Vii 2016 Sargetia

SARGETIA

VII 2016 SARGETIA

FONDATOR: OCTAVIAN FLOCA

I, 1937, 214 p. II, 1941, 164 p. III, 1956, 231 p. IV, 1967, 272 p. V, 1968, 662 p. VI, 1969, 319 p. VII, 1970, 313 p. VIII, 1971, 275 p. IX, 1972, 283 p. X, 1973, 447 p. XI-XII, 1974-1975, 504 p. XIII, 1977, 620 p. XIV, 1979, 739 p. XV, 1981, 540 p. XVI-XVII, 1982-1983, 749 p. XVIII-XIX, 1984-1985, 464 p. XX, 1986-1987, 740 p. XXI-XXIV, 1988-1991, 942 p. XXV, 1992-1994, 982 p. XXVI/1, 1995-1996, 688 p. XXVI/2, 1995-1996, 800 p. XXVII/1, 1997-1998, 896 p. XXVII/2, 1997-1998, 758 p. XXVIII-XXIX/1, 1999-2000, 577 p. XXVIII-XXIX/2, 1999-2000, 600 p. XXX, 2001-2002, 949 p. XXXI, 2003, 469 p. XXXII, 2004, 880 p. XXXIII, 2005, 390 p. XXXIV, 2006, 956 p. XXXV-XXXVI, 2007-2008, 923 p.

SERIE NOUĂ

I (XXXVII), 2010, 606 p. II (XXXVIII), 2011, 564 p. III (XXXIX), 2012, 576 p. IV (XL), 2013, 62 0 p. V (XLI), 2014, 560 p. VI (XLII), 2015, 386 p. VII (XLIII), 2016, 394 p. ACTA MVSEI DEVENSIS

SARGETIA VII (XLIII) SERIE NOUĂ

In memoriam Téglás Gábor (1848-1916)

DEVA 2016

Manager – Ec. Liliana łola

Colegiul tiinŃific

Mihai Bărbulescu – Membru corespondent al Academiei Române, Filiala Cluj-Napoca Michel Feugère – Centre National de la Recherche Scientifique, UMR 5138, Lyon Arja Karivieri – Classical Archaeology and Ancient History Stockholm University Ioannis Motsianos – Museum of Byzantine Culture Thessalonik Ioan Aurel Pop – Membru titular al Academiei Române, Filiala Cluj-Napoca Marius Porumb – Membru titular al Academiei Române, Filiala Cluj-Napoca Richard Petrovszky – Historisches Museum der Pfalz Speyer Reinhard Stupperich – Institut für Klassische Archäologie der Universität Heidelberg Denis Zhuravlev – The State Historical Museum Moscow Cornel Tatai-Baltă – Universitatea „1 Decembrie 1918” din Alba Iulia

Colegiul de redacŃie

Ioan Alexandru Bărbat – redactor responsabil Georgeta Deju – secretar de redacŃie Cătălin Cristescu – membru Daniel Iosif Iancu – membru Antoniu Tudor Marc – membru IonuŃ Cosmin Codrea – membru Adrian Stroia – membru

Proiectare copertă: IonuŃ Cosmin Codrea, Cristina Filcea Coperta 1: Vas de tip cuptor (pyraunos) aparŃinând bronzului târziu, descoperit la oimu – Teleghi, din colecŃia Muzeului CivilizaŃiei Dacice i Romane, Deva (Foto: Antoniu Tudor Marc) Machetare volum: Dorina-Liliana Dan, Ioan Alexandru Bărbat

ACTA MVSEI DEVENSIS ACTA MVSEI DEVENSIS Orice corespondenŃă referitoare la publicaŃia Toutes correspondance concernant la revue Sargetia se va adresa: Sargetia doit être adressé: Muzeul CivilizaŃiei Dacice i Romane Muzeul CivilizaŃiei Dacice i Romane 330005 Deva, str. 1 Decembrie nr. 39, 330005 Deva, str. 1 Decembrie nr. 39, judeŃul Hunedoara, România judeŃul Hunedoara, România Telefon 0254 216750 Téléphone +4 0254 216750 Fax 0254 212200 Fax +4 0254 212200 [email protected] [email protected] www.anuarulsargetia.ro www.anuarulsargetia.ro

Responsabilitatea pentru conŃinutul materialelor publicate, inclusiv a traducerii textelor, aparŃine în exclusivitate autorilor.

Iosif Vasile Ferencz Téglás Gábor (23 martie 1848-4 februarie 1916) …… 7 Téglás Gábor (23 March 1848-4 February 1916)

ARHEOLOGIE

STUDII I ARTICOLE

Cătălin Cristescu, Noi descoperiri privind sfâritul primei epoci a Ioan Alexandru Bărbat fierului în Transilvania. Contextele funerare de la Bacea (jud. Hunedoara) ……………………………. 11 New Discoveries Regarding the End of the Early Iron Age in Transylvania. The Funerary Contexts from Bacea (Hunedoara County)

Valentina Cetean, Studiu mineralogic preliminar privind tipurile de Iosif Vasile Ferencz roci de pe antierul arheologic Ardeu – CetăŃuie, jud. Hunedoara……………………………………… 45 Preliminary Mineralogical Study on the Types of Rocks from Ardeu – CetăŃuie Archaeological Site, Hunedoara County

Marius Gheorghe Barbu Opus incertum sau opus mixtum la Ulpia Traiana Sarmizegetusa? …………………………………….. 67 Opus incertum or opus mixtum at Ulpia Traiana Sarmizegetusa?

Ana-Cristina Hamat Inele sigilare descoperite pe teritoriul Daciei romane 85 Signet Rings Discovered on the Territory of Roman Dacia

Beatrice Ciută ConsideraŃii privind grădinile romane în anticul Apulum …………………………………………….. 109 Remarks about Roman Gardens from Ancient Apulum

RAPOARTE I NOTE ARHEOLOGICE

Dinu Ioan Bereteu ContribuŃii la repertoriul arheologic al judeŃului Cluj (II) ……………………………………………. 129 Contributions to the Archaeological Repertory of Cluj County (II)

Octavian-Cristian Rogozea, ContribuŃii la repertoriul aezărilor atribuite epocii Petru Rogozea bronzului din vestul României (I) ………………….. 139 Contributions to the Repertory of Bronze Age Settlements from Western Romania (I)

Dinu Ioan Bereteu FortificaŃia din a doua epocă a fierului de la Sebi (jud. BistriŃa-Năsăud) …..………………………….. 201 The Late Iron Age Fortification from Sebi (BistriŃa- Năsăud County)

Claudiu Munteanu A Roman Age Votive Offering in the Archaeological Feature C 018 from Cristian I, Sibiu County ……… 231 O depunere votivă de epocă romană în complexul arheologic C 018 de la Cristian I, judeŃul Sibiu

Oana Tutilă, Fibule romane de pe valea Târnavei Mici …………. 239 Ioan Alexandru Bărbat Roman Brooches from Târnava Mică Valley

Timea Varga, A Roman Settlement at Cojocna (Cluj County) …… 247 Dinu Ioan Bereteu O aezare romană la Cojocna (jud. Cluj)

ISTORIE

STUDII I ARTICOLE

Tudor-Radu Tiron Din nou despre corbul cu inel în cioc. Reprezentări ale stemelor hunedoretilor într-un manuscris din colecŃia Bibliotecii de Stat Bavareze ………………. 255 De nouveau sur le corbeau tenant une bague dans son bec. Les illustrations des armes de la famille de Hunedoara dans un manuscrit faisant partie de la collection de la Bibliothèque d’État de Bavière

Cornel Tatai-Baltă Receptarea xilogravurii lui Albrecht Dürer, Regele David, 1499, în tipografii de la Iai i Bucureti din secolele XVII-XVIII ………………………………. 275 The Echo of Albrecht Dürer’s Woodcut, King David, 1499, in Printing Houses from Iai and Bucharest during the 17th-18th Centuries

Mircea-Gheorghe Abrudan Georg Paul Binder (1784-1867): viaŃa, activitatea i opera unui superintendent uitat al Bisericii Evanghelice C.A. din Transilvania ………………… 281 Georg Paul Binder (1784-1867): The Life, the Activity and the Work of a Forgotten Superintendent of the C.A. Evangelic Church from Transylvania

Maxim (Iulius-Marius) DespărŃământul Astra BistriŃa de la înfiinŃare i până Morariu la Marea Unire ……………………………………... 303 BistriŃa Department of Astra from the Foundation and until the Great Union

Marin Pop EvoluŃia organizaŃiilor Partidului NaŃional Român din Ardeal i Banat în perioada 1923-1925. Alegeri parlamentare parŃiale ………………………………. 313 The Evolution of the Romanian National Party Organizations in Transylvania and Banat from 1923- 1925. Partial Elections

Minodora Damian Noi informaŃii asupra învăŃământului din Valea Dunării în perioada interbelică (cazul aezărilor Berzasca i Belobreca) ……………………………. 333 Des nouvelles informations concernant l'enseignement de la Vallée du Danube de la période d'entre les deux guerres (la situation des localités Berzasca et Belobreca)

Eugen Mioc Germanii din Banat în primele două decenii de regim comunist (1945-1965) ……………………… 347 Les allemands de Banat dans le deux premières décennies du régime communiste (1945-1965)

Camelia Gabor Lucrări semnate Irimie Nicolae în ColecŃia de Artă a muzeului devean …………………………………. 359 Irimie Nicolae Works in the Museum of Dacian and Roman Civilization's Art Collection

RECENZII I NOTE DE LECTURĂ

Alin HenŃ Valeriu Sîrbu, Cătălin Borangic, Pumnalul sica în nordul Dunării (~200 a. Chr. – 106 p. Chr.): Semiotica marŃială a puterii [Le poignard sica au nord de Danube (~200 av. J.-C. – 106 ap. J.-C.): Sémiotique martiale du pouvoir], Brăila, Ed. Istros a Muzeului Brăilei „Carol I”, 2016, 247 p., (ISBN 978-606-654-188-6) ……………………………….. 371

Cătălin Cristescu Mariana-Cristina Popescu, Hellenistic and Roman Pottery in pre-Roman Dacia, Bibliotheca Musei Napocensis, XL, Bucureti, Ed. A.R.A. – „Arhitectură. Restaurare. Arheologie”, 2013, 280 p., (ISBN 978-973-88645-7-9) ………………………... 377

Daniel I. Iancu Petre Ugli Delapecica, Jurnal de război din anii 1914-1919 [War Diary from the Years 1914-1919], editori Ioana Rustoiu, Marius Cristea, Tudor Rou, Smaranda Cutean, Seria Memoriale, I, Alba Iulia, Ed. Altip, 2015, 245 p., (ISBN 978-973-117-561-4) 383

IN MEMORIAM

Adriana Pescaru In memoriam Olimpia-Florica Palamariu (1950-2016) 387

Lista abrevierilor ………………………………………………………………….. 391

TÉGLÁS GÁBOR (23 MARTIE 1848-4 FEBRUARIE 1916)

Téglás Gábor. Fotografie de la finalul secolului al XIX-lea (după Gáll 2014, p. 231, fig. 3)

În luna februarie s-a împlinit un secol de la trecerea în nefiinŃă a lui Téglás Gábor. Cel care a fost desemnat primul director al Muzeului devean s-a născut la Braov, într-un an marcat din plin de evenimente istorice de mare însemnătate, deopotrivă atât în Europa, cât i în Transilvania – anul 1848. După revoluŃie, părinŃii săi s-au stabilit definitiv la Sfântu Gheorghe, unde Téglás Gábor senior, de meserie lăcătu, va deveni membru al Breslei Unite a Tâmplarilor i Lăcătuilor. Mama sa, Anna, ale cărei cunotinŃe de limbă germană i română i-au netezit calea pentru angajare în cadrul administraŃiei oraului, a dat natere la apte copii, dintre care doi au murit de timpuriu. Trei dintre cei cinci fraŃi care au avut ansa vieŃii au urmat cariere meritorii asemeni lui Gábor. Pregătirea colară a lui Téglás Gábor începe cu coala elementară, la Sfântu Gheorghe, apoi gimnaziul la prestigiosul colegiu Bethlen din Aiud, unde se pare că a fost influenŃat de profesorul Herepey Károly. Cel din urmă era un cunoscut colecŃionar de antichităŃi, fiind în acelai timp i custodele uneia dintre cele mai vechi colecŃii muzeale din Transilvania – aceea aparŃinând colegiului. i care nu în ultimul rând era i un bun cunoscător al civilizaŃiilor antice din sud-vestul Transilvaniei. Anii petrecuŃi la Aiud într-un mediu educaŃional elevat pentru acele vremuri, în care s-a format tânărul Téglás, i-au pus amprenta asupra personalităŃii sale i i-au stârnit interesul pentru antichitate.

Sargetia. Acta Musei Devensis (S.N.), VII, 2016, p. 7-8. 8 Téglás Gábor (23 martie 1848-4 februarie 1916)

După terminarea colegiului i-a continuat studiile la Facultatea de Litere i Arte din Budapesta, iar ulterior, întors în Transilvania, a devenit din anul 1871 profesor la coala Regală Superioară Reală din Deva. În primii ani ai carierei, dând dovada entuziasmului său, va străbate cu pasul numeroase zone ale comitatului Hunedoara având ca intenŃie repertorierea locuirilor preistorice. Însă cele dintâi scrieri ale perioadei, publicate în presa locală, vor viza subiecte din domeniul tiinŃelor naturii, tot aa cum nu vor lipsi nici cele dedicate turismului. Studiile de arheologie vor începe să jaloneze cariera lui Téglás Gábor începând din a doua jumătate a anilor 1870, când interesul i se va concentra asupra aezărilor preistorice hunedorene. Această orientare s-a datorat probabil în bună măsură colaborării cu Torma Zsófia, colaborare care nu va înceta decât la moartea ei, în 1899. Cele 355 de articole pe teme de arheologie, care au apărut pe parcursul celor aproape patru decenii de activitate publicistică a lui Gábor Téglás, evidenŃiază o realizare impresionantă. Iar dimensiunea reală o putem măsura numai dacă Ńinem cont că a abordat o tematică vastă, cu subiecte care vizează toate epocile istorice, din preistorie până în evul mediu. Activitatea organizatorică a lui Téglás Gábor poate fi urmărită pe mai multe planuri, atât în cadrul colii Superioare Regale (unde are o contribuŃie hotărâtoare la editarea anuarului i unde va fi numit director în anul 1888), cât i în acŃiunile întreprinse pentru înfiinŃarea în 1880 a SocietăŃii de Istorie i Arheologie a comitatului Hunedoara (Hunyadmegyei Történelmi és Régészeti Társulat). În acest cadru va investi energie i timp până în ultima clipă a vieŃii. Va rămâne membru al AsociaŃiei, al cărei muzeu l-a condus timp de 23 de ani. Prestigiul tiinŃific de care se bucura arheologul devean a făcut ca în anul 1888 să fie numit membru corespondent al Academiei de tiinŃe maghiare.

IOSIF VASILE FERENCZ Muzeul CivilizaŃiei Dacice i Romane, Deva [email protected]

Bibliografie

Gáll 2014 – E. Gáll, Precursorii arheologiei profesioniste din Transilvania. Gábor Téglas, în SCIVA, 65, 3-4, 2014, p. 219-293.

ARHEOLOGIE

STUDII ŞI ARTICOLE

NOI DESCOPERIRI PRIVIND SFÂRITUL PRIMEI EPOCI A FIERULUI ÎN TRANSILVANIA. CONTEXTELE FUNERARE DE LA BACEA (JUD. HUNEDOARA)

CĂTĂLIN CRISTESCU Muzeul CivilizaŃiei Dacice i Romane, Deva [email protected] IOAN ALEXANDRU BĂRBAT Muzeul CivilizaŃiei Dacice i Romane, Deva [email protected]

Cuvinte cheie: Valea Mureului, Hallstatt D, incineraŃie, ring de piatră, complex funerar Keywords: Valea Mureului, Hallstatt D, incineration, stone ring, funerary complex

Cercetările arheologice prilejuite de construirea autostrăzii A1 au dus la identificarea i documentarea unor contexte cu caracter funerar în punctul Sărături din apropierea localităŃii Bacea, com. Ilia, jud. Hunedoara. Acestea constau dintr-un mormânt de incineraŃie în urnă i un mormânt de incineraŃie în groapă de mari dimensiuni înconjurat de un ring din piatră. Arhitectura complexelor, inventarul funerar, precum i modalitatea de compunere a acestuia permit datarea descoperirilor respective la nivelul Hallstatt-ului târziu transilvănean, către sfâritul sec. VI-prima jumătate a sec. V a.Chr. Lucrarea de faŃă aduce de asemenea în discuŃie descoperiri vechi sau recente care pot fi atribuite orizontului Ha D din sud-vestul Transilvaniei.

Introducere Situl arheologic descoperit la Bacea – Sărături , com. Ilia, jud. Hunedoara, este localizat în zona de sud-vest a Transilvaniei, în depresiunea Iliei, sub aspect hidrografic arealul fiind reprezentat de culoarul depresionar al Mureului inferior (Pl. I/1)1. Punctul se află la sud-est de satul Bacea, în stânga oselei ce duce dinspre Ilia în localitatea Sârbi, fiind mărginit de cursul unui pârâu; de altfel, zona respectivă pare să fi fost mlătinoasă în trecut (Pl. I/2)2. StaŃiunea arheologică a fost reperată de către un colectiv din partea MCDR Deva în urma evaluării teoretice pentru proiectul Autostrăzii A1 din 2008. Cu respectiva ocazie au fost identificate la suprafaŃa solului vestigii din neoliticul timpuriu, epoca bronzului i evul mediu timpuriu3. Diagnosticul arheologic a fost efectuat în toamna anului 2013, importante descoperiri fiind făcute i pe raza localităŃii Brănica (jud. Hunedoara)4. Situl 1 Bacea – Sărături a fost delimitat între km 80+750 – 80+950 ai autostrăzii A1, tronson Lugoj- Deva, lot 4 (Pl. II/1). Stratigrafia generală se prezenta astfel: 0-0,30 m, vegetal arabil; 0,30-0,60 m, strat arheologic, sol brun-închis, lutos, cu sporadice materiale ceramice, osteologice i pigment de lipitură de perete (acest strat nu apare în toate unităŃile de

1 Oncu 2000, p. 44-46; Rus 2006, p. 15-16. 2 Vasile, Ene, Cristescu 2015, p. 173. 3 RicuŃa et al. 2011, p. 59. 4 ColŃeanu, Bărbat 2015, p. 73, nota 1.

Sargetia. Acta Musei Devensis (S.N.), VII, 2016, p. 11-44. 12 Noi descoperiri privind sfâritul primei epoci a fierului săpătură); 0,30/0,60-0,80 m, sol de culoare galben-maroniu, lutos, steril din punct de vedere arheologic (Pl. II/2). Două dintre complexele discutate mai jos au fost surprinse cu acest prilej, mormântul de incineraŃie fiind de atunci încadrat la sfâritul primei epoci a fierului. Cercetarea preventivă a fost efectuată în martie-aprilie 2014, fiind surprinse arheologic peste 50 de complexe caracteristice evului mediu timpuriu (sec. VIII-IX) i unul aparŃinând Hallstatt-ul târziu, prezentat mai jos. În general, a fost confirmată stratigrafia documentată prin diagosticul din 2013, nivelul arheologic fiind deseori absent sau parŃial distrus de lucrările agricole5.

InformaŃiile arheologice În cele ce urmează vom prezenta trei complexe arheologice dintre cele identificate în 2013 i 20146. Ele constituie argumente privind existenŃa la sfâritul primei epoci a fierului (Ha D), în punctul Sărături din apropierea localităŃii Bacea, a unor morminte de incineraŃie. După informaŃiile strânse până în prezent se pare că, din punct de vedere topografic, complexele funerare sunt plasate înspre nord faŃă de traseul viitoarei autostrăzi.

Cx 1/2013 Aflată la limita nordică a traseului autostrăzii A1, dispusă perpendicular pe acesta, secŃiunea S 93/2013 conŃine una dintre descoperirile importante din situl de la Bacea – Sărături7. Astfel, în profilul ei de vest s-a descoperit un mormânt de incineraŃie în urnă (Pl. III/3)8, aflat la limita celor două straturi: 1. sol negricios, afânat, cu pigment de cărbune i chirpici (vegetal arabil; 0-0,30 m); 2. sol brun-gălbui, lutos, compact, cu concreŃiuni feroase (steril; 0,30-0,80 m), mai nisipos pe ultimii 20 cm (Pl. III/1-2). Resturile cinerare au fost depuse într-o urnă grosieră (cat. 2), probabil într-o groapă excavată pe măsura acesteia (Pl. I/4, IV/2)9. Cele două treimi superioare ale vasului erau umplute cu pământ, cenuă, cărbune, fragmente ceramice i oase calcinate umane10. În această zonă se afla prăbuit fundul vasului folosit pe post de capac (Pl. III/5), o strachină cu buza invazată i decorată cu caneluri late oblice (cat. 1; Pl. IV/1). Este de presupus, astfel, că la momentul depunerii urna nu era umplută în întregime. Treimea inferioară, în care peretele interior al urnei prezintă urme de funingine11, conŃinea mai mult resturi de oase calcinate i cărbune, fragmente ceramice de la ambele vase, precum i câteva fragmente din fier (cat. 4; Pl. IV/3-5). Acestea din

5 Vasile, Ene, Cristescu 2015, p. 173-174. 6 MulŃumim dr. Paul Damian, responsabil tiinŃific al diagnosticului intruziv, i dr. Mihai Gabriel Vasile, responsabil tiinŃific al cercetării preventive, pentru permisiunea de a publica materialele de la Bacea – Sărături. De asemenea, mulŃumim colegilor arheologi cu care am colaborat în teren: dr. Constantin Băjenaru, Petre ColŃeanu, dr. Daniel-Lucian Ene, Andrei Heroiu, Costin Daniel łuŃuianu. 7 Complexul a fost observat după finalizarea secŃiunii, aadar piesele ceramice au fost restaurate parŃial. În momentul cercetării arheologice preventive din primăvara lui 2014 nu s-au mai descoperit astfel de morminte, cu toate că decaparea a fost realizată cu maximă atenŃie. 8 Harvig, Runge, Lundø 2014, p. 3. 9 Urmele gropii nu au fost surprinse arheologic, aadar este probabil ca urna să fi fost depusă în groapă la scurt timp după excavarea acesteia. 10 Acestea nu s-au păstrat într-o stare bună, fiind de mici dimensiuni i puternic degradate de aciditatea solului, astfel încât nu s-au prelevat mostre. 11 Se poate presupune că oasele calcinate au fost depuse în urnă la scurtă vreme după incineraŃie. Cătălin Cristescu, Ioan Alexandru Bărbat 13 urmă, provenind posibil de la o zăbală, au fost aezate pe fundul urnei, iar deasupra lor o fibulă din bronz (cat. 3; Pl. III/6, IV/6)12.

Cx 18/2014 Complexul Cx 18, investigat cu prilejul cercetării arheologice preventive a sitului 1, tronsonul Lugoj-Deva, lot 4, al autostrăzii A113, a fost identificat la 0,30 m de la nivelul actual de că lcare (Pl. V/1). Acesta reprezintă o groapă ovală de dimensiuni considerabile (3,20 × 2,10 m), cu adâncimea maximă de 1,50 m, identificată prin prezenŃa unei concentrări de pietre mari în partea sa sudică (Pl. VI/3). Este posibil ca ele să fi făcut parte dintr-o amenajare, dar lucrările agricole au deranjat în mare măsură configuraŃia acesteia. Bolovani s-au găsit până pe fundul complexului, concentraŃi mai ales în zona centrală, fără a fi prezenŃi i în jumătatea nordică (Pl. V/2-3, VI/2). Groapa în formă de „clopot” a fost săpată în trepte, pereŃii sunt aproximativ drepŃi, umplutura ei fiind în general omogenă: sol cenuiu, lutos în treimea superioară i mai nisipos în rest, cu pigment de cărbune i pigmentare naturală (oxizi de fier) (Pl. V/4, VI/3). Pe anumite porŃiuni, atât în lungime, cât i pe adâncime, latura vestică a complexului este marcată de o dungă de cărbune îngustă, surprinsă la adâncimea de 0,50 m (Pl. V/3, VI/3). Pe prima dintre treptele din partea nordică a lui Cx 18 (Pl. V/6) au fost identificate fragmente dintr-o strachină întregibilă, cu buza invazată, decorată cu caneluri oblice late în partea superioară (cat. 5; Pl. VII/1). Sub i lângă acest recipient au apărut numeroase fragmente de oase calcinate umane, aranjate pe un pat din lut cenuiu care conŃinea multe concreŃiuni feroase (Pl. VI/1, 3). Au mai fost observate i câteva urme de cărbune în amprenta lăsată de strachină (posibil rezultate în urma arderii secundare a vasului). Trebuie precizat faptul că strachina nu a fost aezată peste oase cu gura în jos, asemenea unui capac, ci în poziŃia normală a vasului, cu gura în sus. Groapa nu mai conŃinea alte obiecte de inventar, cu excepŃia unui fragment ceramic (cat. 6) aflat între pietrele de pe fundul complexului (Pl. VI/2). Acesta făcea parte tot dintr-o strachină, de acelai tip cu cea menŃionată anterior, dar de dimensiuni mai mici (Pl. VII/2). Complexul poate fi încadrat în categoria mormintelor de incineraŃie în gropi de mari dimensiuni14, dar i în cea a mormintelor de incineraŃie cu amenajare din piatră15.

Cx 22/2014 Amenajarea a fost surprinsă iniŃial în S 92/2013 (Pl. II/4), cu ocazia diagnosticului arheologic intruziv, pietrele apărând din stratul vegetal, uneori chiar sub firul ierbii (Pl. I/4). La acea dată, am presupus că este vorba de o structură din piatră (fie colŃul unui zid, fie ruinele unui cuptor) din evul mediu timpuriu, printre bolovani fiind găsite fragmente ceramice specifice perioadei respective. De asemenea, remarcasem faptul că lucrările agricole au afectat respectiva amenajare (atunci denumită Cx 1/S 92), numeroase pietre fiind vizibile la suprafaŃa solului pe o arie apreciabilă, în principal la nord de limita tronsonului de autostradă (Pl. II/3).

12 O situaŃie similară a fost documentată pentru T. 4 de la IeelniŃa, unde o fibulă din bronz de tip Donja Dolina a fost depusă, printre oasele calcinate, pe fundul urnei mormântului de incineraŃie: Nica 1974, p. 17, fig. 17/12. 13 Vasile, Ene, Cristescu 2015, p. 174. 14 Babe, MiriŃoiu 2011, p. 120. 15 Stone-set cremation graves, care pot avea i ele dimensiuni mari: Harvig, Runge, Lundø 2014, p. 2-3. 14 Noi descoperiri privind sfâritul primei epoci a fierului

În aprilie 2014, cu ocazia cercetării preventive a sitului de la Bacea – Sărături , s-a observat că pietrele identificate în toamna anterioară făceau parte dintr-o incintă, probabil circulară, redenumită Cx 22 (Pl. VI/4). Doar segmentele de est i de nord au putut fi reperate în teren, structura fiind în rest afectată de plug, dar i de intervenŃiile din perioada medievală timpurie, când o parte din bolovanii amenajării au fost reutilizaŃi pentru construirea cuptoarelor menajere (Pl. VI/5). Probabil sursa rocilor din amenajarea ringului de piatră este una locală. Pietrele au fost aezate unele peste altele, probabil legate cu lut, dar pe o înălŃime mică (ele se opresc în jur de 0,30 m de la nivelul actual de călcare). Din cauza faptului că multe dintre ele au fost dislocate i pentru că unele dintre cele rămase pe loc au fost micate la aratul terenului, este greu de precizat care era lăŃimea incintei, cu toate că în zona de nord-est se poate presupune că aceasta era de aproximativ 0,50 m (Pl. VI/6). Trebuie remarcat că pietrele sunt asemănătoare cu cele din Cx 1816, fapt care a indicat posibilitatea ca cele două complexe să fie contemporane i în legătură unul cu celălalt. Un alt argument pentru această interpretare este i plasarea complexului cu oase calcinate umane aproximativ în centrul incintei de piatră, care are diametrul aproximativ de 10 m17. În plus, nici un alt complex preistoric nu se află între structura de piatră i groapa amintită.

Datarea complexelor funerare Piesele de inventar descoperite la Bacea – Sărături nu sunt nici numeroase, nici variate din punct de vedere tipologic. Cu toate acestea, considerăm că ele dispun de suficiente caracteristici pentru o corectă încadrare cronologică a complexelor menŃionate. Străchinile cu buza invazată i canelată sunt reprezentate prin trei exemplare. Trebuie notat faptul că atât morfologia, cât i factura lor sunt identice. În plus, funcŃionalitatea vaselor în cadrul complexelor funerare este similară: capac18. Oala grosieră cu buza invazată i corpul arcuit, cu decor aplicat (brâu alveolar i butoni circulari), a fost folosită ca urnă în Cx 1, depozitând oasele calcinate ale defunctului, dar i piesele metalice: fibula din bronz i cele trei fragmente ale unei zăbale din fier. Înainte de a prezenta analogiile pentru piesele de mai sus, dorim să menŃionăm că modul de alcătuire a inventarului mormântului de incineraŃie în urnă Cx 1 este asemănător cu cel al altor contexte funerare hallstattiene târzii din regiune. Prima analogie este descoperirea accidentală acum câteva decenii la Brebu, în Banat, a unui mormânt de incineraŃie19. Resturile cremaŃiei au fost depuse într-o urnă cu buza invazată, corp arcuit i fund bombat, acoperită apoi cu o strachină cu buza invazată i cu caneluri late oblice, ca în cazul Cx 1 de la Bacea. DiferenŃa notabilă este însă prezenŃa armelor (sabie i două vârfuri de lance din fier), care ar putea sugera că defunctul era de

16 Vasile, Ene, Cristescu 2015, p. 174. 17 Structura ar putea fi i rectangulară, dar i în acest caz groapa s-ar afla la intersecŃia diagonalelor. Diametrul de 10 m este specific tumulilor din perioada discutată: tefan 2011, p. 274, fig. 3. 18 Fragmentul de mici dimensiuni, aflat către fundul Cx 18, probabil a fost rulat în umplutura complexului, poate cu ocazia diverselor ritualuri funerare ulterioare primei înmormântări. Vezi Babe, MiriŃoiu 2011, p. 120, 122. 19 Leahu 1965, p. 159-160, fig. 1; Gumă 1993, p. 236, pl. CVII/2-6. Cătălin Cristescu, Ioan Alexandru Bărbat 15 sex masculin. Mormântul de la Brebu a fost datat în a doua jumătate a sec. V a.Chr.20, chiar i în prima jumătate a celui următor21. Un set funerar aproximativ similar conŃinea M. 16 de la Donja Dolina (Serbia), datat în Ha D: oală cu buza invazată, fibulă din bronz i strachină cu buza invazată i cu faŃete22. Autorul semnala asemănarea descoperirilor din nordul Bosniei cu cele din Oltenia, mai ales cu ceramica i piesele metalice de la Balta Verde i Gogou23. Revenind la străchinile cu caneluri late, uneori prevăzute cu proeminenŃe conice, se pare că ele urmează modele specifice Hallstatt-ului mijlociu, mai precis culturii 24 Basarabi, fiind prezente în nivelul III al aezării fortificate de la Teleac (tipul IVb3) . Aceste recipiente în formă de „turban” nu sunt întâlnite în mediul scitic de la nordul Mării Negre, ele aparŃinând, mai degrabă, fondului local hallstattian25, după cum ne indică i o parte din descoperirile efectuate în Banat la Remetea Mare – Gomila lui Gabor26 i Remetea Pogănici – Dealul Păscoani27. Recentele descoperiri de la Vlaha – Pad, datate cu precădere pe parcursul sec. VI a.Chr. (Ha C2-D1), vin să întărească această ipoteză28. Datorită decorului canelat, de influenŃă Basarabi, ele au fost considerate mai timpurii, fiind înscrise în tipul I/1 al străchinilor din ceramica „protodacică”29. Interesant că în tipologia lui Emilian Moscalu nu se precizează decorul 30 canelat pentru străchinile de tip XI/a, datate în intervalul veacurilor VII-V a.Chr. . Străchinile de acest tip sunt cunoscute în câteva descoperiri mai vechi sau mai recente de pe teritoriul Transilvaniei (necropole, depuneri, aezări), aparŃinând, desigur, aceluiai interval cronologic (Ha D). MenŃionăm exemplarele din necropolele de inhumaŃie cercetate la începutul secolului XX la Simeria31 i Târgu-Mure32, în ambele situaŃii, după cum ne indică materialele ilustrate, fiind observate străchini cu buza invazată care prezentau proeminenŃe ataate acesteia. O strachină cu buza invazată i umărul canelat oblic (tip B2a la Valentin Vasiliev) a fost identificată la cercetarea necropolei hallstattiene târzii de pe Hula Blajului (M. 3/1968)33, morfologia sa fiind apropiată de varianta prezentă în cadrul mormintelor de incineraŃie de la Bacea – Sărături . O altă formă de strachină, cu buza i umărul prevăzute cu caneluri sub care se găsesc ataate i proeminenŃe conice (tip B2b la V. Vasiliev), a fost documentată arheologic în aceeai necropolă de la Blaj, tot într-un mormânt de inhumaŃie (M. 1/1968)34.

20 Leahu 1965, p. 162. 21 Gumă 1993, p. 242. 22 Marić 1969, Tabla III/XVI/1, 4-5. 23 Marić 1969, p. 198. 24 Vasiliev, Aldea, Ciugudean 1991, p. 85-86, fig. 46/1. 25 Vasiliev 1972, p. 53. 26 Gumă 1993, p. 241-242, pl. CIV/20, 22-23. 27 Gumă 1993, p. 242, pl. CV/15. 28 Străchinile cu buza invazată i caneluri oblice de la Vlaha au proeminenŃe alveolare, amănunt ce a permis observaŃii cronologice mai fine: Gogâltan, Nagy 2012, p. 107, 112-113, 116, pl. 5/2. 29 Crian 1969, p. 52, fig. 9/5, pl. X/8. 30 Moscalu 1983, p. 72-73, pl. L/10. 31 Roska 1913, p. 235-236, 254, fig. 3. 32 Kovács 1915, p. 257-260, 310-312, fig. 24/1, 26/3, 27/7. 33 Vasiliev 1972, p. 26, 30, 52, pl. II/c, III/a, VII/5; Vasiliev 1979, p. 52, pl. XXIII/5; Vasiliev 1980, p. 66, pl. 8/3. 34 Vasiliev 1972, p. 22, 28, 52, pl. II/a, V/9; Vasiliev 1979, p. 52, pl. XXIV/1; Vasiliev 1980, p. 66, pl. 8/4. 16 Noi descoperiri privind sfâritul primei epoci a fierului

În vecinătate, de la Crăciunelul de Jos, din punctul łîfe , de pe locul unei cariere, au fost recuperate în 1965 mai multe materiale ceramice hallstattiene târzii care alcătuiau inventarul unei necropole de inhumaŃie din aceeai perioadă35. Din materialul publicat, putem sesiza prezenŃa unei străchini cu buza faŃetată i umărul canelat, la care au fost adăugate proeminenŃe în zona diametrului maxim36. Aceeai versiune de strachină este prezentă i în zona de sud-vest a Transilvaniei, într-o formă mai arhaică, la Turda – Luncă, încadrată în intervalul cronologic al secolelor VI-V a.Chr. i considerată ca aparŃinând perioadei La Tène37. Într-o variantă mult mai evoluată i apropiată până la identitate cu străchinile de la Bacea – Sărături sunt i materialele de la Deva – Piatra Coziei (Pl. VIII/1-3), catalogate la momentul publicării drept „fructiere cu piciorul înalt i buzele evazate spre exterior” (n.n. dacice)38, în ciuda faptului că din ilustraŃie reiese foarte clar că avem de-a face cu recipiente cu buza invazată i canelată (cat. 7-9)39. Dei nu avem date cu privire la contextul arheologic al străchinilor de aici, opinăm că ele pot fi datate la sfâritul primei epoci a fierului, fiind posibil mai recente decât exemplarele de la Bacea. Reamintim totodată strachina cu buza invazată, caneluri oblice i proeminenŃe pe umăr din mormântul de incineraŃie de la Brebu, analogia cea mai apropiată în spaŃiu de recipientele de Sărături40. La sud de CarpaŃi, strachina invazată i canelată face parte din repertoriul ceramic al grupului cultural Ferigile. Cercetarea exhaustivă a necropolei eponime de către Alexandru Vulpe, în deceniile ase i apte ale secolului trecut, a oferit posibilitatea surprinderii pe cale arheologică a unui număr semnificativ de urne funerare cu capac, reprezentative pentru precizarea unor corespondenŃe cu tipurile ceramice 41 documentate la Bacea – Sărături . Astfel, străchinile în discuŃie (tipurile I A1 i I A2 cu caneluri oblice, decor tip 1b-1c) au fost observate în tumulii 4, 8 i 14142. Serierea a 65 morminte i 22 tipuri ceramice a avut ca rezultat 4 noi grupe combinatorii, A-D, pentru materialul arheologic de la Ferigile43. Potrivit acestei noi abordări cronologice44, strachina IA2-d1bc apare încă din prima grupă, datându-se astfel începând cu 650 i până în prima jumătate a sec. V a.Chr., fiind întâlnită i în necropola de la Selite (R. Moldova)45. MenŃionăm aici i exemplarele datate în sec. V a.Chr. de la Tigveni –

35 Paul 1971, p. 93-100, pl. I-III. 36 Paul 1971, p. 94, 97-98, pl. I/7, III/3; Vasiliev 1979, p. 52; Vasiliev 1980, p. 66. 37 Natea, Palaghie, Luca 2012, p. 142-143, 157, pl. III/2; Luca 2012, p. 120-121, pl. 4/2; Luca et al. 2013, p. 20. 38 Valea, Mărghitan 1969, p. 49, 52, fig. 5. Poate autorii studiului se refereau la recipiente de acest fel, care cu siguranŃă sunt prezente în cadrul sitului de la Deva – Piatra Coziei, dar ele nu au fost ilustrate. 39 Am putut identifica trei recipiente de la Piatra Coziei care pot fi datate în Ha D, cu precizarea că numărul străchinilor invazate i cu caneluri oblice din acest sit este mai mare, unele dintre ele aparŃinând perioadei La Tène timpurii (în general despre subiect, vezi Popa, Plantos 2001), având în schimb trăsături morfologice diferite faŃă de exemplarele prezentate în articolul de faŃă. 40 Leahu 1965, p. 159, fig. 1/1. 41 Vulpe 1967, p. 22. 42 Vulpe 1967, p. 38, 54, fig. 18/2-3, pl. I/3, 9-10, 13. 43 Teleagă, Sârbu 2016, p. 23. 44 MulŃumim dr. Emilian Teleagă pentru amabilitatea cu care ne-a pus la dispoziŃie materialul aflat sub tipar. 45 Teleagă, Sârbu 2016, p. 23-25, pl. 5/1. Cătălin Cristescu, Ioan Alexandru Bărbat 17

Babe46, Vârteju (Ha D)47, precum i cele din nordul Olteniei, de la Boroteni48 i Dâlma Izvorului49. Numeroase analogii provin din siturile hallstattiene târzii din Serbia occidentală 50 i de nord-est . Din aezarea Ha C2-D1 de la Balatonboglár-Berekre-dőlı (Ungaria) sunt cunoscute străchini invazate i canelate, corespunzând tipului I/3 din tipologia staŃiunii51. Dei mai timpurie, merită amintită cu această ocazie i strachina de la 52 Torčec-Meduriče din CroaŃia (Ha C1b-Ha C2) . Denumită oală sau vas de tip borcan, urna funerară din Cx 1 reprezintă un tip ceramic cu numeroase variante, dar cu valenŃe cronologice reduse. Cu toate acestea, anumite trăsături ale sale fac posibilă identificarea unor analogii cu recipiente descoperite în contexte hallstattiene târzii. Ne referim atât la brâul alveolar cu butoni sau proeminenŃe suprapuse, cât mai ales la buza invazată i teită, profilul arcuit i fundul bombat. Vasele de tip borcan cu brâu alveolar i proeminenŃe pe diametrul maxim sunt 53 prezente în tumulii 5 i 51 de la Ferigile (tipul VI D1) , la Tigveni – Babe, în M. 3 din T. 1554 sau la Cepari – TopliŃa , în tumulii 1 i 555. Recipientele în formă de „clopot” au fost datate în sec. V-IV a.Chr.56 sau în sec. VI-V a.Chr., variantele b-c ale tipului III din clasificarea lui E. Moscalu57. Dei fragmentară, menŃionăm în acest context descoperirea în toamna lui 2016, la Toteti (jud. Hunedoara)58, a unei oale lucrate cu mâna, ardere oxidantă de tip sandvi, din pastă semigrosieră netezită. Vasul are fundul bombat i uor concav, perete arcuit i decor aplicat (brâu alveolar) dispus „în ghirlandă”. Caracteristicile recipientului permit plasarea acestuia, cu titlu ipotetic, la sfâritul primei epoci a fierului. La Chotín (Slovacia de sud), oalele de tip I i II/1 sunt datate la nivel de Ha C2- 59 D1 , în timp ce la Zbelava (CroaŃia), borcanul cu profil arcuit i buza invazată, cu 60 proeminenŃe i brâie alveolare aplicate este specific Ha D2-D3 . Mai putem trece în revistă exemplarele fără brâu alveolar de la Rgošte–Banjica (Serbia)61 i varianta VI/8 de la Balatonboglár-Berekre-dőlı (Ungaria)62.

46 Popescu, Vulpe 1982, p. 95, 99, fig. 15/C22 (M. 3, T. 15), 17/6 (M. 1, T. 15), 20/8 (T. 17). T. 15 a fost datat în prima jumătate sec. V a.Chr., în timp ce T. 17 în prima jumătate sec. VI a.Chr.: Popescu, Vulpe 1982, p. 112. 47 Sandu 2015, p. 181-182, pl. I/1. 48 Nicolăescu-Plopor, Mateescu 1955, p. 402, 405, fig. 10/1. 49 Nicolăescu-Plopor, Mateescu 1955, p. 402, 405, fig. 10/2. 50 Kapuran 2013, p. 30, 32, pl. IX/8; Kapuran 2014, p. 87, tabla 29/15, 20; Kapuran, Bulatović, Jovanović 2014, p. 61, fig. 92. 51 Jáky 2015-2016, p. 155, fig. 5. 52 Kovačević 2009, p. 55-56, pl. 4/3, 11/6. 53 Vulpe 1967, p. 52-53, pl. XII/17, 23. 54 Popescu, Vulpe 1982, p. 95, fig. 15/C16. 55 Popescu, Vulpe 1982, p. 80, 88, fig. 4/A8, 10/23. T. 1 a fost datat în a doua jumătate a sec. VI a.Chr., în timp ce T. 5 la sfâritul sec VI a.Chr.: Popescu, Vulpe 1982, p. 112. 56 Crian 1969, p. 70-71, pl. XVIII/3. 57 Moscalu 1983, p. 37, 45-46, pl. XV/3, XVI/4. 58 Vasul de tip borcan a fost descoperit la ad. 1,05 m, într-o secŃiune de diagnostic arheologic intruziv. InformaŃii dr. Oana Tutilă i dr. Cătălin Cristescu. 59 Kozubova 2013, p. 145, obr. 50. 60 Kovačević 2008, p. 55-57, 59, 62, fig. 8/A1, pl. 1/1, 2/2, 3/9, 8/1. 61 Kapuran 2013, p. 30, pl. IV/9; Kapuran 2014, p. 88, tabla 31/9. 62 Jáky 2015-2016, p. 156-157, fig. 5. 18 Noi descoperiri privind sfâritul primei epoci a fierului

PrezenŃa în Ungaria, Slovacia i Ńările ex-iugoslave a unor tipuri ceramice specifice Hallstatt-ului târziu din România nu este surprinzătoare, aporturile grupului cultural Ferigile fiind de multă vreme remarcate de cercetătorii perioadei în zonele menŃionate. Grupul Zlot din nord-estul Serbiei prezintă în ceramică influenŃe diverse din Pannonia, dar i tributare descoperirilor de tip Ferigile din Oltenia63. La fel, elemente de tip Ferigile se regăsesc i în sudul Banatului sârbesc64. De fapt, i mediul Ferigile era foarte receptiv la fluxul cultural contemporan65, arheologii considerând că în sec. V a.Chr. exista o piaŃă comună a societăŃilor din bazinele carpatic, pannonic i central balcanic66. În ceea ce privete spaŃiul românesc, apariŃia constantă în Bazinul Carpatic a unor variante tipologice relativ comune ale ceramicii în cadrul contextelor funerare ne arată întrebuinŃarea de către comunităŃile hallstattiene târzii a unui repertoriu limitat de forme de vase în domeniul funerar, fapt sesizat acum mai multe decenii i de către Ioan HoraŃiu Crian, care, pentru mormintele de inhumaŃie din Transilvania, amintea de existenŃa unei „triade obligatorii a vaselor ceramice” în momentul înhumării unui defunct67. De altfel, acelai lucru ne indică i cele mai noi studii privind asocierea între anumite variante tipologice ale ceramicii din zona centrală i de sud-est a Europei în cadrul momumentelor aparŃinând domeniului funerar68. Pentru fibula din bronz descoperită în Cx 1 nu am găsit până în acest moment o analogie perfectă, lucru greu de întreprins având în vedere că din ea s-au păstrat doar arcul i o parte din resort. Un alt impediment l-a constituit faptul că, în general, fibulele hallstattiene târzii au secŃiunea arcului rotundă sau octogonală, în timp ce fibula de la Bacea are secŃiunea ovală, uor aplatizată. În ultimul rând, dacă profilaturile de la capetele arcului sunt comune, decorul longitudinal incizat este foarte rar întâlnit în epocă. Cu rezervele de rigoare, considerăm că exemplarul de la Bacea poate fi încadrat în rândul fibulelor care le preced pe cele de schemă tracică, încadrate cronologic în a doua jumătate a sec. VI-prima jumătate a sec. V a.Chr69. O posibilă analogie, cu aceleai incizii i profilaturi la capetele arcului, a fost descoperită la Bârseti70. De la Crăciunelul de Jos putem aminti o fibulă fragmentară asemănătoare ca formă, însă neornamentată71. Elemente morfologice asemănătoare cu piesa din bronz de la Bacea prezintă fibulele cu scut beotic i cele de tip Donja Dolina, anume inciziile i profilaturile de la capetele arcului. Aceste fibule sunt întâlnite în staŃiuni hallsttatiene târzii din întreg spaŃiul carpatic i al Dunării de Jos, numeroase exemplare provenind din România72 i Serbia73. Fibulele de tip Donja Dolina au fost asociate grupei 4 combinatorii la Ferigile,

63 Kapuran 2013, p. 35. 64 Ljustina 2009, p. 295. 65 Măndescu 2013, p. 248, 250-251. 66 Kapuran 2013, p. 35. 67 Crian 1974, p. 102. 68 Teleagă, Sârbu 2016, p. 19-27. 69 Măndescu 2010, p. 121, fig. 17. 70 Măndescu 2010, pl. 12 (T2/3). 71 Paul 1971, p. 95-96, 99, pl. II/1. 72 Bader 1983, Taf. 29/225, 228, 30/233, 234A, 31/236-238, 32/266, 33/289A, 61/B1-2, C2. 73 Benac, Gabrovec 1987, sl. 15/9, 15 (grupa Donja Dolina – Sankski Most, faza 2b), 16/2 (grupa Donja Dolina – Sankski Most, faza 3a; cea mai bună analogie pentru decorul arcului), 25/2 (grupa Japodska, faza 5, Ha D2-D3), T. XXVII/9 (Donja Dolina, faza 2b, M. 16); Kapuran, Bulatović, Jovanović 2014, p. 238, fig. 85. Cătălin Cristescu, Ioan Alexandru Bărbat 19 cuprinsă în faza Ferigile Nord a necropolei74, sau mai recent grupei combinatorii C în cronologia propusă de Emilian Teleagă i Dorin Sîrbu, fiind mai recente decât cele cu scut beotic75. Precizam mai sus că fragmentele din fier descoperite pe fundul urnei din Cx 1 au putut face parte dintr-o zăbală, mai exact din capătul cu buton sferic al psaliei i partea din mutiuc ce se prindea cu nit de aceasta. Pentru orizontul cronologic în discuŃie, zăbalele sunt prezente în mormintele grupului cultural Ferigile. În necropola eponimă, 76 zăbalele în discuŃie au fost încadrate în tipul C2, cu mutiuc fix prins cu nit de psalie , specifice grupei 4 combinatorii77, respectiv grupei C combinatorii78. Tipul amintit este caracteristic mediului Szentes-Vekerzug (tip I3 la Chotín)79. Din analogiile prezentate putem trage concluzia că mormintele de incineraŃie de la Bacea – Sărături se pot data către finalul sec. VI-prima jumătate a sec. V a.Chr.

DiscuŃii Din punct de vedere istoriografic, perioada la care ne referim, în cele mai noi studii, a fost catalogată ca aparŃinând Hallstatt-ului târziu (Ha D), fiind cuprinsă în intervalul cronologic al secolelor VII a.Chr. i V a.Chr., respectiv între 650 a.Chr.-450 a.Chr.80. InformaŃiile cu privire la componenta culturală în Transilvania la sfâritul primei epoci a fierului pot fi rezumate mai ales la domeniul funerar, astfel distingându- se două zone cu descoperiri mai importante, integrate în trecut în cadrul unor „grupe culturale”. SpaŃiul Transilvaniei centrale în veacurile VII-VI a.Chr. i începutul lui V a.Chr. a fost dominat de prezenŃa grupului cultural Ciumbrud, atestat în cercetările arheologice mai cu seamă prin morminte de inhumaŃie i mai puŃin de incineraŃie, atribuite în literatura arheologică populaŃiilor „scitice, agatârse sau scito-agatârse” cu legături în „zona nord-pontică sau caspico-caucaziană”81. În nord-vestul Transilvaniei, pe parcursul secolului V a.Chr., a fost remarcată evoluŃia necropolei de incineraŃie de la Sanislău care ar defini un grup aparte – Sanislău-Nir sau Nir-Sanislău, ale cărui legături au putut fi corelate cu descoperirile Szentes-Vekerzug din Ungaria i de la Chotín (Slovacia)82. În ceea ce privete partea de sud-vest a Transilvaniei, o parte din descoperirile efectuate în zona Devei au fost înglobate în rândul celor scitice din regiunea intracarpatică83, repertoriul iniŃial fiind completat recent prin reluarea mormintelor de inhumaŃie i incineraŃie aparŃinând Ha D din acest areal de către Cristian Ioan Popa84. După cum reiese i din parcurgerea puŃinelor resurse bibliografice privind materialele hallstattiene târzii din zonă, observăm că necropolele prezintă unele comportamente funerare apropiate de tipurile de complexe similare datate în secolele VI-V a.Chr. din

74 Vulpe 1979, p. 99, 110. 75 Teleagă, Sârbu 2016, p. 24. 76 Vulpe 1967, p. 67, pl. XXII/9-10. 77 Vulpe 1979, p. 99. 78 Teleagă, Sîrbu 2016, p. 24 (tipul este datat cca. 525-450 a.Chr). 79 Kozubova 2013, p. 113, obr. 36. 80 Vulpe 2001, p. 464; Vulpe 2010, p. 478; Ghenghea 2014, p. 76-77. 81 Vasiliev 1980, p. 15-18, 125-140; Vulpe 1997, p. 190; Vulpe 2001, p. 485, 487; Ferencz 2006, p. 113; Gogâltan, Nagy 2012, p. 110; Ignat 2014, p. 98-99. 82 Németi 1982, p. 124, 131-132; Vulpe 2001, p. 487-488; Vulpe 2010, p. 501-502. 83 Vasiliev 1980, p. 181, pl. 1; Ghenghea 2014, p. 77, fig. 8.1 (descoperiri de tip Ciumbrud). 84 Popa 2009, p. 45-47, 49, fig. 1. 20 Noi descoperiri privind sfâritul primei epoci a fierului centrul aceleiai regiuni geografice85. În alte studii, sud-vestul Transilvaniei se află în afara ariei de cuprindere a unui anumit grup cultural al Hallstatt-ului târziu sau în rândul descoperirilor de „factură scitică”, după cum arată câteva dintre hărŃile elaborate în acest sens86. Alte opinii converg înspre ideea că grupul Bârseti-Ferigile s-a extins i în sudul Transilvaniei, dovada fiind descoperirile din Banat de la Brebu i Remetea Mare – Pogănici , astfel fiind acoperite realităŃile culturale i din acest areal la nivelul secolului V a.Chr.87. Descoperirea arheologică efectuată aproape de „graniŃa” dintre nord-estul Banatului i sud-vestul Transilvaniei, în vecinătatea localităŃii Bacea88, vine în completarea datelor privind manifestările din domeniul funerar la finalul Ha D. Aa cum aminteam mai sus, în punctul Sărături , pe traseul autostrăzii Deva – Lugoj, a fost cercetată în cursul anilor 2013 i 2014 una dintre puŃinele structuri de tip funerar aparŃinând la prima vedere secolelor VI-V a.Chr., dacă nu cumva singura de acest fel din punct de vedere al arhitecturii, până în momentul de faŃă, de pe întreg cuprinsul Transilvaniei89. Complexul funerar de la Bacea era compus dintr-un ring de piatră de formă posibil circulară (Cx 22), asemănător, în anumite privinŃe, cu un tumul. În partea centrală a fost sesizată o aglomerare de materiale litice, blocuri din piatră care marcau locul unei gropi în formă de „clopot” (Cx 18). Pe o treaptă a gropii, a fost observată o strachină cu buza invazată, aezată cu fundul deasupra unei grămăjoare de cărbune i oase calcinate, pe un pat de lut. Tot în cadrul umpluturii complexului au fost sesizate lentile alungite de cărbune surprinse pe marginea de est i nord-est a gropii, care ar putea fi interpretate ca bârne arse. În schimb, în afara ringului de piatră, spre est, a fost identificată o urnă (vas de tip borcan cu brâu alveolar i proeminenŃe circulare) cu capac (strachină cu buza invazată i canelată), alături de inventarul defunctului (fibulă de bronz, fragmente de zăbală din fier). Din resturile rezultate în urma cremaŃiei au fost sesizate cărbunele i cenua, în amestec cu materiale osteologice extrem de mărunŃite, calcinate (Cx 1). Complexul funerar descoperit la Bacea – Sărături , nu atât de elaborat precum alte descoperiri similare de pe teritoriul României sau din Balcani, îi găsete câteva analogii în răstimpul secolelor VI-V a.Chr., cu toate că activităŃile antropice din evul mediu timpuriu (realizarea unor cuptoare90 din materia primă folosită pentru ringul de piatră) i lucrările agricole din perioada modernă i contemporană au afectat structura funerară de la finalul perioadei hallstattiene. Cu certitudine, complexitatea incintei funerare de la Bacea – Sărături la finalul epocii preistorice a fost alta, dar cu toate intervenŃiile distructive ulterioare, elementele păstrate i arhitectura acestuia ne îngăduie doar parŃial efectuarea unor comentarii în legătură cu analogiile unui astfel de complex la momentul Ha D în sud-estul Europei. După cum reiese i din studiile publicate până în momentul de faŃă pentru arheologia funerară a Hallstatt-ului târziu din Transilvania, nu au fost documentate sau sunt foarte rar întâlnite cercurile din piatră în jurul sau în apropierea mormintelor de la finalul

85 Popa 2009, p. 45-47. 86 Vulpe 2001, p. 472-473; Ignat 2006, p. 103, fig. 18; Levitski, Kashuba 2010, fig. 1; Vulpe 2010, p. 496, 499, 501, fig. 83. 87 Vulpe 1970, p. 138-139, 192; Măndescu 2005, p. 33-34, 40, fig. 1; Măndescu 2013, 253, fig. 1b. 88 Vasile, Ene, Cristescu 2015, p. 173-174. 89 Vasile, Ene, Cristescu 2015, p. 173. 90 Vasile, Ene, Cristescu 2015, p. 174. Cătălin Cristescu, Ioan Alexandru Bărbat 21 primei epoci a fierului. În acest context complexul Cx 22 alături de groapa aflată în centrul aceleiai incinte, denumită Cx 18, la care adăugăm i mormântul de incineraŃie Cx 1 din afara ringului de piatră de la Bacea – Sărături , nu reprezintă altceva decât o prezenŃă inedită, „exotică”, în contrast chiar cu ceea ce se cunotea anterior pentru intervalul secolelor VI-V a.Chr. în spaŃiul cultural transilvănean. Singura analogie pe care o putem invoca în privinŃa apariŃiei unor incinte în jurul mormintelor Ha D din Transilvania se găsete în partea de nord-vest a României. La PorŃ – Pali, indivizii unei comunităŃi hallstattiene târzii aparŃinând grupului Nir-Sanislău au realizat o împrejmuire circulară, vizibilă arheologic (anŃ), pentru delimitarea anumitor grupări de morminte de incineraŃie91. Pentru astfel de descoperiri sunt numeroase exemple în lumea scitică răsăriteană, cum este tumulul cu numărul 16 descoperit pe Niprul inferior la Velinaja Znamenka – Mamaj-Gora, unde în jurul mormintelor de inhumaŃie s-au realizat câte două anŃuri în semicerc, diametral opuse92. Pentru sec. IV a.Chr. sunt cunoscuŃi i alŃi tumuli similari ca arhitectură pentru lumea scitică, cercetaŃi la Manta i Crihana Veche, pe Prutul inferior93. Asemenea complexelor funerare prezentate anterior, delimitate printr-un anŃ mai mult sau mai puŃin adânc, i cele mărginite cu ring de piatră închid un mormânt central sau mai multe morminte, în afara împrejmuirilor menŃionate practicându-se, uneori, i alte înmormântări. În privinŃa complexelor demarcate printr-un ring de piatră, cum este i cel de la Bacea – Sărături , sunt de amintit i clasificările propuse în decursul timpului pentru astfel de structuri arheologice, nu o dată definite drept tumulare. Astfel, Dumitru Berciu, în lucrarea Arheologia preistorică a Olteniei, menŃiona prezenŃa a patru categorii de tumuli specifici perioadei primei epoci a fierului, tipul III, cel mai apropiat de caracteristicile complexului de la Bacea – Sărături , fiind descris astfel: „pietrele sunt dispuse în formă de cerc, în interiorul căruia se află mormântul”94. Apropiată de această descriere este i propunerea lui Mikulas Dušek asupra structurilor funerare din regiunea de vest a Podoliei i de sud a Poloniei, unde în prima grupă a mormintelor se observă „un cerc de piatră cu un diametru de 8-10 m”, la mijlocul acestor complexe găsindu-se groapa mormântului „căptuită cu pietre”95. Având în vedere locul pe care îl ocupă complexul funerar de la Bacea – Sărături în cadrul variantelor tipologice ale structurilor tumulare de la finalul primei epoci a fierului, suntem în măsură să aducem în discuŃie câteva structuri funerare apropiate de arhitectura complexului Cx 22, tocmai pentru nuanŃarea unui anumit tip de legături ale comunităŃilor umane din sud-vestul Transilvaniei cu spaŃiile învecinate, la finalul Ha D. Din zona văii inferioare a Dunării sunt cunoscute în literatura arheologică mai multe structuri funerare asemănătoare, una dintre acestea fiind reprezentată de tumulii hallstattieni de la IeelniŃa, documentaŃi arheologic în timpul realizării obiectivului hidroenergetic PorŃile de Fier I96. Dintre movilele funerare cercetate aici, putem deosebi T. 4, al cărui ring de piatră închide la interior un rând de pietre dispuse sub forma unui dreptunghi, împreună cu o urnă funerară acoperită cu pietre97. Exceptând T. 1, restul

91 Bejinariu, Pop 2008, p. 37, 43, 45, pl. III/1-2, V. Din desenul publicat reiese că în interiorul incintei se afla un singur mormânt de incineraŃie. 92 Andruh, Toschev 2000, p. 53, 64, fig. 4/1. 93 Agulnicov 1997, p. 259-264, 266, 268, 270-272, fig. 1/1, 3/1, 5/1, 6/1, 7/1. 94 Berciu 1939, p. 154. 95 Dušek 1962, p. 290. 96 Nica 1974, p. 7-39. 97 Nica 1974, p. 16-17. 22 Noi descoperiri privind sfâritul primei epoci a fierului tumulilor T. 2, T. 3 i T. 4 au fost încadraŃi în prima jumătate a secolului V a.Chr., ilustrând, după cum considera Marin Nica, legăturile cu lumea ilirică, dar i apariŃia unui nou „aspect sau grup cultural IeelniŃa” care, în opinia autorului amintit, „se încadrează în complexul hallstattian Bîrseti-Ferigile”98. Pentru arealul subcarpatic al Olteniei sunt de consemnat i descoperirile efectuate în trecut de către D. Berciu la nordul satului Drăgoeti, unde a fost cercetat i un „monument funerar” aparŃinând grupei Teleti-Drăgoeti, al cărui ring de piatră înconjura asemenea unui „cerc” inventarul mormântului99. Necropola de incineraŃie din punctele Curături i Coasta Frumoasă a fost datată la sfâritul sec. VI-V a.Chr., cu analogii în faza Ferigile III, la Gogou i Bârseti100, ulterior Gheorghe Calotoiu optând pentru sec. V-IV a.Chr.101. Tot din zona inferioară a Dunării, de pe teritoriul Dobrogei, se cunosc numeroase incinte circulare din piatră sub forma unor ringuri, al căror aspect tumular este oferit de morfologia lor, dar mai ales de evoluŃia stratigrafică a acestora. Un exemplu mai timpuriu este oferit de un tumul de la Sabangia, datat la nivelul secolului VII a.Chr102. Pentru spaŃiul răsăritean, de pe Nistrul inferior, lângă localitatea Cioburciu, semnalăm descoperirea i cercetarea unui tumul (I) care a fost încadrat în „perioada scitică” la sfâritul secolul V a.Chr.103. Arhitectura complexului menŃionat este apropiată atât de morfologia tumulului de la PorŃ – Pali, discutat mai înainte, cât i de cel cercetat la Bacea – Sărături , groapa mormântului central fiind încojurată de un ring de piatră care la rândul lui a fost împresurat de un anŃ de formă circulară104. Structura de tip funerar de la Bacea se află la acelai palier cronologic cu descoperirile efectuate în partea de sud-est a Serbiei, la Sinjac – Selište, la sfâritul secolului VI a.Chr. i începutul celui următor, unde maniera de organizare a ringurilor de piatră a tumulilor I i II, alături de prezenŃa mormintelor de incineraŃie i inhumaŃie în zona centrală a incintelor funerare sau la periferia acestora, ar putea fi un model aproximativ pentru cea documentată în spaŃiul de sud-vest al Transilvaniei105. Pe baza pieselor de metal, Aleksandar Kapuran plasează tumulii de la Sinjac – Selište în rândul celor care aparŃin complexului iliro-peonian, susŃinând existenŃa unor influenŃe dinspre lumea tracilor, dar i legături în sudul Balcanilor i bazinul Dunării inferioare106. Tot din Serbia, de această dată din partea ei centrală, provine i descoperirea de la Ljuljaci, unde în cursul anilor 1977 i 1979 au fost cercetaŃi doi tumuli a căror arhitectură este apropiată de cea a ringului de piatră de la Bacea – Sărături , mai ales că la interior prezentau morminte de inhumaŃie marcate de câteva grămezi de pietre dispuse sub formă rectangulară107. Dragoslav Srejović consideră că structurile funerare de la Ljuljaci aparŃin „elitei tribalilor”, datarea lor înscriindu-se de la finalul secolului VI a.Chr. i până în secolul următor108.

98 Nica 1974, p. 21, 36-39. 99 Berciu 1939, p. 173. 100 Calotoiu 1996, p. 246-247. 101 Calotoiu 2002, p. 172. 102 Simion 1992-1993, p. 25, 29, fig. 2/1-2. 103 Agulnicov 2003, p. 40, 43. 104 Agulnicov 2003, p. 40-41, fig. 1, 2/1. 105 Kapuran 2016, p. 198, 200, 202, fig. 6, 8. 106 Kapuran 2016, p. 198, 202. 107 Srejović 1989-1990, p. 142-143, 153, fig. 1-2. 108 Srejović 1989-1990, p. 153. Cătălin Cristescu, Ioan Alexandru Bărbat 23

Arheologii au observat că descoperirile funerare propriu-zise lipsesc în zona sârbească a PorŃilor de Fier, dar sunt prezente contexte cu posibil caracter de cult, cum sunt ringurile de piatră de la Mihajlov ponor (Miroč, Serbia). Diametrele acestor structuri sunt între 4-12 m, inventarul recuperat în urma săpăturilor arheologice constând în vase ceramice sparte ritual (de tip Ferigile i de influenŃă grecescă), fibule, artefacte din aur i sticlă, piese de harnaament i vârfuri de săgeŃi, datate la sfâritul sec. VI a.Chr., dar i o mandibulă umană calcinată109. Aceeai cronologie au i descoperirile funerare de la Trnjaci, actualmente în Bosnia-HerŃegovina. Tumulul princiar, datat în al treilea sfert al sec. VI a.Chr. pe baza mobilierului bogat, avea o arhitectură elaborată, cu două ringuri de piatră, iar în centru o cameră mortuară tholoidală, tot din piatră, care conŃinea resturile cinerare i bunurile personale ale unui războinic110. Structura complexă a tumulilor, cu încăperi, platforme i ringuri din piatră, este întâlnită în această perioadă i în regiunea Čačak din Serbia, fiind distinctă faŃă de manifestările funerare anterioare mijlocului sec. VI a.Chr.111. PuŃin mai la sud, din Macedonia, de pe raza localităŃii Star Karaorman, în timpul săpăturilor din punctul Orlova Cuka a fost descoperit un tumul cu o arhitectură complexă, la interiorul ringului de piatră figurând o cameră funerară mare, de la ea pornind, radial, alte morminte în ciste de piatră, cronologia ultimelor înmormântări cuprinzând i perioada secolelor VII-VI a.Chr., astfel sugerându-se i afinităŃi cu lumea iliră112. Legat de apariŃia unei gropi centrale acoperite cu piatră (a cărei prezenŃă a fost observată până pe fund) în interiorul structurii funerare de la Bacea – Sărături , este de menŃionat i descoperirea unei umpluturi cenuii, lutoase în partea superioară i mai nisipoase spre fundul complexului. În cadrul acestei umpluturii, pe o treaptă a gropii de la Bacea – Sărături , au fost depuse oasele umane calcinate peste care a fost aezată o strachină, dar în poziŃie normală, cu partea inferioară pe aglomerarea resturilor cinerare. Oarecum asemănător este cazul tumulilor de la Bârseti, unde un nivel de sol brun- rocat aternut peste inventarul mormântului îl delimita de mantaua de piatră113. Aspectul gropii Cx 18 de la Bacea – Sărături poate fi comparat cu câteva complexe arheologice din cadrul grupelor culturale ale Hallstatt-ului târziu. De altfel, ceea ce ne intrigă cel mai mult este „stratigrafia” rocilor folosite pentru marcarea gropii, complexul fiind foarte probabil „sigilat” iniŃial, în partea superioară, de o aglomerare de pietre. Pe de altă parte, după cum ne arată rezultatele cercetării arheologice din primăvara anului 2014, se pare că la o etapă ulterioară „căpăcuirii” gropii, s-a intervenit în cadrul complexului, într-o manieră în care reumplerea s-a făcut prin utilizarea pietrelor din partea superioară până pe fundul său114. Dacă informaŃiile culese din teren i presupunerile noastre coincid, atunci cazul gropii Cx 18 de la Bacea – Sărături ar putea confirma teoria susŃinută de către Mircea Babe conform căreia, ulterior practicii înmormântărilor, groapa era redeschisă, urmând incinerarea defunctului i, desigur, reînhumarea resturilor sepulcrale115. Caracteristicile complexului menŃionat fac posibilă

109 Ljustina 2010, p. 65-66, fig. 7; Kapuran, Bulatović, Jovanović 2014, p. 239. 110 Dmitrović, Ljustina 2010, p. 62-63. 111 Dmitrović, Ljustina 2008, p. 91-92, 94, Tab. 1. 112 Pašić-Vinčić 1970, p. 130, 133-134, fig. 1-2, T. I/1, II/1-3. 113 Morintz 1957, p. 220-221, fig. 1; Vulpe 1967, p. 19; Teleagă, Sârbu, Stoica 2015, p. 33. 114 Vasile, Ene, Cristescu 2015, p. 173. 115 Babe, MiriŃoiu 2011, p. 104-130; Babe, MiriŃoiu 2012, p. 139-145. 24 Noi descoperiri privind sfâritul primei epoci a fierului

încadrarea acestuia în categoria mormintelor de incineraŃie în gropi mari, specifice sec. V-IV a.Chr.116. Prin prisma particularităŃilor oferite de cercetarea complexului Cx 18 putem invoca câteva dintre principalele asemănări ale acestuia cu alte gropi cu materiale specifice hallstattului târziu i care, la rândul lor, ridică probleme privind încadrarea într-un tip anume, legat probabil de sfera ritualului. În acest sens amintim o parte din descoperirile de dată recentă din zona de sud-vest a Transilvaniei, efectuate în cursul anului 2011 la Turda – Luncă, atribuite de autorii cercetărilor „civilizaŃiei dacice timpurii”, cum este cazul gropii 1060, încadrată pe parcursul secolelor V-IV a.Chr.117. Din descrierea arhitecturii complexului 1060 reiese că avem de-a face cu o groapă de formă circulară în plan, cu profilul în formă de „pâlnie”; pe o treaptă intermediară, în nivelul de umplutură lutos, negru-cenuiu, cu fragmente ceramice, în prezenŃa cărbunelui, au fost depuse trei recipiente ceramice. Dintre formele ceramice depuse amintim două vase apropiate de morfologia celor de „tip sac”, un al treilea fiind ilustrat de o strachină cu buza invazată i proeminenŃe118. Maniera de organizare a inventarului ceramic în cadrul complexului, căptuirea pereŃilor din partea superioară a gropii cu piatră de râu, la care adăugăm tipologia vaselor ilustrate, ne determină să susŃinem ipoteza interpretării complexului în contextul descoperirilor funerare, fiind apropiat de ideea unui mormânt de incineraŃie sau cel puŃin de o depunere asemănătoare unui cenotaf. Cazul complexului de la Turda – Luncă nu poate fi separat de menŃionarea unei alte gropi (Cx 0375) cu caracteristici similare de la Vlaha – Pad, datată în secvenŃa Ha C2-Ha D1, a cărei interpretare ridică probleme în contextul rezultatelor expertizei asupra materialului osteologic, asemănător deeurilor menajere, care nu confirmă ideea unei depuneri cu caracter special sau a unui cenotaf, după cum ar putea sugera particularităŃile materialului ceramic i planul complexului119. În acelai timp, asemănări mai pot fi sesizate în descoperirile atribuite grupului podolo-moldav, de la VolovăŃ, unde sub mantaua din piatră a T. 5 au fost înregistrate două gropi care conŃineau materiale arheologice, dar i lentile de arsură i cărbune120. Din aceeai grupă culturală poate fi menŃionat cazul lui T. 13 i T. 14 de la Cajvana, care prezentau urmele a două bârne carbonizate aezate la orizontală, arse în altă parte decât aria celor doi tumuli121. Într-o oarecare măsură i lemnul carbonizat de pe marginea de est a complexului Cx 18 de la Bacea – Sărături ne indică acelai lucru. În privinŃa manierei de dispunere a materialelor osteologice incinerate i a inventarului ceramic în interiorul gropii Cx 18, sesizăm câteva corespondenŃe în cadrul necropolelor de la Ciumbrud i BăiŃa, unde resturile sepulcrale au fost depuse întotdeauna în jumătatea de nord-vest a gropii122. Pentru necropola de la BăiŃa amintim obiceiul depunerii în cazul mormintelor de incineraŃie M. 8 i M. 12, peste oasele calcinate, a ofrandei de carne (M. 8) i a două brăŃări din bronz (M. 12)123.

116 Babe, MiriŃoiu 2011, p. 124. 117 Natea, Palaghie, Luca 2012, p. 142, 146; Luca 2012, p. 120-121, 130. 118 Natea, Palaghie, Luca 2012, p. 142-143, 155-156, 165-166, pl. I/a, c, II/2, III/2-4, XI/2, XII/2; Luca 2012, p. 119-121, 130, plan 15/a, c, pl. 4/2-4, fig. 102, foto. 40-42. 119 Gogâltan, Nagy 2012, p. 106-108, 112-117, pl. 3-6; Kelemen 2012, p. 136. 120 Ignat 2006, p. 16, 36-37. 121 Ignat 2006, p. 37. 122 Ferenczi 1966, p. 53; Vasiliev 1976, p. 60; Vasiliev 1980, p. 56-57. 123 Vasiliev 1976, p. 54, 56. Cătălin Cristescu, Ioan Alexandru Bărbat 25

Din punct de vedere al practicării ritului incineraŃiei în cadrul complexului funerar de la Bacea – Sărături poate fi menŃionată depunerea resturilor sepulcrale, în umplutura unei gropi (Cx 18), peste care a fost depusă strachina cu buza invazată, dar i în interiorul unei urne, reprezentate printr-un vas de tip borcan, acoperit de o strachină cu buza invazată care avea rolul unui capac (Cx 1). Foarte probabil că descoperirea recentă a unor indivizi incineraŃi la Bacea – Sărături nu poate fi separată de alte complexe similare din apropiere în care a fost relevat ritul incineraŃiei, cum ar fi cazul unui mormânt de la Blandiana – La Vii124 i a unei urne (vas de tip bitronconic cu proeminenŃe late125) identificate cu un secol în urmă, dar publicată recent, de la Hărău126. La scară istorică, practicarea incineraŃiei la grupurile de populaŃii hallstattiene târzii din Transilvania ar putea avea legături cu fondul cultural Basarabi. Astfel, în acest context ar fi de referinŃă o descoperire izolată efectuată cu mai mult timp în urmă la Iernut – Bedee127 de către Nicolae Vlassa, unde resturile cremate au fost depuse într-o oală având buza marcată de un brâu decorat prin crestături oblice, pe umărul vasului fiind ataate proeminenŃe alveolare128. Datorită elementelor tipologice distinctive ale urnei (formă i ornamente), după cum reiese i din desen, noi socotim recipientul ceramic de la Iernut de „tradiŃie Basarabi”129. Din aceeai zonă centrală a Transilvaniei este de semnalat cazul inedit al mormântului III de la Ciumbrud, unde la îndoitura cotului stâng (dei, din ilustraŃie, reiese că cetile par a fi mai jos, la încheietura radius-ului cu oasele carpiene) era aezată o urnă cu capac, două ceti cu toarta supraînălŃată jucând acest rol, resturile incinerate ale unui copil fiind aezate într-unul din cele două recipiente ceramice130. Foarte probabil că prezenŃa incineraŃiei în cadrul necropolei de inhumaŃie de la Ciumbrud poate avea i conotaŃii cronologice, nu doar spirituale, anunŃând o schimbare în optica practicilor funerare la o vreme când incineraŃia nu era atât de răspândită în cadrul acestui grupului cultural. PrezenŃa incineraŃiei în comunităŃile hallstattiene târzii, considerate „scitice”, din centrul Transilvaniei a fost remarcată mai ales în cadrul necropolei de la BăiŃa, în apropierea punctului Turnul BăiŃ ei. Cele apte morminte de incineraŃie, din cele 12 ale necropolei, au fost documentate prin gropile asemănătoare mormintelor de inhumaŃie atât prin formă, cât i prin inventarul depus, unde resturile calcinate umane se aflau aezate în grămăjoare, în zona unde, în cazul unui mormânt de inhumaŃie, se afla capul i toracele131. De altfel, trebuie subliniată dispunerea mormintelor de incineraŃie, cu excepŃia unuia singur (nr. 5), în partea de nord-vest a necropolei, din planimetria

124 Vasiliev 1980, p. 57; Popa 2009, p. 46-47; Popa 2011, p. 273. 125 O bună analogie pentru acest recipient provine de la Mihajlov ponor, Miroč (Serbia): Kapuran 2013, pl. X/20. 126 Popa 2009, p. 45-47, 49, fig. 1-2; Popa 2011, p. 273. 127 Crian 1965, p. 136. 128 Crian 1965, p. 136-137, fig. 1/12. 129 UrsuŃiu 2002, fig. 20/varianta b. 130 Ferenczi 1966, p. 53, 58, fig. 15/2; Vasiliev 1980, p. 56-58. 131 Vasiliev 1976, p. 51-84, pl. XIII-XXVI; Vasiliev 1980, p. 57; Babe, MiriŃoiu 2011, p. 116. Pentru nordul Europei sunt documentate morminte de incineraŃie cu amenajări din piatră (platforme, ciste sau structuri exterioare) care sunt simbolic legate de mormintele de inhumaŃie, anterioare cronologic, prin utilizarea unei gropi funerare cu dimensiunile adaptate la înălŃimea defunctului: Harvig, Runge, Lundø 2014, p. 2. 26 Noi descoperiri privind sfâritul primei epoci a fierului

înmormântărilor reieind foarte clar faptul că zona destinată mormintelor de incineraŃie este cu totul alta comparativ cu cele de inhumaŃie132. O analogie interesantă legată de inventarul ceramic al mormintelor de incineraŃie de la BăiŃa (nr. 9, 11), considerate că ar putea aparŃine sexului feminin, este dată de apariŃia unor străchini, cu buza invazată i cu proeminenŃe (tip B1b la Valentin Vasiliev) dispuse imediat sub buză, alături de restul inventarul ceramic (de regulă reprezentat prin vase de tip bitronconic i ceti cu toarta supraînălŃată), prezente „[…] până la încheierea existenŃei grupului (n.n. scitic) în Transilvania”133. Mult mai apropiate în privinŃa ritului funerar, poate i cronologic, sunt complexele cercetate la Curtuieni, nu departe de necropola celtică din punctul Dealul Cărămidăriei , unde a fost descoperită o necropolă de incineraŃie datată la sfâritul secolului al VI-lea a.Chr. i pe parcursul secolului următor, ale cărei morminte sunt apropiate de Cx 1 de la Bacea – Sărături prin existenŃa unor urne cu resturile sepulcrale i a unor străchini cu buza invazată având rolul unui capac134. Mormântul de incineraŃie 1 conŃinea o urnă cu buza dreaptă, cu brâu alveolar, capacul fiind o strachină cu buza trasă la interior, iar în plus faŃă de mormintele de incineraŃie de la Bacea includea o ceacă bitronconică cu toarta supraînălŃată135. Tot din zona de nord-vest a României, de la Sanislău, trebuie amintit cimitirul hallstattian târziu cercetat în punctul Nisipăria sau Nisipărie , în cadrul căruia am sesizat conexiuni în privinŃa mormintelor de incineraŃie cu cele documentate arheologic la Bacea – Sărături136. Astfel, din tipologia mormintelor de incineraŃie propuse de Ioan Németi pentru situl de la Sanislă u – Nisipăria , cel de la Bacea – Sărături s-ar încadra în varianta I C, unde urna, reprezentată de un vas de tip borcan cu buza uor invazată, cu brâu alveolar sau alveole aflat sub buza vasului, este acoperită de un capac, mai exact de o strachină tronconică137. În aceeai necropolă sunt de urmărit mormintele de incineraŃie cu urnă i capac care prezintă similitudini în privinŃa modului de alcătuire a inventarului funerar, respectiv utilizarea unei oale i a unei străchini, uneori fiind prezente i alte categorii de obiecte, cum sunt fusaiolele sau unele fibule din bronz138. Dei uor mai târzii, descoperirile funerare La Tène timpurii din estul Austriei pot completa această serie de analogii pentru complexul funerar de la Bacea – Sărături . Astfel, gropile funerare 289 de la Inzersdorf i 160 de la Pottenbrunn erau înconjurate de incinte circulare, în fapt anŃuri pentru delimitarea spaŃiului funerar139. În schimb, la Au am Leithagebirge, un zid scund patrulater din piatră împrejmuia camera mortuară140. Respectivele amenajări au fost interpretate în sensul ritualurilor succesive de înmormântare, în care groapa, incinta, structurile adiacente, mormântul propriu-zis i tumulul îndeplineau roluri bine precizate în cadrul comunităŃii141.

132 Vasiliev 1976, p. 58, pl. XIII. 133 Vasiliev 1976, p. 54-55, pl. XXIII/9, XXVI/4; Vasiliev 1979, p. 52-53, pl. XXIII/3-4. 134 Nánási 1969, p. 85-88, fig.1/1-4, pl. XXXIV/1-6. 135 Nánási 1969, p. 85, pl. XXXIV/1-3. 136 Németi 1982, p. 115-144. 137 Németi 1982, p. 117-118, Abb. 2/Typ I C. Pentru Chotín, acest tip de înmormântare corespunde variantei II: Kozubova 2013, p. 222, obr. 95. 138 Németi 1982, p. 133-139, Abb. 5/8-9, 6/10-11, 7/6-7, 8/11-12, 9/1-2, 3-6, 11/6-7, 12/5-6, 13/9-10, 14/11-12, 15-16, 15/10-12, 17/11-12, 17-18, 19-20. 139 Ramsl 2012, p. 184. 140 Ramsl 2012, p. 185. 141 Ramsl 2012, p. 187. Cătălin Cristescu, Ioan Alexandru Bărbat 27

În loc de concluzii Prin caracterul inedit al descoperirilor efectuate nu cu mult timp în urmă la Bacea – Sărături , suntem nevoiŃi să aducem în discuŃie i câteva precizări privind „apartenenŃa culturală i etnică” a indivizilor incineraŃi în cadrul sitului hunedorean, cu toate că în stadiul actual al cercetărilor problema sfâritului primei epoci a fierului în zona Mureului Inferior este încă foarte puŃin cunoscută, iar orice alte discuŃii, în lipsa unor cercetări arheologice soldate i cu publicarea materialului, sunt de prisos. Aa cum am mai amintit, zona aceasta a fost sau nu cuprinsă de arheologi în cadrul manifestărilor culturale ale complexului Bârseti-Ferigile, fiind văzută ca o regiune de „graniŃă/margine”. Astfel, mormântul de la Brebu, alături de alte descoperiri din Banat, cum sunt cele de la Remetea – Pogă nici, au fost incluse în trecut de către A. Vulpe în aria grupului Ferigile sau mai recent în „periferia vestică”, extensia acestei manifestări culturale fiind văzută până în sudul Transilvaniei142. În schimb, pentru centrul Transilvaniei s-a vehiculat ipoteza că practicarea biritualismului în cadrul necropolei de la BăiŃa ar avea legătură sub aspect cronologic, cu a doua jumătate a secolului V a.Chr., fiind astfel o trăsătură a necropolelor hallstattiene târzii143, sau cu ultimii ani ai secolului VI a.Chr. i începutul celui următor – V a.Chr.144. V. Vasiliev a caracterizat practicarea incineraŃiei în cadrul necropolelor „enclavei scitice din Transilvania”, drept una de „tracizare”, respectiv „de trecere la forme de cultură specifice populaŃiei autohtone”145. O concluzie cu caracter preliminar146 privind structura complexului funerar de la Bacea – Sărături este aceea că prin intermediul elementelor de arhitectură păstrate i surprinse arheologic, după cum am arătat i mai sus, pot fi stabilite câteva conexiuni cu necropole similare de la sud i est de MunŃii CarpaŃi, majoritatea aparŃinând cronologic secolelor VI-V a.Chr. În contextul afirmaŃiilor anterioare, credem că un rol important îl joacă fibula de bronz din Cx 1, ale cărei analogii se găsesc mai ales în spaŃiul ex-iugoslav la nivelul sec. V a.Chr. (până la 450 a.Chr.), motiv pentru care considerăm că i restul complexului de la Bacea – Sără turi ar trebui să fie datat începând cu sfâritul sec. VI a.Chr., noi optând pentru prima jumătate a veacului V a.Chr. Astfel, aa cum s-a propus i pentru „etnicul” necropolelor de la Balta Verde i Gogou din zona de sud-vest a Olteniei, o influenŃă sau o pătrundere dinspre lumea sud-tracică i ilirică nu trebuie exclusă, aria acesteia putând fi extinsă la spaŃiul Banatului i la acela al Transilvaniei de sud-vest147. În opinia noastră, dacă pe viitor se vor putea confirma relaŃiile spaŃiului de sud- vest al Transilvaniei cu lumea Balcanilor de vest la sfâritul primei epoci a fierului, după cum ne arată unele exemple din Bronzul târziu, epoca romană sau chiar din perioada La Téne, ca să nu mai vorbim de începuturile primei epoci a fierului, prin culturile Gornea-Kalakača i Basarabi, ambele de „origine” balcanică, poate am putea explica aportul etnic i cultural dinspre regiunea respectivă i într-un alt context, acela al controlului unor resurse minerale utile, cum sunt cele de fier i cupru din MunŃii Poiana Ruscă sau de cupru i aur din sudul Apusenilor (?).

142 Vulpe 1970, p. 138-139, 192; Măndescu 2005, p. 33-34. 143 Ghenghea 2014, p. 78. 144 Vasiliev 1976, p. 76. 145 Vasiliev 1976, p. 49, 80-83; Babe, MiriŃoiu 2011, p. 116; Ghenghea 2014, p. 81. 146 IntenŃionăm în viitorul apropiat publicarea unui studiu amănunŃit privind interpretarea din punct de vedere cultural i identitar a descoperirilor funerare de la Bacea. 147 Vulpe 1962, p. 317, 320. 28 Noi descoperiri privind sfâritul primei epoci a fierului

Contextele funerare de la Bacea – Sărături constituie premisa unei cercetări aprofundate a Văii Mureului hunedorene pentru perioada Hallstatt-ului târziu, având în vedere că noi descoperiri se adaugă celor deja cunoscute. Din informaŃiile disponibile în acest moment reiese că valorificarea potenŃialului arheologic al zonei în discuŃie este într-un stadiu incipient. Pe lângă punctele discutate, amintim i recentele contribuŃii ale cercetării arheologice preventive de pe raza localităŃilor oimu148 i Bălata149. Se conturează astfel imaginea unei microregiuni importante pentru orizontul Ha D transilvă nean (Fig. 1), al cărei rol de „coridor” înspre i dinspre spaŃiul intracarpatic i-a conferit trăsături aparte în peisajul cultural al sfâritului primei epoci a fierului, mijlocind reluarea, cu noi date, metode i resurse bibliografice, a „problemei scitice” sau a chestiunii aporturilor în formarea grupurilor culturale „autohtone”. Nu în ultimul rând, o bună cunoatere a realităŃilor Hallstat-ului târziu va permite o mai pertinentă evaluare a perioadei La Tène timpurii în sud-vestul Transilvaniei.

Fig. 1. Harta descoperirilor Ha D din jud. Hunedoara, cu cele mai apropiate complexe funerare aparŃinând grupurilor culturale Ciumbrud i Ferigile. 1. Bacea – Sărături; 2. Deva – Piatra Coziei; 3. Deva – Viile Carolina; 4. Deva – Sub Vii; 5. oimu – Lângă Sat; 6. Bălata – Schit; 7. Hărău; 8. Simeria; 9. Orătie – Dealul Pemilor X8; 10. Toteti; 11. Brebu; 12. Blandiana – În Vii (prelucrare după Google earth) (Accesat: 14.09.2016)

ANEXĂ

Catalogul descoperirilor

1. Strachină (Pl. IV/1). Folosită drept capac în Cx 1, Bacea – Sărături. Întregibilă. Dimensiuni: î. probabilă = 9,5 cm; diam. = 39,5 cm; diam. fund = 13,5 cm; gros. = 0,7-1,1 cm (max. în zona fundului); lat. canelură = 2,1 cm. Buza este invazată, umărul pronunŃat, peretele aproape drept, fundul uor concav, bine marcat la interior i exterior. Vasul este

148 łuŃuianu et al. 2012, p. 292. MulŃumim colegilor arheologi din colectivul antierului pentru informaŃie: C. D. łuŃuianu (responsabil tiinŃific), Ioana Lucia Barbu, dr. Marius Gheorghe Barbu, dr. Bodó Cristina, IonuŃ-Cosmin Codrea i Mihaela Maria Barbu. 149 Săpături în punctul Bălata – Schit, 2014. Colectivul a fost format din dr. Nicolae Cătălin RicuŃa (responsabil tiinŃific), I. L. Barbu, dr. I. A. Bărbat, dr. C. Cristescu, dr. Antoniu Tudor Marc i dr. O. Tutilă. Cătălin Cristescu, Ioan Alexandru Bărbat 29

decorat pe buză i umăr cu caneluri oblice. Ardere oxidantă, tip sandvi; ardere secundară. Pastă semifină, compactă, netezită la suprafaŃă, mai ales pe interior, cu pietricele, cioburi pisate i nisip cu granulaŃie mică; fundul conŃine mai multe pietricele în comparaŃie cu altă parte a vasului. Culoare brun-cărămiziu. MCDR Deva. 2. Oală (Pl. IV/2). Folosită drept urnă în Cx 1, Bacea – Sărături. Întregibilă. Dimensiuni: î. = 19 cm; diam. = 20 cm; diam. fund = 12 cm; gros. = 0,7-1,3 cm (max. în zona fundului). Buza invazată este teită, peretele arcuit, fundul bombat. Vasul este descentrat. Decorul aplicat constă dintr-un brâu alveolar i butoni circulari, aplicaŃi peste brâu, imediat sub buză. Ardere oxidantă; ardere secundară, mai intensă la interior, în treimea inferioară. Pastă grosieră, poroasă, netezită la interior, cu multe pietricele (de diverse dimensiuni), cioburi pisate i nisip cu granulaŃie mare. Urme puternice de oxid de fier pe fund. Culoare cărămiziu-deschis. MCDR Deva. 3. Fibulă din bronz (Pl. IV/6). Cx 1, Bacea – Sărături. Lipsete acul i sistemul de închidere. Dimensiuni: lung. actuală arc = 3,2 cm; diam. resort = 0,5 × 0,7 cm; greut. actuală (cu fragmentul de resort) = 4,95 g (4,78 g fără resort). Arcul este concav, oval în secŃiune, decorat pe partea exterioară cu două incizii longitudinale, subŃiate la capete. La extremităŃi sunt prezente incizii, o canelură i profilaturi transversale. MCDR Deva. 4. Fragmente din fier; posibil, o zăbală (Pl. IV/3-5). Cx 1, Bacea – Sărături. Fragmentul 1: lung. actuală = 3,5 cm; tijă cu nit i o parte aplatizată (trapezoidală sau lanceolată; lat. max. 1,3 cm; gros. 0,3 cm); greut. = 2,76 g; Fragmentul 2: lung. actuală = 2,5 cm; tijă uor curbată i subŃiată la capătul care prezintă un mic buton sferic; diam. 0,3-0,8 cm; greut. = 1,30 g; Fragmentul 3: lung. actuală = 2,2 cm; tijă uor curbată; diam. 0,3-0,5 cm; greut. = 0,81 g. MCDR Deva. 5. Strachină (Pl. VII/1). Cx 18, Bacea – Sărături. Fragmentară. Dimensiuni: î. probabilă = 19 cm; diam. probabil = 35,5 cm; diam. fund = 14 cm; gros. = 0,7-0,9 cm (max. în zona fundului). Umărul este pronunŃat, peretele uor arcuit spre interior, fundul este concav i bombat, bine marcat la exterior. Vasul este decorat pe umăr cu caneluri oblice. Ardere oxidantă, tip sandvi; slabe urme de ardere secundară. Pastă semifină, compactă, netezită la suprafaŃă, mai ales pe interior, mai puŃin la exterior pe fund, cu multe pietricele (de diverse dimensiuni), cioburi pisate i nisip cu granulaŃie mică; fundul conŃine foarte multe pietricele în comparaŃie cu altă parte a vasului. Culoare cărămiziu-deschis. MCDR Deva. 6. Strachină (Pl. VII/2). Cx 18, Bacea – Sărături. Fragmentară. Dimensiuni: nu se poate preciza diam.; gros. = 0,3-0,6 cm; lat. canelură = 2,1 cm. Ardere inoxidantă neomogenă (pete ardere oxidantă pe buză, la exterior). Pastă semifină, compactă, cu multe pietricele de diverse dimensiuni, cioburi pisate i nisip cu granulaŃie mică; aproape de buză se observă o peliculă albicioasă, exfoliabilă, care ar putea fi un fel de angobă, dar i o depunere în sol. Culoare cărămiziu-deschis. MCDR Deva. 7. Strachină (Pl. VIII/2). Deva – Piatra Coziei. Fragmentară. Dimensiuni: diam. = 37 cm; gros. = 0,7-0,9 cm (max. în zona umărului); lat. canelură = 2,9 cm. Buza este uor evidenŃiată, mai ales la interior. Vasul este decorat pe buză i umăr cu caneluri oblice. Ardere oxidantă tip sandvi; ardere secundară după spargerea vasului. Pastă semifină, compactă, netezită la suprafaŃă, cu multe pietricele i nisip cu granulaŃie mică. Culoare cărămiziu-deschis. MCDR Deva, nr. inv. 29950. 8. Strachină (Pl. VIII/3). Deva – Piatra Coziei. Fragmentară. Dimensiuni: î. = 8 cm; diam. = 32,5 cm; diam. fund = 12 cm; gros. = 0,8-1 cm (max. în zona fundului); lat. canelură = 2,8 cm. Buza este invazată, umărul pronunŃat, peretele uor convex, fundul drept. Ardere inoxidantă. Vasul este decorat pe buză i umăr cu caneluri oblice. Pastă semifină, compactă, netezită la suprafaŃă, mai puŃin pe fund, cu multe pietricele (de diverse dimensiuni), cioburi pisate i nisip cu granulaŃie mică. Culoare brun. MCDR Deva, nr. inv. 29950. 9. Strachină (Pl. VIII/1). Deva – Piatra Coziei. Fragmentară. Dimensiuni: diam. = 31,5 cm; gros. 0,7-0,9 cm (max. în zona umărului); lat. canelură = 2,9 cm. Buza este invazată i uor evidenŃiată, mai ales la interior. Vasul este decorat pe buză i umăr cu caneluri oblice. Ardere inoxidantă (tip sandvi în anumite locuri); pete de ardere secundară înainte de 30 Noi descoperiri privind sfâritul primei epoci a fierului

spargerea vasului (posibil i în timpul coacerii în cuptor). Pastă semifină, compactă, netezită la suprafaŃă, cu multe pietricele (de diverse dimensiuni), cioburi pisate i nisip cu granulaŃie mică. Culoare brun. MCDR Deva, nr. inv. 29950.

Articolul de faŃă nu ar fi putut fi definitivat fără sprijinul mai multor colegi, cărora le mulŃumim pe această cale. Dr. Oana Tutilă a prelucrat i realizat digital ilustraŃia. Dr. Mihai Gabriel Vasile a prelucrat digital desenele complexelor Cx 18 i Cx 22. Dr. Emilian Teleagă ne-a pus la dispoziŃie cu amabilitate i promptitudine unele dintre articolele pe le-a semnat recent. Dr. Adina BoroneanŃ, dr. Cristinel Fântâneanu i Petre ColŃeanu ne-au oferit o parte din materialele bibliografice utilizate.

Bibliografie

Agulnicov 1997 – S. Agulnicov, Vestigii scitice la Prutul inferior, în vol. ed. G. Simion, Prima epocă a fierului la Gurile Dunării i în zonele circumpontice, BiblI-P SA, 2, Tulcea, 1997, p. 259-273. Agulnicov 2003 – S. Agulnicov, Un tumul scitic de lângă satul Cioburciu, în Tyragetia (S.N.), XII, 2003, p. 40-44. Andruh, Toschev – S. Andruh, G. Toschev, La nécropole scythique „Mamaj- 2000 Gora” sur le Dniepr inférieur, în vol. ed. G. Simion, V. Lungu, Tombes Tumulaires de l’Âge du Fer dans le Sud- Est de l’Europe, Actes du IIe Colloque International d’Archéologie Funéraire, Tulcea, 2000, p. 53-68. Babe, MiriŃoiu 2011 – M. Babe, N. MiriŃoiu, Practici funerare birituale prelungite în spaŃiul carpato-dunărean în secolele V-III a.Chr., în AM, XXXIV, 2011, p. 103-149. Babe, MiriŃoiu 2012 – M. Babe, N. MiriŃoiu, Verlängerte, Mehrstufige Birituelle Bestattungen im Donau-Karpaten-Raum (5. Bis 3. Jh. V. Chr.), în vol. ed. S. Berecki, Iron Age Rites and Rituals in the Carpathian Basin, BiblMM SA, V, Târgu Mure, 2012, p. 139-160. Bader 1983 – T. Bader, Die Fibeln in Rumänien, PBF, XIV, 6, München, 1983. Bejinariu, Pop 2008 – I. Bejinariu, H. Pop, Funerary Discoveries Dated at the End of the First Iron Age from the South-Eastern Region of the Upper Tisa Basin (Sălaj County, România), în vol. ed. V. Sîrbu, D. L. Vaida, Funerary Practices of the Bronze and Iron Ages in Central and South-Eastern Europe, Cluj-Napoca, 2008, p. 35-46. Benac, Gabrovec 1987 – A. Benac, S. Gabrovec (ed.), Praistorija jugoslovenskih zemalja – V – Gvozdeno doba, Sarajevo, 1987. Berciu 1939 – D. Berciu, Arheologia preistorică a Olteniei, Craiova, 1939. Calotoiu 1996 – G. Calotoiu, Considerations on the tumular necropolis at Teleti-Drăgoeti , în vol. ed. P. Roman, The Thracian World at the Crossroads of Civilisations, Bucharest, 1996, p. 246-247. Calotoiu 2002 – G. Calotoiu, Prima epocă a fierului în nordul Olteniei, Târgu Jiu, 2002. Crian 1965 – I. H. Crian, Once More About the Scythian Problem in Cătălin Cristescu, Ioan Alexandru Bărbat 31

Transylvania, în Dacia (N.S.), IX, 1965, p. 133-145. Crian 1969 – I. H. Cri an, Ceramica daco-getică. Cu specială privire la Transilvania, Bucureti, 1969. Crian 1974 – I. H. Cri an, Transilvania la sfâritul hallstattului (sec. VI-V î.e.n.), în vol. ed. H. Daicoviciu, In Memoriam Constatini Daicoviciu, Bucureti, 1974. ColŃeanu, Bărbat 2015 – P. ColŃeanu, A. Bărbat, O nouă aezare aparŃinând bronzului târziu din sud-vestul Transilvaniei, în ActaMP, XXXVII, 2015, p. 73-99. Dmitrović, Ljustina – K. Dmitrović, M. Ljustina, Funerary Practices in the Region 2008 of Čačak during the Iron Age, în vol. ed. V. Sîrbu, R. tefănescu, Funerary Practices in Central and Eastern Europe (10th c. BC – 3rd c. AD). Proceedings of the 10th International Colloquium of Funerary Archaeology, Tulcea (Dobruja - Romania), 10th – 12th of October 2008, Brăila – Braov, 2008, p. 85-108. Dmitrović, Ljustina – K. Dmitrović, M. Ljustina, Notes on Grave Goods from the 2010 Bronze and Iron Ages Tombs in the West Morava Valley (Serbia), în Istros, XVI, 2010, p. 55-79. Dušek 1964 – M. Dušek, Regiunile carpato-dunărene i sudul Slovaciei în etapa hallstattiană tîrzie, în AM, II-III, 1964, p. 274-298. Ferencz 2006 – I. V. Ferencz, Thracians and Celts, în vol. ed. V. Sîrbu, D. L. Vaida, Thracians and Celts, Proceedings of the International Colloquim from BistriŃa 18-20 May 2006, Cluj-Napoca, 2006, p. 113-128. Ferenczi 1966 – . Ferenczi, Cimitirul „scitic” de la Ciumbrud (partea II), în ActaMN, III, 1966, p. 49-73. Ghenghea 2014 – A. Ghenghea, The Ethnic Construction of Early Iron Age Burials in Transylvania. Scythians, Agathyrsi or Tracians, în vol. ed. C. N. Popa, S. Stoddart, Fingerprinting the Iron Age, Oxford – Philadelphia, 2014, p. 76-88. Gogâltan, Nagy 2012 – F. Gogâltan, J.-G. Nagy, Profane or Ritual ? A Discovery from the End of the Early Iron Age from Vlaha – Pad, Transylvania, în vol. ed. S. Berecki, Iron Age Rites and Rituals in the Carpathian Basin, BiblMM SA, V, Târgu Mure, 2012, p. 105-132. Gumă 1993 – M. Gumă, CivilizaŃia primei epoci a fierului în sud-vestul României, BiblThrac, IV, Bucureti, 1993. Harvig, Runge, Lundø – L. Harvig, M. T. Runge, M. B. Lundø, Typology and 2014 function of Late Bronze Age and Early Iron Age cremation graves – a micro-regional case study, în DJA, 3, 1, 2014, p. 1-16. Ignat 2006 – M. Ignat, Necropolele tumulare din zona RădăuŃi în cadrul lumii traco-getice (sec. VII-V a.Ch.), Târgovite, 2006. Jáky 2015-2016 – A. Jáky, Kora vaskori teleprészlet Balatonboglár-Berekre- dőlıbıl , în CAH, 2015-2016, p. 147-172. Kapuran 2013 – A. Kapuran, Late Hallstatt Pottery from North-Eastern Serbia, în Starinar (N.S.), LXIII, 2013, p. 23-51. 32 Noi descoperiri privind sfâritul primei epoci a fierului

Kapuran 2014 – A. Kapuran, Praistorijski lokaliteti u severoistočnoj Srbiji (od ranog neolita do dolaska Rimljana)/Prehistoric Sites in the North-Eastern Serbia (from Early Neolithic until Roman conquest), Beograd, 2014. Kapuran 2016 – A. Kapuran, New Discoveries of Burial Practice During the Iron Age in Eastern Serbia, în vol. ed. V. Sîrbu, M. Jevtić, K. Dmitrović, M. Ljuština, Funerary Practices During the Bronze and Iron Ages in Central and Southeast Europe, Beograd – Čačak, 2016, p. 193-207. Kapuran, Bulatović, – A. Kapuran, A. Bulatović, I. Jovanović, Bor i Majdanpek. Jovanović 2014 Bor and Majdanpek, Cultural Stratigraphy of Prehistoric Sites between the Iron Gates and Crni Timok, Belgrade – Bor, 2014. Kelemen 2012 – I. Kelemen, The Archaeozoological Analysis of the Animal Bones Discovered in the Early Iron Age Pit at Vlaha – Pad, în vol. ed. S. Berecki, Iron Age Rites and Rituals in the Carpathian Basin, BiblMM SA, V, Târgu Mure, 2012, p. 133-137. Kovács 1915 – I. Kovács, A Marosvásárhely ıskori teelp, skytha- és népvándorláskori temetı, în Dolgozatok, VI, 2, 1915, p. 226-325 Kovačević 2008 – S. Kovačević, A look at the structure and ceramic production of the late Hallstatt settlement in Zbelava near Varaždin, în Pril. Inst. Arheol. Zagrebu, 25, 2008, p. 47-80. Kovačević 2009 – S. Kovačević, Torčec-Meñuriče – a Contribution to the Understanding of the Material Culture of the Hallstatt Settlements in the Podravina Region around Koprivnica, în Pril. Inst. Arheol. Zagrebu, 26, 2009, p. 45-78. Leahu 1965 – V. Leahu, Mormânt hallstatian descoperit la Brebu, în SCIV, 16, 1, 1965, p. 159-162. Levitski, Kashuba – O. Levitski, M. Kashuba, Special Marks of the Social Status 2010 in Burials of the Middle 7th-6th Centuries BC in the Light of the Emergence of Early Scythian Warriors in the Eastern Carpathian Region (Based on the Materials from Cemetery of Trinca-Drumul Fetetilor) , în Istros, XVI, 2010, p. 91-122. Ljustina 2009 – M. Ljustina, Southern Banat after Disintegration of Basarabi Complex – Case Study of Židovar, în vol. I. Cândea, The Thracians and Their Neighbours in Antiquity. Studia in Honorem Valerii Sîrbu, Brăila, 2009, p. 289-303. Ljustina 2010 – M. Ljustina, The Late Hallstatt Communities in the Serbian Part of the Danube Basin, în vol. ed. S. Berecki, Iron Age Communities in the Carpathian Basin, BiblMM SA, II, Târgu Mure, 2010, p. 139-160. Luca 2012 – S. A. Luca (coord.), Cercetările arheologice preventive de la Turda – Luncă (jud. Hunedoara). Campania 2011, BB, LIX, Sibiu, 2012. Cătălin Cristescu, Ioan Alexandru Bărbat 33

Luca et al. 2013 – S. A. Luca, A. Georgescu, G. V. Natea, R. M. Teodorescu, C. Urduzia, C. I. Munteanu, V. Palaghie, A. Luca, Cercetarea preventivă. Provocarea arheologică a zilelor noastre, BB, LXV, Sibiu, 2013. Marić 1969 – Z. Marić, Problem sjevernog graničnog područja Ilira, în vol. ed. A. Benac, Simpozijum o teritorijalnom i hronološkom razgraničenju Ilira u praistorijsko doba, održan 15.i 16. maja 1964, Posebna Izdanja, IV, Sarajevo, 1964, p. 177-213. Măndescu 2005 – D. Măndescu, Despre periferia sudică a grupului Ferigile. Cu specială privire asupra necropolei de la Teiu (judeŃul Arge), în Istros, XII, 2005, p. 33-43. Măndescu 2010 – D. Măndescu, Cronologia perioadei timpurii a celei de-a doua epoci a fierului (sec. V-III A.Chr.) între CarpaŃi, Nistru i Balcani, Brăila, 2010. Măndescu 2013 – D. Măndescu, The Late First Iron Age Ferigile Cultural Group – An Original North-Thracian Synthesis at the Interference of the Surrounding Cultural Spaces, în vol. ed. V. Sîrbu, R. tefănescu, The Thracians and their Neighbors in the Bronze and Iron Ages. Proceedings of the 12th International Congress of Thracology, Târgovite, 10th-14th September 2013, “Necropolises, Cult places, Religion, Mythology”, volume II, Braov, 2013, p. 247-255. Morintz 1957 – S. Morintz, Săpăturile de la Bîrseti (reg. GalaŃi, r. Vrancea). Raport preliminar, în MCA, III, 1957, p. 219-226. Moscalu 1983 – E. Moscalu, Ceramica traco-getică, Bucureti, 1983. Natea, Palaghie, Luca – G. V. Natea, V. Palaghie, S. A. Luca, La Tène Discoveries in 2012 the Settlement of Turda- Luncă (Hunedoara County, Romania), în ActaTS, XI, 2012, p. 141-166. Nánási 1969 – Z. Nánási, Morminte hallstattiene tîrzii de la Curtuieni, în StComSM, I, 1969, p. 85-90. Németi 1982 – I. Németi, Das Späthallstattzeitliche Gräberfeld von Sanislău , în Dacia (N.S.), XXVI, 1-2, 1982, p. 115-144. Nica 1974 – M. Nica, Complexul de tumuli hallstattieni de la IeelniŃa (judeŃul MehedinŃi) , în Historica, III, 1974, p. 7-42. Nicolăescu-Plopor, – C. S. Nicolăescu-Plopor, C. N. Mateescu, antierul Mateescu 1955 arheologic Cerna – Olt, în SCIV, VI, 3-4, 1955, p. 391-409. Oncu 2000 – M. Oncu, Culoarul Mureului, sectorul Deva-Zam, studiu geoecologic, Cluj-Napoca, 2000. Pašić-Vinčić 1970 – R. Pašić-Vinčić, Arheološka ispitivanja na lokalitetu „Orlova Čuka” kod sela Star Karaorman, în Starinar (N.S.), XXI, 1970, p. 129-134. Paul 1971 – I. Paul, O nouă descoperire „scitică” în Transilvania – cimitirul de inhumaŃie de la Crăciunelul de Jos, jud. Alba –, în Apulum, IX, 1971, p. 93-101. Popa 2009 – C. I. Popa, A possible Scythian burial at Hărău (Hunedoara County), în PA, IX, 2009, p. 45-49. Popa 2011 – C. I. Popa, Valea Cugirului din preistorie până în zorii 34 Noi descoperiri privind sfâritul primei epoci a fierului

epocii moderne, Cluj-Napoca, 2011. Popa, Plantos 2001 – C. I. Popa, C. Plantos, Asupra ceramicii canelate din cea de a doua epocă a fierului de pe teritoriul României, în Apulum, XXXVIII, 2001, p. 107-128. Ramsl 2012 – P. C. Ramsl, Late Iron Age Burial Rites in Eastern Austria, în vol. ed. S. Berecki, Iron Age Rites and Rituals in the Carpathian Basin, BiblMM SA, V, Târgu Mure, 2012, p. 183-188. RicuŃ a et al. 2011 – N. C. RicuŃa, A. T. Marc, I. L. Barbu, I. A. Bărbat, Cercetări arheologice în judeŃul Hunedoara pe traseul autostrăzii (tronsoanele Lugoj – Deva i Orătie – Sibiu), în Sargetia (S.N.), II, 2011, p. 53-134. Roska 1913 – M. Roska, Skytha sírok Piskirıl , în Dolgozatok, IV, 2, 1913, p. 233-251. Rus 2006 – D. Rus, Culoarul Mureului sectorul Brănica-Păuli, studiu geografico-uman, Cluj-Napoca, 2006. Sandu 2015 – V. Sandu, Noi descoperiri arheologice în situl Vârteju, cătunul Chirca, oraul Măgurele, judeŃul Ilfov (aezări din epoca neolitică, Hallstatt, sec. II-I î. Hr., II-III i III d. Hr., sec. IX-X), în RCAN, I, 1, 2015, p. 173-209. Simion 1992-1993 – G. Simion, La population de la région du Bas – Danube aux VIIe – Ve siècles av. J. – C., în Starinar (N.S.), XLIII-XLIV, 1992-1993, p. 23-40. Srejović 1989-1990 – D. Srejović, Tribalski grobvi u Ljuljacima, în Starinar (N.S), XL-XLI, 1989-1990, p. 141-153. Teleagă, Sârbu 2016 – E. Teleagă, D. Sârbu, The Chronology of the Late Hallstatt Cemeteries at the Lower Danube: Szentes-Vekerzug and Ferigile, în vol. ed. S. Berecki, Iron Age Chronology in the Carpathian Basin, BiblMM SA, IX, Cluj-Napoca, 2016, p. 19-34. Teleagă, Sârbu, Stoica – E. Teleagă, D. Sârbu, . Stoica, Com. Bârseti, jud. Vrancea, 2015 Punct: Necropola de pe platoul Dumbravă,CA în C , campania 2014, Piteti, 2015, p. 33. łuŃ uianu et al. 2012 – C. D. łuŃuianu, I. L. Barbu, M. G. Barbu, C. Bodó, I.-C. Codrea, M. M. Ion, oimu, com. oimu, jud. Hunedoara (Varianta de ocolire Deva-Orătie). Punct: oimu 2, km. 31+850 – 32+300, în CCA, campania 2011, Târgu Mure, 2012, p. 292. UrsuŃiu 2002 – A. UrsuŃ iu, Etapa mijlocie a primei vârste a fierului în Transilvania (Cercetările de la Bernadea, com. Bahnea, jud. Mure), IEC, V, Cluj-Napoca, 2002. Valea, Mărghitan – M. Valea, L. Mărghitan, Aezarea dacică de la Cozia – 1969 Deva, în Sargetia, VI, 1969, p. 47-53. Vasile, Ene, Cristescu – M. G. Vasile, D.-L. Ene, C. Cristescu, Autostrada Lugoj– 2015 Deva, lot 4, Bacea, com. Ilia, jud. Hunedoara, Punct: Sărături (Sit 1, km 80+750 – 80+950), în CCA, campania 2014, Piteti, 2015, p. 173-174. Vasiliev 1972 – V. Vasiliev, Necropola scitică de la Blaj, în Apulum, X, Cătălin Cristescu, Ioan Alexandru Bărbat 35

1972, p. 19-64. Vasiliev 1976 – V. Vasiliev, Necropola de la BăiŃa i problemele tracizării enclavei scitice din Transilvania, în Marisia, VI, 1976, p. 49-87. Vasiliev 1979 – V. Vasiliev, Problema ceramicii mormintelor scitice din Transilvania, în Marisia, IX, 43-62. Vasiliev 1980 – V. Vasiliev, SciŃii agatîri pe teritoriul României, Cluj- Napoca, 1980. Vasiliev, Aldea, – V. Vasiliev, I. A. Aldea, H. Ciugudean, CivilizaŃia dacică Ciugudean 1991 timpurie în aria intracarpatică a României. ContribuŃii arheologice: aezarea fortificată de la Teleac, Cluj-Napoca, 1991. Vulpe 1962 – A. Vulpe, Traci i iliri la sfîritul primei epoci a fierului în Oltenia, în SCIV, XIII, 2, 1962, p. 307-324. Vulpe 1967 – A. Vulpe, Necropola hallstattiană de la Ferigile. Monografie arheologică, BA, XI, Bucureti, 1967. Vulpe 1970 – A. Vulpe, Archäologische Forschungen und Historische Betrachtungen über das 7. bis 5. Jh. im Donau- Karpatenraum, în MemAntiq, II, 1970, p. 115-213. Vulpe 1979 – A. Vulpe, Cu privire la cronologia grupului cultural Ferigile, în Danubius, VIII-IX, 1979, p. 93-122. Vulpe 1997 – A. Vulpe, Comentariu la PsScymnus 766-770, în vol. ed. G. Simion, Prima epocă a fierului la Gurile Dunării i în zonele circumpontice, BiblI-P SA, 2, Tulcea, 1997, p. 187-191. Vulpe 2001 – A. Vulpe, Istoria i civilizaŃia spaŃiului carpato-dunărean între mijlocul secolului al VII-lea i începutul secolului al III-lea a.Chr., în vol. ed. M. Petrescu-DîmboviŃa, A. Vulpe, Istoria Românilor, vol. I., Motenirea timpurilor îndepărtate, Bucureti, 2001, p. 451-500. Vulpe 2010 – A. Vulpe, Istoria i civilizaŃia spaŃiului carpato-dunărean între mijlocul secolului al VII-lea i începutul secolului al III-lea a.Chr., în vol. ed. Mircea Petrescu-DîmboviŃa, Alexandru Vulpe, Istoria românilor, vol. I, Motenirea timpurilor îndepărtate , ediŃia a II-a, Bucureti, 2010, p. 465-515.

36 Noi descoperiri privind sfâritul primei epoci a fierului

Pl. I. 1. Localizarea sitului Bacea – Sărături pe harta Bazinului Carpatic; 2. Imagine satelitară cu planul de situaŃie a staŃiunii arheologice (prelucrare după Google earth) (Accesat: 14.09.2016) Cătălin Cristescu, Ioan Alexandru Bărbat 37

Pl. II. 1. Planul unităŃilor de săpătură de la Bacea – Sărături, cu poziŃia Cx 1, Cx 18 i Cx 22 (ArcGIS: F. Vasilescu); 2. Profilul de nord al S 91/2013 (Foto: I. A. Bărbat); 3. Cx 22 surprins în S 92/2013 (Foto: I. A. Bărbat); 4. Profilul de nord al S 92/2013 (Desen: A. Heroiu)

38 Noi descoperiri privind sfâritul primei epoci a fierului

Pl. III. 1. Cx 1 pe profilul de vest al S 93/2013 (Desen: I. A. Bărbat); 2. Cx 1 pe profilul de vest al S 93/2013 (Foto: C. D. łuŃuianu); 3-6. Cx 1, detalii săpătură (Foto: C. D. łuŃuianu)

Cătălin Cristescu, Ioan Alexandru Bărbat 39

Pl. IV. Inventarul Cx 1. 1. Strachina utilizată drept capac (Desen: O. Bocăniciu; Foto: C. Cristescu); 2. Oala folosită ca urnă (Desen: D. Pantea; Foto: C. Cristescu); 3-5. Fragmente de zăbală din fier (Desen: A. Mihăilean; Foto: C. Cristescu); 6. Fibula din bronz (Desen: A. Mihăilean; Foto: C. Cristescu) 40 Noi descoperiri privind sfâritul primei epoci a fierului

Pl. V. Cx 18. 1-2. Pietrele din partea sudică a gropii; 3. Urmele unei bârne carbonizate în partea vestică a complexului; 4. Profilul de nord; 5. Conturul gropii în partea nordică; 6. Treapta pe care au fost identificate fragmentele ceramice i resturile cinerare (Foto: C. Cristescu) Cătălin Cristescu, Ioan Alexandru Bărbat 41

Pl. VI. 1. Cx 18, detaliu cu mormântul de incineraŃie; 2. Bolovanii de pe fundul complexului între care a fost descoperit fragmentul ceramic; 3. Cx 18, plan i profil de nord; 4. Cx 22, plan i profil de nord; 5. Cx 22, vedere de ansamblu; 6. Cx 22, detaliu (Desen i foto: C. Cristescu) 42 Noi descoperiri privind sfâritul primei epoci a fierului

Pl. VII. Inventarul Cx 18. 1. Strachina aezată deasupra oaselor calcinate (Desen: D. Pantea; Foto: C. Cristescu); 2. Fragmentul de strachină aflat în partea inferioară a complexului (Foto: C. Cristescu) Cătălin Cristescu, Ioan Alexandru Bărbat 43

Pl. VIII. 1-3. Străchini descoperite la Deva – Piatra Coziei (Desen: D. Pantea)

44 Noi descoperiri privind sfâritul primei epoci a fierului

New Discoveries Regarding the End of the Early Iron Age in Transylvania. The Funerary Contexts from Bacea (Hunedoara County) Abstract

The archaeological excavations undertaken before the building of the A1 motorway led to the discovery and research of some funerary contexts in the point Sărături near Bacea village, Ilia commune, Hunedoara County (Pl. I-II). They consist of a cremation urn grave (Pl. III) and a cremation grave in a large pit, surrounded by a stone ring (Pl. V-VI). The architecture of the features, the funerary inventory (Pl. IV, VII), as well as the composition of the assemblage allow the dating of the respective findings at the final of the Transylvanian Early Iron Age, towards the end of the 6th-first half of the 5th centuries BC. The present paper brings also in discussion old (Pl. VIII), as well as recent Ha D discoveries in south-western Transylvania (Fig. 1).

List of Illustrations

Fig. 1. Map with the Ha D discoveries from Hunedoara County, with the closest funerary features belonging to the Ciumbrud and Ferigile cultural groups. 1. Bacea – Sărături ; 2. Deva – Piatra Coziei; 3. Deva – Viile Carolina; 4. Deva – Sub Vii; 5. oimu – Lângă Sat; 6. Bălata – Schit; 7. Hărău; 8. Simeria; 9. Orătie – Dealul Pemilor X8; 10. Toteti; 11. Brebu; 12. Blandiana – În Vii (processed after Google earth) (Accessed: 14.09.2016) Pl. I. 1. Location of the site Bacea – Sărături on the map of the Carpathian Basin; 2. Sattelite image with the layout of the archaeological site (processed after Google earth) (Accessed: 14.09.2016) Pl. II. 1. Plan of the excavation units from Bacea – Sărături , with the position of Cx 1, Cx 18 and Cx 22 (ArcGIS: F. Vasilescu); 2. Northern profile of S 91/2013 (Photo: I. A. Bărbat); 3. Cx 22 at the discovery time in S 92/2013 (Photo: I. A. Bărbat); 4. Northern profile of S 92/2013 (Drawing: A. Heroiu) Pl. III. 1. Cx 1 on the western profile of S 93/2013 (Drawing: I. A. Bărbat); 2. Cx 1 on the western profile S 93/2013 (Photo: C. D. łuŃuianu); 3-6. Cx 1, excavation details (Photo: C. D. łuŃuianu) Pl. IV. Inventory of Cx 1. 1. The disher used as a lid (Drawing: O. Bocăniciu; Photo: C. Cristescu); 2. The pot used as an urn (Drawing: D. Pantea; Photo: C. Cristescu); 3-5. Fragments of an iron horse-bit (Drawing: A. Mihăilean; Photo: C. Cristescu); 6. Bronze brooch (Drawing: A. Mihăilean; Photo: C. Cristescu) Pl. V. Cx 18. 1-2. The rocks from the southern part of the pit; 3. The trace of a burnt beam in the western part of the feature; 4. Northern profile; 5. The contours of the pit in the northern part; 6. The level on which the shards and the cremated bones were found (Photo: C. Cristescu) Pl. VI. 1. Cx 18, detail with the cremation grave; 2. The boulders from the bottom of the feature, with the small dish fragment; 3. Cx 18, plan and northern profile; 4. Cx 22, plan and northern profile; 5. Cx 22, bird's-eye view; 6. Cx 22, detail (Drawing and photo: C. Cristescu) Pl. VII. Inventory of Cx 18. 1. The dish placed on top of the cremated bones (Drawing: D. Pantea; Photo: C. Cristescu); 2. The dish shard from the lower part of the feature (Photo: C. Cristescu) Pl. VIII. 1-3. Dishes found at Deva – Piatra Coziei (Drawing: D. Pantea) STUDIU MINERALOGIC PRELIMINAR PRIVIND TIPURILE DE ROCI DE PE ANTIERUL ARHEOLOGIC ARDEU – CETĂłUIE, JUD. HUNEDOARA1

VALENTINA CETEAN Institutul Geologic al României, Bucureti [email protected] IOSIF VASILE FERENCZ Muzeul CivilizaŃiei Dacice i Romane, Deva [email protected]

Cuvinte cheie: cetate dacică, roci, materii prime, Ardeu, Dacia Keywords: Dacian hillfort, rocks, resources, Ardeu, Dacia

Cercetările arheologice întreprinse începând cu anul 2001 la Ardeu au scos la iveală numeroase informaŃii despre una dintre cetăŃile dacice considerate pierdute. Elemente importante de arhitectură, dar i artefacte realizate din diverse categorii de materiale au determinat orientarea cercetării în diferite direcŃii, cu rezultate utile pentru înŃelegerea vieŃii comunităŃilor umane care au locuit la Ardeu. Prin studiul de faŃă ne propunem să deschidem o nouă direcŃie de cercetare a antichităŃilor de la Ardeu, anume studiul rocilor din perspectivă mineralogică. Au fost determinate cinci tipuri de rocă, recoltate de pe suprafaŃa sitului, mai exact de pe platoul superior al dealului CetăŃ uie, fiecare probă beneficiind de câte o fiă, prezentate de noi ca anexă. De asemenea, pentru fiecare dintre tipurile de rocă recoltată am încercat să determinăm modalitatea în care a fost utilizată. În următoarea etapă a cercetării acestui tip de materiale ne propunem să realizăm o cartare de suprafaŃă a perimetrului i o prospecŃiune a zonelor limitrofe, pentru identificarea de aflorimente cu roci asemănătoare celor studiate. De asemenea se va urmări încadrarea pe criterii mineralogice i paleontologice a probelor analizate în formaŃiunile geologice din regiune, arii-sursă potenŃiale pentru materialul litic pus în evidenŃă de săpăturile arheologice.

1. Descrierea zonei Din punct de vedere geografic, perimetrul cu calcare de la Ardeu aparŃine părŃii sudice a MunŃilor Apuseni de Sud, respectiv zonei centrale a MunŃilor Metaliferi. Accesul se face uor, din DN 7 (E 68), la cca. 2,5 km est faŃă de Orătie, în dreptul staŃiei de cale ferată Geoagiu, spre nord, pe DJ 705. Drumul, care leagă Valea Mureului de oraul Zlatna este modernizat, cu covor asfaltic, cu excepŃia a 10 km, în zona care separă judeŃele Hunedoara i Alba. Satul Ardeu se găsete la numai 12 km distanŃă faŃă de staŃiunea balneoclimaterică Geoagiu-Bă i (Fig. 1)2.

1 MulŃumim colegului Cristian Constantin Roman pentru sugestiile oferite cu amabilitate. 2 O descriere mai detaliată a zonei la Bodó, Ferencz 2004, p. 147-148; Ferencz 2014, p. 117-118 i pe www.ardeu.ro (Accesat: 10.06.2016).

Sargetia. Acta Musei Devensis (S.N.), VII, 2016, p. 45-66. 46 Studiu mineralogic preliminar privind tipurile de roci

Fig. 1. Localizarea satului Ardeu (după Ferencz 2010, p. 299, pl. I)

2. Descrierea sitului Situl arheologic cuprinde înălŃimea numită de localnici CetăŃuie , la care se adaugă Dealul Judelui, platou aflat la poale, spre est, precum i zonele joase, situate la baza dealului, spre sud, până pe malul Văii Ardeului, în locul numit Gura Cheilor (Fig. 2). ParŃial în nord i pe toată latura de vest, dealul este despărŃit de înălŃimea numită Cornet, prin Cheile Ardeului – un culoar strâmt, mărginit de pereŃi înalŃi. Terenul aparŃine Consiliului Local al comunei Bala (Dealul CetăŃuie ) i unor proprietari, persoane private. ToŃi cei patru versanŃi sunt abrupŃi, ceea ce face ca accesul spre culme să fie dificil, aa cum a fost probabil i în antichitate. Credem că în antichitate i în evul mediu se putea ajunge pe culme pe un drum amenajat pe latura estică, care cotea pe versantul sudic3. Situl a fost cercetat în mai multe etape, începând de la sfâritul secolului al XIX-lea4, în urma cărora s-a stabilit că a fost locuit pe parcursul mai multor epoci istorice (Fig. 3). Cu toate acestea, cea mai intensă locuire aparŃine epocii Regatului dac, atunci când pe culmea dealului a fost construită o cetate, iar pe terase i la poalele dealului se întindea o aezare deschisă (Fig. 2)5.

3 Ferencz, Hegyi 2014, p. 19. 4 O trecere în revistă a etapelor cercetărilor la Ardeu, vezi la Ferencz 2012a; Ferencz 2014, p. 118-121. 5 Ferencz 2014, p. 122-126; Ferencz, Hegyi 2014, p. 13-19. Valentina Cetean, Iosif Vasile Ferencz 47

Fig. 2. Principalele elemente componente ale sitului (Foto: Z. Czajlik, 2013)

3. Descriere mineralogică Încadrarea geologică plasează zăcământul cu calcare de la Ardeu înveliului sedimentar prelaramic6, reprezentat prin depozite grezoase i carbonatate de vârstă Jurasică. Calcarele se dispun într-un zăcământ de formă masivă, cu direcŃie preponderentă NE-SV i cu structură compactă.

Perioada Cultura Datarea Eneolitic mijlociu Cultura aproximativ 3900-3500 a.Chr. Bodrogkeresztúr Perioada de trecere de la eneolitic Cultura CoŃofeni aproximativ 3500-2200 a.Chr. la epoca bronzului Epoca bronzului – perioada Grupul oimu aproximativ 2200-1800 a.Chr. timpurie Epoca bronzului – perioada Cultura Wietenberg aproximativ 1800-1350 a.Chr. mijlocie Prima epocă a fierului Cultura Gáva aproximativ 1100-850 a.Chr. Epoca Regatului dac dacică aproximativ 100 a.Chr.-106 p.Chr. Epoca post romană Secolul IV Evul mediu – perioada timpurie Secolele X-XI Evul mediu dezvoltat Secolele XV-XVI

Fig. 3. Perioade istorice pe parcursul cărora a fost locuit situl arheologic Ardeu – CetăŃuie

6 Borco et al. 1981, foaia 74c; Mutihac 2008, p. 320-335. 48 Studiu mineralogic preliminar privind tipurile de roci

Studii anterioare au caracterizat calcarele din zona corespunzătoare sitului arheologic ca roci carbonatice de precipitaŃie chimică, cu textură sparit-micritică i spărtură neregulată. Culoarea caracteristică variază de la crem la gălbui, gălbui-maroniu i cărămiziu. Din punct de vedere mineralogic, calcarele din zona Ardeu – CetăŃuie conŃin peste 90% calcit, la care se adaugă minerale argiloase i limonit de origine secundară, datorate alterării supergene, alături de fenomenele de transformare i fisurare sinorogenică7. Proba care se încadrează în această categorie a fost recoltată de pe platoul superior al dealului CetăŃ uie, fiind notată de noi cu indicativul: A.PF.3. Cu acest prilej ne propunem să prezentăm descrierea mineralogică a 5 tipuri petrografice analizate i încadrate conform standardelor de referinŃă în domeniu i bibliografiei geologice de specialitate8. De asemenea, ne propunem să stabilim, în funcŃie de posibilităŃi, destinaŃia fiecărei roci din care au fost recoltate probe. Rezultatele studiului mineralogic preliminar au pus în evidenŃă următoarele varietăŃi petrografice de roci prezente în cadrul delimitat de platoul superior al dealului CetăŃ uie de la Ardeu: - A.PF.1 - andezit cu biotit9; - A.PF.2 - calcar organogen oolitic (bio-oomicrit, lime-framestone)10; - A.PF.3 - calcar alochemic (pelsparit)11; - A.PF.4 - gresie subcuarŃoasă cu ciment carbonatic (sublithic arenit)12; - A.PF.5 - brecie vulcanică transformată13.

