentru Pace reprezintă, din perspectiva celor 3 Evaluarea modului de structurare şi evoluţie două decenii scurse de la aderare, istoria unui a mediului de securitate şi sistemului relaţiilor in- succes. Instrument de afirmare şi susţinere a ternaţionale în anii imediat ulteriori sfârşitului Răz- voinţei naţionale pentru integrarea euroatlan- boiului Rece reprezintă o problemă ce a cunoscut tică, parteneriatul pentru Pace a reprezentat, numeroase analize. Pentru nevoile documentare totodată, instrumentul prin care România a ale prezentului studiu şi în susţinerea aserţiunilor reuşit să învingă rezerva şi izolarea relative pe noastre facem apel la lucrarea lui Barry Buzan, Po- care evoluţiile politice interne şi contextul geo- poarele, statele şi teama. O agendă pentru studii de politic şi geostrategic externe i-o impuseseră la securitate internaţională după războiul rece, Editu- începutul perioadei post Război Rece. Asuma- ra Cartier, Chişinău, 2000; la aceea a lui Barry Buzan şi Ole Waever, Regions and Powers. The Structure of rea conştientă şi împlinirea obiectivelor PARP International Security, Cambridge University Press, şi MAP, conducerea cu determinare a reformei Cambridge, 2003; Pentru o privire asupra modului militare şi succesul acesteia, participarea la în care a evaluat în acea perioadă mediul de securi- misiuni internaţionale sub egida NATO, ONU, tate european vezi Martin A. Smith, Graham Tim- OSCE, UE şi a unor coaliţii internaţionale, re- mins, eds., Uncertain Europe. Building a new Euro- zultatele obţinute, toate acestea la un loc au pean security order ?, Routledge, London, 2001. condus la afirmarea României ca un producă- 4 Pentru o evaluare a ameninţărilor de securi- tor de securitate, ca un stat şi o societate pe tate izvorând din mutaţiile induse mediului de se- deplin ancorate în câmpul valorilor europene, curitate şi sistemului relaţiilor internaţionale în anii democratice. Toate acestea s-au materializat, Post Război Rece precum şi a acelora izvorând din înseşi procesele de restructurare societală şi refor- în cele din urmă în atingerea obiectivului fun- mă suportate de statele post comuniste, vezi Mario damental al integrării euroatlantice în 2008. Blejer, Marko Skreb, eds., Trasition: the first decade, De aceea, la 20 de ani după data aniversară de The MIT Press, Cambridge Massachusetts, London, 26 ianuarie 1994, aprecierile Ministerului Afa- 2001, p. 3-45; Vezi şi Padraic Kenney, The Burdens cerilor Externe român asupra Parteneriatului of Freedom: Eastern Europe since 1989, Fernwood pentru Pace sunt mai mult decât îndreptăţite, Publishing, Black Point, Nova Scotia, 2006, passim; reprezentând pe bună dreptate concluzia finală Vezi şi analiza comparativă a riscurilor de securitate a excursului nostru: „20 de ani după lansarea în evoluţia lor din anii post Război Rece propusă de sa, Parteneriatul pentru Pace continuă a fi ex- Francois Heisbourg, A New Security Landscape: the presia credinţei comune că stabilitatea şi secu- End of the Post-Cold War Era, în „Asia-Pacific Re- ritatea spaţiului euroatlantic nu pot fi obţinute view”, vol. 10, nr. 1, 2003, p. 52-63. 5 Opţiunea în discuţie este clar definită în anali- decât prin cooperare şi acţiune comună. Par- za pe care o propune Ioan Mircea Paşcu în demersul teneriatul pentru Pace reprezintă şi astăzi un său asupra eforturilor României de accedere la ca- instrument esenţial al Alianţei în promovarea litatea de membru al Alianţei Nord Atlantice. Vezi 36 păcii şi securităţii în spaţiul euroatlantic”. Ioan Mircea Paşcu, Bătălia pentru NATO. Raport  Revista de istorie militară  65 personal, Editura Proiect, Bucureşti, 2007, p. 17-45 securităţii europene, în România-NATO. Parteneri- şi passim; Vezi şi Teodor Meleşcanu, NATO Enlar- at şi cooperare, Editura Militară, Bucureşti, 1999, gement and the Security of Central Europe. Alterna- p. 104-115. tives to a single scenario, în „Romanian Journal of 20 David S. Yost, The New NATO and Collective International Affairs”, vol. III, nr. 2/1997, p. 17-28. Security, în „Survival”, vol. 40, nr. 2, Summer, 1998, 6 Cel puţin în cazul României, această semni- p. 135-160. ficaţie era declarată ca atare în primul exerciţiu de 21 Sir John Goulden, From Partnership for Peace transparenţă a funcţionării organismului militar şi to Full Enlargement, în „RUSI Journal”, February/ structurării politicii de securitate şi apărare naţio- March, 1999, p. 25-28. nale pe care-l constituie Livre Blanc sur la Rouma- 22 James W. Peterson, An Expanded NATO Con- nie et l’OTAN, Ministère des Affaires Etrangères, fronts Terrorism and Instability, în „Journal of Slavic Bucarest, 1997, p. 11. Military Studies”, vol. 20, nr. 4, 2007, p. 475-497. 7 NATO Handbook, NATO Office for Informati- 23 Ibidem. on and Press, Bruxelles, 2001, p. 40-41; 24 NATO after the Prague Summit, în „Strategic 8 Ronald D. Asmus, Opening NATO’s Door. The Comments”, vol. 8, nr. 10, December 2002, p. 1-2. Alliance Remade Itself for a New Era, Columbia 25 NATO’s Istanbul Summit, în „Strategic Com- University Press, New York, 2002, p. 4. ments”, An 10, vol. 5, June, 2004, p. 1-2. 9 Ibidem. 26 Livre Blanc sur la Roumanie et l’OTAN... 10 Ivo Samson, Assessment of Visegrad cooperati- Op.cit., p. 11. Vezi şi Ioan Mircea Paşcu, Op.cit., on from a security perspective: Is the Visegrad Group p. 14-16. Still Vital in the „Zeros” of the 21st century?, în Csa- 27 Tom Gallagher, Balkan But Different: Roma- ba Törõ, eds., Visegrad cooperation within NATO nia and Bulgaria’s Constranting Paths to NATO and CSDP, V4 Papers, nr. 2, Warsaw, 2011, p. 9-41. Membership. 1994-2002, în „Journal of Communist 11 Inna Melnykovska, Rainer Schweickert, Studies and Transition Politics”, vol. 20, nr. 4, De- NATO as an external Driver of Institutional Change cember 2004, p. 1-19. 28 in Post-Communist Countries, în „Defence and Pea- Mihail E. Ionescu, Etapele reformei armatei ce Economics”, vol. 22, nr. 3/2011, p. 279-297. în perioada post-Război Rece (1990-2008), în Petre 12 NATO Handbook … Op.cit., p. 63. Otu, coord., Reforma militară şi societatea în Româ- 13 Ronald Asmus, Op.cit., p. 49; Ioan Mircea Paş- nia (1878-2008), Editura Militară, Bucureşti, 2009, p. 307-337. cu, Op.cit., p. 47-48. 29 14 General George A. Joulwan, NATO’s military Pentru textele înţelegerilor semnate atunci în- contribution to Partnership for Peace. The progress tre forţele politice româneşti vezi Idem, Romania’s and the challenge, în „NATO Review”, nr. March Westernization and NATO Membership. A Histori- cal Approach, Institute for Political Studies of De- 1995, p. 3. 15 fense and Military History, Occasional Papers, no. 3 România-NATO. Cronologie. 1989-2004, Edi- (1), Bucureşti, 2002. tura Militară Bucureşti, 2004, p. 105. 30 Florian Popa Micşan, Semnificaţia sondaje- 16 NATO Partners 2014, http://www.nato.int/ lor de opinie publică privind integrarea României cps/en/natolive/51288.htm, consultat la 20 februa- în NATO, în, România-NATO, vol. I, Preaderarea, rie 2014. 17 Societatea Scriitorilor Militari, Bucureşti, 2003, „Studiul reprezintă un document important p. 351-359. al Alianţei, stabilind o înţelegere comună a aliaţi- 31 Ioan Mircea Paşcu, Op.cit., p. 34-46. lor asupra măsurilor care trebuie luate şi care stau 32 Ibidem. la baza procesului decizional de primire a noilor 33 Tom Gallagher, Furtul unei naţiuni. Româ- membri. Sunt abordate mai multe aspecte ale extin- nia de la comunism încoace, Humanitas, Bucureşti, derii: construirea unei Europe comune şi nediviza- 2004, p. 182-186. te; contribuţia Alianţei extinse şi a altor organizaţii 34 Laurenţiu-Cristian Dumitru, Misiunile mili- internaţionale (OSCE, UEO, UE) la arhitectura de tare externe şi impactul acestora asupra procesului securitate a noii Europe. Se subliniază necesitatea de transformare al armatei, în Petre Otu, Op.cit., ca acest proces să fie realizat cu prudenţă, pentru p. 337-361. ca Alianţa şi securitatea europeană să nu aibă de 35 Istvan Szonyi, The Partnership for Peace as a suferit şi sunt specificate criteriile de eligibilitate”. Process of Adaptation, în „The Journal of Slavic Mili- România-NATO ... Op.cit., p. 117-118. tary Studies”, vol. 11, nr. 1, March, 1998, p. 18-39. 18 Larry Wentz, Lessons from Bosnia. The IFOR 36 The 20th anniversary of the Partnership for Experience, National Defense University, Institute Peace; hailed by the Ministry of Foreign Affairs, 308 for National Strategic Studies, Washington, 1998. words, 11 January 2014, 17:41, AGERPRES, consul- 19 Ana Serafim, Adina Tăgârţă, Importanţa Par- tată pe site-ul https://global-factiva.com la data de teneriatului pentru Pace în întărirea stabilităţii şi 12.02.2014. 66  Revista de istorie militară  Securitate na]ional` [i interna]ional`

Intervenţia umanitară, simbol al ordinii internaţionale postmoderne. Noua faţă a războiului şi religia ca vector geopolitic

Lt. Col. Dr. IULIANIA-SIMONA ŢUŢUIANU *

Abstract

The process of post-Westphalian modernity or the post-Cold War post-modernism are not genuine notions, at least on the conceptual level. The reliability of the international states system required from its very beginning the creation of systemic management organizations designed to correct the Westphalian constraints. Given the complexity of the topic – including the current controversies surrounding contemporary wars and invasions, the creation of speci- al institutions and organizations, or the theoretical debates on codifying „droit d’ingérence” in public international law – a thorough reflection on a new action philosophy which structures the international relations system after the Cold War is very valuable.

Keywords: post Cold War era, international relations, religion

Preliminarii. Încadrare cronologică curitate, modificările în discuţie nu sunt rodul şi conceptuală a problematicii unei rupturi, nu sunt fructul unor transformări de natură revoluţionară. Dimpotrivă, la o ana- Anii ce ne despart de sfârşitul Războiului liză atentă a faptelor, putem afirma cu tărie Rece consemnează apariţia unor modificări de că ne aflăm în faţa unei modificări evolutive substanţă la nivelul sistemului relaţiilor inter- amorsate încă de la jumătatea secolului trecut. naţionale şi mediului internaţional de securi- Carta constitutivă a Societăţii interbelice a tate. Dincolo de aspectul spectacular pe care Naţiunilor şi cea a Naţiunilor Unite postbelice îl introduc în ecuaţie sfârşitul Războiului Rece pot fi considerate ca prime acte juridice inter- şi dispariţia ordinii mondiale bipolare asociate naţionale ce statuează nevoia de reformă şi de acestuia, ce marchează trecerea dintr-o peri- regândire a sistemului relaţiilor internaţionale, oadă în alta în evoluţia sistemului relaţiilor in- a relaţiilor interstatale şi a statutului statelor ternaţionale şi a mediului internaţional de se- membre ale acestui sistem, aşa cum erau ele

* Simona Ţuţuianu Ph.D. is a Senior Researcher with the Romanian Institute for Political Studies of Defense and Military History. She served as diplomat with the Permanent Mission of Romania to the UN in New York and covered the activity of the First Committee to the General Assembly and the two Security Council’s subsidiary bodies that Romania chaired during its non-permanent membership (2004-2005), na- mely the 1540 Committee on non-proliferation of WMD and the 1518 Committee on Iraq.  Revista de istorie militară  67 definite în paradigma realistă cu trimitere la de de dezvoltare a sa. Cronologic, aceste etape tradiţia westphalică. Acest prim pas în direcţia acoperă perioada secolelor XVIII-XXI, cu o revizuirii paradigmei guvernând sistemul relaţi- ierarhizare ce poate varia în funcţie de situa- ilor internaţionale are drept componente prin- ţia geopolitică şi geostrategică locală precum cipale introducerea unor organisme internaţio- şi de gradul de dezvoltare economică, socială nale destinate să gestioneze relaţiile interstatale şi politică a popoarelor, statelor şi naţiunilor în şi definirea unor limite clare ale suveranităţii şi discuţie. Diferenţele şi inegalităţile în dezvol- independenţei statelor membre ale comunităţii tare pe care le acuză actorii statali membri ai internaţionale în relaţiile lor cu alte state şi cu sistemului relaţiilor internaţionale, precum şi organismele internaţionale existente. inadecvarea pe care o dezvoltă aceştia faţă de Următoarea treaptă evolutivă ce poate fi evi- nivelul general de evoluţie al societăţii umane denţiată o constituie impunerea în sfera relaţii- în ansamblul său, reprezintă factori explicativi lor internaţionale a conceptelor de drepturi ale şi structuratori în discuţia noastră faţă de di- omului şi de securitate umană. Cuantificate în feritele vârste ale modernităţii deja enunţate. texte de drept internaţional prin actul final de la În aceste condiţii, distincţia pe care o operăm Helsinki şi prin crearea CSCE, aceste concepte între modernitate şi modernitate recentă or vor cunoaşte o creştere treptată în importanţă reflexivă, or între modernitate şi postmoder- în economia mediului internaţional de securi- nitate sunt valabile în plan teoretic şi la nive- tate şi în funcţionarea sistemului relaţiilor in- lul unei analize generale a evoluţiei istorice a ternaţionale în ultima parte a epocii postbelice. societăţii umane. Dincolo de aceste limite, for- În acest context, anul 1989 şi evenimente- mele enunţate de manifestare ale modernităţii le asociate acestuia ce marchează finele epocii coexistă şi interacţionează cu o rezultantă mo- Războiului Rece reprezintă punctul de referin- dulatoare asupra evoluţiei şi stadiului actual de ţă pentru joncţiunea ce se petrece în modul de dezvoltare a mediului internaţional de securi- structurare şi în funcţionarea sistemului rela- tate şi a sistemului relaţiilor internaţionale. ţiilor internaţionale între trei grupări de prin- Viziunea ce guvernează prezentul demers cipii până atunci disjunse: 1. atributele statelor asupra distincţiei existente între modernitate membre ale comunităţii internaţionale (inde- şi postmodernitate este aceea oferită de Robert pendenţă, suveranitate, integritate); 2. ideea Cooper, cunoscutul analist şi consilier de re- gestionării mediului internaţional de securita- laţii internaţionale al lui Javier Solana. Acesta te şi a relaţiilor internaţionale de către şi prin argumenta în lucrarea intitulată „Destrămarea organisme internaţionale având cuprindere naţiunilor – Haos şi ordine în secolul XXI” universală şi atribuţii suprastatale; 3. dreptu- faptul că Europa a trecut din lumea modernă rile omului şi securitatea umană. Rezultă din în cea postmodernă, în care amoralitatea teo- această joncţiune un mediu internaţional de riilor machiavellice privind guvernarea statelor securitate şi un sistem al relaţiilor internaţi- a fost înlocuită de conştiinţa morală aplicată onale care nu se mai structurează funcţie de relaţiilor internaţionale. Pentru Europa post- paradigma westphalică şi în care principii- westphalică din a doua jumătate a secolului al le sacrosancte ce o definesc se relativizează. XVII-lea, cerinţele de stabilitate erau esenţia- Cheia de boltă a sistemului conceptual west- le, statul reuşind să gestioneze conflictele prin phalic, suveranitatea naţională, se relativizea- ideologii impuse sau structuri democratice ză transformându-se într-o funcţie variabilă adecvate. După sfârşitul secolului XX, ariile cu determinanţi multipli, unul dintre factorii constitutive ale conflictelor nu mai ţin cont de fundamentali fiind cel al respectării drepturi- graniţele statelor naţionale, iar soluţiile con- lor omului. Ceea ce se pierde la nivelul actori- sacrate de modernitate nu mai sunt relevante. lor statali în autoritate şi vizibilitate pe scena Noua faţă a războiului este dificil de înţeles, fi- internaţională se transferă către celelalte com- ind brăzdată de elementele premoderne amin- ponente ale sistemului relaţiilor internaţionale tite, dintre care, deosebit de sugestiv, mercena- – organismele internaţionale şi ONG-urile. rii atât de contestaţi de Nicollo Machiavelli în Privită din această perspectivă, modernita- faimoasa sa lucrare „Principele”. Bazele institu- tea în sensul său clasic suferă permutări ce ne ţionalizării conflictelor rămân încă şubrede, iar permit să vorbim despre cel puţin două perioa- operaţiunile postmoderne umanitare şi de re- 68  Revista de istorie militară  construcţie postconflict contestabile în lumina respecta drepturile fundamentale ale propriilor unor norme de drept internaţional depăşite. cetăţeni. Pe scurt, suveranitatea implică drep- turi, dar şi obligaţii. Richard Haass, fost director Apusul suveranităţii westphalice şi apa- al Departamentului Policy Planning (responsa- riţia sentimentului solidarităţii internaţio- bil cu proiectarea strategiilor politice în cadrul nale, simbol al postmodernismului Departamentului de Stat american) afirma că „suveranitatea ca statut nu acordă guvernelor Sintagma „securitate umană” se regăseşte un cec în alb de a face tot ceea ce doresc în inte- astăzi în majoritatea strategiilor politice, eco- riorul propriilor graniţe”, întrucât suveranitatea nomice şi militare naţionale or internaţionale. implică şi responsabilităţi2. Statutul suveranită- Arhitectura de securitate post-Război Rece, ţii implică a-ţi asuma şi un set fundamental de caracterizată de riscuri asimetrice non-clasi- obligaţii atât faţă de proprii cetăţeni, cât şi faţă ce, impune teoretizarea şi elaborarea de docu- de comunitatea internaţională. Această evoluţie mente care depăşesc rigida securitate a state- din domeniul securităţii şi manifestarea senti- lor suverane, axându-se asupra unei interven- mentului solidarităţii internaţionale, ca simbol ţii directe şi eficiente, la nivelul indivizilor, în al postmodernismului, reprezintă practic pilo- forma securităţii umane1. nii intervenţiilor umanitare şi de reconstrucţie Conform paradigmei realiste din relaţii- postconfict. le internaţionale, acţiunea statelor nu poate Filozofia „acţiunii preemptive”, dezvoltată fi evaluată în termeni morali, suveranitatea prin Doctrina Bush, şi cea a „acţiunii preven- westphalică neputând fi pusă în niciun fel la tive”, formalizată în Stategia de Securitate a UE îndoială. Ca o contrapondere la această viziu- din decembrie 2003, încearcă să proiecteze o ne, a apărut doctrina „dreptului de a interveni”, viziune strategică pliată pe constantele structu- conform căreia suveranitatea statului trebuie rale ale noului mediu strategic (ADM, terorism subordonată unui principiu de extremă urgen- internaţional, state falimentare), reprezentând ţă – nevoia unei minime protecţii a drepturilor de asemenea o actualizare a conceptului clasic omului. Intervenţiile umanitare se desfăşoară de „autoapărare”. În noul context, a te apăra în- fără a ţine cont de frontierele naţionale sau seamnă a te implica activ în gestionarea crizelor dacă o ţară a consimţit să respecte o regulă internaţionale „out-of-area” – un fel de strate- de drept (de exemplu, Declaraţia Universală a gie de containment, de izolare a consecinţelor Drepturilor Omului). acestor crize ce ameninţă prin efectul „spill Dezbaterea asupra doctrinei intervenţi- over” întreaga comunitate internaţională. ei umanitare a atins momentul său de apogeu Legat de disputele noţionale preempţie- odată cu acţiunile NATO din Kosovo, însă im- prevenţie, angajamentul preventiv militar con- plicaţiile sale normative sunt mult amplificate stituie acel tip de acţiune militară descrisă în în contextul evenimentelor din 11 septembrie doctrina Bush şi etichetată drept preempţie 2001. Noile reguli de gestiune a sistemului inter- din raţiuni de marketing diplomatic. Ceea ce naţional sunt reductibile pe fond la contestarea contează major este uzul preempţiei şi, respec- principiului constitutiv al acestuia – suverani- tiv, al prevenţiei pe scena internaţională, adică tatea statului pe coordonatele sale westphalice. practica legalităţii, legitimităţii şi a eficienţei Dreptul internaţional protejează suveranitatea intervenţiei. Globalizarea insecurităţii impune statului, interzicând intervenţia în afacerile in- ca democraţiile să acţioneze în termeni globali terne ale altor state, prin forţă militară sau alte în procesul de articulare a politicii externe şi a mijloace, însă, în lumina catastrofelor umanita- strategiei naţionale de securitate. re ale anilor ’90, de la foamete până la politici sistematice de genocid şi epurare etnică, doc- Tranziţia de la un regim al războiului la trina statului suveran tinde să se erodeze. Drep- unul al violenţei şi uzitarea conceptului pre- turile fundamentale ale omului au iniţiat acest modern de „mercenar” sau „soldat profesi- proces de erodare, creând premisele imputabi- onist” în caracterizarea operaţiunilor post- lităţii sale. În noua sa conceptualizare, suverani- moderne de intervenţie umanitară tatea implică o dublă responsabilitate: respon- sabilitatea externă de a respecta suveranitatea Filozoful francez Frédéric Gros argumen- celorlate state şi responsabilitatea internă de a tează în lucrarea sa „Etats de violence” tranziţia  Revista de istorie militară  69 de la un regim al războiului la unul al violenţei. discutabil, iar abuzurile şi violenţele comise în Strategic vorbind, dacă războiul se organiza în numele statului obligă din ce în ce mai mult funcţie de ierarhii şi structuri de comenzi sub la o redefinire, cu alte instrumente decât cele forma unor acţiuni publice, stările actuale de ale unei tradiţii politice tot mai neputincioase, violenţă sunt mai curând anarhice şi privati- a ceea ce însemnă democraţie sau drepturile zate, răspunzând unui principiu de fragmen- omului. Intervenţia a devenit cuvânt de ordine tare strategică şi spaţială – conflictele nu mai al relaţiilor internaţionale, chair dacă de mul- sunt localizate geografic, iar teatrele de luptă te ori întâmpină rezistenţă juridică conform nu sunt fixe şi izolate de zonele de nonconflict. dreptului internaţional. Spiritul militarist al Actorii implicaţi şi formele lor de implicare hitlerismului este exploatat de postmodernism sunt inedite. Dacă razboiul se purta cu soldaţi într-o variantă mai voalată. Încălcarea drep- urmând anumite coduri, violenţa contempora- tului internaţional este scuzată prin invocarea nă angajează esenţialmente civili, atât ca pro- luptei în numele valorilor umane supreme – li- vocatori ai violenţei, cât mai ales ca victime ale bertatea şi democraţia. acesteia. Ierarhia militară, cu grade şi funcţii Progresul tehnologic extraordinar din do- stricte în purtarea conflictului războinic, este meniul militar a produs o mutaţie majoră în umbrită de anonimul extrateritorial, nici civil, modul de abordare a războiului în perioada nici militar. Ieşirea din anonimat, alta decât cea postmodernă. Renunţarea la obligativitatea a soldatului necunoscut, nu se petrece prin sa- serviciului militar este prezentată ca triumf crificiul clasic cunoscut, implicat de război, ci al libertăţii, iar datorită faptului că pierderile de multe ori prin acte extreme de sinucidere. umane sunt foarte mici, cultul eroilor nu tre- Scurcircuitarea dimensiunii politice şi a celei buie acceptat de întreaga societate, ci doar de militare se traduce în ceea ce Gros numeşte „cri- segmentul care susţine activ războiul. Sunt fo- minalizare”, „barbarizare”, „privatizare” şi „dere- losite tot mai frecvent companii private pentru gularizare” a conflictelor. Fenomenele de violen- asigurarea securităţii zonelor de conflict. Se ţă împotriva civililor se produc sau sunt dirijate nasc astfel întrebări de genul: nu cumva firme- din regiuni scăpând suveranităţii tradiţionale a le de securitate private s-au apropiat mult prea statelor şi normelor juridice naţionale şi interna- mult de caracteristicile mercenariatului? Folo- ţionale. Absurdul morţii sub forma accidentului, sirea companiilor private în asigurarea securi- atentatului sau catastrofei ordonate este com- tăţii zonelor de conflict stârneşte controverse pensat de o extremă raţionalizare tehnică, sub multiple, din considerente legate de imunita- forma „riscului profesional”, aluzie la armele de tea acordată membrilor acestora, care nu pot distrugere în masă teleghidate şi la mercenarul fi urmăriţi sau arestaţi fără aprobarea expresă sau soldatul profesionist angajat în conflicte al a organului din care fac parte (chiar dacă ucid căror risc este calculat raţional şi financiar. civili fără respectarea regulilor de avertizare) Depolitizarea produsă prin noile stări de sau rentabilitate, salariile plătite de firmele de violenţă este efectul anulării progresive a dis- pază fiind cu mult mai mari decât cele primite tincţiei dintre război şi pace. Astăzi, teoretici- de soldaţii de profesie. enii sunt derutaţi de apariţia unor practici în Cu toate acestea, companiile de securitate numele valorilor majore ale politicii moderne, privată au jucat şi continuă să joace un rol im- dar cu mijloace şi instrumente provenind din portant în operaţiunile internaţionale de ges- arsenalul puterilor postmoderne – puteri trans- tionare a crizelor din Irak, Afghanistan şi, mai naţionale, paranaţionale sau extranaţionale. recent, din Libia. În ianuarie 2013, numărul Funcţiile statului naţiune, garant al drepturilor companiilor ce s-au angajat să respecte un cod şi libertăţilor cetăţenilor, sunt diminuate în internaţional de conduită, care le obligă să res- noile redimensionări ale puterii, statul servind pecte drepturile omului şi legislaţia internaţi- tot mai adesea drept alibi unor intervenţii pre- onală în privinţa acţiunilor umanitare, a ajuns ventive şi reparatorii, şi căutând să reducă din la 592, iar piaţa serviciilor militare private este daunele produse de jocurile de interese la ni- evaluată la peste 100 de miliarde de dolari pe vel internaţional. Exportul de democraţie prin an3. În prezent, în Afganistan sunt înregistrate trimiterea de soldaţi în teritorii ocupate este 52 de societăţi private de securitate, afghane şi 70  Revista de istorie militară  internaţionale, acest sector furnizând zeci de rala. Viziunea lui Huntington este tot mai pre- mii de locuri de muncă. Mai mult, anul trecut, zentă în comunitatea strategică, în pofida fap- autorităţile americane au insistat pentru supli- tului că mulţi decidenţi politici încearcă să se mentarea numărului de mercenari în această distanţeze de ea, afirmând că nu asistăm la un ţară, invocând rolul decisiv al companiilor pri- război cu Islamul, ci cu terorismul, apreciat tot vate de securitate în continuarea proiectelor mai adesea ca formă de anarhism postmodern de dezvoltare din Afganistan. În replică, preşe- sau nouă vulnerabilitate a statului postmodern. dintele Hamid Karzai s-a opus vehement aces- Evoluţia relaţiilor internaţionale conduce însă tei poziţii, pledând pentru desfiinţarea acestor spre concluzia inconfortabilă că actualul con- companii apreciate drept sistem de securitate flict este unul al valorilor, culturii şi religiilor. paralel guvernului afgan, generator de corupţie Confruntarea ideologică Est-Vest, între în contextual salariilor atractive acordate. comunism şi capitalism, apare reformulată as- În Libia, majoritatea personalului care ac- tăzi în termenii unui potenţial conflict civili- tivează în acest gen de companii este formată zaţional, ce invocă şi se structurează în jurul din veterani ai războaielor din Irak şi Afganis- unei profunde componente religioase, între tan. Totuşi, în pofida instabilităţii şi a existenţei Occident şi Islam, cu precizarea că atentatele miliţiilor rebele, comparaţia cu cele două ţări din 11 septembrie 2001 din Statele Unite au amintite nu este potrivită, etică, având în vede- radicalizat profund această percepţie. Sursa re că Libia nu mai reprezintă o zonă de conflict, fundamentalismului islamic nu este reprezen- sarcina mercenarilor occidentali fiind aceea de tată doar de Coran, Sharia sau alte precepte re- a furniza protecţie în medii ostile şi violente. ligioase musulmane, ci mai degrabă de ritmul Folosiţi de greci şi de romani încă din anti- anacronic de dezvoltare a ţărilor musulmane, chitate, de Alexandru cel Mare, de lorzi feudali şi în contextul afirmării economice şi politice a Papalitate, de Napoleon şi George Washington, Occidentului creştin, şi de interpretările stării mercenarii se bucură de o istorie tumultuoasă. de inferioritate induse de acest fenomen. Con- Ultimul deceniu va rămâne unul de referinţă form opiniei majorităţii analiştilor politici, mo- pentru mercenari în istoria militară modernă. dernitatea şi progresul tehnologic contemporan Au fost folosiţi şi în numeroase războaie civile, reprezintă cauza frustrării civilizaţiei islamice, în ţări precum Angola, Sierra Leone, Balcani, aflate în declin, din poziţia de civilizaţie domi- Papua Noua Guinee. Chiar dacă ideea de mer- nantă, timp de o mie de ani, într-o civilizaţie cenar pare, la prima vedere, un pic învechită în marginalizată de provocările expansioniste secolulul nostru, forţele de acest fel fac, cel mai ale civilizaţiei occidentale. Este cunoscut fap- adesea, diferenţa dintre eşec şi victorie. tul că cea mai afectată populaţie a planetei de pe urma procesului de globalizare, îndeosebi Concluzii cu privire la cauzele reale ale din lupta pentru resurse, este cea din lumea războaielor asimetrice contemporane şi to- islamică. Efectele acestui proces – creşterea leranţa politică în postmodernism. Religia sărăciei, a gradului de insecuritate, decalajele ca vector geopolitic mari între bogaţi şi săraci, explozia demogra- fică, au determinat îndreptarea speranţelor Ideologiile legitimatoare tradiţionale – ra- populaţiei spre religie. Din păcate însă, reli- sismul, naţionalismul, marxismul şi cultura gia devine un instrument folosit cu abilitate religioasă – în realitate nu s-au epuizat, în post- şi brutalitate pentru legitimarea unor acţiuni. modernism toleranţa politică reprezentând Jocul de interese al organizaţiilor şi grupărilor masca unei ideologii totalitare care etichetează fundamentaliste islamice a ajuns, treptat, mai în numele aşa-zisei libertăţi individuale toate presus decât Coranul care aprecia musulma- aceste ideologii laolaltă. Masca postmodern nii drept „cea mai bună comunitate”, al cărei ­huntingtoniană a „războiului civilizaţiilor” este rol era de a propovădui binele. Efortul colectiv inoculată întregii societăţi printr-o forţă medi- pentru instaurarea unui stat drept, predestinat atică care, uneori, nu are nimic comun cu mo- de divinitate, apare sintetizat în termenul co-  Revista de istorie militară  71 ranic „jihad”, tradus în mod simplificat drept Bibliografie „război sfânt”. Conotaţiile sunt mult mai vaste, indicând lupta cu mijloace paşnice, precum Barnett, Victoria J., The Dilemmas of Hu- predicarea sau educarea şi, în plan personal, manitarian Intervention. http://www.religion- lupta pentru purificarea sinelui. online.org/ showarticle.asp?title=2903; Politizarea jihadului, prin contopirea în- Cooper, Robert, Destrămarea naţiunilor – văţăturilor lui Mahomed cu o ideologie revo- Haos şi ordine în secolul XXI, Univers Enciclo- luţionară de tip avangardist, are consecinţe pedic, 2007; devastatoare la început de mileniu trei, asu- Gros, Frederic, Etats de violence, Paris, pra ecuaţiei de securitate mondială. Corpusul Gallimard, 2006; doctrinar geopolitic, stabilind un drept de Huntington, Samuel P., Ciocnirea civilizaţi- război ofensiv împotriva lumii nemusulma- ilor şi refacerea ordinii mondiale, Antet, 1997; ne, induce teamă şi confuzie în delimitarea Manea, Octavian, Spre o constituţionaliza- sintagmei „terorism islamic” de termenul de re a sistemului politic internaţional, Sfera Po- „jihad”, cu repercusiuni în planurile ideologic liticii nr. 116-117; http://www.sferapoliticii.ro/ şi al relaţiilor internaţionale. sfera/116-117/art12-manea.html; Asistăm aşadar la afirmarea unei dimen- Mihali, Ciprian, Vivre dangereusement. Vi- siuni religioase în „Ciocnirea civilizaţiilor” olenţe şi victime în regimurile securitare, Re- anticipată de Samuel Huntington, pe care, aşa vista Idea, artă şi societate, nr. 25/2006; cum am mai afirmat, marile puteri par din ce Nardin, Terry, The Moral Basis of Huma- în ce mai preocupate s-o anihileze, în speranţa nitarian Intervention. http://www.socsci.uci. epuizării surselor de conflict. În această per- edu/gpacs/ research/working_papers/terry_ spectivă, însă, acţiunea principalilor actori ai nardin_humanitarian_intervention.pdf; conflictului este cea care se adresează simp- Vlăsceanu, Lazăr, Modernităţi multiple. tomelor şi nu cauzelor stării conflictuale, ca- Premise pentru o nouă abordare, Documentar, uze care rezidă în diferenţele de dezvoltare şi Şcoala doctorală de ştiinţe politice SNSPA, Bu- inadecvarea prezentă în societăţile ce promo- cureşti. vează religia ca factor legitimator al acţiunii lor politice şi militare faţă de nivelul general de dezvoltare economică, socială sau politică NOTE a societăţii umane în ansamblul ei. Departe de 1 Se consideră că problematica securităţii umane a genera o nevoie de adecvare cu restul socie- a fost lansată în 1994, prin Raportul asupra Dezvol- tăţii umane, în acest context, decalajul devine tării Umane elaborat de către Programul Naţiunilor un factor justificativ şi legitimator în sine care, Unite pentru Dezvoltare (PNUD), care lansa 7 do- cu adăugarea unei dimensiuni religioase, de- menii ale securităţii umane: politic, economic, ali- vine un fundament pentru refuzul moderni- mentar, sănătate, mediu, securitate personală şi se- tăţii şi pentru legitimarea în trecut. Factor de curitate comunitară. Raportul lansa două sensuri ale coeziune socială important, religia devine, în securităţii umane, unul îngust (freedom from fear), acest context, şi o importantă frână în dezvol- care se referă la protecţia persoanei umane împo- triva violenţei şi la evitarea ori rezolvarea paşnică a tarea organică a societăţii. conflictelor, şi unul larg (freedom from want), care Toate aceste evoluţii au drept consecinţă are în vedere dezvoltarea umană, prin evitarea sără- o reamalgamare a componentelor religioasă ciei, a bolilor, a inegalităţii şi a degradării mediului. şi politică ale societăţii ce păreau a fi defini- 2 Speech by Richard Haass, Director, Defining tiv delimitate în siajul revoluţiei franceze, în US Foreign Policy in a Post-Post-Cold War World, ultimul sfert de secol distincţia dintre reli- US Department of State, 22 April 2002, http://www. gie şi politică fiind tot mai greu de realizat, state.gov/s/p/rem/09632.htm. pe fondul apariţiei ameninţărilor asimetrice 3 Potrivit portalului SwissInfo. Vezi Sonia Fena- non-clasice la adresa securităţii internaţiona- zzi, Private armies enter judicial cross hairs. http:// le care reclamă un efort susţinut de abordare www.swissinfo.ch/eng/swiss_news/Private_armi- şi contracarare din partea întregii comunităţi es_enter_judicial_cross_hairs.html?cid=35057486 internaţionale. (accesat la 20 ianuarie 2014). 72  Revista de istorie militară  R`zboi Rece

Schimbarea liderului de la Moscova (1964) – percepţii româneşti

CERASELA MOLDOVEANU *

Abstract

On October 15, 1964, Nikita Khruschev was dismissed from all the political and state posi- tions he held. The motivation was that he was old and sick and unable to continue working. Romanian authorities did not believe such reasons so they tried to find out the real motivations behind his removal. The soviet officials admitted that it was a high-level plot to eliminate him. The main complaints brought against Khruschev were: personality cult, insulting and hu- miliating his collaborators, unsuccessful economic and administrative experiments, the failu- res in foreign policy, etc. Even under these circumstances, he has the merit of beginning the destalinization and re- formation process of the Soviet state.

