Mircea Braga GENERAÞII DE UN DECENIU SAU PEISAJ CU ZGOMOTE 60 Constantin Cubleºan revistã lunarã editatã de LUCEAFÃRUL. FORMA Uniunea Scriitorilor din România PERFECTÃ A VARIANTEI cu sprijinul Ministerului Culturii FINALE 66 anul LXIV* nr.7-8 (789-790) * iulie-august 2014

Adrian Popescu POETUL, CRITICUL 3 BRUIOANE, CIORNE, VARIANTE Anchetã. Participã: Ion Stanomir, T. O. Bobe, Radu Pavel Gheo, Angelo Mitchievici, Simona Popescu, Veronica D. Niculescu, Andreea Rãsuceanu, Margento, ªerban Foarþã, Alexandru Vakulovski, Andra Rotaru, Corina Sabãu, Radu Vancu 4-20 Felix Nicolau DIHANIADA 68 Nichita Danilov UN MAESTRU AL PERVERSIUNII 21 Adrian Matus ANNA FRANK A TRANSILVANIEI 70 Anamaria Lupan DECLINAREA AMINTIRILOR: Mihail Vakulovski „UNCHIUL ESTE ÎNCÂNTAT“ 73 FANTOME, SPECTRE, SINGURÃTÃÞI 23 Radu Petrescu-Muscel ANARHISTUL-POET ILIE Ion Pop VERSURI 24 CÃTÃRÃU, TEOLOGUL COTENESCU ªI Cãlina Bora UN VOLUM AL GESTURILOR 26 NICOLAE IORGA 74 Elena Butuºinã ION BARBU – ÎN TIMP ªI Laurenþiu Malomfãlean PERSOANA A III-A DINCOLO DE TIMP 27 SINGULAR 77 Nicoleta Marinescu Alexandra Veronica Vescan CONFLICTUL ANDREI CODRESCU UNDERGROUND VS. MAINSTREAM ÎN LIVE LA CLUJ-NAPOCA 29 TELEVIZIUNE 79 Andrei Cucu BUBBLEGUM POP ªI HIPERSEXUALIZARE 82 Daniele Mancini POEME 85 Hanna Bota JURNALUL ZILELOR DE JOI 33 Titu Popescu O ÞARÃ CARE PERSUADEAZÃ ªI Ruxandra Cesereanu HOARDA POEÞILOR: CONVINGE 86 „FIII LUI CALIBAN“ 35 Vasile Voia TÃCERE ªI CUVÂNT 90 Poete americane de top Eileen Myles & Bernadette Suzana Lungu ªTIME PARC SAU POVEªTI Mayer 37 DUNÃRENE LA PORT CETATE 91 Laura Poantã MEDICINÃ ªI ARTÃ – CONEXIUNI ªI INTERFERENÞE 92 Radu Toderici TIFF 2014 94 Virgil Stanciu UN „TEATRU“ AL SCABROSULUI Ioan Pop-Curºeu TIFF-UL ªI LIBIDINOSULUI 41 FLANEUR-ULUI: CLASICI, CURIOZITÃÞI, Florin Mihãilescu CRITICÃ, TEORIE, METODÃ 43 LITERATURÃ, ECOLOGIE 97 CRONICA LITERARÃ Irina Petraº GABRIELA ADAMEªTEANU ªI ARTA GRIURILOR 45 Victor Cubleºan IMBERIA A RÃSÃRIT DIN  NOU ÎNTR-O NOAPTE 46 Marius Conkan MEMORIE ªI METEOROLOGIE 47 Eugenia Sarvari ÎNTRE SWEENEY TODD ªI Ovidiu Pecican DINSPRE ZI SPRE NOAPTE 48 CARAVAGGIO TERMINAL 100 Alex Goldiº RESPIRITUALIZAREA BANALULUI 49 Adrian Þion SPARGEREA TIPARELOR 103 Margento MIZE ALE POEZIEI, AZI 51 Vasile Radu SABIN ªTEFÃNUÞÃ Angelo Mitchievici MELODRAMA ªI ROMANUL: 104 POVESTEA UNUI FASCINANT EªEC 56 Radu Cãlin Georgescu Monica Rohan A TREIA STRIGARE... 57 TEODOR BOTIª LA GALERIA SENSO 105 Elena Butuºinã DEZBATERI, ISTORII, DECUPAJE 58 1 Ioan-Pavel Azap OAMENII Virgil Mihaiu DE PÃMÂNT AI LUI CONEXIUNI POETICO- IOAN CÃRMÃZAN 106 JAZZISTICE ÎN BRAZILIA (III); ALBA JAZZ 3 108

Mario de Andrade

Coperta ºi ilustraþiile numãrului: Sabin ªtefãnuþã

Redactor ºef: Adrian Popescu Redactor ºef adjunct: Ruxandra Cesereanu Secretar general de redacþie: Octavian Bour Redactori: Victor Cubleºan, Alex Goldiº, Ioan Pop-Curºeu, Vlad Moldovan, Redactor asociat: Virgil Mihaiu Consiliul consultativ: Aurel Rãu, Ion Pop, Titu Popescu, Nicolae Prelipceanu, Camil Mureºanu, Ion Vlad [email protected]; www.revisteaua.ro Revista se gãseºte de vânzare la sediul redacþiei din Cluj, str. Universitãþii nr.1, tel. 0264 594 382, ºi la Librãria Muzeului Literaturii Române din Bucureºti. Abonamente se pot face la Uniunea Scriitorilor din România, Calea Victoriei nr.133, Bucureºti (contact: [email protected] ºi Dl. Eugen Criºan tel. 0212127988 sau 0727872276) Revista Steaua încurajeazã dezbaterile de idei, polemicile principiale, dar nu se identificã neapãrat cu opiniile exprimate de acestea. Potrivit art. 206 C.P., responsabilitatea juridicã pentru conþinutul articolelor aparþine autorilor. 2 ISSN 0039 - 0852 Adrian Popescu

Încã de la debutul sãu cu volumul de versuri, polenul unui lirism aproape sapienþial, deºi Propuneri pentru o fântânã, 1966, Ion Pop a fost proaspãt. Un polen transferat de micile zburãtoare comentat favorabil de critica de întâmpinare a ale imaginilor în fagurii unei traiectorii existenþiale epocii, chiar dacã nu a cunoscut gloria congenerilor memorabile. Slujitoarele zumzãitoare sunt ale lui, despre care scrie prima carte de certã legitimare zeului albinelor ºi al viþei-de-vie, ale lui Aristeu, mai valoricã, cu probele comentariului aplicat, minuþios, mult decât cele sfinte care l-au gãsit pe Sf. Poezia unei generaþii, 1973. De-a lungul anilor Ambrozie, episcopul Mediolanumului, copil, criticul, acesta preciat laudativ, a umbrit oarecum dormind. Mierea e poliflorã, nu doar din pomul raiului figura poetului. creºtin. E ºi miere din teii lui Eminescu ºi aticã din câmpiile greceºti, sau din pajiºtile italice,dar ºi din Numeroase premii literare deþinute de Ion Pop, salcâmii de acasã. toate, evident, prestigioase, ale Uniunii Scriitorilor, 1973, 1979, 1985, 2001, al Academiei, 1985, Ion Pop ajunge treptat la un soi de echilibru Premiul naþional de literaturã, acordat de Uniunea între extreme, cu mjloacele unui limbaj postmo- Scriitorilor, în 2013, etc. îl rãsplãtesc mai ales pe dern, rezolvând conflictul dintre peren ºi actual, criticul avangardei literare româneºti, nu pe poet. livresc ºi pasional, prin amestecul contrariilor, în Lectoratele din Franþa îi permit frecventarea acelaºi recipient alchimic. Un pahar de laborator bibliotecilor pariziene ºi a unor personalitãþi Berzelius, un magic Athanor, un soi de dezinvolt culturale, cãrora le ia interviuri extrem de bine shaker? Puterea poeziei, a poeziei sale de a uni documentate. Ion Pop va trimite, în aceastã discontinuitãþi ºi disparitãþi, de a oferi liantul ºi perioadã fastã pentru cariera lui, traduceri din lirica medierea fericitã ar trebui mai atent studiatã. francezã, Andrè Frenaud, Francis Ponge etc. nu Lipsesc, din fericire, perspectiva laxã a numai revistei Echinox, unde din 1972 va fi automulþumirii ºi imobilismul satisfãcut de redactor-ºef, dar ºi altor publicaþii din þarã, de la propriile performanþe literare. Profesor universitar revistele România literarã sau Steaua, la Viaþa de formaþie francezã, liberal ºi raþionalist (a ºi româneascã, Convorbiri literare. Un poet dublat de tradus de altfel, Emblemele raþiunii, cartea despre un critic ascultã prelegerile unor Georges Poulet, Revoluþia francezã a lui Starobinski în anul Marcel Raymond, Roland Barthes, Jean-Pierre Revoluþiei din 1989), unanim simpatizat, gata sã Richard, sau Jean Starobinski, pe greu egalabilii pactizeze la nevoie cu tinerii insurgenþi, alegând maeºtri francezi sau elveþieni ai noii critici, de calea protestului anti-sistemic, atunci când identificare, ºi se pare cã toate acestea-l ajutã sã constatã cã sistemul se gripeazã, vezi poemele circumscrie misterul unor versuri care vin de lui din România literarã, Cravata lui Gellu Naum, departe, esenþa ce pare inepuizabilã a poeticului, vezi articolele sale polemic-politice, vezi reacþia manifestare sa pe propria hârtie de scris, sau în sa de poet la afacerea Roºia Montanã, Ion Pop cãrþile altora... e un postmodern bine temperat. Ion Pop are un discurs neomodernist, la începuturile sale, apoi surprinzãtor de postmodern, Poetul clujean nu triºeazã cu sentimentele, nemetaforizant, cu un timbru original, percutant. Iar chiar dacã stãpâneºte o impecabilã tehnicã poeticã, odatã cu volumul Elegii în ofensivã, 2004, nimeni are un ton patetic, peste care toarnã, visãtor, un nu mai poate nega amplitudinea ºi atitudinea strop de candoare adolescentinã. Poet, aºadar, poetului Ion Pop. Tonul livresc-citadin, ironic, complex ºi doct, generos cu cei mai tineri cãrora le autoironic, dezinhibat, dialogal, sporeºte în dedicã analize exhaustive, un om care trãieºte dramatism de la un volum la altul. Un ton colocvial, pentru a scrie. dar nu mai puþin tensionat. Aº zice cã, de fapt, titlurile ultimului deceniu configureazã convingãtor Fragment din Laudatio, þinutã la 15 iunie 2014, portretul interior al autorului. De pildã, volumul, la Centrul de Studii eminesciene, Ipoteºti, cu foarte bine primit, În faþa mãrii, din 2011, se încarcã, ocazia înmânãrii premiului Eminescu – 125, vizibil, cu o substanþã poeticã grea, preþioasã, cu poetului Ion Pop. 3 Bruioane, ciorne, variante La începutul anului 2014 revista Steaua a propus ancheta intitulatã Declic, axatã pe declicul (psihologic, sufletesc, artistic, tehnic) care decide încheierea unei cãri ºi a momentului în care un autor ºtie (înþelege) cã ºi-a finalizat manuscrisul ºi cã acesta este, deja (fie ºi numai teoretic vorbind) dincolo de el, autorul. Completând aceastã anchetã, revista Steaua propune acum reversul ei, anume, momentul prim al redactãrii unei opere, o provocare adresatã unor autori (din diferite generaþii ºi direcþii literare) care posedã nu doar un singur manuscris (publicabil sau publicat) al cãrþilor lor, ci versiuni, ciorne ºi bruioane ale acestora, planuri de lucru, notiþe, fiºe. Intervenþiile la care i-am provocat pe repondenþi au depins, de aceea, de laboratorul auctorial al fiecãruia ºi de posibilitatea ca acesta sã fie devoalat. Versiunile, bruioanele au fost, uneori, comentate (minimal sau maximal) de fiecare autor (fiind însoþite ºi de imagini ale unor file de manuscris). Unele texte sunt grave, serioase (esenþiale pentru orice fel de istorie a literaturii), altele sunt ludice, ironice, auto-ironice. Exact ceea ce am dorit sã fie acest numãr antologic din Steaua. Ruxandra Cesereanu Ioan Stanomir proze, în care Tintin ºi Corto Maltese revin, remodelaþi apocrif.

Fragmente de vise ºi de Când se va trezi cel adormit. O aventurã bandã desenatã (apocrifã) a lui Tintin. (o versiune primã a textului) Dintre toate Imaginile se nasc spre a compune decorul cãrþile mele, “Came- familiar al castelului de la Moulinsart. Totul este ra obscurã. Despre neschimbat, dupã ce ultima aventurã a lui Tintin ºi vis, imaginaþie ºi Milou s-a încheiat. Într-un colþ, Nestor pregãteºte banda desenatã”, tacticos bãutura matinalã a lui Haddock. Acesta din (în curs de apariþie urmã, cu acelaºi aer de lup de mare neînmblânzit, la “Cartea Româ- priveºte pe ferestra care dã spre parcul reºedinþei neascã”), este cea a sale. Prin fereastra deschisã în aceasta zi de cãrei genezã a fost primãvara se poate zãri Milou, ce roade un os scos cea mai îndelunga- la ivealã din una dintre nenumãratele sale ascunziºuri tã ºi imprevizibilã. secrete. Tintin este alãturi de el, cu un aer preocupat, Începutul a fost reîn- ascultând zgomotele ciudate care par sã vinã din drãgostirea de a un partea de proprietate în care sunt adãpostite obiect care mi-a marcat copilãria, de un obiect care dependinþele – laborator ale lui Tournesol. pãrea îndepãrtat ºi pe care internetul mi l-a redat, în Brusc, aceastã liniºte arcadicã pe care o poþi cristalul sãu bizar, intact, în pofida curgerii anilor. În imagina doar în spaþiul benzii desenate este spartã clipa în care am început sã recitesc banda desenatã de un zgomot teribil. Una dintre acele explozii care îl (începând cu acel “ Pif Gadget” fãrã de care nimic nu anunþã pe Tournesol se produce, în cele din urmã. ar fi fost posibil pentru atâþia dintre noi), am ºtiut cã, Din fumul gros se iveºte, treptat, silueta profesorului- mai devreme sau mai târziu, voi fi atras în acest tunel cu barba încãrcatã de funingine, Tournesol se al imaginilor ºi nostalgiei. Descoperirea, tardivã, dar îndreaptã cu un mers mecanic, ca de somnambul, luminoasã, a lui “ Tintin”, a fost urmãtorul pas. Corto cãtre Tintin. Maltese ºi arhipelagul lui Hugo Pratt s-a ivit din Tintin (îngrijorat, alergând cãtre Tournesol) – aceastã mare de semne,ca un far la cãpãtul lumii. profesore, ce s-a întâmplat? Ce este aceastã teribilã În egalã mãsurã, (iar textele bruion pe care explozie? le alãturi aici sper sã redea mãcar o parte din Tourneol (fãcând un efort uriaº spre a se aduna, aceastã istorie subteranã), eseul dedicat prozei cu mâna pâlnie la urechea dreaptã) – Ce ai spus? grafice a însemnat ºi ocazia de a imagina un Sunt bine! doar cã mecanismul meu de anihilare al exerciþiu postmodern al confecþionãrii textelor. gravitaþiei nu a mers aºa cum trebuie. Când banda desenatã se terminã, iar dragostea Cãtre ei se îndreaptã ºi Haddock. Alertat de ºi nostalgia sunt prezente, ceea ce îþi rãmâne este explozie, a abandonat paharul de whisky ºi cautã sã voluptatea de a construi, din cuvinte, un edificiu afle veºti despre accident. “Mii de milioane de care sã ocroteascã alte fantasme, nãscute din ectoplasme! Ce cafri ºi baºbuzuci au invadat trupul fantasmelor dintâi. Aºa am cedat tentaþiei proprietatea noastrã!” Milou, la rândul sãu, aruncã o 4 de a juca rolul unui demiurg stângace, scriind douã privire disperatã cãtre grupul de oameni care se agitã frenetic.” Îmi este teamã cã din nou Tintin va face un chiar mâine cãtre Azania! Milou, vom afla împreunã lucru nesãbuit ºi pacea acestui os minunat ascuns ce se ascunde în spatele acestor titluri de ziar! cu atâta grijã se va spulbera. Of, Doamne, cine ºtie Haddock (în expresia lui se poate întrevedea ce nebunie va ieºi din aceastã nouã nãzdrãvãnie a oroarea cãpitanului ce asistã la scufundarea navei lor”. sale ) Trãsnete ºi ectoplasme! Din nou la drum! Cãtre Scuturat de fum ºi din ce în ce mai stãpân pe fundul lumii, departe de Moulinsart ºi de minunatele sine, Tournesol este readus în salonul principal al mele sticle de whisky! castelului ºi aºezat în fotoliu. Exclamaþiile sale rãsunã Tournesol (revitalizat ca prin miracol, se agitã cu ca salve de mitraliere. “Invenþia mea! Atâtea luni de umbrela, spãrgând o vazã ºi atacând un lampadar muncã ºi totul este zadarnic!” Lamentaþiile sale cu fandãrile sale) – Invenþia mea! Poate cã în cele din monotone îi tulburã degustarea lui Haddock, ale cãrui urmã voi reuºi sã îmi aduc aminte de formula pe care strâmbãturi par cã anunþã o iminentã izbucnire de furie. am uitat-o! În mijlocul acestei tensiuni generale, Tintin rãsfoieºte ziarul de dimineaþã. Titlurile se deseneazã cu T. O. Bobe majuscule, ca un intermezzo : “News flash – ºtiri de ultima orã din Europa Reconstituiri ne anunþã cã Borduria ºi Syldavia se aflã din nou în pragul unei confruntãri. Corespondenþii noºtri Întîmplarea face ne informeazã cã în capitala Borduriei sã pãstrez într-o preºedintele Schmok a avertizat împotriva unei cutie, albã la propriu, iminente agresiuni a Syldaviei, cerând populaþiei cîteva dintre caie- sã îºi pãstreze vigilenþa ºi sã fie alãturi de guvern tele pe care am în aceste momente delicate. Din alte zone ale scris Contorsionis- lumii, corespondenþii noºtri ne informeazã cã în ta, caiete care ar fi Azania, republica din Africa de Est, preºedintele imposibil sã func- -mareºal Amin Barra a inaugurat lucrãrile pentru þioneze drept o cutie cea mai ambiþioasã lucrare de pânã acum a noului neagrã, la figurat, a stat – o centralã electricã ce va furniza energie cãrþii, una care sã nu doar Azaniei, ci ºi tuturor vecinilor sãi. ajute pe cineva sã- Preºedintele- mareºal a mulþumit Borduriei ºi mi reconstituie lo- ambasadorului ei pentru sprjjinul acordat naþiunii gica de atunci ºi succesiunea deciziilor. Asta pentru azaniene.” cã într-un caiet pot fi fragmente de cîte cinci, Tintin (care lasã ziarul ºi se îndreaptã cãtre Milou, ºaisprezece sau douãzeci ºi ºapte de pagini din douã cu un aer gânditor, ca ºi cum o umbrã din trecutul sau trei povestiri diferite ºi pentru cã de cele mai multe sãu ar reveni, spre a-l bântui) Ciudat... Totul mi se ori notiþele, schemele, paºii mãrunþi de urmat erau pe pare cã nu este aºa cum pare. Îþi mai aduci aminte, foi volante aflate undeva la îndemînã. E drept cã Milou, de ultima noastrã cãlãtorie în Borduria. Nu a majoritatea paginilor par a fi scrise dintr-un foc, însã fost agreabilã, iar serviciile de securitate din Borduria în cele mai multe cazuri, înainte sã ajung la stadiul nu sunt dintre cele mai primitoare. ªi dintr -o datã aceasta, reluam de cîteva ori începutul cîte unui aceastã subitã prietenie dintre Azania ºi Borduria… paragraf pînã ajungeam sã-i simt tonul potrivit ºi mai Hmm... Milou, ceva nu este aºa cum pare cã este… ales sã-mi recapãt fluenþa imaginaþiei, dupã una sau În faþa acestui monolog care trãdeazã febrilitatea mai multe zile de pauzã. gândirii, neliniºtea lui Milou creºte. Cu perspicacitatea Pentru exemplificare, iatã o paginã de caiet în format cãþelului care a trecut prin atâtea aventuri, el presimte A4, unde tocmai începeam un fragment din povestirea cã zilele liniºtite de la Moulinsart sunt pe cale de a se Cum am întemeiat Montrealul. E vorba despre pasajul sfârºi. Din fotoliul sãu comfortabil, Haddock unde naratorul povesteºte ºi interpreteazã, nu atît în contemplã, la rândul sãu, agitaþia lui Tintin. Ca ºi Milou, limbajul, ci mai ales în funcþie de posibilitãþle cãpitanul pare sã fi fost cucerit de tentaþia sedentarã hermeneutice ale unui explorator din secolul al XVII- a existenþei. Moulinsart este tot ceee ce îºi mai doreºte lea, versurile cîntecului Suzanne al lui Leonard Cohen, de la viaþã cãpitanul de cursã lungã ce a descoperit pe care, împreunã cu Jumanji, le-a reconstituit din deliciile aristocratice ale existenþei. fragmentele împrãºtiate în urmã de un personaj Haddock – Mii de trãsnete ºi de bacili ucigaºi! fantomatic care, se deduce astfel, venise din viitor. Ce se mai întâmplã de data aceasta? ªi ce mai scriu Evident, trimiterea la Suzanne nu se face în mod blestematele astea de ziare? Sper cã nu vom primi explicit (nici Jumanji, nici naratorul nu ºtiu despre ce din nou vizita Biancãi Castafiore! este vorba), iar cititorul avizat e prins în timpul lecturii Tintin (îi rãspunde ca prin transã) – Cãpitane într-un mecanism de reconstituire asemãnãtor celui Haddock, ceva se întâmplã ºi eu o simt. Veºtile din practicat personajele mai sus amintite. Borduria ºi din Azania sunt legate între ele . Trebuie Iar versurile lui erau despre o femeie pe nume sã vedem ce se întâmplã. Nu putem sta deoparte Suzana, care lua pe înserat un trecãtor de pe drumuri atunnci când lumea este în pericol ( glasul i se înalþã, ºi-l ducea la casa ei de lîngã un rîu pe care treceau iar trupul i se încarcã de energie). Trebuie sã vedem bãrci din care se auzeau numai clipocitul vîslelor, cãci ce se intâmplã! Iar rãspunsul este clar! Vom pleca barcagiii poate erau muþi sau tãcuþi, 5 Iar versurile lui erau despre o femeie pe nume Suzana, care te lua pe înserat de pe drumuri ºi te ducea la casa ei de lîngã un rîu, ºi pe rîu treceau bãrci din care se auzea numai clipocitul vîslelor, cãci poate cã barcagiii erau muþi sau numai tãcuþi, ºi Suzana nu era nici uºuraticã, nici spurcatã, fiindcã se purta în felul aceasta cu un strãin, ci era doar pe jumãtate dusã cu mintea de pe lumea aceasta, era o zurlie blîndã ºi omenoasã care îþi da ceai ºi portocale sosite de la capãtul celãlalt al pãmîntului, Iar versurile lui erau despre o femeie pe nume Suzana, care te lua pe înserat de pe drumurile pe care erai cãlãtor ºi te ducea la casa ei de lîngã un rîu, ºi fiindcã se lãsa întunericul ºi stelele începeau sã luceascã pe cer, înþelegeai cã pe acolo trece o apã, fiindcã auzeai clipocitul vîslelor celor din bãrci, ºi barcagiii erau muþi sau tãcuþi, cãci nu se auzea nici o vorbã de-a lor, ºi nu se zicea nici despre Suzana cã ar vorbi, doar cã te lua de mînã,

ºi pe ea într-o barcã, la fel ca pe nebunii cu pandalii lãsaþi sã se ducã pe apã în jos, n-ai fi vrut sã-i faci nici un rãu, cãci bunãtatea ei þi s-ar fi rãspîndit ºi þie ca dintr-o oglindã pe chip, ºi ai fi ºtiut cã are duhul fragil ºi þi-ar fi trecut prin gînd sã îi zici chiar dintru început cã nu simþi în inima ta nici o dorinþã de împreunare cu dînsa, ci doar milosîrdie creºtineascã, însã tocmai atunci, fãrã ca ea sã-þi punã un deget pe buzele dulci de la ceai, fãrã sã-þi priveascã ochii luminaþi de rotundul portocalelor viu, fãrã Aºa cum se vede din facsimilul alãturat, pagina urmãtoare e aproape curatã, fãrã intervenþii majore ºi nu cred cã are rost sã o reproduc. Radu Pavel Gheo Mãrunþiºurile care fac realitate În privinþa îmbrãcatã în trenþe ºi te omenea cu ceai ºi cu tehnicii scrisului, a portocale de la celãlalt capãt al lumii. manuscrierii, sînt un Iar versurile lui erau despre o femeie pe nume tradiþionalist înrãit. Suzana, care te lua pe înserat de pe drumurile pe Îmi scriu textele de care erai cãlãtor ºi te ducea la casa ei de lîngã un rîu, ficþiune ºi eseurile ºi se lãsa întunericul ºi lumina stelelor începea sã mai întîi pe hîrtie, cu luceascã pe cer, ºi ºtiai cã în apropiere trece un rîu cernealã neagrã, ºi numai fiindcã auzeai clipocitul vîslelor ºi fîºîitul apei abia apoi le tãiate de prore, cãci altfel barcagiii erau muþi sau tãcuþi, transcriu. Nu pot cum tãcutã era ºi Suzana, ºi blîndã, ºi bunã, ºi ea îþi scrie altfel – mi se dãdea ceai ºi portocale de la celãlalt capãt al lumii, ºi pare cã literatura bunãtatea ei venea de la mintea pe jumãtate plecatã cere aºezare, iar 6 pe alte tãrîmuri, ºi din pricina asta n-ai fi vrut s-o vezi scrisul, chiar scris. Iar atunci cînd transcriu (digitalizez), redactez ºi modific destul de mult; dar Oricît m-am strãduit sã-mi amintesc, nu ºtiu asta e altceva. Aºa cã eboºele, bruioanele, atîtea cîte despre ce personaj e vorba. Sã fi fost LePendu, or fi, sînt de obicei înghesuite prin tãieturile partenerul demonic al prietenilor ajunºi în America? manuscrisului. Nu sînt sigur. Sau sã fi fost corespondentul real al În schimb, cît am lucrat la Noapte bunã copii!, Cristinei, actriþa porno de care aveam nevoie pentru am fost silit sã caut informaþii din cele mai diverse, efectul de real? Þin minte cã am cãutat mult pînã sã o care s-au strîns în mare parte pe computer. ªi, înainte gãsesc. Aveam nevoie de o actriþã nesemnificativã de toate, sã am o schemã clarã a desfãºurãrii din domeniu, fãrã biografie cunoscutã (ca sã i-o pot poveºtii, cu cronologia evenimentelor stabilitã nu doar inventa eu) ºi cît mai mediocrã. Pînã la urmã, dupã pe zile, ci ºi pe ore. Uneori m-am chinuit cu mãrunþiºuri multe variante, m-am oprit la Christy Keith ºi la unul care sã dea – mãcar pentru mine – iluzia de inserare din filmele de gen cu mare succes în epocã, Wild cît mai reuºitã a ficþionalului în real, alteori am cãutat Goose Chase. Am strîns filmografia actriþei ºi detaliile surse de informare, personaje care sã aibã un picior despre filmul în cauzã: în realitate ºi sã lipeascã povestea imaginatã de Christy/Christie Keith (Kieth) realitatea contemporanã. Orare de trenuri, zile ºi ore, - Dane’s Surprise (1991) detalii de epocã... Scriitorii ºtiu bine cîte astfel de - Surf City Sex (LEZ – 1990 – Savannah, mãrunþiºuri pot îngreuna munca scriitorului, ispitit sã Mercedes Lynn, Tera Heart) imite creaþia originarã ºi sã greºeascã cît mai puþin. - Ambushed (BACKGROUND - 1990 – Leanna (Vezi Schema 1 ºi Schema 2). Foxxx) Mai jos sînt doar cîteva bucãþi amestecate, - Mirage 1 (NO - 1991 – Nina Hartley, Ashlyn selectate din materialele strînse în cei cîþiva ani de Gere) – NO SEX („NO SEX” înseamnã cã în filmul respectiv actriþa avea doar un rol pasager ºi decorativ.) - Lady in Blue (Ron Jeremy) WILD GOOSE CHASE (1991 – scena 8, penultima, cu Joey Silvera; ºi cu Jeanna Fine (405 filme), John Stagliano-Buttman, Angela Summers, Carolyn Monroe, Julianne James, K.C. Williams (158 filme), Patricia Kennedy (275 filme), Tamara Lee AVN AWARD 1992 for Best Director – Stagliano, Best Cinematography)

Evident cã am vãzut ºi filmul – de fapt nu doar Wild Goose Chase, ci încã vreo douã din cele înºirate mai sus. Descrierea fizicã a personajului se bazeazã exact pe scenele respective – aºa am imaginat-o pe Christy/Cristina din Timiºoara. Apoi, din cîte þin minte, am adunat cîteva reportaje legate de domeniul industriei pornografice din epocã, cum e ºi cel de mai jos, din care reproduc începutul: Parallel universe. In the San Fernando Valley of Southern California, near Universal City and the Warner Bros. back lot, an X-rated-movie industry has emerged, an adult dream factory, with its own studios, lucru la roman. Unele au devenit misterioase chiar ºi talent agencies, and stars, its own fan clubs and film pentru mine. critics. Perhaps three quarters of the hard-core films Iatã, de exemplu, o însemnare de pe blogul made in the United States today come from Los personal: Angeles County. Sound stages, editing facilities, and Si bune, si rele printing plants are tucked away in middle- and Avem un nou patriarh. Avem un nou presedinte working-class neighborhoods, amid a typical Southern al TVR. A venit toamna. E frumos. E frig. Am dat (gratie California landscape of palm trees, shopping malls, luciei-t) peste blogul lui Emil Brumaru – e pe blogroll. car washes, and fast-food joints. You could hardly M-a prins o migrena. Am construit o schita de personaj choose a more unexceptional spot for the world capital cu care vreau sa fac ceva si nu stiu ce (probabil n-o of porn...... sa fac nimic). Am auzit ca antologia despre bunici pe care o pregateste Marius Chivu e pe cale sa apara. Inserarea în real. Pentru episodul american Am un junghi intercostal. Am un junghi intercostal. trebuia sã vizualizez cît mai bine spaþiul unde trãiau Mi-e frig. Ma duc sa beau o cafea calda. (da, trãiau!) personajele. Cel din România îl ºtiu foarte Miine e vineri. bine, dar cu Statele Unite nu mai era atît de simplu. Thursday, September 13, 2007 10:58:12 PM (E. Am stat un an acolo, am simþit pulsul acelei lumi, dar Europe Daylight Time, UTC+03:00) în California n-am ajuns niciodatã ºi nici nu-mi venea uºor sã imaginez un Los Angeles fãrã legãturã cu 7 realitatea. Noroc cu Google Maps. M-am plimbat pe 1 mai (luni) computer zeci de ore, poate sute, pe strãzile din oraº, 1986: 7 iunie – sîmbãtã, 8 iunie – duminicã, 9 am strîns informaþii despre cartiere, ºosele, mijloace iunie – luni, 10 iunie – marþi, 11 iunie - miercuri de transport. Pînã la urmã, ca un agent imobiliar, le- 2000: 7 iunie – miercuri, 8 iunie – joi, 9 iunie – am cãutat ºi o locuinþã în Los Angeles celor trei vineri, 10 – sîmbãtã, 11 iunie – duminicã personaje: Marius, Cristina ºi Leo: 23 mai – ziua Cristinei http://www.rent.com/search/results/ CERNOBÎL – 26 APRILIE 1986 (sîmbãtã) ?linkname=rentals_top_nav_tab Unde sã fie: Sherman Oaks, Chandler Avenue, Am mai strîns ºi o mulþime de detalii din epocã, Sunnyside Avenue? de care puteam sau nu sã am nevoie, dar care recreau – mãcar în mintea mea – atmosfera de atunci, Acum n-aº mai fi în stare sã regãsesc clãdirea din anii 1970-1980. Ce s-a întîmplat, de exemplu, în aceea de apartamente din roman, dar acum cinci- 1978, cînd Paul, Marius ºi Cristina se joacã de-a Omul ºase-ºapte ani, dacã aº fi fost trimis în Los Angeles, Negru în satul bunicilor? ªi care sã fie topul muzical pe care îl vor asculta cei trei, de-acum adolescenþi, în 1983? Care erau melodiile care intraserã în topurile europene în iunie 1983? 1978 9 mai – este gãsit trupul lui Aldo Moro într-o maºinã parcatã, în Roma 21 mai – se naºte Briana Banks (o actriþã porno americanã, legendã a genului – bãrbaþii ºtiu bine cine e, chiar dacã nu o recunosc) SUA renunþã la producerea bombei cu neutroni Grease (John Travolta, Olivia Newton-John) Saturday Night Fever (John Travolta) Close Encounters of the Third Kind Top muzical – iunie 1983: 1 Every breath you take, Police (înainte au mai fost Roxanne ºi Message in a Bottle în anii ’70, apoi Don’t Stand So Close to Me ºi Do Do Do, Da Da Da) 2 Bad boys, Wham! 3 Nobody’s diary, Yazoo (1982 – Only You) 4 Buffalo soldier, Bob Marley & the Wailers 5 China girl, David Bowie 6 Love town, Booker Newberry III 7 Flashdance – what a feeling, Irene Cara 8 Candy girl, New Edition 9 Just got lucky, Joboxers 10 Baby Jane, Rod Stewart 11 Lady love me (one more time), George Benson 12 Waiting for a train, Flash And the Pan cred cã aº fi putut ajunge la ea fãrã sã întreb pe 13 I guess that’s why they call it the blues, Elton nimeni. John Cam aºa, pas cu pas, am construit fiecare detaliu 14 Can’t get used to losing you, Beat concret din spatele poveºtii închipuite. ªi am mai strîns 15 Wanna be startin’ something, Michael nenumãrate informaþii ce par banale, dar care nu sînt Jackson (dupã Beat It ºi Billie Jean chiar atît de uºor de gãsit ºi pot da peste cap mersul 16Temptation, Heaven 17 poveºtii. De exemplu, am simþit cã aº falsifica 17 Money go round (Pt.1), Style Counsil povestea dacã aº plasa Paºtele aiurea sau aº încurca 18 Hang on now, Kajagoogoo (nu-i atît de bun zilele sãptãmînii. Ce zi a fost, de exemplu, în 3 mai ca Too Shy, din ianuarie-februarie) 1986? Cînd ar fi bine sã plasez o duminicã? În ce zi a 19True, Spandau Ballet sãptãmînii a picat accidentul de la centrala nuclearã 20 Dark is the night, Shakatak din Cernobîl, care joacã un rol important în episoadele Entry: din adolescenþa personajelor? În ce zile sã plasez Eurythmics – Who’s That Girl acþiunea în 1986 ºi în 2000? Totul trebuia sã fie clar ºi Mike Oldfield – Moonlight Shadow sã curgã firesc. Iron Maiden – The Trooper Paºtele ortodox: 1986: 3 mai (sîmbãtã), 4 mai (duminicã), 5 Printre fiºele mele am mai gãsit niºte notaþii mai (luni) fugare care aveau un rol cheie în roman ºi care erau 8 2000: 29 aprilie (sîmbãtã), 30 aprilie (duminicã), reluate în cîteva momente esenþiale. Pasajul al doilea, O mare parte din acþiune se desfãºoarã în anul 2000, cînd românii o duceau destul de greu. Dar cum? Care erau preþurile, care erau salariile, care era cursul de schimb valutar (de ãsta aveam neapãratã nevoie)? Salariul mediu net - 2.140.000 (aproximativ 100 de dolari) Cursul de schimb: 21.693 lei/ dolar; 19.956 lei/ euro (dolarul era mai mare decît euro – cîþi mai þin minte asta?) Pensii medii – 6-7 sute de mii Salariul minim – un milion, un milion doua sute Benzina – 10-11.000 litrul, motorina – 7.000 litrul, o pîine – 5000-6000, cartofi – 3.000-4.000, ceapã – 3 mii, ardei – 2500-3000, morcovi – 3500, fasole verde – 3000, varza – 4000, banane – 12 mii, portocale – 15 mii, fasole – 25-30 mii, mere – 8-9 mii, ouã – 2 mii, lapte – 3 mii, brînzã – 50-60 mii, fãina porumb – 12.000 zahãr – 12 mii, sare – 3000, miere – 20.000, cãrþi – 30 – 80 mii, burete vesela – 1000-1500, perii haine – 15 mii.

Evident, nimic – sau aproape nimic – din toate astea nu înseamnã creaþie propriu-zisã. Dar fãrã schelãria asta, atît de necesarã într-un roman realist ºi atît de complicat de construit, e greu sã-þi faci treaba de demiurg. Lumile ficþionale nu îºi permit sã fie strîmbe de la început. Angelo Mitchievici de exemplu, se repetã de douã ori, în contexte diferite, ºi fiecare ilumineazã sensurile ambelor scene. Asta A tremurat o frunzã o spun acum, post factum, teoretizînd; atunci doar Ce îmi declan- ºtiam cã am nevoie de ele ca sã creez o legãturã ºeazã dorinþa de a subtilã, care sã nu fie prea vizibilã, dar sã stîrneascã scrie? Cum începe un ecou nelãmurit în mintea cititorului. Poate cã nu-ºi o povestire? Un reaminteºte fraza, mi-am zis eu, nici nu e cazul, dar o roman? Cu o frazã, urmã tot s-ar putea sã rãmînã, o urmã care sã facã cu prima frazã, îþi sã vibreze ceva – nu interpretare, ci empatie. vine în minte rãs- 1) „Un autor român cuceritor, care ne dezvãluie punsul banal. Dar cu umor ºi înþelegere farmecul nepieritor al vieþii din imediat ce-l rostesc perioada grea a dictaturii lui Ceauºescu.” realizez ambigui- 2) ªi din miezul îngrijorãrii lui rãsãri o bucurie tatea acestui rãs- nouã, luminoasã, o promisiune a unei fericiri viitoare. puns facil. Cât va Îi cuprinse tot pieptul ºi i se rãspîndi în braþe, iar Marius mai conta apoi pri- o strînse ºi mai tare pe fatã, lipindu-i trupul fierbinte ºi ma frazã în economia simbolicã a textului tãu? M-am umed de el. gândit adeseori cã, asemeni unei locomotive, prima frazã trage tot restul dupã ea. Este însã oare aºa? În Maºina lui Dunkelman, bogatul misterios ºi nuvela lui Kafka, Metamorfoza, prima frazã e la fel de uneori înfricoºãtor, trebuia sã fie o limuzinã serioasã neutrã ca oricare alta, nu existã niciun accent acolo. ºi, dat fiind numele individului, neapãrat germanã: Iat-o: „Într-o bunã dimineaþã, când Gregor Samsa se Mercedes-Benz CLK 430 coupé, gri metalizat, trezi în patul lui, dupã o noapte de vise zbuciumate, 8 cilindri, 2 portiere, încãlzire prin scaune, bord ºi volan se pomeni metamorfozat într-o gânganie lemn maroniu întunecat, scaune de piele înspãimântãtoare.” E un fel de „Ana are mere” decupatã parcã dintr-un abecedar interesat de În fine, am gãsit ºi un set de regionalisme caligrafia sentimentelor ºi tautologiile banalului, un bãnãþene pe care sã le presar în text, pentru culoare banal atât de pur cã devine aproape abstract. ªi totuºi, localã. Pînã la urmã nu le-am mai folosit – sau nu pe ce enormitate ne oferã prima frazã a Metamorfozei, toate –, dar au rãmas aici, printre fiºe: scandalul ei vine din neutralitatea tonului, din detaºarea cuglã, broancã, polmã, uiagã, cucãi, trocãit, ºîc- ei. „Într-o frumoasã dimineaþã din luna mai, o elegantã uri, pîrºiu’, a se pîrºi, buzãrant, covaci, chicã, ºtricã, amazoanã parcurgea pe o superbã iapã alezanã aleile blagã dã om, blago dã cinie (ironic), ºuºcãi, zogoni, înflorite ale pãdurii Boulogne.” este povestea primei cuglã, pesãc, prã d-afecea fraze a romanului micului funcþionar Joseph Grand 9 din romanul lui Camus, Ciuma, frazã dupã care nu nevoie de o stare de disconfort, scrisul este rezultatul mai urmeazã nimic. Scriitorul este blocat nu în faþa disconfortului ºi al unei absenþe. A mea din propria foii albe, dupã prima frazã, la prima frazã ca o apãsare mea viaþã. Scriu doar când sunt trist, dar aceastã pe trãgaci cu un revolver stricat. Þac-þac. O va relua melancolie nu are un reper precis, nu devin melancolic în fel ºi chip, fãrã rost, pentru cã romanul lui virtual nu „pentru cã”, „din cauzã cã” ºi aici nomenclatorul paote depãºi aceastã frontierã. Lai Cantacuzino din cauzelor poate fi completat de orice secretar al romanul lui Sadoveanu se aflã blocat în faþa cãrþii- sentimentelor. Nu am motive sã fiu trist, îmi lipseºte monografie pe care nu o va scrie niciodatã. Are în însã veselia plenarã, revãrsatã a proºtilor, – veselie faþã un întreg tablou de moravuri, o societate cu relieful dupã care jinduiesc în secret! – , ºi sunt departe de a ei, o vede foarte bine, o poate gândi în cele mai mici fi genul de scriitor claustrat, retras, izolat asemeni lui detalii, dar nu o poate transcrie. Lene? Abulie? Marele Gustav Aschenbach din Moarte la Veneþia. Nu scriu nimic care stã în faþa oricãrei povestiri, a oricãrui chircit, contorsionat metafizic sau cu febrã. Mai roman, inutilitatea lui fondatoare, reprezintã ºi saltul degrabã m-aº alãtura tipului de scriitor pe care îl în gol pe care îl fac când încep sã scriu. Flaubert ar fi impersoneazã Hemingway, sportiv, iubind viaþa dorit sã scrie un roman cu acest subiect, fãrã sã lacom, cu o pasiune ºi o energie clocotitoare. ªi cu intuiascã cã nimicul este dacã nu esenþa oricãrui toate astea, în miezul de flacãrã al verii se aflã umbre roman, atunci ingredientul sãu cel mai subtil, partea adânci. Trebuie sã îþi înþepi puþin inima, dar cu atenþie, sa de inefabil. Mã amuzã scriitorii care cred cã fãrã ei doar pentru o picãtura de sânge, nu mai mult. nu se poate, cã se adreseazã unei posteritãþi eterne, Hemoragiile lirice sunt dezastruoase, spre exemplu, scriitorii care vor sã strãbatã veacurile în marºul unei Ionel Teodoreanu este uneori tributar acestor sângerãri fanfare, glasul literaturii lor fiind acela al unei trompete abundente pentru a nu mai vorbi de cohortele de sau al unei tobe. Fãrã aceastã fragilitate funciarã, scriitoare care picteazã cu sentimente transformând structuralã, fãrã aceastã efemeritate, pe care o conþine literatura într-un miorlãit. Fraza-imagine sau fraza- in nuce, literatura se transformã într-un simplu muzicalã care nu apare pe hârtie reprezintã pentru comunicat de presã, la fel de ocazional ºi derizoriu mine începutul oricãrei povestiri. ca ºi fâs-ul discursiv al unui cimpanzeu politic la un Una dintre aceste fraze muzicale este pentru simpozion de mare clasã. mine soundtrack-ul filmului lui Marco Ferreri, La Declicul pentru mine nu este tocmai o frazã în Grande Bouffe, o singurã partiturã muzicalã adevãratul sens al cuvântului, ci o frazã-imagine, o aparþinându-i compozitorului Philipe Sarde. Nu o pot frazã-muzicalã, iar acea frazã conþine o emoþie desprinde de film, unde patru prieteni, burghezi anume. Imperiul emoþiilor e vast ºi neînregistrabil, rãsfãþaþi de viaþã, prosperi, debordând de vitalitate, vocabularul sãu de stare civilã este modest ºi lipsit trecuþi de 40 de ani aleg o vilã somptuoasã pentru a de relevanþã. În mod cert, nu pot sã scriu dintr-un se sinucide mâncând cele mai rafinate bucate în timp 10 sentiment de bucurie, de preaplin, de satisfacþie. Am ce degustã ºi varii feluri erotice. Acest satyricon gurmand, orgie a simþurilor, dezastru delectabil, euforie ce mi s-a chiar a cheltuielii de sine, preaplin ostentativ ºi aproape întîmplat odatã, burlesc, este infiltrat de o tristeþe dizolvantã. Muzica acum cîþiva ani. este picuratã uneori de o simplã traversare a degetelor Am pierdut o parte pe clapele unui pian, fraza aceasta muzicalã este din texte, cele pe contrapunctul vitalitãþii morbide a marii crãpelniþe. De de desktop, n-au ce se sinucid cei patru? Vague à l’âme? Lassitude? mai putut fi Spleen? Dezgust? Fraza muzicalã este poate recuperate. singura în mãsurã sã rãspundã acestui nihilism (Oricum, unele senzual, delicios, acestei eroice glume proaste, dintre eseurile fascinaþiei actului gratuit. Fraza muzicalã devine mele din anii ’90 psyche-ul acestui film. În ce mã priveºte, o frazã sînt captive într-un muzicalã inaudibilã altfel decât la lecturã prezideazã computer vechi, deopotrivã începutul unei povestiri, cât ºi desfãºurarea nici nu ºtiu dacã mai existã pe undeva.) Prin 2004, ei pânã la ultimul cuvânt. Dacã în loc de povestire am am pierdut chiar o carte întreagã. Era o dimineaþã avea un film, poate cã aceastã frazã ar putea fi auzitã. incredibilã, pe la ora 6, se auzeau pescãruºii în Existã locuri unde tristeþea mã învãluie pe Bucureºti, iar lumina era spre roz. Eu nu mã scol neaºteptate, e deja acolo ca ºi cum m-ar fi aºteptat înainte de 8, 9. Dar acum eram singurã acasã de de mult, aºa cum moartea îl aºteaptã rãbdãtoare pe cîteva zile, lucrasem cu spor la asamblarea unei imprudentul prinþ din Tinereþe fãrã bãtrâneþe ºi viaþã cãrþi care pornise de la niºte întîmplãri din 2002 fãrã de moarte, transformându-l cu o singurã palmã petrecute la Berlin. Era 6 dimineaþa ºi terminasem în praf ºi pulbere. Este o tristeþe pe care o pot evoca de „legat” o carte în doar cîteva zile. Ce chestie! În atunci când scriu, dar niciodatã la fel. Un colþ, pe o euforia mea, însã, nu ºtiu cum ºi pe ce am apãsat, terasã modestã, lângã lacul Tãbãcãrie, lângã niºte cã m-am trezit instantaneu pe ecran cu o grãmadã plopi, în jur câþiva muºterii fericiþi cã sunt la mare, cu de dreptunghiuri goale. I-am cerut repede ajutorul cartonul lor de mici, cu sputa hepaticã a muºtarului, prietenului Florin Iaru, (ºi) mare computerist, nu cu berea sfârâind în halbã ºi cartofii prãjiþi. Acolo doar poet, dar n-a putut face nimic. Mi-a trimis doar frunzele prãfuit-cerate ale plopilor, foºnetul lor, acel începuturile de capitole ºi cuvinte rãzleþe. Asta e, freamãt intens, senzual, jumate ºoaptã, jumate frison mi-am spus. Mai pierde omul în viaþã. ªi-apoi, poate mã îneacã zâmbind. Iar tot ceea ce am fãcut, ceea volumul berlinez nu era chiar ceea ce trebuie – aºa ce am trãit, ceea ce voi trãi îºi pierde în acel moment a vrut... hazardul obiectiv! Aºa cã am strîns – totuºi orice sens. O solitudine ilizibilã, dizidentã ºi o – capetele de frazã ºi am pornit altceva – nu despre frumuseþe a nimicului infuzatã unei clipe oarecare se Berlin, ci despre... lumea largã! Pe lîngã firele aflã în dorinþa mea de a scrie. Acel colþ ºi nu altul îmi strînse, am recuperat fragmente mai vechi din ea, declanºeazã mereu aceeaºi emoþie, mã pot duce sã aflate în faze... larvare prin computer. îmi iau „inspiraþia” de acolo, sã mã las chimic invadat Ei, începînd de-atunci am început sã tot de otrava acelei tristeþi incomensurabile sau pur ºi salvez, sã fac copii la aproape tot ce lucrez, aºa simplu o pot evoca pentru a scrie. Cu asta începe cã laptopul meu e supraîncãrcat cu clone orice povestire, indiferent de cum va evolua, cu o derutante, fiºiere paralele care se numesc tristeþe fãrã obiect. Pentru mine, orice povestire este Merlinberlin, Berlinuþ, Bears, Berlinbun, Berlix, deopotrivã etericã ºi carnalã, este etericã asemeni Work, Kilim, Str (de la Strãinãtate) – ca sã nu mai acelui foºnet de frunze sau de iarbã înaltã, carnalã vorbesc de titlurile de capitole pe care, o vreme, asemeni unui frison care þi se plimbã pe piele ca o le-am tot permutat pînã am ameþit. Uneori, neatentã, ºopârlã. A tremurat o frunzã este titlul unei minunate lucram la variantele paralele, ca ºi cum ele ar fi povestiri ºi deopotrivã al unui volum de Somerset fost textul de bazã. M-am hotãrît, de la un punct Maugham. Ei bine, atunci încep sã scriu, doar atunci încolo, sã scriu (mai) sistematic doar la cel numit când aceastã frunzã tremurã uºor, aproape WORK, deºi e foarte posibil sã am capitole mai imperceptibil în mine. bine scrise în celelalte. Nu cred cã voi sta sã le compar vreodatã. Merg înainte cu Work! În aceeaºi Simona Popescu situaþie se aflã conglomeratul textual (nu ºtiu cum sã-i spun altfel) cu punctul de pornire (asamblare) Re-re-scrierea de la doctoratul meu (susþinut în 2002) despre ce e un autor. Versiunile, replicile, duplicatele, clonele, Dacã vreun hoþ ar da o spargere în casa mea, avatarurile textuale fac parte deja din felul meu de singurul obiect cu adevãrat preþios, pentru mine, a structura un obiect literar. Re-re-rescrierea a pe care mi l-ar putea lua ar fi laptopul. Nu mi-ar devenit chiar un principiu de lucru. Rescriu, adicã fura un obiect, ci toatã viaþa mea de scriitor din reordonez, remixez, revizui, reformulez, refolosesc, ultimii, sã zicem, 10 de ani. Douã cãrþi aproape gata repermutez, reanclanºez, regrupez, restaurez, (în cîteva versiuni!), o alta jumãtate, încã un sfert reintegrez, reînnod, recristalizez, repercutez, dintr-o a patra, cîteva proiecte aflate în diferite stadii rejectez, reînsufleþesc, fac sã recircule „fluidele”, ºi zeci de bruioane de tot soiul. recorelez, mã (re)angajez în traficul lexical, adaug Nu-i vorbã, laptopul ar putea ºi colapsa, ceea oglinzi retrovizoare, reconstruiesc, renunþ, îmi 11 reamintesc altfel, reactivez protoversiunile, De pe vremea cînd scriam la maºina de scris, relansez, revizitez, realtoiesc, (de)reglez, retrãiesc, am pãstrat în plicuri sau mape versiuni ale poeziilor redistribui, recircul lucruri, reasociez, reduc, mele sau bucãþi din Exuvii. Capitolele cãrþii au fost, reîntregesc, reîncarc, recuperez, revin, reorientez, iniþial, doar cîteva pagini care s-au înmulþit prin readuc în discuþie, respir. Prin repetiþie, creez sciziparitate, divizare, altoire sau mai ºtiu eu cum. diferenþã (cum am aflat, cu uºurare, de la vitalul, Mi s-a întîmplat cîndva sã pierd un capitol întreg. pentru mine, Deleuze). Aºa cã m-am hotãrît la un Pur ºi simplu nu l-am mai gãsit o vreme. Mi-am moment dat, acum cîþiva ani, sã fac din asta (din luat adio de la el ºi m-am apucat sã-l rescriu din reluãri, recidivãri etc.) chiar o temã a acestor memorie. Cînd am terminat, am gãsit ºi capitolul „lucrãri” ale mele – care conþin mai multe începuturi pierdut. Am confruntat, din curiozitate. Era rescris ºi mai multe sfîrºituri. Începuturile ar fi putut duce, aproape cuvînt cu cuvînt. fiecare, spre altã spiralã. Cît despre sfîrºitul cãrþilor, el este... în evantai Înainte sã scriu orice text, arunc pe paginã (pliabil-depliabil). (pe ecran) cîteva cuvinte, fraze fãrã cap ºi coadã. Arunc „seminþe” din care poate iese ceva, spre Am o „colecþie” de fragmente pentru mai multe uluirea mea uneori (la fel cum, spre uluirea mea, cãrþi: cea despre scriitori, cea despre plante ºi ies primãvara mustãþi verzi din seminþele aruncate animale, cea despre cum se scrie, cea despre în jardiniere). Arunc crenguþa firavã în întunericul „feminitate”, cea despre mare ºi ocean (începutã alb al foii ºi ea se umple de cristale – ca în povestea cu ªerban Foarþã). Cîteva dintre textele care lui Stendhal. Adesea, puzderiile de idei concretizate pãreau sã aibã o destinaþie precisã au intrat deja în cîteva buchete de cuvinte sînt ca florile proaspete în alte ansambluri. Am luat de pe „ºantier” ce mi-a lãsate în apã ca sã facã rãdãcini. Daca nu le trebuit: lemn de la casa de bîrne (pentru mobila de plantezi la timp, putrezesc. Cîte nu s-au pierdut la casa de piatrã), blocuri de piatrã de la casa de pentru cã n-au fost înrãdãcinate cînd trebuie! piatrã pentru fundaþia altei „alcãtuiri”, tot felul de materiale de construcþie (dacã e sã folosesc Unul dintre textele absolut fascinante despre comparaþia cu casa – dar ea poate fi înlocuitã cu scriitor ºi versiunile sale este studiul lui Marian orice altceva). Îmi fac ºi eu „Palatul Ideal”, ca Papahagi despre Ion Barbu (Filologie barbianã) din Poºtaºul Cal (le Facteur Cheval) de care Critica de atelier. Ce frumuseþe de interpretare! pomenesc suprarealiºtii – ºi Dimov într-o poezie Insultei unora cã Barbu ar gîndi „simplu” ºi ar scrie de-a lui („tot culegînd cîte o piatrã boantã”). „complicat” Papahagi îi rãspunde, prin arta Lucrez ºi la „interioare” (nu doar la demonstraþiei lui, arãtînd cum Barbu simte ºi „arhitecturã”), precum unul dintre personajele gîndeºte „complicat”, comunicînd „în felul cel mai romanului Toamna al lui Adalbert Stifter. Mut de colo «simplu» din cîte îi stau la îndemînã”. Se ºtie cît de colo „mobila”, obiectele de decor (strînse în ani de tare s-a supãrat Barbu cînd Cãlinescu a publicat zile). Îmi „cultiv” ºi grãdina (sãlbaticã). Dacã n-ar fi în Capricorn o versiune anterioarã celei „definitive”. scris Mircea Horia Simionescu Bibliografia Îi scria atunci într-o scrisoare cã „ultima copie generalã, aº fi putut face o carte cu începuturi, anuleazã pe toate celelalte” – la care Cãlinescu sfîrºituri ºi proiecte de cãrþi neinventate. Îmi place rãspunde: „Eu am publicat varianta ca sã scot în ºi titlul lui Eliade: ªantier. evidenþã tocmai procesul de control al creaþiei. Trebuia sã aºtept sã mori ca sã te preþuiesc?”. Am ºi „bruioane” pe hîrtii. Deºi mi-am Papahagi urmãreºte felul în care rescrierile „intrã cumpãrat (sau am primit) carneþele de diferite în noi serii expresive”, vorbeºte despre formate, nu le folosesc. Le încep ºi, dupã cîteva „transformãrile de sens”, despre „limbajele barbiene pagini, le abandonez. Carnetele mã strîng/ în concurenþã”, urmãreºte decupãrile ºi constrîng! Mã obligã sã scriu frumos, citeþ, mic, ca amplificãrile, reconstituie un întreg proces de sã încapã pe foaie. Prefer hîrtiile pe care le gãsesc oglindiri care dau un efect hipnotic. În timp ce alþii la îndemînã – pagini cu scris pe o parte care nu se folosesc de ciorne ca sã dea în vileag mai folosesc la nimic (pe ele, cuiburi de cuvinte, „ºireteniile” poetului, un critic inteligent le foloseºte mãnunchiuri de semne, chiar ºi reþele de linii, axoni pentru ca sã deschidã noi cîmpuri de sens, cu care, ºtiu eu, atrag „inspiraþia”), bonuri de la legãturile freatice ale gîndirii de dincolo de obiectul casele de marcat, fîºii din ziare. Uneori, nu arunc literar. Ce viaþã în gîndire, iar nu „castel de gheaþã”! exuviile hîrtioase, le las prin casã ºi, cînd fac Dacã ar fi toþi ca Papahagi! „ordine”, le adun fãrã sã mã mai uit la ele, le arunc Altfel, cel mai prudent e sa dai foc, cînd crezi într-un dulap, pe/sub birou sau în biblioteca din cã e momentul, probelor de neizbutire. Sã dai foc cãmãruþa mea de lucru. Pe un alt raft, acolo unde laptopului! Barbu are dreptate, în fond. Ultima zac, fãrã numãr, foiþe ºi foicele, am ºi o mulþime de versiune e singura care conteazã cu adevãrat. rame de tablouri sau de fotografii (goale). Fac Restul e poveste – sau intrã în povestea de la colecþie de rame, cum ar veni. Rame ºi idei în subsol. Dar în subsolurile întunecate (întunecate?) dezordine. Dezordinea are nevoie de rame. Þin la scînteiazã nevãzute, necunoscute... bruioanele dezordinea asta. Lucrez cu ea. (mici sclipiri în roca stearpã – dar nu continui pe 12 linia geologicã!). Veronica D. Niculescu Lipsesc pisicile! Scriu pe computer, deci singurele „manuscrise” care existã sunt paginile imprimate într-o anumitã etapã – aceea de dupã clic. Cartea zice cã e gata (dar se preface), se dã pe imprimantã, se ia de pe foc ºi se lasã deoparte, la rãcit. Apoi încep recitirile, iar ºi iar, pe hârtie. Se scrie pe margine. Se corecteazã, se adaugã ºi mai ales se taie, se taie. Se înconjoarã câte un întreg paragraf, uneori câte o paginã, ºi dupã multe ezitãri se taie cu douã diagonale, mai ezitante sau mai hotãrâte, iar în loc de acea paginã se scrie o singurã frazã, concentratã. Uneori e aºa. Alteori se scrie paginã nouã, cu pixul, pe dosul paginii imprimate. Aºa aratã toate „manuscrisele” mele, pe ele se poate vedea ce am lucrat de mânã practic doar dupã momentul clicului. Însã am schiþe, planuri ºi chiar ºi desene cu personajele aproape la fiecare carte. Planul de lucru la traducerea romanului Murphy, de Samuel Beckett. personaje, cu vârste, cu gradele de rudenie, cu oraºele unde locuiesc – cum s-a întâmplat cu personajele din Roºu, roºu, catifea. Cum povestirile din volum sunt înlãnþuite ºi totul avanseazã în timp, fiind necesare sincronizãri de fineþe, a fost absolut necesar sã-mi fac planul. Sunt acolo copiii, pãrinþii, bãtrânii. Lipsesc pisicile, ºi ele înrudite (o pisicã rãtãcitã se regãseºte în altã poveste)! Apoi, planul ãsta poate folosi mai departe, la un alt volum, dacã va fi sã fie. Constat acum cã notasem Sâmburi 1, 2, 3 – îmi amintesc cã intenþionam sã scriu mai multe povestiri Sâmburi, de strecurat în borcanul Roºu, între povestirile mai consistente, însã am rãmas la una singurã. Tot aºa, în cazul traducerilor, se pleacã la drum cu un plan. Am învãþat cã nu pot altfel. Nu poþi alerga la maraton fãrã borne kilometrice. Chiar astãzi, fiindcã mã pregãtesc sã încep o nouã traducere, am luat coala albã. Titlul cãrþii, data de mâine, numãrul de semne (al originalului). Se scriu capitolele într-un ºnur vertical (dacã nu existã capitole îmi împart eu cartea cumva), cu numãrul de pagini al fiecãruia. Nu seamãnã o carte cu alta. Nu poþi sã ºtii în ce te avânþi. Fãrã un mic plan, o schemã de lucru, nu poþi estima ce ai înainte ºi nu poþi grada efortul, e de parcã te-ai arunca în gol. Apoi, înaintând cu lucrul, bifez: prima trecere – tai capitolul cu o linie. ªi altul, ºi altul. Alte linii. Apoi se marcheazã, de exemplu: prima recitire, Schiþa personajelor din Roºu, roºu, catifea. în paralel cu originalul – R1; a doua recitire, consultând Planul de lucru e pus pe hârtie, la început, dar originalul doar unde sunt neclaritãþi – R2; a treia recitire, se schimbã ºi îmbogãþeºte pe parcurs. Uneori include la liber, cu multe finisaje – R3; a patra recitire, un ºnur 13 relaxat, de canapea, de parcã ai fi cumpãrat cartea – R4. ªi mai urmeazã o recitire atunci când textul vine de la redactare. Dar totul diferã mult de la o carte la alta. Schema fotocopiatã este de la traducerea romanului Murphy, de Samuel Beckett, tradus în 2010-2011 ºi inclus în Opere II de la Editura Polirom. Am ales-o fiindcã este mai cuminte ºi nu foarte încãrcatã. Cu scrisul, e tot cam aºa, dar schema recitirilor nu este scrisã. Recitirile sunt multe, ºi sunt multe de canapea, în timp, dupã ce mã desprind de text. Nu predau niciodatã o carte la vreo editurã imediat ce o termin. Fiindcã, de fapt, când o termin? Rescriu ºi rescriu ºi las sã se aºeze, asta face efectiv parte din scris, iar dacã trec, sã zicem, doi ani – aºa cum pãþesc acum cu Simfonia animalierã – ºi textul aproape strãin simþeai ca într-un cocon cald. ªi manuscrisele. Cu mi se strecoarã deodatã pe sub ºira spinãrii, atunci, foaia poroasã, gri-vernil sau bleu, cu scrisul ascuþit, da, ne facem curaj cã poate o sã fie bine. În cazul cerneala neagrã înverzitã de timp, decoloratã, cu pete Simfoniei, planul de lucru este un desen: pe foaia nedefinite în forme ciudate, cu nume care treptat îmi goalã se deschide un drum îngust, cãtre departe. Din deveneau familiare, mai apropiate decât ale unor colþul de jos, în stânga, pornesc în poveste un arici cunoscuþi, pentru cã din poveºtile scrise pe hârtie, cu un mãr, un hârciog cu o pãstaie de catalpã ºi o lapidar ºi formal, dar cu atâtea nuanþe uneori abia cârtiþã cu o cãrticicã în mânã. Nu vi-l arãt. perceptibile ºi mici înflorituri de condei care spun mai multe despre autor decât orice intervenþie directã, cunoºti mai bine oamenii decât dacã le eºti Andreea Rãsuceanu contemporan. ªi suspansul fiecãrui document în parte, fiecãrui nou fond de manuscrise, povestea Iarna Mântuleselor oamenilor, simple nume înºirate în vreo catagrafie, cine erau cei doi bogasieri armâni, cu prãvãlie, care Am scris bunã în secolul al XIX-lea locuiau pe Mântuleasa, cine era parte din Cele douã Bãlãnoaia, de 80 de ani, care avea fii holtei ºi cum Mântulese în iarna arãta Uþa, nevasta de 36 de ani a medelnicerului Ioniþã lui 2008, o Botea (el avea 66). Apoi, cele câteva documente care adevãratã iarnã au completat (sau adâncit) povestea din pisania bucureºteanã, cu bisericii Mântuleasa: cine erau cele douã Mântulese zãpadã pânã la care au reuºit sã ridice, din temelie, lãcaºul bisericesc, genunchi ºi un ger care erau raporturile dintre cele douã cumnate, cum însorit, care-þi tãia murise Manta cupeþul, cãci asta trebuie sã se fi retina, alternând cu întâmplat cu el, de nu mai apãrea pe pisanie. Miezul zilele de ninsoare cãrþii s-a scris singur, în dupã-amiezile de decembrie, deasã. În primele pagini întregi de notiþe, fiºe, însemnãri, liste de nume, trei sãptãmâni ale lui fotografii, copii de documente, adunate în trei ani de decembrie, acelaºi ritual: trezirea matinalã, drumul cu zile, în care nu credeam cã voi reuºi sã pun ordine tramvaiul 34 pânã la arhivele din Calea Vãcãreºtilor, vreodatã. Simpatia crescândã pentru curajoasa covrigii calzi din colþ, câinii pãzitori ai clãdirii, senzaþia Mântuleasã Stanca, în rãzboiul ei cu lumea ce se arãta picioarelor care n-o sã se mai dezgheþe niciodatã. necruþãtoare cu vãduvele de la începutul secolului Apoi, în sãliþa de la arhive, excesiv încãlzitã, unde te XVIII, poate micul ei mesaj, ori pur ºi simplu un indiciu pe care hazardul l-a consemnat acolo, ascuns în fresca Parusiei din pridvor, pãcatul celor care ascultã pe sub ferestre. Uneori, zidurile bisericilor sunt pline de enigme, mesaje trimise, voluntar sau nu, cãtre generaþii viitoare. Ele povestesc despre aceleaºi speranþe ºi dezamãgiri, iubiri împlinite sau nu, despre melancolia sau triumful unor trãitori ai altor veacuri. ªi acelaºi exerciþiu de imaginaþie: Stanca, în pridvorul românesc al casei construite pe pãmântul ei de zestre, cel mai probabil pe locul viitoarei ºcoli Mântuleasa (acum dãrâmatã ºi ea), cu anteriul cãzându-i bogat în jurul papucilor de catifea, aºteptând un bãrbat pe care-l iubea, sau poate cã nu, sã vinã acasã. Dintr-o cãlãtorie din care cupeþul Manta nu s-a mai întors 14 niciodatã. Alþii s-au înmormântat în curtea bisericii ridicate de soþia lui, iar piatra lui tombalã nu a fost de ale diverselor fragmente din The Waste Land, din Song gãsit. ªi mereu întrebarea cum sã spui cât mai detaºat of Myself, din diverse piese shakespeariene, din o astfel de poveste, care în timp a devenit a ta, fãrã Psaltirea lui Dosoftei, din lyrics-urile Led Zeppelin sau sã te îndepãrtezi de la litera manuscriselor, fãrã sã Frank Zappa, ºi din poeþi descoperiþi eventual chiar interepretezi sau sã completezi un gol al istoriei chiar în ziua respectivã prin gazete româneºti sau anglo- acolo unde eºti sigur cã ai intuit adevãrul. ªi apoi mai americane (care soseau deja la BCU, imediat dupã sunt manuscrisele care n-au mai intrat în istoria revoluþie). Practic lucram obsesiv asupra acelor Mântuleselor: povestea scheletului gãsit într-o fântânã poeme (inclusiv unele de Ruxandra Cesereanu, mi- pãrãsitã de la marginea Bucureºtiului, de pildã, rãmasã amintesc, de pildã, un grupaj puternic al poetei, pentru altã carte, altcândva. descoperit de mine într-o bunã zi, la C.U.I., în revista Apostrof) ca ºi când urma sã le pubic eu cândva ºi pe care le ºi modificam ºi le adãugeam prin improvizaþii proprii în funcþie de context ºi de audienþã. Recitam, apropriam ºi alteram de asemenea versuri vãzute prin/auzite din manuscrisele unor colegi de-ai mei, O. Nimigean în primul rând, Iulian Doroftei, Antonio Patraº (da, scria poeme, ºi ce poeme!) ºi alþii. Constantin Acosmei, pe care de asemenea îl citam copios, bineînþeles, cu poemele criminale care au devenit între timp clasica Jucãrie a mortului, îºi aminteºte cu siguranþã cum dupã aceste recitaluri, odatã captatã bunãvoinþa ºi atenþia fetelor dimprejur În primãvara ºi vara lui 2009 am fãcut fotografiile (ºi prin asta, a tuturor celorlalþi, vrând-nevrând, cãci din interiorul bisericii, care tocmai se renova ºi era femeile dicteazã ce anume meritã interes, nu-i aºa?), plinã de schele, am vorbit cu pictorii restauratori, cu mã puteam lansa în voie în niºte deliruri de poeme preotul paroh, cu oameni care locuiesc pe „ad-hoc”, fie narative, fie în registru lyrics de rock ºi Mântuleasa de când o traversa Eliade în drum spre blues, fie alternanþe între acestea. ºcoalã, dinspre strada Melodiei. Mã apropiam de Costicã Acosmei era (ºi e) prea „pâinea lui sfârºitul cãrþii, cu spaima cã va trebui sã mã despart Dumnezeu” ca sã intervinã vreodatã în altfel decât a de ea ºi s-o arunc în lume, care cine ºtie cum o va râde încântat sau a mã lãuda excesiv, dar alþii întâmpina. Cartea a avut un destin bun, (iar în contribuiau cu diverse lucruri, de la aplauze sau toamnã va apãrea, la editura Humanitas, o reeditare chirãieli dezaprobative, uimite, ori alcoolice, pânã la sub formã e-pub, cu restul de fotografii ºi documente versuri de-ale lor scornite tot pe loc, rime, refrene, care n-au mai intrat în varianta veche) semn cã poante, zeflemele etc. Unii dintre apropiaþi mesajul Stancãi Mântuleasa a ajuns la oamenii din recunoºteau teme sau miºcãri de versuri la care mai viitor care poate, spera ea, aveau s-o înþeleagã mai asistaserã de vreo mie de ori, aºa cã la a o mie una bine decât contemporanii ei. variantã recþionau colegial zicând asta e mai bunã decât cea de ieri, sau acum o sãptãmânã suna mai bine când aveai cutare ºi cutare chestii ºi nu astea, Margento sau, asta e varzã de tot, las-o baltã. Participam, astfel, la viaþa unor poeme ale altora (multe rãmase doar în Poemul-performance: turbion acel stadiu de performance de terasã), iar ei erau coautorii poemelor „mele”. de bruioane interactive Aveam, de-atunci, pornirea nesãtulã de a infecta pe toatã lumea cu ceea ce fac eu ºi de a face din Înainte sã orice nevinovat care îmi iese în cale un membru în scriu variante ale trupa mea de poezie ºi muzici (sau orice alte arte), propriilor mele cãrþi, (re)înfiinþatã chiar atunci, cu el, cu ea, cu fiecare în am scris nenumã- parte ºi cu ei toþi cei de-aici ºi de-acolo. De aceea aveam rate ciorne ale cãr- (ºi am ºi acum, poate tot mai mult) o relaþie puternic þilor altora. ªi de eroticã, palpitândã, cu manuscrisele mele – dar nu în aceea, cãrþile mele sensul de intimitate (reciproc) masturbatorie ºi nici n-au fost niciodatã de orgie (solitarã tocmai din pricina înghesuielii, ºi numai ale mele. ªi deci) oarbã, ci de prilej ºi loc de întâlnire intensã cu nu mã refer numai celãlalt, cu cealaltã, pe care o doream cu nesaþ ºi la Hermaia, lucratã voiam s-o celebrez într-un mod privat ºi public împreunã cu pictorul totodatã. Grigore Negrescu De aceea, orice manuscris de poem e, de fapt, sau la Nomadosofia, unde conform poeticii poemului un performance mereu în desfãºurare, ºi o nesfârºitã graf, sunt incluºi peste 50 de poeþi (ºi nu numai poeþi). fuziune interpersonalã, un inepuizabil afrodiziac care Când eram student la informaticã în Iaºi, recitam erotizeazã necontenit comunitarul. prin cârciumi ºi pe la petreceri variante mereu alterate *** 15 În 2001 am înfiinþat în Bucureºti trupa manierã Margento avant la lettre. A fost una dintre MARGENTO împreunã cu pictorul Grigore Negrescu cele mai utile experienþe din viaþa mea. ºi compozitorul Valentin Baicu (ceilalþi ni s-au alãturat În primul rând, ai de învins o povarã imensã de pe parcurs). Dupã cum ºi-amintesc cei doi (ºi nu inhibiþie pe care masele indiferente o trântesc asupra numai ei...), umblam pe atunci nedespãrþit de o noastrã, pe care noi ca mase indiferente o trântim gentoaie plinã de hârtii; erau manuscrisele în creºtere asupra noastrã, adicã asupra celorlalþi, de la cele mai ºi continuã metamorfozã a ceea ce avea sã fie „valiza” fragede vârste – simultan, paradoxal, cu educaþia pe Hermaia, cartea obiect la care am lucrat cu pictorul care o primim, în spaþiul privat, „departe de lumea Grigore timp de 10 ani — ºi unele dintre textele care dezlãnþuitã”. Teama de penibil, de a fi ridiculizat, de urmau sã aparã pe primele douã albume indiferenþã, de (propriul) grobianism (ºi „mai ales” al MARGENTO. altora), de care în condiþii obiºnuite nici nu mai suntem Erau sute ºi sute de hârþoage din care culegeam conºtienþi, capãtã atunci dimensiuni paroxistice – asta câte una ºi citeam (pânã sã punem trupa pe roate) în cel puþin pânã te porneºti. cele mai obraznice contexte; de pildã pe spaþiile verzi Iar dupã ce te-ai pornit, dacã te-ai pornit de- de prin parcuri unde mã aºezam la un picnic de bere adevãratelea ºi nu doar cu jumate de inimã (de pui împreunã cu Maria Rãducanu ºi alþi prieteni. Uneori de gãinã), apar celelalte provocãri – în principal cum sã învingi (fizic) vacarmul unui bulevard central în plinã zi, ºi apoi cum poþi sã (re)faci/(re)interpretezi/ improvizezi niºte poeme care sã atragã atenþia trecãtorilor, mãcar câtorva dintre ei, grãbiþi, indeferenþi, stresaþi, sictiriþi, anesteziaþi de alergãturi ºi buimãciþi de bulucealã. Iar abia dupã ce ai reuºit sã le atragi unora atenþia, abia atunci se pune problema capitalã – sã le spui ceva, sã-i „atingi”. E unul dintre modurile cele mai drastice dar ºi cele mai folositoare de a te pune pe tine însuþi ºi propria poezie în perspectivã. ªi sigur, e ºi experienþa diametral opusã, cea de la-nserat pe malul mãrii sau de la un festival fringe sau din unele cluburi frecventate de poeþi ºi iubitori de arte, unde lumea e (te poþi aºtepta) dinainte dispusã sã-þi acorde cât mai multã atenþie. E o cu totul altã atmosferã, ºi atunci ºi tu ca poet-performer eºti, parcã, altul decât cel urlând pe strada aglomeratã. În tot cazul, într-o cu totul altã stare. Dar o greºealã fatalã pe care o poþi face e sã pici din seninãtate în relaxare, din prietenos în leneº. De fapt, a impresiona ºi a spune realmente ceva unor prieteni este mult mai greu decât unor strãini. Atenþia binevoitoare este nu o invitaþie la mediocritate, ci exprimã un orizont de aºteptare foarte înalt. Atunci inteligenþa trebuie sã scapere iar versa- tilitatea sã surprindã în moduri plãcute, hazlii sau uluitoare, ba chiar, când se poate, revelatorii. Atunci poezia – confruntatã cu sine, cu tine ºi cu ceilalþi, declanºatã în încercarea de a ne pune pe toþi în vibraþii ciorna unui poem care într-o variantã ulterioarã convergente – se decanteazã cel mai bine, ca a devenit textul unei piese de pe al doilea album manuscris viu. MARGENTO A scrie este a rescrie, aºa cum a citi este a reciti, încercam sã le performez pe cântecele pe care le douã procese care nu trebuie sã se opreascã cânta Maria. În funcþie de cum îmi sunau mie sau niciodatã. Ambele se împlinesc în spectacol pentru altora, erau revãzute, reluate, sau pur ºi simplu cã sunt de natura spectacolului. Cele douã aruncate la coº. mecanisme caracteristice ale (rimelor) poemului de Întotdeauna mi-am zis, modul real de a-þi testa care vorbea Dante în De vulgari eloquentia, texere ºi ºi diversifica poezia este s-o expui neîncetat celor echo, împletirea (þesãturii sunetului, a texturii textului) mai diverse ºi neaºteptate contexte. ºi revenirea sau prelungirea prin ecou, sunt valabile Într-o zi de primãvarã (din ‘99-2000) m-am oprit, cu atât mai mult în modul interactiv de a dezvolta ºi pe la 3 dupã-masa, pe Bulevardul Magheru, nu rafina poemul împreunã cu celãlalt ºi ceilalþi, în departe de Teatrul Nottara, mi-am atârnat deja performance. „celebra” gentoaie ca o mitralierã de gât, ºi am început Creºte, se împrospãteazã ºi traduce textul prin 16 sã scot manuscrise ºi sã le „behãi” la populaþie într-o contexte, vine, se duce ºi seduce tonul prin ecouri. Dupã ce ter- min de scris ºi mi se pare cã manu- scrisul este destul de curat, apelez la câþiva oameni în care am încredere. Îmi citea textele ta- ta, acum mi le citesc Mihai ºi Moni. Sfaturile lor mã scutesc de mult ªerban Foarþã lucru, ceea ce e foarte plãcut pentru un leneº ca mine. În Chiºinãu mã ajutã foarte mult cenaclul Republica, unde fac primele lecturi. Acolo ascult ce-mi spun Dumitru Crudu, Hose Pablo, Victor Þvetov º.a., precum ºi oameni care nu scriu, dar care ºtiu ce vor sã citeascã. Vasile Gancev, de exemplu, sau raperul Traian. Când eram în Cluj mã bucuram de sfaturile celor de la Cenaklu Klu, de la ªtefan Manasia, colegii de cãmin ºi prietenii rockeri.