4. Concluzii Ansamblul de la Ardeu cuprindea în epoca dacică o serie de clădiri i amenajări (Fig. 2)14. Toate au fost realizate din materiale diverse: lemn, lut sau piatră, fiind utilizate tehnici de construcŃie diferite. În privinŃa rocilor care au fost utilizate la ridicarea construcŃiilor i amenajărilor, unul dintre sortimente, anume calcarul alochemic (A.PF.3), reprezintă roca locală, care formează întregul deal. A fost folosit la construcŃia zidului fortificaŃiei dacice, precum i a celei medievale, însă el nu lipsete nici din componenŃa emplectonului zidului palatului nobilului (aa-zisul turn-locuinŃă)15. O altă varietate petrografică este cea având indicativul A.PF.2, anume calcarul organogen oolitic (bio-oomicrit, lime-framestone). Aceasta provine dintr-o locaŃie diferită, aflată la distanŃă de Dealul CetăŃuie , locaŃie pe care ne propunem să o identificăm într-un viitor apropiat. Blocuri de piatră cu forme regulate au fost tăiate din acest sortiment de rocă i au fost utilizate pentru realizarea celor două paramente ale bazei palatului nobilului dac (Fig. 4).

7 A se vedea: V. Cetean, Studiu mineralogic preliminar privind tipurile de roci din antierul arheologic Ardeu-CetăŃuia, jud. Hunedoara, Rapoartele Centrului de Studii al FundaŃiei Dacica, 8, 2016, p. 191-194, consultată online pe adresa www.cercetare.dacica.ro/rapoarte/2016-8.pdf (Accesat: 31.10.2016) 8 SR EN 12407:2009 – Metode de încercare a pietrei naturale. Examinare petrografică, p. 7-9; SR EN 12670:2008 – Piatră naturală. Terminologie, p. 42; SR EN 12440:2008 – Piatră naturală. Criterii de denumire, p. 7. 9 A se vedea, pe larg, Anexa 1. 10 A se vedea, pe larg, Anexa 2. 11 A se vedea, pe larg, Anexa 3. 12 A se vedea, pe larg, Anexa 4. 13 A se vedea, pe larg, Anexa 5. 14 Ferencz 2014, p. 122-126; Ferencz, Hegyi 2014. 15 Termenul „palat”, ca tip de construcŃie în cadrul arhitecturii dacice, a fost definit în urmă cu mai multe decenii. Vezi Glodariu 1983 p. 25-29. Valentina Cetean, Iosif Vasile Ferencz 49

Fig. 4. Zidul de vest al palatului nobilului dac de la Ardeu (turnul-locuinŃă) (Foto: C. C. Roman, 2016)

La sfâritul secolului al XIX-lea, Téglás Gábor remarca prezenŃa pe Dealul CetăŃ uie de la Ardeu a unei construcŃii despre care credea că putea fi o poartă sau un bastion, construcŃie realizată din „blocuri de piatră, asemeni celor din apropierea Petroaniului”, i care ar proveni de la Sântămăria de Piatră16. Credem că ceea ce descria în urmă cu mai mult de un secol învăŃatul devean erau ruinele celei mai pretenŃioase clădiri din cetatea dacică de la Ardeu, care puteau fi văzute la suprafaŃă. AbsenŃa zidurilor la suprafaŃa solului în zilele noastre credem că se datorează acŃiunilor localnicilor care au extras blocurile de piatră pentru a le folosi la construcŃii, cândva la începutul secolului XX. Cercetările efectuate pe amplasamentul turnului locuinŃă au identificat o serie de intervenŃii moderne despre care credem că au avut ca scop extragerea acestui tip de materiale de construcŃii17. În fapt, Téglás Gábor semnala i alte situaŃii în care localnicii de la Ardeu au refolosit obiecte descoperite pe CetăŃuie , ca materii prime18. Una dintre probele de rocă recoltată de pe platoul superior al CetăŃuii a fost identificată ca fiind o gresie subcuarŃoasă cu ciment carbonatic (sublithic arenit) –

16 Referindu-se la cetăŃile din apropierea Petroaniului, Téglás are în vedere cetatea de la BăniŃa, dar i celelalte cetăŃi din MunŃii ureanu: De itt szillárdabb erıditést is alkalmaztak s bár a mésztörmelék renderkezésre allot mégis 40 km kilometre táloságból Kıboldogfalváról (Sztrigyvölgy) cerithium mész koczkákat hoztak ide. Ebböl az anyagböl épültek a dák erısségek túlnyomólag például Petroszeny közelében is. Itt úgy látzik, egy kapu, vagy bástya állhatot bellıle, Téglás 1885, p. 306; Téglás 1888, p. 134. 17 Ferencz et al. 2015, p. 27. 18 Ferencz 2012b, p. 79. 50 Studiu mineralogic preliminar privind tipurile de roci

A.PF.419. BucăŃi de rocă de acest fel se găsesc în cantităŃi mari atât la suprafaŃă, cât i în săpătură, în diverse contexte. Este foarte probabil să fi fost adusă din zonă, deoarece pe teritoriul unor sate din apropiere, precum Boze i Mada, straturile aflorează la suprafaŃă. Credem că au fost folosite pentru pavaje pe alei sau, în unele cazuri în interioare. Nu putem exclude nici posibilitatea ca plăci din astfel de rocă să fi fost folosite pentru construcŃia unor ziduri (Fig. 5), baze de construcŃii (Fig. 6), trepte (Fig. 7) sau garduri, aa cum se pot vedea i astăzi în zonă (Fig. 8).

Fig. 5. Casă cu zid din plăci de gresie în Ardeu (Foto: F. M. Cazan)

Fig. 6. Bază de casă în satul Ardeu (Foto: F. M. Cazan)

19 Anexa 4. Valentina Cetean, Iosif Vasile Ferencz 51

Fig. 7. Trepte din plăci de gresie în satul Ardeu (Foto: F. M. Cazan)

Fig. 8. Imagine a unui gard realizat din blocuri i plăci de gresie în satul BăcăinŃi, jud. Alba (Foto: I. V. Ferencz) 52 Studiu mineralogic preliminar privind tipurile de roci

Nu trebuie trecută cu vederea nici prezenŃa cutelor folosite pentru ascuŃirea uneltelor tăioase, descoperite în număr mare în diverse contexte. Unele dintre ustensilele de acest fel au urme evidente de utilizare. Andezitul cu biotit – A.PF.120 este o rocă din care a fost recoltată o probă de pe suprafaŃa dealului i provine fără nici o îndoială dintr-o altă locaŃie. Nu avem în acest moment indicii clare privind modul în care a fost folosit. Nu este însă exclus ca proba studiată să fie un fragment al unei râniŃe rotative. Cea de-a cincea probă analizată – A.PF.521 este o brecie vulcanică transformată. Astfel de roci provin foarte probabil din apropiere, de pe dealurile înconjurătoare i nu avem indicii privind folosirea acestui tip de rocă de către comunităŃile care au locuit pe Dealul CetăŃ uie de la Ardeu. Nu excludem ideea ca asemenea roci să fi ajuns pe culme în momentul în care au fost transportate cantităŃi importante de pământ necesare unor activităŃi antropice, cum este cazul amenajărilor de terase. După cum s-a putut observa, demersul nostru este doar la început. Însă pentru o etapă ulterioară ne propunem să realizăm o cartare de suprafaŃă a perimetrului i o prospecŃiune a zonelor limitrofe, pentru identificarea de aflorimente cu roci asemănătoare celor studiate. De asemenea se va urmări încadrarea pe criterii mineralogice i paleontologice a probelor analizate în formaŃiunile geologice din regiune, arii-sursă potenŃiale pentru materialul litic pus în evidenŃă de săpăturile arheologice.

ANEXĂ

Anexa 1

Eantion Amplasare Origine Denumire Denumire Probare Nr. comercială generică A.PF.1 Platou antier vulcanică piatră andezit Arheolog I. V. arheologic Ardeu Ferencz, august – CetăŃuie, jud. 2015 Hunedoara Standarde de referinŃă SR EN 12407:2009, SR EN 12670:2008, SR EN 12440:2008

1. DESCRIERE MACROSCOPICĂ I SUB LUPA BINOCULARĂ A PROBEI/EANTIONULUI SpecificaŃie Descriere Culoarea generală sau Cenuiu închis cu nuanŃe albe i cărămizii, cod culori: 5R 2/2 gama de culori (Blackish red) până la 5YR 2/1 (Brownish black) DiscontinuităŃi Fragmentele prezintă uneori goluri submilimetrice rezultate prin corodarea avansată a unor cristale sau desprinderea lor Intruziuni xenolitice Roca eantionată nu prezintă xenolite Efecte ale agenŃilor Fragmentele ce compun proba au aspect alterat în starea iniŃială atmosferici i ale alterării i în spărtură, urmare a expunerii prelungite acŃiunii factorilor exogeni, manifestată prin limonitizări avansate i argilizări Alte observaŃii Fragmentele de roci prezintă compactitate i duritate medie, determinată de degradarea fizică sub efectul precipitaŃiilor i schimbărilor de temperatură Spărtura este neregulat-achioasă. Nu au proprietăŃi magnetice

20 Anexa 1. 21 Anexa 5. Valentina Cetean, Iosif Vasile Ferencz 53

2. DESCRIERE MICROSCOPICĂ MASA FUNDAMENTALĂ (PASTA) – 45-55%, are caracter microcristalin, granulaŃia ei (dei foarte redusă), putând fi observabilă totui la analiza cu microscopul optic polarizant. Masa de înglobare a fenocristalelor include granule de plagioclazi (granulari sau ca microlite), minerale opace, minerale secundare i o masă fundamentală probabil feldspatic-cuarŃoasă, care prezintă la analiza cu N// o nuanŃă cenuie-brună. Limonitizarea masei de bază este vizibilă i macroscopic. FELDSPAłI – 30-40%. Fenocristalele de plagioclazi sunt vizibilie i macroscopic foarte bine datorită dimensiunilor mari, până la 5 mm – probabil policristalini (1), fiind reprezentate de granule din varietăŃile tip andezin i labrador, întotdeauna prezentând macle polisintetice sau după legea albitului, suprapuse sau nu peste zonări marcate de argilizări (4). Au habitus prismatic i forme predominant euhedrale i mai rar anhedrale, dimensiunea lor maximă ajungând în secŃiune de la 0,1-0,3 mm în pastă până la 0,7-1,3 mm ca fenocristale. Majoritatea granulelor sunt fisurate i parŃial au suportat transformări secundare de tipul caolinizărilor, vizibile clar în lumină polarizată transmisă, când aceste minerale secundare apar în nuanŃe cenuii închis-brun. BIOTIT – 5-10%, sub formă de fenocristale tabulare (2) de culoare brun închis cu N// i uor pleucroic până la brun-rocat. În general opacizat marginal i uneori i pe liniile de clivaj, dimensional putând ajunge până la maxim 2,7 mm. Opacizarea avansată determină schimbarea birefringenŃei tipice micelor, cu irizaŃii diverse pe un fond brun, în varianta intermediară spre mineralele izotrope. Procesele de limonitizare se datorează levigării fierului i depunerea lor hidroxilată în zonele marginale sau în toată masa granulelor de biotit (4), proces vizibil prin schimbări de nuanŃe în brun-cărămiziu-gălbui ale fenocristalelor i acoperirea liniilor de clivaj. MINERALE ACCESORII – 4-8%. Mineralele opace de tipul magnetitului, ilmenitului i magnetitului titanifer apar sub formă de granule exclusiv anhedrale (2, 3). Dimensiunile lor variază de la 0,01 mm până la 0,3 mm, fiind răspândite neuniform în masa de bază. De asemenea se formează pe seama biotitului, pe care îl opacizează în special marginal (3).

3. CLASIFICARE/DEFINIRE PETROGRAFICĂ Andezit cu biotit

4. OBSERVAłII – ÎNTOCMIT dr. ing. geol. Valentina Cetean

Foto

1 – Proba A.PF.1 analizată macroscopic, în care se observă dimensiunea granulară, aspectul compact, structura granoblastică marcată de prezenŃa fenocristalelor de feldspaŃi i depuneri de minerale limonitice pe suprafeŃele expuse factorilor exogeni 54 Studiu mineralogic preliminar privind tipurile de roci

2 – Pasta (masa de bază) N// Nx microcristalizată constituie masa de înglobare pentru fenocristalele de plagioclazi (aproape întotdeauna maclaŃi, polisintetic sau după legea albitului) i biotit, la care se adaugă mineralele accesorii într-o proporŃie importantă, dar de dimensiuni mult mai mici 3 – Biotitul are habitus tabular N// Nx caracteristic, linii de clivaj în general clar marcate i prezintă un uor pleucroism; este deseori opacizat marginal prin levigarea fierului i concentrarea acestuia ca mineral opac; alteori este parŃial limonitizat, determinând o culoare mai intens cărămizie i tergerea parŃială sau totală a liniilor de clivaj 4 – FeldspaŃii plagioclazi sunt întotdeauna intens fisuraŃi. N// Nx Gradul de transformare este variabil, fiind marcat în special de argilizări i saussuritizări, uneori pe liniile de zonalitate, iar alteori neregulat pe suprafaŃa fenocristalelor

Anexa 2

Eantion Amplasare Origine Denumire Denumire Probare Nr. comercială generică A.PF.2 Platou antier sedimentară calcar calcar Arheolog I. V. arheologic organogen- Ferencz, Ardeu – oolitic august 2015 CetăŃuie, jud. Hunedoara Standarde de referinŃă SR EN 12407:2009, SR EN 12670:2008, SR EN 12440:2008

1. DESCRIERE MACROSCOPICĂ I SUB LUPA BINOCULARĂ A PROBEI / EANTIONULUI SpecificaŃie Descriere Crem – gălbui, deschis până la închis; cod culori: 10YR 6/6 Culoarea generală sau (Dark yellowish orange) până la 10YR 8/6 (Pale yellowish gama de culori orange) Structură Mecanică (de acumulare) i de precipitaŃie chimică Textura Micritică Valentina Cetean, Iosif Vasile Ferencz 55

DiscontinuităŃi Nu au fost puse în evidenŃă fisuri; porozitatea naturală a rocii este însă foarte mare, alochemele sedimentate mecanic fiind doar uor liate cu un liant carbonatic Efecte ale agenŃilor Proba eantionată prezintă zone care au fost expuse factorilor atmosferici i ale exogeni, decelabile macrosopic prin schimbări de culoare, cu alterării formarea de hidroxizi de fier în nuanŃe cărămizii-gălbui (1) Alte observaŃii Proba face efervescenŃă cu HCl

2. DESCRIERE MICROSCOPICĂ Analiza microscopică a reliefat prezenŃa unor structuri de tip mecanic (alocheme tip bioclaste i ooide, foarte rar pelete) i de precipitaŃie (ortocheme = cimentul carbonatic). BIOCLASTE – 75-80%, sunt reprezentate de fragmente sau părŃi integrale (schelete) de cochilii de foraminifere (aglutinate) cu morfologie uniserială i tronchoidă, briozoare, orbitolline i mai rar fragmente de valve de lamellibranchiate (2, 4). Scheletele au relief puternic, cu margini bine conturate de culoare neagră, în culori brun-cenuii i pentru majoritatea dintre ele se observă încă compartimentarea iniŃială (cu pereŃi alcătuiŃi din minim 2 strate granuloare sau micro-fibroase), fiind umplute cu calcit sparitic i pereŃii din calcit micritic. Mai rar au fost identificate i resturi de valve cu formă alungită curbată i subŃiri ca grosime (3). OOIDE – 7-12%, apar sub forma unor elemente granulare ovoidale până la subsferice formate dintr-un nucleu central (prezent sau absent) i un înveli carbonatic cu structura concentrică i/sau fibros-radiară (3). Dimensiunea oolitelor identificate variază între 0,10 i 0,35 mm. Ooidele au caracter micritic (dimensiunea granulelor de calcit nu depăete 4 µ) i au nucleul central din fragmente micritice, fosilifere sau absent. Uneori centrul carbonatic al ooidelor a recristalizat, cu formare de sparit, cu linii de maclă caracteristice i dimensiuni peste 0,05 mm. PELETE – 0,5-1%, sunt elementele subordonate în rocă, cu forme ovoidale omogene, dar fără centre de cristalizare clare, formate în general prin procese de acreŃionare i aglutinare. Ele sunt alcătuite exclusiv din calcit de tip micritic. Dimensiunea maximă a peletelor identificată în secŃiune este de până la 0,32 mm. Ele se distribuie neuniform în rocă. LIANT = CALCIT SPARITIC i MICRITIC – 5-10%, constituie ortochemele rocii carbonatice (liant, masa de înglobare), având natură micritică (3). Acesta a rezultat prin precipitare chimică, înglobând alochemele de natură predominant organogenă i subordonat oolite. Calcitul (micro)sparitic este incolor în lumină polarizată naturală i are birefringenŃă ridicată de ord. III-IV. Cel de tip micritic este cenuiu i cu aspect semiopac la analiza în lumină polariozată refractată. Liantul poate fi uneori pigmentat i cu oxizi i hidroxizi de fier (limonit). HIDROXIZII DE FIER, MINERALE ARGILOASE – 0,5-2%. Mineralele hidroxilate de fier apar sub formă de plaje cu dispoziŃie neregulată, pigmenŃi sau disemintaŃii în liantul micritic. Dimensiunile foarte reduse (uneori sub dimensiunea micritului) nu permit separarea de acesta la analiza optică. Apar sub formă de limonit/goethit de culoare gălbui până la brun-cărămiziu, depuse pe suprafeŃele care au fost în contact cu factorii exogeni i uneori pe fisurile submilimetrice, determinând nuanŃele uor gălbui-roz în aceste zone i care sunt vizibile mai ales macroscopic. Mineralele argiloase se dispun în asociere cu liantul micritic, dar dimensiunea foarte redusă i caracteristicile optice asemănătoare uneori cu ale micritului nu permit o apreciere cantitativă reliabilă, ci doar punerea în evidenŃă a prezenŃei acestora.

3. CLASIFICARE/DEFINIRE PETROGRAFICĂ Calcar organogen oolitic (bio-oomicrit, lime-framestone)

56 Studiu mineralogic preliminar privind tipurile de roci

4. OBSERVAłII – ÎNTOCMIT dr. ing. geol. Valentina Cetean

Foto

1 – Proba A.PF.2 este un calcar alochemic format prin acumulare mecanică de schelete de organisme calcaroase, ooide i rare pelete, cimentate extrem de puŃin cu un liant carbonatic de tip micritic, determinând astfel o porozitate foarte ridicată 2 – Bioclastele sunt cele N// Nx mai numeroase i reprezentate de schelete de foraminifere i briozoare, orbitolline i mai rar fragmente de valve de lamellibranchiate

3 – Ooidele au structuri N// Nx concentrice sau fibros – radiare, centrul fiind gol sau reprezentat de fragmente micritice sau chiar fosilifere

4 – Scheletele (testele) de foraminifere sunt N// Nx predominante, camerele aranjate monoserial fiind bine marcate datorită sparitizării conŃinutului lor (pereŃi constituiŃi din cel puŃin două straturi granulare până la micro- fibroase) sau chiar dizolvării/măcinării acestora

Valentina Cetean, Iosif Vasile Ferencz 57

Anexa 3

Eantion Amplasare Origine Denumire Denumire Probare Nr. comercială generică A.PF.3 Platou antier sedimentară calcar calcar Arheolog I. V. arheologic alochemic Ferencz, august Ardeu – 2015 CetăŃuie, jud. Hunedoara Standarde de referinŃă SR EN 12407:2009, SR EN 12670:2008, SR EN 12440:2008

1. DESCRIERE MACROSCOPICĂ I SUB LUPA BINOCULARĂ A PROBEI / EANTIONULUI SpecificaŃie Descriere Culoarea Crem-gălbui, local cu nuanŃe cărămizii; cod culori: 10YR 7/4 (Grayish generală sau orange) până la 10YR 6/6 (Dark yellowish orange) i 5YR 5/6 (Light gama de culori brown) DiscontinuităŃi Fisuri sub 0,07 mm, deschise, cu dispoziŃie aleatorie i formă total neregulată; uneori cu limonit i minerale argiloase depuse pe acestea. Porozitatea naturală a rocii este mică, cu goluri sub 0,2-0,4 mm Efecte ale SuprafeŃele care au fost expuse factorilor exogeni prezintă schimbări de agenŃilor culoare datorate proceselor de diseminaŃie a hidroxizilor de fier gălbui- atmosferici i ale cărămizii pe grosimi peliculare sau până la 3-5 mm, decelabile i alterării macroscopic (1), însoŃite sau nu de minerale argiloase cenuii Alte observaŃii Proba face efervescenŃă cu HCl

2. DESCRIERE MICROSCOPICĂ Analiza microscopică a reliefat prezenŃa unor structuri complexe de tip mecanic (alocheme micritice tip pelete, bioclaste i intraclaste) i de precipitaŃie (ortocheme = cimentul carbonatic). Structura este de tip mecanică (de acumulare) i de precipitaŃie chimică, iar textura este predominant de tip sparitic (peste 4 µ). PELETE – 30-40%, apar sub forma unor elemente granulare ovoidale până la subsferice (3, 4), având caracter micritic i sunt fără centre de cristalizare clare, formate majoritar prin procese de acreŃionare i aglutinare. Dimensiunea peletelor variază între 0,05 mm i 4,0 mm. Dei ele se distribuie diferit în rocă, aspectul general al ei este omogen, izotrop. Uneori s-au identificat procese diagenetice de sparitizare. Este posibil ca o parte dintre pelete sau părŃi din acestea să fie de fapt resturi scheletale micritizate (4, 5) sau să fi suferit procese de sparitizare prin diageneză, dar numai metode de analiză optică de rezoluŃie mai înaltă pot confirma această ipoteză. BIOCLASTE – 12-20%, sunt reprezentate de fragmente rare sau părŃi integrale (schelete) de cochilii de foraminifere în general cu pereŃii aglutinaŃi, spini de echinoide, spongieri calcaroi, dar i resturi algale (phylloide – 4, alge roii, verzi/dasycladacee, alături de peletele de origine algală). Fragmentele de echinoide au forme în general ovale când sunt secŃionate bazal sau alungite, consecinŃă a proceselor de diageneză prin îngropare sub greutatea straturilor de deasupra. Mai rar au fost identificate i resturi de valve, cu formă alungită curbată i subŃiri ca grosime (3), thaluri de Cordiaceae sau fragmente de briozoare. INTRACLASTE – 5-8%, sunt reprezentate de fragmente de resedimentare intraformaŃională provenite prin ruperea unor fragmente de calcar cu structură micritică (dimensiunea granulelor de calcit nu depăete 4 µ). Forma intraclastelor este subangulară, fiind sedimentate i ulterior incluse în masa carbonatică generală, respectiv liantul sparitic. (2 stânga sus, 3 stânga jos i centru). Dimensiunea lor nu depăete 0,5 mm. Fragmentele sunt 58 Studiu mineralogic preliminar privind tipurile de roci

uor cenuii în lumina polarizată naturală i se prezintă în nuanŃe specifice carbonaŃilor la analiza cu Nx. LIANT = CALCIT SPARITIC +/- MICRITIC – 30-40%, constituie ortochemele rocii carbonatice (liant, masă de înglobare), având natură sparitică (4, 5) i rar micritică. Liantul de natură micritică a rezultat prin precipitare chimică, înglobând alochemele de natură mixtă. Calcitul (micro)sparitic este incolor în lumină polarizată naturală i are birefringenŃă ridicată de ord. III-IV în nuanŃe de cyclam, bleu, gălbui, verde etc. Liantul poate fi uneori pigmentat i cu oxizi i hidroxizi de fier (limonit, goethit). Uneori granulele calcitice au dimensiuni mai mari, caz în care s-au putut observa i liniile de clivaj tipice carbonaŃilor, cu culori de birefringenŃă ridicată pe acestea. MINERALE ARGILOASE – sub 0,3%, sub formă de pulberi incluse în liantul micritic sau în apropierea fisurilor deschise. Dimensiunile foarte reduse (uneori sub dimensiunea micritului) nu permit separarea de acesta la analiza optică. HIDROXIZII DE FIER – 0,1-0,3%, apar sub formă de diseminaŃii, pigmenŃi sau pelicule de limonit de culoare gălbui până la brun-cărămiziu, depuse pe suprafeŃele care au fost în contact cu factorii exogeni i uneori pe fisurile submilimetrice, determinând nuanŃele uor gălbui-roz în aceste zone, vizibile mai ales macroscopic (1).

3. CLASIFICARE/DEFINIRE PETROGRAFICĂ Calcar alochemic (pelsparit)

4. OBSERVAłII – ÎNTOCMIT dr. ing. geol. Valentina Cetean

Foto

1 – Proba A.PF.3 calcar crem-gălbui-roz, cu pelicule gălbui-cărămiziu deschis i depuneri secundare dendriforme pe suprafeŃele expuse acŃiunii factorilor atmosferici i soluŃiior din precipitaŃii

2 – Roca are structură N// Nx mecanică i de precipitaŃie i textură fin granulară până la criptocristalină; alochemele au origine variată (predominant biogene), dimensiunile medii fiind însă sensibil egale (sub 0,1 mm)

Valentina Cetean, Iosif Vasile Ferencz 59

3 – În unele zone ale rocii, N// Nx alochemele de tip peletal i bioclastele (majoritar resturi de foraminifere i echinoide) sunt prinse într- un liant de dimensiune sparitică

4, 5 – Zonele sparitice au forme neregulate, N// N// demonstrând atât originea lui primară, cât i cea secundară (prin diagenizarea micritului); sparitizarea fragmentelor de briozoare i foraminifere este un astfel de exemplu, nesingular

Anexa 4

Eantion Amplasare Origine Denumire Denumire Probare Nr. comercială generică A.PF.4 Platou antier sedimentară gresie gresie Arheolog I. V. arheologic subcuarŃoasă Ferencz, Ardeu – august 2015 CetăŃuie, jud. Hunedoara Standarde de referinŃă SR EN 12407:2009, SR EN 12670:2008, SR EN 12440:2008

1. DESCRIERE MACROSCOPICĂ I SUB LUPA BINOCULARĂ A PROBEI/EANTIONULUI SpecificaŃie Descriere Culoarea generală Crem-gălbui, local cu nuanŃe cărămizii; cod culori: 10YR 7/4 (Grayish sau gama de orange) până la 10YR 8/6 (Pale yellowish orange) culori DiscontinuităŃi Nu au fost puse în evidenŃă în proba analizată Efecte ale Schimbări de culoare (mai cenuiu-cărămiziu) pe zonele aflate sub agenŃilor influenŃa factorilor exogeni (1), pe grosimi peliculare; în aceste zone au atmosferici i ale avut loc procese de alterare de tipul limonitizărilor, dar i depuneri alterării manganifere dendriforme Alte observaŃii Face efervescenŃă slabă cu HCl Rocă de tip detritic, compactă, de natură terigenă, de duritate medie, cu textura psamitică. Forma granulelor minerale este predominant subangulară i chiar angulară. Indicii de sfericitate ajung până la 0,3-0,5, iar cel de rotunjime la 0,1-0,3, conform clasificării lui Carver 1971, liantul acestora fiind de natură carbonatică i parŃial argiloasă. Predominant, 60 Studiu mineralogic preliminar privind tipurile de roci

granulele au compoziŃie cuarŃoasă, cu un grad mediu până la redus de sortare (cca. 0,6-0,8) i sfericitate medie (0,5-0,7). Nu sunt vizibile urme de transport sau structuri de natură chimică. Conform încadrărilor lui Pettijohn, Potter, Silver 1973, roca aparŃine categoriilor rocilor psamitice (arenite) consolidate, cu denumirea de gresii subcuarŃoase, fiind însă foarte aproape de limita cu gresiile litice.

2. DESCRIERE MICROSCOPICĂ CUARł – 65-70%, este constituentul principal al rocii i apare sub formă de granule angulare i subangulare mediu până la slab sortate, cu dimensiuni de 0,10-0,35 mm. În general sunt granule izolate prinse în liantul de tip carbonatic (micrit) – argilos (illitic). Toate granulele cuarŃitice sunt incolore la analiza în lumină plan polarizată i prezintă culori de birefringenŃă de ordinul I, în nuanŃe de gri i gălbui-oranj cu nicolii încruciaŃi. CuarŃul prezintă extincŃie clară i relief scăzut. Majoritatea granulelor au fisuri intracristaline (în număr i distribuŃie variabile) i numeroase incluziuni fluide. Cele provenite din roci metamorfice au extincŃie ondulatorie. FRAGMENTE LITICE – 5-12%, includ dintre rocile silicioase preponderent cuarŃite i absolut sporadic roci gnaisice, la care se adaugă roci carbonatice. Fragmentele au forme alungite, contururi angulare i nuanŃe de la transparent la uor brun deschis-roz în lumină transmisă i birefringenŃă scăzută în lumină polarizată refractată, când se observă indivizii cristalini grupaŃi i chiar uor alungiŃi (în acelai granul), fiecare prezentând extincŃie ondulatorie, contururi sinuoase i aspect structural zaharoid. Fragmentele litice de natură carbonatică (în special microcristaline = micritice) reprezintă peste 40-50% din totalul litoclastelor. Au nuanŃe cenuii i contururi neregulate (3) în lumină plan-polarizată i la analiza cu Nx prezintă birefringenŃă tipică carbonaŃilor. FELDSPAłI – 2-3%, apar sub formă de granule izolate de feldspaŃi alcalini, fisuraŃi i uneori caolinizaŃi. Forma lor este neregulată i prezintă contururi angulare până la subangulare. Sunt uor brun-roz cu N// (datorită argilizărilor secundare) i cu birefringenŃă de ord. I la analiza cu nicolii încruciaŃi. Provin prin fragmentarea în cadrul bazinului de sedimentare a unor roci tip gnais, isturi cristaline clorito-sericitoase, gresii etc. Cantitatea lor este redusă în rocă, fiind astfel un indicator al ariei sursă i proceselor depoziŃionale. MICE – <0,5%, reprezentate de granule tabulare de biotit i uneori lamele de muscovit, cu dimensiuni de 0,1-0,3 mm, în general provenind din roci istoase de natură cristalină. Sunt incolore până la brun deschis, răspândite neuniform în toată masa rocii. ExtincŃia este dreaptă i unghiul axelor optice foarte mic. BirefringenŃa este de ordinul II, în nuanŃe albăstrui, galben, cărămiziu, verde. Parte din ele au suferit argilizări (contribuind la liantul clastelor) i au căpătat nuanŃe cenuii mai închise sau au contribuit la limonitizările secundare. LIANT (CIMENT) – 12-20%, este de natură carbonatică (prin precipitare chimică) i detritică argiloasă, fiind în special ciment de pori. Se distribuie printre granulele de cuarŃ +/- fragmentele litice. Micritul se îmbină uneori cu sparitul, iar în unele zone dimensiunile foarte reduse ale materialului argilos determină nuanŃa brun-cafenie în lumină plan polarizată i aproape opacă în lumină polarizată refractată. După caracteristicile optice, cel mai probabil este un ciment predominant micritic, cu zone argiloase de tip illit (+/- montmorillonitic), provenit prin descompunerea fragmentelor litice din bazinul de sedimentare, care astfel apar într-un procent mult mai redus sub formă de granule. Fisurile închise sunt umplute cu calcit de tip sparitic (dimensiuni granulare peste 4 µ), cu clivaj caracteristic cu birefringenŃă ridicată, dar i cu calcit micritic (4). MINERALE ACCESORII – 1-3%, Mineralele opace de tipul piritei/marcasitei, magnetitului i ilmenitului apar într-un procent redus, dar observabile optic (3). Au fost puse în evidenŃă sub formă de granule anhedrale individuale sau concentrări, independente în masa micritică sau în relaŃie cu cuarŃul, cu fragmentele litice metamorfice sau pe seama biotitului deferizat. Granulele de minerale opace au contururi nete i forme cu totul neregulate, dimensiunea lor variind de la 0,05 la maxim 0,15 mm. Mineralele grele sunt reprezentate în Valentina Cetean, Iosif Vasile Ferencz 61 rocă prin granule tabulare de anatas/leucoxen gălbui, cu contururi angulare, striuri paralele i uor translucid (4). Poate fi i de natură autigenă. Apatitul apare sub formă de granule prismatice izolate, translucide până la gălbui-oliv, cu contururi clare i relief scăzut. MINERALE SECUNDARE – <1%, Limonit, hidroxizi de fier apar sub formă de diseminaŃii în zona de influenŃă a factorilor exogeni, ca rezultat al proceselor diagenetice sau datorită soluŃiilor de origine meteorică care au pătruns în rocă datorită porozităŃii naturale a acestora. Dimensiunile reduse i caracteristicile optice dificil de delimitat de cele ale liantului nu permit o evaluare cantitativă prin analiză optică.

3. CLASIFICARE/DEFINIRE PETROGRAFICĂ Gresie subcuarŃoasă cu ciment carbonatic (sublithic arenit)

4. OBSERVAłII – ÎNTOCMIT dr. ing. geol. Valentina Cetean

Foto

1 – Proba A.PF.4 reprezintă o gresie subcuarŃoasă cu caracter uor micaceu, de culoare crem până la crem- gălbui, cu pelicule gălbui- cărămiziu deschise i depuneri secundare dendriforme manganifere negricioase în zonele expuse factorilor exogeni

2 – Proba analizată reprezintă N// Nx o gresie cu granule de cuarŃ, litoclaste de calcar micritic, feldspat, biotit, minerale opace – toate prinse într-un ciment carbonatic micritic

3 – GranulaŃia gresiei este fin N// Nx psamitică (0,1-0,3 mm), în general bine până la mediu sortată; cele mai multe (peste 65-75%) sunt granule cuarŃitice i doar subordonat feldspaŃi, elemente litice metamorfice, carbonatice, sau minerale opace

62 Studiu mineralogic preliminar privind tipurile de roci

4 – Roca este străbătută uneori de fisuri închise, N// Nx submilimetrice, umplute cu calcit sparit-micritic; uneori asociate acestora sunt i concentrări de minerale hidroxilate de fier, urmare a circulaŃiei unor soluŃii de tip meteoric i proceselor secundare asociate acesteia

Anexa 5

Eantion Amplasare Origine Denumire Denumire Probare Nr. comercială generică A.PF.5 Platou antier vulcanică rocă brecie Arheolog I. arheologic vulcanică V. Ferencz, Ardeu – august 2015 CetăŃuie, jud. Hunedoara Standarde de referinŃă SR EN 12407:2009, SR EN 12670:2008, SR EN 12440:2008

1. DESCRIERE MACROSCOPICĂ I SUB LUPA BINOCULARĂ A PROBEI/EANTIONULUI SpecificaŃie Descriere Verde deschis-cenuiu, cu nuanŃe cenuiu închis, verzui-albăstrui sau Culoarea cărămizii-gălbui; cod culori: 10G 6/2 (Pale green) până la 10Y 7/4 generală sau (Grayish orange) i 5GY 7/2 (Grayish yellow green) / 5BG 5/2 gama de culori (Grayish blue green) Structură Faneritică inechigranulară Textura Neorientată, cu aspect brecios DiscontinuităŃi Fisuri submilimetrice deschise, uneori cu limonit i minerale argiloase depuse pe acestea; parte din ele sunt dispuse între fenocristale i restul rocii sau între zonele de alteraŃie diferenŃiată, vizibile i macroscopic Efecte ale Proba eantionată prezintă suprafeŃe care au fost expuse factorilor agenŃilor exogeni, decelabile macrosopic prin pelicule limonitice submilimetrice atmosferici i ale cărămizii-gălbui-negricioase i/sau minerale argiloase (1) alterării Alte observaŃii Proba nu face efervescenŃă cu HCl Caracteristica definitorie a rocii este gradul foarte avansat de alterare i transformare, ceea ce a ters cea mai mare parte a caracteristicilor vizuale ce ar permite clasificarea cu un grad mai ridicat de detaliu a rocii de origine. Fragmentele puse la dispoziŃie nu au depăit 4 cm pe latura cea mai lungă i 1,5-1,8 cm pe celelalte. Muchiile sunt neregulate, reflectând aspectul structural heterogen al probei, dat de amestecul aleatoriu al unor fragmente angulare de culoare cenuiu-închis, cu zonele verzui-deschis, verzui-albăstrui, cafenii, cenuii sau crem-gălbui, cu o matrice verzui-albicioasă uor purvulurentă, aspect tipic unor minerale secundare (care nu sunt însă de natură carbonatică, întrucât nu fac efervescenŃă cu acidul clorhidric utilizat pentru testare). Zonele verzui sau verzui-albăstrui i aspectul foarte fin cristalin al matricei sunt aspecte tipice unor tufuri vulcanice. O altă ipoteză ar fi prezenŃa cloritului, dar aspectul Valentina Cetean, Iosif Vasile Ferencz 63

vizual macro/mezoscopic nu confirmă cu certitudine prezenŃa acestui mineral. O matrice/pastă sticloasă recristalizată i/sau un conŃinut mai ridicat de minerale cu crom (concentrate prin alterări secundare) ar putea fi o altă explicaŃie mineralogică a aspectului optic.

2. DESCRIERE MICROSCOPICĂ Dimensiunea probelor puse la dispoziŃie nu a permis confecŃionarea de secŃiuni subŃiri pentru studiul microscopic i clasificarea cu exactitate a rocii pe criterii mineralogice.

3. CLASIFICARE/DEFINIRE PETROGRAFICĂ Brecie vulcanică alterată.

4. OBSERVAłII Se recomandă recoltarea unor probe de dimensiuni de minim 30 × 30 × 30 mm pentru identificare tipologică microscopică sau, în lipsa unor astfel de eantioane, realizarea unei analize RX cantitative pentru determinarea mineralogiei i clasificare tipologică. ÎNTOCMIT dr. ing. geol. Valentina Cetean

Foto

1 – Proba A.PF.5 reprezintă o rocă tip brecie vulcanică, cu nuanŃă generală verzui- cenuiu-gălbui i aspect alterat atât pe suprafeŃele expuse factorilor exogeni, cât i în masa rocii

2 – Fragmentele care N// Nx dau aspectul brecios au până la 0,5 mm dimensiunea maximă i nuanŃe de la cenuiu la verde-albăstrui; matricea care liază aceste fragmente are apectul unui tuf i structura microcristalină, nuanŃa fiind verzui deschis- crem-albicioasă

64 Studiu mineralogic preliminar privind tipurile de roci

Bibliografie

Bodó, Ferencz 2004 – C. Bodó, I. V. Ferencz, Câteva consideraŃii privind fortificaŃia i aezarea dacică de la Ardeu (com. Bala), jud. Hunedoara, în Istros, 11, 2003, p. 147-158. Borco et al. 1981 – M. Borco, I. Berbeleac, S. Bordea, J. Bordea, G. Mantea, S. Botinescu, Notă explicativă la harta geologică a RSR. sc. 1:50.000, L-34-71-C, foaia 74c – Turda, Institutul Geologic, Bucureti, 1981. Carver 1971 R. E. Carver, Procedures in sedimentary petrology, New York, 1971. Ferencz 2010 – I. V. Ferencz, Chei romane descoperite la Ardeu, în vol. ed. H. Pop, I. Bejinariu, S. BăcueŃ-Crian, D. BăcueŃ-Crian, IdentităŃi culturale locale i regionale în context European. In memoriam Alexandru V. Matei, BiblMP, 13, Zalău, p. 287-292. Ferencz 2012a – I. V. Ferencz, Ardeu – CetăŃuie. Ten years later, în Sargetia (S.N.), III, 2012, p. 119-130. Ferencz 2012b – I. V. Ferencz, Aproape un secol de uitare. Unele repere istoriografice privind cetatea dacică de la Ardeu, în vol. ed. C. Drăgan, C. Barna, Studii de istorie a Transilvaniei. Volum dedicat istoricului Ioachim Lazăr la 70 de ani, Cluj-Napoca, Deva, 2012, p. 70-84. Ferencz 2014 – I. V. Ferencz, The Dacian fortress before the Roman conquest. Case study — the fortress at Ardeu, în ActaAC, 49, 2014, p. 115-129. Ferencz, Hegyi 2014 – I. V. Ferencz, A. Hegyi, A Few Aspects of the Ancient Habitat at Ardeu from the Perspective of Modern Research Methods, în Sargetia (S.N.), V, 2014, p. 13-26. Ferencz et al. 2015 – I. V. Ferencz, M. C. Căstăian, C. I. Popa, C. C. Roman, Raport privind cercetările arheologice pe antierul Ardeu (com. Bala, jud. Hunedoara), în CCA, campania 2014, Piteti, 2015, p. 26-28. Glodariu 1983 – I. Glodariu, Arhitectura dacilor – civilă i militară (sec. II î.e.n. – I e.n.), Cluj-Napoca, 1983. Mutihac 2008 – V. Mutihac, Structura geologică a teritoriului României, Bucureti, 2008. Pettijohn, Potter, F. J. Pettijohn, P. E. Potter, R. Siever, Sand and sandstone, Siever 1973 1973, Springer. Téglas 1885 – G. Téglas, Emlékek és leletek. Az Erdıfalvi barlangok, în ArchÉrt, 5, 1885, p. 299-307. Téglas 1888 – G. Téglas, Újabb barlangok az erdélyrészi Érczhegység övébıl , în MatTermKözl, XIII, 1888, p. 134-138.

Valentina Cetean, Iosif Vasile Ferencz 65

Preliminary Mineralogical Study on the Types of Rocks from Ardeu – CetăŃuie Archaeological Site, Hunedoara County Abstract

1. Description of the area The site is placed on the southern part of the Apuseni Mountains. The access by car is easy coming to DN 7 (E 68) road, on about 2,5 km East to Orătie, and then to the North, on DJ 705 road (Fig. 1).

2. Description of the archaeological site The archaeological site include the peak named CetăŃ uie, but also, Dealul Judelui, a flat plateau placed eastward and the lower places on the South, till the bank of the Ardeu stream (Fig. 2). We believe that in the Antiquity and also in the Middle Ages a certain road placed on the eastern and southern sides of the hill was used. The archaeological site was investigated starting to the end of the 19th century, and the research are still continuingtoday. Now we know that the site was inhabited during different historical periods (Fig. 3). But the most intense period of habitation belonging to the Dacian Kingdom (Fig. 2).

3. Mineralogical description The geological deposit of limestone in Ardeu is framed to the prelaramic sedimentary cover, represented by Jurassic age deposits sandstone and carbonated. In terms of mineralogical composition, the limestone from Ardeu – CetăŃ uie area containing more than 90% calcite, clay minerals and limonite. An example of these is described in the annexe no 3. On this paper we are included five petrographic rock types analyzed according to the geological standards. Regarding of this objective, our preliminary mineralogical study identifies five types of rocks described on the annexe 1-5.

4. Conclusions The ensemble in Ardeu, in the Dacian times included buildings and other improvements. (Fig. 2). All of them they were built of diverse types of materials: wood, clay or rocks using different construction techniques. On the annexe 3 is described the local rock (A.PF.3), which was used for building the fortification wall and to some other purposes. Another petrographic variety is described on the annexe 2 (A.PF.2). This is coming from a different location. This kind of rock was cut by the Dacians, making blocks with regular shapes, used to build the basis of the nobleman palace in Ardeu (Fig. 4). Another example of rock found in Ardeu is sandstone (A.PF.4) – annexe 4. A lot of pieces of this rock are found on the surface, but also on the excavations. It could be coming from the area, from Boze or Mada villages. They could be used for paving, walls, construction basis, steps or fences (Fig. 5-8) as the villagers in modern times are doing. A.PF.1 (annexe 1) is an example of rock which is coming from another location. We don’t know too much about the destination of the pieces made of this kind of rock. But we think that it is possible to be a fragment of a rotative quern. 66 Studiu mineralogic preliminar privind tipurile de roci

The last example (A.PF.5) – annexe 5 is coming from the neighbouring hills and we do not have yet some clues about using of it in Antiquity. Our study just begun in Ardeu, but on the next stage we are proposing to make a prospection on the neighbouring areas.

List of Illustrations

Fig. 1. The localization of the Ardeu village (after Ferencz 2010) Fig. 2. The main elements of the archaeological site (Photo: Z. Czajlik, 2013) Fig. 3. Historical periods during which the archaeological site Ardeu – CetăŃuie was inhabited Fig. 4. The western wall of the Dacian noble palace in Ardeu – CetăŃ uie (dwelling- tower) (Photo: C. C. Roman, 2016) Fig. 5. House of sandstone wall in Ardeu (Photo: F. M. Cazan) Fig. 6. House basis in Ardeu (Photo: F. M. Cazan) Fig. 7. Steps made of sandstone in Ardeu (Photo: F. M. Cazan) Fig. 8. Fence made of sandstone in BăcăinŃi, Alba County (Photo: I. V. Ferencz) OPUS INCERTUM SAU OPUS MIXTUM LA ULPIA TRAIANA SARMIZEGETUSA?

MARIUS GHEORGHE BARBU Muzeul CivilizaŃiei Dacice i Romane, Deva [email protected]

Cuvinte cheie: tehnici de construcŃie, Ulpia Traiana Sarmizegetusa, opus incertum, opus mixtum Keywords: construction techniques, Ulpia Traiana Sarmizegetusa, opus incertum, opus mixtum

Tehnicile i materialele de construcŃie folosite de către arhitecŃii romani au variat în funcŃie de mai mulŃi factori, precum: funcŃionalitatea clădirii, moda vremii, materiile prime din proximitate sau potenŃa financiară a beneficiarului. În cazul Ulpiei Traiana Sarmizegetusa, resursele petrografice bogate i variate au impus folosirea pietrei într-o mai mare măsură decât în alte părŃi ale imperiului. Astfel, tehnica cunoscută sub numele de opus mixtum a fost readaptată pe plan local, lespezile de micaist înlocuind de multe ori cu succes cărămizile.

Ridicarea unui edificiu în perioada romană presupunea stăpânirea unei serii de abilităŃi complexe. ArhitecŃii i constructorii romani au preluat ample cunotinŃe de arhitectură de la etrusci i greci, din multe puncte de vedere fiind tributari acestora. Talentul ingineresc i pragmatismul caracteristice poporului roman au făcut ca lucrările edilitare romane să devină specifice acestui popor, prin inovaŃiile i completările aduse tehnicilor mai vechi. Constructorii romani au încercat de cele mai multe ori să realizeze clădiri aspectuoase i solide, care să respecte proporŃiile i canoanele arhitectonice, dar, în acelai timp, au căutat să utilizeze tehnici cât mai simple i mai puŃin costisitoare. Seriozitatea arhitecŃilor i constructorilor romani poate fi dedusă i din afirmaŃiile lui Vitruvius, care susŃinea că nite ziduri evaluate la o durată de viaŃă de 80 de ani sunt foarte proaste i că o construcŃie bună trebuie să dureze pentru totdeauna1. Prima etapă în construirea oricărui edificiu o constituie pregătirea terenului i ranforsarea structurilor subterane, care să asigure stabilitatea i durabilitatea viitoarei clădiri, în acest sens practicându-se eventuale terasări sau nivelări i construindu-se structurile portante, precum fundaŃiile sau substrucŃiile. ElevaŃiile edificiilor puteau lua diferite forme, cele mai răspândite fiind, însă, zidurile. Zidul poate fi definit ca o structură continuă sau discontinuă, care servete la închiderea sau compartimentarea unei clădiri2. O clasificare a zidurilor ar putea fi făcută după funcŃionalitatea lor. Astfel, pentru perioada antică, putem vorbi despre ziduri de apărare, ziduri de susŃinere, ziduri de terase, ziduri perimetrale, ziduri laterale, ziduri despărŃitoare sau ziduri de faŃadă3. Maniera de construcŃie constituie un alt factor de diferenŃiere a zidurilor, aceasta variind în funcŃie de mai mulŃi factori, precum

1 Vitruvius II, 8. 2 Harris 2006, p. 1052. 3 Ginouvés 1992, p. 18-24.

Sargetia. Acta Musei Devensis (S.N.), VII, 2016, p. 67-84. 68 Opus incertum sau opus mixtum la Ulpia Traiana Sarmizegetusa? momentul cronologic al construirii, materialele de construcŃie disponibile, posibilităŃile financiare ale beneficiarului sau destinaŃia edificiului. Putem clasifica tipurile de ziduri utilizate în lumea romană în două mari categorii, unele dintre ele constituind apareiajul major i având în componenŃă blocuri mari de piatră, ce se susŃin unele pe altele prin propria greutate, iar altele formând apareiajul minor, fiind confecŃionate din paramente de diferite materiale, legate cu mortar i un nucleu de caementa (Pl. I/1). În prima grupare se încadrează constucŃiile în opus siliceum, o metodă de construcŃie de tradiŃie grecească, cunoscută în prezent sub denumirea de tehnica poligonală, care se pare că precede tehnica blocurilor prismatice4 i care utiliza blocuri de piatră, al căror profil transversal avea mai mult de patru feŃe5. Tot din această categorie fac parte i diferitele maniere de executare a zidurilor în opus quadratum. Numit de către Vitruvius i saxtum quadratum6, acest mod de construcŃie, care utilizează blocuri mari din piatră cioplită, de formă paralelipipedică7, este considerat ca fiind unul dintre cele mai vechi moduri de construcŃie utilizate de către civilizaŃia romană, primele ziduri ridicate în această manieră, influenŃată de arhitectura etruscă i de cea grecească, datând încă din secolul al VI-lea a.Chr. Zidurile cu emplecton par a avea, de asemenea, o tradiŃie grecească, Plinius cel Bătrân caracterizându-le la mijlocul secolului I p.Chr. prin faptul că doar cele două feŃe ale zidului sunt uniforme, în timp ce mijlocul este zidit neregulat8. i Vitruvius amintea acest sistem de construcŃii cu un secol mai înainte, adăugând faptul că o tehnică asemănătoare era folosită i de către fermierii romani, care realizau cu grijă feŃele zidurilor, iar între ele aezau piatră brută i mortar, legătura de la o asiză la alta făcându- se prin aezarea alternantă a rosturilor9. Vitruvius prefera tehnicile de construcŃie de origine grecească celor utilizate de romani, datorită faptului că erau mai solide10. Astfel, zidurile greceti legau emplectonul de paramente, în timp ce zidurile romane erau, de cele mai multe ori, construite din trei straturi distincte: un nucleu central din caementa i două paramente zidite în diferite tehnici. Din această cauză, reŃeta i dozajele componentelor mixate pentru obŃinerea nucleului erau extrem de importante. Acelai autor antic ne informează că, în zilele sale, la Roma erau utilizate două moduri de realizare a paramentelor. Primul mod, foarte elegant, folosea mici blocuri regulate, dispuse sub formă de reŃ ea (opus reticulatum), în timp ce al doilea tip, mai puŃin elegant, avea paramente neregulate, dar se dovedea a fi mai rezistent (opus incertum)11. Edificiile construite în opus reticulatum au paramentele lucrate din mici pietre cioplite sub forma unor trunchiuri de piramidă, dispuse sub forma unei reŃele i orientate la 45° faŃă de planul orizontal12. Dacă baza mare a fiecărei piese formează faŃada zidului, baza mică pătrunde în nucleul zidului, pentru a asigura o mai bună legătură între paramente i emplecton (Pl. I/2b).

4 Lugli 1957, p. 56. 5 Ginouvès, Martin 1985, p. 97. 6 Vitruvius II, 8. 7 Ginouvès, Martin 1985, p. 99. 8 Plinius XXXVI, 51. 9 Vitruvius II, 8. 10 Vitruvius II, 8. 11 Vitruvius II, 8. 12 Ginouvès, Martin 1985, p. 96. Marius Gheorghe Barbu 69

Opus incertum poate fi definit ca o lucrare, care, pentru construirea paramentelor ce îmbracă nucleul de caementa, utilizează pietre neregulate, zidite în asize nu foarte bine definite13 (Pl. I/2a). Vitruvius, care, aa cum spuneam i mai sus, aprecia acest sistem mai mult decât elegantele lucrări în reŃea, îl numea i antiquum, indicând astfel vechimea utilizării sale14. G. Lugli diferenŃiază, din punct de vedere cronologic, trei etape de realizare a lucră rilor în opus incertum i crede că atuul acestei tehnici constă în faptul că nucleul este zidit în acelai timp cu ridicarea paramentelor, asemănătoare la rândul lor, din punct de vedere structural, cu miezul de caementa, lucruri ce conferă uniformitate i soliditate construcŃiilor15. Acelai autor consideră că, pe parcursul Imperiului Timpuriu i mai apoi Târziu, opus incertum va dispărea, fiind transformat în ceea ce istoriografia modernă nume te opus mixtum16. Odată cu sfâritul secolului I a.Chr., la Roma se generalizează utilizarea cărămizilor arse, de acum putându-se vorbi de un al treilea mod de realizare a zidurilor cu emplecton, i anume opus testaceum. Ca modalitate de construire a acestor elevaŃii au fost utilizate, în special, segmente de formă triunghiulară, decupate din cărămizi bessales, sesquipedales sau bipedales, această formă permiŃând o mai bună priză cu masa mortarului din miezul zidurilor17 (Pl. I/2c), la fel ca în cazul blochetelor din paramentele lucrate în opus reticulatum. Acest nou material de cunstrucŃii, mai ieftin i mai uor de procurat, a adus mari schimbări în arhitectură, dar i în alte aspecte ale vieŃii romane (Pl. II/3, 5). Începând cu secolul I p.Chr., cărămidăriile iau un tot mai mare avânt, în timp ce unele cariere de piatră cu vechi tradiŃii sunt abandonate18. După generalizarea utilizării în zidărie a cărămizilor arse, îi face loc i o altă manieră de construcŃie, care îmbina mai multe materiale i poartă numele de opus mixtum. De obicei, această denumire convenŃională este folosită atunci când se vorbete despre lucrări realizate prin mixarea lui opus incertum sau opus reticulatum cu opus testaceum19. Din punct de vedere cronologic, această tehnică de construcŃie a apărut în perioada lui Augustus i a fost utilizată, cu precădere, până la începutul secolului al III- lea p.Chr.20 (Pl. II/4). Primele construcŃii de acest gen au apărut în mediul rural, prin utilizarea cărămizilor pentru susŃinerea bolŃilor i arcelor din zidurile construite în opus incertum21. Un fapt deosebit de important este acela că sursele antice nu menŃionează vreo denumire specială dată acestei tehnici, lucru ce pare a indica o continuitate a tehnicilor precedente, inserarea de cărămizi în paramente neaducând nimic nou din punct de vedere funcŃional, ci doar utilizarea unui material bun i ieftin, în condiŃiile în care Roma ducea o amplă lipsă de roci locale, de bună calitate. De altfel, geologia din împrejurimile Romei a influenŃat considerabil, de-a lungul secolelor, modul de construcŃie din metropolă. Romanii făceau deosebire între calităŃile diferitelor tipuri de roci, atât în funcŃie de tipul de piatră, cât i în funcŃie de locul de provenienŃă. Vitruvius observă că unele sunt dure, altele moi, unele poroase, altele fărâmicioase, însă găsete

13 Ginouvès, Martin 1985, p. 95. 14 Vitruvius II, 8. 15 Lugli 1957, p. 447. 16 Lugli 1957, p. 449. 17 Adam 1984, p. 159. 18 Adam 1984, p. 158. 19 Adam 1984, p. 151. 20 Lugli 1957, p. 526. 21 Lugli 1957, p. 514. 70 Opus incertum sau opus mixtum la Ulpia Traiana Sarmizegetusa?

întrebuinŃare pentru fiecare dintre ele. Astfel, despre pietrele roii sau pale din împrejurimile Romei, precum cele de la Fidenae i Alba, aflăm că sunt foarte moi, cele din Tibur, Amiternum sau Soracte au duritate medie, iar cele din hotarul Tarquini, zise Aniciane, sunt dure, dense i rezistente22. Este de la sine înŃeles faptul că orice constructor ar fi preferat materia primă de calitate superioară, însă de cele mai multe ori distanŃa i implicit costurile de transport duceau la alegerea celei mai apropiate cariere. Vitruvius observa acest lucru atunci când a descris pietrele extrase din carierele aflate în prefectura Statonia i în jurul lacului Volsinian. El afirmă că aceste pietre au nenumărate calităŃi, precum duritatea, rezistenŃa în timp i în faŃa intemperiilor naturii i chiar împotriva focului i, din aceste cauze, ar fi ideale pentru ridicat edificii, iar dacă s-ar afla lângă Roma, ar merita ca toate clădirile de aici să se facă cu piatră scoasă din ele. Însă Vitruvius continuă spunând că, din cauza distanŃei, nevoia îi silete să folosească pietrele roii i palide, de calitate mai slabă, dar care se află în imediata vecinătate a metropolei23 (Pl. II/1). În aceste condiŃii cărămizile arse au constituit o sursă de materie primă superioară, din punct de vedere calitativ, rocilor din apropierea Romei i în acelai timp o soluŃie mai ieftină decât exploatarea i transportarea de la distanŃe mari a pietrei de calitate bună. Colonia Ulpia Traiana Augusta Dacica Sarmizegetusa reprezintă prima comunitate urbană întemeiată pe teritoriul fostului Regat dac. Ora de o importanŃă vitală pentru viaŃa politică, administrativă, economică i religioasă a provinciei Dacia, această urbe a fost aezată în partea de vest a Depresiunii HaŃegului, la doar câŃiva km de anticul Tapae, fiind flancat pe de o parte de MunŃii łarcului, iar de cealaltă de MunŃii Poiana Ruscă24. Ulpia Traiana Sarmizegetusa s-a bucurat de o amplasare geografică cu acces facil la foarte multe materiale i materii prime, necesare proceselor de construire a clădirilor. Relieful piemontan i montan al zonelor înconjurătoare a asigurat preŃioase resurse de roci, precum i numeroase specii de arbori, atât de trebuincioase lucrărilor edilitare. De asemenea, vasta reŃea hidrografică a oferit nisipuri de calitate, iar solurile lutoase au constituit materia primă necesară confecŃionării materialelor tegulare. După cum aflăm de la Vitruvius, distribuirea i repartizarea chibzuită a materialelor de construcŃii reprezentau un aspect deosebit de important în ceea ce privea economia lucrărilor arhitectonice romane, iar folosirea resurselor de pe plan local oferea un mare avantaj, prin faptul că era evitată o mare cheltuială, ce ar fi fost repartizată transportului25. În anul 1980, Dorin Alicu publica un studiu care viza identificarea diferitelor tehnici de construcŃii, folosite la ridicarea clădirilor cercetate până la acea dată în primul ora al provinciei Dacia. Autorul articolului remarca faptul că acest subiect a fost tratat lacunar, nu doar în Ńara noastră, ci i în majoritatea provinciilor Imperiului, excepŃie făcând Roma i Peninsula Italică. D. Alicu remarca, de asemenea, i faptul că situaŃia din provincii era de multe ori diferită de cea din capitala Imperiului, lucru care necesita o amplă analiză a tehnicilor de construcŃie uzitate în fiecare zonă în parte26. Trecând în revistă rezultatele cercetărilor arheologice mai vechi sau mai noi, putem observa că la ridicarea clădirilor din Sarmizegetusa a fost folosită o paletă largă

22 Vitruvius II, 7. 23 Vitruvius II, 7. 24 Băetean, Albulescu 2012, p. 20. 25 Vitruvius I, 5. 26 Alicu 1980, p. 447. Marius Gheorghe Barbu 71 de metode de construcŃie, existând deopotrivă edificii realizate cu blocuri paralelipipedice din piatră i în apareiajul minor. Analizând situaŃia construcŃiilor în opus quadratum cercetate până în prezent aici, putem constata că, în cea mai mare parte, acestea sunt edificii de interes public. Astfel, putem afirma că efortul constructiv de a realiza edificii din blocuri masive de piatră a fost canalizat spre marile monumente ale oraului, spre clădirile care găzduiau centrul activităŃilor politice, administrative, economice i religioase ale comunităŃii, dar i spre sistemul defensiv al coloniei, sistem deosebit de important pentru viaŃa tuturor cetăŃenilor27. Opus incertum este considerat de către D. Alicu ca fiind cel mai răspândit mod de construcŃie la Sarmizegetusa28. Această afirmaŃie nate o întrebare: Cum se face că în capitala provinciei Dacia este folosită precumpănitor o tehnică dispărută la Roma încă de la jumătatea secolului I p.Chr.? La o primă vedere a structurilor din piatră descoperite la Sarmizegetusa am fi tentaŃi să credem că aproape peste tot s-a folosit opus incertum, însă nivelul precar de conservare a elevaŃiilor majorităŃii zidurilor cercetate aici ne determină, totui, a fi rezervaŃi asupra acestei concluzii. Faptul că nu apar cărămizi în părŃile inferioare ale clădirilor nu înseamnă că acest material nu putea fi folosit la înălŃimi mai mari. Numărul de asize de cărămidă i distanŃa dintre inserŃiile cu acest material diferă de la o clădire la alta, chiar i în cazul Peninsulei Italice sau al Galiei. În general, în zonele bogate în roci de calitate sau în perioadele în care producŃia de cărămizi nu era foarte crescută, aceste rânduri de cărămizi erau subŃiri (o asiză sau două) i rare (uneori la distanŃe de peste un metru)29. FundaŃiile din piatră nu determină i aspectul elevaŃiei, la nivelul întregului Imperiu Roman substrucŃiile fiind construite majoritar în opus incertum sau opus caementicium, chiar i atunci când elevaŃia este în opus testaceum sau opus mixtum30. PrezenŃa sau absenŃa fragmentelor de cărămizi în straturile de dărâmătură din jurul edificiilor distruse ar putea constitui un factor important în aprecierea tehnicii de construcŃie utilizate pentru zidirea elevaŃiilor, însă acest aspect este de cele mai multe ori trecut cu vederea în timpul cercetărilor arheologice. O astfel de situaŃie este semnalată în cazul porticului interior al curŃ ii din Forum Vetus, unde arcele dinspre curte par a fi fost confecŃionate din cărămizi, tocmai datorită numărului mare de astfel de materiale descoperite aici31. Asemănător pare să fie i cazul Templului Mare, în dărâmătura căruia au fost semnalate, de asemenea, cantităŃi însemnate de cărămizi32. Atunci când vorbete despre zidurile în opus incertum de la Sarmizegetusa, D. Alicu stabilete faptul că grosimea acestui tip de zid variază între 0,45 i 1,20 m, în funcŃie de înălŃimea i destinaŃia fiecărei clădiri, observând i faptul că temeliile sunt, de regulă, mai late cu 15-20 cm faŃă de elevaŃii33. Pentru realizarea acestor ziduri sunt utilizaŃi de obicei bolovani de râu, însă în anumite cazuri, precum la construirea substrucŃ iei horreum-ului, s-a folosit piatră locală scoasă din carieră34. Structuri în care pietrele din zidărie să fie alternate cu asize sau porŃiuni de zid din cărămizi au fost semnalate în mai multe edificii cercetate la Sarmizegetusa. În

27 Barbu 2013, p. 325. 28 Alicu 1980, p. 454. 29 Adam 1984, p. 155. 30 Adam 1984, p. 137. 31 Étienne, Piso, Diaconescu 2002-2003, p. 128. 32 Ciongradi et al. 2014, p. 122. 33 Alicu 1980, p. 454. 34 Diaconescu, Bota 2009, p. 19. 72 Opus incertum sau opus mixtum la Ulpia Traiana Sarmizegetusa? camera prevăzută cu sistem de hipocaust, aflată în partea de sud a clădirii dezvelite la nord-est de amfiteatru i cunoscută pentru o vreme ca schola gladiatorum, apar zone cu zidărie din cărămizi35. În acest caz, ziduri cu paramentul interior din cărămidă au fost folosite pentru construirea spaŃiilor prin care circula aerul cald al sistemului de încălzire36, utilizarea acestui material fiind pusă probabil pe seama calităŃilor sale refractare (Pl. III/1). Câte trei-patru asize de cărămizi pot fi observate i în realizarea contraforŃilor piciorului de horreum din partea de nord a ora ului (Pl. III/2). Aceste asize aveau probabil rolul de a conferi o rezistenŃă crescută acestor structuri, menite să susŃină greutăŃi importante. Aa cum am afirmat mai sus, credem că este eronat să spunem că opus incertum i opus reticulatum dispar la Roma, transformarea lor în ceea ce specialitii moderni numesc opus mixtum fiind mult mai potrivită. Nevoia cercetătorilor moderni de a explica evoluŃia vieŃii antice în general i a tehnicilor de construcŃie în cazul de faŃă a dus la crearea unor tipologii i periodizări ale folosirii acestor metode de zidire, de multe ori neluându-se în calcul faptul că, din punct de vedere structural, ele urmează aceeai filosofie constructivă i anume îmbrăcarea unui nucleu din caementa în două paramente, a căror înfăŃiare a variat în funcŃie de materialele de construcŃie disponibile, la un moment dat i într-un anumit loc. Este de la sine înŃeles faptul că într-o zonă cu resurse limitate de piatră, cărămida va deveni un material de construcŃie extrem de utilizat, acest lucru nefiind valabil în zonele bogate în piatră, precum Dacia intracarpatică. Dei Colonia Dacica Sarmizegetusa dispunea de o producŃie importantă de materiale tegulare, este evident faptul că aceste produse ceramice erau utilizate mai ales în realizarea acoperiurilor, a sistemelor de hipocaust sau a altor instalaŃii, i mai puŃin la ridicarea zidurilor propriu-zise37. O posibilă elevaŃie din cărămidă este bănuită în ceea ce privete realizarea absidei sediului colegiului meteugarilor din Forul Vechi, precum i a unor arcade din marele edificiu central al oraului, însă acest lucru va rămâne la stadiul de ipoteză, din pricina distrugerilor moderne cauzate în acea zonă38. În cazul aedes-ului din colŃul de nord-vest al Forului Vechi, aedes construit spre sfâritul secolului al II-lea p.Chr., au fost identificate amprente ale unor cărămizi din elevaŃia acestuia, fapt care certifică prezenŃa acestui material, fie într-o structură opus testaceum, fie mai degrabă în opus mixtum39. La nivelul Peninsulei Italice se consideră că opus incertum încetează să mai fie folosit de pe la mijlocul secolului I p.Chr., iar opus reticulatum pare să aibă cam aceeai soartă jumătate de secol mai târziu40. În realitate, constructorii romani au dat dovadă, încă o dată, de pragmatism i au utilizat cele mai ieftine i mai eficiente materiale, alternând asizele din piatră cu asizele din cărămidă, astfel, în ochii lor, ceea ce numim noi opus mixtum nefiind un nou mod de construcŃie, ci doar o adaptare din mers la materialele disponibile. Modificarea aspectului estetic al clădirilor, prin introducerea de asize din cărămizi arse, nu transformă din punct de vedere structural compoziŃia tehnicii de

35 Alicu 1980, p. 454. 36 Alicu 1980, p. 454. 37 Barbu 2013, p. 247. 38 Piso 2006, p. 193. 39 Étienne, Piso, Diaconescu 2002-2003, p. 119. 40 Lugli 1957, p. 449. Marius Gheorghe Barbu 73 construcŃie, care folosete în continuare nucleul de caementa, moale în momentul executării lucrării, apareiajului major i a două paramente solide41. Pe lângă acest aspect mai trebuie avut în vedere i faptul că majoritatea zidurilor erau tencuite, materialele de construcŃii din structura lor fiind mascate i deci neavând o importanŃă estetică. Singura evoluŃie, în ceea ce privete modul de zidire, se datorează faptului că asizele de cărămidă inserate din loc în loc confereau o oarecare stabilitate în plus zidăriei. Planurile perfect orizontale redate de rândurile de cărămizi întăreau structura zidului, în unele cazuri, întâlnite mai ales în Galia, aceste asize străbătând zidul pe toată grosimea sa i trecând inclusiv prin nucleul de caementa42. De altfel, însui Vitruvius sugera ca, din loc în loc, cele două paramente ale unui zid să fie legate prin construirea unor legături, care să străbată toată grosimea zidului (Pl. II/2). La mijlocul secolului I a.Chr., atunci când utilizarea cărămizii arse încă nu se generalizase, vestitul arhitect roman recomanda construirea acestor legături din blocuri cioplite, pietre mari sau olane de acoperi43. Despre inserarea rândurilor de cărămizi în vederea legării structurii i creării unor planuri orizontale drepte putem vorbi i în cazul zidului Z18, care făcea parte dintr-o construcŃie cercetată în sectorul Insula 344, reprezentat de o zonă de locuinŃe, aflate la vest de Forul Vechi al oraului. Acest zid, orientat de la nord la sud, avea o lăŃime de 0,60 m i, datorită faptului că se păstra pe o înălŃime de 1,55 m, s-a putut constata că în elevaŃia sa, construită din piatră de râu i mortar, fuseseră inserate două asize de cărămizi. Prima inserŃie, apărută la 0,60 m (două picioare) deasupra nivelului de călcare roman, se compunea dintr-un singur rând de cărămizi, dispuse pe toată grosimea zidului. Cea de-a doua asiză de cărămizi apărea la aproximativ 0,90 m (3 picioare) deasupra primei, fiind păstrată sporadic, în partea superioară a segmentului de zid cercetat, amprentele din mortar sugerând însă că era asemănătoare cu cea de mai jos45 (Pl. IV/1). O tehnică asemănătoare celei descrise mai sus pare să se fi folosit i în realizarea zidurilor unor clădiri de secol al II-lea p.Chr., descoperite sub nivelul Templului Zeilor Palmyreni, cercetat recent la vest de Forul Vechi al oraului46. Câte o asiză din materiale tegulare apare i în cazul zidurilor Templului Mare. Aceste inserŃii sunt dispuse atât în cazul zidurilor porticului, cât i al podiumului cellei (Pl. IV/2). Dacă pentru zidurile laterale asiza este formată din cărămizi (Pl. IV/3), în cazul podiumului au fost inserate bucăŃi de Ńigle, ce îndeplineau acelai rol de verticalizare a asizelor construcŃ iei (Pl. IV/4). În anul 1980, D. Alicu afirma că, acolo unde elevaŃiile au fost păstrate pe o înălŃime mai mare, s-a putut observa că, din loc în loc, apare câte o asiză din lespezi late de piatră, ce avea rolul de a nivela structura zidului, în vederea controlului verticalităŃii acestuia47. Astfel, autorul identifică utilizarea acestor structuri pentru mai multe construcŃii, precum Palatul Augustalilor (Forum Vetus), schola gladiatorum (clădirea de la nord-est de amfiteatru) sau Templul lui Malagbel (Templul Mare)48. Aceste lespezi

41 Lugli 1957, p. 515. 42 Adam 1984, p. 154. 43 Vitruvius II, 8. 44 Alicu, Băetean, Barbu 2009, p. 191; Alicu et al. 2010, p. 166; Alicu et al. 2011, p. 124. 45 Barbu 2013, p. 251. 46 Piso, łentea 2011, p. 120. 47 Alicu 1980, p. 454. 48 Alicu 1980, p. 454. 74 Opus incertum sau opus mixtum la Ulpia Traiana Sarmizegetusa?

înlocuiesc oarecum asizele de cărămidă din opus mixtum, asize care aveau acelai rol din punct de vedere tehnic. O astfel de situaŃie poate fi analizată în cazul zidului Z5 din cadrul clădirilor cercetate în sectorul Insula 349. Z5 are fundaŃia adâncă de 0,70 m i formată din două rânduri de bolovani de râu, dispui oblic i nelipiŃi cu mortar. Zidul nu este prevăzut cu o crepidă, elevaŃia continuând prin alternarea asizelor, formate din bolovani de râu, groase de 0,20-0,25 m, cu cele din lespezi de micaist, groase de 0,05-0,10 m (Pl. V/1). Acest zid, păstrat pe o înălŃime de 1,40 m, are, din punct de vedere tehnic, aspectul unui opus mixtum, rolul cărămizilor fiind preluat de aceste lespezi de piatră50. Aceleai inserŃii de plăci de micaist pot fi văzute i în cazul zidurilor Z13 i Z14 din sectorul mai sus menŃ ionat (Pl. V/2). Această echivalare între lespezile de piatră i cărămizi este foarte bine evidenŃiată în cazul bolŃ ilor aerari-lor de sub curia Forului Vechi. Aici, atât de o parte, cât i de cealaltă a deschiderii bolŃilor, sunt inserate simetric câte trei asize de cărămizi de tip pană, ce se găsesc pe toată lungimea construcŃiei. BolŃile, construite din cărămizi special create sub formă de ic, sunt uzuale în multe părŃi ale Imperiului Roman51. În cazul de faŃă, frapant este faptul că restul bolŃii este construit din lespezi de micaist, asemănătoare din punct de vedere al dimensiunilor cu materialele tegulare pe care le înlocuiesc, i dispuse în acelai mod ca acestea (Pl. VI/1-2). i bolta carcerei de sub tribunalul de est al Forului Vechi a fost construită într-un mod asemănător, aici lespezile de piatră alternându-se cu cărămizile de dimensiuni mari (bipedales)52. Înlocuirea cărămizilor cu lespezi de piatră s-a dovedit o soluŃie viabilă într-o zonă ce dispunea de resurse petrografice bogate i variate, precum Depresiunea HaŃegului. Chiar dacă Colonia Dacica Sarmizegetusa dispunea de o producŃie tegulară apreciabilă, aceasta nu a reuit să impună cărămizile în detrimentul pietrei, motivul fiind cel mai probabil unul pecuniar. Faptul că la Sarmizegetusa a fost descoperită cea mai variată gamă de tampile de producător de pe întreg cuprinsul provinciei53 (I. Piso reuete să repertorieze un număr de 51 de tampile de producător, atât de origine militară, cât i civilă, ultima categorie împărŃindu-se la rândul ei în tampile ale unor persoane particulare i ale unor instituŃii ale statului54) ne trimite spre concluzia că aici funcŃionau foarte multe cărămidării, care trebuiau să acopere o cerere de producŃie pe măsură. i în ceea ce privete numărul de cuptoare pentru ars materiale tegulare, cercetate până acum în Dacia, Sarmizegetusa ocupă primul loc, aici fiind descoperite de-a lungul timpului opt astfel de instalaŃii55. Cu toate acestea, Sarmizegetusa nu se remarcă prin cantitatea însemnată de cărămizi utilizate în zidărie. Majoritatea cărămizilor au avut alte destinaŃii decât construcŃia propriu-zisă a zidurilor. Ele au fost folosite pentru realizarea sistemelor de încălzire, a sistemelor de canalizare sau în cadrul necropolelor, pentru realizarea mormintelor de tip cistă56. Toate aceste cărămidării au produs cu precădere Ńigle, olane i materiale speciale necesare construirii sistemelor de hipocaust. Acest lucru se reflectă i prin faptul că, de multe ori, materialele enumerate

49 Alicu, Băetean, Barbu 2009, p. 191; Alicu et al. 2010, p. 166; Alicu et al. 2011, p. 124. 50 Barbu 2013, p. 320. 51 Brodribb 1987, p. 44. 52 Étienne, Piso, Diaconescu 2002-2003, p. 141; Piso 2006, p. 152-153. 53 Balaci Crîngu 2008, p. 47. 54 Piso 1996, passim. 55 Balaci Crîngu 2008, p. 46. 56 Barbu 2013, p. 206. Marius Gheorghe Barbu 75 mai sus au fost adaptate i reutilizate pentru înlocuirea cărămizilor. Astfel, una dintre gurile de scurgere a apei provenite din rigola laterală de nord a lui decumanus maximus era realizată din Ńigle cu dimensiunile de 0,60 × 0,30 m57. Tot Ńigle sunt inserate i într-o asiză de nivelare de la podiumul cellei Templului Mare (Pl. IV/4). Cărămizi bipedales specifice sistemelor de hipocaust au fost utilizate la realizarea bolŃilor carcerei de sub tribunalul de est sau la izolarea zidurilor unor clădiri, ce au precedat templul zeilor palmyreni, situat la vest de Forul Vechi58.

Concluzii Apareiajul minor local prezintă caracteristici interesante, zidurile construite în această manieră la Sarmizegetusa având unele specificităŃi. Dacă în Peninsula Italică i provinciile occidentale, maniera de construcŃie caracteristică perioadei Principatului este a a-numitul opus mixtum, la Sarmizegetusa putem observa că alternanŃa de asize de piatră cu asize de cărămizi este foarte rar întâlnită, iar atunci când avem de-a face cu ea, proporŃia cărămizilor este net inferioară celei a pietrei. Astfel, asizele de cărămidă sunt rare i subŃiri, având, din punct de vedere tehnic, rolul de a egaliza i lega structura zidurilor. Acest rol de verticalizare i întărire a structurilor, prin introducerea de asize din cărămizi, este materializat la Sarmizegetusa prin inserarea în zidurile din piatră de râu a unor lespezi de micaist local. Prin acest artificiu, constructorii de aici reuesc să Ńină pasul cu tehnicile de construcŃie din restul Imperiului, într-un mod cât mai ieftin cu putinŃă. Lespezile de piatră înlocuiesc cu succes cărămizile, chiar i în realizarea unor structuri pretenŃioase, precum bolŃile, care acoperă camerele subterane aflate sub curia. Aceste bolŃi au inserate doar două porŃiuni a câte trei rânduri de cărămizi, cu formă predestinată confecŃionării arcelor, restul corpului acestor structuri fiind realizat din lespezile mai sus amintite. Dei Sarmizegetusa dispune de resurse bune de lut i drept urmare dezvoltă o industrie tegulară apreciabilă, totui această producŃie se îndreaptă cu precădere spre elementele de acoperi sau de hypocaust, acolo unde cărămizile puteau fi înlocuite cu piatra preferându-se acest din urmă material. În aceste condiŃii, reiese că exploatările de piatră din apropiere ofereau un material de construcŃie mai ieftin decât cărămidăriile. Astfel, putem afirma faptul că, la fel cum constructorii din perioada lui Augustus au introdus cărămizile în construcŃiile din Peninsula Italică deoarece acest material s-a dovedit a fi mai util în acele condiŃii, i arhitecŃii din Sarmizegetusa au încercat să înlocuiască aceste cărămizi cu materialele mai la îndemână lor, i anume cu lespezile de piatră. Putem concluziona că la Ulpia Traiana Sarmizegetusa natura materialului de construcŃie disponibil din abundenŃă (piatra) a dus la o utilizare mai scăzută a cărămizilor, acest lucru neînsemnând că arhitecŃii din Dacia s-au întors la o tehnică ieită din uz, ci că acetia au readaptat tehnicile contemporane realităŃilor din Depresiunea HaŃegului, dovedind, aa cum recomanda Vitruvius, chibzuinŃă în alegerea materialelor i cheltuirii fondurilor59.

57 Piso 2006, p. 209. 58 Piso, łentea 2011, p. 120. 59 Vitruvius I, 5. 76 Opus incertum sau opus mixtum la Ulpia Traiana Sarmizegetusa?

Bibliografie

Plinius – Gaius Plinius Secundus, Naturalis Historia. Enciclopedia cunotinŃelor din antichitate, trad. de I. Costa i T. Dinu, Iai, 2001. Vitruvius – Marcus Vitruvius Pollio, De Arhitectura, trad. de G. M. Cantacuzino, T. Costa i G. Ionescu, Bucureti, 1964. Adam 1984 – J.-P. Adam, La construction romaine, materiaux et techniques, Paris, 1984. Alicu 1980 – D. Alicu, Tehnici de construcŃie la Ulpia Traiana Sarmizegetusa, în ActaMN, XVII, 1980, p. 447-461. Alicu, Băetean, – D. Alicu, G. Băetean, M. Barbu, Sarmizegetusa, com. Barbu 2009 Sarmizegetusa, Jud. Hunedoara, Insula 3, în CCA, campania 2008, Târgovite, 2009, p. 191-192. Alicu et al. 2010 – D. Alicu, G. Băetean, M. Barbu, M. Ion, Sarmizegetusa, com. Sarmizegetusa, Jud. Hunedoara, Insula 3, în CCA, campania 2009, Suceava, 2010, p. 166-167. Alicu et al. 2011 – D. Alicu, G. Băetean, M. Barbu, M. Ion, O. Tutilă, A. Mati, V. Deleanu, Sarmizegetusa, com. Sarmizegetusa, Jud. Hunedoara, Insula 3, în CCA, campania 2010, Sibiu, 2011, p. 124-125. Balaci Crîngu 2008 – M. Balaci Crîngu, ProducŃia civilă de materiale tegulare din Dacia, în BHAUT, X, 2008, p. 40-72. Barbu 2013 – M. Barbu, Materiale i tehnici de construcŃie utilizate la realizarea clădirilor din fazele de piatră ale Coloniei Ulpia Traiana Augusta Dacica Sarmizegetusa, Teză de doctorat, Universitatea „Babe-Bolyai”, Cluj-Napoca, 2013, mss. Băetean, Albulescu – G. Băetean, T. Albulescu, Monografie istorico-etnografică 2012 a localităŃii Sarmizegetusa, Deva, 2012. Brodribb 1987 – G. Brodribb, Roman brick and tile: an analytical survey and corpus of surviving examples, Gloucester, 1987. Ciongradi et al. 2014 – C. Ciongradi, A. Diaconescu, D. Alicu, E. Bota, V. Voiian, G. Băetean, Sarmizegetusa, com. Sarmizegetusa, jud. Hunedoara (Ulpia Traiana Sarmizegetusa), în CCA, campania 2013, Oradea, 2014, p. 122-124. Diaconescu, Bota – A. Diaconescu, E. Bota, Le forum de Trajan à 2009 Sarmizegetusa. Architecture et sculpture, Cluj-Napoca, 2009. Étienne, Piso, – R. Étienne, I. Piso, A. Diaconescu, Les fouilles du forum Diaconescu 2002- vetus de Sarmizegetusa. Raport general, în ActaMN, 39-40, 2003 2002-2003, p. 59-154. Ginouvés 1992 – R. Ginouvès, Dictionnaire méthodique de l’architecture grecque et romaine, Tome II, Paris, Rome, 1992. Ginouvés, Martin – R. Ginouvès, R. Martin, Dictionnaire méthodique de 1985 l’architecture grecque et romaine, Tome I, Paris – Roma, 1985. Harris 2006 – C. M. Harris, Dictionary of Architecture and Construction, 4th edition, New York, 2006. Marius Gheorghe Barbu 77

Lugli 1957 – G. Lugli, La Tecnica Edilizia Romana, vol. I, Roma, 1957. Piso 1996 – I. Piso, Les estampilles tégulaires de Sarmizegetusa, în EphNap, VI, 1996, p. 153-200. Piso 2006 – I. Piso, Colonia Dacica Sarmizegetusa I. Le Forum Vetus de Sarmizegetusa I, Bucureti, 2006. Piso, łentea 2011 – I. Piso, O. łentea, Un nouveau temple palmyrénien á Sarmizegetusa, în Dacia (N.S.), LV, 2011, p. 111-121. Sear 1983 – F. Sear, Roman Architecture, Ithaca, New York, 1983.

78 Opus incertum sau opus mixtum la Ulpia Traiana Sarmizegetusa?

2a 2b

Pl. I. 1. Construirea zidurilor romane cu paramente i nucleu (după Adam 1984, p. 90); 2. Principalele tipuri de ziduri cu parament i nucleu (după Sear 1983, p. 76) Marius Gheorghe Barbu 79

1 2

3 4

Pl. II. Apareiajul minor la Roma: 1. Tufuri de proastă calitate utilizate la construirea Colosseum-ului (Foto: M. Barbu); 2. Asize de nivelare din cărămidă utilizate în zidurile Termelor lui Caracalla (Foto: M. Barbu); 3. Arce din cărămidă, Domus Augustana (Foto: M. Barbu); 4. Opus mixtum în cadrul Termelor Severiene (Foto: M. Barbu); 5. Zid cu paramente din cărămidă i nucleu din tuf i mortar, Băile lui Caracalla (Foto: M. Barbu)

80 Opus incertum sau opus mixtum la Ulpia Traiana Sarmizegetusa?

Pl. III. Opus mixtum la Sarmizegetusa: 1. Ziduri în opus mixtum utilizate în clădirea de la nord-est de amfiteatru (Foto: M. Barbu); 2. InserŃii de cărămizi în contraforŃii piciorului de horreum (Foto: M. Barbu)

Marius Gheorghe Barbu 81

3 4

Pl. IV. Ziduri cu asize de nivelare din materiale tegulare la Sarmizegetusa: 1. Zidul Z18 din sectorul de cercetare Insula 3 (Foto: M. Barbu). 2-4. Templul Mare (Foto: M. Barbu)

82 Opus incertum sau opus mixtum la Ulpia Traiana Sarmizegetusa?

Pl. V. Ziduri cu asize de nivelare din lespezi de micaist la Sarmizegetusa: 1. Zidul Z5 din sectorul Insula 3 (Foto: M. Barbu); 2. IntersecŃia zidurilor Z13, Z14 i Z5 din sectorul Insula 3 (Foto: M. Barbu)

Marius Gheorghe Barbu 83

Pl. Vl. BolŃile aerari-ilor din Sarmizegetusa: 1. Alternarea rândurilor de cărămizi i lespezi la construirea bolŃilor aerari-ilor (Foto: M. Barbu); 2. Lespezi din micaist utilizate la construirea bolŃilor aerarii-lor (Foto: M. Barbu)

84 Opus incertum sau opus mixtum la Ulpia Traiana Sarmizegetusa?

Opus incertum or opus mixtum at Ulpia Traiana Sarmizegetusa? Abstract

Construction techniques used in the Roman world varied depending on several factors such as local preferences, location, the available building materials, the amount of money allocated to the architectural design or purpose of future buildings (Pl. I-II). At Ulpia Traiana Sarmizegetusa we can observe several construction techniques, but at first glance it would seem that the most common way to raise the walls was opus incertum. The question that arises is: how was this possible when in other parts of the Roman Empire this technique seems to be replaced by opus mixtum from the first part of the 1st century A.D.? If we observe more it can be seen that some of the Sarmizegetusa buildings were constructed using the opus mixtum technique, but using mostly local materials such as stone slabs (Pl. III-VI).

List of Illustrations

Pl. I. 1. Building the Roman masonry walls (after Adam 1984, p. 90); 2. Principal types of masonry walls (after Sear 1983, p. 76) Pl. II. Masonry walls at Rome: 1. Poor quality rocks used to build the walls of the Colosseum (Photo: M. Barbu); 2. Bricks insertions in the walls of Caracalla’s Baths (Photo: M. Barbu); 3. Brick arches, Domus Augustana (Photo: M. Barbu); 4. Opus mixtum, Severin Baths (Photo: M. Barbu); 5. Baths of Caracalla, the wall section (Photo: M. Barbu) Pl. III. Opus mixtum at Sarmizegetusa: 1. Opus mixtum walls utilised in construction of the building placed North-East of the amphitheatre (Photo: M. Barbu); 2. Bricks insertions in the horreum substructure (Photo: M. Barbu). Pl. IV. Masonry levelling rows at Sarmizegetusa: 1. Z18 wall from Insula 3 sector (Photo: M. Barbu); 2-4. The Large Temple (Photo: M. Barbu) Pl. V. Stone slabs used in masonry levelling rows at Sarmizegetusa: 1. Z5 wall from Insula 3 sector (Photo: M. Barbu); 2. Z13 and Z14 walls from Insula 3 sector (Photo: M. Barbu) Pl. VI. The aeraria vaults, Sarmizegetusa: 1. Alternation of brick and stone slabs used in the construction of the aeraria vaults (Photo: M. Barbu); 2. Stone slabs used in the construction of the aeraria vaults (Photo: M. Barbu) INELE SIGILARE DESCOPERITE PE TERITORIUL DACIEI ROMANE

ANA-CRISTINA HAMAT Muzeul Banatului Montan, ReiŃa [email protected]

Cuvinte cheie: Imperiul Roman, Dacia, bijuterii, inele, geme, sec. II-III p.Chr. Keywords: Roman Empire, Dacia, jewellery, rings, gems, 2nd-3rd century AD

Printre cele mai interesante obiecte de podoabă de epocă romană se află i bijuteriile cu inscripŃie, iar între acestea se remarcă inelele sigilare. InscripŃia în cazul unor astfel de piese se găsea pe gemă sau direct pe corpul inelului sigilar. Alături de inscripŃie mai întâlnim i o reprezentare care o completează pe aceasta din urmă, aleasă de către proprietar în funcŃie de anumite considerente care Ńin de sfera personală. ImportanŃa deosebită a bijuteriilor este oferită de legătura pe care ele o au cu purtătorul i prin urmare acestea pot oferi numeroase informaŃii de natură personală despre cel din urmă. Inelele sigilare cu inscripŃie conŃin sub formă abreviată sau scris în întregime numele proprietarului, la care se poate adăuga o frază importantă pentru cel care folosete bijuteria sau o formulă consacrată. Majoritatea pieselor incluse în catalogul de la finalul lucrării, 16 inele, au fost lucrate din materiale preŃioase cum ar fi aurul i argintul, iar dintre acestea doar două sunt cu gemă. Toate numele prezente pe inele analizate sunt masculine, ele fiind descoperite atât în mediul militar, cât i în cel civil, în contexte funerare sau legate de viaŃa de zi cu zi. Pentru foarte multe dintre astfel de piese lipsesc însă informaŃiile referitoare la condiŃiile descoperirii.

Gama bijuteriilor de epocă romană care conŃin gravate litere nu este foarte extinsă în ceea ce privete descoperirile din Dacia. InscripŃiile pot fi găsite pe geme, inele i brăŃări, unele grupe de bijuterii fiind preferate atunci când vine vorba de incizare, fapt care ar putea fi explicat din punctul de vedere al funcŃionalităŃii acestora1. Conferirea unei anumite utilizări în general, precum i atribuirea rolului de sigiliu în particular2, nu se poate baza doar pe existenŃa i studiul inscripŃiei. tim, spre exemplu, că Augustus avea un inel gravat cu imaginea unui sfinx, pe care îl folosea pentru a autentifica documentele3. Prin urmare, în egală măsură i studiul reprezentării, dacă aceasta există, este important. De asemenea, prezenŃa unei inscripŃii nu implică neapărat o bijuterie sigilară, tiut fiind faptul că începând cu secolul I, bijuteriile i în special gemele comportă alt tip de semnificaŃii, uneori sesizându-se chiar o dublă întrebuinŃare a lor.

1 Prin urmare, preferate pentru inscripŃionare sunt inelele i gemele, fapt care se datorează în principal, credem noi, funcŃiei de sigiliu, cadou, de consfinŃire a unei relaŃii, sau de ofrandă, pe care o pot avea acestea. 2 Marshman 2015, p. 35. 3 Suetonius, Augustus, 50, consultat online pe adresa http://www.thelatinlibrary.com/suetonius/ suet.aug.html#50 (Accesat: 20.09.2016)

Sargetia. Acta Musei Devensis (S.N.), VII, 2016, p. 85-108. 86 Inele sigilare descoperite pe teritoriul Daciei Romane

InscripŃia poate fi localizată pe gemă sau direct pe corpul inelului, fiind obŃinută prin gravare sau punctare. În primul caz ea poate indica numele proprietarului4 sau al meterului5, alături de o formulă sau de alte cuvinte considerate esenŃiale pentru recunoaterea posesorului, aflându-se în imediata apropiere a reprezentării sau singură în câmpul decorului. În al doilea caz, pe corpul inelului este menŃionat numele deŃinătorului alături de o formulă specială cum este VIVAS sau de alte litere care reprezintă i ele prescurtări ale unor cuvinte importante pentru proprietar. Reprezentarea asociată uneori cu inscripŃia pe o gemă completează sigiliul i asigură o notă aparte, care va ajuta la individualizarea posesorului. Printre redările preferate de pe inelele sigilare se pare că se află diferite divinităŃi i fiinŃe mitologice alături de animale, fizionomii umane sau motive vegetale. Paleta largă a figurilor este tributară subiectivismului proprietarului6. Dei au fost publicate peste 1000 de geme i camee descoperite pe teritoriul Daciei, în principal de către Dumitru Tudor, Lucia łeposu-Marinescu i Mihai Gramatopol, precum i o serie de inele cu inscripŃie. Majoritatea pieselor suferă la capitolul informaŃii personale, datorită faptului că acestea au fost privite i tratate de cele mai multe ori individual, fiind trecute în categoria small finds sau cel mult a obiectelor de lux7. Prin urmare, discuŃiile aprofundate cu privire la funcŃionalitatea bijuteriilor sunt în bibliografia românească8 încă la început, spre deosebire de restul Imperiului Roman9. Din categoria gemelor i inelelor cu inscripŃie fac parte un număr de aproximativ 60 de piese10, dintre care ne vom ocupa în articolul de faŃă doar de inelele cu rol de sigiliu. Pentru a lămuri funcŃia de sigiliu, importanŃa lui în lumea romană, modul în care putea fi folosit sau cine îl utiliza, este necesară consultarea scrierilor antice. De la început trebuie să menŃionăm faptul că literatura latină păstrează dovezi ale folosirii sigiliului în toate aspectele societăŃii. Sigiliul i implicit inelul cu sigiliu ajunge în Peninsula Italică prin intermediul grecilor11, fiind necesar individului atât în viaŃa privată, cât i în viaŃa publică. Inelul prevăzut cu sigiliu se folosea pentru a autentifica i a securiza un document, o marfă sau o proprietate, pentru a manifesta dreptul de proprietate asupra unui lucru, dar i pentru a exprima dorinŃa stăpânului cu privire la un anumit aspect legal, social i chiar religios, sau chiar în probleme mai delicate care Ńin de „afacerile sentimentale”.

4 Majoritatea numelor gravate pe geme se consideră a fi cele ale proprietarilor. 5 Unul dintre cei mai mari gravori antici i un artist recunoscut a fost Dioskourides, care avea comenzi în principal din partea lui Augustus, căruia se pare că i-ar fi realizat sigiliul (Plinius, Naturalis Historia, 37, 8; Suetonius, Augustus, 50, consultat online pe adresa http://www.thelatinlibrary.com/suetonius/ suet.aug.html#50) (Accesat: 20.09.2016). 6 Pantazi 1998; Hamat 2010. 7 Marshman 2015, p. 2. 8 Tudor 1967; Tudor 1970; Tudor 1978; łeposu-David 1960; łeposu-David 1965; łeposu-Marinescu, Lakó 1973; MueŃeanu, Elefterescu 1976; Covacef, Chera-Mărgineanu 1977; Simion 2005-2006; Gramatopol 2011; Lungu et al. 2012. 9 Cea mai nouă abordare în acest sens îi aparŃine lui Ian James Marshman. Marshman 2015. 10 Gemele cu inscripŃie descoperite pe teritoriul Daciei romane au fost reluate de către noi într-un articol apărut în 2014. Hamat 2014. 11 Plinius menŃionează în Naturalis Historia că portul inelului i al sigiliului sunt specifice romanilor, însă, astăzi tim că parcursul sigiliului a avut acelai traseu ca multe alte tehnologii sau mode, adică din Orient s-a răspândit pe Ńărmul Mediteranei Orientale, în Egipt i Grecia, iar de aici, prin intermediul etruscilor, a ajuns la Roma. Plinius, Naturalis Historia, 33, 4; Marshman 2015, p. 18. Ana-Cristina Hamat 87

ImportanŃa sigiliului în societatea romană este subliniată de către Plinius, care amintete faptul că de sigiliu depind cele mai importante tranzacŃii din viaŃă12. OperaŃiunile la care era nevoie de o asemenea măsură de precauŃie rămân cele financiare, la acestea se adaugă i diverse alte afaceri comerciale – garantarea provenienŃei mărfii se făcea i cu impresiunea inelului sigilar13, sau chiar problemele legate de motenire, testamente, precum i o paletă largă de diverse alte contracte14. Pe lângă întrebuinŃările menŃionate deja, sigiliile erau folosite în timpul corespondenŃei zilnice, pentru sigilarea scrisorilor. Unul dintre cazurile rămase faimoase este cel al scrisorilor folosite de Cicero împotriva conspiratorilor din conjuraŃia lui Catilina. Oratorul îl întreabă pe unul dintre cei acuzaŃi dacă îi recunoate sigiliul15. În cadrul mesajelor neoficiale, se pot sigila de asemenea i mesajele de dragoste, aa cum amintete Ovidius16. Un alt mod de a folosi sigiliul era de a securiza casa sau o cutie cu lucruri preŃioase. Pecetluirea unei camere anumite pentru a nu fi deschisă, aa cum este cazul pivniŃei cu vin, ajuta proprietarul să păstreze intimitatea i secretul spaŃiului. Plautus relatează cum stăpâna casei sigila cu inelul său ua pentru a Ńine încăperea închisă17. Accesul în toată casa poate fi controlat cu un singur inel i o sfoară în cazul unor proceduri legale18. Broasca unei casete, chiar dacă are chei, poate fi sigilată19 i mai mult, pentru cel care nu poate sigila cu propriul sigiliu, acesta putea fi împrumutat20. De asemenea, sigiliul ajuta la autentificarea actului i la identificare autorului, fiind astfel unic i personalizat, reprezentând un anumit individ sau chiar pe capul familiei (în cazul familiilor aristocratice). Datorită acestei proprietăŃi, după moartea posesorului ele erau fie oprite să mai circule21, sau dimpotrivă transmise mai departe, pentru a asigura continuitate, aa cum s-a întâmplat în cazul lui Augustus22 sau în situaŃia lui Publius Cornelius Lentulus23.

12 Plinius, Naturalis Historia, 33, 6. 13 O astfel de dovadă provine din provincia romană Egipt, unde câteva sute de sigilii de lut, care includ impresiunile a 45 de inele, au fost găsite într-o magazie, fiind astfel speculată ideea că acestea erau cumva ataate bunurilor. Marshman 2015, p. 22. 14 Iuvenalis, Satura, I, 67-68 i III, 81-82, consultat online pe adresa http://www.thelatinlibrary.com/ juvenal.html (Accesat: 20.09.2016). 15 Cicero, In Catilinam, III, 10, consultat online pe adresa http://www.thelatinlibrary.com/cicero/c at3.shtml#10 (Accesat: 20.09.2016). 16 Ovidius, Amores, II, XV, consultat online pe adresa http://www.thelatinlibrary.com/ovid/ ovid.amor2.shtml (Accesat: 20.09.2016). 17 Plautus, Casina, 2, 1, consultat online pe adresa http://www.thelatinlibrary.com/plautus/cas.shtml (Accesat: 20.09.2016). 18 Cicero, In Verrem, II.1, 50, consultat online pe adresa http://www.thelatinlibrary.com/cicero/ verres.2.1.shtml (Accesat: 20.09.2016). 19 Plautus, Amphitryon, I.1-I.2, consultat online pe adresa http://www.thelatinlibrary.com/plautus/ amphitruo.shtml (Accesat: 20.09.2016). 20 O scrisoare găsită la Vindolanda menŃionează această situaŃie în care Florus îl sfătuiete pe Calvirus ca lucrurile aflate înăuntrul unei cutii să fie oferite pentru securizare lui Armato – un beneficarius, care urma să le sigileze cu inelul său. Bowman, Thomas 2003, nr. 643. 21 Plautus, Curculio, V.2, consultat online pe adresa http://www.thelatinlibrary.com/plautus/ curculio.shtml (Accesat: 20.09.2016). 22 Sursele literare pomenesc o întâmplare din timpul vieŃii lui Augustus: când acesta a crezut că este pe moarte i a transmis inelul său lui Agrippa. Dio Cassius, Romaika, consultat online pe adresa http://penelope.uchicago.edu/Thayer/E/Roman/Texts/Cassius_Dio/51*.html (Accesat: 20.09.2016). 23 Acesta ratificase una dintre scrisorile citate de către Cicero ca probă în discursul său contra conjuratorilor cu sigiliul foarte cunoscut al bunicului său. Cicero, In Catilinam, III, 10, consultat online pe adresa http://www.thelatinlibrary.com/cicero/cat3.shtml#10 (Accesat: 20.09.2016). 88 Inele sigilare descoperite pe teritoriul Daciei Romane

Pentru antici, sigiliul era foarte important i se putea confunda uneori cu persoana fizică a stăpânului. Ovidius pomenete despre dorinŃa sa de a fi sigiliul pe care-l dăruise iubitei i pe care aceasta să-l sărute umezindu-l înainte de a trimite o scrisoare24. Aceeai dorinŃă apare i într-o inscripŃie de la Pompeii, în care cel care scrie îi exprimă dorinŃa de a fi chiar i pentru o oră gema din inelul femeii pe nume Primigenia Nucerina pentru a-i da acesteia un sărut atunci când ea imprimă un sigiliu25. Pentru a nu se lipi de ceară i pentru a se imprima mai bine, sigiliile trebuiau uor umezite, lucru care se putea face destul de rapid cu ajutorul salivei sau al respiraŃiei. De asemenea, importanŃa sigiliului trece uneori dincolo de o simplă reprezentare. Cicero îl sfătuia pe fratele său Quintus ca din poziŃia de nou guvernator al Asiei, sigiliul său să nu fie doar o simplă ustensilă pentru a pune în aplicare legea i în nici un caz voia altora, sigiliul trebuia să fie o dedublare a persoanei i să reprezinte propria voinŃă26. Prin urmare, calea pe care o urmează Quintus în utilizarea sigiliului poate schimba maniera în care este perceput în lume27. Puterea sigiliului, modul în care acesta se individualizează i îi scoate în evidenŃă posesorul poate deveni chiar periculoasă, deoarece, aa cum arată i izvoarele, multe ilegalităŃi pot fi făcute cu ajutorul unui sigiliu furat28, posesorii fiind recunoscuŃi pe baza acestuia29. ImportanŃa deosebită a sigiliilor este dovedită de faptul că ele asigurau respectul i prosperitatea unei persoane, astfel că, uneori, se falsificau pentru a obŃine cel puŃin acelai statut, dacă nu cumva chiar garanŃia unei mari averi30. Sigiliul putea fi de asemenea schimbat pe parcursul vieŃii, cel mai celebru caz fiind cel al lui Augustus, despre care izvoarele ne spun că a trebuit să-i schimbe sigiliul cu sfinx, pentru că destinatarii se temeau ca scrisorile astfel sigilate să nu poarte în ele i viclenia sfinxului31. În literatura latină găsim informaŃii i despre modul în care se foloseau sigiliile. Acestea erau utilizate mai ales în domeniul administraŃiei i legislaŃiei pentru a ratifica, a autentifica diverse contracte, fiind imprimate în funcŃie de importanŃa socială i materială a martorului32. Iuvenalis se plânge chiar că la sigilarea unui act, la încheierea căruia a fost chemat ca martor, a semnat după anumiŃi oameni care erau mult mai importanŃi decât el33.

24 Ovidius, Amores, II, XV, consultat online pe adresa http://www.thelatinlibrary.com/ovid/ ovid.amor2.shtml (Accesat: 20.09.2016). 25 CIL IV, 10427. 26 Cicero, Ad Quintum, I.1, 4, consultat online pe adresa http://www.thelatinlibrary.com/cicero/ fratrem1.shtml#1 (Accesat: 20.09.2016). 27 Marshman 2015, p. 35. 28 În piesa Curculio, sclavul cu acelai nume triează la zaruri i câtigă de la un soldat un inel cu sigiliu pe care îl va folosi mai apoi să împrumute bani în numele acestuia, de asemenea se pare că în timpul procesului lui Verres a ieit la iveală faptul că acesta ar fi ordonat ca sigiliul unui cetăŃean să fie furat. Plautus, Curculio, II, III i III.1, consultat online pe adresa http://www.thelatinlibrary.com/plautus/ curculio.shtml (Accesat: 20.09.2016); Cicero, In Verrem, II.4, 58, consultat online pe adresa http://www.thelatinlibrary.com/cicero/verres.2.4.shtml (Accesat: 20.09.2016). 29 Plautus, Curculio, V.2, consultat online pe adresa http://www.thelatinlibrary.com/plautus/ curculio.shtml (Accesat: 20.09.2016). 30 Iuvenal, Satura, I, 67-68, consultat online pe adresa http://www.thelatinlibrary.com/juvenal.html (Accesat: 20.09.2016). 31 Plinius, Naturalis Historia, 33.6 32 Meyer 2004, p. 156; Marshman 2015, p. 19. 33 Iuvenalis, Satura, III, 81-82, consultat online pe adresa http://www.thelatinlibrary.com/ juvenal/3.shtml (Accesat: 20.09.2016). Ana-Cristina Hamat 89

Cine poate purta astfel de sigilii? Răspunsul la această întrebare este relativ simplu, cine îi poate permite din punct de vedere social i financiar un astfel de obiect (fiind vorba despre inelul cu sigiliu). Un sigiliu putea fi folosit fără diferenŃă de clasă socială34, sex sau vârstă, ba chiar odată cu o anumită funcŃie pe sigiliu putea să apară i o menŃiune a acesteia35. ImportanŃa sigiliului în lumea romană, trece dincolo de simpla funcŃionalitate. Într-o lucrare recentă dedicată sigiliului, Ian James Marshman sublinia ideea că prin sigilare se exprimă posesia unui lucru, certificând existenŃa persoanei respective, chiar dacă din punct de vedere social acest lucru era mult mai dificil36. Plutarchus menŃionează faptul că Caesar ar fi izbucnit în lacrimi la vederea inelului cu sigiliu al lui Pompeius37. Posesia asupra unui obiect i confundarea sigiliului cu persoana proprietarului este vizibilă i din scrisorile lui Cicero către Quitus, aa cum am văzut mai sus. În catalogul întocmit pentru inelele sigilare descoperite pe teritoriul Daciei Romane am inclus 16 piese apărute în diverse locaŃii, câte una de la Porolissum, Napoca, Ciucea, Ulpia Traiana, Dierna, Drobeta, Slăveni, Romula, câte două de la Apulum i câte trei de la Potaissa. La acestea se adaugă o piesă cu locaŃia de descoperire necunoscută i câte un inel având ca loc al descoperirii teritoriul Olteniei i al Transilvaniei. După cum se poate observa, majoritatea locaŃiilor pomenite sunt centre urbane ale provinciei romane, locuri în care trăia elita socială, militară i comercială a provinciei i prin urmare apariŃia inelelor cu sigilii aici este normală. Despre piesa descoperită la Ciucea în judeŃul Cluj, trebuie menŃionat că satul actual se află la aproximativ 11 km de castrul de la Bologa, iar pe teritoriul localităŃii au fost descoperite urme de locuire romană38. Alături de descriere, contextul de descoperire este foarte important pentru încadrarea cronologică a piesei. Din păcate, fiind vorba despre piese mici care au intrat în colecŃiile instituŃiilor de cultură fără detalii asupra condiŃiilor de descoperire, de foarte multe ori contextul a rămas necunoscut. În aceste situaŃii, datarea pieselor trebuie să se bazeze mai mult pe caracteristicile stilistice, pe tehnica i maniera de execuŃie, dar i pe analogii. În ceea ce privete contextul exact al materialului analizat, câteva piese provin din rândul celor mai cercetate necropole de pe teritoriul Daciei, de la Drobeta, Dierna sau Apulum, un alt lot de piese ajungând în circulaŃie tiinŃifică ca urmare a hazardului descoperirilor39. Este important de observat însă, că în momentul morŃii proprietarilor, inelele au fost scoase din circulaŃie, fiind îngropate cu acetia, aa cum menŃionează i unele surse literare40. Asupra sexului proprietarilor nu avem menŃiuni, iar despre vârsta la care se putea purta sigiliu există o singură informaŃie i anume pentru inelul de la Dierna, care se pare că a fost descoperit într-un mormânt de copil41.

34 Plinius, Naturalis Historia, 33.6. 35 Există menŃiunea unui inel care are gravat TR, aflat pe degetul unei statui de bronz, care a fost presupus a proveni de la statuia unui tribun. Neumann 1967, p. 15. 36 Marshman 2015, p. 35. 37 Plutarchus, Pompei, 80, 5, consultat online pe adresa http://penelope.uchicago.edu/Thayer/E/ Roman/Texts/Plutarch/Lives/Pompey*.html (Accesat: 20.09.2016). 38 Crian et al. 1992, p. 431. 39 Este vorba despre piesele cu nr. cat. 1, 4-5, 10. 40 Plautus, Curculio, V.2, consultat online pe adresa http://www.thelatinlibrary.com/plautus/ curculio.shtml (Accesat: 20.09.2016). 41 Florescu, Miclea 1979, p. 38, nr. cat. 70. 90 Inele sigilare descoperite pe teritoriul Daciei Romane

O altă categorie de descoperiri o reprezintă cele din mediul civil, din care fac parte piesele de la Napoca i Ulpia Traiana, ambele fiind astăzi pierdute42. De asemenea, piesa descoperită la Porolissum i inscripŃionată cu numele lui BALANUS43, a fost identificată într-un complex posibil ritualic – o groapă care a fost considerată o posibilă favissa44, aflat în imediata apropiere a unei zone sacre, formată din cele trei clă diri N 1, N 2 i N 3. Acestea atrag atenŃia asupra unui spaŃiu special, consacrat, cu un altar central i două gropi rituale. ExistenŃa ofrandelor votive din rândul podoabelor este atestată i de către izvoarele literare, despre inelele care se închină zeilor cu un anumit prilej ne vorbete poetul Persius45. De asemenea există menŃiuni ale unor astfel de inele dedicate zeilor chiar pe teritoriul Daciei46 sau în imediata apropiere a provinciei47. În mediul militar au fost descoperite cele mai multe piese, trei la Potaissa, una într-o baracă a castrului de la Slăveni, i chiar cea descoperită în Praetorium Consularis de la Apulum48 poate fi pusă în legătură tot cu armata. În mod sigur i aceste piese au fost pierdute, atât cea identificată într-o baracă în castrul de la Slăveni, cât i cele relevate arheologic în termele castrului de la Potaissa. Pentru descoperirile din urmă există mai multe cazuri de geme recuperate din scurgerile de la terme, dar i din sistemul de canalizare în general49, ca dovadă că astfel de inele erau purtate chiar i în momentul îmbăierii. Pentru acest tip de descoperiri au fost emise două ipoteze, fie sunt obiecte pierdute50, fie ofrande votive51. Restul obiectelor nu au contextul de descoperire cunoscut, este vorba despre artefactele de la Romula, Drobeta, Ciucea, precum i de o piesă cu loc de descoperire necunoscut52 i de o alta care a fost menŃionată ca provenind din Transilvania53. Din punct de vedere al inscripŃiei, inelele sunt una dintre grupele de bijuterii preferate pentru a inciza litere54, ele pot purta în lumea romană inscripŃii diferite, de la

42 Este vorba despre piesele cu nr. cat. 3 i 12. 43 Este vorba despre piesa cu nr. cat. 13. 44 Matei 1980, p. 91-97; Benea 1980, p. 185-190. 45 Persius, Saturae, II, 18, consultat online pe adresa http://www.thelatinlibrary.com/persius.html#II (Accesat: 20.09.2016). 46 Hamat 2014, p. 127, nr. cat. 3. 47 Un astfel de inel, aflat în colecŃiile Muzeului NaŃional Maghiar, Budapesta, poartă dedicaŃia PAN(i) ET SILVANO AVG, însă, din păcate, locul exact de descoperire nu se cunoate. Töth 1979, p. 164, nr. cat. 9. 48 Este vorba despre piesele cu nr. cat. 6-9, 14. 49 La Ammaia, în Lusitania, a fost descoperit un inel în terme, la fel i în termele militare din Britannia au apărut inele sau geme pierdute i descoperite mai ales în scurgeri la Dubris sau Caerleon, dar i în sistemul de drenaj subteran de la York; astfel de piese au apărut i într-un complex de băi excavat în perimetrul actual al Ierusalimului – Aelia Capitolina. Henig 1969; MacGregor 1976, p. 7-10; Peleg 2003, p. 58; Cravinho, Amorai-Stark 2012, p. 122; Withmore 2013, p. 207-209. 50 În majoritatea cazurilor este vorba despre obiecte pierdute, mai ales în cazul gemelor se pot observa chiar unele deteriorări ale piesei, care fie au survenit în momentul în care au căzut din inel, fie au apărut ulterior în locaŃia în care au fost identificate (ex: sistemul de canalizare). 51 Această părere îi aparŃine lui Martin Henig, cu privire la lotul de 34 de geme surprise arheologic într-un canal de evacuare al termelor romane de la Bath; cercetătorul se baza pe faptul că acestea nu prezentau urme vizibile de folosire i prin urmare au fost considerate drept ofrandă pentru zeitatea locală Sul, venerată la Bath ca Sulis Minerva, din partea unui gravor de geme. Henig 1969, p. 71-88. 52 Este vorba despre piesele cu nr. cat. 1-2, 5, 11. 53 Piesa cu nr. cat. 16. 54 Pe toate grupele de bijuterii apar inscripŃii (Hamat 2014, p. 114). Ana-Cristina Hamat 91 nume55 la urări de bine, de la o expresie grafică a unor dorinŃe i dovezi ale dragostei56 la simple expresii de zi cu zi având de multe ori semnificaŃii religioase – păgâne sau cretine. Pentru a obŃine o datare cât mai exactă, inelele din catalog, în număr de 16, au fost încadrate în funcŃie de inscripŃie i formă. Am considerat că cele două domenii tipologice este bine ca să fie tratate diferit din cauza faptului că nu poate fi asociată o anumită formă cu un anumit tip de inscripŃie. Din punct de vedere al inscripŃionării, astfel de artefacte au fost împărŃite în inele cu inscripŃia pe gemă i inele a căror inscripŃionare se face direct pe corpul inelului, iar din punct de vedere al formei au fost împărŃite în ase tipuri. În cadrul bijuteriilor sigilare, cea mai extinsă categorie o reprezintă gemele57. În catalog se află i două inele care încă mai păstrează gemele, acestea fiind descoperite la Ulpia Traiana i într-un loc necunoscut din Dacia58. Materialul din care sunt realizate piesele este într-un caz sticla, iar în celălalt caz este incert59, fiind cel mai probabil confecŃionate în ateliere provinciale. Folosirea materiei prime din provincie reduce costurile de execuŃie i prin urmare contribuia la creterea profitabilităŃii atelierului sau a meterului60. Pe lângă pietrele semipreŃioase i preŃioase, gravorii antici au apelat i la strălucirea sticlei61. Pasta de sticlă a fost folosită în arta bijuteriilor, ca substitut al pietrelor preŃioase i al metalelor nobile, pentru inele i brăŃări. Perisabilitatea acestui material a fost suplinită de natura relativ comună a sticlei. Aceasta atrăgea după sine un preŃ mai mic faŃă de materialul suplinit, atât în cazul metalelor nobile, cât i a pietrelor preŃioase62. Pietrele de inel puteau fi produse într-o officina de obŃinere a sticlei63, cum sunt cele de la Ulpia Traiana64, Tibiscum65, Romula66, Porolissum67, Micia68 sau Apulum69. Alături de material, culoarea gemelor este de asemenea foarte importantă. Aceasta rămâne în limitele stabilite atât de caracteristicile materialului, cât i de perceptele religioase sau de cerinŃele modei. În cazul de faŃă, o singură gemă are menŃionată culoarea i anume roie. NuanŃa cromatică amintită era considerată agresivă, simbolizând forŃa vieŃii, dominaŃia sau chiar violenŃa asociată cu pasiunea carnală70. În ceea ce privete confecŃionarea inelelor, cele mai multe sunt lucrate din argint (7) i aur (5), iar un număr mai mic sunt obŃinute din bronz (4).

55 Folosirea inelelor ca pecete este atestată i de către Iuvenalis – „semnătura i pecetea din onixul blestemat”. Iuvenalis, Satura, XIII, 13, consultat online pe adresa http://www.thelatinlibrary.com/ juvenal/13.shtml (Accesat: 20.09.2016). 56 Pe un inel din Britannia se află incizată inscripŃia AMA ME. Johns 1996, p. 59. 57 Hamat 2014. 58 Este vorba despre piesele cu nr. cat. 2-3. 59 Nu am reuit să identificăm în muzeu această piesă. 60 Hamat 2014, p. 116. 61 Hamat 2009. 62 Hamat 2009, p. 47. 63 Nu toate aceste ateliere produceau i bijuterii, unele fiind specializate pe producerea vaselor din sticlă. 64 Alicu 1994, p. 71-72; Băetean 2009, p. 29. 65 Benea 2004, p. 180. 66 Tudor 1978, p. 108. 67 Gudea 1989, p. 750, nr. cat. 18. 68 Petculescu et al. 2004. 69 BăluŃă 1979, p. 199. 70 Vertemont 2000, sv. Culori – rou. 92 Inele sigilare descoperite pe teritoriul Daciei Romane

La inelele a căror inscripŃionare se face direct pe corp (14 piese)71, gravarea a fost făcută pe aton sau direct pe corpul inelului (pe umeri sau verigă). Primul domeniu tipologic este definit de subiectul inscripŃiei i se împarte în mai multe subdomenii după cum urmează: A. InscripŃia conŃine doar un nume. A.1. InscripŃia prezintă numele întreg – Aquilas, Balanus, Ittacus, Verus72. A.2. InscripŃia prezintă o abreviere a numelui – MNU, L. AEL73. În colecŃiile româneti se mai află i alte geme care nu sunt montate în inele i care au litere incizate i pe care le putem presupune a fi abrevierea unui tria nomina74. B. InscripŃia este formată din prescurtări ale unor cuvinte între care se află i numele proprietarului75. C. InscripŃia conŃine menŃiunea funcŃiei proprietarului – DECURI76. D. InscripŃia este formată dintr-o singură literă77. E. InscripŃie în care numele proprietarului apare alături de una dintre formulele VTF sau VIVA78. F. InscripŃii neinteligibile79. A. Din prima categorie a inelelor sigilare care au menŃionat doar numele proprietarului fac parte ase exemplare, descoperite în castrul de la Slăveni, Ulpia Traiana, Ciucea80, Apulum, la Porolissum i într-un loc nemenŃionat din Oltenia. Numele incizate pe aceste inele atestă o origine etnică diversă. ITTACUS, numele proprietarului inelului descoperit la Slăveni, mai este întâlnit i la Salona81, acesta fiind probabil unul dintre militarii care satisfăceau serviciul militar în acest castru. VERUS este numele incizat pe inelul descoperit la Ciucea, iar BALANUS figurează pe inelul de la Porolissum. AQUILAS este pomenit pe inelul de la Ulpia Traiana, în timp ce numele lui L(ucius) AEL(ius) se găsete pe inelul descoperit în Oltenia. B. InscripŃia prezentă pe piesa de la Drobeta nu a putut fi tradusă întrucât ea nu a putut fi completată mulŃumitor, însă presupunem că ea poate conŃine i numele proprietarului. Pe de altă parte inelul cu loc de descoperire în Transilvania82 i inscripŃia ANT/PAVL/P.P menŃionează clar numele de Paulus, probabil Antestius Paulus urmat de abrevierea P.P. C. Piesa descoperită la Napoca, cu inscripŃia DECURI, poate aparŃine fie unuia dintre decurionii oraului roman, fie unui gradat din trupele de cavalerie. Inelul descoperit la Napoca are inscripŃionată mai degrabă funcŃia proprietarului i nu numele acestuia, aa cum credea Endre Töth83. tim, datorită izvoarelor, că atât demnitarii, cât i soldaŃii aveau i foloseau inele sigilare pentru a-i rezolva afacerile i pentru corespondenŃă84. De asemenea, ambele categorii foloseau inelul cu sigiliu pentru a se

71 Este vorba despre piesele cu nr. cat. 1, 4-16. 72 Este vorba despre piesele cu nr. cat. 3, 6, 11, 13. 73 Este vorba despre piesele cu nr. cat. 2 i 15. 74 Hamat 2014. 75 Este vorba despre piesele cu nr. cat. 1, 5, 16. 76 Este vorba despre piesa cu nr. cat. 12. 77 Este vorba despre piesa cu nr. cat. 4. 78 Este vorba despre piesele cu nr. cat. 7-10. 79 Este vorba despre piesa cu nr. cat. 14. 80 Este vorba despre piesa cu nr. cat. 53. 81 CIL III, 9, 139; IDR II, p. 214. 82 Este vorba despre piesa cu nr. cat. 16. 83 Töth 1979, p. 164. 84 Vezi notele 21 i 27. Ana-Cristina Hamat 93 defini vizual în ochii societăŃii i pentru a se integra în comunitatea mai mare care însemna armata sau funcŃionarii statului. Ipoteza ca această inscripŃie să reprezinte funcŃia proprietarului ni se pare plauzibilă, ea fiind susŃinută i de studiul monumentelor antice. De altfel, inelul este nelipsit de pe degetele statuilor onorifice sau funerare, ori după cum reiese din imaginea defuncŃilor oferită de alte categorii de monumente funerare85. D. Acesta este cazul unui singur inel de argint, care a fost descoperit în 1956 la Apulum în necropola sudică i care este inscripŃionat pe aton cu o pelta. Ea poate reprezenta o prescurtare de nume sau abrevierea unui cuvânt. E. Din categoria inelelor inscripŃionate cu VTERE FELIX, fac parte 7 exemplare, descoperite la Raesculum (1), Potaissa (3), Dierna (1), Sucidava (1) i Cioroiul Nou – Aquae (1)86. Formula VTERE FELIX, este folosită i în forma VTI ME FELIX, dar i în formă prescurtată VF, V.T.F, VTI, sau VTER(e) FELI(x), la care poate fi alăturat numele proprietarului, al zeilor sau chiar expresia VIVAS. Această formulă ar putea fi tradusă prin „folosete-l(o) fericit” i însoŃea în epoca romană bijuteriile, elementele de echipament militar87, fibulele sau cataramele, linguriŃele euharistice i diferite categorii de obiecte din viaŃa de zi cu zi, cum sunt oglinzile sau chiar ceramica88, expresia fiind relativ comună în secolele II-III. Pe bijuterii i mai ales pe inele, Nicolae Vlassa avansase ideea că ea poate deconspira un inel sigilar, literele fiind considerate abrevierea unui tria nomina89. Ipoteza este infirmată astăzi de numeroase descoperiri de bijuterii care au înscrisă formula completă. Inelele care poartă o astfel de inscripŃie apar pe tot teritoriul european al Imperiului, fiind prezente în descoperiri i colecŃii la Basel90, la Muzeul Epinal91, Mainz92, Trier93, Salona94, Carnuntum95 i Liptovská Mara96. La Ragusa formula consacrată are alăturată expresia VIVAS97. În Pannonia, la Gerulata, a fost descoperit un inel de acest tip care are incizat mesajul VTERE FELIX IN DEO VINTIO98. O astfel de formulă poate fi folosită i pe inele sigilare atunci când are alăturat i un nume. Dintre piesele descoperite în Dacia, majoritatea acestora au fost identificate în mediul militar, una singură provenind dintr- un context funerar, iar restul nu au contextul descoperiri clar precizat. Inelele prezente în catalogul nostru folosesc o expresie abreviată sau întreagă, la care poate fi adăugat numele proprietarului. Datarea unei astfel de formule pe inelele descoperite pe teritoriul Daciei este facilitată de încadrarea tipologică i analogiile de pe teritoriul Imperiului Roman. După N. Vlassa, subiectul inscripŃiei discutat la tipul E apare abia după anul

85 Marshman 2015, p. 34. 86 Horedt 1978, p. 214, 217, Abb. 7/1; Florescu, Miclea 1979, p. 38, nr. cat. 70; Gudea, Ghiurco 2002, p. 174, nr. cat. 5; Bondoc 2010, p. 169-170, nr. cat. 96, pl. XXXVII/96a; Bărbulescu 2012, p. 249-251. 87 Alexandrescu 2007, p. 242-248. 88 Aceasta putea fi inscripŃionată, pictată, incizată sau aplicată, în funcŃie de material. Alexandrescu 2007, p. 244. 89 Vlassa 1976, p. 217. 90 CIL XIII, 1002499. 91 CIL XIII, 1002498. 92 CIL XIII, 1002496a-b. 93 CIL XIII, 1002497. 94 Vlassa 1976, p. 217. 95 Humer 2009, nr. cat. 1514-6 – toate din argint, nr. cat. 1554 – sticlă; Daňová 2012, I-137, II-233 nr. cat. 480 – aur. 96 Daňová, Soják 2012, p. 190. 97 Vlassa 1976, p. 218. 98 Kolník 2001, p. 72. 94 Inele sigilare descoperite pe teritoriul Daciei Romane

25099, însă pe baza tipologiei inelelor putem să o coborâm chiar la sfâritul secolului al II-lea. Pe elementele de echipament militar apare însă mai devreme, în a doua jumătatea a secolului al II-lea100. Prin urmare, ea a apărut în mediul militar, de unde s-a răspândit mai apoi i în mediul civil, fiind incizată pe diferite obiecte, unele dintre ele bijuterii purtate atât de bărbaŃi, cât i de femei i chiar de către copii. Inelele de acest fel se folosesc cel puŃin până la începutul secolului al IV-lea, spre deosebire de echipamentul militar, unde nu mai este întâlnită decât până în secolul al III-lea101. În funcŃie de prezenŃa bijuteriilor cu această urare în tezaure, asociate fiind cu obiecte cretine102, dar i prin alăturarea unor formule cretine în epoca romană târzie, sintagma a fost pusă în legătură cu religia cretină. În cazul inelului de la Potaissa, cu inscripŃia întregită de noi VI(v)A(s)/ ETO, a doua inscripŃie poate reprezenta abrevierea unui tria nomina. În general astfel de inele sunt asociate cu viaŃa militară i credem că proprietarii lor sunt militari sau persoane care au legătură cu viaŃa militară, chiar i CAESARIUS se poate să fi fost fiul unui militar. F. Tot o abreviere a unui nume poartă i inelul de la Apulum, după mărimea atonului i înălŃimea literei. Abrevierile unor nume romane sunt destul de frecvent întâlnite pe bijuterii103 i Ńin de funcŃionalitatea inelului folosit, probabil, în primul rând ca bijuterie sigilară. Al doilea domeniu tipologic este definit de forma inelului i se împarte în ase tipuri după, cum urmează: Tip. 1. Inel cu corpul i montura un întreg, umerii conveci i aton demarcat. Corespunde tipului IIIe pentru Gallia104, tipului IIIa pentru Aquincum105, la Nazire Ergün corespunde tipului 2.8106, la Emilie Riha corespunde tipului 3107, iar pentru Bulgaria corespunde tipului VII108. Este o versiune răspândită pe tot teritoriul european al Imperiului, în variante de argint i bronz109. După caz, umerii pot fi decoraŃi, inscripŃia se poate afla fie pe aton, fie dispusă circular începând de pe un umăr i continuând cu atonul i celălalt umăr. În acest tip se încadrează o singură piesă, care a fost descoperită la Slăveni, lucrată în argint i încadrată în secolul al III-lea110. Pentru Imperiu, datarea acestui tip se situează la sfâritul secolului II i pe parcursul secolului al III-lea111, inclusiv în secolul al IV-lea112. Acesta are mai multe subtipuri în funcŃie de înălŃimea umerilor i de montură, piesa prezentă în catalog are o montură înălŃată pe care este gravată inscripŃia cu numele lui ITTACUS.