Keywords: Nikita Khruschev, removal, personality cult, de-Stalinization, Soviet authori- ties, Political Bureau

La Plenara CC al PCUS din data de 12 oc- fost îmbrăţişat în unanimitate de mare parte tombrie 1964, Nikita Hrusciov, liderul de la din membrii CC al PCUS. Conducătorul aces- Moscova, era eliberat din funcţiile de prim- tei „mişcări de frondă” a fost chiar cel pe care secretar al CC al PCUS, membru al Prezidiului Hrusciov îl suţinuse în mod constant de când CC (Biroul Politic) şi preşedinte al Consiliului ajunsese în fruntea PCUS, Leonid Brejnev, al de Miniştri, la „cererea” acestuia. Motivul ofi- doilea om în stat. cial al retragerii sale, răspândit de toate agenţi- Dar cine a fost Nikita Hrusciov, prin ce ilor de presă, de mass media, era „vârsta înain- anume s-a distins acesta, rolul său în promova- tată şi înrăutăţirea stării sănătăţii” sale. A fost rea politicii sovietice atât în interiorul ţării sale singurul preşedinte sovietic, în afară de Mihail cât şi în exterior, multe dintre aceste aspecte Gorbaciov, care a fost înlăturat de la putere ra- la care încercăm să răspundem, motivează în pid, printr-o mişcare politică ingenioasă, non- final înlăturarea sa rapidă. violentă, fără ca URSS să sufere o schimbare Hrusciov s-a născut în Ucraina la 17 aprilie drastică de imagine, atât în interiorul blocului 1894 în satul Kalinovka, dintr-o familie de ţă- comunist cât şi în străinătate. rani ruşi foarte săraci, fără instrucţie şcolară, Realitatea debarcării lui Hrusciov se află pe dar extrem de religioşi. Deşi adeseori s-a spe- alte coordonate, personalitatea sa atipică, de culat că era analfabet, acesta a absolvit patru un primitivism nativ, manifestată cu ostenta- clase primare, la 14 ani fiind trimis de tatăl său ţie chiar şi la cele mai înalte foruri mondiale, să muncească ca instalator într-o mină din lo- cât şi ingerinţa sa, de cele mai multe ori nefas- calitatea Donbas. tă, în economie şi politica internă au condus După evenimentele din Rusia din 1917, aces- la crearea unui curent anti hrusciovist care a ta intră în mişcarea revoluţionară bolşevică ca

* Cercetător, Institutul pentru Studii Politice de Apărare şi Istorie Militară.  Revista de istorie militară  73 activist sindical (1918), devenind apoi comisar nic încrustate: atât autentic credincios şi realist politic în Războiul civil dintre bolşevici şi „ar- rece, oportunist şi totuşi principial în felul său, mata albilor”. Începând din 1926 Hrusciov ocu- temător de război şi în acelaşi timp prea dis- pă diverse funcţii de partid la Stalino, Harkov si pus să îl rişte, cel mai nepretenţios om chiar şi Kiev, ajungând în câţiva ani în vârful piramidei atunci când deţinea putere şi glorie dincolo de politice din Ucraina. In 1935 deţine funcţia de capacităţile sale, complice la rău profund dar şi şef de partid al regiunii Moscova, după ce în făcător de mult bine”5. La rândul său, un diplo- 1934 susţinuse epurările sângeroase declanşate mat aristocrat britanic îl considera pe Hruşciov de Stalin, semnând personal aprobările pentru „necioplit, impetuos, vorbăreţ şi cam irespon- arestarea multor persoane nevinovate, contri- sabil”, descriindu-l drept „o combinaţie de ţăran 1 buind la ceea ce William Taubman numeşte dintr-un roman rusesc din secolul al XIX-lea – în cartea sa dedicată biografiei lui Hrusciov, viclean şi bănuitor la adresa stăpânului – şi un „holocaustul stalinist”. Amploarea şi cruzimea lider de sindicat britanic de modă veche”6. fenomenului l-au făcut într-un târziu pe Hrus- Nikita Hrusciov a fost, aşadar, o personalitate ciov să reacţioneze. „Suflet deschis” – cum îl extrem de contradictorie: un aparatcik stalinist caracterizează istoricul american –, Hrusciov care a declanşat procesul ireversibil al destrămă- s-a speriat de asemenea masacre, mai ales că el 2 rii sistemului stalinist, un amestec deconcertant însuşi se făcea vinovat de acele „sacrilegii” . de naivitate şi viclenie, de bun-simţ tradiţional La izbucnirea celui de-al Doilea Război şi aroganţă doctrinară, de omenie si rigiditate. A Mondial, pentru a-i controla îndeaproape pe fost implicat in tragedia Marii Terori, dar nu în generalii Armatei Roşii, Hruşciov a fost numit egală măsură cu potentaţii din anturajul imedi- de Stalin comisar politic la Kiev, el reuşind să at al lui Stalin (Molotov, Kaganovici, Malenkov, supravieţuiască fizic şi politic pierderii- Har 7 Vorosilov, Jdanov, Ejov, Beria) . kov-ului în faţa Wehrmacht-ului3. Ulterior, Toate aceste trăsături comportamentale Hruşciov a participat la bătălia de la Stalin- contradictorii, dublate de lipsa educaţiei şi in- grad, principala sa misiune fiind interogarea strucţiei timpurii, de o lipsă a formării intelec- prizonierilor nazişti şi ridicarea moralului tru- tuale pe lângă cea politică a condus la gafele pelor sovietice. După război, se întoarce în Ucraina unde sale monumentale pe tărâm diplomatic şi al rămâne până în 1949, dată la care este chemat politicii externe dar şi la eşecurile sale în plan la Kremlin ca unul din cei patru secretari ai CC intern (administrativ şi agricol). ai PCUS. Moartea subită a lui Stalin, în 1953, Pe toată perioada exercitării puterii sale care nu şi-a desemnat succesorul, a dus la o ca lider necontestat la Kremlin (1953-1964), luptă acerbă pentru putere, la capătul căreia sunt luate o serie de decizii şi de măsuri care Hrusciov îşi elimină, pe rând, adversarii poli- potenţează pe termen lung evoluţia relaţiilor tici: pe Lavrenti Beria4, şeful serviciilor secrete, internaţionale şi care au pus, de câteva ori, prim vicepremier al URSS şi ministru de Inter- la grea încercare însăşi stabilitatea securităţii ne, care este acuzat de spionaj în favoarea servi- regionale şi mondiale – o primă măsură este ciilor secrete britanice în urma unui proces de înfiinţarea în 1955 a Tratatului de la Varşovia, tip stalinist şi executat. La şase luni de la moar- organizaţie politico-militară, ca o contrapon- tea lui Stalin, Hrusciov devine prim secretar al dere la NATO, dar şi ca un mijloc de subor- partidului, iar în februarie 1955 îl înlocuieşte pe donare politico-militară a statelor aflate în alt rival al său, pe inginerul Gheorghi Malenkov sfera de influenţă sovietică; 1956 – raportul din funcţia de premier cu Nikolai Bulganin, pen- secret din cadrul celui de-al XX-lea Congres al tru ca în 1958 să cumuleze şi această funcţie. PC al URSS, ce dezvăluie şi desfiinţează cultul De numele său se leagă multe dintre eveni- lui Stalin, prin care se declanşează un amplu mentele istorice care au marcat negativ sau po- proces de destalinizare, şi lansează, pe plan zitiv atât evoluţia istorică a statelor comuniste extern, principiul doctrinar politic al „coexis- cât şi cea mondială. Cel care a sintetizat cel mai tenţei paşnice”; 1956 – reprimarea brutală a bine caracteristicile psiho-comportamentale şi revoluţiei din Ungaria, condusă de Imre Nagy, natura acţiunilor sale a fost tot William Taub- consecinţă directă a procesului de destaliniza- mann, care îl caracteriza astfel: „un om în a că- re; 1956 – începutul deteriorării relaţiilor din- rui caracter atât de multe contraste erau puter- tre URSS şi China, după dezvăluirea raportului 74  Revista de istorie militară  Nikita Hrusciov şi John F. Kennedy, 1961

împotriva lui Stalin; 1958 – retragerea trupelor la o recepţie a ambasadei Poloniei pe 18 no- sovietice din România; 1961- criza Berlinului, iembrie 19568, deşi aceasta nu se referă la ex- înălţarea zidului Berlinului; 1962 - criza rache- terminarea fizică, provocată de un posibil atac telor din Cuba, în care omenirea a fost la un militar, ci la supremaţia economică a URSS faţă pas de un nou război nuclear; 1963-1964 – ini- de aceştia, pe care, în mod utopic, liderul de la ţierea şi susţinerea cunoscutului „plan Valev”, Moscova o vedea cât se poate de realizabilă. bazat pe „diviziunea internaţională a muncii”, Hruşciov s-a dovedit la fel de necioplit în atitu- prin care sovieticii urmăreau să impună ţărilor dini şi exprimare şi faţă de liderii comunişti din din nordul sistemului socialist un profil axat pe sfera de influenţă sovietică, netolerând nici cel producţia industrială, iar ţărilor din sud, prin- mai mic gest de emancipare politică sau eco- tre care şi România, le-au rezervat doar rolul nomică de sub supremaţia Moscovei, aşa cum de furnizor de materii prime şi produse agrico- a dovedit-o plin de aroganţă faţă de Gheorghe le, plan respins cu argumente de România. Gheorghiu-Dej la vizitele sale în România sau Toate evenimentele politice menţionate re- faţă de liderii polonezi, pe care i-a ameninţat prezintă un corolar al voinţei şi liberului arbi- cu pumnul pe aeroport în 19569. tru pe care Hrusciov l-a folosit în permanenţă De asemenea, în plan intern, insuccesele pentru a menţine pe aceleaşi coordonate, în sale pe plan administrativ şi din domeniul agri- limitele destalinizării propuse de el, influenţa culturii, bazate pe planuri grandioase şi nerea- politică şi ideologică asupra statelor satelit ale liste de revitalizare a acestor domenii se adaugă URSS, dar şi renumele URSS ca putere mondi- celor externe, conturând imaginea unui perso- ală în concurenţă cu rivala sa, SUA. naj ridicol, impulsiv, incoerent şi tiranic, greu Hruşciov este recunoscut şi pentru atitudi- de înţeles, acumulând o antipatie unanimă în nea sa diplomatică insolită, pentru felul groso- rândul membrilor CC-ului, ce a făcut şi mai lan şi lipsit de tact cu care îşi aborda deseori puternică determinarea acestora de a scăpa de interlocutorii, mediatizat fiind celebrul episod „bufonul” de la Kremlin. petrecut la Adunarea Generală a ONU în 1960 Pe fondul acestor nemulţumiri generale are când, înfuriat pe un reprezentat al unei ţări loc şedinţa Plenarei CC al PCUS unde Hrus- care critica dominaţia Moscovei asupra spaţiu- ciov chemat intempestiv din concediu, este lui est-european, Hruşciov a început să bată cu răsturnat de la cârma statului şi partidului la pumnii şi apoi cu un pantof în masă. De notori- 15 octombrie 1964. În ultima perioadă acesta etate este, de asemenea, afirmaţia sa publică, la era tot mai izolat, datorită stilului său de lucru fel de neprotocolară, „Vă vom îngropa!”, rostită arogant şi impulsiv şi al tratamentului intole- în faţa ambasadorilor occidentali la Moscova, rant la care îi supunea pe cei din jurul său, ast-  Revista de istorie militară  75 fel că toţi au fost părtaşi la planul de destituire. de către „cercuri bine informate din Berlinul Conform unor mărturii ulterioare ale lui Ser- răsăritean”14. În el se afirmă că: „De la un timp, ghei Hruşciov, fiul lui Nikita Hruşciov, întărite tovarăşul Hrusciov a încălcat şi violat în repe- de cele ale lui Piotr Şelest, liderul PC ucrai- tate rânduri principiul conducerii colective şi a nean, planurile complotului s-au ţesut încă din avut, de asemenea, atitudini tipice ale cultului primăvara anului 1964.10 Capul conspiraţiei personalităţii, atitudini incompatibile cu direc- fusese Brejnev, cel care-i datora lui Hrusciov tivele adoptate la congresele partidului”15. În promovarea, alături de Mihail Suslov, Alexan- continuarea documentului au fost aspru criti- dr Şelepin, Genadii Voronov, Nikolai Podgor- cate iniţiativele sale personale, fără a consulta nîi, şi Nikolai Ignatov, toţi membri marcanţi forurile importante ale Partidului, deplasările ai Biroului Politic al PC al URSS. Aceştia s-au frecvente în străinătate, practicând un adevă- asigurat şi de neutralitatea serviciilor secrete şi rat turism de stat şi acordarea de ajutoare mili- armatei, fără de care nu puteau desăvârşi lo- tare sau economice, de distincţii şi medalii etc., vitura de stat plănuită. Hrusciov ştia de con- fără acordul şi consultarea guvernului sovietic spiraţie, dar nu a făcut nici-un demers ca s-o şi a Biroului Politic, afirmaţiile deseori riscante 11 împiedice. În seara zilei respective, Hruşciov şi impulsive în cadrul unor întâlniri cu delega- l-a sunat pe Mikoian, „Sunt bătrân şi obosit”, a ţii străine de nivel înalt şi nu în ultimul rând spus. „Lasă-i să aranjeze lucrurile între ei. Eu eşecurile în reforma organizării Partidului, în am făcut lucrul principal. Ar fi putut cineva administraţie, industrie şi agricultură. Docu- visa să-i spună lui Stalin că nu mai este potri- mentul care cuprindea patru capitole (politica vit şi să-i sugereze să se retragă? Nici măcar un internă, politica externă, raporturi cu celelate punct umed nu ar fi rămas în locul în care am partide comuniste, poziţii personale) şi 29 de fi stat. Acum totul este diferit. Frica a dispărut, puncte acuzatoare la adresa lui Hrusciov este, şi putem discuta ca egali. Asta este contribuţia în final, preluat de toată presa italiană, care mea. Nu mă voi împotrivi (deciziei de a fi pen- a publicat şi comentat fragmente din acesta. sionat forţat, n.m.)”12. Problemele cuprinse în cele 29 puncte sunt Adevăratele motive care au condus la înlătu- rezumate în ediţia de după amiază ale ziaru- rarea lui Hrusciov, autorităţile de la Moscova au lui „Paese Sera”16, unde, în mod surprinzător, încercat să le escamoteze inclusiv faţă de liderii punctele 17, 18 se referă la „înrăutăţirea ra- Partidelor din ţările comuniste şi de opinia pu- porturilor cu România” datorată insistenţei lui blică internaţională, în principal pentru a nu se Hrusciov de a implementa elemente ale „Pla- expune criticilor şi de a nu pune într-o lumină ridicolă întreaga conducere de partid şi de stat nului Valev”, ca „România să se limiteze la rolul sovietică, care a permis timp de 9 ani ca a doua de „simplu grădinar al CAER-ului” şi exclude- mare putere a lumii să fie condusă cu mână for- rii României din proiectul conductei de petrol „Drujba”, „privând-o de o piaţă de desfacere te de un personaj semianalfabet, iresponsabil şi 17 total nepregătit. Consecvenţi acestei idei, aceş- pentru produsele sale petroliere” . tia au precizat încă de la început că deterioarea Supus în plină şedinţă atacurilor virulen- situaţiei pe care i-o imputau lui Hrusciev nu te, reproşându-i-se în plus abateri grave de la era mai veche de 2-3 ani, situaţie complet falsă construcţia comunismului, adică revizionism având în vedere parcursul inconsecvent şi devi- şi reformism, cultivarea cultului personalităţii, erile sale de comportament şi de limbaj mani- decizii şi acţiuni nerealiste, subiectivism, aro- 18 festate de timpuriu şi nu viza, în principal, decât ganţă, dispreţuirea ştiinţei şi experienţei etc. , activitatea sa pe plan intern şi deteriorarea rela- potrivit însemnărilor lui Piotr Şelest, răspunsul ţiilor cu ceilalţi membri ai Biroului Politic. lui Nikita Hruşciov ar fi fost: „Mă voi retrage Periodicul italian „Espresso”, preluat de şi n-o să opun rezistenţă. Vă cer iertare încă Agerpres, la 29 octombrie 1964, publică un o dată: dacă am jignit pe cineva, dacă am fost „extras sumar” din raportul prezentat de M. grosolan, se întâmplă fel de fel de lucruri”. Când Suslov13 distribuit activiştilor de partid din or- i s-a refuzat categoric să ţină un discurs la „Ple- ganizaţiile de bază ale PC sovietic, care con- nara din octombrie”, l-au podidit lacrimile. „Ei stituie principalul document incriminator bine, sunt gata să fac ce-mi veţi cere. Mi-am dat la adresa lui Hrusciov. Acesta le-a fost remis seama şi singur că trebuie să mă retrag, pentru 76  Revista de istorie militară  că sunt multe probleme de rezolvat, iar la anii vând că astfel se asigura îmbunătăţirea muncii mei e greu să le duci pe toate la capăt”19. de partid şi de stat, le muta dintr-un loc în altul În aceeaşi zi, la 15 octombrie 1964, agenţia sau pur şi simplu le destituia. Indignat, amba- TASS a difuzat ştirea retragerii lui Hrusciov. sadorul sovietic afirma: „…i s-a spus că el este Pentru autorităţile române vestea nu a fost sur- mai deştept decât toţi. El cunoaşte şi rachetele, prinzătoare, deşi a produs o oarecare emoţie şi cunoaşte industria şi energia atomică, şi vacile, deconcertare. Gheorghe Gheorghiu Dej poar- cât lapte are vaca şi aşa mai departe. Nu se poa- tă, vizibil emoţionat, imediat după debarcarea te aşa ceva! Academia Timiriazev a fost lichi- lui Hrusciov, o convorbire telefonică cu Leonid dată, ce dracu ne mai trebuie nouă asta? Nu se 20 Brejnev , care îl anunţă personal despre eveni- poate aşa ceva?!”25. Încurajat de relatările diplo- ment şi insistă că motivul retragerii este starea matului sovietic, Gheorghiu Dej povesteşte, de sănătăţii sale: „L-am întrebat de ce şi mi-a spus asemenea, cum la o întâlnire avută cu acesta, că din motive de sănătate. Să-l creadă mutu’! Hrusciov se exprima într-un mod depreciativ Deşi am insistat să-mi spună ce i-a determinat la adresa partidelor comuniste şi a mişcării la o asemenea măsură, el a ţinut-o pe a lui. Să-mi muncitoreşti, modul cum acestea au câştigat fi spus deschis şi cinstit că l-au înlăturat pentru puterea, falsificând alegerile, în ţări precum incapacitate, incompetenţă, că nu mai face faţă 21 Polonia, Ungaria, România etc. În ce priveşte sarcinilor şi funcţiilor cu care este învestit» . divizarea Partidului Comunist pe „profesiuni”, A doua zi are loc convorbirea cu ambasa- în comitetul de partid din industrie şi cel din dorul URSS la Bucureşti, Ivan Kuzmici Jegalin, agricultură, Dej îşi exprima uimirea şi nemul- la care participă Gheorghiu-Dej, Nicolae Cea- ţumirea: „De unde a luat asta? Ce este leninist uşescu, Gheorghe Apostol, Chivu Stoica, Le- 22 în asta? Care e cel mai important: comitetul onte Răutu şi Andrei Păcuraru . Acesta, însăr- de partid din industrie sau cel din agricultură? cinat de L. Brejnev povesteşte în detaliu cum Cine şi ce să conducă? Cine şi care este mai a decurs înlăturarea lui Hrusciov şi motivaţia mare? Aceasta umflă aparatul. Un labirint foar- reală a acestui demers colectiv. Indignat, Jega- te încurcat de organe şi organizaţii. Cine de ce lin le-a explicat că lucrurile nu puteau să conti- răspunde? E un haos, un haos. S-au creat con- nue în aceeaşi manieră, că Hrusciov, în ultimii 26 diţii ca toată lumea să fugă de răspundere” . doi-trei ani, a început „să încalce normele le- Sunt criticate şi ideile lui Hruşciov privind niniste ale vieţii de partid”, avea numai iniţia- cultivarea porumbului „în pătrat” şi transfor- tive personale, pe ale altora le critica şi nu le lua în consideraţie, mai mult, el „jignea în mod marea Siberiei în „grânarul” URSS, care s-au brutal, taxa şi eticheta pe membii Prezidiului soldat cu un răsunător eşec, ducând Uniunea şi Secretariatului”23. Un critic aspru al cultului Sovietică într-o gravă criză alimentară. Raftu- personalităţii lui Stalin, Hrusciov comite ace- rile magazinelor s-au golit, iar pentru aprovizi- eaşi greşeală, astfel că, „în fiecare zi în «Isves- onarea populaţiei au fost reintroduse, în 1962, tia» şi «Pravda» erau portretele lui, cuvântările cartele pentru principalele bunuri de consum. lui”, motiv de nemulţumire în rîndul membri- Evident, acest fapt a creat o puternică stare de 27 lor CC al PCUS. Jegalin a amintit şi de ajutorul nemulţumire în rândul populaţiei . oferit de ginerele său, Alexei Adjubei, redactor Mai multe informaţii despre cauzele care şef la „Isvestia”, în promovarea exagerată a per- au dus la eliminarea lui Hrusciov din fruntea sonalităţii sale în presă, în exacerbarea cultului statului şi Partidului comunist şi felul cum a personalităţii. Mai mult, Adjubei era trimis cu decurs acţiunea au fost aduse la cunoştiinţă familia în deplasări în străinătate, erijându-se autorităţilor române cu prilejul vizitei delega- în ministrul de externe al URSS, preluând in- ţiei române guvernamentală şi de partid, con- direct şi prerogativele acestuia, fapte imputate dusă de Ion Gheorghe Maurer la Moscova, în de asemenea lui Hrusciov24. noiembrie 1964, la cea de-a 47-a aniversare a Un alt motiv de supărare a fost caracterul Marii Revoluţii Socialiste din Octombrie28. Din greoi, birocratic al reorganizărilor repetate ca compoziţia delegaţiei făceau parte Emil Bod- şi divizarea comitetelor regionale în industriale năraş şi Paul Niculescu-Mizil. Partea română şi agricole. În privinţa cadrelor acesta recurgea are întâlniri şi poartă discuţii cu delegaţiile la reorganizări şi numiri după bunul plac, moti- din URSS, China, R.D. Coreană, Cuba despre  Revista de istorie militară  77 un subiect de maxim interes, proaspăt încă, a fost criticat din timpul vieţii sale”30, şi, ca un al înlăturării de la conducerea statului a lui N. paradox al istoriei, această situaţie reprezin- Hrusciov. În mare măsură, oficialii sovietici tă un merit indubital al lui Hrusciov, care, cu care au discutat cu membrii delegaţiei române efectul unui bumerang, se întoarce de această i-au adus aceleaşi acuze fostului lider sovietic. dată împotriva sa. În drumul de la Ungheni spre Moscova, Din relatările lui Karpeşcenko, delegaţia oficialii moldoveni, Malnikov, secretar II al CC română află amănunte referitoare la preli- al PC din RSS Moldovenească, ­Dgheorghiţă, minariile debarcării liderului de la Kremlin: preşedintele Consiliului de Miniştri al RSS „Hrusciov a fost chemat în ziua de 12 octom- Moldoveneşti şi cel sovietic, E.D. Karpeşcenko, brie 1964 de la Piţunda (din concediu-n.a.). A de la Secţia Externă a CC al PCUS, au adăugat sosit la Moscova în jurul orei 13.00. De obicei, noi amănunte la episodul legat de Hrusciov. când sosea de undeva era întâmpinat de mem- ­Malnikov a subliniat că schimbările au fost fă- brii Prezidiului Comitetului Central. De data cute respectându-se normele şi principiile de- aceasta, a fost întâmpinat de către Semiciast- mocratice de conducere, că această schimbare a nâi, şeful Securităţii. În afara maşinii „Ceaika” fost receptată în ţară, de populaţie, „fără nici un cu care a mers Hrusciov, erau două Volgi. În fel de complicaţii, liniştit, că peste tot oamenii prima Volgă era o echipă de pază alta decît cea 29 au înţeles aceste schimbări” . În fapt, eşecurile a lui Hrusciov şi abia în cea de-a doua Volgă era pe plan economic datorate iniţiativelor utopice paza lui Hrusciov. Hrusciov era supărat că nu a ale fostului lider sovietic au dus la o înrăutăţire văzut pe cei din Prezidiul Comitetului Central a nivelului de trai al populaţiei, la o creştere a şi a spus că vrea să meargă acasă. Semiciastnâi nemulţumirii generale. În acest context schim- i-a spus că este aşteptat la Prezidiu şi l-a dus barea lui Hrusciov nu putea produce decât cel la Prezidiul Comitetului Central care era deja mult speranţa unei ameliorări pe plan econo- adunat în şedinţă şi discutase despre problema mic, pe care populaţia o aştepta de ceva timp. Hrusciov. Acolo paza personală a lui Hrusciov În continuare, Melnikov reiterează o parte a fost dezarmată”31. din principalele cauze care au dus la destitui- Acesta recunoaşte că problema schimbării rea acestuia. În opinia sa, greşelile lui Hrusciov în conducerea de Partid şi a ţării era „mai de erau cele din politica internă, nu cea externă: în mult coaptă” şi că „în Prezidiul Comitetului special după 1961, desele abateri de la practica Central au fost discuţii, ciocniri.” În legătură muncii colective, în care lua hotărâri de unul cu poziţia unora dintre membrii din Prezidiu singur, doar cu o consultare formală a Prezi- afirmă că A. Mikoian şi R. Malinovski erau la diului CC; jignirile pe care le profera la adresa curent cu acţiunea de schimbare a lui Hrusciov membrilor Prezidiului şi chiar a oamenilor de şi au susţinut-o, în timp ce V. Mjavanadze a ştiinţă ruşi, pe Kosâghin numindu-l „băieţaş” avut o atitudine rezervată. În ce-l priveşte pe care „nu se pricepe la agricultură”; reducerea Kiricenko, acesta a fost scos cu puţin timp îna- nivelului de trai, prin îngheţarea salariilor şi inte din Prezidiu din cauza unor afirmaţii cri- pensiilor timp de mai mulţi ani, în paralel cu tice referitoare la activitatea lui Hrusciov32. In- creşterea preţurilor, în special la produsele ali- stituţia armatei, de asemenea, a fost favorabilă mentare; practica de a se convoca plenare lăr- schimbării, nemulţumită în principal, susţine gite ale Comitetului Central, unde participau Karpeşcenko, de acordarea titlului de „Erou al 2000-5000 de oameni, adevărate „adunări de URSS” unor străini, precum liderilor egipteni paradă”, cu scopul nedeclarat de a împiedica G.A. Nasser şi A.H. Amer. Această situaţie a discutarea şi implicit rezolvarea unor proble- fost discutată intens, exprimându-se deschis me de fond, divergente, apărute adeseori între păreri negative în organizaţiile de partid din membrii Prezidiului şi Hrusciov. În final, Mel- cadrul academiilor militare33. nikov recunoaşte că înlăturarea din activitate a În privinţa colaboratorilor apropiaţi lui lui Hrusciov în timpul vieţii demonstrează că Hrusciov, s-a luat măsura îndepărtării acesto- „anii de luptă împotriva cultului personalită- ra în mod paşnic, unii dintre ei chiar preventiv, ţii lui Stalin nu sunt zadarnici”, „cultul perso- înainte de excluderea din viaţa politică a lui nalităţii lui Stalin a fost criticat după moartea Hrusciov, fără a fi supuşi unui regim de teroa- acestuia, dar cultul personalităţii lui Hrusciov re sau să li se însceneze procese politice de tip 78  Revista de istorie militară  stalinist, aşa cum s-ar fi întâmplat doar cu câţi- înţelegere – „…mai ne certam, îl mai criticam, va ani în urmă. Astfel, A. Adjubei, ginerele lui îi spuneam când nu eram de accord cu el”. Pe cei Hrusciov, a fost exclus din Comitetul Central tineri însă, jignirile îi nemulţumeau, producând şi de la conducerea ziarului „Izvestia”, ajungând o stare de tensiune şi încordare în Biroul Politic. director de muzeu la Kaluga; Harlamov, elimi- În acelaşi timp, Hrusciov „primea uneori critica nat de la radio şi înlocuit cu Mesiaţev, adjunct dar de cele mai multe ori îl irita”39. secţie la Comitetul Central, cu câteva zile îna- O altă greşeală făcută de Hrusciov, pe care inte de schimbarea lui Hrusciov, pentru a avea Mikoian o divulgă oaspeţilor români, a fost in- radioul în „mâini bune”; Satiukov a fost scos sistenţa, din ultimii trei ani, a lui Hrusciov de a de la „Pravda” şi înlocuit cu Egorov, adjunct la desfiinţa Academia de Ştiinţe, pentru a da întâ- Secţia Externă a PCUS; Sevcenko a fost pen- ietate numai institutelor legate de cercetarea în sionat, alături de ceilalţi consilieri personali ai agricultură, limitând astfel procesul de cercetare lui Hrusciov, cu excepţia lui Troianovski, mu- în alte domenii. Irită, de asemenea, ataşamentul tat la Ministerul de Externe”34. singular al lui Hrusciov faţă de ­Trofim Lîsenko, Întrebat despre direcţia pe care intenţio- cercetător, specialist în biologie şi agronomie, nează să meargă URSS în relaţiile cu China, pe care Mikoian îl consideră „un om de ştiinţă 40 Karpeşcenko mărturiseşte că PCUS doreşte să limitat”. El le mărturiseşte în final că, înainte „scrie o pagină nouă, cu adevărat nouă în re- de întrunirea Plenarei din octombrie, a fost ală- laţiile cu chinezii”, considerând că amestecul turi de Hrusciov la Piţunda, o staţiune de odih- PCUS în treburile interne ale PC Chinez „nu a nă din Georgia, iar acesta a afirmat că îşi dă fost just”35, că trebuia ţinut seama de specificul seama că devenise indezirabil celor din Biroul din fiecare ţară, mai ales de cel din China care Politic şi se gândea se demisioneze. reprezintă o altă cultură, o altă civilizaţie, indi- Toate aceste mărturii conduc la concluzia ferent de ideologia politică care îi uneşte. Mai că înlăturarea lui N. Hrusciov din fruntea Par- mult, situaţia era motiv de îngrijorare şi pentru tidului şi statului sovietic nu a fost un act deli- populaţia ţării, fiind deosebit de tensionată în- berat şi conştient al acestuia, aşa cum a fost di- tre cele două ţări, afirmând că în acest conflict fuzat în mass-media internaţională, ci s-a bazat „au fost folosite toate armele, inclusiv înjurătu- pe un plan bine pus la punct, atent construit de rile, au mai rămas doar tunurile”36. majoritatea membrilor Biroului Politic al CC Sosiţi la Moscova, membrii delegaţiei româ- al PCUS, cu sprijinul nemijlocit al armatei şi ne sunt vizitaţi şi de A.I. Mikoian, în dimineaţa serviciilor de securitate sovietice şi care, spre 41 zilei de 7 noiembrie 1964.37 Acesta prezintă o deosebire de cel din 1957 , a reuşit în totali- versiune puţin diferită a motivelor eliminării tate, uşurat chiar de situaţia intolerabilă creată lui Hrusciov, foarte probabil dintr- solidarita- în ultimii ani de liderul sovietic. Consecinţă te tovărăşească faţă de acesta, prin care pune a destalinizării ţării şi a eliminării politicii de accent pe bătrâneţea şi boala care îi afectaseră teroare şi frică instaurate cândva de Stalin, de- barcarea lui Hrusciov s-a produs în parametrii profund creierul în ultimii doi-trei ani, având normalităţii la care chiar el contribuise odată „scleroză la cap”. Aceasta era, în opinia sa, ca- uza principală a greşelilor sale: „El era un om cu desfiinţarea cultului personalităţii fostului său mentor. Paradoxal este faptul că, în pofi- energic, trupeşte sănătos însă începuse să dea da criticării lui Stalin pe această temă, el însuşi semne de sclerozare a creierului: idei îi veneau ajunge să fie înlăturat din acelaşi motiv, chiar multe, însă nu le putea duce până la capăt. Da- dacă metodele sale diferă radical de cele ale torită acestei sclerozări, semne de îmbătrânire, fostului dictator. De vină au fost atât caracterul el monopoliza priceperea în toate domeniile. Se şi temperamentul său impulsiv, lipsa de edu- credea competent în toate şi nu se mai sfătu- 38 caţie şi formare profesională, cât şi amprenta ia cu nimeni” . El subliniază, în continuare, că lăsată în subconştientul său de Stalin, pe care Hrusciov are merite incontestabile şi a adus o l-a admirat şi l-a renegat în acelaşi timp, chiar contribuţie importantă în activitatea PCUS, dar dacă, după moartea acestuia, îl detronează şi-l recunoaşte, în acelaşi timp, că acesta avea pros- înlocuieşte cu personalitatea lui Lenin, pe care tul obicei de a-şi jigni colegii şi colaboratorii, şi o revitalizează şi o expune ca model ideologic. că cei mai în vârstă din Prezidiu, cum era el îm- În pofida greşelilor sale evidente şi a măsu- preună cu Hrusciov din 1935, puteau manifesta rilor nepotrivite luate în diverse domenii, am-  Revista de istorie militară  79 prenta lăsată de Hrusciov asupra URSS, dar şi executat în decembrie 1953, în urma unui proces de a lumii secolului XX, se poate afirma că a fost sorginte stalinistă, unele dintre ideile sale reforma- toare vor fi preluate şi puse în practică de Hrusciov. incontestabilă şi profundă, considerat a fi un 5 reformator autentic al statului sovietic. Meri- Taubmann William, op.cit., pg. 647. 6 Priestland David, Steagul roşu. O istorie a comu- tul său esenţial, susţine politologul Vladimir nismului, Editura Litera, Bucureşti, , 2012, pg. 407. ­Tismăneanu, a fost acela „de a fi provocat acel 7 Vezi Vladimir Tismăneanu, Imprevizibilul Ni- dezgheţ, graţie căruia s-a destrămat un întreg kita Hrusciov, în „Revista 22”, Anul XIV (693), 17-23 univers construit pe bază de frică universalizată, iunie 2003. morbidă duplicitate şi patologică suspiciune”42. 8 Priestland David, op.cit., pg. 415. Este cel care, „prin acţiunile sale în direcţia de- 9 Ibidem, pg. 416. 10 stalinizării, a deschis drumul spre reformele gor- Mihai Florin, Veşti de la Kremlin: pleacă Hruş- bacioviste şi decesul final al URSS şi al Partidului ciov, vine Brejnev, în Historia.ro, nedatată. 11 Gaddis John Lewis, Nikita Hrusciov – de la bolşevic, creat de Lenin în 1903”43. adulaţie la lepădarea de Stalin, în „Romania Liberă. Îndepărtat de la conducere, eliminat din ro”, 8 iulie 2006. viaţa politică şi publică, se retrage împreună 12 Taubman William, op.cit., pg. 13. cu familia în locuinţa pe care statul sovietic i-o 13 Arhivele Naţionale ale României (ANR), Fond pune la dispoziţie, sub pază, în satul Petrovo- CC al PCR, Secţia Relaţii Externe, dosar 74/1964, Dalneie din Ucraina, o zonă împădurită, cu f. 1-4. 14 vile din lemn, construite pentru nomenclatura Ibidem. 15 Idem. din Kiev, pe care o va părăsi doar la moartea sa 16 în 1971, survenită în urma unui atac de cord. ANR,... dosar 74/1964, f. 5-7. 17 Ibidem. La insistenţele fiului său, Serghei, îşi scrie me- 18 Gaddis John Lewis, op.cit. moriile, rezultând un text de peste 3500 de pa- 19 Ivanova,G.V.,Pensionarii puterii, Editura Poli- gini pe care le expediază în tranşe, pe ascuns, rom, Iaşi, 1998, pg. 83-84. printr-un ziarist colaborator al revistei „Time”, 20 Mihai Florin, apud Paul Sfetcu, 13 ani în anti- în străinătate. Acestea vor fi publicate după camera lui Dej, Editura Fundaţiei Culturale Româ- moartea lui, de ziariştii de la „Time”, devenind ne, 2000. 21 Mihai Florin, op.cit. un izvor de cunoaştere şi inspiraţie pentru alţi 22 lideri politici din Occident, Bill Clinton fiind ANR, Fond CC al PCR, Secţia Cancelarie, do- sar 64/1964, f. 1-25. unul dintre aceştia. 23 Ibidem, f. 2. 24 Ibidem, f. 9. NOTE: 25 1 Ibidem, f. 10. Taubman William, Khrushchev. The man, his 26 Ibidem, f. 11. era, Free Press, London, 2005, pg. 135. 27 2 Veliche, Roxana, Nichita Hrusciov, un lider co- Ibidem, pg. 247. munist temperamental, în Historia.ro, nedatată. 3 Dumitrescu Doru, Manea Mihai, Personaje 28 ANR, Fond CC al PCR, Secţia Cancelarie, do- şi personalităţi ale istoriei. Dicţionar Enciclopedic, sar 69/1964, f. 1-146. Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 2009, 29 Ibidem, f. 3. pg. 401. 30 Ibidem, f. 4-6. 4 În pofida cruzimii sale binecunoscute, el fiind 31 Ibidem, f. 7. şi iniţiatorul construcţiei gulagurilor şi susţinător di- 32 Ibidem, f. 9-10. rect al terorii instaurate de Stalin, după moartea dic- 33 Ibidem, f. 9. tatorului, Beria, care din martie 1953 era ministru 34 Idem. de interne, îşi schimbă radical poziţia, propunând 35 ANR,… dosar 69/1964, f. 10. amnistia generală a tuturor prizonierilor politici şi 36 Ibidem. nepolitici, condamnă procesul de rusificare promo- 37 Ibidem, f. 14-17. vat şi susţinut de mentorul său, blamează politica 38 Ibidem, f. 15. sovietică de dominaţie asupra estului Europei. Tot 39 Ibidem, f. 16. el propune reabilitarea lui Tito şi îndepărtarea co- 40 Idem. muniştilor est-europeni care se comportau ca nişte 41 La 18 iunie 1957 a avut loc o încercare de în- tirani, renunţarea la RDG şi unificarea Germaniei depărtare a lui Hrusciov, tot în cadrul unei şedinţe, etc. Prin enunţarea acestor măsuri radicale, el devi- dejucată de acesta, la acea vreme beneficiind de spri- ne pionierul destalinizării blocului comunist, fiind jinul majorităţii comandanţilor militari din armată. considerat primul reformator anti-stalinist. Deşi 42 Tismăneanu Vladimir, op.cit. nu a reuşit să-i urmeze la putere lui Stalin, el fiind 43 Ibidem. 80  Revista de istorie militară  Istorie universal`

Mandatul francez în Siria: între revoltă şi emancipare (1920-1946)

DRAGOŞ ILINCA *

Abstract

At the end of World War I, the spoils of the Middle East went to the victorious Allies, England and France. Through the so-called “Mandate System”, the Allied powers took the res- ponsibility for governing the former Ottoman possessions in the Middle East. The resolute ob- jective was to help the respective nations in creating the conditions for independence. Under these auspices, France ruled Syria and Lebanon between July 1920 and April 1946. From the very beginning, the French administration in Syria was faced with serious challenges of local population’s resistance in accepting the mandatory policy. In addition to the policy of per- manent containing of local opposition, the French rule devoted a particular attention to the administrative reorganisation of Syria. This became the main feature of French Mandate in Syria, contributing, in an essential way, to the birth of Modern Middle East.