În fine, acum nu mai scriu pe hârtie aproape deloc, mi-e greu sã gãsesc un text în varianta lui iniþialã. Uneori am aruncat tot ce am scris, aºa s-a întâmplat cu prima variantã a ultimului meu roman, 157 de trepte spre iad sau Salvaþi-mã la Roºia Montanã. Am pãþit sã nu prea mai am ce redacta. Probabil am muncit cel mai mult, pentru prima oarã, la Moartea unui poem. Dar munca aia m-a ajutat ulterior.

Pentru cã sunt împrãºtiat, nu prea am la mine variantele de lucru. Fie cã sunt la mama în Antoneºti, fie la Mihai în Braºov, fie în niºte genþi, pe care sper sã le pot scoate cândva de la Tara, în Bucureºti. Am gãsit însã o prozã din Sfârºit De Bildungsroman, înainte ºi dupã o redactare. Nu ºtiu dacã e redactarea finalã, dar iatã variantele. Varianta 1 NIRVANA

Îl trezi soarele. Camera era plinã de luminã. Corpul amorþit. Creierul gol ºi o ciudatã goliciune a Alexandru Vakulovski craniului. Ca de obicei merse în baie, se piºã. κi spãlã mâinile cu apã cãlduþã, faþa cu rece ºi se privi în Spre Nirvana oglindã. Era chel. Absolut chel. κi aminti cã seara îºi observase barba ºi cã îºi propusese sã se radã Nu am reguli clare legate de redactare. Sunt dimineaþa. κi dã pantalonii jos. Nici vorbã de pãr. Cu bucuros când termin o carte sau un text, dar ºtiu cã atât mai bine, gândi, am mai scãpat de o grijã. Se dupã asta urmeazã munca. Uneori e foarte plãcut, întoarse în camerã, privi cearºafurile. Nicãieri pãr. alteori istovitor. Istovitor e când textul pe care îl Fumã încet o þigarã, sã prindã gustul fiecãrui fum. Se redactez e mai vechi, nu doar din cauza cã nu-mi gândi la serviciu, la iubita lui. Ce bine începuse mai place ce scriam anterior, ci ºi pentru cã mai greu dimineaþa ºi cu ce cãcat se va termina gândi ºi se mã conectez cu stãrile în care am scris. Am fãcut culcã þinându-ºi ochii larg deschiºi. greºeala sã-mi las câteva manuscrise neredactate, dar þin la ele ºi atunci mã simt ameninþat când scriu E un cretin, un idiot, un parºiv, un zãpãcit, un ceva nou. Aºa e ºi cu Sfârºit De Bildungsroman, prima junky, un ratat, o oaie, e un debil, scârboºenie, târâturã, mea carte de prozã, needitatã. A fost scrisã odatã cu lepãdãturã, gunoi, huinea, borâturã, blevotinã, heticos, Oedip regele mamei lui Freud, anterior Pizdeþului. Am fiu’ ploii, crãcãnici, e un gândac, porc de câine, redactat-o o datã, dar nu mi s-a pãrut suficient. zdohniturã, pulicã, un pizda mã-ti, un nenorocit, ofticã, 17 cufurealã, un fraier, jitã, coromâslã, curvã, gavniuc, Îmi dispãruserã dinþii, pãrul, urechile. Prin gãurile de pizdiuc, un prãpãdit, borâturã, balegã, împuþiturã, la ochi vedeam uºa din spate. Ea a dispãrut. ªi el. varzã, crede-mã, a venit la mine s-a uitat prin camerã Mã doare stomacul îngrozitor. Mã aºez pe buda ce ca ºi cum nu aº exista, a articulat un ’zda-mã-ti, s-a mi se pare acum imensã. Mã screm din toate puterile, bãºit ºi s-a întins în pat. simt cum ceva se rupe în mine. Privesc în budã. Nimic. Cãcat. Mai fumez o þigarã. De fapt ce se întâmplã cu tine? Spune-mi, doar îmi eºti cel mai bun prieten. De ce umbli nebãrbierit, uite ce barbã ai, ce plete. De ce nu mergi la un frizer? Andra Rotaru Gândeºte-te un pic la tine. Gândeºte-te mãcar la ea, sãraca, e obositã din cauza ta, o chinui. Se pare cã Feline ºi manuscrise = love nici nu mã auzi. La ce te gândeºti? Cred cã jumã- M-am trezit amorþit. Soarele mã orbea. M-am dus tate din dulapurile ºi ca de obicei la baie. M-am piºat. M-am spãlat pe mâini sertarele din casa cu apã caldã ºi pe faþã cu rece. M-am privit în oglindã. meu sunt pline cu Îmi dispãruserã dinþii, pãrul, urechile. Prin gãurile de încercãri literare, la ochi vedeam uºa din spate. Ea a dispãrut. ªi el. manuscrise, notiþe. Mã doare stomacul îngrozitor. Mã aºez pe buda ce Mi-e teamã sã mi se pare acum imensã. Mã screm din toate puterile, deschid caiete de simt cum ceva se rupe în mine. Privesc în budã. Nimic. la vârsta de 13 ani, Cãcat. Mai fumez o þigarã. când începusem sã mã iau mai în Varianta 2 serios, prefer sã deschid, în schimb, NIRVANA oracole ºi albume de fotografie. Pânã la urmã nimic nu se pierde – la 6 ani miroseam coperta volumului Soarele l-a trezit. Camera era plinã de luminã. “Spre far”, de Virginia Woolf, apoi încercam sã scriu Corpul amorþit. Creierul gol ºi o ciudatã goliciune a de la dreapta la stânga “un roman”; a fost primul craniului. Ca de obicei, a mers la baie, se piºã. κi moment în care am realizat ce vreau sã fac în viaþã. spãlã mâinile cu apã cãlduþã, faþa cu rece ºi se privi De la vârsta aceea îmbibatã în miros de lapte ºi în oglindã. Era chel. Absolut chel. κi aminti cã seara cacao, am trecut la vârste mai mari ºi la texte mai îºi observase barba ºi cã ºi-a propus sã se radã explicite. dimineaþa. κi dã pantalonii jos. Nici vorbã de pãr. Cu atât mai bine, gândi, am mai scãpat de o grijã. Se De exemplu, dupã o noapte în care am dormit întoarse în camerã, privi cearºafurile. Nicãieri pãr. cu o fetiþã de 3 ani în pat, care noaptea râdea în Fumã încet o þigarã, sã prindã gustul fiecãrui fum. Se somn ºi îºi lipea tãlpile reci de spatele meu, care mã gândi la serviciu, la iubita lui. Ce bine începuse strângea de degete crezând cã sunt vreo suzetã dimineaþa ºi cu ce cãcat se va termina, gândi ºi se uriaºã... ºi dupã o micã insomnie (eram prea culcã þinându-ºi ochii larg deschiºi. amuzatã de “mãºtile”, “gãinile” ºi “elfii” pe care-i visa cea micã), am scris un poem. E un cretin, un idiot, un parºiv, un zãpãcit, un junky, un ratat, o oaie, e un debil, scârboºenie, târâturã, “am stins lumina, ne-am aliniat în pat. am fost izbitã lepãdãturã, gunoi, huinea, borâturã, blevotinã, heticos, de câteva ori de tãlpile mici, fiu’ ploii, crãcãnici, e un gândac, porc de câine, ºi respiraþia agitatã mi-a amintit de boturile calde ale zdohniturã, pulicã, un pizda mã-ti, un nenorocit, ofticã, iepurilor. cufurealã, un fraier, jitã, coromâslã, curvã, gavniuc, peste noapte pumnii au cãpãtat gheare ºi au sãpat, pizdiuc, un prãpãdit, borâturã, balegã, împuþiturã, s-au încleºtat în timp ce gura repeta aceleaºi varzã, crede-mã, a venit la mine s-a uitat prin camerã cuvinte: ca ºi cum nu aº exista, a articulat un ’zda-mã-ti, s-a “sã vezi ce-þi fac”, când umbra trupului mare continua bãºit ºi s-a întins în pat. umbra trupului mic. au sãpat atât de puternic, încât durerea în papilele De fapt ce se întâmplã cu tine? Spune-mi, doar gustative le îndulcea. îmi eºti cel mai bun prieten. De ce umbli nebãrbierit, * uite ce barbã ai, ce plete. De ce nu mergi la un frizer? Gândeºte-te un pic la tine. Gândeºte-te mãcar la ea, nici o noapte apoi cu noi, alinierile se petrec în nisip, sãraca, e obositã din cauza ta, o chinui. Se pare cã când se adunã mucurile de lumânãri. nici nu mã auzi. La ce te gândeºti? viii se petrec cu morþii, lumina în nimic”

M-am trezit amorþit. Soarele mã orbea. M-am dus Nu ºtiu dacã e un poem pe care sã-l pãstrez sau dacã îl voi folosi vreodatã, însã e o mostrã- ca de obicei la baie. M-am piºat. M-am spãlat pe mâini amintire a unei nopþi frumoase. Cred cã uneori scrisul cu apã caldã ºi pe faþã cu rece. M-am privit în oglindã. 18 e un fel de jurnal al tuturor celor prin care trecem. Dacã aº fi fost pictor, probabil cã aº fi aderat la România încã persistând obsesia de a ataca teme curentul impresionist. E important (subiectiv) sã “mari”), cã nu scriu despre comunism cu gândul pãstrezi mici detalii ale unei zile, ale unei fiinþe, ale de a fi tradusã ºi a rãspunde „aºteptãrilor cititorilor unui loc, cu schimbãrile lor ºi ale tale. Nu occidentali”, cã deºi au fost fãcute douã filme evenimentele în sine nasc poeme, ci interpretarea celebre despre dezastrul care a urmat decretului acelor evenimente. Iar dacã te desprinzi de propria 770, cã deºi lumea s-a plictisit de comunism, cã viaþã, scriind despre lucruri imaginate sau întâmplate deºi scepticii m-au întrebat ce am înþeles dacã am altora, tot propria interpretare a acelor lumi ºi prins doar treisprezece ani de comunism, eu tot întâmplãri va naºte scrierile. despre asta doresc sã scriu. Mai cred cã poate n- aº fi ales sã scriu despre o femeie care a murit în Cã un poem poate declanºa sau nu naºterea comunism dacã aº trãi într-o lume ceva mai unui manuscris, mi-e greu sã spun. Cred cã o curajoasã sau mãcar mai dispusã de a-ºi apãra anumitã perioadã, cumva omogenã din punct de drepturile. În ultimii ani, am ieºit sã protestez vedere ideatic poate crea un embrion. O etapã din împotriva unui guvern sau a altuia, împotriva viaþã va fi perceputã de tine altfel, vei înþelege cã ilegalitãþilor pe care cei de la putere nici nu se mai eºti predispus sã te trezeºti, sã ai simþurile mai alerte, obosesc sã le ascundã. Ultima datã, în decembrie acea etapã din viaþã va prezenta niºte simptome. 2013, s-a lãsat cu violenþe ºi dacã n-ar fi fost câteva camere de filmat în jur, eu ºi prietena mea Ana n- Nu încep o carte atunc când îmi doresc sã o am fi scãpat doar cu niºte banale îmbrânceli ale încep, aºa ceva ar fi din voinþã. Uneori scriu ºi sunt jandarmilor. A doua zi, oameni care îºi exprimau zile întregi în care scriu, alteori trãiesc într-o continuu nemulþumirea faþã de guvernul Ponta m- atmosferã care îmi place, care mã face sã mã simt au întrebat ce am cãutat acolo. Au râs de pornirea bine. ªi îmi doresc sã mai rãmân acolo. Confortul mea „revoluþionarã” sau „anarhistã” sau „imaturã”, acesta dintre mine ºi atmosfera aceea = o carte. sau, pur ºi simplu „copilãroasã”, ºi m-au sfãtuit cã Aºa cum la pisici + domestos = love. Uneori mai e mai bine sã-mi vãd de treabã, sã nu mã mai bag, dau ºi greº adunãrile acestea, ieºind hibrizi: carte + sã n-o caut cu lumânarea. Unii dintre ei pot cita din pisici = (felinele sunt efectiv în stare sã se uºureze Derrida sau din Ginsberg, dar îl considerã dement pe orice operã). sau cel puþin excentric pe Vasile Paraschiv. Documentându-mã pentru cartea mea, mã Oricum, felinele sunt primii cititori ai mei: Pluto îngrozesc. Sunt uimitã ºi cã despre acest subiect ºi Hubba-Bubba au trecut cu ghearele prin istorii s-a scris foarte puþin ºi cã prima datã a fãcut-o literare, sunt în stare sã spele de pe faþa pãmântului cercetãtoarea americanã Gail Kligman în volumul ºi alþi scriitori. „Politica duplicitãþii. Controlul reproducerii în România lui Ceauºescu”. Citez din cartea lui Gail Corina Sabãu Kligman câteva rânduri referitoare la legislaþia divorþului, posibil numai în „cazuri excepþionale”: „Reconcilierea era impusã prin lege în cazurile când Mi-e imposibil sã scriu cum motivele de divorþ implicau infidelitatea, bãtaia, comportamentul degradant, boli incurabile. Aceste scriu condiþii nu erau apreciate ca fiind în ºi prin sine o Acum scriu o cauzã suficientã pentru disoluþia unitãþii familiei.” carte despre o ªi tot din Gail Kligman despre cum, la sfârºitul anilor femeie care a murit 70, statul le ajuta pe femei sã facã un ban cinstit : din cauza unui „Femeile donatoare de lapte de mamã primesc, ca avort clandestin, în recompensã, 62 de lei pentru fiecare litru de lapte comunism. de mamã donat”. E suficient sã mã gândesc cã Bãnuiam cã voi mama mea ºi-a consumat tinereþea în acele timpuri scrie despre asta ca povestea asta sã devinã ºi a mea, din pãcate, înainte de a-mi foarte a mea. termina cartea Îmi dau seama cã prin aceste rânduri nu anterioarã. Dacã rãspund la tema anchetei, cã n-am scris nimic aº fi ales sã scriu despre cum am lucrat la cele douã cãrþi publicate despre o africanã pânã acum, cã n-am scris nici mãcar despre cum care face un avort, probabil cã nu mi-aº fi pus atâtea lucrez la cartea asta. Când a venit propunerea întrebãri legate de onestitatea alegerii mele. Aºa Ruxandrei Cesereanu de a rãspunde la aceastã cã, într-un fel, subiectul m-a ajutat sã trec mai uºor anchetã, nu m-am gândit cã nu voi fi în stare sã peste întrebarea numãrul unu cu nenumãratele ei scriu ceva mãcar autoironic despre cum scriu. Între variante, dacã are vreun sens sã scriu. A trebuit, timp mi-am dat seama cã mi-e imposibil. Mi-e deci, sã mã conving: cã nu scriu despre comunism imposibil sã scriu despre cum scriu. ªi nu numai pentru cã e la modã sã scrii despre comunism, cã pentru cã mi-e greu sã mã iau în serios ca nu scriu despre comunism ca sã le dau satisfacþie scriitoare. Sã explic de ce am înlocuit un verb cu criticilor cã am ales o temã importantã, majorã (în alt verb sau de ce am încercat (în prima mea carte) 19 sã recuperez pereþi, podele, ferestre, sau de ce în hexametri erau multe ºtersãturi, þin minte cã Teo îi scrie cum îi scrie Miei este mult prea intim. ºtergeam cuvintele sau versurile cu linii groase, Mai intim de atât nu se poate. treceam de zeci de ori pixul pe deasupra lor, ca sã nu mai vadã nimeni erorile grosolane trimise în obliviune. Radu Vancu Erau pagini cu aspect monomaniacal, scrise nu ca-n transã, dupã dictare, ci cu totul dimpotrivã, silnic, cu mult chin, cu ºtersãturi ca niºte escoriaþii, cu versuri ...memoria mea e de fapt ca niºte eczeme, cam cum vãzusem cã aratã manuscrisele lui Proust. (Da, de pe atunci eram bruionul unei Memorii megaloman.) Numai paginile în hexametri erau aºa, Din nefericire, totuºi – cele cu prozã normalã erau limpide, vergure, dat fiind cã de mai cu pielea neatinsã nici de umbra vreunei escoriaþii. bine de un deceniu Scriam, pare-se, mai uºor prozã decât poezie pe scriu direct pe vremea aia. calculator, nu mai Am început apoi un roman cu Sfântul Augustin am nici un fel de – am scris aproape douã sute de pagini, apoi mi-am bruioane, ciorne, dat seama cã nu trecusem nici de cinci la sutã din notiþe ale cãrþilor planul meu iniþial, aºa cã m-am oprit, înspãimântat. mele. Am descope- Începusem o construcþie faraonicã, la care ar fi trebuit rit de curând, anul sã fiu ºi sclav, ºi faraon deopotrivã. Lui Mircea acesta, la curãþenia Ivãnescu îi plãcea mult, mã tot pisa la cap: „Nu cumva de Paºti, câteva sã faci un romãnel de trei sute de pagini, fiindcã atunci zeci de pagini scri- n-ai fãcut char nimic! Un asemenea roman trebuie se cu pixul, datând de prin 1998-1999 & ascunse de sã aibã mãcar ºase sute de pagini!” Cert e cã n-am Camelia într-o mapã – ºi au avut soarta tuturor mai scris la el; iar capitolele la care am scris ultima manuscriselor mele dinainte de 2002. Adicã le-am datã au fost scrise de-a dreptul la calculator, am un aruncat, pur ºi simplu, la gunoi, unde le era locul. Pânã capitol listat pe o imprimantã cu ace, l-am citit acum pe la 21-22 de ani eram chiar melodramatic în privinþa vreo cinci-ºase ani, la un cenaclu din Sibiu. Dupã ce bruioanelor – fãceam o grãmãjoarã anualã pe balcon am citit The Recognitions a lui William Gaddis, m-am ºi le ardeam acolo, spre stupefacþia mamei mele, care gândit sã-mi reiau romanul ãla început pe la douãzeci- nu înþelegea cât de grozav e sã te simþi, mãcar o douãzeci ºi doi de ani; proiectul meu era oarecum datã pe an, Nero (chiar dacã Roma ta e un amãrât de asemãnãtor cu al lui Gaddis, ºi mi s-a pãrut cã n-ar fi caiet studenþesc). exclus sã-mi iasã. În fine, rãmâne de vãzut. Bref: n-am nici un fel de ciorne, bruioane, schiþe Aºa încât nu pot vorbi despre ciorne & bruioane etc. Decât în amintirile mele. Care-s, însã, atât de decât din amintiri. Ba nu, sã fiu cinstit: am mai scris fluide & anamorfotice, încât nu pot fi nici mãcar eu recent cu pixul, adicã direct de mânã, un jurnal început sigur de ele. Nu sunt, de exemplu, sigur cã ce v-am în 2012. Am tot scris de mânã la el pânã pe la sfârºitul spus mai sus e real, ºi nu inventat. ªi, dac-ar fi lui 2013, de atunci încoace scriu direct pe laptop – inventat, n-aº ºti sã spun dacã proporþia e de 20 la am fost curios sã vãd dacã apare vreo diferenþã sutã invenþie ºi 80 la sutã real, sau viceversa. Ce atunci când scrisul e rece, generat de taste, iar nu mai, memoria mea e de fapt bruionul unei Memorii. cald, sau cel puþin cãldicel, încãlzit de cele 36 de grade Aºa cã luaþi ºi ce aþi citit acum ca pe un fel de ciornã. ale sângelui din degetele care þin strâns, ca înecatul paiul, pixul. Ei bine, nu e. Poate fiindcã ºi pentru cã ºi de taste te poþi uneori agãþa ca de un pai. Însã, ca sã revin, din jurnalul ãsta manuscris nu pot da fragmente, bruioane etc. E încã ultrasecret, de fapt ar trebui sã-mi tai singur capul fiindcã v-am dezvãluit existenþa lui. Aºa cã, dupã cum spuneam, despre ciorne & manuscrise nu pot vorbi decât din amintiri. Care amintiri bat hãt departe, de prin 1998 pânã prin 2001, în anii în care scriam mult de mânã tot felul de texte pe care i le duceam lui Mircea Ivãnescu. Spun texte ºi nu poeme, fiindcã erau ºi poezie, ºi prozã. Ba chiar mai mult prozã decât poezie – am scris un fel de roman experimental, subþirel, de vreo douã sute de pagini, care se chema Pãpuºarul ºi care avea unele capitole scrise în hexametri. Mie- mi plãcea, lui Mircea Ivãnescu i se pãrea straniu; apoi, când l-am terminat, l-am recitit – era o prostie, aºa cã l-am ars. Mi-a pãrut un pic rãu de cantitatea de muncã 20 prosteascã pe care o depusesem – mai ales la cele Nichita Danilov Emilian Galaicu Pãun este un maestru al într-o scriiturã corporalã a iluminãrilor sau într-o perversiunii, conversiunii ºi interconexiunii scriiturã iluminatã a senzaþiilor.” Suntem, la modul textului, luat în toatã complexitatea sa. general, de acord cu observaþiile criticului. Chiar ºi cu totemul cristic aflat la capãtul trestiei Pe mãsurã ce Emilian Galaicu Pãun se cugetãtoare. Totuºi, din respect atât faþã de critic, apropie de vârsta rotundã (poetul a împlinit cincizeci cât ºi faþã de poet, venim în faþa cititorului cu o de ani, încã cincizeci înainte!), în imaginaþia mea, precizare: sigur cã înfãþiºarea exterioarã a lui tind sã-l asemãn cu un muzician excentric, pe cât Emilian coincide ca simbolisticã cu descrierea lui de autist, pe atât de altruist cu sine însuºi, purtând Al. Cistelecan. un pulover larg pe corp, marca Nichita (se înþelege Sigur, Emilian Galaicu poate fi privit ca un Crist care), cu pãrul fie risipit pe umeri, fie legat frumos romantic. Iisus s-a rãstignit pentru salvarea întregii la spate într-o codiþã prinsã cu elastic, cu barba lumi. Desigur, ºi Emilian s-ar rãstigni, mai mult la punctatã pe ici-acolo de câþiva zulufi argintii; modul metaforic, desigur, asta ca sã poatã levita muzician care, înaintând cu paºi mari pe bulevard, mai lesne-n hãu. Altfel, nu. Salvarea omenirii nu-l se opreºte la fiecare colþ de stradã pentru a dirija intereseazã deocamdatã. norii acoperiþi de inscripþii muzicale, copacii, vântul În casa lui Emilian, Al. Cistelecan se aflã la ºi, în fine, nu în ultimul rând, praful ce se înalþã în mare preþuire. Extrase lungi din opera sa sunt valuri pe strãzile C-hãului ºi în împrejurimi. În agãþate în bolduri pe draperii, perdele, pereþi sau descinderile sale în (i)realitatea imediatã (concerte, lipite chiar direct pe geam. Poetul are aplecare spre festivaluri, vernisaje etc.), poetul lasã impresia unui fetiºizare ºi manierism. Anumite obiecte din cele visãtor incorigibil, neatent la lucrurile ce se petrec mai banale, cum ar fi un ibric, o ceaºcã de cafea, o în jur. Desprins de la masa sa de lucru, Emilian cratiþã, o scrumierã, polonicul, lingura sau furculiþele Galaicu Pãun îºi continuã, pesemne, ºi în mijlocul au fost supuse unei operaþiuni de rebotezare, fiind mulþimii, sã ”croºeteze” (o împunsãturã pe faþã, denumite cu sintagme extrase din articolele douã pe dos) încercând sã ajungã la varianta finalã alcistelecaniene. Cât priveºte papagalul lui Emil, a romanului sãu infinit, Tesut viu. 10x10, pe care- acesta cunoaºte atât de bine opera criticului, încât l scrie ºi rescrie de circa cincisprezece ani. Dacã atunci când vine sã ciuguleascã boabele de mei se întâmplã sã-l strigi atunci pe nume, poetul tresare din farfurioara sa de porþelan, rosteºte, cârâind de scuturându-ºi în dreapta pletele adolescentine, satisfacþie, pasaje insolite din operei lui Cis. Printre trezit ca dintr-un vis greu. Pãrul lung, pasul sprinten, cârâieturi, se aud ºi exclamaþii de felul: ”Câtã pus parcã pe arcuri voltaice, ochii de un albastru frumuseþe, ce profunzime, Cis!” Dar ºi: ”Atenþie: rece, sclipitor, privirea jucãuº-absentã, zâmbetul Ruxy, vin cecenii!” Clevetitorii, ce-i drept, din ce în orgolios, precum ºi alte câteva ingrediente, greu ce mai puþini la numãr, au rãspândit prin urbe zvonul de surprins în silabe, conferã acestei fizionomii un cã Emilian Galaicu Pãun îºi hrãneºte progenitura aer don quijotesc al unui personaj viu, gongoric, cu literele extrase din Tesutul viu, amestecate cu metamorfozat într-o frazã, ce înainteazã prin silabe criptice din opera cistelecanianã. Sã fie vorba mulþime, luptându-se cu morile de vânt. Þinuta sa la mijloc de invidie de care e cuprinsã lumea noastrã în aparenþã neglijentã, are conotaþii culturale ºi literarã la succesul neaºteptat al unui confrate!? livreºti, fiind periodic revizuitã, din mers, ºi adaptatã Mã rog, astfel de ieºiri nu trebuie sã ne mire; vremurilor postmoderne. ele constituie, în fond, sarea ºi piperul vieþii noastre ”O trestie (cugetãtoare, n.n.) în vârful cãreia e literare, frumoase, dar sordide, ce-i drept. înfipt un cap de Crist romantic, acesta e Emilian Scriitura lui Emilian Galaicu poate fi comparatã Galaicu Pãun pe stradã”, astfel îl descrie criticul ºi cu discul unui gramofon pe suprafaþa cãruia prietenul sãu Al. Cistelecan, pentru care poetul, ºi cuvintele ºi senzaþiile trãite alcãtuiesc un desen pe bunã dreptate, a dezvoltat un adevãrat cult. ªi de linii spiralate ce cautã sã reconstituie universul cum sã nu dezvolþi, dacã ai parte de astfel de ca parte ºi întreg. Privind cum se învârte placa prin caracterizãri?! intermediul unei manivele, poetul e atent deopotrivã ”Dar nici trestia, nici chipul cristic, îmbinate la modul cum literele se îmbinã în cuvânt ºi frazã, într-o hieraticã dezinvolturã nu rãmân o simplã dar ºi la sensul abscons pe care o conferã emblemã civilã. Din contrã, - continuã criticul -,ele alãturarea lor în text. El e atent la sensuri, dar ºi la participã profund la poezie, atât la structura tematicã nonsensuri. Odatã cu miºcarea de rotaþie a a acesteia, cât ºi la dialectica ºi freatica viziunii. textului, autorul, prin inducþie, încearcã sã roteascã Pe primul nivel, corporalitatea e exploratã în metodã ºi contextul psiho-social; cu alte cuvinte sã simbolicã, în vreme ce sacralitatea e consacratã schimbe configuraþia realitãþii în funcþie de textul în metodã realistã; pe al doilea, ele se contopesc (poemul) scris ºi rescris de nenumãrate ori. 21 Realitatea, ca orice materie sensibilã, suferã compresor. În cazul textelor lui Emilian Galaicu modificãri la nivelul ”cuantic”, dar aceste schimbãri Pãun compactarea se produce printr-o vibraþie în sunt insesizabile pentru simþurile noastre, care obiectul ºi subiectul, aflate într-o intimã depistarea lor se poate face însã decodificând textul conexiune, îºi transferã informaþiile pulsând odatã poetic, ca reflexie subtilã a acestei sublime realitãþi. cu bãtãile inimii în vid. Imaginile pe care le Acolo semnele modificã fluxul crepuscular, vehiculeazã autorul suferã o dublã transformare/ producând vibraþii infime la în interiorul regnului transfigurare. Mai întâi, prin hiperbolizare spiralatã, organic ºi a acelui anorganic cu care subiectul, prin ele cresc în dimensiuni, depãºind poemul propriu- intermediul scrisului, intrã în contact. Autorul zis, pentru ca apoi, printr-o miºcare centripetã, posedã un auz extrem de bine adaptat la cerinþele elementele disparate prin centrifugare sã fie poeziei postmoderniste, astfel încât, primind compactate într-un ”cub elipsoidal”. Când ne mesajele pe calea empatiei de la obiectele aflate în apropiem de textele poetice ale lui Emilian Galaicu spaþiul sãu de habitat, le transferã în text, fãcând Pãun pentru a emite un verdict critic, trebuie sã ne sã vibreze vocalele ºi consoanele fiecãrei jumãtãþi înarmãm cu diferite instrumente de mãsurã. Nu de cuvânt; cealaltã jumãtate rãmânând staticã, într- trebuie sã ne orientãm doar dupã mãsurãtorile pe o poeziile contemplativã. Rotaþia discului memoriei care ne indicã rigla, echerul, cronometrul sau se produce sincopat. Autorul insistã asupra unui compasul, ci trebuie sã avem la îndemânã o trusã mic detaliu, a unor imagini desprinse din întreg, pe întreagã de termometre ºi busole prevãzute cu care, prin turaþii la diferite viteze, le proiecteazã în senzori sensibili, care, într-un moment de rãtãcire, hãu. Când bruiajul produs de repetiþii devine sã ne arate direcþia spre care se îndreaptã supãrãtor, poetul mutã, prin intermediul intuitei, acul temperatura intertextualã. Mãsura poeziei sale nu sensibil al gramofonului ºi, odatã cu aceastã sunt nici uncia, nici metrul, ci micronul sau miºcare, se schimbã ºi ritmul, ºi perspectiva. gigakilometrul la care se aduaugã gigacaloria, Emilian Galaicu Pãun este un maestru al microbytul ºi gigabytes-ul, combinate între ele perversiunii, conversiunii ºi interconexiunii textului, pentru a alcãtui un corp estetic spiroidal imposibil luat în toatã complexitatea sa. Textele sale sunt de definit. În textele poetice ale lui Emilian Galaicu atât de compacte, încât, cu toatã strãdania, dacã imposibilul devine posibil, astfel încât nu numai ai dori sã vâri un bold în spaþiile din litere nu ai reuºi. cãmila, ci întreaga caravanã ce vine din deºert, Deja aceste spaþii sunt împãnate pânã la saturaþie trece prin urechile acului în dreptul piramidei ºi se de bolduri. Ele sunt compacte precum grinzile de pierde într-un alt deºert… al literelor, nu ºi al beton turnate sub vibraþii înalte prin intermediul unui sensului, cum ar spune Cis.

22 Anamaria Lupan Fantomateca de Nicolae Prelipceanu (Piteºti, accentueazã iureºul timpului ºi al spaþiului, de unde Parelela 45, 2013, postfaþã de Dan Cristea) este un univers poetic dominat de metamorfoze de un exerciþiu cultural reflexiv prin care cunoscutul toate formele. prozator, poet ºi publicist schiþeazã, printr-o Singurãtatea, trecerea, evaporarea, transpa- selecþie de poeme, universul sãu imaginar conturat renþa, substituþiile, etc. sunt doar câteva dintre de-a lungul a patruzeci ºi patru de ani, în volume reprezentãrile metamorfice ce compun fanto- precum Binemuritorul (1996), Maºina de uitat mateca. Obsedantã este trecerea peste orice (1990), Arma anatomicã (1985), Fericit prin obiect sau fiinþã, depãºirea limitelor fãcând apel la corespondenþã (1982), Un civil în secolul douãzeci topologii liminare, precum gara, pãdurea sau alte (1980) ºi multe altele. spaþii de frontierã care presupun miºcarea, Universul poetic apare ca un raport între teme dinamica perpetuã. Când nu apare plutirea în aer, ce revin obsesiv, nuanþându-se pe mãsurã ce sunt cum e în cazul bicicletei secrete din toamna doamna rostite, în imagini poetice care fac sã vibreze o nouã iarna varna, ce încalecã timpii ºi spaþiile, sau în cel lume, una a ficþionalului ºi a simulacrelor, ºi ritmuri al fluturilor ºi frunzelor (fluture toamna, p. 284), care plãsmuiesc privirea asupra cadrului de locuit scufundarea se face prezentã; se scufundã cartea ºi de însuºit. Aceste constante sunt „fantomatice” („aplecat pe-o parte poemul ia apã/ ºi se bucurã în mãsura în care participã, sub configuraþii variate, cã în cele din urmã/ se ve scufunda/ se va termina la construirea ºi la definirea cât mai nuanþatã a odatã”, fãrã sfârºit ,p. 114), se scufundã trupul, totul universului poetic al lui Nicolae Prelipceanu. Ele se miºcã ºi devine umbrã sau mers cu sau fãrã o formeazã un autoportret livresc, un inventar direcþie bine stabilitã. Miºcarea este justificatã de intelectual ºi o transpunere a aurei topologice a universul lipsit de repere, ce funcþioneazã pe logica autorului. Metamorfozat, poetul se reflectã în ºi prin mecanismului ºi a execuþiei. Prin miºcarea universul poetic pe care îl contureazã. Poetul, perpetuã se contureazã cãutarea freneticã a locuind în ºi prin cuvinte, se rememoreazã ºi îºi sensului ce mereu se metamorfozeazã sau formeazã destinul, traiectoria diformã, prin dispare. Miºcarea presupune îndoialã, alãturarea cuvintelor care l-au compus de-a lungul problematizare ºi fiinþare. Lumea centrifugã este anilor. Tocmai de aceea, volumul antologic este o exprimatã prin figura labirintului din metamorfozele, declinare a tuturor formelor de evanescenþã, de poem în care limitele apar ca figuri maladive, trecere ºi de uitare. benigne, ca forme de torturã pentru un individ care Chiar fãrã nostalgie, portretul intelectual are o se cautã: „el era una cu bolgia era bolgia însãºi/ în importantã dimensiune afectivã, întrucât poezia lui el fusese aruncat un condamnat” (p. 223). N. Prelipceanu este una organicã, una în care Condamnãrile la stabilitate, la identitate, pedepse cuvintele ºi socialul se suprapun pânã la identificare aplicate individului ce se simte mereu altul, într-o totalã. Frica ºi tristeþea sunt sentimentele dominante lume plinã de posibilitãþi ºi de virtualitãþi, sunt ale lumii „fantomatice”. Întreg universul poetic apare ilustrate, într-o formã mai nuanþatã, ºi prin pereþii pe fondul singurãtãþii care se extinde halucinant. ce nu mai despart, ci reflectã, pentru cã anularea Singurãtatea ce pãtrunde puternic întreg corpul miºcãrii, suspendarea dinamicii, presupun o este o moºtenire nedoritã. Maladia contagioasã, monotonã locuire a sinelui, un dogmatism inerent frica, despre care relateazã poetul („[frica] mi-a fost ºi apãsãtor: „sunt pereþi sau numai niºte membrane sãditã în corp de la început/ nici n-au aºteptat subþiri/ prin care totuºi nu poþi sã treci/ în care te anotimpul prielnic/ nici n-au aºteptat sã mã nasc/ oglindeºti ºi te miri/ de ochii tãi reci” (piticii n-aveam nici pãr mã holbam/ la un bec din îndrãgostiþi, p. 221). Suceava” - lauri negri, p. 46), predefineºte cadrul Fantomateca problematizeazã modul în care profesional de mai târziu; astfel, tristeþea este locuim în lume ºi propune schimbarea de repere asumatã ca profesie în poemul tristeþea e meseria spaþiale printr-o recitire a universului care are ca mea. Singurãtatea se creeazã ºi se pune în scenã scop înstrãinarea de tabieturi ºi de obiºnuinþe. prin acumularea de obiecte ºi de peisaje Cititorul este scos din automatismele sale prin trecãtoare; preaplinul din jur determinã, prin dinamica universului fantomatic în care urmele nu contrast, un vid interior apãsãtor: „într-adevãr se contureazã de la sine, ci plutesc în cãutarea multe s-au mai întâmplat/ ºi cu mine/ ºi la mulþi m- identitãþii lor, care, desigur, poate proveni numai de am gândit/ în timp ce se întâmpla sã fiu/ singur în la cel care ºi le asumã. Universul fãrã forme îºi ceaþã” (singur în ceaþã, p. 266). Singurãtatea aºteaptã locuitorii. 23 Ion Pop nu-i destul de gros, mai poate fi confundat cu o drojdie argintie. AM CITIT ATÂTEA PARABOLE Mâncãm, mâncãm. ªi fiecare înghiþiturã Am citit atâtea parabole clasice, e-un nou cãluº în gâtlejul rãnit. Mâncãm. da, povestioare cu tâlc, în versuri sau în prozã, ªi creierul nostru, ca un biet monarh constituþional, cu lupul moralist ºi vulpoiul predicator, domnind peste digestia tãcutã. corbu-ºi pierdea caºul din cioc, pãcãlit de linguºirile altei vulpi, Ca sã bage spaima-n alegorii ºi-n pilde, tot de-o vulpe era înºelat ursul, ar trebui un urlet încãpãtor precum... racul, broasca ºi ºtiuca uitau cã trãiesc în aceeaºi baltã nenorocitã, Spun asta cu toate cã eu, pe când musca bâzâia arii pe spinarea doar cu mine însumi rãmas, boului asudând la arat, mai aºtept, pe când leul îºi lua mereu partea leului, ca într-o imoralã moralã a Fabulei, iar Samson, dulãul de curte, versetul care sã mã fulgere se scãpa, la capãtul unui lung discurs, lãsându-mã putrezind în ploaie, vag înviat în vânt, mãrturisind cã mult lãudata egalitate zbierând ca o vitã ori scâncind precum un greier nu era, totuºi, ºi pentru cãþei. însingurat, incapabil sã ridic mãcar un pãcat al lumii, De când poezia tot spune lucrurilor pe nume, cãzut în ridicola disperare pentru ca nu cumva sensul sã oboseascã de psalmist ratat, de Iov pãrãsit, împuþit sub soare, pânã la capãtul versului, rãzuindu-ºi zi dupã zi rãnile, de când chirurgii ºi-au scos mãnuºile ca sã dea de triunghi ºi de obelisc. ºi-þi umblã de-a dreptul cu unghiile prin mãruntaie, de când interjecþia ºi onomatopeea O, Doamne, Doamne, au devenit desuete eufemisme ca sã dea, totuºi, într-o bunã zi, pentru scrâºnet ºi urlete, de triunghi ºi de obelisc... iar “noi muncim, nu gândim”, poate cã singurul lucru cu-adevãrat cinstit ºi în pas cu vrremea poeticã O POEZIE TEZISTà ar fi sã ieºim în stradã ºi noi, ãºtia, pentru o ultimã, definitivã manifestaþie Discursurile Dumnevoastrã, ºi sã strigãm din rãrunchi: „jos cu noi!” tovarãºi, domni, excelenþe, Sã disparã odatã concurenþa neloialã cutez sã spun, sunt cam gãunoase. dintre pãcatul din cuvânt, din lucru, din gând! Dacã-aþi citi poeme, fie ele ºi „teziste”, Ar fi o sigurã dovadã de autenticitate, aþi ºti cã ºtim. Dar cum n-aþi mai deschis fiindcã se pare cã n-am cãzut încã cam de mult o carte, destul de jos, poezia riscã ca sã fim siguri cã existãm, - sã nu mai poatã fi pedagogicã, deºi sub praf ºi pulbere, sub molozuri, libertatea vorbelor, vorbelor, vorbelor, mai rãzbeºte câte un smoc de fragedã iarbã, e, în sfârºit, asiguratã; asta ºtiþi, ºi câte-o floare de mac cu toate cã n-aveþi habar îºi mai fluturã, din loc în loc, de unde-am citat. eºarfa însângeratã sub picãturile de rouã. Oho, – Contribuiþi oare, fãrã sã vreþi, e totuºi frumos! la reciclarea neomodernistã Iar în mlaºtina puturoasã a Poeziei Pure? gunoiu-i cãlduþ încã ºi se mai poate La restauraþia Reginei Metafora? Încurajaþi, oare, geme ºi mârâi, ba putem imagina voi, populiºtii, îngâmfarea elitistã, chiar nuferi ºi flori de lotus. dispreþul aristocratic pentru vulgara plebe? – Ciudat, Aºadar, cât mai repede, cãci dupã bãile de mulþime, atât de întremãtoare, „Jos cu noi, ºi mai jos cu noi!” constatãm mereu, cu batistele duse la nas, cã tot nespãlaþi rãmâneþi. Anumite cuvântãri Sã vinã strivirea idealã, au ºi ele o putoare a lor, specificã (un poet, malaxorul, compresorul, buldozerul absolut, necunoscut de voi, ºtia asta), vrem tãiºul fin al satârului de ultimã generaþie, - miile de ventilatoare docamdatã doar muºte moarte, instalate în pieþele publice, în balcoane, mult prea puþine, plutesc nu o mai pot alunga luni întregi, în supa generalã, încât, dupã atâtea gesturi, 24 scuipatul din pâinea noastrã cea de toate zilele devenite aproape mecanice, riscãm sã rãmânem ale atâtor singurãtãþi. cu câte-o mânã strâmbã. Poate cã aºa se ºi naºte, cum spuneam cândva într-un mic poem, Aproape surzi ºi cu vocile rãguºite, o nouã nemãrginire. Sã ne întoarcem, oare, în Turn? Confirm acum cã s-a schimbat totuºi ceva, Dar eu am fost de curând la Londra, au amuþit de-atunci o mie de voci, mi-am încordat auzul cât am putut, - au asurzit urechi, s-au tocit priviri, din urletele ºi gemetele celor închiºi sunt mai aspre ºi muchiile. pe vremuri în Turnul Londrei n-au mai rãmas, vai, decât pietrele Dacã îmi amintesc ºi zicala conform cãreia din Turnul Londrei. murim, fiecare, singuri, descopãr imediat intertextualitatea.

DESTUL DE CIUDAT Reiese cã nu am trãit chiar degeaba, E destul de ciudat, - cã n-am urmat în zadar acum mã pregãtesc ºi eu sã dispar celebra Facultate de Litere. ieri m-am împiedicat de pragul uºii, astãzi o vorbã mi s-a împleticit în gurã, simt un fel de ceaþã-n urechi, DAR EU ca sã-mi gãsesc uneori cuvântul, trebuie sã mã uit în Dicþionar, - Gramatici, sintaxe ce se destramã – degeaba ascult se spune zilnic câte-o sonatã de Bach. cã ne evaporãm din texte la prima razã Un prieten mi-a spus cã mâine de soare mai fierbinte, de la ora cinci fix dupã-amiazã cã începem sã putrezim nu va mai crede în Dumnezeu, - la cea dintâi ploaie cãzutã deocamdatã adunã, rãbdãtor ºi trist, între vocale ºi consoane. ultimele argumente. Dar eu, deºi aº vrea Eu nu prea am, bâjbâi ºi voi muri sã-mi creascã grâu pe creºtet, prost, poate, sã-i pot auzi mai bine foºnetul auriu, cum eram pe când nu prea eram. va trebui sã mai am rãbdare, nu pot gãzdui încã Asta nu va împiedica, desigur, Primãria nici cuiburi de mierlã-n gurã, sã-mi arunce oasele nici în orbite fluturi. într-o altã groapã, a nimãnui, - când nu ºtiu care urmaºi Înainte de a mã descompune, vor uita sã mai achite taxa cu pricina, - voi spune totuºi fãrã sã-i pese de Peceþi ºi de Înviere. cã am dreptul mãcar la un strigãt. Ar fi ultima mea formã de coerenþã, cea de pe urmã, însã dreaptã, CONSTAT coloanã vertebralã.

Constat, zi de zi, cã-i tot mai puþin loc pentru noi, ãºtia. Cã bravii hingheri DE EXEMPLU prind mai ales câinii ce latrã-n pustiu. Iar Societatea Mã voi risipi ºi voi uita cã m-am nãscut, pentru Protecþia Animalelor abia mai are cum nu ºtiam nici cã mã voi naºte. fonduri pentru câteva cuºti, Puþinã înþelepciune orientalã printre pubelele de la periferie. nu stricã niciodatã De-acolo, unui semi-rãsãritean. ca Luther cândva, vom azvârli, desigur, cãlimãri Dacã tot s-a întâmplat, cu cernealã albastrã, albastrã, E mai bine, totuºi, sã spun cã sunt, spre foarte neagra Mamã a Dracului. ºi sã aduc dovezi cât mai convingãtoare. De exemplu, 73 spun a, b, c, d, spun a, e, i, o, u. Aud, prin anii cam mulþi, doar clinchetele marginilor izbite  25 Cãlina Bora

Cu toate cã formaþia dintâi a lui Aurel Pantea de tip social, fie cã este vorba despre încorsetarea este aceea de a fi poet, un poet descendent din de sine a celui care nareazã. În altã ordine de idei, gruparea echinoxistã de la Cluj, prin recentul sãu Blanca este o mãrturie autobiograficã, de eliberare volum, Blanca (Fragmente din însemnãrile unui a energiilor, de afirmare a voinþei, toate acestea resentimentar): o prozã (Arhipelag XXI, Târgu- cumulând în proza lui Aurel Pantea: instinctul Mureº, 2014), acesta aratã publicului cã poetul („instinctul/ nu are principii/ el înfloreºte pe hoituri/ poate fi, la fel de bine, ºi generator de prozã bunã. tinere sau bãtrâne,/ ce mai conteazã./ Macii roºii/ Ceea ce face ca Blanca sã fie un text special, paraziteazã grâul” (p. 96)). încã din primele pagini, nu este numai timbrul Dincolo de subiectul Blancãi, dincolo de narativ, ci ºi paleta de întrebãri ºi dileme existenþiale resentiment ºi fragmentarism, cartea lui Pantea discutate, probleme atacate în mod direct, fãrã este ºi o mãrturie importantã despre ceea ce ocoliº ºi construcþii absconse. „Ce m-a determinat înseamnã scrisul: „Nu mã consider scriitor. Scriu, sã scriu literaturã, spune unul dintre personajele acum, pentru a-mi da satisfacþie. Nimeni nu poate lui Pantea, a fost ºi este convingerea cã folosim sã mi-o ofere. Eu însumi, da” (p. 7), mãrturie care anapoda cuvântul „realitate”. Nu existã realitate. Tot atestã voinþa de a trece dincolo de barierele ce e real sau are pretenþia de a fi real e ficþional. opresive ale lumii ºi ale rânduielilor ei. Trãim constructe. Facem constructe. Suntem Pânã la urmã, dacã s-ar cere o încercare de constructe. Ficþiunea e numele de imposturã al contragere a subiectului acestei cãrþi, am putea realitãþii. (...) Inventeazã, dom¼le, ãsta-i secretul. foarte bine afirma cã prin Blanca avem de-a face Noi inºine suntem inventaþi. De instincte, de cu o carte a gesturilor. Practic, migala supremã pe senzaþii, gândirea noastrã e un abil inventator. Ne care Aurel Pantea o încearcã, ºi care, fireºte, îi ºi inventeazã, ca sã zic aºa” (p. 47). reuºeºte, este aceea de a face din resentiment un Dincolo de jocul realitate-irealitate, dincolo de gest, de aici impulsivitatea ºi instinctualitatea despre ecuaþia care discutã lumea în funcþie de ecuaþia care menþionam în rândurile anterioare. „fost-a vis sau nu?”, joc care a preocupat uma- Fragmentarisul, ca tehnicã narativã, are numai rolul nitatea dintotdeauna, dincolo de „imaginaþia este de a nuanþa gestul lui Pantea înaintea cititorului, cu fericirea mea. Mã rãzbunã. Zi de zi sunt rãnit” (p. miºcãri scurte, puternice ºi pripite. În toatã pripeala 7), volumul lui Pantea problematizeazã ºi lui Aurel Pantea însã, ceea ce este ºi rãmâne subiectele: corporalitate, relaþie amoroasã, esenþial în volumul de faþã este ideea cã „Poveºtile convieþuire amoroasã, ascensiune ºi eroziune a vor, totuºi, sã spunã cã ceva s-a întâmplat, cã au traiului în cotidian, subiecte înºfãcate cu acurateþe existat niºte chipuri. Dar, cum se ºtie, toate acestea ºi tact chirurgical. Imaginile erotice, când ºi când sunt posibile numai în timpul scrisului ºi cititului”. sexuale, groteºti ºi pline de sensuri tocmai din cauza grotescului, sunt redate în mod voit crispat, în nuanþe jargonice, astfel autorul constituind vertebra resentimentului, dacã astfel se poate numi, a acestui volum. Resentimentul pentru Aurel Pantea nu poate fi însã judecat dupã definiþia comunã pe care purtãtorul resentimentului o primeºte, adicã aceea de a fi ostil faþã de ceva sau de cineva, ostilitate declanºatã în baza unei nemulþumiri, aºa cum resentimentar, în cazul acestui volum, nu înseamnã nici a purta picã, nici a detesta. Resentimentar în cartea lui Aurel Pantea înseamnã a-fi-fost-apucat ºi a-fi-apucat sau, altfel spus, a-fi-fost-impulsiv ºi a-fi-impulsiv! Aceastã impulsivitate, pe care Pantea are fineþea sã o sugereze chiar ºi prin deschiderea unei discuþii pe baza afirmaþiei: „Nimeni în lumea asta nu se comportã autentic dacã îºi pune problema autorului” (p. 44), þine de instinctualitate ºi de voinþa de a fi descãtuºat de tot ceea ce înseamnã 26 încorsetare, fie cã este vorba despre încorsetare Elena Butuºinã Volumul Ion Barbu – în timp ºi dincolo de timp, Eufoniile balcanice ale poeziei barbiene reitereazã coordonat de Basarab Nicolescu, a apãrut în 2013 astfel strãvechea legãturã dintre muzicã, la Editura Curtea Veche, cu sprijinul Institutului de matematicã ºi poezie, cãci poetul „gãseºte expresia Studii Transdisciplinare în ªtiinþã, Spiritualitate, cea mai lapidarã, concentratã, de a face spectacol Societate. Fizician onorific al multor centre de din fiecare sintagmã a versului. Care nu-ºi aºteaptã cercetare, profesor universitar, membru de onoare decât încorporata poftã. Pofta de joc.” al Academiei Române, fondator ºi coordonator a Pompiliu Crãciunescu juxtapune lumea numeroase colecþii adresate unui public interesat caragialianã cu cea barbianã, urmãrind de relaþia ºtiinþã – artã – spiritualitate – societate în „coexistenþa interpenetrabilã” a acestora în cadrul lumea contemporanã, Basarab Nicolescu a fost unei „tradiþii a rupturii”. Înrudirea poeticã a lui Ion printre primii exegeþi ai operei barbiene. Cu ocazia Barbu cu Mallarmé sau Valéry, datoratã „fulguranþei împlinirii a 50 de ani de la moartea lui Ion Barbu, el intuiþiilor ºi forþei percutante a ideilor” este analizatã a organizat, la Gaudeamus 2011, evenimentul de Iosif Cheie-Pantea, dincolo de aparenta absenþã „Dupã 50 de ani… Ion Barbu/Dan Barbilian”, alãturi a unui program poetic explicit articulat de cãtre Ion de editura ºi institutul care au colaborat la apariþia Barbu. Dar depãºirea stadiului descriptiv ºi volumului. Printre invitaþii la eveniment s-au aflat cãutarea generalului din lucruri, la fel ca în Solomon Marcus, Theodor Codreanu, C.D.Zeletin, matematici, îl apropie pe Barbu de arta Pompiliu Crãciunescu, Irina Dincã, Mircea contemporanã, iar abolirea referentului prin Coloºenco ºi Radu Gologan. dislocarea concretului dã valoare intrinsecã operei Concepþia volumului de faþã dateazã din acestuia, transparentã noetic ºi purificatoare. perioada acelor întâlniri, iar finalitatea proiectului Hermeneutica actului poetic este ºi subiectul este familiarizarea publicului cu noi interpretãri ale eseului semnat Lãcrãmioara Petrescu, accentuând operei lui Ion Barbu. În plus, alãturi de textele care construcþia poeticã drept ipostazã a spiritului, consacrã poziþia operei poetului ºi matematicianului reflexie a „existenþei imateriale în propria ei putere în contemporaneitate ºi universalitate, volumul mãsuratã de a crea.” Irina Dincã aduce în discuþie include ºi douã restituiri preþioase: studiul lui Eugen hermeneutica transdisciplinarã a Jocului secund, Coºeriu despre dimensiunea lingvisticã la Ion Barbu generatã de abordarea zonei liminale dintre ºi un text despre lumea Isarlîcului, scris de Mircea domeniile complementare ale cunoaºterii explorate Ciobanu, prieten apropiat al poetului. Studiile ºi de Barbu. Totuºi, din orice încercare de plasare restituirile sunt completate de o secþiune dedicatã într-un curent de gândire european consacrat, cercetãrilor doctorale axate pe opera barbianã Barbu însuºi se sustrage, afirmând într-una dintre (Virginia Popović despre ludicul eterogen al scrisorile citate cã nu este emulul vreunuia dintre fondului autohton ºi al celui oriental-exotic în poezia maeºtrii europeni ai poeziei, cu atât mai puþin al lui barbianã, precum ºi Mihaela Brut despre viaþa Mallarmé, al cãrui ermetism e filologic, în vreme ce spiritului locuind în formele perfecte generate de ermetismul barbian este canonic, deci urmãreºte aceeaºi imaginaþie poeticã). reducerea expresiei la forma canonicã, prin Literatura superioarã de „fast donjuanesc” eliminarea termenilor parazitari, captarea deschide volumul, fiind vizibilã în scrisorile lui Ion invariantelor poetice, a esenþelor. S o l o m o n Barbu pe care le citeazã Eugen Simion. Proza Marcus scrie despre scriitorul Dan Barbilian, fostul subiectivã regãsitã în materialul epistolar sãu profesor de algebrã din anii studenþiei, pe care reconstituie o lume seducãtoare, un refugiu al l-a cunoscut în diverse ipostaze, toate aparþinând artistului care cãuta o tradiþie pãmânteanã ºi însã poetului „ascuns în discursul, în balcanicã în poezie. Cãþeii, banii ºi doctoratul comportamentul ºi în scrierile matematicianului”. amânat la nesfârºit – laitmotivele scrisorilor cãtre Ideea clivajului dintre poetic ºi ºtiinþific este pãrinþi –, aventurile amoroase ºi lupta cu rigiditatea contrazisã de organizarea poeticã a discursului convenþiei redau posteritãþii imaginea unui individ matematic, dar ºi de faptul cã poeticul este posibil liber, inspirat, imprevizibil, mereu actant într-o în orice sistem de semne. Contactul direct cu Ion poeticã a spontaneitãþii. Confesiunea epistolarã Barbu îl provoacã pe Solomon Marcus sã evoce devine o ficþiune exemplarã, scrie Eugen Simion inclusiv muzicalitatea discursului oral barbian, dar despre cazul lui Ion Barbu, dar spontaneitatea este ºi teatralitatea acestuia ca personaj ce evolua în supravegheatã, solemnã ºi stilizatã. Nicolae aulele Facultãþii de Matematicã. Cãutarea unui Brânduº evocã muzicalitatea implicitã a mesajului numitor comun al literaturii ºi al matematicii, limbajul barbian, particularizându-ºi studiul cu analiza, din plastic absolut firesc exprimat de poet, insistenþa postura martorului implicat, a câtorva producþii asupra relaþiei dintre literal ºi vizual, îl ajutã pe muzical-dramatice bazate pe opera lui Ion Barbu. Barbilian sã introducã metafora ca procedeu 27 sistematic de constituire a terminologiei Simultaneitatea perceperii sensurilor creaþiei ºi matematice, în ciuda contraindicaþiilor din jurul sãu. existenþei artistice revine în comentariul Cuvintele proaspete ºi adecvate, reorganizarea profesorului Ion Pop la poezia Dioptrie în care Barbu ideilor, oralitatea discursului matematic al poetului re-articuleazã un discurs revelator, o parabolã a susþin aceastã zona a întâlnirilor naturale dintre eºecului ºi a limitelor cunoaºterii. ªerban Foarþã discipline. analizeazã arhitectura spaþiilor barbiene, iar Mircea Relaþia poezie – geometrie (Cassian Maria Tomuº fixeazã o serie de repere orientative în Spiridon), problemele didactice cauzate de concepþia despre poezie a lui Ion Barbu, observând ermetismul greºit interpretat al operei barbiene anticipãrile transdisciplinaritãþii în procedeele de (Mirela Mureºan), aventurile militare ale lui Barbu definire a esenþei poeziei. Seria studiilor se încheie în timpul Primului Rãzboi Mondial (Theodor cu rememorarea de cãtre Basarab Nicolescu a Codreanu), legionarismul de conjuncturã al evenimentelor din aºa-numitul annus mirabilis 1968, poetului-matematician în perioada celei de-a doua anul publicãrii studiului Ion Barbu – Cosmologia conflagraþii mondiale (Mircea Coloºenco afirmã „Jocului Secund”. Textul dezvãluie conjunctura însã cã nimeni din structura organizatoricã a dificilã a publicãrii, dar ºi coincidenþele personale Miºcãrii Legionare nu a luat în serios atitudinea de integrate demersului, finalizate cu plecarea în dreapta a lui Barbu), poeziile ºi articolele cu tentã Franþa a autorului exegezei. Dens ºi foarte bine ideologicã publicate în perioada anilor1940-41, documentat, volumul de faþã reveleazã publicului incluse în volum, întregesc portretul personalitãþii interesat faþete noi ale unui poet a cãrui artã naºte complexe ºi neînregimentabile a artistului. întrebãri cu fiecare nouã lecturã.