99 Vlassa 1976, p. 217. 100 Radman-Livaja 2008, p. 298. 101 Petculescu 1991, p. 393-394; Redžić 2008, p. 158. 102 Fie asocierea formulei pe aceeai bijuterie cu inscripŃii cretine cum este cazul la Gerulata, fie prin asocierea bijuteriei inscripŃionate în acest fel cu obiecte cretine, aa cum este cazul brăŃării Iulianei din tezaurul de la Hoxne. Johns, Bland 1994, p. 173. 103 Johns 1996, p. 59-62. 104 Guiraud 1989, p. 181. 105 Facsády 2009, p. 42. 106 Ergün 1997, p. 724, fig. 3. 107 Riha 1990, p. 33. 108 Ruseva-Slokoska 1991, p. 100. 109 Riha 1990, p. 33. 110 Este vorba despre piesa cu nr. cat. 43. 111 Guiraud 1989, p. 185. 112 Ruseva-Slokoska 1991, p. 76. Ana-Cristina Hamat 95

Tip. 2. Inelul cu corpul i montura un întreg. Corespunde tipului II, respectiv variantelor d i g pentru Gallia113, 1.6 la N. Ergün114 i tipului V pentru Bulgaria115. La categoria de inele enunŃată, umerii sunt laŃi i uor rotunjiŃi, iar atonul este demarcat foarte puŃin. Patru exemplare aparŃin acestei variante, descoperite în decursul timpului la: Drobeta116, Potaissa117 sau în Oltenia118 i Transilvania119. Datarea în Imperiu este foarte largă, acest tip cuprinzând cronologic secolele I-IV, cele mai multe exemplare găsindu-se însă pe parcursul secolului al III-lea (în a doua sa jumătate) i mai puŃin în secolul al IV-lea120. Pentru Dacia, inelele sigilare din versiunea prezentată pot fi încadrate pe parcursul secolelor II-III. Tip. 3. Inelul-verighetă. A fost încadrat, în decursul timpului, în diferite variante tipologice, fiecare autor optând pentru o anumită clasificare a unui astfel de artefact într-un tip anume: 8 la N. Ergün121, VIII pentru Gallia122, IX-X la Anamaria Facsády, pentru Aquincum123, 29 la E. Riha124, III la sudul Dunării, în spaŃiul Bulgariei125, IX la Maria Bălăceanu126 i VII la Adrian Isac127, ultimele două ierarhizării fiind valabile pentru Dacia. Din tipul prezentat fac parte trei piese, descoperite câte una la Dierna128, Potaissa129 i Apulum130. Descrierea este foarte simplă, acesta fiind aa numitul inel- „verighetă”, cu sau fără montură, cea mai simplă formă posibilă i care nu era foarte greu de confecŃionat. LăŃimea benzii este variabilă, cele mai multe exemplare de acest fel fiind lucrate din aur, iar în perioada romană târzie sunt decorate chiar în opus interrasile. O formă de utilizare primară a inelului-verighetă în lumea romană, prin urmare foarte veche, a fost legată în mai multe cazuri, după apariŃia cretinismului131, de celebrarea ritualului de nuntă, având totodată i o funcŃionalitate apotropaică, prin incantaŃiile care se găsesc incizate pe corpul inelului132. În lumea romană i în Dacia, acesta prezintă două subtipuri: inelul-verighetă simplu i inelul-verighetă cu veriga polifaŃetată, ambele cu mai multe variante. Inelele de la Dierna i Potaissa se încadrează

113 Guiraud 1989, p. 181, fig. 11. 114 Ergün 1997, p. 719. 115 Ruseva-Slokoska 1991, p. 99. 116 Este vorba despre piesa cu nr. cat. 7. 117 Este vorba despre piesa cu nr. cat. 7. 118 Este vorba despre piesa cu nr. cat. 15. 119 Este vorba despre piesa cu nr. cat. 16. 120 Daňová, Soják 2012, p. 190. 121 Ergün 1997, p. 721, fig. 4. 122 Guiraud 1989, p. 197. 123 Facsády, Verebes 2009, fig. 1. 124 Riha 1990, pl. 14. 125 Ruseva-Slokoska 1991, p. 99. 126 Bălăceanu 1999, p. 116. 127 Isac, Gaiu 2006, p. 419. 128 Este vorba despre piesa cu nr. cat. 10. 129 Este vorba despre piesa cu nr. cat. 9. 130 Este vorba despre piesa cu nr. cat. 4. 131 O serie de inscripŃii incizate pe inele descoperite pe teritoriul Britanniei au fost legate de acest ritual. Ele au fost aribuite religiei cretine de către Ivana Popović, dar adevărul este că unele dintre ele poartă inscripŃii care pot fi puse în legătură i cu lumea păgână, cum ar fi parum te amo. Marshall 1907, p. 652; Popović, Popović 2002, p. 160. 132 Popović, Popović 2002, p. 160. 96 Inele sigilare descoperite pe teritoriul Daciei Romane

în al doilea subtip. Astfel de piese se situează cronologic în secolele II-III133, însă amândouă aceste subtipuri supravieŃuiesc până târziu în lumea romană, aa cum arată cele două inele-verighetă poliedrică din aur, descoperite la Patching-Sussex (Britannia) alături de monede de la Constans i până la Libius Severus134. Tip 4. Inelul-cheie. Inelele de acest tip sunt întâlnite adeseori în lumea romană. Ele corespund tipului 16-17135 la Riha, tipului Va, b, c, d pentru Gallia136, tipului 5 la N. Ergün137, tipului VI pentru Bulgaria138 i tipului VI la M. Bălăceanu139. Acest tip este ilustrat printr-o piesă descoperită în termele castrului de la Potaissa, cu numărul de catalog 8. Inelele-cheie cu inscripŃie nu sunt o raritate în lumea romană. Urarea de tip VIVAS, în forma întreagă sau abreviată, este una obinuită pe acest tip de bijuterii, însă lucrate din aur, detaliu care dovedete faptul că latura funcŃională a fost depăită de modă. Prezentul exemplar din argint i fier aparŃine probabil unui soldat din castrul de la Potaissa. Important de tiut este dacă cheia a fost ataată mai târziu, sau inelul a fost lucrat de la început în această formă. Motivul în formă de pelta, corespunde cu decoraŃia de pe inelele-chei din metale nobile, prin urmare suntem de părere că forma inelului este de la început aceea sub care el este prezentat în catalog. Mai mult ca sigur o asemenea categorie de inele nu deŃineau doar o funcŃie pur decorativă, fiind funcŃionale140, iar stăpânul ar putea fi cel al cărui nume se află incizat pe acestea – AL/ATI/VIVAS. Datarea unor astfel de piese în Imperiu i în Dacia se încadrează în secolul al III-lea141. Tip 5. Inelul cu placă decorată ataată verigii. Corespunde tipului 16-17142 la Riha, tipului Ve pentru Gallia143, iar la N. Ergün se încadrează în tipul 5.1144. În tipul descris pot fi incluse două piese, una descoperită la Napoca (număr de catalog 12) i o a doua de la Romula (număr de catalog 1). Exemplarele de acest fel sunt în general bijuterii de lux145, fiind lucrate de regulă din aur. O posibilă explicaŃie a formei lor este că ele au avut ca inspiraŃie inelul sub formă de cheie146, de aceea în multe tipologii ele au fost atribuite acestui tip. De verigă este ataată fie o placă cu decoraŃie, fie decoraŃia în sine, aa cum este cazul nostru. Ca tehnică, acest tip poate combina mai multe procedee, forjare, au repoussé, tipar, opus interrasile. Ca motiv decorativ pentru placă pot fi folosite reprezentările unor animale sau păsări (păuni, lei

133 Exemplare cu veriga polifaŃetată i inscripŃionată, datate în a doua jumătate a secolului al II-lea, provin dintr-un sarcofag de copil descoperit la Durostorum, dar i dintr-un mormânt de la Viminacium, aici fiind descoperită o piesă cu veriga inscripŃionată în opus interrasile i datată în a doua jumătate a secolului al IV-lea. Popović, Donevski 1999, p. 23, nr. cat. 1-2; Popović 2001, p. 254, nr. cat. 24. 134 White et al. 1999, p. 301. 135 Riha 1990, p. 39. 136 Guiraud 1989, p. 191, fig. 32. 137 Ergün 1997, p. 721. 138 Ruseva-Slokoska 1991, p. 99. 139 Bălăceanu 1999, p. 115. 140 Aceasta poate fi explicaŃia faptului că el a fost lucrat din două metale diferite. 141 Motivul sub formă de pelta ne face să credem că acest exemplar se poate încadra în secolul al III-lea, datarea autorilor este însă cuprinsă în intervalul secolelor II-III p.Chr. Bărbulescu 2012, p. 249. 142 Riha 1990, p. 39. 143 Guiraud 1989, p. 191, fig. 32. 144 Ergün 1997, p. 721. 145 Guiraud 1989, p. 193. 146 Spier 2012, p. 38. Ana-Cristina Hamat 97 sau uri afrontaŃi), între care se găsete un vas. Exemplarul din bronz descoperit la Eining este decorat cu doi uri care se înfruptă dintr-o amforă sau kantharos, iar pe verigă se găsete incizat DULC(i)147, asocierea dintre imaginea urilor iubitori de miere i inscripŃie fiind evidentă. InscripŃia la acest tip poate fi găsită pe verigă sau pe placă, caz în care este lucrată în opus interrasile. La piesa de la Napoca inscripŃia este pe verigă. Inelul de la Sucidava prezintă o placă traforată lucrată în opus interrasile; inscripŃia MANDON se află pe partea din faŃă a verigii. Analogii pentru astfel de piese provin de la Trier în Gallia Belgica148, Augusta Raurica în Germania Superior149, din Raetia de la Abusina-Eining150, Britannia151 sau Moesia152. Datarea în Dacia se pliază pe cronologia pieselor din Imperiu i cuprinde perioada secolelor II-III153. Tipul 6. Inel cu atonul lucrat împreună cu corpul prin batere. Corespunde tipului VI pentru Aquincum154. Inelul de acest tip este lucrat prin batere la cald, veriga i atonul fac corp comun, fiind lucrate din aceeai bandă de metal, care este bătută mai lat pentru aton. În acest tip se încadrează doar o singură piesă, descoperită la Apulum155. Aceasta este datată în intervalul cronologic al secolelor II-III. Cele 16 piese prezentate în catalogul nostru reprezintă o mică parte dintre bijuteriile cu inscripŃie de epocă romană care au fost descoperite pe teritoriul României. Inelele din aur, argint i bronz au inscripŃionate nume masculine. În ceea ce privete asocierea bijuteriilor cu genul, lucrurile nu sunt încă foarte clare, pentru că atribuirile de gen nu pot fi făcute în lipsa contextului de descoperire, iar foarte multe dintre piese nu conŃin informaŃii privitoare la această problemă. În ceea ce privete inelele, lucrurile sunt simplificate de diametrul piesei, aceasta poate oferi posibilitatea de a identifica genul proprietarului. Astfel, pe baza diametrului de până în 2 cm156, se consideră că acestea ar fi putut fi purtate de femei. În aceste condiŃii, ase inele sunt podoabe masculine, diametrul acestora depăind 2,1 cm. Trei piese nu au însă menŃionate aceste date, iar apte pot aparŃine unor femei sau copii, dintre care tim cu siguranŃă doar despre una din ele că aparŃine unui copil. Este vorba despre piesele descoperite la Porolissum157, Ciucea158, Napoca159, Apulum160, Ulpia Traiana161, Dierna162, Romula163,

147 Wamser 2000, p. 424, nr. cat. 218c. 148 Yeroulanou 2010, p. 260; Spier 2012, p. 38. 149 Riha 1990, p. 38-39. 150 Wamser 2000, p. 424, nr. cat. 218c. 151 Marshall 1907, p. 187, nr. 1184. 152 Spier 2012, fig. 1/2. 153 Spier 2012, p. 38. 154 Facsády 2009, p. 40. 155 Este vorba despre piesa cu nr. cat. 14. 156 L. Vass afirma că inelele cu un diametru până la 1,7 cm pot fi considerate bijuterii feminine. Vass 2010, p. 130. 157 Este vorba despre piesa cu nr. cat. 13. 158 Este vorba despre piesa cu nr. cat. 11. 159 Este vorba despre piesa cu nr. cat. 12. 160 Este vorba despre piesa cu nr. cat. 4. 161 Este vorba despre piesa cu nr. cat. 3. 162 Este vorba despre piesa cu nr. cat. 10. 163 Este vorba despre piesele cu nr. cat. 1 i 15. 98 Inele sigilare descoperite pe teritoriul Daciei Romane

i despre câte un exemplar de pe teritoriul Transilvaniei164 i Olteniei165, precum i despre o piesă care provine dintr-o locaŃie necunoscută166. Piesele de la Dierna i Ulpia Traiana pot fi inele de copii, pentru că diametrul lor este foarte mic. Ambele conŃin incizat un nume, mai mult ca sigur pe cel al proprietarilor. Nu tim în ce măsură ar fi putut să fie folosite de către copii aceste bijuterii sigilare i dacă ele nu sunt primite sau motenite de către acetia i folosite doar decorativ. În mod clar piesa de la Napoca – inscripŃionată DECURI, precum i cea de la Porolissum, inscripŃionată cu numele lui BALANUS, sau cea descoperită pe teritoriul Transilvaniei, nu au fost purtate de persoane de sex feminin. Despre celelalte putem spune că inscripŃia nu conŃine un nume aparŃinând genului feminin. De regulă, astfel de inele se puteau purta pe degetul mic sau pe prima jumătate a degetului, aa cum o demonstrează inelele reprezentate pe unele statui167. În ceea ce privete inscripŃiile prezente pe astfel de bijuterii, acestea fie reprezintă nume, întregi sau abreviate, fraze întregi singure sau fraze abreviate, aa cum se observă i din tabelul de mai jos. Toate sunt inscripŃionate cu litere latine. În privinŃa numelor gravate, remarcăm că majoritatea acestora sunt romane, doar în două cazuri se pare că avem un nume de origine greco-orientală – Balanus i Ittacus. Majoritatea numelor romane sunt sub forma tria nomina abreviate, în secolul al III-lea apar i nume simple cum ar fi VAL(erius) la Potaissa, sau CAESARIUS la Drobeta. Interesant este faptul că nu avem nume feminine, toate numele sunt mai mult ca sigur masculine, iar cei mai mulŃi proprietari se pare că au avut legătură cu armata (Fig. 1).

NR. DATARE NUME CATEGORIE MATERIAL CAT. (secolele) 1. MANDON inel aur II-III bronz, pastă de 2. MNU inel cu gemă II-III sticlă 3. AQV( I)LAS inel cu gemă argint II-III 4. Decor în formă de pelta inel argint II-III 5. DR VOZ ZOV inel bronz II-III 6. ITTA/CUS inel argint II-III 7. VT( ere) F( elix) VAL( erii) inel argint III 8. AL/ ATI/ VIVA inel argint III 9. VI(v)A/ ETO inel argint II-III 10. VTERE FELIX CAESARI inel aur III 11. VER( U) S inel aur III 12. DECURI(i) inel aur III 13. BALANUS inel bronz II-III 14. N inel bronz II-III 15. L(ucius) Ael(ius) inel aur II-III 16. ANT/PAVL/P.P inel aur III

Fig. 1. Tabel cu numele prezente pe inelele sigilare analizate

164 Este vorba despre piesa cu nr. cat. 16. 165 Este vorba despre piesa cu nr. cat. 15. 166 Este vorba despre piesa cu nr. cat. 2. 167 Ergün 1997, p. 714, fig. 1. Ana-Cristina Hamat 99

FuncŃionalitatea unor astfel de bijuterii nu poate fi pe deplin lămurită în lipsa unor date clare asupra contextului de descoperire, singurele informaŃii în acest sens le putem extrage din studiul inscripŃiei prezente pe bijuterii. Pe baza analizei asupra inscripŃiei i a reprezentărilor de pe aceste piese am ajuns la concluzia că ele pot îndeplini i funcŃia de sigilii personale. Materialul din care sunt confecŃionate bijuteriile din acest catalog este cel obinuit pentru o provincie romană, în sensul adresabilităŃii pe piaŃă i al raportului existent între materia primă, calitate i preŃ. Cele mai multe au fost probabil realizate în ateliere provinciale, după moda i cerinŃele pieŃei locale. Astfel, din punct de vedere al materialului, putem vorbi de aur, argint, bronz, pietre preŃioase i semipreŃioase, dar i de sticlă168. ImportanŃa deosebită pe care o au bijuteriile sigilare este confirmată i de materialul preŃios din care majoritatea sunt lucrate. Cele mai multe au fost realizate în tipare, fiind piese mai deosebite, care prezintă detalii ce puteau fi obŃinute doar prin această tehnică. O bună parte dintre inelele discutate se încadrează în secolele II-III. Doar 5 piese au fost datate mai restrâns, în secolul al III-lea169, iar una a fost încadrată în secolul al II-lea170. Toate obiectele tratate se află în muzee din Ńară i din străinătate. În concluzie, inelele reflectă un moment din viaŃa cotidiană, cum ar fi numirea într-o nouă funcŃie, o tranzacŃie comercială sau o scrisoare importantă i pot fi considerate relevante pentru imaginea personală în antichitate.

ANEXĂ

Catalog171

1. Inel; (Pl. I/1); Romula, necropolă, aur; 1,9 × 1,3 cm, 7 g; exemplar întreg; în tipar, gravare; traforare; inelul a fost turnat în tipar sub forma unei verigi continuate cu o placă, decorată apoi prin traforare; pe verigă poartă gravată pe două rânduri inscripŃia MANDON172, încadrată de doi delfini care Ńin probabil o frunză de palmier în cioc; sec. III p.Chr.; Bibliografie: Bondoc 2013a, p. 480; MO173, nr. inv. I 8380/4759.

2. Inel cu gemă; (Pl. I/2); necunoscut; bronz, pastă de sticlă roie; 1,4 × 1,2 cm; exemplar întreg; NM, tăiere, gravare; gema este ovală, montată într-un inel roman de bronz i are incizată reprezentarea Victoriei în picioare spre dreapta, Ńinând o coroană în mâna stângă ridicată, iar în câmpul drept prezintă inscripŃia MNU.; sec. II-III p.Chr.; Bibliografie: Gramatopol 2011, p. 137, nr. cat. 321, pl. 12; ColecŃia Cabinetului Numismatic al Academiei, nr. inv. 557.

168 Hamat 2010, p. 225. 169 Nr. cat. 1, 7, 10-12. 170 Piesa cu nr. cat. 16. 171 Fiecare obiect din catalog are notate, în ordine, următoarele informaŃii: Nr. catalog; Felul: gemă/inel; Plana; Loc de descoperire; Material, la inelele cu gemă mai întâi a fost notat inelul i după aceea materialul gemei; Dimensiuni; Starea de conservare; Tehnica, tratată în acelai mod ca i materialul; Descrierea; Analogii; Datare; Bibliografie; Loc de păstrare i nr. de inventar. În cazul unor informaŃii necunoscute, a fost trecută prescurtarea NM. 172 Bondoc 2013a, p. 480. 173 Muzeul Olteniei Craiova. 100 Inele sigilare descoperite pe teritoriul Daciei Romane

3. Inel cu gemă; Ulpia Traiana; argint, NM; 1,2 × 1,3 cm, 1,43 g; NM; NM, gravare; inelul are un intaliu pe care este gravată inscripŃia AQV(I)LAS174; sec. II-III p.Chr.; Bibliografie: Alicu, Coci 1988, p. 241, nr. 13/1; IDR III/2, nr. 585; Dispărut în prezent.

4. Inel; (Pl. I/3a-3b); Apulum, necropola sudică, argint; 1,8 cm; exemplar întreg; în tipar, gravare; inelul din argint poartă pe aton gravată o pelta175; sec. II-III p.Chr.; Bibliografie: Bounegru et al. 2011, p. 75, nr. cat. 98; MNUAI176, nr. inv. R. 10153.

5. Inel; Drobeta, necropolă; bronz; 2,3 cm; NM; modelare la cald, gravare; inelul masiv din bronz are umerii mai laŃi lângă aton, acetia îngustându-se apoi, iar pe aton sunt gravate literele DR VOZ (ZOV); Moesia Inferior177; sec. II-III p.Chr.; Bibliografie: Tudor 1976, pl. III/13; Bălăceanu 1999, p. 120, nr. cat. 11; MNIR178, nr. inv. 20984/773.

6. Inel; (Pl. I/4a-4b); Slăveni, baracă, argint; 2,8 × 3 cm, 18,70 g; exemplar fragmentar; în tipar, gravare; inelul din argint rupt în două, cu umeri demarcaŃi, pe aton poartă gravată pe două rânduri inscripŃia ITTA/CUS179; Bologa180, Potaissa181; sec. II-III p.Chr.; Bibliografie: Tudor 1970, p. 319, fig. 3/6; IDR II, nr. 548; Petolescu 2005, p. 87, nr. cat. 134; MO, nr. inv. I 51 607.

7. Inel; (Pl. I/5); Potaissa, terme – pe fundul canalului deversor I; argint; 2,5 × 1,9 cm, interior 1,9 × 1,4 cm; exemplar întreg; în tipar, gravare; inel de argint, pe atonul oval, demarcat de verigă, poartă gravată inscripŃia VT(ere) F(elix) VAL (erii); sec. III p.Chr.; Bibliografie: Bărbulescu 2012, p. 249, nr. cat. 54, fig. 133; MIT182, nr. inv. 17043.

8. Inel; (Pl. I/6); Potaissa, terme – canalul deversor I; argint; 2,5 × 2 cm, interior 2 × 1,5 cm; exemplar întreg; în tipar, traforare, gravare; inel cheie din argint, spre aton veriga se lăŃete formând un decor ajurat cu motive în formă de pelta, cheia este din fier i destul de prost conservată; pe aton este incizată inscripŃia AL/ATI/VIVA; sec. II-III p.Chr.; Bibliografie: Bărbulescu 2012, p. 249, nr. cat. 55, fig. 134; MIT, nr. inv. 16320.

9. Inel; (Pl. I/7a-7c); Potaissa, terme – canalul deversor I; argint; 2,5 × 2,5 cm, interior 2,1 × 1,9 cm; exemplar întreg; modelare la cald, gravare; inel de argint cu două atoane opuse i verigă octogonală, pe atonul de aur este incizat VIA sau VIX, iar pe cel de argint ETO; sec. II-III p.Chr.; Bibliografie: Bărbulescu 2012, p. 251, nr. cat. 56, fig. 135-137; MIT, nr. inv. 17044.

174 InscripŃia a fost citită A (ieth) G (adol) U (e) L (eolam) A (donai) de Nicolae Gudea i Ioan Ghiurco. Gudea, Ghiurco 2002, p. 174. 175 Bounegru et al. 2011, p. 75, nr. cat. 98. 176 Muzeul NaŃional al Unirii Alba Iulia. 177 Ruseva-Slokoska 1991, nr. cat. 221-222. 178 Muzeul NaŃional de Istorie a României, Bucureti. 179 Dumitru Tudor citea ITTACUS, Ioan I. Russu propunea ATTICUS, iar Constantin Petolescu optează pentru prima variantă, fapt pentru care în acest catalog l-am trecut sub forma ITTACUS. 180 Horedt 1978, p. 214, 217, Abb. 7/1. 181 Vlasa 1976, p. 216-218, fig. 1a-b. 182 Muzeul de Istorie Turda. Ana-Cristina Hamat 101

10. Inel; (Pl. I/8); Dierna – Orova, mormânt de copil; aur; 1,2 × 1,3 cm, 1,43 g; exemplar întreg; în tipar; piesa este confecŃionată din bară de aur, lată, realizată prin batere, inelul fiind poligonal cu margine festonată i decorat cu o inscripŃie gravată lapidar, cu câte o literă pe fiecare faŃă VTERE FELIX CAESARI183; Gallia la Nissan les Ensérune i Arles184; sec. III p.Chr.; Bibliografie: Florescu, Miclea 1979, p. 38, nr. cat. 70; KMW185, nr. inv. VII b 60.

11. Inel; (Pl. I/12); Ciucea; aur; 2,1 cm; exemplar întreg; în tipar, gravare; inelul de aur este uor convex ca formă, cu aton pătrat pe care este incizat numele VER(u) S; sec. III p.Chr.; Bibliografie: Töth 1979, p. 160, 162, nr. cat. 7, Abb. 3/7; Petolescu, 2005, p. 227, nr. cat 576; MNM186, nr. inv 441891.

12. Inel; (Pl. I/9); Napoca; aur; 1,7 cm; exemplar întreg; în tipar, gravare; inel de aur cu veriga multifaŃetată pe care se află o placă decorată sub forma a doi lei care beau dintr-un crater, iar sub imagine este incizată inscripŃia DECURI; Trier187, Augusta Raurica188, în Raetia la Abusina- Eining189, Britannia190 sau Moesia191; sec. III p.Chr.; Bibliografie: Töth 1979, p. 160, 162, 164, nr. cat. 8, Abb. 3/8; Petolescu 2005, p. 227, nr. cat. 575; MNM, nr inv. 51939.

13. Inel; Porolissum, groapă rituală în apropiere de templul zeului Bel; bronz; NM; NM; NM; inelul poartă inscripŃia BALANUS; sec. II-III p.Chr.; Bibliografie: Petolescu 2005, p. 275, nr. cat. 728; NM.

14. Inel; (Pl. I/10); Apulum, Praetorium Consularis; bronz; 2,1 cm; exemplar întreg; în tipar; inel simplu lucrat din bară de bronz rectangulară în secŃiune, pe aton avea o inscripŃie incizată din care se mai distinge doar litera N; sec. II-III p.Chr.; Bibliografie: Bounegru et al. 2011, p. 81, nr. cat. 121; MNUAI, nr. inv. R. 3199.

15. Inel; (Pl. I/11); Oltenia, aur; 1,7 × 1,4 cm, 5,9 g; exemplar întreg; în tipar, gravare; inelul cu verigă uor elipsoidală, are pe aton inscripŃia L(ucius) AEL(ius)192; sec. II-III p.Chr.; Bibliografie: Bondoc 2013b, p. 483; MO, nr. inv. I 8379.

16. Inel; (Pl. I/13); Transilvania, aur; 1,7 × 1,2 cm; exemplar întreg; în tipar, gravare; inelul cu verigă uor elipsoidală are pe aton inscripŃia gravată în oglindă ANT/PAVI/P.P; sec. II p.Chr.; Bibliografie: Töth 1979, p. 158, nr. cat. 2, Abb. 1/2; MNM, nr. inv. 62.417.20.

183 Florescu i Micle au întregit inscripŃia în Ute geseri. Florescu, Miclea 1979, 38, nr. cat. 70. 184 Guiraud 1989, p. 182. 185 Kunsthistorisches Museum, Wien. 186 Magyar Nemzeti Múzeum, Budapest. 187 Yeroulanou 2010, p. 260; Spier 2012, p. 38. 188 Riha 1990, p. 38. 189 Wamser 2000, p. 424, nr. cat. 218c. 190 Marshall 1907, p. 187, nr. 1184. 191 Spier 2012, fig. 1.2. 192 Bondoc 2013b, p. 483. 102 Inele sigilare descoperite pe teritoriul Daciei Romane

Bibliografie

Plinius, Naturalis – Plinius, Naturalis Historia, vol. VI, trad. I. Costa, T. Dinu, Historia Bucureti, 2004. Alexandrescu 2007 – C. Alexandrescu, Vtere Felix – O închizătoare de balteus din colecŃiile Muzeului NaŃional de AntichităŃi din Bucureti, în vol. ed. S. Nemeti, F. Fodorean, E. Nemet, Dacia Felix, Studia Michaeli Bărbulescu oblata, Cluj-Napoca, 2007, p. 242-249. Alicu 1994 – D. Alicu, Small finds from Ulpia Traiana Sarmizegetusa, Cluj-Napoca, 1994. Alicu, Coci 1988 – D. Alicu, S. Coci , Podoabe romane de la Ulpia Traiana, în Apulum, XXV, 1988, p. 225-246. Băetean 2009 – G. Băe tean, Ateliere de sticlărie în Colonia Dacica Sarmizegetusa, în BHAUT, 11, 2009, p. 29-46. Bălăceanu 1999 – M. Bălăceanu , Podoabe din Oltenia romană. Inele, în Drobeta, IX, 1999, p. 110-127. BăluŃă 1979 – C. L. BăluŃă, ConsideraŃii referitoare la răspândirea i producerea sticlei în Dacia Superior, în Apulum, XVII, 1979, p. 195-200. Bărbulescu 2012 – M. Bărbulescu, InscripŃiile din castrul legionar de la Potaissa. The Inscriptions of the Legionary Fortress at Potaissa, Bucureti, 2012. Benea 1980 – D. Benea, ContribuŃii la istoria trupelor de palmyreni din Dacia, în Apulum, XVIII, 1980, p. 132-133. Benea 2004 – D. Benea, Die Römischen Perlenwekstätten aus Tibiscum. Atelierele romane de mărgele de la Tibiscum, Timioara, 2004. Bondoc 2010 – D. Bondoc, Cioroiul Nou. 100 Descoperiri Arheologice. One Hundred Archaeological Discoveries, Craiova, 2010. Bondoc 2013a – D. Bondoc, Fia 114.1. Inel, în vol. ed. R. OanŃă-Marghitu, Aurul i argintul antic al României, Bucureti, 2013, p. 480. Bondoc 2013b – D. Bondoc, Fia 116. Inel, Oltenia, în vol. ed. R. OanŃă- Marghitu, Aurul i argintul antic al României, Bucureti, 2013, p. 483. Bounegru et al. 2011 – G. Bounegru, R. Ciobanu, R. Ota, D. Anghel, Lux, util i estetic la Apulum. Podoabe i accesorii vestimentare. Catalog de expoziŃie , Alba Iulia, 2011. Bowman, – A. K. Bowman, J. D. Thomas, The Vindolanda Writing Thomas 2003 Tablets, III, London, 2003. Covacef, Chera- – Z. Covacef, C. Chera-Mărgineanu, Geme din Muzeul de Mărgineanu Istorie NaŃională i Arheologie ConstaŃa , în Pontica, 10, 1977 1977, p. 191-202. Cravinho, – G. Cravinho, S. Amorai-Stark, Christian Gems from Amorai-Stark 2012 Portugal in Context, în vol. ed. C. Entwistle, N. Adams, Gems of Heaven: Recent Research on Engraved Gemstones in Late Antiquity c. AD 200-600, London, 2011. Cri an et al. 1992 – I. H. Crian, M. Bărbulescu, E. Chirilă, V. Vasiliev, Ana-Cristina Hamat 103

I. Winkler, Repertoriul arheologic al judeŃului Cluj, BiblMN, V, Cluj-Napoca, 1992. Daňová 2012 – M. Daňová, Rímsky zlatý šperk v Panónii Superior. Nepublikovaná dizertačná práca, Trnava, 2012. Daňová, Soják 2012 – M. Daňová, M. Soják, Prsteň s nápisom Utere Felix z Liptova, în Zborník SNM, 22, 2012, p. 189-192. Ergün 1997 – N. Ergün, Der Ring als Statussymbol, în KölnerJahrb, 32, 1997, p. 713-725. Facsády 2009 – A. R. Facsády, Aquincumi ékszerek. Jewellery in Aquincum, Budapest, 2009. Facsády, Verebes – A. R. Facsády, A. Verebes, Analysis of Roman Bronze 2009 Finger Rings from Aquincum, în MMP, 24, 2009, p. 993-998. Florescu, Miclea 1979 – R. Florescu, I. Miclea, Tezaure transilvane la Kunsthistorsches Museum din Viena, Bucureti, 1979. Gramatopol 2011 – M. Gramatopol, Geme i camee din colecŃia Cabinetului Nmismatic al Academiei Române, Braov, 2011. Gudea 1989 – N. Gudea, Un complex arheologic daco-roman la graniŃa de nord a Imperiului Roman, vol. I, în ActaMP, XIII, 1989, p. 17-1178. Gudea, Ghiurco 2002 – N. Gudea, I. Ghiurco, Din istoria cretinismului la români. Mărturii arheologice, Cluj-Napoca, 2002. Guiraud 1989 – H. Guiraud, Bagues et anneaux a l’ epoque romaine en Gaule, în Gallia, 46, 1989, p. 173-211. Hamat 2009 – A. C. Hamat, Podoabe din sticlă în Dacia Romană. Cu privire specială asupra pietrelor de inel din sticlă, în BHAUT, 11, 2009, p. 47-64. Hamat 2010 – A. C. Hamat, Gemele din Dacia Romană între modă, economie i religie, în BHAUT, 12, 2010, p. 223-250. Hamat 2014 – A. C. Hamat, Bijuterii cu inscripŃie din provincia romană Dacia. I. Pietre gravate, în BHAUT, 14, 2014, p. 113-129. Henig 1969 – M. Henig, The Gemstones from the Main Drain, în vol. ed. B. Cunliffe, Roman Bath, Oxford, 1969, p. 71-88. Horedt 1978 – K. Horedt, Die Städtischen Siedlung Siebenbürgens in Spätrömischer Zeit, în Sargetia, XIV, 1978, p. 203-217. Humer 2009 – F. Humer, Von Kaisern und Bürgern. Antike Kostbarkeiten aus Carnuntm. Austellungskatalog, Wien, 2009. Isac, Gaiu 2006 – A. Isac, C. Gaiu, Roman Jewellery from Iliua. A Typological Study (I), în vol. ed. C. Gaiu, C. Găzdac, Fontes Historiae Daco-Romanae. Studia in honorem magistri Demetri Protase, BistriŃa – Cluj-Napoca, 2006, p. 415-431. Johns 1996 – C. Johns, The Jewellery in Roman Britain. Celtic and classical traditions, London, 1996. Johns, Bland 1994 – C. Johns, R. Bland, The Hoxne Late Roman Treasure, în Britannia, 25, 1994, p. 165-173. Kolník 2001 – T. Kolník, Kontakty raného kresťanstva s územiami strednej Európy vo svelte archeologických a historických prameňov, în SASM, 3-4, Bratislava, 2001, p. 51-92. 104 Inele sigilare descoperite pe teritoriul Daciei Romane

Lungu et al. 2012 – V. Lungu, Z. Covacef, C. Chera, Bijuterii antice din aur din colecŃiile Muzeului de Istorie NaŃională i Arheologie ConstanŃa , ConstanŃa, 2012. MacGregor 1976 – A. MacGregor, Finds from a Roman Sewer System and an Adjacent Building in Church Street, în The Archaeology of York: The Small Finds, 17, 1, 1976, p. 1-31. Marshall 1907 – F. H. Marshall, Catalogue of the Jewellery, Greek, Etruscan and Roman in the Departaments of Antiquities, British Museum, London, 1907. Marshman 2015 – I. J. Marshman, Making Your Mark in Britannia. An Investigation into the use of Signet Rings and Intaglios in Roman Britain, Leicester, 2015, ms. Matei 1980 – A. Matei, Clădirile situate pe tereasele de la nord de castrul de pe Pomet, în E. Chirilă, N. Gudea, V. Lucăcel, A. Matei, Raport preliminar asupra cercetărilor arheologice de la Moigrad din anii 1977-1989, în ActaMP, IV, 1980, p. 90-97. Meyer 2004 – E. A. Meyer, Legitimacy and Law in the Roman World: Tabulae in Roman Belief and Practices, Cambridge, 2004. MueŃeanu, – C. MueŃeanu, D. Elefterescu, Notă asupra unor geme de la Elefterescu 1976 Durostorum, în Pontica, 9, 1976, p. 199-200. Neumann 1967 – A. Neumann, Die Skulpturen des Stadtgebietes von Vindobona. Corpus Signorum Imperii Romanii. Corpus der Skulpturen der römischen Welt. Österreich I, 1, Wien, 1967. Pantazi 1998 – A. Pantazi, Aspecte ale glipticii în Dacia romană, în Ziridava, XXI, 1998, p. 43- 51. Peleg 2003 – O. Peleg, Roman Intaglio Gemstones from Aelia Capitolina, în PEQ, 35, 2003, p. 54-69. Petculescu 1991 – L. Petculescu, VTERE FELIX and OPTIME CON (SERVA) Mounts from Dacia, în vol. ed. V. A. Maxfield, M. J. Dobson, Roman Frontier Studies 1989, Exeter, 1991, p. 392-396. Petculescu et al. 2004 – L. Petculescu, M. Simion, D. Alicu, V. Rădeanu, M. Egri, VeŃel-Micia , în CCA, campania 2003, Bucureti, 2004, p. 403-404. Petolescu 2005 – C. C. Petolescu, InscripŃii latine din Dacia, Bucureti, 2005. Popović 2001 – I. Popović, Late Roman and Early Byzantine Gold Jewelry in National Museum in Belgrad, Belgrad, 2001. Popović, Donevski – I. Popović, P. Donevski, Gold Jewelry from Durostorum 1999 Burials, Svishtov, 1999. Popović, Popović – I. Popović, A. V. Popović, Greek Inscription on Golden 2002 Finger Ring from National Museum in Belgrad, în Starinar (N.S), 52, 2002, p. 157-161. Radman-Livaja 2008 – I. Radman-Livaja, Roman Belt-fittings from Burgenae, în JRMES, 16, 2008, p. 295-308. Redžić 2008 – S. Redžić, Vtere Felix Belt Sets on the Territory of Viminacium, în Starinar (N.S), 58, 2008, p. 155-162. Riha 1990 – E. Riha, Der Römische Schmuck aus Augst und Ana-Cristina Hamat 105

Kaiseraugust, Augst, 1990. Ruseva-Slokoska 1991 – L. Ruseva-Slokoska, Roman Jewellery. A Collection of the National Archaeological Museum – Sofia, Sofia, 1991. Simion 2005-2006 – G. Simion, Gemele din colecŃia I.C.E.M. Tulcea, în Peuce (S.N.), III-IV, 2005-2006, p. 173-182. Spier 2012 – J. Spier, Byzantium and the West: Jewelry in the First Millennium, London, 2012. Tóth 1979 – E. Tóth, Römische Gold- und Silbergegenstände mit Inschriften im Ungarischen Nationalmuseum. Goldringe, în FolArch, 30, 1979, p. 157-184. Tudor 1967 – D. Tudor, Pietre gravate descoperite la Romula, în Apulum, VI, 1967, p. 209-229. Tudor 1970 – D. Tudor, Comunicări epigrafice VI, în SCIVA, 21, 2, 1970, p. 313-326. Tudor 1976 D. Tudor, Obiecte de metal din Drobeta descoperite în săpăturile lui D. C. Butculescu (1883) i Gr. G. Tocilescu (1896-1899), în Drobeta, II, 1976, p. 117-137. Tudor 1978 – D. Tudor, Oltenia Romană, Bucureti, 1978. łeposu-David 1960 – L. łeposu-David, Gemele i cameele din muzeul de arheologie de la Cluj, în vol. ed. M. Macrea, Omagiu lui Constantin Daicoviciu, Bucureti, 1960, p. 525-534. łeposu-David 1965 – L. łeposu-David, ColecŃia de geme a Muzeului Brukenthal din Sibiu, în StComSibiu, 12, 1965, p. 83-126. łeposu-Marinescu, – L. łeposu-Marinescu, E. Lakó, Catalogul colecŃiei de geme Lako 1973 romane din Muzeul de Istorie i Artă Zalău , Zalău, 1973. Vass 2010 – L. Vass, Women in a Man’s World? Female Related Artefacts from the Camps of Dacia, în Marisia, XXXIII, 2010, p. 127-152. Vertemont 2000 – J. Vertemont, DicŃionar al mitologiilor indo-europene, Timioara, 2000. Vlassa 1976 – N. Vlassa, Două noi piese paleocretine din Transilvania, în ActaMN, XIII, 1976, p. 215-230. Wamser 2000 – L. Wamser, Römer Zwischen Alpen und Nordmeer, Mainz, 2000. White et al. 1999 – S. White, J. Manley, R. Jones, J. Orna-Ornstein, C. Johns, A Mid – Fifth Century Hoard of Roman an Pseudo-roman Material from Patching, West Sussex, în Britannia, 30, 1999, p. 301-315. Withmore 2013 – A. M. Whitmore, Small Finds and the Social Environment of the Roaman Baths, Iowa, 2013, ms. Yeroulanou 2010 – A. Yeroulanou, Important Bracelets in Early Christian and Byzantine Art, în vol. ed. C. Entwistle, N. Adams, „Intelligible” Beauty. Recent Research on Byzantine Jewellery, London, 2010, p. 40-49.

106 Inele sigilare descoperite pe teritoriul Daciei Romane

Pl. I. 1. Inel, Romula (după Bondoc 2013a, p. 480); 2. Inel cu gemă, loc de provenienŃă necunoscut (după Gramatopol 2011, p. 137, nr. cat. 321, pl. 12); 3. Inel, Apulum (după Bounegru et al. 2011, p. 75, nr. cat. 98); 4a. Inel, Slăveni (după Tudor 1970, p. 319, fig. 3/6); 4b. Inel, Slăveni (după http://clasate.cimec.ro/Poza.asp?tit=Inel&k=5995FBFD90D44347A5C B2689EBADC629) (Accesat: 20.09.2016) 5. Inel, Potaissa (după Bărbulescu 2012, p. 249, nr. cat. 54, fig. 133); 6. Inel, Potaissa (după Bărbulescu 2012, p. 249, nr. cat. 55, fig. 134); 7. Inel, Potaissa (după Bărbulescu 2012, p. 251, nr. cat. 56, fig. 135-137); 8. Inel, Dierna (după Florescu, Miclea 1979, p. 38, nr. cat. 70); 9. Inel, Napoca (după Töth 1979, p. 160, 162, 164, nr. cat. 8, Abb. 3/8); 10. Inel, Apulum (după Bounegru et al. 2011, p. 81, nr. cat. 121); 11. Inel, Oltenia (după Bondoc 2013b, p. 483); 12. Inel, Ciucea (după Töth 1979, p. 160, 162, nr. cat. 7, Abb. 3/7); 13. Inel, Transilvania (după Töth 1979, p. 158, nr. cat. 2, Abb. 1/2)

Ana-Cristina Hamat 107

Pl. II. Inele sigilare. 1. Context de descoperire; 2. Loc de descoperire

108 Inele sigilare descoperite pe teritoriul Daciei Romane

Signet Rings Discovered on the Territory of Roman Dacia Abstract

The engraved jewelry are some of the most interesting roman discoveries and among these we have the signet rings. The great importance of these jewelry and especially the one of the signet rings, is the personal connection which they have with the wearer and therefore they can provide us whith information on a personal level about the latter. Mostly, the inscriptions contain an abbreviated form or the full name of the owner, along with an important sentence, or an established formula. Alongside with the inscription, we can find a representation that complements the latter and was chosen by the owner based on certain considerations relating to his personal sphere. The inscription can be engraved on either a gem or directly on to the ring. From the 16 artefacts included in this catalog, we have only two rings with gemstone, and the most of them are made from precious materials such as gold and silver. All the engraved names are masculine (Fig. 1) and the rings have been found both in the military and in the civilian enviroment, in funerary contexts or in contexts related to everyday life. The jewelry come from roman settlements and forts like Porolissum, Potaissa, Napoca, Apulum, Ulpia Traiana, Dierna, Drobeta, Slăveni, Romula and Ciucea and they are currently in the collections of several museums from Romania and abroad (Pl. I-II). For the most of artefacts the context information are missing.

List of Illustrations

Fig. 1. Table with the names present on the analyzed signet rings Pl. I. 1. Ring, Romula (after Bondoc 2013a, p. 480); 2. Ring with gemstone, origin unknown (after Gramatopol 1977, p. 137, nr. cat. 321, pl. XV); 3. Ring, Apulum (after Bounegru et al. 2011, p. 75, nr. cat. 98); 4a. Ring, Slăveni (after Tudor 1970, p. 319, fig. 3/6); 4b. Ring, Slăveni (after http://clasate.cimec.ro/Poza.asp?tit=Inel&k=5995FBFD 90D44347A5CB2689EBADC629) (Accessed: 20.09.2016); 5. Ring, Potaissa (after Bărbulescu 2012, p. 249, nr. cat. 54, fig. 133); 6. Ring, Potaissa (after Bărbulescu 2012, p. 249, nr. cat. 55, fig. 134); 7. Ring, Potaissa (after Bărbulescu 2012, p. 251, nr. cat. 56, fig. 135-137); 8. Ring, Dierna (after Florescu, Miclea 1979, p. 38, nr. cat. 70); 9. Ring, Napoca (after Töth 1979, p. 160, 162, 164, nr. cat. 8, Abb. 3/8); 10. Ring, Apulum (after Bounegru et al. 2011, p. 81, nr. cat. 121); 11. Ring, Oltenia (after Bondoc 2013b, p. 483); 12. Ring, Ciucea (after Töth 1979, p. 160, 162, nr. cat. 7, Abb. 3/7); 13. Ring, Transylvania (after Töth 1979, p. 158, nr. cat. 2, Abb. 1/2) Pl. II. Signet rings discovered in Roman Dacia. 1. Context of discovery; 2. Place of discovery

CONSIDERAȚII PRIVIND GRĂDINILE ROMANE ÎN ANTICUL APULUM

BEATRICE CIUTĂ Universitatea „1 Decembrie 1918” din Alba Iulia [email protected]

Cuvinte cheie: antichitate romană, Apulum, grădină, plante, reconstituire Keywords: antiquity, Roman era, Apulum, garden, plants, reconstruction

Studiul de faŃă abordează un subiect inedit pentru spaŃiul românesc i anume grădinile din perioada romană. Prin coroborarea informaŃiilor obŃinute din spaŃiul Peninsulei Italice cum ar fi cele rămase de la autorii antici, ca urmare a descoperirilor arheologice ale unor fresce, dar i prin intermediul artefactelor arheologice vom încerca prin extrapolare să oferim o imagine a grădinilor romane de la Apulum.

Si hortum in bibliotheca habes, deerit nihil! era idealul de viaŃă pe care Marcus Tulius Cicero îl descria prietenului său Terentius Varro în ale sale Epistulae ad Familiares1 (Scrisori către prieteni, cartea IX, epistola 4). Pornind de la această idealizare vom încerca să prezentăm condiŃiile ce trebuiau îndeplinite pentru amenajarea peisagistică a unei grădini în perioada antichităŃii. În perioada romană grădina era văzută ca un spaŃiu ce oferea o oază de linite i pace familiei, reprezentând un loc de refugiu/evadare din viaŃa cotidiană agitată. Romanii spuneau despre grădină că este exprimarea artistică a frumuseŃii prin artă i natură, o expunere a gustului i a stilului în lumea civilizată, o expresie a filozofiei individuale sau a culturii, câteodată o expunere a statutului privat sau public în peisaje particulare sau publice2. Despre situl de la Apulum s-au scris multe cărŃi i articole în literatura de specialitate (nu o sa insistăm asupra acestora în articolul de faŃă, deoarece nu constituie preocuparea noastră), dar nici un studiu nu a abordat subiectul privind grădina romană, un aspect foarte important al reconstituirii complexului mod de viaŃă al populaŃiilor antice. Clasa notabililor/patricienilor a fost foarte bine reprezentată în provincia romană Apulum, oraul fiind o copie la scară mică a Romei. În demersul nostru de încercare de reconstituire a stilului în care era amenajată o grădină, informaŃiile la care ne vom raporta sunt cele de natură istorică i arheologică (în special frescele antice). De o foarte mare utilitate pentru această temă au fost scrierile autorilor antici referitoare la agricultura romană: Columella Cicero, Cato, Plinius cel Bătrân, Horatius, Varro), dar i descoperirile arheologice din zona Italiei3 (Roma, Pompeii, Herculaneum, Ostia, Tivoli, Capri) ale unor grădini romane ce au fost amenajate în perimetrul vilelor împăraŃilor (Hadrian, Nero) sau ale unor patricieni cu rol

1 Cicero, Epistulae ad Familiares, consultat online pe adresa http://www.thelatinlibrary.com/cicero/ fam9 (Accesat: 31.08.2016). 2 Lawson 1950, p. 96. 3 Carcopino, Rowell, Beard 2003; Aldrete 2004.

Sargetia. Acta Musei Devensis (S.N.), VII, 2016, p. 109-125. 110 ConsideraŃii privind grădinile romane în anticul Apulum influent în conducerea Imperiului (Horti Lucullus, Horti Maecenae), dar i frescele din triclinium-ul unor villas cum ar fi faimoasa Villa Livia (soŃia lui Augustus)4. Coroborând toate aceste analogii vom încerca sa expunem modul în care era amenajată o grădină în perioada antichităŃii în provincia romană Dacia. În cadrul sitului de la Apulum avem descoperite o seamă de ruine romane ce reprezintă locuinŃe somptuoase aparŃinând clasei notabililor sau clădiri cu rol administrativ. Din păcate cercetările arheologice efectuate de-a lungul timpului nu au permis urmărirea temei abordate de noi, deoarece specialitii nu aveau ca preocupare acest subiect, ei fiind concentraŃi strict pe urmele de interes arheologic (ziduri, artefacte arheologice etc.). Raportându-ne însă la descoperiri similare din zona Italiei care au avut anse mai mari de prezervare, putem afirma cu certitudine că i la Apulum, în curŃile vilelor urbane sau suburbane, existau amenajate grădini ornamentale. Mai mult, descoperirea unor temple dedicate divinităŃilor romane în perimetrul sitului de la Apulum ne duce cu gândul la grădinile aflate în interiorul acestora, unde exista i un altar dedicat divinităŃii căreia îi era închinat templul respectiv (Pl. I/1)5. În zilele de sărbătoare sau la festivalurile dedicate zeităŃilor, aceste altare erau întotdeauna împodobite cu flori proaspăt culese din grădinile personale sau ale templelor. Ulterior, când s-a dezvoltat industria florăriilor, iar cerinŃa pentru flori a crescut, florile pentru altare sau festivaluri erau cumpărate de la piaŃa/forumul oraului6. Din punctul de vedere al autorilor care s-au ocupat de tematica grădinilor din perioada romană, erau necesare trei componente de bază pentru un peisaj de grădină bucolic: plantele, apa i păsările (Pl. I/2)7. Cele mai multe grădini romane se aflau în interiorul curŃilor, fiind înconjurate de ziduri, designul după care au fost create interferând cu forma/aranjamentul speciilor plantate. Grădina în peristil (perfect simetrică) cu un bazin de apă/fântână pe centru este reprezentativă pentru arhitectura peisagistică romană din perioada imperiului i ulterior (Pl. II/1)8. DorinŃa pentru spaŃii verzi, ierburi aromatizate i flori făcea parte din însui stilul de viaŃă al romanilor9. Hortus era denumirea latină pentru grădină, ce iniŃial se referea la un spaŃiu mic, înconjurat de un gard, fiind situată de obicei în spatele domus-ului, unde romanii îi cultivau legumele i condimentele. IniŃial rolul grădinii era acela de a aproviziona familia cu zarzavaturi. Printre zarzavaturile cel mai des cultivate se aflau varza, păstârnacul, mutarul i pătrunjelul. Romanii mai cultivau i plante medicinale printre care rubarbă pentru flatulenŃă, fenicul pentru alăptare, lemn dulce pentru a calma stomacul, mentă, busuioc, isop i dafin. Acetia considerau că orice indispoziŃie/ afecŃiune putea fi tratată cu plante medicinale din grădina proprie10 (Pl. II/2). Columella în cartea sa despre grădină rit De re rustica (I-XII Libre) ne menŃionează cincisprezece specii, inclusiv soiuri care sunt identificate cu varza comună, conopida, i varza de Bruxelles. În perioada romană timpurie, dar i ulterior în perioada imperiului, salata era

4 MacDougall 1987, p. 9. 5 Jashemski 2002, p. 18. 6 Lawson 1950, p. 97. 7 Jashemski 2002; Henderson 2002. 8 Nonaka 1996, p. 12. 9 Jashemski 2000, p. 16. 10 Lawson 1950, p. 97. Beatrice Ciută 111 folosită mai ales ca aperitiv la începutul unei mese festive11. Salatei îi este atribuit un rol important i în dieta care a salvat viaŃ a imperator-ului Augustus12. Familia Allium era reprezentată de ceapă, arpagic, praz i usturoi, usturoi care a provocat acea exclamaŃie a lui Horatius: O Dura messorum iliac! în lucrarea sa Odes, Epodes13. Mai erau cultivate i soiuri de fasole, bob, mazăre, linte, iar în timp o atenŃie deosebită a fost acordată i culturilor de sparanghel, castravete i tigve, dar i rădăcinoaselor, cum ar fi morcovii, păstârnacul, napii i ridichile. Chiar i atunci când cei bogaŃi au adoptat grădina în peristil – grădina interioară cu statui, fântâni i cu lucrări îndrăzneŃe de topiaria, multe gospodării i-au păstrat grădina (hortus) de zarzavaturi. Cei din apartamentele aglomerate (insulae), creteau flori i condimente în ghivece pe pervaz, atunci când situaŃia le permitea asta14. IniŃial plantarea florilor în spaŃiul rezervat grădinii de zarzavaturi era destul de slab practicată de către romani. O floare nu era apreciată la adevărata ei valoare până nu era culeasă, iar din momentul acela avea semnificaŃie/destinaŃie religioasă15. Plantarea florilor sau supravegherea plantării lor revenea exclusiv stăpânei casei (domina) pe care aceasta le cultiva în scopul împodobirii altarului familiei la Kalendele, Nonele i Idele (Kalendas, Nonas i Idus) fiecărei luni16. În lucrarea De Re Rustica a lui Cato găsim recomandarea că fiecare gospodărie ar trebui să fie capabilă să-i autofurnizeze florile necesare pentru împodobirea altarului în zilele speciale17. Însă treptat, tăierea florilor doar în scop religios i-a pierdut semnificaŃia, astfel că ghirlandele din flori au început să fie utilizate pe scară largă i purtate drept coroniŃe sau coliere la cine (cena) speciale sau în zilele de sărbătoare. Odată cu creterea cerinŃelor privind ghirlandele de flori au fost introduse în cultivare noi soiuri de plante. Printre cele mai apreciate se aflau trandafirul i violeta (panseluŃa), urmate de crini, gălbenele, lupin i iederă. Dei iniŃial romanii au cultivat florile strict pentru valoarea lor practică, ulterior au început să aprecieze adevărata lor frumuseŃe. Dintre acestea trandafirul a fost cultivat excesiv de mult, fiind cel mai popular, poziŃie pe care i-a păstrat-o până în zilele noastre. Se cultivau cel puŃin douăsprezece soiuri de trandafiri la vremea aceea. Între acetia cel mai apreciat era cel din Paestum (Campania) datorită particularităŃii de a înflori de două ori pe an (mai i septembrie)18. În locuinŃele romane, în atrium sau în grădinile în peristil, se găseau adeseori plantaŃi în ghivece mari arbuti i tufe cu flori cu scopul de a crea un ambient relaxant19. Cu timpul a devenit o modă de a picta pereŃii ce înconjurau grădinile interioare, dar i pereŃii triclinium-ului, anexându-le astfel încă o grădină luxuriantă, oferind privitorului/vizitatorului o imagine ideală i accentuând splendoarea grădinii/spaŃiului20. Prin urmare, departe de zarzavaturile casei i tulpinile de rubarbă, se pot vedea în aceste

11 Lawson 1950, p. 97. 12 Columella De Re Rustica (I-XII), consultat online pe adresa http://penelope.uchicago.edu/ Thayer/E/Roman/Texts/Columella/home.html (Accesat: 30.08.2016). 13 Lawson 1950, p. 98. 14 Lawson 1950, p. 98; Jashemski 2002, p. 16. 15 Lawson 1950, p. 99. 16 https://www.timeanddate.com/calendar/roman-calendar (Accesat: 31.08.2016). 17 Cato De Re Rustica, consultat online pe adresa http://penelope.uchicago.edu/ Thayer/L/Roman/ Texts/Cato/De_Agricultura/A*.html (Accesat: 30.08.2016). 18 Lawson 1950, p. 100. 19 Grimaldi et al. 2011, p. 9. 20 Jashemski 2002, p. 15-16. 112 ConsideraŃii privind grădinile romane în anticul Apulum fresce trandafiri, smochini i rodii, păsări exotice i statui, fântâni, flori i măti de teatru (Pl. III/1-3, IV/1-2). Din literatura de specialitate aflăm despre Pompeii (Pl. IV/3) că a fost un ora al grădinilor, al copacilor i al spaŃiilor verzi, la fel fiind i cazul Herculaneumului, fapt relevat de săpăturile arheologice i studiile de arheobotanică efectuate în cele două situri21. Romanii petreceau mult timp în grădina lor, care vara funcŃiona ca oricare altă cameră a casei22. În multe dintre grădinile acestora se găseau amplasate triclinia pentru serile în care romanii cinau afară (Pl. V/1). PrezenŃa altarelor în vecinătatea acestor triclinia subliniază încă o dată faptul că grădinile funcŃionau i ca spaŃii de adorare a divinităŃilor23. În acest context merită menŃionată fresca reprezentând o grădină mirobolantă de pe pereŃii triclinium-ului Vilei Livia, aceasta fiind o sursă preŃioasă de informaŃii privind plantele cultivate în grădinile romane24 (Pl. V/2). În tabelul de mai jos sunt prezentate speciile de arbori, arbuti i plantele care au fost identificate în aceste frescae (Fig. 1).

Corbezzolo/ Arbutus unedo L arbust de căpun domestic Viola selvatica specie de viorele Cipresso comune chiparos comun Palma da datteri curmal Pino domestico pin domestic Crizantema coronario arnică Scolopedria comune năvalnic Papaver somniferum mac Alloro laur Bosso cimiir Oleandro specie de leandru Felce ferigă Melograno arbust de rodie Iris stânjenei/irii Camomilla fetida specie de mueŃel mirositor Rosa centifolia specie de trandafir Quercia specie de stejar

Fig. 1. Specii de plante identificate în frescele din Villa Livia

InformaŃia obŃinută din frescele vilei Livia este una deosebit de preŃioasă, deoarece pe lângă sursele scrise vine în completarea acestora din urmă în ceea ce privete procesul de reconstituire a grădinilor din perioada romană. Frescele pictate sunt o sursă inestimabilă pentru cei interesaŃi de tematica grădinilor romane. Alte fresce, cum sunt i cele de la Pompeii (Villa dei Misteri) sau casa bancherului Caecilius Iucundus25, ne oferă o imagine din epocă a idealului de grădină aa cum îl visau romanii26.

21 Jashemski 2002, p. 16. 22 Churchill Semple 1929, p. 422. 23 Jashemski 2002, p. 17. 24 Jashemski 2002, p. 17; Carrara 2005. 25 http://www.pompejiprojektet.se/house (Accesat: 23.09.2016). 26 Andreae et al. 1973, p. 265-278. Beatrice Ciută 113

Între speciile vegetale plantate în grădinile romane în asociere în rondouri, în ideea de a obŃine un maximum de frumuseŃe i miresme îmbietoare, avem redate în rândurile ce urmează câteva dintre acestea.

I. Specii de arbuti i flori asociate/cultivate în grădinile romane27 I. Laurus nobilis (dafin, laur) II. Pittosporum tenuifolium „Garnetti” (pitosportum tufa) III. Phoenix dactilifera (curmal) IV. Olea Europea (măslin) V. Ficus carica (smochin) VI. Chamaerops humilis var. cerifera (palmier mediteraneean tip evantai) VII. Nerium olenader (specii colorate de leandru) VIII. Wisteria sp. (glicina) IX. Rhododendron L. (azalee) X. Crataegus L. (păducel ornamental) XI. Magnolia L. soulangeana (specie de magnoliu) XII. Prunus dulcis (migdal) XIII. Buxus sempervirens L. (cimiir) XIV. Lonicifera etrusca (caprifoi etrusc) XV. Philadelphus coronaries (iasomie mediteraneeană) XVI. Chamaecyparis Lawsoniana Columnaris (chiparos albastru) XVII. Cupressus sempervirens „Totem” (chiparos Italian) XVIII. Rosa sp. Fairy (trandafiri căŃărători roii) XIX. Philadelphus coronaries (specie de iasomie mediteraneeană) XX. Communis myrtus (specie de mirt mediteraneean)

II. Specii de arbuti i flori asociate/cultivate în grădinile romane I. Laurus nobilis (dafin, laur) rondou plantat cu: 1. Punica granatum (rodie) 2. Tagetes „Bee” (specie de crăiŃe) 3. Thyme (cimbru) 4. Mentha pulegium (specie de mentă) 5. Origanum marjoram (oregano) II. Pittosporum tenuifolium „Garnetti” (pitosportum tufa) rondou plantat cu: 1. Erigeron karvinskianus (erigeron, bunghior) 2. Thyme (cimbru) 3. Mentha spp. 4. Lavandula angustifolia (levănŃică munstead) 5. Lamium galeobdolon (urzică de mare, gălbiniŃa) 6. Lute (specie de salcâm mediteraneean) 4. Origanum vulgare „Variegata” (specie de oregano) 5. Lemon „Eureka” (specie de lămâi) 6. Aloysia triphylla (specie de lămâiŃă) 7. Lactus sp „Rosa” (specie de trandafir) 9. Lavandula angustifolia (specie de levănŃică) 10. Rosmarinus officinalis „Ginger” (specie de rozmarin)

27 Jashemski 2002, p. 20. 114 ConsideraŃii privind grădinile romane în anticul Apulum

11. Salvia gregii „Sally G” (salvie piersică) 12. Salvia farinacea (salvie violet) 13. Salvia officinalis (specie de salvie, jalbe) 14. Ocimum basicilium „High Hopes” (specie de busuioc) 15. Ocimum basicilium „Purpurascens” (busuioc) 16. Cynara cardunculus (anghinare, ciulin) 17. Lemon „Eureka” (specie de lămâi) 18. Ajuga reptans „Black Scallop” (vineŃica) 19. Punica granatum 20. Rose „Satchmo” Lobelia „Crystal Palace” Lobelia „Blue Moon” (specie de lobelia curgătoare) 21. Thymus vulgaris (specie de cimbru de câmp) 22. Mentha pulegium (specie de mentă) 23. Rose Flower Carpet „Scarlet” (specie de trandafir) 24. Heliotrope sp. (specie de Heliotropa) 25. Thymus serpyllum (cimbru sălbatic) 26. Lithodora diffusa „Heavenly Blue” (mărgelue) 27. Crocus sativus (ofran) 28. Anagaliis arvensis (scânteiuŃă)

Revenind din spaŃiul Peninsulei Italice la aezarea romană de la Apulum, care face obiectul studiului de faŃă, putem să presupunem că, odată cu deplasarea notabililor în noua lor casă, cu siguranŃă că acetia au adus cu ei seminŃe de la florile preferate, dar i arbuti decorativi i fructiferi (smochini, lămâi etc.) pe care i-au aclimatizat în noul areal geografic. De asemenea este foarte probabil că au găsit aici specii de plante pe care le-au apreciat i pe care le-au adaptat amenajărilor peisagistice din cadrul grădinilor romane. Prin urmare, având această idee în minte, am încercat i noi să identificăm posibilele zone unde ar fi putut exista spaŃii amenajate cu verdeaŃă sau grădini ornamentale (Pl. VI/1). Una dintre clădirile impunătoare ale oraului antic era Palatul Guvernatorului (Praetorium Consularis), a cărui monumentalitate i frumuseŃe trebuie să fi fost deosebite. ConstrucŃia a fost ridicată sub terasa pe care s-a înălŃat castrul Legiunii a XIII-a Gemina, se pare într-o zonă cu belvedere, la marginea unor bălŃi întinse. Locul se află actualmente pe strada Munteniei, aproape de centrul administrativ al municipiului Alba Iulia. Săpăturile arheologice care au debutat în anul 1888, datorate lui Adalbert Cserni, continuate la mijlocul secolului XX i reluate în ultimele două decenii au evidenŃiat amploarea clădirilor ce formau palatul (Pl. VII/1), dar i starea bună de conservare a acestora28. În monografia publicată de A. Cserni29 au fost identificate în urma săpăturilor arheologice câteva spaŃii care pot fi amenajări de grădini. De exemplu la pag. 282-283 există descrieri care fac referire la case particulare descoperite în decursul săpăturilor: „în casa particulară nr. patru (XII, XIII, XIV) ce are 10 încăperi, la unele dintre ele a fost identificat mozaicul realizat din picoturi de diverse forme i mărimi. Casa avea i mecanism de încălzire subterană (hypocaustum)”. În ilustraŃie se poate vedea peretele ieit în semicerc al unei încăperi (nr. XIV) după care puŃin mai la dreapta urmează curtea sau grădina mare însemnate cu numărul „XIX” (Pl. VII/1-2).

28 http://edu.kindergraff.ro/BBB/single.php?lang=ro&storyid=2 (Accesat: 29.08.2016). 29 Cserni 1901, p. 282-283. Beatrice Ciută 115

Din inscripŃii aflăm i despre fântânile oraului, astfel la pag. 297-298, pct. 17, A. Cserni afima că „una din podoabele oraului Apulum a fost fântâna publică închinată zeului Aeternus pe care a reparat-o Ulpinus Proculinus, speculator al Leg. XIII Gemina Gordinana (237-244 p.Chr.) în urma poruncii zeului Apollo care apăruse în visele lui”. La pag. 233-234 A. Cserni ne povestete despre „zeul Priapus care era zeul grădinilor i al plantaŃiilor. FraŃii Aelius (familia cea mai bogată i des pomenită în inscripŃii), Ursio i Antonianus care ocupau postul de aedilis/edili, au ridicat (dedicat) în anul 235 p.Chr. o piatră cu inscripŃii lui Priapus Panteus pentru ocrotirea grădinii lor”30. De asemenea, în urma săpăturile arheologice efectuate în ultimii ani s-au concretizat alte câteva areale cu locuinŃe aparŃinând unor familii romane cu rol în aparatul administrativ al oraului. Este mai mult ca sigur că aceste locuinŃe aveau amenajate i spaŃii care funcŃionau ca grădini personale. Mai mult, mergând pe analogiile existente în spaŃiul italic31, putem presupune că i la Apulum erau amenajate spaŃii verzi ca grădini publice, unde populaŃia se putea relaxa, deoarece romanii petreceau mult timp i în afara casei. De asemenea templele i palestrele aveau amenajate propriile lor grădini32, fapt relevat de investigaŃiile interdisciplinare în zona aezărilor marilor orae romane (Roma, Pompeii, Herculaneum)33. Toate aceste dovezi indirecte, dar clare pot fi extrapolate i la Apulum, unde presupunem că existau amenajate astfel de grădini ornamentale. Mai mult, credem că o reanalizare atentă a materialului ceramic descoperit la Apulum ar evidenŃia i vase de mari dimensiuni care ar fi putut fi utilizate ca ghivece de flori (ollae perforatae)34 ce înfrumuseŃau vilele i grădinile notabililor din ora ul roman (Pl. VI/2). Fără îndoială că această categorie de ceramică este încadrată adeseori ca ceramică uzuală, nefiind publicată ca atare, fiind depozitată ulterior în muzee, cercetătorii necunoscând practic funcŃionalitatea concretă a acesteia. Înainte de încheiere am dori să menŃionăm faptul că tema studiului abordată de noi este una de mare interes în Ńările occidentale, existând chiar i o disciplină specifică acestui domeniu, Garden Archaeology35. Această disciplină îmbină mai multe metode de cercetare aplicate în cadrul săpăturilor arheologice, cum ar fi magnetometria, tehnica Lidar, analize arheobotanice, analize pedologice, printre care i analiza fosfaŃilor, precum i fotografia aeriană, în scopul identificării spaŃiilor rezervate grădinilor. Mergând pe această direcŃie, pe viitor vom încerca să aplicăm atunci când este posibil, în cadrul cercetărilor arheologice, metodele de investigare care ne ajută în identificarea i atribuirea cu certitudine a grădinilor antichităŃii în cadrul sitului de la Apulum i nu numai.

Bibliografie

Aldrete 2004 – G. S. Aldrete, Daily Life in the Roman City: Rome, Pompeii and Ostia, Connecticut, 2004. Andreae et al. 1973 – B. Andreae, K. Fittschen, H. Kinas, W. Wollrath, Pompeji. Leben und Kunst in den Vesuvstadten, Essen 1973.

30 Cserni 1901, p. 233-234, 237-244. 31 Jashemski 2002, p. 16. 32 Jashemski 2002, p. 17. 33 Carcopino, Rowell, Beard 2003; Aldrete 2004. 34 Gleason, Miller 1994, p. 16-17. 35 Gleason, Miller 1994, p. XVI. 116 ConsideraŃii privind grădinile romane în anticul Apulum

Bounegru et al. 2011 – G. Bounegru, R. Ciobanu, R. Ota, D. Anghel, Lux, util i estetic la Apulum. Podoabe i Accesorii vestimentare, Alba Iulia, 2011. Carrara 2005 – M. Carrara, La Villa di Livia a Prima Porta da praedium suburbanum a villa Caesarum, în vol. ed. B. Santillo Frizell, A. Klynne, Roman Villas Around the Urbs: Interaction with Landscape and Environment, Proceedings of Conference at the Swedish Institute in Rome, Projects and Seminars, 2, Rome, 2005, p. 1-8. Carcopino, Rowell, – J. Carcopino, H. T. Rowell, M. Beard, Daily Life in Ancient Beard 2003 Rome: The People and the City at the Height of the Empire, New Haven, 2003. Churchill Semple – E. Churchill Semple, Ancient Mediterranean Pleasure 1929 Gardens, în Geogr Rev, 19, 3, 1929, p. 420-443. Cserni 1901 B. Cserni, Alsófehér vármegye történelme a római korban, Alsófehér Vármegye Monografiája, II, 2, Nagy-Enyed, 1901. Gleason, Miller 1994 – K. Gleason, N. F. Miller (ed.), The Archaeology of Garden and Field, Philadelphia, 1994. Grimaldi et al. 2011 – M. Grimaldi, P. Buondonno, A. Carannante, R. Ciardiello, A. Colucci, A. Cotugno, A. De Luca, D. Di Domenico, M. L. Fatibene, F. Fuschino, M. Giorleo, R. Luongo, L. Pisano, I. Picillo, A. Russo, F. Schiano Lomoriello, G. Tabacchini, G. Trojsi, La casa di Marco Fabio Rufo. Lo scavo del giardino e i materiali, în JFO, 2011, p. 1-40. Henderson 2002 – J. Henderson, Columella's Living Hedge: The Roman Gardening Book, în JRS, 92, 2002, p. 110-133. Jashemski 2002 – W. Jashemski, The Natural History of Pompeii, Cambridge, 2002. Lawson 1950 – J. Lawson, The Roman Garden, în G&R, 19, 57, 1950, p. 97-105. MacDougall 1987 – E. B. MacDougall (ed.), Ancient Roman Villa Gardens, Washington D.C, 1987. MacDougall, – E. B. MacDougall, W. Jashemski (ed.), Ancient Roman Jashemski 1981 Gardens, DOCHLA, 7, Washington, D.C., 1981. Nonaka 1996 – N. Nonaka, Viewpoints and Landscape in the Gardens of Hadrian’s Villa, în BSWC, 33, 1996, p. 11-23.

Beatrice Ciută 117

Pl. I. 1. Templul lui Aesculapius – Villa Borghese (după https://en.wikipedia.org/wiki/ Villa_Borghese_gardens) (Accesat: 25.05.2016); 2. Frescă din Pompeii, Casa cu BrăŃări de Aur (după http://www.telegraph.co.uk/history/pompeii/9848646/Pompeii-exhibition-at-the-British- Museum-glorious-pictures-from-frescoes-to-mosaics.html) (Accesat: 25.05.2016)

118 ConsideraŃii privind grădinile romane în anticul Apulum

Pl. II. 1. Grădină în peristil, Villa Veti, Pompeii (după http://laonikos13galanis.blogspot.ro/ 2016/02/gardens-of-pompeii-as-roman-legacy) (Accesat: 25.05.2016); 2. Grădină romană cu zarzavaturi, condimente, pomi fructiferi (după http://seniorlearn.org/classics/ecce/ecce5/) (Accesat: 25.05.2016)

Beatrice Ciută 119

Pl. III. 1. Panoramă din triclinium-ul Vilei Livia (după https://en.wikipedia.org/wiki/ Villa_of_Livia) (Accesat: 30.08.2016); 2. Detaliu frescă Villa Livia (după https://en.wikipedia.org/wiki/Villa_of_Livia) (Accesat: 30.08.2016); 3. Detaliu frescă din Villa Livia (după https://en.wikipedia.org/wiki/Villa_of_Livia) (Accesat: 30.08.2016) 120 ConsideraŃii privind grădinile romane în anticul Apulum

1 2

Pl. IV. 1. Arbust de Rodie – detaliu frescă, Villa Livia (după https://en.wikipedia.org/ wiki/Villa_of_Livia) (Accesat: 30.08.2016); 2. Detaliu frescă, Villa Livia (după https://en.wikipedia.org/wiki/Villa_of_Livia) (Accesat: 30.08.2016); 3. Grădina Villei Veti, Pompeii (reconstituire) (după https://en.wikipedia.org/wiki/House_of_the_Vettii) (Accesat: 30.08.2016)

Beatrice Ciută 121

Pl. V. 1. Cina în grădină (după http://www.alamy.com/stock-photo/ancient-rome-daily-life) (Accesat: 26.08.2016); 2. Specii de plante din fresca triclinium-ului Villei Livia (după https://en.wikipedia.org/wiki/Villa_of_Livia (Accesat: 30.08.2016) 122 ConsideraŃii privind grădinile romane în anticul Apulum

Pl. VI. 1. Apulum. Situri arheologice cu posibile zone de vegetaŃie (zona marcată) în antichitatea romană (după Bounegru et al. 2011, harta 2); 2. Ghivece pentru flori – ollae perforatae (după Grimaldi et al. 2011, p. 9, fig. 8) Beatrice Ciută 123

Pl. VII. 1. Planul săpăturilor arheologice de la Palatul Guvernatorului, între 1888-1908, după Adalbert Cserni i o posibilă localizare a unei grădini în perimetrul acestuia (zonele marcate cu arbuti i verdeaŃă) (după http://edu.kindergraff.ro/BBB/single.php?lang=ro&storyid=2) (Accesat: 29.08.2016); 2. Planul 3D al Palatului Guvernatorului (după http://edu.kindergraff.ro/BBB/single.php?lang=ro&storyid=2) (Accesat: 29.08.2016) 124 ConsideraŃii privind grădinile romane în anticul Apulum

Remarks about Roman Gardens from Ancient Apulum Abstract

“If you have a garden and a library you have everything you need!” was the vision of life that Marcus Tulius Cicero described to his friend Terentius Varro. Starting with this quote we have tried to present the set of rules that Romans had to match for designing a garden in antiquity. In our attempting we referred to ancient archaeological discoveries from Rome, Pompei, Herculaneum (especially ancient frescoes) and historical sources (Columella Cicero, Cato, Plinius the Elder, Horatius, Varro). Very important sources for this topic are ancient frescoes from triclinium of Villa Livia, Villa dei Misteri, House of Caeciulis Iucundus and House with the Golden Bracelets (Pl. I-V). The peristyle garden with a fountain in the middle area is representative of the Roman landscape architecture. The Governor’s Palace from Apulum excavated by Adalbert Cserni (Pl. VII/1- 2) is one of the most important buildings for ancient Roman history of this area. Furthermore following the archaeological excavations carried out in the past decades has revealed areas with urban houses belonging to families involved in the administrative apparatus of the city. Here were been identified building vestiges where could be designed gardens in the past. It is most likely that these villas have designed private or public gardens (Pl. VI/1). Furthermore, we believe that a careful reanalysis of the common ceramic material found in Apulum would highlight that these large vessels (ollae perforatae) could be used as flower pots (Pl. VI/2). All these indirect but clear evidences can be extrapolated to Apulum, to may assume that here were been designed ancient Roman gardens as in the whole Roman Empire.

List of Illustrations

Fig. 1. Plant species identified in Villa Livia frescos Pl. I. 1. Villa Borghese – Aesculapius Temple (after https://en.wikipedia.org/wiki/ Villa_Borghese_gardens) (Accessed: 25.05.2016); 2. Roman wall painting from the House of the Golden Bracelets, Pompeii (after http://www.telegraph.co.uk/ history/pompeii/9848646/Pompeii-exhibition-at-the-British-Museum-glorious-pictures- from-frescoes-to-mosaics.html) (Accessed: 25.05.2016) Pl. II. 1. Peristyle garden, Villa Veti, Pompeii (after http://laonikos13galanis. blogspot.ro/2016/02/gardens-of-pompeii-as-roman-legacy) (Accessed: 25.05.2016); 2. Roman gardens with vegetables and fruit trees (after http://seniorlearn.org/ classics/ecce/ecce5/) (Accessed: 25.05.2016) Pl. III. 1. Panoramic view in Villa Livia from triclinium (after https://en.wikipedia.org/ wiki/ Villa_of_Livia) (Accessed: 30.08.2016); 2. Fresco detail, Villa Livia (after https://en.wikipedia.org/wiki/Villa_of_Livia) (Accessed: 30.08.2016); 3. Fresco detail, Villa Livia (after https://en.wikipedia.org/wiki/Villa_of_Livia) (Accessed: 30.08.2016) Pl. IV. 1. Pomegranate bush – fresco detail, Villa Livia (after https://en.wikipedia.org/ wiki/Villa_of_Livia) (Accessed: 30.08.2016); 2. Fresco detail, Villa Livia (după https://en.wikipedia.org/wiki/Villa_of_Livia) (Accessed: 30.08.2016); 3. Villa Veti Garden, Pompeii (reconstitution) (after https://en.wikipedia.org/wiki/House_of_the_ Vettii) (Accessed: 30.08.2016) Beatrice Ciută 125

Pl. V. 1. Dinner in the garden (after http://www.alamy.com/stock-photo/ancient-rome- daily-life) (Accessed: 26.08.2016); 2. Plants from frescae of Villa Livia triclinium (after https://en.wikipedia.org/wiki/Villa_of_Livia (Accessed: 30.08.2016) Pl. VI. 1. Apulum. Archaeological sites with posible garden areas in antiquity (after Bounegru et al. 2011, harta 2); 2. Flowerpots – ollae perforatae (after Grimaldi et al. 2011, p. 9, fig. 8) Pl. VII. 1. The Governor’s Palace from Apulum survey of Adalbert Cserni excavations beetwen 1888-1908 and a possible location of a garden in the vicinity (areas marked with shrubs and greenery) (after http://edu.kindergraff.ro/BBB/single.php?lang= ro&storyid=2) (Accessed: 29.08.2016); 2. A 3D model reconstruction of some of the buildings revealed as part of the Governor's Palace in Apulum (after http://edu.kindergraff.ro/BBB/single.php?lang=ro&storyid=2) (Accessed: 29.08.2016)

RAPOARTE ŞI NOTE ARHEOLOGICE

CONTRIBUłII LA REPERTORIUL ARHEOLOGIC AL JUDEłULUI CLUJ (II)

DINU IOAN BERETEU Universitatea „Babe-Bolyai”, Cluj-Napoca [email protected]

Cuvinte cheie: cercetări de teren, jud. Cluj, puncte inedite, eneolitic – medieval Keywords: field surveys, Cluj County, unpublished points, Chalcolithic – Medieval

Articolul semnalează pe scurt câteva noi puncte inedite de interes arheologic din judeŃul Cluj, descoperite prin cercetări de suprafaŃă. Unele puncte au fost descoperite în perioada 2015-2016, iar altele sunt mai vechi. Descoperirile aparŃin unor epoci diferite, începând cu cea eneolitică i terminând cu cea medievală. Punctele sunt prezentate în ordinea alfabetică a localităŃilor aparŃinătoare i în ordine cronologică acolo unde au fost semnalate mai multe puncte în aceeai localitate. Unele descoperiri nu au putut fi atribuite clar vreunei culturi arheologice.

Reactualizarea repertoriului arheologic al judeŃului Cluj este un proces necesar de care depinde salvarea de la distrugere a mai multor situri arheologice de pe teritoriul judeŃului. În ultimii ani, distrugerile au luat un avânt semnificativ, fiind cauzate în special de necunoaterea reală, pe teren, a realităŃilor arheologice, dar i dezinteresul manifestat de autorităŃile locale, cele care ar trebui să fie primele interesate, cel puŃin juridic, de protejarea siturilor arheologice de pe teritoriul administrat1. Pentru ca un sit să poată fi protejat, acesta trebuie să fie în primul rând cunoscut cât mai devreme. De asemenea, pare tot mai necesară semnalizarea siturilor arheologice pe teren, atât pentru buna cunoatere i delimitare a lor de către primării, cât i pentru posibilitatea evitării lor de către aa-numiŃii „detectoriti amatori”, dar i pentru informarea sumară a publicului larg. Articolul de faŃă reprezintă continuarea seriei de semnalări arheologice începută în anul 20142, demers care va continua i în perioada următoare.

1. Ardeova (com. Mănăstireni) Dintr-un punct neprecizat de pe teritoriul satului au fost semnalate fragmente ceramice aparŃinând culturii Wietenberg3. În urma unei cercetări de suprafaŃă4 a fost identificată aezarea respectivă la nord-est de sat, pe o mare terasă naturală numită es , situată imediat la sud de oseaua ce intră în sat dinspre Dretea (Fig. 1).

1 Spre exemplu, în toamna anului 2015, doar pe teritoriul oraului Cluj-Napoca a fost distrusă o terasă cu locuire din a doua epocă a fierului la poalele dealului Sinitău (iminenŃa distrugerii teraselor de aici am subliniat-o în zadar încă din anul 2013: Bereteu 2013, p. 82, nota 109), iar în cartierul Borhanci a fost distrusă, în aceeai perioadă, jumătatea vestică a platoului cu locuiri preistorice de înălŃime. Bereteu 2014, p. 90, nr. 4a. 2 Bereteu 2014, p. 89-96. 3 Horedt 1960, p. 110, nr. 6. 4 La cercetarea respectivă au mai participat colegii Marian Lie i Mihaela Savu.

Sargetia. Acta Musei Devensis (S.N.), VII, 2016, p. 129-138. 130 ContribuŃii la repertoriul arheologic al judeŃului Cluj (II)

Fig. 1. Localizarea sitului arheologic de la Ardeova (prelucrare după Google earth) (Accesat: 24.09.2016)

2. Bicălatu (sat aparŃinător oraului Huedin) În punctul numit de localnici Farkasvár (Cetatea Lupilor), situat la nord – nord- est de sat, la hotarul cu satul Tetiu (com. Fildu, jud. Sălaj), pe un con de deal relativ izolat, ce se leagă doar spre nord printr-o a mai joasă de Órhegy (Dealul Străjii ), au fost semnalate de tefan Ferenczi ruinele unei construcŃii medievale, iar pe pantele abrupte ale colinei fragmente ceramice preistorice, lucrate cu mâna, neatribuite cultural5. Pe panta estică, cea mai abruptă, până aproape de baza dealului, se găsesc fragmente ceramice destul de numeroase, aparŃinând culturii Tiszapolgár (Fig. 2).

Fig. 2. Localizarea sitului arheologic de la Bicălatu (prelucrare după Google earth) (Accesat: 24.09.2016)

5 Ferenczi 1973, p. 558, nr. 57. Dinu Ioan Bereteu 131

3. Borzeti (com. Iara) a. Pe dealul izolat numit Cruce, situat la nord-est de sat, se găsesc sporadic fragmente ceramice lucrate cu mâna, atipice, de factură preistorică6. Mica locuire de înălŃime aparŃine cel mai probabil eneoliticului târziu (cultura CoŃofeni) sau începutului epocii bronzului (grupul Copăceni). b. În punctul numit Cârligate, situat la sud de sat, aproape de intrarea nordică în Cheile Borzetiului, a fost descoperită în arătură o mică aezare din epoca romană, probabil cu un caracter metalurgic, la suprafaŃa căreia se găsesc fragmente ceramice de factură romană, cărămizi fragmentare, dar i numeroase bucăŃi de zgură de fier. Mai rar, în special în partea nordică a arăturii respective, apar i fragmente ceramice atipice lucrate cu mâna, aparŃinând unei locuiri preistorice7 (Fig. 3).

Fig. 3. Localizarea siturilor arheologice de la Borzeti (prelucrare după Google earth) (Accesat: 24.09.2016)

4. Căprioara (com. Recea-Cristur) În partea nordică a satului Căprioara, în punctul Sălite , situat la est de oseaua ce străbate satul8, a fost descoperită în anul 1968 o aezare multistratificată, din care au fost semnalate fragmente ceramice din epoca bronzului (mijlociu i târziu), romane i medievale timpurii (sec. IX-XI)9. Punctul respectiv este o terasă cu expunere sudică, vizibil înălŃată datorită locuirii ei în mai multe epoci. În partea vestică situl este distrus de construirea unui grajd de mari dimensiuni. Pe lângă epocile semnalate anterior, mai trebuie adăugat un prim nivel de locuire aparŃinând eneoliticului mijlociu, sesizat la suprafaŃa arăturii printr-un singur fragment ceramic tipic culturii Tiszapolgár (Fig. 4).

6 Cristea, Bereteu 2015, p. 201, nota 10. 7 Cristea, Bereteu 2015, p. 199-205. 8 În repertoriul arheologic al judeŃului Cluj punctul apare localizat greit la vest de osea: Crian et al. 1992, p. 85, fig. 47. 9 Lazarovici 1977, p. 35-37. 132 ContribuŃii la repertoriul arheologic al judeŃului Cluj (II)

Fig. 4. Localizarea sitului arheologic de la Căprioara (prelucrare după Google earth) (Accesat: 24.09.2016)

5. Cluj-Napoca a. Pe Dealul Râpos, situat la nord de ora, în dreapta oselei 109V ce duce din Valea Chintăului înspre satul Pădureni, în cel mai înalt punct al dealului, se găsesc sporadic în arătură fragmente ceramice lucrate cu mâna, de aspect preistoric, databile eventual la sfâritul eneoliticului sau începutul epocii bronzului. b. Ceva mai jos, în stânga aceleiai osele (109V), pe o terasă situată chiar lângă drum, se găsesc pe o suprafaŃă restrânsă fragmente ceramice medievale timpurii, între care i fragmente de „căzănele pecenege”, aparŃinând probabil unei singure gospodării. Recent a fost construită o casă chiar în arealul locuirii medievale (Fig. 5).

Fig. 5. Localizarea siturilor arheologice de la Cluj-Napoca (prelucrare după Google earth) (Accesat: 24.09.2016) Dinu Ioan Bereteu 133

6. Cojocna a. La est de sat, în dreptul punctului cel mai înalt pe care îl străbate spre Iuriu de Câmpie oseaua 161A, imediat la nord-est de aceasta, pe extremitatea sud-vestică mai înaltă a unui picior de deal, se află o aezare de înălŃime aparŃinând culturii CoŃofeni, necunoscută în literatura de specialitate. Aezarea este distrusă însă în mare parte de amenajarea cu buldozerul a unei gropi destinate probabil, după câte se poate observa acum la faŃa locului, depozitării i arderii gunoaielor. b. La vest de sat, la poalele sudice ale dealului Lepa , pe terasele situate la sud de osea, se găsesc sporadic în arătură fragmente ceramice lucrate cu mâna i bucăŃi de chirpici, aparŃinând unei locuiri preistorice neîncadrabile cultural. c. La sud-est de sat, în stânga oselei ce duce spre Boj-Cătun, pe o vale îngustă numită Ocnomal, ferită de vânturi la nord i sud de dealuri mai înalte, există o locuire necunoscută din prima epocă a fierului (cultura Gáva). Amenajarea cu excavatorul, în primăvara anului 2016, a anŃului pârâului ce curge de la est la vest, a străpuns nivelul de cultură în mai multe locuri. d. În dreptul cotului oselei ce duce spre lacul Dărvătău, la intersecŃia cu drumul de pământ spre zona numită Martoliuca, se găsesc sporadic în arătură fragmente ceramice lucrate cu mâna, neatribuibile cultural. e. La aprox. 200 m sud-vest de punctul precedent, înspre lacul Dărvătău, în dreptul singurului pod de piatră peste valea ce curge din lacul respectiv, oseaua recent amenajată a trecut printr-o locuire din prima epocă a fierului (cultura Gáva), suprapusă de un alt nivel de locuire cu ceramică cenuie lucrată la roată, din epoca migraŃiilor sau medievală. Fragmente ceramice se găsesc de-o parte i de alta a pârâului respectiv. f. În stânga drumului de pământ care merge spre est din cotul oselei Cojocna – Boj-Cătun, înspre Martoliuca, în dreptul unui izvor sărat ce curge din versantul sudic al dealului, în colŃul sud-estic al arăturii de pe terasa respectivă, aproape de drum, se găsesc pe o arie restrânsă fragmente ceramice lucrate cu mâna ce aparŃin primei epoci a fierului (cultura Gáva). Unele fragmente sunt de o altă factură, putând aparŃine eventual unui nivel de locuire mai târziu, din a doua epocă a fierului, legat de aezarea din punctul Martoliuca, situată în apropiere. g. În punctul Martoliuca, în stânga aceluiai drum de pământ ce urcă apoi spre Pădurea Leghii, în fundul mai înălŃat, neinundabil, al văii respective, se găsesc în arătură fragmente ceramice dacice, lucrate în mare majoritate cu mâna, databile într-un interval cronologic cuprins larg între sec. II-I a.Chr. Aezarea este ferită de vânturi puternice i are o expunere sudică. La est i la nord de arătura respectivă, în zona mai înaltă afectată de alunecări de teren, se află mai multe terase cu aspect antropic. Pe o singură terasă însă, situată la est de arătură, am putut observa pe muuroaie fragmente ceramice i chirpici. Tezaurul de podoabe dacice de argint, descoperit în urmă cu mai bine de un secol într-un punct rămas necunoscut, poate fi pus în legătură cu această aezare. h. În hotarul estic al Cojocnei, la nord de cotul oselei 161A ce duce spre Iuriu de Câmpie, în stânga Văii Căianului, pe o pantă lină neinundabilă, se află o aezare din epoca romană, suprapusă pe o arie mai restrânsă de o locuire mai târzie, din perioada migraŃiilor (sec. VI p.Chr.), cu ceramică decorată cu linii orizontale sau în val, specifică populaŃiei autohtone din perioada dominaŃiei gepidice. Câteva fragmente ceramice lucrate cu mâna sunt de factură preistorică, dar atipice, neatribuibile cultural (Fig. 6).

134 ContribuŃii la repertoriul arheologic al judeŃului Cluj (II)

Fig. 6. Localizarea siturilor arheologice de la Cojocna (prelucrare după Google earth) (Accesat: 24.09.2016)

7. Dumbrava (com. Căpuu Mare) Pe dealul numit CetăŃ eaua am semnalat existenŃa unor locuiri de înălŃime aparŃinând culturilor Tiszapolgár i Wietenberg10. Ulterior, s-a confirmat i prezenŃa unor fragmente ceramice dacice11 pe acest promontoriu izolat, aspectul actual al teraselor de aici aparŃinând acestui ultim nivel de locuire (Fig. 7).

Fig. 7. Localizarea sitului arheologic de la Dumbrava (prelucrare după Google earth) (Accesat: 24.09.2016)

10 Bereteu 2014, p. 92, nr. 7. 11 Bereteu 2015, p. 169-180. Dinu Ioan Bereteu 135

8. Gilău În punctul numit Gura Zăpodii am semnalat o aezare multistratificată, distrusă aproape în totalitate, situată pe o terasă aluvionară cu expunere sudică, cu ceramică aparŃinând culturii CoŃofeni, probabil i grupului Copăceni (buze manetate) i culturii Wietenberg12. Pe lângă acestea mai trebuie menŃionate i fragmente ceramice aparŃinând culturii Tiszapolgár în partea sudică a terasei respective (Fig. 8).

Fig. 8. Localizarea sitului arheologic de la Gilău (prelucrare după Google earth) (Accesat: 24.09.2016)

9. Liteni (com. Săvădisla) La nord-vest de cunoscuta cetate medievală (mai puŃin de către cei care o localizează gre it pe Piatra Mare13), pe un bot de deal mărginit la est i vest de două văi adânci, se găsesc (la izvorul pârâului vestic) fragmente ceramice lucrate cu mâna, atipice, de aspect preistoric, neatribuibile cultural. Ar putea fi vorba, cel mai probabil, de o locuire a grupului Copăceni, dar nu pot fi excluse culturile CoŃofeni i Wietenberg, toate cele trei epoci fiind reprezentate, de altfel, pe Piatra Mare, aflată la doar câteva sute de metri spre est. De pe stâncile mult mai înalte aflate la nord-est de acest punct se pot observa contururile unor complexe arheologice, dintre care cel mai mare se află în punctul cel mai înalt al respectivului bot de deal, având probabil un caracter mai special (Fig. 9).

12 Bereteu 2014, p. 93, nr. 10b. 13 RepCluj 1992, p. 254, nr. 1, fig. 138. 136 ContribuŃii la repertoriul arheologic al judeŃului Cluj (II)

Fig. 9. Localizarea sitului arheologic de la Liteni (prelucrare după Google earth) (Accesat: 24.09.2016)

10. Văleni (com. CălăŃele) La est de sat, aproape de hotarul comunei Mănăstireni, între Mălătăul Mare i cotul drumului ce leagă cele două sate, se găsesc sporadic în arătură fragmente ceramice lucrate cu mâna, specifice culturii Wietenberg, aparŃinând probabil unei locuiri restrânse (Fig. 10).

Fig. 10. Localizarea sitului arheologic de la Văleni (prelucrare după Google earth) (Accesat: 24.09.2016)

Dinu Ioan Bereteu 137

Bibliografie

Bereteu 2013 – D. I. Bereteu, Aezarea din a doua epocă a fierului de la Cluj-Napoca – Sinitău , în Sargetia (S.N.), IV, 2013, p. 73-100. Bereteu 2014 – D. I. Bereteu, ContribuŃii la repertoriul arheologic al judeŃului Cluj, în Sargetia (S.N.), V, 2014, p. 89-96. Bereteu 2015 – D. I. Bereteu, Aezarea dacică de la Dumbrava (com. Căpuu Mare, jud. Cluj), în Sargetia (S.N.), VI, 2015, p. 169-180. Cristea, Bereteu 2015 – . Cristea, D. I. Bereteu, Aezarea din epoca romană de la Borzeti – Cârligate (com. Iara, jud. Cluj), în Sargetia (S.N.), VI, 2015, p. 199-205. Cri an et al. 1992 – I. H. Crian, M. Bărbulescu, E. Chirilă, V. Vasiliev, I. Winkler, Repertoriul arheologic al judeŃului Cluj, BiblMN, V, Cluj-Napoca, 1992. Ferenczi 1973 – . Ferenczi, ContribuŃii la problema limesului de vest al Daciei (Partea a II-a/2), în ActaMN, X, 1973, p. 545-568. Horedt 1960 – K. Horedt, Die Wietenbergkultur, în Dacia (N.S.), IV, 1960, p. 107-137. Lazarovici 1977 – G. Lazarovici, Cercetări arheologice de suprafaŃă la hotarele judeŃelor Cluj – Sălaj , în ActaMP, I, 1977, p. 35-39.

Contributions to the Archaeological Repertory of Cluj County (II) Abstract

This paper briefly reports on the new archaeological points within Cluj County, discovered during field surveys conducted in 2015-2016 and earlier (Fig. 1-10). The sites belong to different ages, starting with the Chalcolithic (Tiszapolgár culture – no. 2, 4, 8; CoŃofeni culture – no. 6 a), Bronze Age (Wietenberg culture – no. 1, 10), Early Iron Age (Gáva culture – no. 6 c, 6 e, 6 f), Late Iron Age (Dacian – no. 6 g), Roman Age (no. 3 b, 6 h), Migration Age (no. 6 h) and Medieval Age (no. 5 b). Some findings could not be clearly attributed to any archaeological cultures (no. 3 a, 5 a, 6 b, 6 d, 9).

List of Illustrations

Fig. 1. Location of the archaeological site from Ardeova (processed after Google earth) (Accessed: 24.09.2016) Fig. 2. Location of the archaeological site from Bicălatu (processed after Google earth) (Accessed: 24.09.2016) Fig. 3. Location of the archaeological sites from Borzeti (processed after Google earth) (Accessed: 24.09.2016) Fig. 4. Location of the archaeological site from Căprioara (processed after Google earth) (Accessed: 24.09.2016) Fig. 5. Location of the arhaeological sites from Cluj-Napoca (processed after Google earth) (Accessed: 24.09.2016) Fig. 6. Location of the archaeological sites from Cojocna (processed after Google earth) (Accessed: 24.09.2016) 138 ContribuŃii la repertoriul arheologic al judeŃului Cluj (II)

Fig. 7. Location of the archaeological site from Dumbrava (processed after Google earth) (Accessed: 24.09.2016) Fig. 8. Location of the archaeological site from Gilău (processed after Google earth) (Accessed: 24.09.2016) Fig. 9. Location of the archaeological site from Liteni (processed after Google earth) (Accessed: 24.09.2016) Fig. 10. Location of the archaeological site from Văleni (processed after Google earth) (Accessed: 24.09.2016)

CONTRIBUłII LA REPERTORIUL AEZĂRILOR ATRIBUITE EPOCII BRONZULUI DIN VESTUL ROMÂNIEI (I)

OCTAVIAN-CRISTIAN ROGOZEA Universitatea de Vest din Timioara [email protected] PETRU ROGOZEA Caransebe [email protected]

Cuvinte cheie: cercetări de suprafaŃă, Banat, grupul Corneti-Crvenka, Cultura Mure, cultura Cruceni-Belegiš Keywords: field survey, Banat, Corneti-Crvenka group, Mure culture, Cruceni- Belegiš culture

Prezentul studiu îi propune să introducă în circuitul tiinŃific 31 de puncte atribuite epocii bronzului, identificate sau reidentificate în urma cercetărilor de teren desfăurate în perioada 2006-2016 în vestul României. Materialele descoperite acoperă în linii mari intevalul cuprins între epocile timpurie i târzie a bronzului.

Necesitatea unei localizări exacte a unor situri arheologice, din motive administrative sau pur tiinŃifice, a determinat o accelerare a cercetărilor de suprafaŃă a căror menire era identificarea sau reidentificarea unor puncte arheologice. Un factor major care a uurat procesul de cartare arheologică a fost, fără nici un dubiu, evoluŃia mijloacelor tehnice. Pe lângă factorul amintit anterior, o contribuŃie semnificativă a avut-o i îmbunătăŃirea legislaŃiei privind protejarea patrimoniului arheologic i în mod deosebit aplicarea acesteia. Aspectul legislativ i-a adus aportul prin mutarea parŃială a acestui gen de cercetare din sfera pur tiinŃifică în sfera administrativă. În acest context au fost descoperite sau redescoperite i siturile la care vom face referire mai jos, în intervalul cuprins între anii 2006-2016, într-o încercare de repertoriere a obiectivelor arheologice care pot fi atribute epocii bronzului din zona Banatului.

Repertoriul arheologic a fost organizat alfabetic, în câmpurile sale fiind introduse următoarele informaŃii: A. Istoricul cercetărilor, B. Coordonate geografice (centru aproximativ sit), C. Coordonate STEREO 70 (centru aproximativ sit), D. Repere geografice, E. Repere hidrografice, F. Forma de relief, G. Materialul arheologic.

1. Alio – 2 (com. Maloc) A. Situl arheologic denumit convenŃional Alio – 2 a fost identificat de către Leonard Dorogostaisky în 01.05.2008. După descoperire, locaŃia respectivă a mai fost cercetată perieghetic în numeroase rânduri de către colective conduse de Liviu Măruia. Materialele recoltate cu ocazia acestor cercetări au fost introduse în circuitul tiinŃific prin publicarea unor studii punctuale care tratează aspecte legate de metodologia

Sargetia. Acta Musei Devensis (S.N.), VII, 2016, p. 139-200. 140 ContribuŃii la repertoriul aezărilor atribuite epocii bronzului cercetării de teren i utilitatea imaginilor satelitare1 sau lucrări care abordează în ansamblu descoperirile arheologice din arealul respectiv2. B. Lat. 46° 3' 52.00" N, Long. 21° 30' 18.00" E, Alt. 147 m. C. 229814.00118, 513129.15440. D. Situl se află la 3,39 km NE de biserica romano-catolică din Alio, la 5,36 km SE de biserica catolică din Frumueni i la 8,86 km SV de biserica ortodoxă din Păuli. E. Situl se găsete la 180 m E de pârâul Valea Aliou. F. Situl este amplasat pe o terasă bine profilată, dezvoltată în versantul drept al Pârâului Valea Aliou. Terasa domină cu o diferenŃă de nivel de cca. 15 m talvegul văii. Extremitatea nordică are aspectul unui bot de terasă, cu pante abrupte pe laturile de N, E i V. Caracteristicele morfologice ale reliefului au fost speculate prin construirea unei fortificaŃii circulare cu anŃ i val de pământ, cu un diametru de cca. 110 m3 (Fig. 1).

Fig. 1. Alio – 2, com. Maloc (prelucrare după harta DirecŃiei Topografice Militare, ediŃia 1975, i Google earth) (Accesat: 01.06.2016)

G. Numeroasele periegheze din acest punct au permis colectarea unei cantităŃi impresionante de materiale ceramice. Printre formele de vas care au putut fi reconstituite i implicit determinate sunt castroanele lobate cu toarte semicirculare (Pl. II/3-4, III/8, V/1), ascuŃite (Pl. II/3) sau teite (Pl. III/5). În cazul unor castroane toartele sunt amplasate sub buză i sunt doar schiŃ ate (Pl. III/4). Alte forme de vas întâlnite destul de frecvent sunt fragmentele de căni decorate cu diverse combinaŃii de incizii (Pl. IV/7-9, 12), căniŃ ele (Pl. IV/4) sau străchinile simple (Pl. V/2) sau cu toartă semicirculară dispusă sub buză i decorate cu incizii (Pl. V/3). Un alt tip de castron, prezent între descoperirile din acest punct, este i cel cu buza dreaptă uor evazată, decorat cu arcade umplute cu incizii oblice (Pl. V/7-8). Printre materialele ceramice descoperite sunt întâlnite i fragmente perforate provenite de la vase strecurători (Pl. IV/2) sau fragmente din vase aproximativ ovale cu vârful uor ascuŃ it (Pl. V/10). Repertoriul formelor este completat de recipiente cu buzele evazate pe care le încadrăm, cu rezervele de rigoare, în categoria oalelor (Pl. III/2, 10). Decorurile caracteristice

1 Dorogostaisky 2008-2009, p. 256-274. 2 Măruia 2011, p. 400. 3 Măruia 2011, p. 400. Octavian-Cristian Rogozea, Petru Rogozea 141 fragmentelor atribuite vaselor din această categorie sunt brâurile alveolare, uneori în combinaŃie cu incizii orizontale, aplicate sub sau pe buză. Sub aspectul tehnicii de decorare, incizarea este cel mai des întâlnită. Numeroase fragmente sunt decorate cu incizii frânte, înlănŃuite, încadrate de incizii orizontale (Pl. II/1), incizii verticale lungi cu incizii scurte, fine, perpendiculare (Pl. III/3), incizii liniare oblice, verticale, asociate cu incizii frânte înlănŃ uite (Pl. III/1, 7), meandre ascuŃite (Pl. III/6), crestături fine organizate sub forma unor triunghiuri cu vârfurile unite umplute la rândul lor cu incizii (Pl. III/11), dar i diverse incizii semicirculare cu aspectul unor arcade umplute cu incizii scurte (Pl. V/4-6). Tot rar, în comparaŃie cu decorurile din arcade incizate, apare i ornamentaŃia compusă din incizii frânte umplute cu puncte (Pl. V/9) i sub forma unui „ nur fals” (Pl. III/9). Elementele realizate prin modelarea plastică a pastei, cum sunt toartele sau butonii, contribuie i ele la îmbunătăŃirea aspectului vaselor. În cazul butonilor semisferici sunt aplicate i caneluri circulare concentrice (Pl. III/12, V/11). Toartele semicirculare dispuse perpendicular pe vas au modelată în relief o nervură (Pl. III/13-15). În unele cazuri aceste toarte sunt mai plate (Pl. III/14, IV/5). Decorurile realizate prin incizare sunt prezente chiar i pe unele funduri inelare, pe partea inferioară a vasului (Pl. IV/1, 3) sau pe interiorul unor buze evazate (Pl. IV/6). Printre materialele de interes arheologic din acest punct se numără i o fusaiolă confecŃionată dintr-o pastă semifină arsă într-o atmosferă oxidantă (Pl. V/12). Tot din argilă mai este elaborată i o piesă interpretată de unii specialiti ca fiind o rotiŃă de car4 (Pl. V/13). În completarea materialelor arheologice vin i piesele litice lefuite. Sub aspect tipologic sunt întâlnite diferite tipuri de topoare perforate. Dintre acestea amintim varianta cu muchia patrulateră confecŃionată din microdiorit (Pl. VI/3) sau versiunea cu muchia circulară realizată din acelai tip de rocă (Pl. VI/1). Pentru confecŃionarea topoarelor a mai fost folosit i riolitul. Din această rocă a fost realizată i piesa ilustrată la (Pl. VI/4). Din categoria obiectelor litice lefuite mai face parte i o altă piesă interesantă realizată din amfibolit (?), triunghiulară în secŃiune, cu o ănŃuire puŃin adâncă în apropierea unei extremităŃ i (Pl. VI/2). În ceea ce privete funcŃionalitatea acesteia, presupunem că piesa ar fi putut fi utilizată drept cute. O altă posibilă utilizare ar putea fi cea de amuletă/pandantiv suspendat pe o sfoară, dat fiind aspectul falic. Un motiv mai rar întâlnit, aplicat pe un fragment ars oxidant i degresat cu nisip cu bobul mare, este cel compus din meandre incizate dispuse în două benzi orizontale (Pl.VI/5), aparŃinând mai degrabă primei epoci a fierului.

2. Băile Călacea – 2 (com. OrŃioara) A. Localitatea Băile Călacea este bine cunoscută arheologilor datorită punctelor aflate lângă Ferma Avicola i la intrarea în staŃiunea balneară lângă o staŃie de ŃiŃei, ambele atribuite neoliticului dezvoltat5. Cu prilejul unor cercetări de suprafaŃă ce vizau reidentificarea siturilor arheologice amintite mai sus, desfăurate în 05.09.2014, a fost descoperit un nou punct arheologic între Băile Călacea i Hodoni. B. Lat. 45° 55' 17.32" N, Long. 21° 5' 5.73" E, Alt. 97 m. C. 196557.00025, 498765.17252.

4 Schuster 1996, p. 117-138; Nemeth 2012, p. 15-32. 5 Draovean 1989, p. 37, 44; Lazarovici 1991, p. 49; Luca 2006, p. 61. 142 ContribuŃii la repertoriul aezărilor atribuite epocii bronzului

D. Situl se află la 4,5 km SE de primăria comunei Satchinez, la 2 km N de biserica ortodoxă din Hodoni i la 5,2 km NVV de biserica catolică din Carani. Din punct de vedere administrativ, situl intră atât în hotarul comunei OrŃioara, cât i în cel al comunei Satchinez. E. Situl se află la 150 m vest de pârâul Iercici. F. Situl este amplasat în Câmpia Înaltă a Vingăi, subunitate a Câmpiei de Vest, i ocupă o terasă morfologică aflată pe versantul vestic al pârâului Iercici (Fig. 2).

Fig. 2. Băile Călacea – 2, com. OrŃioara (prelucrare după harta DirecŃiei Topografice Militare, ediŃia 1975, i Google earth) (Accesat: 01.06.2016)

G. Majoritatea fragmentelor ceramice preistorice6 colectate de pe suprafaŃa acestui sit sunt din păcate atipice. Analiza facturii, arderii i a decorurilor puŃinelor materiale tipice ne permite atribuirea sitului epocii bronzului. Un decor, realizat cu măturica, de pe un fragment de vas modelat dintr-o pastă grosieră, degresată cu nisip cu bobul mare i ars într-o atmosferă reducă toare (Pl. VI/6), alături de fragmentul de strachină cu buza invazată, cu caneluri, modelată dintr-o pastă fină, degresată cu nisip i arsă într-o atmosferă oxidantă (Pl. VI/7) permit încadrarea acestor materiale, cu rezervele de rigoare pornite din condiŃiile de descoperire, în bronzul mijlociu. Chiar dacă aa-numitul „decor cu măturica” apare în bronzul timpuriu acesta este destul de comun i perioadei mijlocii a epocii7.

3. Becicherecu Mic – 3 (com. Becicherecu Mic) A. Aezarea a fost descoperită la data de 04.10.2006 de către L. Măruia i Adrian Cântar în contextul unui demers care viza identificarea sitului arheologic Dealul Crucii aflat în hotarul localităŃii Becicherecu Mic din Lista Monumentelor Istorice8. B. Lat. 45° 52' 26.00" N, Long. 21° 2' 21.00", Alt. 90 m. C. 192747.72559, 493655.85166.

6 În acest punct au fost identificate i fragmente ceramice care pot fi atribuite evului mediu. 7 Nicodemus, O'Shea 2015, p. 697. 8 Măruia et al. 2011, p. 60. Octavian-Cristian Rogozea, Petru Rogozea 143

D. Situl se află la 4,5 km NNV de biserica ortodoxă din Becicherecu Mic, la 5,16 km SV de biserica ortodoxă din Hodoni, la 7,23 km S de biserica romano-catolică din Satchinez i la 5 km E de oseaua Becicherecu Mic – Biled (DN6). E. Situl se găsete la 2 km V de pârâul Apa Mare i la 2,39 km N de pârâul Iercici, la nordul unei zone mlătinoase, care capteză mai multe pâraie semipermanente fără nume. F. Situl este amplasat pe un grind (Fig. 3).

Fig. 3. Becicherecu Mic – 3, com. Becicherecu Mic (prelucrare după harta DirecŃiei Topografice Militare, ediŃia 1975, i Google earth) (Accesat: 01.06.2016)

G. Fragmentele ceramice descoperite în acest punct sunt caracterizate prin decoruri compuse din: arcade umplute cu incizii scurte fine (Pl. VII/1, 9); incizii scurte, dispuse vertical pe buza evazată (Pl. VII/3); incizii frânte asociate cu incizii orizontale (Pl. VII/2, 8); decoruri realizate cu piaptănul (Pl. VII/6-7); brâuri duble, modelate plastic, cu alveole (Pl. VII/4) sau incizii scurte, verticale (Pl. VII/10), organizate imediat sub buză sau pe corpul vasului. Printre materialele colectate de aici se numără i un fragment dintr-un topor din diorit (Pl. VII/11), dar i un fragment dintr-un fierăstrău din bronz (Pl. VII/12).

4. Cheglevici – 1 (com. Dudetii Vechi) A. Bibliografia de specialitate amintete o aezare de epoca bronzului undeva în hotarul localităŃii9. Situl de epoca bronzului de la Cheglevici cu indicativul 1 a fost descoperit de către Gheorghe Drăgoi din Dudetii Vechi. O nouă cercetare de suprafaŃă, care a avut ca scop reidentificarea sitului i înregistrarea coordonatelor geografice, a fost întreprinsă la 08.06.2016 de către Octavian-Cristian Rogozea, G. Drăgoi i Francisc Mirciov. Lipsa unor repere în cazul aezării menŃionate în bibliografie ne împiedică să afirmăm cu certitudine că aezarea tratată de noi este una i aceeai cu situl edit. B. Lat 46° 8' 5.37" N, Long. 20° 25' 59.53" E, Alt. 77 m. C. 147411.80630, 525143.05698. D. Situl se află la 2,5 km NV de biserica catolică din Cheglevici, la 4,1 km NE de biserica catolică din Cherestur i la 11,7 km E de biserica ortodoxă din Cenad.

9 Gudea, MoŃu 1983, p. 192; Soroceanu 1991, p. 133, Taf. 85; Luca 2006, p. 69. 144 ContribuŃii la repertoriul aezărilor atribuite epocii bronzului

E. Situl se găsete la cca. 94 m V de cursul unui meandru fosil, foarte vizibil în teren. F. Situl este amplasat pe un grind (Fig. 4).

Fig. 4. Cheglevici – 1, com. Dudetii Vechi (prelucrare după harta DirecŃiei Topografice Militare, ediŃia 1975, i Google earth) (Accesat: 01.06.2016)

G. PuŃinele fragmente ceramice recoltate de pe suprafaŃa acestui punct sunt, din păcate, atipice. Pe suprafaŃa celor care sunt totui ornamentate este întâlnit „decorul cu măturica” (Pl. VII/14). Din elementele plastice, poate fi consemnată i o toartă plată uor convexă (Pl. VII/13).

5. Cherestur – 1 (com. Beba Veche) A. În teritoriul administrativ al acestei localităŃi sunt amintite descoperiri atribuite eneoliticului timpuriu (cultura Tiszapolgár)10, bronzului mijlociu/târziu (cultura Cruceni-Belegiš)11, secolelor II-V (sarmatice)12, dar i o movilă de pământ13. În completarea acestor descoperiri vine i situl atribuit epocii bronzului descoperit în 08.06.2016. B. Lat. 46° 7' 35.53" N, Long. 20° 22' 25.91" E, Alt. 78 m. C. 142778.02077, 524487.75229 D. Aezarea se află la 598 m NVV de biserica catolică din Cherestur, la 5,8 km SEE de biserica ortodoxă română din Bebea Veche, la 13,7 km N de biserica ortodoxă română din Valcani, la E de oseaua Cherestur – Beba Veche (DJ682). E. Situl este înconjurat de un meandru fosil (pârâul Cociohatu curge astăzi la 2 km N de sit). F. Situl este amplasat pe un grind (Fig. 5).

10 Lazarovici 1975, p. 22; Lazarovici 1979, p. 190; Lazarovici 1983, p. 14; Gudea, MoŃu 1983, p. 191; Luca 1998-2000, p. 312-313; Luca 2006, p. 69. 11 Gumă 1993, p. 195, 287; Luca 2006, p. 69. 12 Dörner 1971, p. 687; Gudea, MoŃu 1983, p. 195; Luca 2006, p. 69. 13 MedeleŃ, Bugilan 1987, p. 121; Luca 2006, p. 69. Octavian-Cristian Rogozea, Petru Rogozea 145

Fig. 5. Cherestur – 1, com. Beba Veche (prelucrare după harta DirecŃiei Topografice Militare, ediŃia 1975, i Google earth) (Accesat: 01.06.2016)

G. În acest punct au fost descoperite, alături de materiale care pot fi atribuite neoliticului dezvoltat (cultura Tisa) i fragmente ceramice decorate cu caneluri (Pl. VIII/3) sau „cu mă turica” (Pl. VIII/1), motive care aparŃin epocii timpurii a bronzului. În cazul unui singur fragment s-a putut determina tipul vasului. Acesta a aparŃinut unei oale, modelate dintr-o pastă semifină, cu buza evazată (Pl. VIII/2).

6. Chi oda – 1/Livezi/Gomilă (com. Giroc) A. Tell-ul de la Chioda a fost descoperit în 1976 de către Ortansa Radu. În toamna aceluiai an a fost făcută i o ridicare topografică, continuată anul următor de trasarea unei secŃiuni orientate SE – NV, lungă de 100 m i lată de 1 m14. Odată cu publicarea unui mic studiu dedicat plasticii neolitice descoperite în acest punct, situl intră în circuitul tiinŃific. Cercetările invazive ale Ortansei Radu, sau cele ulterioare de suprafaŃă, făcute de către aproape toŃi arheologii bănăŃeni, au dus la descoperirea unor materiale arheologice care pot fi atribuite neoliticului dezvoltat i târziu, mai exact fazelor IIa i III ale grupului BucovăŃ15, culturii Tisa16, fazei C a culturii Vinča17, grupului cultural Foeni18, dar i culturii Tiszapolgár din eneoliticul timpuriu19. Pe lângă descoperirile aparŃinând neoliticului i eneoliticului menŃionate anterior, în acest punct am identificat, în urma unor cercetări de suprafaŃă din anii 2012-2013, i materiale care pot fi atribuite epocii bronzului. B. Lat. 45° 41' 50.66" N, Long. 21° 11' 36.69" E, Alt. 85 m. C. 203785.68727, 473472.97753. D. Situl se află la 1,62 km SV de biserica romano-catolică din Chioda, la 5,70 km SVV de biserica ortodoxă din Utvin i la 5,81 km NE de biserica ortodoxă din ag.

14 Radu 1978, p. 67. 15 Lazarovici 1979, p. 145, 190. 16 Lazarovici 1993, p. 259; Draovean 1991, p. 209; Lazarovici, Lazarovici 2006, p. 596-597. 17 Draovean 1996, p. 109. 18 Draovean 1999, p. 6; Gligor 2008, p. 11. 19 Diaconescu 2009, p. 96. 146 ContribuŃii la repertoriul aezărilor atribuite epocii bronzului

E. Situl se găsete la 4,9 km SSE de actualul versant stâng al canalului Bega i la 6,2 km N de actualul versant drept al râului Timi. F. Obiectivul arheologic ocupă un spaŃiu geografic mai înalt, ferit de inundaŃii sau înmlătinire, speculând o terasă morfologică profilată cu cca. 2 m faŃă de terenul din jur20 (Fig. 6, Pl. I/1-2).

Fig. 6. Chioda – 1/Livezi/Gomilă, com. Giroc (prelucrare după harta DirecŃiei Topografice Militare, ediŃia 1975, i Google earth) (Accesat: 01.06.2016)

G. Fragmentele ceramice colectate din acest punct, confecŃionate dintr-o pastă degresată cu nisip fin i materie organică, sunt decorate cu incizii oblice care formează o reŃea sau cu elemente plastice semisferice ordonate în iruri paralele verticale. Această manieră de ornamentare a ceramicii ne permite să atribuim materialele de aici culturii Baden din perioada de tranziŃie de la eneolitic la epoca bronzului21 sau bronzului timpuriu (în opinia unor autori22).

7. Chi oda – 3 (com. Giroc) A. Situl arheologic denumit convenŃional de noi Chioda – 3 a fost descoperit la data de 07.04.2015 cu prilejul unor cercetări de suprafaŃă determinate de întocmirea Planului Urbanistic General al Municipiului Timioara în anul 2016. În acest context s-a trecut la verificarea perimetrelor din sudul municipiului Timioara (în zona cunoscută în bibliografia de specialitate sub denumirea de Hladik)23. B. Lat. 45° 41' 13.36" N, Long. 21° 11' 31.65 " E, Alt. 85 m. C. 203621.82281, 472327.55113. D. Situl se află la 1,64 km E de Calea agului (DN 59), la 3,63 km SV de biserica ortodoxă din Giroc, la 4,84 km NV de biserica ortodoxă din ag i la 400 m V de calea ferată care alimenteză C.E.T.-ul Timioara.

20 Măruia et al. 2011, p. 91. 21 Roman, Németi 1978, p. 58-63. 22 Băjenaru, Popescu 2012, p. 407, nota 2. 23 La periegheză au mai participat doctorandul Remus Dincă i studentul Mihai Borchescu. Octavian-Cristian Rogozea, Petru Rogozea 147

E. situl se află la 1,26 km NE de pârâul Nivelda. Pe hărŃile topografice iosefină i franciscană zonele din jurul sitului apar ca fiind mlătinoase. F. Situl este amplasat pe un mic grind, nu foarte înalt (Fig. 7).

Fig. 7. Chioda – 3, com. Giroc (prelucrare după harta DirecŃiei Topografice Militare, ediŃia 1975, i Google earth) (Accesat: 01.06.2016)

G. PuŃinele fragmente ceramice descoperite în acest punct (Pl. VIII/4-6) au fost modelate dintr-o pastă fină, degresată cu nisip fin, cu suprafeŃele lustruite i arse într-o atmosferă reducătoare.

8. Dude tii(com. Noi Dude– 4 tii Noi) A. Materialele arheologice din această locaŃie au fost descoperite în primăvara anului 2013, într-o cercetare de teren care viza identificarea siturilor arheologice din arealul aflat la N de municipiul Timioara, la SV de localitatea Sânandrei i la SE de localitatea Dudetii Noi24. B. Lat. 45° 50' 4.68" N, Long. 21° 9' 4.06" E, Alt. 87 m. C. 201222.04170, 488870.66092. D. Aezarea se află la 2,47 km SV de biserica ortodoxă din Sânandrei, la 3,97 km SE de biserica romano-catolică din Dudetii Noi i la 9 km NE de biserica ortodoxă din Săcălaz. Materialul ceramic a fost recoltat de pe ambele părŃi ale căii ferate Timioara-Sânandrei. E. Situl se găsete la 700 m SE de cursul pârâului Bega Veche. F. Situl este amplasat pe un grind, nu foarte înalt, dar vizibil în teren (Fig. 8).

24 Periegheză Octavian-Cristian Rogozea i doctorandul R. Dincă. 148 ContribuŃii la repertoriul aezărilor atribuite epocii bronzului

Fig. 8. Dudetii Noi – 4, com. Dudetii Noi (prelucrare după harta DirecŃiei Topografice Militare, ediŃia 1975, i Google earth) (Accesat: 01.06.2016)

G. Fragmentele ceramice descoperite în acest punct sunt caracterizate de ornamente realizate prin modelarea plastică a buzei (Pl. VIII/8), incizii dispuse în jurul unui mic buton semisferic (Pl. VIII/9) i faŃetarea pereŃilor pentru obŃinerea unui aspect torsadat (Pl. VIII/10).

9. Dude tii Noi – 6 (com. Dudetii Noi) A. Cercetările de suprafaŃă efectuate pe raza comunei Dudetii Noi, mai exact în perimetrul care urma să fie inclus în Planul Urbanistic General din anul 2015, au fost demarate în luna octombrie de către un colectiv de la Universitatea de Vest din Timioara coordonat de către Dorel Micle. Situl Dudetii Noi – 6 a fost descoperit în data 16.07.2015 de către Alexandru Ionescu i Adrian Ardelean. B. Lat. 45° 50' 36.78" N, Long. 21° 7' 26.66" E, Alt. 87 m. C. 199169.97613, 489962.67333. D. Situl se află la 1,87 km NVV de biserica romano-catolică din Dudetii Noi, la 7,3 km SSV de biserica ortodoxă din Hodoni, la 3,64 km SVV de biserica ortodoxă din Sânandrei i la doar 12 m S de drumul Dudetii Noi – Sânandrei (Calea Sânandreiului, 692A), vizavi de o fermă izolată. E. Situl se găsete la 1,75 km N de pârâul Bega Veche i la 1 km S de pârâul Surduc. F. La fel ca în cazul sitului amintit mai sus, aezarea Dudetii Noi – 6 este amplasată pe un mic grind (Fig. 9). Octavian-Cristian Rogozea, Petru Rogozea 149

Fig. 9. Dudetii Noi – 6, com. Dudetii Noi (prelucrare după harta DirecŃiei Topografice Militare, ediŃia 1975, i Google earth) (Accesat: 01.06.2016)

G. În timpul cercetărilor de teren au fost descoperite fragmente ceramice modelate dintr-o pastă grosieră ce pare degresată cu cioburi pisate, arsă într-o atmosferă oxidantă, dar i ceramică care poate fi atribuită speciei fine, arsă într-o atmosferă reducătoare, degresată cu nisip fin. Presupunem că în cazul ceramicii fine suprafeŃele au fost lustruite. Din numărul mic de fragmente ceramice colectate, foarte puŃine sunt decorate. Rarele ornamente întâlnite sunt butonii circulari (Pl. VIII/11) sau semisferici asociaŃi cu incizii (Pl. VIII/12). În afară de piesele ceramice amintite în locaŃia Dudetii Noi – 6, a mai fost descoperit i un fragment dintr-un topor din piatră cu perforaŃie (Pl. VIII/13).

10. Dude7tii (com. Noi – Dude 2 tii Noi) A. Situl a fost descoperit în data 05.10.2015 de către O.-C. Rogozea, A. Ionescu i A. Adrian cu ocazia unor cercetări de suprafaŃă, care se concentrau pe zona din sudul perimetrului ce urma să fi inclus în Planul Urbanistic General al comunei Dudetii Noi. B. Lat. 45° 49' 7.12" N, Long. 21° 7' 17.75" E, Alt. 88 m. C. 198843.26706, 487206.22092. D. situl este amplasat la 2,86 km SE de biserica catolică din Dudetii Vechi, la 5,27 SV de biserica ortodoxă Sânandrei, la 9,93 km NVV de biserica reformată din DumbrăviŃa, în sudul căii ferate Timioara – Dudetii Noi. E. aezarea se află la 260 m V de pârâul Bega Veche. F. amplasarea sitului pe un grind, aproape înconjurat de un meandru al pârâului Bega Veche, pare să fi fost făcută cu grijă de către comunitatea preistorică, după o analiză atentă a reliefului (Fig. 10). 150 ContribuŃii la repertoriul aezărilor atribuite epocii bronzului

Fig. 10. Dudetii Noi – 27, com. Dudetii Noi (prelucrare după harta DirecŃiei Topografice Militare, ediŃia 1975, i Google earth) (Accesat: 01.06.2016)

G. De pe suprafaŃa acestui sit au fost colectate fragmente din castroane cu sau fără butoni semisferici (Pl. IX/1-2), străchini adânci tronconice (Pl. IX/4), vase cu buza multilobată (Pl. IX/5) sau uor evazată (Pl. IX/3). PuŃinele decoruri sunt realizate în tehnica pseudo nurului (Pl. IX/6). În completarea materialului ceramic vine i un nucleu multipolar din „silex de Banat” (Pl. VIII/14).

11. Dude7tii (com. Noi – Dude 4 tii Noi) A. Situl Dude7tii a Noi fost – descoperit4 în data de 08.10.2015 tot în contextul întocmirii Planului Urbanistic General al comunei Dudetii Noi25. B. Lat. 45° 51' 7.56" N, Long. 21° 5' 33.04" E, Alt. 86 m. C. 196766.97413, 491031.80259. D. Situl se află la 1,52 km NNV de biserica catolică din Dudetii Noi, la 5,8 km S de biserica ortodoxă din Hodoni i la 3,71 km NE de biserica catolică din Becicherecu Mic. E. Situl se găsete la 1,18 km S de pârâul Iercici i la 440 m N de pârâul Surduc. F. Situl este amplasat pe un grind între pârâul Surduc i pârâul Iercici, în teren fiind bine profilat (Fig. 11).

25 La periegheză au mai participat Alexandru Ionescu, Adrian Ardelean i studenta Ruth Pospiil. Octavian-Cristian Rogozea, Petru Rogozea 151

Fig. 11. Dudetii Noi – 47, com. Dudetii Noi (prelucrare după harta DirecŃiei Topografice Militare, ediŃia 1975, i Google earth) (Accesat: 01.06.2016)

G. Fragmentele ceramice fine sunt caracterizate prin lustruirea suprafeŃelor, arderea în mediu oxidant i degresarea cu nisip fin. Decorurile comune în acest punct sunt inciziile curbe (Pl. IX/10), canelurile, întâlnite pe corpul vasului (Pl. IX/11) sau pe unele toarte plate (Pl. IX/7). Fragmentarea materialului nu a permis reconstituirea unor forme de vas certe, însă printre materialele ceramice există i fragmente de la buze lobate (Pl. IX/8-9).

12. Dude9tii (com. Noi – Dude 4 tii Noi) A. În paralel cu identificarea de noi puncte arheologice cu prilejul redactării Planului Urbanistic General s-a trecut i la reidentificarea unor situri deja consacrate în literatura arheologică. Situl denumit de noi Dudetii9 era Noi cunoscut – 4 datorit ă descoperirilor de sec. III-IV26, dar cu ocazia verificării acestuia din data 08.10.2015 s-a constatat, la prima vedere, că materialele care pot fi atribuite epocii bronzului le depăesc cantitativ pe cele postromane. B. Lat. 45° 51' 24.34" N, Long. 21° 5' 40.99" E, Alt. 86 m. C. 196963.71660, 491541.02048. D. Situl se află la 1,98 km N de biserica catolică din Dudetii Noi, la 4,13 km NE de biserica catolică din Becicherecu Mic i la 5,31 S de biserica ortodoxă din Hodoni, în estul drumului care merge înspre Hodoni (înspre N). E. Situl se găsete la 750 m S de pârâul Iercici, la 1 km N de pârâul Surduc. La 300 m SV de sit există astăzi o mică baltă. F. aezarea se află amplasată pe o mică terasă aflată la N de un izvor (pârâu semipermanent), care alimentează ochiul de apă amintit mai sus (Fig. 12).

26 Micle 2011, p. 188-200, pl. 1. 152 ContribuŃii la repertoriul aezărilor atribuite epocii bronzului

Fig. 12. Dudetii Noi – 49, com. Dudetii Noi (prelucrare după harta DirecŃiei Topografice Militare, ediŃia 1975, i Google earth) (Accesat: 01.06.2016)

G. Decorurile ceramicii sunt realizate de cele mai multe ori prin canelare (Pl. IX/12-14, X/9-10), prin trasarea unor incizii orizontale (Pl. X/3, 8), ori prin aplicarea unor elemente plastice cum ar fi brâurile alveolare amplasate sub buză (Pl. X/13), butonii semisferici amplasaŃi sub buză (Pl. X/12) sau pe corpul castroanelor (Pl. X/7). Pe ceramica grosieră apar i alveole dispuse într-un ir orizontal (Pl. X/5). Tipurile de fund de vas cunosc o mare varietate. Sunt întâlnite des subvariante de funduri inelare (Pl. X/1), funduri drepte cu diverse unghiuri de îmbinare (Pl. X/2) etc. Din totalul fragmentelor ceramice care permit reconstituirea formelor amintim un fragment de cană cu toarta plată supraînălŃată (Pl. X/4).

Dudetii Vechi (fost Beenova Veche) (com. Dudetii Vechi) A. PotenŃialul arheologic însemnat al zonei Dudetii Vechi (Beenova Veche) a fost remarcat încă de la începutul secolului XX de către arheologul amator Kisléghi Nagy Gyula care, în anul 1909, întreprinde o serie de cercetări arheologice în acest areal27. Descoperirile de sec. IX-XI făcute de Nagy în pusta Bucova vor fi publicate după 93 de ani28. Săpături arheologice au fost realizate i în punctul Movila lui Dragomir, aflat tot pe teritoriul localităŃii Dudetii Vechi, unde au fost descoperite materiale preistorice, de sec. III-V p.Chr., dar i medievale29. Tot lui Nagy i se datorează i impulsionarea cercetării preistoriei în zona Dudetii Vechi – Sânnicolaul Mare. Pentru neoliticul timpuriu, dezvoltat i eneolitic amintim cercetările de la Pusta Bucova III30 i Movila lui Deciov31.

