8

Români din toate ţările, uniţi-vă! Lunar de cultură * Serie veche nouă* Anul XI, nr. 8 (128) august 2019 *ISSN 2066-0952 VATRA, Foaie ilustrată pentru familie (1894) *Fondatori I. Slavici, I. L. Caragiale, G. Coşbuc VATRA, 1971 *Redactor-şef fondator Romulus Guga* VATRA VECHE, 2009, Redactor-şef Nicolae Băciuţ

______

INSCRIPȚIE

Tot ce se poate-nțelege E fără speranță și lege Și crește dospind din eres Tot ce e fără-nțeles. Marcel Lupșe, Buzduganul florilor de in ______

https://biblioteca-digitala.ro

Inscripție, de Ana Blandiana/1 Vatra veche dialog cu Ana Blandiana, de Nicolae Băciuț/3 Cununa de Aur a Serilor de Poezie de la Struga, de Nicolae Băciuț/4 Cuvântul de acceptare al laureatului, de Ana Blandiana,/5 Cununa de Aur, 2019, de Nicolae Băciuț/5 Eseu. Staulul Mioriței, de A.I. Brumaru/6 Mai altfel, despre Veronica Micle, de Dumitru Hurubă/ 9 Eminescum, de Răzvan Ducan/10 Remember -30. N. Steinhardt, de Veronica Pavel Lerner/11 Poeme de Dumitru Ichim/12 Ognean Stamboliev, Premiul pentru traducerea lui Eminescu/12 Elisabeta Boțan, Premiul European Clemente Rebora 2018- 2019/12 Să ne reamintim de… Valentin Silvestru, de Dumitru Hurubă/13 Corespondenţa lui Dimitrie Stelaru, de Gheorghe Sarău/14 Inedit. Blestemul chinezesc, de Francisc Păcurariu/15 Vremea întrebărilor (Octavian Paler), de Nicolae Postolache/17 Text și context în diarismul românesc (Eugen Simion), de Florian Copcea/20 Poeme de Tania Nicolescu/23 Scrisori deschise, de Constantin Stancu/24 Ochean întors. Sperând un pașaport, de Silvia Urdea/26 Poeme de George Călin/29 Marcel Lupșe, Autoportret, 1982 Asterisc. Maria Banuș. Însemnările mele, de Geo Constantinescu/30 Asterisc. Fascinanta memorialistică, de Dorin Nădrău/32 Vitrina. Un roman al emigrării (Valeria Bilț), de Nicolae Suciu/34 Poeme de Ion Gheorghișor/37 Un împătimit al sonetului (Mihai Merticaru), de Adrian Dinu Rachieru/38 Cafeaua cu sare dulce (Adelina Fleva), de Lucian Gruia/39 Cronica literară. Incendiu în albastru (Viorel Șerban), de Răzvan Ducan/40 Bazarul cu amintiri (Viorel Șerban), de Răzvan Ducan/41 Sensul unui patriotism fără margini (Virgil Ciucă), de Aureliu Goci), 42 Poemul ca justificare (Adriana Tomoni), de Ladislau Daradici/43 Aripi de albastru (Tatiana Scurtu Munteanu), de Ilie Șandru/44 Vibrații din spectrul luminii, de Mihaela Rașcu/45 Miracolul vieții (Nicolae Vălăreanu Sârbu), de Daniel Luca/46 Între Alb și Negru (Szekely Piroska), de Ion Gheorghișor/46 „Tu,tu, tu, turutu, tu” (Ștefan Mitroi), de Rodica Lăzărescu/47 A treia fiică (Madeleine Davidsohn), de Mihai Batog-Bujeniță/48 Litera augusta (Răzvan Ducan), de Nicolae Suciu/50 Țara Năsăudului (Iuliu Marius Morariu), de Luminița Cornea/52 Poetul și țara, de Nicolae Nicoară Horia/53 Olimpia Sava și cea mai frumoasă dintre lumi, de Emilia Dabu/54 În orizontul rigorii (Vasile Grigoraș), de Nicolae Busuioc/55 Injecții de cumințire (Răzvan Ducan), de Darie Ducan/56 Orizonturi literare (Cristina Sava), de Nicolae Băciuț/56 Poeme de George Terziu/57 Poeme de Adela Fleva/58 Marcel Lupșe, Ierburi de leac Poeme de Iuliu Ionaș/58 Documentele continuităţii. Transilvania, starea noastră de veghe, de Ioan- Aurel Pop/59 Mihai Eminescu și Basarabia, de Gicu Manole/60 Supraviețuirea prin cuvântul scris, de Radu Șerban/61 „Vaidacuta – „Veșnicia s-a născut la sat”, de Gabriella Costescu/62 Convorbiri duhovniceşti cu Î.P. S. Ioan, de Luminiţa Cornea/63 Revista revistelor. „Revista română” în continuitate, de Eugenia Vâjiac/64 Amvon. Doamne, tu știi bine cine sunt, de Gheorghe Nicolae Șincan/65 Monahia Mina Hociotă, de Vicu Merlan/65 Starea prozei. Travesti… de Dumitru Hurubă/66 Poeme de Emilia Amariei/67 Starea prozei. O datorie mai veche, de Mihai Drumur/68 Despre francmasonerie, de Eugen Mera/69 Mapamond. Japonia, note de călătorie, de Mihai Posada/70 Întâlniri în spațiul canadian. Pictorul Tudor Banuș, de Veronica Pavel Lerner/71 Biblioteca Babel. All The Pretty Horses”, de Maria Cecilia Nicu/73 Poeme de Cristina Vasiliu/74 Reîntâlnire cu orașul amintirilor, de Ilie Șandru/75 La Lunca Bradului, Un altfel de Muzeu al satului, de N.B./76 Teatru. Streptease la Bazin, de Cristian Stamatoiu/77 Plastica. Marcel Lupoșe - 65/78 Muzică. Angela Mariașiu, „Cântece din cochilii”, de Virgil Popescu/78 Festivalul Internațional „Romaii Poesia”/79 Argument pentru pace, de Corina Simeanu/80 La ceas aniversar. Ilarie Gh. Opriș, de Florin Bengean/81 Lumea lui Larco, de Vasile Larco/82 De la un clasic citire. Vasile Vorobeț/82 Epigrame, de Nicolae Matcaş/83 Curier/84 Marcel Lupșe, Compoziție Ziua Limbii Române/86 Scrisoare descisă: Simina Lazăr Moga/86 ______Număr ilustrat cu lucrări de Marcel Lupșe

2

https://biblioteca-digitala.ro

din lume, ci şi pentru că este extrem domeniu în care poate fi cu adevărat de prestigios prin lista de mari nume competitivă. cărora le-a fost atribuit de-a lungul Singura excepţie de la această deceniilor. Am fost impresionată să regulă neagră au fost anii în care descopăr că această listă de Institutul Cultural Român a fost câştigători este aproape identică cu infiinţat şi condus de Horia cea a unui alt premiu („Griffin Prize Patapievici, ani în care traducerile din for excellence in poetry”) pe care l- literatura română au făcut un am luat anul trecut la Toronto, ceea ce impresionant salt ale cărui urmări dovedeşte o impresionantă rigoare benefice se continuă si acum. într-un atât de aburos domeniu. - Despre „Cununa de aur” se -Sunteți al doilea laureat român spune că e „prefața” Premiului al acestui premiu, după Nichita Stă- Nobel pentru Literatură. Oare va nescu, în 1982. Premiul a mai fost avea curând literatura română acordat celor mai grele nume ale parte de acest premiu? Ar putea fi ,,Guvernele României nu au poeziei universale: , Ana Blandiana primul poet român investit în cunoşterea culturii ei , Bulat Okudjava, care să primească acest premiu? peste hotare” , , - Nu, în nici un caz eu. Ion Simuţ ,, Lé- scrisese odată că pentru asta ar fi -Ați fost distinsă în acest an și cu pold Sédar Senghor, , trebuit să nu fac Memorialul de la Premiului Naţional pentru Poezie Miroslav Krleža, , Sighet. Oricum, pentru ca un nume să "Lucian Blaga", Opera Omnia. A , Edoardo Sangui- intre cu adevărat în această discuţie venit și Premiul „Cununa de Aur”. neti. Organizatorii vă așează în are nevoie de sprijinul unor forţe pe Sunteți un autor răsfățat de critica aceeași galerie cu Anna Ahmatova care eu nu știu nici măcar să le literară? și Václav Havel. Prin ce credeți că identific. Premiul Nobel – al cărui - Am avut cărţi care au fost vă apropiați și ce vă diferențiază de prestigiu a fost erodat serios in primite foarte bine de critică şi altele acești doi mari scriitori? ultimul deceniu - este mai important care au fost aproape ignorate. În - Această alăturare este extrem de decât altele nu numai prin exagerata general, am fost lăudată ca poet și onorantă pentru mine, dar aş vrea să sa valoare materială, ci şi prin felul în neluată în serios ca prozator şi eseist. precizez că nu este vorba de o care aura sa se revarsă asupra ţării E adevărat că numeroasele traduceri apropiere estetică, ci de una de destin celui care îl ia. De aici şi frustrarea şi succesul internaţional al uman şi literar. naţională în lipsa lui. Şi obsesia. În „Proiectelor de trecut” a echilibrat De Anna Ahmatova mă apropie mod evident, el este mai puţin balanţa. Din fericire, am descoperit impactul public, felul în care ne-au important pentru cei care l-au luat, foarte devreme că, aşa cum poeţii se fost copiate de mână şi răspândite decât pentru cei care nu l-au luat. Iar inspiră din viaţă pentru a scrie mereu poemele interzise, felul în care dacă ne gândim că printre aceştia din despre ei înşişi criticii se inspiră din cititorii şi le-au însuşit şi au respirat urmă s-au numărat Tolstoi, Proust, literatură pentru a-şi analiza şi descrie prin ele. Trebuie însă păstrate Rilke, Joyce... propriul eu. Deci n-am fost niciodată proporţiile care sunt legate de -Toată lumea vorbește de „criza condiţionată de ceea ce s-a scris proporţiile terorii în cele două ţări. de timp”. Care e prețul timpului despre mine, nici nu m-a deprimat, De Vaclav Havel mă apropie pentru Ana Blandiana? Care sunt nici nu mi s-a urcat la cap. În ceea ce intensitatea implicării în viaţa acum prioritățile Anei Blandiana, priveşte premiile Uniunii Scriitorilor, societăţii după 1989, dar ne în viață, în scris? nu sunt o răsfăţată a lor. Premiul deosebeşte faptul că el a fost - Ca întotdeauna, prioritatea Lucian Blaga este o excepţie. De cel preşedintele Republicii Cehe, în timp absolută este scrisul, dar, ca puţin 15 ani nu mi s-a mai întâmplat ce eu am refuzat întotdeauna să întotdeauna, alături de ea apar, cu sau să trec dincolo de nominalizarea candidez sau să accept vreo funcţie. mai ales fără voia mea, alte planuri pentru diverse premii care erau - De ce credeți că literatura concurente, mai putin importante, dar atribuite altora. română nu e suficient de cunoscută adesea mai presante: proiectul mereu - Ce reprezintă „Cununa de în străinătate? în creştere al Memorialului, destinul aur” pentru Ana Blandiana, pentru - Pentru că România nu este destul internaţional al cărţilor, întâlnirile cu poezia română? de cunoscută şi nu are în străinătate o elevii în şcoli. Tocmai pentru că în - Pentru poezia română este un imagine bună, ci uneori de-a dreptul cea mai mare parte din timp sunt succes şi fiecare succes al unui român şocantă. Pe de altă parte, niciodată mereu prea mulţi oameni în jurul în străinătate, în indiferent ce dome- după cel de al doilea război mondial, meu, idealul absolut rămâne să fiu niu, îmbunătăţeşte imaginea ţării, guvernele României nu au investit în acasă, la ţară, singură, cu o hârtie şi terfelită atât de adesea de politicieni. cunoşterea culturii ei peste hotare, aşa un creion. Ca acum. Pentru mine, este un premiu cum au făcut alte ţări din jur, deşi era NICOLAE BĂCIUȚ important, nu numai pentru că este cel şi este evident că acesta este un 1 august 2019 mai vechi din Europa, adică probabil

3

https://biblioteca-digitala.ro

Festivalul a premiat adesea poeți Un alt eveniment este așa-numita străini care erau considerați dizidenți Caravana Poeziei, care constă din în țările lor precum poetul rus exilat spectacole de poezie în întreaga țară. Joseph Brodsky, poetul chilian Pablo De obicei, după încheierea Festiva- Neruda, poetul american din generația lului, sunt organizate lecturi de poezie ediția a 58-a. beat Allen Ginsberg, bardul sovietic în capitala națională, Skopje. Serile de Poezie de la Struga (în și mulți alții. macedoneană Струшки вечери на În memoria laureaților, sunt dez- Laureații premiului Cununa de поезијата, СВП; transliterat Struški velite plăci memoriale fiecăruia dintre Aur večeri na poezijata, SVP) este un ei în Parcul Poeziei, amenajat în apro- festival internațional de poezie, care piere de Centrul Cultural din Struga. 1966 (URSS), are loc anual în Struga, Republica Festivalul are oficii în Struga și în 1967 Bulat Okudzhava (URSS), 1968 Macedonia de Nord. Pe parcursul mai Skopje și e organizat de un consiliu al László Nagy (Ungaria), 1969 Mak Diz- multor decenii de existență, festivalul Festivalului, care e format din dar (RS Bosnia și Herțegovina, RSF Iu- a acordat cel mai prestigios premiu, profesioniști cunoscuți în domeniul goslavia), 1970 Miodrag Pavlović (RS Cununa de Aur, unora dintre cei mai poeziei (poeți, critici literari, Serbia, RSF Iugoslavia), 1971 W. H. renumiți poeți internaționali, printre traducători și profesori de cultură și Auden (SUA), 1972 Pablo Neruda care: , W. H. Au- literatură comparată). (Chile), 1973 Eugenio Montale (Italia), den, Joseph Brodsky, Allen Ginsberg, 1974 Fazıl Hüsnü Dağlarca (Turcia), Bulat Okudzhava, Pablo Neruda, Eu- Evenimentele Festivalului: 1975 Léopold Sédar Senghor (Senegal), genio Montale, Léopold Sédar Sen- • Ceremonia de deschidere pe pla- 1976 Eugène Guillevic (Franța), 1977 (Suedia), 1978 Rafael ghor, Artur Lundkvist, Hans Magnus toul din fața Centrului Cultural din Alberti (Spania), 1979 Miroslav Krleža Enzensberger, Nichita Stănescu, Ted Struga, inclusiv o lectură tradițională Hughes, Tomas Gösta Tranströmer, (RS Croația, RSF Iugoslavia), 1980 a Tga za jug (în limba macedoneană: (RFG), precum și unor autori autohtoni ca Т’га за југ, Dorul față de Sud), 1981 Blaže Koneski (RS Macedonia, Blaže Koneski și . celebrul poem liric nostalgic scris de RSF Iugoslavia), 1982 Nichita Stănescu Festivalul a fost organizat începând poetul originar din Struga Konstantin (România), 1983 Sachchidananda Hira- din 1961, în orașul Struga, pe atunci Miladinov în timpul vieții sale în nanda Vatsyayan Agyey (India), 1984 în Republica Populară Macedonia, Imperiul Rus. Andrey Voznesensky (URSS), 1985 doar cu poeți macedoneni, dar în • Meridijani (Меридијани, Meridi- Yiannis Ritsos (Grecia), 1986 Allen 1963 a extins lista de participanți cu ane) - o lectură de poezii realizată de Ginsberg (SUA), 1987 Tadeusz Róże- poeți din întreaga fostă R.S.F. mai mulți poeți în Centrul Cultural, wicz (Polonia), 1988 Desanka Maksi- Iugoslavia. Premiul Frații Miladinov după ceremonia de deschidere. mović (RS Serbia, RSF Iugoslavia), a fost acordat pentru cea mai bună • Portret na Laureatot (Портрет 1989 Thomas W. Shapcott (), carte de poezie publicată între două на Лауреатот , Portretul laureatu- 1990 Justo Jorge Padrón (Spania), 1991 festivaluri consecutive. În 1966, lui) - un eveniment dedicat laureatului Joseph Brodsky (SUA), 1992 Ferenc evenimentul s-a transformat într-un premiului principal organizat în mod Juhász (Ungaria), 1993 Gennadiy Aygi (Ciuvașia, Federația Rusă), 1994 Ted festival cultural internațional. Premiul tradițional în biserica Sf. Sofia din Hughes (Marea Britanie), 1995 Yehuda internațional Cununa de Aur a fost orașul învecinat Ohrid, acompaniat de Amichai (Israel), 1996 instituit în același an, iar primul pre- obicei de muzică clasică, muzică de miat a fost Robert Rozhdestvensky. (Japonia), 1997 (Siria), 1998 operă sau muzică populară autohtonă Liu Banjiu (China), 1999 Yves În 2003, în colaborare cu UNESCO, sau internațională. Festivalul a instituit un alt premiu in- Bonnefoy (Franța), 2000 Edoardo • Noći bez interpukcija (Ноќи без Sanguineti (Italia), 2001 Seamus ternațional numit Podurile din Struga интерпукција, Nopți fără punctuaț ie) Heaney (Irlanda), 2002 Slavko Mihalić pentru cea mai bună carte de poezie a - evenimente artistice multimedia (Croația), 2003 Tomas Tranströmer unui autor debutant. Pe parcursul oferind forme experimentale de (Suedia), 2004 Vasco Graça Moura îndelungatei sale existențe, festivalul prezentări poetice, care pot include, (Portugalia), 2005 William S. Merwin a găzduit circa 4.000 de poeți, de asemenea, alte arte precum muzica (SUA), 2006 Nancy Morejón (Cuba), traducători, eseiști și critici literari din și arta video. 2007 Mahmoud Darwish (Palestina), aproximativ 95 de țări ale lumii. • Picnicul poetic zilnic de la 2008 (Albania), 2009 Festivalul i-a premiat pe unii izvoarele Sveti Naum de lângă Lacul Tomaž Šalamun (Slovenia), 2010 dintre cei mai mari poeți ai lumii, Ohrid, inclusiv muzică și dansuri Lyubomir Levchev (Bulgaria), 2011 inclusiv pe câțiva câștigători ai etnice macedonene. Mateja Matevski (Macedonia), 2012 Premiului Nobel pentru literatură ca ( de Sud), • Mostovi (Мостови, Poduri) - Joseph Brodsky, Eugenio Montale, 2013 José Emilio Pacheco (Mexic), ceremonia de închidere organizată la Pablo Neruda și Seamus Heaney, 2014 Un (Coreea de Sud), 2015 Bei Podul Poeziei de pe râul Drim din primul membru african al Academiei Dao (China), 2016 Struga, inclusiv lecturi de poezie și Franceze Léopold Sédar Senghor, (Canada), 2017 Charles Simić (SUA), ceremonia de premiere. care a fost, de asemenea, președinte al 2018 (Polonia), Alte evenimente includ ateliere de Senegalului, poetul oficial regal Ted Organizatorii festivalului au pu- creație, mese rotunde pe diverse teme Hughes, W. H. Auden, care e consi- blicat până acum aproape cincizeci de sociale și influența lor asupra poeziei derat unul dintre cei mai mari scriitori antologii de poezie, poeziei române etc. ai secolului al XX-lea, și mulți alții. fiindu-i dedicată antologia din 1972.

4

https://biblioteca-digitala.ro

Golden Wreath Award rezistă de aproape 6 decenii, pe cumpăna dintre veacuri, opunând lira și laurii oricăror Stimați membri ai Council for arme și cuvintele îndrăgostite oricăror Golden Wreath Award, uri. De 58 de ani, marii poeți ai lumii Dragi colegi întru poezie din aleși de Dvs. vin pe acest pământ Macedonia, călcat și de Orfeu, recunoscători și Dragi cititori macedoneni, luminați de credința că frumusețea

poate salva lumea și prin prezența lor Nu sunt sigură că voi reuși să vă în Balcani dau nimbului european transmit emoția și tulburarea mea din forma cununii de la Struga. Fie ca acest moment al aflării minunatei ______cititorii lumii să se strângă în vești că voi primi cununa de aur de la m-am format ca poet în aura aproape continuare în jurul poeziei cum se Struga. Pentru a-mi înțelege mitică, a sărbătorii poeziei de pe strâng palmele în jurul flăcării să nu tulburarea ar trebui să știți că pentru podul din Struga și din Catedrala din fie stinsă de vânt. mine ca poet român, a primi această Ohrid, iar momentul încoronării lui Fie ca Dumnezeul poeziei, cu cu- cunună legendară este mai important Nichita Stănescu a fost un moment nuna de aur în mână să binecuvânteze decât oricare premiu european. Și asta magic al generației mele. și de acum înainte Macedonia! nu numai pentru că este vorba de unul Într-o lume în care războaiele, ANA BLANDIANA dintre cele mai vechi premii literare revoluțiile și resetările istoriei și din lume, ci pentru că am crescut și geografiei au lăsat puțin loc poeziei, ______

adevărată instituție, va avea loc o lectură publică de poezie a unor

Alături de Ana Blandiana, participanți din întreaga lume. distinsă cu „Cununa de Aur”, poeta A doua zi, în prima parte, va fi Monica Herțeg, din Croația va primi dedicată autorilor macedoneni, va fi premiul „Bridges of Struga” acordat premiul „Frații Miladinov” și („Podurile de la Struga”), la Festival Premiul „Stojan Hristov 2019”, vor participa poețși invitați din peste pentru cea mai bună carte de poezie treizeci de țări. de un poet expatriat. Între aceștia, Rafael Soler din Apoi, Simpozionul „Europa, Spania, Satchidanandan, India, Mia estul și Vestul” încheia prima parte a Lecomte, Italia, István Kemény, zilei. Ungaria, Yorgos Yannopoulos, Urmează ”Noaptea fără O parte din „galeria românească” a Grecia. punctuație”, generic care reunește Anei Blandiana, la Struga Ca de obicei, poeții macedonieni lecturi internaționale de poezie, ______vor fi prezenți în număr mare, din recitaluri muzicale. data aceasta în curtea bisericii toate generațiile, unii dintre ei înscriși Una duintre mizele Festivalului mănăstirii „Sf. Theotokos”. în competiția pentru Premiul „Brakja este chiar aducerea poeziei în spații După-amiaza e destinată unor Miladinovci”. publice, recâștigarea interesului întâlniri autori-editori, unei dezbateri Organizatorii anunță și câteva pentru poezie. despre presa literară, ca la miezul tipărituri, între care o monografie După atâta poezie, a treia zi nopții să înceapă încă o ”Noapte fără dedicată Anei blandiana, laureata debutează cu un „Matineu poetic”, punctuație”. „Cununii de Aur”, o traducere din fiind aduși la rampă alți autori , de Sâmbătă, laureatul Cununii de engleză a laureatului din 2018, al ______Aur, Ana Blandiana, va lua o cafea cu Premiului „Brakja Miladinovci”, jurnaliști, editori, poeți, ca după plachete ale poeților de pe „platforma amiază să susțină dicursul încununării Versopolis”, și o antologie cu cei mai la Biserica „Sf. Sofia”, din Ohrid. cunoscuți poeți macedonieni. După întoarcerea la Struga, un Deschiderea oficială a nou episod din ”Noaptea fără Festivalului e în 21 august, seara, dar punctuație”. aceasta va fi precedată dimineața de Ziua cea Mare, duminică, când, plantarea unui copac în cinstea seara, după o lectură internațională de laureatului, în „Parcul poeziei”, poezie sub semnul „Poduri”, Anei alături de alții plantați în onoarea Blandiana îi va fi înmânată „Cununa laureaților de până acum. de Aur” a poeziei. La prânz, Ana Blandiana va Vor fi alături cei care de opt ani susține o conferință de presă. organizează festivalul Internațional de După descchiderea festivă, în Poezie „Ana Blandiana” la Brăila: fața casei Poeziei, ridicată în 1963, Gabriela, Cristina și Cristi Vasiliu și pentru acest Festival, devenit o Nicolae Băciuț (N.B.)

5

https://biblioteca-digitala.ro

ESEU al rațiunii, al temeiului (ratio, grund), de ce nu ar lucra și el în alcătuirea Mioriței ? Unde, se știe aceasta până la plictiseală și deriziune – soarele și ȘI EXERCIȚII DE DILATARE luna țin cununa, unde atmosfera e atât de luminoasă, încât e împăcată, unde Mircea Eliade afirmă că Miorița totul se petrece nu într-o nesăbuință e ,,un capitol central în istoria oarecare (eysebia=pioșenie), dar pe o ideilor”. Confirmă așadar și el faptul ,,gură de rai”; într-o urcare adică, în că în baladă s-a identificat (nu însă în strălucirea aceea eternă, necoruptă. Se toate aspectele ei) expresia majoră a poate învăța despre ființă și de la câte geniului național. Jules Michelet, în- un model ce părea al pesimismului și tâiul ei traducător într-o limbă de nu este decât un îndemn la stăruința largă circulație, opinează că în aceas- în limpezime și serenitate. ta se dezvăluie, ca dominantă la Cu Miorița , s-a spus, suntem români, deznădejdea. N.Iorga și Ov. introduș i într-un cosmos liturgic: aci Densușianu îi deduc trama dintr-un lumea se revelează sacră, chiar dacă fapt real: un incident de transhumanță nu în ordinea creștină. Existența omu- ori rivalitatea între păstorii de turme. lui în lume are o dimensiune liturgică. E în Mioriț a ,,o viziune poetică a ______, În ce sens, însă? Mircea Eliade lumii” , subliniază D.Caracostea. Nu inspirate erotic, violente. Aici sacrul explicitează aceasta în sensul viziunii fac o trecere în revistă, lucrurile sunt se înfrățea cu bestialul. La români și și concepției sale despre mitologii, cunoscute, în special exegeza filoso- astăzi animalierul se substituie despre fenomenul religios. În Miorița fică și construcția aferentă datorate lui angelicului și creștinul nu se sfiește ar fi vorba de o solidarizare mistică Lucian Blaga, gânditorul vorbind și ori rușinează a-i zice principiului între om și natură, solidaritate inacce- aici de dragostea de moarte ce ca- sacru ,,fiară”, ca în această colindă sibilă conștiinței de azi. Nu e vorba racterizează sufletul românesc. Astfel din Țara Făgărașului (unde nu e vorba despre panteism. Cosmosul e sacru, a speculată ideea e prodigioasă. Mircea de o greșeală de redactare, cum crede fost sanctificat prin (participarea la Eliade interpretând-o ca o creație din Traian Herseni (3) ): ,,Așteptându-te (5) ) misterul nunții. Dar să urmărim aria ,,creștinismului cosmic”, găsește Cristoase/Ca pe-o fiară secetoasă/Ce mai îndeaproape limba. Leitourgia că în Mioriț a ni se propune o nouă coboară la izvoară/Și coboară de s- (ministerium) e slujire sacerdotală formă de lucrare religioasă proprie adapă/Și lui Dumnezeu se roagă”. publică în templu. Era va să zică un sud-estului european, în care misterul Fiara face aici legătura cu logosul cult adus la templu în chipul curent, cristic e proiectat asupra naturii în- întemeietor, trimite la acesta ca public, prin gesturi rituale, simboluri, tregi; neglijându-se aici elementele is- locuire, ca ființă; precum la pământul cuvinte, scenarii etc. În greaca veche torice ale creștinismului, se insistă în însuși (4), apoi – cum observă Traian leithos (e, on), era ceea ce aparține schimb pe dimensiunea liturgică a Herseni – în chipul codrului – tuturor, to leiton fiind casa comună, existenței omului în lume. Mioriț a, pădurea adăpostitoare, terifică, un loc în care se tratau, se dezbăteau crede totuși Mircea Eliade, nu sinte- înțeleasă în înfățișarea zoomorfă – treburi publice, afaceri, negocieri. În tizează toate dimensiunile și caracte- ajungând și ,,la forma cea mai Miorița, suntem adunați într-un astfel risticile omului românesc. Contribuie înaintată, a bradului, conceput ca un de leiton, o ,,gură de rai,”, căci doar la o interpretare a prestigiilor sa- prunc, pe urmă ca un voinic”. Să ne suntem aici ca într-un templu – într-o le pe o latură fundamentală. Procesul amintim că în cultul dionysic zeul deschidere a ființei (6), într-o locuire evidențiat în baladă – anularea ur- patronim e câteodată zoomorf și că e a acesteia prin crearea (propunerea mărilor iremediabile ale unui eveni- însoțit de forme din faună. (7) ) unui luminiș pe pă mânt (pe ,,un ment tragic, prin încărcarea acestora Limba ne spune următoarele. picior de plai”). (Pământul însuși e de valori până atunci necunoscute - Oeizoon, construcție lingvistică în văzut aici intens zoomorf, ca un mare ,,ilustrează (…) forța inegalabilă de care găsim și cuvântul ce desemnează animal, cu mădularele sale etc.) Acest creație a geniului popular (1)” , iar nu animalul, înseamnă în greaca veche a luminiș (,,gură de rai”, templu (8) ) o resemnare, pasivitatea neîntoarsă. fi necontenit, fără întrerupere viu. spune despre o vedere a ființei în/cu Ce ne spune însă limba de demult, Legăturile acestui cuvânt în lumea lui locul ei, prin urmare o vedere însoțită aceea care s-a uitat pe sine, cu gâdul lexicală sunt miraculoase, vom găsi: de sophia: vedere totodată ca theoria ei cu tot, în narația mitică . (Adică în zoo rădăacina z (care e o (= contemplare); o vedere cu putință într-o povestire; căci ea nu apără și consolidare, o întă rire), zatheos fiind numai din templu (to leiton), unde se ocrotește precum nopțile acelea ale ceea ce e foarte sacru; dar tot aci, oficiază sau se negociază lucruri Sheherezadei?) Animalul, în aproape, așteaptă zen, care numește dificile, întrebările dramatice. Și, narațiunile mitologice, nu e o regulă a ieșirea în ceva luminos, Homer încă, o vedere împreună numai a celor mentalității ori imaginarului totemic zicând (a observat cineva), cu un vers inițiați, adunați acolo tocmai întru (9) (vezi Arnold van Genep (2) ), dar e al său, că a trăi e a contempla lumina vederea (pro-punerea) ființei. specific în mitologia greacă; soarelui. Animalul cunoaște această O interpretare încă fertilă a dat deghizările zoomorfe erau aci într-un binefacere în chip spontan și Mioriței H. Sanielevici (în Miorița chip subliniat, caracteristice ritualului procedează ca atare. Acest joc al sau patimile unui Zalmoxis).→ dionysiac – ceremonii defrenate vorbelor și sensurilor, dar deopotrivă A.I. BRUMARU

6

https://biblioteca-digitala.ro

Dacă unele năzdrăvănii ale cerce- totuși un sens absurdului – vor acestor drumuri și în general a tătorului pot fi ignorate, apropierea răspunde (precum în baladă) printr-o construcțiilor romane, se vede foarte baladei românești de misteriile orfice feerie nupțială nefericirii și morții. E, numeroase în Dacia, întrucât au dat și zalmoxiene e o intuiție tare. Mircea poate, mai mult, de atât? Omul nostru cuvântului ,,pavimentum”...un înțeles Eliade, care-l citează, vorbește de o lasă, iată, istoria să vremuiască în pe care nu-l mai are în nicio limbă propensiune thanatică la români. Tot pace și își amintește de ființă – de romanică, anume acela de pământ”. astfel Alceu (vezi Diels-Kranz (10) ) aceea sa, de ființa lumii, care i-a pre- În cuprinsul concepției sale despre despre Orpheu, preotul lui Dionysos: cedat și însoțit lui necazurile. Întoc- ,,cultura minoră”, Lucian Blaga crede ,,Într-adevăr Orpheu înfrunta mai ca zeul din vechime (cu care va fi că s-a petrecut ceva mai mult cu acest destinul/Îndemnându-i pe oameni, vorbit el cândva), se lasă deodată cuvânt. Românescul pă mânt nu ar odată născuți, să fugă la moarte...”. În uitat. Geților dionysici le arătase mai implica nimic din nota impresio- acest punct, Miorița corespunde, într- Zalmolxe ce și cum să facă. Românul nantă a lui pavimentum, tezaurizează un fel, legendei manolice. Însă (ca și cei ce l-au premers) își va rea- numai o viață ,,organică”, fără de nici imolația nu e pur și simplu moartea, minti din când în când aceste lucruri, un ,,aspect major istoric”. E, scrie el, nici chiar numai sacrificiul (Ion Taloș la vitregiri. Filosoful Spațiului mio- ,,o dovadă despre o schimbare totală a a arătat în monografia sa Meșterul ritic a vorbit (11) de o ,,retragere”, la stilului de viață, mutat de pe un plan Manole, că îndeosebi în replicile români, din istorie. Pe timpul Daciei major, pe un plan minor”. Și: ,,Nu e anglo-axone ale răspânditei povești Traiane, existase o înjghebare și vorba despre o oarecare schimbare vorbesc de jertfire, mai ales copiii putința unei istorii viguroase? trecătoare, ci de o schimbare sunt aci sacrificați.) În Mioriț a ca și Barbarii în tropot distrug însă cadrul. profundă, totală, de tip de viață, și în Monastirea Argeșului,g ăsim nu- Apariția românității coincide cu fără întoarcere la poziția odată mai modelul arhaic dionysial care va retragerea din istorie și ,,din toate părăsită”. Dar cultura minoră, ca să fi fecundat gândirea ulterioară despre posibilitățile ei ritmice și dialectice, reintrăm în chestiune, e tocmai una a ființă: e un model al ocultării/ dez- într-o viață (subliniază Lucian Blaga) retrasului, a închiderii (am putea ocultării, prin realizarea, pro-ducerea nu lipsită de cultură, nu despoiată de spune încă o dată ) deschiderii ființei (apoi realitatea) locului. Meșterul, ca forme, dar anistorică”. Retragerea e (în/cu închisul pământului). Pământ – să pro-pună și să pro-ducă o locuire, într-o ,,existență organică sufletească obscurul și de neînțelesul – față de un loc de punere în față, de arătare a oarecum atemporală”, suficientă însă mai grandiosul pavimentum: dar e ca ascunsului ființei, imolează ceva din a adăposti posibilități ,,imanente” o întoarcere la ,,,schița” aceea origi- existândul, din ființarea patentă a pentru împrejurări mai prielnice. nară, acolo unde (amintindu-ne acum acesteia. Tot astfel, ca turnul ,,monas- ,,Pre-românismul s-a retras gastero- versurile marelui poet) ,,toate lucru- tirii” din Pasărea Măiastră a lui podic în scoica sa, unde în veacurile rile se desăvârșesc”, făcând spre Petre Ispirescu să se țină, adică să de somn aveau să se înfiripe întâiele aceea ,,un pas și încă unul” (12). Ce- devină leiton sau templu de ascun- determinante ale matricei stilistice ro- lălalt cuvânt dătător de seamă e cu- dere/dezvăluire a ființei, în el e adusă mânești”. Așa e: însă somnul însuși vântul bătrân . Provine din veteranus: ființarea himerică închisă în cuibul ei era reamintirea acelei matrice, somnul soldatul înrolat pe viață, cantonat la (cu locul ei cu tot, ca românul acela acesta o repeta, o lua întocmai; era el, pensie, cu dreptul de a primi, de liric ducându-și, când peregrinează, somnul acesta din scoică, proba că aceea, ca împroprietărire, o bucată de pământul cu el, simțind că acesta e matricea pornise deja, decis, pe pământ. Românescul bă trân nu mai chiar ființa lui încă nehotărâtă.) Și tot drumul ei fără întoarcere. Despre posedă însă nimic din înțelesul în chipul acesta, ciobanul mioritic, procesul izolării noastre de istorie, ,,major” cazon; el nu are decât o adăpostit în leiton, în stoa, simulează observă gânditorul, ne povestește ,,viață de orizont organic și anistoric”. (ca preot, Orpheu ori Zalmoxe) o limba română. Călătoria latinului Urmează, se știe, ceea ce la intrare din locul dezvelit (lume, pavimentum către românescul Lucian Blaga s-a numit concepția luminiș), în locul închis spre ex- pământ e descrisă în felul acesta de despre ,,boicotul istoriei”, carac- punere, spre o altă deschidere... istoricul C.C.Giurescu: ,,strămoșii au teristic românilor. Ideea filosofului a * fost așa de impresionați de trăinicia fost des amintită și comentată, Dar modelul ființei, cu ascunderea ei ______interpretată excesiv. Nu s-a subliniat un răstimp spre a se ivi în altul, e totdeauna ceea ce era de subliniat. repetat de români și în conduita lor Astfel Blaga nu a ezitat să afirme în istorică. Îndeosebi atunci când îi vor desfășurarea întreagă a gândului său fi vitregit nebunele vremi. Este vorba că seminția română, aflată totuși în de reacția lor în fața ,,teroarei ceasul de grație al retrasului, istoriei,”, o reacție, amintește Mircea ,,presimțea că această istorie, ce se Eliade, în fața invaziilor (vezi și făcea și se desfăcea în protuberanțe cotropirea islamică recentă), ei fiind inconsistente, nu putea în niciun caz la răspântii (lângă mari puteri să fie al ei”. Boicotând istoria, imperialiste, ieri ca și astăzi), când românul era la locul lui (într-o formă așadar românul nu ar avea altceva de anume a sophiei), de care dădea făcut decât ce a făcut ciobanul socolteală în felul acelui loc: ființă ce mioritic: neexistând posibilitate de se petrece în ascundere, fiind numai apărare (deși stăviliri cu arma în așa acasă (precum, dacă ne reamintim mână vor fi fost cu putință), impune Marcel Lupșe, Casa cu nr. 45 textul vechi, și zeul de→

7

https://biblioteca-digitala.ro

lângă vatra bătrână heraklitică, sunt în stare de puritate, ci de participare nevăzut însă de musafirii grăbiți și la vizibil, sunt prin urmare ele însele alarmați, și cu care în zadar încerci a-i vizibile”; îmbia). Așa se explică, prin urmare, 5.Participarea, ca și revelația, fac eesența misticii. Într-o cercetare în această ordine de ce populația daco-romană, împinsă a patrimoniului platonic, E.Vasiliu-Scraba și zdruncinată de dese năvăliri, se scrie acestea: ,,...Prin participare, Ideea, pune deodată, scrie Blaga, sub ierarhic superioară celor ce participă la ea, semnul ,,stelei sângelui și a ,,există”, într-un anumit fel, în partici- norocului”. Semințiile poposite din panți”. Acest al doilea moment, o a doua marșul lor menit genocidului și modalitate, e tocmai închipuirea partici- cotropirii (,,...hunice, slave, avare, pării ,,ca participare prin gândire, la o- pecenege, ungare”), se vor fi dus biectul gândit de Ideea-gând, care nu este unele sau au rămas altele, multora altceva decât esența Divinității, gândirea pură, gândirea ce se gândește pe sine”. întâmplându-li-se să fie absorbite de Marcel Lupșe, Scai ,,Problema posibilității unei asemenea ,,buretele anonim” al autohtonilor ce ______,,participări” - încheie cu decizie eminenta se lăsau ,,târâți” în istorie. Lucian Note cercetătoare – se confundă cu însăși Blaga scrie: ,,În adevăr, timp de o mie posibilitatea misticii”. Fie aceasta chiar și de ani aproape, pre-românii și 1.Mircea Eliade, De la Zalmoxis la în sensul metaforic al misticilor creștini românii manifestă un fel de atitudine Genghis-, Editura Științifică și târzii, precum un Angelus Silesius (i s-ar instinctivă de autoapărare, care se Enciclopedică, București, 1980; putea adăuga și Meister Eckarth cu acel poate numi boicot al istoriei. Ei nu se 2.Arnold van Genep, La Formation de ,,Dumnezeu mă naște ca pe el însuși”): adună în masse organizate, ca să se legendes, Flammarion, 1910; ,,Știu că fără mine Dumnezeu nu poate trăi nicio clipă; dacă eu sunt nimicit, și el lanseze în acțiuni de largă 3. Traian Herseni, Forme străvechi de cultur popular româneasc , Editura trebuie să-și dea duhul de nevoie”; desfășurare, care i-ar fi ademenit epic, ă ă ă Dacia, Cluj, 1977; 4. Deși, cum va 6. ,,Încă de timpuriu – scrie M.Heidegger înistorie”. Ei se vor ține doar remarca Hans-Georg Gadamer, 1970, (Op.cit.) – grecii au numit această ieșire pământului locului. (Și astăzi noi 108-9, vezi Gabriel Liiceanu, Note, în în afară, precum și această deschidere numim cuvinte de aiurea, poate de Martin Heidegger, Originea operei de (Aufgehen) – considerate în sine și în același fel, ca ,,land”, ,,country” etc., artă, Editura Univers, București, 1982, ansamblu – Physis ousis. Physis pune în cu cuvântul ,,ținut”). Durează adică în pământul nu mai răspunde unei demnități lumină totodată acel ceva pe care și omul leiton, într-un ,,plai”: e ,,țara” (care e teoretice încă de la Empedocle și își întemeiază locuirea sa”; din ,,țărână”), e ,,terra” (,,alcătuită de neoplatonici, el redevine funcțional 7. ,,Heidegger – subliniază Gabriel Op.cit obicei dintr-o vale între liniile unor mitologic și filosofic, să zicem, în Liiceanu în Note la M.Heidegger, . folclorul de după revoluția creștină și în – folosește aici bivalența semantică a dealuri sau măguri”). (Lucian Blaga gândirea care și-l apropriază și descoase, cuvântului herstellen, care înseamnă ,,a mai scrie: ,, .,,Țara”, o entitate de identificându-i resorturile metafizice. De face”, ,,a produce”, dar și ,,a așeza aici” , natură aproape miraculoasă, o vietate, pildă, la MartinHeidegger care-i va ,,a aduce în prim plan”, ,,a pune în față”, ținută laolaltă și însuflețită de magia sublinia această demnitate metafizică. În ,,a propune (her-stellen)”; unui râu, coincide oarecum cu o Originea operei de artă (ed.cit.), 8. Ori – s-ar mai putea spune – stoa (as, unitate ritmică a spațiului mioritic. gânditorul german scrie: ,,Ceea ce spune e), adică portic, împrejmuire cu coloane, Autonomia acestor unități, supuse acest cuvânt (Erde, pământ, n.n.) nu în greaca veche, pentru a adăposti o exterior unor stăpâniri străine, era trebuie confundat nici cu reprezentarea adunare, de la care va fi pornit și staulul acesta mioritic, loc împrejmuitor și considerabilă. Populația românească unei masse materiale așezate în straturi și nici cu reprezentarea, doar astronomică a ocrotitor pentru o adunare, liberă să fie arăta o rezervă împinsă până la boicot unei planete. Pământul este locul în care astfel numai cu sophia ei însăși, să – e vorba de un boicot firesc și nu deschiderea readăpostește ca atare ceea ce propună și să contemple; lucid organizat - față de stăpânirea se deschide. În tot ceea ce se deschide, 9. Întru, desigur, cu sensurile stabilite de recunoscută exterior, dar nu lăuntric. pământul apare în chip esențial drept cel Constantin Noica: și ,,în spre” și ,,în”; nici Stăpânirea, planând deasupra ca care adăpostește” (trad. Thomas ,,înăuntru,, nici ,,în afară”; un ,,a fi în” ca zodiacul, dar și schimbăcioasă ca Kleininger). E ca o revenire, deci, la ,,a deveni în”; deopotrivă faptul de ,,a sta zodiacul, nu s-a dovedit în stare să demnitatea conceptuală inițială a și de a se mișca în” sau ,,o deschidere răpească pe români în volbura istoriei pământului, pe care o întrezărea, cu toate către o lume închisă, ori, sub alt unghi, o căutare în sânul a ceva dinainte găsit”; ei”.) urmele mitice de acolo, Platon în Phaidon (Opere IV, Editura Științifică și 10. Fragmentele presocraticilor I În împrejurări mai puțin vitrege, Enciclopedică, București, 1983): ,...Iar (traducere integrală după ediția Diels- ,,țările” prind să respire, fac exerciții această corporalitate, iubite prieten, Kranz, cu introduceri și note de Simina de întindere. Apoi spiritul românesc trebuie să o gândim ca ceva greu, Noica și Constantin Noica), Editura se retrage din nou (e aci ritualistica compact, ca de pământ, vizibil, astfel că Junimea, Iași, 1974; scufundării și reivirii sacrului, a divi- sufletul e încărcat cu corporalitate, 11. Lucian Blaga, Op.cit. ; nității telurice), și aceasta se repetă, înspăimântat de invizibilul meleag, zis 12. Lucian Blaga, Poezii, Editura după cum apar și reapar istorii care nu tocmai al lui Hades. Nevăzutul e atras din Minerva, București, 1981; 13 A se vedea sunt însă ale sale, istorii aidoma nou printre monumentele funerare, și A.I.Brumaru, Despre Ființa româneasc , Editura Scrisul românesc, universurilor paralele, inaccesibile prtintre locuri de îngropăciune, în preajma ă c rora chiar ar fi fost v zute ar t ri de București, 2001 și Forma filosofică, ochiului străin. Să nu pierdem însă ă ă ă ă umbră ale aufletelor moarte – tocmai Editura KronArt, Brașov, 2017. niciodată din vedere vocația ivirii din chipul în care se pot înfățișa astfel de 14. S-a consultat Abrege du Dictionnaire nou și exercițiile de dilatare (13). suflete care, eliberate de trupul lor, nu grec-francaise, Hachette et Cie, f.a.

8

https://biblioteca-digitala.ro

Mai altfel, despre deja un poet cunoscut, apreciat şi publicat frecvent în Convorbiri literare, ceea ce nu era puţin lucru, iar o legătură sentimentală cu Eminescu (II) avea rostul şi rolul ei pentru nevasta „Foarte frumuşică, veselă, unui soţ cu mult mai în vârstă. În spirituală, această fată fu măritată de plus, ea însăşi avea chemare spre mama ei la vârsta de 16 ani (în poezie, lucru nu lipsit de importanţă realitate este vorba de 14 ani, n. d.h.) în angrenajul unei iubiri care prindea cu Ştefan Micle, bătrân profesor la contur, care evolua asemenea unei Universitate.(…). În asemenea avalanşe mărindu-şi volumul şi… împrejurări, fiind dat şi caracterul profunzimea pe măsură ce se uşuratic al acestei tinere femei, nu e rostogolea spre maturizare şi de mirat că ea nu se credea legată maturitate, dacă e să exagerez, dar

prin lanţurile căsătoriei până într- puţin… Încerc să mă substitui unuia atîta încît să păzească cu stricteţă ______driblăm realitatea căutând cu care, analizează situaţia la rece, şi mă credinţa conjugală bătrînului Micle, disperare un adevăr care să ne scoată las, deci, stăpânit de acest sentiment pe care îl considera mai mult ca un străduindu-mă să deturnez, de fapt să părinte decît ca un soţ .” (Iacob la un liman convenabil şi absolut inedit, vom ajunge tot… acolo de duc într-o zonă mai puţin Negruzzi) sentimentală toată povestea, şi a unde am plecat. Şi, de unde am luat Poate nu e tocmai potrivit, dar startul? Exact de la prezenţa fizico- noastră, însă mai mult a lor. încep comentariul de faţă referitor la psihică a Veronică i Micle! Cum, Da, ştiu: gândind şi scriind cea mai importantă iubită a lui Mihai iarăşi Veronica? Încă mai sunt lucruri această carte, îmi asum un risc. Mare. Eminescu (dacă le includem în de spus? Da, iarăşi, pentru că, nu Mare, fiindcă mii şi mii de pagini au clasament pe Cleopatra Poenaru- foarte des, este drept, dar se tot ivesc avut ca temă cuplul Mihai-Veronica Lecca şi pe Mite Kremnitz, dar lăsând ştiri, unele, la modă în ultima vreme: în care ardeleanca-năsăudeancă a la o parte pe ingenua Casandra Elena pe surse!, tocmai pentru că despre ea jucat un rol extrem de important atât Alupului…), reproducând din epitaful toată lumea ştie totul, cel puţin aşa se în privinţa creaţiei eminesciene, cât şi de pe crucea Veronicăi Micle crede, destui fiind chiar convinşi de în viaţa privată a lui Eminescu. următorul fragment: ,,Şi pulbere, acest lucru. Şi, totuşi, nu, nu e totul! Aceste două elemente combinându- ţărână din tine s-a alege,/Căci asta e Deoarece, iată, după un secol şi ceva se, intercondiţionându-se şi, nu a lumii nestrămutată lege ;/Nimicul te de la moartea Veronicăi, Editura rareori, având rol osmotic, chiar dacă aduce, nimicul te reia,/Nimic din tine- Polirom a publicat un volum întreg de această relaţie a suferit unele sincope, n urmă nu va mai ră mânea”. (din scrisori inedite Veronica-Eminescu- câteva cu alură de adevărată şi poezia – Şi pulbere, ţărînă ...). N-a Veronica. Ultimele, s-a spus. S-ar definitivă ruptură, iubirea lor a fost să fie aşa, nu vreau să fie aşa, putea… Ah, ce… veste minunată! Ce supravieţuit... Însă revenirile au fost pentru că trebuia să fie… altfel. nadă minunată şi atrăgătoare pentru cu atât mai puternice, cu cât că, La urma urmei, acest epitaf noii bârfitori şi cârcotaşi! Mai există adeseori, nu erau lipsite de o anume dureros, însă realist şi cu accentuate îndoieli, dar scrisorile, chiar în fac- spectaculozitate, având şi „sprijinul” rezonanţe sumbre, nu face altceva simil, există!, deşi nu se ştie cu cer- cu parşivă bunăvoinţă al bârfitorilor decât să exprime un adevăr general titudine… Acestui comentariu i-am şi zvoniştilor având deseori statut valabil pentru existenţa oricui. cu direcţionat conţinutul spre o turnură de… profesionişti. Corespondenţa deosebirea că aici este vorba despre care a fost, de regulă, ignorată, ca dintre cei doi şi amintirile celor care Veronica Micle, despre femeia şi fiind lipsită de importanţă, şi anume: i-au cunoscut, atestă cu prisosinţă iubita care şi-a circumscris viaţa în există un acord general că Veronica a acest lucru. Din punctul de vedere lumea sacră a iubirilor înalte, acolo fost o femeie tânără, blondă, poetă şi, respectiv, cititorul de rând ca şi unde vom găsi pentru totdeauna pe peste toate, ardeleancă frumoasă şi majoritatea covârşitoare a iubitorilor Laura, iubita căreia îi dedica sonetele inteligentă, calităţi care i-au fost de istorie literară, cu cancanurile ei cu poetul Petrarca; Beatrice, din Divina atuuri în legătura sentimentală cu tot, sunt convinşi că ştiu totul despre Comedie, a lui Dante; Maitrey, din Eminescu, dar care i-au adus şi cel mai celebru cuplu din literatura romanul lui Mircea Eliade; legendarul destule necazuri, cum era, de altfel, în română. Spre deosebire, eu cred că şi cuplu Tristan ş i Isolda; nefericiţii firea lucrurilor. Însă mai e ceva: în acest caz nu există absolutul, Romeo şi Julieta; Paris ş i Elena din ardeleancă-năsăudeancă inteligentă, dimpotrivă, cred cu îndărătnicie că Iliada lui Homer; Antonius şi măritată cu un bărbat mai în vârstă mai e ceva de spus, acel ceva care, Cleopatra – iubire la… prima vedere, decât ea cu 30 de ani – e drept că spus cu alte cuvinte şi cu libertatea de „Quod erat demonstrandum”, Ulise profesor universitar şi rector – a interpreta textul unei scrisori, o şi Penelopa, dar şi, de ce nu?, Cioran Veronica s-a lăsat cu bună ştiinţă situaţie, un moment, câteva cuvinte, ş i Friedgard, Marin Preda ş i Aurora cucerită de Eminescu, poate doritoare ajută sau completează generalul cu Cornu etc., etc., etc., iubiri care au de o simplă aventură amoroasă, particularităţi… Mereu mai poate fi intrat în legendă, dar şi în… sufletele poate… Spun poate, preferând să spus ceva, altceva. În volumul Viaţa multora dintre noi, aureolate de cred că intuiţia ei de femeie a jucat un lui Mihai Eminescu, G. Călinescu a nimbul asigurător de nemurire… rol important, sau cel mai important, reuşit să „oprească”, măcar → …De fapt, oricât am încerca să dacă avem în vedere că Eminescu era DUMITRU HURUBĂ

9

https://biblioteca-digitala.ro

pentru o vreme, avalanşa de infor- doi amorezi de duzină care se adresau maţii care, nu o dată, s-au dovedit a fi unul altuia cu diminutive, adesea cu EMINESCUM eronate, inutile sau jignitoare pentru totul banale, gratuite şi naive, memoria celor doi iubiţi, cu precădere apelative de amanţi oarecare etc. Iată, pentru Veronica, mai ales după spre deliciul iubitorilor de bârfe şi moartea profesorului Ştefan Micle. senzaţii spectaculoase tari, câteva Au existat dintotdeauna, există şi vor apelative despre care aminteam: 29 exista mereu şi mereu informaţii decembrie 1879: Măi Poțoț oni; 5 suplimentare, detalii importante, însă ianuarie 1880: Dragă și dulce Nicuță; spuse/scrise cu toată priceperea, au 4 aprilie 1880: Dragă Cuță; 17 martie rostul de a consolida convingerea că 1882: Dragă Momoț elule; 5 iulie nimic nu e… bătut în cuie pe lumea 1882: Dragă Momoț; 4 august 1882: asta. Absolutul, se spune, este doar Draga mea Nică; 29 decembrie 1882: Dumnezeu. Treptat au apărut, totuşi, Măi ramură de liliac… Şi încă: alte informaţii, alte comentarii, alte anagrame pentru numele Veronica, ştiri culese de la surse mai sigure folosite de Eminescu: Veronica, (scrisorile, reproduse în facsimil), sau Acinorev, Verona, Aronev, Anorev, transmise pe cale orală din generaţie Aquinore, Irena, Aroniqva, Enorvica, în generaţie, mai ales prin cele două Vicenora, Acivrone, Civraneo, fiice ale Veronicăi: Valeria (1866- Neocivra, Vranceora, Norviace, 1929) ş i Virginia-Livia (1868-1937), Narvioce, Vreona, Voerna, Vnoera, informaţii pe care le foloseşte doar Vanoper, Arnoev, Aornev… Să G.Călinescu în 1932, la publicarea cădem de acord că, măcar la prima monografiei Viaţa lui Mihai dragoste, fiecare am căutat, adesea Eminescu. Însă, în 1964, când a fost am şi găsit!, tot felul de diminutive- republicată scrierea în ediţie alint pentru fiinţa iubită, unele de-a definitivă, n-avusese la îndemână dreptul năstruşnice, dar ne aparţineau, unele informaţii care au apărut mai erau dragele noastre invenţii şi În perioada de incertitudini târziu… Definitivă, monografia, însă inovaţii lingvistice. Şi nu e deloc și în grupa unei noi priviri, fără nicio referire la „corespondenţa greşit dacă evadăm din… lăsați o căsuță liberă, inedită” dintre Eminescu şi Veronica, cantonamentul primei iubiri şi trecem în Tabelul unei deveniri. fiindcă abia în anul 2010, Editura la altă etapă sau tranşă de vârstă când Polirom a publicat într-un volum devenim… serioşi, sobri şi, din Lângă buricul lui filosofic, semnat de Christina Zarifopol-Illias, păcate prea des, dispreţuitori. Însă, ne unde face universul surcele, intitulat semnificativ şi subintitulat place sau nu, după trecerea anilor lăsați un loc indulgenței, Corespondenţă inedită Mihai vorbele de alint şi dezmierdările, în la punctele lui de vedere. Eminescu – Veronica Micle. Volumul cele mai dese cazuri, stau bine-mersi cuprinde: Scrisori ale lui Mihai în vreun sertar secret al sufletului. Trebuie să se prevadă pasul, Eminescu către Veronica Micle; anul Este un firesc al mersului vieţii cam care să-i întrețină saltul, 1879; anul 188; anul 1881; anul în toate cazurile… valențele iubirilor să-l sară, 1882; anul 1883; scrisori nedatate; ______de pe un strat energetic pe altul. Scrisori ale Veronicăi Micle către Mihai Eminescu; anul 1878; anul Nopțile, ce-s mănușă pe vis, 1880; anul 1881; scrisoare nedatată. să-i dea a luminii croială, Inedite fiind, scrisorile schimbă puţin stelele să nu-i bată la ușă, situaţia şi lumina proiectată prin timp ci să intre fără sfială. spre imaginea cuplului în cauză. Nu ştiu dacă în bine sau în rău, nu ştiu Mai larg ca o închipuire dacă s-a urmărit, dar s-a reuşit în și mai înalt ca o boltă, mare măsură ca relaţia dintre să-i încapă în neastâmpăr, Eminescu şi Veronica să fie cumva nepotolita revoltă. scoasă de sub „egida” unui romantism firesc şi din zona unui Necuprinsul să-i semene leit teritoriu ideatic ţinând de legendă şi cu adâncul gândului sadea, bagatelizată apoi şi transferată într-un în care propria nemărginire, câmp al derizoriului, al unei lumi mai numai sinele său să-l redea. degrabă contaminată într-un pseudomahalagism, ieftin şi acela... RĂZVAN DUCAN Aşa cum era de aşteptat, s-au format imediat două tabere: a celor care au 5 iulie 2019 exclamat măcar în gând: „aha!” descoperind în inedite un alt Eminescu şi o altă Veronică, adică Marcel Lupșe, Păpădie

10

https://biblioteca-digitala.ro

Remember - 30 Monahului în martie 1989. În • 91. 1986, martie 7. Notă de răspunsurile lui N. Steinhardt din anii analiză în DUI „Scriitorul” cu '80 la un dialog inițiat de N. Băciuț, măsuri pentru identificarea și care nu s-a putut concretiza până la supravegherea vizitatorilor lui Nicu (29 iulie 1912- 30 martie 1989) capăt, l-am regăsit pe același N. Steinhardt. (VIII) Steinhardt, dar cel de după plecarea • 92. 1986 iulie 1. Notă de mea în Canada, pe care nu îl mai analiză în DUI „Scriitorul” privind auzeam la telefon și nu-l mai vizitam ancheta asupra apropiaților lui Nicu în garsoniera lui din București, pe cel Steinhardt. care-și găsise rostul și liniștea la • 93. 1987 martie 12. Notă Rohia. privind urmărirea atentă a tuturor Și iată că acuma, după niște ani deplasărilor lui Nicu Steinhardt în buni de la prima lectură, am recitit-o. București. Între timp, am devenit colaboratoare • 94. 1987 iulie 23. Notă de la Vatra veche, apoi la ȋndemnul d-lui analiză privind urmărirea și Băciuț am publicat volumul „Oameni interceptarea corespondenței și pe care i-am cunoscut” (Ed. Vatra relațiilor lui Nicu Steihardt. ______veche 2015). Anul trecut, ȋn 2018, l- • 95. 1987 noiembrie 1. Notă de Scriu aceste rânduri mult înainte am ȋntâlnit și personal pe d-l Băciuț, analiză privind împiedicarea lui Nicu de 29 iulie, când era ziua lui. Le scriu invitat ȋmpreună cu părintele Steinhardt de a lua cotact cu Doina și, recitind cărțile scrise de sau despre Gheorghe N. Șincan, la Săptămâna Cornea, cu Andrei Pleșu și a el, sunt iarăși lângă el. Aproape că culturală anuală din iulie de la introduce idei ostile regimului în nu-mi pot imagina cum au putut Câmpul Românesc din Hamilton, articolele publicate. îndrăgi și scrie despre el oameni care Canada. • 96. 1988 aprilie 9. Notă privind nu l-au cunoscut personal. În anul Desigur, scrierea de față nu se articolul „Taina Libertății”, publicat 2000, când scriitorul George vrea a fi despre mine, dar din seria de Nicu Steinhardt, și relațiile sale cu Ardeleanu a publicat cartea: „Nicolae omagială dedicată împlinirii a 30 de Marie-France Ionesco Steinhardt: monografie”, după care au ani de când bunul meu prieten s-a • 97. 1988 octombrie 14. Raport urmat, în 2009, volumul „N. stins, nu poate lipsi descrierea privind avertizarea lui Nicu Steinhardt și paradoxurile libertății: o propriilor emoții și trăiri la fiecare Steinhardt de către ofițerii Securității perspectivă monografică", de fapt contact cu ceva scris de sau despre N. în vederea neparticipării sale la lucrarea de doctorat a autorului, Steinhardt. Iar reîntâlnirea mea, protestul scriitorilor. atunci am fost și tulburată, dar și acuma, cu volumul „Între lumi” - care • 98. 1989 ianuarie 6. Notă mulțumită: iată că există oameni, mi- de altfel a fost integrat și în seria de privind legăturile dintre Nicu am spus, care nu l-au cunoscut opere complete „N. Steinhardt” a Steinhardt, Michel Combes (ginerele personal pe Nicu, dar pe care viața și editurii Polirom - Iași, mi s-a părut a Doinei Cornea, n.m.) și Katherine opera lui i-a fascinat. Și totuși, din fi fost o carte „peste timpuri”. Spun Verdery. perspectiva unui om care l-a cunoscut „acum”, pentru că, foarte recent, • 99. 1989 aprilie 3. Raport și iubit pe Nicu, a cărui voce stăruie UZPR (Uniunea Ziariștilor privind contactarea Donicai Vanzu- în memorie, nu-mi pot imagina cum Profesioniști din România) a premiat cineva care nu l-a cunoscut personal, rec, menajera lui Nicu Steinhardt. - la secția „Carte de publicistică – • a putut doar „studia” viața lui - si cât 1918” volumul „Nicolae Băciuț ȋn 100. 1989 iunie 13. Raport cu de bine! dialog cu Veronica Pavel Lerner - propuneri de închidere a DUI Și mai impresionată am fost Oameni-Repere-Mărturii” (Ed. Vatra „Scriitoul” în urmă decesului lui acum zece ani când, sfătuită de poeta veche 2018). Două cărți de dialog și Nicu Steinhardt. Carmen Tania Grigore - pe care o trei personaje: N. Băciuț, N. Găsim, în prefața cărții „Între știam de pe un site literar și care citise Steinhardt și eu. Dialoguri și prietenii lumi”, cuvintele d-lui Băciuț, ȋn un text cu amintirile mele despre N. în spațiu și timp. contrast definitiv și binefăcător cu Steinhardt, am trimis materialul la Interesantă și foarte dureroasă rigiditatea textelor din dosarele redacția revistei „Vatra veche”, al mi s-a părut comparația dintre Securității: Este, cred eu, sper, totuşi, o cărei director era - și este și astăzi - scrisorile din perioada 1986-1989 carte recuperată, pe care N. Steinhardt Nicolae Băciuț. Desigur, materialul adresate de N. Steinhardt lui N. nu ar fi scris-o dacă n-ar fi existat meu a fost imediat primit și publicat, Băciuț și rapoartele de urmărire a lui „provocarea”. Ea completează, cât de iar d-l Băciuț, de a cărui admirație N. Steinhardt, din aceeași perioadă, puţin, imaginea celui care a fost pentru pentru N. Stenhardt nu știusem, mi-a scrise de un agent de și generaţia mea (optzecistă) un model, trimis imediat prin email ediția a 4-a apărute în volumul „Nicu Steinhardt un model de care, mai mult decât (revăzută și adăugită) a cărții „Între în dosarele Securității 1959-1989" oricare altă generaţie, aveam nevoie. lumi”, (Ed. Nico 2009). (Ed. Nemira 2005). Simpla Mai e, această carte, încercarea de a Atunci, am citit-o cu sufletul la enumerare a titlurilor oferă penibila prezenta un alt N. Steinhardt, pe cel gură și m-a mișcat profund dialogul imagine a tracasărilor continue la care care, din „singurătatea deplină” a început în 1986 de tânărul scriitor a fost supus Nicu până în ultimii ani Rohiei, dintre viaţă şi cărţi, nu refuză Nicolae Băciuț, prin scrisori, cu N. ai vieții. Iată cele zece titluri ale să comunice cu lumea. → Steinhardt și întrerupt de stingerea ultimelor rapoarte (pag. 356-385): VERONICA PAVEL LERNER

11

https://biblioteca-digitala.ro

GARA FĂRĂ ȘINE DE TREN iar apoi să o-nmugur. spre locul știut doar de tei, Cu psaltirion și țiteră toți frații mei de condei, Am intrat în templul unui copac m-am întors la mine din nou (oh, parcă-i și văd și-am învățat să înfloresc, și am găsit din toate câte ceva, cum în hohote,) dar să tac. dar fiecărui ecou în urma mea or să plângă, îi căzuse numărul de stradă dar din invidie, din fierea Am intrat la piatră în rărunchi și prima literă. bătrână, și am deprins cum să tac, să mă și nu a durere dând semn, înalț, GOOD BYE că săcătura secăturilor dar să stau în genunchi. intră-n literatura română De vânzare mi-e moartea, Am intrat la spic și la strugur prin Magna Cum Laude freamăt cugetam cu mintea nătângă al tuturor pădurilor, ucenicind tainei începută de de cămătar. mugur, laureat al crucii de lemn! DUMITRU ICHIM dar să tac, să mă înalț, Când voi pleca ______Un important traducător şi critic Membru al Uniunii traducătorilor literar bulgar a fost premiat la Ipo- din Bulgaria și președinte al Premiu pentru traducerea şi teşti, în Botoşani, pentru traducerea şi Asociației traducătorilor din orașul promovarea operei lui Eminescu promovarea operei lui Eminescu. Ruse, a tradus și publicat versuri, Evenimentul a fost inclus în seria proză, eseuri şi piese ale celor mai manifestărilor dedicate comemorării a cunoscuți autori români, printre care: 130 de ani de la moartea poetului Arghezi, Caragiale, Eminescu, naţional. Slavici, Blaga, Eliade, Cioran, Matei Traducătorul și criticul literar și Vișniec, Mircea Dinescu sau Grigore muzical din Bulgaria Ognean Stam- Vieru, în total peste 45 de cărți și 60 boliev a fost distins la Ipotești cu pre- de piese românești semnate de autori

miul pentru traducere și promovare a clasici contemporani. Foto: Radio România operei eminesciene. ______Concursul a avut o secțiune de poezie în limba italiană și o secțiune Premiul European Clemente de poezie în limbi străine (engleză, Rebora 2018/ 2019 franceză și spaniolă). Printre numeroșii participanți la La Palazzo San Macuto, sediul concurs se află și colaboratoarea Camerei Deputaților din Roma, a avut revistei noastre, Elisabeta Boțan loc înmânarea premiilor prestigiosu- (scriitoare și traducătoare), stabilită în lui concurs literar Premiul European Primăria orașului Modica (Rg), Spania, fiind clasată pe locul al treilea Clemente Rebora 2018/ 2019 aflat la Primăria din Montesarchio (Bn) în la secțiunea de poezie în limba cea de-a doua ediție. Concursul este colaborare cu „Amici delle Giubbe spaniolă, cu poemul „Zbor”. Premiul organizat de „Asociación Cultural Rosse”, „Proverso de Madrid”, întâi i-a fot acordat poetei spaniole Arte y Solidaridad" (președinte, Die- „Edizioni Gnasso” și „Café Histórico Izara Batres, iar premiul al doilea go De Nadai) fiind patronat de ”Pre- Literario Le Giubbe Rosse”. poetei Zhivka Baltadzhieva, din sidencia del Consejo Regional de Juriul a fost format din 19 persoa- Bulgaria. Cerdeña”, Primăria orașului Florența, ne, critici literari, scriitori și jurnaliști. ______cu Virgil Ierunca de la Paris s-a "Iubite domnule Băciuţ, Remember 30 - N. Steinhardt întrerupt în 1983 din cauza intervenției →Pe toată perioada schimbului Securității. Dar iată că și scrisorile din [...]Oricine se aşează să scrie nostru epistolar am avut senzaţia că N. țară, cum au fost cele cu N. Băciuț din cunoaşte Ameţeala şi Panica. Steinhardt, care nu era în stare să facă Târgu-Mureș erau citite, cenzurate, Fie că se aşează Goethe să scrie rău nici unui fir de iarbă, încerca să mă confiscate. Faust ori Eminescu să scrie protejeze. Trecut prin atâtea, n-ar fi Cartea „Între lumi” - dialogul Luceafă rul ori mă aşez eu să-mi scriu vrut să se răsfrângă şi asupra mea lui N. Steinhardt cu „tânărul poet” articolaşele, cronicuţele ori eseurelele, tratamentul pe care i l-au aplicat Nicolae Băciuț este de o mare tot acelaşi sentiment năpădeşte pe cel cerberii regimului comunist. Aveam frumusețe. Urmărit de Securitate, ce ia condeiul în mână: un amestec de continuă bănuială că scrisorile ne sunt fragilizat de boală, N. Steinhardt Frică şi Cutremur şi Nădejde nebună citite, că întârzierile inexplicabile şi rămâne același om inteligent, frumos, şi Mândrie şi Entuziasm şi dorinţă de trucurile cu „destinatar necunoscut” erudit, credincios. Citez un fragment a lăsă toate baltă spre a gusta o viaţă erau „opera cititorului interpus”. dintr-o scrisoare a lui N. Steinhardt, pământească simplă, fără de idei şi de Da, acuma știm că scrisorile erau cu data poştei: Târgu-Lăpuş, 11 blestemul scrisului. citite. Corespondența lui N. Steinhardt aprilie 1988: Al Dvs N.St."(pag. 102)

12

https://biblioteca-digitala.ro

Să ne mai (re)amintim de… Teatrul de păpuşi în România (în colaborare cu Letiţia Gâtză şi Iordan Chimet) (1968); Tufă de Veneţia (1971); Spectacole în cerneală 20 octombrie 1924 - 25 noiembrie (1972); 1.000 de ore în Spania 1996 (1972); De ce râdeau gepizii..., O privire de ansamblu asupra (1973); Caligrafii pe cortină (1974); întregii sale opere, atrage după sine Când plouă, taci şi-ascultă ... (1974); concluzia că Valentin Silvestru a fost Teatrul românesc contemporan (în şi va rămâne în istoria literară ca unul colaborare) (1975); Zâna dintre cei mai avizaţi comentatori de castraveţilor (1976); Clio şi spectacol teatral. De altfel, cronicile Melpomena (1977); Elemente de sale au consacrat un domeniu literar – caragialeologie (1979); Arta cronica de teatru – în care apăruseră îmbrobodirii, (1982); Ora 19,30 de-a lungul timpului texte ale unor (1983); Un deceniu teatral (1984); autori români importanţi, însă puţine Umorul popular românesc modern ca opere de sine stătătoare până la (1987); Ce mai faci? (1988); Silvestru şi chiar după – mă refer la ______Umorul în literatură şi artă (1988); valoarea, profunzimea şi corecta De-aici putem vorbi, probabil Birlic: o viaţă trăită pe scenă interpretare a spectacolelor. Schiţele, şi despre receptivitatea şi dragostea (1991); Un bou pe calea ferată textele sale în general, degajează acea sa pentru comedie. (1992); Jurnal de drum al unui critic atmosferă specifică satirei şi umorului În orice caz, şi indiferent cât s- teatral (1944-1984) , I (1992); – cele două componente care fac ar chinui câţiva suferinzi de boala Oasele ca proprietate personală deliciul lecturii. Atât satira cât şi reconsiderărilor, prin opera sa, (1993); Alexandru Giugariu (1996); umorul sunt inepuizabile şi sunt Valentin Silvestru nu va putea fi Praf şi pulbere (1996). transmise cititorului printr-un comic scos din istoria literară fie şi dacă De asemenea, Silvestru a fost elegant, spumos şi plin de savoarea reducem creaţia sa la perioada dintre publicat şi în antologiile: Die Kamel, unei exprimări frecvent inovatoare, celebrul an 1971 şi Revoluţia din Berlin (1976); Sub zodia comediei, dar care nu le salvează de 1989, pentru titlurile cărţilor I-II (1976); Antologia piesei proletcultism, tocmai fiindcă acţiunea publicate de el, precum şi conţinutul româneşti într-un act (introducerea multora este amplasată într-un întregii sale opere atestă valoarea şi editorului), I-IV, 1979-1982; însă el existenţialism specific vremii. Este contribuţia sa indiscutabilă inclusiv apare şi în vol. Teatru, I-II, 1985- evident şi de… iertat că satira şi la istoria dramaturgiei româneşti. 1987), de D.R.Popescu. umorul practicate de Valentin Opera sa, cuprinzând scrieri în Cum era şi firesc, opera lui Silvestru nu se circumscriu celor de special legate de fenomenul teatral, Valentin Silvestru nu a trecut factură postdecembristă în care, lipsa dar şi proze (schiţe) satirico- neobservată, ci a fost tot timpul… de talent al unora, este ajustată cu umoristice, face parte din zestrea urmărită şi comentată de critici momente pornografice, dialoguri literaturii române atestând, prin literari consacraţi şi de a căror păreri lipsite de inteligenţă şi dinamism, dar întregul său, personalitatea unui nu putem face abstracţie. bogate în construcţii epice în care mare şi important slujitor al Redau în continuare câteva sexul şi trivialităţile sunt la ordinea teatrului, al scrisului în general. nume importante care, în zilei. În această ordine de idei, „vina” Opera sa este mărturie indubitabilă, comentariile lor, s-au referit la lui Silvestru este că temele şi iar cărţile sale se constituie în puncte creaţia lui Silvestru: Mircea subiectele schiţelor sale sunt culese de referinţă, după cum se poate Iorgulescu, în Luceafă rul (nr. din lumea şi atmosfera specifică constata: 40/1973); Valeriu Cristea, în vechii orânduiri socialiste, adică Trenul regal (1949); Într-o România literară (nr. 28/1974); Ion „legate” prin această abordare de noapte înstelată (1951); Bordeiul de Vlad, în Tribuna (nr. 25/1975); sistem, legătură care, prin extensie, la Toarta Albă (1952); Jurnalul Cornel Ungureanu în Orizont (nr. înseamnă, din punctul de vedere al cu file violete (1955); O femeie 29/1976); Şerban Cioculescu, în unor denigratori, loialitate faţă de aprigă (1955); Din fotoliul România literară (nr.9/1980); socialism… În acest fel, satira şi spectatorului. Însemnări teatrale Alexandru Călinescu în Convorbiri umorul, comicul în general, nici nu dintr-o călătorie în URSS (1956); literare (nr. 3/1980); Laurenţiu Ulici mai contează, oricât ar fi ele de Teatrul Naţional „I.L. Caragiale" la în Contemporanul (nr. 26/1980); calitate, nu? Însă, valoarea scrierilor Paris (1957); Necazurile lui Şurubel Ştefan Cazimir în Teatrul (nr. 7- nu poate fi considerată accidentală, ci (fabulă veselă pentru păpuşi, în 8/1980); Irina Petraş în Tribuna trebuie avut în vedere că este cinci întâmplă ri (1959); Mâniosul (nr.48/1982); Valentin Taşcu în produsul unui talent viguros dublat de (1961); Întoarcerea Zânei Steaua (nr. 11/1985)… un spirit de observaţie extraordinar, Minunilor pe Pă mânt (1962); Jules Aşadar, să ni-l tot amintim pe completat superb şi periculos de Cazaban (1964); Suferinţele Valentin Silvestru, la urma urmei un aciditatea unui sarcasm distrugător – Haralambinei (1964); Glastra cu reper, un model… calităţi specifice doar oamenilor cu sfecle (1965); Personajul în teatru DUMITRU HURUBĂ inteligenţa peste medie. (1966); Prezenţa teatrului (1968);

13

https://biblioteca-digitala.ro

vrei - scrie-mi, nu așa ca un maestru generos. Sînt bolnavă acum și am nevoie de cîteva alinări! Apropos!