28 Ncoleta Marinescu În luna mai am avut ocazia sã îl revãd pe forþe ale firii, surprinse doar în taina ascultãrii Andrei Codrescu la Cluj-Napoca, dupã ºapte ani interioare. de la vizita lui la aici, în 2007. Trei au fost * evenimentele cu care ne-a desfãtat poetul, Andrei Codrescu a încercat gustul libertãþii prozatorul, ºi eseistul româno-american: o poeziei de dragul poeziei, o datã cu deschiderea conferinþã despre Poezia beatnicilor de la New din poezia româneascã în anii 60, anii adolescenþei York ºi San Francisco, apoi o conferinþã despre sale. Nãscut la Sibiu, în 1946, el leagã prietenii cu cursurile de scriere creativã din America, ambele poeþii contemporani, precum Nichita Stãnescu, þinute la Facultatea de Litere, cu precãdere pentru care îi prezice cã engleza va fi limba viitorului. Ajuns studenþii de la literaturã comparatã; nu în ultimul în America, la New York, se împrieteneºte cu poeþi rând a fost vorba despre lansarea cãrþii sale, Lecþia precum Anne Waldman, Ted Berrigan, Lewis de poezie, în traducere de Ioana Avãdani, ºi Marsh, Michael Stephens, Paul Blackburn, Joel participarea autorului la seminarul pe romanul Oppenheimer stãpâniþi, cum îi descrie Codrescu Wakefield, þinut de Marius Conkan. în prefaþa volumului de poezii Candoare Strãinã, Parcã mai degrabã gazdã decât invitat, de pasiunea pentru nou, dar ºi cu un simþ ascuþit al prezenþa caldã a lui Andrei Codrescu într-un Cluj ridicolului, care îi înconjura la fiecare pas. cu ploi de sfârºit de mai ne-a revitalizat pe toþi cu O retrospecti-vã a celor mai pi-cante momente doze ºfichiuitoare de umor calin, tandru, de strãin din cariera lui Andrei Codrescu de pro-fesor de familiar mereu pus pe ºotii, poposind printre cititorii scriiturã creativã la Louisiana State University o oferã volumelor sale de poezii ºi ale romanelor sale cu masca ingenuã a unui martor discret la propriul sãu bal mascat. „Ca sã putem re-citi, e nevoie sã-vãþãm sã citim cu mascã, s-ascultãm cu mascã,” ne-a mãrturisit Andrei Codrescu, ca primã replicã dupã ce a ascultat, ca un martor cuminte, introducerile fãcute de Ruxandra Cesereanu, Marius Conkan ºi Cristina Vãnoagã Pop marþi, 27 mai, în deschiderea conferinþei despre Poezia beatnicilor. Masca de lecturã funcþioneazã, mã gândesc, mai ceva ca masca de castraveþi pentru îmbunãtãþirea tenului. Re-lectura proaspãtã a propriei opere, ºi a operelor celorlalþi scriitori, e un exerciþiu vital ºi tonic de schimbare la faþã. Dacã vreþi sã ºtiþi cum aratã un Beatnik la catedrã, vorbind liber timp de trei ore, punctate cu lecturi din poeziile beatnicilor camarazi, vã pot descrie ºi aceasta, deºi marafeturile vizuale cartea Lecþia de poezie. Prezentarea cãrþii a fost nu fac obiectul în sine al poeziei acestor preafericiþi fãcutã de Oana Strugaru, dascãl la Universitatea melancolici, tandri rebeli. Pe mãsurã ce înainta pe din Suceava, care tocmai a publicat o carte firul fiecãrui vers, rostit cu cadenþa fireascã a unei intitulatã Exilul ca mod de existenþã. Andrei respiraþii omeneºti, Andrei Codrescu lua chipul Codrescu în spaþiul textual al dezrãdãcinãrii. Lecþia poeziei rostite, tranfigurat într-un maestru zen, care de poezie conþine o listã cu trusa de instrumente a sunt sigurã cã fãcea eforturi supraomeneºti de unui poet începãtor, cum ar fi un caiet cu coperþi concentrare sã nu leviteze deasupra catedrei. din blanã de cãrtiþã (le ºtiþi cum aratã), un stilou Pentru asta, stãtea bine ancorat cu tomurile de Montblank (de preferinþã unul care i-a aparþinut referinþã ale ascezei sale poetice: antologia Up doamnei Blavatsky), ºi, neapãrat, un poet în rolul Late. American Poets Say Good-Bye to the de ghost companion al învãþãcelului. Pentru orice Twentieth Century, din care ne-a citit poeme de tip impas, orice cãutare, poeziile poetului sau poetei listã de Ted Berrigan, scrise ca un apropo, ºi un camarad îi servesc poetului învãþãcel de îndrumare poem de Frank O’ Hara, Why I Am Not a Painter, ºi revelaþie. ca sã vedem cum funcþioneazã elicea poeziei atunci Fidel propriilor sale alter ego-uri narative, joi, când, survolând orizontalul, privind cotidianul cu 29 mai, la seminarul þinut de Marius Conkan, Andrei ochi proaspeþi, ascultând atent, ea reuºeºte Codrescu a ascultat analizele ºi variile diagnostice performanþa de a se ridica pe verticalã, de a date de studenþi Diavolului ºi lui Wakefield, transmite, în interstiþiile nerostitului, miºcarea unor protagoniºtii romanului lui Codrescu, inspirat din 29 nuvela lui Nathaniel Hawthorne, Wakefield. Din Afterwards) (2001). Ierarhia creaþiei artistice toatã galeria de personaje faustice studiate la enunþate mai sus de Codrescu lanseazã invitaþia seminar, cum ar fi diavolul din Moarte la Veneþia, de a specula asupra rangului ocupat de Portretul lui Dorian Gray, Maestrul ºi Margareta, memorialisticã. Similaritatea compoziþionalã dintre Diavolul din Wakefield e pe departe cel mai cea mai recentã carte memorialisticã a lui Codrescu umanizat, un diavol ajus sã îi delege omului Un geniu involuntar în bocancii Americii (ºi ce s-a misiunea de a cãuta autenticitatea ºi adevãrata întâmplat dupã) ºi primul lui roman publicat, libertate a spiritului în aceastã viaþã, dar în cele din Contesa însângeratã, sugereazã un paralelism urmã, sleit de puteri de birocraþia infernalã a puternic între cele douã forme de prozã, mai managerierii iadului, abandonându-l pânã ºi el pe degrabã decât o ierarhie, consecinþele unei astfel om. De dragul studenþilor, preocupaþi sã descopere de alãturãri anunþându-se foarte interesante, deºi ºi sã bandajeze cât mai cu suflet ºi inteligenþã, intens problematizante. curiozitate ºi elocvenþã rãnile celor doi, Andrei, atent în numele lui Wakefield, dar ºi a bietului Diavol, 1. Contesa sîngeroasã ne-a promis cã va cãuta sã mai adauge romanului un capitol. Bunã ocazie de iniþiere, pânã atunci, a Ca prim roman al lui Codrescu, Contesa cititorilor în patru din cele mai importante romane sîngeroasã urmeazã aceleaºi principii de ale lui Andrei Codrescu, din studiul de mai jos. compoziþie ca ºi The Life and Times of an Involuntary Genius. Viaþa ºi vremurile unui geniu Ficþiunea ca vacanþã involuntar (de acum Geniu). Aceastã carte este compusã din trei pãrþi, prima dintre ele fiind scrisã „Totdeauna am privit ficþiunea ca pe o formã de la persoana a treia, a doua la persoana a doua, relaxare, o vacanþã de la arta riguroasã a versului adresatã mamei autorului, iar a treia fiind o scrisoare modern. Într-o gamã cunoscutã doar de cãtre lungã adresatã Statului, din moment ce conþine adevãraþii artiºti, ficþiunea se situeazã mult mai jos povestea obþinerii de cãtre Codrescu a cetãþeniei pe scara creaþiei decât poezia”, afirmã Codrescu americane. În Contesa sîngeroasã, naratorul, în prefaþa primei lui colecþii de povestiri, Un bar în Drake Bathory Kereshtur, se adreseazã instanþei unui tribunal din New York, relatând povestea Andrei Codrescu ºi îndoilelnicã a crimei unei tinere femei, Tereza, pentru Ruxandra Cesereanu care îºi asumã responsabilitatea. Pe lângã acest fir narativ, mai existã unul care reconstituie viaþa ºi vremurile Contesei Elisabeta Bathory, (1560-1614) despre care se spune cã s-a îmbãiat în sângele a 650 de fecioare, în speranþa disperatã de a-ºi pãstra tinereþea. Povestea Elisabetei este asamblatã sub forma unui colaj de povestiri scrise din punctul de vedere al Contesei, precum ºi din informaþii ce provin din arhive de stat, tablouri din muzee, depoziþiile martorilor din timpul procesului sãu (deºi ea nu a fost niciodatã condamnatã). O mare parte din acest asamblaj þine de imaginaþia lui Andrei Codrescu, care se apleacã în roman asupra dimensiunii timpului ca ºi categorie a priori a sufletului. Brooklyn. Poveºti ºi povestiri 1970-1978. În anii Tehnica specificã lui Codrescu de auto-traducere urmãtori publicãrii acestei colecþii, Codrescu a – folosirea propriei experienþe pentru a revitaliza compus patru romane: The Blood Countess (1995), mitul Contesa sîngeroasã, datând din secolul 16, în traducere românã de Ioana Avãdani, Contesa þine de transferul intratextual (între douã cãrþi, însângeratã, Mesi@H (1999), Casanova în fiecare aparþinând aceluiaºi autor). Scrierea Bohemia (2002), ºi Wakefield (2004). În paralel cu Contesei sîngeroase are loc în prima jumãtate a „treaba lui serioasã”, care e compoziþia poemelor, anilor 1990, dupã reîntoarcerea lui Codrescu în ºi scrierea celor patru romane amintite mai sus, România, în urma prãbuºirii regimului comunist în Codrescu a mai scris ºi o serie de texte auto- 1989, pentru a relata evenimentele Revoluþiei biografice: Viaþa ºi vremurile unui geniu involuntar, pentru postul de ºtiri ABC News. Aceastã cãlãtorie The Life and Times of an Involuntary Genius (1975), este descrisã în Gaura din steag, unde Codrescu Gaura din steag. Povestea reîntoarcerii ºi a povesteºte urmãrile imediate ale Revoluþiei ºi Revoluþiei The Hole in the Flag. An Exile’s Story of felurile în care acest cataclism istoric îl obligã pe Return and Revolution (1991), În bocancii Americii, Codrescu sã îºi re-editeze propria viaþã. O parte In America’s Shoes (1983), Diavolul, Devil din aceastã editare a propriei vieþi se regãseºte la (nepublicat), Un geniu involuntar în bocancii nivelul scrierii Contesa sîngeroasã, ce conþine atât Americii (ºi ce s-a întâmplat dupã) An Involuntary de multe referinþe autobiografice. Miza unei astfel 30 Genius In America’s Shoes (And What Happened de practici merge dincolo de simpla ºtanþare a manuscrisului cu iniþialele autorului. Îi oferã un corp albanez sã ia parte la o împãrtãºire ad hoc de recognoscibil unei voci narative destul de agitate, poveºti, în care Felicity þine în mânã o carte micã, care povesteºte o serie de evenimente disparate în manuscris, „un tratat ce poartã numele de Cristal ºi misterioase, a cãror conexiune nu este al Limbilor”, Felicity þese o poveste complet lipsitã întotdeauna evidentã pentru un public occidental de sine, fãrã niciun element al personalitãþii ei. (sã nu uitãm cã Drake Bathory pledeazã în faþa „Cristalul limbilor a fãcut posibil ca noi amândoi sã instanþei judecãtoreºti new yorkeze). Limitele þesem o poveste. E ciudat, însã, cât de perfect ai acestui corp ºi ale conºtiinþei sale se modificã în împãrtãºit, cât de puþin din tine era în ea... Eºti sincronie cu schimbãrile suferite de Vechiul absolut limpede, ca o fereastrã. Oamenii adaugã, Continent. de obicei, ceva de la ei, vreun detaliu al personalitãþii lor, dar tu... este cât se poate de 2. Mesi@H neobiºnuit”. Primele douã romane ale lui Codrescu, „Dacã mai mulþi oameni ar face efortul de a-ºi Contesa însângeratã ºi Mesi@h sunt scrise cu plasa povestirile unul în casa celuilalt, lumea ar fi precãdere, deºi nu exclusiv, din punctul de vedere cu mult îmbunãtãþitã,” pledeazã unul din al unor femei. Celelalte douã romane, Casanova în personajele din cel de-al doilea roman al lui Andrei Bohemia, ºi Wakefield, au protagoniºti masculini. Codrescu, Mesi@H, susþinând cauza unui alt fel Imboldul imaginativ rãmâne ancorat în domeniul de tranfer, un fel de hibridizare în care povestirile literar ºi istoric; îngerii dominã, cu cohortele lor, fac schimb de locaþii unele cu altele, ºi astfel se spaþiul narativ din Mesi@H. împrospãteazã ºi se îmbogãþesc. „Religia mea e creolizarea, hibridizarea, 3. Casanova în Boemia miscegenaþia, imigraþia, spargerea genurilor, încãlcarea proprietãþii, trecerea-graniþelor, Casanova în Boemia este o relatare schimbarea identitãþii, confecþionarea de mãºti, ºi imaginativã a vieþii lui Giaccomo Casanova, care sincretismul”, declarã Codrescu.1 Mesi@H extinde povestea dincolo de anii propriu-ziºi în care reprezintã „adevãrata evadare în ficþiune a lui Andrei a trãit, pentru a urmãri recepþia operelor sale în Codrescu”, ca sã fac ecoul spuselor sale din Un secolele ce au urmat. Miza unei astfel de naraþiuni bar în Brooklyn (“Monsier Teste în America,” în protezã (o supra-realitate) este eliberarea lui special) fiind „adevãrata sa evadare în ficþiune”. Casanova de propriile frici, odatã ce operele lui Acþiunea din roman are loc între decembrie 1999 ºi complete primesc forma ºi receptarea doritã. Nu Mardi Gras 2000. Protagoniºtii sãi sunt Felicity, o doar autorul este sumat sã îºi „editeze propria viaþã, domniºoarã detectiv din New Orleans, ºi Andrea, o în urma schimbãrilor istorice petrecute pe orfanã din Bosnia, care gãseºte adãpost într-o continentul-mamã”. Opera în sine editeazã viaþa mãnãstire din Ierusalim dupã patru ani petrecuþi într- autorului (în cazul nostru, viaþa de dupã viaþã o tabãrã de rãzboi din Serbia. Cele douã fete se imaginatã de Codrescu), eliberându-l de fricile sale gãsesc una pe alta, ºi se regãsesc una în cealaltã, cele mai profunde. ceea ce le permite sã îºi ducã la bun sfârºit misiunea Una dintre aceste frici este aceea a pierderii lor epocalã de a salva lumea de la distrugerea sinelui intim în mâna imperativelor sociale; existã orchestratã de traficanþii de mituri apocaliptice. Dintre un pasaj în carte în care Casanova ºi Contele aceºtia cel dintâi e chiar unchiul lui Felicity, maiorul Waldstein, gazda lui la Castelul Dux în Boemia, Notz, un bonom în aparenþã absolut benign, unchi discutã consecinþele Panopticum-ului lui Jeremy protector, care este, totuºi, sub aceastã aparenþã, Bentham, o casã complet transparentã. „Fiecare un dirijor îndârjit ºi minuþios al sfârºitului, scopul sãu fibrã a fiinþei lui Casanova se opunea acesteia...Dar fiind acela de a salva doar câþiva apropiaþi selecþi, se pare cã secolul duse în mod inevitabil la casa Felicity fiind doar cea mai privilegiatã dintre ei, în de sticlã. Misterele erau repede dezmembrate de intenþia lui Notz. Misiunea maiorului dã greº tocmai ºtiinþã; oamenii erau gata sã renunþe la preocupãrile fiindcã Felicity reuºeºte sã îºi dea seama de lor egoiste de dragul societãþii. Casa de sticlã devianþa ei ºi se extrage pe sine, ºi povestea ei pe combina aceste idei într-un egalitarism pur cale de a se contura, din tranºeele coºmãreºti ale mecanic.” Cititorul vremurilor moderne are motiv genului de mit promovat de unchiul ei. sã se întrebe dacã viziunea temutã a Panopticului Importanþa vitalã de a nu rãmâne captiv într- s-a materializat într-adevãr în zilele noastre. ªi dacã un mit strãin este redatã într-un pasaj în care o e aºa, în ce constã atunci arta lui Casanova de a Felicity spãlatã pe creier (cooptatã de marioneta se deroba de fricile sale? maiorului Notz, Reverendul Mulin, ºi adusã într-o „Adevãrata naturã” a acþiunilor lui Casanova stare de submisie hipnoticã prin cântec) dã buzna este dragostea însãºi, nu teorii despre dragoste la ca din întâmplare în „magazinul de artã ritualã” nu ºtiu câte lumi distanþã faþã de obiectul discuþiei Manteaux din New Orleans. Îmbolditã de vânzãtorul lor. Din nou, ceea ce conteazã nu este atât relatarea în sine, cât misterul original, nepervertit spre care 1 Citat în Mihaela Moscaliuc Translating Eastern indicã, fãrã pretenþia de epuizare a descrierilor, sau European Identities Into the American National Narrative de redare completã. Acesta este unl dintre modurile Ph.D. Dissertation University of Maryland, 2006. în care frica este evacuatã în timp: dacã misterul 31 este psalmodiat corespunzãtor, îi va oferi scrii- Wakefield, aºa cum e ea, cu defecte ºi vicii, torului/creatorului suficientã forþã pentru „bãtãlia ce dejoacã planurile Diavolului, care în cele din urmã nu se desfãºoarã pe tãrâmul prezentului, ci în devine copleºit de ultimele absurditãþi birocratice eternitate.” ale iadului. Wakefield, spre deosebire de 4. Wakefield Casanova, e un anti-erou. El nu e un scriitor în adevãratul sens al cuvântului, e mai mult Romanul Wakefield se încheie cu o tãcere specializat pe scrierea de discursuri pregnantã, semnificativã: „Wakefield nici nu-ºi motivaþionale, literaturã de voiaj. Precum terminã bãutura. Se îndreaptã spre casã, sã personajul al cãrui nume îl poartã, din povestirea citeascã. Ce altceva ar putea sã facã un om care lui Nathaniel Hawthorne, el e lipsit de imaginaþie, iubeºte liniºtea într-o lume plinã de lovituri de complet angrenat în niºte mecanisme sociale - ciocan? “ (288). muncã, familie, meserie - care îi limiteazã aproape Dintre toate personajele discutate mai sus, orice iniþiativã personalã. El e reflecþia fidelã a Wakefield pare sã poarte cea mai grea provocare. vremurilor sale, ceea ce deja nu puþin lucru, având El trebuie sã îl convingã pe Diavol însuºi sã îi în vedere multitudinea de perspective discordante reînnoiascã ipoteca pe propria viaþã. Demografia pe care trebuie sã le acordeze: gândirea dracilor ºi drãcoveniilor survolaþi în roman este corporatistã, practicile yoga, extravaganþa comensurabilã cu cohortele angelice din Mesi@H. arhitecturalã, o fostã soþie militantã, restaurante Dar încã o datã, umanitatea ipostaziatã de gourmet, zeloþi balcanici, guru New Age.

32 HANNA BOTA Jurnalul zilelor de joi joi, 11 iulie discreþia este mai importantã decât operaþia în sine, Din poveºtile lui Matei: o fatã de 18 ani fusese la hotel, omului i s-a fãcut rãu,pentru cã se apucase lovitã de o motocicletã pe trecerea de pietoni dintr- sã sãrbãtoreascã reuºita, mâncând tot felul de un cartier clujean. Lovitã mortal, transportatã la bunãtãþi ºi bând în exces. Pe cine sã trimitã sã-l urgenþã, Matei primi un telefon de la Doctor sã ajute? Cã acum, o indigestie, o stare de ºoc sau meargã urgent sã stea de vorbã cu pãrinþii fetei, sã orice altã urgenþã, sunt mai periculoase în a da pe semneze acordul pentru donaþia de organe; cornee, faþã reþeaua, decât în oricare alt moment. Pacientul ficat, rinichi, inimã, tot ce se poate ºi e nevoie, în se sperie ºi spune tot, nu poþi sã-l laºi sã moarã cu funcþie de pacienþii aºteptãtori pe liste. Nu era prima rinichiul transplantat, e ca o etichetã de contrabandã datã când Matei, persuasiv, convingea cã viaþa e lipitã pe frunte. mai mult decât moartea, cã meritã ca cel drag lor M-a sunat pe mine, spuse râzând Matei, ºtiind sã trãiascã prin alþii, adicã prelungind viaþa altora. cât sunt de partea lui, cât de tare îl apreciez, crezând Deseori funcþiona, mai ales dacã aparþinãtorii cã-i sunt în capcanã: du-te repede cu aveau idei filosofico-religioase mai puþin medicamentele pe care þi le va da doctorul Sz. ºi tradiþionaliste. ªtia cum s-o facã: oamenii erau de du-le pacientului. Îmi dãdu adresa, o repetã de douã obicei zdrobiþi de durere, ce sã mai asculte ori, pentru cã nu înþelegeam de ce mã trimite la peroraþiile unuia care vrea organele celui drag, dar hotel, confundam hotelul, cu spitalul. Da, la hotel, o Matei ºtia sã respecte durerea celorlalþi, ºtia sã-ºi sã vezi, striga nerãbdãtor. ªi-am vãzut într-adevãr! dozeze vocea exact cum trebuia ca sã nu irite Am vãzut mai mult decât ar fi vrut Doctor D sã urechea, vorbea despre marea suferinþã a altora, vãd, mai mult decât am crezut eu cã se poate iar când tu suferi, parcã te alinã sã ºtii cã nu eºti întâmpla sub nasul meu de asistent social, jurnalist, singurul, cã altora le merge mult mai rãu, cã poþi sã fusesem prea idealist, vizavi de caracteristicile ajuþi pe altul. mesianice ale idolului meu inteligent. Dar când Au trecut câteva zeci de minute – aici se dumnezeu se dovedeºte ºarlatan, nu-l mai spalã lucreazã contra cronometru, nu poþi lungi momentul nici iadul! prea mult, intervine moartea biologicã ºi gata cu Matei plecã de-acolo livid, ºocat, gata sã se valabilitatea organelor, trebuie sã faci presiune la lupte din nou cu demonii. Fãcuse legãtura destul momentul prezent, dar pãrinþii, oameni intelectuali, de repede: doctoriþa Mirela îi confirmã cã-n noaptea au fost convinºi. În câteva minute au sãrit trecutã n-a avut loc decât o singurã operaþie de specialiºtii ºi au prelevat organele – însemnau viaþã transplant; înseamnã cã rinichiul fetei de 18 ani, ºi bucurie pentru alþii. Matei a promis cã rinichiul ucisã de un imbecil cu o motocicletã pe trecerea va merge la unul dintre copiii necãjiþi aflaþi pe listele de pietoni, rinichiul acela tânãr, ca al unei zeiþe cu de transplant. La cine altcineva? Poate unul dintre pielea albã, c-o ranã urâtã la tâmplã, cu mâini fine, orfani, cei de la casa de copii. De câþi ani aºteaptã prelungi... ºi pãrinþii aceia care, convinºi cã vor Neluþu, de câþi ani aºteaptã cei de pe listã rinichiul prelungi viaþa unor tineri expuºi suferinþelor inumane, salvator, dã Doamne sã fie compatibil. Pentru ei, cã fiica lor va trãi puþin prin alþii, lupta lui emoþionalã se va umili oricât, va cerºi, se va jelui, va convinge. de a convinge sã doneze... Groaznic! Pentru ce? În noaptea aceea, spre dimineaþã, a avut loc Pentru bãtrâiorul acesta suficient sieºi, fumând transplantul. Matei dormea extenuat, doar a doua trabuc, servind coniac cine ºtie cât de scump într- zi dupã masã trecu pe la clinicã. Da, a reuºit una din cele mai luxoase camere de hotel din oraº? operaþia: un domn l-a primit, nu-l cunoºti, niciunul Admirându-ºi cu voce tare urina abundentã, dintre copii nu era compatibil, spuse fãrã chef proaspãtã, mirosind a vagin de fecioarã. doctorul. Evita detaliile, era cu gândul departe, nu Sãrbãtorind cu peºte file la grãtar, cu trufe. Cu trufe era de insistat. – douã mii de euro kilogramul. Sigur, nici rinichiul Neamþul nu fusese internat cu acte de n-a fost ieftin, l-a costat 40 000. În preþ era ºi costul internare, nici n-ar fi avut cum. Doctorul, imediat operaþiei, cu instrumentar ºi echipã cu tot. Unde ce aflã cã pãrinþii fetei, moartã la 18 ani pe trecerea merg banii? Cui îi pasã? Sã rezolve doctorul ce de pietoni, au semnat acordul de cedare a organelor are de dat echipei, pacientul trebuie sã se facã ºi i s-au fãcut primele teste, i-a telefonat neamþului invizibil. Ha, ha, invizibil... cã doar n-o sã-i scoatã sã porneascã. Mare ºansã! Fusese pregãtit de cum rinichiul cel nou. Dupã trei zile, se va întoarce acasã. ajunse moarta la urgenþã, are oameni acolo care îl Ghinionul e cã acum i s-a fãcut rãu de la mâncare. informeazã imediat, comunicându-i ºi grupa N-ar fi fost contraindicat nimic din ceea ce a servit, sanguinã. Pacientul neamþ venise de cu noapte cu dar prea a mâncat cu poftã. Nu numai cu poftã, ci un avion de urgenþã, intrã direct în sala de operaþie, a mâncat cu insaþietatea unei vieþi care renaºte. dar apoi, dupã reuºita tuturor demersurilor, când Aºa cum a fãcut la primul transplant, tot rinichi de 33 român. Banii l-au salvat din nou, i-au adus un rinichi Doctorul realizã cã în mâinile lui se aflã nu doar mai tânãr decât s-ar fi aºteptat. darul ceresc al vieþii, ci ºi puterea de a manipula Ce plãcut au conversat pânã la urmã, îi spuse destine, poziþii ºi mulþi bani. Nu banii erau scopul neamþul apreciind uºurinþa de comunicare a lui ultim, ci ceea ce se putea asigura prin ei. ªi Matei, sigur, nici prin cap nu-i trecuse cã acesta l- urmãrind beneficiul major al rinichiului închis în noul a tras de limbã, aflând mai tot ce-ºi dorea ºi ºtia abdomen, avurã parte de transplant nu doar pacientul. Pacientul a vrut sã-l ºi rãsplãteascã, i-a personalitãþi din þarã, ci lista paralelã conþinea nume dat niºte bani, dar Matei n-a vrut sã-i ia în ruptul ale diplomaþiei din Italia, Germania, Vatican, etc, capului, ceea ce omul nu pricepea. Aici totul se punându-se în joc interesele þãrii, ºopteau organele poate cumpãra cu bani, poate îi era fricã sã nu-l SRI, cum sã te lupþi cu ele? trãdeze ºefului. O fi primit ºi el partea lui. Pacienþii spuneau cã, uite, ºi-a ridicat clinicã Matei începu sã caute dovezi. Unele pãreau pe banii noºtri. Dar ce ºtiu ei de banii ceilalþi, evidente, altele erau foarte bine muºamalizate. adevãratele sume veneau de dincolo. ªi acolo Nimeni nu zicea nimic, noroc cã îl considerau parte mergeau ºi rinichii traficaþi. Pânã la urmã, nici nu din echipã. Poate tocmai acesta a fost momentul era vorba doar de rinichi, se constituise o bancã: în care Doctorul voi sã-l coopteze ºi pe el. Fãcu aºa cum fetei de 18 ani i s-a luat rinichiul, tot aºa tãrãboi mare în cabinetul Doctorului, se certau de celelalte organe au servit altor cãi, prin acelaºi se auzea pânã afarã, dincolo de uºile capitonate. trafic. Rentabilã afacere pornind de la douã mâini Taci mãi bãiatule, ºi ce dacã rinichiul ãsta s-a dus cu capacitãþi mesianice, combinate cu o inteligenþã la un neamþ bãtrân? Era cel mai aproape de ce lucifericã! puteam oferi. Cum, þie nu-þi trebuie niºte bani, acolo (roman în curs de apariþie) o casã, o maºinã mai bunã? Nu muncim destul? Dãm ºi la sãraci, vezi bine ce nume ne-am fãcut. Fragment Am luat vreun ban de la Ochioasa, de la þigan, de la pastorul acela subþirel? Sau de la cum l-o fi chemând pe orb, Dulcãu? N-am luat de la o groazã de oameni, ce faci pe puritanul? – ºtii bine cã salvãm vieþi aici, ce mama ei de treabã faci tãrãboi? Ia liniºteºte-te, bãiete. Punem rinichi ºi la copiii tãi din Gaºcã, nu vezi, tocmai asta facem. Punem când avem de unde, cã doar n-o sã fabric eu rinichi. Acum cã ai fãcut treabã bunã cu pãrinþii fetei – cã tot era moartã, ce, s-o îngropi cu organele în ea! – îþi pare rãu? Ai grijã ce vrei sã faci, cã nu e bine. Þi- am spus cã mã intereseazã ca rinichiul sã intre în organismul cel mai potrivit, asta e legea clinicii mele, cã eu hotãrãsc aici. Restul e de umpluturã. Ce înseamnã organismul cel mai potrivit? Credeai cã e vorba doar de compatibilitate? Nu, bãiete, aici compatibilitãþile se verificã ºi cu relaþiile ºi poziþiile pe care þi le aduc, se verificã financiar, prin imaginea pe care o asigurã, nu numai mie, ci ºi þie, dacã te intereseazã. De-aceea suntem echipã. Dar Matei nu mai voia sã stea în echipã. Ce pierdea? Multe. Un salariu bun, o poziþie devenitã avantajoasã, un loc de muncã provocator, ºansa de a face bine la atâþia care au nevoie, dar pierdu ºi siguranþa personalã. Se aruncã în vâltoare. Începu vânãtoarea în aflarea adevãrului. Era greu, pentru cã pe zi ce trecea, imaginea Doctorului era tot mai pozitivã, apelaserã la el, de la oameni de afaceri influenþi, primari ºi prefecþi, pânã la preºedintele þãrii, toþi aveau bolnavi prin familie, cunoscuþi, obligaþii etc. Dacã ceea ce pãrea la început un trafic incipient, informaþiile ieºite la ivealã, dupã o practicã de peste zece ani de transplante, erau de proporþii aisbergice. Doctoriþa Mirela, care lucra cu el de cinci ani, fãcându-ºi specializarea, aflase reþeaua deja formatã când intrase în echipa de chirurgi. Reþea timidã pe vremea aceea, dar unui tãvãlug, odatã pornit, greu îi mai opreºti rostogolirea 34 ºi creºterea. ,, ,,

Ruxandra Cesereanu

I s-a dus într-atât faima lui încât m-am apucat vorbind, un roman despre hazard: totul pare cã se ºi eu, în cele din urmã, sã citesc Detectivii sãlbatici petrece din ºi la hazard. Capitolele care sunt fiºe (traducere de Dan Muntean Colan, Editura Corint, concentrate de viaþã sau rapoarte faptice ºi ontice 2013). Un roman underground, aºa cum bãnuiam, par scrise aleatoriu; nimic nu depinde de nimic, iar despre o hoardã a poeþilor sud ºi central-americani, vreo douã sute de poeþi de toate soiurile fiind pomeniþi laudativ ori punitiv ºi sarcastic, cu scopul de a schiþa o istorie a poeziei underground, dar ºi a poeziei oficiale, într-o panoramã atipicã, pamfletarã mai degrabã. Ce face o hoardã a poeþilor? Este sãlbaticã, pasionalã, barbarã – de aici sexualitatea exacerbatã a membrilor ei, alcoolismul emfatic, drogadicþia pro-artisticã, limbajul demonstrativ “jemonfichist”. La început nu mi-a plãcut romanul lui Roberto Bolaño, mi s-a pãrut tãrãgãnat, descriptiv într-un chip excesiv ºi oþios, prea dominat de vorbãrie flegmaticã, fãrã o acþiune iniþiaticã ºi provocatoare (centralizatã ori disipatã). Dar dupã vreo douã sute de pagini (din cele ºapte sute cincizeci câte are romanul) a început, treptat, sã mã prindã antiutopia textului, duplicitatea lui, detectivismul autorului ºi al romanul este (sau devine) “sãlbatic” ºi fiindcã este personajelor, care devine, de fapt, detectivismul determinat ºi dominat de hazard. Nu existã cititorului (sãlbãticit de lectura romanului bolañez). personaje principale, ci doar secundare sau, ªi m-am întrebat, cu tâlc auto-provocator: ce vrea eventual, un personaj colectiv underground, alcãtuit autorul de la mine? Romanul lui din masa poeþilor real-visceraliºti Bolaño este, aºa cum precizeazã (cum se auto-intituleazã aceºtia), autorul, o epistolã de dragoste a însoþitorilor ºi a martorilor lor. cãtre generaþia lui, dar este, dupã Detectivii sãlbatici este ºi un cum am menþionat deja, ºi un roman despre alienare ºi pamflet (astfel încât alternanþa între utopie ºi patologie sufleteascã: cele mai incitante din carte antiutopie se cuvine asumatã real). La început, din sunt capitolele despre nebuni, care au o alurã iritare s-a nãscut detectivismul meu de cititor devenit ernesto-sabatianã, dar ºi dincolo de Sábato, mai sãlbatic. Întrucât cartea de faþã îºi molipseºte cititorul. agil ºi vivace chiar. Demonstraþia lui Bolaño este Apoi a intervenit curiozitatea de a duce pânã la capãt aceea cã nebunia artisticã este necesarã într-un ceva. Apoi încã un amãnunt captivant, pãstrat mod compulsiv. Existã o ºaradã în roman, o constant în underground: Detectivii sãlbatici este nu istorioarã despre un artist sãrac care-ºi ambala doar un roman underground despre poezie, ci ºi o propriile excre-mente în cutii de conserve: “Fir- carte spectralã, despre oameni vii, parazitaþi sau ar sã fie. Arta a înnebunit, bãieþi, le-am spus, ºi ei iniþiaþi în mod obscur de moarte, în ciuda vieþii lor au zis: întotdeauna a fost nebunã.” Bolaño scrie sexuale ºi intelectuale intense. despre aceastã metodã de înnebunire a artei Subiectul este un pretext ºi are o incoerenþã (literaturii) din care face un demers pro-domo, o (pulverizatã) coerentã: cãutarea rãtãcitoare demonstraþie în forþã, mizând pe brutalitate ºi (picarescã) a poetei Cesareea Tinajero, ascunsã naturalism. Capitolele despre nebunie sunt chiar în timp ºi spaþiu, care devine de la un punct un nebuneºte scrise (ºi ingenios – întrucât sunt eidolon (o fantasmã realã). Cesareea Tinajero a realizate foarte simplu): autorul scrie nu despre o scris o singurã poezie, cândva, apoi s-a retras din nebunie mare, ci despre o nebunie underground, literatura undeground ca sã devinã anonimã ºi care este inexprimabilã, adicã nu poate fi numitã, obscurã; la finalul romanului, existã o mãrturie derulându-se de parcã ar fi fireascã pânã la un despre moartea întâmplãtoare a acestui personaj, punct, deraierea având loc, brusc, printr-un într-o încãierare. Cum spuneam, însã, Cesareea ceremonial succint. Tinajero este doar un pretext artistic ºi picaresc. Însã gloria stilului Bolaño, în prozã, s-a Detectivii sãlbatici este un roman cu ramificaþii cuantificat, în timp, mai cu seamã din alt motiv. care îngãduie variate interpretãri. Este, postmodern Detectivii sãlbatici este un roman despre poezie ºi 35 poeþi ºi despre cum poezia bate proza (argotic – acesta fiind, poate, semnul cã, dupã etapa spus), dar cu armele ei, ale prozei. Aici este, de underground, real-viseraliºtii au fost acceptaþi fapt, punctul-cheie în care Bolaño m-a fãcut sã fiu oficial, aºa cum se întâmplã, finalmente, cu orice (mãcar parþial) de partea lui, ca autor ºi cititor, în fel de generaþie ori promoþie de rebeli!). acelaºi timp. Bolaño ironizeazã adesea, în roman, Cartea are, apoi, meritul de a fi una despre procedeele de interpretare ale poeziei: face acest poeticã, despre lirismul din mizerabilism ºi mai ales lucru tocmai întrucât credinþa lui în poezie este una despre o nouã esteticã a urâtului, descrisã pe paradoxalã – pe de o parte, poezia este o artã îndelete, leitmotivic. Nu în zadar apare, adesea, aproape supremã (cu scop relativ maximalist), pe metafora (ori simbolul) cocinei, dar al unei cocini de altã parte personajele din Detectivii sãlbatici nu creatoare care conþine lecþia dupã care literatura scriu neapãrat ca sã publice, ci dintr-o cauzã mai se naºte din mizerie umanã. Acesta este motivul specialã (ontic), ca sã se cunoascã pe sine ºi ca pentru care Detectivii sãlbatici este un roman plin sã vadã pânã unde pot ajunge, fie chiar pe o cale de transpiraþii, vome, pestilenþe, duhori, jeg, paria, minimalistã (neorealistã, a cotidianului imediat). avortoni, fãpturi porcine (fizic ºi psihic). O carte Romanul lui Bolaño nareazã ironic un soi de istorie tendenþioasã (în mod asumat) despre un soi de a unei jungle-literature, cu ale sale strategii, tactici, lumpenproletariat literar, posesor al noii estetici a verdicte, intrigi, având în vizor douã tabere de autori urâtului. Realitatea mizerã îi emanã pe “Fiii lui ºi creatori: pe de o parte real-visceraliºtii, pe de Caliban”, aflaþi pe o insulã creatoare experimentalã altã parte locuitorii din Stridentopolis (oraº utopic (prin intermediul respectivei noi estetici a urâtului), al poeþilor neoficiali, rivali ai real-visceraliºtilor). fãrã Ariel ori Prospero (reprezentanþi ai vechii Toatã lumea discutã despre poezie sau citeºte literaturi ºi ai canonului tradiþional). poezie în romanul acesta. Iar poezia este legatã Nu regret defel cã l-am citit pe Roberto Bolaño, ombilical de sex, sãrãcie, alcool, drog ºi de dar mi-a ajuns aceastã singurã carte; o a doua carte pãduchelniþa omeneascã (termenul din urmã îi semnatã R.B. nu mai simt nevoia sã caut ºi aparþine autorului). Spre finalul romanului apare, la parcurg, oricât de bine cotatã (esteticeºte) ar fi. Mi- un moment dat, un critic literar care intenþioneazã au ajuns ºapte sute cincizeci de pagini bolañeze sã-ºi dea doctoratul din poezia real-visceraliºtilor cât pentru o viaþã întreagã (de cititor ºi autor).

36 &

Eileen Myles Nãscutã în 1949 în Cambridge, Massachusetts, Eileen Myles a publicat peste douãzeci de volume de poeme ºi încã susþine lecturi la cele mai importante festivaluri de poezie (vezi ºi eileenmyles.com – blogul oficial). A studiat poezia cu Ted Berrigan, Alice Notley ºi Bill Zavatsky la ºcoala new yorkezã de poezie (Proiectul Sf. Mark). Dintre volumele publicate amintim: Not me (1991)/Eu nu; Chelsea Girls (1994)/ Fetele din Chelsea; Cool For You (2000)/ Miºto pentru tine; Skies (2001)/Ceruri; The Importance of Being Iceland: Travel Essays in Art/ Ce înseamnã sã fii Islanda: Eseuri de cãlãtorie în artã; Inferno: a poet’s novel (2010)/ Infernul: romanul unui poet;

Un poem American Am devenit lesbianã toate femeile din familia mea M-am nãscut în Boston în aratã aºa 1949. Nu am vrut sã dar am dus ºtafeta mai departe se ºtie, ba chiar am încercat devenind una sã-mi ºterg primii ani în Pãstrând postura umilã viaþa-mi de adult vãzutã ºi învãþatã sã am un destin doar al meu încep sã cred independent de cã nu e nicio scãpare din faþa soarta istoricã a istoriei. O femeia cu care familiei mele. Oare îþi poþi am o aventurã a spus cã imagina cum e semãn cu o Kennedy. sã fii unul dintre ei Am simþit cum îmi creºte sã fii construit ca ei tensiunea sã vorbeºti ca ei Ceilalþi au râs întotdeauna sã ai avantajele de accentul meu de a te fi nãscut într-o confundând „larg” cu „lojã” bogatã ºi influentã „larmã”(*party) cu „iarbã” familie americanã. Am mers (*potty). Dar când la cele mai bune ºcoli femeia neºtiutoare a rostit am avut meditatori ºi pentru prima datã instructori, am cãlãtorit numele familiei mele peste tot, i-am întâlnit pe cei ºtiam cã improvizaþia celebri, se þine. Da, sunt pe cei controversaþi ºi pe o Kennedy. cei prea puþin admiraþi Încercãrile de a rãmâne am ºtiut dintotdeauna cã obscurã dacã posibilitatea evadãrii au eºuat. Am început ca din soarta colectivã a poetã necunoscutã celebrei familii din Boston am devenit celebrã va apãrea o voi lua pe acel mi-am asumat postura de drum leader ºi faima ºi am fãcut-o. Am sãrit într-un Ar fi bine ca o tipã personal spre New York sã îmi cearã în anii ‘70 o întâlnire acum. Da, anii ascunderii sunt o Kennedy. Mi-am zis Aºtept ordinele voi fi poetã. voastre. Ce poate fi mai Voi sunteþi noii americani. prostesc ºi obscur. Urgisiþii cutreierã strãzile 37 celui mai mare oraº american. ªi eu sunt Preºedintele vostru. Bãrbaþii bolnavi de SIDA, fãrã adãpost sunt Vis printre ei. Am dreptate? Nu sunt case pentru Aproape de vagabonzi, nu existã un uºã în visul meu sistem medical indicii mãrunte pentru asistarea lor. Sunt ºi femei. Am vãzut un semn Oare nu primesc mesajul cafeniu cu înþelepciune - în timp ce mor – deasupra cã America nu e casa lor? Am vãzut unul brun ªi cum stai cu dantura astãzi? Îþi încovoindu-se permiþi sã þi-o repari? cu prudenþã Cât e chiria ta? asupra-i Dacã arta e cea mai importantã ºi sincerã formã de comunicare a în ramele oglinzii timpurilor noastre, de ce tânãra artistã mama aplecându-se nu se mai poate muta aici peste apa ca o ventuzã sã vorbeascã timpurilor ei… Da, eu am reuºit, sprijindu-se de marginea au trecut 15 ani de atunci, laminatã sau din lemn îmi amintesc – trebuie, ce material preferi sunt o Kennedy. Nu ar trebui sã fim cu toþii Kennedy? sau e agreat de judecata ta Cel mai mare oraº al naþiunii oare în care e adãpostul omului de afaceri ºi apartament eram cu cineva locuinþa artistului bogat. A oamenilor cu într-o varã dinþi perfecþi care nu umblã cu îndrãznealã am atins pe strãzi. Oare ce o sã afecþiunea ei facem cu aceastã dilemã? uºa ºi câinii Ascultaþi-mã, eu am primit o educaþie bunã. ºi pisicile care Am învãþat despre Civilizaþia fugeau pe acolo Vesticã. ªtiþi care e mesajul ei? de fiecare datã. Asta era frica Sunt singur. douã prevestiri Oare sunt singurã în seara asta? stingându-se, amintindu-mi Nu prea cred. Oare sunt singura cãreia îi ºtergerea lor ca decolorarea sângereazã gingiile în cuvintelor în piatrã din cauza seara asta. Oare sunt singurul ploii sau a zilelor pederast din camerã în sau a umbletului ºi noaptea asta. Singura ai visul se retrage cu fiecare cãrei prieteni au murit sau pas apãsat al trupului sunt pe moarte. nu vreau ca tu ªi arta mea nu rezistã pânã nu sã fi murit în van devine uriaºã, mai sãrutând curcanul ºi importantã decât a celorlalþi, pânã nu confirmã gâtul câinele meu sentimentele auditoriului: ºi ei sunt toate animalele sunt eu. singuri. Sunt singuri ºi toate visele, pietrele buni, meritã toate semnele sunt eu. sã cumpere bilete sã vadã Arta. Vis 2 Lucreazã sunt sãnãtoºi, maºina avea un înveliº vor supravieþui deasupra roþilor ºi sunt conformi. Eºti îmi rãnea ºezutul corespunzãtor în seara asta? Suntem cu toþii nu puteam dormi. Trebuia sã mã miºc, sã normali aici? avansez Nu e firesc pentru mine rãtãceam prin junglã sã fiu o Kennedy peste tot prin lume dar eram doar o femeie Dar nu mai sunt dormind în New York ºi oare câþi ruºinatã, nu mai sunt singurã. oameni nu au murit în locuri neîmblânzite Cel puþin nu în seara asta când visând cã sunt în pat. Mergi cu bine 38 suntem cu toþii Kennedy i-am spus cãþelei mele când ºi-a început rãtãcirea gândindu-se copaci, apa curgând la un film de duzinã printre pietre, nu sunt fãcute credeam cã e un mormânt din limbaj, ci din energie întorcându-mã am vãzut cã era se va sfârºi când am sã mor o întindere de ape visul se va încheia ºi el cu dar acum vãd lumina între un lacãt

Bernadette Mayer Bernadette Mayer – nãscutã în New York (în 1945), ºi-a petrecut cea mai mare parte a vieþii în metropola americanã unde a lucrat ca editor ºi profesor. Este asociatã cu ºcoala de poezie new yorkezã ºi poezia de avangardã. În poezia sa, graniþa dintre lirism ºi naraþiune este uºor de ºters, fiind adesea catalogatã ca scriind o poezie experimentalã, influenþatã de poemul dadaist. Dintre volumele de poeme amintim: Midwinter Day (1982)/ Zi din miezul iernii; The Desire of Monthers to Please Others in Letters (1994)/ Dorinþa mamelor de a-i mulþumi pe alþii în scrisori; Another Smashed Pinecone (1998)/ Un alt pin de con strivit; Poetry State Forest (2008)/ Poezia de stat a pãdurii.

eºecul de a nu-i putea uita pe mama ºi tata suficient cât sã Eºecuri la infinitiv fii matur, de a-i uita pe toþi pe unchiul obsesiv oare de ce fac asta? Eºecul de de a nu mi-i putea aminti altfel a nu reuºi sã þii totul în ordine spre de a-mi aminti cu precizie habotnicia lor a gãsi lucrurile acolo unde sunt de a înceta sã visez cu lei adicã de a a vãrui casa visa cu ei, am pus mâna în gura leului spre a nu câºtiga suficienþi bani a-i potoli mânia, acesta nu e un eºec de a reorganiza casa observare a putea-o vopsi& a gãsi aºa au fost ei; eºecul gãsi lucruri ºi de a vrea ca plantele a câºtiga suficienþi bani pentru sã fie îngrijite a putea scrie cãrþi, de a avea& menþine suprafeþe curate a publica lucrãri ºi volume de a lãsa ca un fotoliu sau un scaun sã fie locuri a avea timp de de lâncezit a rãspunde la e-mail& telefoane ºi nu mese a spãla ferestrele de a lãsa masa sã fie spaþiu pentru mâncat ºi nu a face bucãtaria mai spaþioasã birou a lucra aici de a asculta mai multã muzicã pe val a avea bani sã cumperi un radio mic de a învãþa versurile ascultând ceva în timp ce lucrezi în bucãtãrie; de a nu avea nevoie de bani pentru eºecul de a putea scrie tot timpul a nu ºti suficiente lucruri spre a trãi ca un adult de a nu fi nevoit sã plãteºti chirie, întreþinere sau în lume facturi de mobil de a nu-þi depãºi condiþia de a uita morþile timpurii ale pãrinþilor ºi unchiului într-o sãrãcie auto-impusã de a de a aºtepta ca cecurile sã fi liber sã nu aºtepþi grija; eºecul ajungã la timp prin poºtã de a nu te îngriji de obiecte de a nu te aºtepta ca ele sã întârzie mereu de a nu le gãsi valoroase în vreun fel de a nu putea uita atitudinea mamei în faþa de a le cumpãra umilinþei sau de a nu le lãsa sã se spargã pe trotuar; eºecul de a continua de a te gândi la poeme ca la obiecte sã le asumi fãrã a suferi de a vedea corpul ca pe un obiect; eºecul de a putea uita cum îi reproºa lui tãicã-tu cã credinþei; eºecul nu sunt bani, surorii mele despre nu o pot spune de a nu ºti nimic; eºecul 39 de a-þi aminti cum se scrie eºec; eºecul Poem [cânturile pãsãrilor se scaldã în piscina de a crede în definiþii & de a crede cã e ceva ca de elefant] de predat; eºecul de cânturile pãsãrilor se scaldã în piscina ca de a nu þine o lecþie cumsecade; eºecul de elefant a nu crede în lecþii þestoasele încã nu vin la þestoasa noastrã de a crede cã toþi ºtiu ce e de ºtiut citologia florii soarelui prinde ierburile din grãdinã care nu e eºecul meu; toþi cred; eºecul citologii vrei sã spui & mai e ºi iederã de a vedea cã nu toþi cunosc asta ºi ca în drew barrymore sau de a crede cã pot rezista pânã la succesul în fãpturile de vis care bat la fereastã cunoaºterii ameninþând sã te ucidã pe un drum abia nins de a spãla vase, asta îþi ia doar zece minute molia lunii se strecoarã ºi ea acum cu firul apei de a scrie o mie de poeme într-o orã care aduce de a scrie o poveste, de a deschide fereastra stârci albaºtri zburând printre flori neºtearsã uite-i cum se oploºesc! ce valmã minunatã de a lãsã sã intre ºtii tu cine ne e dat sã privim, atâtea fãpturi gnostice de a însufleþi gânduri ºi poeme dincolo de griji aterizeazã vom afla pur ºi simplu, vom ºti în pragul uºii noastre gata sã înceapã ceva, altfel vom vopsi tavane ºi pereþi pe gratis vor fi doar un curcubeu, sau un halo luminos sau o flamã sau Te opreºti la mine... odatã cu serata sã punem capãt foametei cum credeau te opreºti la mine dupã duº, în zilele de demult; poate cã ar trebui sã avem o mã pãtrunzi dintr-o parte ca-ntotdeauna grevã a chiriilor à la greva asociaþei spitalelor? Ce vei face? dimineaþa îmi ceri sã stau deasupra, broaºte, insecte ºi animale minuscule de la fermã apoi moþãim, întârzii la ºcoalã toate moarte adunate în fân, ah, la naiba doar am trãit în new ajungi noaptea inspirat ºi beat york nu e nicio justificare pentru haine ºtiu totul despre fãpturile moarte care se retrag facem un duº ºi stãm întinºi privindu-ne de pe trotuar ºi incediazã clãdirile în urma lor mai tâziu ne întoarcem pe o parte, ejaculezi Prezentãri ºi traduceri de Lavinia Rogojinã ne privim ºi vorbim despre copilãrie îþi ating penisul ºi am orgasm opreºti dimineaþa sã mã saluþi stãm în pat în stil indian neatingându-ne în mijlocul nopþii vii acasã dintr-un club, nu ajungem mai departe de birou

ziua urmãtoare e masa, apoi scaunul

Visul lui Kristin, în noiembrie Am mers prin gang la petrecere În mansarda primejdioasã care nu era O mansardã, urmãream oamenii acolo Dar poate cã nu erau oameni, era moral Sã-i urmãresc dincolo de marginile baloanelor Pânã gãseam ceva de mâncare, cu toatã inima Ne-am deprins & am gãsit miºcarea potrivitã în legãturã Cu miºcãrile gurii leului, gura Care-i numãra pe toþi cei ce intrau & plecau debusolaþi Orbeºte cãutând cercul imigranþilor unde Petalele îngheþate cãdeau în spatele cortinei roºii Atât de domol încât m-au trezit ca o bãtaie în uºa nr.7 În spatele cãreia visez 40 & încerc sã dansez fãrã regrete tango ,, ,, Virgil Stanciu Deºi produce, ºi a posibilitãþii ca ea s-o structureze ºi sã-i confere în linii generale, o semnificaþie. În ultima vreme, Philip Roth anunþã în prozã intens auto- mod repetat în media cã ar fi renunþat la scris ºi cã biograficã – care, intenþioneazã sã-ºi mai rãreascã apariþiile ºi însã, încorporeazã declaraþiile publice. PUNCTE CARDINALE comentariul social Editura „Polirom”, unde s-au publicat majo- ºi politic, având ritatea traducerilor din acest autor, iniþiazã acum când accente gra- o serie de autor Philip Roth, inauguratã cu un ve, când satirice – roman mai puþin cunoscut ºi mai puþin discutat nobelizabilul autor decât cãrþile „Zuckerman”, anume Teatrul lui american Philip Sabbath, publicat în 1995 ºi distins, din motive Roth ºi-a demon- care ne scapã, cu Premiul Naþional al Cãrþii, strat, pe parcursul unul dintre cele mai prestigioase premii literare unei lungi cariere, americane. Dacã de la debut proza lui Roth disponibilitatea stârnea sentimente contradictorii, prin directeþea pentru diverse for- ei ne inhibatã ºi bravura (mai puþin curajoasã în mule literare ºi America decât s-ar crede) de a spune lucrurilor pentru o gamã pe nume, de a „numi un hârleþ un hârleþ”, în stilisticã largã. A acest roman dezinhibarea autorului în probleme debutat devreme cu Goodbye, Columbus, de erotism ºi sex devine totalã, în aºa fel încât prezentarea sarcasticã a vieþii unui evreu bogat în paginã dupã paginã pluteºte în gânduri ºi epoca prosperã de dupã Al Doilea Rãzboi Mondial. comentarii pornografice, ajungându-se în final Portnoy’s Complaint a stârnit un enorm scandal – la o adevãratã orgie prelungitã a lubricului ºi romanul povesteºte relaþia dintre o mamã despoticã pornograficului, pânã când ideea în fond nobilã ºi fiul ei, jalnicã victimã a viciului masturbaþiei ºi a aflatã la baza poveºtii, cã iubirea poate fi atât fost descris de cãtre Roth drept un protest de intensã ºi cuprinzãtoare încât sã nu mai þinã împotriva „seriozitãþii morale” a literaturii anilor 1950. seama de nimic, în orice caz nu de pudibonderie Our Gang ridicã satira politicã pânã la nivelul ºi de normele „ipocrite” ale decenþei, se pierde sarcasmului, pentru ca în The Breast (unul dintre sub încãrcãtura greu suportabilã a descrierilor cele mai neconvingãtoare texte ale lui Roth) ideea minuþioase ale unor fapte vecine cu demenþa ºi sexualitãþii ºi senzualitãþii specific evreieºti sã fie transcrierea unor gânduri ºi comentarii centrate prezentatã metonimic, prin procedee tipice literaturii obsesiv pe raporturile sexuale ºi amoroase. absurdului. Recuzita se diversificã ºi mai mult cu Lipsit de o osaturã epicã bine articulatã, The Plot Against America, roman bazat pe istoria romanul, de fapt un lung monolog dramatic cu alternativã, în care tema erodãrii „visului american”, episoade când mai alerte, când mai diluate, tratatã ºi în The Great American Novel ºi în rememoreazã trecutul lui Mickey Sabbath, un om American Pastoral, este dramatizatã într-un context ajuns la senectute, versiune updatatã a lui spectaculos. Dar, cum aratã Malcolm Bradbury în Alexander Portnoy (cu care are unele lucruri în The Modern American Novel, preocuparea majorã comun, dar de care se deosebeºte în multe a romancierului Roth este sã testeze ºi re-testeze privinþe), concentrându-se, în mãsura în care nu raportul dintre ficþiune ºi viaþa realã a lui sau a unor bate câmpii, asupra pasiunii mistuitoare a acestuia oameni asemãnãtori cu el, dintre romanul social ºi pentru amanta sa iugoslavã Drenka Balich, romanul ca formã a confesiunii. Dacã în The Breast îndrãgita partenerã de viaþã a proprietarului ºi în The Professor of Desire Roth apeleazã la un pensiunii unde locuieºte (impresionante sunt personaj narcisiac, David Kempesh, un alt alter- descrieile insulei-penitenciar Goli Otok, unde ego al autorului, Nathan Zuckerman, apare în bunicul lui Matija, primul soþ al Drenkãi, a fost romanul The Ghost Writer din 1979, urmând sã fie încarcerat politic pe vremea lui Tito) cu care a avut folosit încã în opt cãrþi, pânã la simetricul Exit Ghost o relaþie de treisprezece ani. Fost pãpuºar din 2007, care alcãtuiesc un ciclu unitar ºi coerent, controversat, mai mult urât decât admirat, la 64 de brodând pe tema scriitorului ºi a avatarurilor sale, ani (vârsta criticã a Beattles-ilor), Sabbath are o juxtapunând realitate ºi ficþiune, meditând asupra înfãþiºare grotescã, amintind, voit, de un satir, ºi felului cum amãnuntul biografic poate fi convertit în se hrãneºte, dupã moartea Drenkãi, exclusiv din literaturã, dar ºi asupra influenþei artei asupra vieþii amintiri. El are un apetit insaþiabil pentru sex, este libidinos ºi chiþibuºar, pornit irevocabil împotriva 1 Philip Roth, Teatrul lui Sabbath, traducere de Iulia normalitãþii ºi tot mai intratabil pe cât alunecã în Gorzo, Editura “Polirom”, Iaºi, 2013. depresie. În tinereþe a încercat sã facã un soi de 41 artã, pe mãsura caracterului ºi temperamentului l împing tot mai aproape de demenþã ºi la gesturi sãu, animând un teatru stradal de pãpuºi, Teatrul necugetate prin care îºi atrage oprobiul comunitãþii. Indecent, în Manhattan, cu care prezenta El este, pe tot parcursul romanului, o „maºinã de spectacole neruºinate, creând pesonaje ºi situaþii iubit” (Murdoch), dar ºi un monstru cu o capacitate cu ajutorul celor zece degete. De pe urma acestei fenomenalã pentru sex ºi auto-distrugere. Ca ºi experienþe ratate arãmas cu nãravul de a vedea Portnoy, observa Michiko Kakutani în cronica din marionete în toate persoanele care joacã un rol în The New York Times, Sabbath suferã de „dorinþe viaþa sa. Iatã, de pildã, cum îi apare mama sa, dupã incomensurabile”, care adesea „iau forma unor moarte: „Dar cu cine avea el senzaþia cã vorbeºte? acte de exhibiþionism, voyeurism, narcisism, auto- O halucinaþie auto-indusã, o trãdare a raþiunii, ceva erotism”. Ambele personaje sunt încã dependente

PUNCTE PUNCTE CARDINALE care sã amplifice lipsa de importanþã a unei psihic de mamele lor ºi de asemenea se confeseazã brambureli fãrã sens – asta era maicã-sa, tot una unor fraþi decedaþi. dintre pãpuºile lui, ultima lui pãpuºã, o pãpuºã Proza lui Roth în acest roman este scrisã invizibilã ce zbura de colo colo pe sfori, distribuitã admirabil, dar e insuportabil de murdarã. Cititorul nu în rolul îngerului pãzitor, ci în cel al spiritului ei are nevoie de nervi de oþel pentru a suporta cele de pe lumea cealaltã ...” (p. 134). Cei doi oameni cinci sute de pagini de filth. Este un discurs epic pe care îi iubise cel mai mult în viaþã dispãruserã profan, pervers, grotesc ºi dezgustãtor. În mod devreme: fratele lui, Morty, fusese ucis în rãzboi, justificat, între cititor ºi text se creazã o distanþare, iar prima soþie, narcisiaca Nikki, pur ºi simplu se aclimatizarea cu aceastã prozã rebarbativã, haoticã evaporase fãrã urme. Cãsãtorit a doua oarã cu ºi strãbãtutã de misoginism, plinã de grotesc ºi placida Roseanna – de care depinde material – nu lubric, fiind, practic, imposibilã. Autoarea versiunii face decât sã o înºele „energic” cu croata mai româneºti foloseºte fãrã a roºi o limbã româneascã tânãrã cu doisprezece ani, nici ea uºã de bisericã. pliatã pe necurãþenia verbalã a originalului, apelând Romanul este o înºiruire de aventuri extra- la toate obscenitãþile care te îngreþoºeazã – dar conjugale, seducþii, descrieri ale actelor sexuale avea ea vreo alternativã? cu partenere (parteneri în cazul Drenkãi) de tot felul Philip Roth este un scriitor neobosit în ºi de toate vârstele, perversiuni. Frustrarea interogaþiile sale, a cãrui operã este atât de densã provocatã de moartea de cancer a Drenkãi – încât cititorul trebuie sã acorde atenþie fiecãrei amanta de la care cere „monogamie în adulter”, pagini pentru a se ridica la nivelul manevrelor agile dupã ce are adulter în monogamie – Sabbath este prin care îl manipuleazã autorul. Multe romane ale asaltat de strigoii celor pe care i-a iubit ºi i-a urât sale formeazã un canon de neignorat în litertura cu prisosinþã în viaþã (biografia lui este relativ uºor iudeo-americanã contemporanã. Dar Teatrul lui de reconstruit) ºi purcede la rememorarea unei serii Sabbath este o carte care trebuie ocolitã de cãtre aparent nesfârºite de dezastre personale, multe cei ce-l preþuiesc pe autorul volumelor cu adevãrat dintre ele renghiuri jucate de soartã sau farse, care- reprezentative.

42 Florin Mihãilescu

Adeseori, Lovinescu a deplîns ceea ce numea mai mult sau mai puþin punctuale, face parte ºi el lipsa de constrîngere a românilor în faþa evidenþei. Mircea Braga. Critic ºi istoric literar apreciat, el are

Mutatis mutandis, s-ar putea spune acelaºi lucru ºi o remarcabilã deschidere spre teorie, împinsã CONTEXTE CRITICE ºi despre mulþi dintre criticii noºtri literari, confruntaþi pînã la o atentã familiarizare cu filosofia ºi ºtiinþele cu statutual profesiunii lor. Cãci e vorba, în pofida umane. A publicat nu demult douã masive volume, oricãrei pãreri, de o disciplinã, care presupune o care ilustreazã elocvent ambele ipostaze: Rãtãcind teorie ºi o metodã specificã, noþiuni pe care adepþii prin canon ºi La izvoarele aventurii metodologice impresionismului, ca ºi ai neoimpresionismului moderne (publicate împreunã de Editura contemporan le bagatelizeazã sau le desconsiderã. TipoMoldova, într-o serie cu aer de consacrare, Ei practicã un soi de comentariu inteligent, dar intitulatã „Opera omnia. Publicisticã ºi eseu ineficace, bazat pe virtuþile intuiþiei ºi ale unei contemporan”, 2013). Primul ºi cel mai impunãtor imaginaþii fãrã nici un fel de criterii altele decît simpla dintre ele (591 de pagini) selecteazã un numãr de delectare intelectualã. Ei construiesc, cum s-a 29 de texte de istorie literarã, precedate de Cîteva observat de nenumãrate ori, o altã operã literarã întîmplãri din realitatea imediatã a istoriei literaturii peste aceea despre care scriu. Aºa a proliferat (În loc de „Cuvînt înainte”), din care citãm, spre enorm specia eseisticii. Toatã lumea cultivã ºi edificare ºi circumstanþiere: „Entitãþile estetice, compune eseuri, legitime într-adevãr cînd îºi asamblate într-un corpus în interiorul cãruia nu este inventeazã obiectul ºi cînd exprimã cu talent retoric sesizatã decît miºcarea mecanicã a prezenþelor opiniile libere ºi foarte personale ale autorului, neraportate la valoare sau, frecvent, apelînd la un preocupat sã cîºtige admiraþia cititorilor sãi. “canonî care face abstracþie de axiologic în Critica are însã un obiect concret care i se favoarea mulþimilor amorfe, oferã doar un tablou impune ºi ar trebui respectat. De aici nevoia unei indiferent, suprimînd orice tentativã de apropiere anumite obiectivitãþi („liminare”, conceda acelaºi ºi apropriere.” (p. 12). Din perspectivã preponderent Lovinescu), care nu se poate realiza în absenþa esteticã, studiile cuprinse în volumul de care vorbim aplicãrii unui sistem de lecturã, alcãtuit în interiorul acoperã o mare suprafaþã din evoluþia literaturii unei teorii ºi funcþionînd în cadrul unei metode, noastre, de la Alecsandri ºi Titu Maiorescu pînã la argumentate din punct de vedere estetic. Atît de Petru Dumitriu ºi A. E. Baconsky, trecînd prin toþi evidentã este necesitatea teoriei ºi metodei în criticã marii clasici, dar ºi prin alte vîrfuri valorice, precum încît o recunosc uneori chiar ºi adversarii lor, ce Arghezi, Sadoveanu, Rebreanu sau Cãlinescu. nu renunþã totuºi la subiectivism ºi la personalism, Majoritatea acestor texte aparþine unor volume care îmbogãþesc o operã, într-un anume sens, anterioare ale autorului, care nu le-a reprodus însã, desigur, dar numai într-un plan extern, orizontal, fãrã a le revizui, completa sau mãcar amenda pe iar nu intern ºi vertical, cum e acela în care se alocuri. Procedeul nu este totuºi scutit de riscuri, menþin adevãraþii exegeþi, cercetãtori ºi cãci anul primei apariþii ar trebui dublat de acela al comentatori, de formaþie ºi orientare teoreticã, intervenþiei ulterioare. Conºtient de situaþie, Mircea metodicã ºi raþionalistã. Bineînþeles cã dreptul Braga recunoaºte cã „opþiunea pentru o atare angajãrii cu succes a unei metode critice aparþine datare (exclusiv a celei dintîi versiuni – n. n.) poate exclusiv celor care au ºi gust, ºi sensibilitate, ºi deruta în condiþiile în care completãrile ulterioare intuiþie, ºi capacitatea de a le exercita într-un limbaj pot invoca, unele, texte critice apãrute mult dupã adecvat ºi convingãtor. Pe de altã parte, o criticã anul indicat”. Intenþia a fost „de a marca un început, bine consolidatã sub aspect doctrinal ºi procedural nu data (sau nu ºi data) ultimei intervenþii” (p. 5). implicã fãrã nici o îndoialã mult mai mari dificultãþi Motivaþia rãmîne cu toate acestea discutabilã, decît a descrie impresii, ori a inventa ipoteze, oricît întrucît modificãrile survenite mai tîrziu îºi au ºi ele de frumoase în sine, dar irelevante în ultimã o nu mai puþin relevantã semnificaþie decît aceea a instanþã, raportate la obiectul lor. ªi chiar dacã redactãrii iniþiale. acestea din urmã ating cîteodatã substanþa operei Metamorfoze de aceeaºi naturã întîlnim ºi în în discuþie, ele nu se organizeazã coerent ºi al doilea volum, care ne-a interesat cu precãdere, semnificativ, în lipsa sistemului de lecturã. Iatã de tocmai prin tematica ºi anvergura lui teoreticã. ce critica de facturã raþionalistã e mult mai slab Mircea Braga a împrumutat aici texte din douã cãrþi reprezentatã, înfãþiºîndu-ni-se însã cu atît mai mai vechi, una din 2002, Teorie ºi metodã (aproape preþioasã prin rezultatele expertizei sale analitice în întregime) ºi alta din 2003, Replieri interpretative ºi interpretative. (mult mai puþin). În cîteva locuri, revizuirea ºi „up- Din aceastã linie, în care personalitatea cea datarea” au mers acum sensibil mai departe, mai emblematicã ar putea fi considerat Adrian îmbogãþind substanþial expunerea unor probleme, Marino, dincolode eventuale delimitãri sau rezerve care au constituit cu ani în urmã obiectul unor 43 înverºunate dezbateri ºi controverse, dar nu ºi-au Fiecare metodã corect aplicatã îºi are partea pierdut nici astãzi actualitatea, ori nu ºi-au gãsit sa de adevãr, am spune chiar, obiectiv. Am putea speratele soluþii, pe care le mai cautã ºi în prezent. sã distingem între douã tipuri diferite ca finalitate: Prin anii ’60-’70, marea preocupare, generatã ºi metode de cunoaºtere ºi metode de evaluare. stimulatã de voga structuralismului, a vizat Primele se revendicã de la ºtiinþele umane, celelalte elucidarea metodologiei critice. Mircea Braga se numai de la esteticã. Despre toate se vorbeºte pe întoarce, în recenta sa carte, variantã am zice larg în cartea confratelui nostru, cu atenþia definitivã (dar ce este „definitiv”?), la izvoarele permanent focalizatã pe normativul axiologic, acestei fundamentale preocupãri, ale cãrei ecouri dincolo de varietatea deopotrivã de semnificativã

