DOCSLIB.ORG

Poziţia Şi Localizarea Geografică a Oraşului Isaccea

Total Page：16

File Type：pdf, Size：1020Kb

Download full-text PDF Read full-text
Poziţia Şi Localizarea Geografică a Oraşului Isaccea ROLUL STRATEGIC AL FORTĂREŢEI NOVIODUNUM – ISACCEA ______________________________________________________________________________________ POZIŢIA ŞI LOCALIZAREA GEOGRAFICĂ A ORAŞULUI ISACCEA Elementul esenţial care dă adevăratele coordonate geografice ale poziţiei oraşului Isaccea îl constituie Dunărea. Amplasarea la circa 2760 km de la izvoarele fluviului şi la circa 100 km faţă de Marea Neagră, oraşul Isaccea este inclus în cursul inferior al Dunării şi respectiv în sectorul Brăila - Marea Neagră sau sectorul fluvio-maritim. Un alt element deosebit de important îl consituie Dealurile Niculiţelului în SV oraşului, ceea ce limitează acţiunea influenţelor continentale. Se poate aprecia că oraşul Isaccea este situat între pintenii abrupţi pe care-i trimite Dealurile Niculiţelului şi Valea Dunării pe un şes aluvionar creat de fluviu. Aşezarea matematică. După valoarea coordonatelor geografice, în partea estică a Isaccei se intersectează paralela de 45°15’ latitudine nordică, cu meridianul de 28°22’40’’ longitudine estică. Aşezarea în latitudine indică regimul moderat al radiaţiei solare, caracteristic latitudinilor medii, succesiunea anotimpurilor, lungimea zilelor şi a nopţilor, care la rândul lor au influenţat structura şi repartiţia aşezărilor omeneşti, răspândirea speciilor vegetale. Aşezarea în longitudine ne îndreptăţeşte să afirmăm că judeţul Tulcea, deci şi oraşul Isaccea, se află sub influenţa anticiclonului euro- asiatic. În cadrul României, oraşul Isaccea este o localitate de graniţă situat în partea de nord a Dobrogei, la 36 km vest de municipiul Tulcea şi la circa 1 km sud de cursul actual al Dunării, care creează o zonă mlăştinoasă la nord şi la est de teritoriu. Oraşul Isaccea se încadrează în limitele Dobrogei de Nord dar şi în depresiunea-golf Revărsarea, delimitată de promontoriile Rachelu la vest şi Isaccea la est. Din punct de vedere altimetric, menţionăm că oraşul Isaccea este situat între circa 200 m altitudine absolută în partea de NV şi sub 1 m în partea de est, acolo unde se desfăşoară un mare golf depresionar, cel al Lacului Saon - Teleanca. 3 ROLUL STRATEGIC AL FORTĂREŢEI NOVIODUNUM – ISACCEA ______________________________________________________________________________________ În acest cadru fizico-geografic oraşul Isaccea se desfăşoară pe o suprafaţă de 101.15 km2, din care 0,8m2 aparţin coloniei sanatoriale Tichileşti aflată la circa 11 km de oraş. Limitele Isaccei sunt trasate în nord de fluviul Dunărea care o desparte de partea de sud a Basarabiei aflată astăzi în componenţa Ucrainei, la est de învecinează cu comuna Somova, la sud cu comuna Niculiţel şi la vest cu comuna Luncaviţa. Poziţia geografică favorabilă, imediata vecinătate a Dunării, existenţa unor drumuri de legătură cu sudul Dobrogei, cu Moldova, cu Ţara Românească, a făcut posibilă circulaţia şi schimbul de mărfuri prin vadul de la Isaccea, încă din cele mai vechi timpuri. Legăturile cu oraşele învecinate se fac fie pe apă, fie pe uscat. Prin oraş trec drumurile naţionale: Tulcea – Isaccea – I. C. Brătianu şi Tulcea – Isaccea - Măcin – Smârdan. Satul Revărsarea (localitate componentă) aşezat pe şoseaua naţională care leagă Isaccea de Galaţi şi Brăila, are legături lesnicioase cu toate localităţile limitrofe. 