Keywords: World War I, Middle East, France, Syria, Lebanon, King Faisal of Syria

În dimineaţa zilei de 19 aprilie 1920, prim- instrumente menite să contribuie la autodeter- miniştrii Belgiei, Greciei, Franţei, Italiei şi Ma- minarea popoarelor din Orientul Mijlociu. Din rii Britanii se reuneau la Castelul Devachan această perspectivă, Marea Britanie îşi asuma din mica localitate italiană, San Remo. Sco- responsabilitatea pentru exercitarea mandatu- pul reuniunii, care avea să intre în istorie sub lui pentru Palestina şi Irak în timp ce Franţa numele de Conferinţa de la San Remo, îl viza prelua atribuţiile similare în ceea ce priveşte stabilirea viitorului sistem de administrare a Siria. Conform cadrului juridic aferent manda- „moştenirii otomane”, rezultată în urma înfrân- telor, asumat2 ulterior de Liga Naţiunilor, rolul gerii Imperiului Otoman în timpul Primului puterilor mandatare era acela de a pregăti con- Război Mondial (1914-1918). După aproape o diţiile pentru obţinerea independenţei de către săptămână de negocieri, puterile învingătoare aceste state într-un orizont de timp rezonabil. agreau împărţirea teritoriilor fostului Imperiu Otoman prin intermediul unui mecanism de Promisiuni vs. Interese tip tutelă, cunoscut sub numele de sistemul Deşi generoase în intenţii, mandatele re- mandatelor1. Deşi tributare modului de guver- prezentau, însă, o adaptare la realităţile post- nare de tip colonial, mandatele se doreau a fi belice a clasicei competiţii pentru extinderea

* Dr. în istorie, Misiunea permanentă a României la NATO.  Revista de istorie militară  81 sferelor de influenţă ai cărei protagonişti erau, lociu, rol pe care Franţa l-a exercitat cu per- în cazul Orientului Mijlociu, Franţa şi Marea suasiune mai ales în secolul XIX-lea. Evoluţii Britanie. În mod evident, apariţia acestei ino- semnificative se înregistrează în cea de-a doua vaţii instituţionale venea în susţinerea unor jumătate a acestui secol, când diplomaţia fran- politici dictate de interesele celor două mari ceză îşi concentrează eforturile asupra conso- puteri europene în acest perimetru geografic. lidării relaţiilor cu segmentul maronit din zona Traiectoria pe care gravitau opţiunile geopoli- Muntelui Liban, perimetru care devine bastio- tice ale Franţei şi Marii Britanii fusese stabilită nul prezenţei franceze din Orientul Mijlociu. în Acordul Sykes-Picot3, încheiat la 6 mai 1916. Suplimentar acestui aspect, prezenţa Franţei Prin intermediul acestuia se realiza, practic, în economia Imperiului Otoman, în special pe împărţirea zonelor de influenţă ale celor două palierul exporturilor, devine, în această perioa- mari puteri în fostele posesiuni ale Imperiului dă, o realitate consistentă6. Otoman prin transformarea moştenirii otoma- Suplimentar aspectelor derivând din ma- ne într-o confederaţie în cadrul căreia ambele nifestarea politicii sferelor de influenţă, care a state vest-europene îşi împărţeau zonele de marcat din plin perioada dintre cele două răz- interes. Structura noii configuraţii teritoriale boaie mondiale, contextul negocierilor de la viza crearea a două perimetre de control direct San Remo includea şi o serie de angajamente (Franţa – sud-estul Anatoliei, litoralul medite- asumate punctual de Marea Britanie în ceea ce ranean; Marea Britanie – sudul Irakului; malul priveşte viitorul Orientului Mijlociu. În prim- vestic al Golfului Persic, porturile Haifa şi Acra plan se plasează negocierile derulate între din Palestina). Alături de acestea se stabileau diplomaţia britanică, prin intermediul admi- alte două zone aflate sub influenţa puterilor ali- nistraţiei din Egipt, şi shariful Hussein bin Ali ate (Franţa – nordul Irakului, Siria şi Libanul; (1854-1931)7 din Mecca, unul dintre principalii Marea Britanie – teritoriile de la est de râul lideri arabi ai momentului. Concretizate în aşa- Iordan, Negev şi perimetrul adiacent Kirkuk). numita „Corespondenţă Hussein-McMahon”8, După cum se observă, interesul strategic pe tratativele vizau lansarea sub conducerea lide- care Marea Britanie îl urmărea în articularea rului arab a unei Revolte îndreptate împotri- configuraţiei postbelice viza securizarea rute- va trupelor otomane din Orientul Mijlociu, în lor de comunicaţie cu India, prin intermediul special Peninsula Arabia. Lansarea unei astfel Canalului de Suez. Din această perspectivă, de campanii, în sprijinul flancului drept al în- se opta pentru extinderea influenţei britanice aintării britanice dinspre Egipt, de-a lungul asupra perimetrului învecinat Peninsulei Sinai Peninsulei Sinai, ar fi beneficiat de susţinerea asigurând, astfel, controlul extins al zonei adia- Londrei, inclusiv în ceea ce priveşte crearea la cente „malului” drept al Canalului. În acest con- sfârşitul războiului a unui stat arab în Orientul text se înscriu şi angajamentele asumate prin Mijlociu. Fidel angajamentului asumat, la 10 Declaraţia Balfour (2 noiembrie 1917). Prin iunie 1916 shariful Hussein proclama începu- intermediul acesteia, diplomaţia britanică îşi tul Revoltei Arabe (1916-1918), a cărei contri- manifesta sprijinul faţă de crearea în Palestina buţie9 în economia victoriei aliate pe frontul a unui „Cămin Naţional pentru poporul evreu.”, oriental s-a dovedit a fi semnificativă. în susţinerea obiectivelor mişcării sioniste4. Suplimentar rolului de sprijin al acţiuni- În mod similar, interesul strategic al Franţei lor forţelor britanice, Revolta Arabă a devenit era reprezentat de Africa de Nord. Extinderea principalul instrument de susţinere a progra- propriei influenţe în Orientul Mijlociu, cu pre- mului naţional arab, centrat pe ideea creării cădere în zona litoralului est-mediteraneean, unui stat arab sub conducerea unuia dintre corespunzând, în linii mari, actualelor state membrii familiei sharifiene. Precedentele aces- Liban şi Siria, reprezenta o modalitate de a tei relaţii datează din perioada premergătoare răspunde acestei nevoi de ordin strategic. Per- izbucnirii conflagraţiei mondiale, când Faisal, spectiva istorică a relaţiilor cu această zonă, unul dintre fii sharifului Hussein, intră în Par- incluzând aici fenomenul cruciat având ca lamentul otoman ca reprezentant al oraşului epicentru Franţa, a favorizat crearea posturii Jeddah (1913). Câţiva ani mai târziu, în plin de „protector al catolicilor”5 din Orientul Mij- război, Faisal devine un apropiat al cercurilor 82  Revista de istorie militară  naţionaliste arabe de la Damasc şi, implicit, ta impunea reajustări ale propriilor demersuri. unul dintre susţinătorii10 fervenţi ai programu- Faisal încearcă obţinerea sprijinului britanic în lui naţional arab. Lansarea Revoltei Arabe l-a vederea contrabalansării intereselor franceze. propulsat în postura de lider de facto al acţiu- În acest cadru se înscrie şi semnarea, la înce- nilor militare arabe împotriva trupelor otoma- putul lunii septembrie 1919, a unui Acord12 cu ne. La comanda grupului nordic al contingen- liderul sionist, Chaim Weizmann (1874-1952) telor arabe, Faisal îşi consolidează legăturile prin intermediul căruia Faisal accepta crearea cu reprezentanţii administraţiei britanice din unui „Cămin naţional pentru evrei” în Palestina Orientul Mijlociu căpătând, totodată, profilul în condiţiile recunoaşterii independenţei unui unui adevărat lider în cadrul lumii arabe. De stat arab. Pe aceleaşi coordonate s-au înscris numele său încep să se lege speranţele şi pro- şi acţiunile liderului arab în cadrul lucrărilor gramul politic al naţionaliştilor arabi care-l Conferinţei de Pace de la Paris (18 ianuarie identifică drept principalul candidat pentru 1919), Faisal pledând pentru îndeplinirea obli- postul de lider al unui potenţial stat arab. gaţiilor asumate în timpul războiului pentru recunoaşterea independenţei arabe. În ciuda Regatul Arab al Siriei persuasiunii de care a dat dovadă, încercarea Această opţiune se concretizează la înce- de a extrage Marea Britanie din angajamentele putul lunii octombrie 1918 când forţele arabe făcute faţă de de Franţa au eşuat. Dimpotrivă, conduse de Faisal intră în Damasc. În vederea negocierile franco-britanice se derulează în securizării implementării prevederilor Acordu- această perioadă cu intensitate culminând cu lui Sykes-Picot, la 25 septembrie 1918 coman- întâlnirea din mai 1919 în urma căreia, por- dantul Forţei Expediţionare britanice, generalul nind de la prevederile Acordului Sykes-Picot, Edmund Allenby (1861-1936), ordonă lansarea se stabilesc limitele viitoarelor mandate: Ma- ofensivei asupra Damascului. Contingentele rea Britanie – Palestina şi Irak; Franţa – Siria. sale reuşesc să intre în oraş aproape simultan11 Cu toate acestea, impunerea acestei înţele- cu forţele arabe conduse de emirul Faisal. Pus geri nu s-a putut realiza datorită, în principal, a în faţa realităţii prezenţei arabe, Allenby a op- doi factori. În primul rând se plasa insuficienta tat pentru varianta coabitării, conştient fiind de prezenţă militară franceză din Orientul Mijlo- faptul că acest interval va fi unul scurt. ciu, care nu permitea asumarea de către Franţa Răspunzând aşteptărilor naţionaliştilor a unui potenţial conflict cu forţele arabe ale arabi din Damasc, forţele lui Faisal îşi extind lui Faisal. În acelaşi timp, Franţa se găsea an- controlul asupra principalelor oraşe siriene grenată în conflict, alături de Marea Britanie, (Homs, Hama, Alep). În paralel, fiul sharifului cu mişcarea de revoltă izbucnită în mai 1919, din Mecca îşi consolidează poziţia prin pro- în Anatolia, sub conducerea unui fost ofiţer clamarea la Damasc, în 5 octombrie 1918, a din armata otomană, Mustafa Kemal Atatürk primului guvern constituţional arab alcătuit în (1881-1938). majoritate din apropiaţi ai lui Faisal proveniţi Conştient de incapacitatea temporară a din cercurile naţionaliste arabe de la Damasc. Franţei de a-şi impune prezenţa în Siria, Faisal Până la sfârşitul anului, prezenţa lui Faisal în apelează la sprijinul SUA, abordare favorizată, Siria se consolidează beneficiind şi de o relati- în mare măsură, de opţiunile politice afirmate vă inactivitate a trupelor britanice staţionate în de preşedintele Woodrow Wilson (1856-1924) acelaşi perimetru. vizând dreptul la autodeterminare a popoare- Începutul anului avea să aducă evoluţii lor din cadrul fostelor imperii13. În paralel, Fai- semnificative pe frontul diplomatic post-be- sal şi apropiaţii săi de la Damasc încearcă să lic. Îndeplinirea obiectivului privind crearea accelereze procesul de creare a viitorului stat unui stat arab independent devenea mult mai arab prin convocarea, la 3 iunie 1919, a primu- dificilă în condiţiile prevederilor Acordului Sy- lui for legislativ sirian, sub numele de Congre- kes-Picot, care deveniseră publice ca urmare a sul Sirian. Aceste demersuri erau sincronizate publicării de către noile autorităţi de la Mosco- cu dezbaterile din cadrul Ligii Naţiunilor pri- va rezultate în urma Revoluţiei din octombrie vind trimiterea unei misiuni de anchetă pentru 1917. Noua realitate cu care Faisal se confrun- identificarea opţiunilor populaţiei locale faţă  Revista de istorie militară  83 de introducerea sistemului mandatelor. Deşi derile sale nu au putut fi aplicate. Cauza princi- gândit ca un angajament aliat, Franţa şi Marea pală a fost reprezentată de schimbările politice Britanie au declinat participarea în cadrul unei de la Paris, în speţă desemnarea lui Alexandre astfel de misiuni, ceea ce a făcut ca aceasta Millerand (1859-1943) în funcţia de premier, să se deruleze prin intermediul „Comisiei de politician mult mai înclinat spre susţinerea anchetă King-Crane”, cu participare exclusiv unui profil robust al Franţei în configuraţia ge- americană. La sfârşitul lunii iunie reprezen- opolitică postbelică, inclusiv în ceea ce priveş- tanţii comisiei ajung în Siria, unde sunt asal- te exercitarea mandatului în Siria şi Liban. Prin taţi de un val de petiţii din partea populaţiei urmare, opţiunea unei mandat în Siria, limitat locale. Opiniile exprimate se plasau în susţine- doar la aspecte de monitorizare-coordonare în rea independenţei Siriei în timp ce variantele plan economic, nu se încadra în viziunea nou- agreate pentru o potenţială exercitare a man- lui cabinet francez. datului erau: Statele Unite ale Americii; Marea Pus în faţa noilor realităţi, Faisal se vede ne- 14 Britanie; Franţa . Opţiunile favorabile faţă de voit să joace ultima carte de care mai dispunea, un mandat al Statelor Unite în Siria au gene- anume cea a declarării independenţei. Susţinut rat şi abordări politice similare, exprimate prin de majoritatea membrilor din Congresul Siri- adoptarea, la 2 iulie 1919, de către Congresul an, la 27 februarie 1920 reiterează necesitatea Sirian, a unei rezoluţii prin care se reafirma dobândirii independenţei de către Siria într-o dorinţa pentru independenţă, solicitându-se 15 formulă geografică extinsă care ar fi trebuit să sprijinul şi asistenţa Statelor Unite . includă Palestina şi Irak18. În mod evident, prin Persuasiunea naţionaliştilor arabi de la această strategie Faisal încerca să coalizeze în Damasc şi, implicit, a lui Faisal în a obţine un jurul său forţele naţionaliste arabe din Orien- angajament din partea Statelor Unite nu a fost tul Mijlociu asumându-şi, în acest scop, obiec- încununată de succes în condiţiile eşecului în- tivele maximaliste ale pan-arabismului, anume registrat de preşedintele Wilson prin neratifi- unitatea politică a lumii arabe. Sub aceste aus- carea16 Tratatului de la Versailles în Congresul picii, la 7 martie 1920, Congresul Sirian adoptă SUA. Din această perspectivă, lui Faisal nu îi rezoluţia prin care se proclamă independenţa mai rămânea decât opţiunea negocierilor di- Siriei iar Faisal este ales rege al Regatului Arab recte cu Franţa care se derulează în intervalul octombrie-decembrie 1919, la Paris. La 6 ianu- al Siriei care ar fi inclus Libanul şi Palestina. arie 1920 se ajunge la un acord prin care exis- Ceremonia de încoronare se derulează imedi- tenţa mandatului era acceptată de partea arabă at după adoptarea proclamaţiei ceea ce atrage protestele guvernului francez condus de Mille- dar într-o formă redusă la controlul francez 19 în problemele economice, dublat de prezenţa rand ,care refuză să-l recunoasă pe Faisal . consilierilor francezi în cadrul administraţiei. Într-o primă etapă reacţia Franţei a fost Din perspectiva lui Faisal, era prevăzută recu- una de relativă inerţie, căutând să găsească o noaşterea acestuia ca şef al statului, era menţi- rezolvare diplomatică pentru blocaj care se in- nut rolul Congresului Sirian ca for legislativ al stituise prin decizia Congresului Sirian. Para- noului stat. Prezenţa militară franceză în Siria doxal, Marea Britanie se pronunţa în favoarea era posibilă doar la solicitarea şefului statului. unui activism menit să contribuie la identifica- De asemenea, acordul dădea câştig de cauză rea unei soluţii definitive pentru Siria. Raţiuni- opţiunii de separare a Libanului care devenea le atitudinii britanice erau dictate de evoluţiile entitate distinctă sub mandat francez17. Preve- înregistrate în Irak. Sub impulsul celor petre- derile Acordului erau, fără îndoială, destul de cute în Siria, un grup de notabilităţi irakiene permisive pentru a se putea realiza o guverna- încearcă proclamarea independenţei Irakului re arabă de facto în Siria. Aceeaşi concluzie se sub conducerea lui Abdullah bin Hussein, unul desprinde şi în urma unui studiu comparativ dintre fraţii20 proaspătului rege al Siriei. cu sistemul mandatului aplicat în Palestina, la Toate aceste aspecte au contribuit la acce- nivelul căruia actul de guvernare era exercitat lerarea procesului de negociere între puterile în exclusivitate de autorităţile britanice. europene, culminând cu decizia Conferinţei În ciuda perspectivelor favorabile pe care de la San Remo privind împărţirea mandatelor Acordul din ianuarie 1920 le deschidea, preve- între Franţa şi Marea Britanie. Impunerea de 84  Revista de istorie militară  facto a deciziei în cazul Siriei avea să întârzie, Franţa confruntându-se cu un deficit major de forţe în Orientul Mijlociu, cu atât mai mult cu cât trupele britanice fuseseră retrase din Siria încă din noiembrie 1919. În acelaşi timp, aten- ţia Franţei continua să fie reţinută în zona de sud a Anatoliei unde trupele sale sunt înfrânte de forţele kemaliste în Bătălia de la Marash (21 ianuarie – 13 februarie 1920). Conştient de faptul că reacţia franceză nu va întârzia să se producă, Faisal a trecut încă din primele momente ale prezenţei sale în Da- masc la organizarea propriei capacităţi de apă- rare, un prim demers în acest sens fiind decre- tarea mobilizării generale. În acelaşi timp, se produc numeroase incidente atrenând contin- gente arabe (în special luptători proveniţi din triburile alawi) împotriva forţelor franceze din Cilicia şi Liban, unde acestea se aflau încă din perioada războiului mondial. Din iulie 1920, pe fondul acalmiei de pe frontul conflictului franco-turc din Cilicia, Franţa preia iniţiativa prin intermediul forţelor staţionate în Liban (Armata Levantului) care primeşte întăriri semnificative dislocate de pe frontul din Ci- Faisal – regele Siriei (1920) licia. Astfel, la 14 iulie 1920, generalul Henry Gourard (1867-1946), comandantul Armatei însă, mult mai tranşant, acesta solicitând ocu- Levantului, dă un ultimatum prin care îi soli- parea totală a teritoriului sirian, lucru neac- cita lui Faisal acceptarea existenţei mandatu- ceptat de Faisal. În aceste condiţii, confrunta- lui francez în Siria, întărită prin introducerea rea dintre cele două tabere devenea inevitabilă, francului în economia siriană, controlul direct fiind consemnată în trecătoarea Maysalun (23 al trupelor franceze asupra infrastructurii fe- iulie 1920). După aproape 8 ore de luptă forţele roviare şi pedepsirea luptătorilor arabi partici- arabe se retrag în dezordine, trupele franceze panţi la raidurile împotriva forţelor franceze21. continuând înaintarea spre Damasc, pe care-l În faţa ultimatumului, Faisal propune Con- ocupă după un scurt asediu în după-amiaza gresului acceptarea condiţiilor franceze, de- zilei următoare. Faisal se retrage în apropierea mers respins, însă, de legislativul sirian, ceea capitalei siriene unde formează un nou guvern ce-l determină să procedeze la dizolvarea aces- alcătuit din elemente naţionaliste moderate tuia. În paralel, solicită prelungirea ultimatu- care este acceptat ca interlocutor de generalul mului, ceea ce generalul Gouraud acceptă, în Gouraud. Nu acelaşi lucru se întâmplă şi cu ciuda presiunilor de la Paris de a accelera în- Faisal, căruia comandantul francez îi solicită să aintarea trupelor franceze spre Damasc. Din părăsească Siria în regim de urgenţă. Lipsit de motive tehnice, legate de indisponibilitatea orice sprijin, fostul rege se refugiază în Palesti- mijloacelor de comunicaţie, acceptul lui Fai- na, unde beneficiază de protecţia autorităţilor sal faţă de ultimatumul francez nu reuşeşte să britanice. De aici va pleca la Londra, unde va ajungă la timp, ceea ce îl determină pe Gou- rămâne până în august 1921, când, cu sprijinul raud să pună în mişcare trupele. În ultimul diplomaţiei britanice, este instalat rege în Irak. moment, un emisar al regelui Faisal ajunge la comandamentul francez reuşind să comunice Mandatul răspunsul favorabil al suveranului sirian. Noul În mod evident, premisele de la care pornea ultimatum formulat de Gouraud s-a dovedit, mandatul francez în Siria erau acelea ale nece-  Revista de istorie militară  85 realităţi fiind împărtăşită de întreaga comu- nitate creştină. În contrast, comunitatea mu- sulmană se plasa în favoarea menţinerii unei conexiuni teritoriale cu Siria, decizia Franţei fiind percepută ca o ameninţare la adresa ro- lului şi importanţei pe care comunitatea mu- sulmană avea să-l joace în cadrul noii entităţi politico-administrative. Într-o notă particulară Trupele Armatei de Levant se plasa atitudinea comunităţii druze, care se în ajunul Bătăliei de la Maysalun (iulie 1920) declara împotriva plasării noului stat sub man- dat francez, principala preocupare fiind repre- zentată de potenţiale măsuri vizând limitarea sităţii de a gestiona implicaţiile unui climat de prerogativelor de autonomie ale comunităţilor instabilitate. Realitatea reacţiei de ostilitate faţă minoritare. de prezenţa franceză era accentuată de evoluţi- Pentru perimetrul interior al Siriei, opţiu- ile înregistrate în prima jumătate a anului 1920, nea aleasă de Paris a fost aceea a creării unor pornind de la numeroasele incidente din nor- noi state – Alep, Damasc şi Latakia (Jabal dul Siriei şi până la înlăturarea regelui Faisal. al-Druze – corespunzând teritoriului locuit Din această perspectivă, elementul central al de druzi), plasate sub autoritatea unui guver- politicii franceze l-a reprezentat preocuparea nator local, asistat de consilieri franceză. De expresă pentru eliminarea focarelor de opo- asemenea, pentru a răspunde atât realităţilor ziţie. Prima măsura adoptată de administraţia demografice din zonă, cât şi înţelegerilor23 ce franceză a vizat divizarea teritoriului aflat sub au marcat sfârşitul conflictului din Anatolia, administrarea mandatului într-o serie de mini- Franţa a decis menţinerea unei entităţi distinc- state şi unităţi admnistrative cu grade diferite te în cadrul Alepului, corespunzând vechiului de relaţionare faţă de puterea mandatară. În sanjak al Alexandrettei, locuit în majoritate realitate, reorganizarea teritorial-administra- de populaţie turcă. Suplimentar acestor deci- tivă a Siriei a reprezentat principalul program zii, în septembrie 1920 este creat un nou stat, pe care administraţia franceză a căutat să-l alawi, corespunzând geografic perimetrului implementeze. Principiul de la care s-a pornit costalier muntos, locuit în majoritate de popu- în stabilirea liniilor de demarcaţie a noilor en- laţie alawită. Acest sistem s-a menţinut până tităţi a vizat respectarea distribuţiei etnice, în în 1922, când Franţa decide să aplice un nou sensul creării unor entităţi omogene din acest sistem prin crearea unei federaţii (Federaţia punct de vedere. Ca modalitate de funcţionare, filozofia aplicată în timpul mandatului francez viza acordarea unui grad ridicat de autonomie pentru diferitele entităţi, dar menţinerea unui sistem de control-dependenţă faţă de autorita- tea mandatară. Prima etapă a procesului s-a derulat aproa- pe imediat după detronarea lui Faisal prin cre- area, în august 1920, a „Marelui Liban”, entita- te având capitala la Beirut22. Teritoriul alocat acesteia includea, pe lângă regiunile muntoase locuite în majoritate de creştinii maroniţi, şi litoralul mediteranean încadrat de oraşele Sy- don, Tyr, Tripoli. Decizia reprezenta o continu- are „naturală” a politicii promovată de Franţa în relaţie cu acest perimetru geografic şi, mai ales, în ceea ce priveşte populaţia creştină din zonă. Separarea teritorială răspundea acestor Revolta Arabă (1925-1926) 86  Revista de istorie militară  Siriană) care includea Damasc, Alep şi statul alawit. Teritoriul locuit de minoritatea turcă (Alexandretta) continua să beneficieze de au- tonomie administrativă. De asemenea, Federa- ţia nu includea statul druz. Cea de-a treia etapă a procesului de reor- ganizare teritorială se derulează între 1924- 1939. În 1924 Federaţia Siriană se desfiinţează pentru a face loc statului Siria incluzând: Alep, Damasc, Alexandretta, statul alawit şi druz. Noi modificări apar în 1939, când teritoriile locuite de alawiţi şi druzi sunt separate din nou iar cel corespunzător sanjakului Alexan- Trupele britanice în timpul Campaniei drettei este cedat Turciei24. Noua configuraţie siriano-libaneze (iunie 1941) politico-administrativă se va menţine până la înfrângerea Franţei în timpul celui de-al II-lea În susţinerea mandatului francez se plasau Război Mondial (iunie 1940). şi trupele dislocate de Franţa ale căror efecti- Din punct de vedere administrativ, arhitec- ve se plasau în jurul a 70.000 de militari, prag tura instituţională necesară pentru exercitarea menţinut până în 1924. Începând din 1925 şi mandatului în Siria s-a constituit ca o copie a până la sfârşitul mandatului, numărul forţe- sistemului utilizat de Franţa în Africa de Nord lor franceze plasate în Siria nu a mai depăşit (ex. Algeria). Înaltul Comisar francez repre- 15.000, situaţie generată de constrângerile fi- zenta autoritatea supremă, fiind reprezentan- nanciare cărora Franţa trebuia să le facă faţă. tul legitim al puterii mandatare. Pentru exer- În ciuda unui nivel relativ robust al prezenţei citarea actului de guvernare, Înaltul Comisar militare, Franţa nu a reuşit să menţină liniştea avea la dispoziţie o reţea de delegaţi în toate localităţile importante, inclusiv în capitalele în graniţele mandatului, între 1919-1949 fiind statelor create în teritoriul alocat mandatului înregistrate nu mai puţin de 13 revolte. Nu se (pentru perioada existenţei acestora). În ace- poate vorbi de acţiuni coordonate la nivelul laşi timp, au fost introduse o serie de elemente întregului teritoriu ci mai degrabă de acţiuni menite să ateste caracterul francez al manda- locale de revoltă izbucnite la nivelul diferitelor tului. Astfel, francul a devenit monedă oficială comunităţi ca forme de nesupunere în faţa ten- în Siria şi, implicit, baza economiei siriene. De dinţelor de centralizare ale autorităţilor france- asemenea, limba franceză a devenit obligatorie ze. Se distinge revolta druzilor, izbucnită în iu- în sistemul de învăţământ, utilizarea acesteia şi lie 1925 sub conducerea unui lider local, Sultan în cadrul administraţiei fiind extinsă prin in- al-Atrash. Până la sfârşitul lunii august întreaga termediul diferiţilor consilieri francezi. zonă locuită de populaţia druză este cuprinsă Cu toate acestea, nu s-a realizat unifor- de tulburări care se extind la nivelul întregii Fe- mizarea sistemului de guvernanţă la nivel lo- deraţii Siriene, acţiunile lui al-Atrash fiind sus- cal, situaţie datorată, în mare măsură, deselor ţinute de naţionaliştii arabi din Damasc şi Alep, schimbări ale configuraţiei politico-adminis- ceea ce schimbă radical caracterul revoltei, trative a teritoriului. Pentru exercitarea actului transformând-o într-o reală mişcare orientată de guvernare, primul Înalt Comisar, generalul spre dobândirea independenţei. În octombrie Gouraud, aduce în Siria un numeros aparat 1925, rebelii ocupă regiunea Damascului. În birocratic provenit în majoritate din rândurile faţa acestor evoluţii, autorităţile franceze trec administraţiei franceze din Africa de Nord25. la măsuri radicale prin bombardarea masivă a Acesta a fost organizat în cadrul Service de oraşului, acţiune soldată cu numeroase victime Renseignements şi a Côntrole Bédouin, ambele în rândurile populaţiei civile. Prin măsuri dras- structuri având drept responsabilitate princi- tice francezii reuşesc ca până la sfârşitul anului pală consilierea aparatului birocratic sirian şi să restabilească situaţia în cea mai mare parte a monitorizarea acţiunilor triburilor de beduini. teritoriului afectat de revoltă.  Revista de istorie militară  87 După încetarea luptelor, atenţia franceză Noul legislativ sirian constituit în urma ale- s-a deplasat în direcţia componentei instituţi- gerilor din 1931-1932 era dominat din nou de onal-politice a autoguvernării siriene, în spiri- reprezentanţii alianţei naţionaliste a Blocului tul angajamentelor asumate prin intermediul Naţional. Pentru a evita noi disensiuni cu pu- mandatului. În 1928 se înregistrează o serie de terea mandatară, accentul acţiunilor politice mutaţii politice semnificative prin crearea, cu siriene s-a plasat asupra încheierii unui Tratat aprobarea Franţei, a Blocului Naţional, alianţă franco-sirian care să ofere perspectivele con- care va juca un rol esenţial pe scena politică crete privind independenţa Siriei. Acest obiec- siriană. Ca orientare, Blocul se plasa în cadrul tiv se realizează abia în 1936, după trei ani de curentului naţionalist reunind majoritatea negocieri şi tulburări interne, culminând cu o segmentelor politice siriene care susţineau in- grevă generală (ianuarie-martie 1936). Preve- dependenţa Siriei, ceea ce îi permite să ocupe derile Tratatului, ratificat în septembrie 1936, majoritatea locurilor în Congresul Sirian alcă- vizau obţinerea de către Siria a independenţei tuit în urma alegerilor din toamna anului 1928. depline într-un orizont de timp de trei ani. Sub Deschiderea manifestată de autorităţile fran- aceste auspicii este ales primul preşedinte al ceze faţă de emanciparea vieţii politice siriene statului sirian în persoana lui Hashim al-Atassi a continuat prin acceptul acestora faţă de ela- (1875-1960). borarea de către Congres a viitoarei Constitu- Cu toate acestea, izbucnirea celui de-al ţii siriene. În scurt timp de la instalarea noului doilea Război Mondial avea să schimbe radical legislativ, proiectul de Constituţie a fost elabo- cursul evenimentelor. În condiţiile conflictului rat de o comisie dominată de reprezentanţii mondial, Franţa a optat pentru întărirea con- Blocului Naţional, ceea ce avea să se reflecte trolului asupra teritoriilor aflate în administra- în caracterul şi prevederile documentului. Uti- rea sa. Din această perspectivă, Înaltul Comisar lizând această oportunitate, liderii naţionalişti francez, Henri Dentz (1940-1941), suspendă sirieni au introdus prevederi clare privind sta- Constituţia şi dizolvă Congresul. Cascada eve- tutul de independenţă al Siriei într-o formulă nimentelor defavorabile pentru Franţa de pe reunificată, incluzând Libanul, ceea ce a fost teatrul de operaţii european a influenţat deci- de natură să genereze reacţia imediată a Fran- siv situaţia din Siria. Astfel, capitularea Franţei ţei, concretizată în dizolvarea noului legisla- în iunie 1940 a condus la înlocuirea sistemului tiv. Blocajul politic s-a menţinut până în mai mandatului. Siria trece în subordinea Regimu- 1930, când Franţa promulgă Constituţia din lui de la Vichy26, care îşi exercită autoritatea 1928 într-o formă modificată prin eliminarea prin intermediul unor delegaţi. În acelaşi timp, prevederilor referitoare la reunificarea Siriei comanda trupelor franceze din Siria este pre- şi includerea unor referiri clare la rolul pute- luată de Germania şi Italia. Situaţia se menţine rii mandatare. De asemenea, prin intermediul până la mijlocul anului următor, perioadă în noului act, Siria devine republică. care teritoriul sirian este folosit de trupele ger- mane şi italiene pentru diverse acţiuni antibri- tanice în Orientul Mijlociu. Se detaşează ope- raţiile de sprijin al regimului irakian condus de Rashid Ali al-Gaylani (1892-1965), simpatizant al Germaniei celui de-al III-lea Reich. Acest tip de acţiuni au atras reacţia aliată, trupele brita- nice la care s-au adăugat şi efective ale Forţelor Franceze Libere (FFL)27 reuşesc să ocupe între- gul teritoriu sirian (iunie-iulie 1941). După în- frângerea forţelor fidele Regimului de la Vichy din Siria, administrarea teritoriului este pre- luată de FFL. Generalul de Gaulle28 îşi asumă Generalul de Gaulle şi lideri ai comunităţii ca obiectiv politic obţinerea independenţei de druze la sfârşitul celui de-al II-lea către Siria şi sfârşitul mandatului. Optând pen- Război Mondial. tru continuarea politicii de centralizare, noua 88  Revista de istorie militară  administraţie franceză decide în 1943 înceta- noi state pe harta Orientului Mijlociu. Con- rea sistemului autonom de guvernare a statului form principiilor formulate de Liga Naţiunilor druz care este integrat în Siria. Alegerile deru- vizând autodeterminarea popoarelor ca ori- late în acelaşi an dau câştig de cauză forţelor entare strategică în exercitarea mandatelor în naţionaliste reprezentate de Partidul Naţional, fostele posesiuni otomane, se poate opina fa- sub conducerea lui Shukri al-Quwwatli (1891- vorabil asupra unui bilanţ pozitiv. Este dificil 1967), care este ales preşedinte al Siriei . de cuantificat, însă, contribuţia factorilor- ex La 1 ianuarie 1944, Siria este recunoscută terni la acest deznodământ, în condiţiile unor de marile puteri aliate ca republică, urmând ca evenimente derulate în afara Orientului Mijlo- în perioada imediat următoare să se deruleze ciu, dar a căror influenţă a fost resimţită din retragerea prezenţei franceze şi, implicit, ob- plin în această zonă. Pentru mandatul francez, ţinerea independenţei. Cu toate acestea, pro- ca şi pentru cel britanic din Palestina şi Irak, cesul de retragere nu s-a derulat în ritmul spe- cel de-al II-lea Război Mondial a reprezentat rat, fiind însoţit de presiuni franceze privind etapa finală dincolo de care deznodământul fi- menţinerea prezenţei în Siria. În cursul lunii nal s-a succedat în afara controlului puterilor mai 1945 se produc o serie de incidente între mandatare. forţele siriene şi cele franceze care degenerea- În mod evident, mandatul francez s-a în- ză curând într-un adevărat conflict. Luptele scris în logica de tip colonial ce a continuat să intense atrag atenţia statelor aliate învingătoa- guverneze primele decenii ale secolului XX şi re în urma celui de-al II-lea Război Mondial, ale cărei manifestări s-au regăsit din plin în ca- preocupate de securizarea liniilor de aprovizi- drul sistemului mandatului. Cu toate acestea, onare pentru trupele care încă mai luptau în premisele cu care guvernarea franceză a debu- Pacific, împotriva Japoniei. Pentru a se evita tat au fost total diferite faţă de celelalte teritorii extinderea conflictului, Marea Britanie, SUA din Orientului Mijlociu aflate sub mandat bri- şi URSS decid să intervină. În acest sens, Ber- tanic. În cazul Siriei au existat o serie de parti- nard Paget, comandantul forţelor britanice din cularităţi generate, în primul rând, de atitudi- Orientul Mijlociu, solicită trupelor franceze nea negativă la nivelul populaţiei faţă de intro- încetarea focului, solicitare la care acestea se ducerea mandatului francez, asociat perceptiv conformează imediat29. cu sfârşitul primului stat arab modern. Această Problema Siriei a făcut obiectul discuţii- situaţie a devenit vizibilă mai ales în ceea ce lor aliate derulate pe timpul Conferinţei de la priveşte relaţiile dintre autoritatea franceză Potsdam (17 iulie – 2 august 1945), prilej cu şi celelalte comunităţi din teritoriul sirian. Pe care s-a agreat ca prezenţa trupelor britanice acest palier evoluţiile consemnate atestă rea- în acest perimetru să se menţină până la ter- litatea unei sincope la nivelul dialogului dintre minarea luptelor din Pacific. De asemenea, a cele două părţi, soldată în primul rând cu nu- fost reafirmată necesitatea obţinerii indepen- meroase victime. Cauzele vizează, în primul denţei de către Siria. Conferinţa de la Potsdam rând, lipsa de flexibilitate a autorităţilor fran- a reprezentat ultimul moment diplomatic me- ceze în a-şi plia politica de inspiraţie centralis- nit să accelereze procesul de retragere a pre- tă pe realităţile unor grade diferite de autono- zenţei franceze. La 17 aprilie 1946, procesul mie existente la nivelul principalelor comuni- de retragere a trupelor franceze se finalizează, tăţi. Opţiunea asumată de mandatul francez în punându-se, astfel, capăt, mandatului francez a reconfigura politico-administrativ teritoriul în Siria. mandatului nu a adus beneficiile scontate atât în ceea ce priveşte asigurarea unui control efi- *** cient al focarelor de instabilitate, cât şi în cea privind dezvoltarea instituţională a statului în După o existenţă tumultoasă, a cărei prin- sine. În egală măsură, oscilaţiile teritorialiste cipală constantă a fost reprezentată de per- ale mandatului francez nu au ţinut cont, neapă- manenta stare conflictuală între autorităţile rat, de atitudinea comunităţilor locale. Această franceze şi diferitele comunităţi din teritoriul abordare îşi va dovedi neajunsurile în perioada sirian, mandatul se finaliza prin apariţia a două următoare încheierii mandatelor, contribuind  Revista de istorie militară  89 la menţinerea unor focare de instabilitate şi 1937), lider sionist marcant. „... Guvernul Majestăţii conflict care vor marca situaţia de securitate a Sale priveşte în mod favorabil crearea în Palestina Orientului Mijlociu contemporan. a unui Cămin Naţional pentru poporul evreu şi va utiliza toate mijloacele pentru a facilita îndeplini- rea acestui obiectiv fiind de la sine înţeles faptul că acesta nu va prejudicia drepturile civile şi religioase NOTE ale comunităţilor non-evreieşti existente în Palesti- 1 Sistemul mandatelor reprezenta o formă de na sau drepturile şi statutul politic de care se bucură administrare de către unele dintre statele învingă- evreii în alte state.” (Laquer, Walter; Rubin, Barry. toare a fostelor posesiuni ale Imperiului Otoman The Israel-Arab Reader: a documentary history of şi Germaniei. Mandatele erau clasificate în funcţie the Middle East conflict, Penguin Books, New York, de dezvoltarea politică şi economică a teritoriilor 2001; Schneer, Jonathan. The Balfour Declaration. respective. Fostele posesiuni otomane in Orientul The Origins of the Arab-Israeli Conflict, Blooms- Mijlociu au intrat în cadrul Mandatelor de clasă A bury, Londra, 2010). care cuprindea teritoriile considerate a avea un ni- 5 În 1535, Franţa obţine privilegii comerciale din vel de dezvoltare pentru a-şi dobândi independenţa partea Imperiului Otoman dublate de garanţii în într-un orizont de timp scurt. Mandatele B inclu- ceea ce priveşte libertatea religioasă. La mijlocul se- deau fostele colonii germane din Africa care au fost colului al XVIII-lea, diplomaţia franceză repurtează împărţite între Franţa (Togo şi Camerun), Marea Britanie (Tanganica) şi Belgia (Rwanda-Urundi). un nou succes obţinând acordul Înaltei Porţi de a În categoria mandatelor C se înscriau acele zone exercita protecţia asupra tuturor creştinilor care care urmau să fie guvernate de statele învingătoa- vizitau Imperiul Otoman. (Philip K.Hiti. History of re ca parte integrantă a propriilor teritorii (Africa Syria, Including Lebanon and Palestine, Macmillan, New York, 1951, p. 672). de Sud-Vest/Africa de Sud; Noua Guinee/Austra- 6 lia; Samoa/Noua Zeelandă; insulele din Pacificul de Khoury, Philip S. Syria and the French Man- Sud/Japonia). date: The Politics of Arab Nationalism, 1920-1945, 2 Princeton University Press, 1989, p. 50-52. Deciziile Conferinţei de la San Remo au fost 7 incluse în Tratatul de la Sevres (1922). În condiţiile Hussein bin Ali (1852-1931), lider arab din refuzului Turciei, prevederile referitoare la mandate dinastia Hashemită, asociată tradiţional cu funcţia vor fi confirmate de Consiliul Ligii Naţiunilor (24 de sharif al Mecca, preia această funcţie în 1908. În iulie 1922) şi, ulterior, prin Tratatul de la Laussane iunie 1916, Hussein lansează Revolta Arabă, decla- (1923) care consfinţea de jure disoluţia Imperiului rându-şi, totodată, independenţa faţă de Imperiul Otoman. Otoman. După terminarea Primului Război Mon- 3 Încheierea Acordului se datorează reprezen- dial conduce emiratul Hedjaz, beneficiind de recu- tanţilor celor două puteri care au negociat textul noaşterea britanică. În 1924 abdică în favoarea fiu- acestuia, Mark Sykes (1879-1919) - Marea Britanie, lui său, Ali, care este detronat de mai vechiul rival al Georges Picot (1870-1951) - Franţa. Iniţial, nego- casei Hashemite, Abdul Aziz al-Saud, întemeietorul cierile au inclus şi Rusia ţaristă. În formula iniţială Arabiei Saudite. 8 a Acordului, aceasta obţinea controlul Constantin- Corespondenţa între shariful Hussein şi Hen- opolelui, Strâmtorile şi aşa-numitele vilayete arme- ry McMahon, Înaltul Comisar britanic din Egipt a neşti. În acelaşi timp, era prevăzută crearea unui inclus un număr de 10 scrisori redactate în perioa- condominium pentru administrarea Ierusalimului. da 1915-1916. Textul integral al acestora în Laquer, Izbucnirea în Rusia ţaristă a Revoluţiei din octom- Walter; Rubin, Barry. The Israel-Arab Reader: a do- brie 1917, urmată de înlăturarea dinastiei Romanov cumentary history of the Middle East conflict, Pen- şi ieşirea Rusiei din război au anulat clauzele referi- guin Books, New York, 2001. toare la participarea acesteia în cadrul sistemului de 9 Dimensiunea contingentelor arabe angrenate împărţire a moştenirii otomane. (Grosek, Edward. în luptele cu trupele otomane s-a plasat, de facto, în Secret Treaties of History, Xlibris Corp., 2004). jurul a 5 000 de oameni, alcătuite în marea lor majo- 4 Unul dintre cele mai importante documen- ritate din luptători provenind din triburile de bedu- te pentru istoria Orientului Mijlociu şi, mai ales, ini, structuraţi în cadrul a trei mari entităţi conduse a conflictului arabo-israelian. Reprezenta prima de fiii sharifului Hussein: Armata de Nord, condusă declaraţie de sprijin a unei puteri europene faţă de de emirul Faisal; Armata de Sud, condusă de emirul obiectivul mişcării sioniste vizând identificarea unei Ali; Armata de Est, condusă de Abdullah. Sprijinul soluţii teritoriale. Aceasta s-a concretizat printr-o britanic s-a concretizat atât în plan logistic, cât şi scrisoare semnată de lordul Arthur Balfour (1848- prin prezenţa consilierilor britanici, inclusiv a col. 1930), şeful diplomaţiei britanice din acea vreme, T.E. Lawrence (1888-1935) cunoscut sub numele de adresată baronului Walter de Rotschild (1868- Lawrence al Arabiei. Suplimentar ocupării unor lo- 90  Revista de istorie militară  calităţi de pe malul Mării Roşii, inclusiv Aqaba, ac- can Philosophical Society, vol.68, no.7 (1978) – The ţiunile arabe au vizat perturbarea sistemului logistic Provisional Agreement of January 6, 1920, în Ap- otoman, în special linia de cale ferată Hedjaz. Pen- pendix 2, p. 45. tru detalii privind acţiunile forţelor arabe în Mur- 18 Antonius, George. The Arab Awakening: the phy, David. The Arab Revolt 1916-1918: Lawrence Story of the Arab National Movement, Philadelphia: sets Arabia Ablaze, Osprey Publishing, 2008. J.B. Lippincott Co. 1939, p. 97 19 10 Asupra acestui aspect s-au dezvoltat o serie de Andrew, Christopher M.; Forstner, Kanya, A.S. teorii potrivit cărora Faisal ar fi devenit membru al The Climax of French Imperial Expansion: 1914- organizaţiei naţionaliste arabe Al-Fatat, activă mai 1924, Stanford University Press, 1981, p. 202-203 20 cu seamă în perimetrul sirian, ceea ce se va dovedi Ibidem p. 304 21 extrem de util pentru consolidarea propriei prezen- Zeine, Zeine N. The Struggle for Arab Indepen- ţe în Damasc după sfârşitul războiului (Dawisha, dence: Western Diplomacy and the Rise and Fall of Adeed. Arab Nationalism in the Twentieth Century: Faysal’s Kingdom in Syria, Beirut, 1960, p. 171 22 În 1926 Libanul devine republică. From Triumph to Despair, Princeton University 23 Războiul franco-turc (mai 1920-octombrie Press, Princeton – Oxford, 2003, p. 29). 1921), cunoscut şi sub numele de Campania din Ci- 11 Episodul privind competiţia pentru controlul licia, a izbucnit pe fondul mişcării de revoltă turce Damascului este unul extrem de controversat. Po- din Anatolia, condusă de Kemal Atatürk. Pentru de- trivit relatărilor lui TE Larence elemente avansate talii Zeidner, Robert F. The Tricolor Over the Taurus: de recunoaştere ale forţelor arabe ar fi intrat în Da- The Franco-Turkish War for Cilicia, Crucible of the masc încă din 30 septembrie (T.E. Lawrence, Seven National Liberation Movement, Peter Lang Publi- Pillars of Wisdom, Doubleday, Doran&Company, shing Inc., 1996. Inc., New York, 1935). Potrivit surselor britanice, în 24 Ulterior, teritoriul devine Republica Hathay. momentul apariţiei trupelor lui Allenby în Damasc, Acordul a fost negociat timp de doi ani, raţiunile controlul principalelor clădiri din oraş fusese prelu- franceze au acut la bază inclusiv raţiuni de ordin at de membrii societăţii naţionaliste arabe Al-Fatat, strategic vizând menţinerea neutralităţii Turciei în apropiată emirului Faisal. (Fromkin, David. A Peace conflictul mondial ce ameninţa să înceapă. (Khoury, to End All Peace: Creating the Modern Middle East, Syria, p. 58-59). 1914-1922, Henry Holt and Company, Inc., New 25 Burke, Edmund. A Comparative View of Fren- York, 1989). ch Native Policy in Marroco and Syria, 1919-1925 în 12 Detalii privind negocierile Weizmann-Faisal Middle Eastern Studies 9, 2 (1973), p. 175-187 în Weizmann, Chaim. Trial and Error, Harper and 26 Regimul de la Vichy – denumire utilizată pen- Brothers Publishers, New York, 1949, p. 232 tru a desemna teritoriul francez (sud-estul Franţei) 13 Ambrosius, Lloyd E. The Struggle for Arab In- neocupat de trupele germane în timpul celui de-al dependence: Western Diplomacy and the Rise and II-lea Război Mondial după capitularea Franţei (iu- Fall of Faysal’s Kingdom in Syria, Beirut, 1960. nie 1940). Conducerea acestui teritoriu a fost încre- 14 Spre deosebire de opţiunile exprimate în Li- dinţată unui regim condus de mareşalul Philippe ban, unde majoritatea se plasa în susţinerea Franţei. Pétain. Această formulă administrativă s-a menţi- The American Section Inter-Allied Commission on nut până în septembrie 1944. 27 Forţele Franceze Libere (FFL) – simbol al re- Mandates in Turkey. The King-Crane Commission zistenţei franceze în timpul celui de-al II-lea Război Report, http://www.ipcri.org/files/kingcrane.html. Mondial. Alcătuite din voluntari, unităţile FFL au 15 Pipes, Daniel. Greater Syria. The History of an participat la luptele din teatrele de operaţii Africa Ambition, Oxford University Press, Oxford-New de Nord, Europa, Orientul Mijlociu. York, 1990, p. 53-54. 28 16 Charles André Joseph Marie de Gaulle (1890- În noiembrie 1919 Congresul SUA a respins 1970), personalitate de prim rang a Franţei. După Tratatul de la Versailles, ceea ce a impus semnarea înfrângerea forţelor franceze în cel de-al doilea Răz- de către SUA a unor Tratate bilaterale cu foştii beli- boi Mondial, de Gaulle se refugiază la Londra unde geranţi (august 1921 – Germania, Austria, Ungaria). devine simbolul rezistenţei franceze exercitând şi În mare măsură respingerea Tratatului a însemnat comanda Forţelor Franceze Libere. Vârful carierei un eşec pentru politica de deschidere internaţională politice îl atinge între 1959-1969 când îndeplineşte promovată de Wilson în contrapondere la curentul funcţia de Preşedinte al Franţei. Această perioadă izolaţionist care a reuşit să determine acest dezno- este cunoscută ca cea de-a V-Republică franceză. dământ. 29 Truman, Harry S. Memoirs, Vol.I-Years of 17 Tannebaum, Jan Karl. France and the Arab Mi- Decision, Doubleday&Company, Inc, Garden City, ddle East, 1914-1920, în Transactions of the Ameri- New York, 1955, p. 242-243.  Revista de istorie militară  91 Istorie universal`