CONTEXTE CONTEXTE CRITICE nu s-au stins însã ºi, dupã opinia noastrã, n-ar ca ºi aceea a orientãrilor ºtiinþifice ºi filosofice trebui sã se stingã nici astãzi. Pentru cã problema contemporane. Datoria majorã ºi raþiunea de a fi a relaþiei dintre criticã, teorie ºi metodã nu este una criticii literare se confundã cu actul valorizãrii oarecare. Ea priveºte, implicã ºi condiþioneazã estetice ºi e pãcat cã Mircea Braga a lãsat pe statutul de bazã al oricãrei exegeze literare. dinafarã un foarte interesant capitol care îi era Cu unele modificãri de succesiune ºi cu consacrat în Teorie ºi metodã. Cãci, în definitiv, cîteva binevenite adaosuri, noul volum reia în critica tot esteticã este: una în acþiune ºi aplicatã la quasi-totalitate pe cel din 2002 ºi îºi sporeºte obiect, dar nelipsitã nici aºa de legãturi organice ºi sumarul cu un amplu studiu, solid înarmat cu un solidare cu marile deliberãri conceptuale. Pe drept meticulos aparat critic, Despre istorie, sisteme de cuvînt scrie Mircea Braga: „Preocupaþi nu numai gîndire ºi interpretare, care întregeºte ºi de aspectele “pur teoretice ale esteticii, de definitiveazã (dar, încã o datã, ce este definitiv?) demersul “strict speculativ al acesteia (ºi, evident, unitatea problematicã a ansamblului. Ne aflãm supralicitãm introducînd atari accente categorice), efectiv în faþa unei treceri în revistã, nu integrale, numeroºi cercetãtori ºi-au revendicat – în între- dar esenþiale, a temelor, interogaþiilor ºi soluþiilor prinderea metaliterarã – ºi meritul de a fi cãutat dominante ale principalelor atitudini ºi dispute de frecvent acele resorturi care sã asigure esteticii idei din critica ºi estetica europeanã din a doua funcþia operaþionalã (atîta cîtã poate fi). Tocmai de jumãtate a secolului trecut. Mircea Braga ni le aceea, credem, din multe “sinteze nu lipseºte un înfãþiºeazã cu o realã stãpînire a surselor, þinîndu- capitol consacrat “criteriilor, adicã acelui se aproape, uneori poate cã prea aproape de ele, “parametru de judecatã a artei care acoperã, în în beneficiul unei cuprinderi cît mai adecvate ºi ultimã instanþã, mecanismul de referire asupra mai corecte a conþinutului lor, nu totuºi fãrã operei, punctul de pornire ºi modalitatea de a exista observaþii de nuanþã ºi obiecþii de detaliu, ale oricãrui act teoretic, fie el evaluator, cu “finalitateî excelente de exemplu în raport cu psihanaliza ori imediatã, fie generalizator, la nivelul abstracþiunilor cu New Historicism-ul contemporan, pornind de conclusive.” (p. 29). De la teoria esteticã ºi la care se contureazã mai concludent poziþia lui speculaþia „creatoare”, pasul hotãrîtor trebuie fãcut personalã. În genere, autorul nostru nu se lasã în direcþia unor elaborãri metodologice originale, inhibat de prestigiul referinþelor sale, dar cum s-a strãduit sã ne dea încã din urmã cu mai deocamdatã nici nu le depãºeºte decis în direcþia multe decenii regretatul Adrian Marino. Existã în unei proprii viziuni integratoare, dornic ºi grijulu cartea lui Mircea Braga toate elementele de de a nu le trãda orientarea ideaticã. El este mai construcþie indispensabile unor asemenea ales un spirit sintetic, comprehensiv ºi tolerant, performanþe, sau mãcar tentative intelectuale, cãutînd sã dea dreptate oricãrui preopinent ºi sã demne de toatã lauda ºi care ar revigora indiscutabil valorifice toate sugestiile socotite competente, fãrã dinamica vieþii noastre literare. a intra de regulã în conflict cu marile mode Critica fãrã metodã supravieþuieºte ca formulã intelectuale, amendate doar de o manierã artisticã, deºi vremea ei s-a consumat de mult. O eminamente punctualã. Estetica de pildã e definitã criticã autenticã, denotînd seriozitate ºi deschidere nu numai ca disciplinã, dar ºi ca o formã de creaþie în sensul actualei modernitãþi, nu se mai poate (p. 16 passim), la fel hermeneutica (pp. 120-121), constitui astãzi în absenþa preocupãrilor de obiectivitatea e privitã cu rezerve, conform unor metodologie. Cine nu înþelege cu exactitate situaþia opinii de autoritate (Raymond Aron, Neagu nu participã cu adevãrat la schimbul internaþional Djuvara – pp. 177-178), iar metodele sînt de idei. Europenizarea criticii noastre depinde ºi interpretate în relativismul lor, de altminteri de aceastã elementarã clarificare. Este cu incontestabil, cu toate cã nu ºi insurmontabil. S- certitudine ºi mesajul, este ºi lecþia cea mai fecundã ar impune, credem, mai multã fermitate în ºi mai urgentã a ultimei cãrþi a lui Mircea Braga, pe afirmarea ºi argumentarea unor opþiuni proprii, ca care tocmai de aceea o recomandãm cititorilor care elemente dintr-un necesar sistem. Terenul de iubesc valorile ºi raþionalitatea spiritului critic, în bãtaie e bineînþeles, în primul rînd, acela al exerciþiul funcþiunii sale. metodologiilor. Ni se pare cã Mircea Braga este destul de convins de însemnãtatea metodei în criticã, încît distanþele pe care ºi le ia uneori faþã de ea sînt mai degrabã „replieri” conjuncturale 44 decît cedãri mai mult sau mai puþin principiale.  Lebãda netulburatã. Un vers – „abia când priveºti în urmã pierzi orice-nþeles” – are ecou în constatarea repetatã a prozatoarei cã „trecutul ne aduce mai mari surprize decât viitorul”. G.A. experimentase deja cu succes „privirea în urmã” în cãrþile sale de prozã care îi pãruserã, o vreme, o suficient de complexã depoziþie. Întâlnirea descoperea deja cã, prins în capcana prejudecãþilor politizate ºi împotmolit în gânduri de gata, omul nu mai e capabil de viziuni ºi înþelegeri. Provizorat era nu atât roman politic, de dragoste ori social, cât, mai degrabã, roman despre CRONICA LITERARà Irina Petraº cunoaºtere, înþelegere, adevãr ºi limitele lor omeneºti. Nu doar la graniþa dintre douã regimuri, ci în toatã Îmbucurãtoare apariþia istoria acestei „þãri miºcãtoare ºi neaºezate”, GABRIELA unor cãrþi care ies din stupid- adevãrurile sunt mereu interpretabile: „Chiar dacã ADAMEªTEANU artificiala descriere în alb ºi respirãm aerul aceleiaºi camere, vedem altceva negru. O perioadã bulver- decât cei de lângã noi. Iar trecut nu existã, existã satã – cu elanuri tinereºti, doar pulsaþii ale minþii care proiecteazã în vitezã pe ANII aproape copi-lãroase, ºi cu un ecran interior scene tot mai decolorate.” ROMANTICI dezamãgiri sumbre, cãci Interpretarea, cu mai multele ei sensuri: joc de roluri neluate în calcul în forfota ºi de societate, rãstãlmãcire, aprofundare subiectivã promi-þãtoare a anilor 90 – ori duºmãnoasã, exagerare pro domo ºi minimalizare îºi dobândeºte, în fine, interesatã, e subtema ºi în cartea de acum, deºi martori credibili. Deºi cu – pãrãseºte teritoriul liber al ficþiunii ºi pãtrunde în Polirom, 2014 pentru mine – de neînþeles acela, mult mai palpitant ºi mai primejdios, al întârziere, ni se propune o confesiunii directe. Dar G.A. ºtie deja prea bine cã reconsiderare lucidã ºi nuanþatã a trecutului nostru ficþiunea nu poate fi niciodatã abandonatã. Efortul comunist ºi postcomunist dinspre voci de raftul întâi. de a evada din zona maniheismului cu încãrcãturã Mã refer mai ales la Falsul tratat de manipulare al Anei politicã aduce în scenã excelentul dans al griurilor: Blandiana ºi la Anii romantici ai Gabrielei când strãlucitoare ca argintul, când posomorâte, Adameºteanu. Traducerea în cuvinte expresive a sure, ele propun un tablou vivant ºi nuanþat. Fie cã existenþei umane este un proces în permanentã e vorba despre contactul cu America (jurnalul ei se modificare. Lecturi/interpretãri succesive propun confruntã, vag-amuzat, cu depoziþia din „aceeaºi configuraþii acceptabile la un moment dat. Valabilitatea camerã” a lui Mircea Cãrtãrescu; strecoarã ºi lor depinde de coerenþa intrinsecã a lecturii, nu de îndoiala cã americanii ar putea cheltui pe „estici” fãrã evenimentul întotdeauna trecãtor. De contextul uman, a cântãri beneficii viitoare ºi nu e dispus sã treacã nu de conjunctura social-politicã. Iþele care lucreazã uºor cu vederea „oamenii nopþii”, dintr-o Americã la mersul într-un sens sau altul al Lumii sunt destinale paralelã), despre familie ºi copilãrie ori despre prin întreþeserea microscopicã de cauze care duc evoluþia sa ca scriitor (cu o galerie de personaje cu spre un scop (convenabil mai multor inºi, niciodatã încãrcãturã epicã fermecãtoare, dar ºi valorate cu tuturor) ori spre un efect (când rezultatul e surprinzãtor eleganþã, cãldurã ºi echilibru, de la Culianu ºi Matei pentru toatã lumea). Cãlinescu, la Adrian Pãunescu, Goma sau Brucan), Mi s-a pãrut extrem de interesantã ºi maniera despre angajarea de dupã 1989, Gabriela de înþelegere din cele douã cãrþi (amândouã autoarele Adameºteanu nu se lasã copleºitã de tristeþe. Nu e mãrturisesc nevoia ardentã de a înþelege): una dezamãgitã fiindcã a ocolit amãgirile. „Pentru mine „poeticã”, vibrând resentimentar, tristã ºi tentând o România n-a fost niciodatã o mlaºtinã”. Chiar dacã imposibilã împãcare (am scris pentru Viaþa exuberanþa tinereascã a anilor 90 ºi-a pierdut din Româneascã despre carte: prin accesul timpuriu la strãlucire ºi inocenþã, G.A. nu regretã nimic – a avut cuvântul care magnetizeazã, poeta se lasã inundatã ºansa unor ani romantici, un dar nepreþuit („eram de chiar farmecul, benign, al manipulãrii, crezând, atrasã irepresibil de atmosfera de schimbare, de „romantic”, aº zice, ºi nesãbuit în puterea de a schimba ceea ce mi se pãrea o datorie ºi o ºansã”, lumea pe care „cuvintele puterii” i-au hãrãzit-o); mãrturiseºte ea, dar reþine ºi sfatul lui Zigu Ornea, cealaltã, „prozasticã”, povestind, cu o ºtiinþã de mult pe atunci din altã tabãrã, de a nu se lãsa devoratã adjudecatã de a þine în frâu vorbele despre oameni, de jurnalism, aºadar de manifestarea în clipã, nu în „amintiri, gânduri”. Toatã cartea e lucratã pe aceastã durata lungã). Nu imitã moda jurnalelor „vindicative”, temã a diferenþei dintre feluritele perspective asupra ci încearcã o situare sãnãtoasã ºi seninã, pentru a aceluiaºi „adevãr”, cu conºtiinþa remanierilor pe care pune în cuvinte atent cumpãnite nu adevãrul (despre o anume amintire le suportã atunci când gândul (acum care ºtie cã e relativ), ci propria versiune. „Viaþa ca „precaut”) intervine pentru a identifica un desen cât viaþã, nu viaþa ca poveste de adormit copiii“ se de cât logic. deseneazã din zeci ºi foarte colorate nuanþe de gri, Motoul reproduce un poem de Marius Robescu, fãrã „visãri inutile”. Regãsind „ambiguitatea scepticã 45 ºi consolatoare a literaturii”, are curajul de a analiza multele titluri publicate ºi sã fãrã menajamente „vina” baricadei sale: „felul în care OVIDIU PECICAN schiþezi o uºoarã mirare viaþa oamenilor care au trãit cincizeci de ani sub constatînd cît de variate sînt experimentul comunist este vãzutã azi în alb ºi negru, zonele în care îi regãseºti simplificat, dupã stereotipuri ale mass mediei, semnãtura, de la prozã prelungeºte, în mod ciudat, dogmele trecutului. Mã NOAPTEA scurtã la roman, poezie, întreb câteodatã dacã nu am contribuit ºi eu, prin SOARELUI aforism, eseu, studii istorice, radicalismul de la 22, la aceastã privire RÃSARE tratate istorice, manuale ºi simplificatoare”. Tot astfel, amãnuntele aflate în familie lista e doar o privire rapidã despre atrocele 1907 îi nuanþeazã atitudinea, priveºte de suprafaþã. Cam în acest

CRONICA CRONICA LITERARà cu o dozã de îndoialã punerea tuturor relelor în seama Cartea Româneascã, moment ajungi inevitabil într- comunismului, cãci „sãrãcie, cruzime ºi primitivism” 2014 un mic impas. Pentru cel au existat mereu, în toate epocile. care a parcurs mai multe O precizare a autoarei („Este, sigur, greu de gãsit dintre volumele autorului se naºte întrebarea deloc un adevãr al anilor romantici: Blandiana îºi are confortabilã: cine este cu adevãrat Ovidiu Pecican? adevãrul ei, Manolescu pe al lui, Pleºu pe al lui, fiecare ªi nu, nu vreau sã fac o distincþie între literat, istoric este convingãtor pentru sine. Opiniile mele se tot sau eseist. Mã refer la vocea pe care o regãsim în nuanþeazã ºi chiar se schimbã, influenþate de cãrþile spatele ideilor de pe hîrtie, în spatele discursului doct, pe care le citesc, de oamenii pe care îi ascult, de al construcþiei literare sau a locvacitãþii polemice. versiunile pe care le compar între ele – fiindcã a fost, Ovidiu Pecican este proteic într-un mod mai mult ca oricând, un timp al diversiunii, o epocã a spectaculos. O carte îþi poate lãsa impresia de manipulãrii. Iar cei mai importanþi actori ai acelui timp rigurozitate, poate chiar uºor aþoasã, alta de ludic încã nu dezvãluie numele regizorilor”) susþine împins la extrem, o alta te duce cu gîndul la un trimiterea lui Carmen Muºat la Michael Bamberg ºi introvertit melancolic în timp ce urmãtorul text te face „naraþiunea despre sine ca practicã interactivã, ce sã recunoºti un sangvin deschis spre dialog. Într-un recurge la contextualizãri frecvente”. Iar Bianca Burþa- fel, cred cã Noaptea soarelui rãsare, recentul sãu Cernat are dreptate: „O poziþie deschis-dubitativã în roman, permite o cristalizare a unei opinii definitive. raport cu primul deceniu postdecembrist este, în orice Romanul este o continuare a celui apãrut în 2006, caz, singura atitudine onestã, atâta timp cât avansãm Imberia, fãrã a fi o parte a doua. Altfel spus, cititorul într-o mare de incertitudini, de zvonuri ºi supoziþii”. de acum opt ani, terminînd lectura ultimei file, nu ar fi Gabriela Adameºteanu adoptã aceastã poziþie cu o simþit obligativitatea poveºtii de a continua ºi nu a simþit perfectã artã a griurilor ºi cu foarte puþine pripite cã ceva rãmãsese nespus. Pe de altã parte autorul certitudini care sã stârneascã dezaprobãri din partea se pare cã a considerat foarte potrivit sã reia cititorului, fie el ºi tânãr. O carte reticent-orgolioasã, personajul-narator Emanuel Dragodan. plinã ºi rotundã tocmai fiindcã asumã liber golurile ºi Noaptea soarelui rãsare este un roman despre nu se teme sã numere distorsiuni ºi stridenþe: azi, despre ieri ºi despre alaltãieri. Mai puþin poetic „Evenimentele vieþii noastre, cu motivaþia care le spus, e un roman care se desfãºoarã în trecutul irizeazã, sunt inextricabil legate între ele, iar când imediat, cu multe plonjoane ale memoriei în lumea de începi sã le urmãreºti, explicaþiile cresc, se ramificã, dinainte de 1989 ºi povestit din perspectiva coboarã în adâncimi. Fiecare întâmplare are o momentului de faþã. Este un roman în care se petrec rãdãcinã în trecut, iar trecutul fiecãruia se varsã în mii de întîmplãri mãrunte, dar în care firul narativ e fluviul istoriilor de familie – abia bãnuite, ºtiute pe simplu ºi subþire. Un roman de tribulaþii erotico- jumãtate ori, deseori, necunoscute. Cel puþin asta este sentimentale cu multe conotaþii sociale ºi sondãri experienþa mea: ºi din cauza asta, tot ceea ce încep psihologice. Dar nu, ar fi o mare greºealã sã-l sã povestesc se complicã“. reducem la o schemã descriptivã. Noaptea soarelui rãsare este, prin excelenþã, romanul unui personaj. Al personajului-narator. Este un roman digresiune în mãsura în care toatã istorisirea nu face decît sã ridice o imensã oglindã în care naratorul ajunge sã se priveascã în cel mai mic detaliu. Iar peste umãrul sãu ne iþim noi, cititorii, contemplîndu-l ºi contemplîndu-ne. Ovidiu Pecican este un scriitor extrem de tehnic, fapt dovedit de capacitatea sa de a reproduce orice stil, de a se mula pînã la confuzie pe un model literar, fapt evident în multe alte volume ale sale. Prozatorul ºtie sã lucreze cuvîntul dupã cum un þãran bãtrîn ºtie Victor Cubleºan sã lucreze pãmîntul. ªi tocmai de aici evidenþa faptului cã lui Ovidiu Pecican pare sã îi convinã cel mai mult Întotdeauna mi s-a pãrut uºor sã începi o aceastã formulã, cu burþi narative, volute ºi cronicã despre Ovidiu Pecican, pentru cã ce altceva capacitatea de a jongla cu confesiunea ºi discursul 46 mai firesc ai putea face decît sã-i aminteºti foarte direct. Mai mult decît stilul laconic, sau cel poematic, reconstrucþii identitare. Aceastã reflexie între om ºi naturã, care stã la temelia volumului, se cuvine privitã chiar în sensul unui imanentism uºor dereglat: natura conþine ºi reacþioneazã la miºcãrile sufletului, în timp ce omul este golit de reziduuri ºi regândit existenþial: „nebunia e în pãdure ºi-n lac sau în decorator, nu în noi./ Ciorile ne-au privit cu ochii înþelegãtori ai tinereþii/ ºi nu ne-au ajutat sã ne Marius Conkan înþelegem mînia” (p. 8). Refuzând sã mai scrie despre el însuºi la modul frust ºi neconcesiv, Dan

Fãrã sã împãrtãºesc Sociu gãseºte o soluþie care nu doar îl scoate de CRONICA LITERARà DAN SOCIU neapãrat entuziasmul sub recuzita mizerabilistã, ci îi permite, mai ales, unanim al criticii, privind sã-ºi pulverizeze stãrile în ceilalþi ºi sã le apariþia ºi receptarea recompunã pornind de la spaþii exterioare. De aici, VINO CU MINE volumului Vino cu mine caracterul vag sau chiar ermetic al unor versuri ªTIU EXACT ºtiu exact unde mergem care, în loc sã vorbeascã franc despre experienþe- (Tracus Arte, 2013), cred limitã, le proiecteazã la distanþã, sub înveliºuri UNDE totuºi cã acesta este, imaginare: „Am adormit cu degetele tale în mine MERGEM dupã Cântece eXcesive, frãmîntîndu-mi încet maþele calde./ Cînd mã cea mai bunã carte de trezesc, frunzele copacului de dupã fereastra poezie a lui Dan Sociu. deschisã sînt de apã/ argintie, suspendatã” (p. 10). Tracus Arte, 2013 Cred, de asemenea, cã ar Un alt aspect, deloc discutat cu privire la acest trebui evitatã orice volum, este condiþia tranzitorie, între moarte/ somn suspiciune legatã de dimensiunea redusã a adânc ºi trezie, între conºtiinþa nocturnã ºi cea volumului (care are doar 28 de pagini), întrucât nu diurnã, pe care Dan Sociu o pune în scenã: „E e o noutate ca un poet sau altul (din orice generaþie vorba de viaþã bineînþeles/ ºi trenul e moartea. Dar ar face parte) sã reziste tocmai prin astfel de ce e tunelul. Tunelul e mama trenului” (p. 17). poeme ample ºi, de ce nu, revelatorii. Mai ales cã Aceastã condiþie este adesea ataºatã Dan Sociu propune o manierã ineditã de a gândi un somnambulului care, trãind între douã stãri poem ºi un volum. Dincolo de condensarea cãrþii extreme, se sustrage în mod iniaþiatic vieþii într-un singur poem narativ (segmentat prin tãieturi materiale. Or, volumul este construit plecând de la subtile), care curge cu o naturaleþe ireproºabilã a aceastã scindare a memoriei, a existenþei ºi a lumii gesturilor ºi a limbajului, se prefigureazã o care este depãºitã prin trecerea de la o materialitate cosmologie interioarã, care îºi întinde tentaculele derizorie, pe care Sociu o priveºte acum resemnat în aºa mãsurã încât cititorul poate trãi senzaþia ºi detaºat, la una cu potenþial regenerator (natura (indusã de conþinutul ºi tehnicile orchestrate) cã ºi avatarii ei): „el ºi cu mine am cosit iarba printre are în faþã o carte ºi un poem fãrã sfârºit. picioarele lor tinere/ pînã am curãþat pãmântul de Ceea ce frapeazã, încã de la prima lecturã a sub masã ºi aurul a dat în clocot peste livadã” (p. volumului, este felul în care aceastã cosmologie 15). interioarã se încheagã ºi începe sã îºi dezvãluie Pe de altã parte, chiar ºi structura volumului punctele de tensiune, pornind de la o strategie care, este gânditã ca o „rafalã” de stãri tranzitorii, care cu siguranþã, nu e la îndemâna oricãrui poet: ºi curge neîntrerupt de la un capãt la celãlalt. Chiar anume, observaþia meteorologicã. Amintirile, dacã, pe alocuri, tehnica ºi limbajul sunt de tip adâncimea mnezicã, legãtura poetului cu ceilalþi ºi reportaj, prin imagini fine ºi tãieturi imperceptibile, cu el însuºi sunt percepute ºi filtrate prin discursul aparent fad (ca o transcriere automatã mecanismul unei meteorologii interiorizate, care de date ºi informaþii) atinge, într-un sfârºit, devine, metaforic vorbind, pânza de pãianjen a expresivitatea. Relevante pentru corespondenþa poemului: „E interesant cum ne începem poveºtile dintre limbaj, stãri ºi miºcãrile naturii sunt chiar cu o descriere a vremii/ ca ºi cum am fi înþeles cã aceste versuri care sintetizeazã, în fond, strategiile primul lucru de spus despre noi/ e cã plouã, ninge, stilistice ale volumului: „Am cunoscut recent la Real, bate vîntul sau nu”; „Experþii sunt din ce în ce mai în frigul de la raionul de peºte/ o femeie care mi-a convinºi/ cã sediul memoriei nu e în creier, cã spus cã îºi aminteºte de pupilele mele nemiºcate/ amintirile sînt stocate în miºcãrile norilor/ în curenþii fixate pe cefele colegilor din faþã./ Începuse sã de aer, în vaporii de apã ºi în furtunile solare” (p. plouã/ era ultima ploaie din acea toamnã ºi ploaia 5). Atmosfera melancolicã ºi angoasantã a se oprise la jumãtatea ferestrei/ ca ºi cum n-ar fi volumului este creatã, astfel, ca fenomen ºtiut dacã sã cadã sau nu” (pp. 9-10). Aºa încât, meteorologic, deºi, pe alocuri, „meteorologia” poate amintirile, scenele de familie, întâlnirile erotice sunt fi înþeleasã ºi ca pretext pentru cãderea în memorie înnodate prin legãtura fireascã dintre percepþia de ºi punerea în luminã, prin discurs, a fragmentelor sine/a celorlalþi ºi fluxul naturii, pe fondul neliniºtii de viaþã trãitã sau imaginatã. De aceea, întregul care creºte odatã cu amplitudinea poemului. poem este un transfer al umanitãþii/ existenþei în Chiar dacã nu empatizez cu unele fragmente naturã, cea din urmã fiind cadrul ºi posibilitatea unei prea explicative ºi prozaice (lipsa de finisaj a unor 47 versuri fiind, probabil, intenþionatã), Vino cu mine nevolnicã prãdare” (Sunt porumbel într-o pustie), ºtiu exact unde mergem pune ºi mai multã presiune mãrturisind atât puritatea ºi fragilitatea proprie, cât pe volumele viitoare ale lui Dan Sociu. ºi vitregia vieþii. „O mulþime de îngeri vor veghea în poemul meu/ lãcrimat,/ Ce pradã uºoarã voi fi eu în poemul meu lãcrimat!”. Graþiela Benga vorbea în legãturã cu acest volum despre „dialogul cu transcendenþa, rugãciunea ºi zbaterea smeritã între neputinþã ºi eliberare”, dar dincolo de convenþia clar asumatã de Ana Pop Sîrbu ºi bine descrisã de comentatoare, convenþia experimentatã ºi de Sf.

CRONICA CRONICA LITERARà Augustin în Confesiuni, ºi de N. Steinhardt în Jurnalul fericirii, ºi, pentru a reveni la poezie, de Tudor Arghezi ºi de V. Voiculescu în poezia lor Ovidiu Pecican religioasã, se umple de conþinuturi lirice nutrite din Existã poeþi care dinamici interioare proprii, personalizate. ANA POP SÎRBU publicã tot ce scriu, Exod interior – altfel spus, ieºire înlãuntru, mizând pe prospeþimea, oximoronie surprinzând simultan contradicþia dintre EXOD INTERIOR pe actualitatea nemijlocitã sentimentul exilului ºi cel al imploziei, al dislocãrii Brumar, 2012 a creaþiei lor. Dar sunt ºi spre înãuntru – propune patru cicluri cu titluri ÎNGERUL DI N alþii care, conform unei alte sugerând rezidualul ºi glisarea dinspre starea de ZID geografii interioare, amânã, graþie cãtre diminuat ºi pãrelnic („I. Lava poeziei”, Brumar, 2011 ezitã, dispar ºi revin în „II. Gratiile timpului”, „III. Umbre” ºi „IV. ªoapte”), lumea literaturii, lãsând semn cã interiorul spre care poartã exodul este MORFOLOGIA rãgaz uitãrii sã stingã pustiit, debilizat, ducând spre un alt registru al NOPÞII zvonul primelor alãmuri ale existenþei, fantasmatic. Pare sã marcheze un limb David Press Print, 2014 receptãrii ºi reinventându- dincolo de tegumentul realitãþii, un purgatoriu: „Afarã se dupã rãstimpuri, chiar ºi nu se-ntâmpla nimic./ Zidurile erau tot umede,/ numai pentru a-ºi reafirma aceeaºi voce, aceleaºi Întunecate.// Mai departe/ Se vedea o grãdinã/ ªi teme. Ana Pop Sîrbu, debutantã literarã în Clujul câteva umbre,/ Cãutându-se/ Ca-ntr-o carte de echinoxist al anului 1970, a publicat primul ei volum vise” (Câteva umbre). Este o poezie nu a þipãtului, de autoare, Primãvara casei (1987) dupã mai bine ci a surdinei tot mai bine instalate („ªi peste toate de un deceniu ºi jumãtate de amânãri numai pentru aceste stingeri/ Va trece/ Ultimul/ Dangãt/ De a lãsa sã se scurgã un nou interval pânã la mare...”, ***). Aceeaºi Olimpia Berca vedea cum urmãtoarele ei volume: Îngerul din zid (2011), Exod „În Exod interior vocea liricã pare imunizatã interior (2012) ºi Morfologia nopþii (2013). Datoritã împotriva miracolului posibil”, luând „act de cadenþei neaºteptate a celei mai recente etape de vulnerabilitatea conºtiinþei sale, dar ºi de neputinþa creaþie – ºi din strategia publicãrii producþiilor proprii literaturii de a salva o existenþã”. Dacã este aºa, – în pofida diferenþelor de accent ºi de datare, atunci respectiva incapacitare soteriologicã a universul poetic al autoarei se desfãºoarã într-o cuvântului – document al decepþiei ºi al subþierii relativã unitate, punctatã, fireºte, de accente vitalitãþii – se dovedeºte pãrelnicã. Ea renaºte, fie particu-larizante. ºi pe o linie subþire, trecând din registrul diurn în Îngerul din zid, adevãratã carte a psalmilor cel nocturn, asemeni zilei care, chiar dacã se rezultatã dintr-o sensibilitate deopotrivã religioasã refugiazã în noapte, îºi continuã drumul. ºi dispusã sã valorifice elementele mitologice În Morfologia nopþii, cel mai recent volum precreºtine – încã din titlu îngerul zidit aminteºte apãrut al autoarei, înserarea anunþatã în placheta de Ana lui Manole, trimitere sofisticatã, ºi totuºi anterioarã s-a instatat deja cu drepturi depline. transparentã, la identitatea onomasticã a autoarei Monografierea înnoptãrii sufleteºti, dar ºi a timpului – pare o tentativã bine camuflatã de autoportretizare. subiectiv, pare sã ofere pretextul ºi scenografia Dincolo de banalul cotidian, prizonierã, totuºi, în genericã a noii desfãºurãri lirice a autoarei. Dupã cuprinsul acestuia, ipostaza liricã a scriitoarei se cum conchide într-un loc ºi Petru M. Haº, interogheazã asupra propriului destin, apelând la „Caracteristica importantã a acestei poezii, dincolo rugãciune: „Ce îmi vei face, Doamne, acum/ Când de sensibilitatea poeticã aparte, neliniºtea foile din cartea mea/ Tãcute sunt ºi nimeni nu le subiacentã ºi expresionismul apocaliptic, este vede/ Decât Mãria Ta în mare milã...” (Când foile dificultatea sa care, dincolo de a fi una cãutatã, îºi din cartea mea tãcute sunt...). În fond, predominantã are originea tocmai în acurateþea ºi profunzimea e tristeþea („Doamne, iar plâng pe-a Ta cãrare/ ieºite din comun ale dramei lirice”. Dramã, Mierea pãcatului o-ascund,/ Iar graiul mi-e aºa cum sentiment paroxistic pus în tuºe aspre, surprind pasul/ E tot pleºuv ºi-nghesuit”, ªi apele se-ntorc „Singurãtate,/ Cuvinte cãþãrate/ Pe frânghia nopþii,/ din cale), dar ea coexistã cu sentimentul ocrotirii Prãbuºite în ring,/ Pe pãmântul uscat” (Ring), divine („ªi mã veghezi în încercare mutã/ Sunt stabilind un peisaj subiectiv de mare sicitate, noapte ºi sunt zi în mila Ta”). Astfel, eul liric se re- caracteristic solitudinii extreme, nesubîntinse de 48 cunoaºte într-un „porumbel într-o pustie/ ca-ntr-o speranþã. Nu mai e nici zborul mistic o salvare, acum: „Auzi cum se retrage în tine/ Lama de cuþit./ bucsau. Reinventarea ca prozator nu rãmâne fãrã Frigul funiei fãrã formã”.// Fluturii trec prin neant,/ urme în poemele publicate acum, cãci multe dintre Îmbrãþiºându-te./ Lumina, cu aburii ei subþiri/ ele par sã reia trama din roman – fãrã dramatismul Deschide venele” (Zbor mistic). Dimpotrivã, peisajul ºi tensiunea de acolo. Nanabozo reface scenariul însuºi e ca un þipãt („Dupã-amiazã purpurie./ unui ins meditativ, fãrã proiecte majore de existenþã, Secunde de fum./ Strigãt în peisaj.”). Inteligenþa a dar prins în angrenajul subtil al micilor planuri de zi devenit ºi ea opresivã (conform poemului Carcerã, cu zi. Rezultã de aici o derivã cotidianã calmã, dar numitã creier). Programaticã pentru stadiul de în relieful cãreia se pot ghici pasiuni stinse: „dacã regresie vitalã prezentã în volum pare piesa liricã nu aº scrie acum aici/ aº citi sau aº dormi sau aº/ Veninul: „Rugina poemului nu-mi mai rãspunde./ mângâia câinele// mi-aº cãuta o bursã în Germania/

Sofiºti înceþoºaþi aºteaptã./ Ascult cum se scufundã / poate chiar o slujbã// aº aculta the doors/ aº sta CRONICA LITERARà metafora./ Despic gâtul cãrþii,/ Din ea cad/ Caii de întins/ m-aº gândi la ritmurile unor femei/ la extazul aramã ai vieþii”. lor în clipa supremã// aº medita încercând/ sã dizolv Ana Pop Sîrbu scrie o poezie deopotrivã orice reprezentare/ mi-aº coordona câmpurile existenþialã ºi livrescã, precum poeþii Echinox-ului. energetice / aº levita în minte// ºi câte ºi mai câte”. Aceasta este însã o caracteristicã insuficient de Cele mai memorabile imagini din Nonabozo precisã pentru o situare a ei în ansamblul poeziei pun în scenã hiperactivitatea personajului confesiv, contemporane în mers. Aº spune cã, mai degrabã, care pare sã-ºi antreneze deopotrivã muºchii ea se apropie de Mariana Marin, de Angela exteriori ºi membrana interioarã a inteligenþei. Marinescu ºi, mai ales, de Marta Petreu, poate fãrã Integrat în existenþa unui personaj aflat în virulenþa lor, dar înruditã cu filonul suferinþei acute permanentã miºcare dar care nu evolueazã de fapt, pe care aceste „troiene” – cum ar fi spus Euripide principiul Mens sana in corpore sano e luat acum – îl þes ºi îl deapãnã. „Carte care tinde sã ºteargã peste picior într-un discurs doar aparent neutru: frontiera dintre existenþã ºi creaþie”, spune Petru „douãzeci de flotãri/ trezeci de genuflexiuni/ douã M. Haº, dar, de fapt, stil de amplasare în existenþã reprise de abdominale/ diferite rotiri aplecãri flexii/ ºi de stilizare a acesteia în literaturã... Ana Pop rãstimp în care/ te-nchipui ba atlet/ ba ascet/ ba Sîrbu îºi despleteºte ºi împleteºte, prin el, top model/ ba trapezist/ ba mare macho”. Acest sfâºierea, dându-i expresivitate liricã ºi cucerindu- cotidian much ado about nothing se manifestã, în ºi un loc propriu în poezia românã actualã. poezia lui Nimigean, printr-o foarte interesantã gimnasticã a perspectivei – o modificare, adicã, a unghiului de a privi fapte cât se poate de obiºnuite. În micul poem care deschide volumul, pledoaria pentru lucrurile de dincoace „de-al doilea cer” e cum nu se poate mai evidentã: „dacã stingi becul închizi monitorul/ priveºti doar lumina verzuie/ sau beculeþul roºu al boxei// dacã începi sã distingi/ pulsaþiile ritmice// nu se va-ntâmpla nimic spectaculos/ în niciun caz nu vei pluti prin încãpere/ Alex Goldiº ºi nu cred cã vei trece mai departe de-al doilea cer// dar va fi totuºi/ un bun sfârºit al zilei”. Nu ºtiu Pe fondul unei tot mai dacã de o adevãratã religie a imanentului poate fi O. NIMIGEAN acute aplatizãri valorice a vorba în poezia lui Ovidiu Nimigean – sintagma pare poeziei în ultima perioadã de tot deplasatã prin preþiozitate –, însã e clar cã – fapt care explicã, deºi nu versurile din Nanabozo vizeazã, toate, o în totalitate, acordarea respiritualizare a banalului. Un poem se intituleazã premiului USR unui poet chiar Aura efemeridelor: „o anumitã nuanþã-a NANABOZO mediocru precum Eugen frunziºului/ (verdele bãtând vag în cãrãmiziu/ pe Suciu, cu volumul Þeasta coroana bãtrânului pãr)/ care nu doar sã-þi arate/ –, noua carte a lui O. cã se-apropie toamna/ ci sã te clatine-ncet/ ca o Nimigean reprezintã o gurã brizã uºoarã// sau lobodele înalte cu tija lemnoasã/ Cartea Româneascã, de aer proaspãt. Deºi, ºi frunzele viºinii// sau castraveþii/ galbeni ºi rotunzi/ 2014 trebuie spus de la început, ca niºte dovleci// sau florile târzii ale fasolei/ ºi-ale volumul nu reprezintã o zmeurei/ de-acuma stranii/ ºi inutile/ frumoase în noutate nici din unghiul poeticii lui Nimigean, nici ele însele”. din acela al imaginarului predilect. A nu se înþelege de aici cã poezia lui O. Autorul Nanabozo-ului, cãci aºa se numeºte Nimigean se angajeazã total într-un pact cu placheta în cauzã, nu pãrãseºte pendularea între minimalismul. Al treilea ciclu al volumului, Studio abstracþia livrescã ºi fina notaþie cotidianã, deºi cu vedere spre poieniþa druidicã, un poem amplu probabil cã balanþa înclinã sensibil spre ultima. De de aproape 40 de pagini, recupereazã în forþã ceva fapt, dacã e un sequel, Nanabozo poate fi privit în din vizionarismul care se lãsa abia întrevãzut în continuitatea directã a imaginarului consacrat în prima parte a volumului. Redactat într-un stil excelentul roman de acum câþiva ani, Rãdãcina de aglutinant – conceput, cu alte cuvinte, ca o lungã 49 enumerare de obiecte ºi de scene –, textul dã se poate de firesc lângã reverii de calm ºi izolare: „În seama de capacitatea de îngurgitare totalã a realului poieniþa druidicã a fost trasat cercul roºu. N-ai vrea în poem. Aglomerarea de imagini nu acoperã, însã, sã intri, dar creierul îþi cade în centru ca o bulã de cele douã dimensiuni esenþiale ale imaginarului lui mercur. Pe suprafeþele fluide crezi cã desluºeºti, din Nimigean: pe de o parte, intimitatea (de nu chiar a patra dimensiune, în imaginile deformate, instabile, singurãtatea) orgolioasã a celui retras în „studio”-ul ceva ce aduce cu: figura buhãitã a lui Orson Welles cu vedere privilegiatã spre realitate – ºi, pe de altã din Touch of Evil, balansarea hamacurilor pe parte, neliniºtea participantului la cele mai acute Cruciºãtorul Potemkin, cursele de skateboards în probleme ale cetãþii. Rezultã de aici un poem total, Paranoid Park, ceaºca de cafea din Usual Suspects, de descendenþã ginsbergianã, de vreme ce sub gura cãscatã a lui Kane, rostind Rosebud. Poieniþa reflectorul scriitorului se aflã pe „Tinerii aceºtia druidicã e o pãdure de sequoia, strãbãtutã de lumina frumoºi ºi obtuzi, în care se conjugã/ hormonii ºi din Vertigo”. ideologiile. Ei vor moºteni pãmântul, ei vor/ lua totul Pasajul citat mai sus dã seama, ca puþine de la capãt. Ei vor cânta din nou Sfântã tinereþe/ altele, de libertãþile pe care ºi le asumã poezia lui legionarã ºi îºi vor aminti cu mândire cã s-au nãscut O. Nimigean: asimilarea, cu aceeaºi relaxare, a în/ URSS. Ei se vor juca la butoane. În ei se coace realului ºi a virtualului („poieniþa druidicã” e creaþia oroarea./ Bãtrânii aceºtia infernali ºi înduioºãtori, de laborator a intelectului poetic), precum ºi cu pete maro/ pe faþã, pe mâini, care n-au înþeles suprapunerea naturalului cu artefactul. Aceastã pânã la urmã nimic./ Prostia, nesãþioasã, miºcând dezinvolturã stilisticã ieºitã din comun, ce face ca peristaltic din duoden”. Remarcabilã, în amplul cele mai neverosimile dimensiuni ale realitãþii sã poem, e identificarea cãii celei mai scurte – ºi mai nu intre niciodatã în vreun conflict de interese compatibile! – între socialul angoasant ºi intimitate, poetice, e principala calitate a poetului, actualizatã de vreme ce pasaje de criticã a actualitãþii stau cât cu vârf ºi îndesat în recentul Nanabozo.

50 Margento Spre parapoetic; arhitectura poeziei, cã, la rândul lui, McCaffery are un talent unic de a poezia arhitecturii completa în mod sclipitor ºi nãucitor referinþele altora – poate cã ar fi fost foarte utilã o extindere a În recenta sa carte, The Darkness of the contextului parapoetic ºi la poezia digitalã de azi; Present. Poetics, Anachronism, and the Anomaly existã un capitol intitulat inspirat „From Muse to (University of Alabama Press, 2012), Steve Mousepad. Informatics and the Avantgarde”, dar UNGHIURI ªI ANTINOMII McCaffery vorbeºte despre necesitatea gãsirii unei acolo autorul se mãrgineºte la a discuta în amãnunt „parapoetici”, o poeticã simultan în(tru) ºi alãturi de miºcarea Flarf ºi „scrierea necreativã” a lui Kenneth poezie, gata sã uzeze de posibile intersecþii ºi Goldsmith, interesante în sine, dar fãrã prea mare comunalitãþi cu alte arte ºi discipline ºi capabilã sã relevanþã în cadrul exploziei actuale a poeziei facã poezia din nou relevantã ºi atractivã într-o digitale ºi computaþionale. În ultima sa carte, din epocã în care aceasta nu mai este consideratã 2012, New Directions in Digital Poetry (Continuum importantã. Domeniul pe care el însuºi îl propune Press), C.T. Funkhouser enumereazã ºi pentru dezvoltarea parapoeticii este arhitectura, analizeazã în detaliu, la un moment dat, printre însã nu orice arhitecturã. Deºi, în mod caracteristic, aceste noi orientãri, poezii ºi poetici digitale McCaffery gãseºte antecedente bogate ºi multimedia care integreazã interactiv cititorul nu convingãtoare pentru legãturile dintre poezie (sau numai prin actul lecturii, ci ºi corporal, prin reacþii literaturã, în general) ºi arhitecturã (sau site, locus), vocale ºi chiar tactile (cazul deja celebru al de la Aristotel la (cum era de aºteptat) templele de proiectului Touch al lui Serge Bouchardon, de pildã). cuvinte ale lui George Herbert, John Donne ºi mulþi Interacþiunea fizicã ºi pregnanþa trupescului în relaþia alþii, arhitectura la care se referã el nu este deloc cu poezia digitalã ºi cu new media este un subiect una tradiþionalã, ci una a dezechilibrului, a de cercetare ºi pentru alþi autori contemporani – „anarhitecturii”, a axonometriei, a diagramizãrii ºi Laura Shackelford, printre cele mai recente paragramaticului, a clinamenului (cu exemplificãri contribuþii. aplicate ºi avizate din arhitecþi ca Arakawa & Gins, McCaffery vorbeºte despre o „schizopoeticã” Constant, Eisenman, NATO, i.e. Narrative a persoanei versus corp arhitectural ºi insistã Architecture Today alias „Nigel [Coates] and the asupra importanþei legãturii dintre trupul propriu-zis Others” etc.; de altfel, lui Constant ºi Arakawa & ºi corpul ca/în arhitectura conceputã de inovatorii Gins le dedicã un captivant capitol special, la care enumeraþi mai sus. Deºi vorbeºte de (para)poeticã voi reveni succint puþin mai jos). ºi poezie în mod insistent ºi (în celelalte capitole) Referinþele poetice contemporane – John extrem de avizat, criticul nord-american uitã de asta Cage ºi Jackson Mac Low, Bruce Andrews ºi Ron tocmai când ar fi fost mai mare nevoie sã dezvolte Silliman, chiar ºi Ronald Johnson – îl plaseazã subiectul, pierzându-se (la un moment dat la evident pe autor în spectrul în care se simte cel propriu, într-un capitol special dedicat labirintelor) mai bine, cel al poeziei conceptuale ºi LANGUAGE. în labirintul analizelor arhitectonice. Or, tocmai Poate de aceea dintre trimiteri lipseºte una la Mark dezvoltãrile recente din poezia digitalã i-ar fi servit Strand ºi la modul în care acesta, în prefaþa poate ca cea mai bunã exemplificare ºi sprijin în cunoscutei antologii de forme poetice realizate argumentaþie, pe lângã antecedentele pe care le împreunã cu Eavan Boland, vorbea de stãpânirea gãseºte în avangarda tradiþionalã ºi în poeþi bunã a formelor ca de construirea impecabilã a unor consacraþi de decenii (ca inovatori), cum ar fi Clark clãdiri (plecând de la locul comun, menþionat ºi de Coolidge. McCaffery în cartea sa, al cuvântului pentru strofã Pe lângã importanþa trupescului atât în din englezã, „stanza”, provenind de la cuvântul italienesc pentru camerã), în timp ce un poem direcþiile recente în poezia digitalã, cât ºi în realmente împlinit este unul în care aceste clãdiri arhitectura anti/non-funcþionalã, aº mai fi sugerat sunt locuite de oameni vii ºi înconjurate de un autorului (ºi o voi face ºi într-o dezvoltare în englezã ambient cu care interacþioneazã continuu. Asta a acestor note) ºi relevanþa, în ambele domenii, a cred cã i-ar fi folosit lui McCaffery mai ales acolo calitãþii de rezident a „cititorului” de poezie digitalã unde vorbeºte despre trecerea, în cazul arhitecturii ºi a beneficiarului-spectator în arhitectura lui Constant, de la formal la ambiental. situaþionistã sau postmodernã în general. În afarã de implicarea fizicã, senzorial-corporalã a ambilor, De la trupesc-arhitectonic la trupesc- ei împãrtãºesc faptul de a locui ºi a se deplasa digital; poetica efemerului (prin labirintul din) poemul digital interactiv ºi, deci, metamorfic, ca ºi prin clãdirea-oraºul proiectate de, Dar, dincolo de asemenea amãnunte – pe care sã zicem, Constant sau Arakawa & Gins. Dacã le-aº enumera chiar ºi pentru amuzament, pentru termenii de postmodernist sau deconstructivist nu 51 actuali, cei de postmetafizic ºi postuman(ist) sunt Funkhouser „noduri ºi ramuri”; la noi a scris despre mult mai adecvaþi, în principal prin circumscrierea asta competent Felix Nicolau). Una din cãile de arhitectonicului nu ca atemporal ºi ca prezenþã, ci evadare din acest tipar este aproprierea de cadre, ca provizoriu, variabil ºi reconfigurabil, prin moduri ºi medii tipice altor operaþiuni sau activitãþi, arhitecturã nu ca permanenþã fixã, ci, mai degrabã, inclusiv artistice, ce aparþin spaþiului virtual. De ca eveniment, chiar ca happening (ce se poate pildã, jocurile pe calculator. Un nume important aici relua dupã bunul plac al „locatarilor”, de vreme ce este cel al lui Jim Andrews, autorul unuia dintre e, de fapt, mereu reajustabil). Aceasta e, însã, ºi cele mai reuºite experimente în aceastã direcþie – una dintre trãsãturile cele mai pregnante ale poeziei Arteroids. Formatul unui joc cu... asteroizi este digitale actuale care nu numai cã nu a dat nicio readaptat într-unul în care utilizatorul vâneazã operã „majorã”, nicio capodoperã „perenã” („no cuvintele (arteroizii limbii) perindându-se pe ecran work for the ages”, dupã cum spune Funkhouser), într-un „rãzboi al poeziei contra ei însãºi ºi a forþelor UNGHIURI ªI ANTINOMII dar nici nu mai participã la aceastã paradigmã, cãci platitudinii”. Un experiment încã mult mai reuºit ºi pentru ea efemeritatea (alãturi de interactivitate ºi mai complex (accesibil pe aceeaºi paginã de versatilitate proteicã) este ºi calitate tipicã prin internet, vispo.com) este dbCinema – de la jocuri excelenþã ºi rezultat inerent mediului specific virtuale, aici se trece la artã multimedia. O interfaþã (virtual ºi/sau internaut). Printre asemenea ca de program de graficã avansatã îi oferã efemeride (unele cu, de fapt, realã greutate, ºi utilizatorului posibilitatea unor nenumãrate setãri la informaticã ºi poeticã...) ce au dispãrut deja de pe „pensulele” ºi „striaþiile” acestora pentru a crea web, personal regret cel mai mult programul Erika, propriul cinema pictural, definit de Andrews ca dezvoltat de Jim Carpenter, care scria poeme „graphic synthesizer and langu(im)age processor”. convingãtoare în stilul cutãrui mare poet american, Voi da un singur detaliu doveditor al complexitãþii folosind vocabularul altui cutare mare poet acestui real laborator multimedia: utilizatorul îºi american, dupã alegerea utilizatorului care mai poate seta inclusiv „culorile” folosite în picturi, dar putea selecta, între anumiþi parametri, ºi subiectul vopseaua respectivã e, de fapt, realizatã la rândul ºi/sau forma poemului. ei din imagini gãsite de program pe internet ºi corespunzãtoare temei alese – de unde ºi Performance în poezia digitalã – prin calamburul langu(im)age. Cine este aici virtual la interactiv – utilizatorul-poet-performer performatorul ºi autorul? – „cititorul”, utilizatorul însuºi; iatã o maximã realizare a dezideratului De la arhitectura ca eveniment, de la poezia tuturor poeziilor ºi poeticilor moderne de implicare ca arhitecturã ajustabilã ºi trupeascã pe de o parte, a cititorului în compunerea ºi în compoziþia ºi axonometricã/dezechilibratã pe de altã parte, ºi poemului. Dar ce poezie e asta ºi despre ce fel de de la interactivitate ºi ambiental, de la toate acestea, poem e vorba? deci, pânã la performance nu mai e decât un pas. Din nou, McCaffery scrie remarcabil despre Temporal-codat-performativ – performance-urile Dada „clasice” ºi, tangenþial, programarea în poezia digitalã ºi în... despre performance poetry, atunci când cea tradiþionalã comenteazã poetica (în particular înregistrãrile zilnice ºi unilaterale din Fidget) de „uncreative Un nume de referinþã atât în teoria, cât ºi în writing” a lui Goldsmith, deja amintitã aici. Dar existã practica poeziei digitale, pe care îl putem lega de o dimensiune performativã esenþialã în poezia aceastã întrebare este cel al lui John Cayley. În digitalã pe care o voi menþiona acum doar în treacãt, volumul realizat de Adelaide Morris ºi Thomas pentru cã þelul acestor note nu este doar sã dezvolte Swiss, New Media Poetics: Contexts, Technotexts, ramificaþiile relevante din poezia digitalã legate de and Theories (MIT, 2006), Cayley are un articol pe subiectele prilejuite de cartea respectivã, ci sã care îl consider de referinþã în domeniu, mai ales traseze un graf, în care sã punã în legãturã aceste în ce priveºte întrebarea noastrã. În „Time Code subiecte (poeticul ca trupesc arhitectonic ºi/sau Language: New Media Poetics and Programmed performativ) cu domenii surprinzãtoare din poezia Signification”, Cayley pune întrebarea diferenþei ºi poetica de azi – poezia digitalã, inclusiv între poezia tradiþionalã ºi cea digitalã, în principal dimensiunea ei performativã, reprezintând doar unul prin prisma relevanþei programãrii informatice ºi a dintre aceste domenii în mod neaºteptat conexe. implicãrii sau impactului codului (limbajului de Dar sã desenez mai întâi aceastã ramurã a discuþiei programare) asupra limbajului poetic. Nu e locul cu câteva consideraþii foarte succinte despre aici sã facem o analizã amãnunþitã a poeticii lui performance în poeziile digitale. Cayley, dar cred cã este mai mult decât util sã O sursã capitalã a dimensiunii performative a punctãm mãcar douã chestiuni ce sunt convins cã poeziei digitale este modalitatea ei (actualmente) vor rãmâne „clasice”. esenþial interactivã. Poeþii contemporani vor sã În primul rând, poetul ºi cercetãtorul canadian scape de paradigma deja „clasicã” a hiperliteraturii, identificã elemente de programare informaticã – în cea în care inteactivitatea se reducea la alegerea sensul de codare a semnificaþiei prin elemente de de cãtre cititor a anumitor trasee prin labirintul creat limbaj extralingvistice (cod) – inclusiv în poezia 52 de autor/programator (paradigmã numitã de tradiþionalã ºi, astfel, concluzioneazã cã programarea este inerentã limbajului poetic în Stewart (University of Chicago Press, 2002). În genere, o concluzie pe care aº numi-o, fãrã mãsura în care lirismul e dimensiune a exagerare, istoricã. subiectivitãþii, argumenteazã poeta-eseistã în În al doilea rând, dupã ce analizeazã labirinturile de argumente ºi exemplificãri diversele variante contemporane de contaminare strãlucitoare privind viaþa simþurilor ºi a trupului reciprocã a codului ºi a limbii în poezie, pune în poezie, iar timpul este, apud Kant, modul problema diferenþei dintre programarea activã în subiectului de a se percepe pe el însuºi, atunci poezia tradiþionalã ºi cea din poezia digitalã. lirismul ºi, de fapt, poezia în general e numãrãtoare Concluzia este, iarãºi, una deosebit de (i.e. metricã) senzorialã ºi rostitã a timpului, fie interesantã: în poezia digitalã, timpul devine parte cã e fãcutã de Hesiod, de Traherne în centenarele integrantã din strategiile de semnificare (prin sale (ca gen poetic, la un loc cu cento-urile ºi nu programare), cãci avem de a face cu un program numai) sau de Wallace Stevens în eufoniile lui care ruleazã ºi al cãrui proces (prin parcurgerea subtile ºi, totodatã, pãtrunzãtoare. UNGHIURI ªI ANTINOMII paºilor algoritmici) este tocmai sursa poemului ºi Gãsesc interesant cum excursuri erudite ºi a specificitãþii sale în desfãºurare. Este cea ce aplicate în poezia anticã ºi clasicã pânã la cea face în mod explicit Cayley în poemul sãu modernã ºi contemporanã, inclusiv avangardistã, multimedia Wotclok, care e accesibil ºi pe internet, indicã drept fundamental poetice dimensiunile care un poem performance în care trecerea timpului sunt esenþial caracteristice ºi poeziei digitale – (ºi, de fapt, cronometrarea) devine parte esenþialã temporalul ºi numericul. În termeni aristotelici, asta în generarea poemului. ar fi o tautologie, dar chiar ºi când timpul se defineºte aristotelic ca numãr, aici avem totuºi o Temporal-liric versus/i.e. temporal-digital? distincþie, numãrul ca metru poetic, în primul caz, ºi ca element esenþial al algoritmului ºi programãrii, Este, cred, foarte interesant cum rolul esenþial în al doilea caz. Dacã, aºa cum îl citam pe Cayley al timpului este subliniat ºi de cercetãrile recente mai sus, programarea codatã/„informaticã” este o care se concentreazã asupra poeziei ca gen literar dimensiune inerentã poeziei de toate felurile, (tradiþional ºi/sau avangardist), dintre care cele mai inclusiv celei tradiþionale, iatã cã acum ajungem ºi relevante sunt analizele dedicate poeziei lirice ºi la reciprocã – ceea ce ar fi caracteristic în mod punerii sub semnul întrebãrii a subgenului ca atare. specific poeziei digitale e gãsit definitoriu ºi pentru Tema este prezentã nici mai mult nici mai puþin lirismul ºi poezia tradiþionalã în general. Suntem decât chiar în titlul unei culegeri recente de studii cumva victimele unei iluzii optice? de poeticã întocmitã de J. Mark Smith, Time in Time. Short Poems, Long Poems, and the Rhetoric Parapoetic-paracorporal; trupul ca timp, of North American Avant-Gardism, 1963-2008 timpul ca trup; numeric-formal-performativ (McGill-Queen’s, 2013). În capitolul semnat de Rachel Blau DuPlessis, reputata poetã ºi Înainte de a încerca sã rãspundem, sã nu poeticianã ia (în mod programatic) „toate” definiþiile scãpãm din vedere celelalte câteva aspecte (câteva zeci) care s-au dat de-a lungul timpului implicate în aceastã discuþie: trupescul ºi poemului liric ºi le desfiinþeazã pe rând, dovedindu- performativul. Am trecut în revistã deja câteva le ca marcate de prezumþii tipice anumitor momente lucruri ce þin de dimensiunea performativã a poeziei istorice ºi contexte culturale sau inter-genuri sau, digitale. Cum rãmâne cu trupescul? Dacã poetica pur ºi simplu, dând contraexemple rãsunãtoare. digitalã este o parapoeticã, este trupescul aferent Dincolo de dimensiunea temporalã inerentã (istoric unul paracorporal? ºi cultural), autoarea înclinã în final (dupã analize Din nou, înainte de asta, ar fi alte întrebãri de competente care situeazã lirismul în contextul pus, întrebãri pieziºe, sã le zicem. Care e viaþa poemelor de amploare – poundianã, obiectivistã sau numerelor în poezie? Viaþã metricã, de bunã seamã, serialã etc.) nu spre o definiþie anume, ci spre ºi, datã fiind diversitatea ºi istoria prodigioasã a caracteristicile liricului aºa cum au fost identificate diverºilor metri, am putea spune kilometricã. de Charles Altieri: intensitate, plasticitate ºi Dincolo de glumã, aº face câteva mici notaþii legate implicare (inter-subiectivã ºi în poem). de firul discuþiei. În sensul de metru (ºi nu numai), Dacã atunci când zici liric te gândeºti, poate, numerele sunt invocate de Shakespeare în sonete. prima datã la Sappho, atunci, într-adevãr, cele trei Bãnuieºti acolo o intimã legãturã între ele ºi timp, caracteristici de mai sus i se potrivesc mãnuºã; ca ºi cu trupescul, dat fiind tonul general, erotismul sau, mai degrabã, îi vin ca turnat ºi chiar foarte greu ºi obsesia aproape apocalipticã legate de viaþa mulat pe trup. La cine este mai intens resimþit ºi vieþile viitoare (în, prin ºi dincolo de artã). ªi trupescul ºi mai interpersonal-dureros scurgerea Goethe numãra picioarele hexametrilor bãtând inexorabilã a timpului (odatã cu plasticitatea de darabana (cu degetele, deci... digital...) pe spatele neºters a orizontului în care e invocat zeul sau, iubitei adormite, urmându-i, de fapt, în elegiile lui mai ales, zeiþa)? ªi, mai departe, dacã spunem romane, pe Horaþiu ºi, mai ales, pe Catul ºi temporal, trupesc ºi liric trebuie sã amintim o carte Properþiu. Vedem în toate astea deja o misterioasã monumentalã apãrutã acum mai bine de zece ani, legãturã între istorie ºi trupesc, chiar erotic, prin Poetry and the Fate of the Senses, de Susan numãrul metrului, aºa cum spuneam cã e de vãzut 53 ºi în sonetele shakespeariene. De fapt, într-un actoricesc – în care recitatorul urmãreºte în primul studiu recent din volumul Shakespeare and Donne. rând sintaxa ºi curgerea retoricã a enunþului, ºi mai Generic Hybrids and the Cultural Imaginary puþin metrica, ingambamentele ºi toate celelalte –, (Fondham, 2013), volum editat de Judith H. Tsur propune o schimbare a întregii paradigme. Andersen ºi Jennifer C. Vaught, Jennifer Pacenza El argumenteazã cã ritmul poemului nu este dezvoltã un concept propriu în analizele privind metrul redat (sau nu) prin recitare ºi fãcut aparent jocurile de cuvinte legate de moarte (moartea ca (sau nu) prin diverse opþiuni ale recitatorului, ci moarte sau ca orgasm) în erotica shakespearianã, provine din calitatea inerent performativã a poeziei precum ºi în cea a poetului metafizic. E vorba de ºi din modul cititorului de a interpreta metrul ca „timpul întrupat” (embodied time), un trop prin care purtãtor de semnificaþie. A citi poezie, a fi cititor de personajul liric se elibereazã de mortalitate ºi poezie înseamnã a o performa. ªi nu ar exista ritm trupesc tocmai prin prelungirea sau reiterarea fãrã aceastã performare inculcatã în actul poetic orgasmicului în poem (autoarea face cu prilejul ãsta însuºi. Cu metodele empirice cu care a început de ºi niºte foarte interesante distincþii între cei doi poeþi, prin anii 70 ºi ajungând pânã astãzi la radiografiile dar asta nu ne intereseazã acum). Aceasta este computerizate ale accentelor, frecvenþelor, treimea cu care lucrãm noi aici: trupul [(ne)muritor tonalitãþilor etc. din diverse recitãri, Tsur continuã ºi erotic sau arhitectonic], timpul ºi numerele. sã aplice de cele mai multe ori foarte convingãtor Dar n-am terminat cu numerele – nici n-avem în studiul prozodiei ºi cu rezultate formidabil de cum, doar nu degeaba le întorcea Pitagora pe toate relevante ºi utile, ºtiinþele cognitive, munca de feþele. În Remedia Amoris, Ovidiu spune: „at tu, laborator informatic ºi accentul pe implicarea quicumque es, quem nostra licentia laedit,/ si sapis, senzorialã decodificatoare a cititorului/recitatorului ad numeros exige quidque suos” – „dar tu, oricine- în performance. Ceea ce reþinem noi de aici pentru ai fi, afectat de licenþele mele,/ aºeazã, de ºtii, discuþia noastrã este performativul inerent poeziei numãrul cuvenit unde trebuie” [pune fiecãrui lucru ca dimensiune trupesc-senzorialã a ritmului în numãrul propriu, care îi corespunde]. În afarã de recitare, dar analizatã la maximã fineþe în mod digital. apostrofa whitmanianã avant la lettre din primul vers ªi, din nou, receptare ca performare ºi, deci, ºi de pledoaria pentru metrul elegiac, pe care l-a creare. ridicat la nivel de artã supremã ºi marcã stilisticã Dacã vreo câteva paragrafe mai sus vedeam proprie incofundabilã, reuºind (cum se înþelege cã cum timpul ºi numãrul se întrepãtrund ºi aproape îºi propune încã din aceste douã versuri) sã se suprapun, aici vedem aceeaºi simbiozã între acopere cu el toate registrele imaginabile, Ovidiu trup ºi numãr, ceea ce este, poate, mult mai mai face aici ceva care nu are cum sã nu ne sarã neaºteptat ºi mai ademenitor. în ochi când cãutãm rãspunsuri la întrebãrile din Privit la microscoapele ºi telescoapele aceste note: îl cheamã (ironic, dar îl cheamã) pe informaticii, trupescul (angajat în performance cititorul-ascultãtor sã participe la compunerea ºi poetic) nu devine, cum intuiam mai sus cã ar fi în chiar ajustarea poemului (ºi, de fapt, a poeziei în poezia digitalã (ºi chiar este), paracorporal, ci – i- genere). Cum? Prin numere (asignate oricãrui aº spune – ultracorporal. Dacã în poezia digitalã [lucru, cuvânt, idee] în mod ºi pitagoreic ºi... digital) se vrea din ce în ce mai mult o implicare inclusiv ºi prin performare. Zice, am putea „traduce”, poetul: corporal-senzorialã a trupului, ceea ce înseamnã forma poeticã este interactivã, pentru cã forma e o tranziþie (cu hibridizãrile inerente) de la virtual la per-form-are. un paracorporal care, în cazurile cele mai avansate ºi reuºite, (re)potenþeazã corporalul, în aplicaþiile Trupul ca numãr; trupul performance ºtiinþelor cognitive în domeniul performativului, poetic ultracorporalul se referã la senzorialul care e ºi foton, ºi univers atoatecuprinzãtor, ºi motor ºi sens În concluzie, poemul este interactiv ºi al poemului. performativ „de la naturã”. Atât în sens digital, cât ªi ca o scurtã parantezã, e surprinzãtor – dar ºi tradiþional. Însã Ovidiu spune asta în principal ºi deosebit de fertil, cred – sã vezi în ziua de azi cã fãcând referire la prozodie. Nu e singurul, analizele cele mai riguroase (chiar computerizate) bineînþeles, dar el e confirmat de unul dintre cei mai ale poemului în ºi ca performance se întâlnesc cu mari prozodiºti moderni ºi contemporani într-un cele mai îndrãzneþe experimente din domeniul mod extrem de relevant aici. În tomul sãu Poetic performance poetry ºi sound poetry, unde poetul Rhythm. Structure and performance. An empirical (Henri Chopin, ca sã dau numai un exemplu) îºi study in cognitive poetics (Sussex Academics, exploreazã (de câteva decenii bune deja), prin 2012, a doua ediþie, bogat adãugitã, a celei deja intermediul tehnologiilor moderne, sursele masive din 1998), legendarul Reuven Tsur face fiziologice ale sunetului ce devin, astfel, expandate, niºte remarci foarte interesante. Când discutã distorsionate, metaprocesate, însuºi performance- modurile (modern) tradiþionale de a diferenþia ritmul ul. Atât pentru analizã, cât ºi pentru reprezentaþie, poetic în recitare în douã mari categorii, cel atât pentru Tsur, cât ºi pentru Chopin, trupescul trubaduresc – prin care poetul-performer este performativ, a avea trup înseamnã a trãi ºi a accentueazã calitãþile metrice ºi formale ale se manifesta poetic. Trupurile noastre sunt fiecare 54 poemului în cadrul recitativului public – ºi cel poezie, ºi deci spectacol. Inteligenþã artificialã ºi trup al maºinii; cãutarea probabilisticã stohasticã – o formã de poetic computaþional; formã poeticã ºi cãutare euristicã bazatã pe traversarea aleatorie transcoporal; generarea poemului prin cãutare (dar cu tendinþã spre soluþiile bune) a unui anumit în spaþii de stãri spaþiu de stãri. Spaþiul de stãri – cât de bine poate sã sune asta într-un context legat de generarea Dar tot vorbind despre poetic, nu cumva am poemului! – este, în teoria sistemelor dinamice uitat poemul? Nu cred, pentru cã am vorbit discrete, mulþimea valorilor pe care le poate lua un îndeaproape de generarea lui (prin numere, anumit proces. Avantajul unei asemenea abordãri performance etc.). Or, tocmai asta este ºi este cã mutã problema de la cum se genereazã un chestiunea esenþialã în poezia computaþionalã, poem la ce anume vrem sã obþinem, ºi, astfel, generarea poemului. Poezia computaþionalã este compoziþia devine cãutare (de soluþii ºi variante ºi nu este tot una cu poezia digitalã/electronicã. posibile). Aº zice – questa poeziei romantice (ºi Foarte pe scurt, cea dintâi vine dinspre domeniul nu numai) e tradusã, astfel, într-un periplu al specializat al Inteligenþei artificiale ºi, în particular, inteligenþei artificiale printre posibile rezultate Machine Learning, punând poezia generatã de lingvistice matematizate. Poetica informaticã a calculator în legãturã imediatã cu procesarea poemului graf (the graph poem) MARGENTO, informaticã a limbajului natural (Natural Language dezvoltatã împreunã cu Profesor Diana Inkpen de Processing), în timp ce poezia digitalã este, la University of Ottawa ºi alþi cercetãtori nord- bineînþeles, orice experiment ºi produs poetic (în americani în domeniu, profitã inclusiv de aceste sensul cel mai larg posibil, de la text obiºnuit la ramificaþii. mutimedia ºi poezie video) în ale cãrui generare ºi Aici nu mai este vorba nici de paracorporal, receptare este implicat computerul. Ar pãrea, deci, nici de ultracorporal, ci de transcorporal. Trupul cã poezia computaþionalã este o ramurã a poeziei flaneurului care rãtãcea dupã bunul plac prin digiale, dar ea nu e numai atât, pentru cã reprezintã spaþiile virtuale ºi internaute asemenea în primul rând un domeniu academic în plinã plimbãreþului din Parisul lui Baudelaire/Walter expansiune, cu o specializare ºi teme de cercetare Benjamin, e, de data asta, înghiþit de computer ºi din ce în ce mai clare ºi mai complexe totodatã. devine imediat trupul maºinii, animat de inteligenþã De aceea, în timp ce poezia digitalã are deja artificialã sã umble ca ºi flaneurul clasic, (aparent) (incluzând epoca ei „preistoricã”) 55 de ani, cea aleatoriu, dar, de fapt, scrutând, evaluând, sortând computaþionalã abia dacã face 20 – lucrul ºi selectând. concentrat ºi concertat a început, însã, de numai ªi ce produce aceastã maºinã rãtãcitoare? câþiva ani. Algoritmurile evolutive din poezia computaþionalã Unde e trupescul când e vorba de generarea sunt menite (cel puþin deocamdatã) sã producã poemului de cãtre inteligenþa artificialã? Pânã acolo, poeme în metru (antic sau altfel, dar doar în metru). gãsim altceva legat de discuþia noastrã – anume De ce? Pentru cã abordarea ei e ºtiinþificã, arhitecturalul. Modul specific de a genera un poem matematicã ºi, atunci numãrul este inevitabil. (ºi de fapt, în general, text în limbaj natural) depinde Forma, în principal în sensul particular de prozodie de arhitectura sistemului, care poate varia de la în poezia computaþionalã este tradiþionalã chiar într- independenþa maximã a modulelor (sistem un înþeles mult mai strict decât cel utilizat în poezia conductã) pânã acolo unde conlucrarea e atât de digitalã. strânsã, încât pur ºi simplu nu mai existã modularizare (sisteme integrate). Putem cu În lipsa unei concluzii siguranþã adãuga (din nou?) cu mare folos acest tip de arhitecturã la cele enumerate ºi analizate de Aºadar, întrebarea pusã ceva mai sus – nu McCaffery sub specia parapoeticului. Natura lor cumva poezia tradiþionalã ºi cea digitalã sau funcþionalã ºi modul în care ele administreazã ºi computaþionalã converg de fapt, în mod subtil, prin negociazã cunoºtinþe în vederea îndeplinirii unei trãsãturile lor fundamentale, în ciuda diferenþelor sarcini – generarea unui poem – le recomandã ca manifeste realmente imense? – rãmâne deschisã poate exemplul cel mai bun actualmente pentru într-un mod foarte fertil, inclusiv ca rãspuns pentru distincþia fãcutã de poetician între maze ºi labyrinth cei care spun (mai mult pe la colþuri) cã noile – diferenþa e cã în primul dintre acestea nu existã, tendinþe ºi experimente în poezie nu sunt poezie de fapt, decât un singur traseu, ceea ce e evident (bineînþeles cã nu, dacã ar fi previzibil ºi ºi în cazul arhitecturii computaþionale generatoare conformist poetice, atunci n-ar fi poezie) sau cã de poem. Labirintul arhitecturii informatice devine, nu au nicio legãturã cu poezia consacratã, astfel, pântec zãmislitor, care primeºte cunoaºtere valoroasã, „adevãratã”. N-au? Atunci vor trebui ºi naºte poezie. sã demonstreze cã tot ce am scris eu (cel puþin) Dar chiar mai relevantã pentru subiectul nostru, aici nu-i altceva decât o însãilare de minciuni în continuare, este generarea poemului prin al- gogonate. goritmi evolutivi. Programele POEVOLVE ºi MCGONAGALL (printre alte lucrãri care au apãrut ºi s-au dezvoltat din anii 2000 încoace) au deja palmares în aceastã abordare. Ele se bazeazã pe  55 Angelo Mitchievici Dacã din întreaga operã a lui Eugen Lovinescu retrospectivã ca pe un fapt important, atlfel decât nu ne-ar fi rãmas decât proza, memorialistica ºi prin partajul ulterior pe care istoria literarã îl dramaturgia, foarte probabil cã le-am fi recuperat realizeazã cu superbie între principal ºi secundar, într-un registru al minorului literar, fapt interesant bun ºi rãu în opera lovinescianã. Atenþia acordatã pentru configurarea unui fragment de istorie literarã, acestei pãrþi a operei porneºte nu doar de la marginal, dar edificator pentru «atmosfera» epocii, premisa refacerii întregului, dar ºi de la posibilitatea pentru gesticulaþia, sensibilitatea ºi stilistica de a înþelege o personalitate complexã ºi prin scriitorilor ei. Demersul ar fi fost unul restitutiv, aºa intermediul eºecului ºi a investiþiei afective. ªi cum un studiu care abordeazã aceastã parte a pentru cã ne referim la emoþii, melodrama devine operei poate trece drept unul de recuperare a cheia de înþelegere a operei de ficþiune lovinesciene integralitãþii ei. În fond, cel care a condus cenaclul ºi ea corespunde unei condiþionãri afective care “Sburãtorul”, ºi în jurul cãruia s-a format una dintre trimite într-un context mai larg, aºa cum de- cele mai prestigioase generaþii de scriitori, autorul monstreazã Antonio Patraº, la evoluþia genului Istoriei civilizaþiei române moderne ºi a Istoriei dramatic printr-o refuncþionalizare a tragediei în literaturii române contemporane, este el însuºi contextul modernitãþii. Istoricul literar exploreazã creatorul unei opere de ficþiune. Despre aceastã felul în care cultura clasicã a antichitãþii ºi formula operã a scris un remarcabil studiu Ligia Tudurachi, ei esteticã ºi-au pus amprenta asupra dra- Cuvintele care ucid. Memorie literarã în romanele maturgului Lovinescu stabilind totodatã cã în lui E. Lovinescu (Limes, 2010), interesatã de a raportarea la teatru stã un întreg complex fondator analiza în romanele lui Lovinescu o altã modalitate al operei romaneºti. (Melo)drama accesibilizeazã, de a elabora textul literar, o modernitate diferitã de flexibilizeazã tragedia, printr-o nouã «lecturã», dar aceea a contemporanilor. ªi cartea lui Antonio ºi prin simplul fapt de a o aduce în scenã, imersiune Patraº, Scriitorul ºi umbra sa. Geneza formei în în imperiul emoþiilor, al reacþiilor directe. De o literatura lui E. Lovinescu (Institutul European, simplitate altfel productivã la modul inflaþionist ºi 2013) devine expresia unui interes particular ºi factice prin triunghiul alcãtuit din soþ (încornorat), novator cu privire la strategiile de elaborare a soþie (femme fatale) ºi amant ea dã ºi formula formelor literare la Lovinescu. Sau, altfel spus, o romanului lovinescian. Astfel, epicul se orga- analizã a felului în care un primum movens afectiv nizeazã dupã strategiile, tensiunile ºi structura este turnat în forma romanescã. Miza cãrþii nu se melodramei ºi de aici o inevitabilã «teatralizare» atât aflã nicidecum într-o reabilitare esteticã a ficþiunii a prozei scurte, cât ºi a romanului, teatralizare care, lovinesciene, de o astfel de cecitate la lecturã s-a însã, pentru Lovinescu corespunde însãºi formei izbit ºi cartea Ligiei Tudurachi, ci de înþelegerea vieþii ºi personalitãþii sale pe care scriitorul o doreºte felului în care emoþia genereazã forme literare, chiar sublimatã ºi încãrcatã în acest format estetic. În dacã acestea conduc cãtre o poeticã a eºecului, o ambiguitatea inerentului kitsch al melodramei, poeticã a deformãrii preluând astfel termenii lui preluatã însã cu succes ºi amplificatã de Adrian Tudurachi din subtila prefaþã pe care o cinematografie se aflã ºi una dintre motivaþiile semneazã la acest volum. De altfel, Antonio Patraº eºecului literar al lui Lovinescu. Însã Antonio Patraº este ºi autorul unui volum de istorie a ideilor literare remarcã faptul cã melodrama este un model de care circumscrie opera canonicã a criticului, E. succes în alte circumstanþe, ºi practic adaptarea Lovinescu ºi modele româneºti ºi europene ale psihologizantã care face sã intre în coliziune critcii interbelice (Editura Muzeului Naþional al registre diferite este, mai degrabã, responsabilã Literaturii Române, 2013) devenind astfel unul dintre pentru eºecul romanesc al criticului literar. Într-un specialiºtii de marcã în opera lovinescianã. Istoricul fel, Lovinescu doreºte sã ridice melodrama la literar urmeazã un traseu cronologic al edificãrii puterea tragediei bazându-se pe complicitatea unei operei romaneºti pornind de la notele de cãlãtorie, lecturi de suprapunere a afectelor pe care nuvele, prin formula dramaturgicã cãtre roman. melodrama o invocã plenar. Pe de altã parte existã Insistenþa cu care scriitorul ºi-a construit aceastã ºi o condiþionare de ordin etic ºi implicit metodic, dimensiune a operei sale în ciuda repetatelor adicã critic ceea ce introduce în literatura sa o serie eºecuri, a intrãrii acestei pãrþi din operã într-o ordine de rezolvãri artificiale care corespund însã formelor a secundarului ne demonstreazã un fapt simplu: sale de obiectivare. Sau în termenii lui Antonio fãrã ea scriitorul nu se simte împlinit. Integralitatea Patraº „În aceeaºi ordine de idei, literatura sa nu 56 operei lovinesciene se cuvine a fi cititã la lasã impresia cã ar putea evada vreodatã din Monica Rohan

A TREIA STRIGARE...

