Bisericii Romaanpti

ISTORIA

BISERICII ROMAANPTI

F A

VIETH RELIGIOASE A ROMILOR

DE N. IORGA

VOLUMUL al II-lea.

VAIENII-DE-MUNTE TIPOGRAFIA CNEAMUL 11011/INII:SCD -1909.

Cateva inedite de arhierei veaculalXVIII-lea

rf» et6( C(-(4 GlIEDEON, EPISCOP DE ROMAN (Ghedeon, episcop Romanschn" , 1734).

DANIIL, EPISCOP DE ROMAN (Dannl, episcop romanschn" ,1731)

2(791 00"

GIIEDEON, EPISCOP DE IMF (Ghedeon, episcop husschu" ,1731)

NEOFIT MITROPOLIT MUNIEAN (Neofit Mitropolitul Ungrovlahn")

ANTONIE, MITROPOLIT AL MOLDOVEI (Antonie Mitropolit Su.eavschii").

GIIEDEON, MITROPOLIT AL moLDoVEI (Ghedeon, Mitropolit Moldovlahii").

NUSAIL, EPISCOP DE H 1I) UTI (Misail episcop Räd." ;1733).

CARTEA a Ill-a

EPOCA ROMA- NEASCA.

PARTEA I-a.

LUPTA PENTRU DESXV -ARSIREA UNIRII ROMANILOR DE PESTE MUNTI.

CAP. I. Politica religioasd a lui Vodd Brdncoveanu tipdriturile muntene din epoca sa. putin timp duph soborul din Februar 1697 si urmdrile lui, Viddica ardelean Teofil murI, alegerea urmasului sdu se fAcil In conditiile obisnuite. Spre Bucurestii Mitropo- litului plecd un tinerel cdiugär, de neam bun, dela Ciugud, Atanasienghel, care ducea ca dansul recomandatii puternice din partea nobililor ardeleni, calvini, pe cari-i castigase cu bani. De o plata fäcutd in maulle lui Teodosie ca sh fie ales, nu poatefi vorba ;el ddda, duph spusa unuia dintre nego- ciatori, negustorul Dindar, numai optzeci de lei (Tea mal- tdmital, 1.Alegerea se facù dupd datina creatà pe vremea lui .5erban Cantacuzino, si, In lanuar 1698, Atanasie era sfintit ca Mitropolit pentru Ardeal. Data aceasta, noul Viddied nu primi conditii dela Gu- vernul ardelean, ai cdrui membri nu mai erau slobozi sd-si dea la iveald tendintele calvinizatoare. Invdttituri pentra purtarea sa le primi el dela Bucuresti chiar. Aici Vodd Brancoveanu, om bogat, darnici mandru, n'aved o politicd religioasä asa de sigurd ca a Inaintasului sdu, cum, de alminterea, si in politica propriu zish el se dovedise mai sovältor decat acesta, dupd stricarea bunelor legaturi cu Dosofteiu de Ierusalim. S trict ortodox fireste,

in recognitionem ; Salei preofi, p. 178, nota 2.

4 ISTORIA BISERICII ROMINEFI fhrä sh aibh fath de catolicimhca.r acea curtenire care deosebise pe 5,erban-Vodd, el tiprtrise, pe de o parte, 01'0 románesti, de cuprins religiosiliterar, bune pentru cetirea boierilor si a preotilor :la 1691, Radu Greceanu drb astfel la ivealà o frumoasà carte, lucratrt de dänsul cu ajutorul fratelui Serban si supt supravegherea lui Constantin, Cantacuzino Stolnicul, « illargeíritarele» lui loan Gurd-de-A.ur, dntaritoriu sabornicestii si apostolestii a Rhshritului Desea- reci i adevaratei pravoslavnice credinte Indirepthtoriu»,. prefänuth In limba tuturor aca sà poatä. lietecare RumArt, ce si putinä. Invathturh ar avià., sä. Inteleagro. Pe de alth parte, un chlughr din Iviria sau Ivir, Iberia Caucasului, fost rob al Turcilor, Antim, om cu (leo- sebit simt pentru arth In toate Infätiärile ei, tiphrid, intdia pe seama lui, se parel, lucrrtri grecesti care dovedesc fiinta, unui curent ce duced, nu numai la Inzestrarea cu pe socoteala Románilor, a bisericilor din Räsaritul grecesc,, ci si d'Are grecizarea Bisericii ronzdnegi. Pe lângh Pareneticele imphratului Vasile Macedoneanul, chtre fiul shu Leon, pretheute (1691) in greceasca popo- ralh de Hrisant, nepotul, trimes Indath, in 1692, prin In Apus, pentru studii, al Patriarhului de Ierusalim 2; pa lângäc(Manualull, lui Cariofil, care räspunded la unele In- trebhri de naturä teologich aleStolniculuiCantacuzinc). (1697), pe lángh panegiricul Sf. Constantin, alchtuit de predicatorul Curtii, Gheorghe Maiota (1697) 8,- altele, de acelasi, In 1706-7, la Ramnic 4 -, se dau In greceste, prin osteneala lui Antim, cdrti de slajbd bisericeascd. Astfel e slujba Sf. Grigore Decapolitul, fAcuth In aceasth limbh de Cartile poartA numai insemnarea csfint lucrate de aAntim iero- monahulo. Asupra lui,v.1st,lit. rom. in secolla al XVIII-lea, p. 419. V. cele dota lucrAri ale pAr. Chrys. Papadopulos. Pentru Maiota, v. 1st, lit. rom. in secolia al XV111-lea, I, rpp. 49;. 417, 429. 4 Bibliografia Romanci, I, pp. 468-9, 478-9!

POLITICA RELIGIOASi A LUI TOD' ,BRANCOVEANU 5

Mateiu al Mirelor 1, si cea, In legatura de zi Cu aceasta, a S. Paraschive, cu toate eh In nanastirea Bistritei oltene, care nu erà ainchinataDsi nu adapostia calugari g,reci, laudele Sfa.ntului ocrotitor fuseserá, cantate parka atunci In slavoneste. La Mitropolie, si nu Inca in Snagov, altä. nastire neinchinata, unde fù numit apoi ica egumen strainul Antim, ce-si gas1 indata adäpostul prielnic intre zidurile ei 2,se publicala 1693 o minunata Evanghelie greco-romaneasca, prin care putem vedea mai bine gan- durile unora dintre arldereii prihegii boierii de alt neam cari incunjurau pe Brancoveanu.S,;i aceasta edupa gre- easca al (sic)Bisearicii oranduiala asezatb, ca i tiparitura mai veche a luierban.-Voda ; partea greceascà e me- nitä. pentru slajba,iar cea romaneasca numai pentru ca «si in casele voastre cu cetaniia ei adease sà và IndeletnicitiD, serie tipograful. Teoria lui Dosofteiu al Nloldovei ca. Scrip- tura foloseste numai daca e Inteleash, teorie primita pana la 16S8 si In Tara-Romfineasca, e Inlocuita prin aceia ca patimilerele din Mima otnului si anumai din cetanie si din auzire sa omoara.v. tusfarsit, nu numai pentru Grecii de departe,ci ipentru Romänii de aproape, se da, la 4697, Antologhial, Sbornical din Snagov, care cuprinde In el tot ce trebuie ape tot anul»: slujbela sfinti sau aacolutib), Psaltirea Intreaga, Octoihul, Orologhiul sau Ceas- lovul, Penticostariul, Triodul; volumul de aproape o mie de pagini erà tiparit cu clieltuiala unui fost categumen al Lavrei celei Mari din Atos, Galaction Vidalis,i ingrijit de un Panaioti din Sinope. O noud editie apare la 1709. Ig- natie, egumenul grec dela Nucetu, da, in 1705, o Slujba a Sf. Visarion, care se cantà de sigur In hiserica lui.i o slujba pentru Tarnosirea hisericilor se tiparl, de A.uxentie al Sollei, apentru a se imparti In dar arhiereilor», in 1703. SO, mai citam Psaltirea de Snagov din 1700.

V. mai sus, vol. I, pp. 251-2. 2 /St. lit, tO»2., 1, pp. 419-21.

6 ISTORIA BISERICII ROMANESTI

Dupd imprejurärile nouä din Ardeal se dä. la Snagov greceste «Märturisireav lui Petru Movilh, la care se adauge- o chrticich a lui Visarion Macri despre «cele trei mai mari virtuth5 (1699). Unul din ingrijitorii acestei lucrAri, Se- vastos Chimenitul, publich apoi o tälmhcire a stirbatorilor, (Heortologion» in 4701, apoi o «Invätäturä dogmatich. a Bisericii Rdsdritene»(4703), tratand despre imparthsenie sfintenia Fecioarei, iarcellalt, Ioan Comnenul, isi tiphreste o descriere a Muntelui Atos, In 1701, descriere, carer cu Slujba SI. Ecaterinedela Muntele Sinai, se retiphreste la 47101, iar urmasul acestuia la Scaunul din Silistra, Ata- nasie, alt ghzduit al 13rancoveanului, editeazä la 1710, «Pa- noplia dogmaticb a vechiului imphrat Alexie Comnenul. Acestea pe lAngh discursurile grecesti ale fiilor Doinnuluir cari laudä pe sfintii patronali ai neamului lor a. Liturg-hia greco-araba, dath si pentru acei preoti sirieni cari nu stiau deck greceste (1701), Ceaslovut big, lot din I 702, Psal- tirea arabh din 4706, lucratä In Alep, Liturghia georgianh, din 1710 si Evanghelia din 1709 In aceiasi limbh se adaugh la aceste lucrdri, ca jertfe fäcute de Bräncoveanu pentra nahrirea numelui säu in phrtile Rdshritului. Sänt si lucräri de comandä, care nu stau deck In leghturä tipografich cu tenle noastre, ca slujba Sfintei Chiopolitis din 1702, plhtith de un Grec din Chios, sau cutare cuvAnt despre preotie al lui Hrisant (1702). Ca o curiozitate interesantä, ca o carte bunh pentrif a invätä Inch o limbh sträind, si RIM niciun gaud la Intrebuin tarea ei practich, dade4 la lumina Antim In 1698 o Gra- maticä slavonä destul de intinsh. Când, cu titlu si prefata româneasch, spublich, la 1696, Slujba slavonh a Stintilor Constantini Elena, se spune eh s'a fhcut slavoneste, nefiind la «izvoadéle grecesth. Un Ceaslov apare la 1703. Nu- mai despre Psaltirea de Buzäu din 1701 se spune ch e ti-

Bibl. .Flom., I, pp. 481-2. 2 ibid., I, pp. 449i urm., 452 §i urm., 457 0 urrn., 468-9.

POLITICA RELIGIOASA. A LUI VODk BRANCOVEANU 7

*Rd (pre limba cea obicinaitd, a sel cell prin besearecile rumanesti, sloveniasca, flindui lipsa de aciasta pre la besearici de aeasta data», adaugindu-se cä e de nevoie pentru invatamant, care se stie di se razima pe invatarea de-a rostul a Psaltirii : (pre la scoale pentru inválatura copii1or»1, Nu se puteà inlaturà lush asa de usor ca vechea zdreantA slavona noul vesmant al limbii romanesti. Numit episcop de Buzau la 10 lunie 1601, Mitrofan reprezintà Inca acolo, In coltul de catre Moldova lui, curentul romanesc pe care-1 incepuse dascalul sau, acum pribeag in Polonia. inca (lela 1691 el tipäreste In Buza.0 o traducere romäneasca, tiparita de dansul, dar talmacità cu amestecul lumii dela Curte, a Pravoslau.nicii märturisiri, serse de Petra Movild. Numai peste trei ani teascurile Mitropoliei dau o Psaltire, Cu «ca- tizme», tropare, molitfe, epashalii de 50 de ani», eexapsalm», edupa oranduiala greciascal ;aceastälucrare,revazuta dupä textul Bibliei dela1688, erà insa menith, nu sä se dea preotilor spre Intrebuintare,ci sa.se Imparta numai, pentru cetire, «in liar pravoslavnicilor crestini». Tot asà Cu Evanghelia dela Snagov din 1697, care da numai inteo forma ediorthositä mai Cu multa nevointa» textul cunoscut, pentru cetirea de catre cei ce nu stiu slavoneste. În acelasi an, ca o urmare a aceleiasi miscari, Moldova rds- pandià o Tdlcuire a Lit urghiei, talmacire facutä de Cacavela, indreptatd de un necunoscuti tiparitä de Antioh-Vodä Cante- mir, prin ingrijirea boierului Lupa Boghn, care iscaleste Prefata. Sd se adauge traducen i dupa editiile grecesti ale acelorasi mesteri, ca acea «Carte sau lumina"», din 1699 care e reclarea In romaneste a cärtii lui Maxim Peloponesianul, retipariri sau prelucräri, ca aceia ce cuprinde einvatatura preotiloril pe scurtti de Sapte Taini ale Besearecii», publicatie din Buzau, cu titlu si pentru Moldova (1702)2. intamplator se Bibi. Rom., I, p. 445. 2 ¡bici., p. 539.

8 ISTORIA BISERICII ROMANESTI dau carti de momia religioasä sau de instructie poporala in materie de religie, precum Out Invateiturile creOine0i fi loarea Darurilor, traduse amandoud de Filoteiu, un Roman care se calugarise la S fetagora, Sfautul Munte, si-si puted zice, stand, se pare, la Sf. Ecaterina din Bucuresti, metoh al Sinaii 1: aSfetagoretulp, ori Pildele Filosofeti din 1713, pe care le tipareste, In traducerea lui Antim, Grecul ce purta afacerile de negot ale lui Voda In Ardeal, Manos Apostolu, ori, In sfarsit,aantologia de sentinte»ale filosofilor,aSfatuirile cretino-politice » ale lui Antim Ivireanul (1715). Mitrofan de Buzau urtnd singur dincolo de Milcov traditia cea huna. La 1697 el Indräznià sä deje un Triod slavo-roman, iar in 1698 inceped., pe temeiul Vietilor de Sfinti ale lui Dosofteiu, illineiele romanesti, avand tipicul, parimiilei sinaxariul In limba noastra, traduse si de Radu Greceanu. 5i In prefata acestei carti, lucrate acu mare sal.- guire», aca i noaptea o am facutu-op, spune episcopul, supt ischlitura sa, ca tipograf, si nu a superiorului sau Teodosie, ain unele vremi In loe de zip, el arata eh, mai Inainte, din neintelegerea slavonei de catre preotii de pe la sate, a oran- duialele Besearecii nu sa faced deplinü, nici Vietile sä citiia, ascultdtorii neinteleganda si prorocestile citanii» intelese doar dupa acel sunet cu care se multdmiau grecizantii : aarama sunanclii era, au tinbale striganda sà auziia». intr'un singur an de zileiesira toate cele dona- sprezece volume, proclamAnd, se poate zice, introducerea limbii românesti In slujba Bisericii,asà cum dorise Do- softeiu al Moldovei. Oetoihul din 1700 al aceluiasi Mitrofan, urmä aceasta lucrare revolutionard, de cel mai mare folos pentru neam, dar tiparitorul nu cutezä, ori nu putii, sà dea In romdneste dock tipicul si nu cdntarile insesi, rdmase In slavond. In Triodul buzoian din acelasi an se prefäceau, din greceste numai tipicul, sinaxarele si cetaniile, lasandu-se in limba slavonii cdntarile. Daca acestea se pastrau In forma Radu Greceanu, ed.t. Grecianu, p. 347.

ARHIEREI GRECI LA CURTEk LUI BRiNCOVEANU 9

traditionala, nu trebuie, am spus se creada ca-1 indemna. pe Mitrofan numai frica de a strica ortodoxia sau de a calca, datinile, ci mai ales greutatea de a pune cuvinte romänesti pe melodiile obisnuite. Dovada ca in Triod unele cantári sant si traduse. Mai tarziu, Mitrofan urmat opera de prefacere in romaneste a cartilor de slujba, macar Inteo parte a lor. El da., la 1699, Molitvenieul, chruia-i mai zice, dupa datina de a se adaugl si numele grecesc : at uhologhionil», un Molitvenie mic acarele cuprinde intru sine tema treaba Besearecii, ce sá cuvine preotilor» :tipicul singar e romanesc, pe cánd Dosofteia al Moldovei daduse molitvele insesi In aceasta limba. La 1701 iesia. Penticostarita, ce nu mai fusese Upara pana atunci la noi nici *bite° forma. Liturghia lui din 1702 are tipicul In romaneste, pe cand Psaltirea, ca pascalii si paraclisul Maicii Dotnnului, e numai o editie noud. Urtneaza un Nou Testament, care reproduce Cu indrepfa.ri pe cel ardelenesc si e, ca si acesta, o carte de cetire, nu una de slujba (1703), si un Apostol Intocmai ca acela din vremea lui Serban Cantacuzino (1701).

CAP. II. Arhierei greci la Curtea lui Brâncoveanu. De o parte era deci tendinta fireascá a prelatilor greci, fugiti sau asezati mai bine la noi, de a introduce in Bise- rica Terii-Romanesti slujba elineascd. Spre acea5ta mergeau sfaturile unui Patriarh Dionisie Seroglanul, mazil de Cons- tantinopol, care Incunund pe noul Donan i murl In Bucu- resti, ingropandu-st la Radu-Voda, unde se aseza i trupul lui Gheorghe Castriotul, marele boier grec iubitor de neamul

Radu Greceanu, ed. citatC p. 11.

ISTORIA BISERICII ROMINESTI sau 1, cai Indemnurile unui Iacov, urmasul lui Dionisie Patriarh pana la 1690 , care muri si el in tara 2, ale unui Atanasie, fost Patriarh al Antiochiei, care, venit In tara la 1700, traduse din litnba araba pentru Constantin-Vodd, la 1702, istoria pe scurt a Bisericii sale 3, ale unui Gherasim de Alexandria, care cerù Brancoveanului sà tipareasca trei volume din Ioan C-ura-de-Aur, si anume didahii si cuvantari, pe care le raspinse dascalul Marcu, urmasul lui Sevastos4, in sfarsit silintele unui Ieroteiu de Silistra si ale unor arhierei balcanici ca aceia cari slintira biserica Sf. Gheorghe : Dionisie de Tarnova, Clement de Adrianopol, Auxentie de Sofia, Maxim de IIierapolis, Neolit de Sevastia, Mitrofan de Nisa, NIacarie de Varna 5. Ciliarl'arasà alba un plan hotarät de grecizare,el, cari nu puteau face liturghia decat In limba lor,trebuiau sä lucreze, fiei numai prin exemplu, pentru introducerea limbii grecesti in biserica. Calugarii si preotii nostri, arhiereii de tara erau de t'ata, tragAnd neapärat si inväta- minte, cand batranul Gherasim de Alexandria slujià, im- preura ca Hrisant, urmasul lui Dosofteiu la Patriarhia de Ierusalitn, In zilele de Craciva si de c(B)goiavlenie» ale anului 17036, - cana, cu un an inainte, Domnul asculta liturghia serbatorilor de iarni dela Climerit fostulMitro- polit de Adriatiopol si(lelaAtariasie noul Mitropolit de Darstor, Dristra sau Silistra 7,- cand, In Iunie 1707, IIrisant,

V. 1st, lit. rom., tabla ; Gelzer, Patriarchat von Achrida, Apendice Cono, lit. pe 4903, p. 391. Piatra lui de mormAnt se vede inca,In- scriptii, I, p. 250; a lui Dionisie, ori nu s'a pus, ori a disparut. Pentru petrecerea lui in tara,i Radu Greceanu, p. 30; Erbiceanu, Cron. grecir tabla. 2 Daponte, in Erbiceanu, o. c., p. 93. 8 An. Ac. Rom., XX, p. 224 §d urm. 4 Erbiceanu, Cron Greci, p. 204; cf. p. 145. 6 Radu Greceanu, p. 175; cf. p. 180. Ibld., pp. 180-1. 7 Ibid., p. 166.

ARBIEREI GRECI LA CURTEA LUI BRANCOYEANU 11 primit la Dundre cu carata domneasca, vtori Postelnic buluc-basa de Seimeni, intrand In sunetul tuturor clopotelor in Bucuresti, faced la Sf. Gheorghe, biserica Sfantului Mormant, slujba cu strdlucirea potrivita demnitätii sale de Patriarh 1, cdnd se sfintià cate o biserich facutá. de Domn, ca Sf. Gheorghe ce! Non, a carei zidire se datoreste trecerii lui Hrisant pe lana Constantin-Voda 2,- cu un stralucit sobor de Patriarhi si de arhierei sträini, cänd Gherasim de Alexandria slujia la nunta Domnitei Balasa, nas fiind prin procuratie IIrisant de Ierusalim cand Atanasie al Antiochiei cunund pe sora Balasei, Sarta 4, cand, in sfarsit, la tnoartea lui Teodosie, noul Mitropolit al Terii-Romanesti, savarsiau ceremoniile de cuviinta un Patriarh de Alexandria si unul de Ierusalim, cari luau partesi lasfintirealui Antim, fostul tipograf 5.

urmasi ai lui Dosofteiu al Moldovei In ceia ce priveste ideile lor de romanizare a Bisericiii munca lor pentru acest scop, ar fi vrut sä deà cartea sfanta cai slujba bisericeasca intelegerii tuturora. Altii, iarasi, Intre cari trebuie sa se numere si Mitropolitul Teodosie si urmasul, dura 27 1anuar 1708, al acestuia, Antim 6, iar de nevoie mai mult decAt de huna voia lui Mitrofan al Buzaului, intelegeau inlesneascA, pe preot prin tipicuri romdnesti, sà foloseascä tuturor credinciosilor, facând sà li se deà in romäneste ce-

p. 169. 2 V.i Inscriplii, I, pp. 305-6, no. 763. Biserica fusese mantuita la 1699; ibid. Radu Greceanu, p. 485. 4 Ibid., pp. 98, 100; cf. p. 123. 6 lbid., p. 481 §i urm. Cf., pentru toti ace§ti arhierei greci, ei tabla editi,d date de stefan Grecianu din opera lui Radu Logofatul despre Domaia Brancoveanului. 6 Data in Radu Greceanu, p. 481; pe piatra de mormAnt a lui Teo- dosie, Inscriptii, I, p. 240, No. 540. AreA la rAposare 87 de anii ju- nigtate.

12 ISTORII BISERICII ROLINE$TI tirile, Insh phstrau pentru cântdri, care nu erau usoare de transpus in alta limbh,i chiar pentru molitfe, limba slavond. Acestia biruird prin acel lung sir de cärti bisericesti, tipdrite la Buzdu, care au o mare insemndtate, prin aceia &A, In locul manuscriptelor rare, relei ca totul neintelese preotilor de sate, in locul formelor divergente ale cdrtilor de slujbd, se ddded acum prin tipar un singar rdnd de cArti asezate dupd cele mai sigure si bogate grecestii avAnd indicatii de folos In limba de obste, dar mai ales prin a- mestecul acestei limbi care In scurt timp trebuià sà cuce- reascaimolara, unde pdtrunsese simai Inainte,prin publicatiile lui Dosofteiu , i cântarea, In toate formele ei.

CAP. 1II.

Politica 164arnica a Mitropolitului Atanasie de Ardeal. A doua Unire cu Roma. Potrivit cu acesteidei se fäcù deci pentru Atanasie al Ardealului, ales de Climent al Adrianopolei, de Auxentie al Sofiei si de Neoflt al Sevastei, impotriva altor candidati, Mitrofan si Dionisie, instructia din 16971, iscälitä. de Teo- dosie, pe care noul ales 11 numeste apreaosfintitul sdu stdpän biruitor a toatä. tara UngrovlahiiD, si de Patriarhul Do- softeiu. E ca o Mdrturisire de credintá. a Bisericii muntene, si merad a fi analizatä In amänunte. N'a päzi acdte tocmeale ce are Scaunul Ungrovlahii, ne- schimbate», deci acanoanele si hothdrile stintelor säboare si ale Sfintilor Pdrinth, supuin.lu-se da puteri si la stäpa- niriD numai in alucrurile ceale politicesth. Tainele le va pästrà cum e obiceiul, botezand cu ((alza curatb si fárd preot doar la vre-o nevoie, in casd, iar In bisericd numai

Pomenia §3i de scriitorii greci ;v. Chrys. Papadopulos, Ltoct&toç, p. 44.

POLITICA FITARNICI A MITROPOLITULIJI ATANASIE 13

Cu pichturi de untdelemn in apa si Cu slujbh de preot, intrebuintandu-se mirul si cuminecätura in toate cazurile Instiintare impotriva botezului simplu al calvinilor, primit de catvà timp in Biserica Ardealului. Impotriva ritului catolic, va impartäsI cu «paine de grau curatä si dospitd», iar nu cu azima Latinilor , va admite prefacerea pmnii si vinului mestecat Cu apa. In trupuli sangele Domnului nu dupä. Invätatura de ratäcire a lui Cariofil va high- dul de o potriva Impärtasenia ce se zice asupt amandoua speciile» mirenilor cai clericilor, pe cand Apusenii o pastrau numai pentru cei din urma. «La taina preotiei» nu se primesc cei insurati mai mult deceit °data ori cari ar fi tinut «vädavà sau lasata de bärbat sau curva»; insurarea a doua aduce pierderat darului. Nunta Intre rudele prevä.- zute de canoane va fi oprita, si se ingaduie Ardelenilor numai obiceiul lor vechiu al Instiintarii publice Cu trei zile inainte. Duhovnicii vor fi alesi cu multä socotealä, pentru a putea infatisa ortodoxia cea mai sigurä ; spovedanie impärtasanie se vor face In fiecare post, sau macar In postul cel mare si In zilele Pastilor. Maslul se va pästra, fa- cändu-se de septe preoti, ori macar de doi. La ingropari nu se vor tineà in seamä opririle calvine, ci se vor savarsi, dupa rit, «cantärile, slujbele, cazaniile si alalte ce shut toc- mite si oränduite de soborniciasca Bisiaricä,si asiamene sä faca pomianile si liturghiilei muele». Icoane vorti In toate bisericile,si (nu numai spre podoabä,ci spre cinstea», potrivit cu hotararile sinodului al Vil-lea impotriva iconoclastilor ; dar särutarea lor se va face «cu cinste», si nu cu eadevarata inchinäciune», pastrata lui Dumnezeu singur- - deci se loviò. si In eresul calvin si in datina pagana a satenilor ; luminile, tämaierile se vor pastrà pentru aceiasi cinste a icoanelor. Sfintii prooroci, mucenicii sant «mijlocii si solitori» catre Domnul. «Far' de pravoslavnica credintä niciun om nu sä poate spasi», deci concesii de dogma, fie si cu pastrarea ritului intreg, nu se pot face. aCa sä nu lungim vorba, poruncim Arhieriei Tale sä pazesti dogmeler

I4 ISTORIA BISERIOIT ROMÀNESTI

tainele si ndravurile Bisericii Rdshritului, neclintite», dupä Pravoslavnica Mdrturisire a lui Petra Movilh, care s'a ti- Ora In rom5.nes1e ;dar, la vre-o nedumerire, ede vreme ce limba rumdniasch iaste putinä siingustä», trebuie se alerge la textul grecesc, care e a temeiul». Preotii trebuie sä fiea oameni de cinste», bine alesi, Third simonie si mild, cari sä. se Ingrijeasch de zestrea deplind a Bisericii. Ei vor cet1 Evanghelia, vor face cazanie, vor spune rugdciunile, eatäta la bisiarici, cdt si la pogribanii», In limba poporului : da Sdrbi si la Rusi pre limba sloveniascd, iard la Rumäni pre limba rumhniasch». In schimb, chnthrile liturghia :eslujba Bisearicii, adechte Ohtaiul, Miniaele alalte cdrti ce sh canth. Duminicile si sdrbhtorilei slujba de toate zilele», se vor face neapärat slavoneste, dar nu rumdniaste sau intealt chip» ;e ingeiduit insà ca ele sd se facäi apre limba eliniasch».i Evanghelia chnd se ceteste la Liturghie e mai bine sd fieslavoneste, dar se poate si In romaneste, nu Insä in fiestecefornad, ci numai in cea pe care i-au dat-o dascälii din Tara Româneascä supt Voe- vodul ce domneste. Din vremea calvineascä se vor pdstra sinoadele, nu pentru judechti si cercetdri, ci pentru a se inlliturd propaganda, ce s'ar fi strecurat intre preoti, a eprorocilor mincinosi» si aapostolilor mincinosi». Odata sau de cloud ori pe an, se vor aduna, nu totipreotii de protopopi nici nu se mai vorbeste ci numaia1eii intfäleptii cinstiti preoti», fàrä vre-o Impdrtdsire deci a clericilor strdini ori a mirenilor de once natie. Aici ash rdsepesti mähnirile rile, si sä tai Indoirile,i aà s'A a luci pacea Bisericii». Dezlegdrile In pricini cu indoiald le dä Mitropolitul muntean, cu sinodul shu, cu arhiereii sträini, adascalii» si da- taleptii» ce-1 Incunjurä. Si el e supus In asemenea cazani apelului la Patriarhul Mu din Constantinop91

Condica Sid ntd,ed. Leviodax, p. 328 §i. urm.; ed. Glienadie, p' 744 §i urm.

POLITICA FITARNICI A MITROPOLITULUI ATANASIE 15

In aceste instructii, in aceastä «sfäluirel. se oglindeste, nu numai dogma complecta, asa cum o statorniciserà teologii din veacul al XVII-lea, lämurind-o in lupta cu calvinii Cu catolicii, precumi in cea cu pärtenitorii lor din mijlocul ortodoxiei, dela Chiril Lukaris pänä la loan Cariofil si la cugetatorii religiosi inräuriti de lezuitii din Moscova, dar si ierarchia perfecta, asa cum se impusese in urma infruntdrilor, anatemelor si indreptärilor atAtor arhierei greci In chlätorie de cucerire.

Stim care erau anume legäturile Bisericii muntene cu cea din Constantinopol dupä povestirea cronicii oficiale a Bran- coveanului cu privire la intronarea lui Antim. Pentru a nu se lasà. alegerea In seama unui sinod epar- chial, Teodosie dezigneazä in scris pe urmasul säu,i diata aceasta care hotärästei asupra Scaunului metropolitan se ceteste inaintea clericilor adunati, impreunä cu hoierii, numai de formä, pentru a-i 11 un urmas. Ei recunosc pe Antim, voit de inaintasul säu ;Vodä chiamä pe Antim »acolo in casa cea vlädiceasch», cärja, dupä dreptul gm de stäpän al terii. Apoi un Trimes plead, la Constan- tinopol acu cdrti la BiseriCa cea mare, la PatriarsiaTari- graduluil. unde, totusi,adesea BrAncoveanu face el pe Patriarhi «ca duph oränduiala bisericeased sä-i trimitä ecdosissi metathesis, ca sä poatäfiarhiereu Ecdosis pentru intdrirea alegerii, metathesis pentru strä- mutarea din Scaunul RAmnicului pe care-1 avuse pänä. atunci Antim. Patriarhul numeste pentru aceastä din urmä ceremonie un «exarlm dintre clericii dela Curtea lui Cons- tantin-Vodd, pe fostul Mitropolit de Adrianopol, Climent. Peste douà zile dela sosirea acestuia, la 21 Februar 1708, se face «me- tathesim A doua zi, Gherasim de Alexandria, un Patriarh, face liturghie Inaintea Domnului, apoi Marele-Postelnic merge Cu caräta domneasch la Antim in Mitropolie, de-1 proscali- sege la Curte. Intrd «pre scara cea mare, pen Divanb, Vodä-i särutà mâna, fäcandu-i apoifrumoasä. °ratio de

46 ISTORIA BISERICII ROMANE$TI

'Astoria ce i s'au dab 1 Deci acuma nu-i ramäne deck sh-si anunte Inceperea arhipdstorieicolegilor din tot cuprinsul ortodoxiei.

ANA intors In Ardeal, Atanasie nu statù pe gänduri serie Imprtratului, prin Iezuitul Ladislau 13aranyi, cä el e (unit cu sfdnta Bisericä. romano-catolicapsi,deci de asta era vorba, de fapt, poate pretinde si i se intareasca privilegiul din 1697; el i se add dela Viena la 14 April din acel an 1698, adaugindu-se la 2 Iunie si ordinul cuvenit catre autoritäti a.Dar Guvernul calvinesc al Ardea- lului 11 trecù supt facere,i atunci Atanasie se hotari strangä un nou sinod pentru proclamarea solemna a Unirii 3. Färä multa discutie se priml acolo Unirea (21 Octombre) CuBesearica Romei cea catholicascap, ca amädularile cestii Bisearici sfinteD, dupd formulariul latin scris In fata 'Inca dela 7 ale lunii4, dar last-Ind la o parte in traduccre men- tiunea celor patru puncte, adäugind cä li trebuie neapärat aprivelighiomurileD, färä care nu pot tral.Aceasta a fost cea d'intku forma a achrtii de marturie, siu gura tradusd in latine0e, dar Atanasie, care aveà totusi putinä cinste In sutletul srtu, nu se Invol a-si pune pecetea cu cei trei arhangheli a Mitropoliei, 'Anä nu se adause, de aceiasi mänä, dar economisindu-se putinul spatiu ramas panà la sfärsitul foii, ca nu intelege Unirea deck cu conditii, anume :apr.e noii rdmasitele noastre dint' obiceaiulu Be- searicii noastre a Rasäritului sà nu ne clateasca.',ci toate taramoniile, sarbatorile, posturile, cinnt IAA acumil, as& si de-acumil nainte sä firnù slobozi a le tinea, dui:A calin- dariula vechitu) ; se adängl ca Atanasie sa nu fie scos din Sc,aun cpana in moartea Sfintii Sale» ;urmasul lui va fi Radu Greceanu, pp. 181-2. Nilles, p. 201; Mag. ist., III, p. 278 si urm. 3 Cf. Nilles, p. 241. 4 V. ¡bid.,p. 206; Atanasie spune apriat înscl sinodul afost themat la 24; ¡bid., p. 200.

POLITICA FITARNICX A MITROPOLITPLIII ATANASIE 17

ales de sobor, In chip liber ;11 vor intdr1 aSfintia sa Papa si Înnáltatulü inptirattl», in locul Vladicaii DOMnului de peste munt,i, iar sfintirea o face «Patriiarhuld de suptu biruinta innfilti[mi]i Sale», deci cel sarbesc din Carlovat, ; protopopii se asigurau cá nimeni nu se va amestecri In rostul !or. Altfelsit n'aibä nicio valoare isaiturile pecetile noilor membri ai Bisericii Romane 1. Astfel iscdlira si pecetluirä in ceard protopopii Hategului, Inidorii, Sassebesului,Blajului,Catei,Nimigei,Bistritei, «Haportei», Ordstiei, Bistrei, Cdlatei, Giumalului, Lapusului, Daii, Armeniului,Chioarului, Colunului, Mohului, Raco- vitei, Salistei, cei doi din Fägdras, cei din Tija, din Vint, din Uifalau, din Gurghiu, din Tichindial, din 13eghis, din Leapindea, din 5ieut, din Similfaiu, din Silva, din Ohaba, din Cugir, din Cb.lin, din «Kora», «Sdcal», «Keza» si inca unul, cei mai multi, protopopi fará hotar sigur al pu- terii lor, preoti de sat, cari, pentru hani, purtau un titlu mai mare decat al popilor obisnuiti 2. lar, cancl venl randul lui Atanasie insusi, el adause cà Unirea se intelege pdstran- du-se «toata leage nostra,slujba Besearecii, leturghiia posturilesh stea prelocil», iIiisandu-seel,Atanasie Vlddica, «In pace», nchdrbutdluit3. Nu se poate, din partea unor elerici, o mai vdditti urmdrire a interesului material, o mai mare neincredere fatA de aceia chrora li intind mana spre Unire si o mai mare iubire pentru rosturile Incldtinate, de care In ruptul capului nu se pot despb.rti, ale vechii Biserici In care trdise neam de neamul lor, luptandu-se, cu puterea sau cu viclesugul, pentru pdstrarea lor, ca cea mai sigurd scard spre Dumnezeu si esphsenia sufletelor». O scrisoare solemnä fù redactatd In numele lui Atanasie, cAtre Impdratul, cerandu-se privilegiile, care nu zdboviril, flind date lnainte de 16 Novembre si apoi, dupd incheierea

1 Nilles, p. 208 §i urm. 2 Cf. Cu lista din 1700, laincai, III, pp. 305-6. Nilles, p. 211.

48 ISTORIA BISERICII ROMINqTI pdcii Cu Turcii, cari cedau Impdratulai Ardealul,la 16 Februar 1699 1

CAP. II. Urmärile nemijlocite ale Unirii. Vestea Unirii umpla de mânie pe nobilii calvini ai Ar- dealului, cari pierdeau prada cea mai obisnuitä, a legii lor hicalcatoare, dar, mai ales, un numar mare de iobagi, cari, In vesmant preotesc, indepliniau aceleasi sarcini si fdceau aceiasi robotd ca ieranii ceilalti. Plangeri la Viena, prin Trimes anume 2prigoniri sdlbatece, ingroziri, tdinuire a diplomelor Impdrätesti,total fa pus In lucrare pentru a zaddrnicl o schimbare religioasa,fiesi numai aparentd, care ar fi dat Casei de Austria, noua stdOna a terii, sute de mii de credinciosi legati strans prin comunitatea reli- giei ; In multe pärti, furia anomnilon de pdmant merse asa de departe, Meal dd la la primant capistile papistasesti ale Valahilor 3. insfar.;it, pentru a impiedeca scdparea unui numdr prea mare de Romani de supt jugul cel greu al iobagiei, Guvernul, lucrand cu dela sine putere si Impo- triva vederilor Unirei, hordra, Inclatd dupd publicarea, a diplomei deprivilegii , la 26 Septembre 1699, &A In cel mai mare sat dintarn', ajung doi preoti, cä preotii noi nu trebuie sä se fad. decat &yä ce se va orandul o cercetare, si de membri ai clerului latin, cari vor vedea dacd doritorul de preotie a mantuit o scoald catolica, cd Vlddica n'are drept de afurisenie, cä preotii faca parohie n'au decat se clued' la mändstire icà num ti pdmânturile parohiilor pot fi scutite de dijind ; cu preotii ce nu si-au ales nicio

Nilles, o. c., pp. 200-1, 224 0 urm. ; Mag. ist., III, pp. 235 0 urm, 2 Nilles, p. 219. 3 Ibid., p. 220.

URMARILE NEMIJLOCITE ALE UNIR!' 19

lege sträinä e si mai räu ;ei pot fi bätuti ca once oameni .de ränd 1. Afarä de punctul Inchiderii In rnänästire a preotilor farä parohie si de supunerea la dijmä a tuturor ave- ,rilor preotesti care nu se tin de parohie, cardinalul-primat 2.dmise punctele dietei, la inceputul lui 1700, cu toatà protestarea siriodului unit care se tinuse la 26-30 Saptembre 16992 si deelaratia catolieilor di nu Inteleg a bruscd astfel lucrurile 3. In sfarsit, Bisericii celei nouà unite i se dadura dourt lovituri mariclerul din partile Inidorei declara ca nu-i trebuie nici Papa, nici superintendent, ci ca-i ajung vechile datine romaneti, iar,din rändul preotilor celor mai carturari si mai isteti, se ridica Ion Circa, sau Tircä, din Batiz, si, strangänd iscalituri de preoti, cauta a se face recunoscut ca episcop ;urmärit de catolici, prins, pus in fiare, el atla adapost, ea unul ce se daduse drept unit cu .ealvinii, la sinodul din Cetatea-de-Baltd, In casa acestora dela Alud 4.

Totusi pAnà la o data asà de tärzie cei din Tara-Romä- ,neasca nu aveau IncaLiri sigure despre gändurilei faptele luiAtanasie, sufraganul eu juramânti instructii al Mitropolitului Teodosiei ucenicul In materie de dogmä al marelui teolog Patriarhul de Ierusalim. Astfel la 15 lunie 1700 Constantin-Voda Inthriä. Mitropoliei Balgradului satul Merissanii din Tara-1omäneasc5, veche danie a lui Mihai Viteazul, cai cum nimio nu s'ar fi Intämplat 5. Pe de alfa parte, Atanasie ìnsui tipärià.la13 dg,rad, cu un meter

Mag. ist., III, p. 295 si urm.; Nilles, pp. 227-9. 2 Mag. ist., III, pp. 299-301; Nilles, pp. 238-40, 241-2. Ordin impA- pàrAtesc pentru observarea privilegiilor, Decembre 1699; Mag. ist., III, pp. 3JI-5; cf. si Hurmuzaki, V, pp. 510-1; Mon. Comitialia Trans., XXI, p. 431 si urm. 3Nulas, pp. 242-4. 4 Bid., pp. 220-2. 6 An. Ac. Rom., XXI, p. 288, nota 4; Mag. ist.,III, pp. 305-6; Ci. pariu, Archiva, p. 453 si urrn.

90 'STOMA I3ISERICII ROM:iNEFI trimes de Teodosie, Alibi Istvanovici, deci :flul lui Istvan, care-si zice, In cirilice :«ex Ung,rovlachias», finden ?tu era din Ungrovlahia adevaratrt, ci din Ardeal, o noun editie a Cazanici calvine, zice acum, dupd moda greceasca a timpului :Chiriacodromion (el tiparli o Bucoavna, cea cl'intAiu In romaneste, tot In acest an 1690)'. Cu acest prilej, Vladica lasrt pe tipograful Mitropoliei sí numeasch pe Voevodul ocrotitor «luminatoriul credintiipravoslav- nice», «patronosu adevaratu alStintei Mitropolii de aici dinu Ardealu» si sà w,igure crt nu s'a facut vre-o «strd- mutare In potriva SEìnteiScripturi, au In ränduiala dog- meloru ce tine si porunccaste pravoslavnica Beseareca a Rrt- saritului».

Cu sfdrsitul acestui an Insh, masca era aruncata. La 4 Septembre 1700 se stranged un mare sinod, la care luard parte, pe langa protopopii din [698 dintre cari numai prea putini lipsirrt , multi alt,ii,i din locuri lnsemnate :astfel Vasilie din Brasov si colegii sai din Sibiiu si Balgrad, apoi cei cari lipsisera din randul protopopilor fagaraseni :dela Vistea, dela Avrig, dela Berivoiu, dela Bdusor, dela Cal- bor, peste apa Oltului ;pe lAngrt cel din Gurgbiu ialt protopop din Secuime : cel din Ha romsec ; apoi, de sus din partileBistritei,cel dinSangiordr., un nu mar de protopopi din deosebite Tinuturi, dela Supt-Paduri, Vidrdsau, Chitoiu, Chiuesti, Lemin, Bacaiu, Saldobagiu, Comlis, Cobia ; Ungureni din Sarvad, Basesti, din Baia-de-Cris, din Santul si Lazuricei din Marainuras, In sfArsit, din Sigheti Erasul- de-sus. C:ea mai mare parte din Maramurnseni 111sà tineau cu Vlaslica losif Stoica, nemes avänd un ostas cälare In arme numit Inca de Apairy cel d'intdiu, sfintit In Mol- dova si desfacut de atarnarea arde]eanä,ca aepiseop pra-

BM. Rom., I, pp. 369-70, no, 113.

URMARILE NEMLJLOCITE ALE ENIRII 91

voslavnic, cu mila lui Dumnezeu, al Maramurmului, exarli .al stavropighiei patriarsesti tarigrridene» actul din 1391 fusese Impártasit de Maramurasenii lui Dosofteiu al Mol- dovei «administrator al Mitropoliei Balgradului, Arden- lului s.c.I. 1», pecetluind cu pecetea brilgradeana a celor trei Arhanglieli 2.El tineà cate un «partiales sabor» prin satele Tinutului, judecd in procese bisericesti, impartià sin- gheliii antimise slavone i strangeä. venituri. Stated prin emandstirile» de prin sate, la Giulesti de pilda, dar si In IIust apoi, si-1recunosteau protopopii din Visdul-de-jos, din Giulesti, din Jalova, pentru erasul-de-sus, erasul Co- sdului si erasul Sighetului, precum si multi preoti, pe langa asesori, fruntasii oarmeghiei» sau ai comitatului 3. Dacd n'au venit, cum se spune anume, preoti din partile Satmariului, trebuie sä se caute lamurirea intaiu in faptul cä protopopii de acolo ajunsesera aproape neatarnati, apoi in aceia cd, in vecinatate, «In Tinutul Orazii si comi- tatul Bihorului, pana la Gelmariu», cdpátase, la Ianuar 1691 incd, vicariatul catolic «inpartile Ungariei asupra Româ- iiilori par tibus Hito g ariae siyer Valachos), pe cari se Mudase cd-i va face uniti«si cu sila», un lsaia, «Sfeta- gore i Grec, paroh in Careiu, apoi in Dobritin, care stlita in mijlocul satelor romane,sti din tara Oasului,la mrindstirea Bicsadului, pand la uciderealui de hoti (15 Maiu 1701).Isaia aveà supt ascultarea lui pe toti protopopii de pe acolo, pilad ce sarcinile grele ce aruncii asuprd lor aduse plangerile unei párti din cler, cu protopopul Pan- taleon dela Baia-Mare in frunte4. Acolo era. un Tinut de Ungiiri, Rusi si Greci, cu episcopi cari se chiamä, cand Volosinovsclii din 1670-5, cand Teofan Mavrocordatdin 1677 , cänd Ieremia Lip-

Studiii doc., XII, p. 293, no. y ;cf. pp. L-uu. 2 Ibid., p. 234, no. in. 3V. Budu, o.c., pp. 56-31. Studiii doc., XII, pp. xux-L.

22 ISTORIA BISERICII ROMANEM nitchi 1685-8 , chnd Metodie Racovetchi eepiscop de Muncaciu, Machowicza, de Zips, de Krasnobroda, Maramurds, si prin toatä Tara-UngureascaD, in 1688, 011a ce, la urma un Chiot italianisat, episcop de Sivas, inthiu, apoi de Mun- caciu, Maramuras si Zips, pe Ihngd care se adaugh Machow si Komarom, ajunse «vicariu apostolic al poporului de rit p;recesc in toatä. Ungarian si, cu autoritatea unui esfetnic al imparatuluin, fdcit Vlädici pentru Romhni sitipärì pentru mAntuirea lor sulleteascii. un Catechism, din care o a doua editie ieì dupd moartea lui, la 17261.

C:ei 55 de protopopi, infdAish.nd 1582 preoti, luarh In des- batere doud chestii : Unirea Intliui apoi reformarea, dupd canoane, dupä idealul legii crestinei dupà cerintele ritului si ale datinet, a clerului romhnesc unit. impotriva Uni- rii se rostird Brasovenii si Sibiienii, dar mai ales cei din pArtile Inidorei, insti, la urmd, ortodocsii din cele d'inthiu douh locuri, si calvinii din al treilea, se Invoird a-si pune iscäliturile, si nemesii raghraseni, veniti in mimar mare, se ardtarä foarte bucurosi 2. In a cloua sedinta se hotarh primirea Unirii In aceiast formä ca la 1608; se addogi iards;i, dar in afarti de forma actuluT cel d'intdianu, va fi fost gdsit buni pentra aceasta,dt erituln si «disciplina» nu se vor schimbh si ca, mergAnd acasd, fiecare protopop va face sà se iscdleascd actul de juratul säu 3,de doi preoti «comisartn, de freí, batrdni din Ilecare sat 4. Abià la 11 ale lunii se hotdraril articolele de reforme. Unele din masuri amintesc astätuirean munteand din 1698 supt pedeapsä de gloabà pentru preot 12 honni si sat

Cf. Studii doc., XII, pp. xLvw-ix ;XIII, pp. 9-10, no. 9; Bibl. .Rom., I,p. 439, no. 400; II,p. 27, no. 490. 2 V. N. Densusianu, in Revista critico-literara, I, si Cestiunile Blaj, 4893. 8 V. vol. I. 4 Cf. 3Iag. ist., III, p. 307 si urm.; Nilles, p. 215i urm.

URMXRILE NEMIJLOCITE ALE UNIRII 23

24 vor fi In once bisericä. icoanele Mantuitor ului, ale Maicii Domnului sialeSf. Nicolae ;oddjdiilei odoarele se vor tinea. curat ; se vor observa cu sfiatenie cele patru posturT, supt amenintarea alipsirii de la biserich» ; sa se cins- teased shrbdtorile insemnate cu rosu la Ceaslov, facandu-se polieleu si cetindu-se evanghelia ;se va boteza cu mir, cdci altfel preotul va fi scos din preotie ; se va tunde preotul ce se va alla insurat a doua oarä ; oamenii vor fi indato- rati a merge la bisericä,Inzilele de Duminecdi sarbrt- tori, MIA' gres, iar cei ce nu vor asculta si vor lipsl a treia °ark vor fi alepädati dela bisearicdp, neavänd dreptul de a fi Ingropati crestineste, ca In vechile aponturip ale lui Saya Brancovici; se hotdräste ca fiecare credincios sä stie Tatd1 Nostru, Crezul, Cele zece porunci ;tot din acelasi izvor e oranduirea ca preotul sä fach slubä aDuminecile sau sdr- bätorile de treiori si Vinerilei Miercurile, de doud ori, iar pre post In toate zilele» Acelasi izvor11 are oprirea de a despärti In afard de soborul cel mare. De limba slavonä nu se pomeneste nimic, (lar rostul celei româneti se hotdräste astfelapopii sä facd slujliä cat vor putea romaneste, evanghelia i poveaste, sä Inteleagà crestinih,isä fad)", apoucenieD Dumineca si särbdtoarea, dacd nu vreau sä, pldteasca gloabd 12 florini. Sd nu se cunune fugan, strdini,afrätiip ; logodna sà nu se facd fdrd preot. Diacii doritorii de a se preotl se vor dove& cu ciirt1 dela protopopi a fioameni cinst4i iaadeviiratiduhov- nicb), stiind aPsaltirea de intelesD, aglasurileD, atainele Bi- sericiiD,i vor mai Invdtd patruzeci de zile la Mitropolie. Acum Incepe partea oarecum originald.Preotii vor trebul sd aibä toti, si cei de pe aiurea, «carte dela VIddicap. Vor purtà haine lungi, apleasä sau potcaro, nu avor Imblà la ctircimd sau beati prin tärgD, nu vor atrage Mac, Ind- car In ce feliu de chip; nu vor asudub) si nu vor Idsä pe credinciosi sa Led asà. ;nu vor priml In bisericd pe aoa-

1 Cf. Mangra, o. c., pp. 81-2.

24 ISTORIA BISERICII R0MINE5TI menu räi, hoti, curvarb), ci-i vor dà judecdtii cuvenite; nu vor ingddul «jocuripi «tragere pe ulitä. sau Intr'alt chip»; ei nu vor merge la judecata mirenilor in procese mixte ; vor cere satului sa." le tie un atärcovnic» sau acrasnec»; vor luà de lasateni, dupd vechiul obiceiu, claia de gräu, fer- dela de ovas, si li se va sluji cloud zile pe an. Protopopii numesc pe preoti i primesc ca multdmitd o piele de vulpe; ei tin «soboare de eparbie», ca supt calvini, si pot pedepsi, «cu cei doi popi bdtrani si cu soborul sdu» pe preotii ce lipsesc ;ei vor veni la soborul cel mare, prezidat de Vladicd, impreuna cu titorii-jurat), aducand flecare adoi preoti bfitranil Cu el 1. Pe urma, protopopii,crezetn- du-se preâ ingustati, impuserd Vladicdi a li se pdstrà dreptul de despärtenie fara stirea luii, in vederea venitului de piei de vulpe marturisitei allele nemiirturisite, facurd sd se ingäcluie preotirea fard alta clausd cleca.t aceia, foarte generald, ca diacii vor fi «vrednicii lnvatati» 2. in schimb, la 6 lanuar 1701, protopopii, cari arata sà nu se fi despartit, 57 la numar, declarau cápoftesc» pe Ata- nasie singur, cara a se amestecà mirenii in ducrurile vlä.- dicestip,sila aceastd declaratie se uneste i«protopop Crdstea san. protopop Staicu ot Brasov» 3.

Atanasie, care aveà inch doi stdpâni, lucrase, dei temar, dar thud meter sfatuit, cu o dibhcie deosebith. Aveet arnem- doud metnile pline de daruri : cu una intindea imparatului si lui Kollonics declaratia latind de Unire MIA conditii si clause de garantie, iar, cu alta, Muntenilor ortodocsi actul românesc de reforme. Pare sigur, aducandu-se innainte mdrturia protopopului Avram si a tipografului Nicolae, Atanasie ar fi infdtisat lui Vodd Brancoveanu Unirea toatd ca un lucru numai de formd, fdcut in vederea iertdrii portiilor

1 RomAneste, in Mug. ist., III, p. 312 si turn,cf. Nilles, p. 250 si uno, 2 3 Studiii doc., IV, pp. 71-2, No. Lxvi.

URMARILE NEMIJLOCITE ALE IJNIRII 23

.ce se luau dela preoti panh atunci 1Indreptatire pentru care i s'a si intarit stapanirea Merisanilor. Si lui Dindar, Bulgarul care spiona pentru Domnul muntean laSibiiu, Vla lica-i rhspunse deslusit cänu e unit» 2.nirh a pomen1 Cu un singur cuvant de o schimbare a sa de lege, el mustra. aspru, In Novembre, pe Brasoveni, in fruntea carora sthteau negustori greci, de o stricta ortodoxie, pentru ca nu voiau sh recunoasca declaratia de Unire, ischlith si de protopopul Vasilie dela dansii ;anoi shntem Pan'acum am fost fiiul phcii, lar,deaca mä veti mäniià, voiu sä fiiu ca un leu tradat de fii säi (!)» 3.

Un astfel de act nu-i ajungea lui Atanasie cat lie sigur ch nu-1 va scoatenimeni.El aveanevoie de intarire din partea Bisericii catolice. Si, pentru a o caphta, se puse acum pe lucra, cu atat mai mult, cu cat .tia ce pari aduc Impotriva lui dustnanii pe cari si-i castigase :ca joach in mijlocul protopopilor la manastire Inzilele de serbatoare mare, ca beà la ospete ca in acarciuma», ch se incunjura de Tigani cari stiu bine si jocul si bäutura, ca umblh cu arme si viineaztl, ca rud elelui calcä pe preoti In picioare si mdnanch veniturile Bisericii, ch se fac preoti de cei cari nu stiu Tathl Nostru,i anume pentru bani,i chiar dach sant lnsurati a doua oard ; ca se despart oamenii de t'Ami, ba chiari preotii, pentru doi, trei Ilorini ; cä nu se imphr- thsesc credinciosii decit la moarte, cd tine diaconicopii, cà pretinde prea multi bani dela clerul shu, eh are secretariu calvin, cä n'a schimbat Crezul in ce priveste purcederea Dultului Sfânt, in ultima-i tiphriturd pentru copii 4

uUnionem... tantum ad oculum et popas unitos ob remissas portiones. Si unus alterve non obsisteret, qui huius Unionis auctor extitit, disso- 1utam fuissen; Nilles, p. 261. 2 lbid., p. 267. 3 Stinglie, Documente privitoare la trecutul Rometnilor din &Itei, I, p. 5i urm., pp. 8-9, 40-11. 4 In nuper edita postilla; Nilles, p. 264. E vOrba, firegte, de Bucoavnd.

06 ISTORIA BISERICII ROMANEFI

aceasta o spune si Vladica armenesc Virzirescu , care a fost scoasa Cu mai putin decdt banii ce a strAns(lela toatd lumea ; cà n'afilcut scoald de preotie. Invinuiri In mare parte adevdrate si pe care le crezurdi unii dintre Iezuitii ardeleni, cari erau de pdrere sä se caute pentru lege nou'd orn nou, Mil a pripl totusi lucrurile 1.

CAP. Ill. IntArirea Unirii de cálträ Curte. Incri din 1699, Atanasie isi ardtase dorinta de a merge' la Viena sä negocieze in numele noii sale Biserici ;el plecd numai in iarna anului '1700-1, in sunetul clopotelor si petrecut de vre-o douá'zeci de protopopii vre-o suta de preoti, luind cu el pe vicariul Meletie si pe negustorul bAl- grddean Stefan Rat, unul dintreetitori» 2. Sosid la 5 Fe- bruar 1701 In Capitala impArdtiei,trei ani dupd ce mer- Bese la Thrgoviste spre a fi ales si sfintit ca arhiereu ortodox 3. Avn cinstea de a vedet luminata fath d Mdriei Sale impardtesti si ha parte la conferinte cu insusi cardinalul Kollonicsi ca vice-cancelariul Arilealului, cerfind cu acest prilej, pe längii ce stim cà dorià,si plata zaherelei date de preotii romfuli ostilor germane, pentru a se intrebuinta acesti bani la ridicarea de scoli 4. I se dddit titlul de con- silier impärätesc, pe care-1 Camilli din Maramurds, i se ddrul pentru el si urmasi un lant de aur cu chipul milostivului imphrat, i se fdgadui aducerea la indeplinire a privilegiilor si degiviirsita scutire a clerului sdu de egiug iobhgescul, «shijbd», de ehonorarim sau cinsteD catre donmil

1 lbid., pp. 263-7. 2 lbid., p. 272. 3ibid., p. 273. lbid., p. 276.

INTIRIREA UNIRII DE CITRA. CURTE 27 mosfilor, de vami si «alte mai multe tarhaturi si greutati adäuri» ;ise supuserà«pärtile exterioare», Bihorul Crisurile, uncle si lucera, a se face recunoscut 1. in schimb, la 7 April 1701, el prima ca «Mitropolit» al säu pe cardinalul-primat al Ungariei, ca Patriarh al sau pe Papa, «sfäntulu Papa de Roma». Mitropolitul muntean,chiriar- hul de panä atunci, ii este acum numai «Bucuresteanul» ; Domnul Terii-Romanesti, vechiul «patronus» si binefäcdtor In toate priviniIe, stäpanitor peste Romanii liberi, e nurnit aCraiul sau Voda Tardi-Muntenesti» ; amindoi sant «sisma- tich i eretici», si cu niciunul din ei nu va mai Fistra aprietesug» , nu va mai tinea«curáspundeatie», supuind noilor sai stäpani once scrisoare va ti «de lipsä» a litri- mete. Numai «catolici sau dreptu uniti» se vor mai veclea la aCurtea» lui din Migrad. Va tiphrl Catehism nou, care se si publicá. In 1709, culitere latine,la Sibiiu c'arti neatinse de eresie, revhzute de un «teolog» 3. Se in- voieste sa fie stintit din nou, ca unul ce s'a incredintat hirotonia cea d'intaiu a putut sä fie gresitä si filrd pret aceastä umilintà i se iarta, ce-i drept, In forma solemna, dar e sigur cä Atanasie a fostdispensat macar de Kollonies 4. Va priml langd el ca supraveghetori sfätuitor acel «teolog» catolic pe care si unii dintre Iezuiti 11 credeau preà Impovärá.tor i jignitor pentru bietul «episcop» chut In epitropie ;11 va priml «ca un pärinte dätätor de sfat», cu drept insä de a-1 Intovärdsl 1n vizitatii canonice, de a hotára In chestii de despärtenie sau «lephdare din besearech», in numirea preotilor, In globireaIon, In punerea de «tasch», adecái taxä, si, In sfirsit, In toate cele , ca unul ce se sitnte el Insusi, «In multe nainvätat, nemuncita si necercat» ; «Leo- logul» va aveà dreptul sä-1 mustre, si el datoria de a priml

Nilles, p. 388. 2 Bibl. Rom., I, p. 480,No. 156. 3Cf. gi Nilles, p. 312. 4 lbid pp. 107-109. 5 ibid., p.264.

28 ISTORIA BISERICII ROMANESTI adojeneala», ha chiar sfatuitorul va putea sä oranduiascd «im- bunari», pornindu-se deocamdata cu ingdduirea cuminecdturii «si din sarbatorile Pastilor urmandu-se indata cu incercarea de a se introduce calendarul cel nou 1. Nici gospodaria Bisericii n'o va mai avea el, care ingaduise 'Ana atunci pe tathi frati sd-si faca afacerile cu preotiii diecii doritori de a se preoti. Va II un «socob al intregului cler unit, care se va trimete cardinalului ; episcopului i se va da numai cate un florin pe an de catre Ilecare preot ; taxele vor 11 botarate,raptepentru once slujba bisericeasca, iar «hasna proventusul din economie Besearecii sau Mitropolii, ce va esl, o fi suptu grija coratorilom Se lndatoreste, cu umi- lintá, a nu rabdâ jocuri la Mitropolie, a nu aduce «inuieril) la petrecere, a nu lua parte la «vanatoare armatai Cu sulietm.i, daca nu s'ar tineit de aceste conditii si ar calcà si a treia oard porunca «teologului sain, va putea fi scos din Vladicie, ca un dregator oarecare, vinovat fata de Sta- panire : «de s'ar vedea. bine Bisearecii rumanesti cu a Romii unite din Vladicie sà ma' scoata si in locul mieu altul care sa tina lucrurile mai din sus scriite (!), uniciunii foarte de lipsa, va pune Vladica» 2. Va recunoaste oricine, dupa cetirea acestui act autentic, In care se oglindeste sufletul josnic al unui om farà dem- iiitatesifdra, rusine, al unui arhiereu uitator de toate datoriile si juramintele sale, al unui Roman flira simt de neamul säu, cä, intre deosebitele forme de Unire cu Bi- serica Romei, pe care le-au intrebuintat neamurile ajunse In stapanirea Austriei, niciuna n'a fost asa de rusinoash de brutala. Oricate foloase culturale, marii netägaduite, ar fi adus Unirea, foloase pe care Atanasie, cand fagaduia la Balgrad, cu banii Bisericii sau cu pomana de 0.000 de

1 Nines, p. 24. 2 Romikneste, in Popovici, Uniunea Romanilor, p. 153i urm., extrase in Sate fi preoli, pp. 185-8; cf. Nilles, p. 289 si urm.; y.si ibid., p. 99 si urm.

iMPOTRIVIREA LA iNDEPLINIREA UNIRTI 29 florini ailui Kollonics,(cosculä.»de calieceaste si ruma- neaste :valachicarnet latinam» diploma imparäteasch vorbeste de trei scoli, la Bhlgrad, Hateg si Fagaras 1,nu puteà sh le int,eIeag i sh le prevada, declaratia luidin April 1701 e de sigur cel mai injositor act public savarsit pänh atunci de vre-un VIAdich romlinesc. Aceste indatoriri nu se publicarà insa niciodata, si, cand, la instalatia lui, in ziva de 25 lunie, mergea ca un Craiu, In cucie aurith, incunjurat de clericii nobilicatolici in rädvane, intovárhsit, cu crueii prapure, de vre-o mie de preoti, cu cei cinzecii patru de protopopi ;ti lui in frunte, si salutat de o multime de dourt mii de oameni, de toate legilei neamurile, cand, in bAtrana mhnastire a lui Vodh biruitorul, groful Apor cetià recunoasterea, cu data de 19 Mart, a lui Atanasie ca episcop adevarat, din nou facut, in locul Mitropolitului fals ce fusese, cand Iezuitul neamt Carol Neurauter, noul deolog», adhugl intarirea privilegiilor episcopului romanesc, pe cand eroul zilei ii va fi opritoeftiilastralucita imbrhtisare subjugatoarea aurului, numai cativa initiati stiau si intelegeau ca aceastä zgomotoasä petrecere se serbeazd pe ruina unei veda or- ganizhri bisericesti si pe rhmhsitelesfä.siateale trupului Bisericii romanesti unice, intinse Ihrd intrerupere phnà la hotarele neamului 2.

CAP. IV. linpotriviri la indeplinirea Unirii. SerlAtoarea din Migrad, pentru VIAdicie innoit i pentru lege imphrdteasch nouh, fusese stricath, prin protestul zgo- motos fdcut la usa bisericii Mitropoliei de trei Romani, un 1 Nilles, p. 298. 2 Cf. ibid., pp. 287 qi urm., 320-2;incai, III, p. 312 §i urrn.

30 ISTORIA BISERICII RODIANEgI preoti doi mireni, din Brasov se pare, cari strigau cà nu pot inghdul ca biserica lui sh tie inchinath altei religiil. Peste putin se faced., In forma prevdzuth de legi, de chtre nobilul rorndn Gabriel Nagyszégy, o pldngere de acest fel, adhugindu-se In ea amenintarea cd, dacà se face sird Romdmilor, ei ar puted sa priveascd, la o intAmplare, chtre alti stapini ; sau sä iash din tad, care nu e doar eincunjuratri cu zid de piatra». 0 mare parte dintre ora- senii cei mai bogati, unii dintre ansii Greci din Compania greceascd de comert care-si aved inch de mult reprezintanti in cele mai insemaate centre ardelene si Inunele localitrtti din Ungaria 2, nu mai voirä sd calce In biserica metropolitanh, ci facurd sa li se slujeasch in biserica cea din ora s3, ardtind in gura mare cd-si vor aduce preot bun, ortodox, de peste munti. Arestarea lui Nagyszégy nu potoll fireste tulburarea din spirite,care faced sa se teama Gu- vernul de o rascorila4. Tara Fdgdrasului nu priml nici Unirea, care se daduse acum la ivealh cu toate ei de prefacere si de urnilire;in Fagaras chiar, Branco- veanu facuse de o bucata de vreme o frumoasa bisericd 6, isprdvith In 16086 si inzestrath cu privilegii de ctitorul ei darnic 7 :preotii de acolo, platiti din Tara-Romdneasch, vor fi statin fruntea nemultamitilor, mai ales mesteri dela tehiul tdbacilor, cari aveau privilegii dela Rdlaíczy cel d'intdiu si erau deprinsi cu Inrdurirea calvineasca 8.Cdt priveste nemesii din Tara Oltului, cu toatd credinta lui Kol- lorries crt s'au cdstigat, in 1702, 412 de frunilii dintre ei °,

1 Nilles, p. 322. 2 Studiii doc., XII, p. y §i urm. 8 Ibid., XIII, p. 34. Nilles, p. 331 §.1 urm. ; Satei preofi, p. 196 urm. Radu Greccanu, p. 86. 6 Studii fi doc., XIII, p. 94 §.1 urm., no. xtsut. 7 Att. Ac. Rom., XXI, p. 288, nota 1. 8 Studiii doc., XII, p. xix }1.1 urm. Nilles, p.24.

IMPOTRIVIREA. LA iNDEPLINIREI UNIRII 31 aplecärile lor chtre calvini, de nobleta chrora erau legati prin boieria lor, shnt cunoscute. In Apusul terii, Hategul Inidora, cu toath buna primire ce se facuse lui Atanasie la Ilia si Deva, nu voiau sh stie de Vlhdica inoit, Cu ateology In coasta. In Inidora, unde biserica Sf. Nicolae fusese lu- crath, In bun stilrotnhnesc, dela 1631 la 165i, cu cheltuiala protopopului calvinizant Innhs, un nemes dupd nume, a familiei sale, a protopopului Nicolae, precum si a multor -negustori bo,gati de acolo 1,«Grecii» din Companie si alti locuitori erau mai bucurosi de legea cea veche a Craiului, tu rhul chreia se deprinsesera, decht cu legea cea noua a imphratului, al chrii bine n'avusera inch prilej sh-1 guste ; Indatd dupd sinodul, slab frecventat, din lunie1701 protopopii furh chemati din nou In Novembre-, la 16 Iuliei VIddica si cArmuitorul lui de multa vreme, Ladislau Baranyi si Iezuitul conduchtor al Casei din Balgrad ca si, In- tamplator, acela al Casei din Cluj, diideau voie protopopilor Gheorghe si loan, precum si tuturor credinciosilor lor din Inidora, oras si Tinut, sa trdiasch «precum au trhit pänh acuma, dupa obiceaiul pravilii grecesti si romhnesti», «cu toate tocmealeleBisericii, neadaugändi nescäzhnd», cu singura conditie sà asculte de Vliidich, «precutn au ascultat si mai inainte de Vladici si de cine le-au fost purtätori de chstigth,i «sh nu huleasch.» legea imphratului si cele patru puncte, de care nu shut datori sa se tie 3. Astfel se lucrd si din partea catolicilor ca din a calvinilor, cari erau In- vinuiti in aceste Imprejurhri tulburi, nu cer deck o simpld declaratieischlith de Unire cu ei si cä amestech ,adevdrata Unire cu punerea supt ocrotirea altei I3iserici 4. Cht privete Banatut, el rä maned in vechea lui alchtuire credintä, räzimându-se si pe masa compacta a Shrbilor de ,curand atrasi in tarà prin tot felul de privilegii imphrd-

Studii i doc., XIII, pp. 417-9. 2 Nilles, pp. 323-8. 3 Vag. ist.,III, pp. 322-3. A Nilles, p. 299.

32 ISTORIA BISERICII ROMANESTI testi ; RomAnii b1inateni, cu centrele lor Lugojul si Caran- sehesul, se departau (le calvinismul adoptat inca' in veacut al XVI-lea, (loar pentru a se apropia de cea mai sigurä ortodoxie, iar nu peritru a trece la catolici ; preoti din aceste phrti nici nu se pomenesc in sinoadele de Unire tinute dela 1097 incoace. Mai bine deck toti se tinurä. 'lusa Sibiienii si Brasovenii, Un batran acompanist», care fusese in 1672 birau al ne, gustorilor «greci» din Sibiiu, aCaloiani» Pater sau Pater la- nop, care aveil mosii in Tara Româneascd, unde Domnii Ii ziceau «prietenul) lor 2 care-si daduse fata dupä. Din- dar, agentul, pomenit si mai sus, al lui Voda Brancoveanu 3, facuse, incii din Martie 1701, cän 1 Atanasie se allò. la Viena,. dela 'Migrad chiar, aspre mustrari acestui arliiereu cu douk fete, cerAndu-i a se desluslfatà de mireni, cari au iei dreptul de a lila o hotarire,i amenintandu-1 cu pedeapsa cAlcatorilor de juramaut, cu afurisenia Patriarhilor, cu mus- trarea grea a vremilor ce vor veril asi nu peste 20 sau 30 de ani, ce si peste100, tot Sfintia Ta yei fi ocilrat», daca va schimba «legea, au rea, au bunà», pe care credinciosii nu vreau nici intr'un chip sa o mige 4. in Iunie, Bra- sovenii declarau cá, prirnirea celor patru puncte ajaste ade- vArat papistas, a fi», si cb,pentru aceasta ei n'au nici cea mai mic,d aplecare 5. Nu numai (ccofele cu icre negro», dar toate peschesurilei veniturile fuNI Mate apostatului episcop din Balgrad. Pater Ianos, Dindar, Andrei Banul zis si David Corhea, toti oamenii Domnului sihoierilor munteni, lucrau de zor pentru a phstril Sibiinl In ortodoKie. Brancoveanu Insusi serse, In lulie, la Brasuv pentru a In-, stiinta pe prietenii lui, negustorii de acolo, ca ImpAratul n'a

Mudii qj doc., XII, p. vit. 2 lbid., V, pp. 126, 129, 138. lIurmuzaki, Fragmente,III,p. 70 ; Llpedatu, Prinos Sturdza, pe 303 §i urm. 4 Ibid. 5 Sting he, o. c.,I, pp. 5-6, 28: Cipariu, Actei fragm., pp. 268-9.

iMPOTRIVIREA LA iNDEPLINIREA UNIRII 33 ingaduit aepiscupului de acii din Ardeal» sa strice Cu sila legea oamenilor 1.Din Maramuras in sfarsit fù chemat in zadar la Viena Vlädica ortodox Iosif Stoica ; peste cateva luni, el se intoarce l'arä a fi jurat ori iscalit ceva 2. Acum, In sarsit, cAnd nu mai puteà fiiertata nicio sla- biciunei nicio zabavd, Mitropolitul Terii-Romanesti vorbl limpede si tare. BatrAnul Teodosie, care fusese indemnat la o masurd energicasi de catre Dosofteiu al Ierusalimului, sosit In Tara-Rom5neasca in iarna anului 1702 3, unde stàtù cateva luni de zile, fAcand si mir In abiserica Apostoli, care se chiama Arhimandritul»,i informat dupa cuviinta si de boierii ce fuseserä trimesi la nunta calvina a guvernatorului ard3lean,BAnffy, Cu Ladislas Székely 4, Incepea, pomenind lui Atanasie, catre care nu scrisese de multsicare, urmand vechea luipolitica In doT peri, scrisese el, cerandu-i Octoihul de Buzdu, precum si celelalte (100 cärti de cintari, iesite acolo, Triodul si Pentieostariul,but ciliar «daa comanace),despre afaptele lui care cu rusine Isi vor af15. sfArsit... Te-ai inselat de cinstea lumii, pentru care, aruncAnd cu piciorul sfánta maidi Biserica räsariteanä, mai presus de clansa ti-ai capatat consacrarea», care e o adevarata «batjocura» (comoedia). ...Esti unit si ai mare legatura cu aceia cari s5.nt protivnici dogmelor noastre, ce sAnt temeliile Bisericii noastre rdsäritene... Ti-am vetzut jura- mdntul, care ni s'a adus... Facen voi o tipografie, falsifican carn cum voiti, si't vedea cum ven arde cAndva in Iad.» Nu va ayeà de-acum, din Tara-Roinaneasck nici carti, nici venituri, nici scrisori, niciamila cea mare» pe care o gäti5. Vodd ;nici datoria lui Teal catre Teodosie, de caro scrisese Atanasie, n'o mai voeste Mitropolitulmuntean. Cu acelasi Trimes, veniau iscrisorile de afurisaniedela

Stinghe, Doc., I, p. 15 si urm., p. 17 si urm. 2 I. Puscariu, in An. Ac.Ront.,XXIII, p. 7; Vechile cpiscopii, pp. 103-4. 3 Chrys. Papadopulos, tioataeoc, p. 59 ;. Radu Greceanu, p. 115. 4 Radu Greceanu, pp. 114-5.