Contribuţia evreilor originari din România la naşterea şi consolidarea naţiunii israeliene

ELIEZER PALMOR *

Abstract

From a conceptual and historical perspective, the concept of Israeli nation displays a num- ber of complex and unique traits, which also translated into an exceptional – or one of a kind – history. The paper below documents the significant contribution of Romanian-born Jews to the creation and consolidation of what is now the modern State of Israel.

Keywords: Romania, Israel, Romanian-born Jews, Wallachia, Moldova, final solution, Ion Antonescu

Analiza termenului de naţiune israelia- sângeroasă şi crâncenă, parcă fără sfârşit, care nă, din punct de vedere conceptual şi istoric, durează până astăzi. De fapt, primul capitol al va pune în evidenţă, dincolo de complexita- peregrinărilor evreieşti în sine, care se încheie tea uneori controversială a elementelor care-l cu întoarcerea urmaşilor lui Abraham în Ţara compun, caracteristică unui fenomen unic în Promisă, corespunde cu o epocă fără precedent genul lui, la fel precum, după aceleaşi criterii, în ce priveşte bogăţia şi semnificaţia unor va- analiza termenului de popor evreu va scoate lori culturale şi etice elaborate în acest răstimp. la iveală aceeaşi caracteristică, ceea ce pare fi- Ne gândim la cele Zece Porunci, de exemplu, resc, dacă se ţine seama de interrelaţia univer- şi la contextul etic al Vechiului Testament care sal admisă între popor şi naţiune. au lăsat un impact inestimabil în plăsmuirea Nu există un popor a cărui istorie se asea- moralităţii internaţionale, însă, când ne re- mănă cu istoria poporului evreu. Există po- ferim la fenomenul de unicitate a destinului poare mai bătrâne – China şi India, de exem- evreiesc, nu acesta este episodul care reflectă plu – dar numai poporul evreu, care apare întreaga sa măsură. Este vorba de alte dimen- pe scena istoriei în urmă cu treizeci şi opt de siuni istorice, de traiectorii mai ample şi mai secole, când Patriarhul Abraham ascultând profunde, de faptul că numai poporul evreu, Promisiunea Divină a luat toiagul pribegiei şi a după ce rezistenţa lui a fost strivită sub sanda- părăsit ţara lui de baştină, îndreptându-se spre lele cotropitoare ale legiunilor romane (anul 70 regiunile, care şase secole mai târziu vor de- al erei actuale), independenţa politica a Statu- veni patria urmaşilor săi, Ţara Promisă – Ţara lui Evreiesc desfiinţată şi cei ce au supravieţuit lui Israel, numai acest popor a trăit o epopee, masacrelor târâţi în robie şi dipersaţi în mod

* Ambasador al Statului Israel. 92  Revista de istorie militară  treptat în ţinuturile vastului imperiu roman, numai acest popor, în pofida unor persecuţii care l-a relegat în zonele marginale ale societă- ţii, apoi l-au ferecat în ghetouri, a fost decimat de expediţiile cruciate, prigonit de Inchiziţie şi, în plin secolul douăzeci, exterminat în masă de barbaria nazistă, acest popor nu numai a supravieţuit, deşi martirizat, tuturor încercă- rilor, dar în acelaşi timp a reuşit să-şi menţină vitalitatea, să-şi conserve profilul moral şi să salveze tezaurul unei culturi a cărei contribu- ţie la fecundarea culturii occidentale – nu din întâmplare se vorbeşte astăzi în Occident de moştenirea iudeo-creştină – rămâne dificil, dacă nu de-a dreptul imposibil de a fi evaluată. Poporul evreu, care a trăit a doua jumătate din istoria lui de patru ori milenară în exil şi în dispersiune – nu există ţară în Occident sau în Orient unde nu s-au constituit comunităţi evreieşti, a conservat în ciuda circumstanţe- lor neprielnice nu numai memoria unei isto- rii şi temeliile credinţei strămoşeşti, comune tuturor, ci şi elemente de tradiţie şi cultură, transmise din generaţie în generaţie. Este de remarcat că, în ultimul timp, ştiinţa genetică a dat la iveală existenţa unui cromozom pro- Constantin Daniel Rosenthal priu numai evreilor, fără deosebire de ţara lor de baştină actuală, ceea ce constituie fără doar studiul „Les Juifs”: „Eu aparţin unei familii de şi poate dovada originii lor comune, infirmând evrei originară din Lorena, (însă) părinţii mei astfel pseudo teoriile după care evreii de astăzi nu erau nici credincioşi şi nici practicanţi. Nu nu ar fi descendenţii evreilor din antichitate. În am primit deloc o educaţie religioasă şi pot să acelaşi timp însă, existenţa în dispersiune cum ar fi fost posibil să fie altfel? – a impregnat tră- număr pe degetele mâinii mele de câte ori am sături şi tradiţii particulare, inclusiv lingvistice, fost condus în anii copilăriei la sinagogă. În în profilul socio-cultural al grupelor de popu- schimb, am primit o cultură franceză fără ca laţii evreieşti trăind izolate unele de altele. aceasta să fi fost impregnată în mod vizibil de Recompunerea poporului evreu sau pro- tradiţia evreiască. Ba chiar şi mai mult decât cesul renaşterii naţiunii israeliene a pornit de atâta, pentru mine r e l i g i a a fost creştinis- la această situaţie întru totul fără precedent în mul, căci ea mi se releva în lecturile filosofilor istoria omenirii, şi anume de la situaţia de frag- pe care îi citeam cu pasiune şi tot la ea mă refe- mentare, dacă nu chiar de pulverizare a popo- ream eu când căutăm să definesc drepturile şi rului care trăia dispersat în toate direcţiile Ro- exigenţele raţiunii. Deci, eu aparţin evreilor pe zei Vânturilor. Celelalte naţiuni au luat naştere care Sartre, în eseul lui, îi considera tipici, (adi- din situaţii unde popoarele au avut, cel puţin, că) evrei fiindcă lumea exterioară îi considera unitate de teritoriu şi trecut istoric, dacă nu şi fiind evrei, şi aceştia asumând iudaismul lor unitate de religie, tradiţii şi de moravuri. din motive de demnitate şi nu fiindcă acesta îl Pentru a ilustra complexitatea relaţiei din- percepeau în mod spontan”. Apoi, în continu- tre unicitatea condiţiei de evreu şi evreul ca in- are, precizează: „În pofida celor spuse, se cuvi- divid, iată ce spunea Raymond Aron, coleg de ne să facem reflecţia următoare. În măsura în facultate şi apoi filozof de renume în întrecere care am ieşit din rândurile comunităţii evreeşti nu întotdeauna colegială cu Jean Paul Sartre în şi mă simt „francez la fel ca şi ceilalţi francezi”,  Revista de istorie militară  93 fără legături care mă ataşează de „coreligiona- Peregrinul bine cunoscut în literatura rii” mei, eu aş putea recuza judecata prin care evreiască, Beniamin de la Tudela, care a lăsat societatea m-a decretat că fiind evreu. Dacă aş posterităţii o descriere amănunţită a ţărilor şi proceda astfel, aş comite o greşeală, căci co- ţinuturilor cutreierate, se pare că a poposit şi munitatea la care aparţineau bunicii mei se află în Valachia (între 1159 şi 1167). Cu o naivitate încă aproape de mine. Care este natura acestei terminologică şi lingvistică de rigoare, proprie comunităţi? Această întrebare, fireşte, poate fi acelei epoci îndepărtate, iată ce a consemnat, discutată, dar (chiar şi înainte de a o discuta) într-o ebraică arhaică, în carnetul peregrinări- trebuie să recunosc că sunt de „origine evreias- lor sale despre valahi: „Naţia care se numeşte că”, chiar dacă refuz să spun că sunt de „religie Valachi...trăiesc în munţi, ei sunt uşori la mers 1 evreiască” . ca căprioarele şi coboară de acolo pentru a Definirea identităţii de evreu este mai com- prăda şi jefui Ţara Grecilor. Şi nu există nimeni plexă şi mai complicată decât elementele rele- cine este în stare să se urce la ei, ca să lupte îm- vate în eseul marelui filozof evreu care a fost potriva lor şi nu există rege care să-i poată ţine Raymond Aron. La urma urmei, dezbaterile în în frâu şi nu sunt ţări în cunoaşterea religiei jurul temei continuă să se desfăşoare până as- creştine şi se chiamă între ei cu nume precum tăzi, în cercurile religioase dar şi laice ale evrei- numele evreeşti. Sunt cine cred că ei au fost mii, în Israel şi în Diaspora. Noi, însă, fără ca să evrei şi privesc pe evrei drept fraţi, iar când îi amplificăm analiza, căci tema expunerii de faţă întâlnesc îi jefuesc dar nu îi omoară precum este diferită, ne limităm la cele reproduse, pe omoară pe greci, care nu au nici o religie...”2. care le-am invocat drept mărturie a preocupă- Fidelitatea faţă de adevăr a acestor observa- rilor pentru a găsi o soluţie problemei, la unul ţii naive nu constitue obiectul analizei noastre, dintre cei mai mari gânditori ai secolului XX. interesul căreia se limitează la consemnarea Evreii în România au format în trecut una prezenţei evreieşti, prin intermediul consem- dintre comunităţile Diasporei, importantă în nărilor lui Beniamin, în Ţara Românească număr şi bogată în resurse intelectuale, o co- (dacă nu cumva este vorba de aromânii, care munitate deşi prigonită şi adesea decimată, s-au aşezat în munţii Greciei şi care până as- dovedind că posedă vitalitate, forţă imagina- tăzi se consideră valahi?). tivă şi creativă, o comunitate surprinzătoare, Prezenţa evreiască în provinciile romane, unde s-a menţinut arzând de-a lungul unei istorii dureroase făclia vie a continuităţii evre- mereu sporadică şi individuală, se exprimă în eşti. La lumina acestei făclii s-au înfiripat pla- secolele XIV-XV prin negustori care traversea- nuri şi acţiuni în aparenţă himerice, imaginate ză aceste provincii - negustori evrei din Lem- aici şi acum şi nicăieri în altă parte şi nici odată berg chiar primiseră o Scrisoare conferindu-le înainte în istorie, în vederea realizării visului drepturi comerciale din partea lui Alexandru din totdeauna de a redobândi demnitatea de cel Bun – şi, pe de altă parte, prin medici evrei om liber în ţara ta proprie. care se îngrijesc de sănătatea lui Ştefan cel Primii evrei au apărut în Dacia, între seco- Mare; medicul evreu Isac Beg ajunsese la cur- lele doi şi patru ale erei actuale în capacitatea tea Domnitorului Moldovei ca Ambasador din de legionari romani, dar şi negustori. Texte re- partea regelui persan Uzun-Khassan. dactate în latină şi greacă mărturisesc despre Primele comunităţi evreieşti organizate această prezenţă, precum o face o monedă cu apar: la Bucureşti (în secolul XVI, formată de efigia lui Bar Kochba, ultimul răzvrătit iudeu către evrei sefarzi expulzaţi de Regii Catolici împotriva ocupaţiei romane în Ţara Sfântă, din Spania), la Iaşi (1610), Dorohoi (1625) şi descoperită în săpături arheologice efectuate Piatra Neamţ (1677) întemeiate de către evrei în România. După ocupaţia romană şi până care au venit din Galiţia şi Polonia3. Cei mai spre sfârşitul Evului Mediu se notează prezen- mulţi, însă, s-au stabilit aici între 1830-1850 ţe evreieşti sporadice şi individuale. şi în anii următori, un recensământ oficial din Printre aceştia se află Apostolul Andrei, 1899 înregistrând existenţa a 269 015 evrei în fratele Sfântului Petru care a propovăduit creş- Moldova şi Muntenia faţă de o populaţie totală tinismul la Tomis (Constanţa). de 5 912 520 suflete. 94  Revista de istorie militară  evreilor, a tuturor evreilor, inclusiv a acelora din ţinuturile alipite Vechiului Regat, obţinând de astă dată câştig de cauză. Repet, nu era uşor să fii evreu în România şi nu numai din cauza dificultăţilor de a dobândi cetăţenia. Această dificultate conştient întreţi- nută a fost reflexul unui antisemitism alimen- tat de prejudecăţi religioase seculare şi motivat de necesitatea unei diversiuni faţă de gravă situaţie economică, unde pături largi ale po- pulaţiei trăiau obscurantizaţi în mizerie. Deja, reclamaţia amintită a Conferinţei de la Berlin a fost întâmpinată de o violentă campanie an- tisemită de împotrivire, la fel ca şi intervenţia Conferinţei de Pace de la Paris, căreia, la înce- put, i s-a opus însuşi şeful Partidului Liberal, Ionel Brătianu. Situaţia evreilor trăind în România Mare (după recensământul din 1930 numărul lor era de 750 930, reprezentând 4,2% din populaţia ţării) se va agrava simţitor în perioada dintre cele două războaie mondiale: în 1922 violente- le manifestări studenţeşti seamănă teroarea nu numai în Universităţi, ci şi în rândurile popula- ţiei evreieşti în general; în 1927 s-a creat mişca- Constantin Dobrogeanu Gherea rea legionară; în ianuarie 1938, guvernul Goga- Cuza, cu acordul Regelui Carol al II-lea, emite Evreii erau negustori, meşteşugari şi mici un decret-lege prin care toţi evreii trebuiau să bancheri-cămătari, care împrumutau bani facă dovadă, cu acte care se obţineau greu şi cu contra dobânzii (accesul la alte meserii pro- un termen legal scurt, că obţinerea cetăţeniei în ductive, cum ar fi agricultura, fiindu-le inter- 1918-1919 a fost corectă, o măsura având drept zis), dar, deja în secolul XIX, deşi privaţi de consecinţă, dincolo de transformarea antisemi- dreptul la cetăţenie, se impun primele nume tismului în politică de stat, pierderea cetăţeniei mari de evrei în rândurile elitelor intelectuale de către 225 222 evrei, adică de către 36,3 % din băştinaşe, cum ar fi pictorii Barbu Iscovescu şi populaţia evreiască totală; la 8 august 1940, sub C.Daniel Rozentahl, fruntaşi în Revoluţia de guvernul Ion Gigurtu, s-a emis Decretul-lege la 1848, bancherii Jacob Leibl şi Davicion Bali, privind statutul juridic al evreilor, având drept care au participat la finanţarea revoluţiei, criti- consecinţă practică discriminarea juridică în- cul Constantin Dobrogeanu-Gherea, moralis- tre evrei şi românii de sânge. tul popular Cilibi Moise şi încă alţii. Cu venirea la putere a Mareşalului Ion Nu era uşor să fii evreu în Principatele Uni- ­Antonescu, România devine părtaşă la exe- te. Şi nu numai, fiindcă Conferinţa de Pace de cutarea „soluţiei finale” naziste, adică a exter- la Berlin (1878) a trebuit să impună acceptarea minării în masă a evreilor. Pogromurile de la dreptului la încetăţenire a evreilor în schimbul Bucureşti şi Iaşi, deportarea în Transnistria a recunoaşterii independenţei României, condi- evreilor din sudul Bucovinei, din judeţele Su- ţie care a fost formal acceptată, dar aplicarea ceava, Dorohoi şi Rădăuţi şi masacrarea direc- ei a fost tărăgănată şi sabotată în aşa fel încât tă a evreilor din Basarabia, toate aceste măsuri Conferinţa de Pace de la Paris, la sfârşitul Pri- aplicate din ordinul direct al Mareşalului au mului Război Mondial, va trebui să revină şi să provocat circa 200 000 de victime. La ele se insiste din nou asupra încetăţenirii în masă a adaugă cei 148 000 de evrei din Transilvania  Revista de istorie militară  95 Moshe Idel

de Nord deportaţi de către guvernul maghiar Şi totuşi, în ciuda condiţiilor precare de şi exterminaţi în lagărele de la Auschwitz- existenţă a evreimii în Ţara Moldovei – sau, ­Birkenau. probabil, în parte, cel puţin, şi din pricina lor În treacăt fie spus, evreii români care s-au – primii pionieri ai reconstruirii bazelor re- salvat de la exterminare îşi datorează viaţa naşterii naţionale evreieşti au ieşit din rându- unui complex de împrejurări prielnice şi anu- rile acestei comunităţi. În 1863 rabinul Yosef me: dificultăţi tehnice în organizarea transpor- Hacohen din Moineşti cu familia (în total 6 su- tului evreilor care se aflau deja concentraţi în flete), cărora li s-a alăturat rabinul Tzuders (5 centrele judeţene; presiuni exersate de către suflete), s-au stabilit în Eretz, Israel. Scurt timp unele puteri occidentale, cu reprezentanţa la după aceea, rabinul Hacohen s-a întors la Moi- Bucureşti, precum şi Casa Regală şi îndeosebi neşti şi a convins 30 de tineri să-l însoţească în Regina Mamă Elena, dar şi Preşedintele Comu- vederea stabilirii unei aşezări agricole în Gali- nităţilor Evreieşti, dr. W. Filderman, fost coleg leea. În urma lor vor veni evrei din Dobrogea, de liceu al lui Ion Antonescu; şi nu în ultimă din Bârlad şi din Galaţi şi această grupă va în- instanţă, calculul Mareşalului, îndeosebi când temeia, în 1882 – cu un an înainte de congresul în 1943 devenise evident că Germania este pe presionist al mişcării Khovevei Zion de la Ka- cale de a pierde războiul, după care evreii sal- towice şi 15 ani înainte de primul Congres Si- vaţi urmau să servească drept „capital politic” 4 onist de la Bazel –, două aşezări agricole: Rosh în negocierea viitorului Tratat de pace . Pina şi Zikhron Yaakov 6. Precum am spus, nu era uşor să trăieşti ca evreu în România şi nu numai să supravieţu- Pe urmele primilor pionieri vor veni, în ieşti în anii prigoanei antonesciene. De la în- mod treptat, de-a lungul anilor, valuri de imi- ceputurile stabilirii lor în provinciile romane, granţi şi, în mod deosebit în anii de după cel evreii au fost întâi toleraţi, fiindcă aportul lor de-al Doilea Război Mondial, imensa majori- profesional şi, în parte, financiar, a fost necesar tate a evreilor originari din România, ajungând şi util dezvoltării economei locale, apoi discri- numărul celor veniţi din această ţară – între 7 minaţi şi marginalizaţi, servind prin modul lor 1919 şi 1995 – la un total de 315 062 suflete . de viaţă diferit şi prin slăbiciunea lor ca forţă Precizăm că numărul evreilor din România socială drept obiectiv comod al diversiunii po- care au supravieţuit Holocaustului a fost de litice pentru ca, pe parcurs şi până la urmă, să 428 312 suflete, fiind incluşi în acest număr fie persecutaţi şi din când în când decimaţi. supravieţuitorii originari din Transilvania de Amintim că primul pogrom împotriva evreilor Nord8. Însă, Comunitatea evreilor din Româ- a avut loc la Piatra Neamţ, în 1710, al doilea la nia numără astăzi nu mai mult de aproximativ Roman, în 1714 şi al treilea la Galaţi, în 1797 5. 20 000 suflete. 96  Revista de istorie militară  Procesul de renaştere naţională evreiască a ceea ce priveşte esenţialul nu se îndepărtează fost înainte de orice altceva fructul aspiraţiei, substanţial de termenii definiţiei anterior cita- conservată şi cultivată cu sfinţenie în tradiţia tă din „Larousse”, unde, în partea sa explicativ- religioasă şi culturală a poporului, de a reve- istorică se precizează că, începând cu secolul ni, pentru a redeveni o naţiune liberă în Patria al XVIII-lea, „naţiunea desemnează ansamblul străbună. La rândul lui, antisemitismul a con- de cetăţeni care, din propriul lor consimţă- tribuit şi el, fără doar şi poate, la alimentarea mânt, doresc să trăiască în comun”. acestei aspiraţii, în timp ce mişcările de idei În schimb, „Enciclopedia Americană”, care liberale care au prezidat la formarea statelor operează cu elemente similare acelora întâlni- naţionale în Europa au fecundat terenul pe te în definiţiile precedente, defineşte naţiunea care va apărea, spre sfârşitul secolului al XIX- „drept un agregat de indivizi uniţi de anumite lea, mişcarea sionistă – mişcarea naţională a legături de ordin politic, rasial, religios, cultu- poporului evreu. ral (incluzând limba) şi istoric şi anume (aceas- Mişcarea sionistă a pornit acţiunea de mo- ta ultimă legătură însemnând) originea comu- bilizare politică a maselor populare, aruncând nă, ori cel puţin credinţa în existenţa ei.” Apoi, punţi de structurare organizatorică peste ho- subliniază în continuare, că factorul cel mai tare între ţări adesea în conflict între ele şi pes- important în definirea naţiunii este „existenţa te diferenţe, separând comunităţile trăind în unei voinţe comune şi anume o hotărâre sufici- dispersiune ale poporului evreu. Aceasta ano- ent de puternică de a trăi şi lucra împreună”12. malie a condiţiei normale de evreu i-a inspirat Până spre mijlocul secolului al XX-lea, po- scriitorului Jean d’Ormesson o caracterizare porul evreu a fost privat de existenţa unui teri- oarecum metaforică, precum urmează: „De-a toriu comun, precum şi de unitate economică lungul întregii lor istorii şi în toate sensuri- ba chiar şi de unitatea lingvistică, evreii vor- le noţiunii, a fi evreu înseamnă o pasiune. O bind toate limbile ţărilor unde s-au încetăţenit. mândrie ce se plăteşte scump. O onoare şi ser- În schimb, originea evreilor şi religia lor este vitudine. O suferinţă. Un delir. Evreii continuă comună, iar istoria lor, în ce priveşte esenţialul, a fi crucificaţi şi astăzi de către o lume pe care este identică. Dar, ceea ce rămâne în această ei o înţeleg, domină şi transformă mai bine de- privinţă, cel mai important este faptul că, înce- cât oricine altcineva”9. pând cu ultima decadă a secolului al XIX-lea, Ţinând seama de aceasta specificitate a evreii au demonstrat, organizându-se politic, condiţiei de evreu şi îndeosebi de faptul că su- că „doresc din propriul lor consimţământ să pravieţuirea în dispersiune a generat consecin- trăiască împreună”. ţe de diferenţiere, în ce priveşte comunitatea Cu alte cuvinte, naţiunea evreiască în for- lingvistică şi culturală, ba chiar şi unele par- mare mobilizează începând cu sfârşitul seco- ticularităţi distinctive în istoria individuală a lului al XIX-lea elementele sale dispersate în grupurilor dispersate, întrebarea care se pune Diaspora, devenite conştiente de procesul de este cum se va defini în mod apropiat termenul regenerare naţională şi doritoare să participe de naţiune evreiască? în el, nu cu scopul de a desăvârşi edificarea sa După Marea Enciclopedie “Larousse”, naţi- proprie, ci cu acela, întâi de a pune bazele în unea este „un ansamblu de fiinţe umane trăind perioada ce precede recucerirea independen- pe acelaşi teritoriu şi având o comunitate de ţei naţionale apoi, în continuare, de a desăvârşi origine, de istorie, de moravuri şi, adesea, de opera fără precedent a stabilirii şi consolidării limbă”10. naţiunii israeliene. Spunem „fără precedent”, În percepţia unor filosofi francezi, ”se nu- fiindcă, aşa cum s-a semnalat, naţiunea isra- meşte naţiune ansamblul de indivizi constituit eliană nu este produsul unui proces de luare în entitate socială care răspunde la anumite de conştiinţă promovat de populaţia unei ţări condiţii de ordin obiectiv (posedarea unui teri- determinate, ci ea s-a format, la origine, din toriu, a unei unităţi lingvistice, a independen- asimilarea unor elemente umane care au venit ţei economice etc.) şi de ordin subiectiv sau din cele patru colţuri ale lumii, purtând puter- spiritual (tradiţii şi istorie comună, conştiinţa nice amprente socio-economice şi culturale ale şi voinţa de avea acelaşi destin politic)”11, în mediului de provenienţă. Procesul de consoli-  Revista de istorie militară  97 dare a naţiunii israeliene având drept carac- În anii 1970-1983 au venit din România 28 897 teristică principală integrarea în continuare a imigranţi. Datele statistice reproduse arată că, sute de mii de imigranţi şi, desfăşurându-se în în medie, jumătate din aceşti imigranţi aveau condiţii de ostilitate belică acută din partea ţă- studii superioare, o medie aproape de două rilor vecine, a fost şi rămâne şi el un fenomen ori mai mare decât media de calificare supe- ieşit din comun. rioară a populaţiei generale a ţării. Ceea ce nu Evreii originari din România au îndeplinit înseamnă că toate valurile de imigranţi au pre- un rol de seamă în acest proces de făurire şi de zentat aceeaşi caracteristică a componenţei consolidare a naţiunii israeliene. profesionale sau măcar elemente asemănătoa- Dar, înainte de a analiza rolul îndeplinit de re. Astfel, este cunoscut faptul că valurile de evreii originari din România în acest proces, imigranţi care, în anii 1948-1952, au adus din se cuvine să trecem întâi în revista unele date România 127 358 evrei aveau un profil profesi- statistice. onal mult inferior, procentajul acelora ce aveau Astfel, din 1919, primul an când începe în- studii superioare ori exersau profesiuni libera- registrarea datelor de statistică în ţara recent le fiind redus la extrem. încredinţată Puterii mandatare britanice şi Statul Israel este o ţară care are menirea de până la 15 mai 1948, data proclamării indepen- a reconstrui existenţa naţională a poporului denţei Statului Israel, au venit în ţară 482 857 evreu. Aceasta înseamnă, între altele, că fiecare imigranţi, dintre care 41 105, adică 9.6% erau evreu, din orice parte a lumii, dacă o doreşte, veniţi din România. În perioada cuprinsă între are dreptul natural de a veni pentru a se stabili 15.5.1948 şi anul 1995 au imigrat în Israel 2 519 în Israel, primind, afară de cazul dacă se opune, 686 evrei, dintre care 273 957, adică 11%, erau cetăţenia statului chiar la sosirea în ţară. Drept veniţi din România. Populaţia evreiască totală urmare, Statul Israel, aşa cum am precizat deja, a Statului Istael, în 1995, era de 4 549 500 şi nu- a integrat în primii cincizeci de ani de existen- mărul total al evreilor veniţi din România, de ţă suverană peste două milioane şi jumătate de 315.062. Deci, în 1995, aproape 7% (6,92%) din imigranţi veniţi, cum s-ar spune, din cele patru populaţia totala evreiască a ţării era originară colţuri ale lumii. Ceea ce înseamnă, de ase- din România. Semnificaţia reală a contribuţiei cantitative menea, că procesul de integrare al imigranţi- a evreilor din România la construirea temeli- lor în structura economică şi socială a ţării s-a ilor fizice ale naţiunii isrraeliene în devenire, desfăşurat urmând traiectorii diferite, acestea dacă ţinem seama de greutatea specifică a fiind determinate de diferenţele de nivel în toa- acestei contribuţii, iese la lumină prin faptul că te sensurile – existenţial, cultural, profesional Statul Israel a integrat imigranţi veniţi din 87 şi economic – existente între noii veniţi. Este de ţări. evident că un emigrant venit din Europa Oc- În ce priveşte profilul profesional al celor cidentală sau Statele Unite a parcurs, în mod veniţi din România, din păcate, nu dispunem obiectiv, procesul de integrare altfel decât unul de date consemnate decât cu privire la pe- venit din Etiopia sau din Maroc. rioadele 1970-1973 şi 1974-1983. Însă, deşi Ceea ce a caracterizat procesul de integra- parţiale, datele care urmează prezintă, totuşi, re al imigranţilor veniţi din România şi faptul mărturii convingătoare cu privire la calitatea acesta merită să fie subliniat cu tărie a fost în- emigranţilor sosiţi din România. ţelegerea, de la început, că în ţara minunilor

