Începuturile Mineritului Carbonifer La Petrila ………………… 11 1.2
Total Page：16
File Type：pdf, Size：1020Kb
CONSTANTIN JUJAN, TIBERIU SVOBODA MINA PETRILA 150 ANI DE ACTIVITATE ÎN MINERITUL INDUSTRIAL 2009 Autorii dedică această carte tuturor celor care pe parcursul celor 150 ani de existenţă a minei Petrila şi-au adus contribuţia cu mintea sau forţa mâinilor la dezvoltarea şi existenţa acestei mine. Ne aplecăm frunţile cernite în semn de cinstire pentru toţi aceia care s-au jertfit pe frontul cărbunelui, Dumnezeu să-i odihnească în pace! Generaţiei actuale şi viitoare dorim multă putere de muncă, sănătate, pentru a putea duce cu mândrie pe mai departe flacăra aprinsă a cărbunelui! Noroc Bun! Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României JUJAN CONSTANTIN, SVOBODA TIBERIU MINA PETRILA – 150 DE ANI ACTIVITATE ÎN MINERITUL INDUSTRIAL/ Jujan Constantin, Svoboda Tiberiu – Cetate Deva, 2009 ISBN nr. Tehnoredactare: Janky Paul Coperta Schmidt Ladislau Tipar executat la tipografia GRAFICA PLUS – DEVA sub comanda nr. 199/11.06.2009 Tel/Fax: 0254-219008 [email protected] 2 Cuprins: Cuvânt înainte ……………………………………………………... 5 CAPITOLUL I Caracteristici generale asupra localităţii Petrila ………………. 9 1.1. Începuturile mineritului carbonifer la Petrila ………………… 11 1.2. Depresiunea Petroşani – coordonate geografice ……………... 13 1.3. Petrila străveche aşezare în depresiunea Petroşani …………... 14 1.4. Caracteristicile climei locale ………………………………… 23 1.5. Bazinul hidrografic Petrila …………………………………… 26 1.6. Descoperirile arheologice – dovada de trăire pe pământuri petrilene ………………………………………………………. 28 1.7. Exploatarea aluvionară a aurului la Jieţ-Petrila ……………… 30 1.8. Tainele subterane ale Petrilei – prezentare geologică ………... 32 1.9. Cărbunii din câmpul minier Petrila …………………………... 38 CAPITOLUL II Petrila – mărturii despre un vechi minerit carbonifer – Mina Deak Ferencz ………………………………………………. 41 2.1. Cărbunii ……………………………………………………… 43 2.2. Petrila – Mina Deak Ferencz sub tutela statului ungar (1869 – 1879) ………..……………………………………….. 44 2.3. Petrila – Mina Deak Ferencz componenta a Societăţii Anonime de Mine şi Furnale Braşov (01.08.1879-31.12.1894) 56 2.4. Petrila – Mina Deak Ferencz parte integrantă a Societăţii Anonime de Mine Salgotarjan (01.01.1895-07.06.1920) …… 62 2.5. Mina Petrila – unitate minieră de bază în cadrul Societăţii Anonime Române Petroşani (07.06.1920-11.06.1948) ……… 83 CAPITOLUL III ………………………………………………… 103 3.1. Mina Petrila – pe timpul celui de al II-lea Război Mondial (1939-1944) …………………………………………………... 105 3.2. Participarea minerilor petrileni la refacerea economiei naţionale (1945-1947) ………………………………………... 111 3.3. Mina Petrila – în perioada postbelică (1948-1990) …………… 116 CAPITOLUL IV Armata Română – sub drapelul de luptă, pe frontul cărbunelui. …… 137 4.1. Oficiul detaşamentelor de muncă din industria cărbunelui (O.D.M.I.C) 15.06.1951 – 31.12.1958 ………………………. 139 4.2. Brigada 54 – lucrări miniere Petroşani (13.09.1977-01.03.1990) 142 Bibliografie ………………………………………………………… 149 Anexe ……………………………………………………………… 153 3 4 Cuvânt înainte Când Dl. Svoboda Tiberiu, mi-a propus să scriu un „Cuvânt înainte” pentru monografia „Mina Petrila 150 de ani de activitate în mineritul industrial” m-am întrebat – Ce ştiu eu despre această mină? Nu ştiam prea multe lucruri, cu toate că şi pe mine mă leagă de mina Petrila începutul activităţii mele în domeniul mineritului, întrucât în urmă cu 50 de ani, aici la Petrila mi-am făcut prima practică productivă în calitate de student al Facultăţii de Mine din cadrul Institutului de Mine Petroşani. Ca urmare, când am intrat în posesia materialului, l-am citit cu foarte multă atenţie şi curiozitate. Am avut plăcuta surpriză de a avea în mână un material bine scris, uşor de citit, care te captivează cu lucruri interesante şi bine argumentate. A scrie istorie despre un obiectiv industrial, în cazul de faţă despre o mină, nu este un lucru prea uşor pentru că informaţia este vastă, eterogenă, uneori chiar contradictoric şi ca urmare ea trebuie selecţionată, ordonată şi redată în modul cel mai convingător posibil. Este ceea ce fac cu pasiune şi stăruinţă şi reuşesc întru-totul autorii acestei cărţi. Cititorul acestei monografii află o serie de lucruri deosebit de interesante despre Valea Jiului şi în special despre localitatea Petrila cu locuitorii săi, cărbunele din adâncuri şi despre întreprinderea care s-a ocupat de exploatarea şi valorificarea acestei bogăţii naturale. Autorii acestei monografii înfăptuiesc un adevărat act de cultură, întrucât informaţiile din paginile cărţii vor ajuta specialistul, cercetătorul, omul de cultură şi publicul larg să înţeleagă mai bine istoria industrială a Văii Jiului, evoluţia în timp a uneia din cele mai importante exploatări miniere carbonifere din Valea Jiului şi din România. În paginile cărţii autorii pun în valoare