34 ISTORIA RISERICII ROMANESTI aPatriarhiisiMitropolitii Rhshritulub,scrisori din care s'a pristrat aceia a Patriarhului de Constantinopol, Calinic, care, din punct de vedere ierarhic, avea si chemarea sä. vorbeasch Totdeodath Ardelenii eran Instiintati ca nici sä mai sarute mana falsului ceia ce ar fi de o potrivd cu aa sdruta mana unui birâu, sau a unui cadiu, sau a unui calvin 2D. Teodosie mai astepta vre-o indreptare din partea lui Ata- nasie,pe care Calinic Insd,numindu-1, pentru pdcatele sale, aSatanasieD, II despoià de demnitatea arhiereascd. Dad. lush Mitropolitul muntean nu lud mdsura, fireascd, de a chernà soborul de alegere si a dà lui A.tanasie excomuni- catul un urmas ortodox, aceasta se datoreste numai grijei lui Vodd. Brancoveanul, om prudent inainte de toate, de a nu se stria., pentru lucruri hisericesti, cu un vecin asa de puternic, cum era Impdratul. Se Inchiserd granitele comuniunii duhovnicesti, siA.rdealul, pierdut pentru ortodoxie, sau socotit ca pierdut, in urma repetitelor manirestatii catolice ale celor cincizeci si doi de protopopi ai lui, rdmase a-si crtutà singur de rosturile sale religioase. Cel mult dad. Brincoveanu serse la Viena ca aceleasi plangeri cu care scrisesei Patriarhul Calinic 3, cdpiltand rdspunsul cd Ro- manii din Ardeal vorfitratati In materie de lege cum vreà stäpanul lor, Impäratul, precum cei din Tara-Roma- neascd asculth si In aceastà privintrt de Domn 4. Nici necu- viintele adresate batra.nului atliereu muntean, lui aTeodosie Bucuresteanul, asti-zis arhiepiscop 3, de dare cardinalul Kol- Ionics nu schimbara aceastrt politicd a släbiciunii si a dibd- ciei, a Inchindrii vesnice la doi stä.pämi. Se hoar', de sinodul pe care Atanasie 11 stränse la 4702,

Nillee, p. 344 §i urro. 2 Stinghe, o. c., I, p. 34 §i urm. 3 NilIes, p. 354. 4 ibid. 6 Ibid., pp. 353-4.

iMPOTRIVIREA LA INDEPLINIREA UNIRII 35 ca tinerii st se trimeath la scolile din Sh.mbhta-Mare, din Viena, la Sí. Barbara si la Colegiul pazmanian, cu tipografie, unde se intemeiò un Coleg,iu Iliric pentru uniti in Roma, la Colegiul grecesc saui la cel unguresc, la cel ger- manic, si ca, In lipsa chrtilor muntene, si cele din Venetia iiind prea scumpe 2, noi si bune chrti aortodoxev s5, se tipa- rema. la Migrad. Dar, peste cinci ani, pentru ca sa-si poath acoperl «Mitropolia», Atanasie amaneth la Sibiiu «matricula istromenturi tipografii» 3,cu care tiphrise inca la 4702 un catechism catolic :Petnea Prancilor. Rhscoala lui Francisc 116.1(úczy zhdarnicise toate planurile, si ea stricä toatä bucuria dela Inceput.

Reprezintantul nationalithtii unguresti si al separatismului 41rde1enesc in lupth. cu Austria chutä sh-si gilseasch printre máni, nu numai luptAtori, din cari ayù, ca si bunicul säu, destui viteji,dar si dipetenii.Tirch alergh din Moldova, ulule fusese, in 1706, si se sfintise de sigur4,la Craiu, al carui Viadica, «Ardialului episcop RomänilorD, cum ischleste, se ziced, iputtl, in clipa norocului celui mai mare al stälphnului sau, sà ied in stápà.nire si Scaunul bhlgrAdean. Itikcíczy er5. catolic, Viddica Ion fusese calvin ; data aceasta instl, el se ala ca ortodox l'ara patä, hirotonisit de orto- docii i dusman neimpticat al Unirii5, pe chnd 3n Maramurhs acelasi principe &huta sà puie la Muncaciu un episcop rus unit, gintit la Chiev8.

Cand se duse Craiul neatarndrii, Ion plech siel, fh.ra

Nilles, pp. 27-8, 139. 2 lbid.,p. 26. 3 Studii fi Doc., XIII, p. 96. 4 Un episcop evalahv din Croatia, Miakid, sfintit in Moldova inainte de 1667; Nilles, pp. 715, 746-7. El se amesteci in conspiratia lui Petru 2rinyi moare in temnita dela Gratz. 6 Cf. Studii si doc., IV, p. 72, no. Lxvii ;Sate fi preoli, pp. 200-1; .Studiif i doc., XII, p. Lir. a Nilles, pp. 864-7.

36 ISTORIA BISERICII ROMANETI

fi avut leghturi cu ierarhia munteanA. La '1707, Atanasie, intors cu catanele, fäcea sä. seIntdreascd Unirea intr'un sinod, la care luara parte Insä numai treizeci de protopopil. Dar Kollonics, a cärui operd personalci era. Unirea, murl In acelasi an, si cu dansul dispärn tragerea de inimd, crutarea senlimentelor firesti ale cuceritilor, spiritul de jertfä si puterea de munc5.2. La 1111, partidul ortodox izbutià chiar avänd In frunte pe un Vasilei fratele srtu Petru, al crtrora rost nu-1 cunoastem, sä strängá pe protopopi laolalth pentru o declaratie solemml In favoarea legii veda ;cu toatä impotrivirea ateologului», Atanasie instisi iscrtli. silit de Guvern Si de Hevenesi, alt luptätor pentru Unire, care tral plinä. la 1715, sä revie asupra acestei iscälituri si sä scoatä din sobor pe autorii loviturii Impotriva Unirii (18 Novembre). Dar, cand stranse un nou sinod la 1712, pentru a da impresia unei Uniri generale, el putn srt numere nurnai treizeci si patra de protopopi. in antil urindtor, la 10 August, se stingeä tandr, dupä ce se spoveduise deologuluiD stritin 3, si la In- mormantarea lui se auzirä doult cuvantäri, dintre care una In latineste, alta In ungureste 4.

CAP. V. Noul Vlddicä ardelean loan Patachi. La moartea lui Atanasie, partidul legii vechi cäutrt sä im- puie un Mitropolit ortodox, si din Tara-Romaneascä sad din cpärtile turcestb se si ivirä trei candidali, despre rezultatul strAduintelor si scrisorilor crtrora n'avem litsä nicio stire 5.

I Nilles, pp. 372-3. 2 Bid., p. 5. 8 Ibid., p. 390. 4 Ibid. 5 Nilles, p. 394: aIam terni se ex Transalpina etpartibus turcicis insinuant, corda nonnullorum sollicitantes, schisma vetus ressuscitaturia; cf. p. 395.

NOVL ILIDICI ARDELEAN IOAN PATACHI 37

Urmasul lui Atanasie, Ioan Giurgiu Patachi, nobil din phrtile DobAcei, scolar al Iezuitilor din Cluj, Viena si din Roma, doctor In teologie, misionar al catolicismului roman, unealta a ateologului» shu romano-catolic, Intors numai pentru Vladicie inapoi la ritul aConvalachilor» shi, al ascumpului sau neam romAnesc», pentru care se declard gata aa-si vhrsa sAngele si sudoarea, ziva inoaptea» 1,dar cu dreptul de a semi si in ritul stialh peste margenile puse Unirii prin grija de mAntuire a rituluii datinelor, pe care o avusera Inaintasii &Ai. Si Inch prin alegerea luide cAti protopopi nutina, dar mai mult FzIghrhseni 2, si de atitori», Mihai PuiuiStefan Rat 3,RomAnii din Ardeal scapara de episcopia Iezuitului ungur Szunyogh, care se declarà ashtul de deliciile Valahilor», sau a Iezuitului german Wenceslas Franz, care fusesesialesla 9 Septembre 1713, fard ca Imphratul sà voipsch lush a-1 inth.r1 4 : Patachi primi diecesa din mAna Ungurului Regay, care urmase ca loctiitor Ger- manului Iosif Bardia, defensorii directori In timp de va- cantä. Nu ca unul ce pleach fruntea Inaintea unei aspre nevoi, ci intelegnd i pretuind schimbarea, elpleca din Brdgrad, ande se darAmase Mitropolia lui Mihai Viteazul pentru a se puted zid1 cetatea cea nouà si de uncle se iz- gold Vlhdicia pentru ca epiicopul catolic, adus inapoi in Sca- unul shu, prin diploma dela11 Decembre 47l5, sa nu aibh in apropierea lui un alt episcop, cu situatia indoita indoielnich (1716). Preotii iprotopopii romani, multi la numdr, cAntarà rughciuni pentru slintirea cethtii ce se ri- dicA pe ruinele ctitoriei lui 6.

Nilles, pp. 87-8. 2 ibid., p. 403 qi urm. 3 ibid., p. 401. 4 ibid., p. 394i unit. 5 Un intliu episcop catolic, Andrei Illyes, numit in 1696, nu se pu- tuse sustinei; Mártontry fù ales In 1713. ibid., p. 449 §i nota 1. 6 ibid., p. 453.

38 ISTORIA RISERICII ROM ANETTI

Se creä atunci pentru Patachi la Viena o episcopie de Vagaras, care corespundea vechii episcopii calvine din Tara Oltului 1. Pentru Inthia oard Papa intervenì (le-a drept'ul oranduirea Bisericii unite a Romanilur, si, lasand la o parte tot ce fdcuse mai inainte, el Interneiò, la 18 Maiu 1721, o diecezä nouti unitd, desfactita' din cea ardeleand catolich : a Fägärasului singar, dandu-se lui Patachi,episcopul nesc al Impfiratului inca de la 23 Decembre 1715 2, bise rica brancoveneasca a Sf. Nicolae, unde se meza in Augubt 1723, dupa cetirea pe romaneste a diplomeii (lupa un discurs latinesc dela deolog.». Erà siacesta un folos, (jinda., altfel, dupd cererea lui Martonfly, episcopul rornatio-catulic 3, Roma ar fi supus pe Uniti autoritatii acestuia, care pretindea ca episcopul romanesc sa-i fie vicariu, purtand vre-un titiu oriental. Astfel, pentru a doua oara Patada Inlaturà prin prezenta sa o si mai grea loviturd pentru neam. Nuniai ruinta lui, in doi ani cal statù la Viena, impdcd In aceastd privintä Curtea si Curia papala. Autoritatea lui Patachi se intindea asupra tuturor Uni- tilor. Avea mosii date de Impärat, ectitorub)diecesei, pe la Gherla si la Besimbac. Maramurasenii nu voiau sa.-1 recunoasca Irisa, tiind ca urmas allui Iosif Stoica si al lui Serafín de Petrova pe alt ortodox, Dosofteiu ;Banätenii, protopopii, 12 preoti si 40 de sate, izgonira pe pravoslav- nicul Moise, sfintit dela Turci, care luà mitasi venituri nelegale,i cerurä. In loe pe Unitul Petronie, la 1717. Crisenii dela Beius, dusmani aiUnirii, primiau pe Vla- dica sarbesc din Indu sau lenopole, carese asezdin Aradul vecin5. in pärtile apusene ale Banatului, in sfarsit,

a Nilles, p. 418 si urna. 2 Ibid., p. 409 §i urm. 8 Ibid., p. 418. 4 Bid., pp. 445-6. Studiii doc., IV, p. 80-1.

NOUL YLADICI ARDELEAN IOAN PATACHI 39 credinta veche era apäratd de VIddica de Vdrset, exarh al Mitropolitului din Migrad 1. Patachi tinù In coltul lui de tard sinoade pentru vechile pacate de betiii despdrtenii, pentru venituri, pentru impunerea tctichieiD 2 in portul preotilor uniti, fdra chciuld, dar l'Arà comanac, pentru Inlaturarea superstitiilor pägd.ne, de amu- guri sau alte ierbiD ce se mAndncá. la Pasti 3,de llore in ajunul serbdtorilor, ca la Jina, de a.tdrguriDale fetelor de märitat, ca la Manastur, de hramul Maicii Domnului fäcd- toare de minuni ; pentru baterea cu lopetile a celor ce nu vin la bisericd, afarà de imite lucruri carele acuma nu le'm putut da afarà, iard, cänd li va veni vremeaD, se vor da in ;tire*. In Sibiiu, el se bucura de ascultare, si, la ingroparea provincialului iezuit Rudolf Lewenberg, in 1715, protopopii romdni si vreo treizeci de preoti furd de fatd, purtdnd si sicriul pe umeri 5 aici catolicii cdntaui latineste In ziva de Corpus Christi, edad preotii romdni cetiau, in oddjdii, Evanghelia pe limba lor °. La 1716 un preot romAn primise, Cu o cuvantare romdneascd, pe Martonlfy la poarta bisericii catedrale smulse de Guvern din maulle calvinilor, si preotii romdni Ii cantará romd.neste ecteniile. in aceiasi bisericd in aceiasi zi, protopopul romdn fù lasat sä faca slujbd dupd ritul grecesc 7.i la Cluj erau destui uniti, gata sá primeascd legea catolica intreagd, la ale cdrii ceremonii luau parte si ale cdrii daruri le opriserd 8 La Hateg, In 1729, protopopul se invoid sa thIniálceascd din ungure;te instructiile misio- narilor iezuqi 2. Nunaai negustorii greci, din Beiui aiurea,

1 Nilles, pp. 804-6. 2 Camilafca; cf. Nilles, p. 862. 3 Moldovauu, Acte sinodali, II, p. 108 §i urm.; Petru Maior, p. 378 q't urm.; Nilles, p. 465 /ti urm.; Stingite, 1, pp. 127-8. Ibid. 5 Ibid., p. 448. 6 !bid. 7 Ibid., pp. 451-2. Ibid., p. 454. p. 928.

40 ISTORIA BISERICII ROMANOTI se tinurd strans de ortodoxie, ibisericile brancovenesti din Ocna Sibiiului 1, din Poiana Mdruluii Sämbdta-de-sus, pe mosiile lui BrAncoveanu, cea din Porcesti, a lui Mateiu I3a- sarab a, puturd slu,j1 pentru addpostirea ortodoxiei. In 1715, Cu militie dupä dansul, unisionaru1 lui Patachi mee in Ma- ramuräs pentru a vizità provincia, In care stätù opt luni ; VIddica Dosofteiu ar fi frigdduit sä se uneasca si el, dupd moartea arhiepiscopului Terii-Romänesti si asezarea in Mi- grad a unui anou arhiereu de rit grec si unit Cu Biserica RomandT. 4. Apoi al doilea Vladich unit muri, la 29 Octombre st. v. 1727 5, nu numai fard srt-1 planga, dar aproape t'Ara sä-1 stie nimeni. Ardealul aveà atunci patru sute de preotiprotivitici Unirii sau bdnuiti de credintd fatd de ortodoxie,cari nu veniserä sieà binecuvantare sipoucenie» la n'Oras. Cu catva timp inainte de moar tea sa, Patachi insusi o spune5; cdlugäri strtini rätdciau prin tard, ìsätenii, neavand incredere In preotiiuniti,cari spuneau Intaiuoarele canonice» s,i apoi, dupd. intrerupere, Liturghia 7, mergeau &lusa pentru tainei alte nevoi sufletcsti ;in marastiri distruse mai pe urrnd, ca acelea din Stefanca, din Plosca 8, din Feleac, se Ostra ortodoxia neatinsä,i sinoadele episcopului se alcdtuiau din accitivd cinstiti frati protopopi juratii cu alti preoti In teleptin 9, iar primirea hotdrarilor erà. lasatd In seama protopopilor cari lipsiau, si a asoboarelor depline)) din vechile aeparhii)) calvine 1°. Nutnai etreizecip de protopopi dar

1 Studili doc., XIII, p. 139. 2 lbid., p. 152. 3 Nilles, p. 444 si urm. lbid., p. 444. 6 Cf. si ibid., p. 479. 6 lbid., pp. 463-4. 7 Ibid., p. 495. 8 Studii oi doc., XII, pp. 79, 121, 129, etc. 9 Nilles, p. 465i urm. lbid.

NOITL YLADICA ARDELEAN IOAN PATACHI 41 ischlescabid.seisprezece se adunard In 1728 laMa- ,nästur, supt conducerea rectorului iezuit din Clup, pentru ca sà auda cuvAntarea ungureascA a lui Adam Fitter, Ie- zuitul ales episcop In soborul prezidat de episcopul catolic pästrat adirectordupà ce declarase cä nu primeste 2. Ja Mänästur chiar, unde la 1722 popa Ioan seria slavoneste 3, la,ona, la Stilova, Joc, Cluj4,erau protopopi cari luptau Impotriva papistasilor si-si bäteau joc de sinoadele chemate si stärdnite de Iezuiti de alt neam, cari une ori nici mdneste nu stiau. Ei aveau legdturi cu Tara-Româneasca sau cu Maramuräseanul Dosofteiu, l'Amas statornic In ortodoxia lui5,si supt oblAduirea duhovniceascä a cäruia un popil Chirila de Aciva, din varmeghea Sätmariului, prefaced In romäneste, dupá un original slavon, un Anthologhion san Minciu ales pre scurt (170245), addugind aceste ob- servatii caracteristice :«Noi, Rumänii, tcarii simtem lntru aceVia Tinuturi, amestecati printre alte limbi, simtem ca trämbita, de o rdsufld, si nu-i lntäleagem glasul ei ; asià si tocmealele svintilor le audzima Intr'altâ limbâ...,i niciunu folos nu luodmil, iarâ alte limbi au de stiu toatä. Scriptura In limba loru, adecd. cumu-s Sirbii, Rusii, Grecii, iard, dupd aceia, jeluind si ai nostri spre Intälesulti sloveniei, au in- torsu multu (len cartia sloveniascä pre limba noastrd cea rumäniascä, cu lndemnaria milostivului Dumnedzeu, si de acma lncä avem nedeajde sä ni se Inmultascd Scriptura pre limba noastrd» ;el Insemnd eh,In acele zile cdnd se luptà sà ded slujba ortodoxä In româneste, «Ezovitii)), apapistasib) se sträduiau, cum stim si mai de sus, sä surpe aSionul cel dela Räsärittni, pentru dAinuirea cäruia se roagä scriitorula.

Nilles, p. 491. 2Ibid.,p. 487 §i urm. 3Studii 0. doc., XIII, p. 101. 4 Thid., p.196. 5 Nilles, p. 494. 5StI4liiiVidoc., XIII,pp. 435-6.

PARTEA. II-a.

BISERICA ROMÄNEASCA DIN PRINC1PATE LA iNCEPUTUL EPOCEI FANARIOTE.

CAP. I.

Moartea Patriarhului Dosofteiu. Noul Patriarh Hrisant. In acest timp, nu numai Principatul muntean, dar si I3iserica Terii-Romdnesti, chreia politica lui.. erban Canta- cuzino li ddduse drepturi de superioritate asupra Ardea- lului,erau prea slabe pentru ca sd incerce un amestec efectiv si folositor in aceste incurcate imprejurdri ardelene.

La 1707, intre 6 si 7 Februar, murid in Constantinopol, la vrdsta pe seizeci si sese de ani 1, Patriarhul indreptkor al or todoxiei si luptätor pentru dzInsa, Dosofteiu : «mare orrn, serie cronica oficiald a lui BrAncoveanu, «si invästat foarte ; an phstorit turma pravoslaviei ca un vrednic pdstor ; lumind multd. si Bisericii lui IIristos au fost, stiut de monarliii si Domnii mari ;toti ereticiisi cdti erd improtivnici pravos- lavii se temed de el,cd putere mare sitare aved, si la cuvAnt, sila scris ;mare pagubd s'au cunoscut cd s'au facut la norodul pravoslavnic, si rar om in chip si vrednicie se va puteà allá ca eh) 2; (multh nevointd au pus pentru credinta pravoslavnicb, adauge un scolar al Iezui- tilor, Nicolae Costin insusi, «multe cdrti au scos in tipar improtiva ereticilor, cu filosofiaddscdliei lui ;cd era un om prea invdtat si indrdznet la cuvAnt, si nu veghid voia, din dreptate afard, nici a Domn, nici a boier, nici a bogat,

1 Chrys. Papadopulos, o.c., p. 53. 2 Radu Greceanu, p. 166.

46 ISTORIA BISERICII ROMANEgI nici a sdrac : panä.i improtiva Agarenilor de multe ori cu cuvantul s'au pus)) 1. Nepotuli urmasul sdu, Hrisant, tandr cunoscator de multe stiinti si Intelegdtor de multe idei, In materie religioasd, ucenic al dascalor celor mari din Apus, ascultdtor al celui mai mestesugit dintre Grecii uniti, Nicolae Papadopol Comnenul din Padova, care era. corespon- dentullui Brancoveanu pentru lucrurile romane i catolice prin el afld astfel Vodd alegerea lui Clement al XI-lea, si-1 fe- licita 2,- care puna. sperante In sentimen tele lui prielnice catolicismului 3, nu mai reprezintd acelasi lucru ca energicu-i Inaintas, care crease, se poate zice, In *Ole rasdritene o politica ortodoxa militantd.ti gdsim pe noul derosolimi- tearn, adesea Intrebuint itcarvi era numai Mitropolit de Cesara in galcevilei phcile dintre cele (loa'. teri 4; el veni la Bucuresti indath dupä alegerea sa, In Maiu 1707, tocinai cand Atanasie pribegià la Sibiiu si Ion Tara., Vladica sfintit In Moldova, tinea Scaunul Billgradului ea non Mitropolit pravoslavnic. Dar nicio inraurire a lui IIrisant nu se poate des- copen, politica Domnului lnsusi ramaiind neldniurith, din motive de prudenta socotitoare, Intre aCraiul» de rascoala marele Impdrat al Apusului 5.Hrisant, primit ltnpära- teste, se multdmeste asfintl biserica bucuresteand hichi- nata Locurilor Sfinte, Sf. Gheorghe cel Nou, care, In forma pe care i-au dat-o mesterii Brancoveanului; si nu In aceia, schimonosith, care i-a fost impusd in veacul trecut, era un strälucit monument al architecturii muntene ajunse la cea

1 P. 53. Pentru petrecerea lui la Bucureqti in 1702, v. Doc. Cala., p. 141 si uno. 2 Hurmuzaki, IX 1, pp. 366-7, no. DXXII. a Nilles,p.102:el:ilpiu ben affezzlonato all' Uuione di tutti i prelati grecin. Pentru activitatea lui curat literarl§.1 culturall, v. Ist. lit. rom. in secolul al XVIII-lea, tabla. 4 Ist, lit. rom., I, pp. 379-82.. 5 V. prefata laIorga,Operele lui Constantin Cantacuzino, p. xx. Cf. Giurescui Dobrescu, Documente, p. 143 §i un. Pentru venirea lui la Bucureqti, Radu Greceanu, pp. 169 §i urm., 174-5.

NOUL PATRIARH HRISANT 47 mai deplind, mai sigurh iarmonioasd aei dezvoltare 1. Erà Incá la noi la sfaqitul anului,i lud parte la inmormantarea Mitropolitului Teodosie si la asezarea in Scaunul arhipdstoresc a Ivireanului Antira, pe caretalentelesi härnicia sa 11 ridicaserd 'nscurtà vreme asà de sus. Ple- cänd la Ierusalim In cursul anului 1707, el nu pare sd fl venit In terile dela Dundre, unde-1 astepth cardtd domneascd, alaiu cu sunet de clopote, tain imbielvgat, Inchi- ndri de biserici imdnastiri ibasmdli cu galbeni, deck In 17t1, dud campania lai Petru-cel-Mare la Prut si stram- torarea acestuia de Turcii pe cari prea mult ii despretuise, 11 puserd In masura sa joace un rol politic destul de insemnat, ca mijlocitor de taind 2.Mai tärziuel intemeiazd la Sf. Saya din Iasi, pe làngä o scoald greceascä in stare sd steâ aldturi cu Academia din Bucuresti,dela cellalt rnitoc al Sf. Mormant, noua mAnastire, ea chilii multe si frumoase, a Sf. Gheorghe, supt conducerea unui Sevastos Kymenites (1702)i a nepotului sau, Gheorghe Hypomenas din Tra- pezunt,o tipografie bine Inzestrata, cd.re dada in 1715 Li- turghia slavo-romaneascii iArdtarea Credintei ortodoxea lui Ioan Damaschin, in greceste. Hrisant insusi a scris Predici, aparute dupd moartea lui,la Venetia, la 1734, Invdtdturi sau Didahii, dar el (Mil teascurilor din Bucu- resti editia sa, cerutd de Constantin Cantacuzino Stolnicul3, a falsului Curopalat, despre oficiile Curtii bizantine, adausd .cu tratatul despre Taine al lui Gavriil de Filadelfia cu una din omiliile lui Ghenadie Scholarios (1715), apoi, In acelasi an, marea lucrare despre Patriarbii din Ierusalim a unchiului sau Dosofteiu 5. Aici In I3ucuresti se asezase o Cf. stam pa din Radu Greceanu, ed.t. Greceanu, p.154, Cu cele spuse in Iorga, Viafa qj Domnia lui Barbatirbei, ; extras din cAn. Ac. Rom.» pe 1905, pp. 119-20. 2 lst. lit. rom, in secolul al XVIII-lea, I, p. 322 §i 1.11112. 3 Bis. ortodoxei, XIV, p. 423 §.1 urm. 4 V. mai sus. 6 V. lauda lui, de N. Costin §i Axintie Uricariul,in Letopisife, II, pp. 53, 461-3.

48 ISTORIA BISERICII ROMANESTI tipografie greceasch mai bunh deck toate celelalte, In mh- nästirea Tuturor Sfintilor, pe care o InAltase Mitropolitul Antim, mäntuind-o in anul de duph chderea lui Branco- veanu, la '1715 1 Pe child autoritatea teologich superioard a Patriarhului ocrotitor lipsia astfel, Insusi prestigiul Mitropolitului Terii- Romänesti, schdeä prin loviturile ce se dhdura lui Antim

CAP. II.

Cdderea Mitropolitului Antim.

Ca Ivirean mhcar, Antim trebuià sä aibä oarecare simpatii pentru Rusia ortodox.ä. a Tarului Petra, care proclamà gindul, ce are, de a scoate din robie pe crestinii din Rhsh- rit si a Intemeià din nou Impärkia pravoslavnica la Tari- grad. Oricat ar li laudat pe Iezuiti cand ii dadeau plhcuta reprezentatii de teatru 2. Tarul, care InIhturase pe Patriarh si se facuse insusi, Impotriva orichror canoane, cap al llisericii muschlesti, erà aimphratul crestinD, cel adevhrati neatins de erezie. Legkurile cu NIoldova., pornite pe vremea lui Va- sile Lupui Mateiu liasarabi urmate supt Domnii ce ve- nith Indath dui-A dansii, nu furá cu totul rapte nici duph anii turburhrilor, in cursul Domniilor dela Turci, care veniau la ränd. Supt Antonie-Vodd din Popesti, negu tori museali veniau pe la noi, aduchnd cu ei, de sigur, ialt- cevá dccat mhrfuri, si cu dänsii se luau la drum, spre orasul de Scaun al dephrtatului Tar, chlughri doritori de milit 3. Li sfaritul anului 1673, pribegii Domni Constantin Ser- ban si Stefan Petriceicu, cari furä goniti In curänd de Turd

1 hzscriptii, I, p. 280 si urm. 2 Cf. Nilles, pp.385-6. 3 Memoriile lui Radu Popescu, in Mag. ist., V, p. 103.

CIDEREA MITROPOLITULUI ANTIM 49

asezati de Poloni, cu mica lor oaste, la Rascov, ldnga Nistru 1, se inchinau, printeun calugär dela Sf. Munte, Taru- lui Alexie, care li rdspunded cu fagaduieli mari, la 10 Mart 1674, atunci cand treckoarea lor Domnie dela crestini se in- cheiase acum2.erban Cantacuzino, urmarind visurile lui de marire, ajunse la Incheierea unui tratat formal cu Tarul, la 28 Decembre 1688, prin arhimandritul Isaia dela Sf. Pavel, alt Atonit, care duced la Moscova ceasornice de aur ;dar acum, cand tratatul sosi, acel care-1 ceruse nu se va mai alld printre cei vii 3. Ispravile noi ale Rusilor, luarea de dAnsii a cetätii Azovului, unde fù asezat ca Mitropolit fugarul Do- softeiu al Sucevei, trezisera un rAsunet de simpatie si respect la noi 4..5i pe vremea BrAncoveanului, veniau negustori obisnuiti dela (Moscul Imparatub), cu vesti inadins exagerate, despre ostile, tunurile, coräbii,le, ce are pregatite pentruca, atunci cdnd va gasi cu cale, sh gporneasch. pe Mare la Tarigrafh. Ìn razboaiele lui se luptau si o seama de tineri moldoveni si munteni, cari nu gäsiau de lucru cu armele ama la ei 8 Brdncoveanu puned sa i se thlrnaceasch din nemteste prezicerea lui Acxtelmeier, despre viitorul lui Petru si al Rusilor sài, carora alinparatul Imparatilor, Dom- nul le-a fagaduil domnia Rasäritului 8L Una din tipariturile muntene, qinvatätura dogmatich» dela 1703, iesi inteo editie pentru Rusia imparateasca, purtdnd o dedicatie catre Tar 7' Ba ciliar, un negustor grec duse scrisori ale Dom- nului catre puternicul stäpdnitor din Moscova 8 Cdnd, duph o lndelungata asteptare, Petru pornl Impotriva Turcilor, la 1711, eintreband departe esta Tarigradub,i Brdncoveanu Studii fi doc., IX, pp, 159, 168. 2 StUrd2a, Actc fi doc., I,p. 9 qi urm. 3 Ibid., p. 12i urm. 4 Magazinul istoric, V, pp. 453-4. 5 Cr. Iorga, Doc. Callimachi, I, p. xxv gi urm. 6 An. Ac. Rom., XX, p. 25i urm. Bibl. Rom., I,p. 451. 8 Operele lui Constantin Cantacuzino, pp. xvi-vn; Documente privitoare la Constantin-Vodci Brancoveanu, p. 3ì unn.

50 ISTORIA BISERICII ROIIANqTI se asezd In tabära dela Urlati, pánd ce se vor lamuri imprejurdrile rrizboiului 1, Antim vorbi pentru acea unire cu crestinii pe care Domnul Moldovei, un erudit nepractic si un tändr idealist,o sávársise fard sä cugete prea mult la urmäri. Rázboiul insd se mántul in pagaba crestinilor si a celor ce puseserd sperante in ei.

La inceputul anului 1712, in ziva de 13 Ianuar, de Nisa, dela mándstirea Dionisatului din Atos, se infritisd la Mitropolit, care nu erd un dusman al Grecilor, pentru a-i cere aparetisisD, amenintAnd, din partea Domnului, care si apucase a frigAdul Mitropolia acestui strdin, cä altfel «va scrie la Tarigrad sd-1i cateriseascd». «Doudzecii patru de capete de pArät.i se drtdurd in mänd, si e pacat ca nu ne s'au pdstrat tot asá ca iaprtrarea lui Antim :s'in] insa cd i se imputd gospodaria de la Snagov, de unde fusese scos duprt septe ani de muna., datoriile ce apasau Mitro- polia, lipsa a septe pungi de bani, din care se gira trei, calitatea lui de strain. Cererea, atät de jignitoare, incälcd si dreptul Mitropolitului de a fi judecat, nu la Constanti- nopol, de Patriarh si de soborul lui, ci In tard, episcopii locali si de oaspetii ce se atlau la noi. Antim merse la Curte, vorbind de-a dreptul Doninului, ii infatisrt in scris desvinovatirea, pentru a se sti de urtnasi cä el nu se sim- titl gresit cu nimica, dar adaose cä e gata a face vela .116- riei Sale plecAnd din Scaun, fará insd a thi formal o «pa- retisisv, pe care o crede rusinoasa.in mentoriul sau, el arath ch datoare e toata lumea si tara Insäsi, prin Domnul ei, ha chiar cu peste 200 de pungi, in asa de grelele «in- tdmpläri alevremiii. ;cat priveste neatnul lui strrtin, «In Hristos sAntem toti una :si apoi n'ain fost numai eu epis- copsi Mitropolit strdin in Tara-Románeaseá, ci au fost altii multi, precum sà vdd in condice si precum se po- liticiaste In toatd Biserica, precum au stAtutialti Domni

Cronica lui Radu Popescu, in Mag. ist., IV, p. 23.

CADERA MITftOPOLITVLII ANTIM 51 de tard s;i streini, ca si In toath lumea, cd. Dumnezeu au Incut lumea slobo la pentru toti». Ildspuns care dovedeste ek de mult scdzusein13iserica noastrd, pe acele timpuri de impeotritare cu tot felul de elemente straine a vietli pu- Hice, simtul Iegäturii firesti si neapdrate l'Are neam si al- cOluirea, conducerea bisericeascd. De alminterea, Antim pu- bese versuri grecesti de-asupra usii de intrare dela manasti:.ea sa, a Tuturor Slintilor, asezase fdra Indoiala un egumen grec in chilii si, prin «testamentub lui al doilea, din Iulie 1715,el credeà cä vor fiacolo (load tipogralii au,na greceasca si alta eoincineesea» 1. Dupa dou'd sdptdmAni, Antim venia din nou la l'oda, cu hunuriri asupra banilor ce i se puneau In sarcina, qu fa- i4aduiala ea-i va gds1i cu declaratia ca o acaterisire» a sa nu poatP fi deck «batjoeurd Beseariceilui Dumnezeu t-;fintelor Taine. BrAncoveanu se Mil sa duca 011a la capat Jupta impotriva Mitropolitului sdu, care rdmase astfel In Siaun panrt la sinrsitul acestei strdlucite Domnii2.

Domnul iertase; Mitropolitul nu se ardth tot asa de nobil: el lud parte la Intelegerile dintre Cantacuzini si phrtenitorii lor, cari voiau sá rdpuie pe Constantin-Vodo 3; a fost de intá si la sfatul din 1711, pentru alegerea unui nou sta- p:Initor, si el slinti pe Sjefan-Voclä, tiul Ini Constantin Can- tacuzino Stolnicul, pentra Domnia cdruia se luptd de multd vreme partidul de opositie. Pe cAnd Patriarhul Hrisant se st:Aduià sa scape viola lui Brancoveanu si a neamului sd.u, Antim nu l'ad,' nicio Incercare pentru aceasta, dovedind ed ave& mai multe insusiri deck inimä si cd era

Didacitii, p. xvitt 4i urno. ;cf. Dinulescu, Antiin Ivireanul, in oÇan- /lela» pe 1886, p. 74j urm.; Biserica ortodoxa, IX, p. 63 qi urm.; Su- plitnentul Condicii 2 DenrinovAtirea se aild la cap5tul Did«halor lui Antim ;v. mai departe. 3 V. Memoriite lui Radu Popescu, in Mall. ist., V, p. 177;cf.Cro- llica aceloia§i, ibid., IV, p. 27-8.

52 ISTORIA BISERICII ROMANESTI mai bun meter i luptätor politic deck arhiereui episcop crestin.

Si Cantacuzinul murl, impreunä cu tathli unchiul sdui autorii mdririi sinenorociriilui, de moarte silnied din mdna Turcilor, la 1716. in loc, veni Grecul Nicolae Ma- vrocordat, dar un Grec credincios Turcilori hotdrAt sä, pästreze pentu dAnsii Principatul muntean, In rdzboiul care se deschisese cu Germanii. De si acestia aveau scris pe steagul lor catolicismuli tdrau dupd dânsii harnica militie neagrd. a (cEzovitilorl, Antim, care nu se puted despärti de partidul acrestinl al Cantacuzinilor, lucrd pentru a da Bu- curestii In mkia catanelor. Gaud Vodd cel nou fugl, la 18 August, pAndi la Cdlugdreni, de frica acestora, cari se zvonid sh se apropie, Mitropolitul trebul sh-1 intovardseascd. La acest conac el ar fi arAtat 8crisori, dela inlocuitorul sdu, cä Nemtii au si intrat In Bucuresti, cu beizade6. Iordachi, lui Serban-VodA. Domnul trecù atunci la Giurgiu, iar Antim, fArä càpdta voie dela Mavrocordat, se intoarse Inapoi la Scaunul de Domnie si Incercd o actiune impotriva... Grecilor, ea aceia pe care o Meuse Inaintasul sdu Teodosie 1 ;fostul predicator al Curtii supt Brkicoveanu, Grecul italian loan Abrami, care däduse vestile cele false, erd si el In complot, Oricum, IndreptAtirea pe care Antim o aduse, ed n'ar puted, srt lase färd pastor turma sa, nu poate fi aruncatd ea zd- darnicb.: in lipsa Domnului, dupà cea mai veche datink Mitropolitul aved puterea si räspunderea, si, dacä Inaintea crestinilor navälitori nu puted sá iasä. Domnul Turcilor, erà dator sä. se Infdtiseze, cu scutul crucii, pentru el, pentru locuitori sitared., arhiereul luiIIristos.StrAngerea unui numär de boieri,--mazilb, cum spune cronicarul pdtimas al Curtii sau ba, Wed parte iardsi din datoriile lui, chci numai cu un Sfat de boieri VIddica puted sä. cArmuiascä.2..

I V. 1st. lit. rom., I, pp. 189-00. 3 Mag. ist., IV, p. 48 §i urm.

CIDEREA MITROPOLITULIII ANTIM 53

Cand Mavrocordat, care chemase pe Tatari, se intoarse in fruntea Turcilor Pasei din Giurgiui tai6 la fantana lui Badu-Vodd, spre uimirea tuturora, pe boierul Brezoianu veni pentru Antim ceasul greu al rdspunderilor (August 1716).Iaräsi i se va 11 pretins demisia, si o va fi refuzat iardsi, cu aceiasi statornicie. Atunci se cerit, cum amenity- lase Brancoveanu, judecata Patriarhului, cdruia Domnul grec trebuià sä lie si mai mult aplecat a-i da acest drept necanonic. De acolo, dela Cosma al III-lea, o trechtoare figurä de inghduit al Turcilor, venirrt iute egramatele)) care declarau pe Antim acriminalD,i chiar evräjitorD, Mean- du-i-se deci procesul pe altd bazd cleat a purtdrii lui politice. Nu numai eä erà ecaterisib, dar, liisandu-i-se cafitatea Lie calugar, i se hotdria, dela Poartd, si locul de pocäintd, Ja Muntele Sinai, unde peste putin fa surgunit si Patriarhul mazil Ieremia 2.FA datin seama unor Turci de cari Mavrocordat putea fi sigur,i, multdmitä acestora, el nu ajunse niciodatd la noul sälas ce i se pregáltise :se spune cal 1-ar fi lnecat In apele Tungei, In Tracia, si fostul medic al lui Brancoveanu, nepotul lui Abrami, care fusese in- temnitat si el, Vanderbech, scrie cà Nicolae-Vodd «nu s'a ingrozit mat-1.A manile sacrilege cu sängeleD Mitropo- litului prigonit de clansul 3. Acestea toate se petrecurd intre ,A.ugust si Novembre, cand catanele prinserd In Bucuresti, unde se credea asa de sigur in paza Turcilor cu tunuri, pe Mavrocordat. In 1717, urmasul lui Antim, care nu era altul deck Mitrofan, ii lud In cercetare gestiuneai, pentru datorli, sechestrà averea mänästirii Tuturor Sfintilor 4,In care, tocmai In August 1716, fdrd niciun rand din partea

Cf. Ilurmuzaki, VI, pp. 160-1, no. Lxxxix ;Vanderbech, in Engel, Gescia. der Walachey, II, p. 12 ;Del Chiaro.Cf. Bis. ortodoxd, XV, pp. 388-9, 395 §i urm. 2 Mag. ist., IV, p. 148. L. c. Cf. Didahate, Prefata, p. xvii; Cipariu, Actei fragmente, p. p26; Condica Slant& p. 111 s't urm.; Cron. lui Radu Popescu, p. 51. 4 Bis. ort., XV, p. 397 §i urm.

54 ISTORIA BISERICII ROMANETI

Mitropolitului, se tipdrise eIstoria Sacrd.» a lui Alexandru Mavrocordat Exaporitul, tatäl Domnului. Afará de o instiintare Cu privirelaatril, o singurä publicatie straina mai iesì acolo, dupd intoarcerea lui Nicolae Mavrocordat din surgunul sdu la Sibila,cartea scrish Inacele luni de°diluiäsilithsi de studiiimpuse, cunoscutulsau De officiis grecesc, operd a unui cdrturar inspiritul Re- nasterii, fard niciun element mai pronuntat de religiozitate, Cu alát mai putin de ortodoxie.

Antim n'afost,afara de frumoasele lui Didahii, rc- manesti, fdcute dupd modelul Didabillor lui lirisant No- taras, un scriitor, deì 1111/Atase romaneste foarte bine In cursul anilor petrec4i In tard. Aceste cuvantdri de rnus- trare si sfdtuire sant pline de o elocventä energica si si- gura 1. Dar mai ales siaceasta intereseazd din punctul nostru de vedere ele aratä hotärarea Mitropolitultii de a curatIo o Bisericd decd.zuta ca moravuri. Pornind (lela In- credintarea lui cd. «are treabil cu toti oamenii cati sant In. Tara-Romaneascd, dela mic ptind lamare,si pana la un copil de tat5., afard din pdgani si din ceia ce nu sant o leage Cu noi», cà «de gdtul sau spanzura sufletele credinciosilor», el tine de räu pe boierii deprinsi a batjocuri felurile pe care sdnt siliti a le manca. In posturi, «verzeler legumile», cari nu sufär apà, ci se mangaie de Infranarea dela frupt prin abragh, beare, serbet, mied» ; pe ferneile Cu gfleacuri dracesti» pe obraz i cu hiele grdmarla pe dege - tele care nu mai stiu inunci, pe crestiniicari suduie, ca de o vitejie, «de leage, de cruce, de cuminicatura, de morti, de comandare, de lumanare, de suflet, de mormant, de colivä, de prescuri, de ispovedanie, de botez, de cununie si de toate tainele Stiatei Bisericip, pe credinciosii cari intra prin biserici «de-si face cu ochiul unul altaia mai rau decdt pe la carciume», pe toti cei ce nu Inchid pravdliile si nu

Cf. ist. W. rom., I, p. 430i unn.

LEC-Un-111LE BISERICIT MUNTENE CU CONSTANTENOPOLUL 55 se opresc de a cumpärà, hesidela negustorii turci,In zilele de präznuire si in Dumineci 1. Spre a face dia preoti ceia ce In adevär trebue sä fie, pentru cinstea lori pentru folosul societätii crestine, el tipirì pentru dansii la 1710, doi ani dupä ce se sul In Scaun, o «invätäturä bisericeasca.», pe care fiecare dintre ei trebuie sä o aibá. In manh, urmandu-i poruncile sub pedeapsrt ar- hiereasc4 a. Apoi, la 1711, in cel d'antaiu an al Domniei lui §tefan Cantacuzino, el impartia intot cuprinsul Terii- Rornanesti «Capete de poruncrt», pentru a vesa preotilor ea stapanitorul cel nou i-a scutit de once fel de dare «de randu Cu tara» -ramaind, fireste, darea lor preoteasca deo- sebitrt, asa cum o asezase i Grigore (Mica, cu patruzeci de ani inurtna, printr'o Invoialä deosebita, o rupia. Cu acest prilej, el, Mitropolitul, invatrt pe pästorii satelor a face testamente, fume, a serie foi de zestre cum trebuie, a se feri sa cunune pe cei fugitj de pe aiurea, cari ii au poate solide pe acolo, a nu arunca in roble pe nimeni prin ingaduirea de casätorii intre Romani si Tigani, adrtugind si hotararea sa In ceia ce priveste pe «Rumanii scapati (liii rumanie», eari vreau sti se preoteascft 3.

CAP. HL Legdturile Bisericii muntene cu Constantinopolul la fnceputul erei fanariote. O alta Insemnatate mai are Insä pästoria lui Antim, Inceplud dela incercarea de izgonire din 1712 panrt la tragedia din 1716. De acum lnainte legatura dintre Mitropolia Terii-Románesti Patriarhia constantinopolitaná se face si mai stransh : de I n'id., pp. 430-2. Didaltiile aufosttipitriteintaiu de Melhisedec (1886), apoi de C. Erhiceanu (1888). 2 Bibl. Rom., I, p. 481, no. 158. 8 Un exemplar in Ribl. Ac. Rotn.: cf. Bibl. Ro»)..1, pp. 492-3, no. 108

56 ISTORIA BISERICII ROMANESTI

la Constantinopol li vine mdrirea Mitropolituluii prin Cons- tantinopolelisi poate pierde cärja, libertatea, viata. Asä trebuiau sä judece mai ales Domnii noi, tarigrddeni, cari, Cu Nicolae Mavrocordat, incep a domni dela '1716 lnaintel In Bucuresti. In timpul petrecerii sale la Sibiiu, Nicolae-Vodd, ca un om Invdtat, bine crescut si, mai ales, ca un om interesat politiceste, avù legálturi de prietenie cu Iezuitii din acest nou centru catolic ; dacà n'avena nicio urmd despre daruri ce ar fi fdcut, ori ajutoare ce ar fi dat, bisericii romänesti din acest oras, sau capelei comunitdtii grecesti, In cave slujba se faceä pe limba sa 1, In schimb ni s'au pdstrat scrisorile sale latinesti cdtre un Pater Bardia, vicariu al Romänilor uniti, cdtre un Pater Miel", cdrora le trimeteä, pe längd vinuri bune din tara unde se intorsese,i cdrti tipdrite sau serse chiar de dänsul, ca Exaporitului ori acel De officiis al lntelepciunii ieruditiei sale proprii 3. Fiul sdu Constantin se gändi sä dea Iezuitului Peterffy, recomandat pentru aceasta de colegiisài,Barcina de a serie latineste, pe intelesul Europei,i in cá.t mai multe volume, istoria Principatului muntean 4. CAlduzit de Nicolae Ruset, care se M'ea catolicsi ajunse comitele Rosetti, locuind In Ardeal ca pribeag, apoi martirul comite Nicolae de Rosetti, care trdià la Bucuresti supt aripa ocrotitoare a episcopului de Nicopole, Anton Becich 6, un misionar episcop väzù Bu- curestii In1745 iaflä gändul lui Constantin-Vodä de a ddruiterii un Colegia iezuit, cu invátatura de o potrivd In latinestesi romäneste 6; el cdutà preceptori iezuiti §i doc., XII, p. y §*1 urm. 2 Nilles, pp. 401, 1009 §.1 tvm. 3 lbid. 4 lbid., pp. 4024-5; cf. Iorga, Haruntivuri enlose in Ungalia, Pesta, 1904, pp. 58-60. 6 ht. lit. rom., I, pp. 197-8.

Arch. soc. ,;4i.lit. din Lqi, V, pp. 549-50; in acelea§i notite din Archiva Propagandei, §tiri despre sentimentele prielnice catolicilor pe care le avea Constantin Cantacuzino Stolnicul.

LEGATCRILE BISERICII MUNTENE CU CONSTANTINOPOLUL 57 pentru beizadelele sale. Vdrul lui Vodä, Grigore Ghic,a, trimese la Roma pe fiul unui boier al sriu, de neatn francez, Gheorghe Millo, la Roma, in Colegiul Propagandei 1

De fapt Insd, acesti Greci erau cei mai buni ortodocsi ce se pot inchipul. In a doua Domnie a lui Nicolae Mavro- cordat petrec in tard. bdtranul Atanasie de Antiohia, care se si stânge aici 2si episcopul de Betleem, care std la Sf. Gheorghe ca administrator al mosiilor sicelorlalte averi ale Sf. Mormânt 3.Afarä de clridirile sale, despre care va fivorba indatä. mänästirea Vdcrtrestilor,uncle setin astdzi hotii, o gäti pentru scopuri de binefacere :estreinii sh-i priimeascd, pre goli Imbrace, Ildmanzii sä-i sature, bolnavii sd-i caute, pre cei din temnite s5.-1 cerceteze cu panä va sta. mändstireaD 4, el cheltui larg, totdeauna, pentru primirea oaspetilor dintre arhiereii Rdsdritului, .cari veniau sd-1 vadd. Mult timp asteptat, Patriarhul Hrisant Bog la Bucuresti In luna lui Septembre din anul17'27. La Väcdresti IIasteptau, In casele domnesti, beizadelele Constantin si Iancu ; a doua zi, la 14 Septembre, Mitropo- litul Daniil Ii ieì inainte, cu tot clerul sdu ;la Curte, in ziva de 15, Domnul se cobori OM in pridvor pentru a-1 intampina. Dupä. ce stdtii mai multe luni Inchiliile dela Sf. Gheorghe, dupd ce sluji la cununia lui Constantin-Voda, dupä ce-si Meni ctildtoria in Moldova, la plecarea spre locurile lui räsdritene, Nicolae Mavrocordat petrecit pana la scäri pe oaspetele de cinste, Incdrcat de mila boierilor b. Patriarhul cel nou de Antiohia, Silivestru, pictorul, predicatorul, se allá la 1749 In Bucuresti, unde pentru el se .clddi frumoasa bisericutd a Sf.Spiridon, a cdrii pisanie

Ibid , pp. 550-1. 2 Cron. lui Radu Popescu, 1.c., pp. 135-6. Ibid. lbid., p. 149. 5 Ibid., pp. 429-30, 452 si urm.: 171-0.

58 ISTORIA BISERICII ROMiNESTI

se memtuie Cu ränduri arabice1;InIasiela tirara antimisesio Liturghie greco-araba 2. loan Mavrocordat, frateleluiConstantin,fostul«beizaded. Iancu»,iGri- gore Ghica aII ocrotirä siei.Patriarhul Mateiu de Ale- xandria stdtù si el o bucatd de vreme intre Romani 4, al chror Domn, Constantin-Vodd, Iicdstigase Patriarhia, fa- cându-se chiar In Bucuresti, la 1746, ceremoniile «mutdriiD (lelaMitropoliaLibiei laScaunul patriarhal 5.Vestitul erudit Chesarie, In mirenie C:onstantin,Daponte, predicatorul Mavridakis, Mauroides,i;i. allä rostul la Curtile Mavro- cordatilor si la a lui Grigore Ghica 6.

Mitropolitii din acest timp ai Terii-Romdnesti sAnt priviti de Domnii constintinopolitani cam aà cum impdratii de odinioard ai Rdstiritului priviau pe Patriarhii lor. Toga cinstea la toate prilejurile, Intdiul loe In Sfat, ìntâiul loc la ceremonii, intâiul loc In adunarile de obste pentru luarea socotelelor sau Inläturarea cu Western a obiceiurilor rele7. Temnita, sabia ucigasului, pe care «Fanariotii» Indräznesc a le Intrebuintà t'ata de boieri, nu sd.nt pentruei.Dar sAnt numiti de Domn, dupd o simpla forma de alegere, si ei stiu bine cd prin Patriarh Domnul Ii poate inlaturà In once clipä. Once arnestec In afacerile politice le e oprit : acum nu se vor mai veded Mitropoliti si episcopi de partid mergdnd In fruntea gloatelor ridicate Impotriva Domnului strdin, care stricd datinelei despoaie ldcasurile slinte. Ar- hiereul e strAns legat de rostul lui bisericesc, si, dach vrea sti treac.d" peste lndatoririle lui de ierarh, literatura reli-

inscrip(ii, I, pp. 267-8. 2 Erbiceanu, Cron. greci, p. 403. 3Scrisoare aPatriarhului catre dAnsul, Papadopulos Kerameus, 'Isp. 116X., I, pp. 212, 247. 4 Cron. greci, p. 401. 5 CondicaSfanta. '1st. lit. ron., tabla. 7 V. §.1 Cronica lui Radu Popescu, pp. 140-1.

GRECI tROMINI IN CLERUL MUNTEAN 59 gioasa, tiparul de cärti pentru bisericii credinciosi ii dau o indeletnicire. Usile cämärilor siale chiliilor s'au inchis asupra clerului de toatetreptele, care nu mai are aceiasi voie de a se amestecä. In lame pentru ca s'o Inväluiascii si s'otulbure. Cat despre grijaortodoxieiIn genere,cal despre vechile legäturi glorioasei folositoare cu alti Ro- mani, din tara Imparatului vecin, de acelea nici nu poate lì vorba intr'un timp can(' Voevozii nostri se simt prea (moral" primind scrisoarea generaluluidin Ardeal, care chibmieste cu scumpätate si titlurile pe care le da acestor veci ni.

CAP. IV.

Grecii Romani in clerul muntean de dupa Antim. Ilia- nastiri grece§ti in Principatul Terii-Romane0. "Mitrofan de Nisa a fost un Mitropolit färä nicio si a cArui arhipästorie a trecut cu totul fara urmä 1. Ilmostenì la1720 2 un Daniil, Român dela Aninoasa, care a dat Bucurestilor biserica Vergului3si a Tuturor Slintilor, pe päretiicäreia se vede chipul säu 4.Avii ca urma;, doi ani dupä moartea lui Nicolae-Vodà, la 1732, pe un t;tefan, care nu e Grecul ce fusese egumen la biserica bucuresteana zisä. «Arhimandritub 5,ci un ucenic roman al lui Teodosie, langä care si-a atlat, In 1738a murit la

23 Septembre locul de odihnä. : fù eclesiarh al Mi.

Corespondenta lui lIrisant, mai ales cu privire la Antim. in Bis. ortodoxa, XV, pp. 778-80, 782. 2 Condica sfania, p. 119; Biserica ortodoxa, XIV, p. 70. 3 Inserip(ii, I, p. 326. 4 Bid., 1, pp. 279-80, no. xv[. 6 Doc. Cant., p. 131 §i urm., no. Lx. Inscriptii, I,p. 240.

60 ISTORIA BISERICII ROMANESTI tropoliei supt acestai apoi, dela 1720, episcop al Buzäului, In locul lui Daniil :luase Scaunul metropolitanfä.ra a trece pe la Rämnic, caci Oltenia se gisiä atunci in stäpà- Eirea Germanilor 1. Numai acum un Grec, din Creta, Neolit Kretikos, care purtase titlul Mirelor din Asia si capatase, crescAnd fiii lui Constantin Mavrocordat, drepturi la luarea- amintei recunostinta. Domnului, urca scarile tronului Mi- tropolitilor Ungrovlahiei 2, pe care era sä-1 tie Orla' ce alt Grec, Filaret, Ii urma In 1754. La Buzan, Misail (4732-41), fost dichiu la Thrgoviste, aratä s'afi fost Romän, iar Me- todie (1741-8), pänä la alegere eclesiarh al lui Neofit, Filaret insusi, care stätuse ca egumen la manästirea cu calugari greci a Sfintei Ecaterine din Bucuresti, se tin de acestalalt neam 3. Cum se vede, pAna pe la jumatatea veacului Scaunele arhieresti ramän ale calugarilor de tara, si la Rämnic, precum se va arata in alt capitol, datina dreaptai huna se pastreazä inca si mai mult timp. Totusi un foarte mare mimar de manastiri se aflau acum in atärnare de Locurile rasäritene. De Sf. Mormânt, deci de Patriarhia Ierusali- mului atärnau : Sf. Gheorghe Nou, ctitoria Brancoveanului, Cu patru metoase ale sale, dintre care unul erà Stelea din Tärgoviste ;Vacarestii, dati de ctitorullor, Nicolae vrocordat, cu dota metoase, dintre care unul mänästirea Barbu din partile Buzäului, facutä., cai Tärsorul cel nou 4, cdinti a bunuluii crestinul Io Antonie-Voda Vistierie) 5; Caluiul Buzestilor, al lui Petru Cercel si al lui Mihai Vi- teazul, cu schitul sau Tintarenii din Dolj ;Sf. Saya din Bucuresti, acuma darâmata ;biserica fama In Bucuresti

1 Cf. Lesviodax, pp. 441-2; Condica Sfantii, no. XLIII. 2 lbid., p. 405; Erbiceanu, Cron. greci, p. 113; cf. ht, lit. rom. in secolul al XV111-lea, I, p. 514i urm. 3 Lesviodax, p. 442. 4 hiscripfii, II, pp. 4-5. 6 lbid., I, p. 67, no. xxxr.

GRECIII ROMANII ÍN CLERUL MUNTEAN 61

de aliatul lui Mihai-Voda, Stefan Räzvan, Biserica Räz va- nului, care s'a impartásit de aceiasi soartá ;Platárestii lui Matei Basarab, schiturile Negoiestii Gruiul, din Ilfov ; Comana lui Radu-Voda Serban si a Cantacuzinilor, ne- potii lui de tlica t.Muntele Sinai avea : bogatii Märgineni ai lui Draghici cel batráni ai lui Constantin Cantacuzino Postelnicul, Impreuna cu mitocul sau, Verbila, schit din al XVI-lea veac ; Antim, arhimandritul Sinaii, fäcù, la 1742, din non biserica, ce se aflà. In ruine dupa un cutremur 2; liiserica din Rämnicul-Sarat, claditá de Stefan-cel-Mare, cu un schit,si,de mai multa vreme, din a doua jumatate a veacului al XVII-lea macar, manastirea bucures- teard a Sf. Ecaterina. La Scaunul Alexandriei erá. Inchinatä biserica mai nota a Zlatarilor din Bucurestii, In tara, manästirile Segarcea, Stanestii, cal:átate inca din zilele lui Chiril Lukaris,i schitul valcean Arhanghelul. A Patriar- hului Antiohiei era numai bisericuta Sf. Spiridon din Bu- curesti, de care a fost vorba chiar acum. Shrindarul din acelasioras,biserica lui Mateiu-Voda, cu schitul ilfovean Balamucii si mkástirea Mislea, a lui Radu Paisie, se tineau de manastirea greceascä. Sf. Pa' rintidin Ianina. Mdriás- tirea slavona de acolo,Jita, avea bisericaSf. loan din Bucuresti ; mänastirea Katzikia, tot a Grecilor, schitul De- dulestii, In judetul Rátnnicu-Sárat ;manästirea Velas, a treia greceasch, schiturile Bäbeni si Cordesti (Rämnicul- Särat).Bisericuta Intemeiata In Bucuresti de Mitropolitul titular de Stauropolis, Ioanichie din Ostanita, la 1724, a fost Inchinata de dänsul inanästirii Gura din eparhia Po- gonianei, de unde Insusi Isi trägeä. obärsia 3,i schitul mus- celean, Valea, avänd, de bunà seama acelasi ctitor, cäpata aceiasi stapani ; o altä mandstire din aceiasi eparhie avea

I De aici vine aflarea acolo a unui patrahir al egumenului de Va- clre§ti din 4781; ibid., p. 87. 2 Ibid., p. 93. Ibid., p. 358, no. f..Xxx.

62 ISTORIA BISERICII ROMANESTI schitul Bradul din Buzdu, o a treia, IIanul Grecilor. Gor- gota din DAmbovita, Butoiul iBucovätul, se tineau Inca mai de mult de mänästirile de pe stáncä. ale Tesaliei, Me- teora. Nucetul era al Intindstirii Duscu dela Tricala 1. 5i mai bine impártit era in sfársit Atosul, cu stravechile si vestitele sale mänästiri, cace adäpostiserä ea «pro tos» pe cel de-al doilea Mitropolit al Terii-Románesti, Grecul Hariton ; Cotrocenii, ca mándstirea Valeni-de-Muntei dota schituri, erau ai obgii Intregi ; Rada-Val:A din Bucuresti, Stelea, din acelasi oras, si Tutana argevanä a Jai Mihnea-Voda erau ale Ivirului ; a Simopetrei, impreunili cu schiturile Izvoranu,alMitropolitului Luca, siBesteleiu, din Arges ;Sf. Apostoli sau Arhimandritul din .Bucuresti se tinca de Stavronichita ;Slobozia lui Ienachi,ctitorie a lui Mateiu-Voclà,i schitul praliovean Apostolachi ajunsesera ale Dochiariului ; Cäscioarele din Vlasca, frumos schit din veacul al X alea, cu pietre de mormánt ale celor ctitori, recunostea superioritatea Pantocratorului ;Plum- buita,reparata de Mateiu Basarah, trimeted prisosul la XeropotamClocociovuli Slatina, din Olt, le al/ea C:otlu- muzul; Jitia din Dolj platià la Sf. Pavel ;schitul doljean Roaba la Xenofont ;cel dela Baia-de-Aramd la Chilandariu ; Hotaranii din Romanati la Dionisiu, iar schitul din dealul Spirii,clädit de «Spiridondoftorul», mort la 1705 2,la Moni Grigoriu 3. iSlobode» rämdseserd Insa destule mánastiri, de care, cu toatä fajina lor cea rea, aFanariotii»,cari, ca sträini, trebuiau sá. tie In seamä multe, nu cutezau a se atinge ;ra- mäseserä destule mänästiri mai mici, care nu au deocam- datä o Insemnátate pentru viata culturaläsireligioasi, Intre ele si Ostrovul, a lui Neagoe-Vodii, Vifordta, refacuta de Radu Mihnea si de curánd dreasä, márithi impodobità

1 CEi Studiii doc., III, pp. 85-6. 2 Inscripiii, I, p. 336. 3 ArAtarea dependentei, dupl Lesviodax, p. 460 §i urm.

GRECIT I ROMANII IN CLERUL MUNTRAN 63

Cu chilii de BrAncoveanu 1, Cáldárusanii lui Matei Basarab, mandstirile oltene dinteun Lemn, Surpatele, Manual: cea d'inthiu, a lui Mateiu-Vodá, dreasa de .5tefan Cantacuzino, care e ctitori la Sf. Apostoli din Bucuresti 2; cea de-a doua, fácutá de iznoavii prin evlavia darnic5. a Doarnnei lui Cons- tantin Brancoveanu, Marica 3, ziditoarea la Bucuresti a bisericii Dintr'o zi, Muga biserica Ienii, a fratelui ei, Paná. Ne- goiescu 4; cea de-a treia, ctitorie a lui Ilrâncoveanu care gAsise in loc o Nata biiericutä de lemn 5. Pentru mai multh siguranta cnimeni nu se va atinge de ele, unii ctitorii Domni luaserd dela un titnp másura de a face din mänästiri, chiar din cele mai vechi, mai mari si mai bogate, metoase ale Mitropoliei iepiscopiilor :de Scaunul Targovistii se tineii un mare numar din mánás- tirite si schiturile Dámbovitei si Prahovei, ca Zamtira, zidita de váduva lui Manu Apostolu 6, agentul de negot si de afaceri al lui Brâncoveanu. Episcopul Ra.mnicului Isi aveà cAte o biseridi la Bucuresti «Patruzeci de mucenici» si la Craiova Sf. loan Boteztítorul 7, apoi un numár de schituri valcene, pe cánd Scaunul Buzdului stdpanià simänhstiri frurnoase, ca Vintila-Vodä si Berca. Neatinse de vre-o cotropirei incunjurate de alte lacasuri supuse lor, státeau vechile i noile manäsliri doninegi : Tismana, crireiaerban Cantacuzino-i dáciù un strälucit aier, iar BrAncoveanu, supt egumenul Iosif, ripide de argint si care mai primi, In aceastá epock daruri dela neamul BrAiloilor,aici se odihneste neastAmpäratul calugár Dosof-

1 Rada Greceanu, pp. 228-9. 2 Inscriptii, T, pp. 266-7, no. 1x. 8 Ibid., 1, pp. 182-3, no. txxin : Radu Greceanu, pp. 227-9. lbid., pp. 265-6, no. viu ; pp. 268-60, no. xi. 5 lbid., pp. 172-3, no. LXVII. 6 V. mai sus ;Inscriptii, II, pp. 76-80. 7 Actele acestui mitoc le-a publicat episcopul Ghenadie de Ramnis In Biserica Ortodoxii pe '1891.

64 ISTORIA BISERICII ROMINESTI

teiu Bräiloiu, numit asa In hatärul marelui Patriarh dela Glogoveni1; Cozia, care däduse pe Mitropolitul Teod dosie si din care mai rashrirà In veacul al XVIII-lea ear- turari bisericesti, ca Ghenadie, traducdtor, care se incerca si In versuri de cuprins religios2; Govora, dreasä, supt egumenul Paisie, de Brancoveanu, la 17012; Bistrita, pe care el cheltuise s'o dreagä Inca pe când era numai Spätar- Mare al terii, in 16834, dandu-i apoi, ca boieri ca Domn,r sfesnice de argint side bronz, ripide, discuri, Evanghelii frumos legate 5, pe cänd Andriana, sotia vàrului säuerban Cantacuzino Vornicul, ctitoare si la biserica Banului din Buz6u, (lupa moartea Intäiului sot6, adängià bisericuta bolnitei7; Arnota lui Mateiu Basarab, unde Bräncoveanul Idea doar- o fäntänä, cica sh fie de multd ajutoriti läcuitorilor In sfänta mänästire,i Domnii Meale pomeanä In iveaci», supt egu., menul Varlaam; Strehaia, unde el inoi, la 4693, zidurile care nu mai cuprindeau acum un episcop 9; Brancoveniif unde se Ingropä, längä tatäl ibunul sotului ei,Stanca, mama lui Constantin-Vodä,i unde acesta dAdii proportil marete bisericutiivechi si mici foarte» a lui Mateiu-Vodri fäcù din nou biserica bolnitei ; Sadova lui Mateiu, unde iaräsi anepotul» säu va li adausi Innoit ;Gura-Motrului ; Glavaciocul, unde Constantin-Vodä pästrä drintr'o reparatie' vechea bisericA a lui Vlad CAlughru111; Cdmpulungul, care

tefulescu, 7'ismana, p. 112i urm. lorga, Douci biblioteei de miltuistiri: Ghighiut fi Argemi, p. 30' gi urm. 3 Inscriplii, I, p. 479, no. 369. 4 'bid., p. 193 gi urm. 3 lbid. Ibid., pp. 362-3. no. ;Buletinul comisiunii Monumentelor Is- ¡erice, an. 7 !bid.. pp. 201-2. [bid., p. 205, no. 437. 9 (bid., p. 211. 10 Ibid., II, p. 71 qi urm. u LA0datu, Vial Ceilugdrul.

MINISTIREA BRANCOVENEASCX A HUREZL LUI 63 erà prea trainic lucrata de Mateiu-Voda, ca sà fie nevoie de o noua cheltuiala din partea urmasului su ca lung5. Domnie, evlaviei darnicie, cladindu-se numai la 1718, de andstavnicul» Teofan, biserica bolnitei 1; Vierqul Goles- tilor, unde fdcusera prefaceri mai de curAnd Stroe Leur- deanul2i unde la 1702 erà egumen roman Iosaf, pe mormantul caruia e o inscriptie In limba lui si a terii 8Ar- g esul, unde doar facusera daruri de obiecte pentru moaste Constantin Cdrnul si Doamna Balasa, fiind egumen poate acel Stefan, mort de ciumb., dupa care ven1 Teodosie, care ridicA la 1661-2 o cruce In amintirea lui4; Rdneaciovul ; illareuta, care fU ceruta numai dupa 1750 de Alexandru- Voda Ipsilanti 5Dealul, mult scazuta, unde se pastreaza inch o cruce dela Matein Basarab si Doamna Ilina 6,i, In sfArsit, Snagovul, care iesise abia de supt ingrijirea lui An- timtipografuh, de pe urma caruia, dupa sfarâmarea chiliilor, dardmarea zidurilor si cobordrea sinouratatii de astazi, a mai Minas, dela mesterul tuturor artelor, un potir, lucrat pentru dansul, la 1694, de Ghioca zlataru17.

CAP. V. Manastirea brAncoveneasch a Hurezului. DrA.ncoveanu nu se mult5.ml cu prefacerea, marirea impodobirea vecbilor cladiri manastiresti, care formeazä gloria cea mai curata a Domniei lui, nu se multAml numai cu baltarea din nou a Mitropoliei din Targoviste, undeli

lnscriplii, I, pp. 135-6. 2 ibid., pp. 142-3, n-le 289, 291. 8 ibid., p. 144, no. 293. 4 ibid., p. 155, no. 319. 6 Cf. ibid., p. 84. Ibid., p. 102, no. 202. lbid., p. 162, no. 333.

66 ISTORIA BISERICII ROMANErI ingropd o nord, Balasa, si un ginere, Scarlat Mavrocordat, si a bisericii domne,.sti din acelasi vechiu Scaun de stdpál- nire, in care-i pldced sä petreacd pe fiecare an cdtevi zile cu zidirea de biserici frumoase pe fiecare din mosiile sale la Potlogi, de pildd, tanga strAlucitele Curti domnesti, stricate -de vremuri si de Vandafi, cari lucreazá fArd rusine astdzi a, ori la Mogosoaia 3, in margenea Bucurestilor, la Doicesti 4, si in Ardeal chiar, pe pdmânturile sale, precum la Poiana Mdrului, urmat tiind de Constantin Cantacuzino, care a clddit la mosifie lui ; de Mihai Cantacuzino Spatarul, care a Idsat minunata bisericd a Cultei 3,mandstirea pra- hoveand a Sinaii, inchinatd dela inceput Sfdntului Munte, unde a facut drum de hagiu el insusi si mamá-sa, Doamna Elena, bisericuta dela Fundenii Doamnei, cu podoabe de flori, lampi, päuni, intipdrite 'n tencuiala ;de Toma Can- tacuzino, nepotul lor, care a zidit biserica dela Filipestii-de- 'Aclare 6 (Filipestii au clddit la Bucov 7si la Mdtesti 9,lar Vdc,drestii in satul dambovitean cu acelasi nume 9). El vol sá ¡ase, pentru ingroparea sa si a neamului sdu, cai pentru addpostirea unei vieti cillugdresti, care sd poatd fi indrep- tarja, pentru cultivarea artei religioase si a scrisului biseri- ces; o mändstire iba *eche. tu acea Oltenie, atat de bogatti In mdndstiri vechi, slobode, bogate i mAndre, prin cdlugarii carora se tima muncai avântul in Bisericd, el alese un loe singuratec, in pdduri dese, prin muncelele Valcii,i fácù sá se clhdeascd acolo, cu cele mai bune

1 Inseriptii, I, pp. 102 yi urm., 117 §i urm. 2 lbid., II, p. 47. kid., p. 5 §s'i urm. 4 lbid., pp. 361-2; cf. DrAghiceanu, I.c., pp. 28-9. 5 Sculeturile din pridvori priveli§tea ei generala in Istoria Roma- nitor pentru poporui rorndnese. Descrierea celei d'int&iu, de G. Mandrea ; a celei de-a dona de Zi- gara Samurca§, Bucure§ti, 1908. lnseriplii, H, p. 256 §t't urm. V. edi¡ia Iorga a Cronicei lui Constantin Cipitanul, Prefat.a. Inscripiii, H, p. 283, no. 820.

MiNISTIREA. BRANCOVENEASCI A HUREZULIII 67 materialei Cu mesterii cei mai destoinici, mandstirea Hu- rezului sau a Hurezilor. Inceputá la 1690, ea puteA fi sfin- IRA numai peste trei ani de zile, urmandu-se si mai departe la infrumusetarea ei, supt Ingrijirea unui egumen rävnitor priceput, unui neobosit gospodar, a lui Ioan arhimandritul, care, In toatä viata lui urmAtoare, n'a cdutat nicio marire In atara de cuprinsul Idcasului ridicat supt ochii si dupd povetele lui. Hurezul poatefi privit ca tipul definitiv al arhitecturii religioase a Romanilor, alcátuitd prin contopirea elemen- telor venite din Moldova cu cele, mai putine si mai putin Insemnate, aflatoare In principatul muntean. Frumos pridvor pe stalpi lucrati cu o mare bogátie de podoabe ; incdpdtoare bisericd in chip de cruce, cu un rand de alti stalpi tot asa de mestesugit sculptati intre tinda femeilor si naos ; flori de piatrd in jurul uii celei mari si a tuturor ferestilor, doul turnuri usoare sprijinite pe boltitrainice, apoi chilii cu cerdace räzimate pe stalpi de o frumusetá neintr, cutd. ; paraclise raspändite prin desisul de copaci ai livezilor, de- stivarsesc un Intreg de armonie bogatd, de lux cinstit discret. Dupd aceastd capodoperd a lui Vucasin pietrarul, a lui Manea vtitaful de zidari, Nicolae Mavrocordat a putut cheltul din bielsug pentru mAndstirea de intrecere a Vd- cdrestilor (mantuitd. la 1722), unde biserica are stálpi mai rdbdtitor sdpati la pridvor iIn cerdacurile Curtilor domnesti, pentru frumosul paraclis al Mitropoliei 1; arhiereul de Stavropolis a putut stränge inteun cuprins mai mic o sculpturd de capitèlei privazuri care uimeste mai mult prin lipsa aproape totald a spatiului neimpodobit ; Grigore Ghica a putut da proportii mari Idcasului de ingropare dela Pantelimon, in dreapta cáruia se ridicA inaltul mormant de marmurd al ctitorului dincolo de canoanele de fru- musetá ale Hurezului n'a mers Insd nimeni3. inscripta, I, p. 242 gi urm. 2 Ibid., p. 70 gi urm. 3 V.i articolul cu admirabile desemnuri gi planga al d-lui Al. LA-- pgdatu, In Buletinui Comisiunii Monumentelor Istorice, L

68 ISTORIA BISERICII RO3IANETI

Hurezul ava dela inceput multe venituri, mosli si cateva schituri-metoase, al Polovracilor, cla lit de boieri din veaeul al XVII-lea 1, al Ramestilor s. a. 2.Averea manastirii celei noua nu se putea apropia Insa, fireste, de a vechilor manastiri domnesti, pe care randuri intregi de Voevozi boieri le lmpodobisera cu daniile lor.Pentru a o pastra lnsa bine, pentru a impiedecà once amestec al ierarhilor straini sau si al celor de tard,ctitorul cera Patriarhului din Constantinopol sa creeze in folosul Hurezului stiu Inca o stavropighie, pe langa a Tibannei si a Argesului. aGra- matapatriarhala din Februar 1702 hotaria cä niel Mi- tropolitul, nici episcopul de Ramnic nu vor fipriviti la Hurez decat doar ca oaspeti ; Domnuli boierii nu pot in- raurl Intru nimic viata manastirii. «Cu stirea si Cu sow- ctitorului, sau a celor cari, dupa moartea lui, 11 vor reprezinta, se va alege egumenul. Pentru a se stl dela inceput ca nu e vorba de o Inchinare, actul spune ca Pa- triarhul nu va trimete niciuncleric numit de el la manastirea-stavropighie, ci va priml numai, °data pe an, un dar de 30 de oca din ceara de pe pamänturile Hurezului 3. Asteptarile lui Brancoveanu de a se face din Hurez un centru de cultura se dovedirà insa zadarnice. «Nastavnicull, eclesiarhul, ieromonahii, calugarii de rand Isi cdutara numai de slujbä ori de gocipo larie, cand nu se luptau, Impartiti In particle, prin intrigi si mita, pentru a se alege egumeni 4. Un sinonr carturar se ridica din mijlocul Ion, mai tArziu, Lavrentie. Dar nici ace3ta nu ramase Fi manastire, ci treca la Episcopia de Ramnic. Caci nu anume imprejurari intamplatoare sau lipsa de oameni faceau ca manastirile, din care pornise toata miscarea de arta si de literatura a trecutului, sa nu mai poata

$tefulescu, Polovraci, Bucure0i, 4907. 2 Studii Lti doc., XIV, pp. vu-vin. 3 Mid., p. 5i urm.; cf. 0 pp. vut-ix din Prefata acelei carti. 4 V. Prefata la vol. citat din Studii ?i, documente.