(XV) Mă mai iei de nevastă ? Nu-mi scrii “Mitia dragă, nimic dacă ai terminat divorţul și Am primit scrisoarea ta sîmbătă. E alte acţibilduri. De altfel dacă nu, dezolant că nu poţi veni, dar dacă nu-i nici o supărare. În felul meu îţi zici că ai atîtea treburi și, mai ales, rămîn mereu aproape ,,ciudatul meu de cele care te vor scăpa de necazuri, zeu și prieten”, în amintirea visului ______te iert. meu nebunesc. Și cum știu că vasele cumpăra un pian. Poate-ţi rezolvi tu Sper că-i numai din cauza de preţ sînt foarte fragile, am devenit treburile și-i cumperi unul, la mine treburilor, nu pentru alte motive. Eu tare înţeleaptă. Nădăjduiesc că ai să- slabă speranţă. mă simt prost de aproape două mi scrii repede, acum cît sînt Acum e la meditaţie, la săptămîni și mi-e lehamite să mă duc bolnavă. matematică, partea ei vulnerabilă. la doctor. Acum, colac peste pupăză, Te pupă Despina ș i Eumene”. Și-a făcut pînă adineauri temele, sub am o nevralgie a tuturor dinţilor, Notă supravegherea mea, cu o fetiţă. Eu o care mă înnebunește. Am fost sîm- Gheorghe Sarău a primit în dar aștept pe doamna Papagoge [?] la bătă în excursie la Cetatea Histria și această scrisoare, în anul 1989, de la lecţia de engleză. Nu prea m-am cred că a fost curent în mașină. Tu ai Anghelina Stelaru, cea de-a treia ţinut de treabă, dar mai închide și ea văzut cetatea? Nici n-am bănuit că o soţie a lui Dimitrie Stelaru. ochii. Iată ţi-am descris ocupaţiile să mă miște atît. Închipuiește-ţi un mele cotidiene și trebuie să recunoști colţ de cîmpie dobrogeană pustiu, cu * că nu-i prea amuzantă viaţa mea. ierburi mici, sărace și amare, prin * * Am uitat să-ţi adaug meditaţiile, care foșnește vîntul și praful. Scrisoare trimisă de Despina ședinţele, nici de șah n-am mai avut Luminile domoale, metalice ale Stelaru, de la Constanţ a, la 24 timp. lacului Sinoe și ce-a mai rămas din octombrie 1961, lui Dimitrie Stelaru, Uitam să-ţi spun că Nela e vorba civilizaţiile apuse. Ziduri și cîteva la Turnu Măgurele. să capete locuinţă. Dacă te duci la urme de obiecte casnice și sacre din București treci pe la ei și epoca greacă, cam de 2700 de ani, Constanţa, 24 octombrie 1961 interesează-te, poate capeţi tu un altar al zeiţei Venus, cîteva “Mișca dragă, camera lor. arhitrave – tot ziduri și cîteva cioburi Mă vei ierta oare că așa tîrziu îţi Au gaz metan, e foarte centrală din perioada elenistică și, în sfîrșit, răspund? Am fost leneșă și destul de și, în orice caz, e mai mare decît ziduri și cioburi din perioada mai bolnavă. O gripă contractată de la o chiţimia pe care ai măritat-o. Cine tardivă, romană. Tot de atunci, băile muncă patriotică. Nici acum nu mă știe? Poate, pînă la urmă, mă iei și cu palestrele în care mozaicul s-a simt bine: dinţi, amigdale dureroase, pe mine în București. păstrat aproape intact. dureri de cap și insomnii. Adaugă la Ţi-am scris, iubitule, o seamă de Închipuie-ţi că și pe atunci, în astea eternele mele mici necazuri și baliverne insipide, dar crede și tu perioadă tîrzie, cineva își făcuse ai tabloul aproape exact al unui om lipsit momentan de locuinţă în palestre – probabil indispoziţiei mele prelungite. Am inspiraţie. problema spaţiului era la fel de acută realizat și un lucru bun – un aragaz Poate, cînd vii, am să-ţi pot rostui pe atunci? mic cu două ochiuri, care-mi mai niște vinuleţ superb, de Murfatlar. Un fag sălbatic și-a făcut culcuș în ușurează bucătăriseala, dar odată cu Te-am așteptat în august cu vreo colţ, lîngă un turn de apărare și peste asta și ceva datorii. Dar, trec ele. cîteva sticle, dar cum n-ai venit, tot ierburile amărui, praful și vîntul. Tu zici că ai și tu necazuri. Trec, l-am supt cu Eumene. Mi se pare Un ghid, cam nervos, dar inteligent, dragul meu, și ale tale și trebuie să mie sau în octombrie a fost ziua ta? ne-a zugrăvit drumul istoriei și n- iasă iar soarele. Am promisiunea Multă fericire și sănătate, iubitul aveam decît să închid ochii să-i văd unei locuinţe mai bune și atunci am meu încărunţit! pe dragii rafinaţi greci aducînd să te pot invita cu dragă inimă să-ţi Uitam să-ţi spun că și eu sînt ofrande zeilor, pe bărboșii sciţi, pe petreci iarna la mare. Sună cam aproape colilie. O să fiu în goţii blonzi și hirsuţi. Pe urmă, ciudat, nu-i doar Costa de Azur, dar primăvară o distinsă doamnă cu bineînţeles, am fost să vizităm o ce să-ţi fac dacă astă vară n-ai găsit chică argintie. Nici nu mai am unde G.A.C. de la Mihai Viteazu: porci timp? Roagă-te zeilor tăi să se să pălăvrăgesc. Drept pentru care te (eu nu i-am văzut, sînt doar destui realizeze. E vorba, pînă spre sfîrșitul pupă și-ţi dorește noroc și bine bipezi), vaci - am mîngîiat un viţel lui noiembrie, să capăt două camere, Despina” roșcat; îi mirosea botul a iarbă și dar știu eu? Notă lapte. Pe urmă am venit acasă. Eumene e grăsuţă, cuminte și Această scrisoare a fost Vineri începe școala. Deloc învaţă bine. Știi că a împlinit 12 ani primită în dar de Gheorghe Sarău, în n-am chef, dar cosa posso fare? la 20 octombrie? Trimite-i cîteva anul 1989, de la Anghelina Stelaru, Dacă te tentează, trimite-mi oaia ta rînduri drăguţe, o să se bucure. Am cea de-a treia soţie a poetului neagră să fac un scenariu pentru început cu ea pianul de o lună și Dimitrie Stelaru. păpușile lui Titi, o să meargă. Dacă jumătate. Ar fi minunat să-i pot GHEORGHE SARĂU

14

https://biblioteca-digitala.ro

Inedit 2.Paşi ezitanţi în nisipul mişcător al timpului 2 (numerotarea originară) Oare ce ne cheamă cu putere de

- MEMORIILE UNUI neînvins spre jocul de oglinzi fumurii AMBASADOR „ROŞU” –1997 al întâmplărilor ce-au fost cândva şi (IV) astăzi nu le-a mai rămas decât A rămas, adică, din strădania mea reflexul tot mai pălit în conştiinţele de atâţia ani, aşa cum am mai spus-o noastre? Poate posibilitatea de a ne regăsi în vârtejul lor o imagine de adesea la un pahar de vin, în câte un Francisc P curariu i Miguel Ángel ă ș mult destrămată a fiinţei noastre? cerc de prieteni, un munte de blocuri Asturias, 1961 de granit din care un arhitec priceput ______Poate rarul privilegiu de a descifra ar fi putut să construiască o măreaţă Chiar şi dintr-o cercetare grăbită a din jocul lor de lumini şi umbre o catedrală, dar arhitectul fiind strivit, dosarelor mele, rezultă însă, destul de înfăţişare a omenescului, una dintre într-un accident, de un astfel de bloc, clar, că am urmărit mai curând nenumăratele năluciri prin care fiinţa muntele adunat de el a rămas fără rost reconstituirea unui itinerar al unor ani pare a dobândi un pal şi abia ghicit şi fără noimă, căci arhitectul decedat ai veţii (sau, mai bine zis, a unor contur? Sau, poate, îndelung aşteptata a uitat să lase urmaşilor planul momente socotite modelatoare ale ocazie de a ne inventa o scuză pentru catedralei visate de el. acelor ani), decât o reconstituire a ceea ce am pierdut, am irosit în Această afirmaţie stârneşte de epocii în care am trăit. Căci marele vid şi nu am lăsat să devinp obicei o întrebare îndreptăţită: „Bine, reconstituirea epocii ar fi fost mult realitate omenească simplă şi firească dar dacă ai văzut că dosarele tale mai concludentă şi mai simplă dacă prin care se dezvăluie rostul nostru în alcătuiesc doar un munte de blocuri, m-aş fi rezumat la reamintirea unor lume? de ce te-ai apucat, totuşi, să evenimente şi, eventual, la Dacă mă gândesc bine, mi se pare construieşti din rămăşiţe, fără un comentarea lor, fără a evoca la fiecare suspectă strădania de a mă ghici din plan, o catedrală?” pas amintiri şi experienţe personale, marile scenete, uneori drame, adesea Este foarte regretabil că n-am care nu fac decât să încurce urmărirea comedii-bufe ale istoriei. Rostul apucat să ordonez vastul material evenimentelor (pe care, totuşi, se esenţial al fiinţării unui om este acela destul de eterogen pe care l-am axează) şi să dea relatării o coloratură de a fi el însuşi, de a înfăptui infinit adunat timp de ani îndelungaţi, cu o prea subiectivă. de mărunta cantitate de bine şi de râvnă neobosită, în dosarele mele. Compilaţia pe care o realizez acum adevăr ce poate dobândi întrupare Este cert că în năzuinţa de a nu poate, însă, schimba situaţia. Ea într-o biată şi mărginită fiinţă umană reconstitui o operă din amintirile nu încearcă decât să dea o oarecare şi, poate, de a stoarce din puţinele zile mele, din amintirile altora şi din coerenţă succesiunii fragmentelor ce-i sunt date, stropii microscopici, documentele pe care le-am putut cuprinse în dosare şi să elimine disperant de mici, de fericire pe care studia, am urmat un plan destul de secvenţele prea lipsite de interes sau îi dăruie, ca pe o supremă ofrandă, cei bine gândit, pe care este foarte dificil prea bine cunoscute din lucrări douăzeci, şaizeci sau nouăzeci de ani ca altcineva să-l poată desluşi din istorice de largă circulaţie. Am purces ai unei vieţi de om. conţinutul dosarelor sau din rarele la o asemenea selecţie fără a putea În ce măsură imaginea abstractă a mele observaţii, despre intenţiile care ocoli adevărul că intenţia mea reală a „omului în general”, pe care o putem m-au condus. Adevărul e că fost mai puţin aceea de a reconstitui o alcătui din milioanele de vieţi cercetătorul acestor dosare s-ar simţi epocă foarte complicată a istoriei concrete ce ni le oferă propriile rătăcit printre mari mormane de noastre (despre care adevărurile de noastre amintiri sau amintirile blocuri de piatră şi de marmură, unele bază se vor putea stabili, probabil, oamenilor cu care ne întâlnim pe aflate în stare brută, altele în diferite doar după ani şi ani), cât despre câteva clipe în necurmata goană a faze de cioplire, de pregătire pentru drumul meu prin această epocă şi prin vieţii, este posibilă în mod cinstit sau menirea ce li se hărăzea, într-o vastă lumea din zilele mele. Şi trebuie să este un simplu abuz de încredere pe construcţie, cărora nu le poate desluşi mărturisesc că în unele pagini de care ni-l îngăduim, deoarece socotim rolul în construcţie, deoarece aceasta evocare mai vag sau mai direct că preţul plătit pentru experienţa nici nu a fost începută, şi – mai cu autobiografică nu pierd speranţa că se dobândită în cursul vieţii noastre este seamă – pentru motivul fundamental va putea simţi o încercare de a destul de mare pentru a ne da dreptul că nu a rămas niciun plan al justifica erorile de apreciere politică la o generalizare ce nu ne aduce nici construcţiei proiectate, nici măcar o din anii tinereţii printr-o reexaminare pierderi şi nici profituri? Drumurile schiţă a vreunui plan. În acelaşi timp, realistă a lor în lumina rece şi lucidă a pe care le străbate fiecare dintre noi – însă, cercetătotul acela ar da printre bătrâneţii, deci mai puţin radiografia atât de diferite de parcă fiecare dintre mormanele de materiale, de urme de unei epoci – cum le spuneam adesea noi ar rătăci pe câte o planetă paşi, pe care le presupune a fi ale prietenilor mei – cât istoria unei necunoscută, fiecare pe alta, pe care arhitectului, precum şi de fragmente decepţii. am ajuns în vis, fără să-i cunoaştem de mărturisiri despre frământările (Aici corpus-ul lucrării, cele 3 realităţile şi implacabilele legităţi – ne acestui arhitect, din care poate deduce componente existente, reunite sub duc spre izvoare, spre hanuri şi spre unele intenţii ale lui, mai bine zis titlul Cum le spuneam adesea femei iubăreţe, atât de diferite unele mărturii despre firea şi frământările prietenilor mei... de celelalte de parcă pentru → lui. (potrivit la sfârşit, ca încheiere) FRANCISC PĂCURARIU

15

https://biblioteca-digitala.ro

oameni nu ar fi posibilă măsura şi chioară care frigea în ţepuşe două dreaptă, egală şi comună. Izvorul din broaşte râioase, iar când şi-a apropiat care ai băut tu a fost rece şi cristalin, de obrazul meu buzele clăpăuge şi curgând liniştiți printre copaci cu băloase, am simţit venind spre mine frunzişe grele de umbră şi pomi cu răsuflul împuţit al iadului şi groaza crengile încărcate de roade şi de flori fără nume a coşmarurilor din cu miresme îmbătătoare... Izvorul din copilărie! Marcel Lupșe, Înserare care am băut eu era răscolit din Adică, pentru a coborî din zarea ______adâncuri de un duh vrăjmaş, dospea întotdeauna suspectă a poveştilor şi a de mâluri şi de miasme putrede şi metaforelor care pot ascunde atâtea va fecunda ovului feminin, şi dintre venea dintr-o privelişte gânduri pline de oroare şi să le aceştia cel puţin 10.000.000 sunt înspăimântătoare, cu oameni care înfăţişeze ca pe nişte boboci de diferiţi, într-un singur act sexual urlau traşi în ţeapă, cu fecioare arse trandafir scăldaţi de rouă, unde există există minimum 10.000.000 de pe rug, cu scroafe flămânde care oare certitudinea că privim la fel variante de urmaşi posibili, copilul sfâşiau cei mai frumoşi şi mai puri fiinţa umană, că ceea ce ţie îţi pare rezultat din fecundare întrupându-se prunci din lume... Femeia pe care am eroism şi măreţie nu e pentru mine din pe puţin 10.000.000 de variante întâlnit-o eu, din întâmplare, la o oroare şi abjecţie, şi – vorba bietului posibile de copii, probabil asemă- încrucişare de drumuri care nu mi se meu tată – viţe-versa? nători, dar diferiţi prin trăsăturile păreau a putea duce decât din rău în şi Mi se pare ascum, la bătrâneţe, că psiho-somatice. mai rău („de Guatemala” – spunea prima treaptă pe care trebuie s-o Acest calcul este însă elementar Rafael Alberti pentru a-l enerva pe urcăm în efortul spre acel „cunoaşte- şi simplificator, genetica de astăzi Miguel Ángel Asturias, plecat în exil te pe tine însuţi”, pe care Socrate, susţinând pe temeiuri destul de bine din Guatemala, pe care nici infinita descifrându-l pe frontispiciul asigurate că un om având circa repetare a bancului vechi de sute de templului de la Delfi al lui Apolo, l-a 50.000 de gene pe cromozomii ani nu-l făcea capabil să-l accepte – transformat în temelie a ontologiei materni şi 50.000 pe cromozomii „en Guatepeor”, adică, într-o sale, este tocmai recunoaşterea paterni, deci 100.000 de loci (regiuni tălmăcire lipsită de haz pentru că nu uluitoarei diversităţi a speciei umane. cromozomiale pe care se fixează o poate găsi echivalenţe pentru jocul de Această explozie întru diversitate a genă specifică), dintre care 6.700 sunt cuvinte, „din Guaterău în fiinţei umane mă face uneori să polimorfici, adică ocupaţi de gene Guateşimairău”) a fost minunea bănuiesc că principala menire pe care heterozigote (deci genele fixate pe pământului, Crăiasa de zăpadă pentru hominidele au îndeplinit-o de la aceiaşi loci sunt diferite) fiecare toţi ceilalţi bărbaţi din lume, iar ruperea lor dintr-o specie de maimuţe individ e capabil într-un act sexual de pentru mine, numai pentru mine, cea antropomorfe printr-o mutaţie un număr de combinaţii genetice de mai pătimaşă femeie din lume; iar cea genetică neaşteptată (sau pregătită aproximativ 10 la puterea 2000, cifră întâlnită de tine, într-o zare de lumină timp de milenii în arcanele secrete ale inimaginabilă care depăşeşte cu mult plină de făgăduieli de fericire şi de evoluţiei?) a fost diversificarea. Se numărul total al atomilor existenţi în binecuvântare, a fost baba cu nasul pare că însuşi mecanismul lor genetic Univers, număr ce nu se ridică mâncat de frenţie din careva povestire s-a alcătuit în aşa fel încât să asigure „decât” la 10 la puterea 80! Ehei, „magică” a lui Vasile Voiculescu, pe o inimaginabilă multitudine de maica natură sau vrăjitoarea Evoluţie care vraja malefică ţi-o înfăţişa ca pe combinaţii, deci o infinitate de ori cum vrem s-o numim, este de o Ileana Cosânzeana... Hanul la care ai descendenţi posibili, oferind astfel o prudenţă şi de o viclenie ajuns tu, lângă un râu domol, sub o farte largă arie de experimentare a incomparabile pentru a găsi toate geană de pădure, într-o lume cu celor mai reuşite îmbinări. În acest soluţiile posibile în vederea realizării bogate turme de oi, cirezi de vaci, sens, nu pot să nu fac calculul sumar de specii superioare ca şi în scopul unde viile îşi risipeau în vântul serii că în cursul unui singur act sexual un asigurării unor capacităţi sporite de miresmele, ţi-a oferit un popas tihnit, bărbat emiţând cca 300.000.000 de apărare împotriva oricărui tip de cu tovarăşi de poveşti plini de voie- spermatozoizi, dintre care unul singur agresiune a mediului, care ar putea fi bună şi de bună-credinţă, cu pui în ______fatală pentru speciile cu indivizi ţiglă şi mei la proţap, cu vin vechi în identici din punct de vedere genetic. oale noi de lut, ca-ntr-o povestire de Ceea ce mama-Evoluţie nu a Sadoveanu, iar hangiţa ca trasă prin reuşit însă să prevadă este făurirea inel, cu sâni involţi şi gura de fragă unor mecanisme capabile să ne apere nu ţi-a cerut drept plată decât să te de noi înşine! tragi binişor în iatacul ei cu miros de Ceea ce explică, poate, frecvenţa busuioc şi să petreci cu ea cea mai momentelor când ne izbucnesc din fierbinte noapte de dragoste din viaţa subconştient amintiri din război ori ta... Eu am ajuns la un han povârnit din alte împrejurări ale vieţii când ne- de bătrâneţe spre o baltă cu duhnet am simţit agresaţi de înclinaţia unor greu, ce colcăia de broaşte uriaşe, de oameni spre violenţă, aşa cum se va şopârle cât calul şi de alte arătări putea vedea neîndoielnic şi din aceste spăimoase din visele de groază. Iar memorii ale unui om de rând din când am căutat refugiu în tinda ultimele opt decenii ale secolului al hanului am găsit o oribilă babă ştirbă Marcel Lupșe, Buzduganul grâului XX-lea.

16

https://biblioteca-digitala.ro

amândouă seara, ce poate fi mai pitoresc ? …să participăm într-un fel la salvarea națională, reprezintă Maieutica palerienă orice s-ar zice, un fenomen nu lipsit de farmec insolit. Dar, oameni buni, Vremea întrebărilor , după cum ce se întâmplă ? Unde sunt ceasurile susține Octavian Paler în argument dramatice, încordate, foarte aproape ,,…nu e o culegere de texte publi- de moarte, în care fiecare zicea noi ? cate. E o remomemorare… Sunt Cât timp a trecut de atunci ? Luni ? doar, - spune autorul - un afectiv Ani ? Trecuseră doar trei săptămâni care gândește cu inima, apărându-se de la dramaticele evenimente din de disperări cu un plus de pasiune. ______decembrie 1989 și singura voce Și vreau să depun mărturie. Atât”. lucidă parea a fi a directorului maieutică-ironie, deoarece reprezintă Vom vedea însă, citind volumul, că onorific al României Libere, Octavian modalitatea de exprimare a unor nu e numai atât și autorul a fost mult Paler, care se arata îngrijorat de judecăți de valoare personale, pentru mai implicat. Din titlul volumului ne situația nou creată, dispus să ia taurul o perioadă controversată a istoriei dăm seama că în fond, vorbim de un de coarne, să ceară socoteală noilor posdecembriste, o antinomie demers maieutic, adică utilizarea zei : Dar aici mă opresc și întreb : speranță-deznădejde, exprimată unei metode prin care se urmărește Doamne, se poate cl di ceva pe ur ? magistral prin citarea de către autor a ă ă ajungerea la adevăr pe calea discuți- nu cumva, dac vom judeca totul unei contestatare din Piața ă ilor și a dialogului. Socrate, în anti- prin ură, vom rămâne mai departe, Universității: Orice aș fi suportat, chitate, a abordat dialogul plecând de moral, victimele dictaturii ? înțelegeți ? Dar ne-au luat speranța. la premisa deliberată ,,Știu că nu știu O altă serie de întrebări se referă Asta nu pot suporta. Teama că nimic”, iar pentru depășirea ignoran- În Cutia Pandorei din 24 ianuarie această speranță ar putea fi devorată ței recurge la atingerea adevărului, 1990 (ce ironie istorică), la interpe- de un regim cu puseuri dictatoriale îl interfață compatibilizantă între obiec- lările care se făceau la adresa liderilor determină pe autor să vorbească și să tiv și subiectiv, printr-o succesiune de partidelor istorice, care se erodaseră rostească adevărurile sale, necesare. întrebări, și dialogul se alimentează fizic prin pușcării sau trăiseră în exil Octavian Paler intuise, ceea ce cu o ironie subtilă. Demersul palerian în timpul comunismului : Unde au Vladimir Tismăneanu avea să afirme în acest sens e unul personal, hipersu- fost vreme de patruzeci și trei de mai târziu în Cartea Președinț ior, biectiv, deoarce dialogul este lipsit de ani ? Mai întâi, în perplexitatea mea, într-un interviu cu Cristian un interlocutor identificat, iar parte- am crezut c n-am priceput bine. Pătrășconiu : …se petrecea un proces ă nerii de dialog suntem de fapt noi, ci- Cum adic unde au fost? Sau era de recuperare - de recucerire - a ă titorii. Autorul ne face părtașii de- vorba de o glumă la mijloc? Nu, nu puterii de către eșalonul doi al mersului său și lasă la latitudinea era nici o glum . Întrebarea era nomenclaturii, iar Octavian Paler ă noastră asumarea unui adevăr, sub- rostit cu o indignare abia re inut . înțelesese că timpul nu mai avea ă ț ă înțeles în fapt, din conținutul textului. Într-adev r, cum de i-au permis răbdare și trebuia să se implice. ă ș Are chiar unele îndoieli, citez : ,,Nu- partidele înfiin ate acum s fie Maieutica constituie principala ț ă mi dau seama dacă sunt întrebările absente din via a politic a rii temă, intuită chiar din titlu - Vremea ț ă ță cele mai importante ce trebuiau vreme de patruzeci de ani ? De ce au întrebărilor . În aceeași manieră, patru puse. Sunt cele pe care le-am pus tăcut atâta vreme ? și mai departe dintre cele 17 articole prezentate în eu”. Acest eu concis, decodându-ne maieutica se îngemănează cu ironia, capitolul dedicat anului 1990 sunt tot asumarea interpretării personale, asu- care chiar dacă nu abundă în Vremea întrebări sugestive, care inductiv ne pra unor realități sociale controver- întrebărilor , nu lipseș te : E limpede, ghidează spre subiectele abordate : Ce sate. În condițiile în care nu am fost e vina celor care au făcut pușcărie se întâmplă cu noi ?, Cine a mințit ?, preocupat să fac o simplă recenzie a sau au luat calea exilului că n-au Vă dați seama unde s-a ajuns ? sau cărții, am încercat să sporesc intere- apreciat raiul totalitar, e vina celor O simplă necuviință ? titluri provoca- sul față de cealaltă postură a autoru- care au tremurat de frica Securit ii, toare, care te incită să citești articolul, ăț lui, opusă eseistului inegalabil sau care tres reau de câte ori li se suna să te poziționezi, să iei atitudine. ă romancierului labirintic, respectiv fa- noaptea la u …iar concluzia este Pentru ca impactul demersului, să șă ța memorialistului implicat, a ziaris- f r echivoc : Nu persecutorii tre- ne provoace un interes maxim nu de ă ă tului vocal, moral. Lecturarea aplicată buie lua i la rost ci persecuta ii ! puține ori suntem martorii unor ț ț a textului mi-a revelat intercalarea unde ați fost ? Aceeași ironie muca- cascade de întrebări articulate, care câtorva teme – motiv precum binomul lită, specifică țăranului isteț, amară o rareori rămân neinterpretate auctorial, maieutică – ironie, judecăți de va- întâlnim pe întreg parcursul artico- citez din articolul De ce mă loare, antinomii, titluri sentință, prin- lului respectiv: ,,Au silit partidul îngrijorez din17 ianuarie 1990 ; - Să cipii morale și valori umane, pesi- unic să rămână unic ! Și îndrăznesc vorbim toți odată, pentru ca nimeni mism-subiectivism, rememorări ine- acum să iasă din tăcere ? Cu ce să nu mai audă nimic, nu e o dite, teme care pot constitui, fiecare drept ? Ați lipsit de la festinul totali- experiență interesantă ? Să ne lăsăm în parte subiecte de sine stătătoare în tar, domnilor, credeți că-i atât→ contaminați de o irezistibilă plăcere interpretarea acestui jurnal gazetăresc Prof. dr. NICOLAE de a înființa un partid dimineața, - mărturisitor. Personal m-am POSTOLACHE rezumat la analizarea binomului altul la prânz, pentru a le anula pe

17

https://biblioteca-digitala.ro

de simplu să vă așezați la masa care se vehicula în epocă, de senzația că trăiesc un vis urât. libertății ? În aceste fraze stilul comunism cu față umană) ? Vreți ca Și visul urât face obiectul inconfundabil al scriitorului se securitatea să-și reia îndeletnicirile, interogațiilor din majoritatea îngemănează cu substratul moral al să organizeze din nou frica, să articolelor referitoare la anul 1990, unui om de caracter, aflat în pragul infiltreze din nou, cum a început s-o iar întrebările se multiplică, se țes ca senectuții, care nu va mai accepta să facă, se pare, întreaga noastră o pânză de păianjen, care încearcă să facă pactul cu diavolul de dragul unei societate ? Vreți să fim cu un singur prindă în plasa sa esența funcții, așa cum se și încercase. picior în Europa, să ne păstrăm fenomenologiei sociale, deturnată de Situația scăpa de sub control, complexele față de alții ? vreți să ne foști activiști, specializați în emanații încercau prin orice forme să izolăm iarăși de lume ? Vreți să ne diversiune și manipulare. Subiecte pună mâna pe putere, și în atmosfera retrăim amintirile ? Vreți să plece punctuale fac obiectul nedumeririlor aceea confuză ce bascula spre ma- românii iarăși în pribegie, în vreme autorului , citez din Nevoia de calm, nipulare și pseudodemocrație exista ce acasă e denigrat iadul capitalist ? 1 martie,1990: Teroriștii .Au apărut un glas care se întreba public de ce Vreți să simțim iarăși gustul brusc, terorizându-ne zile și nopți în toate acestea și urmările nu aveau să minciunii ?...Vreți să reînvățăm să șir. Și au dispărut brusc. Unde sunt se lase așteptate : amenințări, chemări ne descurcăm, să reînvățăm să ne teroriștii prinși ? Ce s-a aflat de la la raport în fața foștilor tovarăși resemnăm, să reînvățăm să ei ? Câți au fost ? Când vor fi comuniști, apostrofări etc. Dar suportăm istoria ? judecați ? Mister. O succesiune Octavian Paler și-a continuat Un rechizitoriu maieuric consis- maieutică incisivă, care taie ca un demersul civic, a continuat să fie tent, interogativ, lucid și vizionar, bisturiu în încercarea de a scoate la cerberul, conștiința opiniei publice, întrebări cu valoare de adevăr peren, lumină adevărul, pe care ni-l dorim nemulțumitul. pe care ar trebui să ni le punem din elucidat și în 2019. Lucrurile se agravau, autorul era când în când, pentru a înțelege ce ni Nu este neglijat nici procesul din ce în ce mai surescitat și pe 13-14 se întâmplă și de ce ni se întâmplă. Ceaușeștilor : A fost oare o întâm- februarie 1990 scrie articolul Ce se Nu putem să nu evidențiem curajul, plare ? o eroare a tribunalului, sau întâmplă cu noi ? în care încearca să- sinceritatea, implicarea, îngrijorarea, iarăși o jumătate de adevăr pe care i descopere pe vinovați : Să fie, oare , un mix de trăsături morale, ce n-o cunoaș tem ? Dar esențial este recentele sloganuri – Moarte evidențiază un cu totul și cu totul alt răspunsul la o altă întrebare : Ce intelectualilor, Noi muncim, nu personaj, comparativ cu autorul șanse are societatea românească de gândim, Nu ne vindem Țara și altele interogativ și intelectualist din opera a avea parte de o democrație opera acelorași specialiști în scrisă în timpul dicataturii. autentică, neciuntită și neipotecată diversiune care în lipsa unei Cunoaștem încă din primele de sechelele totalitarismului ? dictaturi, s-ar mulțumi deocamdată articole un gazetar angajat, care din În timpul mineriadei din iunie cu un autoritarism popular ? modestie susține că vrea doar să 1990, spre binele lui, era plecat din Românii ațâțați împotriva românilor, depună mărturie, dar va face mult mai Țară. Devenise un dușman al puterii, muncitorii ațâțați împotriva mult, va deveni o instanță publică era un intelectual, gândea, își exprima intelectualilor, la ce pot duce aceste morală și va încearca prin maieutica public nedumeririle, ceea ce era sfâșieri și convulsii ? La un singur sa să-i convertească pe vinovați la foarte grav, vă mai amintiți sloganul lucru. La netezirea drumului, înapoi calea cea dreaptă iar pe cititori să și-i neostalinist ce perpetua în epocă ura spre trecut. Asta vrem ? intuiția este facă tovarăși în consolidarea demo- de clasă : Noi muncim, nu gândim ! trăsătură definitorie a autorului, crației reale ce implică, separarea Sandu, băiatul său, îl sfătuia să-și regresul început în februarie 1990 puterilor în stat și dreptul la opinie. întârzie revenirea acasă, mulți chiar îl continuă și astăzi, iar întrebările sale , Pentru autor lucrurile erau clare, interogau spre surprinderea sa, dacă întocmai personajelor caragialiene, încă din 25 ianuarie 1990, când citez : se va mai întoarce, ceea ce îi sunt actuale și în prezent. Într-una din acele seri, …. în producea o nedumerire ludică :,,Vă În articolul din 16 februarie 1990, faimoasa ședință unde s-a decis ca întoarceți acasă, în România ? La intitulat Câteva explicaț ii, se FSN să participe la alegeri, am avut început nu pricepeam. Cum adică ? adresează maieutic celor pe care îi ______De ce să nu mă întorc ? Nu e acolo consideră vinovați de confuzia socială locul meu ?”. Nu, în momentul acela, a momentului. Un discurs consistent, în ciuda patriotismului său endemic, care concentrează esența revoltei sale, pentru unii locul lui nu mai era în din care descifrăm carențele și România, pentru simplul fapt că se intențiile noii clase politice, care se dorea un cetățean liber și se exprima contura, intenții pe care autorul le fără autocenzură:e V știle pe care le decodează și le contestă totodată în primesc de acasă sunt rele, iar demersul său : Dar dumneavoastră, lumea civilizată e consternată, încă, cei ce priviți cu ochi răi îngrijorările de cele petrecute la București. mele, îndreptățite sau nu, ce doriți ? Zidurile Berlinului-de ciment sau Vreți să se șteargă de pe zidurile psihologice- cad peste tot, numai la Bucureștiului inscripțiile din zilele noi ele se înalță între noi și noi. Și, revoluției, care spun că românii nu avea chiar o explicație pentru mai doresc comunism cu nici un fel nedumerirea sa : În urmă cu un an de față (ironie la adresa conceptului Marcel Lupșe, Florile Mariei aș fi înțeles. România ajunsese →

18

https://biblioteca-digitala.ro

o imensă închisoare. Teroarea vărsat sânge ? Și la urma urmei, cu instanța supremă , consemnat de devenise sufocantă. Atunci ar fi fost cine din parlament și, în general, din Melania Cince, Andrei Pleșu logic un gest disperat – un azil în instituțiile Puterii poate pretinde că menționa : Nu am niciun motiv să străinătate – Dar acum ? are dreptul să dea lecții acestui oraș, minimalizez cultura. Observ totuși, Ioan Petru Culianu, după cum ne care, lăsat șase zile singur, a avut pe bază de experiență, că un lucru povestește Gabrielea Adameșteanu în curajul să pună libertatea deasupra pare cert : cultura te modelează, dar Anii romantici, a fost ferm convins vieții ? întrebări contondente care prin nu te rezolvă în sens deplin. că nu putea fi vorba despre o substanță au deja un răspuns Cunosc foarte mulți oameni revoluție în cazul evenimentelor din subliminal, ceea ce stilistic constituie cultivați, cu lecturi, cu competențe decembrie 1989, ci de o lovitură de o sublimare artistică fără egal, în intelectuale și profesionale foarte stat orchestrată de KGB. Octavian atingerea adevărului ireductibil. solide, dar care, în plan uman, în Paler în articolul Cine a minț it ?, din Acest demers de umanizare viața zilnică, în complicațiile 5 septembrie, este chinuit de întrebări profundă prin coborârea de pe destinului propriu, sunt ori tatonați asemănătoare : ,,Poate că întreba- piedestal la nivelul vorbitorilor din până la derută, ori gata de orice rea : a fost revoluție sau lovitură de agora, de socratizare maieutică derapaj. Cultura nu-ți livrează palat ? e rău pusă. Căci în transpusă unui plan al relității neaparat o conduită. E plină de decembrie au existat amândouă . O contemporane, de diluare oarecum a ,,băieți fini”, ușor convertibili la sentință care treptat se va adeveri. substanței operei paleriene, prin lichelism. Noua nomenclatură îi dădea raportarea la un demers gazetăresc Pentru rezolvarea acestei dileme, târcoale, încerca să-l ademenească, i nepropagandistic, poate naște puncte cu aplicabilitate la Octavian Paler, a se promiteau funcții, dar liseanul de vedere contradictorii și de ce nu, fost scris acest eseu și dacă incipitul nostru nu mai putea fi păcălit, el era reacții nesentimentale, maioresciene l-a constituit socratica zicere,,știu că glasul liber al cetății și în dialogul cu de genul opera contează și mai puțin nu știu nimic”, stimulatoare pentru cinicul Brucan, îi va răspunde subtil omul, vezi cazul Mihail Sadoveanu, un demers cognoscibil argumentat, și ironic : Nu prea văd ce avem noi Tudor Arghezi, Ioan Slavici, Tudor concluzia finală, de natură să ne spunem, dar sunt un om Vianu, Geo Bogza, care în răstimpuri sociologică oarecum, evidențiază civilizat. Subînțelegem nu doar ironia istorice au clacat atitudinal, dar opera, personalitatea complexă a unui subtilă, dar intuim și ceea ce gândea prin valoare literară le-a fost mai scriitor consacrat, a unei sinteze în realitate - în spiritul unei societăți puțin erodată de asemenea derapaje. umane funcționale, a unui binom civilizate, putem purta un dialog, dar Incontestabil opera paleriană este indisolubil cultură - caracter, a unui nu voi putea fi convins să renunț la robustă, inimitabilă și inalterabilă, dar om realizat deplin atât profesional cât opiniile mele, la dreptul de a fi în demersul de față este necesar și și moral. opoziție. trebuie aprofundat, deoarece Octavian Vremea întrebă rilor nu-i doar un Ultimul articol selectat dintre cele Paler nu ar fi întru-totul redat document jurnal necesar înțelegerii publicate în 1990 în România Liberă, posterității fără această profundă unor evenimente istorice și sociale, în este un profund demers maieutic, implicare civică postdecembristă. aceeași măsură este și panaceul titlul interogativ, confirmând această Indubitabil, a fost vocea cea mai necesar combaterii uitării, interpretată supoziție. respectată a societății civile, a fost psihologic în cheie freudiană ,,ca În O simplă necuviință ? formatorul de opinie de care tinerele efect al refulării din conștiință a accentuează demersul blasfemic prin generații aveau nevoie, a fost modelul amintirilor neplăcute, aflate în care Timișoara, a fost demascată în uman ce a întruchipat curajul, dezacord cu exigențele morale”. Parlament întocmai unor vechi verticalitatea, moralitatea, prin Demersul său ne ajută să nu ședințe de demascare din timpul cultivarea perseverentă a dreptului la uităm aceste evenimente neplăcute, dictaturii – vezi mărturisirile cuvânt și a exprimării neîngrădite a din derularea cărora presupun că am psihiatrului și scriitorului Ion Vianu, adevărului, a fost strigătul disperării învățat pentru a evita un nou colaps fiul lui Tudor Vianu - citez : Dacă și instanța morală ale cărei sentințe istoric și moral, asemănător. Timișoara reprezintă (și cine ar erau considerate modele de demnitate Deocamdată ne hrănim încă, mai ales cuteza, oare, s-o conteste ?) simbolul umană. cu speranță, dar nu va fi departe ziua revoluției, dacă Timișoara a avut A fost românul care nu a mai când vom schimba nobila speranță cu curajul să înfrunte șase zile singură acceptat ca românii să fie umiliți, biblica mană binefăcătoare, și se pare dictatura (și cine și-ar permite manipulați, amenințați, lipsiți de că generațiile tinere au luat taurul de neobrăzarea să nege că Timișoara a speranță, și pentru acest coarne. fost lăsată singură șase zile în fața comportament decent, liber asumat, Prin întreaga sa operă și terorii ?), atunci ce reprezintă confesiv voluntar prin recunoașterea implicare morală Octavian Paler a demascarea ei ? O simplă rolului de pion la un moment dat, al fost în ciuda pesimismului și a necuviință ? Timișoara încetează unui regim dictatorial, și, pentru singurătății cronice, acel Don Qijote oare, să mai fie eroică și devine toate acestea, nu poate fi asociat sub neînțeles care a crezut la început de infamă, dacă îndrăznește să-i nicio formă categoriei anterior sec XXI în visul său și a încercat să conteste pe succesorii lui Ceușescu ? menționate, așa cum de fapt fusesem ne convingă, cum că Miron Costin s-a Faptul că a vărsat sânge pentru noi tentat să cred, în anii tinereții.. înșelat, iar vremurile pot fi strunite de toți, opunându-se lui Ceaușescu, nu Într-un interviu intitulat instigativ voia omului și nu neaparat invers, în e suficient ca să poată cere să nu fie ,,Credința este o formă de sensul unui om apriori învins de trădate idealurile pentru care ea a confruntare existențială, dramatică ineluctabile timpuri.

19

https://biblioteca-digitala.ro

pe «decadenţi» (citează într-un rând eroii lui Jean Lorrain) şi cultivă cu obstinaţie şi cu un nemăsurat orgoliu (IV) finele, voluptuoasele imoralităţi, în Mateiu I. Caragiale este, forme de multe ori cabotine. Norocul înainte de toate, un personaj frustrat. lui este că, citindu-le, simţim mereu Mărturisirile sale, aranjate într-un proza juvenilă, impostura unui snob autentic puzzle, după moda colajului, răsăritean, mistificaţia şi ne amuzăm ,,rezumă naraţiunea subiectivă” a de scornelile, închipuirile şi fumurile unor istorii mondene care, oferind sale aristocratice” (p. 205). destule elemente verosimile, Demonstraţia teoreticianului reconstituie un destin ,,strivit” de un nostru, dezvoltată în direcţia timp pierdut, proustian. În cazul său, reconsiderării jurnalui intim, continuă E. Simion aplică metoda psihanalitică cu Octavian Goga care ,,se grăbeşte de interpretare a textelor literare să scrie”, reţine acesta, ,,pentru sine, mateiene, aceasta favorizându-i sub presiunea unor evenimente pătrunderea, fără bariere, în tainiţele grave”: Jurnalul politic şri F ământări abisale ale psihicului uman şi, de aici, dintr-o prăbuş ire, evident, pentru ,,a spre tărâmul ficţional generator de lăsa o mărturie”, fără să ascundă meditaţii filosofico-metafizice. Privit gândul ,,că mărturia lui va ajunge ______prin prisma teoreticianului, putem într-o zi acolo unde trebuie: în mâna cu gesturi dezordonate […], isteric şi afirma că Mateiu I. Caragiale este un publicului judecător” (p. 236). Mai feminin, plin de vorbe mari şi de iniţiat într-ale retoricii exhibiţioniste. constată Simion: ,,Nu dorinţa de a da sughiţuri sentimentale”; Nae Nu rareori întâlnim în textele sale un corp efemerului, cotidianului, Căpitănescu – ,,tăinuitor de crime”; poveşti livreşti, cu o lexie împiedicând, astfel, timpul să treacă Patriarhul Miron Cristea – un împrumutată din mahalale, multe fără urme, ci voinţa expresă de a ,,Mazarin rural”; Jenică Atanasiu ,,ambiţii erotice” preluate din lecturi pregăti un dosar pentru judecata de ,,îndrăzneţ şi sforar”; Sadoveanu, de pariziene. El dovedeşte o supunere apoi a lumii politice româneşti” (p. asemenea, cade victima răutăţilor oarbă ,,la spiritul timpului, iar spiritul 238). sale… În concluzie, Eugen Simion timpului spune că banul decide totul”. După această punere în parcurge, selectând, rezumând şi Pentru a fi şi mai convingător, E. temă, eseistul ne mobilizează în analizând, firul roşu al confesiunilor Simion îşi mozaichează disertaţia cu decorul ,,războiului ficţiunilor (al lui Goga, atras, mai ales, de dorinţa 13 această frază din care deducem exact rostirilor)” şi istoriseşte povestea de a reînvia o lume a trecutului şi de a pragmatismul autorului Crailor de biografică a ,,poetului pătimirii consolida, totuşi, spiritul unei Curtea-Veche: ,,Adevărata filozofie e noastre”. Dar textul, alcătuit din personalităţi justiţiare, cu fire asta: banul; eu cred că n-ai uitat cele evenimente efemere, am spune, în sensibilă, care ,,dezvăluie o ce am vorbit de atâtea ori, că idealul e grabă, nu oferă multiple elemente în interioritate mânioasă, angoasată şi, să fii bogat, bogăţia e fiica norocului, stare să ne sensibilizeze întru totul cu în cele din urmă, nedreaptă” (p. 237). şi norocul ajută pe cei întreprinzători” ,,plăcerea scrisului, bucuria pură a Jurnalul intim al lui Liviu (p.198). Simion nu ne grăbeşte să confesiunii”. Portretele schiţate Rebreanu poate fi considerat, cu părăsim textul cinicului Mateiu, fixat sumar, caracterizările făcute unele rezerve, după opinia lui Simion, într-o caricaturală tradiţie histrionică, contemporanilor, certifică faptul, ,,un proiect spiritual ascuns într-un unde descoperim revelaţii deosebit de subliniat de altfel de Eugen Simion, proiect epic” (p. 243). Eseul vine să spectaculoase. Comentează, cu că ,,scriitorul român pune în scriitura completeze, fireşte, istoria parcimonie, Simion: ,,Personajul care secretă (jurnalul, memoriile lui) ceea diarismului românesc propusă în vrea să fie Mateiu Caragiale în ce nu intră în opera propriu-zisă volumul III al trilogiei Ficţiunea corespondenţa sa şi, după cât spun (scriitura publică)”. Zgârcit în jurnalului intim. Datorită acesteia, contemporanii, şi în viaţa de toate amănunte privind viaţa sa intimă, intrăm în posesia multor detalii zilele, are comportamentul unui mesianicul O. Goga preferă să-şi privind travaliul creaţiei marelui mandarin destrăbălat, cu reverii exprime egoismul, trufia şi prozator căruia nu-i sunt puse la livreşti, într-o lume bălţată. Este aversiunea pe care o manifestă faţă de îndoială fantezia şi scrisul, şi nici lumea lui Mitică văzută de fiul lui cei, probabil, aflaţi în vecinătatea conştiinţa ,,actului propriu-zis al I.L. Caragiale pe dedăsupt, din anturajului său: Martha Bibescu – o scrisului”. Totuşi, descoperim că unghiul unui estetism corupt, el femeie ,,frumoasă, inteligentă şi ritmurile creaţiei, la Rebreanu însuşi, de imoralităţile cultivate ale stricată”; colonelul Verzea (directorul (remarca ne este inspirată de dandysmului. Prin proza lui (inclusiv poştelor) un ,,parvenit, pretenţios şi teoretician), sunt sincopate de corespondenţa şi, în genere, literatura gol, obraznic şi umil”; N. Iorga – complexul inspiraţiei. Rebreanu ,,nu confesivă), balcanismul nostru literar ,,retor grandilocvent, omul vorbelor are un limbaj gata făcut şi nu are, în cunoaşte faza estetică deplină. Am mari, adulator al regelui, mânat de genere, uşurinţa de a găsi limbajul putea spune chiar faza estetică mici ambiţii, incapabil să ţintească adecvat” (p. 246). El se lasă, uneori, decadentă (în sens franţuzesc), căci, e păcatul”; G. Coşbuc - ,,om lipsit de prizonier al propriilor sentimente. limpede, tânărul Mateiu Caragiale, orice răsunet în faţa durerilor ,,Încep acest jurnal – avea să→ nerevelat încă scriitor, îi citeşte acum publice”; N. Titulescu – ,,om zgârcit, FLORIAN COPCEA

20

https://biblioteca-digitala.ro

mărturisească el la 24 iunie 1927, Eftimiu, care e cordial, dar îl combate Gregorian se laudă la «Capşa» că o când se decide să-şi înceapă pe ascuns… I se făgăduieşte să-l distrugă şi, iritat, Rebreanu face confesiunile – cu gândul să-mi spun prozatorului o mare funcţie în cultură, un comentariu în caietele lui despre aici tot ce am în inimă şi-n suflet – o însă în ultimul moment i se dă duşmănia literară. «Mi-e o scârbă spovedanie pentru mine însumi, care altceva, nesemnificativ. «Am căzut infinită», zice el. E superstiţios, crede altfel n-ar fi posibilă. La o anume din pom» – notează cu stupefacţie în semne. Într-o zi, îi cade un vârstă (avea 42 de ani când îşi începe autorul. La Madrid merge la «Prado» păianjen pe masă, îl alungă, notaţiile – n.n.) începi să-ţi dai seama şi e impresionat de Goya şi El Greco. paianjenul reapare pe marginea cărţii cât eşti de singur în lume ca om sau Vede o corrida şi înregistrează sec şi, intrat la idei, prozatorul se întreabă ca individ. În realitate nu există rude, scenele importante. E limpede că nu-i ce-o fi?! Este primit de regele Carol nici prieteni cu care să poţi fi într-o pasionat de spectacol. Se întoarce al II-lea şi scena e bine narată. Îşi adevărată şi desăvârşită comuniune prin Paris şi aici se întâlneşte cu cumpără un loc cu viţă de vie şi o sufletească. Trebuie să înţelegi că multă lume. Unele accente din Jurnal casă la Valea Mare şi, devenit menirea omului (de altfel, cred că a sunt enigmatice şi crude. La 6 iunie fermier, Rebreanu se gândeşte să se oricărei fiinţe vii) este să ducă singur 1929, stă scris, de pildă, ca un instaleze definitiv la ţară. E în proces o viaţă în fond solitară... Însemnările moment al zilei, «contramandarea cu Nichifor Crainic şi, lipsind de la pe care le voi face aici aş dori să fie o pârţei». Mai înainte vorbise de tribunal, e condamnat; «e la mijloc o încercare de pătrundere în mine «pârţul prodanesc». La Paris ia masa murdărie ţigănească crăiniceană», însumi, lentă, necruţătoare, francă şi la «Poccardi» şi «Drouet» şi, ca tot scrie el cu amărăciune. E dator până de absolută sinceritate. Impresiile românul, întreprinde o expediţie prin peste cap şi creditorii îi dau roată. La despre alţii, despre lumea din afară magazine. La Bucureşti comedia Valea Mare scoate şuncile la afumat vor înfăţişa nu senzaţiile momentane, reîncepe: întâlniri cu scriitorii, cu din saramură şi le pune la zbicit. Apoi ci mai ales – aşa aş vrea cel puţin – actorii, atacuri în Curentul lui pune al doilea rând de şunci la păreri filtrate prin judecata mea rece, Şeicaru. Bârfa e în toi, şi amicul saramură şi cârnaţii la fum. Apare obiectivă, ceva ca o reflectare vie în Eftimiu se dovedeşte a fi «ordinar». personajul Lache, administratorul, şi oglinda sufletului meu”.Va fi Se organizează o cabală împotriva despre el va fi mereu vorba în Jurnal: preocupat insistent de moravurile şi preşedintelui Societăţii Scriitorilor Lache face gardul la dependinţe şi a conflictele vieţii literare, pe care le Români şi Rebreanu îi ţine cu greu pritocit vinul; Lache cumpără un sac ,,transferă”, după ce le trece prin piept. Printre conjuraţi se află cu tărâţe pentru purcei, Lache a filtrul propriei judecăţ i, în Jurnal. Nichifor Crainic, Gregorian, Scarlat reintrat în serviciu şi se ocupă de Eugen Simion, ca un adevărat Callimachi, Romulus Dianu… O vacă, de scroafa cu purcei de rasă arheolog literar, scoate la lumină moţiune, semnată de nouăzeci şi doi «Mangaliţa»… Fermierul e bucuros, multe din picanteriile pierdute în de scriitori, îi ia apărarea. Au loc scriitorul are în continuare necazuri. timp, unele ,,enigmatice”, altele alegeri la Societate şi scandalagiul «Escrocul» Gregorian ameninţă, ,,crude”, toate aducând din negura Gregorian ameninţă cu Parchetul. Crainic din nou îl înjură prin vremurilor ecoul ,,trăirilor” şi Rebreanu este reales preşedinte cu 56 gazete…” (pp. 247-249). ,,conflictelor” care au marcat de voturi. Se simte, cu toate acestea, Rămânem profund încântaţi existenţa autorului romanului «abătut, plictisit, amărât şi parcă de acurateţea stilului lui Eugen Pădurea spânzuraţilor . Spre a ne zdrobit». Are presimţiri rele. Primeşte Simion, de darul său înnăscut de a motiva aprecierea, vom relua un pasaj în ziua de 12 mai 1930 pe futuristul exersa, cu rafinament, fără aroganţă şi consistent din Ficţiunea jurnalului Marinetti şi ţine un mic discurs. Mai fără să zguduie scriitura iniţială, un intim: ,,E un individ prietenos, dar mult jurnalul nu spune. Rebreanu e lexic hipostaziat, lucru care atrage pentru că are succes ca scriitor şi om preocupat de campania împotriva lui perspectiva unei propensiuni social e pizmuit de confraţi. În jurul şi se gândeşte să facă o confesiune admirabile. Experienţa de lectură, direcţiei Teatrului Naţional se dă o publică privitoare la un moment rigurozitatea interpretărilor îşi spun cruntă bătălie. Sunt angajate forţe obscur din biografia lui, acela pe care pe deplin cuvântul. Ideile sugerate de mari, orgoliile delirează, atacurile în îl speculează adversarii: «o sărmană comentariile pertinente, mai curând presă se înteţesc, prietenii devin fraţi neglijenţă de băiat tânăr, pedepsită şi de efectul lor asupra textelor duşmani… Rebreanu nu trece ispăşită, vai, atât de cumplit». diaristice invocate, sunt, în termenii netulburat prin acest teritoriu. Lucrurile sunt clare, însă duşmanii, lui I.A. Richards14, ,,înregistrări ale Loveşte cu vorbe aspre pe adversari şi înrăiţi, inventivi, scot mereu la iveală observaţiei, stimuli ai emoţiilor”. Încă promite să-i bage în romane ca delicte noi: prozatorul ar fi trimis o o dovadă că Ficţiunea jurnalului personaje, se înţelege, negative scrisoare de simpatie către intim ,,este un discurs (un fel de (Crainic). Alteori, e demoralizat, colaboraţionistul Slavici şi ar fi luat rostire writée după un cod particular), sceptic, vrea să se retragă în pustiu şi bani de la Ziua... Rebreanu are de ce şi un text”, ca să împrumutăm să se gândească la oameni de departe. să fie exasperat… Jurnalul se învârte expresia la modă a lui Roland Faptul nu-i cu putinţă la meridianul multă vreme în jurul acestui scandal, Barthes15. În ,,linia” Barthes, E. nostru şi nici scriitorul nu are o fire semnificativ pentru lumea literară Simion ,,bruftuluieşte textul”16 şi-l de sihastru. Revede, atunci, pe C. românească. «Clica Crainic» e în direcţionează ,,spre o infinitate de Baltazar, ia masa cu familia Sorbul, ofensivă, «scârba de Dianu» îl atacă semnificaţii”17. «execută» între patru ochi pe N. tot timpul în Curentul (1930) şi, Demistificarea (despre care Davidescu, care-l înjură în spate şi-l întâlnindu-l într-un cerc de cunoscuţi, am mai vorbit), întreprinsă de Simion laudă în faţă, petrece o seară cu prozatorul îl ignoră. Neobositul în interpretarea construcţiilor→