27 Nagy 2015, p. 113-126, 157-164. 28 Bejan, Mare, 1997, p. 139-158. 29 Tănase 2002-2003, p. 233-244. 30 Rusu 1971, p. 79; Lazarovici 1971, p. 411; Lazarovici 1976, p. 214; Lazarovici 1979, p. 156-157; Lazarovici 1981, p. 184; Lazarovici 1986, p. 36; Luca 1998-2000, p. 308; Lazarovici, Lazarovici 2006, p. 596; Luca 2006, p. 99. 31 Lazarovici, Ciobotaru 2001, p. 129-130; Lazarovici et al. 2004, p. 143-144; Maillol, Ciobotaru, Moravetz 2004, p. 21-36. Octavian-Cristian Rogozea, Petru Rogozea 153

În ajutorul i completarea acestor cercetări intruzive au fost întreprinse i numeroase cercetări de teren32, ultimele realizate de noi în intervalul 27.05.2016 – 15.06.201633.

13. Dudetii Vechi – 25/Mihoc/Ferma Cociohat 3 (com. Dudetii Vechi)34 B. Lat. 46° 3' 13.25" N, Long. 20° 21' 12.41" E, Alt. 76 m. C. 140729.00524, 516490.94954. D. Situl se află la 6,6 km NV de biserica ortodoxă din Valcani, la 8 km SV de biserica catolică din Cherestur i la 9,5 km SE de biserica ortodoxă din Beba Veche. E. Analiza imaginilor satelitare arată că la E de sit a existat un curs de apă dispărut în urma îmbunătăŃirilor funciare moderne. F. Situl este amplasat pe un grind (Fig. 13)

Fig. 13. Dudetii Vechi – 25, com. Dudetii Vechi (prelucrare după harta DirecŃiei Topografice Militare, ediŃia 1975, i Google earth) (Accesat: 01.06.2016)

G. Materialele arheologice atribuite epocii timpurii a bronzului din acest punct, alături de cele neolitice timpurii (Starčevo-Cri), postromane (sec. III-V) i medievale (sec. X-XIII), indică un sit deosebit de complex. Ceramica din epoca bronzului poate fi divizată în trei categorii distincte: ceramica grosieră (degresată cu cioburi pisate i nisip, arsă preponderent într-o atmosferă oxidantă, suprafeŃe lustruite), ceramica semifină (modelată puŃin mai îngrijit, degresată cu nisip fin i suprafeŃe lustruite) i ceramica fină (arsă într-o atmosferă reducătoare, modelată dintr-o pastă frământată bine, cu suprafeŃele lustruite intens). Sub aspectul decorurilor în cazul ceramicii grosiere întâlnim decorul realizat „cu măturica” (Pl. X/16) sau aa-zisul ornament „scoarŃă de copac” (Pl. X/17). Nu lipsesc nici motivele decorative obŃinute prin incizare aplicate împreună cu o toartă (Pl. XI/7), brâurile alveolare (Pl. XI/6) sau irurile orizontale din împunsă turi (Pl. XI/4).

32 Kalciov 1999, p. 153-161; Ciocani, Josza 2015, p. 9-52. 33 În cercetările noastre de suprafaŃă din hotarul comunei Dudetii Vechi am beneficiat de cunotinŃele legate de topografia arheologică a comunei ale domnilor Gheorghe Dragomir i Francisc Mirciov. Le mulŃumim i pe această cale pentru sprijinul acordat. 34 Situl a fost cercetat preventiv de către un colectiv condus de Călin Timoc în iulie-august 2016. Ne exprimăm mulŃumirile pentru accesul la materialul provenit din periegheză. 154 ContribuŃii la repertoriul aezărilor atribuite epocii bronzului

Pe ceramica semifină sunt întâlnite ornamente compuse din incizii orizontale plasate sub buza puternic evazată (Pl. XI/3), motive din incizii orizontale intercalate care formează romburi (Pl. XII/4) sau incizii orizontale pe corpul vasului (Pl. XII/3). Decorurile aplicate pe elementele modelate plastic sunt întâlnite destul de frecvent. În această categorie includem toartele decorate cu linii punctate (Pl. XI/10) sau linii punctate i incizii orizontale paralele (Pl. XI/8). Prin modelare au fost obŃinuŃi butoni triunghiulari orientaŃi cu vârful în jos aplicaŃi imediat sub buza vasului (Pl. XI/2) sau toarte plate, ovale în secŃ iune (Pl. XI/9). În cazul unor castroane cu buza invazată decorarea s-a făcut prin executarea unor faŃete pe peretele vasului (Pl. XI/1). Mai sunt întâlnite i brâurile aplicate orizontal cu incizii verticale făcute cu unghia aplicate pe corpul vasului (Pl. XII/1). Pentru fragmentele ceramice descoperite de noi, care au fost elaborate dintr-o pastă fină, sunt caracteristice decorurile formate din diverse combinaŃii de caneluri (Pl. XII/2, 7, 9), incizii orizontale asociate cu un ir paralel de împunsă turi (Pl. XII/6), iruri de impresiuni cu unghia întâlnite pe o strachină lobată (Pl. XII/8) i diverse motive din incizii frânte (Pl. XII/5, 10). În cazul unor vase presupunem că lustrul intens al suprafeŃei, alături de forma elegantă, suplinea decorul propriu-zis (Pl. XII/13). La materialul arheologic prezentat mai adăugăm i unele fragmente ceramice circulare debitate din pereŃi de vas, dintre care unele neperforate (Pl. XII/11-12, 14). Demne de menŃionat sunt i cele două piese litice lefuite, mai exact un fragment de topor perforat din riolit cu „cioc de raŃă ” (Pl. X/15) i un mic pandantiv dreptunghiular din granodiorit macrocristalin cu aspect de riolit (?), cu două perforaŃii în partea superioară35 (Pl. X/14). Culoarea verzuie a rocii, de o nuanŃă foarte apropiată de patina pieselor de bronz, ne îndeamnă să speculăm că această podoabă imita o piesă din metal.

14. Dudetii Vechi – 32/Ferma Emiliana WestRom (com. Dudetii Vechi) B. Lat. 46° 2' 53.95" N, Long. 20° 23' 47.59" E, Alt. 76 m. C. 144026.59149, 515701.88874. D. Situl se află la 5 km N de biserica ortodoxă din Valcani, la 8,6 km S de biserica catolică din Cherestur i la 17,8 km SV de biserica catolică din Cenad. E. Analiza imaginilor satelitare ne relevă existenŃa în trecut a unor meandre fosile în vecinătatea sitului. F. Situl este amplasat pe un grind (Fig. 14).

35 Pandantivul are următoarele dimensiuni: grosime 7 mm, lăŃime 19 mm, lungime 48,5 mm i diametrul orificiilor 2,5-3 mm. Octavian-Cristian Rogozea, Petru Rogozea 155

Fig. 14. Dudetii Vechi – 32/Ferma Emiliana WestRom, com. Dudetii Vechi (prelucrare după harta DirecŃiei Topografice Militare, ediŃia 1975, i Google earth) (Accesat: 01.06.2016)

G. Materialul arheologic: În acest punct, la S de tumulul aflat aici, au fost descoperite alături de fragmente ceramice cenuii postromane i materiale care aparŃin epocii timpurii a bronzului. În rarele situaŃii în care acestea au un decor, acesta este compus din iruri de mici alveole orizontale (Pl. XIII/1) sau crestături pe buză (Pl. XIII/2).

15. Dudetii Vechi – 37 (com. Dudetii Vechi) B. Lat. 46° 1' 1.58" N, Long. 20° 28' 26.90" E, Alt. 77 m. C. 149827.46104, 511891.88762. D. Situl se află la 2,8 km SV de biserica catolică din Dudetii Vechi, la 8,4 km NV de biserica ortodoxă din Nerău, la 6,9 km NEE de biserica ortodoxă din Valcani i la 2 km E de oseaua Dudetii Vechi – Valcani (DN 69F). E. Situl se găsete la 1,5 km E de cursul actual al Arancăi. F. Situl este amplasat pe un grind (Fig. 15).

Fig. 15. Dudetii Vechi – 37, com. Dudetii Vechi (prelucrare după harta DirecŃiei Topografice Militare, ediŃia 1975, i Google earth) (Accesat: 01.06.2016) 156 ContribuŃii la repertoriul aezărilor atribuite epocii bronzului

G. Materialul arheologic: În acest punct au fost descoperite, pe lângă numeroase fragmente cenuii aparŃinând secolelor III-V p.Chr., i fragmente ceramice care pot fi atribuite preistoriei, mai exact epocii timpurii a bronzului. Ceramica fină, preistorică, degresată cu nisip fin, arsă într-o atmosferă oxidantă, are suprafeŃele lustruite decorate minuŃios cu incizii i puncte fine încrustate cu pastă albă (Pl. XIII/3). Fragmentele ceramice obŃinute dintr-o pastă grosieră degresată cu cioburi pisate, descoperite aici, sunt, din păcate, neornamentate.

16. Dudetii Vechi – 42 (com. Dudetii Vechi) B. Lat. 46° 3' 12.20" N, Long. 20° 22' 2.09" E, Alt. 76 m. C. 141793.84915, 516396.31441. D. Situl se află la 6,1 km NV de biserica ortodoxă din Valcani, la 10 km SE de biserica ortodoxă din Beba Veche i la 9 km SV de biserica catolică din Cheglevici. E. Situl se găsete într-o zonă afectată puternic de lucrările de îmbunătăŃiri funciare începute în sec. XVIII i continuate chiar i în momentul de faŃă, după cum ne arată fotografiile satelitare. Acestea din urmă fiind i printre puŃinele imagini utile în reconstituirea paleomediului, după cum ne indică meandrelele vechi, dispărute în prezent, vizibile pe capturile foto din satelit. F. Situl este amplasat pe un grind (Fig. 16).

Fig. 16. Dudetii Vechi – 42, com. Dudetii Vechi (prelucrare după harta DirecŃiei Topografice Militare, ediŃia 1975, i Google earth) (Accesat: 01.06.2016)

G. Pe cuprinsul sitului au fost descoperite pe lângă materiale care aparŃin neoliticului timpuriu (cultura Starčevo-Cri), epocii postromane (sec. III-IV) i numeroase fragmente care pot fi încadrate în epoca timpurie a bronzului. Ceramica modelată dintr-o pastă grosieră este decorată cu brâuri alveolare oblice pe buză (Pl. XIII/8), brâuri alveolare orizontale pe corpul vasului (Pl. XIV/5) sau prin brâuri orizontale cu incizii verticale (Pl. XIV/2). Tot pe ceramica grosieră este întâlnit i aa- zisul decor „scoarŃă de copac” (Pl. XIII/4-5) sau cel realizat „cu măturica” (Pl. XIII/7, XIV/3). Pe singurul fragment modelat dintr-o pastă fină apar caneluri (Pl. XIV/6). Formele de vas care au putut fi reconstituite i implicit determinate sunt oala cu buza evazată (Pl. XIV/1) i diverse variante de amforă (Pl. XIII/6, XIV/4).

Octavian-Cristian Rogozea, Petru Rogozea 157

17. Dudetii Vechi – 43 (com. Dudetii Vechi) B. Lat. 46° 3' 34.60" N, Long. 20° 21' 51.19" E, Alt. 74 m. C. 141600.08472, 517100.77766. D. Situl se află la 6,8 km NV de biserica ortodoxă din Valcani, la 7,6 km SV de biserica catolică din Cherestur i la 9,3 km SE de biserica ortodoxă din Beba Veche. E. La fel ca în cazul sitului descris anterior singurele informaŃii legate de hidrografie pot fi obŃinute numai pe baza analizei imaginilor satelitare. Pe acestea sunt vizibile o serie de meandre fosile. F. Situl este amplasat pe un grind (Fig. 17).

Fig. 17. Dudetii Vechi – 43, com. Dudetii Vechi (prelucrare după harta DirecŃiei Topografice Militare, ediŃia 1975, i Google earth) (Accesat: 01.06.2016)

G. În acest punct, unde predomină materiale care pot fi atribuite evului mediu (sec. X-XIII), au fost identificate i câteva fragmente preistorice, mai precis ceramică databilă în epoca timpurie a bronzului. Formele de vas (Pl. XV/1-4) alături de tehnologia ceramicii permit această încadrare, chiar i în lipsa unor decoruri.

18. Dudetii Vechi – 44 (com. Dudetii Vechi) B. Lat. 46° 3' 10.12" N, Long. 20° 29' 4.37" E, Alt. 76 m. C. 150857.69696, 515810.49599 D. Situl se află la 1,36 km N de biserica catolică din Dudetii Vechi, la 10,8 km SV de biserica romano-catolică din Sânnicolau Mare i la 7,32 km SE de biserica catolică din Cheglevici. E. Situl se găsete la cca. 550 m de cursul actual al pârâului łiganca. F. Situl este amplasat pe un mic grind (Fig. 18).

158 ContribuŃii la repertoriul aezărilor atribuite epocii bronzului

Fig. 18. Dudetii Vechi – 44, com. Dudetii Vechi (prelucrare după harta DirecŃiei Topografice Militare, ediŃia 1975, i Google earth) (Accesat: 01.06.2016)

G. Un vas fragmentar, alături de alte materiale ceramice, a fost descoperit cu ocazia excavării unei fosei septice, de către proprietarul terenului, la o adâncime de cca. 1,9 m de la nivelul actual de călcare. Vasul aparŃine speciei grosiere, suprafeŃele de culoare negru-cenuiu sunt netezite i păstrează un „decor” compus din amprentele liniare ale degetelor. Degresarea pastei a fost făcută cu un amestec de cioburi pisate i materie organică36 (Pl. XV/5-7).

19. Ghiroda – 3 (com. Ghiroda) A. Odată cu cercetarea perimetrului aflat la est de municipiul Timioara pentru întocmirea Planului Urbanistic General au fost verificate i zonele aflate în hotarul localităŃii Ghiroda. Cu această ocazie a fost descoperit i situl Ghiroda – 3, în data de 05.04.201537. B. Lat. 45° 46' 56.84" N, Long. 21° 18' 0.67" E, Alt. 87 m. C. 212524.29343, 482527.86512. D. Situl se află la 590 m N de calea ferată Timioara – Lugoj, la 1,71 km SSV de biserica ortodoxă din Giarmata Vii, la 620 m V de aleea Überland i la 4,5 km SVV de biserica reformată din DumbrăviŃa. E. Aezarea este poziŃionată la 190 m S faŃă de un pârâu semipermanent fără nume. F. Situl este amplasat pe un mic grind (Fig. 19).

36 Dimensiunile vasului sunt următoarele: diametrul fundului – 18 cm, diametrul de la gura vasului – 18 cm, iar pereŃii recipientului ceramic au grosime care variază între 0,7-0,8 cm. 37 Cercetarea de teren a fost efectuată de către O.-C. Rogozea, Bogdan Craiovan i Sofia Bertea. Octavian-Cristian Rogozea, Petru Rogozea 159

Fig. 19. Ghiroda – 3, com. Ghiroda (prelucrare după harta DirecŃiei Topografice Militare, ediŃia 1975, i Google earth) (Accesat: 01.06.2016)

G. Pe ceramica din acest punct decorurile apar rar. În puŃinele cazuri când acestea există sunt formate din brâuri alveolare (Pl. XVI/1) sau caneluri înguste (Pl. XVI/3). Cu excepŃia unei căniŃe (?), deosebit de mici (Pl. XVI/2), nu au fost determinate alte tipuri ceramice.

20. Giulvăz – 4 (com. Giulvăz) A. Situl a fost descoperit de către O.-C. Rogozea i Bogdan Craiovan în urma unor cercetări de suprafaŃă, determinate de întocmirea Planului Urbanistic General al Comunei Giulvăz, în data de 01.03.2016. B. Lat. 45° 31' 55.26" N, Long. 20° 59' 31.61" E, Alt. 76 m. C. 187190.43207, 455875.10723. D. Situl se află la 1,7 km SSE de biserica ortodoxă din Giulvăz, la 4,9 km N de biserica ortodoxă din Crai Nou, la 10 km NE de biserica ortodoxă din Foeni, de-o parte i de alta a oselei Giulvăz – Rudna (DC192). E. Aezarea este amplasată pe malul unui meandru vizibil în teren, secat în urma lucrărilor de îmbunătăŃiri funciare începute încă din secolul al XVIII-lea. F. Aezarea ocupă un mic grind, nu foarte înalt (Fig. 20).

160 ContribuŃii la repertoriul aezărilor atribuite epocii bronzului

Fig. 20. Giulvăz – 4, com. Giulvăz (prelucrare după harta DirecŃiei Topografice Militare, ediŃia 1975, i Google earth) (Accesat: 01.06.2016)

G. PuŃinele materiale arheologice din acest punct aparŃin epocii timpurii a bronzului. Decorurile sunt realizate prin trasarea unor incizii cu aspect haotic pe suprafaŃa fragmentelor (Pl. XVI/4). În afară de fragmente ceramice în această zonă au fost recoltate i numeroase bucăŃi de chirpici vitrifiat care păstrează, în unele cazuri, amprenta nuielelor din structura peretelui.

21. Hodoni – 4 (com. Satchinez) A. Cercetările de suprafaŃă relizate de către arheologii DirecŃiei JudeŃene pentru Cultură Timi38, din data 02.04.2014, într-o zonă cunoscută pentru potenŃialul său arheologic39 i implicit supusă braconajului arheologic, au dus la descoperirea a trei puncte arheologice, unul atribuit neoliticului40, unul caracteristic epocii postromane i secolelor X-XIII i situl denumit Hodoni – 4 cu materiale specifice epocii bronzului i secolelor III-IV. B. Lat. 45° 53' 3.80" N, Long. 21° 6' 18.32" E, Alt. 101 m. C. 197918.34742; 494569.73608. D. situl se află la 2,54 km SE de biserica ortodoxă din Hodoni, la 5,44 km NNE de biserica romano-catolică din Dudetii Noi i la 6,4 km NV de biserica ortodoxă din Sânandrei. E. situl se află la 650 m E de pârâul Iercici (Fig. 21). F. situl este amplasat în Câmpia Înaltă a Vingăi, pe o terasă înaltă, la E de pârâul Iercici (Fig. 21).

38 La periegheză au mai participat, alături de Victor Bunoiu i O.-C. Rogozea de la DJCT, Bogdan Muscalu i R. Dincă. 39 Moga 1969, p. 295; Moga, Radu 1977, p. 231-245; Bejan, Moga 1979, p. 159-168; Bejan, Benea 1985, p. 187-202; Bejan 1995, p. 376-392; Draovean 1995, p. 53-137; Draovean, łeicu, Muntean 1996; Mare 2004, p. 37, 179-180; Măruia et al. 2011, p. 215-236. 40 Rogozea 2015, p. 125-127. Octavian-Cristian Rogozea, Petru Rogozea 161

Fig. 21. Hodoni – 4, com. Satchinez (prelucrare după harta DirecŃiei Topografice Militare, ediŃia 1975, i Google earth) (Accesat: 01.06.2016)

G. În teren au fost descoperite, pe lângă numeroase materiale postromane (sec. III-IV p.Chr.), i fragmente ceramice care pot fi atribuite epocii bronzului. Decorurile întâlnite sunt inciziile (Pl. XVI/8), canelurile dispuse orizontal (Pl. XVI/6) sau nervurile (Pl. XVI/5). Din categoria elementelor modelate plastic sunt întâlnite toarte tubulare (Pl. XVI/9) i butoni semisferici aplicaŃi pe castroane (Pl. XVI/7).

22. Pi4chia (com. – 1 Pi chia) A. Demararea unor lucrări de infrastructură rutieră, mai exact o osea care urmează să lege DN 69 de autostrada A1, a dus la realizarea unor cercetări de suprafaŃă conduse de către D. Micle, pe viitorul traseu al acesteia. Cu acest prilej au fost descoperite apte situri arheologice aflate în hotarele localităŃilor Covaci (două atribuite secolelor XVII-XVII) i Cerneteaz (trei atribuite secolelor II-IV i unul atribuit secolelor XVIII-XIX) i punctul de la Pichia, discutat în studiul de faŃă. B. Lat. 45° 52' 33.38" N, Long. 21° 15' 44.06" E, Alt. 113 m. C. 210062.61777, 493047.33234. D. Situl se află la 3,83 km N de biserica ortodoxă din Cerneteaz, la 5,35 km NE de biserica ortodoxă din Covaci i la 5 km SE de biserica ortodoxă din Corneti. E. Situl se găsete la 600 m SE de pârâul Măghieru. F. Situl este amplasat pe o terasă înaltă (Fig. 22).

162 ContribuŃii la repertoriul aezărilor atribuite epocii bronzului

Fig. 22. Pichia – 14, com. Pichia (prelucrare după harta DirecŃiei Topografice Militare, ediŃia 1975, i Google earth) (Accesat: 01.06.2016)

G. Decorurile fragmentelor din acest punct sunt compuse din incizii fine dispuse orizontal (Pl. XVII/2) sau brâuri alveolare (Pl. XVII/3). Din repertoriul formelor de vase a putut fi determinat un singur tip, mai exact o strachină tronconică (Pl. XVII/1).

23. Satchinez – 13 (com. Satchinez) A. Situl a fos descoperit de către L. Măruia i A. Cîntar. B. Lat. 45° 54' 29.43" N, Long. 21° 0' 26.84" E, Alt. 91 m. C. 200448.07635, 449561.70566. D. Situl se află la 4,4 km SV de biserica romano-catolică din Satchinez, la 3,95 km NE de biserica catolică din Biled, la 6,37 km V de biserica ortodoxă din Hodoni i la 2,56 km S de drumul judeŃean DJ693. E. Situl se găsete la 1,58 km SV de pârâul Apa Mare, chiar pe malul sudic al zonei mlătinoase Râtu Mare. F. Din punct de vedere al formei de relief, situl este amplasat pe un grind ceva mai înalt (Fig. 23).

Octavian-Cristian Rogozea, Petru Rogozea 163

Fig. 23. Satchinez – 13, com. Satchinez (prelucrare după harta DirecŃiei Topografice Militare, ediŃia 1975, i Google earth) (Accesat: 01.06.2016)

G. Fragmentele care fac parte din categoria fină a ceramicii sunt decorate cu arcade umplute cu incizii scurte (Pl. XVII/6, 8) asociate cu benzi orizontale umplute cu incizii verticale (Pl. XVII/9) sau, în cazul castroanelor, cu incizii verticale sau uor oblice pe buză (Pl. XVII/4-5). Singurul fragment grosier decorat are suprafaŃa exterioară acoperită cu grupuri de incizii semicirculare (Pl. XVII/7).

24. Sânmartinu Sârbesc – 9 (com. Peciu Nou) A. Situl arheologic aflat în sud-vestul localităŃii Sânmartinu Sârbesc a fost descoperit în data de 29.01.2009 de către studenŃii UniversităŃii de Vest din Timioara coordonaŃi de către L. Măruia i D. Micle. Materialele atribuite epocii bronzului de aici au mai fost amintite41, fără a fi însă discutate sau ilustrate. B. Lat. 45° 35' 53.00" N, Long. 20° 56' 25.00" E, Alt. 78 m. C. 183517.73455, 463412.48385. D. Zona vizată de cercetarea de teren se află la 1,45 km SV de biserica ortodoxă din Sânmartinu Sârbesc, la 3,42 km N de biserica ortodoxă din Ivanda i la 4,97 km SE de biserica catolică din Sânmartinu Maghiar. E. La 270 m SE de sit se află pârâul łeba (astăzi canalizat). F. Sub aspect morfologic, aezarea speculează un grind mai înalt cu aproximativ 2 m, bine evidenŃiat în comparaŃie cu terenul din jur, acesta fiind înconjurat de foste meandre de divagare ale râului Timi i ale Begăi (Fig. 24).

41 Rogozea 2015, p. 128, nota 62. 164 ContribuŃii la repertoriul aezărilor atribuite epocii bronzului

Fig. 24. Sânmartinu Sârbesc – 9, com. Peciu Nou (prelucrare după harta DirecŃiei Topografice Militare, ediŃia 1975, i Google earth) (Accesat: 01.06.2016)

G. În locaŃia de faŃă au fost descoperite, pe lângă materialele neolitice i postromane, i fragmente ceramice care aparŃin cu siguranŃă epocii bronzului. Ceramica modelată dintr-o pastă fină prezintă o suprafaŃă neagră, lustruită puternic, cu aspect metalic. Decorul este realizat prin incizarea unor motive compuse din triunghiuri umplute cu incizii scurte, orientate cu vârful înspre baza vasului, dispuse circular (Pl. XVII/12). Alte decoruri întâlnite în acest punct, pe ceramica grosieră de această dată, sunt brâurile cu crestături oblice care dublează buze uor evazate, ornamentate cu incizii oblice (Pl. XVII/10). Tot dintr-o pastă grosieră este confecŃionat i un fragment ceramic care păstrează o toartă cu un orificiu foarte îngust (Pl. XVII/11).

25. Timioara (municipiul – 3 Timi oara) A. Situl Timi oara – 3 a fost descoperit în urma unor cercetări de teren din primăvara anului 2013. Rezultatele acestor periegheze, mai exact ceramica atribuită culturii Banatului, a fost prezentată într-un mic articol cu caracter de repertoriu42. După publicarea materialelor de aici situl a mai fost cercetat perieghetic de către L. Dorogostaisky, care descoperă i ceramică specifică epocii bronzului43. B. Lat. 45° 48' 6.00" N, Long. 21° 7' 56.00" E, Alt. 87 m. C. 199576.78748, 485280.71582. D. Situl se află la 4,9 km SE de biserica catolică din Dudetii Noi, la 6,39 km SV de biserica ortodoxă din Sânandrei, la 10 km NV de biserica ortodoxă din Beregsăul Mare i la 640 m S de oseaua Timioara – Sânnicolau Mare (DN6). E. Situl se găsete la 800 m E de pârâul Niarad. F. Obiectivul arheologic este amplasat pe un grind, bine profilat, având formă de platou (Fig. 25).

42 Rogozea 2013, p. 119-121. 43 MulŃumim i pe această cale domnului Leonard Dorogostaisky atât pentru amabilitatea cu care ne-a cedat materialele, cât i pentru informaŃiile oferite. Octavian-Cristian Rogozea, Petru Rogozea 165

Fig. 25. Timioara – 3 (municipiul Timioara) (prelucrare după harta DirecŃiei Topografice Militare, ediŃia 1975, i Google earth) (Accesat: 01.06.2016)

G. Printre materialele arheologice colectate cu ocazia perieghezelor din acest punct au fost identificate i fragmente ceramice care pot fi atribuite epocii bronzului, pe baza canelurilor dispuse în jurul unor toarte-buton conice (Pl. XVII/13) i a inciziilor care formează ghirlande (Pl. XVII/14).

26. Timioara2 (municipiul – 1 Timi oara) A. Situl a fost descoperit în luna decembrie a anului 2015 în urma unor cercetări de teren menite să identifice zonele cu potenŃial arheologic din viitorul Plan Urbanistic General al municipiului Timioara. B. Lat. 45° 47' 14.13" N, Long. 21° 12' 37.59" E, Alt. 88 m. C. 205576.29590, 483388.77632. D. Situl se află la 340 m SV de Calea Aradului (DN69), la 700 m NE de Calea Torontalului (DN6) i la 4 km N de Catedrala Mitropolitană ortodoxă din Timioara. E. Situl se găsete la 100 m S de o mlatină asanată în prezent, aflată în zona actualului aeroport utilitar (Cioaca/Aviasan). F. situl este amplasat pe o terasă mai înaltă cu cca. 3-4 metri faŃă de terenul din jur (Fig. 26).

166 ContribuŃii la repertoriul aezărilor atribuite epocii bronzului

Fig. 26. Timioara – 12 (municipiul Timioara) (prelucrare după harta DirecŃiei Topografice Militare, ediŃia 1975, i Google earth) (Accesat: 01.06.2016)

G. Fragmentarea puternică a materialelor ceramice din acest punct nu ne-a permis decât o determinare aproximativă a cronologiei, dar pe baza cumulului caracteristicilor morfologice putem să le încadrăm în rândul celor definitorii pentru epoca bronzului.

27. Timi7oara (municipiul – 1 Timi oara) A. Situl a fost descoperit în data de 07.04.2015 tot în cadrul cercetărilor care vizau cartarea siturilor din zonele ce urmau să fie introduse în noul Plan Urbanistic General al municipiului Timioara44. B. Lat. 45° 42' 13.43" N, Long. 21° 10' 47.84" E, Alt. 85 m. C. 202763.35879, 474225.85436. D. Situl se află la 0,26 km V de drumul naŃional 59 Timioara – ag, la 5,40 km N de biserica ortodoxă din comuna ag i la 2,43 km E de drumul judeŃean 591 Timioara – Utvin. E. Situl se găsete la 2,43 km N de pârâul Nivelda i la 3,8 km S de cursul actual al Canalului Bega. Pe hărŃile realizate în secolul al XVIII-lea zona aflată la N de sit a fost marcată ca fiind mlătinoasă. F. Situl este amplasat pe un grind natural de mici dimensiuni (Fig. 27).

44 Cercetarea de suprafaŃă a fost efectuată împreună cu R. Dincă i M. Borchescu. Octavian-Cristian Rogozea, Petru Rogozea 167

Fig. 27. Timioara – 17 (municipiul Timioara) (prelucrare după harta DirecŃiei Topografice Militare, ediŃia 1975, i Google earth) (Accesat: 01.06.2016)

G. Decorurile ceramicii constau în caneluri circulare dispuse în jurul unui buton conic (Pl. XVII/16) sau caneluri late, paralele, dispuse orizontal pe corpul vasului (Pl. XVII/15).

28. Utvin – 11 (com. Sânmihaiu Român) A. Situl a fost descoperit în anul 2014 de către O.-C. Rogozea, R. Dincă, B. Craiovan cu ocazia unor cercetări de suprafaŃă desfăurate în hotarul localităŃii Utvin. B. Lat. 45° 44' 28.01" N, Long. 21° 9' 9.20" E, Alt. 81 m. C. 200831.62576, 478479.78020. D. Situl se află la 4 km SE de biserica ortodoxă din Săcălaz, la 4,48 km V de Gara de Nord din Timioara, la 2,87 km NV de biserica ortodoxă din Freidorf i la 2,27 km S de oseaua Timioara – Săcălaz (DN 59A). E. Situl se găsete la 1,5 km N de cursul actual al canalului Bega, într-o zonă brăzdată de numeroase meandre fosile i braŃe de divagare. F. Situl este amplasat pe un grind mai înalt cu 1,5 m faŃă terenul înconjurător (Fig. 28).

168 ContribuŃii la repertoriul aezărilor atribuite epocii bronzului

Fig. 28. Utvin – 11 (com. Sânmihaiu Român) (prelucrare după harta DirecŃiei Topografice Militare, ediŃia 1975, i Google earth) (Accesat: 01.06.2016)

G. Fragmentele ceramice colectate de la Utvin (Pl. XVIII/1-2), mai exact din punctul denumit de noi convenŃional Utvin – 11, aparŃin cu certitudine epocii bronzului, însă o atribuire etno-culturală mai exactă nu este posibilă din cauza fragmentării puternice a materialelor.

29. Utvin – 13 (com. Sânmihaiu Român) A. Punctul a fost identificat în 27.04.2015 de către O.-C. Rogozea i R. Dincă în contextul continuării cercetărilor de teren începute în hotarul localităŃii Utvin în anul 2014. B. Lat. 45° 43' 52.68" N, Long. 21° 8' 4.19" E, Alt. 83 m. C. 199374.63581, 477457.84356. D. Situl se află la 2 km NE de biserica ortodoxă din Utvin, la 6,75 km NV de biserica ortodoxă din Chioda i la 3,63 km SE de biserica catolică din Utvin. E. Zona în care este aezat situl este brăzdată de numeroase meandre fosile i braŃe de divagare ale râului Bega aflat în prezent la doar 1 km N. F. Situl este amplasat pe un mic grind (Fig. 29).

Octavian-Cristian Rogozea, Petru Rogozea 169

Fig. 29. Utvin – 13, com. Sânmihaiu Român (prelucrare după harta DirecŃiei Topografice Militare, ediŃia 1975, i Google earth) (Accesat: 01.06.2016)

G. La fel ca în cazul sitului Utvin – 11, obiectele ceramice sunt foarte puŃine i fragmentate. Pe o singură piesă ceramică figurează un decor compus din caneluri late dispuse orizontal (Pl. XVIII/3).

30. Valcani – 4 (com. Valcani) A. În bibliografia de specialitate sunt amintite la Valcani trei movile de pământ45, un denar republican emis de L. Antestius Gragulus46, dar i o aezare postromană47. Sărăcia informaŃiilor legate de topografia istorică a zonei cuprinsă în hotarul actual al localităŃii Valcani ne-a determinat să întreprindem o cercetare de suprafaŃă. Astfel, în data de 04.06.2016 a fost reidentificat acest punct48. B. Lat. 46° 0' 12.79" N, Long. 20° 25' 30.22" E, Alt. 76 m. C. 145944.58782, 510604.37535. D. Situl se află la 1,8 km E de biserica ortodoxă din Valcani, la 5,8 km SV de biserica catolică din Dudetii Vechi, la 7,6 km NV de biserica romano-catolică din Teremia Mică i la 418 m S de oseaua Dudetii Vechi – Teremia Mică (DN59F). E. – F. Situl este amplasat pe un grind înconjurat din trei direcŃii de un meandru fosil (Fig. 30).

45 MedeleŃ, Bugilan 1987, p. 276; Luca 2006, p. 263. 46 MedeleŃ 1994, p. 290; Luca 2006, p. 263. 47 Muscalu 2015, p. 47-71. 48 Punctul a fost descoperit de domnul Gheorghe Drăgoi din Dudetii Vechi. Îi mulŃumim i pe această cale pentru amabilitate. 170 ContribuŃii la repertoriul aezărilor atribuite epocii bronzului

Fig. 30. Valcani – 4, com. Valcani (prelucrare după harta DirecŃiei Topografice Militare, ediŃia 1975, i Google earth) (Accesat: 01.06.2016)

G. Fragmentele ceramice din acest punct pot fi împărŃite în trei categorii/specii distincte: ceramica grosieră degresată cu cioburi pisate, arsă într-o atmosferă oxidantă de obicei, cu suprafeŃele netezite, lipsită de ornamente propriu-zise, fiind întâlniŃi doar butoni (Pl. XVIII/5), ceramica semifină, arsă într-o atmosferă reducătoare, degresată cu cioburi pisate i nisip, cu suprafeŃele lustruite i ceramica fină, arsă într-o atmosferă reducătoare, degresată cu nisip fin, cu suprafeŃele lustruite i decorată prin caneluri (Pl. XVIII/6-11). Din repertoriul formelor de vas întâlnim: strachina lobată (Pl. XVIII/9), castronul (Pl. XVIII/12), oala (Pl. XVIII/13), oala cu buza evazată (Pl. XVIII/14). În cazul unui fragment modelat dintr-o pastă semifină este întâlnită o perforaŃie, de cca. 5 cm, realizată înainte de ardere (Pl. XVIII/4).

31. Vinga – 6/Izvor (com. Vinga) A. Aezarea atribuită epocii bronzului de la Vinga – Izvor a fost descoperită în anul 1970 de către Eugen Pădurean49. Situl a fost reidentificat de noi în 21.03.2015 cu ocazia unor cercetări care vizau delimitarea în teren a locuirii neolitice din apropierea acestui punct50. Numeroasele materiale tipice recoltate cu acest prilej, alături de posibilitatea precizării unor coordonate geografice exacte, ne-au determinat să amintim i această locaŃie, cunoscută deja în bibliografia de specialitate51. B. Lat. 45° 59' 58.32" N, Long. 21° 11' 33.67" E, Alt. 120 m. C. 205323.69594, 507028.69760. D. Situl se află între calea ferată Timioara – Arad i drumul European E71 (oseaua Timioara – Arad), la 1,32 km SV de biserica romano-catolică din Vinga, la 3,9 km NNE de biserica ortodoxă din OrŃioara i la 622 m N de silozurile firmei Smithfield. E. Situl se găsete la 630 m S de pârâul Valea Viilor. F. Pentru amplasarea sitului a fost aleasă o terasă înaltă la S de pârâu (Fig. 31).

49 Pădurean 1985, p. 41; Pădurean 1988, p. 514; Crian 1999, p. 133. 50 MulŃumim i pe această cale domnului Eugen Pădurean care ne-a sprijinit i în acest demers.

Octavian-Cristian Rogozea, Petru Rogozea 171

Fig. 31. Vinga – 6/Izvor, com. Vinga (prelucrare după harta DirecŃiei Topografice Militare, ediŃia 1975, i Google earth) (Accesat: 01.06.2016)

G. De pe suprafaŃa acestui sit au fost colectate numeroase fragmente decorate cu incizii care compun ghirlande (Pl. XIX/1-3, 11) i diverse benzi umplute cu linii scurte (Pl. XIX/4-7). Alte tipuri de decor întâlnite sunt alveolele lunguieŃe dispuse sub buză (Pl. XIX/8) sau brâurile alveolare (Pl. XIX/10). Formele de vase care au putut fi determinate sunt străchinile cu buza dreaptă (Pl. XIX/10, 12) sau evazată (Pl. XIX/13) i un vas cu gura îngustă i buza evazată (Pl. XIX/9).

Concluzii Materialele arheologice din punctul Giulvăz – 4 pot fi încadrate în epoca timpurie a bronzului. Cele mai apropiate analogii pentru ceramica din acest punct le întâlnim la Foeni – Cimitirul Ortodox52. Tot epocii de tranziŃie de la eneolitic la bronzul timpuriu, mai exact culturii Baden, îi aparŃin i materialele de la Chioda – 1/Livezi. PrezenŃa unor materiale Baden în aezarea de la Ghiroda este cât se poate de firească, materiale de acest tip fiind descoperite în imediata apropiere în siturile Timioara – 7/Freidorf/Barum53 i ParŃa – Tellul V54. Culturii Vatina considerăm că îi aparŃin materialele descoperite pe suprafaŃa sitului Alio – 2. Bronzului mijlociu, mai exact grupului Corneti-Crvenka, atribuim materialele din siturile Becicherecu Mic – 3, Satchinez – 13, Vinga – 6 i posibil Călacea – 2. Aceste materiale îi găsesc analogii în siturile de la Aluni – 1/Dealul Molizilor55, Aradu Nou – BufniŃ56, Arad – Uzina Nouă de Apă57, Arad – Sere58, Cicir – Spinul lui

52 Gogâltan 1992, p. 97; Gogâltan 1993a, p. 51-64. Coordonate GPS: Lat. 45° 29' 44.76" N, Long. 20° 52' 0.50" E, Alt. 87 m. 53 ArdeŃ 1988, p. 121-133; Draovean 2011, p. 31-40. Coordonate GPS: Lat. 45° 43' 14.44 " N, Long. 21° 11' 6.73" E, Alt. 85 m. 54 Oprinescu, Kalmar 1986, p. 199; ArdeŃ 1988, p. 122, nota 13. Coordonate GPS: Lat. 45° 37' 27.34" N, Long. 21° 6' 25.88" E, Alt. 81 m. 55 Pădureanu 1973, p. 395-397; Crian 1999, p. 32; Măruia 2011, p. 523-548. Coordonate GPS: Lat. 46° 6' 7.76" N, Long. 21° 29' 19.26" E, Alt. 142 m. 56 Pădurean 1985, p. 29; Pădurean 1988, p. 507; Crian 1999, p. 37; Gogâltan 2004, p. 103; Sava, Matei 2013, p. 94. Coordonate GPS: Lat. 46° 8' 44.88" N, Long. 21° 16' 37.34" E, Alt. 107 m. 172 ContribuŃii la repertoriul aezărilor atribuite epocii bronzului

Stanca59, Ciuta – Cornul Dealului60, Corneti – Cornet61, Cruceni – La Sondă62, Cuvin63, Dinia – Gomilă64, Dubova – Petera lui Climente65, Foeni – Gomila Lupului66, Frumueni67, Gornea – Pod Păzărite68, Herculane – Petera Oilor69, Horia – La Slatini70, Macea – Topilă71, Moldova Veche – Ostrov72, Peciu Nou – Steizel73, Socodor – Căvăjdia74 i Zădăreni75. Epocii mijlocii a bronzului, mai precis culturii Mure, îi aparŃin materialele de la Cheglevici – 1, Cherestur – 1, Dudetii Vechi – 25, Dude2tii, DudeVechi – 3 tii2, DudeVechi – 4 tii3 Vechi – 4 i Valcani – 4. Materialele din siturile Sânmartinu Sârbesc – 9, Dudetii Noi – 5, Dudetii Noi – 5, Dude7tii, DudeNoi – 2 tii7, DudeNoi – 4 tii9 Noi – 4 i probabil Hodoni – 4 îi găsesc analogii, mai mult sau mai puŃin exacte, în siturile cu descopeririri Cruceni- Belegiš de la Aradu-Nou76, Bobda77, Cruceni78, Deta – Dudărie79, Dragina80, Foeni –

57 Pădurean 1985, p. 29; Pădurean 1988, p. 509; Crian 1999, p. 37. Coordonate GPS: Lat. 46° 11' 25.16" N, Long. 21° 23' 26.63" E, Alt. 109 m. Microtoponimul corect al acestui punct este Uzina Nouă de Apă. Facem această precizare pentru a se evita confuzia cu cartierul Aradul Nou sau cu vechea Uzină de Apă aflată în cartierul Grădite al municipiului Arad (informaŃii amabile: E. Pădurean). 58 Pădurean 1985, p. 29; Crian 1999, p. 36. Coordonate GPS: Lat. 46° 11' 44.42" N, Long. 21° 21' 0.57" E, Alt. 107 m. 59 Pădurean 1973, p. 399-340; Pădurean 1985, p. 31; Gumă 1997, p. 44; Crian 1999, p. 53. Coordonate GPS: Lat. 46° 9' 42.15" N, Long. 21° 29' 49.04" E, Alt. 114 m. 60 Petrescu 1995, p. 589-617; Gumă 1997, p. 43, 45, 203-208; Gogâltan 2004, p. 103; Luca 2006, p. 73. 61 Popescu 1969, p. 530; Radu 1972, p. 271-283; Morintz 1978, p. 17; Gumă 1997, p. 43, 214-215; Gogâltan 2004, p. 103. Coordonate GPS: Lat. 45° 53' 57.00" N, Long. 21° 13' 3.00" E, Alt. 121 m. 62 Gogâltan 2004, p. 103. Coordonate GPS: Lat. 45° 27' 58.10" N, Long. 20° 52' 39.30" E, Alt. 74 m. 63 Pădurean 1988, p. 510; Crian 1999, p. 64. 64 Gogâltan 2004, p. 103. Coordonate GPS: Lat. 45° 38' 11.88" N, Long. 20° 59' 19.68" E, Alt. 78 m. 65 Gumă 1997, p. 43, 217, pl. XLV. Coordonate GPS: Lat. 44° 35' 44.79" N, Long. 22° 15' 40.38" E, Alt. 144 m (Coordonate aproximative, petera fiind inundată în prezent de apele Dunării). 66 Gumă 1997, p. 43-44; Gogâltan 2004, p. 103; Gogâltan 2014, p. 104-110. Coordonate GPS: Lat. 45° 31' 30.62" N, Long. 20° 52' 16.53" E, Alt. 75 m. 67 Pădurean, 1985, p. 33-34; Crian 1999, p. 71. Coordonate GPS: Lat. 46° 5' 38.90" N, Long. 21° 27' 7.15" E, Alt. 139 m. 68 Petrovszky 1975, p. 375; Lazarovici 1977, p. 92-93; Săcărin, Lazarovici 1979, p. 71-105; Lazarovici et al. 1993, p. 299-301; Gumă 1997, p. 47-48. Coordonate GPS: Lat. 44° 39' 43.98" N, Long. 21° 51' 42.18" E, Alt. 101 m. 69 Gumă 1997, p. 43, 45, 213, pl. XLI. 70 Pădurean, 1985, p. 34; Pădurean 1988, p. 510; Crian 1999, p. 76. Coordonate GPS: Lat. 46° 12' 3.63" N, Long. 21° 27' 50.51" E, Alt. 115 m. 71 Sava 2008, p. 25-26, 28; Sava, Matei 2013, p. 94. Coordonate GPS: Lat. 46° 22' 38.83" N, Long. 21° 21' 15.28" E, Alt. 100 m. 72 Popescu 1969, p. 537; Lazarovici 1977, p. 92; Morintz 1978, p. 21; Gumă 1997, p. 216, pl. XLIV; Gogâltan 1999, p. 96-97; Gogâltan 2004, p. 102; Luca 2006, p. 173. Coordonate GPS: Lat. 44° 41' 45.00" N, Long. 21° 37' 44.00" E, Alt. 69 m. 73 MarŃi 2008, p. 37-46; Gogâltan 2004, p. 103. Coordonate GPS: Lat. 45° 35' 29.94" N, Long. 21° 3' 20.05" E, Alt. 78 m. 74 Sava 2008, p. 24. Coordonate GPS: Lat. 46°28'46.92" N, Long. 21° 27' 36.98" E, Alt. 94 m. 75 Gumă 1997, p. 44-45; Crian 1999, p. 138; Gogâltan 1999, pl. 10-12. 76 Pădurean 1988, p. 508, pl. III/8-11. 77 Morintz 1978, p. 44. 78 Moga 1969, p. 296; Popescu 1969a, p. 512; Popescu 1969b, p. 467; Radu 1973; Morintz 1978, p. 41; Munteanu-Dumitru 1988, p. 57; Lazarovici, Sfetcu 1990, p. 50; MedeleŃ 1995, p. 297, 299; Gumă 1993, p. 152-155; Gumă 1997, p. 57; Szentmiklosi 2005a, p. 115; Szentmiklosi 2005b, p. 646; Coordonate GPS: Lat. 45° 28' 6.09" N, Long. 20° 52' 54.88" E, Alt. 75 m. 79 Szentmiklosi 2005a, p. 113, 115; Stavilă 2015, p. 239. Coordonate GPS: Lat. 45° 23' 17.88" N, Long. 21° 13' 47.09" E, Alt. 91 m. 80 Szentmiklosi 2005a, p. 111-126. Octavian-Cristian Rogozea, Petru Rogozea 173

Gomila Lupului81, Fratelia82, Liebling83, Livezile (Tolvădia)84, MoniŃa Nouă85, Timioara – Pădurea Verde86, Peciu Nou87, ag88, Sânnicolau Mare – Selite89 i Voiteg90. Epocii târzii sau mijlocii a bronzului îi aparŃin, în opinia noastră, din acest moment, materialele colectate din punctele Chi oda – 3, Timioara – 3 i Timioara7 – 1 . În cazul punctelor Ghiroda – 3, Pi chia – 4, Utvin – 11, Utvin – 17 i Timioara – 12, fragmentarea puternică a materialelor ceramice alături de numărul redus al acestora nu ne permit decât încadrarea largă în epoca bronzului fără a se putea preciza o atribuire culturală exactă. Din punctul de vedere al tipului de aezare presupunem că punctele Ghiroda – 3 i Timi2oara, dar – 1 i cele două situri din hotarul Utvinului, sunt aezări sezoniere sau locuiri-satelit ale unor aezări mai mari aflate în zonă. Restul siturilor, cu excepŃia celui de la Alio – 2, care este posibil fortificat, sunt probabil aezări deschise. Noile materiale arheologice descoperite contribuie, sperăm, la completarea hărŃii punctelor care pot fi atrbuite epocii bronzului. În mod sigur cercetările viitoare intruzive sau de suprafaŃă vor confirma sau infirma datările i atribuirile culturale făcute de noi sau vor aduce completări.

Bibliografie

ArdeŃ 1988 – A. ArdeŃ, ConsideraŃii privind aezarea Baden de la Timioara – Freidorf, în Tibiscum, VII, 1988, p. 121-133. Băjenaru, Popescu – R. Băjenaru, A. D. Popescu, Pumnalele de metal cu limbă la 2012 mâner din bronzul timpuriu i mijlociu din spaŃiul carpato- dunărean , în vol. ed. V. Sârbu, S. Matei, Un monument cu reprezentări din Preistorie i Evul Mediu, Nucu-„Fundu Peterii ”, judeŃul Buzău, BiblMousaios, IV, Brăila, 2012, p. 363-433. Bejan 1995 – A. Bejan, Ceramica romană târzie din aezarea de la Hodoni (jud. Timi), în AnB (S.N.), IV, 1995, p. 376-392. Bejan, Benea 1985 – A. Bejan, D. Benea, antierul arheologic Hodoni – Pusta. Raport preliminar (1979-1984), în Banatica, VIII, 1985, p. 187-202. Bejan, Mare 1997 – A. Bejan, M. Mare, Dudetii Vechi – Pusta Bucova. Necropola i morminte de înhumaŃie din secolele VI-XII (I),

81 Szentmiklosi 2005a, p. 113-114; Gogâltan 2014, p. 68. 82 MedeleŃ 1995, p. 288-302; Szentmiklosi 2003, p. 84; Szentmiklosi 2005a, p. 113; Szentmiklosi 2006, p. 233; Rustoiu, Szentmiklosi 2015, p. 21; Stavilă 2016, p. 239. Coordonate GPS: Lat. 45° 42' 47.93" N, Long. 21° 12' 6.82" E, Alt. 85 m. 83 Stavilă 2015, p. 239. 84 Milleker 1897, p. 112-113; Morintz 1978, p. 41; Gogâltan 1998; Szentmiklosi 2005b, p. 646. 85 Măruia et al. 2012, p. 614-678. Coordonate GPS: Lat. 45° 44' 9.90" N, Long. 21° 18' 30.90" E, Alt. 88 m. 86 Popescu 1969, p. 498; Popescu 1970, p. 437; Gumă 1993, p. 55, 257, 296; Stavilă 2015, p. 32. Coordonate GPS (aproximative): Lat. 45° 46' 30.32" N, Long. 21° 15' 10.95" E, Alt. 89 m. 87 MedeleŃ 1995, p. 288-302; Gumă 1993, p. 293; Gumă 1997, p. 15. Coordonate GPS: Lat. 45° 36' 32.43" N, Long. 21° 1' 15.23" E, Alt. 79 m. 88 Szentmiklosi 2003, p. 233-244; Szentmiklosi 2005a, p. 113; Szentmiklosi 2005b, p. 646. 89 Stavilă 2015, p. 229-254. Coordonate GPS: Lat. 46° 4' 5.00" N, Long. 20° 39' 26.00" E, Alt. 84 m. 90 MedeleŃ 1995, p. 288-302. 174 ContribuŃii la repertoriul aezărilor atribuite epocii bronzului

în AnB (S.N.), V, 1997, p. 139-158. Bejan, Moga 1979 – A. Bejan, M. Moga, Necropola feudal-timpurie de la Hodoni (jud. Timi) , în Tibiscus, V, 1979, p. 159-168. Ciocani, Josza 2015 – P. Ciocani, A. Josza, Discontinuity in the Archaeological Research: Neolithic and Eneolithic Sites in the Surroundings of Dude tii Vechi, în ReDIVA, III, 2015, p. 9-52. Crian 1999 – I. H. Crian (coord.), Repertoriul arheologic al Mureului inferior, Timioara, 1999. Diaconescu 2009 – D. Diaconescu, Cultura Tiszapolgár în România, BB, XLI, Sibiu, 2009. Dörner 1971 – E. Dörner, Dacii i sarmaŃii din sec. II-III e.n. în vestul României, în Apulum, IX, 1971, p. 681-692. Dorogostaisky 2008- – L. Dorogostaisky, Utilizarea imaginilor satelitare, 2009 ortofotogramelor, hărŃilor topografice, GPS-ului i fotografiei digitale la realizarea perieghezelor. Studiu de caz: descoperirea fortificaŃiei preistorice de la „Valea Aliou ”, Alio (comuna Maloc, judeŃul Timi) , în SIB, XXXII-XXXIII, 2008-2009, p. 256-274. Draovean 1989 – F. Draovean, ObservaŃii pe marginea unor materiale inedite privind raporturile dintre culturile Starčevo-Cri, Vinča A i lumea liniară în nordul Banatului, în Apulum, XXVI, 1989, p. 9-47. Draovean 1991 – F. Draovean, Connections Between Vinča C and Tisa, Herpály, Petreti and BucovăŃ Cultures in Northern Banat, în Banatica, XI, 1991, p. 209-212. Draovean 1995 – F. Dra ovean, Locuirile neolitice de la Hodoni, în Banatica, XV, 1995, p. 53-137. Draovean 1996 – F. Dra ovean, Cultura Vinča târzie (faza C) în Banat, BHAB, I, Timioara, 1996. Draovean 1999 – F. Dra ovean, Cultura Petreti în Banat, în Studii privind aezările preistorice în arealul Tisa – Mureul Inferior, Timi oara, 1999, p. 5-20, 53-74. Draovean 2011 – F. Dra ovean, Locuirea eneolitică târzie, în vol. ed. M. Mare, D. Tănase, F. Draovean, G. El Susi, S. S. Gál, Timioara – Freidorf. Cercetările arheologice preventive din anul 2006, Cluj-Napoca, 2011, p. 31-40. Draovean, łeicu, – F. Draovean, D. łeicu, M. Muntean, Hodoni. Locuirile Muntean 1996 neolitice i necropola medievală timpurie, ReiŃa, 1996. Gligor 2008 – M. Gligor, ContribuŃii la repertoriul descoperirilor aparŃinând grupului Foeni pe teritoriul României, în PA, VII-VIII, 2008, p. 11-18. Gogâltan 1992 – F. Gogâltan, Foeni, An Early Bronze Age Settlement in the South-West of Romania, în SympThrac, IX, Bucureti, 1992, p. 96-97. Gogâltan 1993 a – F. Gogâltan, Foeni, Eine Frühbronzezeitliche Siedlung aus dem Südwestern Rumäniens. Vorläufiger Bericht, în TD, XIV, 1-2, 1993, p. 51-64. Gogâltan 1993b – F. Gogâltan, Materiale arheologice aparŃinând culturii Octavian-Cristian Rogozea, Petru Rogozea 175

Cruceni-Belegiš, în Tibiscum, VIII, 1993, p. 63-74. Gogâltan 1998 – F. Gogâltan, The Cruceni-Belegiš Cemetery of Livezile (Tolvădia), Commune Banloc, District Timi (Romania), în vol. ed. P. Roman, The Tracian World at the Crossroads of Civilizations, II, Bucharest, 1998, p. 181-205. Gogâltan 1999 – F. Gogâltan, The Southern Border of the Otomani Culture, în MFMÉ StudArch, V, 1999, p. 51-76. Gogâltan 2004 – F. Gogâltan, Bronzul Mijlociu în Banat. Opinii privind grupul Corneti-Crvenka, în vol. ed. P. Rogozea, V. Cedică, Festschrift für Florin MedeleŃ. Zum 60 Geburtstag, Timioara, 2004, p. 79-153. Gogâltan 2014 – F. Gogâltan, Foeni – Gomila Lupului, Timi County, în vol. ed. F. Gogâltan, C. Cordo, A. Ignat, Bronze Age Tell, Tell- Like and Mound-Like Settelments on the Eastern Frontier of the Carpathian Basin. History of the Reserch, Cluj-Napoca, 2014, p. 104-110. Gudea, MoŃu 1983 – N. Gudea, I. MoŃu, ObservaŃii în legătură cu istoria Banatului în epoca romană, în Banatica, VII, 1983, p. 151-202. Gumă 1993 – M. Gumă, CivilizaŃia primei epoci a fierului în sud-vestul României, BiblThrac, IV, Bucureti, 1993. Gumă 1997 – M. Gumă, Epoca bronzului în Banat, BHAB, V, Timioara, 1997. Kalciov 1999 – C. Kalciov, Repertoriul arheologic al comunei Dudetii Vechi -fost Beenova Veche- (jud. Timi) , în SIB, XIX-XX, 1999, p. 153-161. Kalmar, – Z. Kalmar, A. Oprinescu, Descoperiri Baden-CoŃofeni în Oprinescu1986 Banat, în Tibiscum, VI, 1986, p. 199-209. Kisléghi Nagy 2015 – G. Kisléghi Nagy, Jurnal arheologic, D. Tănase (ed.), Timioara, 2015. Lazarovici 1971 – G. Lazarovici, Faza a IV-a a culturii Starčevo-Cri în Banat, în ActaMN, VIII, 1971, p. 409-422. Lazarovici 1975 – G. Lazarovici, Despre eneoliticul timpuriu din Banat, în Tibiscus, IV, 1975, p. 9-32. Lazarovici 1976 – G. Lazarovici, Fragen der Neolithischen Keramik im Banat, în vol. ed. H. Mitscha-Märheim, Festschrift für Richard Pittioni zum Siebzigsten Geburtstag, Wien, 1976, p. 203-234. Lazarovici 1977 – G. Lazarovici, Gornea. Preistorie, Caiete Banatica, 5, ReiŃa, 1977. Lazarovici 1979 – G. Lazarovici, Neoliticul Banatului, BiblMN, IV, Cluj- Napoca, 1979. Lazarovici 1981 – G. Lazarovici, Die Periodisierung der Vinča-Kultur im Rumänien, în PZ, 56, 2, 1981, p. 169-196. Lazarovici 1983 – G. Lazarovici, Principalele probleme ale culturii Tiszapolgár în România, în ActaMN, XX, 1983, p. 3-32. Lazarovici 1986 – G. Lazarovici, „ocul” Vinča C în Transilvania. ContribuŃii la geneza eneoliticului timpuriu, în ActaMP, XI, 1987, p. 33-56. Lazarovici 1990 – G. Lazarovici, Les Carpates Meridionales et La Transylvanie, în vol. ed. J. Kozlowsky, P. L. Van Berg, Atlas 176 ContribuŃii la repertoriul aezărilor atribuite epocii bronzului

du Néolithique Européen, 1, L’Europe Orientale, Liège, 1993, p. 243-284. Lazarovici 1991 – G. Lazarovici, Fratelia – Fabrica de Cărămidă (ora Timioara jud. Timi) , în vol. ed. G. Lazarovici, F. Dra ovean, Cultura Vinča în România, Timioara, 1991, p. 49. Lazarovici, Ciobotaru – G. Lazarovici, D. Ciobotaru, Dudetii Vechi, jud. Timi, 2001 punct Movila lui Deciov (İstelep ), în CCA, campania 2000, Suceava, 2001, p. 129-130. Lazarovici, Sfetcu – G. Lazarovici, O. Sfetcu, Descoperiri arheologice de la 1990 Silagiu-Buzia, în Banatica, X, 1990, p. 45-58. Lazarovici et al. 1993 – G. Lazarovici, Z. Maxim, D. łeicu, A. Oprinescu, antierul arheologic Gornea 1989, în Banatica, XII, 1993, p. 295-320. Lazarovici et al. 2005 – G. Lazarovici, F. Draovean, D. Ciobotaru, I. Moravetz, Dudetii Vechi, jud. Timi, punct Movila lui Deciov (İstelep ), în CCA, campania 2004, Mangalia, 2005, p. 143-144. Lazarovici, Lazarovici – M. -C. Lazarovici, G. Lazarovici, Arhitectura neoliticului i 2006 epocii Cuprului, I, Neoliticul, BiblAM, IV, Iai, 2006. Luca 1999-2000 – S. A. Luca, Répertoire de découvertes de la culture Bodrogkeresztúr sur le territoire de Roumanie, în CA, XI, 1-2, 1999-2000, p. 305-316. Luca 2006 – S. A. Luca, Descoperiri arheologice din Banatul Românesc, BS, XVIII, Sibiu, 2006. Maillol, Ciobotaru, – J. Maillol, D. L. Ciobotaru, I. Moravetz, ProspecŃiuni Moravetz 2004 geofizice în situl arheologic Movila lui Deciov, comuna Dudetii Vechi, în PB, III, 2004, p. 21-36. MarŃi 2008 – F. MarŃi , Locuirea de epoca bronzului de la Peciu Nou, în Banatica, 18, 2008, p. 37-46. Măruia 2011 – L. Măruia, Cercetări arheologice interdisciplinare vizând reconstituirea geografiei istorice a Dealurilor Lipovei, Timioara, 2011. Mă ruia et al. 2011 – L. Măruia, D. Micle, A. Cîntar, M. Ardelean, A. Stavilă, L. Bolcu, O. Borlea, P. Horak, C. Timoc, C. Floca, L. Vidra, ArheoGIS. Baza de date a siturilor arheologice cuprinse în Lista Monumentelor Istorice a judeŃului Timi. Rezultatele cercetărilor de teren, Cluj-Napoca, 2011. Mă ruia et al. 2012 – L. Măruia, D. Micle, C. Floca, A. Stavilă, A. Berzovan, L. Bolcu, O. Borlea, O. Rogozea, S. ForŃiu, A. Magina, E. PîrpîliŃă, I. Vedrilă, P. Horak, L. Vidra, A. Gogoanu, Geografia istorică a zonei MoniŃa Veche. Rezultatele cercetărilor arheologice de teren, Cluj-Napoca, 2012. MedeleŃ 1994 – F. MedeleŃ, ContribuŃii la repertoriul numismatic al Banatului, Epoca Latène. Secolul IV î.Chr. – 106, în AnB (S.N.), III, 1994, p. 239-308. MedeleŃ 1995 – F. MedeleŃ , Câmpurile de urne funerare din Banat, în ActaMN, 32, I, 1995, p. 288-302. Octavian-Cristian Rogozea, Petru Rogozea 177

MedeleŃ, Bugilan 1987 – F. MedeleŃ, I. Bugilan, ContribuŃii la problema i la repertoriul movilelor de pământ din Banat, în Banatica, IX, 1987, p. 87-198. Milleker 1897 – B. Milleker, Délmagyaroroszág régiségleletei. A honfoglalás elıtti idıkbıl , Temesvár, 1897. Moga 1969 – M. Moga, Muzeul regional al Banatului, în RevMuz, III, 1969, p. 294-296. Moga, Radu 1977 – M. Moga, O. Radu, ContribuŃii la cunoaterea culturii Tisa I în lumina descoperirilor de la Hodoni (1959-1960), în StComCS, II, 1977, p. 231-245. Morintz 1978 – S. Morintz, ContribuŃii arheologice la istoria tracilor timpurii, I, Epoca bronzului în spaŃiul carpato-balcanic, Bucureti, 1978. Muscalu 2015 – B. Muscalu, Un nou sit arheologic reperat pe raza localităŃii Valcani (judeŃul Timi ), în ActaCL, 3A, 2015, p. 47-71. Munteanu-Dumitru – L. Muntean-Dumitru, Itinerarii arheologice bănăŃene, 1988 Bucureti, 1988. Nemeth 2012 – R. E. Nemeth, Prehistoric Whell Models from the Collections of the Mure County Museum, în Marisia, XXXII, 2012, p. 15-32. Nicodemus, O’Shea – A. Nicodemus, J. M. O’Shea, From Relative to Absolute: 2015 The Radiometric Dating of Mure Culture Ceramics at Pecica- anŃul Mare, în Arheovest, III, 2015, p. 691-702. Pădureanu 1973 – E. Pădureanu, Noi descoperiri neolitice i din epoca bronzului în judeŃul Arad, în Banatica, II, 1973, p. 395-402. Pădurean 1985 – E. Pădurean, ContribuŃii la repertoriul arheologic de pe valea Mureului inferior i a Criului Alb, în Crisia, XV, 1985, p. 28-51. Pădurean 1988 – E. Pădurean, Noi aezări din epoca bronzului în judeŃul Arad, în ActaMN, XXIV-XXV, 1987-1988, p. 507-528. Petrescu 1995 – S. Petrescu, Aezarea din epoca bronzului de la Ciuta (com. Obreja, jud. Cara-Severin) , în ActaMN, 32, I, 1995, p. 589-617. Petrovszky 1975 – R. Petrovszky, ContribuŃii la repertoriul arheologic al localităŃilor judeŃului Cara-Severin, din paleolitic până în secolul al V-lea î.e.n. (partea II), în Banatica, III, 1975, p. 365-378. Popescu 1969a – D. Popescu, Les fouilles archéologiques de 1968 dans la République Socialiste Roumaine, în Dacia (N.S.), XIII, 1969, p. 507-537. Popescu 1969b – D. Popescu, Săpăturile arheologice din Republica Socialistă România din anul 1968, în SCIVA, XX, 3, 1969, p. 471-502. Popescu 1970 – D. Popescu, Les fouilles archéologiques de 1969 dans la République Socialiste Roumaine, în Dacia (N.S.), XIV, 1970, p. 431-464. Radu 1972 – O. Radu, ContribuŃii la cunoaterea culturii Vatina. Săpăturile de la Corneti, jud. Timi, în SCIVA, XXIII, 2, 1972, p. 271-283. 178 ContribuŃii la repertoriul aezărilor atribuite epocii bronzului

Radu 1973 – O. Radu, Cu privire la necropola de la Cruceni (jud. Timi), în SCIVA, XXIV, 3, 1973, p. 503-520. Radu 1978 – O. Radu, Plastica neolitică de la Chioda Veche i câteva probleme ale neoliticului din nordul Banatului, în Tibiscus, V, 1978, p. 67-76. Rogozea 2013 – O.-C. Rogozea, Noi puncte arheologice în hotarele localităŃilor Timioara i Sânandrei (jud. Timi), în Arheovest, I, 2013, p. 119-134. Rogozea 2015 – O.-C. Rogozea, Noi aezări neolitice i eneolitice descoperite în judeŃul Timi, în Sargetia (S.N.), VI, 2015, p. 123-143. Roman, Németi 1978 P. Roman, I. Németi, Cultura Baden în România, Bucureti, 1978. Rusu 1971 – M. Rusu, Cultura Tisa, în Banatica, I, 1971, p. 77-83. Rustoiu, Szentmiklosi – A. Rustoiu, A. Szentmiklosi, Florin MedeleŃ i arheologia 2015 de la cumpăna mileniilor, în Arheovest, III, 1, 2015, p. 15-28. Săcărin, Lazarovici – C. Săcărin, G. Lazarovici, Epoca bronzului în „Clisura 1979 Dunării”, în Banatica, V, 1979, p. 71-105. Sava 2009 – V. Sava, Descoperiri neolitice i de epoca bronzului la Macea „Topila” (judeŃul Arad), în Crisia, XXXIX, 2009, p. 17-40. Sava, Matei 2013 – V. Sava, D. Matei, Prehistoric and Second – Fourth - Century Discoveries on the Present - Day Territory of Aradu Nou District, in the City of Arad, în Ziridava, XXVII, 2013, p. 89-122. Schuster 1996 – C. Schuster, Despre cărucioarele de lut ars din epoca bronzului de pe teritoriul României, în TD, XVII, 1-2, 1996, p. 117-138. Soroceanu 1991 – T. Soroceanu, Studien zur Mure-Kultur, IA, 7, Verlag Marie L. Leidorf, 1991. Stavilă 2015 - A. Stavilă, ConsideraŃii asupra locuirii de epoca bronzului de la Sânnicolau Mare-Selite, în Arheovest, III, 1, 2015, p. 229-254. Szentmiklosi 2003 – A. Szentmiklosi, Un mormânt de incineraŃie aparŃinând culturii Cruceni-Belegiš descoperit la ag (jud. Timi) , în AnB (S.N.), X-XI, 1, 2002-2003, p. 81-92. Szentmiklosi 2005a – A. Szentmiklosi, Materiale aparŃinând culturii Cruceni- Belegiš descoperite la Dragina (jud. Timi), în AnB (S.N.), XII-XIII, 2004-2005, p. 111-126. Szentmiklosi 2005b – A. Szentmiklosi, Cercetările arheologice de salvare din 2005 de la Deta-Dudărie . Raport de săpătură, în AnB (S.N.), XII-XIII, 2004-2005, p. 637-656. Szentmiklosi 2006 – A. Szentmiklosi, The relations of the Cruceni-Blegiš Culture with Žuto Brdo-Gârla Mare, în AnB (S.N.), XIV, 1, 2006, p. 229-269. Tănase 2002-2003 – D. Tănase, Două morminte din secolele IV-V p.Chr., descoperite la Dudetii-Vechi (jud. Timi) , în AnB (S.N.), X-XI, 1, 2002-2003, p. 233-244. Octavian-Cristian Rogozea, Petru Rogozea 179

Pl. I. 1. Chioda – 1/Livezi/Gomilă, planul topografic 2D, curbe de nivel (după Măruia et al. 2011, p. 95, fig. 6); 2. Chioda – 1/Livezi/Gomilă, planul topografic 2D, curbe de nivel (după Măruia et al. 2011, p. 94, fig. 5)

180 ContribuŃii la repertoriul aezărilor atribuite epocii bronzului

Pl. II. 1-4. Ceramică de la Alio – 2 (Desen: S. Saftu)

Octavian-Cristian Rogozea, Petru Rogozea 181

Pl. III. 1-15. Ceramică de la Alio – 2 (Desen: S. Saftu, B. PomoriaŃ)

182 ContribuŃii la repertoriul aezărilor atribuite epocii bronzului

Pl. IV. 1-12. Ceramică de la Alio – 2 (Desen: S. Saftu, B. PomoriaŃ)

Octavian-Cristian Rogozea, Petru Rogozea 183

Pl. V. 1-13. Ceramică de la Alio – 2 (Desen: S. Saftu, B. PomoriaŃ)

184 ContribuŃii la repertoriul aezărilor atribuite epocii bronzului

Pl. VI. 1-4. Unelte din piatră lefuită de la Alio – 2; 5. Fragment ceramic de la Alio – 2; 6-7. Ceramică de la Băile Călacea – 2 (Desen: S. Saftu, B. PomoriaŃ) Octavian-Cristian Rogozea, Petru Rogozea 185

Pl. VII. 1-10. Ceramică de la Becicherecu Mic – 3; 11. Topor din piatră lefuită de la Becicherecu Mic – 3; 12. Lamă din bronz de la Becicherecu Mic – 3; 13-14. Ceramică de la Cheglevici – 1 (Desen: S. Saftu, B. PomoriaŃ; Foto: O.-C. Rogozea) 186 ContribuŃii la repertoriul aezărilor atribuite epocii bronzului

Pl. VIII. 1-3. Ceramică de la Cherestur – 1; 4-6. Ceramică de la Chioda – 3; 7-10. Ceramică de la Dudetii Noi – 4; 11-12. Ceramică de la Dudetii Noi – 6; 13. Topor din piatră lefuită de la Dudetii Noi – 6; 14. Nucleu din silex de la Dudetii Noi – 27 (Desen: S. Saftu, B. PomoriaŃ, F. MărcuŃi) Octavian-Cristian Rogozea, Petru Rogozea 187

Pl. IX. 1-6. Ceramică de la Dudetii Noi – 27; 7-11. Ceramică de la Dudetii Noi – 47; 12-14. Ceramică de la Dudetii Noi – 49 (Desen: S. Saftu) 188 ContribuŃii la repertoriul aezărilor atribuite epocii bronzului

Pl. X. 1-13. Ceramică de la Dudetii Noi – 49; 14-15. Pandantiv i topor din piatră lefuită de la Dudetii Vechi – 25/Mihoc/Ferma Cociohat 3; 16-17. Ceramică de la Dudetii Vechi – 25/Mihoc/Ferma Cociohat 3 (Desen: S. Saftu, B. PomoriaŃ)

Octavian-Cristian Rogozea, Petru Rogozea 189

Pl. XI. 1-10. Ceramică de la Dudetii Vechi – 25/Mihoc/Ferma Cociohat 3 (Desen: B. PomoriaŃ) 190 ContribuŃii la repertoriul aezărilor atribuite epocii bronzului

Pl. XII. 1-14. Ceramică de la Dudetii Vechi – 25/Mihoc/Ferma Cociohat 3 (Desen: B. PomoriaŃ) Octavian-Cristian Rogozea, Petru Rogozea 191

Pl. XIII. 1-2. Ceramică de la Dudetii Vechi – 32/Ferma Emiliana WestRom; 3. Ceramică de la Dudetii Vechi – 37; 4-8. Ceramică de la Dudetii Vechi – 42 (Desen: B. PomoriaŃ) 192 ContribuŃii la repertoriul aezărilor atribuite epocii bronzului

Pl. XIV. 1-8. Ceramică de la Dudetii Vechi – 42 (Desen: B. PomoriaŃ)

Octavian-Cristian Rogozea, Petru Rogozea 193

Pl. XV. 1-4. Ceramică de la Dudetii Vechi – 43; 5-7. Ceramică de la Dudetii Vechi – 44; (Desen: B. PomoriaŃ; Foto: O.-C. Rogozea) 194 ContribuŃii la repertoriul aezărilor atribuite epocii bronzului

Pl. XVI. 1-3. Ceramică de la Ghiroda – 3; 4. Fragment ceramic de la Giulvăz – 4; 5-9. Ceramică de la Hodoni – 4 (Desen: S. Saftu, B. PomoriaŃ; Foto: O.-C. Rogozea) Octavian-Cristian Rogozea, Petru Rogozea 195

Pl. XVII. 1-3. Ceramică de la Pichia – 4; 4-9. Ceramică de la Satchinez – 13; 10-12. Ceramică de la Sânmartinu Sârbesc – 9; 13-14. Ceramică de la Timioara – 3; 15. Ceramică de la Timioara – 17 (Desen: S. Saftu, F. MărcuŃi, B. PomoriaŃ) 196 ContribuŃii la repertoriul aezărilor atribuite epocii bronzului

Pl. XVIII. 1-2. Ceramică de la Utvin – 11; 3. Ceramică de la Utvin – 13; 4-14. Ceramică de la Valcani – 4 (Desen: S. Saftu, B. PomoriaŃ) Octavian-Cristian Rogozea, Petru Rogozea 197

Pl. XIX. 1-13. Ceramică de la Vinga – 6/Izvor (Desen: S. Saftu)

198 ContribuŃii la repertoriul aezărilor atribuite epocii bronzului

Contributions to the Repertory of Bronze Age Settlements from Western Romania (I) Abstract

The present study has the purpose of introducing in the scientific circuit of 31 points assigned to the Bronze Age, identified or reidentified during the surface research conducted within the period of 2006-2016 (Fig. 1-31, Pl. I). The archaeological materials discovered cover the time frame between the Early Bronze Age and the Late Bronze Age (Pl. II-XIX).

List of Illustrations

Fig. 1. Alio – 2, commune Maloc (processed after the map made by Military Topographic Department, edition 1975, and Google earth) (Accessed: 01.06.2016) Fig. 2. Băile Că lacea – 2, commune OrŃioara (processed after the map made by Military Topographic Department, edition 1975, and Google earth) (Accessed: 01.06.2016) Fig. 3. Becicherecu Mic – 3, commune Becicherecu Mic (processed after the map made by Military Topographic Department, edition 1975, and Google earth) (Accessed: 01.06.2016) Fig. 4. Cheglevici – 1, commune Dudetii Vechi (processed after the map made by Military Topographic Department, edition 1975, and Google earth) (Accessed: 01.06.2016) Fig. 5. Cherestur – 1, commune Beba Veche (processed after the map made by Military Topographic Department, edition 1975, and Google earth) (Accessed: 01.06.2016) Fig. 6. Chi oda – 1/Livezi/Gomilă, commune Giroc (processed after the map made by Military Topographic Department, edition 1975, and Google earth) (Accessed: 01.06.2016) Fig. 7. Chi oda – 3, commune Giroc (processed after the map made by Military Topographic Department, edition 1975, and Google earth) (Accessed: 01.06.2016) Fig. 8. Dudetii Noi – 4, commune Dudetii Noi (processed after the map made by Military Topographic Department, edition 1975, and Google earth) (Accessed: 01.06.2016) Fig. 9. Dude tii Noi – 6, commune Dudetii Noi (processed after the map made by Military Topographic Department, edition 1975, and Google earth) (Accessed: 01.06.2016) Fig. 10. Dude7tii, communeNoi – 2 Dude tii Noi (processed after the map made by Military Topographic Department, edition 1975, and Google earth) (Accessed: 01.06.2016) Fig. 11. Dude7tii, communeNoi – 4 Dude tii Noi (processed after the map made by Military Topographic Department, edition 1975, and Google earth) (Accessed: 01.06.2016) Fig. 12. Dude9tii, communeNoi – 4 Dude tii Noi (processed after the map made by Military Topographic Department, edition 1975, and Google earth) (Accessed: 01.06.2016) Fig. 13. Dudetii Vechi – 25/Mihoc/Ferma Cociohat 3, commune Dudetii Vechi (processed after the map made by Military Topographic Department, edition 1975, and Google earth) (Accessed: 01.06.2016) Octavian-Cristian Rogozea, Petru Rogozea 199

Fig. 14. Dudetii Vechi – 32/Ferma Emiliana WestRom, commune Dudetii Vechi (processed after the map made by Military Topographic Department, edition 1975, and Google earth) (Accessed: 01.06.2016) Fig. 15. Dudetii Vechi – 37, commune Dudetii Vechi (processed after the map made by Military Topographic Department, edition 1975, and Google earth) (Accessed: 01.06.2016) Fig. 16. Dudetii Vechi – 42, commune Dudetii Vechi (processed after the map made by Military Topographic Department, edition 1975, and Google earth) (Accessed: 01.06.2016) Fig. 17. Dudetii Vechi – 43, commune Dudetii Vechi (processed after the map made by Military Topographic Department, edition 1975, and Google earth) (Accessed: 01.06.2016) Fig. 18. Dudetii Vechi – 44, commune Dudetii Vechi (processed after the map made by Military Topographic Department, edition 1975, and Google earth) (Accessed: 01.06.2016) Fig. 19. Ghiroda – 3, commune Ghiroda (processed after the map made by Military Topographic Department, edition 1975, and Google earth) (Accessed: 01.06.2016) Fig. 20. Giulvă z – 4, commune Giulvăz (processed after the map made by Military Topographic Department, edition 1975, and Google earth) (Accessed: 01.06.2016) Fig. 21. Hodoni – 4, commune Satchinez (processed after the map made by Military Topographic Department, edition 1975, and Google earth) (Accessed: 01.06.2016) Fig. 22. Pi4chia, commune – 1 Pi chia (processed after the map made by Military Topographic Department, edition 1975, and Google earth) (Accessed: 01.06.2016) Fig. 23. Satchinez – 13, commune Satchinez (processed after the map made by Military Topographic Department, edition 1975, and Google earth) (Accessed: 01.06.2016) Fig. 24. Sânmartinu Sârbesc – 9, commune Peciu Nou (processed after the map made by Military Topographic Department, edition 1975, and Google earth) (Accessed: 01.06.2016) Fig. 25. Timioara – 3, Timioara city (processed after the map made by Military Topographic Department, edition 1975, and Google earth) (Accessed: 01.06.2016) Fig. 26. Timi2oara – 1 , Timioara city (processed after the map made by Military Topographic Department, edition 1975, and Google earth) (Accessed: 01.06.2016) Fig. 27. Timi7oara – 1 , Timioara city (processed after the map made by Military Topographic Department, edition 1975, and Google earth) (Accessed: 01.06.2016) Fig. 28. Utvin – 11, commune Sânmihaiu Român (processed after the map made by Military Topographic Department, edition 1975, and Google earth) (Accessed: 01.06.2016) Fig. 29. Utvin – 13, commune Sânmihaiu Român (processed after the map made by Military Topographic Department, edition 1975, and Google earth) (Accessed: 01.06.2016) Fig. 30. Valcani – 4, commune Valcani (processed after the map made by Military Topographic Department, edition 1975, and Google earth) (Accessed: 01.06.2016) Fig. 31. Vinga – 6/Izvor, commune Vinga (processed after the map made by Military Topographic Department, edition 1975, and Google earth) (Accessed: 01.06.2016) Pl. I. 1. Chi oda – 1/Livezi/Gomilă, topographic plan 2D, contour (after Măruia et al. 2011, p. 95, fig. 6); 2. Chi oda – 1/Livezi/Gomilă, topographic plan 2D, contour (after Mă ruia et al. 2011, p. 94, fig. 5) Pl. II. 1-4. Pottery from Alio – 2 (Drawing: S. Saftu) 200 ContribuŃii la repertoriul aezărilor atribuite epocii bronzului

Pl. III. 1-15. Pottery from Alio – 2 (Drawing: S. Saftu, B. PomoriaŃ) Pl. IV. 1-12. Pottery from Alio – 2 (Drawing: S. Saftu, B. PomoriaŃ) Pl. V. 1-13. Pottery from Alio – 2 (Drawing: S. Saftu, B. PomoriaŃ) Pl. VI. 1-4. Polished stone tools from Alio – 2; 5. Shard from Alio – 2; 6-7. Pottery from Băile Că lacea(Drawing: – 2 S. Saftu, B. Pomori aŃ) Pl. VII. 1-10. Pottery from Becicherecu Mic – 3; 11. Polished stone axe from Becicherecu Mic – 3; 12. Bronze saw blade from Becicherecu Mic – 3; 13-14. Pottery from Cheglevici – 1 (Drawing: S. Saftu, B. PomoriaŃ; Photo: O.-C. Rogozea) Pl. VIII. 1-3. Pottery from Cherestur – 1; 4-6. Pottery from Chioda – 3; 7-10. Pottery from Dude tii Noi – 4; 11-12. Pottery from Dudetii Noi – 6; 13. Polished stone axe from Dude tii Noi – 6; 14. Silex core from Dudetii Noi – 27 (Drawing: S. Saftu, B. PomoriaŃ, F. MărcuŃi) Pl. IX. 1-6. Pottery from Dudetii7; 7-11. Noi – Pottery2 from Dude tii7 Noi – 4 ; 12-14. Pottery from Dude9tii (Drawing: Noi – 4 S. Saftu) Pl. X. 1-13. Pottery from Dudetii9; 14-15.Noi – 4Stone pendant and polished stone axe from Dudetii Vechi – 25/Mihoc/Ferma Cociohat 3; 16-17. Pottery from Dudetii Vechi – 25/Mihoc/Ferma Cociohat 3 (Drawing: S. Saftu, B. PomoriaŃ) Pl. XI. 1-10. Pottery from Dudetii Vechi – 25/Mihoc/Ferma Cociohat 3 (Drawing: B. PomoriaŃ) Pl. XII. 1-14. Pottery from Dudetii Vechi – 25/Mihoc/Ferma Cociohat 3 (Drawing: B. PomoriaŃ) Pl. XIII. 1-2. Pottery from Dudetii Vechi – 32/Ferma Emiliana WestRom; 3. Pottery from Dudetii Vechi – 37; 4-8. Pottery from Dudetii Vechi – 42 (Drawing: B. PomoriaŃ) Pl. XIV. 1-8. Pottery from Dudetii Vechi – 42 (Drawing: B. PomoriaŃ) Pl. XV. 1-4. Pottery from Dude3tii; 5-7.Vechi Pottery – 4 from Dude tii4; Vechi – 4 (Drawing: B. PomoriaŃ; Photo: O.-C. Rogozea) Pl. XVI. 1-3. Pottery from Ghiroda – 3; 4. Shard from Giulvăz – 4; 5-9. Pottery from Hodoni – 4 (Drawing: S. Saftu, B. PomoriaŃ; Photo: O.-C. Rogozea) Pl. XVII. 1-3. Pottery from Pi chia – 4; 4-9. Pottery from Satchinez – 13; 10-12. Pottery from Sânmartinu Sârbesc – 9; 13-14. Pottery from Timioara – 3; 15. Pottery from Timi7oara (Drawing: – 1 S. Saftu, F. M ărcuŃi, B. PomoriaŃ) Pl. XVIII. 1-2. Pottery from Utvin – 11; 3. Pottery from Utvin – 13; 4-14. Pottery from Valcani – 4 (Drawing: S. Saftu, B. PomoriaŃ) Pl. XIX. 1-13. Pottery from Vinga – 6/Izvor (Drawing: S. Saftu)

FORTIFICAłIA DIN A DOUA EPOCĂ A FIERULUI DE LA SEBI (JUD. BISTRIłA-NĂSĂUD)

DINU IOAN BERETEU Universitatea „Babe-Bolyai”, Cluj-Napoca [email protected]

Cuvinte cheie: Piemontul Călimanului, fortificaŃii, prima jumătate a sec. II a.Chr., daci, celŃi, bastarni Keywords: Căliman Piedmont, fortifications, first half of the 2nd century BC, Dacians, Celts, Bastarnians

Cu ocazia unei cercetări de suprafaŃă la nord de satul Sebi (jud. BistriŃa-Năsăud) a fost identificată o fortificaŃie necunoscută din a doua epocă a fierului, de tip promontoriu barat, la extremitatea vestică a Dealului FeŃii , databilă în prima jumătate a sec. II a.Chr. Tot în Piemontul Călimanului se cunosc alte două fortificaŃii contemporane, la DumitriŃa i Ardan, la care se adaugă cea de la Monor, a cărei datare este mai puŃin sigură. Aceste fortificaŃii formează împreună o linie defensivă orientată cel mai probabil împotriva incursiunilor peste CarpaŃii Orientali ale bastarnilor din nordul Moldovei. Extensia acestei linii de fortificaŃii spre nord până la râul BistriŃa, prin alte trei puncte posibil contemporane, este deocamdată foarte problematică. Pătrunderea unor grupuri de războinici bastarni din nordul Moldovei în Transilvania în prima jumătate a sec. II a.Chr. este o problemă arheologică recentă, departe de a fi rezolvată. PrezenŃa bastarnă în Transilvania se rezumă la câteva fragmente ceramice de factură bastarnă descoperite în aezările de la Moreti i eua, ambele situate pe râul Mure. Am adus în discuŃie i tezaurele monetare din prima jumătate a sec. II a.Chr. descoperite în nord-estul Transilvaniei, posibil îngropate din cauza raidurilor bastarne. Acest scenariu arheologic poate fi compatibil cu textul lui Pompeius Trogus, transmis prin Iustinus, despre conflictele dintre dacii regelui Oroles i bastarni.

În urma unei cercetări de teren din data de 7 ianuarie 2014, o zi neobinuit de caldă pentru acea perioadă a anului, am descoperit o fortificaŃie de pământ care barează extremitatea vestică a Dealului FeŃii , situat la nord de satul Sebi (com. ieuŃ, jud. BistriŃa-Năsăud), în Piemontul Călimanului. Cercetarea a fost prilejuită de observarea unor imagini satelitare care indicau destul de clar existenŃa acestei fortificaŃ ii (Fig. 1). Dealul FeŃ ii este încadrat la sud de Valea Sebiului (denumită în aval ieu) i la nord de Valea Rece sau Recele, primul afluent abundent de dreapta al Văii Sebiului. Promontoriul respectiv este un picior montan lung de câŃiva km, ce coboară spre sud-vest dinspre vârful Poiana Tomii (1470 m), între văile amintite. Doar partea sa vestică (Pl. I/1), situată deasupra zonei numite FaŃa , se numete Dealul FeŃii . tefan Dănilă semnala vag, între altele, o cetate la Sebi1, fără a indica toponimul sub care era cunoscută de localnici. Câteva date lămuritoare privind localizarea acelei fortificaŃii ne sunt oferite însă în remarcabilul studiu de toponimie,

1 Dănilă 1975, p. 292.

Sargetia. Acta Musei Devensis (S.N.), VII, 2016, p. 201-229. 202 FortificaŃia din a doua epocă a fierului de la Sebi dedicat de Eugen Janitsek satelor din valea superioară a râului ieu, în care, la sud de satul Sebi, a fost semnalat Dealul Horoditii , un „deal elipsoidal cu vârful netezit”, pe care „se văd urme de întărituri”, iar „în jur se pot găsi urme de ceramică”2. Acelai cercetător afirmă într-o notă de subsol că muzeul din BistriŃa ar fi urmat să efectueze săpături în acest punct, la fel i într-un alt loc, denumit de asemenea Horodite , dar situat pe teritoriul satului Rutior3. Pe de altă parte, faptul că . Dănilă nu mai amintete ulterior deloc, nici măcar în repertoriul arheologic al judeŃului BistriŃa-Năsăud (mss.), de respectiva cetate de la Sebi, arată că semnalarea s-a bazat doar pe toponimul respectiv, de origine ucraineană, posibil preluat chiar din studiul lui E. Janitsek. Prin urmare, fortificaŃ ia de pe Dealul FeŃii nu pare să fi fost deloc cunoscută lui . Dănilă i nici chiar lui E. Janitsek, ci eventual doar sătenilor.

Fig. 1. Sebi – Dealul FeŃii, vedere aeriană (după Google earth) (Accesat: 23.09.2016)

Extremitatea vestică a Dealului FeŃii este separată de restul dealului printr-o alveolare naturală, formând un platou pretabil ridicării unei fortificaŃii de tip promontoriu barat. Valul de pă mânt (Fig. 2), de formă uor arcuită, este clar vizibil pe teren. Acesta pare să fi fost ridicat cu pământul excavat atât din faŃa sa, cât i din spate,

2 Janitsek 1969, p. 134, nr. 36; vezi i la p. 129, nr. 38. Vârful respectiv pare într-adevăr, de la distanŃă, netezit de mâna omului. Micul platou i pantele sale sunt complet acoperite de iarbă, iar pe arăturile din jur nu am observat decât cioburi moderne, aduse din sat odată cu îngrăământul natural. Nu am putut observa nici acele urme de întărituri menŃionate. 3 Janitsek 1969, p. 129, nota 35. FortificaŃia de la Rutior – La Scoru, datată de . Dănilă cu probabilitate în epoca dacică, pe baza unei săbii în realitate medievale (Dănilă 1972, p. 100-101), poate fi datată cu siguranŃă în perioada medievală, chiar i doar prin aspectului fortificaŃiei, neputând fi considerată în nici un caz dacică, la fel ca sabia respectivă, iar punctul exact se numete de fapt CetăŃuia (vezi Janitsek 1969, p. 127, nr. 2). Dinu Ioan Bereteu 203

într-o manieră asemănătoare fortificaŃiei de la Monor – Cetate4, aflată în apropiere. Valul de pământ se păstrează destul de bine pe aproape toată lungimea sa, mai puŃin în partea vestică, unde este mai aplatizat, fiind afectat i la extremitatea opusă de o groapă în care se poate observa că valul conŃine multă piatră (Pl. I/2), dar asta i din cauză că solul este în general aici foarte pietros, sătenii fiind nevoiŃi să adune pietrele la marginea arăturilor de pe deal, formând mici „ziduri” de piatră. Nu se poate exclude posibilitatea ca valul de pământ să fi fost ridicat peste un miez iniŃial din pietre mai mari. Faptul că valul s-a păstrat atât de bine în înălŃime se datorează tocmai pietrelor de mari dimensiuni din structura sa.

Fig. 2. FortificaŃia de pe Dealul FeŃii (Foto: D. I. Bereteu)

Platoul fortificat măsoară aproximativ 145 m lungime, iar lăŃimea maximă este de cca. 33 m. Acesta se îngustează treptat spre sud-vest, deci spre aua strâmtă i mai puŃin abruptă numită Custurice, ce coboară înspre Gura Recelui. Pantele de nord-vest i de sud-est ale platoului sunt foarte abrupte, prezentând o energie de nivel accentuată, astfel încât accesul pe platou se poate face doar dinspre sud-vest, pe aua respectivă, sau dinspre nord-est, unde acesta a fost barat de elementele de fortificaŃie. Pe marginea vestică a platoului se află o groapă adâncă (Pl. II/1), în formă de pâlnie, cu diametrul gurii de cca. 9 m, numită (după indicaŃiile unui cioban bătrân) Ciurgău Tâlharilor. E. Janitsek încearcă să lămurească denumirea invocând relatarea unui sătean, care spunea că „odinioară aci se ascundeau tâlharii, fiindcă acest izvor era înconjurat de o pădure mare”5. Dacă groapa respectivă este contemporană cu utilizarea fortificaŃiei, atunci ar putea reprezenta cisterna acesteia.

4 Dănilă 1972, p. 97. 5 Janitsek 1969, p. 133, nr. 20. 204 FortificaŃia din a doua epocă a fierului de la Sebi

Fig. 3. Fragment ceramic de la Sebi – Dealul FeŃii (Desen i foto: D. I. Bereteu)

Aproximativ în centrul platoului se poate distinge o bombare a solului (Pl. II/2), destul de slab vizibilă, care ascunde probabil ruinele unei construcŃii de suprafaŃă sau uor adâncite în pământ. În dreptul ei, pe primii metri ai pantei abrupte dinspre est, am aflat câteva fragmente ceramice, scurse evident de pe platou. Cu o singură excepŃie, acestea sunt lucrate cu mâna, dintr-o pastă relativ fină. Un singur fragment, de mici dimensiuni, subŃire i puternic rulat, de culoare cenuiu-gălbuie, pare să fi fost lucrat la roată. Se remarcă un singur fragment tipic, lucrat cu mâna, din buza bombată i uor aplatizată a unui vas cu profil aproape drept, de culoare brun-roiatică (Fig. 3). Vasul respectiv a fost ars în condiŃii oxidante, însă incomplet, aa cum arată miezul de culoare neagră. Fragmentul poate fi datat cu destulă certitudine în a doua epocă a fierului, mai exact în etapa La Tène-ului mijlociu. Aa-numitele vase cu profil aproape drept, destinate cu precădere preparării hranei, sunt extrem de numeroase în aezările autohtone din La Tène-ul mijlociu transilvănean, însă în mod normal nu au buza bombată precum în cazul fragmentului de la Sebi. Acesta îi găsete însă o analogie apropiată, dar ceva mai îndepărtată în spaŃiu, în vasul tezaurului dacic de la Voivodeni – Horhaje (com. Dragu, jud. Sălaj), care a fost reconstituit parŃial din fragmentele recuperate, fiind datat pe la mijlocul sec. II a.Chr.6. Mai pot fi invocate i alte analogii, mai apropiate în spaŃiu de Sebi, atât unele mai timpurii, cât i mai târzii. Două fragmente de vase lucrate cu mâna, descoperite întâmplător de localnici în zona necropolei celtice de la GalaŃii BistriŃ ei – Hrube, au de asemenea buza lăŃită i aplatizată7, însă fără intenŃia imitării unei buze de situla. Tot la GalaŃii BistriŃei, în săpăturile din anul 1999 din aezarea dacică, au apărut alte două fragmente de vase, cu profile asemănătoare celui de la Sebi, dar lucrate la roată, alături de fragmente de vase care imită forme celtice8. Se remarcă faptul că în această microregiune imitarea formelor celtice a fost mai frecventă i a continuat o bună perioadă de timp după „dispariŃia” celŃilor din zonă. Bombarea buzelor unor vase de tradiŃie autohtonă, lucrate cu mâna, constituie o influenŃă certă i directă dinspre olăria celtică. În vatra satului Sebi a fost descoperită întâmplător o spadă de tip celtic, care acum poate fi pusă în legătură directă cu această fortificaŃie. Spada respectivă a fost descoperită întâmplător, la 1,90 m adâncime, cu ocazia săpării unei fântâni, în jurul anului 1930, în curtea casei lui Alexandru Simionca. În anul 1958 spada a fost donată de învăŃătorul Teodor Pacu muzeului din BistriŃa. Piesa este prost conservată, lipsindu-i cea mai mare parte a mânerului i vârful lamei, iar tăiurile sunt ambele destul de

6 Chirilă 1968, p. 123-125, fig. 1-2. 7 Dănilă 1955, p. 99, pl. I/2-3. 8 Vaida 2001, p. 73, pl. IV/5-6. Dinu Ioan Bereteu 205 distruse din cauza oxidării puternice9 sau poate i din cauza unor lovituri. . Dănilă nu menŃionează dacă vârful i mânerul spadei au fost rupte din vechime sau de către descoperitor. Dacă admitem ca fiind reală adâncimea la care a fost descoperită spada, atunci putem exclude provenienŃa sa dintr-un mormânt de războinic, cu atât mai mult cu cât nu au fost descoperite atunci i alte eventuale piese de inventar funerar. În aceste condiŃii, o posibilă explicaŃie ar fi aceea că spada a fost depusă în antichitate tot într-o fântână sau un puŃ, care ulterior s-a colmatat, această ipoteză explicând astfel i corodarea puternică a spadei. Alte posibile interpretări, precum pierderea ei în luptă sau orice alt scenariu, implică negarea adâncimii neobinuit de mari la care se spune că a fost descoperită, însă nu poate fi exclusă o evoluŃie sedimentară accentuată în aria descoperirii. Faptul că spada respectivă este de factură celtică nu înseamnă neapărat că posesorul ei era un celt, ea putând să aparŃină la fel de bine i unui războinic dac sau chiar unui atacator al fortificaŃiei10. Rostul fortificaŃiei de la Sebi, la prima vedere neobinuit de timpurie pentru o fortificaŃie dacică din Transilvania, poate fi conturat mai clar abia după ce trecem în revistă o serie de descoperiri mai vechi, constând în special din fortificaŃii, dar i câteva tezaure monetare. FortificaŃiile prezentate în continuare au fost descoperite de asemenea în Piemontul Călimanului i pot fi strict contemporane cu cea de la Sebi. DistanŃele dintre ele au fost calculate în linie aeriană. Tezaurele monetare aparŃin unui spaŃiu mai larg, reprezentând întreaga zonă de nord-est a Transilvaniei. FortificaŃia de la DumitriŃa, din punctul Cetate (Pl. III/1), situată la nord-est de sat, a fost semnalată încă din anul 1920 de către Iulian MarŃian11. Un prim sondaj arheologic a fost efectuat în vara anului 1963 de . Dănilă. În vara anului 1966 au fost efectuate primele săpături sistematice, conduse de Kurt Horedt i . Dănilă. Cu acea ocazie au fost săpate două secŃiuni, una peste elementele de fortificaŃie din partea de sud-vest a platoului, iar alta în partea estică, unde au fost identificate urmele unor locuinŃe12. Între anii 1976-1979 au fost reluate săpăturile sistematice de către Gheorghe Marinescu i Corneliu Gaiu, în urma cărora s-a putut constata că promontoriul respectiv a fost locuit i în prima epocă a fierului, iar elementele de fortificaŃie aparŃin celei de-a doua epoci a fierului. Pe baza materialelor descoperite, locuirea La Tène a fost datată iniŃial pe parcursul sec. IV-III a.Chr., fiind descoperită însă i o monedă de argint, imitaŃie după cele ale lui Alexandru cel Mare13, se pare de tip combinat14. Tetradrahmele de acest tip au fost emise însă în jurul anului 200 a.Chr.15, astfel că datarea propusă iniŃial pentru această fortificaŃie este mult prea timpurie. Fragmentele ceramice lucrate la roată se pare că sunt de factură celtică16, dar aparŃin mai degrabă unui orizont celtic târziu, decât unuia mai timpuriu, cum s-a crezut iniŃial. Conform cercetărilor întreprinse de ultimii doi arheologi amintiŃi, datarea fortificaŃiei de la DumitriŃa a fost încadrată ulterior larg în intervalul sec. III-II a.Chr., funcŃionarea acesteia

9 Dănilă 1971a, p. 64, fig. 4/1, 5/1; Dănilă 1989, p. 216, nr. 2. 10 Vezi mormântul 29 din necropola bastarnă de la Boroeti, cu spadă celtică îndoită ritual: Babe 1993, p. 186, nr. 29, Taf. 5. Nu poate fi exclusă posibilitatea ca spada respectivă să fi ajuns în mediul bastarn ca pradă, în urma unei incursiuni intracarpatice. 11 MarŃian 1920, p. 18, nr. 244; MarŃian 1921a, p. 30. 12 Dănilă 1972, p. 78-80, fig. 12; Dănilă 1975, p. 288. 13 Dănilă 1989, p. 101-102, nr. 1. 14 Crian 1995, p. 371, nr. h 4. 15 Preda 1973, p. 328. 16 InformaŃii dr. Paul Pupeză. 206 FortificaŃia din a doua epocă a fierului de la Sebi

încetând înainte de sec. I a.Chr.17. În lipsa publicării materialelor respective nu putem exclude posibilitatea unui debut al locuirii mai timpuriu, eventual la sfâritul sec. III a.Chr., însă cel puŃin elementele de fortificaŃie datează mult mai probabil din prima jumătate a secolului următor. La 5,2 km sud-sud-est de fortificaŃia de la DumitriŃa i la 3,4 km nord-vest de fortificaŃia de la Sebi a fost descoperită o altă fortificaŃie dacică timpurie. Aceasta este situată în partea de nord a satului Ardan (com. ieu, jud. BistriŃa-Năsăud), în punctul CetăŃ uie (Pl. III/2). În partea vestică, promontoriul respectiv prezintă masive alunecări de teren, cauzate de Pârâul Găhanului, ce curge dinspre nord i se varsă la sud de CetăŃuie în Valea Ardanului. În aceeai scurtă campanie arheologică din vara anului 196618, colectivul de cercetare ce îl avea ca responsabil pe K. Horedt, secondat de . Dănilă, a întreprins săpături arheologice i în fortificaŃia de la Ardan. Platoul fortificat are o lungime de 165 m i o lăŃime de 90 m. Au fost săpate apte secŃiuni, dintre care una a fost trasată peste cele două valuri cu anŃurile corespunzătoare, mai bine păstrate (ce aparŃin reamenajării medievale), din partea de nord a platoului, unde se află accesul în fortificaŃie. Nu au fost descoperite materiale arheologice în valurile i anŃurile respective, ci numai prin prelungirea acestei secŃiuni înspre platou, descoperindu-se fragmente ceramice dacice, amprenta unei palisade i urmele unei locuinŃe ce nu a fost dezvelită. Alte trei secŃiuni au fost săpate în partea centrală a platoului, iar alte două în partea estică i sudică. Ceramica dacică reprezintă aprox. 85% din întregul material arheologic descoperit pe CetăŃ uie, iar restul aparŃine perioadei eneolitice (cultura CoŃofeni) i celei medievale. Ceramica dacică, lucrată cu mâna, aparŃine La Tène-ului mijlociu, fiind reprezentată, din cele publicate, de fragmente de vase cu profil aproape drept, ornamentate cu brâu alveolar i butoni, dar i de un fragment de strachină cu buza invazată. A fost descoperit un singur fragment ceramic din a doua epocă a fierului lucrat la roată, de culoare cenuie, care a fost considerat însă mai târziu. În partea de sud a platoului a fost descoperită o monedă dacică scyphată care, conform determinării oferite de Iudita Winkler, ar fi fost utilizată în intervalul 150-80 a.Chr.19, aparŃinând unui tip monetar neprecizat20. În partea estică a platoului a fost identificată o groapă cu diametrul de cca. 5 m, considerată o posibilă cisternă. Încercarea de a efectua o săpătură în această groapă a euat din cauza terenului mlătinos21. Pe teritoriul satului Ardan au mai fost semnalate alte două puncte cu descoperiri dacice. În anul 1940, cu ocazia construirii unei case noi în apropierea CetăŃuii , la vest de aceasta, a fost descoperită o vatră de foc marcată cu pietre i o râniŃă dacică22, iar în punctul numit Oăă le, situat la sud-vest de sat, pe o mare terasă ce se ridică deasupra confluenŃei Văii oimuului cu Valea Ardanului, a fost descoperită întâmplător, cu ocazia aratului, o ceacă-opaiŃ dacică în perfectă stare de conservare23. Ambele puncte par să

17 Florea, Vaida, Suciu 2000, p. 222. 18 În campania respectivă, din perioada 10-15 iulie 1966, au fost efectuate săpături arheologice, considerate sistematice, în trei fortificaŃii diferite (la DumitriŃa, Ardan i Satu Nou): Dănilă 1975, p. 287. 19 Dănilă 1975, p. 289-290, pl. II. 20 Crian 1995, p. 371, nr. i 2. 21 Dănilă 1975, p. 291. 22 Dănilă 1975, p. 291, nota 11. 23 Dănilă 1989, p. 16, nr. 3. La Oăăle a fost semnalată doar ceaca-opaiŃ dacică, însă aici există i o locuire din epoca bronzului, precum i o alta din prima epocă a fierului, cu ceramică neagră canelată. Doar câteva fragmente cenuii, lucrate la roată, dar în rest atipice, ar putea fi atribuite eventual unei locuiri dacice. Punctul ar putea fi acelai cu cel numit FaŃa Ardanului (Marinescu 2010, p. 46, nr. 7), ambele fiind aflate în aceeai parte de hotar. Dinu Ioan Bereteu 207 ascundă însă locuiri dacice ulterioare funcŃionării fortificaŃiei din punctul CetăŃuie , care a fost abandonată, cel mai probabil, înainte de sec. I a.Chr., la fel ca cea de la DumitriŃa. Spre sud de fortificaŃia de la Sebi, cu 8,6 km, în punctul Monor – Cetate (Pl. IV/1), se află o altă fortificaŃie de pământ, destul de puŃin cunoscută. Punctul respectiv este situat la sud-est de sat, la extremitatea sud-vestică a coamei dealului pe care trece hotarul cu comuna Vătava (jud. Mure). FortificaŃia a fost semnalată pentru prima dată de I. MarŃian24. Elementele de fortificaŃie sunt de formă semicirculară, cu arcul orientat către nord, închizând un platou cu dimensiunile de 90 × 60 m. La sud se află o pantă extrem de abruptă, unde alunecările de teren ar fi distrus eventualele elemente de fortificaŃie din această parte, dacă acestea au existat. Valul este clar vizibil pe teren în jumătatea vestică, însă în cea estică a fost puternic aplatizat din cauza unor arături mai vechi. În anul 1971, cu ocazia unei cercetări de teren, . Dănilă a sondat valul în partea vestică, iar în partea estică a platoului, la o adâncime de 30 cm, au fost descoperite mai multe fragmente ceramice lucrate cu mâna, de culoare neagră i roie, atribuite cu probabilitate unei faze a La Tène-ului timpuriu25. Dintre acestea au fost publicate desenele a două fragmente, unul din fundul unui vas i altul din buza unui vas cu profil aproape drept, ornamentat cu brâu alveolar, dispus imediat sub buză. Aceste fragmente ceramice aparŃin mult mai probabil La Tène-ului mijlociu, decât celui timpuriu, cum a considerat autorul sondajului. De altfel, datarea respectivă a fost pusă de mai mult timp sub semnul întrebării26. Lipsind alte elemente clare de contemporaneitate cu fortificaŃiile prezentate mai sus, se mai poate aduce în discuŃie doar maniera curioasă de ridicare a valului de apărare, similară fortificaŃiei de la Sebi, aparent prin excavarea pământului atât din faŃa valului, cât i din spatele să u (Pl. IV/2). O altă similitudine a celor două cazuri constă în forma semicirculară a elementelor de fortificaŃie, cu menŃiunea că la Monor dispunerea lor se apropie mai mult de un semicerc. O altă posibilă fortificaŃie, din aceeai perioadă, se află la sud-vest de cea de la Monor cu 5,1 km. Cândva înainte de anul 1975, în punctul Cetate (Pl. VII/1), situat la nord-vest de Săcalu de Pădure (com. Brâncoveneti, jud. Mure) i la sud-est de Bato (jud. Mure), dar aparŃinând administrativ acestuia din urmă, a fost descoperită întâmplător o tetradrahmă dacică de tip Tonciu, din aramă argintată, alături de fragmente ceramice „grosolan lucrate”27. Punctul respectiv a fost locuit încă din perioada eneolitică, când purtătorii culturii CoŃofeni au amenajat terasele nordice. Puternica fortificaŃie de aici, cu val i anŃ interior, care barează i înconjoară platoul, a fost ridicată în perioada medievală (sec. XI-XII)28, când amenajările de mare amploare au distrus eventualele elemente de fortificaŃie contemporane cu moneda descoperită aici. Dacă acestea au existat, ele ar fi constat doar din bararea accesului pe platou. În urma celor trei campanii arheologice desfăurate aici, conduse de Andrei Zrinyi (1967), Ioan Glodariu i Mihail Câmpeanu (1972) i Valeriu Lazăr (1973), nu au fost descoperite materiale dacice, ceea ce indică faptul că prezenŃa dacică în acest punct a fost una restrânsă i de scurtă durată, dar încadrabilă în prima jumătate a sec. II a.Chr., aa cum indică moneda respectivă. Dacă aici nu a fost amenajată o fortificaŃie dacică, cel puŃin punctul a fost folosit pentru observaŃie i comunicare la distanŃă, având o excelentă vizibilitate în jur i un contact vizual direct cu fortificaŃia de la Monor.

24 MarŃian 1920, p. 27, nr. 448. 25 Dănilă 1972, p. 97. 26 Florea et al. 2000, p. 222. 27 Székely 1975, p. 175, fig. 1/2. 28 Lazăr 1995, p. 67-68. 208 FortificaŃia din a doua epocă a fierului de la Sebi

Spre nord de fortificaŃia de la DumitriŃa, la 4,7 km nord-nord-est de aceasta, a fost semnalată o fortificaŃie de pământ, deocamdată nedatată. Aceasta este situată la est de Satu Nou (com. Cetate), în dreapta drumului de pământ ce duce la Cuma, respectiv în stânga pârâului Poduel29 (Pl. V/1), principalul afluent de dreapta al Văii Budacului. Toponimul Burich-ul Mare, sub care era cunoscută lui . Dănilă fortificaŃia, nu mai este folosit acum de localnici. FraŃii Ferenczi o amintesc sub numele de Cetate30, iar astăzi, după unele informaŃii, se pare că locul se nume te La Morcoanu31. Primele cercetări în acest punct au fost efectuate de colectivul antierului arheologic de la Orheiu BistriŃei, format din Dumitru Protase, . Dănilă i Gheorghe Wagner. Probabil în urma unui sondaj s-a constatat că valul de pământ conŃine multă arsură, ceea ce i-a făcut pe cercetători să creadă că fortificaŃia „ar putea să dateze din prima epocă a fierului sau dintr-o fază feudală timpurie”32. Mai târziu, în aceeai campanie din luna iulie a anului 1966 au fost efectuate săpături arheologice i în fortificaŃia de la Satu Nou. Platoul fortificat este de formă aproximativ triunghiulară, cu vârful spre nord, având dimensiunile de 40 × 50 m. Elementele de fortificaŃ ie (Pl. V/2), constând din val i anŃ exterior, se află în partea sudică, fiind dispuse sub forma unui segment de cerc cu capetele orientate spre nord. Pantele de nord, nord-est i nord-vest sunt extrem de abrupte. Prima secŃiune a fost trasată peste elementele de fortificaŃie, constatându-se că valul are înălŃimea de 1 m, lăŃimea la bază de 11 m, iar anŃul este adânc de 1,20 m. Valul conŃine un nucleu de pământ ars, situat pe un strat de cărbune, interpretat ca fiind scheletul iniŃial de lemn al valului. În această secŃiune nu au fost descoperite materiale arheologice, însă în cea de-a doua, trasată aproximativ în centrul platoului, în prelungirea primeia, a fost descoperit un singur fragment ceramic „atipic (probabil preistoric?)”33. În ceea ce privete fortificaŃiile din prima epocă a fierului din nord-estul Transilvaniei, precum cele de la Ciceu-Corabia, SărăŃel sau Feleac, acestea sunt de dimensiuni mult mai mari decât cea de la Satu Nou, atât în privinŃa ariei fortificate, cât i a elementelor de fortificaŃie. Nu poate fi exclusă însă datarea ei în epoca bronzului. Perioada medievală, chiar cea timpurie, aa cum s-a invocat, poate fi eliminată chiar i doar pe baza fragmentului respectiv, lucrat cu mâna, cu atât mai mult cu cât fortificaŃiile din această perioadă au o concepție de fortificare mult diferită. Mai mult decât atât, o astfel de fortificaŃie medievală (sec. XI-XII), foarte puŃin cunoscută, există chiar în apropiere, pe vârful Dealului Negru34, situat la sud de Piatra lui Iacob. Din aceste considerente, fortificaŃia de la Satu Nou ar putea fi datată cu cea mai mare probabilitate în a doua epocă a fierului, însă doar o săpătură arheologică sistematică ar putea confirma sau infirma această datare, deocamdată pur speculativă. La nord de satul Cuma (com. Livezile), pe piciorul sud-vestic al Dealului Cu mei, numit CetăŃeaua (Pl. VI/1), se află o altă fortificaŃie de pământ, de asemenea foarte puŃin cunoscută în literatura de specialitate. Punctul respectiv este situat la 4,8 km nord-est de fortificaŃia de la Satu Nou. Între cele două puncte există vizibilitate directă. FortificaŃia de la Cuma a fost semnalată pentru prima dată de . Dănilă, în categoria

29 . Dănilă confundă acest pârâu cu Valea Cumei, vezi: Dănilă 1960, p. 163; Dănilă 1975, p. 288. 30 Ferenczi, Ferenczi, Baias 1974, p. 186, nota 10. 31 Toponim neconfirmat, provenind de la un sătean care în primăvara anului 2014 scotea pietri din Poduel, chiar sub fortificaŃia respectivă. 32 Dănilă 1960, p. 163-164. 33 Dănilă 1972, p. 87-88; Dănilă 1975, p. 287-288. 34 Ferenczi, Ferenczi, Baias 1974, p. 186. Dinu Ioan Bereteu 209 cetăŃilor necunoscute, dar care urmau să fie cercetate35. Acesta s-a bazat probabil pe toponimul respectiv sau pe anumite informaŃii verbale. Un an mai târziu, CetăŃeaua a fost vizitată de fraŃii Ferenczi, însă nu au propus o datare a ei36. În anul 1974, G. Marinescu a cules de pe suprafaŃa platoului fortificat câteva fragmente ceramice, atribuite epocii bronzului (cultura Wietenberg), între care un perete de vas cu caneluri i o buză bombată, cu brâu subŃire crestat oblic, dispus imediat sub buză37. După unele informaŃii, fraŃii Ferenczi ar fi găsit aici i cioburi canelate, atribuite primei epoci a fierului38. FortificaŃia de la Cuma este una extrem de puternică prin amplasamentul ei, însă punctul ei slab este poziŃionarea destul de îndepărtată de Valea Cumei, având mai mult un caracter de refugiu. Pantele deosebit de abrupte, dar i lungi, dinspre sud-est, sud-vest i nord-vest, o fac practic inexpugnabilă din aceste direcŃii. Ea poate fi cucerită numai dinspre nord-est, de pe creasta piciorului respectiv. FortificaŃia este tot una de tip promontoriu barat, elementele de fortificaŃ ie (Pl. VI/2), formate din val i anŃ exterior, destul de puŃin vizibile, barând aua de legătură dinspre nord-est. Pe platoul de formă elipsoidală, cu axul mare pe direcŃia nord-est – sud-vest, în parte împădurit, se poate distinge, în zona cea mai înaltă a sa, o bombare a solului. Nici pe platoul fortificat i nici pe pante nu am găsit fragmente ceramice, cu excepŃia unuia singur, aflat pe marginea estică a platoului, în spatele valului, fiind scurs pe panta respectivă, mai lină, înainte de a deveni prăpăstioasă. Fragmentul ceramic este de culoare brun-cenuie, fiind lucrat cu mâna, dintr-o pastă destul de fină. Acesta a făcut parte din peretele unui vas, fiind atipic din acest punct de vedere. Ar putea fi atribuit cu probabilitate epocii bronzului sau unui eventual nivel din a doua epocă a fierului. Până la efectuarea unor săpături sistematice sau măcar a unei evaluări de teren (sondaj), datarea fortificaŃiei de la Cuma rămâne în continuare problematică, atât datorită rarităŃii unor astfel de fortificaŃii din epoca bronzului în nord-estul Transilvaniei, cât i a prezenŃei pe teritoriul satului a unui mic tezaur monetar dacic, cu monede de tip Vârteju-Bucureti39. Ar putea fi vorba de o locuire de refugiu în epoca bronzului, eventual i în prima epocă a fierului, urmată de o fortificare a dealului în a doua epocă a fierului. FortificaŃia de la Cuma este mult prea departe de Valea BistriŃei pentru a controla accesul dinspre munŃi, mult mai facil, pe cursul râului. Din acest punct de vedere, pot fi aduse în discuŃie i descoperirile mai vechi de pe dealul Coasta (Pl. VII/2), ce aparŃine satului Rusu Bârgăului (com. Josenii Bârgăului). Dealul respectiv este situat la nord de Valea Poienilor (un afluent de stânga al BistriŃei) i la sud de râul BistriŃa, prezentându-se ca o spinare cu trei vârfuri mai pronunŃate, numite CetăŃică, Cetate i Contenita. Dei Coasta se află la 7 km nord-vest de fortificaŃia de la Cuma, între cele două puncte există vizibilitate directă . Contenita se află în partea estică a Coastei. Alunecările de teren au afectat în special partea nordică a dealului, unde cotul mai pronunŃat al râului BistriŃa erodează în mod constant poalele dealului. . Dănilă, cel care semnalează acest punct, a efectuat un sondaj de verificare pe platoul puŃin înclinat spre sud al Contenitei. La adâncimea de 20-30 cm a descoperit o serie de fragmente ceramice, observând i urme de arsură i chirpici. IniŃial, materialele descoperite au fost atribuite celei de-a

35 Dănilă 1972, p. 106, nota 45. FortificaŃia de la Cuma apare marcată pe harta de la finalul articolului respectiv cu simbolul „cetăŃi neidentificate”. 36 Ferenczi, Ferenczi, Baias 1974, p. 186. 37 Marinescu 1995, p. 56, pl. XXII/12, XXIII/1. 38 Marinescu 2010, p. 58-59, nr. 39. 39 Gaiu, Crian, Găzdac 1995, p. 125, nr. 1, pl. III.

210 FortificaŃia din a doua epocă a fierului de la Sebi doua epoci a fierului40. Apoi, câteva fragmente au fost atribuite primei epoci a fierului, fiind „ornamentate cu brâu alveolar i cu butoni specifici epocii hallstattiene timpurii”41. În urma reexaminării materialului aflat în muzeul din BistriŃa s-a constatat că unele fragmente aparŃin cu siguranŃă culturii CoŃofeni42, existând deci mai multe niveluri de locuire în acest punct43. Fragmentele cu brâu alveolar ar putea aparŃine unui eventual nivel La Tène mijlociu. De altfel, la Rusu Bârgăului, dar într-un punct neprecizat, a fost semnalată mai recent ceramică dacică44. S-ar putea să fie vorba despre acelai lot de ceramică de pe Contenita, reinterpretat. . Dănilă considera că eventualele elemente de fortificaŃie de aici au fost antrenate de alunecările de teren. Nici pe vârful dominant al Coastei, numit Cetate, aflat la vest de Contenita, nu se observă pe teren urme de fortificare. Rămâne ca cercetările sistematice să clarifice problema existenŃei elementelor de fortificaŃ ie pe Contenita, precum i datarea certă a locuirilor din acest punct, care pot fi puse toate în legătură cu necesitatea supravegherii văii BistriŃei. Dincolo de râul BistriŃa, spre nord, linia de fortificaŃii databile cu certitudine sau cu probabilitate în sec. II a.Chr. nu mai poate fi urmărită. În amonte, pe BistriŃa, ar mai putea exista o fortificaŃie contemporană necunoscută, menită să blocheze accesul înspre Transilvania pe cursul acestui râu. Ea trebuie căutată pe promontorii aflate în imediata apropiere a râului, în sectoare mai înguste, de defileu. De altfel, eventuala fortificaŃie de la Rusu Bârgăului, dei situată chiar deasupra râului BistriŃa, nu putea opri înaintarea unor eventuali invadatori estici, deoarece în acest sector valea BistriŃei este deja mult prea largă, iar punctul respectiv putea fi uor ocolit pe la nord. PrezenŃa umană în prima jumătate a sec. II a.Chr. în amonte de Rusu Bârgăului este susŃinută de tezaurul monetar descoperit undeva între Prundu Bârgăului i Tiha Bârgăului. Eventual, respectiva fortificaŃie necunoscută, care doar poate fi bănuită în această zonă, trebuie căutată pe teritoriul acestor două sate, în zona de confluenŃă a Văii Străjii cu BistriŃa. Tot la Prundu Bârgăului a fost descoperit întâmplător, în primăvara anului 1966, un cap de piatră, sculptat în tuf vulcanic. Piesa respectivă, de factură sau inspiraŃie celtică, unică în România, redă schematic o figură antropomorfă masculină, cu mustăŃi bogate, având în partea superioară a capului o cavitate cioplită până la adâncimea de 14,5 cm. Valentin Vasiliev, cel care a publicat piesa, a datat-o larg în sec. III-II a.Chr., atribuindu-i, cu unele rezerve, o semnificaŃie de cult i considerând-o reprezentarea stilizată a unui zeu celtic, în cavitatea respectivă turnându-se ofrande lichide, în timpul unor sacrificii sau ceremonii religioase45. Ar putea exista o legătură între piesa respectivă i tezaurul monetar de la Prundu Bârgăului, ceea ce i-ar restrânge datarea în prima jumătate a sec. II a.Chr., în ultimul orizont celtic din Transilvania. Revenind la partea sudică a sistemului liniar de fortificaŃii din Piemontul Călimanului, spuneam că ultima posibilă fortificaŃie în această direcŃie este cea de la Bato, distrusă de amenajările medievale. Aceasta se află însă la aproape 10 km vest de cursul Mureului, astfel că se dovedete ineficientă în faŃa unei invazii masive dinspre Defileul Mureului. Pentru a putea opri o astfel de invazie ar fi fost necesară blocarea defileului. I. MarŃian menŃionează o cetate dacică „la intrarea în defileu, pe o culme

40 Dănilă 1971b, p. 265. 41 Dănilă 1972, p. 102-103. 42 Marinescu 1994, p. 16, nr. 44. 43 Marinescu 2010, p. 68, nr. 70. 44 Florea, Vaida, Suciu 2000, fig. 2. 45 Vasiliev 1969, p. 451-457. Pentru „cupele-cranii” în lumea celtică: Perrin 2014, p. 96-105.

Dinu Ioan Bereteu 211 situată la est de satul Deda”46, fără să precizeze toponimul sau măcar de care parte a râului se află punctul respectiv. Deocamdată nimeni nu cred că a identificat fortificaŃia respectivă. Viitoarele cercetări ar trebui să ia în considerare între altele i promontoriul stâncos din stânga Mureului, situat la nord-est de Bistra Mureului (com. Deda, jud. Mure) i la sud de Gălăoaia (com. RăstoliŃa, jud. Mure), accesibil doar dinspre sud.

Fig. 4. Localizarea punctelor discutate în text (prelucrare după Google earth) (Accesat: 23.09.2016)

Linia de fortificaŃii din a doua epocă a fierului din Piemontul Călimanului (Fig. 4) apare destul de sigură doar pe sectorul Monor – Sebi – Ardan – DumitriŃa. Continuarea nordică a liniei respective, prin posibilele fortificaŃii contemporane de la Satu Nou, Cuma i eventual Rusu Bârgăului, este mai puŃin sigură, în lipsa dovezilor concrete, însă destul de probabilă. La fel de neclară încă este i continuarea liniei respective spre sud, prin prezumtiva fortificaŃie dacică sau punct de observaŃie de la Bato i eventual o alta la ieirea Mureului din defileu. Aceste fortificaŃii, care blochează aproape toate văile mai largi dinspre MunŃii Călimanului, constituie împreună un sistem liniar bine articulat i extrem de coerent din punct de vedere strategic. Chiar dacă nu toate fortificaŃiile amintite au vizibilitate directă cu cele din proximitatea lor, ele puteau comunica vizual i acustic prin puncte intermediare de legătură. Din imaginile prezentate se poate observa i o concepŃie similară în alegerea locurilor pentru ridicarea fortificaŃiilor. Amplasarea acestui sistem de fortificaŃii în Piemontul Călimanului, cu rostul clar de a bara accesul dinspre munŃi, indică fără îndoială faptul că pericolul respectiv era ateptat dinspre zona de nord a Moldovei, locuită în sec. II a.Chr. de bastarni.