DaNASTIREA BRANCOVENEASCA A HUREZULUI 69

raspunde chemarii lor, ci faptul ca episcopiile, oprite prin vointa Domnilor celor noi dela once politicA religioask si Inca mai mult dela politica propriu zisa, chemau la ele toatà priceperea, toat6 rama, toata munca pe taramul bisericesc, lasà in umbr4 manastirile, care din ce in ce mai mult lAnceziau in grija dijmei de strans, a viilor de cules, a pà- durilor de stapAnit si a carmuirii glaselor de Tigani.

PARTEA.=. A 11I-a

B1SERICILE ROMANESTI DIN PRINC1PATE

iN LEGATCRI CU RUSII SI IN LUPTA CU GRECII.

CAP. I. Biserica moldoveneascd dela moartea lui Dosofteiu pftna la 1750 legäturile ei cu puterea domneasca. Mitropolitul Dosorteiu, pribegind In Polonia pe urma ostasilorCraiului Sobieski, nu luase cu dansul numai odajdiile scumpe, odoarele vechi, folositoarele carti de stg,- pänire ale Mitropoliei Moldovei,cisisufletul ei Insusi. Urmasul shu, Saya, n'are niciun fel de insemnAtatefost episcop de Roman pe urma lui Ioan din Seoul, el nu si-a legat numele nici mdcar de stramutarea Mitropoliei. Arhiphstorii moldovenesti slujisera pdnh atunci, laugh Curte, In biseric,a Sf. Nicolae cel Domnesc, dreash de Antonie Ruset 1, care o hnpodobi cu clopotnitä nouä., cu ziduri de in- ounjur, cu cismed, cu sfesnice de aramh si vase de argint, cu un mormânt gatit pentru el, In care Insa nu-i er4 dat sh se odihneascä, mazilia grabnich aruncAndu-1 la C'onstantinopol, unde rhbda chinuri grele, pentru a-si vadlavutia, peste putin timp2. Facand din ea o biserich inchinath Mi- tropoliei suceveneihotb..rand aca sh lije amfindouh un. Scaun de Mitropolie, nedesphrtite, a toath tara Moldoveiv, Antonie-Vodh Incredinth noul lacas al Sf. Nicolae lui Do- softeiu la 20 Mart 1078 3.Duca-Voda, care mAntuli zu-

Melchisedec, Notife, p. 252 si urm. 2 V. N. Costin, pp. 44-6. 8 Erbiceanu, /st. Mitr. Moldaviei, pp. tvut, 3-4: Sludii doc., V, p. 90, no. '65.

74 ISTORIA BISERICII R031111ErI graveala la SI. Nicolae 1, nu se multamise insa Cu acme& hisericutit Intunecoasai Doamna lui, Anastasia, ctitora la Agapia cea veche din deal", undo a Meat casá de locuinta, incepù zidirea unai Was .anume al Mitropoliei. Pe locul, intrebuintat ca tintirim, al bisericii de de mult stricate a SfAntului loan, Biserica Alba', elangä feredeiele) lui Vasile Lupu3, si pe altele, cumparate, 'Ana la a Mitro- polia cea veche) a SI.Nicolae, S3 facil (din pajiste) a clädire notia, care era ispravita la 1682, cAnd se sapau In piatra dela proscomidie numele ctitorilor, IncepAnd cu Dabija-Voda, tatal vitreg al intemeietoarei, care el-A flied. a Doamnei (Dabijoqii),Ecaterina-Dafina, si a boierului Di- mitrie Buhus4: Inca dela1688 se ingropá aicia doua sotie a lui lordachi Ruset, Inrudit cu Dabijestii prin satoria lui d'intdiu cu Maria, sora dupa mami a Doamnei Anastasia 5. In aceastäbiserica a Strateniei, dusa pAnà la capat inainte de 1683, and se niântui cea din urmä Domnie a Ducai-Voda, de eiipravnicul) ei, Patrascu Jicniceru16, se slujiò. deci Inca diii zilele Mitropolitului Dosofteiu 7. In- torcându-se dui:a 1693, ca mama de Domn, in stapdnirea lui Constantin Duca-Vodä, care a premenit biserica dela Copou 8,Anastasia adause apoi ctitorieisalezestre de mosii,din aleDabijäi-Voda,InpartiteBArladului, din alta obarsie, smulgdnd una dela mhnastirea emai de tot pustie» a Hadâmbului9. 1 N. Costin, p. 18. Inscriptii, I, p. 29, no. 65. 3 N. Costin, p. 20. V. Studii vi doc., V, notele la cap. I. Inscriptia in culegerea adesea citatA, II, pp. 171-3. 5 Ibid., p. 173, no. 465. e N. Costin, p. 20. 7 Cf. Erbiceanu, ht. Mitropoliei Moldaviei, p. 1 qi urm.; cf. ibid., p. XLIVi urm. 8 hiscriptii, II, p. 146. 9 Erbiceanu, o. c.; Studii ei doc., V, pp. 95-3, no. 87.

BISERICA ISIOLDOYENEASCI SI PUTEREA DOMNEASCI 75

Supt Saya, de altminterea, clerul moldovenesc decazuse adanc, in urma tulburarilor, a razboaielor straine- purtate pe pamantul nostru, a sillasluirii joimirilor poloni In ma- nästirile noastre. Saya Insusi, care era Inca la 1682 egumen al Putnei 1, nu-i apuna, la navalirile lor in acele parti, dar In curánd A.ndrei Dymidecki, Nicolae Roguszki, Woi- cechowski, Dobrowski ori arohmistrull roman Alexandru Davidel, pe cánd starostia de Cernauti o tima alt ofiter polon de neam românesc, Turculet 2, poruncira. in Ti- nutul manastirilor bucovinene. Stim di manastirea Sla- tina, a lui Alexandru-Voda Lapusneanu, s'a apustiitp In cel mai deplin Inteles al cuvantului ;In 1691 Polonii po- runciau in Cetatea Neamtului,si-sipoate Inchipulori- cine in ce hal se va fi gasit manastirea de lan,ga dansa 8. Suceava erì atunci in manile lor ; biserica din Hallan a lui Stefan-cel-Mare, ca si cea, din aceiasi epoca, dela Papauti lang,a. Botosani, poartá si astazi pe tencuiala lor iscaliturile scrijelateale luptatorilor Craiului Ion, cari veniau dela Stefanesti pe Prut si mergeau la Cotnari 4. La Agapia ca si la Secul petrecura catva timp ostasii straini 5. La Putna, cu mormantul lui Stefan, veni o ceatá de Cazaci, dragani si joimiri inhältati cu dansii si cerura sa li se dea In mana turnul unde banuiau ca se afla bogatiile ascunse ale boierilor ; ne- dandu-li-se,ei aprinsera manastirea si nu se Invoira a o stinge cu apustile de apa» ce aveau, decat atunci cand li se ciadura cheile 6. Starea manastirilor Moldovei era asa de nenorocitá, link Patriarhia de Ierusalim vazii cii n'are niciun castig de la ele si dada Inapoi Moldovenilor, la 1703, Pobrata, Tazlaul lui Stefan-cel-Mare 7, Casinul lui Gheorghe

1 Doc. Bistrifei, II, p. 36, no. ccxxv ;cf. Erbiceanu, /.c., p. Lvul. 2 V. Doc. Bistrifei,I, Prefata. 3 Ibid., pp. 82-3, no. cccxxrv ; Hurmuzaki, Supl. II 8, p. 231. a Inscripfii,1, pp. 7-8. 5 Cronicile Mol lovei. 6 Neculce, p. 480. 7 Inscrip(ii, II, p. 220 li urm.

76 ISTORIA BISERICII ROMANE$TI

Stefan 1 si Distrita strAveche, care ramasera astfel slobode 04 la venirea In Moldova, pe la 1743, a Patriarhului Par- tenle, caruia Constantin Mavrocordat ii adaugl Soveja, care, pe vremea rhbolului, fusese un adApost al abudusIdilort, de peste munte g. Astfel dupà, tneheiarea paca din 1690-700, Domnul de atunci al Moldovei, Antioll Cantemir, dadfi Mitropolitului In- grcinarea de a cerceta care e starea mandstirilor ape la munte si pe supt munte) si ce s'a facut cu veniturile lor «tutea- cIaste cumpliti vremilo, cand siegumenii de pe atunci se lnvoiau cu ostasiii hotii sträini pentru a le jaful. Va lnlAturà, cu ajutorul boierului ce i se pune la Indemand, pe once aom hielen si fAcator de rAul, va aduce lnapoi de pe la rude si acurtile boierestiI, (din prisacile boierestib, unde lngrijiau de stupi, de pe la todai», unde ptiziau vitele, pe calugarii fugan, la apost-igul ion; va luà abucateleD acel, lora dintre ei facuserà acum gospodarie deosebitti asi dupà trebile lor Imblam) si alnherandu-le, le va trimete manastitilor 3.Si Inca nu se insirau toate scAderile si pa- catele timpului, cAci vedern pe un Mttropolit, urmas al lui Saya, Ghedeon, cump5rand, ca multi altii, mosli vandute de egumenul, riecredincios,al Rascei In Tara-RomâneascA Nicolae Mavrotordat sfararnà astfel de vánzdri siafuri- sind pe aceia cari s'ar- atinge, dup6 moartea lui, de aceastti avere, avara numai dacä o m'asura de obste ar atinge s: pe alti Conplirätori 4.Si,Inurind,el Hisa Mitropolia datoare cu septe pungt de bani la camàtarii turci61 PorUnca tui Antioh-Vodi mai prevedeai aducerea la Curte a egumenilor cu purtAri rele, ca asá se giudece pre faptele lor cu °cual. Era o nouä dovada a decdderii ,si pier- derii simtului de demnitate. In adevAr, ind din 24 Februar Inscriptii, I. pp. 25-6. 3 V. Uricariul, H, p. 400 §i urm.; Neculce, p. 420. 3 Erbiceanu, o. c., p. 10; Studiii doc., V, pp. 97-8, no. 91. 4 Erbiceanu, o. c., p. 41; an. 1722. 3 lbid., p. 42.

BISgRICA MOLDOYENEASCAI PUTERE1 DO3INEASCi 77

1649, supt Vasile Lupu se hotarase ca In rosturile cl rului sa nu se amestece parcalabi, globnici ori desugubinari, ci, potrivitCupravila, pusa de curan 1 in ciaste,«arara de moarte, oridte gresiale vor 111, niciunu judetu mirenescu sä n'aiba treaba a-i jadea.; numai carele va face moarte, den cei de besiareca, cu acela va aya. treaba Domnia, jara la alte vine gresiale sa nu alba nime nicio treaba cu dansii, fara numai Vladicii». Deci acu episcopii sa aiba treaba Mitropolitul, cu toti episcopii» prin urmare :Mitropolitul cu soborul eiara cu calugarii si cu calugaritilei Cupreutii si cu diaconii mirenestii cu, tercovnicib, ba ciliari cu casele preotilor, gfeciorii neinsurati», cu poslusnicii rnanastirilor si cu cnaimitii lor, zice un act din 1607, si anaimitele» (1694)1, i, in sfarsit, cu bresle In lebatura cu Biserica, precum erau ale saracilor, sau (miseilorn, si ale cioclilor 2, «.ca sa aiba treabd a-i juded si a-i certa si a-i globl, cinesi dup6 deala sa, episcopul diecesan. Daca e graba de pedeapsa, clericul vinovat va puteà sa fie numai prins pentru a fi dus la Scaunul judecatii episcopale. Dupa aceiasi pravila vor juded. episcopii, de-a dreptul, sau prin protopopii lor cate unul de fiecare episcopiei cate unul de fiecare oras de Scaun; toate cazurile canonice :ecuscrii, cumatrii, cununii, sange amestecat, aceia ce petrecu din arara de lea,m), fie in oras, fie in sate slobode, ori avand stapanul lor 8. Tot odata, in vechile adreptatip ale preotilor din veacul al XVII-lea se cuprindeà ca ei sa nu plateasch birul de tara, ramaind, fireste, a plät1 Vladic6i adajdea vladiceasca) sau epoclonul episcopieb 4,a cb.riisunitt ni-o da Dimitrie Cantemir, domnescul istoric dela inceputul unui nou secol 200 de aspri sau bani si o piele de vulpe ori de jder 5§ji

Melchisedec, CrOn. lIttOlor, I, pp. 418i urm., 130. 2 V. Cron. Ront., I,p. 316i urm., 331i urrn.; II, pp. 4, 8 i urm.; Studii f i doc., VI, p. 428 §i urna. Melchisedec, Cron. Rufilor, I, pp. 119-20: cf. §i p. 143. 4 Acela§i, Cron. Ront., I, pp. 331-3. 5Descr. Moldaviae, p. 147; cf. Cron. Hufilor, pp 144-5.

78 ISTORIA BISERIC1I ROMANErI lacii vleidice§ti,poclon in natura. Episcopii, din partea lor, dadeau lui Voda, dupa plac, un dar 1. La 1657 inca se stia cä adesiatina de stupi si desiatina de yin) si alte dijme ele clau si preotii, dacà nu sant anume scutiti 2, dar, cdnd, la -1707, Mihai Racovita puse pe episcopii, pe mdndstiri si pe preoti adeseatina terane;te), interesatii protestara, aducand inainte cà tau avut scuteald, pre obiceiul carele au fost legat dela Domnii cei batraniv. De fapt In 1706, Antioh Cantemir declard ca preotiisi diaconii din Roman sânt scutiti, intre alte sarcini, si de desetind si gor;tina3, si pe mosiile SI. Mormant nu se Ma gostinaoilor4. Dornnul trebui sa deliprivilegia cu jurdmant, in Lille, pentru ca apoi asd-zisul abuz sa. se Intoard.6. Mandstirile Sf. Mor- mint aveau incd din cea d'intaiu Domnie a lui ruptet Cu testament,iarasi 4legata Cu blesteml, ca ad (lea o singura dajde pe an, in patru sferturi, asa cum ceruse Patriarhul Dosofteiu, care trebuid ascultat 6, si, in a doua stapanire a lui, Antioh Cantemir intinsese aceasta osebire de catre tara si asupra tuturor celorlalte manastiri7. in vremea lui Du- softeiu Ind, la imprejurari grele, se luase bir si dela preoti, pentru cheltuielile facute Cu trecerea de doua ori a Sulta- nului prin tara, impotriva Poloniei 8.

Astfel aceasta Diserica moldoveneasca, odinioara asa de ingrädita de privilegii, ramase, ca si cea munteand pe vremea eanariotilorl, si mai mult cleat dansa, la poruncile Dom- nilor straini. and ajunge sa vorbeasca de dânsa, in clasica

1 Si ipsi sua sponte ei aliquid donaverint ; ibid. 2 Melchigedec, Cron. Hu¢itor, I, p. 423. i Acela§i, Gron. Rom., 1, p. 321. 4 Uricariul, H, p. 104. 5 N. Costin, pp. 56-7. 6 Concesie pentru mAnAstirile Sf. Mormint, Iunie 4705; Uricariul, ILp. 400 gi urm. Cf. actul urmAtor, din 42 Septembre, acela§i an. 7 N. Costin, p. 52. 2 Melchisedec, Cron. RuOlor, I, p. 440.

BISERICA MOLDOVENEASCI SI PUTEREA DOMNEASCI 79 sa «Descriere a Moldoveb, Dimitrie Cantemir declara ca Voevodul are toate drepturile asupra episcopilor, si deci a Mitropolitului, acele drepturi pe care Patriarhia din Cons- tantinopol nu le-a cerut si nu le poate cere fata de o Biserica asemenea In rang si demnitate cu cele patriarhale: (Domnul singur are dreptul de a cerceta viata si invatatura candidatilor si a hotari pricina de scoatere a episcopilor sau a-i despoia de demnitatea lor».Mitropolitul are numai ehemarea de a-si hirotonist sufragantii si a Ina act de pie- carea lor.Schimbdrile bisericesti le face tot Domnul, cu singura (Linen viintarep, aconsimtirel(consensus)a Mitropo- litului, care, in schimb, are dreptul, curat tearetic, de a se Impotrivi la masurile domnesti ce jignesc legea. Episcopii au de lucru Cu preotiilor,lar,cat priveste pe calugäri, 4ei n'au nici un drept In asezarea sau scoaterea egumenilor si arhimandritilor, ca unii ce trebuie sti stea numai inaintea Scaunului Domnieb. Singure apticatele mai usoare) se ju- deca si pedepsesc In cuprinsul llisericii, pe calea ierarhica. In cazuri canonice chiar, episcopii au numai drept de raport la Domn, daca. acesta a judecat odata pe OM. In sfarsit Domnul poate pedepsI pe Mitropolit, iar pentru pedeapsa Mariei Sale e numai Dumnezeu in cer si pe pamant, aunealta) lui, Sultanul 2. i dupä astfel de teorii lucrau Domnii din acest timp, .cei de tara mai Cu varf deck TArigrAdenii, vechili imparatesti, cu simt de raspundere sifrica de stapan. Var- laam, urmasul lui Mitrofan, episcop de Hui, in al doua- zecelea an poate de pastorie, e invinuit de Antioh Cantemir ca. nu juded drept, si Voda-I striga in Divan :«Popo, ce nu giudeci drept, cand Ili vin cartile mete? Ti-oil rade pletele b, silindu-1 sa iasii cu blestem din randul clericilor

I Solius enim principie est de candidatorum vita et eruditione ex- quirere et exauctorandorum causam dirimere sententiamque depositionis ierre, ; p. 146. 2 kid.

SO ISTORIA BISERICII ROAIXNEFI inalti si al boierilor de sfat, martori ai acestei nemai po- menite rusinil, §i, cand acest episcop, altfel In adevdr om nedrept si risipitor, fard tragere de inima si harnicie, e silit sa plece, supt Mihai Racovità, care insa n'aveä aceleasi apucdturi hrutale, se spune de dânsul apriat in carte domneasca deschish :eca cine a fostu si episcopu, n'au grijitu pe giuru dänsa [Episcopia] nimicav 2. Despre urmasul sau, un Saya de Pängarati, se spune, In cartea domneascd dela 19 Ianuar 1709, ca aDomnia Mea amu socotitu cu totu sobo- rulu sfintet BesiarecI de am pusu acolo episcopu la HusID 3. lar In vestirea catre protopopii de Tinuturi, cu data de 20: ((Bine vränd Domnia Mea, si lmpreund cutot Sfatul Domniei Meale, am socotitu si am ales de am pus acolo la Piscopie Husilor pe -Svintia Sa chir Saya, sa fie piscopl, ramäind ca preotii toti sa se Infatiseze noului numit, aca sa-I vazd si si-I cearci pentru vrednicie preoteascd», izgonind pe cei nevrednici, dupd. pravild 4. Nenorocirile t,rii din anul de razboiu 1711, cAnd, pe urnr-t Rusilor, cari se duceau indarat, Tatarii pradara cumpla. tara, haina prin trddarea fata de Turci a lui Dimitrie Can- temir, si ramasa fara Domn, atinsera greu subreda si sd- racita Biserica a Moldovei, care, inteun timp cand Tara- Romäneascä se umpled de biserici minunate, puteà sd arate- doar reparatia lui Antonie-Vodd la Sf. Nicolae, noua Mi- tropolie a Doamnei Anastasia si biata manastioat a de hotar dela Miera Putnei, la care cheltuira pe ränd batränul Can- temir, ingropat definitiv acolo, si fiul sdu Antioh5. De pe- urma focului tataresc nu timase in Episcopia dela Hui deck piatra goala, apiatra in jeristep, spune cel d'intaia Domn din sirul Constantinopolitanilor, Nicolae Mavrocordat 6- 1 N. Costin, p. 55. 2 Cron. Hu$ilor, I, p. 171. 3 lbid., p. 173. 4 ¡bid, pp. 478-4. 5 V. Inscrip¡ii,I,p. 23 s't urnt. 6 Melchisedec, Cron. Hemilor, I, pp. 185-6, 198-9.

BISERICAMOLDOVENEASCAI PUTEREA DOMNEASCI 81

(atunci se va fi nimicit si mAnAstirea Clatia de tángA Iasi). Mitropolitul Saya paretisise Inch din 1700-1, urmAndu-i Misail de Roman, cAlugAr din Secu, tot ash de slab ca si ansul, lar dela 1708 inainte Ghedeon, dela Agapia, risipitorul, asemenea cu Varlaam de Hui, tineh Scaunul Mitropoliei.

Pe vremea lui, un al treilea räzboiu pustil mAnAstirile, umplAndu-le cu catane si pribegi, cari-i ajutarA. La Casin §i in alte mtinhstiri din munte se fAcurA cuiburi de ostasi nemti, cari venirA si spre Iasi, ca sh gAteasch lui Mihai RacovitA soarta din 17'16 a lui Mavrocordat. in CetAtuia statil inchis Vodd, si Tatarii se luptarA cu oamenii Iui Fe- rent pe coastele dealului. Ei merserä pe la indnastirile-ce- thti pentru a gonl pe dusmanii Sultanului. Tinuturile Neam- tului, Sucevei, Bachulai, Romanului furh jhfuite si arse, si la plângerea VIddichi Pahomie de Roman 1 se adauge a Mitropolitului Ghedeon, care se tâng. uieste pentru averea lui Mata de catane si Tatari2. Episcopul Gheorghie de Ro- man fugise spre PAngArati, cu privilegiile Episcopiei sale, quricele, si ispisoacele, si vesmintele, si arginturiD, dar ca- M'e se inecarA In Bistrita 8. La 1723 Ghedeon murl, si lash Mitropolia impovArath de datorli. Nicolae-VodA si-a dat toate silintile ca sA aduch in bunä stare si cele bisericesti. Punctul de vedere al sAu in ce priveste legaturile Domniei Cu VlAdica il aduse si aici insA : oprirea dela politich a clerului, supravegherea lui de aproape In ce priveste cheltuirea veniturilor, supunerea strictä fatA de ierarhia patriarhalA greceascA. Astfel, cänd, in Moldova, care primise, pe vremea batrAnului Cantemir, trei Patriarhi, Iacov si Dionisie de Constantinopol si Gherasim de Ale- xandria 4, si care fusese cercetata de Hrisant, veni, la 1715,

1Melehisedec,Cron. Roin., I, p. 351. 2Erbiceanu, o. c., pp.11-2. 2Melchised ec,Cron. Ront., II, pp. 6-7. 4D. Cantemir,Vita Congtantini Cantemyri, in fine.

82 ISTORIA BISERICII ROMANETI intorcandu-se la 1721, Samuil de Alexandria, el 11 darui Cu manastirea Hangului 1, fachndu-1 judecator suprem intre Iorest de Husi si Ioa,nichie de Braila, chnd 11 lasa a dà. In mhna acestui din urma, ea facand parte din raiaua turceasch, satul de peste Nistru al Dubasarilor s. Acelasi act poartl, si alta iscalitura decat a afericitului parintele Papa si Patri- arhul dela AlexandriaD, anume a unui fost Ohridan, Gri- gorie, care nu cuteaza a-si mai zice acum, In 1715, Patriarh, ci numai earhiepiscopp 8.

Mitropolitul Gheorghie se pare afide prin Do- rohoiu 4-, care urma lui Ghedeon la 1723-4, venisedin manastirea Neamtului si pastorise sese anila Roman, umle fusese o bucatä de vreme ieromonah pe lAnga. episcopul Saya al 111-lea, urmasul, de pe la 1715, al lui Pahomie 5. El se aratä un bun gospodar, pldtind greaua datorie a lnaintasului san si daruind Mitropoliei, pe care o inzestrase Cu toate cele de nevoie, si un numär de mosii 8.Inca dela 1723, el Intemeiase, In asfänta Mitropolie In Iasu, unde este hramulti Stretenii Domnului Nostru Isus HristosD, o tipografie de româneste si slavoneste, la cara lucrà Ieremia Simeon, dupa cht se pare un mirean 1.intr'un Sbornic, aparut la 1723 8, el dada la iveala povestea trecerii prin Mol-

1 intAritA apoi de fiul slu ; Neculce, p. 420. 2 Kelchisedec, Cron. Ro m., I, p. 336 §'t urm.; II, p. 5; Cron. Hufaor, I, pp. 490-1. 2 Acela§i, Cron. Hutlilor, I, pp. 490-1. 4 t MOViia lui VlAdica Gheorghies la Saucinita ; Studii g doc., V p. 536, no. 25. 5 Melchisedec, Cron. Rom., II, p. 1§i urm. Supt ella 4745, Pa- triarhul Hrisant cercetA Episcopia. Cf. Studii f i doc., V, p. 100, no. 400. e Erbiceanu, o. c., p. 42; 24 Decembre 4729. 7 Ultima carte tipAritA inainte de aceasta afost Sinopsis dela Sf. Saya, a Mitropolitului Ghedeon ; v. mai sus. 8 ht. lit. rom., I, p. 437; cf. Viata prea-cuviosului parintelui nostru Paisie, tiparitä de stareNt Mardarie ;Neamt, 4836, p. 58; Minunile Maicii Do»zntclui, Neamt, 4817, pp. 448-54 ; Uricariul, I, p. 398 §*1 urm

REFORMELE Mil CONSTANTIN-1'0Di MATROCORDAT 83 dova, supt Alexandru-cel-Bun, a tdnarului Impdrat bizantin loan Paleologul, care, intre altele, si-ar fi ardtat recunostinta trimetänd Mitropolitului Iosif icoana Sf. Gheorghe, o mitrd si Cel d'intaiu sacos, in locul felonului intrebuintat pänd atunci, precum si diploma patriarhald a neatärndrii de ori- ce Patriarhie a Mitropoliei Moldovei, al cdrii arhipdstor era sà vie de acum inainte a ca un Patriarh, precum este Ohridul si Ipecul si Chipruh. Cum se vede, nu un adevAr istoric, ci un räspuns la amestecul Patriarhilor rdsariteni in afacerile Bisericii moldovenesti, la purtarea dictatoriala a lui Samuil de Alexandria, sprijinit de Nicolae Mavrocordat 1. Gheor,shie nu ardt6., fireste, unde se aflä escrisorile sobornicestiv din Tarigrad, ci spuneä leds'au pierdut pe vremea Polonilor, Ja '1691; Nicolae Milescu le-ar fi talmacit la 1655.

CAP. Il.

Reformele in 13isericd ale lui Constantin-Vodä Mavrocordat.

Venind Domn, in April 1733, Constantin Mavrocordat, un nou Mitropolit, dela '1730 (?) Antonie, gds1 in acest om luminat, care erà stapânit de idei noud, filozofice, de gospodarie oranduitd si de räspändire a culturii, un puternic sprijinitor intru aducerea in mai build stare a unei Biserici asà de mult si des incercate. inteun hrisov, foarte frumos redactat intr'o româneasca desdvärsitd se stie cd al treilea Mavrocordat trimeteä inapoi rapoartele grecesti ale isprav- nicilor sai , Domnul evlavios si iuhitor de InvdtAturd aratd cä a fost si el, dupd datorie, la hramul Mitropoliei si cd Antonie, la avoroava) ce au flout impreund, i-a spus In ce rea stare se afld Biserica lui, cad «nicio mila dela Domnii cei mai denainte noastrd n'au avut Sfanta Mitropolie)). asà,

1 Cf. 11.1 Melchisedec, Cron. Rom., I, p. 86 si urm.

84 ITORIA BISERICII R03IINESTI incht, acu veniturile ce are, abià urneste cheltuielile CaseiD. Plin de veneratie fath de «maica bisericilor), el s'a hothrät a o impodobl cu zugraveala, a-i face zid de imprejmuire si a cladi chilii, in care asezh scoala slavona ce func- tionA pe langh cea greceascä , adäugind obisnuitele scutiri si venituri mhrunte 1.Peste catevà luni, la 30 Maiu, Constantin-Vodä. 'licúa mäsura din 1715 a tattilui shu, luath si din Indemnal lui Samuil 2, de a se scuti de once däjdii clerul mirean Intreg : ade acumil 1nainte ceata bisericeascb, din toath t ear a Moldovlahiei, carei da de doa ori Intr'unu anu dajde la Visterie, sä fie de totu nesuparatip.,S,tim las& dintr'un act al urmasului shu, Grigore Ghica-Vodd, cä preotimea sprijinià acum scolile printr'o dajde specialä, de patru galbeni pe an, pe care acesta o scade la un singur galben 8, din care trebuià sa se ajute si scoala dela Ierusalim 41 In schimb, Constantin Mavrocordat cere clerului a-si chutà de clatoriile sale, Mil a trece «din orasu In orasul, farà a se asezá aln locuri fdrä. bisericiD. Preoti vor fi numai oameni cu a viatA cinstith, fhrä defdimare), cu qtiin¡d de calle, a slujiti si pedepsiti infra 'mina petrecere, pentru eh curati trebuie sh fie cei ce sh apropie de cele prea-curateD 5,

Peste trei ani Rusii phtrundeau In Moldova, nou.1 Doran moldovenesc Grigore Ghica Mavrocordat trecuse la Bu- curesti se retrage6. Inaintea lor, iar generalul Mannicti l'Ara, 1n Iasi, supuind orasul la o grea contributie de rhz- boiu. Mitropolitul Antonie t'acù fath de Rusi ceia ce fkuse Dosofteiu fata de Poloni : se dde cu ei, la 1739, 1u4nd QU sine abucatele sialtele ce au fost mai ramas a? /atropo-

1 Erbiceanu, /.c., pp. 13-4. Urmeazd un act din 1735 pentru preotii dele biserica Sf. Nicolae Domnesc. 2 Studii fi doc., V, pp. 100-1, no. 101. 2 Cf. Melchisedec, Cron. M'afilo., I, p. 205. 4 ist. lit. rom., I, pp. 450-1. 5 Melchisedec, Cron. Hu,ilor, I, p. 199 si urm.

REFORMELE Ida CONSTANTIN-YODI MATROCORDAT 85

liei) 1 In Noverare din acest an, el se d'U inca la HarlAu, lAngA Domn, impreuna cu episcopul de Roman, lnochentie, cAruia. Ghica-i dddù voie sà poarte pateritA Impodobita cu arg-hit si dincolo de hotarele eparbiei sale 2; indrith Insa, el parAsià tara pentru a nu se mai intoarce niciodata 3. Farti zAbava i se cauth un urmas :Vodà lasA la o parte pe Ioa- nichie de Roman, pe Teofil de Husi si pe Varlaam de Ra- dAuti si numl pe un Grec invatat, dintre cei de pe lAngA el, pe Nichifor, calugArit la Neamt poate anume pentru aceasta , ecareera.socrir AgAi Lupuluil 4, al lui Lupu Anastase, care erà la 1748 biv Vel Stolnic 5. CA noul Mitropolit, cel d'intdiu strain care tinti caria de arhierarh al Moldovei, a fost un rau cArmuitor nu se poate spune. In easezAmAntulp de reforma al lui Constantin-VodA, dat la 1741, se prevede ca ráspopii, ipodiaconii si alti clerici faki sa fie pusi la bir ; preotii vor primi o invdtáturà prea- labila dela (obraze invdtate, care vor fi rAnduite dela pAstorii nAroduluip, si nu numai in dogme :(cele trebuincioase ale pravoslavieb, ci si In datoriile lor preotesti fatA de credinciosi. Mitropolitul si episcopii, ca si manAstirile, vor aveA sd tie dascAli pentru copii, precum tot ei vor tineA scoli si la tArguri, lasate mariD ;programul va fi «ruga si cre- dintan, Crezul, Tainele, ((cele privitoare la Dumnezeu... pe inlales)D,cetire siscriere.CalugArii se vor face cu voia Mitropolitului numai ;ei nu vor puteA fi avhcari au prisk- cari au pAcurari si alte ca acestel, ci vor stA la mánastire. Egumenii se vor alege de sobor, in rAndul intAiu dintre locuitorii manAstirii ;ei vor da seama soborului. Vor fi pe via [A,si, pentru a-i scoate, trebuie cercetare in scris 3. SA

1Letopisiti, III, p. 1 ; Erbiceanu, 1.e.,p. 15. 2 Melchisedec, Cron. Rom., II, pp. 23-5. 8 O scrisoare cAtre el fa Papadopulos Kerameus, gap. 13t6L, IV, p. .867 (441). 4 V. 0 Neculce, p. 413. 8 Studii f i doc., V, p. 107, no. 130. 6 Uricariut, IV, pp. 400-2.

86 IsTORIA BISERICII ROMANESTI

adaugim cä pentru alegerea episcopilor si Mitropolitilor se hotari a se face sinod, cu votare in regula: avem astfe/ actul, apraxia» din 1742, prin care Nichifor, care-si ziee ami mila lui Dumnezau Mitropolit Sucevi prè-cinstit si exarhu plaiulub (!) ca si Mitropolitul muntean , ara-a ca la Hui, in locul liber, prin trecerea lui Teofil la Roman, a chemat pe Ierofteiu, si «pe pravila Cu sortuv a fost ales, «de cei ce s'au adatu la noi arhierei si de Dumnezau iubitori episcopi), Teofil si Varlaam de Rädäuti, cfratisi intocma slujitori nob, hirotonisindu-se apoi de Mitropolit 1 Abuzul numirii de Domn si de boieri era deci inlaturat si, astfel, când mai tärziu locul de episcop al Rädautului ajunse slobod prin trecerea titularului la Mitropolie, arhiereii se stränserä, numai cu eporunca, indemnarea si slobozeniav Domnului,

la Curtea Domneasca 'lusa, ,i nu la Mitropolie, si aici (pusera inainte, spre aliare si alegere cinstitului si vrednicului obrazu...hotarAri canonicestiD si, din trei cAlugäri :egumenul Putnei Dosofteiu Herascul, Lazär si Ghedeon, dela alte manästiri, aleserä, ftira a fi de t'ata vre-un cleric sträin, pe cel d'intäiu2. Pentru paretisiri insa se pästrä vechiul obiceiu de a se (inchina omoforulu pe sväntulu preastob, dar apateritb, cärja, data de Domn, aintru manuleD acestui «Incorunat) stäpAn, «cu stirea si blagosloveniia) Mitropo- litului si «a tot svintitului säbor si cu voia a ¿oil blagorod- nicului Seinatu al Mari Sale Domnuluip 3. in 1742, Constantin Mavrocordat preeizä dorintele sale In ce priveste clerul. Vor fi scutiti de däjdi toti clericii. CA- lugarii se vor face duph recomandatia Mitropolitului &gro Domn, care-i va eceate dela bir lnainte ca 6 ta iiie calu-

1 Studii fi doc., VII, pp. 341-2. 2 Melchisedec, Cron. Iliqilor, II, pp. 431-3. a Cf. demisia din Maiu 4728 a lui Calistru de RAdltuti I Hasdeu, in Foita, Maiu 1860, p. 66; Studii §i, doc., V, p. 405, nota 1 ; cf. Mel- chisedec, Cron. ~ton II, p. 128 cu aceia din 1752, 40 Maiu, a lui Ierofteiu de Hui; ibid., L P. 224.

REFORMELE LUI C0NSTINTIN-V0Di MLYROCORDAT 87 cAreasci Preotii vor invatà patruzeci de zile tainei bisericestb, vor fi ispititi de Mitropolit si de episcopi, vor trece prin treptele de tircovnici, ipodiaconi si diaconi, lnainte de a primi darul. Dela rAvna lor pentru stiinta va atarrnài inaintarea lor mai departe 1.

Supt Grigore Ghica. Intors in Scaun se hotarl asezarea de scoli slavone la fiecare episcopie, cu amen inv4ati la siovenie orii la rumanie, ori din cei iesitidela scoalele dela lasi, ori dintr'altii) ; epis.copii sà facä i anecontenità cer- tetare scoalelortn 2. La Sf. Nicolae, Sf. Vinerii Sf. Saya, din lasi, un preot trebuia sa cerceteze apopoarale) de dona ori pe saptamemA, pentruiitori,gamestecare de sängeD, acopii nebotezatil si ealtele cae sAnt hisericestiD, dAnd stire si de ce strAini se ivesc ;copiii(alela trei ani in sus, hiel care nu va 11 de hrantb, vor merge la scoala de einvAttituri cresti- neiltiT.; cei de mazil, de negustor i calte bresle de tinsteD vor urmà pà.na la 12, cei de preoti pAna la 20 si mai departe 3. Duca Sotiriovici din Thasos, adus iinsurat in incepir. 1110. dela 1713 o tipografie nouti.4. ta sfdrsit, prin arhimandritul Marclui Schit din Galitia, cai prin Pri- =tul Poloniei, Ghica-Voila caut5. sä capete Inapoi, ceia ce mai incercase si Antioh Canternir, moastele Sf. Ioancel 'Non zestrea lnstrainata a Mitropoliei 5 .

1 Melehisedec, Cl'On. ROM., II, pp. 26-7. 2 uricariza, I, pp. 62-7; Melchisedec, Cron. Ron., II, pp. 32-3: Cron. litafitor, I, pp. 218-9. 8 Erbiceanu, o. c., pp. 46-7. '4 ¡bid., pp. 23-4; 1st. lit. rom., I, pp. 447-8. Erbiceanu, o. c., p. 17 §i urm.

88 ISTORIA BISERICII R0MANE5TI

CAP. III.

Miscarea impotriva grecizArii Bisericii Moldovei.

impotriva lui Nichifor insA, caiimpotriva lui Antim Munteanul, se alcatui o legatura de rasturnare, pe temeiul strainatatii lui, a slabiciunii pe care o simte la batrAneta si mai ales al calcärii, pentra bani, in folosul altui arhiereu, a fagAduielii ce daduse la asezarea lui in Scaun ea (va alege pre urma lui pre unul din episcopii pamanteni, sA-1 aseze la Scaunul Mitropoliei, ca sa nu se stramute obiceiul terib). Noul Domn (dela 1749), Constantin Racovita, Roman de obArsie, desì crescut si el intre Grecii din Constantinopol, cari-1 purtau dupd voia lor, sill in ce imprejurare anume7 nu stim, pe Nichifor sa plece. Aleg crea urmasului sau, Iacov, din Putna, RomAn, fiu al calugdrului Aneirian de la RadAuti si al Marianei 1, egumen al Putnei dela 1.744 la 1.745, episcop de Radauti pe urma lui Varlaam, Inceph- toral tipograflei de acolo , incA din 17472, se fila' in sobor, la 13 Novembre 1750 e, lasAndu-se la o parte episcopul cu drepturile cele mai multe, Ioanichie de Roman. Domnul cel nou voise astfel. Se strânse apoi pentru ziva de 1.-iu Ianuar 1752 un sobor de reformA. LuarA parte lael VIAdicii de tarA :Ioanichie, noul episcop de Roman, pAmAntean, dela Tutcanii Neamtului, din vita Hasänestilor 4, urmas al lui Teofil, care murise la 1.747 5, 1-iu Septembre ; Ierofteiu de Hui, care, venit in Seaun la 1744, erà sA plece peste Meya luni 6; Dosofteiu de Rd-

Kozak p. 79 ; Dan, Putna, pp, 40, 120; Inscriptii,II, pp. 12-3. no. 29. 2 wickenhauser, Radau:, pp. 42-3 ; Cron. II, pp. 130-11 DupA Condica SfAnta a Moldovei; Melchisedec, Gran. Ifulitor, 11, p. 431. 4 MeiChiSedee, Gran. Rom., Il, pp. 30-4. 5Ibid., p 29. 5 V, pp. precedente.

MISCAREA IMPOTRIVA GRECIZIRII BISERICII MOLDOTEI 89

alt Putnean, cai Iacov, precum Putnean erà sa fie urmasul lui Ierofteiu, Inochentie. Altà dqtà, dupa acesti ierarhi aiBisericii moldovenesti veniau egumenii dela mh- ndstirile inchinate Srántului Mormant : cel dela Hangu, (lela Sf. Saya din Iasi, dela Galata, Barnovschi, Barnova, Cetatuia, a chror vreme de inchinare o stim, deja Sf. Gheorghe din Galati, egumen roman la 1749 1, dela Tazlhu, Casin, Bistrita, Pobrata, si poate ehiegumenii dela manistirile ce se tineau de Atos : Dobrovatul, inchinat de Vasile Lupu, dar phstrá. nd egumeni romani 2.Capriana, ctitorie a lui §tefan-cel-Mare, daruita de Antioli Cantemir la 1698e; cel dela Aron-Vodh, supusa mhnastirii din Chalke 4. Acuma, locul intaiu, dupa episcopi, 11 are egumenul Putnei, Calistru, fostul si actualul egumen de Neamf, Lazhr, care functiona la 1749, Nicanor ; Misail, un arhimandrit dela Bisericani, manhstire a chili lnsemnatate literarà se va Ihmuri indath. ; Ioanichie de Moldovila5, pe care navalirile n'o atinseserd si care rh- mhsese intre cele mai vechi manhstiri slobode ale terii ; Ca- listru al Voronefului,si el scutit de nenorocirile vremil ; Natanail dela Stint' Ilie langa Suceava tot mhnaAire de a luitefan-cel-Mare ca si precedenta Teofan de .Hu- mor. Apoi Nicanor al Bogdanei, din Tinutul Bachului, eti- torie noua, a marelui boier Solomon Barlddeanul si a sotiei lui, Ana, mdnastire binecuvktath, la deschiderea ei, In 4070, si de Dosofteili al Ierusalimului 6si adapost in 1076 Mitropolitului Teodosie : pradath de catane, ea se Mtn- muse din nou 7. Tot asà rilshrise din ruinh Slatina, care-si

Arch. Rom., I, ed. a 2-a, p. 97. 2 ibid. 3 Uricariul, III, p. 272 0 urm. 4 Tn actul pentru eveciniin din 1749, iscIlesc patra egumeni grec din aceastà categorie, pe lingti doi egumeni de origine boiereascA dela .alte mAndstiri; Arch. Rom., ed. a 2-a, I, p. 97. 5 Wickenhauser, Moldowiza, p. 136 0 urm. 5 Melchisedec, Naito, p. 117 0 urm. ibid.

90 ISTORIA BISERICII ROMANESTI trimete egutnenul, pe Partenie, urmasul de curand al lui Ghedeon. Egumenul Dragomirnei e Atanasie, al Solcai, To- rest, amandoua ramase slobode de Incalcarea greceasca. talnim apoi pe egumenul dela manästirea noua. a Floreq- tilor,In phrtile Biirladului, pe alt Antonie, egumen de Agapia. Numai acum se vede isctilitura romaneasch a unui Iorest de Hangu, urmasul Grecului Atanasie, care la 1749 se iscalià Cu mandrie aarhimandrital Patriarhului Ale- xandriei si egumen al Hanguluil. Secul e reprezintat prin egumenul Partenie, Petngarafii, spre care Pahomie de Ro- man lsi Indreptase averile Episcopiei In zile grele de razboiu, prin Saya. Mai Intalnim In sfarsit iscaliturile celor ce stateau In fruntea mhnastirilor Ilisesti, Runcul, s. a. 1poate era de fata si Naftanail §eptelici, neam de boier, al litt§cei 2. Sinodul luh In cercetare purtarile, protivnice datinei, ale proin Mitropolitului Nichifor 8,i, razimandu-se pe marturia lui Gheorghie al II-lea despre autocefalia Scaunului moldovenesc, despre care si Dimitrie Cantemir spune ca nu datoreste ajutorul obisnuit catre Patriarhul din Constantinopol si ca acesta are numar dreptul de a fi Instiintat despre alegerea unui Mitropolit, pe care neaparat trebuià sa-1 recunoasca, hotarl ca de acum inainte (din pamânteni se aleagh Mitropolit sau episcop, iar strein niciodata nu se priimeaRch, nici sä mai lntre altul strein la pastoria vre unui Scaun, cu mijlocire de bani, sau mdcar ,sifara bani, sau macar cu prieteni, ispraveasca Inprotiva pravileii obicPiului pamantulub 4. Cu aceasta Mitropolia moldoveneasch era scutila de co- tropirea Grecilor tocmai In timpul cand, prin Neofit de Creta, Grecii luau pe mult timp In stkAnire Mitropolia Terii-Romanesti. Curentul romanesc pornit din multele

Erbiceanu, o. c., pp. 24-6. 2 Studii f i doc., V, p. 106, no. 427. 8 V. asuprA-i s't Neculce, p. 413. Erbiceanu, I. c.

MANASTIRE BISEEICANILOR 9 mänastiri slobode ale Olteniei fusese biruit acolo, dupä alipirea din nou la trupul terii a celor cinci judete, stä- pänite peste doukeci de ani de cätre Austrieci. Pe cand dincoace curentul românesc din slobodele mänästiri buco-. yinene biruise, pästränd pentru Români toate locurile de arhierei ale Moldovei.

CAP. IV. Mänästirea Bisericanilor, Pahomiei introducerea in MoI- dova a noii vieti schivnicesti din Rusia. Biserica din acestälalt Principat mai are un caracter deosebitor. Ea se apropie cea d'intàiu de Rusii muscali, cu cari se Ab. In botar, si primeste cea inräurirea loe,. In acelasi timp c6'.nd ea insilsi li inraureste. Aici strabate intäiu o putere care de mai multe Gri, Cu staruinta indh- ratnicd ce o caracterizeazä, a incercat, nu numai intrebuintarea arhiereilor nostri pentru scopurile ei politice de cucerire in Rasarit, dar si un fel de comuniune biiericeasc6 cultural-religioasä cu puternicii vecini de peste Nistru.

Bisericanii de Jäng5. Bistrita Neamtului, dupa ce dec&- zuse cu totul in yeacul al XVI-lea /, se impartasise de binefacerile lui Miron-Voda Barnovschi, care-i Mea zid imprejur, In zilele egumenutui Partenie, un bun gospodar ;.t PAtrasco Basotä, Marele-Logofat,i sotia sa, Grozaya, cla- dirti turnul despre Miazanoapte tot atunci, la /626.-7; Toma Cantacuzinoi Eftimia, jupaneasa lui,facura pe ce! dela Rastirit ;Dumitrasco Buhus, Soldan, Dumitrasco Stefart, ziditorul turnului dela Miazki, Iordachi Cantacuzino, fratele lui Torna, ctitorul pridvoruluii trapezariei, adaugira alte lucruri de nevoie pänä la isprävirea totala a mänästirii, in

ANTA lusa danii dela Mitropolitul Nicanor.

92 ISTORIA BISERICII ROMANESTI

-1637-8,cind, supt Vasile LupL4 tot Partenie inoitorul pdstrd. egumenia. Daniile venira si mai tftrziu, supt egumeni ca Mitrofan, Iorest si Serafim. Cel d'intain s'ar puted sd fie tipo,sraful care ajunse episcop de Hui si de BuzAu. Caci scrisul de acArti sârbestb ajunsese indeletnicirea de capetenie a calugdrilor de aici, cari au lasat o Intreagd biblioteca, intr'un timp cdnd lucrul scrisului si td1mdcitului in- cetase in toata Moldova 1.Dacd aicis'ascris la 1652 de Misail calugarul, poate cel ce a facut insemnari la Cronica lui Urecbe, un Apostol românesc 2, daca aici se va fitill- mdcit Viata lui Andrei din Greta 3,feluriteCazanii, invataturile lui Calist Catafighiotu14, cele mai multe sAnt in slavoneste si arata eh Bisericanii au fost ultimul adapost al culturii vechi bisericesti In acea limbd. De aici plecd, la o datd care nu se poate statornici usor, Chemat poate de fostul Mitropolit al Moldovei Dosofteiu, care trecuse acuma din Polonia In Rusia Tarului, un Pa- bomie, cAlugär invAtat, care ajunse in noua sa patrie, alt Tinut bisericesc de slavonie cAzi asa puted sd inteleaga el lucrurileMitropolit de Voronej. Mandstirea lui de postrig nu-1 pierda din vedere, si peste cdtvà timp ea trimeted in tara Muscalilor pe Antim Cretul, egumenul ei, ca sh strângd, mild si Cu acest prilej di. Vadd si pe afratele) de odinioard. Antim pled. In Domnia lui Mihai Racovith, deci dupd 1716, si el se Intoarse la 15 Tune 1722, aducând cu sine si un Tetravanghel moschicesc, ce-i fusese ddruit de eclesiarbul lazdr, al lui Pabomie5.

I Lista lor cum erau odatl, la Melchisedec, Notite, p. 76 si urm.; cele pAstrate pSnA azi §iacilpestite la Bibl. Ac. Rom., In Llpedatu, Manuscrisele (tact Bisericani fi Rd§ca, din Bis. ort. ; Bucureqti, 4906. , Pomelnicul rominesc rg istoricul nanAstirii in vol. XVI din .Studii fti doc. 2 Mss. 69, 85 ale Academiei Romine. 3 Melchisedec, 1.c., p. 79, no. 14. 4 Lltpedatu, pp. 27-8, 33. s Melchisedec, Notite, pp. 79-80.

MiNiSTIREA BISERICANILOR 93

Pe acel timp, de alminterea, nu era lucru rar sh se vadh In Moscova chiar preoti brasoveni veniti pentru mila 1. De acolo veni ceva mai tarziu preotul Statie,fiul lui Vasile Grid, care-si, ziceà, deci, dupd moda ruseasch, Efstatie Va- silievici, ca sh-si deà la scoalh pravoslavnich fiul, Dimitrie Evstatievici, cunoscutulscriitor,secretariuepiscopal inspector de scoli. Dimitrie Cantemir, pribeag in Rusia, unde erà sfatuitorul in ale invtithturii si stiintei al lui Petru-cel- Mare, tovarhsiiifiiiacestuia,fiul, plecat din Moldova si el, al lui Antioh Cantemir, beizadea, Constantin, Toader Corbea. din Brasov, fratele Ceausului David, omul Spdtarului muntean Mihai Cantacuzino4 acel Teodor Corbea care a tradus la 1720 Psaltirea in versuri românesti, dedicAnd-o stapAnului sau 2 acum i3pisarití i ecanteleariu» al Ta- rului,Sevastian, nepot al lui Toader, faxa a mai pomenl pe fugarul Toma Cantacuzino, care trecuse la Rusi In 1711, toti acestia erau gata sh sprijineasch pe oaspetii noi? veniti din tenle ion de obArsie 8.

Mitropolitul Ghedeon din Agapia avù leghturi cu Rusii, Innaintea chrora ies1 la Tutora, pentru a primi pe Tarul Petru, ablagoslovindu-1 cu cruce, si cu aghiasmh stropindu-1». Imphratul crestin merse la Trei Ierarhi de se Inchin& moastelor Sf. Paraschive. (Acole, atunce s'au tamplat si Mitropolitul Ghedeon, vi-1 poftià ye Imphratul ca sh seadza In Scaunul cel domnesc, si n'au vrut ;ce tot in picioare au sthtut 'Ana ce au cântat psaltii acsioni ectenial. El merse la trapezare si väzù pe egumenul grec. Cu Domnul, p rie- tenul sâu Petru cercethi Golia, in care gäsi. (4.6 feluri de mestesuguri lesesc, grecesc i moschicescv, i (Sf. Nicolae cel Dornriesc, pentrua se intoarce apoi In tabdra 4. Mitropolitul cantti un paraclis pentru incheierea tratatului de supunere,

Un caz, la 4635; Stinghe. 1st. besearecei ?cheailor, p. 20, 2 1. lit. ronv., I, pp. 436-7, etc. V. fi Brapvta fi Romanii, pp. 335-6, no. 16. N. Costin, pp. 402-3.

94 1STORIA BISERICI1 ROMANESTI - pe care pusesesi isc5litura lui, in bisericuta adomneasca pre poartall. Pentru aceste intelegeri ale lui cu Muscalii cari fagaduiau ca Domnul nu se va atinge de boieri k fära de iscalitura Mitropolitului2», trebul s5 doseasca o seama de vreme, cad intre fuga lui Cantemir si sosirea lui Nicolae Mavrocordat erau in Iasi, pentru stapanire si aparare; numai aegumenii si negutitorib, fara Vladici si fall egumeni. and Nicolae-Voda infra In oras, Pahomie de Roman singur se afla pentru a.-4 face slujba de intrare in Domnie, si ceremonia hi savArsita, nu la Mitropolie, ruinata ori profanata, ci la Sf. Nicolae 8.

Urmasul lui Ghedeon, Mitropolitul Gheorghie,pastra si el relatiile cu Moscova :de aici, din tara de slavonie curatä si stricta, si nu dela Munteni, unde razbatuse 'n Bi- serick precum se va vedea, ash de puternic limba pro fang a poporului, facil el 8á i se aduca d2 Mineie moschicesti, cu doua Trioade si Liturghii canonice, de toate trebile ar- hierestb, si din aceiasi suma de 300 de lei mai lua si ealte carti, care nu s'au mai pomenit) 4. Am vazut pe Mitropolitul Antonie Putneanulsi din Rusia Mitropolitul aBealogrodului gi Oboianuluip trimetea daruri Putnei 5- parasind tara pentru a intovaras1 °stile rusesti in tara lor, unde si ramase. Cerut de Grigore Ghica, din Bolin, unde se OA Cu ativà boieri ostateci, el nu vol sà mai vad5. dchii Domnului dela Turci, pe care-1 trädase, ci merse pana la Chiev, iar de aicifil r5.nduit Mitropolit al Gaza- cilor, la Cernigov. Elisaveta, urmasa Tarinei Ana, 11 facil apoi, dupg doi ani dela aceasta fuel, deci in 1741, episcop de Bealogrod, unde mai tr51 Inca cinci ani 8, Ora la 2 la-

1 Neculce, p. 319. 2 ibid., p. 306. 5 Axintie Uricariul, p. 131. Cf. !flak lui pomenire, ibid., p. 156. 4 Erbiceanu, Mitt.. Mold., p. 12. 5 Dan, Putna, p. 51. 6 Neculce, pp. 411-3.

MINXSTIREA BISERICANILOR 95 nuar 1748, cand se stanse I. in timpul cat Antonie era pe langa Rusi, protopopul de Iasi, loan, apreut domnescui om de triabaD, statù la inddmana lui Vodä pentru slujbe 2. Gel mai insemnat in ce priveste cultura dintre arbiereii Moldovei acestui timp, Pahomie de Roman, a statin ne- contenitti atingere Cu Muscalii. Din Tinutul Bistritei, dela aGleditn, din pärinti terani, muncitori in acestvidiel al Sasilor, el se facù intaiu calugdr la Neamt ; cu soborul de acolo,fugi noul monah la Strämba. La intoarcere,dui:A incheiereapacii,in1700, el fufacutpreot, apoi ecli- siarh si, in starlit, egumen al Neamtului. Faima lui Dimi- trie de Rostov, stantul dela Pecersca,11face sa alerge acolo, lasand, dupd canoane, egumenia sa moldoveneascd, 1703-4; aici, la noul invatator de schivnicie, petrecù el catva tinap, ani intregi de zile. Intovdräsi pe Dimitrie in alatoriile lui de propovaduirei fa mandru cand cdpata din mânile calauzului sau sufletesc (Rostul de aurD al acestuia, carte care gasi si la Romani destula raspandire. Intors in tara, Mihai-Vodd. Racovitd, caruia nu-i despld- ceau Rusii, in toate privintele, fdcù din Pahomie, care se ascunsese 'n munte, la schitul, intemeiat de dansul, al Po- crovului, la moartea episcopului de Roman Lavrintie dela 1701 urmasul acestuia, farä ca schivnicul intors din Tara Moschiceasca sä fi avut pand atunci obisnuitul rost arhie- rese la Rddauti. Pdstoria lui incepe la 18 Decembre 1706, hirotonia fdcandu-se indatd, la 18 Ianuar 1707. Aduse la Roman cdrtile slavone pe care sile castigase In timpul petrecerii sale peste Nistrui dadù limbii slavone vechile ei drepturi, pe care a trebuit s'a vie Constantin Mavrocordat pentru a le smulge, strtimutând cu el din Tara-Romaneascd datina cdrtilor de slujbd in româneste. Trecù MI% sa se primejduiased, schivnic lipsit de intelegere pentru frimântd- rile si preschimbdrile lumii, prin zilele grele din 171.1.: 1-am

Letopisife, III, pp. 184-5. 2 Studii §i doc., VI, p. 441.

96 ISTORIA. BISERICII ROMANETTI vazut sfintind pe Domnul aturcescl Nicolae Mavrocordat. Mai stä.tii numai trei ani in episcopie, si la 10 April 1714 el se (limed iarasi in gracia pustie a Pocrovului, pe care Samuil de Alexandria, fiind rugat de ctitor, II declara liber de once amestec arhieresc. Peste trei ani apoi, Pahomie, banuit de Mihai-Voda Racovith ca a fost inteles in navalirea catanelor asupra Iasului, fugise pana la Lemberg inaintea Tatarilor rdzbunatori ai lui WA se duce iar in Rusia, läsand In local lui la schit un ucenic dupa regula Sf. Di- mitrie, Macarie, care nu s'a clintit niciodatä de acolo. Dela Chiev el serie in 1721 celor de aicasa,cari träiau fiecare de-o parte, in chilioara facutä de dansul si Pahomie-si Meuse una da Muncel, cu mana mea, ca multa osteneala, si am destupat si am curätit pamantuI sitot locul, cand am sezut eu lui Macarie, acalugarasului popa Nicodim, ucenicul raposatului Ghedeou», luiSofroniesi Mihail, lui Mardarie si Lazar, ucenicii sti, diecilor (de tar& sau streini», cari veniau pentru invatatura, aratând ce li lasa lor si ce lag Neamtului, unde daruise carti rusesti, pe langa cdtevà publicatii românesti din Principatul vecin. Fostul episcop de Roman se stdnse in 1724 la PecPrsca din Chiev, unde se pastreaza si acum, cu tnulta cinste, in paraclisul Sfantului *Stefan, moastele lasate de dansul 1. Peste cativa ani,i Putna-si aved, sihästria, intr'o Injghe- bare de lemn a lui Ilie Cantacuzino,i calugarul Silivestru sau calughrul Arsenie scriau acold vieti de pustnici ori carti de-ale lui Dimitrie de RostaV, supt carmuirea (stare- tulub Dosofteiamort la 1754 8 Sila, ocrotitorul Mitropolitului Antonie, careSilaca- latorisela 1729, cu voia Mitropoliei, la Chiev, sa vadb. Lavra, si un sihastru Natan urmara mai departe normele de

1 MelchisecIec, Cron. Rom., I, p 322i urtn. 2 Dan. Putnct, pp. 80-1. ibid., p. 145.

MilaSTIREA BISERICANILOR 97 retragere studioase ale noului Sfant Dimitrie 1. Cutare manuscript de E Lestvita sau scara virtutilon, a lui loan Sinaitul, arata si pana azi actiunea acestui curent rusesc in manas- brea lui S, tefan-ce!-Mare 2 Calugäri ca ierodiaconul Venedict Pavlincovschi dovedesc ea si oaspeti din Rasaritul evlaviei celei mai noua aflasera adäpost in Putna 3.Biblioteca, In sfarsit, e plina de tipärituri liovene, chieviene si amoschi- cestil 4, ba chiar de altele din Vilna, din Cernigov. Si, cand vedem pe un monah Antonie strangand pomeni pentru un schit din partile Bacaului, la 1741 5, si mai bine ne putem da sama. de puterea acestei miscari spre ascetism si la noi.

Prin Pahomie Moldoveanul ajuns episcop la Voronej, prin apledirile catre Rusii din Moscova ale Mitropolitilor Ghe- deon si Gheorghie, prin fuga cu ostile imparatesti a Mi- tropolitului Antonie, care-si Ola alte eparhii in pamânturile Tarului, prin calatoriile la Chiev ale lui Pahomie si introducerea in Moldova de catre ansul a schivniciei duph normele lui Dimitrie de Rostov, si, s'a adaugim, prin introducerea normelor liturgicea moschicesti) in anume tiparituri ramnicene, Triodul din 1731 si Molitvenicul din 1747, se incepe un schimb de inra.uriri intre ortodoxia romaneasca si cea ruseasca, menit sa aiba si mai mari rosturi in dezvoltarea mai departe a istoriei noastre, In Mol- dova, ca si in Tara-Romaneasca, si in Ardeal chiar.

1 Ibid., pp, 82-3:cf. Doc. Callimachi, tabla. 2 Ibid. 8 lbid., p. 83. 4 ibid., p. 84 §i urm. 5 Dan, Rana, p. 94.

PAR TEA A 1V-a.

INTRODUCEREA LIMBII ROMANESTI

IN SLUJBA SI IN CANTAREA BISERICEASCA.

GAP. I.

Opera episcopului Damaschin. Yn cea mai mare parte din Domnia Brancoveanului, tiphriturile iesite de supt teascurile muntene sant sfloase in ceia ce priveste inlaturarea limbii slavone. Am urmarit pe cele iesite la Buzau si in locurile unde grija tiparului o avea ea simplu. calugar,ca egumen, ca Mitropolit, Antim Ivi- reanul. i la Ramnic, unde a stat ca episcop numai putina vreme, dela 16 Mart 1705 pana la 1708 1, Antim n'a, indraznit Ed desavarseascä schimbarea de limba bisericeasca. Cea d'intaiu lucrare a sa in acest nou loe de munca, An- tologhiul din 1705, e, se pare, slavona. Slujba Maicii Dom- nului din anul urmätor are numai lamuriri românesti ; Octoihul din acelasi an e ca si cele obisnuite pana atunci si Molituenicul din 1706 pastreaet vechea infatisare a cartilor de rugaciuni pentru preoti. Numai catre sfarsitul pastoriei ca Mitropolit a lui Antim, la 1712, se publica in Tärgoviste un Octoih care spune in titlul sail chiar ca e eacuma intai talmacit pre limba ru- maneasca, spre inteleagerea de obsteD, si predoslovia lä- mureste ca intreaga carte a celor mai insemnate cantari a fost atalmacita de pre vorba cea greceasca si sloveneasca

1 Episcop ales, nu numai de arhiereii terii,ci §i de trei strAini Condica sfdntd. Alegerea de arhierei strAini,alcituiti inteuu fel de comisiune alegAtoare, se mai intAmpinA. Cf. Istoricut eparhiei Rdntni- cului, p. 90.

102 ISTORIA BISERICII ROMINEf TI pre limba noastrà cea rumhneasch.1, si anume apentru ca sh poath si ciata besericasch f icopiii cre§tinilor carii sa nevoesca la invafeitura Sptei Scripturi sa o cagige pre lesne 1, sa o citeasca', nu numai in Foule fi in casete sale, ce §i in sfintele beseareci, spre lauda prea-slävitului Dum- nezeu». Cum se vede, pentru indreptAtirea acestei insemnate inoiri se aducea inainte intrebuintarea Octoihului si ca o carte de scoalh si putinta de a-1 cetl chiar acash. Cand la 4713 aphril insà pentru inthiasi data Liturghia in rom6.- neste, când,la 1715, urmá si putlicarea Ceaslovului, in Domnia cea nouh a lui,§tefan-Vodä Cantacuzino, nu mai putea fi vorba de ingdimari si scuze : datina strhinh primise o loviturä de moarte. Ca savArsitor al acestei schimbhri fericite s'a ardtat 1 un cletic care inch din vremea luierban Cantacuzino lucri la tiphriturile muntene daca eleste ecieromonah Da- maschin, zugraf), ce shpà stampe frumoase pentru Apos.1 tolul din 1683 2,ceia ce e, de alminterea, probabil cand asamAnh cineva ischlituraartistic complicatd, in trei mo- nograme meter invhlätucite, a shphtorului in lemn cu ischlitura tot asà de frumoasa si nu mai putin neinteleasä la intaia vedere a lui Damaschin episcop de RAmnic 2. Am vhzut vorbindu-se necontenit in Prefetele chrtilor de prin anii 1680 de adaschlii)cari fAceau thlmdcirile, si iath ch. Mitropolitul Teodosie serie apriat, in scrisoarea de mustrare catre VA:Hm apostat al Ardealului, cd Octoihia din Buzau 1700 a fost e fdcut aproape din nou ca multh muncà de daschlul Damaschin al ntstrul : intrebuintandu-se de tra- duchtorul in latineste cuvAntul ascholiarchav, se vede usor de ce fel de däschlie e vorba.4. Era deci daschl la scoala 1 Upèclatu, Damaschin episcopal f idascalul din «Conv. lit.), XL Bucure§ti, 4906. 2 Bibl. Rom., I, p. 259. 8 V. lstoricul Eparhiei RtImnictqui, p. 105. 4 aMilterem tibi Octoicon magno labore a scholiarcha Damasceno nostro fere ex integro compositum) ; Nilles, I,p. 345.

OPERA EPISCOPULUI DABIASCHIN 103 slavond din Bucuresti acea scoald pe care apoi Branco- veanu o zidl de iznoavd la Sf. Saya dela 1707 la 1709 1, precum in Moldova, ceva mai tarziu, la 1740, Iosif mo- nahul erà adascal in scola sloveneascb din Iasi 2. Cum se vede Damaschin, dascAl de slavoneste, ucenic al lui Mitrofan Moldoveanul, avea pe la 1700 mai mult grija unei noud oranduiri dupd modèle grecesti a cärtilor de care e nevoie in bisericd... La 3 Octombre 1702, el ajunge episcop de Buzdu in locul InvAtätorului sdu 8, pana ce, la 1708, el trece in locul lui Antim la Ramnic, färä ca in sirultipdriturilor buzoiene sa se vadä vre-o indrumare noud. Aici el nu mai are la inddmand tipografia, pe care Antim o adusese Cu el si pe care o duce inapoi, iar soarta tipografiei dela Buzdu, care dela 1704 chiar, deci dela alegerea lui Damaschin, dAduse numai Apostolul slavon din acel an, n'o stim. Cele trei cärti romanesti pe care le dd Antim cu cheltuiaIa sa in 1712 si1713 n'au,fireste,alt autor, deci nu Intelegem cum Damaschin, acum episcop al Ramnicului, s'a Invoit ca lucrdrile sale sà treacit supt alt nume, ca pe vremurile cand era numai un adascdb. La. 1715, Damaschin, afazand cà Romanii nostri stau in biserica ca boii, neIntelegand ce se cetestesi ce se canta iese fard niciun folos din bisericip, se hotära, (din indemn dumnezeiesc, cu multh osteneald..., a preface cdrtile din limbile greceascd si sloveneascä in limba noastrd proastd. (simplicem) romaneascà si a le da la lumind.) 4.Ce-1 impiedeca, intelegem : dacd ostasii impdratesti, catanele, la pacea dela Passarowitz din Tara-Romaneascd, ei rämaserd In judetele de peste Olt, din care fiul luierban Canta- cuzino, beizadeà Iordachi, ntiddjduise a-si face o Domnie

Urechil,1st.gcoatelor, I, p. 12; An. Ac. .Rom., seria I,IV, pp. 124-5. 2 Studiii doc., VI, p. 442, no. 1668. Condica Sfantei, pp. 91-2. 4 Declaratia din 22 Novembre 1725 a lui Damaechin cátre generalul Tige, in Lip6datu, p. 8.

404 ISTORIA BISERICII ROMINESTI nou5.. §, i totodatA imprejurdrile rAzboiului fAcurà ca slovele Mitropoliei chiar sa fie amanetate la un negustor din Fa- gAras, dela care le cereà lnapoi in zädar Mitropolitul Daniil la 1724, cdnd si Damaschin se straduià s4 capete materialul tipografic pentru dänsul 1. Damaschin nu erà impotriva carmuirii crestinQ, Cu conditie ca drepturile Bisericiisale sä r6mAie neatinse si ca ostasii nemti sA iasA din mànästiri, din care in vremea rtiz- boiului 1st fAcuserä cvartire si cetdti 2. DesI aceste cereri fuel primite, Imperialii nu puteau privi cu ochi buni Biserica romA- neascd din Ardeal. Aici ei nu nddAjduiau, mai ales dupà ex- perienta facutA dincolo, a pute5. Indeplinl opera de Unire cu catolicismul, dar Guvernul intelegeà inc5. dela inceput sA rupä once legAturà ale Oltenilor cu Bucurestii, sà-i facA a intrà in organizatia Bisericii ortodoxe a SArbilor colonizan pe teritoriul impilrätesc, si 86opreasca pe episcopul de RAmnic dela once amestec in politia Manastirile aveau s5. primeascä egumeni orânduiti de Ban si apoi de generalul comandant 3.. Se prevedeà si o revizie a tuturor titlu- rilor de stäpanire In pämdnt pe care le aveau nanAstirile. In acest sensfiiredactat privilegiul impArAtesc din 22 Februar 4719. Damaschin incerca sä. se impotriveasa Urmând exemplul Ardelenilor, el cherna la 29 Novembre 1719 in chiliile dela litfrez un sinod, la care luar4 parte egumenii de Bistrita, Arnota si Govora, ceilaltisfiindu-sesä. vie,iarcel dela Hurez, care era Inca loan, nelndräznind sä. iscaleasca. Se cull ca episcopul de IlAmnic,fiind MitropolA de Amaia si pe aceiasi treapt5. cu Mitropolitul din Belgrad, fost sufragant al Patriarhiei din Ohrida, sA nu fie supus vecinului sAu de neam sarbesc. Slobod de once atarnare, el ar fi hotdrAt once numire de egumen, el ar fi reprezintat manAstirile

1 Soc. Brafovului, in An. Ac. Rom., XX, p. 157 (265): Stinghe, Doc. I, pp. 64-6. 2 Dobrescu, 1st. bisericii din Oltenia, pp. 40-1. 2 Ibid., pp. 17-8.

OPERA EPISCOPULUI DAMASCHIN 105 lnaintea ImpAratului, el ar fi luat socoteala la Craciuu, cu soborul,fiectiruia. Lana ella Ramnic s'arfiasezat o scoalà de preoti, Guvernul fiind slobod sà aseze la Craiova, mide chemase, pentru Bulgarii catolici, dela Chiprovaci, adusi acolo cum fusesera adusi la Vinti In Ardeal si aiurea, In Banat, pe episcopul Stanislavich 1,o scoala latineascd, pentru care erâ vorba, In 1731, a se aduce calughri piarum scholarum. Vechile drepturi ale mänastirilor, vechea lor randuialä trebuiau sA fie restabilite 2 Aceste dorinti nu se -tinur6. In seamA, si decretul imperial l'A publicat la Sibiiu, lnaintea lui Damaschin ciliar,care fusese chemat siel pentru aceasta Inaintea Mariei Sale generalului. La 1725 se supunea episcopia Ramnicului Scaunului sarbesc din Bel- grad 3.Poclonul vladicesc se destiint.ä mai tarziu. Curtea numià pe egumeni dupa recomandatia administratiei locale si fficea pe cate unul, ca pe acela din Segarcea4,silse declare unit, precum uniti erau anume oameni puternici ai Guvernului oltean, Levantinul Nicolae dela Porta si Ar- deleanul Pavel Dobra din Zlatna, vames de Ramnic, traductitorul la latineste, la 1722, a Pravilei5 si, Impreund cu toatà familialui, care e si amintita pentru aceasta pe o panzA ce se pastreaza Inca, sprijinitorul de capetenie, (bine- facatorul si darnicul patron) al Bisericii unite de acolo 6. Scutirea de oierit si vinariciu nu se invol, si o parte din intinsele venituri dela targuri si \T'ami furit confiscate, cu sau farä despagubire : anume aprestatib) furà impuse manastirilor. Iar calugarii dela Brancoveni putean serie :a.Sa se stie cfind ne-au scos Pivoda din chilii atara pe toti calugari ;

1 V. Gesch. des rum.Volkes, II, pp. 152-5 ; Hurmuzaki, VI, pp. 443, 495-7. a Hurmuzaki, VI, 339-44. 8 Dobrescu, pp. 23-4, 51-5. 4 lbid., p. 44. 5 An. Ac. Rom., II', p. 202; Sulzer III, p. 73; Studii e doc., I-II, pp. 451-3, no. XI; p. 453, nota 2. 6 Studii fi doc., XIII, p. 241, no. 2.

106 ISTORIA BISERICII ROMANEM leat 172b1.1.Un al doilea sobor tinut In 1725, cu egumenii de Bistrita,Hurez, Segarcea, Govora, Arnota si Ulula, protestk Cuun oarecare succes, numai In chestia vintiri- ciului 8.

CAP. II. Urmasii lui Damaschin. Preotii ajunserd acum a pldt1 birul de-avalma. Iar, cAnd, la 5 Decembre 17258, Damaschin se stânse, alegerea ce e drept, dupä datink de un sobor a urmasului sdu zdbovl septe luni de zile, afacerile episcopiei fiind, girate de eclesiarhul Dionisie, pdnd ce se luard toate informatiile trebuitoare. II-Are cei trei clerici propusi, Mitropolitul sArbesc trebul sd facá alegerea,si egumenul de Govora, .5tefan, asupra cdruia el se oprl, asteptd, dupd Intdrirea lui de Curte*, prin diploma latink o hirotonie care nu-i venl, superiorul ski fiind ocupat la Viena, pana la moartea, prin otravd, s'a spus, la 20 August 1727, a acestui biet ipopsiflos, electus, In neglijarea cdruia se jignid lntreaga Bisericd româneascd a Olteniei 5.Al doilea episcop ales supt regimul german, Inochentie Tismdneanul, egumenul de Brancoveni (Sep- tembre 1727) fù luat dintre candidatii recomandati de generalul singur, si impottivirea Mitropolitului din Belgraif aduse zähava Intäririi sale de Guvernul central pAnd la '11. Maiu 1728, si,ciliar dupd aceasta, Intdrzierea hirotoniei pánd la sfarsitul anului 8.Inochentie merse la Belgrad In 1731 ca sä iea parte la alegerea unui nou Mitropolit pentru

i Inseripiii, II, 72, no. 4.Cf. Dobrescu, p. 35 §i urm. 2 Dobrescu, pp. 39-40. 8 Stinghe, 1st. bis. &heailor, p. 82; Studiti §i doc., V, pp. 141-2. 4 Bis. ort. rom., XXVII, pp. 1397-9. 5 Cf. Stinghe,Ist.bes. &heailor, p. 85; Doc.,I, p. 140 0 urm.; Dobrescu, o. c., p. 40 §*1 urm., 90. 6 Dobrescu, passim.

IJILMAM LTJI DAMASCHIN '107

Särbii Romdni 1, si luä parte la sinodul noului ales, in Novembre 1732, aducAnd plangeri pentru acarea drepturilor sale de judecatä 2 Inochentie e acela, care, urrnd anume exemple din Ardeal, cerand ea preotii sä poarte tonsura Catolicd, dn amintirea cununii de spini a Domnului Hristos3 3.