La vremea când sãgeata umbrei în inima lucrurilor pãtrunde claritatea întunecându-le marea se tulburã azurul cade spintecat, vânãtoarea îºi þese harta victoriei Toate vietãþile vin ademenite de cântecul mãtãsos nu cunosc ele cã neagra eºarfã a morþii are triluri de parfum ºi mãtase iar tristeþea drapatã în grele nimicuri azvârle volane de ceaþã peste vederea inimii ªi-atunci marea se tulburã a doua oarã ºi, din adânc, se fãrâmiþeazã pâinea cuvintelor ºi vin vietãþile apei înspre alt fel de hranã Însã vederea inimii numai în clipa de har se aratã întreagã încât orbesc oglinzile toate -o! de-ar dura peste marginea clipei sãgeiþle umbrei ar frânge hotar n-ar mai fi nici secerãtoarea de gheaþã nici dalba-nserare...

preajma biografiei ºi a discursului critic propriu-zis Ligiei Tudurachi deschid cãtre un al mod de a aborda (vecinãtatea îi prieºte chiar de minune – dovadã literatura glisând dinspre istoria literarã, altfel judicios excelenþa valoricã a Memoriilor!», chiar dacã aici utilizatã, cãtre o analizã a dinamicii formelor literare, constatãm o evoluþie inversã, de la «obiectiv» la fãcând abstracþie de eºecul formulei literare pentru «subiectiv», de la teatru la prozã – cu o singurã a urmãri plastica formelor literare, identificând indicii precizare, totuºi: subiectivitatea lovinescianã nu e de deformare, transformãrile geometrice ºi figurile niciodatã expresia directã, necenzuratã, a «eului», succesive ale operei ºi, nu în ultimul rând, decelând ci se manifestã mereu în formele «obiectivate» principiile de generare. Aceastã dinamicã a formei retoric ale unui discurs «înstrãinat» cu metodã, ca literare strâns legatã de formula personalitãþii la teatru.” O altã serie de consideraþii îl integreazã lovinesciene printr-o relaþie aproape simbioticã pe Lovinescu unui context hermeneutic particular, repune constructiv în discuþie ºi semnificaþia faptului cel al teoriei personalitãþii în sfera cãruia Antonio (auto)biografic investit în operã. Introducerea în Patraº a analizat ºi opera lui Garabet Ibrãileanu în aceastã ecuaþie a ceva atât de volatil precum afectul admirabilul volum Ibrãileanu. Cãtre o teorie a mi se pare una dintre mizele esenþiale ale cãrþii lui personalitãþii (Cartea Româneascã, 2007). Antonio Patraº. Pânã la urmã, aceasta rãspunde Întorcându-ne la relaþia dintre melodramã ºi roman, unei interogaþii dificile ºi provocatoare: cum poþi istoricul literar expliciteazã eºecul romanului cuantifica, îngheþa, într-o formã raþionalã ºi lovinescian nu doar ca o inaderenþã a celor douã operaþionalã o imponderabilã pe care altfel, intuitiv, genuri pe care Lovinescu le cultivã într-unul singur, o ºtii responsabilã de apariþia operei? Avem în genuri miscibile cu succes cum o demonstreazã alþi cartea lui Antonio Patraº ºi o provocare, aceea de scriitori, cât mai ales ca încercare de a adapta forma a ieºi din zona taxonomiilor prãfuite, a discuþiilor romanului conþinuturilor melodramatice, „prin faptul învechite, a unor delimitãri canonice neproductive cã amplificã, pe baza unui proces de transfer dintre invitând în scenã o problematicã nouã cu noi planul «conþinutului» psihic spre forma exterioarã abordãri sã producã emulaþia necesarã în spaþiul (esteticã), acea «fantasmã deja romanþatã» ideilor literare. Seriozitatea, profunzimea ºi noutatea desemnatã drept «formã a conþinutului» romanesc demersului sãu este un semn foarte bun al unei în genere.” Demersul lui Antonio Patraº ca ºi cel al schimbãri. 57 Elena Butuºinã Istoria de sub covor. Dezbateri istoriografice, naþional cu orice preþ ºi aventurile receptãrii colecþia de articole scrise de Ovidiu Pecican în operelor mai puþin comode (cazul tezei cu privire ultimii trei ani, apãrutã în 2013 la editura ie’eanã la originea cumanã a lui Negru Vodã susþinutã de Adenium, aduce în prim-plan istoriografia ca Neagu Djuvara) constituie tot atâtea motive în element necesar al vieþii culturale din România. favoarea nuanþãrii evenimentelor fondatoare ºi Exerciþiile critice pe care le propune autorul conduc, identitare ale trecutului nostru, prin depãºirea dupã parcurgerea unei suite de peste 60 de articole justificatã a cliºeelor moºtenite din secolul al XIX- (publicate majoritar în Observator cultural), spre lea. Aceeaºi epocã fiind adusã sub lupã ºi din conturarea unui tablou atât al cercetãrii perspectiva prezentului hiper-tehnologizat ºi istoriografice româneºti astãzi, cât ºi al societãþii senzaþionalist, imediat dupã abordarea subiectelor actuale cãci, dupã cum de nenumãrate ori afirmã menþionate mai sus, Ovidiu Pecican contracareazã Ovidiu Pecican, istoria dezbaterilor ºi cea a ideea tentativei de obþinere a ADN-ului receptãrii trecutului (îndepãrtat sau recent) reprezentanþilor primei dinastii feudale din Þara constituie o oglindã în care spectatorul – angajat Româneascã, afirmând cã, inclusiv în cazul stabilirii sau nu – îºi vede figura mai mult sau mai puþin unei predominanþe, identitatea vine din sensul distorsionatã. Atent organizat, beneficiind ºi de un politicii gândite de conducãtori ºi din punerea util indice de nume ºi locuri, materialul publicistic acesteia în act. Abil, cercetãtorul remarcã faptul prezintã critic o succesiune de perspective (uneori cã „arheologia justiþiarã” legatã de victimele ele însele critice), devenind astfel ºi o metacriticã comunismului trebuie sã fi deschis apetitul a proiectului istoriografic astãzi. cãutãtorilor de ºtiri senzaþionale, mânaþi în tentativa Amendând inadecvarea ºi eroarea cu o lor ºi de manipulãri politice de tip naþionalist. seriozitate atenuatã de binecunoscutul sãu umor, Niciun aspect nu pare a scãpa ochiului critic subliniind iniþiativele lãudabile ºi disecându-le pe al lui Ovidiu Pecican, de la dimensiunea graficã cele situate sub zodia ambiguitãþii, Ovidiu Pecican necesarã pe parcursul volumelor de istoriografie, analizeazã volume de istoriografie recente sau mai pânã la tendinþele postmoderne de recitire a vechi (unele reeditate, altele necesitând reeditare) trecutului, prin utilizarea unor aparate conceptuale cu un ochi critic ce observã recontextualizãrile, împrumutate din ºtiinþele comunicãrii sau alte evoluþiile, viziunile comparative ºi deconstrucþia domenii conexe pentru analiza unor materiale cu unor cliºee persistente la nivelul discursului sute de ani mai vechi (volumul Teodorei Artimon istoriografic românesc. În consecinþã, de la un prim despre campania PR a lui Petru Rareº în secolul capitol care abordeazã folclorul ca istorie al XVI-lea). Sanctificarea figurilor istorice ºi (referindu-se la volumul lui Ion Taloº, Cununia succesiunea de evenimente relaþionate (colocvii, fraþilor ºi Nunta Soarelui. Incestul zãdãrnicit ºi ediþii omagiale), viziunile marginale sau folclorul românesc ºi universal), pânã la ultimele nonconformiste, actualizãrile vechilor construcþii segmente ale volumului, axate pe crizele teoretice de referinþã, dezvoltarea sistemelor înregistrate în actualizarea conceptelor sau în evaluative ale contribuþiilor ºtiinþifice, decalajele de coerenþa discursului istoriografic ºi amprentarea tot felul ºi blocajele conceptuale, dialectica dintre acestuia din urmã de o instabilã dimensiune politicã, utopiile ºi contrautopiile modernitãþii occidentale volumul de faþã cautã explicaþii pentru starea sunt fenomene asupra cãrora autorul zãboveºte, actualã a lucrurilor în societatea româneascã, pornind de la prezentarea unor studii recente pentru perpetuarea unor practici pãguboase ºi conturate în jurul acestora, ºi ducând analiza mai mistificatoare în analiza istoricã ºi pentru unele departe, pânã la dezvelirea relevanþei actuale din deficienþe ale viziunilor critice erijate în creatoare substratul oricãrei tentative istoriografice reuºite. de opinie. O a doua parte a corpusului de articole este Autenticitatea documentarã, dublatã de dedicatã recuperãrii unor figuri importante ale sinceritatea afirmãrii propriului crez, dincolo de trecutului, intrate însã într-un con de umbrã. În plin condiþionãrile vremurilor, constituie canavaua pe „glocalism” – cum numeºte Ovidiu Pecican care autorul desfãºoarã studiile de caz alese ca „perechea global-local în care resorbirea în mondial subiect pentru prima parte a volumului de faþã. acutizeazã nevoia accentuãrii apartenenþei la Trecutul neconvenabil, catalogat decenii la rând ca «micile patrii» din care modernitatea ideologicã ºi fiind subversiv (prin referire la studiul lui Silviu politicã a construit naþionalul” –, evocarea unor figuri Dragomir despre Diploma Cavalerilor Ioaniþi), precum militantul transilvãnean Ilie Dãianu, poetul convieþuirea ºtiinþelor auxiliare ale istoriei cu Alexandru Obedenaru, sionistul interbelic Theodor ezoterismul (volumul de heraldicã al lui Florin Lavi devine relevantã. 58 Horvath), lupta contra cosmetizãrii trecutului Ultima parte a grupajului abordeazã istoria recentã a României, fãcând trimiteri la rãdãcinile apãrute în 2013 la Editura Mega din Cluj-Napoca, interbelice ale unora dintre extremismele societãþii sunt o serie de truisme, metafore, aserþiuni actuale pe care autorul le observã în salturile istorice inacceptabile, false raþionamente ºi sofisme. riscate, integrãrile culturale sui-generis sau uceniciile Erorile logice sunt incluse în virtutea potenþialului pe lângã mentorii plasaþi departe de idealul lor creator, iar imaginea completeazã textul lapidar, democratic. Dupã o serie finalã de eseuri cu privire potenþându-i misterul paradoxal pe tiparul la pariurile din cercetarea comunismului, rostul aceloraºi incongruenþe. La disputele ºi analizelor politice, înnoirea, receptarea ºi slãbiciunea fragmentele de înþelepciune cotidian distribuite în în istorie, observate permanent ºi graþie mãrcilor spaþiul Facebook al autorului, rânduite în prezentul conceptuale care le însoþesc, autorul dedicã o volum (lucru aflat din mãrturia pe care Ovidiu analizã mai amplã discursului istoriografic al lui Pecican o face cititorilor în prefaþa cãrþii: „un volum Lucian Boia, discurs „chemat sã intre în alcãtuirea care s-a fãcut singur (…) sub ochii prietenilor mei demersurilor de descifrare a zilei ºi de pregãtire a de pe facebook, la incitarea unora dintre ei, sub viitorului, devenind o alternativã sau o versiune priviri amuzate, intrigate sau agasate”), se adaugã complementarã în raport cu alte discursuri imaginarul „plasticianului esopic” Octavian Bour concurente: analiza actualitãþii cu mijloacele întru reconfigurarea burlescã a unei realitãþi ale jurnalistului, hermeneutica politologului, discursul cãrei dinamici ºi manifestãri provoacã de atâtea analistului cultural, al antropologului, al futurologului.” ori perplexitate („realitatea e inteligentã, te face * cum vrea ea”). Nu lipsesc, desigur, comentariile O contrapondere tragicomicã la analizele din politice mucalite („a cârti e omeneºte. a trãncãni volumul anterior, însã marcatã discret de acelaºi e guvernamental”), iar ilustraþiile sunt marcate de fior critic la adresa discontinuitãþilor ºi absurdului rupturi de sens, deconstrucþii ºi repetiþii care le vieþii de zi cu zi în România, apare în volumul conferã o dinamicã ºi un ritm (vezi ºi frecvenþa Migrene, rodul colaborãrii dintre Ovidiu Pecican instrumentelor muzicale incluse în imagini) ce ºi graficianul Octavian Bour. Ilustrate simpatic ºi ordoneazã haosul de zgomote din care cei doi elocvent, textele incluse în aceastã carte-album, autori decupeazã fragmente absurde de realitate.

Semnalãm apariþia numãrului 3 al revistei Caietele avangardei, editatã de Muzeul Naþional al Literaturii Române. Dedicate integral lui Jules Perahim, la împlinirea a o sutã de ani de la naºtere, studiile ºi evocãrile din acest numãr privesc deopotrivã creaþia sa picturalã, din anii debutului avangardist la etapa francezã, opera sa de grafician ºi ilus- trator de carte, lucrãrile de pictor sce- nograf, textele sale literare. Semneazã: Paul Cernat, Michael Finkenthal, Alain Jouffroy, Edouard Jaguer, Petr Král, Michel Carassou, Dan Stanciu, Francis Hofstein, Sebastian Reichmann, Mã- dãlina Lascu, Irina Cãrãbaº, Andreea Iacob, Igor Mocanu, Octavia Þarãlungã, Petre Rãileanu Un interviu cu Marina Vanci-Perahim, realizat de Ion Pop, evocã pricipalele etape ale biografiei ºi operei artistului. Este publicat, cu o prezentare de Ion Pop, un calendar inedit, desenat ºi comentat poetic de Jules Perahim. E de remarcat ºi foarte bogata ilustraþie a acestui numãr tipãrit în excelente condiþii grafice . ( Red.)

59 Mircea Braga Într-un peisaj publicistic echilibrat ºi, dacã e instaurarea Regatului. Iar cel puþin pentru aceastã posibil, închis emoþiilor cu suport para- sau perioadã de început, spaþiul literar extrem de rarefiat, extraliterar, douã recente apariþii editoriale [e vorba, ca ºi statutul social privilegiat al intelectualitãþii, la pe de o parte, de volumul “bicefal”, cuprinzând rîndul ei subdimensionatã, pentru a nu mai vorbi ºi studiul lui Gheorghe Perian, Ideea de generaþie în de prestigiul genealogic propriu mentalului medieval, teoria literarã româneascã, ºi, apoi, sinteza fãceau inutilã, inexpresivã ºi chiar “nenaturalã” teoreticianului german Julius Petersen, Generaþiile diferenþierea generaþionistã. Fluxul generaþionist îºi literare (Cluj-Napoca, Ed. Limes, 2013), iar, pe de precizase, oarecum, conturul în legatul testamentar altã parte, de Generaþia ‘60: discursul artistic ºi al lui Ienãchiþã Vãcãrescu, “rãsturnat”, “întors” doar discursul critic. Neomodernismul de Mihail-Daniel dupã aproape un veac de Eminescu în Epigonii. Cristea-Enache (Buc., Ed. Muzeului Naþional al Or, interbelicul înlãturase – adîncind sensul miºcãrii Literaturii Române, 2013)] ar putea fi privite ca un inaugurate încã sub auspiciile Junimii, fie ca factor “epilog” normal la deja mult prea extinsa ºi la fel de de stabilitate, fie ca unul provocator – multe din mult prea temperamentala abordare a problematicii incertitudinile din dinamica literaturii. Cu alte cuvinte, generaþioniste. Dar, probabil, nu aºa vor fi se operase consolidarea explicitã a exteriorului considerate tocmai fiindcã, la noi, proiectul emotiv fenomenului, cu multiplele reverberaþiile fireºti se contureazã ca permanenþã; ºi, sub acelaºi indice înspre interioritatea acestuia: de la ce este literatura al probabilitãþii, studiile menþionate vor fi fie neluate la cum este aceasta ºi, mai ales, prin cine ºi prin în seamã, fie – mai ales în cazul celui de al doilea – ce i se asigurã dezvoltarea, situaþie în care teoria întîmpinate ca excese ale “vechiului”. Deºi ele se automotiveazã spectaculos. însele se doresc ºi, cum vom vedea, reuºesc a se Cadrul istoric justificã, aºadar, opþiunea lui afla sub zodia echilibrului ºi propun o deschidere Gheorghe Perian, drept care istoricul literar are în cãtre o realitate care nu mai e limitatã la moment, vedere – ca moment de semnificativã, prin chiar formula de dislocare a ansamblului unui amploare, propunere teoreticã – doar intervenþia lui fenomen, oricît de atent, premeditat efectuatã de Mircea Vulcãnescu din 1934, Generaþie, preferînd deasupra sa, implicã inevitabil, mãcar în mecanica a nu extinde discuþia ºi asupra insistentelor subteranã a comentariului, o opþiune. Rãmîne, deci, prezenþe publicistice în temã aparþinînd, sã zicem, de vãzut dacã precauþia suplimentarã de a evita “capului de serie”, cum a fost considerat Mircea situarea polemicã prin formulã directã va fi ºi Eliade, apoi lui Constantin Noica, Petru suficientã, în condiþiile în care studiile menþionate Comarnescu etc. Dincolo de efortul de obiectivare îºi declarã intenþia de a elibera nu un cod de simplã a demersului sãu, de unde convocarea vizualizare, prin consemnare, a dimensiunii ºi a argumentului bio-sociologic ºi a celui istoric, criticul intensitãþii nivelului conflictual al confruntãrilor criterionist a lãsat, totuºi, sã transparã ideea generaþioniste, cît al cauzelor, legitimitãþii ºi conflictului intergeneraþionist, de fapt cauza consecinþelor diferitelor gesticulaþii, acestea din imediatã a intervenþiei sale, conflict care ar fi urmã – consecinþele – ca ecou în cîmpul de consemnat existenþa unei rupturi, a unei confruntãri delimitare a episoadelor semnificative literar. între mentalitãþi ºi comportamente ireductibile: într- o parte s-ar fi aflat rigiditatea conservatoare a CONVOCÎND ISTORIA. În cultura românã – generaþiei “epuizate”, dar beneficiind de prestigiul aºa cum precizeazã Gheorghe Perian –, proiecþia canonizãrii, iar de cealaltã, frustrarea resimþitã de teoreticã a problematicii generaþioniste îºi aflã prima noii veniþi, a cãror vitalitate artisticã era, în opinia expresie în cadrul activitãþii scriitorilor afirmaþi în lor, întîmpinatã cu refuz, lipsã de acces ºi de jurul anului 1930. Anterior, secolele 17 ºi 18 recunoaºtere. Planºa argumentativã desfãºuratã descoperiserã – pe suport religios (Dosoftei, Antim de Mircea Vulcãnescu s-a dovedit a fi, însã, destul Ivireanul) sau istoric (cronicarii) ori vag “stilistic” de fragilã: criteriul biologic, asociat celui sociologic, (D. Cantemir) – contactul cu ceea ce putea fi oculteazã în cele din urmã pînã ºi diferenþierile de literatura, de fapt mai mult cu scriitura “de gen”, iar mentalitate, convingeri ºi “practicã” din chiar secolul 19 s-a raportat, prioritar, la evenimenþialul interiorul aceleiaºi generaþii, iar cel istoric, 60 istoric ºi social, de la agitaþia paºoptistã pînã la concretizat în raportarea strictã a evenimentului literar – prin determinism mecanicist – la unul marcînd doar momentul cînd, în relegarea consemnabil în alte registre, creeazã false permanenþei, “zelul excesiv al unei generaþii pare similitudini de periodizare. Sau, cum afirmã sã uite cã lumea are un trecut ºi un viitor”. Gheorghe Perian: “... literatura are o periodizare Dacã, în 1934, Tudor Vianu mai degrabã proprie, internã, care nu se suprapune decît rareori prevedea decît constata apariþia conflictului cu aceea a istoriei evenimenþiale, social-politice”. generaþionist, de unde apelul sãu la echilibru ºi Corelativ, în temeiul criteriilor enunþate, nu poate fi temperanþã, în 1941, axîndu-ºi discursul sãu de facilitatã nici abordarea curentelor literar-artistice, recepþie la Academia Românã pe ideea factorului marcate de geneze ºi agonii tulburi ºi departe de a destabilizator reprezentat de ruptura afectivã ºi monopoliza întregul cîmp al spiritualitãþii, cum nici spiritualã între generaþii, cu adresã la “progresul nota de stabilitate a realitãþii culturale nu o poate omenirii”, P. P. Negulescu se afla în faþa unor conferi operarea sub semnul conceptului de tensiuni deja acutizate, încercarea sa de a le explica tipologie, deschis, în fond, ca supraistoric. ªi, în ºi, implicit, de a le pune în faþa unei formule de fine, într-un registru de coloraturã extraliterarã, atenuare, înscriindu-se mai puþin în planul abstract extins prin alte luãri de atitudine, devenise evident al filozofiei, cît în cel al psihologiei sociale, mult mai cã partizanatul deschidea drum situãrii radicale, aderentã la imediat ºi la concret. Cum, în istorie, refuzînd dezbaterea ºi agitîndu-se verdictual. fluxul generaþiilor este o realitate inebranlabilã, E ceea ce a provocat, se pare, la doi ani filozoful român dezvoltã – pe urmele lui Spencer ºi distanþã de însemnãrile lui Mircea Vulcãnescu, Comte, cãutînd liantul în tezele acestora – ideea intervenþia lui Tudor Vianu (Generaþie ºi creaþie, participãrii egal necesare a afectului ºi a raþiunii (“... 1936). Pãstrînd ca teritoriu de referinþã ansamblul cînd nu mai sînt cãlãuzite de inteligenþã, ele – artei, deci nu actul de creaþie izolat ori cel ambiguu sentimentele, n.n. – nu pot duce decît la frãmîntãri definit ca generaþionist (detaºat de context ca haotice...”) ºi propune delimitarea funcþionalã, dar “noutate”), esteticianul pleda pentru echilibru ºi conlucrativã, a douã generaþii succesive: “Dacã dar continuitate, dezavuînd biologismul excesiv ºi tinerii par chemaþi, în chip firesc, sã provoace cu aliniamentul conflictual. Din interiorul, iar nu din pornirile lor afective, apariþia curentelor marginile literaturii, Tudor Vianu se centra reformatoare, în schimb, bãtrînii sînt indicaþi, în chip argumentativ în zona valorii specifice, pãstrînd tot atît de firesc, sã dea acelor curente, cu judecata direcþia ºi atunci cînd solicita atitudinalului aderenþa lor luminatã, direcþii capabile sã le ducã la rezultate la “idealuri înalte”, nu gestul “de a lucra în sprijinul utile”. Poate cã, în lumina unor atari aserþiuni, unei generaþii care, din perspectiva istoriei literare, Gheorghe Perian este îndreptãþi sã-l considere pe s-ar putea dovedi mediocrã ºi instabilã”, fiindcã P. P. Negulescu “primul teoretician important” al numai scriitorii “minori au rãmas închiºi între gratiile gerontarhiei în cultura românã; cum, însã, era generaþiei lor” (Gheorghe Perian). De altfel, lucrarea vizatã în mod deosebit insurgenþa criterionistã, valorii dependente de prezenþa idealului, fie acesta receptatã de o bunã parte a opiniei publice ca mai mult sau mai puþin subteran, este vãzutã de miºcare de dreapta, discursul lui P. P. Negulescu autorul Idealului clasic al omului ca singura în nu pare departe de a semnala riscul colorãrii mãsurã a credita existenþa unei generaþii delimitabilã ofensivei “sentimentale” cu un “program” al cãrui prin sens, ceea ce înseamnã, în esenþã, “generaþie suport ideatic era uºor de intuit. de creaþie”. Reperul vîrstei devine, astfel, nesemnificativ, biologismul condiþionînd doar nivelul ÎN FAÞA CODULUI IDEOLOGIC. Atît în primitiv al socialului, istoria afirmînd continuitatea epocã, dar mai ales în anii ce vor urma, accentul ºi, ca atare, mixajul spiritual inaderent subsidiar pus de filozof se va dovedi de actualitate: determinismului imediat, mecanic. Într-o asemenea dupã 1948, impunerea codului ideologic, în forma formulã, starea conflictualã, îndeosebi marcatã ºi sa stringent politicã, aruncase chestiunea aici în de desprinderea radicalã de valorile trecutului, l-a discuþie în derizoriu. Pe douã direcþii principale de determinat pe Tudor Vianu sã respingã ºi subordonare absolutã a esteticului, politicul dirija programele avangardiste, fapt vizibil ºi în atent restructurarea întregului canon, considerat interpretarea pe care o dã poeziei lui Ion Barbu, în pînã atunci ca elaborare istoricã fireascã, cel ce care – noteazã esteticianul – la temeiul “jocului alcãtuise pînza de fundal “naturalã” a înþelegerii secund” al ermetismului se aflã “esenþele inteligibile evoluþiei literaturii naþionale; ºi, sub aceeaºi tutelã, ale spiritului”, fiindcã aici “vorbeºte omul metafizic”, era creditatã doar creaþia cu manifestã funcþie cel aflat “într-o zonã de arhetipuri, plutind peste educativ-politicã. Devenitã expresie a conºtiinþei fluctuaþiile vremii”. Pentru Tudor Vianu, limita politice, în regim de servitute instituþionalã, literatura generaþiei e datã în interiorul continuitãþii creaþiei se proiecta monocolor, situaþie în care “mãsura” ca necesitate a sensului: “S-ar spune cã umanitatea scriitorului se afla doar în obedienþã. “Inovaþia” – precizeazã el în Generaþie ºi creaþie –, cu fiecare proletcultistã a însemnat un transgeneraþionism val de de indivizi noi, libereazã o parte din energiile radical, cu toate consecinþele decurgînd de aici. ei infinite, dar cã aceste energii nu pot lua o altã De-abia la începutul anilor ‘70 – consemneazã formã ºi nu pot da mai mult decît le îngãduie cultura Gheorghe Perian –, momentul s-a dovedit prielnic, pe care au primit-o de la înaintaºi ºi condiþiile odatã cu apariþia unei noi generaþii de scriitori, concrete în care lucreazã”, concluzia studiului sãu refacerii unui traseu pînã atunci ocupat de 61 amalgamul proletcultist: “Contextul în care mai puþin sonore), dar activînd simultan, dacã luãm dezbaterea teoreticã a fost relansatã avea ca în considerare ºi rarefiata ’60, ºi cea aflatã în trãsãturã esenþialã disensiunile dintre generaþia germene, din anul 2010. realismului socialist, intratã în defensivã, ºi generaþia scriitorilor tineri, dornicã sã cucereascã ÎNTRE CRITICà ªI ISTORIE LITERARÃ. punctele strategice din lumea literarã”. Se profila, Fiindcã nu putem fi indiferenþi la realitate, îndeosebi totuºi, jocul duplicitar, în cauzã aflîndu-se nu doar la denivelãrile programatice ale acesteia, Gheorghe dorinþa de afirmare ºi recunoaºtere a unei alte Perian considerã “generaþia” drept concept necesar orientãri, ci ºi – prin refacerea relaþiei cu literatura ºi inconturnabil în planul istoriei literare, critica fiind interbelicã, peste “hiatusul” reprezentat de captivã prin definiþie abordãrii valorii ca substanþã producþia de dupã 1948 – denunþarea eºecului singularizatã prin creaþie. Faþã de aceastã ultimã algoritmului politic impus creaþiei artistice. În acelaºi aserþiune ºi privind aceeaºi realitate a vieþii literare, timp, oficialitãþile comuniste, ele însele desprinse constatãm cã – în consecinþa efectului de de perioada proletcultistã, nu aveau niciun interes solidarizare generaþionistã – sînt prea puþini critici (cum îl vor avea în ultimul deceniu al existenþei lor) dispuºi (constantã a mentalului...) a îmbrãþiºa în a nega aportul unei generaþii pe care o priveau starea de neutralitate esteticã, de unde variatele ca “produs” al propriei acþiuni social-educative. Se nuanþe ale unui partizanat manifestat de la selecþia stabilea, astfel, o linie de compromis, fapt care a autorilor ºi a titlurilor pînã la o tonalitate menitã a facilitat revenirea – marcatã de studiul lui Mircea delimita prestaþia canonicã tocmai prin Martin, Despre conceptul de “generaþie” – la teza desprinderea de pluralism (ceea ce înseamnã lui Tudor Vianu a solidarizãrii, sub semnul valorii, reducerea ºanselor altor tendinþe de a accede la prin creaþie. Deºi Mircea Martin înþelesese foarte reuºitã). Cel de al doilea studiu din volumul bine, detaliind chiar, cã nici abandonarea în apele menþionat (Julius Petersen, Generaþiile literare, “utopiei imediatului” (cum va fi denumitã mai tîrziu), apãrut în 1930, dar vãdind încã un cert interes) este nici asumarea “încremenirii în proiect” nu sînt de centrat, explicit, tocmai asupra operaþionalitãþii naturã a constitui o strategie literarã, demersul sãu conceptului aici în cauzã. E adevãrat, cercetarea integrator nu a fost acceptat ca operaþional de nici profesorului de la Universitatea din Berlin vizeazã una din pãrþile aflate în conflict. În schimb, formula spaþiul cultural german, unde dezbaterea a avut o pozitivistã a Mioarei Apolzan din 1974, susþinutã altã întindere (noþiunea e întîlnitã încã la Dilthey) ºi apoi ºi de Laurenþiu Ulici, conform cãreia ritmurile s-a remarcat întotdeauna printr-un vizibil suport de dezvoltare ale veacului al 20-lea reduc durata teoretic-filozofic, marcat ºi de afirmarea – în prima de afirmare a unei noi generaþii la un deceniu, s-a jumãtate a veacului al 20-lea – de ideea dovedit mai fertilã pînã azi. interdisciplinaritãþii. Dar fãcînd abstracþie de ceea Ambele studii aici menþionate par mai degrabã ce aparþine unui obiect cu o altã specificitate, ca ºi sinteze (se detaºeazã, prin echilibru estetic, cel al de trecerea în revistã a numeroaselor intervenþii lui Mircea Martin) ale unei agitaþii aproape teoretice, în temã, comentate în studiu, raportabile consumate, încercuind de fapt cele douã diagrame însã la acelaºi cîmp cultural, ne vom plasa nu în apte sã cuprindã tot atîtea poziþii critice faþã de litera, ci în spiritul comentariului respectiv. “programele” generaþioniste oponente. Fiindcã – O precizare liminarã din studiul lui Julius noteazã Gheorghe Perian – pînã în anii ‘80, “un Petersen, supusã unghiului – doar astfel funcþional ideal de imobilism ºi o speranþã de viaþã liniºtitã au – care plaseazã cercetãtorul “deasupra” ºi “din pus stãpînire pe conºtiinþele scriitorilor români”. afara” obiectului, moduleazã o deschidere ºi, în Apoi, odatã cu intrarea în scenã a scriitorilor acelaºi timp, o închidere a conceptului care postmoderni, stabilitatea cîmpului literar a fost suprimã posibilitatea alegaþiilor imediatului: “O denunþatã, cînd direct, cînd aluziv, ca inacceptabil istorie literarã care vrea sã prezinte desfãºurarea efect al sistemului gerontarhic, acuzat de unei evoluþii este întotdeauna, explicit sau implicit, subminarea gravã a “pluralismului ºi specificului de istoria generaþiilor literare ºi a creaþiilor acestora”. generaþie”. În plus, de data aceasta, puterea ªi, concluziv: “Generaþia este astãzi un înlocuitor comunistã interpreta ca atac direct, la nivel nuanþat pentru conceptul totalizant ºi greu definibil ideologic, insurgenþa noii vîrste. Dar intervenþia de Zeitgeist ºi o premisã a celui de «stil al unei brutalã a oficialitãþilor, manifestatã ca limitare epoci» (Zeitstil)” (sublinierile aut. – n.n.). Aºadar, drasticã (pentru a zice numai atît) a posibilitãþilor concept necesar fiind, “generaþia” este parte a unui de afirmare a întregii generaþii în curs de afirmare, întreg, se înscrie în continuitate, nu dislocã nici ceea nu a însemnat ºi anihilarea tendinþelor acesteia, ce a fost, nici ceea ce va fi ºi se defineºte, deci resimþite prin delimitare resentimentarã, de unde existã ca atare, în condiþiile în care e în mãsurã a recrudescenþa stãrii conflictuale, devenitã vizibilã nuanþa spiritul unui timp ºi ritmul stilistic al unei epoci. din nou dupã ‘89, într-un peisaj oarecum schimbat Ca segment al istoriei, inclusiv devenit “destin” (dreptul la opinie...): asistãm, acum, nu la o pentru cei ce-l vieþuiesc (de la afirmare pînã la confruntare bipolarã, ci la o multiplã ºi cu intenþii stingere), momentul literar al unei generaþii poate diferenþiatoare etalare de programe, avîndu-ºi alimenta – uneori chiar stimulativ – iluzia temeiul în “aglomerarea” a aproximativ 6 generaþii, spontaneitãþii ºi a izolãrii sale superioare; dar 62 succesive (creditînd astfel afiºãrile mai mult sau “punctul zero” se aflã, dacã se aflã, undeva în trecut, iar a înlãtura starea de continuitate este cel jurului), în timp ce adoptarea unui “spirit tutelar” din mult necunoaºtere, asumarea riscului repetiþiei ºi antecedente (vz. mai recenta “descoperire” a sustragerea dintr-un cîmp spiritual locuit prin poeziei lui Mircea Ivãnescu) este un indice dinamicã, fiindcã vidul nu mai e realitate nici în suplimentar al inevitabilei relaþii transgeneraþioniste. ºtiinþã. E vorba, în fapt, de o dinamicã manifestatã ªi chiar dacã e adevãrat cã istoria nu ne învaþã atît pe orizontala, cît ºi pe verticala fenomenului: niciodatã nimic, preþul plãtit pentru necunoaºtere istoria ne aratã cã nu simpla alternanþã delimiteazã ori pentru refuzul programat va fi, de cele mai multe întregul, ci elasticitatea expresivã a momentelor ori, însemnat. A cãuta, bunãoarã, nu apetitul sãu întrepãtrunse, noul nedezlipit fiind de cursivitate ºi analitic, ci desfãºurarea ideologicã a lui Gherea – simultan – exerciþiul prezentului înfãþiºîndu-se (poate ºi ca ecou nefiltrat, fiindcã, pe alte meridiane, “natural” ca neomogen. În interiorul unei generaþii se cultivã activ, declarat, un soi de ciudat pot exista, e chiar firesc sã existe, grupuri neocomunism “salvator”), înseamnã a nu ºti sau particularizate (vz., de pildã, “grupul oniric”), unele “a uita” cã, pe un asemenea temei, au devenit mari dintre acestea pot dezvolta ºcoli (vz. “ºcoala de la creatori Ion Pãun Pincio, Dumitru Theodor Tîrgoviºte”), iar profilul ei devine cert odatã cu Neculuþã, apoi A. Toma ºi Mihai Beniuc, pînã la încheierea misiunii sale. De aici, posibila raportare întreaga falangã proletcultistã. Între diferenþiere ºi – din perspectiva istoriei – a unei generaþii (sau doar rupturã, distanþa se mãsoarã extraliterar. a unei pãrþi a acesteia) la curente, epoci ºi perioade Imaturitatea unei generaþii se traduce în literare. neînþelegerea, pe moment doar (fiindcã ea va atinge ºi “vârsta a treia”...), a unei realitãþi care a dat ÎN ACTUALITATE. Sub acest aspect, însã, naºtere afirmaþiei: “Teme-te mai mult de cei care al relaþiei generaþie/epocã (perioadã), constatãm cã vor veni, decît de cei care au fost!”, deoarece numai literatura românã modernã ºi cea postmodernã sînt lor le va aparþine judecata în duratã. Se poate, astfel, departe de a rãspunde la ideea suprapunerii aduce în discuþie ºi episodul autoevaluator, categoriale menþionate ca efect al impunerii, autocanonizant al unei generaþii ca fiind nu departe exclusiv prin lucrarea unei singure generaþii, a de un alt joc al iluziilor, din simplul motiv cã, în timp, Zeitgeist-ului ºi a Zeitstil-ului unei epoci/perioade. literatura se aºeazã, totuºi! altfel decît dupã Ceea ce numim “Epoca marilor clasici” nu este clamãrile momentului. Uneori, nu doar literatura uniform aliniatã nici sub aspect spiritual-ideologic, rãspunde gesturilor literare, ecourile acestora fiind nici sub unul stilistic, neînþelegînd-o nici mãcar ca resimþite ºi în alte zone, provocînd anumite ritm dedus dintr-un program “clasic” (sens propriu), compartimente ale categorialului sã le extragã din dar ca unul dat prioritar de excelenþa creaþiei. Chiar istoria literaturii, convocîndu-le – prin transfer – în efortul lui Maiorescu de a supune opera lui Octavian istoria mentalitãþilor ori în cea a frãmîntãrilor social- Goga ideologiei junimiste e semnificativ. Apoi, politice (cum vom vedea imediat). perioada sfîrºitului secolului al 19-lea ºi începutului Oricum, ni se pare dificil, dacã nu de-a dreptul celui urmãtor, pînã la primul rãzboi mondial – sînt imposibil, sã creditãm – de pe o atare poziþie agitate nu de tensiuni generaþioniste, ci de cele teoreticã – tendinþa de a considera cã întreaga aferente naºterii curentelor cultural-literare: planºã a unei generaþii are exclusiv întinderea unui simbolism, sãmãnãtorism, poporanism (semnifi/ deceniu. Susþinutã insistent chiar din interior, limita cative pentru neomogenitatea, pentru pulverizarea se anuleazã, paradoxal, tocmai prin neacceptare generaþionistã). La rîndul ei, perioada interbelicã moralã ºi “practicã”. O altã realitate nu poate fi, însã, prezintã o malaxare ori, schimbînd registrul, o escamotatã: ofensiva valurilor, a exploziilor mereu diversificare atît de întinsã încât nici “spiritul mai strînse care au îmbrãcat haina generaþionistã, veacului”, nici “stilul epocii” nu pot fi atribuite unei suprimînd distanþele temporale fireºti, poate fi ºi un singure generaþii, respectiv celei afirmate în jurul semn al disperãrii, al neadecvãrii, al respingerii unui/ anilor ‘30. Doar Mircea Eliade va fi, în parte unor sistem/sisteme vãzute ca aculturale sau, nu canonizat în epocã, Emil Cioran ºi Eugen Ionescu o datã, cu dezvoltãri anticulturale. Din acest punct (iniþial în cultura francezã), precum ºi Constantin de vedere, exceptînd puþinii beneficiari ai sistemelor, Noica (în cultura românã) fiind canonizaþi de-abia “trãirile” ziselor generaþii se întîlnesc, consunã. dupã cel de al doilea rãzboi mondial, cînd – mai Dacã, profund, sensul insurgenþei este (pro)cultural, întîi subteran – va fi confirmatã ºi stabilitatea pe iar literatura, ca semnificaþie, este produs al acest plan a autorului Nopþii de Sânziene. contextului, aliniamentul depãºeºte limita Dacã, în imediat, opera este deopotrivã un generaþionistã, creînd perspectiva epocii sau a reflex al contextului ºi o creatoare de context, perioadei. ªi oricît am dori sã fie altfel, nu fiecare “vocaþia” ei este (sau ar trebui sã fie) de a se generaþie biologicã va fi nominalizatã în istoria manifesta ºi ca element al duratei, iar “soluþia” în literaturii (o afirmã ºi Julius Petersen), nu doar speþã certificã pãstrarea contextului prin depãºirea fiindcã nici una nu este, “în absolut”, omogenã, sa, avînd ca “mãsurã” ºirul ºi amalgamul ci pentru cã existã generaþii de prelungire, generaþiilor, nu “adevãrul” uneia singure. Mai integrabile precedentei, întãrindu-i ºi menþionãm faptul cã omogenitatea generaþiei poate confirmîndu-i prestaþia, cum sînt altele “de fi subtil, dar adînc afectatã prin apariþia unui “ºef” trecere” cãtre ceea ce se va consolida ulterior, (excelenþa unei creaþii demonetizeazã produsele deci prefiguratoare, anticipative. 63 ORIZONTUL ‘60. Pornind de la textele lui Augustin Buzura, Eugen Simion ºi Lucian Raicu) Gheorghe Perian ºi Julius Petersen, consideraþiile e inevitabil redus, alþii – de aceeaºi valoare – fiind noastre generalizatoare nu puteau face abstracþie oricînd convocabili, dar reprezintã o opþiune care de cîteva fertile sugestii oferite de studiul lui Daniel îºi asumã ºi perspectiva unor rezerve uºor de Cristea-Enache, Generaþia ‘60: discursul artistic ºi anticipat. Nu aceasta ne intereseazã, însã, aici, ci discursul critic. Neomodernismul (Bucureºti, consecinþele în planul definirii unor opere în relaþie Editura Muzeului Naþional al Literaturii Române, cu o realitate extraliterarã cãreia ele i-au reflectat 2013). Definind momentul generaþiei ‘60 ºi i-au adîncit conflictul (ºi apelãm la dicþionarul (cuprinzînd, de fapt, ºi valul celor afirmaþi pe durata existenþialismului) între aparenþã ºi esenþã. deceniilor 7 ºi, în parte, 8 (vz. neomogenitatea acestora), fiindcã de-abia acestora le urmeazã PROIECT ªI TEHNICÃ. În cauzã fiind un ceea ce a fost numit “postmodernism”) ca fenomen de schizoidie generalizatã, polarizarea “neomodernism”, criticul accentueazã ideea gînd/faptã se radicalizase devenind, de fapt, mod continuitãþii, fapt care aduce proiectul respectiv în de existenþã, duplicitatea punînd creatorul, pe datele unei finalitãþi necesare, dar într-un context acesta în mod deosebit, ºi în faþa unei deloc simple de “reevaluare a tuturor valorilor” (cu expresia lui probleme “tehnice”: codul textual îºi cerea o Nietzsche) ocultate cu intenþie: “... literatura suprafaþã cel puþin neutrã, acceptabilã pentru autohtonã va reface legãturile întrerupte cu reperele oficialitãþi (avînd eºalonul de veghe în cenzurã); interbelice; se va resincroniza cu miºcarea de idei dar, în acelaºi timp, trimiterea subtextualã – prin din spaþiul occidental; va impune criteriul estetic, care, în substanþã, contextul exterior sã fie supus marcîndu-ºi continuitatea cu Maiorescu, E. liniei adevãrului – sã devinã accesibilã cititorului. Lovinescu, G. Cãlinescu; ºi va dezvolta discursuri Deºi schizoid la rîndul sãu, totuºi familiar literaturii artistice ºi critice noi, edificînd ºi legitimînd un alt (vz. fabula, alegorismul, geografia imaginarã, canon”. Acest canon devine esenþial atît prin autorul fictiv, chiar rezonanþa simbolicã etc.), suprimãri (e înlãturatã prestaþia ideologicã), cît ºi, procedeul s-a impus ca Zeitstil. Generic vãzut ca mai ales, prin adãugiri, ridicarea în rang fiind “esopism”, momentul creator a apelat ºi la un acut acordatã creatorilor responsabili de reluarea liniei edificiu ambiguizant (la vîrf – “cazul” D. R. evolutive fireºti, dacã ne gîndim – de pildã – cã nu Popescu), la un înveliº uºor ermetic, uneori primul Nichita Stãnescu, ci al doilea, dupã ce provocînd oniricul (Dorin Tudoran, Leonid Dimov, asimilase lecþia lui Ion Barbu ºi a avangardismului, în parte ºi Ileana Mãlãncioiu) sau la “maximalismul va apare ca magister ludi. În plus, pentru Daniel epic”, prin care Nicolae Breban cultiva închiderea Cristea-Enache, punerea în ecuaþie interpretativã ºi, deopotrivã, deschiderea prin negaþie la adecvatã a noii realitãþi literare, cãreia nu-i sînt ingerinþele ideologicului ºi, deci, la realul de fapt, strãine diferite tendinþe, dar mereu raportabile la ori la “psihologismul subversiv” al lui Augustin antecedente (vz, ºi relaþia Bacovia/Ileana Buzura. Era un proces la care aderase ºi pe care Mãlãncioiu), nu rãmîne captivã exclusiv criteriului îl susþinuse ºi critica literarã, pe registre diferite, estetic (fãrã a-l neglija), ci evidenþiazã oportunitatea specifice, reuºind sã canonizeze creaþiile în funcþie extensiei pluridisciplinare: “Modernizarea literarã ºi de dubla mãsurã a valorii artistice ºi a refuzului culturalã în anii ‘60 poate reprezenta, în opinia substanþei contextului. noastrã, o temã deschisã de cercetare, fiindcã “Specializat”, scriitorul îºi cerea, inevitabil, un istoria literarã, analiza socioculturalã ºi istoria cititor ºi el specializat: codul de lecturã oficial nu mentalitãþilor se intersecteazã aici în profunzime”. era ºi codul cititorului-masã, al celui obiºnuit, Plasatã pe o asemenea diagramã, rezonînd la subtextualizare, surprinzãtoare interpretarea cîºtigã poate nu atît în stabilitate rãmînînd capacitatea lui de a trece, prin lecturã, (literatura însãºi înseamnã miºcare...), cît în dincolo de superficii (ºi chiar de “compromisuri”), obiectivitate, criticul sancþionînd, pe de o parte, cu atît mai mult cu cît întregul instrumentar supralicitarea ºi, pe de alta, minimalizarea unor educaþional, atent supravegheat, încerca sã creaþii, aºadar acele demersuri care neglijeazã dezvolte exclusiv primul cod. Fãrã a uita, de altfel, tocmai “raportul (subl. aut. – n.n.) pe care ele l-au ansamblul proiectului cultural oficial, excelînd pînã creat cu un sistem cultural etatist”. Constatînd cã, ºi prin privaþiuni de tot felul, au fost rare cazurile în trecute prin “douã contexte sociopolitice istorie cînd s-a manifestat, cu asemenea ataºament fundamental diferite”, un numãr deloc neglijabil de ºi participare, solidarizarea cititorilor cu literatura. opere ºi-au confirmat rezistenþa, lucru ce le conferã Dar, poate, nu de generaþia ‘60 ar trebui sã încã, în actualitate, drept la canon, Daniel Cristea- vorbim, ci – avînd în vedere cã, în linii mari, Enache deconstruieºte acele mecanisme textuale aceluiaºi “program”, aºa cum a fost el schiþat în care au la un capãt realitatea epocii, iar la celãlalt rîndurile de faþã, i s-a raliat ºi o parte a celor debutaþi opera, relevînd miºcãrile adesea nesesizabile azi în deceniile 7 ºi 8 – de generaþia perioadei de constrîngere, de simulãri, de neabdicãri, de comuniste cuprinse, cu aproximaþie, între anii 1960 consecvenþã sau de intransigenþã, care alunecã ºi 1990. Ne menþinem, deci în perspectiva care de la suprafaþã spre subteranele operei. Sigur, crediteazã, ca episod definitoriu, expresiv, efortul eºantionul scriitorilor aduºi în discuþie (Nichita generaþionist, aºadar frecventabil ºi în cîmpul 64 Stãnescu, Ileana Mãlãncioiu, Nicolae Breban, istoriei literaturii, cu întindere pe trei decenii, cu finalizare dincolo ºi deasupra pronunþatelor fãrã istorie”; “vidul cultural” al perioadei comuniste; diversificãri ale “uneltelor” scriitorului, ale trãirilor utilizarea vechiului procedeu al “dosarului de cadre”, imediate ale acestuia, ale “proiectului” personal, prin care tarele individului se extind ºi asupra creaþiei ale deschiderilor, ale “izolãrilor” de naturã artisticã acestuia; problematica “est-etic”-ului, ca ºi cînd cea a operei etc. “vest-eticã” n-ar putea fi abordatã cu suficient Înþelegem, astfel, vizibilitatea faptului cã, la aplomb; tendinþa de a compromite în bloc a finele deceniului 9, prin “întîmplarea” evenimen- scriitorilor care, prin simpla existenþã, ar fi “cauþionat” telor de atunci, aceastã generaþia ºi-a încheiat regimul trecut; negarea valorilor extinsã asupra misiunea asumatã în deceniile anterioare. întregii istorii a literaturii; aderarea la obscura “Cãderea în istorie” a respectivului “program” nu “teologie” a corectitudinii politice; globalizarea ca înseamnã, însã, ºi negarea lui, a consecinþelor pe pãrãsire “voioasã” a etnicului (scriitorul român se care le-a avut; dar rãmînerea în activitate a unor doreºte a fi, cu precãdere, doar scriitor internaþional); scriitori, nu puþini (dacã acceptãm componenþa “paradoxul inculturii culturale”, cînd calculatorul ºi, menþionatã a generaþiei), dintre cei care au uneori, chiar hîrtia sînt martori ai agramatismului ori/ modelat proiectul discutat, a impus nu modificarea ºi ai ostentaþiei cu care e promovat dicþionarul de sensurilor de substrat ale creaþiei, ci schimbarea periferie cu argumentul realismului minimalist; raportului cu un alt context, fie ºi atunci cînd acesta revitalizarea unor doctrine eºuate; º.a.m.d. Ceea s-a dovedit a fi mai conservator decît se crezuse. ce nu se întrezãreºte e un orizont explicit; ºi chiar * dacã acceptãm faptul cã un deceniu nu poate Pe de altã parte, odatã cu apariþia unor noi cuprinde necesarul aport al unei noi generaþii, valuri care se doresc generaþioniste, libertatea de mergînd de la afirmarea ei, apoi prin momentul de expresie a dat ºansa – de altfel, firesc, datã fiind împlinire, pînã la trecerea în istorie a cîºtigurilor în rumoarea derivatã din “se poate orice” – unei sens, nu ne rãmîne decît sã sperãm în apariþia ample diversificãri a exerciþiului literar ºi, în egalã acelui liant care – în acest context social marcat mãsurã, a cererii de recunoaºterea a fiecãruia grav acultural – sã-ºi exercite lucrarea astfel încît dintre acestea. Chiar dacã au apãrut creaþii sã provoace un alt contur al mentalitãþii ºi, în relaþie menþionabile (ºi poate mai mult decît atît), energiile cu aceasta, al spiritualitãþii. Sã fie toate cele par a fi mult prea direcþionate pe teritorii mai mult enumerate semne cã lucrul e posibil? Cã sîntem în sau mai puþin tangente literaturii, care pot elucida faþa unei “reaºezãri” – deficitare, ezitante ºi adesea fenomene, dar încã nu vorbesc despre un proiect inconsecvente, dar totuºi reaºezãri? Ori, probabil, unitar ºi semnificativ. Le vom enumera, fãrã sperînd aceasta, nu facem altceva decît sã ne pretenþia cuprinderii întregului: creditarea “timpului ataºãm unei utopii în plus?

65 ,, ,,

Constantin Cubleºan Chiar dacã sunt destule voci care contestã azi (1999), Dicþionarul Luceafãrului eminescian existenþa unei specializãri, în critica ºi istoria noastrã (2000), Luna ºi sunetul cornului. Metafore literarã, sub semnul lui Eminescu, aceastã obsedante la Eminescu (2003), Hermeneutica eminescologie existã ºi impune din ce în ce mai multe sensului. Eminescu ºi Blaga (2003), Identitate ºi personalitãþi ºi nu mai puþine studii aplicate aspra alteritate. Eminescu ºi Blaga (2005), Dicþionarul operei ºi vieþii marelui scriitor. Un exemplu de Luceafãrului eminescian. Ediþie definitivã (2007) ºi consecvenþã în domeniu, poate unic în felul sãu, ni-l iatã acum: Luceafãrul. Text poetic integral. Studii oferã Rodica Marian, care din 1999 (la drept vorbind (Editura Eikon, Cluj Napoca, 2014). Sunt reunite între de mai înainte), de la publicarea volumului „Lumile” copertele acestui volum câteva studii, diferite ca Luceafãrului, s-a consacrat, aproape în eclusivitate, dimensiuni, dar centrate pe una ºi aceeaºi idee, cercetãrii aprofundate a acestui poem („cred anume a investigãrii semantice a textului eminescian statornic, de peste douã decenii”), propunând chiar un unghi personal de investigare a vastului material de laborator, a tot ceea ce þine de universul elaborãrii lui, adicã asumarea ºi evaluarea globalã, integratoare, a tuturor variantelor, asupra cãrora a zãbovit, de altfdel, ºi Perpessicius dar altminteri, oferind o cercetare de tip semantic, în vederea descoperirii ºi iluminãrii ideilor cu care Eminescu s-a luptat pentru a le putea condensa în expresia liricã finalã. Domnia sa vorbeºte asfel despre un text poetic integral, ca despre un concept operant în abordarea cercetãrii tematice (ºi nu numai) care a stat mereu în atenþia prioritarã a criticilor ºi istoricilor literari ºi care acum, prin demersul domniei sale, primeºte condiþia unei hermeneuticii a „sensului în text”. Ce vrea sã însemne aceasta ne lãmureºte ea însãºi:„Elementul principal al acestei noi interpretãri îl realizeazã argumentarea tezei cã cenzura ontologicã între cele douã lumi ale poemului, nu se legitimeazã, aºa cum au presupus majoritatea eminescologilor de pânã acum, la graniþa dintre «o lume pãmânteascã» (a «fetei de împãrat» ºi a lui Cãtãlin), pe de o parte, ºi lumea cealaltã a Luceafãrului (ºi a Demiurgului), pe de altã parte. Prin intenþie expresã, cartea mea argumenteazã, dimpotrivã, cu o largã aparaturã conceptualã, cã lumile celebrului poem se configureazã bipolar abia prin opoziþia Luceafãr – Hyperion ºi cã dualitatea semanticã a simbolurilor poemului poate fi înþeleasã, pe deplin, doar din unghiul sciziunii profunde în însãºi natura eului principal. Conform acestei interpretãri, din varinatele Luceafãrului, în corelare cu forma finalã sensul global al textului este creat prin instituirea în a poemului, „pentru a face vizibil efortul poetului în text, în opoziþie cu lumea Luceafãrului ºi a celor doi cunoscuta-i luptã cu «cuvântul/ ce exprimã ade- pãmânteni – care constituie, în ultimã instanþã, un vãrul»”, ºi demonstrând astfel, prin analiza diferitelor singur «câmp» semnatic omogen, a unei lumi nivele semantico-poetice ale textului, cã în elaborarea hiperionice sau transcendentale, ce figureazã un cu poemei „nu a prevalat aspectul stilistico-retoric, totul alt tãrâm, de statut semantic ºi substanþã caracteristic pentru cum se spune, ci prioritarã – în ontologicã radical diferite” (Dedublarea nemuririi ºi intenþia mea – a fost descifrarea corectã a ceea ce a Luceafãrului-Hyperion). Cã demonstraþia este spune textul, altfel spus, care este sensul textului, lungã, dificilã dar pasionantã, ne-o dovedesc toate atât la nivelul de suprafaþã al unitãþilor lui minimale, cãrþile ce au urmat, scrise sub semnul Luceafãrului: cât ºi la cel de adâncime semnaticã”(Prelimina- 66 Mihai Eminescu. Luceafãrul. Text poetic integral rii). Aceste studii, mai bine zis, articole, vin sã complineascã demersul din precedentele volume, sã divinului /ci Pãrintele ceresc ºi Hyperion/”), de la Alain lãmureascã anumite afirmaþii, anumite demonstraþii, Guillermou („ceea ce-i pãrea unui spirit european în legãturã cu care este conºtientã cã trebuie sã se precum Alain Guillermou ca o discontinuitate de idei, insiste, sã se pronunþe în plus, pentru a-ºi fixa cât nebuloasã descriere a dezgustului de viaþã /…/ din mai clar poziþia în relaþie cu demonstraþiile altor unghiul meu de vedere, strofe din versiunea genuinã comentatori ai operei eminesciene, pe aceleaºi teme, a poemului par enigmatice spiritului european, deºi astfel încât demersul actual are aliura unor elegante ele sunt exprsiv exacte pentru mentalitatea indicã”), polemici, în care autoarea þine mereu sã se confirme la Lucia Cifor („privind semantizarea ideii divinului / pe sine („observaþia mea”, „ideea mea”, „unghiul meu …/ Lucia Cifor acceptã cele douã lumi semantic- de vedere”, „demonstraþia mea”, „dupã pãrerea mea”, textuale, numite de mine «lumea posibilã» a „spuneam în altã parte”,„interpretarea mea”, „dupã Luceafãrului ºi o alta ,cea a lui Hyperion, ca «proiecþii accepþia mea”, „am fãcut ºi eu” etc, etc., ceea ce de ontologii diferit structurate» /…/din punctul meu de poate echivala, într-un anume sens, cu un soi de vedre, figura divinului se poate dezambiguiza în poem narcisism exegetic, bine venit însã aici, atâta vreme prin asumarea consecinþelor evaluative ale sintagmei cât autoarea însãºi trebuie sã se propunã atenþiei extrem rezumative a narativului poetic: Luceafãrul publice, atenþie în general puþin receptivã la noutãþile devine Hyperion”) º.a.m.d., în diferend sau în consens ce pot schimba, ºi schimbã, opinii de rutinã). cu Petru Creþia, Ion Negoiþescu, Zoe Dimitrescu- Ideea poemului ce-ºi subordoneazã variantele Buºulenga, Lucian Blaga, dar ºi Irina Petraº, Mircea la vedere, chiar dacã nu complet nouã (Petru Creþia Cãrtãrescu, Cicerone Poghirc ºi mulþi alþii. sugerea ºi el o posibilã asemenea întreprindere), Tematic vorbind, studiile din actualul volum, trebuie susþinutã cu înverºunare pânã la a convinge graviteazã în jurul aceleiaºi probleme axiale, a nevoii lumea cã „încorporarea succesivã a variantelor într- un text ulterior trebuie urmãritã pentru a putea repera ºi realiza textul ultim, dar ºi mai importante, pe de altã parte, sunt relaþiile textului definitiv cu virtualitãþile din formele parþiale. Mai ales variantele genuine, nefiind cizelate ori stilizate, uneori excesiv, au valoare pentru înþelegerea operei integrale, avantajele fiind din acest punct de vedere (date) de însãºi natura lor spontanã, care le apropie de inconºtientul creator” (Preliminarii). Punând la socotealã ºi faptul cã în manuscrisele sortite abandonului, de cãtre poet, se aflã versuri, chiar strofe, pentru a nu mai vorbi de imagini (ce se dovedesc a fi adevãrate „giuvaere”), cu nimic „inferioare splendorii” din forma „ºlefuitã”, „perfectã” a variantei finale. Pledoariile pentru metoda de investigare propusã, de cercetare semanticã a textului definitiv, ca rezultat mereu punctuale, mereu analitice ºi demonstrative, al decantãrii din mulþimea variantelor („procesul de constituie substanþa exegeticã realã a acestei serii rafinare stilisticã”), ºi dezbat concentric probleme ca de intervenþii, cu toate gravitând pe acelaºi ax al nefiinþa (Antinomia „nefiinþei” cu „fiinþa ce nu studiului semantic al Luceafãrului. Sunt luate în moare” ºi consecinþele ei în semantica textualã a discuþie opinii datorate unor ilustre personalitãþi ale Luceafãrurlui), obscuritãþile din textul antum (Din eminescologiei, de la Maiorescu ºi Cãlinescu la Tudor nou despre „taina” Luceafãrului. Criptisme, Vianu (pentru care „retragerea hyperionicã nu este obscuritãþi ºi fracturã logicã în textul antum), micul resemnare, este singurãtate liber consimþitã”, în care eu (Despre tema „micului eu” în variantele „nu încap, aº zice eu, neliniºtea ºi norocul trecãtor al Luceafãrului ºi relictele ei în textul definitiv), celor doi protagoniºti ai cercului strâmt”) ºi Constantin viziunea morþii (Inconºtientul eminescian ºi o Noica („Dupã opinia mea /…/ sensul neputinþei ºi vina viziunea a morþii ca „umbra unei vieþi eterne”) etc. «orbirii» din natura superioarã a geniului, de care Fãrã îndoialã, Rodica Marian urmeazã un drum vorbea Noica, sunt înscrise în profunzimea textului”), analitic distinct ºi novator în interpretarea poemului de la Dan C. Mihãilescu (“Cãtãlin devine într-o eminescian, ea însãºi caracterizându-ºi cercetarea exegezã ca aceea semnatã de Dan C. Mihãilescu, într-o paradigmã programaticã, astfel:„Demersul de personajul principal al poemului. În viziunea mea, faþã propune argumentarea unei noi înþelegeri a portretul semantic al lui Cãtãlin are o mai accentuatã sensului profund al poemului, în locul tezei sensului dedublare decât cel al Cãtãlinei, evoluþia sa în text alegoric al geniului neînþeles, tezã reductivã ºi fiind abruptã ºi polarizatã în douã înfãþiºãri substanþial denaturatoare, care printr-o lungã istorie era ºi este diferite”) ºi Rosa del Conte („interpretarea Rosei del încã obstinat guvernatoare a receptãrii ºi interpretãrii Conte nu pãrãseºte opoziþia tradiþionalã cer-pãmânt, celebrului poem”. deºi, paradoxal, se întoarce la ea dupã ce descoperise o cale mai profundã de înþelegere a textului ºi mentalitatea creatoare a lui Eminescu, în care, dupã accepþia mea, cosmicul nu este imaginea  67 Felix Nicolau Nu e uºor, nu e rapid, nu excitã. Gândiþi-vã Brãþãrile de argint zornãie. Încã folosesc viitorul. bine! Dar dacã aþi gustat beckettiana Krapp’s Last ªi mã vindec”. Tape, cu reluãrile ºi furiile ei, atunci marchez en Bine spus cã este „Romanul minþii”, axat pe avant! Timiºoreanul Tudor Creþu zãmisleºte ceva moarte ca obsesie, sufocare ºi paranoia mediaticã. cu totul altceva: Casete martor (Tracus Arte) este O pendulare între TV ºi spital, cu trecere prin poziþia un roman masiv, experimental ºi cu meandre medianã a ºcolii. Ceva îmi aduce aminte de psihologice greu de controlat. Ca sã mã catharsizez Manechinele lui Bruno Schulz, cu apãrarea de la bun început, o sã spun cã singurul lui mare fantasmagoricã, aberantã în faþa dezumanizãrii defect este numãrul: 467 pagini! Pentru un roman generale. „Sunt ºi eu o fãpturã diminutivalã, fãrã în afara cronologiei, intrigii cu suspans ºi uºurinþei apãrare ºi esenþã masculinã. Un fluturaº, un la lecturã, 8 maje de pagini creeazã un efect de cãþelaº. De aici tragismul ºi melancolia de Finnegans Wake. Odatã purificarea de rãul vieþuitoare cu sânge deschis la culoare”. criticesc înfãptuitã, o sã adaug cã am înregistrat Reality show-ul, în care intrã de-a valma câteva declaraþii de dragoste la adresa romanului, politicieni, sportivi ºi oameni de culturã faimoºi ºi ce-i drept, de la cititoare avizate. cam morþi, deschide perspectiva unei hiperrealitãþi Suntem în subterana dostoievskianã, dar ºi în care totul este intensificat ºi nimic real. Dar ce în corsetul blecherian. Imaginaþia demenþialã (în mai înseamnã realul dupã Baudrillard? Hiperrealul ambele sensuri) face diferenþa. Aceastã imaginaþie lui T. Creþu conþine mereu ingrediente bufone, cu à la Ivan Karamazov, de-dracul-vãzãtoriu, þintã criticã, evident: „I-am dat o palmã lui Vadim. împãnatã cu delicioase ipohondrii, ne aduce în Fusesem ºi eu invitat la lansarea raportului pragul delirului bulgakovian: „Citeam despre auto- Tismãneanu, în lojã. Alãturi, Pleºu, Mihãieº, control ºi m-am speriat. Am cancer. O tumoare Patapievici. Intram pentru prima datã în clãdirea negricioasã, un fel de nor cancerigen îmi parlamentului. Ploua. Eram în geaca maro de acapareazã cerul gurii. N-are cum sã fie o simplã trening, cu glugã, în jeanºi ºi adidaºi”. Aici e rãcealã”. Cititorul, dacã nu înhaþã ironia din prima, realitatea compensatã. Cea crâncenã ºi violentã rãmâne buimac. „Vertijul onirico-ficþional” de „bio- este pandemoniul domestic, lupta cu iadul interior: grafie”, cum se pronunþã romancierul, monteazã o „Somnifere grele ca plumbul, altfel nu mai duc, carte a ritualurilor eterogene: de la arte marþiale, somnifere în cutii blindate. Diavolii vor încropi un pânã la exorcizãri. De pildã, floarea din mijlocul taraf la mine în camerã, vor bate din copite. Lumina covorului care e lovitã cu cuþitul: „aici e boala, moare va fi albãstrie, lunatecã”. ªi în bãtãlia demonizatului boala. Aici e boala, moare boala!” este o infuzie de comic, dar ea nu sparge misterul, imaginea de acvariu a atmosferei casnice; totul Paranoia ºi incubi TV devine proiecþie: „înfãþiºarea obiectelor în funcþie de starea mea. Aºa-zisa realitate a cãzut în ridicol”. Suspansul necesitã alerteþe fãrã întreruperi. E destul de dificil sã combini teama cu simþul Ca în optzecistul Femeia în roºu, teoretizarea ridicolului; poate doar cu ajutorul unei luciditãþi de suspansului ucide suspansul, cu scopul exact de tip E.A. Poe: „Frica mã face hâtru, m-acreºte”. a strangula lectura de juisare. Aici nu e suspans, Hâtroºenia ar þine de cinism, deci o atitudine diferitã dar e mult spectaculos. Principalul filon în acest de cea a lui Nicã a Petrii. Viziunile sunt sens este reality-show-ul: apariþii la QTV (OTV? – îngrozitoare: „diavolul însuºi sau un trimis de-al lui, apropo, credeam cã nu se poate ceva mai uluitor ºi-a vârât coasa prin tavan. A spintecat, pur ºi decât televiziunea lui Diaconescu, dar iatã cã simplu, stratul gros de ciment. Bulgãri sârmoºi au AntenaStars a lui Voiculescu, populatã cu asistente acoperit, instantaneu, podeaua. Tãiºul mi-a trecut de platou ce îºi tatuieazã pãsãrica în direct, la câþiva centimentri de umãr”. înfrânge orice închipuire), vizite ale lui Bãsescu la spital, Miticã Dragomir, talkshow-uri º.a.m.d. Fineþea perversiunii Paranoia ipohondrului ºi posedatului e organizatã pe zile, uneori ºi pe ore – de altfel, Dar aici se vede cum dostoievskianismul singurul criteriu de organizare al romanului. Jurnalul deraiazã înspre bulgakovianism, iar viziunile, oricât de salon de nebuni, cehovian, strindbergian ºi de scelerate, devin funambuleºti: „Mã gogolian, totdeodatã, are intensitãþi de film de serie transformasem într-o negresã cu batic roºu ºi B: „Provoc mental boala, o înjur în faþã. Le vorbesc bucile goale”. Ataºate sunt imagini aproapiate de studenþilor. Stau în primul rând de bãnci. Cel care scatologic, romanul neavând niciun fel de complexe sfideazã moartea. Cum sfidezi o profesoarã pudice. Am vãzut poze cu Tudor Creþu citindu-le bãtrânã. Umblu toatã noaptea prin localuri. În geacã din carte elevilor pe la diverse lansãri. Dacã au 68 de piele. Neagrã ºi lucioasã. Fumez la fel de mult. rezistat, înseamnã cã încã nu e totul pierdut: mai sunt posibile generaþii neipocrite ºi capabile sã facã de periferie: dacã e în maºina de spãlat? „Am ridicat diferenþa între artã ºi vulgaritate. Iatã o penetrare capacul ºi am scuipat înãuntru. pidosnicã: „Pãrinþelul s-a executat cu lacrimi în -Na, futu-þi creierii mã-tii, ieºi de-acolo, mori ochi. Avea o barbã de Ion Creangã. ªi-a dat acolo! Ca o andrea sã-mi intre pula în creierii tãi!” chiloþeii jos, ºi-a ridicat sutana ºi s-a întors cu Un demon când imperios, când sfios: fundul. Rãgeam teribil, ca zimbrii halucinanþi de „Demonul poate încãpea oriunde încape (ºi) o acum câteva zile”. floare presatã”. Pe lângã pasajele hard, existã ºi altele de ironie Pentru ca totul sã fie o psihozã schizofrenicã, fin înscenatã, sau formulãri ingenioase, în pragul aproape o dedublare în stil romantic: „Am trecut metaforei: „Eu îmbãtrânisem niþel, semãnam cu-o prin faþa oglinzii pãtrate, din sufragerie, ºi pe sticla piatrã ponce”. Un alt element fericit este judicioasa limpede, am zãrit o dihanie cu coadã stufoasã, întrebuinþare a referinþelor culturale ºi subculturale. zdrenþuitã, ºi caftan. Lovea-n aceeaºi tavã, cu De exemplu, invocarea smooth-horror-ului acelaºi bãþ. Eram eu: diavolul însuºi, satana”. Blairwitch Project chiar are legãturã cu umilinþele Bineînþeles, în roman o sã mai întâlniþi fantome la care este supus protagonistul de cãtre demonii cu cancer la prostatã, pornografie la computer în lui interiori. concubinaj cu Aspecte ale mitului, precum ºi alte ªi sã încheiem în nota tonicã a exorcismului delicatese care o sã vã determine sã faceþi o faþã buf. Ucigã-l toaca este dibuit ºi afurisit cu metode „de zici cã-i lapoviþã tot timpu!” Curaj!