4 ROLUL STRATEGIC AL FORTĂREŢEI NOVIODUNUM – ISACCEA ______________________________________________________________________________________ NUMELE ISTORIC AL AŞEZĂRII Triada Noviodunum, Vicina, Isaccea - sorgintea fonetică şi semnificaţia istorică a celor trei termeni toponimici De-a lungul timpului istoric au fost identificate şi scoase din negura trecutului trei aşezări care au purtat numele Noviodunum. Noviodum de la Dunărea de Jos, Noviodunum de la Dunărea Mijlocie (în apropierea confluenţei râului Sava cu Dunărea) şi Noviodum din Galia- azi Pomiers, Franţa. Când cercetarea istorică s-a aprofundat, s-au ivit greutăţi în stabilirea evenimentelor istorice petrecute, mai ales în Noviodum-ul de la Dunărea de Jos şi cel de la Dunărea Mijlocie. O interpretare ştiinţifică a formulărilor scriitorului got de limbă latină - Iordanes (sec.VI) făcută asupra operei sale, Getica, pe temeiul că el enumera toponimele de la vest la est s-a localizat cu exactitate fortăreaţa Noviodunum, adică Isaccea de astăzi. Noviodunum este un termen celtic şi originea sa este legată de aşezarea vremelnică, în sec. III a. Hr., a acestui neam la nord şi la sud de Dunărea Maritimă, segment al fluviului unde au intemeiat trei oraşe cetate - Aliobrix, Arrubium şi Noviodunum. S-au emis două ipoteze asupra conţinutului şi al semnificaţiei toponimului Noviodunum. Prima ipoteză ar fi că termenul înseamnă Statul Nou, pe care, însă, noi n-o susţinem pentru că nu are relevanţă. Suntem de părere că toponimul în cauză înseamnă Noua Forţă şi ne bazăm pe următoarele argumente: - era o aşezare fortificată nou creată la un vad de trecere deosebit de activ. Deci "noua forţă" trebuia să aibă rol de preîntâmpinare şi de respingere; - toate trei aşezările menţionate erau fixate în zone alese, care puteau fi fortificate; - conform ideologiei antice a războiului, termenul trebuia să inspire teamă şi siguranţă. Noviodunum din Galia, despre care ştim doar că avea o suprafaţă de 40 hectare, deducem că deţinea o poziţie startegică deosebită. Şi ne bazăm pe descrierea făcută de Caesar în opera sa 5 ROLUL STRATEGIC AL FORTĂREŢEI NOVIODUNUM – ISACCEA ______________________________________________________________________________________ "Commentarii de bello Gallico", asupra cetăţii Alesia (comandant - Vercingetorix) cetate care avea suprafaţa de 97 hectare, dar situată pe un promontoriu greu accesibil. Structura etimologică a toponimului, ar putea fi: NOVIO- nou (cuvânt de rezonanţă latină, deci din grupa limbilor CENTUM); DANUM, în limba latină se traduce FORTIS, care înseamnă TARE sau FORŢĂ. De aici concluzia că Noviodunum înseamnă Noua Forţă, formă care ni se pare cea mai adevărată. Vicina. Toţi cercetătorii susţin că Vicina este un cuvânt românesc. Noviodunum era un oraş închis între ziduri şi începând cu secolele X-XI, urmare a dezvoltării funcţiei economice, s-a revărsat în afara perimetrului clasic. Noul sector anexă, extravilan, se afla în plină dezvoltare, absorbind vitalitatea vechilor structuri închise geometric într-un perimetru strict. În acest mod centrul de greutate a fost scos în afara zidurilor. Cu bune gânduri, dar şi peiorativ, noua structură a fost preamărită sau batjocorată "Vecina", termen care apare în multe lucrări de referinţă. A apărut astfel "o vecină" căreia negustorii italieni şi cronicarii lor i-au zis Vicina, probabil făcându-se legătura şi cu termenul latin "vicus", care înseamnă şi cartier. Deducem că, după un timp, localnicii n-au mai folosit termenul Noviodunum, mai greu de pronunţat şi l-au înlocuit cu "Vecina" iar italienii şi grecii l-au pronunţat şi l-au consacrat în documente sub forma "Vicina". Isaccea. Toponimul Isaccea îşi trage obârşia din autroponimul Saccea, una din căpeteniile dobrogene locale, menţionată de Ana Comnena în opera sa, „Alexiada”. Este ştiut că cele trei căpetenii, Totos, Sacea şi Seslav, scrie Ana Comnena, au creat mari probleme împărăţiei bizantine şi este firesc ca, în arealul geografic în care a acţionat fiecare din cei trei conducători, să-şi fi creat un renume, cu timpul devenit legendar. După anul 1260, când are loc marea islamizare a neamurilor turanice, geografii şi clericii arabii încep să cutreiere noile teritorii şi să consemneze în cronicile lor localităţile în fonetism arab. În cazul nostru, localitatea a fost înscrisă sub forma Sakgi, Sacdji sau Saccea. Din momentul în care Dobrogea este transformată în provincie otomană se uzitează doar termenul Sacdji sau Saccea. 