1970-1973 1974-1983

Total 100(97,5%) 199(98,8%) Profesiuni ştiinţifice şi academice 35,1% 38,4% Alte profesiuni liberale 14,6% 16,3% Funcţionari şi cadre de conducere 19,8% 18,6% Muncitori în industrie, construcţii şi transporturi 19,7% 18,2% Alte ocupaţii 8,3% 7,3% 98  Revista de istorie militară  minunile nu se repetă cu uşurinţă, sau deloc, că Basarabia rămâne un ţinut aparţinând, ca şi şi de aceea secretul înfrângerii greutăţilor, care nordul Bucovinei, de teritoriul istoric al Româ- sunt inerente, importante şi numeroase în pe- niei, vom adăuga în rândul personalităţilor an- rioada de tranziţie, se găseşte în mobilizarea terior enumerate pe Avigdor Libermann (fost maximală a resurselor proprii, fizice şi intelec- ministru pentru probleme de strategie naţio- tuale. Evreii originari din România, spre deo- nală şi actual ministru de Externe), născut la sebire de alte grupări de imigranţi, având ca şi Chişinău. ei aproximativ aceeaşi importanţă numerică, În acest context, se cuvine, mi se pare, cum ar fi „imigraţia marocană”, nu au profitat menţionat şi faptul că una dintre personalită- de greutăţile de tranziţie pentru a le capitaliza ţile politico-militare de prim rang, Ygal Alon, în mod politic. Spre deosebire de aceştia, evreii a avut ascendente „româneşti”. General înainte „români” nu s’au revoltat şi nici măcar nu au de a fi împlinit 30 de ani, Comandantul-Şef al protestat împotriva unei politici mai mult sau unităţilor de elită “Palmakh”, care au îndeplinit mai puţin imaginare de discriminare premedi- misiuni de luptă hotărâtoare în războiul pentru tată, practicată de către autorităţile însărcinate independenţa statului, apoi, în viaţa civilă, mi- cu absorbţia noilor veniţi. nistrul Muncii înainte de a deveni ministru de Este adevărat că, în orice societate consti- Externe şi vice-Prim Ministru, Ygal Alon a fost tuită din valuri de imigranţi s-a constatat că nepotul, pe linie maternă, a lui Alter ­Schwartz există tendinţa de apariţie a unor situaţii de din Botoşani, unul dintre membri grupei care discriminare, sau anumite situaţii care sunt a fundat aşezarea agricolă, astăzi oraşul Rosh percepute ca atare numai în mod subiectiv. Pina. Însă, evreii originari din România au asimilat Analiza contribuţiei evreilor originari din manifestările acestui fenomen în tăcere, con- România la constituirea naţiunii israeliene va sacrându-se mobilizării resurselor de energie remarca prezenţa lor impresionantă, atât can- de care dispuneau pentru a găsi soluţii prag- titativ cât şi calitativ, în rândurile unităţilor matice la problemele vitale care se iveau, în armate de apărare a Statului Israel. Născut în sfera carierelor lucrative, aparţinând evantaiu- împrejurări de ostilitate beligerantă – la 15 mai lui complet al activităţilor profesionale. Aşa se 1948, ziua proclamării independenţei, arma- explică faptul că foştii imigranţi din România tele statelor arabe înconjurătoare s-au pus în se găsesc astăzi pretutindeni, integraţi în toate mişcare cu scopul de a anihila statul în născare ramurile de activitate economică, ştiinţifică, şi de a refula spre Marea Mediterană populaţia tehnică şi artistică a ţării, ca ingineri, medici, evreiască stabilită pe teritoriul lui. Statul Isra- avocaţi, profesori de universitate, actori, muzi- el s-a văzut în continuare obligat să-şi apere cieni şi alte profesiuni practice. În schimb, pare dreptul la viaţă în şase războaie consecutive bizar, dar a fost remarcat faptul că evreii origi- (1956, 1967, 1969-1970, 1973, 1982, 2006). nari din România s-au îndepărtat de domeniul Preţul de sânge plătit de originarii din Ro- politicii naţionale; prezenţa lor în conducerile mânia în războiul de independenţă a fost foar- partidelor politice, în Parlamentul şi Guverne- te înalt: 7% dintre cei căzuţi pe câmpurile de le ţării a fost şi rămâne infimă, dacă nu de-a onoare au fost tineri şi tinere veniţi din Româ- dreptul inexistentă. În anii de existenţă inde- nia. (Numărul celor căzuţi, până în 1997, pe pendentă a Statului Israel numai trei persona- fronturile tuturor războaielor se ridică la cifra lităţi politice născute în România au funcţionat de 1120)13. ca miniştri – Itzkhak Ben-Aharon (ministrul Dar, se cuvine amintită, de asemenea, pre- Muncii şi secretar general al Sindicatelor), zenţa „românească” în rândurile organizaţiilor Zeev Sherf (ministru de Finanţe şi ministrul clandestine, Hagana, Etzel şi Lekhi, a căror ac- Industriei şi al Comerţului) şi Mikha Kharish ţiune militară a pregătit fără îndoială terenul (secretar general al Partidului Muncii şi mi- pe care s-a edificat independenţa cucerită ulte- nistrul Industriei şi al Comerţului) – şi numai rior – precum şi în Brigada Evreiască, unitatea două personalităţi politice au deţinut funcţia care a luptat sub comanda britanică în rându- de miniştri-adjuncţi: Itzkhak Korn (finanţe) şi rile aliaţilor împotriva Germaniei naziste, în Yehouda Shaari (turism). Însă, dacă admitem cel de al Doilea Război Mondial.  Revista de istorie militară  99 În aceeaşi ordine de idei se cuvine menţio- va înţelege motivul pentru care militarii de nat faptul că fondatorul şi animatorul reţelei de rezervă deţin, în sistemul democratic isrelian, spionaj militar NILI, a cărei acţiune între 1915- poziţii importante în conducerea politică şi 1917 fusese dirijată împotriva Puterii Otomane economică a ţării. şi în favoarea Marei Britanii, a fost inginerul Evreii născuţi în România, în ce priveşte Aharon Aharonson, născut la Bacău şi fiul uneia meseria armelor, nu constituie o excepţie la re- dintre familiile care au întemeiat aşezarea agri- gula generală. Ba chiar dimpotrivă, ei au ajuns, colă, astăzi oraşul Zikhron ­Yaakov. Membrii în rândurile forţelor armate, de poliţie şi de se- reţelei erau animaţi de convingerea că Marea curitate, la poziţii de comandă în număr mare. Britanie, după înfrângerea Puterii Otomane, va Astfel, în unităţile terestre, maritime şi de recompensa aportul acestora la victorie prin aviaţie ale forţelor armate au servit 8 generali sprijinirea aspiraţiei lor la redobândirea suve- de divizie şi 23 generali de brigadă. Unul din- ranităţii naţionale evreieşti. Ceea ce, în treacăt tre comandanţii marinei militare, generalul de fie spus, s-a dovedit a fi o speranţă iluzorie. divizie Mikhael (Yumi) Barkai, a fost originar Perioadei premergătoare războiului de in- din România, la fel ca şi unul dintre foştii co- dependenţă îi aparţine, de asemenea, capitolul mandanţi ai Serviciului de Securitate Interioa- unităţilor de paraşutişti care au fost antrenate ră (Shabak), generalul Amos Manor. În Statul în colaborare cu armata britanică în vederea Major al Armatei, în anii optzeci din secolul efectuării unor acţiuni de diversiune adânc în trecut, doi generali de divizie, Zeevi (Farkas) şi interiorul teritoriilor ocupate de nazişti, pre- Segev sunt originari din România. De aseme- cum şi în vederea organizării rezistenţei co- nea, un alt fost comandant al marinei militare munităţilor evreieşti în România şi Ungaria şi, după trecerea în rezervă, fost comandant al – de exemplu – ameninţate cu deportarea în Serviciului de Securitate Interioară şi în conti- lagărele de exterminare. În aceste unităţi au nuare deputat în Parlamentul ţării şi candidat fost recrutaţi 14 tineri şi o tânără născuţi în Ro- la preşedinţia Partidului Muncii, generalul de mânia, dintre care doi, Aba Berditsev şi Peretz divizie Ami Ayalon, este născut în Israel din Goldstein, au fost ucişi în acţiune14. În anii care părinţi, Varda Rozenfeld şi Itzkhak Ayalon, au urmat după cucerirea independenţei,Yona care au emigrat din Cluj în 1938. Generalul de Rozen, Yoel Palgui şi Ytzchak Ben Efraim, foşti divizie Beni Peled, fost comandant al aviaţiei combatanţi în aceste unităţi vor îndeplini mi- militare este strănepotul lui Yosef Weidenfeld, siuni diplomatice, iar Shaike Dan, paraşutat în care a emigrat din Moineşti în 1882 şi s-a sta- România, a fost timp de ani îndelungaţi per- bilit la Rosh Pina, iar Ytzchak, tatăl generalului soana care a negociat, în numele Statului Is- de divizie Herzl Bodinguer, alt comandant al rael, condiţiile în care autorităţile române au aviaţiei militare, a emigrat în 1933 din Iţcani. autorizat emigrarea evreilor şi stabilirea lor în Această listă trebuie completată adăugând Israel. numărul ofiţerilor generali din forţele de po- Odată cucerită independenţa politică, sar- liţie: 10 ofiţeri cu grad corespunzător gradu- cina primordială a naţiunii în devenire, o na- lui de general de brigadă (“Tat Nitzav”) şi 7 ţiune care, aşa cum s-a arătat, se construia cu corespunzători gradului de general de divizie adaosuri de populaţii venite de pretutindeni şi (“Nitzav”). Generalul de divizie Sandu Mazor, încă în condiţiile de ostilitate permanentă din născut la Bucureşti, a fost comandant-adjunct partea ţarilor arabe, era, în mod natural, aceea al Poliţiei Naţionale şi ambasador în România. de a asigura securitatea fizică a ţării, încredin- Fireşte, un număr cu mult mai mare de ori- ţată forţelor Armatei de Apărare a Statului Is- ginari din România au ajuns ofiţeri cu grade rael. Serviciul militar în rândurile Armatei de inferioare gradului de general. Apărare a Statului Israel a însemnat, mai mult În încheiere la acest capitol, reproducem decât în orice altă armată din lume, o contri- în continuare episodul relatat de generalul de buţie nemijlocită la protejarea şi consolidarea brigadă Baruch (Pincu) Harel (născut la Târ- naţiunii. Ţinând seama de amplitudinea sar- gu Neamţ), cu titlu de anecdotă, reflectând o cinei de apărare, îndeplinită cu succes, şi de situaţie sui generis, capabilă de a se produce prestigiul astfel conferit meseriei armelor, se numai pe aceste meleaguri: spre sfârşitul răz- 100  Revista de istorie militară  boiului de Yom Kippur (1973), aflându-se în mii de ingineri de origine română, reprezen- zona kilometrului 101 în Egipt, cum nu avea tând douăzeci la sută din forţa de muncă totală timp disponibil să cifreze un ordin operaţional, a întreprinderii. În anii nouăzeci din secolul l-a redactat în limba română, presupunând că trecut, unul din vice-preşedinţii industriei ae- ofiţerul căruia era destinat vorbeşte limba. Dar ronautice, inginerul Ytskhak Ben-Zwi, născut acest ofiţer nu vorbea româneşte. Atunci, gene- în România, s-a format la Şcoala Politehnică ralul Harel l-a întrebat dacă cineva în anturajul din Bucureşti. O situaţie asemănătoare, deşi nu lui vorbeşte limba lui Coşbuc? După o tăcere identică în ce priveşte importanta numerică, a de câteva secunde ofiţerul a răspuns afirmativ prevalat în industria militară şi în mod special şi, în consecinţă, ordinul respectiv, redactat şi în sectoarele de produse chimice şi de explozi- transmis în limba română, a fost descifrat şi ve din această industrie, întemeiate şi conduse devenit operaţional15. de ingineri de origine romană. Inginerii Hugo Iată cum a „contribuit limba română” la Pri-On, părintele motoarelor de rachete, ser- victoria armatei israeliene, în 1973, după tra- vind la transportul de sateliţi, Uzia Galil, pă- versarea canalului de Suez. rintele armelor automate “Uzi” şi “Galil”, aflate La fel, în ajun de izbucnirea războiului de astăzi în serviciul armatelor din numeroase şase zile în iunie 1967, după ce serviciile de in- ţări, şi Dov Raviv, iniţiatorul proiectilelor de formaţii ale forţelor armate au interceptat un intercepţie a rachetelor “Khetz”, sunt toţi de mesaj indicând data şi ora zborului unui avi- origine română. on militar egiptean având la bord Statul Major În serviciul exterior al ţării, douăzeci şi al armatei egiptene, misiunea de a intercepta cinci de diplomaţi au reprezentat statul în stră- acest avion a fost încredinţată colonelului pilot inătate cu rang de ambasador. Între aceştia, dr. Yoash Tsidon, originar din România. Comu- Meir Rozen şi Moshe (Puiu) Arad au repre- nicarea cu pilotul care patrula în aşteptarea zentat ţara în postul diplomatic considerat, interceptării avionului inamic s-a făcut tot în zilele acestea, ca fiind cel mai important – la limba română. Până la urmă, însă, din conside- Washington. La un moment dat, în anii opt- raţii de ordin strategic, planul de interceptare a zeci ai secolului trecut, colegiul de conducere avionului egiptean a fost anulat. al Ministerului de Externe era compus în mod Fără dar şi poate, asigurarea existenţei fizi- majoritar de diplomaţi originari din România. ce a naţiunii în primejdie a fost de o impor- La fel, directorul general al Ministerului de Ex- tanţă primordială permanentă şi contribuţia terne, la sfârşitul anilor nouăzeci din secolul evreilor de origine română, în această privinţă, trecut, născut în ţară, este fiul ambasadorului covârşitoare. Însă, precum s-a semnalat deja, Shmuel Ben Tzur, născut la Târgu Mureş. imigranţii originari din România au ales calea Cu privire la domeniul artelor, vom aminti integrării în toate sectoarele de activitate prag- în teatru actriţele, al căror talent excepţional se matică, care formează structurile societăţii bucură de recunoaştere unanimă şi anume: Mi- moderne. riam Zohar, Lya Koenig, fostă actriţă la Teatrul Deoarece nu dispunem de date statistice ve- Evreiesc de Stat din Bucureşti şi Geta Munte, rificabile cu privire la numărul de medici, avo- fostă actriţă la Teatrul Naţional din Cluj. caţi, ingineri, tehnicieni, profesori, actori, di- Compozitorii Sergiu Natră şi Dov Zeltser plomaţi şi alte profesiuni de înaltă calificare, în precum şi dirijorii Mendi Rodan, Gary Bertini rândurile evreilor originari din România, care şi Sergiu Comissiona au fost animatori de sea- au edificat de-a lungul anilor economia, arta şi mă a vieţii muzicale în Israel, care este intensă cultura israeliană, nu suntem în măsură de a şi variată, bucurându-se de un recunoscut ni- cuantifica fenomenul şi a determina greutatea vel internaţional. Mândru Katz, pianist de cla- specifică a acestor contribuţii particulare. să mare, a decedat subit la o vârstă tânără. Din acest motiv, nu suntem în măsură decât În sfârşit, printre cărturarii de seamă ai să ilustrăm fenomenul şi să amintim, astfel, de ţării se disting în mod deosebit profesorul exemplu, că în industria aeronautică, înfiinţată Moshe Idel, specialist în teoria şi istoria Kab- în 1953 – inginerul Melah Manor fiind printre balei (mistica religioasă evreiască), profesorul ctitorii acesteia –, au lucrat la un moment dat Zwi Yawetz (specialist în istoria antică, Roma  Revista de istorie militară  101 şi Grecia în special), profesorul Yoshua Blau NOTE (limba arabă), profesor inginer Ghideon Da- 1Aron, Raymond, Les Juifs, în: „De Gaulle, ­Israel gan (hidrologie) şi alţii. et les Juifs”, Plon, Paris, 1968, pp.136-137. 2 Dintre scriitorii în limba ebraică amintim Yoffe, A.B., Mi-Moinesht Le-Eretz Israel (De pe prozatorul Aharon Apelfeld (supravieţuitor, la Moineşti la Eretz Israel),în: „Sh.I.R.”, I, Tel Aviv, 1992, p. 283. copil fiind, al lagărelor din Transnistria), poeţii 3 „Sh.I.R.”, I, Tel Aviv, 1992, pp. 27, 283. Dan Paghis, Shaul Carmel şi K.A.Bertini. 4 Ornea, Z[igu], Problema evreiască,în: „Realita- Dar, precum am semnalat, această listă a tea Evreiască”, no.104-105 (904-905), 1 oct.-1 noem. personalităţilor de seamă în domeniul cultu- 1999. rii şi ştiinţei israeline nu este, nici pe departe, 5 Yoffe, A.B., Ibidem. exhaustivă şi ea a fost alcătuită doar cu titlu 6 Yoffe, A.B., Ibidem. 7 ilustrativ. Bines, Carol, Din istoria imigrărilor în Israel, Israelul este ceea ce este, o ţară dezvoltată, Editura Hasefer, Bucureşti 1998, p. 90. 8 Govrin,Yosef, Moses Rosen, arhitectul propriei implantată în mod corespunzător în realitatea sale veşnicii, „Caiet cultural(4)”, editat de Realitatea secolului XXI, datorită, într-o măsură apre- Evreiască, Bucureşti, p. 25. ciabilă, aportului adus de talentele, dedicaţia 9 d’Ormesson, Jean, Histoire du juif errant, şi efortul creator al celor peste trei sute cinci- ­Gallimard, Paris, 1990, p. 88. zeci de mii de evrei originari din România, 10 Grand Larousse Encyclopedique,VII, Paris, care, fără să cunoască chemarea preşedintelui 1963, p. 678. 11 ­Kennedy, i s-au conformat întocmai şi anume: Durozoi, Gerard; Roussel, Andre, Dictionnai- în loc să se întrebe mereu ce le datorează lor re de Philosophie, Nathan, Paris, 1990, p. 232. 12 The American Encyclopaedia, International ţara, ei au preferat să se întrebe – şi să-şi în- Edition, vol. 19, New York 1973, p. 749. deplinească, în tăcere şi cu dăruire – datoria 13 „Sh.I.R”, volumul Bitakhon (Securitate Naţio- lor faţă de ţară. În aceasta constă secretul re- nală), Tel Aviv, 1997, p. 17. uşitei integrării imigraţiei „române” în realita- 14 Ibidem, p. 32-33. tea israeliană şi aceasta rămâne contribuţia ei 15 „Sh.I.R.”, volumul Bitakhon (Securitatea Naţio- majoră la consolidarea existentei naţionale a nală), Tel Aviv 1997, p. 95. poporului evreu.

102  Revista de istorie militară  Opinii

Despre utilitatea cercetării istoriei în armată. Note asupra unui studiu de Floribert Baudet

General maior (r) dr. MIHAIL E. IONESCU *

Abstract

In 2013, the magazine published by the US Air Force, Air and Space Power Journal, in- cluded an article signed by historian Floribert Baudet, professor of strategy and contemporary military history at the Dutch Military Academy, entitled Some Thoughts on the Utilization of the Past in the Military. Given that this topic is of great interest for all military historians, the piece below summarizes for the readers of the Review of Military History the content of the article signed by the Dutch historian.

Keywords: Floribert Baudet, military history

În revista forţelor aeriene americane Air sursă de învăţăminte lipsite de ambiguitate. El and Space Power Journal (vol. 4, 2013, 4) s-a menţionează cele două concepţii asupra capa- publicat un articol al istoricului Floribert Bau- cităţii studierii istoriei de a oferi lecţii pentru det, profesor de strategie şi de istorie militară conducerea operaţiunilor militare. Una dintre contemporană la Academia Militară olandeză: ele, enunţată în principal de către teoreticianul Some Thoughts on the Utilization of the Past in militar britanic J. F. C. Fuller într-o lucrare pu- the Military. Subiectul fiind de interes pentru blicată în 1926 (The Foundations of the Science istoricii militari din orice armată a lumii con- of War), susţine că raportarea obsesivă la tra- temporane, o prezentare a sa pentru cititorii diţii îi privează pe comandanţi de înţelegerea Revistei de istorie militară este binevenită. complexităţii războiului. Această idee a rămas Autorul şi-a propus să cerceteze în ce măsură însă minoritară în raport cu cea care consideră organismele militare profită de existenţa în ca- că studierea sistematică a campaniilor militare drul lor a unor istorici pregătiţi în universităţile din trecut furnizează în mod sigur învăţăminte civile, membri ai comunităţii academice, pentru care duc la obţinerea victoriei. Primul teore- a se raporta la problema trecutului istoric. tician al acestui punct de vedere este, potrivit După cum atrage atenţia autorul, există o autorului, generalul francez de origine elveţia- contradicţie între modul critic în care studiază nă Antoine Henri de Jomini (1779-1869), a că- faptele istorice istoricii profesionişti angajaţi în rui operă a fost foarte influentă până la primul armată şi aşteptările acelor factori de decizie război mondial. Autorul observă că revigora- din organismele militare care văd în trecut o rea interesului pentru dobândirea de lecţii din

* Directorul Institutului pentru Studii Politice de Apărare şi Istorie Militară.  Revista de istorie militară  103 trecut a intervenit mai ales după războiul din să tragă învăţăminte din eşecurile catastrofale, Vietnam şi după războaiele israeliano-arabe. disimularea, denaturarea sau minimizarea im- O consecinţă a acestui mod de a aborda portanţei lor nu este cel mai bun mod de a pro- trecutul este utilizarea sa ca mijloc de coezi- ceda”. Baudet aprofundează această idee, scri- une în armată (de exemplu, tradiţiile reflectate ind că: „Nu este nimic de învăţat din relatări în denumirile onorifice ale unităţilor militare). denaturate în mod deliberat. Doar un acces pe Altă consecinţă, specifică ultimelor decenii, a deplin liber la izvoare (documentare sau vii) fost încadrarea organismelor militare cu isto- însoţit de libertatea de a le examina, de a trage rici profesionişti, cu misiunea de a cerceta şi concluzii şi de a disemina aceste concluzii, va preda istoria militară. Baudet arată că astfel, permite istoricilor militari să efectueze cerce- istoricii militari formaţi în mediul academic tări serioase şi să deschidă perspective care să au introdus altă abordare a trecutului. Prin na- contribuie la performanţa forţelor armate”. tura profesiei lor, ei sunt pregătiţi să evalueze Istoricii din armată trebuie să aibă liber- critic faptele: „Tocmai pentru că sunt sensibili tatea de a-şi alege temele de cercetare şi să le la problemele metodologice şi pun la îndoială poată discuta în mod liber, inclusiv cu colegii existenţa principiilor imuabile, acest tip de is- lor din afara organismului militar. Există însă torici produce (re)interpretări care ţin cont de constrângerile impuse de păstrarea secretu- faptul că nu putea stabili mereu cu certitudine lui militar, ori de contradicţia dintre rezul- ceea ce s-a petrecut cu adevărat. Ei sunt ast- tatele cercetării şi ceea ce se poate comunica fel echipaţi pentru a ajuta forţele armate în a public de către instituţiile militare. În primul se pregăti pentru incertitudinile pe care le vor rând, accesul la unele surse poate fi restricţi- întâlni pe câmpul de luptă”. Aceasta contravine onat pentru orice fel de cercetare istorică. În însă ideii atât de răspândite printre teoretici- al doilea rând, pot exista situaţii în care unele enii militari, că în linii mari istoria se repetă, surse studiate de istoricii militari nu pot fi cer- deoarece natura umană ar fi imuabilă. Pentru cetate şi de către alţi istorici, ceea ce exclude istoricii profesionişti însă, definitorie este toc- posibilitatea dezbaterilor asupra lor în mediul mai ideea de schimbare continuă. academic. O limitare gravă a posibilităţilor Spre deosebire de teoreticieni, istoricii pro- de a efectua cercetări istorice este cea dată fesionişti sunt conştienţi că sursele disponibile de securitatea operaţiunilor militare aflate în oferă doar interpretări cu grade diferite de cre- desfăşurare. Problema este că autorităţile pot dibilitate. Tocmai prin evidenţierea caracteru- invoca într-un mod discreţionar acest motiv lui incert al reconstituirii trecutului, istoricii al păstrării secretului, iar istoricii nu au cum îi ajută pe militari să gândească în mod critic. să conteste decizia respectivă. Autorul mai Aceasta este adevărata valoare a studierii isto- semnalează şi pericolul ca factorii de decizie să riei, şi nu urmarea unor exemple pe baza că- considere irelevante anumite teme de cerceta- rora să se constituire modele aplicabile în pre- re propuse de istorici, deşi, după cum arată el, zent. Baudet atrage atenţia şi asupra faptului „adesea rezultatele neaşteptate s-au dovedit a că istoria militară încă mai este domeniul de fi cele mai utile”. preocupare al unor autori care nu sunt istorici Existenţa acestor limite ale cercetării isto- de formaţie şi care au ca obiectiv glorificarea rice în armată impune nevoia de clarifica ceea sau reabilitarea unor evenimente sau persoa- ce istoricii militari pot oferi sau nu factorilor ne, şi nu înţelegerea faptelor în contextul lor de decizie, adică de a demonstra în ce constă istoric dat. utilitatea activităţii lor. Pentru a face conştienţi Una dintre condiţiile eficacităţii cercetării aceşti factori de decizie de utilitatea istorici- întreprinse de istoricii militari este accesul la lor militari, Baudet propune formularea unui totalitatea surselor existente, pentru a recon- cod deontologic care să reflecte acele norme stitui pe cât este posibil evenimentele. Doar profesionale care definesc în general libertatea astfel se pot învăţa lecţii despre cauzele înfrân- academică: „Deoarece organismele militare gerilor din trecut: „Dacă forţele armate trebuie se îngrijesc de imaginea lor, o situaţie în care 104  Revista de istorie militară  calitatea lucrărilor cercetătorilor din serviciul ne inutil. Pe de altă parte, codul deontologic ar lor este sensibil inferioară exigenţelor norme- oferi angajatorului criterii clare de apreciere a lor academice poate fi un motiv de nelinişte calităţii rezultatelor muncii de cercetare. mai mult sau mai puţin profundă, şi ar putea Autorul apreciază în final că istoricii mili- da astfel istoricilor un moment de respiro şi un tari trebuie să se bazeze pe acele coduri etice spaţiu de negociere”. pe care le-au adoptat colegii lor din institu- Aici intervine şi problema poziţiei istorici- ţiile civile, deoarece ele stabilesc standarde lor militari, ofiţeri sau civili, în ierarhia milita- academice clare. Neatingerea acestor stan- ră, deoarece ei ca istorici pot contesta opiniile darde poate compromite prestigiul armatei angajatorului, dar dacă acesta nu ţine seama de şi poate contribui chiar la eşecul pe câmpul rezultatele cercetării, codul deontologic devi- de luptă.

 Revista de istorie militară  105 Memorialistic`

Gheorghe D. Ghinea, „Campania din Ardeal 1916” Un jurnal inedit

COSTIN FENEŞAN *

Abstract

The journal of second lieutenant Gheorghe D. Ghinea documents the first two months after Romania’s entry into World War I in 1916, during which the 4th Army (North), under the com- mand of General Constantin Prezan, advanced west of Eastern Carpathians. The document comprises the thoughts and impressions of the Romanian officer about the general situation of the country, about the tension from the weeks prior to Romania’s entry into the war, about the morale and actions of his unit, about the places and the people he met after crossing the mountains, etc. First and foremost, it is a document which completes the picture of the first weeks of the Romanian campaign in WWI.

Keywords: Romania, World War I, Gheorghe D. Ghinea, Romanian 4th Army, Transylvania

Documentul inserat mai jos este inedit, avea misiunea de a pune stăpânire, imediat iar istoria lui este dintre cele mai neobişnuite. după declanşarea mobilizării şi a războiului, El aparţine sublocotenentului rezervist Ghe- pe trecătoarea cu acelaşi nume. Grupul şi-a orghe D. Ghinea din Regimentul 24 artilerie. organizat deplasarea pe trei coloane, Bateria 3 Unitatea a fost creată la 1 aprilie 1914, primind fiind plasată în cea din centru, care mai avea 1 drapelul de luptă la 10 mai 1914 . În timpul ne- în compounere trei batalioane (IV/Regimentul utralităţii, Regimentul 24 artilerie a fost subor- 27 infanterie; I şi IV/Regimentul 67 infanterie), donat Comandamentului Corpului 4 teritorial o companie şi o secţie de mitralieră. În noaptea şi Brigăzii 7 artilerie, sediul său fiind desemnat de 14/27-15/28 august 1916, coloana a trecut oraşul Botoşani. Sediul real a fost în Roman, valea Bicazului cu Batalionul 1 din Regimentul unde a funcţionat şi un divizion, ­celălalt fiind 67 în avangardă şi două companii în ­flancgardă, la Paşcani. Regimentul avea în compunere şase ocupând, în dimineaţa zilei de 15/28 august, baterii cadre şi o secţie depozit. La declanşa- rea războiului, Regimentul a fost încadrat în satul Poiana Mărului (Almas Mező). La trece- Divizia 14, comandată de generalul Paraschiv rea frontierei au avut loc ciocniri cu grănicerii Vasilescu. Bateria 3/Divizionul I, din care fă- unguri şi o companie din Regimentul 17 hon- cea parte şi sublocotenentul Ghinea, a fost re- venzi, detaşamentul luând prizonieri un ofiţer 2 partizată Grupului de acoperire „Bicaz”, care şi 56 de soldaţi .