21

https://biblioteca-digitala.ro

intelectuale non-fictive ale diariştilor, ultimativ. Există în opera lui, inclusiv autorului, jurnalul intim devine o se recomandă a fi produsul unui în jurnal, o retorică a solemnităţii şi o ficţiune, fugind în chip programatic instinct primar, al unui eu în parte retorică a neliniştii” (p. 280). Avem, de toate consecinţele literaturii... Care traumatizat. Nicolae Manolescu indiscutabil, un Bogza cu două măşti, este poziţia lui Eliade în această spune pe undeva că ,,lectura deşteaptă în Jurnalul de copilărie şi privinţă? Mircea Eliade n-are o teorie în noi, dacă e sistematică şi devine adolescenţă. Prima mască ascunde precisă şi originală în privinţa obişnuinţă, plăcerea imitaţiei”, trista figură a unui adolescent boem jurnalului intim...” (p. 287). Redăm, aceasta izvorând, bineînţeles, dintr-o atras de deliciile vieţii semi- în rezumat, o parte din reflecţiile ,,necesitate sufletească”. Aşadar, provinciale, iar cea de-a doua, râsul formulate de E. Simion în urma refugiul în jurnal este o soluţie, dacă deznădejdii şi al nădejdii. Simion lecturii cărţii Fragments d’un journal: nu un șiretlic, de a salva, în principiu, transcrie ,,alternanţa de stări ,,1. Un jurnal intim sporeşte atenţia ceea ce consideri că este numai al tău, contradictorii, tensiunea faţă de universul ce ne poartă. […] de a proteja de ochi infideli cuvintele insuportabilă, nihilisul juvenil […], Jurnalul este un instrument pentru a şi ideile tale, cărora le-ai împrumutat voinţa de a purifica lumea prin detecta şi conserva experienţele memorie, de a aneantiza viaţa. literatură…” (p. 279), toate acestea indistincte ale omului şi, totodată, a Jurnalul a asimilat nu numai compunând spiritul unui scriitor în conştientiza starea de atenţ ie (să-i paraliteratura, arogată de ficţionalitate fiinţa căruia ,,urla existenţa”. Să nu spunem aşa) în raport cu obiectele din – e corectă aceastră teză promovată uităm că avangardistul Geo Bogza, la afară… Cum să numim această de biografiştii eretici, dar a şi un moment dat, intuieşte ,,falimentul funcţie ideală a jurnalului? Funcţia suprimat ,,imaginea unui ideal” modernismului” în literatură, drept senzorială?; 2. Citind jurnalul lui (Roland Barthes) care ,,dislocă” viaţa pentru care se decide să părăsească Charles Du Bos, Eliade remarcă de pe orbita operei de artă. Caracterul arhetipurile care, într-un anumit fel, l- faptul că acesta este mai mult un dublu al scriiturii numită jurnal ne au consacrat. Într-o atare situaţie, carnet de atelier («bogat în citate, determină să acordăm încredere jurnalul devine un fapt de conştiinţă scris sau dictat pe îndelete şi trăsăturilor sale estetice şi să cădem şi conservă valorile morale, etice, ocupându-se în exclusivitate de cărţi, de acord că lectura acesteia, cu spirituale, mitice şi estetice ale autori, creatori»). […] Diaristul este, precădere, în acepţiunea lui Barthes, individului. înaintea altora, destinatarul jurnalului cea de juisare, este deopotrivă, fără Un fenomen similar întâlnim său, iar jurnalul este instrumentul său nicio rezervă, un act estetic şi şi la diaristul Mircea Eliade. Nimic de de lucru, depozitul de impresii, homocromic. discutat în contradictoriu cu Eugen întâmplări banale etc.; 3. Citind Nici lucrarea diaristică a lui Simion despre acest caz. Marcat de jurnalul lui Gide (şi-l va citi în mai Geo Bogza, acest ,,Don Quijote ,,etica lui Gide”19, el crede, şi nu multe rânduri) şi observând faptul că justițiar, mânios uneori ca Ahile”, nu greşeşte, că jurnalul lui Eliade autorul operează pe viu, se întreabă poate face abstracţie de cele arătate concurează cu o istorie în care vom dacă aceasta este metoda cea mai mai înainte. El mai este privit de descoperi esenţa ,,timpului concret”, bună pentru a ţine un jurnal: «Mă Simion ca un ,,spirit neliniştit, dornic timp mărturisit şi trăit din perspectiva întreb în ce măsură se poate ţine un de aventură, exasperat de lume (o relecturii antologiei Fragments d’un jurnal propriu-zis; momentele de exasperare cosmică), hotărât să zgârie journal20. maximă intensitate, dacă nu sunt mai viaţa cu şi prin literatura lui Ceea ce este deosebit de eficiente notaţiile scurte într-o incendiară. Orice jurnal impune un original la Eugen Simion este modul agendă, câteva date, câteva cuvinte- personaj secret şi altul care se în care întrupează realitatea, cheie, câteva nume; o asemenea confundă cu acela care se confesează” fantasticul lăuntric al mesajelor stenogramă poate fi developată mai (p. 277). În Întoarcerea autorului18, operei diaristice (re)povestite a lui târziu, şi va fi mai autentică decât este teoretizată, în manieră Mircea Eliade. Din acest motiv, enumerarea atâtor detalii concrete ale barthesiană, relaţia autor-personaj, asemeni lui Barthes, toate sunt unei situaţii istorice care se modifică primul identificându-se cu cel de-al ,,aproape nişte mituri”. Adunate la un vertiginos»… Este metoda, în orice doilea şi viceversa. Autorul are loc, ele formează o istorie autarhică, caz, pe care o foloseşte Eliade…; 4. întotdeauna şansa să fie un ,,om propunând identitatea unui creator- Lângă sugestia că jurnalul intim dublu”, aflat în interiorul operei sale, personaj aplecat spre sacru, misterios. trebuie să înregistreze cu fidelitate continuu în căutarea altui eu. Ceea ce Prezenţa autorului în text nu mai experienţele indistincte ale conteză însă este, indubitabil, poate fi ignorată. Simion nu individului, apare la Eliade şi ideea că discursul creatorului în operă. Opera destructurează, el evaluează, jurnalul are menirea de a salva îşi reclamă şi îşi creează autorul de ,,întoarce subiectul, etica şi «timpul concret»…; 5. Revine în alt care are nevoie, va glosa criticul. narativul”21 la text, interesat până în fragment (15 decembrie 1946) asupra Nimic mai adevărat. Este de cel mai înalt grad atât de ,,biografia acestei idei, opunând-o procedeului notoritate întrebarea retorică: cine celui care scrie, cât şi de biografia analitic folosit de Amiel. Este vorba vorbeşte în operă? Redeschidem ideilor” (P. Valéry). Se confesează de jurnalul intim ca modalitate discuţia, provocaţi de Eugen Simion: esteticianul nostru: ,,recitesc, acum, exemplară pentru «cunoaşterea de ,,Toată generaţia lui Bogza – este de jurnalul lui Eliade în ediţia sine». Eliade respinge cu acest prilej părere – şi-a adus existenţa în operă şi românească din altă perspectivă procedeul analizei în jurnal şi a făcut din autenticitate un criteriu de critică: aceea pe care şi-a asumat-o părăseşte obsesia de a se mărturisi valorizare estetică. Bogza confirmă cartea de faţă: jurnalul ca literatură integral într-o pagină de jurnal…; 6. faptul, în modul său solemn şi sau modul în care, cu sau fără voinţa Eliade reia în mai multe rânduri→

22

https://biblioteca-digitala.ro

ideea că un jurnal intim este un STROPI DIN VIS atelier de creaţie. Nu atât un laborator de fraze, dar un spaţiu la îndemână în Și-apusul îmi însângeră privirea care un scriitor, de pildă, îşi exercită când frunzele ce cad pe rând anumite libertăţi intelectuale, inclusiv foșnesc în clipa cât nemărginirea libertatea (şi datoria) de a scrie…; 7. de unde vin Să precizăm faptul că diaristul Eliade și-n care voi pleca-n curând. este mai încrezător decât alţii în utilitatea jurnalului intim. Nu aflăm la * el acele negaţii radicale, periodice, Azi iar mă pierd în somn ritualice, pe care le aflăm la alţi ca-ntr-o ninsoare diarişti sastisiţi de corvoada de a nota ce-alunecă pe netede tăceri zilnic în caietele intime. Eliade este şi și mă visez cum zbor în stol de el, desigur, decepţionat de limitele păsări genului, de pildă de incapacitatea lui vestind gălăgios de a comunica experienţa totală a noi primăveri unei curgeri (a timpului) sau de a surprinde un moment de plenitudine, * ______o viziune de ansamblu…” (pp. 287- Cad stropii grei de ploaie pe pervaz și bucuriile 295). Perspectiva tipologică asupra cu sunet stins de tamburine până când jurnalui intim îl determină pe Eugen ce parcă-n urmă cu mai multe vieți râzând încerc să o dau la o parte Simion să traseze liniile de forţă ale au răsunat atât de viu și-n mine - fă-mi te rog loc – îi spun unei retorici zise ,,a libertăţii stilului”, să mă mai pot prelinge cu tine totuşi marginalizată de constrângeri cad iarăși stropii ploii pe pervaz peste marginea cercevelei reducţioniste/analitice care, orice s-ar și-ascult cum trece doar ecoul lor ca să ne pierdem împreună comenta, asigură ,,plăcerea textului”. prin mine în abisul acesta de lumină Demersul interpretativ, ca printr-un artefact uitat la mal strălucitoare fenomenologic şi valorizant al lui de valurile mării care-au adormit ce dezghioacă precum lama de cuțit Eugen Simion se verifică şi în sub cerul ce își ațintește ochiul sâmburul alb al bucuriei observaţia, diacronică de altfel, că plumburiu de a fi pentru Mircea Eliade jurnalul nu se departe-n larg din crusta uitării. ridică la rangul unei opere literare, el însemnând, mai curând, ,,un adjuvant * al operei, sau un însoţitor de gradul POATE doi”. Neavând în intenţie să Pojghița de zăpadă a somnului introducem în scriitura noastră toate s-a topit instantaneu Poate-ntr-o zi comentariile hermeneutului Eugen sub fierbințeala sunetului ascuțit când Simion la jurnalul masiv al lui Mircea înfipt cu iuțeala icului orbit de strălucirea fierbinte-a Eliade, vom pune punct în trunchiul subțire al visului luminii demonstraţiilor sale vizându-l pe prăbușit ce lâncezește plictisită autorul Romanului adolescentului fără vreun scâncet privind la jocul nebunesc al zilelor miop, recunoscându-i şi glorificându-i peste băltoaca tulbure și rece-a ascunse-n filele de calendar plăcerea de a recicla ficţiunea şi a o dimineții - mereu aceleași totuși mereu altfel - aşeza în rama mitului realităţii. și agasat de interminabilul hip-hop ______doar ramurile subțiri de secunde și ore Note: de pe care toate păsările nopții-au te vei opri 13 Roland Barthes, Romanul scriiturii, zburat speriate lăsându-ți gândul să se-ncolăcească Ed. Univers, Bucureşti, 1987, p. 204 se oglindesc în apa rece tremurând ca să te-mbie iar și iar 14 Principii ale criticii literare, Ed. înfiorate - pe limba biblicului - Univers, Bucureşti, 1974, p. 129 ca și cum încă cu ispita speranței că 15 Romanul scriiturii, Ed. Univers, le-ar mai auzi cântare. o-ssssă și o-sssssă-n regatul de vise Bucureşti, 1987, p. 250 - pe fir de paiang 16 Op.cit., p. 165 presărat cu safire de rouă - 17 Gérard Genette, Palimpsestes. La RUGĂ și ascultând cu și mai mare luare- littérature au second degré, Paris, aminte 1982 Și dintr-o dată mă trezesc cu susurătorul o-ssssă o-ssssă 18 Ed. Cartea Românească, Bucureşti, dimineața asta scăpa-vei din palme povara 1981 respirându-mi în fereastră - balon cu iluzii tixit - 19 Roland Barthes, Romanul scriiturii, iscodindu-mă cu ochi curioși ce se va înălța grăbit Ed. Univers, Bucureşti, 1987, p. 34 numărându-mi atentă pe riduri tot mai sus și mai sus 20 Editions Gallimard, 1973 cu degetele-i de lumină către țara modestului 21 Jacques Bouveresse, Rationalité et anii poate. cynisme, Paris, Minuit, 1984, p. 60 întristările TANIA NICOLESCU

23

https://biblioteca-digitala.ro

Scrisori deschise politic în secolul al XV-lea și ulterior. Lumea comunică, scrie mult, stilurile se schimbă și ele brutal. Publicul are alt chip și el: revistele (O epistolă din viitor) se comunică pe Internet, se citesc pe Facebook, pe bloguri, oamenii ajung În revista „Familia”, nr. 5/2019 la informație. Apare specializarea, domnul Ion Simuț provoacă lumea formarea rețelelor în jurul unei literară cu un eseu important: Elegie reviste, cititorii. Se comentează, se pentru revistele literare. Textul a apreciază, se neagă. Se face rapid, circulat pe Internet, prin poșta pe bază de interes, prin pictograme, electronică de la scriitor la scriitor, fraze scurte, unele academice și de la cititor la formatorul de opinie, importante. o meserie la modă. Exemplu… „Gala Poeziei Autorul pune sub semnul Române Contemporane” se întrebării situația presei culturale, a desfășoară la Alba Iulia (2019) în revistelor tipărite pe suportul de sala Muzeikon, în organizarea hârtie, titlul este bine ales, elegie… ______Uniunii Scriitorilor din România, a Tristețea, regretul sunt evidente, o Astfel de revoluții au mai existat în Bibliotecii Județene „Lucian Blaga”, lume moare sub ochii celui care a istorie, ele au schimbat lumea, au a Consiliului Județean Alba. Un iubit/ iubește mesajul transmis prin căzut imperii. Cine stăpânea eveniment de ținută, anunțat din revistele literare tipărite. alfabetul putea comunica rapid, timp. Ca în alți ani participă până la Tema este de interes pentru că aproape invizibil, fără hotare. cincizeci de persoane. Biblioteca lumea se schimbă, „șocul viitorului” Pictogramele rămâneau agățate în înregistrează evenimentul, îl ne învăluie. piramide, temple, pietre de aducere transmite pe Facebook și în alte Revistele nu dispar, se aminte, locuri publice. Mesajul sisteme de comunicare. Gala este transformă, devin lichide, circula împins de alfabet… vizionată de câteva mii de oameni, alunecoase. „Cititorul de iluzii”, Când analizezi dimensiunea ei au acces la noutățile din domeniul cum plastic se exprima umoristul fenomenului trebuie să ai în vedere poeziei, la canonul propus de con- Dumitru Hurubă într-o carte a sa (cu megatendinț ele care au pus ducerea uniunii etc. Se comentează, acest titlu pertinent pentru perioada stăpânire pe viața socială. Ele străbat se vizualizează tablourile literare „rezervației cu zăpăciți de societatea cu energie, oamenii nu se etc. Ulterior, evenimentul este tranziție”), nu mai colecționează pot opune, modelează mințile, preluat de revistele literare și se revistele în formatul tipărit, el preia destinele, sectoare întregi cu consemnează datele importante, aceste reviste în format electronic și expunere publică. Sunt mesajul etc. Mai este de actualitate le stochează/ depozitează elegant globalizatoare, vin din evenimentul după câteva luni? într-un fișier electronic, pe un transformările profunde ale societății O altă tendință este dispozitiv electronic. Acesta e de și cheamă la schimbare. Teologii au specializarea cititorului. În cinci centimetri, îl porți în buzunarul subliniat totdeauna că aceste capitalismul globalist prezenteist, în pantalonilor de serviciu, puțin fenomene sunt asemenea nașterii drum spre post-umanism și trans- șifonați, puțin lustruiți în genunchi. unui om, durerea pune stăpânire pe umanism, marcat de tribalizarea Dispar depozitele, dispar rafturile de trupul femei, apoi urmează grupurilor umane, tânărul trebuie să lemn sau de plastic. Lumea se eliberarea, bucuria venirii pe lume a se specializeze de la vârste mici, micșorează dramatic. Revista nu mai unui om. Societatea suferă durerea opt-zece ani. Educația este o ajunge la destinatar prin curier nașterii unei noi epoci. investiție, ca atare părinții se poștal, ea ajunge la destinatar prin Medatendințele, adică utilizarea orientează spre domenii care aduc email. Multe redacții au cititorii lor, calculatoarelor, managementul venit, adică viitor cuantificabil. aproape invizibili, dar constanți, cultural, marketingul literar, Tinerii sunt orientați spre meserii dedicați, legați în rețea. Revistele se schimbarea capitalelor culturale, a practice, pragmatice, lumea citesc în format electronic, direct pe centrelor de putere și financiare, științelor umaniste este ocolită, nu sit-ul acestora, la orice oră, când toate marchează tema revistelor aduce venit prea mare și imediat. Se distinsul receptor are timpul necesar, culturale. Nimic, însă, nu e gratuit, acceptă meserii precum inginer de când are planificată ora de cultură, schimbarea presupune și costuri: sistem în domeniul calculatoarelor, când poate „digera” cultură… Cine calculatorul, programele de medicina, științele juridice, științele citește apelează la marile biblioteci calculator, dispozitivele electronice, economice, valorificarea deșeurilor virtuale, are acces la marile cărți ale procesul de învățare și adaptare, etc. Tinerii studiază până la treizeci lumii în format electronic. Intervine imprimantele etc. Noua generație de ani (facultatea, masterat, eventual „lectura fără frontiere”, unele sit-uri intră în acțiune și prea inițiativa din doctorat etc.), intră în criză asigură și traducerea imediată a acest punct de vedere. existențială, se căsătoresc, apar textelor. Nu suntem în fața unui declin copiii, lumea este ocupată tot timpul. Revistele nu mor, se transformă de conținut, suntem în fața unui Cine încep să muncească → brutal. declin de sistem, unul care era corect CONSTANTIN STANCU

24

https://biblioteca-digitala.ro

sau se lansează în afaceri, aceștia nu globalizarea actuală contează „Dilema veche”…, plus „Familia”. mai au timp. Activitatea de la locul diversitatea, cultura de nișă, noi Consider că sunt mult mai multe. de muncă durează constant peste curente care apar, texte esențiale. Aș aminti revista „Banchetul” zece ore, deplasarea de acasă la Tinerii sunt și ei acolo. S-au adaptat (Petroșani, Dumitru Velea), „Vatra serviciu și retur durează mult, timpul de mult. Despre temele literare, veche” (Târgu Mureș, Nicolae necesar lecturilor este mereu sigur, ele trebuie diversificate… și Băciuț), „Feed Back” (Iași, Daniel insuficient. Uneori tinerii migrează se face… Corbu) etc. Ele se comunică prin spre cele zece-doisprezece orașe mai Atât timp cât viața economică, email, apoi, la cerere se pot primi mari, spre alte țări. Acolo lumea e mult mai intransigentă, acceptă prin curier poștal, dacă distinsul mai agreabilă, mai generoasă. Lipsa tranzacții online, imediat, fără receptor nu printează color paginile unei educații permanente (constante) condiții, cât timp plățile se fac la care îl interesează. E o simplă duce la rupturi. Viața individul s-a orice oră din zi, lumea culturală va enumerare, fără valoare de canon. frânt. A apărut fractura dintre trebui să se adapteze, oamenii să Ion Pachia-Tatomirescu în generații (fractalia), generațiile nu accepte schimbarea ca făcând parte cartea sa Pagini de istorie literară mai au legături comune. din paradigma vremii. valahă de mâine, vol. I-II-III-IV, Pentru a lectura trebuie să ai În redacții sunt mulți pensionari Timişoara: Editura Waldpress, 2014- timp, trebuie să fii educat, să pentru că ei sunt disponibili, au fost 2017), peste 1600 pagini, analizează înțelegi, să accepți mesajul. Pentru a captați de sistem, se înțeleg și susțin fenomenul revistelor literare, scrie, la fel. Tinerii au intrat într-un starea actuală. Sunt duși de val, sunt contribuția lor la cultura română și alt labirint social, paralel cu în primele rânduri. S-au luptat și ei operele unor scriitori remarcați în labirintul retrograd al celor în vârstă. cu alții pentru a ajunge la acest aceste perioade ultime… Cine studiază științele umaniste stadiu. Au timp, sunt racordați la Mulți istorici literari au început trebuie să aibă resurse, mediul marea cultură prin educație, au un să citeze din operele unor scriitori necesar, să aștepte ani buni până venit mai sigur, se cunosc între ei. care au publicat în mediul virtual, o acumulează, cunoaște, realizează ce Sunt încă disponibili, poate un pic fac elegant și cu dezinvoltură, semn se petrece în sfera literaturii. Cine îi egoiști, dar nu au fost afectați de că lumea se schimbă. Tinerii subvenționează pe acești tineri? Mai fenomenul fracturilor dintre abordează lumea virtuală cu energie, avem „boierii” de viță veche? generații… În paralel, există și vezi activitatea lui Claudiu Komartin În lumea de azi industria redactorii unor reviste care s-au și echipa sa de la „Poesis divertismentului a luat locul artei. adaptat la sistem. Internațional”… Arta este marginalizată, este un lux. Domnul Ion Simuț evidenția În revista „România literară”, Divertismentul a luat locul trei reviste active: „România nr. 24-25/2019 poetul Nichita literaturii. Pentru reviste nu mai este literară”, „Observatorul cultural”, Danilov face o analiză mai profundă timp și nu mai sunt ochi (vorba lui ______asupra fenomenului, în articolul său Iisus: Au ochi și nu văd…). Cartea viitorului, ajungând la Un istoric literar serios va concluzia (dramatică și șocantă?) că analiza revistele online, cu siguranță. în viitor lumea va scrie cărți și Nu va putea nega existența lor, a reviste folosind pictogramele. Cum scriitorilor etc. Aici apare o altă timpul nu mai are răbdare cu noi, problemă. Un critic literar nu are (vorba lui Marin Preda) s-ar putea timpul necesar să analizeze tot ce întâmpla multe. Istoria scrisului și a apare. Aceste persoane sunt bibliotecilor demonstrează că „capturate” de sistem (edituri, societatea a suferit mereu șocuri U.S.R., reviste consolidate, (alfabetul, tipografia din China și evenimente culturale și politice, tiparnița lui Gutenberg)… A se grupuri literare etc.). Cine îi plătește vedea și ITTU, CONSTANTIN, pe acești critici pentru a realiza Vademecum bibliologic, Alba-Iulia: „cenzura” necesară în acest Altip, 2008, carte care explică istoria „tsunamii” literar? Învățarea scrisului… permanentă, asimilarea de noi Puterea este în mișcare, cum orizonturi este necesară și în acest scria Alvin Toffler… domeniu. Autorii serioși îi provoacă, După apariția tiparului în asigură o presiune constată asupra Europa, Biblia a fost tradusă în tiraje lor. Mai sunt unii scriitori pasionați, de masă, ajungând în mâna unor persoane dedicate artei, naivii de oameni simpli. Așa a început serviciu prezenți în orice epocă. reforma… Acest lucru a fost Cultura va trebui subvenționată considerat o catastrofă de în formele specifice acestui timp, intelectualii vremii (teologi, literați, legată strâns de paradigma epocii. comentatori angajați la palat, Nu putem abandona creația literară, scribi)… A luat foc Europa… ea asigură identitatea noastră într-o Viața noastră, încă, reprezintă lume globalizată. Cine suntem, de efectul acelor schimbări… unde venim, încotro mergem… În Marcel Lupșe, Busuioc Hațeg, 30 iunie 2019

25

https://biblioteca-digitala.ro

Ochean întors încercat marea cu degetul, adresând cererea mea unuia din foștii mei elevi. Ne aflam imediat după semnarea Acordului Final al Conferinței de la

Luasem de la Otopeni avionul Helsinki, care reclama încurajarea spre Viena și de acolo spre New turismului și a liberei circulații a York, unde am aterizat în 17 august indivizilor. După o vreme de 1990 pe aeroportul Kennedy. La așteptare m-am înscris la o audiență serviciul de vamă câțiva tineri de la Securitate, cerându-mi dreptul, în culoare se ocupau în dorul lelii de acord cu spiritul conferinței, care noii veniți, jucându-se cu mototoale pentru securistul cu pricina, am de hârtie și glumind. Relaxarea constatat, nu valora nici cât o ceapă funcționarilor de la aeroportul degerată. I-am spus că am valută, că Kennedy m-a uimit, eu venind dintr-o ______nu mă duc ca o cerșetoare, dar replica încruci au, mergând în sus i în jos pe țară unde domnea strictețea în locurile ș ș lui a fost în schimb că am părul prea strada Bolyai. Mi-am amintit cum publice. Curățenia din arie era lung și prea frumos și s-ar putea să fiu îndoielnică și în flagrant contrast cu prin colegul Sfârâiac, șef cu reținută de vreun neamț pe acolo. aeroportul vienez foarte dichisit, protocolul la Centru, trebuia să-i Evident că era un dialog între surzi și înaintăm colonelului acele teribil de parfumat, asortat cu felurite buticuri că eram persiflată ca să fiu care mai de care mai ispititoare. La umilitoare note informative despre descurajată. Am încercat mici Otopeni, de unde plecasem domnea excursiile în străinătate. Cel mai intervenții prin cunoștinte, care aveau încă spiritul fostei dictaturi, emanând interesant punct din notă privea rude la temuta instituție, pentru că posibilele noastre întâlniri cu vreun de la securiștii plantați peste tot, înverșunarea mea de a călători străin, suspect prin definiție pentru având fețe încremenite, cunoscutul devenise direct proporțională cu aer glacial, suspicios. Lipsindu-i o securitatea română.. Dar cine apuca rezistența pe care o întâmpinam. Nu semnatură de la sindicat, soțul meu să meargă, mă întreb? Numai știu cum se face, dar cineva s-a privilegia ii sistemului. Auzeam în era cât pe ce să fie întors înapoi. Ne- ț îndurat acolo și mi-a trimis o secret la sfâr itul verii c so ia am simțit ca electrocutați pentru ș ă ț aprobare a pașaportului acasă cu câteva minute până când s-a lămurit președintelui Tribunalului sau cine specificarea că, fiind cadru didactic, tie ce medici chirurgi, care operau pe problema. Știți cum ni se inducea ș trebuie să mai trec printr-o vamă, inim , cine tie ce notabilit i între sentimentul vinovăției fără a avea ă ș ăț aceea a partidului, și deci că mai care noi nu ne num ram, au primit vreo vină. Vă imaginați ce destindere ă trebuie să mă duc la secretarul a pus stăpânire pe noi la Viena! pașaport pentru ”mortul”, la care se tovarășului prim-secretar Vereș ca să Acolo am trăit un moment de referise Hayni. Privilegiații se obțin aprobarea. Am intuit imediat că întorceau, dup o vacan t inuit în adevarată fericire la gândul că mi-a ă ță ă ă se făcea un joc. M-au aprobat în Occident, și ne împuiau capul cu fost dat în sfârșit să pun și eu piciorul batjocură la Securitate ca să mă în acel Occident „în putrefacție”, pe critici de tot felul la adresa scumpetii trimită de la Ana la Caiafa, unde eram care proletariatul trebuia să-l din Germania sau de aiurea, cu certitutine respinsă. Și așa a fost. preg tindu- i prin aceast propagand îngroape, cum învățasem la socialism ă ș ă ă Am trăit o vară fierbinte, extrem de împu it terenul pentru c l toria din științific. Hayni, o prietenă de la ț ă ă ă tensionată. Ce-i drept, vroiam să plec vara urm toare. Ei f ceau parte, acum Târgu-Mureș i-a spus odată în glumă ă ă cu orice preț din țară, dar nu puteam realizez, din re eaua de manipulare a tovarășului Mackai, securistul ț mărturisi gândul meu nici măcar celor românilor obi nui i, sorti i s stea responsabil de compnia noastră: ș ț ț ă foarte apropiați, atât de mare era miza „Tovarășe Mackai, mi-i teamă că o numai acasă și să muncească pentru și riscul de a pierde tot. să moară mortul (citește Europa fericirea nepoților și strănepoților, Am urcat și Golgota așa-zisei Occidentală), o să-l ducă la groapă și adică a generațiilor proiectate într-un aprobări de la Comitetul Județean de viitor de aur. noi tot n-o să-l vedem”. Scena a fost Partid. Într-o minunată dimineață de Dar colonelul avea și alte sarcini, hilară, securistul a râs căprește, dar a vară pe la orele 10:00 așteptam intrat în joc. Noi am râs de ne-am despre care am aflat la scurt timp înfrigurată pe unul din coridoarele stricat, admirând pe Hayni cea bravă, după ce am cerut un pașaport ca să clădirii acoperite cu olane smălțuite, c l toresc la sora unei prietene din fără să întrezărim că, nu peste mult ă ă situată în centrul orașului, unde își Germania Federal . Ca asistent la timp, pe colonelul Mackai o să-l ă ă desfășurau activitatea zeii comuniști Institulul Pedagogic, pentru o vedem, a doua zi după revoluție, ai județului Mureș. Am fost primită Teorie prizărit prin Piata Trandafirilor, perioadă, i-am avut studenți la de tovarășul Husar, dacă nu mă înșel, Literară pe unii ofi eri de securitate, mergând grăbit cu gheața în spate. Se ț consilier sau secretar al primului- schimbase macazul spre capitalism. obligați să-și completeze studiile la secretar Vereș, acesta din urma, fost Trăiam acele momente incerte, repezeală. Cum s-ar zice, ei erau niște muncitor săltat în importanta funcție neștiind ce cacealma de proporții i se ofițeri făcuți pe puncte, după o de conducere. Despre Vereș, un expresie a epocii. M-am gândit în jucase poporului român. Atunci chiar bărbat de statură medie, purtând acea var a lui 1975 s încerc i eu s credeam că tovarășul Mackai va plăti ă ă ș ă ochelari de intelectual stilat, gurile cumva pentru participarea lui la cer un pașaport spre gloriosul Vest. rele bârfeau că ”își aleargă caii”, teroarea roșie, pe care el o simboliza Aveam 200 de mărci în bancă trimiși având chiar latitudinea să-și → zilnic, când drumurile noastre se de sora prietenei mele, așa că am SILVIA URDEA

26

https://biblioteca-digitala.ro

aleagă câte-o femeie pe sprânceană, cum suna un banc al momentului. A informatori, lăsându-te să înțelegi că dacă i-ar fi căzut cu tronc. Că, vezi continuat apoi să mă dăscălească, așa poate vei primi în schimb ce bine, codul eticii și echității era motivând că ceea ce doresc eu este dorești de la ei. ”Nu, nu, frate cu pentru noi ceilalți, dar nu și pentru ei, total nepatriotic, pentru că tocmai dracu ca să trec puntea nu mă voi care se distrau de minune la inundase Pocloșul și valuta pe care o face”, mi-am zis, chiar dacă n-aș sărbătorile comuniste la vila de pe am eu în bancă ne trebuie la vedea în viața mea un pașaport de la insula amenajată pe râul Mureș, la rezolvarea necazurilor interne, cum ar ei. Cu o conștiință scindată nu se castelul de vânătoare, fost al Regelui, fi tocmai acea inundație. „Dar sunt poate trăi ușor dacă nu te-ai născut de la Lăpușna etc., etc. Căci vorba banii mei”, aproape i-am strigat și tot lepră și eu vreau să pun liniștită capul poetului ”măștile se schimbară, dar al meu este dreptul de a călători, pe pernă să mă culc. răul a rămas”. gândindu-mă la cât de patriotice erau Ori de câte ori retrăiesc scena de la Dacă m-aș fi gândit atunci la privilegiile lor plătite din munca partid cu tovarășul Husar îmi frumoasa blondă platinată, pe care o noastră a tuturor celor fără alte revizuiesc acuzațiile pe care mi le cunoșteam foarte bine și care a fost drepturi decât acela de a roboti, a sta aduc pentru plecarea din țară. Aveam una dintre alesele tovarășului prim- la cozi și a ne gândi la ce mâncăm aproape cincizeci de ani când am secretar, probabil aș fi scurtcircuitat mâine. primit primul pașaport în 1990. Ploua drumul meu pentru aprobarea de la Am fost respinsă, am fost umilită cu pașapoarte spre America și partid și, cine stie, poate m-aș fi ales și am plecat cu un gust de cenușe în Europa, cu condiția să demonstrezi la cu un pașaport. Dar nici nu m-am toată ființa. Toate corăbiile mi se ambasadele țărilor respective că lași gândit și nici nu aș fi fost în stare să înecaseră, speranțele parcă muriseră în țară ființe foarte apropiate și cer cuiva să intervină la number 1 al și ele toate, orizontul îmi părea proprietăți, care te vor determina să te județului. Înainte de a intra la coborât până la vârful pantofului. întorci. ”Ploaia” cu pașapoarte a fost tovarășul Husar l-am întâlnit pe Acel robot de la partid mă împroșcase un semnal palpabil că dictatura se coridoare pe tovarășul Trâmbițaș, cu aroganța lui, părând a-mi spune: pulverizase. M-a cuprins o „libertate activist cu propaganda, care venea ”n-am ce-ți face, așa e lumea noastră, saturnalică de sclav beat” când mi- frecvent la ședințele noastre la eu sunt sus, iar tu ești jos și trebuie să am văzut poza pe un pașaport. Era în Institut. Cu siguranță era informat de te împaci cu asta”. Pe stradă m-a a doua jumătate a lunii iulie 1990, ce mă aflam acolo și mi-a aruncat o podidit un plâns furios că n-am avut când am fost chemați la ambasada privire goală, cenușie ca unuia care curajul să-i spun mai multe despre americană de la București, unde vrea să „iasă din rânduri”, făcând regimul represiv pe toate planurile, depusesem o aplicație de călătorie la ceva necuviincios, blamabil. Vezi dar mai ales pe cel al gândirii. New-York la fratele meu, care reușise Doamne, a cere un pașaport în Într-o zi din toamna aceluiași an, să fugă prin Siria în Turcia și de acolo Occident atunci când erai un cetățean după anularea dreptului meu de a mai departe spre State. obișnuit al orașului era un gest de călători în Germania Federală m-am Este interesant să recitesc frondă subversivă în ochii celor de la întâlnit cu colonelul la colțul clădirii corespondența cu fratele meu din partid. L-am revăzut și pe tovarășul unde lucram. M-a întrebat, fără nici o prima jumătate a anului 1990. Chiar Trâmbițaș imediat după revoluție. Își introducere, dacă nu vreau să dau un la început, am fost furați de chipul pierduse bățoșenia, da, coborâse între fel de informații la un anumit telefon degajat al lui Petre Roman care noi oamenii obișnuiți, având aproape despre o posibilă literatură de sertar al vorbea franțuzește, necum să se înfățișarea unui câine bătut. Se vedea celor din cercul revistei Vatra. I-am bâlbâie ca fostul dictator. Și Ion însă că accepta cu greu cotitura și răspuns tot atât de direct, cum m-a Iliescu ni se părea ca desprins de pe căderea din Olimpul comunist. abordat el, că eu fac critică literară la copertele manualului despre Iată-mă poftită în biroul somptuos lumina zilei, nu în secret, la un perestroika lui Gorbaciov. Ba, mai al tovarășului Husar. După ce l-am telefon special desemnat pentru asta. apăruseră pe tanc, flancându-l pe Ion informat ce vreau, deși el știa prea Va sa zică asta le era tactica: te Iliescu, doi artiști marcanți ca Mircea bine, mi-a trântit-o că din lipsă de întărâtau, neaprobându-te ca apoi să Dinescu și Ion Caramitru, toți cu valută noi nu putem călători și că țara te momească să intri în rețeaua lor de flanele muncitoresti pe ei, ca să pară nu-și poate permite să își trimită ______apropiați de masele îmbătate de amor cetățenii așa, la voia întâmplării, cu pentru noii apostoli ai „democrației buzunarul gol. „Dar am 200 de originale”. Primiserăm și ceva mărci, bani personali și o familie căldură în case, cașcaval și salamuri care mă va găzdui pe durata ș ederii”, prin alimentare, portocale! Trai pe am încercat eu să mă apăr. Am adus vătrai!!!!! După deceniul negru chiar apoi în discuție Declarația de la că vremurile începuseră să ne aducă Helsinki, care accentua pe ideea un dezgheț în suflet și eu îl chemam liberei circulații a oamenilor. Am întruna pe fratele meu să se întoarcă primit imediat o replică fermă despre împreună cu familia de la New-York, cum că cele spuse acolo se aplică la pentru că la noi acasă, pe mult iubitul echipele sportive sau culturale, dar nostru plai mioritic sunt numai nicidecum la prostul de rând. Da, da, „lanuri de mătasă”, căci lacrimile au îmi spuneam eu în gând, ”șampania început să se usuce. este băutura pe care o bea clasa Fratele meu trăia într-o oarecare muncitoare prin reprezentanț ii ei”, Marcel Lupșe, Lavandă măsură frenezia momentelor de→

27

https://biblioteca-digitala.ro

început ale schimbării, după ce democrat ar fi fost el, să-și umilească Unii dintre ei speră să se văzuse și el prima revoluție filmată și în așa hal propriul popor? Nu. Dar reediteze în România ce s-a întâmplat ascultase minciunile de la Europa Iliescu a făcut-o, având motivele lui în Kosovo. Liberă despre zecile de mii de morți internaționaliste. După nefasta Varsăm o lacrimă și de la Timișoara. aprobare am avut inevitabil punem din suflet o floare pe Totuși fratele meu a fost primul confruntarea din martie 1990 din mormântul pictorului Radu Ceontea, care a tras alarma și ne-a turnat apă Piața Trandafirilor de la Târgu- cel care împreună cu un pumn de rece peste creierele noastre Mureș. români cu dragoste de neam a înfierbântate de emoții. Soțul meu în Se petreceau tot felul de lucruri înființat Vatra Românescă la Târgu- tandem cu el a început să-i bănuisacă ciudate. Smaranda Enache revenise Mureș ca să răspundă atitudinii de măsluire pe cei care se cocoțaseră din Bucuresti la Târgu-Mureș încă fățarnice a profuziunii de organizații pe tanc, îndreptându-se spre înainte de căderea comunismului. Se maghiare, care toate, mai voalat sau televiziune. Cât de ciuntit era pusese în fruntea unei organizații, Pro mai pe față, converg spre același țel. adevărul în presa din țară în acele Europa cu mare prestigiu în rândul Ce minte ușoară au dovedit cei de la zile! Internetul încă nu exista și maghiarimii. Pasă-mi-te noi românii Grupul de Dialog Social, care în nimeni nu ne spunea că Petre Roman eram așa de primitivi că trebuia să ne numele unui cosmopolitism detașat este fiul lui Valter Roman, fost agent tragă organizația ei în rândul țărilor au ignorat interesele naționale. sovietic cominternist, că Iliescu civilizate. Dacă mă gândesc acum la Câte critici înverșunate au curs fusese și el școlit la Moscova, că avea toate tertipurile maghiarimii din împotriva Vetrei Româneș ti din partea motivele lui să-și ia revanșa România, la revendicările acestei bucureștenilor superficiali, care nu împotriva lui Ceaușescu, că subita comunități privind reorganizarea vor înțelege niciodată ce a însemnat dragoste a lui Iliescu pentru popime e administrativă a țării, la pretentiile de opresiunea națională, socială și o farsă grosolană. Chiar, ce farsă, autonomie, mai că aș zice că culturală din Transilvania. Vatra domnule, dacă ne gândim că l-au organizația Smărăndiței a fost Românească a izvorât dintr-o reacție împușcat pe Ceaușescu în ziua de programată dinainte de căderea lui organică a instinctului național de Crăciun! Cum de n-a protestat Ceaușescu, având dintru început apărare împotriva uneltirilor popimea toată și întreaga suflare bătaie lungă. Dar cine poate știi antiromânești, pe care le-a simțit în românească ?!! Iar azi, după aproape adevărul gol goluț?! Propria noastră preajmă. trei decenii de la revoluție, când istorie recentă este și continuă să fie o A fost cotată ca o organizație putem pune față în față tot ce s-a mare taină pentru noi, oamenii de extremistă când, de fapt, n-a fost construit în timpul dictaturii și tot ce rând, iar istoria trecută ne este siluită decât expresia luptei anticorpilor s-a dărâmat în timpul capitalismului ca să servească interese străine. împotriva unui virus antiromânesc, de junglă crima din ziua Crăciunului Credeam că după Roller nu va mai care se multiplică de acum treizeci de ni se pare încă mai abominabilă !!! îndrăzni nimeni să se atingă de istoria ani și până astăzi. Miopia Si despre toate acestea am aflat de noastră, dar m-am înșelat amarnic. guvernanților de la București a fost la New York, unde presa era liberă, Smaranda s-a dovedit foarte activă însă premeditată, arătându-și întreaga informațiile circulau, nu ca la noi. în combaterea intereselor românești. măsură în așa-zisa anchetă asupra „Bunicuța”, alias Ion. Iliescu, nu s-a Nu mare mi-a fost mirarea când, confruntării dintre români și maghiari dezmințit. Dacă inițial declarase că stabiliți la New-York, în 1991 să din martie 1990 la Târgu-Mureș, FSN-ul va pregăti alegerile descopăr în New York Times o anchetă cu care a fost împuternicit democratice, dar nu va lua parte în relatare succintă despre sesizarea nimeni altul decât Gelu Voican- alegeri, după foarte scurt timp și-a Smarandei Enache de la Târgu- Voiculescu, descins în oraș ca să se schimbat gândul, că doar ”nu era să Mureș, care era nemulțumită că în bucure mai degrabă de nurii lase el altora plăcintele gata România începe un cult al lui unguroaicelor decât să facă lumină pregătite”, mi-a strigat în telefon Antonescu. Auzi, domnule, ce o într-o tragedie. fratele meu de la New York, nemulțumea pe Smaranda! Sigur, Este aceeași miopie care se parafrazându-l pe Iliescu. A înșfăcat sigur Antonescu fusese bărbatul manifestă față de procesul de puterea pentru două mandate și politic care n-a lăsat Transilvania deznaționalizare a românilor trăitori jumătate, timp în care a ajutat din sfâșiată până la sfârșit și devenise o în județele Covasna și Harghita, răsputeri la restaurația post-comunistă figură de temut pentru interesele proces care continuă să aibă loc chiar și la ruinarea economică a României, politice de astăzi ale maghiarimii, sub ochii noștri. într-un cuvânt la trădarea intereselor care vrea să scoată castanele din foc, Țăranul Cofariu a fost zdrobit nației noastre. Și ce altceva putea să jucând cartea holocaustului. și lăsat mai mult mort decât viu în facă unul născut din Ilici Iliescu, Țăranii de pe Valea Mureșului au fața hotelului Continental, iar Europa crescut în spiritul cominternist, fără venit la Târgu- Mureș pentru că au Vestică, în care minciuna ungurească dragoste de România și de români?! auzit de propaganda iredentistă, care a ajuns prima, trebuia să afle cât de Fandarea fesenistă ne-a pus pe începuse îndată dupa noaptea barbari erau românii. Iată de ce gânduri. A urmat acordarea dreptului revoluției. Se spune că unii ofițeri de activa la Târgu-Mureș societatea „Pro maghiarilor de a sărbători ziua securitate i-au instigat. Dar chiar Europa” a Smarandei Enache, ca să-i națională a Ungariei la 15 martie, dacă așa este, tot ce a urmat în scoată pe români din barbarie! „Curat când se știe ce conotații tragice are rîndurile maghiarimii din România murdar” ar zice Pristanda. această zi pentru români. Putea un este dovada unui val de revizionism președinte român, oricât de liberal și de netăgăduit. (Din Fragmente din Babylon)

28

https://biblioteca-digitala.ro

Umbra curcubeului suflet însetat de Iubire, plutind în aer împovărat cu Primăvara viselor ne pierdem în noi... neîmplinite, cu lacrimi de fericire, ne pierdem tăcuţi într-o Lume pustie cu dulceaţa primului sărut, printre lacrimi, lăcrimează-mă în căuşul palmelor printre zboruri frânte, tale... coborând matinal în noi... suflet însetat de Iubire, ne ridicăm în Amurguri plânse, scăldat în râul amintirilor ne-abandonăm neputincioşi fără de durerile Trecutului,

în Simfonii mute de dor – prin nerostite întrebări: poartă-mi ascuns printre ruginii de Simfoniile nopţilor de Dragoste... mă iubeşti?! întuneric, te iubesc?! în peştera cea adâncă a inimii, trupurile descătuşate din Iubire ne iubim?! pe covoare de frunze, se scaldă în roua zorilor chipul nevăzut al unei singure născându-ne mai puri, ne depărtăm apropiindu-ne... Femei... mai îndrăgostiţi, pierduţi prin Timpul ce ne macină ard amintiri în frântură de şoaptă, suflet însetat de Iubire, în umărul drept al Clepsidrei... zburând pe aripi de vise, ce curgi din azi în mâine împovărând cu durere, sub pleoape înlăcrimate, ne regăsim răniţi de spadele sufletu-mi ucis de prea lungi rescrie povestea Vieţii mele, amintirilor – aşteptări... împletindu-mi visele în flacăra inimii picături de fericire ce scaldă răspândindu-le, în Amurg, prin soldaţii războaielor necunoscute ce departe eşti..! ce departe sunt..! Univers... învingători, învinşi, striveşte-mă sub trupul tău scluptat în suflet însetat de Iubire, amară şi dulce melodie a Vieţii, ceară plânge-mi cu lacrimi de cireş răsfrântă din vise ne-mplinite... amirosind a tei şi-a busuioc, Eternitatea... pierde-mă cu fire de iarbă Timpul desenează pete de Curcubeu, pe verticala inimii tale uitându-mă în tine... Lumea se prăbuşeşte în jurul nostru lăcrimându-mi Iubirea ne pierdem iarăşi în noi, picături arzând nervurile tălpilor mele îmbrăţişează-mi sufletul, vibrând de Iubire... în luptă cu drumurile spre tine... în căutarea sufletului pereche vindecându-mă de tine amintiri.., amintiri.., amintiri... ce departe eşti..! ce departe sunt..! cu lacrimile gândurilor tale, cu lacrimile copacilor răniţi amintiri – bătăi de Timp uitat, într-un târziu,rănit, ajung la tine, de sâni-ţi molcumi învăluite în praf de stele, ne cufundăm matinal în noi, arzându-mi amintirile îndepărtate – din frumoase poveşti de Iubire, căutându-ne printre lacrimile rugăciunile fierbinţi, picături proaspete de dor, Cerului... sunetele surde ale inimi-mi ferecate căzute în Amurg de pe buza ce crede-ntr-o secundă de Iubire, Infinitului... ce departe eşti..! ce departe sunt..! ce crede-ntr-un munte de Speranţă...

amintiri – bătăi de inimi înfierbântate, singurătăţile tale de dincolo de zi, ne depărtăm apropiindu-ne, şoaptele suspinelor fierbinţi, mângâieri închizându-ne pleoapele, dansând pierduţi învăluite de miresmele Iubirii, depărtările dintre noi în tristeţea Amurgurilor... sunt acum lacrimile sufletului meu, ploaie de Curcubeu răsfrânt scaldă-ţi în ele trupu-ţi gol într-un zambet de floare, ce departe eşti..! ce departe sunt..! îngropându-ne Eternitatea clipei... primenindu-ţi Dragostea...

suflet însetat de Iubire... îmbrăţişează-mi sufletul, în miez de amintiri – lacrimi sărate pe bolta noapte inimii, suflet însetat de Iubire, atât de eu nu te văd cum plângi, ce se preling înghemuite din colţul efemer, împrăştiindu-mi stelele, ochilor născut în ritmul unui cântec de alungând norii cei albi ai gândurilor, în căuşul palmelor împreunate Toamnă – stingându-mi, cu-n singur Curcubeu, într-o Primăvară târzie, Simfonie târzie – izvor de Lumină al flăcările triste ce haotic vibrează furată Timpului îmbătrânit... nopţilor în visele mele de Dragoste... ivit dintr-o lacrimă de Speranţă amintiri – valuri ale destinului ascunsă într-o pagină de Viaţă, îmbrăţişează-mi sufletul, poezii ale tinereţii, aşeză-mă cântec în murmurul buzelor uitându-mă în tine, în tine... ascunse adânc în cenuşa sufletelor, tale... GEORGE CĂLIN păstrate talisman

29

https://biblioteca-digitala.ro

Asterisc Stancu, tânăra de 18 ani rămâne vrăjită de personalitatea acestuia, de care se îndrăgostește fără drept de apel pentru întreaga viață. E vorba de acea dragoste irațională, organică, Întins pe o perioadă de peste șapte răscolitoare, fizică și psihică, decenii, cu multe întreruperi, totuși, zugrăvită cu atâta farmec în volumul cu abandonări ale scrierii lui pe lungi său de debut, la care bărbatul cu 12 perioade, unele voite, altele nu, ani mai în vârstă, cu obligații jurnalul Mariei Banuș (intitulat familiale, răspunde cu modest, Însemnările mele, și publicat condescendența și mai ales cu în 2014, în două volume, la Editura primitivismul orgoliului viril, ca rod Cartea românească, sub îngrijirea lui mai ales al unei educații precare, Geo Șerban) pare a fi opera ei cea adăugându-și cu mândrie experienței mai interesantă. Asta pentru că Maria de mascul imbatabil un nou și inocent Banuș nu a lăst nimic neînsemnat din trofeu... Deși anii 1932-1933 când s-a toate câte sunt, atât ale vieții, căreia i desfășurat această iubire tulburătoare s-a dăruit cu toată ființa, dar și ale pentru Marioara aproape că nu este creației, vocație de care nu a abdicat reprezentată în jurnal, din pudoare niciodată. sau din alte motive, nevoia de a-l ______Maria Banuș s-a născut în 1914, revedea pe acest bărbat fatal apare în vieții risipite în obscure mănunchiuri într-o familie de evrei asimilați ființei diferite momente ale vieții. Iată ce de interese, tânguiri prostești, orgolii și culturii române din București, afirmă târziu, în 1938, când ea își rănite, toate devenind reconstituiri împărtășind condiția burgheză a întemeiase deja o familie, iar el firave din cioburi de amintiri, familiei sale, într-o capitală a adăugase colierului de trofee caricatura de fapt a unei iubiri care ar României ce se afirma plenar, în plan feminine o nouă cucerire: ”Că eu sunt fi putut dăinui, dacă cei ce au aprins-o politic, economic și cultural fără nici măritată, că el are o iubită. Ce ar fi avut tăria s-o înveșnicească. un complex la nivel european. În importanță are, când pe o alee, în O altă dimensiune a vieții urmărită aceste condiții, Maria Banuș urmează întuneric, mâinile mele l-ar putea cu sfințenie în jurnal de poetă a fost cu succes cursurile Facultății de Drept înconjura, și n-aș mai vedea, n-aș mai cea a devenirii spirituale. Aici l-a avut și cele ale Facultății de Litere și auzi nimic, și m-aș topi în el, așa cum ca interlocutor pe tânărul Richi publică primul său volum de versuri, acum șase ani când nu eram femeie și (devenit mai târziu filosoful C. Țara fetelor (1937), foarte bine primit cunoșteam extazul, strivită între Ionescu Gulian) într-o aventură a de critica literară. scoarța copacului și trupul lui” (Maria comunicării de o viață, la care Maria În tot acest timp, Marioara, cum Banuș , Însemnă rile mele, vol. I, p. Banuș a aderat cu toată ființa. În acel își semnează de fapt și primele 140). moment tânărul Richi se căuta pe versuri, se caută pe sine în Privind, însă, retrospectiv sine, în această căutare a găsit-o pe însemnările diaristice, urmărindu-și persoana în cauză, după fulminanta viitoarea poetă la fel de doritoare de a propria devenire sentimentală, ascensiune politică (și literară, în se afirma și în acest tandem spiritual spirituală și umană, într-un context acest context!) în epoca s-au născut două destine, deși, cum fericit al devenirii României totalitarismului, menționează autoarea vom vedea, amândouă vor fi momentului. Acestea acătuiesc juralului într-o însemnare din 31 deturante de istorie. În acele momente volumul I al Însemnă rilor... ianuarie1961: ”Pentru omul ăsta era de începuturi ale formării intelectuale cuprinzând anii 1927-1944, ani ai să mă sinucid, zece ani l-am dorit, l- a celor doi, Richi era un model: formării spirituale, ai participării la am visat. Gura lui arcuită mă chinuia, Afirmă diarista:”Richi citește enorm. evenimentele personale, familiale și ochii lui tulburi albaștri mă urmăreau. Zilnic, dialectic. Conspectează și istorice în care și-a simțit chemarea. E Praf, praf, deșertăciune a scrie, paralel lucrează la Etica lui” un jurnal al vieții, al primelor semne deșertăciunilor. Azi el e, ca și eu de (op. cit., vol I, p. 476). De aici nevoia ale iubirii, al contradicțiilor trăirilor altfel, un ghem de murdării, de de a comunica cu acest om. Crescut adolescentine și tinerești, în care ambiții nemăsurate și energie între femei, mama dominatoare și căutarea autenticității lor, răspunzând monstruoasă, uscat, laș, vanitos, lipsit mătușile copleșitor protectoare, Richi de fapt imperativelor spirituale ale de scrupule, sentimental. Iar eu se salvează prin studiu intens, prin epocii, joacă un rol prepoderent. În obosită, cam fască, inertă”(op. cit., capacitatea enormă de a se obiectiva același timp este un jurnal de idei, de vol II, p. 82). Cum observăm, jurnalul prin idei. Activitatea lui consecventă frământări spirituale acute, în care Mariei Banuș nu ocolește problemele o provoacă pe poetă: ”Richi a știut condiția de femeie, de evreică sentimentale, adevărurile cumplite ale totdeauna cu cele mai abstracte asimilată creației în limba română în vieții. Nu o dată se judecă pe sine, îi cuvinte să mă tulbure... Pentru că mod excepțional iubită și cultivată, își judecă pe alții aspru, direct, fără ferește, ascunde faptul brut și când îl impune trăsăturile ei, cărora le face menajamente. Latura esențială a dă, îl intelectualizează cu o ironie, cu față cum crede ea mai bine. ființei, iubirea, atât de pură, de o ieșire din real; am fost întotdeauna Pe tărâmul iubirii, ca urmare a răscolitoare inițial, se degradează afectată de tot ce i se întâmplă”.(op. colaborărilor cu ziarul ”Azi”, condus târziu, datorită slăbiciunilor cit., vol I, p. 98). În aceste discuții → de intelectualul de stânga, Zaharia bărbatului iubit dar și a vanităților GEO CONSTANTINESCU

30

https://biblioteca-digitala.ro

ea își reclamă mereu condiția de loc evenimentele celui de-al doilea femeie, de ființă prin însuși destinul război mondial, apoi invazia și ei condamnată să dea ascultare victoria bolșevismului. Maria Banuș forțelor realului, ale biologicului, ale rămâne pe baricade, îmbrățișează vieții care se viețuiește, cu bucuriile și ideologia sovietică și proletcultismul exaltările, dar și cu tristețile și jdanovist, alterându-și și mutilându-și dezamăgirile ei. De aceea trăiește creația poetică conform preceptelor spiritualul ca pe o dramă. Afirmă ea acestuia. Îi apar volumele de versuri la un moment dat: ”Pentru femeie, Despre pământ (1954), Ție-ți vorbesc începutul dramei spirituale e Americă (1955), Se-arată lumea pierderea acestui acord, e neputința (1956) etc., iar eticheta de poetă de Marcel Lupșe, Flori de leac dureroasă de a mai cuprinde lumea orientare stalinistă îi va umbri chiar și ______prin simțuri, prin bucurie, prin creația de mai târziu, după ce s-a spiritual de-o viață, n-a mai avut lacrimă, prin bucurie, prin trăire edificat ideologic, văzând adevărul puterea să se ridice. Din dialecticul simplă”(op. cit., vol I, p. 101). De aici opresiv și inuman al noii societăți studios și aspirant al elaborării unei și condiția de poetă care o urmărește totalitare. noi etici a secolului a devenit un mereu, aceea de evidențiere prin O dată cu raportul lui Hrușciov funcționar dogmatic marxist-leninist, limbaj a profunzimii trăirilor sincere, din 1956, când au fost dezvăluite opunându-se de la înălțimea funcției firești, fără generalizări și capcane mecanismele perverse ale marilor sale oricăror idei înnoitoare, oricăror etice, mortificatoare. Dar contactul epurări staliniste și o parte din tinere talente care se străduiau să spiritual cu Richi era necesar tocmai crimele acestuia se produce revelația impună alte viziuni, mai umane. pentru a se defini pe sine, cu ceea ce adevăratei esențe a comunismului. În însemnările zilnice ale Mariei avea mai profund: trăirea fără Afirmă autoarea jurnalului: ”Ne-au Banuș apar multe personaje ale opreliști a condiției individuale de mințit. Ne-au tras pe sfoară”. Adaugă epocii, mai les din lumea literară, femeie, în nevoia de împlinire prin ulterior, adâncind observația: ”Am precum: Nina Casian, Lucia sine, dar mai ales prin celălalt. bănuit, am știut multe lucruri. Dar tot Demetrius, Geo Bogza, Mihai Celălalt va fi până la urmă ce era crud, inuman, nedrept, îl Beniuc, etc., zugrăvite cu real talent, inginerul Sorin, soțul ei, care nu o va punem sub semnul necesității” (op. urmărindu-le evoluția mai ales din aduce pe culmile pasiunii nestăvilite, cit., vol. II, p. 5). Iată unde a dus perspectiva contribuției fiecăruia la dar îi va asigura stabilitatea unei asimilarea cvasireligioasă a marea creație. Sunt multe observații familii, o va înțelege mereu și proteja, dogmelor. Sunt ani de viață, de luptă acide, dezinvolte, esențiale. Unora le cu care va împărtăși condiția de și de creație risipiți zadarnic. Sunt urmărește ascensiunea cu reală mamă a doi băieți, care vor avea mai momente cumplite de constatare că invidie, altora le critică mijloacele de apoi viața și destinul lor. tot ce se scrisese în acel ”obsedant parvenire ce nu-i ajută, și nu-i va Cu toate acestea, jurnalul ne deceniu” este fals, inuman, hilar, ajuta, ci, dimpotrivă, le-a afectat și le dezvăluie mereu o obsesie: nevoia slujind doar despotismul cu artificii va afecta, în mod negativ, însăși permanentă de dragoste pasională, stilistice rupte de realitate. Siluirea opera. Ea însăși se judecă obiectiv, răscolitoare, în care ființa individuală panei poetice, alterarea voită a sevei fără menjmente, târziu, pe 9 însetată de iubire să se topească naturale a creației a produs monștrii. septembrie 1991: ” Sunt în afara vieții definitiv. Poeta dezvăluie această De-abia atunci simte autoarea ”un literare. Nu mai exist, nu mai contez. dorință secretă fără ipocrizie falsă, dezgust profund în fața grndilocvenței Singură mi-am făcut-o. De decenii, înșelătoare:”Mi-e dor de dragoste, poeziei angajate, în fața platitudinilor nu de ani. Nu am apărat interesele dragostea unui bărbat pe care nu-l cu ah! și oh! și substantive abstracte: breslei, n-am luat cuvântul, n-am fost cunosc. Iubirile vechi sunt dulci și adevăr, libertate, etc. E vechi, găunos, aleasă în Consiliul Uniunii” (op. cit., calde și necesare ca aerul. Dar chiar dacă-i scris cu cele mai bune II, p. 581). dragostea nouă, veninul dorinței, mi- intenții” (op. cit., vol II, p. 147). Jurnal de viață și jurnal spiritual, ar da viață... ”(op. cit., vol II, p. 41). În paralel, Richi, interlocutorul Insemnările... Mariei Banuș Dar istoria României de sfârșit a ______reprezintă o imagine vie a unei epoci deceniului trei al secolului trecut se și a creatorilor ei, a unei lumi ce a întunecă o dată cu acutizarea cunoscut vreme de multe decenii naționalismului rasial antisemit, cu deturnarea de la mersul firesc, prin propaganda și amenințările din forța oarbă a unor guvernări umbră, sau directe, ale imperiilor despotice, în numele unor dogme fascist și bolșevic, ce vor torsiona în pretins egalitariste, fără conținut în mod artificial conștiințele până atunci realitate. aflate în armonie. Vor urma imediat Prin urmare, jurnalul autoarei Țării mai apoi legile antisemite, cu reacțiile fetelor rămâne, în timp, prin el însuși naturale din partea celor segregați și o operă complexă, dar și un document siliți să trăiască în ghetouri. În aceste spiritual și de viață al unei lumi care condiții, Maria Banuș și prietenii ei și-a trăit puținele biruințe și marile intră în acțiunea luptelor subversive eșecuri în cadrele experimentului de factură comunistă, în speranța că utopic comunist din România numai astfel rasismul va fi învins. Au Marcel Lupșe, Fagure secolului trecut.

31

https://biblioteca-digitala.ro

Asterisc distinctive: caracter real; urmăresc un adevăr; expresivitatea lor tinde către zero sau este involuntară; au forme funcționale de organizare a enunțului;

au ca subiecte persoane și nu Câteva gânduri de început personaje.

Un volum memorialistic este Particularități, funcția stilistică întotdeauna pentru mine o captivantă a persoanei I, importanța textului provocare, la fel ca și biografiile unor memorialistic personalități care chiar au însemnat ceva pentru o epocă. Prin intermediul O primă remarcă necesar a fi scrierilor de acest gen poți beneficia precizată este existența unei identități de oportunitatea de a pătrunde în între: laboratorul de creație al unor mari -un autor propriu-zis: persoana autori, de a trăi într-o lume demult reală al cărei nume este înscris pe apusă, de a descoperi labirintul vieții copertă; unor importante personaje cu ______-un autor implicat care este și înălțările și căderile lor. Lectura unei vieții autorului și la care a luat și el narator: persoana care scrie și cărți memorialistice te transpune, de parte”. povestește, fiind intermediarul dintre cele mai multe ori, pe un alt tărâm, Definită ca însumare a lucrărilor autorul propriu-zis și cititor; conducând adesea la împlinirea care conțin memorii, memorialistica -mai mulți eroi: protagoniștii sau speranței că adevărul a ieșit la iveală, reprezintă un gen de scriere literară personajele comunicării. izgonind seducătoarele concluzii extrem de bogat, deosebit de incitant Importanța identității autor- bazate pe un buchet de cunoștințe și profund. Incluzând expuneri narator-erou (care nu trebuie să aflate din amintiri oxidate de timp retrospective ce reflectă concluzii ale conducă la confuzia acestora) este auzite sau citite până atunci. unui autor matur la care a ajuns în covârșitoare fiind condiția esențială a Etimologia cuvântului urma unor experiențe personale, elaborării scrierilor în care se („memorialistică”) ne îndreaptă spre scrierile aparținând acestui gen reliefează istoria formării propriei substantivul „memorie”, definit ca constituie o veritabilă sursă personalități. fiind „o funcțiune sufletească datorită documentară. Incontestabil, o carte Scrierile care fac parte din căreia retrăim, mental, experiențe memorialistică are o valoare aparte, categoria memorialisticii, categorie trecute, reamintindu-ni-le, bazată pe conferită de calitatea de a prezenta numită și „literatură a mărturisirilor”, următoarele operațiuni: conservarea cititorului trăiri veridice implică necondiționat folosirea (păstrarea impresiilor trecute), sensibilizatoare, determinându-l, persoanei I, aceasta desemnând, din reamintirea, recunoașterea și deseori, să empatizeze cu experiența unghiul de vedere gramatical, localizarea lor” (Minerva - autorului. persoana care vorbește. Spre Enciclopedie română). Într-o definiție deosebire de acestea, în operele de mai recentă, „memorie” provine de la Locul memorialisticii între ficțiune persoana I este o convenție substantivul francez „memoire” ficțiune și realitate stilistică și nu se suprapune persoanei desemnând înregistrarea unui biografice a autorului, autorul eveniment. De la celebrul cineast În câmpul vast al lucrărilor din propriu-zis manifestându-se în text, Luis Bunuel ne-a rămas strălucita domeniul comunicării verbale ca stil, ca energie creatoare, ca exprimare cu valoare de aforism scripturale, luând în considerare intenționalitate literară. Narațiunea la potrivit căreia „memoria este cea care clasificarea generală cvasiunanim persoana I constituie proba ne determină viețile [...], viața fără recunoscută care comportă două confidenței directe, modalitatea memorie nu este viață”, sugerând să feluri de scrieri, respectiv: narativă izvorâtă din dorința reflectăm la împrejurarea că într- =ficționale (beletristica, mărturisirii, din imboldul iluzoriei adevăr memoria intervine in toate cuprinzând opere literare: romanul, eliberări a eului prin confesiune. funcțiile cognitive, fiind esențială nuvela, povestirea, lirica, teatrul) și Însemnând o întoarcere în sine, o pentru supraviețuire, căci numai =nonficționale (operele ancorare în subiectivitate, acest tip de amintirea a ceea ce s-a întâmplat deja științifice, juridice, documentare, narațiune este un mijloc de exprimare ne permite să anticipăm ce este dicționare), poziția pe care se situează a ființei interioare care dă iluzia probabil că se va întâmpla și să memorialistica este „de graniță” sau profundă a prezenței autorului în acționăm în consecință. „de frontieră”, alcătuind o a treia mijlocul evenimentelor. Literatura, fenomen viu a cărei diviziune ce înglobează jurnalul Textele cu caracter memo- evoluție este indispensabil legată de (intim, de călătorie etc.), memoriile, rialistic, dominate de identitatea evoluția societății, abundă de creații autobiografia, confesiunile, dintre cele trei instanțe ale memorialistice. Textul memorialistic însemnările zilnice, corespondența comunicării (autor, narator, personaj), este în unanimitate recunoscut ca privată, interviurile). au un rol deosebit de important prin „lucrare beletristică cu caracter Este de observat că scrierile informațiile pe care le oferă, re- evocator, conținând însemnări asupra nonficționale și cele memorialistice prezentând adevărate cronici vii→ evenimentelor petrecute în timpul au câteva trăsături comune DORIN NĂDRĂU

32

https://biblioteca-digitala.ro

prin transmiterea unui bogat conținut sau excesivă. Se preferă confesiunea cazuri, un singur segment sau doar un uman: în primul rând, informații simplă, naturală, fără simulare și eveniment, spre deosebire de un valoroase privind experiențele artificii. Alături de sentimentul roman autobiografic care debutează autorului asociate unor regimuri nefalsificării interioare, apare cu nașterea și se apropie de perioada politice; în al doilea rând, date conștiința unicității. Totodată, sunt prezentă. Ca o observație de relative la evoluția autorului, dublate proclamate emoția și voluptatea specificitate, mai trebuie amintit că în de interesante portrete ale unor singularității morale. cazul memoriilor, autorul se personalități cunoscute și de În literatura română, jurnalul comportă ca un martor dublu, înfățișarea unor aspecte inedite ale intim își are primul exponent în Titu respectiv al existenței sale și al epocii atmosferei cultural-politice din Maiorescu, „Însemnări zilnice”. În lui, sinceritatea memorialiștilor fiind perioada evocată. perioada interbelică, Mircea Eliade, însă relativă datorită subiectivismului Camil Petrescu și Mihail Sebastian și a distanței mari dintre momentul Specii memorialistice sunt autori ai unor proze de natură trăirii și momentul scrierii. O carte de reprezentative confesivă bazate pe autenticitatea memorii cuprinde povestea unei vieți trăirilor personale. și, indirect, povestea unei istorii. Jurnalul O analiză a evoluției acestei specii memorialistice relevă faptul că Jurnalul, specie memorialistică Memoriile francezii au excelat la început în des întâlnită în universul literaturii, domeniu, unul dintre cei mai mari îmbracă forme foarte diverse, Cu poziție remarcabilă în cadrul memorialiști ai tuturor timpurilor implicând o multitudine de denumiri: memorialisticii, memoriile constituie fiind considerat ducele de Saint- intim, literar, documentar, personal, o diviziune notabilă a subclasei Simon ale cărui „Memoires”, de călătorie, mixt. literaturii autobiografice, în care acoperind perioada 1690 - 1723, sunt Jurnalul intim câștigă evenimente istorice sau de altă natură faimoase pentru portretelor caracteristicile unei opere literare sunt evocate pornind de la experiențe personajelor sale, fiind o sursă începând cu secolul al XIX-lea, când și constatări strict personale. neprețuită de informații de la curtea tendința de supraapreciere a propriei Memoriile sunt considerate ca fiind, regelui Louis al XIV-lea. Un alt mare individualități și-a găsit primatul în în mod coerent, o istorie a sufletului. memorialist francez a fost literatură, odată cu apariția De asemenea, ele sunt privite ca o Chateaubriand care și-a închinat romantismului care se bazează pe concretizare a unui pact cu istoria. ultimii ani din viață scrierii unei cultura eului, pe o filosofie de viață În strânsă corelație cu celebre cărți intitulată „Memoires fundamentată pe ideea de unicitate a autobiografia, memoriile se d’outre tombe” („Memorii de dincolo eului în univers (Stendhal, Tolstoi). deosebesc în chip evident de acestea. de mormânt”). În secolul următor, acest tip de jurnal Astfel, la memorii accentul este pus A triumfat, de asemenea, în este frecvent cultivat de scriitorii pe evenimente exterioare, în vreme ce memorialistică Jean Jacques pentru care viața în sine, ca autorii de autobiografii sunt Rousseau. În secolul al XX-lea, experiență trăită, este considerată mai preocupați de ei înșiși, transformând numeroși șefi de state și-au interesantă și importantă decât biografia proprie într-un element consemnat experiențele în memorii: ficțiunea, scriitori care pun accent pe declanșator și centru al scriiturii. vicontele de Montgomery, sir autenticitate, pe comunicare Autorii de memorii sunt persoane Winston Churchill, generalul Charles neliteraturizată a experiențelor care au participat direct sau au de Gaulle. La noi, memoriile au subiective ale cunoașterii (Gide, observat de aproape evenimente cunoscut o dezvoltare apreciabilă în Kafka, V. Wolf, Renard). Practic, istorice, scopul principal fiind acela perioada pașoptistă. Memoriile unui momentul de înflorire a acestei specii de a descrie sau interpreta acele participant la evenimentele din Țara este marcat de apariția unei noi evenimente. Românească l-au impresionat pe filosofii de existență, o filosofie Din această cauză, memoriile pot Camil Petrescu. Specia memoriilor a despre om, despre personalitatea și părea mai puțin structurate și mai devenit foarte la modă între cele două libertatea lui. După 1920, se constată puțin exhaustive decât războaie mondiale. fenomenul de pătrundere a formei de autobiografiile, concentrându-se În fine, se cuvine consemnat că expresie a jurnalului intim în roman. uneori asupra unui episod punctual al memorialistica este reprezentată cu O serie de însușiri distinctive vieții autorului, asupra unui prisosință în literatura română de caracterizează această specie. În eveniment istoric la care acesta a fost remarcabile scrieri cu conținut primul rând, trebuie observat că martor și nu narează viața în ordinea confesiv, o înșiruire exhaustivă fiind jurnalul intim mizează pe poetica ei cronologică prin înșiruirea practic imposibil de realizat. spontanului și a autenticității, dar evenimentelor de la naștere și până la Incontestabil, câteva proeminente sinceritatea nu poate fi probată, moarte. personalități care au performat în intervenind subiectivismul. Se admite Memoriile se deosebesc de acest gen merită a fi menționate: însă astăzi, de mulți autori, că orice biografii și prin aceea că se referă cu Regina Maria a României, Camil creator autentic este de o sinceritate precădere la evenimente politice sau Petrescu, Lucian Blaga, Petre absolută. Astfel, sinceritatea devine istorice în care cei care le relatează au Pandrea, Mihail Sebastian, Mircea din virtute etică o virtute estetică, fost direct implicați sau la întâmplări Eliade, Nicolae Steinhardt, Virgil statuând evitarea tendinței de a da la care au asistat ca martori. În plus, Gheorghiu, Adrian Marino, Annie expresiei literare o atenție deosebită autorii de memorii tratează, în unele Bentoiu, Norman Manea.