Certe noud izbucnird la alegerea urmasului säu. Neas- tampäratul cdlugár-boier Dosofteiu BrAiloiu void pe Ghe- nadie Cozianul, tálindcitorul (Ithicebi autorul de frumoase versuri bisericesti 4,care erà sprijinit si de Sárbi. Administratia nu-1 vol insä,i alese pe Climent de Bistrita, fiu de sateni din Pietrare, al lui Radu Modoran si al Pa- raschivei 5. Abia in Maiu 1737 Inochentie murise la 1-iu Februar 1735 Climent isi putil Ïuà Scaunul In stdpanire, anume dupd hirotonisirea de cdtre Mitropolitul belgrddean care nu-1 voise 6. Rilzhoiul il apucá indath, si el, cuprinzAnd In sine toatd nemultärnirea clerului oltean, a boierimii oltene, a teriioltene, in de obste, Impotriva unei armuiri de stoarcere ijignire in precise si fine forme apusene, se puse supt scutul Turcilor. La 1739, intorcand u-se In RAmnic, el gäsid numai ruine, dar, ca mângaiere, stäpdnire roma- neascä si ortodoxä.

ta schimb pentru toate aceste pierden i se cAstigä ti tlul de cexarh Severinului si a toatd. Mehediia si altor pdrti po- runcitoriu3 7, doar apoi i faptul cd Romanii din Brasov, ale cdror legaturi cu Tara-Romäneascd trebuiau sä se rupd.,

Mid., p. 94; Studii fi doc., V, pp. 145-6. 2 Dobrescu, o. c., p. 109. 3 Ibid., o. c., p. 110. 4 Iorga, Doud biblioteci de meincistiri, p. 26i urm. 5 lstorieul eparhiei Ramnicului, p. 136. C Dobrescu, o. c., pp. 115-30. 7 Bibl. .Rom., I, p. 49.

108 ISTORIA BISERICII ROMANEgI avara voie a infra In legatura de supunere ca Ramnicul 1. Acum preotii ardeleni si banateni cari nu voiau sa primeasca Unirea nu mai aveau acuma o granita de trecut pentru a cápalâ antimisele si binecuvantarea unui episcop ortodox, care nu putea fi supus la banuiala In ceia ce priveste sentimentele sale fata de pravoslavie. In sfarsit, lnteo vreme cand un diacon dela Tismana, Logia, putea. sa Infiinteze langa Varset la hediste, cea d'intaiu scoala romaneasca din Bänat 2, satele ce se tineau de legea veche mai mult de jumatate din Ardeal, Ii avura la lndemana edil& de slujba singure, de care aveau nevoie.

CAP. III. Nougle tiparituri muntene. Una din masurile luate de Patada, Vládica de Rigaras, cu deplina Invoire, cu lndemnul chiar al Guvernului nr- delean, fusese oprirea cärtilor schismatice de peste munti. In locul lor Insti, el nu era In stare sa dea altele, si cei mai caldurosi partenitori ai Unirii printre preotii nostri acolo nu eran di Intrebuinteze (loar la s'upä cärti latinesti catolice. Deci se cumpararä si de acum Inainte, cu preturi mari, tipariturile muntene din epoca lui S.erban Cantacu- zino si a Brancoveanului. Privind asupra listei cartilor In- trebuintate In bisericile ardelenesti glisim adeseori si Molit- -veniee slavone din 1699 si 1706 si cel romanesc din 4713, Apostolul slavon de Buzau din 4704, al lui Damaschin, Triodul lui Mitro fan, din 1697, Ceaslovul romanesc din 1715, o Psaltire slavona din 1709, Evanghelia româneasca din Snagov dela 1697, Liturghiile romanesti din 4743; Octoihul

Stinghe, Ist. bis. &heailor, pp. 79-81, 400i urm.; cf. Dobrescu, pp. 55-6; 131. 2 marienescu, Petra Maior, p. 15.

NOTJÀLE TIPIRITIIKI MUNTENE 109 slavon din Rämnic, al lui Antim, si cel romanesc, din TAN goviste, dela 1712, Penticostariul buzoian slavon din 1701, Mineiele lui Mitrofan de Buzdu, ddruite bisericii domnesti din Fägdras, pentru predici intrebuintându-se Chiriaco- dromiul din Migrad.

Damaschin tähndcise, precum stim, toate &lile liturgice ; pe tanga aceasta el prefdcuse in romaneste, la 1704, Tdlcul lui Andrei de Cesar& Capadociei la Apocalips, tradus din elineste in slavoneste de acuviosul preot Lavrentie Zizaniiavi. Tdlcul Evangheliilor, de Teofilact al Bulgariei, un Cate- chism de pravoslavie neindoielnicd 2, si poate chiar, daca nu e vechea instructie a Mitropolitului Antim caro preoti, Invaldtura despre §eapte Taine, traducere a lucrdrii luí Gavriil de Filadelfia, din slavoneste 3. El umblá sä rdscum- pere, cum s'a spus, tipografia, oprità la Fägdras, in zälog, a lui Antim 4, trimetänd acolo pe eclisiarhul Dionisie. La 1720 insä, Daniil Mitropolitul, care-si trimeteä pentru acelasi scop tipograful, Saya, egumenul romän dela m'Andstirea Antim4, ii lila inainte, dänd, nu fati invoirea lui, cred, o a doua editie din Octoihul dela 1712. Am Osa exemplare din aceastä carte, ca stema amänduror terilor, pentru drepturile lui Nicolae-Vodä. Mavrocordat asupra Moldovei si pentru Domnia lui trecuta in Moldova, in biserici ardelene, si se pomenesc si altele afidtoare prin bisericile Banatului 5. Urmd, In 1721. incd, ce! d'intäiu Molitvenic românesc cdci nu cred ca in Tara-Romaneascd, unde pornise miscarea de romanizare a cärtilor de slujbd., sa se fi 66Sit cineva pentru a reina intr'o nona editie Molitvenicul slavon ;indatd., dupä. cerere, se trimeteau la Brasov paisprezece exemplare, cu 3 3 1/2 lei unu16. O nota editie iesiä numai la 1729, in- 1 Doud biblioteci de mandstire, pp. 25-6. 2 Publicat la 1897 de Gherasim Timus, episcop ae Arges. 4 V. si Upddatu, 1. c. 4 V. mai sus. 5 Bibt. Rom., II, p. 4. 8 An. Ac. Rom., XX, I.c.

110 ISTORIA BISERICII RODIANEM

trand fiti in Ardeal. Octoirlecu obstel pe care le cerea popa Radu din §cheiu in acelasi timp, nu se putura trimete, cad, serie Mitropolital Daniil, nu se mai aflà niel inAcar unub) ' tu sfarsit, un nou tipograf, Roman si acesta ca si Saya, preotul Stoica, reeditàla 1723 Evanghelia romaneascä,intr'un volum de o frumuset.a fara *eche, care strabatii pretutindeni, in Ardeal, mide se gasesc exemplare cu gra- mada, cat si in Moldova, unde pana astazi o afli intaia editie trebuie sh fie de prin 1712-3 asezatti pe masa al- tarului. Apoi la 1724 se dadeà a doua oar& Catavasieriul, Cu rughciunile pentru inmormântarea aaieruluip, de acelasi preot Stoica, inaceiasi Domnie munteanA aluiNico- lae Mavrocordat ;singurul exemplar ce se cunoaste s'a aflat in Ardea12. Octoihul iesi din nou numai la 17268, apoi, flind mult cerut, la 1731, iar Triodul la 1726, dupà o Slujbei a Sf. Andrei platita de fostul protopop bucurestean Nicolae. Liturghia din 4728 puneà in mana preotilor cartea de revolutie din 1713. Penticostariul lui Da- maschin iese intaiu la 1743. Numai Ceaslovul din 1731. pastra textul slavon; el apArir dupa rnoartea lui Nicolae Ma- yrocordat. Se spune chiar cä teascurile din Tara-Roma- neascl ar fi dat la 1725 o lucrare despre (Taina stantului Boten 4. Frumoasa Caxanie nouA din 1732, Chiriacodrarniul Mi- tropolitului stefan, incheie vrednic .acest sir de cArti inoi- toaren Bens românesc 8, adesea reeditate apoi, ale Ma- vrocordatilor.

L. c, 2 Bibt. Bomr, JI, p. 22, no. 184. 8 Ibid., p. 29, no. 492. 4 lbid., p. 23, no. 187. 5 Editii .11,0.14 :Psajtirea, 1735; Ootoihul, g736; Liturghiile, 1741-2, Intrebuintatei In Ardeal: Molitvenieut, cu obeltuiala Jui Anania de Cesar6a Paleatinei, 1741, idem,; Catavasieriut, 1742 ; Jnai bogat mult deck celelalte; idem; Evanghelia, 4742; ,,tleaftietut Naicei Domnului,

NOTTALE TIPIRITURI MUNTENE 111

Mai tarziui cArti de teologie incepurA sA aparA in Bu- curesti, unde tipografia se avezase la VkAresti, 1ang6. scoalA, apoi la Mitropolie precum o nouà editie din anvdtAturile bisericestip ale lui Antim, ea VlAdicAi Antimih reeditate la 1746, in Ramnic i eintrebArile bogoslovestip, lAmuriri asupra credintei adunate de boierinasul Ianache,fost al doilea Postelnic, indreptAtoriul Penticostariului,ambele din 1741. Minunatele Predici, Cazanii, ale luiIlie Miniat se tipAresc supt Neofit la 1742, iar la 1746 Märgaritarele Gre- cenilor au a doua editie. La 1745 se simtise nevoia unei nouA editii din ePravoslavnica MArturisire» dela Buzdu. Mici tipAriturigrecesti, ca brosura impotriva teoriilor despre Purcederea Sf. Duh ale lui Nicolae Comnenul, sau tratatul despre superioritatea Ierusalimului, ori Acolutiile din 1736 ale luí Daponte penfru biserica Sf. Spiridon Vechiu se datoresc unor cheltuitori dintre Greci 1. Dad nu An- thologhiul, din nou tipärit, la 1736, in romaneste, Psaltirea slavonä. din 1745 infAtiseazA datina. La 1724 si Damaschin, tipAreste o Invälitturd despre ;epte taine, reeditatA la Iasi in 1732 2, care n'aveA niciun scop de polemicA impotriva catolicismului pornit pe rAzboiu, ci trebuià numai sA lAmureascA pe preoti, InvAtAndu-i, intre altele, sA nu fad rnir isA nu stinteascA alti preoti, che- mAri care sAnt amAndouA numai ale arhiereilor. Din aceastA cArticickretipAritA la Iasi in 1732 si 1745, tibia dacá a iesit Ja ivealA un exemplar ;Ardelenii unill o discutA In Teologiadogrnaticciimoraliceaseddin1801.indatA dupà aparitia ei, directorul general din Ardeal Jceril Bono- tealA episcopului, care trimese la Sibiiu douA exemplare. 1742: a treia editie din Apostol, 4743, a patra e din BuzAu, in ace- 14 an, episcop fiind Metodie ; Octoihul, 4746; Ceasiovul, 1747 ; Liturghii, 4747; Molitvenic, 4747; lialtire, 4748; Ceastov, 1749; Evanghelie, 4750. Bibl. Bom., JI, p. 35; cf. p. 411. 2 Dup. Popp, p. 79.

112 ISTORIA BISERICII ROMANE$TI

Ca o urmare, In Novembre 1725, generalul Tige, afland cd se pregdteste la Ramnic tiparul unei noud lucrd.ri, se informa pe langä episcop, cerand si se comunice manuscriptul. Damaschin asigurä. In rdspuns cd are destule cdrti de dat la tipar, dar cd-i lipseste un atipograf incercab, ca banii trebuitori, pe care niciun patron nu e lalade- 'nand ca sä.-i dea. Cat despre cartea de care erà vorba, nu poate ascunde nicio primejdie : In Venetia se vand IAA nicio Impiedecare astfel de cärti stravechi, itraduceni slavone merg prin toate terile dela Dundre, prin «Polonia» (Rusia cea Mare) ;el 1'1811,0 e credinciosul Impdratului si se roagd, cu clerul sdu, pentru biruinta. Mariei Sale asupra vrAjmasilor 1. Se pare cd totusi o Psaltire romaneascd. a iesit la Ramnic In 1724, cl.ci un bibliograf ardelean mai vechiu o Inseamnä lntre cartile noastre bisericesti2.

Dupd moartea lui Damaschin,i, In timpul cand nu era. episcop la Ramie, Mitropolitul de Belgrad, putandu-si luà apucdturi de stdpan, acesta trimese (1726), ca unul ce se privia ca arhiereul cel mai Malt peste Romani si peste Sarbi de o potrivd, pe un Sarb al WI, pe Ilie din Cernavoda, la Ramnic, pentru ca, lntrebuintand slova de acolo, sä tipk- reascd o ecintaie InvdtAturd pentru tinerip, o Bu,coavnei, ca aceia din Ardeal a Unitilor, apdrutd din mitt la 1744 In Cluj, am tipariuld cinstiti Academii) si lttcrul Bändteanuldi Mihai Bec1cherechi ca (Painea Pruncilorl a lui Ba- ranyi ; curtenind pe acela dela care erà sä astepte episcopia, viitorul Vlädicti Stefan, Indreptatorul ecuiintelor romanestip, isdleste slavonqte, ea «nedestoinic iernmonah), supt versuri de laudd pentru Mitropolitul Moise, al (tot poporului crestin de supt puterea prea-luminatului Imparat Roman), anume si al (Ungro-Vlahiei Impardtestip. Cartea ava In 1749, se pare, o 'loud editie, numai romaneascd. LApddatu, pp. 8, 14-5, 19. Descrierea unui exemplar, foarte neln- destullitoare, in Bis, ort., XIV, p. 439. 2 Bibl. .Rom., II, p. 23.

NOUILE TIPARITURI MIINTENE 113

Dupd manuscriptele lasate de Damaschin, bune traduceni din greceste, facute de un muncitor cu stdruinta, Rämni- cenii Incepurd tipäriturile lor pe vremea episcopului Ino- chentie. Cu laude in versuri catre a prea-sfintitulu arhiepi- scopu si Mitropolitu alu Belgradulub, aprea-pravoslavnicu si dreptu intru toateD, esveatnicu prea-minunatu) al aChe- sariului innaltatuv, se &Ada Intaiu, la 1730, Molitvenicul, in aceiasi forma se pare, ca si cele doua care iesisera peste Olt, dar cu oarecare adiorthosiriv si aintocmiril si cu adau- girea unor molitfe maid. Episcopul, care erä, unul din nce- nicii lui Damaschin, spune limpede cá neamul romänesc nu se mai aindestuleaza) cu cartile slavone si grecesti, ci se cultivd acum acu talmdcituri In limba noastrà rum5.- neascd, cea de mosie in patriia noastrd.». Deci, spune el, emu socotitu a inbogati santele besearici cu inmultirea sfinteloru cdrti in limba patriei noastre rumânestil si pentru mite osibite locuri ce s'au obidnuit cu ac1astdsu limbil. a BA indestull). Triodul din 1731 e !ma o editie noud, eacumu intr'acestu chipu fälmäcitb ; lucrarea, easezatd in stihuri si In cuvinte) de Damaschin, tipicul e lush' schimbat dupa cel rusesc, a moschicescuD dela 1682-3, din zilele atnparatulub Ivan , e un aTriodu deplimn, despre care tiparitorul vorbeste astfel : «de alte cArti in limba noastra s'au mai ti- pdritu, iaru acIastà carte panä acumu mai nainte dinu tipografie nu s'au datu, in lumina limbei noastre cei rumanesti sd se fietiphritu, precumu niel intealte pdrti, unde sd an patriia rumäneascd, nu s'au mai tiphritup. Erd cel mai bun Triod, si de aceia toate bisericile mai bogate din Ardeal se grabird sa-1 cumpere 1 Se pare cd. In 1731 a iesit si un Apostol, la Minnie gau la Bucuresti. Ieremia Atanasievici lucrase Triodul; la 1733 insd se allá la Rämnic chiar acel preot Ion Fd.g,drdsanul, care ti-

1 Cf. §i. declaratia episeopului Climent ea Triodul a fost atAlmleit pe ingles de rAposatul §i. lubitoriul de Drunnezen chir Damasehin, episcopul R4inmieu1ui; Inscriptii, II, pp. 35-6, rm. 5.

114 ISTORIA BISERICII ROMANESTI nuse la el un timp tipografia lui Antim 1 El fù pus adior- tositoriu», indrepthtor al manuscriptelor si al tiparului, de Inochentie, iar ca meter i se dhdù aladuld Gherghievici tipografulu). Liturghiile pe care le scoasera ei laivealh In 1733 reproduc de sigur cartea de acelasi fel care iesise la Bucuresti in 1728. Si Catavasierul din 1734 e numai o retiphrire. Dar Antologhiul din 1736-7, cu care incep publicatiile noului episcop Climent, cu un an inaintea tratatului liberator si totusi cu cAt ifos nu se pomeneste in titlu annältatulu Maestatù inphrat ahí Romei) si «drectorul» comite de Wallis ! e cea d'inthiu lucrare de acest fel : Hurezeanul Lavrintie o a diorthosisel, o potrivise in aceasth formä rezumatä, coprinzänd peste 650 de foi, slujba anului intreg. dupä. (Mineiulu celu rumânescuD, gatit de Da- maschin 2, care \roa sh-1 deä in tipar, la 1725. !rica o carte primita cu nespusä bucurie pretutindeni si introdush ra- pede in toate bisericile neunitesi, fdrà indoialh, chiar in multe din cele unite, ale Ardealului ; o a doua editie trebul sa se dea inch din 1745, afland si ea o largh rdspandire peste hotare chiar. De acum inainte, cele douä curente de chrturhriereli- gioash in romäneste se unesc, si Rämnicul nu mai dh, in asteptarea altui avânt cultural, decat retiphriri ale lucrhri- lor, cu care puteh sä se mindreasch, fdcute de episcopul säu cel mare, Damaschin 3. Totusi pentru intäia cara se dh (1743) Penticostariul acestuia, tradus din slavonh, greach si latina, pe când el apare si la Bucuresti, precum Ir t acelasi an Apostolul se retiphreste simultaneu la Bucuresti si la BuzAu 4. Evanghelia dela 1 V. Iii mai aus. 2 Cf. Bibt. Boin., II, p. 53 cu Upédatu, o.c., pp. 16-17. V, yi ce se spune la editia a doua ; Bibl. Ront., II, p. 81. 8 Editii noul :Octoihul, 1111741-2 ; Evanglielie, 1746; Psaltire, 1746; Apostol, 1747; Catavasieriu, 4747, cu cAntece de atea: esteaoa de susd rAsares, etc.; Liturgliii, 1747; Catavasieriu, 1750. 8 Unde apare la 1747, supt acela§i episcop Metodie, un Molitvenic.

NOUILE TIPIRITURI MUNTENE 115

1746 e ea o lucrare noud, pe care Lavrintie o declarh deosebith de aniscari izvoade grecelti saui rumânesti, tiparite mai denainte», fiind aalchtuith dupä talcuiala lui Theofilactu» de Insusi Damaschin, care tradusei acest Tcilc, ce slujeste lui Lavrintie spre a se indrepta. Molitvenicul din 4747, tiphrit tot pe wremea episcopului Climent, nu e lucrat ca acel din Buzgu, cu care iese In acelasi an, duph vre-un (Molitvenicu grecesch», Molitvenicul buzoian reproduce Irish pe acela din 1713 , ci este iarasi o nouà thlmäcire a lui Damaschin, randuith din nou duph austavulu celu mosChi- cescul. Inainte de a da carja In mana ucenicului shu Gri- gorie, care-i urmd, la 8 Maiu 1.748, Climent pusese in lucru, prin tipograful shu Mihai Atanasie Popovici, o nouh editie a Cazaniaor din 4732, spuindu-se lush In titlu ch scrierea se tiphreste intaiai data... O chrticich de invAtAturh pentru preoti, ca a lui Antim, Preofia, cu titlu romani slavon, iese in 1749 supt numele episcopului celui nou. Acesta dädfi la 1750 si o nouri traducere a Octoihulai, mai deplin decat lu formele anterioare, traducere al chrii autor era tot meritosul Damaschin1,si lucrdrile de chpetenie ale acestuia wed eau altfel mal toate lumina. Meritul de a fi tiphrit Inthiu cärti de slujbh in Moldova, unde Nicolae Mavrocordat dhduse ultima Liturghie sla- Arona, in vremea Mitropolitului Ghedeon ,revine Mitropo- litului Gheorghiei lui Vodh Mihai Racovith. Pe cand tiparul muntean se opreste, pe cand moartea lui Damaschin line in loc pe Ramniceni, Moldovenii dau la ivealh. in 1726 un Antologhion, lucrat la Iasi de un Ieremia Simeon, mirean. Cartea cuprinde Octoihul, in parte Catavasieriuli slujba Maicii Domnului, dar Octoihul iesl, in acelasi timp,i deosebi ; cán tarea toatet se petstreazei incei in slavone0e, supt Inrauriri pe care le cunoastem acum. S.i Psaltirea din 1731. a Mitropolitului Antonie e slavonh. Supt Nichifor Peloponezianul, la 1743, incep tiphriturile

I Cf. tti LAp6clatu, pp. 15-6.

116 ISTORIA BISERICII ROILINErI lui Duca Sotiriovici din Thasos, Grecul insular cu numele slavizat si cu aplecare pentru tiparul românesc, druia-i in- cbind toald viata sa. Prin acesti doi Greci, Mitropolitul si mesterul tipograf, Domn fiind tot un Grec, dintre Mavro- cordatesti, cari adusesera si päna atunci destule cdrti ro- !Muesli, din Principatul vecin, se publicd o foarte bund Psaltire româneascd, sau, cum zice Duca, emoldoveneascdv, scoasä nu numai din g,receste, ci si din ajidovestev, si inzestrath cu note, despre aistoria numelor jidovestiD si cu epashaliiv. In anul urmator, o carte de slujbä, Catavasierut arumanescD, apare, dar nu de supt aceleasi teascuri, ci la RAdduti, unde Vladica Varlaam Meuse o tipografie, cu un meter din Brasov, Grigorie Stan in Brasov tipdrise das- cdlul Petcu §oanul si cel d'intaiu Calendariu românesc, dupà unul slavon, cu un chlugh'r din Neamt si un mirean din Iasi, pe langd alti a drugariD si apilcariD si un aposlus- nic). Urmeazd Ceaslovul din 1745 al lui Varlaam..5i episcopul ce vine dupä. Varlaam lucreazd pentru aceastd rds- pändire a cdrtilor bisericesti, dând, in acelasi an 1745, cele d'intaiu Liturghii românesti care au Azut lumina In Moldova. In acest timp, Duca, dela care avem si versuri pentru a nuntä domneascd la 1.749 2, tipdreste si mai departe pentru Mitropolit. Sinopsis din 1714 apare din ncu, româneste, la 1747, in acelasi an cu un Triod dat apre limba moiclove- neascd, spre desdvArsita intäleagere si urmata folosinta ldcui- toriloruD. Pentru Mitropolitul Iacov insusi el incepe apoi, dupd aceastä necompletd publicare de ctirti bisericesti, un nou sir de tipdrituri, pornind, la 4750, cu un Canon al Sf. Spiridon, In vederea bisericii ea acest hram pe care Constantin-Vodd Racovitä o incepeä In Iasi pentru aceastä articica db, cheltuielile Constantin Razul Vornicul si un in tdiu Ceaslov moldovenesc. Traducerile acestea se poate sti le fi facut dasedlul Iosif dela scoala slavond 3. 1 Bibl. Rom., II, p. 48, no. 207. 2 Ziarul Patriotic& n-1 din 22 Februar 4907. 8 V. gi mai sus.

NOUALE TIPARITURI MIINTENE 417

Cdrtileiesite in Domnia lui Constantin Mavrocordat )si acelasi lucru se poate spune despre toate cdrtile cuprinse In aceastä. epocd, nu erau menite numai preotilor munteni, ci se indreptau intregii Romhnimi : sAnt fdcute, spune un scriitor de prefata, aca sa creasca si sa sä latasca cu- vântulu Sfintei Scripturi, nu numai in tara Mariei Tale, .ci in toate ferile §i Tinuturilece vorbesca inu timba ru- nutneascd1. i mai cetim :(Ca oarece facliefiindu, nu pusa suptu acoperemhntu, ci in sfeasnicu si, luminAndu, nu numai celoru dinu casd, adecd, dinti Tara Mariei Tale, ci luturoru celorit ce vorbescit in timba runutneasca».

Dela tiparituriledin veacul al XVIl-lea nu se vorbise asà. Pe langh un mare folos literar de unificare a limhii, cdci peind la publicatiile moldovenesti incepute in 1743 toga Ronihnimea a intrebuintat in bisericd numai aceste dirti rhanicene si bucurestene, se chstigà astfel si un altul. Daca prefacerea de dogma din Ardeal rupsese leghturile ierarhice, .cu atâtea silintidobandite, cartea bisericeascd, menitä sd strabatd once granitd politich, duchnd identitatea de cre- ilintä si de datinti pe lAnga identitatea de graiu si gralie, claeleh neamului nostru de pretutindeni, in alta forma religioasd, unitatea fireascd si legitimd de care el are nevoie.

PARTEA A V-a.

iMPREJURARI ARDELENE DE LUPT-A IMPOTRIVA UNIRII.

CAP. I. Vlädica loan Inochentie Clein. mijlocul de viatti-Impreunä. sufletul a Români- lor, pc pare-1 alchtuiauaceleasicärtibisericesti,a fost pierdut 1110. In urma unei miscari chtre vechea ortodoxie din partea Ardelenilor, la cari aceastä miscare fusese tre- zità tormai prin nedontenita intrebuintare a chrtilor din (rara», prin deasa hirotonire de preoti dincoace de munti, prin sluboda chlhtorie a chlughrilor dela mändstirile oltene muntene la mAndstirile ce se mai pästrau Incá in Ardeal, multe, desl mici, pu t,in locuitei eu venituri neinsemnate, prin cilrtile de iertare ale Patriarhilor ce se salasluiau trecator In Bucuresti si Iasi,ale episcopilor chlatori, ca acel de Polyane 1, ha ciliar ale egumenilor dela Atos 2,si, nu mai putin, prin phstrarea in Maramurhs a unui episcop ortodox, stintit In Moldova, cu bate ofertele de Unire pe care le l'Acuse Seraiiin de Petrova 8. Aliscarea ajunse Cu putinth prin eriza ce se puteh astepti In noua Biserich unja a Românilor, eriza pe care trebuiä s'o provoace cererea, oricat de tArzie, a drepturilor egalitate cii alte anatiip, de mult recunoscute, care fuseserà faghduite VIAdichii protopopilor dela inceputul veacului,

Stud i doc., XII, p. 25, no. xxxvi :cf. p. 35, no. Lxvr. 2 Scrisoare a celui din Cbilandar cAtre Sibiieni, ibid., pp. 19-20, no. XXVI; cf. p. 32, no. Lv. 3 lb:d., p. 284 si urm.

422 ISTORIA BISERICII ROMANESTI

In schimb pentru primirea, strAinh de once dezbateri si de once convingere noud. 01:Mata prin ele, a celor apatru puncte» de prefacere dogmaticA, precurn pentra Ora- sirea atdtor credinciosi din sate, a unor credinciosi din orase, asa de pretiosi prin sprijinulL darurile lor, a pa- tronatului Terii-Ronihnesti, Iti darla, unit cu mo1i, mile si pocloane.

Dupä moartea lui Patachi, a chrui mostenire a fost con- fiscad, pentru motive necunoscute, Iezuitul Adam Fitter avù griji diecesei fkgArOserie. La 17 April 1728 se orAnduià dela Curte sinodul de alegere, pe care aveh prezideze episcopul catolic al Ardealului, ajutat de un Iezuit. Cei trei candidati cari se infatisard Imparatului, fura loan losif Ho- dermarschi, fost episcop rusesc al Muncaciului (1707-15) si, de un timp, retras la mOnOstire, apoi parohul unit din Fägdras, un Maghiar, si, in sfArsit, un rolar in vrhstà de treizeci si cinci de ani al rolii lui Kollonics dela Shrnbtila- Ioan Micu din Sadu, Janga Sibiiu. Dupä moartea lui Hodermarschi se imbulzirà apoi la episcopia unid, a Românilor un Grec, Macarie Musachi, cu numele de familie albanez vestit in veacul de mijloc, si un Shrb, §tefan Voinovici. Fitter eri pentru Micu, singurul RomAn dintre candidati singurul a cArui viatà trecutd nu puteà trezi nicio nuiala. La 25 Februar din anul urmator, fù numit deci dela Viena acest Mica, cdruia i se cerii ea acest prilej asculte in cele duhovnicesti de primatul lingariei, tie teolog pe Muga ansul i sh pAzeasda strict aSfAnta Nou1 episcop sau, cum se iscAlià. insusi : aepiscop-numit», nu erh mticar cdluggr, ci un simpla ro-lar bOträn care ddded sperante. Trebuia crescut in toatä foro% pentru demnitatea nouä ce i se dhduse, ca sing,urului .dintre Ro- rahni care l'acuse studii mai limite de teologie, fie si numai

Nilles, p. 497 si urm. ;cf., in toate, Bunea, Episcopul loun Ino- cenfiu Klein, Blaj, 4900.

VIADIC1 LOAN INOCHENTIE RUIN 123 la SAmbata-Mare. Mdntuind Intàiucoala, el trecit la ind- ndstirea Sf. Nicolae din Muncaciu, mandstire unità, si dupdl cdtd.và vreme, episcopul Ghenadie Bizantie, care izbutl un, timp sà inlAture pe VIddica rominesc neunit i nerecunoscut de Guvern Dosofteiu, puind In locu-i peste Romana de acolo pe fratele fostului episcop Hodermarschi, Procopie 1, II stintid ca Inochentie episcop de n'Oras, la 25 Octombre 1730, dupd ce Papa se Invoise a recunoaste pe acest candidat de sigur- putin obisnuit 2.Impäratul II t'Acuse Ind din Septembre 1729 baron al Imperiului, cai episcopul catolic al Ardea- lului; aved drept stí ieà parte la lucrärile dietei ardelene. Afaceri ale diecezei si marea afacere a neamului, crearea unei nona situatii politice pentru ansul, ca rdsplatd a Unirii, II tinurd. la Curte pAnd In 1722. Apdril In diecesd numai ca s'A tie sinodul din acest an, care a fosti unul din cele din urmä ale Bisericiiunite, del, dupd sfaturile teologului, acest asezämAnt vechiu se sldbl, flind Inlocuit cu Incetul In bate, dupd moda catolicilori dupd exemplul dat si de Patachi, cu un conzistoriu permanent de doisprezece protopopi, alesi Mata pentru totdeauna4,si ca EA In- cerce recunoasterea sa de chtre inddrä.tnicii schismatici din Brasov, cari insà nu voiau sätie de alt episcop decat de cel pravoslavnic al Rdmnicului 5 Vdzand cd o comisiune numità, dupa cererea sa, de Gu- vern pentru a lud In ccrcetare Ingustdrile de venituri tdgdduirile de dreptate ce se faceau, lnpotriva diplomelor date In anii Unirii, clerului romdnesc alipit la religia cato- lid, nu face niciun spor 6, Micu-Klein cdci diploma de baronat li schimbase numele, si rie acum Inainte el nu se V. Studii fi doc., XII, p. [AV. 2 Nilles, p. 503 si urrn. 3 Bunea, o. c., p. 9. 4Mold ovan, Acte sinodati,IL, p. 96; Nilles,p. 520 si urm. Un ak doilea sinod se tine In 1739; Bunea, o. c., pp. 19-20. Al treilea la 1742,. Acte sinodati. Un al patrulea la 1744 ; v. mai departe. 5 Stinghe, Doc., I, pp. 160-1. Nilles, p. 512 s't urm.

124 ISTORIA BISERICII ROILINEVI mai iscall altfel decät cu acest ciudat nume nemtec,-- el merse nou la Viena ca sii sttiruie pentru multa.mireW cuveriita clerului sdu, dar, in acelasi timf), si pentru drep-' turile intregului su ne'am rontanesc, pe care-1 proclama' acel mai vecbiui in tara, de pe vremea lui Traian inca stapan pe acele locuri ce s'au dat mai tarziu ca afundus regius), mosie crdiasca, Sasilor 1. Ralpingerea cererilor sale de 6 a doua comisiune nu-1 facii sa-si piardd nadejdea, ci,' fara sa tie in seamh cat de mult avea nevoie Viena de pri- vilegiaii i cat de putin de bietii Romani, asa de multi, dar asa de saraci, asá de neluminatii lipsiti de erice constiintà a drepturilor si a chemarii lor, el urmä si mai departe la usa Consiliilor imparätesti plangeri care In curdnd trebuiau sa culmineze in cererea fatish de a se face din Romani, incorporati constitutional de mult, prin diploma imphrateasca, a patra natie a terii, cu aceleasi drepturi de amestec in Guvern ca si celelalte, mai putin numeroase, mai noua, mai lipsite de credinta,i mai ales &Unte in erezia luterana, calvind, unitara.2. Dieta intreaga so ridicd In picioare de dona. ori, In 4736 si In 4737, pentru a protesta impotriva obrázniciei rara margeni, a cutezantei neingti- duite din partea Valabilor si a Vladicai lor, fie si sprijinit de Curte. Abia. in 4738 se dadii 'un raspuns la plangerile lui Klein,si acela asa incat Romanii nu-1 puturd prim13. Cand, dupä doi ani, in locul unui Imparat puternic si biruitor, stäpanind in linistei cu autoritate, Ungaria aya In frunte o principesh Variara,fard experientd, amenin-

NToties fata natio prae ceteris in TransilVania constitutis non modo longe antiquissima, verum etiam numerosissimas ; Nilles, p. 519. «Nos enim, tempore Traiani, adhuc antequam natio saxonica Transilvaniam intrasset, in terra illa regia haeredem egimus integrasque possessiones et pagos usqueduna possidemus, licet millenis miseriis et variis oneribus, uipote a potentioribus, oppressi... "Veri haeredes in terra seu fundo regio sumiso ;ibid., p. 528. 2 V. Nilles, p. 549. 8 V. capitalul respectiv din Bunea.

VLÀDICA MAN INOCHENTIE CLEIN 125 tatd din toate partite cu armele de vecini cari se invoiseg de mult pentru a-si impart). patrimoniul Ilabsburgilor, situatia se Will pentru episcopul romanesc, care ajunsese, din cap al unei minoritati despartite de datina, condud- torul firesc, luptatorul chemat pentru viitorul, pentru demnitatea si cinstea unui neam intreg. Dupa ce Viau un nou sinod de obste, la174'2, pentru recunoasterea teologului Balogh, de curand numit, episcopul trebul sa lase iarasi dieceza in seama vicariului, avicardsuluip din Juc si a celui din Bia, pentru a deschide din nou lupta la Viena, unde nu erau urechi pentru cereri asà de drepte, dar cu totul revolutionaresi putand avei urmarile cele mai primej- dioase pentru interesele austriace.tiA patra natie) si usu- rarea sarcinilor iobagimii romanesti, lasandu-i-se slobode- cinci zile din sAptamand pentru lucrul sau, introducerea in dietà a notariului, a celor doi vicari, a teologului, numirea episcoptflui ca sfetnic imparatesc, cum fusese doar si Ata- nasie, figurau in programul lui Klein 1. 0,nouä raspingere era de asteptat, si ea venl. Data aceasta, se tdgadul si diploma leopoldind din1701. Romanii cdpdtard doar ceva scutiri pentru preoti si. dreptul de a inaintà in dregatorli. Episcopului insa Cancelaria-i dAdA sfatul sa-si numeascä un agent la Viena si, In loe sa mai supere Gurtea cu cereri zadarnice, sd-si caute de diecesa lui, in care cdpdtase, dela 1735 ind, in locul Fagdrasului siGherlei, Blajul, vechiu domeniu al principilor ardeleni, cu indatorirea de a face o scoald si o tipografie, care nu functionau ind.2. Guvernul impdrAtesc pdrasia deci pe Inochentie si pe toti ai sdi in seama dietei ardelene, si aceasta, ca in 1744, fact' sd se audd strigite de manie impotriva (Valahilory (man- diti la vesnica lipsa de drepturi, la vesnica robie si umilintl Omul care crezuse In dreptatea ce se afla totdeauna la Viena, de unde n'o pOate smulge nimeni, era acum zdrobit 1 Bunea, p. 65 si urm. 2 Nilles, pp. 529, 533 §i urm.; Hurmuzaki, VI, p. 569 §i urm.

126 ISTORIA BISERICII ROMANRSTI de infrângere. Odata ce Unirea nu putea aduce inaltarea prestigiului Scaunului eau si dezrobirea poporului romanesc, pe care ravnise sa-1 capete intreg pentru Biserica sa, din Maramuras, unde se ilia la cearta cu Bizantie refuza sfintirea urmasului acestuia, Blajovschi, pentru ch nu voià sh vie la dânsul ca la un Mitropolit al sä.0 1, pana Ja Brasov, unde crezuse prin infdtisarea lui sà poatà castigà pe negustorii din Scheiu 2--, el incepu sh se indoiasca nevoia teologului straince-istated in coasta si dealte inoiri, pana ajunse sä deplanga poate scaderea rostului Bi- sericii sale, care fusese Mitropolie odata 8 O miscare se porni pentru ortodoxia pärintilor, a buni- Jori strabunilor,i Vlhdica fù *At, poate chiar de ateologm si de altii din preajma sa, ca are un amestec inteinsa, ca duph latineasca lui muncita vreà sfach a se auzl la Viena glasul românesc aspru al multimilor inthratate. Fù chemat sh se indreptäteasca, si, dupa ce arunca, in soborul extra- ordinar din Iunie '1744, vorbe grele, care furâ indata culese, Inochentie pornl, dar nu numai la Ymparatul, ci indata dela Viena la Papa. De aici se apara, se ruga, starul, pretinse ; de aici excomunica el, la '1746, pe teologul iezuit, In care vedea pe incephtorul nenorociriiipribegirii sale, pe uneltitorul dibaciu al unei catolicizäri depline a Roma- nilor, pe intrigantul cu douà fete care lucreaza pentru a nu le se da nimic pana nu vor phrhsi cea mai de pe urma amintire a ritului stramosesc4. Apoi afurisenia cazii asupra vicariului, a cucernicului vicariu, aspru la posturi, in care &rhea legume cu uleiu de in, &supra luminatului vicariu Petru Pavel Aaron (25 August '1747); pe când in urma lui Ardealul se aprindea de räscoalti, asupra chreia sutia vantul vechilor suferinte ipatimi, Inochentie, sfätuit

Studii tti doc., XII, p. 'ay. Blajovschi se sling in vechea mAnAstire unitlt dela Uniev, unde se tipAriserit artile lui Dosofteiu al Moldovei. 2 Stinghe, ht., besearecei $cheailor, p. 116 §i urm. Nilles, p. 592. .4 Sate ?i preoji, pp. 240-1.

RiSCOALA IMPOTRIVA UNIRII 127 clericii din Roma, si bolnav de suparare, *Asia, In Maiu 4751, demnitatea episcopala, pentru a face, °data cu despartirea lui definitivä de eparhie, pacea bisericeasca Intr'Insa. Acolo la Roma se stanse el tarziu, la 23 Septembre 17681.

CAP. II.

Rascoala Impotriva Unirii.

Ortodoxia romaneasca din Principate nu avea aplecari spre lupta, tinuta fiind In frau si de frica Domnului efanariob, care nu dorià nimic mai putin deck sa supere pe Lupa- ratul vecin. Maramurasanul orb care statea ascuns In manastirea Uglea 2, erà bucuros zä nu fie Inchis In vre-o nastire, cum cereau dusmanii, si egumenii Putnei, pastrau legaturile cu metohul lor din. Moiseiui cereau se respecte acolo ortodoxia, precum aaicea, In tara noastra a Moldovii, sant manastiri si biserici,si au pace, de-si tin togá randuialai dogmele Apusulub 2, nu erau catusi de putia primejdiosi.Sarbii, desl se aflau in cuprinsul mo- narhiei chiar, erau mai neastampärati sigata de razboiu -pentru desfiintarea Unirii. Inca mai de mult, un episcop de Crusedol, din partile Imparkesti prin urmare, Nicanor .Melentievici,razbatù panalaBrasov,undefaciiun preot, pe care negustorii nu-1 puteau face la Rknnic, de oare ce locul de episcop era slobod acolo*. Episcopatul aioanopolschiD, se Intarise bine, sprijinit fiind de

1 Cf.i G. Bogdan-DuicA, Procesul episcopului Clain. 2 Studii ;i doc.. XII, p. uy. lbid., p. 237, no. :u. Cf. culegerea de inscriptiii insemnAri ad lu BArlea, in Studii fi doc. 4 Stinghe, 1st. besearecei ?cheailor, pp. 131-2 0 urm.; Hermana, Das alte und neue Kronstadt, I, p. 193 0 urm.; Stinghe, Doc., I, pp. 173 urm., 188 rji urm.

128 ISTORIA BISERIOII ROMANE$TI

toata organizarea militara a Särbilor, de aober-capitanD, de achpitanilD iofiterii aCrainei», margenii incredintate pazei lor. La 1724, Vlädioa Sofronie de Ravanita, care stateä In Atad si numià duph acest oras mai mare dieceza lui, izbutise a capátà pe protopopul din Chbesti si pe preotii din cinsprezece sate ;el cherna si pe protopopul din Beius, care trimesese sol de supunere, pentru a-1 poftl la Arad, cu doi apreoti alesi)i doi aoameni dintre mireani, spre a priml singhelie inumire dela un arhiereu alacredintei celei pravoslavnice a Besearecii Rdshritului, a TerusalimuluiD, al degii crestinestil 1.VIddica särbesc linistià pe acei cari doriau de dänsul, spuindu-le, prin scrisori rornhnesti bine serse de duhovnicul Arsenie, ch el nu cere altä dajdie, la sate si preoti, deck cea obisnuith si de inaintasiisai2. Protopopul Bihorului priml sh se Intoarch la legea veche, de care se tineau acumialte sate 8 la 1731 Mitropo- litul Vichentie de Migrad, allator la Viena, pentru aconfir- matiel), puteà cere, in calitatea lui de apravoslavnic Mitro- polit al Beligradului si a tot crestinescului norod ce sh ata supt stäpAnirea Marirei Impárhtesti arhiepiscop ceia ce trebuiä sh-i inalte autoritatea In ochii Romänilor, superior al eparhiei romänesti h Rämnicului,cereà ajutor kinesc dela credinciosii shi din a orasul de Dumnezeu phzit Marele-Varad [Oradea-Mare] si in varmeghiul biharschip, a de curänd inträti In sta-ulul oilor adevhrate14. Vichentie, pe chic' av eä Scaunul Timisoareií Lipovei, dhduse sh-i faca o chrticich de invhtaturi crestinesti asupra Sfintelor Taine, care apätù numai la 1765, In Iasi 6. Episcopul de atunci al Isaia, nu-si ziceà numai i de Arad, ci adhugià la titlurile sale si pe acela al Oradei, puind-o chiar In rändul

Studd t?i doc., IV, pp. 80-1, no. LXNV. 2 lbt 1., pp. 81-2, no. Lxxvr. B .Ardeleanu, II, p. 24. 4 Studti fi doc., IV, pp. 83-4, no. LVCIX. 5 Studii §i doc., XI11, pp. 8-9, no. 8; Bibl. Rom.,ir,PP. 164-6, no. 343.

RISCOALA IMPoTRIVA PNIRII 129 intaiu 1, cu toate ch. In acest oras sthteá, Inch dela sfarsitul veacului trecut, un episcop catolic, care luptá din rhsputeri pentru a VI-lei In ascultare si pe Románii din provincia sa 6, cu toate ch, In sfársit, de Camillis, apostolul Unirii, izbutise a chpatà adeziunea preotilor din jurul orasului si din tot 13i- horul 9. Nici intoarcerea, la 1736, catre Unire a protopopului Gheorghe de Beius, a celui de Orade si a doi altiearhi- diaconiv nu aduse trecerea Intregului Tinut la legea Im- phrhteasch, si neo-unitii trebuira &I vadä cum supt ochii lor se aduna la Hagymád, un sobor, al preotilor ce nu voiau sä se desfach. de Arad*: Se Incepurà aici lupte, care aduserh odath primirea cu focuri de pus* trase asupra calului shu, a episcopului pravoslavnic din Arad 9.

Cu scrisori dela Sarbi, dela Insusi Patriarhul Arsenie, se Intatish deci, In clip cand Inochentie Klein treceá prin criza hothrâtoare, un chlughr, Visarion Sarai, asihastrulv, pe care satele românesti din jurul Dobrei, apoi din al Devei si Orlis- tiei, In sfArsit Shlistea, II primirh ca pe un Mantuitor din eresul pierzhtor de suflet al legii anemtestb. In sunete de clopote si incunjurat de pazitori Inarmati, dintre ostasii sárbi ai granitei si dintre terani,eltrecii In voie dintr'un loc in altul, vorbind, intro multe altele, cu si, mai ales,fhrh rost, de drumul greu la Ierusalim pe care-1 face, la Ieru- salimulcredinteiceleisiguresidrepte.Purtá icoane prinse de comanac si spuneà eh adesea Maica Domnului i se aratá pentru a-i da InvAtAturi si a-i face proorocli 6. Gu- vernul se insphimânth de urmhrile pe care putea sh le alb& propaganda lui, si Sarbul, care vorbid insh foarte bine ro"- mâneste, oprit de a merge mai departe, perl de supt ochii

I kid., p. 84, no. Luca. 2 Ardeleanu, II, pp. 21-2. 8 Ibid. 4 Nilles, pp. 525-6. no. iv. 5 Ardeleanu, II, p. 25. 8 Nilles, p. 558 §i. urm.

130 !ROMA BISERICII ROMANEM acelor cari crezusera ea prin el isi vor curatl sufletele de vina cea grea ce facuserä ascultand pe preotii uniti si fiind de fata la slujba lor 1.

Dar miscarea pornise acum, si nu se putea oprl asa de lesne ea drumul spre Ierusalim al calugarului sarbesc. Inca. din 1,741, negustorii sibiieni nu voiau EA stie de preotii din Bungardul vecin, cari se plang episcopului Inocbentie : (curo am fi spurcati, asa ne tin, pentru cä santem uniiatip ; faceau sfestanie dupa ei si apoi liturghie, In acest lacas pe care-1 credeau profanat 2 Efemeriul, preotul companiei grecesti, din Sibiiu era un &Mugar din Atos, care aducea din Tarà-Roma- neaseä deosebite carti eschismatice) si erà socotit ca. lnteteste Jumea impotriva Unirii 8. Salistenii vecini erau priviti ca apa- eitorii cei mai Indarjiti ai ortodoxiei 4, si calugärii dela Por- cesti, la vama, dela Arpasul rágardsan, dela Scoreiu sant parati ca uneltitori primejdiosi4. Si In alte locuri, starea de spirit va fi tot aceia,i.

Plecarea lui Inochentie dadii astfel semnul unei adevarate rascoale Cu caracter religios. Din Roma, el numise In locul lui A.aron, vicariul-general inläturat pentru necredinta, pe protopopul din Balomiri, Nicolae. Acesta privia Unirea ca o masura politicä numai, care se dovedise gresita. Silit de Gu- vern sa plece, el trecù muntii, si fii primit foarte bine de Grigore-Voda Ghica, Domnul muntean, care-1 fácil egumen la marea manastire din Arges 6. Fiind aproape de hotar, el nu pierdù niciun prilej ca fra. Indemne la lupt6 pe Arde-

I V. monografia pe care d. Gh. Bogdan-DuicA a consacrat-o lui Vi- sarion; 1896. Un fals sepiscop pe Ierusalims urml apoi, venind din Moldova; Bunea, p. 472. 2 Studii fi doc., XII, pp. 44-2, no. txxvir. 8 lbid., pp. 52-3, no. xcix. 4 Bunea, p. 494 §i urm. 5 lbid., p. 495. 8 Hurmuzaki, NI, p. 602.

RiSCOALA iMPOTRITA IINIRII 131 lenii lui, 0, pentru a lovi impotriva Unirii, el merse panh la Petersburg, la imphrhteasa Elisaveta, care tot pe acest timp WI din nou, cu cheltuiala ei, biserica Sf. Nicolae din S, chei 1, 0 care, aliath a Mariei-Terezei, interveni de fapt, prin am- basadorul ei, pentru a se opri once prigonire a ortodoxilor, de aceiasi lege cu dAnsa.

Acum, In toate satele ronanesti aproape, teranii cheinau pe aepiocopul Ion, de,spre care intelegeau eh sufere, cine stie pe unde, pentru ansii. in zhdar trimese Guvernul, pentru a-i linisti, pe episcopul de Muncaciu, Olsavschi, care hi primit solemn de Iezuiti la Cluj, in cele d'intaiuzile din anul 1746, merse la Manästur, /I salutat romaneste de un Iezuit ungur, Mai, impreunh cu protopopul si o seama de preoti, slujba Bobotezei, in sat si tinù chiar un sinod local 2.El prezidd mai tArziu si un sinod de obste, care cerii privilegii pentru cler 0 intoarcerea lui Klein in die- cez5.3. Tinerii Români intorsi dela Roma, unde invAtaserh cu banii diecezei, Grigorie Maior, Caliane, Cotore, nu vedeau nici ei alt mijloc de a potoll tulburArile. and cancelistii Camerei mergeau prin sate cu asigurarea scrish a imph- chtesei eh' nu e silit nimeni la schimbarea Unirii In lege 4nemteascM) ori a Neunirii In Unire4, nimeni nu voia 864 crea.dh. Dach In partile Bistritei se cereà shtenilor sh jure cele patru puncte, ei treceau in Moldova, precum din partile Sibiiului, unde mai toate satele romanes.ti erau Irnpo- triva Unirii 5, ori ale Sa.s-Sebesului, lume,a, ingrozith de ivo- nurile ce umblau, pribegia in Tara-Româneasch6. Dach au-

1 pe langi Satefipreofi, Stinghe, Istoria besearicei ?cheailor, I,p. 219. s Nines, pp. 572-3; Bunea, p. 193 si urm. s Bunea, pp. 245-6; Apendicete T. 4 Nilles, pp. 574-6; Sate §i preoti, pp. 245-6. s Bunea, p. 200. 6 ¡bid.

132 ISTORIA BISERICII ROMANIMI toritatea Incercà sa se amestece, gloatele Indräzniau sh lo- veasca pe cei ce luau apärarea preotului unit, pus pe fug6.1..

De o Inäbusire cu armele prin militid nu puteò. A fie vorba : omul birnic era scump pe atuncea, si i se iertau multe, chiar dacá erà numai un eValah). Catanele furä. In- cvartirate prin sate numai pentru pazä si oprirea de turbu- räri nouä. Dar oastea erà cerutà aiurea : dupg mantuirea räzboiului pentru mostenire, trecurd numai citiva ani de liniste nesigurà si apoi, la 1756, Incepa asà-numitul rkboiu de septe ani. Ardealul trebuià potolit cu Incetul, fAcandu-se si oarecare concesii, nefiind aceasta o vreme potrivitä pentru asprime.

Cad de Unire se desfäcurä acuma Brasovul si toata Tara ifarsei, cea mai mare parte din satele Secuimii, care-si luau antimise dela episcopii de Roman, Sibiiul, cu satele Incunju- rätoareIn frunte Silistea si Räsinarii , Tinu tul Sebesului Säsesc, pärtile Solnocului si Dobâcei 3, unele phrti hätegane, In care preotii ascultau de egumenul-VlAdia din Silva, care mdnästire veche et-à unul din centrele revolutiei religioase 3,, anume sate din *tile Balgradului, Inräurite, de bunä seamä., de cälugärii dela Rämeti, In sfarlit granita toga, si, pe läng4 aim, cele mai multe orase, unde, prin avere si dibäcie, stäpânian Grecii din Companie. AsigurArile pe care le dAdur5. In 1750-1 teranii, supt Inräurirea conving- toare a militiei asezate prin casele lor un fel de drago- nade austriace In Ardeal, ca acelea pe care le Intrebuintä Ludovic al XIV-lea, regele Franciei, impotriva calvinilor sal, aducand, nu convertirea, ci trecerea lor In Germania nu pot aveà. nicio Insemnätate ; peste putind vreme asà- zisii Intorsi la Unire Isi fäceau cruce ca groazà la vederea

1 Bunea, passim. 2 Bunea, p. 203. 2 Ibid., p. 217.

INTEMEIAREA EPISCOPIILOR NEUNITE IN ARDEAL 133 la vederea preotului unit si n'ar fi calcat pentru nimic in lump in biserica legii sprijinite de Carmuire 1.

CAP. III. intemeiarea episcopiilor neunite In Ardeal si la Oradea-Mare.

faca dela 1.2 Iulie 1748, pentru a nu pierde Cu totul pentru catolicism pe Romanii din partile Orazii, Guvernul fusese silit a le da un episcop unit anume pentru ansii, si fusese foarte bucuros ca poate gasl pe un Macedonean care primise dogma romana, pe Meletie Covaciu, care fusese mai In urmh paroh la Dioszég; pentru a nu se alai crea o dieceza unita a Romanilor, Meletie DI facut episcop in partibus, de Teght, andu-i-se numai sarcina de a administra In aceste locuri 2. Va fi facut si el ca si Klein novitiatul Jai de calugar la Muncaciu, al eArui episcop 11 si consacra la 4750 2. Se intitula adinii mila lui Dumnezeu si Scaunului Apostolicescu arhiereu sfintei Biserici Rasaritului Orezi-Mari si alu Biharu varmedi, Grecilor, Rumanilora si Rusilor, i- proeiv 4, dar, de fapt, Inca din 1752-3 Orddenii li smulserà cea tutti mare parte din noua sa dieceza 6 j Sinesie calAtorise Cu oaste de neamul s5.u, care ajutà s'AA dea un prestigiu deosebit si o nebiruitä putere de convertire. Comisiunea tri- intliA de Curte gisi cá numai opt sate mai vreau sA stie de Melotic. Silintile lui la Viena de a-si Cápala o huna organizare a diecezei rgmasera zgdarnice : Intre ortodoxia cuceri- toare a Jul Sinesie si Intre bänuitorul si exclusivistul cato-

I Cf. Bunea, pp. 255-6. 2 Cf. Miles. p. 603 qi urm. 8 Ardeleanu, L.c. 8 Studii f i doc., XII, p. 295 no. 1. 6 Ardeleanu, L.c.

134 ISTORIA BISERICII ROMANE§TI licism al episcopului latin de Oradea-Mare nu se afla loc. pentru dansul. La moartea lui Meletie, In 1770, Roma nici nu vol sh-i deà un urmas. Se numl doar, la 5 Novembre 1775, un sufragan roman al singurului episcop ce putea fi In Orade, cel romano-catolic,i acest sufragan, Moise Dra- go, sau, fiind neme, Dragosi, din Turda, fost paroh In orasul uncle avea acum puterea episcopalh, chphth In sfarsit, la Novembre 1777, situatia nouä de episcop unit al Orhzill; el fa sfintit de noul episcop ardelean, care venise duph Klein duph fostul vicariu Aron, Grigore Maior, tanarul teolog- din anii 1750. Bine (lama& cu venituri,Imparhteasa-i dadis intinsuli mänosul domeniu al Beiusului episcopia cea nod ajunse cea mai bogath din cate le aveau Romanii de once confesiune.

Inch din 175'1, anul renunthrii lui Klein, umblà printre Romani o scrisoare neiscalita, care-i indemna cearh episcop neunit, adevarat ortodox. (Din toate satele sh mer- geli la guvernatorisit rhspundeti eh nu voiti sh aveti episcop unit», si le se spunea anume eh, dach nu vreau s'a ajungä eNemtiv, trebuie sh-si cearä un episcop dela Carlovät, vatra pravoslavniciei celei mai adevhrate. Dach strâng un galben de fiecare sat si nu merg cu emána goalb, fie si- gun cà vor izbandl g. Poate ch scrisoarea, care vorbeste de stäruinti la eusa Imparatuluh, venia. dela Trimesii la Viena ai neunitilor din Scaunele Sibiiului, Miercurii, Sebesului Shsesc, Orästieisi Dobrei, cari plecaserh la Impärätie 1749 2. Deocamdath nu putea vorba de Indestularea unei cereri asa de Indraznete. Dar rhzboiul, greul rdzboiu pe care-I purta Imphrateasa, fad' minunea de a cAphtà Romanilor neuniti un VIAdich. Inch din 1759, dupä recomandatia lui

Ardeleanu, i.c. 2 Niles, pp. 601-2; Ardeleanu,t.c., pp. 401-2. 3 Bunea, p. 250.

INTEMEIAREA EPISCOPIILOR NELTNITE IN ARDEAL 135

Kaunitz lnsusi, a marelui ministru austriac, se dadii grija pastoririi acestor oi ratacite unui pastor de Incredere, care nu le puteà aduce lnapoi la vechea turma, dar trebuifi sä le impiedece de a se risipl prin vecini. Aceasta grea misiune se Incredintd Jui Dionisie Novacovici, episcopul Budei sial Canapilor Mohaciului, care ajunse astfel, nu Vlädica al Ar- dealului, ci numai Vladica. In Ardeal 1.

lnstalarea lui Dionisie, caruia nu i se puteà da macar o resedin, nici atribul venituri, ar mai fi zabovit, daca, din satele românesti, hotarate a-si padti à legea veche, n'ar fi ra.E3arit asfintiv de felul lui Visarion Sarai, pe care poporul, ce ridicase cruci In amintirea lui, la margenea drumurilor pe uncle trecuse, nu-1- uitase Inca. Astfelpreotul- Ioan Molnar Incepii sz) predice la un balciu, In versuri improvi- zateIar peste pu[in, in 4760, conducerca iiuicftrii o lua un alt preot imbrricat In haine teranesti, ducand cu el falsa carte linparateascrt apentru alungarea preotilor uniti, avand in juru-i straji si (turd dAnsul un alaiu potrivit cu sfintenial. Episcopul cc! nou al unitilor, ales In 1752, fugl din Sibiiu lnaintea teranilor rasculati,cari-1 amenintara In Blaj a. Preotul rasculat, Sofronie, aveA fara Indoialasi el legaturi cu SArbii, si se zicea: evicartis al Stintiei Sale dela Carlovet? 4. Puterea duliovniceasca a fanaticului,care nu erit lipsit de oarecare sarlatanie naiva, ajunse asi de mare In tot Ardealul, hick Curtea trimese, In 4761, pe generalul Buccow, ca sä faca pace. La 6 April, RomAnii din Sildiu ii cerurä un episcop, ori macar alipirea bisericeasca a Ar- dealului la Carlovät, nelndraznind sa pomeneasca numele Ràmnicurui, care se allá In tara strainá, da Turd», iar

Hurmuzaki, Doc., VII,pp. 49-20, no. xvIll; Fragm., H,p. 459 gi urm. 2 petru Maior. let. bisericeaqa, p. 411i urm. 8 Sate fi preofi, pp. 252-3. Cf. mai ales Bunea, Petru Paul Aaron, Blaj, 1902. 4 Studiii doc.,IV, pp. 86-7, no. Lxxxu.

136 ISTORIA BISERICIL BOMINE$TI

Inca din 10/2, Mart, .Sofronie stid ca s'a dat voie de viata In ortodoxie pentru Românii In Ardeal si ca amaicav 60- rateasa a trimea si un aarhiereu pravoslavnicvi. Cueà insä, Cu acest prilej, pentru popii pravoslavnici, acele privilegii care nu se aduceau la lndeplinire pentru preotii uniti,ai legii pe care o voia si era gata oricand sa o apere imparatia. Capäta numai asigurarea ca preotii, dändu-si portia domnului de pamânt, ca mai inainte, vor fi scutiti, poate, de adarea pe cap), si instiintarea ca. Budanul le-a fost dat de Vladica si trel uie sä.-1asculte. Cu o proclamatie ultima In acest sens, cu o audienta la generalul si cu daruri din partea acestuia, se mântuie cariera acelui care iscdlia acum numai apopa Sofronie de rit grecesc, neunit, din Zlatna, dupa °ran- duirea bisericii Ierusalimuluig. Temându-se de urmarile faptelor sale, el trecii.In Tara-Romaueased, la Ramnic si apoi la Argesul lui Balomir 3, pe cand anorodul) il astepta Inch' multa vreme acu dragul 4. La 14 1unie, Dionisie era prezintat solemn la Brasov, cu militie si ospat, In biserica Sf. Nicolae, cea lnoita de Imparateasa Rusiei 5. Inca dela 28 Decembrie 1761 avem o scrisoare catre acest nou Vladicd din partea lui Grigorie de 11.5.mnic, urmasul lui Climent dela 8 Maiu 1749 , care episcop oltean li zice :apururea Intru aristos frate doritv, livorbeste de adatoriia cea fr,ateasca si unirea credintii si a dragostii», de episcopia sa, dela /mparateasa, asupra aneamului rumanesc neunit läcuitori Tranzilvanieb, de «bunele tocmiril ce a facut, si-i trimete doua exemplare dinteo carte cu biogra- fiilearhiereilor si aImparatilorvsarbi,tiparitalael,In Rämnic, de alt «frate» sarb, Sinesie din Arad, dusmanul cel mare al Unirii. Grigorie cere sd i se ierte hirotonisirea 1 Sate 6 preo(i, p. 254 0 urm. 2 Ibid., p. 261, nota 1. 3 Studii li cipe., IV, pp. 93-4, no. L X XXVII. 4 ibid. i Sate 6 preofi, p. 261.

1NTEMEIAREA ,EPISCOPIILOR NEDNITE IN ARDEAL 137 fiului unui vechiu prieten al shu din Rhsinarisi &Mea astfel asigurarea cà de acum lnainte °data ce Ardealul are un episcop ortodox el nu se va mai amestecà in hi- rotonli pe acolo, al chror drept 11 are Dionisie singur 1. In 1763, Grigorie mai stäruie pe langh vecinul shu pentrn un BalgrAdean care fusese si panh la arhposata intru fericire Elisavet Petrovna, marea Impäräteash a toatei Rosiiap, Ni- codim 2, ajuns egumen al Bistritei 3. Pe acel timp Guvernul, oprind ca groaznice ameninthri emigrarea peste munti, luà cele mai aspre mäsuri lmpotriva vechilor tovarhsi ai lui Sofronie, ca protopopul Simion din Migrad, Invinuit eh a dat de veste apropiata intoarcere a tulburätorului, cu Tatari. Se Indarj1 prigonirea celor cari mai aveau leghturi cu Românii de dincoace sau cu chlu- garii ale cäror mänästiri fuseserd date jos !Ara erutare, iar el, in cea mai mare parte, aruncati peste botare. Cu durere si manie cei dela RAmeti spuneau In pisania Mea- sului lor eä ed'inthi au fost zugrhvit... In zilele lui Matiias Crai, va leatu 6879 [1486-7]» §i Insemnau pe o carte bisericeasch munteand, pe care stiurd sh o ascundh : acandii au stricatil necredinciosii mänhstirea dela RAmeti si cea dela Geoagiu, la ani 1762, in Avgustii 23, inteo zi Shmbdth, spre perirea lorul 4. La Prislop, la Silva, mAndstire pe care Petru Pavel Aaron oajutasesi sprijinise OO. In 1759 chiar eand se dAramh chiliile,izgonindu-se chlughrii, cari fug la Sibiiu, unul din ei 'Auge sfärsitul vestitel obsti, care dAduse Ardealului pe ce! d'intaiu Mitropolit, si lnfiereazh in actul Unirii partea lui In adevar däunatoare : Sil se rAsneascA De fratii din Tara-Romineaseit din Tara Moldoveneascit,

1 Studii §i doc., IV, pp. 87-9, no. Lxxxin. 2 lbid., pp. 90-1. P Sate §i preofi, p. 268, nota 2. 4 Studii §i doc., XIII, pp. 158-9, no. 10.

138 ISTORIA BISERICTI ROMINEgi fraticari,din nenorocire, nu sant destul de tari ca sa opreasca asemenea jafuri profane : Am asteptat sA vie de peste munte, Fili mei romini, sà ne ajute, Dar leara lor erà cotropitA, De Turcii de Greci jAfuiti 1

CAP. IV. Noua tipografie a Bisericii unite.

Se poruncise ioprirea totalä a cartilor românesti de slujba. In sfarsit tipografia, gat de mult timp asteptata pregatitä, se orandul la Blaj, In randul intaiu pentru ca preotimea unita sa nu mai trebuiasca a alergi latipari- turile pline de eresuri si Insufletite de spiritul shismei ale VIddicilor nostri. La 1747 Inca, tipografla putea sá lucrezer In manastirea Sf. Troite, si un meter muntean, Dimitrie Pandovici, dadea In tipar porunca prin care se opriau banii turcesti a. La 1750 se publica aici (Floarea Adevaruluil, carte de polemica adunata de Insusi episcopuli calugarii, din jurul sau, pentru a lovl In dusmanii dogmeii ai Bi- sericii sale, parând totusi ca propovaduieste numai (pace& dragostea de obste» 8.La 1753, tot pentru luminarea credinciosilor, Aaron tiparia un Catehism, care iesia din nou supt titlul de Inveifeitureicre§tineascet la 1756, iar in 1757 si latineste, cu dedicatii catre mari dregatori influenti ai Ardealului. In acelasi an 1753 se dadeà i cea d'intain carte de slujba, Strastnicul, care nu fusese tiparita inca dincoace

1st. lit. rom. in secolul al XV111-lea, II, pp. 458-64.Pentru distrugerea mAnistirilor, Bunea, o. ult. cit. Pentru a eelor din Plosca Gioagiu, care aveauicoli, v. Sate fi preoli, p. 274. 2 Studiii doc., XII, p. 46, no. xci. Bibl. Rom., II, p. in. E pomenitA si in plingerea cAlugArului din Prislop ; Buciumul, I.

NOCA TIPOGRAFIE A BISKRICIT IMITE 139'

(reeditat la 1773). Liturghiile blajene sant din 1756 (Mil-- 01.U, cu adaus, la 1775), iar Molituenicul, lucrat, de un. fugar din Oltenia, Ioan Ramniceanul, din 1757. Acaftistul din 1763 (reeditat la 1774), Psaltirea, din 1764 (noult rditie la 1780), Evanghelia, din 1765 (retiparita la 1776); Polus- tatrul iese a patra °ara In 1773. 0 ciudata Cazanie cu litem latine si ortografie ungureasca, tradusa pentru (con- siliaritan Margareta Tomeiani tiparita de David Birò Pia- ristul, e din 1769 1 Atanasie Rednic, urmasul, dela 1764, al lui Aaron, aveà la lndamand pe Sandu Ierimia tipograful vean si pe Petru Pupovici Ramniceanul. Urmeazul Orolo- ghiul din '1766 (a cincea editie, 1778), Apostolul din 1767, Ca- tavasierul din 1769 (retiparit la1777). Tocmai la capat: apare Octoihul din 1770. Triodul nu s'a dat. La 1777 Grigorie Maior, episcop din 1772, publica Arhiera- ticon, tradus din greceste, (si ujba arhiereascb, Inteo cart idea de 44 de pagini,noutate Intre ca.rtile de slujba ale Românilor. Un Sibiian, Petru, lucrà In 1759 la Pdstoriceasca datorie, o en- ciclica a episcopului, In cuprins lusa de '159 de pagini, pe care o Intregia, la 1760, el Insu;i, prin Pastoriceasca poslanie san Dogmatica inväteiturd, razimatä pe cunoasterea unui mare- numar din cartile slintei bisericesti, tiparite mai de mult ale Românilor ;iarCotore, acumvicarius), prin Cartea, pastorald din acelasi an. Pe aceasta cale se urmeaza si mai departe 2, dandu-se la 1761, In latineste si româneste, (Ade- varata mangaiere) (Epistola consolatoria), iar la 1762, iarasi In cele dona limbi, o scriere a episcopului despre eSaborul dela Florentiia), al vechii Uniri din 1439, iar operele luf Ioan Damaschin privit ca sprijinitor al dogmei catolice iese la 1763, numai In limba latina. Seria se inchide atunci niciunul dintre episcopii urmatori nu mai dau asemenea

Cf. Bibl. Rom., 11, pp. 494-2. RetipArire, Buda, 4799. 2 Pentru o inchinare latintt a tipografilor atre episcop, v. Studit doc., XII, pp. 10-1; Bibl. Rom., II, pp. 153-4.

140 ISTORIA BISERIOII ROMANESTI opere de teologie si invatOturà lnaltäT, panti la Vlidica Bob, ln 1784. Cum se vede, pentru lucrul cartilor liturgice, cu ajutorul mesterilor de tipogralie dela noi din taril si pe temeiul facute de Damaschin al Ramnioului, i-a trebuit, noii Biserici unite nu mai putin de dolikeci de ani, in trei episcopate ce se urmeazä. Gehl ce pornise Aaron, Intemeie- torul mAnastirii Sf. Treime, Fd manästirii sale proprii, n.1 scolii de preotiei pentrn popor, al scolilor mai inalte In 1754 2, fit continuat de Rednicimantuit abià de Grigorie Maior. Certele ce izbucnirO dupai moartea lui Aaron, cand unii yoiau pe Klein, adus Inapoi din Roma, iar altii pe Major, cu care alesul Rednic avù necontenit de lucru, ne- Intelegerea vesnica a acestnia al doilea A.tanasiecu cd- Jugärii-canonici din mandstirea sa, retragerea Jui, silitä. Guvern, In 1782, rivalitatea Intre Scaunul din Blaj si ce! din Oradea, uncle nici Dragosi, nici urmasul säu, fostul vicariu ardelean Ignatie Darabant (dela 1788), nu ajutarä nici la intarirea Unirii, nici la inzestrarea Bisericii unite, care se feria de once atingere a sbismaticilor din Principate, cu cArtile trebuitoare slujbei. ['and la ispravirea ocestei lntregi, clericii ardeleni uniti trebuirà sä se indrepte tot la obilnuitele tipärituri inuntene, °rick de mutt le-ar fi oprit Carmuirea. Le intalnim pe acestea tot ma de adesea In bisericile de peste munti, ha chiar mai adesea deck editiile bläjene incuviintate de Iliadic:1i cicei mani i cercetate de aproape,In ce priveste dogma, de teologal care se pristrä. In preajma episcopilor pana la desflintarea Ordinului Iezuitilor. Cat priveste pe Novacovici, un episcop ca, el, necunos- ator de limbl, de tard, de oameni, dezgustat de o situatie za.re-1 fäceà sä. rezideze Inteo chsutä teräneasca din ROsi- Searte ritspunsui despre Uhire, hi 4780; Bib/. Rom., II, p. RO. 431. 2 1st. lit. rom., II, p. 69.

NOUA TIPOGRAFIE A BISKRICII UNITS 141 nari 1, ad primeasch jignirile lui Aron unituli sd-si auda, fiind Sdrb, Raf, porecle ca acelea de rap i tratoiu) ; un Otfl bdtrin i bolnav, lipsit de autoritate, Ingrozit de balul moral al unui cler ce se tined de b5.tdii petreceri, si de furia ce faced sd se ciocneascd necontenit neunitii shi, cari-i cereau scutul,i unitii, pe cari din porunca Guvernului erà dator sa-i crute, 85.-i curteneascdilinguseascd, n'avei rAgaz nici bani, niei voie,inici priceperea 86 lucreze cdrti. Se- cretariul säu cel d'intdiu a fost Vasile Miroliub, SArb care stià romaneste,i aducei cdrtile din Ramnic, desi nu le platid 2; urmasul lui e acum Brasoveanul Dimitrie Eustatievici. E fiul preotului Eustatie dela Brasov a, scriitor, crescut in Chiev, In cea mai stricta ortodoxie, traducdtorul tIndrep- tdrii pAchtosuluil, care se tipdri cu cheltuiala episcopului de Timisoara,i pentru credinciosii din dieceza aceluia, la lasi ; avem dela acest harnic prelucrätor o sumä de lucrdri de caracter religiosi moral, «Economia lui Florin cel mare), o parte din Analele lui Baronius, thlmäcite de preotul braso- veau Stefan, «Izvoadele pentru lucruri de obste si de chilin, In scrisori de multe chipuril. E si alcAtuitorul unei gramatice romanesti, ceru t5. de Constantin Mavrocordat, Do mnul muntean ; e apoi indemndtorul unui Rada Tempea, unui Rada Duma si altor daschli si carturari bisericesti ai Brasovului. A stat toed via ta lui In cele mai stranse leghturi cu Rusia, In care el Inv5.tase scoala lui Petru Movild, (Academia Mc- ghild-Zoborostiandl,1 cu Tara-Rom5.neascd, de unde vor fi intrat slobode toate cartile Vedem pe daschlul din Bal- grad, Ion, mergAnd peste hotar, dupä cdrti, la Munteni, In 17635, pe preotul Isaia din Apoldul-Mi, fdcand acelasi drum pentru acelasi scop, pe tipograful Dimitrie Ldc5.tus, un Ar- delean, viind din Bucuresti cu Evanghelii, Molitvenice, Ca-

V. Neamul romdnesc in Ardeal ;I Tura-Ungureascd, p. 1.81. 2 Studii 6 doc.,1V, p.91, no. Lxxx.v. 3 V. Bra§ovul 6 Rominii, tabla. 1st., lit., rom., II, p. 271i urm.; Brapeuli Romdnii, p. 318. 6 Studii f i doc., IV, pp. 93-4, no. Lxxxint.

142 ISTORIA BISERICII ROMANISTI tavasiere, Ceasloave, ha chiar cu exemplare din noua editie româneascA a lui Simion de Tesalonic, pentru desfacere Cu toate cá Sarbit dela Carlovit si cei dela Arad rivniau Incti la Biserica neunita din Ardeal, viind episcopii lor 'Ana la Hälmagiu pentru a smoml, cu toate cä impartiau antimise ale e vicariusului» lor Sofronie 2, care se atli. in 1769 Una Busii ce intraserá in Bucuresti ,si mai träl inc6 paná dupá 4774 8,Ardealul l'Amase alipit, in ceia ce priveste pe Ne- uniti, de episcopia. sárbeascá. a Budei,i, dupä moartea lui Dionisie Novacovici, alt Sárb, Ghedeon Nichitici,Juä, la 1783, si grija satelor ardelene ce se tineau de ortodoxie bunä parte dintre preoti, iacel din Migrad 4, se sfintesci supt acesta in Tara-Románeascä.i supt el, ca pana atunci, supt lnaintasul säu, bisericile intrebuintau mai departe cártile iesite de supt teasctuile din Ramnic, Bucuresti si Iasi.

l'Ana la inceperea unei ere nona in viata bisericeascá a Románilor, cátre sfärsitul veacului, prin miscarea de indreptare a Putnenilor, prin marea miscare de inoire a Paisie- nilor, prin mantuitoarea ráspändire a ideilor din scoala ardeleand, aceste cärti reprezintä partea cea mai intere- sana dm cele ce se cuprind in viata deosebitelor Biserici ce au in seama lor grija duhovniceascá a neamului.