69 Adrian Matus O fetiþã de treisprezece ani, dintr-o familie de interesant de observat cum, în versiunea maghiarã, evrei înstãriþi, cu viziuni liberale ºi cu o educaþie ca autoare apare Ági Zsolt, iar titlul este Fiica mea, aleasã, redacteazã în anii Holocaustului un jurnal. Éva4 , ca ºi cum textul ar fi o creaþie a mamei sale. În paginile lui, la început scrie despre trãirile ei În anul 1964, textul a fost tradus în limba ebraicã de personale, despre idilele mãrunte cu bãieþi, noteazã cãtre Yehuda Márton, cu titlul Yomanah shel Evah UNGHIURI ªI ANTINOMII relaþia ei cu familia ei. În paralel, se descrie Hayman. De la versiunea din limba ebraicã, în 1974 permanenta teamã de ofiþerii naziºti, de deportare se publicã traducerea în limba englezã, cu titlul The ºi de viitorul sumbru. Descrierea aceasta pare un Diary of Éva Heyman, iar o a doua ediþie apare în rezumat ºcolãresc al jurnalului Annei Frank. Însã 1988, cu titlul The Diary of Éva Heyman: Child of nu despre acest text este vorba. O altã fetiþã, din Holocaust5. În 1991 de-abia apare un volum în spaþiul Oradea, pe nume Éva Heyman, îºi începe jurnalul românesc, prefaþat de cãtre Oliver Lustig, iar în 2013 ei în 1944, la data de 13 februarie, cu o notã de în limba francezã, sub titlul J’ai vécu si peu6. Vedem, profundã fatalitate. Ea va fi deportatã, câteva luni deja, cum jurnalul este editat timid, ediþia în limba mai târziu, la Auschwitz, unde va muri câteva luni românã fiind aproape inaccesibilã publicului. mai târziu, gazatã, selecþionatã chiar de cãtre Jurnalul este fascinant din douã puncte de dr.Mengele. Textul ei parcurge un sinuos drum, vedere. În primul rând, asistãm la oglindirea unui incomplet, care rateazã receptarea lui de cãtre amplu fenomen, precum cel al Holocaustului, din publicul larg, spre deosebire de norocosul caz al perspectiva unui pre-adolescent. Pe de altã parte, Annei Frank. mica istorie a fetiþei, trãirile personale ºi impulsurile ce o determinã sã redacteze un astfel de text ne Jurnalul uitat al ghetoului orãdean oferã o monstrã din ceea ce, din punct de vedere psihologic, ea înþelege din spaþiul familial. O Despre literatura Holocaustului, ce s-ar mai abordare din douã perspective ar fi utilã tocmai putea spune nou? Suntem poziþionaþi în etapa de pentru a putea valorifica pertinent textul: cea analizã academicã, de suprasaturaþie tematicã în psihologicã ºi cea contextualã. acest domeniu, dupã cum ne demonstreazã Saul Friedlander. Aceastã ipotezã este întãritã ºi de cãtre Mica istorie studiul lui Éric Conan, Henry Rousso despre etapele de conºtientizare a unor evenimente- Atât Éva Heyman, cât ºi Anna Frank sunt aflate limitã1, precum Holocaustul, începându-se cu (1) într-o perioadã de tranziþie dinspre copilãrie înspre o formã de uitare (1944-1955), urmatã de (2) adolescenþã. Aceastã perioadã intermediarã este consolidare a discursului, (3) demitizarea lui ºi, în determinatã de modificãri corporale ºi ultimul rând, (4) formarea unei obsesii referitoare comportamentale pe care fetele de obicei tind sã la acest discurs. Dincolo de o categorizare ce poate le consemneze în jurnale. Studiile de psihologie sã parã sterilã, aceastã etapizare a constituirii cognitiv-comportamentalã ne demonstreazã faptul discursului Holocaustului ne poate oferi o explicaþie cã fetele, faþã de bãieþi, sesizeazã o insatisfacþie a uitãrii/ ignorãrii unui jurnal al unei fetiþe, Éva faþã de dezvoltarea corporalã7. În cazul bãieþilor, Heyman, supranumitã în literatura de specialitate tranziþia timpurie dinspre copilãrie spre adolescenþã (cât este ea existentã) drept Anna Frank a se dovedeºte a fi mult mai avantajoasã, ei Transilvaniei. cãpãtând o stimã de sine mult mai puternicã8. Starea Jurnalul Évei Heyman2 se integreazã într-o de insecuritate, sentimentul destabilizant al familiei categorie aparte a literaturii Holocaustului. Jacob parþial dizolvate accentueazã o dezvoltare precoce Boas3 încadreazã acest text într-o antologie a adolescenþei. Éva Heyman provine dintr-o familie dedicatã copiilor care, în timpul Holocaustului, îºi de evrei divorþaþi. Mama Evei îºi reface viaþa alãturi consemneazã trãirile personale într-un jurnal. De de jurnalistul Béla Zsolt, pe care îl aduleazã. În remarcat este faptul cã toþi aceºtia vor muri, iar textele acest mecanism, în discursul Évei constatãm un lor vor parcurge numeroase peripeþii pentru a fi sentiment de frustrare, datorat neatenþiei acordate recuperate ºi publicate. De pildã, Éva Heyman este de cãtre mamã. deportatã la Auschwitz, ultima ei consemnare fiind La nivelul cogniþiei, adolescentele timpurii tind în ziua deportãrii evreilor din Oradea. Mama ei, sã realizeze mult mai uºor conexiuni supravieþuitoare a Holocaustului (în faimosul tren de informaþionale, sã se descurce mai uºor la ºcoalã, aur), va reveni la Budapesta, cu minþile pierdute, sã fie mai uºor admirate de cãtre ceilalþi.9 Acest unde va recupera jurnalul fetiþei ºi îl va publica. Iniþial, lucru este vizibil în primul rând în cazul Annei Frank, volumul a fost publicat de cãtre mama Évei, Ági, în care aminteºte cum ceilalþi o adulau, era în centrul 70 1948, dupã care, în urma depresiei, se sinucide. Este atenþiei. Vedem acest lucru ºi în modalitatea de a avea încredere în propria inteligenþã. Ambele fete doresc treisprezece ani, m-am nãscut în treisprezece, sã îºi continue talentul de scriitoare, Éva dorind sã într-o zi de vineri.”16 . Din primele pagini, deja aflãm devinã foto-reporter- „eu ºi atunci voi putea deveni faptul cã provine dintr-o familie bogatã de evrei fotoreporter, cãci din aceastã profesie ºi atunci se va maghiarizaþi. Bunicul ei, Rezsö Rácz, este un putea trãi”10, iar Anna scriitoare. Pe baza pasiunii cunoscut farmacist local, fiind unul dintre susþinãtorii pentru scris, se va contura soluþia de supravieþuire clauzei maghiarilor transilvãneni dupã Pactul de la în cadrul Holocaustului. În cadrul psihologiei cognitiv- Trianon din 191817. Tatãl bunicului Evei, Alexandre comportamentale, mecanismul de refugiere în Rosenberg, a fost primul rabin neolog orãdean, redactarea unui text se numeºte ventilare emoþionalã, între 1868-1878, înainte de a se stabili în Arad. iar scrisul capãtã nu o formã de terapie, ci de Bunica Evei provine dintr-o bogatã familie de proiectare dincolo de angoasele cotidiene. În cazul proprietari de vie din zona Aradului18. bãieþilor, scrisul este dominat de o formã de explorare Putem observa cã Éva se raporteazã la a unei cunoaºteri diferite, în timp ce, în cazul fetelor categoria evreilor îmburgheziþi, maghiarizaþi dupã UNGHIURI ªI ANTINOMII predominã scrisul despre sine11. dualismul austro-ungar din 1867, nu la cea a Micile detalii familiale ne ajutã sã înþelegem evreilor radical ortodocºi, care trãiau predominant cum funcþioneazã o familie burghezã evreiascã în zonele rurale. Limba de circulaþie între aceºti orãdeanã. Éva este fiica lui Ági Rácz, iar relaþiile ei evrei este maghiara, iar majoritatea publicaþiilor apar cu ea sunt dominate de un ambiguu raport. În primul în acest idiom.Tatãl natural al Évei era un architect rând, Éva o iubeºte sincer pe mama ei, dar datoritã dintr-o familie foarte înstãritã, ce deþinea un hotel ºi lipsei ei dese din sfera familialã, este mult mai mult numeroase apartamente. Mama ei (Ágnes ataºatã de Juszti, guvernanta ei de origine Heyman) ºi tatãl ei vitreg (Béla Zsolt) trãiau în Paris austriacã. Uneori, relaþia dintre mamã ºi fiicã se în momentul în care Hitler invadeazã Polonia, dar apropie de cea dintre douã surori: „La Pesta ne dorul de fiica ei o determinã pe mama ei sã revinã prefãceam mereu cã Ági este sora mea mai mare, în Oradea19. iar Juszti- guvernanta noastrã.”12 Tatãl ei natural Din primele pagini putem deduce deja câteva este Béla Heyman, despre care, în puþinele informaþii referitoare la situaþia dificilã a evreului în consemnãri despre dânsul, aflãm cã „aratã într- spaþiul Transilvaniei de Nord. Márta Mûnzer, o adevãr a arian ºi este un bãrbat foarte frumos; Agi prietenã apropiatã a Evei, era o evreicã ce a fost nu l-a iubit ºi de aceea au divorþat”13. În schimb, deportatã în 1941 în regiunea Kameneþ-Podolsk20, existã numeroase referinþe referitoare la relaþia într-un mod subit. Episodul în care aceasta a dintre Éva ºi bunicii ei materni. Bunicul ei, Rezso dispãrut subit o marcheazã profund pe fetiþa Éva. Rácz este un proprietar de farmacie bogat, iar Observaþiile din jurnal explicã ºi modalitatea de bunicii paterni deþin un important hotel în Oradea. confiscare a bunurilor evreieºti, în virtutea noilor Existã câteva indicii în sensul în care Éva este legi antisemite. Putem observa rapiditatea de traumatizatã de episodul divorþului dintre cei doi execuþie a manevrelor în spaþiul maghiar. În aceastã pãrinþi, chiar dacã încearcã sã îl depãºeascã: logicã, urmãtoarea etapã o constituie ghetoizarea. „(...)un pic însã o invidiez.În primul rând, pãrinþii ei În jurnal constatãm teama faþã de un pericol tot mai n-au divorþat, dimpotrivã, se iubesc foarte mult.”14. real, pe care Éva nu mai are puterea sã îl nege: Totodatã, în jurnal apar consemnãri referitoare la „Micul meu Jurnal! Niciodatã nu mi-a fost aºa de schimbãrile legate de adolescentã. Episodic, apar fricã.”21. referinþe la Vádas Pista, un bãiat pe care îl place Ghetoizarea evreilor din zona nordului ºi, cu care, se va împrieteni în ghetou, împãrtãºind Transilvaniei (cunoscutã pentru comisiile de primii fiori de dragoste: „Cred, Micul meu Jurnal, deiudificare drept Zona II) a început la data de 3 cã nu mai este îndrãgostit de Vera Peter (o mai 1944, conform decretului nr.6163/1944 ºi pretendentã) ºi eu mã bucur de acest lucru chiar decretul 1610/194422. În prealabil, stabilirea ºi aici în ghetou.”15. graniþelor pentru viitoarele aºezãri temporare, au În data de 25 martie 1944, interesul se fost realizate de anumite comisii. Astfel, în anumite schimbã din direcþia introspecþiilor cãtre analiza oraºe precum Zalãu, Cluj-Napoca sau ªimleul situaþiei tot mai precare a evreilor în comunitatea Silvaniei evreii au fost mutaþi în interiorul fabricilor orãdeanã. În acel moment, conform jurnalului, Éva de cãrãmidã, în timp ce în alte oraºe, precum vede pentru prima datã soldaþi nemþi. În planul Oradea sau Satu Mare, ei au fost strãmutaþi în zone consemnãrilor, constatãm cã tematica familiei se din cadrul perimetrului urban. În consemnarea din schimbã în favoarea interesului pentru planul 5 mai, aflãm cã Éva este strãmutatã în ghetou. Din internaþional. În permanenþã ea insereazã în acest moment, focalizarea se schimbã din direcþia naraþiune parafrazãri ale celorlalþi membrii de familie trãirii personale (N.B. , fãrã a le exclude!) înspre referitoare la rãzboi. cea a a explorãrii spaþiului ghetoului. Ghetoul din Oradea era considerat în anul 1944 unul dintre Marea Istorie cele mai mari spaþii de concentrare din Ungaria, fiind surclasat doar de cel din Budapesta23. În fapt, Éva Heyman, nãscutã în oraºul Oradea, într- au existat chiar douã ghetouri în care, per total, au o zi de 13 a lunii februarie, îºi începe jurnalul într-o fost adunaþi 35000 de evrei.24 notã marcatã de un mascat pesimism: „am împlinit În cadrul fiecãrui ghetou, se înfiinþa o trezorerie 71 în care administratorii îi torturau pe evrei pentru a 16 Éva Heyman, op.cit., p.43. afla eventualele comori încã ascunse. În apropiere 17 Jacob Boas, op.cit., p.117. de fabrica de bere Dréher, locotenentul colonel Jeno 18 Conform prefeþei lui Carol Iancu din traducerea în francezã a textului. Péterffy aplica torturi inumane pentru a afla diverse 19 informaþii de la suspecþi25. Éva Heyman precizeazã Ibid., p.119. 20 Familia Mûnzer a fãcut parte din evreii care trãirea personalã a fetiþei, când bunicul ei este nu aveau cetãenie maghiarã. Aceastã comunitate chema pentru a raporta eventualele comori a fost deportatã într-o zonãdenumitã Kamete- ascunse. Pentru a pãstra aparenþa unei normalitãþi, Podolsky, unde 23.000 de evrei au fost executaþi. un gramofon emite o melodie, ce, în mod ironic, se Cf. Jacob Boas, op.cit., p.127 ºi Raul Hilberg, referã la o fetiþã ce este singurã pe lume: „Csak op.cit. egy kislány van a világon”. În acest moment, textul 21 Éva Heyman, op.cit., p.87. funcþioneazã ca o mãrturie a faptelor externe în 22 Decret în care se interzice evreilor sã UNGHIURI ªI ANTINOMII detrimentul focalizãrii trãirilor interne ale Evei. locuiascã în comunitãþi mai mici de 10.000 de persoane. Raul Hilberg, op.cit., p.118. Informaþiile referitoare la funcþionarea ghetoului sunt 23 veridice, prin similitudinea mãrturiilor ºi depoziþiilor Lawrence P.Davis (ed.), Black Book on the Martyrdom of Hungarian Jewry, Central European despre ghetoul orãdean, consemnate de cãtre Times Publishing Company, Zurich, 1948. Hilberg. Ascunderea mâncãrii ºi culpabilizarea 24 Randolph L.Braham, A Magyar Holocaust, pentru faptul cã nu a fost altruistã sunt niºte mici Elso Kotet, Forditas Schimdt Maria,Gondolat observaþii care aratã modalitatea de raportare a unei Budapest, Blackburn International Incorporation, fete de 13 ani la duritatea ghetoului. Wilmington, 1988 (1981), p.459. În cazul jurnalului de faþã, între istoria mãruntã, 25 Randolph L.Braham, Politica genocidului, a propriei subiectivitãþi ºi Marea Istorie, existã o Holocaustul din Ungaria, Traducere de Cãtãlin membranã foarte finã, aproape insesizabilã. Acest Patrosie, Editura Hasefer, Bucureºti, 2003, pp.133- caiet, ascuns de cãtre slujnica credincioasã, 134 ºi Jacob Boas, We are Witnesess: Five Diaries rãmâne o mãrturie suplimentarã a ªoahului, dupã of Teenagers who died in Holocaust, Foreword by 70 de ani de memorie. Acest jurnal rãmâne un text Patricia C.McKissack, Scholastic Inc., New York, 1995, p.141. ce trebuie utilizat ca mijloc de mãrturie istoricã, tocmai datoritã sinceritãþii debordante ºi a limbajului simplu. În acest sens, considerãm cã o nouã editare, mai profesionistã, actualã, este necesarã, tocmai pentru a împãrtãºi publicului mãrturiile despre ghetoul orãdean.

NOTE 1 Éric Conan, Henry Rousso, Vichy, un passé qui ne passe pas, Paris, Ed. Gallimard, 1996. 2 Éva Heyman, Am trãit atât de puþin –Micul meu Jurnal, Traducere de Oliver Lustig, Editura Alex, Bucureºti, 1991 3 Jacob Boas, We are Witnesess: Five Diaries of Teenagers who died in Holocaust, Foreword by Patricia C.McKissack, Scholastic Inc., New York, 1995. 4 Ágnes Zsolt, Éva lányom, Budapest, 1948. 5 Ambele variante apar în Israel, la editura Yad Vashem, cu o introducere ºi note de Judah Marton,întraducerea lui Moshe M.Kohn. 6 Éva Heyman, J’ai vécu si peu, éditions des syrtes, Genève, Suisse, 2013. Traduit du hongrois par Jean-Léon Muller, Préface de Carol Iancu. 7 Richard M.Lerner, Lawrence Steinberg, Handbook of Adolescent Psychology,John Wileyand Sons, Inc., Hoboken, New Jersey, 2004. 8 Ibidem, p. 29. 9 Ibid., pp.33-35. 10 Ibid., p.50. 11 Lawrence A.Kurdek, Gender Differences in the Psychological Symptomatology and Coping Strategies of Young Adolescents în The Journal of Early Adolescence, Winter, 1987, pp.395-410. 12 Ibid., p.59. 13 Ibid., p.46. 14 Ibid., p.62. 72 15 Ibid., p.111. ,, ,, Mihail Vakulovski „unchiul este încîntat” (Editura Charmides, conteazã ºi aºa mai departe”), înstrãinare („cîinele 2013) de v. leac e o carte pe care autorul o meu nu te mai recunoaºte”), dragoste („imediat ce- recomandã „celor al cãror suflet a murit, preferabil þi scriu îmi vine sã-þi scriu din nou”). lent, de cel puþin douã ori în timpul vieþii”, adicã „(COMUNICAREA)” e prin telefon, artã, bani, poetul nu se viseazã citit de cît mai multã lume, ci auditivã („ce se aude de la 2”), vizualã („ce se vede sperã sã aibã doar cititori cunoscãtori ºi înþelepþi de la 6”)… (ºi motoul cãrþii precedente, „Toþi sînt îngrijoraþi”, A doua parte a cãrþii, „cîinii care mi-au sugereazã acelaºi lucru: „Întotdeauna mi-am dorit schimbat viaþa”, ar fi putut avea moto un vers din sã scriu poeme pentru doi, trei astronauþi uºor „(DRAGOSTEA)”, poeziile fiind (fireºte) despre distraþi, în care abia mai pîlpîie viaþa; navigheazã, cîini, cu dragoste („acum îmi dau seama cã în viaþa aºa, fãrã o destinaþie precisã. Vreau sã-þi imaginezi asta a mea numai copacii ºi cîinii nu m-au surîsul astronautului stînd acolo, lîngã hublou, la o dezamãgit”). Poemele de aici poartã numele cîinilor masã; sorbind din bãuturã – oare ce-o fi bînd. Dupã din titlul ciclului poetic. Despre STELU aflãm cã lecturã sã ai impresia cã poemul se ridicã (din „practic cu el am crescut”, un prieten din copilãrie paginã) în vîrful picioarelor; te sãrutã pe obraz; apoi cu care se înþelegea perfect: „izbucneam în rîs ºi se îndepãrteazã în fugã; se opreºte; se întoarce cîntam din nou aiureala doi copii / cu rochii lungi / ºi-þi rîde în nas, ca un copil ºmecher despre care toatã vara prindeau fulgi – stelu mã / acompania ai impresia cã ºtie secretul fericirii”). Volumul nu urlînd”. BRUNO s-a înecat, BUCUR a fost otrãvit. are nici prefaþã, nici postfaþã ºi nici mãcar date Jacky e ca un fel de psiholog al familiei, nu numai biografice, dar cine nu-l cunoaºte pe v. leac, unul un prieten bun: „cînd îmi amintesc dupã atîþia ani din cei mai buni poeþi 2000-iºti? pot spune cã-n 2010 / numai cîinele ãsta – escroc „unchiul este încîntat” e împãrþit în trei pãrþi: – sentimental – ne-a salvat / relaþia / numai el a „înainte de a pãrãsi oraºul” (compus din fãcut ca lucrurile sã meargã mai departe”. Iar „(ANXIETATEA)”, „(DRAGOSTEA)” ºi „(COMU- PEDRO e „cel mai deºtept cîine / care a înotat NICAREA)”), „cîinii care mi-au schimbat viaþa” ºi vreodatã în lacul ghioroc / niciodatã n-aº fi învãþat „în insule”. ªi aici v. leac îºi pãstreazã stilul din „Toþi sã înot dacã nu-l întîlneam pe Pedro”. sînt îngrijoraþi” (2010), ºi de data asta textele încep Poeziile din partea a treia, „în insule”, „nu sunt ºi se terminã cu punct (în afarã de AXE!, care are decît beþele de chibrit care au luminat, pentru o dupã punct un rimar aiurit). clipã, beciul tãu secret”. Poezii ciudate cu personaje Poezia lui v. leac e narativã, dar poveºtile din aiurite („mã las tras printre mese afarã / scoate o textele sale creeazã stãri ºi provoacã amintiri. „Cînd cutie cu chibrituri / aprinde un bãþ / e numai zîmbet aºtepþi faci” e un poem în care eul liric aºteaptã / «þine, e pentru tine»”). Citind cartea, eºti cuprins ceva, din aceastã aºteptare v. leac fãcînd o de o stare aparte, dar îþi vin ºi foarte multe idei mai întreagã poveste – nu numai a anxietãþii, ci ºi a mult sau mai puþin nãstruºnice. De exemplu, m- plictiselii, toate amplificate, „pentru cã totul se am gîndit c-ar fi interesant un interviu experimental intensificã atunci cînd aºtepþi”. „Cînd aºtepþi faci cu v. leac (cãruia îi place sã experimenteze!), aº paºi în plus” ºi faci ºi multe alte chestii, pe unele face un interviu cu v. leac doar cu întrebãrile din inconºtient sau involuntar, „te gîndeºti la lecþia de „unchiul este încîntat”… desen din primarã (…) faci forme cu / vîrful „unchiul este încîntat” de v. leac este una din pantofului pe asfalt, plimbi o pietricicã sub talpã ºi / cele mai faine cãrþi de poezie din 2013 pe care le- pietricica lasã urme pe asfalt, ºi în timpul ãsta te am citit (ºi am citit cam tot ce s-a publicat). Lecturã gîndeºti / la banca ta scrijelitã”… Toatã aºteptarea plãcutã ºi utilã! asta la un moment dat trebuie sã se termine, totuºi, chiar dacã poetul pur ºi simplu ºi-ar putea abandona eul liric în drum. Ei, v. leac îi curmã simbolic suferinþa („Vine dracu. Pleci”), iar cititorul înþelege, în sfîrºit, din ce e compus, de fapt, poemul – din starea pe care o ai atunci cînd aºtepþi ceva ºi dintr-o expresie („sã te ia dracu”). „(ANXIETATEA)” e despre singurãtate, aºteptare, tristeþe, accident, izolare, amintiri, pierderea timpului ºi, fireºte, anxietate. „(DRAGOSTEA)” e cu fericire, vise, amintiri, tristeþe, aºteptare, monotonie („cînd nu te mai poþi bucura de lucrurile mãrunte eºti terminat”), inutilitate („îþi dai seama cã orice ai face nu prea mai conteazã / pentru cã orice ai face tot nu 73 Terorismul rimelor

Radu Petrescu - Muscel Ce aveau oare în comun Jean Bart, Constant nu fumeazã, se înhamã la muncã. Salahor ºi Tonegaru ºi Pavel Chihaia? Dar Ion Dragoslav ºi dulgher pe ºantierul Hotelului Imperial6, chiar ºi George Gregorian, zglobiii muºterii ai Terasei luptãtor profesionist la Circul Sidoli, împotriva Oteteleºanu? oamenilor ºi a taurilor, devine idolul spectatorilor. Pe Ilie Cãtãrãu. Zdrahonul cu muºchi de oþel ºi minte brici, care-a intrigat Europa dar ºi pe Sub flamura lui Nicolae Iorga Unchiul Sam, care i-a oferit azil. Anarho-comunistul Ilie Cãtãrãu a sosit la noi “Victimã” a Þarismului care înghiþise dinspre Rãsãrit. N-ar fi fost primul. Pentru unii Basarabia în 1812 ºi încã o datã în 1878, Cãtãrãu “revoluþionari”, am fost doar þarã de tranzit.1 Ori de este admirat de studenþii fideli profesorilor Nicolae studiu.2 Dar mulþi s-au stabilit aici, fãcându-ºi Iorga ºi A. C. Cuza. Printre aceºtia se numãra ºi prozeliþi3. bunicul meu matern, Gheorghe Cotenescu. Miloºi, Bogdan Petriceicu Hasdeu înfiinþase la studenþii îl conving pe Iorga sã lanseze pentru el Bucureºti Societatea de Ajutorare a Românilor liste de subscripþie în “Neamul Românesc”. Basarabeni „Milcovul”. L-au secondat bancherul Inteligent ºi pasionat de geografie ºi limbi Ioan G. Bibicescu ºi Zamfir C. Arbore. Iar la Iaºi, strãine, îl impresioneazã pe Nicolae Iorga, care-l profesorul Constantin Stere, narodnicul de- primeºte la mitingurile de partid ºi ale Ligii Culturale, odinioarã, înfiinþa în 1905 „Cercul basarabenilor”, dându-i cuvântul în apãrarea intereselor îndemnând tinerii basarabeni sã studieze la noi, basarabenilor. obþinându-le burse. Printre aceºtia se va numãra Cãtãrãu trebuia sã se infiltreze în elita þãrii. ºi Cãtãrãu. “Societatea Studenþilor în Litere” era afiliatã la S-a nãscut în anul 1888 la Mãrcãuþi-Orhei, pe “Societatea Turiºtilor din România”, al cãrei malul Nistrului, ca fiu al psaltului Vasile Constantin preºedinte de onoare era Prinþul Ferdinand. Ia parte ºi al Alexandrei. Orfan de tatã, schimbã ºcolile, fãrã la excursii ºi conferinþe, nemaifiind un necunoscut sã lege prietenii. Departe de surori, învaþã la licee pentru Who’s Who-ul românesc.7 din Ananiev ºi Odesa, dar ºi la seminarul din Ca ºi “takistul” Caragiale, Petre Liciu, celebrul Chiºinãu, fãrã sã-l termine.4 actor al Teatrului Naþional din Bucureºti, s-a implicat La soroc, e recrutat. Înalt, solid, chipeº, normal în politicã. Coleg de bancã la liceu cu Nicolae Iorga, c-ajunge printre husarii Gãrzii Imperiale din se alãturã iniþiativelor sale culturale ºi politice, Varºovia þaristã. Îi stãtea bine în uniforma roºie, candidând fãrã succes în 1911, pe listã cu Iorga. cu fireturi. Îl rodea însã gândul sã cunoascã þara Cãtãrãu nu lipsea nici de la acþiunile ºi lui ªtefan cel Mare, unde trãiau fraþi de limbã ºi banchetele organizate anual de organizaþiile culturã. Poate atunci l-au contactat Ohrana þaristã, culturale de facturã iredentistã din Bucureºti, sau Vladimirii5, ori spionajul militar rus. “Transilvania”8 ºi “Carpaþii”.9 În martie 1910, dinspre Galiþia, un fugar trece Dupã alegerile din 1911, datoritã disensiunilor noaptea Prutul. Dezertorul în zdrenþe ce vorbea dintre membrii comitetului de iniþiativã ieºean, se prost româneºte este prins de jandarmi ºi dus la intrã în “criza” statuii lui Cuza. Dorohoi. Îl salveazã filantropul liberal Gheorghe O minoritate activã10 ignorã o hotãrâre Burghele, gãzduindu-l ºi plãtindu-i profesor de anterioarã ºi voteazã amplasarea în Piaþa Nouã. românã. Dar Cãtãrãu vrea mai mult. Burghele îl Majoritatea11, insistând pentru amplasarea statuii recomandã, iar actele mãsluite, ce atestau în locul firesc, Piaþa Unirii, cere sprijinul studenþilor frecventarea Universitãþii din Odessa, sunt ieºeni ºi bucureºteni. Aceºtia protesteazã, “acceptate” de Constantin Stere. ameninþând cu declanºarea grevei universitare ºi Iatã-l student la Iaºi. Misiunea lui îi cere însã boicotarea sãrbãtoririi semicentenarului Universitãþii sã ajungã în Bucureºti. din Iaºi.12 Îl primesc cu cãldurã Bibicescu ºi Zamfir C. Coordonarea centrelor universitare s-a realizat Arbore. Cei doi se pun chezaºi ºi Ilie e primit la prin vizite reciproce, fiind implicaþi atât Cãtãrãu, cât Facultatea de Litere-Filosofie, iniþial fiind coleg chiar ºi Cotenescu. Dupã discuþii, cele douã delegaþii cu... Prinþul Carol! studenþeºti l-au vizitat pe Petre Liciu ºi l-au invitat 74 Fãrã resurse materiale, atletul care nu bea ºi sã ia parte la o agapã studenþeascã. La sfârºit, s- au pozat împreunã la “Foto-Lux”. viitor mic industriaº ºi cumnat cu Irimescu- Pe rândul din mijloc (pe scaune) se aflã cei Cândeºti. doi actori ai Teatrului Naþional, Petre Liciu ºi Grigore Pe 25 martie 1911, dupã plecarea delegaþiei Mãrculescu, iar pe primul rând, îl vedem pe Cãtãrãu ieºene, la sediul Ligii Culturale are loc adunarea (sub Petre Liciu), cu braþul lãsat pe umãrul lui Comitetului Central al Centrului Studenþesc Cotenescu (cel cu chelie). Bucureºti, care a definitivat textul moþiunii de Liciu, grav bolnav ºi operat de douã ori la rinichi solidaritate cu ieºenii ºi a trimis telegrama cu textul: în sanatoriul Olchowski, n-a mai ieºit din spital din ianuarie 1912, murind la 1 aprilie. Printre ultimii sãi “Suntem întru totul alãturi de voi în apãrarea vizitatori s-a numãrat ºi bunicul meu: sfintei cauze pentru care luptaþi. Nu vom îngãdui “Cu o sãptãmînã înainte, târgovind la Bucureºti nicicînd ca memoria marelui Domnitor Cuza sã fie pentru nuntã, am vizitat la sanatoriul de pe pângãritã. Piaþa Unirii, simbolul pentru care el s-a Cãlãraºilor pe artistul Liciu operat la rinichi de dr. jertfit, trebuie sã fie locul statuii lui”. [Petre – n.a.] Herescu, operaþia, complicatã, 13 aducând grãbitã moarte acestui mare actor”. Rezultatul solidaritãþii studenþeºti de atunci îl ºtim cu toþii: statuia lui Alexandru Ioan Cuza a fost Prezentãm în continuare textul telegramei amplasatã în Piaþa Unirii, fiind dezvelitã la data de expediate din Bucureºti lui Nicolae Iorga. 27 mai 1912 în prezenþa regelui Carol I. “24 martie [1911], ora 10 ºi 30 minute * * * D-lui Prof. Nicolae Iorga – Universitate – Loco Un aspect total necunoscut cititorilor români, dar ºi basarabeni, este faptul cã Ilie Cãtãrãu a scris “Studenþimea bucureºteanã în frunte cu marele poezii. Multe, probabil. Din nefericire, aventuroasa- nostru artist Petre Liciu, adunatã la o agapã în i viaþã i-a eclipsit latura liricã, iar timpul relativ scurt onoarea delegaþiei studenþimei ieºene spre a trãit pe teritoriul României nu i-a permis sã le ºi sãrbãtori unirea sufleteascã a studenþimii române, tipãreascã, pentru a fi luat în seamã.14 aduce cu acest prilej omagiile ei respectuoase neînvinºilor luptãtori ai cauzei naþionale Nicolae Cu caznã, am identificat douã poezii care Iorga ºi A. C. Cuza, asigurându-i de adânca reflectã trãirile sale din perioada 1912-1917. Sunt veneraþiune ºi nesfârºitul devotament ce-l poezii necizelate, cu o valoare inegalã, dar care-ºi pãstreazã. au farmecul lor, autorul dovedind o destul de bunã Vasile Gh. Ispir, C. N. Ifrim, I. Dudescu, Dem. deprindere a meºteºugului rimelor. Reuºeºte, pe Rãdulescu, R. Portocalã, P. Stanciu, Gr. alocuri, sã creeze o atmosferã nostalgicã, dar ºi Mãrculescu, Gheorghiu, Cãtãrãu, Buºacu, Gh. vibrantã, în numele suferinþelor întregului Neam. Cotenescu, U. Ionescu, Foca, fraþii Carpus, A. Pe un talger gãsim elogiul adus talentului, prea Popescu, Ciulea, I. Popescu, Furtunã, N. devreme irosit, al celui care i-a fost prieten, 15 Constantinescu, N. Cotenescu, Gh. Popescu, inegalabilul Petre Liciu , iar pe celãlalt un omagiu Fianu, Sufonea, Dãnãu, Nistor, Stamatopol, adus lui Octavian Goga, cântãreþul satelor Gheroescu, Cotigã, Taºcã, Irimescu, etc. etc.” ardelene, sate a cãror atmosferã oarecum seninã ºi aparent asemãnãtoare, nu poate fi comparatã Lista include tineri care au evoluat frumos în nici pe departe cu cea din satele basarabene în perioada interbelicã. Teologul Vasile Gh. Ispir care cnutul þarist lovea cu sete. Iar Nistrul nãvalnic (Bucureºti) ºi juristul Constantin. N. Ifrim (Iaºi) erau cere rãzbunare. preºedinþii comitetelor de conducere ale centrelor universitare, primul ajungând profesor universitar, La mormânt iar celãlalt avocat liberal, fondator al “Ateneului popular” din Tãtãraºi-Iaºi, prefect, deputat ºi ultimul De mi-a fost amic, primar al Iaºului înainte de 23 august 1944; Radu De mi-a fost chiar frate, Portocalã este viitorul politican liberal ºi ministru; Tatã, sau bunic, Ion Irimescu-Cândeºti este unul dintre studenþii care Ale naºterei pãcate l-au apãrat pe Nicolae Iorga de represalii în1907, L-au prefãcut iar în nimic. viitor politician liberal ºi scriitor; Nicolae A. Constantinescu este viitorul bizantinolog, filologul Numai o cruce putredã de lemn Gheorghiu-Putna este viitorul ginere al scriitorului Încã mai strigã cãtre Cer Ioan Slavici, teologul Gheorghe Cotenescu este Cã pãmântul e nedemn primul secretar particular al lui Nicolae Iorga, De o cruce trainicã de fer! animator al ºezãtorilor ºi festivalurilor organizate de Liga Culturalã în vechiul Regat ºi în diaspora Atâta mai îndrumã românã, dar ºi organizator al primelor cursuri de Gândul nostru cãlãtor, varã de la Vãlenii de Munte, în timp ce Nae Sã pãtrundã plin de brumã Cotenescu (în costum naþional) este fratele sãu, ’n-jos, sub semnul rugãtor. 75 Sub stratul de þãrânã ªi ai trecutului sublim eroii nevãzuþi S-aude pâreul cum îngânã? Din a lui unde ne cheamã-n nerãbdare. „El” mai simte oare Mirosul de floare? Închisoarea Chiºinãului. Aprilie 1917

Vântul cald Rãmâne de vãzut dacã sastisiþii critici ºi Al primãverii calde, rãsfãþaþii cititori de azi vor înþelege drama În care fluturii se scald basarabeanului care-a mãrturisit pe ºleau, la Sub ale soarelui cascade. vremea ispãºirii pãcatelor, cã n-a luat viaþa vreunui român, deºi multe rele i s-au pus ºi i se vor mai Îi ºopteºte oare trezirea pune în cârcã. Din somnul greu de-ngheþ, A tot de sub privirea Soarelui drumeþ? NOTE

Nu! Nici umbra nucilor frunzoºi, 1, Pavel Axelrod, matelotul potemkinist Afanasi Nici adierea munþilor din zare, Matuºenko, Boris Savinkov. ªi nici viþa cu strugurii frumoºi 2 Lev Troþki. 3 Pentru “El” farmec n-are Dr. Russel (Nicolae K. Sudzilovski), dr. Nicolae Zubcu-Codreanu, Peter Alexandrov, Constantin Acolo-i praful unui om, Dobrogeanu-Gherea, Zamfir C. Arbore, Victor Crãsescu, Cenuºa unei vieþi trecute, Constantin Stere, Alexis C. Nour, Axentie Frunzã. 4 Ca ºi Iosif Vissarionovici Djugaºvili, zis Stalin. Ca umbra unui pom 5 Vladimir Bobrinski, conte rus panslavist. Vladimir Tãiat ºi ars în vremi pierdute. Puriºkevici, basarabean, fondatorul “Sutelor negre” pogromiste. La mormântul lui Petre Liciu. 6 Lângã Palatul Regal, aripa dinspre ªtirbei Vodã. Cimitirul Bellu. 1912 Demolat între timp ºi înlocuit de Hotelul Splendid, bombardat de aviaþia germanã dupã 23 august 1944. 7 Prinþul Carol, membrii „dinastiei” Brãtianu, dr. Ioan Poetului Octavian Goga Cantacuzino, Alexandru Davilla, Marcel T. Djuvara, Nicolae Filipescu, Moses Gaster, Spiru Haret, gen. O, bard superb! Tu cânþi frumos! George Iannescu (ºeful Serviciului Geografic al armatei), Tu cânþi cu-atâta patimã Ardealul, Oscar Kiriacescu, Scarlat Lahovary, George Lakeman- Ai voºtri fluturi ºi cerul luminos! Economu, Traian Lalescu, Simion Mehedinþi, Vasile G. Morþun, Gh. Munteanu-Murgoci, Ermil Pangratti, cpt. Iar Orheiul ºi Soroca plâng Radu Rosetti, Prinþul George ªtirbey, Alexandru Tzigara- Cã acuma nimeni nu le cântã; Samurcaº º.a ªi stejarii codrului se frâng 8 Înfiiinþatã de Alexandru Papiu Ilarian în 1867. De lumea sã-nspãimântã. 9 Înfiinþatã de Mihai Eminescu în 1882. 10 Inclusiv Alexandru D. Holban ºi Grigore Ghica- ªi doina noastrã strãmoºeascã Deleni, preºedintele comitetului. Doar codrii o mai cântã în furtunã, 11 Printre care ºi profesorii N. Iorga ºi A. C. Cuza. ªi ecoul trecutului slãvit 12 Programatã sã se desfãºoare cu mult fast, în Doar în codru mai rãsunã. prezenþa Regelui Carol I. 13 Manuscris olograf deþinut de autor. Strada Dr. Florile, cântate cu atât impuls, Petre Herescu (renumit profesor universitar) se aflã în Au fost ºi pe la noi odatã; cartierul Cotroceni, într-o zonã în care multe strãzi poartã numele unor reputaþi medici români. Însã vântul Nordului le-a zmuls 14 Dovada, lipsa menþionãrii sale – chiar ºi pe post ªi-mprãºtiat în lumea toatã. de poet minor - în enciclopediile ºi dicþionarele de specialitate, de la George Cãlinescu pânã la Nicolae ªi fluturi au fost pe la noi, Manolescu. Ca ºi ai voºtri de vioi: 15 Petre Liciu (19 martie 1871, Focºani – 1 aprilie Dar s-au stârpit, fãcuþi puzderii 1912, Bucureºti). A absolvit Facultatea de Drept ºi De suflul groaznicei Siberii. Conservatorul. A dat strãlucire artei teatrale, deºi nu a avut ºansa de a deþine oficial o catedrã la Conservator. Doar Nistrul a rãmas nebiruit, Actor de mare talent, regizor excepþional ºi un strãlucit La postul sãu de avangardã, pedagog. Printre altele, co-scenarist al primei ªoptind blãstãm necontenit superproducþii româneºti, filmul „Independenþa ªi ascuþind strãbuna alebardã. României”.

Dupã porunca strãmoºilor cãzuþi, 76 De secoli el strigã rãzbunare,  Laurenþiu Malomfãlean Persoana a III-a singular Pãºeºte încet, de parcã pe cãrbuni stinºi ar Plimbãrile astea nu îmi fac bine, dar tot el pãºi. spunea asta. Pe strãzile neumblate, pavate, se Nu se uitã la feþe de oameni, ºi nici drept în aºtepta mereu sã-ºi aparã lui însuºi în faþã, de dupã faþã, nici în pãmânt, priveºte cumva oblic, pe vreun colþ sau trup sau copac mai cochet, pe strada diagonalã, sã vadã spaþiul pustiu, limba ºi limbul Kogãlniceanu. Nu apãreau decât porumbei cu de trotuar, cuvintele neºoptite, zona lui dumnezeu. piciorul în ghips, armate invizibile, cutii, borcane, Golurile din aer ca niºte gheme de lânã pufoasã, pungi duse de vânt. La colþul de stradã, moartea magnetizatã. Ca niºte gheme, ca niºte globuri era o femeie trecutã, sãtulã, cu sâni fãrã sfârcuri. încinse gata sã crape. Nu, singur nu îi fãceau bine. Prea þâºneau Încet, de parcã pe cãrbuni stinºi ar pãºi. Cu din pavaj personaje ingrate, obiecte din cretã ºi putere. Copacii sunt eleganþi, copacii stau drepþi, hârtie creponatã, bune de reciclat, nume ca niºte încadraþi în beton, se apropie unii de alþii. Pãºeºte fiare contorsionate, bune de dus la fier vechi. încet de parcã betonul aprins ar fi, ºi magma stãtutã Þâºneau adjective pentru toate. Încercase ºi cu i s-ar urca pe picioare în zig-zag, însã nu, asta nu-i autobuzul în care nu se þinea de nimic, dãdea decât o halucinaþie, sau metaforã goalã de sens, drumul barei de sprijin, apoi închidea ochii, parcã la fel ca toate statuile, bibelourile ºi oasele plutea printre ceilalþi, un scurt balans pe cãlcâie ºi porumbeilor încã vii. dezechilibrul îi dispãrea. Deci pãºeºte încet, mãsurat, merge la poºtã. Pãseºte încet, de parcã pe cãrbuni stinºi ar Sau teatru sau nicãieri. Nu s-ar putea spune cât pãºi. Nu se gândeºte la absolut nimic, n-ar da va fi ceasul, nici dupã culoarea zidurilor, nici dupã nimãnui de gândit cã o face. Doar cã pãºeºte. câinii din faþa uºilor încuiate, nici dupã mersul Pentru a þipa în gura mare cã deci exiºti, ajunge sã norilor de pe frunte. Pãºeºte calm, de ce s-ar grãbi, faci pasul urmãtor, sã-l pui frumos înaintea celui nu fuge dupã nimeni ºi probabil cã nimeni, absolut din urmã, sã mergi mai departe. Stinge câte-o þigarã nimeni nu-l urmãreºte. ªi, mai ales, unde sã se de mult stinsã, cu urme de foc. Pãºeºte încet, de grãbeascã, în braþele, între picioarele, pe umerii ºi parcã pe cãrbuni reci ar pãºi. Cãrbuni care n-au la spatele cui? fost niciodatã aprinºi, niciodatã încinºi, cãrbuni Pãºeºte încet, se apropie la pas de pasul adormiþi, vulcani. Sã treci peste. anterior. Cascã ochii. Observã cã toatã lumea se Priveºte cumva oblic, de parcã toate clãdirile plimbã, armate de oameni ieºiþi la plimbare, pe de pe strada Kogãlniceanu în formã de piramidã ar trotuare nu mai e loc, vor invada strãzile, maºinile fi, cu toþi oamenii dinãuntru gata mumii. Univer- se vor ciocni de mase compacte de mame ºi taþi sitatea, Biblioteca Academiei, Biserica protestantã porniþi la plimbare. ªoferului nu o sã-i vinã sã tremurând parcã, din spatele statuii cu sfântul creadã, va-ncepe sã intre la îndoialã, pentru cã tot biceps al sfântului Gheorghe nimerind balaurul a treia persoanã nu-i nici bãrbat, nici femeie, numai sfânt. un trup singuratic de om, dupã toate aparenþele cu Pãºeºte încet, oblic, încet, ca un nebun pe o psihic intact ºi stabil, pus pe ºotii, cu toate organele tablã veche de ºah. Ca într-o piesã de Cehov la interne la fel, ca pentru toþi ceilalþi, înfometaþi, care nu mai ajungi, nu se întâmplã nimic, trupul sãu constipaþi, însetaþi, magnific de imperioºi, cu toate îndãrãtnic îl duce tot mai departe fãrã s-o vrea, fãrã organele externe acolo, nas, gurã, piele, numai ochi sã-l poatã-n vreun fel controla, totul merge mereu ºi urechi. Fãrã sex. O fãpturã nemaivãzutã, ieºitã înainte, nu face un singur pas înapoi. Sã treci peste, la capãtul nopþii din circ, bunã de biciuit sau cãlcat va veni de la sine – ºi de la tine, ºi de la mine, în picioare, lovitã cu picioarele între picioare, izbitã desigur. Când era mic, paºii erau ºi ei mici, cu pumnul în fund, scuipatã cu 3,14 kilometri pe crescuse o datã cu mãrimea paºilor sãi. Când era orã, pânã când, iatã, ca dintr-un bloc învineþit de mijlociu, paºii erau mijlocii, mediocrii. Acum putea argilã, se modeleazã cãlduþ Al treilea sex. judeca oamenii dupã compasul picioarelor, dupã Nu se nãscuse nicio armatã de intratereºtri, determinarea ºi ambitusul înfigerii în pavajul gata sã-ºi ia tãlpãºiþa direct în pãmântul nepãsãtor fierbinte de la atâta purtat, lacrimi ºi târºâire. Acum ºi rece. Nu se nãscuse nicio masã compactã de era imposibil sã þii pasul cu el când fugea fãrã sã extratereºtri în devenire, gata sã-ºi ia zborul în fugã, pãºind regulat. Când pãºea încet, de parcã prima noapte la circ, pe o farfurie zburãtoare cu pe cãrbuni stinºi, rãmânea de tot în urmã. Putea toate accesoriile incluse, lansatã de un mascul în sã-ºi dea seama dacã un om era într-o pasã bunã cãlduri spre o femelã devoratoare. Nu se nãscuse dupã viteza cu care îl depãºea, cu punga de nimic. Îi privea holbându-se miopi la afiºele cu cumpãrãturi în vânt. Fãcea studii de grafologie. De anunþuri matrimoniale: no drums attached, no fapt el pãºea cu intenþia fermã de a lãsa urme pe trumpets. trotuar. Pentru cã nu îl urmãrea nimeni probabil. 77 Putea judeca temperamentul cuiva dupã lungimea reproºeze nimic. Furtunile de praf curãþã totul în ºi lãrgimea privirii, dupã scurtul pocnet al marelui cale, intrã sub unghii, se freacã de sânge, sparg os numit craniu. Putea sã facã atât de multe lucruri hematiile încã infecte. Purificare, sãpun, detergent. încât nu fãcea niciodatã nimic. Doar se privea ºi Îi aruncase mai întâi periuþa de dinþi, gãsise o pungã plimba ochii. Un grafoman pe cãrbuni stinºi. luatã din prima de vânt, o privise cu pieptul. Cu suspiciune de rac, priveºte cumva oblic, Memorie involuntarã, cleºte de smuls cuie din sã vadã golurile din aer, spaþiile dintre silabe, acolo apã. Inima cum se scurge pe stern ca pe o unde se-adunã cuvintele spuse cu jumãtate de scândurã geluitã. ªi dã timpul nu înapoi: înainte, gurã, cu buza de jos, evaziv, ca niºte botniþe mereu înainte. Acolo e viaþa. La dreapta complet corozive, emise de oameni-minciunã, bãtaia de joc, împrejur! Avea o premoniþie voluntarã. Ca în acea trãdarea pestriþã, convingerea ºi încrederea ºi dimineaþã de mai când se trezise îndrãgostit. N-o tandreþea ciobitã, uitarea, cuvintele astea cumplite, ºtia decât el. Va veni, poate venise deja dimineaþa, sinistre, de nesuportat: viaþa meritã sã fie trãitã, se va trezi mai senin ca vreodatã, nou ºi din nou sunt sigur pe mine, pe dumnezeu, tatã, nu-mi pasã, peste cap de îndrãgostit. E 1 Mai, zi disponibilã, þin la tine, vai, drag mi-eºti, mecanici portocalii, câmpul cu..., reuºi sã ºopteascã. N-o mai ºtia decât apotropaic, în liniºtea serii, cum sufli? Ca naiba, luna ce-i sparse geamul ºi de-acum pe acolo intra cap sec din zodia cancerului! soarele. Pãºeºte încet, de parcã pe cãrbuni stinºi ar Da. Plimbãrile astea îmi fac bine. ªi tu singur pãºi. De parcã în gol. þi-ai spus-o. Dar tot el spunea asta. Numai cã nu Priveºte cumva oblic, de parcã în gol. era singur. Aºa cum într-o zi despicase gustul de Numai în gol i se nasc amintirile, ca ºi cum materia ciocolatei, ºi nimãnui altul nu i-o putuse atunci ar afla cã s-ar fi produs cu adevãrat micul împãrtãºi, acum închegase o certitudine cu viitorul. dezastru. Începe sã plouã. ªi picãturile nu rãzbesc. Nu îºi putea explica. Nu visase. N-avea cuvinte, Nu rãzbesc înãuntru. Ploua ºi atunci, bãtea vântul n-avea chef sã le aibã. Venea de la sine. ªi sinele peste poeme, speranþe ºi planuri ºi praguri de uºi ãsta poros îl cuprindea ºi mângâia strâns în braþe peste care sã dai mâna. Rãmas! Bun sau rãu, pe încã unul, cu tãlpile gâdilate. schimbãtor, inegal, tâmpit rãmas! Nu ar fi plâns, nu Zi fericitã, la fel ca oricare alta, ºi-ar fi pus întrebãri la care nu existã rãspuns. Nu în orice punct ºi moment al ei s-ar afla. ºi-ar fi dat rãspunsuri la miile de întrebãri nesupuse, nespuse, nepuse. Nu le-ar fi dibuit nimeni. Lucrurile Sã treacã mai repede spaþiul ºi timpul, pe deveniserã mult prea simple din start, bãnuise tot strãzile neumblate, mai lãturalnice, paºii mai lenþi, timpul cã, mai devreme sau mult mai devreme decât pe cãrbuni stinºi ar pãºi, cu putere, de parcã în ar fi vrut s-o bãnuiascã, firavele aºteptãri îi vor fi plin, tot mai lenþi, pânã când are impresia cã de înºelate cu premeditare, pentru cã niciodatã nu-i fapt trotuarul se miºcã ºi el stã pe loc, niciodatã nu prea devreme, nici dupã douã minute, cât un a fost altfel. cutremur în carne. Iatã pe cineva care îi seamãnã, Pãºeºte încet. Foarte încet. Insesizabil. o ºuviþã de pãr, un zâmbet fluºturatic, o pereche Aprins. de pantaloni, ºosetele rupte. Vine ºi ziua când va Pãºeºte, priveºte, pocneºte fantastic din putea sã îl vadã pe stradã, în staþia Someºul, pânã mâini, cu degetele de la picioare, cu tot trupul izbit ºi necunoscuþii se vor putea privi în faþã fãrã sã-ºi de pereþi.

78 Alexandra Veronica Vescan Anul acesta s-au împlinit douãzeci ºi cinci de Totul devine mai interesant în momentul în care artistul ani de la difuzarea serialului Twin Peaks, sau mai îºi contureazã personalitatea pliindu-se pe gustul degrabã douãzeci ºi cinci de ani de când Laura public ºi alegând una dintre cele douã variante. Palmer i-a ºoptit agentului Cooper, în engleza de-a- Combinaþia cel puþin curioasã dintre comercial 25 DE ANI DE TWIN PEAKS ndãratelea vorbitã în The Red Room, celebra frazã: ºi underground meritã studiatã îndeaproape întrucât „I’ll see you again in 25 years”1. Aceste cuvinte au reuºeºte sã împace douã atitudini foarte disputate încã pus pe jar, se pare, timp de un sfert de secol, fanii de la apariþia mass-mediei. De altfel, underground ºi serialului ºi admiratorii lui David Lynch, care sperau mainstream sunt douã concepte care, cel puþin în reîntoarcerea bizarelor personaje Twin Peaks ºi mai ales în rezolvarea misterului ultimului episod, în care singurul personaj pânã atunci fãrã îndoialã pozitiv este luat în posesie de spiritul lui Killer Bob. În ciuda speculaþiilor, Lynch a negat reluarea serialului, însã a anunþat publicarea a peste nouãzeci de minute de material video la care publicul nu avusese acces, într- o nouã ediþie Blu-Ray prin care spectatorii pot avea acces la universul lynchian la calitate superioarã. ªi mai recent, pe unele site-uri web a apãrut un interviu de aproximativ douã minute în care personajul Leland i se confeseazã nimeni altuia decât regizorului David Lynch2, anunþându-se astfel publicarea unor interviuri complete cu întreaga familie Palmer. O asemenea reacþie persistentã la încheierea unui serial de televiziune este destul de neobiºnuitã aparent, se exclud reciproc constituind un subiect de în condiþiile în care televiziunea ºi mai ales internetul dezbatere continuu ºi împãrþind consumatorii (de ne pun zilnic la dispoziþie o sumedenie de noi filme ºi artã, dar nu numai) în douã tabere. Când spunem seriale care ar putea fi considerate ceva mai actuale mainstream ne referim la o majoritate clarã, cãreia i decât Twin Peaks. De aceea este interesant de vãzut se livreazã prin artã, media sau produs comercial în ce anume face ca serialul lui Lynch sã atragã un public general, niºte idei simple, atrãgãtoare, apelând mai atât de numeros ºi, mai ales, cum a reuºit regizorul degrabã la naivitatea consumatorului comun ºi sã împace douã tipuri de public, cel puþin aparent, necomplicat. La polul opus, s-ar afla consumatorul opuse: publicul mainstream ºi publicul underground. underground, acela cãruia, cel mai probabil, nu îi place sã i se spunã „consumator”, definindu-se pe sine ca Mainstream vs. underground: un conflict mai fiind individul care reuºeºte sã vadã dincolo de vechi manipulãrile mainstream-ului. Este vorba de un consumator inteligent ºi matur care are pretenþia de Fãrã a intra în detaliile unor teorii de receptare a ieºi din gloata oamenilor de rând pentru a adera la foarte complexe, este foarte facil sã ne dãm seama grupul mai restrâns al celor care preferã calitatea în de cel puþin un aspect perpetuu regãsibil în orice detrimentul cantitãþii. Acest tip de receptor cautã de formã artisticã actualã, care pare sã funcþioneze în obicei sensuri profunde, originalitate ºi confirmarea logica unei dinamici pe cât de evidente, pe atât de propriei sale inteligenþe tocmai prin desprinderea de fascinante ca fenomen cultural. Este vorba despre majoritate. Disputa dintre cele douã tabere este cât diferenþele ºi disputele interminabile între underground se poate de previzibilã ºi imposibil de evitat. Se ºi comercial. Fie cã vorbim de literaturã, artã plasticã vorbeºte, azi, despre o exacerbare atât de profundã sau forme artistice mai adesea prezente în mass a celor douã stereotipuri, încât s-a ajuns la o confuzie media, consumatorul este întotdeauna închipuit prin paradoxalã. Un individ care doreºte sã se înscrie în intermediul acestei dihotomii care desparte opinii, categoria underground trebuie sã fie constant atent imagini ºi reacþii. Aceste atitudini nu sunt întotdeauna la pericolul de a nu fi intrat, prin lipsã de informaþie, în antagonice deoarece scindãrile nu se creeazã pe categoria compromiþãtoare a pseudo-underground- aceleaºi criterii, însã profilul consumatorului ului, care suferã de cel mai înalt grad de stigmatizare underground va fi întotdeauna radical diferit de acela în cadrul taberei iniþiaþilor. Pe de altã parte, adepþii al individului tipic, care acceptã informaþia ca atare. culturii alternative încep sã îºi facã tot mai frecvent o 79 obiºnuinþã în a redescoperi motive ºi simboluri demonstreazã în primul rând o schimbare de atitudine underground în imaginarul kitsch al anilor 80 - 90, în ceea ce priveºte publicul. Televiziunea ajunge sã fabricând mituri ºi scoþând din context imagini uitate joace un rol atât de semnificativ în rândul americanilor, ce par sã se plieze perfect gustului lor pentru obscur. încât se simte nevoia unei redefiniri a ceea ce În definitiv, aceºtia nu fac altceva decât sã prelucreze înseamnã succes comercial. David Lynch se cu un efort minim comercialul din trecut profitând de formeazã în aceastã schimbare de paradigmã memoria scurtã a consumatorului standard care se deoarece încã de la Eraserhead (1978) exploateazã hrãneºte din inedit. În acest context, o scindare între teme care au o strânsã legãturã cu media. Henry cele douã tipuri de consumator pare sã nu mai aibã Spencer se refugiazã în show-urile femeii imaginare sens dacã ne raportãm la o privire generalã asupra din calorifer, The Elephant Man (1980) aduce în receptãrii, cu toate cã dinamica acesteia va întreþine discuþie psihologia publicului în timp ce în Blue Velvet constant un anumit conflict care va clasifica ºi va (1986) tema voyeurismului este esenþialã pentru cã, împãrþi publicul în funcþie de gusturi. în definitiv, eroul principal, Jeffery Beaumont (Kyle 25 DE ANI DE TWIN PEAKS Se poate spune cã disputa mainstream – underground este întrucâtva asemãnãtoare cu cea dintre cultura pop ºi cea înaltã, însã dacã în cel de-al doilea caz diferenþele sunt mai degrabã legate de esenþã ºi conþinut, în mainstream vs. underground disputa este cauzatã de predispoziþia de moment a receptorului ºi de mediul de expresie al produsului. ªi pentru cã vorbim de public, este interesant de vãzut mecanismul prin care se pot manipula opinii pe baza unui argument atât de fragil ca a fi sau a nu fi comercial. Cert este cã filmul lynchian reuºeºte sã fie în acelaºi timp comercial, pe placul unui public de televiziune, ºi underground, punând în miºcare o comunitate de consumatori de niºã tipici. Dacã în mod normal traseul MacLachlan), cel care salveazã situaþia, este un autorului de film experimental este în mare mãsurã voyeur. Se poate spune cã, prin Twin Peaks, Lynch previzibil ºi stabil, de obicei evoluând dinspre finalizeazã o idee mai veche. Dacã pânã acum publicul underground cãtre comercial, Lynch pare sã fi inventat era inserat subtil ºi oarecum convenþional, fie prin erou, o formulã prin care împacã cele douã medii fie fie prin personaj colectiv, în Twin Peaks Lynch se alternativ, fie în cadrul aceluiaºi proiect, iar acest lucru joacã cu lumea realã îndrãznind sã experimenteze transpare cel mai evident în serialul Twin Peaks, cu înºiºi spectatorii sãi pe care îi ademeneºte într-un printre singurele seriale care, deºi au fost difuzate la univers mai mult decât inconfundabil, construit în televiziuni cu audienþã considerabilã, a reuºit sã baza unor emoþii ºi a unei poveºti universale. Astfel, pãstreze interesul publicului underground, ºi chiar cult, Lynch descoperã succesul absolut acþionând într-un pânã azi. moment potrivit în care televiziunea, sãtulã de prezenþa exclusivã a unui imaginar exclusiv comercial, Twin Peaks sau rezolvarea conflictului simþea nevoia unei schimbãri. Aceastã schimbare vine pe fondul nevoii de a Ideea colaborãrii cu Mark Frost este rezultatul integra publicul art-house american într-un circuit mai unei discuþii mai vechi între cei doi, care ºi-ar fi dorit comercial, deoarece creºterea popularitãþii filmului sã facã un film despre Marilyn Monroe dupã o independent, dispariþia cinematografelor de noapte ºi biografie recentã a acesteia, însã, inspiraþi de scãderea entuziasmului faþã de regizorii europeni atmosfera localurilor tipic americane pe care le impuneau gãsirea unui nou mediu de expresie pentru frecventau ca prieteni, renunþã la proiect pãstrând doar un public semnificativ. În acest context, se simte ideea unei femei controversate. Deja cunoscut ca nevoia satisfacerii unei niºe care trebuia supusã unor regizor, Lynch acceptã sã lucreze pentru televiziune, strategii de marketing adecvate pentru ca televiziunea încântat de posibilitatea de a-ºi schimba mediul de sã nu piardã teren în faþa altor mijloace de difuzare în expresie ºi reuºeºte sã schimbe considerabil faþa masã. Noul tip de public al anilor ¼90 este, aºadar, televiziunii americane. Discuþia despre mainstream un public al culturilor în miniaturã, dar în ascensiune ºi underground devine, astfel, cu adevãrat interesantã continuã ºi evidentã. Pe fondul acestor schimbãri, în ceea ce îl priveºte pe Lynch în momentul în care, ceea ce am numi underground iese la suprafaþã în în 1990, se difuzeazã prin casa de producþie ABC condiþiile în care publicitatea îºi ia angajamentul de a Twin Peaks, primul serial creat de un autor de þinti orice categorie socialã sau culturalã. Începutul cinematografie care reuºeºte sã atragã un public anilor 90 aduce în faþã profilul unui nou tip de spectator considerabil de spectatori mai puþin iniþiaþi, reuºind în care se anunþã a fi ceva mai complex decât naivul acelaºi timp sã nu piardã respectul spectatorului cinefil mainstream, uºor de manipulat ºi foarte receptiv la sfidând traseul obiºnuit al regizorului care îºi schimbã publicitate goalã: intelectualul mediu cãruia trebuie sã direcþia înspre zone mai comerciale asumându-ºi i se satisfacã pe de-o parte nevoia de culturã, iar pe pierderea publicului de niºã. Faptul cã prin Twin Peaks, de altã parte nevoia de divertisment. Twin Peaks se 80 Lynch câºtigã teren în douã direcþii opuse, pliazã perfect pe acest tipar ºi dobândeºte un succes uriaº, cel puþin în primul sezon, în care combinaþia serialului. Lynch ajunge sã vândã, fãrã sã vrea, cafele, dintre firul narativ prin excelenþã poliþist ºi cliºeizat prãjituri ºi alte obiecte care, aparent minore, au reuºit ºi imaginarul original, tipic cinematografiei de autor, sã construiascã o lume mai vie ca oricând. Într-unul pare perfectã pentru orice yuppie care ar dori sã dintre interviurile acordate lui Chris Rodley, regizorul savureze televiziunea fãrã sã piardã demnitatea îºi afirmã afecþiunea pentru obiectele care au o intelectualului care apreciazã arta. dinamicã naturalã ºi organicã amintindu-ºi un episod în care, împreunã cu fiica sa, a aºezat pe singura Brandul Lynch ºi micul dezavantaj al masã din casa familiei o movilã de pãmânt pe care a publicului mainstream lãsat-o sã prindã viaþã timp de mai multe luni Twin Peaks nu va reuºi sã îºi menþinã succesul observând-o cu fascinaþie. Probabil faima serialului decât pe durata primului sezon. Suspansul poveºtii dupã douãzeci ºi cinci de ani poate fi explicatã în poliþiste trece pe un plan secundar în favoarea altor virtutea acestei dezvoltãri organice care a transformat Twin Peaks într-o capodoperã pop în continuã elemente care nu vor întreþine, însã, atenþia publicului 25 DE ANI DE TWIN PEAKS majoritar. Lynch, la rândul sãu, abandoneazã o miºcare, însã cert este cã stranietatea lumii pe care perioadã proiectul pentru a se ocupa de Wild at Heart, o propune serialul, departe de a fi o formã goalã, însã amprenta sa nu va dispãrea nici un moment din reuºeºte sã atragã public dincolo de dihotomia serial. Probabil cã vina pentru scãderea dramaticã a mainstream vs. underground. audienþei poate fi atribuitã dezvãluirii timpurii a NOTE ucigaºului Laurei Palmer, însã ºi dinamicii televiziunii, 1 care prin definiþie presupune schimbãri rapide cauzate „Miss Twin Peaks”, Twin Peaks: Season 2, Scris de David Lynch, Mark Frost, Paramount, 2007, DVD: mai degrabã de publicitate decât de fenomene Te voi reîntâlniîn 25 de ani (Citatele în alte limbi decât obiective. Pe fondul diminuãrii succesului, Lynch ºi limba românãapar în traducerea autorului acolo unde nu Frost se vãd nevoiþi sã încheie serialul dupã doar se menþioneazã traducãtorul). douã sezoane, dar Lynch va rãmâne cu o nostalgie 2 Eidelstein, Eric, ‘Twin Peaks’ Fans Rejoice! David ce îl va îndemna sã creeze o nouã peliculã: Twin Lynch Interviews the Palmer Family 25 Years Later In Peaks: Fire Walk with Me. Noua sa creaþie nu e ‘Between Two Worlds’, www.indiewire.com, 10 iunie 2014, nicidecum o continuare a serialului, aceasta redând IndieWire, 16. 06. 2014, http://www.indiewire.com/article/ lunile precedente crimei din micul orãºel american. twin-peaks-fans-rejoice-david-lynch-interviews-the- palmer-family-25-years-later-in-between-two-worlds. Pentru Lynch, ideea unui prequel e o cale de a-ºi întregi 3 creaþia, cu toate cã opinia criticã va reacþiona violent Rodley, Chris (ed.), Lynch on Lynch, ediþie revizuitã, Faber and Faber Inc., New-York, 2005. discreditându-l complet. În interviurile Lynch on 4 3 Ibid., Eram îndrãgostit de acea lume pe care nu o Lynch , artistul îºi exprimã dezamãgirea faþã de terminasem. Dar am fãcut filmul (Twin Peaks: Fire Walk reacþiile la Fire Walk with Me: „I was in love with that with me) nu doar ca sã mã agãþ de ea: pãrea doar cã s- world and I hadn’t finished with it. But making the ar fi putut face mult mai multe lucruri. Dar parada trecuse. movie wasn’t just to hold on to it: it seemed that there Totul era gata. (p. 184). was more stuff that could be done. But the parade had gone by. It was over.“4 Preþul plãtit de Lynch pentru faima de televiziune este imposibilitatea de a întreþine interesul unui public atât de eterogen, însã impactul pe care l-a avut Twin Peaks asupra modului în care artisticul poate fi exploatat într-un mediu exclusiv comercial este incontestabil. Se poate spune cã serialul lui Lynch a marcat o schimbare de paradigmã, cu toate cã succesul acestuia a fost mai mult decât efemer. Totuºi, Lynch nu a pierdut nimic ca autor de cinematografie. Dimpotrivã, acel public underground, niºa predispusã la mici obsesii, s-a consolidat odatã cu difuzarea serialului. Azi, încã mai existã obiecte cult care þin de imaginarul Twin Peaks. Jurnalul secret al Laurei Palmer, înregistrãrile detectivului Dale Cooper ºi nostalgia pentru moda vestimentarã din Twin Peaks sunt, dupã aproape douãzeci ºi cinci de ani, mai prezente ca oricând. Odatã cu Twin Peaks, David Lynch devine un brand. Cu toate cã televiziunea nu l-a tratat cu prea multã bunãvoinþã, lumea pe care a creat-o a schimbat o paradigmã. Imaginarul Twin Peaks încã influenþeazã creaþii de aceeaºi facturã ºi câºtigã fani în rândul celor care nici mãcar nu se nãscuserã în vremea difuzãrii 81 de la Rihanna la Katy Perry