* Dr. în istorie, Arhivele Naţionale ale României. 106  Revista de istorie militară  Grupul Bicaz a rămas pe poziţia cuceri- Levéltar (Arhiva Naţională Maghiară) din Bu- tă până la 17/30 august 1916, după care şi-a dapesta: P.1575; Szádeczky Kardoss csalad le- restructurat dispozitivul pe două detaşamen- véltáre (Arhiva familiei Szádeczky Kardoss), te – „locotenent-colonel Gherescu” şi „maior Erdélyre vonatkozo iratok (1800-1916) (Do- Pârvanovici”, a înaintat spre vest. Detaşamen- cumente referitoare la Ardeal (1800-1916), tul „maior Pârvanovici”, din care făcea parte şi f. 18-32. Bateria 3, a ocupat la 28 august/10 septembrie Documentul a fost tradus în limba ma- 1916 oraşul Topliţa, unde a rămas mai mult ghiară ( Colecţia Microfilme Ungaria, rola 356, timp. c.175-190). Pe ultima filă a traducerii dactilo- Evoluţia nefavorabilă a situaţiei pe alte seg- grafiate în limba maghiară se află o însemna- mente ale frontului (Turtucaia, Sibiu-Olt, Jiu) a re manuscrisă a lui Szádeczky Kardoss Lajos: impus, începând cu 27 septembrie/10 octom- „Futás és napló elhagyás vagy el fogatás alkal- brie 1916, retragerea Armatei 4 (de Nord) pe mával kézrekerüles. Sz L.” (Ajuns în mâinele vechiul aliniament de la mijlocul lunii august mele cu ocazia fugii şi a abandonării jurnalului 19163. sau a luării în prizonierat. Sy.L.) Jurnalul sublocotenentului Ghinea se refe- Jurnalul a fost depistat de Costin Feneşan, ră la aceste prime două luni de război, în care căruia îi aparţin şi explicaţiile de mai sus în Armata 4 (de Nord), comandată de generalul limbile maghiară şi română. Îngrijirea docu- Prezan, a înaintat la vest de Carpaţii Orientali. mentului şi notele infrapaginale sunt realizate A fost singura armată, din cele patru câte a de Petre Otu, Luminţa Drăghia asigurând pro- avut România, care n-a cunoscut înfrângerea cesarea textului. în toamna anului 1916. Reproducerea textului s-a făcut integral, Sunt notaţii şi impresii ale ofiţerului despre fără omisiuni şi adăugiri. Am păstrat particu- situaţia generală a ţării, despre tensiunea săp- larităţile stilistice şi lingvistice ale autorului, tămânilor premergătoare intrării ţării în răz- intervenţiile noastre fiind marcate prin [...] boi, despre starea morală şi acţiunile unităţii şi subunităţii sale, despre locurile şi oamenii Regimentul 24 Artilerie întâlniţi după trecerea munţilor. Este, în pri- mul rând, un document care redă atmosfera primelor săptămâni de campanie care comple- Campania din Ardeal 1916 tează mărturiile de până acum asupra acestei perioade. Gheorghe G. Ghinea, Informaţiile despre autorul jurnalului sunt puţine. Din documentele militare ştim că sub- 1 iulie 1916 locotenentul Ghinea a fost însumat în Regi- Sunt concentrat pe 45 zile. Mă prezint la se- mentul 24 artilerie la 25 septembrie 1914, fiind diul Biroului de Mobilizare, la Roman, de unde repartizat în Bateria 3 din Divizionul 1, având mi se dă destinaţie şi ordin spre a mă prezenta funcţia de şef de secţie4. În această calitate a la Paşcani, unde se afla aşezată Bateria a III-a, participat la campania din anul 1916. Nu ştim din care făceam eu parte şi unde se mai aflau care a fost soarta autorului, întrucât jurnalul Bateriile I, II şi IV. este neterminat, ultima însemnare fiind ziua Se făcuse schimbarea comandantului Regi- de 26 septembrie, despre care, din motive ne- mentului. În locul d-lui lt.colonel V. Robescu5 cunoscute, nu a mai notat nimic. A plecat în fusese numit dl. colonel Gheorghian6, om foar- grabă cu subunitatea sa, bagajele rămânând în te blajin şi judicios, şi eram foarte încântaţi că mâinele inamicului? A fost luat prizonier? A vom avea un şef aşa de bun. Peste câteva zile fost ucis în luptă? Întrebări la care, în stadiul însă aud vestea, că dl. colonel Gheorghian e actual al investigaţiei, nu se poate răspunde. mutat la un reg[iment] de obuziere, în Bucu- Jurnalul se găseşte în Arhivele Naţionale Is- reşti, iar în locul D-Sale va fi permutat dl. colo- torice Centrale Bucureşti, Colecţia Microfilme nel Sachelaride din Gorj7. Ungaria, rola 356, c. 191-219. Fondul în care se Dl. maior N. Sofronescu8, comandantul Di- păstrează documentul este Magyar Orsźagos vizionului din Paşcani, era mereu ocupat pe la  Revista de istorie militară  107 Roman, cu luarea în primire a Regimentului. Mi-am făcut ultimele echipări din oraş, după Se auzea[u] zvonuri, că vor fi deplasări de tru- ce primisem solda pe iulie, în sumă de 384,35 pe, concentrări multe. lei. E o criză de mărunţiş în tot oraşul, de ne- Dl. căpitan Galin9, comandantul Bateriei, închipuit. La gazda mea din Roman (Toader mă primeşte foarte bucuros şi în mod foarte Cazacu, str. Ion Agarici No. 24) las şeaua mea prietenesc şi îşi exprimă speranţa, că va găsi în şi un chipiu nou. Am venit târziu din oraş, am mine un bun subaltern. Atitudinea întreagă a împachetat până în noapte şi am trimes lăzile D-Sale îmi inspiră multă simpatie şi atracţie. E la baterie. După 2 ceasuri de somn, sunt tre- o fire foarte delicată, ceea ce am constatat şi zit, achit gazdei plata şi merg în parc. Am uitat cu ocazia concentrărei mele la satul Fundoaea să amintesc că, devreme, pe la 5 p.m., se pre- din jud. Suceava, unde am îndurat împreună zintă la regiment dl. noul colonel Sachelaride, plăcerile şi mai ales necazurile lucrătorilor de şi pentru a ne cunoaşte înainte de plecare ne tranşee, bordee şi grajduri, şi cu care ocazie s-a cheamă în cabinet. Ne ia în primire pe fiecare doborât multă pădure şi din partea noastră. şi ne face observaţiuni nu tocmai măgulitoa- Stăteam mai toată ziua, şi astfel câteva re. N-am ieşit încântaţi deloc de prima vizită. zile fără multe ocupaţie, adeseori discutând Dar, pe la 12 noaptea, mă prezint în parc. Foia- de toate cu camaradul foarte prietenos sublt. lă, alergături de cai şi oameni, strigăte în toate Grig[ore] Iliescu, ce se afla şi cu soţia în Paşcani, părţile. Comand[antul] bat[eriei], dl. Căp[itan] şi mai ales cu prietenul învăţător din com[una] Galin, încă nu sosise. Dl. sublt. Constantinescu Vlădeni, satul Borşa (jud. Iaşi), Corlat, şi care se afla în concediu medical. Eu, ca sublt. eram acum se afla ca conducător al Federalei Băn- comand[antul] secţiei I. Dl. sublt. Vătăşanu cilor Populare din Iaşi. Cam pe la 15 iulie, un Titul era comand[antul] secţiei II, plutonie- ordin secret duce pe comandanţii de baterii şi rul Trifescu comand[antul] Trenului de luptă al divizionului să recunoască poziţii pe valea compus din 6 chesoane şi carul de baterie, iar Bicazului. Se ivesc zvonuri, că divizionul o să plutonierul Ceauş N. era şeful Trenului regi- fie mutat într-acolo, pe la Peatra sau Hangu. Se mentar şi însărcinat cu aprovizionarea. urmăresc hărţile şi păreri arată că ar fi mai bine De cu ziua, ne luasem fiecare în primire însă să fim la Peatra. Pe la 28 iulie, un alt ordin serviciul, oamenii cu efectele de război echi- pleacă din [spre] divizionul din Paşcani la Ro- paţi, materialul cu muniţii, harnaşamentul, man, unde se spunea, că se va echipa complect caii, totul în regulă, numai efectele oamenilor, şi va porni iarăşi în 3 zile. La Roman, pe vechiul în special rufele, erau răle, chiar rupte ... ca de parc, bateriile îşi ocupă aceleaşi locuri. Ambele război. divizioane se întrunesc aci. Se începe într-ade- Eram şef cu grijă şi cu răspundere pe baza văr echiparea bateriilor ca de război, chemarea proceselor-verbale. Deci prin noapte îmi caut telegrafică a schimbaşilor şi echiparea oame- secţia şi dau ordine. Mi se raporează, că lipsesc nilor. Se vorbeşte că poimâine plecăm. Gândul 2 evrei servanţi: Aizic Idel şi Herşcu Moise îmi zboară şi neliniştit încerc să capăt o permi- şi călăreţul Bălăucă P. Peste jumătate de ceas sie, care mă duce pentru 36 ore. Dar n-am nici vine şi dl. căpitan. Se ordonă înhămarea ... Fo- impresia, nici frigurile războiului. De 2 ani de ială multă. Se raportează, că 2 cai au scăpat şi zile mi s-au discordat nervii. aleargă pe câmp... întuneric... iapa lui Burcă Îmi iau de acasă ultimele lucruri de echipa- Anton, cercetaş, nu sufere şeaua şi trânteşte pe re, ordonanţa ce servea acasă şi ultimul rămas jos ... călăreţul ..., jidanii n-au venit. Dl. căpitan bun, însă ca oricare altul, căci nu-l credeam. ţipă ... Plutonierul Ceauş încă n-a venit, furie- rul Cobzaru nu ... Dl. Căpitan trimite 2 călăreţi Joi, 5 august 1916 să-i aducă oricum ar fi. Eu alerg de la unii la E poruncă ca Divizionul I să pornească. alţii, să-i grăbesc. Mi se spune c-au venit cei 2 Unde? Se zvonea, că Corpul IV e menit să ope- evre ... necăjit cum eram, uzez pentru prima reze în Dobrogea. Deci vom merge în Cadrila- dată de cravaşă, fără multă socoteală ... ter. Aceasta e cert, spuneau unii ofiţeri de samă În fine, se comandă încălecarea. Încep a se la masa [de la] popotă. Păreri de rău, că vom ivi zorile. Aerul e curat şi răcoros. Facem o in- trece iar prin locuri sărăcăcioase şi depărtate. specţie sumară şi fiecare raportăm comandan- 108  Revista de istorie militară  tului de prezenţa şi regula secţiei respective. Se Stăm aici 5 zile. Oraşul cu totul jidănit; are comandă plecarea şi bateria noastră se încolo- însă o poziţie foarte frumoasă, climaterică şi nează pe şosea cea din urmă. cu poştalioane deja la Paşcani şi la Peatra, mer- Au urmat drumul 3 zile, trecând prin Bălţă- gând şi la mânăstiri. teşti la Tg. Neamţ. Cucoanele de la băi şi boerii Am vizitat într-una din zile cetatea Neam- în halaturi se iveau pe la ferestre, treziţi de uru- ţului, ce se află cam la vreo 5 km de centrul itul tunurilor pe şosea. Era pe la ora 7 a.m. târgului spre apus, pe un pisc de munte. Şirul Urcând pe deal, se vede în stânga spre apus, de case se prelungeşte mai departe, iar căra- într-o poziţie frumoasă la poalele munţilor, rea bătută de multe picioare urcă pe multe po- mânăstirea Văratec de măicuţe, iar mai depar- teci la cetate. Obositor, dar frumos. Ce ziduri te şi în fund, printre munţi, ascunsă de vedere, groase... şi numai de piatră. Aşezaţi în blocuri mânăstirea Agapia, tot de călugăriţe. De pe ... tencuiala e pietrificată şi ea... Singuri pereţii înălţimea dealului spre nord se zăreşte orăşelul rămaşi, dar parcă s-au încăpăţânat a rezista cu totul vitregiei vremurilor. În faţa cetăţii 4 stâlpi Tg. Neamţ, iar ceva mai spre apus, foarte vizibil groşi de piatră parcă ar însemna locul turnului pe un vârf de stâncă, zidurile de piatră a fostei şi porţilor de la intrare. Forţa cetăţii dreptun- „Cetatea Neamţului” şi cari mereu străjuieşte ghiulare, lungă cam de 80 m şi largă cam de 30 împrejurimea până intrăm în oraş. Ajungem m, având pe la colţuri turnuri pătrate şi prevă- pe la ora 10 a.m. şi poposim făcând parcul în zute cu mici ferestre, pe unde se observă de- marginea târgului, între Humuleşti, vestitul sat parte. La intrarea cetăţii un fel de sală, probabil al lui Creangă şi Tg. Neamţ. locul de adunare şi consfătuire a domnitorului Mulţimea de localnici curioşi se adună să cu pârcălabii şi ceilalţi boieri. După tăria zi- vadă tunurile, care deja au venit pentru prima durilor, înălţimea la care e zidit şi depărtările dată pe aici. Aici întâlnesc pe sublt. Dumitraş- ce domină, precum şi greutatea prea mare de cu Gh. din Reg. 54, consăteanul meu, fac cu- a fi atins de inamici, poate fi considerat ca un noştinţă d-rei învăţătoare Câmpeanu, a d-nei adevărat locaş şi de adăpost, precum şi de apă- şi d-lui învăţător P. Ghiorghiasa, unde venise rare pentru vulturii Moldovei de pe vremuri. în gazdă d-nele învăţătoare Tamida şi Stoleru, Nu ştiu cum, dar parcă mi se pare că umbra precum şi cumnatul lor, sculptorul Gheorghi- lui Ştefan reiese dintre ziduri deşteptate de ţă, ce l-am avut coleg de şcoală la „V. Lupu”. Le strănepoţii ce-i tulbură somnul şi parcă le dă arăt tunurile şi reamintim seara din trecut ... binecuvântarea lui în avântul ce-l vor lua ca un

Mănăstirea Văratec

 Revista de istorie militară  109 al doilea rând de vulturi spre vechiul duşman, face loc aşezămintelor construite frumos ale urmaşii pintenaţi a lui Matiaş Corvin, cari au Domeniilor Coroanei şi altor societăţi parti- uitat de păţania de la Baia la 1467. culare. Aici parcă e un adevărat orăşel. Facem Eu parcă mă simt mai mândru, mai uşor, parcul pe o vale, în curtea fabricei d-lui Defour, mai curajos şi cu o dorinţă ascunsă de a dovedi pe malul Bistriţei. Luăm dejunul cum putem, că suntem vrednici urmaşi ai celor duşi. Simt facem o baie în apa limpede a râului, iar pe la valuri de furnicări prin vine şi parcă-mi răsare 4 p.m. plec după cantonament pentru ofiţeri. înainte imagina încremenită a lui Ştefan călare, Unele erau ocupate de ofiţerii batalionului I cu buzduganul întins spre Carpaţi, duşmanul din Reg[imentul] 27 Infanterie, care primise- viclean lăsat ca moştenire. Într-acolo s-alergăm. ră ordin de plecare, iar în locul lor veniseră ca În ce zi, oare? Şi, fi-vor nepoţii mai norocoşi? lăcustele ofiţerii Reg[imentului] 67 şi ocupase Vor răzbuna părinţii? Le vor înfăptui dorinţa? Şi toate camerele. Ajunsesem să disputăm 2 ca- răspunsul vine firesc: „Nici nu se poate altfel”. mere şi chiar ne certam. Ne trezisem cu 2 cea- Se ordonă plecarea. Bateriile I şi II vor por- suri mai târziu. În fine, d-lui căpitan i se oferă ni spre Hangu, a III-a spre Bicaz. La 6 ore dimi- o cameră la fabrica d-lui Defout, iar eu şi dl. neaţa, bateria noastră înşirată pe şosea ... defi- sublt. Vătăşanu găsim azil, un pat şi o canapea, lând din nou pe sub cetatea de piatră ... Figura la d-na Chihaea, bine mobilat, chiar luxos. Pe marelui erou deasupra cetăţii încremenită de la ora 9 p.m., flămânzi, ne grăbim, aprovizio- veacuri cu mâna întinsă ... da, într-acolo mer- naţi cu puţină brânză, şi ordonanţa trimeasă gem ... cu toată hotărârea ... şi apoi dispare ca s-aducă o pâine să mâncăm în tihnă la gazdă. luată de vârtej. Dar abia intrăm şi dăm peste un domn, ce ne Trecem din nou prin faţa Văratecului, prin este înainte: Bălţăteşti urcăm câteva dealuri şi dăm la drum – „Bună seara, domnilor ... Chihaea ... şi drept. Calul meu, nervos la uruitul tunurilor, poftim puţin în salon ... de abea îl ţin... tot ar vrea s-o ia înainte. Stru- – Bună seara, domnule Chihaea, sublt. ... şi nindu-l, cade cu picioarele dindărăt în şanţ sublt. ..., dar vă mulţumim ... vă rog să nu vă şi se rostogoleşte cu totul, dându-mă alături. deranjaţi ... Niciun accident, numai că mi s-a îndoit sabia. – Nici de loc ... cred că nu vă culcaţi de pe Seara poposim în Peatra, după ce am mers toa- acum. Iată şi dl. inginer ...” tă ziua. Pe şesul de lângă Bistriţa facem parcul. Nu putem refuza prea mult cu toată foa- E frumos. Caii s-adapă în apa râului, limpede mea ce o simţeam, şi intrăm. Facem cunoştinţă şi repede. Se văd plute. Întâlnim întâea dată d-lui inginer Ionescu, militar caporal, şi a d-rei acest faimos râu şi tot întâiea dată văd oraşul Chihaea. Ne aşezăm împrejurul mesei din mij- cu poziţia lui originală. De jur împrejur, încu- loc. Odaia, bine mobilată, într-un colţ pianul rajat numai de munţi ce se ridică brusc ca mar- ...Dl. Chihaea începe conversaţia, fără multă ginişul unei strachini, acoperiţi cu brazi ... se rezervă, despre originea lui armeană, prăvălia văd în oraş coşuri multe de fabrici, în special lui sus pe munte, la graniţă, afaceri pe care de- de cherestele. E oraş industrial. Situaţia oraşu- ocamdată le-a părăsit şi face pe râiosu în Bicaz, lui şi poziţia seamănă mult cu a Braşovului, pe pe la Brăila etc. Ne face impresia unui negustor care l-am vizitat în 1904. ridicat, îmbogăţit în afaceri... Seara iau masa şi odihnesc la institutorul – „D-ră, dar serveşte cu un pahar de apă pe Butnaru şi agronomul Şc[olii] Normale din domnii ...” Peatra. Noi ne-am uitat cu înţeles unul la altul, zâmbind puţin. Acuma apă ne trebuia ... Bicaz, sâmbătă, 13 august 1916 Ne serveşte bomboane cu apă ... Peste noapte aud că a sosit şi Divizionul al Vine vorba de pian. Dl. sublt. Vătăşanu, tot II-lea din Roman, cu destinaţie spre Prisecani. privind la d-ra, spune că ştie să cânte, dar nu e Pornim la 7 dimineaţa. dispus acuma ... Mâine se poate. Cu toată insis- Trecem printr-un lung şi admirabil defi- tenţa, au renunţat. leu până la Braz[i], unde ajungem pe la ora 11 În fine, după un ceas şi jumătate ne cerem ore a.m. Aici se lărgeşte puţin valea pentru a voie să ne retragem, ceea ce ni se acordă cam 110  Revista de istorie militară  cu greutate. Paturile erau făcute. Soldatul adu- – Ba nu, vor împinge oamenii .. Trebuie să sese o pâine tare..., scârţâia cuţitul, dar mi s-a ne dea o companie de infanterie ajutor”. părut destul de bună. Ne potolim foamea cu După vreo 2 ceasuri ajungem aproape de ceva brânză şi caşcaval. Am avut 2 feluri. Am un vârf, obosiţi şi bucuroşi că am suit. dormit foarte bine: eu pe pat, dl. sublt. Vătăşa- – „Aşa-i că am ajuns? Cum te cheamă, nu pe canapea, ca mâine să facem invers. măi? – Neculai Ţăpuc, dar mai avem până acolo Bicaz, duminică 14 august 1916 şi suntem pe dealul Curmătura din vale. Pe la 7 ore a.m. suntem în parc. Auzim că – Şi după el ce vine? Reg[imentul] 67 a plecat de cu noaptea, iar ca- – După el vine Curmătura din deal, apoi merele lor au rămas libere. Şi dacă ne putem dealul Chisirig şi apoi Vârful Verde. întinde, de ce să n-o facem? Cer voie d-lui că- – Dar, e aproape până acolo? pitan să ocupăm camerele cele mai elegante – E mai departe şi mai greu de suit ca până părăsite de ei. Îmi dă voie şi mut îndată bagajul atunci. meu la M-me Popovici, o cameră elegantă... – Ia ascultă, măi ... cum te cheamă... Cum ai Însă, pe la ora 9 a.m., sunt anunţat să ies călare. Merg cu dl. căpitan în recunoaştere. Închipui zis că te cheamă? ceva aprovizionare: caşcaval, slănină, pâine. – Niculai Ţăpuc. Luăm şi 4 oameni după noi. Luăm drumul în – Măi, Ţăpuc! Să nu te joci. Bagă-ţi minţile direcţia graniţei: valea Breazului. Ne oprim în în cap ... dacă ştii ceva, să nu ne înfunzi undeva marginea satului Neagra, ultimul sat român. pe aici, că te dau pe mâna jandarmilor ... sau nu Descălicăm în dosul unei case şi dl. căpitan ştii nimic, şi atunci spune! şopteşte cu un căpitan infanterist, ce se găsea – Vai de mine, dacă sunt crescut aici... Uite, acolo cu compania, în preajma cârciumii ce n- colea am cosit eu fânul... Şi iarna, câte drumuri avea nimic de vânzare. nu fac pe aici. – „Uite, cel de colo e deal unguresc. Trebu- – Du-ne, dar, pe dealul Chisirig! ie să ne adăpostim de vedere şi caii. Era cam – Apoi acolo vreau să vă duc”. la 4-5 km în faţa noastră un deal fără pădure, E ora 12 din zi. Obosiţi, flămânzi ... însetaţi spre apus. Îmi treceau furnicături prin corp. nu, căci am luat apă în bidoane, de jos din vale, Începusem şi chiar ne apropiasem de graniţa dar îi facem economie. inamicului. Ajungem, în sfârşit, pe vârful Curmăturei. Din şosea se vedeau spre nord stâncile În faţă, spre miazăzi se vede minunat dealu- goale, pietroase, dominante şi nepăsătoare ale rile austriace... locul de frontieră. Dealurile Ceahlăului. Parcă îmi reprezentau simbolul ­Ticuşul, Fundului, Ivanoş etc. Bicazul ungu- bărbăţiei şi dispreţului de moarte. resc, dar acesta e mic faţă de cele ungureşti şi „Trebuie să facem recunoaştere pe muntele Chisirig şi vârful Verde, unde trebuie să urcăm trebuie să urcăm mai sus pe Vârful Verde, care eventual bateria în caz de atac”. încă şi acesta e mai jos decât muntele Caprei al Această recunoaştere în apropierea graniţei lor, din faţă. îmi dădea de gândit. Găsim o călăuză călare, – „Eu vă duc şi acolo, dar nu se poate ri- „Niculai Ţăpuc”, care ne va conduce pe munte. dica cu tunul, căci nici noi nu putem umbla Apucăm spre nord, pe valea pârâului Neagra, cu căruţele pe acolo. E tare greu. Nu se poate pe drum de care din cale afară de bolovănos şi merge. cu poduleţe şubrede. După 3 km de vale, apu- – Şi de aici până acolo e mult de mers. căm coasta spre apus, să ridicăm pe muntele Avem cel care se vede, dealul Chisirig, şi apoi Curmătura din vale. Drum nu se cunoaşte, ci Vârful Verde...” numai se presupune coasta foarte repede pe sub S-a făcut aproape de 2 p.m. Foamea e în to- copaci. Caii s-aruncă galop, alunecând asudaţi. iul ei, iar la ora 5 p.m. trebuie să se facă rapor- Ne dăm jos, fiind prea greu de urmat călări. tul celor văzute. Ne retragem mai îndărăt mai – „Dar cum vor sui tunurile pe aici? Pro- îndărăt şi dăm peste stâna lui Ilie Ciobotaru, babil că, legându-le cu conoveţe şi trăgând cu unde ne ospătează cu un caş proaspăt, minunat mâinile... de dulce. Şi cu ce mai avem în traistă oaspătăm  Revista de istorie militară  111 bine pe iarbă. Noroc mare că un ciobănel ştia o companie se înşira în pădure. Mai de o parte, şi de izvorul cu apă. dl. maior Ionescu10, comandantul batalionului, Ceahlăul se vede minunat, parcă ne priveş- cu câţiva ofiţeri, îmi face semn să mă duc la el. te cu mândrie, că e imposibil s-ajungem la el cu Descalec, m-apropii şi mă recomand. toată sforţarea. Scoborâm înapoi pe alt drum, – „De unde vii Dumneata? dar destul de rău şi aceasta. – Am făcut o recunoaştere pe valea Secu- Din vale, dealurile par şi mai ridicate. Spre lui, domnule maior. nord, încremenitul Ceahlău, cu capul de piatră, – Dar unde e bateria Dumitale? îi urmează spre sud Văratecul, vârful Negrei – Bateria noastră e la Bicaz. Mari, Gruiul ascuţit ca un fes turcesc, chiar în – Păi cum, că eu am înştiinţarea, că la ora 7 faţa noastră, după care urmează spre sud dea- seara am sub comanda mea o baterie din Reg. lul Dubasa. 24 Artilerie şi voi găsi-o la intrarea văii Secului, Despre miazăzi peretele muntos e format adică uite colo, căci la ora 9 astă seară trebuie de dealurile Obcina Ticuş, Floarei, Dohotariile să trecem graniţa”. etc., întretăiate de mici pârâiaşe. Mai în fund Un fior îmi trece prin corp şi simt ceva este în relief Smida Floarei, lipsit de pădure. neobişnuit că se petrece în mine. Salut şi mă Ungurii par având tranşee pe platoul întorc să încalec. Mă întâlnesc cu colegul şi ­Harminţaş de pe poalele dealului Caprei. Ne camaradul Ciocan Matei, care îmi spune şi el, întoarcem spre dealul şi satul Hamzoaea, din- că diseară s-aude că trecem graniţa... şi că noi, spre Bicaz. Aici dl. căpitan, pe la ora 4 ½, îmi dă ce facem? Încalec repede şi o iau la goană spre ordin să recunosc valea Secul, ce se întinde din Bicaz, la baterie ... Şoseaua plină de căruţi în- valea Bicaz spre miazăzi, unde e înşirat şi satul cărcate zdravăn. Caii se opinteau. Înjurături şi Secu, foarte răsleţ. Pornesc cu călăuza pe acest bice le curgeau pe spate din belşug. În fiecare drum şi mai bolovănos, stricat, accidentat, cu căsuţă parcă vedeam bateria şi m-aşteptam să poduri slabe şi altele stricate, iar pe alăturea mă întâlnesc cu ea pe drum. Aproape s-a înop- mergând mica cale ferată de pădure. Satul, tat când am intrat în Bicaz şi am găsit bateria lung, casele înşirate câte una, sărăcăcioase. De tot la locul ei. Nu ştiam ce să cred. Dl. căpitan mirare cum trăiesc moşnegii în aceste adăpos- îmi iese înainte: turi şi dacă se mai numără şi ei printre locuito- – „Domnule Ghinea, descalecă. Îmi pare rii birnici ai ţărei. Călăuza însă îi făcea atenţi: rău că te-am mai trimis. Trebuie să fii foarte – „Bade Năiţă, să vii mâine cu iapa la obosit, flămând ... râchâezaţie”[rechiziţie]. Călăuza era şi jurat al – Nu, domnule căpitan, mi-a trecut totul. satului. – Atunci să-ţi spun o veste... Mi-a părut tare curios că pe ferestrele aces- – Ştiu, domnule căpitan, am aflat totul în tor cocioabe de sihaştri se îngrijesc să aibă ghi- drum şi m-am aşteptat să mă întâlnesc cu ba- veciuri cu flori, şi încă de pe prispele lor dără- teria. pănate se ivesc atâţia militari, ce au găsit adă- – Ei, nu. Am ordin de la dl. colonel ­Gherăscu11, post. După multă alergare şi oboseală şi mai să plecăm la ora 1 noaptea. multă, omorând calul prin atâtea petroase se- Plec să mă aprovizionez cu ceva. În sat mănate cu nemiluita şi drumul aşa de nepriel- mişună militarii ca furnicele. De abia găsesc nic, mă reîntorc pe la 6 ½ seara, cu convingerea ceva caşcaval şi în altă parte salam; pâine de- deplină, că pe această vale e imposibil de dus loc. Vreau să mă odihnesc puţin. E ora 10, şi la tunurile, decât doar transportate în vagonete. gazdă închis. Noroc că bagajul rămăsese afară. La întoarcere, mai toată valea e plină de Pun soldatul să-l ridice şi-l duce la baterie, iar soldaţi ce terminase masa şi se adunau chemaţi eu cer găzduire tot la d-na Chihaea, unde mă şi la adunare. Erau câteva companii cu ofiţerii lor culc pentru un ceas. Mă trezesc pe la 11 ½, mă în faţă. Ce o fi însemnând asta? Poate că o fi îmbrac repede şi ea. Pe drum, strigăte şi con- făcând apelul oamenilor? Dar tot nu-mi vine a versaţie vioaie. Două umbre ce mă întâlnesc, crede, căci parcă aşteaptă ceva ... E ora 7 seara. mă opresc: Când să ies din gura acestei văi ca să dau în cea – „Ştiţi ceva?” principală a Bicazului, foiala e şi mai mare. Câte Fiori calzi îmi trec prin corp. 112  Revista de istorie militară  – „S-a decretat mobilizarea”. 3 ceasuri, în apropierea graniţei, pornim. Tre- O aşteptam şi parcă nu credeam. Stau o cli- cem prin rampa spartă a frontierei. Localul de pă, iar în apropiere sunetele clopotelor mă duc vamă plin de militari, geamuri sparte, mobile la realitate. Sosesc repede la baterie. Foială şi aruncate. Se vede c-a fost ceva tărăboi. De prin zor de înhămare .... Peste 3 sferturi de ceas tu- case ies, cu mic cu mare, privesc pe la porţi, nurile cu călăreţii voioşi urcă panta în strigăte ies la drum, ne întâmpină cu cruci moşnegii: de ura!, făcându-şi semnul crucei. „Bine aţi venit!”, şoptesc femeile şi ne privesc – „Să veniţi sănătoşi, cu bine!” se aud stri- cu bucurie şi lacrimi le scaldă obrajii. găte ascuţite de la mulţimea adunată la fabrica – Dar unguri sunt pe aici? d-lui Defour. – Nu, sunt fugiţi!

15 august 1916 Topliţa, sâmbătă, 10 septembrie 1916 Şi am plecat Bateria a III-a la război. Mer- Azi am urcat la tranşee cu dl. căpitan. Am geam în noapte cântând, părând a fi liniştiţi, pe ales locurile tuturor trăsurilor, am continuat când sufletul ni era frământat de grijile necu- cu lucrările platformelor. S-a început şi aran- noscute ale războiului şi curiozitatea de a ve- jarea observatoarelor. Am luat masa în bătaia dea în adevăr războiul. soarelui: supă cu carne, cartofi prăjiţi şi un pui Ne mai oprim pe drum, iar pornim, cu grijă fript, udat cu un bidon de vin, încheiat cu 4 să nu dăm greş, şi către ziuă ne găsim în satul pere bune. Neagra din vecinătatea graniţei. Aveam ordin Vizitez tranşeele celorlalte baterii, care fac de a ne sui cu tunurile pe dealul Curmătura, adevărate grădinării cu brazde prinse cu ce- pe care l-am recunoscut ziua şi când ne gân- puri. Pe la 6 p.m. cobor. În oraş, ceilalţi ofiţeri deam la imposibilitatea aproape de urcat ni se se văd în grup îndreptându-se spre Divizie12. zburlea părul pe cap, dar suntem la război şi Mă iau după ei şi ne oprim într-o curte, unde toate trebuie să fie posibile. În fruntea bateriei se aflu vreo 70 prizonieri. Ce surpriză! Sunt ti- apucăm pe valea Neagra şi încercăm a urca la neri de 19-20 ani sau de 40 ani; cei mai mulţi deal, fiecare tun cu câte 6 cai şi un conovăţ în- români şi vreo câţiva unguri. Au fost prinşi de tins, de care trăgeau câte 20 oameni. Şi când se vreo 8 soldaţi de-ai noştri. Cu ce mândrie ne opinteau din greu, adeseori, cădeau în nas din povestesc aceşti eroi aventura lor războinică cauza izbiturei cailor. Şi cât mai este până sus! şi cum au scăpat ca prin minune de focul uci- N-am urcat decât vreo 30 m. gător al mitralierelor inamice, adăpostindu-se Dar, iată, spre norocul nostru vine ordin să dimpreună cu prizonierii pe după colţuri de ne întoarcem şi să continuăm drumul. Scobo- stâncă. Ceva straşnic şi cu sacrificiu, demne de râtul tot cu atâta greutate, mai mult cu mâinile, Români. încet ... Ne înapoiem şi, după un popas de vreo