33

https://biblioteca-digitala.ro

Vitrina judecată pentru că le-a cerut datoria înapoi (...) Pentru ei, imigranții sunt un pericol social și Don Padre a devenit dușmanul lor prin ceea ce ȘI AL CELOR MAI ACUTE face” (p. 28), iar pe de altă parte, a ÎNTREBĂRI cunoașterii dramei acestor femei care, Apărut la editura Grinta și lansat mergând la muncă în Italia, dau de cu la Baia Mare, romanul semnat de totul altceva. Valeria Bilț, al cărui titlu, Ubi bene? Alături de caracterizarea directă a lui Ubi patria? (1), raportat la dictonul Don Padre, venită ori din partea altor latin (Ubi patria, ibi bene), pare a personaje, cum ar fi cea a deruta, se impune nu numai prin monseniorului: „Te admir pentru experiențele de viață surprinse cu un generozitatea cu care înțelegi să deosebit spirit de observație, dar și ușurezi integrarea străinilor în prin tenta postmodernă, romanului societatea noastră, căci nu există nelipsindu-i nici cultivarea exemplu mai evident despre ce senzaționalului, nici interferența înseamnă compasiunea autentică, dintre realitate și ficțiune, nici decât atitudinea ta față de acești scrierea despre modul cum a luat nefericiți...” (p. 11) ori chiar a ființă romanul, nici amestecul de varii ______naratorului, martor ocular (Ressa): registre lingvistice și nici inserțiile de 148 de pagini, coincizând cu romanul „Căci a doua zi fusese la biserică, tot felul. Mai mult decât atât, Micii emigrări, în care sunt surprinse fiind duminică, iar Padre oficiase și la romanul, lecturat cu sufletul la gură, istorioarele unora dintre femeile prighiera pentru sufletul fiului ei...O reprezintă în primul rând un semnal împinse de împrejurările vitrege din impresionase momentul salutului de alarmă pentru întreaga suflare a Europa de est, la lucru în Europa de creștin: toată lumea se întorcea spre creștinilor de pe toate continentele. În Vest, ajungând să se prostitueze și să- vecini și spunea pace, dându-și mâna ciuda așteptărilor de tot felul, curajul și salveze mai apoi, cu greu, viața – și sărutându-se pe obraji...” (p. 149); de a pune degetul pe rănile UE, deși iar în partea a II –a, care se întinde pe „Era prea subțire fundamentată cu o oarecare întârziere, face parte ultimele aproximativ 60 de pagini, apărarea lui. Acțiunile lui supărau dintr-o scriere-manifest, cu un mesaj este romanul Marii emigrări, cea a italieni și instituțiile lor. Padre nu umanitar spus pe șleau, fără teama de colonizării Europei cu musulmani. făcuse nimic pe ascuns. Era deschis, a leza terțe persoane și fără curtoazia În partea I se intersectează cele asemeni bisericii sale. Nimeni nu exagerării pe care toți cei ajunși la două povești de viață: una a lui Don pleca de la el fără speranță...Tocmai „pita și slănina” democrației UE, au Padre, gazdă ilicită a imigranților din de aceea era vulnerabil și atacabil. nutrit-o și, din păcate, încă o nutresc. Europa de est și mai ales din Știrea bombă din ziarele perugine era, Roman cu o compoziție România, iar cealaltă a Ressei, o la un moment dat, urmă toarea: A fost echilibrată, momentul rugăciunii din profesoară împinsă de situația denunțat un preot care ajuta incipit și din final având pe de o familială din România, în vâltoarea clandestini! Ar fi favorizat parte, rolul de a defalca felia de vieții occidentale, viață, se știe de o imigrația clandestină, dând viață a romanului de realitatea vreme, îmbătată cu propriul ei miraj ospitalitate și ajutând tineri propriu-zisă, iar pe de altă parte, ademenitor. Ajunsă cu greu în Italia, extracomunitari intrați în Italia parcă ar reprezenta însuși statutul de la Perugia, în gazdă la Don Padre, ilegal!!” (p. 163), un mare aport și-l S.O.S., Ubi bene? Ubi patria? este, alături de atâtea femei pripășite în aduce caracterizarea indirectă, cum ar evident, nu numai un roman al celor casa acestuia, Ressa începe o nouă fi bunăoară, deschiderea sufletească, două tipuri de emigrare, dar și unul al viață, mult mai palpitantă, prin cu maximă sinceritate, a părintelui, în condamnării acestora – un tip de cunoașterea, pe de o parte, a dramei fața Ressei: „Ai auzit, la Roma și-au emigrare incluzând, evident, drama părintelui, despre care află tot mai așezat musulmanii tabăra. Nimeni n- femeilor din Europa de Est, mână de multe: „La cină, părintele se interesă are voie să treacă pe-acolo, dacă nu e lucru și prilej de prostituție în Europa despre fiecare, stătu la masă cu el, musulman. Piața Veneția din Roma e de Vest - iar celălalt tip referindu-se anunță cine, unde va pleca a doua zi imposibil de traversat. Au blocat-o la înaintarea „cancerului” ocupării la lucru (...) Și nu se putu abține să se complet pentru rugăciunile lor de pașnice și tacite a Europei de către întrebe ce se ascunde în spatele stradă. Fac legea lor la noi în țară. musulmanii veniți din Orientul acestui gest al bătrânului...Să-și pună Cum să nu rezist când știu ne paște o Mijlociu. casa și viața la dispoziția unor luptă mai cumplită decât cea cu tunuri Prin urmare, cu toate că textul necunoscuți de pe urma cărora nu și cu tancuri. Musulmanii își pun în romanului aflat în discuție nu e câștigă nimic...” (p. 28); „Popa e practică învățăturile lui Mahomed. structurat în părți distincte și în foarte bogat – relatează Alina - Mai SHAIA. E legea lor. Să distrugă toată capitole numerotate anume (cum era are proprietăți și-n altă parte din Italia creștinătatea și să stăpânească lumea. de așteptat), autoarea dându-i și are și-n Spania case. Pe toate le-a La Bologna au de gând să distrugă cititorului, de această dată, libertatea transformat în centre de asistență catedrala San Petronio, o consideră să-l împartă cum dorește, textul ar socială pentru imigranți (...) Acum e monument de instigare împotriva lor. putea fi împărțit în două mari părți: în proces cu niște italieni care-i sunt Nu pot accepta viziunea lui → Partea I, desfășurată pe aproximativ datori cu niște bani și l-au dat în NICOLAE SUCIU

34

https://biblioteca-digitala.ro

Dante Aligheri despre soarta lui 70). O notă aparte, într-un stil ce curios și zâmbitor” (pp. 150-157) Mahomed. Știa, Professoressa? Pe un amintește de romanele lui Balzac, îl Deosebit de interesantă este aici, perete este pictată scena din Divina dă romanului, pe de o parte, episodul analiza psihologiei omului bolnav Comedie în care Mahomed e chinuit cu viața Lainei (p. 75-80) din mintal și capacitatea Ressei, cu- de draci, în Infern (...) Cum să nu București (tot un fel de Infern, dar nu născătoare a mai multor limbi străine rezist în fața compatrioților mei risipit printre străini), iar pe de altă – un atu aparte -, de a-i provoca ignoranți, când eu trebuie să rezist în parte cel în care domină prezența lui acestuia memoria, etc. În casa fața valului ucigător al credinței Lenuș, „femeia dracului”, despre care bolnavului se intersectează povestea creștine?!...” (p. 148). cititorul mai mult sau mai puțin Ressei cu a lui Padre, când Tonino Evident, povestea părintelui, un inocent, află: „- Acum v-am spus. urmărește întâmplător la televizor, un veritabil Don Quijote al începutului Lenuș asta mă ținea închisă într-o interviu cu Padre. Cutremurătoare și de mileniu II, se intersectează cu cabană. Nu eram numai io, era multe mai ales, demne de reținut pentru o povestea Ressei - personajul reflector fete, luate cu japca sau cu minciuni, eventuală caracterizare exhaustivă al dramei fetelor care, ajunse în ca mine...N-am putut vorbi cu sunt aici răspunsurile lui Padre: Germania sau în Italia, se văd nu niciuna, nici n-am știut că-s acolo, „Băgați altruismul la închisoare. Așa numai în calitate de victime, dar chiar decât după ce m-am dat, să mă va rămâne doar egoismul în libertate” prinse într-o formă de sclavie greu de scuzați, la**** (...) Că venea Lenuș (p. 167); „Mai întâi îl ascult pe Dum- imaginat în veacul pe care-l cu un bărbat, un pește, în fiecare zi la nezeu și apoi pe oameni. Dumnea- traversăm. Blocajul întâmpinat la mine în cameră și mă bătea, el cu voastră, Excelență, sunteți un om!” trecerea graniței cu Slovenia, picioarele, ea cu palmele și mă trăgea „– Legilor nu le sunteți ascultător? absurdul situației în care sunt împinse de cap până în beci, unde era legați vo – Ce predică Isus în Sabatul ebraic? de „absurdul” ceva mai uman din cinci câni mari, răi...” (p. 106). Legea e făcută pentru om, nu omul familia aflată în țara lor de „Lumea lui Lenuș” originară din pentru lege (...) proveniență și nu în ultimul rând, Brașov este punctul de intersecție al - Ați deschide evanghelic ușa tuturor mirajul valutei prefigurează o așa- avatarurilor mai multor femei: „ – celor ce dau năvală? zisa urgie din „lumea lui Lenuș” – un Lenuș o cheamă pe cea care te-a - Da. Să intre cine vrea (...) Poporul Caron modern, care are datoria de a adus? Întrebă Ressa cu surprindere. În nostru e îmbătrânit. Biserica noastră e „trece” trupurile tinerelor suficient de mintea ei se făceau conexiuni amenințată de păgâni, decât să vie ei, naive, de pe tărâmul Libertății fără neliniștitoare. Era din ce în ce mai mai bine primim creștinii... (...) venituri decente, pe tărâmul aproape de femeia al cărei bagaj îl - La ce vă gândiți când spuneți Infernului dantesc (aflat sub pecetea avea în custodie și căreia îi datora, aceste lucruri? obsesivului „Lasciate ogni speranța, într-un fel, intrarea în Italia... Poate - La valul de imigranți arabi, voi ch'intrate...”) al sclaviei fără nu e ea... Totuși, coincidență?...Nu, în musulmani, care pun stăpânire pe speranțe și fără dreptul de a mai nici un caz! Dar atunci, Il magico ce Europa. Nu vin pentru că le este greu vedea lumina zilei sau de a se mai legătură are cu ea și Romano? Zicea acasă, aceia n-au bani să ia lumea în reîntoarce acasă, în țara lor de că a cunoscut-o la graniță...Cum de-l piept. Vin să ocupe teritoriile baștină. Ressa le cere colegelor de cunoaște și pe Roberto Romano?” creștine, vin să înfăptuiască poruncile suferință să scrie fiecare, pe un bilet, Nu în ultimul rând, de remarcat este lui Mahomed (...)”(pp. 168-171). „de unde sunteți, ce v-a determinat să experiența pe care Ressa o Pentru a convinge cititorul, în veniți aici, cum e situația acasă, ce dobândește acasă la bătrânul bolnav ceea ce privește cauza preotului ne- sperați de la această experiență, orice de Alzheimer, Tonino: „Ressa era o vinovat, scriitoarea folosește varii credeți...” (p. 33) și încearcă să le apariție tragică. Îmbrăcată toată în surse, cum ar fi, la început, o primă înțeleagă doleanțele: „Nu-și pun negru, cu fusta lungă până la glezne, discuție cu monseniorul care-i dă- speranțe în mine, vor doar să se dar cu fața senină și cu zâmbetul cald, ruiește părintelui, după slujbă, un elibereze de tensiunile acumulate în plăcut, reuși să însenineze și fața ziar: „- Padre, ți-am recomandat să nu cele câteva zile, de când se află în bătrânului (Tonino), care o privi mai adăpostești clandestinii! E Italia. E u moment nesperat...” (p. ______împotriva legii. Favorizarea imigrației 33), dând undă verde cunoașterii clandes-tine se pedepsește cu închi- bilețelelor cu pricina, cum ar fi: soarea de la 8 la 15 ani. Nu mai ai povestea familiei Amariei (p. 37), scăpare, Padre...” (p. 11) Tot în acest povestea Norei (pp. 37-48); biletul scop, lesne de înțeles, naratorul recur- primit de la I.E. (p. 49), apoi de la ge la inserarea, fie a discursului pre- Marinela (p. 55); biletul primit de la ședintelui Partidului Libertăț ii din O- B.C. din Brașov (p. 57), apoi de la landa: „Să nu încerce nimeni să vă Nuța (p. 62), de la Corina (p. 64), păcălească cu faptul că islamul ar fi apoi ultimul bilet (p. 66), de la femeia o religie (...) Dar, în esență, Islamul e dusă de Lenuș, „la o ideologie politică (...) Islamul nu e Franfurd”. Evident, Ressa participă compatibil cu libertatea sau demo- afectiv la dramele femeilor, reușind crația, pentru că se străduiește să să „rumege toate poveștile aflate” (p. obțină sharia, în dorința de a deveni 68) pe bilețele. Surprinzătoare și plină o religie totalitară” (pp. 174-179); fie de emoții este istoria trecerii a diferitelor transmisiuni te-levizate: granițelor în drum spre Italia (pp. 69- Marcel Lupțe, Păretar Maurizio Vignaroli (p. 181)→

35

https://biblioteca-digitala.ro

Actualitatea (Perugia, 28 ian, 2011 – de toate, milostenia, și nevoia de a p. 183). Relevante sunt, în acest sens, riposta în fața legilor UE, care pe de o parte, articolul „Ocupație fără interzic aceasta, pe motiv că este tancuri și soldați” din Hudson NY (p. ilegală, devine tot mai acerbă. Tot 187-188), mergând de la efect spre așa, și lupta dintre democrația prost cauză, în sensul că ocuparea Europei înțeleasă, devenită o formalitate, și de către musulmani este fără doar și dogmatica creștină prost înțeleasă, poate, rezultatul „deceniilor de devenită și ea o formalitate. Trist, dar politică multiculturală” (p.188), lângă adevărat este că Biserica, în loc să-l care este poziționată o oarecare protejeze pe Don Padre, se dovedește consolare: „...dar trăim într-o lume a a fi nu o dată, pe cât de „deschisă”, pe conspirației împotriva omenirii...” (p. atât de indiferentă, așa cum reiese din Marcel Lupșe, Grădină la Nicula 186), iar pe de altă parte, diverse dialogul părintelui cu monseniorul ______informații de pe Google (p. 67-68), coslujitor la biserică: „ - Padre, ți-am de ani declarați, I.E. avea simptomele legate de acest sensibil subiect. Toate recomandat să nu mai adăpostești unei îmbătrâniri evidente, cu cel puțin aceste informații obiective, ca de clandestinii! E împotriva legii. 20 de ani. Burta flască îi atârna peste altfel și aluzia la manifestația din Favorizarea imigrației clandestine se pantalonii scurți până la genunchi și Piața Todi (Perugia) „protest față de pedepsește cu închisoarea de la 8 la juca sub bluza prea înflorată și favorizarea imigrației... a românilor” 15 ani. Nu mai ai scăpare, Pa- multicoloră. Mâinile și picioarele (p. 180), unde Don Padre este dre...Sunt obligat să iau măsuri. Mai umflate trădau suferințe netratate, supranumit „Padre Pio al bine ia-ți tu, un an sabatic” (p. 11) poate chiar nediagnosticate. Unghiile servitoarelor” (p. 180), stând față-n Padre reușește ca, respectând mici, tăiate până-n carne, înconjurate față cu vocea naratorului: „Părintele învățătura creștină, pe care nimic n-o de pielițe întărite și pe alocuri rupte, era convins că „vor începe din nou va dărâma niciodată, nu numai să arătau că femeia muncește dur și nu războaiele crucii” (p. 173); „Ajutorul cazeze în mod ilicit, imigranți creștini se preocupă de felul în care arată...” pe care-l oferea românilor era forma din Europa de Est, dar să și țină piept (p. 49). Iată, printre altele, și portretul lui de a lupta împotriva islamizării celor care, plecând urechea stăpânei ultimului bilețel: „Era țării lui” (p. 174); Padre „Fusese detractorilor, nu renunță la a-l pune la mărunțică și fragilă, cu ten destul de preotul cel mai discutat, cel mai iubit zidul infamiei, pe motiv că statele închis la culoare, dar fără să se poată și urât în ultimii ani, din Perugia” (p. UE, vor să salveze Democrația. decide dacă era țigancă sau nu...” (p. 179). Lui Don Padre i se interzisese Aceasta, fără să-și dea seama că, 67) sau de ce nu, al doamnei Cella: să mai ajute imigranții, dar „continua salvând Democrația, se vor trezi într- „Doamna Cella avea cam 45 de ani. să promoveze învățăturile evangheliei o bună zi, obligate să sacrifice ceea ce Înaltă, frumoasă, fuma fără pauză(...) chiar și în noua parohie” (p. 184) – au mai de preț în suflet: credința. Iată Ea gătea, fuma, hrănea câinii...” (p. conduc spre conturarea ideii de ce spune Don Padre despre poziția Sf. 80). O notă aparte îl are în roman, susținere a cauzei preotului persecutat Scaun: „Sunt trist, fata mea...Tocmai portretul lui Romano Roberto: și spre condamnarea indirectă a m-am întors de la Roma. Nici Sfântul „Bărbatul dinaintea ei era foarte emigrației musulmane în Europa. Părinte nu mai vrea să ajut imigranții. plăcut. Arătos, elegant, manierat. Liantul celor două părți distincte ale Spune că acționez de capul meu și ă Tânăr. Cam de vârsta ei...Zâmbetul romanului e așadar, povestea Ressei interesele sunt altele, mai presus de fermecător dezvăluia dinții albi, care face cunoscute complicaț iile prin interesele bisericii și eu nu fac decât regulați, ochii negri străluceau viu și, care trece viața lui Don Padre, un să pun biserica în conflict deschis cu curioși, se odihneau pe chipul adevărat personaj de tragedie, aflat politica lumii...” (p. 185); „Dar până și trupul ud al Ressei” (p. 129-130) până la un loc, foarte aproape de și la Roma?! Acasă la PAPA?!” (p. De asemenea, romanul Valeriei Bilț Antigona lui Sofocle. Așa cum 187); „Niciun cuvânt în plus despre excelează în fascinante descrieri care, aceasta încalcă porunca lui Creon, activitatea și meritele lui Padre. la fel, fixează cadrul acțiunii și îngropându-și fratele, tot așa Don Nimic despre lupta lui pentru marchează indirect principalele Padre, încalcă legea vremelnică a integrarea creștinilor în lumea trăsături definitorii ale personajelor: statului italian, cea de a caza ilicit, creștină...” (p. 202). Pe de altă parte, „Holul imens, mobilat în întregime cu imigranții din Europa de Est. „Dilema după ce e de părere că „Ortodoxia scaune, mese, fotolii și canapele eroului tragic - opinează Gabriel salvează creștinismul și creștinătatea” degaja o senzație deprimantă, pe care Petric în Teză și antiteză. Antigona și (p. 196), Padre se vede nevoit a vedea Ressa n-o putea defini...” (p. 130); Creon în ipostază modernă, luând în cu ochi buni alianța Rusiei cu Iată habitatul Linei: „Intră în cea de-a discuție tragismul lui Apostol Bologa America, în ideea că în aceasta ar doua încăpere...O canapea, o masă și din Pădurea spânzuraților – de a putea sta pe viitor, salvarea maldăre de cărți, stive înalte, ca niște alege între nomos ș i physis, între creștinătății: „Știu sigur, că în acest turnuri dărâmate pe jumătate, cele legea umană și legea firii, ambele aspect sunt în consens. Poate din căzute formând movilițe tăcute, alegeri presupunând consecințe alianța lor se va ivi salvarea încremenite în umilința lor fără inconfundabile pentru personaj” creștinătății” (p. 197) scăpare...” (p. 76); „camera era într-o (2) În sufletul părintelui, un adevărat Surprinzătoare și expresive sunt degradare avansată..., iar patul soldat al lui Hristos, lupta dintre portretele ale căror detalii oferă șubred, acoperit cu lenjerie râncedă, pasiunea de a promova cuvântul cititorului posibilitatea cunoașterii nu o tenta deloc! Doamne! Cum va Evangheliei care recomandă înainte psihologiei personajului: „La cei 42 trece noaptea asta?” (p. 77).→

36

https://biblioteca-digitala.ro

BILANȚ Eu spun: Mi-a plăscut ă fiu tânăr, a fost cândva să răspund la întrebări dintr-o o dimineață ce părea nesfârșită, dată, și un aeroport cu o singură pistă, să trec fără teamă prin gări cu un singur avion insalubre, care nu avea o destinație precisă. să mint, zicând că mi-e bine, și că vă iubesc și când mă Nu mi-a plăcuts ă fiu doar o Se spune că: sufocați cu nepăsarea voastră. frunză a fost cândva, într-un pom plin de ramuri între ceruri și pământuri, Nu mi-a plăcuts ă fiu acrobat în bogate, o aeronavă stingheră circul acesta iar acum, când îmi pare că pe ducând doi pasageri spre fără plase de siguranță, toate le știu, nicăieri, să privesc cum luna se dăruiește aș vrea să pot spune că moartea-i într-o vacanță fără sfârșit, norilor doar o bătaie într-o junglă cu vietăți devorând ca o prostituată de lux, de aripi plăpânde doar iluzii, cum vulturul se lasă omorât de o și viața un înger de teama de cu seri de vară aducând a după- ploaie pribeagă moarte amiezi și cum copacii tineri roagă apărându-ne. înzăpezindu-se. securea să-i taie. A FOST CÂNDVA... De fapt: Mi-a plăscut ă fiu tânăr și fără a fost doar pereche, Tu spui: o umbră venită dintr-un paradis să cred că viața e o lungă bătaie a fost cândva, degeaba născut, de aripi ca o vacanță neașteptată, cu sare pe trup și cu părul ca o într-o seară de vară, ca o plecare în alt timp, potecă iar moartea un înger cu sufletul ca o adiere a cuvintelor interzise, de nisipuri mișcătoare înghesuit într-un trup de ca un amestec de anotimpuri, sfârșindu-se-n cioburi de zare... fecioară. ca o rătăcire într-o junglă a IOAN GHEORGHIȘOR promisiunilor. ______Cu o vădită tentă postmodernă - confirma sau de a infirma cele legătura cu Padre se pierduse, că scriere despre scriere: „ - Ce vrei. Un afirmate de narator. acesta ar fi murit. Finalul romanului articol prin care să afle și cei din țară În sfârșit, un alt mare merit al rămâne însă destul de ambiguu, fie ce greu le este românilor din Italia. romancierei este și cel de a-i lăsa prin mărturisirea Janei: „Apoi, așa am Scrie despre Padre. Merită să se scrie ctitorului un dram de speranță în auzit, că s-a stins, dar cine știe, poate frumos despre el și în țară și ici” (p. suflet: „Sau, dimpotrivă, se mai trăiește...”, fie prin parafrazarea 33), romanul dă undă verde refugiaseră de urgie...Oricum, cuvintelor lui Padre: „ Ubi bene, ibi conștientizării actului scrierii spectacolul era numai al ei...Coborî Patria, spusese Padre, cu resemnare. și importanței lui. Astfel, Ressa, curajoasă pe plajă...Nisipul era ud, Dar oare... Ubi bene?...Ubi Patria?... simțindu-se „ca o impostoare”, este apa băltea, dar călcă hotărâtă să se Trebuie să-l caute pe Padre!” (p 202) surprinsă în „postura scriitorului”, apropie cât mai mult de apă...Nu – un ultim discurs care trimite într-un convingător stil indirect liber: dorea să riște, dorea numai să vadă de cititorul înapoi, la titlu: Ubi „Să scrie. Ce să scrie? (...) Ea nu era aproape talazurile albe ca laptele de bene?...Ubi Patria?...și la duruta care reporter, nici scriitor, era doar o altă var.. O rafală de vânt aruncă spre ea va marca viața noii Europe, imigrantă...Și nici măcar una un val răzleț, și se pomeni înmuiată problematică pertinentă, cu atât mi autentică (...)” ( p. 34) într-o baie rece, făcând-o să icnească mult cu cât romanul se încheie cu Un mare atu îl are romanul în ceea de surpriză...Pe buze simți sare și sintagma: „SEQUITUR ce privește interferența cu ușurință, a ochii o usturau...Se scutură de SPECTACULUM MUNDI!” diferitelor registre stilistice: colocvial, senzația neplăcută și izbucni în râs(...) ______publicistic, juridic, științific, spicuite Trăia senzația că natura i-a trimis nu fără apelul la ochiul fin de micul val să se joace cu ea, să o BIBLIOGRAFIE: observator al semnificațiilor textelor scoată din spaime și neliniști, să se grăitoare, atât prin modul cum bucure (...) Locul ei nu era aici, e clar 1.BILȚ, VALERIA, Ubi bene?...Ubi autoarele bilețelelor se exprimă în că nu e potrivită în povestea asta...Pe patria?..., ed. Grinta, Cluj-Napoca, scris, de multe ori agramatical, dar Enzo nu-l va refuza. Ține prea mult la 2019 plin de sinceritate, cât și prin fiul ei și la ce crede despre el, nu-l va 2. PETRIC, GABRIEL, Viziune și spicuirea proprietății termenilor refuza...” (p. 129) – un moment cheie spirit tragic în literatura română a aparținând stilului publicistic, fie în din viața Ressei, al deciziilor secolului XX, ed Limes, 2014, p. 323 articolele de ziar și în interviurile de importante, al căror efect este chiar la tv., fie în textele extrase de pe revenirea în țară a profesoarei, unde Dumbrăveni, Izvorul tămăduirii Google și inserate cu scopul de a află, după „câțiva ani buni”, după ce (3.05. 2019)

37

https://biblioteca-digitala.ro

infernul pătimirii, afişând o poză trubadurescă sau folosind un ton

galanton-madrigalesc cere nu doar Cu un debut întîrziat, solid însă, disciplină scriptică, ci şi morală. lipsit de stângăcii, văzut de Lucian Observaţia din urmă, aparţinînd lui Strochi doar ca un „accident Gheorghe Grigurcu, trimite – autobiografic” (Vânătoare princiară, inevitabil – la cazul Eminescu, 1992), fiind, în cele 20 de cărți care „copilul nefericitei secte”, un „artizan au urmat, ba sentimental, perfect”, a cărui austeritate inhibantă, reflexivsarcastic, moralist bonom ori publicând „cu inima îndoită”, cum ne satiric (vezi, de pildă, „ţara lui Dănilă încredinţa Slavici, i-a sărăcit, sub Prepeleac”), Mihai Merticaru face teroarea desăvîrşirii, opera. figura unui neoclasic, bolnav de Să ne întoarcem însă la Mihai calofilie, înstrunând, hiperproductiv, Merticaru. Sonetele sale cuceresc coarda sentimentală. Furând, zice, „o prin profunzimea lor, prin sinceritatea scânteie/ din tăriile celeste” (v. mărturisirii unui zbucium lăuntric, a ______Spovedanie), el consideră scrisul un unor stări emoționale transmise într-o (!) e mereu trează. Contrapunctic, va „templu sfânt” iar iubirea, formă poetică ce surprinde prin produce un Sonet bacovian pentru a procurându-i mirabile trăiri, un ingeniozitate, precizie și prospețime a contempla „în viaţa de apoi” caruselul miracol al vieţii. Ca poet romantic, imaginilor, printr-un simț rar al tristeţilor postume. Peste toate, însă, aşadar, sub pecete nostalgică, dincolo cuvântului și o mare disponibilitate încărcătura erotică a mesajului dă o de infuzia erotică, el pare, restrictiv prozodică. Poezia sa mustește de replică „timpului tiran”, precum în judecând, un caligraf vetust; dar poate lirism genuin, plin de naturalețe și Sonetul unei riposte, călăuzindu-l reînvia un simbol ancestral (v. spontaneitate. Năzuința spre puritate „spre un fast liman”. Sonetul unui dar Imperiul lupului, 2006), poate reprezintă tendința fundamenta ,lă a este o recunoaştere a acestui „dar al frecventa peisagistica hibernală (v. acestui volum. Lirismul său e nutrit sorţii”, motiv de a-l reproduce în Împărăţia frigului, 2009) sau din amestecul de impresii și senzații, întregime aici: „Pajişti de vis sunt simbolistica focului, pendulând între din sublimarea expresiei în delicate dorurile tale,/ Zâmbetu-ţi înmugu- logos şi eros; sau poate, îmbarcat volute metaforice pline de sugestii, reşte-o livadă,/Privirea-ţi, imprevizi- curajos pe Arca lui Petrarca (2008), din reflecții asupra trecerii timpului. bilă tornadă,/ Buzele, dulceaţă de să-şi facă intrarea în familia selectă a Sonetul unei pasiuni e edificator petale// De trandafir ivit într-o sonetiştilor, vădind rigoare, armonie, în această privință, reprezentând o monadă/ Dintr-o nebănuită, celestă claritate. Oferind, astfel, „o probă de adevărată ars poetica: „Te-am vale/ Cu forme şi privelişti ireale/ profesionalism”, cum notifica, îndrăgit de tînăr, POEZIE,/ Ca pe un Cum, nimănui, nu i-a fost dat să îndreptăţit, Emil Nicolae. De zvon de împrimăvărare”, pentru ca, în vadă.// Te-ascunzi discretă într-o altminteri, în VIS ȘI ABIS (Editura final, – drept răsplată –, după „nopţi melodie,/ Precum într-o armură Muşatinia, 2018), cel mai recent aprinse”, poetul să fie răstignit „pe-o diafană,/ Călăuzită de entelehie// Să- volum de sonete din cele șase cruce de cuvinte”. Bineînţeles, nu mi fii iubită ingenuă mie,/ Chip publicate, poetul-pedagog, pregătind putea lipsi Sonetul muzei: „Sub cerul înmiresmat fără de prihană,/ Dar al sfătos cititorul neavizat, semnează în înalt al vămilor din gând,/ Zeiţă, vino sorţii, dumnezeiască mană.” deschidere un scurt instructaj cu iz tu şi mă inspiră,/ Mai acordează-mi Cu fiinţa în destrămare (ca şi didacticist, avertizând asupra coardele de liră/ Şi-am să-ţi scriu şi „urzeala din iluzii”), poetul ne anunţă regulilor draconice pe care le pretinde eu o odă în curând!” În consecinţă, drama care îl (ne) paşte: coboară în „sonetul perfect”; iar în final (v. poetul „îmbracă lumea-n cuvinte”, neant vraja tinereţii risipitoare, devo- Sonet-testament) ne asigură că atunci înflăcărează Universul şi dezlănţuie rată de nesăţioasa clipă („o fanto- când va păşi „într-o lume nouă” „un ocean de patimi sub ceruri seni- matică cimilitură”, pierdută definitiv), (călător galactic devenind) ne va lăsa ne” (v. Alt sonet al poetului). Totuşi, se-anunţă vremuri neguroase şi întreaga zestre (de sonete, evident). asaltat de nedumeriri, se va întreba: bântuie „glăsuiri de vântoase”. Să Împătimitul sonetist se exersează „Când vieţi-i dedic odă idolatră,/ observăm că, pe alocuri, răbufnește slalomând printre „furci caudine” şi Amurgul tenebros de ce mă latră?” instinctul civicii . Sonetul anxietăţ ii ne invită, cu exaltări controlate şi Va fi invocat urgisitul Ovidiu, cel transcrie, de pildă, tristeţea care îl lecturi metabolizate, să ne bucurăm care „a nemurit, prin cântece, feme- încearcă când „în clocot dau nori de acest „fluviu de candoare”, ia”, va fi cântat, în 14 sonete, „viclea- negri peste ţară ”. În Sonetul decăderii revărsat cu delicateţe şi fervoare, nul Paris”, oraşul luminilor che-mând constată că azi, la noi, „trişorii şi purtând ecouri culturale. magnetic artişti din toată lumea, ve- jongleurii sunt mari stăpâni”. Com- Părelnic ieşit din uz, bătrînul niţi „faimă să prade”. Deşi, ne amin- pensativ, retrăieşte feeria copilăriei, sonet este, neîndoielnic, o formă tim, alţii văd în oraşul-muzeu, depă- „cu-n braţ de soare şi culori”; dar şi artistică „restrictivă”. El, ca poezie nând istorii colorate, un pol al rata- şocul revederii satului natal, acolo canonică, pretinde un constructivism ţilor. Poetul, „sorindu-se” în splen- unde „ruina şi pustiirea se-ngână”. În rigid, chit că unii sonetişti de azi dorile pariziene, pluteşte în „metafizic fine, trecând fugar în revistă această „joacă liber”, evadând din sonet, cum azur”; ispitele oraşului în sărbătoare mixtură motivică, să amintim şi de constată C.D. Zeletin. Iar sonetul, întreţin o „vrajă funambulescă” şi o Sonetul muzei ambiţioase , tot → descriind, de regulă, în viziune retro, necurmată visătorie, deşi „parizimea” ADRIAN DINU RACHIERU

38

https://biblioteca-digitala.ro

rezultă aceea tristeţe incurabilă, tratată ironic pentru a o face suportabilă (în acest punct ne întâlnim şi cu Nie- Emanând o sacralitate păgână tzsche): „îmi vreau credinţa înapoi / dogoritoare, versurile din Tratatul de la căci fără ea sunt cruce goală, / un sân Patriarhie elaborate de Adelina Fleva, fierbinte fără lapte, / sau iadul cel lipsit ar pune preoţimea pe fugă. Dragostea de smoală.// (…) îmi vreau credinţa pătimaşă, care constituie tema înapoi/ căci fără ea sunt cruce goală” principală a cărţii, hiperbolizată şi (litanie) persiflată ironic, invocă absolutul În solitudinea mormântului, plăcerii: „iubitul meu de zi refugiat în curăţirea oaselor o face viermele, un fel noapte ai pletele bolnave / şi pângărite de menajer simpatic, cu care mortul de al toamnei reînceput descân-tec,/ m- vieţuieşte într-o comuniune saprofită, în atingi pe trup cu palmele-ţi hulpave,/ şi- genul unui bacovianism postmo-dern: mi desenezi regatul tău pe sâni şi siberii “şi dacă nu ai terminat curăţenia zilei pe pântec.// (...) iubeşte-mă te rog cu şi-a nopţii / decât într-o singură cameră ura ta profundă, / tu, daimon sacru cu / tu vierme cu lavete-ntre ine-le / mai parfum de moarte, / căci fără închinarea lustruieşte-mi oasele acestea / sunt mult ta supremă, / sunt pietrele pâinea şi prea triste / pentru piesa în care / vinul idealuri inodore şi tratate deşarte.” distribuit-am fost să joc .” (şi dacă nu) (am inima altar de suferinţă) precum şi dyonisiacul omului nou, După o urcare înfocată spre Volumul, structurat unitar, în trei trăind ca prototip de faun, respectiv transcendent, o aş teptare zadarnică a capitole: urcarea, aşteptarea, atinge- nimfă, experimentul erotic, exacerbat revelaţiei şi o „trăire” expresionistă rile şi reîntoarcerea, reprezintă un până dincolo de limita erothanatică: „te (uşor histrionică) a grozăviei morţii, în experiment postmodernist (în care în- chem în mine pofta mă sugrumă / la ultimul capitol, atingerile şi tâlnim: citadinismul sarcastic, dero- ştiri spuneau că vei muri probabil / te- reîntoarcerea, Adelina Fleva se mantizarea, deriziunea tematică, aştept să-mi cureţi algele din plete / şi reîntoarce cu picioarele pe pământ, la o destructurarea, pulverizarea valorilor nu uita să vii cu-n dric acvatic, onorabil dragoste atât de senzuală încât o etc.), pigmentat cu frisoanele moder- (şi nu privi în urmă înspre oarba turmă transformă într-un pom roditor, ale nităţii (reprezentate după Hugo care urlă )” (acvatică) cărui fructe înving extincţia: „aştept să- Friedrick, în celebra sa lucrare Struc- Din ascendenţa liricii lui Edgar mi crească fructele pe braţe / şi ţintuită tura liricii moderne, prin: transcendenţa Allan Poe, regăsim la Adelina Fleva, stau în lutul nespălat şi rece/ ca să goală, eul dictatorial, depresia cronică, prezenţa corbilor rău prevestitori şi renasc am făcut sex sălbatic / cu atracţia morbidului etc.). atracţia mormântului - purgatoriu moartea pe o plajă într-o noapte.” Pentru decodificarea nivelelor pentru izbăvirea păcatelor cărnii: (deasupra spinilor sunt eu). scriiturii, autoarea ne oferă două chei de „mi-e sufletul de-acum, drumeţ Aceste fructe ar putea fi poeziile interpretare: prima este filosofia lui pribeag, / privirea mi s-a încleiat pe-un Adelinei Fleva. Volumul se încheie cu Nietzsche (toate capitolele se dechid cu ram, / iar corbii cu sutanele macabre / o poezie în care copilăria fericită în motto-uri din opera sa capitală, AŞA îmi croncăne prohodul pe la geam. // şi sânul familiei resuscitează recon- GRĂIT-A ZARATHUSTRA, scrisă de Doamne ce duhoare se desprinde / din fortant, ideea paradisului terestru. filosoful german în anul 1885); a doua trupul care zace în sicriu! / acum că Citind această poezie, în care o reprezintă poezia lui Edgar Allan Poe sunt o mână de ţărână, / mi-e dor de zbuciumul sufletesc s-a liniştit, putem şi mai ales arta sa poetică, tradusă la noi învelişul Tău cel viu” (mi-e sufletul) reciti Tratatul de la Patriarhie, sub titlul PRINCIPIUL POETIC (Ed. Din arta poetică a lui Poe, îmi pare savurând acea aromă de cafea cu sare Univers, Bucureşti, 1971). că autoarea ilustrează conceperea dulce, a existenţei, pe care ne-o propune Din Nietzsche, Adelina Fleva poemului ca o depăşire a limitei, din- poeta Adelina Fleva. reţine arderea totală pe rugul credinţei, colo de care absolutul poate fi perceput LUCIAN GRUIA până la decretarea morţii lui Dumnezeu, nu ca prezenţă ci ca absenţă, de unde ______UN ÎMPĂTIMIT…. die!” Auzind „veşnicia cum sună”, se miresmele celeste (titlul unui volum →mai locvace şi provocatoare, refugiază în augusta lumină a din 2013), când firea se copilăreşte. ajutându-l pe poet să-ncalece Pegasul, celestelor înălţimi, urzind – într-un În fond, necurmatul balans „între vis urcând „culmi spre glorie”. Ştiind „Univers mai acătării” – „poveşti şi abis”, convocând, pe de o parte, prea bine că „slava e iluzorie”, poetul, solomonite” (v. Sonet cu invitaţie ). iubiri ancestrale şi conştientizând, pe „tras pe a vremii roată”, intervine În clipele de cumpănă, depresiv, de altă parte, cu luciditate (catifelată) corectiv, supus chinuitorului travaliu troienit de regrete, constatând că toate spectrul finitudinii, defineşte coerent scriptic: „Un spin în inimă mereu îmi „sunt în accelerat declin” (v. Sonetul atmosfera acestui volum, tras în coace,/ a auzit, scumpetea de fiinţă,/ despărţirii) cheamă Forţa Divină; şi matriţa sonetului. Trăgând şi noi Că arta se naşte din suferinţă”. reînvie „o lume ce-a trăit odinioară”, linie, vom conchide că infatigabilul Tandru, troienit în iluzii, hoinărind în atenuând amprenta dramatică. Mihai Merticaru, crezând cu tărie în împărăţia „convieţuirii fericite”, Priveşte în jur „cu ochi de poezie, credincios formulei clasice, se aflând în dragoste „marea bogăţie”, îndrăgostit”, ieşind din sinele simte bine în cămaşa de forţă a poetul – împărţit între două lumi – ar tulburat, asaltat de „ploaia ispitelor”. sonetului, dovedindu-se un poet vrea să suprime clipa care, inevitabil, Sau îngână un cântec de dor, rafinat, cu un simț rar al construcției, va veni: „Amurgul amâne-se sine recapitulând „clipele parfumate” ori cu o mare limpezime a expresiei.

39

https://biblioteca-digitala.ro

Cronica literară Din versuri și din proză scurtă, Viorel Șerban și-a construit o casă cu ferestre luminate prin care i se vede sufletul, cu un coș prin care iese fumul ideilor și cu o ușă deschisă doar celor care vor să Din totdeauna am crezut că un poet intre, lipsiți de prejudecăți. Cresc flori (și, în general, un scriitor) vede dincolo ale spiritului, în jurul acestei case, de văzutul uzual al celor din jur și că el făcându-și loc bucurii noi. Iată aduce de acolo lumi interesante, pe care ”cărămizile” ei, cărțile proprii, ”pietre le oferă cu generozitate, ca ofrandă, pentru templul…”, său, cum ar fi spus, celor care vor să se-ncarce și să se puțin schimbat, Lucian Blaga: ”În bucure de acestea. Și mai credeam că de umbra cuvintelor”, versuri, Ed. aceea ochii poetului sunt mari, precum Călăuza, din Deva, 2001; ”Fețele ce-pele, iar prin sinapsele lui se trecutului”, proză scurtă, 2003; strecoară ape freatice în care se ”Prizonierul iluziilor”, poezii, 2005; oglindesc nevăzuturi, capabile de a ”Colecționarul de amintiri”, proză bucura suflete nemângăiete. Asta scurtă, 2007, ”Dacă ar fi un credeam, până nu demult, când am roman,…”, roman, 2010; ”Incendiu în cunoscut un poet ce are doar ochii albastru”, poezii, 2014, ”Bazarul cu minții precum cepele, prin sinapsele lui amintiri”, proză scurtă, 2017. Toate strecurându-se vietățile unui aceste ultime cărți apărând la Ed. Limes ______neastâmpăr inedit, loc în care din Cluj-Napoca. Poezia care dă titlul volumului, pare închipuirea ia locul văzului concret al Două cărți am primit de la autor, să explice dubla postură, de îndrăgostit realității. după o vizită la domiciliul acestuia, și de poet, în condițiile știute în care Este vorba de Viorel Șerban (n. cărți pe care m-am grăbit să le citesc. închipuirea este ”vioara întâi”: ”Aprinzi 1951), un poet, dar și prozator, cu un ”Incendiu în albastru„, Ed. Limes, mereu focuri la porțile sufletului./ destin aparte, destin întors cu 180 de Cluj-Napoca, 2014, 76 pg. este o carte Nicicând nu ești aceeași./ Zorii grade față de un curs firesc, atunci când de poezii de dragoste, dedicată Alegriei, întreabă de tine,/ Deși la mine locuiești copil fiind, la vârsta de 10 ani, pe când alegria, în greacă, însemnând bucurie. doar în cuvinte./ Adesea-mi închipui c- era cu oile la păscut, la marginea satului Spune autorul: ”Alegria, bucuria, egal ai sosit,/ Chiar dacă ești doar natal, Peștera, com. Băița (Hunedoara), femeia. Pentru mine, întotdeauna, absență.// De-ai fi numai a mea,/ Ți-aș a găsită într-un loc al unor fortificații femeia a reprezentat simbolul săruta urmele pașilor/ Și-o viață din al doilea război mondial o cutie frumuseții, frumuseț ea în sine”. întreagă le-aș păzi,/ Să nu le calce roșie, în care era o grenadă. Soarta a Despre poezie, lume și muza sa cineva.// Poete nebun,/ Cum poți să făcut ca, lovind-o cu „o teslă cu care se acesta se destă inuie: ”În mine te-ai scrii atâtea despre ea,/ Când pentru fac jgheaburi”, într-o inconștiență de contopit cu neuitarea./ Visează-mă tine,/ Madona e chip fără umbră,/ Din copil, aceasta să-i explodeze în față, călătorind spre tine/….”(Ceasul arse cuvinte?..//. (Incendiu-n albastru). cruțându-i viața, dar necruțându-i să rutului); ”…Totul e vis,/ Totul e- Pe lângă obsesiile legate de iubirea vederea. A fost sfârșitul începutului, nchipuire,/ Suntem două depărtări ce- (iubirile) tinereții sale, care constituie urmând apoi un drum anevoios, plin de ntruna se caută./ Strigăt în pustiu de coloana vertebrală a cărții, tangențial durere, în care a reînvățat să trăiască nimeni auzit//…”(Iluzii); ”…Cât de sunt abordate și alte subiecte: nostalgia într-un întuneric absolut, luminat doar departe ești tu,/ În departele satului natal unde ”Tristețea bate în de lumina flacării sale interioară, pe depărtării/… ” (Ești doar o absență). ferestre/ și-nsingurarea plânge pe la care nicio grenadă nu ar fi putut să o În nopțile triste de iarnă, acesta uș i.” (Umbra unui sat); jertfa și oprească. În aceste condiții a urmat mângâie ”singurătatea pe ochi”. Se Învierea lui Hristos, când ”Lumânări Școala de nevăzători de la Tg.Frumos și simte ”sclav, exilat în propriul trup„, din ceara albinelor fecioare,/ Jertfindu- mai ales cea de la Cluj, unde a petrecut deși ”imaginația șade la pândă”. se pe sine,/ Ne dăruiesc lumina copilăria și adolescența, terminând Autorul a avut iubirile sale de învierii.” (Săptămâna îndoliată) și liceul, absolvind ulterior și o școală tinerețe, inclusiv cu partea loc despre ”Rugăciune” cu dorința ”Să am postliceală de balneofizioterapie, ca să- concupiscentă, pe care nu se sfiește să o unic drum,/ Căutarea adevărului,/ și poată câștiga existența ca asistent imortalizeze în vers: ”…Când Iubirea și slava ta”. medical, mai exact ca masor în culegeam din tine/ Toate înfiorările ”Ruginiul toamnei”, ”nopți însân- stațiunea Geoagiu-Băi, jud. Hunedoara, iubirii pătimașe,/ Doream, așa gerate de vară”, ”nopți triste de iar- Meseria de masor, din care a făcut o îmbrățișați, să ne găsească sfârșitul nă”, sunt o parte din decorurile în care adevărată pasiune, a profesat-o până în (Așa îmbrățișați). Ca să menționeze în poetul se confesează celor care vor să-l 2010, când a ieșit la pensie, continuând altă parte: ”…Ești răspândită în mine,/ asculte. ”Umbra”, ”tăcerea”, ”singu- însă să profeseze în cabinetul propriu, Ca duhul grădinilor în nopț ile de mai.” rătatea”, ”gândul” sunt cuvinte aproa- din aceiași stațiune, cu simțul tactil, dar (Petale de gând). Iubita din tinerețe a pe obsesive, care se repetă cu oarecare și auzul și mirosul, dezvoltate ră mas ”…la un colț de suflet,/ Statuie frecvență, creionând starea poetului și compensatoriu. albastră cioplită în lumină”. (Statuie atmosfera din jurul sinelui său. Vo- Spune Viorel Șeerban: ”D și am făcut albastră ). Cele ”…două jumătăți ce-ntr- lumul de versuri de iubire nu poate fi din profesie o pasiune, ea ajungând să una se caută,/ Spre-a construi înțeles în frumusețea lui decât în to- facă parte din ființa și spiritual meu, întregul…” nu s-au mai găsit, Viorel talitatea poeziilor, complementare unele nici literatura nu s-a situat mai jos, în Șerban păstrând chipul iubitei ”sculptat la celelalte, cu balansul perpetuu al lista de preferințe, atât ca și creație, cât în neuroni”, clă dind ”din himere, autorului între dorință, închipuire și mai ales ca lectură, căci cititul nu este castele pe țărmuri de fum”. realitate.→ doar evadare, ci și iluminare”. RĂZVAN DUCAN

40

https://biblioteca-digitala.ro

menționează ”spor de promiscuitate”, desigur, habar neavând ce înseamnă acest cuvânt. În altă parte un pacient

menționează ”tratament cu Bazarul cu amintiri, Ed. Limes, indiferență”, în loc de ”tratament cu Cluj-Napoca, 2017, 156 pg. este, cel curenți interferenț iali„. apoi ”băi puțin în prima parte, o carte de balcanice” în loc de ”băi galvanice„, confesiuni, în care eroii sunt colegii de menționând că în staț iune ”oamenii sunt la școala de nevăzători de la Cluj, cu primitivi” în loc de ”oamenii sunt preocupările lor, cu zbaterile inerente primitori”. Alt pacient, în altă parte, a de a învăța scrierea Klein și alfabetul menționat infatuat: ” – Mă numesc Braille, cu pasiunile și cu lecturile lor, director Gheorghe Ilie”, de parcă cu scrierile incipiente ”nu ca să director era nume propriu. Sau: ”…o publicăm,… citindu-ne unul altuia trebuit să mă duc cu bărbatul meu le aproape tot ce reușeam să creăm, doctor ca să îi ia atențiunea, că nu se comentând și dându-ne sfaturi”. simte bine„. Probabil, a vrut să spună să Desigur, cu el mijlocul lor. ”Eram îi ia tensiunea. Și aș a „radioepiscopie” tineri și fericiț i”, spune autorul, datorită în loc de ”radioscopie” etc. Mai posibilității de a sorbi ””lumină lină” vorbește și de o întâlnire personală, ”de din izvoarele cunoașterii, călăuzit de gradul 3„ cu un ”bioenergetician„ de barba ajungându-i până la piept”, cu bunii dascăli de la școala de nevăzători peste Prut, bioenergeticieni de mucava ”niște haine vechi și ponosite.”, ce de aici”. care invadaseră România, după `90, cu trecuse prin acest infern este văzut de Este foarte interesant când vorbește tratamentele lor, ”apă de ploaie„, de autor în incinta autogării din Cluj, în de ochii săi albaș tri care ”fuseseră fapt excrocherii pe bani, și nu puțini. 1968, anul ”Primăverii de la Praga” și căprui până când destinul hotărâse ca În partea a treia a cărții sunt care fusese eliberat, în condițiile de viaț a mea (a sa - n.a.) să-și schimbe dezvăeluite ”F țele trecutului”, cu igienă și îmbrăcăminte, în care trăise cursul„. întâmplări și personaje ce au avut parte acel coșmar. Sunt rânduri despre lupta din răsputeri de ”opt ani în infernul roș u”, mai exact Unele vise sunt capabile de a elucida ca diferența dintre noua lui lumea și în lagărele sovietice de imediat de după mistere din trecut, precum acea crimă lumea din care fusese smuls brusc, să război, dar și de întâmplări mai recente din ”Mesajul din vis„. Apropo de vis, fie cât mai mică. cu români, militari din trupele O.N.U, autorul strecoară și următoarea Dacă în volumul de versuri de care participante, imediat după `90, la confesiune: ”După pierderea vederii, la am discutat anterior apărea un nume misiuni de menținere păcii în fosta vârsta de zece ani, până pe la douăzeci propriu de fată, în prezenta carte, Yugoslavie, ocazie cu care sunt de ani, în vis încă vedeam. Acum, după Veronica pare muza, văzută din descâlcite și întâmplări triste din trecut. atâția ani, se întâmpla prima dată că prezent, ca o nostalgie ”după acei ani Nu lipsesc nici întâmplă ri cu ”victime și vedeam în vis” (”Dimineață de frumoși ai primei tinereț i”. călă i” datorită participării unor patrioți august”). În partea de mijloc a cărții, după români la Serbarea de la Putna, din Partea a patra a cărț ii este ”Cu cărțile confesiunea sintetizată a autorului, 1957, la aniversarea a 500 de ani de la pe față”, practic o trecere în revistă a ”sunt explorate și exploatate aspectele urcarea pe tron a lui Ștefan cel Mare. scrierilor și reușitelor scriitoricești, banalului, ale cotidianului, care decurg Spune autorul: ”În închisorile povestite de însuși autorul cărții. Spune din relația masor - pacient, relevate de comuniste au fost îngropați de vii Viorel Șerban: ”Atât poezia, cât și conversația necesară pe care trebuie să oameni lucizi și eminenți patrioți, pe proza mea vrea să redea ceea ce a o susțină în timpul efectuarăă care sistemul represiv și crud al simțit sufletul meu, încercând să procedurii de tratament Nu numai comunismului i-a transformat în stafiile prezinte trăirea cât mai acută a discuțiile scot la iveală fapte și propriilor ființ e”. sentimentelor din momentul derulării întâmplări hazli, uneori ridicole, alteori Într-o povestire din închisorile lor…Scrisul, pentru mine,…a fost și, frizând absurdul, ci și situațiile prin comuniste, aflată de autor, probabil, de mai degrabă, este o terapie”. care trece masorul, provocate de la o terță persoană, apare secvențial și Neîndoios, autorul are ceva de spus și aroganța, ignoranța, incultura unor Corneliu Coposu. o spune, nu oricum, ci cu grijă față de pacienți, dar chiar și a unor cadre Lagărele siberiene sunt descrise și în fond și formă. Talentul scriitoricesc medicale. Povestirile sunt niște scenete povestirea ”Dimineață de august”, când autentic se simte la tot pasul: în idei, în amuzante, în care umorul bland, mai un nefericit, cu „fața nebărbierită, metafore și comparații, în cursivitatea degrabă ironia, nu șfichiuiește defectele ______cuvintelor, în topica propozițiilor. umane, limbajul scâlcit al unor oameni, Cărțile citite sunt cărți în care autorul ci le taxează cu subtilitate, uneori chiar dezvoltă punți cu lumea văzătorilor, din cu un fel de înțelegere”. buchetul lumii sale redusă la simțul Într-o proză scurtă un medic îi cere tactil, la auz și miros. Sunt cărți de unui om moș să-i aducă puțin scaun evadare și de terapie totodată. pentru o analiză medicală. Acesta îi Ca un ”punct terminus”, după aduce după câteva zile ”ceva învelit repetatele ”virgule” de până acum, într-un ziar„, spunând. ”Nu știți, oare redau spusa pe care autorul o pune în bucata asta de laviță o fi bună?.... gura unui personaj de-al său, care Acasă nu am nici un scaun. Am numa` constituie de fapt propriul crez: ”Eu laviț e”. În alt text, o colegă de serviciu, scriu pentru a trăi în imaginație, ceea în loc de ”spor de prevenție ”, ce aș dori să trăiesc în realitate„.

41

https://biblioteca-digitala.ro

Poetul, declarat şi recomandat de creaţia sa înalt patriotică, nu-i are la suflet pe confraţii şi nici pe oficialii dovediţi doar declarativi, doar Cititorul fiind prevenit asupra „meşteri în vorbe mari şi goale”. Cu universului naţional şi patriotic al toate acestea, se ştie că între acestui volum, devine atent la locali- contemporani literatura patriotică zarea în timp şi spaţiu a textului: stârneşte suspiciuni – moştenire de la „Colind”, scris la New York, 21 de- sforăielile patriotarde, lozincarde de cembrie (dată atât de specială pentru pe vremea cealaltă – mulţi ducându- români) 2018, Forest Park, sfârşit de se cu gândul la cine ştie ce mizerabilă octombrie 2018, „Călătoir neştiut” şi ascunsă intenţie pecuniară, de Bucureşti, 7 aprilie 2018. Dar cu toate arivism, de „ieşire în faţă”. Dar d. că sunt şi scrieri de peste ocean, Virgil Ciucă se află în afara oricărei problematica esatre pur românească şi bănuieli: ca cetăţean american, de explicit angajantă în multe probleme multă vreme realizat pe aşa-numitul ale actualităţii, începând cu dureroasa pământ al făgăduinţei, nu râvneşte şi colpeşitoarea aspiraţie a Unirii nici posturi înalte, nici onoruri, nici Basarabiei cu Patria-Mamă. vreun loc, Doamne-fereşte, pe listele ______Elev la Şcoala Normală din vreunui partid. Domnia sa nu vrea Ideea centrală rămâne salvarea ţării Craiova (eliminat în 1952) şi medalii sau onorarii pentru dintr-o multitudine de capcane bacalaureat la „I.L.Caragiale” din sentimentul său patriotic sincer şi deznaţionalizatoare, conflictuale, Bucureşti şi Facultatea de Electronică echilibrat, chiar uşor vetust, dar care, periculoase pentru fiinţa Ţării, şi Telecomunicaţii din Bucureşti în poezia, sună şi mai bine. Nimeni mergând până la situaţii recente (vezi (absolvent în 1966), poetul îşi nu-i poate face proces de intenţie, aluzia la scutul anti-rachetă, la munca continuă studiile în America, unde deoarece locuieşte în Statele Unite, între străini), care par să impună cu devine Master în „Management and dar vine în România pentru că nu tot mai mare urgenţă salvarea Istoriei: Administration” la Politehnic poate să transcrie decât în româneşte (...) salvaţi-vă, Români, trecutul/ Tot University din New York (promoţia dorul de Ţară, vibraţia şi intensitatea aurul, cerul şi marea/ Nu acceptaţi 1996). Creaţia sa poetică se restrânge trăirilor, meditaţia la istoria neamului, străini cu scutul/ Să vă delimiteze pe o perioadă din ultimul deceniu, şi toate acestea, doar în limba zarea// Salvaţi-vă, Români, şi când se pare că a „explodat” cu strămoşilor săi. neamul,/ Nu slugăriţi la camarile/ La volume publicate ana de an, în stil de Cred că unul dintre cele mai vatră, să ne păzim ramul,/ Să revenim „metronom”. Amintim câteva titluri frumoase texte din volum este acela din lumi ostile.// Salvaţi-vă români, dintr-o listă incompletă : Blestem dedicat limbii, poem care respectă eroii, Şi voievozii şi martirii/ Pe care străbun 2007, Versete dumnezeieşti metrul şi rimele din celebrul poem al ni-i urăsc strigoii/ Salvaţi şi visul 2008, Pierdut în lume 2011, Che- autorului basarabean Alexei Reîntregirii!... Finalul poemului este marea la judecată 2012, Condam- Mateevici. fulminant şi arată că poetul îl narea 2013, toate apărute la Editura Iată cum sună varianta d.lui preţuieşte pe cel care a vrut să salveze Semne, Execuţia, ed. Betta, 2017. Ciucă: ...Urlă lupii, zeii tună/ ţara cu orice preţ, chiar cu preţul În ipostaza „omului revoltat” al Preamărindu-ne cuvântul/ Limba propriei vieţi, de bolşevici şi de lui Camus, d. Ciucă exprimă diverse noastră cea străbună/ O respectă- comunism: ... Salvaţi ţara, salvaţi reacţii existenţiale: de la frustrare şi ntreg pământul// Ne invidiază sfinţii/ neamul/ şi reînviaţi Mareşalul! umilinţă, până la revoltă şi c-avem pe frunte cunună/ -De când Poemul este datat: „New York, 22 condamnare a unei societăţi care, ne-au născut părinţii-/ Lima noastră decembrie 2018, ora cinci când ziua- chiar de diverse culori politice, îşi cea străbună// Astrele se minunează/ ncepe, nu mă-mbăt cu apă rece!” denigrează şi marginalizează poeţii, Cum de-avem o Ţară Zână/ Ce de Poetul nu foloseşte termenul îşi uită rădăcinile şi chiar limba. milenii veghează/ Limba noastră cea curent de „Unire”, ci conceptul atestat În micile comunităţi româneşti din română// ...Pe-un pământ unde istoric şi folosit în deceniile trecute, America, dl. Virgil Ciucă este trudeşte/ Un popor autonom/ Ce care în prezent nu mai apare decât în POETUL, unicul, simbolul vorbeşte româneşte/ Eminescu este sintagma „Catedrala Reîntregirii creativităţii naţionale, ceea ce pe domn /.../ De la Tisa păn-la Nistru Neamului”. După cum se vede din plaiuri dâmboviţene devine din ce în suntem neam din vechii daci/ Pe-un acest volum, dar şi din creaţiile ce mai greu. Cu toate acestea, în pământ udat de Istru/ Păstrăm graiul anterioare, d. Virgil Ciucă este mai volumul de faţă , (Salvaţi ţ ara, ed. de la daci./.../ mult decât un patriot declarat, este un Betta, Bucureşti, 2019) spre onoarea Am putea aprecia volumul luptător insurgent, gata să se urce pe lui, autorul nu nominalizează niciun Salvaţi Ţara ca o ediţie completă, baricade unde îşi dezvoltă cea mai duşman, nici intern nici extern, care oferă, pe lângă substanţialul profundă inspiraţie. Nu este de mirare dovedindu-se astfel un poet adevărat cuprins liric, o Fişă de autor cu că regimul comunist – după ce a care îşi exprimă sentimentele şi nu informaţii biografice, referinţe critice încercat fără succes să-l „educe”, să-l face politică de colţul străzii, lucru şi bibliografie. „îmblânzească” – l-a expulzat din care nu scade cu nimic suflul patriotic AURELIU GOCI ţară. ce străbate întreg volumul.