46 MarŃian 1921a, p. 32. 212 FortificaŃia din a doua epocă a fierului de la Sebi

Pătrunderea unor grupuri de războinici bastarni din nordul Moldovei în Transilvania, în prima jumătate a sec. II a.Chr., este o problemă arheologică destul de recentă i departe de a fi rezolvată. PrezenŃa materialelor bastarne în Transilvania se rezumă la câteva fragmente ceramice de factură bastarnă, descoperite în aezările de la More ti – Podei47 i eua – La Cărarea Morii48, ambele situate pe Mure. Mircea Babe punea prezenŃa ceramicii bastarne din aezarea de la Moreti pe seama unei încercări a bastarnilor de a pătrunde în Dacia intracarpatică49. Fragmentele bastarne de la Moreti (com. Ungheni, jud. Mure) au fost datate cu probabilitate în primul sfert al sec. II a.Chr., fiind considerate eventual contemporane cu primele raiduri balcanice ale bastarnilor50. Descoperirea ulterioară, de la eua (com. Ciugud, jud. Alba), a întărit această constatare, fragmentele bastarne din aezarea de aici fiind considerate urme ale prezenŃei efective a purtătorilor culturii Poieneti-Lukaševka pe cursul râului Mure, în expediŃia lor împotriva dardanilor51, localitatea fiind situată la i mai mare distanŃă de arealul ocupat de bastarni52. S-a formulat i ipoteza conform căreia descoperirile bastarne de la Moreti i eua, în ambele cazuri provenind din stratul de cultură, nu pot atesta o prezenŃă efectivă a bastarnilor, fiind mai degrabă rezultatul legăturilor comerciale, asociate cu descoperirile monetare de tip Hui-Vovrieti de pe Valea Mureului, ridicându-se totodată i un semn de întrebare privind conŃinutul comercializat în respectivele vase bastarne53. Fragmentele respective aparŃin în special unor străchini i castroane, deci unor vase prea scunde i improprii pentru folosirea lor ca recipiente pentru comerŃ la distanŃă. Importurile din mediul bastarnic sunt însă mai târzii, au probabil un caracter ocazional i se rezumă la mici piese metalice, precum fibulele, care nu necesitau recipiente ceramice pentru transportarea lor. Fibula fragmentară de fier cu noduri, de tip Kostrzewski varianta J, descoperită cu ocazia unui mic sondaj într-o locuinŃă semiadâncită din aezarea dacică de la GalaŃii BistriŃei54, pare să reprezinte un astfel de import. Datarea fibulei respective în sec. I a.Chr.55 exclude o prezenŃă bastarnă cu caracter războinic. Tot în estul Transilvaniei, la Sighi oara – Wietenberg, a fost descoperită de Carl Seraphin o fibulă de bronz de tip Kostrzewski varianta H, databilă între sfâritul sec. II a.Chr. i prima jumătate a secolului următor56. Ambele piese au ajuns probabil în estul Transilvaniei pe aceeai filieră, în urma unor schimburi comerciale. În aceeai aezare dacică de la GalaŃii BistriŃei a apărut în cursul campaniei din anul 1999 un fragment de verigă spiralică de bronz, cu diametrul de 1,6 cm57, care poate fi interpretată ca servind la împodobirea coafurii, dar i în alte scopuri58. Având în vedere prezenŃa fibulei respective, dar i raritatea acestor verigi spiralice în Transilvania, poate fi presupus tot un caracter de import al verigii amintite, posibil tot din mediul bastarn, unde eventual erau folosite pentru fixarea unor coafuri de tipul „nodului sueb” de mai târziu. Pare semnificativ

47 Horedt 1979, p. 47, Abb. 21/1-4. 48 Ferencz, Ciută 2008, p. 67, pl. III/3, 5. 49 Babe 2001, p. 527. 50 Rustoiu 2002, p. 33. 51 Ferencz, Ciută 2008, p. 53-62. 52 Ferencz 2007, p. 103. 53 Pupeză 2012, p. 417. 54 Zirra 1974, p. 153, fig. 7/4. 55 Vaida 2001, p. 74. 56 AndriŃoiu, Rustoiu 1997, p. 116-117. 57 Vaida 2001, p. 73, pl. II/13. 58 Rustoiu 1996, p. 109. Dinu Ioan Bereteu 213 faptul că una din puŃinele verigi de acest tip (Rustoiu 4a), dar i una dintre cele mai timpurii din spaŃiul geto-dacic, a fost descoperită tocmai în aezarea getică fortificată de la Satu Nou – Valea lui Voicu (com. Oltina, jud. ConstanŃa)59, unde este bine cunoscută prezenŃa bastarnilor. Singurele descoperiri care pot să indice, cel puŃin indirect, incursiuni ale bastarnilor în Transilvania rămân deocamdată tezaurele monetare. Dei s-au descoperit în Transilvania numeroase tezaure monetare databile în prima jumătate a sec. II a.Chr., cu cât ele se află mai departe de CarpaŃii Orientali, cu atât acestea îi pierd din capacitatea de indicatoare ale unor pericole externe reale venite dinspre estul bastarnic. O parte dintre tezaurele monetare din nord-estul Transilvaniei, databile în prima jumătate a sec. II a.Chr., au fost îngropate la începutul celui de-al doilea sfert al secolului, iar restul ceva mai târziu, pe la mijlocul secolului. Numărul lor nu este cel real, astfel că trebuie Ńinut cont de hazardul descoperirilor de acest fel i de soarta lor ulterioară. Nu este exclus ca unele dintre aceste acumulări monetare să fi fost ascunse din cauze interne, nesesizabile arheologic. Doar în urma identificării i cercetării aezărilor de care aparŃin se va putea preciza momentul i modul în care au sfârit acestea. Tezaurele monetare încadrate în prima etapă au fost îngropate cândva pe la ± 170 a.Chr. Ele conŃin în special tetradrahme dacice de tip Tonciu, derivate din cele, ceva mai timpurii, de tip Crieni-Berchie. În primul rând am în vedere tezaurul care dă numele acestui tip monetar i anume cel de la Tonciu (com. GalaŃii BistriŃei, jud. BistriŃa-Năsăud). Acesta a fost descoperit întâmplător, în vara anului 1907, cu ocazia prăirii porumbului, în punctul numit pe atunci Dios. Cele 170-180 de tetradrahme de argint se aflau depozitate într-un vas cu aspect grosier60, cel mai probabil fiind vorba de un vas cu pereŃi aproape drepŃi, lucrat cu mâna. Ulterior s-a considerat că tezaurul a conŃinut cca. 160 de monede61, fiind sesizate în cadrul său nu mai puŃin de 12 variante monetare ale tipului respectiv, unele într-un înaintat grad de stilizare62. Îngroparea tezaurului de la Tonciu a fost plasată în jurul anului 170 a.Chr.63. În imediata apropiere, la Sângeorzu Nou (com. LechinŃa, jud. BistriŃa-Năsăud), situat la sud de Tonciu, au fost semnalate vag alte câteva monede dacice de tip Tonciu64, care au făcut parte probabil dintr-un tezaur, poate chiar din acelai tezaur de la Tonciu, fiind cunoscut cazul birtaului Emil Jaszlovieczky din Sângeorzul Nou, amator de astfel de antichităŃi65. Se pare că locuitorii satului au fost cuprini la un moment dat de o adevărată febră a comorilor, după cum relatează I. MarŃian66. Un alt posibil tezaur cu monede de tip Tonciu se pare că a fost îngropat pe suprafaŃa castrului roman de la Gherla, unde au fost descoperite întâmplător două astfel de tetradrahme67, fără să se tie dacă acestea au fost descoperite împreună sau separat, iar alta a fost descoperităt la S ăvilar68, în punctul în

59 Rustoiu 1996, p. 109. 60 Fischer 1910, p. 91. 61 Pink 1939, p. 78; Preda 1973, p. 105. 62 Chirilă, Chifor 1979, p. 68. 63 Chirilă, Chifor 1979, p. 75. 64 Pink 1939, p. 78; Preda 1973, p. 105; Winkler 1974, p. 172. 65 TanŃău 1971, p. 256. 66 MarŃian 1921b, p. 13: „Când se apropie apoi primăvara cu indiciile cele mai neîndoielnice ale flăcărilor albastre, cari se ridică din comorile ascunse, mulŃi oameni veghiază în tovărăie nopŃile senine din preajma Sângeorzului dearândul, i când se arată mult dorita flacără, aleargă la faŃa locului i împlântă semne în pământ”. 67 Chirilă, Lucăcel, Chifor 1966, p. 422, nr. 3-4. 68 Chirilă, Chifor 1975, p. 47, nr. 32. 214 FortificaŃia din a doua epocă a fierului de la Sebi care sunt oprite piesele metalice spălate de Someul Mic din partea vestică a castrului. La Tiocu de Sus (com. Corneti, jud. Cluj), într-un punct necunoscut, a fost descoperit un tezaur monetar dacic, din care se mai păstrează patru tetradrahme. Trei dintre ele aparŃin tipului monetar numit „cu cap uman sub cal”, iar a patra aparŃine tipului Tonciu69. La Prundu Bârgăului, înainte de anul 1920, într-un punct necunoscut, situat, se pare, înspre Tiha Bârgăului, a fost descoperit un tezaur monetar dacic, compus din tetradrahme de tip Prundu-Jiblea i cel puŃin una de tipul „călăreŃul cu pasăre”, însă nu se cunoate numărul real de piese descoperite70, astfel că nu se poate data cu mai mare precizie îngroparea tezaurului, decât larg în prima jumătate a sec. II a.Chr. De altfel, în afară de tezaurul de la Tonciu, a cărui îngropare a fost datată mai strâns, restul sunt destul de problematice i în această privinŃă. Nu am inclus aici tezaurul monetar de la Bărăi (com. Căianu, jud. Cluj), din punctul Pe Comoară, deoarece acesta este mult prea vestic i a fost îngropat înaintea celui de la Tonciu71, probabil din motive interne. Următoarea etapă de îngropare a unor tezaure monetare poate fi plasată pe la mijlocul sec. II a.Chr. Tezaurele respective conŃin, cu precădere, monede de tip Medieu Aurit. Cel mai cunoscut tezaur de acest tip, din această zonă, este cel de la Năsăud, de pe teritoriul fostului sat Luca, descoperit întâmplător în anul 1840, care conŃinea 34 de monede de argint de tip Medieu Aurit72. Tot în sec. XIX a fost descoperit la Buneti (com. Mintiu Gherlii, jud. Cluj) un tezaur monetar dacic compus din 112 monede de tip Medieu Aurit73. Un alt tezaur, conŃinând cel puŃin 22 de monede de tip Medieu Aurit a fost descoperit în anul 1842 la Stoiana (com. Corneti, jud. Cluj)74. Din zona oraului Târgu Mure provine un tezaur alcătuit din cca. 20 de monede de tip Medieu Aurit, dintre care 16 cu tăieturi de verificare75. Tot pe la mijlocul sec. II a.Chr. se datează i monedele de tip Adâncata-Mănăstirea76. În împrejurimile BistriŃei a fost descoperit un posibil tezaur monetar din care se cunosc două monede de tip Adâncata-Mănăstirea77. Mult mai semnificativă este însă o monedă de acelai tip, se pare, descoperită izolat, într- un punct neprecizat de la Prundu Bârgăului78. S-a observat faptul că monede din ultimele serii ale tipului Adâncata-Mănăstirea apar în câteva tezaure combinate cu emisiuni de tip Vârteju-Bucureti, acestea din urmă reprezentând continuarea directă a celor dintâi79. La Cuma, într-un punct neprecizat, a fost descoperit un tezaur monetar din care se cunosc ase monede de tip Vârteju-Bucureti, toate fără urme de folosire80, fiind deci îngropate la scurt timp după emitere. Au fost exprimate însă anumite rezerve privind provenienŃa tezaurului de pe teritoriul Cumei. Dacă fortificaŃia de la Cuma va fi datată în sec. II a.Chr., atunci micul tezaur poate fi pus în legătură directă cu fortificaŃia respectivă, nefiind exclus ca monedele să fi fost descoperite chiar undeva în apropierea acesteia. Nu am inclus, în nici una din cele două grupe mari de tezaure, alte două tezaure monetare din nord-estul Transilvaniei al căror tip nu a fost specificat mai exact, motiv

69 Chirilă, Chifor 1975, p. 46, nr. 1-4. 70 Pink 1939, p. 77, 84, 135, nr. 32; Preda 1973, p. 72, 156, nr. 9. 71 Chirilă, Chifor 1979, p. 75; Bereteu 2013, p. 83. 72 Gooss 1876, p. 234; Pink 1939, p. 83; Preda 1973, p. 291, nr. 3. 73 Pink 1939, p. 83, 146, nr. 341; Preda 1973, p. 290, nr. 2. 74 Gooss 1876, p. 220; Pink 1939, p. 83, 136, nr. 74; Preda 1973, p. 291, nr. 7. 75 Preda 1973, p. 291, nr. 8. 76 Preda 1973, p. 213. 77 Preda 1973, p. 207, nr. 3; Crian 1995, p. 369. 78 Preda 1973, p. 208, nr. 26; Crian 1995, p. 370. 79 Preda 1973, p. 213. 80 Gaiu, Crian, Găzdac 1995, p. 125, nr. 1, pl. III. Dinu Ioan Bereteu 215 pentru care le prezint separat. Este vorba, în primul rând, de tezaurul de la Valea Mare (com. anŃ, jud. BistriŃa-Năsăud), descoperit undeva pe Valea Măriilor, înainte de anul 1909, când I. MarŃian semnalează vag de aici monede barbare de aur i argint, precum i arme din fier81. În varianta adăugită a repertoriului său arheologic pentru Ardeal, I. MarŃian nu mai amintete de armele respective, iar monedele nu mai sunt barbare, ci doar antice82. Pare astfel evident că însui I. MarŃian, cel care semnalează pentru prima dată această descoperire, manifesta anumite reŃineri în legătură cu natura monedelor respective, pe care, cel mai probabil, nici nu le-a văzut personal. Totui, cei care au menŃionat ulterior aceste monede, le-au considerat dacice, cel puŃin pe cele de argint83. Ar putea fi vorba de două descoperiri diferite, asociate într-una singură de informatorul lui MarŃian. În orice caz, monedele de aur nu pot fi datate în intervalul cronologic care ne interesează, putând fi chiar mult mai târzii, din perioada postaureliană. Dacă monedele de argint semnalate sunt într-adevăr dacice, ele reprezintă cea mai nord-estică descoperire dacică din Transilvania. Descoperirile de aici trebuie puse pe seama trecătorii din Pasul Rotunda sau o alta dinspre Depresiunea Dornelor, prin Valea Cucureasa, fiind departe de orice alt tezaur monetar, cu excepŃia celui din sec. IV p.Chr. de la Anie (com. Maieru, jud. BistriŃa-Năsăud), aflat însă la aproape 20 km în avalul Someului Mare. Cel de-al doilea tezaur, pierdut sau înstrăinat, ce conŃinea „mai multe monede scobite i cu călăreŃi”, a fost descoperit în zona fortificaŃiei din prima epocă a fierului de la Feleac – Cetate (com. Nueni, jud. BistriŃa-Năsăud), în râpa pârâului din apropiere84. Tezaurele monetare din nord-estul Transilvaniei, ulterioare mijlocului sec. II a.Chr., conŃin în mod special tetradrahme thassiene85. Aceste tezaure au fost îngropate cândva în a doua jumătate a sec. II a.Chr. sau chiar mai târziu, neavând, cel mai probabil, nicio legătură cu bastarnii. În concluzie, ambele categorii de tezaure prezentate pot fi încadrate în intervalul cronologic cuprins între ±170-150 a.Chr. Chiar dacă aceste tezaure nu reflectă o

81 MarŃian 1909, p. 348, nr. 707. 82 MarŃian 1920, p. 33, nr. 555. 83 Pink 1939, p. 35; Winkler 1955, p. 92-93, nr. 158; Preda 1973, p. 436, nr. 55; Crian 1995, p. 372, nr. 12. 84 Dănilă 1972, p. 96, nota 31. Pentru cel de-al doilea tezaur dacic descoperit în apropierea fortificaŃiei respective, care conŃinea de asemenea imitaŃii de tip Filip II, dar în asociere cu tetradrahme thassiene, vezi: MarŃian 1920, p. 18, nr. 258; Roska 1942, p. 258, nr. 65; Mitrea 1945, p. 67, nr. 24; Glodariu 1974, p. 263, nr. 86. 85 În zona Piemontului Călimanului au fost descoperite întâmplător două tezaure monetare ce conŃineau tetradrahme de Thassos, unul semnalat vag la ieu (MarŃian 1920, p. 37, nr. 658; Glodariu 1974, p. 265, nr. 139.) i altul la Monor, în primăvara anului 1940, cu ocazia construirii liniei ferate Deda – SărăŃel, fiind compus din cca. 30 de monede, pe care muncitorii le-au împărŃit între ei. Ulterior au fost donate muzeului din Cluj două tetradrahme thassiene din acest tezaur, ambele prezentând tăieturi adânci pentru verificarea metalului, lucru neobinuit pentru astfel de monede (Winkler 1958, p. 401-402, nr. II; Chirilă et al. 1967, p. 607, nr. 5; Glodariu 1974, p. 264, nr. 104.), fapt ce poate indica o pătrundere mai timpurie a lor în mediul dacic, când încă aceste monede nu erau prea bine cunoscute de localnici. Ceva mai spre vest, la Sângeorzu Nou, în punctul La Spini, a fost descoperit întâmplător în anul 1902, după ploi torenŃiale, un tezaur monetar dacic, compus din 96 de tetradrahme de Thassos i imitaŃii ale lor, alături de o tetradrahmă de Maroneea, depozitat într-un vas cu pereŃi aproape drepŃi, cu butoni, lucrat cu mâna (Fischer 1910, p. 90-91, nr. 2; Winkler 1955, p. 104-105, nr. 52; Crian 1969, p. 274, nr. 270; Glodariu 1974, p. 257, nr. 60.). În general, se consideră că monedele thassiene au circulat în Dacia în a doua jumătate a sec. II a.Chr. i în primele două decenii ale secolului următor (Glodariu 1971, p. 72.), fiind greu de susŃinut că tezaurele amintite aici au fost constituite i îngropate la mijlocul sec. II a.Chr., cu toate că există unele indicii pentru o datare mai timpurie în cazul tezaurelor de la Monor i Sângeorzu Nou. 216 FortificaŃia din a doua epocă a fierului de la Sebi realitate suficient de clară a evenimentelor care au impus îngroparea lor, nu reprezintă numărul lor real i nu pot fi datate cu mai mare precizie fiecare în parte, ele nu pot fi totui ignorate în problema bastarnă. Îngroparea tezaurelor respective indică o stare reală de nesiguranŃă cauzată, cel mai probabil, de un factor extern, venit de dincolo de CarpaŃii Orientali, dinspre comunităŃile războinice ale bastarnilor din nordul Moldovei. Pe de altă parte, îngroparea tezaurelor amintite în cel puŃin două etape diferite, relativ apropiate în timp, ar putea susŃine ipoteza mai multor raiduri ale bastarnilor în Transilvania în această perioadă. Acest scenariu pare compatibil cu pasajul din Pompeius Trogus, transmis prin Iustinus: „i dacii sunt o mlădiŃă a geŃilor. În vremea regelui Oroles, se luptară fără succes împotriva bastarnilor i de aceea, ca pedeapsă pentru slăbiciunea arătată, au fost siliŃi, din porunca regelui, ca atunci când voiau să doarmă, să pună capul în locul picioarelor i să facă soŃiilor lor serviciile pe care mai înainte acestea obinuiau să le facă lor. Această pedeapsă a fost înlăturată numai după ce prin vitejia lor au ters ruinea pe care i-au atras-o în războiul de mai înainte”86. Din acest pasaj reiese că bastarnii nu au dus un război de cucerire împotriva dacilor, precum în Moldova, ci a fost vorba mai degrabă de raiduri de jefuire. Localizarea stăpânirii regelui Oroles în Transilvania pare, până la urmă, cea mai plauzibilă variantă. Controversele istoriografice legate de acest personaj depăesc însă problema localizării regatului său sau a perioadei de domnie87, fiind chiar exclus din istorie prin identificarea cu Rholes88. FortificaŃiile din a doua epocă a fierului din Piemontul Călimanului, în ansamblul lor, au fost ridicate, cel mai probabil, cândva imediat după primul presupus raid al bastarnilor, deci după îngroparea primelor tezaure monetare. Singura care poate fi eventual ceva mai timpurie este cea de la DumitriŃa. Foarte posibil ca de aici să fi început procesul de fortificare, concretizat într-un adevărat sistem defensiv, probabil cel mai timpuriu din mediul dacic intracarpatic, menit să bareze aproape toate văile mai importante ce brăzdează Piemontul Călimanului. Într-o perioadă scurtă de pace nu putea fi conceput i pus în practică acest sistem de apărare decât de un conducător politic i militar cu o mare autoritate. Ar putea fi vorba într-adevăr de regele Oroles, caracterizat de pasajul respectiv ca unul autoritar, dacă acesta a domnit în Transilvania în prima jumătate a sec. II a.Chr., dar nu putem exclude un alt rege anonim. În orice caz, cel prin a cărui autoritate au fost ridicate aceste fortificaŃii pare să fi fost un basileus local, cel mai probabil acelai care a emis monedele de tip Tonciu cu litera B pe revers sau eventual urmaul acestuia. ReedinŃa sa trebuie căutată mult mai la vest, în zona Clujului, unde a fost localizat ipotetic atelierul monetar emitent89. Acesta stăpânea probabil doar nordul Transilvaniei, dincolo de cursul Mureului superior i al Arieului. Principalele două trasee care puteau fi urmate de bastarni înspre Transilvania sunt destul de evidente. Între grupele Maramureano-Bucovineană i Transilvano- Moldoveană ale CarpaŃilor Orientali a fost evidenŃiată aa-numita „arie de discontinuitate Bârgău-Dorna-Câmpulung”, cu un caracter de transversalitate, fiind o zonă mai joasă cu

86 Pompeius Trogus (prin Iustinus, XXXII, 3, 16). Traducere după Iliescu, Popescu, tefan 1964, p. 359. 87 Daicoviciu 1955, p. 49 susŃine că Oroles a stăpânit Ńinutul de jos al Moldovei i părŃile de est ale Transilvaniei la începutul sec. II a.Chr., opinie împărtăită i de fiul său: Daicoviciu 1972, p. 26; Iliescu 1972, p. 381 îl plasează larg în sec. I a.Chr., ca predecesor sau contemporan al lui Burebista; Lica 1997, p. 22, 28 consideră că Oroles a domnit în prima jumătate a sec. I a.Chr. la est de CarpaŃi i probabil în sud-estul Transilvaniei, dominând i o parte a Dobrogei. 88 Dana 2007, p. 233-239. 89 Chirilă, Chifor 1979, p. 72. Dinu Ioan Bereteu 217

500-1000 m faŃă de spaŃiile din vecinătate. Aceasta a favorizat întotdeauna circulaŃia între Transilvania i Moldova, traseul fiind cunoscut i sub numele de „Drumul Moldovei de Sus”. Dinspre Moldova, drumul urma Culoarul Moldovei, pe la Gura Humorului i Câmpulung Moldovenesc, trecând apoi prin Valea Putna, peste Pasul Mestecăni, spre Depresiunea Dornelor, iar de aici, prin Pasul TihuŃa i Valea Străjii (Tiha), ieea pe Valea BistriŃei în Transilvania90. Un alt traseu al bastarnilor peste CarpaŃii Orientali ar fi fost posibil dinspre Depresiunea NeamŃ, urcând pe valea cu acelai nume spre Culmea Stânioarei, pe care o străbate prin Pasul Petru Vodă, iar apoi, prin Valea Bistricioara i Valea Vinului, trece prin Pasul Borsec i, coborând la TopliŃa, urmează cca. 35 km Defileul Mureului, după care iese la Deda în Depresiunea Transilvaniei91. Pe cursul Someului Mare ar putea exista alte fortificaŃii contemporane cu cele din Piemontul Călimanului, menite să blocheze accesul pe această vale. Pe seama pericolului bastarn ar putea fi pusă o posibilă primă fortificare a dealului Bileag de la Beclean, unde s-au constatat, pe alocuri, urme ale unui prim nivel dacic din care s-au mai păstrat câteva gropi, o vatră i fragmente ceramice antrenate în nivelurile ulterioare92. PrezenŃa acestor materiale pe Bileag, o înălŃime greu accesibilă din trei direcŃii, ce domină valea Someului Mare în zona oraului Beclean, nu poate fi explicată decât prin existenŃa unor elemente de fortificaŃie strict contemporane, distruse de amenajările ulterioare, sau printr-o locuire de înălŃime, fără elemente antropice de fortificare, dar cu evidente intenŃii defensive sau cel puŃin de supraveghere a văii. Rămâne de văzut dacă cercetările viitoare vor aduce noi elemente cronologice mai clare în legătură cu începutul acestui prim nivel dacic de pe Bileag. Chiar dacă tezaurele monetare amintite mai sus aduc în plus unele nuanŃări cronologice, ele nu constituie decât probe indirecte i insuficient de clare în legătură cu problema bastarnă în Transilvania. În schimb, cercetarea sistematică a fortificaŃiilor din Piemontul Călimanului, atât a celor datate cu siguranŃă, cât i a celor datate doar cu probabilitate în prima jumătate a sec. II a.Chr., în cadrul unui mare proiect arheologic, va contribui cu siguranŃă la atingerea unui nivel de cunoatere mult superior în această privinŃă. Viitoarele cercetări perieghetice ar putea completa acest sistem de fortificaŃii spre extremităŃi cu alte puncte fortificate necunoscute, neputând fi excluse i altele chiar în Piemontul Călimanului. În privinŃa mult discutatei cauze a dispariŃiei celŃilor, cel puŃin în cazul celor din zona BistriŃei, nu pot fi excluse prin urmare raidurile bastarnilor, care ar fi putut disloca definitiv comunităŃile celtice compacte din această regiune, grăbind asimilarea celor rămai în zonă în diferite comunităŃi autohtone. Locuirea dacică târzie din Dealurile BistriŃei a fost una deosebit de intensă, această microregiune fiind deocamdată unitatea geografică cu cele mai dense descoperiri dacice din nordul Transilvaniei. FuncŃionarea sistemului de fortificaŃii din Piemontul Călimanului nu a fost una de lungă durată. Rolul său a fost bine delimitat în timp i spaŃiu, fiind creat special împotriva incursiunilor bastarne. Unele dintre aceste fortificaŃii prezintă probabil urme masive de distrugere, însă abandonarea lor trebuie pusă pe seama dispariŃiei pericolului bastarn, dar i pe inutilitatea lor în perioada La Tène târzie, niciuna nefiind în apropierea imediată a unor drumuri comerciale, zăcăminte importante sau mari centre de putere. Cercetarea sistematică a acestor puncte fortificate se impune de la sine prin

90 Pop 2006, p. 47-51. 91 Pop 2006, p. 59. 92 Florea, Suciu, Vaida 2007, p. 20. 218 FortificaŃia din a doua epocă a fierului de la Sebi problematica deosebită pe care o reprezintă în cunoaterea unor evenimente militare petrecute în prima jumătate a sec. II a.Chr. în spaŃiul nord-est transilvănean.

Bibliografie

AndriŃoiu, Rustoiu – I. AndriŃoiu, A. Rustoiu, Sighioara – Wietenberg. 1997 Descoperirile preistorice i aezarea dacică, BiblThrac, XXIII, Bucureti, 1997. Babe 1993 – M. Babe , Die Poieneti – Lukaševka-Kultur, Bonn, 1993. Babe 2001 – M. Babe , SpaŃiul carpato-dunărean în sec. III – II a.Chr., în vol. ed. M. Petrescu-DîmboviŃa, A. Vulpe, Istoria românilor vol. I. Motenirea timpurilor îndepărtate, Bucureti, 2001, p. 501-531. Bereteu 2013 – D. I. Bereteu, Aezarea din a doua epocă a fierului de la Cluj-Napoca – Sinitău , în Sargetia (S.N.), IV, 2013, p. 73-100. Chirilă 1968 – E. Chirilă, Tezaurul de monede dyrrhachiene de la Voivodeni, în Apulum, VII, 1, 1968, p. 123-144. Chirilă, Chifor 1975 – E. Chirilă, I. Chifor, Descoperiri monetare antice în Transilvania (XI), în StComSibiu, 19, 1975, p. 45-51. Chirilă, Chifor 1979 – E. Chirilă, I. Chifor, Tezaurul de monete dace de la Viea (ContribuŃii la studiul emisiunilor monetare ale dacilor napocenses), în ActaMP, III, 1979, p. 59-80. Chirilă, Lucăcel, – E. Chirilă, V. Lucăcel, I. Chifor, Descoperiri monetare Chifor 1966 antice în Transilvania (III), în ActaMN, III, 1966, p. 421-422. Chirilă et al. 1967 – E. Chirilă, . Dănilă, V. Feneanu, I. Pop, Descoperiri monetare antice în Transilvania (II), în Apulum, VI, 1967, p. 607-609. Crian 1969 – I. H. Cri an, Ceramica daco-getică. Cu specială privire la Transilvania, Bucureti, 1969. Crian 1995 – V. Crian, Aezările dacice din estul Transilvaniei în contextul schimburilor comerciale i a circulaŃiei monetare (secolele III a.CH. – I p.CH.), în ActaMN, 32, I, 1995, p. 359-382. Daicoviciu 1955 – C. Daicoviciu, Noi contribuŃii la problema statului dac, în SCIV, VI, 1-2, 1955, p. 47-59. Daicoviciu 1972 – H. Daicoviciu, Dacia de la Burebista la cucerirea romană, Cluj, 1972. Dana 2007 – D. Dana, Orolès ou Rholès? (Justinus XXXII 3, 16), în Dacia (N.S.), LI, 2007, p. 233-239. Dănilă 1955 – . Dănilă, Inventarul unor morminte de incineraŃie din secolul al III – II-lea înaintea erei noastre, în Din activitatea muzeelor noastre, I, 1955, p. 89-99. Dănilă 1960 – . Dănilă, Descoperiri arheologice în raionul BistriŃa , în ProblMuz, 1960, p. 151-168. Dănilă 1971a – . Dănilă , Noi descoperiri arheologice privind problema celŃilor din zona BistriŃei , în FI, I, 1971, p. 59-70. Dinu Ioan Bereteu 219

Dănilă 1971b – . Dănilă, ÎmbogăŃirea colecŃiilor muzeale prin achiziŃii, cercetări sistematice i descoperiri întâmplătoare (metode i rezultate), în FI, I, 1971, p. 259-278. Dănilă 1972 – . Dănilă, ContribuŃii la cunoaterea unor cetăŃi din nord- estul Transilvaniei, în FI, II, 1972, p. 67-106. Dănilă 1975 – . Dănilă, ConsideraŃii generale asupra cetăŃii de pământ de la Ardan, în ArhSom, III, 1975, p. 287-301. Dănilă 1989 . Dănilă, Repertoriul arheologic al judeŃului BistriŃa- Năsăud , Cluj-Napoca, 1989, mss. Ferencz 2007 – I. V. Ferencz, CelŃii pe Mureul mijlociu. La Tène-ul timpuriu i mijlociu în bazinul mijlociu al Mureului (sec. IV – II î. Chr.), BB, XVI, Sibiu, 2007. Ferencz, Ciută 2008 – I. V. Ferencz, M. M. Ciută, Considerations upon some materials discovered at eua (Ciugud Commune, District of Alba-Iulia), în vol. ed. H. Pop, Dacian studies, Cluj- Napoca, 2008, p. 53-67. Ferenczi, Ferenczi, – G. Ferenczi, . Ferenczi, A. Baias, InvestigaŃii noi pe limes- Baias 1974 ul de nord i de nord-est al Daciei Porolissensis, în FI, III, 1974, p. 181-189. Fischer 1910 – G. Fischer, Münzfunde in der Umgebung von Sächsisch- Sankt-Georgen im letzten Jahrzehnt, în KVSL, XXXIII, 6-7, 1910, p. 90-91. Florea, Vaida, Suciu – G. Florea, L. Vaida, L. Suciu, FortificaŃiile dacice din nord- 2000 estul Transilvaniei (un stadiu al cercetărilor) , în Istros, X, 2000, p. 221-226. Florea, Suciu, Vaida – G. Florea, L. Suciu, D. L. Vaida, FortificaŃia dacică de la 2007 Beclean (jud. BistriŃa-Năsăud). Stratigrafie, complexe i cronologie, în ArhSom, III, VI, 2007, p. 19-37. Gaiu, Crian, Găzdac – C. Gaiu, V. Crian, C. Găzdac, Noi descoperiri monetare în 1995 judeŃul BistriŃa-Năsăud , în RB, IX, 1995, p. 125-127. Glodariu 1971 – I. Glodariu, ConsideraŃii asupra circulaŃiei monedei străine în Dacia (sec. II î.e.n. – I e.n.), în ActaMN, VIII, 1971, p. 71-90. Glodariu 1974 – I. Glodariu, RelaŃii comerciale ale Daciei cu lumea elenistică i romană, Cluj, 1974. Gooss 1876 – C. Gooss, Chronik der archäologischen Funde Siebenbürgens, în AVSL (N.F.), XIII, II, 1876, p. 203-338. Horedt 1979 – K. Horedt, Moreti. Grabungen in einer vor-und frühgeschichtliche Siedlung in Siebenbürgen, Bucureti, 1979. Iliescu 1972 – V. Iliescu, Când a trăit regele Oroles?, în AM, VII, 1972, p. 377-381. Iliescu, Popescu, – V. Iliescu, V. C. Popescu, G. tefan, Izvoare privind istoria tefan 1964 României I. De la Hesiod la Itinerarul lui Antoninus, Bucureti, 1964. Janitsek 1969 – E. Janitsek, Toponimia văii superioare a râului ieu (Satele ieuŃ, Rutior, Sebi, Lunca – jud. BistriŃa-Năsăud) , în SMO, 1969, p. 111-151. 220 FortificaŃia din a doua epocă a fierului de la Sebi

Lazăr 1995 – V. Lazăr, Repertoriul arheologic al judeŃului Mure, Târgu Mure, 1995. Lica 1997 – V. Lica, Începutul relaŃiilor Romei cu dacii – Pompeius i Oroles, în EphNap, VII, 1997, p. 11-29. Marinescu 1994 – G. Marinescu, Cercetări i descoperiri arheologice aparŃinând bronzului timpuriu (cultura CoŃofeni) în nord- estul Transilvaniei, în RB, VIII, 1994, p. 9-20. Marinescu 1995 – G. Marinescu, Cercetări i descoperiri arheologice de epoca bronzului în nord-estul Transilvaniei (II), în RB, IX, 1995, p. 49-124. Marinescu 2010 – G. G. Marinescu, Vestigii hallstattiene timpurii i mijlocii din nord-estul Transilvaniei, în RB, XXIV, 2010, p. 41-128. MarŃian 1909 – J. MarŃian, Archäologisch–prähistorisches Repertorium für Siebenbürgen, în MAGW, XXXIX, p. 321-358. MarŃian 1920 – I. MarŃ ian, Repertoriu arheologic pentru Ardeal, BistriŃa, 1920. MarŃian 1921a – I. MarŃian, Urme din războaele romanilor cu dacii, Cluj, 1921. MarŃian 1921b – I. MarŃ ian, Comori ardelene, în BSNR, XVI, 37, 1921, p. 13-21. Mitrea 1945 – B. Mitrea, Penetrazione commerciale e circolazione monetaria nella Dacia prima della conquista, în EDR, X, 1945, p. 3-154. Perrin 2014 – F. Perrin, Des coupes-crânes ches les anciens Celtes?, în Studia UBB – Historia, 59, 1, 2014, p. 96-105. Pink 1939 – K. Pink, Die Münzprägung der Ostkelten und ihrer Nachbarn, DissPann, II, 15, Budapest, 1939. Pop 2006 – G. P. Pop, CarpaŃii i SubcarpaŃii României, ediŃia a II-a, Cluj-Napoca, 2006. Preda 1973 – C. Preda, Monedele geto-dacilor, Bucureti, 1973. Pupeză 2012 – L. P. Pupeză, Veacul întunecat al Daciei. Arheologie i istorie în spaŃiul carpato-danubian de la sfâritul secolului III a.Chr. până la începutul secolului I a.Chr., BiblMN, XXXVII, Cluj-Napoca, 2012. Roska 1942 – M. Roska, Erdély régészeti repertóriuma. I. İskor, Koloszvár, 1942. Rustoiu 1996 – A. Rustoiu, Metalurgia bronzului la daci (sec. II î. Chr. – sec. I d. Chr.). Tehnici, ateliere i produse de bronz, Bucureti, 1996. Rustoiu 2002 – A. Rustoiu, Războinici i artizani de prestigiu în Dacia preromană, Cluj-Napoca, 2002. Székely 1975 – Z. Székely, Monede dacice în colecŃia Muzeului din Sf. Gheorghe, în SCN, VI, 1975, p. 175-176. TanŃău 1971 – R. TanŃău, Restudierea tezaurului de monede romane republicane de la Stupini (jud. BistriŃa-Năsăud) , în SCN, V, 1971, p. 255-264. Vaida 2001 – L. Vaida, Cercetări recente în aezarea La Tène de la GalaŃii BistriŃei (jud. BistriŃa-Năsăud), în vol. coord. Dinu Ioan Bereteu 221

E. Iaroslavschi, V. Crian, G. Florea, G. Gheorghiu, L. Suciu, Studii de istorie antică. Omagiu profesorului Ioan Glodariu, Cluj-Napoca, 2001, p. 71-80. Vasiliev 1969 – V. Vasiliev, O piesă sculpturală de factură celtică, în ActaMN, VI, 1969, p. 451-457. Winkler 1955 – I. Winkler, ContribuŃii numismatice la istoria Daciei, în SC S , III, VI, 1-2, 1955, p. 13-180. Winkler 1958 – I. Winkler, Descoperiri de monede antice în Transilvania, în SCN, II, 1958, p. 401-412. Winkler 1974 – I. Winkler, Aspecte ale problematicii monedelor emise între ± 250 - ± 150 î.e.n. în arcul intracarpatic, în FI, III, 1974, p. 165-179. Zirra 1974 – V. Zirra, Descoperiri celtice de la sfâritul Latènului mijlociu în Depresiunea BistriŃei , în FI, III, 1974, p. 138-164.

222 FortificaŃia din a doua epocă a fierului de la Sebi

Pl. I. 1. Sebi – Dealul FeŃii (vedere dinspre Dealul Horoditii); 2. Groapa din valul de apărare (Foto: D. I. Bereteu) Dinu Ioan Bereteu 223

Pl. II. 1. Groapa în formă de pâlnie de pe platou; 2. Aspect de pe platoul fortificat (Foto: D. I. Bereteu)

224 FortificaŃia din a doua epocă a fierului de la Sebi

Pl. III. 1. DumitriŃa – Cetate; 2. Ardan – CetăŃuie (Foto: D. I. Bereteu)

Dinu Ioan Bereteu 225

Pl. IV. 1. Monor – Cetate; 2. Aspect interior al valului fortificaŃiei de la Monor – Cetate (Foto: D. I. Bereteu)

226 FortificaŃia din a doua epocă a fierului de la Sebi

Pl. V. 1. Satu Nou – Burich-ul Mare; 2. Elemente de fortificaŃie la Satu Nou – Burich-ul Mare (Foto: D. I. Bereteu)

Dinu Ioan Bereteu 227

Pl. VI. 1. Cuma – CetăŃeaua; 2. Elemente de fortificaŃie la Cuma – CetăŃeaua (Foto: D. I. Bereteu)

228 FortificaŃia din a doua epocă a fierului de la Sebi

Pl. VII. 1. Bato – Cetate; 2. Rusu Bârgăului – Coasta (Foto: D. I. Bereteu)

Dinu Ioan Bereteu 229

The Late Iron Age Fortification from Sebi (BistriŃa-Năsăud County) Abstract

During a field survey North of the village Sebi (ieuŃ commune, BistriŃa- Năsăud County) an unknown Dacian fortification was identified on the westernmost part of Dealul FeŃiie (F Ńii Hill) (Fig. 1-3, Pl. I-II). The structure appeared to have been an inland promontory fortification inhabited in the 2nd century BC. Also in the Căliman Piedmont other two contemporary Dacian fortifications are known at DumitriŃa (Pl. III/1) and Ardan (Pl. III/2), as well as a third one at Monor (Pl. IV/1-2), whose chronology is less certain. Together they form a defense line established most probably against the Bastarnian incursions across the Eastern Carpathians, starting from northern Moldavia. The extension of this fortification line northwards to reach the BistriŃa River with other three points possibly contemporary is at present highly problematic (Pl. V-VII). The foray of groups of Bastarnian warriors from the North of Moldavia into Transylvania in the first half of the 2nd century BC is a recent archaeological concern. Far from being solved, the Bastarnian presence is proven only by few pottery fragments that were found in the settlements from Moreti and eua, both on the Mure river. It is worth mentioning that the coin hoards from the first half of the 2nd century BC known in north-eastern Transylvania appear to have been buried in at least two chronological phases, most probably also due to Bastarnian raids. This scenario can concur with the text of Pompeius Trogus, transmitted by Iustinus (XXXII, 3, 16), informing on the conflicts between the Dacian king Oroles and the Bastarnians.

List of Illustrations

Fig. 1. Sebi – Dealul FeŃii , aerial view (after Google earth) (Accessed: 23.09.2016) Fig. 2. The fortification on Dealul FeŃii (Photo: D. I. Bereteu) Fig. 3. Pottery fragment from Sebi – Dealul FeŃii (Drawing and photo: D. I. Bereteu) Fig. 4. Location of the points discussed in text (processed after Google earth) (Accessed: 23.09.2016) Pl. I. 1. Sebi – Dealul FeŃii (view from Dealul Horoditii ); 2. The pit in the defensive rampart (Photo: D. I. Bereteu) Pl. II. 1. The funnel-shaped pit on the plateau; 2. Aspect of the fortified plateau (Photo: D. I. Bereteu) Pl. III. 1. DumitriŃ a – Cetate; 2. Ardan – CetăŃuie (Photo: D. I. Bereteu) Pl. IV. 1. Monor – Cetate; 2. Interior aspect of the defensive rampart at Monor – Cetate (Photo: D. I. Bereteu) Pl. V. 1. Satu Nou – Burich-ul Mare; 2. Fortification elements at Satu Nou – Burich-ul Mare (Photo: D. I. Bereteu) Pl. VI. 1. Cu ma – CetăŃ eaua; 2. Fortification elements at Cuma – CetăŃ eaua (Photo: D. I. Bereteu) Pl. VII. 1. Bato – Cetate; 2. Rusu Bârgăului – Coasta (Photo: D. I. Bereteu)

A ROMAN AGE VOTIVE OFFERING IN THE ARCHAEOLOGICAL FEATURE C 018 FROM CRISTIAN I, SIBIU COUNTY

CLAUDIU MUNTEANU Muzeul NaŃional Brukenthal, Sibiu [email protected]

Keywords: Cristian, Roman age, well, hand-mill, votive Cuvinte cheie: Cristian, epocă romană, fântână, râniŃă, votiv

During the archaeological excavations at Cristian I, Sibiu county, two Roman features, C 026 and C 018, were found. C 018 was a Roman well, with a preserved timber structure, containing a fragment of a hand-mill (meta). This context and associated behavior has not yet been observed in the province of Dacia. Analogies from the western provinces of the Empire indicate it was a votive offering made at the decommission and abandonment of the structure.

The frequency of votive offerings from Neolithic to the Modern Age has fluctuated significantly1. In the present context, the complex C 018 falls in the category of “water finds”, respectively archaeological items found in rivers, streams, lakes and swamps, but also ponds and fountains. These discoveries are often labelled hoards and deposits, and are an important part of the archaeological record. The number of artifacts found in water environments is in the tens of thousands in Europe, the greatest majority dating from the late Bronze Age or La Tène2. In the Roman world all water bodies, regardless of size, were perceived as an expression of the sacred. As a result, each time its course and/or shape was modified, it became the object of ritualistic practices3. At the same time, any action altering the water body’s state had to be marked with a piaculum, by which the deity associated with it was asked for permission to proceed4. Ritualistic abandonment of wells and fountains has also a counterpart in “civilian” (i.e. not sacred) environments5. The salvage archaeological excavations made in the fourth sector of the Sibiu – Orătie highway, on the site Cristian I, revealed the existence of a settlement and of a sacred area belonging to the Early Neolithic – Starčevo-Cri Culture, phase I6. During the excavation, on the second terrace, two Roman age features, C 018 and C 026, were found. C 026 was an area comprising stones and small pottery fragments, possibly a building, impossible to delimitate planimetrically, situated in the immediate vicinity of feature C 0187. The purpose of this building is open to interpretation, although it could

1 Wehrberger 2001, p. 64. 2 Wehrberger 2001, p. 43. 3 Champeaux 2003, p. 40. 4 Carandini 2003, p. 410; Santi 2004, p. 123. 5 Diosono 2010, p. 101. 6 Luca 2012, p. 64. 7 Luca 2012, p. 61.

Sargetia. Acta Musei Devensis (S.N.), VII, 2016, p. 231-237. 232 A roman age votive offering from Cristian I have served as a warehouse or worker quarters. The pottery suggests that it had been the focus of domestic activity. The feature C 018 was a circular pit filled with gravel, small stones, pigment and fragmented Roman pottery. On the bottom of the pit, several pieces of timber were found, placed horizontally on vertical pegs at the corners to form of a rectangular well, at – 1,20 m (Pl. I/1). These were the only items preserved in situ from the original structure. The well had a cobblestone pavement, with a plank dividing it in two8. During the excavation of the wooden structure in feature C 018, on the right side of the southwestern corner peg, a fragment of a Roman hand-mill (meta) was found, measuring 27,1 × 20,23 cm, roughly a quarter of the original artifact (Pl. I/2). The field workers removed it before the feature was photographed, hence the reason this item was not previously mentioned9. However, its location was documented (X marks the spot) (Pl. I/1). In a Roman context, for the most households, milling would have been a lengthy and arduous task. The lower stones of hand querns (meta) have to be securely immobilized so that they do not move when the upper stone is rotated. Where quern stones have remained in situ, they are embedded into the floor10. An archaeological bias towards this type of querns (or quern parts) is to be expected. However, this emplacement of the grounded quern stone was most likely the norm as opposed to the typical museum reconstructions which have the querns placed at a convenient waist height, on a wooden surface. Both ethnographic and experimental observations point to the emplacement of the querns being the most effective at ground level11. A study regarding the fragmentation of Roman quern stones from Holland has noticed several metal blade marks on various stones, indicating the possibility of voluntary destruction12. A hand-mill destroyed during usage or transport would have been most likely randomly discarded13. The fact that most quern stones found in specific contexts are fragmented would imply a form of remission, a ritual itself. Fragmentation, as a ritual, multiplies the object itself in order for every to “inherit” a fragment as a souvenir and/or to promote social cohesion14. The location of the finds seems to indicate that at least 37% of this type of objects were used in rituals15. Across Europe, hand-mills (quernstones) have been found in pits, wells and fountains. In England, it seems that during the Iron Age, quernstones may have been propitiatory offerings in pits that had lost their watertight seal16. Deposition of hand- mills in (sweet-) water wells has been identified in late Iron Age sites in France and Switzerland17. For the Roman age there are two analogies in Britannia, at Middlewich, where quern stones offerings were found. The first one is a large fragment of a Roman hand-mill in a timber-lined well18 (Pl. II/1). The other one was found intact in a square-shaped

8 Luca 2012, p. 61, 90-91, fig. 21-24. 9 Luca 2012, p. 90-91, fig. 21-24. 10 Frere 1972, p. 78; Price 2000, p. 99. 11 Cool 2006, p. 74. 12 Hopman 2010, p. 21. 13 Hopman 2010, p. 21. 14 Hopman 2010, p. 23. 15 Hopman 2010, p. 24. 16 Watts 2014, p. 59. 17 Information provided by Martin Hees (State Office for Cultural Heritage Baden-Württemberg). 18 https://middlewichdig.wordpress.com/2012/08/ (Accessed: 02.08.2012 ). Claudiu Munteanu 233 timber-lined brine well with an associated lead sheet19 (Pl. II/2). The way the latter object was placed, in a corner formed by vertical timbers, strongly suggest a votive offering. The presence of such an object in this position, after the brine well was closed, is otherwise difficult to explain. The other Middlewich find, the fragment of the hand- mill, found inside the square-shaped well, near a corner, could be interpreted in a similar way. It is interesting to note that both items are part to the inferior/lower quern stone, the meta. Similar discoveries were made in France, at La Fontaine salée in Magnien (Côte d'Or, Bourgogne), where a hand mill was found in a well near the remains from a small temple and one hand-mill, or at Source mourotte in Jouhe (Jura), where a large hand-mill was found close to the entrance20. In Germany, very few brine wells were excavated, none of which have yielded hand-mills21. Ethnographical studies have shown that brine wells are built in a similar fashion as sweet-water fountain. Once a proper location has been identified, a pit is dug, down to three meters in some areas. The bottom is paved with cobblestone to filter the water. The well walls are then consolidated with planks all the way to the top22. In and around Cristian commune, saltwater springs are not yet attested23. But the preserved timber, the cobblestone pavement, the votive offering in the form of a hand- mill fragment, would suggest that the fountain from Cristian I was probably a brine well which was later ritually backfilled and abandoned, as it was attested in other parts of the Empire. The Roman age dwelling (C 026) and the brine well (C 018) were about 500 meters South-East from a presumed villa rustica24 or Daco-Roman settlement25. At the base of the terraced hill, a 3rd century denarius issued for Barbia Sallustia Orbiana was found26. So, there is a possibility that the brine well was used for feeding the livestock from the villa or the rural settlement, and its particular ritualistic abandonment was connected with the presence of individuals who came in Dacia from the western provinces, perhaps some veterans. This well would have been the southern limit of the villa/settlement, while the mentioned stream bed27, with its filling of pottery fragments, would indicate its eastern limits.

Bibliography

Carandini 2003 – A. Carandini, La nascita di Roma. Dèi, Lari, eroie uomini all’alba di una civiltà, Torino, 2003. Champeaux 2003 – J. Champeaux, Le Tibre, le pont et les pontifes. Contribution à l’histoire du prodige romain, in RÉL, 81, 2003, p. 25-42. Chiricescu 2006 – A. Chiricescu, Exploatarea tradiŃională a sării în Transilvania, in vol. eds. V. Cavruc, A. Chiricescu, Sarea, Timpul i Omul, Sfîntu Gheorghe, 2006, p. 158-163.

19 http://www.cheshirearchaeology.org.uk/?page_id=143 (Accessed: 02.08.2012). 20 Information provided by Olivier Weller (Université Paris 1). 21 Information provided by Martin Hees. 22 Chiricescu 2006, p. 160. 23 Patrimoniu 2015, passim. 24 Munteanu 2010, p. 463-465. 25 Popa 2002, p. 69. 26 Purece 2003, p. 131. 27 Luca 2012, p. 59. 234 A roman age votive offering from Cristian I

Cool 2006 – H. E. M. Cool, Eating and drinking in Roman Britain, Cambridge, 2006. Diosono 2010 – F. Diosono, Pratiche cultuali in relazione a porti fluviali e canali, in vol. eds. H. Di Giuseppe, M. Serlorenzi, I riti del costruire nelle acque violate, Roma, 2010, p. 91-105. Frere 1972 – S. S. Frere, Verulamium Excavations Volume I, Oxford, 1972. Hopman 2010 – E. C. Hopman, Malen over breuken: het ritueel gebruik van roterende handmolens. Een onderzoek naar IJzertijd/ Romeinse tijd fragmente uit de Noordelijke Nederlanden, Diss., Rijksuniversiteit Groningen, Groningen, 2010, ms. Luca 2012 – S. A. Luca (coord.), Cercetările arheologice preventive de la Cristian (judeŃul Sibiu). Campania 2011-2012, BB, LX, Sibiu, 2012. Luca et al. 2013 – S. A. Luca, F. MarŃi, A. Tudorie, A. Luca, Consacrarea ritualică a primei colonizări neolitice din România. Sanctuarul de gropi de la Cristian I, judeŃul Sibiu. Partea III. Părăsirea, in Arheovest, I, 2013, p. 35-44. Munteanu 2010 – C. Munteanu, InformaŃii referitoare la două villae rusticae din judeŃul Sibiu, in Apulum, XLVII, 2010, p. 457-466. Patrimoniu 2015 – Patrimoniu i civilizaŃia apei în comuna Cristian - lucrare monografică pentru încurajarea activităŃilor turistice -, Cristian, 2015. Popa 2002 – D. Popa, Villae, vici, pagi. Aezările rurale din Dacia intracarpatică, Sibiu, 2002. Price 2000 – E. Price, Frocester. Volume I: the Site, Stonehouse, 2000. Purece 2003 – S. Purece, Date despre trei noi descoperiri monetare. Două tetradrahme de imitaŃie din judeŃul Olt i un denar roman imperial din judeŃul Sibiu, in ActaTS, II, 2003, p. 127-133. Santi 2004 – C. Santi, Alle radici del sacro. Lessico e formule di Roma antica, Roma, 2004. Watts 2014 – S. Watts, The Symbolism of Querns and Millstones, in AmS- Skrifter, 24, 2014, p. 53-66. Wehrberger 2001 – K. Wehrberger, Fundort kiesgrube. Gewässerfunde von der Oberen Donau und ihren Zuflüssen, in vol. ed. H.-P. Kuhnen, Abgetaucht, aufgetaucht. Flussfundstücke. Aus der Geschichte. Mit ihrer Geschichte, Trier, 2001, p. 43-66.

Claudiu Munteanu 235

Pl. I. 1. Cristian I. The feature C 018 where X marks the findspot of the Roman hand-mill fragment; 2. Cristian I. Fragment of a Roman hand-mill found in feature C 018 (Photo: A. Luca) 236 A roman age votive offering from Cristian I

Pl. II. 1. Middlewich. A fragment of a Roman hand-mill in a timber-lined well (after https://middlewichdig.wordpress.com/2012/08/) (Accessed: 02.08.2012); 2. Middlewich. Intact Roman hand-mill in a square-shaped timber-lined brine well with a lead sheet (after http://www.cheshirearchaeology.org.uk/?page_id=143) (Accessed: 02.08.2012)

Claudiu Munteanu 237

O depunere votivă de epocă romană în complexul arheologic C 018 de la Cristian I, judeŃul Sibiu Rezumat

Cu ocazia cercetărilor arheologice de la Cristian I, judeŃul Sibiu, au fost descoperite i două complexe de epocă romană, C 026 i C 018 (Pl. I/1). În C 018, o fântână romană, au fost descoperite piese din lemn i un fragment dintr-o râniŃă (meta) (Pl. I/2). Acesta pare să fie un obicei inedit în provincia Dacia, analogiile din provinciile din vestul imperiului (Pl. II/1-2) confirmând că aceasta a fost o depunere votivă la dezafectarea i abandonarea structurii.

Lista ilustraŃiilor

Pl. I. 1. Cristian I. Complexul C 018 în care X marchează locul în care se afla fragmentul de râniŃă romană; 2. Cristian I. Fragmentul unei râniŃe romane descoperite în complexul C 018 (Foto: A. Luca) Pl. II. 1. Middlewich. Fragmentul unei râniŃe romane într-o fântână căptuită cu scânduri de lemn (după https://middlewichdig.wordpress.com/2012/08/) (Accesat: 02.08.2012); 2. Middlewich. O râniŃă romană într-o fântână cu apă sărată, rectangulară în secŃiune, căptuită cu scânduri de lemn i o foaie de plumb (după http://www.cheshirearchaeology.org.uk/?page_id=143) (Accesat: 02.08.2012)

FIBULE ROMANE DE PE VALEA TÂRNAVEI MICI

OANA TUTILĂ Muzeul CivilizaŃiei Dacice i Romane, Deva [email protected] IOAN ALEXANDRU BĂRBAT Muzeul CivilizaŃiei Dacice i Romane, Deva [email protected]

Cuvinte cheie: fibule, Lunca Târnavei, Dacia, epocă romană Keywords: brooches, Lunca Târnavei, Dacia, Roman Age

Piesele analizate în nota de faŃă au fost descoperite întâmplător, pe raza satului Lunca Târnavei, comuna ona, jud. Alba. Cele ase fibule romane din bronz aparŃin tipurilor puternic profilat (Coci 8) i cu genunchi (Coci 19). Acest gen de fibule sunt des întâlnite în peisajul Daciei romane, fiind datate pe tot parcursul secolului al II-lea.

Cercetarea arheologică de perioadă romană a culoarului inferior al Târnavei Mici nu a cunoscut aproape nici un progres faŃă de anii ’80 ai secolului trecut, când arheologul albaiulian Mihai Blăjan repertoria câteva puncte de interes în această zonă (Lunca Târnavei, Petrisat, Sâncel, Sânmiclău, ona, Valea Sasului)1. La acestea se adaugă alte trei descoperiri întâmplătoare semnalate la Iclod2, Bălcaciu3 i Veseu4. Sondajele, dar mai ales perieghezele din perioada 1968-1983, au contribuit la completarea unor goluri semnificative pe harta arheologică a zonei5. La Petrisat (Blaj)6, Sâncel7, ona8, Valea Sasului (com. ona)9 i Bălcaciu (com. Jidvei)10 a fost identificat câte un punct cu material de epocă romană, reprezentat în special prin fragmente ceramice sau monede. Descoperirea la Sânmiclău (com. ona) a unui altar votiv dedicat lui Iupiter a dus la aprofundarea cercetării, prin săparea unei construcŃii romane cu ziduri din piatră11. Clădirea a fost pusă în legătură cu o aezare rurală din apropiere, de pe malul drept al Târnavei Mici, i care se întinde pe o suprafaŃă de aproximativ 0,5 ha12. În arealul localităŃii Lunca Târnavei (com. ona)13 (Pl. I/1) au fost reperate două zone14 de interes arheologic, bogate i în descoperiri de epocă romană: ipot15 i

1 Blăjan 1989, p. 285, fig. 1. 2 Moga, Ciugudean 1995, p. 108. 3 Moga, Ciugudean 1995, p. 53. 4 Moga, Ciugudean 1995, p. 205. 5 Blăjan 1989, p. 283. 6 Blăjan 1989, p. 307. 7 Blăjan 1989, p. 307, 309. 8 Blăjan 1989, p. 311. 9 Chirilă, Blăjan 1988, p. 193, cat. nr. 31, 32; Blăjan 1989, p. 317. 10 Moga, Ciugudean 1995, p. 53. 11 Blăjan 1989, p. 309-310. 12 Blăjan 1989, p. 310. 13 Ca urmare a cercetărilor arheologice de teren sau datorită descoperirilor întâmplătoare întreprinse pe raza satului de către învăŃătorul Ioan Horia i studentul de la acea vreme, Ioan Ilie Bărbat, după anii '70 ai secolului trecut, o serie de artefacte ajung să fie cunoscute i menŃionate în literatura arheologică

Sargetia. Acta Musei Devensis (S.N.), VII, 2016, p. 239-245. 240 Fibule romane de pe valea Târnavei Mici

La Borcioaie16 (Pl. I/2-3). Piesele de aici sunt mult mai numeroase i diversificate. Repertoriul ceramic, atât cât poate fi stabilit pe baza fragmentelor, este variat (chiupuri, oale de diferite dimensiuni, căni, castroane, boluri, străchini, farfurii, capace)17. Apar monede din bronz i argint emise în perioada provinciei18, precum i materiale de construcŃie în cantitate mare19. Dispunerea descoperirilor în teren indică fie două aezări romane învecinate la Lunca Târnavei20, fie, mai credibil, una singură de mai mari dimensiuni, cu necropola sa21 (Pl. I/2). Rezultatele perieghezelor desfăurate pe raza satului Lunca Târnavei i împrejurimi, în perioada 1997-2005, au fost prezentate doar parŃial, într-un articol publicat cu un deceniu în urmă22, reconfirmând locuirea intensă de epocă romană de aici. În marginea de sud-est a localităŃ ii, în situl La Borcioaie, au fost semnalate mai multe categorii de materiale arheologice care, din punct de vedere cronologic, acoperă o secvenŃă îndelungată (de la neolitic la perioada postromană), dintre acestea remarcându-se i ase fibule care prin atributele tipologice aparŃin epocii romane23. Câteva dintre obiectele în cauză au fost descoperite mai ales după arăturile de primăvară sau toamnă, una dintre piese fiind identificată într-o grădină din vecinătatea punctului arheologic. De altfel, M. Blăjan menŃiona, printre descoperirile de la Lunca Târnavei, i un fragment de fibulă din bronz, despre care nu dădea nici un fel de alte date24.

Fibule puternic profilate Cinci piese din lotul prezentat aici fac parte din categoria fibulelor puternic profilate, aparŃinând mai multor variante ale acesteia: Coci 8a2b1 (cat. nr. 1-2), Coci 8a8b2b (cat. nr. 3-4) i Coci 8b2a1 (cat. nr. 5). Dei sunt întâlnite pe tot limesul nordic, zona de maximă concentrare a acestor subtipuri o constituie provinciile Noricum, Pannonia, Moesia i Dacia (mai cu seamă Dacia Superior)25. Fibulele de acest tip au fost utilizate, în Dacia, în primele trei sferturi ale secolului al II-lea26, la sudul Dunării fiind la modă în secolul anterior27.

de specialitate de către Mihai Blăjan, majoritatea provenind de pe terasele I i a II-a aflate deasupra luncii râului Târnava Mică, pe partea stângă a acestui curs de apă, din punctele ipot i La Borcioaie. 14 În monografia localităŃii sunt semnalate descoperiri sporadice i în alte puncte, aflate însă în imediata apropiere a celor două sectoare menŃionate, fiind cel mai probabil în directă conexiune cu acestea. Horia et al. 2006, p. 95-96. 15 Stoicovici, Blăjan 1979, p. 107; Blăjan 1989, p. 296-297; Moga, Ciugudean 1995, p. 121, nr. 108; Popa 2002, p. 114; Horia et al. 2006, p. 96; Bărbat 2009, p. 46. 16 Chirilă, Blăjan 1988, p. 192, cat. nr. 11-15; Blăjan 1989, p. 296-7; Moga, Ciugudean 1995, p. 121, nr. 108; Popa 2002, p. 114; Horia et al. 2006, p. 93, 95-96; Gudea 2008, p. 93; Bărbat 2009, p. 47. 17 Blăjan 1989, p. 297. 18 Chirilă, Blăjan 1988, p. 192, cat. nr. 11-15; Blăjan 1989, p. 297; Bărbat 2009, p. 46-47. 19 Blăjan 1989, p. 297. 20 Blăjan 1989, p. 297. 21 Popa 2002, p. 114. 22 Bărbat 2005, p. 13-18, pl. I-X. 23 Bărbat 2005, p. 13-18. 24 Blăjan 1989, p. 297. 25 Bojović 1983, p. 33-37; Coci 2004, p. 50, 57 i 65; Genčeva 2004, p. 99-100; Petković 2007, p. 81-83. 26 Coci 2004, p. 51, 56 i 66. 27 Genčeva 2004, p. 99. Oana Tutilă, Ioan Alexandru Bărbat 241

Raportat la cronologia acestor fibule din Dacia, piesele nr. 1-2 (Pl. II/1-2) sunt datate de la începutul provinciei până la începutul domniei lui Antoninus Pius28, în timp ce fibulele nr. 3-5 (Pl. II/3-5) sunt utilizate până la Marcus Aurelius29.

Fibule cu genunchi Un singur exemplar din acest lot (cat. nr. 6), în fapt un mic fragment nedecorat din corpul fibulei i capul semicircular, aparŃine categoriei de fibule cu genunchi, tipul Coci 19, probabil subvarianta 19a1b1b (Pl. II/6). Acest tip de piese (19a1) se pare că îi are originea în Noricum i modelul din care a rezultat trebuie să fi fost fibulele puternic profilate30. Au fost difuzate mai ales în provinciile germane i dunărene, unde sunt întâlnite pe tot parcursul secolului al II-lea i în prima jumătate a celui următor31. În Dacia este unul dintre cele mai populare tipuri de fibule, încă de la începutul provinciei i până în al treilea sfert al secolului al II-lea32.

Lotul de piese de la Lunca Târnavei prezentat aici, dei extrem de mic, se încadrează în contextul general al utilizării fibulelor în Dacia secolului al II-lea. De pildă, relevant este cazul aezării romane de la Micăsasa, aflată în apropierea zonei cercetate de noi, unde din 83 de fibule publicate în 1995, cele puternic profilate i tipul cu genunchi reprezentau împreună 57 de procente33. Poate nu întâmplător au fost descoperite i pe valea Târnavei Mici fibule din categoriile cele mai populare în epocă, însă, fiind vorba de cercetări de teren, în urma cărora au rezultat piese descoperite fără contexte arheologice lămuritoare, dar mai ales în număr redus, nu ne putem hazarda să tragem altfel de concluzii.

ANEXĂ

Catalogul descoperirilor

1. Fibulă puternic profilată – Coci 8a2b1 (Pl. II/1); bronz; fragment; L = 2,5 cm; se păstrează o parte din corpul rombic, faŃetat, i cea mai mare parte din resortul bilateral (6 spire); Lunca Târnavei; MCDR; fni; inedită. 2. Fibulă puternic profilată – probabil Coci 8a2b1 (Pl. II/2); bronz; L = 1,9 cm; se păstrează o parte din portagrafa dreptunghiulară (tip 7), nodozitatea cu care se finalizează corpul i piciorul lis, care se termină într-un buton; Lunca Târnavei; MCDR; fni; inedită. 3. Fibulă puternic profilată – Coci 8a8b2b (Pl. II/4); bronz; L = 1,9 cm; se păstrează o parte din corp, resortul format din 8 spire i acul; Lunca Târnavei – La Borcioaie; MCDR; fni; inedită. 4. Fibulă puternic profilată – Coci 8a8b2b (Pl. II/3); bronz; L = 1,4 cm; se păstrează o parte din corpul mic, romboidal i faŃetat; Lunca Târnavei; MCDR; fni; inedită.

28 Coci 2004, p. 51. 29 Coci 2004, p. 56, 65. 30 Coci 2004, p. 89. 31 De pildă, pentru provinciile Moesia Inferior i Superior i Pannonia Inferior a se vedea Redžić 2007, p. 33; Petković 2007, p. 132; Genčeva 2004, p. 108. 32 Coci 2004, p. 90. 33 Mitrofan, Coci 1995, p. 432-436. 242 Fibule romane de pe valea Târnavei Mici

5. Fibulă puternic profilată – Coci 8b2a1 (Pl. II/5); bronz; L = 2,5 cm; se păstrează portagrafa mare i dreptunghiulară (de tip 4), i puŃin din piciorul cu nervură centrală, decorat cu incizii în formă de dinŃi de lup, care se termină cu buton discoidal i proeminent; Lunca Târnavei; MCDR; fni; inedită. 6. Fibulă cu genunchi – Coci 19a1b1b (Pl. II/6); bronz; L = 1,5 cm; se păstrează o parte din corp i capul semicircular; Lunca Târnavei; MCDR; fni; inedită.

Bibliografie

Bărbat 2005 – I. A. Bă rbat, Materiale preistorice descoperite pe teritoriul localităŃii Lunca Târnavei (jud. Alba) (I), în BCS , 11, 2005, p. 13-30. Bărbat 2009 – I. A. Bărbat, Noi puncte de vedere asupra unui lot de monede antice, în C, VIII, 2009, p. 46-48. Blăjan 1989 – M. Blăjan, ContribuŃii la repertoriul arheologic al aezărilor rurale antice (secolele II-III e.n.) din Dacia romană, în Apulum, XXVI, 1989, p. 283-333. Bojović 1983 – D. Bojović, Rimske fibule Singidunuma, Beograd, 1983. Chirilă, Blăjan 1988 – E. Chirilă, M. Blăjan, Descoperiri monetare antice în Transilvania (XV), în ActaMP, XII, 1988, p. 191-193. Coci 2004 – S. Coci , Fibulele din Dacia romană, Cluj-Napoca, 2004. Hor ia et al. 2006 – I. Horia, V. Burja, V. Coma, M. Oprea, Lunca Târnavei (Spini), studiu monografic, Blaj, 2006. Genčeva 2004 – E. Genč eva, Les fibules romaines de Bulgarie, de la fin du Ier s. av. J.-C. à la fin du VIe s. ap. J.-C ., Sofia, 2004. Gudea 2008 – N. Gudea, Aezări rurale în Dacia romană (106-275 p. Chr.). SchiŃă pentru o istorie a agriculturii i satului daco- roman, Oradea, 2008. Mitrofan, Coci 1995 – I. Mitrofan, S. Coci , Fibulele romane de la Micăsasa, în ActaMN, 32, I, 1995, p. 431-449. Moga, Ciugudean – V. Moga, H. Ciugudean, Repertoriul arheologic al judeŃului 1995 Alba, BiblMA, II, Alba Iulia, 1995. Popa 2002 – D. Popa, Villae, vici, pagi, aezările rurale din Dacia romană intracarpatică, Sibiu, 2002. Petković 2010 – S. Petković , Rimske fibule u Srbiji od I do V veka n.e., Beograd, 2010. Redžić 2007 – S. Redžić, Nalazi rimskih fibula na nekropolama Viminacijuma, Beograd, 2007. Stoicovici, Blăjan – E. Stoicovici, M. Blăjan, Studiul metalografic al unor 1979 monede antice i medievale descoperite în Podiul Transilvaniei, în Marisia, IX, 1979, p. 107-121.

Oana Tutilă, Ioan Alexandru Bărbat 243

Pl. I. Lunca Târnavei. 1. Amplasarea localităŃii pe o hartă a zonei (prelucrare după Google maps) (Accesat: 11.09.2016); 2. Identificarea punctelor ipot i La Borcioaie (prelucrare după Google earth) (Accesat: 11.09.2016); 3. Fotografie din situl La Borcioaie (Foto. I. A. Bărbat) 244 Fibule romane de pe valea Târnavei Mici

Pl. II. Fibule descoperite la Lunca Târnavei (Foto: O. Tutilă; Desen: A. Mihăilean) Oana Tutilă, Ioan Alexandru Bărbat 245

Roman Brooches from Târnava Mică Valley Abstract

The artefacts analyzed in the present note were discovered by chance on the territory of Lunca Târnavei village, ona commune, Alba County (Pl. I/1-3). The six Roman bronze brooches belong to the strongly profiled type (Coci 8) (Pl. II/1-5) and the knee type (Coci 19) (Pl. II/6). These kinds of brooches were common and popular in the Roman Dacia milieu, being dated in the 2nd century.

List of Illustrations

Pl. I. Lunca Târnavei. 1. The position of the locality on a regional map (processed after Google maps) (Accessed: 11.09.2016); 2. The identification of the points ipot and La Borcioaie (processed after Google earth) (Accessed: 11.09.2016); 3. Photo from the site La Borcioaie (Photo: I. A. Bărbat) Pl. II. Brooches discovered at Lunca Târnavei (Photo: O. Tutilă; Drawing: A. Mihăilean)

A ROMAN SETTLEMENT AT COJOCNA (CLUJ COUNTY)

TIMEA VARGA Universitatea „Babe-Bolyai”, Cluj-Napoca [email protected] DINU IOAN BERETEU Universitatea „Babe-Bolyai”, Cluj-Napoca [email protected]

Keywords: settlement, pottery, Roman Age, Migration Age, salt Cuvinte cheie: aezare, ceramică, epoca romană, epoca migraŃiilor, sare

This paper reports the discovery of a Roman Age settlement that occurred during a field survey conducted on the territory of the village Cojocna (Cluj County). Although no Roman settlement was previously known at Cojocna, traces of the Roman exploitation of salt have been observed in the 19th century by Johann Michael Ackner and mentioned briefly in the specialized literature dedicated to this subject ever since, without any thorough researches being conducted in this matter. The distribution of the pottery shards seems to indicate that later on, during the Migration Age, the Roman settlement was overlapped by a new, perhaps narrower, habitation.

The great abundance of the salt deposits found at Cojocna (Cluj County) have attracted human communities over long periods of time, their interest for the exploitation of this significant natural resource being further more extended by the presence of fertile soils and grazing lands. So far little is known about the archaeological topography of Cojocna, as only a few points with archaeological discoveries have been recorded so far in the specialized literature1, therefore in full contrast with the 40 archaeological points, some with multiple levels of habitation2, that are mentioned on the territory of Sic, another village located in the County of Cluj, that also showed traces of salt exploitation during Roman times. No Roman settlement has been so far identified at Cojocna, but various traces of Roman rock salt exploitation have been indicated by Johann Michael Ackner3 in the 19th century and this information perpetuated unaltered until the more recent bibliography4, while a bronze fibula, kept in the collections of the National Museum of Transylvanian History with the inventory number 26015, is said to have originated from Cojocna, unfortunately without mentioning the precise finding spot. Not surprising at all, a field survey conducted in the spring of 2015 has led to the identification of a Roman settlement in the eastern border of the Cojocna commune (Fig. 1).

1 Crian et al. 1992, p. 155-158. 2 Crian et al. 1992, p. 342-353. 3 Ackner 1856, p. 36. 4 Gooss 1876, p. 288; MarŃian 1909, p. 353, no. 346; Christescu 1929, p. 50; Macrea 1969, p. 306; Wollmann 1996, p. 243; Benea 2007, p. 42. 5 Crian et al. 1992, p. 155, nr. 8.

Sargetia. Acta Musei Devensis (S.N.), VII, 2016, p. 247-251. 248 A roman settlement at Cojocna (Cluj County)

Fig. 1. The location of the Roman settlement (processed after Google earth) (Accessed: 20.09.2016)

North of the road bend (161A) that links Cojocna with Iuriu de Câmpie, to the left of the Căianului Valley (that forms at North of the Staja and Iuriu de Câmpie villages). The settlement was located on a gentle, non-floodable, slope with south- eastern exposure (Fig. 2).

Fig. 2. The location of the Roman settlement found at Cojocna (Photo: D. I. Bereteu)

Timea Varga, Dinu Ioan Bereteu 249

Although the surface seems to have not been ploughed in recent years, many Roman pottery shards can easily be observed by naked eye, through the rare grass or on the molehills, as well as ones dating from the Migration Age, labelled frequently in the literature as “Moreti type”, together with some handmade pottery shards with prehistoric features that could not be attributed culturally until now. As far as the field survey can tell us, the distribution of the pottery shards seems to indicate that the habitation during the Age of Migrations might have overlapped only partially the Roman one, being probably spatially more limited. This type of pottery seems to have been handmade or manufactured with a slow wheel out of clay mixed with a lot of sand, with different shades of brown and gray, and decorated with fine horizontal striations or lines bent into waves, specific ornaments for the local population during the Gepidic domination in Transylvania. A single rim shard, decorated by stamping, raises the question if we can even talk about a Gepidic presence in the settlement or in the surrounding area, especially if we take into consideration the fact that this would not be the only 6th century A.D. inhabitancy attested at Cojocna, another one being mentioned by István Ferenczi in the point known as Ghiurbărc6. The Roman pottery found here is in general of a good quality, wheel-thrown, mainly from a fine orange paste, covered by a brick-red or brown thin layer of slip. More rarely a dark gray pottery, of the same good quality, can be observed as well. Among the typical ceramic fragments that could be seen on the site, we could distinguish a rim belonging to a large earthenware container (dolium), manufactured from coarse gray paste, having in the superior part grooves that provide a secure fit for placing the lid (Fig. 3/1). Other typical fragments include two rims belonging to gray bowls, one from a very fine paste with slip (Fig. 3/2), the other from a coarser paste, without slip (Fig. 3/3), as well as a small shard belonging to a reddish bowl, decorated by stamping with the rosette motif (Fig. 3/4).

Fig. 3. 1-4. Pottery fragments (Drawing and photo: D. I. Bereteu)

6 Ferenczi 1962, p. 49-50, nr. 28 c. 250 A roman settlement at Cojocna (Cluj County)

Unfortunately for now, relying solely on the few archaeological materials described here, we can only provide a vague dating range for the Roman settlement, between the 2nd and 3rd centuries A.D. Even though the chronology of the Roman inhabitancy at Cojocna cannot be specified more accurately for now, we can assume that the settlement, probably a villa rustica, must have been linked to the salt exploitation activities that were conducted in the area, and most certainly this Roman settlement could not have been the only one in the region. All the salinae found in Dacia were the propriety of the emperor, directed by conductores on his behalf and usually leased together with the grazing lands found in the area7, as it is suggested by three inscriptions found at Apulum8, Domneti9 and Micia10, that mention the double function of a conductor pascui et salinarum. Such a conductor salinarum or conductor pascui et salinarum could have existed at Cojocna as well, but upon further researches we will confine ourselves only at raising this question.

Bibliography

Ackner 1856 – M. J. Ackner, Die Römischen Altherhümer und Deutschen Burgen in Siebenbürgen, în JCC, I, 1856, p. 3-50. Benea 2007 – D. Benea, Cu privire la administrarea salinelor din Dacia romană, în AnB (S.N.), XV, 2007, p. 41-46. Christescu 1929 – V. Christescu, ViaŃa economică a Daciei romane, Piteti, 1929. Cri an et al. 1992 – I. H. Crian, M. Bărbulescu, E. Chirilă, V. Vasiliev, I. Winkler, Repertoriul arheologic al judeŃului Cluj, BiblMN, V, Cluj-Napoca, 1992. Ferenczi 1962 – I. Ferenczi, Régészet-helyrajzi kutatások Kolozsvárott és környékén (I), în Studia UBB – Historia, 2, 1962, p. 31-58. Gooss 1876 – C. Gooss, Chronik der Archäologischen Funde Siebenbürgens, în AVSL (N.F.), XIII, 1876, p. 203-338. Macrea 1969 – M. Macrea, ViaŃa în Dacia romană, Bucureti, 1969. MarŃian 1909 – J. MarŃ ian, Archäologisch-prähistorische Repertorium für Siebenbürgen, în MAGW, 39, 1909, p. 321-358. Wollmann 1969 – V. Wollmann, Mineritul metalifer, extragerea sării i carierele de piatră în Dacia romană, BiblMN, XIII, Cluj-Napoca, 1996.

O aezare romană la Cojocna (jud. Cluj) Rezumat

Articolul semnalează descoperirea prin cercetări de suprafaŃă a unei aezări de epocă romană, situată pe teritoriul satului Cojocna (jud. Cluj) (Fig. 1-2). Cu toate că până acum nu se cunotea nici o aezare romană la Cojocna, urme ale exploatării romane a sării au fost observate în sec. XIX de M. J. Ackner i menŃionate ulterior în

7 Macrea 1969, p. 306. 8 IDR III/5, 443. 9 ILD 804. 10 IDR III/3, 119. Timea Varga, Dinu Ioan Bereteu 251 literatura de specialitate dedicată acestui subiect, fără ca cercetări mai amănunŃite să fie întreprinse în acest sens. DistribuŃia fragmentelor ceramice (Fig. 3/1-4) pare să indice că ulterior, în epoca migraŃiilor, aezarea romană a fost suprapusă de o nouă locuire, probabil ceva mai restrânsă.

Lista ilustraŃiilor

Fig. 1. Localizarea aezării romane de la Cojocna (prelucrare după Google earth) (Accesat: 20.09.2016) Fig. 2. Amplasamentul aezării romane de la Cojocna (Foto: D. I. Bereteu) Fig. 3. 1-4. Fragmente ceramice (Desen i foto: D. I. Bereteu)

ISTORIE

STUDII ŞI ARTICOLE

DIN NOU DESPRE CORBUL CU INEL ÎN CIOC. REPREZENTĂRI ALE STEMELOR HUNEDORETILOR ÎNTR-UN MANUSCRIS DIN COLECłIA BIBLIOTECII DE STAT BAVAREZE*

TUDOR-RADU TIRON Comisia NaŃională de Heraldică, Genealogie i Sigilografie a Academiei Române [email protected]

Cuvinte cheie: familia Hunedoretilor, Biblioteca de Stat a Bavariei, armorial, heraldică românească, prezenŃe culturale româneti Mots clés: famille de Hunedoara, Bibliothèque d’État de Bavière, armoriaux, héraldique roumaine, presences culturelles roumaines

În ultimele decenii, au fost depuse eforturi susŃinute, de către instituŃiile din străinătate deŃinătoare de materiale heraldice, pentru digitalizarea i publicarea acestora în mediul virtual. De o mare însemnătate este colecŃia de manuscrise a Bibliotecii de Stat Bavareze din München. Lucrarea se bazează pe manuscrisul heraldic al învăŃatului Stephan Brechtel din Nürnberg (1523–1574). Din acest armorial, au fost analizate două miniaturi, dintre care una este atribuită regelui Matia Corvinul, în vreme ce cea de-a doua, neatribuită cuiva, reprezintă în fapt blazonul lui Ioan de Hunedoara. Demersul continuă seria studiilor dedicate prezenŃei unor însemne autohtone în armorialele străine.

PrezenŃa unor însemne autohtone în armorialele străine constituie un veritabil loc comun al bibliografiei heraldicii româneti, numeroase menŃiuni apărând în lucrările de sinteză datorate regretatului Dan Cernovodeanu1. Alături de acestea, prezenŃele heraldice româneti în armorialele străine sunt amintite în studiile dedicate originii stemelor domneti (precum cele ale autorilor Gheorghe Brătianu2, Andrei Veress3 i Jean N. Mănescu4), dar mai ales în lucrările dedicate chiar acestei categorii de izvoare străine (precum cele ale autorilor Constantin I. Karadja5, Dan Cernovodeanu6 i Nicolae-erban Tanaoca7). Apărute cu scopul de a organiza informaŃiile referitoare la steme, armorialele Europei Apusene i Centrale constituie, prin numărul i acoperirea geografică pe care o oferă8, o categorie cu totul însemnată de surse ale fenomenului heraldic general9.

* Comunicare susŃinută în cadrul celui de-al XVII-lea Congres NaŃional de Genealogie i Heraldică (Iai, 12–14 mai 2016). 1 Cernovodeanu 1977; Cernovodeanu 2005. 2 Brătianu 1931, p. 51. 3 Veress 1931, p. 225. 4 Mănescu 1983, p. 183-196; Mănescu 1987, p. 345-367. 5 Karadja 1927, p. 59-91; Karadja 1927-1929, p. 436-437; Karadja 1943-1944, p. 141-143, pl. I, IV-V, VII-X. 6 Cernovodeanu 1985, p. 177-194; Cernovodeanu 1994, p. 295-302. 7 Tanaoca 1987, p. 59-70. 8 Pastoureau 2003, p. 222-223.

Sargetia. Acta Musei Devensis (S.N.), VII, 2016, p. 255-274. 256 Din nou despre corbul cu inel în cioc

Insuficient publicate i utilizate de către cercetători10, cele câteva sute de armoriale medievale oferă multiple informaŃii de natură heraldică despre personaje i realităŃi cunoscute – sau nu – în mod direct, de către autorii acestor compilaŃii. Pentru heraldica princiară a łărilor Române, menŃiunile aflate în armorialele străine constituie un punct de plecare obligatoriu11, chiar dacă informaŃiile transmise sunt mai mult sau mai puŃin sigure (observaŃie valabilă în privinŃa tuturor acestor instrumente de lucru)12. Spre exemplu, atribuirea unei steme, reprezentând un leu, domnilor łării Româneti, a fost confirmată, în cele din urmă, de către cercetarea de profil, în urma corectei valorificări a izvoarelor autohtone13; în acelai timp, s-a demonstrat faptul că stema cu capete de negri, asociată Basarabilor încă din vremea lui Bogdan Petriceicu-Hasdeu14, nu avea de fapt nicio legătură cu heraldica munteană15. ReŃinem faptul că „prezenŃele româneti” în culegerile de blazoane străine reprezintă o constantă, începând cu cele mai vechi surse de acest fel – precum scutul atribuit unui Rege al Vlahiei din Armorialul Wijnbergen, din cea de-a doua jumătate a secolului al XIII-lea16. Dacă armoriale cum ar fi cel al lui Ulrich von Richenthal (1464 – manuscrisul de la Praga, respectiv 1483 – ediŃia de la Augsburg), Virgil Solis (1555) ori Hristofor Žefarović (1741) sunt binecunoscute literaturii de profil17, nenumărate alte izvoare ateaptă să fie valorificate de către cercetătorii români, selectându-se informaŃia având relevanŃă pentru evoluŃia fenomenului heraldic autohton. În ultimele două decenii, scanarea i publicarea, în spaŃiul virtual, a unor manuscrise i incunabule deŃinute de către mai multe biblioteci i fonduri arhivistice din străinătate, au creat premise favorabile pentru întregirea informaŃiilor cunoscute încă din vechime18. Spre exemplu, pe marginea unor armoriale din veacurile al XV-lea, al XVI-lea i al XVII-lea, a fost posibilă mai buna urmărire a procesului care a dus la stabilirea stemei Transilvaniei19. De un deosebit ajutor în ducerea la bun sfârit a investigaŃiei amintite a fost parcurgerea armorialelor din colecŃia de manuscrise ilustrate a Bibliotecii de Stat Bavareze din München, colecŃie cunoscută sub numele Codices iconographici monacenses. Alături de alte lucrări inestimabile – precum manuscrisele miniate din perioada otoniană, lucrate la mănăstirea Reichenau de la Lacul ConstanŃa, care au fost înscrise în Registrul „Memoria Lumii” al OrganizaŃiei NaŃiunilor Unite pentru EducaŃie, tiinŃă i Cultură, colecŃia cuprinde aproximativ 550 de unităŃi, rezultate în urma reorganizării vechii Biblioteci a CurŃii Bavareze (la rândul său împărŃită între reedinŃele de la München i Mannheim), acest fond iniŃial fiind suplimentat în

9 A se vedea: M. Popoff, Bibliographie héraldique internationale (et de quelques disciplines connexes), Paris, 2003, versiunea 2010, p. 150-184 (armoriale medievale), consultată online pe adresa http://www.aih-1949.com/userfiles/biblio_AIH.pdf (Accesat: 12.10.2016). 10 Pastoureau 2003, p. 222-223. 11 Căzan 1996, p. 91-100. 12 Pastoureau 2003, p. 232-233. 13 Mănescu 1983, p. 185-186; Cristea 1994, p. 303-307; Tiron 2013, p. 527-529. 14 Petriceicu-Hasdeu 1894, p. 13-16; Petriceicu-Hasdeu 1898, p. XXXIX-XL, XLVI, LIV-LV, CVII, CCXL. 15 Rezachevici 1987, p. 71-98. 16 Cernovodeanu 2005, p. 25. 17 Cernovodeanu 1977, pl. I-III, XXIV. 18 Trebuie amintită, ca model de abordare metodică a stemelor din armorialele străine, excelenta galerie aflată pe pagina de internet a SocietăŃii Bulgare de Heraldică i Vexilologie, publicată la adresa: http://heraldika-bg.org/gallery_armorial.htm (Accesat: 12.10.2016), Ivan Voynikov, Peter Yanachkov i Stoyan Antonov ed. 19 Tiron 2011, p. 314-318. Tudor-Radu Tiron 257 continuu. Repertoriată încă din 1835 de către bibliotecarul Johann Andreas Schmeller, colecŃia cuprinde lucrări datate începând cu secolul al XV-lea, partea cea mai consistentă acoperind secolul al XVI-lea i următoarele. Majoritatea lucrărilor sunt scrise în limba germană, dar i în italiană, spaniolă, portugheză ori franceză, colecŃia fiind împărŃită în mai multe grupe tematice: botanică, zoografie, geografie, astronomie, arhitectură, război, costume, portrete i heraldică. ColecŃ ia de Codices iconographici a făcut parte dintr-un proiect al FundaŃiei Germane pentru Cercetare (Deutsche Forschungsgemeinschaft), derulat între 2003 i 2007, reluat apoi în 2009 i continuu îmbogăŃit, având ca obiect digitalizarea lucrărilor existente i oferirea lor spre liberă consultare în mediul virtual20. Lucrările încadrabile în grupa heraldică oferă o excelentă ilustrare a felului în care vechii autori se raportau la fenomenul heraldic în general. Pot fi aflate astfel armoriale dedicate unor ordine cavalere ti, precum Lâna de Aur (Cod. Icon. 285-286)21 ori Sfântul Mihail (Cod. Icon. 280)22, apoi tratate de tiinŃa blazonului (Cod. Icon. 281)23, armoriale ale papilor i cardinalilor (Cod. Icon. 266)24, precum i armoriale oferind informaŃii despre întreaga nobilime a continentului: FranŃa (Cod. Icon. 282-284)25, Anglia (Cod. Icon. 291)26, Spania (Cod. Icon. 290)27 i îndeosebi Italia (Cod. Icon. 268, 270-279)28. La acestea se adaugă, desigur, numeroasele culegeri de blazoane i sigilii, acoperind spaŃiul cultural germanic. Lucrarea pe care am avut-o în vedere pentru studiul de faŃă a fost compilată de către Stephan Brechtel, Bürgern und Arithmeticum zu Nürnberg (n. 1523, Bamberg – d. 1574, Nürnberg), un distins intelectual al vremii sale29. Provenind din Biroul Heraldic al Ministerului Afacerilor Externe de la München, manuscrisul (Cod. Icon. 390) este redactat pe suport de hârtie, în limba germană. Potrivit titlului, este vorba de un armorial al Sfântului Imperiu Roman, precum i al altor monarhii ale lumii cretine30. Databilă pe la 1554-1568, lucrarea are 925 de pagini (numerotate faŃă i verso), înfăŃiând materialul iconografic propriu-zis, precedate de 36 de file (nenumerotate), cuprinzând în principal un index al numelor la care se face referire în partea ilustrată (toate filele au dimensiunile de 308 mm × 205 mm). CoperŃile sunt îmbrăcate în piele de culoare maronie, cu motive în stilul Renaterii, imprimate în foiŃă de aur. Lucrarea cuprinde armeriile împăratului, ale regilor i principilor (f. IIr – VIIr), ale conŃilor i baronilor

20 Horstkemper, Märker 2009, p. 105-106. Mai multe informaŃii la adresa: http://codicon.digitale- sammlungen.de/start.html (Accesat: 12.10.2016). 21 *** Livre du toison d’or (łările de Jos, sfâritul secolului al XVI-lea); *** Nomi ed arme dei cavalieri del Tosone d’oro (Italia?, cca. 1560). 22 *** Insignia equitum Gallici ordinis Sancti Michaelis (Italia, 1550-1555). 23 [Houdreville du Metz?], Traité du Blason. Terminologie heraldique eclairie par des figures illuminées... (s.l., 1660). 24 *** Insignia pontificum Romanorum et cardinalium (Italia, 1550-1555). 25 *** Armes françoises et autres avec un indice alphabetique (s.l., 1660). 26 *** Insignia Anglica (Anglia, mijlocul secolului al XVI-lea). 27 *** Armas de los Condes, Vescondes etc. de Cataluña, de Castilla, de Portugal etc. (Spania, cca. 1440-1550). 28 De la *** Insignia nobilium urbis Romae praecipuorum item Viterbiensium (Italia, 1550-1555), până la *** Insignia nobilium Neapolitanorum et Genuensium (Italia, 1550-1555). 29 Bosl 1983, p. 91. 30 Wappenbuch des Heÿligen Romischen Reychs und der werden Christenheit Kaÿserthumb Königreich, Chür und Fürstenthumb, sampt andern desseben officierenden glieder Stemauch der Brayen freÿherrn geschlecht Wappen, von schilt und helmen fleÿssig zusam getragen uund mit farben aigentlich ausgestriche (f. Ir). Lucrarea este disponibilă online, la adresa http://daten.digitale- sammlungen.de/~db/0002/bsb00020447/images/ (Accesat: 12.10.2016). 258 Din nou despre corbul cu inel în cioc

(f. VIIIr – XIIIv), ale cavalerilor i nobililor netitraŃi (f. XIVr – XXXIIIr), în total cca. 1100 de însemne. Partea introductivă se referă la monarhii lumii, la încoronarea împăraŃilor romani, la ierarhia feudală etc. (p. 1-19, cu stema imperială reprodusă la p. 21), cu mai multe „versete ale heraldului” (p. 23-24), urmate de portretul împăratului Carol al V-lea (p. 27), precum i de efigiile principilor electori31. În continuare, sunt redate mai multe serii de steme de duci, margrafi, burgravi, baroni, precum i de orae etc. (p. 43-46). Precedată de către o compoziŃie heraldică atribuită Mântuitorului, cuprinzând atributele uzuale ale Patimilor (p. 47), îniruirea stemelor suveranilor se deschide cu însemnele imperiale (p. 48); urmează însemnele unor regate aflate sub stăpânirea Habsburgilor, precum i ale mai multor dinati europeni (p. 49-162); în această îniruire, unele blazoane sunt scoase în evidenŃă, fiind redate pe câte o pagină, la o dimensiune mai mare, cum ar fi însemnele unor împăraŃi decedaŃi, Frederic al III-lea i Maximilian I (p. 60, 62), cele atribuite regelui Danemarcei, Suediei i Norvegiei (p. 64), regelui Henric – probabil al VIII-lea – al „FranŃei i Angliei” (p. 66), margrafului de Brandenburg, Joachim (p. 68), ducelui de Alba (p. 132), papei Pius al II-lea (p. 154) etc. Urmează apoi stemele conŃilor i cele ale „domnilor” (germ. Herren, este vorba despre baroni) (p. 161-264), cele ale cavalerilor i nobililor (p. 267-final), acetia din urmă împărŃiŃi pe societăŃi: membrii „SocietăŃii Câinelui Brac” (p. 274-281), ai „SocietăŃii Cataramei” (p. 283-333), ai „SocietăŃii Unicornului” (p. 334-503), ai „SocietăŃii Ogarului” (p. 504-509), ai „SocietăŃii Capricornului” (p. 510-521), ai „SocietăŃii Lupului” (p. 522-529), ai „SocietăŃii Măgarului de Aur” (p. 530-541), ai „SocietăŃii Măgarului” (p. 542-923). Sub aspectul realizării grafice, armorialul lui Stephan Brechtel prezintă multe inegalităŃi; paginile albe se interpun, uneori, acolo unde ne-am fi ateptat să găsim o continuitate; uneori însemnele sunt redate pe ambele părŃi ale unei file, în vreme ce, alteori, a fost valorificată doar faŃa paginii (versoul acesteia rămânând necompletat, chiar dacă era numerotat). Pentru redarea imaginilor s-a folosit o tehnică mixtă, majoritatea blazoanelor având la bază diferite tipuri de abloane (scut cu unul, două sau trei coifuri, cu scut drept sau înclinat etc.), imprimate în tehnica xilogravurii i apoi colorate manual. Fără să ne aflăm în prezenŃa unor lucrări de referinŃă pentru arta miniaturii, remarcăm faptul că blazoanele rezultate oferă o imagine corespunzătoare a ceea ce era arta heraldică din lumea germanică, la începutul celei de-a doua jumătăŃi a veacului al XVI-lea: desenul inspiră precizie i claritate, figurile au proporŃii reuite, mai toate însemnele având i un anumit dinamism al reprezentării. Culorile sunt încă vii, fiind aplicate în mod uniform, cu adaosul unor umbre menite să dea impresia de volum. Amintim i faptul că autorul desenelor a lăsat înadins unele imagini cu figurile redate în tu, însă necolorate (probabil, în lipsa informaŃiilor referitoare la cromatică); aceasta i toate notiŃele ori schiŃele marginale32 demonstrează atenŃia pe care autorul desenelor a acordat-o demersului său. Completat prin mai multe miniaturi personalizate (precum reprezentările feminine cu caracter alegoric, care Ńin steagul fiecărei societăŃi cavalereti), având textele frumos caligrafiate, armorialul lui Stephan Brechtel

31 Johann, arhiepiscop de Trier (p. 29), Hermann, arhiepiscop de Köln (p. 31), Albrecht, elector de Mainz (p. 33), Ferdinand, rege al romanilor i rege al Boemiei (p. 35), Friedrich, palatin al Rinului i duce al Bavariei (p. 37), Johann Friedrich, duce al Saxoniei (p. 39) i Joachim, margraf de Brandenburg (p. 41). 32 Avem în vedere redarea unor particularităŃi ale scutului ori ale cimierului, probabil în lumina unor surse paralele. Tudor-Radu Tiron 259 constituie un foarte util instrument de lucru pentru heraldica dinastică i nobiliară a lumii germanice i nu numai. Dintre reprezentările acestui manuscris, ne atrag atenŃia două, deopotrivă asociate familiei Hunedoretilor. Cea dintâi (p. 53), redată imediat după aceea a lui Ferdinand I de Habsburg, în calitate de rege al romanilor (aadar, înaintea urcării sale pe tronul Sfântului Imperiu, în 1556), reprezintă stema regelui Matia Corvinul, în calitate de rege al Ungariei i Boemiei (germ. Mathias Konig zu Hungern und Behem)33: într-un scut sfertuit, în I-ul i al IV-lea cartier, fasciat de opt piese argint i rou (Regatul Ungariei – casa Arpad); în al II-lea cartier, pe rou, un leu de argint cu coada despicată, purtând pe cap o coroană deschisă de aur (Regatul Boemiei); în al III-lea cartier, pe azur, trei capete de leopard de aur, încoronate cu coroane deschise roii (Regatul DalmaŃiei); peste tot, un ecuson de azur, cu un corb în profil, cu aripile strânse, negru, stând pe o ramură desfrunzită de aur i Ńinând în cioc un inel răsturnat de acelai metal (familia de Hunedoara). Scutul este timbrat de trei coifuri cu gratii, de argint, dintre care unul este în vedere frontală, flancat de alte două, dispuse afrontat, toate purtând coroane deschise de aur; cel din mijloc, are în cimier o aripă de acvilă neagră, încărcată cu nouă flori de tei răsturnate de aur, cu lambrechini rou i argint (Regatul Boemiei); cel din dextra, are în cimier un struŃ ieind, cu gâtul de argint, penaj rou i argint, iar în cioc o potcoavă de acelai metal, cu lambrechini rou i argint (Regatul Ungariei); cel din senestra, are în cimier o aripă de acvilă neagră, legată la mijloc cu o earfă de aur, ale cărei capete flutură i de care atârnă cinci flori de tei răsturnate de argint, cu lambrechini azur i aur (Regatul DalmaŃ iei) (Fig. 1).

Fig. 1. Stema atribuită regelui Matia Corvinul, în calitate de rege al Ungariei i Boemiei; desenul autorului după o miniatură din manuscrisul Cod. Icon. 390 (p. 53)

33 La indexul numelor, regele Matia este menŃionat abia către capătul listei (f. VIv), iar nu la iniŃiala „M”, aa cum ne-am fi ateptat, numele fiind scris în formula: Mathias zü Hüngern und Behem Konig. 260 Din nou despre corbul cu inel în cioc

Lucrată în stilul Renaterii, compoziŃia reprezintă o adaptare a armelor regelui Matia la o particularitate a heraldicii germanice: timbrarea scutului prin două sau mai multe coifuri (aici, s-a dorit redarea unor coifuri de oŃel – după cum o arată griul care a fost folosit pentru suprafaŃa lor). Elementele stemei sunt înfăŃiate cu izbutite efecte de volum, culorile fiind vii (s-a folosit ocru în loc de aur, lăsându-se alb în loc de argint). Ne atrag atenŃia impresia de simetrie care se desprinde din întreaga reprezentare, precum i atenŃia cu care desenatorul a explicat semnificaŃia simbolurilor utilizate34. În mod identic va fi timbrat i blazonul altui suveran ai Ungariei, Ladislau Postumul (p. 54), precum i, într-o formulă asemănătoare, însemnele – rămase anepigrafe – destinate însă a-i reprezenta pe regii din casele Jagiełło (p. 75), respectiv Zápolya (p. 77). Cea de-a doua stemă pe care o avem în vedere este redată către finalul secŃiunii cu însemne ale unor dinati europeni (p. 140). NeînsoŃită de vreo inscripŃie – nici de vreo trimitere, în cadrul indexului numelor – compoziŃia reprezintă un scut sfertuit, I-ul i al IV-lea cartier, pe azur, un corb în profil, cu aripile strânse, în culori naturale, stând pe o ramură desfrunzită de aur i Ńinând în cioc un inel răsturnat de acelai metal; în al III-lea i al IV-lea cartier, pe argint, un leu rampant rou, susŃinând cu ambele labe o coroană deschisă de aur. Scutul este timbrat de două coifuri cu gratii, de argint, afrontate, ambele purtând coroane deschise de aur; cel din dextra are în cimier două aripi de acvilă, negre, în profil, cu lambrechini regru i aur; cel din senestra are în cimier leul din scut, ieind, cu lambrechini rou i argint (Fig. 2) (menŃinem i aici observaŃiile referitoare la stilul i cromatica desenului, deja formulate în privinŃa stemei pe care am descris-o anterior).

Fig. 2. Stema atribuită regelui Matia Corvinul, în calitate de rege al Ungariei i Boemiei; desenul autorului după o miniatură din manuscrisul Cod. Icon. 390 (p. 140)

34 Astfel, mobilele din scut sunt însoŃite de cifre: 1. Hungarn; 2. Böhaimb; 3. Dalmatien (deasupra cimierurilor respective), precum i 4. König Mathiae propria Wappen (marginal, pe partea dreaptă a paginii). Tudor-Radu Tiron 261

Literatura de specialitate din ultimii 150 de ani s-a aplecat în repetate rânduri asupra stemelor Hunedoretilor, de la simple menŃiuni i până la veritabile încercări monografice; îi amintim, în acest context, pe Tagányi Károly35, pe baronul Nyáry Albert36, pe Bárczay Oszkár37, pe autorii volumului referitor la nobilimea Transilvaniei (din colecŃia Siebmacher)38, pe Keöpeczi Sebestyén József39, pe Constantin Moisil40, pe Aurelian SacerdoŃeanu41, pe J. N. Mănescu42, ori, mai recent, pe Radu Lupescu43, la care trebuie adăugaŃi i autorii care s-au aplecat asupra unor edificii, precum Castelul de la Hunedoara ori Biserica Neagră din Braov44. S-au conturat astfel trei perioade în evoluŃia însemnelor acestei familii. Primo, este vorba despre însemnul imemorial heraldic, conferit sau nu45, însă având la bază legenda de largă circulaŃie a Sfântului Oswald46. Reconstituibil îndeosebi pe baza surselor epigrafice – reprezentări sculptate în castelul de la Hunedoara47, în catedrala de la Alba Iulia48, precum i în bisericile din Teiu49 i Vingard50 – blazonul iniŃial al familiei consta într-un scut de azur, cu un corb în culori naturale, în profil, cu aripile desfăcute i zborul coborât, stând cu picioarele pe o ramură înfrunzită (sau chiar desfrunzită) verde (sau aurie), Ńinând în cioc un inel de aur (având uneori piatră roie), însoŃit în cantonul senestru al capului de o semilună de argint (răsturnată sau întoarsă spre senestra), precum i de o stea cu ase raze de aur. Scutul este timbrat de un coif închis, încoronat cu o coroană nobiliară deschisă de aur, având în cimier corbul din scut, însoŃit de semiluna i steaua amintite. Lambrechini în culori necunoscute (Fig. 3).

35 Tagányi 1880, p. 16-17 (despre stema regelui Matia). 36 Nyáry 1886, p. 121 (despre augmentarea din 1453). 37 Bárczay 1897, p. 26, 35 (despre stema iniŃială a Hunedoretilor i despre augmentarea din 1453), 210-211 i fig. 503-504 (comparaŃie între desenul cimierului stemei Hunedoara din 1453 i cel din gravura lui Albrecht Dürer reprezentând blazonul MorŃii). 38 Reichenauer, Barczay, Czergheö 1898, p. 267 i pl. 198 (despre evoluŃia stemelor Hunedoretilor). 39 Köpeczi Sebestyén 1927, p. 3-22 (despre evoluŃia stemelor Hunedoretilor). 40 Moisil 1941, p. 2. 41 SacerdoŃeanu 1968, p. 10-13, fig. 4-10. 42 Mănescu 1984, p. 415-424 (despre corbul cu inel în cioc al Sfântului Oswald i reprezentările sale în heraldica Europei Centrale i Răsăritene). 43 Lupescu 2013, p. 38-39; Lupescu 2014, p. 159, 162-166, fig. 13, 15-19. 44 Mai multe la Tiron 2003, p. 223, 226. 45 În augmentarea de arme din 1453 (v. infra, nota 51), se regăsete o menŃiune din care rezultă că însemnul de neam ar fi fost conferit strămoilor lui Ioan de Hunedoara – […] pro armis seu nobilitatis insignys progenitoribus suis et domui benefico munere collatis […]. Cu toate acestea, nicio altă informaŃie nu avem în privinŃa unui asemenea act, a cărui existenŃă nu poate fi, totui, exclusă. A se vedea i Mureanu 2001, p. 339. 46 Paweł Dudziński, Symbolism of Raven in European Heraldry, comunicare susŃinută în cadrul celei de-a II-a ConferinŃe de Heraldică i Vexilologie, Institutul Heraldico-Vexilologic (II IHW Conference on Heraldry and Vexillology / II Konferencja IHW o Heraldyce i Weksylologii), Ciesyzn, Polonia, 4-6 septembrie 2014. 47 Pe timpanul intrării, pe cheia de boltă a tribunei, pe cheia de boltă de deasupra tribunei, pe o cheie de boltă pe latura estică, precum i pe consolele nervurilor absidei, toate în capelă (cca.1450), respectiv pe o cheie de boltă din Sala Cavalerilor (1453-1456). Mai multe informaŃii pe pagina de internet: http://www.heraldica.sapientia.ro (Accesat: 12.10.2016), fie de Radu Lupescu. 48 Pe sarcofagul lui Ioan „cel tânăr” († 1440), fratele lui Ioan de Hunedoara – Lupescu 2014, p. 164. 49 Pe o cheie de boltă în sacristie (cca. 1449). Mai multe informaŃii pe pagina de internet: http://www.heraldica.sapientia.ro (Accesat: 12.10.2016), fie de Radu Lupescu. 50 Pe o cheie de boltă deasupra corului (1461). Mai multe informaŃii pe pagina de internet: http://www.heraldica.sapientia.ro (Accesat: 12.10.2016), fiă de R. Lupescu. 262 Din nou despre corbul cu inel în cioc

a b

Fig. 3. a. Scutul lui Ioan de Hunedoara, pe o cheie de boltă din biserica de la Vingard (1461) (Foto: R. Lupescu); b. Coiful cu cimier i lambrechini al lui Ioan de Hunedoara, pe o cheie de boltă din capela castelului de la Hunedoara (cca. 1450) (Foto: T.-R. Tiron)

Secondo, avem în vedere stema pe care regele Ladislau al V-lea i-a conferit-o lui Ioan de Hunedoara, în data de 1 februarie 145351, beneficiarul fiind onorat i cu rangul de „comite perpetuu al BistriŃei”, cel dintâi titlu de acest fel din Regatul Ungariei52. Conferirea a avut loc în chip de răsplată pentru meritele militare, precum i pentru serviciile aduse în calitate de guvernator al Ungariei, înaltă poziŃie din care Ioan de Hunedoara tocmai se retrăsese, pentru a face posibilă restabilirea puterii regale a monarhului în vârstă de 13 ani53. Astfel, la sfatul prelaŃilor i baronilor regatului, Ladislau avea să adauge însemnului iniŃial al corbului i un al doilea simbol, anume un leu susŃinând în laba dextră o diademă, ca semn al vitejiei de care a dat dovadă în luptă, susŃinând instituŃia Coroanei i repunându-l pe suveran în drepturile sale54. Blazonul rezultat era alcătuit dintr-un scut sfertuit, I-ul i al IV-lea cartier, pe azur, un corb în profil, cu aripile strânse, în culori naturale, Ńinând în cioc un inel răsturnat de acelai metal; în al III-lea i al IV-lea cartier, pe argint, un leu rampant rou, susŃinând în labă o coroană deschisă de aur. Scutul este timbrat de un coif închis de aur, încoronat cu o coroană nobiliară deschisă, din care iese în cimier o aripă de acvilă de acelai metal, cu lambrechini aur i argint (Fig. 4)55. i acest însemn avea să se regăsească pe mai multe

51 Hurmuzaki 1891, nr. XX. Originalul se află la Arhivele NaŃionale Maghiare de la Budapesta, DL (= Diplomatikai Levéltár), nr. 24.762 – Nyulásziné Straub 1981, nr. 56. Despre stema conferită în 1453 a scris i Maria Rou, Istorii Mărunte. Stema lărgită confirmată lui Iancu de Hunedoara, de către regele Ladislau al V-lea Postumul, publicare pe pagina de internet: http://castelulcorvinilor.ro (Accesat: 12.10.2016). 52 Hurmuzaki 1891, nr. XVIII. 53 Mureanu 2001, p. 346-347; Engel 2006, p. 315. 54 Lupescu 2014, p. 165. 55 Szabó 1888, p. 119. Tudor-Radu Tiron 263 lucrări în piatră din castelul de la Hunedoara56, dintre care trebuie amintită îndeosebi frumoasa compoziŃie de pe timpanul intrării scării în spirală (Fig. 5)57.

Fig. 4. Stema conferită lui Ioan de Hunedoara de către regele Ladislau al V-lea, la 1 februarie 1453 (după Szabó 1888, p. 119)

Fig. 5. Stema post 1453 a lui Ioan de Hunedoara, pe timpanul intrării scării în spirală din castelul de la Hunedoara (Foto: T.-R. Tiron)

56 Pe o cheie de boltă în Sala Cavalerilor (1453-1456). Mai multe informaŃii pe pagina de internet: http://www.heraldica.sapientia.ro (Accesat: 12.10.2016), fie de Radu Lupescu. 57 Velescu 1961, fig. 35. 264 Din nou despre corbul cu inel în cioc

Tertio, o dată cu urcarea pe tron a regelui Matia, stema Hunedoretilor va cunoate – ceea ce am putea numi – „perioada regală” a evoluŃiei sale. În acest interval, nu a existat un model unic de stemă regală, fiind alcătuite diferite compoziŃii în care corbul cu inel i leul cu coroană au fost alăturate, în diferite combinaŃii (alcătuite pe baza unui scut sfertuit, eventual cu ecuson central), simbolurilor heraldice ale regatelor Ungariei, Boemiei, DalmaŃiei, precum i, mai rar, celor ale Sileziei, Moraviei, GaliŃiei i Luzaciei58 (Fig. 6). Din această categorie fac parte valoroase lucrări pictate (precum este blazonul regal ce ornamentează pictura murală, cca. 1480, a timpanului portalului de sud din Biserica Neagră de la Braov59 (Fig. 7), modelate (precum sunt cahlele găsite în palatul regal de la Visegrád60 (Fig. 8), miniate (precum sunt miniaturile de pe mai multe volume din biblioteca regală61 (Fig. 9), de pe armamentul de ceremonie62 etc. Aceeai diversitate caracterizează, de altfel, i sfragistica regelui Matia63. Însemnele regale vor fi reprezentate atât în stil gotic, cât i renascentist, întâlnindu-se i formule hibride – precum relieful destinat fântânii „cu lei”, din palatul de la Visegrád (Fig. 10), lucrare în care scutul iniŃial al familiei de Hunedoara este timbrat de un coif purtând deasupra atât cimierul iniŃial (= corbul), cât i cel conferit în 1453 (= aripa de acvilă).

Fig. 6. Variante ale stemei regale în timpul regelui Matia (după Köpeczi Sebestyén 1927, p. 18)

58 Köpeczi Sebestyén 1927, p. 7-8, 11-14. 59 Balogh 1943, p. 292; Adrian 1968, p.18. 60 Holl 1999, p. 314-321, fig. 6.1. 61 Di Pietro Lombardi 2002, p. 123, 126-127 – Cod. Lat. 419 (Leon Battista Alberti, De re aedificatoria), 425 (Marcellinus Ammianus, Rerum gestarum libri), 439 (Ambrosius, Opera), 447 (Valturius, De re militari), 448 (Gregorius Magnus, Homiliae), 472 (Strabo, Geographia) etc. Mai multe despre heraldica volumelor din biblioteca regală, la Hablot 2009, p. 177-186. 62 De exemplu, pe un scut funerar, conservat la Musée de l’Armée (Paris) – Hoffmann 1928, p. 68-70. 63 Kumorovitz 1932, p. 5-14 i fig. 1-2, 10, 13-14 (însemne care ilustrează tipologia scutului sfertuit, cu sau fără ecuson central).

Tudor-Radu Tiron 265

Fig. 7. Stema regelui Matia; pictură murală (cca. 1480) pe timpanul portalului de sud din Biserica Neagră de la Braov (Foto: R. Lupescu)

Fig. 8. Stema regelui Matia; cahlă din muzeul palatului regal de la Visegrád (Foto: L.-V. Lefter) 266 Din nou despre corbul cu inel în cioc

Fig. 9. Însemnele heraldice asociate regelui Matia; miniatură (detaliu) pe un incunabul provenind din Biblioteca Corviniană (Augustinus Aurelius, Epistolae et epistolae aliorum ad Augustinum, Österreichische Nationalbibliothek, Cod. Lat. 653) (după Szabó 1888, p. 121)

Fig. 10. Stema de familie a regelui Matia; relieful (14…3) destinat fântânii „cu lei”, din palatul de la Visegrád (Foto: L.-V. Lefter)

Prin stingerea dinastiei, evoluŃia însemnelor heraldice ale Hunedoretilor va ajunge în punctul său final. (corbul cu inel în cioc va continua să fie folosit, din inerŃie, în heraldica administrativ-teritorială asociată Comitatului Hunedoara)64.

64 Avem în vedere pecetea, datată 1490, a Comitatului Hunedoara, înfăŃiând însemnul iniŃial al familiei – v. Jakó 1956, p. 603. Tudor-Radu Tiron 267

Revenind la reprezentările heraldice din manuscrisul lui Stephan Brechtel, constatăm că acestea se încadrează în cronologia înfăŃiată. Nu cunoatem care au fost sursele directe de inspiraŃie pe care le-a avut autorul amintit. Va fi fost vreun alt armorial, care ne este astăzi necunoscut? Vor fi fost la mijloc numeroasele tipuri monetare din vremea lui Ioan de Hunedoara i din aceea a regelui Matia65, dintre care cele asociate acestuia din urmă ilustrau mai toate versiunile stemei regale? Dei ne aflăm pe tărâmul nesigur al ipotezelor, este de presupus că informaŃii referitoare la însemnele heraldice ale regalităŃii maghiare circulau în arealul germanic66. Totodată, trebuie remarcat faptul că autorul manuscrisului a avut la îndemână date în general corecte, pe care le-a utilizat cu responsabilitate, îngrijindu-se ca întreprinderea sa să îndeplinească i anumite standarde artistice, precum i de caligrafie. Întreg manuscrisul poartă, din punct de vedere stilistic, „pecetea” heraldicii din spaŃiul Europei Centrale. De aici i un anumit accent pe care autorul îl pune pe modalitatea de timbrare a scutului, prin punerea în evidenŃă a coifurilor cu cimieruri i lambrechini. Specifică lumii germanice, timbrarea unui scut prin mai multe coifuri devenise, în cea de-a doua jumătate a veacului al XVI-lea, o uzanŃă a marilor familii67. În aceste condiŃii, nu ne miră faptul că autorul a completat însemnele unor personaje de rang regal sau princiar, atribuindu-le scuturi timbrate prin mai multe coifuri: era vorba, în concret, despre viziunea autorului asupra felului în care trebuie să fi arătat blazonul unuia dintre aceste personaje. Astfel, în privinŃa blazonului regelui Matia, autorul a amplasat deasupra scutului trei coifuri cu cimieruri, fiecare trimiŃând la însemnul corespunzător din scut: cimierul din dextra corespunde fasciilor maghiare din I-ul i din cel de-al IV-lea cartier (simbolul struŃului cu potcoavă în cioc provine din cimierul regilor angevini)68; curios redat în profil69, cimierul central corespunde armelor Boemiei, din cel de-al II-lea cartier70; în fine, cimierul din senestra corespunde armelor DalmaŃiei, aflate în cel de-al III-lea cartier71. Blazonul atribuit regelui Matia cuprindea, aadar, coifuri cu cimieruri trimiŃând la însemne de tip teritorial, ilustrând drepturile monarhului asupra celor trei entităŃi geografice. Nu aceeai avea să fie situaŃia i în privinŃa coifurilor care timbrează cel de- al doilea blazon de care ne ocupăm. Dacă scutul sfertuit, cuprinzând corbul i leul, trimite fără echivoc la blazonul conferit lui Ioan de Hunedoara în 1453, coifurile care îl timbrează par a fi rodul imaginaŃiei autorului manuscrisului. Astfel, este adevărat că cel dintâi coif poartă în cimier o aripă de pasăre, la fel cum apărea i în însemnul de la

65 Catalogvs, Tab. III (nr. 122-124, 126) – IV (nr. 140-141, 148-153, 155-158, 160). Vezi i Tripa 2001-2002, p. 287-290. 66 Spre exemplu, un model al armelor regale maghiare, cu două scuturi redând fasciile i, respectiv, crucea dublă, timbrate de un coif având în cimier capul de struŃ cu potcoavă în cioc al regilor angevini i însoŃite de un ecuson cu corbul regelui Matia, a fost inclus în armorialul lui Conrad Grünenberg (cca. 1480) – v. Bárczay 1897, p. 387, fig. 704. 67 Neubecker 1977, p. 156. 68 Nyáry 1886, p. 55-56. Splendide reprezentări ale însemnelor regale, incluzând struŃul cu potcoavă în cioc, se găsesc în tezaurul catedralei de la Aachen (mai multe reprezentări asociate cultului Fecioarei, relicvare, sfenice, toate bogat decorate cu elemente heraldice, la care se adaugă cunoscutele ecusoane în argint aurit i parŃial emailat, reprezentând armele regale ale donatorului de la 1367 – regele Ludovic cel Mare al Ungariei i Poloniei) – Lepie, Minkenberg 2010, p. 96-102. 69 Cimierul regal al Boemiei, reprezentând două aripi de acvilă semănate cu flori de tei, ar fi putut fi dispus i frontal, cu cele două aripi desfăcute i redate în oglindă – cf. Neubecker 1977, p. 85. 70 Kolář, Sedláček 1902, p. 171-172; Sedláček 2002, p. 22-23. 71 Heyer 1873, p. XX i pl. I (în principiu, între cele două aripi de acvilă era redat i un cap de leopard, aidoma celor din scut). 268 Din nou despre corbul cu inel în cioc

1453; pe de altă parte, această aripă este, în manuscrisul de care ne ocupăm, de culoare neagră, în vreme ce, în diploma regelui Ladislau al V-lea, acest simbol este auriu. Prin urmare, presupunem că, necunoscând altceva decât scutul sfertuit al lui Ioan de Hunedoara i dorind a adăuga două cimieruri, autorul manuscrisului a redat o aripă neagră, trimiŃând la corbul cu inel în cioc, precum i un leu rou ieind, trimiŃând la figura similară din scut. Ne-am referit, în cele de mai sus, la importanŃa investigării surselor externe, în scopul mai bunei cunoateri a însemnelor asociate evoluŃiei heraldicii din spaŃiul românesc. În acest context, eforturile întreprinse, în afara Ńării, de către instituŃiile deŃinătoare de materiale heraldice, pentru digitalizarea i publicarea acestora în mediul virtual, au făcut ca un însemnat număr de armoriale datorate Europei Centrale i Apusene să poată fi întrebuinŃate de către cercetătorii români. Între acestea, armorialul lui Stephan Brechtel (conservat în cadrul Bibliotecii de Stat Bavareze din München), cuprinde două reprezentări heraldice, dintre care una este atribuită regelui Matia Corvinul, în vreme ce cea de-a doua, neatribuită cuiva, reprezintă blazonul lui Ioan de Hunedoara. Am avut, aadar, prilejul de a trece în revistă bibliografia închinată acestui subiect, marcând principalele etape ale istoriei corbului cu inel în cioc i observând felul în care reprezentările din manuscrisul german amintit au corespuns blazoanelor efectiv utilizate de către cei doi Hunedoreti. Credem că investigaŃia de faŃă constituie un demers util pentru urmărirea relaŃiei dintre însemnele elitelor autohtone, pe de o parte, respectiv fenomenul heraldic din spaŃiul Europei centrale, de cealaltă parte.

ANEXĂ

Diploma regelui Ladislau al V-lea (Pojon/Bratislava, 1 februarie 1453) pentru augmentarea stemei strămoeti a lui Ioan de Hunedoara

Ladislaus Dei gratia Rex Hungarie, Bohemie, Dalmatie, Croacie etc. Austrieque et Stirie Dux, necnon Marchio Morauie etc. Ad p[er]petuam rei memoriam. Libet comitari mores principum nobilitatis splendore instructos, Libet equidem munificentie pariter Jura sequi quibus Regie dignitatis mi[ni]steria innato lumine decorata veluti quidam fulgentes radij in subditor[um] merita profunduntur. Cum eni[m] inter virtutes ceteras munificentie decus sum[m]e sit laudis in principe, Iuuat magnope[re] in hoc exordio nostri regiminis sum[m]o studio ip[s]am amplecti vt p[er] eam in nobis pariter cum etate crescentem subiector[um] conciliemus animos et obsequij cursum in eis quasi quodam brauio p[re]paremus, Solet namq[ue] hoc proprium velud pro lege habere regum nobilitas vt debere se quod sponte tribuit existimet, et nisi in suis beneficijs creuerit nichil se se vmqu[am] p[re]stitisse putet, Hec ig[itu]r occasio, hec deniq[ue] fuit nobis consideratio, vt fidelem n[ostr]um grate sincereq[ue] dilectum Spectabilem et Magnificum Johannem de Hwnyad pridem huius Regni nostri Hungarie Gubernatorem vtpote magnificis virtutibus multorumq[ue] Illustrium op[er]um nu[mer]o ac magnis mentis plenum et p[re]stantem, in honorem et dignitatem perpetni Comitis in et sup[er] Ciuitate nostra et Districtu Bistricien[si] parciu[m] nostraru[m] Transsiluana[r]u[m] subleuaremus, ac p[re]ficeremus, p[ro]ut in alijs nostris l[ite]ris sup[er]inde confectis, lacius hoc ip[su]m et clarius ac ordinacius est expressum, Restat vt ceptum erga eum emeritum amorem n[ost]r[u]m, pluribus et maioribus indicijs continuantes, aucto honori suo, auctiora decoris insignia atq[ue] ornamenta adiciamus, Hactenus siquide[m] ex gracia p[re]cesso[r]u[m] n[ostro]rum diuo[ru]m hungarie regum, p[re]fatus Comes Johannes pro armis seu nobilitatis insignijs p[ro]genitoribus suis et domui benefico munere collatis, Coruum Tudor-Radu Tiron 269 in campo flaueo seu Celestino alas paululum eleuante[m] sub colore naturali depictum, ac formam an[n]uli aurei in ore gestantem habuit, et in omni usu palam pre se tulit, Nos vero ex nunc in Signum noui decoris et magnifícate dignitatis sue, de consilio prelatoru[m] et Baronum n[ostro]ru[m] damus eidem et sup[er]addimus prioribus suis armis supratactis, Leonem integr[um] coloris rubei in campo albo sursum erectum, sparsisq[ue] post se se pedibus et ore ap[er]to pugnanti ac frementi et animoso similem, atq[ue] in altero anterio[r]u[m] pedum, veluti manu quadam auream coronam tenentem, vel quasi offerente[m]. Itaq[uod] vtraq[ue] arma ip[s]a cum suis supra distinctis coloribus p[er] crucem transuersam dupplicata in vno eodemq[ue] clipeo collocentur, et deferantur, Ip[s]i autem clipeo sup[er] ponatur galea aurea coronata, cum suis solitis ornamentis hinc inde diffusis, p[ro] crista vero inseratur forma ale simil[ite]r auree desup[er] p[ro]minentis. Que p[ro]fecto armo[r]u[m] additamenta ne ab re p[er] nos facta aut sine virtuoso re[r]u[m] typo p[re]stita videantur, significacionem eo[r]u[m] et causam exprime[re] non negleximus. Q[ue] enim forma leonis rubri in campo albo in statu et modo supra expresso addita conspicitur, significat antefatum Comitem Johannem sup[er]ioribus n[os]tre absencie temporibus quib[us] vi[deli]cet post sedatum huius regni nostri disturbium ip[s]e Comes Johannes officium Gubernac[i]onis G[e]n[er]alis cum suo honore et onere sustulit n[ostr]o nomi[n]e et supportauit ea omnia que pro defensione Regni n[ost]ri et nostro Jure tuendo opportuna fuere in sincera fide et solicitudine que sinceritas p[er] colorem album designator, egit, exercuit et op[er]atus est, In quibus quoniam virtuosa bella plurima suo et suoru[m] sanguine resp[e]rsa magno animo et leonina vti dice[re] solent audacia ple[r]u[m]q[ue] confecit, pugnanti leoni et cruento non indigne assimilatus est, q[uod] aut[em] additum est leonem ip[su]m altero suo[r]u[m] anterio[r]u[m] pedum coronam auream tenere et offerre aperte designat, quod Comes Johannes supradictus, Corone n[ost]re Jura et poss[ess]ionem eo[r]u[n]dem suis laboribus, suisq[ue] sudoribus ab impugnanciu[m] manibus erepta et fideliter cons[er]uata, deuota p[ro]mtitudine maiestati n[ost]re obtulit, ac restituit suaq[ue] p[r]ecipua assistencia, nos ad eo[r]u[m] regimen feliciter introduxit. Hec ig[itu]r arma seu nobilitatis insignia, que sup[er]ius exp[re]ssimus, et que in principio seu capite p[rese]ncium l[ite]ra[r]u[m] n[ostra]rum suis a[pro]priatis coloribus figurata sunt et distincta vtpote virtutibus eximijs, op[er]ibus magnificis, et illustribus meritis, p[re]fati Comitis Johannis apta vti pr[ed]iximus et congrua eidem Comiti Johanni et p[er] eum suis heredibus et posteritatibus vniu[er]sis vtriusq[ue] sexus animo deliberato et ex certa n[ost]ra sciencia, prelato[r]u[m] eciam et Baronum n[ostr]o[r]u[m] ad Id accedente consilio, ad vsum et decorem noue sue dignitatis supratacte dedimus, donauimus et contulimus, atq[ue] ex mera plenitudine nostre specialis gracie p[rese]ntibus elargimur, vt ip[s]e ac Sui heredes et posteritates vniuerse p[re]tacta arma seu nobilitatis ac dignitatis insignia more aliorum Comitum p[er]petuo[r]u[m] armis vtencium, vbiq[ue] in prelijs, hastiludijs, duellis, Torneamentis, et Bellis, ac alijs om[n]ibus exercicijs militaribus et nobilibus, necnon Sigillis, Anulis, velis, Cortinis, et vexillis, et generaliter in qua[r]u[m]libet re[r]u[m] et expedicionu[m] generibus sub mero et pleno Comitis p[er]petui titulo, quali eos ab omnibus et singulis cuiuscumq[ue] conditionis p[re]eminencie, status, gradus vel dignitatis homines existant, insignitos, dici, nominari et teneri volumus, ac eciam reputari, gestare et ferre, necnon omnib[u]s gracijs, honoribus, et libertatibus quibus ceteri Comites p[er]petui armis vtentes, quomodolibet de Jure vel consuetudine freti sunt, gaudere atq[ue] frui valeant. Tantoq[ue] ampliori studio ad honorem et obsequia nostre Regalis dignitatis eor[um] inantea solidetur intencio quanto se se largiori fauore regio decoratos conspiciunt et mune[re] gracia[r]u[m]. In quo[r]u[m] o[mn]i[u]m memoriam firmitatemq[ue] p[er]petuam p[rese]ntes l[ite]ras nostras secreto Sigillo nostro quo vt Rex hungarie vtimur in pendenti comunitas eidem duximus concedendas. Dat[um] Posonij feria quinta p[ro]xima ante festum purificac[i]onis b[ea]te Marie virginis gloriose, Anno D[omi]ni Millesimo Quadringentesimo Quinquagesimo Tercio. Regni aut[em] nostri Hungarie Anno Tredecimo.

270 Din nou despre corbul cu inel în cioc

Commissio p[ro]pria D[omi]ni Regis ex Co[n]silio et Delibera[cio]ne P[rela]torum et Baronum n[o]st[rorum] Johannes Epis[copus] Varad[iensis] Can[cella]rius.

Notă: Textul de faŃă se reproduce după Gróf Teleki József, Hunyadak kora Magyarországon, X. köt., Albert király és Erzsébet királyné ifjúkori acélmetszető képeivel és hét hasonmással, Emich, Pest, MDCCCLIII, nr. CLXXVII, cu corecturi după fotografia originalului.