1 Satei preofi, p. 267 qi nota 2. 2 lbid., p. 274 ti urm. Gen. Cant., pp. 460, 477; Hermann, 1. c., p. 257i urm.; Sate fi preofi, pp. 282-3. Studii #i doc., %HL p. 33.

PAR TEA=.. A VI-a.

BISERICA DIN PRINCIPATE

ERA RXZBOAIELOR RUSO-TURCESTI.

CAP. 1.

Biserica munteana in epoca Mitropolitului Grigorie.

In ce priveste Biserica principatului muntean, ea nu se dezvoltä in alta privintà decat in a publicatiilor. In Bucu- resti, Mitropolitul Neofit, care a scris un tratat despre mi- ruire catre Constantin-Vodd Mavrocordat si a redactat vizitatiile sale pastorale din 1746-7, ultima In grecestel, mantuie In liniste pastoriai lata ca urmas al sau pe alt Grec, Filaret 2. Numai la 28 Iulie 1760, un Roman, Gri- gorie, fost eclesiarh al Mitropolieii episcop al Mirelor (In 1740), iea Scaunul Ungrovlahiei, om fara multa cärtu- rarie, del instalase la scoala greceasca impreuna cu Da- ponte 3, dar cuminte i evlavios 4. Avù si o parte in viata politica a terii, dar numai ca membru tara Insemnatate al Divanurilor, fie cá se ducd. In Rusia ca cererile boierimii clerului, In 1770, ori ca mergea in Ardeal sa ceará a se trimete lnapoi la tata' lor beizadelele fugare 5. Era un om de moravuri bune si simple :Ii placeau cronicilei, spune

Bis. ort., II-III, XIV, p. 654 si urm.; 748 si urm.; Papadopulos- Kerameus, gap. Bi6X., IV, p. 89. 2 Rev. teol., EI, p. 373 ; Bis. ort., XV, pp. 263-1. 5 Erbiceanu, Cron. greci, p. 143. 4 Sulzer, III, p. 500: cein ungelehrter, sehr alter, aber ehrwùrdiger Prälatc. 5 VAcArescu, in Papiu, Temar, II, p. 288; Hurmuzaki, Doc., VII, pp. 3434, no. 200: Fragmente, V, p. 446 0. urm.

146 ISTORIA BISERICII ROMANESTI la 1785, eclisiarhul &Mi, da masa, In loe de vorbe, poftiii cetaniez 1 Inceputä. Inteun räzboiu, armuirea lui Grigorie se luan- tuie in altul. La sese ceasuri de seara din 18 Septembre 1.787 2, el se stänge, si, in ziva de 9 Octombre, Cozma de Buzäu, arhiereu de moda veche 3,11 iei locul, prin alegere si cu obisnuita Intdrire din partea Patriarhului de Constan- tinopol. In cursul unui al treilea räzboiu, Cozma moare, la 12-3 Septembre 1792 4: si,la 23 din aceiasi lung, Filaret, de Mire 8, apoi de 11.5.mnic, vicariu al Ungrovlahiei In 47756, om sfânt, care cereä lumii sh cânte acatavasiisi irmoase, iarti nu cântece curvesti si drAcestiv 7, Grec, trece In locul lui,inläturänd pe ucenicul lui Grigorie, Grigorie al Sidei, In ImprejurArile obisnuite 8. Stätù abià un an; primise In Oltenia cu toata cinstea pe generalul austriac Enzenberg, ca sd-ii räzbune cA Mavro- gheni, Domnul de acelasi neam cu dánsul, cgruia Turcii li däduserd tara pe mänä In acesti ani de primejdie pentru std- pánirea lor la Dundre, ti luase cu sila prea multi bani, si-1 surghiunise la Craiova e. Bänuit de Domnul, foarte crediticios Turcilor, pe care-1 capad. Principatul muntean la Inceputul anului 1.793, Alexandru Moruzi, Filaret al II-lea demisioneaza In Septembre 1793, fäcänd loe I ui Dosofteiu Filitis din Ianina, fost egumen In Bucuresti, la mänästirea Sf. loan 1°, si episcop,

I 1st. lit. rom., I. p. 522 si nota 3. 2 Melchisedec, in Rev. p. ist., arch. f i/ii., vol. V, pp. 148-9; Bueiu- mul, I, p. 144. 8 La Buzlu dela 4 Septembre 4764, dupA cefusese protosingbel la Mitropolie; Cipariu, Actei Fragmente, p. 226 §i urm.; Cond. Sfantd, p. 239 gi urm. 4 18t. lit. rom., II, pp. 370-1. 5 Cond. sfeintd, pp. 225-6. 8 Sulzer, III, pp. 499-501; Cond. Sfdntcl, p. 229. 7 Bibl. Rom., II, p. 177, no. 355. 8 V. articolul mieu despre dansul, in Conv, lit. pe 1901. 9 1st, lit. rom., II, p. 370. l0 Cipariu, l.c. ; Cond. Sfdnici, p. 219.

BISERICA. MUNTEAITÀ IN EPOCA MITROPOLIT. GRIGOIME 147

(lela 11 Octombre 1787, In eparhia Buzaului,ales la 11 Octombre, si lOsand acestuia o mare datorie I. 0 rudä a lui Dosofteiu, care serie numai greceste, In toate scrisorile lui, Costandie, li urmase la Buzgu B. Cum vom vedei, prin Partenie de Minnie, si a treia dieceza a Terii-Roma- inesti o avea la aceasth data un Grec.

Ramnicul pastrase insO mai bine panA atunci datina Vladi- cilor români, la cari tinea boierimea olteana. Mid Climent Isi Mgt carja, prin actul de aparetesis» din 8 Maiu 1749, pentra n se face schivnicul Cozma, ucenicul sä.u, deci alt cleric din scoala lui Damaschin, Grigorie, egumenul Coziei, viitorul Nlitropolit, fiu al lui Gheorghitä, Socoteanu, li ieä. locul B. A fost, nu numai un bun Roman, scriind numai rom5.- neste si bucuros sä deà neamului sOu cat mai multe all' pe care sd le lnteleagd, dar si unul dintre cei din urma arhierei cari Incercarà, luptand impotriva Grecilor, a cdror putere se mAria necontenit In conducerea Domniei, dacl un In carmuireaterii, sä. dea Bisericii rolul politic pe care-I avuse odinioarl. Supt Constan tin Racovitä., Roman numai en numele, el se intelese pentru o actiune de opozitie cu bdtranii boieri de tard Constantin Dudescu si Barbu VOcA- reseu si, In fruntea boierilor Craiovei, el merse cu para 0111 Ja Adrianopol. Grigorie smulse astfel lui Racovità concesii lntinse : gonireaepitropului Domniei, Postelnicul Geanet, si a altor sfdtuitori nesuferiti boierimii romanesti, trimeterea Ja Constantinopol, fie si In locul, ce ingOduià mare Inraurire, de capuchehaie, a vestitului Stavarachi, cumnatul lui Geanet ; numirea a doi boieri români pe langl acest reprezintant al Domnului si despArtirea intre Vistieria terii si a Domnului, care trebuia sd conziste numai din vAmi, ocne si un vAr- sdmant de 3.000 de pungi pe an.

I 1st. lit. rom., II, p. 371. 2 La 18 Octombre ; acelea§i izvoare. 3 Istoria eparchiei Ildmnicului, p. 141.

148 ISTORIA BISERICII ROMINESTI

In acelasi timp, se prevedeäi scoaterea Mitropolitului Filaret, ca unul ce erò. sträin se imitau deci ImprejurArile moldovenesti din 1750, i punerea In loe a lui Grigorie insusi. O solie,alcátuità din Mihai Cantacuzino, viitorut Ban, general rus si scriitor,si din epitropul mändstirii spitalului Sf. Pantelimon, Sand u Bucsänescu, merse la Ariria- noriol ca sä roage de intoarcere pe päräsii Domniei 1. CAncl Irisa Racovitd, sprijinit pe puterea Jai Constantin Branco- veanu Spatarul, cäpätä dela Turci trimeterea In fiare a lui Bucsdnescu, ramas capuchehaie pe Iiinga Poarth, si firman pentru prindereaisurgunirea la Famagusta Ciprului a Vächrestilor 2,G-rigorie ;Mi sa sufere pentru fapta sa in- drttzneatä, pe care de acum inainte niciun episcop nu er& s'o mai Incerce. La 23 August 1755 11 vedem scriind egumenului de Hurez,altboier, cu sulletul tot as:à de räz- boinic, Dionisie 13alkescu, pentru a-i spune easteapta si nadäjduieste dinu zi in zi mäntuirea) si a se rugA de a interventie, (di boiarii, cu preotii, cu negutdtoriip, pe lana Domn, Divanul säui Brancoveanu In deosebi, ca srtIie iertat,i s5. poatd (veril la locul saui, fieipltitind Inca odatä cati s'a luati dänd chizesi pe rugAtori pentru scoaterea lui din cine stiece mänästire de surgun ;de acumu Innainte), adauge el, cu cerbicia infrântd, anu voru mai fi ceale ce ati fosta pänä acurim de spre partea noastra, ci vomu fi cu totulusi ton alu Märiei Sale credinclosa si Cu dreptate13. ScApAnd din aceastä urgie, Grigorie se Ingrijeste numai de lucrurile eparhiei si de facerea bisericilor. Mihail, egumen de Cozia, nepotul lui Teodosie Mitropolitul, prefkuse la 1737 biserica din 1681 a acestuia ; negustori din Sibila Inoiserl Inca dela 1747 biserica Maicii Domnului din BAnanio alti negustori ardeleni Ricura mai tArziu, cu ajutorul lui Gri-

Gen. Gant., p. 124 ti urm. 2 Ibid. 8 Stud i doc., XIV, pp. XXIX-XXX.

RISERICA BtUNTEANi IN EPOCA MITROPOLIT. GRIGORIE149 gorie, acum mazil, biserica Tuturor Sfintilor (1762-4), si acesta singur zidise din temelie la 1750-1, stralucitul paraclis al episcopiei,cand biserica episcopala chiar o l'Acuse din nou, In bun stil de tara, ce nu se mai poate recunoaste acum, in zidirea nouä din vreme a lui Voda Stirbei, inaintasul si parintele sau duhovnicesc, Climent, care e si ctitorul bolnitei. Gri- gorie prefacù in episcopie, reparând-o fara indoiala, biserica Sf. Dumitru din Craiova, azi inlacuita prin alta,biserica In .care aseza resedinta sa l. Bolnav si bätran, el *aseste de buna. voie Scaunul sau, la 21 Maiu 1764 Insà. tot inteo Domnie a lui Constantin Racovita,sifijad asa de putin obosit si nedestoinic, incat la 26 Iulie 1770 fi' pus de Ma- noli-Voda. Gianl 2 Mitropolit al Ungrovlahiei, in locul celuilalt Grigorie, care trecuse inca dela inceput de partea Rusilor si se AA fugar, ca si al Buzdului, Cozma 3 Fata de Grecii din Bucuresti, cari aclamau pe Muscali, Grigorie, reprezintand politica romaneasca a Oltenilor, primia mai bine, supt un Domn ce fusese boier al Craiovei, stäpAnirea turceasca. Fugl odata cu Domnul ski la sfarsitul anului, dar nu trebuie sa uitam ca puterea lui Manoli-Voda timi in judetele oltene si pana in Octombre 1771. Acela ce, adapostit in schitul de munte alSaracinestilor, era. numit une ori aladica Saracinescul), putii sa iscaleasca de aici inainte g proin Mi- tropolit). Murind la 28 Decembre 1777, noaptea, el fil in- mormântat In tinda Episcopiei, inteo vreme când carja o linea un arhiereu de insemnatatea lui Chesarie 4 Tot un continuator alscolii lui Damaschin, Partenie, eclisiarhul luiGrigorie in zilele grele de prigonire, traducator al Liturghiei Sf. lacov, din greceste 5,si al Slujbei

1 Istoricul eparhiei Rdmnicului,p.443. Pentrucelelalte, v.In,. .scriptii, H. 2 Cf. Cipariu, Acte §i fragmente, p. 226 §i urm. a Condica Sfintd, pp. 179-80, 192-3 ;cf. G. Lahovari, in Conv. lit., XXVI, pp. 4068-74. 4 Bis. ort., XXVIII, p. 1446. E lbid, XXVI, p. 221.

150 ISTORIA BISERICII ROMANESTI

Sf. Nicodim, Partenie egumenul dela Tismana, birul pe cei din Cozia si Bistrita sise alese episcop in 4764 1. El nu mai traia in 1770 2, cand sa spune 3 d. Grigorie n'a putut fi hirotonisit indata, din cauza fuga lui Cozma de Buzäu si a mortii lui Partenie.

CAP. II. Noua epoca de tipärituri rornaneti :episcopul Chesarie de Ramnic. Chesarie, noul episcop, fi' pus de Rusi dupä incheiarea Domniei lui Manoli Gianl. Desl unui frate al sha i se zicea, Halepliu, State Halepliu 4,Chesarie e numit (Rom'ànull, de catre Daponte, cunosatorul cel mai bun al intregului cler contemporan. Invätase la Bucuresti, In ,scoala greceasca, pe atunci conclusa de Alexandru Turnavitul, adeca Tarnoveanul, Grec din Bulgaria (-1- 4761) 2,sise calugari la Mitropolie, ramaind pe Muga Mitropolitul Filaret Micha- litzi, Zantiotul, lar apoi pe Janga Grigorie al II-lea 2. Ajunse protosinghel, apoi arhimandrit, intovärasl pe Grigorie in ea- Litoria de inchinare la Petersburg, si, d upa o lungd vacanta a Scaunului ramnicean, ajunse vicariu, prin vointa Rusilor, Ja Ramnic, la 26 Decembre 1771 1, iar episcop de rapt numai la 26 Decembre 1773, multamitä tot lui Rumfentov, generalisimul imparatesc 2. Cunoscator de greceste, latineste,

1 lstoricul eparhiei Ramnicului, p. 146. 2 Cf. ibid., pp. 448-9. 8 Cipariu, 1.c. 4 D. Petrescu, frate alprefectului Politiei din Bucure§ti, mi-a co- municat ca d-sa, ruda a lui Chesarie, are actelefamiliei §i cit in loa de Stan e a se ceti : State. 5 Erbiceanu, Cron. Greci, p. xxvii. e .Ibid., p. 144. 7 Cf. Bis. ort., XV, pp. 263, 602. 8 Cond. S'anta% pp. 194-5.

EPISCOPUL CHESARIE DE RIMNIC '151 frantuzeste, bun cuvantator, autor al unei scrieri despre rttzboiul In care fusese amestecat? cartea ar fi fost para- frazatä de dascalul-calugar iesean Ambrosie Pamperis1 ; tiparitor de cartia dat la Venetia o editie a lui Grigore Dialogul, tradus in apla de Daponte2; miluitor cu 150 de pungi al tuturor saracilor, e o figura in adevär luminoasa, avea dreptate acel simplu negustor care-i pomenik la inceputul anului 1780, moartea in Bucuresti, cu aceste cuvinte : (Cat va sta Tara-Rum[à]neasca, arhiereu ca Cliesarie va mai dobandb 3.Marele tiparitor din Ramnic dada un asà de puternic avant cultural episcopiei sale, Inca furl siliti sa.-1 urmezei cei doi Greci cari-1 mostenira prin vointa lui -Alexandra Ipsilanti si a lui Mihai-Voda Sutu, Filaret, fost de Miralichia (Mart 1780), si Nectarie Moraitul, fost ar- mandrit al acestuia (Octombre 1792) 4.

Ìn acest timp, teascurile din Ramnic si Bucuresti se in- tree and la lumina noua editii din cartile de slujba. Intäiu se lucreaza numai la Minnie, multämita lui Grigorie Socoteaau. Preotul Constantin Atanasievici, tipograful cunoscut din zilelelui Climent, si apoi urmasul sau, Cons- tantin Mihailovici preotul, dau din non Antologhiul ('1752; reeditat apoi de Partenie la 1766),Catavasieriul (1753), Ceaslovul (1753), Liturghiile (1.759; editie noua, supt Par- tenie, la 1767) ; ilfolitvenicul (1758; ed. 2-a, 1768), Octoihul (1763), Psaltirea (1754; retipärita la 1764, atotti in stihuri, pentru mai lesne cetitoriului si inteleagerea deplinal), Triodul (1761), iar Penticostariul numai in 1767. Pe MO acestea,

1 lst, lit. rom., I, p. 525. 2 Posed un exemplar din aceastA rarisiml carte (1780). Prefata cuprinde laude pentru Chesarie. FurnIcA, Din istoria comerfului la Romani, Bucure§ti, 4908, p. 105i urm. Deacolo 'se vede ci o sorA a lui Chesarie eri sotia lui erhan Oteteli§anu. 4 Greci erau, la BuzAd, cei doi Filitis, dela mutara lui Cozma In Scaunul metropolitan.

152 ISTORIA BISERICII ROMANE$TI lasandu-se multele aslujbe» de sfinti ce asteptau netiptirite 2, se tiparl In româneste, pentru Intaiasi data, duph tipäritura slavona din vremea Branco veanului, Slujba Sf. Grigorie Decapolitul, ale chrui moaste se VIstrau la Bistrita, si deci slujba sfantului de hram lncepA a se face romaneste acolo ; o Slujba a Sf. Nicodim de Tismana se cladù pentru acelasi scop la 1767, de episcopul Partenie, care fusese egumen acolo g. 0 gramatich slavona din 1755 nu e retipärirea celei a lui Antim,ci o carte nouh, comandath de Patriarhul sa.rb din Carlovdt, precum acelasi Patriarhsi Sinesie al Aradului publica la Ramnic in 1761 o aPravilä de rugh- ciunil, In limba lor, cu un cuprins curat national, dandu-se numai Vieti de-alesfintilor,crailor si printilor s'arbesti, intre cari e si Maxim Mitropolitul Terii-Românesti 3. Toate aceste lucrari ale lui Grigorie si ale urmasului shu roman Partenie au fost date la lumina cu a diorthosirea) Hureze- nilor Lavrintie si Rafail, acesta un viitor egumen al md- nhstirii sale, stramutati pentru acest lucru la Episcopie, si, la urmh, supt ingrijirea unui Than, unui Grigorie, ucenicul episcopului. Mitropolitul Filaret Michalitzi nu O., mult timp, nimio romanesc din tipografia bucuresteanä. Ba chiar Intalnim o Psaltire slavona pe care i-o lucreazh un nou meter tipograf, «Barbu Bucuresteanull, In 1754, si o editie a doua din Slujba greceasch a Sf. Visarion, pentru mangstirea lui din Larisa, zisa Duscu, de care tineau la noi Nucetul si biserica Banului din Buzau, editie plätità de Insusi Mitropolitul si de fratele shu, S. atrarul loan 4. Dach la 1756 se publica la Bucuresti Psal-

i Ale Sf. Nifon de Cilicia,Sc. Vasile ce! Nou, Sf. Saya, Sf. Efrem Sirul; v. 1st. lit, rel., p. 218. 2 E cartea din a1763, a lui Partenie, care a slujit apoi lui stefan din 1839 ca Ed redacteze Viata Sfantului; v. mai sus, I,p. 44, nota 1, unde e a se indreptA astfel. 8 V. qi. Studiti ,,Ii doc., IV, p. 88; Mangra, Slujba sfinfiriibisericii, Arad, 4905; Bibl. _Rom., H, p. 157, no. 327. 4 Cf. Lesviodax, p. 465; Sludil o doc., III, p. 85 s't urm.

EPISCOPIJL CHES %RIK DE RAMNIC 153 tirea romd.neascd, meritul e a lui Cozma, viitorul episcop de Buzdu i Mitropolit, care tipAreste si la Buzdu Psaltirea din 1767 si Catavasieriul din 1768, iar lucrarea in 1759 a Mo- litvenicului se face de cdtre Grigorie al Mirelor si de un Neofit, dintre cari cel d'intaiu erá eclesiarh al Mitropoliei ; ei si pastreazd opt parale din cele 40, deci un leu intreg,care erau pretul cd.rtii 1 In 1760 inceped Mitropolia lui Grigorie Insusi.

Bdtrdnul boier Constantin Dudescu, ocrotitorul lui Da- ponte si una din cdpeteniile miscdrii din 1754 impotriva Grecilor, indeamnä la cea d'intaiu publicare, plAtith de un Bulgar lije,oaia tirlei cei crestinesti a Ohredeiv, a Vietilor de pustnici, Lafsaicon-ul lui Eraclid de Capadocia, tradus odatd, cu cheltuiala lui Ioan de Hurez, in Mamie, de un Polon ce fusese dascAl la Brasov, inainte de 1700, Alexandru cevà mai tarziu in Moldova, de Pahomie al Romanului poate 3. Thlmdcirea a fost fácutd, data aceasta, de un Teo- filact Clucer de Arie, care, in 1759, iscAlise la Iasi, ca fost Logofät de Vistierie, brosura a Despre lemnul Crucii) si pe care fostul Eau stapAn, Scarlat-Vodd Ghica-1 chemase In Tara-Romaneascd.

incep acum tipdriturilebucurestene aleluiIordachi Stoicovici tipograful, cu Evanghelia din chiar acest an 1760. Apoi, tocmai in 1764, cdr,ti de slujbd, un Apostol (editii nouä, 1774, 1784), un Molitvenic, foarte putin rdspAndite, se dau la Mitropolie, supt Mitropolitul romAn; un Ceas-

1 Bis. Ort., XXIII, p. 128. 2 Bianu, in Col. 1. Traian, 4882, p. 599 §i urm.; 1st.lit. rom.. I, p. 434; Bev. Rom., II, pp. 448-20; Bis.Ort. pe 1887, pp. 103-5: lst. lit. pp. 218-9. El a tradus din nou Penticostarita, In 4694,i Psaltirea, An 1697, dar lucrArile lui n'au fost tipArite. 8 1st, lit. rel., p. 218 si nota 6. 4 BIN. Boni., II, p. 162, n-le 335, 337.

L54 ISTORIA BISERICII ROMANESTI 4 lot) poartä data de 1767 (ed. a 2-a, 1778), un Penticostariu aceia de 1768 (ed. nouh 1780, 1782) ; Octoihul bucurestean e numai din 1774, Evanghelia, dia 1775, Psaltirea, din acelasi an (ed. nou'd 1780), Antologhion, din 1777, iar Liturghiile din 1780 si Catavasieriul din 1781. Se db. in 1.779 si Slujba Sf. Dimitrie din Basarabov, ale cgrui moaste fuseserg aduse la Mitropolie, in 1774, de Rusi. Nu cunoastom Gazania lui Grigorie, publicata in 1763 ',dar ea trebuie BA fie tot cea din 1768,si deci numai oreeditare a Cazaniei Inuntene obisnuite ,apärutà intaiu supt Mihai Racovitd, desi alte asemenea Evanghelii cu Invdtbauri, undo anterioare anului 1700ca a lui Stefan ieromonahul din Cozia, 1.688 2- se aflau in manuscript.

Grecii isi tdcuserà, cu banii Patriarhiei de Ierusalim, OA tipografie, ea neamului ortodox al GrecilorD, '13copato.w, care da, la 1767, o nouä editie din alarturisirea Ortodoxtb a luiPetru Movild,iarla1768 o Aaacncalfcexpicrtuvoct greco-turceascA, catehism pentru Rdsarit. Aici erau mesteri si ediorthositori grech). Literele fusese aduse de Domn, Scarlat Ghica, din eTara FranceascAD, deci din A.pus. Tot in 1768, acesti straini dau Inca °data brosura din 4728 a lui Hrisant, despre eSuperioritatea Sf. Mormdrib, adlugind hrisovul slavon al lui Nicolae Mavrocordat, pentru darea de mile catre Ierusalim. Sind se incheie in sfarsit cu un Comentariu la Gramatica lui Gazi (1768), ca o Tale- gerev din Psaltire de acelasi ierodia,con Neofit, si cu invg- tatura ortodox4, a lui Meletie Pigas, despre care se spune lush' cä s'a tipArit la Mitropolie, unde noul Domn, Grigore Ghica, stramu tase deci aceastä slovA a Grecilor.

Rdzboiul ruso-turc opri, apoi, tiphriturile, si Slujba Sf, Alexandra de Constantinopol, pe care Alexandru-Voda,

1 Bis. Ort., XI, p 7. 2 Bibl. Acad. Rom., mss. 2319, 2672; cf. 1st. lit. rel., p. 219.

EPIS OPCL CHESARIE DE RAMNIC 155 fiul lui Scarlat Ghica, o gatise de tipar, a trebuit sa fie lucrata la Venetia, in 1771, de fratii Glykys, vestiti prin tiparu! lor, cheltuiala flind a lui Ienachi Vacarescu poetul, care nu era in zadar dikaiophylax al BiseTiciicelei Mari din Tarigrad sicare a facuti daruri mänastirii Duscu din Luisa La Ramnic, Chesarie incepe a tiparl la 1776, dand un Octoih. E o simplä retiparire, precum e siTriodul din 1777 (reeditat la 1786), Ceaslovul din 1779 si cel din 1781, Psaltirea din acelasi an 1779 (reeditath la 1784), Cazania din 1781, cu care el isi faceà numai datoria de a inzestra elerul din eparhia sa cu cartile de slujIbä trebuincioase, acelasi timp cand Mitropolia (ladeaaltele, dupa aceleali eizvoadeD mai vechi, pentru preotimea de peste Olt. Filaret urmasul sau, care-I imita, desì Grec , in toate, asa precum Partenie imitase pe Grigorie S000teanul, da apoi un nou Triodi un Motitvenic la 1782, un nou Acaftist, la 1784, nn al doileaCeaslov din aceasta epoca, la 1784, un Catavasieriu, o Evanghetie la aceiasi data. Penticostariul se publica de catre acelasi Filaret la 1784-5, iar Liturghdle la '1787, cánd iese inca o aSlujba.b, a Sf. Stelian. Era vorba de un Orologhiu Mare, care se lucra la 17822, §i o a doua Cazanie vazii lamina dupa mantuirea razboiului celui nou Supt Chesarie ca si supt Filaret, dela '1778 pana la 1780, dupa o intelegere cu Mitropoliai Episcopia din Buzan care trebuiau sa-si imparta lucrul se dada bisericilor romanesti, care le primira cu o nespush multamire, (lela un capat la altul al teritoriului cuprins de ele, Mineiele, Vietile Sfintilor cu slujba lor. Aceasta mare opera, talmacila, .nu din slavoneste,ci din greceste , se razima pe manuscriptele lui Damaschin. Chesarie, care, inca de pe cand era

Studii 6 doc., 111, l. ult. C. 2 1st. lit. rom., II, p. 372. 8Bid., p. 373.

15(3 ISTORIA BISERICIT ROBINNESTI la Bacuresti, ca eclesiarh al Mitropoliei, almacise « futre- bdrile si rdspansurilev lui Simion de Tesalonic, tipdrite la 1763, lncepii dela capht prefacerea Mineielor dupd acea forma greceasca autenticd, si cm.erlem cd tot el a si dus opera la capdt, Cu toate cä in titlul volumelor aphrute su pt Fi- laret dela April inainte , el Isi atribuie anevointa si talmdeireal.Grigorie Mitropolitul ar ti ajutat si el, apune Filaret insusi, dar, de sigur, mai mult revázand, decat in adevar cheltuind mund pentru destivarsirea scrieriI edrtilor bisericesti. C:lerici invatati, ca Grigorie Ramniceanul, episcop Sidis, ca Iosif,acesta ucenic al luiChesarie, eclisiarhul dela Ramnic, trebuie sd-si fi avut si ei partea lor In traducere, ca si In buna ingrijire a unui tipar, din nenorocire lipsit si de slove netede si de teascuri bune 1.

In vremea cand aceste tipdrituri se perandau la Ramnic. Mitropolitul Cozma publica numai un Octoih (1792), lar lui Filaret, ajuns in Scaunul bucurestean, nu-i era dat sa poatd lucra in tipografia din nou oranduità dedil Catavasieriul din 1793. Adevaral si puternicd viatd avh insd aceastd tipografie metropolitand supt Dosofteiu Filitis.In seurtul timp de patru ani de zile, supt numele arhiereului, dar, de fapt, cu priceperea si prin munca acelui Grigorie Ramni- ceanul, cdruia i s'ar fi cuvenit de sigur Scaunul episcopal, pe care Grecii 11 impiedecard de a-1 chiíta, apdrurd «sese randuril de carti religioase si liturgice, si anume,precum apune acest autor al Prefetei la Triodul din 1798, cel din urmd din sir, (Molitveanice, Ceasoslove, Psaltiri mari (1796), Liturghii (1797), Pravoslavnica Invdtáturd si Triodul). Urn A, la 1800, Cazania bucuresteand a lui Dosofteiu, zish ca si acea din Migrad, veche acum de peste o sutd de ani si alcdtuità in altderh. de puternicd lnraurire greceasch. : Chiriacodromion, precum Mol itveniculuicelui noudin 1808 i s'azis, ca si pe vremea Brancoveanului, cEuholo-

1 V. 0 Scriitori bisericegi, in An. Ac. Rom., XXVIII, p. 15 ;si urm

MINAREA DI NOIRE A aLUGiRILOR DIN PIITNA 157 ghiva. Din vremea acestui Mitropolit, care 16sa pe Romani et' lucreze supt numele lui cgrtile lor românesti, avem o nouà editie a Slujbei Sf. Dimitrie din Basarabov, la care se adauga cu acest prilej in& una, tradusa dup6. loan Cariotil, polemistul religios din veacul al XV1I-lea, Viata Sf. loan Romanul, eacolutiaD lui, precumi, pentru intaia oat% in Principatul muntean, Viata Sf. Ioan dela Suceava, patronul Mitropoliei moldovenesti. Odatä cu venirea Rusilor, se mantul pastoria lui Dosofteiu, care, cum vom vedek inseamna) se inteimplä, BA insemne, prin ivirea din mijlocul clerului nostru sau prin cobotarea in mijlocul lui, a unor perso- nalitdti exceptionale sau distinse,i aliceva decat ravna pentru tiparirea din nou si rAspandirea tot mai largä, in tot mai multe sate, a dirtilor de pe care preotul umil al teranilorcetià cuvânt dumnezeiesc si cuvant de laudd a lui Dumnezeu in auzuli cu intelegerea multimii celei mari a credinci-osilor.

CAP. III.

Miparea de inoire bisericeasca a alugärilor din Putna.

In cursul acestei jumAtAti a doua din veacul al XVIII-lea, Putnenii lac in Moldova ceia ce Ràmnicenii izbutiserti a face in Tara-Romdneasc5,iMitropolitul Iacov calauzeste pe acesti Moldoveni asà. precum Chesarie c5.1Anzise pe 01- tenii lui. Constantin Mavrocordat, care si panä atunci aju- tasei poruncise chiar aducerea in Moldova a cartilor romanesti tipärite peste Milcov, luà masuri strasnice pentrit cultivarea cleruluisäu. Biserica dela Curtea domneasca din Iasi se prefacit inscoalä pentru preotimea din toga tara, scoal de voie ori de nevoie, cu preotul Invdtrttor In amvoni cu ciohodarul la usà. Cronicarul contemporau Ienachi liogAlniceanu, care, cam slab cArturar, pare sti se

I58 ISTORIA BISERIOrf RONANESTI

4 speriat tot asi de mult ca si bietii preoti cu suman si opinci, de prin cele mai depArtate si singurateee sate ale muntelui, zugräveste astfel aceastä scoalä a Märiei Sale : (Alai dedese porund, de strangei toti preotii, diaconii orasului la biserica Curtii,si,dupà ce-i bhgau dimineata in bisericA, pund ciuhodari la usä si nu läsi nici pre unul sä iasri afar* puindit-le un preot ce-1 avegt Maria Sa in- vätat la carte greeeasc5, si româneascA 1, de se sua. In am- von de le ceta dupä cum se cade a stifiestecarepreot oränduialaBisericii si a Botezului si a Ispovedaniei. De care foarte se spb.riese preotii,si care nu prea sta carte, se apucà de invätà de al doile carte ;mAcar ca dedese rnare poronc6 11litropolitului si episcopilor sä cerceteze pre cei ce vord sk se preoteascä sau sä se diaconeasck si Ed vadä a, de vor stl darul deplin,si asà sa le dee dual preotiei si ulu diaconiei 2) Prin porunca sa din 1742, Constantin-Vcdä, inoind scutirea dediíri a clerului intreg, orândua ca totipreotii A se infätiseze la episcop, pentru ca in patruzeci de zile sä invete neapitrata cunostintä a eintelesului tainei bisericesti», ca once candidat de preotie sa fie intAiu eispitib de arhiereu asupra pregAtirii salesi BA inainteze pe rand pAnä la vrednicia de preot ; cälugärii nu vor mai umbli pe drumuri, si ei nu vor puteà fi primiti deal de Nitro- polit a. Masuri bine venite si pe care le intregi Grigore Alexandra Ghica-Vodä, reformatorul pe atatea terenuri, care hotäri, la 15 Iulie 1764, ea nu se vor mai face preoti färä numrtr, cA mita va aduce dupà sine caterisirea, ca once numire de preot va fi precedatä de o cercetare a cunostintelor can-

1 Pentru situatia preotilor dela ebiserica ca mare de spre Gospod @I biserica de spre Gospojdas in 1762, y. Erbiceanu, Mitr. Mold., op. 28-9. 2 Letopisite, III, p. 213. 3 Cron. Rom., II,p. 25 si urm. Nona scutire §i. carte de diaconie, p. 74 §i urm., p. 90.

MIWAREA DE MOIRE A CILUOIRILOR DIN PUTNA 159 didatului, cd nu se vor mai face bisericifdrd socoteald, pentru trufia unuia si a altuia, cari, negandindu-se la starea aldcasuluil adevdrat, care e sufietul,clAdesc abisericisi paraclisuri proaste), Ricand astfel ca altele vechi sa rdmaie in pustiu si ruind, cd se vor rdspinge prinosurile intere- sate sau aducdtoare de gälceavä ale celor rhi, jertfele lui Cain 1. AceIasi Domn orandul la 1765 numirea de protopopi destoinici la fiecare Tinut, aca rgi cerceteze, atat pentru preoti ce se vorti aria pe la Tinuturi, catu si bisericile, si sd lndrepteze toate, cate vort1 fi trebuintd de Indreptat12. Preotii buni se cuvine Insä a fi Wile tratati de dreggtori : ASA-i pui sa saddv, porunceste el ispravnicului, acinstindu-i dupre cum se cuvinev, pentru a se ridica prestigiul 'derului inaintea locuitorilor 3; pand si anagnostii, cetefii, vor fi scutiti de bir, si toti membrii clerului nu vor mai avea sä gazduiasch pe nimeni in sib'. ; lumea va fi silità a merge Ja bisericd. 1r-A Nichifor, Mitropolitul grec, cu tipograful sdu din Thasos, purator de nume slavizat, Duca Sotiriovici, pornise tipdrituri moldovenesti, in care pe incetul pätrundeâ si limba româneascd. Lucrate de Ardeleanul loan Simionovici, de Grigore Stanovici side Sandul din Bucuresti, cdrtile, numai romanesti, alelui Iacov, traduse in cea mai mare parte ade pre elenie), poate cu Intrebuintarea tipdriturilor muntene, se insirä dela 1752 pand lasfarsitul pdstoriei marelui Putnean. Atunci cand Vodd Ioan Callimachi Cam- pulungeanul, care avea langd (Jamul pe un frate Mitropolit de Salonic, dela April 17454, Gavriil,grecizat intru diva prin lunga lui petrecere in Constantinopol, pe Mg& Joan, care fusese multd vreme Mare-Dragoman al Portii, starn1 un conflict cu Iacov, Mudcä acesta nu voià sd se

1 Melchisedec, Cron. Ihqilor, I, op. 279-88. 2 lbid., p. 293 s'i urm. 3 kid., p. 295 si urm. 4 Documentele Callimachi, I, p. 399 0 urm.

160 ISTORIA BISERICII ROMANqTI plece la inoireavacdritului,odatä,inläturat cu blestem arhieresc,i aduse In Scaunul Moldovei,la 20 Fehruar 17601, pe acest Gavriil 2_ tipärirea cartilor romanesti meazä. Un Leon Gheuca, Mitropolit dela 1786, un Iacov Stamati, nepotul lui Pahomie de Roman 3, griti ei harnici tipäritori, In mdsurd mai mare (leal Grecii din Scaunul muntean.

Supt ingrijirea unui Evloghie, dascAl la scoala slavona din Iasi si unul dintre cei din urmä reprezintanti ai vechii slavonesti stdpAnitoare,se adurà un Antologhion, un Apostol (1756), un Catavasieriu (1778), un Ceaslov (1763; a 2-a editie, 1777), o Evan ghelie (1762), o Liturghie (1759), impänatä., cum marturiseste si Prefata, cu multe cuvinte slavone, nu ing, din apricina de mândrie3, ci pentru Liturghia anu este Cazanie sau istorie..., ci tocma dumnezäesti si de Duhula SfAntu suflate cuvinte3, un Mo- litvenic (1764), patru Psaltiri (1752, 1757, 1766, 1782), ti- piiritei pentru folosul scolilor de curänd intemeiate 4, si dup6, socotinta lui Iacov 5, ca si dupti, a lui Kritias, Marele Eclesiarh al Bisericii constantinopolitane,scoli pe care Mi- tropolitul le Inzestrà 1 cu un Bucvariu, cu cel d'intdiu alfabet-carte de cetire, care poartà data de 1755. Se re- tiparl Penticostariul muntean si se prefacii dinelineste Slujba Tarnosaniei. Cum se vede ing, cärti asà de neap5.- rate ca Octoihuli T riodul, ca Min cele trebuira impru- mutate si mai departe tot dela Munteni, 'pana te, in sfArsit, Leon Gheuca dädù la 1786 celd'intaiu Octoih moldove-

inscriplii, II, p. 176, no. 471. 2 Doc. Callimachi ;I, p. cxnti urm.,&t'A lenachi KogAlniceanur I. c., pp. 241-2Erbiceanu, Mitr. Mold., p.40; Cron. Rufilor, H, p. 135, 3 Dupl Melchisedec, Cron. Rom. 4 Erbiceanu, Mitr. Mold., 44; cf. 13)c.Callimachi,1, tabla ;Urica-, riul, III, p. 13 si urm. 6 Uricariul, 1, pp. 67-74.

M'INCA 'DE CiRTURARI A CiLUGiRILOR PIITNENI 161 nesc 1.Vietile Sfintilor fuseserA traduse de Evloghie, din porunca lui lacov, la 1758 incA, dar volumele, frumos cali- grafiate de Gheorghe, fiul lui Evloghie, nu vAzurA niciodatl lumina 2. Sjefan Bosie, un boierinas cucernic, adAusese, la 1751, o (Adunare de rugAciuniv, motive culese din Psal- tire de vechiul Patriarh constantinopolitan Ghenadie Scho- larios. Mai tArziu, cAtre sfAritul veacului, dupà Gheuca, pe vremea Incerchrilor de amestec grecesc si rusesc pe care le vom cunoaste indatA mai de aproape, pe vremea rAz- boiului ruso-turc, precum si supt Iacov Stamate se adaugA Psaltirea din 1.790, Ermologhiul, cartea de cAntdri, din 1792, si al doilea Catavasieriu, din vremea ocupatiei lui Potem- chin, si, in sfArsit, cArtile lui lacov Insusi : Liturghia din 4794 si Psaltirea din 1802.

CAP. IV. Nunca de cärturari a diugarilor putneni. Cum se vede, miscarea pornitA de Iacov nu tinii decAt supt cel d'intAiu urmas al sAu. DupA ce pArAsi cArja ar- hiereascA, fostul Mitropolit se adApostise la Putna, unde i se fAgAduiserA de Domnie cele mai mari inlesniri 8. GAsi pe egumenul Cal istru stApAnind o veche cladire pe care o aflase aproape in rtliM, dar care se ridicase pe Incetul Cu cheltuiala Mitropolitului, care-si (puse toatA agonisita) pentru a Mari zidurile si turnurile, a cumpAri odoare si icoane, fAcAndu-se astfelal doilea ctitor, ceia ce-i dAdt1 dreptul de a strAmutâ in pridvor oasele pArintilor sal,

6 Pentru unul tradus la 4768-9, supt Grigorie-VodA Callimachi de e Andrei dascAlul, Bra§ovans, v.Cernica, p. 14,no. 91. 2 Dan,Putna, pp.81-2. 3 V. Doc. Callimachi, /, pp. 427-9, no. 29.

162 ISTORIA BISERICII ROMANErI dintre 6,ari tatal fusese Ingropat intaiu la Radauti, si de gatl Ïui Insusi loc, de odihnd acolo :supt lespedea frumos sapata, dupa modelul vechilor pietre domnesti, i se coborl trupul? din care viata se desfacuse pe Incetul, la 1.5 Maiu 1778, dupa ce Iacov fusese cateva zile, In rasa aspra a schivnicilor, parintele Eftimie 1. Yntr'unul din mormintele alaturate, in al lui Stefan-cel-Mare Insusi, acest .evlavios bun arhiereu, care simtia numai foarte putin pentru in- delungatul trecut de lupte i suferinti ale neamului, vd- zuse scormonindu-se de oamenii Carmuirii, In zilele cAnd el pdstoria Moldova, si scotandu-se pietre scumpei mar- gdrita.re, ce slujirà apoi, din porunca. lui care nu lndraz- neste tusk in scrisoare, a numl pe a mortul acelav pentru a face cununi la sfinti. Nu numai cu acest prilej clerul romaneso al epocei, cel moldovenesc mai ales, dovedia ca nu poate sa yard sidincolo de margenile chemarii sale strict religioaseicä privià.Biserica lui Hristos ca una singurd, pe care neamurile n'au voie s'o schimbe, nici macar sa o InrAureasca, ea având un rost mai inalt obarsie neashmanat mai sfantd. Cana ispravnicul scotocii in morminte ca sa vadd ce au putut ascunde cdlugarii ocupati la reparatie, Mitropolitul se gandià numai la ce lucrare noud de giuvaiergiu s'ar puteà face pentru sfintii fO.ra de moarte din margdritarele ramase In neagra cent* omeneasca, albe cum e credinta cea adevarata, din pietrele ce Astrau dupd trei veacuri de Intunerec aceiasi flack& pe c,a.re In once Imprejurari credinciosul crestin o Os- treaza pentru Dumnezeirea careia sirnte bucurie a i se jertfi 2 Putnenii se temuserd ca marele lor ocrotitor, lnoitorul bisericiii chiliilor, are de gaud sa faca din mAndstire un mitoc al Mitropoliei ;temerea lor aduse poate Cu blestem, din partea tuturor arhiereilor moldoveni, dat6 1 Dan, Putna, p. 40: cf. 1st. lit. rom., I, pp. 533-5. Dan, o. c., pp. 46-7.

.MUNCL DE .CIRTIMARI A CiLlIGIRILOR PUTNENI 163 la 5 lanuar 1756 Inca, prin care se opria once supunere a ditoriei lui Stefan-cel-Mare catre once autoritate 1.La 1757 se dhdù egumenului privilegiul de a purta genun- cheriu sau nabedernita, cruce la gat, mitra si carja, ca arhiereii, privilegiu care s'a respectati pana astazi 3,- precum se cuvine celui ce stä in fruntea unei astfel de manastiri, ce (din ceput s'au cinstit a sa numl cea mai intái, cap tuturor manastirilor pamântului Moldovii, sangurä de sine stapanitoare, nicairP supusk 3. Cand, in 1762, Iacov In chip trainic sfilasul la Putna, cu totul ispravita, avand pe egumenul numit de dansul la toate poruncile lui,el Incerca, In sfarsit, sä faca din mänästire, asà de bine asigu- rata si asa de mult cinstita, si un nou focar de cultura bisericeasca 4. Supt Calistru cai supt Venedict, supt A.ntoniei Pahomie, urmas,u1 sau earecare munca de carturari se simte la Putna. Pe Muga lucrari indoielnice sau ma putin Insem- nate 435. notaria tusa Slujba Sf. Onofreiu, prefacuta din Blavoneste, din a Trifoliul slovenescl, de egumenul (manas- tioareiv cu acest hram a lui Stefan-Voda Petriceicu, lana .Siretiu, Mitrofan, la 1764 6, trebuie sä se dea valoarea cu- wenita operei lui Vartolomeiu Mazareanu, ucenicul Mitropo- litului Antonie, egumen dela 1757 inainte, cu Intreruperi, ard-s1 faceà diata la 1-iu lanuar 1779, dar care a raposat numai tarziu dupd. aceia. Erà un canoscator bun de slavoneste, un worbitor ales si bogat, care ni-a läsat o foarte frumoasa lauda a luitefan-cel-Mare, rostitä in ziva obisnuita a po- meninii 7; era un harnic gospodar si un indrknet unel-

1 Dan, Butna, p., 96. 2 lbid. 8 Uricariul, XIV, pp. 179-80. 4 Dan, .o.c.,p. 98. 5 lbid., p. 99, no. 142; p. 424; Doc. Callimachi, I, p. 451, no. 76. Lip6datu, Manuscrisele dela Bisericani pi Bc4ca ; din Bis. Ort., 4906, p. 18. 1st. lit. rom., I, la sfirpit.

164 ISTORIL BISKRICII ROMINEM titor politic. Il vedem mergand siel in Rusia Tarului, cu Calistratsi cu un chlugár dela SihAstrie, la 1757, când d'Ata dreptul de a purtà semnele deosebitoare ale unui arhimandrit 1 ; se intoarse cu odäjdii, prapuri, icoane si cu multe carti vechi slavone si noud rusesti, pe care Vartolo- rneiu aved de gdnd sä le traducä. Ajuns egumen de Solea, el Mea o a doua cdlätorie ruseascd, pe vremea Impäratesei Ecaterina, impreunä si cu egumenul Moldovitei, care inceped si el sa se uite spre Rasara, Venedict 2. Fdceau parte din solia de inchinare a terii, care mai cuprinded, din Moldova, pe episcopul Husilor, Inochentie Putneanul, fost dichiu la 11.5.- dauti 3, care läsä in loc pe episcopul de Roman, Leon 4,, iar din Tara-Romdneascä. pe Mitropolitul Grigorie. Ca un scriitor de chemare ce erà, Mdzareanu a ldsat o scurtà povestire a acestui drum al sha, in care se incrucisá cu un tänguitor al suferintelor sale pentru ortodoxie, parohul dela San.- Micldusul Banatului, Mihai Popovici, care, dupà ce vhzù pa- late, grddini, Musee, Curte imphrdteascd in toatä strAlucirea ei, se intoarse acasd, cu siguranta O ImpdrAteasa Ecaterina nu va ldsi niediri sä piará pravoslavia 6. Dupd cuvântdri solemne si privelisti frumoase, dupd inchinarea la moastele din Petera Chievului, care inlocuià acum pentru multi Romdni, mai ales din Moldova, Locurile Sfinte ale Ierusa- limului, cei doi egumeni si episcopul de Hui se intoarserd In tara incdrcati de darurile amaicei) 601-Mese, de Cär, Muirea crestind a careia ar fi fost buni-bucurosi. Dupd intoarcerea din Rusia acestei (malee) milostive, Vartolomeiu fii nu-

1 Uricariul, XIV, 1.c. 2 pe atunci mAnIstirile din Bucovina se treziau toate la o noui viatit. Dragomirna l'A ridicati din ruine la 4762; Doc. Callimachi, 1, p. 456, no. 93; cf. p. 460, n-rele 440, 442. Cf. l'i Ipolit Vorobchievici, Sfdnta meindstire Dragomirna, Suceava, 1908. 3 Melchisedec, Cron. 11.witor, I, pp. 225-6. 4 Arch. rom., I, pp. 454-2: 20 Novembre 4769. 5 Cilltoriile lui s'au tipkrit in Tribuna poporulut din Arad pe 4901, §i de acolo in bro§urS.

NUNCA DE DARTURARI A CiLUG/RILOR PUTNENI 465

mit ilndreptator al gcoalelor domnesti, episcopestii manastiresti a' Moldoveiv, si el Insusi tima scoala de preoti, un fel de mic seminariu putnean, In mandstire, avánd si un dascal de psaltichie tocmai din Patmos, pe calugarul Barion 1. Vartolomeiu Mazareanu a dat si o suma de traducen i din ruseste pentru literatura profana: Calendare, leatopisete, ha chiar traducen idin greceste ale Fabulelor lui Esop unor eapoftegmeN a dat o bogata forma Merara condicilor de manastire ; a prescris cronici moldovenesti, a cuprins, poate, lii cuvântarii dialoguri icoana Moldovei decazute, prin lene, dezbinare, trufie 2 A talmacit carti pentru schivnici, catre viata carora, supt Inraurirea noului curent rusesc, pornit de Dimitrie din Rostov, era aplecat si el ca si mai toti calugarii carturari ai Moldovei :astfel, Leastvifa, dupa In- demnul egumenului Bisericanilor, Varlaamsupt Misail de Bisericani se traduserasi Invecfciturile1111 Doroteiu Sta- retul, ale eavveiv Dorofteiu, chiar In acea veche manastire de munca pe terenul cultural ; e Ordnduiala chipului celui mare ingeresc, Invdicitura dulce sau livada infloritit, Crinii Tarinei, foarte mult cetita ; In sfársit calugärul putnean a voit sa creasca numarul cartilor de slujba, tradu- cand, dupa aizvoade moschicestil, Pavecernicul, Canonu/ la pavecernitd, Plânsul Nascatoarei de Dumnezeuv, Pa- Paraclisul Sf. Petrui Pavel, pentru hramul Solcai, Liturghia arhiereascd 8Trebnicul lui Petru Movila, aadech randuiala pentru izbavirea celor neputinciosi

Urecbil, in An. Ac. Rom., X, p. 183i urm.; ed. lui Miron Costin de acelasi, I, pp. 684-5 ; acelasi, /gorja Romdnilor, I, p. 945, nota 1 «cf. S. Fi. Manan, in Revista politicd din Suceava, 1889, no. 7. Manan a dat si o editie a Condicei Solcài, serial de Vartolomeiu (Suceava, 1902). 2 Afarl de Cuvintul pentru tefan-cel-Mare in Arch. rom.,1 alte scrieri de aceastA naturl, in Arch. soc.t.ilit. din kifi, IV, p. .327 s't urm. Cf. 1st. lit. rom., I, p. 537i urm. Dar acestea ar puteit fie si ale boierului IonicA TAutu din 4821, supt Inunde cAruia a si fost lipiria una din ele intr'unul din ziarele muntene dela 1848. V. si Melcbisedec, Cron. Huqilor, I, p. 311.

166 =ORLA BISERICII BOXANEST/

viforareai nasalnicia de duburile cele necuratel., vechea carte de molitve din 1646 a marelui arhiemu Putnenii erau insa, din cauza Mitropolitului lacov, scos Cu silnicie prefacuta de catre noul Mitropolit Gavriil, relatii intru catva dusmanesti cu Scaunul din /asi. Dar acolo erà singura tipografte,caci la o inviere a tipografiei din Radauti, al cara material fusese stramutat tocmai do Iacov la Iasi, nu se gändii simeni, si cu atk mai putin episcoput Dosofteiu Herescul. fiu de boierinas, deprins a lasä, viata sä se scurgä lin si dela care n'a ramas nimic deck un turn de do- pote, fara proportiii fara valoare arhitectonica, la resedinta luiradauteanä. Erà lipsa de intelegere, neputinta unei conlucrari intre Mitropoliei manastirile de sus, in care se trezise iaräi, urmand mirara Rusilor, viata calugareasca, si dintre care Putna adäpostià pe Mitropolitul Iacov, Solca ave& pe Mazareanu, Moldovita pe tovarasul de misiune al acestuia, Sänt'Onufrie pe alt egumen scriitor, iar Dragomirna, dreasa la 1762 de Filip Catargiu 2, adapostik din Septembre 1763, In locul celor doi-trei calugdri de tara ai egumenului Teo fan, pe cei seizedi patru de frati hotärâti la avia.ta obsteascav, la rugaciunea, la gospodaria, dar mai ales la lucrul impreuna pentru cultura, supt calduzirea unui nou oaspete de peste Nistru, Paisie Veliciovschi 8,,care venià lusa, cu cei mai multi dintre dânsii, din Atos si din Tara-Româ.neasca, unde stätuse un timp in schitul Varzaresti, de ranga hotarul Moldo vei 4. Acest Rus din Pultava, fiu de protopop, ucenic al rolii din Chiev, la care invata si Eustatievici Brasoveanul, viitorui inspector al scolilor romänesti neunite, plecase din manas- V. Dan, Putna) p. 160 si_ urm.; iar mai ales lista definitivd din Upddatu, 1. c4 p. 48i urm. V. mai sus. p. 164. 3 Uricariul, IX, facsimile al isctiliturii sale. 4 tirile despre Paisie, din eAdunarea cuvintelor celor pentru ascul- tares, Neamt, 1817, Prefata.

iNCEPUTUL LITERATURII TEOLOGICE LA ROMANI 167 tirea sa de fricaPolonilor prigonitori In ajunul chderii Regatului lor, supt pretextul tocmai al acestor vraibi confesionale intárziate, si se Intorsese la Pecersca, noul Loc Sfaat al ortodoxiei slavo-românesti. Trecánd prin Moldova, unde ucenicii lui Dimitrie de Rostovi urmasii acestora erau prea, bucurosi sh primeasch un efrate» din «Tara Ruseasch, el phtrunse rana la mandstioara Poiana Ma- rului, din judetul Ramnicului-Sdrat, unde gásl un staret de neamul sdu, aspru schivnic dupä. InvAthturile Patriar- hului Silivestru de Antiohia 1,pe Vasilie, cel d'intaiu In- temeietor de «lhcas pentru viata comunhD, de ob§tejitie calughreascä si autor al traducerii lui Nil dela Sorsca, cetire placuth shimonahilori foarte rhspandith decisi al antrebh- toarelor räspunsuri adunate din Sfa'.nta Scripturb. Limba ro mâneasca o deprinse Paisie stand aici laolaltá cu harnicii evlaviosii supusi ai phrintelui Vasilie. Petrecii apoi la Atoe, In mAnhstirea Pantocratorului, fIcAnd linguri si lnvtitand greceste. La Atoe, In schitul Sf.Ilie si la Simopetra, se deshvars1 el si In cunoasterea limbii elinesti, la ucenicul sau ieromonahul muntean Macarie, scolar al lui Turnavitu, ca Grigorie, cai Chesarie, ca si marele dascal Manase Eliade, lumina lnvataturii grecesti a timpului, mirean toata viata lui, dar avand necontenite leghturi cu cei mai mari si mai vestiti clericiti timpului3.

CAP. V. inceputul literaturii teologice la Romftni. Pe atunci un Inceput de literatura teologicci, tradush intaiu din slavoneste, dar Indath din greceste, de-a dreptul, dela 1 V mai sus. 2 Iorga, Manuscriptele maneistirii Cernicadin (Bis. Ort.) pe 1902, p. 6, no. 42; p. 42, no. 50 : Ghighiui Argel, pp. 23-4, no. 6. 3 Cf. Ist. lit. rom. cu Scrisori de boieri oltenii cu Scrlitori

168 ISTORIA BISERICII ROMANESTi

izvorul insusi, se injghebase in terile noastre. Pe cAnd, la Bucuresti, doar preotul Radu dela Treisfetitele traducei pe Antihristul rusesc din 1703 2, pe cdnd cetitorii de carti religioase cb.patau dela dascAlul de slavoneste Staico Dioptra saü Oglinda lui Filip Solitariul a,Oltenii incepuser6., supt Indemnui lui Damaschin, care avei gata si Talcul Evan- sheliilor de Teolilact al Bulgariei s. Un Mihalcea Logoftitul -de tain6.,care-si ziceiLitterati in loe de Litteratus, pe latineste, porra tot acolo randul ctalmAcirilor de pe grecie) : fusese la capuchehaielacul românesc din Constantinopol, impreuna cu Iorga Buicliul, autorul ziarului Campaniei In 111or6a 4, pAnA pe vremea lui Stefan-Voda Cantacuzino si a lui Nicolae Mavrocordat, i,°data Cu intrarea celor cinci judete In sapanire germanA, veni de se asezd acolo. Orn evlavios, elcheltui o parte din economiile sale pentru a mol pe la 1726 schitul valcean Tarea, metoh al Titireciu- lui, flcut pe la 1680 de un calugtir grec din Tricala, Dio- nisie.Dup5. intoarcerea Olteniei la Principatul muntean, Mihalcea e imbrAtisat, pentru invätaturai priceperea sa, de Constantin-Voda Mavrocordat, care-i dá, ea' traducA Co- moara lui Damaschin Studitul, de Salonic, de Sol un, lucrare pe care o sbarseste In 1747, addugindu-ii alteepte cuvinte de suflet folositoaresi un Tá.lc la aTatAl NostruD. Logolltul dada si almAcirea Cuvintelor lui Efrem Sirul, dupà editia venetiana din 1720 5, iar la 1729 el Incercase chiar o lucrare de compilatie, din deosebite acgrti festi iduhovnicestil, celinesti, grecesti iarApesti), pe care o intitula poetic : eMänunchiu de florb sau Chita (lo- rilor, inchinând-o episcopului de RAmnic, Inochentie5.

Cernica, p. 24, no. 174. V. D. Rousso, Studiibizantino-romdne, Bucure§ti, 1907, p.9 i urm. 3 LApddatu, Damaschin, p. 18. V. Cron. Muntene, din (Ami. Ac. Rom.* pe 1899 (XXI). 5 V.i Ghighiu pi Argeg, p. 57, no. 17; ms. din 1781. 6 Llpèclatu, Bisericanii Ralea, p. 35 §.1 urm. V. 9*1Uricariu/, VII, p. 20.

INCEPUTUL ITTERATUHII TEOLOGICE LA ROLAN' 169

Tiparituri teologice romanesti incep intaiu in Tara-Ro- maneas* unde Mitropolia da la lumina o nota editie din Inveifeitura bisericeascd a lui Antim, mai mult o circulara pe inteles pentru preoti in Moldova se tiparise pentru acelasi scop, la 1732,(Invatäturi preotesti despre Tainel1, iar la Ramnic se publica la 1740 Preofia, cu datoriile clerului mirean 2. Apoi apar Intrebeirile bogoslovefti cu reispunsuri, culese din scrierile marelui Atanasie de Alexandria, pe care le (talcuieste» un necunoscut urmas al lui Mihalcea, Ianachi,fost al doilea Postelnic, deci, chiar prin dregatoria pe care o avuse, i Incasupt Domni asa de invatati ca Mavrocordatii, un bun cunoscator al litobii grecesti vechi si nota. Se poate ca acelasi Ianache sa fi prefacut In románete, duph cererea Mitropolitului Neofit Cretanul, cuvantarile omiletice, vestitele (Cazanii de praznuire) ale predicatorului grecesc mai nour .dela fax- §itul veacului al XVII-lea, Ilie Miniatul s.Apoi pana la 1750 nu se mai dä aici decät o noud editie a ePravoslav- nicei Marturisiriv, la 1745,sialta a (Margaritarelor», in anul urmator.

Acum leenii, supt Mitropolitul Iacov, Incep si ei cu lu- .crari de teologie. Se da. la 1.751 (Sinopsis adeca adunarea .a celorn drepte tainii,, cu canoanei altele ce trebuie da taina duhovnicieiv, carte care, de alminterea, se mai publi- case, dincolo de Milcov,i poate chiar In Iasi, la 1747. (Adu- nare de multe invattituriv, din 1757 4, e insä o lucrare nota,

Bibl. .Rom., 11, p. 48, no. 206. 2 Cf. §i lnvataturile pentru ispovedanie ale Mitropolitului Grigorie, 1761; Bis. ort., XI, p. 7. Pentru o Invajatura arliiereasai din Iasi, 4771, y. Bibl. Rom., II, p. 197. A treia editie din circulara lui Antim, In Bucuresti, 1774; Capetele de porunca ale aceluia.si, ibid., 1775. 8 Cf. si 1st, lit. rom., I. p. 45, nota 1; p. 429. 4 Pretinsa editie din 1753 e o greseall a lui V. Popp, p. 79; se apune in titlu c4 s'a tipArit supt Scarlat-VodA Ghica,i acesta nu domnii In 1753.

170 ISTORIA EISERICIL ROMANEgI opera a lui Iacov lnsusi, care declard el a ealcAttlit dina multe Scripturi» anima cereascil floare, adecd -cdrtulie), pentru folosul preotilor, ca qi mai vechea Sinopsis. Tot la 1.757, predicatorul Nicolae Mauroeides isi dd in original, aici, la Iasi, aMreaja apostolilorD, UsocrroXocov 86)mov. §tim c6 Teofilact, fostul Logofdt de Vistierie, a dat o cArticicd (cl-- spre Lemnul Sfintei Cruci, si aceasta tahndcità din greceste de-a dreptul, de al doilea boierinas cunoscdtor al limbii elinesti. Indreptarea pacatosului cu duhulu blandeylorii, dip 1765, e un manuscript slavon al lui Vichentie Ioanovici, fost episcop de Arad, trimes spre publicare (le Pavel Ne- nado vici, Patriarhul de Carlo vdt. Dar aceastd tipäriturd Indemng pe Mitropolitul Gavriil s& porunceasca a se face din greceste o noud traducere romdneascd a cartii, pe care o intituleazd, spre a se deosebt de cealaltä,andreptarea phditosiloru, adecainvdtatura. cdtrà celu ce sa pocdieste, cumii sa.'cade sd se ispovea- duiasch) ; Evloghie daschlul iscaleste numai ca diorthositoriu. Numai In 1771, prin sarguinta acelui Toma al doilea Lo- gofdt, Toma Cara, din care Rusii,cari ocupau Moldova, ar fi vrut sa."facd legislatorul acesteiteri 1,se lucrâo. (Alcdtuire inauria), traducere a cdrtii Evreului convertit Samuil Rabbi, care scrie impotriva iudaismului, Inca o tälmdcire din grecesee, dupd textul din Lipsca, 1769, Rica sau ieropolitica lui Vartolomeiu Ma.'zdreanu din ruseste, dupd o editie dela Pecersca, din 1712, rdmase insd 'si mai departe in manuscript, cum rdmase sialtd traducere, din 1747, a lui Ghenadie Cozianul 8. In Minnie apare la 1760 cea d'int'aiu carte de combatere a Unitilor ardeleni, cari deschiseserd ei rAzboiul prin publi-

1 V. davAtAturd a insu0 stdpinitoarei Iddriri Eeaterinii H edtrit orinduita epitropie preste aleatuirea ardtdrii a unii noao legluitoare Condied, almleitd..., care s'ad tAlmdeitd de Thorne 2 Logofett, ; la0, 1773. Cf. 1st, lit. rom., II, pp. 446-7. 2 Y. Ghighiu §i Argef, p. 29 0 urm., no. 49.

iNCEPUTUL LITERATURLI TEOLOGICE LA ROMANI 171 catiile dela Blaj ale lui Aaron 1: « Ca r t e sau lamina Cu dreapte dovediri pentru Vavilonulu celu,tdinuitu, carele iaste la Rdmleanb; e tradusd dupd originatul grecesc al lui Nil de Salonic, fdrd a se ardta prin cine s'a fäcút lucrarea. Che, sane, viitorul episcop de Rämnic, ischleste lusa ca traducdtor a doua Prefatd, la cantrebarile si rtispunsurilep lama- ritoare le dogmà ale lui Simion de Salouic, apdrute la. Bucurestii In 1765. Traducerea chtii lui Nichifor Theotokisi Corfiotul ajuns Mitropolit de Cazan, Impotriva lui Camillis si a Unirii, scrisa duiSä. 1763, apärii numai In cea d'intaiu jumatate a veacului al XIX-lea 2. Iar Cuvintele lui Nichifor Theotokis, traduse din porunca lui Filaret la 1793 8, nu se publicara niciodata.

Macarie, prietenul lui Paisie si fost egumen de Bistrita, apare ca traducator la 1775 numaif când se da, din manuscriptele lui, la Bucuresti, volumul de Omilii al vechiului Macarie Egipteanul, un ascet si acela. Mai lucrase versuri, o bucoavnd, un dictionariu, o gramatic6.4, un (Mic prinos) Fecioarei 6, apoi, poate, o (arte de suflet folositoareD 6, a traducere a Tálcurilor Psalmilor de Teodoret (1787 1), Ha- ritovreiton Paradeisos, e Tainica Flordrievsi poate (Scara lui Iacovy 8, Tipieul, cOglinda tainicd a vietii calugdrestb, «Calist; Viata. lui Dimitrie de Rostov, loan Scdrariul, Sf, Chiril de Alexandria, Bogoslovia, rálcul Apocalipsului, etc.%. dar lucrarea de cdpetenie --1- mAntuitä. In 1782 abià a acestui

I V. mai suft. 2 Ghighiu fi Argef, pp. 17-9. 8 Cernica, p. 23, no. 151. 4 1st.lit. Tora., II, p. 275 81 urtu. 5 Ghighiu fi Argeq, p. 58, no.-19. 6 Bisericani f i Rara, pp. 12-3. 7 14. lit. rom.,If.,p. 391; Bis. ort., XII, p. 673 81 urm ;XVIII, p.- 298 8i. urm., 303 8i. urm., 695 0 urm. 8 cernica, p. 23. g Studii fi doc., VII, pp. 309-10.

'172 ISTORti BISERICII ROBILBESTI om Invatat si harnic, patimind Insa de multe ciudatenii, In traiu, de sigur, ca si In scrisul neobisnuit, In stilul plin de neasteptate si nelngaduite cuvinte, e traducerea Viefilor Sfinfilor din greceste, lucrare uriasa, care a vazut tiparul numai tärziu, dupb." oarecare prefaceri, in Moldo va, tocmai In tipografia Intemeiata anume mai tarziu de Paisieni, In randul carora se Inscrisese printre ceid'intaiu. El murl la o data necunoscuta, lasánd dupa el faima d., atunci cand Grecii aveau pe un Manase Heliades, el erà a dascalul cel n'are) pentru Romani 1.

Aceste traducen arata sfarsitul total al influentei slavone In Tara-Romaneasch : cel din urma destoinic dascal de aceasta timba fusese stralucitul caligraf preotul Floru, traducatorul Talcului Psaltirii ;lasa numai ucenici slabi, cum e Cons- tantin dascalul, cari nu pot ata alaturi cu un Evloghie din Moldova a. O nouä legatura. Intre slavona inviata, mai ales pentru cetirea si talmacirea Vietilor Sfintilor, celor vechi si noi, dintre schivnicii Inchinati numai lui Dumnezeu,si limba greceasca, acum cultivata, nu de Greci, nici pentru Greci, si mai putin pentru grecizare, ci pentru largirea si adânci- rea studiilor de teologie, pentru Inzestrarea Bisericii si Im- bogatirea literaturii prin carti talmacite rara mijlocire din aceasta limba, era s'o faca Paisie, ai carui ucenici, (Sloveniv si Romani, In curand nu mai putin de 350, asobor) fara *eche, ca numar, ca pregatire, ca evlavie si ca fel de viata harnic si ideal incepurä Inca dela asezarea Ion In Drago- mima, la 4763, rostul lar cultural In hotarele Bisericii, care se largiau tot mai mult.

1 Cernica, p. 24, no. 162; cf. p. 23, no. 156; p. 25, n-le 497-9, 200-1. 2 pentru Floru, v. Cernica, p. 17, no. 115; Ist. lit. rom., I, pp. 421. 457: Melchisedec, In Rev, p. ist., arch. #i fil., vol. IV, p.. 523; Urechi 1. 1st. Ron., I, p. 822.

BISERIOA, DIN BUCOVINA F NOUL GUVERN 173

CAP. VI.

Biserica din Bucovina anexata la Austria noul Guvern strain.

La sfar§itul rdsboialui ruso-turc din 1768-74, Austria porunci trupelor sale Ed Inainteze pe teritoriul moldovenesc, vecin ca Galitia de curAnd anexatä, la cea d'intaiu Impar- tire a Poloniei : peste putin, prin conventia din Palamutca (1776), Turcia cedà, fara ad aibd dreptul ceia ce face din. aceastd conventie un act nul In dreptul gintilor, tot Tinutul Cernautului, un numar de-sate -din al Hotinului, cai Ti- nutul Sucevei In mare parte §i al Campulungului Intreg. Se ndscoci un nume pentru noua provincie impardteasca se Os' potrivit unul slay, necunoscut oficialitatii moldovenesti sau poporului roman, Bucovina. in (Bucovina» era cuprinsä cetatea Sucevei, unde stated Inca dichiul Mitropoliei, acum Metodie, aratând cd astfel acesta. era Scaunul arhiepiscopal vechiui adevdrat, apoi Drago- mima lui Paisie §i a soborului ; Putna, In care lacov mai träià Inca; Humorul, ce statea poate tot supt egumenia lui Calistrat 1; Voronetul, carmuit de Macarie 2j Sant' lije, ca alt egumen Macarie 3; Solca lui Mazdreanu, care se bucurase la Inceputul rdzboiului, crezind ca poate Insemni acum In fruntea condicelor sale de documente numele (pr.& blagocestivei Insu§i-stapanitoarei marei Doamnei noastre Im- peratritii Iecaterini Alexievni, a toatd Rosie §i a diadohului ei, bine-credincIosului Domn §i mare cniaz Pavel Petrovich) 4, Sucevita, aproape uitatd. Mdnastirea Todirenilor, din Bur-

1 Doc. Callimachi, I, pp. 464-5. 2 V. Condica meindstirii Voronetta, ed. Sim. Fi. Marian, Suceava 1900, Ibid., p. 35. Inceputul la Condica miind stirii Solca, ed. cit.

174 ISTORIA BISERICII ROMANESTi dujeni, a luiToader, fratele lui Ieremia Movild, inchinatd de mult, l'Amase la Moldoya, 1. La inceput, partea instrdinatd a Moldovei pdstrd vechea ei alcdtuire bisericeascd, dichiul indeplinindí functii episcopale, fdrä a fi impiedecat de niméni, iar grija arhiereascd asupra targurilori satelor avand-o Dosofteiu Herdscu, episcopul de Rädduti, care nu se crezuse indatorit a rAmanea In Moldova turceascd. El luà parte si la ceremonia teatrald a inchindriii jurdmantului locuitorilor abucovineni) cdtre marea Impdräteasd crestind. dezrobitoare 2. Numai in 1781, se lud hottulrea de a impiedecà once leglturi si pe terenul bisericesc intre partea anexatä si teritoriul domnesc, si, la 24 April din acest an, Mitropolitul Gavriil trebul -sd renunte la drepturile lui metropolitane 8. Fdrä a se intreba la Cons- tantinopol, ftird a se observa vre una din formele pe care .tle impun canoanele, Austria proceda' In chestia Bisericii bucovinene tot asa precum procedase Rusia de zurand (1771) in Moldova ocupatd. La moartea episcopului de Baila, Daniil 4, aceasta impär- tise, in adevdr, dieceza raialei cucerite, pentru moment, intre eparhiile Buzdului (Brdila insäsi)i Husului (Ismail, Reni, China, Cetatea-Albd, Tighinea-Bender)i Rddautului (Ho- tinul,unde, la 1765, dupd, cererea lui Daniil insusi, Pal triarhia constantinopolitand se invoiso a numi pe Neofit, egumenul dela Sf, Gheorghe din Bucuresti, autorul unui .comentariu la Gramatica lui Gazì si al uneiAlegeri din Psaltirev, viitorul eflmeriu, al Grecilor din Sibiiu 8). Apoi Manan, InSerigiuni de pe manuscripte i ciírti veda din Buco- tuina, Suceava, 1900; pp. 46, 49-50; cf. inscriptiio 1, no. L. 2 V. 1. GrArnadA, In Zafa Romdneascil pe 1908. 3 Wickenhauser, Radautz, P. 46i urm. 4 Pomenit futre ctitorii bisericii basarabene dela CAugani ; U, pp. 14-5, no. xvn. 5 Bibt. Rom., II, pp. 190-1, 193; Scriitori bisericegti, pp. 5-6. Pentru impArtirea diecezei 4Proilavului», v, Melchisedec, Cronica Hugului, I, p. 342i urm.

BISERICA DIN BUCOTINAI NOUL GUVERN 175

Guvernul provizoriu rusesc dAdit episcopia Ilotinului unui Amfilohie, probabil Putnean, care trebul sá stea si pe urmi In Moldova, la mAngstirea lui Zagavie, langg Harldu, ori la scriind cea d'intaiu geografie dupà Buffier, tradus in italieneste, cea d'intäiu aritmeticd, pe boga Gramatica teologhiceasca a lui Platon de Moscova, din 1795

Tot astfel acum, dintr'o zi in alta, Dosofteiu ajunse,i prirá Lag ajung5., episcop liber, scutit de once amestec, al Bucovinei ImpgrAtesti, dandu-i-sei drepturi asupra mAngstirii Marelui- Schit din Galitia, intemeiatd in veacul al XVII-lea, se pare, avand supt ascultare Sucevita. Era un fel de Mitropolit Cu patentd dela Viena, fOrg titlui fdrd recunoastere in cuprinsul lumii ortodoxe, un funcionar bisericesc de nuantg rasdritean6 al Guvernului Statelor austriace. In loe ca un arhiereu sà-i vesteasch schimbarea esentialà de situatie,aceasta i se semnificg prin generalul comandant, Enzenberg, care bine- vol SA.-1 cerceteze in chiliile din 114dAuti 2. Un consistoriu, pe care Biserica ortodox5, nu-1 cunoaste si cum n'a functionat vre unul In Moldova ori In Tara-Româneascd, dar cum 11 avuserg episcopii de N'Oras, incà dela loan Patachi, i se alipl, pentru a-1 stätul sia-1 spiona 3. Dosofteiu se declarl gata, chiar dela aceastg intalnire, sg iea protocol de purtArile preo- tilori sä Infraneze pe cglugäri, asigurand si el pe ofiterul strg.in cgcesti clerici triiesc in de obste moral. Enzenberg arg.tä cg are de gand sà restrangg numgrul cgluggrilor, sg serie averea mgnAstirilor, sg aleagg egumeni el insusi, inteun sobor de cglugtiri,i cu doi egumeni vecini 4, s'O linpiedece cOrtile bisericesti din Moldova, de1 recunostea cd n'are cu ce le lnlocul, cele din Blaj fiind unite 5. Administratori ,strgini erau sg intre in mAnästiri, care vor forma o singurg orga-

ht, lit. rom., II, p. 388 §i urm., p. 519, nota 3; Cron. Ro in., II. 2 Wickenhauser, 1. c., p. 48; cf. Zieglauer, Geschichtliche Bilder. lbid. 4 lbid., p. 50 qi urm. $ lbid., p. 53.