42

https://biblioteca-digitala.ro

veș nicie” (În hamacul stelelor) sau: „Obosită de zbor,/ pasăre rănită./ Mă

îmbrățișezi cu aripile păcii,/ îmi Pentru Adriana Tomoni, 2017 a mângâi tristețile/ cu un singur fost un an benefic. După volumul de cuvânt./ Mă simt fetița alintată/ în versuri În siajul cuvintelor (Editura leagănul stelelor” (Fetița alintată). Limes, Cluj-Napoca), cu o prefață Exact această putere nelimitată a semnată de Cornel Nistea, publică dragostei o face atemporală: „Îți știu Ecoul smeritului meu strigăt (Editura glasul,/ de când șesurile s-au despărțit Emma, Orăștie). Nepropunându-și să de ape,/ de când planetele murmurau spargă tipare și nici să înalțe impu- șoapte, de când Orfeu o căuta pe nătoare citadele prozodice, pentru Euridice” (Îți știu glasul). poetă scrisul e exercițiu de armonie Dragostea renaște, cum e firesc, dintre expresie și esență, dintre sem- odată cu primă vara (Vis), zorii zilei, nificație și muzica versului, joc adesea, aducând o identificare cu asumat de simboluri reunite în jurul ființa celuilalt: „Te zăresc umblând creației și al iubirii precum boabele prin odaie./ Podul palmei mele/ a luat aurii pe ciorchine. Respingând expe- ______forma chipului tău./ Degetele mele/ rimentul liric, poemul Adrianei To- poezie. Potrivit poetei, versul învie ți-au mângâiat zborul sprâncenelor” moni ni se arată în toată rotunjimea-i zborul și luminează drumul (Aezii), (Doar roua de pe flori). ca fructul împlinit, dăruindu-ni-se vindecă și salvează, „iubind, ne- Uneori, un străin „venit pe empatic, necondiționat. mbracă în iubire,/ se dăruiește neașteptate” tulbură puternic sufletul Creația, pentru poetă, e făurind,/ pășește-ncet spre devenire,/ femeii (Stră inul), alteori iubitul îndeletnicire de taină, când însăși cu-azur de cer, mereu în gând” devine o ultimă notă dintr-o simfonie alcătuirea ei lăuntrică se convertește (Captiv). Prin vers se relevă ființa neterminată (Simfonie). O probă a în rostire. Împregnarea de fiorul celui iubit, în cele din urmă însuși dăinuirii iubirii poate fi urcarea poetic e ireversibilă. sentimentul iubirii materializându-se muntelui, alănturi (Î ț elesuri), iar Trezită în lumea poemului, poeta într-un poem: „Mersul tău caligrafic, absența lui va însemna o perpetuă poposește în zodia-i de grație, de felină,/ se unduiește printre căutare: „te-am căutat pe toate străzile rezultând un vers nealterat, necesar versuri./ Surâsul de la colțul liniei cetății/ în locul acela numai de noi pentru certificarea sinelui; poeta se buzelor,/ învie siaje uitate./ Nuferi știut” (Ascuns într-un vers), „în munți justifică poematizând. Înnobilat cu albi înfloresc pe lacuri liniștite./ te-am căutat,/ amintindu-mi cum îmi motive ale mitologiei, versul e licoare Arunci o privire și cercuri spuneai/ că sunt floarea ta de colț” de gând mereu înnoit, unduire de concentrice,/ tremurătoare,/ renasc pe (fără titlu, pag. 62); „desculță prin suflet de femeie. oglinda unduitoare a apei./ În clipa praful de pe drumul îngust,/ din Poemele din volumul În siajul următoare, literele mele iau forma/ canionul trandafiriu, am umblat cuvintelor certifică un spirit împăcat literelor tale./ Să fie oare o nouă căutându-te” (fără titlu, pag. 64); „am cu sine și cu lumea din jur, cu nuanțe poezie?” (Literele mele). visat că te căutam și printre stele” palide de resemnare, deznădejde, dar În absența iubirii, poemul nu (pag. 68); „prin anotimpurile lui și speranță în semeni și credință în poate exista, nu se poate împlini, Vivaldi te-am că utat” (pag. 69) etc. Dumnezeu. Pentru „ziditorul de închide, chiar prin necuvinte, iubitul Dar iubirea, în poemele Adrianei versuri” poemul e plâns deslușit doar parfumând rostirea, „șoptind” ultimul Tomoni, e și posibilă. Magia ei de cei aleși (Ră spuns), pentru cea care vers (cel care transformă taina și desăvârșește ființa femeii: „Îți simt se suspectează „bolnavă de poezie” simțirea în miracol, ridicând versul la sărutul pe pleoape/ și mă prefac că (Este gălăgie mare), versul devenind rang de artă): „mai pui o floare de dorm/ de teamă să nu-mi tulbur o rană ”a dorului”, rugă „născută din cais/ printre versurile mele,/ reverși îngerii din somn” (Despletiț ii zori); speranță” (Poezia). miresme de flori de salcâm,/ îmi „simt fâlfâitul aripilor unui înger pe Harul poetic e dar și povară mângâi strofele cu privirea,/ mă cerți umerii mei/ și-ncet mă transform în deopotrivă („aleși sau răstigniți să și mă ierți,/ îmi îmblânzești literele/ umbra ta” (Glasul tă u); „întind mâini scriem poezie,/ să-ntindem sufletele într-o duioasă caligrafie/ și-mi shop- de dragoste spre chipul lui/ și văd la mezat”), Adriana Tomoni fiind tești ultimul vers” (Floare de cais). cum încep să i se desprindă/ bucăți adepta teoriei baudleriene potrivit Puterea dragostei e de nebănuit, din masca de lut” (Am încercat); „pe căreia poezia nu e decât un rezervor căci ea naște lumi, devenind lege tâmplele argintate îți simt în vene imens în care trubadurii varsă lacrimi universală, o simplă atingere de mână mânjii/ alergând./ Îi adăp din căușe de și sânge: „Lacrima ce-mi curge pe având putința de a separa sau uni palme/ cu licăr de stele, din mările obraz/ o pun în rima unui vers,/ aripi continente: „smaralde se întindeau/ mele” (Mi-e teamă). îi cresc și-apoi îl las,/ să plece lin în înaintea pașilor noștri fragezi./ Desigur, există numeroase alte univers./ Iubirea-n taină o cunun/ în Sclipiri pe Perseide/ ne jucau în ochi./ teme, motive în creația lirică a poetei, catedrale de cuvinte,/ cu poezia o Mi-ai atins mâinile/ și-am simțit/ cum vizând destinul și timpul, spectacolul adun,/ în cufere de argint,/ păstrate în se separau continentele” (Vorbeam). strident al lumii în care ne irosim în locuri sfinte” (Cufere de argint). Ideea se reia și în alte poeme: „mă automatisme, singurătatea și nevoia Paradoxal, lirica Adrianei To- simt fetița legănată/ în hamacul stringentă de Dumnezeu, tristețea,→ moni e dragoste, iar dragostea este stelelor, și zbor./ Magia clipei devine LADISLAU DARADICI

43

https://biblioteca-digitala.ro

resemnarea, dar și bucuria zorilor, cu toată paleta de semnificații, a relevării dumnezeirii în lucruri, tainele „pe care nu trebuie să le atingem” riscând Tatiana Scurtu Munteanu este să le nimicim (ca într-un celebru basarabeancă, născută în Călăraşi, poem al lui Lucian Blaga), moartea și Republica . Şi-a făcut însă învierea la care, „între ieri și azi”, studiile liceale şi universitare în participăm cu toții. România, la Sfântu-Gheorghe şi la Pe alocuri, versul se încarcă de Galaţi. note pesimiste. Copilul țipă la naște- A debutat, ca poetă, încă de pe re, deschizându-i-se pespectiva spre băncile liceului, în 2001, participând, ”trecerea finală”, viața omului sea- cu creaţii proprii, la diferite mănă cu „un strop de culoare în apă” festivaluri şi concursuri de poezie prelingându-se, transformându-se, (Bucureşti, Iaşi, Chişinău, Braşov, creându-ți doar senzația vieții, nevoia Botoşani, Ipoteşti, Cluj-Napoca, de Dumnezeu devenind, astfel, preg- Piteşti, Sibiu, Roman, Sighetul- nantă. Doar El ne poate vindeca de Marmaţiei, Carabsebeş, Galaţi, ceea ce poeta consideră „frigul vie- Sfântu-Gheorghe etc.), acumulând, ții”, doar prin El putând regăsi dru- de-a lungul anilor, o colecţie întreagă mul spre casă (ca în poemul Mi-e dor de premii şi menţiuni. ______de Tine). Unele secvențe de poem Anul 2013 a însemnat însă Poezia Tatianei este plină de o devin adevărate rugăciuni, ca în debutul propriu-zis, cu două volume feminitate fină, cu o muzică interioară Doamne, fă-mă zâmbet sau acest de poezii: Paralelismul singurătăţii născută din sonoritatea cuvintelor şi pasaj al poemului Rostul: „Împacă- (Editura Princeps Multimedia, Iaşi) şi din armonia ritmică a versurilor. Nu mă, Doamne, cu vrerea,/ Ce Tu o vo- Râuri, voi, ce despărţiţi (Editura întâmplător, deci, versurile sale se iești, știu e bine,/ și dă-mi în suflet Gens Latina, Alba-Iulia). După trei desprind „din călimară” şi îşi iau puterea/ să pot ajunge la Tine.// Mi-e ani, în 2016, a apărut volumul apoi zborul ca „două aripi de greu și tălpile-s rană/ și plouă pe anii Mănăstirile din gânduri (Editura albastru”, pentru a deveni „Două mei mulți,/ trimite-mi o sclipire de InfoRapArt, Galaţi), urmat, în 2017, picături de ceară / Într-un fagure geană,/ ca semn că durerea-mi de volumul Ca în cer (aceeaşi sihastru”. asculți.” editură). Este poezia! Însă singură Ludicul este prezent și el în Aşadar, Tatiana Scurtu Munteanu „călimara” nu este capabilă să nască poeme. Dintre elementele naturii, nu este o anonimă în româneasca valori, e nevoie de harul creator al florile ocupă un loc aparte în acest poezie contemporană. Cele patru poetului, de „Ploi cu tainică rostire”, univers liric, fie acestea trandafiri volume de versuri reprezintă o „carte din care se vor naş te „Roiuri de (roșii sau sălbatici), nuferi, crini, de vizită” care impun un nume în mărgăritare”. Iar acestea, la rândul ghiocei, flori de colț, de cais, de creaţia literară românească de la lor, se vor ivi din momentele de iasomie ori de salcâm. începutul de secol 21. La acestea, trudă, dar şi de inspiraţie ale poetului: Adriana Tomoni scrie o poezie iată, se adaugă acum şi cel de-al „Cerului zălog lumină / I-am lăsat să necesară pentru propriu-i destin, mai cincelea, Aripi de albastru, prin care se trudească, / „Norii care-n noi întâi demonstrându-și sieși că omul, poeta îşi continuă drumul pe care şi l- suspină / În cuvinte să se nască” dincolo de încorsetări și obligații, a ales de la debut, anume acela de a (Aripi de albastru). poate fi și altceva. Că avem această „turna” în forma tradiţională, Poezia care deschide şi dă titlul dimensiune a creației, a tălmăcirii „clasică”, un limbaj poetic modern, volumului se constituie, pentru trăirilor în cuvinte, că ne merităm încărcat de un puternic lirism, prin Tatiana Scurtu Munteanu, într-o locul și ne justificăm existența nu care sunt exprimate trăirile de adevărată „ars poetica”, fiindcă doar prin truda și obligațiile noastre moment ale poetei, uneori suave, exprimă crezul ei poetic, convingerea față de ceilalți, dar și prin cunoașterea melancolice, alteori cu nuanţe de sa despre ceea ce este „gramatica universului nostru lăuntric, tristeţe, datorită mai ales trecerii poeziei”. Şi o face atât de frumos şi identificarea durerilor, relevarea ireversibile a timpului, sau nostalgia de metaforic, în acelaşi timp. tainelor și frumuseților unor momente după ceea ce a fost şi nu mai este. La fel sunt toate celelalte poezii alese, asumarea credinței. Astfel, Tatiana s-a născut, cred, purtând ale volumului: o lirică cu iz „tradițio- poemul devine justificare. poezia în sufletul său chiar de la nalist” şi totuşi atât de modernă în Poeta scrie pentru a-și rotunji început. S-a născut cu poezia şi exprimarea unor idei, a unor stări sufletul, pentru a-l vindeca la urma trăieşte cu şi în poezie. Fiindcă a sa sufleteşti, contopite într-un discurs urmei. Făurită mai întâi pentru sine, creaţie poetică nu este una „făcută”, liric, emoţionant uneori, alteori poezia sfârșește prin a ni se adresa ci născută din zestrea sa spirituală. De surprinzător prin fineţea exprimării. nouă, în această rostire neexistând aceea versurile sale, grupate, în marea Am descoperit - nu fără o nimic prefăcut, doar sensibilitate și lor majoritate, în catrene, „curg” oarecare supriză - că Tatiana este o maturitate, o limpezime a gândului și limpezi, precum apele unui pârâu de pastelistă remarcabilă, talentată, a versului, un echilibru al expresiei și munte, din care orice cititor şi iubitor îndrăgostită, pur şi simplu, de tot ceea o complexitate aparte a semnificației. de poezie le simte cu întreaga sa ce vede în jurul ei. Însă ea vede→ fiinţă. ILIE ŞANDRU

44

https://biblioteca-digitala.ro

natura şi cu ochii sufletului, o „pipăie” cu toate simţurile sale. În felul acesta pastelurile ei nu sunt doar descriptive, ca la Vasile Alecsandri, În viața fiecăruia dintre noi există un să zicem, ci implică trăirile, stările moment de cotitură, un moment față sufleteşti ale poetei, marcate de de care încep să se raporteze toate timpul prezent, de ceea ce am putea evenimentele la un moment dat, numi „carpe diem”, adică trăieşte primind eticheta ”înainte de...” sau (bucuria) clipei: „În trandafirul ”după...” Un astfel de moment s-a sufletului ţie / Îţi voi picta cu dorul produs în viața mea în februarie 2018, înserări / Un madrigal culorile să-ţi devenind un moment din care parcă fie / Din roiuri de pedale peste mări”. am început să mă reinventez. Iar aceste bucurii se află aproape în Inevitabil, a început să se producă și fiecare poem. Le-am putea numi raportarea. Procesul în sine de pasteluri psihologice, marcate mai clasificare s-a amplificat odată cu ales de stările sufleteşti, iar acestea opțiunea mea de a păși în spectrul sunt, de cele mai multe ori captivante, luminii, de a accesa acele vibrații care pline de farmec. „A curs din noi atâta te fac să înțelegi că totul în jur este poezie”; „A răscopt în tei iubirea / energie, că totul se întâmplă după Şi-au curs florile pe harpă”; „Ca o legități pe care nu le conduci tu, chiar duminică sau un cântec de rai”; ,,Mi- dacă ai impresia că o faci. Dacă ______ai mutat Carpaţii-n pleoape”; ”înainte de...” alunecam prin viață În jurul nostru totul este infinit și „Prescură-mi rupi din sufletul împinsă de cotidian și de necesitățile îmbracă o serie nelimitată de rostirii” etc., sunt doar câteva din pur materiale, ”după...” conștienti- posibilități. multele exprimări metaforice aflate în zarea a început să modifica matricea Nelimitată este și poezia aproape fiecare poezie. mea existențială într-un fel sesizabil sufletului nostru, care, uneori, își Însă tematica poeziilor cuprinse și în textele pe care le-am scris. găsește singură forma de exprimare. în acest volum este foarte diversă, Cumva, am știut mereu că există Poate că nici nu poartă numele de chiar dacă acceptăm că ele exprimă ceva, undeva, un ceva pentru care poezie, poate că tot ce se naște din acea bucurie a clipei, fiindcă aproape încă nu aveam explicații, dar care trăirile noastre poartă alt nume și are fiecare poezie este, în acelaşi timp, şi urma să mă facă la un moment dat să o altă formă decât cea pe care o un pastel, dar şi o poezie de dragoste deschid porțile unei lumi nu tocmai folosește toată lumea. A scrie exact („Cu tine-i primăvara preacurată”; accesibile în mod obișnuit. Câteodată, așa cum simți și a transmite exact „Cu tine-am să păşesc în centrul ceea ce trăiam mă speria în asemenea forma în care este indusă această lumii”; „Când vii cu mine spre măsură, încât preferam să părăsesc în simțire, reprezintă nu numai un act de înalturi” etc.). După cum în aceleaşi grabă starea în care ajungeam, curaj și asumare, ci și o mare libertate poeme se află destule idei din care se înțelegând totuși că în interiorul meu, și bucurie. desprind cugetări de natură sau undeva în mine, este ceva foarte Nu am pretenția de pionier al filozofico-religioasă („Ca o duminică vast și insuficient explorat. Acum, cuvintelor, dar știu că tot ceea ce am sau un cântec de rai / Un clopot pe imaginați-vă cum a fost să deprind scris mai ales ”după...” are un anumit munte în ceruri bătând, / Ca o treptat tehnici care să mă ajute să conținut vibrațional din spectrul duminică sau un cântec din rai, / înțeleg ceea ce se petrece cu mine și luminii care pe mine m-a atins în cele Lumină stelară pe creste urcând”). Şi să preiau cumva inițiativa multora mai complexe forme. - de ce nu? - se află şi poezii dintre experiențele vibraționale prin Sunt conştientă că genul de străbătute de sentimentul patriotic care am trecut. Acest lucru mi-a texte pe care le scriu nu pot fi („Moldova din biserică se naşte”, schimbat multe dintre perspective, percepute în deplinătatea lor de cei „Imn Centenarului”, „Din Voroneţ mi-a reconfigurat matricea care nu au traversat anumite albastru ne cuprinde”, „Mi-ai mutat existențială, cum îmi place mie să experienţe spirituale şi că mulţi se pot Carpaţii-n pleoape”). spun și a avut un extraordinar recul în bloca în plasa formei înainte de a o Este greu să o incluzi pe Tatiana ceea ce am scris ”după...” . depăşi şi a se lăsa legănaţi de nuanțele Scurtu Munteanu într-o grupare Am revenit asupra multora dintre fondului, dar îmi asum orice riscuri în poetică postmodernistă. Ar putea s-o cuvintele mele scrise ”dinainte de ...”, speranţa deschiderii acelui festin al facă, poate, critica literară. Un găsindu-le acum alte înțelesuri și alte simţurilor interioare pe care îl doresc „Cuvânt înainte” la un volum de profunzimi. Cele care au rezonat cu tuturor celor care au curiozitatea de a versuri nu poate avea ca „obiect” un modificarea mea datorită luminii, le- păşi în spectrul luminii aşa cum am asemenea demers. Totuşi, prin am păstrat și le-am dat un nou suflu pășit eu în cursul interiorizărilor care lirismul său, aş îndrăzni să o apropii unde am considerat, iar cele născute m-au condus la realizarea acestui de etapa „tradiţionalistă” a lui Ion din momentele de meditație le-am volum, în care lucrările mele sunt Pillat, în care, spune George presărat printre ele, încercând să însoțite de mandale, libere să Călinescu, se simte „o exuberanţă construiesc în acest fel un pod peste o recepționeze culoarea sufletului poetică, o ţâşnire directă, nesilită a lume care nu a mai fost a mea din fiecărui cititor. lirismului”. momentul de cotitură. MIHAELA RAȘCU

45

https://biblioteca-digitala.ro

stelele vor da semne / că duhul nu publicaţii în revistele de specialitate din doarme, // diminețile din mugur România şi nu numai. înverzind), însă chiar și moartea poate Volumul de debut, Între alb şi fi cucerită prin iubire („Noaptea negru nu e un volum scris cu stângăcia împlinirii depline / rai de bucurie năștea şi emoţia începătorului ci, este scris cu / căuta liniștea”). o maturitate debordantă. Tendinţa Trezirea naturii la viață, cu lumina și scriitoarei de a se confesa meditativ şi căldura soarelui, nu e perceptibilă doar metafizic, etic şi profund totodată, o cu văzul, ci și cu auzul („Se aud cum regăsim aproape in toate textele. cresc ierburile și înfrunzesc pădurile”). De ce Între alb ş i negru? Găsim Iar femeia, ca o ploaie, binecuvântează această sintagmă pusă intr-o altă formă sufletul și îl umple cu bunurie, făcându- dar cu acelaş sens, în teza l să rodească („Pune-ți la ferestre / „Deşertăciune şi asceză” în opera lui frumoasele curcubeie ale dimineții, / Tudor arghezi. Autoarea se fixează între așteaptă femeia de ploaie, / te atinge cu cele două alegându-şi cu grijă timpul şi fiorul ei înlănțuit de fluturi”). locul, fiindu-i destul de facil acum, spre Până și orașul e atins de fiorul iubirii contemplare şi alegere. De aici şi dintre oameni și o însuflețește cu francheţea ideatică şi stilistică a propria lui dragoste („Și orașul / cu o exerciţiilor sale literare. Are nevoie de singură inimă. // O dragoste pe care o calea aceea de mijloc. Cântecul de împarte / cu peste măsură / pentru iubie,anotimpurile, dorurile care curg fiecare suflare”). spre asfinţit par o să dezamăgească. Nicolae Vălăreanu Sârbu dezvăluie în Dacă va interveni, în cele din urmă, „Mă vei chema, dar eu n-am să mai volumul de versuri Femeia de ploaie plecarea, aceasta va fi acceptată cu o vin”. (Editura Ecreator, Baia Mare, 2019) dăurire totală pentru celălalt („îmi place Copleşită de meandrele nopţilor şi acest miracol care este viața. să iei ce-ți convine din mine / și să pleci într-un final,învingându-şi povara Pentru că, într-adevăr, viața este un fără să te chem înapoi”). gândurilor ca o consolare stimulativă miracol și trebuie prețuită ca atare Totodată, moartea nu este definitivă, spune: Am să le-arăt hienelor viclene / („Dacă viața n-ar fi atât de frumoasă, / fiind urmată întotdeauna de viață Cum poate să trăiască o blândă căproară atât de grăbită, / și noi atât de („Viața și moartea doar în schimbare / / încheind apoteotic cu o doină urzită şi nepăsători / am prețui la timp miracolul alternativă sunt”), iar omul nu trebuie trăită de propria fiinţă, menţinându-se ei”). să lase viața să treacă pe lângă el, ci să în planul substituţiei magice, Viață ce se derulează, cu suișuri și o apuce strâns în brațe, aceasta fiind un frământând povestea prin transpunerea coborâșuri, între naștere („Aroma dar de la Dumnezeu („Dumnezeu cu ochiului. nașterii din cofragul nopții / toarnă fața luminată de aștri / privește Prin acest volum de debut, obsevăm rozul în alveole”) și moarte, trecând, miracolul vieții și meditează”). pregnanţa unui principiu expresiv. inevitabil, prin iubire („Știe să uite / Pe alocuri, versurile nu au vervă Astfel reconstituit, acest volum susţine cum moare în fiecare clipă / plină de (ultimele două versuri din Trebuie să ecourile care răzbat din afară. Ceaţa din iubire neîmplinită”). știi să asculț i ori poemul Speranță în faţa ochilor interiori se estopează şi se Totuși, chiar și atunci când persistă inegralitatea sa), însă întotdeauna sunt presimte nu forma, ci atingerea surdă a teama de neîmplinire, iubirea e arzândă, sincere, încărcate de sensibilitate și esenţei. Uneori, prin nălucirea ochiului, nu cade pradă deznădejdii („Dragostea lumină. găseşte fantomatica căutare într-un arde-nlăuntru, / nu se oprește și îți DANIEL LUCA spaţiu ce nu-i mai aparţine decât ca o umple trupul cu pofte, / gândurile bântuire. Astfel, rămâne suspendată vânează plăcerea, ochii capătă cearcăne într-un zbor pe care nu-l poate defini / dar nu se lasă seduși până nu văd decât printr-un eufemism. Regăsindu-şi adevărul”), ci determină omul să lupte încrederea de sine, este hotărâtă să cu sine însuși („Cine participă la luptă demonstreze până la urmă esenţialul lasă loc morții, / înfrângerii ori existenţei fiinţei. victoriei, / întotdeauna se ridică În jocul de linii, motivele orfice, deasupra, / să afle cine ești și cum se (iubirea pierdută, anotimpurile, erosul, ridică vertical și drept”). absenţa) fuzionează cu stări existenţiale Dar, în același timp, omul știe să întregind arsenalul după metamorfoze păstreze în suflet iubirea ca pe o taină impresioniste. („În tine-i lumea, în tine-i iubitul, / Tot Chiar şi atunci când strălucirea de ce se-ntâmplă n-o să divulg”). suprafaţă, inefabilă a clipei surprinse, se În schimb, iubirea este izvor de retrage şi ceea ce este dedesubt îşi arată lumină, alungând întunericul până și chiar fugitiv filonul. Înainte de toate din cel mai îndepărtat cotlon, inclusiv îns , poeta intuie te c , prin golurile de Deşi, volumul de poezie al Piroşcăi ă ş ă din cuvânt („Lumina din lumină lumină ale unui peisaj, Eros, poate să înflorește, devine flacără, / însoțește Szekely este un volum de debut târziu, autoarea are un vechi statut în lumea iasă la iveală din colţul cel mai singular cuvântul și intuiția vie”). al sufletului. literară sighişoreană şi nu numai. Se manifestă atunci și spiritul de Aceast carte merit s fie citit i Prezentă la toate evenimentele culturale ă ă ă ă ş revoltă contra întunericului, ce nu se recitită. lasă înfrânt cu una cu două („Rup şi chiar o bună organizatoare a acestora. Piroşca Szekely, are foarte multe ION OPRIŞOR întunericul din carnea nopții / până

46

https://biblioteca-digitala.ro

fiecăruia după comandă: primarului, de pildă, „cu chipuri din gazeta Românul, la care era abonat”, şi cu

„Bolnav de locul unde s-a „Domnul Carol şi soaţa sa, născut”, Ştefan Mitroi revine, iar şi Elisabeta”, boierului Capră, împătimit iar, în Câmpia Teleormanului, în vânător, cu „capete de căprioare”, cu cătunul vechi, „înfiripat în mit şi „mistreţi fioroşi şi iepuri ce dădeau să prăbuşit în istorie” (Ioan Es. Pop), din sară peste loitre”, lui Ambrozie „cu a cărui „humă” s-a ivit în lumină ca, lăutari şi scene de nuntă”. în alt veac, Ion Creangă. Şi, tot ca E locul (sau timpul?) când oame- humuleşteanul, se întoarce nu în locul nii se duc la Bucureşti cu căruţa ade- geografic al naşterii (poate nu vărată (iar nu cu Carul Mare) după întâmplător nenumit, nefixat între cumpărăturile de soi, cum ar fi cele nişte parametri spaţiali, ci doar plasat de nuntă, uneori sunt jefuiţi pe drum, undeva, lângă Drumul Muscalilor), ci dar se resemnează, convinşi că plă- în vremea de mult apusă a copilăriei. tesc pentru un hybris, un păcat de Parafrazând observaţia casei încălcare a măsurii, a mersului firii: natale, „care ne ţine minte pe toţi”, – Niculina fusese avertizată de mamă- „copilăria ta cântă, nu cocoşul” –, sa că va plăti amarnic dorinţa de a zicem şi noi chiar de la început: îmbrăca rochia de mireasă la botezul copilă ria lui Ştefan Mitroi povesteşte ______copilului. Tot pentru un păcat plăteşte întâmplările din „Goarna lui Tuturuz” E locul (sau timpul?) unde biserica şi Loghin cel tânăr, care moare îngro- (RAO, 2019), nu naratorul. face schimb de sfinţenie cu oamenii pat sub un mal de pământ, iar „faptul Că este aşa, iată câteva dintre (o dată o împrumută, atunci când că existau două gropi pentru un sin- multele mirări şi explicaţii de copil „moşnegii de pe pereţi” se spălau pe gur răposat nu putea fi străin de viaţa prin a cărui logică este văzută, mâini în cristelniţa în care rămânea tatălui, care trăia cu două neveste”. receptată, filtrată, interpretată „praful de sfinţenie” de pe trupşorul E locul (sau timpul?) în care realitatea: „ţi-e atât de frică de pruncului nou botezat, a doua oară o anonimul cătun îşi are propriul sfânt, venirea pe lume, încât îţi vine să ţipi. înapoiază mortului aflat pe năsălie, pe Moache, slab de minte şi peltic, ce Şi chiar ţipi. Eu ţip şi acum, dovadă când „moşneagul” al cărui nume îl abandonase şcoala şi păzea ciurda de că mai am încă de venit”; ori purtase coboară din icoană şi, prin vaci a satului, dar care salvează dintr- nedumerirea căreia nu-i găseşte atingere, îi dă înapoi sfinţenia). În un incendiu icoana Maicii Domnului. răspuns: „cum avea să-l recunoască rest, sfinţii părăsesc icoanele doar de E locul şi timpul unde şi când printre cei înviaţi din morţi pe bunicul două ori pe an – de sărbătoarea nu- oamenii se lasă mai degrabă „învinşi Constantin”, al cărui chip nu-l văzuse melui lor şi de ziua tuturor sfinţilor. de moarte” decât să se lase învinşi de nici măcar într-o poză, căci nu se E locul (sau timpul?) când până viaţă. fotografiase „la Obor”, unde erau şi biserica „avea şi ea micile ei rău- Se întâmplă multe în cătunul câteva ateliere de pozat! Ori soluţia tăţi, influenţată probabil de prezenţa înjghebat, cu câteva generaţii în urmă, de a-l face pe Moache să reţină câte necuratului pe zidul din spatele pe măgura semănând cu creştetul unui ceva din cele învăţate la şcoală, care-i altarului, unde dădea vesel din coadă uriaş. Întâmplări de viaţă şi întâmplări intrau pe o ureche şi-i ieşeau pe în faţa unui cazan cu smoală încinsă de moarte, de iubire şi de crimă, de ailaltă: „Poate că trebuia inversate în care se perpeleau câţiva păcătoşi”. război şi de pace, întâmplări mai mici urechile!”. Ori constatarea referitoare E locul (sau timpul?) unde îşi duc sau mai mari, mai vesele sau de-a la piciorul de lemn de salcie al lui traiul de zi cu zi familii cu câte patru dreptul tragice… Pelencea ce înfrunzeşte după vreun an sau cinci copii, oamenii se numesc De pildă, se întâmplă să cadă de purtare: „Se vede treaba că Gheorghe, Constantin, Ion, Florea, cerul în fântână, unde „stătea […] cu lemnului de salcie nu-i plăcea să fie Petre, Ilie, dar mai cunoscuţi sunt du- genunchii la gură” şi de unde îl scoate picior de om, ci tot salcie”. Ori pă porecle, după „înfăţişare, metehne cu ciutura bunicul lui Burghezu. adorabila logică infantilă ce încearcă sau întâmplări”: Caţaoanu, Ţuicaru, Se întâmplă ca, pe vremea războ- să facă ordine în gradele de rudenie Putinică, Cocoşatu, Studiatu … iului cu turcii, prin sat să treacă, din cimitir: „mormântul tatălui era E locul (sau timpul?) unde rătăcind drumul, Ion C. Brătianu, tatăl mormântului fiului. Mormântul bunica Niculina „stătea pe un scăunel Vizirul, care, impresionat de lipsa strănepotului era strănepotul la poartă şi îndruga vorbe, trăgându-le unei şcolii, un an mai târziu, va mormântului străbunicului”. Ori… dintr-un caier mare, dar mare de tot, trimite banii necesari ridicării unui Să revenim, odată cu naratorul, ce începea din viaţa ei şi se ducea, astfel de locaş pentru copiii cătunului. în cătunul copilăriei, de fapt în trecând prin vieţile părinţilor” până la Se întâmplă ca, întors din război, copilăria naratorului. E locul (sau vremurile de început ale cătunului. unde fusese decorat de mareşalul timpul?) mirific unde pământul şi Femeile îşi ţin rochiile de mireasă ale Antonescu pentru vitejia faptelor, cerul îşi fac tot felul de servicii, unde mamei în lada de zestre, bărbaţii Simion Laşu să îl înjunghie cu baio- lumina, trecând prin oameni, scoate însemnează pe marginea calendarelor neta, pe la spate, pe Aurel, fiindcă „se „întunericul pe care îl găsea înăuntru” bisericeşti întâmplările deosebite. ţinea” cu Lalica, nevastă-sa. Iar Lali- şi-l aşterne la picioarele omului, şi Tâmplarul satului construieşte sănii ca se întâmplă să se arunce în→ acel întuneric se numeşte umbră. pe care le împodobeşte cu picturi, RODICA LAZARESCU

47

https://biblioteca-digitala.ro

fântână „ca să-i arate lui Aurel că nu-l E un tăcut „paradis în destrăma- trădase, aşa cum nu-l trădase pe re”: din cătunul crescut cândva pe o Simion în timpul anchetei”. măgură mai sunt în picioare doar câ- Se întâmplă ca sania frumos teva case, fântâna, clopotniţa, cimiti- împodobită „cu lăutari şi scene de rul, şcoala… Şi cum casele împărţeau nuntă”, trasă de un cal alb, în care cu oamenii aceeaşi existenţă, într-o pleacă mirele Ambrozie şi mireasa bună zi de iarnă, se hotărăsc să plece Petruţa, strângând „la piept un buchet ca „să înţeleagă de ce acum n-o mai de flori albe, care nu erau altceva împărţeau”, să ajungă adică la oraş, decât respiraţia ei îngheţată”, să cadă să-şi caute fiii, pe Hariton care nici în copca tăiată în gheaţa iazului – măcar el nu mai trecuse pe acasă de lăutarii pictaţi de Pelencea plutesc pe amar de vreme. Dar mai ales, apă, iar instrumentele lor urcă în asemenea casei lui Hariton, să văzduh, ca în celebrul tablou al lui înţeleagă ce se întâmplă cu lumea, Marc Chagall, „Bestiar şi Muzică”. „de ce o atât de mare înstrăinare între Vieţile trec cu viteza suveicii de două lumi ce-au fost odată aceeaşi”. la „războiul mondial de ţesut” al Rămâne pe loc, veghindu-le dru- bunicii, oamenii se mută în „casa cea- mul şi urmărindu-le cu privirea, nu- laltă, din vale, tot din pământ şi ea, mai biserica, ea, care „ştia totul des- dar fără nicio fereastră, ca să nu-i tul- pre satul din vale”. Şi mai rămâne şi bure lumina soarelui somnul”. Părea cimitirul, chiar dacă n-ar fi avut ni- o lume bine întocmită. Numai goarna ciun motiv să rămână, fiindcă nu mai lui Tuturuz ademenea-prevestea cu era nimeni de murit în cătunul pă- sunetul ei o iminentă stricare a răsit… În frunte cu casa lui Ghinea, ordinii: Tu tu tu tu tu tuturu tu tu! într-un convoi amintind de compa- La vremea când arşiţa verii mă „Părea o lume bine întocmită. nionii lui Harap-Alb, alunecau la vale apropia într-un fel fizic, dar şi Până într-o zi, când s-a stricat ceva. Şi ca nişte sănii, ferindu-se de orice sufletesc de prietenii din Israel am copiii n-au vrut să le mai semene întâlnire ce le-ar fi putut primejdui primit de la doamna Madeleine părinţilor. Spre mirarea copacilor. Iar călătoria, împinse din spate şi Davidsohn (mulţumesc Mada!) cea spre cea a păsărilor, au ales să protejate de gândurile bisericii şi de mai recentă scriere a sa, romanul A trăiască în alte cuiburi” Tu tu tu tu tu pumnul mic de sfinţenie aruncat din patra fiică, (ed. Hasefer 2019). tuturu tu tu! S-au dus… Aşa încât, urmă de Sfântul Moache, „fostul Cunoscute fiindu-mi scrierile autoa- dispar, pe rând, săniile de pe drum, prost al satului”. rei, un condei exersat, plin de farmec apoi dispar chiar şi oamenii – unii se Elegie a lumii ce a fost şi nu mai şi fascinaţie, am fugit de caniculă, m- mută în cimitir, alţii la oraş… În lipsa este, a timpului ce a murit de două ori am aşezat în fotoliul preferat şi am lor, „apăsate de urât”, intră în pământ – o dată cu copilăria naratorului, a început să citesc. Aşa m-a prins seara, şi casele. Sau ajung „în burta furnici- doua oară cu satul, găsim în scrierea dar şi, cu o mică pauză, dimineaţa… lor”. Însuşi cimitirul se pregăteşte să lui Mitroi şi câteva subtile săgeţi spre Ca de obicei povestea mă sechestrase moară, căci „n-avea de ales. Ce i se realitatea absurdă a zilelor noastre: în surprinzătoarele ei meandre şi întâmplase satului trebuia să i se în- şcoala ridicată pe timp de război se uitasem inclusiv de căldura excesivă tâmple şi lui”. Mor şi mormintele, dar închide pe timp de pace, Moache, care nici nu mă mai interesa. nu toate – mai trăiesc cele pe care le care zăbovise trei ani într-a-ntâia fără Povestea, aparent foarte simplă, ţine în viaţă viaţa unei rude, precum a învăţa măcar să-şi scrie numele, a- pune în prim plan o fată care se naşte mormântul bunicului Constantin. Ori juns „sfânt” şi închis sub turla biseri- undeva în România, într-un orăşel, ca cel al mamei cu care naratorul cii, se apucă de scris o carte de înţe- fiind a patra fiică, într-o familie de vorbeşte din când în când: „simt că lepciune: „cum să scrie o carte cineva evrei, oameni aşa cum sunt în toate mormântul mamei e viu. Şi că, tot care n-a citit în viaţa lui pământească tipurile normale, muncitori, tradiţio- rugându-l întruna, o să-mi răspundă”. una? Şi să fi vrut, n-ar fi putut, pentru nalişti, preocupaţi de mica lor afacere Până şi din goarna lui Tuturuz, că Moache nu ştia să citească.” care necesită însă muncă şi multă nemaiavând cine să sufle în ea, Tu tu tu tu tu tuturu tu tu! seriozitate… Spun că povestea este rămâne numai rugina, aşa cum doar Precum cântecul mitologicelor sirene, doar aparent simplă, deoarece nu rugina a rămas şi din cocoşul de tablă irezistibil şi amăgitor, a răsunat acesta este stilul consacrat al doamnei de pe casa învăţătorului. cândva pe uliţe sunetul goarnei lui Davidsohn, ci unul total diferit, cu Cu multă uşurinţă, moartea „se Tuturuz – goarnă de tablă din care nu multe planuri subtile, uneori chiar cuibăreşte” în „locul unde înflorise în va rămâne decât rugina, aşa cum tot greu de descifrat dacă lectura merge atâtea rânduri viaţa”, aşa încât, în cele praf se va alege şi din cătunul aflat pe prea repede ori dacă cititorul trece în din urmă, moare chiar şi timpul, „că-i măgura din câmpia teleormăneană. grabă peste rânduri. era şi lui urât fără oameni”. Dacă la „Te duc, te duc, ’napoi nu te mai Oricum, în orice familie s-ar fi teleormăneanul Marin Preda în veacul aduc!” – aceasta era promisiunea vi- născut fetiţa, ar fi fost un prilej cel trecut timpul avea încă răbdare cu cleană, previziunea sumbră a „goar- puţin de gânduri şi griji. Poate că aşa oamenii, pentru cătunul lui Ştefan nei”-oracol a lui Tuturuz din cel mai ar fi devenit şi în acea familie dacă Mitroi, „dispăruseră zilele. Tot aşa, trist, sfâşietor de trist roman al lui tatăl, om înţelept şi cu mult umor,→ săptămânile, lunile, anii…”. Ştefan Mitroi. MIHAI BATOG-BUJENIŢĂ

48

https://biblioteca-digitala.ro

nu ar fi considerat acest eveniment ca unor atacuri mârşave, devine un fiind unul fericit măcar pentru faptul exploatator şi un duşman al că astfel se exprima voia Celui de poporului, destinat prin urmare unei Sus, iar planurile sale sunt cinice distrugeri fizice. întotdeauna mai bune decât ale Nu voi detalia calvarul prin care trec noastre. Era un evreu care gândea cele două fiinţe rămase în urma sa, corect într-o lume a cărei normalitate, simpatica Dodo, un personaj casnic din păcate, urma să intre într-un mai greu de înţeles în zilele noastre şi declin iremediabil. eroina, tânăra Mina, aflată acum la Fetiţa îşi trăieşte primii ani în acest una din răscrucile vieţii. Voi aminti climat familial şi social considerat însă figura plină de candoare a firesc şi doar aşa ne putem explica de copilului Moişelă cel care pare ce schimbarea vremurilor îi dau forţa complice la un joc al destinului necesară de a rezista, dar şi împreună cu un diamant care apare şi Marcel Lupșe, Scai posibilitatea de a face comparaţii. dispare purtat de forţele unei logici ______Viaţa avea să o supună unor mari şi superioare şi care îşi va îndeplini cesteia, un gând luminos aflat cumva grele încercări, acelea care chiar îi menirea atunci când va fi temeiul în contradicţie cu ansamblul! Acela ridică tulburătoare interogaţii unei noi vieţi pentru familia copilului. că într-un timp oarecare, greu de interioare rămase de multe ori fără Este admirabil folosită tehnica: precizat în condiţiile unor cumplite răspuns din partea divinităţii căreia îi roman în roman aceea care îi dă restricţii, toate personajele, după ce se sunt adresate. autoarei posibilitatea de a extinde vor sfârşi încercările, se vor întâlni Moartea mamei, adopţia, plecarea mult câmpul de analiză a vremurilor acolo unde viaţa le va fi nu neapărat familiei din ţară, dezastrul zilelor de înaintea şi în afara spaţiului personal uşoară (aici toţi scriitori evrei sunt război, dar şi perfidia noilor condiţii de existenţă. Considerate ca fiind foarte sinceri), ci doar lipsită de socio-economice postbelice, cam la lucrul cel mai de preţ pe care nene spaimele zilei de mâine, o viaţă în fel de crunte pentru evrei precum cele Sandu, om de altfel cu o bună stare care poţi spera că tu şi copii tăi au un anterioare, însă perfect acoperite de materială, le lasă urmaşilor, nu sunt viitor. lozincile unei propagande cine ştie ce bijuterii ori alte valori Şi, iată, la sfârşit, romanul se încheie mincinoase, explică deruta în care se materiale, ci amintirile sale. Acelea în cu reîntâlnirea familiei, de fapt o poate găsi un tânăr care îşi dă seama care deportarea pe criterii de regăsire de sine a tinerei fete, că în jur totul este o cumplită neînţeles, dar şi o salvare miraculoasă înconjurată acum de acea atmosferă făţărnicie. Tânăra de acum, studentă, devin mărturii istorice ale unor pe care o credea uneori definitiv simte cum scopurile ascunse ale noii vremuri întunecate. Iar dacă cititorul pierdută. O răsplată binemeritată şi democraţii se bazează mai ales pe parcurgând aceste pasaje va simţi chiar aşteptată de cititor care vede distrugerea modului de viaţă gerul, foamea, epuizarea şi disperarea astfel că visele, dacă ai puterea de a tradiţional al evreilor, cei care în orice omului aflat nu singur şi înconjurat de crede în ele, se pot împlini! societate din lume, din antichitate şi duşmani prin pustiul Bugeacului, va Romanul este unul dintre acelea care până în vremurile moderne, au fost cunoaşte ce înseamnă forţa unei ar putea fi povestite însă, în acest caz, clasa de mijloc, prin urmare coloana scrieri din care nu lipseşte nici ascultătorul nu va avea acces la lumea vertebrală a societăţii. Evident aceste informarea, dar nici talentul. lui adevărată aceasta putând fi scopuri, cât se poate de ticăloase şi Autoarea recunoaşte cu acea devoalată numai prin lectură. Fiindcă, foarte asemănătoare pe fond cu ceea admirabilă sinceritate dintotdeauna, aşa cum doamna Madeleine ce fusese înainte sunt greu de înţeles că aceste pasaje de tip memorialistic, Davidshon ne spunea cu ani în urmă: pentru omul de rând şi nu pot fi sunt de fapt trăirile unui văr care Sunt un om la fel ca oricare altul, explicate prea uşor nici chiar de trecuse prin asemenea grozăvii, dar poate numai cu singura diferenţă că specialişti. nu asta este importat din punct de am simţit încă de timpuriu nevoia Un personaj emblematic, cel de-al vedere romanesc, ci exerciţiul unei lumi paralele cu cea de toate doilea ca importanţă în construcţia exprimării literare dus la perfecţiune. zilele, o lume imaginară numai a romanului, caracteristic pentru Există în carte, pe tot parcursul a- mea, în care să-mi pot dezbrăca timpurile ante şi post belice din ţara ______halatul de medic, ba chiar şi halatul noastră, este carismaticul nene Sandu, de casă, fără să-mi fie jenă de tatăl adoptiv, un om cult, inteligent, ridurile sau imperfecţiunile mele… cu o familie exemplară, dar greu Toate scrierile mele sunt rupte din încercată de destin. El devine tipic mine... pentru figura evreului perfect încadrat Ei bine, în această scriere, o vom societăţii şi timpului său. Un om care, găsi pe autoare alături de îngerul său cu toate greutăţile ivite în cale, păzitor, care s-ar putea numi chiar reuşeşte să rămână demn, să-şi Dodo, dar şi de generoasa ei muză înfrunte destinul şi să găsească care, împreună cu Madeleine, îţi soluţiile aparent salvatoare. Ei, bine, dăruiesc ţie, cititorule, câteva ceasuri probabil tocmai această uriaşă forţă fericite de bucurie şi răsfăţ intelectuală şi psihică de a rezista intelectual, însoţite, firesc, de un bun tuturor vicisitudinilor îl va face ţinta Marcel Lupșe, Sălcii la Cotu Morii prilej pentru a cădea pe gânduri.

49

https://biblioteca-digitala.ro

în ochi, mulțimea adunată atunci, în 1 Decembrie 1918, la Alba Iulia, în ȘI ORIGINALITATEA ochi (p. 160). ABORDĂRII SUBIECTULUI Evident, în toate aceste pagini, De câțiva ani buni, de când scriu autorul Poporului de proști, versus despre cărțile poetului, publicistului, Mihai Eminescu dă dovadă în primul eseistului și nu în ultimul rând, ale rând, de originalitate în abordarea loialului meu prieten târnăvean, subiectului, oferind totodată citito- Răzvan Ducan, pot afirma că nicio rului, o fantă aparte, prin deschizătura clipă n-a existat să nu mă frapeze în căreia acesta să poată observa atât tot ceea ce scrie el, problema origina- întâlnirea cu lumea de la adunarea din lității abordării subiectelor culese din 1 Decembrie 1918, cât și ideea de a-l varii domenii. Litera augusta, apărută întâlni pe Eminescu în ochii la editura Vatra Veche (1) și având prietenilor dragi revăzuți în Botoșani. acest inedit atu, propriu autorului Începând de aici, cum am spus, de Strigătului din curba lui Gauss - la pagina 149, să citesc acest volum mânuitor-sadea de metafore - e o ve- (și nu doar să-l răsfoiesc!) am pornit ritabilă mostră a originalității modului liniștit și cu gândul împăcat, că ce său de aborda orice subiect. ______fusese greu trecuse și că următoarele Poetul atipic care, așa cum însuși o „durere” la purtător și articolul Eu pagini cât și cele premergătoare aces- mărturisește, a „trăit cultural” cel pu- am fost la Alba Iulia, la 1 Decembrie tora vor fi mult mai accesibile. Ade- țin până în prezent, idealul său fiind 1918! Adică între o „bornă sufleteas- vărul gol-goluț este că toate articolele „de a lăsa mereu gravidă clipa”, își că”, vizând „emisfera” pledoariei următoare momentului Eminescu și dovedește încă o dată iscusința de a se pentru scris a poetului Răzvan Ducan, momentului Alba Iulia, poartă și ele juca cu verbul, presându-l bine în și cealaltă „bornă sufleteascăr” t ădând amprenta unicului stil de a scrie „teascul expresivității”, și de a vedea o altă „emisferă”, și anume, cea a despre fapte trăite, stil care depășește viața din jurul său sub lupa magiei patriotului Răzvan Ducan - un mod cadrele celui publicistic. Urmărite cu prestidigitatorului, a inventatorului de de-a dreptul original de a puncta, mare interes, următoarele pagini vor- lumi noi. pornind de la memorabilele zile ale besc despre „exaltarea întâmplării” de Această carte, privită dincolo de Festivalului Mihai Eminescu de la a se întâlni cu personalități cum ar fi simplul moft al scriitorului de a aduna Botoșani, necesitatea permanentei poetul Gheorghe Filip, căruia autorul mecanic, în volum, articole, cronici prezențe a marelui nostru poet Mihai îi schițează portretul, fie direct, în axate pe diverse teme – înainte de Eminescu în viscerele sufletului ori- felul următor: „Era mai liber decât toate, merinde sufletească pentru cărui purtător de ștafetă lirică libertatea însăși. Poezia era cea care îi restul călătoriei pe acest pământ - , românească. ținea aripile întinse (...) Era talentat și este mai întâi de toate, o veritabilă Dacă în Scrisul ca o „durere” la năbădăios, dar avea ceva de spus (...) pledoarie pentru scris, o fidelă purtător ,r ăspunsul poetului la A fost un fel de Fraçois Villon al oglindă retrovizoare și „autoportret întrebarea lui Nichita Stănescu, a fost litoralului românesc...” (p. 164), fie comportamental al respirărilor” (2) în anul 1978, unul plin de tâlc „De- numai aluziv: „Ironic el, ironic eu, lirice ale profesorului-inginer de la aia, că mă doare”, în Eu am fost la miștocar el, miștocar eu” (p. 163). De catedra unui liceu târgu-mureșan. Alba Iulia, la 1 Decembrie 1918!, un mare impact este inedita scrisoare Oglindă retrovizoare între alte oglinzi răspunsul său face aluzie la ceea ce în care Gheorghe Filip face referire la retrovizoare atât de necesare, în care ar fi vrut poetul să fie în momentele poetul Darie Ducan care-l vizitase pe oricum am privi noi, cititorii mai mult Adunării de la Alba Iulia: fie „o spiță acesta la Montreal: „Puștiul era un sau mai puțin versați, se poate vedea de la bicicleta lui Samoilă Mârza, cea mic zeu fugit din Olimp să zvârle cum tronează și de această dată, la fel cu care acesta a transportat din satul metafore pe de-a rândul, de-ați fi de impunătoare (ca în toate cărțile lui natal, Galtiu, la Alba Iulia, la 1 De- crezut că risipitorul de tinerețe nu e-n Răzvan Ducan), imaginea celui care cembrie 1918, aparatul fotografic (...) toate doagele sale” (p. 165). La fel de ne-a lăsat „o limbă ca un fagure de un grăunte de nisip, un nesemnificativ vibrantă este evocarea „întâlnirii” miere”, a poetului nemuririi noastre. grăunte de bioxid de siliciu”, fie „o peste timp, a autorului Viețuirii în Articolele despre Mihai Eminescu, nu moleculă din azotatul de argint al clepsidră cu personalitatea celui care tocmai întâmplător așezate în inima fotografiilor imprimate” (p. 160). Așa a fost Romul Boilă, avocatul căruia i acestui volum, reprezintă pentru cum altă dată, Nichita Stănescu, se datorează apariția între 1910-1914, mine, ca cititor foarte atent la cele privindu-l pe Tudor Arghezi în ochii a primei publicații românești din fos- mai discrete bătăi ale inimii lirice a cu care acesta îl privise cu adevărat tul Diciosânmărtin, Românului târ- autorului Autoduminicilor, orice s-ar pe Eminescu în ochi, era convins că îl năvenean , și fost decan și prodecan spune, inima Li(te)rei Auguste. Re- privise el însuși în ochi, pe creatorul al Facultății de Drept din Cluj (p cunosc nu numai faptul că și de Odei (în metru antic), tot așa, autorul 168). De asemenea, paginile dedicate această dată mi-am permis să încep Literei auguste, îndrăznind „să se uite excursiei grupului de mureșeni pe lectura de voie a volumului, cu croni- în ochii lui (ai părintelui Gheorghe drumul parcurs la începutul secolului cile dedicate comemorării voievodu- Oprean), așa cum el a îndrăznit să se XX, de către Badea Cârțan care își lui liricii românești, așezate, nu în- uite în ochii mulțimii venite la Alba dorea cu ardoare să vadă „cu → tâmplător, între articolul Scrisul ca Iulia”, e convins că a privit el însuși NICOLAE SUCIU

50

https://biblioteca-digitala.ro

ochii lui, mari cât istoria noastră tre- inimă își are sediul și iubirea de frunte cu primarul, tot PSD, au cută și viitoare, Columna lui Traian, patrie!” Atât articolele referitoare la procedat la „raș chetarea” Liceului acest certificat de naștere din piatră al imortalizarea unor sentimente Teoretic Dumbrăveni , singurul poporului român” (p. 170) – bun patriotice: Comuna Rîciu, jud. Mureș, bastion solid de cultură, pentru prilej de proslăvire a limbii române a fost în mare sărbătoare!, Mărturii supraviețuirea căruia, de-a lungul de Ziua Limbii Române, prilej cu noi, cronica de la Biia, Tecuciul anilor, cu toate desființările și care poeții Nicolae Băciuț și Răzvan literar-artistic - 50, cât și articolele reînființările, bunicii și străbunicii Ducan au marcat evenimentul de zile mai puțin comode Eu sunt târnăvean liceenilor de azi, își scarificaseră tot mari, recitând versuri de zile mari, get-beget și-mi pasă! , la adresa ce avuseseră ei mai scump. Știu că nu poeziile Întâmpinare (N. Băciuț) și primăriei din Târnăveni, care nu și-a este cazul să detaliez aici, în aceste Limba română (R. Ducan (p. 179). făcut datoria în ceea ce privește pagini, un subiect atât de După 24 de pagini, un nou articol- comemorarea Marii Uniri și care i-a inconfortabil pentru unii. Totodată, pilon de rezistență , intitulat O inimă dat poetului Răzvan Ducan, la mă bucur că autorul acestei cărți, prin pe o masă de operație este precum proiectele acestuia, răspunsuri cel curajul cu care iese întotdeauna în carburatorul unei mașini, scos din mult evazive – articol care pare a față și spune totul pe șleau, i-a ridicat caroserie, pentru reparații, la un relua, fie ideea care stă la baza subsemnatului mingea la fileu. Cert service auto, făcând referire la pamfletului „Timpuri noi” la este că, dacă subsemnatul, fost impactul inimii fizice „apărată de Târnăveni! (pp. 35- 37), fie ideea profesor timp de 43 de ani la acest zăbrelele coastelor și chiar de abordată anterior, în liceu, n-ar fi știut să tacă zi de zi, ani plămâni” (p. 185) - mușchiul minune articolul Propuneri de Proiecte buni, așa cum au tăcut pe rând, - cu „inima sufletească”, aflată ca pentru a marca ANUL CENTENAR dumbrăvenenii noștri și când partidul „izvor al iubirii”, în spatele celei 2018, la Târnă veni (p. 120-126), fie și statul de atunci (anii 60) fizice, cea în care sunt stocate din articolul Răspuns la o cârcoteală! deposedase același liceu de clădirea- bucuriile și durerile („Inima a fost și (pp. 127-131). mamă, funcționând în catacombe și este, pentru cei mulți, locul unde se Alăturat apare cronica lui Răzvan profesorii alergând cu cataloagele în cuibărește fiorul dragostei, nu numai Ducan, la cartea de teatru a brațe dintr-o parte a orașului fost bucuria, ci și deznădejdea (...) Inima, subsemnatului, O lume cu raita-n sus, „liber regesc”, în cealaltă, și când, ca loc predilect pentru trimis săgeți, lansată pe data de 17 noiembrie 2018, mai apoi, liceul fusese desființat vârfuri de săbii și gloanțe, în condiții la Casa de Cultură din Dumbrăveni, pentru a doua oară, în 1978, nu ar fi de brutalitate” pp. 186-187), se ca și cum, privite față-n față, cele scris nici piesele de teatru și nici angajează în aceeași „dimensiune” a două primării (Târnăveni și recentele volume de proză scurtă - originalității abordării subiectului. De Dumbrăveni) s-ar afla la o distanță Povestind vei dobândi și Un selfie un mare efect sunt aici, inserțiile de incomensurabilă una de cealaltă, în pentru UE – posibile replici la Scrisul versuri cu care se finalizează articolul ceea ce privește modul cum mai marii ca „durere” la purtător, rostind aparținând uneia dintre cele mai lor și-au făcut datoria față de totodată, camuflat: „De-aia, că mă pătrunzătoare confesiuni lirice, „destinele culturii locale”, și mai cu doare”. Cert este că, la bunul mers al comparabilă cu Gând la 61 de seamă față de comemorarea unei localități concură, nu atât ani (pp. 157-158), amintind, printre Centenarului. Dacă totuși aceste culoarea politică a mai marilor, ci altele, de sfredelitoarele meditații pe primării s-ar fi aflat departe una de omul care, vrând-nevrând, sfințește tema crizei ontice a cealaltă, subsemnatul n-ar fi avut locul mai ales prin capacitatea sa de arghezienelor Nehotărâre ș i Psalmi: puterea să conceapă – semn de gândire, prin caracterul său și prin „Totul depinde de tine, Doamne,/ revoltă, la urma urmei – piesele de deschiderea spre cultură. Abia acum îmi simt firava făptură,/ teatru aparținătoare volumului sus Chiar dacă Litera augusta se încheie gata să nu mai fiu, te invoc,/ amintit, despre care atât de frumos cu articole cum ar fi: S-a stins Miluiește-mă c-o respirație gură la scrie de la Paris, în prefață, fiul lui scriitorul Hajdu Gyozo…, A apărut gură.// Sunt cel măsurat, Doamne, nu Răzvan Ducan, Darie Ducan – ele revista Vatra Veche, nr. 10 din 2018, măsor,/ Entitate ce se trece în mod însele înlocuitori de „propuneri de O publicație nouă…, „Luceafărul pământesc,/ Gândacul strivit sub proiecte” și de „răspunsuri la strălucește și la Biia”!, lectura pantof,/ Doar acum mi-l amintesc (...) cârcoteală” în arealul cultural destul cititorului competent continuă prin Scapă-mă, Doamne, încă o dată.// Voi de arid al Dumbrăveniului. Lecturate derularea interesantelor file ale spune, sunt în mâinile tale, Doamne!/ atent, piesele de teatru reușesc, cred, acestei cărți, de la început, unde, în Cum nu am spus niciodată,/ Spusul într-o oarecare măsură, sub mantaua prima sută de pagini, alte întâlniri de simplu de apoi: A murit!/ Dă-i, alegoriei, evident, să comunice suflet își spun cuvântul: Amintiri Doamne ne aparat o erată!//” revolta și totodată greața despre un mare scriitor – Paul (Depinde de tine, Doamne!) (pp. 190- subsemnatului, la ceea ce se întâmplă Everac, D-na Silvia Pop - un 191), urmând apoi ca, lângă articolul și la ora actual, în bătrânul oraș de pe iluminist al timpului prezent, „Florin despre inimă, să fie adăugat (nu Târnava Mare, în care lovitura de Piersic pur și simplu”, Vatra întâmplător) cel despre Anul grație dată culturii locale a culminat Veche…la 100 de numere, Romulus Centenar (În cinstea Anului în data de 22. 12. 2016, când, imediat Guga, evocat la Răstolița, Centenar). „Ce legătură are acesta cu după desfigurarea copacilor din Actualitatea lui George Coșbuc, Dan articolul despre inimă?” – se întreabă parcurile urbei, onor Consiliul Local Tanasă – un mare om, un mare pe bună dreptate cititorul și tot el își (mai mult decât 50 % PSD, adică roman!, Lui Nicolae Băciuț, la 61 de răspunde prompt: „A! Da. Parcă tot în invers decât cel din Târnăveni) în ani!, In memoriam – Duca Ioan

51

https://biblioteca-digitala.ro

(Ionel), „Fratele e pururi frate”. năsăudeană (Năsăud), iar din 2015 Întâlnire cu academicianul-poet fondator și secretar științific al

Valeriu Matei, Mureșeni…pe urmele revistei Astra Sabesiensis (Sebeș- lui George Coșbuc, Semnal: „La Alba). Este de asemenea membru în taclale cu Dumnezeu” pe strune de comitetul de redacție al revistelor: muzică folk!, fiecare consolidând Arhiva someșeană (editată de Muzeul „tehnica” ineditei abordări a Grăniceresc din Năsăud, în redacție subiectului („Florin Piersic și-a sărit din 2015), Theologia (editată de umbra la Blaj, într-o întâlnire de Facultatea de Teologie Ortodoxă din frumusețe și bun simț de 24 de Belgrad, din 2017), Anuarul carate”, p. 31; Frumoasa mamă, Colegiului Studențesc de primul meu rai…, după cum spunea Performanță Academică al poetul Corneliu Vadim Tudor, a fost Universității Babeș-Bolyai din Cluj- prima mea casă, locul unde s-a format Napoca (din anul 2015, fiind, din trupul meu, cărat în spate de timpul 2014 și membru al acestui colegiu). vieții mele”, p 67; „Poezia a făcut Datorită valoroasei activități mereu casă bună cu publicistica, cu științifice desfășurate a primit o serie cercetarea culturală, cu eseistica și de premii și distincții din partea unor critica literară. Erau și sunt în prestigioase instituții de învățământ și complementaritate în sufletul și în culturale. Deși ar fi multe de adăugat, mentalul meu, arătându-mă așa cum ne oprim aici în prezentarea autorului eram și sunt cu adevărat”, p. 140 – volumului la care dorim să facem veritabilă autoprezentare, printre Consecințele participării României la referire în rândurile următoare. altele), alături de întâlniri cu oameni Primul Război Mondial au influențat Avem în față cartea semnată Pr. frumoși și cu personalități marcante, puternic soarta românilor, fie că erau Maxim (Iuliu-Marius) Morariu intitu- la tot felul de simpozioane și membri ai elitelor politice, militare lată: „Țara Năsăudului” în timpul festivaluri care concretizează sau intelectuale, fie oameni de rând, Primului Război Mondial, aspecte permanenta legătură a autorului cu chemați sub arme sau civili, rămași în memorialistice, socio-economice și pulsul culturii în Ardeal și în toată spatele frontului. culturale, volumul 1, prefață de pr. țara, cum ar fi: Concursul de poezie Dramatismul și complexitatea epocii prof.dr. Ioan Chirilă, Editura Argo- Ocrotiți de Eminescu, Simpozion: anilor 1914-1918 sunt pregnant redate naut, Cluj-Napoca, 2018, 159 pagini. Centenarul Unirii Basarabiei cu prin documente oficiale și private, Pe foaia de titlu este menționat faptul România, Mureșeni la Colocviile presă, fotografii și obiecte originale că lucrarea apare cu sprijinul literare „Timotei Cipariu”, De ZIUA aflate în arhive și muzee de profil. financiar al Despărțământului ASTRA CULTURII NAȚIONALE, la Aniversarea centenarului primei „Vasile Moga” Sebeș și al Reghin…15 ianuarie 2018, etc. conflagrații mondiale a constituit un Ministerului Culturii și Identității Fiind o carte în care publicistica se bun prilej pentru cercetători de a Naționale . După Prefață ș i Cuvântul întâlnește armonios cu poezia, publica contribuții inedite consacrate autorului, cuprinsul este clar bucuria cu durerea și confesiunea cu acestei tematici. Între cei care s-au structurat în șapte studii. pamfletul, Litera augusta, „un dedicat acestui subiect se află și Maxim Iuliu-Marius Morariu a document care e util și publicului tânărul teolog Iuliu-Marius Morariu valorificat experiența complexă a larg, dar și istoricului literar sau (ieromonahul Maxim, născut la 4 mai jurnalelor de război și a bogatelor sociologului interesat de cultură” 1991, în localitatea Salva, județul mărturii care au supraviețuit de-a (3) îi reamintește cititorului că tot Bistrița-Năsăud), doctorand al lungul anilor în folclorul românesc. ceea ce gândește, pritocește și scrie Facultății de Teologie Ortodoxă din Jurnalul Colonelului Anchidim Răzvan Ducan, „cronicar al cadrul Universității „Babeș-Bolyai” Șoldea, prezentat în primul studiu, vremurilor în dimensiunea lor din Cluj-Napoca. constituie o adevărată mărturie din culturală” (4), nu iese din matca lirei Iuliu-Marius Morariu desfășoară o „Țara Năsăudului” despre Primul de aur a poeticii sale, veritabilă impresionantă activitate științifică. Război Mondial. Părintele Maxim a „contemplare a omului din afara lui: Astfel, a participat la peste 100 de considerat a fi oportună o scurtă dintr-un punct de vedere – acel al simpozioane și conferințe naționale și incursiune în biografia colonelului artei (adică al sentimentelor omului)” internaționale, a publicat peste 250 de Anchidim Șoldea, la fel cum va (5), cu care și-a făcut triumfător, studii și articole de istorie și/sau proceda și în cazul celorlalți autori de intrarea în literatura română teologie în periodice științifice de jurnale de război pe care le-a contemporană. pestigiu. Volumele publicate (după descoperit în arhive, le-a cercetat și le-a pus în lumina specialiștilor, pre- BIBLIOGRAFIE: știința noastră, fi-vor 20) au tematică 1. Ducan, Răzvan, Litera augusta, Ed. Vatra teologică și istorică, cu referire cum și a cititorilor interesați. Paginile Veche, 2019, p. 140. specială la istoria Transilvaniei din triste, înduioșătoare, ce exprimă 2. Stănescu, Nichita, Fiziologia poeziei, Ed. zona Năsăudului. În domeniul dorința arzătoare a colonelului de a Eminescu, 1990, p. 12. jurnalistic, amintim doar că, din 2013, ajunge acasă, măcinat sufletește de 3. Nicolae Băciuț, în prefața cărții Litera augusta, Ed. Vatra Veche, 2019, p. 6 este fondator și redactor-șef al revistei cumplitul dor față de cei dragi, în 4. Ibidem. Astra Salvensis, redactor al revistelor special de soție, cu sentimente→ 5. Nichita Stănescu, idem., pp. 68-69. Semănătorul (Tismana) ș i Astra LUMINIȚA CORNEA

52

https://biblioteca-digitala.ro

exprimate subiectiv, necenzurate sunt 1914-1916. În lucrarea despre orfani citite cu interes astăzi. Autorul și văduve de război se reiterează Poetul și Țara... volumului remarcă faptul ideea că războiul nu s-a sfârșit odată incontestabil că însemnările sunt cu încheierea păcii, fapt dovedit de M-au născut părinții mei încet, sincere, directe, constituind părți bogatele documente, alături de Nașterea nicicând să nu mă doară, importante ale memorialisticii de memorialistică, folclor, de înscrisuri Nu sunt eu cel mai iubit poet, război. Mai mult, trezesc curiozitatea oficiale – toate demonstrând Dar știu că îmi iubesc această Țară! cititorului contemporan. „duritatea experienței Primului Al doilea studiu aduce în atenție și Război Mondial și gravitatea Da, o iubesc și sufăr deseori analizează comparativ două „lucrări” urmărilor lui” (p. 86). Când lacrima pe suflet o apasă, ce pot fi subsumate memorialisticii, Demn de atenția specialiștilor și a Această țară plină de splendori, jurnalul sasului Gustav Zikeli din cititorilor este studiul dedicat tinerilor De care celor duși nici nu le pasă, Bistrița, ce prezintă viața de război din Salva, elevi la Gimnaziul din spatele frontului, și însemnările Grăniceresc din Năsăud, într-o Când o vorbesc străinilor de rău, lui Vasile Măgherușan care arată perioadă istorică dificilă, aceea a Afurisit le fie-n veci câștigul, evoluția frontului rusesc între 1915- evenimentelor petrecute între anii Eu am rămas aici la sânul tău 1918. Acestea reprezintă „două 1914-1918 – probabil o lucrare De-am îndurat și arșița și frigul, mărturii inedite, de valoare periferică, singulară cu această temă. Din analiza dar totuși nu lipsite de importanță, documentelor școlare, autorul ajunge Dac-au plecat, tu nu ai nicio vină, privitoare la istoria zonei Năsăudului la concluzia că în perioada Cei vinovați sunt printre noi acum, și a Bistriței în timpul Primului menționată „elevii sălăuani, deși Dar „judecata” vieții o să vină Război Mondial” (p. 42). puțini la număr și diferiți ca Și pașii ei grăbiți se-aud pe drum... Următoarele două studii din volumul performanță școlară, s-au străduit să prezentat sunt interesante prin faptul se numere între tinerii ce-și doreau O, Țara mea, cu marginile rupte, că au în vedere creația populară, mai desăvârșirea în cele ale culturii și Cu cimitire în afara lor, precis imaginea Primului Război educației, unii dintre ei făcând cinste, Unde zac, răpușii tăi în lupte, Mondial reflectată în lirica de război prin prestația lor, localității din care Aceste vremuri vitrege mă dor! din zona Năsăudului și în cântecele proveneau” (p. 99). funebre din aceeași zonă. Preotul Cercetând Registrul Matricol al Pe Horia, străbunul din Albac, Maxim evidențiază concis Parohiei Greco-Catolice din Salva, Îl trage iar Istoria pe roată principalele elemente prin intermediul aflat la Serviciul Județean Bistrița al Și din durerea lui nu pot să tac, cărora se reflectă imaginea războiului Arhivelor Naționale , autorul Dumnezeu nu doarme niciodată! în folclorul zonei și concluzia că volumului obține informații despre lirica de război supraviețuiește și modificările pe care războiul le-a NICOLAE NICOARĂ-HORIA după stabilirea păcii, deși după adus configurației localității Salva, încheierea conflagrației, „ea trece prezentând principalele aspecte printr-o etapă de recul, fiind pusă în demografice legate de natalitate din Bibliografia consemnată reprezintă o umbra memorialisticii, și mai apoi, a perioada 1914-1916, oferă informații sinteză a lucrărilor și a preocupărilor cercetării istorice și istoriografice” (p. detaliate precum lista nașterilor, istoricilor din zona Năsăudului, și nu 66). statistica pe sexe și ani, lista moașelor numai, privitoare la perioada primei Considerăm ca fiind inedită, în și prezentarea activității lor. Părintele conflagrații mondiale. cercetarea științifică, aplecarea Maxim descoperă și face cunoscut Cu bucurie remarcăm ținuta grafică autorului asupra studiului cântecelor astfel trecutul unei localități din a volumului, coperta semnificativ funebre, reliefând modul în care ele perioada războiului „oferind o frescă aleasă, merite care se cuvin a fi reflectă imaginea Marelui Război. de-a dreptul cotidiană a unor realități destinate Editurii Argonaut din Cluj- Prin exemplele ilustrative oferite, ale lui, din spațiul românesc nord- Napoca. autorul evidențiază ideea că transilvan” (p. 112). În concluzie, studiile incluse în „experiența tristă a conflagrației se Bibliografia selectivă aflată la volum au fost concepute pe baza unei repercutează și asupra unor generații sfârșitul volumului este structurată în foarte serioase documentări în care s-au născut la mulți ani după Surse arhivistice, Volume (un total de Arhivele Naționale Bistrița și în mari încheierea ei” (p.77). 81 de titluri), Studii și articole (49 de biblioteci din Transilvania. Ultimele trei studii din volum se lucrări publicate în reviste consacrate Cunoscând preocupările, activitatea și referă strict la realități legate de sau volume științ ifice), Internet. multe din lucrările părintelui Maxim localitatea Salva, locul natal atât de Urmează, după bibliografie, rezumate Morariu, considerăm că nu există, în drag al părintelui Maxim: Urmări ale în engleză și franceză, indice de nume prezent, alt tânăr cercetător din zona Primului Război Mondial în și indice de locuri – toate atât de Năsăudului care să studieze cu mai localitatea Salva: orfani și văduve de necesare specialiștilor și, de ce nu, multă pasiune și dragoste istoria și război ; Elevi sălăuani la Gimnaziul cititorilor în general. Remarcăm în patrimoniul neamului românesc, care Grăniceresc năsăudean în timpul mod deosebit numărul impresionant să realizeze opere în duhul valorii Primului Război Mondial; Influența al notelor de subsol, fapt obișnuit în românești autentice. Dumnezeu să-i Primului Război Mondial asupra lucrările părintelui Maxim, ceea ce dăruiască putere să se înalțe pe natalității din localitatea Salva din dovedește serioasa și îndelunga cărarea aleasă! județul Bistrița-Năsăud, între anii muncă de cercetare, dăruirea sa.