6 ROLUL STRATEGIC AL FORTĂREŢEI NOVIODUNUM – ISACCEA ______________________________________________________________________________________ Conform regulilor fonetice turceşti, înaintea cuvântului s-a adăugat vocala proteică "i", toponimul rămânând consacrat sub forma Isaccea. Este un caz similar cu Ibraila, Ismail, Izmir ş.a. Istanbulul, căruia i se spune şi Stanbul, nu intră în aceeaşi categorie. Termenul îşi are originea în sintagma folosită prin sec. XIII- XIV de locuitori din afara oraşului. Aceştia nu spuneau că merg la Constantinopole ci că " iau drumul spre oraş", în greceşte "Is tin polin", şi de aici Istambul. Legenda care spune că Isaccea îşi targe numele de la generalul turc Isac Paşa, înmormântat în oraşul de la Dunăre este o greşeală sau doar o legendă, fiincă turcii n-au avut nume de familie până la Revoluţia lui Ataturc (Kemal Paşa). Dimpotrivă, conform unei cutume turceşti, turcii îşi iau prenumele de la anumite locuri. Şi aducem ca argument atât cazul lui Isac Paşa înmormântat la Isaccea, dar şi la lui Ismet Paşa, care i-a învins în 1922 pe greci şi italieni la Inönü, şi astfel el a devenit Ismet Inönü, prim-ministru şi preşedinte al Turciei moderne. 7 ROLUL STRATEGIC AL FORTĂREŢEI NOVIODUNUM – ISACCEA ______________________________________________________________________________________ Celtica dunăreană (după lucrarea „Expansiunea celţilor”, de Henri Hubert) 8 ROLUL STRATEGIC AL FORTĂREŢEI NOVIODUNUM – ISACCEA ______________________________________________________________________________________ Localizarea Vicinei (după „Istoria ilustrată”) 9 ROLUL STRATEGIC AL FORTĂREŢEI NOVIODUNUM – ISACCEA ______________________________________________________________________________________ Localizarea Vicinei (după „Atlasul istoric”, 1971) 10 ROLUL STRATEGIC AL FORTĂREŢEI NOVIODUNUM – ISACCEA ______________________________________________________________________________________
Load more

Recommended publications
  • Black Sea-Caspian Steppe: Natural Conditions 20 1.1 the Great Steppe
    The Pechenegs: Nomads in the Political and Cultural Landscape of Medieval Europe East Central and Eastern Europe in the Middle Ages, 450–1450 General Editors Florin Curta and Dušan Zupka volume 74 The titles published in this series are listed at brill.com/ecee The Pechenegs: Nomads in the Political and Cultural Landscape of Medieval Europe By Aleksander Paroń Translated by Thomas Anessi LEIDEN | BOSTON This is an open access title distributed under the terms of the CC BY-NC-ND 4.0 license, which permits any non-commercial use, distribution, and reproduction in any medium, provided no alterations are made and the original author(s) and source are credited. Further information and the complete license text can be found at https://creativecommons.org/licenses/by-nc-nd/4.0/ The terms of the CC license apply only to the original material. The use of material from other sources (indicated by a reference) such as diagrams, illustrations, photos and text samples may require further permission from the respective copyright holder. Publication of the presented monograph has been subsidized by the Polish Ministry of Science and Higher Education within the National Programme for the Development of Humanities, Modul Universalia 2.1. Research grant no. 0046/NPRH/H21/84/2017. National Programme for the Development of Humanities Cover illustration: Pechenegs slaughter prince Sviatoslav Igorevich and his “Scythians”. The Madrid manuscript of the Synopsis of Histories by John Skylitzes. Miniature 445, 175r, top. From Wikimedia Commons, the free media repository. Proofreading by Philip E. Steele The Library of Congress Cataloging-in-Publication Data is available online at http://catalog.loc.gov LC record available at http://catalog.loc.gov/2021015848 Typeface for the Latin, Greek, and Cyrillic scripts: “Brill”.