176 ISTORIA BISERICII ROMANESTI nizatie economicA supt controlul Guvernului ; schiturile se vor Inchide neaparat. Contabilitateai statistica, regularita- tea? precizia, trebuiau sa iea locul, In toate, vechilor datine canoanelor itnutabile. Generalul era sigur cá, prin de- creteleiexecutile sale, e In stare a reforma o Bisericd. plind de *ate, ceia ce se potrivià, alminterea, cu Intregul sistem de guvern anti-clerical al lui losif al II-lea 1. La 1783 el tara pe Dosofteiu in Cernäuti, unde decretul din 12 De-. cembre 1781 mutase, necanonic, episcopia,i unde el trebul. ad laca din banii sdi o bisericä mai cuviincioash pentru ca, sd alba unde se inchina. Arhimandritul Meletie, proegu- menul Antonie din Putna §i un Gherasim primird sá. impreund Cu Bal, averea ma'ndstirilor 2.

Cu aceasta Incepa, supt bdtranii ochi ingkluitori ai Dosofteiu, prigonirea. Egumenii de Voronei Sânt' Me a furd izgoniti, M'EA niciun drept, ei fiind pe viatäi rdspun- zatori numai LO de un sinod ;coi de Soleai Humor, atrimesi la pocdianie In mändstirile lorp. Guvernul militar vol& o si mai asprä pedeapsd a alui Macarie din Sant' llie), trimeterea lui aiurea, aceia§i surgunire pentru Antim de Humor §i Metodie, urmasul la Solea al lui Vartolomeiu care fugise In Moldova, cai Voroneteanul, vecinul sdu,*' §i, pe 15.'ngd ei, pentru doi protopopi §i un numdr de preotii cAlugäri 6; singur Venedict de Moldovita se invrednid de multAmirea noilor stdpanitori6. Se cera chiar episcopului, pe un ton de portmcd, sd pofteascd pe adomnul Mitropolit (Herrn Metropoliten) din Moldova a ceda averea In moqii a Mitropoliei sucevene1, pe care o mina bisericaaSf..

I V. o hotdrire a lui ibid., la p. 68. 2 lbid., p. 54. 8 Cf. p. 452 gi urm. kid., p. 58. 5 Bid., p. 74. Ibid., p. 61. I kid., pp. 64-5.

BISERICA DIN BUCOVINAI NOUL OUVERN 477

Glieorghe din Suceava) 1.§i, ani de zile, se purtd cu dAnsul luptA InviersunatA pentru a-i despoià Biserica de Cot- manul dat de vechea DoamnA Anastasia, de chiar teritoriul radAutean si de douA sate in Mold ova 2,in schimb pentru lead, mai mare ori mai micA, easA cum se obisnuieste pretutindeneal. In eidar aduse inainte Dosofteiu cä nu poate aicà pravila, nici pArtisl ce nu e al sAu, el care e «de treizeci de ani cununat cu aceastA eparhiel 8si'a deprins ash-si afle odihna) acolo in RAclAuti, in zddar planse lacriml calde inaintea prigonitorilor 4 :i se ingAdul numai, de mi15, sA phstreze Rädäutul in cAti ani mai are de trAit. D.A. vorba acum sti-1 supuie Patriarhuiui sArbesc de Car- 1ovht2 si aceasta se sifAcù,la 6 Decembre 1783, in cbestii de dogmA mai ales, lar la 8 Decembre 1786 in toate, episcopul bucovinean fiind chemat la sinoadele sArbesti. I se trimesese de acolo, ca aindreptAtorp, un fel de teolog oriental, arhimandritul dela Sistatovicl, Ghedeon Nichitici. Se prevAzù chiar sA se creascA popil tineri in studii mai inalte si in stiinte laLemberg 6,pe lAngä cA se incepii scoalä de preotie In Bucovina chiar 7. Se hotArA apoi indata «sA lipsascA cAlugArii deja economiia mosiilor), afarA doar de o grAdinitti pentru aier 4, §i sa se imputineze lAcasurile lor mai mArunte, ba chiar sä se pArdseascA unul ca Dra- gomirna, pentru cä eealcAtuit din asà de multi oameni strAnsi laolalta sideosebiti, cu faimA rea,si mai e si la granitAv °. Enzenberg voià sä pAstreze doar Moldovita, Su-

I V. rAspunsul Mitropolitului, In Erbiceanu, 1st. Mitr. Mold., p.309. 2 ibid., p. 670urm. 3 lbid., p. 78. 4 lbid. 5 Ibid., pp. 86, 92. 6 Ibid., p. 90 gi urm. 7 V. Torgu Toma, in Junimea literard din Cernautt pe 4908. 9 lbid., p. 97. 9 aDa dasselbe aus so viel möglich zusammengebrachten und ver- schiedenen, nicht woll beleumundeten Lenten besteht, und an der Grenze liegti; ibid., p. 91. Se inchise §i mAnAstirea de femei Petrluti ;

178 ISTORIA BISERICII ROMANESTI cevita si Putna 1 ; numdrul preotilor va fi restrdns, din atdtea sute ce erau, la... 90. O singurd mdsurd stâ.rni indignare si produse o energicd protestare : aceia a secularizarii mascate. La 10 Ianuar 1784, Dosofteiu, apoT Nichitici, acum episcop neunit al Ardealului, si arhimandritul Gherasim ardtau cä o astfel de hotdrare nu se poate fdrd un sobor de obste si 4 daniile Domnilor Moldovei sânt fäcute pe vecie 2 ; se cera ajutor la Carlovdt. Se rdspunse cd e vorba numai de o aluare in administratie), care,fiind voia ImpAratului, se va face neapärat. Daca episcopul si noul sdu indreptdtor, un Ardelean, arhimandritul Földvari, (Feldioreanuly, nu ~serä in hotardrea lor, egumenii atinsi de mäsura Guvernului declarard acum cä sánt botarati a plecá din tard si cä nu vor mai ascultà de episcopul Bucovinei. E bine sä cunoastem numele acestor clerici cari furä judecati in Consistorii si surguniti, dupä destituire, in alte mAndstiri sau zvárliti peste botar: Iacov de Putna, Antohie de Sucevita, Artimon de Solea, Venedict de Moldovita, Antonie de Humor, cel mai greu lovit ;fii iertat numai, pentru boald,Ioanichie de Dragomirna 4 : Ignatie de Voronet se depdrtase singur. Ei nu cutezard insä a duce mai departe impotrivirea si se rugard de iertare, dar Venedict, un minunat gospodar cum recunosc si dusmanii 4 si Antohie treceau in curAnd si ei granita 4. Supt conducerea Germanului Beck administratia a fondului religionarl se organiza acum, in 1785 6.Planul de (regu- lare a manästirilor) din 29 Apri11780 fii iscá.lit apoi de Do- ibid., p. 92,cf. pp. 410, 114-5 , apoi Horecea, kfAmliestii, Zamostia, Luca, c BOA no si a Christacek s. 1 lbid., p. 98. 2 Ibid., p. 401. 5 Ibid., pp. 103-5. 4 Ibid., pp. 158-7. 6 V. raportul, ibid., p. 194. 6 Ibid., p. 120.

BISERICA DIN BUCOVINA sI NOUL GUVEBN 179 softeiu, lmpotriva cons,tiintei 0 vointei lui exprimate, la 4789: mandstirile erau reduse aproape la nimic, In toate privintelei. Numirea egumenilor era sd se facd din Carlovdt. S, ese protopopi (de Cernduti, Ceremu§, Nistru, Berhomète, Vicov, Suceava ;vicari la ampulungul Moldovenesc 0 la ce! Rusesc) 0 doi vicari erau sä ajute pe Dosofteiu,ran- duiald care tinii pand. tarziu In veacul urmAtor. !II ace1a0 an, el Inchidea ochii In temnita-i onorabild, din Cernduti 2. Urmas,ul lui, Sarbul Daniil Vlahovici, dela mAndstirea Covila (t 20 August 1822, dupd o pdstorie de 33 de ani 0 ingropat la Dragomirna 8), nu §tia dei condusese §coala de preotie a Inaintaplui sdu sd Inalte prestigiul unei Biserici deckute. Acesji episcopi ai Guvernului nu dAdurd mdcar noii Biserici dirtile trebuitoare, 0 Octoihul din 1804 rhindne o raritate : 0 aici cartea din Principate hran] pe credincio0i Tinuturilor Instrdinate. Austria ruinase presti- gial, valoarea culturald 0 national a Bisericii române0i din Bucovina, precum incerc,ase a face acela0 lucru Cu Biserica româneasca din Oltenia, o jumätate de veac mai lnainte.

1 Ibid., p. 121. 3 Cf. fi articolul d-lui I. G. Sbiera, in (Enciclopedia Romantic din Sibiiu. $ Cf. inscriplii, II, p. 12, no. 28; cf. Vorobchievici, Dragomirna, p. 39.

PARTEA A VII-a. .-= iNVIEREA SPIRIT ULUI BISERICESC

PR1N REFORMA LU1 PAISIE DE NEAMT.

CAP. I.

Paisiei paisianismul in Principate. alugAri fugan i din Bucovina catolicilor, a prigonitorilor samavolnici, a revolutionarilor mireni, cAlcAtori de canoane si nimicitori de datine alergarb. in Moldova, trezind la o nota viata mtinAstirile putin locuite si !Ara vre-un rost cultural din Moldova l'Amasa supt ascultarea Domnului 1. Un Meletie Ghica, fugar apentru cà n'a gAsit de cuviinth se trice obiceiurile teriii randuiala ortodoxieip, ajunse para la Pitos iSmirna. Ìn Slatina lui Lapusneanu se aseza fugarul Macarie de Voroney, In Mica, Venedict de Mo1- dovita.8. Schiteni, dela Schitul-Mare din Galitia, intemeiar6, in judetul Botosani mänästirile nouä. Colula si Zgbireni 4, dintre care cea d'intAiu fusese bogat dAruitá de boierul ctitor din veacul al XVI-lea, Vistierul lui Rare, Teodor 5. Varto- lomeiu MAzAreanu, care nu zdbovi nici el s5. *Asease& ttuccrvina,dupti inceperea creformeitm'cinAstiresti la lanuar 1779, neprevAzand-o, el Idsä Putnei intreaga luiavere6, se adhpostila Roman, uncleerà, la inceputul unui veac nouegumen al mgnästirii Precista, Wickenhauser, o. c., p. 407. 2 Melchisedec, Cron. Ha ftilor, I, p. 358i urm. Melchisedec, Cron. Rom., H, p. 115; Wickenhauser, 1. c. Erbiceanu, Ist. Mitr. Mo/d., pp. 339-40. 6 V. cap. Cotiulai Vorona din Studii ;I doc., XVI. Manan, in Rev. pot., 4889, no. 7; Urechil, in An. Ac. Rom., X, p. 208, nota 2. 7 UrechiA, 1.c., p. 233, nota.

184 ISTORIA BISERICII ROKANErI cutd din nou de episcopul nemtean Ioanichie, inteun timp and Constantin Racovita clädià la Focsani mdnästirea Proo- rocului Samuil, inchinatd poate Alexandriei, si la Iasi md- nästirea Sf. Spiridon 1, toate trei Cu spitale. Vartolomeiu lnsusi venise la egumenia Precistei dupd Gherasim Put- neanul, care era egumen acolola 1787, cândpreflicii biserica 2 avti el insusi ca urmassi pànd la 1826 pe alt Bucovinean, Gherasim 3. In sfärsit, Paisie Veliciovschi fii printre cei dintdiu cari trecurd in Moldova pravoslavnic,ä, stdpanita de un Domn pravoslavnic, cu fria de Dumnezeu si respect pentru Bi- seria Ina in anul ludrii Bucovinei,la 14 Octotnbre 4775', el isi faca intrarea in mdastirea Secul, inapdtoare clddire ca multe chilii, in care, de mult timp, nu se mai desfdsurd vre-o muna de aici insd, din noua ctitorie a lui Varlaam, veniserd episcopii de Hui Varlaam I-iu (1.690 si urm.), Iorest (1.714-27) si Ghedeon (1728-34) 5-, mandstire pe care i-o ddtuise Grigore-Voll Ghica. Numdrul dratilor» din csoborull sau se inmulti insa asa de rdpede, incät Constantin-Vodä Moruzi, urmasul lui Ghica, simti, in August 1779, nevoia de a-i mai da un Ideas din cele vechi pentru a face ad domneasa In el noul spirit de harnich muna In scrisul si almdcitul artilor. Neamtul, dupd petrecerea in zidurile sale a Polonilor intku, a cdtanelor nemtesti pe unid, se alla in stare proastd, del din mijlocul alugärilor sai, cari nu erau mai luminati sau aprinsi de rivnd deck ceilalti, se ridia la 4718 episcopul de Roman, apoi Mitropolit,Gbeorgbie, cel de Hui,

1 Cf. insorip(ii,II,p. 156 :ti nrm.; Melchisedec, Cron. Rom., II, pp. 64-5. 2 inscriplii, II, p. 22, no. 2. 2 Ibid., no. 1. 4 La 21 Infle eri la Dragomirna; eAdunareas, 1. C. 5 Saya, inainta§n1 lui Ioresk dela,1709. fusese din. P&ngffrati ; Melchisedec, Cron. Ilutnlor, I, p. 472.

PAISIEI PAISIANISMUL IN PRINCIPATE 485

Varlaam, care a fnst egumen acolo dela 4716 la 1720 1, apoi, la 1735, alt episcop de Hui, Teofil, care fusese, timp de zece ani macar, egumen nemtean. Teofil trecii, In 1743-4, Ja Roman si de aici, peste putin, in Septembre 1.747 el inurise la zi 'ntaiu din aceastä. luna , oasele i se stramutau la mandstirea lui de postrig, unde, fiind el un cärturar de slovenie, ca toti arhiereii din generatia sa, o inscriptie mai mult In aceasta Inseamnä local de ingropare, in prid- vorul bisericii lui Stefan-cel-Mare 2.Ioanichie, episcop de Roman (1747-69), e si el tot Nemtean : e si ctitorul schitului Vovedenia, de nona viatä. In sihastrie 8, si el sprijine pe cal.- -turarul staret de Neamt Grigorie 4; fratele san. Nicolae pana la capatul vietii ca monah acolo, la Neamt 6 ingropat iiind apoi In mänastire, cai Ioanichie insusi. E Insa, cel din urmä arhiereu care porni de acolo, cacii urmasii lui Teofil la Hui, Ieroteiu (1744-52) si Inochentie (1752-82), si cel dela Roman ai lui Ioanichie unde, adaugim, Atanasie, cel din 1724 la 17336, fusese Putnean Leon Gheuca1 sant calugari din Putna, din rä.ndul carora faceà parte, de alminterea, i Gavriil Mitropolitul, care petrecuse acolo Inaintea norocului sau 8. Intr'o frumoasa scrisoare, Paisie spune cum a primit t'Ara voie grija manästirii sale celei nona, cum asoboruli, san dela Secul 1-a petrecut pana la Neamt cu lacrami, cum n'a putut adaposti mai mult de vre-o cinsprezece vechi ucenici de-ai säi 1n chiliile putine ce se patean locul aici,

1 Melchisedec, Cron. HuOlor, I, p. 206. 2 Cf. Melchisedec, Cron. Hu?ilor,I, pp. 206-14; Cron. Rom., pp. 28.9; Notife, p. 6. 3 Melchisedec, Cron. Rom., II, pp. 51-5, 65 si urm., 80 si urm. 4 lbid., p. 78. 5 lbid., pp. 86-7. 6 ti urmeazi, scurt timp, Daniil de Solea; Melchisedec, Cron. Rom., II, p. 21. 7 lbid.,p. 95. 8 lnscrip(ii, 11, pp. 175-6, no. 471.

186 ISTORIA BISERICII ROMANE$TI cum e nevoie de lucru mult pentru a se aduce in bunA star e aceastà mai veche mAnAstire a Moldovei intregi, cum cel d'intftiu gAnd la sosire i-a fost sA se inchine icoanei Maicei Domnuldi fAcAtoare de minuni, pe care ilse invrednicise de trei ori a o tineâ Cu pAcAtoasele lui mAniy, atunci cAnd, IncA tAnA'r, fAceà drumul la Sfantul Munte 1. AveA de gAnd sLi zideascA bolnitA si chilii nouA, Cu douA ránduri, asá cura se vAd astázi, sA faca o notA reparatie a clddirifor bisericesti, dupti aceia, veche de aproape jumAtate de veac, a episcopului de Roman, Pahomie. El trAl aici pAnA la 15 Novembre '17942.

In linistea bog,atA dela Neamt, Paisie, scriindu-si epistolele de indrumare cAtre toti cei ce tineau de regula lui, si chiar cdtre cei de acash,. din Pultava,isi pregatl de lucru ucenicii cárturari(Slovenii) : Sofronie, urmasul sAu in egu- menie (1794-1.803), Ioan, care a fost si el egumen (t 1812), seninul bAtrAn Dosofteiu 2, pe Dorofteid, ucenicul lui Sofro- nie, pe Stefan ierodlaconul, traducAtor (t 1. 1807), pe tovarAsii Lt tálmAciri ai lui Stefan, cdascAluly Isaac, trecut in rAndu- rile schivnicilor, scolarul acestuia, Iosif, apoi Stratonic, An- tonie, Rafail, dar mai ales Gherontie. Spiritul cel nou pAtrunse la Agapia Veche, unde in 1.789 stAteA astaretult Macarie (12 pArinti la obste) ;la Hangul, se pare, al eArui monali Galaction se lndeletniciA cu copiarea cArtilor ;la Disericani, unde Veniamin, arhimandraul si egumenul din 1.803, pare a4 un Paisian 4 Vi unde será. Mitrofan, ctilug?.trit de Paisie3; la Rasca, unde Antonie egumenul se aflá cármuind pe acciasi vreme 6, dupá" Chini arhimandritul, tAlmilcitorul celui d'intAid Tipicon si acela- care (au adus luminata manAstire

Studiii doc., VIL, p. 159 çi urm. 2 Melchisedec, Notilo, pp. 6-7. 3 ir. §1.1 1st, lit. rom., II,p. 393. 4 Lip6datu, Bisericanti Beqca, p. 31. a Ibid., p. 33. 6 Ibid., p. 32.

PAISIE "$1 PAISIANLSMUL IN PRINCIPATE 187 la cea lui Duninezeu placuta viata calugAreascAP, fiindi In- Atátorul ierodiaconului Gherasim, tare a fost apoi cel d'intaiu tipograf muntean 1, al lui loani Meletie, striitori. Un Agafton, Ruq, intemeit schitul Vorona, In pAdurile Bo- tosanilori schit de aSloveni», din aMalorosia)i Bucovina, Moldovenii Romani, stransi din toate pärile. Schiturile dela munte, Vovidenia, Pocrovul, Tarcdul, aveau schivnici dupa vechea randuiala a lui Thmitrie de Rostov, cari se unira la miscarea paisiana. Munteni se adausera la asobom un Rafail din Hurez 2, un Grigorie din Bucuresti, care se meza la Caldarusani, manästirea lui Matei Basarab, alcArii egumen Dosofteiu mort la 1807 3, arata sa fi ascultat si el de-a dreptul inv6- taturile marelui dascal de calug'grie noua; Chiriac Ramni- ceanu14, care ajunse calugär la Caluiu ;Gheorghie, care statii in fruntea manAstirii Cernica de Janga'. Bucuresti, fundatie a familiei *tirbei. Schitul Iezer, Poiana Marului, poate Varzärestii, Ghighiul de Janga Ploiesti,Dalhautii, Ciolanul din BUZi1U, Chela prahoveana, din 4835-9 5, toga. 'Altea de spre Moldova a Principatului muntean suferk binefachtoarea inraurire a lui Paisie. pentru càlugarite,care trälau la Socola, zidita de o fatà a L6pusneanului, apoi la aSoberul MRicelorp din Iasi, biserica Sf. Paraschive care se mai pastreaza inca 2,- fati' Paisie un Mea§ ales, la Varatec ; la 1802 apoi, Alexandru-Voda Moruzi, adeta Mitropolitn1 Veniamin, mutA pe cele din Socola la Agapia, eh sa se faca loe Seminariului 7aici erau sa invete Cu adascal batran procopsit la iftvat4tural atarte greceasca elineaactip, alegandu-se si dintro .ele apoi. Adaocale», i st de, prinda alucruri tie Entina, adicti ousaturi, hmuluri, 1 gid., pp. 45-6, 49r51. 2 dernica, p. 15. 8 $114Ciii fi doc., VII, pp. 308-9. 4 V. 1st, lit. rom., II, p. 381; nota 3. 6 V. litscriptii, I, pp. 68-9; IT, p. 247t oral. 6 ¡bid., II,pp. 198-9 no. XLIV. 7 Uricariul, VII, p. 128i urm.

188 IbTORIA BISERICII RO3IANErI

si cusuturi de vesminte arhierestiialte iscusite lucruri, care acestea sant peittru cinsteai folosul lori pentru po- doaba PatrieiD. De alminterea, aici un Domn chiar, fusese cucerit de ideile reformei,i astfel la Maiu 1776 Alexandru-Vodrt lp- silanti hotäria ch in obyejitii nu vor intrà deck cei aispi- titi Cu cercarea cuviincioasl, de vin adecä cu gandil de spOse- nieD, oameni maturi, Intregi la minte i slobozi, lipsiti de greu- -MO de familie ; el mai addugia cä fratii nu vor avea aincurdi- tura alisverisurilorD, despartindu-se de lume cu total, printr'o adiatA de moarten, cA ei nu vor ravni alta mancare deck acea proastai lesne castigatA a obstii), nici alte vesminte deck -aceale sgracesti si lesne cumpOrateD, ct nu vor ph- rasl manhstirile si nu vor Ihsà pe nimeni sä. vie In ele am cantece lumesti sau Cu necuvioase faptel, cä.atat (chino- viarhul, adech nacealnicul obstejitieiv, Cat si skeuophylaxul, pazitoria de vaseD, si economul sA fie de cash si aneschim- bath), iar egumenul nici va vinde, nici va cumphra mArgenindu-se a chivernisl bine averea ce a ghsit 1 În toateobstejitiileD, care au infruntea lor un ana- cealnic) sau astaret) icuprind multi chlugäri-preoti si calugari-diaconi, si un numär de ad uhovnici) alesi, se Tad chipuri de-ale lncepAtorilor curentului reformei religioase : Paisie insusi, Gheorghie de aCtildkusaniiCernicaD, Do- rofteiu, care urmä. lui Gheorghie in -cea d'intaiu manAstire. apoi episcopii, Mitropolitii de care va vent vorba indatä., tritiser6 duph norma paisiank Inainte de a Ilia ln man& paterita de arhierei. ta vechile dulapuri se mai pAstreaza, ori se mai phstrau pan& la stramutarea lorla Academia Romankpe 'Ana tiphrituri slavone, grecesti, romanesti, une orii latine,cArti de sluj136, de cetire, de teologie, adeseai unele cOrti profane , chrtile iesite din TAbdit- toarea munca a mai multor talmticitoriicaligrafi. Mai I Studii doc , V, p. 551 0 urin., no. 4.

BISERICA MOLDOVEI SUPT GHEUCAI STAMATI .189 mult din cele care pPivesc augdria : Sf. Petru Damaschin, al lotdrärile pe scurb ale Sf. Vasile, aCuvintele) aceluiasi, cRasoforulp sau cartea adespre Tunderei alte serien ale lui Nichifor Theotokis, (Marco Pustnieull, (Catafighiotub, aStavroillia),Iubirea Crucii adecd. , Ion Scdrariul, Viata lui Dimitrie de Rostov, a Sf.Calist,cOglinda tainicà a vietii augtirestb, Teodoret, Chiril de Alexandria, (Ceale pa tru cArti ale Bogoslovieip, Talcul Apocalipsului, Isaia Pustnicul, (Cuväntul pustnicescp al lui Ni], (Scara Raiuluip de Ioan Sinaitul, Efrem Sirul, Paterice, intre care cel (lela Pecersca, (Capete lucrAtoare» ale lui Nichita Stethat, d'u& din mAndstirea constantinopolitand Studion, Sf. Grigore Si- naitul, Simion Noul Bogoslov, Invätdturile si scrierile lui Pa isie a. 1.

CAP. II.

Paisianismuli Biserica Moldovei supt Mitropoliiii Leon Gheucai Iacov Stamati.

Deocamdatä /l'Areaceastä viatä vioaie a mändstirilor de «obtejitiei intre oticialitatea bisericeascd nu erd o legAtur& stränsh nici mäcar in Moldova. Mitropolitul Gavriil tral pänd la 20 Februar 1786 2 ; el ldsa ca schimbtirile neprielnice ortodoxieisi rosturile românestisd. se indeplineasca In Bucovina rara sd se ainestece,i dada Mitropolia ca lo- cuintd. Domnului, dupd focul ce-i mistuise Curtea, el insusi addpostindu-se in mdndstirea Golia, unde si murl. Pe vremea lui se fama biserica Sf. Gheorghe de langd Mitro- polie, in care bisericä Gavriil, ctitorulei,slujià mai bueuros decat in adevdratul ideas metropolitan al Doamnei

1 Cf. Cernica; Lapellatu, 1. C.; Ghighiu f i Argef, Studii f i doc.. VII, Z. C. 2 Doc. Callimachi,I, pp. cLxxxv, 407Erbiceanu,Mitr. Mold., p. xLvni; inscriplit, II, pp. 175-6.

190 ISTORIA IIISERICII 11011iNEV1

Anastasia Duca, Stratenia, cara fiind, prin vanzarile nechib- zuite ale lui Gavriil, ineunjurata de privalii jidovesti,ca Sf. Gheorghe, de altfel, care avea. docuirea Jiçlovilor pana aproape de altarul fit prefacutd apoi, la 1796, in pa- mis al scolii inalte de greceste, al Academiei domnesti, intemeiate de Grigore Alexandru-Voda Ghica 1. Ca a fost bun si darnic, atatal cel prea-blandi prea-iubitor al tuturora, ca.* celor saraci, mangaierea celor intru nec,azurip 2, nu e de ajuns pentru a-i acopen i greseala de a nu fi stiut sa reprezinte, cu demnitatea si hotarärea cuvenita, in astfel de imprejurari grele, Biserica sa. Un fecior de boier, Leon Gheuca, crescut pe tanga Ga- vriil,care-Ifacù iprotosinghel al Mitropoliei,ajunse pe rand episcop de Roman, la 2 Februar 4769, supt Gri- gore-Voda Callimachi, nepotul lui Gavriil, lasändu-se cu voie la o parte si Inochentie de Huii Dosofteiu de Ra- drt.itt 3, apoi si loctiitor de episcop al Husilor, la plecarea In Rusia a lui Inochentie, in 20 Novembre 1769g, §i, in sfarsit, la 1786, inlocuitor al patronului sau statornic, ca Mitropolit, cu toata indrazneata incercare a Patriarhului pe IONA Poarta de a se face numire de Mitropolit prin el si soborul BAIA 4. Era un om Inca tanar si de o crestere aleasa, care invata frantuzeste limba pe care o stiai Chesarie de Min- nie, care cetia. de Mercure francaisp, Enciclopediai Istoria Moldovei de Carra ca episcop, care-si Meuse biblioteea Ja Mitropolie, reparata prin ingrijirea luii inzestrata eu case de locuilitai paraclis in ele, cu doua mosii mug, Ro- tariii Prisacanii 6, care avù prieten ca vestitul fabulist si parinte al literaturii sirbesti, Dositeu Obradovici, creseatorul Erbiceanu, I.c., pp. mix, 41-2. 2 Doc. Callimachi, I, p. 407. 8 Mtichisedec, Cron, Rom., II, p. 95i urm. 4 Arch. Rom., I,p. 151 §i urm.: Melchisedec, Cron. Hupaui, I, pp. 306-7. 6 Erbiceanu, Mitr. Mold., pp. 451-2. 6 ibid., p. 'tux.

BISERICA MOLDOTEI SUPT GHEUCAI STAMATI 191

lui Grigore vi lui Alexandru Callimachi 1. Primi dela Obra- dovici dedicatia unei predici de Zolikofer, tradusa in sal.- bevte, vi comanda traducerea unui alleliodor sau istorie etipiceasca» 2. Cand era numai protosinghel, ceruse lui Ma- zäreanu sa-i prefaca in romanevte (chica ieropoliticb3. Voia sä dea cetitorilor moldoveni in tipografia metropolitana Cuge- tärile lui Oxenstierna vi pe Télémague al lui Fénelon. A talmacit insusi o carte de «multe invkaturi) mai mult morale deck religioase, din limba franceza 4. Cum se vede, un arhiereu foarte lumaret, a carui iubire pentru noua literatura franceza, revolutionara vi deista, se poate intelege cand ne gandim cà invatatul episcop grec al Cazanului vi Astra- hanului, Evghenie Bulgaris, care a fost vi pe la noi, traduce& din Voltaire insuvi vi ca Charles XII al aceluiavi aftà un talmacitor calugar din Iavi, pe Ghervasie 5.

In timpul cand Mitropolitul avea grija traducerilor sale vi a celor pe care gasise cà trebuie sa le comande, tiparul românesc e in mina unui Rus, lega.tor, sapätor, meter tipograf, protopop, econom, exarh chiar al Mitropoliei Mol- dovei, din timpul razboiului din urma, cánd el, venit in Mol- dova inca dela 1764, va fi tinut locul lui Gavriii,' Mihail Strilbitchi. Acesta daduse in Iavi o Psaltire, In1.784,apoi, poate, un Antologhiu vi un Molitvenic in1785,Octoihul dela 47866,o noua editie a Prävilioareip muntene, invatatura pentru duhovnici, din1781 (1784),o traducere a Alfavitei suilete§ti de Dimitrie de Rostov cea d'intdiu lucrare asceticd ie§itd de supt teascuri romdnegi , ha chiar un

1 V. Tichindeal, Fabule, ed. Russu, pp. xvt si urm. 2 Ist, lit. rom., II, pp. 383, 438-7, 448, nota 3. 8 Picot, Notice bibliographique sur le protopope Mihail Strabickij, Paris, 4905, pp. 4-5. 4 Melchisedec, Cron. Rom., II, pp. 442-5. 5 Cf. Sulzer, II, p. 37, nota a; Xenopol v't Erbiceanu, Serbarea ;mo- lare; din la;i, p. pa 6 V. §i mai sus.

192 ISTORIA BISERICII ROMiNESTI

Calendariu pe 1785 siIncà o brosur5.1, toate cArtibi- nisor lucrate de Strilbitchi insusi, ca si de fiul sau Poli- carp, din care fAcii apoi un podporucic impärätesc,i im- podobite cu planse de mAna celui d'intAiu. Nu rämäne supt noul Mitropolit, ci trece la Mohiläu, pe Nistru, uncle. face sä apark in Iunie 1786, o a doua Psaltire, inchinatk nu Dommilui moldovenesc, un Mavrocordat, ci Impärätesei Ecaterina Insài. Rusii, nävälind in Moldova, aduc cu In 1788 pe Strilbitchi, care erà si putintel spion, purtâncl scrisori, In 1787, lntre Mitropolitul Leon, care corespundek si cu Austriecii 2, cerAnd pe langà ei sprijin lui Dosofteiu al Bucovinei, ca unul ce era si el (patriot acestii tidloase. patrii 37),- Si intre Rusi 4. Catavasieriul säu se publich astfel In Iasi, la 1788, toamna, si un Molitvenic nou iese de supt teoscurile sale la 1789. Er6. ajutat, In lucrarea acestor clouä cärti,si de paisianul Gherasim, din Neamt. Apoi singur el dä Psaltirea 1790-1, Catavasieriul din 1792, Ceaslovul din acelasi an. In acelasi timp cInd facea aceste editii in titlul carora se- pomenesc membrii familiei impärätesti din Rusia si gayer- natorii Principatelor, un Potemchin, un Besborodco,Stril- bitchi räspändeste prin slovele sale : gramatice, dialoguri, chrti de cetire ruso-românesti, prin care sä se deprindä. Moldovenii cu limba noilor stäpint Ba chiar cär) numai rusesti, un Apostol din 1791, o traducere din englezeste privire la dogma crestink se publicà de dfinsul, pe längä. un numär de cärticele românesti Third insemnAtate. De al- mintrelea, cänd dupä pacea din Iasi, trupele rusesti ie*4 din Moldova, Strilbitchi nu rämase &cat pentru a-si isprävi Psaltirea din acest an, care poartä numele domnesc al lui Alexandru-Vodä Moruzi,i apoi11 gäsim la Dubasari, alt

I Picot. pp. 18-9. 2 Arch. rom., II, p. 292i urm. 8 V.i Erbiceanu, 1st. Mitr. Mold., p. 317. 4 V. Picot, p. 7 §i urm.; Urechig, in An. Ac. Rom., X, pp. 19-20 ; 1st- Rom., III, 148-9.

RTSERICA MOLDOVEI SUPT MULTAL STAMATE 193 tilrgusor de granitä pe Nistru, de unde trimete la 1794 un Ceaslov romänesc 1si un Bucvar rusesc, iar in 1796 o Alexandrie, tipärita de dänsul lii tipografia sa avolnical, are ca loe de publicare Mobiltiul, entre hotariulil Rossiei intre alü Moldovieb, unde se intorsese deci si unde va fi murit, caci nu mai a vem alte stiri despre dansul 2.

inca In cursul anului 1788 poate, Mitropolitul Leon, care era greu bolnav la Galata pe vremea serbatorilor Craciu- nului 3, murise. El lasase, plecand din Roman, acest Scaun Grecului Iacov, egumenul bisericii Barnovschi ;prin bani acesta capätase sprijinul Curtii lui Alexandru-Voda Mavro- cordat, si prin bani hiruise In lupta pentru episcopia Roman pe Venedict de RAsca si pe dichiul dela Hui, de sigur un Putnean, Iorest ;Mitropolia fiind in manile Domnului, alegerat se facil in biserica Dancului 4, din care Constantin Duca facuse, prin 1703, o manastire, inchinand-o la cica Patruzeci de Mucenicii) din Atos 5. Iacov pastorl, incunjurat de Greci, numai pasma la 25 Octombre din anul asezarii sale ca episcop, 1786, si moartea-1 prinse pe nepreväzute la Focsani, dupa ce trecuse asupra Episcopiei vechile sale datorii adaugise altele noua pana la 80.000 de lei, suma asä. de Impovartitoare pentru venitul de 7.500 de lei al Romanului, Incât nimeni nu mai vol sà-i primeasca mostenirea. Dup& o vacanta de Scaun mai lungäi dupà o chibzuire oficial& pentru plata banilor fara dobanzi, se facii supt Alexandru- Voda Ipsilanti, urmasul lui Mavrocordat, ce fugise In Rusia, alegerea unui nou episcop de Roman, la 19 Iulie 4787: pe Muga Varlaam de Agapia, un Paisian, se infatisard doi din fugarii bucovineni :Macarie dela Slatina si un fost proe-

1 melchisedec, Cron. Biquini, II, pp. 467-9. 2 Pentru toate, v. Picot, o. c., passim. 3 Erbiceanu, 1st. Mitr. Mold., p. 319. 4 Melchisedec, Crol. Rom., II, p. 415. 6 Erbiceanu, Mitr. Mold., pp. 330-4.

194 ISTORIA BISERICII ROMANETTI

gumen al Putnei, Antonie, un mâncdcios trAndav, care izbutl 1. Patriarhia de Constantinopol se amestecd la vacanta metropolitand, nefiind Domn care s'o infräneze. Episcopul de Roman si noul episcop de Hui dela 1782 Iacov Sta- mati, un Ardelean (n.1748), cdlugdrit la Neamt inainte de venirealui Paisie(la1765)si ajuns protosinghel al Mitropoliei dupd alegerea lui Leon ca episcop de Roman, primira ecdosis ca O. f acá o alegere pe care, in astfel de timpuri de rdzboiu, eisird mai bines'o amâne2. Rusii pusera atunci ca etiitoriu de loculu eparhiei Moldovlahiei» pe un arhiereu de-ailor,din Ecaterinoslav, Ambrosia sila Sf.Spiridon, in1788,eivoirasa puie pe un earhimandrit gren ceslujise pe flotabiruitoare a lui Orlov si,pentru ca acesta nu cunostea de loe imprejurarile, i se adaugl ca informatorsicdlauz spionul Strilbitchi, care putù sa poarte acum titlul mdret de apro- topop al Moldovei, Terii-Roma'nestisi Basarabiei3D. Am- brobie merse pAnd la Neamt, pentru a face arhimandrit acolo pe meritosul Paisie4. Retragandu-se la sfarsitul razboiului, in 'armar 1792, fard macar o alegere formará. de Mitropolit5, ci numai dupd vointa lui Ambrosie si a Co- mandei rusesti,fa sfintitGavriil BAnulescu, un CAmpu- lungean din suita lui Ambrosie, care fusese deci prin Rusia si purtà de curand titlul de episcop al Achermanului 6. La 9 lanuar 1792 Strilbitchi inchina Catavasieriul lui Am- brosie, iar Ceaslovul aceluiasi apropie numele lui Gavriil, aMitropolit a toatd Moldova)5, de al noului Domn Constantin

i Cron. Rom.,la locul respectiv. Cf. Wolf, Beschreibung der 31oldau, I, p. 149. 2 Cf. Melchisedec, Cron. Rom., I, pp. 151-2. 8 Picot, p. 20 si urm. 4 Adunarea citata. 5 V. declaratia in acest sens a lui Iacov in Erbiceanu,1st.Mitr. Mold., pp. 321-2. 6 V. Stefanelli, in An. Ac. .Rom., XXIII.

BISERICA MOLDOVEI SUPT GHEUCA SI STAMATI 195

Moruzi 1.Curtea Rusiei ii trimeted In April feliciari si o cruce de briliante. Mortni nu vol insä pe acest nou arhi- prtstor al Moldovei ;el Mat pe Patriarh s5.-1 inlature si s.1 hotArasch, in April 3, o nota alegere, si data aceasta iesi, prin lunieinstiintarea lui e din 22 ale acestei luni , Iacov episcopul de Hui, om vrednic de Mitropolie, care primise eparhia sa aprAdata pän5,in scAndurasiaruncatä in gred datorie de 75 de pungi de bard», de Alexandru Cons- tantin Mavrocordat-Vodd, rApitorul mostenirii lui Inochentie, si o ]asase acum cu totul sloboda. Faptul ca el räscumpa- rase prinsii turcidin manile Muscalilor, cheltuind pentru aceasta '16.000 de lei, si ca, la descoperirea acestei dovezi de mild pentru pAgAni, el fusese mAnat in tahilra dela Ho- tin pentru a-si dà seamd, 11 recomandau in deosebi Portii 3. Gavriil I'd luat, In Maiu, cu sila din Iasi si dus la Poarta, uncle Patriarhul vol sa-1 ded In mar-Ale Trimesului Rusiei ; adapostindu-se totusi, la urma, Inaceastà tar4, el cApAta epi8copia Gotiei In Crimeia si Ordinul Sf. Andrei 4.

lacov erd uh arhiereu invatat, stiind ceva greceste si slavoneste, poate si frantnzeste 5. A fost si aici un foarte bun gospodar, care a zidit casa de resedintà a Mitropolitilor si a scos pe Evreiicari, cu carti de vânzare f,i de bezmen ale lui Gavriil Calimachi, se asezaser6. In jurul bisericilor Strateniei si Sfântului Gheorghe 6;eland Mitropolia veche pe Iângá. Academie, ellsialese pentru slujba sa archie-

1 Picot, p. 27. 2 Erbiceanu, 1st. Mitr. Mold., p. 320. 8 Cf. Melchisedec, Cronica Humlui, I, pp. 346-7, 367¡ii. urm. Mai ales insemnata notiti de pe pp. 366-7. 4 Cf. Acte fi. fragmente, II, pp. 345-6, 348; Melehisedee, I. c., p. 367, nota ; pomelnicul din Erbiceanu, Mitr. Mold. ; Stefanelli, 1. c. 6 Memoriul, cu idei inaintate, in chestia §colilor, pe care-1 iselle§te el Uricarial, III, p. 13 §i urm.. pare BA ile InsA mai mult al lui Scarlat Ghica, boier care fAcuse studii in Apus. 6 Erbiceanu, Mitr. Mold., p. 42.

196 ISTORIA BISERIMI ROMINESTI reasca biserica noud a lui Gavriil 1; o mare reparatie, in 1797, cuprhase arnándoul clAdirile si boltile negustorilor ce Je incunjurau 2. Pdstorl unsprezece ani, scdpánd si de intriga, care voiä., In 1796, sd-i id. Scaunul, si de cutitul unui nebun, care-1 rdn1 In acelasi an 3.Chiar dela inceputul stäpanirii sale arhieresti, ierodiaconul Gherasim sitipografulcel nou, popa Mihalache firqte deosebit de S trilbitchidädeau o Liturghie, In 4794; o Psaltire urmä nuinai in. 1801, apoi un Apostol si un Molitvenic4. Afara de aceasta se dddù o editie notá din cartea rabinului Neo fit, Infruntarea Jido- vilor (1803), operele lui Amfiluhie de Hotin, ha chiar un Calendariu §i romanul Critilsi Andronius, iesit de supt teascurile Mitropofiei la 1794.

La 10-11 Mart 1803 Iacov Stamati muriá de dropicd,si-i urmA un fiu de boier mare, un ucenic al lui Paisie, un scriitor si un om de intluentä., eclesiarhul, egumenul de Sf. Spiridon, episcopul de Husi din 1792 si apoi dp Roman dela Iunie 1796 6 ,Veniamin Costachi, in mirenie Vasilie, fiul lui Grigoras ,Negel 6. Cu un an Inainte, o retipdrire a cdr- ticelei Mit;opolitului Gheorghie despre icoana din Neamt incepeà acolo sirul tipdriturilor 7.Paisianismul triumfà si In organizarea episcopald a Bisericii moldovene si in literatura bisericeasca a Romänilor.

1 .Thid. 2 Cf. Wolr, passim §i. ateza» par. M. I. Michaileanu, 4895. 4 Ll. cc. 4 Picot, l.c., p. 14, nota 2. 5 Cron. .Rom., II, p. 160 s'i urm.; Mitr. Mold., p. 42 s't urm. 6 V. brosura mea despre dinsul in 013ibl. Minervein. 7 Picot, o. c., p. 15.

PARTEN.= A VIII-a.

UNIREA CURENTULUI RELIG1OS PAISIAN, SPRIJINIT DE ARHIEREII DIN PRINCIPATE,

CU NOUL CURENT NATIONAL DE PESTE MUNTI.

CAP. I. Episcopul de Arges Iosif. Pana atunci, paisianismul reformator prin credintd, disci- plindi muncd Merara' cautase alte drumuri pentru a iesi la iveala. Paisie trimesese la Bucuresti pe unul dintre a fratii» mai tineri, pe Gherontie, dorind sd aibd, pe längä atätia cunoscAtori de slavoneste, si un traducätor din limba elineascd. Ucenicul staretului din Neamt Isi fácù studiile la noul dasc6.1 grec din Bucuresti, Lambru Photiades. Aici so imprieteni cu un Muntean, Grigorie. Din porunca Mitropo- litulul Dosofteiu, ei amändoi dddurd la 4794 o editie ro- mä.neascd. a (CArtii folositoare de sutlet), care se rdspändi asà de räpede, incät trebui retipkrita la 1799 si 4800 1. Ei talmdciserd si vestitul Pile al lui Teofilact, opera de caro se vorbeste prin anii 1790 2. Infla se hotdrärä la acel pele rinagiu spre Atas din care se intoarse numai Grigorie, cdci Gherontie murl pe cale in Filipopol, la mdnastirea Sfintilor Anarguri 3, ei mai gdtirdi alte lucrdri de teologie dupà originale eline. Iii acelasi timp se gäsià tot in Tara-Romäneasch un arhiereu, ucenic al lui Cbesarie, fost protosinghel la Rämnic, lngrijitorul tiparului supt episcopul Filard, care, fiind nds-

Uricariul, XXIV, pp. 396-7. 2 Scrlitori bisericeSi, pp. 33-4. 8 Prefata la 'Encsopii sGro Oetcov aortauov ; cf. §i a Checragaritc/ui din 4844 §d Bis. ort., Xil, p. 532.

200 1ST ORIA IITSERICII ROMANETTI

cut in Lovistea VAIcii, poate din neam de Ardeleni, trebuiA Ed aibA legAturi cu Ardealul, de care-1 apropiò numirea sa ca Int.Ail' episcop al Argesului, ridicat ca Scaun arhieresc din ruinele sale, in August 1794 1,pentru adoauA judete, aded. al Argesului si al Oltuluiz 2. In sfArsit legaturile sale In Bucuresti 11fAcuserA a cunoaste pe Gherontie si Gri- gorie si a pretul curentul paisian. Astfel cArturAria olteaph a lui Damaschin, Grigorie si Chesarie, noua miscare arde- lea* care IncepeA, cum se va vedeA chiar acum, BA apropie de Romanii de dincoace, si pe neunitii treziti la culturA, si pe Uniti, scApati de exclusivismul catolic, si, In sfArsit, cAlu- gAria reformatA a Moldovei, se unesc in losif de Arges, ori, cum i se ziceA, si cum isi ziceA, insusi, a A rgeul). A.supra operei si insemnAtAtii acestui lnaintas al lui Veniamin Cos- tachi se cuvine a ne opri. Iosif, care a fost si un foarte bun gospodar, drep,And minunata bisericA a lui Neagoe-VodA, in gare bAciuiserA doi ani de zile Turcii, pe timpul rAzboiului din urmA, si clAdi bisericuta Sf. Nifon, fAcAnd si, din nou, casele de locuintti arhieresti, a fost un statornic patron al Nemtenilor, a cAror Myra pentru Bisericä si carte, ale cAror curate gAnduri de imhunAtatire a vietii mAnAstiresti si de inältare a culturii clerului in de obste era in mdsurA a le intelege. Inca din 17962 el stià cA Gherontie si Grigorie, (cdoi *Intl cA- lugäri din Moldova), au gata Talcul lui Teofilact, pe care el ar fi vrut s5.-1 vac% tipArit in Ardeal, cu cheltuiala co- respondentului shu obisnuit, marele negustor sibiian Haai Constantin Pop a.FAcù 85 se tipAreascA la Bucuresti, in noul asezAmAnt privilegiat al boierinasilor Clinceanu si To- I Cond. Sfantd, pa 279 §.1 urm. Cf. Zilot RomAnul, in Rev. p. ist., arch. Id fit., vol. V, p. 73. 2 Cond. Sfantei, I. c. Tomos-ul patriarbal pentru noua diecezi un a'a publicat ai nici pretextul intenaeierii ei nu se cunoaate mai de aproape. Cf. pentru eparhial3uaului, la 4544, «Tunualla (Mihai Cantacuzino), trad. Sion, p. 401 §i urm. 2 Scriitori bisericegi, pp. 33-4.

SCHIMBAREA SPIRITUM IN MARICA UNITX 201 pliceanu, cari lntrebuintau pentru cärtile bisericesti pe un calugär din Neamt, Isaia, o noua editie dintr'o carte de combatere a (Volteristilor, paganilor adeca, celor l'ara de Dumnezeu, aiveaculuiacestuia), Apologhia contra celor fard de Dumnezeu, traducere a lui Gherontie singur, dupa Dimitrie de Rostov, se pare 1. La 1816, episcopul de Arges, care erà lnsusi un scriitor, dada la Neamt o editie a traducerii sale din Atanasie de Paros, Trwrop.il seo Oi:wv b°1111"Wv, (Prescurtarea despre dumnezeestile dogmeb.i Paraclitichi, alta talmäcire a lui, iese tot in mhnastirea luiPaisie. El M'al pe Grigorie sä traduca «ThIcuirea pe scurt) a lui Ni- chifor Calist Xantopuloi rugä pe staretul de Neamt Ghc- rontie sa 6 tiphreasca,la 1814. Din programa' noii scoli monastice moldovenesti, el nu primià aväntul de Instrhi- nare de lume, setea de suferinta meritorie fata de Dumnezeu, al Nemtenilor : se facea Mg, din toga Mima, partas la opera lor de cultura, prin care acestismeriti calugari si-au cks- tigat recunostinta tuturor timpurilor.

CAP. II. Schimbarea in sens romAnesc a spiritului in Biserica unitä : Samuil Klein, Sincaii Petru Maior ca räzvratiti religiosi. Privirile luiIosif se Indreptau insh, nu numai chtre rnuncitoarele chinovii ale paisianismului, ci si catre fruntasii ierarhiei si ai literaturii románesti in Ardeal. Pana si In rändurile Unitilor se facuse acolo o schimbare prielnich pentru strangerea din nou a leghturilor cu Ro- mánii din Principate. Cea d'intaiu generatie de clerici uniti avuse adese ori intransigenta aspri sau fanatich a neofitilor, trufia celor cari pentru intAiasi data gusta o cultura mai lnalth sau se impartásesc de onorurilei Inlesnirile mate- Pentru edilia din 1803, y. /st. lit. U, p. 403, nota 1.

202 ISTORIA BISERNII ROMANE§TI riale pe care once oficialitate le are la indAmând pentru a smomii cucerl. Titluri ca acelea de baron, de sfetnic im- *Mese, daruri de tot felul, dela frumosul lant de aur cu medalia stdpânitorului parid la apanagiul de domenii, relatii Cu fruntasii Bisericii catolice, studii la Unguri sau in A pus numai Inca din SäIncel, calugdrul rlsaia, care a tradus (Vedeniile Sfântului GrigorieDinvdtase la Chievul ortodox, iar cAlugärui Leontie Moschuna erá dintre ucenicii dascalilor greci de neamul säu 2,fdcuserd din episcopii canonicii, din profesorii bldleni de pana pe la 1770 niste despretuitori ai vechii ortodoxli umile si säracei ai celor cari, In Ardeal chiar, sau dincolo de munti, trdiau in acelasi intunerec dogmatic si in aceiasi lipsä de culturä sau de drepturi. S'ar ti crezut ca tinerii, cari, pe urma unui Aaron, unui Rednic, Maior, Cotorei Caliani, unui Meletie Neagoe, cari prin invdtatura in strdindtate-si cAstigaserd cele mai inalte ranguri bisericesti, mergand si ei in Apus vor duce si mai departe aceste porniri de izolare fatä de ceilalti Români, de adoptare tot mai deplind a catolicismului, in fond ca si in forml chiar. Se vdziliInsd indatä cd cei mai buni dintre ei,un Samoil Klein (n. Septembre 1745), de acasa Maniu Micu, fiul protopopului din Sad, frate al Vlddic5i Inochentie, si al surorii protopopului Neagoe din Brosteni si Armeniu ; Gheorgheincai (n. 1753-4), vlästar al boierimii fagArdsene, venit din inca-Vechei purtat pe la reformatii din Osorheiu, pe la Iezuitii din Cluji Piaristii din Bistrita Petra Maior (n. c. 1760), din pArtile Bistritei, fiul protopo- pillui dela Cdpusul- de-CAmpie, crescut la Osorheiui Cluj, cauta alte drumuri. Dela inceput, daca tustrei secälu- garirä3 in mändstirea de viatä asprä a lui Aaron, viata aceasta de caznd pentru sfintirea prin randdrii infranare, prin släbirei duren, in vesnice posturi cumaztire au

Cipariu, Acte f i fragmente, p. 407; Studii fi doc., XIII, p. 156. 2 V. pentru el, §i. Studii ci doc., XII, p. 42, no. Lxxvin. Samuil, la 44 Octombre 1762;incai, in 4774.

SCHIMBAREA SPIBITULUI IN BISERICA UNITi 203 fasole au finte fiartd, dar cu niciun uleiu direashn, disciplina aceasta, pe care Vlddica Rednic o Mari inc5. atoatä legean, serie acelasi Samuil Micu, aar fi vrut sd o facd chluggri si sd supund pe toti la viata grean 1,li displäcù. Incepù sd li cada greu si lndumnezeirea actului Unirii, pe care cdt de putind cercetare istoricd II puted reduce la adevgrata lui valoare, si nepotul episcopului Inochentie, al celui care, l'IV() clipä de deznadejde, se arätase gata A taie legdturile cu catolicismul, spune apriat ea' aManasie [Rednic] In toatd Du- mineca, la exortatii, atdta Idudit scolarflor Unirea, pAnd ce unii Isi pierdeau gustul de a-1 mai auzln g. Certele dintre calugdri, cari-si rddeau de a bdtaia lui Dumnezeun si de aaju- toriul Preacestin, 11 dezgustard adânc 3.Desl Klein ajunse aprefectn la mAnästirea Sf. Treimi, apoi eclesiarh si con- zistorial pe lângd acest bun gospodar de bisericd si scoala care erd. Rednic cel agreu la fire si nu lesne iertAtoriun, des1 trecù bucuros la Colegiul pazmanian din Viena, unde invdtd naai departe filosofie si teologie, ajungdnd apoi efe- meriu, duhovnic la Colegiul Sf. Barbara, Intemeiat la Viena pentru scolari uniti,el nu Captad mai multa tragere de inimd pentru calugArie, dar nici pentru Unire ca act [Dan- tuitor de suflet si deschizdtor, prin legea cea noud, a unui mai bun viitor romAnesc. Isi intrebuinti vremea In a traduce din Pdrintii rasariteni, ca Sf. Vasile ce! Mare, Sf. Dorofteiu, pe cari-i cetiau asa de mult si paisienii din Principate si din cari a Cuvintelen celui din urma aparurd la Rdinnir, In 17844. Peste cäteva luni, el faced sa apard la Viena, cu tiparul lui Kurzbeck, doud mici studii In legaturd cu datinile«Bisericii grecesti rilstiritenen, despre Cdsatoriesi despre Posturi 5, si do! alti RomAni invritati, protopopul 1 Ist. lit. rom., II, pp. 162-5; Cipariu, dete fi fragmente, p. 124. 2 In fragmentele din Cipariu, p. 105. 3 lbid., pp. 146-7;1st. lit. rom., II,p. 166. 4 Traducerile, din 4768 qi 4769, in msele 920 din Bibl. Serninariului blAjean si 1366 din Bibl. Episcopiei de Orado. 5 De matrimonio, 4781 cf. ms. 4367 din Blaj 9i Dissertatio de iciuniis graecae orientalis Ecclesiae, 4782.

204 ISTOBIA BISERICII ROMANESTI

Para, care studiase la SI. Barbara, si parohul din Bistrita, fost elev al Institutului pazmanian, 11 parau la Gran ea rispanditor de idei schismatice si dusman al Sfintei Uniri, fiind pe langa aceasta un prost si aun om de nimical 1. Cartea de rugAciuni pe care o däduse tot acolo la 1779, aRogacioni de sera), avea mai mult scopul de a incered o nouä ortografie a limbii romanesti, intoarsä spre obarsia Pi, pentru mai deplina vádire si mai marea glorie a co- borarii din Romani , Cu litere latine 3. La Viena se imprieteni cu Klein cellalt mare scriitoral Bisericii unite romanesti, Gheorghe Sincai, care petrecuse Ja Roma dela 1775 3 pan6 pe la 1780, luand doctoratul in illosofie si teologie,si void acum sa invete, stand la Sf. Barbara, dreptu14, sa lucreze in biblioteci pentru istoria neamului si sd. Idge relatii cu inv6tati ca Benkii si Comides 5. .,,iacest tanàr unit n'aveà respect pentru aUnintaD, care lasa neamul afaracredintb 6,pentru PapasiIezuitii, pe cari-i crede instare a falsifiedsi diplome, pentru Latinii din preajma ImpAratului, cari,la inceputul veacului,dnselaserb, pentru motive politice, pe Romani, and ceva apopilor), dar %sand pe anobili cu buzele dram- boiatel,si uitând ca total de ajugul bietilor prostiD, iobagii. .5iPetru Major venise dapäaceleasistudii romane dar fdra diplome, si ea aceleasi ptireri despre alialienb) si despre a monarhia l'apei) si infalibilitatea, anesmantnicia) lui, despre dreptul de a convoca si prezidà sinoadele, pretentiile de stApanire universalä, domeniul temporal sau a vremealnicl de care se zápdciau alti studenti trimesi la Roma, si el scriá

1 cNullius frugi homos; casinus ed Brain). AO 1-ar fi judecat si episcopul Maior ; Nilles, pp. 317-8. 2 Ed. a 2-a, Blaj, 1801, supt titlul de Acathistu. 3 Urechil, 1st. Rom., T, p. 1172, nota 1. 4 incai, Cron. Rom., II, p. 431; Orodias, in Archivu, p. 247 0 urm. 5 1st. lit. MOM., II, p. 202 si urna. 6 incai, Cron. Rom., I, pp. 353, 417; cf. II,p. 213, 215, 354, 437; III, pp. 285-6, 288, 297, 363, 413-4, 455-6.

SCHIMBAREA SPIRITULIJI IN BISERICA UNITÀ 205 astfel, nu mai tarziu deck In 1783: (0 de-ar fi al:drat Dumnezeu neamul rotná.'nesc de acest feliu de oameni in- vdtati si teologi,cari numai cu autentie, cu tifulsi cu vdlfa ce au in haine si In locul Idcasului sau, vrati sd in- vingd pe toti ; de spun cevd. dela Roma, sä taci, sa inlem- nesti, sd casti gura. De aräti din Sfintii Parinti, din Soboare si din istoria cea veche a Besearicii asupra pdrerilor lor, indatd esti schismatic, si mai Mu decdtereticii... Romei 'Inca din vreamurile ceale de mult incepuse a-i rasdri coarnele !1).

Urmâ. Indata abdicarea episcopului Grigore Naior, in 1782 si in locu-i fil numit (21 Octombre ; consacrat 6 Iunie 1784) Ioan Bob (n. 1.709), fiu de neme s chiorean catolic si de Ungu- roaica, Candida Titnandi, si ucenic al Iezuitilor din Cluj; fusese novice la Blaj numai cAnd aved 25 de ani si mdntuise toata In- vdtdtura ; functionase ca profesor de sintaxa si gramatich. In locul lui Grigorie Maior si plecase iarasi Intre Iezuiti, pdnd când i se dadurd functii administrative la Blaj, pentru ca sa meargä apoi la noud studii In Sdmbäta-Mare. Acesta tined strdns la Unire si nu veded mai departe deck cercul datoriilor sale de administrator al averii bisericesti. 0 dusmänie fireascd se starni deci intre bogatul, maretul, pomposul episcop, care se incunjurd la 4807 de un corp de canonici ascul- tätori 2, si intre cei doi tinericsalugdri, cari-si autard de acum Inainte o altd. indreptare. La 1784, Klein cered sd fie scos din rAndul calugarilor. Aceia,si cerere o facù si Sincai, care, venit In Blaj Inca dela 1780, mAntuise de tiphrit Catechismul cel Mare, aprobat de teologii *tefan Sabo sj Ioan Halmaghi,carte de scoala, el

1 Procanonul, ed. C. Erbiceanu, Bucure§ti, 1894; extras din iBis. ort.s, p. 47. Aceste idei le exprima el intr'o cercetare de drept asupra canoanelor td stormeliibiserice§tis,espre folosul mai cu sama a Rominilors, Procanonul. 2 Nilles, p. 665 §i. urm.

206 ISTOR/A BISERICII ROMINE$TI

Insusi, fiind catechet, apoi director al scolii de;Stat de acolo'. Acestalalt conduchtor sufletesc al generatiei sale se pusese in serviciul scolilor ceior noud pentru popor, pe care le deschisese armuirea cu spirit laic, anti-religios a lui Iosif al II-lea, idäduse Românilor fria dela 1781 Bucvariul fb.rd colorit religios din Viena, Aritmetica din '1782 (ed. noud, Blaj, 1785), Bucomma romano-germana dela Sibiiu, din 1783 (ed. noud, 1188; Blaj, 1795), chruia-i corespunde un Alphavit blajean din acela.si an. .5incai, care lucrase cu Samuil Klein o gramalla româneasa In limba latinä,apd- rutä tot pentru proclamarea nobilei origini a graiului si a neamului, In Viena, la 1780, pregatià pentru aceleasi scoli noud eeà d'intaiu gramallcä latina-romând, aspre folosul scolilor valabico-nationaleD, ce aparit, Cu traducen i nemtesti si unguresti a exemplelor, la 1783, in tipografia Seminariului. O aIstorie a Naturii sau a FiriiD erà gata de tipar 2 Doisprezece ani intregi, Sincai avù grija invatamäntalui laic in limba româneasca, läng,d Eder, directorul Sasilor si Eusta- tievici, al neunitilor, intemeind vre- o trei sute de scoli in orase si in sate 8. De Vladica nui pasä rada. fdrd. In- cunjur de dänsul la '1792 4. Numai la 1794 Sincai fù rdpus prin judecatd de Bob, care facit sä i se iea loculi sä fie chiar inchis, pAnd. in '1795, incepändu-se astfel ratdcirea lui printre Unguri cu scurte popasuri la Oradea lui Darabant ni la Viena , care-i tinit pand la moarte. In acelasi an, Petru Maior, iritat de incercarea, ce fdcuse Bob, de a smulge protopopilor -- in cari Maior, el insusi protopop la Reghinul-Sdsesc, dela '1784, dupä ce fusese profesor de logia, metafizicai drept natural la scoala

alta cu acest titlui litere latine apitruse la Buda, in 4780, odatl zu un Catecbism, prescurtat cu acelea.,i litere; Bibl. .Rom., II, p. 250 cf. /st. lit. rom., II, p. 205 gi nota 7. 2 1st. lit. rom., II, p. 205. /st. lit. rom., II, pp. 204-5; Hurmuzaki, VII, pp. 443-4. 4 Ciparill, Archivu, p. 480; Papiu, $incai, pp. 403-4.

SCHIMBAREA SPIRITIMUI iN BISERICA IINITÀ 207 din Blaj 1, vedeä pe urmasii a chorepiscopilon de odinioarh, ultimele drepturi ce mai ptistrau, scrià (Protopopadichiap, Nedreptatea fdcutd protopopilor, tratat despre (putearea,drepturile sau privileghioaneleD lor, carte ascutith in polemica impotriva (papistasilor». Cu Biserica romana n'a rupt-o nici- odath, si si-a pästrat panà la sfArsit corespondenta cu Pro- paganda, dar, and 11 vedem numind pe Bob (V1hdica Uni- ti]on, iar pe pästorul sarb al Romänilor de legea veche aepiscop al Neunitilor» 2, intelegem bine ch nici Maior nu mai erà legat cu inima de Biserica bläjeanh. Cererea de a pärdsi cdlughria, pe care o fäcurä. Sincai si Maior, fusese primith, dar se refuzase, in Ianuar 4785, cea fa.cuta de Klein, indemnându-1 la aliniste» si porun- cindu-se ca el esa fie pästrat in mänästire))3. Nu i se add acestuia nici parohia din Sibiiu, pe care o ceruse, dar in 1790 el trecii In acest oras la o rudh a sa, Efrem Muntiu14. Pe atunci Samuil cel invätat dedicà lucräri de ale sale Patriarhului ortodox din Carlovht, cu care ar fi stat in leghturiinch. din 1784 5,sise puteà crede eh a Orbit Cu totul Unirea. Cand Guvernul ardelean trimese, in 1794, spre cercetare Istoria Bisericeased, tradush dupá a lui Fleury, de Klein, impreunh cu dedicatia incriminatil, i se zice preot neunit 6, si canonicii lui Bob, consult* declarà a in adevar cartea, lucratà si duph eautori catolich, cuprinde in sine azgura neunirii) (schoriam disunionis). Se credeà chiar ch el vrea sá se facä episcopal neunitilor, pentru care Bob 1-ar fi inchis bucuros, cum a si cerut Guvernului, in .4797, la mänästirea din Muncaciu 7.

1 Ist. litrom., II, pp. 234 si urnk. 2 istoria Bisericii Romdnilor, Prefattl; cf. p. 360. 5 Ordinul, in bibl. din Orade, ma. 1336. 4 Ms. 885 din Blaj. 5 Archivu, p. 717. 5 Ibid., p 715. 7 Ibid., p. 675 qi urm.

208 ISTORIA BISERICII RONANESTI

CAP. III. Biserica neunitäi cea d'intku organizare a ei.

Vrádica neunit Dionisie Novacovici murise In Scaunul sau unguresc la 8 Decembre 1767 1, dupa ce statuse pand la sfArlit mai mult In Ardeal. Cu prilejul mortii celui d'intaiu Silrb care a avut grija sufleteasca a Romanilor din aceastt tarä, se hotari cä este o episcopie a acestora,i anume una co.xempt5.1, cum se declara si episcopia Radautylui chip& ruperea silith a legaturilor cu Biserica metropolitana a Mol- dovei. in Octombre 1768 administrareneiprovizorie se dada episcopului särb din Vare, Ioan Gheorghievici, care fil chemat intäiu laViena pentru a priml instruetii 2. Urmasul lui Dionisie ca episcop de Buda, Sofronie Chirilovici, fostul stilt vicariu budan si fost staret la manästirea Sf. Mihaii clin Grabg, cäpatil apoi grija Episcopiei neunitilor ardeleni si ungureni, la 1-in Decembre 1770: dupa cererea intregului der ortodox al Romänilor, i se ingadul a-si luà resedinta la Sibiiu 8. De Pasti 1n 1772, el er6. la Belgrad,i avem scrisoare a lui cu aceastä datti, in care-si zice numai asmerit episcop neunitilor In Ardealp 4. Dupa dänsul, del& care nu ni-aramas, separe,niciunantimis 5,yea (6 Novembre 1783; instalat 1-iu Iulie 1784) altreilea. Sarb, Ghedeon Nichitici ca protopop In pärtile Abru- dului, 11 gasim pe la 1780 °, care statuse deci un timp

1 P. Maior, 1st. Bis., p. 131. 2 Bunea, P. P. Aaron fi Novacovici, p. 258 fi nota 4. 8 ibid., p. 254, nota 1. 4 Studii fi doc., XII, p. 86, no. ct.,xn. 5 Pentru antimisele deosebitele Bisericii diecese romAnefti, v. Stu- dii 0 doc., XII, pp. Lxv urm., 297i urm.; cap. respectiv; XVI, p. 423 f't urm. fi cap. Sinaia. 6 Studii 0 doc., XIII, p. 28, no. 6. Pentru numirei instalare, Mateiu Voileanu, Momente din viata biser. a Romdnitor, Sibiiu, 1902, pp. 25-6.

RISERICA NEIINITÀ V CEA D'INTAIIJ ORGANIZARE A EI209 mijlocul Romänilor din Ardeal, apoi pe Muga cei, de curänd luati in stapAnire, ai Bucovinei, si a carui aduci re in Ardeal a folosit ,si in rascoala de iobagi a lui Horea, in care i se pastrà si Ini un rost de impticiuitor prin predica si blestem 1; antimisele lui, care poarta datele de 1781 si 1780, li dau titlul, mai limpede, de apravoslavnicu episcopu alu Marelui Prin- tipa ta alu Ardealulub a. Mari la 6 Decembre 1788, si, pana la numirea succesorului sau, vedem preoti romäni mergänd pentru hirotonie la episcopul sarb al Timisoarei 3. Al patrulea episcop ortodox de neam sarb, Gherasim Ada- inovici, trai si el supt conducerea directorului scolar Eu- statievici, care intocmià la 4790 Cazaniile, adezvoaltilesi ta lcui tele Evanghelii a' Dumineciloru, a' sarbatoriloril si a' oarPscarora zile, spre trebuinta catehetiloriA si a' dascalilorti uniti», tiparite la Bart, in Sibiiu cea d'intaiu tipariturä oficiala a Bisericii pravoslavnice ardelene, pe când 011a atunci avem numai cele douä tiparituri sibiiene, din 1789, ale clascalului brasovean Rada Duma, Preotia sau indreptarea preofilor, o nouä editie, si incà un catehism pentru scolilc, anormalicestip neunite. Erà in legaturi stränse cu ierarhia särbeasca, si-1 vedem luAnd parte, in August 1790, la alegerea, in Timisoara, a Mitropolitului särbesc. Aveà areze- dentiev la Sibiiu, si grija ei rämänea, cu prilejul unor asemenea lipse, tot in seama carturarului preot din Räsinari, caligraful Sava: Popovici 4. Gherasim iscall impreuna cu Bob, care, in acest caz deci, il recunoscii, acea (cartel, de plangere a tuturor Romanilor catre Imparatul drept similostiv, acel Supplex libellus Valachorum, pe care-1 redacta Iosif Me- hesi din Cluj, fiul protopopului din Manästur si ajuns prin meritele sale sfetnic imparatesc. El murI in 4796, la 13 April, si clerul romänesc isi arata si acum, ca si dupa moartea lui

1 V. mai sus, cap. despre Biserica bucovineanA. 2 Studii fi doc., XII, p. 301, no. xx. $ 'bid., XIII, p. 78, no. 189. 4 Studii fi doc., XII, p. 412 Ili urm. ; XIII, p. 156.

210 ISTORIA BISERICII ROMÀNESTI

Nichitici, dorinta de a nu mai aveA un SArb ca episcop 1, si astfel silintele lui Dimitrie Sercovici de a cApAtA Scaunul sibiian ramaserA zddarnice ; preotii si protopopii voiau nea- pOrat pe Vladica (din neamulu si sangele seta, in locul strAinilor cu cfoarte putina pentru binele cel de obs,te tragere de inima si purtare de grije) 2. Locul lui Adamovici 1-ar fi voit Klein, si Guvernul spune lAmurit, la 30 Maiu 1796, ca el ar fi vorbit cu unii din clerul neunit, fägaduindu-li ca, dupa alegere,a.r lepOdà Unirea3-. Lucrul n'ar fi de mirare intr'un timp cAnd unul din canonicii uniti dela Orade, invätatul Nichita Horvat, lAudat ca scriitor si de Klein, ráced8'a' aparA la Viena o Poslanie asan dreapta oglina a pAcii, dragostii si unimii, prin carele cu dreapte dovediri cei uniti sa mAntuescil de hulele carele lor li sA aruncA, laya J.Veunifii, niel iritici a fi, niel shismatici, mai ales in neamul romeinesca a nu sa putea aeve zice, pentru a neamului rumeinescu folos fi meingdiare» 4. Asa credea. si Klein, care, in marea sa istorie a Romanilor de pretutindeni, rAmasá netiphritb., n'are un singur cuvAnt rbiu despre Neuniti si deplange, dintre toti RomAnii supusi ImpAratului, numai pe cei din pArtile SAtmarului, cari ascultA de un episcop rus, al Muncaciului, si pe cei din Banat, cari au in Biserica lor stApAni sArbi 5. SA nu se uite apoi cA, Scaunul din Sibiiu rAmAind mult timp neocupat, vicariatul II avii, dupa ortodocsii Ioan Popovici de Hondo! si Nicolae Hutovici (1805), unitul secretariu de Ca- merá. Aron Budai (t 29 Mart 1847), fratele poetului, grama- 1 Cipariu, Archiva, pp. 719, 737. Data mortii in Siebenbilryische Quartalschrift, V, p. 479. 2 Cf. lila stefan 1-16rAgu§ Preofimea romand in veacul al XVIII-lea; din aTelegraful Romana pe 1907: Lupa, Az erdélyi gar.-kel. egyhciz qi. Mateiu Voileanu, Momentc din viala bisericeasca a Romdnilor ortodoxi dm Transilvania, 1780-4787; Sibiiu, 4905; Ilarion Pu§eariu, Do- cumente pentra li» ba tii.istorie, Sibiiu, 4889, 1897, 2 vol. a Cipariu, Archiva, p. 717. 4 Studii f i doc., XIII, p. 16, no. 27. 5 Ist. lit. rom., ii, p. 493.

LIICRIRILE DE TEOLOGIE ALE SCRIITORILOR ARDELENI 2H ticuluii lexicografului Ioan Budai Deleanu 1. Klein se duse peste putin la Oradea, unde i Darabanti canonici ea Samuil Vulcan si Corneli li erau prieteni si la lntors tinù predica In biserica neunità a Turzii 2. La 1798 Insà i se poruncl de Guvern sá nu pkbeascii Blajul, unde va fibine tinut la mAnästire : din partea lui, el Muse totusi asigurarea ca In Sibiiu si In Imprejurimi a sfAtuit pe tkgovetii sateni sA treac4 la Unire 8 si cA a izbutit sa distrugA ura fatà de Uniti, rugAndu-i a trAl eca ; el aminti ch a fost rugat A. predice la Rasinarii Saliste, cela ce n'a putut face Insa DecAt sà steà Melds, voià mai bine et treacA la ritul ca- 'toile 8. De fapt 1114 el erà, cum spun si In certi- ficatul lor, iscAlit de Ioan Popovici de Hondol, ca vicariu, si de Aron Budai, ca notariu, numai ahulitoriu de lnparachie- rile intrà neamul nostru In rdridul legal) 6 Abià peste vre-o patru ani putù el sh apIece, dupä ce, predicand ultima oarti, spuse cuvintele, grele pentru puternicii din Blaj, ca anici- odatà n'a cugetat di din piaträ va stoarce apal T.

CAP. IV. lucrärile de teologie ale celor trei marl scriitori ardeleni. inaintei dupg aceste Imprejurki de pätimasci prigonire, Lei doi tovarasi de lucru ai Jul Klein lucrau, unul, la dirtile de scoalä si apoi la greaua operd a Cronicei sale,

cipariu, Archivu, pp. 749, 737; Organui uminarii pe1847,no.14. cipariu, Archivu, p. 748. 8 Cei din Gura-RAului declarl cl ar face §i asta, dacA ar fi ajutati proces Cu Saga; ibid., pp. 719-20. 4 Ibid.,p. 720. 5 Ibid., p. 7:36. 6 Ibid., p. 737. i in 4805 Românii neuniti igi cerurA episcop de -anationula lor, pe Nestor loanovici, care fusese efeclor InvAtat, darA -sArac de averes §i invAtase in stritinAtate (Stinghe, Doc., 11, pp. 263-6). 7 Ibid., p. 739.