Bibliografie

Catalogvs 1807 – Catalogvs nvmorvm Hvngariae ac Transilvaniae Instituti National Széchényiani, Pest, 1807. Adrian 1968 – V. Adrian, Biserica Neagră din Bra ov, Bucureti, 1968. Balogh 1943 – J. Balogh, Az erdélyi renaissance, I, Erdélyi Tudományos Intézet, Kolozsvár, 1943. Bárczay 1897 – O. Bárczay, A heraldika kézikönyve müszótárral, 714 szövegközötti ábrával és 3 melléklettel. A M. Tud. Akadémia történelmi bizottsága megbizásábol, Budapest, 1897. Bosl 1983 – K. Bosl, Bosls bayerische Biographie: 8000 Persönlichkeiten aus 15 Jh., Regensburg, 1983. Brătianu 1931 – G. I. Brătianu, Originile stemelor Moldovii i łării Româneti, în RIR, I, 1, 1931, p. 50-61. Căzan 1996 – I. Că zan, Imaginar i simbol în heraldica medievală, Bucureti, 1996. Cernovodeanu 1977 – D. Cernovodeanu, tiinŃa i arta heraldică în România, Bucureti, 1977. Cernovodeanu 1985 – D. Cernovodeanu, Les armes attribuées à la Valachie et à la Moldavie par les armoiries ouest et centro-européennes (XIIIe-XVIe siècles), în BBRF, XII (XVI), 1985, p. 177-194. Cernovodeanu 1994 – D. Cernovodeanu, Stemele valahe din armorialul Wijinbergen, în lumina ultimelor cercetări , în RI, V, 3-4, 1994, p. 295-302. Cernovodeanu 2005 – D. Cernovodeanu, EvoluŃia armeriilor łărilor Române de la apariŃia lor i până în zilele noastre (sec. XIII-XX), Brăila, 2005. Cristea 1994 – O. Cristea, Stema cu leu a voievodului łării Româneti. O ipoteză,I în R , V, 3-4, 1994, p. 303-307. Di Pietro Lombardi – P. Di Pietro Lombardi, Mattia Corvino e i suoi emblemi, în 2002 vol. ed. N. Bono, G. Görgey, F. Sicilia, I. Monok, Nel segno del Corvo. Libri e miniature della biblioteca di Mattia Corvino re d’Ungheria (1443-1490), Modena, 2002, p. 117-130. Engel 2006 – P. Engel, Regatul Sfântului tefan. Istoria Ungariei medievale. 895-1526, Cluj-Napoca, 2006. Hablot 2009 – L. Hablot, Usages de l’emblématique dans les livres de Matthias Corvin et pratiques contemporaines du discours politique, în vol. ed. J.-F. Maillard, I. Monok, D. Nebbiai, De Bibliotheca Corviniana. Matthias Corvin, les Tudor-Radu Tiron 271

bibliothèques princières et la genèse de l’état moderne, Supplementum corvinianum II., Budapest, 2009, p. 177-192. Heyer 1873 – F. Heyer von Rosenfeld, J. Siebmachers grosses und allgemeines Wappenbuch in einer neuen, vollständig geordneten und reich vermehrten Auflage mit heraldischen und historisch-genealogischen Erläuterungen, vierten Bandes, dritte Abtheilung, Der Adel des Königreichs Dalmatien, nach archivalischen und anderen authendischen Quellen, Nürnberg, 1873. Hoffmann 1928 – E. Hoffmann, Mátyás király pajzsa Párisban, în Turul, 1, 2, 1928, p. 68-70. Holl 1999 – I. Holl, Középkori kályhacsempék Magyarországon VI. a szürke redukált égetéső kályhacsempék kérdéséhez, în BR, 33, 1999, p. 313-322. Horstkemper, Märker – G. Horstkemper, K. Märker, Digitalisierung von 2009 Handschriften un Drucken der Bayerischen Staatsbibliotek: Strukturierung und Präsentation mittels XML, în vol. ed. W. Hofmeister, A. Hofmeister-Winter, Wege zum Text. Überlegungen zur Verfügbarkeit mediävisticher Editionen in 21. Jahrhundert, Grazer Kolloquium, 17-19. September 2008, Tübingen, 2009, p. 97-112. Hurmuzaki 1891 – E. de Hurmuzaki, Documente privitóre la Istoria Românilor. Publicate sub auspiciile Academiei Romîne i ale Ministeriului Cultelor i InstrucŃiunii publice, vol. II, partea 2, 1451-1510, Bucureci, 1891. Jakó 1956 – S. Jakó, Sigilografia cu referire la Transilvania, în vol. ed. I. Ionacu, L. Lăzărescu-Ionescu, B. Cîmpina, E. Stănescu, D. Prodan, M. Roller, DIR, Introducere, vol. II, 1956, Bucureti, p. 561-619. Karadja 1927 – C. I. Karadja, DelegaŃii din Ńara noastră la conciliul din ConstanŃa (Baden) în anul 1415, în AARMSI, III, VII, II, 1927, p. 59-91. Karadja 1927-1929 C. I. Karadja, Despre stemele româneti ale lui Richenthal, în RA, II, 4-5, 1927-1929, p. 436-437. Karadja 1943-1944 – C. I. Karadja, Portretul i stema lui Grigorie łamblac i misiunea sa la Conciliul din ConstanŃa , în AARMSI, III, XXVI, 1943-1944, p. 141-150. Köpeczi Sebestyén – J. Köpeczi Sebestyén, A brassai fekete templom Mátyás-kori 1927 címerei, în ETF, 1927, p. 3-22. Kolář, Sedláček 1902 – M. Kolář, A. Sedláček, Českomoravská heraldika – část všeobecná, Praha, 1902. Kumorovitz 1932 – B. L. Kumorovitz, Mátyás Király pecsétjei, în Turul, 1, 4, 1932, p. 5-19. Lepie, Minkenberg – H. Lepie, G. Minkenberg, Le trésor de la cathédrale d’Aix- 2010 la-Chapelle, Ratisbonne, 2010. Lupescu 2013 – R. Lupescu, Lay and Ecclesiastic in the Heraldic Representation on the Matthias Loggia in Hunedoara Castle, în Studia UBB – Historia, Special Issue, 58, 2013, 272 Din nou despre corbul cu inel în cioc

p. 31-48. Lupescu 2014 – R. Lupescu, Social Hierarchy and Heraldic Culture in Transylvania in the Fourteenth and Fifteenth Centuries, în vol. ed. A. Bárány, I. Orosz, K. Papp, B. Vinkler, Learning, Intellect and Social Roles: Aristocrats in Hungary and Europe, SHD, 18, Debrecen, 2014, p. 155-172. Mănescu 1983 – I. N. Mănescu, Cu privire la originea stemei łării Româneti, în CN, V, 1983, p. 183-196. Mănescu 1984 – J. N. Mănescu, Das Oswaldussymbol in der Wappentierwelt Osteuropas, în vol. ed. T. C. Bergroth, Genealogica & Heraldica. Report of the 16th International Congress of Genealogical and Heraldic Sciences in Helsinki 16-21 August 1984, The Finnish National Committee for Genealogy and Heraldry, Helsinki, 1984, p. 415-424. Mănescu 1987 – I. N. Mănescu, Sur l’origine des armoiries des Principautés Roumaines (aux XIVe – XVe siècle), în RRH, XXVI, 4, 1987, p. 345-367. Moisil 1941 – C. Moisil, Monete i sigilii. 3. – Dela Iancu Vodă de Huniedoara, în Universul, 80, 25 martie, 1941, p. 2. Mureanu 2001 – C. Mure anu, Iancu de Hunedoara, în vol. ed. . tefănescu, C. Mureanu, Istoria Românilor, vol. IV, De la universalitatea cretină către Europa „patriilor”, Bucureti, 2001, p. 338-348. Neubecker 1977 – O. Neubecker, Le grand livre de l’héraldique, Paris, 1977. Nyáry 1886 – A. Báró Nyáry, A M. Tud. Akadémia l. tagja. 9 színnyomatú s 13 fametszető táblával és a szövegbe nyomott 86 ábrával, Budapest, 1886. Nyulásziné Straub – É. Nyulásziné Straub, A Magyar Országos Levéltárban 1981 ırzött eredeti címereslevelek jegyzéke, Forrástudományi segédletek, 2, Magyar Országos Levéltár, Budapest, 1981. Pastoureau 2003 – M. Pastoureau, Traité d’héraldique, Paris, 2003. Petriceicu-Hasdeu – B. Petriceicu-Hasdeu, Basarabii. Cine? De unde? De când?, 1894 Bucuresci, 1894. Petriceicu-Hasdeu – B. Petriceicu-Hasdeu, Etymologicum Magnum Romaniae. 1898 DicŃionarul limbei istorice i poporane a Românilor. Lucrat după dorinŃa i cu cheltuiala M.S. Regelui Carol I sub auspiciele Academiei Române, tomul IV, Bucuresci, 1898. Reichenauer, Barczay, – C. Reichenauer von Reichenau, O. von Barczay, G. von Czergheö 1898 Czergheö, Siebmacher’s grosses und allgemeines Wappenbuch, Band 34, Der Adel von Siebenbürgen, Supplement, Nürnberg, 1898. Rezachevici 1987 – C. Rezachevici, Stema cu „capete de negri”: înlăturarea unei legende din heraldica românească nord-dunăreană, în AIIAI, XXIV, 1987, p. 71-98. SacerdoŃeanu 1968 – A. SacerdoŃeanu, Stema lui Dan al II-lea în legătură cu familiile Huniade i Olah, în RevMuz, V, 1, 1968, p. 5-16. Sedláček 2002 – P. Sedláček, Česká panovnická a státni symbolika. Vývoj od středověku do současnosti. Výstava Státního ústředniho Tudor-Radu Tiron 273

archivu v Praze, Praha, 2002. Szabó 1888 – K. Szabó, A vegyes házakbeli királyok kora, în Magyarország, I, *** Az Osztrák Magyar Monarchia írásban és képben. Rudolf trónörökös fıherczeg ı császári és királyi fensége kezdeményezésébıl és közremőködésével, Budapest, 1888, p. 91-138. Tagányi 1880 – K. Tagányi, Magyarország címertára, Budapest, 1880. Tanaoca 1987 – N. . Tanaoca, SemnificaŃia istorică a unui însemn heraldic: Stema „regelui Vlahiei” din armorialul Wijinbergen, în AIIAI, XXIV, 1, 1987, p. 59-70. Tiron 2003 – T.-R. Tiron, O veche stemă a Transilvaniei i legăturile acesteia cu heraldica familiei de Hunedoara, în SMIM, XXI, 2003, p. 223-256. Tiron 2011 – T.-R. Tiron, Începuturile stemei Transilvaniei în lumina unor izvoare ilustrate externe, din secolul al XV-lea până la începutul secolului al XVII-lea, în AIIC, L, 2011, p. 307-339. Tiron 2013 – T.-R. Tiron, Heraldica domnească i boierească munteană la cumpăna veacurilor al XIV-lea – al XV-lea, în Istros, XIX, 2013, p. 515-537. Tripa 2001-2002 – T. D. Tripa, Utilizarea stemei Corvinetilor pe unele piese numismatice, în Sargetia, XXX, 2001-2002, p. 287-291. Velescu 1961 – O. Velescu, Castelul de la Hunedoara, Bucureti, 1961. Veress 1931 – A. Veress, Originea stemelor łărilor Române, în RIR, I, 3, 1931, p. 225-232.

De nouveau sur le corbeau tenant une bague dans son bec. Les illustrations des armes de la famille de Hunedoara dans un manuscrit faisant partie de la collection de la Bibliothèque d’État de Bavière Résumé

La présente étude commence par exposer l’importance des sources externes pour mieux connaître le développement du phénomène héraldique associé à l’espace roumain. Après avoir faire mention des auteurs qui se sont penchés sur ces sources externes (notamment armoriaux médiévaux et modernes), le texte met en évidence l’importance de ces sources pour le travail du chercheur. Aux armoriaux, chroniques, cartes et autres documents, déjà connus par la bibliographie du domaine, s’ajoutent plusieurs d’autres sources, qui au moyen de la digitalisation ont devenues accessibles aux chercheurs du monde entier. L’armorial qui a été le point du départ de notre texte se trouve dans la Bibliothèque Bavaroise d’Etat de Munich, faisant partie de la collection connue sous le nom de Codices iconographici monacenses. La plupart des œuvres qui y font partie sont écrits en allemand, mais aussi en italien, espagnol, portugais ou français, la collection étant partagée en plusieurs groupes thématiques, dont l’une contient des volumes sur l’héraldique. Offrant une excellente perspective sur l’art du blason européen, la collection des Codices est illustrée par d’excellents manuscrits compilés à partir du XVe siècle. L’un de ces manuscrits est du à Stephan Brechtel (1523-1574), bourgeois et intellectuel de la ville de Nuremberg. Connu sous le nom «Cod. Icon. 390», daté aux alentours de 1554-1568, le manuscrit comprend 925 pages, aux miniatures – dont 274 Din nou despre corbul cu inel în cioc portraits et armoiries – accompagnées par des inscriptions en allemand. La partie héraldique du manuscrit constitue un véritable armorial du Saint Empire, ainsi que des autres royaumes et territoires du continent, les blasons étant rangés selon le rang des titulaires. Entre toutes ces miniatures héraldiques, deux sont importantes pour notre sujet. La première représente le blason de Matthias Corvin (Fig. 1), en tant que roi de Hongrie, de Bohème et de Dalmatie, l’écu contenant les armes écartelées de ces royaumes, ayant en sur-le-tout le corbeau tenant une bague dans son bec – symbole heraldique de la famille paternelle du monarque. L’écu est timbré par trois casques, portant, dans la tradition allemande, les cimiers des armes de Bohème, Hongrie et Dalmatie. La seconde miniature (Fig. 2), anépigraphe, représente en effet les armes octroyées en 1453 à Jean de Hunedoara, par le roi Ladislas de Hongrie (Fig. 4), concession qui a remplacé le blason ancestral de la famille (Fig. 3). De cette concession armoriale, présente dans l’art sculptural de l’époque (Fig. 5), seulement l’écu correspond au texte du diplôme, les deux casques aux cimiers étant plutôt le résultat de l’imagination de l’artiste. Le texte passe aussi en revue les différentes variantes des armes royales de Matthias Corvin, attestées par nombre d’objets d’art datant de son règne (Fig. 6-10). En conclusion, nous trouvons que la présente étude constitue une démarche utile pour mieux connaître l’idée que les armoriaux étrangers avaient sur l’identité héraldique des élites issues du monde roumain.

La liste des illustrations

Fig. 1. Les armoiries attribuées au roi Mathias Corvin, en tant que roi de Hongrie et de Bohème; dessin de l’auteur d’après une miniature du manuscrit Cod. Icon. 390 (p. 53) Fig. 2. Les armoiries de Jean de Hunedoara; dessin de l’auteur d’après une miniature du même manuscrit (p. 140) Fig. 3. a. L’écu de Jean de Hunedoara, sur une clé de voûte se trouvant dans l’église de Vingard (1461) (Photo: R. Lupescu); b. La casque au cimier et lambrequins de Jean de Hunedoara, sur une clé de voûte se trouvant dans la chapelle du château de Hunedoara (cca. 1450) (Photo: T.-R. Tiron) Fig. 4. Les armoiries octroyées à Jean de Hunedoara, par le roi Ladislas V, le 1 Février 1453 (d’après Szabó 1888, p. 119) Fig. 5. Les armoiries d’après 1453 de Jean de Hunedoara, sur le tympan de l’entrée de l’escalier en colimaçon du château de Hunedoara (Photo: T.-R. Tiron) Fig. 6. Versions des armoiries royales, pendant le règne du roi Matthias (d’après Köpeczi Sebestyén 1927, p. 18) Fig. 7. Les armoiries du roi Matthias; peinture murale (cca. 1480) sur le tympan du portail Sud de l’Eglise Noire de Braov (Photo: R. Lupescu) Fig. 8. Les armoiries du roi Matthias; tuile conservée dans le musée du palais royal de Visegrád (Photo: L.-V. Lefter) Fig. 9. Composition héraldique associée au roi Matthias; miniature (détail) sur un incunable provenant de la bibliothèque des corvina (Augustinus Aurelius, Epistolae et epistolae aliorum ad Augustinum, Österreichische Nationalbibliothek, Cod. Lat. 653) (d’après Szabó 1888, p. 121) Fig. 10. Les armoiries du roi Matthias; relief (14…3) destiné à la fontaine „aux lions”, du palais de Visegrád (Photo: L.-V. Lefter) RECEPTAREA XILOGRAVURII LUI ALBRECHT DÜRER, REGELE DAVID, 1499, ÎN TIPOGRAFII DE LA IAI I BUCURETI DIN SECOLELE XVII-XVIII

CORNEL TATAI-BALTĂ Universitatea „1 Decembrie 1918” din Alba Iulia [email protected]

Cuvinte cheie: Albrecht Dürer, tipografie, xilogravură, Regele David, Iai, Bucureti Keywords: Albrecht Dürer, typography, woodcut, King David, Iai, Bucharest

În acest studiu se discută despre influenŃa graficii lui Albrecht Dürer asupra unor xilogravori, anonimi sau cunoscuŃi, activi, între secolele XVII-XIX, în łara Românească, Moldova i Transilvania.

Operele pictate i mai ales cele gravate în lemn sau în metal de genialul artist renascentist german din Nürnberg, Albrecht Dürer (1471-1528), s-au bucurat, atât în timpul vieŃii sale, cât i ulterior, până în zilele noastre, de un succes răsunător, de care puŃini creatori au avut parte de-a lungul istoriei1. Lucrările sale gravate au circulat intens nu doar în mediul catolic, ci i în cel ortodox, înrâurind deopotrivă arta, sub variate tehnici, din zona balcanică2. InfluenŃa gravurilor germane, cu precădere a celor realizate de Dürer, este prezentă i în spaŃiul românesc pe parcursul secolelor XV-XIX, în pictura murală i de altare sau în ferecăturile unor cărŃi bisericeti, după cum au constatat: Virgil Vătăianu3, Adina Nanu4, Viorica Guy Marica5, Corina Nicolescu6 .a. Grafica lui Dürer pătrunde în ilustraŃia de carte românească veche prin intermediul xilogravurilor ucrainene, aflate la rândul lor în aria de răspândire a artei germane sau a celei italiene7, cât i pe alte căi. Difuzarea modelelor düreriene i în general a celor germane în zona central-răsăriteană a Europei este explicabilă dacă Ńinem seama de existenŃa colii de sculptură, care a produs i gravuri, întemeiată de Veit Stoss cel Bătrân la Cracovia, între anii 1477-1496, extrem de eficientă, cu importante iradieri, sau de prezenŃa în capitala poloneză a elevilor lui Albrecht Dürer, Hans Süss von Kulmbach i Hans Dürer (1529)8. Se tie că tipăriturile apărute la Kiev i Lvov, bogat împodobite cu xilogravuri, la care, printre altele, se observă i influenŃa artei germane, au circulat intens în łara Românească, Moldova i Transilvania. Xilogravura Fiul risipitor păzind porcii din Evanghelia învăŃătoaree , i ită de sub teascuri la Govora în 1642, este foarte asemănătoare cu aceea din Evanghelia

1 Eichler 1999, p. 130-135. 2 Nanu 1976, p. 175, 181; Costescu 1983, p. 30. 3 Vătăianu 1959, p. 777. 4 Nanu 1976, p. 176-184. 5 Marica 1972, p. 85; Marica 1981, p. 260-278. 6 Nicolescu 1968, p. 299. 7 Kameneva, Guseva 1976, p. 10. De notat că Iorga 1931, p. 36-37 a sesizat faptul că unele xilogravuri româneti vechi sunt de inspiraŃie germană, iar Racoveanu 1940, p. 31 vorbete „de influenŃa artei din vremea marelui gravor din Nürnberg”. 8 Tatai-Baltă 2004-2005, p. 174, mai detaliat i bibliografia folosită.

Sargetia. Acta Musei Devensis (S.N.), VII, 2016, p. 275-280. 276 Receptarea xilogravurii lui Albrecht Dürer, Regele David

învăŃă toare de la Lvov din 1606. Aceasta din urmă a avut ca sursă de inspiraŃie binecunoscuta gravură în aramă executată de Dürer pe la 14969. În a doua jumătate a secolului al XVIII-lea, xilogravurile sau desenele lui Albrecht Dürer sunt receptate la Blaj, fie direct, fie indirect, prin mijlocirea altor gravuri. Este vorba de ilustraŃiile gravate în lemn de: Vlaicu, Batjocorirea, łintuirea pe cruce, Ceaslov, 175110; de un anonim, Sfânta Treime (Încoronarea Mariei), stema episcopului Petru Pavel Aron, panorama Blajului (respectivele scene sunt dispuse pe verticală ), Votiva apprecatio, 176011; de IoaniŃiu Endrédi, Bunavestire, Octoih, 178312. MenŃionăm că la Blaj am depistat i elemente disparate din creaŃiile lui Dürer sau ale altor artiti germani ori preluarea unor teme renascentiste sau baroce ce provin din acelai areal13. Xilogravura, nesemnată i nedatată, Intrarea lui Isus în Ierusalim din Evanghelia tipărită la Mănăstirea NeamŃ în 1821 a avut ca model ilustraŃia din Psaltirea apărută la Kiev în anul 1697. Dei paginaŃia este inversată, compoziŃia, numărul personajelor, elementele arhitectonice, prezenŃa palmierului sunt aceleai, diferenŃele existente fiind minime. Gravura ucraineană este în mod clar de inspiraŃie germană. Cea mai apropiată analogie a ilustraŃiei kievene o regăsim la Dürer, în Micul ciclu al Patimilor, xilografiat în 1509 i publicat în 151114. Cercetările recente pe care le-am efectuat relevă influenŃa lui Albrecht Dürer i în însemnatele centre culturale româneti: Iai i Bucureti. Considerăm că xilogravura Regele David (Fig. 1/1), realizată de acesta în anul 1499, deci în tinereŃea sa15, a constituit sursa de inspiraŃie a unor gravori în lemn din secolele XVII i XVIII, care au dorit să rămână anonimi. Psaltirea slavo-română de la Iai din 1680 posedă o ilustraŃie (Fig. 1/2)16 destul de asemănătoare cu aceea a marelui artist de la Nürnberg. PoziŃia în spaŃiu a regelui biblic, profilat pe un peisaj cu arhitecturi, cât i a îngerului cu sabia în mână (dar având în cealaltă „craniul deertăciunii, simbol al meditaŃiei poetice i filosofice”)17 este în linii mari aceeai. Micarea impetuoasă a personajelor sfinte, gesturile lor retorice denotă însă că ele aparŃin barocului. Prin urmare, între xilogravura lui Dürer i aceasta de la Iai s-a putut afla o lucrare intermediară sau mai degrabă mai multe, în care spiritul echilibrat renascentist este substituit de cel dinamic caracteristic stilului baroc, în vogă în secolele XVII-XVIII. IlustraŃia ieeană este atribuită lui Damaschin Gherbest

9 trempel 1955, p. 25, fig. la p. 26; Tatai-Baltă 2004-2005, p. 174-175, fig. 1-3. 10 Tatai-Baltă 1983, p. 827-829, fig. 4-5, 14; Tatai-Baltă 1995, p. 55-57, fig. 4-5, 129; Tatai-Baltă 2004-2005, p. 175-177, fig. 4-8; Tatai-Baltă 2006, p. 160-161, fig. 1-6; Tatai-Baltă 2007, p. 32-33, fig. 27-28; Tatai-Baltă 2007-2009, p. 172, fig. 9-10. 11 Tatai-Baltă 2004-2005, p. 177-178, fig. 9-10; Tatai-Baltă 2005, p. 286, fig. 1-2; Tatai-Baltă 2006, p. 161-162, fig. 7-8; Tatai-Baltă 2007, p. 33, fig. 29-30; Tatai-Baltă 2007-2009, p. 172, fig. 11-12. 12 Tatai-Baltă 1995, p. 72-73, fig. 217; Tatai-Baltă 2004-2005, p. 178-179, fig. 11-14; Tatai-Baltă 2006, p. 162-163, fig. 9-12; Tatai-Baltă 2007, p. 33-34; Tatai-Baltă 2007-2009, p. 172. 13 Tatai-Baltă 1995, p. 55, 58, 60-61, 68-69, 71, 73, 85, 91-92, 94, 102, 109; Tatai-Baltă 2006, p. 163-164, fig. 13-16; Tatai-Baltă 2012, p. 66-68, fig. 1-6; Tatai-Baltă 2013, p. 27-30, 32-33, fig. la p. 131-133. 14 Marica, Tatai-Baltă 1979, p. 313-315, fig. 12; Tatai-Baltă 2005b, p. 179-182, fig. 1-5; Tatai-Baltă 2007, p. 41-45, fig. 35-39. 15 Kurth 1963, p. 14, fig. 71; Tatay, Tatai-Baltă 2015, fig. 383. 16 Morărescu 1982, fig. la p. 23; Tatay, Tatai-Baltă 2015, fig. 384. 17 Morărescu 1982, p. 23. Tema iconografică Memento Mori (sinonim, vanitas), specifică goticului târziu, Renaterii, manierismului i cu precădere barocului, reprezintă un craniu, o carte a vieŃii, o oglindă .a. cu menirea de a aminti omului „sfâritul implacabil i inutilitatea celor trecătoare” – DicŃionar de artă 1995, p. 281. Cornel Tatai-Baltă 277 despre care se spune că a avut „ca punct de plecare” pe aceea din Psalmi Davidis, Lugundi, ex oficia luntarum18.

1 2

Fig. 1. 1. Albrecht Dürer, David, 1499; 2. David, Psaltire slavo-română, Iai, 1680

1 2

Fig. 2. 1. David, Adunare de rugăciuni, Iai, 1751. 2. David, Alegere din toată Psaltirea, Bucureti, 1769

18 Morărescu 1982, p. 23. 278 Receptarea xilogravurii lui Albrecht Dürer, Regele David

IlustraŃia (Fig. 2/1) din cartea Adunare de rugăciuni , tipărită tot la Iai, dar în anul 175119, este analoagă cu xilogravura lui Dürer. i aici, regele David poartă coroană pe cap, stă în genunchi, la stânga sa înălŃându-se o clădire. Îngerul (fără a Ńine într-o mână sabia, iar în cealaltă lancea), cât i harfa figurează la dreapta imaginii la fel ca în xilogravura lui Dürer. De notat că redarea mâinilor lui David, larg deschise, pare să provină din ilustraŃia ieeană din 1680. Apropiată de modelul dürerian este mai ales xilogravura (Fig. 2/2) din cartea lui Neofit, Alegere din toată Psaltirea, imprimată la Bucureti în anul 176920. Schema compoziŃională este identică. Între cele două xilogravuri există i deosebiri evidente. La Dürer, în încăperea din spatele lui David se zărete o femeie culcată în pat, foarte probabil Bateba, soŃia celui mai credincios soldat al său pe care a pus la cale să fie ucis, pentru a putea să o păstreze alături de el21. La baza ilustraŃiei de la Bucureti este înfăŃiată o pasăre cu aripile desfăcute, înscrisă într-un cerc, a cărei semnificaŃie ne scapă. Mai semnalăm faptul că în ilustraŃia de la Bucureti din 1769, similar celei de la Iai din 1751, David îi Ńine braŃele întinse lateral, i nu adunate ca la Dürer, iar îngerul din colŃul drept de sus este împresurat de nori. Aadar, înrâurirea gravurilor lui Albrecht Dürer asupra xilogravorilor anonimi sau cunoscuŃi (Vlaicu, IoaniŃiu Endrédi), activi, între secolele XVII-XIX, în cadrul tipografiilor româneti de la Govora, Iai, Blaj, Bucureti i Mănăstirea NeamŃ este certă. Arta germană în ansamblul ei i grafica lui Dürer îndeosebi au pătruns în arealul românesc prin diferite căi i mijloace.

Bibliografie

Costescu 1983 – E. Costescu, Începuturile artei moderne în sud-estul european, Bucureti, 1983. DicŃionar de artă – DicŃionar de artă. Forme, tehnici, stiluri artistice, I, 1995 Bucureti, 1995. Eichler 1999 – A.-F. Eichler, Albrecht Dürer (1741-1528), Köln, 1999. Iorga 1931 – N. Iorga, Tipografia la români, în Almanahul graficei române, 1931, p. 32-55. Kameneva, Guseva – T. N. Kameneva, A. A. Guseva (ed.), Ucrainschie cnighi 1976 chirillovscoi peciati, XVI-XVIII vv. Catalog izdanii, Vipusc I, 1574 g. – I polovina XVII. v, Moscova, 1976. Kurth 1963 – W. Kurth (ed.), The Complete Woodcuts of Albrecht Dürer, New York, 1963. Marica 1972 – V. G. Marica, Sebastian Hann, Cluj, 1972. Marica 1981 – V. G. Marica, Pictura germană între Gotic i Renatere, Bucureti, 1981. Marica, Tatai-Baltă – V. G. Marica, C. Tatai-Baltă, Surse iconografice i stilistice 1979 ale unor teme figurative din xilogravura românească (secolele XVI-XIX), în ActaMN, XVI, 1979, p. 295-324. Morărescu 1982 – D. Moră rescu, Un xilograf moldo-vlah: Damaschin Gherbest Stemarul, în Arta, XXIX, 7-8, 1982, p. 23-25. Nanu 1976 – A. Nanu, Pe urmele lui Dürer, Bucureti, 1976.

19 Tatay, Tatai-Baltă 2015, fig. 385. 20 Tatay, Tatai-Baltă 2015, p. 123, fig. 382. 21 Căsătorită cu David, Bateba l-a născut pe Solomon, viitorul rege al Israelului. Cornel Tatai-Baltă 279

Nicolescu 1968 – C. Nicolescu, Argintăria laică i religioasă în łările Române (sec. XIV-XIX), Bucureti, 1968. Racoveanu 1940 – G. Racoveanu, Gravura în lemn la Mănăstirea NeamŃul, Bucureti, 1940. trempel 1955 – G. trempel, Sprijinul acordat de Rusia tiparului românesc în secolul al XVII-lea, în SCB, I, 1955, p. 15-42. Tatai-Baltă 1983 – C. Tatai-Baltă, Xilogravurile lui Vlaicu de la Blaj (1751-1752), în ActaMN, XX, 1983, p. 823-842. Tatai-Baltă 1995 – C. Tatai-Baltă, Gravorii în lemn de la Blaj (1750-1830), Blaj, 1995. Tatai-Baltă 2004-2005 – C. Tatai-Baltă, InfluenŃa lui Dürer asupra xilogravurilor din vechile tipărituri româneti (sec. XVII-XIX), în AT, XIV-XV, 2004-2005, p. 173-182. Tatai-Baltă 2005a – C. Tatai-Baltă, Înrâurirea unei xilogravuri de Dürer asupra ilustraŃiei din Votiva apprecatio, Blaj, 1760, în Apulum, XLII, 2005, p. 285-289. Tatai-Baltă 2005b – C. Tatai-Balta, Modelul ucrainean de origine germană al unei xilogravuri de la Mănăstirea NeamŃ,n î Cultura cretină, VIII, 3-4, 2005, p. 178-187. Tatai-Baltă 2006 – C. Tatai-Baltă, InfluenŃa lui Dürer i a unor artiti germani asupra xilogravorilor de la Blaj din a doua jumătate a secolului al XVIII-lea, în Apulum, XLIII, 2, 2006, p. 159-171. Tatai-Baltă 2007 – C. Tatai-Baltă , Ipostaze cultural-artistice, Alba Iulia, 2007. Tatai-Baltă 2007-2009 – C. Tatai-Baltă, Les sources européennes de la gravure sur bois de Blaj, în BC, I-III (XXVI-XXVIII), 2007-2009, p. 169-184. Tatai-Baltă 2012 – C. Tatai-Baltă, Materialul grafic al Molitvenicului de la Blaj din 1784. Diversitatea surselor sale de inspiraŃien , î Transilvania (S.N.), XLI, 5-6, 2012, p. 66-72. Tatai-Baltă 2013 – C. Tatai-Baltă, Caleidoscop artistic, Alba Iulia, 2013. Tatay, Tatai-Baltă – A. E. Tatay, C. Tatai-Baltă, Xilogravura din cartea 2015 românească veche tipărită la Bucureti (1582-1830), Cluj-Napoca, 2015. Vătăianu 1959 – V. Vătăianu, Istoria artei feudale în Ńările române, Bucureti, 1959.

The Echo of Albrecht Dürer’s Woodcut, King David, 1499, in Printing Houses from Iai and Bucharest during the 17th-18th Centuries Abstract

The paintings, woodcuts or metal engravings accomplished by the Renaissance German artist Albrecht Dürer (1471-1528) were the object of attention during both his lifetime and afterwards. His engravings were intensely circulated not only in the Catholic ambience but also in the Orthodox world, having a real impact on diverse artistic techniques in the Balkan area. As some researchers have found out, in the course of the 15th-19th centuries, the influence of German engravings, particularly of Dürer’s, is also noticeable on the Romanian territory, in wall and altar painting or in metal covers of religious books. 280 Receptarea xilogravurii lui Albrecht Dürer, Regele David

Dürer’s graphics reached the early Romanian writings through the Ukrainian woodcuts as well as through other ways and means. Anonymous or known xylographers, who were active between the 17th and 19th centuries, in the typographies from Govora, Iai, Blaj, Bucharest or the Monastery of NeamŃ were most assuredly influenced by Albrecht Dürer’s engraved works (Fig. 1-2).

List of Illustrations

Fig. 1. 1. Albrecht Dürer, David, 1499; 2. David, Psaltire slavo-română, Iai, 1680 Fig. 2. 1. David, Adunare de rugăciunia , I i, 1751; 2. David, Alegere din toată Psaltirea, Bucureti, 1769 GEORG PAUL BINDER (1784-1867): VIAłA, ACTIVITATEA I OPERA UNUI SUPERINTENDENT UITAT AL BISERICII EVANGHELICE C.A. DIN TRANSILVANIA

MIRCEA-GHEORGHE ABRUDAN Universitatea „Babe-Bolyai”, Cluj-Napoca [email protected]

Cuvinte-cheie: Transilvania, secolul XIX, saii ardeleni, ultimul episcop luteran de la Biertan Keywords: Transylvania, 19th century, Transylvanian Saxons, the last Lutheran bishop from Biertan

Istoria sailor ardeleni i a bisericii lor naŃionale evanghelic-luterane din Transilvania este îndeobte destul de puŃin cunoscută în istoriografia română i în mediile culturale din Ńara noastră. Aceasta din cauza faptului că puŃini istorici, teologi sau alŃi oameni de cultură fie români, fie sai s-au aplecat în studii sau volume tipărite în limba română asupra evoluŃiei istorice a acestei mici comunităŃi naŃional-eclesiale din Transilvania, care niciodată în istoria sa de opt secole nu a depăit cifra demografică de 250.000 de suflete1. Cu excepŃia lui Johannes Honterus2, corifeul reformei luterane din Braov, i a pastorului Stephan Ludwig Roth3, victima revoluŃiei maghiare de la 1848, nici unei alte personalităŃi ecleziastice săseti nu i s-a dedicat o lucrare de dimensiuni apreciabile care să discute viaŃa i opera sa în limba română4. Urmând exemplul istoricului Thomas Nägler, cel ce a publicat un scurt medalion biografic al renumitului istoric i episcop sas Georg Daniel Teutsch, în cunoscuta revistă Transilvania de la Sibiu5, am considerat că este de folos mediului istoriografic, cultural i teologic românesc să realizez un medalion biobibliografic asemănător predecesorului lui Teutsch, mai puŃin celebrului superintendent Georg Paul Binder (Fig. 1/1-2), ultimul episcop sas evanghelic care a rezidat în biserica fortificată de la Biertan.

1 Iorga 1990; Hurezeanu 2016. 2 Nussbächer 1977. 3 Kroner 1974; Giura 1999; Roth 1998. 4 O radiografie a istoriografiei săseti vezi la: Transilvania 2001; Abrudan 2015, p. 94-118. 5 Nägler 2006, p. 76-82.

Sargetia. Acta Musei Devensis (S.N.), VII, 2016, p. 281-302. 282 Georg Paul Binder (1784-1867): viaŃa, activitatea i opera

Fig. 1. 1. Superintendentul Georg Paul Binder, litografie din anul 1852 de Josef Kriehuber din Viena (după http://www.bildarchivaustria.at/Preview/7233813.jpg) (Accesat: 23.09.2016); 2. Georg Paul Binder, efigie din bronz realizată de sculptorul Adolf von Donndorf din Stuttgart în 1899, montată pe soclul monumentului episcopului Georg Daniel Teutsch din Sibiu (după http://patrimoniu.sibiu.ro/cladiri_en/piata_huet/126) (Accesat: 23.09.2016) Mircea-Gheorghe Abrudan 283

Astfel, studiul de faŃă prezintă, pe de o parte, viaŃa i opera superintendentului Georg Paul Binder, iar pe de altă parte interferenŃele acestuia cu liderii bisericeti i politici ai românilor transilvăneni, în particular cu episcopul Andrei aguna, în anexa materialului fiind transcrisă descrierea fondului arhivistic personal al lui Georg Paul Binder adăpostit la DirecŃia JudeŃeană Sibiu a Arhivelor NaŃionale. Spre deosebire de renumitul său succesor, Georg Paul Binder nu s-a bucurat nici pe de parte de atenŃia istoriografiei sau a teologilor sai precum s-a întâmplat cu Daniel Teutsch, fiind până astăzi lipsit de o lucrare de anvergură care să-i portretizeze viaŃa i să-i analizeze vasta operă educaŃională i teologică, rămasă în cea mai mare parte în manuscris. Cazul său este de fapt foarte similar cu cel al episcopului ortodox român Vasile Moga (1774-1845), care a fost, de asemenea, eclipsat total de personalitatea remarcabilă a urmaului său în tronul arhieresc ortodox de la Sibiu: Sfântul mitropolit Andrei aguna (1809-1873), Paul Binder căzând în acelai con de umbră datorită faimosului său succesor Georg Daniel Teutsch, a cărui statuie domină, începând cu anul 1899, piaŃa Huet din faŃa bisericii parohiale evanghelice din Sibiu. Mai înainte de toate trebuie precizat că în literatura teologică i istorică, dar i în presa săsească i românească din Transilvania secolului al XIX-lea, termenii bisericeti utilizaŃi îndeobte în vederea definirii celei mai înalte funcŃii ierarhice a Bisericii Evanghelice C.A. din Transilvania au fost cei de „Superintendent-superintendent” i „Bischof-episcop”, cel dintâi făcând referire la instituŃia bisericească, iar cel de-al doilea la persoana care ocupa funcŃia respectivă. În mod oficial titlul de „episcop” i-a fost conferit lui Georg Daniel Teutsch de cea de a 12-a Adunare naŃională bisericească (Landeskirchenversammlung) din anul 18856. În mijlocul evenimentelor paoptiste s-au afirmat ca reprezentanŃi de marcă ai comunităŃii evanghelice săseti ardelene superintendentul Georg Paul Binder i rectorul gimnaziului sighiorean Georg Daniel Teutsch, ambii fiind consideraŃi de contemporani liderii naŃiunii lor confesionale. Ceea ce-i asemăna erau erudiŃia i preocupările comune din câmpul eclesial, colar, politic i naŃional. Cei doi superintendenŃi au fost asemănaŃi de către istoriografia săsească unei „apariŃii seculare în istoria poporului nostru”, deoarece au condus poporul i biserica cu linite i siguranŃă, având un Ńel clar i bine delimitat7. Dacă primul, Georg Paul Binder, este considerat a fi „unul dintre cele mai fericite personalităŃi de lider, pentru care i din cele mai tulburi ape a putut răsări o rază de lumină, caracterizat fiind de o seriozitate tiinŃifică, înŃelepciune desăvârită, responsabilitate serioasă, umanitate nobilă i un sincer devotament faŃă de chemarea sa“8, cel de-al doilea, Georg Daniel Teutsch, este desăvâritorul unei dezvoltări, „care a fost obligatoriu necesară pentru această «sächsische Volkskirchlickeit», unitatea vie dintre popor i credinŃă fiind ultimul i cel mai înalt scop al dezvoltării noastre bisericeti i religioase”9. Împletirea aspectului politic cu cel bisericesc, mai cu seamă în secolul XIX, nu reprezintă o noutate în cazul sailor ardeleni sau un caz singular în Transilvania, dat fiind că i românii deŃineau prin cele două biserici, Ortodoxă i Unită, pârghiile instituŃionale fundamentale ale micării lor naŃionale. Această împletire a Bisericii Luterane cu politicul fusese, de altfel, consfinŃită legal în anul 1807, prin participarea funcŃionărimii în forurile decizionale ale Bisericii Evanghelice C.A. i cooptarea, astfel,

6 Schuller 2003, p. 234, nota 3. 7 Jekeli 1978, p. 273. 8 Jekeli 1978, p. 273. 9 Jekeli 1978, p. VIII. 284 Georg Paul Binder (1784-1867): viaŃa, activitatea i opera a laicilor în administrarea i conducerea bisericii10. Suprapunerea apartenenŃei la naŃiunea săsească cu cea la Biserica Luterană, interesele comune pe care le aveau biserica i politicienii sai, dar i rolul de apărătoare a naŃionalităŃii, a religiei i a culturii germane a sailor transilvăneni, asumat de instituŃia bisericească11, au condus la o contopire între conducerea ecleziastică i cea politică, astfel că discutarea tirilor politice, a problemelor culturale i educaŃionale în biserică a ajuns un act de normalitate, rolul de formatori de opinie al clericilor în rândul sailor devenind o realitate cotidiană12. Odată cu desfiinŃarea forului social-politic al sailor, Universitatea NaŃiunii Săseti, i dizolvarea funcŃiei comitelui naŃiunii săseti, măsuri implementate de politica neoabsolutistă austriacă, rolul episcopului Bisericii Evanghelice C.A. din Transilvania a crescut, acesta devenind practic deŃinătorul celei mai înalte funcŃii în sânul comunităŃii naŃional-confesionale a sailor din Marele Principat al Transilvaniei. Georg Paul Binder s-a născut în 22 iulie 1784 la Sighioara în familia preotului luteran Martin Binder din Saschiz i a Helenei, născută Gooß. A urmat coala primară în oraul natal unde i-a descoperit pasiunea pentru limbile clasice, latină i greacă, i pentru limba franceză. În septembrie 1802 s-a înscris la colegiul unitarian din Cluj, unde a audiat cursurile de matematică i fizică, participând concomitent la studiul chimiei i al limbii greceti la gimnaziul regesc de stat din acelai ora de pe Someul Mic. În anul 1804 i-a susŃinut bacalaureatul i datorită rezultatelor excepŃionale a fost trimis ca bursier al consistoriului superior din Württemberg la studii de teologie la Universitatea din Tübingen, unde a urmat i cursuri de filologie i filosofie. După trei ani, în vara lui 1807, s-a întors în Transilvania ca absolvent de teologie, filosofie i limbi clasice i a fost numit profesor la gimnaziul săsesc din Sighioara (1808-1822). În această calitate a participat la edinŃa consistoriului suprem al Bisericii Evanghelice săseti din august i octombrie 1822 cu scopul de a elabora un nou plan de învăŃământ pentru cele cinci gimnazii evanghelice săseti din Transilvania. În perioada profesoratului sighiorean strădaniile sale s-au îndreptat spre problemele majore cu care s-a confruntat învăŃământul confesional săsesc: reorganizarea sau modernizarea sistemului educaŃional i întocmirea unor manuale colare. În anul 1822 a fost ales rector al gimnaziului superior din Sighioara, funcŃie pe care a deŃinut-o până în anul 183113, când a intrat în clerul evanghelic-luteran fiind ales paroh al comunităŃii luterane din ae (în limba germană Schaas), pe care a slujit-o până în anul 1840, când s-a mutat la Saschiz (în limba germană Keisd) unde a oficiat trei ani urmând ca în cele din urmă să se stabilească definitiv în postul de paroh al comunităŃii evanghelic-luterane de la Biertan (în limba germană Birthälm) (1843-1867). În autobiografia sa, Binder mărturisea că noul ascendent al vieŃii sale i-a produs serioase greutăŃi de adaptare, „deoarece am slujit întotdeauna ca om al colii nefiind obinuit cu mecanismul exterior al liturghiei, nici cu cel al slujirii bisericeti i predicatoriale”14. În urma morŃii superintendentului Johann Bergleiter, a fost ales superintenedent al Bisericii Evanghelice C.A. din Transilvania de către consistoriul superior evanghelic în data de 28 septembrie 1843, fără să fi candidat oficial pentru această demnitate, care era însă legată de slujirea de paroh în Biertan. În noua calitate, Georg Paul Binder s-a implicat activ pe tărâmul colar în vederea

10 Brusanowski 2007, p. 191-199. 11 Pop, Nägler, Magyari 2008, p. 550-552. 12 Mádly 2008, p. 8-9. Pe larg vezi: Abrudan 2012, p. 183-207. 13 Activitatea sa didactică s-a bucurat de o atenŃie specială din partea preotului sighiorean R. Schuller. A se vedea Schuller 1900. 14 Binder 1879, p. 28. Mircea-Gheorghe Abrudan 285 implementării reformelor din învăŃământul confesional al sailor, vizând sprijinirea tineretului studios al naŃiunii săseti i preocupându-se, totodată, îndeaproape de moralitatea poporului15. În plan personal sau familial notăm că a fost căsătorit de două ori. La 21 februarie 1814 s-a însurat cu Maria Theresia, născută Henrich, care i-a dăruit doi copii: Georg Michael Christian, născut în 9 mai 1815, i Theresia, născută în 3 noiembrie 1816. În urma decesului prematur al Theresiei (1818) s-a recăsătorit în 27 iunie 1821 cu Eleonora Rebekka Binder, relaŃie din care nu au mai rezultat copii. În cursul RevoluŃiei paoptiste Biserica Evanghelică C.A. din Ardeal s-a confruntat, îndeosebi, cu problema anulării veniturilor clericilor luterani, constituite în cea mai mare parte din aa-numita „dijmă” sau „decimă eclesiastică”. Avându-i prima menŃiune i reglementare în Bula de Aur din anul 1224, plata decimei reprezenta o datorie financiară feudală, un impozit ce se percepea în funcŃie de posesiunea funciară a fiecărui locuitor de pe Pământul Crăiesc16, indiferent de confesiunea pe care respectivul individ o avea. Saii au văzut în plata decimei o sarcină care depindea de pământul dat în grija colonitilor imigranŃi de către regii maghiari i o datorie materială pe care toŃi locuitorii acestuia o aveau faŃă de parohul local sas, constituind unul din stâlpii fundamentali ai „Urvertragului” (contractului strămoesc), fiind însă, de fapt, una dintre condiŃiile de bază ale existenŃei colective ale naŃiunii săseti din Transilvania. Dei plata decimei a fost pusă sub semnul întrebării în diferite rânduri pe parcursul secolului al XVIII-lea de către Curtea imperială de la Viena, care a introdus treptat un sistem de impozitare modern de tip centralizat, adevărata lovitură asupra decimei a venit abia în timpul RevoluŃiei de la 1848, prin legislaŃia dietei de la Cluj, care a hotărât în 6 iunie 1848 desfiinŃarea acesteia, alături de celelalte obligaŃii urbariale Ńărăneti de sorginte medievală17. La scurt timp sinodul clericilor evanghelici sai i superintendentul Binder au înaintat câte un memoriu către dieta maghiară18 i către palatinul imperial de la Viena19 în care prezentau evoluŃia istorică i însemnătatea practică a impozitului ecleziastic pentru biserica i coala germanilor din Transilvania, solicitând o despăgubire rezonabilă a tuturor clericilor care beneficiau de acest venit. După înfrângerea revoluŃiei maghiare i pacificarea imperiului, liderii politici i religioi sai au reluat, începând cu 26 ianuarie 185020, irul demersurilor i al petiŃiilor atât către

15 În aceleai notiŃe autobiografice menŃiona că s-a străduit să păstreze „poporul nostru pe o înălŃime a educaŃiei i moralei omeneti, păzindu-l de la o continuă sălbăticire”. Binder 1879, p. 29. 16 Fundus regius, Pământul Crăiesc sau Königsboden desemnează entitatea teritorială constituită prin Diploma Andreană (1224), care cuprindea zona geografică ardeleană delimitată la nord de râul Mure, la sud de Olt, la est de localitatea Drăueni i la vest de oraul Orătie. Pe acest teritoriu s-au stabilit colonitii germani veniŃi în Transilvania în cursul secolelor XII-XIII, fiind organizat ulterior potrivit unor structuri specifice. Acestea au fost 7+2 scaune i 2 districte, model importat de coloniti, din spaŃiul de origine i adaptat spaŃiului transilvan. Teritoriul cuprindea aezări mai mari sau mai mici, unde locuiau români, sai i secui i s-a bucurat de o largă autonomie, însă dreptul de cetăŃenie l-au avut doar saii, respectiv adepŃii confesiunii evanghelice. Zona s-a aflat sub administrarea legală a UniversităŃii Săseti, cu sediul la Sibiu, care va funcŃiona ca un for politic i administrativ, avându-l în fruntea sa pe comesul săsesc, până în anul 1876, când autorităŃile de la Budapesta au hotărât desfiinŃarea acestei entităŃi i restructurarea administrativă a întregii Transilvanii pe comitate, după modelul ungar tradiŃional. Cf. Myß 1993, p. 424. 17 Teutsch 1858. 18 Denkschrift 1848. 19 An Seine kaiserliche Hoheit 1848. 20 În această zi Consistoriul superior al Bisericii Evanghelice C.A. din Transilvania a înaintat guvernului primul său memoriu postpaoptist referitor la situaŃia decimei eclesiastice. Textul acestei petiŃii a fost publicat de cercetătorul L. Mádly în anexele tezei sale de doctorat. Vezi: Expunere a 286 Georg Paul Binder (1784-1867): viaŃa, activitatea i opera guvernatorul Transilvaniei, cât i către Curtea de la Viena în scopul despăgubirii decimei ecleziastice i introducerii salarizării clerului de către stat, ca o compensare a desfiinŃării zeciuielii. Guvernul austriac a perceput însă soluŃionarea acestei probleme drept ceva mai mult decât rezolvarea unei chestiuni financiare bisericeti, considerând-o a fi o veritabilă misiune de lichidare a rămăiŃelor sistemului feudal ardelean21. Chestiunea decimei nu era însă o problemă eminamente săsească sau evanghelică, ci îi privea pe toŃi locuitorii Pământului Crăiesc, aadar i pe români care fuseseră obligaŃi până atunci, indiferent dacă erau ortodoci sau uniŃi, să le plătească clericilor sai acest impozit ecleziastic anual din toate roadele muncii lor: din agricultură, din creterea albinelor i a vitelor sau din oierit. Micarea petiŃionară românească iniŃiată de episcopul Vasile Moga prin memoriile din 1837 i 1842 avea între scopurile principale tocmai eliminarea acestei prevederi injuste de sorginte medievală i redirecŃionarea dărilor în bani i produse naturale către preoŃimea română. Subiectul a fost amplu dezbătut în epocă de ambele părŃi, existând diferite voci care fie au rezonat cu doleanŃele românilor, fie le-au respins sau chiar au pus sub semnul întrebării justeŃea în sine a acestor plăŃi către cler22. Înainte de edinŃele dietei ardelene din 1846-1847 presa săsească comenta într-un articol al Săptămânalului transilvan opiniile foilor bariŃiene din Braov i discuŃiile deputaŃilor dietali i a magnaŃilor pe cele două teme fierbinŃi ale epocii: „receptarea religiei greco-neunite” i „îndreptăŃirea elementului valah de-a achita zeciuiala doar clericilor valahi i nimănui altcuiva”23. Din partea clericilor sai cea mai sonoră voce care a dezbătut chestiunea decimei din diferite perspective, depăind retorica justificativă prin apelul la privilegiile istorice i încercând să asume spiritul veacului i valorile modernităŃii a fost nimeni altul decât preotul evanghelic din Mona, Stephan Ludwig Roth, care a semnat o serie de articole pe acest subiect, publicate în presa săsească sub iniŃialele sale sau cu pseudonimul Pestalozzi, renumitul pedagog i dascăl al său din tinereŃe24. În această atmosferă, aidoma episcopului Andrei aguna25, superintendentul Georg Paul Binder a călătorit la Curtea imperială de la Innsbruck – în fruntea delegaŃiei UniversităŃii naŃionale săseti – pentru a depune în faŃa împăratului Ferdinand un memoriu, care prezenta poziŃia naŃiunii săseti faŃă de problemele stringente i, în principal, a uniunii Transilvaniei cu Ungaria26. În acest timp, deputaŃii tineri sai, condui de vicerectorul liceului sighiorean Georg Daniel Teutsch, care împărtăeau idealurile liberalismului revoluŃionar maghiar, votaseră în favoarea uniunii Transilvaniei cu Ungaria, sperând că pe această cale ideile i programul revoluŃiei se vor implementa întocmai i în Marele Principat27. Astfel, se poate observa că în cadrul naŃiunii săseti existau poziŃii diferite cu privire la evoluŃia politică ulterioară a Transilvaniei. Ceea ce a adus reconcilierea i regruparea tuturor în jurul superintendentului Georg Paul Binder i a comesului F. Salmen au fost edinŃele conventului general al Bisericilor Evanghelice C.A. din Ungaria, desfăurate la Pesta în august 1848. Aici s-a încercat unificarea

Consistoriului Superior al Bisericii Evanghelice privind situaŃia decimei clerului săsesc, Sibiu, 26 ianuarie 1850, în Mádly 2008, p. 310-317. 21 EvoluŃia dezbaterilor i a întregilor acŃiuni petiŃionare în Mádly 2008, p. 225-255. 22 Amănunte la Abrudan 2015, p. 277-282. 23 Siebenbürger Wochenblatt, nr. 67/1846, p. 264. 24 Vom Zehnten 1848, p. 213-214; Das Sächsische Zehnden 1848, p. 251-252; Freiheit, Gleichheit und Brüderlichkeit 1848, p. 146-149. 25 Despre viaŃa i activitatea sa vezi: Hitchins 1995; BiŃu, Andriescu 2012; Păcurariu 2012. 26 Jekeli 1978, p. 287. 27 Binder, Scheerer 1980, p. 10. Mircea-Gheorghe Abrudan 287 tuturor comunităŃilor evanghelice din jumătatea de răsărit a monarhiei habsburgice în cadrul unei singure Biserici Evanghelic-luterane maghiare, al cărei cult liturgic să sufere o uniformizare liturgică i lingvistică, vizată fiind în mod explicit introducerea limbii maghiare în administraŃie i în cult. Văzându-li-se astfel periclitate drepturile autonomiei ecleziastice i identitatea germană, deputaŃii sai s-au opus cu vehemenŃă acestei hotărâri prin vocea episcopului Paul Binder, care a susŃinut în plenul sinodului adeziunea sailor la limba germană, deoarece „nu ne putem schimba pentru nici un preŃ limba noastă germană, cu al cărei grai noi depăim până i oceanul, cu o limbă care se întinde doar până la Leitha”28. Din acel moment i pe fondul izbucnirii războiului civil întreaga naŃiune săsească i-a exprimat fidelitatea necondiŃionată faŃă de Casa de Austria, precum o făcuseră i românii prin vocea episcopului Andrei aguna, ceea ce le va aduce după înfrângerea maghiarilor recunotinŃa CurŃii imperiale. Episodul a provocat însă i o reacŃie filogermană a superintendentului Paul Binder, care a emis în 9 decembrie 1848 o circulară prin care obliga învăŃătorii i clericii sai să introducă, începând cu data de 1 ianuarie 1849, în mod obligatoriu întrebuinŃarea limbii germane culte (Hochdeutsch) în locul dialectului săsesc în toate colile confesionale i în serviciul religios al comunităŃilor parohiale din cuprinsul Bisericii Evanghelice C.A. din Transilvania, contribuind astfel la accentuarea identităŃii culturale germane a sailor ardeleni29. Pentru meritele dobândite în timpul revoluŃiei, la propunerea ministrului de interne Alexander Bach, din 4 iulie 1850, tânărul monarh Franz Joseph I i-a decernat „superintendentului credincioilor evanghelici luterani în Transilvania, Georg Binder”, în 21 august 1850, „distincŃia Crucea cavalerească a Ordinului leopoldin”. Recomandarea semnată de ministrul Bach menŃiona că Binder, „se bucură datorită înŃelepciunii i a virtuŃilor sale de un respect însemnat în toată Ńara (Transilvania n.n.) dar mai ales în sânul naŃiunii săseti. Acesta i-a manifestat întotdeauna fidelitatea nezdruncinată faŃă de înalta Casă imperială, pe care a vizitat-o în timpul refugiului acesteia în Innsbruck, s-a aflat în fruntea naŃiunii săseti care a lucrat împotriva uniunii (cu Ungaria n.n.), a suferit o serie de tachinări din partea insurgenŃilor, în el fiind decorată întreaga naŃiune”30. Referatul ministerial sublinia nu numai atitudinea lui Georg Paul Binder din perioada revoluŃiei, ci confirma totodată modul în care factorii politici vienezi percepeau rolul deosebit de important deŃinut de superintendentul evanghelic-luteran din Transilvania, lider bisericesc pe care-l descriau a fi veritabilul reprezentant al naŃiunii săseti, surclasându-l aadar în ierarhia social-politică pe comitele naŃiunii saxone, i prevestind totodată dizolvarea acestei funcŃii politice la începutul deceniului neoabsolutist. Dei nu există mărturii explicite care să indice că Andrei aguna i Georg Paul Binder s-ar fi întâlnit la Pesta, Innsbruck sau Viena, probabilitatea ca delegaŃiile ardelene să se fi văzut pe străzile oraelor, să se fi întâlnit în edinŃele dietei maghiare, în antecamerele minitrilor i a împăratului este una destul de mare. Cert este însă că ambele tabere cunoteau micările celeilalte. Dintr-o scrisoare a avocatului Konrad Schmidt, comitele sas de mai târziu, către Georg Daniel Teutsch, datată 23 mai 1848 în Sibiu, se poate constata că „din partea valahilor merge de asemenea o delegaŃie spre Viena condusă de episcopul aguna pentru a obŃine o schimbare în propunerile imperiale“. Din această epistolă mai reiese un lucru foarte important, care indică poziŃia i consideraŃiile sailor faŃă de români, cu care aveau o mare problemă juridică pe

28 Jekeli 1978, p. 288. 29 Schuller 2003, p. 52. 30 ÖStA, HHSta, KK, MRP, Karton 7 (1850), M.R.Z. 2730/850, f. 1290-1293. 288 Georg Paul Binder (1784-1867): viaŃa, activitatea i opera cuprinsul Pământului Crăiesc. Schmidt îi transmitea lui Teutsch că-i „pune speranŃele în simpatia, pe care majoritatea populaŃiei Transilvaniei a manifestat-o în acea zi (3/15 mai 1848 n.n.) faŃă de Casa imperială austriacă, aceasta procedând în interesul luării acelor măsuri care vor pune în siguranŃă dieta în faŃa tiraniei unui grup fanatic al populaŃiei”, câtigând o consfătuire liberă, care va facilita i o luare de poziŃie unitară din partea cercurilor săseti din dietă31. Georg Paul Binder însui nota în jurnalul personal din perioada peregrinărilor sale paoptiste informaŃii despre activitatea deputăŃiei româneti la împărat i răspunsul pe care suveranul l-a dat acesteia în 11 iunie 184832. Concluzia care se desprinde este că dei nu avem mărturii despre existenŃa unor contacte directe între aguna i Binder în cadrul evenimentelor din 1848-1849, episcopul Binder împreună cu ceilalŃi lideri ai sailor erau direct interesaŃi i informaŃi permanent de actele, măsurile i poziŃiile pe care le întreprindea episcopul român i deputăŃia românească. În iulie 1858, la aniversarea a 50 de ani de activitate în slujba învăŃământului i a Bisericii Evanghelice C.A. din Transilvania, superintendentului Georg Paul Binder i s-a decernat diploma de doctor în teologie din partea UniversităŃii din Jena, recunoscându-i-se, astfel, la nivelul întregii biserici evanghelice de limbă germană, meritele deosebite câtigate în slujba confesiunii augustane i a limbii germane, fiind totodată încurajat să continue demersurile i tratativele cu statul absolutist în scopul obŃinerii despăgubirilor revendicate de către clerul săsesc ardelean încă din anii 1849-185033. Mai ales la începutul deceniului neoabsolutist eforturile naŃionale ale românilor i ale sailor s-au intersectat deseori, ajungându-se chiar la conflicte între liderii de opinie, reflectate nu de puŃine ori în presa vieneză, pestană i transilvană, acestor divergenŃe adăugându-li-se i o serie de neînŃelegeri în cadrul fiecărui grup34. Motivele erau cu precădere existenŃa pe teritoriul Sachsenland-ului a unei majorităŃi româneti, care împiedica eforturile sailor de a crea un teritoriu autonom în exclusivitate săsesc, la care se adăugau lipsa aproape cu desăvârire a unor funcŃionari români, cât i ajutorul disproporŃionat al despăgubirilor primit de la guvern pentru pagubele suferite în cursul războiului civil. Curtea de la Viena a continuat în tot acest timp să ducă mai departe politica de egală îndreptăŃire a naŃiunilor, ceea ce a produs iniŃial o limitare, apoi o desfiinŃare a rolului proeminent deŃinut de Universitatea săsească. În acest nou context, în lipsa celorlalte instituŃii, lupta pentru apărarea identităŃii i redobândirea drepturilor pierdute s-a realizat, ca i în cazul românilor, prin biserică, care a devenit instituŃia reprezentativă i naŃională a sailor ardeleni. Cu toate acestea, datele concrete ale unor raporturi directe între aguna i Binder sau Teutsch, dei acetia cu siguranŃă s-au întâlnit la ocazii oficiale în Cluj sau Sibiu, fie ele de ordin politic, cultural sau bisericesc lipsesc, corespondenŃa, presa vremii i istoriografia neaducând nicio descoperire semnificativă. ExplicaŃiile în acest sens pot fi diverse, cred însă că două sunt cele mai plauzibile. Prima se datorează distanŃei dogmatice, canonice, liturgice i eclesiologice dintre cele două biserici, ceea ce a făcut imposibilă orice colaborare sau apropiere între acestea pe planul teologic, iar cea de-a doua se explică prin existenŃa cenzurii impuse de sistem, relatările sau referirile la bisericile româneti, dinspre partea săsească, fiind

31 Konrad Schmidt către Georg Daniel Teutsch, Hermannstadt, 23 Mai 1848, în Vlaicu 1994, p. 32-33. 32 DJSAN, FGPB, nr. 229, dosar nr. 48, f. 1. 33 O descriere din epocă a evenimentului aniversar însoŃită de o scurtă biografie a episcopului la M.A.S. 1858, p. 200-221. 34 Mádly 2007, p. 120. Mircea-Gheorghe Abrudan 289 foarte sumare, cel mai amplu articol din presa săsească a deceniului informând opinia publică de limbă germană despre festivităŃiile organizate cu prilejul ridicării episcopiei greco-catolice a Blajului la rang de mitropolie i a înscăunării lui Alexandru terca uluŃiu ca arhiepiscop i mitropolit român greco-catolic35. La aceasta a contribuit desigur autoexilarea episcopului sas Georg Binder în fortăreaŃa de la Biertan, reedinŃa liderilor sai luterani începând cu anul 1572, descinderile sale în teritoriu fiind foarte puŃine, aceasta i datorită slujirii sale concomitente în funcŃia superintendenŃială i în cea de presbiter paroh al comunităŃii locale luterane, dar mai ales a preocupărilor sale exclusive faŃă de problema DotaŃiei naŃionale, a decimei ecleziastice, a reformei colare prin care se dorea întărirea legăturii dintre amvon i catedră, i a chestiunii reorganizării interne a Bisericii Evanghelice C.A. din Ardeal. Toate aceste chestiuni arzătoare pentru viitorul bisericii i al naŃiunii săseti au fost rezolvate în ultimii ani ai deceniului absolutist i în primii doi ani ai epocii liberale. În urma negocierilor purtate cu autorităŃile transilvănene i cu cele centrale vieneze, saii au reuit să obŃină mai multe trane financiare de despăgubire a decimei – pe care au insistat în a o defini nu ca pe un impozit bisericesc, ci ca pe o dare funciară – rambursate din fondurile statului. Rezolvarea definitivă a survenit prin patenta din 15 septembrie 1858 care nu făcea o distincŃie între decimele urbariale i cele ecleziastice, prevăzând despăgubirea acestora prin calcularea unei medii financiare conform anilor 1836-1847, capitalul urmând să fie constituit din suma a 20 de despăgubiri anuale. Primele obligaŃiuni au fost emise pe numele bisericii săseti în anul 1861, suma totală a despăgubirilor ridicându-se la 5.319.196 florini (în continuare – fl.), care urma să fie împărŃită pe 20 de ani i diseminată la un număr de 262 de parohii36. După Friedrich Teutsch, situaŃia din teritoriu după despăgubire arăta astfel: 27 de parohii au primit mai puŃin de 300 fl., 43 între 300 i 500 fl., 63 între 500 i 1000 fl., 55 între 1000 i 1500 fl., 64 peste 1500 fl., 21 peste 2000 fl. i una singură peste 3000 fl.37. Astfel, în medie, despăgubirile anuale virate consistoriului evanghelic ardelean de la Viena în anii neoabsolutismului au fost de aproximativ 200.000 fl., sume care nu au trezit însă satisfacŃia conducerii bisericii săseti. Acestor despăgubiri i se adaugă, începând cu anul 1861, o donaŃie anuală de 16.000 fl., ca răspuns la demersurile guvernatorului Transilvaniei, principele Lichtenstein38. O simplă comparaŃie cu ajutoarele primite de bisericile româneti (cei 60.000 fl. primiŃi în 1852 drept despăgubire pentru pagubele înregistrate în perioada războiului civil, apoi alte sume anuale începând cu 1860 de până la 60.000 fl. în cazul ortodocilor) arată că guvernul imperial a tratat în mod diferenŃiat i inechitabil confesiunile din Transilvania, Biserica Ortodoxă, care reprezenta de fapt comunitatea de credinŃă cea mai numeroasă din arealul principatului transilvan obŃinând de la autorităŃile statului cele mai mici subsidii financiare. Chestiunea aa-numitei DotaŃii naŃionale a reprezentat a doua problemă prioritară pe agenda revendicativă a liderilor Bisericii Evanghelice, având în vedere că întreg sistemul educaŃional se afla sub tutela bisericii, i a vizat subiectul acordării unor ajutoare financiare din partea statului pentru sistemul colar săsesc. După implementarea legislaŃiei de uniformizare a învăŃământului din Austria, cele cinci gimnazii, seminariile, colile medii i elementare săseti au primit din fondurile UniversităŃii o dotaŃie anuală de 50.000 fl., jumătate din această sumă fiind destinată

35 Teculă 2010, p. 39-149. 36 Mádly 2008, p. 247. 37 Teutsch 1922, p. 377. 38 Retegan 2004, p. 242. 290 Georg Paul Binder (1784-1867): viaŃa, activitatea i opera exclusiv gimnaziilor. CondiŃia acordării acestui sprijin a fost permiterea accesului elevilor, indiferent de apartenenŃa lor confesională sau naŃională. În noiembrie 1851, ministrul Leo Thun a înaintat spre promulgare un proiect care prevedea preluarea acestui ajutor de către stat, astfel sumele virate din resursele financiare ale guvernului variind, până în anul inaugurării dualismului austro-ungar în 1867, între 25.000 i 40.000 fl., sumă stabilită definitiv în anul 185739. Deceniul al aselea a adus schimbări majore nu doar în viaŃa social-politică a imperiului i a Transilvaniei, ci a produs evoluŃii i în viaŃa religioasă a bisericilor ardelene. DezgheŃul politic din vara anului 1860 a fost doar începutul epocii liberale, care s-a instaurat oficial prin diploma imperială din 20 octombrie 1860. Sub aceste noi auspicii s-au organizat în anii următori o serie de conferinŃe naŃionale i interetnice care au avut menirea de a pregăti lucrările dietelor din 1863 i 1864, perioada care începuse atunci fiind una a fructuoaselor colaborări româno-săseti care vor dura într-o primă etapă până în anul 1865, iar apoi într-o a doua, de o mult mai slabă anvergură, după naterea dualismului austro-ungar. Desigur, vechile probleme i contradicŃii nu s-au putut estompa dintr-o dată peste noapte, însă o cooperare vizibilă între cele două naŃiuni s-a putut realiza, deoarece, sublinia Friedrich Teutsch, „contextul a arătat cum saii au avut mare grijă în tratarea propriilor afaceri. Acesta a fost de altfel caracterul dietei la sai i la români. aii au dorit i atunci când guvernul a fost întru totul de acord cu punctele lor de vedere, să nu piardă din mână decizia propriilor afaceri. Mari diferenŃe între partide nu au apărut. Au existat multe de împărŃit cu românii, însă din moment ce în punctele principale, anume relaŃia cu întregul imperiu, nu-i diviza, au putut cădea de acord în cele mai multe chestiuni, dei multe resentimente i-au făcut loc mereu”40. Cu toate că în această perioadă contactele dintre liderii sai i Andrei aguna s-au intensificat, între cei doi episcopi nu se înregistrează niciun contact, această situaŃie explicându-se prin retragerea treptată a lui Paul Binder din viaŃa politică, socială i publică datorită vârstei sale înaintate. Un semn al noii colaborări româno-săseti a fost declaraŃia protopopului ortodox Ioan Hania, publicată în Telegraful Român, care afirma, în iarna anului 1861, că „în numele sfintei dreptăŃi, a adevăratei înfrăŃiri a poporului săsesc cu cel românesc, nu ne sfiim a păi înaintea măriei tale, înaintea naŃiunii surori săseti, cu care suntem chemaŃi a împărŃi laolaltă binele i răul comun, nu ne sfiim a păi înaintea lui Dumnezeu i a lumii întregi, pentru a cere ca magistratul Sibiului să fie alcătuit dintr-un număr identic de deputaŃi ai celor două etnii, ca limba română să fie folosită, în afacerile publice alături de germană”41. În ciuda dezgheŃului mobilităŃii vieŃii cetăŃeneti i a introducerii constituŃio- nalismului care au presupus un activism social-politic fervent al liderilor români i sai, cei doi episcopi, aguna i Binder, nu au reuit să stabilească niciun fel de dialog. Cu toate că superintendentul coborâse din cetatea sa medievală de la Biertan pentru a lua parte la prima Adunare naŃională a Bisericii Evanghelice C.A. din Transilvania, convocată în aprilie 1861 la Sibiu, în edinŃele căreia a fost adoptată noua „Kirchenverfassung” (ConstituŃie bisericească) care a prevăzut i mutarea sediului episcopal de la Biertan la Sibiu42 i constituirea consistoriului superior permanent prezidat de superintendent în acelai burg, octogenarul Georg Binder a refuzat să părăsească comunitatea săsească din micul târg medieval, motivând cu slăbirea puterilor

39 Subiectul este tratat pe larg la Mádly 2008, p. 255-283. 40 Teutsch 1910, p. 424. 41 Telegraful Român, nr. 51/1861, p. 199. 42 Die Verlegung 1862, p. 33-37. Mircea-Gheorghe Abrudan 291 sale care nu-i permiteau să îndeplinească dorinŃa Adunării naŃionale bisericeti. Acelai scenariu s-a repetat i în cadrul celei de a doua adunări din 1862, unde s-a decis ca forul consistorial să fie prezidat în lipsa episcopului, rămas în continuare paroh al Biertanului, de către curatorul bisericii naŃionale Konrad Schmidt43, care a deŃinut de facto superintendentura bisericii săseti prin delegaŃie până la moartea lui Binder. Comentând atitudinea lui Georg Paul Binder faŃă de cererile propriei comunităŃi confesionale i viziunea sa teologică – marcată de un raŃionalism de sorginte iluministă i de teoriile tiinŃifice din spaŃiul academic german, amprentate de noua critică biblică incipientă care începuse să pună sub semnul întrebării însăi dumnezeirea lui Iisus i veridicitatea scrierilor evanghelice44 –, teologul medieean Johann Schneider, astăzi episcop evanghelic-luteran de Halle-Wittenberg45, a lansat o ipoteză menită să explice acest vacuum relaŃional existent între episcopul român i cel sas, menŃionând că nu e de mirare că nu e documentată nicio întâlnire între cei doi „dei cu siguranŃă cei doi trebuie să se fi întâlnit adeseori în Sibiu sau Cluj cu ocazii oficiale: ca episcopi i cretini n-ar fi avut nimic să-i spună”46. Ipoteza lui Johann Schneider nu este deplasată, ci se fundamentează în mare parte pe viziunile teologice radical opuse ale celor doi întâistătători bisericeti. Această constatare reiese cu claritate din modul lor de raportare la Sfânta Scriptură i la persoana Mântuitorului Iisus Hristos, concepŃii expuse în lucrările celor doi episcopi. Dintru început se impune o observaŃie esenŃială, anume că Georg Paul Binder, în comparaŃie cu Andrei aguna, în pofida studiilor sale teologice de la Tübingen nu a fost un teolog de anvergură, ci unul mediocru. Pe lângă cele câteva memorii realizate împreună cu alŃi clerici sai referitoare la despăgubirea decimei ecleziastice i a chestiunii dotaŃiei colare, Binder nu a semnat nicio lucrare teologică sistematică, ci doar câteva cuvântări ocazionale47, unele publicate în timpul vieŃii48, altele postum49, o serie de predici50 i discursuri catehetice rostite în biserica parohială din Biertan51, câteva însemnări pe marginea unor manuale de religie i tratate de etică din spaŃiul german52 i mai multe zeci de chestionare teologice pentru examenele viitorilor clerici53, toate rămase în manuscris54. În două din textele sale, discursul de la investirea în scaunul superintendenŃial din 1843 i notele autobiografice din 1849, Paul Binder a expus cu claritate concepŃia sa teologică raŃionalistă. El sublinia, pe de o parte, importanŃa legăturii dintre religie i tiinŃă, care-l motiva să vorbească despre adevă rata Religionswissenschaft (tiinŃă

43 Teutsch 1922, p. 404-407. 44 În autobiografia sa Binder mărturisete că în timpul studiilor sale teologice la Universitatea din Tübingen a fost impresionat de viziunea dogmatică a trei profesori care promovau curentele „supernaturalismului i raŃionalismului”. „Atunci am devenit raŃionalist convins, credinŃa mea cretină fiind fundamentată pe această bază, cu toate acestea fără a-mi pierde respectul i veneraŃia faŃă de cel trimis de Dumnezeu, dar totui fondatorul omenesc al cretinismului”. Vezi crezul acestuia pe larg la Binder 1879, p. 20-21. 45 Detalii la Toma 2013, p. 19-22. 46 Schneider 2008, p. 128. 47 DJSAN, FGPB, nr. 229, dosar nr. 37, 160 f.; DJSAN, ColBruk, B 1-9, dosar nr. 197, 44 f. 48 Binder 1845, 24 p.; Binder 1862, 11 + 8 p. 49 Binder 1881, 15 p.; Binder 1893, p. 197-201. 50 DJSAN, FGPB, nr. 229, dosar nr. 34, 781 f. 51 DJSAN, FGPB, nr. 229, dosar nr. 30, 484 f. 52 DJSAN, ColBruk, B 1-9, dosar nr. 195, 126 f.; dosar nr. 196, 70 f. 53 DJSAN, FGPB, nr. 229, dosar nr. 36, 103 f. 54 O biobibliografie sumară a superintendentului Binder vezi la: Trausch 1983, p. 136-145; Schuller 1983, p. 51 i Cosma 2008, p. 98-102. 292 Georg Paul Binder (1784-1867): viaŃa, activitatea i opera religioasă), tipică protestantismului evanghelic, care să ajute clerul să discearnă i să deosebească „sentimentul religios” sincer de „straniile căi atât ale misticismului, pietismului i fanatismului, cât i ale indiferentismului, scepticismului i materialismului”55, iar, pe de altă parte afirma despre Iisus din Nazaret, care nu „este decât un trimis al lui Dumnezeu înzestrat de El ca un om superior i plin de har, un geniu moral-religios, împodobit cu o raŃiune i voinŃă corespunzătoare, însoŃit i sprijinit de asistenŃa părintească a lui Dumnezeu, ale cărui acŃiuni au fost considerate de către mentalul colectiv al zilei drept făcător de minuni i cu siguranŃă ilustrat prin povestirea mitică de mai târziu în culori miraculoase”. Acest Iisus mitic care apare în gândirea lui Binder a avut menirea de a-i îndrepta pe oameni „spre Ńeluri i înălŃimi, pe care în cele din urmă acetia trebuie să le urce cu propriile lor puteri”56. Această viziune era în opoziŃie cu gândirea i teologhisirea ierarhului ortodox Andrei aguna. Cu toate că era la curent cu hermeneutica biblică apuseană i cu multe din curentele teologice ale vremii sale, pe care le-a i folosit într-o anumită măsură, aguna a rămas profund ancorat în tradiŃia teologică a Bisericii Răsăritene. Mai ales în prefaŃa Bibliei de la Sibiu, aguna a expus metodic valoarea, însemnătatea i infailibilitatea Sfintei Scripturi, al cărei conŃinut este marcat de revelaŃie i reprezintă, astfel, „Cartea vieŃii”, „Dumnezeiasca Scriptură”. Că era la curent cu noile abordări „demitizante” i metode exegetice ale colii germane protestante „istorico-critice” o arată formularea limpede a interogaŃiei capitale din această prefaŃă: „Cea mai de căpetenie întrebare în teologie este aceasta: oare Sfânta Scriptură este cuvântul cel adevărat al lui Dumnezeu?”57. Răspunsul formulat de episcop a fost unul fără echivoc, care arată că textul sfânt este Cuvântul revelat al lui Dumnezeu i de aceea Biblia reprezintă pentru cretinism autoritatea divină absolută, fundamentul i izvorul esenŃial al teologiei58. Aceeai idee a susŃinut-o direct i răspicat în prefaŃa „Compendiului de drept canonic”, unde a subliniat chiar că orice „alte opuri ori lucrări ale scaunelor patriarchali, care nu corespund literii Sântei Scripturi i a canoanelor positive sunt fără valoare i fără putere de drept, i pentru aceea fiecare dintre noi este împuternicit să osândească ori ce opuri canonice, i ori ce lucrări patriarchali”59. Dacă episcopul evanghelic-luteran Georg Binder vorbea despre omul harismatic i personajul istoric „Iisus din Nazaret”, arhiereul ortodox Andrei aguna făcea referire la Iisus în calitatea Sa de Hristos, de Mântuitor, diferenŃa devenind cât se poate de clară în momentul în care plasa în centrul ÎmpărăŃiei lui Dumnezeu, Evanghelia lui Hristos, pe care o identifica cu El i o situa în centrul Bibliei, înflăcărându-i pe credincioi să se opună necredinŃei moarte cu credinŃa în inimă i cu Sfânta Scriptură în mână60. Această ultimă idee descoperă faptul că episcopul cunotea i contientiza riscurile raŃionalismului teologic, la care nu numai Binder, ci i alŃi clerici sai ai vremii aderaseră61, dar al cărui efect în rândurile poporului se putea manifesta prin indiferentismul religios, deja sesizat în epocă la tineretul studios i la intelectualii laici. Combaterea acestor tendinŃe s-a aflat pe agenda pastorală aguniană, episcopul dând dovadă că nu a fost doar un om al ideilor, ci mai ales un ierarh al faptelor. Îndemnurile sale, adresate cititorilor în prefaŃa Sfintei Scripturi, semnată în

55 DJSAN, FGPB, Nr. inv. 229, dosar nr. 26. Publicată parŃial în Teutsch 1922, p. 347-352. 56 Binder 1879, p. 21-23. 57 CunotinŃe folositoare 1856-1858, p. XVI. 58 CunotinŃe folositoare 1856-1858, p. XVI-XXI. 59 aguna 1868, p. XVII. 60 CunotinŃe folositoare 1856-1858, p. XX-XXI. 61 De pildă Samuel Philip cu lucrarea manuscrisă în limba latină RaŃionalismul în biserica evanghelic- luterană datată în 1837, în DJSAN, ColBruk, B 1-9, dosar nr. 189, 21 f. Mircea-Gheorghe Abrudan 293 anul 1856, prin care îi povăŃuia să lectureze Cuvântul lui Dumnezeu, deoarece este izvorul vieŃii venice i reprezintă o hrană duhovnicească aidoma luminii i căldurii soarelui, au fost reiterate atât către preoŃi, cât i către credincioi în cuprinsul omiliilor62, al pastoralelor63 i al corespondenŃei sale cu protopopii64. Concomitent, episcopul a vegheat la transmiterea corectă a textului biblic aflat în patrimoniul Bisericii, singura care avea, în opinia sa, dreptul i capacitatea de a o interpreta i a-i accesibiliza conŃinutul de-a lungul veacurilor. Polemica sa cu scriitorul Ion Heliade Rădulescu este exemplul cel mai elocvent în ceea ce privete modul de raportare i utilizare a textului revelat65. În ciuda acestui vacuum relaŃional dintre cei doi episcopi atât de diferiŃi în ceea ce privete gândirea lor teologică i, implicit, misiunea lor pastorală, superintendentul Georg Paul Binder a cunoscut prestigiul politic al lui Andrei aguna prin intermediul presei i al publicaŃiilor săseti. Odată cu debutul epocii liberale, împăratul a convocat la Viena un consiliu imperial înmulŃit, (verstärkter Reichsrath) compus din personalităŃile politice, ecleziastice i numele sonore ale vieŃii sociale din diferitele regiuni istorice ale monarhiei habsburgice. łelul CurŃii a fost testarea opiniilor legate de plănuita reorganizare a instituŃiilor imperiale i a sistemului politic al statului. Din Transilvania au participat episcopul ortodox Andrei aguna, maghiarul Bogdán Jakab i preedintele camerei de comerŃ din Braov, sasul Carl Maager. Prin intervenŃiile sale pe marginea temei federaliste i centraliste, aguna a exprimat un punct de vedere moderat, care combina recunoaterea unităŃii Austriei i menŃinerea prerogativelor împăratului cu respectarea obiceiurilor locale i a principiului egalităŃii naŃionale. În plan concret, episcopul îi manifesta ataamentul faŃă de Casa de Habsburg i de ideea unei Transilvanii autonome, proiect politic care reprezenta, în opinia sa, cea mai bună cale pentru păstrarea individualităŃii tuturor popoarelor principatului, în general, i pentru asigurarea progresului naŃiunii române i a Bisericii Ortodoxe, în special66. Luările de poziŃie ale episcopului ortodox au fost salutate de presa austriacă67 i s-au bucurat de un ecou larg în paginile publicaŃiilor mass-media săseti din Transilvania68. În Calendarul popular transilvan al lui Benigni pentru anul 1861, publicat în limba germană la Sibiu69, este reprodusă cuvântarea integrală i portretul lui „Andrei baron de aguna, episcop al Bisericii orientale în Transilvania, Consilier intim al MajestăŃii sale apostolice cezaro-crăieti, Comandeur al Ordinului c.c. austriac leopoldin, care în calitatea de membru al unui consiliu imperial extraordinar, a vorbit în cea de a 19-a

62 În Cuvânt la Sărbătoarea Sfântului Măritului Prooroc Ilie îndemna răspicat „CitiŃi Sfânta Scriptură, citiŃi cuvântări bisericeti i cu dor mare alergaŃi la casa lui Dumnezeu spre ascultarea cuvântului Lui i cugetaŃi ziua i noaptea la cele ce aŃi citit aŃi auzit în biserică”. A se vedea: Man 2003, p. 103. 63 Andrei aguna către protopopi i preoŃimea parohială, Sibiu, 24 mai 1858, în Tulbure 1938, p. 209-212; Andrei aguna către protopopi, preoŃi i credincioi, Sibiu, 11 martie 1859, în Tulbure 1938, p. 217-218. 64 Andrei aguna către Iosif Brancovan, Sibiu 8 aprilie 1867, în Bocan, Leb, Gârdan, p. 441-442; Andrei aguna către Teodor Buzdug, Sibiu, 15 martie 1866, în Bocan, Gârdan, Leb, p. 204-205. 65 Amănunte despre gândirea biblică i modul de raportare al mitropolitului la Sfânta Scriptură vezi în lucrarea lui Schneider 2008, p. 139-185. 66 Hitchins 1995, p. 126-128. Luările de cuvânt ale lui aguna se regăsesc integral în Stenographische Protokolle 1862. 67 A se vedea în acest sens: Biskra 1861, p. 447-450. 68 Der verstärkte Reichsrath 1860, p. 486-492, 680-681, 715-717. 69 A apărut la Sibiu între anii 1843-1898 în mai multe serii sub următoarele titluri succesive: Siebenbürgischer Volkskalender mit Bildern (1843-1851, sub redacŃia lui I. H. Benigni von Mildenberg), Benigni`s Volkskalender (1852-1860), Siebenbürgischer Volkskalender (1861-1898). Vezi prezentarea cuprinsului acestor calendare la Avram 1979, p. 20-239. 294 Georg Paul Binder (1784-1867): viaŃa, activitatea i opera

edinŃă din 26 septembrie a acestei înalte adunări, cu toată căldura unui adevărat patriot, următoarele cuvinte memorabile, a căror adevăr trebuie repetat în continuarea clădirii întregii patrii”70. Se vede, astfel că activitatea i acŃiunile lui aguna s-au bucurat de o popularizare nu doar în rândul intelectualităŃii săseti, ci i în rândul burgheziei i al maselor populare săseti care lecturau presa i calendarele germane. În timp ce episcopul Andrei aguna s-a aflat la apogeul influenŃei sale politice, trasând până în 1865 linia politicii româneti, omologul său sas, Georg Paul Binder, a intrat după a doua Adunare naŃională bisericească a sailor evanghelici din 1862 într-un con de umbră, retrăgându-se în fortăreaŃa de la Biertan unde „a răposat în al 83-lea an de viaŃă, în data de 12 iunie 1867”, înmormântarea săvârindu-se „vineri în 14 iunie de la ora 1 după amiază în Biertan”71. În ciuda onorurilor primite din partea CurŃii imperiale i a UniversităŃii din Jena, superintendentul Georg Paul Binder nu a mai reuit să găsească nici motivaŃia, nici puterea necesară de a coborî din fortăreaŃa medievală de la Biertan pentru a interveni în viaŃa politică i bisericească a sailor, auto-excluzându- se de fapt după anul 1861 din cercul politic i ecleziastic care dicta i conducea politica sailor ardeleni. El a murit în funcŃia superintendenŃială, pentru că nu existase precedentul retragerii din aceasta, dar nemaiaflându-se decât decorativ în fruntea Bisericii Evanghelice C.A. din Transilvania, a cărei politică ecleziastică i direcŃie de plutire au trasat-o de facto în ultimul său deceniu de viaŃă decanii, curatorul naŃional i cei mai proeminenŃi membri ai Adunării bisericeti în frunte cu Konrad Schmidt, Georg Daniel Teutsch, Jakob Rannicher i Joseph Andreas Zimmermann.

ANEXĂ72

Fondul familial Georg Paul Binder (1758-1889): prezentare descriptivă succintă

Fondul Georg Paul Binder aflat în custodia DJSAN reflectă viaŃa i activitatea superintendentului pe tărâm colar, bisericesc, social, politic i tiinŃific. Materialul documentar cuprinde perioada 1758-1889 având o lungime de 0,90 metri liniari fiind bine conservat i redactat în limbile germană i latină. Arhivitii sibieni au organizat fondul după criteriul structural-cronologic urmărind următoarea schemă: 1) documente aparŃinând părinŃilor i rudelor; 2) documente personale ale lui Georg Binder i a familie sale; 3) documente rezultate din îndeplinirea activităŃii profesionale a lui Binder de profesor i rector la Sighioara, de preot evanghelic la ae, Saschiz i Biertan, i de superintendent luteran al sailor, calitate în care s-a evidenŃiat printr-o dublă activitate, bisericească i politică. Fondul cuprinde, de asemenea, manuscrise, notiŃe, însemnări ale tatălui său i ale sale, apoi corespondenŃă oficială i familială, precum i diferite documente colecŃionate de creator sau referitoare la Georg Paul Binder însui.

Ani Nr. Cota Descrierea succintă a documentelor extremi file Scrisori i alte documente de la părinŃii i rudele episcopului 1-8 1760-1844 24 Georg Paul Binder Însemnări autobiografice făcute de Georg Paul Binder i soŃia 9 1850 58 sa Eleonora Rebecca. Acte personale aparŃinând lui Georg Paul Binder: certificate 1802-1804; 10 5 colare, paaport de călătorie. 1854

70 Andreas Freiherr von Schaguna, în Benigni`s S. V.1860, p. XVI-XVIII. 71 Telegraful Român, nr. 45/1867, p. 180. 72 DJSAN, FGPB, Nr. inv. 229. Întocmit de Monica Vlaicu în martie 1998. Mircea-Gheorghe Abrudan 295

Sighioara, Contract prenupŃial încheiat între Georg Paul Binder i 11 30 mai 2 Eleonora Rebecca Binder. 1821 Numirea i alegerea lui Georg Paul Binder în funcŃii didactice 12 1831-1843 8 i ca preot. Diplomă prin care Franz Joseph I conferă lui Georg Paul 1850, Binder ordinul leopoldin. Diplomă prin care Universitatea din 13 Viena. 2 Jena îi conferă lui Georg Paul Binder titlul de doctor în 1858 Jena teologie. Georg Paul Binder – activitate de dascăl la Sighioara: Informare întocmită de profesorul gimnazial Georg Paul Sighioara, 14 Binder despre problemele discutate în cadrul conferinŃei 11 martie 2 colare ce i-a desfăurat lucrările la 28 februarie 1816 la 1816 Sighioara. Discurs rostit de Georg Paul Binder la 14 ianuarie 1820 cu ocazia investirii lui Folberth în funcŃia de rector al Gimnaziului Sighioara, din Sighioara: „Restructurarea sistemului de învăŃământ la 15 1820 i 30 Sighioara”. Referat susŃinut de Georg Paul Binder la 25 1830 ianuarie 1830 cu ocazia aniversării a trei secole de la adoptarea religiei evanghelice. Referat întocmit de Georg Paul Binder despre structura 16 învăŃământului, materiile obligatorii, personalul didactic, rolul Sighioara 12 colii în formarea indivizilor. Propunerile lui Georg Paul Binder pentru programa de 17 Sighioara 27 învăŃământ la gimnaziul inferior i superior. La iniŃiativa rectorului sighiorean Georg Paul Binder a luat fiinŃă „Societatea de lectură din Sighioara” la 2 ianuarie 1824, 12 mai 18 5 statutele societăŃii au fost elaborate de Binder i adoptate la 1836 adunarea generală din 12 mai 1836. Activitatea de preot la ae i Saschiz i de episcop al Bisericii Evanghelice: 19 Însemnările preotului Georg Paul Binder despre biografia unor 1822-1831 104 persoane din Sighioara, date incluse în predicile de înmormântare. Acte rezultate din activitatea lui Georg Paul Binder ca preot în comuna ae; veniturile publice ale comunei; demersurile făcute la Tezaurariat pentru despăgubirea i scutirea de 20 impozite a locuitorilor din ae; victime ale unui incendiu; 1832-1839 105 situaŃia colii din ae; conceptele unor acte oficiale adresate de Binder unor institiŃii ecleziastice i laice cu privire la diferite probleme ale locuitorilor din ae. ae i 21 Predici redactate de preotul Georg Paul Binder Saschiz 50 1831-1842 Predici ocazionale redactate de preotul Georg Paul Binder la ae i 22 ae i apoi în calitate de episcop al Bisericii Evanghelice C.A. Biertan, 518 din Transilvania. 1835-1846 Predici redactate de Georg Paul Binder pentru confirmarea 23 ae, 1837 30 tinerilor i pentru slujbele de vecernie. Predici redactate de Georg Paul Binder ca preot la ae i 24 Saschiz i ca episcop al Bisericii Evanghelice C.A. din 1842-1849 582 Transilvania. 296 Georg Paul Binder (1784-1867): viaŃa, activitatea i opera

Rapoarte întocmite de Georg Paul Binder, preot la Saschiz, despre 25 Saschiz - vizitele canonice făcute în satele CreŃ, Cloaterf i Mona. Discursul rostit de consilierul imperial Joseph Bedeus von Cluj, Scharberg cu ocazia depunerii jurământului de episcop al 26 septembrie 4 Bisericii Evanghelice C.A. din Transilvania de către Georg 1843 Paul Binder. Alăturat se află alocuŃiunea noului episcop. Discursul rostit de episcopul Bisericii Evanghelice C.A. din Biertan, 22 27 Transilvania cu ocazia adunării generale a Consistoriului ianuarie 2 evanghelic superior. 1844 Discursurile rostite de episcopul Georg Paul Binder, de comitele naŃiunii săseti Johann Wachsmann i de profesorul 28 Sibiu, 1844 6 Gottfried Müller cu ocazia inaugurării Academiei de drept în Sibiu la 2 noiembrie 1844. Circulara emisă de Georg Paul Binder către clerul evanghelic Biertan, 11 29 în calitatea sa de episcop ales al Bisericii Evanghelice C.A. din ianuarie 2 Transilvania. 1865 Biertan, 30 Discursuri liturgice redactate de episcopul Georg Paul Binder. 484 1844-1861 Borderouri care cuprind însemnările episcopului Georg Paul Biertan, 31 269 Binder cu privire la rezolvarea actelor oficiale. 1847-1866 Împuternicire emisă de Georg Paul Binder pentru Georg Viena, Daniel Teutsch i scrisoarea guvernatorului Wohlgemuth către Sibiu; 33 Georg Paul Binder prin care-i face cunoscut că împăratul îi Octombrie- 2 acordă distincŃia Ordinul Leopold pentru atitudinea patriotică noiembrie manifestată în timpul revoluŃiei de la 1848. 1850 Biertan, 34 Predici redactate de episcopul Georg Paul Binder. 781 1850-1864 Acte rezultate din activitatea lui Georg Paul Binder ca episcop sas: o situaŃie a bisericilor evanghelice care sunt subordonate Biertan, 35 8 episcopului Bisericii Evanghelice C.A. din Transilvania; 1854-1861 intervenŃii pentru ajutorarea unor cetăŃeni. Întrebări pentru diferite examene în domeniul teologiei 36 - 103 alcătuite de Georg Paul Binder. NotiŃe făcute de Georg Paul Binder pentru diferite predici, 37 - 160 discursuri, etc. Activitatea delegaŃiei săseti la Pesta, Viena i Innsbruck: Binder, Lange, Wächter i Zimmermann. CorespondenŃă cu foruri ecleziastice din Transilvania primită sau scrisă de episcopul Georg Paul Binder cu privire la: unirea 38 Transilvaniei cu Ungaria, biserică, coală, chestiuni financiare. 1848 158 Propuneri i sugestii pentru adunarea generală a bisericii evanghelice din Regatul unit al Ungariei; instrucŃiuni pentru delegaŃia preoŃilor sai care va participa la întrunirea (sinodul) ecleziastică de la Pesta din 1 septembrie 1848, etc. Memoriile UniversităŃii i ale naŃiunii săseti, ale sinodului Bisericii Evanghelice C.A. din Transilvania i ale episcopului 39 1848 21 Georg Paul Binder către ministerul i Parlamentul din Pesta în problema zeciuelii. Memoriile UniversităŃii săseti i ale episcopului Georg Paul Binder către Parlamentul Ungariei cu privire la condiŃiile de 40 1848 28 unificare a Transilvaniei cu Ungaria. Opinia naŃiunii săseti privind unificarea Transilvaniei cu Ungaria. Mircea-Gheorghe Abrudan 297

CorespondenŃă oficială între Universitatea săsească i delegaŃia sailor la Viena cu referire la unirea Transilvaniei cu Ungaria 41 1848 11 i demersurile întreprinse în acest sens de delegaŃia săsească la împărat i la forurile de la Pesta. PetiŃiile lui Joseph Andreas Zimmermann i ale delegaŃiei săseti la Viena către Universitatea săsească prin care cere ca delegaŃii sai la Viena să fie informaŃi corect i permanent despre evenimentele din Transilvania privind unirea cu 42 1848 11 Ungaria pentru a putea întreprinde paii necesari la forurile în drept; demersurile UniversităŃii săseti pe lângă Adunarea naŃională a germanilor din Frankfurt cu privire la cunoaterea reală a situaŃiei politice cu care se confruntă saii. Scrisoarea episcopului Georg Paul Binder către guvernatorul 43 1848 1 Transilvaniei în legătură cu zeciuiala cuvenită preoŃilor. CorespondenŃă între episcopul Georg Paul Binder i comitele 44 sailor F. Salmen cu privire la unirea Transilvaniei cu Ungaria, 1848 13 convocarea dietei, etc. Memorii adresate împăratului de către delegaŃia sailor la Viena în numele naŃiunii săseti privind pretenŃiile lor ca 46 1848 12 unirea Transilvaniei cu Ungaria să fie condiŃionată; cereri de primire în audienŃă. CorespondenŃă între diferiŃi lideri sai, între acetia i Curtea 47-51 imperială cu privire la unirea Transilvaniei cu Ungaria i 1848 9 doleanŃele naŃiunii săseti Activitatea lui Georg Paul Binder ca membru al deputăŃiei săseti la Viena: corespondenŃă scrisă i primită, memorii 52 1850 60 despre problemele financiare ale delegaŃiei săseti la Viena i despre situaŃia zeciuielii. Proiecte de legi privind coala i Biserica Evanghelică din 53 1850 90 Austria. ObservaŃii, memorii, însemnări, scrisori ale lui Georg Paul Binder referitoare la situaŃia bisericii evanghelice i a clerului 54-66 1850 131 săsesc din Transilvania, a raportului cu statul i cu celelalte naŃionalităŃi din Transilvania. Memorii ale episcopului Georg Paul Binder către împărat i diferiŃi membri ai guvernului cu privire la averea Bisericii 67-68 1853-1854 55 Evanghelice C.A. din Transilvania i gestionarea autonomă a acesteia. Activitatea deputăŃiei săseti la Viena: Georg Paul Binder, Stefan Johann Roth, Michael Schuller: protocoale, brouri, memorii, instrucŃiuni, rapoarte, corespondeŃe, petiŃii adresate 69-79 1854-1857 321 guvernului i împăratului de la Viena, precum i consistoriului evanghelic i altor clerici i politicieni sai din Transilvania etc. NotiŃe, însemnări, manuscrise ale lui Martin Binder i Georg Paul Binder pe diferite teme i lucrări cu caracter teologic, 80-83 educaŃional, statistic, literar, etc. Manuscrise ale lui Georg Paul 1763-1889 1083 Binder ca elev, profesor i preot. Conceptele unor discursuri rostite de Georg Paul Binder cu diferite ocazii. CorespondenŃă oficială scrisă i primită de Georg Paul Binder 84-85 în calitate de profesor la Sighioara, preot la ae i Saschiz, 1813-1852 37 episcop al Bisericii Evanghelice C.A. din Transilvania. 298 Georg Paul Binder (1784-1867): viaŃa, activitatea i opera

CorespondenŃă cu caracter familial scrisă sau primită de Georg 86 1806-1866 154 Paul Binder. O poezie dedicată episcopului Georg Paul Binder i amintiri 87 despre primul sinod care i-a desfăurat lucrările sub 1844 7 conducerea sa. Atestat emis de oficialităŃile scaunului Nocrich din care rezultă că saii din Beneti au primit în mijlocul lor 20 de români i că 88 1792 1 saii reîntori în sat doresc redobândirea dreptului de vânzare asupra pământului, care aparŃine acum românilor. AnunŃurile de deces ale lui Charlotte Melas i Johann Jos. 89-90 Roth. Autobiografia lui Martin Theoph. Czay (1831). Două 1758-1866 9 poezii ocazionale.

Abrevieri SJSAN, FGPB – Serviciul JudeŃean Sibiu al Arhivelor NaŃionale, Fond familial Georg Paul Binder. DJSAN, ColBruk – Serviciul JudeŃean Sibiu al Arhivelor NaŃionale, ColecŃia Brukenthal. ÖStA, HHSta, KK, – Österreichisches Staatsarchiv, Haus-, Hof- und Staatsarchiv, MRP Kabinettskanzlei, Ministerrathprotokolle.

Bibliografie

Abrudan 2012 – M.-G. Abrudan, Identitatea confesională a sailor ardeleni în a doua jumătate a secolului al XIX-lea i începutul secolului XX (1848-1920), în AD , VI, 2012, p. 183-207. Abrudan 2015 – M.-G. Abrudan, Ortodoxie i Luteranism în Transilvania între RevoluŃia paoptistă i Marea Unire. EvoluŃie istorică i relaŃii confesionale, Sibiu – Cluj-Napoca, 2015. An Seine kaiserliche – An Seine kaiserliche Hoheit den Durchlauchtigsten Hoheit 1848 Erzherzog Reichspalatin, königlichen Statthalter, Wien, 1848. Avram 1979 – M. Avram, Calendarele sibiene în limba germană (Sec. XVII-XX), Sibiu, 1979. Benigni`s 1860 – Benigni`s Siebenbürgischer Volkskalender für das Jahr 1861, welches ein gemein Jahr von 365 Tagen ist, Neue Folge, Zehnter Jahrgang, Hermannstadt, 1860. Binder 1845 – G. P. Binder, Zwei Reden, gehalten in der Kronstädter evang. Cathedralkirche von Sr. Hochwürden dem Herrn Georg Paul Binder, Superintendenten der A.C.V. in Siebenbürgen, während dessen Anwesenheit in Kronstadt im Jahr 1845. Mit Genehmigung des Herrn Verfassers im Drucke herausgegeben vom Kronstädter Gewerbeverein, Kronstadt, 1845. Binder 1862 – G. P. Binder, Zwei Vorträge zur feierlichen Eröfnung der ersten und zweiten Versammlung der evang. Landeskirche A.B. in Siebenbürgen, gehalten in Hermannstadt am 12. April 1861 und am 17. September 1862 von Sr. Hochw. Dr. Mircea-Gheorghe Abrudan 299

G.P.B., Superintendent der evang. Landeskirche, Hermannstadt, 1862. Binder 1879 – G. P. Binder, Aus dem Leben Georg Paul Binders. Von ihm selbst geschrieben (1849), în AVSL (N.F.), 1, 15, 1879. Binder 1881 – G. P. Binder, Rede bei der dreihundertjährigen Jubelfeier der Augsburger Konfession, gehalten von G.P. Binder 1830 in Schäßburg, Hermannstadt, 1881. Binder 1893 – G. P. Binder, Predigt auf den Sonntag Rogate von D. G.P. Binder, weil. Superintendenten der ev. Landeskirche A.B., în Schul- und Kirchenbote, XXVIII, 12, 15 Juni, 1893, p. 197-201. Binder, Scheerer 1980 – L. Binder, J. Scheerer, Die Bischöfe der Evanghelischen Kirche A.B. in Siebenbürgen, 2 Teil, Die Bischöfe der Jahre 1867-1969, Köln – Wien, 1980. Biskra 1861 – K. Biskra, Die Führer der nationalen Parteien in Oesterreich, în Illustrierte Zeitung, 939, 29 Juni, 1861, p. 447-450. BiŃu, Andriescu 2012 – V. BiŃu, B. Andriescu, Andrei aguna (1808-1873). Biobibliografie, ediŃia a II-a, Sibiu, 2012. Bocan, Leb, Gârdan – N. Bocan, I.-V. Leb, G.-V. Gârdan, Andrei aguna. 2009 CorespondenŃa III, ediŃie, studiu introductiv i note de N. Bocan, I.-V. Leb, G.-V. Gârdan, Cluj-Napoca, 2009. Bocan, Leb, Gârdan – N. Bocan, I.-V. Leb, G.-V. Gârdan, Andrei aguna. 2011 CorespondenŃa IV, ediŃie, studiu introductiv i note de N. Bocan, G.-V. Gârdan, I.-V. Leb, Cluj-Napoca, 2011. Brusanowski 2007 – P. Brusanowski, Pagini din istoria bisericească a Sibiului medieval, Cluj-Napoca, 2007. Cosma 2008 – E. Cosma, Figuri săseti i austriece din Transilvania (secolul XIX i revoluŃia de la 1848), Cluj-Napoca, 2008. CunotinŃe folositoare – CunotinŃe folositoare despre Sfânta Scriptură, în Biblia, 1856-1858 adecă Dumnezeiasca scriptură a Legii celei vechi i a cei noao, după originalul celor eptezeci i doi tâlcuitori din Alecsandria, Sibiu, 1856-1858. Das Sächsische – Das Sächsische Zehnden, în Siebenbürgischen Volksfreund, Zehnden 1848 5, 41, 7 Juli, 1848. Der verstärkte Der verstärkte Reichsrath (Fünfte Sitzung vom 21 Juni Reichsrath 1860 1860), în Siebenbürger Quartalschrift, 16, 2 August; 21, 11 October, 22, 25 October, 1860. Denkschrift 1848 – Denkschrift der siebenbürgisch-sächsischen Geistlichkeit A.C. in Betreff ihres rechtlich begründeten Anspruchs auf Entschädigung für ihren Zehnten, Pesth, 1848. Die Verlegung 1862 Die Verlegung des Amtssitzes des evangelischen Superintendenten A.B. von Birthälm nach Hermannstadt, în Transilvania. Beiblatt des Siebenbürger Boten (N.F.), II, 3, 1862. Freiheit, Gleichheit – Freiheit, Gleichheit und Brüderlichkeit. In Anwendung auf und Brüderlichkeit Wahl und Besoldung der Sächsischen Geistlichkeit, în 1848 Blätter für Geist, Gemüth und Vaterlandskunde, 32, 6 300 Georg Paul Binder (1784-1867): viaŃa, activitatea i opera

August, 1848. Giura 1999 – L. Giura, Pe urmele lui Stephan Ludwig Roth, Sibiu, 1999. Hitchins 1995 – K. Hitchins, Ortodoxie i NaŃionalitate. Andrei aguna i românii din Transilvania 1846-1873, trad. pr. prof. dr. Aurel Jivi, Bucureti, 1995. Hurezeanu 2016 – R. Hurezeanu, Povestea sailor din Transilvania. Spusă chiar de ei, Cluj-Napoca, 2016. Iorga 1990 – N. Iorga, Ce sînt i ce vor saii din Ardeal. Expunere din izvor competent cu o prefaŃă de Nicolae Iorga, Bucureti, 1990. Jekeli 1978 – H. Jekeli, Die Bischöfe der Evanghelischen Kirche A.B. in Siebenbürgen, 1 Teil: Die Bischöfe der Jahre 1553-1867. Mit einem Vorwort von Paul Philippi, Köln-Wien, 1978. Kroner 1974 – M. Kroner, Stephan Ludwig Roth: viaŃa i opera, Cluj, 1974. Mádly 2007 – L. Mádly, Eforturile sailor transilvăneni pentru afirmarea i păstrarea identităŃii în perioada neoabsolutismului (1849-1860) i rolul Bisericii Evanghelice, în vol. ed. C. Bărbulescu, L. Dumănescu, S. Mitu, V. Popovici, Identitate i alteritate 4. Studii de istorie politică i culturală, Cluj-Napoca, 2007, p. 119-124. Mádly 2008 – L. Mádly, De la privilegiu la uniformizare. Saii transilvăneni i autorităŃile austriece în deceniul neoabsolutist (1849-1860), Cluj-Napoca, 2008. Man 2003 – D. Man, Mitropolitul Andrei aguna, Cuvântări bisericeti pentru sărbătorile domneti , Cluj-Napoca, 2003. M.A.S. 1858 – M.A.S., Die 50-jährige Dienst-Jubiläumsfeier Seiner Hochwürden des Herrn G. P. Binder, Superintendent der evang. Landeskirche A.B. in Siebenbürgen, în Protestantische Jahrbücher für Öesterreich, 5, 1, Februar, 1858, p. 200-221. Myß 1993 – W. Myß (ed.), Lexikon der Siebenbürger Sachsen, Thaur bei Innsbruck, 1993. Nägler 2006 – T. Nägler, Un mare istoric i om politic al sailor: Georg Daniel Teutsch (1817-1893), în Transilvania (S.N.), XXXV, 4, 2006, p. 76-82. Nussbächer 1977 – G. Nussbächer, Johannes Honterus: viaŃa i opera sa în imagini, Bucureti, 1977. Păcurariu 2012 – M. Pă curariu, O viaŃă dăruită Bisericii i Neamului. Sfântul Ierarh Andrei aguna, Mitropolitul Transilvaniei, Sibiu, 2012. Pop, Nägler, Magyari – I.-A. Pop, T. Nägler, A. Magyari (coord.), Istoria 2008 Transilvaniei vol. III (de la 1711 până la 1918), Cluj- Napoca, 2008. Retegan 2004 – S. Retegan, ReconstrucŃia politică a Transilvaniei în anii 1861-1863, Cluj-Napoca, 2004. Roth 1998 – S. L. Roth, Lupta pentru limbă în Transilvania, prefaŃă de Camil Mureanu, trad. de Cristina Teodorescu, ediŃie îngrijită i note de dr. Constantin VlăduŃ, Bucureti, 1998. Mircea-Gheorghe Abrudan 301

Schneider 2008 – J. Schneider, Ecleziologia organică a mitropolitului Andrei aguna i fundamentele ei biblice, canonice i moderne, trad. de diac. Ioan I. Ică jr, Sibiu, 2008. Schuller 1983 – F. Schuller, Schriftsteller-Lexikon der Siebenbürger Deutschen IV. Unveränderter Nachdruck der 1902 in Hermannstadt erschienenen Ausgabe, mit einer Einführung herausgegeben und fortgeführt von Hermann A. Hienz, Köln – Wien, 1983. Schuller 1900 – R. Schuller, G. P. Binder als Lehrer, Sonderabdruck aus „Kirchliche Blätter”, Hermannstadt, 1900. Schuller 2003 – R. Schuller, Der siebenbürgisch-sächsische Pfarrer. Eine Kulturgeschichte. Nachdruck der Ausgabe Schäßburg 1930. Als Festgabe für Paul Philippi zum 80. Geburtstag im Auftrag des Arbeitskreises für Siebenbürgische Landeskunde herausgegeben und mit einer Einführung sowie Registern versehen von Ulrich A. Wien, Köln- Weimar-Wien, 2003. Siebenbürger – Siebenbürger Wochenblatt, 67, 20 August, 1846. Wochenblatt Stenographische – Stenographische Protokolle des Herrenhauses des Protokolle 1862 Reichsrathes, Erste Session 1861-1862, Wien, 1862. aguna 1868 – A. aguna, Compendiu de dreptul canonic al unei sântei sobornicesci si apostolesci Biserici, Sibiu, 1868. Telegraful Român – Telegraful Român, IX, 51, 21 decembrie, 1861; XV, 45, 4/16 iunie, 1867 Teculă 2010 – N. Teculă , Presa social-politică săsească din Transilvania (1850-1876), Cluj-Napoca, 2010. Teutsch 1858 – G. D. Teutsch, Das Zehntrecht der evangelischen Landeskirche A.B. in Siebenbürgen. Eine Rechtsgeschichtliche Abhandlung, Schässburg, 1858. Teutsch 1910 – F. Teutsch, Geschichte der Siebenbürger Sachsen für das sächsiche Volk. Band III, Von der Zeit der Regulationen bis zur Einführung des Dualismus (1816-1868), Hermannstadt, 1910. Teutsch 1922 – F. Teutsch, Geschichte der ev. Kirche in Siebenbürgen, Band II. 1700-1917, Hermannstadt, 1922. Toma 2013 – . L. Toma, Dr. Johann Schneider, episcop evanghelic-luteran de Halle-Wittenberg, exeget al operei mitropolitului Andrei aguna , în Transilvania (S.N.), XLI, 10, 2013, p. 19-22. Tulbure 1938 – G. Tulbure, Mitropolitul aguna. Opera literară. Scrisori Pastorale. Circulări colare. Diverse, Sibiu, 1938. Transilvania 2001 – Transilvania i saii ardeleni în istoriografie. Din publicaŃiile AsociaŃiei de Studii Transilvane Heidelberg, Sibiu-Hermannstadt, 2001. Trausch 1983 – J. Trausch, Schriftsteller Lexikon der Siebenbürger Sachsen I. Unveränderter Nachdruck der unter dem Titel Schriftsteller- Lexikon oder biographisch-literärische Denk-Blätter der Siebenbürger Deutschen 1870-1871 in Kronstadt 302 Georg Paul Binder (1784-1867): viaŃa, activitatea i opera

erschienenen Ausgabe, mit einer Einführung herausgegeben und fortgeführt von Hermann A. Hienz, Köln-Wien, 1983. Vlaicu 1994 – M. Vlaicu, Briefe an Georg D. Teutsch, Herausgegeben von Monica Vlaicu. Mit einer Einleitung von Thomas Nägler, Köln – Weimar – Wien, 1994. Vom Zehnten 1848 – Vom Zehnten, în Transilvania. Beiblatt zum Siebenbürger Boten, 9, 54, 6 Juli, 1848.

Georg Paul Binder (1784-1867): The Life, the Activity and the Work of a Forgotten Superintendent of the C.A. Evangelic Church from Transylvania Abstract

The history of the Transylvanian Saxons and of their National Evangelic- Lutheran Church from Transylvania is as a general rule less known in the Romanian historiography and in the cultural spheres from our country. This is due to the fact that few historians, theologians and other scholars whether Romanians, whether Saxons have focused within their studies and volumes published in Romanian on the historical evolution of this numerically reduced Germanophone community from Transylvania. The present paper describes the life and the work of the superintendent Georg Paul Binder (Pl. I) and also his interferences with the ecclesiatical and political leaders of the Transylvanian Romanians. Within the appendix of this material there is briefly copied the description of the G. P. Binder personal fund found in the collection of the Sibiu County Direction of the National Archives.

List of Illustrations

Fig. 1. 1. The Superintendent Georg Paul Binder, litography dating from 1852, by Josef Kriehuber from Vienna (after http://www.bildarchivaustria.at/Preview/7233813.jpg) (Accessed: 23.09.2016); 2. Georg Paul Binder, bronze effigy realized by the sculptor Adolf von Donndorf from Stuttgart in the year 1899, assembled on the basement of the bishop Georg Daniel Teutsch from Sibiu’s monument (after http://patrimoniu.sibiu.ro/ cladiri_en/piata_huet/126) (Accessed: 23.09.2016) DESPĂRłĂMÂNTUL ASTRA BISTRIłA DE LA ÎNFIINłARE I PÂNĂ LA MAREA UNIRE

MAXIM (IULIU-MARIUS) MORARIU Facultatea de Teologie Ortodoxă, Universitatea „Babe-Bolyai”, Cluj-Napoca [email protected]

Cuvinte cheie: adunare generală, Grigore Pletosu, asociaŃionism cultural, AsociaŃiunea Transilvană pentru Literatura Română i Cultura Poporului Român Keywords: General assembly, Grigore Pletosu, cultural associationism, Transylvanian Association for Romanian Culture and Literature of Romanian People

Dei nu a fost unul dintre cele mai active despărŃăminte astriste i nu s-a bucurat de o mediatizare asemenea celui vecin, de la Năsăud, despărŃământul BistriŃ ean al Astrei se numără între sectoarele active ale asociaŃiunii, care s-a remarcat prin consecvenŃă i profesionalism. Din păcate, penuria documentară existentă cu privire la acest subiect (căci momentan nu există un Fond al acestui DespărŃământ la DirecŃia JudeŃeană a Arhivelor NaŃionale de la BistriŃa), fac imposibilă reconstituirea totală a vieŃii i activităŃii acestuia. Cu toate acestea, pe baza informaŃiilor furnizate de periodicul astrist Transilvania, de periodice locale precum Gazeta Ilustrată de la BistriŃa, de anumiŃi autori care s-au preocupat de istoria Astrei pe aceste meleaguri, dar i de cele câteva documente privitoare la activitatea ei păstrate în Fondul DespărŃământului Năsăud al arhivelor citate, am încercat, în paginile de faŃă, să creionăm principalele aspecte care au caracterizat activitatea lui. Momente precum adunarea Generală a Astrei de la 1907, ce a avut loc în localitate, sau altele de acest fel, sunt valorificate în paginile cercetării de faŃă, ce se dorete a fi o restituire istoriografică a activităŃii unui despărŃământ activ, dar nedreptăŃit de istorie.

I. Introducere Dacă zona Năsăudului a fost destul intens mediatizată în cercetarea istoriografică, atât pentru rolul jucat de către cel de-al doilea regiment de graniŃă înfiinŃat aici în anul 17631, cât i pentru emulaŃia culturală pe care a generat-o vreme de mai multe decenii prin intermediul Gimnanziului Grăniceresc năsăudean2 i a altor instituŃii culturale (Astra3, Reuniunea mariană4 etc.), care s-a materializat deopotrivă în realizări culturale prestigioase i în faptul că douăzeci i trei dintre membrii Academiei Române i-au interferat într-un mod mai mult sau mai puŃin pregnant destinele cu

1 Al cărui debut a avut în centru, între altele, revolta din 10 mai 1763 de la Salva, condusă de către Tănase Todoran. Pentru mai multe informaŃii, a se vedea: BariŃiu 1874; Diaconovich 1904, p. 743; otropa 1938, p. 1-72; otropa 1940, p. 92, passim; Pop 1999; GheorghiŃă 2004, p. 417, passim. 2 A se vedea: otropa, Drăganu 1913 i Coc 2013, pentru mai multe informaŃii cu privire la istoria acestei coli. 3 Cu privire la istoria acestei instituŃii i la rolul jucat de ea în zona Năsăudului, a se vedea: Tanco 1981, p. 44-91; Tanco 1984, p. 13-50. 4 Pentru mai multe informaŃii privind asociaŃionismul cultural în această zonă, a se vedea: Pavelea 2005.

Sargetia. Acta Musei Devensis (S.N.), VII, 2016, p. 303-311. 304 DespărŃământul Astra BistriŃa de la înfiinŃare i până la Marea Unire teritoriul ei5, sau prin aportul adus de năsăudeni la evenimentul Marii Uniri6, zona BistriŃei, componentă a celeilalte părŃi a unităŃii geografic-administrative cunoscută astăzi drept judeŃul BistriŃa-Năsăud, nu a fost la fel de norocoasă i de privilegiată, acest fapt având la bază mai multe motive. Pe de-o parte, oraul BistriŃa, care ar fi trebuit să se afle în centrul micărilor culturale ale zonei a fost multă vreme o cetate locuită de sai7, iar instituŃiile româneti au fost adesea întemeiate în localităŃile învecinate lui (un exemplu în acest sens este protopopiatul ortodox al BistriŃei, care îi va avea sediul în urbe, abia începând cu 1909, când este mutat aici de către Grigore Pletosu)8, iar pe de altă parte, aici nu a existat climatul care să favorizeze o dezvoltare atât de diversificată i de multilaterală ca în zona Năsăudului (în mare parte i datorită faptului că românii de aici erau cu precădere ortodoci i nu beneficiau de toate drepturile i de susŃinerea uniŃilor din zona Năsăudului). Cu toate acestea însă, micări de emancipare culturală, dar i alte activităŃi prin care să se amprenteze i să se dezvolte gena românească au existat aici în epoca modernă, la care ne vom referi, dar i în perioade anterioare acesteia9. AsociaŃionismul cultural va fi astfel prezent în zona Bârgăului i în cea a Blăjenilor, dar i în alte locuri, în vreme ce interesul pentru cultură i coală va cunoate atât activitatea unor dascăli renumiŃi precum Pavel Beia10, cât i apariŃia unor instituŃii precum Gimnaziul Ortodox, inaugurat în anul 189811. Ce-i drept, în activităŃi precum cele ale Astrei, românii din zona BistriŃei se vor asocia adesea năsăudenilor, mulŃi preoŃi, învăŃători, medici sau chiar i Ńărani simpli din zona Bârgăului fiind, de exemplu, regăsiŃi în lista membrilor DespărŃământului Năsăud încă de la înfiinŃarea acestuia, din anul 188112. Ulterior, pe măsură ce BistriŃa se va româniza, va crete numărul asociaŃiilor culturale bistriŃene i al publicaŃiilor. De exemplu, perioada interbelică va fi marcată de apariŃia unor periodice precum Gazeta BistriŃei13, în paginile căreia se vor exprima oamenii de seamă ai vremii. Cât privete, însă, activitatea despărŃământului bistriŃean al Astrei, asupra căruia ne vom opri în rândurile următoare, ea are ca punct culminant evenimentele din anul 1907, când aici a avut loc adunarea generală a AsociaŃiunii14, despre care vom vorbi în cadrul cercetării noastre, evenimente culturale similare petrecându-se însă i cu alte ocazii.

5 Despre viaŃa i activitatea lor, a se vedea: Tanco 1984, p. 59-88; Rusu-SărăŃeanu 1989, p. 193-207; Tanco 1996; Pavelea 2001, p. 191-245; Prahase 2001, p. 7-139; Mititean 2013a, p. 44-45, 97-98, 239-243; Mititean 2013b, p. 88-89. 6 ContribuŃia lor fiind sintetizată în parte în: Seni 2008, i în: Morariu 2013, p. 135-140. 7 Cf. Rădulescu 2008. 8 Cf. Văran 2006, p. 28; Vidican 2008, p. 10; Cf. Bocan, Gârdan, Leb 2011, p. 10. 9 Dacă ne gândim, de exemplu, la faptul că zona Bârgaielor a constituit leagănul copilăriei mitropoliŃilor Iacob Stamati (1749-1803) i Gavril Bănulescu Bodoni (1750-1821), iar din zona Monorului s-a ridicat, în cel de-al aptesprezecelea secol Sfântul Pahomie de la Gledin. Pentru mai multe informaŃii privitoare la viaŃa i activitatea primilor doi dintre ei, a se vedea: Tanco 1998, p. 338-340 i p. 67-68. 10 Cf. Tanco 1977, p. 216. 11 Se păstrează atât cronici cu privire la inaugurarea lui, cât i cuvântarea rostită de către Pletosu cu prilejul acestui eveniment. A se vedea: Pletosu 1898a, p. 338; Pletosu 1898b, p. 342; Pletosu 1898c, p. 347; Pletosu 1898d, p. 354-355. 12 Cf. de exemplu: Consemnarea 1872, p. 190-191; Procesu 1891, p. 343. 13 Pentru mai multe informaŃii cu privire la apariŃia i conŃinutul ei, a se vedea i Tanco 1998, p. 108-111. 14 Matei 2005, p. 82; Macavei 2011, p. 44. Maxim (Iuliu-Marius) Morariu 305

Dat fiind faptul că istoria acestui despărŃământ a fost marginalizată de istoriografie până acum, vom încerca să-i prezentăm evoluŃia de la înfiinŃarea lui i până la Marea Unire. Demersul nostru este însă unul cu atât mai dificil cu cât, principalele informaŃii privitoare la istoria acestui DespărŃământ provin fie din fondul DespărŃământului Năsăud din cadrul DirecŃiei JudeŃene a Arhivelor NaŃionale BistriŃa- Năsăud, fie din paginile unor periodice precum organul oficial al Astrei, Transilvania, sau alte reviste locale precum Revista BistriŃei sau Revista Ilustrată, arhivele bistriŃene sau cele sibiene, unde se păstrează documente privitoare la întreaga activitate a Astrei, nevând un fond ce să cuprindă documente privitoare la subiectul pe care l-am investigat, din motive necunoscute nouă. Cu toate acestea, vom încerca să reconstituim parcursul istoric al acestui DespărŃământ care, alături de cel al BistriŃei, de cel de la Beclean i de cel de la Teaca, a jucat un rol important în emanciparea culturală a românilor ardeleni.

II. DespărŃământul BistriŃ a al Astrei de la înfiinŃare i până la Marea Unire Aa cum am precizat i anterior, spre deosebire de DespărŃământul Năsăud, cel bistriŃean este unul nedreptăŃit de istorie căci, pe de-o parte nu există un fond care să cuprindă informaŃii începând cu documentele de înfiinŃare i până la ultimele documente emise de către membrii din conducerea lui în DirecŃia JudeŃeană BistriŃa-Năsăud a Arhivelor15, iar pe de altă parte, nu s-a bucurat de atenŃia istoricilor, singurul care analizează particularităŃile activităŃii lui înainte i după Marea Unire fiind Teodor Tanco16. Acest fapt nu înseamnă însă că acesta ar fi fost unul cu o activitate săracă sau slabă, ci doar că, din motive necunoscute nouă până acum, izvoarele documentare sunt sărace. Cu toate acestea, pe baza pauperei istoriografii existente i a puŃinelor liste i rapoarte păstrate în diverse periodice, vom încerca ca în rândurile următoare să reconstituim parcursul acestei unităŃi astriste. ÎnfiinŃarea acestuia a fost mai târzie decât cea a DespărŃământului năsăudean, cauzele fiind multiple. Mai sus-pomenitul istoric le sintetizează într-una dintre lucrările lui astfel: „Două au fost cauzele (pentru care se întâmpinau greutăŃi) care, prin caracterul lor obiectiv i general, se întâlneau, în toate teritoriile Transilvaniei. Prima era aceea a stratului subŃire de intelectuali, fiindcă ei purtau pe umeri sarcinile asociaŃiei i erau cei dintâi vizaŃi a deveni membri; iar aceti puŃini erau în fruntea tuturor acŃiunilor i activităŃilor româneti, în presă, în Partidul NaŃional Român, în diverse asociaŃii i reuniuni etc.; iar aici, în comitatul BistriŃa-Năsăud erau majoritatea încadraŃi în Reuniunea învăŃă torilor Mariana. A doua era starea materială. La cei 5 florini, taxa de membru, se mai adăugau spesele de participare la adunările generale, cu deplasări la distanŃe destul de mari”17. Un an al înfiinŃării i un document care să ateste acest moment nu există. Nu l-am descoperit nici noi, nici cei care s-au ocupat de acest subiect până acum i nici cei care au studiat istoria DespărŃămintelor învecinate. Cu toate acestea, în 1888 după ce, cu un an înainte, o parte dintre bistriŃeni încercaseră chiar să determine Ńinerea adunării generale aici18, găsim DespărŃământul deja înfiinŃat19, iar cei de la centru se plâng de proasta comunicare existentă între reprezentanŃii de la Sibiu i cei de acolo20.

15 Cf. http://www.arhivelenationale.ro/images/custom/image/Pdf-uri/DJAN-uri/DJAN_Bistrita_fonduri_ si_colectii_date_in_cercetare.pdf (Accesat: 23. 05. 2015). 16 Tanco 1981, p. 44-91; Tanco 1984, p. 13-50. 17 Tanco 1981, p. 67. 18 Partea oficială 1887, p. 13. 19 Tanco 1981, p. 68. 20 Partea oficială 1888, p. 122. 306 DespărŃământul Astra BistriŃa de la înfiinŃare i până la Marea Unire

Cu toate acestea însă, reprezentanŃii culturii române din spaŃiul bistriŃean vor susŃine încă dintru început acŃiunile astriste. De exemplu, protopopul ortodox al BistriŃei, Teodor Buzdug, care rezida în localitatea Prundul Bârgăului, se va afla încă dintru început între membri ei21. Documentele consemnează apoi în repetate rânduri contribuŃia bârgăuanilor, a bistriŃenilor din Monor i a altor oameni ai locului la susŃinerea activităŃilor instituŃiei. De exemplu, în anul 1871, la solicitarea aceluiai preot, astritii bârgăuani din Prund vor contribui cu o frumoasă sumă la susŃinerea bugetului Academiei Române, aflată atunci la începuturi. Zelul cu care părintele i-a îndrumat, dar i eforturile lui, concretizate într-o contribuŃie în valoare de 5 florini, au avut cu certitudine un rol motivator în cadrul acestui demers22. Mai târziu, în anul 1884, alături de alte contribuŃii, preotul Pavel Beia din aceeai localitate, va sprijini cu 3 florini înfiinŃarea colii de fete a AsociaŃiunii de la Sibiu, fiind gratulat pentru aceasta de către cei din conducerea instituŃiei, i menŃionat în paginile revistei Transilvania23. Nu tim dacă dragostea pentru zona Năsăudului sau o eroare tipografică îl fac pe acesta să figureze i în anul 1891 printre membri DespărŃământului năsăudean24, în condiŃiile în care, la 3 ani de la înfiinŃarea celui de la BistriŃa, deja se regăsesc în lista membrilor lui nume cunoscute precum cele ale preoŃilor ortodoci Alexandru Silai i Simion Monda, protopopi de BistriŃa25, al pomenitului Teodor Buzdug, sau nume ale unor preoŃi uniŃi din satele din cealaltă parte ale zonei BistriŃei, precum Vasile Onigau, preot în Monor, David Rusu, paroh în ieu, Chiril Deac, preot în ieuŃ26. La început, cu prilejul înfiinŃării DespărŃământului, petrecut cel mai probabil în anul 1888, astritii năsăudeni i-au ajutat pe bistriŃeni să întrunească numărul de membri necesar în vederea înfiinŃării27. Acest fapt explică de ce uneori anumiŃi membri marcanŃi ai zonei năsăudene figurau i la BistriŃa i la Năsăud pe listele publicate în paginile periodicului Transilvania. De altfel, această situaŃie se va prelungi i la începutul secolului XX28. Cu timpul, colaborarea dintre cele două despărŃăminte va rămâne una bună, fapt dovedit de prezenŃa bistriŃenilor la Adunarea Generală Ńinută la Năsăud în anul 1893, unde vor fi validaŃi între membri ordinari i preoŃii ortodoci Ioan Dologa din Tiha Bârgăului29 i Simeon Monda din BistriŃa Bârgăului (cel din urmă deja cunoscut în cadrul AsociaŃiunii)30. La doi ani după înfiinŃare, în anul 1890, are loc rearondarea DespărŃământului, BistriŃa primind numărul XXII între subunităŃile astriste. De asemenea, în edinŃa din 28 iulie 1891 are loc i înnoirea conducerii, fiind ales preedinte Garvil Manu, vicepreedinte Garvil Tripon, secretar Demetriu Ciuta, controlor Alexandru Silai i membru ai comitetului central Iacob Morar, Eliseu Dan, George Curteanu i Chiril

21 Trifoiu 1998, p. 52. 22 Consemnarea 1872, p. 190-191. 23 Scola superiora 1886, p. 64. 24 Procesu 1891, p. 58. 25 Procesu 1891, p. 343. 26 Procesu 1891, p. 279-280, 343-344. 27 Tanco 1981, p. 68. 28 Astfel, de exemplu, în anul 1910, preotul greco-catolic Valeriu Vertic de la Mocod va figura i între membrii DespărŃământului BistriŃean i între cei ai Năsăudului, iar comuna pe care el o păstorea aparŃinea DespărŃământului Năsăudean. Cf. Consemnarea 1910, p. 212, 224; Morariu 2012, p. 177. 29 Naghiu 1937, p. 524. 30 Naghiu 1937, p. 526. Maxim (Iuliu-Marius) Morariu 307

Deac31. Unii dintre ei erau deja nume cunoscute în peisajul cultural al vremii, în vreme ce alŃii aveau să devină (de exemplu, Ciril Deac va deveni vicar al Rodnei i va fi urmaul lui Ioan Pop la conducerea DespărŃământului Năsăudean, pe care îl va păstori până la moartea lui, în anul 1911). Astfel de rearondări vor mai avea loc i ulterior, când, de exemplu, în anul 1914, va fi ales director al despărŃământului Alexandru Pop32, iar secretar Victor Moldovan, unul dintre politicienii de seamă ai perioadei interbelice pe care i-a dat zona BistriŃei33. ActivităŃile culturale ale DespărŃământului BistriŃean vor fi reliefate cu precădere în cadrul adunărilor anuale ale acestuia, care se vor Ńine până în anul 1914, când va exista o pauză pricinuită de război, vor fi mediatizate în periodice precum Revista BistriŃei i în cadrul cărora se va analiza modul în care s-au împlinit obiectivele propuse i se vor propune strategii noi34. Punctul culminant al activităŃii instituŃiei din toată perioada de dinaintea Unirii îl va constitui însă, apodictic, Adunarea Generală a AsociaŃiunii, desfăurată la BistriŃa. Amânată în anul 1887 de către cei de la Sibiu, ea se va Ńine aici peste două decenii i va fi intens mediatizată, cu precădere în presa astristă35. InvitaŃia bistriŃenilor va fi acceptată în data de 17 iunie, iar adunarea se va Ńine în luna septembrie36. Atunci, în ora vor poposi Andrei Bârseanu i Iosif Sterca uluŃiu, împreună cu o serie de reprezentanŃi de seamă ai Astrei sibiene. În cadrul Adunării va fi ales noul comitat central, în frunte cu Iosif Sterca uluŃiu i cu Andrei Bârseanu (ca vicepreedinte)37, se vor discuta diferite statute ale unor asociaŃii culturale, dar i cel al DespărŃământului BistriŃa, i vor fi susŃinute două conferinŃe în data de 2 septembrie, respectiv cea a lui Octavian Goga, intitulată łăranul în literatura română i cea a lui Grigore Pletosu, intitulată Creterea naŃională38. După adunarea generală, adunările cercuale se vor Ńine regulat până în anul 1914, oamenii de cultură ai zonei i intelectualii satelor vor Ńine, ca i până atunci, conferinŃe poporale39. În acel an, adunarea cercuală va avea loc la BistriŃa, i se vor face o serie de planuri cu scopul dinamizării activităŃilor astriste40. Ulterior, din pricina războiului, după cum se va întâmpla i în DespărŃământul Năsăud, următoarea adunare a

31 Revista Ilustrată, anul V, nr. 14, BistriŃa, 1902, p. 160, după Tanco 1981, p. 68. 32 Revista Ilustrată, anul V, nr. 14, BistriŃa, 1902, p. 160, după Tanco 1981, p. 82. 33 Vezi: Moldovan 2013, pentru mai multe informaŃii cu privire la viaŃa i activitatea lui. 34 A se vedea: Tanco 1981, p. 70-82, pentru o prezentare amplă a acestora. 35 Prelegerile poporale 1908, p. 87; Procesu 1907, p. 211; Tabloul 1908, p. 88; Sterca-uluŃu 1909, p. 315. Unii dintre participanŃi îi vor aminti i la câŃiva ani după aceea de cele petrecute la BistriŃa: Mijloacele 1911, p. 362. 36 Matei 2005, p. 82. 37 Matei 2005 p. 84; Cf. Macavei 2011, p. 44. 38 Matei 2005, p. 84; Cf. Morariu 2015, p. 192. 39 De exemplu, în anul 1908, Victor Onior va susŃine conferinŃa intitulată: Nuveliti români din zilele noastre, în Tanco 1981, p. 79. 40 ,,DespărŃământul BistriŃa al Astrei i-a Ńinut adunarea cercuală în BistriŃa, fiind de faŃă peste 500 de asistenŃi: cărturărime, meseriai i Ńărani. Din raportul despre activitatea despărŃământului, de la 1 ianuarie 1914 încoace se vede că, la 28 februarie 1914 comitetul cercual i-a făcut un plan frumos de acŃiune, împărŃind despărŃământul în secŃii i nuind pentru fiecare secŃie câte un delegat, cu toŃii 9, care să Ńină prelegeri poporale comune i să angajeze i alŃi prelegători.... În anul 1914 i de atunci încoace, adunarea DespărŃământului nu s-a mai putut Ńine până în 13 iulie 1919 i activitatea DespărŃământului a stagnat. DespărŃământul are 21 de agenturi în comune. Cu ocazia adunării s-au înscris: 1 membru fondator, 3 membri pe viaŃă, 50 membri activi i 9 membri ajutători. Director a fost ales dr. Dionisiu Vaida, protopop; totodată s-a constituit comitetul cercual în întregime”, în Transilvania, nr. 5-9/1920, p. 30, 550. 308 DespărŃământul Astra BistriŃa de la înfiinŃare i până la Marea Unire cercului de după unire va fi cea de la Salva, din anul 191941. După unire însă, Astra bistriŃeană va reveni cu forŃe proaspete, iar numărul mare de membri pe care îi va avea în anul 1919 va constitui, între altele o dovadă că i pe durata conflagraŃiei, aici s-a desfăurat o activitate susŃinută42.