    [Show full text]
  • Byzantium's Balkan Frontier
    This page intentionally left blank Byzantium’s Balkan Frontier is the first narrative history in English of the northern Balkans in the tenth to twelfth centuries. Where pre- vious histories have been concerned principally with the medieval history of distinct and autonomous Balkan nations, this study regards Byzantine political authority as a unifying factor in the various lands which formed the empire’s frontier in the north and west. It takes as its central concern Byzantine relations with all Slavic and non-Slavic peoples – including the Serbs, Croats, Bulgarians and Hungarians – in and beyond the Balkan Peninsula, and explores in detail imperial responses, first to the migrations of nomadic peoples, and subsequently to the expansion of Latin Christendom. It also examines the changing conception of the frontier in Byzantine thought and literature through the middle Byzantine period. is British Academy Postdoctoral Fellow, Keble College, Oxford BYZANTIUM’S BALKAN FRONTIER A Political Study of the Northern Balkans, – PAUL STEPHENSON British Academy Postdoctoral Fellow Keble College, Oxford The Pitt Building, Trumpington Street, Cambridge, United Kingdom The Edinburgh Building, Cambridge CB2 2RU, UK 40 West 20th Street, New York, NY 10011-4211, USA 477 Williamstown Road, Port Melbourne, VIC 3207, Australia Ruiz de Alarcón 13, 28014 Madrid, Spain Dock House, The Waterfront, Cape Town 8001, South Africa http://www.cambridge.org © Paul Stephenson 2004 First published in printed format 2000 ISBN 0-511-03402-4 eBook (Adobe Reader) ISBN 0-521-77017-3 hardback Contents List ofmaps and figurespagevi Prefacevii A note on citation and transliterationix List ofabbreviationsxi Introduction .Bulgaria and beyond:the Northern Balkans (c.–) .The Byzantine occupation ofBulgaria (–) .Northern nomads (–) .Southern Slavs (–) .The rise ofthe west,I:Normans and Crusaders (–) .
    [Show full text]
  • An Oinophora Type Vessel Discovered at the Noviodunum Necropolis
    Studia Antiqua et Archaeologica 26(2): 287–294 An Oinophora Type Vessel Discovered at the Noviodunum Necropolis Ștefan HONCU1, Aurel-Daniel STĂNICĂ 2 Abstract. Our article refers to a special discovery made at Noviodunum, the headquarters of the Danube fleet Classis Flavia Moesica. It is about an oinophora type vessel, shaped as a ram, which was discovered, by chance, in a cremation grave. Its presence in the necropolis of the city must not come as a surprise to us, because such discoveries come, once again, to show its commercial and economic importance in the province. The Noviodunum market represented a luxury goods consumer from all the provinces of the empire. Regarding the chronological framing of the vessel we support the opinion that it might come from the second half of the 2nd century p.Chr. Rezumat. Articolul nostru discută o descoperire aparte făcută la Noviodunum, sediul flotei dunărene Classis Flavia Moesica. Este vorba despre un vas de tip oinophora, în formă de berbec, care a fost descoperit, în mod întâmplător, într-un mormânt de incinerație. Prezența acestuia în necropola cetății nu trebuie să ne surprindă, deoarece astfel de descoperiri vin să arate, o dată în plus, importanța comercială și economică a acesteia în cadrul provinciei. Piața de la Noviodunum reprezenta un consumator de bunuri de lux provenite din toate provinciile Imperiului. În privința încadrării cronologice a vasului suntem de părere că ulciorul s-ar putea data, eventual, în a doua jumătate a secolului al II-lea p.Chr. Keywords: Moesia Inferior, Noviodunum, necropolis, oinophora. Introduction The fortress of Noviodunum had an important strategic and economic role before the coming of the Romans, which was accentuated in the following periods, until the medieval epoch3.