212 ISTORIA BISERICII ROMANESTI iar cellalt, Maior, la tratate de polemicA ce rAmaserà neti- precum i la culegerile-i de predici : (Propovedaniile ingropAciunea oamenilor morti», aDidachiile, Mich Invatd- tu rile pentru cresterea fiiilor, la ingropticiunea pruncilor morti» (1809) si (Predice sau invätäturi la toate Duminicile serbAtorile) (1811), la un Téléma que romAnesc, ce se tipii.r/ In 1818, la scrieri lilologice1, apoi la o lstorie a inceputurilor romAnesti, (Pentru inceputul Românilor in Dacia», care se publica in 1812 abiai, in sfàrsit, la lstoria Bisericii Ro- anume eatat a acestor din coace, precumi a relor din eolo de Dunare)), care, inceptind a Se tiprirl la 1813, fù opritài confiscatä pentru criticile ei Indrknete spre afi preschimbata apoi iirnprirtita sau vandut6 numai In aceasta formrt Cum se vede, Maior aducea servicii din cele mai mari predicatorilor, dandu-li in mAng cuvântari alcAtuile inteo- asd de curghtoare limbri. Iar, in Istoria Bisericii Romdnilor de pretutindeni, carte fäcutä numai in scurtul spatiu al noptilor de iarnd din eunsprezeace sriptrirnani)), dar foarte larg conceputä si cuprinzatoare, el trateazA vechile timpuri de viatti religioasg, fArà osebire, epoca VIAdiciei de Btilgrad In Ardeal, Unirea, care e de (credint5), si nu de eleager si are in vedere scopuri materiale ce n'au fost atinse, ajun- gindu-se In schimb la rusinea tiraniei (teologuluip si la prigonirea impotriva Neuniilor, ca si cum nu s'ar st1 (di mai multe mute se prind cu miiare decAt cu otet) 3. Se ating, In partea despre credintA, cai in a doua, despre ie- rarhie, ImprejurArile mai nouà la Blaj, la Orade, la Mun- caciui la Sibiiu, care urmeaz5, dupà el, vechiului Scaun bàlgrAdean ; critica nu lipseste pe alocurea, dar Maior MO- duise a spune si mai multe despre efaptele cele scAlciate ale celor putearnici)), ce trriiesc inc. Toata urmarea,

1 V. 1st. lit. rom., tabla. 2 Cf. §i Cipariu, Acte §i fragm., p. 145 §i urm.: din partea 8 P. 55; cf. Cipariu, Acte f i fragmente, p. 163i urm

LIICRIRILE DE TEOLOGIE ALE SCRIITORILOR ARDELENI213

privire la istoria bisericeasca. a Principatelor si a Românilor din 13alcani, lipseste. Dar era de sigur o nona, n'are si binefacatoare ideie aceia de a tratà la un loe istoria Bisericii Românilor de supt toate stapanirile,i ivirea acestei opere aratd cat de mult släbise in acest timp antagonismul zadarnic, excluzivismul fanatic, oarba pornire de a invräjbl oamenii din acelasi neam in numele aceluiasi Dumnezeu 1.Studiile de limbh, de istorie, coborandu-si rezulta.tele si in judecarea eveni- mentelor religioase, indreptasera astfel, in parte macar, raul eel mare pe care-1 t'acuse pofta de traiu bun, ambitia de drepturi, vanitatea de onoruri, frica de once Guvern, a preotimii de dincolo.

In acest timp, munca fara preget a lui Klein, la Viena, la Blaj,la Sibiiu, la Balgrad, la Orade, da Romänilor de dincolo o intreagd literatura bisericeasca. Cercetánd ca luare aminte textul biblic in originalul grec si in cel latin, el incepa o talmacire noua a Bibliei intregi dupa Septantd, inoind fata de Biblia din 1688, mai ales in Vechiul Testament ; o mantui singur in trei ani la 1786, si cartea enormä fa publicata, dupa o revizie, probabil mult rabdatoare deck competentd, de Bob, in tipogralia metropolitana, la 1795 2, - monum en talä. lucrare, desl de o valoare Merarä mai mica decat vechea traducere, dar totusi In stare si singura sa dea un vesnic nume acelui ce a sd- varsit-o. Pe Janga' aCuvinteleD Sf. Vasile si ale lui Dorofteiu, Klein mai traduce pe Anastasie Sinaitul, pe Ioan Gura de Aur, pe Chiril de 1erusalim, pe Pahomie, Grigorie de Na- zianz, Ioan Damaschin, Sf. Epifanie, Sf. Erren'i Sf. Cle- ment,mai toti parintii pe cari un rand Intreg de scolari ai lui Damaschin, Grigoriei Chesarie ale chror lucrhri le cunoaste Klein si le lauda Ii talmdcisera dincoace de

1 Cf. /st. lit. rom. II, p. 259 0. urm. 2 Cf. Cipariu, Archivu, p. 700.

214 ISTORIA BISERICII ROMANEgl

munti. Astfel el fa lndemnat sh serie insusi Propovedangle. sau invaiatitri la ingropaciunea oamcnilor morti, care Id- zurh lumina Inainte de aleluiMaior, la 1784, lucrare pentru popor, facuta, spune Insusi scriitorul, nu Cu (clubs- trie ritoriceasch, nici cu graiu de vorbä lnnalta si addnca, ci mai de josu si mai prostu, ca si cei prosti sh intaleaga, si sa se foloseascau, vrQdnich Insa de toata luarea aminte prin limpeziciunea acelui stil familiar pe care Klein singar, intre tovarasii sai Invatati, II are. Spre sfarsitul vietii sale el pre- ghtid o noua editie mhrita sau o carte noua de predici, de Contii (conciones)1. A dat cea d'intaiu traducere (4803) a Imitafiei lui Hristos, pe care Bob o tiparl la18t3 supt titlul ri licul de «A Thomii dela Câmp (Kempis!) de Urmarea lui Hristos patru cartiu, fara a pomeni numele taltnacito- rului. Asà se intAmpla si cu alta lucrare a lui, adesea re- tipariti,lin Segneri, vestitul predicator iezuit, (Povatuire chtre cel ce se pocheste». Lucrhri de teologie, prelucrari si traducen, fuseserä. In- cepute si de altii :se citeaza, de Cotore, «Despre schis- maticiia Greciloruu 2, (Cartea de religia si obiceiurile Tur- ciloro, o aIstorie a schismei Grecilor» chipa Maimbourg 8, o noua Pravila de canoane, rAncluita alfabetic ; loan Hal- magbi teologul scrisese eInvatatura pentru prostil ;pre- pozitul Stefan Popp un tratat despre Botez4; Ioan Mar- gineanu aPildele si invataturile Sf. Scripturiu ; loacbim Popp* Tcologia dogmatica, de care erd profesor la Blaj ; Dimitrie Ivasco, canonic si protopop la Muncaciu, o Teologie dog, matico-morala; Chiril ropa, parohul de Sibiiu si protopop de Hateg, alta Teologie momia 5.

1 Ist,lit. rom., IT, pp. 174, 176. 2 Als. 921 din Blaj; cf. 1st. lit. rom., II, p. 178. 3 Klein, in Cipariu, Acte f i fragm., p. 404 0 urm.; cf. in lnstructia publica, II, p. 72. 4 lbid. 3 V. Ifi. Studii $i. doc., XIII, p. 111. Pentru Adunarea de rugaciunt din slavonl, a lui Nicolae Popa din Cimpeni; ma. 926 din Blaj.

LUCRXRILE DE THOLOGIE ALE SCRIITORILOR ARDELENI 215

Klein dadii Insà cel d'intaiu un curs sistematic de in- vdtaturiinaltebisericesti, prelucrandLogica,Dreptul firii, Etica, Politica,illetafizica 1mantuite Inca inainte de 1796,Teologia morala, amoraliceascar dupd Wen- ceslas Schwanz , pe care Bob o opreste intaiu, pentru a o tiparl pe urma, la 1796, retinand inca la el exempla- rele, de frica unei noua editiia autorului 2. A lucrat, in iarna lui 1789, la Orade, Canoanele s fintelor sobo ara a. (Praxis consistorialisp trebuie sa se adaoge, (Praxisul fo- rului bisericescD. Un tratat despre revelatie, acredinta cres- tineascd cea descoperitd), e citat si el in notele lui Sincai Ja cOrodiasL Vasile Filipan lucrase o Istorie bisericeasca dupa uri original latin. Tot Klein insa, dupa truda de multi ani, ispravi traducerea marii opere a lui Fleury, care erà gata la 4799, dar nu se publica niciodatd.4. O prescurtare, alstoria bisericeasca pe scurt pentru folosul iubitorilor de invdta- turap, era. gata In 1790. I se ceruse de Bob si un Talc mai larg al Vechiului Testament, pe care-1 refuza, ca toate ca intovardsise ca mici lamuriri Biblia tradusd de el b. O viata de on', ()rick de lunga, nu se poate intrebuintâ mai bine :cel putin, Om la dansul, nimeni nu facuse atata, niel mdcar, mai de curand, harnicul Macarie din Caldaru- sanii Cernica. Cu atatea, asà de bune si asa de telurite manuscripte, episcopia din Blajsi-ar fi putut cas:tiga un mare nume si o Insemnatd situatie culturala, punand tiparul sau intru ajutorul celor trei insemnati scriitori ai Ardealului, si mai ales al lui Klein, care-si trichina toata priceperea si munca

1 lnatr. Publica, II, p 72. 2 Arch ivu, p. 715 si urm. 3 Papiu,incai, p. 120, nota. 4 MSS. in Bibl. Seminariului din Blaj. Insirarea lor, in 1st. lit. rom , IL p. 169 s't urm., p. 408 s't urm. 6 Traducen i profane (Linda din Marmontel, B lizariu si din Lactan, veris narrationibus.

216 ISTORIA BISERIOII sa fara pdreche Bisericii. Din teascurile lui Bob cel intelegere pentru cultura mai Inaltäi menirea ei apare doar, la 1786, un frumos Acaftist. Ani intregi de zile apoi, tipografia blajeana nu mai dä. nimic. Pe acest timp Guvernul ardelean parasise Sibiiul, care pasta insä o mare insemnätate, nu numai In ce priveste negotul, cam deckut, dar mai cu deosebire in domeniul social si in al spiritului. Stim cä Vladica neunit izbutise a se stramuta acolo. aGrecil bogati, din Compania de negot, Cu efimeriul lor aduei de peste Dunare, vorbiaui scrim," totusi mai mult româneste. Un Avram Mebesi, un Teodor Aaron, un Popovici de Hondo!, fruntasi ai inteligentei ro- mfmesti, locuiau statornic aice. Din Sad pornise, pentru ca sa invete medicina la Viena, unde se facù oculist, un frate al agitatorului neunit preotul Molnar, zis Tunsul pentru ca i se thiase pletele, Ioan Molnar 1. Dupa o calatorie de afaceri in Tara-Româneascai dupa un rol de pacificator In numele Guvernului fata de rascoala lui Horea, el numit protesor de specialitatea sa la Universitatea de curand Intemeiata In Cluj. Era ocrotitul baronului Bánffy, guver- natorul Ardealului, si-i dedica o gramaticä germana a limbii românesti, singura intinshi practica, si care pentru aceia avù mai multe editii(cea d'intaiu, la Viena, in 4788.) Erà si un bun gospodar i, pe langa Retorica luii Istoria uni- versalä. dupä. Millot, menite scolilor romanesti mai inalte, ca si o parte din prelucrarile lui Klein, el ttilmacii potrivl dupa nevoile poporului nostru carticele despre cresterea al- binelor («Povatuire cu praxis catre sporirea stupilor)) : poatei alte lucrari de economie vin dela dânsul 2. in 1789, Molnar, care era efilosof) dupa noua retetä franceza a lui Voltaire i,inch' mai mult, francmason

Cf. Hurmuzaki, Fragmente, II, pp. 434-5; Petru Maior,1st. Bis. Rom., p. 140 g't urm. ; Popea, Mitr., p. 143; Cipariu, Archivu, p. 625; 1st, lit. rom., II, p. 286i urm. 2 V. 1st. lit. rom., II, p. 246.

LIICRARILE DE TEOLOGIE ALE SCRIITORILOR ARDELENI217 doctrina pe care o aflau si Românii din Principate prin cate-o traducere, se gandia a tiparl pentru Romanii sal un ziar, de cuprins economic si moral, supt forma poporala a Invataturilor unui popa. Miron din Valea-Frumoasa 1 Voia sa-I tipäreasca la tipografii sibiieni de pe vremuri, Hoch- Ineister sau Petru Bart, care, acesta din urma, Ili poftit In curand sá vie la Bucuresti, de Mitropolitul Filaret, pentru a conduce tipografia metropolitana 2.Neizbutind cu acest proiect, desl Guvernul Isi dadii aprobarea, numind ca revizor pe directorul Eustatievici, nici cu acela, mai tarziu, al unei foi de noutdti politice pe vremea räzboaielor Revolu- tiei fRanceze (1793), Molnar, pe care Impäratul II facuse nobil : «de Mallersheinn, atunci in 4793, forma indata planul unei asocietati de invatati din Valahia) si al unei biblioteci literare supt supravegherea episcopulai neunit Gherasim, bibliotecä la care aveau sa colaboreze scriitori români din A.rdeal si din Ungaria, ca si cei din Principate, spuindu-se chiar, in petitia lui Petru Bart, ea' e vorba de o societate bucuresteana. Apoi schimba numele, dupä observatiioficiale, in acela de aSotietate filosoficeasca a neamului românesc in Mare-Printipatulu Ardealuluil. Un apel catre Romanii din ¿ara, publicat la 1795, pune in vedere aparitia, cu bani de boieri si arhierei bogati, a unor tratate de Geografie, Fizick Matematica, Filozofie,Istoria Românilor, de a Teo- loghie moraliceasca a Rasarituluil, precum si (mite istorii bisericestip. Acestea sant insa manuscriptele lui Klein, si nu trebuie sa uitam petrecerea In Sibiiu pe acest timp a marelui traducator religios. Biblioteca rämase lush in stare de proiect. La Sibiiu se tipa.ri numai, pentru specula, pe langa unele marunte carti

1 Ilarie Chendi, Inceputurile ziaristicei noastre, OrA§tie, 1900. 2 Scriitori bisericefti, p. 22: eRAposatul a inceput corespondentA cu tipograful de aici, ca sA vie acolo §i BA aseze tipografia lui la Sf. Mi- tropolie ; cum a §i. venit, dar nu vi-a ajuns scopul, pentru el a &it paretisit din Scaunul Mitropoliei pe rAp. chir Filaret».

218 ISTORIA BISERICII ROMANESTI

profane, o nota editie din Pildele filosoflee§ti (1795), din Alfavita sufleteasea (1803) si Liturghia, cea d'intaiu carte liturgicá pentru Neunitii Ardealului, la 1798 (ed. a 3-a, 1809), Ceaslovul din 1809 Klein Ii da aici Acaftistul, la 1801, iar Hagi Constantin Pop tipareste pe socoteala lui un Acaf- tist al Sf. Cruci, In 1802 1. Brasovenii, cari aveau cärturari ca Rada Duma si Radu Tempea, dela 1797 director al scolilor neunitei gramatic 2, dau la fratii Boghici, dela ei de-acasa, carti de cetire sau de slujba, ca retiparirea Florii Da- rurilor sau publicarea «Randuielii Mortulub (1807-8, 4810).

Era lnsa la Buda o mare tipografie, din veniturile areia se hranià Universitateai, pentru a folosi acesteia, Guvernul II daduse privilegiul de a tiparl carti cu litere cirilice. Pentru revizia din punctul de vedere al ideilor cuprinse lntr'insele fa numit la 1803 Samuil Klein, care scapa astfel de temnita mOnastirii din Blaj 2. El l'Amase aici pana la moarte, In 13 Maiu 1806 4,ingrijindu-se, intre altele, de vestitele Calen- dare, In care-si tiparl si o parte din Istoria Românilor. Prin prezenta lui Klein la Buda, stapan peste cel mai frumos si nu cel mai scump tipar, prin ravna pentru religie a lui Molnar, pe care Insaincai il batjocureste °data ca schismatic pentru ca sprijinise pe alt concurent la local de co- rector, Onisor 5, prin asezarea la Arges a lui Iosif, pasta- toral mostenirii marelui Chesariei patronal paisianilor, se statornici o leghtura prielnica bisericesti a Romanilor din toate Tinuturile. Tiparituri-model, care se cumparark dincolo ca si dincoace de munti, o semnalara lndata.

inca din 1793, prietenu! lui Iosif si al lui Molnar, Bagi

Cf. Scriitori bisericegi, p. 42. 2 Ist. lit. rom.. H, p. 290 qi urm. Ibid., II,p. 173 toi urm. IH, pp. 429-30; Cipariu, Archivtc, p. 739: ingropat Ja 15 in cripta parohiei catolice din Riczváros. 3 1st, lit. rom., II, p. 212.

LITCRXRILE DE TEOLOGIE ALE SCRIITORILOR ARDELENI 219

Constantin Pop, bogattil negustor siblian, cerei voie sd re- tipareascd Mineiete lui Chesarie, dar el primi, pe Ifinga binecuväntarea, cerutä prin Iosif, a Mitropolitului Filaret, si Instiintarea ed acesta se gändeste Insusi la o a doua editie. Filaret lsi pardsì lug, peste catevd luni, Scaunul, si Mitro- politul Dosofteiu Filitis, care publicä din nou, prin shrguinta singhelului Grigorie Rämniceanul, fostul egumen de Vieros, Pravoslavnica märturisire, apdsändu-se, In Prefata, asupra biruintei ultime a pravoslaviei In hotarele Terii-Românesti si ocdrând abuzele impirtite ale hulitorilor celor ce mdsäeso In urmele incepatorilor de dejghindri, carii cu coada lor au tarat dupà sine atätea multimiD, nu aril niciun fel de intelegere cu Ardelenii, cari si pentru cdstig se pregdtiau de lucrul Mineielor celor noua. A_bià. In 1795 Hagi Constantin Pop isi face iarasi oferta. In vremuri grele de ciumd, ea nu aduce nicio urmare, dar Iosif, care nu prea era bunul prieten al Mitropolitului, tipdreste la Sibiiu, farà a se aratä locul, o Alegere a rugdciunilor din Psaltire, pe care o cunoastem din tipäriturile moldovenesti, si o Slujbd a Sf. Nifon, ocrotitorul Argesului 1 Era vorba ca Min eiele A fie lucrate Cu banii lui Pop la Mitropolie a. Anul urmdtor aduce pro- punerea de a se tipärl insä la Sibiiu Tälcul lui Teofilact, pe care Chesarie incd-1 aveà gata dupd izvodul lui Damas- cbin3, iar cevä mai tärziu i se dd de stire negustorului cd, dad. vechiul Mc trebuie Indreptat dupd greceste, Ghe- rontie si Grigorie au altul, tradus tocmai din acea limb5.4. La aceasta datti. Molnar intervenise, caci losif stià. acum, In 1796,«rdivna ce are pentru procopsirea si intemeiarea neamului nostru românescD 5. Afacerea se tot zdbovi. si in 1800 nu mai era vorba de publicarea aMineelor de luna),

I Scriitori biserice§ti, pp. 23-5. 2 lbid., p. 27. 2 Ibid., pp. 28-9. 4 lbid., pp. 33-4. 5 lbid, p. 31.

220 ISTORIA BISERICII ROMINESTI

Ja Buda sau la Ramnic, la Bucure§ti, ci de o alegere, un Antologhiu, in trei volume, avand numai la sfintii cu asár- bAtoare pe deplinD slujbe, iar la ceilaltia stihirile vecer- nieiD 1; Bart fácil insemnarea cheltuielilor pentru o mie de exemplare.

1lbid., p. 40.

PARTEA A IX-a. I=1

UNIREA TUTUROR CURENTELOR RELIGIOASE iN OPERA LUI VENIAMIN, MITROPOLITUL MOLDOVEI.

CAP. I. Noile tipärituri iwne. Inca diu 1796, Iosif asigur6. pe Pop ca o parte din ereo- filacta ar li gata O. o ieà aunu episcopu alu Romanului dela Moldova» 1, cu care erau In lep,atur5. Gherontie i Gri- gorie, traducatorii. Episcopul nu e altul cleat Veniamin Costachi, care, copil liind, fugise de-acasa pentru a merge la Neamt, dar fusese totusi calugirit, nu in lampl dorit al lui Paisie,care avei cu el si un fecior de boier din fa- milia Ruset 2,-c1 la Hui, de episcopul Iacov. Ajuns Mitro- polit, in 1803, si deci stäpAn al teascurilor din Iasi, Venia- min isi incepù tipAriturile cu vestita Apologhie a lui Dimi- trie de Rostov, care ies1 tot In acest an. Alta carte cAlu- ggreascti, tradusa de Gherontiei Grigorie, (Intreb6rile Aspunsurile oarecare bogoslovestip ale Sf. Atanasie, iese de supt teascurile iesene tot In 1803. Si la 1805 Nemteanul lerodiacon Gherasim dädeà acel Mc al lui Teofilact, pentru tip6rirea cAruia peste munti vorbisera aceiasi almAcitori nedespArtiti, prin Iosif, la 1796. In acelasi stil curat, curgätor, plin de perioade frumoase dupa sintaxa originaluluii cuprinzand numai azieeri de obste uneltitei cunoscute intre amAndouà terilep, erà tradusa i (Descoperirea Cu amAnuntul pravoslavnicii credinte», de Ioan Damaschin, In prefata eàreia cei doi cAlugAri numesc cu recunostintb. pe Venia-

1 Scriitori bisericeiti, p. 34. 2 studiii doc., VII, p. 162.

024 ISTORIA BISERICII ROMANEVI min actitor al limbii noastrel (1806). Incti o carte despre cele §epte Taine, o nticuire a lor, ponte tipdritäi mai inainte dupä un text slavon, e tradusä din nou de Veniamin Insusi gi tiparitä in mijlocul noului rdzboin ruso-turc, la 1807. In aceastd din urmä carticicite, pe nedrept, urd impotriva Unitilor, tAlmdcindu-se in tipariturile lui Bob gresit cuvantul de athrenh, intrebuintat de cauonicul Vaida, pentra a se In sei nna : locuitori din Tara-Romäneascd ; dar, cand Veniamin, alaurt astfel, pelara cä ar fi zis ortodocsilor din Principate atärani iprosti, el flind asa), pe un (din Blaj oarecarele, desäi t de s)coteald si plin de fumurip, el arata cd pänd la Iai ajungeaui tiphriturile Birijenilor astfel vechea circulatie a dirtilor In tot cuprinsul clerului del lintbrt ro- úìà neascìsi, restatornicise acum. Planul lui Veniamin era si mal mare :el yola sit se lea. la intrecere cu acei Uniti despre cari gorja asà de aspru In Socola eran sí se aseze escoale de pararlosirea bogos- loviei si de thlmacirea Sfintelor Soripturiv, adascali procop- siti In limba moldoveneascdp, pentru a Invdtá Adogmele) pe a feciorii de preotii liaconiD. Tot odath. al ti adascali In depline gtiinte)eran asa tälmdceascd cárti bisexicesti, ca, eetind upenicii, sd se invete stiintelei dogmele bunei Cre- dintip, In acelasi timp, Moldova se facea adäpostul callare- tilor reformei in Psaltichie : Veniarnin prild pe protopsaltul Bisericii celei Mari Petru din Efes, dadit, la 1805, 300. de lei pe lund, apentru ca sit paradosasca muzica) 1, si o a. treia categorie de dascAli trebuia ad pregäteascä pe viitorii preoti si in aceastd privintd 3. Astfel, inainte de Munteni, cart se gandiau ingti ei la un asemenea institut 3, Moldovenii. !si avurd Seminariul. Erbiceanu, Mitr. Mold.. pp. 345-6. 2 Uricaritil, VIT, p. 428 si urm.; III, pp. 39 43: Foaia pentra minte, inim;i literatura, 1848, pp. 25-6; Erbiceanu, Mitr. Mol4, pp. 345-6 Cf. N. Popescu, Dascaul de canteiri Macarie ieromonahul, Bucureltb 1908. Bis. ort., XVI, p. 109.

NOILE TIPXRITIJRI IEENE 225

Räzboiul aduse oprirea publicatiilor iesene. Rusii, stäpäni dela sfärsitul anului 1806 pe amândoul terile, credeau ch nu vor mai trebui sä iasä din ele, provincii incorporate la impärätia lorsi din care goniserà pe consulii siagentii Puterilor, ca unii ce nu mai aveau niciun rost In teritorii definitiv anexate. Gavriil Banulescu fii adus din Rusia, unde fusese Mitropolit de Chiev, dar trdia bolnav si retras, inch din 1803, cu pensie de 3.000 de ruble pe an1,pentru a fi fäcut exarh peste Moldova casipeste Tara-Româneasca. Partida Bals din Iasi si partida Filipescu din Bucuresti ce- rurä., odatä cu scoaterea lui Constantin-Voda Ipsilanti, regent al Principatelor, si chemarea dela Dubasari a lui Gavriil. Dupà multe dovezi de neincredere si dusmanie oin partea autoritätilor rusesti, Veniamin se retrase la mänästirea Neam- tului, si, In Februar 1808, el demisionä aratänd el are nevoie sä petreacä la munte, a pentru mantuirea suiletului si din pricina släbiciunii sänätatii»s.Trebuiä., dupti chiar cererea sa, sa-si iea locuinta in mänastirea Slatina, dar el rti- mase la Neamt, unde petrecù pänä. la 1812. in locu-i veni, dela Dubasari (Maiu), Gavriil, si, dupä ckeva saptämäni, el treceä, la 10 Iulie '1808, si 1n Tara-Româneasca, ande se cäpätase prin aceleasi mi jloace plecarea Mitropoli- tului aturcesc» Dosofteiu Filitis3;era intoväräsit de (mira- cul» lui Veniamin, arhimandritul Filoteiu4al Mitropoliei, si de Cbiril, Mitropolit al Proilavului 6. Gavriil incerca O. faca o mare reformä a clerului ro- n:Mese dinamândouä Principatele :Incepù, vestindu-i acutirea de once dare catre S tat si in 1809 el hotari, cAlu- gärilor sä nu se amestece la clucrurile politice si ale lumii», eh nu cate mosii In arendà, sà nu locuiasa «in casa mirenilor»ca dascali sau in altà calitate, iar egumenii fura

1Cf.si Erbiceanu,Mitr. Mold., p. 339. Ir /bid., p. 45si urm. 8Cron. lui Naum Rimniceanu ;Erbiceanu, inCron. ved., pp. 279-80. 4lbid. b Gavril stltd alci pina la August ;Bid., p. 280.

226 ISTORIA BISERICII ROMANMI poftiti a nu face imprumuturi cazul lui Chiril dela Mi- hai-Vodd, osandit si in Divan, care pradd mandstirea Cu 300 de pungi si care scdpä de rdspundere fticAndu-se... asupus francez», erà recent 1, MIA iscAlitura exarhului insusi 2. Iosif de Arges, cel mai vrednic dintre toti clericii munteni, fit pus cefor al tuturor mAndstirilor din lard, si inchinate si neinchinate», la 23 Mart 4809 3. Gavriil mdr- gen1 numdrul preotilor de sate si al chluggrilor, num1 protopopi de judete si era. conzistorii. Se luard si cele d'intdiu mdsuri impotriva egumenilor greci. In Moldova, el nu s'a gAndit a face alt Mitropolit, pe and in Tara-Romdneascd, prin ucaz al Tarului,S.ef al Disericii rusesti, in care acum prin dreptul de cucerire erà cupring si a noastrd, Dosofteiufilascos»si trimes in surgun la o mAnästire din Moldova, iar in locul lui fit numit un Grec din Mitilene, fost de Arta, Ignatie 3, la 15 Ianuar 4810. Gavriil pästrd lug si dupd. aceasta drepturile sale de exarh al Sinodului, si astfel slujba la incoronarea Tarului n'o Mat in Bucuresti Ignatie, care yen! numai la 5 Maiu, ci tot Gavriil 5. in vremea lui Gavriil, mesterii de tipar din Jai dau numai cartea de rugdciuni din 4809, pe cAnd in Bucu- resti,Ignatienucheltuiestenici pentruOctoihuldin 1811, reeditat dupd. ce! din Minnie, 1810,al lui Iosif Argeslul. In urma Oa din 4812, el treat in Italia, la Pisa, unde vedem ed. i se dedicd un Sogno di Scipione, din greceste '',§iuncleseaflà.§idupd 4821 7.Gavriil rdmase exarh pe jumätatea de Moldova care se smulse de Rusi cu acest prilej, dandu-i-se numele, fals si farä niciun rost, de 1 lbid., p. 283. 2 ibid., p. 285. Pentru reforme, ip. Arbure, Basarabia, p. 742 gi urm. $ lbid, p. 286. intorsul lui Gavriil la Bucureqti, in ziva de 8 Ia- nuar 4840; p. 289. 3 Ibid., pp. 289, 294. 5 Ibid., pp. 294-3. I Papadopol-Calimalt, in Rev. p. ist., arch. §i fil., IV, p. 426; cf. Bis. ort., XVI, pp. 347-8. / Biaau, In Revista nouii, I; Scriitori greci, p. 40.

NO1LE TIPLIITURI IE$ENE 227

« Basarabia» 1. Mostenitor al episcopiilor de Cetatea-Albd, de Hotin, de Proilav si Dristra care, de spre partea Turcilor, se pdstrà si la 1.825 2, episcopi fiind in acest timp Calinic si. Antim e, el rAmase aici pand la sfdrsit (t 30 Mart 1821), cu titlul de aexarb, Mitropolit al Chisindului si Hotinului 4/I, avdnci ca a vicariu)) pe un episcop de «Acherman si Bender», Daniil, Dimitrie Sulima 2, fost evicariu» si la Iasi e. 0 sinapld hotärdre lmdrdteasd, un nou aucaz», ajunsese si pentru aceastd spdrcuire a teritoriului metropolitan .al Moldovei, aldtuit canonic de vechii Domni earllute- meiaserd Biserica. 0 aduhovniceascd tipografiel a Basara- biei, se Meuse si un Seminariu , filled ind. din 1815 noua Liturghie basarabeanti, apoi un Ceaslov, sila 1820 Molitvenical si (Rânduiala sfintirii Bisericii». Simi drtilor românesti se oprI aici destul de rdpede, si, ceia ce eri si mai du, nu se Ingidul mdcar pätrunderea celor din Mol- dova, credndu-se vesnicul cordon de carantind Impotriva lbolii periculoase a comuniunii sufletesti Intre membrii unui neam färd noroc 7. CAnd Nemtenii Isi cerurd mosiile din Ba- sarabia, Mitropolitul Gavriil, care primise In dar o Psaltire de-a lor, li Indrepta la abundvointa Impädteascdp 2,iar

1 La inceput, in 1807, locuitorii Basarabiei reale, ai foastei raiele tin.- .cesti fuseserA supugi provizoriu Mitropolitului Moldovei; Erbiceanu, Mitr. Mold., p. 349. Pentru schimbul mogiilor din Basarabia ale Mi- gropoliei ca un Iordache Vartolomeiu, ibid.,pp. 355-7gi urnt, 390: 2 Melchisedec, Cron Hiqilor, II, pp. 464-5. 3 Inaintagul lui Chiril din 1788 gi urm. fusese, la 1777, un Joachim ; ibid., p. 460. 4 Scrisoare a lui Gavriil cAtre staretul Silivestru de Neanal qi Secu ; ChiginAu, 6 Novembre 4847; in Studii f i doc., VII, p. 349. 5 Melchisedec, Cron. Hufilor, II, p. 161; cf. Arbure, Basarabia, p. 550 gi urtn. 6 Erbiceanu, Mitr. Mold., p. 352; Arbure, p. 747. 7 Un mare numdr de schituri firA cArturari, clAdite In veacul al XVIII-lea, trecurl astfel la Rugi, pe MO minAstirea luitefan-cel-Mare, Chipriana, mAnAstirea HAncului de pe vremea lui Duca si schitul aba, anterior anului 1700. 3 L. c. in nota 4.

228 ISTORIA BISERICTI ROMINESTI colonia lor, a Noului Neamt, pe care o intemeiard pentru a nu le pierde, nu-vi castiga un rost cultural romanesc. In addpostul lui sigur ifericit dela manastirea Neam- tului, Veniamin va fi dus cu dansul mevterii sal dela Mi - tropolie, cei cinci zetari, zece drugari, patru pilcari, patrus probari, doi prefacatori si pisätorul de chinovar I, cari-i lu- craserä. in Iavi. Cu ei, utipografull Gherasim putir sä tipa- reascai aici carti din acelavi izvor. Astfel incep, supt ochii acelui care dusese paisianismul la triumf, lucrarile tipogra- fice nemtene, si inca din Iulie 4807 apareà volumul pentru luna Septembre, de lnceput al anului in vecbea so- cotealä., al Viefilor Sfinfilor, pentru prefacerea din grecevte a carora intaia lucrare de acest fel duph a lui Dosofteiu Mitropolitul Moldovei se ostenise un calugar asloveamy ce nu mai era in viatà acum, ierodiaconul Stefan. Anul urmator dadù apoi dona carti de Psaltichie, dupä sistemul cel non. In 18H Gherontie publica apoi Cazania, Chiriaco- domion, pe care Veniamin insusi o talmacise. Peste un an Moldo va intreaga 11 cherna sa-vi iea inapoi, Scaunill in primire.

CAP. II. Tipdrituri ardelenei noul vir de tipärituri al lui Veniamin Costachi. Veniamini tulburärile din 1821. Inca dela 1807, se implinia gandul lui Iosif de Arges de a da la iveala Nineiele indreptate dupa ale lui Chesarie, vi anume inlaturandu-se :Vietile de sfinti luate dela cele culese de prin [ilade i aducándu-se alcdtuirea lor in potrivire cu originalele grecevti 2.La 'Buda 'Fin intelegere cu Klein! se facù tiparul, dupä ce vi Molnar revi- zuise din punct,de vedere al limbii textul, indreptat in.toato Erbiceanu, Mitr. Mold., pp. 44-5. 2 V. Scriitori bisericegti, pp. 24-5.

TWARITURILE LUI VENIAMIN COSTACHI 229 privintele de Iosif 1. Din aceasta stralucita carte,colectii, atrupurip, se vandura indata pana in Moldova, cu 80 de florini nelegate si 94 legate 2 Pretutindeni se intalnesc imarile volume pe hartie alba,tare, cu frumoasa Merl mascatai titlul inflorit cu chinovar, poate cea mai fru- inoasä lucrare tipografica pe care, In desfasurarea ei, a avut-o Biserica noastra. Pe dud Mineele din Buda carora li urma la 1807 un Acaftist, tot al lui Klein de sigur, si la 1808 o Psaltire, pentru slujbä, nu pentru scoalä, erau primite cu bucurie pretutindeni unde se slujià romaneste, ca o adevdrata bine- lacere, la tipografia din Blaj se lucrau brosuri ocazionale, ea pentru instalarea lui Vulcan, In 1807 3, Logica Dreptul Firii de Klein aparura la Sibiiu cate o mica lucrare a episcopului Insui, precum (Forma clerului si a pas- torului celui burn (1809), volumele din care se alcatuieste cartea de concurentä a canonicilor, Teologhia dogmatica moraliceasca, dupa Tournelly, opera din care 01.0 iesira deosebit la 1801, 1802, 1804, eke un Catechizm in editie noua (1815), (CATO de invätaturi crestinesti despre deser- taciunea lumiii datoria lumii in fiestece dab ('1807), iar, dintre cartile de slujba, Triodul din 1813, Evhologhiul din 4815, Strastnicul si Evanghelia din 1816. La Orade, Samuil Vulcan (n. Blaj, 1758) fostul profesor la seminariul SI. Bar- bara, seminariu dus pe la Erlau si Lemberg inainte de a fi inchis foarte mult serbätorit de scriitorii timpului,romani, dari straini, cari aflau la el masa Intinsa si prietenoasa gazduire, precumi, intamplator, ajutoare in bani, mai facù pe langa seminariul sau si o tipografie. Dar, dintre canonicii cari-1 incunjurau, numai unul, Gheorghe Farcas 4, lucra 1 Cf. 1st. lit. rom., II, pp. 175, 212,289 nota 1, 377 nota 7; Studii .0 doc., XII, pp. 162-3, no. cccxxxvin;Scriitori greci, pp. 9-40; Bis. Ort., XVII, pp. 32-4. 2 studii si doc., l., c. 3 Cf. 1st. lit. rom., H, pp. 416-7. 4 Orodias, in Archival lui Cipariu,pp. 295-6; Schematismul featly .al Oradiei din 4900 0 I. Ardeleanu, o.c., II.

230 ISTORIA BISERICIf ROMANE§TI pentru Bisericd, (M'id o Istorie bisericeascd, pe langd un Tale al Psalmilor si altul al Noului Testament, care lusa ramasera netipdrite. Iar, cat priveste pe Neunitl, nu poate fi vorba de un tipar al lor pentru carti de slujbA,fie si la tipografii particulare :Psaltirile sibiienesi brasovene din 1.810 (Boghici), 1811 (Sibiiu), 1812 (ibid.), cate un Paraclis (1815; tiphrit de Constantin Manzovici) ori Acaftist (Sibiiu, 1821), nu constituie literatura religioasd de care poate avea nevoie o Bisericd.

Deci cártile de slujbä rdmaserd a le lua Ardelenii din Buda. Octoihul, din nou tradus din greceste, la Neamt, (de oarecarii pdrintil si corectat de Iosif al Argesului, apare la 1811 1, dupä ce o altd editie se d'ad use la Ramnic 2, In anul precedent, cu mai putin lux. Evanghelia din Buda are data de 1813; Triodul se publicd la 4816, cu binecuvantarea Patriarhului din Carlovät, care o dAduse si unei frumoase Cazanii de Viena, dela sfarsitul veacului trecut (1.793)3. Apocalipsul apare acum Intaia oard ca o carte deosebitd. Teo- logia pastorald a lui Klein (1817), cdr ti religioase pentru scoli sau cantdreti se adaug In timpul cat axil locul de revizor Petru Maior, care si murl aici la 4821. Lid. din 1816 In- demndtorul si corectorul cdrtilor liturgice din Buda, Iosif de Arges, tipdrisela Neamt, In Moldo va el avea legaturi si cu Gherasim, urmasul lui Veniamin la Roman * Epitonit Tsilv Ostoro Soyp.duov a lui Atanasie din Paros, caro- nu se puteau publica la Buda pentru cuprinsul ei de dusmanie l'ata de catolicism si pentru polemicile cu tsebrni- rile strdinel si a necurätiile apusenesti afumatep. Atelierul cel mare de lucru pentru Bisericd e Irisa In

1 Cf. vi Scriitori bisericegti, pp. 45-8. 2 Aici urma&sul lui Filaret, episcopul Nectarie, un Grec din Mor6a, dela 16 Decembre 1812 Mitropolit, dà Molítvenicul din 1793, Apostolul, Evanghelia din 1794 si Psaltirea din 1796. 3 V. Bibl. Rom., II, pp. 350-1. 4 Scriitori bisericegti, p. 45.

TIPiRITURILE LIN VENIAMIN COSTACER 231

Moldova, la Neamt, unde 1 Veniamin publicä cel d'intaiu Tipicon, tradus de Nemteni din greceste (1816), un Octoih ca acel din Minnie, datorit acelorasi traductitori (douä editii), Ceaslovul mare si mic (1817), Psaltirea, Evan ghelia din 1818 (ed. noua, 1821), Rugeiciunile (1819), Liturghiile, pe care In- susi Mitropolitul le Indrepta, In 1819. Psaltichia ¡ese a doua oara acum. Cartile folositoare cälugarilor se imbulzesc la tipar : gasim Scara Sf. Ioan Sinaitul (1814), Checragarion al Si. Augustin, opera a lui Gherontie si Grigorie, incbinata Mitropolitului ca unui eVoevod ravnitoriu si ca cu foc su- flätoriu lmpotriva eresurilor si a nedumnezeirib ;Indelet- nicirea iubitoare de Dumnezeu, a lui Evghenie Bulgaris CAtoXgaxfa epul6Oso0 (1815), Raso foral (tot 1815), Intreba- toarele raspunsuri din S f.Scripturd ale staretului Vasile dela Poiana Marului, eAdunarea cuvintelor celor pentru ascultarev a lui Paisie, Efrem Sirul, tradus de Nemteanul Isaac, Cartea folositoare de suflet din 1819.., i Impotriva Unitilor, pe cari trebuiau sa-i atace Cu lnviersunare acesti clerici cari stateau supt lnraurirea intolerantei rusesti, se dau tratate de dogma si polemi0, dela mica traducere din «frantuzestev, din egallicester, a Mitropolitului, eCarticica ln- demanateca In potriva celor ce bolesc la cealpentru ade- yam' si covarsirea Sfintitelor Scripturiv(1819), pana la eAdunarea dogmelorv, Apologhia din 1816, tratatele lui Nichifor Xantopulo, intre care si Antifoanele. Urate carti, pe bartie vanatä muscaleascä, dar opere de lmbogatire a literaturii religioase a Romanilor si de prefacere a scrisului Ion prin elimba noao romäneascav, pe care traduchtorii o pun Cu mandrie In fataelimbii prea proaste si neunel- titev de panä atunci.

Revolutia greceascä. dela 4821, tulburarile pe care le produse si intre Romani, ocupatia de catre Turci a Prin- cipatelor, Impiedecara deocamclatd urmarea acestei opere

1 La Ia§i iese o aingurA lucrare neinsemnad.

232 !STOMA MEWL( ROMANE§TI

folositoare, care puneà la dispozitia cAlugdrilor traducdtori inijloacele Idnestisisprijinul Mitropoliei Moldovei. Ve- niamin Costachi, care, dupd datina terii, luase cdrma unei ChimacAmii dupd fuga peste Prut a lui Mihai-Voda Sutu, inteles cu eteristii, in mânile cdrora Idsi acuma puterea, nu putù sd vada pe loctiitorul Pasei de Silistra si pe ostasii acestuia. AsteptAndu-se, ca multi altii, la un arnestec hotdrator al Rusiei pentru a aduce o noud ordine de lucran, el treen in Basarabia si, stiind cb.", de fried, a fdcut molitfä. lui Ipsilanti, cdpetenia Grecilor räsculati, in schimb, Isi trimeseseierochirixul, pe Ghenadie Roset, la Brdila, ca sd asigure de credinta terii pe Turci , el rdmase in addpostul sdu basarabean din Cofineduti paná destul do tärziu In noua Domnie de tali a lui loan Sandu Sturza. Avei cu dansul pe protopopul de odinioard al Hotinului, ocupat de Nemti, Leon Asachi, invdtat preot galitian, din care Veniamin, urmând exemplul dat mai inainte de Gavriil exarhul cu Strilbitchi Rusul 1, Meuse un aprotoprezviter a toatä. Moldavia», cu unele drepturi arhieresti 2 Ceilalti doi episcopi ai terii, Gherasim de Roman fugar bucovinean si Putnean, fiul preotului Clipa din Vicovul-de-sus 3.0 fost dichiu la Slatina, si Meletie de Hui, trecuserd si ei granita, dar pentru a merge In Bucovina, pe nand Grecul Grigorie de Heracl6a, unul dintre arhiereii cu titluri in partibus cari se addpostiau dela un timp pe Iângà unul sau altul din Mitropolitii nostri, fAcea uneltiripolitice la Chisindu. Bietul dichiu, Isaia, Mat singur la Iasi, nu stiâ cum sä mai impace necontenitele cereri ale ostasilor strdini si pägani. Cel pntin el era ldsat acolo sd Ingrijeascd de eparhie, pe cand Gherasim de Roman fd mazilit de co- I Cu privire la tipariturile acestuia, sA se adauge la cele spuse mal sus gtirile noul si indreptArile cuprinse in fase. IV din vol. II al Bi. Oliograliei Ronutnegi, pe care o primesc in cursui lucrArii. 2 1st, lit. rom., II,p.512. El se gindiA, in April 4822, fugar la Grozing, a merge in Rusia pentru inchinarea moastelor; Erbiceanu, Mitr. Mold., pp. 230-1. 8 Melchisedec, Cron. ilufilor, I, p. 389. A fost la Hui dela 4796 la 1803.

TIPIRITURILE VIII VENIAMIN COSTACHI 233 mandantul turc, care puse sd i se fach un nou episcop, Meletie, la Tarnova, atentat neauzit de grosolan impotriva datinelor si drepturilor Bisericii noastre I care nu avù insh, fireste aite urmari, chci Gherasim isi l'A mai tâniu Scaunul in sthpânire, cargosind)) si prigonind OLA la moartea sa, in 1826, pe acela care indraznise a-1 inlocui in asemenea imprejurAri g. Calad Veniamin putù sh vadd färä nicio teamh Moldova sa, Mitropolia erà aproape ruinath, ca si biserica Sf. Nicolae Domnesc ;Seminariul dela Socola stdtea pustiu si, dintre daschlii de curand adusi din Ardeal, un Fabian-Bob, ruda a episcopului unit, un Costea, un Manfi, un dr. Vasile Pop, Brasovean, pe cari-i chutase de-a dreptul acash la ei invd- tatul fiu al protopopului Lazhr, Gheorghe Asachi, numai cel d'intliu se intoarse a. La munte, Slatina lui iubith, unde se gandise a se retrage si unde-§i preghtise ultimul adhpost si locul de ingropare, ca si Secul, cel d'intaiu ideas al lui Paisie, erau in ruine : cea din urmh mänhstire fusese cethtuia de apärare deznadAjduith a eroului chpitan Iordachi, care se arunch in aier impreunh cu turnul de unde improscase cu gloante pe Turcii urmAritori. La Neamt, Gherontie (tipo- grafulD trebul sä-si ascunda teascurile, ca si colile trase din Evanghelie 4, §i sti-si ingroape litera. Trebuia multa munch preghtitoare innainte ca Mitropolitul, care si in surgunul ski basarabean lucrase, traducând tIstoria Scripturii Ve- chiului Testament», alstoria Scripturii Noului Testament» si (Funia sau frAnghia intreitb o discutie a dogmei , sh poath incepe tiphriturile sale. Nu treceau insh decat putine luni, si, inch in 1823, teascurile, mutate laIasi, porniau lucrul.

1 Melcbisedec, Cron. Rom., II, pp. 187-8. 2 lbid. 2 V. ht. lit. rom. in veacul al XIX-lea, I, p. 103 0 urm. Pentru dascAlii ruld precedenti, Arbure, pp. 745-7. 4 Erbiceanu, Mitr. Mold., p. 228.

Tt4 ISTORILISERICII ROMINqTI

CAP. III.

Biruinta curentului paisian in Principatul Terii-Românesti.

Pe aceastä vreme Scaunul muntean ajunsese si el, printeo adeväratä revolutienationalä,instäpAnirea Românilor. Urmdnd traditia Mitropolitilor greci, Ioan-Vodä. Caragek noul Domn al Terii-Romdnesti dupä retragerea Rusilor In 1812, nu chemä inapoi pe Dosofteiu, a cdrui viatä sen- clieiò tärziu, In ziva de 14 Decembre 1.826 1,la Brasov, unde a fostsi el ingropat In biserica flcutä de bogatul boier Grigore Brdncoveanu, in cetate chiar, Inzestrata prin testament cu rnosiile Poiana Märului Sambdta-de-sus. Dar Garaged hi cdutd alt Grec. Erà foarte potrivit Moraitul Nectarie de RAmnic, si el fù ales. Nec- tarie uit.d cu totul exemplele date de Inaintasii säii tipdri un mare Molitvenic §i o Apologhie, a lui Dimitrie de Rostov, se pare, pe cand Grecul pe care-1 lasase In Scaunul ramnicean, Galaction de Govora, nepot al lui Nec- tarie, dädeà Liturghiile, o Inveileiturel pentru spovedanie §i traducerea, de cdlugdrul Rafail, a Viefii Sf. Vasile cel Nou 2. De oare ce la Buzäu erd Costandie Filitis, nepotul fostului 111itropolit Dosofteiu, Iosif al Argesului se gad a Infätisd singur elementul românesc In Episcopat. Multi boieri cu iubire de neam socolirä, cä aceasta nu se poate ingddul. Ei cerurdiizbutirä a cdpatà dela slabul Domn bdtrAn Alecu Sutu jertfirea Mitropolitului mancä.0i trândav, ca si a episcopului buzoian, lmpotriva crtruia nu se puteau aduce Invinuiri de imoralitate. Pe and Buzdul erà. cäpatat

Lesviodax, pp. 407-9; Bragovul §i Romdnii, pp. 247-8, 266 §i urm. Urmatsul eau, Nectarie, se stinse tot acolo, la 43 Octombre 4825. Bra- fOVUI Románii, pp. 247-8; Studii gi doc., XIII, pp. 68-9. a Ca ucenici ai lui Nectarie trebuie al se insemne un Daniil, un Ioanielaie de Stratonichia ; v. testamentul sau, in Bragovut gi Romanii, p. 266i urm.

BIRUINTA CURENTULUI PAISIAN IN MUNTENIA. 235 de un Român dintre boieriiIthtelti,Gherasim, a cárui mamg fus ese o Balkeane6.1, Mitropolia o luà, poate nu falsa bani, un alt Roman, un tallar arhimandrit, fost pina atunti egumen de Tismana, Dionisie Lupu, titular de Sivas (n. 25 Februar 1769) pe care contemporanii salII lauda pentru vorba neteda, dezinteresare, iubire a culturii si pricepere In ale Bisericii ca si In ale Statului 2. Dionisie lacea parte din scoala Ramnicenilor. Era aspru fati de egumenii ce imprumutau pe socoteala rnanästirii lor 8, CU si- moniacii, cu preotii l'ara carte. N'a facut, ce e drept, si el un seminariu ca acel din Moldova,exarhul Gavriil planuise unul , dar a trimes in strainatate pe cei d'intaiu bursieri meniti a fi profesori la scoala mai inalta romaneasca, deschisa de Gheor- ghe Lazar, si intre ei se allá, si un tallar cleric, Euftosin Poteca, ucenic al Academiei domnesti, care inca din 4818 tiparia Ja Buda o traducere a sa, (Mal nainte gatirea spre canos- tiinta lui Dumnezeu» 4.Cu banii Eforiei mersera in Apus pentru a studià muzica Nil Nicolae Poponea si Macarie, care-si zicea (Portare) al Mitropoliei, si acesta din urmä, un inoitor In nota)a psaltichiei, stapanit de ideile reformei bizantine a lui Petra Efesiul, care l'Acuse la Bucuresti tipqr de psaltichie greceasca, publica la Viena in tipografia Arme- nilor mechitaristi, Cu privilegiu pentru lucrarile In limbi rasaritene, treie:11i de baza ale miscarii de prefacere: Theoriticonul, Anastasimatariul si Irmologhiu15. Din partea lui lusa, Mitropolitul n'a putut sa dea altceva decat un

1 Zilot, Cronica, in Rev. p. ist, arch. f i fil., V, p. 75. 2 lbid.,;cf. Bis. Ort., XII, p. 271; XIV, p. 410; UrechiA, in Tine- rimea romana, noua serie, I. 5 Bis. Ort., XIII, pp. 274-2. 4 Cf. 1st, lit. rom. in veacul al X1X-lea, I, p. 61 §d urna 5 N. M. Popescu, Macarie ierornonahul, passim. Mai arziu a lucrat Antologhiul, Stihirariul, lrmologhiul calofonic, Poicestniarul, Litur- ghia, alte cintAri 0., pentru episcopul Chesarie, Prohoclul, strArnutat, pentru intAia oarti, poetic, din greceqte. care s'a tiparit la Burla la 1836; v. N. M. Popescu, Editia Prohodului ieromonahului Macarie §i ediiiile altora, in tBiserica Ortodoxis pe 1908.

236 ISTORIA BISERICII ROMANESTI

(Cuvant) al lui Hrisostom si o Prescurtare a Psaltirii, de Sf, Augustin (4820).

Dionisie fugl in Ardeal dupa retragerea din Bucuresti a Mi Tudor, caruia i se supusese mai mult de frica, laca- lind In buza tunului indreptat asupra casei din Belvedere a lui Dinu Galescu memoriile de plingere si indreptatire catre Poarta ale Domnului pandurilor. Ca si Veniamin, el astepta in exilul sau de huna voie inceperea printeo noul eucerire a erei rusesti definitive. La chemärile staruitoare ale Domnului numit de Turci In 1822, Grigore Dimitrie Ghica, el raspunse ca e greu bolnav de picioaresi nu poate ven11. Vodä trebul sa-1 inlocuiasca, si, chipa multe tanguiri umilitoare catre Tar sicei de pe Janga dansul, Dionisie, asezat din marinimia lui Grigorie Ghica in la.- nfistirea Dealului, se stinse In Bucuresti 2.

Dintre ucenicii lui Chesarie, Iosif de Arges, de candidatura caruia la Mitropolie fusese vorba in 1819, murise la 27 Octombre din anul urmator, fäcand loe unui spiritual si intrigant Grec, cu spiritul voltairian, Ilarion dela Dealu, care stiù al inteteasca la rascoala pe Tudor, dar nu fù in stare sa-1 si scape a. El Irisase un ucenic, pe Nicodim Gre- ceanu, dela Caldarusanii paisieni, care face la Sibila in 1811 o tiparitura, dupa Polizoi Contu, anvataturi de multe stiinte folositoarel, revazuta de insusi Iosif, caruia i se si dedica opusculu14. El declara' ca s'a ostenit aspre folosul neamului roma- ileso), precum Veniamin in lucrärile lui din 1822 aveh. In

I V. §i. Erbiceanu, Prefata la Cron. Greci. 'a VI Hurmuzaki, X, tabla. Murl la 7 Februar 1831, In casa-i dela Bucure§ti, in mahalaua Batiatii, §i. a fost ingropat la Mitropolie ;Les- viodax, p. 410, 8 Bis. Ort., XIII, pp. 208 gi urm.; 274; XIV, pp. 419-22. 4.. Cf. Fapiu, ffincai,p. 81; Bis. Ort., XIV, p. 444; Scriitori biserice§ti, p. 50.

BIRUINTA CURENTULM PAISIAN IN MUNTENIA 237 vedere aintrebuintarea românestil tinerimi». A.stfel de Wei, luate din cetirea unor scrieri ale ArdelenilorIndatä vent Istoria originilor romanesti de Petra Maior le aveä un chluggr dintr'un neam de terani venit din Jina Ardea- lului, langd Sibiiu (n. In Corbi, 27 Novembre 1764), Naum Ramniceanu, care stdtuse pe langd episcopul Filaret, 0, inainte de a-s1 incepe lucrdrile scolare, morale si literare si de a au* dupä o lungä carierà de cantäret odihna la Cernica, unde mur1 dupd 25 Novembre 1834, did- torise 'n Banat, venind din Sibiiu pana. la Lipova si la ma- nästirea Hodos-Bodrog (1788).

Ìn Sibiiu fusese asezat in Septembte 1810 (si sfintit la 21 Apri11811), ca episcop romänesc parohul Sas-Sebesului, Vasile Moga, om cinstit, bun bisericas, dar cu totul lipsit de Insusirile mat inalte ale preotilor. El ingriji de o mai build crestere a clerului Au, dar nu still 86-1 inzestreze cu arti, fiind poate prea slab, prea sgrac pentru aceasta. Moga, care nu stiù sä Os- treze pentru Ardeal pe Gheorghe Latdr, aveä oarecare lega.turi cu Principatele,si in 1820 el &adeà voie dasalilor de latineste sd piece la (Iasi, in Tara-Romaneascd) lar, and el gospoddrià ticnit pe neunitii lui, in Banatul supus ierarhiei sarbesti, miscarea literard noud dd i lucrdrile pented bisericd ale preotului din Becicherecul-Mic, Dimitrie Tichin- deal (n. c. 1755), care, In dorinta lui, &eased la un profesor- catehet alscolii pedagogice, de a face ca siclerul romanesc bAndtean sd stie mai mult deal almbrdcarea si dez- brticarea, zicerea Evangheliilor, deschidereai inchiderea dverilor, iesirea Fa oarineni, arätareai intrarea In altariuv, tipArl la '1808 (Epitomul saü scurte arätäri pentru Anta besearica, pentru ve0hinte1e eii pentru durnnezeiasca turghie care' se Avarsaste Intr'Insa, asijdereasi pentru preotul si slujitoriul lui Dumnezet, prin scurte intrebdri-si räspunsuri)ia'Veá"gata un trgat despre setbdtori dilpd

Studii fi doc., XII, p. 209, No. Lv.

238 MORI/ BISERICII ROMINEM

SArbul I. Muscatirovici, o Teologie Pastorall, una Dogma- tied si o Istorie a Bisericii, care nu vdzurd. lumina 1. Dar .marea osteneald pentru a dà chrti de slupd, de teologie, de polemicA, se cheltuid tot la Jai. Nici alegerea ca Mitropolit muntean a lui Grigorie Nemteanul (n. Bucuresti, c. 4765), pe care Ghica-Vod6-1 descoperl in pacea-istu- dioasd dela alddrusani 04 WU in (loud. zile, din diacon, preot si episcop 2, la 40-1 Ianuar 1823, nu strainutd tiparul In altä parte. Cele mai multe lucrdri fdcute de Grigorie cu nedespartitul sdu Gherontie iesiserd. la Iasi sau la Neamt, ori si la Bucuresti, lnainte de aceasta, afard de cele ramase In manuscript : Chirlacodromiul In 1801, Teofilact (1.805), Teologia lai loan Damaschin, in 1.806, Adanarea de dogme a lui Atanasie, in 1816, Antifoanele, in 1817, ea si o An- iirisis greceascä impotriva lui Neofit Duca, marele dasehl bucurestean, apentru fecioria» chlugäreascd ; Cavintele Sf. Casian, Exaimeron al Sf. Vasile, in 1827, aPentru preotie) a lui Grigorie de Nazianzsi a lui loan Hrisostomul, Cu.- vant allui Ghenadie Scholarios, In 1827, Patericul in 4828, Cuvintele lui Fotie silui Grigorie Palamas, despre PurcedereaSf. Duh impotriva Latinilor,Cuvintelelui Bryennios, Fatal §i imparfirea de grdu ale Sf. loan Hri- sostomul, care, acestea cloud, apArurd la Buzati, in 4833e. Ca Mitropolit el WA doar ckevà. prea putine carti de shijba" : retipärirea Viefilor Sfinfilor dela Neamt, precum vi o cArticid de polemicd lmpotriva Armenilor, mai mult o curiozitate bibliograficA, deck o scriere menità sd poarte luptd reald irnpotriva unei primejdii gerioase, Pentru ere- surile Armenilor (1824), apoi Pravoslavnica Ma'rturisire (1827),Spifele neamurilor§i, Sfdtuiri cdtre duhovnicl (1827)'. Pan& la noua IAN/lire a Rusilor in 1828-9, cam'

I 1st. lit. rom. in sec. al XV111-lea, H, p. 422 0 urm. 2 Hurmuzaki, X, p. 209 0 urm., n-1 mama. 3 V. Leaviodax, 1. c. 2 lbid.

BIRIIINTA OURENTULUI PAISIAN IN MUNTENIA 239

.el nu vol sä se plece voii lor si fu expediat, la 40 Februar 4829, In Rusia, de unde se Intoarse zdrobit si aproape de moarte 1, pastorind numai dela 22 August 1833 pând. la 22 Iunie 18342, Grigorie a fost, ceia ce nu erà tocmai de as,- teptat, mai mult un mare moralizator prin exemplu, decat 1111 lumindtor al clerului säu. &Merl dau altii, ca Euf rosin Poteca, lntors din Apus, dupd studii de filosofie si stiinte, care traduce Discursul asupra Istoriei Universale al Jul Bossuet, apoi Cuvântdrile lui Massillon, opere de-ale misti- cului rus Alexandre de Stourdza, trata te de scoald, si pre- &ià chiar o lucrare asupra mandstirilor muntene, dupà ce, luAndu-i-se catedra de filosofie dela scoala romAneascd. a Sf. Sava, unde lucrd dupd linia trasd de marele säu dascal Gheorghe Lazdr, el se addposti ca egumen la Gura- Motrului, unde se si stinse la 1859 abià 3. Si protosinghelul Mitropoliei se face .cunoscut prin vre-o traducere din grece§te. Dacd deci pentru Invdtdtura innaltä a limbii grecesti Aca- demia din Bucuresti rämase pânä la Inchiderea ei, In 1821, cea mai bunds'i mai cercetatä scoald, Mitropolitul Ve- niamin, care-si aviisi el bursierii :la Chalke pe Gheorghe Sdulescu, crescut supt umbra lui, mai tdrziu In Apus un grup lntreg de tin eri, pentru carierd profesoralä In domeniu laic, trimese si el la Bucuresti pe un Iancu Nicola, si alti chid tineri, lnainte si dupd 1821, cArtile pentru tinerimea tromdneascd» si pentru clerul romdnesc ortodox, a moldo-v1a- Meese)), aromano-dachicescD, spune Veniamin, ca un Petru Maior, un Naum Ramniceanu, in Prefata eFuniei intreitev, apar in Moldova 4. Astfel, pAnd la rdzboiul din 1828-9, Ve- 1 Hurmuzald, X, p.625 §i urna. 2 Lesviodax, p. 413. 3 G. Dem. Teodorescu, In Rev. p.ist., arch. §t fil., II, p. 1 §i urm.; cf. ht. lit. rem. in veacul a/ XIX-lea, I, p. 61 §*1 urm. 6 §i In timpul tulburArilor dela 1821, Neml.enii apucA a da In lagi Ina'. teitura peirinteascii a Patriarhului Antim de Ierusalim, supt Ingri- Area episcopului de Hui, rAmas vicariu metropolitan.

240 'STOMA. EISERICII ROMINE$TI niamin publica Psaltirea, Antologhiul, Evanghelia, rile tilfaicei lui Dumnezeu, Liturghiile din 1834, In forma de (Evanghelistariu), un Molitvenid, pe care-1 intituleaza, (WO ruseste, aMolebnic), apoi cel d'intaiu Ermologhiu de cantari nona, care razbate, pe cant]. al lui Macatie, totusi pentru toti Romaniii recomandat pretutindeni, se cumpara foarte putin si se pastreaza mai mult ca o curiozitate 1. Cacti nouà de literatura noastra religioasa sant alte publicatii iesene, ca Masluli Aghiazmatariul. Dar, in acelasi timp, se da o literatura teologica, not& Cu desavarsire, din nou talmacita de parintii din Neanit, In manastirea lor sau In cele ce erau legate cu Musa, orli de Mitropolit chiar, In care se destepta tot mai mult mare de scriitor, ravna de luminator allegii, la Iasi. P8 la.nga cele treilucrari de traducere facute la Colincauti, inua(aturile hristianicegi privesc mai rnult clerul mirean ; Cartea folositoare, Nevazutul reizboiu, Invafatura ereeiL neascci, un Catechism explicat, Apantisma, care spune lupta si In titlui sau, reprodus de-a dreptul din greceste, alcatuiesc un Intreg arsenal de discutie dogmatical. Cea d'intaiu Pro- vila pentru judecata canonica e aceia a lui Veniamin, si tot el dä Bisericii romanesti culegerea intreaga a canoanelor, Pidalionul. Un aIubitoriil de IntelepciuneD, lucrare a Mitro- politului, apare apoi, pe vremea octpatiel rusesti, la 1831. Din Ilie Miniat traduse el, dupá 1828, Piatra Scandelei, pentru combaterea catolicismului, care, de curand, cu toata lmpotrivirea Mitropolitului si a boierilor, capatase un in- Wa episcop de Bacäu rezidand In tali, care pu cunostea multa vreme (leek modesti Prefecti franciscani sati parin Dupa Evghenie Bulgaris el dá' Indeletnicirea spre buna murire. Erà färä pareche aceasta. indelungata nuinca, facuta eu at:Ma tragere de inima, Intre oameni cari-1 biserice§ti, p. 51 §i urn". ?Studitifrdoce, I-IL, p. 4.63i ark'. Pentra dorinta catolicilor din Cerni de_a-ai face hiserick in Hu0,./Afelehisedeo, Coon. Rio, I, pp. 29344;. v. td pp. 428-9.

EIRUINTA CURENTULM PAISIAN IN MUNTENIA 241 geau de multe ori, dar altä data indrtizniau, sal ridice insulta si pânä la curätia cugetului si la rodnicia faptei sale 1. La urm6. el 16sä, dupà atátea ti:166H, §i (3°0," lucrari In manuscript, Talcul Psaltirii, tradus, cum vAzuram, si la Orade, si Trimeterile Sf. Pavel a. Astfel Veniamin puteà serie färd laudA de sine aceste cuvinte : (115.dejdea care am hranit si brPmesc in sufletul mieu cA, inmultindu-se Oirtile sistiintile in limba natiei, dacA nu eu, dar urmasii mei se vor invred- niel a se folosi de euros invätat si incuviintat si a cAstig4 norod luminat in stiiuta hristianicestilor invataturi, m'au fäcut neadormit si neobosit in talmäcirea sfintelor cArti, din care multe stau netipb.rite, pentru neinlesnireD.

1 V. Doc. Callimachi, II, p. 74 tii urm. li ciad sil la Roman, episcop liar, cutare poet de cenacul boeresc a luat in batjocurfi viata lui privatA. 2 Publicate, acestea, mai dlunAzi, de pAr. Atanasie, episcop de RAmnic.

PARTEA}. A X-a.

LUPIA BISERICII CU STATUL SI LUAREA El , IN STAPANIRE DE ACESTA. OROANIZAREA BISERICILOR DE PESTE MUNTI.

CAP. I.

Sfaxsitul vechilor curente de cultura bisericeasca.

Cei trei mari ierarhi din acest timp, Veniamin, Iosif si Chesarie, avura ucenici si urmasi, cari se intAlnesc si pAna pe pragul vremilor noastre. Dela marii lor dascali ei mostenira smerenia calugareasca Veniamin a fost ingropat afara' din manastirea Slatina, iar Grigorie al Terii-RomA- nesti afard din Mitropolie, si nici dela unul nu s'au pastrat epitafe , iubirea pentru cartea bisericeasca, pentru tiparul to isericesc, pentru cultura speciala a clerului, fiind toti doritori de tiparituri si sprijinitori de scofi, macar in mdsura pe care li-o ingaduià un nou veac, indreptat spre alte tinte. Ca si aceia, ei furä buni gospodari, cari stiau la ce trebuie sa se cheltuiasca banul Bisericii. Ca si dAnsii, In sfArsit, mai ales in ultima faza a manifestarii lor, acesti arhierei furl strabatuti de acel spirit apatrioticD, de care erà stapAnita intreaga societate contemporana, spirit care Meeà pe lancu Nicola sa dedice inca din 1829 lui Veniamin, ocrotitorul sail, dupä ce lucrase o a Culegere de IntelepciuneD, cu doi ani lnainte , un Manual de patriotism, In care ames- Led. lauda Mitropofitului Moldovei si a Mitropolitului muntean cu amintiri emotionate ale obArsiei romane, si care se simte asà de puternic in spusele lui Macarie emuzicantulD despre apatriotii rAvnitoriD ce trebuie neamului, despre dorinta ce ar aveA-o el (de a-si Impart1 cartile de pomanaD

246 ISTORIA BISERICII ROMANESTI intre Rominii din toate partile, despre lumina pe care o- a§teapta inca poporul sau 1.

A. BISERICA MOLDOVEI. De lánga Veniamin se desfacil fratele lui Alexandru Bel- diman, autorul poemei despre Eterie, acel Filaret, impodobit cu titlul de onoare de Mitropolit Apamias, al Apa- meii, care, dupa ce fa aproiestosp al Slatinei moldovenesti 2,. trecii in Tara-Romaneasca supt Grigoriepaisianismul des- fiintase acum hotarele religioase ;si ajunse acolo egumen la manastirea domneasca a Campulungului, pe care a 1,i re- parat-o fa 1833 ca sa ...lase nemuritoriu Al slu nume pre pAmint la cei ce-s vietuitori, apune el insu§i pe o tabla amintitoare 8 Un al doilea ucenic al lui Veniamin, &T'a vrasta, e UD fiu de boiercum se vede, exemplul Mitropolitului facuse §1 pe alti urmal ai famillilor nobile ea se duca la manastire pentru a se pregatl sa fie arhiereii Moldovei , So- fronie Miclescu (n. C. 1790), care luk Scaunul Hus,ilor la 1-iu lunie 1826', (lupa tfncerea la Roman a lui Meletie Brandaburul, Bucovinean din Suceava (la 114, 1803). So- fronie era un arhiereu care primise Mina invatathra, §i avem deja dänsul scrisori greces.ti bine stilizater¿ifrumos- caligraliat-e. El a ajuns, in 1851, Mitropolit al Moldovei pe urma lui Meletie (TI- 1848)1 cel d'hit* succgsor al ha Ve- niamin, pe care nici pe departe n'a fost in stare sa-1 ajunga, §i in nicio privhita. Veniamin R6set, alt cohorator al unei mari familii, ruda- cu copilul ca.reli faca. la 1775 indtfttura pe* langa Paisie In mtin5stirea Secul, fusese egumen In noul schit paisiani 1 Scriitori bisericefti, pp. 51-6. Cf. Erbiceanu, Mitr. Mold., p. 414. a Inscriplii, 1, p.'M, no. 14. De carind s'a glsit, imi spune d. Al, Upgdatu, corespondenti lid vi Veniamin in aceastil califato. s inSCripiii, I, pp. 184-5; cf. Erbioeanu, Mitm Mold., pp. 418-4. 4 Erbiceanu, Mitr. Mold., p. 269.

SFARMUL VECHILOR CURENTE DE CULTURA 247 al Doljestilor 1, dupä ce Veniamin Mitropolitul 11 va fi facat insusi cAlugar, dandu-i numele sau si oprindu-1, un timp, pe lIngh dänsul ca arhidiacon si arhimandrit. Pastoria-i la Roman incepe dupa stramutarea lui Meletie Brandaburul, la 2 Februar 1844. Inlocuit un timp cu Chesarie Sinadon, de Mihai-Voda Sturdza, impotriva eáruia uneltise cu tinerii boieri, rudele sale, el se Intoarse indata in Scaun, pe care-1 ocupa apoi rara intrerupere pana la moartea sa, care se intámplä putin timp dupä ce candidatura sa la Mitropolie cazii in 1851 2, fata de a lui Sofronie Miclescu. Un alt Roset, Ghenadie, erà egumen la Slatina, arhimandrit si ierochirix la 1825e.

Pana la sfärsit stätù pe länga Veniamin, dupa demisia acestuia In Ianuar 1842, Meletie Istrati,fiuI unui razes din pärtile Romanului si fratele scriitorului, al agitatorului politic impotriva Unirii, Nicolae Istrati. Dela Slatina el trecit la 1851. In randul arhiereilor,patru ani Incheiati dup4 moartea, In 18 Degembre 1846, a lui Veniamin 4.

Si inlocuitorul sau, ca vicariu,Iustin de Edesa, apoi Varlaam Cuza, dela Sf. Spiridon, Nectarie Hermeziu, care Di ales ea aI doilea vicariu la Roman In 1856, Atanasie Troados, si ciliar Calinic Miclescu, nepotul lui Sofronie (n. Suceava, 16 Apri11822), Mitropolit al Moldovei dupa izgonirea lui Sofronie (1865), iar apoi ce! d'intaiu Mitropofit al Roma- niel. (1875), se ridicasera tot supt ochii lui Veniamin Costachi. DesI ultimi reprezintanti ai unui curent in deddere, nicio lnsusire a sufletului lor, nicio rävna la munca Merad nu aminteste aceasta crestere de dtre cel mai mare din dascalii bisericesti mai nol ai Moldovei.

I V. r;i'l Erbiceanu, Mier. Mold., pp. 289 ei urm., 463-4. Chipuri de ale lui la Seminariul Veniamin din Iaai. a Melchisedec, Cron. Rom., II, p. 203 l'i urm. 3 Inscripfii, I, p. 51, no. 16. 3 V. Melchisedec, Cron. Hugilor, I, p. 456 qi urm.

248 ISTORIA BISERICII ROMANESTI

Dedderea noii vieti calugäresti oranduite de Paisie se vede Inca mai bine la obarsie chiar, In ma.nastirile surori Neamtul si Secul. Tipografia se inchise in curand, dupa ce mântuise Viefile Sfinfilor si daduse Octoihul si Psaltirea din 4836; ea lucra insa, si in 1847, cand da Triodul ce! nou. S. coala care era vorba sä se fad. in 1843 Inca, fiind pre- vazuta prin casezamântul) domnesc din acest an, razimat el insusi pe testamentul lui Paisie, la 1832 se vorbise chiar, pe aceastá cale, de amestecul Guvernului, de un spital si o scoalä 1 , nu se deschise deck la 1853,sicalugarii, cari uitasera toata datoria si tot trecutul lor, n'o Ingaduira In manastire, ci-i &Mull fiinta, mai mult pentru mireni deck pentru clerici, la Targu-Neamtului. Planul cel mare din 1855 de a se face doua grade, dintre care ce! superior gimnaziul cu opt ani si, mai presus de ele, si o Fa- cultate teologicä de patru ani, cu profesori doctori In teologie, cu internat, cu colectii de tot felul, cu bibliotecä si ferma-model, ramase In proiect numai. Dela o vreme (din 1856) iaräsi se trimeserä la Targu-Neamt toti ucenicii, afara de acei cari voiau sä asculte lectii de curata teologie, ca sa urmeze zadarnicele aclasele facultative) dela trei necunoscuti clerici, dintre cari doar unul avea diploma de doctor. Dupa iesirea din Domnie a lui Voda. Ghica, se declara mängstirea lipsitä de mijloace, si, dedfiintandu-se scolile din targ garä de una primara, se redusera anii de studiu ai seminariului. Acestafit apoi completat papa la opt clase printeo porund a Caimacamului din vremea razboiului Cri- meii, Bals, dar numai pe hârtie,el ramaind numai co umbra). Biata scoala de preotie cu patru clase numai, se tara apoi pana la focuI din 1862 2 Tot in zadar ceruse Guvernul provizoriu, in 1858, ca Nemtenii sä faca scoli pe mope manästirii, fie si cu dascali

1 V. Dobrescu, Studii de letona Bisericii romclne contimporane, I,Bucuresti, 1905. 2 Dobrescu, 1. c.

SFIRSITIM VEDHILOR °URENTE DE CULTURA 249

dintre cAlughrii ecei mai bAtrani, cuviosi si Cu stiintA de cartel), In stare a da feciorilor de terani cunostinta cetitului, scrisului, a socotelilor si a catechismului 1. lar fagAduiala lui Grigore Cuza i Mihai Kogglniceanu c5. din partea Carmuirii ,se va avea grija unei eradicale reforme :o 2, nu avit urmari.