Topliţa

 Revista de istorie militară  113 Topliţa, duminică, 11 septembrie 1916 Unde şi unde câte o familie răsleaţă culege po- Rămân în parc cu ceilalţi domni ofiţeri. La rumbiştea şi o duce în casă. Pe grilaje, întinse tranşee pleacă numai dl. sublt. Vătăşanu. De rufele soldaţilor la soare. În fiecare curte, casă, dimineaţă facem instrucţie cu ochitorii. Ziua balcon apar cai, soldaţi, militari şi numai mili- a fost, toată ziua, soare frumos. Pe la 2 p.m. un tari. Câte o femeie ţărancă, cu catrinţa sumesă aeroplan străin s-a plimbat în voie pe deasupra în brâu şi cămaşa de pânză albă, ce culege în noastră. Seara, la masă, o surpriză: primesc 2 porumbişte alături de un copil sau moşneag cărţi poştale, una de la frate-meu Ioan şi alta provoacă întoarcerea capului militarilor, şi cei de la Marioara mea. M-a bucurat mult citindu- cari mai au răgaz îi dau târcoale de intră în vor- le, căci mi-au scris veşti bune, de linişte, şi că bă. Ce sunteţi: români sau maghiari?... mi-au primit scrisorile. În schimb seara scriu şi Apune soarele. Aerul se răceşte brusc. eu 5 cărţi poştale: lui Nicu, Costică, frate-meu Câte un cal ce scapă de legătoare zburdă pe Ioan şi 2 dragei mele soţii. Am dormit bine, şesul Mureşului, în preajma celorlalţi. Nu s-a numai că aproape despre ziuă un foşnet de şo- văzut niciunul care să ia fuga în lume. La casa bolan sau şoarece m-a speriat. unde mă aflu eu, este bunişoară. Odăile goa- le, prin curte mindire, paturi, rufe, cârpe, ca- Topliţa, luni, 12 septembrie 1916 napea schiloadă, maşinării agricole, o batoză Fusese svon că plecăm, dar n-am plecat. cu o mică locomobilă lângă o grămăjoară de Dl. Sublt. Constantinescu cu dl. căpitan merg secară, un mic atelier de fierărie cu scule îm- la tranşee. Eu rămân în parc şi fac exerciţii de prăştiate, lemne de foc aranjate sub şură, fân ochire. Pe la 10 a.m. un nou aeroplan trece în podul grajdului – gospodăria vreunui ungur spre apus. Sbârnâitul lui atrage toate privirile. sau neamţ ferar. Acum şi bucătăria lui serveşte Încercăm a trage cu tunul, dar n-avem aranjată de grajd cailor noştri. Casele, în genere, făcute posiţia. Bateria I urcă tunul pe o muche de deal din lemne de brad (bârne) încheiate la cape- şi în scurt isbucneşte o lovitură. Se sparge jos. te, iar acoperişul de draniţă sau olane. Pereţii, Tunarii noştri se laudă că, păcat de ei, căci n-au lipiţi pe dinăuntru, tencuiţi şi văruiţi. Casele avut tunul aranjat. Ochitorul Stroinca mai ales bogate sunt zidite frumos şi solid, de piatră şi are multă ambiţie de a trage el. cărămidă. La masă avem răcituri şi cartofi cu carne. După o mică distracţie cu gramofonul, ple- După masă mergem mai mulţi să vizităm un căm la masă. Aproape de finele ei, un camarad isvor cu instalaţii şi cabine de bae, cu un ba- dă alarma, că se vede pe geam un foc mare. zin în mijloc, apă căldicică şi foarte limpede. Ofiţerii ies pe rând, îndreptându-se spre foc. E Facem o bae bună. Vizităm clădirile rămase cam depărtişor, iar flăcările se ridicau sus şi re- pustii, geamuri sparte, mobilele aruncate, răs- flectau în noaptea neagră o luminaţie roşiatică turnate, sticlării pe jos. Camarazii se distrează pe coaste. Toţi comandanţii şi ofiţerii din apro- mai spărgând geamuri. Instalaţia se află cam piere, înspăimântaţi c-o fi de la ei. Spre foc, la 1 km de oraş: un parc admirabil, alei bine mulţime de coloane de căruţe cu aproviziona- aranjate, plantaţii de brazi. E frumos. În fund rea şi muniţii; caii foarte numeroşi. Am ajuns; un bufet cu 2 etaje şi odăi de dormit. Canapele cam 2 km. Două case mari de lemn, alăturate, spintecate. ardeau groaznic. Căldura se răspândea mult, E o zi cu soare şi călduroasă, cum rar a apă puţină, cofe nu erau, pompe nu. Militări- fost. mea se învârtea fără nici o ispravă. Se spune de Intrăm prin oraş. La intrare, 2 poduri de fer ofiţerii aflători, că în aceste grajduri se aflau cai sparte şi altele de lemn, aranjate de ai noştri. şi hamuri de la o coloană de obuziere din tre- Peste unul, aranjat peste Mureş, trece calea nul regimentar. Lt. Teodorescu, şeful coloanei, ferată. Toate casele de pe împrejur cu olanele raportează d-lui colonel că a avut acolo 18 cai, acoperişului şi geamurile spare. Efectele ex- din care şi-a putut scoate 2 cai, şi pe care i-a ploziei de la poduri. Oraşul geme de militari cuprins flăcările. Focul a continuat până la fine, pedeştri, călări, căruţe, automobile; numai cu toate că pe lângă militărime cu ceva cofe de uniforme militare. Localnicii unde or fi? Sunt apă, ce stropeau casele vecine, se învârtea dl. luaţi de unguri cu baioneta de la spate şi duşi ... Colonel Sachelaride, lt. Iliescu, pretorul Divi- 114  Revista de istorie militară  ziei, cu o ceată de jandarmi şi alte multe galoa- vest de 6800 inşi. Ne-a întristat una şi bucurat ne mai mici. Aci întâlnesc şi pe sublt. Corlat, alta. venit la Topliţa cu o coloană de muniţii şi care urma să se întoarcă la partea sedentară. Topliţa, miercuri, 14 septembrie 1916 Ne-am reîntors la culcare, lăsând focul să Astăzi dimineaţă mi-am schimbat ordonan- urmeze ce începuse numai. ţa. În locul lui Badragan P., care este prea moale Topliţa, (Marosheviz), marţi, 13 septem- şi-mi pierde lucruri, am luat pe sold[atul] Cior- brie 1916 nei (com. Păineşti, jud. Suceava). Ziua a trecut La 7 ½ a.m., după ceai, plec la tranşee, pe fără însemnătate. După amiază am făcut baiea dealul Fătăciune. Sergentul Puşcaşu cu oame- la bazin. La întoarcerea primesc o carte poşta- nii (22) lucrează de zor la tranşeele respective. lă de la d-na Galin, prin care mă roagă despre Bateria are menirea să bată platoul din dreapta informaţii asupra fiului D-Sale, dl. Căpitan Ga- Topliţei (Dealul Văei) şi valea Călimenelului lin. I-am comunicat cu plăcere, că este foarte Limpede. În faţă se văd frumos dealurile Că- bine şi, pe cât îmi va fi posibil, voi avea şi eu o limănel şi Tarniţa, mai la dreapta Runcul, în deosebită grijă în caz de accident. fund muntele Călimanul, cel mai înfăţişător şi Azi ni s-a servit mâncare de post. Este Ziua adeseori dimineaţa îşi arată creasta albă. Pes- Crucei. te el se iveşte un colţ din măreţul Petrosul, pe Seara am văzut 2 automobile pline cu răniţi. unde se spune că inamicii rezistă. Lupte mari sunt pe muntele Petrosul, că din o Divizionul III, care a plecat din ajun, a urcat companie au rămas comandantul şi vreo 45 pe poziţii. Din zori de zi au început dese bu- oameni, că generalul a fost mereu pe front, că buituri de tun şi a căror proiectile se zăreau ca trenul blindat nu este capturat, iar până la ieşi- stele scântâietoare pe dealurile din faţă în spar- rea din defileu mai sunt vreo 10 km şi că Ruşii, gerea lor. Bubuiturile au continuat cam până la Dorna, merg, înaintează moale şi prost, iar la amiază. Mă scobor jos pentru masă, unde ofensiva urmează însă foarte greu. dl. Căpitan mă veşteşte, că s-a trimis ordin ca În astă seară ne reamintim cu plăcere, că oamenii să scoboare jos. acum o lună (14 august) am trecut graniţa. După masă ne îndreptăm iarăşi spre baie cu domnii sublt. Constantinescu şi Bătăşanu Topliţa (Marosheviz), joi, 15 septembrie în docăraşul bateriei. În bazin, apă limpede, 1916 căldişoară; ajunge la piept. Fundul bazinului, Activitatea obişnuită. Noutăţi: cam la 5-6 de scânduri puţin distanţate. Este despărţit km de Borsec a căzut un aeroplan inamic prin- în două, menite pentru bărbaţi şi dame, ce n- tr-un defect al motorului; observatorul: ofiţer aveau voie poate a privi decât prin câteva gă- român Iosif, decorat cu „Virtutea Militară”; a uri de cioturi ale peretelui. Acum sunt ambele căzut mort împreună cu pilotul. Am văzut me- pentru militari şi fără bilete. Se vede că această daliile şi portretul unei dame găsite la ei. instalaţie era a unui bogătaş, ce făcea baie în După întoarcerea de la baie am asistat pu- familie. O despărţitură are cam 22 m lungime ţin la interogarea celor 150 prizonieri inamici şi 12 m lăţime, cu cabine împrejur şi scări de (italieni, slavoni, unguri). lăsat în apă. Este aşa de limpede, încât întreg Seara ni s-a împărţit un ordin secret relativ corpul se vede în apă, ca de marmură. Ceilalţi la modul de acţiune al trupelor. Se aude că a camarazi fac sărituri cu capul în jos sau jocuri căzut Sas-Reghen şi Sibiul. Ni se comunică, că prin apă. Apa izvorăşte căldişoară şi se prime- o escadrilă de aeroplane a bombardat Bucureş- neşte mereu. Este o splendoare această baie cu tiul, lovind un sanator şi un azil, omorând vreo tot aşezământul şi parcul de prinprejur. 60 de oameni. Ne întoarcem şi ne distrăm până seara cu gramofonul, iar ceilalţi şi cu jocul de cărţi. La Topliţa (Marosheviz), vineri, 16 septem- masa de amiază, camaradul sublt. Mavromati brie 1916 ne-a comunicat că răniţii noştri sunt cam de Stăm tot pe loc. Ni s-a plătit solda şi am pri- 900, din care cei mai mulţi de la Turtucaea13, mit pe august 384,35 lei şi pe septembrie 174,38 iar prizonierii făcuţi numai de armata de nord- lei, căci restul de 208 lei până la complectarea  Revista de istorie militară  115 sumei de 382,35 este destinată a se plăti soţiei cartoane aruncate în neregulă pe sub cutii de în ţară. Începând deci cu septembrie, solda mi prafuri de vopsele răsturnate, cuie împrăştiate se va plăti în modul stabilit. Din aceştia am tri- şi sticlărie, geamuri, oglinzi sfărâmate, cleiuri mis acasă 500 lei prin mandat poştal. şi cutii de vopsele şi lacuri sparte şi curse, săl- Este o zi frumoasă, cald, puţin noros. Am tarele, cutiile, lăzile răsturnate, tejghelile între- făcut o baie în Mureş şi am stat puţin la soare. gi la locul lor cu saltarele scoase, mirosuri de Apoi am continuat a scrie mai departe în regis- ulei, de terebentină, gaz, iodoform, parfum, o tru impresiile războinice. combinaţie imperceptibilă. O privelişte de cu- Seara, mi-a dat ordin să iau conducerea po- lori de tot felul ale solidelor şi lichidelor curse, potei pe o săptămână. alături de mirosurile emanate din toate aceste lucruri, dau o înfăţişare acestor odăi mai mult Topliţa (Marosheviz), sâmbătă, 17 sep- decât sălbatecă, păgânească. Deasupra aces- tembrie 1916 tor hârburi, încă nedesfăcute, se văd pachete, Sunt gata pe la ora 8 a.m. şi soldatul de la sticlării de lampă sau pahare şi, amestecate cu popotă vine să-i dau alimente pentru pregătit. ele, tablouri de persoane, aruncate de pe pe- Ce să-i dau, când n-am nici de unele? Carne reţi, probabil stăpânii magazinului, spintecate nu-i, brânză nu, făină nu, unt, ouă nici vorbă. pe jumătate şi căzute în o poziţie aşa ca parcă După multă alergătură, închipui cartofi înde- rânjind, privesc cu un surâs diabolic la această ajuns, ceva brânză, grăsime, câteva ouă şi înj- dezordine de avere – munca vieţii lor, împrăş- ghebez felul I borş de cartofi şi al II-lea budin- tiată în mod sălbatic. că de cartofi cu brânză, plus cartofi fierţi. Iar În altele, după câte o uşă sau în coturi invi- seara, brânză cu mămăliguţă, supă de pasere zibile, câte o fustă, bluză sau şorţ, atârnate în cu rasol. Bucătar am pe soldatul Prodan, iar la cui pe perete sau corsetul cu dantele şi pălării servit între alţii am pe soldatul Stuparu, bru- cu penaj sub cutii sfărmate pe duşumea. Cine- net, gras şi foarte harnic. Astă seară primesc o va intră cu greutate printre aceste hârburi şi telegramă de la Mărioara, că n-a primit banii sfărâmături, călcând peste atâtea sticlării, stre- şi să cercetez. Şi de la trimiterea lor a trecut curându-se cu băgare de seamă printre atâtea vreo 17 zile. cioarece, iar la ieşire se vede pătat pe haină sau cu alt semn dovada trecerei lui prin asemenea Topliţa (Marosheviz), duminică, 18 sep- locuri. tembrie 1916 Iar pe la porţi, câte un câine rămas se uită O zi deosebit de frumoasă şi călduroasă. jalnic în lungul drumului şi aşteaptă în zadar să Nori împrăştiaţi la orizont îşi sprijină poale- se gudure la cineva cunoscut, căci nu mai vine. le pe crestele dealurilor. Ogoarele galbene de Se spune că jafurile şi sălbăticiile sunt făcute de porumb aşteaptă pe culegătorii ce nu mai vin. ei, la plecare. Numai zarzavaturile de prin grădini şi stoguri- Şi alţi prizonieri se aduc de pe front între le de fân sunt bine întrebuinţate şi cu folos de santinele, dar ei sunt bucuroşi c-au scăpat, se acei pe care poate nici nu i-au visat sămănăto- întind la adăpost după masă şi unii dorm, alţii rii. Soldaţii aproape permanent fierb cartofi în discută, iar alţii învârtesc cărţile. Vorbim cu ei căldări line şi fac tocană cu verdeţuri şi păs- în voie ca prieteni. Şi nouă ne pare bine că, cu tăi proaspete. Prin curţi şi prin apropiere stau ei, avem mai puţini inamici. aruncate ca nişte cadavre adormite pe veci mo- bile sfărmate, scaune numai cu câte un picior, Topliţa (Marosheviz), luni, 19 septem- bucăţi din mese şi dulapuri, canapele numai cu brie 1916 somiere şi câte 2 picioare, bucăţi de pânzeturi Ziua petrecută liniştit. Nimic deosebit. şi stofe cusute, petice de mătăsuri colorate, ră- măşiţe şi dantelării amestecate în neregulă cu Topliţa (Marosheviz), marţi, 20 septem- fân, paie, lemne sau gunoaie, alături de blănuri brie 1916 zdrenţuite, cutii fără fund, pene şi pălării de Dimineaţa instrucţie. Vremea cam rece. damă rupte ... În prăvălii, de la intrare ţi se ri- O veste nouă: se spune că pe frontul de sud dică părul măciucă: hârtii în pachete, plicuri şi trupele bulgaro-nemţeşti ar fi încercat a tre- 116  Revista de istorie militară  ce Dunărea pe la Corabia, însă ai noştri, sub nebună, pe care voi domili-o cam peste vreun comanda generalului Averescu, au trecut între ceas. Avem la pregătit borş de pasăre, ghiveci Turtucaia şi Rusciuc, luându-i pe la spate14. De cu carne de vită, ceva fripturică cu smântână pe front sosesc vreo 500 prizonieri. Se vorbeşte şi compot de mere. Vrei şi tu ceva din acestea, cu multă însufleţire de o încercare a bulgarilor cititorule? Mergi la război şi mănânci adeseori de o tăiere a comunicaţiilor dintre aliaţii ger- friptură sau vine vremea să te faci friptură la manilor, un eventual armistiţiu şi o probabilă inamic. Cine ştie dacă noi sau unii din noi nu pace în timpul acestei ierni. Cu ce bucurie se vor păţi aşa ceva? discută aceste chestiuni între ofiţeri. În oraş se văd ridicate mai sus vârful şi tur- Pe la 5 p.m. o întrunire a ofiţerilor, unde nurile castelului şi bisericelor, şi parcă privesc s-au citit nişte instrucţiuni practice de la Ma- jalnic împrejurimile pustii ale gospodarilor rele Comandament şi s-au discutat chestiuni duşi, şi totodată amestecat în privirea lor ceva relative la tragerile bateriilor în legătură cu a mândrie la vederea ostaşilor, noii veniţi, care infanteriştilor. vor răzbuna nedreptăţile de veacuri şi vor pe- cetlui cu sângele lor noile aşezări temeinice, Topliţa, miercuri, 21 septembrie 1916 fireşti. O!, ce vis frumos avem de îndeplinit! Dimineaţa facem un marş până la ora 11 Pentru el, cu jalea în piept s-au stins toţi voini- a.m. Zi noroasă şi friguroasă. Noaptea se vede cii acestui scump pământ, căzuţi departe, duşi c-a plouat. Efectul sunt bălţile ce se văd, iar din urmă ca pe vite să lupte pentru proprii lor culmile dealurilor sunt albe de fulgii de zăpa- vrăjmaşi. Şi s-au stins, întorcându-şi capul spre dă. Pe drumul cam noroios ne întâlnim cu un căminul părăsit şi implorând pentru ultima nesfârşit şir de căruţe de aprovizionare, iar pe dată ajutorul fraţilor de peste hotare. Dar, iată un cal răzleţ o roată, adică un colac de roată, că după multă aşteptare mocnită, ce părea ne- în gâtul calului sprijinită de un soldat. După sfârşită, se iveşte clipa grozavă. Ce este, se cu- amiază instrucţie la tunuri. Seara primesc o tremură văzduhul? Este sfârşitul ultimelor su- carte poştală de la drăguţa mea. Îmi comunică flări rămase de pe urma baionetelor jandarmi- că a primit 12 în total şi că unele i-a provocat lor ce au băgat groaza şi-n copiii de faşe. Tresar râsul, făcându-i impresia că nu samăn a fi în şi morţii din gropile lor, se ridică răniţii ca vin- război. Cu puţine excepţii, în special felul dis- decaţi. Turbează de furie maghiarul încrutând tracţiei, se poate spune că nu suntem, căci de ochii în sânge, ca taurul înjunghiat. Trosnesc mai bine de 3 săptămâni stau pe loc. Seara ni se toţi munţii din jur în jur, aplecându-şi brazii în citesc mai multe ordine şi comunicări. semn de închinăciune. Este clipa cea grozavă pentru unii, este mântuitoare pentru alţii. Îşi Topliţa, joi, 22 septembrie 1916 fac cruci moşnegii, ies toată suflarea afară, se Noaptea am dormit bine pe o canapea lu- suie pe casă să vadă ce n-au mai văzut. Munţii xoasă, ce mi-a adus-o soldatul de la fabrică. se zguduie lăsând poteci, pădurile se desfac şi Este prevăzută cu spătar mare şi bine îmbră- pe culmi apar ca nişte feţi frumoşi de pe alte cată. De aş avea asemenea pat unde vom mai lumi ostaşii României, cu baionetele strălucind merge! Dimineaţa ceaţă, iar mai târziu devine în soare, ca odinioară gonacii lui Dragoş sau un soare splendid pe un cer albastru, presărat arcaşii lui Ştefan, iar taurul maghiar zăpăcit o cu grupuri de nord. Pe culmi se vede zăpadă, porneşte nălucă la vale, înteţit de săgeţile vâ- iar pomii şi arborii şi-au colorat deja frunza nătorilor zoriţi. într-un galben roşiatic, răspândindu-se pe jos – Bună dimineaţa, zic moşnegii făcându-şi într-un covor înfoiat. Cele rămase se clatină în cruce… suflarea vântului şi numai ele dovedesc trece- – Bine aţi venit la noi, şoptesc nevestele cu rea vântului nebunatic, pe când acele bradului iile înflorate, cu copii în braţe, iar fetele surâză- rămân ca încremenite, mute, verzi, nu spun ni- toare, cu catrinţele sumese în brâu, ne aruncă mic. Fumuri rotogoale se ridică de pe la casele covor de flori în cale... unde acum domnesc soldaţii şi dispun ca foştii Iar noi, călări pe caii mântuirii lor, parcă stăpâni, iar de alături sfârâitul fripturilor şi mi- zburăm pe sus, nu mai umblăm pe jos, ne îm- rosul bucatelor de la popotă îmi aduce o poftă bată acest primit şi acest marş triumfător, pri-  Revista de istorie militară  117 vind mereu peste culmi spre apus, spre Tissa. cu toată graba, ne rugăm de o întrebare: „Noi O! ce vis frumos! Ce timpuri de măreţie! ce facem, plecăm undeva?” Câţi n-ar vrea şi cât n-ar da să retrăiască aceas- – Păi de ce să plecaţi? tă clipă orbitoare de strălucirea luceafărului – Apoi, dacă vin ungurii înapoi, ne dezbra- mântuitor, ca apoi să moară liniştiţi, cu sufletul că pe toţi. Acu de noi ca de noi, da-i păcat de împăcat. Ce noroc pe noi, că ne-a fost dat să copichiii ăştia. înfăptuim noi acest vis al marilor noştri muce- – Apoi, duceţi-vă cu primarul vostru la nici! Visat-a Dragoş, că i se vor întoarce odată domnul general, la Divizie, şi întrebaţi şi să vă gonacii, ca să-şi mântuie urmaşii de năvălito- dea ajutor. rii lui Atila? Tresaltă umbra lui Ştefan la Baia, – Dar ne-a luat căruţele acolo, să care bo- se urcă pe culmile cetăţii Neamţului, priveşte clucuri şi suntem împrăştiaţi cu toţii. peste Carpaţi, îşi binecuvântează nepoţii ce-l Şi rămân iar dedeluşiţi, cu ochii rătăciţi, răzbună contra viclenilor ce l-au înşelat şi pă- apucând în neştire. Şi nu se îngrijeşte nimeni răsit la Valea Racovei şi Valea Albă. Din sân- de aceşti sărmani nenorociţi… gele vărsat atunci au răsărit aceşti eroi, moş- Noaptea se lasă rece şi se întinde pe tot cu- tenind ura neîmpăcată a voievodului Ştefan prinsul. Ce lume este în odaia caldă, în sufra- contra prigonitorilor lui Arpad care, în culmea gerie, unde intrăm, alături de bucătărie. Ce ar îngâmfărei lui, s-a aşezat pe culmea cea mai fi o pornire, noaptea? Şi căruţele lor au rămas înaltă a Braşovului, pentru ca astăzi să-i sară în drum, cu copiii mici înfriguraţi. ţăndările în aer, căci şi-a complectat de mult stagiul, şi să plece de unde a venit sau pămân- Topliţa, sâmbătă, 24 septembrie 1916 tul se va desface să-i înghită pe vecie. De cu seară ne-am pomenit cu trupele Reg. 67 şi un batalion din 27, că se întorc de pe front Topliţa, vineri, 23 septembrie 1916 retraşi ... 2 ofiţeri din 27. Mă nimeresc la popo- Vreme ploioasă. Facem teorie cu oamenii tă, unde-i servesc cu lapte acru, mâncare nouă în podul unui grajd, despre datoria ostaşului în pentru ei. Aveau câştigate poziţiuni minunate război. Pe la mijlocul convorbirei, când expune- în defileul spre Deda, pe care le-au părăsit cu rea ajunsese mai interesantă, se întrerupe prin mult regret. Ne povestesc din păţaniile lor şi venirea primei veşti neplăcute: trupele Diviziei cum am stat în preajma inamicului la 30 m o se retrag îndărăt, deci pregătire de plecare. Şi noapte întreagă, în dosul fagilor. Ne-am des- toată ziua căruţi[le] au cărat bagaje de la poştă, părţit pe la ora 11 noaptea şi au rămas să doar- divizie şi aprovizionare îndărăt spre Borsec. O mă în sufrageria noastră. parte de tunari sunt puşi la întocmit drumul Dimineaţa veste frumoasă, îmbucurătoare: pentru retragerea bateriilor de pe eventua- Divizia a 8-a, care mâncase trânteală, s-a refă- lele poziţii ce se vor ocupa pe dealul Fătăciu- ne. Stăm toată ziua într-o continuă enervare. cut peste noapte şi a câştigat o lovitură asupra Drumul este împănat de căruţe de tot felul, inamicului. Curajul a revenit pe feţele tuturor. automobile etc. O deprimare morală se vede Conversaţii vesele. Pe la 9 ½ a.m., trupele plea- pe feţele tuturor. Se discută cu mult pesimism că să-şi reocupe poziţiile părăsite. Regimentul asupra mersului războiului. Pe la gospodării nostru rămâne în aceeaşi situaţie. Se spune, că răzleţi ce au mai rămas, pe la vetre se văd căru- Divizia a 8-a cu o mişcare dibace, profitând şi ţele încărcate cu boarfe, ieşite în drum, cu co- de greşelile inamicului, ar fi prins 2000 prizo- pii amestecaţi printre ele, uitându-se cu ochii nieri prusaci. Vestea nu se poate mai bună. lor mari, neştiutori şi nevinovaţi. Nenorocitul Mă duc până la Divizie, unde găsesc şi un moşneag sau femeia cu ochii împăienjeniţi se jurnal, „Adevărul” din ziua de 23 cr., în care uită la gospodăria rămasă aproape întreagă şi comunicatul de pe fronturi este îmbucurător. nu se îndură să plece. În căruţă nu mai încap. După amiază fac în linişte o baie la bazin. Trec Mai găsi-vom oare ceea ce lăsăm? Şi ochii le pe lângă podul de cale ferată, ce mai fumegă curg în lacrimi în neştire. Stau, se aduncă mai încă, ars după ce fusese refăcut de ai noştri cu mulţi, privesc zăpăciţi, se răped la poartă să în- ocazia temerei de retragere. Drumul este bari- trebe pe domnul ofiţer ce trece: cada aproape de căruţe cu aproviziuni, de că- – Mă rog, nu vă fie cu supărare, domnule, ruţele locatarilor, cu tolice, cu vaci şi porci mâ- 118  Revista de istorie militară  nate dinapoi, aduse îndărăt de unde căutase să continuare sigla RRM), volumul I, Monitorul Oficial se refugieze spre Borsec. Pe drum întâlnesc pe şi Imprimeriile Statului, Imprimeria Naţională, Bu- cureşti, 1934, p. 187. caporalul Pintilie Iordache, ce-mi povesteşte o 3 scenă petrecută în seara mobilizărei între şeful Pentru detalii despre această operaţie a se ve- dea, între altele, General G.A.Dabija, Armata Ro- de post Costişanu din Cârlomăneşti şi familia mână în Răsboiul Mondial (1916-1918), volumul II, frate-meu Iordache. Editura I.G.Hertz, Bucureşti, 193.., p. 318-327; Petre Topliţa, duminică, 25 septembrie 1916 Otu, Mareşalul Constantin Prezan.Vocaţia datoriei, Serviciul suspendat. Ziua cam ploioasă. Fac Editura Militară, Bucureşti, 2008. baie în bazin; apa căldişoară, ca de obicei. Di- 4 Anuarul Armatei Române pe anul 1916, Tipo- vizionul al II-lea pleacă pe la 1 p.m. reocupând grafia „Universală”-Iancu Ionescu, Bucureşti, 1916, poziţiile pe Călimanul. Servanţii noştri sunt p. 378. 5 duşi să dreagă drumul la poziţiile de retragere Valeriu Robescu s-a născut la 12 decembrie de pe Fătăciuni. Primesc pe neaşteptate o carte 1865, a intrat în Şcoala militară la 1 iulie 1886, pe poştală de la soţia mea, în care-mi comunică care a absolvit-o doi ani mai târziu, la 1 aprilie 1888. S-a specializat în arma artilerie în cadrul căreia a primirea primului mandat şi bucuria ce o sim- avut o carieră normală: locotenent – 8 aprilie 1892; te când factorul îi întinde ceva. I-am răspuns, căpitan – 1 octombrie 1896; maior – 28 noiembrie exprimându-şi plăcerea ce-i pricinuesc cu scri- 1908; locotenent-colonel – 1 aprilie 1913. La de- sorile mele. clanşarea războiului mondial comanda Regimentul 13 artilerie. Topliţa, luni, 26 septembrie 1916 6 Ioan Gheorghian s-a născut la 28 mai 1872. A Vreme ploioasă. Facem teorie cu oame- intrat în Şcoala militară la 18 ani, absolvind-o la 15 nii despre rostul războiului nostru. Ascultă iulie 1892, cu gradul de sublocotenent. Cariera mi- cu atenţie. Vreme trece în linişte. Pe dealuri- litară: locotenent – 10 iulie 1895; căpitan – 10 mai le vecine s-aud straşnice bubuituri de tunuri. 1901; maior – 10 mai 1909; locotenent-colonel – 1 Acestea ne amintesc mereu că suntem în plin aprilie 1914; colonel – 1 aprilie 1916. A comandant, anterior, Regimentul 4 artilerie grăniceri. război. 7 Emil Sachelaride s-a născut la 15 octombrie Spre seară fac iarăşi o baie la bazin. 1860. A devenit sublocotenent la 1 iulie 1884, după absolvirea Şcolii militare. Cariera militară: locote- Topliţa, marţi, 27 septembrie 1916 nent-8 aprilie 1888; căpitan – 8 aprilie 1893; maior – 10 mai 1902; locotenent-colonel – 8 aprilie 1912; [Arhiva Naţională Maghiară (Magyar Ors- colonel – 1 mai 1915. 8 zágos Levéltar) Budapesta, P. 1575: Szádeczky Nicolae Sofronescu s-a născut la 6 septembrie Kardoss család levéltára. Erdélyre vonatko- 1869 şi obţinut gradul de sublocotenent la 16 iulie zo iratok (1500-1916); Arhivele Naţionale Is- 1890. A fost avansat locotenent la 1 ianuarie 1894, căpitan la 10 mai 1899 şi maior la 1 octombrie 1913. torice Centrale Bucureşti, Colecţia Microfil- La 1 noiembrie 1914 a fost mutat comandant de di- , rola 356, c. 191-219.] me Ungaria vizion în Regimentul 24 artilerie. 9 Darwin Galin născut la 22 mai 1886. A ur- mat şcoala militară de artilerie şi geniu în perioada 1905-1907, obţinând tresele de sublocotenent la 1 NOTE iulie 1907. A fost avansat locotenent la 1 iulie 1910 1 Prin Înaltul Decret nr. 1444 din 1 aprilie 1914, şi căpitan la 1 aprilie 1916. semnat de regele Carol I, s-au format, între ele, cinci 10 Stefan G. Ionescu, născut 17 februarie 1874 comandamente teritoriale, care au intrat în compu- a fost avansat sublocotenent la 1 iulie 1896, după nerea celor cinci corpuri de armată. Concomitent absolvirea şcolii militare (1894-1896). A urmat o s-au creat, alături de alte unităţi şi formaţiuni, şi carieră normală obţinând gradul de locotenent la 7 cinci regimente de câmp (regimentele 21, 22, 23, 24, aprilie 1900, cel de căpitan la 10 mai 1908, iar cel de 25). Ele erau au intrat în subordinea comandamen- maior la 1 noiembrie 1914. telor teritoriale nou create. Prin acelaşi act normativ 11 Anton Lebiez Gherescu. S-a născut la 1 oc- s-au creat şi 40 de regimente de infanterie, ele pro- tombrie 1863 şi a fost încorporat ca soldat la 1 oc- venind din unităţile active (Cf. „Monitorul Oficial” tombrie 1881. După trei ani a fost admis la şcoala Nr. 5/5 aprilie 1914, p. 297). militară, pe care a absolvit-o la 16 iulie 1886. Cariera 2 România în Războiul Mondial 1916-1919 (în militară: locotenent – 10 mai 1891; căpitan – 1 fe-  Revista de istorie militară  119 bruarie 1897; maior – 10 mai 1907; locotenent-co- gii noastre intrări în acţiune” (I. G. Duca, Memorii, lonel – 1 octombrie 1913. La 1 aprilie 1914 a fost vol.3, ediţie şi indice de Stelian Neagoe, Bucureşti, numit ajutor al comandantulkui Regimentului 67 1994, p. 23). infanterie. 14 Este vorba de manevra de la Flămânda (18 12 Este vorba de Divizia 14 infanterie, comanda- septembrie/1 octombrie – 22 septembrie/5 octom- tă de generalul Paraschiv Vasilescu. 13 Bătălia de la Turtucaia (18 august/1 sep- brie 1916), decisă de Consiliul de război de la Periş tembrie-24 august/6 septembrie) este prima mare (2/15 septembrie 1916). Generalul Alexandru Ave- confruntare de pe segmentul sudic al frontului ro- rescu a conceput un plan de operaţii ingenios care mânesc, după intrarea României în Primul Război a prevăzut executarea unei lovituri frontale de către Mondial (15/28 august 1916). Trupele române (Di- Armata de Dobrogea, concomitent cu o amplă ma- vizia 17 infanterie întărită cu unele unităţi) au sufe- nevră de învăluire peste Dunăre, organizată în sec- rit o grea înfrîngere, ceea ce s-a repercutat asupra torul în sectorul Olteniţa-Giurgiu, în dreptul locali- întregii armatei române şi a societăţii româneşti în tăţii Flămânda. De aici şi numele acestei mari bătălii ansamblu. Înfrângerea era, scria I.G. Duca, „aşa de răsunătoare, încât nu numai că anula toate succe- – „manevra (operaţia) de la Flămânda”. Deşi a început sele – netăgăduitele succese de la nord – dar arunca promiţător, confruntarea s-a soldat cu un eşec, ea fi- de la început un fel de val de discredit asupra între- ind oprită de Marele Cartier general Român.

120  Revista de istorie militară  Memorialistic`Anivers`ri

Muzeul Militar Naţional „Regele Ferdinand I” la împlinirea a 90 de ani de existenţă 1923-2013

Dr. CRISTINA CONSTANTIN *

Instituţie de prestigiu în peisajul cultural Complexul Muzeal „Iulian Antonescu” Bacău, românesc, Muzeul Militar Naţional „Regele Biblioteca Naţională a României, Universitatea Ferdinand I” a împlinit la 18 decembrie 2013 de Arte Bucureşti, Universitatea de Arte Iaşi, venerabila vârstă de 90 de ani. Muzeul Bucovinei Suceava, Muzeul Unirii Iaşi, Cu acest prilej au fost organizate la sediul Complexul Muzeal „Curtea Domnească” Târ- său o serie de manifestări care au debutat cu govişte, Muzeul de Istorie şi Arheologie Con- un cuvânt adresat participanţilor de comandor stanţa, Muzeul de Istorie al Municipiului Bu- conferenţiar universitar doctor Olimpiu Ma- cureşti, Muzeul Naţional al Satului „Dimitrie nuel Glodarenco, directorul Muzeului Militar Gusti”, Complexul Muzeal A.S.T.R.A. Sibiu, Naţional „Regele Ferdinand I”. Au urmat apoi Facultatea de Istorie şi Ştiinţe Politice – Uni- intonarea Imnului Naţional de către fanfara versitatea „Ovidius” din Constanţa, Universi- militară, oficierea unui Te Deum de către un tatea „Hyperion”, Institutul pentru Cercetarea sobor de preoţi şi prezentarea gărzii a grupuri- Crimelor Comunismului şi Memoria Exilului lor de reconstituire istorică din cadrul Asocia- Românesc şi Biblioteca Sfântului Sinod. ţiilor „6 Dorobanţi” şi „Tradiţia militară”. În deschiderea acestei sesiuni, au rostit În continuare s-a desfăşurat sesiunea de alocuţiuni o serie de personalităţi care au evi- comunicări ştiinţifice „90 de ani în slujba isto- denţiat rolul muzeului militar în prezentarea şi riografiei şi muzeografiei militare 1923-2013”, păstrarea mărturiilor de istorie militară a po- organizată pe trei secţiuni, la care au partici- porului român: dl. academician Dan Berindei, pat reprezentanţi ai unor instituţii importante vicepreşedintele Academiei Române, care a fă- din toata ţara: Institutul de Turcologie şi Studii cut o emoţionantă paralelă între vârsta muzeu- Central Asiatice al Universităţii „Babeş-Bo- lui şi cea a domniei sale, tot 90 de ani, spunând lyai” din Cluj-Napoca, Facultatea de Istorie a că este o vârstă onorabilă care obligă la un Universităţii Bucureşti, Universitatea Naţio- bilanţ, dorind mulţi ani înainte muzeului, dl. nală de Apărare „Carol I”, Institutul de Studii gl. (r) Marin Dragnea, preşedintele Asociaţiei Politice de Apărare şi Istorie Militară, Centrul Naţionale a Veteranilor de Război, dl. dr. Virgil de Studii Euroatlantice Bucureşti, Institutul de Niţulescu, preşedintele Comitetului Naţional Arheologie „Vasile Pârvan”, Muzeul Naţional Român I.C.O.M., dl. gl. (r) Mihail E. ­Ionescu, de Istorie a României, Muzeul Marinei Româ- directorul Institutului de Studii Politice pentru ne, Muzeul Banatului din Timişoara, Muze- Apărare şi Istorie Militară, dl. Dumitru Codin ul Naţional de Istorie şi Arheologie Prahova, Munteanu, secretar general al Ministerului

* Dr. în istorie, şef secţie Muzeul Militar Naţional „Regele Ferdinand I”.  Revista de istorie militară  121 Aspecte de la desfăşurarea manifestărilor prilejuite de împlinirea a 90 de la înfiinţarea Muzeului Militar Naţional „Regele Ferdinand I”

122  Revista de istorie militară  blicaţii de specialitate şi ai mass-media: „Ma- gazin Istoric”, „Gândirea militară românească”, „Observatorul militar”, Radio România Actua- lităţi, TVR - Ora Armatei, etc. Tot în cadrul acestor manifestări a fost vernisată expoziţia „90 de ani de muzeografie militară”, care a trecut în revistă principalele momente din activitatea muzeului de-a lungul timpului, evidenţiind rolul fondatorului său, regele Ferdinand I, precum şi al membrilor fa- miliei regale, al unor personalităţi importante din viaţa culturală, politică şi militară, care şi- au legat numele de cel al muzeului prin donaţii şi sprijin în ceea ce priveşte îmbogăţirea patri- moniului său. În semn de apreciere a activităţii desfăşu- rate de Muzeul Militar Naţional „Regele Fer- dinand I” şi având în vedere împlinirea a 90 de ani de la înfiinţarea sa, preşedintele României, Traian Băsescu, a conferit Ordinul „Meritul Cultural” în grad de Mare Ofiţer, categoria „Promovarea culturii”, la propunerea ministru- lui Apărării Naţionale, Mircea Duşa. Cu experienţa celor 90 de ani de existenţă şi Brevetul Ordinului „Meritul Cultural” în grad exemplul activităţii desfăşurate în cadrul aces- de „Mare Ofiţer” conferit Muzeului Militar tei instituţii de oameni de cultură remarcabili, Naţional „Regele Ferdinand I” muzeul militar aduce şi astăzi mai aproape de elevi, de tineri, de cei pasionaţi de trecutul nos- Apărării Naţionale şi col. ing. Ion Stoica, locţi- tru militar, istoria militară a poporului român itorul Comandamentului Logistic Întrunit. prin intermediul bogatului său patrimoniu. De asemenea, dl comandor conf. univ. dr. Olimpiu Manuel Glodarenco, directorul Mu- zeului Militar Naţional „Regele Ferdinand I”, în calitate de gazdă, a prezentat mesajul dom- nului academician Ionel Haiduc, preşedintele Academiei Române, adresat la ceas aniversar, în care a amintit rolul important pe care l-au avut reprezentanţi de seamă ai acestui înalt for de cultură şi ştiinţă al ţării în organizarea şi dezvoltarea Muzeului Militar Naţional: Nico- lae Iorga, Vasile Pârvan, Alexandru Tzigara-Sa- murcaş şi nu în ultimul rând, Radu R. Rosetti. Au mai participat la aceste activităţi: dl. col. (r) Petre Otu, preşedintele Comisiei Române de Istorie Militară, prof. univ. dr. Adrian Silvan Ionescu şi prof. Carol König, membri ai Comi- siei Naţionale a Muzeelor şi Colecţiilor din ca- drul Ministerului Culturii, d-na Adina Renţea, directorul Muzeului Naţional Cotroceni, s.a. Ordinul „Meritul Cultural” în grad Totodată, trebuie menţionat faptul că au de „Mare Ofiţer” conferit Muzeului Militar mai fost prezenţi şi reprezentanţi ai unor pu- Naţional „Regele Ferdinand I”  Revista de istorie militară  123 Asocia]ii de reconstituire istorico-militar`

Asociaţia Tradiţia Militară

MIRCEA EMILIAN STOICA *

Asociaţia TRADIŢIA MILITARĂ (ATM) • educarea publicului, şi în special a tinerei face parte din cel mai vechi nucleu de reconsti- generaţii, în spiritul respectului faţă de tradiţii- tuire istorico-militară a secolelor XIX-XX din le militare româneşti, de cunoaştere a momen- România, este prima organizaţie de profil în- telor importante ale istoriei naţionale şi uni- scrisă oficial, şi reprezintă ţara la Uniunea Eu- versale, al respectului faţă de militari, chiar şi ropeană a Asociaţiilor Istorico-Militare. Pre- a celor ai altor armate, care şi-au servit corect şedintele de Onoare al ATM este Academician patria în momente dramatice ale istoriei; Dinu C. Giurescu, iar Consultant Militar este • instruirea propriilor membri, cu scopul Col.Dr. Vasile Popa – fost Director al Muzeului de a putea întruchipa în mod credibil milita- Militar Naţional. ATM a participat la nenumă- rul român din trecut, de a forma caractere, de rate manifestări specifice, începând din anul a promova şi cultiva valori şi principii în con- 20041, în patrie, dar şi în 9 ţări străine: Franţa, cordanţă cu deviza ATM: Onoare şi Tradiţie, Italia, Germania, Austria, Cehia, Ungaria, Bul- Seriozitate şi Efort, Camaraderie şi Respect; de garia, Ucraina şi Rusia. Statutul juridic a fost a imprima atitudini şi deprinderi compatibile obţinut în martie 2007 şi actuala denumire a cu principiul congruenţei între cuget, vorbă şi fost adoptată în anul 2008. ATM este singura faptă; de a crea disponibilitatea spre o discipli- organizaţie de profil care participă anual la pa- nă liber consimţită, pe bază de regulamente, rada militară de Ziua Naţională de la Arcul de proceduri şi norme; Triumf, începând de la 1 Decembrie 2009. • stimularea cercetării în domeniul istoriei Scopul ATM este acela de a da viaţă isto- militare şi salvgardarea patrimoniului material riei militare a României, de a o retrăi în primă şi imaterial istorico-militar (documente, uni- persoană şi de a o reda publicului, în semn de forme, decoraţii, echipament, armament, teh- omagiu pentru generaţiile precedente, care nică, lucrări de artă, construcţii şi situri istori- prin priceperea, eforturile şi sacrificiul lor au co-militare, dar şi limbaj specific, deprinderi, făurit o ţară şi i-au asigurat un viitor. ATM cutume, metode, procedee şi proceduri); doreşte să reprezinte o punte între trecut şi • dezvoltarea colaborării cu organizaţii si- prezent, între militari şi civili, între români şi milare din străinătate şi reprezentarea cu onoa- străini. re în lume a tradiţiilor militare româneşti; Principalele obiective ale ATM sunt: Membrii asociaţiei sunt civili cu inimi de • promovarea tradiţiilor militare româneşti militari, ce provin din cele mai diferite dome- şi omagierea eroilor României prin participa- nii de activitate: tehnică, medicină, arhitectu- rea în echipament de epocă la defilări, gărzi de ră, istorie, justiţie, etc. onoare, ceremonii festive sau de comemorare, ATM evoluează în uniforme de epocă ri- demonstraţii de mânuiri de arme, exerciţii tac- guros conforme celor originale, în baza unei tice, prin reconstituiri de bătălii şi prin îngriji- minuţioase consultări a arhivelor. Tot echipa- rea de monumente şi morminte ale eroilor; mentul şi replicile de armament au fost procu-