Andrei Cucu Asocierile imediate care apar când este pusã am Henry VIII, I am” de Herman‘s Hermits, aceºtia în discuþie muzica pop sunt legate de concepte au realizat potenþialul acestui tip de cântecel simplu precum industrie, comerþ, divertisment, consum, ºi inocent ºi l-au numit bubblegum. Formaþii precum manipulare, profit, în general temeni din aria Ohio Express, The Archies sau 1910 Fruitgum comercialului. Interpreþii, compozitorii, Company au fost construite în jurul acestui gen de instrumentiºtii din aceastã arie sunt pe de o parte inocenþã ºi veselie ºi aveau ca singur scop profitul. ignoraþi de cãtre publicul larg cãruia i se adreseazã Printre cele mai cunoscute astfel de piese sunt direct, acesta fiind prea puþin interesat de latura „Sugar Sugar” de The Archies ºi „Yummy Yummy tehnicã sau în orice caz mai detaliatã a muzicii pe Yummy” de Ohio Express. La nivel de text acestea care o consumã, iar pe de alta desconsideraþi de utilizau un imaginar al jocului, multe referinþe la muzicienii instruiþi, de muzicologia clasicã, de gastronomie, în special la dulciuri, zahãr ºi tradiþia scolasticã muzicalã. Însã aceastã zonã conþine pe cât de mult interes comercial, pe atât de multe informaþii despre tendinþele ºi preferinþele destinatarilor ei. Modul în care sunt construite aceste piese ºi imaginile artiºtilor pe care le prezintã sunt rezultatul unor studii meticuloase de piaþã, producþia rapidã ºi profitabilã având nevoie de astfel de surse. Însã în pofida acestei orientãri evidente cãtre comercial, melodiile pop stârnesc interes ca obiect de studiu prin legãtura cu socialul, prin interacþiunea continuã pe care o are cu publicul sãu. Acest dialog nu se referã strict la interacþiunea dintre artistul pop ºi fani manifestatã prin concerte ºi diferite medii publicistice, ci la influenþa pe care o au diferitele segmente populaþionale asupra artiºtilor, exprimându-ºi opiniile atât în numerele de vânzãri, cât ºi în click-uri pe site-urile aferente, share-uri pe reþelele de socializare, în general identificare personalã cu valorile exprimate de artist, ºi nu în ultimul rând prin pirateria muzicalã. deserturi, asociindu-le cu o dragoste inocentã, însã Faptul cã diferitele genuri de pop se adreseazã multe dintre acestea conþineau aluzii sexuale unor categorii sociale specifice nu a fost niciodatã evidente unui ascultãtor adult. un secret, caracterul manipulator al acestora nefiind Latura sexualizatã este cel mai vizibilã în niciodatã unul subliminal. varianta anilor ‘90 a acestui gen. Formaþii precum Bubblegum pop Backstreet Boys, ‘N Sync, O-Town, Venga Boys, Unul din segmentele de piaþã esenþiale muzicii Spice Girls sau artiºti solo precum Britney Spears pop dintotdeauna este cel adolescent ºi sau Christina Aguilera combinau o imagine preadolescent. Fiind puternic influenþabilã, aceastã adolescent-inocentã cu versuri cu substrat sexual categorie de vârstã este printre cele mai uºor evident. Texte precum „Hit me baby one more time”, accesibile din punct de vedere comercial, „All the girls/Get on your knees/Tryin‘ to scream/ rãspunzând strategiilor de promovare în mod Or touch me please” sunt prea puþin aluzive, însã imediat. Neavând încã un simþ critic dezvoltat, publicul tânãr pentru care erau fabricate nu vedea acestor tineri li se poate servi un produs muzical legãtura imediat. Un mod prin care se încerca prefabricat fãrã probleme, mizându-se în primul mascarea acestor aluzii era popularea textelor cu rând pe imagine. Astfel, se construiesc începând expresii goale, spre exemplu „Get down”, care cu anii ‘60 o mulþime de formaþii cu scop pur însemna de la a te simþi bine la o petrecere, pânã comercial. Termenul inventat pentru aceastã la a participa la un act sexual, sau putea însemna categorie este cel de bubblegum pop. pur ºi simplu a fi de acord. Chiar dacã sunt mult Originea genului este legatã de casa de discuri mai evidente decât aluziile muzicii bubblegum din Buddah, mai exact de producãtorii Jerry Kasenetz anii ‘60, acestea pot totuºi fi salvate de ambiguitatea ºi Jeff Katz. În urma succesului unor piese precum generalã a textelor. Artiºtii prefabricaþi de astãzi nu 82 „Green Tambourine” de The Lemon Pipers sau „I ascund însã în niciun fel conotaþiile sexuale, folosindu-se chiar ostentativ de acestea. I‘mma turn your body out”3 ºi revenind mereu la Rihanna refrenul extrem de sugestiv „Come here rude boy, În anul 2009, Rihanna îºi lanseazã cel de-al boy can you get it up?/Come here rude boy, boy is patrulea album, Rated R. Cel de-al treilea single you big enough?”4. Ce este însã interesant în acest lansat pentru promovarea acestuia, „Rude boy”, text este cã poziþia de putere din timpul actului sexual fluctueazã mereu între elementul masculin ºi cel feminin, contrastând puternic cu misoginismul ºi obiectivizarea corpului feminin prezente în majoritatea textelor ºi imaginilor pop. Pentru aceasta, actul sexual nu este unul strict pasiv, femeia asumându-ºi alternativ ºi un rol actant, piesa promovând pânã la urmã o atitudine sãnãtoasã în ceea ce priveºte rolul femeii într-o astfel de situaþie. Chiar dacã textul este complet lipsit de subtilitate sau complexitate, putând uºor fi considerat vulgar, mesajul pe care acesta îl promoveazã este unul pozitiv, atitudinea în faþa unei probleme reale din industria divertismentului fiind una beneficã. Textele acestei categorii de piese nu mizeazã defel pe o artisticitate sau subtilitate profundã, ci mai degrabã pe mesajul clar ºi concis pe care îl transmit, fapt pentru care „Rude boy” trebuie apreciatã. La o primã vedere, textul acestei piese poate pãrea cã se foloseºte de sexualitate ilustreazã lipsa oricãror încercãri de voalare a doar pentru a vinde cât mai multe exemplare, lucru conþinutului sexual al textului de muzicã pop care se întâmplã cu siguranþã, însã nu se opreºte contemporanã. Incluziunea unui artist ca Rihanna aici. Pe lângã efectul comercial, sexualitatea în categoria de bubblegum poate fi pusã în discuþie, exprimatã direct ºi ostentativ are ºi unul încurajator, însã consider cã datoritã procesului mecanic prin atribuind femeii o poziþie de putere. care sunt construite piesele sale ºi datoritã Katy Perry accesului unui public preadolescent ºi adolescent Ca un al doilea exemplu pentru acest tip de la muzica sa, aceasta poate fi pusã în relaþie cu discurs am ales-o pe Katy Perry. Ca ºi Rihanna, acest termen. Dacã în epoca de aur a bubblegum Katy Perry se bucurã de statutul de idol, formulând pop distribuitorii aveau puterea sa decidã care în textele sale diferite fantezii adolescentine, artiºti, cu ce piese ajung la urechile publicului, în momentul de faþã aceste limitãri nu mai existã. În Pop music, Pop culture, Chris Rojek numeºte „cultural de-differentiation”1 procesul prin care rolurile producãtorilor, distribuitorilor ºi consumatorilor de muzicã se modificã, limitele clare între aceºtia dispãrând: „all of the main players in the music business, from artists through to record corporations, media hubs and audiences, have been caught up in a process of de- familiarization: that is, a social and cultural process that has positioned individuals differently in relation to recorded sound and performance.2 Astfel, publicul intenþionat devine doar un punct de reper. Rihanna, fãcând parte din categoria cea mai vizibilã de muzicã pop, se adreseazã publicului cel mai puþin avizat, public care include conºtient segmentul adolescent ºi preadolescent. Titlul piesei „Rude Boy” provine din jargonul emanând prin imaginea sa siguranþã de sine, jamaican ºi desemneazã un personaj periculos, predispoziþie romanticã ºi nostalgie tinereascã. este un nume dat infractorilor juvenili locali. Piese precum „Teenage Dream”, „The One That Imaginea de „rude boy” poate fi pusã în relaþie cu Got Away” sau „Not Like the Movies” formuleazã cea de „gangster” american al anilor ‘30, cei dintâi un ideal de poveste de dragoste plin de romantism preluând multe din elementele de îmbrãcãminte ºi exagerat, optimism ºi inocenþã, servindu-i publicului de atitudine a echivalentului american. Textul piesei tânãr o variantã de fericire, de poveste perfectã descrie în mod evident un act sexual cu un astfel întruchipate de Katy Perry. Prin versuri precum de „rude boy”, folosind exprimãri prea puþin subtile „You think I’m pretty/Without any makeup on/You precum „Tonight I‘mma give it to you harder/Tonight think I’m funny/When I tell the punchline wrong/ 83 I know you get me/So I let my walls come down, de vinã în astfel de situaþii. Bineînþeles, interesele down” („Teenage Dream”) sau „They say it’s hard comerciale nu sunt întotdeauna însoþite de o to meet your match/Gotta fiind my better half./So moralitate puternicã, însã trebuie luat în considerare we make perfect shapes./If stars don’t align,/If it faptul cã acest tip de prezentare este utilizat pentru doesn’t stop time,/If you can’t see the sign,/Wait cã s-a dovedit funcþional. Acesta rezoneazã cu for it.” („Not Like the Movies”) Perry construieºte o pãrerile, valorile, ideile consumatorului, studiile naraþiune tipicã, cliºeizatã de nenumãratele repetiþii, dedicate acestuia au relevat anumite informaþii în înscriindu-se perfect în tradiþia bubblegum pop. Mai legãturã cu ce îºi doreºte acesta ºi au dat naºtere mult, imagistica gastronomicã, abundentã în acestor imagini. Ele nu provin din exterior, nu sunt bomboane, acadele, gumã de mestecat, vatã de impuse de corporaþiile rãuvoitoare, ci sunt doar zahãr ºi alte dulciuri prezentã în þinutele ºi folosite de acestea. Hipersexualizarea muzicii videoclipurile lui Perry îi confirmã apartenenþa la bubblegum urmãreºte profitul însã nu ar funcþiona acest gen de muzicã. Subminarea inocenþei are dacã nu ar accesa un element puternic din loc mai mult la nivelul imaginii decât la cel al textelor, constituþia adolescentului actual. Rojek afirmã în fiind însã cu atât mai eficientã ºi mai percutantã. studiul sãu cã muzica este cea mai penetrantã Spre exemplu, piesa „California Gurls” experienþã culturalã ºi are cea mai mare capacitate abordeazã un subiect inocent, laudã atmosferã de a fi împãrtãºitã5, afirmând cã „this presupposes californianã, spiritul de petrecere eternã, de veselie a close link between music and personal and ºi lipsa oricãror griji, fiind scrisã ca rãspuns la collective emotions”6. Mai mult, pe lângã omagiul adus New York-ului de cãtre colaborarea hipersexualizare, existã ºi latura care poate aduce Jay-Z/Alicia Keys, „Empire State of Mind”. efecte benefice, precum afirmarea egalitãþii dintre Videoclipul acestei piese conþine abundenþa de sexe, încurajare ºi dezvoltare personalã. Astfel, dulciuri menþionatã anterior, însã sensul copilãresc condamnarea acestui tip de muzicã pare a fi o reacþie este reorientat cãtre o lascivitate fãþiºã datã de de înþeles, însã nemotivatã. costumele, miºcãrile ºi dansul artistei ºi a celorlalte personaje. Katy Perry se situeazã astfel la limita NOTE dintre inocenþã ºi sexualitate specificã adolescenþei, 1 ºi o exploateazã fãrã niciun fel de reþineri. Dacã în Chris Rojek, Pop music, Pop culture, p. 6, Polity Press, Cambridge, 2011. anii ‘60, ‘70 versurile de bubblegum conþineau 2 referinþe voalate la sexualitate, astãzi acestea sunt „toþi jucãtorii principali din industria muzicalã, de exploatate la maxim. Aceastã ambivalenþã a la artist pânã la casa de discuri, portale media ºi public versurilor ºi a imaginilor nu mai este folositã în sine, au fost angrenate într-un proces de defamiliarizare, adicã un proces socio-cultural care poziþioneazã diferit individul ca un joc între cele douã semnificaþii, pe de o parte faþã de sunetul înregistrat ºi de cel interpretat.“, idem. inocenþã, pe de alta obscenitate, ci se foloseºte 3 Eriksen, Mikkel S.; Hermansen, Tor Erik; Dean, mai degrabã forþa ambelor laturi. Atât caracterul Ester; Riddick, Makeba; Swire, Rob, „Rude Boy”, Rated copilãresc, cât ºi cel adult, sexualizat sunt R, CD, Def Jam, 2009. explicitate, accentuate prin elemente repre- 4 Ibid. zentative, mizându-se pe forþã, mai degrabã decât 5 Chris Rojek, op. cit., p. 18. pe subtilitate. 6 „Aceasta presupune o legãturã apropiatã între Pe lângã aceste ambivalenþe ºi explicitãri, Katy muzicã ºi emoþiile personale ºi colective“, Ibid, Perry duce genul bubblegum mai departe, prin textele sale inspiraþionale. Piese precum „Firework” sau „Roar” insistã asupra unui mesaj de încurajare personalã, de celebrare a propriei persoane, în pofida eventualelor dezamãgiri, eºecuri sau înfrângeri. Perry construieºte astfel un soi de muzicã „self-help” direcþionatã evident cãtre adolescenþi, cu un scop inocent, binevoitor. Însã chiar dacã pe de o parte propagã visul inocent ºi adolescent, încurajând exprimarea ºi încrederea în sine, pe de alta transmite mesaje hipersexualizate pentru a-ºi asigura succesul, i. e. profitul. Opiniile provocate de acest tip de texte de muzicã pop, dar mai ales de acest tip de imagine publicã sunt deseori polarizate. Cãderea într-o atitudine moralizatoare, de acuzare de pervertire de valori ºi influenþare negativã a tineretului este foarte uºoarã, ºi nu de puþine ori aceste artiste sunt subiectul oprobriului public. Cel mai vizibil este acest fapt în spaþiul virtual care oferã anonimat aproape total ºi în care injuriile, acuzaþiile ºi denigrãrile sunt 84 duse la extrem. Însã nu poate fi vorba de niciun fel Daniele Mancini o baltã solitarã transformatã într-o groapã de gunoi provincialã Daniele Mancini este autorul plachetei L’ora che precede ºi miasmele ei neorealiste il mattino (“Ceasul de dinaintea dimineþii). A urmat, în întrerup arhitecturile acelaºi an, Tra canti silenziosi e stelle di cristallo (“Între cântece tãcute ºi stele de cristal”), iar în 1981 Le verità pleonastice de pictori ºi poeþi. transitorie (“Adevãrurile trecãtoare”). Din 1986 este volumul Ritagli di tempo che tornano a fiorire (“Rãgazuri care înfloresc Norii neºtiutori sau indiferenþi din nou”). În deceniul nouã, Daniele Mancini publicã La la temerile omeneºti deseneazã hore vesele coscienza a portata di mano (“Conºtiinþa la îndemânã”) - de ploaie ºi vânt ºi se lasã intervievaþi 1993 ºi Il salvacondotto dell’umanità per il futuro (“Permisul de jurnaliºti în aºteptare de cariere rapide. de liberã trecere a omenirii pentru viitor”) - 1999. Versurile de mai jos sunt extrase din volumul antologic Culcuºurile impregnate de lacrimi îi zâmbesc Il labirinto di Icaro (“Labirintul lui Icar”), Ed. Libroitaliano, luminii zilei, în cãutarea 2003. unei distracþii.

* Mã pun în miºcare mai înainte de-a o face alþii, Viaþa, moartea, cãutând viziuni primitoare tãrâmul soarelui, de vieþi adevãrate, nu de imagini reflectate-n dorinþa de a da, oglinzi, neputinþa de a primi; de mirosuri care se înalþã din pãmânt ºi nu coboarã din coºuri de fabrici. nori de tapiþerie obiºnuitã traseazã zorii de gheaþã Descopãr, în urma mea, ciorchini de luminatoare ºi anihileazã vazele cu muºcate care îºi încep munca de fiecare zi pe balconul zugrãvit de curând; ºi panouri publicitare ce aruncã ocheade ameninþãtoare ºi pagini smulse privirile scurtate cu marile intenþii de calendar ce se rotesc în aerul ºtiu cã ºi astãzi înþepãtor. vor rãmâne fãrã emoþii, prinse în pârâul amintirii; Nu este nimic, chiar nimic sã mã reþinã, nici mãcar un regret, ritmul cadenþat al existenþei vreo rãzgândire, accelerez pasul. cu oboselile lui mediocre ºi nopþile fãrã lunã, priveºte printre gene câmpurile pline * de nevinovãþie, fãrã maci; Observ desenul feþei tale argintate atingând coloanele de lotus ce se caþãrã trecerea amintirilor pe suprafaþa bãlþii ºi am chef una dupã alta, ca niºte ºarje sã fac o plimbare în zona librãriilor de cavalerie, stând din Insula St. Louis. pe marginea exterioarã a vieþii, rãmâne rãbdãtoare în aºteptarea Doar pentru a schimba aerul, sã observ ceasului de dinaintea dimineþii; cu detaºarea nevinovãþiei pierdute deflagraþia zilelor ºi graba groaza de noua zi ce se anunþã. ºireatã, monotonã, a fricilor care se cuibãresc, chiar dacã diferite, ele coincid, în adâncul cuvintelor. * În verdele decolorat al pãºunii seminþe Se înmulþesc scrierile chinezeºti fãrã coroanã care ºi zgârie norii pentru imigraþi în jurul nu vor da rãdãcini ºi nici sentinþe lui Place d’Italie, se inaugureazã zac rãsturnate ca niºte colaje ºcolare. Oraºul ªtiinþei din La Villette, ambiþie costisitoare, de Icar, Intarsiile lucrate în lemn solidã ca ºi cometa rãtãcitoare a lui Halley. atârnã obosite de nemiºcare ºi aduc aminte cu nostalgie ªi ne luãm de mânã de apãrarea lor neputincioasã izolându-ne în casa armonicã a unui vechi contra legiunilor de carii flãmânzi. violoncel ca sã apreciem armonia sinusoidalã a unui accent Din valea acoperitã cu smocuri de chiparoºi de primãvarã. þâºneºte ca din mâneca întunecatã a unui scamator însingurat În româneºte de ªtefan Damian 85 Titu Popescu Cînd Goethe fãcuse remarca, în lunga sa dare putut admira salvarea picturalã a culorilor vii ale de seamã intitulatã Cãlãtorie în Italia, cã “Italia fãrã Siciliei, efectul lor de ºoc ºi neºtergere din memorie. Sicilia nu lasã în suflet nici o urmã”, el trebuie sã fi resimþit diferenþa demonstrativã dintre imobilismul Sicilia ºi-a cîºtigat acea înmãrmurire definitivã arheologic natural al Siciliei ºi dinamismul pe care-l datã de lipsa sau puþinãtatea oamenilor devenind, suportã mijloacele doveditoare în restul Italiei. Prin cum scrie Giuseppe Tomasi di Lampedusa, o þarã chiar acest individualism pledant, Sicilia poate fi “frumoasã ºi perfidã”, adicã imoralã ºi periculoasã, numitã o “þarã”, în sensul individualitãþii sale fãrã sã parã astfel. Acolo nu se reproduce efectul demonstrative. Durabilitatea nemiºcãrii a fãcut, construcþiilor repetate, nu e Roma dupã Roma, într-adevãr, din Sicilia adevãrata mãrturie despre precum Bizanþ dupã Bizanþ. Sicilia nu existã dupã Italia. Chiar motto-ul scrierii lui Goethe o Sicilia. În noaptea sicilianã, arborii pãreau ca de evidenþiazã: “Et in Arcadia ego”, refuncþionalizînd “plumb topit”, iar razele stelelor strãbat cu greu prin aceastã emblemã a poeziei pastorale din “pãtura de zãduf”, Luceafãrul de dimineaþã Renaºtarea italianã. Scriitorul observã, printre strãlucea ca o “boabã de strugure umflatã” ºi altele, cã, la Palermo, “nu existã, ca la Roma, un întreaga Sicilie oferã vizitatorului o prezenþã spirit artistic care sã punã ordine în ceea ce face; învechitã, sub care cea datã de miºcarea socialã numai întîmplarea dã formã ºi existenþã edificiului. se pierde. O fîntînã de care se minuneazã toatã lumea de pe Pentru sicilieni, “discreþia este un mit”, cum insulã cu greu ar fi luat naºtere, dacã în Sicilia n-ar spunea autorul Ghepardului, cultivînd adevãratul exista o marmorã atît de frumoasã ºi multicolorã ºi suveran al insulei care este soarele nãpraznic ºi dacã un sculptor animalier priceput n-ar fi fost luat narcotizant, înmãrmurind totul într-o legãnare de în graþii tocmai în acea vreme”, încît “nu mai vedeai visuri violente, întreþinute ºi de praful dominator. natura, ci doar tabouri în culori transparente”. În Locuitorii ei îºi doresc somnul ca o “inutilitate 86 galeria pictorului Franco Pavone, din Taormina, am voluptuoasã”. Singura lor bogãþie o constituie încrederea în ziua de mîine. debarcaserã în Sicilia” scrie Lampedusa, în pieþe Aceasta îi face pe sicilieni sã fie generoºi ºi se pot descoperi vestigiile trîndave ale acestui preventivi cu cei asemãnãtori, punînd în joc un pãmînt. Aici “asprimea ºi gingãºia nu mai sunt rafinament de suprafaþã care nu se bazeazã pe o adverse, ci constituie, fiecare, umbra nedespãrþitã cunoaºtere aprofundatã, putînd astfel sã locuiascã a celeilalte” spune Octavian Paler. La Donnafugata, în þinuturi uitate de Dumnezeu, unde îºi desãvîrºesc ne informeazã autorul Ghepardului, murise unul nemiºcarea ºi moleºeala. “care nu mai putuse îndura marele doliu al verii * siciliene, care n-avusese tãria sã mai aºtepte ploile”. Leonardo Sciascia, scriitor sicilian prin Cînd o privea, piaþa era “nãucitã de soare”, iar excelenþã, se întreba: cum poþi sã trãieºti în Sicilia livezile de portocali pãreau doar “neînsemnate fãrã imaginaþie? Fiindcã încremenirea Siciliei cere zorzoane”, într-o ariditate ce tãlãzuieºte la infinit aportul compensativ al imaginaþiei. Ferecat în peste spinãrile colinelor dezolante ºi iraþionale. istorie, pãmîntul de aici este insondabil ºi misterios. Reflexul acestor stãri la oameni: semnul crucii are Practic, aflatã la jumãtatea drumului între Europa o “semnificaþie nereligioasã mai frecventã decît ºi Africa, ea se diversificã în mai multe Sicilii, dar s-ar crede”. toate alcãtuiesc sicilianismul, marcat de naturã ºi Aºezãrile insulei au fost întemeiate din de oameni ºi asimilat prin simþuri: lumina, parfumul, preistorie pînã în epoca romanã, decorate cu muzica, savoarea. Din fertilul ei sol vulcanic s-au magnifice mozaicuri, cu cele de la Casala, dominate dezvoltat produse delicioase. Pictura lui Renato de mãreþe teatre greceºti, ca cele din Siracusa ºi Guttuso, artist trãitor în Sicilia, este pasionantã ºi Taormina. Ambientul siracusian aminteºte de zonele impetuoasã, evidenþiind trãsãturile locului în mod cele mai aspre ºi aride ale Spaniei, care stãruie crud ºi solar. peste tot în aerul insulei. Siracusa este un oraº Sicilia este o þarã a colinelor, “acolo nu erau frumos ºi insolit, el îºi are nucleul urban în mica decît þãrînã ºi coline, ºi era de ajuns sã te întinzi cu insulã Ortiga, care pãstreazã, de asemenea, ruinele faþa la pãmînt ca sã continui sã trãieºti”, cum scria primelor construcþii greceºti, dintr-o grandioasã Cesare Pavese. Ceramica de aici, alimentatã de realizare. Oraºul oferã vizitatorilor o enormã vulcani, a impulsionat arta meºterilor de statuete. “Ureche a lui Dionisos”, care “rãsfrînge cel mai uºor Oamenii au fãcut, într-adevãr, din discreþie un mit, suspin pe o razã de cincizeci de metri” pecetluit în taina lui de un semn care dispenseazã (Lampedusa) printr-o extraordinarã acusticã, graþie de a mai cãuta. cãreia – se spune – tiranul Dionisos asculta Mentalul colectiv se dezvoltã la douã capete; conversaþiile prizonierilor; denumirea îi este atribuitã unul leneº ºi altul frenetic, þinînd împreunã la mare lui Caravaggio, care a vizitat Siracusa la 1608. preþ onoarea ºi pasiunea. E asemãnãtor celui Ruinele aurite ies în evidenþã pe fundalul spaniol. El dezvoltã o adevãratã strategie a albastru al cerului ºi al apelor mãrii. Stilul gotic, suprevieþuirii, fãcînd din lumea limitatã a provinciei, aplicat construcþiilor fortificate ale Siciliei, a întîlnit închisã în sine, o inteligenþã a subterfugiului, stilul tradiþiei musulmane. Catania este un oraº întemeind onoarea pe nimic concret ºi imediat, dar bicromatic: negrul solidificat aruncat de Etna ºi albul. un nimic ascuns ºi bine poleit în conotaþii emfatice. Pe oameni nu-i deranjeazã, ei se miºcã încrezãtori Tot ca la spanioli. Zeii lor sunt obosiþi fiindcã au ºi zeflemisitori. Apare ºi o tentã coloristicã indecisã, vãzut tot, pe îndelete. Ei îºi pãstreazã dãinuirea în fãcutã din cele douã predominante cromatice, de relaþii convenþionale, cum din piatra vulcanicã ies fumuriu, care dã un aspect de Copºa-Micã din portocalii. Chiar puritatea unei voci de fetiþã este perioada glorioasã a partidului comunist. Pe strãzi perceputã ca “o puritate meridionalã, învãluitã de o se aud ritmuri de ghitarã napoletanã ºi tremolo-uri strãveche durere care zace în ea încã neînþeleasã tenoriale de potrivire a vocii, se flaneazã indiferent ºi cu o uºoarã intonaþie de rugãciune” (Corrado pe lîngã obiective turistice, în grupuri mai mult sau Alvaro). mai puþin numeroase. Vînzãtorii sunt îndatoritori Leonardo Sciascia ne-a dat un dur tablou al fiindcã nu vor sã piardã ocazia, te trimit cu Siciliei contemporane, prin Parohiile din Regalpietra recunoºtinþã la un “prieten” care are tocmai marfa (1956), zugrãvind în culori tragice viaþa lucrãtorilor pe care o cauþi, totul este bine cînd se sfîrºeºte cu din minele de sulf, de sare, lumea ºcolilor sãteºti bine... jalnic adãpostite de grajduri etc. Cum Sardinia * prezentã în romanul Michele Boschino al lui Giuseppe Dessi era asemãnãtoare altor regiuni Goethe recunoºtea, în jurnalul sãu italian, cã înapoiate ale Italiei, ca Sicilia sau Calabria. Don ºederea la Palermo ºi cea mai mare parte a restului Juan în Sicilia de Vitalino Brancati plaseazã în cãlãtoriei trecuserã într-o “continuã visare”, fiindcã aceastã regiune retroactivã personajul principal, un se simþea într-o “dispoziþie poeticã”, cînd putea sã fanfaron mistificator. pãstreze un suflet fericit în tot ce vedea ºi afla pe acest pãmînt “supraclasic” (adicã din vremea lui * Homer). “Mãrãciniºul agãþat pe coastele colinelor se Supranumit “regina Siciliei”, Palermo este unul aflã în aceeaºi stare de sihlã îmbãlsãmatã în care din cele mai splendide oraºe, care a trecut peste îl gãsiserã fenicienii, dorienii ºi ionienii cînd diverse stãpîniri, pînã la sosirea aici a lui Garibaldi, 87 în 1860. El era considerat fabulos încã sub caturi la stradã ºi cinci în spatele curþii interioare. stãpînirea arabã, cînd era plin de palate, moschei Ferestre mici, uºile înºirate de-a lungul coridorului ºi grãdini, iar tot de atunci a intrat în topografia circular /.../ Astãzi, casa e locuitã de chiriaºi stabili. oraºului reþeaua ordonatã de strãzi ºi drumuri. De altfel, construcþia se pãstreazã în bunã parte. Despre el, Goethe scria: “oraºul, orientat spre Numai culoarea, stilul ºi lipsa de confort îi dau un nord, e situat la poalele unor munþi înalþi /.../ Toate aer vetust”. Aerul oraºului este atît de blînd, încît faþadele caselor întoarse spre noi erau în umbrã, Bãlcescu îi cãuta ºansele însãnãtoºirii. Dacã ar fi dar luminate de reflex /.../ Ceea ce producea mai trãit în secolul urmãtor, vindecarea lui ar fi fost certã. ales unul dintre cele mai încîntãtoare efecte era Aºa îi pãstreazã doar povestea celui care a avut proaspãta verdeaþã a arborilor graþioºi, ale cãror neºansa de a muri înconjurat nu de prieteni, ci de vîrfuri luminate din spate se legãnau înaintea mici administratori binevoitori, dar într-un hotel clãdirilor întunecate, ca o masã enormã de licurici destul de scump, ce nu era pentru oameni sãraci. vegetali”. Puþinãtatea amãnuntelor sporeºte mãreþia Iar Tomasi di Lampedusa observa cum “casele contururilor, în artã, belºugul detaliilor dã senzaþia lui înguste ºi înghesuite erau strivite de zidurile de meschinãrie. Reflexul în firea oamenilor este negre ale mãnãstirilor” care “dãdeau oraºului avariþia, care inspirã vanitãþi mãrunte. “Scurtimea înfãþiºarea-i sumbrã /.../ pe care nici chiar frenetica e singurul semn de respect apreciat de public” scria luminã sicilianã nu izbutea sã o risipeascã” ºi “se Stendhal. Avînd firi arzãtoare ºi pãtimaºe, oamenii întindea tihnit în jurul mãnãstirilor, ca o turmã la de aici folosesc prudenþa pentru a-ºi conºtientiza picioarele pãstorilor”. marginile permisivitãþii. În Sicilia e bine sã nu Palermo se înfãþiºeazã prefaþat de vorbeºti de rãu nimic din cele ale sicilienilor. “inconfundabilul golf” ºi “alimentat de sevele unei * bogate naturi”, el îºi disponibilizeazã aptitudinile Prin expresia dolce far niente, italienii înþeleg artistice aºteptînd producerea miracolelor, cãci plãcerea de a visa voluptuos: dacã li se rãpeºte “lumea se-ncrede din toatã inima într-o minune”. rãgazul, li se amputeazã jumãtate din fericire. Dar Deºi construit solid, cu o predominantã albã pe conformismul lor le aduce fericirea, fiindcã “italianul ziduri datã de praful fin, el asambleazã totul într-o simte ºi crede cã aici pe pãmînt eºti fericit vechime indefinitã. satisfãcîndu-þi pasiunile, iar pe lumea cealaltã pentru Pe lîngã golful palermitan, Muntele Pellegrino, cã ai respectat riturile” (Stendhal). În schimb, le considerat “cel mai frumos dintre toate promontoriile lipseºte întru totul rãbdarea ºi stabilitatea, deci lumii” (Goethe), vegheazã la prestigiul bogãþiei, de imobilismul Siciliei se individualizeazã în climatul aceea toate poveºtile sicilienilor despre briganzii general, încurajînd deopotrivã orgoliul insular ºi de odinioarã pun la încercare doar nervii nou- starea de perpetuã aºteptare. veniþilor. Palermitanii au o politeþe þîfnoasã cum nu Popoarele nordului – observã Stendhal, în mai întîlneºti în Italia, visînd în secret la deplina lor jurnalul sãu italian – admirã virtutea de a-þi risca desãvîrºire. Dar priceperea meºterilor arhitectonici viaþa, fiindcã o înþeleg toþi, pe cînd cele ale sudului se limiteazã la imitarea lucrurilor naturale, ceea ce sunt individualiste ºi sentimentale. În Italia, rar se – se ºtie – este prima treaptã a emoþiei estetice rîde din complezenþã, vaselia oamenilor e o ”furie”. (“întreaga emoþie artisticã se reduce la faptul cã Scriitorul francez remarcã “energia pasiunii”, spre descoperã asemãnare între imitaþie ºi original”). De deosebire de bunãtatea ºi bunul simþ ale francezilor. pildã, elefantul din Piaþa Domului din Catania susþine Deosebirea dintre oamenii nordului ºi cei ai un obelisc egiptean de granit, reproducînd sudului: cei nordici judecã dupã simþiri achiziþionate sculptura similarã a lui Bernini, din Piaþa Minerva, de-a lungul vremii, sudicii dupã ce face acum din Roma. Este tot o durabilitate a nemiºcãrii, care plãcerea simþurilor, ei exultã la imediatitatea ºi-a pus pecetea pe Sicilia întregã. Imobilismul ei simþurilor. Decalajele care existã între regiunile mult tenace este o formã specialã de precauþie insularã, mai bogate ale nordului ºi cele mai puþin dezvoltate pe care simplitatea anticã o protejeazã, fiindcã din sud þin în frîu globalizarea pragmaticã spre care pãstreazã graþie între proporþii, fãrã ornamentele se îndreaptã lumea ºi odatã cu ea lumea italianã. care s-au adãugat între timp. Aceasta poate fi Autarhia Siciliei alimenteazã mafia ca un renghi tras vãzutã la urmele construcþiilor greceºti de la tendinþei de globalizare. Siracusa, la capodopera artei care este Taormina, În sud, viaþa se deruleazã cu mult zgomot, la întemeierea greacã de la Messina, la Agrigento, chiar conversaþia este zgomotoasã, vioiciunea nu care a dat oameni iluºtri ca filosoful Empedocle, se sfieºte sã ia turnuri violente, larma este scriitorul Pirandello etc. acceptatã de toþi. Un piano deprins în conversaþia La Palermo, muri în 29 noiembrie 1852, “lu- de aiurea aici nu se mai aude ºi, deci, nu va fi luat crînd ingenuu pentru cauzã”, bolnavul revoluþionar în seamã dacã nu devine fortissimo. E o strãlucire Bãlcescu, “într-un hotel cu aer sinistru, de fortifi- exterioarã cam impudicã la un om avînd cultul caþie în zonã toridã” (G.Cãlinescu) ºi tot în Palermo discreþiei. Vagul ºi aproximaþia nu se poartã aici. stãtu trei luni poetul Vasile Alecsandri, într-o vilã Pasiunea clocotitoare este absurdã pentru cei extraurbanã, dinspre mare. Hotelul de pe strada din nord. Un decor la teatrul din Neapole i se pare Butera e astfel vãzut, astãzi, de Octavian Paler: lui Stendhal cã “pãcãtuieºte” prin lipsa de vigoare 88 “Aspectul general e de hotel din Ottocento, cu trei a clarobscurului, la un alt spectacol “entuziasmul a devenit o furie care a durat trei sferturi de orã”. Iar pline de prundiº lãsat de torenþii întîmplãtori /.../ Octavian Paler remarca faptul cã “Nordul înseamnã, Roºcovii torturaþi de secetã – cãci ploile sunt rare de regulã, pentru sicilieni, Milano, fum industrial, – ºi ierburile rãbdãtoare aveau ceva dezolant, dar posibilitatea mai sigurã de lucru. Nordul e invidiat ºi ºi impunãtor, de singurãtate demnã, de sãrãcie înjurat, considerat rece, calculat, pervertit de mîndrã”; “Sicilia n-a renunþat niciodatã la mitologie. prosperitate”. Milanezii au declarat cã s-au plictisit Drumurile de la o aºezare la alta sunt lungi, trebuiau sã munceascã pentru ca napoletanii sã cînte. populate cu ceva, pe þãrmul mãrii sunt stînci izolate, Atent la figurile umane pe care le întîlneºte în cine altul dacã nu Polifem le putea azvîrli acolo, iar periplul lui, scriitorul francez observã cã, pe ce lumina...”; “În Sicilia, lumina joacã un rol comparabil înainteazã spre sudul Italiei, “capatele se apropie cu al ceþurilor la Veneþia” etc. ªi, ca o concluzie: de forma greacã”, el fiind deprins cu “blîndeþea ºi “vocaþia Siciliei e de a trãi dupã legi proprii”. urbanitatea fizionomiilor franceze”. La acest extrem, Cãlãtorul care viziteazã Sicilia aduce cu sine, se practicã o “puerilitate pasionatã”, oamenii duc o de cele mai multe ori inconºtient, aroganþa culturii viaþã foarte lentã, fãrã ideea datoriei, ei fac ce le pentru o þarã mãrginaºã. De aceea bãºtinaºii pun place, iar de douã-trei ori pe an “îndrugã despre o susceptibilitate excesivã în confruntãrile lor cu patima care-i stãpîneºte crezînd cã astfel obþin strãinii. cerul”. Sentimentul de lealitate e necunoscut aici, Statornicia sicilienilor stã în imobilitatea pe care mai degrabã luptã “în interesul unei societãþi care ºi-o cultivã inconºtient, în tradiþionalul neamestec le plãmãdeºte mintea de zece ani”. Iatã cã se în treburile de dincolo de graniþele insulei. O altã confirmã: mafia, ca organizaþie teroristã, a luat insulã, mai spre sud, cãtre Africa, Malta, are o naºtere în Sicilia. capitalã la Valletta, construitã intensiv ºi ferm pe La Milano, sentimentale n-au cãutare, ca la un spaþiu mic, fereastrã lîngã fereastrã ºi uºã lîngã cei din Sicilia sau Calabria. Cunoaºterea uºã. Opulenþa care i-a fost imprimatã de cavalerii antichitãþior este stimulatã de mîndria de a proveni maltezi þine azi de trecut, ei nu-ºi mai au sediul aici, din Marea Grecie. Înclinarea lor spre iubire-pasiune ci la Roma, astfel încît rãspunsul la întrebarea cine ºi mai puþin spre forþa fizicã a dat una dintre temele este mai influent, marele maestru sau primul- cele mai tratate de literaturã: superioritatea sexului ministru (Malta avînd guvern) a venit de la sine. De frumos asupra bãrbaþilor. numele marilor maeºtri rãmîn legate palate, decoruri Italienilor, “a cãror nestatornicie devine o interioare opulente, cum este cea a domului unde trãsãturã generalã” (Somerset Maugham), li se pare o salã specialã este dedicatã lui Caravaggio ºi suficientã axioma cã “toate drumurile duc la Roma”, capodoperei sale, Tãierea capului Sfîntului Ioan. pentru a se mai obosi sã o demonstreze. Este o * grandoare care satisface imaginaþia, ºtiind cã La butada lui Noica – sunt unele lucruri care valoarea artei stã în efectul ei teoretic-emoþional. persuadeazã, dar nu conving – Sicilia poate da De multe ori, ei practicã meserii foarte lejere – cum ambele rãspunsuri afirmative, adicã la surprinsese Caragiale, în La Moºi: “toþi trag planeta desfãºurarea tehnicã, proceduralã a persuasiunii de la o italiancã cu papagalul”. Imobilismul lor pare ºi la oferirea rãspunsului definitiv al convingerii. a ilustra, ca într-o dioramã, titlul volumului lui Cesare Acest lucru se vãdeºte prin tot ce am vãzut acolo Pavese, Munca oboseºte, dar munca era totuºi ºi am consemnat. productivã graþie naturii generoase ºi compensatorii. * Sicilia este un amestec de clasicitate elinã ºi echilibru roman, “de utopie spaniolã, de fantezie arabã, de mentalitãþi conservatoare” închise în faþa pragmatismului, “un amalgam de singurãtate, de onoare, de crimã”, scria Octavian Paler, retrãindu- ºi Drumurile prin memorie. Sicilia “a avut fantezii baroce în plin clasicism”, ea trãieºte baroc în mijlocul unei naturi clasice, ea ºtie sã transforme strada în spectacol, deºi lumina e prea albã, extenuantã. Cãlãtorul avid sã descifreze tainele vechimii cautã sã pãtrundã secretele Siciliei: “Coasta rãsãriteanã are profil grec. Amfiteatre pustii amintesc de romani. Catedralele de la Monreale di Cefalù îi evocã pe normanzi. Moºtenirea bizantinã, cea arabã ºi a Renaºterii supravieþuiesc în mozaicuri somptuoase ºi în vitralii prin care lumina se cerne paºnic peste vechile intrigi”; “Sicilia din interior aratã altfel; e rusticã, secetoasã, cu palmieri pitici, cactuºi ºi iarbã înroºitã de prea multã cãldurã, cu stepe accidentate de stînci stranii, vãi fãrã apã, 89 Vasile Voia Silvia Bodea Sãlãjan a debutat în “Tribuna” bucuria invenþiei continue a metaforicii textelor clujeanã pe la începutul anilor `80. A publicat ulterior lirice. Sinceritatea simþirii ºi expresiei, antrenatã în versuri în “Steaua”, “Luceafãrul” ºi în alte reviste. jocul graþios al unui vers rafinat prin exerciþiu, Primele culegeri au fost tipãrite la Editura Silvania patosul reflexiv din Suburbiile ºarpelui (2011) din Zalãu. Despre Silvia Bodea Sãlãjan se poate confirmã ipostaza poetului ajuns la maturitate care- spune, cred, cã, aidoma altora, nu este atât un poet ºi desconspirã ontologia personalã orchestratã în care devine, cât unul care este. Ea concepe poezia versul concentrat parcimonios pe o metaforã ca “artã a limbajului” ºi limbajul poetic ca “limbaj în discretã. Speranþã ºi împãcare, “un curcubeu al limbaj”. “Poetul în funcþiune este o aºteptare”, rodnicelor ploi”, poezia este joc “de-a viaþa” ºi “de- afirmase Valéry, limbajul fiind criteriul constitutiv al a moartea”, din care însã este exclus jocul “de-a definiþiei sale. cuvântul”. Suprema vinã este vina de a iubi (blagian) “ºi De la un volum la altul Silvia Bodea Sãlãjan noapte ºi luminã / ºi cerºetor ºi rege laolaltã”. Acest se redefineºte urmându-ºi “calea”, preamãrind sentiment generos ºi ferm este fundalul pe care se cuvintele rãtãcind “de la inimã la inimã” pânã când vor construi, începând cu primul volum, În cãutarea “stelele în rochii de mireasã / vor coborî pe altarele Graalului (2002), ipostazele lirice ale poetei, dorurile timpului”. Ultimul ei culegere de versuri, Primejdia ºi nostalgiile, meditaþiile ºi reflecþiile despre cuvânt, tãcerii (2013), apãrutã ca ºi cea de dinainte, la una din marile obsesii ale acestei poezii. Un superb aceeaºi editurã bucureºteanã Palimpsest, în poem Sosiri perpetue deþine valoare premonitorie creºtere pe piaþa cãrþii, ºi într-o excelentã formã pentru întreg traseul liric. graficã, este din nou o meditaþie asupra statutului Urmãtoarea culegere liricã, Talanþi risipiþi antologic al cuvântului, adicã asupra funcþiilor, devine expresia melancoliei vieþii ce-a trecut, a posibilitãþilor ºi limitelor limbajului poetic. Nimic talanþilor care s-au risipit, a unui final de lume ºi de surprinzãtor dacã þinem seama cã revoluþiile în erã. În poemele scrise într-un stil vechi, cu versuri poezie de-a lungul timpului s-au produs la nivelul perfect alcãtuite, o revenire, de fiecare datã, la limbajului. Limbajul reflexiv devine o relaþie a versul cu rimã, noi sunt metaforele (Mireasa florilor subiectului cu sine, oglindire de sine ºi acesta este de prun) aparþinând unui eu liric resemnat, frustrat ºi cazul poeziei S.B. Sãlãjan. de iluzii. Infuzia sentimentului religios în universul Cuvântul poetic, cuvânt riscat, cu magia si liric, “speranþa pusã-n rugãciuni” ºi credinþã meandrele lui este ameninþat deseori de “primejdiile amplificã fondul tematic, alternând cu decepþia în tãcerii”. În Izvorul lui “lumina din cuvânt”, dar ºi faþa lumii contemporane. Pierderea speranþei, “secetã-n cuvinte”, absena adicã a inspiraþiei, sunt reacþiile de naturã existenþialã sunt expresia unei asemenea izvorului secat de apã. Poetã a sensibilitãþi rãnite, îndurerate de pierderea nostalgiilor ºi dorurilor neajunse la împliniri, obsesia inefabilului din existenþã. iubirii de altãdatã îi modeleazã versul care prinde Atitudinea contemplativ-eleaticã defineºte lirica contururi nemaiîntâlnite, mereu altele, inedite ºi reflexivã a poetei. Erotica din Chivot jefuit (2008) fascinante, fruct acum al inspiraþiei autentice a evolueazã pe direcþia temei clasice definite de poetului pornit sã descopere misterele cuvântului. sentimentul pierderii ºi resemnãrii, fãrã explicaþii, fãrã Acest dor de cuvânt, Aº fi vrut, An fatidic, Frânturi a cãuta cauze, doar ca o stare, ºi aceasta fireascã, a º.a. fac parte din seria meditaþiilor despre cuvânt. fiinþei, ºi ca expresie directã a sentimentului. O poezie O voce liricã autenticã se anunþã Silvia Bodea marcatã de singurãtate, de dor ºi uitare. Alteori de Sãlãjan mai cu seamã în aceastã ultimã culegere. sentimentul dureros al degradãrii “dogmelor morale”, Erotica discretã din volumele anterioare devine al fiinþei rãtãcite “între ontic ºi legic”. Odatã cu aceastã acum mai reflexivã, mai profundã. De prisos culegere poezia Silviei Bodea Sãlãjan prinde o mai cuvântul (superb poem de iubire), Alt gând (“un accentuatã tentã filosofic-eticã în stilul clasic ºi în gând ce vrea rodire” dar care “nu ºterge aura buna tradiþie a poeziei româneºti de meditaþie pe teme tãcerii” ºi “se frânge ca o ispãºire / dintre tãcere ºi contemporane. Libertatea dobânditã a cuvântului este cuvânt”), Îngerilor mei, Sensuri rãtãcite, Cãlãuza, “O restituþie moralã” (Poetul). Însã reperele nu mai Alteori amintirea, N-am fost etc. sunt, în acest sunt ferme, viaþa este o repetiþie, cuvintele s-au imaginar liric, jocurile formale ale unui poet conºtient demonetizat, oamenii au devenit mãºti într-o epocã de sine ºi de valoarea sa, care, cu trecerea timpului degradatã în care Floarea culturii e strivitã-n stradã. ºi multiplicarea culegerilor, ºi-a rafinat versul pânã Nu e de mirare cã deseori aceastã poezie la a deveni manierist. aminteºte de lirica femininã, de Arghezi sau de Primejdia tãcerii consacrã un poet care ºi-a Bacovia. La impresia aceasta concurã într-o mare creat un univers propriu de gânduri ºi sentimente mãsurã utilizarea consecventã a rimei din care face a cãror consistenþã este încifratã în versul 90 un joc de virtuozitate poeticã. Noutatea constã în metaforã. Suzana Lungu Iatã cã a fost - în cele din urmã- ºi „Dinescu”, se cade sã-i ºi menþionãm aici, începând cu cum neoficial se mai cheamã atelierul de scriere Ruxandra Cesereanu, iniþiatoarea acestui proiect. creativã (în prozã) de la Portul Cetate (sponsorizat Printre „veterani” s-au aflat poetul Marius Conkan, de Fundaþia de poezie - Mircea Dinescu). A fost ºi Valentin Moldovan ºi subsemnata. Pentru prima datã s-a savurat pentru cã altfel nu este omeneºte ºi la Portul Cultural Cetate s-au aflat ºi au scris Simina scriitoriceºte cu putinþã. Raþiu, Lavinia Rogojinã ºi invitatul special al Un sentiment intens de irealitate ne-a stãpânit atelierului - Cosmin Perþa. Pentru o scurtã vreme, din momentul lansãrii proiectului pânã în ultima zi de din partea Televiziunii Române, ne-a þinut companie ºedere (ºase zile cât a durat atelierul). Pare Vasile Hotea Fernezan, pescar, povestaº el însuºi improbabil sã repeþi un „Dinescu”, dar când te afli la (dar fãrã sã punã vreodatã pe hârtie ceea ce grãieºte). Se cade întotdeauna când scrii la sau despre Portul Cetate sã adaugi puþinã culoare localã. Ne aºteptam pe undeva ca atmosfera celor o mie ºi una de nopþi sã se fi destrãmat o datã cu atelierul omonim (petrecut, cum am spus deja, între 2008- 2009). Nici vorbã, Mircea Dinescu s-a arãtat a fi acelaºi amfitrion generos, deºi mereu pe picior de plecare. Am avut parte chiar ºi de un micro-recital Mambo Siria plãtit cu douã þigãri, la un foc de tabãrã pe malul Dunãrii, între statui de îngeri postmoderni. Nu vom uita nici câinii conacului, care ne-au faþa locului ai impresia cã de fapt nici n-ai plecat. umplut nopþile cu un alt fel de recital, pentru a dormi Rulajul de îngeri, care de tinichea, care de paie, pe urmã zi-luminã în gropile rãcoroase sãpate printre renovãrile discrete sunt singurele dovezi cã s-au straturi. Negruþa, potaia iubitoare de struguri, a avut mai scurs niºte ani (din 2009 ºi 2010 când am fost un soi de fan club (povestãºesc) pe durata ºederii acolo, în grup mare ori restrâns, pentru atelierul „1001 noastre. de zile ºi de nopþi”, care a durat zece zile, în 2009, Drept încheiere pot sã spun cã a fost un atelier ºi trei zile, în 2010, finalizându-se cu volumul- mai potolit decât cele din anii trecuþi, poate din pricina cãrãmidã Poveºtile Duniazadei, ale sclavei sale cãldurii intense (poate pentru cã am mai îmbãtrânit Raºazada ºi ale regelui ªahzaman, publicat în 2012 ºi unii dintre noi, oameni cu slujbe acum). Având la editura Tracus Arte). Sã revenim la subiect. drept singurã constrângere tema dunãreanã, s-a Poveºti dunãrene a fost tema acestui atelier ºi scris, stilistic vorbind, mai liber. Dar, cel mai important am vãzut-o (perceput-o) din start ofertantã, mai ales lucru, am regãsit ceva din dinamica fostelor ateliere cã ºtirile oficiale din ultima vreme (TVR) ne fãcuserã de prozã, fapt care sperãm sã reiasã ºi din noile sã aºteptãm un real diluviu pentru luna iunie, pe povestiri scrise la Cetate în anul ºi vara de graþie Dunãre. Potopul a rãmas într-un final în imaginarul 2014, luna iunie. nostru, Dunãrea fiind mai cuminte ca de obicei, ba chiar destul de scãzutã, pe motiv de caniculã. Poveºtile rezultate, în schimb, au mustit de înecaþi, ºtime ale apei ºi alte calamitãþi, vãdind într-o oarecare mãsurã prejudecata omului de sub munte (ardeleanul, cu precãdere) despre viaþa la Dunãre. O parte din scrieri au poetizat urgia, altele au tratat- o cu umor, dupã temperamentul ºi dispoziþia creatoare a fiecãrui participant. Produsul final s-a dorit a satisface o gamã largã de gusturi, în ciuda (sau chiar datoritã) unei vagi aplecãri spre cruzime a povestitorilor (povestaºilor, cum ne place nouã sã ne numim). ªi pentru cã tot am vorbit despre povestitori, 91 Laura Poantã Legãturile dintre medicinã ºi artã sunt discutate miºcãrile acestuia. În calitate de artist pasionat de de secole, pornind de la celebra sentinþã a lui anatomie, Leonardo da Vinci a devenit curând un Hippocrate „medicina este o artã”, pânã la folosirea veritabil specialist în „anatomie topograficã”. A fãcut artei în procesul de vindecare (art-terapie). Tema un numãr impresionant de studii, constând în avansatã în titlu îi poate privi pe medici atât în desene amãnunþite de muºchi, tendoane, oase ale ipostaza de consumatori de artã, cât ºi în cea de scheletului omenesc, adevãrate lecþii de anatomie, producãtori de artã, de creatori. În ambele situãri a cãror precizie se regãseºte în toate lucrãrile sale. este vorba, mai mult decât în cazul altor profesiuni, S-a spus adesea cã dacã toatã aceastã operã a de o complementaritate fireascã. Pasiunea pentru lui Leonardo da Vinci ar fi fost publicatã ar fi frumos a celor ca- constituit un atlas de anatomie unic ºi ar fi contribuit re, prin meseria lor, chiar la progresul medicinii. se confruntã mai Reprezentarea în vechi opere de artã, în ales cu partea urâ- special în perioada Renaºterii, a unor simptome ºi tã a vieþii omeneºti, semne de boli este utilizatã de semiologii de azi cu boala ºi sufe- pentru a reconstitui configuraþia societãþilor revolute rinþa e de ordinul din punctul de vedere al prezenþei ºi gestionãrii unei firescului. Nu e anumite afecþiuni. Rãmânând la Leonardo da Vinci, vorba doar de un despre chipul celebrei Mona Lisa au curs râuri de refugiu în artã, cernealã. S-a spus cã are un zâmbet enigmatic ºi necesar dupã ore o privire care te urmãreºte. Un profesor italian de lungi petrecute în anatomie patologicã de la Universitatea de teritoriul stresant al Medicinã din Palermo, Vito Franco, a analizat bolii, ci de recupe- numeroase opere ale Renaºterii ajungând la rarea unui echili- concluzii mai mult sau mai puþin acceptate în ceea bru. Arta de a vin- ce priveºte bolile de care sufereau personaje deca, de a ameliora celebre (http://news.bbc.co.uk/2/hi/europe/ disfuncþii ale tru- 8444202.stm). Mona Lisa, în viziunea lui, ar suferi pului omenesc în spaþiul aseptic al clinicii ori al de hipercolesterolemie, lucru sugerat de depozitele cabinetului nu exclude, ci presupune imperios de grãsime de la admiraþia pentru trupul omenesc sãnãtos, pentru nivelul ochilor, sub peisajul natural exuberant ºi pentru metafora forma aºa numitei plasticã. Sã fii medic ºi iubitor de picturã/pictor în xantelasme, pre- acelaºi timp înseamnã sã ocoleºti perspectiva cum ºi de lipoa- monotonã ºi monocordã, sã exersezi diversitatea, mele de la nivelul sã pãstrezi vii mai multe feþe ale universului uman. mâinilor. Pictorul Un bun exemplu în acest sens este Salonul de Renaºterii era în- iarnã al medicilor cu cei aproape 300 de expozanþi clinat sã redea cu din toatã þara de-a lungul a peste 40 de ediþii. mare precizie de- O incursiune în istorie scoate în evidenþã taliile modelului multiple relaþii între medicinã ºi picturã. Cultul sãu, de aceea frumuseþii trupului omenesc rãsfrânt în arta aceste tablouri pot antichitãþii a condus la precepte ºi reguli de viaþã constitui adevãrate sãnãtoasã în mijlocul comunitãþii. Studiul anatomic lecþii de medicinã ºi secondat de migãloasele planºe oscilând între artã ne aratã omul vul- ºi ºtiinþã, privirea atentã asupra detaliilor slujesc nerabil, dincolo de deopotrivã acurateþei desenului ºi înþelegerii exacte legendã. Are rost a mecanismelor de funcþionare a organismului sã privim astfel un tablou faimos? Care este uman. Leonardo da Vinci, de exemplu, ºi-a însuºit câºtigul? Greu de spus din punctul de vedere al primele noþiuni de anatomie pe vremea uceniciei privitorului „obiºnuit”. Din punctul de vedere al unui sale în atelierul lui Verrocchio. Acesta insista medic, indiferent de specialitatea sa, sau al oricãrei asupra importanþei studiului anatomiei umane, minþi iscoditoare, este un joc detectivistic plin de 92 pentru a reda mai exact corpul omenesc ºi în special farmec. Controverse existã, ca în oricare alt domeniu. Unii spun cã Mona Lisa era însãrcinatã, Frecventarea operelor de artã (ca producãtor alþii cã este de fapt un autoportret, alþii cã în varianta ori consumator fidel ºi pasionat) contribuie la o originalã era plinã de pãr pe faþã ºi suferea de boala îmbunãtãþire a acuitãþii ochiului, medicul devenind ovarului polichistic. Nu este o încercare de un mai bun clinician, în stare sã remarce cele mai discreditare a unei opere de artã (ºi vorbim în mãrunte detalii din „desenul” chipului pacientului. general, nu doar de Mona Lisa), ci mai degrabã de În acest sens, s-a ajuns la ideea de a introduce ca o încercare de întoarcere în timp ºi de exersarea materie facultativã în cadrul facultãþilor de medicinã unor cunoºtinþe care nu te pot face sã priveºti ore de analizã activã ºi ghidatã a unor opere de superficial un chip sau un trup omenesc. artã celebre. Examenul obiectiv al pacientului este Tot Vito Franco a identificat sindromul Marfan un pas vital spre formularea diagnosticului. Cu (boalã a þesutului conjunctiv care face ca persoana toate acestea, studiile (Goldstein et al, 2005) aratã suferindã sã fie cã timpul acordat examenului obiectiv ºi calitatea mai înaltã decât acestuia sunt în scãdere dramaticã, lãsând locul media, cu membre unor investigaþii de laborator mult mai scumpe. O lungi ºi subþiri ºi soluþie potenþialã ar putea fi „visual literacy” sau degete la fel – se competenþa vizualã – abilitatea de a gãsi înþelesuri presupune cã ºi în imagini. Aplicat la medicinã, ar însemna Paganini suferea capacitatea de a explica fiziopatologic indiciile de o astfel de ma- vizuale. La Harvard Medical and Dental School a ladie, ceea ce ar fi fost conceput un curs interdisciplinar pentru putut servi talen- studenþii la medicinã din anii 1 ºi 2. Scopul – analiza tului sãu special). ghidatã a unor opere de artã, familiarizarea cu unele Tabloul este Por- concepte elementare ale artelor plastice ºi aplicarea tretul unui tânãr al acestor cunoºtinþe în practica medicalã. Exerciþiile lui Botticelli. De de observare sunt facilitate de profesori de artã sindromul Marfan specializaþi în Strategiile de Gândire Vizualã, ar suferi ºi Madona metodã care utilizeazã discuþiile pe teme de artã cu gâtul lung a lui pentru a dezvolta gândirea criticã, abilitãþile de Parmigianino, comunicare ºi competenþa vizualã. Participanþilor expusã în Galeriile Uffizi din Florenþa. O altã la curs li s-a ameliorat simþitor capacitatea de a Madonã celebrã, a lui Piero de la Francesca, ar descrie o imagine/ suferi, printre altele, de guºã, credibilã având în leziune/radiografie vedere cã modelul, o fatã de la þarã, consuma cel etc. Descrierile lor mai probabil apã de ploaie sãracã în iod. Infanta au fost mult mai Margarita din tabloul celebru al lui Velasquez, Las acurate, mai sub- Meninas, ar putea suferi de sindromul Albright, tile, au fãcut com- boalã geneticã asociatã cu pubertatea precoce. În paraþii ºi analize celebra ªcoala din Atena a lui Rafael este pictat, minuþioase, printre alþii, însuºi Michelangelo, gânditor ºi trist, folosind limbajul dar ºi cu niºte formaþiuni nodulare la nivelul „artistic” – culoare, genunchilor, ceea ce ar putea indica prezenþa simetrie, contur. excesului de acid uric, care se asociazã cu dureri A crescut semni- ale articulaþiilor, pietre la rinichi, ºi aºa numiþii tofi ficativ atenþia la gutoºi de la nivelul articulaþiilor. Se ºtie cã expresiile feþei pa- Michelangelo a trãit luni de zile cu pâine ºi vin, pe cientului, gesturi, vremea când lucra frenetic la Capela Sixtinã, fapt stare de spirit. S-a care ar putea duce la apariþia unui exces de acid ajuns la concluzia uric. cã o privire activã, Un exemplu de redare a bolii în picturã este aºa numita „Active looking”, ajutã la rezolvarea unei pictorul olandez Dick Ket (n. 1902) care suferea „probleme vizuale” în artã ºi medicinã deopotrivã de o boalã congenitalã severã a inimii. (Naghshineh S et al, 2008). În Marea Britanie, Autoportretele sale sunt un adevãrat ºi trist jurnal profesorul Michael Baum organizeazã ture „de al evoluþiei bolii sale pânã la moartea survenitã în gardã” la Galeria Naþionalã din Londra unde le aratã 1940. El îºi picteazã modificãrile de la nivelul studenþilor diferite opere de artã ºi îi îndeamnã sã degetelor, consecinþã a bolii de inimã, sau venele gãseascã detalii, explicaþii, indicii, asemenea unor dilatate de la nivelul gâtului, altã expresie a bolii. detectivi, metodã cunoscutã, de altfel, sub Un pictor mai puþin cunoscut, care era ºi medic în denumirea de „clues on canvas”. Studentul este acelaºi timp, a redat într-o picturã realistã prima stimulat sã vadã mai mult, mai atent, dincolo de tentativã de radioterapie pentru cancerul de sân, câºtigul evident de a-ºi petrece timpul printre opere executatã de însuºi pictorul medic Georges de artã celebre. Chicotot (1868-1921). Avem, aºadar, în acelaºi Sã mai amintim aici influenþa bolii unor artiºti timp, o operã de artã ºi un manual de istorie. (continuare în pag. 99) 93 Radu Toderici Vitrina din fiecare an ale TIFF-ului, ultimul an nu a fost tocmai unul bun pentru cinemaul de artã. Am fost cu toþii de acord E cumva ironic faptul cã ambiþia principalã a cã, în lipsã de altceva, Calvary al lui John Michael celor care organizeazã an de an TIFF-ul, aceea McDonagh a fost probabil filmul cel mai prizat, ºi de a forma un public pentru filmul de artã (sau probabil unul dintre cele mai bune, din program. Dar pentru cinemaul arthouse, cum i se spune în mediul Sacro GRA, documentarul câºtigãtor al premiului anglofon), are ºansa sã se întoarcã încet-încet cel mare la Veneþia, Black Coal, Thin Ice, distins împotriva lor. În ultimii ani, festivalurile de film, de cu Ursul de Aur la Berlin, ºi alte filme din aceeaºi niºã sau cu profil mai general, s-au înmulþit în categorie… ei bine, au fost filme bune, dar România (spotul recentului Festival al Filmului discutabile, într-un soi de an de respiro al European din Bucureºti trece în revistã amuzat ºi cinemaului. ªi nu e vorba numai de cinemaul afectuos aceastã proliferare culturalã), iar internaþional. TIFF-ul a fost dintotdeauna o vitrinã cinematografele care proiecteazã film de artã au nu doar pentru filmul de festival, ci ºi pentru evoluþia nevoie de un flux constant de pelicule de-a lungul filmului românesc dupã 2000. În 2014, simptomatic, anului pentru a atrage cinefilii. Mai demult, mergeai cel mai bun film românesc a fost ales experimentul la TIFF pentru a vedea în premierã filmele ce conceptual al lui Corneliu Porumboiu, Al doilea joc, obþinuserã premii la Cannes sau la alte festivaluri o noutate care mascheazã absenþa, cu excepþia internaþionale. În 2014, lucrurile nu mai stau chiar notabilã a Câinelui japonez al lui Tudor Cristian aºa. O bunã parte a filmelor din palmaresul Cannes Jurgiu, unor filme interesante de ficþiune. A existat 2013 trecuserã deja prin cinematografe pânã sã Selfie, o altã încercare româneascã de film înceapã TIFF-ul, dupã ce fuseserã proiectate mai comercial din ale cãrui greºeli ar putea învãþa un ipotetic viitor succes de box office în interiorul aceleiaºi niºe, ºi un program selecþionat sever, dupã cum afirma Mihai Chirilov, de scurt-metraje româneºti, dar niciun semn de contestare sau alternativã la cinemaul minimalist românesc, ci mai degrabã niºte filme fãcute corect, în limitele previzibilului. Dintre scurt-metraje, de departe cel mai bun poate fi considerat Cai putere al lui Daniel Sandu, care trateazã comic un tip de personaj mai puþin întâlnit în cinemaul românesc, respectiv adultul resentimentar, care îºi obligã prietenii în numele camaraderiei sã participe în fiecare an la acelaºi ritual al mutãrii propriei motociclete de la parterul blocului în apartamentul lui. Dar aceste John Michael McDonagh - Calvary scurt-metraje, fie ele ºi alese pe sprânceanã, ridicã totuºi o problemã: e clar cã existã scenariºti tineri întâi la o altã retrospectivã organizatã în capitalã, foarte talentaþi în România, nu e însã la fel de Les Films de Cannes à Bucarest. În acest context limpede câþi dintre ei pot sã iasã pe viitor din în care se simte parcã concurenþa dintre festivaluri anumite tipare la nivelul regiei (Nou Val românesc, pentru filme însoþite de aura simbolicã a unui premiu preþiozitate tarantinianã sau kitsch). internaþional, TIFF-ul s-a orientat mai ales înspre palmaresurile ceva mai recente de la Veneþia, Indie Rotterdam sau Berlin. ªi tocmai în acest an strategia s-a dovedit un pic riscantã. Selecþia a fost Dacã nu a fost un an tocmai bun pentru film la indiscutabil reuºitã în ceea ce priveºte filmele Veneþia sau la Berlin, TIFF-ul se poate salva în faþa middlebrow, de public: atât filmul de deschidere, publicului uºor exigent pe care l-a format de 13 ediþii Philomena de Stephen Frears, intrat în competiþie printr-o competiþie de calitate. Sau cel puþin aºa la Veneþia, cât ºi cel de închidere, Boyhood al lui stau lucrurile pentru cineva care a urmãrit cu Richard Linklater, premiat la Berlin, sunt rãbdare cele 12 filme care au concurat pentru reprezentative pentru acel gen de cinema alternativ, Trofeul Transilvania. În 2014, a lipsit din fericire deºi nu extrem de aventuros, pe care îl ocazionalul film participant la competiþie care sã promoveazã festivalul clujean de la începuturile lui. parã total nelalocul lui. A fost, în schimb, un an În rest, dacã ascultai cu puþinã atenþie corul predominant indie, cu filme care cultivau look-ul 94 nemulþumiþilor care se forma ad hoc în zilele de final acela neglijent care se obþine filmând cu camera Andrei Gruzsniczki ºi Poarta Albã al lui Nicolae Mãrgineanu, au apelat la ambalajul clasicizant al imaginii alb-negru pentru a prezenta douã poveºti întâmplate în comunism, prima la finele anilor ’80, a doua la începutul anilor ’50. Pe undeva, regizorii români urmeazã în acest caz o cale deja deschisã de alte cinemauri est-europene, ºi mai ales de cel polonez. Trecutul comunist dobândeºte astfel un aer de carte poºtalã, uºor desuet, semn cã subiectele de acest tip sunt ca ºi epuizate. Din pãcate, Gruzsniczki ºi Mãrgineanu nu folosesc alb- negrul dincolo de valoarea lui de semn, de aluzie la faptul cã evenimentele narate în cele douã filme s- au petrecut „demult”. E suficient sã compari Quod Maximón Monihan - La voz de los silenciados Erat Demonstrandum ºi Poarta Albã cu un alt film proiectat în festival, Ida al lui Pawel Pawlikowski, pe umãr, cu puseuri de lirism, unele uºor stereotipe care conþine ºi el o poveste petrecutã în anii ’60, (orice regizor care se respectã trebuie sã dar care exceleazã la nivelul compoziþiei cadrelor. reprezinte, pare-se, momentele de extaz cu imagini Probabil cã Gruzsniczki ºi Mãrgineanu ºi-au gândit scãldate în luminã ºi îmbãlsãmate în muzicã) ºi filmele în zona proximã a documentarului ºi mai uneori foarte inventive formal. Deloc surprinzãtor, puþin în aceea a realului spectacular din Ida. trei dintre cele 12 filme ale competiþiei, Blind Oricum, e prea puþinã distanþã faþã de evenimente (Orbire), Viktoria ºi White Shadow (Umbrã albã) în uºor didacticul Poarta Albã, iar la Gruzsniczki fuseserã proiectate mai întâi la festivalul de la povestea rateazã mizele dramatice pe care le avea Sundance, iar ultimele douã au intrat ºi în cu siguranþã în minte regizorul, poate ºi din cauza palmaresul final al TIFF-ului. Generalizând, s-ar felului monoton, pe o singurã voce, în care Florin putea spune cã s-au aflat faþã în faþã douã tipuri de Piersic jr. îl joacã pe anchetatorul în jurul cãruia se filme, unele mai apropiate de indie-ul american (La concentreazã intriga. Cu oricât de mult entuziasm voz de los silenciados, Everything We Loved, Vis- a-vis, White Shadow, pânã la un punct ºi horrorul artsy iranian Peºtele ºi pisica) ºi altele mai apropiate de stilul minimalist care se poartã la festivalurile mari europene – în aceastã din urmã categorie ar intra ºi preferatul publicului de anul acesta, filmul Still Life al regizorului Uberto Pasolini, o poveste cu evidente tuºe umaniste, structuratã à la Aki Kaurismäki. În aceastã confruntare a stilurilor, s-au putut vedea uneori ºi stridenþele obiºnuite ale acestor douã tipuri de cinema. Astfel, într-un film ingenios ca La voz de los silenciados, regizat de Maximón Monihan ºi povestit aproape fãrã dialog, pasajele onirice, filmate color, rupeau cumva echilibrul elegant al compoziþiilor în alb- Pawel Pawlikowski - Ida negru, bine stãpânite la nivel de imagine, imprimând ai vrea sã priveºti aceste încercãri de a duce mai un uºor aer de kitsch intrigii. La fel, Viktoria încerca departe tradiþia unora dintre cele mai bune filme sã iasã din cercurile concentrice în care se învârtea româneºti, filmate înainte de 1989 în alb-negru, celor povestea, o parabolã despre o fetiþã nãscutã sub douã proiecte le lipseºte ºi un subiect suficient de comunism ºi cãreia îi lipseºte ca prin miracol buricul, bun, ºi un regizor care ºtie sã punã în scenã viaþa cu ajutorul unor secvenþe simbolice care îi dãdeau autohtonã sub totalitarism. un uºor aer ridicol. Ca ºi în alþi ani, câºtigãtor al trofeului a fost un film care pãstra distanþa faþã de Douã filme iraniene excesele de acest fel (dar nu neapãrat ºi faþã de tonul melodramatic), Stockholm al regizorului În ultimii ani, într-o perioadã în care filmul iranian spaniol Rodrigo Sorogoyen, o dramã cu numai douã nu se mai aflã în graþiile juriilor internaþionale aºa personaje care avea un aer de teatru filmat ºi o cum se întâmpla exasperant de des în anii ’90, a distribuþie care a reuºit sã facã credibile dialogurile început sã aparã o nouã generaþie de regizori în scrise de Sorogoyen ºi de Isabel Peña. Iran, care nu se mai identificã cu acel neorealism care le-a fãcut faimoasã cinematografia. Shahram Alb-negru Mokri ºi Amir Toodehroosta par sã facã parte din aceastã nouã generaþie, ºi lucrul cel mai izbitor la Douã din filmele româneºti proiectate la TIFF- filmele lor e o evidentã detaºare de tradiþia ul din acest an, Quod Erat Demonstrandum al lui neorealistã iranianã, care merge înapoi cronologic 95 filmat static ºi metonimic – de multe ori, vedem ceea ce se întâmplã din unghiul protagonistului, câinele al cãrui nume dã titlul filmului, cu imagini ale oamenilor decupate deasupra genunchilor. Sunt vizibile în aceste douã filme influenþele din direcþia cinemaului de artã: van Sant, Béla Tarr ºi Tarkovski într-un caz, Bresson în celãlalt. Cu toate acestea, ca ºi în cazul dramelor recente ale lui Asghar Farhadi, e limpede cã ceva nou se petrece în cinemaul iranian, o mutare a atenþiei înspre personaje tinere din clasa de mijloc (e ºi cazul filmului lui Mokri, pentru care s-a apelat la directorul de imagine al lui Farhadi ºi în scenariul cãruia existã Shahram Mokri - Fish & Cat pânã ºi o glumiþã referitoare la About Elly) sau o pânã la sfârºitul anilor ’60. Peºtele ºi pisica al lui experimentare cu formule mai puþin obiºnuite pentru Mokri e un film de gen, ingenios la nivelul cei care cunosc Iranul datoritã lui Abbas Kiarostami cronologiei; realizat în plan-secvenþã, el reia sau a lui Jafar Panahi. Pânã la un punct, acest Iran aceeaºi poveste în mai multe bucle temporale – recent filtrat prin sensibilitãþi arthouse europene s- altfel spus, unele evenimente sunt „vãzute” din mai a dovedit mult mai interesant decât filmul lui Rodrigo multe perspective, ca în Elephant al lui Gus van Sorogoyen, care a câºtigat trofeul. Prin deciziile Sant, în timp ce camera urmãreºte succesiv mai lui, ºi nu numai în cazul lui Stockholm, juriul din multe personaje. Paat al lui Toodehroosta, pe de acest an a fãcut însã într-un fel transparentã o altã parte, e aproape integral un omagiu bressonian, tendinþã: 2014 a fost pentru TIFF anul filmului indie.