III. Concluzii Analizând cele prezentate până acum în cadrul materialului nostru, observăm că, dei a întâmpinat iniŃial anumite dificultăŃi, despărŃământul bistriŃ ean al Astrei s-a dovedit unul activ, membrii lui contribuind prin intermediul conferinŃelor poporale i a celorlalte activităŃi desfăurate la conservarea românismului în rândul populaŃiei româneti din acest spaŃiu. Buna colaborare dintre oamenii locului i presa românească locală, care a mediatizat cu contiinciozitate activităŃile desfăurate de către instituŃia pomenită s-a dovedit un atu, care a crescut vizibilitatea i prestigiul ei în acele locuri, dar i încrederea oamenilor zonei în ea, fapt dovedit de creterea constantă a numărului de membri. Ca i în cadrul despărŃământului învecinat de la Năsăud43, preoŃii au jucat i aici un rol important în susŃinerea activităŃilor astriste i în mediatizarea lor. Spre deosebire de acele locuri însă, preoŃii din despărŃământul cercetat erau cu precădere ortodoci, în special în zona Bârgăului. Un moment culminant în istoria acestei agenturi astriste l-a constituit, după cum am arătat, desfăurarea în anul 1907, a adunării generale a asociaŃiei la BistriŃa44, evenimentul reunind în urbe elita astristă a vremii din întreg spaŃiul transilvan i motivându-i pe bistriŃeni să dinamizeze activităŃile întreprinse. În concluzie, putem afirma că în ciuda faptului că nu s-a bucurat foarte mult de atenŃia cercetătorilor, DespărŃământul BistriŃa al Astrei a fost unul important în peisajul cultural al vremii sale, iar activităŃile lui s-au constituit în elemente care au contribuit la conservarea indentităŃii naŃionale i emanciparea culturală a românilor de aici.

Bibliografie

BariŃiu 1874 – G. BariŃ iu, Istoria regimentului alu II romanescu granitariu transilvanu, Brasiovu, 1874. Bocan, Gârdan, Leb – N. Bocan, G. -V. Gârdan, I. -V. Leb (ed.), Andrei aguna – 2011 corespondenŃa , vol. IV, Cluj-Napoca, 2011. Coc 2013 – A. D. Coc (coord.), Monografia Colegiului NaŃional „George Co buc” din Năsăud la 150 de ani de istorie (1863-2013), Cluj-Napoca, 2013. Consemnarea 1872 – Consemnarea contribuiriloru la fondulu academiei, în Transilvania, V, 16, 15 Augustu, 1872, p. 180-195. Consemnarea 1910 – Consemnarea membrilor „AsociaŃiunii pentru literatura română i cultura poporului român”. Starea de la 10 August 1910, în Transilvania, XLI, 4, Iulie-August, 1910, p. 205-227.

41 A se vedea: Morariu 2014a, p. 21-25; Morariu, 2014b, p. 46-50, pentru documentele privitoare la acel eveniment. 42 Cf. Consemnarea 1919, p. 76. 43 Cf. Morariu 2012, p. 173-183; Morariu 2013, p. 135-140. 44 Matei 2005, p. 82; Macavei 2011, p. 44. Maxim (Iuliu-Marius) Morariu 309

Consemnarea 1919 – Consemnarea membrilor „AsociaŃiunii pentru literatura română i cultura poporului român”. Starea de la 10 August 1919, în Transilvania, L, 1-12, Ianuarie-Decemvrie, 1919, p. 70-82. Diaconovich 1904 – C. Diaconovich, Enciclopedia Română, publicată din însărcinarea i sub auspiciile AsociaŃiunii pentru literatura română i cultura poporului român, tomul III, Sibiu, 1904. Macavei 2011 – E. Macavei, AsociaŃiunea Astra i adunările generale (1861-2011), Sibiu, 2011. Mihai 2004 – G. Mihai, Încă o istorie a regimentului de graniŃă de la Năsăud , în ArhSom, III, 3, 2004, p. 417-438. Mijloacele 1911 – Mijloacele de propagandă literară i culturală ale „AsociaŃiunii” i desvoltarea lor, în Transilvania, 4, Iulie- August, 1911, p. 350-371. Mititean 2013a – I. Mititean, Liceul grăniceresc năsăudean în vârful peniŃei, Cluj-Napoca, 2013. Mititean 2013b – L. Mititean, Iuliu Moisil la Năsăud , în Astra năsăudeană, I, VIII, 2, 28, Decembrie, 2013, p. 88-89. Moldovan 2013 – V. Moldovan, Memoriile unui politician din perioada interbelică, în vol. ed. M. G. Buta, A. Onofreiu, Cluj-Napoca, 2013. Morariu 2012 – I.-M. Morariu, „Astra” i preoŃii năsăudeni de la începutul secolului XX i până la Marea Unire, în ArhSom, III, 11, 2012, p. 173-183. Morariu 2013 – I.-M. Morariu, PreoŃii astriti năsăudeni i Marea Unire, în ArhSom, III, 12, 2013, p. 135-140. Morariu 2014 – I.-M. Morariu, Un document important despre adunarea DespărŃământului Năsăud al „Astrei” din anul 1919. Partea a II-a – raportul general al DespărŃământului, în Pisanii Sângeorzene, III, 4, 20, Aprilie, 2014, p. 46-50. Morariu 2015 – I.-M. Morariu, Activitatea protoiereului i porfesorului Grigore Pletosu ca preedinte al SecŃiunii colare a „Astrei” (1902-1911), în vol. coord. A. Macavei, R. D. Pop, Consemnări despre trecut. Societate i imagine de-a lungul timpului, Cluj-Napoca, 2015, p. 187-198. Naghiu 1937 – I. Naghiu, Adunările generale ale „Astrei” la Năsăud, în ArhSom, 20, 1937, p. 515-527. Pamfil 2005 – M. Pamfil, AsociaŃiunea în lumina documentelor (1861-1950). Noi contribuŃii , Sibiu, 2005. Partea oficială 1887 – Partea oficială, în Transilvania, XVIII, 1-2, 1-15 Ianuariu, p. 5-21. Partea oficială 1888 – Partea oficială, în Transilvania, XIX, 15-16, 15-30 Aprilie, 1888, p. 120-130. Pavelea 2001 – T. Pavelea, Năsăudul, repere istorice i culturale, BistriŃa, 2001. Pavelea 2005 – T. Pavelea, SocietăŃi culturale năsăudene, vol. 1, BistriŃa, 2005.

310 DespărŃământul Astra BistriŃa de la înfiinŃare i până la Marea Unire

Pletosu 1898a – G. Pletosu, La deschiderea unei cole. Cuventare rostită de protopresbiterul on. Greg. Pletosu, profesor gimnasial în Năseud, cu ocasiunea sfinŃirii colei confesionale gr.-orientale din Borgo-BistriŃa , în Telegraful Român, XLVI, 84, 4/16 August, 1898, p. 338. Pletosu 1898b – G. Pletosu, La deschiderea unei cole. Cuventare rostită de protopresbiterul on. Greg. Pletosu, profesor gimnasial în Năseud, cu ocasiunea sfinŃirii colei confesionale gr.-orientale din Borgo-BistriŃa , în Telegraful Român, XLVI, 85, 8/20 August, 1898, p. 342. Pletosu 1898c – G. Pletosu, La deschiderea unei cole. Cuventare rostită de protopresbiterul on. Greg. Pletosu, profesor gimnasial în Năseud, cu ocasiunea sfinŃirii colei confesionale gr.- orientale din Borgo-BistriŃ a, în Telegraful Român, XLVI, 86, 11/23 August, 1898, p. 347. Pletosu 1898d – G. Pletosu, La deschiderea unei cole. Cuventare rostită de protopresbiterul on. Greg. Pletosu, profesor gimnasial în Năseud, cu ocasiunea sfinŃirii colei confesionale gr.-orientale din Borgo-BistriŃa , în Telegraful Român, XLVI, 88, 18/30 August, 1898, p. 354-355. Pop 1999 – I. Pop, Istoria Regimentului II românesc de graniŃă de la Năsăud , Seria „Historica”, Cluj-Napoca, 1999. Prahase 2001 – M. Prahase (coord.), Studii i cercetări etnoculturale, vol. II – „Spiritualitate năsăudeană: Academicienii”, BistriŃa, 2001. Prelegerile poporale – Prelegerile poporale Ńinute în cursul anului 1907, în 1908 Analele ASTRA, II, Aprilie-Iulie, 1908, p. 82-90. Procesu 1891 – Procesu verbalu alu comitetului AsociaŃiunii transilvane pentru literatura românp i cultura poporului românu, luatu în edinŃa dela 12 Octombre n. 1891, în Transilvania, XXII, 11, 15 Novembre, 1891, p. 342-345. Procesu 1907 – Proces verbal luat în edinŃa festivă a SecŃiunilor tiinŃifice literare, Ńinută în BistriŃa 22 Septemvrie st. n. 1907, în Analele ASTRA, 4, Octomvrie-Decemvrie, 1907, p. 208-215. Rădulescu 2008 – G. Rădulescu, BistriŃa, o istorie urbană. Oraul medieval, BistriŃa, 2008. Rusu-SărăŃeanu 1989 – I. Rusu-SărăŃeanu, Academia Română i micarea culturală din Ńinuturile BistriŃei i Năsăudului , în FI, VI, 1989, p. 193-207. Scola superiora 1886 – Scola superiora de fetite din Sibiiu, în Transilvania, XVII, 7-8, 1-15 Aprilie, 1886, p. 64-65. Seni 2008 – I. Seni, Năsăudenii i Marea Unire, Cluj-Napoca, 2008. Sterca-uluŃu 1909 – I. Sterca-uluŃ u, Cuvântul de deschidere al prezidentului „AsociaŃiunii” în ocazia adunării plenare a secŃiilor în 1909, în Transilvania, XL, IV, Octombrie-Decembrie, 1909, p. 315-316. otropa 1938 – V. otropa, ÎnfiinŃarea graniŃei militare năsăudene 1762, în ArhSom, 24, 1938, p. 1-72. otropa 1940 – V. otropa, ComandanŃii regimentului grăniceresc năsău- Maxim (Iuliu-Marius) Morariu 311

dean”, în ArhSom, 28, 1940, p. 92-101. otropa, Drăganu – V. otropa, N. Drăganu, Istoria coalelor Năsăudene, 1913 Năsăud, 1913. Tabloul 1908 – Tabloul general despre starea i activitatea despărŃămin- telor în anul 1907, în Analele ASTRA, II, Aprilie-Iulie, 1908, p. 80-95. Tanco 1977 – T. Tanco, Pavel Beia regăsindu-i vocaŃia, în vol. ed. Comitetul de cultură i educaŃie socialistă al judeŃului BistriŃa-Năsă ud, Virtus Romana Rediviva, vol. 3 – Rădăcini adânci, BistriŃa, 1977, p. 59-88. Tanco 1981 – T. Tanco, Astra în despărŃămintele Năsăud, BistriŃa, Beclean i Teaca de la înfiinŃare până la unire, în vol. ed. Comitetul de cultură i educaŃie socialistă al judeŃului BistriŃa-Năsă ud, Virtus Romana Redidiva, vol. VI – Memoria istoriei, BistriŃa, 1981, p. 13-50. Tanco 1984 – T. Tanco, Virtus Romana Rediviva, vol. V – Memoria prezentului, BistriŃa, 1984. Tanco 1996 – T. Tanco, Academicienii năsăudeni i bistriŃeni , Cluj-Napoca, 1996. Tanco 1998 – T. Tanco, DicŃionar literar (1639-1997), al judeŃului BistriŃa- Năsăud. Autori – PublicaŃii – SocietăŃi , Cluj-Napoca, 1998. Transilvania Transilvania, LI, 5-9, 1920, p. 30, 550. Trifoiu 1998 – N. Trifoiu, Năsăudenii i începuturile „Astrei”, în Almanah cultural-tiinŃific „Virtus Romana Rediviva”, 3, 1998, p. 48-54. Văran 2006 – D. Văran, InstituŃia protopopiatului ortodox al BistriŃei reflectată în documentele create, în RB (S.N.), 2006, p. 26-32. Vidican 2008 – A. Vidican (coord.), Protopopiatul ortodox român BistriŃa monografie, BistriŃa, 2008.

BistriŃa Department of Astra from the Foundation and until the Great Union Abstract

Altought it was not one of the most dynamic departments of the Transylvanian Association for the Romanian Culture and Literature of Romanian People Astra, and its activity wasn't diseminated as the Năsăud one, BistriŃa Department of Astra is an active section of it, which was caracterished by consecvence and profesionaism. Unfortunately, the lack of documents about its history (because, for example, nowadays it doesn't exist a fond of it at the BistriŃ a Department Direction of the National Archieves), constitutes a big problem in the research of the subject. Despite of that, using information provided by reviews like Transylvania from Sibiu (the official review of Astra), The Ilustrated Newspaper from BistriŃa, but also from some authors who investigated the history of Astra in the area of BistriŃa-Năsăud county, we will try there to emphasize the most important moments from its history (like, for exmple, the General Assembly from 1907).

EVOLUłIA ORGANIZAłIILOR PARTIDULUI NAłIONAL ROMÂN DIN ARDEAL I BANAT ÎN PERIOADA 1923-1925. ALEGERI PARLAMENTARE PARłIALE

MARIN POP Muzeul JudeŃean de Istorie i Artă Zalău [email protected]

Cuvinte cheie: Partidul NaŃional Român, alegeri parlamentare parŃiale, Ardeal i Banat, circumscripŃii electorale, organizaŃii judeŃene, Iuliu Maniu Keywords: Romanian National Party, partial parliamentary elections, Transylvania and Banat, constituency, county organizations, Iuliu Maniu

Anul 1918 a însemnat pentru Partidul NaŃional Român îndeplinirea obiectivelor pentru care a luat fiinŃă. S-a reuit unirea tuturor românilor într-un singur stat naŃional unitar. În mod fericit acest ideal al P.N.R. corespundea, în totalitate, cu cel al poporului român. Partidul păea în România Mare cu o largă bază socială, care îi permitea să se mite pe aproape întreaga scenă politică i cu un mare capital politic. Liderii săi erau căliŃi în lupta naŃională. Amintim aici pe George Pop de Băseti (care din păcate moare pe data de 23 februarie 1919), Iuliu Maniu, Alexandru Vaida Voevod, Vasile Goldi, tefan Cicio-Pop, Teodor Mihali, Vasile Goldi, Aurel Vlad, Aurel Lazăr, Victor Deleu i mulŃi alŃii. Ajuns la guvernare în coaliŃie cu alte partide din Vechiul Regat, după numai câteva luni, în 12 martie 1919 primul ministru Alexandru Vaida Voevod, unul dintre liderii marcanŃi ai P.N.R. este destituit de către regele Ferdinand i înlocuit cu generalul Alexandru Averescu. Din acest moment, P.N.R. va intra într-o lungă perioadă de opoziŃie, până în anul 1928, când va fi adus la putere de către RegenŃă. Perioada 1923-1925 se caracterizează prin politica de fuziuni, reorganizarea filialelor i numeroasele alegeri parlamentare parŃiale, care au dovedit forŃa Partidului NaŃional în Ardeal i Banat. Evenimentul politic major al acestei perioade l-a constituit fuziunea Partidului NaŃional, condus de Iuliu Maniu, cu Partidul łărănesc din Vechiul Regat, condus de învăŃătorul Ion Mihalache. Prin înfiinŃarea noului partid, sub titulatura de Partidul NaŃional-łărănesc, se crea cel mai mare partid de mase din România interbelică, capabil să asigure rotativa guvernamentală, alături de Partidul NaŃional Liberal.

Sargetia. Acta Musei Devensis (S.N.), VII, 2016, p. 313-331. 314 EvoluŃia organizaŃiilor P.N.R. din Ardeal i Banat în perioada 1923-1925

Ajuns la guvernare în coaliŃie cu alte partide din Vechiul Regat, după numai câteva luni, la 12 martie 1919 primul ministru Alexandru Vaida Voevod, unul dintre liderii marcanŃi ai P.N.R. este destituit de către regele Ferdinand i înlocuit cu generalul Alexandru Averescu. Din acest moment, P.N.R. va intra într-o lungă perioadă de opoziŃie, până în anul 1928, când va fi adus la putere de către RegenŃă. Perioada 1923-1925 se caracterizează prin politica de fuziuni, reorganizarea filialelor i numeroasele alegeri parlamentare parŃiale, care au dovedit forŃa Partidului NaŃional în Ardeal i Banat. Pe data de 12 ianuarie 1923, organizaŃia P.N.R. din judeŃul Timi-Torontal s-a întrunit pentru a-i alege un nou preedinte în urma morŃii, în anul 1922, a doi fruntai de bază, Vasile Chiroiu i George Adam. edinŃa a fost deschisă de vicepreedintele organizaŃiei judeŃene, dr. Liviu Cigăreanu, care vorbete despre fostul preedinte al organizaŃiei, George Adam, regretat de întreg Banatul. El îi îndeamnă pe membrii Comitetului judeŃean, fiindcă trecuseră 6 săptămâni de doliu, să aleagă un nou preedinte. Dr. Bogdan îl propune în funcŃia de preedinte al organizaŃiei judeŃene a P.N.R. din Timi-Torontal, „la consentimentul unanim al tuturor celor prezenŃi”, pe fruntaul politic Sever Bocu. El este ales i devine noul preedinte al organizaŃiei bănăŃene1. Noul preedinte Sever Bocu, care era i deputat P.N.R., însoŃit de alŃi fruntai politici, s-a deplasat în satele din jurul Timioarei, cu scopul de a informa opinia publică i electoratul care l-a votat asupra intenŃiilor politice ale partidului din care provenea i de a lua pulsul ei2. De asemenea, în edinŃa din 23 februarie 1923, Comitetul judeŃean hotărăte organizarea de adunări publice în toate reedinŃele de circumscripŃie, care să fie finalizate cu o adunare generală în Timioara3. În luna februarie 1923 au loc noi alegeri parŃiale în circumscripŃia electorală Ighiu, judeŃul Alba. Mandatul de deputat a fost declarat vacant, dei fruntaul politic al P.N.R. Alexandru Vaida Voevod, care câtigase mandatele de la Ighiu i Sasca (judeŃul Cara-Severin), nu optase încă pentru unul dintre ele. Alegerile au fost fixate pentru zilele de 25 i 26 februarie 1923. Alegerile parlamentare parŃiale de la Ighiu au creat puternice pasiuni politice. P.N.R. care deŃinea prin tradiŃie colegiul, câtigat de Al. Vaida Voevod încă de la alegerile din anul 1906, dorea să-i menŃină monopolul politic în judeŃul Alba. La rândul său, P.N.L. dorea să câtige cu orice preŃ mandatul, chiar prin interpuii averescani, să spargă monopolul naŃionalilor, mai ales că acum se afla la guvernare i avea în subordine autorităŃile locale. Pe data de 16 februarie 1923, prefectul judeŃului Alba, Camil Velican, îl întiinŃa pe ministrul de Interne că s-au înscris în cursa electorală următorii candidaŃi: Petru Mete, fost prefect al judeŃului Cojocna, averescan susŃinut de liberali; P.N.R. l-a propus ca i candidat pentru obŃinerea unui mandat de deputat la Ighiu pe fruntaul politic Silviu Dragomir, profesor de istorie la Universitatea din Cluj, fost profesor ani buni la Seminarul Andrei aguna din Sibiu, secretar al Marii Uniri i eful Biroului de presă al Consiliului Dirigent, membru corespondent al Academiei Române. Mai candidau A. C. Cuza supranumit „Musolini al doilea” i Ion Petringenaru, protejatul lui Traian Mooiu. Însă, în seara zilei de 14 februarie 1923, candidatul I. Petringenariu a fost

1 VoinŃa Banatului, nr. 3/1923, p. 1. 2 VoinŃa Banatului, nr. 5/1923, p. 2. 3 VoinŃa Banatului, nr. 9/1923, p. 1. Marin Pop 315 reŃinut de Jandarmerie pentru excrocherie i escortat la Comandamentul Corpului VI Armată din Sibiu4. În timp ce candidatul susŃinut de liberali desfăura o campanie electorală asiduă, fiind ajutat i de proaspătul senator Ilie Dăianu, lui Silviu Dragomir i se puneau o serie de piedici. Înaintase lista reprezentanŃilor pentru secŃiile de votare i trebuia să primească autorizaŃii pentru respectivele persoane în termen de 24 ore. Trecuse deja o săptămână i mai erau doar 6 zile până la alegeri i încă nu primise autorizaŃiile5. Alte abuzuri ale autorităŃilor locale din judeŃul Alba asupra candidatului P.N.R. au fost cenzurarea presei i interzicerea întrunirilor electorale6. De asemenea, în seara zilei de 18 februarie, candidatul P.N.R. i deputatul GhiŃă Pop au fost arestaŃi în localitatea Mete i escortaŃi afară din comună, pentru că nu aveau bilete de circulaŃie, care trebuiau eliberate de către administraŃia locală. Inclusiv fruntaul politic Alexandru Vaida Voevod, care participă la o întrunire electorală autorizată, la MihalŃ, a fost escortat de jandarmi înarmaŃi, la Post. A fost eliberat, însă, în momentul în care Silviu Dragomir apare cu autorizaŃia de a Ńine adunarea. În aceste condiŃii, candidatul P.N.R. a luat contact cu alegătorii din localităŃi, dar nu avea dreptul de a Ńine adunări publice pentru a-i prezenta oferta electorală. A încercat la Galtiu, Mete i Avent să improvizeze adunări electorale, dar ele au fost împrătiate de jandarmi7. Ministerul de Interne era informat aproape oră cu oră de Comandamentul Corpului de Jandarmi i, în special, de celebrul maior Mihai, trimis pentru a asigura „ordinea i legalitatea” alegerilor. Comandamentul Corpului de Jandarmi, prin căpitanul Ursu Aristide, trimitea, pe data de 22 februarie, o notă informativă către Ministerul de Interne. Sublinia că dintre fruntaii naŃionali a sosit i Ion Agârbiceanu, iar seara urma să sosească i Iuliu Maniu. P.N.R. a stabilit ca în fiecare secŃie de votare să fie cel puŃin doi parlamentari ai partidului, care să asigure supravegherea alegerilor, corectitudinea lor i „să nu plece de la urnă sub nici un cuvânt”. Despre preoŃii greco-catolici spunea că „lucrează îndrăzneŃ i făŃi de acord cu parlamentarii naŃionaliti contra guvernului”. În sfârit, Al. Vaida Voevod a declarat la o adunare electorală că regele l-a chemat pe Iuliu Maniu i i-a făgăduit că peste 3 luni îl va desemna prim ministru8. Tot în data de 22 februarie 1923 a avut loc o mare adunare electorală a P.N.R, prima i ultima de fapt. Adunarea s-a Ńinut, spune căpitanul Ursu Aristide, într-o altă notă informativă „sub stare de asediu”. Informează că la adunare s-au comis „delicte de investigaŃiune la revoltă, anarhie, răsturnarea ordinei publice i antidinasticism”. Deputatul Bălan i-a îndemnat pe cetăŃeni să nu facă armată i să nu plătească impozitele, fiindcă guvernul le fura drepturile. Al. Vaida Voevod ar fi declarat la adunare că pe viitor „va aranja pe toŃi de la colonel în sus”, că 300 de parlamentari i-au câtigat mandatul prin „furt ordonat de Brăteanu”, iar el în „Camera tâlharilor” nu intră, legile au fost mai respectate sub unguri decât sub Brătianu, iar Ardealul este tratat ca o colonie. La rândul lui, candidatul P.N.R. Silviu Dragomir declara că liberalii conduc Ardealul mai rău ca ungurii, că iau colile satelor, că dările se puneau numai pentru săraci. Mai grav, spune profesorul, „contractul de la Alba Iulia” nu era respectat.

4 ANIC, FMAI, dosar nr. 7/1923, f. 1; Patria, nr. 32/1923, p. 3. 5 Patria, nr. 32/1923, p. 3. 6 Patria, nr. 36/1923, p. 3. 7 Patria, nr. 38/1923, p. 3; Patria, nr. 40/1923, p. 1. 8 ANIC, FMAI, dosar nr. 7/1923, f. 2. 316 EvoluŃia organizaŃiilor P.N.R. din Ardeal i Banat în perioada 1923-1925

Fruntaul politic naŃional-român Sever Dan declara că la Bucureti nu „poruncea nimeni”, ci fiecare făcea ceea ce dorea. Îi îndemna pe cei prezenŃi să-i facă singuri dreptate. După cum au luptat pe front, aa să lupte „cu măciuca”. Senatorul Sâmpălean afirma că liberalii erau „gunoiul i hoŃii pe care să-i sfâie oamenii cu dinŃii”. El care era preot, spune că va începe primul. Deputatul Dumitru Man, tot preot, continuă afirmaŃiile jignitoare la adresa liberalilor, pe care îi cataloghează ca fiind „lingurari, cloŃani” i „gunoiul care roade toate drepturile Ardelenilor”. Regele era fermecat de obolani, iar Iuliu Maniu, „făt frumos”, îl va dezlega de farmece. P.N.R nu a mers la încoronarea regelui, fiindcă a fost „jupuit de toate drepturile”. În final, se întreba retoric dacă s-a cerut aprobarea poporului pentru banii folosiŃi la Încoronare i îi îndeamnă pe cei prezenŃi să-i apere drepturile cu măciuca i cu dinŃii. În aceste condiŃii, căpitanul de jandarmi raportează că a dat ordin să fie oprite orice adunări politice i că „spiritele” erau foarte agitate. Nu menŃiona dacă a oprit i adunările candidatului susŃinut de guvern, care continuau nestingherite. Maiorul Mihai raporta Ministerului de Interne într-o notă informativă că pentru a înlătura „propaganda revoluŃionară” a P.N.R. a ordonat oprirea revizuirii recrutărilor i că în circumscripŃie au mai sosit un număr mare de naŃionaliti. De asemenea, raporta că nu s-au admis parlamentari ca bărbaŃi de încredere, i a cerut 100 de grăniceri ca întăriri, care urmau să sosească în ziua de 24 februarie. În final, raporta că întrunirile lui Petru Mete se bucurau de succes, aadar, spune el, „este deci diversiunea favorabilă”. Tot în aceeai zi de 23 februarie 1923, maiorul Mihai trimite o altă notă informativă, în care anunŃă că Silviu Dragomir a telefonat la Bucureti cerând să vină Iuliu Maniu, Pavel Brătăanu i Gr. Filipescu. Maniu nu putea veni, Brătăanu era bolnav, dar a sosit Filipescu, împreună cu alŃi doi deputaŃi. În fiecare zi, spune maiorul, soseau 3-4 parlamentari naŃionaliti, „toŃi ameninŃători i pui pe scandal”. În consecinŃă a interzis adunarea pe care P.N.R. a dorit să o organizeze la Ighiu i era surprins că Vaida a protestat „nu tocmai supărat”9. Prefectul judeŃului Alba, într-o telegramă trimisă ministrului de Interne, informa că dei s-au prezentat la el aproximativ 10 fruntai P.N.R. pentru a protesta împotriva abuzurilor, în opinia lui nu le-au putut dovedi. Era mirat că fruntaii politici au cerut doar asigurarea că în zilele de alegeri vor putea circula liberi. Solicitarea îi dădea de gândit, prefectul interpretând că fruntaii P.N.R. „vor provoca scandal”10. În preajma zilelor de alegeri prefectul Velican raporta următoarele: „Cu onoare vă raportez alegerile la Cameră s-au început în circumscripŃia Ighiu. Luptă corp la corp i foarte grea. SituaŃia s-a agravat prin faptul că Preedintele (Biroului electoral – n.n.) fără consimŃirea noastră a eliberat naŃionalitilor permisiunea de a fi încredinŃat special (de a participa ca supraveghetori la secŃiile de votare – n.n.). Aa naŃionalitii au ajuns în circumscripŃie i la secŃiile de votat”. Tot el cere Ministerului de Interne să intervină la Ministerul de Război pentru a-i trimite 100 de militari i 2 ofiŃeri pentru zilele de 25 i 26 februarie, „pentru siguranŃa generală”11. Cu toate că Preedintele Biroului electoral a permis participarea „bărbaŃilor de încredere” ai P.N.R. la secŃiile de votare, au fost găsite numeroase tertipuri pentru sabotarea aprobării. Astfel, în foarte multe secŃii acetia au fost primiŃi doar a doua zi. La numărarea voturilor, observatorii P.N.R. constată că Silviu Dragomir avea voturi doar începând de a doua zi, ziua în care au putut participa ca supraveghetori. Fruntaii

9 ANIC, FMAI, dosar nr. 7/1923, f. 3. 10 ANIC, FMAI, dosar nr. 7/1923, f. 5. 11 ANIC, FMAI, dosar nr. 7/1923, f. 10-12. Marin Pop 317

P.N.R. acuzau că în prima zi de votare s-a produs o fraudare masivă a voturilor în favoarea candidatului guvernamental. De asemenea, mulŃi simpatizanŃi ai P.N.R. au fost împiedicaŃi să voteze. În consecinŃă cereau efectuarea unei anchete urgente, prin care ei vor demonstra că votanŃii P.N.R. erau în număr mult mai mare decât cel ieit din urne12. Datorită ingerinŃelor guvernului fruntaul politic al P.N.R. Silviu Dragomir a fost învins, obŃinând 1864 voturi, în timp ce Petru Mete a obŃinut 4.042 voturi. Făcând o numărătoare paralelă a voturilor, fruntaii P.N.R. erau de părere că Petru Mete a obŃinut doar 671 voturi, iar Silviu Dragomir 3.548, la care se adăugau încă 1.500 voturi ale alegătorilor care au fost opriŃi să-i exercite dreptul de vot de către jandarmi, la marginea satelor sau în faŃa secŃiilor de votare, alegători pe care îi considerau că ar fi votat cu Silviu Dragomir13. În urma desfăurării alegerilor parlamentare parŃiale de la Ighiu, Silviu Dragomir a acordat un interviu ziarului Adevărul . El susŃine că alegerile au fost conduse de liberali după un plan al cărui executant a fost maiorul Mihai, subef de Stat Major al Jandarmeriei, venit special la Ighiu pentru a pune în practică acest plan. El nu a intrat pe faŃă în acŃiune decât în ultimele 5 zile ale campaniei electorale. În opinia lui Silviu Dragomir planul a fost următorul: să oprească propaganda electorală a P.N.R., sub pretext că era stare de asediu, iar dacă aveau autorizaŃie de a organiza adunări electorale îi opreau sub pretext că nu aveau bilete de liberă circulaŃie; să terorizeze alegătorii prin dislocarea unui număr considerabil de jandarmi i soldaŃi în comunele circumscripŃiei, care aveau ordinul să-i izoleze pe alegători de secŃiile de votare pentru a se putea „lucra în deplină siguranŃă”. Cunoscutul istoric concluziona, cu amărăciune, următoarele: „łara aceasta nu s-a plămădit pentru a fi guvernată de tâlhari, căci dacă ar fi aa, deerte i mincinoase sunt toate silinŃele noastre. Am scris multe pagini despre luptele i suferinŃele de veacuri ale fraŃilor mei din Ardeal. Nici una nu este atât de dureroasă ca asasinatul votului universal de la Ighiu”14. În cadrul numeroaselor proteste referitor la adoptarea ConstituŃiei de către guvernul liberal, pe data de 21 martie 1923, parlamentarii P.N.R. i P.ł. au dat presei un comunicat, în care subliniau că s-au „străduit prin mijloace legale” să împiedice luarea în considerare a proiectului de ConstituŃie, dar contrar voinŃei OpoziŃiei i „a protestului opiniei publice” el a fost depus în Parlament. DeputaŃii i senatorii P.N.R. i P.ł. se desolidarizau de răspunderea votării ConstituŃiei i hotărăsc continuarea luptei extraparlamentare în toată Ńara, „conform planului dinainte stabilit”15. În perioada de după votarea ConstituŃiei au fost organizate adunări de protest în toată Ńara. Mare parte dintre ele au fost oprite de reprezentanŃii guvernului în teritoriu. După ce s-a încercat interzicerea adunării P.N.R. preconizată a avea loc în Bucureti pe data de 25 martie, guvernul baricadând toate oselele la intrarea în Capitală, întrunirea preconizată a avea loc la Braov a fost oprită de PoliŃie din ordinul guvernului. OrganizaŃia P.N.R. din judeŃele Braov, Trei Scaune i Făgăra au trimis conducerii centrale a partidului o telegramă de aderenŃă la lupta împotriva ConstituŃiei. Până la urmă adunarea P.N.R. din Capitală a avut loc în sala „Dacia”, la fel ca precedentele, bucurându-se de participarea a peste 20.000 de persoane16.

12 ANIC, FMAI, dosar nr. 7/1923, f. 41-42. 13 Patria, nr. 44/1923, p. 1; VoinŃa Banatului, nr. 10/1923, p. 1. 14 Patria, nr. 47/1923, p. 1. 15 Patria, nr. 61/1923, p. 3. 16 Patria, nr. 64/1923, p. 3; Patria, nr. 65/1923, p. 1; Patria, nr. 66/1923, p. 3; Patria, nr. 67/1923, p. 1-2. 318 EvoluŃia organizaŃiilor P.N.R. din Ardeal i Banat în perioada 1923-1925

Pe data de 15 aprilie 1923 are loc prima mare adunare a P.N.R. de după Pate, tot în sala „Dacia” din Capitală. În moŃiunea adoptată se protestează din nou „împotriva tentativei guvernului de a dărâma temeliile constituŃionalismului democratic i de a introduce pseudo-absolutismul făŃarnic”. În după amiaza adunării, delegaŃii P.N.R. i P.ł. din toată Ńara s-au întrunit la Clubul P.N.R. din PiaŃa Teatrului, unde au participat la o consfătuire cu Iuliu Maniu. S-a hotărât reînceperea unei acŃiuni politice mult mai intense în Ardeal, Vechiul Regat i în Capitală. În acest scop se preconiza organizarea de întruniri politice i mari adunări publice în fiecare duminică în 10-12 orae din Ńară17. Adunările populare ale P.N.R. din Banat au culminat cu cea de la Timioara din 22 aprilie 1923, la care au participat peste 10.000 de persoane. Scopul organizării adunării era ca parlamentarii partidului să prezinte un raport asupra activităŃii politice desfăurate, dar i de a dovedi forŃa organizaŃiei, dezminŃind astfel zvonurile lansate de celelalte partide, care susŃineau că în sânul organizaŃiei P.N.R. din Banat existau frământări i sciziuni. Desigur scopul principal era de a protesta împotriva ConstituŃiei adoptate de guvernul liberal18. OrganizaŃia centrală a P.N.R. a fost reprezentată de Alexandru Vaida Voevod, tefan Cicio-Pop, Pavel Brătăanu, Raul Crăciun, directorul ziarului Epoca etc. OrganizaŃia judeŃeană Cara-Severin a participat cu o delegaŃie care îl avea în frunte pe Caius Brediceanu, cea din Arad pe cunoscutul frunta politic tefan Cicio-Pop. Tot din judeŃul Arad au participat i doi reprezentanŃi ai organizaŃiei P.ł. Preedinte al adunării a fost propus venerabilul preot Ioanichie Neagoe. Printre cei care au luat cuvântul s-a aflat i Sever Bocu, preedintele organizaŃiei judeŃene, care a subliniat că Banatul nu a mai văzut o adunare aa de numeroasă de 30 de ani, din vremea Memorandului19. Referitor la situaŃia politică din Banat, Sever Bocu declara într-un interviu acordat ziarului Lupta că nu recunoate în această provincie decât 3 partide politice: P.N.R., naŃional-german i socialist. Restul, spune el, „sunt cadre goale, fără cuprins i oameni închinaŃi de partidele vechi din Regat în vederea puterei. Înjghebări efemere, cari apar i dispar pe măsura îndepărtărei sau apropierei de putere, care este singurul element de viaŃă”20. OrganizaŃia judeŃeană a P.N.R. din Cara-Severin organizează, la rândul ei, o serie de adunări publice în cursul lunii mai, la Lugoj, Caransebe i OraviŃa21. Pe data de 23 aprilie 1923 are loc o întrunire a P.N.R. la cheii Braovului i Braovul vechi. Au luat cuvântul, printre alŃii, Voicu NiŃescu i Aurel Dobrescu22. Pe data de 16 mai 1923 are loc o nouă adunare, organizată de P.N.R. tot la Braov, în sala „Gewerbeverein”. Fruntaul politic braovean Mihai Popovici a vorbit despre lupta politică pe care a susŃinut-o în Parlament împotriva votării ConstituŃiei liberale. Cu o zi înainte avusese loc Congresul organizaŃiei judeŃene din Braov, sub preedinŃia lui Voicu NiŃescu, delegatul Comitetului central. A fost ales următorul Comitet judeŃean: Mihai Popovici, preedinte; Aron Suciu i Petru Debu, vicepreedinŃi; Aurel BănuŃ, secretar; D. Marcea i tefan Navrea, casieri; D. Orghidan, cenzor. La fel, în Bihor au loc o serie de turnee politice ale preedintelui organizaŃiei judeŃene Aurel Lazăr, însoŃit de fruntaii politici Teodor Popa i Vasile Teuca23.

17 Patria, nr. 80/1923, p. 1-2. 18 VoinŃa Banatului, nr. 14/1923, p. 1; VoinŃa Banatului, nr. 16/1923, p. 1. 19 VoinŃa Banatului, nr. 17/1923, p. 1. 20 Patria, nr. 86/1923, p. 2. 21 VoinŃa Banatului, nr. 17/1923, p. 3. 22 Patria, nr. 86/1923, p. 2. Marin Pop 319

În acest context politic tensionat se încheia sesiunea parlamentară. Jurnalistul Iosif Nădejde făcea o sinteză a ei în coloanele ziarului Adevărul . El făcea următoarele triste constatări: „Sesiunea parlamentară se încheie astăzi i cu aceasta o pagină tristă din istoria parlamentarismului român. E poate, cea mai tristă pagină din câte a scris această istorie dela începuturile vieŃii noastre parlamentare. Căci sesiunea care se închide astăzi, după o activitate bogată în scandaluri materiale i morale dar foarte săracă în fapte creatoare, e caracterizată prin aceea, că constitue însăi negaŃiunea adevăratului parlamentarism (...) Căci spectacolul pe care l-au oferit cele două adunări, felul cum au fost constituite i cum au lucrat, n-au fost decât o parodie a sistemului parlamentar aezat la baza regimului de guvernământ în democraŃiile apusene. O parodie nici măcar ipocrită, ci pur i simplu cinică, cu atâta îndrăzneală i dezinvoltură au fost călcate în picioare toate normele i uzanŃele regimului reprezentativ”24. Pe data de 16 iunie 1923 are loc la Băile Herculane o întrunire importantă a celor trei organizaŃii bănăŃene ale P.N.R. (Cara-Severin, Timi-Torontal i Arad), întrunire anuală care va deveni ulterior o tradiŃie. Au participat peste 100 de delegaŃi, plus numeroi invitaŃi. Vasile Goldi, vicepreedinte al partidului, a rostit un discurs impresionant în care a analizat două probleme: cea a necesităŃii demisiei guvernului liberal i cea a fuziunii P.N.R. cu P.ł. Au mai luat cuvântul fruntaii politici bănăŃeni Gheorghe Dobrin i Valeriu Branite. În finalul adunării, la propunerea lui Valeriu Branite s-a hotărât aducerea în Ńară a osemintelor „marelui fiu al Banatului” Aurel C. Popovici25. Pe perioada vacanŃei parlamentare, deputaŃii i senatorii P.N.R. au întreprins numeroase turnee în circumscripŃiile electorale proprii, cu scopul de a-i prezenta activitatea depusă în forul legislativ. Este i cazul senatorului Ion Pascu, care se prezintă în faŃa alegătorilor din Comloul BănăŃean i Nerău, pe data de 25 iunie 192326. La 12 iulie 1923 are loc o edinŃă festivă a Comitetului Central al P.N.R. la Sibiu cu ocazia comemorării celor 50 de ani trecuŃi de la moartea mitropolitului Andrei aguna. Au rostit discursuri comemorative, printre alŃii, Iuliu Maniu i Vasile Goldi27. Cu doar câteva zile înainte au avut loc alegerile parlamentare parŃiale din circumscripŃia electorală Sebeul Săsesc, judeŃul Sibiu. Prin Decretul Regal nr. 2.483 din 24 mai 1923 a fost convocat colegiul electoral din circumscripŃia amintită pentru zilele de 8, 9 i 10 iulie. Era declarat vacant locul deputatului Triteanu, preot, care a fost ales i investit episcop al Eparhiei Romanului28. Pe data de 23 iunie 1922, Iuliu Maniu îi trimitea, din Cluj, o scrisoare fruntaului politic Valeriu Branite, prin care îl întiinŃa că pentru alegerile de la Sebeul Săsesc P.N.R. îl susŃinea pe Ioan OniŃiu, iar pe 1 iulie, îl informa că urma să fie organizată o mare adunare electorală la Sebeul Săsesc i după amiaza la Miercurea Sibiului. Fruntaii politici ai P.N.R., candidatul i fruntaii politici sibieni, doreau „nespus” ca i Valeriu Branite să fie prezent la aceste adunări: „Nici nu îmi pot închipui, ca tu originar din partea locului i iubit atât de mult de opinia publică, să lipseti dela aceste adunări”. Îl roagă, „cu toată insistenŃa”, să participe la adunări i să-i aducă la cunotinŃă

23 Patria, nr. 82/1923, p. 3; Patria, nr. 116/1923, p. 3. 24 Patria, nr. 123/1923, p. 2. 25 VoinŃa Banatului, nr. 25/1923, p. 1. 26 Patria, nr. 140/1923, p. 1; VoinŃa Banatului, nr. 26/1923, p. 2. 27 Patria, nr. 149/1923, p. 1. 28 ANIC, FMAI, dosar nr. 16/1923. 320 EvoluŃia organizaŃiilor P.N.R. din Ardeal i Banat în perioada 1923-1925 candidatului Ioan OniŃiu sosirea lui. Îl întiinŃa că ar putea veni împreună cu Aurel Vlad, care anunŃase că urma să se deplaseze cu automobilul de la Orătie29. Alegerile au durat, însă, numai o singură zi, deoarece candidatul liberal Simion Vulcu a obŃinut majoritatea în faŃa candidatului P.N.R. Ioan OniŃiu. Simion Vulcu a obŃinut 3.657 voturi, iar Ioan OniŃiu 2.484. Având deja o majoritate de 1.200 voturi, fiind înscrii 6.237 votanŃi, candidatul liberal a fost declarat ales, primind mandatul de deputat30. În urma decesului senatorului Josika Samuil a rămas vacant mandatul în circumscripŃia electorală Miercurea Ciuc, judeŃul Ciuc. Prin Decretul Regal din 22 iunie 1923 a fost convocat colegiul electoral pentru zilele de 3 i 4 august. Alegerile au fost câtigate de Szoecs Geza, candidatul guvernamental, care a obŃinut 3.603 voturi, faŃă de 569 voturi câte a obŃinut Goereg Joachim, candidatul Partidului Maghiar31. După cum se poate observa, P.N.R. nu i-a desemnat nici un candidat, deoarece nu aveau nici o ansă, judeŃul fiind unul cu populaŃie majoritar maghiară. Totui, mandatul a fost câtigat i aici de candidatul susŃinut de guvernul liberal. În toamna anului 1923 au loc noi întruniri ale P.N.R. pentru reorganizarea filialelor judeŃene, în conformitate cu noul Statut. Pe data de 21 octombrie, în localul ziarului Patria din Cluj a avut loc adunarea de constituire a P.N.R. din localitate, conform noilor Statute ale partidului. Preedinte al organizaŃiei municipale a fost propus Simion Tăma, vicepreedintele organizaŃiei judeŃene. El subliniază că era onorat pentru desemnare, dar refuză funcŃia pentru că era ocupat cu activitatea din cadrul organizaŃiei judeŃene. În Comitetul municipal au fost alei următorii fruntai politici: Aurel Socol, deputatul Clujului, Gheorghe Bilacu, Ioan Lupa, Augustin Maior, Victor Onioru, profesori universitari, Valentin PoruŃiu, Octavian Rusu, Flaviu LaurenŃiu, V. Munteanu, T. Târziu, Al. Pavel, Dumitru Olah, V. Oprea i Ioan Antonie. Urma să mai fie cooptaŃi încă 6 membri. În urma refuzului primit de la Simion Tăma, comisia l-a propus pentru funcŃia de preedinte al organizaŃiei municipale pe profesorul universitar Silviu Dragomir. Reputatul istoric declară că dei mai era preedinte la alte câteva organizaŃii, în faŃa voinŃei unanime i a necesităŃii reorganizării partidului la nivelul municipiului primete funcŃia. Totodată, el propune celor prezenŃi un plan de acŃiune politică32. În ceea ce privete participarea P.N.R. la opera legislativă, în edinŃa Camerei DeputaŃilor din data de 1 noiembrie 1923, preedintele P.N.R. Iuliu Maniu a citit o declaraŃie prin care sublinia că partidul nu recunotea legalitatea Parlamentului. P.N.R. cerea dizolvarea Parlamentului i organizarea de noi alegeri libere. Liderul naŃional vorbete i despre situaŃia economică a Ńării, susŃinând că exista o criză financiară, reprezentată prin lipsa de numerar, de credit în străinătate. De asemenea, că exista o criză industrială, a comerŃului i în domeniul agricol33. În luna decembrie 1923 au loc noi alegeri parlamentare parŃiale la Orătie (5-6 decembrie), Reghin i Buzia-Lipova (30 i 31 decembrie). Datorită faptului că fruntaul politic al P.N.R. Aurel Vlad a declinat oferta de a candida la alegerile parŃiale de la Orătie, Comitetul P.N.R. din Orătie a făcut apel la electorat pentru a boicota alegerile34.

29 DJBVAN, FVB, dosar nr. 3, f. 1. 30 ANIC, FMAI, dosar nr. 16/1923, f. 1. 31 ANIC, FMAI, dosar nr. 10/1923, f. 1-3. 32 Patria, nr. 230/1923, p. 3. 33 Patria, nr. 238/1923, p. 1. 34 Patria, nr. 261/1923, p. 2. Marin Pop 321

Prin Decretul Regal nr. 5426 din 19 noiembrie 1923, Colegiul electoral al circumscripŃiei Orătie a fost convocat pentru zilele de 5 i 6 decembrie, în urma demisiei senatorului Otto Popovici. Pe data de 27 noiembrie s-a înscris în cursă ministrul Tancred Constantinescu, care a obŃinut mandatul, în conformitate cu articolul 46 al legii electorale din Transilvania i Banat din 1919, neavând contracandidat35. Prin Decretul Regal nr. 5752 din 1 decembrie 1923 era convocat colegiul electoral din circumscripŃia Reghin, pentru zilele de 30 i 31 decembrie. Era vacant locul de senator, în urma alegerii preotului Duma Vasile, fost senator, în funcŃia de episcop al eparhiei Argeului36. Pentru un mandat de senator al circumscripŃiei electorale Reghin P.N.R. l-a propus pe cunoscutul frunta politic i mecenat basarabean Vasile Stroescu, avându-l ca i contracandidat pe averescanul Ioan Hâria, susŃinut de liberali37. La Reghin, colaboratorii apropiaŃi ai lui Octavian Goga „au pus în valoare pentru prima dată pactul averescanilor cu ungurii”. Aadar, pe lângă susŃinerea liberalilor a mai beneficiat i de votul minorităŃilor etnice, pe baza pactului încheiat la Ciucea între Octavian Goga i maghiari. Astfel, „ideea naŃională” a lui Octavian Goga era catalogată ca „o ridicolă panglicurie, dublată de un nevrednic compromis, potrivnic intereselor româneti în Ardeal”. Candidatul P.N.R. obŃine, însă, o strălucită victorie cu 2.420 voturi, faŃă de cele 1.293 obŃinute de candidatul coaliŃiei averescano-liberalo-maghiară38. Românii nu au uitat ajutorul material dezinteresat pe care marele mecenat l-a oferit românilor transilvăneni înainte de 1918, când a oferit sume consistente pentru colile i asociaŃiile culturale româneti. O serie de fruntai politici ai P.N.R. printre care se găseau protopopul Ariton Popa i deputaŃii Mihai Popovici, Ion Agârbiceanu i Ioan Lupa trimit o telegramă de omagiu adresată lui Vasile Stroescu, în care „ostaii de rând, ai marii cauze naŃionale, închină steagul lor în faŃa celui mai mare patriot roman, pe care, poporul românesc din Ardeal, îl va binecuvânta din veci în veci”39. Alegerile parŃiale pentru un mandat de senator al circumscripŃiei electorale Buzia-Lipova erau organizate pe postul vacant lăsat de senatorul V. GaiŃă, care a fost numit notar public în Sânicolaul Mare. Prin Decretul Regal nr. 5753 din 1 decembrie 1923, colegiul electoral al circumscripŃiei Lipova, judeŃul Timi-Torontal, a fost convocat pentru zilele de 30 i 31 decembrie. Candidatul P.N.R. era fruntaul politic Remus Agliceriu, revizor colar. Îi avea ca i contracandidaŃi pe secretarul de stat din Ministerul Agriculturii, Gheorghe Cipăianu, din partea partidului de guvernământ i pe Ion Răducanu, profesor la Academia de ComerŃ din Bucureti, care candida din partea Partidului łărănesc40. Pe data de 26 decembrie 1923, Iuliu Maniu îi trimitea, de la hotelul Atenee Palace din Bucureti, unde erau cazaŃi parlamentarii, o scrisoare fruntaului politic Valeriu Branite. Printre altele, îl ruga să meargă, împreună cu fruntaul politic G. Dobrin, să-l ajute pe candidatul P.N.R. în campania electorală de la Buzia. Îl informa că i-a telegrafiat i fruntaului politic Ioan Jucu să participe la campania

35 ANIC, FMAI, dosar nr. 13/1923, f. 1. 36 ANIC, FMAI, dosar nr. 15/1923, f. 1. 37 ANIC, FMAI, dosar nr. 15/1923, f. 10; Patria, nr. 283/1923, p. 1. 38 ANIC, FMAI, dosar nr. 15/1923, f. 11-12; Patria, nr. 2/1924, p. 1. 39 Patria, nr. 2/1924, p. 3. 40 ANIC, FMAI, dosar nr. 17/1923, f. 1-8; Patria, nr. 2/1924, p. 3; VoinŃa Banatului, nr. 49/1923, p. 2. 322 EvoluŃia organizaŃiilor P.N.R. din Ardeal i Banat în perioada 1923-1925 electorală. Totodată, sublinia că Ńărănitii „lucrează grozav” i că ar fi „dureros dacă am cădea dar ar fi ruinos dacă am fi cu numărul de voturi după Ńărăniti”41 ceea ce s-a i întâmplat. În faŃa mainăriei de vot a guvernului liberal candidatul P.N.R. nu avea, din start, nici o ansă. Alegerea din circumscripŃia Buzia-Lipova a fost, în opinia lui Sever Bocu, „o alegere urâtă”. El trimite o telegramă regelui Ferdinand, în care subliniază că 70 de localităŃi din judeŃul Timi-Torontal se afla „de două zile subpt teroarea unei ocupaŃii militare fără precedent”. În aceste condiŃii a câtigat candidatul guvernamental Gheorghe Cipăianu42, care a obŃinut 3.753 voturi, Ion Răducanu 693, iar Remus Agliceriu doar 471 voturi43. În paralel continuă acŃiunea de reorganizare a P.N.R., conform noului Statut, acŃiune începută cu câteva luni înainte. Fruntaii partidului se plângeau că erau împiedicaŃi de către reprezentanŃii liberali ai administraŃiei locale, care-i antajau cu probleme legate de reforma agrară pe cei care doreau să se înscrie în P.N.R. De asemenea, jandarmii nu dădeau voie ca fruntaii locali ai P.N.R. să organizeze întruniri politice. Totui, se considera că prin măsurile restrictive ei făceau, fără voia lor, propagandă în favoarea P.N.R.44. Guvernul liberal a organizat alegeri parŃiale pentru un mandat de deputat i în circumscripŃia electorală Boca-Montană, în urma decesului deputatului Gheorghe Lipovan. Alegerile au fost fixate pentru zilele de 11 i 12 mai 1924. P.N.R. a susŃinut candidatura fruntaului politic Caius Brediceanu, fost ef de resort în Consiliului Dirigent i deputat al circumscripŃiei Boca în primul Parlament al României Mari45. În campania electorală Caius Brediceanu, care îndeplinea funcŃia de preedinte al organizaŃiei judeŃene din Cara-Severin, a fost ajutat i de fruntai politici ai P.N.R. veniŃi de la Centru, în frunte cu Iuliu Maniu, Alexandru Vaida Voevod sau Valeriu Branite. Sloganul electoral era: „Se repetă istoria de acum 40 de ani”. Se făcea o paralelă între luptele politice purtate în urmă cu 40 de ani de tatăl candidatului, Coriolan Brediceanu, care l-a învins la alegerile din 1884 pe Tisza Laszlo, fratele primului ministru al Austro-Ungariei. Era un îndemn de a merge „la votizare pentru falnicul descendent al aceluia, pentru care s-au frământat părinŃii i bunicii” generaŃiei 192446. Candidatul P.N.R. a obŃinut 2.500 voturi, iar candidatul liberalilor, profesorul Iuliu Vuia 3.500, primind mandatul. Fruntaii P.N.R. acuzau guvernanŃii liberali că au intervenit în campanie i au abuzat de funcŃiile publice deŃinute. Astfel, minitrii Traian Mooiu, Gheorghe Tătărescu i Gheorghe Cipăianu au intervenit în sprijinul candidatului guvernamental, efectuând împroprietăriri, finanŃând coli i biserici, cu condiŃia obŃinerii votului pentru candidatul liberal47. În urma eecului fuziunii dintre P.N.R. i P.ł., organizaŃia judeŃeană din Timi- Torontal s-a întrunit, pe data de 22 iulie 1924, pentru a da un vot de încredere preedintelui Iuliu Maniu. Comitetul a mai discutat propunerea fruntaului lugojean G. Dobrin de a se înfiinŃa o Universitate în Banat, la Timioara. Este apreciată ideea ca bănăŃenii să aibă o Universitate „care ar împrătia strălucirea culturei latine până în

41 DJBVAN, FVB, dosar nr. 4, f. 4. 42 VoinŃa Banatului, nr. 1/1924, p. 2. 43 ANIC, FMAI, dosar nr. 17/1923, f. 9-10. 44 Patria nr. 54/1924, p. 1. 45 VoinŃa Banatului, nr. 15/1924, p. 1. 46 VoinŃa Banatului, nr. 18/1924, p. 1. 47 VoinŃa Banatului, nr. 20/1924, p. 1-2. Marin Pop 323

Balcanul slav”. De asemenea, se considera că lupta între români i sârbi „se va decide pe teren cultural”. Se deleagă o comisie, în acest sens, fără caracter politic, care urma să se întrunească pentru prima dată în ziua de 27 iulie 1924. Decizia a fost trimisă i organizaŃiei judeŃene a P.N.R. din Cara-Severin pentru a-i trimite i ei delegaŃi în comisia de iniŃiativă48. Tot în luna iulie 1924 decedează doi fruntai politici de seamă ai P.N.R. Este vorba de deputatul Dejului, Romul Mica, i de protopopul Ioan Pop de Morlaca, preedintele organizaŃiei judeŃului Cojocna. Eecul fuziunii dintre P.N.R i P.ł. a avut repercusiuni pentru ambele partide, ducând la slăbirea unităŃii lor i la dizidenŃe. Printre cauzele plecării din P.N. a grupării conduse de Vasile Goldi, în aprilie 1926, se numără i eecul fuziunii din vara anului 192449. La aceasta se adaugă problemele privind unele posturi de conducere în cadrul P.N.R., pe care le viza gruparea condusă de Vasile Goldi. El, personal, dorea efia organizaŃiilor din Ardeal i Banat. Dar, pentru Iuliu Maniu Ardealul însemna totul, după cum rezultă din convorbirea pe care a avut-o în primăvara anului 1926 cu Nicolae Iorga, care conducea partidul, în urma desemnării lui Iuliu Maniu pentru funcŃia de prim ministru50. Conform celor relatate de marele istoric în memoriile sale, Iuliu Maniu i-ar fi spus „la ureche” următoarele: „dar Ardealul tot eu îl conduc”. Credem că aceste cuvinte arată ceea ce simŃea Iuliu Maniu pentru Ardeal i ardeleni. Din păcate, cererile grupării Goldi i divergenŃele din sânul partidului au fost transpuse pe plan religios, ceea ce a dat apă la moară i mai mult celorlalte partide, în special lui Octavian Goga, care urmărea, tot timpul, divizarea grupării ardelene. La data de 30 octombrie 1924, Iuliu Maniu îi scria lui Valeriu Branite despre hotărârea delegaŃiei P.N.R., în legătură cu participarea mai largă la conducerea partidului a membrilor de confesiune ortodoxă, reorganizarea conducerii ziarului Patria i propunerea ca Vasile Goldi să fie însărcinat cu conducerea organizaŃiilor de peste CarpaŃi51. Propunerile lui Iuliu Maniu nu l-au mulŃumit pe Vasile Goldi, iar Valeriu Branite nu apucase să traneze discuŃia cu fruntaul politic arădean, deoarece lucrările Congresului bisericesc ortodox de la Sibiu, unde i începuseră revendicările grupării Goldi, preconizat a avea loc între Crăciun i Anul Nou a fost amânat. În aceste condiŃii, pe data de 28 decembrie 1924, de la Bădăcin, unde îi petrecea Sărbătorile de Crăciun, Iuliu Maniu îi scria, din nou, lui Valeriu Branite. Era contient că un conflict religios dăuna imaginii partidului, care tocmai câtigase alegerile parŃiale de la Dej i GalaŃi. El afirmă că în prima jumătate a lunii ianuarie problema trebuia rezolvată. Îi cere să se întâlnească la Cluj pentru a discuta problema, între 7 i 10 ianuarie, rugându-l, totodată, să invite la discuŃii i gruparea condusă de Goldi52. După cum îi scria Iuliu Maniu lui Valeriu Branite, gruparea Goldi organizează la Cluj o serie de conferinŃe. Pe data de 12 ianuarie 1925, Vasile Goldi expunea public propunerile sale de reorganizare a partidului, criticând linia politică adoptată de Iuliu Maniu i eecul fuziunii cu Ńărănitii. Un discurs mult mai dur pe tema fuziunii a fost rostit de Bogdan Duică. El îl acuză, în mod direct, pe Iuliu Maniu de eecul fuziunii53.

48 VoinŃa Banatului, nr. 30/1924, p. 1. 49 Ciupercă 1979, p. 398. 50 Iorga 1981, p. 102-103. 51 DJBVAN, FVB, dosar nr. 6. Vezi anexa 1. 52 DJBVAN, FVB, dosar nr. 7, f. 1-2. Vezi anexa 2. 53 DJCJAN, FPNł, dosar nr. 5, f. 64; łara Noastră, nr. 3/1925, p. 83. 324 EvoluŃia organizaŃiilor P.N.R. din Ardeal i Banat în perioada 1923-1925

Memoriul grupării Goldi devine public i prin publicarea lui cu „bunăvoinŃă” de revista łara Noastră, condusă de Octavian Goga. În memoriu, gruparea Goldi aduce acuze conducerii partidului pentru că era formată doar din greco-catolici. De asemenea, că în fruntea ziarului Patria se găsea un preot greco-catolic, în persoana cunoscutului scriitor Ion Agârbiceanu, pe care îl acuzau că „în diferite rânduri în coloanele acelui ziar a adus dureroase jigniri ortodoxiei”. O altă greeală, tot religioasă, imputată lui Iuliu Maniu era acea a neparticipării la Serbările Încoronării regelui Ferdinand i a reginei Maria la Alba Iulia, în anul 1922. Se consideră că neparticiparea P.N.R. la măreŃul eveniment a fost „o capitală eroare”. Iuliu Maniu era acuzat că a ascultat de preoŃii greco-catolici i nu a intrat în biserica ortodoxă la acel eveniment. Pe plan politic, principala acuză ce i se aduce lui Iuliu Maniu este „ruinosul eec al fuziuni”. Vasile Goldi se lăuda că în cei 35 de ani de activitate politică în cadrele P.N. nu a râvnit niciodată „ambiŃii de ordin meschin personal”. Durerea lui, afirmată în memoriu, era că a fost înlocuit de la tratativele pe care le ducea cu Constantin Stere, în vederea fuziunii cu Ńărănitii, după ce a pus bazele ei, prin adoptarea celor 10 puncte programatice comune. Acuză conducerea P.N.R., din care făcea parte i el, în calitate de vicepreedinte, că era „incapabilă de-a înjgheba acel mare i puternic partid democratic” de care, susŃineau ei, avea nevoie Ńara, că ar fi „o nenorocire” dacă P.N.R. se „încumeta” să acceadă la guvernare. Semnatarii memoriului subliniau că i-au luat „sarcina să încerce o refacere în mai bine i o orientare mai norocoasă” a partidului i „eliberarea” lui Iuliu Maniu de un anturaj „ocult”, făcând o trimitere la fruntaii politici de religie greco-catolică i, în special, la prelaŃii de la Blaj. De asemenea, subliniau că iniŃiativa lor nu întârzia venirea la putere a partidului, ci dimpotrivă ajuta partidul. Veneau cu o serie de pretenŃii, care culmina cu „acceptarea” lui Vasile Goldi în funcŃia de prim vicepreedinte al partidului. În caz de neacceptare a condiŃiilor, semnatarii memoriului îi rezervau „dreptul de a examina din nou situaŃiunea i a lua hotărârile pe cari crede de cuviinŃă în interesul Ńării i al neamului românesc”54. Iată cererile expuse în memoriu: 1) că „primesc” ca Vasile Goldi să fie delegat preedinte al organizaŃiilor din Ardeal i Banat cu condiŃia să i se lase dreptul de a constitui comitetul de conducere cu care să înceapă reorganizarea partidului; 2) Conducerea ziarului Patria să fie încredinŃată unui comitet de 6 membri, dintre care 4 să fie: Ioan Lupa, Victor Onioru, Ioan Lapedatu i Silviu Dragomir. CeilalŃi doi membri să fie desemnaŃi de Iuliu Maniu „în înŃelegere” cu Vasile Goldi. Preedinte al comitetului să fie Ioan Lupa; 3) ÎnfiinŃarea unui ziar la Arad; 4) Fuziunea cu Ńărănitii, pe baza hotărârilor din vara anului 1924; 5) ÎnfiinŃarea unui directoriu format din preedinŃii celor cinci provincii istorice, împreună cu Iuliu Maniu, care să fie „obligat a primi solidar răspunderea pentru toate făptuirile sale i pentru propunerile sale făcute partidului”; 6) Până la înfiinŃarea directoriului, Iuliu Maniu să nu ia nici o decizie importantă fără să se consulte cu Vasile Goldi i nu va admite tratative fără participarea „activă” a lui Goldi. Aadar, era un ultimatum dat de gruparea condusă de Vasile Goldi. Memoriul publicat de gruparea Goldi nu a avut nici un efect imediat. Se pare că efectul disensiunilor dintre cele două grupări a fost plecarea grupării Goldi în primăvara anului 1926, când au acceptat să facă parte din guvernul Averescu. În toamna anului 1924, P.N.R. a organizat o serie de adunări publice în toată Transilvania i Banat. Prima adunare are loc la Băile Buzia, pe data de 14 septembrie 1924. Cu un an înainte, la Băile Herculane s-a instituit regula ca organizaŃiile judeŃene

54 DJCJAN, FPNł, dosar nr. 5, f. 61-64; łara Noastră, nr. 3/1925, p. 77-82. Marin Pop 325 bănăŃene (Cara-Severin, Timi-Torontal i Arad) să se întrunească într-o adunare comună anuală, în cadrul căreia să fie analizate problemele interne de partid. La consfătuirea bănăŃenilor au fost invitaŃi să participe Iuliu Maniu, Alexandru Vaida Voevod, tefan Cicio-Pop, Mihai Popovici i toŃi parlamentarii partidului. De asemenea, a fost invitată să participe i organizaŃia judeŃeană din MehedinŃi. După adunarea publică a avut loc o edinŃă a celor 4 organizaŃii, în cadrul căreia au fost discutate probleme organizatorice. La final a fost adoptată o moŃiune, în care se prezenta o situaŃie „deplorabilă” a Ńării i se cerea, în consecinŃă, demiterea guvernului liberal55. Alte mari adunări publice au fost organizate la Blaj, pe data de 26 septembrie56 i la Braov, la începutul lunii decembrie 192457. Pe data de 2 decembrie 1924 are loc o edinŃă importantă a Comitetului judeŃean al P.N.R. din Timi-Torontal. În cadrul edinŃei, fruntaul politic Emanuil Ungureanu a venit cu propunerea, care a i fost adoptată, ca filiala bănăŃeană a P.N.R., pe baza unui calendar bine stabilit, să organizeze o serie de adunări publice, începând cu luna aprilie 192558. În urma decesului fruntaului politic al P.N.R. Romul Mica, deputat al circumscripŃiei electorale Dej, au fost organizate alegeri parŃiale în zilele de 3 i 4 decembrie 1924. Candidatul P.N.R. era cunoscutul frunta politic Aurel Dobrescu, iar cel guvernamental Victor Mihali. În urma desfăurării procesului de votare, Ministerul de Interne cere reconstituirea rezultatului alegerilor din secŃiile Maia i Nire, contramandând alegerea suplinitoare. Conform calculelor, în cele 14 secŃii de votare Aurel Dobrescu avea 2.678 voturi, iar Mihali 2.840. Dar, împreună cu secŃiile Nire i Maia, A. Dobrescu avea 3.139 voturi, iar Mihali 3.034, deci Dobrescu avea mai mult cu 105 voturi decât contracandidatul său59. Guvernul era contient de scandalul ce se va isca datorită „dispariŃiei” proceselor verbale din cele două secŃii de votare amintite mai sus. În consecinŃă, oficiosul liberal Viitorul publica următorul comunicat: „Ministerul de interne n-a admis concluziunile la cari a ajuns biroul electoral din circumscripŃia Dejului (care l-a dat drept câtigător pe Mihali, ascunzând dosarele din cele două secŃii – n.n.), i în consecinŃă a cerut prezidentului biuroului, ca, după ce va fi reconstituit cele două acte cari lipsesc, să proclame rezultatul, înaintând apoi de urgenŃă ministerului dosarele alegerii. Ministerul de interne va depune apoi întreg dosarul la Cameră, care va hotărî asupra validării alegerii”. Cu toate acestea, Biroul electoral nu dorea să comunice Ministerului de Interne rezultatul alegerilor i să-l declare câtigător, de drept, pe Aurel Dobrescu, cu toate insistenŃele fruntailor P.N.R., a candidatului i a ordinului ministerului60. Abia pe data de 13 decembrie a fost publicat rezultatul alegerilor, Aurel Dobrescu fiind proclamat ales în funcŃia de deputat al circumscripŃiei electorale Dej61, ceea ce constituia o mare victorie pentru P.N.R. i păstrarea unui fief electoral important.

55 VoinŃa Banatului, nr. 37/1924, p. 1; VoinŃa Banatului, nr. 38/1924, p. 1-2; Patria, nr. 198/1924, p. 1; Patria, nr. 199/1924, p. 1. 56 Patria, nr. 232/1924, p. 1. 57 Patria, nr. 264/1924, p. 1. 58 VoinŃa Banatului, nr. 49/1924, p. 3. 59 Patria, nr. 246/1924, p. 1; Patria, nr. 265/1924, p. 1. 60 Patria, nr. 268/1924, p. 1. 61 Patria, nr. 270/1924, p. 1. 326 EvoluŃia organizaŃiilor P.N.R. din Ardeal i Banat în perioada 1923-1925

La începutul anului 1925, în zilele de 11 i 12 ianuarie, au loc alegeri parŃiale i în circumscripŃia electorală ReiŃa-Boca, în locul rămas vacant prin moartea senatorului D. Goliciu. Candidatul P.N.R. era Aurel Oprea, fost judecător ef în Boca62. Hotărârea a fost luată în cadrul edinŃei Comitetului judeŃean de conducere din data de 21 decembrie 1924. Votul de la ReiŃa a fost „o ironie”, spune Sever Bocu, deoarece candidatul guvernamental a câtigat cu unanimitate de voturi63. Alte alegeri care au generat puternice pasiuni politice au fost cele din circumscripŃia electorală Reghin, judeŃul Mure-Turda. În edinŃa Camerei DeputaŃilor din data de 23 ianuarie 1925 se declară vacant mandatul de deputat al circumscripŃiei electorale amintite, în urma numirii ca trimis extraordinar i ministru plenipotenŃiar la Tirana (Albania) a deputatului liberal Simion Mândrescu. Prin Decretul Regal din 26 februarie 1925 a fost convocat colegiul electoral pentru zilele de 23 i 24 martie 192564. Din partea Partidului NaŃional (P.N.) candida fruntaul politic Voicu NiŃescu. Îl avea ca i contracandidat pe Octavian Goga, frunta politic al Partidului Poporului. Nici în această circumscripŃie liberalii nu i-au desemnat candidat, susŃinând candidatura lui Octavian Goga, care mai beneficia i de sprijinul minorităŃii maghiare, în urma Pactului de la Ciucea. Cunoscând foarte bine procedeele electorale ale gogitilor, artizanul alegerilor parlamentare din mai-iunie 1920, când îndeplinise funcŃia de ministru de Interne, Constantin Argetoianu, proaspătul membru al P.N. îi adresează o telegramă subprefectului judeŃului Mure-Turda, care era ef al administraŃiei locale, în lipsa prefectului, cu o zi înainte de ziua alegerilor. El subliniază că pentru alegerile care urmau se pregăteau „grave tulburări”, care puteau duce, în opinia sa, chiar la amânarea alegerilor. Spune că a constatat din anchetele efectuate de maiorul Panaitescu i prim procurorul Răileanu că bandele de bătăui aduse din Bucureti de către Octavian Goga, „nu se dau înapoi dela nimic pentru a teroriza populaŃiunea panică” din comunele circumscripŃiei Reghin. Scopul era acela de a-i împiedica să voteze pe simpatizanŃii candidatului P.N. i, totodată, să-i împiedice pe fruntaii politici ai P.N., care au venit să-l ajute în campanie să ia legătura cu alegătorii. Îi aduce aminte de episodul din localitatea Hodac, care avusese loc cu o zi înainte. Aici, ceata de bătăui ai lui Goga au ocupat centrele mai importante din sat, „insultând i ameninŃând lumea”. În cătunul Toaca, deputatul P.N. Aurel Dobrescu a fost „atacat pe la spate, bătut i trântit în noroi”. łăranul Ion Aron, surprins singur pe o potecă izolată a fost grav rănit i se afla spitalizat la Reghin. La fel i Ńăranul Cârstea. Conducerea P.N. se declara îngrijorată faŃă de escaladarea violenŃei în ziua alegerilor. C. Argetoianu îi aducea la cunotinŃă subprefectului că aveau unele informaŃii, potrivit cărora bandele de bătăui îi vor împiedica pe alegătorii din comuna Orova, suspectaŃi de gogiti că vor vota cu P.N. să se deplaseze la secŃia de votare de la Ibăneti. Argetoianu îl informează că astfel de ilegalităŃi se vor produce i în alte localităŃi. De asemenea, spunea că aceeai bătăui vor provoca scandal chiar în sălile de votare, pentru ca preedintele secŃiei să plece, sub pretextul că se salvează, în înŃelegere cu gogitii să înlocuiască voturile lui Voicu NiŃescu cu cele ale lui Octavian Goga. Printre fruntaii politici vizaŃi să li se „spargă capetele” se găseau deputaŃii Aurel Dobrescu i Dumitru Manu.

62 VoinŃa Banatului, nr. 1/1925, p. 1; Patria, nr. 4/1925, p. 1. 63 VoinŃa Banatului, nr. 2/1925, p. 4; VoinŃa Banatului, nr. 3/1925, p. 1. 64 ANIC, FMAI, dosar nr. 996/1925, f. 1-5. Marin Pop 327

O altă problemă o constituia numirea preedinŃilor secŃiilor de votare. Argetoianu spune că toŃi erau alei dintre partizanii lui Goga, „unii chiar printre cei mai neruinaŃi agenŃi” ai lui. Existau doar doi preedinŃi „mai cumsecade”: preotul Lupu la Hodac i învăŃătorul uteu, la Apalină. i acetia au fost însă înlocuiŃi. ÎnvăŃătorul uteu a fost înlocuit cu învăŃătorul Ciortea, care la alegerile generale a luat o sapă i a încercat să-l lovească pe fruntaul P.N. Voicu NiŃescu în cap. Tot Argetoianu îi reproează că administraŃia locală a repartizat la diferite secŃii jandarmi bătăui. Obiectivul lor principal era urmărirea celor doi deputaŃi amintiŃi, Dobrescu i Manu. În încheierea telegramei îl roagă pe subprefect să ia de urgenŃă măsurile necesare pentru respectarea ordinii i legalităŃii, în lipsa prefectului judeŃului65. BineînŃeles, subprefectul nu a Ńinut cont de telegrama lui Argetoianu, iar Octavian Goga a obŃinut o „majoritate” de 33 voturi, cu tot sprijinul acordat de liberali, minorităŃi i administraŃia locală. El a obŃinut 3.416 voturi, iar Voicu NiŃescu 3.38366. Interesant este faptul că pe hârtia manuscris în care sunt trimise rezultatele, la cea de a doua cifră se observă o îngroare, ca i cum ar fost înlocuite. Posibil 3.116 Goga i 3.483 NiŃescu. Este posibil ca alegerile să fi fost „făcute din pix”. Pe data de 23 ianuarie 1925, organizaŃia P.N.R. din judeŃul Făgăra îi alege un nou Comitet de conducere, în frunte cu avocatul Victor Pralea, vicarul Moise Brumboiu i avocatul N. Boeriu, vicepreedinŃi. Medicul Valeriu Crian a fost ales în funcŃia de casier67. Datorită impasului în care au intrat tratativele de fuziune dintre P.N.R. i P.ł. se înregistrează demisia unor fruntai politici din partidul Ńărănist i înscrierea lor la naŃional-români. Este i cazul avocatului Victor Rădulescu, fost preedinte al P.ł. din Timi-Torontal i delegat al Centrului pentru organizarea filialelor Ńărăniste din Banat68. Conform celor propuse la începutul lunii decembrie 1924, organizaŃia judeŃeană din Timi-Torontal s-a întrunit în edinŃă, pe data de 24 aprilie 1925, pentru a fixa un calendar al adunărilor publice. Se preconiza organizarea de adunări în toate oraele i localităŃile mai însemnate ale Banatului. Întrunirile erau preconizate a avea loc în lunile mai i iunie i să fie încheiate cu o mare adunare la Timioara, la care să fie invitaŃi să participe conducerea P.N., în frunte cu Iuliu Maniu, Nicolae Iorga, Alexandru Vaida Voevod, Constantin Argetoianu, Mihai Popovici, tefan Cicio-Pop, alături de Comitetele judeŃene ale organizaŃiilor bănăŃene69. În urma succesului electoral în cadrul alegerilor pentru Camerele Agricole, unde P.N. a participat în alianŃă cu P.ł., în toamna anului 1925 au fost organizate mari adunări populare. Scopul lor era acela de a cere demisia guvernului liberal, în urma indicaŃiilor pe care le-a dat electoratul la alegerile din 25 august 1925. De asemenea, cele două partide se pregăteau pentru preluarea puterii i participarea la o guvernare comună. În Transilvania i Banat, mari adunări publice ale P.N. au avut loc pe data de 13 septembrie la Deva70 i Sălite71, 14 septembrie la Sibiu72, 27 septembrie la Beiu73 i 5 octombrie la Bozovici.

65 ANIC, FMAI, dosar nr. 996/1925, f. 22. 66 ANIC, FMAI, dosar nr. 996/1925, f. 11. 67 VoinŃa Banatului, nr. 7/1925, p. 1. 68 VoinŃa Banatului, nr. 12/1925, p. 1. 69 VoinŃa Banatului, nr. 17/1925, p. 1; VoinŃa Banatului, nr. 18/1925, p. 1. 70 Patria, nr. 199/1925, p. 1-2; VoinŃa Banatului, nr. 68/1925, p. 1. 328 EvoluŃia organizaŃiilor P.N.R. din Ardeal i Banat în perioada 1923-1925

Comitetul judeŃean al P.N. din Cara-Severin a hotărât i el organizarea unor întruniri politice în localităŃile mai însemnate. Începutul a fost făcut pe Valea Almaului, „ca semn de recunotinŃă” pentru populaŃia din această zonă, deoarece la alegerile pentru Camerele Agricole, P.N. a obŃinut aici 90% din voturi. Adunările au culminat cu cea de la Bozovici, amintită mai sus74. Adunările bănăŃene continuă i în judeŃul Arad, cea mai importantă fiind cea de la Boroineu75. După întrunirea publică de la Bozovici din data de 5 octombrie 1925 a avut loc o edinŃă a Comitetului judeŃean al P.N.R din Cara-Severin, sub preedinŃia lui Caius Brediceanu. S-a hotărât, în unanimitate, susŃinerea pentru locul de deputat al Lugojului, rămas vacant, a fruntaului politic Caius Brediceanu. În concluzie, se poate afirma că alegerile parlamentare parŃiale din perioada 1923-1925 au dovedit forŃa Partidului NaŃional în Ardeal i Banat. Partidele din Vechiul Regat nu aveau, încă, organizaŃii judeŃene puternice i se bazau doar pe ajutorul aparatului de stat i a băncilor, în momentul când se aflau la putere. Eecul fuziunii dintre P.N.R i P.ł. din anul 1924 a avut repercusiuni pentru ambele partide, ducând la slăbirea unităŃii lor i la dizidenŃe. Printre cauzele plecării din P.N. a grupării conduse de Vasile Goldi, în aprilie 1926, se numără i eecul fuziunii din vara anului 1924. La aceasta se adaugă problemele privind unele posturi de conducere în cadrul P.N.R., pe care le viza gruparea condusă de Vasile Goldi. Din păcate, cererile grupării Goldi i divergenŃele din sânul partidului au fost transpuse pe plan religios, între ortodoci i greco-catolici, ceea ce a dat apă la moară celorlalte partide. Iuliu Maniu îi dă seama că doar prin fuziunea cu un partid mare din Vechiul Regat va reui să ajungă la putere. Reia negocierile cu P.ł. i după îndelungi tratative, în toamna anului 1926, pe data de 10 octombrie, Partidul NaŃional, condus de Iuliu Maniu i Partidul łărănesc, condus de învăŃătorul Ion Mihalache au reuit să fuzioneze. Iuliu Maniu devine preedinte al noului partid naŃional-Ńărănesc, iar Ion Mihalache îl seconda în calitate de vicepreedinte76. Era un eveniment politic de o importanŃă majoră pentru viaŃa politică românească interbelică. Prin realizarea fuziunii lua fiinŃă cel mai mare partid de mase din România, cu o vastă plajă electorală, având în vedere că 80% din populaŃia Ńării trăia în mediul rural. Totodată, noul partid s-a dovedit capabil să asigure rotativa guvernamentală, alături de P.N.L., celălalt mare partid al României interbelice, care deŃinea hegemonia politică în Ńară, datorită lui Ion I. C. Brătianu, marele om politic care se afla în fruntea partidului liberal. Urma o puternică i aspră luptă politică pentru ca noul partid să fie chemat la guvernare, ceea ce s-a întâmplat numai peste doi ani, în noiembrie 1928.

71 Patria, nr. 205/1925, p. 1. 72 Patria, nr. 200/1925, p. 1-2; VoinŃa Banatului, nr. 68/1925, p. 1. 73 Patria, nr. 206/1925, p. 3; Patria, nr. 210/1925, p. 1-2; Patria, nr. 211/1925, p. 1-2. 74 VoinŃa Banatului, nr. 71/1925, p. 1. 75 VoinŃa Banatului, nr. 77/1925, p. 1. 76 Vezi, pe larg, Arimia, Ardeleanu, Cebuc 1994, p. 13-20; Scurtu 1994, p. 44-63. Marin Pop 329

ANEXĂ

Anexa 1: Scrisoarea lui Iuliu Maniu către Valeriu Branite – 30 octombrie 1924:

„Iubite amice, DelegaŃia exmisă de consfătuire intimă a prietenilor notri politici, întruniŃi în Sibiu, mi- a comunicat dorinŃa acestora de a face posibilă amicilor notri politici de confesiune ortodoxă română o participare mai largă la îndrumarea politică a partidului nostru. În acest scop membrii delegaŃiei i-au manifestat dorinŃe concrete în trei direcŃiuni: Întâiu ca în comitetele de conducere ale partidului să fie reprezentaŃi în număr mai mare prietenii notri politici de confesiune ortodoxă, apoi ca direcŃia ziarului Patria să fie reorganizată în acelai sens; în fine ca D-l Vasile Goldi, vicepreedinte al partidului nostru i un fiu distins al bisericii ortodoxe, să aibă un rol mai accentuat în conducerea de partid. Având în vedere că delegaŃia, ce a-Ńi binevoit a conduce, a declarat că dorete să menŃină unitatea i solidaritatea partidului i că, în acest scop, dorete să cunoască mai întâiu vederile mele privitor la aceste deziderate, dei cred că punerea în discuŃie a chestiunilor de partid pe temeiu confesional este cât se poate de primejdioasă, totui departe de orice altă consideraŃie i animat de cea mai hotărâtă nizuinŃă de a înlătura orice împrejurare, care ar putea tulbura solidaritatea partidului i buna armonie sufletească a tuturor membrilor lui, vă rog să binevoiŃi a comunica membrilor delegaŃiei, că I. Sunt de acord ca i până la întrunirea congresului comitetele noastre de conducere să se întregească prin cooptarea cu membri distini i devotaŃi ai partidului aparŃinând confesiunii ortodoxe române, cu toate că i astăzi membrii acestor comitete sunt în marea lor majoritate de confesiune ortodoxă. II. Sunt de acord ca, comitetul nostru executiv să constituie un comitet de direcŃiune la ziarul Patria, compus din cinci sau ase membri, din care trei sau patru să fie amici politici de confesiune ortodoxă. III. În conformitate cu noul statut de organizare al partidului nostru, care ateaptă ratificarea congresului, în afară de preedintele partidului este a se alege pentru fiecare provincie câte un preedinte al organizaŃiei provinciale. Sunt de la început de acord ca congresul să aleagă pe D-l Vasile Goldi ca preedinte al organizaŃiei de peste CarpaŃi i ca conducerea operii de organizare a partidului de peste CarpaŃi să fie încredinŃată încă de pe acum Dlui Vasile Goldi. În speranŃa că acest răspuns va satisface pe deplin pe prietenii notri politici întruniŃi la Sibiu i pe delegaŃii lor i că astfel nimic, nu va tulbura forŃa de acŃiune a partidului nostru, care este chemat să contribuie în mod hotărâtor la regenerarea vieŃii politice a poporului românesc, vă rog să primiŃi asigurarea sentimentelor mele de sinceră stimă i afecŃiune Bucureti, la 30 octombrie 1924 Iuliu Maniu”

Anexa 2: Scrisoarea lui Iuliu Maniu către Valeriu Branite – 28 decembrie 1924:

„Iubite Valeriu, Scuză, că-Ńi tulbur linitea de sărbători cu daraveri, cari numai linititoare de nervi nu sunt, dar într-adevăr nu am ce face în vălmăagul de lucruri cari nu-mi dau răgaz. Îmi spuneai că între Crăciun i anul nou va fi congresul bisericesc în Sibiu i că te vei folosi de aceia ocasiune pentru a termina chestia incidentului început în Sibiu tot la Congres. În zilele aceste aflai însă, că congresul nu este conchemat, ceia ce ar însemna o nouă amânare a chestiunii. Ori să mă crezi, este absolut cu neputinŃă să mai Ńinem chestia în suspans. Lucrurile să precipită. În prima jumătate a lunii ianuar trebuie (s.a.) să luăm unele hotărâri importante cari însă trebuie să fie puse în aplicare fiind aranjat incidentul din chestiune, care nu mai poate fi lăsat deschis. Te rog deci nespus de mult (s.a.) să vii la Cluj i să inviŃi totodată pe Goldi i ceilalŃi tov. ai lui între 7- 330 EvoluŃia organizaŃiilor P.N.R. din Ardeal i Banat în perioada 1923-1925

10 ianuar ca să putem discuta i termina chestiunea într-un fel sau altul. SituaŃia actuală este intolerabilă. Rezultatul alegerilor din Dej i GalaŃi, precum insuccesul congresului averescan, unde după spusele unui om, care nu face politică «mirosea a murit» a ridicat i mai mult partidul nostru. Împrejurare foarte îmbucurătoare, care însă impune îndatoriri i răspunderi foarte serioase dinaintea cărora nu putem ei. Te rog foarte mult să faci să se termine chesiunea în zilele imediate i să binevoeti a nu uita ? despre hotărârea ta la Cluj. Ghibu (Onisifor – n.n.) a lansat ideia unor conferenŃe cu participarea ta, a lui Goldi, Goga, Bogdan Duică i a mea. Nu înŃăleg rostul acestor conferenŃe i în consecinŃă nu am să iau parte la iele. În zilele de 3-6 ianuar voi fi în Bucureti de unde voi călători la Cluj”. (La final îi urează un an nou fericit – n.n.).

Abrevieri

ANIC, FMAI – Arhivele NaŃionale Istorice Centrale, Fond Ministerul Afacerilor Interne. DJBVAN, FVB – Serviciul JudeŃean Braov al Arhivelor NaŃionale, Fond Valeriu Brani te. DJCJAN, FPNł – Serviciul JudeŃean Cluj al Arhivelor NaŃionale, Fond Partidul NaŃional łărănesc .

Bibliografie

Arimia, Ardeleanu, – V. Arimia, I. Ardeleanu, A. Cebuc, Istoria Partidului Cebuc 1994 NaŃional łărănesc. Documente 1926-1947, Bucureti, 1994. Ciupercă 1979 – I. Ciupercă, Formarea Partidului NaŃional łărănesc (II), în AIIAI, XVI, 1979, p. 385-403. Iorga 1981 – N. Iorga, O viaŃă de om aa cum a fost, vol. 4, Bucureti, 1981. Patria – Patria, 32, 36, 38, 40, 44, 47, 61, 64, 65, 66, 67, 80, 82, 86, 116, 123, 140, 149, 230, 238, 261, 283, 1923; 2, 54, 198, 199, 232, 246, 264, 265, 268, 270, 1924; 4, 199, 200, 205, 206, 210, 211, 1925. Scurtu 1994 – I. Scurtu, Istoria Partidului NaŃional łărănesc , Bucureti, 1994. łara Noastră – łara Noastră, 3, 1925. VoinŃa Banatului – VoinŃa Banatului, 3, 5, 9, 10, 14, 16, 17, 25, 26, 49, 1923; 1, 15, 18, 20, 30, 37, 38, 49, 1924; 1, 2, 3, 7, 12, 17, 18, 68, 71, 77, 1925.

The Evolution of the Romanian National Party Organizations in Transylvania and Banat from 1923-1925. Partial Elections Abstract

The year 1918 meant for the Romanian National Party objectives for which it was created. Able to unite all Romanians in a single unified national state. In this ideal Marin Pop 331

P.N.R. happy corresponded completely with that of the Romanian people. Greater Romania Party walked in with a large social base, which allowed him to move on almost the entire political scene with great political capital. Its leaders were hardened national struggle. George Pop mention here Băseti (which unfortunately died on February 23, 1919), Iuliu Maniu, Alexandru Vaida Voivod, Vasile Goldi, tefan Cicio- Pop, Teodor Mihali, Vasile Goldi, Aurel Vlad, Aurel Lazăr, Victor Deleu and many others. Came to power in coalition with other parties of the Old Kingdom, after a few months, March 12, 1919 Prime Minister Alexandru Vaida Voivod, one of the most prominent leaders of P.N.R. is deposed by King Ferdinand and replaced by General Alexandru Averescu. At this point, P.N.R. will enter a long period of opposition until 1928, when it brought to power by the Regents. The period 1923-1925 is characterized by the policy of mergers, reorganization of subsidiaries and numerous partial parliamentary elections, which have proven strength in Transylvania and Banat National Party. Major political event of this period was the merger of the National Party, led by Maniu with the Old Kingdom Peasant Party, led by Ion Mihalache teacher. By establishing the new party under the name of National Peasant Party, creating the largest mass party in interwar Romania, able to provide rotary government, with Liberal National Party.

NOI INFORMAłII ASUPRA ÎNVĂłĂMÂNTULUI DIN VALEA DUNĂRII ÎN PERIOADA INTERBELICĂ (CAZUL AEZĂRILOR BERZASCA I BELOBRECA)

MINODORA DAMIAN Muzeul Banatului Montan, ReiŃa [email protected]

Cuvinte cheie: învăŃământ, perioada interbelică, Clisura Dunării, Berzasca, Belobreca Mots clés: éducation, deux-guerres, Danube Gorges, Berzasca, Belobreca

Criteriile de evaluare ale procesului educativ aferent populaŃiei infantile constituie un indicator concludent în analiza intelectului unei naŃiuni. Odată cu înfăptuirea Marii Unirii de la 1918 era prioritară abordarea consolidării caracterului românesc, în special în zonele demografice duale, sarcină ce i se atribuia sistemului de învăŃământ prin realizarea unei reforme educaŃionale eficiente, moderne i cu rezultate durabile. Prin prisma informaŃiilor derivate din statisticile aflate în fondul arhivistic colar interbelic, propun o cercetare comparativă a indicatorilor de instrucŃie colară ale unităŃilor de învăŃământ din Belobreca, localitate aflată în amontele Dunării, cu specific sârbesc comparativ, precum i cea din Berzasca, aflată la extremitatea estică a Clisurii Dunărene, cu o populaŃie majoritar românească. Punctul de pornire în evaluarea unui sistem educaŃional face referire la evidenŃierea, identificarea i descrierea situaŃiei demografice în funcŃie de vârstă. Cercetarea analitică proiectată restrictiv doar asupra celor două instituŃii vizate reliefează aspecte diferite în ceea ce privete statistica demografică, confesională, frecvenŃa i performanŃa colară. Din punct de vedere al indicatorilor de evaluare colară, în Belobreca s-a sesizat o frecvenŃă crescătoare i o performanŃă colară descrisă de valori extreme. În extremitatea opusă a Clisurii Dunării, situaŃia în cadrul unităŃii colare din Berzasca, se desprinde ipoteza de continuitate i stabilitate a procesului educaŃional, redate de valorile constant ridicate ale indicatorilor de evaluare colară. Prin prisma comparaŃiei datelor expuse cronologic din cele două locaŃii situate în areale opuse, reforma învăŃământului în Clisura Dunării a generat un impact diferenŃiat în funcŃie de zona de aplicare, reuind să implementeze educaŃia românească în zonele cu un caracter diluat românesc i să densifice dorinŃa accentuării românismului acolo unde acesta a dăinuit întotdeauna.

Viitorul unei civilizaŃii moderne se reflectă în capacitatea dezvoltării instrucŃiei colare a populaŃiei infantile. Educarea tinerilor a fost considerată întotdeauna un reper în evaluarea intelectului unei naŃiuni. Astfel, consider utilă examinarea aplicării reformei învăŃământului în instituŃii colare aflate în două localităŃi având caracteristici diferite: Belobreca, localitate cu caracter predominant sârbesc, aflată în partea estică a Clisurii Dunărene i Berzasca localitate cu caracter predominant românesc, aflată la cealaltă extremitate. În contextul istoric de dinaintea Marii Uniri, învăŃământul românesc, mai ales cel predat în colile aflate în provinciile româneti ocupate de habsburgi, s-a axat cu

Sargetia. Acta Musei Devensis (S.N.), VII, 2016, p. 333-346. 334 Noi informaŃii asupra învăŃământului din Valea Dunării în perioada interbelică preponderenŃă spre implementarea procesului de deromânizare, proces ce s-a dovedit a fi sortit eecului, datorită spiritului puternic de conservare a românismului. Prevederile legislative demarate asupra problematicii educaŃiei în Austro-Ungaria erau evidenŃiate prin două curente: unul de modernizare a învăŃământului în funcŃie de necesităŃile societăŃii în plină schimbare, iar cel de-al doilea viza acŃiunile cu caracter politic, prin care s-a dorit maghiarizarea abuzivă a populaŃiei româneti. Procesul educaŃional românesc, în timpul stăpânirii austro-ungare, poate fi împărŃit în trei etape: 1868-1878 – etapa prin care se impunea obligativitatea învăŃământului elementar i predării limbii materne în colile confesionale; 1879-1893 – etapa preliminară de impunere a limbii maghiare în sistemul de învăŃământ i de limitare a predării limbii materne în colile confesionale; 1893-1918 – etapa de intensificare a procesului de maghiarizare1. Urmare a deselor înfrângeri militare ale Imperiului Habsburgic, autorităŃile de la Viena i Budapesta au realizat un compromis de coabitare statală, ce s-a finalizat cu încheierea pactului austro-ungar. Astfel, Ungariei, stat component al pactului, i s-a încorporat Banatul i Transilvania, vechi provincii româneti. Imediat, autorităŃile maghiare promulgă Legea 38 din anul 1868, prin care s-a stabilit perioada de obligativitate a frecventării colii de către elevii cu vârsta cuprinsă între 6 i 12 ani la cursurile zilnice, iar de la 12 la 15 ani la cursurile de repetiŃie. De asemenea, prin această lege s-au reglementat anumite aspecte legate de modul prin care s-au organizat diferitele categorii de coli. Reforma educaŃională a continuat cu Legea 28 din 1876, care a îngrădit drepturile entităŃilor bisericeti asupra instituŃiilor colare. Primele semne ale procesului de maghiarizare s-au concretizat prin Legea 18 din 1879, care impunea predarea limbii maghiare ca obiect de studiu obligatoriu în toate colile elementare, începând cu clasa a II-a. Punctul maxim al demersurilor de maghiarizare a învăŃământului l-a constituit apariŃia Legii 27 din 1907, cunoscută i sub numele de Legea lui Apponyi. Scopul principal al acestei legi a fost suprimarea învăŃământului minoritar în Austro-Ungaria, prin implementarea limbii maghiare ca unică limbă de predare2. RezonanŃa Marii Unirii de la 1 Decembrie 1918 trebuia perpetuată prin redobândirea identităŃii de neam în contiinŃa fiecărui român. Spiritul românismului, cultivat doar în cadrul restrâns al familiei, necesita să fie impus la scară mai largă, în special în provinciile recent alipite. Dezvoltarea culturii individuale a românilor era realizabilă doar prin implementarea unei reforme colare eficiente, orientată integral către o educaŃie modernă i democratică. Încă de la începutul anului 1919, pentru elita politică românească se punea problema unificării i centralizării sistemului de învăŃământ, sarcină prioritară ce revenea Ministerului InstrucŃiunii Publice. Având în vedere revendicările minorităŃilor maghiare i germane, sistemul de învăŃământ intră treptat sub tutela statului român. Astfel, în Ńinuturile recent alipite, sistemul educativ era gestionat de Consiliul Dirigent în Transilvania, de Sfatul łării în Basarabia i de Secretariatele de Serviciu în Bucovina3. În 24 ianuarie 1919, Consiliul Dirigent din Transilvania emitea un decret prin care limba română devenea limbă oficială în coli, cu precizarea că în colile particulare limba de predare era cea hotărâtă de către finanŃator. De asemenea, pentru colile

1 Dumitrescu 2010, p. 246. 2 Moisi 1938, p. 70-71; łîrcovnicu 1970, p.156-160. 3 Ivan 2011, p. 248. Minodora Damian 335 secundare se păstra limba regiunii ca limbă de predare4. DiscuŃiile dintre autorităŃile de la Bucureti i reprezentanŃii minorităŃii maghiare încep în momentul în care se încerca introducerea limbii române ca limbă de predare i în colile primare. În vederea implementării românismului în educaŃie, statul român a organizat cursuri de limbă română pentru întreg corpul didactic al colilor minoritare5. Motenirea unor sisteme de învăŃământ de origine străină, fie preluate de la Austro-Ungaria, fie de la Rusia, reprezenta un obstacol în procesul de uniformizare i unificare a învăŃământului. Prin urmare, pe lângă colile primare i confesionale, era necesară înfiinŃarea instituŃiilor de învăŃământ susŃinute financiar de către stat6. Ineficacitatea i nevoia de modernizare a educaŃiei au condus inevitabil la implementarea stringentă a unui pachet legislativ menit să pună în discuŃie unele problematici referitoare la durata învăŃământului obligatoriu, reintroducerea bacalaureatului, considerat ca o testare a maturităŃii, reorganizarea învăŃământului particular ca alternativă la cel public i reconfigurarea învăŃământului secundar, liant între coala primară i învăŃământul superior7. Necesitatea reaezării sub spectru legal a educaŃiei româneti, impunea aprobarea unor proiecte legislative cum ar fi: Legea învăŃământului primar al statului i învăŃământul normal-primar din 1924, Legea învăŃământului particular din 1925, Legea învăŃământului secundar din 1928, Legea pentru organizarea i funcŃionarea învăŃământului primar i normal din 1939. Aceste acte normative vin în completarea altor două proiecte legislative promovate de Simion MehedinŃi în vara lui 1918, precum: Legea eforiilor colare i Legea coalelor pregătitoare i a seminariilor normale8. Fiecare din aceste legi aveau să clarifice problematici punctuale din cadrul procesului de colarizare, accelerând finalizarea alfabetizării României. Reforma în educaŃia românească interbelică a pornit odată cu Legea învăŃământului primar al statului i învăŃământul normal-primar din 1924, elaborată i promovată de către dr. Constantin Angelescu. Prin această lege s-au stabilit trei concepte importante în cadrul procesului educativ: învăŃământul primar era unitar, gratuit i obligatoriu pe întreg teritoriul României9. Toate procesele de instruire colară erau gestionate unitar la nivel central, nu existau altfel de manuale i altă programă colară decât cele aprobate de Ministerul InstrucŃiunii. ÎnfiinŃarea oricărei instituŃii de învăŃământ se realiza doar cu aprobarea structurii centrale. Caracterul unitar se răsfrânge i asupra structurii de învăŃământ, ce era formată din: coala de copii mici, frecventată de la vârsta de 5 ani până la 7 ani, coala primară, de la 7 la 16 ani i cursurile de adulŃi, de la 16 la 18 ani. Pentru a atrage către educaŃie i cultură populaŃia infantilă, mai ales din provinciile aflate sub stăpânire străină, autorităŃile române facilitează accesul la sistemul de învăŃământ prin introducerea colii gratuite. Prin urmare, sustenabilitatea materială a acestui proces s-a realizat din surse proprii, alocându-se în perioada 1921-1932 un procent de 12,5% din bugetul Ńării10.

4 Livezeanu 1998, p. 188. 5 Ivan 2011, p. 253-254. 6 Stoica 2011, p. 103. 7 Cristea 2001, p. 177-178. 8 Spineni, Leter, Gabrea 1938, p. 466. 9 Cristea 2001, p. 278. 10 Scurtu 2012, p. 227. 336 Noi informaŃii asupra învăŃământului din Valea Dunării în perioada interbelică

Obligativitatea înscrierii în sistemul de învăŃământ public devenea implicit responsabilitatea părinŃilor, care trebuiau să-i trimită copiii la coală încă de la vârsta de 5 ani, iar pentru absolvirea colii primare elevul trebuia să promoveze 7 ani de studiu, până la vârsta de 16 ani11. Aplicabilitatea cunotinŃelor dobândite din prima treaptă de colarizare defineau caracterul practic al învăŃământului primar, adaptat la condiŃiile mediului rural i urban12. Amendamente importante se regăsesc în secŃiunea III a legii învăŃământului din 1924, ce fac referire la aezămintele de învăŃământ primar structurate în trepte colare. Treapta incipientă în dezvoltarea instrucŃiei colare o reprezintă coala de copii mici sau grădiniŃa de copii, ce avea ca scop deprinderea de către copiii între 5-7 ani a conduitei morale i igienice, i de a completa educaŃia dobândită în sânul familiei13. Pornind de la grădiniŃă, copilul era instruit să deprindă ordinea i ascultarea, să intuiască fiinŃele i lucrurile din propriul cerc de viaŃă i să reŃină anumite rugăciuni, povestiri i poezii specifice vârstei. coala primară reprezintă al doilea aezământ de educaŃie i instrucŃiune colară. Principalul obiectiv era deprinderea de către elevi a cunotinŃelor de bază, învăŃarea scrisului i a cititului, pregătirea temeliei spre abordarea înŃelegerii disciplinelor de învăŃământ din ciclurile superioare ale educaŃiei. EvoluŃia educării în coala primară, urmărea oferirea culturii elementare i deprinderea cunotinŃelor cu caracter practic. Pentru îndeplinirea cu succes a acestor obiective trebuia urmat un plan de învăŃământ care conŃinea: limba română – citire, scriere i exerciŃii gramaticale; aritmetică i elemente primare de geometrie; noŃiuni de istorie i geografie; noŃiuni din tiinŃele fizico-naturale; religie, caligrafie, desen, muzică i sport14. Prin reforma educaŃională s-a dorit o culturalizare intensă a populaŃiei, oferindu-se suportul necesar colarizării tardive. Ca urmare, s-au înfiinŃat coli i cursuri speciale pentru cei urmăreau finalizarea colii primare, ceea ce se dorea fi a treia treaptă a învăŃământului primar. Un caracter particular conferit de legea învăŃământului din 1924 a constat în obligativitatea i gratuitatea frecventării cursurilor de către persoanele juvenile, cu vârsta cuprinsă între 12 i 18 ani împliniŃi15. Totui, una dintre principalele priorităŃi rămânea integrarea în sistemul învăŃământului primar a populaŃiei juvenile, cu vârsta cuprinsă între 5 i 16 ani16. Reforma învăŃământului interbelic românesc continuă cu Legea învăŃământului particular din 1925. Prin acest cadru legal s-a delimitat sfera instituŃiilor aflate în afara gestionării educaŃiei de stat. colile particulare au fost definite ca orice coală înfiinŃată, condusă sau gestionată prin propriile mijloace de o iniŃiativă privată, în scopul realizării instruirii colare conform normelor în vigoare17. O caracteristică aparte a acesteia se regăsea în titlul II denumit ÎnvăŃământul în familie. Erau considerate finalizate i acceptate cursurile acestui tip de educaŃie, doar după promovarea unor examene conform programei colare omologate de Ministerul InstrucŃiunii.

11 Cristea 2001, p. 278. 12 Petrescu 1932, p. 49. 13 Cristea 2001, p. 280. 14 Cristea 2001, p. 280. 15 Cristea, 2001, p. 283. 16 Aplicarea legii învăŃământului 1926, p. 3. 17 Filitti, Gruia 1938, p. 284. Minodora Damian 337

Treapta superioară de colarizare a reprezentat-o învăŃământul secundar, ce se dorea o completare a învăŃământului primar în procesul de educaŃie. Legea învăŃământului secundar din 1928 a organizat i legiferat stadiul colarizării secundare, în scopul atât al sedimentării informaŃiilor dobândite în învăŃământul primar, cât i de pregătire a elevilor în vederea deprinderii studiilor de nivel superior. De asemenea, învăŃământul secundar era împărŃit în două cicluri care se succedau: ciclul inferior sau gimnazial, cu durată de trei ani, raportabil la ultimele trei clase ale învăŃământului primar i ciclul superior sau liceal, cu durată de patru ani. Numerotarea claselor s-a făcut cu litere romane de la I la III pentru gimnaziu i de la IV la VII pentru liceu. Având în vederea dobândirea de cunotinŃe structurate pe necesităŃile societăŃii interbelice, în ciclul gimnazial se impunea realizarea unei programe analitice care să conŃină orarul obiectelor de studiu după cum urmează: Pentru clasa I: 5 ore – limba română, 3 ore – matematică, 3 ore – limba franceză, 2 ore – istorie, 2 ore – geografie, 2 ore – tiinŃele naturale, 2 ore – muzică, 2 ore – religie, 1 oră – desen, 1 oră – caligrafie, 1 oră – educaŃie morală, 2 ore – gimnastică; Pentru clasa a II-a: 4 ore – limba română, 3 ore – matematică, 3 ore – limba franceză, 2 ore – istorie, 2 ore – geografie, 2 ore – tiinŃele naturale, 2 ore – fizico- chimie, 2 ore – muzică, 2 ore – religie, 1 oră – desen, 1 oră – caligrafie, 1 oră – educaŃie morală, 2 ore – gimnastică; Pentru clasa a III-a: 3 ore – limba română, 2 ore – limba latină, 3 ore – matematică, 3 ore – limba franceză, 2 ore – istorie, 1 oră – drept, economie politică, instruire civică, 2 ore – geografie, 1 oră – tiinŃele naturale, 2 ore – igienă, 2 ore – fizico-chimie, 1 oră – muzică, 2 ore – religie, 1 oră – desen, 1 oră – educaŃie morală, 2 ore – gimnastică18. O modificare importantă a acestei legi a reprezentat-o reintroducerea bacalaureatului19, care fusese desfiinŃat prin legea 189820. Ultimul act normativ privitor la legislaŃia colară interbelică l-a reprezentat Legea pentru organizarea i funcŃionarea învăŃământului primar i normal din 1939, care a urmărit îmbunătăŃirea legii din 1924, prin amendamente referitoare la structura de organizare a învăŃământului primar, analiza diferitelor categorii de coli i accentuarea caracterului practic manifestat în sistem. Dei pachetul legislativ înglobat în reforma educaŃională a adus progrese importante învăŃământului românesc din perioada interbelică, în jurul anului 1932 s-a constatat că aproximativ 1,3 milioane de copii rămân necolarizaŃi, fapt ce implica suplimentarea cadrelor didactice cu un număr de 40.000 de persoane. În schimb, datorită crizei economice din cadrul învăŃământului erau trecuŃi în omaj aproximativ 6.000 de salariaŃi21. Evaluarea criteriilor de performanŃă ale segmentului educativ în societatea interbelică trebuie să se baze pe date concrete extrase din documentele colare ale acelor vremuri. Studiul propus se dorete a fi o prezentare obiectivă a situaŃiei procesului de colarizare în extremităŃile Clisurii, conform cursului Dunării: Belobreca în amonte i Berzasca în aval, localităŃi ce se aflau în plasa Moldova Nouă. Una dintre primele comune ce îi scaldă malurile în apele Dunării, de pe teritoriul românesc, era Belobreca. Aezare cu un puternic specific sârbesc, conferit

18 Ministerul InstrucŃiunii 1929, p. 16-17. 19 Monitorul Oficial, nr. 105/1928. 20 Bordeianu, Vladcovschi 1979, p. 340. 21 Antonescu et al. 1981, p. 200. 338 Noi informaŃii asupra învăŃământului din Valea Dunării în perioada interbelică prin etimologia cuvântului Belobreca ce derivă din sârbescul Beli Breg, Dealul Alb, sau din Belo Bresca adică Piersicile Albe22. Actualmente Belobreca este un sat în partea de sud a judeŃului Cara-Severin, în Clisura Dunării, învecinat cu satele Divici i uca, situat la poalele munŃilor Locvei, iar prin intermediul Dunării, formează graniŃa Ńării noastre cu Serbia. Vechea aezarea a localităŃii a fost identificată pe valea pârâului BelobrechiŃa i a afluentului său łiganska Reka23. Prima conscripŃie istorică ce face referire la Belobreca datează din 1717, când Pesthy o arată în districtul Palanca, având 20 de case. În harta lui Mercy din 1723 apare sub denumirea de Biller, ca apoi în harta din 1761 o numete Belobreca24. În extremitatea opusă, în aval, pe cursul Dunării regăsim localitatea Berzasca. Aezare românească în vecinătatea comunelor Drencova i Liubcova, comuna Berzasca reprezintă spaŃiul estic de coagulare a civilizaŃiei banatului clisurean. Etimologia cuvântului Berzasca provine din limba slavona, brza însemnând „repede”, denumire atribuită după pârâul cu acelai nume. Din izvoarele istorice descoperite în urma săpăturilor efectuate în zonă, deducem existenŃa unei civilizaŃii încă din timpurile romane25. În conscripŃia din 1917 a fost sesizată sub denumirea de Debellilig, cu 16 case, în districtul Palanca, iar în harta lui Mercy din 1723 Berzasla se afla în districtul Clisură. De asemenea, Berzasca mai apare i cu alte denumiri precum Persaska în harta oficială din 1761 i Berg Saska în harta lui Griselini din 177626. În perioada interbelică instituŃiile colare, atât din Belobreca cât i Berzasca, erau catalogate ca fiind coli primare de stat, care aveau menirea de a implementa prompt i eficient prevederile reformei educaŃionale din 1924, în punctele extreme ale Defileului Dunării. Orice analiză a sistemului educativ are ca punct de pornire evidenŃierea, identificarea i descrierea situaŃiei demografice, ce se poate reliefa cu ajutorul statisticilor extrase din documentele referitoare la recensământul populaŃiei infantile.

Nr. total de copii cu Nr. total de copii cu Nr. total de copii cu An vârsta între 5-7 ani vârsta între 7-16 ani vârsta între 16-18 ani Total BăieŃi Fete BăieŃi Fete BăieŃi Fete 1926 22 30 82 87 22 18 261 1927 24 24 66 84 25 17 240 1928 23 24 63 84 15 13 222 1929 34 26 74 77 10 9 230 1930 30 16 83 85 9 12 235 1931 26 20 95 88 8 11 248 1932 25 27 108 91 4 9 264 1934 20 27 114 110 - - 271 1935 22 27 113 103 2 8 275 1938 19 21 97 99 - 1 237

Fig. 1. SituaŃia demografică a copiilor din Berzasca repartizaŃi în funcŃie de vârstă27

22 Moisi 1938, p. 142. 23 Moisi 1938, p. 143. 24 Moisi 1938, p. 142. 25 Moisi 1938, p. 276. 26 Ilieiu 2011, p. 44. 27 DJCSAN, FBer, dosar nr. 7/1927, nefilat; dosar nr. 5/1927, nefilat; dosar nr. 6/1928, f. 1-9; dosar nr. 4/1929, f. 1-10; dosar nr. 6/1930, nefilat; dosar nr. 5/1931, nefilat; dosar nr. 4/1932, nefilat; dosar nr. 6/1934, f. 1-11; dosar nr. 5/1935, f. 1-11; dosar nr. 4/1938, f. 1-11. Minodora Damian 339

Datele sintetizate în tabelul de mai sus expun valorile ce indică numărul de elevi ce întruneau vârsta necesară înscrierii în sistemul educaŃional. Din analiza rapoartelor prezentate se extrage ideea că sectorul dominant îl reprezentau copii cu vârsta cuprinsă între 7-16 ani, cu un procent mediu de aproximativ 80%. La polul opus se regăseau precolarii, sau copii ce frecventau grădiniŃa de copii, parte integrantă a învăŃământului primar obligatoriu, conform legii învăŃământului din 1924. Acest fapt denotă încă tendinŃa de conservare a educării în sânul familiei. Un alt indicator de analiză demografică îl constituie raportul dintre sexe. Între 1926-1938 procentul de băieŃi era cuprins între 45,5% i 52,02%, pe când cel de fete era între 47,98% i 54,5%, fapt ce denotă un dezechilibru insignifiant în favoarea părŃii feminine. Derivată din situaŃia datelor demografice referitoare la populaŃia infantilă, statistica prezentată în tabelul de mai jos reprezintă o proiecŃie a reformei educaŃionale aplicată în cadrul colii Primare de Stat din Berzasca.

colarizabili Ciclu primar Copii între 12 ani - 18 ani

ă La cursuri de e e

Ń ă de coal adulŃi ă

ă ă o coal - sau sau

An coal ă ă i i a de copii copii a de Ń Ń o o ă o o ă dini ucenici ucenici Cu deficienCu ă profesional profesional secundar secundar Gr ciclului primar ciclului primar Analfabe Urmeaz Copii peste 12 ani ani 12 Copii peste În ultimele clase aleclase În ultimele au retras dintr retras au Urmeaz Copii între 7 - 12 ani ani 7 - 12 întreCopii - cursurile primare primare cursurile S Care n-au absolvit absolvit Care n-au 1926 52 84 - 46 15 13 - 51 - - 1927 48 74 - 41 18 - - 59 - - 1928 47 93 - 28 15 1 - 37 1 - 1929 60 110 - 28 15 - - 15 2 - 1930 46 134 - 16 19 4 - 16 - - 1931 46 147 - 21 3 7 - 18 6 - 1932 52 129 - 55 8 5 2 12 1 - 1934 47 127 1 59 5 12 - 13 1 6 1935 49 120 - 68 4 13 - 16 0 5 1938 40 118 6 51 9 2 - - 5 6

Fig. 2. Statistică privind copii din Berzasca obligaŃi să frecventeze cursurile colare28

Contingentul majoritar de elevi îl regăsim în învăŃământul primar, unde frecvenŃa colară depăea cu puŃin pragul de 50%. Un interes scăzut se sesizează asupra colii secundare, a cărei valoare maximă de frecvenŃă se apropie de 5%. Pentru educarea populaŃiei indiferent de vârstă s-a oferit adulŃilor posibilitatea de a finaliza cursurile primare. Astfel, în cadrul colii Primare de Stat Berzasca, în medie 10% din elevii înscrii îl reprezentau persoanele adulte.

28 DJCSAN, FBer, dosar nr. 7/1927, nefilat; dosar nr. 5/1927, nefilat; dosar nr. 6/1928, f. 1-9; dosar nr. 4/1929, f. 1-10; dosar nr. 6/1930, nefilat; dosar nr. 5/1931, nefilat; dosar nr. 4/1932, nefilat; dosar nr. 6/1934, f. 1-11; dosar nr. 5/1935, f. 1-11; dosar nr. 4/1938, f. 1-11. 340 Noi informaŃii asupra învăŃământului din Valea Dunării în perioada interbelică

În consecinŃă, aplicarea reformei s-a dovedit eficientă prin dezvoltarea promptă a instruirii de bază i estomparea a analfabetismului la Berzasca, încă din fază incipientă. Ca rezultantă a acestui proces era reducerea procentului de analfabeŃi de la 2,42% la 0,45%. În vederea unei comparaŃii obiective, pentru anul 1930 voi expune rezultatele procentuale ale raportului naŃional asupra populaŃiei juvenile colarizate, repartizate pe grade de instrucŃie: grădiniŃa de copii – 1,5%, coala primară – 85,1%, coala de ucenici – 3,2% coala secundară – 8,6%29. Pe când, în acelai an, la coala din Berzasca situaŃia era prezentată astfel: grădiniŃa de copii – 19,75%, coala primară – 63,83%, coala de ucenici – 8,09% i coala secundară – 1,70%.

An coală – Localitate Elevi înscrii FrecvenŃă (%) Absenteism (%) Primară de Stat – Belobreca 183 21,31% 78,69% 1924-192530 - - - - Primară de Stat – Belobreca 102 26,47% 73,53% 1925-1926 Primară de Stat – Berzasca 126 81,75% 18,25% Primară de Stat – Belobreca 100 85,00% 15,00% 1926-1927 Primară de Stat – Berzasca 71 90,14% 9,86% Primară de Stat – Belobreca 187 52,41% 47,59% 1927-1928 - - - - Primară de Stat – Belobreca 174 62,07% 37,93% 1928-1929 Primară de Stat – Berzasca 139 90,65% 9,35% Primară de Stat – Belobreca 177 75,71% 24,29% 1929-1930 Primară de Stat – Berzasca 158 93,67% 6,33% Primară de Stat – Belobreca 177 87,01% 12,99% 1930-1931 Primară de Stat – Berzasca 143 76,22% 23,78% Primară de Stat – Belobreca 165 89,70% 10,30% 1931-1932 - - - - Primară de Stat – Belobreca 171 93,57% 6,43% 1932-1933 Primară de Stat – Berzasca 95 84,21% 15,79% Primară de Stat – Belobreca 183 58,47% 41,53% 1933-1934 Primară de Stat – Berzasca 177 86,44% 13,56% Primară de Stat – Belobreca 144 61,81% 38,19% 1934-1935 Primară de Stat – Berzasca 198 85,86% 14,14% - - - - 1935-1936 Primară de Stat – Berzasca 190 60,00% 40,00% Primară de Stat – Belobreca 175 75,43% 24,57% 1936-1937 Primară de Stat – Berzasca 182 87,91% 12,09% Primară de Stat – Belobreca 162 77,16% 22,84% 1937-1938 - - - - Primară de Stat – Belobreca 141 87,23% 12,77% 1938-1939 Primară de Stat – Berzasca 162 87,65% 12,35%

Fig. 3. FrecvenŃa colară între anii 1924-193931

29 Scurtu 2012, p. 229. 30 Lipsesc unele cataloage. 31 DJCSAN, FBel, dosar nr. 1/1924-1925, f. 1-98; dosar nr. 3/1925-1926, f. 1-51; dosar nr. 4/1926- 1927, f. 1-50; dosar nr. 3/1927-1928, f. 1-94; dosar nr. 4/1928-1929, f. 1-87; dosar nr. 4/1929-1930, f. 1-95; dosar nr. 3/1930-1931, f. 1-89; dosar nr. 4/1931-1932, f. 2-83; dosar nr. 3/1932-1933, f. 1-86; dosar nr. 1/1933-1934, f. 1-92; dosar nr. 4/1934-1935, f. 1-72; dosar nr. 2/1936-1940, f. 2-56; dosar nr. 1/1936-1937, f. 1-89; dosar nr. 5/1937-1938, f. 1-85; dosar nr. 6/1938-1943, f. 1-18; dosar nr. 7/1938- Minodora Damian 341

În cadrul colii Primare de Stat din Berzasca, în perioada interbelică studiau cu preponderenŃă elevi de naŃionalitate română. Religia predominantă a elevilor, ce frecventau coala din Berzasca, era cea ortodoxă. Din punct de vedere confesional, în perioada interbelică se remarcă pătrunderea curentului neo-protestant pe teritoriul românesc. De asemenea, la coala Primară de Stat din Berzasca s-a sesizat înregistrarea elevilor de religie baptistă i catolică, datorită existenŃei etniilor apusene (cehoslovaci, germani i maghiari). În antiteză cu situaŃia etnico-demografică din cadrul colii de Stat Berzasca, în Belobreca s-a evidenŃiat cu prisosinŃă caracterul predominant sârbesc, răsfrânt atât asupra naŃionalităŃii cât i a religiei populaŃiei infantile. Documentele precum cataloagele, matricolele chiar i tampila colii au fost redactate i inscripŃionate bilingv, atât în limba română, cât i în limba sârbă. Totui, din anul 1936 până în 1939 din documentele aflate în arhive reiese că existau 2 secŃii, secŃia română i secŃia sârbă, iar printre copii înscrii au fost găsiŃi elevi de naŃionalitate bulgară. Analizând numeric totalitatea elevilor înscrii în cele două coli de a lungul perioadei interbelice, trebuie remarcat faptul că numărul de elevi români era considerabil mai mic decât cel al elevilor sârbi. Cu toate că numărul colarilor din Belobreca reprezenta aproape trei sferturi din cea a localităŃii Berzasca, frecvenŃa la cursuri era superioară la coala românească, comparativ cu cea sârbească, spre exemplu în medie la Belobreca estimându-se o frecvenŃă de 68,10% iar la Berzasca 84,05%. Comparativ cu valoarea medie pe Ńară, respectiv 59,8%32, aceti indicatori reliefează un interes sporit faŃă de însuirea cunotinŃelor în raport cu situaŃia naŃională. Imediat după aprobarea legii învăŃământului primar, prima carenŃă a sistemului educativ ce trebuia combătută era absenteismului colar, care în Belobreca era îngrijorător de mare, ajungându-se în anul colar 1924-1925 la 78,69%. Păstrând constantă valoarea numerică a tuturor elevilor din Belobreca, 183 de elevi, deducem ipoteza unei eronate abordări privind obligativitatea frecventării cursurilor colare, lansându-se ipoteza în care părintele sau tutorele îi înscria copiii la coală, fără a-i urmări prezenŃa la clasă sau deseori, după luna aprilie, copiii erau folosiŃi la muncile câmpului, neglijând cu desăvârire coala33. Acest fapt a determinat autorităŃile competente să aplice măsuri drastice împotriva părinŃilor sau tutorilor, prin aplicarea unor amenzi diferenŃiate după gradul de colarizare: gradul I – 2 lei, gradul II – 4 lei, gradul III – 8 lei (pentru fiecare absenŃă), iar absenŃa în primele 5 zile de coală a fost penalizată cu amendă cuprinsă între 50 i 100 lei34. Reglarea acestei situaŃii se realizează în decursul anului colar 1926-1927, când absenteismul scade vertiginos, către 15%. În anii care au urmat, frecvenŃa colară converge pe un trend ascendent, ajungându-se la finele perioadei interbelice la 87,23%. În schimb, situaŃia frecvenŃei colare în Berzasca reflectă un trend constant pornind de la un procent de 81,75% în anul colar 1926-1927, ajungându-se la un maxim de 93,67% în 1929-1930.

1939, f. 2-75; dosar nr. 8/1938-1939 nefilat; DJCSAN, FBer, dosar nr. 5/1925-1926, nefilat; dosar nr. 5/1956-1927, nefilat; dosar nr. 3/1928-1929, nefilat; dosar nr. 3/1929-1930, nefilat; dosar nr. 4/1929- 1931, nefilat; dosar nr. 2/1932-1935, nefilat. 32 Scurtu 2012, p. 228. 33 ÎnvăŃământul primar 1926, p. 602. 34 Reforma învăŃământului 1921, p. 13. 342 Noi informaŃii asupra învăŃământului din Valea Dunării în perioada interbelică

Mai trebuie remarcat că în secŃia română erau înscrii puŃini copii (55 în 1936-1937, 32 în 1937-1938, 35 în 1938-1939), iar la Berzasca din 1938 în matricole se regăsea consemnată i coala Primară Mută de Stat35. Odată ce absenteismul colar a fost reglat la cote acceptabile, preocuparea imediat următoare ce se impunea era obŃinerea de performanŃe colare. Prin urmare, era necesară compararea extremelor valorice depistate în cadrul sistemului educaŃional, prin evidenŃierea atât a elevilor cu sincope, ce necesitau repetarea anului, cât i a elevilor sârguincioi cu rezultate remarcabile la învăŃătură.

coala Primară de Stat Belobreca36 coala Primară de Stat Berzasca37 Elevi între Elevi între Elevi sub nota Elevi sub nota An notele 9-10 An notele 9-10 5 (%) 5 (%) (%) (%) 1924-1925 4,37% 0,55% 1924-1925 - - 1925-1926 8,82% - 1925-1926 3,97% - 1926-1927 40,00% - 1926-1927 1,41% 1,41% 1927-1928 34,22% - 1927-1928 - - 1928-1929 28,16% - 1928-1929 21,58% 2,16% 1929-1930 46,89% - 1929-1930 3,80% - 1930-1931 25,42% - 1930-1931 9,09% - 1931-1932 28,48% 0,61% 1931-1932 - - 1932-1933 46,20% 8,77% 1932-1933 10,53% - 1933-1934 28,42% 6,56% 1933-1934 8,47% - 1934-1935 11,11% 3,47% 1934-1935 6,57% - 1936-1937 21,14% 2,29% 1936-1937 4,95% 10,44% 1937-1938 22,84% - 1937-1938 - - 1938-1939 11,35% - 1938-1939 11,11% -

Fig. 4. SituaŃia procentuală cu elevii repetenŃi i eminenŃi între anii 1924-1939

În cadrul colii din Belobreca valorile numerice ale elevilor corigenŃi descriu un grafic ascendent, ce pornete în anul colar 1924-1925 de la un apreciabil procent de 4,3%, ajungând în 1929-1930 la un îngrijorător 46,98%. Apoi valorile încep să se normalizeze, ajungându-se la finalul perioadei la 11,35%. În ceea ce privete performanŃa colară valorile sunt mediocre, sesizându-se un maxim de 8%. Însă este de remarcat faptul că în anul colar 1936-1937 eleva Zvezdana Nestorovici, clasa a II-a, din părinŃi agricultori, a reuit să promoveze cu nota 1038. În schimb la Berzasca se prezintă o situaŃie cu caracter constant, unde valorile se menŃin aceleai, atât în rândul repetenŃilor, cât i în rândul elevilor eminenŃi. Sugestiv în

35 DJCSAN, FBer, dosar nr. 3/1938-1939, nefilat. 36 DJCSAN, FBel, dosar nr. 1/1924-1925, f. 1-98; dosar nr. 3/1925-1926, f. 1-51; dosar nr. 4/1926- 1927, f. 1-50; dosar nr. 3/1927-1928, f. 1-94; dosar nr. 4/1928-1929, f. 1-87; dosar nr. 4/1929-1930, f. 1-95; dosar nr. 3/1930-1931, f. 1-89; dosar nr. 4/1931-1932, f. 2-83; dosar nr. 3/1932-1933, f. 1-86; dosar nr. 1/1933-1934, f. 1-92; dosar nr. 4/1934-1935, f. 1-72; dosar nr. 2/1936-1940, f. 2-56; dosar nr. 1/1936-1937, f. 1-89; dosar nr. 5/1937-1938, f. 1-85; dosar nr. 6/1938-1943, f. 1-18; dosar nr. 7/1938- 1939, f. 2-75; dosar nr. 8/1938-1939, nefilat. 37 DJCSAN, FBer, dosar nr. 5/1925-1926, nefilat; dosar nr. 5/1956-1927, nefilat; dosar nr. 3/1928- 1929, nefilat; dosar nr. 3/1929-1930, nefilat; dosar nr. 4/1929-1931, nefilat; dosar nr. 2/1932-1935, nefilat. 38 DJCSAN, FBel, dosar nr. 1/1936-1937, f. 59. Minodora Damian 343 acest sens a fost anul colar 1936-1937 când 4,95% din elevi au fost corigenŃi i 10,44% au reuit să obŃină nota finală între 9 i 10. În perioada interbelică scopul principal al reformei în învăŃământ, pe lângă performanŃă, îl constituia promovabilitatea.

coala Primară de Stat Belobreca39 coala Primară de Stat Berzasca40 An % promovabilitate An % promovabilitate 1924-1925 16,94% 1924-1925 - 1925-1926 17,65% 1925-1926 77,78% 1926-1927 45,00% 1926-1927 88,73% 1927-1928 18,18% 1927-1928 - 1928-1929 33,91% 1928-1929 69,06% 1929-1930 28,81% 1929-1930 89,87% 1930-1931 55,93% 1930-1931 67,13% 1931-1932 61,21% 1931-1932 - 1932-1933 47,37% 1932-1933 73,68% 1933-1934 30,05% 1933-1934 77,97% 1934-1935 50,69% 1934-1935 79,29% 1936-1937 54,29% 1936-1937 86,26% 1937-1938 53,09% 1937-1938 - 1938-1939 75,89% 1938-1939 76,54%

Fig. 5. Gradul de promovabilitate între anii 1924-1939

Comparând valorile din tabelul de mai sus, distingem diferenŃe semnificative între cele două coli în ceea ce privete promovabilitatea. La coala din Belobreca promovabilitatea în perioada interbelică este crescătoare, începând cu un procent 15% în anul colar 1924-1925, îmbunătăŃindu-se aproape în fiecare an, ajungând la finalul perioadei interbelice la un maximum de 75,89%, în 1938-1939. În schimb, rezultatele promovabilităŃii din coala Primară de Stat din Berzasca sunt superioare celor din coala sârbească. Valorile îi păstrează acelai caracter constant, cuprins în intervalul de 70%-80%, rareori coborând sau depăind acest interval. Pentru o analiză obiectivă asupra nivelului de copii educaŃi prin reforma educaŃională am pus în balanŃă statistica realizată la nivel naŃional în anul 1930, din care a reieit că 57% din elevi erau tiutori de carte41. Prin urmare, putem afirma că instrucŃia colară din Berzasca, conform statisticilor, se afla pe un palier superior, cu un procent al promovabilităŃii de 89,87%, pe când la Belobreca situaŃia era deficitară, cu doar 28% din totalul de elevi. În concluzie, ideea desprinsă din coagularea statisticilor i analizei datelor extrase din fondul arhivistic aferent procesului de educaŃie desfăurat în extremităŃile

39 DJCSAN, FBel, dosar nr. 1/1924-1925, f. 1-98; dosar nr. 3/1925-1926, f. 1-51; dosar nr. 4/1926- 1927, f. 1-50; dosar nr. 3/1927-1928, f. 1-94; dosar nr. 4/1928-1929, f. 1-87; dosar nr. 4/1929-1930, f. 1-95; dosar nr. 3/1930-1931, f. 1-89; dosar nr. 4/1931-1932, f. 2-83; dosar nr. 3/1932-1933, f. 1-86; dosar nr. 1/1933-1934, f. 1-92; dosar nr. 4/1934-1935, f. 1-72; dosar nr. 2/1936-1940, f. 2-56; dosar nr. 1/1936-1937, f. 1-89; dosar nr. 5/1937-1938, f. 1-85; dosar nr. 6/1938-1943, f. 1-18; dosar nr. 7/1938- 1939, f. 2-75; dosar nr. 8/1938-1939, nefilat. 40 DJCSAN, FBer, dosar nr. 5/1925-1926, nefilat; dosar nr. 5/1956-1927, nefilat; dosar nr. 3/1928- 1929, nefilat; dosar nr. 3/1929-1930, nefilat; dosar nr. 4/1929-1931, nefilat; dosar nr. 2/1932-1935, nefilat. 41 Scurtu 2012, p. 228. 344 Noi informaŃii asupra învăŃământului din Valea Dunării în perioada interbelică

Clisurii Dunărene este aceea că dezvoltarea intelectuală a copiilor era în strânsă interdependenŃă cu demografia, factorul etnico-confesional, frecventabilitatea i promovabilitatea. Din punct de vedere demografic, partea estică a Clisurii, inclusiv Belobreca, era dominată de un puternic caracterul sârbesc, iar fireasca concluzie a fost că majoritatea colarilor proveneau din familii de etnie sârbă. În ceea ce privete cealaltă extremitate, aflată pe cursul de amonte al Dunării, în Berzasca s-a regăsit un puternic caracter românesc, mărturie stau cei peste 85% din elevi de naŃionalitate română, faŃă de cei 5% de etnie sârbă. Prin urmare, cercetarea implementării reformei în educaŃia românească interbelică s-a realizat în două localităŃi diferenŃiate din punct de vedere etnic, urmărind modalitatea de aplicare corectă a schimbărilor survenite în legislaŃia educativă. Prin abordarea analitică a factorului etnico-cultural, putem conchide că religia predominantă în ambele areale expuse studiului era ortodoxia, fără a neglija faptul că în perioada interbelică se remarcă pătrunderea curentului neo-protestant. În consecinŃă, se nate ideea existenŃei unui numitor comun în sfera educaŃiei moral-cretine. Analiza procesului de învăŃământ pornete de la evaluarea a nivelului de prezenŃă la cursurile colare. Concluziile strânse din matricolele celor două instituŃii colare devoalează interesul mai pregnant faŃă de coală la Berzasca decât în Belobreca, fapt întărit de procentele constant ridicate ale frecventabilităŃii, faŃă cele din Belobreca, oscilante dar în tendinŃă de cretere. Alt indicator determinant în verificarea modului de realizare a instrucŃiei colare l-a constituit evaluarea gradului de deprindere a cunotinŃelor dobândite către elevi la clasă. Prin contorizarea procentuală atât a numărului de elevi repetenŃi cât a celor eminenŃi s-a conturat opinia că analiza performanŃei colare în cele două instituŃii, a creionat grafice diferite, astfel că la Belobreca, conform valorilor sinusoidale, s-a constatat un dezinteres faŃă de performanŃa colară, pe când la Berzasca s-a menŃinut un trend normal, fără a se sesiza rezultate excepŃionale la învăŃătură. Prin îmbinarea criteriilor de evaluare a activităŃii celor două instituŃii am putut conchide că nevoia de pătrundere în tainele cărŃilor a fost concepută diferit. În amonte, la Belobreca, implementarea reformei în învăŃământ s-a impus anevoios, dar s-a încadrat pe un trend ascendent, iar la Berzasca evaluarea aplicării reformei în învăŃământului a fost caracterizată de liniaritate i constanŃă.