53

https://biblioteca-digitala.ro

la sfârșit./ Scrise tot la fel sunt, dar/ Uneori n-avem habar/ Cât sunt de îndepărtate/ Sensurile ce li-s date” Fiecare capitol are câte o

prezentare separată :,,Dragii mei, m- Autoare a peste o sută de cărți, am străduit/ Omofone de-am găsit,/ majoritatea dedicate copiilor, poeta Apoi versuri am compus/ Și în față vi Olimpia Sava s-a născut în suflet cu le-am pus./ Ele-s grupuri de cuvinte/ taina „învârtitului cuvintelor”. Poezia Ce ne vin ades în minte/ Și vor fi la purității de pe tărâmul copilăriei a fel rostite./ Înțelesuri diferite/ Veți însoțit-o mereu în călătoriile de vis, vedea că ele au./ Sfat din inimă vă printre armoniile dedicate lumii dau/ Să le folosiți frumos,/ Să vă fie copiilor. Este foarte greu de scris cărți de folos!”; ,,Facem mai puține gafe/ pentru copii, dacă nu ești dăruit cu Când cunoaștem omografe./ De acest har. Am citit multe povestiri din aceea, vă ofer/ Câte am găsit și sper/ lumea omenirii la început de drum, Totdeauna voi să știți/ Bine să le din lumea clipelor de început de folosiți./ Sunt cuvinte ce se știu/ Că cunoaștere a vieții, din lumea celor mereu la fel se scriu,/ Dar din ele nu mici. Foarte rar am întâlnit talent, se poate/ Doar un singur sens a dragoste, implicare în lumea copiilor scoate”. noștri. Olimpia Sava este dedicată Câteva exemple vin în ajutor: acestei existențe, învățându-i pe copii „Glasu-mi este ascuț it chiar de sunt multe lucruri despre viață, prin puțin răcit/ Un creion am ascuț it cu ______întâmplări pe care le povestește în un ascuțit cuț it”; „De rugină e apoi i-a lăsat/Mi-au zburat aseară versuri și în care are ca personaje mâncat/obiectul arătat/Fericirea mi- iar/Banii toți din buzunar/ Gându-mi copii, animăluțe, plante. a mâncat/Traiul meu necugetat/Între zboară pe imaș/ Unde zboară Cărțile Olimpiei Sava sunt, majo- ei s-au tot mâncat/Însă azi s-au fluturași” . Tot așa dragul „alfabet” ritatea, grupate pe colecț ii: Poezii împăcat/ O insectă m-a-nțepat/Pielea românesc, folosit cu multă ecologice, Desenăm și colorăm, îm- tare m-a mâncat”...iar ,,cu parașuta înțelepciune, devine repede iubit și de preună învățăm, Împreună învățăm, sare verișorul meu cel mare/Uneori tinerii învățăcei dar și de cei maturi. Scenete, Împreună învățăm sfinții să sunt necesare/ alimente fără sare/Dar Sufletul Olimpiei Sava este ni-i respectăm, Simfonia naturii, Au- în curte se tot sare coarda fără încărcat de frumusețe, de lumi xiliare didactice, Povestioare hazlii încetare”... ,,Toacă o secerătoare/ necunoscute, de lacrimi, de steluțe și pentru voi, iubiți copii, Legende. Spicele în graba mare/Melița întruna surâsuri însorite, de anotimpuri O carte specială în creația toacă/și nu vrea deloc să tacă ./Toacă luminoase de frunze speriate, de fulgi autoarei este însă volumul mama la legume/Să ne dea bucate rătăcitori, de animăluțe răsfățate ori „OMONIME”, care este inclus în bune”..și tot așa ajungem de la părăsite, de povestioare hazlii/ pentru colecția mai nouă „Limba noastră-i începutul alfabetului, la sfârșit, iubiții copii. minunată”, în versuri ritmate, o ,,învârtind cuvintele” cu poeta Câtă frumusețe sufletească, sinfonie greu de realizat, în care Olimpia Sava, într-un mod original și omenească, spirituală ne oferă cu cuvintele sunt „învârtite” în multe și inedit: „Cloșca noastră a zburat/Puii dărnicie și talent poeta Olimpia Sava! folositoare modalități pentru cititori. ______Și ce fericiți sunt copiii țării noastre Volumul de Omonime începe cu că mai există poeți, autori care scriu o mică prezentare: ,,OMONIMELE-s pentru ei cu toată dragostea . Scriu cuvinte/ La tot pasul întâlnite,/ Care pentru copii oamenii cu suflete mari sunt asemuite/ Când sunt scrise ori și frumoase și bine ar fi să mai rostite/ Separat, dar folosite/ Sunt cu citească și adulții câteodată împreună sensuri diferite./ Limba ele-o cu proprii copii ori nepoți cărțile colorează/ Și o înfrumusețează./ Vă scrise de Olimpia Sava, născută fiind prezintă-această carte/ Dintre ele-o spre a le aduce în dar tuturor câte o bună parte,/ Căci m-am străduit s- pagină de frumusețe omenească. adun/ Omonime, să le pun/ Pentru voi Volumele ei merită să fie iubite, în poezie,/ La-ndemână să vă fie”. citite, apreciate. Sunt rari autori Pe lângă omonime propriu-zise, născuți cu harul creației pentru lumea volumul, care are 360 de pagini, copilăriei, iar unul dintre acești conține și câte un capitol completat creatori este Olimpia Sava, care s-a cu omografe și omofone: ,,Omofone- risipit în sute de poezii, povestiri s printre ele:/ Omonimele acele/ Din pentru noi toți cei care mai copilărim cuvinte alipite,/ Dar ca un cuvânt uneori prin proprii copii. rostite./ Noi greșim destul de des/

Când le scriem, mai ales”; Marcel Lupșe, Buchet EMILIA DABU ,,Omografe m-am gândit/ Să adaug

54

https://biblioteca-digitala.ro

existenţa social-culturală din vremu- rile noastre. Vasilica Grigoraş des- prinde cu uşurinţă abilităţile şi harul DAR ŞI AL SENSIBILITĂŢII autorilor invocaţi, caracterele tipo- logice şi semnificaţiile intuite ale A mai scrie azi cărţi despre personajelor creionate în naraţiile în cărţi este un act oarecum temerar, e cauză, subliniază esenţele şi semio- ca şi cum ai încerca să aduni frânturi tica evenimentelor amintite. Vom în cioburi de oglindă în ideea de a întâlni surprinzătoare interpretări, obţine întregul răsfrânt în oglinda este suficient să aruncăm o privire compactă. Dar cu riscul că unele asupra cuprinsului cărţii pentru a ne cărţi (poate cele mai multe) să se forma o idee despre capacitatea de piardă printre puţinele care reclădesc analiză literară, reţinând reunirea principii şi configuraţii nebănuite, detaliului cu axioma, a meditaţiei cu semănând miracole, esenţe şi trăiri iluzia, a exilului interior cu faptul solare, asumarea critică asupra lor divers, a misterului cu realul. încă se justifică, chiar în condiţiile în O primă investigaţie este cea care ambiguităţile o duc bine, se asupra volumului „Căutând după desfăşoară în voie. Critica literară, mere”, în fapt o „căutare” a fericirii ______fie ea şi de întâmpinare, vine omului care se soldează cu eşecul îndreaptă spre anumite genuri înaintea cititorului debusolat pentru căutării sau mai curând al necăutării literare sau spre cărţile care-i oferă a-l ajuta să înţeleagă şi să discearnă cunoaşterii de sine, după care vom posibilitatea informării şi între textele lipsite de valoare şi cele întâlni diverse scrieri ale căror autori documentării într-un domeniu sau care oferă neîndoielnic mesaje, sunt mai mult sau mai puţin altul. Cartea Vasilicăi Grigoraş face învăţăminte şi idei de a fi reţinute. cunoscuţi. Vasilica Grigoraş dispune parte mai mult din această zonă a Cititorii nu au cum să nu observe de mijloacele identificării elemen- lecturilor de ordin profesional. cum ei înşişi pot trage foloase în telor „de bază” ale cărţilor comen- Criticul trăieşte în orizontul rigorii şi selecţia cărţilor. Între critica literară tate, între care amintim: „Universul al cerebralului, într-o etică impusă şi lectură se crează o punte necesară tainic între Dumnezeu şi umbră”, de scrisul autentic, dar ideile lui nu şi importantă, o relaţie interdiscipli- „Un pod binecuvântat între anti- sunt numai raţionamente reci, pot fi nară în care evaluarea critică şi re- pozi”, „Valeriu Lupu – cu paşii des- umplute de suflul existenţial al ceptarea textului intră într-o ecuaţie tinului”, „Urma Soarelui în lumina fiinţei autorului. În cazul de faţă cu mecanisme subtile de funcţiona- anotimpurilor Anei Urma”, „Valea luciditatea, într-un melanj firesc cu re, cu un echilibru susţinut de simţul poete - între ironie şi luciditate”. sensibilitatea, cu care construieşte critic şi, pe cale de consecinţă, de Cum se ştie, cititorul este un discursul critic îi este de mare ajutor gustul lecturii. Am citit cu interes „consumator” ce se lasă uşor autoarei acestui volum pentru ca manuscrisul (printul) doamnei influenţat de gust, în dauna demonstraţia speculaţiei să fie cât Vasilica Grigoraş Seninul din inima exercitării unei judecăţi proprii, deşi mai convingătoare. cărţilor, manuscris care iată a luat a posteriori poate emite o justificare Referinţele pe care le are deja înfăţişarea frumoasei cărţi pe care a actului lecturii. Gustă ceea ce i se Vasilica Grigoraş o confirmă nu acum o răsfoim cu voluptatea celui oferă şi, până la urmă, hotărăşte numai ca poetă, eseistă, publicistă, atras de noutate şi prospeţime. singur dacă îi place sau nu ceea ce monograf, ci şi ca un impunător Vasilica Grigoraş se plimbă cu citeşte. El are o motivaţie afectivă critic literar. Aici reţinem nume dezinvoltură printre cărţi, îi sau intelectuală, funcţie de care se cunoscute precum Teodor Pracsiu, „parafează pe autori”, le analizează ______George Anca, Petrea Iosub, Mircea textele neforţând canoanele potrivit Regneală, Ioan Miclău, Dan Plăeşu, cărora mesajul etic al literaturii este Cezarina Adamescu, Victor Cilincă, integrat în emoţia generală. Miraco- Mariana Gurza, Tudor Cicu... lul operei conduce spre universul Autoare a peste 15 volume, cu o unei lumi expresive ca reflex al unei încrengătură literară diversă, profunde cunoaşteri a lumii reale. Vasilica Grigoraş îşi leagă numele Autoarea cronicilor literare (unele ar de viaţa cultural-literară vasluiană şi putea fi etichetate şi ca minunate nu numai, de lumea filtrată coerent eseuri) din volum, constat că pleacă şi armonios chiar în condiţiile de la ideea că este greu să te impui negării conştiente a neplăcutului într-un noian de cărţi scrise sub înconjurător, ale refuzului asumat în semnul reflexelor reci de stele, altele spatele cuvintelor din cărţi şi chiar inundate de metafora tandră până la din Seninul din inima cărţilor la care iubire şi încă alte şi alte puzderii de se adaugă automat şi sufletul lor. Da, pagini în care dau năvală, sub aripa cărţile care nu sunt altceva decât ocrotitoare a (ne)inspiraţiei, ideile oglinda timpului, un timp al eului visător de iz baladesc şi ro- memoriei şi al cunoaşterii umane. mantic, metafizic şi realist, până la NICOLAE BUSUIOC

55

https://biblioteca-digitala.ro

La închiderea ediției plat, cu personaje deduse și înglodate, sporadice, care să dea măsura calităților Cărți noi, de autori mureșeni precum unele ale lui I.L. Caragiale, în sale exegetice indiscutabile. realitatea conferită de presă. Însă presa Selecția autorilor are marja ei de la care trimit ele este, de această dată, subiectivitate, dar îi permite să trateze presa Turnului Babel. fără complexe autori de altitudini După Dicți- Marii violoniști au, uneori, tristețea diferite, aplecându-se cu înțelegere și onarul de lucși de a nu fi și mari compozitori și se detașare asupra fiecăruia, detectând (2017), Răzvan mulțumesc să scrie cadența câte unui suficiente detalii care să justifice Ducan ne concert celebru, care apoi, interpretat opțiunea, analizând fără superioritate, propune o carte astfel prin indicații specifice, le va duce nu din vârful limbii, cărți cărora cel mai similară, din numele mai departe. E o operă adesea li se respinge orice șansă, încă extravaganțele parazitară și critică totodată. Răzvan înainte de a fi parcurse. sale manifestate Ducan reușește să convertească această Cristina Sava are capacități și în spațiul public operă în creație și să îi confere, la calități pe care, din păcate, nu și le-a virtual. Cu rândul ei, lirism. exploatat suficient, din considerente mai atitudine de one-liner, trecând prin DARIE DUCAN mult sau mai puțin circumstanțiale. I.L.Caragiale (și el, adesea – involuntar (*Răzvan Ducan, INJECȚII DE CUMINȚIRE Această carte însă sper să însemne – flaubertian), cu un oarecare ocol de (Aforisme, panseuri, viziuni, ironii, șuruburi, un nou început, pentru autoare în primul sârme, alte lemne), Ed. Vatra veche, 2019 rând, dar și pentru literatura mureșeană, ingenuitate prin Poeme într-un vers de Ion Pillat, dar cu arțag calmat din pentru că Târgu-Mureșul are nevoie de realitate prin/până la limba lui Esop, un critic literar care să panorameze fenomenul cultural din zonă fără aceste Injecții de cumințire* reușesc o încrâncenări, fără excese provinciale de foarte interesantă tăietură dramaturgică În orizontul meu adjective, dar și fără accente de dispreț în realitate, fertilă precum pământul literar, aparițiile suveran, de excludere fără drept de amestecat cu gunoi de grajd. În acest Cristinei Sava au apel.. sens, ele pot fi privite ca niște morale cu fost tot mai Cristina Sava demonstrează, prin fabula suprimată sau ca fiind jucării convingătoare, „Orizonturile (sale) literare”, că are folosite, unele rupte, altele roase și toate ceea ce îmi instrumentele necesare pentru o dând seama despre timpul în care trăim. dovedea că evaluare corectă, pentru valorizarea Une macédoine de fruits, cum ar spune încrederea mea de contribuțiilor locale care nu așteaptă francezul, schije ale unui spirit polemic speranță se nici superlative, dar nici judecăți prin vindecat de patimă și care pot fi tușele confirmă și că avem de a face cu unul omisiune. unei realități în care spiritul ludic lasă să dintre criticii și istoricii literari care, Demisia criticului de la principiile se întrevadă un fond grav, absurd nelăsat dus de valuri, și-a urmat deontologice nu face servicii nimănui – uneori, păcălit alteori, unele dintre destinul, cu respect pentru cuvântul nici criticului, nici literaturii în general, aceste ziceri putând fi bune replici ale scris, pentru valoare, cu detașare față de celei mureșene în particular. unui Păcală online, pus – al naibii! – jocurile de culise ale literaturii. În deceniile opt și nouă, revista între subiect și predicat, ca virgula. Să Formată la școala poeziei mureșeană fanion, „Vatra”, și criticii încurce. Sau în drum, ca ursul. Ele sunt religioase, căreia i-a dedicat o teză de acesteia erau și promotorii scriitorilor cumințite doar tematic, puse într-o doctorat, Cristina Sava nu avea cum să mureșeni. ordine, arghezianul Manual de morală abdice de la principii morale și de la o Autoritatea critică a Cristinei practică nefiind nici el străin de acest conduită de bun creștin. Sava, câștigată cu trudă și stăruință, gen literar mai degrabă dezvoltat ca o Lecturile sale critice*, nu atât poate să relanseze prin judecăți critice excrescență a stilului decât ca urmare a sistematice, cât corespunzând unor corecte, oneste, printr-o abordare unei tradiții. Ce ni se pare a fi cel mai afinități elective, au determinat o sistematică, recuperatorie a celor trei important în aceste pastile (sârme, selecție generoasă, integrând contribuții decenii în care a fost pusă între șuruburi , alte lemne etc., după cum locale în cele naționale, abordând cu paranteze închise, mișcarea literară autorul însuși inspirat le numește) este obiectivitate teme care ar fi putut fi mureșeană, marginalizată până la faptul că ele împlinesc funcția de confiscate de un subiectivism ignorare. persona. Ele sunt măști, extrageri dintr- provincial. Degradarea relațiilor între un vacarm aproape dantesc, dar chibițar Interesant e că, deși cunoaște scriitorii locali, încrâncenarea ca în Joyce. Din gălăgia de peste zi, din pulsul vieții culturale/literare locale, exclusivistă aduc prejudicii pe termen toată pălăvrăgeala inutilă de pe internet Cristina Sava nu a ținut cont de lung, în condițiile în care, oricum, (știri, propagandă, ego etc.) ne rămân în animozități ori adversități, autori în literatura pierde teren în fața ofensivei minte replici așa cum ne rămân când aparență incompatibili regăsindu-se informaționale electronice și nici cărțile traversăm o piață ticsită de oameni. confortabil în același sumar de carte. printate pe hârtie nu se simt prea bine, Zumzetul acela furnicar l-a redat foarte A manifestat eleganță și echilibru în tiraje confidențiale și în distribuții de bine Răzvan Ducan în aceste cărțulii față de subiecte din orizontul său de tip familial, iar cititorii își fac tot mai care sunt, de fapt, una singură. Aceste așteptare: credința, vârstele poeziei, greu timp pentru lectură. replici nu trebuie atribuite lui Răzvan destinul literar, dialogul ca necesitate Pentru cei care mai cred în Ducan, ci personajelor sale, care le înțeleasă. virtuțile artei literare, Cristina Sava e un rostesc și preferă să rămână în off, ca Nu doar că am încurajat model de bune practici. niște veritabile personae. E o commedia exploatarea resurselor critice ale Și încă nu e totul pierdut! dell’ arte fără cod aici, asemănătoare Cristinei Sava, dar am și impulsionat NICOLAE BACIUȚ muzicii atonale, dar cu mai multă carne ideea de recuperare și aducerea între și relief. Putem vorbi despre un teatru (*Cristina Sava, ORIZONTURI LITERARE, coperte de carte a preocupărilor critice Ed. Vatra veche, 2019)

56

https://biblioteca-digitala.ro

CAPRA POETULUI de Bucuresti zi, de secunde De o vacanţă la Bucuresti De ieri îl preocupa capra vecinului. Unde Nicolae Rotaru pune paie pe Are, Doamne, o capră… focul cuvintelor. De-ţi vine să-i bei apă din bot Am venit să ne legăm destinele Merge la cosmetică în fiecare vineri Cu gândurile din colivia îngerilor! Şi când vine nici nu se uită la el Ce profunde sunt tristeţile Vorbește ungurește să nu înţeleagă Bucurestilor… nimic În parcuri primavara se umple de Dă din coadă să îl bage în draci flori Mănâncă așa manierat florile pe care i Dacă mai spuneti poeme simt că voi le dă înnebuni Că se simte președinte de bloc Le spun celor veniti din toata ţara ______Îi e și frică să doarmă, poate nici nu Mai bine bem palinca de Satu Mare şi Acum când scriu bate clopotul de la există mâncăm murături Biserica Doamnei Poate e capra din visele lui de Mai bine vorbim de cataclisme Preoţii stau şi privesc spre cer, când duminică imaginare vine odata Isus ? Poate e capra din visele lui de luni Am nevoie de voi şi de spaimele Geo Calugaru stă sub ploaia de „Dacă nu-mi aduceţi capra vecinului voastre, prieteni primavară, visând poeme cuminţi Nu mai vin la cenaclu” Ca şi cum aş vorbi mâine în Poeme duse la biserică Strigă el, disperat ! parlament despre iubire Sfinţite, care ştiu Tatăl nostru… Merge prin Herestrau cu ultima carte Ca şi cum aş trece cu privirea citită frunzele peste cetatea sfânta O oarbă plânge dupa colţ , maşinile Priveste iarba cum creşte în vreme ce ocolesc cu sfinţenie paşii o calcă. Acum, cand scriu asta, În vreme ce Ioan Ratiu îi explica Pe paginile cărţii creşte iarba, se aliniaza planetele poeziei infinitul Pe măsură ce citeşte paginile Bucurestiul e de fapt o doamnă E prima oarba care ştie tabla înverzesc timidă înmulţirii „Dacă nu îmi aduceţi capra vecinului E de fapt gandul nostru despre E prima oarbă care scrie povesti şi nu mai citesc cărţi” doamne timide aude luna plângând. Strigă el disperat. Care croşetează rime încrucişate Mă suna iubitele disperate şi uitate în atunci când La Bucuresti s-a inventat tăcerea magazine nu te privesc în ochi S-au inventat lucrurile simple şi În vreme ce schimbă rochii iar eu Vai, prieteni veniţi de peste tot adevărate dispar în noapte… Voi chiar credeţi că acum suntem cu Despre frumuseţe, iarbă şi flori Toate iubitele mele schimba rochii adevărat Spune Florin Grigoriu în vreme ce între ele Că scriem cu adevarat, pentru iubite noi Şi se iubesc între ele adevărate Privim în altă parte… Am auzit că au făcut sindicat Şi bem din sticle pline cu fantezii Iata, Silvana Andrada dă ora exactă Asociaţia fostelor mele iubite adevărate... călătoriilor Aşa cum se va înfiinţa Asociaţia prin galaxii literare Uite Eduard Ene cum mă priveşte cu viitoarelor mele iubite la întîlnirea specială cu Micul Prinţ interes “Dacă nu îmi aduceţi capra vecinului Autorii de la cenaclu aprind focul în Vrea să îl trec în noul meu testament nu mai iubesc nici o soba Vrea să îi las pixul cu care am scris cenaclistă cu scrisorile iubitelor, iubirile de la Timisoara Chiar dacă a scris 3 cărţi slabe, (Iubitele umblă aiurea prin parcurile Hei, Florin Grigoriu, poetele nopţii Şi o sa ma uit urât la bucureştence…” memoriei afective Te privesc prin geamuri difuze Spun, disperat ! Prin parcurile părăsite ale umbrelor Poate vi să le spui cum le cheamă… De ieri ma preocupă capra vecinului, cenacliere) George Calin, povesteşte amintiri cu Capra de Bucuresti noi ( Ce stiti voi ce inseamna o capra A trecut paştele când Proaspăt venit de la ambasada tăcerii, adevarata, Lacrimile au îmbălsămat mieii tăcerii De la întilnirea cu generalul Nichita De Bucureşti !) Hoinărind prin Nisipul clepsidrei, În faţa acestor lucruri Are, Doamne, o privire Eliberaţi de singurătatea uitării George Calin cugetă, adânc De-ţi vine să-i bei apă din bot! ______El , omul care

De când îl ştiu PRIETENILOR DE LA cenaclu se reîndragosteşte de noi

Omul care, Frumoase sunt creaţiile voastre de cînd îl ştiu Cu care spălaţi dimineaţa ochii împrumută cerului ploaia. copacilor GEORGE TERZIU Sunteţi prietenii mei de primăvara, de Marcel Lupșe, Flori de leac

57

https://biblioteca-digitala.ro

AȘ VREA SĂ FUG mai soarbe-mi lin polenul de pe trupul . fierbinte precum soarele ceresc sărută-mă din cap până-n picioare aş vrea să fug dar nu să mă feresc cu buzele fierbinţi şi parfumate iubitul meu ce vrei să-mi sfărâmi aş vrea să-ncepi cu sânii de se poate scutul şi noaptea căci mă tem nespus de mă las în voia ta ca o copilă soare ce nu a fost atinsă pân-acuma mă-nvăluie timidităţi de floare şi zău că nu fac dragă pe nebuna şi simt fiori pe ceafă şi pe spate tu amiroase-mă precum m-ai rupe din nici n-aţi purces la drum buze curate lumină iar eu simt o continuă dogoare ADELINA FLEVA ______

Niciun sinistru nu-ți stă-n cale care-mi veghează neastâmpărul Cât o patimă te-animă; răstimpul și serile Doar moartea-i zeu, ce te prăvale, dintre astăzi și mâine Din fiirea ta sublimă. și apoi, și apoi, și-altădat, și altădat TRECERE când cerul cu astrele în veșmintele noi Ca liniștea înserărilor mă privește uimit trecem nepăsători gânditor și mirat MEDITAȚIE peste imensul amestec prin toate ferestrele. de lumini și umbre Admirându-i vastitatea, gânditori -uneori Icari, alteori, Prometei- LA FINAL precum sihaștri, și din când în când V-ați închipuit vreodată ce-ar fi cerul ceea ce părem a fi. Rareori înțelegem fără aștri? că zăvorându-ne sufletul N-ar mai fi lumina Lumii, ci imensă Cerul se miră dar tace în atâtea și-atâtea zidiri pustiire pământul-indiferent devenim nevisate Viscolind suflarea morții peste- ne așteaptă răbdător întruchipări pe care ntreaga omenire. la întâlnirea mută le vor alinta vânturile din locul anume le vor mângâia ploile Meditând cu ne-mpăcare la etern și unde suntem chiar noi. iar toridul sărut al mirelui Soare necuprinsuri, le va trezi la viață. V-ați închpuit vreodată ce-ar fi omul DESEORI fără visuri, După scurgerea nisipului Fărăr doruri și iubire, fără lacrimi și Sunt deseori trist în implacabila clepsidră durere, -Pescăruș căzut în nisip- pieri-vor amintirile și frica. Fără vrerea ce-l înalță peste noime și pentru că mi-e așa un dor mistere? de toate gândurile pure NICICÂND care se nasc și mor Ar mai fi, el, înger-demon, ne-ntrupate-n vreun chip, Voi învia ce-a fost frumos stercurându-și arca vieții, un chip oarecare -Ca un Luceafăr, ca un Soare- Printre Scylla și Carybda, cum se ori într-un fantastic zbor În pomul vieții rămuros, nevoiau profeții? spre o geană de zare Ucis de-nghețuri și ninsoare. Și-ar mai fi născocitorul – pui de mi-e dor de visul și tăcerile Pasăre Măiastră, Cele spuse și nespuse, Care urcă muritorul până lângă bolta- Le voi chema la mine, iară, albastră? Doruri, gânduri, toate-apuse Vor înflori ca prima oară. ODĂ Iar dorințele ucise Miracole și vechi mistere Scălda-le-voi în apa vie Sunt pământene și cerești, A șipotului plin de vise Dar uriașul între ele Spumegând spre veșnicie. Știi bine, omule, tu ești! Amărăciuni și-ndurerări, Tu n-ai rivalul și măsură, Otrăvurile ce mă-ngheață, Și nu te-asemeni cu nimic: Nicicând n-or mai găsi cărări Nici în iubire, nici în ură; Să-mi stingă soarele din viață! În juru-ți, totul e prea mic. IULIU IONAȘ Marcel Lupșe, Clăițe

58

https://biblioteca-digitala.ro

fiind considerat în continuare, alături de alţi colegi, „nedemn” şi „nepregătit”. În istoria culturii româneşti, Ştefan Bezdechi a rămas însă ca un mare savant, specializat în clasicismul greco-latin şi format inclusiv în ambianţa generoasă a (XXVII) Şcolii Române din Roma. Istorici transilvăneni la Accademia Nici medieviştii transilvani di Romania din Roma în perioada formaţi în ambianţa Şcolii Române interbelică – câteva evocări din Roma nu au fost mai prejos. Începem cu Virgil Vătăşianu (1902- Nicolae Lascu (1908-1988), fost 1993), unul dintre cei mai mari ______profesor şi prorector al Universităţii istorici de artă români, născut la publică un studiu despre însemnările din Cluj, s-a ocupat la Roma de Sibiu, zonă din care provin o serie de de călătorie ale lui Claudio Rangoni, Metamorfozele lui Ovidiu mari istorici, de la Ioan Lupaş şi nunţiu apostolic în Polonia, (Ephemeris, VI, 1935, p. 368-441), Andrei Oţetea până la Ioan Moga şi dintre anii 1599-1605 (la paginile pentru a deveni apoi unul dintre Aurel Decei. A fost membru al Şcolii, 378-518), în care se reflectă de fapt cei mai mari exegeţi ai vieţii şi ca bursier, între 1930 și 1931, apoi, ca situaţia Transilvaniei în timpul lui operei marelui poet latin. A fost angajat (secretar/locțiitor), în Mihai Viteazul, Sigismund Báthory, traco-dacică, macedoneană, illirică) şi 1934-1936 şi 1938-1946 (în ultima Gheorghe Basta şi Radu Şerban. despre etnogeneza românilor, cu un perioadă, cu scurte întreruperi). Autorul era tânărul studios Nicolae bun specialist în istorie antică Pornind cu studiul originilor Buta (bursier în 1924-1926), devenit universală. A studiat la Roma, reprezentării iconografice a apoi, între 1927 și 1929, asistent la găzduit de Accademie, între anii 1932 Adormirii Maicii Domnului (La Institutul de Istorie Naţională din și 1934. Nu se poate trece Dormitio Virginis) – studiu publicat Cluj. Tot el a scris şi despre unele peste Ştefan Bezdechi (1888- în Ephemeris, VI, 1935, p. 1-49 –, „ştiri tipărite”, italiene – în total 472, 1958), provenit din vechiul regat, Virgil Vătăşianu a devenit un exeget publicate ca anexe – de la finele filolog clasicist de marcă, cu trimiteri al artei medievale româneşti, cu secolului al XVI-lea (1599-1603) spre istorie, filosofie şi teologie, lucrări de referinţă despre despre Ţările Române autorul singurei lucrări redactate în vechile biserici de piatră din Ţara (Diplomatarium, II, 1930, p. 72-304), latină din câte s-au publicat în anuarul Haţegului sau despre pictura murală înscrisuri în care era exaltat curajul Şcolii (despre concepţia Sf. Ioan Gură din nordul Moldovei, cu tratate şi lui Mihai Viteazul în apărarea de Aur privind filosofia sinteze despre arta românească şi Creştinătăţii ameninţate de otomani. platoniciană – Ephemeris, I, 1923, europeană a evului de mijloc. Era Un coleg al lui Nicolae Buta a fost şi p. 291-337), preocupat de adeptul concepţiei că la baza „clujeanul” Gheorghe Vinulescu moştenirea clasicismului greco-latin specializării în istoria artei trebuie (originar din Banat), secretar- în Evul Mediu şi epoca Renaşterii. A să stea studiul aprofundat al istoriei bibliotecar (între 1931 și 1940) la studiat ca bursier la Accademia di generale, naţionale şi universale. acelaşi Institut de Istorie Naţională, Romania în 1923-1924. A publicat Alexandru Doboşi (1899- care a publicat tot în Diplomatarium cronologia domnilor Ţării Româneşti 1951), născut la Medieşu Aurit, (IV, 1939, p. 75-135) studiul Pietro de Naum Râmniceanu (Sibiu, 1944) judeţul Satu Mare, bursier în Diodato e la sua relazione sulla şi s-a interesat, cu mare acribie, de anii 1929-1931, a început cu studii Moldavia (1641), relevant pentru viaţa şi opera lui Nicolaus Olahus, clasice, legate de vechiul oraş situaţia Moldovei din timpul lui considerat de el, pe atunci, „primul Bovillae (Ephemeris, VI, 1935, p. Vasile Lupu. umanist de origine română” (Nicolaus 240-367), pentru a se afirma apoi în Gheorghe Vinulescu s-a aflat Olahus, primul umanist de origine ţară ca medievist (cu precădere) în între bursierii de la Roma în anii română, Gorj, 1939)14. Profesor de mediul academic clujean, cu lucrări 1936-1938. limba şi literatura greacă veche la legate de trecutul Transilvaniei. Acad. IOAN AUREL POP Universitatea din Cluj (1919-1951) şi Doboşi a făcut şi o specializare colaborator al Institutului de istorie, la Institutul Italian Comercial din ______devenit în 1945 membru Roma (1929-1931), a urmat corespondent al Academiei Române, Facultatea de Litere a Universităţii Note nu a fost scutit de greutăţi în timpul din Roma (1929-1930), unde şi-a luat 14. Rar menţionat şi el, iar uneori regimului comunist. Exclus din şi doctoratul în istorie. A fost pomenit cu numele greşit, Academie în 1948, ca „intelectual asistent universitar la Cluj, neconsacrat, de Bezdeki (G. burghez”, alături de atâţia alţii, a profesor secundar, asistent şi şef Lăzărescu, op. cit., p. 85). fost reprimit abia în 1990, post de lucrări la Institutul de Istorie A mai publicat, tot în Ephemeris mortem. O comisie politică a Naţională din Cluj. (II, 1924, p. 239-377), un vast autorităţilor comuniste a discutat Primul număr al celui de-al studiu despre epistolele (în greceşte) reprimirea sa în Academie în 1955, doilea periodic al Accademiei – lui Nicefor Gregoras. dar fără niciun rezultat favorabil, Diplomatarium italicum, I, 1925 –

59

https://biblioteca-digitala.ro

MIHAI EMINESCU poetului V. Alecsandri pe când ŞI BASARABIA (XVI) autorul scrisorii fusese „Ioan Alecsandri, fratele poetului” 19. Eminescu constată că „Le Nord” confundând „pe poet cu omul politic” 20 Fără armată, românii, deşi n-au Ioan Alecsandri, îşi permisese să pierdut proprietatea asupra „dea lecţii poetului”, 21 împărţindu-i pământului, nu au mai avut „putere „învăţăminte”22. Din răspunsul 1 fizică” , iar fără domni pământeni şi- gazetei ruseşti către V. Alecsandri, 2 au pierdut „puterea morală” , primind Eminescu a înţeles că respectiva lovituri grele de la Turcia. publicaţie considera poezia La Passarowitz, Turcia declară incongruentă cu domeniul politicii. ______Austriei „că nu poate ceda Moldova” Imediat, poetul naţional nu scapă Basarabiei. Prima parte a studiului 3 căci ţara era „închinată, şi nu supusă prilejul de a nota cum că „pretinsul poetul naţional l-a rezervat numelui şi cu sabia”4. Mai târziu îns „mai tîrziu paralelism între politică şi poezie nu întinderii Basarabiei (subl. M. E.). ă 23 cedează Bucovina, iar în anul 1812 este exact” : „Poeţi se găsesc foarte Pentru început, Eminescu 24 Basarabia” 5 nu prin luptă „cu sabia” rar – politicieni cîtă frunză şi iarbă” . informează cititorii despre minciunile 6, „ci prin fraudă” 7. Valoarea sau nonvaloarea unui om gazetelor ruseşti, şi întru sprijinirea Când s-a cedat Bucovina „s-au politic, postula Eminescu, ţin de îm- opiniei sale aduce cele scrise de prejurări, „de mediul social, de con- ziarele „Nordul” sau „Le Nord” şi cumpărat delegaţii turci şi un general 25 8 „Viedomosti”, care tot repetau „cu rus” , iar când s-a pierdut Basarabia stelaţia puterilor” . Un om lipsit de st ruin c Basarabia” 31 fusese tot prin hoţie, căci „delegaţii Rusiei” orice calitate „poate fi un politician ă ţă ă mare în împrejurări date” 26, pe când cucerită de ruşi „cu sabia de la tătari primiseră ordin „să-ncheie pace cu 32 orice pre ”9 deoarece „intrase o mediocritate umană „nu va fi sub şi de la turci” . ţ 27 10 Eminescu avea convingerea, în Napoleon I în Rusia” . Moruzi, nici o împrejurare un poet mare” . baza documentelor istorice, că din diplomatul Turciei fusese Un poet mare face o activitate 11 „nobilă” în slujba omenirii, el se veacul XIV, nicio parte din Basarabia „cumpărat” de ruşi care, pe lângă 33 bucură „pe scara omenirii de un rang n-a fost „a turcilor sau tătarilor” . bani şi aur, l-au asigurat că-l vor pune înnăscut atît de mare încît pe lângă Basarabia aparţinuse Ţării Moldovei, domn în Moldova. La Bucureşti, în dînsul mulţi dintre principii reali sînt ca „stat constituit, neatîrnat” 34, de i 1812, Moruzi n-a cedat toată ş numai nişte bieţi comedianţi”. 28 acest stat era „slăbit şi încălcat în Moldova Rusiei „că atunci n-ar fi 35 12 Politicienii practică „mizeria posesiunile sale” de Turcia. Deci, avut unde domni” : „cedă deci 29 36 13 înjosirii şi meschinătăţii omeneşti” , jumătatea ei dintre Prut şi Nistru” . Moldova era proprietarul „locului” . având ca ţintă „răpirea prin putere şi Deşi Moldova, domnii săi „ajunseseră De asemenea, când s-a vândut 30 Basarabia ruşilor, „o flotă engleză amăgirea prin cuvînt” . atît de slabi încît dreptul nostru era stătea în Bosfor şi sili pe sultan să Se observă lesne că, sfârşitul dezbrăcat de putere şi nu putea să se 14 articolului i-a oferit poetului naţional apere, aceasta nu este o dovadă că încheie pacea de la Bucureşti” . ocazia ideală de a sublinia pentru Moldova a renunţat vreodată la După ce sultanul „ridică mucul cititori abuzurile şi demagogia dînsul”.37 Un drept asupra unui condeiului de pe tratat” 15, îl puse „pe deşănţată practicate de politicienii pământ al unei ţări, postula axiomatic o altă hîrtie: sentinţa la moarte a lui 16 liberali, care luaseră puterea în Mihai Eminescu, „nu se pierde decît Moruzi” . România de mai bine de doi ani. 38 prin învoirea formală de a-l pierde” „…pretinsul paralelism între GICU MANOLE politică şi poezie…” „A rosti numele Basarabia e una cu ______a protesta contra dominaţiei NOTE 1 2 3 4 5 Şi articolul din 2 martie 1878, ruseşti” Ibidem Ibidem. , Ibidem. Ibidem. Ibidem. 6 Ibidem. 7 Ibidem. 8 Ibidem. 9 unul scurt, Eminescu îl consacră În zilele de 3, 4, 7, 10 şi 14 martie 10 11 12 13 Ibidem. Ibidem. Ibidem. Ibidem. aceleiaşi gazete „Nordul” („Le 1878, poetul naţional publică în Ibidem. 14 Ibidem. 15 Ibidem. 16 Ibidem. Nord”) care apărea la Bruxelles, care „Timpul” un studiu ştiinţific intitulat 17Ibidem. 18. Ibidem 19 Ibidem 20Ibidem. primise o scrisoare din România de la Basarabia, pe care gazetarul Emines- 21Ibidem. 22Ibidem. 23Ibidem. 24Ibidem. 25 Ibidem. 26 Ibidem. 27 Ibidem. 28 Ibidem. 29 un domn „Alecsandri”, care domn cu l-a împ r it în ase p r i. Le vom 30 31 32 33 ă ţ ş ă ţ Ibidem. Ibidem. Ibidem. Ibidem. adresase o scrisoare „principelui analiza pe fiecare în parte, nu înainte 34 35 36 37 17 Ibidem. Ibidem. Ibidem. Ibidem. Gorciacoff” cu prilejul cererii de a constata că demersul jurnalistic, Ibidem. 38 Ibidem. Eminescu are dreptate. Rusiei de reanexare a Basarabiei de ştiinţific eminescian urmărea infor- Când un stat acceptă printr-un tratat cu un către Rusia. marea opiniei publice asupra adevă- alt stat ca teritoriul său de patrimoniu istoric să rămână acelui stat, acel stat a „Le Nord” confundase pe autorul ratei istorii a acestei provincii româ- renunţat definitiv la drepturile sale. Cazul scrisorii „d. locotenent-colonel” 18 neşti. Cu ajutorul studiului, Mihai cel mai nimerit este tratatul din 2 iulie Alecsandri cu poetul Vasile Eminescu scotea în evidenţă, o dată 1997 dintre România şi Ucraina, prin care mai mult, nedreptatea strigătoare la Herţa, insula Şerpilor şi nordul Bucovinei Alecsandri, fapt care-i oferă prilejul sunt abandonate definitiv Ucrainei de către poetului naţional să ironizeze gazeta cer pe care Rusia o comitea faţă de odiosul preşedinte de atunci Emil rusească. „Le Nord”, deci, răspunsese România, reanexând sudul Constantinescu.

60

https://biblioteca-digitala.ro

curge-ncet, apa parcă doarme,/Iar la răsărit, cerul roșu arde./Soarele e sus și-ncălzește tot,/Vântul lin trezește

(IV) frunzele pe plop. ”(„Zorile lui 4.Lirism popular Cuptor”, pg 77, Poesii) Ca literatură, pe lângă fluentele Într-o armonică transfigurare a memorii, cel mai valoros fascicul al lumii sale originare, cu senzorii re- caietelor lui Nistor îl constituie poe- ceptivității estetice întinși spre natură, Nistor reconfigurează toamna în cu- mele, deși ipostaza de poet pare mai puțin reușită decât cea de memo- ______lorile tipice satului natal din vremea rialist. O fecundă forță lirică l-a ghi- ori ființa de taină. Pentru aceasta, copilăriei:„ Soarele mai strălucește,/A dat, totuși, spre un gen de literatură recunoaște rolul primordial al limbii: sosit a toamnei lună;/Frunza-n co- empirică, în care se reflectă simță- „Numai limba l-a făcut pe om, om,/ dru-ngălbenește,/ Oamenii bucate- min-te fundamental-umane. Așa a Altfel ar fi fost și el, ca-n grădină-un adună”. („Toamna”, pg. 78, Poesii) compus, sau a „combinat”, cum cu pom”.(Limba noastră…Poesii pg 36) Sfidându-și propria condiție, prin modestie îi plăcea să-și numească În capitolul doi, „Poesii versificație populară uneori de munca, două volume olografe de patriotice”, titlurile însele îi trădează sorginte coșbuciană, idilicele peisaje poezie. dragostea de țară, „unde şi paserile nu de iarnă ale copilăriei se confundă cu Primul volum se structurează în ştiu almintrelea să cânte decât cele din Japonia: „Iar la streșini pe la șase capitole: „Poesii clasice”, „Poe- româneşte”: „Patria Română”, „Adio, case/Atârnă lumini de gheață” sii patriotice”, „Poesii naturale”, Transilvanie!”, „La arme!”, „Înainte”, („Iarna” pg. 81 Poesii) „Poesii pătrundătoare”, „Poesii des- „Idealul nobil”, „Unirea”, „Pentru Privind și eu, în 2015, țurțurii din pre străinătate”, „Poesii de amor”. libertate”, „Nimic nu ne-nspăimântă” strașina unui templu, am captat Fără formația unui om cult, dar etc. În septembrie 1916, la imaginea în matrice de haiku: cu antenele gingășiei sufletești întinse Aonogahara, purtător de cuvânt al „Templul din Nikko -/Suflete spre universul înconjurător, în cel de unor năzuințe românești comune, află înmuiate/ Când țurțurii plâng” al doilea volum a cules poeme ale de intrarea României în război de Două poezii despre Aurel Vlaicu unor națiuni, denumindu-le „cântece partea Antantei și lansează un ordin ne spun că avusese acces sporadic la internaționale…”. de încorporare, spre a-și asigura ziare, căci la 13 septembrie 1913, la De la bun început, în prefața subzistența identitară: „Lăsați plug și moartea aviatorului, era deja plecat caietelor, își declină calitatea de poet, coasă,/Pană și hârtie!/Azi ne cere din țară. Știrile primite le trecea prin dar continuă să scrie, cu naiv simț brațul/Mama Românie”(„La arme”, filtrul propriei simțiri, în versuri artistic, sute de poeme de sorginte pg 52, Poesii). stângace dar sincere, sfidând cultura folclorică. Modestie sau realism? Din perspectivă românească, sur- poetică precară și educația modestă. După ce i-am citit cu atenție caietele să de vitalitate și ethos naț ional, „Po- Nostalgic, se adresează locurilor din care își trăsese vigoarea, l-aș esii patriotice”, reprezintă o briliantă natale: „Nu te întrista, Someș, apă cataloga, mai degrabă, drept un „poet piesă între compunerile sale, expri- dulce,/Oriunde vei merge și eu mă voi popular”, ghidat de intuiție, lirism, mând cu sinceritate sentimentele unui duce”. inspirație și talent nativ. La acestea se român de rând, de o manieră bala- Abilitățile artistice ale matelo- adaugă recursul la resorturile descă. Prin aceasta, contrazice teoriile tului nu se opresc la literatură, ci trec fundamental umane, pe care le invocă conform cărora Marea Unire de la prin muzică, probând o voce agre- din versuri folclorice: „Numai știința 1918 s-ar fi realizat doar prin elite. abilă, apreciată când cântă în cor sau și iscusința ne pot scăpa,/Iar fără ele „Poesii naturale”, un alt capitol solo. În jurnal înscrie note muzicale, năcazuri grele ne vor inunda”. liric din zestrea-i de simțire sufleteas- ceea ce, surprinzător pentru un simplu La fel ca în pictura naivă, nu că, aduce seninătate, sensibilitate, țăran-marinar, relevă fațete tainice ale forma importă cel mai mult, ci simplitate și spirit de observație în portretului său artistic. Mai mult, conținutul disimulat sub formă, câmpul „combinațiilor” sale. Prin preocupările-i grafice excedează respectiv sublimul mesajului. Scrise prismă niponă, poemele despre natură cadrul limbii române, măcar și prin cu naturalețea respirației, poemele se molipsesc cu ceva din haiku, simpla transcriere a unor poezii din sale par icoane pe sticlă, miracol al preluând cel puțin explicita referire la alte limbi și chiar transliterarea unui creativității artistice instinctive. În fiecare anotimp. poem din japoneză. A transcris și mediul nipon, cineva ar putea să-l Forța sufletească interioară articole de ziar din engleză ba chiar și asemuiască, grație simplității sale, cu imprimă imaginilor primăverii o imnul Statelor Unite. tehnica imprimării prin blocuri de respirație universală: „Păsările cântă Prin asemenea „transcrieri” prefi- lemn, dusă la apogeu de maestrul prin arbori înfloriți/ Dealuri mari și gura proiectul european „Transcri- Katsushika Hokusai, cel care munții ne par că-s auriți./Printre bathon”. declarase că, de ar trăi 130 de ani, ar florui și frunze sclipesc mărgăritare/ Excedentul de timp pus la dispo- ajunge să deseneze un punct viu. Aceasta e roua privind la mândrul ziție de soartă și-l consuma în scris. Prea puțin tehnic prin ce a soare.”(„Primăvara ” , pg 75, Poesii). Fără ostentație, structura epică a nara- realizat și a trăit, dar stăpân pe simțul Bazat nu atât pe prea sumara-i țiunii sale încorporează momente vieții și al naturii, prin netăgăduite educație, cât mai ales pe intuiție, în meditative și cugetări adiacente emoții în compunerea poeziilor și poemele despre vară punctează trăirilor fizice. Modul de a scrie, → jurnalelor, Nistor își devoalează une- globalismul satului ardelean:„Râul RADU ȘERBAN

61

https://biblioteca-digitala.ro

în ciuda greșelilor gramaticale, denotă talent nativ și îi apropie notele de o veritabilă literatură de călătorie. De fapt, pasiunea sa pentru literatură nu S-a înveșnicit în sufletul meu, trebuie ignorată, a sa fecundă putere universul satului românesc și nu în lirică definindu-l drept un „scriitor – altă parte decât la Vaidacuta, satul țăran autodidact”. O confirmă aruncat peste dealurile Suplacului din istoricul Liviu Bordaș, în studiul său județul Mureș. Chiar dacă realitățile „Șapte ani în Asia (1913-1920)”, din mediul rural în ziua de azi, sunt subliniind spontaneitatea lui Nistor, altele, satul ca formă tradițională de ______ca povestitor popular naiv, hotărât să locuire, este o entitate cu reguli bine predă. Satul Vaidacuta, atestat înfățișeze cititorului orașele orientale stabilite, un cod comun al valorilor. documentar la 1733, a rămas acum cu oameni, obiceiuri și experiențe Vaidacuta nu este un sat părăsit, aproape un loc părăsit, în care mai etnografice din zonele vizitate. deoarece, cele câteva familii care mai viețuiesc sub douăzeci de locuitori.

1. Ridicând o nouă ancoră locuiesc aici și au păstrat vatra caldă, Multe case s-au părăginit, cei care au Scrisul ca mijloc de subzistență – readuc prin sărbătorile de peste an, în rămas privesc acum resemnați spre aceasta pare a fi logica existenței memoria noastră, dorul de casa cimitir și așteaptă dangătul de clopot, matelotului. Primim o lecție: cuvân- părintească, o recuperare a valorilor care-i mai cheamă, din când în când, tul scris poate fi un prieten, un me- ce nu se vor uitate. la biserică”. (N.Băciuț.) dicament, un mijloc de supraviețuire, Prin grija lui Ioan Sita de la Târ- A invitat apoi pe rând partici- o hrană de subzistență, un antidot al năveni, există aici un muzeu al satului panții la eveniment, care au venit cu clipelor de restriște. Va prelua cineva tradițional, cu tot ceea ce păstrează în sufletul încărcat de bucurie: pr. această lecție, această apă vie a obicee și tradiție, locul acesta mirifc Gheorghe Nicolae Șincan, Răzvan supraviețuirii prin cuvânt, să o asemeni Paradisului, toate valorile Ducan, subsemnata, Gina Moldovan, transmită mai departe? aparținătoare locului. Așadar, au avut Elena Cristea, Ana Munteanu Memoriile sale de călătorie se loc la „Fântâna lui Vaida” – cum mai Drăghici, Mircea Dorin Istrate, profilează, cu savoarea autenticității, e numit satul -, manifestările derulate Traian Comșa, preoți, oameni drept embrion al literaturii române de sub egida UZPR, organizate de Direc- de cultură, ziariști. Au fost invitați călătorie în Japonia, în care cu ția Județeană pentru Cultură Mureș, sătenii să își exprime opinia despre modestie am înscris „Stația Tokyo – UZPR, filiala Mureș, Asociația „Cre- reîntregirea acestui sat și mai bine Jurnal de ambasador”. Evident, neluri Sighișorene”, TV AS dorit, repopularea lui, deoarece trebuie să păstrăm proporțiile, căci Târnăveni. păstrează din miezul vremurilor, jurnalul său a implicat infinit mai Sub genericul blagian „Veșnicia multe amintiri, povestiri, tradiție. mult curaj, determinare, sacrificiu și s-a născut la sat”, amfitrionul Nicolae La biserica din sat s-a ridicat un suferințe, în spiritul moralei creștine. Băciuț, cu tact și îndemânare artistică monument în cinstea eroilor căzuți în Conform aforismului lui Michel- l-a invitat pe domnul Sita Ioan, în cel de-al Doilea Război Mondial. angelo „în fiecare bloc de marmură calitate de gazdă să facă onorurile Peste drum de biserică, muzeul se află o statuie”, Nistor a modelat deschiderii acestei manifestări, care a refăcut și întreținut de domnul Sita blocul de marmură al cuvintelor, fost un preambul al zilei de întâlnire Ioan, și-a îmbogățit colecția de cărți schițând o sculptură literară demnă de cu Fiii Satului vaidacuțeni. donată de scriitorii și interpreții de a fi definitivată în zilele noastre. Sper A urmat o dezbatere cu tema muzică populară, iar cartea de onoare că într-o zi specialiștii în literatură îi „Satul în literatură, satul în viață – de mai are doar câteva file din cele 500, vor finisa lucrările. Chiar mai mult, la Slavici la Rebreanu, de la Blaga la (atât de plină este), de impresiile așa cum a procedat Haruki Murakami Ioan Alexandru”. Importanța pe care trecătorilor valoroși. cu primul său roman, poemele sale o are satul ca valoare, reîntoarcerea la Dacă dăm o „fugă” imaginară în traduse în limba engleză și apoi în vatra străbună, au fost punctele atinse satele copilăriei noastre, găsim auten- retroversiunea română cu aportul de domnul Nicolae Băciuț, care, cu ticitatea unei vieți trăite tihnit, ne vreunui talentat poet contemporan ar emoție a spus: „Când Târgu-Mureșul amintim cum au trăit bunicii și pă- conferi retușul final unui tezaur spera să fie capitală europeană a cul- rinții noștri, cum au lucrat și cum s-au redescoperit, extinzându-i pe verticală turii, s-a lansat un proiect dătător de odihnit gospodarii satului. dimensiunea într-o poezie cultă, speranțe: „Satul autentic transilvă- O imagine cu totul specială pe izvorâtă din sentimente autentice. nean – muzeu al creației și armoniei”. care nu o vom pierde din memorie Așa cum Creangă a creat povești Oricum, din această nefericită for- niciodată, dacă ne-a marcat pozitiv și nemuritoare prelucrând folclorul, mulare s-a ales praful, iar satul se s-a încrustat în educația noastră, ca poate un literat va rescrie povestea lui stinge încet, tulburat uneori de visele fiecare, să devenim ceea ce suntem Nistor și, de ce nu, un scenariu de celor care speră ca Vaidacuta să azi. film bazat pe comoara sa lăsată moș- renască prin cultură, așteptând ca aici Retrăind povestirile înțelepților tenire, care încă poate oferi surprize. să-și ridice case tradiționale artiști, satului, vom înțelege că țăranul Revenind la titlul nostru, ajung scriitori, aducând un pic de viață și de român a trăit într-un univers complex, cu gândul la Anne Sylvester cu a sa speranță. „Veșnicia s-a născut la sat” bazat pe regului nescrise, respectate melodie „Ecrire pour ne pas mourir”, e una din acțiunile care induc senti- cu sfințenie și credință. simbol al legendarei creații a lui mentul că satul, deși moare, nu se GABRIELLA COSTESCU Dumitru Nistor.