    [Show full text]
  • The Crossing of the Danube and the Gothic Conversion , Greek, Roman and Byzantine Studies, 27:3 (1986:Autumn) P.289
    HEATHER, PETER, The Crossing of the Danube and the Gothic Conversion , Greek, Roman and Byzantine Studies, 27:3 (1986:Autumn) p.289 The Crossing of the Danube and the Gothic Conversion Peter Heather MMIANUS MARCELLINUS provides a detailed account of the re­ A lations between the Emperor Valens and the Goths during the period 367-378. But essentially because Ammianus does not mention it, there has been much controversy over the date of a Gothic conversion to Christianity ascribed in other sources to the reign of Valens. Equally, because the historians Socrates and So­ zomen link a civil war among the Goths to the conversion, it has also been unclear when this split might have taken place. It will be argued here that the primary accounts found in Socrates, Sozomen, and Eunapius can be reconciled with the secondary ones of Jordanes, Theodoret, and Orosius to suggest a Gothic conversion in 376. Fur­ ther, combined with Ammianus, they strongly indicate that Christian­ ity initially affected only elements of one Gothic group, the Tervingi, and was part of the agreement by which Valens allowed them to cross the Danube and enter the Empire in 376. It also becomes clear that the split too affected only the Tervingi, and occurred immediately before the crossing and conversion. This reconstruction in turn highlights the Huns' role in overturning the established order in Gothic society: their attacks first divided the Tervingi, who were unable to agree on an appropriate response, and prompted the larger group to seek asylum in the Empire and accept conversion to Christianity.
    [Show full text]
  • Harttimo 1.Pdf
    Beyond the River, under the Eye of Rome Ethnographic Landscapes, Imperial Frontiers, and the Shaping of a Danubian Borderland by Timothy Campbell Hart A dissertation submitted in partial fulfillment of the requirements for the degree of Doctor of Philosophy (Greek and Roman History) in the University of Michigan 2017 Doctoral Committee: Professor David S. Potter, Co-Chair Professor Emeritus Raymond H. Van Dam, Co-Chair Assistant Professor Ian David Fielding Professor Christopher John Ratté © Timothy Campbell Hart [email protected] ORCID iD: 0000-0002-8640-131X For my family ii ACKNOWLEDGEMENTS Developing and writing a dissertation can, at times, seem like a solo battle, but in my case, at least, this was far from the truth. I could not have completed this project without the advice and support of many individuals, most crucially, my dissertation co-chairs David S. Potter, and Raymond Van Dam. Ray saw some glimmer of potential in me and worked to foster it from the moment I arrived at Michigan. I am truly thankful for his support throughout the years and constant advice on both academic and institutional matters. In particular, our conversations about demographics and the movement of people in the ancient world were crucial to the genesis of this project. Throughout the writing process, Ray’s firm encouragement towards clarity of argument and style, while not always what I wanted to hear, have done much to make this a stronger dissertation. David Potter has provided me with a lofty academic model towards which to strive. I admire the breadth and depth of his scholarship; working and teaching with him have shown me much worth emulating.
    [Show full text]
  • Timacum Minus in Moesia Superior—Centrality and Urbanism at a Roman Mining Settlement
    land Article Timacum Minus in Moesia Superior—Centrality and Urbanism at a Roman Mining Settlement Lina Diers Institute for Classical Archaeology, University of Vienna, Franz-Klein-Gasse 1, 1190 Vienna, Austria; [email protected] Received: 16 September 2018; Accepted: 19 October 2018; Published: 22 October 2018 Abstract: When applying traditional criteria of Roman urbanism, several settlements in the province of Moesia are not recognised as parts of the urban network. To avoid this, previous criteria of urbanism should be revised. This paper suggests revisions, which provide a more inclusive definition of urbanism: Thus, instead of focusing on administrative status and monumentality as primary markers of urbanity and urbanization, development factors for agglomeration and centrality are emphasized as decisive conditions for, and characteristics of, urban settlement. To provide a case study for this theoretical outline, the upper-Moesian mining settlement of Timacum Minus is evaluated by ideas derived from a critical appreciation of Walter Christaller’s central place theory. Timacum Minus did not have official settlement status and monumental character, yet, it developed as a central place in the unique landscape of the Timok valley. This was due to its location as a central road station, military post, and settlement along the important interregional Timok valley road as well as the site hierarchy as the base of the centralized administration of the Timok valley mining district. Hence, Timacum Minus displays different levels of centrality. Interestingly, the site only held these properties during the Roman Principate, although its central location and mining activities also existed in pre-Roman and post-Roman times.
