Muzeul Olteniei Craiova. Oltenia. Studii i comunicri. tiinele Naturii. Vol. XXII/2006 ISSN 1454-6914

VEGETAIA DE LA CONFLUENA JIULUI CU DUNREA

VEGETATION FROM THE JIUL RIVER CONFLUENCE WITH

ADRIAN NSTASE, MELANIA NSTASE

Abstract The work presents the ecological problems from Gighera – Ostroveni – Bechet area as well as the actual state of the natural reservation: salty pasture-land from Gighera, Zval forest and the sand dunes from Dbuleni.

Key words: natural reservation, Danube, Cuvinte cheie: rezervaie natural, Dunrea, Jiul

INTRODUCERE

Râul Jiu formeaz axa hidrologic a Olteniei, având o lungime de 349 km, din care 285 km în Oltenia. Împreun cu afluienii lui alctuiete un mare bazin hidrografic. Cursul râului dreneaz versanii sud-vestici ai Carpailor Meridionali, apoi partea vestic a Piemontului Getic i o bun poriune din Câmpia Olteniei, munii ocupând 35% din bazinul Jiului, regiunea deluroas 65%, iar câmpia 10%. Se formeaz din (care îi are obâria pe teritoriul comunei Câmpul lui Neag, dintre Munii Retezat i Vâlcan) i Jiul de Est (care îi colecteaz apele de la poalele Parângului i ale Munilor Sebe). Cele dou firioare de ap se unesc lâng satul Iscroni (la sud de Livezeni). Dup ce strbate lanul carpatic prin defileul Surduc-Lainici, curge la Bumbeti, coborând prin Subcarpai i Podiul Getic, în câmpie, pentru a se vrsa în Dunre, la Gighera (Zval- Copania). Principalii aflueni ai Jiului sunt: Tismana, Bistria, Sohodol, uia, Motrul (123 km), Gilortul (107 km), Amaradia (103 km) etc. În câmpie nu mai primete aflueni importani, aici având cel mai îngust sector al întregului su bazin hidrografic. Cursul are multe meandrri i despletiri. Reflectând caracteristicile modului de alimentare, debitul râului înregistreaz variaii mari de la un an la altul. Astfel, debitul mediu multianual este de 86 m/s, iar cel mai mare de 1600 m/s. Oscilaiile din timpul anului scot în eviden predominarea debitelor mari în martie-iunie i a celor mai mici în august-octombrie. În partea nordic, fenomenele de înghe apar înc din prima decad a lunii decembrie, iar la confluena cu Dunrea, în a doua decad a aceleiai luni; ele se produc, în medie, pân ctre sfâritul lui februarie. Podul de ghea se formeaz, de regul, între 10 i 25 ianuarie i dispare în a doua decad a lui februarie, durata medie a acestuia fiind mai mic la Zval (18-20 zile) decât la Podari (32-35 zile). În privina compoziiei apelor Jiului, se constat urmtoarele: dei gradul de mineralizare calculat la Podari are valori duble fa de Dunre, iar poluarea cu diverse substane este pronunat, totui autoepurarea este puternic, încât la vrsare, apa ajunge la parametri normali pentru utilizare în diverse scopuri (irigaii, adpatul animalelor etc).

MATERIAL I METOD

Lucrarea a fost elaborat pe baza materialelor elborate de specialitii ce au strbtut zona i în urma excursiilor de cercetare în teren efectuate de autori.

REZULTATE I DISCUII

Râul Jiul este menionat înc din antichitate în scrierile lui Rabon (Rhabonus); se regsete i-n operele unor scriitori români. Alexandru Vlahu îl descrie astfel: Un bra de oel, sclipitor în btaia soarelui, taie lanurile din stânga. Este Jiul, copilul zburdalnic al munilor care-i gonete undele limpezi peste solurile Olteniei, se prbuete urlând în sritoarea de la Zval i de aici, prsindu-i vechea albie potolit de nisip, îi sap alta nou pân în faa Ostrovului, unde intr i se mistuie în valurile tulburi ale Dunrii. În ultimul su drum, înainte de a se uni cu marele fluviu - Dunrea, i-a schimbat albia minor în mai multe rânduri. Uneori se vrsa în Dunre la Bechet, alteori în dreptul ostrovului Copania-Gighera, închizând între albia sa nou i albia sa veche o poriune de lunc în form de delt. Jiul era numit, împreun cu Oltul, râu de tip oltean (G.Vâlsan, 1915, Câmpia Român, Bucureti), cu terase paralele cursului su, venind a se racorda cu terasele Dunrii. Deplasarea gurilor Jiului este veche. Harta lui Schwantz (1719) prezint Jiul vrsându-se în Dunre la Bechet i Copania (Zval). În harta statistic rus (1835), Jiul confluia cu Dunrea la Bechet, fiind legat de balta Nedeia printr-o gârl.