62

https://biblioteca-digitala.ro

Convorbiri duhovnicești uliță stă Hristos. Amintiți-vă: „Flă- mând am fost și Mi-ați dat să mă- nânc; însetat am fost și Mi-ați dat să

„Iadul este locul unde omul beau; străin am fost și M-ați primit...” nu poate iubi.” (Matei 25, 35). Iată pe ce uliță stă Hristos! Pe ulița celor flămânzi, pe - Luminiț a Cornea: Înaltprea- ulița celor însetați, pe ulița celor bol- sfințite Părinte Mitropolit, la începu- navi, pe ulița celor goi, pe ulița celor tul fiecărei predici binecuvântați pe străini, pe ulița celor întemnițați. Dumnezeu care ne chemă la Sfânta De aceea îi îndemn și pe cititorii Liturghie ca să ne dăruiască hrană noștri, după ce pleacă, duminica, de la duhovnicească spre întărirea noastră sfânta biserică și în cursul săptămânii, în călătoria până la porțile Cerului. vă îndemn să mergem cu toții pe ulița Foarte frumos spus și de mare folos! aceasta a flămânzilor, a necăjiților, a Consider că astfel treziți curiozitatea ______înlăcrimaților. Pe această uliță stă credincioșilor de a asculta cu interes acolo, un soț și o soție merg la Hristos... pe această uliță la numărul predica. judecată, dar durerea este când se 1, ușor de reținut și de aflat. Înaltpreasfințitul Ioan: despart, nu când află rezultatul Și numai acelora ce în viață Binecuvântați să fie cei ce vin la judecății. De ce plângem noi când le aceasta vor umbla cu Hristos, vor trăi Sfânta Biserică, ca să ia din mâna lui ducem pe dulcile noastre maici la cu Hristos pe această uliță a săracilor, Hristos hrana duhovnicească pentru mormânt? Părinții noștri, frații noștri a orfanilor, a nemângâiaților, acelora călătoria de Sus. Nici eu și nici plâng la această despărțire. le va spune Hristos: Veniți, părinții bisericilor nu vă hrănim, ci Și ce le va spune Hristos celor binecuvântații Tatălui Meu, și Hristos este acela care ne dă hrană de-a dreapta Sa? Veniți, binecuvân- moșteniți împărăția cea gătită vouă duhovnicească pentru a putea călători tații Tatălui Meu, de moșteniți Împă- la întemeierea lumii! mai departe, spre Cer. răția gătită vouă de la întemeierea Dar când le spune celorlalți: mer- L.C.: Vă rog, Înaltpreasfințite lumii! Iată! De la întemeierea lumii, geți de la Mine, blestemaților!? Cum Părinte, să ne spuneți un cuvânt de Dumnezeu a rânduit loc pentru bucu- spune Sfântul Apostol Matei: „Du- învățătură despre pericopa evanghe- rie veșnică, pentru cei ce-L iubesc pe ceți-vă de la Mine, blestemaților, în lică din Duminica înfricoșătoarei El, pentru cei care se închină în duh focul cel veșnic, care este gătit diavo- judecăți (Matei 25, 31-46)! și-n adevăr Preasfintei Treimi Dum- lului și îngerilor lui” (Matei 25, 41). Îps. Ioan: Ce înseamnă aceasta? nezeu, Tatălui și Fiului și Sfântului L.C.: Bineînțeles, Înaltpreasfin- Cum va fi judecata? Desigur, Duh. țite Părinte Mitropolit, că un înfricoșătoare. Sfintul Apostol și Ce le va spune celor de-a stânga? credincios n-ar dori să audă asemenea Evanghelist Matei, prin harul Duhului Mergeți de la Mine, blestemaților! cuvinte imperative. Sfânt, ne-a scris câteva cuvinte despre Vai, vai și iarăși Îps. Ioan: Găsiți aici o nuanță cu ziua cea din urmă, despre Ziua cea de vai! Câtă deosebire între verbe! totul deosebită; nu spune: plecați de Apoi. Spune că în ziua aceea se vor Veniți la Mine, binecuvântați Tatălui! la Mine, blestemaților, în focul gătit aduna toate neamurile. Să luăm Mergeți de la Mine, blestemaților! Ce de la întemeierea lumii. Deci nu aminte la verbul „a aduna” care este ați vrea să auziți în clipa aceea? Veniți Dumnezeu a pregătit focul, pentru că la forma lui gramaticală reflexivă, sau mergeți? Acestea sunt cele două a vrut Dumnezeu ca toți oamenii să adică e„s vor aduna”, nu spune că va verbe, cele două cuvinte care vor fie alături de El în împărăția cea trimite un înger să-i adune pe oameni, despărți atunci lumea. cerească. Cine credeți că a aprins ci se vor aduna ei în ziua aceea. Dacă Dumnezeu să vă binecuvânteze acest foc? citiți în Sfânta Scriptură, spune că se pe toți! Să rămâneți sub A fost acest sâmbure al bucuriei, va arăta semnul Fiului omului care binecuvântarea lui Dumnezeu și aici, totuși îngerii care au căzut s-au aprins este Sfânta Cruce. Mai spune Sfântul pe pământ, și în veșnicie! Mă bucur de mândrie, s-au aprins de ură, L-au Matei că, întru slavă, înconjurat de că cititorii noștri sunt mănunchiuri omorât pe Dumnezeu. S-au aprins de Sfinții Îngeri, va veni Hristos. Numai binecuvântate care doresc să intre în ură și atunci luat-a naștere focul. Ei că Sfântul Apostol și Evanghelist împărăția Cerului. Doamne, milă și au aprins de ură focul în care înșiși au Matei nu spune că-i va judeca Hristos îndurare peste acești frați și surori! căzut și de aceea spune un înțelept că pe oameni, ci spune că-i va despărți Nu lua de la ei binecuvântarea Ta cea iadul este locul unde omul nu poate pe oameni unii de alții, așa cum cerească, nici aici, nici în veșnicie! iubi. desparte, spune Hristos, păstorul oile L.C.: Înaltpreasfințite Părinte, Feriți-vă de locul în care nu se de capre. Deci, pe cei buni, de-a într-o predică la această sfântă poate iubi! dreapta și pe cei răi, de-a stânga. evanghelie (Matei 25, 31-46) spuneați Care credeți că ar fi starea lui L.C.: Prin urmare, e vorba întâi despre Hristos că locuiește pe o Hristos în ziua aceea când va despărți despre despărțire, Înaltpreasfințite anumită uliță din localitatea noastră, a lumea? Vorbim despre Hristos ca Părinte. Apoi urmează desigur fiecăruia. Vă rugăm să insistați asupra Dumnezeu și om, că, atunci, ca judecata care este „înfricoșătoare”. acestei afirmații. Dumnezeu și om, L-am văzut pe Îps. Ioan: Eu zic că despărțirea Îps. Ioan: Am întrebat atunci pe Hristos și plângând și suspinând. → este mai grea și mai profundă decât ce uliță locuiește Hristos aici, în Ti- A consemnat judecata. Dacă te duci la tribunal, mișoara? În Sfânta Carte scrie pe ce LUMINIȚA CORNEA

63

https://biblioteca-digitala.ro

Revista revistelor: afara granițelor. Ecoul acestor manifestări, preocupările în diferite domenii de cercetare, precum istoria, literatura şi limba neamului, și-au

Revista română pentru ştiinţe, găsit locul în paginile Revistei litere şi arte este prima revistă de române, ori în volume care adună prestigiu apărută în Bucureşti, capitala responsabila muncă a colaboratorilor Principatelor Unite, în aprilie 1861, cunoscuţi şi recunoscuţi în lumea sub direcţia lui Alexandru Odobescu. scrisului. Asemenea Daciei Literare, care cu Acordând o atenţie sporită Revistei douăzeci de ani în urmă, prin române în apariţia sa trimestrială, Introducţia lui M. Kogălniceanu arăta constatăm prestigioasa contribuţie la noua orientare a literaturii române menţinerea şi creşterea idealului printr-un program ce s-a dovedit naţional de libertate, unitate şi benefic, Alexandru Odobescu arăta în afirmare a spiritului naţional, într-o Precuvântare, la numărul 1 al noii impresionantă varietate tematică ce reviste: „liberi de orice idee răspunde interesului cititorului pentru precugetată, dorind numai a propaga, lectură, pentru informaţie şi potrivit cu slabele lor mijloace, participare afectivă în receptare. Nu luminile şi ştiinţa în ţara lor, întâmplător Revista română este cea ______fondatorii Revistei române, într-o mai cunoscută publicaţie astristă, cu române în sistemul administrativ al epocă de reorganizare ca cea apariție neîntreruptă, condusă de prof. Basarabiei, Vasile Goldiş (1862- prezentă, au simţit trebuinţa de a Areta Moşu, în prezent fiind redactor 1934) - pater patriae, sunt numai deschide un câmp de activitate şef Iulian Pruteanu-Isăcescu şi câteva mărturii ale istoriei trecute prin studiilor serioase, de a aduna, precât secretar general de redacţie Mircea filtrul unor autori de se va putea, într-o publicare periodică, Cristian Ghenghea. seamă.Observăm, din derularea (revista a apărut lunar până în Revista română aduce în paginile sumarului fiecărui număr, că Revista noiembrie 1893), rezultatul lucrărilor ei mărturia luptei înaintaşilor pentru a română începe cu evocarea unor literare şi al speculaţiilor ştiinţifice ce menţine vie flacăra unităţii naţionale semnificative fapte istorice încadrate pot grăbi progresul naţiunii române.” în momente grele ale istoriei sub genericul „Coordonate Aruncând un arc peste timp, neamului. Recentul număr (2/ 2019) româneşti”, ca apoi să continue cu descoperim că Revista română al revistei ieşene acordă spaţii largi în pagini de poezie şi proză fondată de Al.Odobescu, în 1861, la paginile sale pregătirrii şi înfăptuirii contemporană, nelipsind rubricile Bucureşti, se află, astăzi, în al Marii Uniri de la 1 Decembrie 1918 şi permanente: Agenda Astrei, Raftul cu douăzecişicincilea an de apariţie, ca o apoi, peste timp, Centenarului Marii cărţ i, Amfiteatrul, Corespondenţă. continuitate, la Iaşi, având drept editor Uniri, Unirea Basarabiei cu patria Astfel Revista română fondată de Asociaţiunea ASTRA, Despărţământul mamă. Înnodând firele întrerupte ale Al. Odobescu îşi găsește întru totul „Mihail Kogălniceanu” Iaşi, director: Astrei, pe de o parte şi cele ale corespondent şi continuator în Revista prof. Areta Moșu, președintele Revistei române pe de altă parte, ne română editată astăzi de despărțământului. Este dovadă vie a bucurăm astăzi de „continuitate” şi Despărţământul ASTRA „Mihail luptei românilor pentru cultura retrăim momente semnificative ale Kogălniceanu” la Iaşi, cel mai activ naţională şi pentru spiritul naţional. istoriei, ale culturii şi ale spiritualităţii între cele peste şaptezeci de filiale din Activitatea Despărţământului ieşean românilor de pretutindeni. Titluri din ţară şi din afara graniţelor ţării. al Asociaţiunii , înfiinţat în ziua de 24 recentul număr,s ca: De ăvărşirea Felicităm colectivul de redacție și noiembrie 1994, se concretizează în unităţii, Ion Nistor - tribun al unirii dorim viaţă lungă revistei ieşene, organizarea de simpozioane naţionale Basarabiei cu România, Marea Unire colaborări fructuoase pentru şi internaţionale în dezbaterea cărora şi familia transilvăneană a înfăptuirea ţelului unităţii de neam şi s-au înscris teme cu semnificaţie Teculeştilor , funcţionarea limbii de limbă al tuturor românilor. majoră pentru românii din ţară şi din EUGENIA VÂJIAC ______Iată, deci, Hristos nu va fi aspru când, să-și ridice privirea și să Convorbiri duhovnicești în ziua aceea, ci Hristos va plânge zică: mă bucur că văd pe sora aceasta, →În ziua aceea, Hristos va avea pentru mine că nu L-am ascultat în mă bucur că văd pe fratele acesta, pe acea stare pe care a avut-o pe viața pământească, ci am pus toți aceia care M-au căutat pe Mine în Golgota, pe cruce. Hristos. În ziua cuvântul Evangheliei undeva într-o viața lor. aceea, Hristos va plânge, va fi în parte și mi-am văzut de ale mele în Să ne învrednicească Dumnezeu aceeași stare ca atunci când Îl dureau viața aceasta. ca în ziua aceea să mergem să-I rănile în mâini și în picioare. Așa va Vă îndem, măcar noi, care mai ștergem lacrima de pe obraz, să-I fi și atunci, cu aceeași durere pentru pășim, din când în când, pragul ștergem lacrima izvorâtă din durerea că va vedea că m-a pierdut pe mine, bisericii, să nu-L facem pe Hristos să cea mare de care va fi cuprins Hristos te-a pierdut și pe tine, și că a pierdut plângă în Ziua cea de Apoi, ci să atunci. atâția și atâția oameni, atâția fii. privească mulțimea, iar din când în

64

https://biblioteca-digitala.ro

Amvon copiii au început să strige şi să plângă de frică. Vlad a ţipat la ea: -Mamă! Mi-ai speriat copiii. Mi- ai distrus viaţa! Ieşi afară! Ieşi şi nu te Era odată un băiat pe care îl mai întoarce aici niciodată! chema Vlad. Şi acest băiat avea o După un timp, când a ajuns la mamă cu un singur ochi. La şcoală, necaz, Vlad s-a dus la mama lui ca să încerca să o evite pe mama sa. Nu o îi ceară bani. chema la şedinţe, nu o chema să îi Ajuns acolo, n-a mai găsit-o pe aducă nimic, nu o ruga să îl aducă la mama. A găsit doar un bilet: „Dragul şcoală sau acasă. Nu ieşea nicăieri cu mamei băiat. Îmi pare rău că ţi-am ______ea pentru că se ruşina de ea. Nici când speriat copiii. Îmi pare rău că te-am dat pe al meu, ca să fii fericit.! s-a căsătorit, nu a chemat-o la nunta. făcut de râs la şcoală. Aş vrea însă să- Îmi pare rău că ţi-am distrus viaţa! Nu voia să sperie invitaţii. ţi spun că atunci când te-ai născut, Te iubesc!” Cu drag, mama Într-o zi, mama lui a venit să îi aveai un ochi bolnav, aşa că ţi l-am Pr. GHEORGHE NICOLAE vadă copiii şi soţia. Când au văzut-o, ŞINCAN ______

În timpul luptelor din Primul Război finaliza multe lucrări cultural-spiritu- Mondial, maica Mina a fost ale, fiind astfel printre puţinele cu- Reconstituirea unei icoane de om împuşcată, dar a supravieţuit. Pentru pluri transilvănene, ce au aspiraţii Lucrarea Reconstituirea unei acest fapt i s-au dedicate mai multe intelectuale progresiste, spiritual icoane de om: Monahia Mina studii: Victor Neghină, O sislişteancă patriotice, fiind unul din puncte forte Hociotă , a profesorilor sibieni Dragoş pe Frontul de la Mărăşeşti ; Petru ale acestora. şi Daniela Curelea, apărută la Editura Pinca, Maica Mina Hociotă (1896- Am observant în gesturile şi Andreiana din Sibiu, în anul 2018, 1977), o eroină a monahismului şi efervescenţa patriotică a cuplului este prezentată de autori ca fiind o neamului românesc etc. Curelea, o îmbinare armonioasă contribuţie la o posibilă monografie. dintre dorul de glie si spiritualitatea Cartea apare cu binecuvântarea IPS profund creştină, spiritualitate ce-i dr. Laurenţiu Stereza, Arhiepiscopul apropie şi mai mult de esenţa Sibiului şi Mitropolitul Ardealului, Adevărului Unic. fiind dedicată tuturor celor care s-au Prin aprofundarea studiilor jertfit pentru România, chezăşia privitoare la monahia Mina Hociotă, fiinţei lor fiind temelia neamului autorii Dragoş şi Daniela Curelea, au românesc. Are 105 pagini, fiind empatizat cu starea de sacrificiu a structurată pe două mari capitol. La călugăriţei, cu trăirile hristice ale finalul lucrării întâlnim o anexă acesteia, cu tăria de caracter şi fotografică a monahiei Mina Hociotă. puterea de autodepăşire. Încă de la început pr. Constantin Căutările interioare, starea de sa- Neculai, pune în evidenţă icoana unei crificiu, nobleţea, dăruirea necondi- femei înviate, iar Cuvântul Înainte ţionată, toate la un loc au fost factori este cristalizat de drd. Mihai Octavian mobilizatori a unui suflet către Desă- Groza. vârşire. Dragostea necondiţionată, În Capitolul I autorii prezintă un abandonul total faţă de semeni, sunt Orizont Istoriografic, prin care au strategii intrinseci în căutarea Desă- trecut în revistă cercetarea vârşirii. Modelul cristic a monahiei Toate aceste studii, au servit la corespunzătoare cu privire la viaţa, Mina, i-a contaminat pozitiv pe cei aprofundarea informativă în lucrarea realizările şi faptele monahiei ofiţer doi autori, mărindu-le aspiraţia de a Reconstituirea unei icoane de om: Mina Hociotă, pe baza unor scurte căuta atât în afara lor, dar mai ales în Monahia Mina Hociotă , a profeso- articole şi un film de prezentare. interiorul lor, liniştea sufletească, rilor sibieni Dragoş şi Daniela Preţioase date au fost publicate în având ca instrumentar barometrul Curelea. periodicile vremii precum: Viaţa lăuntric în decelarea faptelor zilnice. Cunoscându-i, am constatat, o Monahală, Apărarea Patriei, BOR Exemplul viu de dăruire şi aban- abilitatea introspectivă în manipularea etc, cât şi referiri tangenţiale în unele don, în slujba semenilor, reprezintă informală a tuturor datelor, o curiozi- lucrări religioase de referinţă precum: unicitatea fiinţei spre o cale sigură de tate împinsă la extrem faţă de feno- Biserica Ortodoxă Română între desăvârşire spirituală. Aceasta s-a mene şi fapte, faţă de spiritul de sa- 1885-2000 a lui Alexandru Moraru putut percepe cu mare uşurinţă în crificiu pe care unii înaintaşi le-au ş.a. Monahia Mina Hociotă, cu atitudinea grandioasă, inspiratoare, de promovat, din dorinţa arzătoare de a numele său de mireană: Marina, a un echilibru lăuntric maiestos, a ceea fi modele vii patriotice în participat in prima linie, în Primul ce s-a demonstrat din viaţa şi faptele Transilvania. Război Mondial, apoi în calitatea sa monahiei Mina Hociotă. Lucrul în arhive, munca de teren de monahie-sublocotenent şi la cel Prof. dr. VICU MERLAN informală, le-au dat satisfacţia de a de-al Doilea Război Mondial.

65

https://biblioteca-digitala.ro

Starea prozei ce mai mare, că îmi iese din orbită ca în desenele animate cu Tom şi Jerry şi se repede cât mai aproape de personajul încărcat de bagaje părând

o copie nereuşită a unui pom de Ca să nu ne plictisim, îi poves- Crăciun împodobit în epoca team unui coleg de compartiment în suprarealismului întârziat... La voce „internaţionalul” de Viena: aducea bine cu George Calboreanu în -Domnu meu, călătoream cu rolul lui Ştefan cel Mare, dar la trenul de la Bucureşti la Deva. Era înfăţişare ba. Părea mai degrabă vara, pe sfârşite: cred că începuse Draga Olteanu-Matei în rolul Coanei luna august, sau era pe terminate Chiriţa travestită în inimitabilul iulie. Aspect de mică importanţă. Nu Miluţă Gheorghiu... Am deschis şi găsisem bilete la accelerat, aşa că m- celălalt ochi, am văzut personajul în am instalat cât am putut de comod în toată măreţia sa şi am întrebat cu compartimentul de clasa întâi al unui inocenţa care m-a caracterizat în toate tren personal în care, sincer să fiu, nu momentele grele ale vieţii: prea aveam încredere. Din niciun -Săru-mâna, pot să vă ajut cu punct de vedere. În primul rând ______ceva? vagonul arăta de parcă în el avusese pănură care ar fi ucis pe loc un Sper că se observă cu uşurinţă că loc ultima bătălie dintr-un război regăţean din cauza căldurii: pot face pe tâmpitul cu incontestabilă devastator. Nu, domnule, n-am -Mă, grăise el cu voce calmă genialitate. Meritat sau nu, nu am absolut nimic cu domnul ministru către cineva, eu sunt la fel de primit niciun răspuns, ceea ce nu m-a căilor ferate! E drept: călătoria este inteligent ca orice academician. Toată descurajat eu fiind, de felul meu lungă, proastă şi foarte scumpă, dar buba-i că gândesc încet. Priceputu-m- consecvent şi extrem de curajos când asta e viaţa. Şi-apoi, de ce ne-am lipsi ai ? nu trebuie. Aşa că muteşte, dar cu de plăcerea tranziţiei? N-ar fi fost cu L-am văzut trecând prin faţa acordul tacit al personajului, am mult mai plictisitor să trecem direct ferestrei pe impiegatul de mişcare cu umplut două treimi din compartiment de la socialismul multilateral paleta în mână, semn că era vremea cu bagaje, după care am opinat în dezvoltat la un capitalism tot făcutului crucii şi solicitării ajutorului deplina cunoştinţă de cauză: dezvoltat? Pe când aşa, aruncaţi în de la Dumnezeu pentru ca trenul să -Parerea mea e să blocăm com- curentul tranziţiei, totul e palpitant, e aibă întârziere mai puţin de două ore. partimentul şi să ne mutăm în altul... ca o luptă din care puţini dintre noi Fiindcă prin tot defileul Jiului se -Nu. vor scăpa cu viaţă; iar aceştia sigur nu anunţaseră ploi şi chiar alunecări de -Răspuns sec în stare să reteze şi prea vor fi întregi la minte, teren. Am auzit fluierul locomotivei cea mai inofensivă dorinţă de asigurându-se astfel viitorului patriei exact în clipa când cineva se chinuia comunicare. o viguroasă generaţie de indivizi să deschidă uşa compartimentului. M-am întins din nou pe bancheta săriţi de pe fix, care să aibă un singur Stăteam întins pe banchetă şi, transformată în canapea, şi am închis ţel: hoţia. Cum? Nu rezultă cu scuzată-mi fie expresia, mi se fâlfâia ochii bucurându-mă că nu aveam suficientă claritate că glumesc? de persoana de pe culoar. Cine companie o ţaţă care să mă toace la Înseamnă că nu suntem români, doreşte să călătorească nu are decât să cap cu stupidităţi pe distanţă de cine înseamnă că nu cunoaştem folclorul se antreneze la haltere, aruncarea ştie câţi kilometri... Trenul personal contemporan ca variantă a celui ciocanului, rezistenţa moral-volitivă tocmai îşi lua rămas bun de la clasic. Precum în cazul următor: Nu şi încă vreo câteva discipline, sau să Bucuresti cu ajutorul a trei fluierături suntem români, nu suntem romani,/ ia legătura cu… viitoarele Jocuri aproape duioase şi totul părea să fie Noi suntem aici pe veci jnapani. Olimpice. Stăteam comod, cu mâinile începutul unei călătorii obişnuit de Deci, mă pregăteam să călăto- sub cap, cu ochii închişi, descălţat şi plicticoase. Auzeam dezinteresat cum resc, domnule... Nu ştiu cum vă nu- cu picioarele pe bancheta pe care companioana mea moşmondea ceva, miţi şi, fără supărare, nici nu are im- pusesem un ziar ca să nu mi se dar îmi era lehamite să mai deschid portanţă. Suntem vecini de comparti- murdărească ciorapii. De-atâta ochii, să-i văd figura ambiguă, cu ment, călătorim – cine ştie dacă ne nepăsare mi se pare că începusem privirea ascunsă după o pereche de vom mai vedea vreodată, nu? Eram, chiar să fluier ceva cu iz sud- ochelari maronii, şi întregul peisaj deci, înainte de plecarea trenului din american. Probabil „Lambada”, că era încadrat într-o claie de păr care Gara de Nord, regăţenii ţipau unii la pe-atunci la mare modă. Nu are văzuse pieptenul doar în vitrinele alţii, se drăcuiau conştiincios şi importanţă... Şi dintr-odata uşa se magazinelor. Începusem să mă consistent, în timp ce ardelenii se deschise şi o voce s-a răstit la mine la gândesc la o cunoştinţă, un ins înţelegeau fie prin mormăituri numai persoana a treia plural: suficient de idiot şi de slab pregătit de ei pricepute, fie folosind un limbaj -Păi, da: unii dorm ca nişte..., în profesional pentru a fi numit director monosilabic spre uimirea celor din timp ce alţii se chinuie... general unde să-şi rupă gâtul odată cu prima categorie care vorbeau mult şi Recunosc cinstit că am firma imediat privatizată. Firma se se înţelegeau puţin. La un moment întredeschis un singur ochi hotărât să prăbuşise literalmente după câteva dat problema a lămurit-o un ardelean nu răspund provocărilor. Dar am avut luni, iar omul, deşi era nevinovat, → relativ bine îmbrăcat, cu un suman de senzaţia că mi se deschide din ce în DUMITRU HURUBĂ

66

https://biblioteca-digitala.ro

Blestemul neiubirii În alai princiar te-am visat de-o vecie, Nu te știu… și mă sting fără tine, Dar mereu ai scăpat, cu a ta dibăcie. iubire… Nu te știu și mă scurg în pământ, Pustnicind fără rost, suferind în neiubită neștire, Ca izvorul amar pe sub viața-mi Pașii mei amuțeau înspre oazele tale, zdrobită. Trupul meu aștepta mângâieri de petale… Dac-ar fi să mai vin înapoi, după moarte, Am tot ars ca un foc într-o peșteră Aș lăsa voalul tău, disperării, să-l oarbă, poarte. Lăsând timpul tiran din viață să-mi Ți-aș lăsa jalea mea drept coroană pe soarbă, creștet Cum pătrunde-n măduva spinării Pe un drum neștiut nici de lupi, nici Și căderile-n gol dinspre sufletu-mi de vulturi, veșted. Și îmi ia zvâcnirile din piept, Căutam dragostea prin dureri și Spiritul de suflet mi-l desparte, tumulturi… Între atriul stâng și atriul drept, Te blestem la exil în infern, neiubire, Nu te știu, dragoste. Am citit o Gheața trupului tău o condamn la Presărând o liniște de moarte. poveste zdrobire, Cu un prinț ce era, dar demult nu mai Blestemată să fii la pustiul din mine, Ploaia mă dizolvă-ncetișor, este. Iar durerea ce-o port, facă țăndări din Picurându-mi prin articulații, Mă proștern și aștept să te-atingă tine! Mintea-mi toarce ca un firișor minutul, De argint împrăștiat prin spații.

Căci sfârșitul din mine nu-ți știe- Timp nemăsurat nceputul. Mă lovește frigu-n orice gând Trena unui timp nemăsurat Parcă-mi plouă-n suflet, nu pe-afară, Ți-am clădit un castel în adâncuri de A-nghețat în burta unei cale Negura tăcerilor, căzând, mare, Dintr-un vis adesea deturnat, Măduva, de oase, mi-o separă. Aripi albe ți-am pus pe dincolo de Fără de adresă și escale. zare, Și din praful lumii măturat Am trimis și calești după urmele-ți Mersul ăștei lumi fără de sens Din coroana pomului vieții șterse Mă trimite-n sferele uitării, Dar și- Se așterne-un timp nemăsurat Și prin stânci ți-am tăiat multe acolo-i simt suspinul dens Peste care veșnicesc poeții. drumuri nemerse EMILIA AMARIEI ______frumuseţe ruptă din soare, dar când ni Am scos un „da” atât de anemic TRAVESTI… s-au întâlnit privirile am trăit senzaţia şi cred că aveam privirea atât de →scăpase cu greu de detenţia care i unuia intrat în contact cu o sursă de speriată, că i se făcuse milă de mine, se pregătise, fiindcă nu vrusese să se curent de doi-douăzeci. Şi-a dat cred, şi mi-a zis: înscrie în nu-ştiu-care partid... seama uluirea mea şi a zis: -Am impresia că v-am speriat… Chestiune destul de contorsionată şi -Sunt actriţă, joc în rolul Chiriţei Vreţi să facem cunoştinţă? Mă obositoare drept care am cedat destul şi e un tip care mă urmăreşte şi nu cheamă Evelina şi merg tot la Deva, de repede şi am adormit legănat aveam cum să scap altfel de el. de fapt la Simeria, dar n-o să relativ cu blândeţe de mersul trenului. Am zis: nu era frumoasă, dar călătorim ca doi muţi... Când m-am trezit, deşi nu eram avea ceva care mă făcuse să regret că N-am călătorit... convins că mă trezisem cu adevărat, nu plecasem cu alt tren, adică mă De-atunci o însoţesc în turnee, ne pe bancheta opusă şedea, de fapt îndrăgostisem fulgerător la prima înţelegem bine, iar fetiţa noastră, dormea o vietate care m-a făcut să ies vedere, cum se spune în buna tradiţie. Claudia... cât puteam de repede din Îşi scosese peruca, se demachiase, iar -Şi aţi aflat după aceea cine o compartimentul transformat în pistă ochii... urmărea? m-a întrebat străinul din de încercări atletico-alpiniste, şi să Avea o pereche de ochi care ar fi „internationalul” de Viena. ajung la apă să mă spăl pe ochi. E cutremurat orice zeitate masculină din -Nu, dar nici nu mă interesa adevărat că întotdeauna am avut o Olimp. Despre părul de-un galben cu persoana. imaginaţie bolnăvicioasă, dar nu totul special nu are rost să mai Între timp, insul se pregătea să crezusem până atunci să se fi acutizat povestesc, iar despre ochi şi trup la coboare şi abia mi-a aruncat peste atât de mult, aşa că având ochii şi trup, la fel... umăr, sec: mintea curăţate de vedenii, m-am -Mergeti până la Deva? m-a -Eu, domnule, eu eram întors în compartiment unde am găsit întrebat. urmăritorul ... vietatea trezită de zgomotul făcut de Dumnezeule, ce voce! Cred că Şi pentru a doua oară în viaţă mi- mine cu ocazia escaladării muntelui putea să vindece cancerul şi SIDA... a părut rău că nu plecasem cu un alt de bagaje. Nu pot să spun că era o -Da. tren ...

67

https://biblioteca-digitala.ro

Starea prozei în sufragerie au fost deja puse, pe față de masă nouă, cafetiera și ceștile. – Hai, că suntem zoriți, precizează

Nelu. Cinel aici, indică marginea și Dimineața de sâmbătă permite ajutorul cu mâini lungi ia loc, Efrem zăbava… caierul viselor se dincoa – al doilea se supune, Ortansa prelungește… și afurisitul de celular, la capăt, să ajute! imperativ, n–are habar! – Daʼ nu–i nevoie, protestează O banalitate – Nelu mă anunță că soția. trece „uite-acuș” să aducă datoria… – Lapte nu–i cazul, zahăr da! am și uitat când l–am împrumutat, la – Eu am vopsit pe aici, insistența soției, că doar era vorba de mărturisește Efrem. vărul ei… de–al doilea… dar sângele Se ridică și merge către apă nu se face etcetera… a luat banii bucătărie… îl lăsăm în pace. Se aude pe care–i pusesem deoparte, a fixat cum vorbește la celular, revine și ne solemn data returnării… și s–a dus! anunță: Bun înțeles scadența a tot fost – Copilul se întoarce imediat… îi ______amânată, telefonic… venea soția și spun s–o ia pe scări! zice. Se câștigă spațiu pentru o rostea justificări, ale ei, firește, că ce – Ce copil? se uimește nevastă– mobilă, corp suspendat bunăoară. era să facă?! mea. – Absurd, obiectez. Ș–apoi e În fine! – Al meu, că l–am trimis să–și beton! Scoală, aranjează-te la iuțeală, cumpere ceva. – Numai tencuiala e beton, activează–ți nevasta să aranjeze Și chiar sună interfonul, Efrem dă răspunde, că tocmai de amenajări oarecare ordine în sufragerie… și indicații; puștiul se ivește cu o interioare ne ocupăm, mai știm câte sună interfonul! Radios, Nelu se arată merdenea în mână. ceva. Dedesubt e cărămidă. la ușa deschisă: – Vai, se înduioșează soția, nu l- Se duce în sufragerie, eu rămân la – Gata, anunță, ți-am adus ați trecut acasă?! Mititelul! Să–ți dea o țigară. Pot să fac și rotocoale, arginții! Vrei valută sau lei?! tanti ceva dulce! puștiul tot după furnici se uită. Răsare – Dă–mi așa cum ți–am dat! – Lăsați, că devine răsfățat! o delegație: Nelu, soția… toți în păr. – S–a făcut! Ciau, vară–mea! Juniorul a și intrat în bucătărie, – Ia uite, declară rubedenia, dacă – Bei o cafă, nu–i așa? presupune unde observă: muți fereastra numai doi decimetri, jumătatea. Să mai stăm la taifas! – Plăcile de faianță au rosturi altă perspectivă! – Stai să telefonez, că mi–am lăsat mari, de ce? – Ar încăpea un colțar, întărește oamenii jos! – Sunt pentru furnici, îl lămuresc. vară–sa. – Vai, dar cum adică i–ai lăsat Nu prea crede, așa că așteptăm – E și caloriferul dedesubt, le arăt. jos? Du–te, bărbate și adu–i încoace! răbdători, cu priviri iscoditoare… – Mare lucru, o prelungire… cu – Nu prea e loc, pretind, că n–am până se arată una, cărând o firimitură. manșoanele moderne… aranjat… – Nu–i da de la tine, îl previn, au – Iar dacă o muți un metru, te–ai – Dar nu–i problemă, declară socotelile lor. scos! Arată altfel! Și câștigi la Nelu, că sunt deprinși! I–am parcat pe Apare Cinel cu ceașca de cafea în spațiu… bancă! mână, vrea s–o spele, îi spun că nu e – Cum de nu s–au gândit Așa că ies, iau ascensorul și cazul câte una, că se risipește apa constructorii?! zâmbesc ironic. cobor; adevărat, stau trei oameni pe caldă, atunci se duce la fereastră și o – Păi e treabă stas, doar n–or banca din fața blocului: doi bărbați în cercetează. personaliza ei! Trebuie să vezi în salopete gri de lucru, o femeie foarte – Ar fi mai bine s–o mutați la colț, perspectivă! Ți–o facem în doi timpi grasă, într–un compleu unisex, la și trei mișcări! Cu tot cu corecturi, de mijloc. Au fost preveniți, se ridică să ______n–o să știi unde a fost! Chiar mai mă urmeze; un vecin apare pe alee și mult de un metru, că permite! privește critic treningul meu înainte – Nu te crede tu singur deștept, să salute. apreciază nevasta. Încă ei cu asta se – Ortansa prima, precizează unul ocupă! din oamenii lui Nelu în fața – Nu discut la iuțeală, tranșez, că e ascensorului. sfârșit de săptămână și gândesc Ne strângem în cabină şi–i previn: tulbure. Hai, că n–au intrat zilele în – Tabloul e defect, are şmecherii! sac, acum avem alte planuri! Prea târziu, unul a şi apăsat pe Gata, ca la semnal și–au luat buton, așa că trebuie să pândesc rămas–bun și au plecat, pe scări, momentul acționării comutatorului de desigur. urgență… o presez pe Ortansa dar – Ți–a dat banii? îmi chestionez reușesc… aproape la fix, cât să nu soția. ieșim de–a bușilea… o denivelare, – Mi–a dat… jumătate! Cică mai acolo! Oamenii arată familiarizați, trece pe la noi! pătrundem triumfători în apartament; Marcel Lupșe, După baie MARIAN DRUMUR

68

https://biblioteca-digitala.ro

satirice (Iorgu de la Sadagura, Iaşii în carnaval, ciclul Chiriţelor ), drame (XI) (Despot-Vodă, Ovidiu, Fântâna După cum arătam, Vlad Blanduziei), proză de călătorie (O Sauciuc afirma că Biserica Ortodoxă plimbare la munţi, Călătorie în Gnostică, Rosicruciană şi Apostolică Africa). A fost membru fondator al din România: “Este biserica lui Societăţii Literare Române (1867), Ioan, nu este biserica lui Petru (de apoi membru de onoare al Societăţii la Roma)”. Pentru a ne lămuri cu Academice Române (1871). În 1857 acest lucru vom relua un fragment era membru al unei loji din dintr-o revistă de tiraj redus al unui capitala Moldovei».2 grup satanic foarte secret, de «Rosa-Cruce este simbolul origine caucaziană, care scrie format dintr-un trandafir roşu fixat ______următoarele: «Încet, încet, Papii îşi în mijlocul unei Cruci, unde se vor da seama de inutilitatea unei întretaie cele două braţe componente, “–Cum v-aţi arătat neascultători rezistenţe faţă de o stare de lucruri tot de culoare roşie «deoarece a fost către mai marii voştri în războaie, aşa care îi depăşeşte cu mult. Ei se vor împroşcată cu sângele mistic şi divin să ascultaţi şi acum porunca închina cu forţa, dacă nu de bunăvoie, al lui Hristos». Şi la Rosacrucieni, ca împăratului, aducând jertfă zeilor!” iar Pontificatul Sf. Petru provenit din şi la masoni, Crucea şi Trandafirul La acest îndemn, Chirion, sacerdoţiul conform ordinului lui au un simbol sexual: «Întâlnim aici căpetenia celor patruzeci, a răspuns: Aaron va trebui să cedeze conducerea şi cosmogonia hermetică , Crucea ”-Cum am luptat şi am biruit pe spirituală a lumii Pontificatul Sf. (emblema masculină) simbolizând vrăjmaşi, pentru împăratul Ioan din sacerdoţiul veşnic după divina Energie creatoare ce pământesc, tot aşa voim şi vom lupta Ordinul Melcisedek. fecundează matricea obscură a şi pentru Împăratul ceresc, împotriva Vremurile anunţate de substanţei primordiale (simbolizată vrăjmaşilor Lui!“ Apocalipsă s-au împlinit. Iată cum de Roză, emblema feminină ), de 3 Pentru acest răspuns, au fost BISERICA AMORULUI iese din unde rezultă apariţia Universului». închişi în temniţă, ca să se tăcerea ei tutelară pentru a se opune Nu mai comentăm toată răsgândească. Dar ei n-au încetat a se pentru ultima dată – victorios – simbolistica Bisericii Ortodoxe ruga fierbinte lui Hristos să-i Bisericii Romei. Gnostice, Rosicruciene şi Apostolice întărească pentru mărturisirea cea MARELE PAN va REÎNVIA, din România, dar reţinem că foloseşte adevărată. Drept aceea, toate pentru ca, în sfârş it, ROZA-CRUCE culoarea VERDE. În cazul de faţă, la amăgirile, toate făgăduinţele şi toate SĂ FIE UNITĂ ş i ca NATURA SĂ simbolul rosicrucianismului, cununa 1 ameninţările nu i-au clintit din FIE REÎNNOITĂ PRIN FOC». de trandafiri area culoarea verde, iar credinţa lor. Deci, venind în Sevastia „LANŢUL UNIRII” ş i HORA braţele crucii, în centru, sunt de un mare conducător de oaste, anume dansată de zeii egipteni a inspirat pe culoare roş ie. Lizie, acesta lea- poruncit, din nou, să francmasonul Vasile Alecsandri să Facem câteva completări la cele aducă jertfă zeilor. Cu aceeaşi scrie „HORA UNIRII”, de fapt publicate de Vlad Sauciuc. nestrămutată credinţă, ostaşii creştini „HORA FRANCMASONILOR”. 1. Sfinţii patruzeci de Mucenici s-au împotrivit. Înfuriaţi peste fire, «ALECSANDRI, Vasile (1818 sau din Sevastia căpeteniile au poruncit să fie 1821-1890), scriitor şi om politic. «Aceşti patruzeci de Mucenici au dezbrăcaţi şi siliţi să intre într-un iaz, După studii de medicină şi juridice la trăit pe vremea crudului împărat care era aproape îngheţat, că era Paris (1834-1839), revine la Iaşi unde Licinius (308-324), toţi din părţile iarnă, iar pe maluri au pus păzitori, ca va fi director al Teatrului Naţional Capadochiei fiind cu neamul şi toţi nimeni din ei să nu fugă. Şi, iată, unul (1840-1842). Are legături strânse cu din acveastă ceată la oaste. Patruzeci din ostaşi, nemaiputând îndura gerul, Societatea Medicilor şi Naturaliştilor. de ostaşi creştini, bărbaţi viteji şi a primit să aducă jertfa ce i se cerea. Participă la Revoluţia de la 1848, la vrednici în războaie, iar conducătorul Dar, ieşind din iazul îngheţat şi unirea Moldoveio cu Ţara oastei lor era Agricola, om păgân şi întrând în baua caldă, anumke Românească, în 1859, îndeplinind rău din fire şi locul slujbei lor era pregătită, acesta ba murit îndată, în apoi mai multe misiuni diplomatice în cetatea Sevastia, din Armenia. vreme ce Mucenicii, după o noapte Italia şi Franţa (1859), respectiv la Deci, aflând Agricola de credinţa întreagă, petrecută în iazul îngheţat, Paris (1885-1890). A condus revista lor creştină, a dat poruncă să fie aduşi erau încă vii şi se rugau. România literară (1855) şi a publicat în faţa lui şi le-a spus: Cu ale lor sfinte rugăciuni, prima mare culegere de poezie Doamne miluieşte-ne şi ne mântuieşte populară românească : Poezii pe noi. Amin».4 poporale. Balade. Cântice bătrâneşti 2 (1853). Principalele sale lucrări EMILIAN M. DOBRESCU, Iluştri EUGEN MERA literare sunt: poezii istorice (ciclul francmasoni, Colecţia “Dicţionarele Nemira”, Osta ii no tri, ) Pasteluri, comedii Editura Nemira, Bucureşti, 1999, p.142. (Nota ş ş noastră: Credem că Vasile Alecsandri a fost iniţiat în masonerie în timpul studiilor de la Paris). 4 Vieţile Sfinţilor, vol.I, Ediţie îngrijită, 1 J. MARQUES-RIVIÈRE, Trădarea 3 PAUL ŞTEFĂNESCU, Istoria mondială a prefaţă şi note de Pr. Al. Stănciulescu-Bârda, spirituală a Francmasoneriei, Editura societăţilor secrete, Editura Miracol, Bucureşti, Malovăţ, Editura Parohiei Malovăţ, 2010, Deceneu, Bucureşti, 2000, p.138-139. 1997, p.165. p.459-460.

69

https://biblioteca-digitala.ro

MAPAMOND militară, în schimbul rangului de samurai, ca unul nenăscut în casta războinicilor. Va fi trimis la Nagasaki să studieze navele de (XV) război și navigația. Devine profesor Vizităm altarul cu cea mai la institutul de studii occidentale înaltă poartă din fier și apoi, în Bansho Shirabesho (un fel de birou districtul Kudankita din zona al Șogunatului Tokugawa) și învață Chiyoda a megapolisului Tokyo, limba engleză cu misionarul Muzeul Yūshū kan, aflat lângă american și medicul James Curtis Altarul Yasukuni, dedicat sufletelor Hepburn. În 1861 este angajat să predea la academia militară de pe soldaților decedați în numele Împăratului Japoniei. Cel mai vechi Statuia lui Ōmura Masujirō la domeniul Chōshū și să modernizeze muzeu militar și de război al Yasukuni armata domeniului; și de aici va Japoniei, întemeiat în anul 1882, primi titlul de samurai. În același an ______se apropie de unul din cei trei mari Yūshū kan conține obiecte și ministrului de Război, Ōmura documente datând cu începere de la nobili și oameni de stat care au Masujirō (30 mai 1824-7 decembrie condus Restaurația, Kido Takayoshi, restaurația Meiji, până la sfârșitul 1869), strateg, teoretician i ș ce servea ca element de legătură celui de Al Doilea Război Mondial. conduc tor militar, supranumit „tat l ă ă între birocrația domeniului și Acuzat, ca instituție națională, că ar armatei imperiale” pentru că a conține prezentări revizioniste și că elementele radicale ale tinerilor din reformat-o după modelul francez al eșalonul inferior al samurailor glorifică trecutul militar agresiv al vremii în perioada Bakumatsu (în domeniului Chōshū, care sprijineau Japoniei, Yūshū kan adăpostește un matsu traducere: sau sfârșitul Sonnō jō i – mișcarea de răsturnare avion de sacrificiu kamikaze, o baku guvernării militare și – violentă a conducerii Tokugawa. locomotivă, armament ușor și greu abrevia ie de la bakufu sau ț Reformele introduse de Ōmura de război, piese de uniformă guvernarea din corturi) care Masujirō vor face din oastea militară. Acuzațiile acelea sunt, consemneaz , între 1853 i 1867, ă ș condusă de el nucleul armatelor poate, expresia incapacității de a anii finali ai perioadei Edo când înțelege principiile străvechi de Alianței Satchō în bătăliile din anii șogunatul medieval Tokugawa ia 1867-1868 de la Toba-Fushimi, existență ale unui popor pentru care sfâr it odat cu politica extern ș ă ă Ueno și din Războiul civil Boshin, demnitatea de a servi unei cauze sakoku izolaționistă ( ), iar Japonia pentru restaurarea puterii de la nobile, devotamentul și loialitatea în trece la imperiul pre-modern al slujirea stăpânului, capacitatea de șogunat la casa imperială. În guvernării Meiji. Perioada guvernarea Meiji, devine vice prim jertfă supremă în numele onoarei în Bakumatsu este marcat ideologic i ă ș ministru de Război în nou-înființatul război, deși purtat cu excese de politic de diviziunea majoră între cruzime etc. nu pot fi înlocuite cu Minister al Armatei și Marinei și naționaliștii pro-imperiali numiți este însărcinat cu crearea unei nesațul însușirii de bunuri personale, ishi-ishi i for ele loiale ogunatului, ș ț ș armate naționale pe linia de Vest. Va cucerirea populațiilor native obligate incluzând elitele spadasinilor pleda pentru încorporarea militară să trăiască în rezervații, cultul shinsengumi. Născut în orașul propriei persoane mereu în război și generalizată și abolirea sistemului Yamaguchi, capitala prefecturii cu han al armatelor feudale locale, concurs cu ceilalți etc. ca valori acela i nume, mura Masujir era ș Ō ō pentru o armată națională unică. esențiale. Exemplul unui general al fiul unui medic de ar , educat în ț ă Samuraii care își pierdeau celei de-a treia armate japoneze, care rangaku învățământul (dezvoltat în privilegiile i s-au opus, iar în 1860 s-a sinucis prin seppuku împreună cu urma contactelor cu enclava soția sa, în timpul funeraliilor Ōmura Masujirō va demisiona. olandeză din Dejima) condus la Atacat în noaptea de 9 octombrie împăratului Meiji, Mutsuhito, la 13 Osaka de medicul și cărturarul 1869 împreună cu tovarășii săi într- septembrie 1912, vorbește de la sine: Ogata Kōan a cărui școală va deveni generalul Nogi Maresuke (25 un han din Kyoto, va fi grav rănit și în timp Universitatea Osaka iar va muri ca urmare a rănilor, la 7 decembrie 1849-13 septembrie mul i din studen ii s i vor juca roluri ț ț ă decembrie. Monumentul lui Ōmura 1912), eroul de la Port Arthur, decisive în Restaura ia Meiji i ț ș Masujirō din Sanctuarul Yasukuni a învingător al armatei rusești conduse occidentalizarea Japoniei. Interesul de generalul anatoli Stessel la 1905 fost ridicat de Ōkuma Ujihiro, la pentru tactici militare al medicului scurt timp după moartea lui. Ideile într-o luptă care i-a costat pe german și profesorului Phillip Franz japonezi 50.000 de vieți de soldați sale reformatoare vor fi urmate de Balthasar von Siebold cu care va oameni de stat precum Yamagata între care și cei doi băieți ai Nagasaki învăța la va avea Aritomo, Kido Takayoshi, Yamada generalului – gestul generalului importanța sa în formarea lui Nogi, fiu de samurai din clanul Akiyoshi, care vor reconstrui armata Ōmura. Întors în satul natal pentru a națională imperială japoneză iar Chofu și samurai el însuși, era menit practica medicina, el acceptă în anul să-i redea onoarea știrbită de marchizul mareșal-amiral Saigō 1853 oferta lui Date Munenari, un Tsugumichi va legifera încorporarea pierderea vieții soldaților săi; casa daimy ō de pe domeniul vecin militară universală în anul 1873. lui se păstrează ca un altar și este Uwajima și va servi ca expert în MIHAI POSADA simbol național. În parcul muzeului studii militare și instructor de școală se află statuia în bronz a vice-

70

https://biblioteca-digitala.ro

ÎNTÂLNIRI ÎN SPAŢIUL v-am cerut-o pe Face Book și...iată, mai târziu resimțeam lipsa unei VIRTUAL mi-ați dat-o. Așa a început dialogul pregătiri "universitare", adică o În dialog cu nostru foarte recent. trecere prin Belle arte. Când ați început să pictați și cum Ca să revin la întrebarea d-voastră, v-ați descoperit talentul în a ilustra în anii copilăriei și adolescenței, nu se cărți? punea problema "ilustrării cărților". Tudor Banuș : Nu cred că e corect Imperfecțiunea desenului de pe atunci să vorbim de o dorință de a "picta" în mă chinuia destul. Încercam să-mi copilărie. Căci pe la 8-9 ani nu aveam găsesc un stil, o formă și un conținut nici intenția, nici cunoștințele și nici care să suporte, cât de cât, o materialele pentru pictură. Nu! comparație cu marii, giganticii Desenul era soluția tuturor predecesori, care erau acolo, la câțiva problemelor legate de angoasele metri de mine, în rafturi, și mă existențiale ale copilului ce se regăsea priveau ironic și mustrător. prea des și prea mult timp singur prin Uneori "reproduceam" desenele casă. (Pe vremea aceea părinții erau maeștrilor (Leonardo…). Alteori obligați să petreacă mult timp în desenam ce vedeam pe fereastră sau "ședințe"...). În paralel, răsfoiam obiecte înconjurătoare. Uneori îmi cărțile de artă din familie, și găseam desenăm mâna stângă sau, mai târziu,

destule exemple de virtuozitate câte un portret al persoanele dispuse Născut la Bucureşti pe 8 iulie în anul (Dürer, Breugel, Gustave Doré, etc ) să-mi "pozeze", sau câte un 1947, Tudor Banuș s-a stabilit la care să mă împingă în această autoportret. Paris în anul 1972. A absolvit direcție. O lume întreagă se dezvăluia VPL: Și când ați început să Facultatea de Arhitectură și printr-o simplă linie de creion! "publicați" desenele dv? Urbanism "Ion Mincu" din București. Cea mai accesibilă formă de TB: Prima ilustrație (caricatură) am Ulterior a studiat pictura la École "pictură", pentru mine, era laviul. publicat-o în "Urzica"la 14 ani, Superieure des Beaux Artséîn Paris. Adică un pic de tuș diluat sau aceeași vârstă la care mama a debutat, Din 1976 a colaborat cu peste 50 de acuarelă alb-negru. Culoarea era încă tot la 14 ani, în "Biletul de papagal" ziare și reviste printre care: Le foarte departe. Aveam complexul al lui Arghezi, în 1928. Cu diferența Monde, Die Zeit, The New York lipsei de simț cromatic "natural", iar că desenul meu era neîndemânatic, iar Times, L’Express, Le Point, Tokyo ______poezia ei era o perlă! Business, Marianne, etc. A avut În lungile și interminabilele ore de peste 70 de expoziții personale în pe băncile școlii, desenul îmi venea Franța, Statele Unite, România, singur în ajutor. Și atunci, în mod Austria, Germania, Belgia, Marea spontan, lua forma desenului Britanie, Portugalia. A ilustrat peste suprarealist pe care-l descoperisem 25 de cărți, printre care Jules Verne, tot în biblioteca părintească (Max Grimm, Thomas Jefferson, Jack Ernst, Magritte, Dali, etc.) London, Didier Decoin, Doris Ilustrația de presă și de carte a fost, Lessing, Mircea Cărtărescu, Ion mult mai tîrziu, o soluție la problema Barbu, Șerban Foarță etc. În anul alimentară, o formă de a-mi câștiga 1979 a obț inut Premiul pentru cea pîinea zilnică în care, bineînțeles, mai frumoasă carte pentru tineret în încercam să introduc o cât mai mare Franț a: Muzicanții din Bremen de "valoare artistică", uneori peste frații Grimm. În anul 2004 Ministerul cerințele comanditarului. Culturii din România i-a decernat După mulți ani, s-a găsit un editor Premiul Naț ional pentru ilustrarea francez care să-mi dea mână liberă și cărții "Enciclopedia zmeilor" de să fac ceea ce am vrut, Michel de Mircea Cărtărescu. l’Ormeraie. Momentul jubilatoriu a venit, însă, cînd Gabriel Liiceanu mi- Veronica Pavel Lerner: V-am a propus să ilustrez "Enciclopedia "descoperit" cu ani ȋn urmă, când v- Zmeilor", a lui Mircea Cărtărescu, am admirat coperțile de carte, de o pentru Edițiile Humanitas! Din mare frumusețe. De curând - deși o păcate, termenele contractului m-au aveam în bibliotecă din anul 2003, obligat să predau ilustrațiile la un când a apărut, abia acum am citit moment dat. Aș fi vrut să continui, să cartea "Enciclopedia Zmeilor" de îmbogățesc partea a doua, cea cu Mircea Cărtărescu, pe care ați poveștile. N-a mai fost timp… ilustrat-o. Cartea - în întregime- m-a VPL: Nu vă întreb de ce ați plecat fascinat într-atâta, încât nu m-am din țară, asta e ușor de înțeles, ci, putut abține să nu scriu despre ea. mai curând m-ar interesa cum ați Cum nu puteam pubica nicio plecat și ce v-a determinat → ilustrație fără aprobarea scrisă a dv, VERONICA PAVEL LERNER

71

https://biblioteca-digitala.ro

să vă stabiliți la Paris? pentru fiecare desen imaginat trebuie coborât, ca într-o mină, în culoarele TB: Am "rămas" în occident, așa întortocheate și fragile ale sufletului cum ar fi făcut orice tânăr, în acele și de acolo se excavează, cu mai mare vremuri. Pe lângă dorința de a scăpa sau mai mic succes, minereul ce se de carcanul comunist, mai aveam și o transformă în acel desen flu și altă "probă" de trecut: să văd dacă pot aproximativ. Deci în funcție de să mă descurc singur, ieșit de sub energia vitală a momentului și de aripa părintească atât de protectoare! tipul de comandă (proprie sau Parisul e o destinație logică pentru exterioară ) se coboară la diverse cineva cu veleități artistice, adânc adâncimi în ce numim cu un termen îngropate într-un subsol profund, în general "subconștient" și această care diploma de arhitect îmi servea de descindere determină valoarea alibi. Mai era și prezența promițătoare (relativă sau absolută) a viitorului a unor rude, în caz de vreo problemă desen. majoră. După incursiunea aceasta, pe Prima criză petrolieră (1973) mi-a verticală, urmează cea pe orizontală, răsturnat certitudinea unui "job" ce- adică documentarea pentru fiecare mi asigura existența, pe de-o parte, și, detaliu specific ce întră în compoziție. pe de altă parte, îmi permitea să Când totul "pare" gata, desenul lucrez la desenele mele. M-a aruncat trebuie lăsat să "se odihnească" și vrând-nevrând pe piața celor care revăzut după un timp, cu un ochi trăiau din desen : edituri, reviste, proaspăt... ziare. VPL: Interesant parcurs, ne dați o adevărată lecție de pictură! Bănuiesc VPL: Aveați deja o diplomă de de altfel că prin etape asemănătoare arhitect. Ce v-a determinat să de creație trec și autori din alte continuați studiile la École ramuri artistice. Ce tehnică și ce Superieure des Beaux Artséîn Paris? materiale folosiți pentru lucrările dv? TB: Tocmai pentru că n-aveam TB: Partea cea mai creativă, aceea decât o diplomă de arhitect, eram plin în care artistul este ca un mic de complexe datorită lipsei de "dumnezeu" în momentul nașterii formație și ucenicie în artă! Mi-am lumii, nu are nevoie decât de o hârtie continuat un timp studenția, urmând (de bună calitate), de un creion (de cursuri de gravură și de tehnica veche fapt de 2-3 creioane de intensități a picturii în ulei. După cum vedeți, diferite), de o ascuțitoare și de o eram interesat de cum se fac lucrurile gumă. Dar mai important - și nevoile și nu cum se poate face "table rase", cresc în intensitate - are nevoie de o pentru a pune conceptul în locul masă și de un scaun în fața unei operei. Mult mai târziu, după decenii, ferestre. Și, mai important, are nevoie îmi spun că a fost de fapt, o șansă să de timp! Un timp nemăsurabil și nu fi trecut, în tinerețe, prin filiera nelimitat, pe care numai foamea și uniformizantă a neo-academismului înțepeneala corpului pot să-l limiteze. contemporan. Iar peste toate, are nevoie de o motivație: senzația că lumea e mai VPL:Da, cred că, ȋn cazul dv, a completă, mai bună și mai frumoasă fost o șansă. Și, revenind la "lucrul" (ce cuvânt demodat!) dacă el descarcă dv, m-ar interesa să știu: atunci când pe acel petic de hârtie, exact ce are el aveți o idee de pictură, fie ea în exces, un fel de polen, de propolis ilustrație, fie altceva, o aveți deja în sau de hrană pentru regină cu care el imaginație înainte de a vă așeza la poate "tămădui" câte ceva din lucru, sau aveți doar un început de beteșugurile societății... dacă îi idee și apoi o dezvoltați pe parcurs, reușește desenul! în funcție de rezultatul parțial al lucrării? VPL: Cât de frumos povestiți cum se nasc picturile dv! V-aș întreba, ȋn ______TB: Se merge, având ca busolă încheierea dialogului nostru, care mi- acea "viziune" flu, ce se întrezărește ar fi plăcut să nu se termine ca prin ceață și se înaintează, niciodată, cam ce proiecte aveți precizând desenul, pas cu pas. Dar, pentru viitor? această "rețetă", ce pare limpede și simplă, se complică până la TB: Să continui să desenez pînă la dramatism, în funcție de situație. Căci ultima suflare... Marcel Lupșe, Iarba fiarelor

72

https://biblioteca-digitala.ro

Biblioteca Babel chemare a unei lumi despre care crede că știe cateceva și cea care se conturează sub semnul întrebării. La cei 16 ani John Grady trebuie Nu mi-am imaginat niciodată să ia o decizie definitorie și gestica “pretty horses”, caii mi s-au părut momentului are specificația locului, întotdeauna un simbol al forței – via depărtarea pare a fi soluția dar și istorie, cred și nu numai - dar titlul șansa în contecstul unei dezintegrări a romanului lui Cormac McCarthy “All acelui normal pe care l-a știut de tot- the Pretty Horses” ar fi putut avea – deauna și din care nu poate pricepe mi-am zis - autenticitate dezvăluind mare lucru: bunicul a murit, părințîi un adevăr ascuns aparenței. iau căi separate, ranchul și el însuși Numai câteva pagini și îmi fiind victimele unor gesturi total noi clarific suspensia înțelegerii: și dincolo de posibilitatea redresării “What he loved in horses was lor. what he loved in men, the blood and Așadar, pleacă spre sud chiar cu the heat of the blood that ran them.” modernele highway-uri, tracuri, ma- Că m-a uimit cumva subtila ti- șini și agitația constructivă nordul nu- trare a romanului care deschide “The l atrage, o chemare stranie îi cere pre- Border Trilogy(All the Pretty Horses, zența calului, a întinderilor fără sfârșit The Crossing & The City of Plain) ______și a aeruuli încorsetat doar istoric. părându-mi un salt către o anume frază, dar ceea ce se întâmplă omului Mexicul este destinația fără puritate a gândirii și a comportamen- în această conjunctură știută - naștere, șovăiala alegerii, poate pentru că e la tului pare de înțeles, umanul conver- iubire și moarte - se supune sud, poate pentru că știe spaniolă și gent atribuind calului capacitatea capacitățîi recompunerii ei în așa fel poate pentru că simte prezența –încă- confuză a sângelui din care preia încât viața în toată splendoarea ori a cailor liberi sau pur și simplu pentru acel”heat” care poate însemna abjecția ei se expune, o credem și că așa vrea. căldură, dar poate fi și acea încingere, chiar reușim s-o înțelegem. Ce se întâmplă mai apoi este o ardere-consum intens irecuperabil, McCarthy este un maestru al experiență de viață în care normal și dar magnific uneori, nu pare, este. cuvântului scris, laconismul absurd se întâlnesc producând leziuni Structura epică este aceea a conversației aproape eliptică are care vrând-nevrând au un aer evoluției firești, evenimente succesive putere nu numai sugestională dar și donquijotesc, dar spre deosebire de ca într-o poveste condiționată explicativă, așa cum amplitudinea originalul erou al lui Cervantes la temporal deși realul credibil apare descrierilor raportate întotdeauna la care confuzia, rătăcirea în fața deseori punctat de surpriza deschiderile preeriei, a deșertului, a realului apoteotic marcată de lupta cu improbabilului hieratic și imprevizibil cerului, a atmosferei spațiale capătă morile de vânt este concluzie, prag al cu atât mai mult cu cât condiția valori spirituale, ele sunt reflexul unei trecerii, la ‘teenager”-ul lui McCarthy umană este când traductibilă când stări, a unei situațîi în care este direct devin pretextul unei încercări de a plină de mister. implicat omul. Precizia detaliului este descifra în ce măsură pașîi pe care îi Omul nu este niciodată o poveste cea a stării în care omul se găsește facem ne aparțîn ori ne sunt ușor descifratbilă. s au chiar se complace. p redestina ți. John Grady Cole are 16 ani, tră- Se crește repede în sud-vestul Primul volum din Border Trilogy iește în sud-vestul Texasului, singur, american, așa necesar, ne spune e un esseu al supraviețuirii, al încer- eh, nu tocmai, singularizat, parcă ar peisajul ales, parcă impus omului, dar cării de a balansa acel see-saw a două suna mai exact, de ceea ce se întâm- de fapt o necesitate ordonată istoric, lumi atât de asemănătoare că devin plă în jurul lui, vorbește puțîn, reținut totul e tânăr și viață pare a alerga, iar dușmănos de diferite; americanii și de disciplina locului, întrebările vin romanul lui McCarthy se încumetă să mexicanii se mișcă într-un peisaj spre el cu acea mirare a surprizei, dar pătrundă în acest univers încă rostogolit fie sub fierbințeala soarelui cum știe că nu-i neapărat nu le neînchipuit de ciudat chiar dacă fie sub răceala ploilor inteminabile formulează decât rareori, are suntem la sfârșitul decadei puși la încercare de un timp dacă nu întotdeauna “clean boots” și cămașă “paradisului pierdut”. naiv cel puțîn încrezător. imaculată iar pălăria de cowboy trece John Grady Cole nu este un La sfârșitul anilor ‘5o copii frecvent de pe cap în mâini; nu se *Caulfield, un rebelious adolescent în maturi ca John Grady și Rawlins întră nicăieri cu pălăria pe cap. derivă vârstei ca mai toți eroii anilor devin siluete schițate pe cerul larg Și, bineînțeles, calul! ’50 fie că sunt “on the road” cu deschis peste întinderile pe care ”In the evening he saddled his Kerouac, “rebel(s) without a couse” hergheliile de cai sălbateci stăpânesc horse and rode out west from the undeva la “East of Eden” cu fără barieră “border”-ului și așa cum house. The wind was much abated Steinbeck ori puși în fața unor căderi pare a fi normal pentru un cowboy and it was very cold and the sun sat finale în acel fabulos “horse whisperer” surprinzător de blood red and eliptic under the reefs “Yoknapatawpha county” către care responsabili, solizi chiar. of bloodred cloud before him.” ne trimite Faulkner, căutările lui, “They smelled like what they Ca în toate cărțile memorabile plotul, confuziile vârstei penduleaz în între were, wild animals. He held the→ povestirea poate fi rezumată într-o neliniștea nedeterminată și facila MARIA CECILIA NICU

73

https://biblioteca-digitala.ro

Ferestre Umbra bunicii – poematică Din pădurea de rouă, nu poți fugi - arhitectură, Șerpuite alei te rețin, implorându-te Desenez silabe pe flori de gheață - In care eu m-ascund de frig, de să rămâi- Ferestrele se deschid mirate, necunoscute ploi, O infinită și nepătrunsă Primăvară! Împinse de cuvintele ce le-apasă Fără să găsesc vreodată ieșirea, tăcut… Din taina jocului ce i-a redat Fără de hartă veșnicia… Mă lepăd de ieri, de păpuși de ceară, Pictez crenelurile Pentru - un labirintic mâine devenit Umbra bunicii – rebusul meu castelului de vise, pastel, nedezlegat de fiori, în care peregrinez haotic, Pe ferestre- nghețate de un azi Labirintul nemuririi construit între în noptile de vară, efemer! noi. căutându-te, adolescență!

Privesc lumina, irizată de fiori, Pădurea de rouă Lumina lunii, Ferestrele, schițând drumuri largi, în frântă de gratiile lor, eter - Am visat că eram Primăvară, îmi urmărește umbra, Caut poteca fără de capăt, fără de Că alergam prin pădurea de rouă, pe care o calc, curioasă, ieri… Legată la ochi, cu plete rebele, încercând să-i dezleg potecile... Fără să–mi pese de ceasuri târzii, Pentru-un labirintic mâine devenit De secunde înghesuite de stele. Ziua se-apropie, pastel… Ce viu e castelul de semne, Am visat că purtam rochie viu- sub vraja diurnă! Labirintul nemuririi colorată, Aștept să mă trezească stelele... Atinsă de flori, țesută din frunze, să-ncep o altă dimineață, Umbra bunicii – haotic dor, Că-mbrățișam copacii ghemuiți în fără de hartă, fără de busolă... Călătorie nesfârșită prin amintiri, iarbă, CRISTINA VASILIU Adieri suave de crini, Impiedicându-mă de firul Ariadnei, cl. a VII-a, 14 ani Ecouri frământate în exil… De pietrele născute să mă-nvețe C. N. ”Gh. Munteanu Murgoci”, drumul… Brăila

______numai varianta naivă a spațiului când ar trebui să se joace încă, horse’s face against his chest and he delimitat ideatic, în rest furia muncește, se lovește de rău, aspru, could feel along his inner thighs the neacceptării și panorama viciilor crud, criminal chiar, le ia pe toate cu blood pumping through the arteries umane, victimele nu contează. acel stoicism al călărețului singuratic, and he could smell fear and he Lecție grea pentru niște puștani aș zice, dar nu-și pierde timpul cupped his hand over the horse’s eyes cu aere masculine, dar puri în gândire analizând ci proband ce este bun și ce and stroked them and he did not stop și atitudine: zice Rawlins, “All my life nu-i. Alexandra, spaniola cu ochi talking the horse at all, speaking în a I had the feeling that trouble was albaștri, mustangii pe care îi steady voice and telling it all that he close at hand. Not that I was about to imblânzește, Blevins care împușcă și imtended to do and cupping the ani- get into it.” este împușcat, Rawlins cu care mal eyes and stroking the terror out.” În peisajul complex al prozei împarte egal și bun și rău, deriva Când am citit “No Country for americane Cormac Mc Carthy își puterii în acțiune simbolism al unei the Old Men” un “...blood găsește locul undeva între Faulkner și lumi care pare obosită, dar și coruptă meridyan”(titlul unui alt roman al lui Steinbeck, cărțile lui plimbându-ne și în ultimă instanță singurătatea Cormac McCarthy) modern, nu înainte și înapoi cu acea spațială în care întoarce spatele a tot tocmai sofisticat, dar mai aproape de responsabilitate a observatorului ceea ce credea că știe conturează un ceea ce distingem astăzi, am atent, migălos chiar în a deschide om aflat nu numai la granița vârstei descoperit un roman dens copleșit nu toate sertarele secrete în care oamenii dar și a îmbrătișării ori respingerii a atât de violența unei lumi deraiate - își depozitează ceea ce vor să păstreze ceea ce destinul îi rezervă așa că un tren repezit înainte către o ori să nu se știe. “He touched the horse with his țintă așezată undeva nedefinit pe un Inteligent - simțim tot timpul heels and rode on. He rode with the terasament nesigur care cedează cu comunicarea profundă, specială a sun coppering his face and the red acea ilogică întrerupere a intențiilor băiatului care vorbește cu caii, dar și wind blowing out of the west acros ba chiar a speranțelor - cât de curiozitatea analitică a gândului, a the evening land and the small deșert incapacitatea menținerii echilibrului acțiunilor lui - John Grady are o birds flew chittering among the dry pe care libertatea îl presupune; the old plămadă specială aceea a omului car bracken and horse and rider and men este metafora oboselii, a chiar dacă nu știe are curajul să horse passed on and their long lehamitei chiar de a înțelege și încerce și să aleagă. shadows passed in tandem like the desigur de a accepta. Învață, nu greu, ci afurisit de shadow of a single being.” Violența există în toate romanele sinuos, poate fi puternic în preajma Abia acum incepe? lui McCarthy, definitorie sau cailor, dar vulnerabil în cercul uman, *Eroul lui J.D. Salinger: “The inevitabilă, “...Pretty Horses” este iubește surprinzător de serios atunci Catcher in the Rye”

74

https://biblioteca-digitala.ro

Bloc Notes Gheorghe Bulgăr a fost cu adevărat...uitată! Am întrebat despre cartea ,,teologului Elie Cristea”, adică despre cel dintâi studiu amplu și complet despre Mihai Eminescu, O invitație venită de la Iași, pentru apărut la puțini ani de la dispariția a participa la o importantă reuniune pământeană a Poetului. ,,S-ar putea s- științifică, organizată de Statul Major o avem în depozit”, mi s-a răspuns. al Apărării prin Filiala Iași a Da, s-ar putea... Păcat!.. Nu este în Muzeului Militar ,,Regele Ferdinand intenția mea să dezvolt aici – și nici I” - director col.(r) dr. Dan Prisăcaru nu e posibil! – ideile pe care Elie – m-a îndemnat să-mi îndrept pașii Cristea le lansează, confirmate apoi spre frumoasa capitală a Moldovei. de toți eminescologii, referitoare la Iașul este orașul studenției mele, opera poetică a lui Mihai Eminescu. orașul amintirilor din anii tinereții. În Voi încheia doar cu ultimile rânduri urmă cu aproape șase decenii din lucrarea lui Elie Cristea: ,,Prin el absolveam Facultatea de Istorie- poezia a urcat pe cele mai înalte Filozofie a celei mai vechi culmi ale acestui veac. Genialitatea și Universități din țară, ,,Alexandru Ioan ______talentul artistic deosebit l-au așezat Cuza”. Sigur, de atunci am poposit de cărți și multe alte exponate ce pe un loc demn, în rândul celor mai multe ori în Iași. De data aceasta amintesc de viața celui mai mare poet mari poeți. Poetul francez Hertrat popasul era însă unul mai deosebit. român. Recunosc, urmărindu-le, nu B.J. a spus: Dacă Eminescu ar fi Conferința internațională puteam să nu cercetez cu privirea scris în limba franceză ar fi fost cel ,,Contribuția Armatei Române și a dacă exista o anume carte. Este vorba mai mare poet al epocii, al acestui Elitelor la apărarea și recunoașterea de teza de doctorat a lui Elie Cristea, secol”. internațioală a Marii Uniri”, era cel care avea să devină întâiul Am părăsit Muzeu Eminescu din organizată și cu sprijinul direct și Patriarh al României și al Bisercii Grădina Copou cu un gust amar. Nu important al Universității ,,Alexandru Ortodoxe Române. Eram doar din de altceva ci pentru că uităm, ori ne Ioan Cuza”, al cărei absolvent eram. Toplița, acolo unde, în 18 iulie 1868, prefacem că uităm, începuturile și Am fost cazați în cel mai modern a văzut lumina zilei. Și, mai mult, am importanța acestora. Sigur, nimeni nu complex studențesc ,,Titu scris și tipărit, două ediții se gândește să conteste contribuțiile Maiorescu”, aflat în imediata monografice despre viața și uriașe aduse de marii cercetători ai apropiere a impunătorului palat al activitatea sa: prima apărută în vieții și operei lui Mihai Eminescu. Universității, dat în folosință chiar în 1998(293 pag.), la Editura ,,Petru De la Elie(Miron) Cristea s-au scris ultimul meu an de studii. Atunci se Maior” din Târgu Mureș; cea de a mii de pagini și se vor mai scrie. Însă numea Complexul ,,Pușkin”. doua în 2008(397 pag.), apărută la el a fost cel dintâi!.. Ajuns la Iași în jurul prânzului, Editura ,,Grai Românesc” a Ieșind în stradă, m-am pomenit față după ce m-am cazat, aveam la Episcopiei Ortodoxe a Covasnei și în față cu impunătorul monument dispoziție o jumătate de zi, zi lungă, Harghitei, cu un Cuvânt intrdoductiv ridicat pentru a cinsti memoria eroilor de vară, pentru a revedea vechile al Î.P.S.Ioan, actualul Mitropolit al din Divizia a II-a Cavalerie, amplasat locuri atât de dragi mie. În primul Banatului. în imediata apropiere a Spitalului rând cele ale Copoului. Am pornit, În aceste lucrări nu se putea să nu Parhon. Ei, cavaleriștii, au apărat, fără grabă pe vechiul Bulevard, mă opresc, pe larg, asupra Tezei de până la sacrificul suprem, una dintre denumit acum ,,Regele Carol Doctorat a lui Elie (Miron) Cristea, importantele ,,porți” prin care, în I”,rămas însă în memoria ieșenilor cu susținută, în limba maghiară, la iarna anilor 1916-1917, inamicul voia vechiul său nume – Copou. În mij- Budapesta, în 1895. Nu se putea, să pătrundă dincolo de munți, în locul parcului m-am oprit, cu emoții fiindcă, așa cum se știe(sau se știe, Moldova, ,,treimea de țară ce ne-a mari, lângă ,,Teiul lui Eminescu”. cred, prea puțin!) această lucrare, mai rămas ”. Era Valea Oituzului. Pe Alături mai erau încă cununile cu întitulată ,,Mihai Eminescu, viața și aici Armata I a generalului neamț flori proaspete, așezate acolo în 15 opera – studiu asupra unor creații Arz, căreia i s-a alăturat grupul iunie. Acum, la cei 130 de ani de la mai noi din literatura română” este generalului Smettow (cu Divizia 71 trecere în nemurire a marelui poet cea dintâi exegeză completă și austro-ungară a generalului Goldbach național, Teiul parcă a întinerit. Are o adevărată asupra vieții și operei și Divizia I Cavalerie a generalului coroană frumoasă și bogată, încărcată eminescinene(vezi Antonie Ruiz) voia, cu orice preț, să rupă de miresme. În apropiere, nu departe Plămădeală – Pagini dintr-o arhivă rezistența românească și să pătrundă de poarta principală de intrare în inedită, București, Ed. Minerva,1984, în Moldova, spre a forța Armata Grădina Copou, o clădire nouă, cu sau: Gheorghe Bulgă r – O carte Română să capituleze. etaj. Pe vremuri, în acel loc, erau un uitată despre Eminescu, studiul Rezistența românească?.. O sigură mic restaurant cu grădină de vară. Pe teologului Elie Cristea din 1895, în divizie! Divizia a II-a Cavalerie a firma de deasupra intrării noii clădiri: ,,Relegraful român” nr.25-26 din generalului Nicolae Sinescu. Încer- ,,Muzeul Mihai Eminescu”. 1981). când să oprească uriașele forțe ina- Am intrat și m-am oprit îndelung în Se pare că ,din păcate, ,,cartea mice, cavaleriștii au descălecat → fața vitrinelor care conțin documente, uitată despre Eminescu” a lui ILIE ȘANDRU

75

https://biblioteca-digitala.ro

La Lunca Bradului, județul Mureș, Mărturie stau sutele de vizitatori care vin actual aici, uimiți de „ce pot face/două minți dibace” și o „inimă

mai mare decât trupul”, cum ar fi zis Rusalina Petruț, fiică a satului Nichita Stănescu. Lunca Bradului, după ce i-a rămas Rusalina Petruț (fostă Cioboată) are moștenire casa în care s-a născut, nu de partea ei familia, mai ales pe fiica doar că a înțeles ca pe o datorie morală sa, Andreea Gabriela Petruț, cântăreață versurile lui - „casa de muzică populară, locul - un adevă- părintească nu se vinde” - dar și-a dorit rat colț de rai, acesta devenind adesea mai mult decât atât. amfiteatru în aer liber pentru mani- ______Așa a început istoria unui spațiu festări folclorice ori cultural-științifice. într-o astfel de expoziție, am jucat mai muzeal în care să adune ce a mai Mai mult decât atât, din când în întâi rolul de manechin, îmbrăcând un rămas din tezaurul etnografic local. când, își o parte din lucrurile din casă costum popular cu renumitele clopuri În câțiva ani, a amenajat muzeal și face expoziții de artă populară în de pe Valea Superioară a Mureșului, casa părintească și cele două grajduri diverse locuri din țară, nu doar pentru dar, mai apoi, am trăit un teribil ale gospodăriei lor. Se găsesc aici a etala ceea ce are, ci și pentru a atrage sentiment al întoarcerii în timp și al costume populare din zonă, obiecte de atenția asupra unei moșteniri unei proiecții la care nu m-am gândit uz casnic și gospodăresc, dar și un aer inestimabile, pentru care răspundem cu niciodată până acum: cum ar/aș fi fost al vechimii, care dă din nou strălucire toată istoria noastră. de n-aș fi plecat niciodată de-acasă? locului. La Toplița, la Zilele Miron Cristea, N.B. ______

REÎNTÂLNIRE… politician Petre Carp, cel care în jertfe și sacrificii făcute de ostașii →și au intrat în tranșee. Nu prea Consiliul de Coroană, din 14 august Armatei Române, între care s-au aflat aveau arme de foc, dar aveau lăncii și 1916, i-a spus regelui Ferdinand: și cavaleriștii din Divizia a II-a baionete. Încercau să câștige timp ,,Sire, cei trei copii ai mei se vor bate, Cavalerie, în memoria cărora s-a spre a ajunge acolo Divizia XV-a, a dar eu mă rog lui Dumnezeu ca ridicat acest minunat monument din generalului Eremia Grigorescu, adusă Armata Română să fie bătută... ” Copoul Iașilor. degrabă de pe frontul din Dobrogea, Dureroasa veste a morții fiului său Privindu-l, mi-am amintit de în sprijinul cavaleriștilor. l-a găsit pe Petre Carp retras la moșia momentul istoric petrecut în 10 mai Pătrunși de simțul datoriei de-ași sa din Țibănești. A rămas multă 1917, în eroica capitală a rezistenței apăra țara și de a alunga inamicul de vreme așezat într-un fotoliu, privind românești – Iașul. Atunci această zi s- pe teritoriul ei, cavaleriștii au ieșit din la fotografia fiilor săi, elevi la Iași. a transformat într-o sărbătoare a tranșee și au pornit la contraatac. O Petru era cel mai apropiat sufletului bucuriilor imense, pe care mult luptă sălbatică, pe viață și pe moarte, său. Și tocmai el... Inima sa de părinte încercata capitală a pribegiei le-a s-a încins pe muntele Măgheruș. nu se putea să nu plângă de durere. trăit. Miile de români, adunați aici, pe Pădurea din jur s-a trasformat repede Poate totuși nu toată, fiindcă vedea Copou, aveau revelația reînvierii într-un uriaș cimitir, în care sutele de cum previziunile sale, privitoare la Armatei Române. cadavre, căzute unele peste altele, înfrângerea Armatei Române, erau pe Ei au asistat, timp de trei ore, la erau acoperite de crengile copacilor cale să se înfăptuiască. Însă nu a fost trecerea în revistă a noii armate. Prin smulși din rădăcină și mutilați de așa. Fiindcă Marele Război pentru fața mulțimii au trecut, cu pas hotărât, exploziile proiectilelor de artilerie. La Întregirea Neamului avea să le bărbătesc, ostașii căliți în grelele lăsatul serii, se părea că pe muntele infirme. Și asta datorită uriașelor lupte pe care le-au purtat. Alături, Măgheruș nu mai era nicio urmă de ______noile contigente, tineretul țării, viață. Însă, la un moment dat, hotărât să alunge inamicul din țară. cadavrele parcă au înviat și au pornit Era un 10 mai al durerilor, dar și al la atac, sub acoperirea întunericului. marilor speranțe renăscute. În această Erau cavaleriștii Diviziei a II-a nouă armată era toată nădejdea acelei Cavalerie. Nu mai aveau cartușe, dar ,,treimi de țară care ne-a mai ră mas”, aveau baionetele, care sclipeau ca cum scria Oct.C.Tăslăuanu. niște fulgerări în bătaia razelor de Lumea o privea uluită, cu ochii lună. Cupriși de spaimă, nemții, plini de lacrimile bucuriei. austriecii și ungurii au ieșit din Această atmosferă înălțătoare, tranșee și au luat-o la fugă. de mare trăire patriotică, era sporită și Tributul de sânge al cavaleriștilor de măreția imnului ,,La arme”, ale români a fost însă greu. Câteva sute cărui versuri se înălțau din șapte mii de morți și răniți. Între ei și căpitanul de piepturi, însoțite de răsunetul Petre Carp, comandantul companiei a instrumentelor celor patru muzici 2-a. A ieșit între cei dintâi din tran- militare, înfiorând inimile muțimii, șee, strigând: ,,După mine, băieți”! înălțându-se în văzduh până departe, Era fiul cel mai drag al bătrânului peste colinele Iașului.