    [Show full text]
  • Economic Role of the Roman Army in the Province of Lower Moesia (Moesia Inferior) INSTITUTE of EUROPEAN CULTURE ADAM MICKIEWICZ UNIVERSITY in POZNAŃ
    Economic role of the Roman army in the province of Lower Moesia (Moesia Inferior) INSTITUTE OF EUROPEAN CULTURE ADAM MICKIEWICZ UNIVERSITY IN POZNAŃ ACTA HUMANISTICA GNESNENSIA VOL. XVI ECONOMIC ROLE OF THE ROMAN ARMY IN THE PROVINCE OF LOWER MOESIA (MOESIA INFERIOR) Michał Duch This books takes a comprehensive look at the Roman army as a factor which prompted substantial changes and economic transformations in the province of Lower Moesia, discussing its impact on the development of particular branches of the economy. The volume comprises five chapters. Chapter One, entitled “Before Lower Moesia: A Political and Economic Outline” consti- tutes an introduction which presents the economic circumstances in the region prior to Roman conquest. In Chapter Two, entitled “Garrison of the Lower Moesia and the Scale of Militarization”, the author estimates the size of the garrison in the province and analyzes the influence that the military presence had on the demography of Lower Moesia. The following chapter – “Monetization” – is concerned with the financial standing of the Roman soldiery and their contri- bution to the monetization of the province. Chapter Four, “Construction”, addresses construction undertakings on which the army embarked and the outcomes it produced, such as urbanization of the province, sustained security and order (as envisaged by the Romans), expansion of the economic market and exploitation of the province’s natural resources. In the final chapter, entitled “Military Logistics and the Local Market”, the narrative focuses on selected aspects of agriculture, crafts and, to a slightly lesser extent, on trade and services. The book demonstrates how the Roman army, seeking to meet its provisioning needs, participated in and contributed to the functioning of these industries.
    [Show full text]
  • Journal of Ancient History and Archaeology
    JOURNAL OF ANCIENT HISTORY AND ARCHAEOLOGY JAHA Romanian Academy JOURNAL OF ANCIENT HISTORY Technical University Of Cluj-Napoca AND ARCHAEOLOGY Journal of Ancient History and Archaeology DOI: http://dx.doi.org/10.14795/j.v1i2 ISSN 2360 – 266X ISSN–L 2360 – 266X No. 1.2 /2014 CONTENTS STUDIES REVIEWS ANCIENT HISTORY Victor Cojocaru Horaţiu Cociş ONCE MORE ABOUT ANTONIA TRYPHAINA 3 RADU OLTEAN, DACIA. THE ROMAN WARS.VOLUME I. SARMIZEGETUSA ..............................................57 Dragoș MITROFAN THE ANTONINE PLAGUE IN DACIA AND MOESIA INFERIOR 9 Csaba Szabó KREMER, GABRIELLE (MIT BEITRÄGEN VON CHRISTIAN GUGL, CHRISTIAN UHLIR UND MICHAEL Olivier Hekster UNTERWURZACHER), GÖTTERDARSTELLUNGEN, ALTERNATIVES TO KINSHIP? KULT – UND WEIHEDENKMÄLER AUS CARNUNTUM......59 TETRARCHS AND THE DIFFICULTIES OF REPRESEN- TING NON-DYNASTIC RULE 14 Imola Boda ARCHAEOLOGICAL MATERIAL RADA VARGA, THE PEREGRINI OF ROMAN DACIA (106–212) 61 Vitalie Bârcă RETURNED FOOT EXTERIOR CHORD BROOCHES Gaspar Răzvan Bogdan MADE OF A SINGLE METAL PIECE (TYPE ALMGREN C. GĂZDAC, F. HUMER, LIVING BY T HE COINS. 158) RECENTLY DISCOVERED IN THE WESTERN ROMAN LIFE IN THE LIGHT OF COIN FINDS PLAIN OF ROMANIA. NOTES ON ORIGIN AND AND ARCHAEOLOGY WITHIN A RESIDENTIAL CHRONOLOGY 21 QUARTER OF CARNUNTUM ..................................63 Silvia Mustață, Iosif Vasile Ferencz, Cristian Dima A ROMAN THIN-CAST BRONZE SAUCEPAN FROM THE DACIAN FORTRESS AT ARDEU (HUNEDOARA Florin Fodorean COUNTY, ROMANIA) 40 Z. CZAJLIK, A. BÖDŐCS (EDS.), AERIAL ARCHAEOLOGY AND REMOTE SENSING FROM THE BALTIC TO THE ADRIATIC. SELECTED PAPERS OF THE ANNUAL CONFERENCE OF THE AERIAL TH TH DIGITAL ARCHAEOLOGY ARCHAEOLOGY RESEARCH GROUP, 13 – 15 OF SEPTEMBER 2012, BUDAPEST, HUNGARY 65 Ionuț Badiu, Radu Comes, Zsolt Buna Xenia-Valentina Păușan CREATION AND PRESERVATION OF DIGITAL R.