pe de o parte, remarcabilele lor calităţi de cunoscători ai tehnicii miniere din Valea Jiului, şi pe de altă parte, evoluţia în timp a tehnicilor de lucru 5 pentru exploatarea şi valorificarea zăcămintelor de cărbuni superiori. Este subliniat încă odată spiritul creator şi inovator al specialiştilor din domeniul mineritului, reflectând evoluţia în timp cu elemente originale a metodelor de exploatare a cărbunelui. Autorii abordează în paginile acestei cărţi atât problemele tehnico-economice legate de producţia minieră, cât şi corelaţia existentă între acestea şi evenimentele sociale şi istorice care au marcat evoluţia în timp atât a localităţii Petrila, cât şi a Văii Jiului în ansamblu. Pe parcursul lucrării, autorii acesteia arată implicarea ştiinţei şi tehnicii în rezolvarea problemelor cu care s-a confruntat Mina Petrila în activitatea sa şi sunt subliniate realizările deosebite. Pentru a reda cât mai bine tabloul dezvoltării în timp a minei şi localităţii Petrila, lucrarea conţine un bogat material ilustrativ. Monografia „Mina Petrila 150 de ani de activitate în mineritul industrial” se adresează locuitorilor oraşului Petrila, celor care au lucrat şi lucrează la Mina Petrila, publicului larg, inginerilor, cercetătorilor şi specialiştilor care se ocupă cu probleme ale dezvoltării tehnicii în general şi a mineritului în special. Fiecare dintre aceştia vor găsi în carte oferită nouă printr-un efort demn de subliniat de către autori, o informaţie bogată şi bine structurată. Felicit autorii pentru munca depusă şi editarea acestei minunate cărţi. Prof.univ.dr.ing. Dumitru Fodor Membru Titular al Academiei de Ştiinţe Tehnice din România 6 Moto: „La 6 mai 1773 – Împăratul Iosif al II-lea, coregele Austriei, pleacă din Viena peste Buda şi Szeged însoţit de suita împărătească pentru a face o lungă călătorie de documentare şi cunoaştere a provinciilor Principatului transilvan, a supuşilor, trupelor de graniţă, de estimare a resurselor naturale, activităţii economice şi financiare. Pentru buna desfăşurare a călătoriei imperiale, Cancelarul Aulic al Transilvaniei Samuel von Brükenthal a întocmit un documentar asupra traseului de urmat în Transilvania, care face referire şi la moşiile situate pe Valea celor două Jiuri, unde Împăratul urma să inspecteze graniţa dintre Transilvania şi Ţara Românească, cu loc de trecere prin Pasul Vulcan, descris în documentar astfel: „Pasul Vulcan, cu carantină. E locul de trecere a lucrătorilor sezonieri, precum şi al „CĂRBUNARILOR” veniţi din Ţara Românească, angajaţi de către domeniile Hunedoara pentru a le căra cărbune. 22 mai 1773 – după trei ore de mers călare de la Livadia, peste Dealul Babii, Împăratul ajunge la Vulcan, schimba caii, merge patru ceasuri şi jumătate (dus-întors) pe munţii de graniţa de la Pasul Vulcan, schimba caii şi continua drumul pe Jiul transilvan, unde la capătul văii împădurite a găsit „CĂRBUNE DE PIATRĂ”, dar îi consideră fără valoare într-o ţară atât de bogată în păduri, consemnează colonelul Pappilon în jurnalul de călătorie a Împăratului”. 7 8 CAPITOLUL I CARACTERISTICI GENERALE ASUPRA LOCALITĂŢII PETRILA 9 10 1.1. ÎNCEPUTURILE MINERITULUI CARBONIFER LA PETRILA Avântul economic declanşat din deceniul IV al secolului al XIX-lea, dezvoltarea forţelor de producţie capitaliste, lărgirea reţelei de comunicaţii, cu precădere a căilor ferate şi navale pe Dunăre – ca o cerinţă a creşterii circulaţiei mărfurilor, dar şi extinderea topitoriilor de oţel din Hunedoara au obligat statul monarhic austro-ungar să-şi intensifice interesul pentru descoperirea, explorarea şi valorificarea a noi zăcăminte de cărbune, în special cele de pe Valea Jiului. Atras de bogatele zăcăminte de cărbune descoperit încă din anii 1835 pe văile proprietăţii sale din estul bazinului, baronul Victor Maderspach, în anul 1840 apelează la fraţii Karol şi Rafael Hoffman, proprietari de mine la Rusca Montană, specialişti în domeniul minier, invitându-i în Valea Jiului pentru a cerceta şi stabili din punct de vedere geologic existenţa, cantitatea şi calitatea zăcământului de cărbune din estul bazinului. În urma înţelegerii încheiate între Victor Maderspach şi fraţii Hoffman, aceştia, în cursul deceniului IV al secolului al XIX-lea trec la cumpărarea de la marii proprietari şi ţăranii urbariali a unor suprafeţe întinse de terenuri, unde au fost descoperite aflorimente ale straturilor de cărbune, pentru a le transforma apoi în perimetre de exploatare a cărbunilor, solicitând în acest scop de la autorităţile statului autorizaţii de exploatare. În anul 1853 fraţii Karol şi Rafael Hoffman, după o călătorie istovitoare, vin pentru prima oară în Valea cărbunelui. Convoiul format din micii căluţi de munte a străbătut vechiul drum al romanilor sau drumul poştalioanelor, între Baru, peste Dealul Babii, la Vulcan, într-o zi întreagă, după cum descrie într-o notă