* Preşedinte, Asociaţia Tradiţia Militară (www.traditia-militara.ro). 124  Revista de istorie militară  Reconstituire Regimentul 1 Infanterie rate pe cheltuială proprie. O parte din echipa- Regimentul de Infanterie Marină, Regimentul ment este formată din piese autentice. 4 Dorobanţi „Argeş”, Regimentul IV Linie 21 Instrucţia consitutie un element central Infanterie „Ilfov”, Compania de Pompieri Mi- al activităţii; ATM face aproape săptămânal litari Bucureşti din 1848, Regimentul 2 Gră- stagii de instrucţie militară, de front şi tacti- niceresc Valah Năsăud din prima jumătate a că, conform regulamentelor şi uzanţelor din secolului XIX. Sunt acoperite 7 epoci istorice timpul epocilor evocate, după 7 regulamente distincte, de după anul 1806. diferite, aşa încât evoluţiie sale să constituie o Majoritatea evenimentelor la care participă reprezentare fidelă a istoriei militare. ATM cuprind o combinaţie a mai multe tipuri La activităţile asociaţiei, desfăşurate atât în de activităţi: demonstraţii de reconstituire is- ţară cât şi în străinătate, ATM cooperează, în torico-militara, ceremonii, parade, marşuri baza unor Protocoale de Colaborare perma- comemorative, întreţinerea unor monumente nente, cu Muzeului Militar Naţional, cu Ofi- sau situri istorice, reconstituiri de bătălii. Cele mai notabile evenimente din palmare- ciul Naţional pentru Cultul Eroilor, cu Statul sul ATM sunt: Major General, cu Jandarmeria Română, cu – participarea anuală la Parada Militară Asociaţia Naţională a Colecţionarilor de Arme, de la Arcul de Triumf din Bucureşti de Ziua cu Asociaţia Naţională a Armurierilor din Ro- Naţională, 1 Decembrie, la care toţi membrii mânia, cu Asociaţia Naţională a Veteranilor grupului vibrează de emoţie; aceasta este ur- de Război, iar în mod frecvent cu structuri ale mată de cele mai multe ori de demonstraţii de armatei, cu Primăria Municipiului Bucureşti, reconstituire istorico-militara în diferite locuri cu muzee militare şi de istorie, cu asociaţii de ale Capitalei: la Muzeul Naţional al Satului rezervişti, cu autorităţi locale şi centrale din „Dimitrie Gusti”, la Arcul de Triumf, în Centrul ţară, cu grupuri istorico-militare similare din Vechi, etc. Cu aceste ocazii sunt arătate şi ex- România şi din străinătate – cu care s-au sta- plicate publicului diferitele uniforme, accesorii bilit relaţii amicale şi de colaborare, urmărind de echipament şi armament, drapelul de lup- promovarea aceloraşi nobile valori. tă, mânuiri de armă, ceremonialul depunerii ATM cultivă tradiţiile a 10 prestigioase Jurământului Militar, rugăciunea, schimbarea unităţi româneşti: Regimentul 2 Vânători Gar- santinelelor, exerciţii tactice, precum scrima dă „Regina Elisabeta”, Batalionul 1 Vânători de cu arma. Uneori se închide Ziua Reîntregirii Munte, Regimentul 1 Grăniceri Gardă, Batali- cu o retragere cu torţe, alături de Regimentul onul 4 Paraşutişti, Batalionul de Gardă Regală, 30 Gardă „Mihai Viteazul”.  Revista de istorie militară  125 Reconstituire Plevna 1877

– Marşul Comemorativ „Crucea Eroilor”, Festunsgartillerie Regiment Nr. 2 (Polonia), organizat anual de către ATM, în amintirea in- Stadtgarde Brünn (Cehia) şi „Regimentul 28 trării României în primul război mondial, la 27 Infanterie Regală Honved” (Ungaria) în uni- august 1916, începând din anul 2009. forme austro-ungare, „Brigade de Savoye” Membrilor Asociaţiei Tradiţia Militară, (Franţa) şi Asociaţia „Traditsia” (Bulgaria) în purtători a diferite ţinute de epocă româneşti uniforme bulgăreşti. Au participat şi Cerceta- (infanterie, vânători de munte, grăniceri, ae- şii României, în amintirea rolului jucat de către rostaţie), s-au alăturat şi membrii altor asoci- Cercetaşi în Marele Război. aţii de reconstituire istorico-militară, precum Evenimentul cuprinde un marş montan, pe Deutsches Freikorps, în uniforme germane la Babele, Omu (vechea frontieră) şi Crucea din perioadă, asociaţiile Földváry Károly, k.u.k Eroilor, ceremonii militare, la monumentul de

Reconstituire Crucea Eroilor 1918 126  Revista de istorie militară  pe Caraiman, la statuia „Ultimă Grenadă”, din feritelor categorii de forţe sau mări unităţi ale Buşteni, la cimitirul militar internaţional din armatei române, precum şi la Noaptea Muze- Sinaia, demonstraţii de reconstituire istorico- elor şi la Zilele Muzeului Militar Naţional „Re- militara, inclusiv la Castelul Peleş, şi reconsti- gele Ferdinand I”. tuiri de bătălii, cu efecte pirotehnice. Ceremo- nia militară de la Crucea Eroilor se încheie cu ATM nu glorifică războiul, ci îndrumă spre desfăşurarea unui drapel tricolor lung de 30 de învăţarea lecţiilor istoriei. Armele pe care le metri. poartă membrii ATM apără doar de uitare, de – ceremonia, desfăşurată împreună cu Re- pierderea identităţii şi a memoriei. Împrospă- gimentul 30 Gardă „Mihai Viteazul”, de depu- tarea memoriei, omagierea înaintaşilor şi păs- nere la Mormântul Ostaşului Necunoscut a trarea tradiţiilor sunt esenţiale pentru a face unor urne cu pământ, aduse de către ATM din pasul de la statutul de populaţie la cel de na- locurile unde militarii români şi-au vărsat sân- ţiune, pentru înţelegerea prezentului şi pentru gele pentru ţară. construirea viitorului. ATM ajută la transmite- – reconstituirea participării trupelor româ- rea flăcării memoriei din generaţie în genera- ne la Războiul de Independenţă (1877-1878), ţie, ca să lumineze calea spre viitor. la Plevna (Bulgaria), în fiecare an, începând din Eroii din trecut, indiferent de armata în 2007. care au luptat, s-au sacrificat cu gândul la ge- – reconstituirea unor moment dramatice neraţiile ce aveau să le urmeze – acestea au da- ale participării românilor la al doilea război toria să trăiască cu gândul la ei. Cei vii închid mondial, în spaţiul ex-sovietic, la Odesa şi Se- ochii celor morţi, dar, uneori, cei morţi deschid vastopol (Ucraina) şi la Stalingrad (Volgograd ochii celor vii. – Federaţia Rusă), dar şi în Ungaria, Cehia şi Italia. NOTE – participarea anuală la Ziua Drapelului şi 1 http://www.traditia-militara.ro/forum/YaBB. Ziua Imnului, la Ziua Armatei, la jubileele di- pl? board=2

 Revista de istorie militară  127 Recenzii, prezent`ri de c`r]i

DIN NOU DESPRE REGIUNEA MĂRII NEGRE

lor de cercetare la nivel naţional, dar şi noilor atribuţii încredinţate ISPAIM de asigurare a Secretariatului Permanent al Grupului de Lucru pe Regiunea Extinsă a Mării Negre din cadrul Consorţiului PfP al academiilor de apă- rare şi institutelor de securitate, o echipă de cercetători s-a angajat în derularea unui grant care-şi propunea analiza riscurilor convenţio- nale de securitate în Regiunea Extinsă a Mării Negre. Eforturile de cercetare s-au concretizat publicistic prin editarea volumului „Regiunea Extinsă a Mării Negre. Delimitări teoretice şi practice ale unui areal geopolitic în plină rede- finire” apărut în 2009. Iată că, la începutul acestui an, asistăm la o recidivă: minigrupul format din Sergiu Iosipes- cu, Alexandru Madgearu şi Mircea Soreanu ne oferă o un nouă lucrare, având caracterul unui précis cum o defineşte coordonatorul, care re- constituie evoluţia statelor şi frontierelor din bazinul pontic, într-un interval temporal deli- mitat de instalarea coloniilor greceşti pe ţăr- mul apusean al Pontului Euxin şi de încheierea Păcii de la Paris din 1856. Aşadar, o carte de specialitate scrisă de specialişti ai spaţiului bal- canic şi ai perioadei supuse investigaţiei. Primele două capitole – „Expansiunea şi De mai bine de 15 ani, „chestiunea Mării decăderea puterii romane în bazinul Mării Negre” a constituit un obiectiv prioritar al acti- Negre” şi „Evoluţia frontierelor din regiunea vităţii de cercetare din Institutul pentru Studii Mării Negre în secolele VII-XII” – semnate de Politice de Apărare şi Istorie Militară. O abor- Alexandru Madgearu, un redutabil cercetător dare a evoluţiilor geopolitice în arealul pontic, al evului mediu timpuriu, analizează spinoasa de la instaurarea controlului bizantin asupra problemă a existenţei unor aşa-zise frontiere regiunii şi până în zilele noastre, încercân- care delimitau formaţiunile teritoriale pontice, du-se şi o periodizare a schimbărilor în acest în Antichitate şi în The Dark Ages. Reţinem că spaţiu, a avut drept rezultat apariţia, în 2006, evoluţia raportului de forţe în bazinul Mării a excelentei culegeri de studii „Marea Neagră Negre determinat de instaurarea dominaţiei de la «lacul bizantin» la provocările secolului romane în aceată regiune, intensificarea atacu- XXI”. În anul următor, răspunzând priorităţi- rilor barbarilor, confruntările romano-persa- 128  Revista de istorie militară  ne, ameninţarea islamului urmată de ofensiva semnat de Mircea Soreanu, un specialist al ra- arabilor a avut drept consecinţă o preocupare porturilor ruso-otomane din această perioadă, deosebită a Imperiului Roman şi apoi a celui raporturi care aveau să influenţeze serios soar- Bizantin pentru consolidarea limes-urilor şi ta principatelor române. organizarea apărării. În perioada cuprinsă Expansiunea imperială a Rusiei în bazinul între secolele VII-XII, autorul identifică trei pontic până la 1812 constituie obiectul celui tipuri de state în jurul bazinului pontic: „cele de al VI-lea capitol al volumului şi este supusă sedentare şi urbanizate (Imperiul Bizantin, investigaţiei de către Sergiu Iosipescu şi Mir- Persia, Armenia, Iberia, Lazica, ulterior Bulga- cea Soreanu. Dacă între 1684 şi 1768, Marea ria şi Rusia), cele ale migratorilor sedentarizaţi Neagră devenise „lac otoman”, războaiele ruso- (khazarii) şi, în fine, «imperiile stepei» create otomane din cea de a doua jumătate a veacului de nomazii protobulgari, pecenegi şi cumani”. al XVIII-lea, cu consecinţe dezastruoase pen- Următoarele două capitole – „De la Cruci- tru ţările române, au adus stăpânirea rusească ada a III-a până la mijlocul celui de-al XVI-lea asupra unui uriaş litoral pontic cuprins între secol” şi „Frontierele otomane la Marea Neagră Peninsula Taman şi limanul Nistrului. Anexa- de la mijlocul secolului al XVI-lea până la Pacea rea Crimeei avea să deschidă calea instaurării de la Belgrad (1739)” - sunt elaborate de Sergiu protectoratului ţarist asupra Georgiei. Faţada Iosipescu, un erudit istoric al Evului Mediu şi vest-pontică a principatelor româneşti deveni- cunoscut arheolog, care este şi coordonatorul se obiect de dispută între imperiile otoman şi volumului. Este de semnalat aici ameninţarea rus. Pacea de la Bucureşti din 1812 punea capăt stăpânirii bizantine circumpontice de răzvrăti- unui război purtat şase ani de oştile ţariste şi rea vlahilor balcanici cărora li s-au raliat cuma- cele otomane, dar aducea dezmembrarea Mol- nii şi bulgarii, fapt care a dus la crearea împără- dovei, teritoriul dintre Prut şi Nistru intrând în ţiei Asăneştilor cu pretenţii asupra controlului componenţa Imperiului Rus care făcea încă un unei părţi din litoralul pontic. „Lacul bizantin” pas pe drumul către Constantinopol. avea să dispară odată cu Cruciada a IV-a, dar Capitolul al VII-lea, semnat de Sergiu împărăţia Asăneştilor – după opinia autorului ­Iosipescu, este cel mai amplu – 100 de pagini – nu s-a extins mai la nord de limanul fluviatil – şi tratează evoluţiile politico-militare care al Mangaliei lăsând Ţara Cărvunei şi Ţara lui au dus la modificarea raportului de forţe eu- Petru, locuite covârşitor de vlahi, să-şi mani- ropean, atingerea apogeului forţei militare a feste autonomia. Apariţia unui nou factor de Imperiului Rus ale cărei trupe participă la înă- putere în regiune – emiratul otoman – care a buşirea revoluţiilor paşoptiste, rămânând apoi contrabalansat restaurarea imperială bizanti- pe teritoriul principatelor româneşti, impune- nă în pofida ofensivei cruciate iniţiată de re- rea marilor puteri în soluţionarea „Chestiunii gatele polon şi ungar, dar şi atacurile mongole Orientale” în detrimentul sforţărilor Rusiei asupra posesiunior genoveze din Crimeea au de a fi părtaşă la împărţirea moştenirii Impe- determinat modificări majore ale frontierelor riului Otoman din Marea Neagră, Strâmtori, din regiunea pontică. Ridicările la luptă ale ro- Peninsula Balcanică şi Mediterana Orientală. mânilor de la sud şi est de Carpaţi împotriva Înfrângerea suferită de trupele ruseşti în Răz- ameninţării angevine şi consolidarea principa- boiul Crimeei finalizată juridic prin Tratatul de telor româneşti, Moldova şi Ţara Românească, pace de la Paris a avut ca urmare neutralizarea au avut ca urmare extinderea lor până la Marea Mării Negre, înfiinţarea Comisiei Europene a Neagră, aşa încât – scrie autorul – faţada lor Dunării, dar şi retrasarea frontierei pontice a maritimă se întindea pe aproape 500 km, de la Moldovei. În felul acesta, „pacea marca înce- limanul Nistrului până lângă Varna. putul reconstrucţiei statale naţionale în bazi- Începând cu mijlocul secolului al XVII-lea, nul euxinic prin crearea micii faţade maritime evoluţiile geopolitice din bazinul pontic aveau a Principatelor Unite ale Moldovei şi Ţării Ro- să fie marcate de apariţia şi afirmarea tendin- mâneşti”. ţelor expansioniste ale Rusiei. Este aceasta Un studiu introductiv abordează concep- problematica analizată în capitolul al V-lea tul teoretic de frontieră în Antichitate şi Evul  Revista de istorie militară  129 Mediu şi face o incursiune în istoriografia pe- gini, dar şi celorlalte imagini ale principalilor rioadei supuse analizei. Concluziile cu care se actori implicaţi în derularea evenimentelor. O încheie lucrarea sunt de fapt câteva conside- scurtă anexă cu extrase din tratatele interna- raţii geopolitice ale coordonatorului acesteia ţionale care au statuat pentru o vreme o anu- rezultate din confruntările militare şi diploma- mită arhitectură politică a regiunii întregeşte tice ale marilor puteri ale vremii pentru adju- demersul ştiinţific al autorilor. decarea unei cât mai mari părţi, dacă nu toată, Aşteptăm cu interes şi următorul volum al a litoralului pontic. colecţiei „Marea Neagră – Istorie – Geopoli- Iconografia sporeşte considerabil valoarea tică”, prezentată într-un format grafic atât de volumului datorită, mai ales celor 26 de hărţi, atrăgător de către Editura Militară. păcat că n-au fost prezentate pe tot atâtea pa- Comandor (r) GHEORGHE VARTIC *

* Cercetător ştiinţific gr. III, Institutul pentru Studii Politice de Apărare şi Istorie Militară. 130  Revista de istorie militară  Recenzii, prezent`ri de c`r]i

Prof. Teodor Ştefan, Jean-Camille Blondel. O misiune diplomatică în vremuri de grea cumpănă 1907-1916 – Destinul familiei Blondel, Editura PIM, Iaşi, 2013 (188 pagini cu ilustraţii)

Domnul profesor Teodor Ştefan, vechiul nostru coleg de facultate, după o lucrare despre comunitatea evreiască din Olteniţa, ne face surpriza unei monografii dedicate lui Camille Blondel (1854-20 iunie 1935, Spanţov) şi a soartei familiei Blondel în România, din anii premergători Primului Război Mondial şi până în deceniul al optulea al secolului trecut. Trecerea în revistă a relaţiilor româno- franceze - cu momente de culme, precum în primul deceniu al celui de-al doilea imperiu, şi de declin, mai ales în ultima treime a secolului al XIX-lea –, introduc cititorul în atmosfera şi peripeţiile misiunii la Bucureşti a lui Camille Blondel, ministrul republicii în capitala României între 7 mai 1907 şi 6 mai 1916. Pe temeiul corespondenţei diplomatice franceze – aflată în parte în fondul de apostrofat de vajnicul conservator român: microfilme Franţa al Arhivelor României – „Dacă eu vă regret ca om, apoi nu voi regreta şi a unora dintre contribuţiile profesorului clujean Vasile Vesa1, ale lui Mircea Popa şi diplomatul care, după opiniunea mea, a făcut Gheorghe Zbuchea, autorul reuşeşte să ofere cel mai mare rău ţării mele: vă fac responsabil o imagine a eforturilor lui Camille Blondel de deplorabila politică francofilă şi rusofilă de relansare a relaţiilor ţării sale cu România, urmată astăzi de guvern şi care, în mare parte, de dezagregare a alianţei acesteia cu Puterile a fost determinată de acţiunea desfăşurată de Centrale. Pe bună deptate este subliniată etapa dumneavoastră împotriva Austriei în 1913” (p. 2 războaielor balcanice (1912-1913) ca o „mare 66 ). Desigur, misiunea lui Camille Blondel în cotitură” în politica externă a României. Cel ce România din anii 1907-1916 rămâne încă un a sezizat cel mai bine rolul lui Camille Blondel mare subiect de cercetat şi de reconstituit în în această schimbare a fost Petre Carp. Intr-o toate amanuntele şi cu toate dedesubturile sale, convorbire din vremea încheierii misiunii sale atât de la noi cât şi din Franţa3. Şi poate, nu în în România (mai 1916), ministrul Franţei era ultimul rând, din Rusia, pentru că rechemarea  Revista de istorie militară  131 lui Camille Blondel în mai 1916 îmi pare un treburi de serviciu, academicienii Gheorghe efect al politicii Curţii de la Petrograd şi a Ionescu Siseşti şi Grigore Antipa, precum Stavkăi nemulţumită de acţiunea diplomatului şi oameni politici sau intelectuali pătimaşi francez, prea ataşat patriei de adopţiune a fiicei pescari şi vânători. Impresionat de farmecul sale, Yvonne, căsătorită Jean Cămărăşescu. locurilor, Camille Blondel şi soţia sa aveau să- Familiei româneşti a lui Camille Blondel şi împartă viaţa între reşedinţele lor din Franţa îi este consacrată partea a doua şi cea mai şi casa fiicei lor de la Spanţov. Aici a adormit consistentă a cărţii (pp. 72-185), bazată pe întru Domnul, la 19 iunie 1935, fostul ministru informaţii din arhiva Blondel din Bucureşti, al Franţei la Bucureşti, capela mormântului aceea a CNSAS, pe acelea ale unor martori său fiind ridicată după planurile Henriettei oculari de la Spanţov şi împrejurimi, pe Delavrancea-Gibory în cimitirul satului. manuscrisul Răbojul cu amintiri al publicistului Peste soţii Yvonne şi Ion Postelnicul şi fiul Dimitrie Iov (1888-1959, puşcăria Gherla). lor adoptiv, Vlad, s-a năpustit comunismul Este o poveste cu începutul fericit în adus de armata roşie şi tragedia începută în România Întregită şi plină de speranţă. Erou 1945, apoi marcată de arestarea şi detenţia în al Marelui Război, Yvonne4 şi-a legat viaţa 1950-1951 a lui Ion Postelnicu, de trimiterea de un tânăr ofiţer român, erou al luptelor de lor în domiciliu obligatoriu la Afumaţi, nu la Cireşoia, Ion Postelnicu, care, după studii s-a încheiat decât odată cu vizita generalului de aviaţie în Anglia (1917-1918) şi inginerie Charles de Gaulle în România (mai 1968). agricolă în Franţa (1918-1919), a devenit Abia acum, scoşi de sub interdicţie, au putut administrator al domeniilor statului, ulterior cu sprijinul credincioasei prietene Henriette ale Coroanei, de la Spanţov (Călăraşi) şi Delavrancea-Gibory să-şi afle o modestă lo­ fermier tot acolo, la Trestiana (1923). Aici cuinţă de mahala în Colentina. Aici a trecut soţii Postelnicu, „green-fingers”, au creat o dintre cei vii Yvonne Blondel-Postelnicu la adevărată fermă model şi, în calitatea oficială, 14 iunie 1971; mormântul ei şi al lui Camille de administrator al marelui domeniu, un centru Blondel5 se află la cimitirul militar Belu. de învăţământ şi emulaţie pentru dezvoltarea Simptomatic, fiul soţilor Postelnicu, Vlad, culturilor agricole şi creşterii animalelor. îndurând alături de părinţii săi cumplitele Casa lor de pe malurile lacului Buldu, avataruri ale României comuniste, a putut, clădită după planurile arhitectei Henriette prin căsătorie, să ajungă în Franţa. Aici va Delavrancea-Gibory, avea să fie locul de aduce şi pe tatăl său Ion Postelnicu, rămas fără întâlnire predilectă la Dunărea de Jos a unora adăpost după cutremurul din martie 1977, şi dintre scriitorii români şi a familiilor lor – decedat lângă Rambouillet la 17 octombrie fraţii Teodoreanu, Ionel şi Păstorel, Mihail 1979 (p. 147). Sadoveanu, Mihai Tican-Rumano, Emil Isac, Traian Russu-Şirianu, George Lesnea, Dumitru O covârşitoare tristeţe se degajă din această Iov. Şi, constant, al surorilor Delavrancea, poveste a doi dintre eroi Marelui Război, a celor Cella şi Henriette. Alături de ei în trecere, cu ce speraseră şi crezuseră în altă Românie.

SERGIU IOSIPESCU *

* Cercetător ştiinţific gr. I, Institutul pentru Studii Politice de Apărare şi Istorie Militară. 1 V. sinteza aceluiaşi, Les relations politiques roumano-françaises au début du XXe siècle (1900-1916), Bibliotheca Historica Romaniae, Bucureşti, 1986, precum şi Béla K. Király, Gunther Erich Rothenberg, War and Society in East Central Europe: East central European society in World War I, Brooklyn College Press, Columbia University Press, 1985. 2 După raportul lui Camille Blondel către MAE francez din 23 mai 1916. 3 Contele de Saint-Aulaire atribuie lui Philippe Berthelot, şeful de cabinet al preşedintelui Consiliului de Miniştri Aristide Briand, rechemarea lui Camille Blondel, ca o manifestare de putere în faţa lui Paul Deschanel, preşedintele Camerei deputaţilor şi susţinător al fostului ministru la Bucureşti (Comte de Sain- Aulaire, Confession d’un vieux diplomate, Flammarion, Paris, 1953, pp. 301-303). 4 V. Yvonne Blondel, Journal de guerre 1916-1917: Front sud de la Roumanie, L’Harmattan, Paris, 2002. 5 Cel de la Spanţov fusese vandalizat. 132  Revista de istorie militară  Recenzii, prezent`ri de c`r]i

Ministerul Afacerilor Externe al României Agenţia Arhivelor Federale ale Rusiei Institutul Diplomatic Român Arhivele Militare de Stat ale Rusiei

Prizonieri de război români în Uniunea Sovietică. Documente 1941-1956, coordona- tor: Vitalie Văratec, Editura Monitorul Oficial R.A., Bucureşti, 2013.

La sfârşitul anului 2013, istoriografia ro- mână, inclusiv cea militară, s-a îmbogăţit cu o lucrare de referinţă, îndelung aşteptată atât de specialişti, cât şi de zeci şi poate de sute de mii de români. Şi asta pentru că problema campa- niei din est a armatei române, desfăşurată în perioada 22 iunie 1941 – 23 august 1944, a ră- mas practic necercetată până la sfârşitul Răz- boiului Rece. În acest context şi despre soarta prizonierilor capturaţi de armata sovietică nu s-au ştiut foarte multe lucruri, deşi memoria colectivă reţinea, de pildă, episodul reîntoar- cerii târzii din prizonierat a multor militari români. Situaţia de la începutul anilor ’90 a generat speranţe că subiectul va putea fi abordat într-o manieră comprehensivă, mai ales că arhivele româneşti au fost deschise, iar restricţiile de ordin ideologic au dispărut. În plus, unii cerce- tători români au avut acces în arhivele ex-so- torilor Institutului Diplomatic, astfel că, după vietice, fundamentale pentru desluşirea soartei o muncă asiduă de peste şase ani, el a văzut prizonierilor români. Destul de rapid, însă, lu- lumina tiparului. Echipa de cercetători români crurile au intrat din nou în blocaj, situaţie care a fost formată din Laurenţiu Constantiniu, Ilie a durat pînă la jumătatea primului deceniu al Schipor şi Vitalie Văratic (coordonator) – care secolului trecut. au colaborat cu istoricii ruşi Vladimir Ivanovici În anul 2006, la iniţiativa ministrului de ex- Korotaev şi Vladimir Nikolaevici Kuzelenkov. terne din acea perioadă, Mihai Răzvan Ungu- Este primul corpus de documente dedicat reanu, s-a semnat un acord de colaborare între Institutul Diplomatic Român, Agenţia Arhive- prizonierilor români, iar apariţia lui este, aşa lor Federale ale Rusiei şi Arhivele Militare de cum spuneam, un eveniment de importanţă Stat ale Rusiei pentru editarea unui volum de naţională. El clarifică multiple aspecte privind documente referitor la situaţia prizonierilor contextul căderii militarilor români în prizo- români în Uniunea Sovietică în timpul şi după nierat, cadrul juridic şi normativ al captivităţii încheierea celui de-al Doilea Război Mondial. acestora, regimul de viaţă şi de muncă al prizo- Proiectul s-a bucurat de susţinerea ulteri- nierilor de război şi „internaţilor” civili, educa- oară a miniştrilor de externe români şi a direc- ţia politică şi antifascistă a acestora, asistenţa  Revista de istorie militară  133 militară şi mortalitatea ridicată, judecarea şi zonierilor reţinuţi de sovietici, diferenţa este şi condamnarea de către tribunalele militare so- mai mare, iar concluzia este că despre soarta vietice a peste 1.300 de cetăţeni români etc. a zeci de mii de militari români nu ştim, deo- Analiza pe larg a conţinutului volumului camdată, nimic. este dificilă, datorită numeroaselor şi variate- Volumul aduce informaţii de mare interes lor probleme pe care le ridică. Cert este că el şi despre alte probleme, cum ar fi, de pildă, va impulsiona cercetarea istorică în acest do- chestionarea generalilor români despre con- meniu atât de văduvit până acum, deşi, iată, au secinţele unei readuceri pe tronul României a trecut aproape şapte decenii de la încheiarea fostului rege Carol al II-lea, care a abdicat la celei mai mari conflagraţii din istorie. 6 septembrie 1940 (Documentul 135). Se ştie În cadrul restrâns al acestei prezentări ne atât din jurnalul său, dar şi din alte surse, că vom referi doar la un aspect, de altminteri foar- fostul suveran a întreprins demersuri pe lângă te important. Este vorba de numărul prizoni- erilor de război români. Studiile cercetătorilor autorităţile americane, începând din decem- români privind pierderile armatei române în brie 1941, când statul român a intrat în stare de campania din est indică 624 789 de oameni, din beligeranţă cu Marea Britanie şi Statele Uni- care 17 514 ofiţeri, 12 476 de subofiţeri şi 594 te ale Europei, pentru a reveni pe tron. Ele au 750 soldaţi. Din rândul acestora, cei mai nume- continuat apoi şi pe lângă autorităţile sovietice, roşi au fost dispăruţii, care se cifrează la 309 533 unul din canale fiind ambasadorul sovietic în (6 042 ofiţeri, 5 670 subofiţeri, 197 821 trupă). Mexic, Constantin Alexandrovici Umanski1. Volumul aduce informaţii preţioase pen- Remarc modul excelent de îngrijire a volu- tru această categorie, amplu dezbătută în is- mului. El conţine notă asupra ediţiei, studiu in- toriografie. Potrivit documentului 270 (nota troductiv, listă de documente, numeroase note colonelului P. Bulanov), numărul prizonierilor de subsol care orientează coerent cititorul în români aflaţi în evidenţă a fost de 187 367 de hăţişul informaţiilor, indice geografic şi indi- militari (6 generali, 5 697 ofiţeri, 181 664 subo- ce de persoane foarte utile pentru consultarea fiţeri şi soldaţi). Dintre aceştia, 54.002 persoane lucrării. La acestea se adăugă condiţiile grafi- au decedat (rata de mortalitate fiind de 29,1%), ce foarte bune asigurate de Editura Monitorul iar restul 132 755 de militari au fost repatriaţi Oficial R.A. Într-un cuvânt, apariţia volumului în perioada 1945-1956. Un alt document, nr. reprezintă un eveniment editorial şi ştiinţific 202, dă o altă cifră, respectiv 236 420 militari de excepţie. Dar, pe lângă aceste calităţi, cor- români au fost capturaţi de armata sovietică. pusul de documente reprezintă şi o reparaţie Există, prin urmare, o diferenţă de 49.053 de persoane între cele două documente, iar expli- morală pentru toţi acei cetăţeni români şi fa- caţiile date de coordonatorul volumului, V. Vă- miliile lor care au avut de suferit în timpul şi ratec, sunt credibile, ele ţinând, în primul rând, din cauza războiului. de deficienţele sistemului de evidenţă al sovie- După opinia mea, se impune continuarea ticilor, care nu i-au mai înregistat şi pe cei cap- cercetărilor, întrucât problematica prizonie- turaţi şi decedaţi în lungul drum spre lagăre. rilor de război români din cursul celui de-al Dacă, însă, comparăm cifra „dispăruţilor” Doilea Război Mondial este departe de a fi acreditată de istoricii români cu numărul pri- epuizată.

PETRE OTU *

* Director adjunct, Institutul pentru Studii Politice de Apărare şi Istorie Militară. 1 Detalii în Mihail Sturdza, Ruşii, masonii şi Mareşalul şi alte răspântii ale istoriografiei româneşti, Editura Compania, Bucureşti, 2013. 134  Revista de istorie militară  Via]a [tiin]ific`

Masa rotundă „România şi primăvara de la Praga”

DANIELA ŞIŞCANU *

La 9 decembrie 2013, Institutul pentru Stu- dii Politice de Apărare şi Istorie Militară îm- preună cu Facultatea de Istorie a Universităţii din Bucureşti au organizat masa rotundă: „Ro- mânia şi Primăvara de la Praga”. Evenimentul a avut loc la Muzeul Naţional de Artă Contem- porană a României, Anexa din Calea Moşilor, în cadrul oferit de expoziţia cu fotografiile lui Josef ­Koudelka despre momentul invaziei tru- pelor Pactului de la Varşovia din agust 1968, deschisă la 17 octombrie 2013. La eveniment au luat parte ambasadorul Republicii Cehe în România, Jiri Sitler, locţiito- rul ambasadorului ceh, Tomas Vostry, directo- rul Institutului Francez din România, Stanislas ­Pierret, decanul Facultăţii de Istorie, prof. Adri- an Cioroianu, directorul ISPAIM, generalul ma- ior (r) ­Mihail. E. Ionescu, directorul adjunct al ISPAIM, col. (r) Petre Otu, reprezentantul Con- siliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Se- curităţii, dr. Florian Bantu, precum şi prof. dr. Alexandru Oşca, din cadrul Centrului de Relaţii Internaţionale al Universităţii din Craiova. Masa rotundă a avut drept subiect impor- tanţa deosebită pe care l-a avut procesul reformist din Cehoslovacia, denumit „Primăvara de la Praga”, şi poziţia aparte asumată de România. Discuţiile au fost deschise de ambasadorul ceh Jiri Sitler, care a ţinut să sublinieze valoarea istorică a fotografiilor realizate de Josef Koudelka. Imaginile surprinse în aceste fotografii sunt de o expresivitate marcantă şi constituie o mărtu- rie de excepţie asupra evenimentelor din 1968. E de menţionat faptul că Josef Koudelka nu a recunoscut că este autorul acestor fotografii decât în 1985, din cauza temerilor de a nu fi supus represaliilor atât el, cât şi familia sa. Un alt fapt amintit de ambasador este şi omagiul adus poziţiei României în 1968, prin ex- punerea în curtea muzeului a unui tun antitanc din acea perioadă, cu inscripţia „Acest tun al

* Cercetător ştiinţific, Institutul pentru Studii Politice de Apărare şi Istorie Militară.  Revista de istorie militară  135 Masa rotundă „România şi primăvara de la Praga”

Armatei Române nu a participat la invazia Cehoslovaciei. Mulţumim România!”. Iniţial s-a dorit amplasarea unui tanc, însă, din motive tehnice, s-a renunţat în favoarea tunului. Directorul Institutului Francez de la Bucureşti, Stanislas Pierret, a subliniat importanţa şi im- pactul pe care le-au avut aceste fotografii asupra opiniei publice şi contribuţia pe care au avut-o în procesul de cunoaştere a adevărului despre acele evinemente. Totodată, a fost amintit şi felul în care Occidentul a reacţionat la poziţia României în timpul şi după invadarea Cehoslovaciei de către trupele Tratatului de la Varşovia. În susţinerea acestei afirmaţii a venit şi prof. Adrian Cioroianu, care a accentuat că reacţia României la evenimentele din Cehoslovacia au reprezentat unul dintre cele mai bune momente ale sec. XX. Poziţia lui Ceauşescu i-a adus o mare popula- ritate şi deschidere în Occident, culminând cu vizita preşedintelui american Richard Nixon din 1969. Totodată, prof. Cioroianu a subliniat conexiunea dintre momentul din 1968 şi apariţia cultului personalităţii lui Ceauşescu. Tot despre procesul de distanţare a liderilor comunişti români faţă de Moscova, iniţiat de pe vremea lui Gheorghiu-Dej, a vorbit şi dr. Florin Banu, cercetător la Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii. În acest sens au fost punctate anumite momente, precum desfi- inţarea Sovrom-urilor în 1953, retragerea în 1958 a trupelor şi a consilierilor sovietici, refuzul de a permite desfăşurarea manevrelor militare cu trupe sovietice pe teritoriul român, Declaraţia din aprilie 1964 referitoare la principiile pe care trebuie să se bazeze relaţiile dintre partidele comu- niste, apogeul fiind atins prin condamnarea publică a invaziei Cehoslovaciei. Un alt moment interesant al reuniunii a fost prezentarea de către prof. Alexandru Oşca a trei documente referitoare la prezenţa unor militari români la aplicaţiile din Cehoslovacia în 1968. 136  Revista de istorie militară  Primele două se refereau la participarea militarilor români la aplicaţia „Şumava”, datorită căreia trupele Pactului de la Varşovia au identificat şi ocupat rapid punctele şi zonele strategice ale Cehoslovaciei. Cel de-al treilea document prezentat se referea la prezenţa unui grup format din trei ofiţeri români, condus de gen. Paul Keller, la un exerciţiu al unei divizii de tancuri. Imediat dupa începerea invaziei, ofiţerii români au fost împiedicaţi să ia legătura cu Ambasada României la Praga, oferindu-li-se varianta deplasării la Moscova. Cu toate acestea, mulţumită sprijinului direct acordat de organele militare cehoslovace, ofiţerii români au reuşit să ajungă la Ambasada română şi să se întoarcă în ţară, aducând cu ei fotografii şi scrisori drept mărturii ale acelor eve- nimente. Petre Otu vorbit despre raporturile româno-cehoslovace şi evoluţia lor determinată de desfă- şurarea evenimentelor din 1968. Relaţia dintre România şi Cehoslovacia nu a fost una apropiată până în 1968, a fost subliniat faptul că liderii cehoslovaci erau foarte reticenţi faţă de cooperarea cu Ceauşescu pentru a nu irita şi mai mult Moscova, până s-a aflat că sovieticii pregătesc o in- vazie. Semnarea la Praga a tratatului de asistenţă mutuală a dus la apariţia teoriei potrivit căreia Mica Antantă din perioada interbelică se reconstituia, fapt pentru care sovieticii urmăreau cu atenţie evoluţiile din regiune. În vara anului 1968 în România se aflau, în calitate de turişti, 8000 de cetăţeni cehoslovaci. Pentru că nu se puteau întoarce în Cehoslovacia, au fost cazaţi în hotelurile Oficiului Naţional de Turism. Tomas Vostry, locţiitorul ambasadorului Cehiei la Bucureşti, se afla atunci pe litoralul românesc. Domnia sa a relatat despre simpatia şi solidaritatea manifestată de români, precum şi despre felul în care a reţinut în memorie acele evenimente: prezenţa trupelor sovietice în Praga, atmosfera din oraş şi comportamentul praghezilor. La finalul reuniunii a fost subliniat faptul că în ciuda circumstanţelor nuanţate, poziţia adop- tată de Ceauşescu a dus la naşterea unei importante apropieri între cele două ţări.

 Revista de istorie militară  137