96 ^

Ioan Pop-Curºeu Avantajul cu Tiff-ul este cã fiecare spectator urmã, care trãieºte mistic imposibilitatea unei iubiri potenþial este în mãsurã sã-ºi facã propria selecþie, absolute, nereuºind – într-o primã etapã – sã adicã sã se transforme în ceea ce Baudelaire evadeze dintr-o cãsãtorie de convenienþã ºi numea un flâneur, un rãtãcitor între cinematografe acceptând – apoi – mariajul cu cel mai bun ºi ºi evenimente dintre cele mai diverse. Festivalul devotat prieten al lui Schiller, Wilhelm von devine din an în an tot mai captivant, mai absorbant, Wolzogen, ca sã scape de ruºinea naºterii mai trepidant, chiar dacã nivelul filmelor prezentate ilegitime. Viaþa literarã ºi politicã a statelor germane fluctueazã uneori în funcþie de factori inefabili. de la sfârºitul secolului XVIII este retrasatã cu Singurul lucru care se poate realmente regreta în exactitate arheologicã ºi cred cã filmul lui Dominik legãturã cu Tiff-ul este cã nu se mai desfãºoarã Graf i-a încântat pe toþi pasionaþii de istorie literarã. exclusiv la Cluj, ci ºi în alte oraºe ale þãrii. Dacã Asistãm la prima prelegere universitarã a lui Schiller din punct de vedere managerial aceasta reprezintã la Universitatea din Jena în anul revoluþiei franceze, un calcul fericit, e clar cã orgoliul clujenilor ºi 1789, cu ale cãrei idei poetul german a fraternizat, turismul au de suferit. Unde sunt vremurile acelea îl întâlnim alãturi de el pe Goethe, urmãrim crearea, când oameni din toatã România ajunseserã sã-ºi imprimarea ºi distribuirea celebrului periodic Die programeze concediile ºi sã vinã la Cluj, atraºi de Horen ºi a romanului Agnes von Lilien, scris de festival ca de un magnet? Caroline fãrã semnãturã, în strânsã colaborare cu Anul acesta am avut ocazia de a revedea vreo poetul... câteva filme clasice, în veºminte noi, de pildã Cruciºãtorul Potiomkin al lui Eisenstein, acompaniat live de trupa austriacã Russkaja. Scene emblematice ale cinemaului mondial, cum ar fi masacrul de pe scãrile de la Odessa, au dobândit un fior nou în asociere strânsã cu muzica. Felix ºi Otilia, de Iulian Mihu, îºi pãstreazã toate calitãþile la patruzeci ºi doi de ani dupã premierã. Frumuseþea ºi prospeþimea actorilor, rafinamentul cromatic ºi ºtiinþa nuanþelor în adaptarea romanului cãlinescian fac din acest film un reper inconturnabil al cinematografiei noastre din anii 70. Pelicula mi-a dat poftã sã recitesc Enigma Otiliei, cu descrierile sale precise ºi personajele bine înfipte în realitate. Mai puþin reuºit, dar totuºi de revãzut, e ºi Lumina palidã a durerii, tot de Iulian Mihu, un film în care În fond, întreaga viaþã a scriitorului german, calitatea umanã a poveºtii pierde din cauza cu cãderile ºi urcuºurile sale, cu ezitarea între cele tezismului ideologic. douã surori, cu eforturile de a-ºi urma vocaþia Am vãzut apoi, la grãmadã, scurt-metraje, literarã în ciuda lipsurilor pecuniare, stã sub semnul filme horror ºi tot felul de alte „curiozitãþi”. Mi-a plãcut sublimului, Sturm und Drang. În eseul Despre mult un film despre viaþa lui Schiller, Între douã sublim, Schiller îl urmeazã pe Kant, însã reuºeºte surori (regia: Dominik Graf), însã nu atât pentru sã introducã ºi câteva elemente noi. Pentru el, imaginea extrem de limpede, pentru montaj sau din sentimentul sublimului rezultã dintr-o „stare de alte motive „cinematografice”, cât graþie tristeþe” care se manifestã printr-un fel de „fior”, dar scenografiei ºi interesului istoric deosebit al ºi dintr-o „stare de bucurie, care poate urca pânã poveºtii. Filmul prezintã povestea de dragoste la încântare”. Sublimul cunoaºte contopirea acestor dintre Friedrich Schiller ºi douã surori din douã senzaþii contrare într-un „sentiment unitar” aristocraþia scãpãtatã, Charlotte ºi Caroline von (Scrieri estetice, Univers, p. 127). „Pateticul” ºi Lengefeld, care-ºi disputã dragostea poetului, „tragicul” sunt indisolubil legate de sublim. Schiller trecând de la perfecta înþelegere sororalã în partajul articuleazã întreaga teorie a sublimului pe care o amantului, pânã la disputa violentã, cu acuze construieºte în jurul ideii de „libertate”. În sublim se veninoase ºi farfurii sparte de podea în accese de afirmã independenþa noastrã ca fiinþe morale, furie. Deºi cãsãtorit cu Charlotte la iniþiativa lui posibilitatea noastrã de a ne situa deasupra lumii Caroline, Friedrich are un copil ºi cu aceasta din constrângãtoare a fenomenelor. Toate aceste 97 consideraþii teoretice pot fi transpuse fãrã probleme Halliburton, arãtând cum sunt influenþate deciziile asupra filmului Între douã surori ºi asupra reflecþiei politice ºi cum sunt finanþate campaniile electorale, despre dragoste propuse de Dominik Graf. cum nu sunt lãsate informaþii compromiþãtoare sã Fiecare festival se poate „lãuda”, pe lângã filtreze în presã, de pildã cea despre o poluare filmele interesante ºi bune, ºi cu prostii. Cea mai masivã cu produse petroliere în Golful Mexic, care mare tâmpenie din Tiff 2014 a fost filmul lui Corneliu a distrus eco-sistemul pentru mai multe generaþii Porumboiu, Al doilea joc, o monotonã discuþie cu de acum înainte: „The gas industry can hide Adrian Porumboiu (tatãl), pe fundalul unui meci de everything.”, se spune – ca un soi de avertisment fotbal dintre Steaua ºi Dinamo, desfãºurat în pentru noi toþi... decembrie 1988 ºi arbitrat la centru de senior. Sigur cã ideea de a aduce un omagiu filmic tatãlui este respectabilã ºi cã detaliile despre ingerinþele politicului în sport au interesul lor istoric, însã produsul lui Porumboiu nu se leagã din punct de vedere cinematografic. Impresia este de fãcãturã voit originalã, de prãfuire specificã întregului Nou Cinema Românesc. Pânã la urmã, singurii spectatori care pot sã vadã aºa ceva cu folos sunt microbiºtii pasionaþi de istoria fotbalului din ultimii ani ai comunismului. În ceea ce mã priveºte, aº fi vrut sã mi se prezinte un alt fel de portret al omului de afaceri Adrian Porumboiu, aº fi dorit sã aflu cum a fãcut avere (licit sau ilicit), cum ºi-a construit ascensiunea socialã ºi mai ales de ce nu se opune ferm exploatãrii gazelor de ºist în judeþul Vaslui, în condiþiile în care se ocupã în special cu agricultura... ªi, pentru cã tot am vorbit despre gazele de ºist, sã spun cã o secþiune cu filme care a meritat sã fie urmãritã cu cea mai mare atenþie a fost Eco- Tiff, unde s-au prezentat filme cu tematicã ecologicã. Trebuie subliniat cã ºi un alt festival clujean important, ClujShorts, aflat în martie 2014 la a doua ediþie, a propus spectatorilor un calup consistent de scurt-metraje sociale ºi ecologice. Tendinþa generalã trebuie lãudatã, cu atât mai mult cu cât discursul ecologist este prea puþin prezent în spaþiul public din România ºi existã tendinþa minimalizãrii lui, când de fapt ecologia ar trebui sã fie asimilatã clar cu o chestiune de sãnãtate publicã. De fapt, ce filme eco s-au putut vedea la Tiff? Explozia demograficã de Werner Boote (Austria), despre problemele ºi temerile care se leagã de o Pe de o parte, corporaþiile îºi înãlbesc (sau populaþie aflatã în creºtere incontrolabilã ºi haoticã, „înverzesc”) imaginea, finanþând ºcoli, tabere dar ºi despre cine profitã din asta, Amprenta apei, ºtiinþifice sau dezbateri publice, dar, pe de altã de Jennifer Baichwal ºi Edward Burtynsky parte, nu ezitã sã recurgã la metode brutale, cum (Canada), ºi mai ales colosalul Gasland II de Josh ar fi ceea ce se cheamã Psyops. Aceste Psyops Fox (SUA, 2013). (Psychological Operations) sunt o tehnicã de rãzboi Gasland II (2013), un film de douã ore, vine în folositã împotriva populaþiilor civile în zonele de continuarea primei pãrþi, din 2010, cu date noi ºi conflict ºi pusã în practicã cu succes în Vietnam, ºocante despre exploatarea gazelor de ºist în SUA Afganistan sau Irak. Bazate pe intoxicare, pe ºi în lume, atrãgând atenþia asupra dezastrului pe rãspândirea de informaþii false, pe inducerea de care aceastã activitate economicã îl produce. emoþii disforice, Psyops au ca scop dezbinarea Filmat cu multã degajare, din mânã, montat foarte comunitãþilor, slãbirea rezistenþei psihologice a dinamic, Gasland II spune poveºti încruciºate, care adversarului ºi demonizarea lui. E îndeobºte ne poartã din lumea victimelor fracking-ului pânã cunoscutã etichetarea opozanþilor faþã de mega- în cele mai înalte sfere ale politicii, la Casa Albã, proiectele industriale ca eco-teroriºti: ea s-a folosit unde se iau fãrã milã decizii favorabile doar în SUA cu opozanþii faþã de gazele de ºist, sau în corporaþiilor, nu cetãþenilor. Spre final, este chiar România, cu manifestanþii împotriva proiectul de reprodus un discurs al lui Barack Obama, în minerit de la Roºia Montanã, aflaþi în stradã de-a favoarea exploatãrii gazelor de ºist. Josh Fox lungul toamnei lui 2013. Josh Fox se chiar întreabã, analizeazã practicile de lobby ale câtorva mari la un moment dat, pe ce listã de suspecþi de 98 companii, Exxon, BP, Cabot Oil and Gas, terorism ar putea sã figureze el, ºtiindu-se faptul cã prezenþa pe un astfel de document al „serviciilor” renunþau la luptã, cu sentimentul cã dreptatea va e mult mai gravã în SUA decât în Europa. Tot un învinge... caz de Psyop este ºi recenta declaraþie a Spre deosebire de Gasland I, Gasland II aratã secretarului general NATO, Anders Fogh anvergura internaþionalã a protestelor împotriva Rasmussen, care a susþinut în 19 iunie, cã fracturãrii hidraulice: Franþa, Australia, Marea manifestanþii împotriva gazelor de ºist sunt plãtiþi Britanie, Bulgaria, ba chiar ºi România. Am fost direct de la Moscova, ceea ce a stârnit o justã încântat sã-i vãd pe protestatarii de la noi ºi valul indignare din partea comunitãþilor anti-fracking. de proteste din întreaga lume mi-a dat speranþa cã Gasland I ºi II sunt pline de informaþii foarte lupta nu e pierdutã, în ciuda închisorii sub cerul utile despre tehnologia fracturãrii hidraulice, despre liber de la Pungeºti ºi în ciuda maºinaþiunilor poluarea acviferelor ºi a aerului, despre substanþele Chevron prin înaltele sfere ale politicii dâmboviþene. chimice extrem de nocive folosite în procesul De altfel, tot în ton cu Gasland (din care a co- tehnologic, care nu sunt oprite în rãspândirea lor produs prima parte), actriþa Debra Winger, premiatã de filtrarea naturalã, despre cutremurele din ce în la Cluj pentru întreaga carierã, declara în presa de ce mai frecvente în zonele cu puþuri ºi sonde etc. la noi cã extragerea gazelor de ºist din straturi aflate Opiniile sunt întemeiate, deoarece vin de la oameni la foarte mare adâncime se dovedeºte criminalã: de ºtiinþã de la mari universitãþi americane, cum ar „În anii 50-60 aceste zãcãminte se aflau foarte sus fi Mark Jacobson, de la Stanford, autor al unui plan sub scoarþa pamânteascã, iar acum se aflã sub energetic global bazat în întregime pe surse straturi stâncoase, acestea sunt strãpunse ºi se regenerabile. Chimiºti, economiºti, experþi în politici folosesc chimicale sã aducã gazul. Nu cred ca energetice, toþi se opun cu vehemenþã unei formule trebuie sã vã spun cât de uºor se pot otrãvi apele industriale, care se va dovedi – susþin ei – printre prin acest procedeu.” În opinia lui Debra Winger, cele mai dãunãtoare din istoria revoluþiei industriale, pe care o împãrtãºesc, a venit vremea „sã nu ne pentru mediu ºi oameni, pe termen lung. Dar mai jucãm cu combustibilii fosili” ºi sã trecem la opoziþia cea mai emoþionantã vine de la cetãþenii surse regenerabile de energie. simpli, afectaþi în mod direct de fracking, care Au mai fost la Tiff anul acesta iniþiative descoperã pe pielea lor cã a te plânge de preþul lãudabile, care se cade sã fie menþionate aici gazelor devine absurd, când plãteºti de douã ori deoarece vor continua ºi pe viitor, cum ar fi cam- mai mult pe apã proaspãtã ºi când ai la dispoziþie pania Salvaþi marele ecran, axatã pe repunerea în ºi surse de energie verzi, la care nu se recurge din funcþiune a cinematografelor din oraºele româneºti pricina coaliþiei companiilor petroliere. Am vãzut în ºi pe restaurarea Depozitul de Filme de la Cluj, ce Gasland II oameni plângând cã trebuie sã-ºi urmeazã a fi transformat într-un muzeu al celei pãrãseascã locuinþele sau pãmânturile pe care le de-a ºaptea arte. 2014 mi-a adus aºadar, în calitate lucrau de 3-4 generaþii, din cauza problemelor de de flâneur al Festivalului Transilvania, o propunere sãnãtate sau fiindcã nu-ºi doreau pentru copii lor o bogatã ºi stimulantã de clasici, curiozitãþi, literaturã viaþã ameninþatã de poluare, dar ºi îndârjiþi care nu ºi ecologie...

(urmare din pag. 93) care le admirãm astãzi. Ar fi, însã, simplist sã asupra operelor lor. Exemplele sunt multe ºi spunem cã toate marile genii sufereau de fapt de celebre. Despre Van Gogh s-a scris enorm, despre boli rare sau ciudate care au dus, prin combinaþie celebrele lui stãri de spirit schimbãtoare ºi cu talentul, la creaþii peste medie, care au învins comportamentul haotic, iar diagnosticele au oscilat timpul; sau, invers, cã toþi cei care au pictat de la psihoza maniaco-depresivã la schizofrenie „cuminte” au fost perfect sãnãtoºi. Tot astfel, cã sau mai puþin cunoscutul sindrom Ménière, care geniul este explicat medical (o combinaþie de afecteazã printre altele echilibrul, dar poate provoca anomalii fizice ºi chimice) ºi cã aceste anomalii sunt ºi zgomote supãrãtoare în urechi care ar fi putut cumva necesare pentru a rãmâne în istorie – iatã o duce la gestul extrem ºi binecunoscut al concluzie cel puþin forþatã. automutilãrii. Ani de-a rândul, Goya a fost pictorul curþii regale. La un moment dat, a fost lovit de o boalã care i-a provocat o depresie severã ºi surzenie (nu se ºtie exact nici astãzi care este natura acestei boli). Surzenia îl izoleazã de lume ºi îl elibereazã de convenþia picturii oficiale. La aproape cincizeci de ani, îºi schimbã complet stilul ºi porneºte într-o incursiune crudã în tenebrele sufletului omenesc. Trecând de la portretele luminoase ºi clasice ale figurilor regale la „Somnul raþiunii naºte monºtri”, se poate ghici evoluþia bolii ºi a suferinþei sale. Oricare dintre aceste boli ºi-ar fi pus, desigur, amprenta ºi asupra artei celui suferind, rezultatul fiind operele deloc „liniºtite” pe 99 TEATRU

Eugenia Sarvari Caietul de prezentare pe lunile mai-iunie 2014 prevesteºte bulversarea vieþilor celor din jur, fiind al Teatrului Maghiar de Stat de Cluj, apãrut în însoþitã de bubuitul surd al tunetului ºi de fulgere, condiþii grafice de excepþie, printre alte consistente care brãzdeazã întunericul. Sweeney Todd în materiale ne recomandã douã spectacole: thrillerul întruchiparea lui Gábor Viola este pe de o parte muzical Sweeney Todd, bãrbierul demonic din Fleet violent, sîngeros, crud, avînd un chip de înger Street de Stephen Sondheim ºi Hugh Wheeler ºi exterminator, iar pe de alta, zdrobit, cu sufletul proiectul lui Visky András ºi Robert Woodruff, sfîºiat de durerea pierderii soþiei Lucy ºi fiicei Caravaggio Terminal. Johanna. Rãzbunarea îi luceºte în ochi, îl Sweeney Todd a avut premiera vineri, 16 mai împinge la noi crime, nu-i lasã nici o clipã de 2014. Povestea se desfãºoarã în cadrul scenic rãgaz; astfel confruntarea dintre el ºi judecãtor conceput de Andrei Bóth ºi realizat din pereþi este de o forþã dramaticã pustiitoare, constituind metalici, îmbinaþi cu uriaºe nituri ºi vopsiþi în momentul de vîrf al spectacolului. Chiar ducîndu- culoarea sîngelui închegat. Decorul reprezintã ºi existenþa în mocirlã ºi zgurã, Nellie Lovett încãperea sacrificialã ºi, în acelaºi timp, corabia personificatã de Vindis Andreea are farmec ºi eºuatã, care-l readuce pe Sweeney, dupã distincþie mai ales atunci cînd „afacerea” cu cincisprezece ani de temniþã grea, în Anglia. El fusese trimis la închisoare de judecãtorul Turpin, cu gîndul de a-l pierde pentru a rãmîne cu frumoasa soþie a lui Sweeney. Benjamin Barker alias Sweeney Todd evadeazã, îi pedepseºte crunt pe cei vinovaþi pentru suferinþa lui, iar la final, condamnat de comunitate, se prãbuºeºte în moarte. Rãzbunarea se petrece pe Fleet Street, loc rãu famat din Londra, unde îºi duc existenþa inºi aflaþi la periferia unei societãþi care-i expulzeazã. Tot acolo se aflã ºi azilul condus de doctorul Jonas Fogg, cel care, într-un arabesc complicat de miºcãri se agaþã de eºafodajul maºinãriei ucigaºe inventate de Todd. Sweeney pune la cale vendeta diabolicã, împreunã cu Nellie István Biró de Fotografie Lovett, plãcintãreasa cu mintea ascuþitã ºi crudã. plãcinte devine prosperã. Prin miºcãri de felinã, La sugestia ei, primul cadavru nu este îngropat, ci insinuante ºi învãluitoare, aprodul Bamford (Váta devine „umpluturã” pentru „delicioase” produse de Loránd) se încolãceºte în jurul stãpînului sãu, patiserie. Bãrbierul nu se va limita însã în a-i ucide judecãtorul Turpin, cîntã minunat, susurîndu-i în doar pe cei doi duºmani de moarte, judecãtorul ce fel ar trebui cuceritã Johanna, înfiatã de Turpin ºi aprodul Bamdford. El va executa de-a nelegiuit ºi devenitã þintã a atacurilor lui erotice. valma, cu sînge rece, pe toþi imprudenþii aºezaþi în Actorul este ajutat de fizionomia specialã, de scaunul lui de bãrbier. Camera de sacrificiu, situatã mobilitatea extraordinarã a corpului, dar ºi de desupra plãcintãriei, este prevãzutã cu un tobogan incontestabila sa pregãtire muzicalã. La fel cu pe care trupurile celor uciºi sînt expediate direct în Laczkó Vass Róbert (Tobias Ragg), figurã maºina de tocat carne a doamnei Lovett. În cele clovnesc-ghiduºã ºi, în cele din urmã, justiþiarã, din urmã, plãcintãreasa va cãdea victimã briciului el fiind acela care-l va pedepsi la final pe Sweeney. lui Sweeney: Nellie Lovett i-a ascuns faptul cã Lucy, Adolfo Pirelli, stãpînul lui Tobias, este un ins soþia lui nu a murit, ci se aflã ascunsã sub chipul infatuat ºi suficient. Farkas Loránd surprinde unei femei cu mintea rãtãcitã, în gloata de cerºetori, exact aceste trãsãturi ale personajului, iar în prostituate ºi bãieþi de cartier de pe Fleet Street. scena competiþiei (întrecerea cu Sweeney) În concepþia regizorului Dragoº Galgoþiu – puncteazã cu mult diferenþa dintre ei. Biró József aflat, dupã Furtuna de W. Shakespeare (1998) ºi conferã judecãtorului Turpin chipul alunecos al Societatea de vînãtoare de Thomas Bernhard ticãlosului exemplar, al escrocului mieros, al (2008) la al treilea spectacol cu trupa maghiarã – impostorului perfect, care nu are nici un moment bãrbierul de pe Fleet Street capãtã, la prima vedere, de ezitare în a pune la cale ºi a duce la îndeplinire 100înfãþiºarea unui tip bonom. Apariþia lui însã planul mîrºav prin care un om nevinovat este aruncat în temniþã, iar bunurile lui însuºite. Parcimonios, regizorul uzeazã de o luminã scãzutã, inducînd o atmosferã sumbrã, înfricoºãtoare. Doar rochiile femeilor strãzii (Doina Levintza), realizate prin suprapuneri de materiale TEATRU de texturi diferite ºi culori subtil combinate, creeazã contrastul menit sã atenueze (oarecum) ameninþarea care pluteºte în aer, în timp ce personajele masculine poartã costume ce par a fi coborîte din romanele lui Dickens. Spectacolul se încheie cu apariþia aceluiaºi straniu doctor Fogg, cîntînd la pianul suspendat, care reapare prin rotirea decorului, încheind circular povestea bãrbierului sîngeros de pe Fleet Street. István Biró de Fotografie Pregãtirea muzicalã a acestei opere moderne - ani de-a rîndul cap de afiº pe Broadway ºi ecranizatã speranþa cã va afla „lucrul” dupã care a tînjit toatã de Tim Burton -, a fost asumatã de dirijorul Incze viaþa: sufletul tatãlui sãu. Tatuajul inscripþionat pe G. Katalin, cea care în 2007 a colaborat cu regizorul mîna dreaptã a pictorului este dictonul lui cãlãuzitor: Silviu Purcãrete la realizarea fabulosului spectacol „Fãrã speranþã ºi fãrã teamã”. Gianni Schicchi. Caravaggio pleacã la Roma. Plecarea la Roma este marcatã prin intrarea în scenã a unui personaj Proiectul lui Visky András ºi Robert Woodruff, extrem-contemporan, zgomotos, cîntînd la ukulele. Caravaggio Terminal a avut premiera marþi, 24 iunie La mijloc, o masã acoperitã cu o pînzã roºie. 2014. Este un spectacol multimedia, pregnant Cardinalul primeºte, într-un gest derizoriu, imagistic, expresie a staþiei terminus a artistului însemnele înaltei sale funcþii - un combinezon iconoclast, rãzvrãtit, aventuros, neliniºtit, cu un mãtãsos peste care este pogorîtã rasa roºie ºi temperament tulbure. Caravaggio a trãit viaþa la cele cascheta de cardinal -, de la douã „cãlugãriþe” sumar mai înalte temperaturi, imprudent, autonom, sfidînd îmbrãcate. Din filmul proiectat pe peretele cutiei neîncetat legea. Om al tavernei ºi spadasin ilustru negre, acesta îi vorbeºte pictorului, îi comandã îºi ucidea cu sînge rece adversarii. Condamnat la lucrãri, îl îndeamnã sã-ºi caute anumite modele. închisoare de mai multe ori, scapã de pedeapsã Caravaggio le cautã ºi le gãseºte în mocirla prin intervenþia Cardinalului del Monte pe lîngã Papa societãþii. El crede cã singura întîlnire cu sacrul Clement al VIII-lea. Destinul zbuciumat al pictorului poate fi pusã în legãturã cu realitãþile imediate ale ºi a unora dintre picturile sale sînt revelate într-un vieþii. Pestilenþa, plaga, putreziciunea, cangrena mod surprinzãtor de regizorul Robert Woodruff, aflat devin valori; el creeazã o lume cu totul particularã la a doua colaborare cu Teatrul Maghiar de Stat, „din bube, mucegaiuri ºi noroi”. Modelele lui sînt dupã spectacolul de foarte mare succes din 2011, indivizi aparþinînd zonei rãu famate din Ortaccio. În Aniversarea de Thomas Vinterberg. acest fel Lena, Giuditta, Prudentia, femei care-ºi Mereu inspiratã, cu o imaginaþie scînteietoare, vînd trupul, vor fi înnobilate, sfinþite prin picturã. scenografa Carmencita Brojboiu închipuie un spaþiu Fecioara Maria, Maria Magdalena, Marta, Maria, de joc înconjurat de o înaltã perdea din plastic sora lui Lazãr vor cãpãta feþele femeilor pierdute, translucid, prin care se întrezãresc mese dispuse provocînd scandal ºi determinîndu-l pe rivalul sãu, simetric, cu trupuri acoperite de pînze albe. La un Giovanni Baglione sã denunþe îndrãzneala semn, cadavrele se ridicã, iar în camera obscurã - nemaiauzitã a lui Caravaggio de a ridica la rang de pe pereþii cãreia, prin imaginile ce vor fi proiectate, nemurire, chipurile desfrînatelor. Lumea de la se vor crea noi ºi noi spaþii – se aduce un maldãr periferia societãþii cu varicele ºi negreala picioarelor de pînze colorate, „costumele” celor ce urmeazã a desculþe intrã sub reflectorul luminii nemiloase. „urca” în picturi. Primul tablou care prinde astfel Realitatea brutalã este ridicatã la rang de sublim. viaþã este Învierea lui Lazãr. Modelele de pe stradã Spectacolul luminii, care l-a preocupat într-atît pe sînt îngrãmãdite în atelierul lui. Ele se aflã într-o artist, îl inspirã pe regizorul Robert Woodroff în a continuã miºcare, timp în care pictorul lucreazã combina fericit realul teatral cu proiecþia filmicã. febril. Odatã tabloul terminat, modelele se desprind Lumina puternicã cade abrupt ºi aspru pe forme. din pozã ºi încep sã miºune peste tot. Îngerul, figurã Întîlnirea dintre luminã ºi întuneric este ciocnire, omniprezentã în pînzele artistului are aici aripile duel, ºoc violent, iar coborîrea în infern a negre ale ciumei, personificatã sub chipul unei personajelor seamãnã izbitor cu o discotecã din statui vivante, înfãºuratã într-o pînzã neagrã. În zilele noastre, cu luminã stroboscopicã, dans „laboratorul corpurilor” artistul întinde culoarea pe dezlãnþuit, droguri, licori îmbãtãtoare, dar mai ales trupurile goale cu degetele ºi nu cu pensula, ca cu o muzicã asurzitoare. Poate aºa nu se va mai într-o disecþie / o cufundare în mãruntaiele auzi cum lumea din jur se prãbuºeºte. Ocrotit de sîngerînde. De pildã, într-una din scene, înaltul prelat, Caravaggio zugrãveºte scenele Caravaggio, febril, îºi „afundã” mîinile în toracele biologicului degradat. În Moartea Fecioarei Maria „deschis” al celui lungit pe masa transparentã în observã ºi picteazã chipul livid al tinerei Prudentia 101 Bruni, înecatã în Tibru ºi adusã în scenã într-o cutie- zgomotului de valuri spãrgîndu-se de þãrm. Este, piscinã transparentã, plinã cu apã, pe suprafaþa poate, plaja de la Porto-Ercole, unde pictorul moare cãreia plutesc, într-o imagine de o frumuseþe în miezul verii anului 1610. paradisiacã, flori albe. Din trupa care funcþioneazã ca un monolit – TEATRU O nouã schimbare de cadru este marcatã prin Albert Csílla, Bodolai Balázs, Dimény Áron, Imre intrarea actriþei-cîntãreþe. Este scena unuia dintre Éva, Sinkó Férenc, Varga Csílla – se distinge figura numeroasele procese, la care pictorul a fost supus neguroasã a lui Caravaggio întrupat de Szücz de-a lungul zbuciumatei sale vieþi. În umbrã, doi Ervin. Actorul etaleazã cu mãiestrie zbuciumul caralii îi pun întrebãri pe un ton tãios, inchizitorial. personajului, trecînd cu uºurinþã de la entuziasm Caravaggio rãspunde, dar rãspunde acuzînd ºi optimism, la disperarea singurãtãþii ºi dispariþia numeroaselor lui tablouri care nu au fost deznãdejde. Din interpretarea lui transpare forþa deloc pe placul artei oficiale. El, cel interogat brutal vitalã, dar ºi natura tragicã a sensibilitãþii artistului, face un rechizitoriu sever, îndrãzneþ ºi liber, direct aflat în eterna cãutare a lui Dumnezeu. ºi tranºant al societãþii. Apoi, mesele-catafalc ºi cutia-acvariu-piscinã sînt aºezate grupat în mijlocul Au fost douã spectacole-eveniment ale unui cutiei negre-camerã obscurã, pe fundalul teatru care ne-a obiºnuit de-acum cu excelenþa.

102 sau impactul Serena in X-tremis asupra individualitãþii TEATRU

Adrian Þion Extremismele eclatante ale unui limbaj scenic adusã direct de la Copenhaga Eurovision 2014, marcat de un expresionism structural s-au coagulat provocând ilaritate printre spectatori. Misterul lui în câteva spectacole remarcabile din stagiunea Nick, interpretat de Laczkó Vass Róbert, e ascuns 2013 – 2014, realizate pe scena Teatrului Maghiar dibaci sub perucã, în vreme ce Mefisto se ascunde din Cluj. Amintesc doar Brad de Crãciun la familia sub pielea evanghelistului de televiziune Pop, Ivanov (regia András Urbán) ºi Sweeny Todd (regia înzestrat cu putere de persuasiune asupra naivitãþii Dragoº Galgoþiu) întrucât un rol important îl oamenilor, putere subliniatã de interpretarea lui Váta reprezintã aici componenta muzicalã implicitã, Loránd. Mulþi actori sunt distribuiþi în douã sau mai generatoare de stil dezinhibat, ieºit din tipare. În multe roluri. Marosán Csaba e ologul miraculos proiectul de direcþie al teatrului a fost inclus ºi vindecat, o femeie ºi sergentul major. Un simulacru spectacolul-concert Serena in X-tremis (regia Albu de cor (persiflant antic) se transformã, dupã cerinþã, István), care s-a închegat destul de greu ºi a ieºit în corp de balet sau grup ambiental dansând pe la lumina rampei abia la sfârºit de stagiune, parcã muzicã rock. Protagoniºti: Árus Péter, Budizsa anume pentru a configura, în extrem, dominanta Evelyn, Demeter Helga, Fodor Alain Leonard, unei constanþe repertoriale, promovatã cu sârg ºi Jerovszky Timea, Major Ágota, Mostis Gergõ, entuziasm juvenil. Szucher Ágnes. Lor li se alãturã formaþia Loose Dacã Sweeny Todd aduce pe scenã povestea Neckties Society, evoluând melodic în stridenþe stranie a „bãrbierului demonic din Fleet Street”, live, din care fac parte Balla Szabolcs, Bodor sfidând regulile divertismentului, Serena in X-tremis Balázs, Farkas Loránd, Enyed Károly, Kondrát reitereazã motivul faustic în ritmuri de rock pentru Csaba, Viola Gábor. a amplifica pânã la delir pasiunile personajelor Spectacol seducãtor în ansamblu, inedit prin prinse în drama existenþialã. Mediul sordid, realizare ºi formulã de valorizare scenicã, punctat dickensian aº spune, subterana metroului cu pereþii cu momente interactive savurate de public, plini de graffiti, este locul sau mai degrabã jalea din Serena in X-tremis câºtigã lupta cu rigide ºabloane care se întrupeazã Serena, prototip al salvãrii din de extrapolare în divertisment a muzicalului promiscuitate prin pactul cu diavolul. O salvare preluat de peste ocean. Conþinutul tematic ºi iluzorie însã. În termeni actuali, miza nu mai e conflictual îi garanteazã o bazã solidã, fericit tinereþea veºnicã sau nemurirea, ci hedonismul fructificatã artistic. Ceea ce nu poate fi exprimat extrem încorporat în succesul mediatizat cu orice în cuvinte e redat prin linia melodicã. Efortul preþ, inoculat de noul fetiº - Ecranul pustiitor. echipei realizatorilor, mulþi la numãr, e evident ºi Ecranul acesta este instrumentat ca simbol axial efectul scontat nu numai cã este atins, dar e de-a al realitãþii semnificative. Atotputernicia lui se dreptul copleºitor. Impresia de teatru total înscãuneazã dominator-demolator de valori (declamaþie, înregistrãi video, interpretare, spirituale în fundal ºi pe lateralele scenei. Forþa muzicã, dans, coregrafie ºi chiar acrobaþie) e vizualului e magie curatã ce desfide cu aroganþã susþinutã prin jocul plin de frenezie, dus aproape minima moralitate, într-un prezent lipsit de per- de epuizare de întreaga echipã. Asamblarea spectivã. Serena, fatã simplã, talentatã, dar sãracã, elementelor de limbaj într-o suitã convingãtoare se lasã atrasã de jocul amãgitor pânã la aparþine regizorului Albu István. Bogãþia semnelor destrãmarea iluziilor. Scenariul scris de americanii de comunicare prin spiritul artei sunt ridicate la Stephanie Robinson, Theodore Shank ºi Adele Edling cotele sincretismului provocator ºi omogen Shank sintetizeazã cursul zigzagat al creºterii ºi distribuit. Indicii funcþionalitãþii ideilor regizorale se descreºterii individului/ artistului în lumea vanitãþilor întâlnesc aici în mod fericit configurând, poate, cel gãunoase, dar amploarea dramei este datã de mai bun spectacol realizat pânã acum de Albu augmentarea vocal-instrumentalã a substanþei István pe scena Teatrului Maghiar din Cluj. textuale. Coloratura melodicã este incitantã, cu Oricum, un garantat succes de public pentru impact imediat, vizibil, aºezatã pe coordonatele stagiunea viitoare. sensibilitãþii generaþiilor tinere. Prezenþa scenicã (laic serenisimã) a interpretei Sigmond Rita în rolul Serenei asigurã funcþionalitatea trenei personajelor trase în urma sa ca participanþi la o ceremonie deturnatã în tragic. Vatány Zsold în Boston Mariott este o grotescã starletã de mucava, mai exact „femeia cu barbã”  103 nu pridideºte sã-i evoce spiritul sãu pitit în fiecare colþ al casei, plãsmuirea lui seninã, stãruind ubicuuã printre lucruri. Sabin ªtefãnuþã a fost o minte laborioasã 1943 - 2001) asediatã într-un trup prea fragil, un „inginer” de proiecte, prea multe, prea tumultuoase, pentru a putea fi duse, toate, într-o viaþã, pânã la capãt.

ARTE VIZUALE Iubind în tainã uneltele literaturii, dar subjugat de cele ale plasticii, s-a revãrsat cu un patos fãrã egal din formele nesfârºite ale artei populare, a curs fãrã rãgaz în recipientele nobile, descântate de ciclopii artei, hotãrând, poate prea târziu, cã singura mare iubire care meritã este iubirea de libertate. Din anul 1987 pânã la moartea sa, alþi treisprezece ani, a sorbit fãrã nesaþ iluzia creºterii unui succes european, pe care, pãrãsind þara, îl cultiva ceas cu ceas. Vroia sã regrupeze întreaga sa lume artisticã, besmetica sa evoluþie sub semnul unei triumfãtoare inflorescenþe, resurecþia unui model antropomorf al artei, care sã aºeze omul, chipul ºi asemãnãrile sale, alãturi de uneltele ºi gândurile unui umanist. Viaþa sa, ca îndelungã recluziune, a fost privitã de sine însuºi ca o îndelungã desfãtare A absolvit cursurile Institutului de Arte a scrisului, o desfãtare a vorbei ºi o curgere în Plastice „Nicolae Grigorescu” din Bucureºti, desen. În urma sa rãmâne eretic ºi exuberant un secþia graficã, în anul 1973. Studii de istoria picturii desiº baroc de ramuri ºi arcade, nãpãdite de frunze ºi iconografie la Moscova si Sankt Petersburg ºi flori orgolioase care nu se tem cã se mai scuturã (1974). In 1987 a pãrãsit România ºi s-a stabilit vreodatã. Acolo unde, acum, stã drept ºi poetul în Germania. tribunist Negoiþã Irimie - mãruntul ºi falnicul lui Expoziþii personale: prieten pare sã murmure: „Þiuie linistea-n statui / 1980, Galeria Galateea, Bucureºti Cã poþi fura din cer un clopot, / Dar pân’ ajung ca 1985, Padova, Italia sã mã sui / Ziua mã sperie c-un hohot” („Iarna în 1986, Galeriile de Artã ale Municipiului Transilvania”). Bucureºti Vasile Radu 1990, Duisburg, Germania 1997, Viersen, Germania 1998, Galeria Cupola, Iaºi 1998, Chiºinãu, Republica Moldova Participãri la numeroase expoziþii colective ºi de grup în þarã ºi în strãinãtate. A publicat volumul de eseuri „Atelier” (Editura „Fiat Lux”, Bucureºti, 1998). Chiar treisprezece ani - cifrã fãrã noroc - ne despart de locul - atelierul unui destin - ºi omul care l-a însufleþit - Sabin ªtefãnuþã! Arta sa fragilã - desene plutind pe file de hârtie - ºi casantã - mirobolante icoane pe sticlã - s-a ambiþionat sã-i þinã locul în eternitate omului parcã mai muritor ºi mai puþin divin. ªi unele, ºi altele s-au spulberat treptat, sub bãtaia asprã a timpului, ºi unele, ºi altele au încãlecat aripi de îngeri, nãluci de cai, alergând dupã madone strãvezii, împurpurate de spumele unor mãri albastre, a unor ceruri înstelate. În locul lor a rãmas o singurã imagine invincibil- eternã, imaginea visului, pentru cã omul ºi arta lui poartã pecetea unui nemuritor trãind fãrã rãgaz o neobositã visare, visarea muncii ºi artei sale, visarea unor noi renaºteri, visarea unor noi maeºtrii, visarea unor alte capodopere. Plecat prea repede ºi pripit dintre noi, a lãsat culcuºul cald, 104culcuºul unde Doamna Elena, nevasta s a iubitoare ARTE VIZUALE

conduse invers decât la clasici (de la suprafaþã spre capãtul perspectivei), din profunzime spre suprafaþã. Devine în acest caz foarte important conceptul “de-a construi”.Adicã a lega elemente eterogene ºi nu de a aduna elemente omogene. Artistul concepe astfel o artã cu o armonie realizatã datoritã unor raporturi calculate între elementele aparent Parcurgând simezele expoziþiei lui Teodor disparate. Din acest motiv, pictorul nu eliminã Botiº, observãm cã unul dintre semnele cele mai culoarea, ci îi acordã acesteia locul bine meritat. interesante ne este relevat de poesia elementarului. Cãci culoarea respirã. O piatrã îl emoþioneazã pe artist tot atât de mult cât Sesizãm cu plãcere cã lucrãrile distinsului un chip omenesc; sau un chip omenesc îl artist clujean scapã de asprimea ºi de monotonia, emoþioneazã tot atât cât o piatrã. Privind cu atenþie, ce constituie una dintre marile primejdii ale artei observãm cã aceste lucrãri se pot defini numai prin contemporane. El merge spre transparenta bucurie termenul unei ascensiuni de-a lungul unor linii drepte a fiinþei noastre dând naºtere unei atmosfere create sau curbe, din jocul aerian de negruri, alburi ºi griuri prin poesia raporturilor ºi prin simpla elocinþã a degajându-se din ce în ce mai mult o emoþie profund formelor. omeneascã ce ne determinã sã spunem cã acest Este unul dintre artiºtii care, prin cea mai mod de a face artã este ca o amintire din copilãrie. severã disciplinã, ajunge la cea mai frumoasã Într-atât se confundã adevãrata naturã omeneascã, expresie a materiei, cãreia îi reliefeazã faptul cã pânã la ultima limitã, cu ceea ce pare mai puþin ea, materia, este cea care poate emoþiona simþul uman. tactil. Meºterul Teodor Botiº reinventeazã în pictura Constatãm cu bucurie, în urma întâlnirii cu sa aproape totul: fãrã obiecte propriu-zise ºi pentru pictura lui Teodor Botiº cã din cea mai umilã cã nu mai existã obiectele aºa cum le percepem existenþã creatoare se degajã cea mai înaltã noi, nu mai existã nici spaþiul închis ºi delimitat, semnificaþie. aºa-zis adevãrat. Artistul creeazã spaþii închipuite Radu Cãlin Georgescu cãci el nu imitã ci sugereazã, înfãþiºând totul pe acelaºi plan. Pare cã pictura devine superficialã, în realitate ea este profundã. Ceea ce este de remarcat este faptul cã dintre artiºtii români, pictorul Botiº este printre puþinii, dacã nu singurul, care ºi-a însuºit lecþia lui Braque, creând spaþii tactile, ce evocã imagini pline de dinamism ale artistului ce înainteazã pe pãmânt. Acest spaþiu este al omului viu care apreciazã dis- tanþa, ºi nu al simplului spectator care þine mâinile în buzunare... Nu vedem decât dupã ce ne apropiem, artistul nu imitã aspectul, cãci aspectul este un rezultat. Acest spaþiu tactil creat este cel care ne desparte de obiect, spaþiul vizual cel care desparte obiectele între ele. Primul reprezintã într-adevãr ceea ce emanã pânzele lui Teodor Botiº, formele fiind 105 CINEFIL(M) Ioan-Pavel Azap Cel de-al doilea film al lui Ioan Cãrmãzan, Liºca, mintea ei cufundându-se în întuneric.”[1]. Elogiu (1984), porneºte de la un scenariu semnat de feminitãþii fãrã a cãdea în capcana feminismului, Fãnuº Neagu ºi Vintilã Ornaru, ºi reprezintã prima “filmul lui Cãrmãzan este aspru, bãrbãtesc, patetic. colaborare Cãrmãzan-Neagu, colaborare care s- O stranie poezie însoþeºte lungile secvenþe din care a dovedit a fi în cea mai mare parte propice e construit.”[2]. “Strania poezie” despre care amândurora. Film „de rãzboi” în care nu vedem vorbeºte Horia Pãtraºcu este, am putea spune, o niciun fel de desfãºurãri de trupe, de lupte, în care marcã a regizorului, care, dincolo de sobrietate ºi o anume înfrânare a discursului filmic, nu se fereºte de patetic: “Prin Liºca [Ioan Cãrmãzan] s-a reconfirmat ca un cineast realist, lucid, cu o sensibilitate evidentã, dar cenzuratã.”[3]. ªi aceastã „operã secundã” se înscrie, ca demers regizoral, pe aceleaºi coordonate cu filmul de debut (Þapinarii, 1983), în sensul evitãrii pitorescului ºi spectaculosului facil, accentul fiind pus pe imagine, pe expresivitatea vizualã, încercând o transcendere a cuvântului, folosit, acesta din urmã, cu parcimonie: “Ioan Cãrmãzan […] refuzã în Liºca spectaculosul (deºi i-a fost oferit în scenariu «pe tavã»), refuzã ºi exacerbarea pitorescului rural […], evitã cu grijã (ca ºi în Þapinarii) acel déjà-vu din destule filme despre þãrani [...], reduce replicile interpreþilor la «maximum suportabil» ºi introduce tãceri care spun mai mult decât vorba rostitã.”[4]. Ioan Cãrmãzan este unul dintre puþinii regizori care s-au apropiat de proza lui Fãnuº Neagu cu realã afinitate[5], mizând pe sobrietate, beneficã în transpunerea cinematograficã a destul de verbiosului Fãnuº Neagu. Liºca îi consolideazã statutul de regizor original, care nu doar vrea ci chiar are ceva de spus în cinematografia românã: „Ioan Cãrmazan face parte din categoria cineaºtilor nostalgici. Deºi a debutat cu un film aspru [...], adevãrata lui vocaþie, de peisagist al sufletelor rãtãcite, se simte cel mai bine în Liºca. Evoluând pe o scarã narativã universalã (fundalul rãzboiului determinã mutaþii tragice în biografia celor din afara frontului), personajele trãiesc melancolia clipei nu existã efectele pirotehnice, Liºca este în primul fericite, fie trãitã, fie doar visatã. Tristeþea apare rând un film de stãri, un film al caracterelor, un film stilizatã, iar accentele imagistice datorate unui al fidelitãþii maritale ºi al aºteptãrii: “Povestea Liºcãi operator foarte talentat precum Anghel Deca este o poveste simplã ºi în acelaºi timp halucinantã: imprimã discreþia necesarã cadrelor, de o o femeie, singurã într-o comunitate izolatã la rându- frumuseþe implicitã, încãrcatã de semnificaþia fixãrii i, îºi aºteaptã bãrbatul plecat pe front, în pofida în destin.”[6]. tuturor datelor ce confirmã moartea violentã a Circumscris universului ne-citadin, ca ºi acestuia. Starea de aºteptare a eroinei, dusã precedentul Þapinarii ºi urmãtorul Casa din vis parcã peste toate limitele umane, este tragicã ºi (1992)[7], ºi Liºca „se pãstreazã în datele unui eroicã totodatã. Liºca este nu numai soþia – ar fi realism fabulos, aproape mitic, pe care însã nimic simplist sã o considerãm astfel – dar mai ales nu-l poate coborî la o scarã abstractã, simbolicã, femeia conºtientã cã sensul, împlinirea ei în viaþã deºi tratarea cadrelor îmbracã adesea structura nu se pot realiza decât alãturi de bãrbatul ales, iubit, unor situaþii fãrã de ieºire.”[8]. Filmul lui Ioan destinat; cât timp mai crede în existenþa acestuia, Cãrmãzan respirã autenticitate, vigoare ºi o forþã mecanismul puterii ei funcþioneazã ireproºabil – în nativã nesubsumatã unor criterii sau rigori teoretice, momentul în care credinþa asta înceteazã a mai fi, nici unor comandamente politice. Când norma era 106 acelaºi mecanism se dovedeºte ºubred, vulnerabil, angajarea, implicarea politicã, cu sau fãrã voie, Ioan Cãrmãzan îºi permite ºi îºi asumã “luxul” de a fi puþin de regizorii noºtri): Ecaterina Nazare, precum apolitic, de a ignora pur ºi simplu sistemul, de a nu ºi continuarea colaborãrii cu un operator de þinutã: se situa în evenimenþialul imediat, plasându-se într- Anghel Deca. un existenþialism sui-generis: “Cineastul evitã cantonarea în conjuncturalul tezist ori [1] Horia Pãtraºcu, Flacãra, 8 iunie 1984. propagandistic din deceniile precedente. […] Liºca [2] Idem. evitã abordarea sociologizantã, fiind mai degrabã [3] Cãlin Cãliman, Istoria filmului românesc (1897- studiu al caracterelor sub incidenþa iubirii. Este, de 2010), Bucureºti, Ed. Contemporanul, p. 414. asemenea, imaginea vidului interior ce se poate [4] Iosif Costinaº, Orizont (Timiºoara), 6 iulie 1984. [5] Un altul este Radu Gabrea prin Dincolo de nisipuri instala la capãtul unei lungi absenþe a celui cândva (1973), ecranizare a romanului Îngerul a strigat, cu cu adevãrat îndrãgit, dar ºi sub povara elemente din nuvela ce dã titlul filmului. De asemenea, presentimentului morþii.”[9]. Dar, aºa “atemporal” trebuie amintit atât de personalul Baloane de curcubeu cum e, Ioan Cãrmãzan nu se sustrage, dimpotrivã, (1983) al lui Iosif Demian, o bijuterie filigranatã a firavei tradiþii, “umbrei” de ºcoalã cinematograficã cinematografiei române. româneascã: “[...] instituind un etalon intern al noii [6] Ioan Lazãr, Filmele etalon ale cinematografiei generaþii de cineaºti, va trebui sã semnalãm româneºti (1897-2008), Bucureºti, Ed. Felix Film, 2009, dependenþa lor de stilistica anilor ’70, unde p. 338. relevantã este închiderea povestirii în ea însãºi. [7] Între Liºca ºi Casa din vis, Ioan Cãrmãzan […] O succesiune de cadre în cadru reamintesc „comite” Sania albastrã (1987), tot pe un scenariu de practica cineaºtilor Apei ca un bivol negru, iar Fãnuº Neagu, dar de astã datã tandemul nu mai funcþioneazã. Sania albastrã nu se circumscrie poeticii comentariul muzical (datorat unui colaborator al lui regizorului, poate fi numit chiar un „accident” al Piþa ºi Veroiu – Dorin Liviu Zaharia) întãreºte filmografiei sale, dar, paradoxal sau nu, este filmul sãu impresia de baladesc ºi atemporalitate.”[10]. de public, pelicula care i-a adus cei mai mulþi spectatori. Remarcabil finalul filmului, de un dramatism dens, [8] Ioan Lazãr, op. citate, p. 339. reþinut, fãrã patetismul lacimogen la care se preta: [9] Ibidem, p. 340. soþul Liºcãi se întoarce viu ºi nevãtãmat de pe front, [10] Idem. dar femeia, cu minþile rãtãcite dupã îndelungata aºteptare, a devenit imunã la afecþiune ºi dragoste. (Fragment din volumul Oamenii de pãmânt ai lui Liºca a însemnat, printre altele, ºi primul rol Ioan Cãrmãzan, în curs de apariþie la Ed. Ecou principal al unei actriþe de excepþie (exploatatã prea Transilvan, Cluj-Napoca)

107 Abolirea constrângerilor

Virgil Mihaiu JAZZ CONTEXT Privitã prin prisma jazzologiei (ºi, în genere, a conflagraþie mondialã se poate vorbi despre esteticii) zilelor noastre, Brazilia a atins statutul unei diminuarea semnificativã a analfabetismului în puteri mondiale. Unica þarã de limbã portughezã cadrul acestei naþiuni de dimensiuni copleºitoare – din America Latinã ºi-a constituit, de-a lungul ceea ce ar explica, dupã unii comentatori, secolului 20, un mod propriu de a rãspunde predominanþa limbajului muzical-coreografic ºi provocãrilor de ordin cultural ale contemporaneitãþii. importanþa acordatã tradiþiilor orale. Tot atât de Fascinaþia exercitatã de capodoperele artistice veridicã rãmâne însã ºi dezvoltarea fulminantã a a create aici asupra receptorilor mai mult sau mai artelor pe sol brazilian. Înclin sã vãd în asta o puþin avizaþi de pretutindeni se îmbinã cu fascinaþia expresie sublimatã a vitalismului policultural, ideii de Eldorado ºi cu utopia unei posibile armonii multirasial, specific unui popor ce are ritmul în interumane. Chiar dacã un asemenea efect este la sânge. Un popor capabil sã sufere privaþiuni fel de inefabil ca ºi realitatea – sau visul – ce-l îndelungate, pentru a se defula în incomparabilul genereazã, Jerônimo Moscardo, om de culturã Carnaval sau în sãrbãtoarea fotbalului convertit în ajuns ambasador al Braziliei în România anilor artã. „Dansul, cântul, bucuria de viaþã – iatã 1990, încerca sã ofere câteva explicaþii: „Brazilia chintesenþa culturii braziliene”, dupã cum sintetiza este rezultatul întâlnirii dintre Europa, Africa ºi eseistul german Jörg Eipasch într’un eseu din America, orizontul unei alte umanitãþi, un alt proiect. publicaþia Jazzthetik (nr. 3/1992), pentru ca apoi <...> Demersul brazilian nu ºi-a propus sã sã consemneze diferenþele de atitudine dintre luso- construiascã o nouã Spanie sau o nouã Portugalie, afro-brazilieni ºi occidentali: „Lejeritatea cu care e refuzând módele. Brazilia a preluat de la Spania abordatã viaþa, fãrã de care ºansele de supravieþuire un lucru, hotãrârea de a nu imita pe nimeni. <...> În în haosul Braziliei ar fi ºi mai mici, îi scapã bineînþeles Brazilia, deplina cetãþenie se obþine fãrã vreo germanului crescut în ordonata societate a referire la originea rasialã. Nu se invocã în niciun abundenþei. Sã ne mai mire atunci cã muzica pop fel argumentul etnic.” Realizatoarea interviului (publicat în Lettre Internationale, nr. 25/1998), Monica Grigorescu (care avea mai apoi sã devinã ambasadoarea noastrã în Brazilia) aducea completãri pertinente: „Pe steagul brazilian se aflã, în paºnicã alãturare, vorbele pozitivistului August Compte, Ordine ºi progres ºi constelaþia Crucii Sudului, simbol al unui teritoriu care îndatã descoperit a primit numele de Pãmântul Adevãratei Cruci. Brazilia este deci spaþiul în care coexistã raþionalismul unei civilizaþii pragmatice, ce a asimilat experienþa europeanã ºi nord-americanã, ºi în acelaºi timp revendicã o dominantã religioasã, creºtinismul, care se suprapune unui sistem al valorilor oculte, magice ºi pãgânism, împletite într’un sincretism unic. Aceasta este identitatea Braziliei, deschisã ºi tãinuitã, dinamicã ºi trândavã, modernã ºi primitivã, creºtinã ºi pãgânã, albã ºi neagrã, o Romã mulatrã.” Capacitãþile integratoare, modelatoare, Mario de Andrade iradiante ale spaþiului cultural brazilian sunt realmente exemplare, în procesul mondializãrii prin cea mai vitalã, cea mai melodioasã ºi cea mai bunã care ne este dat sã trecem. Ele rimeazã din plin cu din lume – provenind din Brazilia se loveºte de perceperea jazzului ca un concept deschis, multe urechi surde pe plaiurile noastre ?!” pluralist: expresie muzicalã a spiritualitãþii umane Puternicele tradiþii avangardiste ale culturii genuine în aceste timpuri de restriºte. Pe de altã braziliene se leagã de existenþa unei dinamice elite parte, contribuþia brazilianã la extinderea câmpului intelectuale. Aceasta a reuºit sã stabileascã, în timp, jazzistic ar fi de neînþeles fãrã multiplele, un apreciabil echilibru între local ºi universal, viguroasele filoane artistice din care îºi trage seva. recurgând la proceduri pe care le-aº defini drept 108 E adevãrat cã abia dupã cea de-a doua expresii ale unui radicalism suplu (spre deosebire de multe dintre „-ismele” intolerant-exclusiviste de s’a bucurat de o primire calmã, în pofida polemicii pe Vechiul Continent). „Actul de naºtere”, unanim Chopin/anti-Chopin ce agitase, o datã în plus, acceptat, al Modernismului brazilian l-a reprezentat festivalul. De altfel, prestigiosul Villa-Lôbos A Semana de Arte Moderna (Sãptãmâna Artei acordase girul sãu miºcãrii moderniste, încã înainte Moderne) de la São Paulo (11-18 februarie 1922). ca aceasta sã se afirme prin istorica acþiune de la Anul respectiv aniversa Centenarul Independenþei São Paulo. Braziliei, dar coincidea pe plan cultural global atât Vârfurile de lance ale Modernismului brazilian cu apogeul Jazz Age-ului, definit ca atare de cãtre sunt cei doi de Andrade: Oswald (1890-1954) ºi F. Scott Fitzgerald, cât ºi cu o înflorire fãrã Mário (1893-1945). Acesta din urmã, nãscut la São precedent a literaturii inovative anglo-saxone Paulo, absolvã Conservatorul de Muzicã ºi Artã (apãreau atunci importante opere semnate de Dramaticã din urbea natalã ºi devine conºtiinþa James Joyce, T.S. Eliot, Virginia Woolf, D.H. Lawrence, W.B. Yeats, Fitzgerald însuºi etc.). Semnificatv este cã programul Sãptãmânii pauliste includea diverse arte: expoziþii de sculpturã (vedeta principalã: Victor Becheret), de picturã ºi arhitecturã, apoi spectacole dedicate „Picturii ºi sculpturii”, „Literaturii ºi poesiei”, „Filosofiei moderne în Brazilia”. În volumul ei Literatura brazilianã (tradus în românã de Marian Papahagi ºi publicat la editura Univers, Bucureºti,1986), experta italianã în chestiuni culturale luso-braziliene Luciana Stegagno Picchio precizeazã cã manifestarea, vehement contestatã la ora desfãºurãrii, fusese în fapt „un punct de sosire, mai curând decât unul de plecare”. Aºadar, în Brazilia primelor douã decenii ale secolului trecut apãruserã deja premisele unor Afiºul Colocviului Marian Papahagi, organizat de ICR dramatice rãsturnãri de perspective estetice. În Lisabona în mai 2009 primul rând futurismul, receptat preponderent pe criticã a Modernismului (L.S.P.), urmându-ºi cu filierã italo-portughezã (Marinetti/Pessoa), ideile ºi prioritate vocaþia de muzician ºi muzicolog. cuceririle lui grafice. Accentul cãdea, apud L.S.P., Terminologia sa criticã e de matrice muzicalã, iar mai mult asupra elementelor intelectuale decât viziunea sa panoramicã asupra artelor acordã asupra „orgiilor de trompete, tobe ºi fluiere”, deºi prioritate factorilor sinestezici. Platforma noii estetici nu sunt negate „propunerile sinestezice (pictura este expusã în autointitulata Prefácio sunetelor, zgomotelor ºi mirosurilor a lui Carra etc.), Interesantíssimo, conceputã de Mário de Andrade simultaneiste (Boccioni) ºi conceptul poligenetic, pentru volumul sãu Paulicéia Desvairada (Pauliceia dar fãrã îndoialã reînnoit de futuriºti, de invenþie.” deraiatã). Iatã câteva postulate: În Correio Paulistano din 6 decembrie 1920 „Postulate tehnice vers liber, rimã liberã, putea fi cititã o profesiune de credinþã a scriitorului victorie a dicþionarului. Menotti del Picchia, în care noþiunile de frumos ºi Postulate estetice – substituirea ordinii nou sunt asociate sub spectrul futurismului (cel atât intelectuale prin ordinea inconºtientã. de ... destructiv în manifestele din Europa): „... tot Vitezã ºi sintezã. ceea ce este rãzvrãtire, ceea ce este Polifonie. independenþã, sinceritate, tot ce combate ipocrizia Poesie: maximum de lirism plus maximum de literarã, falºii idoli, obscurantismul, tot ceea ce este criticã egal maximum de expresivitate.h” frumos ºi nou, puternic ºi îndrãzneº, încape într’o La rândul sãu, Oswald de Andrade, adevãratul concepþie bunã ºi largã a Futurismului.” Pe acelaºi spiritus rector al miºcãrii moderniste, publicã în ton anticipativ, Luciana Stegagno Picchio subliniazã 1925 volumul de poeme Pau Brasil, dupã ce într’un cã „originalitatea miºcãrii pauliste ºi apoi manifest al primitivismului Pau Brasil din 1924 – moderniste va fi tocmai aceea de a nu se institui explicase apelul la denumirea esenþei exotice de niciodatã într’o ºcoalã, de a accepta ca numitor lemn din care derivã însuºi numele Braziliei: comun numai dorinþa de exprimare liberã.” Ce vreþi „Primitivismul, care apãrea în Franþa ca exotism, mai apropiat de estetica free jazzului, care avea era pentru noi, în Brazilia, un autentic primitivism. sã irumpã dupã apariþia albumului eponim, editat în Atunci m’am gândit sã fac o poesie de export ºi nu 1960 de faimosul dublu cvartet al iconoclastului de import, pe baza habitat-ului nostru, geografic, Ornette Coleman? istoric ºi social. ªi întrucât pau brasil fusese prima Dacã în timpul Sãptãmânii artei moderne bogãþie brazilianã exportatã, am numit miºcarea literatura ºi artele plastice de facturã nouã au fost Pau Brasil.” cele mai contestate, în schimb muzica Acelaºi Oswald de Andrade va lansa în 1928 reprezentatã prin trei solo-uri de pian ele lui Êrnani aºa-numitul Manifesto Antropófago, în paginile Braga ºi trei dansuri africane de Heitor Villa-Lôbos, Revistei de Antropofagie pe care o gira la São Paulo: 109 „Numai antropofagia ne uneþte. Social. prefaþa sa la volumul bilingv Metamorfozele de Economic. Filosofic. // Mã intereseazã numai ceea Murilo Mendes (ed. Univers, 1982), Marian ce nu e al meu. Lege a omului. Lege a Papahagi constatã: „Reîntors în Brazilia, Oswaldo antropofagului. // N’am admis niciodatã naºterea de Andrade pusese bazele celui mai straniu logicii printre noi. // Înainte ca portughezii sã modernism din câte au cunoscut literaturile acestui descopere Brazilia, Brazilia descoperise secol: un modernism în egalã mãsurã avangardist fericirea.” În spiritul canibalismului antecesorilor ºi tradiþionalist.” Iar Luciana Stegagno Picchio precolumbieni, poetul solicitã confraþilor din þara nuanþeazã poziþia/poza provocatorului: „Oswald sa sã se adapteze în mod critic la experienþele însuºi va corecta într’un interviu din Nouvelles externe ºi sã le asimileze în formulãri Littéraires (1928) poziþia anti-europeanã, explicând autohtonizante. Imperativul va exercita o fertilã cã nu era vorba de refuz, ci de o depãºire: o influenþã asupra artiºtilor brazilieni, tot mai asimilare a culturii occidentale, un mod de a devora evidentã la jazzmenii deceniilor postbelice. În inamicul pentru ca virtuþile sale sã treacã la noi.”

protagonist pe talentatul actor Lari Giorgescu; ateliere de ghitarã clasicã susþinut de Stan Zamfirescu ºi David Pavlovits (Ungaria); concertul Orchestrei de Camerã a Judeþului Alba (o lãudabilã iniþiativã a muzicianului Liviu Cernat). Nu puteau lipsi jam-session-urile nocturne, în cadrul cãrora s’au distins cei doi muzicieni invitaþi de la New York, violistul Mat Maneri ºi pianistul Lucian Ban. Referitor la implicarea mea, pot sã mã declar încântat de reuºita celor trei conferinþe de presã pe care le-am moderat la Art Cafe Downtown, precum ºi de interesul spectatorilor albaiulieni faþã de prelegerea pe care le-am propus-o sub titlul Factorul latino- american în estetica jazzului. Din punctul meu de vedere, principala reuºitã a Festivalului Alba Jazz o constituie fericitul mariaj dintre patrimoniul cultural specific urbei ºi sonurile inedite ale genului muzical-

În pofida crizelor de tot felul, harta festivalurilor de jazz din România devine tot mai interesantã. În pragul sezonului estival 2014 avui onoarea de a participa la cea de-a treia ediþie a evenimentului numit Alba Jazz. Principalul sãu atú e însãºi locaþia: impresionanta cetate Alba Iulia, splendid renovatã ºi integrabilã pe picior de egalitate – marilor circuite culturale europene. Din fericire, aici existã un grupuscul organizatoric, capabil sã-ºi concretizeze impresarial ataºamentul faþã de muzica de jazz. Eficientul „directorat artistic” e coordonat de ºarmanta profesoarã/pianistã Laura Orian ºi de inimosul om de spectacol Rareº Florian Tileagã. Graþie perseverenþei lor, la ediþia din anul acesta au avut loc trei atractive gale, pline de prospeþime ºi de idei muzicale, reunind muzicieni precum Mircea Tiberian, Lucian Ban, Mat Maneri, Maria Rãducanu, Nadia Trohin, Cãtãlin Milea, Ozana Barabancea, grupurile Jazzappella (Bucureºti), 3 Muziciana Laura Orian, directoarea Festivalului Alba Jazz O’Clock ºi Groovy Bodies (ambele din urbea- improvizatoric, fenomen acompaniat de amfitrion). În plus, au existat ºi câteva atractive reconfortanta ambianþã umanã din capitala Unirii. evenimente conexe: un recital de pian cuprinzând Certe premise ca festivalul sã creascã ºi sã compoziþii de Charles Ives, John Cage, Ciprian înfloreascã. Ca atare pe lângã felicitãrile de rigoare Pop, interpretate de Diana Dava Barb; un one man le urez organizatorilor sã-ºi consolideze demersul, show propus de Teatrul Luni de la Green Hours din în beneficiul tuturor. Bucureºti, director Voicu Rãdescu, avându-l ca 110 Virgil Mihaiu