    [Show full text]
  • FL. MATEI-POPESCU Cu Corecturi.Indd
    https://biblioteca-digitala.ro Florian Matei-Popescu THE ROMAN ARMY IN MOESIA INFERIOR https://biblioteca-digitala.ro “VASILE PÂRVAN” INSTITUTE OF ARCHAEOLOGY NATIONAL MUSEUM OF ROMANIAN HISTORY THE CENTRE FOR ROMAN MILITARY STUDIES 7 Series editors: OVIDIU ŢENTEA FLORIAN MATEI-POPESCU https://biblioteca-digitala.ro FLORIAN MATEI-POPESCU THE ROMAN ARMY IN MOESIA INFERIOR CONPHYS PUBLISHING HOUSE Bucharest, 2010 https://biblioteca-digitala.ro Th is volume is printed in the framework of the STRATEG Project – PNCDI II, P4, 91 010/ 2007, fi nanced by the National Authority for Scientifi c Research (ANCS). General editors: Ovidiu Ţentea and Florian Matei-Popescu Cover design: Andrei Cîmpeanu © Florian Matei-Popescu & CRMS First published 2010 All rights reserved. No part of this book may be reprinted or reproduced or utilised in any form or by any electronic, mechanical or other means, now known or hereafter invented, including photocopying and recording, or in any information storage or retrieval system, without the permission in writing from the publishers and editors. Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României MATEI-POPESCU, FLORIAN Th e Roman Army in Moesia Inferior Florian Matei-Popescu. – Bucureşti : Conphys, 2010 ISBN 978-973-750-177-6 Edited and printed by CONPHYS Romania, Râmnicu Vâlcea www.conphys.ro https://biblioteca-digitala.ro To Valentina and Ilinca https://biblioteca-digitala.ro https://biblioteca-digitala.ro Contents Foreword 9 Author’s preface 11 List of abbreviations 13 Introduction 19 I. Legio V Macedonica 35 1. Legion history prior the establishment of the province of Moesia Inferior 35 2. Legion history between 86 and 167 45 3.
    [Show full text]
  • The New Cambridge Medieval History
    The New Cambridge Medieval History The fourth volume of The New Cambridge Medieval History covers the eleventh and twelfth centuries, which comprised perhaps the most dynamic period in the European middle ages. This is a history of Europe, but the continent is interpreted widely to include the Near East and North Africa as well. The volume is divided into two Parts of which this, the second, deals with the course of events, ecclesiastical and secular, and major developments in an age marked by the transformation of the position of the papacy in a process fuelled by a radical reformation of the church, the decline of the western and eastern empires, the rise of western kingdoms and Italian elites, and the development of governmental structures, the beginnings of the recovery of Spain from the Moors and the establishment of western settlements in the eastern Mediterranean region in the wake of the crusades. Cambridge Histories Online © Cambridge University Press, 2008 Cambridge Histories Online © Cambridge University Press, 2008 The New Cambridge Medieval History editorial board David Abulafia Rosamond McKitterick Martin Brett Edward Powell Simon Keynes Jonathan Shepard Peter Linehan Peter Spufford Volume iv c. 1024–c. 1198 Part ii Cambridge Histories Online © Cambridge University Press, 2008 Cambridge Histories Online © Cambridge University Press, 2008 THE NEW CAMBRIDGE MEDIEVAL HISTORY Volume IV c. 1024–c. 1198 Part II edited by DAVID LUSCOMBE Professor of Medieval History, University of Sheffield and JONATHAN RILEY-SMITH Dixie Professor of Ecclesiastical History, University of Cambridge Cambridge Histories Online © Cambridge University Press, 2008 Cambridge, New York, Melbourne, Madrid, Cape Town, Singapore, Sa~o Paulo Cambridge University Press The Edinburgh Building, Cambridge ,UK Published in the United States of America by Cambridge University Press, New York www.cambridge.org Information on this title: www.cambridge.org/ © Cambridge University Press This book is in copyright.