98 ADRIAN NSTASE MELANIA NSTASE

În harta austriac a cpitanului Begenan (1856) Jiul se vrsa cu un bra mai puternic la Bechet i cu un bra mai slab la Copania, închizând la mijloc un triunghi traversat longitudinal de cinci gârle, ce se vrsau în Dunre în dreptul unor mici ostroave. În zona Nedeii se întindea o balt imens ce cuprindea blile Gighera, Nedeia, Nasta, Cârna i Bistre. În General-Karte der Walachei (1867), Jiul se vrsa în fluviu la Bechet. Gârle multe drenau toat regiunea vechiului deltoid. Cu Copania, Jiul era legat printr-o slab gârl oblic, ce se desfcea din Jiu în dreptul satului Zval i traversa pdurea Zval pentru a se vrsa în Dunre la est de ostrovul Copania. Dup Dicionarul geografic al judeului Doljiu, (ANA CUMBARY, MARIA MANOIL, MIHAIL CANIANU, AURELIAN CANDREA, 1896), Jiul se varsa în Dunre din nou în dreptul ostrovului Copania; aceasta, de la 1879, în urma bombardamentelor trupelor turceti, în rzboiul de Independen, asupra malului Jiului de la Zval-Comoteni i a zporului format pe vechea albie spre Bechet, în iarna aceluiai an. D.Grecescu, în Conspectul Florei României (1898), arat c Jiul se vrsa în Dunre, din nou, la Bechet. În harta Statului major român (1915), Jiul îi schimb albia i se unete cu marele fluviu la Copania. În 1925, Raul Clinescu, în excursiile fcute în sudul Olteniei, constat c Jiul se vrsa în Dunre tot în dreptul ostrovului Copania, braul dinspre Bechet fiind complet uscat pe o distan de 8 km, de la Comoteni pân la gârlia Jieului de la Grindeni. Acest curs îl urmeaz Jiul i astzi. În aceast poriune, între Gighera-Ostroveni i Bechet, se întâlnesc numeroase ecosisteme acvatice i terestre: bli, mlatini, srturi, pârâul Jie, interdune i dune, pdurea (leau de câmpie) Zval etc. În zon au existat o serie de bli importante pentru viaa i activitatea localnicilor. Unele au disprut datorit sistemului de irigaii Sadova-Corabia, altele au rmas. Dup inundaiile din primvara anului 2006, apa a "nvlit" în vechile bli Ardan, Balta Mare, Ardnu, Bltina de la Bechet, iar cele din interdune: Topile, Ograda, Luminoasa, Crucea, Plumina, Vârtoape, Drcsân, Lungile, Latele, Balta Vie, Sratele, Rscrucile etc. i-au mrit volumul de ap. În dreapta Jiului, la sud de Zval, în Lunca Dunrii se afl o suprafa de cca. 1500 ha expuse srturrii, dintre care, în prezent, 550 ha sunt puternic srturate. Aici au fost luate sub ocrotire 4 ha sub denumirea de Pajitea halofil Gighera, ca rezervaie natural. Flora i vegetaia de aici difer dup gradul de salinitate i umiditate a solului. În apa pârâului ce traverseaz srtura se gsete dominant Zannichellia palustris L., alturi de care se mai afl Lemna minor L., L. gibba L., Spirodela polyrhiza (L.), SCHLEID, Ranunculus sceleratus L. etc. În locuri mai joase, umede i cu un procent ridicat de salinitate domin Salicornia herbacea L., alturi de Suaeda maritima, Spergularia salina J. et C. PRESL, S. marginata (D. C.) KITT, Aster tripolium L., Taraxacum bessarabicum (HORN.) HAND-MAZZ. De la asociaia de Suaeda maritima, care cantoneaz în locuri cu salinitate ceva mai redus, se face trecerea pe nesimite la asociaia de Salicornia herbacea (L.) PARL. Pe suprafee întinse domin Puccinellia distans (L.) PARL însoit de: Crypsis aculeata (L.) AIT., Bupleurum tenuissimum L., Trifolium repens L., T. fragiferum L., Plantago schwarzenbergiana SCHUR, Podospermum canum L. .a. Pe locuri mai ridicate i mai puin srturate întâlnim asociaia de Hordeum hystrix ROTH, Cynodon dactylon (L.) PERS. Tot aici, la rsrit de Gighera, apar câteva izvoare naturale cu ap mineral, descoperite înc din anul 1880, prima analiz chimic a acestora fiind fcut în 1882 de ctre chimistul Enibaci. În prima jumtate a sec. al XX-lea, localnicii foloseau apele minerale pentru bi, tot atunci fiind construite: un bazin betonat, cabine i instalaie de înclzire, în prezent abandonate i în ruin. Dup 1998 s-a hotrât sprijinirea realizrii unui Complex balnear la Gighera, care s valorifice potenialul terapeutic al apelor, în cadrul zonei ecoturistice Nedeia-Zval-Ostroveni-Bechet. Trecând Jiul pe podul de la Zval, spre Bechet, apare în dreapta, în lunca Dunrii, Pdurea Zval, un leau de câmpie de cca. 730 ha. Din punct de vedere geologic, aparine Platformei Moesice, configuraia terenului fiind în general plan i mai puin ondulat. Ca forme negative de relief sunt prezente vâlcele i microdimensiuni închise. Altitudinea este cuprins între 30-65 m. Substratul litologic este alctuit din depozite loessoide, nisipuri i pietriuri, luturi, argile fine etc. Tipurile de sol sunt gleice i pseudogleice. Hidrologic, pdurea este situat în bazinul inferior al râului Jiu. Cantitatea medie anual a precipitaiilor este de 510 l/mp/an. Valorile medii lunare prezint un maxim în lunile mai-iunie i minim în lunile februarie-martie i septembrie. Durata sezonului de vegetaie este de 200 de zile. Valoarea fondului forestier natural existent aici este cu atât mai mare cu cât acesta a rezistat asediului agroecosistemelor ce îl înconjoar, pstrându-i majoritatea lanurilor trofice create de natur de-a lungul timpului. În pdure vegeteaz înc bine falnici stejari seculari, frasini i ulmi. Poienile abund în vegetaie luxuriant, de neptruns. Între Ostroveni i Bechet-Jieul erpuiete printre dunele de nisip ce au rmas înc necultivate, pe vechea albie a Jiului. În nenumrate rânduri am propus ca o suprafa de cca. 10 ha din acest teritoriu s fie declarat rezervaie natural, dar...