Abrevieri

DJCSAN, FBel – DirecŃia JudeŃeană Cara-Severin a Arhivelor NaŃionale, Fond coala de 7 ani Belobreca . DJCSAN, FBer – DirecŃia JudeŃeană Cara-Severin a Arhivelor NaŃionale, Fond coala de 7 ani Berzasca.

Bibliografie

Antonescu et al. 1981 – . Antonescu, P. Balintoni, I. Bălu, A. Bârsescu, B. Velicu, N. Cătană, I. Crian, I. Cristescu, M. Deleanu, O. Doclin, E. Fried, C. Galescu, H. Nicolae, F. Iordăchescu, T. Jurjica, G. Jurma, N. Mănăilă, V. Munteanu, I. Naidan, P. Oallde, I. Odorescu, M. Olaru, I. Popa, M. Poterau, O. RăuŃ, C. RăduŃ, P. Reichenbach, N. Sîrbu, I. erban, M. Todor, Minodora Damian 345

S. łeicu, A. Urseanu, I. Uzum, M. Vînătorul, N. Vulpe, V. Zaberca, Cara-Severin. Monografie, Bucureti, 1981. Aplicarea legii – Aplicarea legii învăŃământului primar, în ÎnvăŃătorul , VIII, învăŃă mântului 1926 1-2, 1 martie 1926, p. 3. Bordeianu, – M. Bordeianu, P. Vladcovschi, ÎnvăŃământul românesc în Vladcovschi 1979 date, Iai, 1979. Cristea 2001 – G. C. Cristea, Reforma învăŃământului. O perspectivă istorică (1864-1944), Bucureti, 2001. Dumitrescu 2010 – A. Dumitrescu, Din istoria învăŃământului confesional românesc din Banat – legea XVI din 1913, în Banatica, 20, 2, 2010, p. 245-255. Filitti, Gruia 1938 – I. C. Filitti, I. V. Gruia, AdministraŃia centrală a României, în Enciclopedia României, vol. I, Bucureti, 1938. Ilieiu 2011 – N. Ilie iu, Monografia istorică a Banatului, Bucureti, 2011. Ivan 2011 – A. Ivan, Stat, majoritate i minoritate naŃională în România, Cluj-Napoca, 2011. ÎnvăŃământul primar – ÎnvăŃământul primar, în Societatea de mâine, III, 1926 37-38, 12 i 19 septembrie, 1926, p. 602. Livezeanu 1998 – I. Livezeanu, Cultură i naŃionalism în România Mare. 1918-1930, Bucureti, 1998. Ministerul – Ministerul InstrucŃiunii, Programele analitice ale învăŃă- InstrucŃiunii 1929 mântului secundar (licee, gimnazii i clasele I-III a coalelor normale), Bucureti, 1929. Moisi 1938 – A. Moisi, Monografia Clisurei, OraviŃa, 1938. Monitorul Oficial – Monitorul Oficial, 105, 15 mai, 1928. 1928 Petrescu 1932 – C. I. Petrescu, Regionalismul educativ, Bucureti, 1932. Reforma – Reforma învăŃământului primar, în ÎnvăŃătorul , II, 6, 15 învăŃă mântului 1921 martie, 1921, p. 13. Scurtu 2012 – I. Scurtu, Istoria civilizaŃiei româneti. Perioada interbelică (1918-1940), Bucureti, 2012. Spineni, Leter, Gabrea – M. P. Spineni, I. Leter, I. Gabrea, Organizarea învăŃământului 1938 în România, în Enciclopedia României, vol. I, Bucureti, 1938. Stoica 2011 – S. Stoica, Biserica greco-catolică din Banat în perioada anilor 1920-1948, Timioara, 2011. łîrcovnicu 1970 – V. łîrcovnicu, ContribuŃii la istoria învăŃământului românesc din Banat (1780-1918), Bucureti, 1970.

Des nouvelles informations concernant l'enseignement de la Vallée du Danube de la période d'entre les deux guerres (la situation des localités Berzasca et Belobreca) Résumé

Les criteres d'évaluation du processus éducatif ayant pour cible la population infantile constitue un indicateur concluant pour l'analyze du niveau intellectuel d'une nation. Simultanément avec la réalisation de la Grande Union de 1918, le renforcement du caractère roumain s'avérait nécessaire, en spécial dans les zones 346 Noi informaŃii asupra învăŃământului din Valea Dunării în perioada interbelică

avec une situation démographique dualiste, tache attribuée au système d'éducation par la réalisation d'une reforme éducationelle efficiente, moderne et montrant des résultats durables. Par la lumière des informations dérivées des statistiques trouvées dans le fond des archives de l'enseignement d'entre les deux guerres, je vous propose une recherche comparative des indicatifs d'instruction écoliere des unités d'enseignement de Belobreca, localité située dans l'amont du Danube, ayant un prononcé specifique démographique serbe, l'autre terme de cette comparaison étant la localitéde Berzasca, trouvée à l'extremité estique de la Vallée du Danube, disposant d'une population majoritaire roumaine. Pour évaluer un système éducationnel le point de départ doit être constitué par la mise en évidence, l'identification et la description de la situation demographique en fonction de l'âge des bénéficiaires de ce système (Fig. 1-2). La recherche analytique projetée dune manière restrictive seulement sur les deux institutions visées met en relief des aspects differentes en ce qui concerne la statistique démographique, confessionelle, la fréquence et la performance écolière. Du point de vue des indicateurs d'évaluation écolière, à Belobreca se sont constatées une fréquence et une performance ascendantes, décrites comme ayant des valeurs extremes (Fig. 3-4). Au pôle opposé de la Vallée du Danube, selon la situation de l'unité d'enseignement de Berzasca, on peut emmetre l'hypothèse de continuité et de stabilité du processus éducationnel, tout en suivant les valeurs constamment élevées de l'évaluation écolière (Fig. 3-4). Selon les resultats de cette comparaison et suivant l'exposion chronologique des données, on peut dégager la conclusion que la reforme de l'enseignement de cette vallée a eu un impacte differencié, en fonction de la zone d'application, tout en réussissant d'implémenter l'éducation roumaine dans les aréels d'un faible caractère roumain et de renforcer le caractère roumain là où celui-ci a existé depuis longtemps (Fig. 5).

La liste des illustrations

Fig. 1. La situation démographique des enfants de Berzasca divisé par âge Fig. 2. Statistique des enfants de Berzasca obligés de suivre les cours d'enseignement Fig. 3. La fréquence écolière entre 1924-1939 Fig. 4. La situation en pourcentages de répéteurs et des élèves éminents entre 1924-1939 Fig. 5. Le degré de promovabilité entre 1924-1939 GERMANII DIN BANAT ÎN PRIMELE DOUĂ DECENII DE REGIM COMUNIST (1945-1965)

EUGEN MIOC Liceul Teoretic Buzia [email protected]

Cuvinte cheie: germani din Banat, colonizare, deportare, emigrare Mots clés: des Allemands de Banat, colonisation, déportation, émigration

Colonizarea cu populaŃie germană în Banat s-a făcut în secolul XVIII cât timp regiunea a fost provincie austriacă. Austriecii doreau dezvoltarea economică în regiune dar i întărirea religiei catolice. În secolul XX germanii reprezentau 25% din totalul populaŃiei Banatului. După 1918 majoritatea au rămas pe teritoriul României. Între 1918-1944 germanii au fost cei mai înstăriŃi locuitori ai Banatului. Tineretul german a manifestat însă simpatii naziste. La începutul anului 1945 germanii din România au trăit o adevărată tragedie. Cu toŃii au fost consideraŃi colaboraŃioniti ai nazitilor. Tinerii germani au fost deportaŃi în Uniunea Sovietică la muncă obligatorie de reconstrucŃie. Restul populaŃiei a fost deposedată de case i de pământuri. În anul 1951 unii germani din Banat au fost deportaŃi în Bărăgan. Abia în 1954 au fost înapoiate casele germanilor i mulŃi dintre acetia au revenit în viaŃa economică i politică a României socialiste. La începutul anului 1957 mulŃi germani din Banat au făcut cereri de emigrare în Occident pentru o viaŃă mai bună. Emigrarea a continuat până în 1990. Banatul a pierdut, prin plecarea germanilor, un element de civilizaŃie i de cultură.

ComunităŃi germane de mici dimensiuni au existat în Banat i în Timioara încă din perioada Ungariei medievale. Urmează 165 de ani de stăpânire otomană (1552-1716) când comunităŃile germane, ca i cele maghiare de altfel, dispar. În anul 1716, în timpul războiului austro-turc (1716-1718), Banatul i Timioara sunt cucerite de la turci de generalul austriac Eugeniu de Savoia. Provincia intră pentru 200 de ani (1716-1918) sub stăpânire austriacă i mai apoi maghiară. Colonizarea cu populaŃie germană s-a făcut pe parcursul secolului XVIII cât timp Banatul a fost domeniu al Coroanei Habsburgice. Ea s-a făcut îndeosebi din considerente economice, într-o regiune mlătinoasă i slab populată în urma deselor conflicte austro-turce dar, i din motive confesionale, austriecii urmărind să întărească în zonă religia catolică. Au fost trei mari valuri de colonizare: între anii 1722-1736, în timpul împăratului Carol al VI-lea, când s-au înfiinŃat 53 de comune cu 30.000-35.000 coloniti; după 1748, în timpul domniei împărătesei Maria Terezia (1740-1780), când s-au înfiinŃat alte 30 de noi comune cu aproximativ 40.000 coloniti i în timpul lui Iosif al II-lea (1780-1790), când sunt adui alŃi 20.000 de coloniti, înfiinŃându-se 14 noi comune i consolidându-se alte 131. Între 1744-1768 au fost colonizaŃi în regiune i

1 Holczinger, Pribac 2011, p. 39-40.

Sargetia. Acta Musei Devensis (S.N.), VII, 2016, p. 347-357. 348 Germanii din Banat în primele două decenii de regim comunist (1945-1965) infractori cărora li s-a stabilit domiciliu forŃat: 3.370 de persoane2. PopulaŃia germană colonizată în Banat provenea, în marea ei majoritate, din parte sudică a Imperiului Romano-German: Franconia, Bavaria, Suabia, Baden-Württenberg etc. Cât privete originea socială a colonitilor, marea majoritate erau agricultori3. Lor li s-a acordat de către statul austriac o serie de facilităŃi: teren de casă, pământ agricol, scutiri de taxe i impozite un număr de ani etc4. Alături de germani, care au constituit marea majoritate a colonitilor, au fost adui în Banat, în timpul stăpânirii austriece: francezi, italieni, boemi, sloveni, elveŃieni etc. Cu toŃii vor fi cunoscuŃi în cele din urmă sub denumirea generică de „vabi” (de la germanul „schwaben”). S-a mai utilizat i termenul de „vabi bănăŃeni”5. Ei i-au păstrat identitatea naŃională de-a lungul timpului deoarece căsătoriile se făceau numai în cadrul etniei, Ńinându-se cont atât de religie cât i de avere6. Pentru anul 1774 Johann Jakob Ehrler ne transmite următoarele cifre cu privire la populaŃia Banatului: la un total de 375.740 locuitori, 58,55% erau români, 26,61% sârbi i aromâni (greci), 14,11% germani, 0,64% maghiari i bulgari i 0,09% evrei7. Cifre apropiate ne transmite i Francesco Griselini pentru o perioadă puŃin anterioară anului 1774: români 57,14%, sârbi 24,78%, coloniti germani, francezi, italieni 13,56%, bulgari 2,74%, Ńigani 1,66% i evrei 0,12%8. Surprinde lipsa aproape totală a populaŃiei de etnie maghiară. Aceasta va fi colonizată în zonă după 1778, când Banatul a fost încorporat Ungariei, dar cu deosebire după 1867, când s-a perfectat dualismul austro-ungar. Pentru anul 1910, când s-a desfăurat ultimul recensământ din perioada Imperiului Austro-Ungar, avem pentru Banatul istoric o populaŃie totală de 1.368.741 locuitori. Dintre acetia, 41,7% erau români, 22,5% germani, 17,4% sârbi, 13,3% maghiari iar restul alte naŃionaliŃăŃi în proporŃii mult mai mici9. În urma acordurilor de pace de la Paris din anul 1919 Banatul va fi împărŃit: două treimi a revenit României, o treime Regatului sârbo-croato-sloven (din 1929 Iugoslavia) i o foarte mică zonă, la confluenŃa Mureului cu Tisa, la sud-est de oraul Szeged, a rămas Ungariei. Majoritatea vabilor bănăŃeni au fost încorporaŃi Statului român. O statistică întocmită de Inspectoratul Administrativ la 1 aprilie 1944 pentru Regiunea Banat (cuprinzând judeŃele Timi-Torontal, Severin, Cara i Arad) indică o populaŃie totală de 1.400.078 locuitori din care: români – 825.157, germani – 282.585, maghiari – 157.863, evrei – 24.250, sârbi – 10.937 iar restul alte naŃionalităŃi în număr mai mic10. Reforma agrară din anul 1921 nu i-a afectat pe germanii din Banatul românesc deoarece majoritatea dintre acetia făceau parte din categoria Ńăranilor mijlocai. Au fost expropriaŃi doar marii moieri maghiari. Între anii 1934-1937 în rândurile vabilor bănăŃeni s-au desfăurat acŃiuni de propagandă nazistă având ca obiectiv atragerea tineretului i îndeosebi a elevilor din ciclul gimnazial11. Începând cu anul 1938 regimul de dictatură regală al lui Carol al II-lea a

2 Holczinger, Pribac 2011, p. 41-42. 3 Holczinger, Pribac 2011, p. 12. 4 Holczinger, Pribac 2011, p. 44. 5 Holczinger, Pribac 2011, p. 38-39. 6 Holczinger, Pribac 2011, p. 13. 7 Ehrler 2000, p. 24. 8 Ehrler 2000, p. 24. 9 Munteanu 2006, p. 389. 10 DJTAN, PCRTmTor, dosar nr. 5/1944, f. 91. 11 Holczinger, Pribac 2011, p. 133. Eugen Mioc 349 impus restricŃii, jandarmii monitorizând toate activităŃile cultural-educative iar cele paramilitare fiind interzise. În urma acestor măsuri mulŃi tineri vabi au emigrat în Germania, atrai de ideologia naŃional-socialistă care promova sentimentul solidarităŃii de neam i supremaŃia rasială. SituaŃia s-a modificat radical în timpul guvernării antonesciene, când România a devenit oficial aliata Germaniei naziste. Germanii s-au constituit în Grup Etnic i s-au bucurat de numeroase facilităŃi12. Imediat după 23 august 1944 jandarmii au confiscat toate arhivele aparŃinând Grupului Etnic German. Cu ajutorul acestora s-au întocmit liste cu persoanele care trebuiau internate în lagăre13. La începutul lunii februarie 1945 erau internaŃi în lagărele de la Târgu-Jiu, Slobozia i BudinŃi 149 germani, majoritatea foti conducători locali ai G.E.G14. În momentul în care a fost dizolvat, Grupul Etnic German avea 32.087 membri numai în judeŃul Timi-Torontal15. Conducătorii care au scăpat de arestare au primit ordinul de a trece în ilegalitate i de a activa conspirativ. O parte s-au retras cu Armata germană i au revenit apoi dotaŃi cu mijloacele tehnice necesare activităŃii conspirative. Au avut i sprijinul unei părŃi a populaŃiei bănăŃene. În octombrie 1944 s-au descoperit depozite de muniŃii în Timioara, Giarmata i Bencec i au fost arestaŃi mai mulŃi conducători germani care organizaseră detaamente de partizani. În urma evenimentelor din ianuarie 1945, când s-a produs deportarea sailor i vabilor la muncă în U.R.S.S., organizaŃia clandestină a fost dezorganizată. OperaŃiunile forŃelor de ordine au continuat însă în satele din judeŃul Timi-Torontal până în martie 1945, săptămânal arestându-se ofiŃeri i soldaŃi germani16. Începând cu iarna anului 1945, vabii au trăit o adevărată tragedie. Cu rare excepŃii, toŃi bărbaŃii între 18 i 45 de ani i toate femeile între 16 i 35 de ani au fost deportaŃi la muncă obligatorie în U.R.S.S. Din judeŃul Timi-Torontal au fost deportaŃi 6.545 bărbaŃi17 i 7.330 femei18. Pe întreaga regiune Banat au fost deportate peste 30.000 persoane, dintre care cca. 7.000-8.000 au murit în U.R.S.S. datorită bolilor, foametei, muncii excesive, frigului i epuizării. În total din Transilvania i Banat au fost dislocaŃi la muncă de reconstrucŃie în Rusia 70.148 cetăŃeni conform unui referat al Ministerului Afacerilor Interne19. Unii germani bogaŃi au reuit să mituiască autorităŃile cu mari sume de bani, să dispară la timp din localităŃile de batină i să scape astfel de deportare. AlŃii i-au procurat acte false de la evreii veniŃi din localitatea Bor i, cu ajutorul acestora, s-au adăpostit în Oradea, Satu Mare sau la Szeged în Ungaria, unde nu erau cunoscuŃi20. Cei mai mulŃi însă au trăit o dramă. Au fost nevoiŃi să-i părăsească părinŃii i copiii i să plece la muncă în U.R.S.S. Au existat cazuri de tinere femei care, disperate să scape de deportare, i-au găsit „miri de ocazie”. Pentru perfectarea căsătoriilor au plătit mari sume de bani. Luptătorul bănăŃean comenta cu maliŃiozitate referitor la astfel de cazuri: „i, deoarece, acei care s-au căsătorit cu nemŃoaice după data de 13 ianuarie au făcut-o de bună voie, ei vor trebui să suporte până la sfârit riscurile unor astfel de căsătorii, însoŃindu-i «miresele» pe drumul unei datorii ce

12 Mioc 2007, p. 129-130. 13 DJTAN, LJTmTor, dosar nr. 121/1945, f. 4. 14 DJTAN, LJTmTor, dosar nr. 121/1945, f. 25. 15 DJTAN, LJTmTor, dosar nr. 162/1946, f. 112-113. 16 DJTAN, PCRTmTor, dosar nr. 19/1945, f. 153-154. 17 DJTAN, LJTmTor, dosar nr. 131/1945, f. 1. 18 DJTAN, LJTmTor, dosar nr. 130/1945, f. 1. 19 Fischer 1995, p. 416-417, 434. 20 DJTAN, PCRTmTor, dosar nr. 19/1945, f. 36. 350 Germanii din Banat în primele două decenii de regim comunist (1945-1965) trebuie plătită: munca de refacere a U.R.S.S.-ului”21. Au existat i gesturi disperate. Unii, neputând să îndure năpasta care i-a lovit, i-au pus capăt zilelor. Spre exemplu, în comuna Lovrin s-a sinucis o bătrână de 91 ani, Elisabeta Hilger. Ea s-a spânzurat într-un grajd părăsit din curtea unui vecin. Era disperată deoarece rămăsese singură acasă, restul familiei fiind deportată la muncă obligatorie22. A urmat reforma agrară i deposedarea vabilor de case, pământuri, inventar agricol etc. Cei care nu au fost evacuaŃi au devenit chiriai în propriile case i au fost obligaŃi să adăpostească coloniti veniŃi din Dobrogea, Muntenia, Moldova i Ardeal. Colonitii, de multe ori îi terorizau pe vabi i îi deposedau de lucruri. Economia judeŃului a avut de suferit. Fiind demoralizaŃi i nemaiavând inventar agricol, germanii nu mai lucrau pământurile, iar colonitii care au fost împroprietăriŃi refuzau să o facă. În toamna lui 1945 colonitii însămânŃaseră doar 10% din terenurile primite23. În comuna Tomnatic s-au produs „ciocniri sângeroase” între germani i coloniti. Primii se revendicau francezi (din Alsacia – n.n.) i cereau să fie exceptaŃi de la reforma agrară24. Rapoartele Comitetului judeŃean P.C.R. relevau faptul că numai în judeŃul Timi-Torontal erau 50.000 familii de germani care nu mai deŃin nici un fel de proprietate. Din această cauză „merg cu pai repezi spre proletarizare i decadenŃă”. Unii chiar au început să comită furturi i acte anarhice. AlŃii au suferit depresii i „o Ńin numai în chefuri”. Se propunea dispersarea lor în alte regiuni ale Ńării căci dacă rămâneau în masă compactă în Banat, lipsiŃi de mijloace de trai, erau un permanent pericol de instigare la revoltă.25 Au fost însă i cazuri când, datorită lipsei braŃelor de muncă, vabii au primit în arendă propriul lor pământ. Foarte puŃini au scăpat, prin hazard, de expropriere. Nu au fost expropriaŃi doar cei care au activat în Grupul Etnic German i au făcut propagandă nazistă ci i cei care au fost înscrii cu forŃa în respectiva grupare sau au făcut-o din oportunism. Au existat i cazuri disperate: invalizi, orfani, văduve de război, bătrâni incapabili de muncă i fără urmai care i-au pierdut casele i pământurile26. MulŃi vabi s-au înscris în Partidul Social Democrat în urma promisiunilor că vor fi sprijiniŃi să scape de expropriere. Fără rezultat însă. Memorii cutremurătoare au fost depuse la sediile P.S.D. de cei care i-au pierdut agoniseala de o viaŃă27. În februarie 1948, după unificarea P.S.D. cu P.C.R. a rezultat un nou partid: Partidul Muncitoresc Român. În urma acŃiunii de verificare a membrilor P.M.R., începută în decembrie 1948 i continuată pe parcursul anului 1949, vabii proveniŃi din P.S.D. au fost exclui în masă sub pretextul că au fost membri ai Grupului Etnic German. Dintr-un total de 9.446 membri de partid exclui din P.M.R. în judeŃul Timi-Torontal până în decembrie 1949, 3.093 erau de origine germană28. După capitularea Germaniei naziste numeroi tineri germani care luptaseră în trupele S.S. sau în Armata germană s-au înapoiat în localităŃile de batină din Banatul românesc. Numai pe raza Legiunii de jandarmi Timi-Torontal au fost luaŃi în evidenŃă până la începutul anului 1948, 1.236 vabi care luptaseră în trupele S.S. i 92 care

21 Luptătorul BănăŃean, nr. 113/1945. 22 Românul, nr. 83/1945. 23 DJTAN, LJTmTor, dosar nr. 126/1945, f. 4-6. 24 DJTAN, LJTmTor, dosar nr. 157/1946, f. 91. 25 DJTAN, PCRTmTor, dosar nr. 32/1945, f. 76. 26 DJTAN, PCRTmTor, dosar nr. 35/1945, f. 147. 27 DJTAN, PSDTmTor, dosar nr. 21/1945, f. 192. 28 DJTAN, PRMTmTor, dosar nr. 27/1949, f. 3. Eugen Mioc 351 luptaseră în Wehrmacht29. Cei înapoiaŃi au scăpat de deportarea în U.R.S.S. dar, i-au găsit întregul avut expropriat i, în unele cazuri, au fost internaŃi în lagăre i obligaŃi să presteze muncă în folosul comunităŃii.

JudeŃul de origine PlecaŃi în anul 1944 ReveniŃi până pe 31 martie 1947 Arad 1.994 693 Cara 148 69 Severin 3 3 Timi-Torontal 15.644 11.566 Total 17.781 12.331

Fig. 1. Tabel statistic cu vabii reveniŃi în regiunea Banat până la sfâritul lunii martie 194730

O sinteză informativă a PoliŃiei de SiguranŃă din primăvara anului 1946 arăta că vabii se abŃineau de la orice fel de manifestare faŃă de schimbările politice din România. Se observa însă solidaritate naŃională. Germanii reîntori de la muncă din U.R.S.S. lansau diferite „zvonuri tendenŃioase” referitoare la regimul comunist31. Nu a trecut mult timp i lipsa aportului economic al vabilor s-a simŃit tot mai pregnant. În anul 1947, pe fondul crizei economice profunde, chiar i noile autorităŃi au fost nevoite să recunoască greeala de a-i scoate pe vabi din circuitul economic. Rapoartele Comitetului judeŃean P.C.R. arătau că s-a comis o nedreptate prin faptul că un număr mare de vabi „productivi, silitori i experŃi în ceea ce privete cultivarea pământului, creterea vitelor etc.” au fost eliminaŃi i în locul lor au fost adui coloniti. Cea mai mare parte a celor din urmă erau „lenei i necunoscători în ale pământului. MulŃi au trăit i trăiesc din furt. În loc să cultive pământurile au fiert Ńuică din sămânŃa primită”. De asemenea, proprietarii de întreprinderi au făcut demersuri pe lângă autorităŃi pentru ca „vabii care n-au jucat nici un rol politic în vremurile trecute i sunt nevinovaŃi să fie lăsaŃi să lucreze pentru ca economia Banatului să se poată ridica la nivelul ei din trecut. Colonitii însă, care nu sunt meritoi, să fie trimii înapoi de unde au venit”32. Pe parcursul anului 1946 în rândul minorităŃii germane din România a persistat teama vor fi deportaŃi în masă aa cum s-a întâmplat cu conaŃionalii lor din Polonia sau Cehoslovacia. Au fost însă exclui doar de la procesul electoral, fiind trecuŃi în categoria „nedemnilor”. De situaŃia lor au încercat să profite maghiarii care făceau o intensă propagandă îndemnându-i pe germani să-i schimbe naŃionalitatea i să se înscrie în Uniunea Populară Maghiară. În cazul în care vor deveni maghiari li s-a promis că nu vor mai fi persecutaŃi i se vor bucura de anumite avantaje33. Maghiarii urmăreau în acest fel să-i sporească în mod artificial numărul ajungând la procentul de 30% din totalul populaŃiei din Banat i Transilvania pentru a putea cere folosirea limbii maghiare în administraŃie i justiŃie34. MulŃi vabi trimii la muncă obligatorie în U.R.S.S. au revenit în România abia spre sfâritul anului 1949. Unii dintre acetia, după primul oc al deportării, s-au adaptat noii situaŃii. Reîntori în Banat au povestit conaŃionalilor lucruri bune despre societatea

29 DJTAN, LJTmTor, dosar nr. 211/1947-1948, f. 108-128, 132-133. 30 DJTAN, IJTm, dosar nr. 93/1947, f. 41. 31 DJTAN, PCRTmTor, dosar nr. 36/1946, f. 44. 32 DJTAN, PCRTmTor, dosar nr. 22/1947, f. 44. 33 DJTAN, PCRTmTor, dosar nr. 36/1946, f. 65. 34 DJTAN, PCRTmTor, dosar nr. 36/1946, f. 73. 352 Germanii din Banat în primele două decenii de regim comunist (1945-1965) rusă. i-au cerut însă casele înapoi spunând că au făcut muncă de reabilitare. Unii, văzând situaŃia economică foarte grea din România, i-au exprimat chiar regretul pentru că au fost repatriaŃi35. AlŃii, imediat după întoarcere au început să facă propagandă antisovietică spunând că în U.R.S.S. se trăiete foarte prost, iar germanii au fost repatriaŃi datorită intervenŃiei Statelor Unite36. În cele din urmă conducerea P.M.R. i-a dat seama că nu a procedat bine transformând în paria o importantă minoritate naŃională. Prin urmare, cu ajutorul Comitetului Antifascist German, organizaŃie creată în anul 1949, a încercat să reîncadreze populaŃia germană în viaŃa economică, socială i politică a României. Scopul C.A.G. era acela de „a organiza populaŃia germană din România pe tărâm politic, economic i cultural i de a o încadra în viaŃa nouă din Republica Populară Română”. edinŃa de instalare a conducerii Comitetului Antifascist German regional Timioara a avut loc la 4 noiembrie 1950 în prezenŃa lui Ioan Gluvacov, secretar al Comitetului regional P.M.R. Timioara i a lui Filip Geltz, secretar al Comitetului Antifascist German central din Bucureti. Sarcinile trasate C.A.G. Timioara constau în: muncă de lămurire i educare în rândul populaŃiei germane, îndrumarea acestei populaŃii pentru a se încadra în producŃie, în întreprinderile industriale i în G.A.C-uri, ridicarea nivelului politic i cultural al vabilor etc37. Biroul Comitetului Antifascist German Timioara era compus din: Szekler Ioan, secretar, Röck Adalbert, Mayer Iuliu, Schneider Carol, membri în secretariatul Biroului i Matis Petru i Rech Petru, membri în Birou. Un loc este lăsat disponibil pentru un absolvent al colii de cadre de la Bucureti care urma să sosească în Timioara. Membri în Comitet erau: Klapka Arpad, Klein Fridolin, Benz Mihai, Kierer Nicolae, Kazinczy Francisca, Teister Hugo i Tennenberger tefan38. La începutul anilor ’50 activitatea C.A.G. începea să dea roade. De voie, dar mai ales de nevoie, germanii bănăŃeni s-au încadrat în noua ordine economico-socială din R.P.R. Harnici i cinstiŃi, erau de obicei apreciaŃi la locurile de muncă. Un raport al C.A.G., datat iunie 1950, arată că numeroi germani sunt fruntai în producŃie într-o serie de întreprinderi timiorene: Electromotor, C.F.R.-Ateliere, I.L.S.A., „Ocsko Teresia” etc. i în G.A.S.-uri germanii s-au încadrat într-un număr semnificativ i muncesc contiincios. Sunt menŃionate cele din Jamul Mare, Sânandrei, Sânicolaul Mare, Biled, etc39. Datorită activităŃii C.A.G. în 44 de comune din judeŃul Timi- Torontal s-au înfiinŃat echipe culturale, germane sau mixte. În 60 de comune s-au înfiinŃat cercuri de lectură; în 38 de localităŃi s-au înfiinŃat coruri; în 33 de localităŃi, echipe de dans, în 27 de localităŃi, echipe de teatru etc40. Pentru „ridicarea nivelului politic i ideologic” al populaŃiei germane Comitetul Antifascist German a organizat o serie de conferinŃe în cadrul cărora erau răspândite „idei progresiste”. Prin ziarul Neuer Weg se făcea o intensă activitate propagandistică. Pentru „spargerea unităŃii naŃionale germane” se organizau „demascări publice de foti chiaburi i hitleriti”. Astfel de „demascări” au avut loc i în comunele: OrŃioara, Biled, Bacova, Măureni41 etc.

35 DJTAN, PCRTmTm, dosar nr. 64/1949, f. 90. 36 DJTAN, PCRTmTm, dosar nr. 64/1949, f. 131. 37 DJTAN, CAGTm, dosar nr. 2/1950, f. 232. 38 DJTAN, CAGTm, dosar nr. 2/1950, f. 232-233. 39 DJTAN, CAGTm, dosar nr. 2/1950, f. 170. 40 DJTAN, CAGTm, dosar nr. 2/1950, f. 96. 41 DJTAN, CAGTm, dosar nr. 2/1950; dosar nr. 2/1950, f. 97, 170. Eugen Mioc 353

La începutul anilor ’50, în regiunea Timioara, trăiau 120.000 de cetăŃeni de naŃionalitate germană. Aproape toŃi au fost expropriaŃi. 2.500 erau angajaŃi la Gostaturi i S.M.T.-uri. Aproximativ 15.000 tineri germani s-au încadrat în industrie, la C.F.R. sau în construcŃii. 15.000 germani lucrau pământul luat în dijmă sau în arendă de la coloniti, de la rezerva de stat sau de la cea comunală. În raionul Timioara populaŃia vabă era semiproletară. Ea făcea naveta din localităŃile de batină la Timioara, unde lucra în industria uoară. În raionul Lugoj existau 4 comune unde populaŃia germană nu a fost expropriată42. O problemă spinoasă pentru Comitetul Antifascist German o reprezenta aria de selecŃie a cadrelor. Cea mai mare parte a membrilor de partid de origine etnică germană erau trecuŃi de 40 de ani. Cei între 25 i 40 de ani erau aproape toŃi cu „probleme”: au activat în Armata germană, în organizaŃiile paramilitare naziste sau în Grupul Etnic German, aveau rude în R.F.G. sau în S.U.A., aveau rude care au fost încadrate în S.S. etc43. Începând cu anul 1950 populaŃia germană a primit drept de vot. Drept consecinŃă, în regiunea Timioara au fost alei în Sfaturile populare peste 400 de vabi. Se atepta de către Comitetul regional P.M.R. ca ei să aplice „sarcinile dictaturii proletariatului cot la cot cu celelalte naŃionalităŃi”44. PopulaŃia germană din Banat a fost din nou bulversată în urma dislocărilor care au avut loc în noaptea de 17/18 iunie 1951. De data aceasta regiunea era „contaminată” de „erezia titoistă”. Principalii vizaŃi de dislocări au fost sârbii bănăŃeni. Alături de acetia au fost deportaŃi în Bărăgan i persoanele considerate „nesigure” în cazul unui război între U.R.S.S. i Iugoslavia: românii „reacŃionari”, o parte a colonitilor, o parte a populaŃiei germane etc. Unii vabi au fost ridicaŃi i deportaŃi. Cei mai mulŃi au rămas pe loc. MulŃi au ateptat cu bagajele gata făcute, fiind convini că i ei vor fi deportaŃi45. Activitatea Comitetului Antifascist German a încetat brusc în martie 1953. Ultima edinŃă a C.A.G. din regiunea Timioara a avut loc la data de 8 martie 1953 când, în urma indicaŃiilor primite de la conducerea centrală din Bucureti, s-a decis autodizolvarea. Ultimul raport prezentat cu această ocazie sublinia faptul că, Comitetul Antifascist German i-a îndeplinit misiunea. A avut ca sarcină, după 23 august 1944, reeducarea populaŃiei germane „otrăvită de naŃional-socialism i activitatea social- democraŃilor de dreapta”. De asemenea, „a reuit să spargă unitatea naŃională germană”46. Această „reeducare” a avut însă consecinŃe dramatice asupra vabilor bănăŃeni. Întreaga comunitate i-a pierdut proprietăŃile, a fost marginalizată i persecutată. Instinctul de conservare i tăria de caracter i-a ajutat însă pe cei mai mulŃi să supravieŃuiască. După moartea lui Stalin au venit vremuri mai bune i pentru populaŃia germană din România. Măsurile reparatorii adoptate de noua conducere a U.R.S.S. au trebuit urmate i de liderii P.M.R. Prin urmare, Decretul 81/1954 restituia casele germanilor expropriaŃi. În regiunea bănăŃeană urmau să fie restituite 17.801 case expropriate din 83 comune. Rapoartele de partid semnalau faptul că starea de spirit a populaŃiei germane era bună în urma adoptării acestei măsuri dar, nu toŃi erau interesaŃi să-i primească casele înapoi deoarece locuiau în ele fără a plăti chirie sau alte taxe către stat. O parte a

42 DJTAN, CAGTm, dosar nr. 2/1950, f. 288. 43 DJTAN, CAGTm, dosar nr. 2/1950, f. 298. 44 DJTAN, CAGTm, dosar nr. 3/1950, f. 72. 45 DJTAN, PCRBn, dosar nr. 41/1951, f. 28. 46 DJTAN, CAGTm, dosar nr. 15/1953, f. 108. 354 Germanii din Banat în primele două decenii de regim comunist (1945-1965)

vabilor pretindeau ca odată ce vor redeveni proprietari, colonitii să fie evacuaŃi deoarece în decurs de 8-9 ani le-au cauzat numai stricăciuni47. edinŃa Comitetului regional P.M.R. Timioara din 29 mai 1956 a analizat felul în care s-au aplicat în regiune Decretul 81 i DispoziŃia 29 cu privire la repararea nedreptăŃilor făcute unor minorităŃi naŃionale. S-a recunoscut că în această problemă s-au comis unele „greeli” în special la adresa germanilor. „PuŃin i-am ajutat pe germani să lucreze activ la construirea socialismului dei tim că au un spirit gospodăresc bun i sunt oameni foarte harnici, a declarat unul dintre activitii prezenŃi. Prin politica nejustă i prin greelile noastre, am făcut să ajungem în această situaŃie. Nu ne-am preocupat… acum câŃiva ani, când s-a desfiinŃat Comitetul Antifascist German ca activitii acestuia să fie cooptaŃi în activul P.M.R.” 48. Un alt activist a dat următorul exemplu: G.A.C. Periam înfiinŃată în anul 1951 cu 1.020 ha teren, an de an rămânea datoare la stat deoarece majoritatea colectivitilor erau coloniti care refuzau să muncească. În 1955 însă, au intrat în respectiva gospodărie un număr mare de germani care într-un singur an au plătit toate datoriile din anii anteriori. La fel s-a întâmplat la G.A.C.-urile din Sânpetru Mic, andra etc.49. Până în anul 1956 din totalul de 35.498 case expropriate de la germani se restituiseră doar 9.326 (26%). Mai rămâneau de restituit 26.172 (74%). Din motive „tehnice” înapoierea acestora întârzia. 1.500 (4,2%) deveniseră sedii de instituŃii, întreprinderi, G.A.C.-uri etc.; 400 (1,1%) fuseseră demolate; 8.000 (22,5%) erau ocupate de coloniti i alŃi locatari, iar 16.272 (45,9%) erau locuite de fotii proprietari germani dar, în postura de chiriai ai statului50. S-a ajuns la concluzia că 5.318 case erau ale unor oameni aflaŃi în străinătate sau în locuri necunoscute; 1.398 case rămân ale statului deoarece proprietarii lor au decedat i nu au succesori. Existau de asemenea 8.439 case care nu intrau în decretul de restituire deoarece fotii lor proprietari deŃinuseră mai multe locuinŃe51. Un alt document de partid vorbea despre un număr de 36.533 case expropriate de la germani în anul 1945 pe întreaga regiune Timioara52. În anii următori, avându-se în vedere faptul că membrii de partid de origine etnică germană nu erau în proporŃie suficientă raportat la numărul vabilor din Banat, s-au intensificat demersurile pentru atragerea acestora în P.M.R. Conform recensământului din 1956, în regiunea Timioara locuiau 173.733 germani care reprezentau 14.42% din populaŃia regiunii. Raportat la numărul tuturor germanilor din România, vabii deŃineau o pondere de 45.2%. Ei erau grupaŃi cu deosebire în zona de es a regiunii, în 8 raioane i două orae: Timioara i ReiŃa. Cei mai mulŃi erau muncitori (58%). Majoritatea lucrau în S.M.T.-uri, G.A.S.-uri sau prestau diferite munci necalificate. 23% erau Ńărani muncitori, marea majoritate colectiviti, 11% funcŃionari, ingineri, tehnicieni i alŃi intelectuali, iar 8% femei casnice i mici meseriai. În anul 1959 se observa deja un „proces de îmbătrânire” a populaŃiei germane din Banat datorită faptului că mulŃi tineri emigraseră încă din perioada războiului. O mare parte dintre acetia menŃineau legături cu rudele rămase în România, prin scrisori, colete etc53.

47 DJTAN, PCRBn, dosar nr. 18/1954, f. 114-115. 48 DJTAN, PCRBn, dosar nr. 7/1956, f. 77. 49 DJTAN, PCRBn, dosar nr. 7/1956, f. 81. 50 DJTAN, PCRBn, dosar nr. 7/1956, f. 127-128. 51 DJTAN, PCRBn, dosar nr. 9/1956, f. 390. 52 DJTAN, PCRBn, dosar nr. 16/1956, f. 80. 53 DJTAN, PCRBn, dosar nr. 8/1959, f. 33-35. Eugen Mioc 355

La 31 octombrie 1959 erau înregistraŃi în regiunea Timioara 4.037 membri i candidaŃi de partid de naŃionalitate germană (2.929 membri i 1.108 candidaŃi). Conform indicaŃiilor C.C. al P.M.R. s-a mărit procentul germanilor primiŃi în organizaŃiile de partid. Numai în perioada 1958-1959 intraseră în partid 507 membri i candidaŃi vabi faŃă de doar 81 în perioada 1956-1958. Pe viitor numărul acestora trebuia sporit căci, conform statisticilor, existau 4.423 germani fără partid „care i-au dovedit prin muncă ataamentul faŃă de regim”. Au fost identificaŃi 2.005 membri de partid de naŃionalitate germană care în trecut făcuseră parte din „organizaŃii fasciste”. Datorită activităŃii politice din trecut, influenŃei clerului catolic i reticenŃei germanilor mai în vârstă, numărul membrilor de partid vabi se menŃinea scăzut pe regiunea Timioara: 7,72% din total la o populaŃie germană ce reprezenta 14,42% din locuitorii regiunii. Lipsa activitilor de partid de naŃionalitate germană făcea ca munca politică din diverse comune să se desfăoare anevoios. În anul 1959, la coala de partid de 1 an, din 76 elevi, doar 3 erau vabi, iar la coala de partid de 6 luni, din 171 elevi, doar 14 erau germani. SituaŃia era mai bună la U.T.M. unde, numai în 1959 fuseseră primiŃi 3.004 tineri germani. Ziarul Comitetului regional de partid Timioara în limba germană , Die Wahrheit, apărea într-un tiraj de peste 7.000 exemplare, iar Neuer Weg, ziar central, în peste 30.000 exemplare. Ultimul era mai apreciat de vabi deoarece avea mai mult caracter informativ i trata mai puŃin „munca de partid”. Din cei 9.097 deputaŃi în sfaturile populare ale regiunii, 1.179 (13%) erau de origine germană. În cadrul întreprinderilor, din totalul de 15.000 fruntai în producŃie pe regiune, numai în oraele Timioara, Arad i ReiŃa, 2.352 erau de naŃionalitate germană54. Conform prevederilor Decretului 81/1954 i a Decretului 268/1956 au fost restituite 32.468 case din totalul de 36.842 expropriate de la vabi în 1945. Au rămas nerestituite 4.374 case, din care majoritatea deveniseră sedii ale unor unităŃi socialiste55. Încercările P.M.R. de a integra populaŃia germană din Banat în noile structuri sociale, politice i economice se pare că au venit prea târziu căci, începând cu anul 1957, tot mai mulŃi vabi au depus cerere de emigrare în Republica Federală Germania sau în Austria. TendinŃa s-a intensificat în anii următori astfel încât, numai în primele trei luni ale lui 1961 fuseseră depuse 1.110 cereri de emigrare. Îi manifestau dorinŃa de a părăsi R.P.R. îndeosebi cei care luptaseră în S.S. i fuseseră concediaŃi de la locurile de muncă, cu toate că aveau calificare i erau harnici; vârstnicii care aveau copii căzuŃi pe front luptând în Armata Germană, deoarece în R.F.G. primeau pensie de pe urma acestora; invalizii de război care de asemenea primeau pensie; cei care aveau copii emigraŃi în R.F.G. sau Austria. Majoritatea celor care făceau cerere de plecare, afirmau documentele de partid, erau sub influenŃa „propagandei făcute de rude din R.F.G.” care lăudau progresele economice ale acestei Ńări i le promiteau pensie de stat sau asigurarea unui loc de muncă, locuinŃe, posibilitatea de a se repatria dacă nu se adaptau în decurs de un an etc.56. Între 1957-1961 emigraseră în R.F.G. 1.631 cetăŃeni români de naŃionalitate germană din Banat (358 numai în lunile ianuarie-februarie 1961). Cei mai mulŃi erau din raionul Sânicolaul Mare (156 persoane în cursul anului 1960 i 67 în primele două luni din 1961)57. În anii următori emigrarea s-a intensificat. Numai între ianuarie-martie

54 DJTAN, PCRBn, dosar nr. 8/1959, f. 36-47. 55 DJTAN, PCRBn, dosar nr. 8/1959, f. 48. 56 DJTAN, PCRBn, dosar nr. 6/1961, f. 270-276. 57 DJTAN, PCRBn, dosar nr. 22/1961, f. 16. 356 Germanii din Banat în primele două decenii de regim comunist (1945-1965)

1964, 2.648 vabi au înaintat cereri de plecare în R.F.G58. Cei care solicitau plecarea definitivă din Ńară proveneau din toate categoriile sociale: 1.193 muncitori, 51 intelectuali, 78 funcŃionari, 439 colectiviti, 597 femei casnice, 78 elevi, 58 tehnicieni, 5 studenŃi i 149 pensionari. De asemenea, erau oameni de toate vârstele: 173 între 14-20 ani, 252 între 20-25 ani, 381 între 25-30 ani, 669 între 30-40 ani, 450 între 40-50 ani i 723 peste 50 ani59. Guvernul R.F.G. încuraja emigrarea germanilor din România deoarece, datorită dezvoltării economice impetuoase a acestei Ńări, era nevoie de noi braŃe de muncă. Vest- germanii erau chiar dispui să construiască fabrici sau să plătească sume de bani în schimbul conaŃionalilor. În R.F.G. se înfiinŃase chiar i o organizaŃie care se ocupa de germanii bănăŃeni: „Landsmannschaft der Banater Schwaben” 60. Majoritatea vabilor doreau să emigreze din motive economice. Chiar i documentele de partid recunoteau acest lucru. În raioanele Arad, Deta, Lipova, Lugoj, Sânicolaul Mare i Timioara existau 3.432 cetăŃeni de etnie germană care nu aveau nici o sursă oficială de venit. Marea majoritate a acestora posedaseră pământ dar, fuseseră expropriaŃi în urma reformei agrare din 1945. 1.082 vabi lucraseră ca zilieri în G.A.S.-uri i nu fuseseră înregistraŃi ca salariaŃi sau nu aveau vechimea minimă necesară. Idem cei care lucraseră ca mici meseriai sau contractaseră de la stat diferite suprafeŃe de teren. ToŃi acetia nu întruneau prevederile legale pentru a primi pensie sau ajutor social61. Chiar i cei care fuseseră sau erau încă salariaŃi la stat, obŃineau venituri mult mai mici în comparaŃie cu cele pe care le puteau obŃine în R.F.G. În concluzie, putem afirma că, germanii din Banat au trăit între anii 1940-1965 o adevărată dramă. Au fost în perioada interbelică cei mai înstăriŃi locuitori ai regiunii. S-au bucurat de privilegii i autonomie între 1940-1944 apoi a venit dezastrul: au fost expropriaŃi i deportaŃi în masă. Reabilitarea lor a venit destul de târziu, în a doua jumătate a anilor ’50. Prea puŃini au mai beneficiat de ea căci majoritatea au început să emigreze în Germania Federală. Prin plecarea lor regiunea a pierdut un element de civilizaŃie i cultură.

Abrevieri

DJTAN, CAGTm – DirecŃia JudeŃeană Timi a Arhivelor NaŃionale, fond Comitetul Antifascist German Timioara. DJTAN, IJTm – DirecŃia JudeŃeană Timi a Arhivelor NaŃionale, fond Inspectoratul de jandarmi Timioara , 1939-1948. DJTAN, LJTmTor – DirecŃia JudeŃeană Timi a Arhivelor NaŃionale, fond Legiunea de jandarmi Timi-Torontal , 1939-1949. DJTAN, PCRBn – DirecŃia JudeŃeană Timi a Arhivelor NaŃionale, fond Comitetul regional P.C.R. Banat, 1950-1968. DJTAN, PCRTmTm – DirecŃia JudeŃeană Timi a Arhivelor NaŃionale, fond Comitetul judeŃean P.C.R. Timi-Timioara , 1948-1950. DJTAN, PCRTmTor – DirecŃia JudeŃeană Timi a Arhivelor NaŃionale, fond Comitetul judeŃean P.C.R. Timi-Torontal , 1944-1947.

58 DJTAN, PCRBn, dosar nr. 13/1964, f. 113-114. 59 DJTAN, PCRBn, dosar nr. 56/1964, f. 4. 60 DJTAN, PCRBn, dosar nr. 56/1964, f. 7-21. 61 DJTAN, PCRBn, dosar nr. 11/1965, f. 324-325. Eugen Mioc 357

DJTAN, PRMTmTor – DirecŃia JudeŃeană Timi a Arhivelor NaŃionale, fond Comisia judeŃeană de verificare a P.M.R. Timi-Torontal. DJTAN, PSDTmTor – DirecŃia JudeŃeană Timi a Arhivelor NaŃionale, fond Comitetul judeŃean P.S.D. Timi-Torontal , 1944-1948.

Bibliografie

Ehrler 2000 – J. J. Ehrler, Banatul de la origini până acum (1774), Timioara, 2000. Fischer 1995 – I. Fischer, Date despre deportarea în Rusia a etnicilor germani din Banat, în AS, 2, 1995, p. 416-417. Holczinger, Pribac – L. A. Holczinger, S. Pribac, Germanii din Banat. O viziune 2011 istorică i socio-antropologică asupra evoluŃiei i existenŃei unei etnii în Europa de sud-est, Timioara, 2011. Luptătorul bănăŃ–ean Luptătorul bănăŃean , 113, 27 ianuarie, 1945. Mioc 2007 – E. Mioc, Comunismul în Banat (1944-1965). Dinamica structurilor de putere în Timioara i zonele adiacente, vol. I, Timioara, 2007. Munteanu 2006 – I. Munteanu, Banatul istoric (1867-1918), vol. I Aezările. PopulaŃ ia, Timioara, 2006. Românul – Românul, 83, 1 februarie, 1945.

Les allemands de Banat dans le deux premières décennies du régime communiste (1945-1965) Résumé

La colonisation avec la population allemande dans la règion de Banat se produit en XVIIIe siècle quand la région a été province autrichienne. Les Autrichiens ont désiré le développement économique dans la région et la consolidation de la religion catholique. Au XXe siècle la population allemande a représenté 25% du la population de Banat. Après 1918 la majorité est resté dans le territoire de la Roumanie. Entre 1918- 1944 les Allemands de Banat ont été les habitants plus riches de la région. Les jeunes Allemands ont manifesté des sympathies nazistes. Au début de lànnée 1945 les Allemands de la Roumanie ont vécu une véritable tragédie. En général ils ont été considérés collaborateurs des nazistes. Les jeunes Allemands ont été déportes dans lÙnion Soviétique pour le travail obligatoire de reconstruction. Le reste de la population a été dépossédée de leurs maisons et de la terre (Fig. 1). En 1951 quelques Allemands de Banat ont été déportes dans la région de Bărăgan. On leur a peine de retourné les maisons plus tard, 1954, et beaucoup dÀllemands sont revenus dans la vie economique et politique de la Roumanie socialiste. Au début de lànnée 1957 beaucoup dÀllemands de Banat ont sollicité l`émigration à lÒccident pour une vie meilleure. L`émigration a continué jusquàu 1990. La région de Banat a perdu par le départ des Allemands un élément de culture et de civilisation.

La liste des illustrations

Fig. 1. Tableau statistique avec les Souabes retournés dans la région du Banat jusqu'à la fin de Mars 1947

LUCRĂRI SEMNATE IRIMIE NICOLAE ÎN COLECłIA DE ARTĂ A MUZEULUI DEVEAN

CAMELIA GABOR Muzeul CivilizaŃiei Dacice i Romane, Deva [email protected]

Cuvinte cheie: Nicolae Irimie, pictor, Deva, natura statică, schiŃă, compoziŃie, crochiu, portret Keywords: Nicolae Irimie, painter, Deva, still life, drawing, composition, sketch, portrait

Muzeul CivilizaŃiei Dacice i Romane păstrează în ColecŃia de Artă câteva lucrări semnate de pictorul Nicolae Irimie (1890-1971). Articolul prezintă câteva aspecte legate de viaŃa pictorului, precum i lucrările realizate de către acesta în zonă, pentru a contribui la o cunoatere mai amplă a operei sale.

Nicolae Irimie s-a născut la Deva, în 10 Decembrie 18901. În perioada dintre cele două războaie mondiale pictorul a lucrat la Oradea bucurându-se de aprecierea publicului, activitatea sa fiind consemnată de câteva ori i de revistele Familia i Cele trei Cri uri. Mai apoi s-a aflat într-un con de umbră, iar în 1940 Irimie pleacă definitiv din Oradea, mutându-se la Deva2. A urmat cursurile Liceului Real în oraul natal, luând bacalaureatul în 1911. În acelai an s-a înscris la coala superioară pentru pregătirea profesorilor de desen din Budapesta3, unde obŃine în 1918 diploma de profesor de desen artistic i geometrie. După absolvirea colii, timp de un an îi continuă i îi aprofundează studiile de compoziŃie, desen i culoare prin muzeele din Viena. Preocuparea pentru desen va rămâne neschimbată, urmărită cu pasiune pe parcursul întregii sale activităŃi artistice. Numit profesor de desen la coala normală de băieŃi din Arad, el îi începe activitatea de pedagog i dascăl, continuată la coala de arte i meserii din Satu Mare, iar în anul 1920, la Liceul „Emanoil Gojdu” din Oradea, unde va rămâne până în anul 1940. Nicolae Irimie se stabilete apoi la Deva, despărŃindu-se cu greu de oraul pe care l-a slujit cu talentul i munca sa timp de 20 de ani4. Fotii elevi îi amintesc cu plăcere, cu o vie emoŃie i astăzi, de profesorul Nicolae Irimie, de personalitatea sa artistică. Energic, vesel, dar i preocupat în permanenŃă de studiul desenului, a compoziŃiei, a vechii picturi bizantine pentru care avea o mare admiraŃie, notând, desenând oriunde i pe orice, chiar i pe cataloagele de clasă, era firesc să pară elevilor distrat, boem, cu un comportament mai deosebit în comparaŃie cu austeritatea i stricteŃea altor profesori. În perioada în care a lucrat la Oradea, aici avea loc o adevărată renatere culturală. S-au înfiinŃat noi coli româneti, societăŃi tiinŃifice i culturale, reviste i ziare în limba română i maghiară. Începând din 1926, după două decenii de la

1 Razba 2004, p. 276. 2 Zintz 1985, p. 437. 3 Razba 2004, p. 276. 4 Zintz 1985, p. 437.

Sargetia. Acta Musei Devensis (S.N.), VII, 2016, p. 359-368. 360 Lucrări semnate Irimie Nicolae dispariŃia revistei Familia, a fost întemeiată o altă publicaŃie cu acelai titlu, care urmărea să continue tradiŃia celei vechi, apărând în această a doua serie până în 1929, iar în a treia serie, din 1932 până în 19405. În anul 1920 la Oradea s-a înfiinŃat o altă revistă culturală , Cele trei Criuri , precum i mai multe societăŃi de cultură i profesionale, cea mai veche fiind Astra, filială a Astrei din Sibiu, începând din 1900. În 1922 ia natere o filială a Ateneului Român din Bucureti, care avea aceleai scopuri educaŃionale. A mai fost redactată încă o revistă , Aurora, în limbile română i maghiară ce milita pentru o colaborare cât mai eficientă între intelectualii celor două naŃionalităŃi, în vederea promovării unei arte autentice6. Cum era firesc, viaŃa artistică din domeniul plasticii a devenit mai intensă. S-au organizat expoziŃii personale i de grup ale artitilor orădeni, dar au avut loc i schimburi de expoziŃii cu alte orae. S-a înfiinŃat un Salon de Artă Plastică la care au participat i pictori din centrele învecinate. CâŃiva artiti orădeni vor participa anual la Salonul Oficial din Bucureti. În revista Cele Trei Criurig ăsim tirea referitoare la „deschiderea expoziŃiei internaŃionale de artă plastică – pictură, cusături, broderie, artă veche”7. Nicolae Irimie i-a desfăurat activitatea de profesor i artist în acest climat cultural. ExpoziŃiile personale deschise între 1923-1926 i-au consacrat numele în lumea artistică, lucrările sale fiind cumpărate aproape toate de iubitorii de artă. Irimie a avut o activitate bogată, cu preocupări diverse. Interesat fiind de pictura monumentală, a urmărit să-i creeze propriul stil artistic, învăŃând din arta bizantină i postbizantină, cu specific românesc. Monumentele pictate de el în vremea aceea demonstrează respectul ce-l avea pentru arta veche bizantină i românească. Într-un articol din anul 1926, Iosif Pogan menŃiona: „opera sa cea mai serioasă o formează compoziŃiile, studiile i schiŃele pentru portrete, studiile de anatomie, de nuduri i teoretice”8. Irimie a fost i autorul unor lucrări cu tematică istorică, printre altele a unui triptic pictat după 1930, dedicat Marii Uniri din 1918 i unor patrioŃi martiri care au luptat pentru această cauză i împlinire naŃională, Ioan Ciorda i Nicolae Bolca – compoziŃie monumentală, impresionantă prin sentimentul pe care-l degajă9. Nicolae Irimie este cunoscut mai ales ca pictor de peisaje i naturi statice cu fructe i flori. A pictat de multe ori Criul cu malurile sale, în toate anotimpurile, dar mai ales la începutul toamnei. De la ferestrele Liceului „Emanoil Gojdu” el putea privi i picta un peisaj generos ce-i punea probleme complexe de compoziŃie, desen i culoare10. Aceste imagini din tablourile sale sunt adevărate documente ale epocii, deoarece nici podul cu balustrade arcuite peste Cri i nici căsuŃele nu se mai regăsesc în peisajul actual, acesta suportând transformări de-a lungul timpului. Muzeul din Deva păstrează în ColecŃia de Artă câteva lucrări ale pictorului, lucrări finite i schiŃe executate pe diverse materiale suport, în diverse locaŃii. Irimie a pictat des naturi statice cu flori, aici făcând adeseori concesii pentru a mulŃumi desigur amatorii de artă cu un gust îndoielnic, sau neavizaŃi. A fost o mare greeală din partea sa, deoarece pictorul a avut o sensibilitate înnăscută pentru culoare, pe care a cultivat-o mereu ca i un simŃ al echilibrului formal i compoziŃional, dar mai ales a tiut să sugereze atmosfera locului i a momentului înfăŃi at. Lalele i trandafiri (Pl. I/1), Liliac

5 Cornea 1980, p.703-732. 6 łoca 1982, p. 335-353. 7 A se vedea revista Cele Trei Criuri 1920, 5, p. 31. 8 Pogan 1926, p. 12. 9 Zintz 1985, p. 439. 10 Zintz 1985, p. 439. Camelia Gabor 361

(Pl. I/6), Liliac i trandafiri (Pl. I/2), Flori (Pl. I/5), Maci (Pl. I/3), Boules de neige (Pl. I/4), Bujori (Pl. II/1) – sunt lucrări de dimensiuni relativ mari în care subiectul principal sunt florile. Accentul cade pe redarea fidelă a acestora, lumina le înconjoară blând, iar la rândul lor, florile înconjoară vasul în care artistul le-a aezat pentru „poză”. Vasul este amplasat aproape de fiecare dată în mijlocul compoziŃiei, în tonuri pământii pentru ulcele, albastru i verde pentru vasele de sticlă. Prin tue scurte pictorul a încercat să redea fragilitatea florilor, în contrast cu tuele largi ale fundalului, tue care se transformă în laviu în zonele puternic luminate. În cromatica lor caldă, par a fi vorbe blânde adresate nouă de mama-natură. Păstrându-i modalitatea de a compune spaŃiul prin distribuirea florilor atât în vas, cât i pe lângă el, pictorul a redat cu măiestrie materialitatea obiectelor. În lucră rile Lalele i trandafiri (Pl. I/1), Liliac i trandafiri (Pl. I/2) alege două tipuri de plante în jurul cărora compune cu ajutorul unei draperii o scenă, redând prin culoare o atmosferă caldă, intimă. Fundalului nu i se acordă importanŃă, atât cromatic, cât i grafic se supune prim-planului ocupat de „personajul” principal, florile în cazul nostru. În tabloul Bujori (Pl. II/1) se remarcă dorinŃa artistului de a reda cât mai fidel aceste flori prin tue vizibile aezate pe formă, într-un vas de lut, decorat cu flori, în nuanŃe calde de ocru, maro-rocat sau brun, vas care se bucură de acelai interes ca i florile. Fundalul este ocupat de o draperie care formează linii oblice, ce conduc privirea spre centrul lucrării, oferind astfel florilor o mai mare însemnătate. În lucrarea Cârciumărese redă o natură statică cu flori într-un vas de pământ, glazurat, cu brâu ornamental, aezate într-un spaŃiu marcat de pete de culoare care sugerează adâncimea. Simplă, dar bogată cromatic, tratată într-o armonie de tonuri calde, impresionează prin mesajul vizual. În colecŃia Muzeului devean se mai află patru compoziŃii semnate Irimie Nicolae care redau scene de luptă (Pl. II/2-5). CompoziŃiile nu sunt finalizate, presupunem că au fost schiŃe pentru compoziŃii mai ample sau simple încercări ale artistului pentru culoare i micare. Personajul nu este cineva anume, cu o identitate precisă, este însăi fiinŃa socială, omul integrat normelor colective în varianta de grup, de clasă chiar. łăranii sunt dinamici, cuprini de revoltă, de forŃă psihică, sunt tensionaŃi, încărcaŃi i determinaŃi. Într-o atmosferă sumbră i învolburată, artistul surprinde mulŃimi dense de luptători cu figuri tensionate, care se îmbulzesc frenetic spre prim-planul lucrării, care se individualizează de cel secund prin rezoluŃia imaginii, prin saturaŃia cromatică. Scenele de revoltă sunt dublate de durere, căpătând înfăŃiarea disperării i a spaimei. Autorul imprimă tuei un dinamism alert, care contribuie la o atmosferă plină de patos i încrâncenare. Organizarea compoziŃiilor este pe orizontală, centrul de interes aflându-se în afara lucrării. Câteva pete de lumină dau detalii asupra scenei, în armonie cu zonele întunecate pline de mister. Contrastul clar-obscur i cel cald-rece accentuează drama sângeroasă a luptei pentru supravieŃuire, contribuind în acelai timp la formarea unei atmosfere sumbre, apocaliptice, care se regăsete în toate picturile sale cu această tematică. Un interes deosebit li se acordă crochiurilor animaliere, unele încadrate cromatic (Pl. IV/1-6), portretelor (Pl. III/4-6), schiŃelor florale sau celor dedicate CetăŃii Devei (Pl. III/1-3). SchiŃele reprezentând figuri umane, în cărbune sau creion, surprind personajul din profil, semiprofil sau frontal. Linia este modulată, însoŃită uneori de pete care marchează zonele umbrite. Irimie surprinde particularitatea fiecărui individ, copil (Pl. III/4) sau adult (Pl. III/5), în schiŃe de mici dimensiuni. Aceleai caracteristici le au i schiŃele cu flori, trandafiri, zambile, aezate în vase de factură antică cu picior. 362 Lucrări semnate Irimie Nicolae

Frizele decorative cu elemente florale sau animaliere ori capitelurile frumos decorate (Pl. V/1-3), uneori colorate, fac dovada talentului său de desenator. Precizia este o caracteristică a acestor schiŃe, dar, din păcate, nu pot spune dacă sunt creaŃii proprii sau copii. SchiŃele sunt în majoritate semnate cu majusculă i datate în jurul anului 1915. Nicolae Irimie i-a format stilul pictural pe un suport alcătuit din determinări stilistice diferite, la care au contribuit studiile academiste de la Budapesta i Viena, influenŃele inevitabile ale Coloniei de la Baia Mare, la care s-a adăugat studiul picturii bizantine11. De Impresionism i Postimpresionism el s-a simŃit legat structural, dar asemeni majorităŃii pictorilor români care au apelat la procedee impresioniste, ori de câte ori au considerat a fi pe măsura temperamentului lor coloristic, a aspiraŃiei de a reprezenta lumea învăluită în lumină, a fost i el preocupat de echilibrul compoziŃional, marcat de respectul pentru formă. Chiar dacă Nicolae Irimie este un pictor mai modest pe scara valorilor picturii româneti, îi are totui un loc al său special.

Bibliografie

Cele Trei Cri uri 1920 – Cele Trei Criuri , 5, 1920, p. 31. Cornea 1980 – L. Cornea, Revista Familia, Seria a II-a (1926-1929), în Crisia, X, 1980, p. 703-732. Pogan 1926 – I. Pogan, N. Irimie, în Revista Familia, 1, 1926, p. 12. Razba 2004 – M. Razba, PersonalităŃi hunedorene, Deva, 2004. łoca 1982 – M. ł oca, Arta plastică în revista “Aurora” din Oradea, Oradea, 1982. Zintz 1985 – M. Zintz, ContribuŃii la cunoaterea creaŃiei pictorului Nicolae Irimie, în Crisia, XV, 1985, p. 437-442.

11 Zintz 1985, p. 442. Camelia Gabor 363

1 2

3 4

5 6

Pl. I. Nicolae Irimie. 1. Lalele i trandafiri; 2. Liliac i trandafiri; 3. Maci; 4. Boule de neiges; 5. Flori; 6. Liliac (Foto: D. I. Iancu) 364 Lucrări semnate Irimie Nicolae

1 2

3 4

Pl. II. Nicolae Irimie. 1. Bujori; 2. Răscoala; 3. Scenă de luptă; 4. Răscoala; 5. Răscoala (Foto: D. I. Iancu) Camelia Gabor 365

1 2

5 6

Pl. III. Nicolae Irimie. 1-3. Schi Ńe Cetatea Devei; 4-6. Portrete (Foto: D. I. Iancu)

366 Lucrări semnate Irimie Nicolae

5 6

Pl. IV. Nicolae Irimie. 1-6. SchiŃe (Foto: D. I. Iancu) Camelia Gabor 367

Pl. V. Nicolae Irimie. 1-3. SchiŃe (Foto: D. I. Iancu) 368 Lucrări semnate Irimie Nicolae

Irimie Nicolae Works in the Museum of Dacian and Roman Civilization's Art Collection Abstract

The Museum of Dacian and Roman Civilization's Art Collection keeps several works (Pl. I-V) of the painter Nicolae Irimie (1890-1971). The article presents some aspects of the painter's life and work made in the area and contribute to a fuller understanding of his work. Even if Nicolae Irimie is a modest painter in the scale of Romanian painting, he still has his special place.

List of Illustrations

Pl. I. Nicolae Irimie. 1. Tulips and roses; 2. Lilac and roses; 3. Poppies; 4. Boule de neiges; 5. Flowers; 6. Lilac (Photo: D. I. Iancu) Pl. II. Nicolae Irimie. 1. Peonies; 2. Rebellion; 3. Battle scene; 4. Rebellion; 5. Rebellion (Photo: D. I. Iancu) Pl. III. Nicolae Irimie. 1-3. Sketches with Deva Fortress; 4-6. Portrets (Photo: D. I. Iancu) Pl. IV. Nicolae Irimie. 1-6. Sketches (Photo: D. I. Iancu) Pl. V. Nicolae Irimie. 1-3. Sketches (Photo: D. I. Iancu)

RECENZII I NOTE DE LECTURĂ

Valeriu Sîrbu, Cătălin Borangic, Pumnalul sica în nordul Dunării (~200 a. Chr. – 106 p. Chr.): Semiotica marŃială a puterii [Le poignard sica au nord de Danube (~200 av. J.-C. – 106 ap. J.-C.): Sémiotique martiale du pouvoir], Brăila, Ed. Istros a Muzeului Brăilei „Carol I”, 2016, 247 p., (ISBN 978-606-654-188-6)

ALIN HENł Universitatea „Babe-Bolyai”, Cluj-Napoca [email protected]

La început de secol XXI, în diferite părŃi ale lumii se resimt efectele agresiunilor, violenŃelor sau războaielor. Avem în minte, în principal, recentele i nesfâritele lupte din Orientul Apropiat sau actele de terorism care au zguduit Statele Unite ale Americii, continentul european sau diferitele Ńări africane. Contextul social i politic pe care îl trăim, sau mai bine spus efectele sale, nu au avut cum să nu îi lase amprenta i asupra arheologiei. Dacă în secolul precedent, dominat de ororile celor două conflagraŃii mondiale, arheologii au adoptat o viziunea pacifistă asupra trecutului, tendinŃa actuală în mediul academic este exact opusă, după cum reiese dintr-un recent studiu1. Arheologii au trebuit să răspundă acestei provocări, iar simpozioanele i lucrările2 care au vizat aceste subiecte de studiu stau mărturie în acest sens. Tot în acest context, în ultimul deceniu, se poate constata o revigorare a unui subiect sensibil al sfâritului epocii fierului în România, armamentul. Numărul studiilor care au atins acest subiect, înrudit din punct de vedere al câmpului lexical cu violenŃa sau războiul este în continuă cretere. Încercând să observ care au fost cauzele care au dus la apariŃia acestui „val” în istoriografia din România, pe lângă cele de ordin justificativ3 sau cele care vizează contextul social i politic, a menŃiona i o alta: reconstituirea istorică. Trupele i asociaŃiile de reconstituire istorică oferă publicului larg, spre deliciul acestuia, confruntări între „daci” i „romani” la diferite evenimente mai mult sau mai puŃin culturale. În plus, între rândurile acestor organizaŃii au aderat i unii dintre arheologi, ceea ce a conferit acestor grupuri o aură de legitimitate. În această ordine de idei, cea mai recentă lucrare care vizează problematica armamentului este cea semnată de Valeriu Sîrbu i Cătălin Borangic. ExponenŃi ai unor valuri diferite ale istoriografiei, cei doi autori au redactat o lucrare apărută anul acesta

1 Armit et al. 2006, p. 1. 2 A menŃiona, în principal, Parker Peason, Thorpe 2005 i Florea, Cristescu 2009. 3 De cele mai multe ori se invocă faptul că piesele de armament nu au constituit subiectul unor lucrări generale, ele fiind tratate de cele mai multe ori doar în capitolele diferitelor lucrări, idee la care subscriu.

Sargetia. Acta Musei Devensis (S.N.), VII, 2016, p. 371-375. 372 Notă de lectură sub egida Muzeului Brăilei „Carol I”, la editura Istros. Pumnalul sica în nordul Dunării (~200 a. Chr. – 106 p. Chr.)/Le poignard sica au nord de Danube (~200 av. J.-C. – 106 ap. J.-C.), după cum reiese i din titlu, este un volum bilingv, româno-francez. Numele pretenŃios ales al subtitlului, Semiotica marŃială a puterii/Sémiotique martiale du pouvoir, are menirea de a suscita încă de la început interesul cititorului avizat. Scopul principal al acestui volum este de a oferi o „istorie” a acestui tip de armă, pumnalul de tip sica, în nordul Dunării i de a strânge la un loc, sub forma unui catalog, informaŃiile de identificare a diferitelor piese (locul descoperirii, contextul, inventarul, dimensiunile, datarea cronologică sau eventuale observaŃii). Lucrarea se prezintă sub forma unei incursiuni arheologico-istorico-birocratice, multe dintre informaŃii au trebuit „(re)săpate” în registrele, cataloagele sau depozitele diferitelor instituŃii cu caracter muzeal din Ńară. Trebuie remarcată sârguinŃa de care dau dovadă autorii în strângerea diferitelor piese împrătiate între mai multe instituŃii muzeale, cu atât mai mult cu cât unele dintre piese au fost rătăcite împreună cu informaŃiile lor, alte piese au fost braconate i vândute pe internet, astfel încât detaliile lor de identificare au adeseori caracter ambiguu. Acest efort contrastează cu informaŃiile anacronice sau neconcludente care sunt oferite în această lucrare i asupra cărora voi insista în rândurile următoare. Totui unele dintre acestea pot fi puse pe seama unor inadvertenŃe, atât din partea autorilor, cât i din partea editurii. În primul rând, după cum remarcă i autorii, cronologia acestor piese pare să fie principala lor problemă. Datate larg în intervalul cronologic al secolelor II-I a.Chr., este remarcată absenŃa lor pe parcursul secolului I p.Chr. Penuria descoperirilor pentru secolul I p.Chr. este pusă pe seama lipsei mormintelor, din moment ce majoritatea acestor piese provin din contexte cu caracter funerar. Chiar dacă autorii încearcă să ne convingă că există i unele excepŃii pentru secolul I p.Chr. (p. 26), depunerea ritualică de la Pietroasa Mică – Gruiu Dării (jud. Buzău), armele de la Mala Kopanya (Ucraina) sau, cu prudenŃele de rigoare, depunerile de la Bulbuc (jud. Alba), în capitolul dedicat catalogului descoperirilor (capitolul al VII-lea), tocmai aceste piese (Nr. 5, 6, 7, 8, 9, 27, 28, 29, 30, 31, 404) sunt datate în secolul I a.Chr. Pe baza formelor diferite ale pumnalelor de tip sica se încearcă o rediscutare a tipologiei desprinzându-se mai multe tipuri, fără decor (tipul A) sau cu decor (tipurile B i C), cu mânerul terminat sub forma unei prelungiri triunghiulare (limbă – tipul B) sau cu o prelungire a materialului lamei, protejat de manoane de gardă (tipul C). La o primă vedere cititorul este confuz deoarece se specifică existenŃa a trei tipuri de pumnale, A, B i C, cel din urmă fiind i cel mai reprezentativ din punct de vedere statistic, ca mai apoi să apară i un tip diferit, D, care pentru autori ar fi „copii ale mai celebrelor sica” sau „cuŃite de lovit” (p. 38). Fără detaliile morfologice specifice, în această categorie sunt incluse, în principal, descoperirile din MunŃii Orătiei. Cititorul nu este lămurit dacă aceste piese sunt copii sau cuŃite de lovit. Surprinde neincluderea în discuŃie a piesei descoperite în proximitatea turnului din Poiana lui Mihu (jud. Hunedoara)5, piesă care la prima vedere respectă una dintre caracteristicile acestui tip de armă, canalul de scurgere a sângelui.

4 Pumnalul de la Pietroasa Mică – Gruiu Dării este prezentat în datare ca aparŃinând secolului I a.Chr., urmând ca mai apoi în comentarii să se specifice că „A fost descoperită într-o depunere ritualică din sec I p.Chr., în incinta sacră de aici, el fiind una dintre rarele piese databile în primul veac al erei cretine” (p. 84). 5 Pescaru et al. 2014, p. 9, Illus. 18/1. Alin HenŃ 373

Poate cea mai spectaculoasă argumentaŃie a acestui volum o constituie capitolul al IV-lea. Autorii încearcă să ne convingă de faptul că grupul Padea-Panaghiurski Kolonii, grup căruia îi sunt atribuite pumnalele de tip sica, împreună cu inventarul specific (piese de armament – spade i vârfuri de lănci – piese de harnaament, podoabe sau vase ceramice), nu ar fi un conglomerat etnic6, ci ar fi un grup autohton, „dacic”. Cu siguranŃă, o astfel de idee va stârni dezbatere în mediul arheologic. Consider că, din moment ce se vorbete de componenŃa etnică a acestui grup, poate ar fi fost de salutat i o definiŃie a felului în care autorii acestei lucrări văd aceste aspecte. Fără a insista prea mult asupra acestor lucruri, literatura arheologică de specialitate7 definete un grup etnic ca acel grup de oameni care se simte diferit i este perceput diferit de ceilalŃi oameni cu care interacŃionează, pe baza percepŃiei despre diferenŃele culturale sau a unei descendenŃe comune. Mă pot pune de acord cu autorii care subliniază că prezenŃa unor tipuri de arme sau podoabe aparŃinătoare altor spaŃii cu identităŃi diferite nu indică implicit i prezenŃa lor etnică, dar tocmai această manieră „internaŃională” de reprezentare a defuncŃilor – zăbale de tip „tracic”, spade de tip „celtic”, podoabe – nu poate fi redusă la următoarele „schimburi comerciale ori daruri, rapturi, alianŃe matrimoniale” (p. 47). În teorie, arheologia socială contemporană propune alte moduri i modele de interpretare pentru astfel de cazuri, neexplorate în această lucrare: relaŃiile de agenŃie, consum, gust, identitate, eventual unele tipuri de capital8 etc. DiferenŃele sesizate în cadrul acestei manifestări, necropole sau morminte singulare, îngropări în urnă sau tumulare, eventual unele cenotafe sau depuneri de arme, pot fi punctele de pornire în dezlegarea acestui puzzle. În lumina acestor noi teorii precum i a „dovezilor arheologice”9, putem vorbi chiar de anumite „modele” de reprezentare, care pot conferi defunctului (individului) o identitate etnică i nu neapărat apartenenŃa sa la un grup etnic, în această ecuaŃie identitatea etnică fiind o chestiune de alegere. În general, lucrarea marează într-o manieră pozitivistă de la începutul i până la sfâritul ei pe o premisă, existenŃa unor elite militare sau războinice care îi fac simŃită prezenŃa începând cu secolul al II-lea a.Chr., eventual chiar înainte, i până la momentul cuceririi romane. Dovezile arheologice care converg spre o datare a acestor piese în secolul I p.Chr, după cum am văzut, sunt foarte limitate, singurele dovezi palpabile constituindu-le scena „anchilozată” în istoriografie a „sinuciderii ultimului rege dac cu o astfel de armă”, exprimată pe cele două monumente ale epocii romane, Columna lui Traian i monumentul funerar al lui Tiberius Claudius Maximus, sau depunerea ritualică de la Pietroasa Mică – Gruiu Dării?) ( . Nici etajările cronologice, ce-i drept sumare, propuse recent în istoriografie10, care împiedică corelarea grupului Padea-Panaghiurski Kolonii (PPK) cu epoca lui Burebista i, implicit, cu epoca „clasică” a Regatului dacic, nu pare a-i împiedica pe autori în susŃinerea teoriei lor. Fără a nega caracterul militar al elitelor sfâritului epocii fierului în spaŃiul României, lucru subliniat i de Kris Lockyear11, consider că lucrarea este departe în a oferi un răspuns univoc în această problematică, cu atât mai mult cu cât în MunŃii Orătiei tocmai acest tip de armă pare să

6 Ipoteză susŃinută de prezenŃa unor artefacte care provin din mai multe spaŃii cu identităŃi diferite. 7 Jones 1997, p. xiii. 8 Sensu Bourdieu 1986, p. 241-258. 9 Trebuie subliniat faptul că puŃine descoperiri au beneficiat de o cercetare arheologică, majoritatea având caracter fortuit. 10 Teleagă 2014, p. 310-311. 11 Lockyear 2004, p. 70. 374 Notă de lectură se fi transformat într-o armă mult mai masivă, care, chiar dacă îi spunem pumnal de tip D (copie a mai celebrelor sica sau cuŃit de lovit), prezintă diferenŃe morfologice notabile. Într-o primă fază, capitolul al VI-lea se apropie de ceea ce se numete arheologia experimentală, prin realizarea unui pumnal curb într-un atelier de făurărie, utilizând într-o oarecare măsură procedeele antice. Testele efectuate ulterior de către un expert Aikido privind eficacitatea acestui tip de armă consider că nu îi au locul într-o lucrare cu caracter tiinŃific. Asupra unui singur aspect voi mai stărui, i anume numele subtitlului, Semiotica marŃială a puterii, pe care îl consider neinspirat. Cititorul avizat poate deduce că puterea acestor elite se manifestă din punct de vedere militar pe durata a aproximativ două secole, uneori această putere putând fi completată i de unele aspecte ideologice, având în vedere decorul unora dintre piese. Semiotica nu se rezumă doar la atât i nu se ocupă doar cu studiul semnelor, în această ecuaŃie semnele constituind idei, cuvinte, imagini, sunete i obiecte implicate activ în procesul comunicativ. Semiotica se ocupă cu sistemele de semne i modurile de reprezentare pe care fiinŃele umane le folosesc pentru a-i transmite emoŃiile, ideile sau experienŃele trăite12. PărinŃii studiului semioticii i cei mai citaŃi autori în literatura arheologică sunt Ferdinand de Saussure i Charles Sanders Peirce. Dacă pentru primul, semnele se definesc în mod arbitrar doar prin două entităŃi: semnificantul (signifier) i semnificatul (signified), abordarea lui Peirce permite interacŃiunea dintre semn, obiect i „interpretant”13. Această viziune permite atribuirea „inteligenŃei active” atât asupra oamenilor din trecut, cât i asupra culturii lor materiale. Prin relaŃia semnului cu obiectul denotat, un semn poate fi arbitrar (simbol/symbol) sau non-arbitrar (icon/icon i index/index). Astfel, dintr-un punct de vedere al semioticii, pumnalul de tip sica poate fi analizat în felul următor: – index – semne din care se poate deduce existenŃa unui obiect. Pumnalul de tip sica este un index, în primul rând, deoarece se întâlnete într-un spaŃiu geografic bine definit (nordul Bulgariei, Oltenia, Muntenia i sudul Transilvaniei). În al doilea rând, pumnalul de tip sica este tot un index pentru că acest tip de armă provine din descoperiri cu caracter funerar. – icon – implică o asemănare cu obiectul denotat, prin aceasta stabilindu-se o relaŃie între semn i obiect. Din punct de vedere formal, pumnalul de tip sica este un icon deoarece seamănă cu alte obiecte din acest spaŃiu i acest interval cronologic. – simbol – sunt semne care presupun existenŃa unui interpretant. Astfel, pumnalul de tip sica poate fi privit ca element identitar. După cum am menŃionat deja, trebuie remarcat efortul de care dau dovadă V. Sîrbu i C. Borangic în realizarea acestui volum. Greutatea identificării unor toponime, rătăcirea pieselor, redescoperirea lor în colecŃiile muzeale, reformarea unor instituŃii, activitatea intensivă a căutătorilor de comori care scot astfel de piese, după cum au remarcat i autorii, toate au constituit piedici în realizarea lucrării de faŃă. Privită în ansamblu, lucrarea nu se ridică la normele metodologice ale unei lucrări de specialitate de nivel european, fapt subliniat pe alocuri, dar cuantificarea valorii tiinŃifice a acestei lucrări se află la latitudinea fiecărui cercetător care are ca subiect de studiu sfâritul epocii fierului.

12 Preucel 2007, p. 5. 13 Hooder, Hutson 2003, p. 63-65. Alin HenŃ 375

Bibliografie

Armit et al. 2006 – I. Armit, C. Knüsel, J. Robb, R. Schulting, Warfare and Violence in Prehistoric Europe: An Introduction, în JCA, 2, 1, 2006, p. 1-11. Bourdieu 1986 – P. Bourdieu, The forms of capital, în vol. ed. J. Richardson, Handbook of Theory and Research for the Sociology of Education, New York, 1986, p. 241-258. Florea, Cristescu 2009 – G. Florea, C. Cristescu (ed.), Armament i armată în Dacia preromană i romană, Studia UBB – Historia, 54, 1-2, 2009. Hodder, Hutson 2003 – I. Hodder, S. Hutson, Reading the Past: Current approaches to interpretation in archaeology, Cambridge, 2003. Jones 1997 – S. Jones, The Archaeology of Ethnicity: Constructing Identities in the Past and Present, London – New York, 1997. Lockyear 2004 – K. Lockyear, The Late Iron Age background to Roman Dacia, în vol. ed. W. S. Hanson, I. P. Haynes, Roman Dacia. The Making of a provincial society, Pourtsmouth – Rhode Island, 2004, p. 33-73. Parker Pearson, – M. Parker Pearson, I. J. N. Thorpe (ed.), Warfare, Violence Thorpe 2005 and Slavery in Prehistory: Proceedings of a Prehistoric Society Conference at Sheffield University, BAR (S) 1374, Oxford, 2005. Pescaru et. al. 2014 – A. Pescaru, G. Florea, R. Mateescu, P. Pupeză, C. Cristescu, C. Bodó, E. Pescaru, The Dacian Fortress from Costeti- Blidaru – Recent Archaeological Research. The Towers from La Vămi, Poiana lui Mihu, Platoul Făeragului (I), în JAHA, 1, 2014, p. 3-28. Preucel 2007 – R. Preucel, Archaeological Semiotics, Blackwell, 2007. Teleagă 2014 – E. Teleagă , Pecetea lui Skyles i tumulii fastuoi de la Agighiol i Cugir. Omisiune i falsificare în fondarea mitului „strămoilor” românilor, geto-dacii, în SCIVA, 65, 3-4, 2014, p. 295-318.

Mariana-Cristina Popescu, Hellenistic and Roman Pottery in pre-Roman Dacia, Bibliotheca Musei Napocensis, XL, Bucureti, Ed. A.R.A. – „Arhitectură. Restaurare. Arheologie”, 2013, 280 p., (ISBN 978-973- 88645-7-9)

CĂTĂLIN CRISTESCU Muzeul CivilizaŃiei Dacice i Romane, Deva [email protected]

Una dintre caracteristicile literaturii româneti de specialitate din ultima vreme este publicarea într-un ritm alert i, de cele mai multe ori, insuficient documentat a numeroaselor descoperiri arheologice rezultate, în mare parte, din săpăturile preventive de pe marile proiecte de infrastructură. În acest context, sintezele i monografiile unor categorii de materiale sunt pe cât de importante, pe atât de necesare. Astfel, lucrarea Marianei-Cristina Popescu, prezentată în rândurile de mai jos, reprezintă una dintre contribuŃiile de seamă ale ultimilor ani. A dori să remarc de la început calitatea editorială ridicată a volumului publicat în prestigioasa serie Biblioteca Musei Napocensis. Supracoperta, designul elegant al coperŃilor cartonate, hârtia folosită i sistemul de legare a filelor conferă acestei cărŃi o Ńinută ridicată, la standardele internaŃionale în domeniu. La acestea se adaugă rezoluŃia foarte bună a ilustraŃiei (70 de plane i 12 hărŃi), elocventă pentru informaŃiile din text. Efortul autoarei de a (re)documenta prin desen i fotografie cele aproximativ 700 de fragmente ceramice elenistice i romane s-a dovedit pe deplin justificat. Lipsesc imaginile color, poate utile cititorului în ceea ce privete culoarea sau tratamentul suprafeŃei recipientelor discutate (de exemplu, angoba), dar renunŃarea la acestea se datorează probabil opŃiunii cercetătoarei clujene de a urma modelul publicaŃiilor din seria The Athenian Agora editată de The American School of Classical Studies at Athens, unde M.-C. Popescu a beneficiat de un stagiu de cercetare. De altfel, chiar i organizarea conŃinutului se înscrie în modelul respectiv, cu listele planelor, hărŃilor, tabelelor i graficelor, precum i bibliografia i abrevierile la începutul volumului, înaintea capitolului introductiv (p. 23-28). Adaug aici faptul că s-a optat pentru publicarea în limba engleză, circulaŃia monografiei în rândul specialitilor din afara României fiind pe deplin asigurată. Traducerea textului însă este pe alocuri nefinisată.

Sargetia. Acta Musei Devensis (S.N.), VII, 2016, p. 377-379. 378 Notă de lectură

Unul dintre plusurile lucrării este concizia. Capitolele i secŃiunile acestora au ideile structurate coerent, exprimate clar, într-un stil care nu face rabat de la rigoarea academică, dar care facilitează lectura. Mărturie stă capitolul dedicat istoricului cercetărilor (p. 29-31), în care semnatara reuete să prezinte succint bibliografia la zi a subiectului. După cum se precizează în Introducere (p. 27), materialul este prezentat i analizat pe clase ceramice, uzitând metodologia specifică acestora în acord cu recentele contribuŃii din Occident. Cititorul primete astfel informaŃia la zi privind vesela West Slope (p. 32-38), de factură Hadra i Lagynos (p. 39-41), bolurile cu decor în relief i vase realizate în tipar (p. 42-49), vasele cu decor aplicat (p. 50-54), sigillatele pergameniene (p. 55-60), Eastern Sigillata B (p. 61-64), Pontic Sigillata (p. 65-77), sigillatele italice i gallice (p. 78-79), vesela cu glazură plumbiferă (p. 80-83), Grey Ware (p. 84-85) i miscellannea (p. 86-90). Urmează concluziile (p. 91-95) i cuprinzătorul catalog (p. 96-189), un capitol binevenit cu informaŃii generale despre siturile de unde provin fragmentele analizate în text (p. 190-207) i indexul. Acesta din urmă este împărŃit în general (p. 208-209) i clase, forme, tehnici, motive, meteri i tampile (p. 209-210), foarte util în cazul în care cititorul urmărete doar anumite aspecte ale recipientelor analizate. Apreciez realizarea de către M.-C. Popescu a obiectivului punctat în capitolul intoductiv: sistematizarea ceramicii elenistice i romane descoperite în siturile geto- dacice din sec. II a.Chr-I p.Chr. de pe teritoriul României. Calitatea demersului este augmentată de atenŃia pentru importante variabile: siturile respective au funcŃionat în perioade diferite, având funcŃionalităŃi aparte, fiind cercetate inegal; materialul în sine prezintă particularităŃi în ceea ce privete contextul arheologic, documentarea în săpătură, prelucrarea i depozitarea în depozitele muzeale. Autoarea a reuit să analizeze direct 643 de fragmente ceramice, fiind în măsură să înregistreze toate caracteristicile acestora i să le atribuie claselor ceramice cunoscute, uneori chiar cu precizarea atelierului de producŃie. Pentru fiecare clasă ceramică în parte, M.-C. Popescu propune un model uor de urmărit: date generale despre respectiva clasă (cronologie, forme, decor), cu bibliografia actualizată a subiectului; identificarea principalelor centre de producŃie, cu sublinierea celor apropiate geografic de spaŃiul analizat; descoperirile din România (cu hartă); tipurile de vase; concluzii privind originea i cronologia recipientelor. Vesela West Slope este prezentă la BrăiliŃa, Borduani, Popeti, Poiana, Răcătău i Brad, reprezentată de cupe, kantharoi i skyphoi, provenind din atelierele din Pergam, Efes, Asia Mică i pontice; încadrarea cronologică este mijlocul/sfâritul sec. II-al treilea sfert al sec. I a.Chr. Lagynoi de factură Hadra i Lagynos provin mai ales din atelierele Histriei, produse în sec. II-I a.Chr., fiind descoperite la Bedehaza, Borduani, Piscu Crăsani, Radovanu, Popeti, Vlădiceasca, Poiana i Răcătău. Bolurile cu decor în relief realizate în tipar au fost identificate la Borduani, Brad, BrăiliŃa, Bucureti, Poiana, Popeti i Răcătău i au fost produse în zonele atelierelor pergameniene, ioniene i pontice, probabil în sec. II-I a.Chr. Din siturile de la Brad, Răcătău, Poiana i Borduani sunt cunoscute cupe realizate în tipar, de origine microasiatică, ealonate cronologic între mijlocul/sfâritul sec. I a.Chr.-prima jumătate a sec. I p.Chr. Recipientele cu decor aplicat, skyphoi, sunt prezente la Borduani, Gruiu Dării, Piscu Crăsani, Poiana, Răcătău, i Brad. Ele provin din atelierele pergameniene i din Asia Mică, circulând în Dacia preromană în ultimul sfert al sec. II-sfâritul sec. I a.Chr. Sigillatele pergameniene, aflate la Borduani, Popeti, Poiana, Răcătău i Brad, sunt Cătălin Cristescu 379 reprezentate de skyphoi, cupe, farfurii, bazine, boluri i căni; corespund mijlocului/sfâritului sec. I a.Chr.-începutul sec. II p.Chr. Exemplare Eastern Sigillata B au fost descoperite doar la Poiana i Răcătău, aparŃinând unor farfurii, cupe i boluri din sec. I p.Chr. Mult mai numeroase (peste jumătate din totalul pieselor ceramice de import) sunt recipientele clasei Pontic Sigillata de la Poiana, Brad, Răcătău, OcniŃa, Barboi, Covasna i Cernat, aparŃinând unui număr mai mare de forme specifice primei jumătăŃi a sec I-începutul sec. II p.Chr: farfurii, boluri, cupe, skyphoi i pocale. Produsele sigillate italice i gallice sunt întâlnite la Pecica, Brad, Barboi, Cernat i Ipoteti, putând fi datate în primul veac al erei cretine. O apariŃie „exotică” în siturile dacice de la Brad, Poiana, Bâtca Doamnei i Barboi este ceramica microasiatică cu glazură plumbiferă. Fragmentele de cupe i skyphoi din punctele menŃionate se pot data la sfâritul sec. I a.Chr.-începutul sec. I p.Chr. apte piese Gray Ware sunt documentate la Piatra Craivii, Tinosu, Brad, Poiana i Răcătău, datate în sec. II-I a.Chr. i provenind din partea răsăriteană a bazinului mediteraneean. În fine, autoarea mai trece în revistă vase decorate cu barbotină (origine Asia Mică, la Poiana i Răcătău, sec. I p.Chr.), cupe i boluri semisferice asemănătoare vaselor produse în tipar (origine pontică i microasiatică, la Brad, Borduani, Grăditea, Piscu Crăsani, sec. II a.Chr.-I p. Chr.), boluri simple (la Poiana i Răcătău), skiphoi (origine pontică i microasiatică, la Borduani, Tinosu, Piatra Craivii, Poiana i Răcătău, sec. I a.Chr.), pocale (la Brad), cupe (origine occidentală, la Răcătău, primele secole ale erei cretine), farfurii (origine Asia Mică, la OcniŃa, Pecica, Popeti i Poiana, sec. I-II p.Chr.), boluri i bazine cu buza îngustă (la Poiana i Borduani, mijlocul sec. I a.Chr.-prima jumătate a sec. I p.Chr.), oinochoe (la Răcătău), căni, ceti i ulcioare (la Poiana, Sprâncenata, Tilica, Brad i Răcătău). Câteva observaŃii ale cercetătoarei clujene se dovedesc deosebit de importante pentru studiul sfâritului epocii fierului pe teritoriul României. Trecând peste informaŃiile de ordin cronologic sau legate de provenienŃa artefactelor, se observă preponderenŃa masivă a recipientelor pentru băut sau suprapunerea în cea mai mare parte a hărŃii de distribuŃie a produselor ceramice din Asia Mică cu cea a amforelor egeene, precum i concentrarea importurilor în zona davae-lor de pe Siret. Aceste consideraŃii vor constitui premise pentru studierea amănunŃită a producŃiei locale ceramice, precum i în interpretarea tipurilor de consum (atât de artefacte, cât i de alimente). Cartea semnată de M.-C. Popescu reprezintă un major pas înainte pentru studiul ceramicii antice, mai cu seamă a celei de la sfâritul epocii fierului, contrastând cu abordările clasice ale subiectului veselei de import din Dacia preromană. Sper ca demersul să fie urmat atât de noi contribuŃii ale sale, precum i ale altor specialiti din domeniu, pentru creionarea unei imagini cât mai limpezi a rolului jucat de vasele ceramice în epoca respectivă.

Petre Ugli Delapecica, Jurnal de război din anii 1914-1919 [War Diary from the Years 1914-1919], editori Ioana Rustoiu, Marius Cristea, Tudor Rou, Smaranda Cutean, Seria Memoriale, I, Alba Iulia, Ed. Altip, 2015, 245 p., (ISBN 978-973-117-561-4)

DANIEL I. IANCU Muzeul CivilizaŃiei Dacice i Romane, Deva [email protected]

Muzeul NaŃional al Unirii din Alba Iulia a inaugurat în cursul anului 2015 o nouă serie în cadrul publicaŃiilor sale, intitulată „Memoriale”, prin care se dorete introducerea în circuitul tiinŃific, dar nu numai, a unor scrieri, jurnale i memorii, redactate de către participanŃii la Marele Război. Astfel, primul volum al acestui demers este manuscrisul redactat de Petre Ugli Delapecica în care sunt redate in integrum însemnările despre Legiunea voluntarilor români din Italia. „Sunt poveti adevărate scrise de participanŃi direcŃi la acest eveniment care, dezvăluite la o sută de ani de la încheierea acestuia, nu sunt deloc mai puŃin interesante. Dimpotrivă. Ascund opinii, interpretări, fapte i mai ales trăiri individuale, despre care actele oficiale nu au cum să ne ofere amănunte”, se arată în Cuvântul înainte (p. 5), semnat de Gabriel Rustoiu, directorul general al instituŃiei. Volumul, coordonat de patru editori, este însoŃit i de câteva succinte dar necesare lămuriri, în primul rând pentru a înŃelege mai bine contextul i cauzele care au condus la declanarea conflagraŃ iei (Primul Război Mondial. Orgoliul, mai puternic decât diplomaŃ ia, p. 6-13, Marius Cristea), dar i pentru a creiona rolul combatanŃilor ardeleni pe fronturile Europei (De la chemarea împăratului la chemarea Ńării tuturor românilor. Românii transilvăneni în Primul Război Mondial, p. 13-20, Tudor Rou). În mare parte, situaŃia României i a românilor din afara graniŃelor ei în timpul Primului Război Mondial este destul de bine cunoscută datorită bibliografiei problemei, astfel încât nu ne propunem să insistăm asupra evenimentelor. Totui, trebuie să subliniem un lucru, reliefat i de unul dintre editori: „Intrând [în război] de partea Antantei, România a tras cartea câtigătoare, ceea ce l-a făcut pe Petre P. Carp să afirme că România are atât de mult noroc încât nu-i mai trebuie oameni politici competenŃi” (p. 20). Un element de atracŃie din punct de vedere tiinŃific îl reprezintă paginile intitulate Din patrimoniul Muzeului NaŃional al Unirii din Alba Iulia: manuscrisele voluntarilor ardeleni (p. 20-35, Ioana Rustoiu, Smaranda Cutean). Până la urmă este logic i normal ca în patrimoniul MNUAI să se regăsească „o însemnată colecŃie de manuscrise referitoare la românii voluntari ardeleni”, colecŃie al cărui nucleu îl

Sargetia. Acta Musei Devensis (S.N.), VII, 2016, p. 381-383. 382 Notă de lectură identificăm constituindu-se la două decenii de la desfăurarea efectivă a evenimentelor, mai precis între anii 1937-1939 (vezi p. 20 passim). Logic i normal este, dar uor nu. Este trist să constatăm cu fiecare ocazie că lucrurile nu se schimbă, că mentalităŃile se perpetuează. Manuscrisul care face obiectul primului volum din „Memorialele” MNUAI a intrat în fondul documentar al instituŃiei după încă treizeci de ani de la momentul menŃionat anterior, mai precis în 1967. Deci la jumătate de secol după descrierea evenimentelor. i a trebuit să mai treacă încă jumătate de veac, mai precis 48 de ani, ca însemnările respective să vadă lumina tiparului. E bine i acum, la „Centenar”. Căci, la fel ca cele mai multe caiete de însemnări, jurnale sau memorii ale celor ce s-au văzut împini în Marele Război, i scrierile lui Petru Ugli Delapecica, „fără a avea valenŃe literare, dei însemnările din vremea războiului au fost prelucrate ulterior, Jurnalul surprinde prin modul direct i frust în care a fost perceput războiul de un învăŃător desprins brusc de la catedră, de lângă elevii săi, i transformat rapid în omul care trebuia să comande soldaŃii spre moarte. Războiul, armele i traneele nu reuesc să-l transforme însă, intelectualul frumos, format în timp, răzbate mereu, iar locurile în care îl duce crudul război sunt atent observate. Monumentele, istoria locului sunt mereu în centrul atenŃiei sale, fiecare zi putea i merita să fie trăită pentru cunoatere” (p. 32). Nu trebuie însă să-i reproăm autorului prezentului Jurnal de război lipsa valenŃelor literare din acest text. Căci învăŃătorul din GurahonŃ, a fost pasionat de folclor, de poezii i de basme populare, între 1909 i 1971 publicând o impresionantă suită de volume în domeniile amintite, cele mai cunoscute titluri fiind Voinicul Inelu. Basme populare române ti (Editura Ion Creangă, 1971), Pipăru-Pătru (Editura Tineretului, 1969) ori Povetile nemuritoare (Editura Tineretului, 1968 i 1969; Editura Ion Creangă, 1969). Prin urmare, „publicarea integrală a Jurnalului de război aflat în patrimoniul muzeului nu poate fi decât o recuperare necesară i interesantă, care întregete profilul intelectual al lui Petre Ugli: învăŃător, culegător de folclor i ofiŃer aflat necondiŃionat, în toate cele trei ipostaze, în slujba românilor” (p. 35). SpaŃiul acestei note de lectură nu ne permite să insistăm asupra însemnărilor propriu-zise: Jurnal de război din anii 1914-1919. Scris după note zilnice de Petre Ugli-Delapecica, „volumul” I: Frontul contra Italia (p. 37-117) i „volumul” II: Italia (p. 118-232). Cele două părŃi sunt structurate în 79 de subcapitole, inegale din punct de vedere al redactării, unele cuprinzând practic un singur paragraf, altele desfăurându-se pe mai multe pagini. Ordonarea lor este, în mare parte, bazată pe o structură cronologică i evenimenŃială, fiind uneori completată de anumite pasaje inserate mult mai târziu între rândurile jurnalului, când acesta a fost redactat în forma actuală. Două Anexe (p. 233-235) i o Listă a ilustraŃiilor (p. 236-241), întregesc volumul i sunt plasate înaintea Sumarului (p. 242-245). Cele 59 de ilustraŃii sunt dispuse de-a lungul textului, îmbogăŃindu-l cu informaŃii vizuale despre locurile i evenimentele descrise, enumerarea lor din lista finală fiind însoŃită de toate informaŃiile care se regăsesc pe documentele originale, de la urările i „tirile” de pe cărŃile potale i de pe ilustrate, până la însemnările de pe fotografii. Textul, dei necizelat, oferă multe satisfacŃii cititorilor pasionaŃi de un asemenea gen de literatură, care pe lângă informaŃiile aparŃinând registrului „tiinŃific”, documentului istoric, lasă să se întrevadă printre rândurile sale imaginea unei lumi aflate în plină disoluŃie. Până la urmă, cel puŃin la o primă lectură, interesul lectorului se îndreaptă mai ales asupra evenimentelor la care autorul participă, pe care le trăiete i apoi le redă, aa cum le percepe – uneori excesiv de subiectiv –, cu toate necazurile Daniel I. Iancu 383 frontului, monstruozitatea războiului, momentele de aparentă linite i de relaxare pe străzile oraelor Europei i prin cârciumile lor, neocolind nici micile (sau marile) prietenii ori animozităŃi personale. Încheiem cu un exemplu concludent, un pasaj care creionează atât relaŃiile de pe front, cât i stilul autorului: „Între noi ofiŃerii austrieci i cei din Germania, era o dumănie tacită i iată de ce! De câte ori eram pe acelai front cu ei, acolo unde era pericolul mai mare intram întâi în foc cu ai notri, iar după ce trecea greul intrau i ei i se mândreau că ei au purtat victoria. De altă parte, dei eram pe acelai front cu ei, ei aveau mâncăruri alese, ciocolată, tutun cel mai fin i câte ½ l vin în fiecare zi, iar noi ca vai de noi, carne de vite slabe i bătrâne, salamă din carne de cal, supă cu sfeclă furajeră, în loc de zarzavaturi, tutun amestecat cu frunze de fag, pâinea lor era albă i bună ca i cozonacul, iar a noastră numai din grâu curat nu era, căci dacă încercam să o prăjim, lua flacără, se sfărâma repede, încât trebuia să o împărŃim bieŃilor soldaŃi cu pumnii ori cu gamela (aica)” (p. 95). În concluzie, textul Jurnalului lui Petre Ugli Delapecica se citete cu interes i mâhnire, ca majoritatea amintirilor dintr-un război.

IN MEMORIAM

OLIMPIA-FLORICA PALAMARIU (1950-2016)

În ziua de 17 februarie 2016, s-a stins fulgerător din viaŃă, la numai 65 de ani, Olimpia-Florica Palamariu, născută Iunian, unul dintre statornicii muzeografi i directori ai Muzeului CivilizaŃiei Dacice i Romane din Deva. A văzut lumina zilei la 21 iunie 1950 la maternitatea din Deva, fiind singurul copil al Rozaliei i Gavrilă Iunian din satul Săcăma, comuna Ilia, judeŃul Hunedoara. A urmat coala elementară în satul natal Săcăma, apoi gimnaziul i liceul la Ilia. După absolvirea liceului în anul 1967, funcŃionează ca profesor suplinitor la coala generală din Lăpunic, comuna Dobra. În anul 1969, în urma examenului de admitere, devine studentă a UniversităŃii „Babe-Bolyai” din Cluj, Facultatea de Istorie – Filozofie. La absolvirea facultăŃii în 1973 va ocupa postul de profesor la coala nr. 2 din comuna Câmpuri din judeŃul Vrancea, pentru ca apoi să revină în judeŃul Hunedoara unde o găsim în calitatea de profesor suplinitor la coala generală din Rocani, comuna Dobra, profesor stagiar educator la GrădiniŃa nr. 7 din Deva, profesor suplinitor la Liceul Industrial de Mecanică din Deva. La 1 octombrie 1975 este angajată prin transfer în interesul serviciului la Muzeul JudeŃean Hunedoara – Deva, în calitate de muzeograf, unde îi desfăoară activitatea până la pensionare. În toată această perioadă a îndeplinit funcŃiile de muzeograf, apoi muzeograf principal i, din anul 1990, a ocupat i funcŃia de director adjunct.

Sargetia. Acta Musei Devensis (S.N.), VII, 2016, p. 387-390. 388 In memoriam Olimpia-Florica Palamariu

Având la îndemână o valoroasă colecŃie de monede, deŃinută de instituŃia muzeală, calitatea sa de muzeograf i-a permis ca preocuparea să-i fie îndreptată spre domeniul numismaticii, dar i spre cel al medalisticii i heraldicii. Studiile realizate atât asupra tezaurelor monetare existente în colecŃia muzeală, cât i a celor descoperite prin cercetări arheologice sau descoperiri întâmplătoare, au văzut lumina tiparului în revistele de specialitate, anuare ale Muzeului din Deva, Sargetia, sau ale celui din Hunedoara, Corviniana etc. A participat cu regularitate la Sesiunile i Simpozioanele tiinŃifice organizate de muzeul devean sau de alte instituŃii de profil din Ńară. Pe parcursul activităŃii i-a adus o veritabilă contribuŃie la organizarea de expoziŃii temporare sau itinerante, de asemenea având calitatea de membru în colectivele de reorganizare a expoziŃiilor de bază ale muzeului de la centru i ale secŃiilor acestuia din teritoriu, respectiv Orătie, Aurel Vlaicu, Casa Crian, Brad. În toată perioada de activitate desfăurată în cadrul Muzeului din Deva, Olimpia Palamariu i-a orientat direcŃia spre cercetarea tiinŃifică pe care, în permanenŃă, a împletit-o cu aceea de valorificare muzeografică a patrimoniului studiat, reuind să aducă în faŃa specialitilor i a publicului vizitator mărturii ale creativităŃii umane de pe teritoriul hunedorean. Prin dispariŃia sa, Olimpia Palamariu lasă un gol în muzeografia hunedoreană, dispărând, totodată, o colegă de nădejde i un prieten autentic.

Dumnezeu să o odihnească!

ADRIANA PESCARU Deva [email protected]

Olimpia Palamariu – Bibliografie selectivă

Olimpia, Palamariu, Documente ale breslei tăbăcarilor din Orătie, existente în arhivele hunedorene, în Sargetia. Acta Musei Devensis, XIII, 1977, p. 397-404.

Olimpia, Palamariu, Tezaurul de la NălaŃ i-Vad, în Sargetia. Acta Musei Devensis, XIV, 1979, p. 289-307 + II pl.

Olimpia, Palamariu, Tezaurul de la Vărmaga , în Sargetia. Acta Musei Devensis, XIV, 1979, p. 675-677.

Olimpia, Palamariu, Tezaurul monetar din secolul XVI de la DumbrăviŃa , în Sargetia. Acta Musei Devensis, XV, 1981, p. 119-123.

Olimpia, Palamariu, Tezaurul de monede feudale de la Ohaba Streiului (sec. XVI), în Sargetia. Acta Musei Devensis, XVI-XVII, 1982-1983, p. 295-298.

Olimpia, Palamariu, Tezaurul feudal de la Călanul Mic (sec. XVI-XVII), în Sargetia. Acta Musei Devensis, XVI-XVII, 1982-1983, p. 299-309 + I pl.

Adriana Pescaru 389

Olimpia, Palamariu, Tezaurul de monede feudale din secolele XVII-XVIII, existent în colecŃia veche a muzeului din Deva, în Sargetia. Acta Musei Devensis, XVIII-XIX, 1984-1985, p. 247-252.

Olimpia, Palamariu, Repertoriul tezaurelor feudale din colecŃia Muzeului JudeŃului Hunedoara – Deva, în Sargetia. Acta Musei Devensis, XVIII-XIX, 1984-1985, p. 253-287.

Olimpia, Palamariu, Monede de tip SADAGURA existente în colecŃia Muzeului JudeŃ ean Deva, în Sargetia. Acta Musei Devensis, XX, 1986-1987, p. 248-251.

Ioan, AndriŃoiu, (cap. I); Olimpia, Palamariu; Ioachim, Lazăr (cap. II); Rodica, Andru (cap. III); Adela, Herban (cap. IV); Maria, Basarab (V); Mihai, David (VI); Marcela, Balasz; Silvia, Burnaz; Ioan Valeriu, Ghira, Mihăileni (comuna Buce). Studiu monografic, în Sargetia. Acta Musei Devensis, XX, 1986-1987, p. 607-740.

Olimpia, Palamariu, CirculaŃia monetară în Evul Mediu pe teritoriul hunedorean, în Sargetia. Acta Musei Devensis, XXI-XXIV, 1988-1991, p. 151-156.

Olimpia, Palamariu, Tezaurul de denari imperiali romani descoperit la Valea Arsului – Brad, în Sargetia. Acta Musei Devensis, XXI-XXIV, 1988-1991, p. 667-671.

Olimpia, Palamariu, Tezaurul de monede feudale din secolele XV-XVI descoperit la FăgeŃel, comuna Dobra, judeŃul Hunedoara, în Sargetia. Acta Musei Devensis, XXI-XXIV, 1988-1991, p. 715-719.

Olimpia, Palamariu, Monede i medalii din secolele XVII-XIX în colecŃia Muzeului Hunedoara-Deva, în Tyragetia, I, 1992, p. 189-191.

Olimpia, Palamariu, InformaŃii documentare referitoare la unele descoperiri de monedă antică în judeŃul Hunedoara (prima jumătate a sec. XIX – prima jumătate a sec. XX), în Sargetia. Acta Musei Devensis, XXV, 1992-1994, p. 193-199.

Olimpia, Palamariu, Dr. Octavian Floca – colecŃionar i pasionat cercetător numismat, în Sargetia. Acta Musei Devensis, XXV, 1992-1994, p. 223-225.

Olimpia, Palamariu – Zeljko Demo, Ostrogothic Coinage from collections in Croatia, Slovenia and Bosnia & Herzegovina, Narodni Muzej, Ljubliana, 1994, 310 p. + 15 pl., în Sargetia. Acta Musei Devensis, XXV, 1992-1994, p. 944-945. [Recenzie]

Olimpia, Palamariu, Descoperiri monetare pe vatra municipiului Hunedoara, în Corviniana. Acta Musei Corvinensis, I, 1995, p. 93-97.

Olimpia, Palamariu, Primele reprezentaŃii ale „Teatrului cu fotografii micătoare” la Deva, în Sargetia. Acta Musei Devensis, XXVI, 2, 1995-1996, p. 293-298.

390 In memoriam Olimpia-Florica Palamariu

Olimpia, Palamariu, ContribuŃia profesorului Ioan Radu la răspândirea cunotinŃelor tiinŃifice în lumea satului, în Sargetia. Acta Musei Devensis, XXVI, 2, 1995-1996, p. 437-441.

Olimpia, Palamariu, Călători străini despre vestigiile istorice din comitatul Hunedoarei, în Corviniana. Acta Musei Corvinensis, II, 1996, p. 93-97.

Olimpia, Palamariu, Un cronicar hunedorean despre evenimentele din 1848-1849. Preotul Nistor Socaciu din Biscaria-Simeria, în Acta Musei Porolissensis, XXII, 1998, p. 179-185.

Olimpia, Palamariu, Trăsăturile specifice ale evoluŃiei târgurilor hunedorene, în Sargetia. Acta Musei Devensis, XXVIII-XXIX, 1, 1999-2000, p. 293-303.

Olimpia, Palamariu, Tezaurul monetar din secolele XVI-XVII descoperit la Pui, judeŃul Hunedoara, i unele consideraŃii privind circulaŃia monedei străine în Comitatul Hunedoara, în Sargetia. Acta Musei Devensis, XXX, 2001-2002, p. 293-310.

Olimpia, Palamariu, Valori numismatice hunedorene (I), în MioriŃa. Revistă de etnografie i folclor, VIII-IX, 2002, p. 11-13.

Olimpia, Palamariu, Valori numismatice hunedorene (II), în MioriŃa. Revistă de etnografie i folclor, X, 2003, p. 18-20.

Olimpia, Palamariu, ComerŃ i comercianŃi în Deva, în MioriŃa. Revistă de etnografie i folclor, X, 2003, p. 84-88.

Olimpia, Palamariu, Deva în preajma Marii Uniri – pagini din consemnările unui contemporan: avocatul hunedorean Dr. Victor I. uiaga , în Sargetia. Acta Musei Devensis, XXXII, 2004, p. 371-375.

LISTA ABREVIERILOR

AARMSI – Analele Academiei Române. Memoriile SecŃiunii Istorice, Bucureti. ActaAC – Acta Archaeologica Carpathica, Kraków. ActaCL – Acta Centri Lucusiensis, Timioara. ActaMN – Acta Musei Napocensis, Cluj-Napoca. ActaMP – Acta Musei Porolissensis, Zalău. ActaTS – Acta Terrae Septemcastrensis, Sibiu. AIIAI – Anuarul Institutului de Istorie i Arheologie Iai, Iai. AIIC – Anuarul Institutului de Istorie Cluj-Napoca, Cluj-Napoca. Almanah cultural-tiinŃ ific – Almanah cultural-tiinŃific „Virtus Romana Rediviva”, Cluj-Napoca. AM – Arheologia Moldovei, Iai. AmS-Skrifter – AmS-Skrifter, Stavanger. Analele ASTRA – Analele AsociaŃiunii Transilvane pentru Literatura Română i Cultura Poporului Român, Sibiu. AnB (S.N.) – Analele Banatului (Serie Nouă), Timioara. Apulum – Apulum. Acta Musei Apulensis, Alba Iulia. ArchÉrt – Archaeologiai Értesítı, Budapest. Arheovest – Arheovest, Timioara. ArhSom – Arhiva Someană, Năsăud. Arta – Arta, Bucureti. AS – Analele Sighet, Bucureti. Astra năsăudeană – Astra năsăudeană, Năsăud. A D – Anuarul colii Doctorale, Istorie. CivilizaŃie. Cultură, Cluj-Napoca. AT – Ars Transsilvaniae, Cluj-Napoca. AVSL (N.F.) – Archiv des Vereins für Siebenbürgische Landeskunde (Neue Folge), Hermannstadt. BA – Biblioteca de Arheologie, Bucureti. Banatica – Banatica, ReiŃa. BAR (S) – British Archaeological Reports (International Series), Oxford. BB – Bibliotheca Brukenthal, Sibiu. BBRF – Buletinul Bibliotecii Române din Freiburg im Breisgau, Freiburg im Breisgau. BC – Biblioteca i Cercetarea, Cluj-Napoca. BC S – Buletinul Cercurilor tiinŃifice StudenŃeti, Alba Iulia. BHAB – Bibliotheca Historica et Archaeologica Banatica, Timioara. BHAUT – Bibliotheca Historica et Archaeologica Universitatis Timisiensis, Timioara. BiblAM – Bibliotheca Archaeologica Moldaviae, Iai. BiblI-P SA – Biblioteca Istro-Pontică, Seria Arheologie, Tulcea. BiblMA – Bibliotheca Musei Apulensis, Alba Iulia. BiblMM SA – Bibliotheca Musei Marisiensis, Seria Archaeologica, Târgu Mure. BiblMN – Bibliotheca Musei Napocensis, Cluj-Napoca. BiblMousaios – Bibliotheca Mousaios, Brăila. BiblMP – Bibliotheca Musei Porolissensis, Zalău. BiblThrac – Bibliotheca Thracologica, Bucureti. Blätter für Geist, Gemüth und Vaterlandskunde – Blätter für Geist, Gemüth und Vaterlandskunde, Kronstadt.

392 Lista abrevierilor

BR – Budapest Régiségei. Budapesti Történeti Múzeum, Budapest. Britannia – Britannia. A Journal of Romano-British and Kindred Studies, London. BS – Bibliotheca Septemcastrensis, Sibiu. BSNR – Buletinul SocietăŃii Numismatice Române, Bucureti. BSWC – Bulletin of Sugino Women’s College. CA – Cercetări Arheologice, Bucureti. CAH – Communicationes Archaeologicae Hungariae, Budapest. Caiete Banatica – Caiete Banatica, ReiŃa. CCA – Cronica Cercetărilor Arheologice din România. Cele Trei Cri uri – Cele Trei Criuri, Oradea. CN – Cercetări Numismatice, Bucureti. Crisia – Crisia, Oradea. C – Comunicări tiinŃifice, Media. Cultura Cretină – Cultura Cretină, Blaj. Dacia (N.S.) – Revue d’Achéologie et d’Histoire Ancienne (Nouvelle Série), Bucureti. Danubius – Danubius, GalaŃi. Din activitatea muzeelor noastre – Din activitatea muzeelor noastre, Cluj. DissPann – Dissertationes Pannonicae, Budapest. DIR – Documente privind Istoria României, Bucureti. DJA – Danish Journal of Archaeology. DOCHLA – Dumbarton Oaks Colloquium on the History of Landscape Architecture, Washington, D.C. Dolgozatok – Dolgozatok. Az Erdélyi Nemzeti Múzeum Érem- és Régiségtárából, Kolozsvár. Drobeta – Drobeta, Drobeta Turnu-Severin. EDR – Ephemeris Dacoromana-Annuario della scuola Romena di Roma, Roma. EphNap – Ephemeris Napocensis, Cluj-Napoca. ETF – Erdélyi Tudományos Füzetek, Cluj-Kolozsvár. FI – File de Istorie, BistriŃa. FolArch – Folia Archaeologica. Magyar Történeti Múzeum, Budapest. Gallia – Gallia. Fouilles et Monuments Archéologiques en France Métropolitaine, Paris. Geogr Rev – Geographical Review. The Journal of the American Geographical Society, New York. G&R – Greece & Rome, Cambridge. Historica – Historica, Craiova. IA – Internationale Archäologie, Leipzig. IDR – InscripŃiile Daciei Romane, Bucureti. IEC – InterferenŃe Etnice i Culturale, Cluj-Napoca. ILD – InscripŃii latine din Dacia, Bucureti. Illustrierte Zeitung – Illustrierte Zeitung, Leipzig. Istros – Istros. Buletinul Muzeului Brăilei, Brăila. ÎnvăŃătorul – ÎnvăŃătorul, Cluj. JAHA – Journal of Ancient History and Archaeology, Cluj-Napoca. JCA – Journal of Conflict Archaeology. JCC – Jahrbuch der Central-Commission, Wien. JFO – Journal of Fasti Online, Associazione Internazionale di Archeologia Classica, Roma. Lista abrevierilor 393

JRS – The Journal of Roman Studies, Cambridge. JRMES – Journal of Roman Military Equipment Studies. KölnerJahrb – Kölner Jahrbuch für Vor- und Frühgeschichte, Cologne. KVSL – Korrespondenzblatt des Vereins für Siebenbürgische Landeskunde, Hermannstadt. Luptătorul bănăŃean – Luptătorul bănăŃean, Timioara. MAGW – Mitteilungen der Anthropologischen Gesellschaft in Wien, Wien. Marisia – Marisia, Târgu Mure. MatTermKözl – Matematikai és Természettudományi Közlemények, Budapest. MCA – Materiale i Cercetări Arheologice, Bucureti. MemAntiq – Memoria Antiquitatis, Piatra-NeamŃ. MFMÉ StudArch – A Móra Ferenc Múzeum Évkönyve. Studia Archaeologica, Szeged. MMP – Materials and Manufacturing Processes, London. PA – Patrimonium Apulense, Alba-Iulia. Patria – Patria, Cluj. PB – Patrimonium Banaticum, Timioara. PBF – Prähistorische Bronzefunde, München. PEQ – Palestine Exploration Quaterly, London. Peuce (S.N.) – Peuce (Serie Nouă), Tulcea. Pisanii Sângeorzene – Pisanii Sângeorzene, Sângeorz-Băi, Jucu. Pontica – Pontica, ConstanŃa. Pril. Inst. Arheol. Zagrebu – Prilozi Instituta za arheologiju Zagrebu, Zagreb. ProblMuz – Probleme de Muzeografie, Cluj. Protestantische Jahrbücher für Öesterreich – Protestantische Jahrbücher für Öesterreich, Pest. PZ – Praehistorische Zeitschrift, Berlin. RA – Revista Arhivelor, Bucureti. RB – Revista BistriŃei, BistriŃa. RCAN – Revista de Cercetări Arheologice i Numismatice, Bucureti. ReDIVA – Revista Doctoranzilor în Istorie Veche i Arheologie, Cluj-Napoca. RÉL – Revue des Études Latines, Paris. RevMuz – Revista Muzeelor, Bucureti. Revista Familia – Revista Familia, Oradea. RI – Revista Istorică, Bucureti. RIR – Revista Istorică Română, Bucureti. Românul – Românul, Timioara. RRH – Revue Roumaine d’Histoire, Bucureti. Sargetia (S.N.) – Sargetia. Acta Musei Devensis (Serie Nouă), Deva. SASM – Studia Archaeologica Slovaca Mediaevalia, Bratislava. SCB – Studii i Cercetări de Bibliologie, Bucureti. Schul- und Kirchenbote – Schul- und Kirchenbote, Kronstadt. SCIV(A) – Studii i Cercetări de Istorie Veche (i Arheologie), Bucureti. SCN – Studii i Cercetări de Numismatică, Bucureti. SC S – Studii i Cercetări tiinŃifice tiinŃe Sociale, Cluj. SHD – Speculum Historiae Debreceniense, Debrecen. SIB – Studii de Istorie a Banatului, Timioara. Siebenbürger Quartalschrift – Siebenbürger Quartalschrift, Hermannstadt. 394 Lista abrevierilor

Siebenbürger Wochenblatt – Siebenbürger Wochenblatt, Kronstadt. Siebenbürgischen Volksfreund – Siebenbürgischen Volksfreund, Ein Wochenblatt für Stadt und Land, Hermannstadt. SMIM – Studii i Materiale de Istorie Medie, Bucureti. SMO – Studii i Materiale de Onomastică, Bucureti. Societatea de mâine – Societatea de mâine, Cluj. Starinar (N.S.) – Starinar, Organ Srpskog Arheološkog Drustva (Nouvelle Série), Beograd. StComCS – Studii i Comunicări Caransebe, Caransebe. StComSibiu – Studii i Comunicări Sibiu, Sibiu. StComSM– Studii i Comunicări Satu Mare, Satu Mare. Studia UBB – Historia – Studia Universitatis „Babe-Bolyai“. Seria Historia, Cluj- Napoca. SympThrac – Symposia Thracologica, Bucureti. TD – Thraco-Dacica, Bucureti. Telegraful Român – Telegraful Român, Sibiu. The Archaeology of York: The Small Finds – The Archaeology of York: The Small Finds, York. Tibiscum (S.N.) – Tibiscum. Studii i Comunicări de Etnografie i Istorie (Serie Nouă), Caransebe. Tibiscus – Tibiscus, Timioara. Transilvania (S.N.) – Transilvania (Serie Nouă), Sibiu. Transilvania. Beiblatt des Siebenbürger Boten (N.F.) – Transilvania. Beiblatt des Siebenbürger Boten (Neue Folge), Wochenschrift für Siebenbürgische Landeskunde, Literatur und Landeskultur, Hermannstadt Transilvania. Beiblatt zum Siebenbürger Boten – Transilvania. Beiblatt zum Siebenbürger Boten, Hermannstadt. Tyragetia (S.N.) – Tyragetia (Serie Nouă), Chiinău. Turul – Turul. A Magyar Heraldikai és Genealogiai Társaság Közlönye, Budapest. łara Noastră – łara Noastră, Cluj. Universul – Universul, Bucureti. VoinŃa Banatului – VoinŃa Banatului, Timioara. Zborník SNM – Zborník Slovenského Národného Múzea, Bratislava. Ziridava – Ziridava. Studia Archaeologica, Arad.

Baia de Criş

łebea Brad

Aurel Vlaicu Deva

Orăştie

Sarmizegetusa