    [Show full text]
  • Space and Identity in Roman Moesia
    Space and Identity in Roman Moesia Space and Identity in Roman Moesia: Rethinking Military and Civilian Spheres in a Frontier Province Lina Diers Defining military and civilian spheres in the Roman province of Moesia is no easy task. Although the province’s numerous military structures along the Danube Limes (fortified but permeable frontier) and in its inland are well-known, there is certainly some confusion when it comes to the embedment of these structures within Moesia’s settlement patterns and particularly their civilian factor. On one hand, epigraphic evidence attests to the common frontier province phenomenon of so-called settlement dualism of canabae (settlement structure featuring soldiers’ families and supply units alongside legionary camps and auxiliary forts) and vici (village/civilian settlement structure ranging between urban and rural character) in all the major legionary camp sites of Moesia. On the other, the state of archaeological research in Moesia does not (or not yet) allow a distinct location or spatial separation of canabae and vici at most sites. Instead, the site conditions rather display surprising degrees of mixing military and civilian administration and living spheres contradicting the concept of settlement dualism. By introducing several examples for this situation, this article discusses if it is useful or even necessary in current modes of post-processual, post/-anti-colonial and identity- oriented discourse in Roman Archaeology to spatially divide military and civilian spheres in clarifying everyday life reality and settlement patterns in Roman Moesia. Institute for European and Mediterranean Archaeology 1 Lina Diers Introduction area. While the legionary deployments and their consequences at the very beginning The Roman province of Moesia was founded of Roman presence in the Balkans are still in the period between 15 and 45 C.E.
    [Show full text]
  • ACL Nr. 2A/2014 (PDF 4.03
    ACTA CENTRI LUCUSIENSIS Nr.2A 2014 ACLActa Centri Lucusiensis Epoca preburebistană Romanitate şi romanizare Revista editata de Centrul de Studii ucus DacoRomanistice L ACTA CENTRI LUCUSIENSIS ACTA CENTRI LUCUSIENSIS nr. 2A/2014 Centrul de studii DacoRomanistice LUCUS Timişoara ISSN 2343-8266 ISSN-L 2343-8266 http://www.laurlucus.ro Colegiul ştiinţific coordonator: prof. univ. dr. Dan Negrescu secretar: prof. univ. dr. Sergiu Drincu membri: prof. univ. dr. Ştefan Buzărnescu lect. univ. dr. Valy-Geta Ceia lect. univ. dr. Călin Timoc membru de onoare: cerc. şt. dr. Leonard Velcescu (Perpignon, Franţa) Colegiul de redacţie director: Laurenţiu Nistorescu secretar de redacţie: Daniel Haiduc redactori: Cătălin Borangic Antuza Genescu Daniela Damian Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în mod exclusiv autorilor 3 Cuprins Epoca preburebistană Invitatul ediţiei: Zoe Petre _5 “Sunt greu de presupus interferențe de cult și tradiție între spațiul getic și cel elen” Laurenţiu Nistorescu 12 Cooperarea militară geto-dacică în epoca preburebistană. Dosarul Cloilios Laurenţiu Nistorescu 31 Elemente de arhitectură organizaţională în societatea geto-dacică preburebistană Romanitate şi Romanizare Leonard Velcescu 45 Arcul lui Traian de la Beneventum - 1900 de ani de la inaugurare (114-2014) Valy Ceia 67 Ordo et rusticitas sau Despre romanitatea exemplară Călin Timoc 76 Dacii în armata romană târzie Sorin Damian 79 Repere evenimenţiale în evoluţiile de la Dunăre din secolul VII Lecturi critice Claudia S. Popescu 84 Un exerciţiu de ficţionalizare a istoriei: “Misteriile lui Zalmoxis” Daniel Haiduc 90 Cronica cercetărilor arheologice din România - campania 2013 Valeriu D. Călărăşanu 96 “Arheologia Moldovei”, numărul XXXVI 4 Epoca preburebistană 5 Invitatul ediţiei: Zoe Petre „Sunt greu de presupus interferențe de cult și tradiție între spațiul getic și cel elen” Stimată doamnă prof.
    [Show full text]