99 Muzeul Olteniei Craiova. Oltenia. Studii i comunicri. tiinele Naturii. Vol. XXII/2006 ISSN 1454-6914

Pe aceste nisipuri, ce mai sunt spulberate de criv i austru, vegeteaz o serie de plante psamofile, dintre care citm: Mollugo cerviana (L.) SER., Potentilla arenaria BORKH., Peucedanum arenarium W & K., Viola kitaibeliana ROEM & SCHULT, V. hymettia BOISS & HELDR., Trigonella monspoliaca L., Trifolium arenarium L., Erodium neilreichii JANKA, Anthriscus scandicina (WEB.) MANSF., Teucrium polium L., Gnaphalium luteo-album L., Achillea ochroleuca W. & K, Crocus variegatus HOPPE & HORNSCHUCH, Gypsophila paniculata L., Euphorbia maculata L., Syrenia cana (PILL. & MITTERP.) NEILR., Silene conica L., Kochia laniflora (GMEL.) BORB. etc. Dintre plantele vasculare din blile i din vecintatea acestora, din interdunele de la Bechet, semnalm: Salvinia natans (L.) ALL, Nuphar luteum (L.) SW., Nymphaea alba L., Lythrum virgatum L., Myriophyllum verticillatum L., Gratiola officinalis L., Menyanthes trifoliata L., Stachys palustris L., Sagittaria sagittifolia L., Alisma plantago-aquatica L., Butomus umbellatus L., Typha latifolia L., Iris pseudacorus L., Bolboschoenus maritimus (L.), WAHL., Phragmites australis (CAV.) TRIN., Lemna minor L., Ranunculus aquatilis L., R. flammula L., Nasturtium officinale R. Br., Elatine alsinastrum L., Ludwigia palustris (L.) ELIOTT .a. Tot în zon, la Staiunea Experimental Dbuleni, exist o rezervaie natural psamofil, pe 8 ha, unde este protejat flora specific nisipurilor din stânga Jiului.

CONCLUZII

Observm c, într-un teritoriu destul de mic (cca.30 km), între Gighera i Dbuleni, întâlnim trei rezervaii naturale: Pajitea halofil Gighera, Pdurea Zval i Dunele Dbuleni, cu un potenial turistic i tiinific destul de mare, dar puine sunt aciunile ce ar contribui la atragerea specialitilor pentru a studia sistematic flora i fauna din acest rai de câmpie i ridicarea bunstrii locuitorilor din sud-estul judeului Dolj, unde se afl dou noi orae Bechet i Dbuleni.

BIBLIOGRAFIE

BUIA AL., PUN M., MALO C., OLARU M. 1961. Ghid Geobotanic pentru Oltenia. Craiova. 74 p. CLINESCU R. I. 1926. Asupra confluenei Jiului cu Dunrea. Arhivele Olteniei. Craiova. 82 p. LAZR V., NSTASE A., NICOLI V. 2001. Ocrotirea naturii în judeul Dolj. Edit. Genessa, Craiova. 98 p. NSTASE A. & CHIMILIU CORNELIA. 2002. Utilizarea tradiional a pmântului în zona Bechet-Ostroveni-Gighera. Consiliul Judeean Dolj. Craiova.114 p. NICOLESCU E. I.1932. Observaiuni asupra hidrografiei Olteniei. Dunrea. Revista Liceului Carol I. nr. 26. Craiova. PUN M.& POPESCU GH. 1985. Aspecte din flora i vegetaia psamofil a Olteniei. An. Univ. din Craiova. 12 p. VÂLSAN G. 1915. Câmpia Român. Bucureti.

Adrian Nstase, Melania Nstase Muzeului Olteniei Craiova, tiinele Naturii Str. Popa apc, nr. 8 RO-200000 Craiova România

100