76

https://biblioteca-digitala.ro

Teatru frumusețea asta de sicriu metalic. Ia te uită: zici că e submarin… (și începe să fluiere fals linia melodică de la „Yellow Submarine” de The (Comèdie horror sau oroarea de Beatles. Apoi începe să cerceteze comedíe) (XVII) meticulos de jur-împrejur siciul în

Scena 3 timp ce-l ciocănește din loc în loc cu (Aceeaș i) degetul.) Așa! Acum e clar ca lumina zilei! [Black-out. Apoi Babu vine dinspre Baba – Ce lumină a zilei, că e un fundul scenei spre public având întuneric de-ți dai cu degetele în ochi! lumina lunii proiectată din spate. Babu – Adică, e clar ce trebuie Babu înaintează precaut tatonând făcut… Fii atentă că mă întorc! terenul cu toiagul din mâna dreaptă. Baba – Bine că îți veni gândul cel Cu stânga își ține echilibrul în bun. Hai, și să plecăm odată de aici că ______cumpănă ca și cum ar merge pe până și mie mi-e cam frică. [Baba îl ajută să se echipeze. Babu îi sârmă. Tot în mâna stângă el ține și Babu (după ce stinge proiectorul, strecoară vizibil în mână ceva Babei, proiectorul lui Șotcă. Înaintarea se Babu se apropie de ea tiptil-tiptil, o după care ia în spate suflătorul face anevoios, prin așezarea unui sperie și apoi se amuză mucalit) – oxiacetilenic și înșfacă roaba cu picior imediat după celălalt. Pe BAU!!! „onstromnete” în care așează ca un măsură ce avansează, Babu trage Baba – Îu! Aoleu! Vai de mine!... Ce far proiectorul. Apoi, pornește din după el funia de salvare. La un m-ai speriat, omule! De asta îți arde nou voios cu toiagul spre avanscenă, moment dat, când ajunge spre ție?!? Că era să dau în alte ălea… și fluierând aproximativ tot „Yellow avanscenă, dă cu toiagul în pământ tu râzi că nărodu-n târg! Submarine”.] acesta sună a gol. Repetă de câteva Babu – Ei lasă, nu te supăra, că asta e ori manevra de jur-împejur. Astfel se așa… pentru înseninarea atmosferei Baba – Babuleee, stai, măi! Întoarce- delimitează o suprafață de interes.] întunecate. Mai bine, ajută-mă să mă te să-ți iei praștia! echipez! Babu – Praștia mea ești tu, dragă! Dar Babu (strigând înspre fundul scenei) Baba – Bănuiam eu că ar fi fost prea dacă te referi la diapazon, să știi că ți – L-am găsit, că nu era prea departe! frumos să ne întoarcem… l-am lăsat intenționat. Nu putea bietul Potcă să-l ducă prea ______Baba – Dar de ce? de parte de unul singur. Babu – Să nu pățească ceva pe ăle Baba (care fiind de aici încolo doar o grohotișuri, drăguțul de el! voce, oferă interpretei oportunitatea de a nu-și mai memora rolul, ea citin- Scena 5 du-și replicile direct din scenariu, (Babu) desigur, la lumina unei lanterne chinezești cu baterii chinezeș ti…) [Binedispus și fluierând în continuare – Și acum ce o să faci? „Yellow Submarine”, Babu își pune Babu – Păi, cum grohotișul înghite ochelarii de sudură și pornește orice, poate și să scoată la suprafață… suflătorul oxiacetilenic cu care taie Baba – Adică? buloanele din capacul sicriului. Apoi Babu – Adică, deschide bine ochii își scoate ochelarii și îi înlocuiește cu încoace și fă ceva liniște, fă! unii de vedere având un braț lipsă, își pune pe față o mască medicală, iar în Scena 4 mâini își trage niște mănuși (Aceeaș i) medicinale sterile; se opintește și dislocă capacul, după care îl [Babu lovește de trei ori marțial în răstoarnă. Se retrage în lateral zona ce sună a gol, astfel încât din ferindu-se de mirosul evident puhav. adâncuri se ridică în scrâșnet de Încetează să fluiere. (Aici cutremur un sicriu metalic. De data producătorul chiar ar putea elibera aceasta el este orientat de-a latul în sală un miros fetid!) Babu ia scenei. Babu se apropie cu sfială de cădelnița și începe să tămâieze tot el și își trece un deget pe suprafața mai aproape de sicriu până ajunge să lui.] se uite în el în timp ce-și face cruci Babu (cuprins de admiraț ie) – Faină mari. Apoi se echipează din nou cu lucrătură! mănuși chirurgicale și mască de Baba – Bine, recunosc,… ți-a reușit tifon. (Acum producătorul ar putea minunea și de data asta! elibera în sală un miros de Babu – Nu, femeie! La mine minunea tămâie!)…] se înțelege de la sine. Mă refer la Marcel Lupșe, Roua dimineții CRISTIAN STAMATOIU

77

https://biblioteca-digitala.ro

Plastica nizat 38 de expoziții personale, lucră- rile sale figurând în muzee și colecții. Trăiește și lucrează la Bistrița. Lucrări în muzee și colecții parti- Născut la 21 august 1954 la Dej, culare în: România, Austria, Belgia, absolvent al Institutul de Arte Plastice Bulgaria, Canada, Danemarca, „Ion Andreescu” la clasa profesorului Elveția, Franța, Germania, Italia, Vasile Crișan, participă din 1980 la Israel, Japonia, Luxemburg, R. expozițiile organizate de filiala Cluj Moldova, Olanda, Polonia, S.U.A, și apoi filiala Cluj-Bistrița-Zalău a Suedia, Turcia, Ungaria. U.A.P. Din 1989, este membru * U.A.P. din România, la secția Pictură. "Îndelungul travaliu creativ al În 1990 se stabilește la Bistrița unde artistului Marcel Lupse seamănă cu se ocupă de adminstrația culturală un pelerinaj către sine. Intrat în fără să întrerupă activitatea artistică. labirintul artei, pictorul a reușit, cu Artist cu o egală vocație pentru Din 1994, este profesor și din 1998 trudă, să meșterească un propriu fir al construcția monumentală și pentru șef de catedră la Liceul de Arte Ariadnei, presărat, pe alocuri, cu flori atenta observație pe spații mici, el a Plastice „Corneliu Baba” din Bistrița. și fire de busuioace. Cu miresmele și identificat în lumea vegetală un Expune pictură, desen, obiect, în culorile acestor fire, așternute pe mediu cu mari latențe, in ambele peste 100 de expoziții de grup în țară pânzele sale, ne îmbie să îl urmăm sensuri. Aici el se poate manifesta și și peste hotare, participând anual la spre locurile de popas, căutând, ca cercetător care privește atent prin simpozioane și tabere de artă plastică împreună cu el, leacuri pentru boală lentila microscopului, dar, și ca naționale și internaționale. În cele trei să fără leac: dependență de artă." arhitect ce jubileazăîn vecinătatea decenii de activitate artistică, a orga- (Florin Gherasim) marilor edificii. (Pavel Șușară) ______care le ai atunci când interpretezi pe Muzică scenă melodii cu care rezonezi în totalitate, sunt greu de descris... Bineînțeles că în acest caz mai contribuie și farmecul artistic, blând și delicat al Angelei (ajunsă la

Mărturisesc că zilnic ascult multă maturitatea exprimării emoțiilor prin muzică, destul de variată... Și am muzica ei), simplitatea, echilibrul, senzația uneori că nimic nu mă mai siguranța și căldura pe care le degajă poate surprinde : virtuozitățile tehnice atunci când ești alături de ea... Dar au depășit demult cota inimagina- starea de bine în participarea mea la bilului, tehnologia de studio creează acest proiect a fost completată și de sonorități de multe ori de neconceput prezența a doi muzicieni pe care-i altădată, genurile muzicale s-au ______cunoșteam, și cu care cântasem mai întrepătruns în ultima vreme (și nu de liniile melodice inspirate, fiind demult, ocazional : Vlad Crețu la puține ori cu rezultate excepționale) asemănător cu al meu, să mă fi făcut chitară și Berti Barbera la cajon încât îți vine greu să mai cataloghezi să-i simt muzica foarte apropiată de (instrument de percuție) O surpriză un anumit produs muzical !.... sensibilitatea mea... Sau poate plăcută a constituit-o și faptul că l-am Și totuși, în această avalanșă de genurile abordate (bossa : „Colind de cunoscut pe pianistul Cătălin Ene informații muzicale, care parcă ating toamnă”, „Cântec din cochilii” / (împreună cu el și cu Vlad am câteodată pragul saturației, se poate balada : „Doar”, „Iatrtă-mi privirea”, constatat că cel puțin gustul profund întâmpla ceva care să-ți dea senzația „Ia-mi inima”...) care-mi sunt foarte pentru muzica Beatles-ilor crează că e bine „să mai tragi o gură de aer dragi... Cert este că acest cd a trecut pentru noi un numitor comun !...) proaspăt binefăcător”. Așa ceva am testul suprem : ascultatul în mașină ! Nu pot să închei fără să simțit eu după ce am ascultat (la reco- În cazul meu, dacă o muzică nu simt mărturisesc că anumite melodii ale mandarea prietenului și colaborato- nevoia și plăcerea de a o asculta în Angelei Mariașiu de pe albumul rului meu Victor Panfilov) albumul mașină, la drum lung, înseamnă că nu „Cantece din cochilii”, după mai „Cântece din cochilii”, compus și corespunde preferințelor mele... multe audiții, începusem să le aud interpretat de Angela Mariașiu. Dar plăcerea a fost și mai mare într-o orchestrație proprie... O fi După prima audiție era clar : nu atunci când Victor (Panfilov) m-a vreun defect profesional, o fi impresia mă lăsase indiferent... După a doua solicitat să mă alătur trupei care o va puternică pe care mi-a lăsat-o această audiție deja aveam câteva preferințe... însoți pe Angela Mariașiu pe scena muzică cu atâta sinceritate oferită de După a treia audiție au apărut alte festivalului „IlvaFest”, deoarece ba- autoare ?!... Mai degrabă cred că e un preferințe... Iar după a patra...era foar- sistul care participase la înregistrările compliment, pe care îl alătur te clar : îmi place muzica semnată de din studio nu era disponibil (și îl felicitărilor sincere pentru această Angela Mariașiu!!!... Poate că supor- menționez pe Vlady Săteanu, un realizare, care în timp își va amplifica tul armonic cu care însoțește liniile foarte bun muzician) Am acceptat și mai mult valoarea artistică !...... melodice inspirate, fiind asemănotor fără ezitare, iar plăcerea și bucuria pe VIRGIL POPESCU

78

https://biblioteca-digitala.ro

FESTIVALUL INTERNATIONAL rome, dar și temperamentul dansatoarelor, ilustrând parcă o istorie

întreagă de așteptări. Am trăit un mic Babilon, pentru De patru ani, Luminița Cioabă că se vorbea și în română și în organizează la Sibiu un Festivalul romani, germană, poloneză, engleza Internațional al Romilor „Romaii rămânând, totuși, limba comună Poesia”, cu nu puține eforturi și cu tuturor participanților. sprijin mult prea nesemnificativ în Dacă e să mă refer la partea raport cu ceea ce își propune acest poetică, trebuie să recunosc că, în proiect ambițios, temerar și… traducere în română, am ascultat texte Pasărea roșie singular. meritorii, cu note distinctive, cu Ediția din acest an, a IV-a, a adus accente ardente, înflăcărate. Ka- Pasărea roșie a venit la mine, câțiva poeți, artiști din largul lumii, tiuzsha Kozubek (Germania), o solis- pasărea roșie, ea vine sub semnul coagulării unei solidarități tă de mare forță, cu un timbru perso- când o aștepți mai puțin, care să materializeze contribuția nal, și-a rostit impetuos și poezia sa. când nu o aștepți culturală a unei etnii. Maja Familic (Serbia), autoare a și zboară când vrea, Au ajuns, astfel, în România, mai multor volume de versuri e și Pasărea roșie, ce zboară când vrea ea, Stela Olteanu Manolescu (SUA), grafician, ilustrându-și prorpiile cărți, pasărea roșie, ce cântă numai de Maja Familic (Serbia), Ruzdija Russo la fel cum face și Ruzdija Russo libertate. Sejdovic (Germania), Roni Ben Ari Sejdovic (Germania), originar din (Israel), Ana Debincka (Polonia), S-a cocoțat pe umărul meu, Muntenegru, care se mișcă dezinvolt Katiuzsha Kozubek (Germania), Yuki Pe stângul, unde e inima. și în teritoriile poeziei și ale prozei. Tanaka, Akiko Tahasahi (Japonia), și-a desfăcut aripile Ce m-a impresionat la partici- Delia Grigore, Camelia Stănescu și-n jurul meu panți este statutul lor profesional, (România), o mână de oameni mirosul fructelor de pădure coapte, fiecare ținând de o elită culturală, cu inimoși și entuziaști, care nu și-au râsul apei limpezi, studii universitare, cu contribuții pierdut nici încrederea, nici speranțele pârâul din urmele roții de căruță, culturale pe multe meridiane. că vocea etniei rome se va putea face nesfârșirea verde, Cu siguranță că această nouă auzită și că se vor putea antrena respirația fierbinte a ursului, elită a romilor nu are o misiune energii, resurse care să sporească un șoaptele blânde ale pădurii, ușoară, doar odată, de undeva patrimoniu identittar, prea mult un foc de foc se aprinde lucrurile trebuie să se urnească, să marginalizat, umbrit de fapte care și cade-o ploaie argintie. recupereze și să impună valorile unei întrețin prejudecăți și reticențe. etnii care, cum spunea unul dintre Își desface aripile M-am alăturat eforturilor participanți, trebuie să renască și-ncepe un cântec țigănesc, Luminiței Cioabă, poetă pe care în precum pasărea Phoenix din proiopria ușor, ca o clipire-a unor pleoape de anii tinereții noastre am distins-o la cenușă. copil, un concurs organizat la Deva, cu un NICOLAE BĂCIUȚ sălbatic ca un vânt de toamnă, premiu pentru poezie al revistei ______mult, ca vârtejul fulgilor de nea, Vatra, unde eram redactor. aprig și mândru ca un dansator, Am redescoperit, după ani, că și puțin beat, ca unchiul nostru. investiția mea de încredere a fost Dulce - ca primul sărut și pâinea temeinică, Luminița Cioabă fiind, la după o lungă călătorie, această oră, poetul rom cel mai Amar – ca lacrimile pustiului. cunoscut în România și în lume, fără Ca furia celor scoși în afara legii, nicio legătură cu poevestea familiei Ca durerea celor batjocoriți – sale. Ea și-a asumat nu doar un destin Impenetrabili. poetic, ci și o misiune responsabilă, de a (re)câștiga prestigiul etniei sale Sus, în ceruri, și de a susține și promova valorile Adânc, la rădăcina sufletului, sale lingvistice, culturale, artistice, La inima pământului, într-un fel, parte a unei necesare Acum răsună în mine. emancipări. Au fost patru zile de trăiri intense Pasărea roșie a venit, într-o zonă frecventată puțin și nu de s-a așezat pe umărul meu multă lume. Nu am descoperit doar mi-a săruta inima niște artiști – poeți, soliști, dansatori, și mi-a umplut sângele cu amintiri. ci și romi la ei acasă, într-o Dimineața a zburat comunitate substanțială și numeric și Spre cei uitați, material., la Brateiu, nu departe de și m-a lăsat în urmă, Dumbrăveni. cu cântul ei la mine-n suflet, Nu pot să nu recunosc că m-au și cu o pană roșie în mână. fascinat și costumele tradiționale Sibiu, 3 august 2019 În românește, de Nicolae Băciuț

79

https://biblioteca-digitala.ro

Dunării de către întreaga armată română. Unități ale armatei române trecuseră Dunărea și aveau în primire paza podului de vase Zimnicea-Șiștov. în luna august În prima parte a campaniei întrucât Și în această lună istoria s-a repetat succesul militar al armatei ruse părea uneori și sunt coincidențe ce par să evident i se refuzase participarea confirme acest lucru... Le puteți domnitorului, fiind considerat un aliat descoperi și în cele ce urmează... nesigur și cu posibile pretenții. ֎Un rezultat al unei înfrângeri, � 30.08.1877 este data la are loc cea din 11.08.106, a deschis drumul asaltul armatei române asupra redutei pentru formarea unei noi națiuni... turcești Plevna III, în timpul Războiului � În anul 106, asediate, cetăţile pentru Independență. ______dace sunt cucerite rând pe rând de către ֎Pentru un timp, datorită legiunile romane. Decebal se vede Bosnia sunt ucise. Datorită importanței din ce în ce mai mare pe superiorității numerice a turcilor, Mihai nevoit să se retragă în cetatea de scaun, care o joacă noul stat în centrul și Sarmisegetusa. Dup c derea cet ii în este silit să se retragă spre nord, pentru ă ă ăţ sud-estul Europei, tratatele de pace și a primi ajutorul aliaţilor săi. mâinile romanilor, Decebal se sinucide. alianță se vor încheia și la București... irul jertfelor voievodale este 11.08.106 este data care atestă ֎Ș Astfel: încheierea războiului daco – roman. Se continuat de Mihai Viteazul... Astfel: � În perioada 16.07. S.V. /29.07. constituie provincia romană Dacia. În � nÎ 03.08.1601 are loc lupta de la S.N. – 28.07. S.V. /10.08. S.N. 1913, fruntea provinciei Dacia este numit un Guruslău. Trupele lui Mihai Viteazul și prin Pacea de la Bucureşti, se încheie legatus Augusti propraetore, cu rang ale lui Gheorghe Basta îl înfrâng pe cel de-al doilea război balcanic. consular, ca reprezentant al Împăratului. Sigismund Bathory; șase zile mai � La 4.08.1916 se semnează, la ֎Prețul păcii, specific și diploma- târziu, Mihai Viteazul este ucis la 3 km Bucureşti, Tratatul de alianţă între ției voievodale, era uneori recunoaș- sud de Turda, din ordinul aceluiași România, de o parte, şi Rusia, Franţa, terea suzeranității... Un alt tratat de general, fals prieten și aliat. Un mobil al Marea Britanie şi Italia, pe de altă parte, vasalitate a fost încheiat în luna au- acestui asasinat a fost tocmai invidia pentru intrarea ţării noastre în război de gust. În schimb, s-a primit și recu- generalului imperial pentru meritele partea Antantei (în prima conflagraţie noașterea unor posesiuni mai vechi. deosebite ale bravului voievod, demon- mondială) și renunțarea la “status-quo”. � În data de 29.08.1369 printr-un strate adeseori pe câmpurile de luptă. ֎Alte evenimente legate de tratat de pace, Vladislav I (Vlaicu- � În 12.08. S.V. /22.08. S.N. 1645 primului război mondial se petreceau Vodă), domnul Ţării Româneşti, Gheorghe Rakoczy, principele tot în august... acceptă suzeranitatea regelui ungar Transilvaniei, semnează un tratat de � 14.08.1916 este data la care Ludovic I şi primeşte în schimb pace cu imperialii, primind în schimb România va declara război Austro- Amlaşul, Făgăraşul şi Severinul, vechi câteva cetăţi la vest de Tisa şi Satu Ungariei, dată ce va marca începutul provincii româneşti de peste munţi. Mare. războiul de eliberare şi întregire ֎Prețul păcii era plătit mai ales pe ֎O altă strategie a domnitorilor naţională (1916 - 1919). români a fost impunerea pe tronul câmpurile de luptă... Nimeni nu este � În 28.08.1916 Germania declara mai presus de jertfă și prețul vieții era principatelor vecine a unor domni război României. prieteni... Nu s-a ab tut de la aceasta plătit uneori și de către voievod... ă � La începutul lui august 1919, în Astfel: nici Constantin Brâncoveanu... Astfel: urma unui atac neprovocat al armatei � În 13.08.1399 Ştefan I Muşat � În 11.08.1690 victoria de la noului guvern bolşevic instalat la participă alături de alianţa formată din Tohan–Zărnești a lui Constantin Budapesta, Armata Română pătrundea lituanieni, ruşi şi teutoni la bătălia de la Brâncoveanu, domnul Țării Românești pe teritoriul Ungariei. În 04.08.1919 Worskla împotriva hanului tătar, Timur (1688–1714), împotriva armatelor intra victorioasă în Budapesta. Are loc Kutlu. Bătălia este pierdută de creştini, habsburgice comandate de generalul astfel sfârșitul regimului comunist iar Ştefan este ucis pe câmpul de luptă. Heissler. Astfel a fost posibilă instaurat de Bela Kun la 21.03.1919 în � În perioada 28-31.08.1520 se impunerea pe tronul Ardealului a lui Ungaria. încheia un tratat de pace între Petru Imre Thököly, aliat al domnului � În 10.08.1920 la Sevres se Rareş şi regele Poloniei, care punea muntean în această bătălie. încheie tratatul de pace dintre Puterile capăt conflictului moldo-polon. � În 24.08.1787 a izbucnit războiul Aliate şi Asociate şi Turcia. Prin acest � În 29.08.1541 Ungaria centrală ruso-turc. Austria, aliată a Rusiei, s-a document Turcia se angajează „să este transformată în paşalâc cu centrul angajat în ostilităţi împotriva accepte dispoziţiile care au fost sau vor la Buda. În octombrie, Dieta de la otomanilor. Ţările române au devenit fi luate cu privire la teritoriile fostului Debreţin recunoaşte suzeranitatea teatrul operaţiunilor militare. Imperiu German, ale Austriei, ale Un- Porţii asupra Transilvaniei. � În 7.08. S.V. /19.08. S.N. gariei şi ale Bulgariei şi să recunoască Principatul devine autonom, vasal 1858 se încheiau lucrările Convenţiei noile state în frontierele astfel fixate" imperiului Otoman. Transilvania era de la Paris. Prevederile acesteia au (art. 133). Prin acelaşi document, statul integrată în acelaşi sistem ca şi celelalte devenit lege fundamentală în Principate turc acceptă graniţele Germaniei, două principate românești. până în 1864. Austriei, Greciei, Ungariei, Poloniei, Dou evenimente importante s- � În 13.08.1595 are loc bătălia de ֎ ă Regatului Sârbilor, Croaţilor şi la Călugăreni. Mihai Viteazul înfrânge au petrecut în august și în timpul Slovenilor, Cehoslovaciei şi României. oastea otomană în fruntea căreia se află Războiului de Independență... Astfel: � În 27.08.1928 se încheia Pactul marele vizir Sinan Paşa. Marele steag � În 06.08.1877 Marele Duce de la Paris: Briand - Kellogg. → verde este capturat, iar paşalele: Hassan Nicolae adresează domnitorului Carol I de Timişoara, Khidr şi Mustafa de noi telegrame în care solicită trecerea PROF. CORINA SIMEANU

80

https://biblioteca-digitala.ro

La ceas aniversar Vorbind de Ilarie Gh. Opriş, înfăţişăm aici exemplul unei vieţi de muncă şi demnitate, pilduitor pentru o viață în slujba culturii toţi cei din jurul domniei sale, mai ales pentru cei tineri, care trebuie să-i Ilarie Gh. Opriş este prietenul, urmeze exemplul. colaboratorul, omul de mare omenie, Din întreaga activitate a domnului Ilarie Gh. Opriş, reiese care iată, aşa pe nesimţite, împlineşte care abordează aceste teme. Lucrările şi imaginea pilduitoare a unei vieţi de om, frumoasa vârstă de 80 de ani, o vârstă studiile sale au un conţinut adânc şi trăită în necontenită şi stăruitoare de maturitate şi înţelepciune. Sunt ani bogat, fiind expuse într-un stil clar şi muncă. Ilarie Gh. Opriş intră în istorie, mulţi, dar extrem de rodnici, de la concentrat, ceea ce constituie o expresie scriind, cu sufletul, cu viaţa şi cu înălţimea cărora poate privi cu bucurie fidelă a sufletului său dăruit integral faptele sale măreţe, pagini de o spre toate realizările pe care le-a culturii române. Opera distinsului om neîntrecută frumuseţe, care se vor întreprins, realizări care sunt multe, de cultură şi de carte Ilarie Gh. Opriş – impune posterităţii ca o comoară remarcabile şi semnificative. o oglindă fidelă a personalităţii sale, a scumpă, vrednică să fie păstrată şi Pentru toate realizările sale, acum vastelor sale cunoştinţe şi preocupări – cinstită. la ceas sărbătoresc, cu prilejul aduce nu numai o valoroasă contribuţie Aducând prin aceste cuvinte un aniversării a 80 de ani de viaţă, îi aduc istoriografiei româneşti, ci în acelaşi omagiu de preţuire şi recunoştinţă omagiul meu de cinstire şi preţuire, timp poate fi considerată deschizătoare domnului Ilarie Gh. Opriş, cred că mă adresându-i, din adâncul inimii mele, de drumuri pentru studii de mai târziu. aflu în asentimentul tuturor celor care îl sincere felicitări, asigurându-l de Pentru toate acestea, odată cu cunosc, deoarece cu toţii ne-am adăpat sentimentele mele de înaltă preţuire, de felicitările mele, cu prilejul împlinirii a din vistieria bogată a cunoştinţelor sale dragoste fierbinte şi de recunoştinţă 80 de ani de viaţă, urez domnului Ilarie şi am trăit adeseori în prezenţa domniei neţărmurită pentru dăruirea, elanul şi Gh. Opriş ca Bunul Dumnezeu să sale momente memorabile. Sunt priceperea cu care a slujit de-a lungul reverse asupra domniei sale toate convins că Ilarie Gh. Opriş, prin viaţa şi timpului, şi o face şi în prezent cu darurile Sale cele bogate, să-i activitatea sa, este şi rămâne un model aceeaşi ardoare, responsabilitate şi binecuvânteze din belşug strădaniile de mereu prezent şi activ, cu adevărat talent, cultura românească, precum şi viitor şi să-i înmulţească anii până la vrednic de urmat, pentru toţi cei care îl întreaga societate românească. adânci bătrâneţe, cu sănătate şi cu cunosc, îl iubesc şi îl preţuiesc la Am luat parte, alături de domnul aceeaşi vigoare sufletească şi trupească adevărata valoare a domniei sale. Ilarie Gh. Opriş la multe manifestări de care s-a bucurat întotdeauna, ca să Pentru noi toţi, domnia sa se impune ca culturale de cea mai înaltă ţinută fie şi de acum înainte tot atât de o figură înălţătoare care radiază ştiinţifică şi cu o profundă simţire folositor culturii române şi neamului permanent lumină şi căldură. românească, desfăşurate în multe locuri. nostru românesc, ca astfel să poată Opera lui Ilarie Gh. Opriş este Am avut prilejul şi bucuria de a trăi adăuga noi lauri la cununa atât de una impresionantă, atât prin clipe memorabile în compania domniei bogată în vrednicii care-i încununează dimensiune, cât şi prin varietatea sale, buna dispoziţie şi optimismul activitatea de până acum. La mulţi ani temelor abordate, şi mai ales prin dânsului dându-mi de fiecare dată un fericiţi şi binecuvântaţi! seriozitatea, acrivia şi profunzimea cu sentiment de aleasă trăire emoţională. FLORIN BENGEAN

______

ARGUMENTE… italian (“Dictatul de la Viena”) prin care � În 24.08.1944 este confirmată → Este primul tratat internaţional partea de nord a Transilvaniei (43.492 starea de beligeranţă cu Germania, prin care se interzicea recurgerea la km2 şi 2.667.000 de locuitori, din care printr-o declaraţie oficială de război a război pentru rezolvarea diferendelor 50.2% români, 37% unguri, 5,7% evrei Guvernului român, difuzată prin radio internaţionale. Statele semnatare se şi 2,8% germani) este încorporată şi publicată în presă din 25 august. obligau să recurgă la mijloace paşnice Ungariei, Germania şi Italia � În 08.08.1946 România a fost pentru rezolvarea conflictelor. “garantând” noile frontiere ale invitată oficial, de către Guvernul ֎Premisele angajării în conflicte României. Garanţia urmărea să francez, să participe la Conferința de de lungă durată sunt create de multe protejeze aparent România, care, în Pace. ori de către marile state... perspectiva deciziei lui Hitler de a ataca � În 23.08.1947 Parlamentul � În 23.08.1938 are loc semnarea U.R.S.S., avea o însemnătate strategică României ratifică, în unanimitate, pactului dintre Germania şi U.R.S.S. - şi economică sporită. Tratatul de pace semnat la Paris cu Pactul Ribbentrop – Molotov. ֎Revenirea la normalitate și Puterile Aliate şi Asociate. � În perioada 16.08. - 24.08.1940 micșorarea duratei conflictelor � Din 01.08.1996 a intrat în se desfășoară tratative la Turnu Severin armate se datorează uneori și statelor vigoare, în mod oficial, programul între Ungaria şi România. Rezultatul mici... Insurecția începută în efectiv de Parteneriat Individualizat cu este un eşec total. Hitler şi Mussolini 23.08.1944 a fost un act istoric care a N.A.T.O. convoacă pe miniştrii de externe redus durata celui de-al doilea război Sursele articolului se pot vizualiza maghiar şi român la Viena pentru a le mondial cu 3-4 luni... La acea dată pe pagina comunica rezultatul. trecuseră exact șase ani de la https://calendarele.eu/bibliografie/ � Ziua de 30.08.1940 a rămas de încheierea Pactului Ribbentrop – De pe site-ul aplicație – Calendare tristă amintire, fiind ziua Dictatului de Molotov... românești la Viena. Se semnează, la Viena, � În 23.08.1944 începea Insurecţia documentele arbitrajului germano- armată în România.

81

https://biblioteca-digitala.ro

Un cal ori ce formulă are apa, Că nu-i rămâne nici măcar un bob. De şcoală au uitat de multişor. Recolta în străinătate ,,zboară”, De nu mai au ce măcina la moară! ÎN LUNA AUGUST Stau ancoraţi cu toţii în etapa Când pot s-adune zilnic fix cât vor, Instantaneu conjugal Prune, mere, porumbele Să-mpartă bunuri doar în legea lor, Coapte sunt, de timpuriu, Prin săli plimbându-şi cu-aroganţă Soţii în pridvor Dar prea multe dintre ele mapa. Îşi împart de zor: Fi-vor, în curând, rachiu! La-nceput sudalme, Istoria întruna se repetă, Iar apoi şi palme. AVATAR ISTORIC A verile s-adun ă într-o parte Plimbând plaivazul greu pe hartă Ș i nu neap ă rat la cei cu carte. Tânăra absolventă, la angajare Hainul Stalin şi cu alţi păgâni, Vrând Europa s-o împartă E i mândri sunt și-o clipă nu regretă, A fost, ca orişicare nou venit, Au separat românii de români. S pre cei s ă raci justificând cu fală: De şeful nostru prezentată, Noi împărţim, dar nu dăm socoteală! Iar când o sarcină ea a primit Din agricultură, pe vremuri S-a şi crezut…însărcinată. PROVERBIALĂ În orişicare toamnă, fără certuri, VACANŢĂ VIRTUALĂ Se împărţea recolta din tot lanul; Românu-i simplu de pornit, Întâi lua boierul patru sferturi, Aşa i-e dat de la natură: F ă cându- şi din dorinţă punte Apoi, ce rămânea primea ţăranul. Când e de foame-nghesuit R omânul merge des la munte, Şi când îl calci pe bătătură. P ăş ind pe ea-n continuare Diviziunea muncii în familie El poate-ajunge şi la mare. INSTANTANEU AGRICOL VASILE LARCO În casă totul străluceşte, El spală, mătură, găteşte, I s-a-mpărţit ţăranului pământ, Iar ea în grijă are patul… Stăpân să fie pentru-o veşnicie, Şi îl împarte cu tot satul. Dar nu a fost aşa pe-a noastră glie, Şi totuşi l-a muncit cu mult avânt. PREDESTINARE În scumpa, strămoşeasca Românie Era românul învăţat Agricultura e un lucru sfânt, Să fie de pământ legat, Legaţi de ea să fim prin jurământ, Dar s-a desprins, ca un atom, Păstrând-o toţi ca pe-o bijuterie. Şi de o vreme e în…pom! Trudeşte omu-n soare, ca un rob, JUSTIFICAREA ACUMULĂ RII De-i vreme bună sau de nu-i, tot anul, Sunt politicieni azi în decor În toamnă-i tare supărat, sărmanul VASILE LARCO Ce nu mai ştiu nici cum arată sapa, ______

Pe piatra unui ,,pierde vară” Ai dat afară pe nedrept Şi-apoi i-ai încadrat pe…şpagă! N-a ştiut ce-i treaba, Nici ce-nseamnă-un ţel; RECOMANDARE A trăit degeaba Şi-a murit la fel. Când te-aud vorbind mă sperii, Că-ţi fac viaţa tot mai acră, Unui fost şef de cadre Ce poţi pierde, dacă-i perii Pe cei doi: pe şef şi soacră? Doamne, cunoscând eu harul Judecăţii ce se face, ZICĂTOARE CABALINĂ Am adus în Cer dosarul Să-l analizez în pace! În instinctul lor de rasă, Ignorând ce ştiu stăpânii, Unui fost director de Despre ,,lupta cea de clasă”… întreprindere ,,Nu mor caii când vor câinii”. Selecţie VASILE LARCO VASILE VOROBEŢ I-a spus Supremul Înţelept: (1934-?) Căinţa ta e mult prea vagă!

82

https://biblioteca-digitala.ro

Unul vrea, dar nu poate, altul PSRM, blocu-ACUM poate, dar nu vrea Convenit-au amical: Banii negri - un nor de fum. Chișinău-ambiții are: Vrea dezóligarhizàre. Curtea face și desface Bucureștiu',-n nepăsare, Nici măcar deratizare. Curtea noastră cea fudulă La comanda lui Plahulă, Bucureștiul se aliniază la poziția Parc-ar fi picat curentul: marilor puteri Dizolvă brusc Parlamentul.

Văzând marile puteri Indignarea Parlamentului de Apărând democrația, acțiunile membrilor Curții ______Hai și el din răsputeri Constituționale Să blameze-oligarhia. Greu vreo intrigă să-i țeși: EPIGRAME „ Voi, de fapt, n-ați fost aleși, Basrabie română, Ci numiți de-un numitor. La noi - ca la noi Nu-ți închide lupu-n stână Noi - aleși de un popor!”

Lumea? 'Mpinsă înainte Ce departe-i România Curtea Constituțională a RM și-a De-anumite forțe-oculte. Când tu arzi la foc încins! anulat a doua zi propriile decizii Ager - un român - la minte: Și-a trimis și ea solia pripite „Pe noi - forțele inculte”. Când incendiul era stins... Curtea Constituțională Prin decizia recentă Alegerea pe principii democratice Din „neagra străinătate” în ... Ne-a probat, pe verticală, a noii conduceri a UE Cât e de independentă. O invită pe Măíca Parlamentul zis European În vizită la mămica. Demisia in corpore a membrilor Își propune sincer candidații, Ca să-i deie gravitate: Curții Constituționale Iar tandemul dur franco-german Prima în ... străinătate (!). Din joben ne scoate emanații. Se credeau mai mari pe lege, RM: relația dintre premier și Nu buni interpreți ai ei. Nichita și Igor Președinte Când stăpânu-a fost să plece, Au tulit-o-n huci și ei. De la București Nichita Ca să-și treacă puntea sacul, Poposea de-acasă-acasă. Ea s-a înfrățit cu dracul, Adversarii de idei Igor, că-l fură ursita, Numai că și dracul vrea Alt drum are. Altă casă. Să scoată dracii din ea. Ieri se duelau prin parcuri, Glontele rar ricoșa. Și capra sătulă, și varza întreagă? Adversari cu vino-ncoace Astăzi se combat prin like-uri: Nici un glonte nu-i mai ia. Când ani de zile-amici au fost cu Socialiștii moldoveni, Plahotniuc, Mâncând borș cu buruieni, Traseiștilor politici Cam cum ar fi să-l lase-acuma Tot îndrugă: „Maia, Maia, singur cuc? Pocemú tî ne ciujàia?”* Fie c-ați schimbat macazul De-aceea azi, când foc îi pune casei ______Ori v-au scos pe două bețe, barza, *Maia, Maia,/ Pocemú tî ne ciujàia? (rus.) - Vi-i la fel de gros obrazul, Ai noștr-ar vrea să-mpace capra și Maie, Maie tu, maínă,/ Dac-ai fi un pic Toți suntéți cu două fețe. străină...”. cu varza. Parlamentul RM: spre Vest sau Nu tu jenă, remușcare Bucureștiul pacificator spre Est? Firile, fluidele, Conflict neconciliabil Își schimbă partidele Între-un lup și niște oi. Blocul prooccidental Fără chinuri și emoții: El îi cheamă,-n mod amabil, Crede că ar sta pe cal, Precum damele chiloții. Să renunțe la război. Dar noi știm că fracțiunea

Garantează tracțiunea. Securiști și trădători? Bucureștiul și criza politică de la Parlamentul RM nu va ancheta Chișinău proveniența banilor negri din Nu le fac o diatribă Tot făcând game pe clape Rusia pentru campania electorală C-ar fi lași, plecând buluc. Și scăldând-o-n două ape, a Președintelui Dacă pleacă, este-o hibă, Bucureștiu',-n așteptare, Căci nu fug de flori de cuc. A rămas cu ochii-n soare. Parlament funcțional: NICOLAE MĂTCAȘ

83

https://biblioteca-digitala.ro

Curier al revistei Vatra veche pe acest an, publicație care, prin grija și efortul Dv., pleacă lună de lună spre lume purtând cu sine cultură și creație de valoare netăgăduite. Deja, într-o bună și frumoasă tradiție, semnatarii materialelor poartă cu ei Stimate maestre Nicolae Băciuţ, după responsabilitatea actului de creație ,,Vatra veche" cea fierbinte, aferentă ridicător al prestigiului revistei. Este lunii iulie, iată că a venit luna lui minunat și de mare eficiență în gustar, aşadar: contextul literaturii cultural-artistice. Prin livezi am poposit, Felicitări, sănătate, putere de muncă Mere savurând şi prune, și reușite! Însă vremea a venit Cu aceleași sentimente de respectuoa- Să gustăm şi ... poante bune! să prietenie, VASILE LARCO Dumitru Hurubă Mult stimate și iubite domnule

Băciuț, ______Multumesc pentru revistă. Mulțumesc pentru revistă. Acum am Vă mulțumesc mult d-nule Băciuț Felicitări pentru Premiul U.Z.P.R.! A sosit acasă din Canada, de la Câmpul pentru acest nou număr al revistei avut dreptate juriul. Românesc din Hamilton. A fost „Vatra Veche” pe care mi l-ați trimis. Ioan Dănilă minunat. Aveți gânduri bune de la cei Am ce citi în aceste de zile de de acolo. Mai mult: am fost răsfățată weekend ploios și friguros care se Stimate dle Nicolae Baciut, de inimoasa doamnă Rodica Gârleanu anunță aici, la poalele Tâmpei. Poate În acest număr, la pagină 58, am găsit în casa căreia am găsit ospitalitate că totuși ne va ocoli vremea rea! un articol despre Ioan Iosif Șchiopul, rară și... am dormit în camera și patul Nicolette Orghudan scris de prof. Ilie Șandru. în care, anul trecut, ați dormit I. I. Șchiopul a fost fratele mai mare dumneavoastră. Povești frumoase și o Bună seara, stimate domn, al bunicului soției mele, familia nu a doamnă care s-a întrecut pe sine Am primit invitația de a participa la știut niciodată că, după plecarea în făcându-ne bucurii și câte altele. Festivalul Brâncoveniana. America, înainte de primul război Urmează să vă trimit cele 3 conferințe Îmi încerc și eu norocul. Participarea mondial, el s-a întors în România ale mele susținute la Câmpul este zic eu al fel de onorantă. Mare și că a fost și foarte activ, în Românesc pentru volumul ce-l veți Vă mulțumesc și pentru darul de viața culturală a țării. alcătui... carte. Nu putem ține pasul cu câte După întoarcere, el nu a mai vrut să ia Cu cele mai bune gânduri, activități culturale minunate desfă- legătură cu familia, nu știe nimeni de Claudia Voiculescu șurați d-voastră. ce. A decedat în București, în 1945,

Un astru neobosit alergând pe tărâmul deci aproape de familia fratelui (d. în Vă mulţumesc mult, domnule Băciuţ, atât de spinos al literaturii. 1940, tot în București ). pentru publicare/revistă! E foarte Domnul să vă țină sănătos și la fel de Vă rugăm că să ne puneți în legătură „bogată", ca de obicei, lucru pentru luminos. cu dl. prof. Șandru, ca să aflăm și noi, care vă felicit! Se va bucura şi În Republica Moldova nu voi putea mai mult, despre cel ce a fost Ioan domnul Haşa de apariţia materialului veni deși mult mi-ar fi plăcut. Iosif Șchiopul, căruia i se spunea său! Motivele sunt prea multe și eu doar „Unchiul Sivu”. Cu gânduri bune şi urări de sănătate, una să le pot face față. Cei doi frați au avut o soră mai mare, Camelia Ardelean De m-aș putea multiplica, aș fi peste Alexandrina, care este înmormântată

tot. Sănătate și spor în toate. la cimitirul Bellu, unde este cavoul Stimate domnule Băciuț, Cu toată prețuirea, familiei. Nu știu când a avut loc gala, dar eu Mihaela Aionesei Vă mulțumesc mult, poate că vă am vizionat-o de-abia adineaori aici aduceți aminte de mine - v-am trimis în Israel la TVRI (emisiunea era Stimate domnule Băciuț, un e-mail - de mult ; eu și cu Mihaela, înregistrată pe Magic din 6 iulie). Vă mulțumesc din suflet pentru număr 7 soția mea, suntem prieteni cu dna felicit pentru prestigiosul premiu al al revistei VATRA VECHE. Am citit Veronica Pavel Lerner din Canada. Uniunii Jurnaliștilor din România. cu emoție materialele despre Ana Cu toată stima, Este binemeritat. Vă doresc mult Blandiana. Radu Dan Urma succes în continuare! Vă trimit un material vizând două

Cu prețuire, volume ale poetei Adriana Tomoni, o Maestre, înțeleg că v-ați voce tot mai puternică în lirica Magdalena Brătescu „perfecționat". Eu gândeam la hunedoreană. superlativ despre dvs. chiar înainte de Mulțumesc, voi trimite revista fiicei Cu deosebită stimă, „perfecționare", acum nici nu mai știu pilotului și pentru dv. mă pregătesc prof. Ladislau Daradici în ce termeni să gândesc despre cu un articol despre tătarii mei... (Deva) culmile atinse de atunci încoace... Felicitări ! Stimate Domn Băciuț, Acum, serios, mă bucur să aflu despre Guner Akmola Iată, am primit cel de-al 7-lea număr succesele dvs., nu doar în

84

https://biblioteca-digitala.ro

administrație locală, mă refer și la doar o sugestie... dinspre Bucovina, recunoașterile literare recente pentru mulțumesc! care vă felicit. ..Cu salutări fraterne din Itzkany! „Centenarul UZPR – ACTA non Mulțumesc pentru revista Vatra Straton Cezar verba !” Veche nr. 7, care merită încă o rundă Cu mulțumiri pentru paginile de (…) de aplauze. Ne-ați obișnuit să elevație spirituală! Tema concursului (cel pe 2019): așteptăm mult de fiecare dată, dar Viorica Bica „Centenarul UZPR – ACTA non reușiți mereu să ne surprindeți. Mă Mulțumim. Felicitări pentru reușite! verba”, la toate cele 6 (șase) secțiuni bucur și că ați cenzurat fericit Ina Bercea (presă scrisă, publicații, presă online, fotografiile cu Lennon și Yoko Ono prof. C.N. I.L. Caragiale, Ploiești radio, televiziune și carte de pentru micul meu articol. Fusese publicistică) are în vedere necesar. Am remarcat alăturarea Salutări cordiale! Mulțumesc pentru următoarele criterii: consistența, imaginii unei „Poziții” din ciclul numărul bogat și foarte interesant. consecvența, constanța și acuratețea sculptural inclus în acest număr - Ognian Stamboliev, abordării tematice, pe de o parte, iar care, se pare, adaugă vibrație, să zic Bulgaria pe de altă parte frecvența demer- așa. Emoție - am vrut să spun. Stimate Domnule Nicolae Băciuț, surilor jurnalistice în acest sens. Va doresc tot binele. Mulțumesc pentru nr. 7/2019 cu În privința secțiunii carte de Cu stimă și prețuire, materiale deosebit de inetersante. publicistică, considerăm că o lucrare Milena Munteanu Succes pe mai departe și cele bune, devine eligibilă în concurs începând Hans Dama, cu existența, în paginile ei, a Am îmbucat cu lăcomia irezistibilă a Viena minimum un text (eseu, reportaj, copilului la mirosul îmbătător al Mulțumesc mult! Aștept cu interes și fotoreportj, anchetă etc.) încadrabil în pâinii aburinde scoase de mama din numerele viitoare! Cordiale urări de temă. cuptor proaspătul număr 7/2019 al viața lungă Revistei și Redactorilor Sfătuim pe toți jurnaliștii care revistei. Câte nume și titluri, tot atâtea ei! doresc să participe la această revelații! Viorel Tăutan competiție să-și pregătească de pe Mă bucură nespus (și, în numele Stimate domnule Nicolae Băciuț, acum dosarul cu lucrări, pentru ca la cititorilor revistei și compatrioților, Va mulțumesc! Am primit cu bucurie momentul „stop joc” ele să fie vă mulțumesc din suflet pentru) și interes revista Dvs. nr.7/iulie 2019. înaintate cât mai operativ juriului atenția pe care o acordați în Vavila Popovici Uniunii. permanență colțului de lume adeseori Stimate domnule Nicolae Băciuț, Premiile vor avea și o componentă uitat de politicienii dâmbovițeni și de Vă rog să mă scuzați că vă mulțu- materială. Dumnezeu numit Basarabia, „țara mesc atât de târziu pentru ultimul Urăm succes și inspirație tuturor mea de dincolo de Țară”, cum ar fi număr al revistei „Vatra veche”. competitorilor ! spus regretatul și aproape uitatul poet Aștept cu nerăbdare apariția revistei UNIUNEA ZIARIȘTILOR român cu rădăcini basarabene Andrei și o citesc de la prima până la ultima PROFESIONIȘTI DIN ROMÂNIA Ciurunga. De astă dată, îi prezentați pagină, cu mult interes și plăcere. Departamentul de Comunicare generos pe doi dintre reprezentanțîi ei Va rog să-mi trimiteți în continuare plenipotențiari: Nicolae Dabija și revista. Permiteți-mi să va întreb dacă Valeriu Matei. s-ar putea să public și eu proză scurtă Vă mulțumesc pentru colțul de dat cu în revista dumneavoastră. Desigur, Ne-ar onora prezenţa Domniei epigrame, în care ați găsit un locușor numai dacă materialul ar fi apreciat Voastre la Simpozionul naţional de și pentru modestele mele delicii de dumneavoastră și dacă ați avea literatură şi arte, COLOCVIILE DE epigram(at)ice. spațiul liber. Va doresc sănătate și o LA LIEBLING: CONVERGENŢE Cum e vară, căldură, arșiță, lumea vara plină de bucurii. CULTURALE, ediţia a IX-a, care se plecată la munte sau la mare, că să nu Aurelia Corbeanu va desfăşura în data de 5 octombrie rămână goale sertarele redacției, Stimate domnule Nicolae Băciuț, 2019, începând cu ora 10, la Centrul anexez câteva catrene aproape la zi. Nu am mai primit revista Vatra veche Cultural din Liebling. Urări fraterne de sănătate și odihnă aproape de un an. Cred că s-a strecu- Manifestarea va include secţiunile: plăcută! Al dvs., rat o greșeală. Până atunci primeam Literatura română şi arte, N.M. revista de câte două ori. Adresa mea Etnografie şi folclor. Mulțam! Excelentă, că de obicei! O de email făcea parte din două grupuri Lucrările se vor încadra în limita a rugăminte: adăgați în lista dvs de des- separate de adrese. Bănuiesc că ați 3-10 pagini, format A4, ş i se vor tinatari pe dl. Edmond Neagoe, con- vrut să anulați o adresa și din greșea- trimite până la 15 septembrie 2019, sul al României la Cernăuți (el însuși lă le-ați șters pe amandoua și astfel ca fişier ataşat pe e-mail, la adresa: un original&adevărat poet, membru am rămas văduvită de bucuria lec- [email protected]. activ al Cenaclului transfrontalier turii prețioasei reviste Vatra veche. Vor fi însoţite de o fotografie şi o „Mașina cu poeți”- Suceava-Cernăuți. Va rog să binevoiti să îmi trimiteți și notiţă biobibliografică. Și - de ce nu, că sigur merită ! - un mie revista și dacă va place ce am Lucrările prezentate la Simpozionul grupaj de versuri al fratelui nostru scris despre senectute, va rog să o Colocviile de la Liebling: Conver- „nordist” (cum ne gratulăm noi doi, publicați. genţe culturale” vor fi publicate în eu și el)... în numărul viitor al VV? E Cu nestrămutată prețuire, antologia Tradiții, arte și literatură, Elena Buică vol. al V-lea. ((Prof. Irina Goanţă)

85

https://biblioteca-digitala.ro

cuvântului care zidește, se vor întâlni inlusiv despre "Ziua Limbii Române", cu confrați din România la Chișinău, Aurica Ichim, Mihai Batog-Bujeniță,

apoi cu cititorii la Biblioteca din Dan Teodorescu, Corina Matei- Ialoveni, localitate înfrățită cu Gherman, Viorica Șerban şi Calistrat Toplița, prima localitate din România Robu, oaspeţii mureşeni, în frunte cu Proiectul, dedicat Zilei Limbii care i-a acordat titlul de Cetățean de scriitorul Nicolae Băciuţ, urmând a Române, e conceput pentru Onoare lui Grigore Vieru. avea şi ei numeroase intervenţii pe promovarea limbii române, a Sub genericul „Poduri de cărți aceeaşi temă. valorilor literare și artistice din Târgu-Mureș – Biblioteca „Târgu- "Dialogurile culturale Iaşi - judeţul Mureş, și pentru marcarea a Mureș, Chișinău, la sediul instituției Târgu Mureş" sunt incluse într-un 130 de ani de la moartea lui Mihai vor avea loc întâlniri cu cititorii, atractiv spectacol artistic, la care vor Eminescu și a 10 ani de la moartea lui prezentări de carte, expoziție de participa maestrul scenei ieşene de Grigore Vieru, făuritori de limbă icoane, recitaluri de muzică și poezie. teatru Emil Coşeru (Teatrul Naţional română și de comori literare. Va fi donată colecția „100 de "Vasile Alecsandri" Iaşi), actorul şi În programul său, proiectul are cărți pentru Marea Unire”, cărți regizorul Emil Gnatenco (Clubul câteva repere: Muzeul semnate de autori mureșeni. CFR Iaşi de la Râpa Galbenă), Nina „Eminescu” de la Ipotești, unde se va În 3 septembrie, la Casa Limbii Munteanu (din Republica Moldova - aduce un oagiu „Omului deplin al Române, Chișinău, va avea loc recital la vioară), Adi Gegiuc (muzică culturii române”, va fi evocată manifestarea „Limba română e patria folk), Dănuţ Petrişoaea (muzică memoria sa și vor fi susținute mea”, constând în dialoguri culturale, uşoară) și Karla Ursu (muzică recitaluri de muzică și poezie. întâlniri cu cititorii, recitaluri de populară). Ziua Limbii Române/Limba muzică și poezie Moderator Dan Teodorescu. Noastră cea Română va fi marcată la În 4 septembrie, Dialoguri Pe perioada manifestării se va Pererâta, în Basarabia, la Casa culturale la Muzeul Municipal "Regi- putea vizita şi expoziţia de tapeserie a Memorială „Grigore Vieru”. na Maria" din Iaşi, cu participarea Gabrielei Moga-Lazăr. Aici va fi evocat Grigore Vieru, scriitorilor, artiştilor plastici şi jurna- Pe lângă cele enumerate, vor fi susținute recitaluri de muzică și liştilor din Iaşi şi din Târgu-Mureş. proiectul include și vizitarea unor poezie. Din partea gazdelor ieşene vor obiective culturale și religioase. La început de septembrie, cei conferenţia în faţa publicului, pe Manager proiect: Nicolae Băciuţ cincizeci de entuziaști în numele diferite teme culturale de actualitate, ______Scrisoare deschisă De altfel, cred că astfel de această regiune la potențialul ei sărbători contribuie la formarea unei maxim. identități române, identitate pe care, Observ ardoarea cu care se Paris, 10 iunie 2019 în contextul actual, mulți români o investește în acțiuni culturale doamna uită. Eu sunt însă mândră de această Dinuca Burian care nu este numai un Stimați organizatori, identitate, încerc să o apăr și să inculc fotograf de talent, dar și o Vă mulțumesc din inimă pentru aceste valori și altora din jurul meu. organizatoare excelentă. invitația de a participa la sărbătoarea Regret cu adevărat că nu pot Am avut ocazia să văd cu cât secerișului din 13 iulie și regret mult ajunge anul acesta la această entuziasm și eficacitate știe și domnul că nu voi putea veni anul acesta. sărbătoare a secerișului cu nume atât primar Ioan Mocean să realizeze Mi-ar fi făcut mare plăcere să de inspirat : „Cununa grâului”. Știu, activități de tot felul și bineînțeles să ajung din nou pe meleagurile natale de altfel, că este o sărbătoare se ocupe de festivități. ale mamei mele, să vorbesc cu autentică. Mama îmi vorbea cu Și am remarcat de asemenea cu oameni care au cunoscut-o și să intru nostalgie despre ea, povestindu-mi că câtă căldură și pasiune sprijină aceste în Căminul Cultural care acum poartă la sfârșitul secerișului, fetele veneau acțiuni domnul director Nicolae numele ei : Gabriela Moga Lazăr. de pe câmp cântând cu cununițe de Băciuț de la Direcția Județeană de Păstrez în suflet o amintire spice împletite în păr. Cultură din Târgu-Mureș, însoțit de luminoasă a zilelor pe care le-am Iar fotografiile doamnei Dinuca echipa sa, din care am avut plăcerea petrecut la Vișinelu și Sărmașu în Burian, reînvie aceste amintiri în ima- să cunosc pe entuziaștii scriitori : 2017 când a fost dezvelirea bustului gini. Sunt adevărate opere de artă a- prof. Răzvan Ducan și poeta Gabriela mamei mele. Domnul director ceste fotografii! Compoziție, culoare, Costescu. Nicolae Băciuț a spus atunci o frază lumină, totul e perfect. Sunt fotografii Mulțumesc încă o dată pentru cât se poate de inspirată : „Gabriela demne de a prezenta frumusețile invitație și vă urez multe succese în Moga Lazăr s-a întors acasă !” Dar României în reviste de artă. În ele, frumoasele acțiuni pe care le chiar și eu care nu trăisem niciodată câmpia Transilvaniei apare ca fiind o întreprindeți. pe aceste meleaguri, am avut impresia regiune binecuvântată de Dumnezeu. Și petrecere frumoasă sâmbătă ! că m-am întors „acasă”, deoarece Cum de altfel și este : cu soare și Sper că voi vedea pe Facebook pozele călcam pe pământul care poartă pământ fertil; având în plus și bogăția ! Voi urmări ! urmele pașilor strămoșilor mei. subsolului: gazele naturale. Cu multă prețuire ! Când mă uit la fotografiile pe Și remarc că oamenii care trăiesc SIMINA LAZĂR care le-am făcut atunci, retrăiesc în aici fac eforturi pentru a valorifica suflet aceste clipe.

86

https://biblioteca-digitala.ro

Vișinelu, „Cununa grâului”

„Cultură, artă, poezie”, la Sighișoara

Toplița, „Zilele Miron Cristea”

Vaidacuta sau „Veșnicia s-a născut la sat”

Reghin, Festival de Poezie Populară

De „La poale de Călimani”, la Toplița Lunca Bradului, „Lada de zestre”

Toplița, lansarea cărții „Aripu de albastru”, de Târnăveni, „Caravana Culturală” Tatiana Scurtu-Munteanu

87

https://biblioteca-digitala.ro

Marcel Lupșe, Poziții ______

Directori de onoare Vasile Larco, Rodica Lăzărescu, Cleopatra Acad. MIHAI CIMPOI Lorinţiu, Ioan Marcoș, Cristina Sava, Maria Acad. ADAM PUSLOJIC Dorina Stoica, Mihaela Malea Stroe, Nicolae MIHAI BANDAC Suciu, Titus Suciu, Gheorghe Sarău, Ilie

Redactor-şef adjunct Şandru, Gabriela Vasiliu

GHEORGHE NICOLAE ŞINCAN

Redactori: Corespondenţi: Elisabeta Boţan (Spania), Cezarina Adamescu, Mihaela Aionesei, Emilia Darie Ducan, (Paris), George Filip (Canada), Amariei, Florin Bengean, Diana Dobriţa Bîlea, Andrei Fischof (Israel), Veronica Pavel Lerner Sorina Bloj, Luminița Boboc, A.I. Brumaru, (Canada), Gabriela Mocănaşu (Franţa), Dorin Mariana Cheţan, Geo Constantinescu, Nădrău (SUA), Dalila Özbay (Turcia), Mircea Luminiţa Cornea, Melania Cuc, Iulian M. Pop (Germania), Aliona Grati, (Chişinău), Dămăcuş, Răzvan Ducan, Suzana Fântânariu- M. N. Rusu (SUA), Ognean Stamboliev Baia, Dumitru Hurubă, Alexandru Jurcan, (Bulgaria), Silvia Urdea (SUA). Lunar de cultură editat de ASOCIAŢIA „NICOLAE BĂCIUŢ” PENTRU DESCOPERIREA, SUSŢINEREA ŞI PROMOVAREA VALORILOR CULTURAL – ARTISTICE ŞI PROFESIONALE Preşedinte SERGIU PAUL BĂCIUŢ

Tiparul executat la S.C. Intermedia Group, Târgu-Mureş, str. Iuliu Maniu nr. 14, România. ● Nicio parte a materialelor nu poate fi preluată fără acordul editorului. ● Copyright © Nicolae Băciuţ 2018 ● Email : [email protected]; [email protected] ●Adresa redacţiei: Târgu-Mureş, str. Ilie Munteanu nr. 29, cod 540390 ● telefon: 0365407700, 0744474258. ● Materialele nepublicate nu se restituie. ● Responsabilitatea asupra conţinutului textelor revine autorilor. Opiniile reflectă exclusiv punctul de vedere al acestora.

88

https://biblioteca-digitala.ro