B. BISERICA MUNTEANA. rn Tara-Romaneasc5, urmasul lui Grigorie, pe care-1 lnlocuise in timpul petrecerii suite peste Nistru, e Neofit, egumen la Sf. Gheorghe Nou, episcop al Ramnicului dela 1824, când se retrage, silit, Galaction, pana la 1840. Era un Bucurestean (n. 1-iu Ianuar 1787) si fusese grAmAticul lui Galaction8, ceia ce inseamnà o crestere grecedsch, niciun ideal de muncd literara ori tipograficA in folosul /naintasul ski d5.duse douà Liturghii (1813, 1817), o Viat5. a Sf. Vasilie si invafatura Tentru ispovedanie (4843); supt Neofit nu se mai lucreazti nimio la tipografia din Ramnic, precum in Moldova nu mai lucreazä nimio urmasii lui Veniamin in Scaunul metropolitan. Urmasul ski, ales la 14 Septembre 1850, Nifon, ndscut In Bucuresti, dinteo familie de b15.nari, Bulgari de obArsie, spuneau dusmanii lui*, titular de Sivas, a fest egumen la Cozia (1844), bun urmAtor al datinelor de ctitorie i cultura. In muntii Buzäului, el Mal, din marea avere.pe care o strá'nse cum il l'Asa constiinta, un schit de cAlugäri, si dAdii cAlugäritelor din Tara-Româneascä, pe care le gdsim §i in alte mänAstiri nouà de langli. Bucuresti, Tigkesti, Padrea, fácutd de Cernicanul Timofteiu la 1813 5 si adausa

Acteoficialeatingatoare de starea de acum a monastirilor Neamful f i &cut, f. an. 2 Bro§ura eitatá, p. 52. 8 Bis. Ort. Rom., XXVII, p. 491. Bolintineanu, L'Autriche, la Turquieetles Principautés danu- .biennes, Paris, 4854. 6 Inscriptii, T, p. 73.

250 ISTORIL ROMINE§TI de Insusi Calinic, In 1847, si porogarla frutooma biseriea noua dela Zarnfira In PrahovaNefiind aestule carti bisericesti, care se adueeau acam çlin Molgova §i din Ardealf iar tipografia din Buzaufiinçisocotitä ca enecompleta), Nifon hotärl facerea din nou a tipograflei metropolitane, asa de pustiita, !neat mai ramasesera doar avre-o cateva ocà de slove ruginite, care nu se mai pot Intrebuintal. Se adusera la 1850-1 douti teascuri, o masina din Viena si 'Artie de 5.000 de lei. La 19 Februar 1852, Mitropolia n- tUnä ea tipografia e (Intru tot gompleta si a Inceput cu ajutorul lui Dumnezeu tiparirea cartilor bise- ricestiv2. Aid se daqura Apostolul din 1851, Liturghiile din 4853, Molitfenicul din 1854, Triodul din 1856, Evan- ghelia din acelasi an, Chiriacodromiul, dupa cel din Buzau i acesta dupa cel din Nearnt , la 1857, Mineiele In sfarsit, la 1862, cele mai multe din aceste carti supt privigberea. lui Dionisie Romanò, despre roatul ctiruia fi vorba mai departe. Nifon a Intemeiat Seminariul Regulamentului Organic, eu mult innainte de a prevedea prin testamentul sat' Se- minariul personal care-i poarta numele. El a prezidat si la intregirea smpt $.tirbei-Voda a operei de reparatie, gospo- dareasca, dar absurdä si criminala din punct de vedere al istoriei si artei, pe care o incepuse la Bistrita,total pre- facutä, la Tismana desfigurata, la Dealu, Bibescu-Vodä. La Arnota, Mislea, Mitropolia Targovistei, la Stelea, la Tailor, la Vieros,stilul veghiu nu fitschimbat, dar la Curtea Veche din Bucuresti, la Sf. Gheorghe Nou din acelasi ora,. la Antim, la Sf. Spiridon Vechiu, tot caraeterul bisericilor fù nimicit, Cu o inconstienta paid, de un Villacrose, un Tabai si deosebiti Unguri sau Nemti 3.

1 Ibid., 11, p. 76i urm. 2 vkzia 4u1tirbei-Vbdii, II, pp. 28, 400. 8 inscripiii, II,p. 80 0 urm.; Viala luitirbei-Vpdd, H, p. 118 urm.

SFIWT1114NECHILOR CURENTE DE CULTURA 251

Un bAtrAn Cernican (n. Bucuresti, 1787), fost egumen al manAstirii Cernica multi ani de zile, Calinie, ales la Ratnnio in 1850, fiind sicandidat de Mitropolie al Rusilor, fAcei parte dintre Paisieni :el se insearnna doar printr'aceia aduce inapoi Episeopia dela Craiova, mide se mutase, spre marea multAmire a lui Neofit, dupA focul din 1847, si re-. pul toate clAdirile, aducAndu-le in starea, cu totul prefA- euta, de astAzi 1. EI intelegeA sA pule in miscare tipografia, pentru asezarea cAreia hotAri casele ce slujiserä odinioara ea bolnita a ealugarilor. Vechi lucrAri apar astfel din nou, si se dau in mAnile preotilor : Cartea foarte folositoare de saflet, Preofia, Mdrturisirea Ortodoxa', ha chiar i cAte Q traducere mai nota, ca Jura'indaul preofilor, fdrä a se mai semnA un nuniAr de earti de ritual 2. Ca un bun ealueár- ee erà, _Calinic repara sehitul PopAnzAlestiiiinaltA din nou FrAsineii 3. Ca i Grigorie, ca i Veniamin, el duceA viati aspri de schivnie -,si nu vtia pretul banului, pe eare-1 prastiè. darnic In faceri de bine'. TrAind in stintenia munen si a infi.AnA.rii, el era inchinat ca stAnt de eredinciosii din eparhie, si pArerile de rail ale tuturora se indreptari muit timp catre mormânttil sAu, pe eare-1 voise la Cernica, !mil lui de invb.tAturAsi de pregatire duhovniceascA, unde retrAsese (t April 1868). Traind pana departe in timpuri nona pe care el nu le mai intelegeA, nici pentru a le coml- bate, preeum ar fi lost datoria sa, erutat de dAnsele, ve., nerat pentru o vrAstA ea a sai pentru o astfel de viati chiar§i de cei mal antireligi4 din noul curent apusean, care st5.0.n16. Statul cel non, el inclieie cu vrednicie virui euratilor eAlugAri iä.arginti, al etitorilor de eArti si o.- din de indhinare, al suiletelOi de arhietiei eari o clipl mg

Corespondenfa dui'tirbei-Voclii, tabla. i V. Bis. Ort. Rom., XVIII, p. 10; Istoricul eparluei Rdntssicalui, p. 168 41 urm. 8 Istoria eparhiei .Rdi muicului, pp. 164-5. Cf. gi cartea protoiéreuld ralmnicean Meletie fliluttf 1908, fentiu iluktratil. 4 lbid., p. 165.

252 ISTORIA BISERICII ROMANESTI

inchipuit c4 fapta ori gandul lor /leap& de supt ochiul priVighetor al lui Dumnezeu 1.. Grecul Ilarion de Arges trebui 854 päräseascä episcopia, pentru grelele sale *ate politice din 4824; Grigore Ghica fäcù 3ä se aleagä In locul fugarului dela Brasov, care nu voià sä se mai intoarc5., pe Grigorie Râmniceanul, arid- mandritul Mitropoliei, care lucrase pänä atunci la publicarea de arti, dar nu mai aveà putinta de a o face In noul säu sälas. Murind el pe vremea Rustlor, In 1828, acestia adusera inapoi pe Ilarion, care duse tot viata lui vecbe de Voltairian frondeux, IAA pricepere pentru inte- reseIe deosebite ale neamului nostru. El a tinut, färä folos pentru cultura romAneasca, Scaunul Argesului pand la 7-8 Ianuar 1845, cAnd mud. Dupä locotenenta unui Samuil de Sinai (Sinadon), Argesul cäpätä in sfârsit un arbiereu sensul vechimii evlavioasa si muncitoare, pe Climent, care, (patriot dela mänästirea Spitalului Sfantului Pantelimon», cum 1si zice insusi, fusese dela 4827 egumen la Gäiseni, unde, dupä aceiasi märturie, cs'a ostenit de a fäcut multe lucruri vrednice de pomenire»,i anumecum e cazul cu Viefi/e Sfinfilor din 1830, acu bani din simpriia sa, iar nu cu bani din rezerva» 2. La Arges, 11 vedem pe Climent ingrijindu-se de starea dark:di-1ga a bisericii lui Neagoe, ca pietrele din turnan i(miscate», Invelisul spart, zugrAveala Btricata, marmura de jos sfärâmatä, llorile de piaträ cäzute, si numai intelegerii Caimacamului Alexandru Ghica-Vodä, care-i rdspunse cA cartisticele sculpturii podoabe trebuesc pipäite cu respect, side artisti superioril, se dato rete Wintistirea Argesului n'a fost si ea prefAcuth dup5 modele apusene2. Aici la Arges erà sä pästoreascA In sfArsit cAtvA timp, dela 1873 la 1875, acel Iosif Naniescu, In care pai-

1 V. §i Istoria eparitieti Rtimnicutui, pp.465-6,mai ales dupit Bis. Ort., XXII, XXIV. 2 Inscripfii, II, pp. 50-1.11loare la 7 Octombre 1862. Dobrescu, p.114. Domnia lui ?tirbei-Voclel, II, p. 420.

SPAR§ITUL VECHILOR CURENTE DE CULTURA 253

sianismul da o ultima floare tdrzie de netntinata viati si de Inchinare catre Dumnezeu si lumina ce se revarsä de la el asupra sufletelor omenesti.

Si Gherasim Rätescu, dela Buzau, ales 1n 1819 de dusmanii G-recilor, erà dintre Paisienii cei mai adevarati, färd Ba alba Insà niel invdtatura lor,nici rAvna lor de a rdá- pan& lumina asupra celorlalti. Dupa cinci ani de pastorie nula din punctul de vedere al culturii bisericesti, elpd..- rasa Scaunul sau pentru a se face schivnicla Mida- rusani, manastirea de ob§tejitie care fázuse abia pe Grigorie parasindu-si chilia de sardcie si munca : aici a rabdat el as- primile ashimei celei maril pana la 1844.

Un Bucurestean trecut prin obisnuita pregatire manasti-. reasca, Chesarie, crescut In spiritul lui Iosif de Arges, ed- pdta. eparhia Buzdului la plecarea spre schimnicie a Itti Glierasirn. O piatra de mormänt la episcopia Buzaului apune cine i-a fost mama, si inscriptia e as& de frumoasd, ea o- glindeste asà de bine pietate fiasca si credinta absoluta. In sutletul care singur traieste si nu se stinge in lumina de- sitvdrsitd a cerurilor, incdt ea merita sa fie reprodusa : (MI Intrebi, o cetitorule), dictase Chesarie, (cine sAnt eu : SALA mica episcopului de Buzdu Chesarie ; zac supt aceasta rece piatra, asteptand judecata cea mai de apoi. O vai si vai! 73 ani am trdit : am venit, am vazut ; am plecat ; nalucä toate mi s'au parut. S.i tu dar ceteste si intelege cela ce cetesti; vino-i In simtire, si, abatandu-te dela rau, fd binele, caci si tu mdine poimdne vei fi asemenea ca si mine; 1839, A.prilie 1» 2, Nascut In Saliste la 1784, trecut, ca multi tineri Ardeleni s'Ovni din aceste sate ale marginenilor mocani, la manas- tirite mai apropiate din hotar, poate la Ciolanul spre care se Indrepteaza evlavia lui, el ajunse vdtav al Mitropoliei,

1 Inscriptii, I, pp. 364-5.

254 iStORi LaERICII RONktinTI

apoi, In Noll 1826, episeop de BuzAu, dupd -ce se väzuse ea Gherasina nu cugeti sase mal intoareä din adapostul säu 1. Chesarie nu era un scriltor, si mimic nu ni-a limas seria dela clänsul. Nu erà un om invatat, un cunoscb.tor de gre- eette, de frantuze§rte, poate de Jatine,ste, ca tJarion. N'aveä, ea acesta, care a tinut o strälucità euvAntare la mormäntul Mitropolitului Grigoriei darul cuväntärii retorice Inflorite. Nu eri nici un schimnic cu viatä cje sfânt prin infrunta rea tuturor suferintelor, prin insträina,reaçletoate 13unurile vietii celei mai modeste, ea Rarnniceanul Calinic, ori chiar ca Gherasim, pe care-I inloculà. Dar activitatea lui inteli- gent& gospodäria lui ehibzuitä, cälugaria lui cinstitä, spiritul lui de organizatie, talentul lui de armuire, lute° lungä pastorie de douäleci de ani, care tinii pänä la 30 Novembre 1846,toate aceste insusirifacdintr'insul o figurä deslusitä, puternicai dau drept celor ce 1-au väzut lucrändi prezidând lucrul initiat de dänsul a-1 numl aen- Josald umbräD, a-i pomenl emultele in putin timp jertfiri spre gloria Domnului, patráeii eternei sale memorii), a-á privl mormântul unde totusi astäzi 1 searatä. craniul expus la aier liber ! ca asacru) 2 Episcopia din Buzäu a fost ridicatà de clansul din ruine, fiindu-i aturlele slabite de cutremure i clädirea intreagh tdespodobità de toatä frumuseteal, ba inch si prädatà de eteristi in 1821. Se poate zice cä. el a fticut aici ceia ce Meuse Iosif la Arges, ori Veniamin la Husi. Din nenorocire prin därâmared vechilor turnuri fAcute la 1740 de episcopul Metodie, prin inläturarea stalpilor ce despärtiau pronaosul de naos, prin inläturarea vechii catapitezme, a vechilor privazuri dela feresti, Acute acum, spune cu mändrie insusi episcopul, acu mestesug arhitectorescl, prin distrugerea vechii zugräveli, aceastä reparatie radicalä, ineeputä cu a;4

Hurmuzaki, X, p. 348, no. ccccxin. 2 inscriptii, I, p. 365, no. 5. Cf. Viata lui Oirbei-Vodcl,

SEIR$ITUt VECHLOE CIIRENTE DE (.IILTURi 255 de bune iiitentiivi urmata Cu lata a'rävna si grea d'el- tulald.), a stricat cu total Vechiul caracter al Bisericii lui Matel Basarab, inoità in veacn1 al XVIII-lea 1. Pe vremea si prin indemnul lui s'a fleta In 'Thikänvi Biserica Sfidtilor A.postoli, pe tare el o gfintiä. là 18332. MIndstireaiolanul a fost ridicatä din nou, ddin temelie) chiar, cajtitänd, numai apb.rintii schituluil, ori apravoslavnicii creltiniv, la 1828 a. Supt el s'au clb.dit vi bisericile din Brdila, cdpdtatd. de Tara- Romaneascd prin tratatul dela Adrianopol, in 4829, vi Mi- pità la episcopia Buzdului, Impreund cu toga foasta raiä4.

In acelavi timp, pe Janga Semipariul Intemeiat de dânSul vi al cdrui rost in dezvoltarea ulterioard a Bisericii 11 vom vedeä. , Chesarie aduceä. dela Neamt pe cdlugárul tipograf Gherontievi incepeä, cu dä.nsul vi ucenicul säu, Meletie, un nou vir de chrti bisericevti, in intelegere Cu Mitropolitul Grigorie, de care erà,vi trebuià sä fie, sträns legat. Traducerile acestuia din loan Gurd-de-aur se publica aici in 1833, si tot In Buzdu se dau Viefile Sfinfilor, noudle aMineie) din 1830-6, dupd cele nemtene si Theodoretul din 1840. In aceleavi minunate litere, aduse din Ung,aria, episcopul de Buidu tiphreste, pe DATA o Evanghelie, cea de-a patra editie a Bibliei, dupä a luierban-Vodä, a lui Clain vi a Ruvilor, ca.ri o publicaserd la Petersburg, de curänd. E o editie reväzutd, cu anumite schimbari la un text care hl- trebuinteaza de o potriva pe cel bucurevtean vi pe ce! bid- jean 5.

Ucenic al lui Chesarie a fost, in sfärvit, Iosif Nanie sau Na- niescu, de loe din Rkläu, in Basarabia, care, dupd ce priml cinul calugäresc dela Chesarie, care-i dliù numele invdtdto-

i lnseripfii, I, pp. 3634, no. 929. 2 Ibid., p. 363, no. 928. 8 lbid., p. 67-8. 5 Cf. ibid., II, pp. 52-3. 5 V. obeervatiile d-lui Gh. Co§buc, inViataliterard pe 1907.

250 ISTORIA RISERIÇII ROMINErI rului si a modelului sdu Iosif de Arges, precum insusi primise dela Iosif numele marelui Chesarie de Minnie, care-I formase , ajunse egumen la ,S, erbdnesti peste Olt 1 De aici trecùlaGäiseni,fiind acum protosinghel, iigdsiur- mele bunei gospodärii a lui Climent ; si astazi se vdd acolo, in simpla bisericti de sat, cu locul cotropit de brigadiril silnici ai Eforiei Spitalelor Civile, policandrul si sfesnicele daruite de egumenul Iosif. La Bucuresti nu se mai ptistreazd nimic din frumoasa bisericd a Särindarului, in care acest minunat bisericas a stat ca egumen, cu rang de arhimandrit, dela 1863 inainte, fiind si profesor de religie la liceele bucurestene ,si chiar, cdtvà timp, director al Seminariului. L-am vdzut episcop de A.rges, inviind vremurile cuvioase ale lui Iosif cele d'intaiu. Ales Mitropolit al Moldovei la 1875, acest Basarabean, care a Wait pAnä la adanci bdtrânete inchiliile grad- cioase de längd märeata Mitropolie a lui Veniamin Costacbi, zidita dupä planurile lui Glieorghe Asachi insusi si sfintitä de un Rege al Romaniei, a fost, casi marele Veniamin, cel vesnic milostiv si darnic, päzitorul cinstit al uverii r5.- mase Mitropoliei, in clddiri, odoare si odäjdii, slujitorul credincios in biserica Dumnezeului gu si, neasämdnat iubitor de culturd, a fost inel de aur intre bronzul vechilor timpuri de carte bisericeascd si fierul aspru al noii culturi laice re- varsate si asupra Bisericii. Care a fost Ieseanul, Moldovea- nul, Românul cu iubire pentru legea strämosilor sdi care sä, nu fi vdrsat o lacrima calda cind trupul bdtrdnului de opt- zecisidoi de ani se cobord, la 1902, cälugäreste, afara din zidurile bisericesti, in care el, sfânt viu, stdtuse inchi- nându-se treizeci de ani intre chipurile sfintilor nemuri- tori ? 0 epocd din istoria Bisericii romdnesti s'a incheiat in clipa cand genele lungi albe se aplecarl pe obrajii supti de viatd asprd., pecetluind pentru vecie lumina ochilor vii.

1 V. Inscripiii, I, pp. 465-6, no. Lxiv.

CULTURA LAICAI STATUL DUI NORME APUSENE 257

CAP. II. Cultura laidi Statul dupg norme apusene in lupta lor cu Biserica romaneasca.

A. COLILE NOUA.. Alte scoli decat mdnastirile, alte cetiri cleat ale vechilor volume de ascezä, alt mediu decat al afratilor) din obge- jitie, al LA traditie decal aceia care printeun lung sir de ierarhi se urea panä la Alexandru-cel-Bun al Moldovei si pana la Alexandru fiul lui, Basarab al Terii-Romanesti dadura, in forme prescrise de un Stat, incalcator in puterea altor doctrine de &armoire decal ale Voevozilor, o alta, generatie de arhierei Bisericii romanesti. Actiunea scolilor celor nouà trebuie urmarita intaiu. Dad ar fi träit, Seminariul din Neamt, In chiliile insufletite de Paisie, cu profesori purtand rase de calugäri, ar fi pregatit clerici potrivit cu datina. Seminariul iesean insa, nu. El avuse, Inca inainte de 1821, profesori ardeleni, ca Bob, poet, nepot de Vlädica unit,fost unit el insusi, ca Vasile Pop, doctor in filosofie, autor de scriere latinä asupra obiceiurilor poporale romanesti, de bibliografie, de articole prin foile din Brasov 1; ca Mama si Costea, crescuti in ace- Iasi spirit national silaic. Ei nu-1 putusera da nici Bise- ricii unite, din ce in ce mai izolate,i nici Bisericii neunite a lui Moga ( 1.1 Octombre 1845) 2,care, supt conducerea seminarialä a lui Gheorghe Haines, fostul preot la biserica brasoveneasca a Brancoveanului 8, nu gäsia legatura cu cultura timpului sau pregatiá preotii numai cu acetanie curatä färä opinteale sau poftirire sau roper° a cuvintelor.... cu lovirea cuvantului la actent sau 1 V. 1st, lit. rom. in veacul al XIX-lea, 2 Se anima la Sas-Sebeq in zina de 19 Novembre 1774; Stud iii doc., XIII, p. 181, A, no. 10. Ist, lit. rom. in sec. al XV1I1-lea, II, p. 470.

258 ISTORIA. BISERICII ROMINESTI

Cu a scrisoare dezvoaltd si slobodd..., priiveghind tare dascalul la aceaia ca sd nu despartd slogurile», cu acathihisisul cel mic, de rost bine, din tabld in tabld.), cu cetirea Apostolului, Evangheliei si Liturghiei acu glas-cuviincios», cu a patru parti ale arithmeticii», cu (61110.61e bisericesti si asezarea slujbelor dupd tipic», cu norme de crestere castarea cu trupul drept, pdrul pieptlinat, unghiile Mate, fatasi manile spd- late» 1, educatie ca aceia a vechilor nostri ucenici de md- nästire, cari totusi o dddeau si pe agreciev, invdtau Octoihu 1 tot s'i aseamnele psaltichiely, heruvicul, priceasna, rânduiala Vecerniei si a Liturghiei, aaxioanele de preste an si aghioa- sele», deprinzandu-se a cAntà a de rdsunà mandstireav, dar nesocotindu-se aindestulati cu atata Invataturd» 2. a Cursupl scoalei candidatilor de preotie» din Sibiiu nu addugià mult la aceastd invb."täturd, si putini iesiau lnainte la venirea arhiereului in paraclis, In a capelb, pe când cei mai multi ase trägeau la usd» de frica ignorantei lor 8.Ca la Blaj, scolarii dela Socola invdtau teologie inaltd, filosofie, limbd greacä si latind, lar pe urma toate ramurile culturii superioare religioase se introduserd In program. Regulamentul Organic din 1832 prevedea studii pentru once preoti, si el hotdrià prefacerea Seminariului intr'o A.cademie or- todox4 ca la Chiev, cum si ajunse de fapt prin reforma dela 1839, care dupd. dreptate-i (MA numele de aSeminariu Ve- niamin» 4. BAndteanul Damaschin Bojinca, scolar al Semi- nariului ortodox din Arad (dela 4822), jurist, Ingrijitor al aBibliotecii» ce apdrea pentru toti Romanii la Pesta, ca si urmasul sä.u, Bucovineanul Vladimir Sohupan, vre-un ucenic de-al episcopului Isaia Bdlosescu, erau oameni apu- seni, In stare sä condued dupd cuviinth. o astfel de institutie. Dar calitatea inferioard a profesorilor ce se puteau aved, un preot Teodorescu, un Lupu David, un Olarescu, 1 Stud ii fi doc., XII, p. 201; cf. p. 209, no. Lv. 2 Scriitori bisericegi, p. 28, nota 2. 2 Studii §i doc., XII, p. 208, no. my. 4 V. Adamescu, /storks Sentinariukti Veniantin, Bucuresti, 1904, si lucrarea mai veche a d-lui C. Erbiceanu.

CULTURA LAICA1 STATUL DUPI NORME APUSENE 259 , un Veniamin Popescu, si chiar a celor adusi din Bucovina, Cu cultura laicasifard credinta in natie a Ardelenilor, Procopovici, Nasiovici, Mandicevschi, impiedecara inaltarea unei scoli, pusa totusi in asà de bune conditii materiale 1 Bojinca aduse, de alminterea, si profesori de peste munti, pe Dimitric Stoica si pe Maramuraseanul Gheorghe Vida, calugarit ca Gherman, care incepii cea d'intaiu editie a lui ,incai 2. Dela 18518, Seminariul aved opt clase. Cand, pentru a satisface anume vechi prejudecati, numarul anilor de studii si al materiilor se imputina, doritorii de culturd dintre preotii cari facuserti mai mult deck scolile de catehism dela episcopie sau cele organizate cu acelasi indreptariu prin ordin domnesc in anii '50, aveau la indemana marea scoala ieseana a mirenilor. Cu venitul a trei mosii smulse Greeilor dela Trei Ierarhi, ea se intemeiase prin Asachi, prin Saulescu, intors de la studii, si supt ocrotirea directa a lui Vcniamin si a boierului Mihai Sturza. Ajun- gand Domn la 1834, Mihai facildin aceasta mare scoalä de romaneste Academia profana, zisd «Mihaileanb, dupä numele aceluia care mai tarziu numai, trebuia s'o loveascti, prefacand-o acum intr'un pension francez pentru nobili, in care clericii ridicati din popor nu mai aveau ce A caute. Pawl atunei link portile Academiei erau larg deschise fiilor de preoli sau de säteni cari voiau sa-si desavarseased studiile. Iar cine voià sa mearga mai departe in domenii Bpecial bisericesti era trimes de Veniamin, care pastrà stranse legtituri cu arhiereii rusi, care purta pe piept Or- flinul SF. Ana si care aduceA mirul din Rusia*, la Chiev, unde, si acuma ca si supt Petru Movilà, ca si pe vremea lui Teodor Corbea si a lui Eustatievici Brasoveanul,SO' nfla cm mai Malta scoalä de abogoslovie» a Romanilor.

1 Adamescu, Ist. Seminariului Veniamin, pp. 62 3. 2 Erbiceanu, Ist. Sem. Veniamin, pp. 59, 75. 8 Urechiti, 14. ;ecocideIon III, p. 29. A Alelchisedec. Gro n. Ifitt:ilor, 0 Cron. Rom. V. gi mai sus.

260 IbTORIA BISERICH BOALINE$TI

CAP. III. Biserica Bucovineand in acest timp.

A. Noll CLERICI :SCRIBANII SI GENERATIA LOR. EPISCOPUI, MELCHISEDEC. LI acest amestec al apatriotismuluil de acasä, a! ideilor de origine romand, de simpatie pentru A pusul francez, pentrir limba, pentru civilizatia lui liberald, pe de o parte, cu or- todoxismul strict, pe de alta, ce se rdzimà pe nestrdmutate canoane, se fort-rid un alt ränd de conducdtori si reprezintanti de cdpetenie ai Bisericii noastre. Do1 din ei sunt fiii unui preot din Burdujeni 1, tärgusor la care s'au gändit in zilele lor de mdrire, ddruindu-i,pe- längh vechea mändstire a lui Teodor Movilä si a lui Miron Costin, stdpinitd la 1785 de Grecul Anania de Sivas si zugrd-- vita atunci de alt Grec, Veniarn in din Troia sau a Troaclal 2, biserica lor,care, facutd de Filaret, cuprinde mormäntut lui Neofit 3, si un spital de pomenire. Fiul cel mai mare al preotului ban, NicGlae, calugarit ca Neofit 4 In schitul paisian GoroveI, noud fundatie a cdlugärilor din Neamt, vent la Iasi ca preot romän la Trei Ierarhi, din care arhimandritul grec trebui Ed piece cu vremea ; el predich la Mitropolier Cu titlu oficial, bled din 1838, dup.' ce mântuise cursurile Academiei. In acest an el indrizneste a tipärl cu litere la-- tine stià si italieneste , Iran) ortografie indreptatä de profesorul ardelean C6inpeanu, adus la Seminariu de Bo- jinca, un Catichis sau inväldturi de cdpitenie a' Bisericii ortodoxell. Cu Eftimie Murga, Bandtean, care fusese chemat si el ca profesor la Iasi, tändrul cleric merge la Bucuresti,

1 aFiu de Levita, II zice lui Filaret un articol de- ofense publicat in ABucovinas, no. 29. 2 Sate §1 mcitaistiri, p. 6. 8 kid. A V. Erbiceanu, Neo fit Seriban, sin Bis. OM.) pe 1888.

BISsRICA BUCOVINEANi IN ACEST TIMP 261 ea sä urmeze cursurile dela Sf. Saya. Intrk In conflict, el, preot care traducei pe Luciantradus Mg si de alti clerici, lnainte de dânsul , care cetii frantuzeste, admirà pe Vol- taire ca si a filosofulo Mitropolit Gheuca, si Meek versuri !nationalistecu Filaret Beldiman, reprezintantul vechii scoli paisiene, ba chiar cu Mitropolitul. Fa Inchis la Neamt, unde Isecredeà el se poate pocki mai bine. In surgun, face flea, la Folticeni, la Neamt chiar, unde Indreaptà manuscriptul Pidalionului, ca sk se imbuneze ca astdpanul) 1 In 1846 el erk paroh la Sf. Vasile din Ias1 si director al scolii mi- renesti inferioare din Trei Ierarhi, In care calitate, precum ti In aceia de profesor la Seminariu, el serie cArti de coall. Mai tkrziu a fost unul din luptb.'torii pentru Unirea Princi- patelor 2.Biruitorii, pentru cari luptase cu o neobisnuità energie, 11 facurd episcop titular de Edesa si loctiitor al Ar- gesului, uncle Inlocuià pe un strict cklugAr fkrä amestec In politick sifard idei conducätoare luate din Apus, bi- ment (-1865). In lupta pentru organizarea canonick a Bise- ricii României, lupta de care va ii, vorba In deosebi mai departe, elfiinutnit episcop al acestei eparhii, dar, supt lnrAurirea fratelui ski bate, el refug carja care i se In- tindeà cu simplu decret domnesc. Inteo serie de lucrdri, el combtitit lntreaga politick religioask a lui Vodà Cuza 3. In (Duplul paralel intre Bisericile ortodoxe si confesiunile apusenev (1852), a reprezintat punctul de vedere strict ortodox fata de unii tineri indiferenti supt raportul confesional, iar In (Istoria Mitropolitilor Moldoveiv (Paris, 1857) Indrkznise a se atinge de puncte grele din istoria Bisericii nationale. A tracias din nou Meirgitritarele lui loan Gurei de aur si a compus Cuvinte bisericefti (Bucuresti, 1868), ba chiar o Calatorie la Patnclatul Sfeint(ibid., 1875). A

I y. Ili Ist. lit. rom. in veacul al XIX-lea, I, pp. 176-8. 2 V. bropra aa Unirea tii neunirea Principatelor. 8 TiLlarile broprilor §i. la Dobreacu, o. c., pp. 424-5.

262 ISTORIA BISERICII ROMINESTI mai scris Epistolii (1843) si InvcIfetturi. A murit retras in Burdujeni, unde stätuse dela 1872 la 1884 2.

Fratele lui Neofit, Vasile (n. 1811), scolar al lui Bub, in- cepù ca profesor laic al Academiei, scriind o retorich, o gramatich francezà, o geografie 2. In 1838, e trimes la Chiev pentru studii teologice; aici11 face chlu,c0.r, in 1811, Mi- tropolitul Filaret, Cu un an lnainte de a-si isprdvi studiile supt auspiciile lui A. A. Stourdza, ale chrui opere mistice le traduce, duph. Efrosin Poteca, in acelasi timp chnd pre- gateste, inthia cell duph Petru Maior, Cu gAnduri epatrio- flee), o alstorie Bisericeasch a Românilono 3, care, redactath In ruseste, se phstreaza intr'un manuscris de (400 de coalt) 4. Ca egumen al Socolei, el sth in fruntea Seminariului Ode la 1848, and, el fiind socotit om primejdios, iar Seminariul a pepinierd de revolutionari, Filaret fii izgonit, numhrul claselor reducandu-se la patru. Supt revolutionarul Domn Grigore Ghica el alchtuieste o lege prin care clerul mold ovenesc ar fi chpAtat, pe iângä seminarii eparhiale, un mare Seminariu central, cu un curs de gimnaziu, si o Facilitate, o Academie ca aceia in care invätase el. Nu izbuti sh o realizeze, dar conduse cu destoinicie, impodobit si cu titlul de arhiepiscop Stavropoleos, seminariul, pand in epoca Unirii. Atunci purl& lupta canonica langii fratele shu, refuzand a fi episcop impotriva canoanelor.

Din seminariul lui Filaret si al lui Neofit Scriban au iesit un mare numAr de tineri preoti cari puteau stà pe aceiasi treapth a culturii cu mirenii cari facuserä studii mai bune. sa amintim pe fratii Erbiceanu, dintre cari unul, Gheorghe,

1 V. asuprd-i il'i D. Lascar, Neofit Scriban, tezd de licentii, BucurP§ti, 1898. Cf. articolul arhimandritului luliu Scriban, in Enciclopedia Ro- mina., III, pp. 917-8. 2 1st lit. citate, I,p. 174.Cf. teza Or. C. Vasilescu despre el. 8 ist,lit. citatd, I, p. 478; Hurmuzaki, Supt. I, vol. IV, p. 228. 4 Cr. Iuliu Scriban, in Enciclopedia RoInclna, III, p. 918.

- BISERICA MICOVINEANI IN ACEST TIMP 263 erà bun cunosctitor de greceste, iar cellalt,d. Constantin Erbiceanu, fost profesor al Facultätii de teologie din Bucu- resti si membru al Academiei Romane, a imboghtit prin nenumärate contributiuni documentare cunostinta trecutului nostru bisericesc ;a poi pe Ioan Mandinescu, autorul unei Istorii Universal° foarte pretuitä pe vremea ei.Prin Socola a trecut Ghenadie Endceanu (n. 6 Februar 1837 In Iasi), care caldtorl pentru completarea studiilor,la Atena, dela constituirea Regatului grecesc, lncepe afi siea cereetatá de teologi --- si la Chiev, fù profesor de greceste la seminariul Statului In Bucuresti, apoi director la Semi- nariul a Nifonv, profesor la noua Facultate de teologie din Ca- pitala Regatului romdn, In sfarsit, dela 1887, episcop la Min- nie, unde gospoddria sa a ldsat urme. El a scris, pe ldriga arti de sward, si un numär de studii istorice folositoare, despre Petru Movild mai ales, si a pastrat, In vizitatiile sale 1, multe inscriptii de peste Olt. E editorul (Condicii sfinteD oltene si tipdritorul multor documente din colectia, foarte bogatd, pe care si-oalcdtuisesi care se OA astdzi la Academia Ro- 'nand (t la Neapole, 14 Ianuar 1898) 2 Inca un episcop muntean ies1 din scoala Scribanilor : Io- sif Bobulescu, tot din Burdujeni (n. 15 Decembre 1818), preot Insurat Cu nepoata lor ; profesor la Seminariul Socola pe vremea Unirii si tovards de luptä al lui Neofit si Fila- ret ; arhiepiscop de Sivas, egu men la St. Spiridon din Iasi, dela 1880 episcop al Rdmnicului deci Inaintasul direct al lui Ghenadie ;retras la 1886 si mort patru ani mai tdrziu. Sti addugim pe protosinghelul Teoctist Scriban, profesor, pand la 1856, la acelasi Seminariu, pe Romul Scriban, al cdrui nume chiar e o proclamatie de nationalism cu bazd romand,

1 Visite canonice, insotite de note istorico-arheOlogice ; Bucureati, 1892 2 V. C. Erbiceanu, In Bis. Ort. pe anul 4889; Rutu, Geogralla ecle- siastica a judefului Vdtcea, p. V. a'i urm.

264 ISTORIA BISICRICII ROMANKTI . redactorla (Dacia Romacull .prin anii '60, un August Scriban, un Ghenadie Sendrea 1, un Marchian Folescu, egumen la Copla si Intemeietorul celei mai vechi si mai bune scoli primare din Botosani 3, cum se vede, tot clerici din pärtile de sus ale Moldovei, in apropierea Bucovinei.

Acolo insá bunul episcop Isaia Bhloseseu, näscut in Putna si crescut In scoala de mänästire de acolo, egumen al Dra- gomirnei in1793, apoi al Putnei, iar dela 1823 episcop, fAcii in adevär un cInstitut teologic)la Cernäuti si un cseminariuv superior si Veniamin trimese acolo pe la 1826, pe atanärul Iordachil, dandu-1 in seama episcopului si a superiorului dela Seminariu, Ardeleanul Melchisedec Lemeni 8, - dar nu stifi s.-i insufle acel pronuntat spirit national care a facut märirea Seminariului moldovenesc din Socola.4. lar urmasul säu, Eugeniu Hacman (n. 1.793), nepotul egumenului de Dragomirna, student la Viena, unde invätä româneste pe viitorul impärat Ferdinand, cAlugar la Carlovät (1823), profesor la (Institutl si, la patruzeci si ceva de ani, episcop in locul simplului sä.0 predecesor, a fost un organizator de scoli romanesti cu caracter confesional ea in Ungaria , un Roman militant, care a introdus limba sa In locul celei latinesti in scoala cea Inaltà de teologia. Dar nu poate fi vorba de un rol al Mi, care sa se poata comparà eu acel jucat de fruntasii generatiei patrio- tice a clerului din Principate,si mai ales din Moldova 5. lar, cat despre politica pe care a urmat-o in organizarea bisericeasca a Românilor din monarhia vecina, aiurea se cuvine a o inrätisà si a o juded din punctul de vedere na-

1 V. Neofit Scriban, Cuvdnt la inmormantarea episcopului Ghana. die $endrea, Iasi, 4861. 2 BotusAnenii i-au inchinat dupl moarte o bro§urd, azi foarte rarit, 3 Erbiceanu, Mitr. Mold., pp. 415-6. 4 Tarnavski, in Enciclopedia Romdnel, I, P. 377; V. qi Erbiceanu, Mitr. Mold., pp. 464-6, 473-4. 5 Cf. Sbiera, ibid., II, pp. 639-40.

BISERICA BUCOVINEANi IN ACEST TIMP 265 tional, permanent si ireductibil, cAci de un punct de ve- clere canonic ortodox nu se poate vorbl la niste episcopi cari dela inceput pand la sfarsit au mers dupd indicatiile tatului. Dar cel mai insemnat dintre clericii formati in noul med in national, care aveà legäturi insd cu Rusia, prin Paisie Insusi, prin Inaintasii sai din veacul al XVII1-lea, si, de eurand, prin Veniamin, e Melchisedec. Si el un fiu de preot, din pirtile Neamtului, unde dragostea pentru aughrie era de vre-o jumätate de veac In inima tuturor tinerilor de prin sate cari se credeau chemati la alta menire decat lucrul câmpului. Ndscut la 45 Februar 4823 1, In casa, binecuvantatd cu unsprezece copii, e. parohului Petra Stefdnescu din Garcina, Mihail invdtd la §coala Sf. Ioan, apoi la a Trei Ierarhilor din Piatra vecind, hisericd nona, facutd in cursul anului 4837 si sfintita numai tarziu, peste zece ani, de Iustin al Edesei, care a mai fost pomenit ;iconomul Vasile Stefänescu, care se ingrijI de xidire, poate sä fie o rudd a preotului din Garcina g.La 4834 intrd in Seminariul Socolei.Il pdraseste pentru a fi dual de sat in Serbesti, pe mosia Cantacuzinilor din ra- mura lui loan Canta cronicarul, care e si ctitorul din nou pi bisericii,plind pand astdzi de bune chrti din veacul al XVIII-lea a, impreund cu un Tipicon care fi' dat satului de insusi Mitropolitul Veniamin. Mihai Stefdnescu se In- toarce apoi la Seminariu dupd inmultirea claselor acestuia, §i la 4843 el era profesor la aceastd seoald inaltd a clerului moldovenesc. La 4848, dupd Meyà luni de surgun in mdndstirea Neamtului, unde, adeck ar fi fost trimes in vederea Intemeierii unui seminariu 4, el pleacd la Chiev, ca °data

1 V. C. C. Diculescu, Episcopia Meldasedec, Bucureli, 4908, p. 4, potro. 4. 2 V. inscripta, II, p. 24 no. 50. 3 Cf. Melchisedec, Noafe, pp. 432-3: Inscripta, H, p. 233 §i urrn. A Diculescu, pp. 7-8.

266 ISTORIA BISERICII ROMINESTI

dascalul sdu, Filaret Scriban, si Cu acelasi sprijin al puter- nicului Alexandre de Stourdza ;In trei ani iea titlul de- macristru0 in teologie, pe care numai Filaret 11 cdpdtase pang atunci ; ca si acesta, e fácut calugdr de Filaret al Chievului, Se Intoarce la catedra sa, si la 1852 Mitropolitul Sofronie, care urmase vicariului Mardarie de Aparn6a, 11 numeste protosinghel. Trece la Hui ca sd conducä Seminariul inceput de Meletie Istrati la 1856, cand capdtd si rangul de arhimandrit. Rdmâne si dupd moartea luiMeletie, pe care-I plänge pentru peirea inainte de vreme, pe urma amärd- ciunilor produse de politica nenorocitä a fratelui Eau ;e acum pe längd Ghenadie de Tripole, Sendrea, care tine- locul de episcop ; capätd dela acesta, dela ministrii Dimitrie Cantacuzino si Milmi Racovith, Imbunätätiri la Seminariu 1, In 1860 e ministrul de Culte al lui Kogalniceanu, dar numai trei zile, Ad unarea nevoind a suferl ca aun ctilugary sä steâ pe banca ministeriald 2 Dela 1862, dupd Sendrea, tine el, tot cu titlul de Tripoleos, locul de episcop, lar la 1864 e numit titular la Dunärea-de-jos. Deprins din Rusia sä asculte de voia stäpAnului terii si cunoscand din studiul istoriei bisericesti a Moldovei, cu care se ocupà de un timp, desele amestecuri ale Domnilor In rosturi religioase, care dupä canoane nu-i puteau privl, el nu protestd impotriva tiraniPi necanonice a lui Vodä- Cuza. Ajunge episcop la Roman in 1879. Aici a trdit el treisprezece ani (I- 16 Maiu 1892), in ve, chile chilli ddrä.mate de längd biserica lui Rares, färd a se. plänge de Ingustimea traiului sdu, nici a-si cere clddiri mai potrivite si cu demnitatea lui de episcop si cu valoarea luI personald. Imbrilcat simplu, sträin de lumea mireand a claselor mai lnalte, purtand cu mändrie vesmäntu-i rosietec de saiac miindstiresc, Melchisedec a d us o viata care poate fi un exemplu oricui. Odatd a mers In Rusia, cu o misiune

1 Cron. Hufilor, I, pp. 458-60. 2 Diculescu, pp. 42-3.

EISERICA BUCOVINEANi IN ACEST TIMP 267 a principelui Carol, pentru a incredinta pe cei marl de acolo cat de falsa e calomnia ca Romania e o tall prigo- nitoare de ortodoxie, care-si pregäteste trecerea la catoli- CiS111 (1868)1. Motive de partid1-au tinut de-o parte de Mitropolie. Opera lui Melchisedec se tine intaiu in domeniul stiintei teologice. Pentru Seminariul dela Hui prelucreaza el, dupa izvoare rusesti, o Liturgicet (1853), un Tipic (1854), o noud 2'eologie dogmatica, la 1855, apoi o Scurtd introducere in §tiintele teologice (1856), in sfarsit, dupa cererea lui Me- letie 'strati, Catehismul ortodox (1858). A publicat In 1860 o Introducere la Biblie, la '1863 o Tcologie pastorald §i la 1883 Cuvinte ale Sf. loan Gurä de Aur. Dela un timp insä, studiile de istorie a Bisericii romanesti .11 castigti, si el da pe rand pretioase documente, cu note archeologice si ld- muriri Inteun stil limpede si lipsit de once pretentii, in Cronica HuOlor (1869) si Cronica Romanului (1875), la care voia sa adauge o Istorie a Mitropoliei, rämasa In manuscript, precum si, de sigur, Istoria episcopiei RAddutului. Vizitatfile si le-a Intrebuintat pentru a strange inscriptii de biserici si mänastiri, care alcatuird volumul säu de .Notife istorice §i archeologice. E editorul unei parti din opera lui Tamblac, caruia i-a Inchinat un studiu. Ca membru al Aca- demiei Romane, el a publicat In Memoriile ei inscriptiile bucovinene, pentru intaiasi data intr'o forma corectä, si, trecand In domeniul istorieibisericesti muntene, a tratas parti dintr'insa In biografiile lui Aiitim ('1886), lui Filaret al II-lea si lui Dionisie Romanò de Buzau. Atentia lui s'a oprit In sfarsit si asupra legilor strdine care au avut credinciosi pe phmantul Principatelor, si actiunea catolicilor, a calvinilor, a unor secte ortodoxe ratacite, ca Lipovenii, au allat In el un cercetator destul de obiectiv. A scris si o lucrare de polemica, ecPapismul si starea actuald, a Bisericii ortodoxe

1 Cf. Dobrescu, in Cony. lit. pe 1907, §i mai ales Diculescu, Utt epizod diplomatic, 1907 0 o. c.

268 ISTORIA BISERICII ROMINESTI

In Romdnia) 1 Mai putinfericit a fost Cu incercarea lui de a introduce neologisme In cdrtileliturgice, pe care le revizul 2. Activitatea lui Melchisedec a provocat emulatie In rdn- durile clericilor Inalti ai României. Ghenadie Endceanu si-a dat silinta de a se tineà de colegul sdu In Episcopie. Iar, dupd Ghenadie, episcopul de RAmnic Atanasie, Moldovean din partile Vasluiului, a crezut eh' nu se poate serbd, din parte-i, mai bine jubileul regal din 1906 decAt dAnd, cu ajutorul celor mai bine Inzestrati dintre cei ce-1 Incunjurd, o foarte bunä carte cuprinzand dstoricul eparhiei Rdm- DiCUILli) 3.

B. SEMINARIILE MUNTENE. In alte Imprejurdri se dezvoltd noua viata de culturd a clerului In Tara-Romdneascd. Aici seminariile superioare prevdzute de Regulamentul Organic se intemeiazd Incd de pe vremea lui Alexandru Ghica, col d'intdiu Domn al noului regim. Intr'un timp când In toate ramurile invdtAmântului se cautau profesori ardeleni, cAnd Damaschin Bojinca erà adus pentru a cid o noud viatd Seminariului din Socola, se Intelege de ce scolile de preoti ale Muntenilor Incepurd si ele cu director], catecheti si profesori In mare parte de peste munti. In Seminariul din Bucuresti, care-si deschise cursurile la 2 Septembre 1836, putin timp dupd *moartea Mitropolitului Grigorie, Al numit (profesor primariup Nicolae Ballisescu, mai tdrziu cdlugárul Nifon (intrd. la Cernica, Inainte de a pleci din nou gdincolop, pentru un rol in revolutia dela 1848), dela Hasag in Tinutul Sibiiului. Acest autor al celui mai bun

I V., pentru lucrArile lui inedite, Diculescu, o. c., pp. 97-8, 119-21, 123 ili urm. 2 V. Ghibu, Limbo ccirfilor bisericefti, Sibiiu, 1905. i V. Kalinderu, Discurs de intrare la Academia RomAnA.

BISERICA BIICOYINEANA IN ACEST TIMP 269 dictionariu latin-român, din nenorocire neisprAvit, erà ajutat de Zaharia Boerescul, profesor de teologie dogmatid. pastoralrt si de limba latina,si el, duprt cat se pare, tot Ardelean 1. Erà vorba pe atunci si de o publicatie religioasä a lui Bältisescu, care e cunoscut si ca un bun cuvdntlitor 2. Seminariul Mitropoliei muntene aved numai patru clase si erà asezat in chiliile vechii tipografii dela Antim, unde stätit Oat la 4840; in 1842 i se face loe in acelea dela fundatia Banului Mihai Cantacuzino zis M5gureanul, c15.- dita la 17:56 de egumenul Sarindarului, Sofronie, la (Schitul- Mdgureanului)8. Incerckile de a-1 asezd statornic, lnteo cRidire proprie, nu izbutird ;supt urmasii lui Raldsescu, scoala aved, pe la 1850, vre-o sutà de interni, afarA de externii gi de simplii ecandidati ce se hirotonisesc dupA grabnice trebuinte) acestia alticinzeci4. O indreptare se aduse numai in Domnia lui Voclà Stirbei, când, dupa ocupatia strainti, Seminariul se deschise solemn, cu 50 de scolari, la 24 Main 1851, dar numai cu dourt clase 5. Ve- niamin Catulescu erd, ainspectorp la 1852 6; Ardeleanul Dio- niiie Romani:), directori profesor de religie, in 1855 7. La Minnie, pen tru Seminariul apreparandiab al lui Neofit se incepurà lucräri Inca din 1835, potrivit cu legea din 2 Novembre 4834; ele se mAntuir6. numai In '1837, si la 8 Novembre un an mai tArziu cleat la Bucuresti Incep cursurile, cu 30 de scolari internii numai doi profesori. Unul din ei, cel de cApetenie, era vice-protopopul de pAni atunci al Brasovului, Radu Tempea, care-si ziced. Templan, adus anume pentru aceasta in tara. Tempea erà un bun Gazeta Transilvanieipe 1838, p. 38. 2V.18t. lit. rom. in veacul al X1X-lea, I, p. 288. Viata lui ?tirbri-Vodci, II, p. 101. Peiatru biseric5, v. inscriplii, I. pp. 297-8. 4 Viala lui ?tirbei-Vodci, I. c. 5 Vestitorui roinánescpe 1851, no. 43. 6 ibid.,pe1812, la no, 89; cf. no. 55. 7 Ibid.

270 ISTORIA IIISERICII ROMANESTI cuvaatator, si el a tipdrit d'iscursurile sale da sfintirea stea- gurilor Terii-Romanestip (1834) si la deschiderea. Semina- riului (1837); cel tinut la examenul scolarilor sai in 4845 a ramas in manuscris. Alai e cunoscut prin prelucrarea sa Oglinda statului politices° §1 bicericesc, aparutd. ceind era inca la Brasov, in 1835, siprin opera sa de Pravild tnanuald din 1841 1. La 1844 el erà incd (inspector si profesor al teologhiei moralel 2;peste un fIllseretrdgelt Ja schitulargesean Flämända, unde a si nmrit. Pe làngti acest Brasovean, dinteo vestirä famitie de cdrturari si in- fleta de cele mai frumoase sentimente pentru neamul shu, intalnim si un preot, Vasile Teodorescu, ctiruiai se zice eArdeleanulD 3. Si Ioan Procopie, al treilea profesor, e Ar- delean. Seminariul a fost mulat, dupd focul dia 1847, la Craiova, apoi dupd. arevolutiel (1851) in miintistirea Buco- vät, a doua oara In Craiova, pdnd ce episcopul Calinic fdcii din nou locul in Rdmnic.

La Buzdu, Ardeleanul Chesarie chemd pentru Seininariu pe GavriiiI. Munteanu, un vär al profesorului Florian Aaron. Munteanu, ndscut in Vingard, la 1812, fù profesor poate dela deschiderea scolii, In ziva de 15 A.ugust 1836, cu doutizeci de candidati la preotie. Erà si un bun scriitor, Cu dorintä de a folosi natieii Bisericii prin chrti; el, care a tradus aPatimile lui Werther) (1842), e si traducdtorul unor Meditatii religioase in doud. volume (1838-42), al unei nota versiuni din aUrmarea lui Thistos) (1845), al unui manual de aSinopticb (1846). Tot prin initiativa Episcopia incepe a tipäri cea d'intdiu foaie bisericeasca In romaneste, (Vestitorul biser.cescv,foaie religioasdi mo-

N. lstoria eparhiei .114mnicului, p. 287 si urm. ; Baiulescu, Nono- grafia comunei biserieefti gr.-or. rometne a Slintei Adorntiri din ce- latea Brapvului, Bra§ov, 1898, p. 422. 2 Cf. §i 1st. lit. rom. n sec. al XV111-lea, II, p. 294, nota 4. $ 1st. eparhiei Reimnicului, p. 290.

BISERICA EUCOVINEANI IN ACEST TIhiP 271 rala», care a dat, pe laugh' materiale amestecate,i cuvantari ale lui Ilarion de Argei Poteca 1. La aceasta publicatie tovarasul lui Muntean era un cleric- .de obarsie din Säliste (n. 1806), care trecuse t3i prin manastirea Neamtului, prin tipografia lui Clinceanui Topliceanu, prin scoala dela Sf. Sayai prin camarile episcopului Ilarion, aici la Buzau se Ingrijiä. de Seminariu cai de tipografie, Dionisie Romanò g. Profesor Inca din 1832, el lsi tinit locul pana in 1842, cand, Inainte de moartea lui Chesarie i Mun- teanu päräsi Buzäul trecând la Minnie, In 18158 - el treat la Seminariul Mitropolitului, ca director, post pe care-1 avil pana la Revolutie. Încä inainte de 1845 el scrisese Catihi- suli alte carti de scoala pentru seminarii, ctirti pe care le complectara apoi doi Bucuresteni, Anton Pann, cunoscu- tul scriitor al poporului, prin eartile sale de cantari dupa sistemul nou, Anastasimatariuli Teoreticonul,si Alexandru Geanoglu Lesviodax, prin Istoria bisericeascd pe scurt, talmacita din greceste, cu multe si Insemnate adausuri,i dupa documente, privitoare la eparhiile romanesti muntene si la lïtropolia Moldovei, precum i cu extrase din Condica spintd. Dupa 1848, Dionisie Incepù sa dea la lumina to mica biblioteca religioasä si morala, adunare de rugaciuni 4, In care se Oa traducen i de un Ilie Benescu, un Plesoianu. Tot Ddata, din lndircinarea Mitropolitului Nifon, el tipareste, un an .de zile, a doua. revistá pentru preoti, F,coul eciesiasticl. Stahl un timp la mandstirea Sadova,i apoi merse Inapoi la Ne,amt, unde avù, câtvà timp,i staretia si de unde scos samavolnic de Guvern, la Septembre 1856. Supt Cuza- Voda e loctiitor de Buzau, In locul stersului Filoteiu,ur- magul lui Chesarie,i Ardelean cai acesta , pe care Mi- ht. lit. rom. in veacul al XIX-lea, 1, pp. 287-8; Gbibu In Tele- graful ronteln, LIV, pp. 397-8. 2 p. 365 no. 933. 8 htoricul eparliiei lielmnicului, p. 290. Viala lui $tirbei-Vodd, II, p. 100. 0 ibid., p. 54; cf. asuprn luI, ten d-lui Gh. Popescu.

272 ISTORIA BISERICII ROMANESTI nisteriul Il inIturd pentru nebunie (a murit la 16 August 1860 numai 1). Numit la Hui ca episcop, el trece la Buzduf unde a rdposat la 1873. Dionisie, care a strins si o mare bibliotecd, ce se pdstreaza astbzi la Academia Romänä, a ldsat un mare numdr de manuale, c,are se pot pune alb.turi cu ale lui Melchisedec a tradus Con f esiunile Sf. Augustin, strälucitul G eniu at Cre§tinismului de Chateaubriand, dourt lucrdri cdlugdresti, Aranualul adevii ratului religios, MdngdietorulcelOrin-, tristql, celor bolnavi §i celor balrdni,din frantuzeste se pare, ca si cdrtile lui de scoald. Unionist ca si Filofteik [talle iubitor de neatn, ultimele lui cuvinte nu cuprind ru- gticiunea sulletului ce se desface din legAturile sale, ci aceastil singurd cepere cátre Dumnezeu : aDoamne, nu pedepsi România dupà pdcatele fiilor eh) ; aceste cuvinte sdpate si pe mormdntul säu a.

Din aceste seminarii muntene, cu cele patru biete clase ale lor seminariul metropolitan cu septe clase, prevdzut de legea din 1847, nu se internelè decat in vrernea noastrdf Cu gospoddria lor slabh3, nu rdsdri o asemenea pleiadd de clerici cul ti, patrioti, constienti de acei din Moldova. O singurrt personalitate mai insernnatd si mai distinsti, lese din ele ami Atanasie Stoianescu, din Bucuresti, fost paroh la capela ortodoxá din Pesta, director la Seminarjul din Ramnic, egumen la Sadova siFirundnda, pe care Neofit voià sa-1 aresteze la 1848 pentru amestecul in Revolutie 4 Sicare,, scdpánd de aceastrt urgie arbiereascd, ajunse el insusi ar, hiereu Troados la 1859, apoi, In 1865, episcop necanonic, treator, la Roman, iar la 1873 statornic si canonic episcop

Inscrip(ii,I, p. 366, no. 934. 2 lbid., p. 365, no. 933. 3 Un scandal la Buzdu supt Filoteiu, la Viata iuitirbei-Vodá1 pp. 103-3. 4 V. Cuvantul Adevdrului pe 1903

ORGANIZAREA BISERICILOR ROMANEM PESTE HOTARE273 de Ramnic :el a fost acela care, Cu trei ani lnainte de moartea sa e Ingropat ca un Paisian, la Cernica , a binecuvântat Vile României nou5, care la Corabia treceau DunArea spre biruintà 1

1 lstoria eparhiei RcImnicului, pp. 166-7.

PARTEA A XI-a.

. =4.

AMESTECUL STATULUI IN BISERICA DIN ROMANIA. ORGANIZAREA El. ALCATUIREA DEFINITIVA A BISERICILOR ROMANESTI DE PESTE HOTARELE ROMANIEl. TNCHEIERE.

CAP. I.

Lupta 0 infrangerea Mitropolitului Veniamin.

Cu acesti oameni, atatia dintre ei foarte luminati, unii bine inzestrati sufleteste, si toti garb.' de acel Neofit care, urand Revolutia dela 1848, a fost silit sA o serveascA, a trAdat-o, i-a prigonitafiliatii, pentru ea pe urmh sa cadl tot pentru pkatele sale revolutionare (27 lulie 4849) , desävärsiti patrioti in eel mai vechiu si mai frumos inteles al cuvântului, Biserica româmeasca ar fi putut Ilia un nou .avant si serie un bogat capitol in istoria timpurilor noul. Ceia ce a lmpiedecat-o dela aceasta, a fost amestecul Sta- tului, care, dela Chiselev Ora in timpurile de azi, a luat-o In stApanire, une ori incetul cu incetul, alte ori prin lovituri mari neasteptate, smulgandu-i pe rand mosiile, averea cealaltà, drepturile, autonomia sprijinità pe canoane, cultura proprie, scolile speciale, autoritatea si prestigiul, urmand intru aceasta, cand exemplul Rusiei cu Biserica robità, cand al Apusului, cu Biserica pe alocuri cu totul izgonitä afara din viata oficiala, dupa ce !ma i s'au luat mai toate mijloacele care-i pot ingklui BA se tie de sine. Acest proces de interventie, incAleare si aservire, de care fnu sant vinovati oamenii, adesea plini, dad. nu de cre- .dintà si de eunostintele necesare, mdcar de bundvointA, ci cu- rentele generale, ideile europene, si nu mai putin exemplul fiituatieiBisericii neamului In provinciile romanesti pier- elute, rgmâne OA studiem in dezvoltarea lui.

278 ISTORIA. BISERICII ROMANESTI

Mitropolitul Veniamin pare sä fi avut si o conceptie su- perioara despre drepturile sale, despre chemarea sa ca sef al Bisericii. Din corespondenta sa cu Sofronie de Hui, 11 vedem luand dela sine hotarári in chestiile cele mai insemnate privitoare la dansa. El hotaráste, fard sii mai intrebe pe cineva, aducerea mirului dela Chiev 1, el dd norme in caz de despdrtenie, inlaturand vechiul sistemalecartii» prin care pe cale de contract privat un so t puteà ingtidut pe celalt sa plece 2; el se pronunta pentru botezarea din nou a neortodoxilor cari se convertesc, veche discutie rezolvitä astfel in trecut , sau, daca' se impotrivesc, macar ungerea cu mir si postirea dupa norma ragriteana 3; el opreste dupa porunca din Constantinopol insa casatoria asu- ditilorD, a supusilor strainT, Cu pamântenii 4 ;el cauta sa aduca la ortodoxie secta ruseascd a scopitilor 5; el prevede ca un barbat insurat sau o femeie maritata cari voiesc sa mearga la mandstire, sa faca' trei ani de incercare 6; el ca- teriseste pe preotii cari cununa pe cei inruditi de sange /, si pe preotii cari ieau chezasie asupra lor 8. El porunceste episcopului sa nu faca speculd cu schimharea antimiselor pe la bisericile de Bate 9, si micsoreaza pretul lor. Cand egumenii greci, din neamul vinovat de tradare, sânt scosi din tara, cum ceruse si o partida dintre boieri ", se opri si publicarea scrierilor Sf. Vasile siGrigorie, cu co- mentariile profesorului Vardalah, cum se indatorise prin

1 melchisedec, Cron. Ilufilor,I,p. 437. La 1823 el se cera. din Constantinopol, ca §i dezlegarea in unele cazuri cdnonice ;Erbiceanu, Mitr. Mold., pp. 402-3. 2 melchisedec, Cron. Hufilor, I, p. 431. 8 lbid., pp. 428-9. 4 Erbiceanu, Mitr. Mold., p. 259. 8 Melchisedec, o. c., pp. 431-2. 8 lbid., pp. 435-6. 7 Ibid., p. 435. 8 lbid., pp. 427-8. 9 Erbiceanu, Mitr. Mold., p 274. lo Cf. Hurmuzaki, X, p. Lux yi urm.

LUPTAI iNFRINGEREA MITROPOLITULUI YRNIAMIN 279

contract Mitropolia 1, Veniamin numeste pe egumenii cei noi, romani, ai mbastirilor Inchinate a si pe preotii-iconomi dela bisericile din orase care fuseserà OA atunci puse In randul mrmastirilor. El alcatui singur regulamentul cel nou de viata calugAreascA In cuprinsul lor, hotkand sA fie acolo un duhovnic, un diacon, doi cantareti, un eparaclisiarh», un eprescurariu), un chelar, pe MO slugi 8, introducan- du-se si slujba ca ea mängstirilor care sant cu sobor de ptirintip si oranduindu-se epanahizi sau pomenirip pentru ctitori, oprindu-se once imprumut, once cheltuiala nein- voitb. de Mitropolie, inchizandu-se portile mAnästirii pentru locuitorii ei, oprindu-se cAlugArii de a luà prin sate rostul preotilor de mir °.

Once incalcare din partea Guvernului intamping Impo- trivirea lui.Astfel de Incaldri lncep IncA supt regimul turcesc din 4821. Astfel Caimacamul S,tefan Vogoridi, grans de nevoia ocupatiei turcesti, porunci lui Meletie de Hui, loctiitor de Mitropolit, &a' adune veniturile Scaunului metropolitan, pentru a le da ca ajutor terii, cum se cerù si episcopilor ;tot atunci se 1uä si jumMate din venitul ma- nAstirilor neinchinate, scutindu-se ob§tejitiile cele mari: Neamtul, Secul, Agapia si Varatecul.Mosiile Mitropoliei NIA arendate la mezat, in cursul aceluiasi an greu, 1822 5; Meletie fù silit chiar sa facA Imprumuturi pentru a sc5.pà tara de nevoile Intretinerii Turcilor °. Clerul fil supus unei dajdi pentru a jutorul Carmuirii stramtorate1, dar nu ezap- ciindu-sel prin dreg-Mori mireni, ci prin oameni arhieresti. Dela mAnästirile Inchinate, trecute, cum vAzuram, In seama

1 Erbiceanu, Mitr. Mold., pp. 281-2, 433-4. 2 ibid., pp. 262-3, 264 0 urm. 2 ibid., pp. 265-6. 4 Cf. §i. ibid., p. 434. 5 ibid., pp. 239, 242. e lbid., pp. 244, 399-400. 7 lbid., pp. 247, 254.

280 ISTORIA BISERICII ROMINESTI adurelnicilor» egumeni de tara, se lila cea mai mare parte din venit, liisandu-li-se numai un aanalogonldeocamdata pe doi ani, de o treime, pentru tinerea In 'puna stare si pentru reparatiile de nevoie 1. Veniamin se planse la 1825 1n ceia ce priveste felul de administratie, de catre Stat, a mosiilor, pe care acesta Intelegea, si supt noul Domn Ioan Sandu Sturza, sh le exploateze pentru trebuintele sale. Grija lor se dase In adevar unei comisiuni din care facea parte Mi- tropolitul cu doi mireni, Gheorghe Buhus si Dumitrachi Ghica.9, si se adäugià ca ersarcina trebuintelor ce are Prea Stintia Sa Parintele Mitropolitul, nelasandu-i vremea de a sta deavalma lucratoriu impreuna cu boierii randuiti», i s'a cerut a numl un inlocuitor, pe egumenul Isaia Giusca, dela Socola 3, si aceasta impotriva socotintei clerului Inalt si a boierilor cá trebuie un comitet la Mitropolie, alcatuit din doi boieri, dar si din Mitropolit, din toti episcopii, (t'Ara de nicio amestecare particularnica sau a Domniei», 1:lastran- du-se la Mitropolie si partea pentru (Intrebuintari a pa- mântului, ca In sanul patriei, spre a se cheltul dupä ana- foraua zisului comitet14. Nu °data el, a intrat in conflict Cu Domnia supt acest non stb.panitor 5.

M'id Rusii ocupa tara In 1828, ciocnirile Intre autoritatea politica. si Biserica nu Inceteaza,cicresc, noii cal.- muitori flind deprinsi de acasa dela ei cu stäpanirea prin ucazuri si reglemente a eparhiilor si a manastirilor supuse tu totul Tarului-Patriarh. Veniamin poruncl ca oamenii bisericesti sa se Indrepte mai Intaiu catreelsi apoi catre Guvern, ca aanaloghia», partea ce revenia clerului la chel-

1 Ibid., p. 264 §.1 urm. 2 /bid., p. 405. 3 Cf. §i ibid., p. 406 §i urm. 4 /bid., p. 208. 5 Sturza a ingiduit lui Veniamin mitnilstirea Flore§tii pentru a pune acolo malee; ibid., pp. 452-6 §i a dat bani pentru faCerea Mitropoliei celei nota.

LUPTAI INFRINGEREA MITROPOLITULUI VEN IAMIN 281

tuiala draturilor pentru oaste sa se hotareasca de autori- tati de Ltd Cu protopopii sau, cum se zicea acum, pro- foiereiicari aveau, lute° organizare mai complicata, dupa _ea ruseasca, a Bisericii, supt ei pe proesto0 sau blagoeini 1 si preotii BA nu primeasca astfel tidulele de plata decat -dela superiorii lor 2. Nu se dadù ascultare cererii generalului prezident Palin de a se strämutà garb.' din Iasi cimitirul, pentru motive de sanätate si abuna politieneasca oranduialb3. Va fi fost silit insa a urma ainvitarii) lui Palin de a face mi- lostenil saracilor de ziva Impäratului, ha chiar de a strange bani pentru statuia lui Caramzin 4. Pentru averile manastiresti inchinate se num1 alta comisie mixta, in care exarhii Atosului, Ierusalimului si Sinaii stateau laugh' Teodor Bals si Costachi Conachi poetul 5 si langa doi arhierei ai terii, numiti de Mitropolit,sicea d'intaiu grija a Rusilor fusese a declarà cä drepturile de proprie- tate ale Sfintelor Locuri skit restatornicite °, potrivit si cu firmanul pe care-1 capataserd la '1827 7, dar pe care Domnii, intelesi cu Tura nu-1 observaserd 8; prisosul rezultat din exploatarea mosiilor treeeà in pastrarea Liana din Odesa 2. in sfarsit, lui Chiselevli revine indoielnicul merit de a a voit sa prefaca intaia oarä mänastirile de rugaciuni si culturd ori arta bisericeasca in adaposturi pentru lepada- turile si naufragiatii societatii :In adevar, plictisit de vederea cersetorilor pe strazilelasului, el oranduise trimeterea la manastiri a intregii calicimi ; Mitropolitul Veniamin

1 Erbiceanu, Mitr. Mold., p. 355. 2 melchisedec, Cron. Hufilor, I, pp. 429-30. 3 Erbiceanu, Mitr. Mold., pp. 278-9, 282-3. 4 Ibid., pp. 287-8, 481. 5 Ibid., pp. 440-1, 442-4. 3 tAverile statitoare a' Sfintelor Locuri s'au dat iarA§i precum ell din ceput rinduites ;ibid., p. 449. 7 Hurmuzaki, X, p. 608. 8 Uricariul, I, pp. 372-6. 9 Erbiceanu, Mitr. Mold., l. c.

282 ISTORIA BISERICII ROMINRSTI zdddrnici insd aceastd mdsurd, propuind ca episcopiile sii se cotizeze pentru ca sd asigure celor ce nu pot trAl cleat prin pomand un ajutor de treizeci de bani pe zl 1 in Tara-Romaneased stim In ce chip sdlbatec s'a purtat acelasi Guvern rusesc fatd de Mitropolitul Grigorie. Gene- rali grosolani ca Joltuhin, efllosofi» fdrd religie, avand urd lmpotriva cdlugarimii, ca Pavel Chiselev, nu puteau res- pecta vechile privilegii ale Bisericii noastre. Cand o noud comisiune incepii sa lucreze viitoarea Constitutie a Princi- patelor, Regulamentul Organic, Minciaky, fostul consul, prezida boieri luati intr'ales, dar niciun cleric nu lud parte la dezbaterea proiectelor, pentru care Neolit, loctiitorul de Mitropolit muntean, protestä. In fruntea protipendadei, ldsate si ea la o parte 2. Astfel alcdtuit, Regulamentul poartd pecetea anti-cleri- calismului francezsia stdpanirii Bisericii de Stat ca In Rusia. Viata canonicd deosebitä pe care o dusese pand atunci Biserica româneased, e initituratd fdrä crutaresi färä pietate, fdrä simt istoricsi fall intelegere a drepturilor ce derivd din prescriptii cu caracter nesträmutat si dintr'o practica de atatea veacuri. Episcopii si Mitropolitii se aleg de adundrile obstesti extraordinare, cuprinzand un numä.r covarsitor de laici, si clerului nu i se mai vine cleat sarcina de a-i sfint1 dupa datind. Randuiala seminariilor se prevede prin lege, casi titlurile pe care trebuie sä. le Ad viitorii preoti. Se preggteste In sfarsit o noud ad mi- nistratie a Intregii averi bisericesti si crearea unui Minis- teriu al Bisericii, cLogofdtul trebilor bisericesth. in spiritul legii celei noud de organizare vedem In Prin- cipatul muntean pe «Logofatul trebilor bisericesti) Barbu Stirbei inläturand pe preotii sfintitiIn Bulgaria si pum-

1 Melchisedec, Cronica Hufilor, I, pp. 430-1. 2 Erbiceanu, Mitr. Mold., pp. 457-8;cf. si Bis. Ort., XVII, p. 482 ¡ XXIII, p. 1013 si urm.

AYERILE EPISCOPIILOR LUATE IN STXPINIRE DE STAT283 du-i la bir cu teranii, hotarAnd cA In niciun sat nu vor fi mai mult de doi preoti, dAnd numirea lor In puterea protopopului, dar si a proprietarului si a juratilor, asezdnd eforii la bisericile din orase, cu raspundere fatà de a ma- ghistratl, Impuind arendarea averilor lor Inaintea acestuia si a ministrului I.

CAP. II. Luarea in stäpAnire de catre Stat a averilor episcopiilor 0 mänästirilor de tara. Inc5'. dela 1835 S tatul cel nou luà asuprä-si grija mosiilor ce se tineau de mAndstirile neinchinate : nu se gdsi nimeni di proteste, regimul rusesc impunAnd tdcere si lui Venia- min, iar Mitropolia munteand fiind vacantä dupà moartea lui Grigorie, rAmäseserA vicari amAndoi episcopii, pánA la alegerea, tocmai in ziva de 29 Iunie 1840, tot supt Alexandru- VodA Ghica, a lui Neo fit, care nu era dintre cei cari vor- bese, cu primejdia lor, In folosul institutiei pe care o repre- zintä.. Nu se fäcù mAcar, ca in Bucovina, un fond special, din care sA se acopere IntAiu cheltuielile pentru Biseria. ; averea ddruith de ctitori numai pentru rugdciuni mAntui- toare de suflet si pentru pomenirea numelui lor trecù la un loe cu celelalte izvoare ale Vistieriei. MAnastirile cu csobor), In Tara-RomAneascA : CAldArusanii, Cernica, Cio- lanul, Sinaia, Poiana-MArului, DAlhAutul, Ghighiul, Chela, Predealul, Nifon ; cele de calugdrite din acelasi Principat TiOne,stii, Rdtestii, Pagrea, MänAstirea dinteun Lemn, SA- murcAsestii 2,mAnAstirile corespunzAtoare din Moldova a. avurA 5.ceiasi soarth ca si celelalte.

1 Viata lui f'tirbei-Voda-, I, p. 11; dupi darea lui de seam5 din 4840. 2 V. Rev. p. ist. arh. f ifil., va. II, p. 40. In Foaia din Brapv, pe 1848, pp. 280-1, se atacä sietemul saristoeratics algaatelitilor egume-

284 ISTORIA BISERICII ROMINESTI

Dupd aceastd d'intaiu mdsurd venl, in 1840 la Munteni, a doua, «luarea abdministratiei mosiilori averilor eparhiei dela Mitropolit si dela episcopi, dandu-se in mana capului aDepartamentului Credintei). Pentru a se putea face acelasi lucru in Moldova, unde Veniamin aveà nevoie de toate veniturile Mitropoliei pentru tipografiei pentru binefacerile sale, erà nevoie sd se deà la o parte marelei sfantul reprezintant al Bisericii de odinioard, slobodà in a face bine stdpand pe toga mostenirea trecutului. E1. nu se impotrivi, si la 18 Ianuar 1842 1i &idea dealisia 1, zicandu-se a fi impovdrat de ani, dar mai ales cu totul incapabil de a lua asupra-si rdspunderea unei schimbäri care lovià in canoane. Pe cand el plecà spre mandstirea Slatina, unde se stinse, impacat cu gandul cd atoate mijloacele cate imprejurdrile 1-au inlesnit, le-a intrebuintat spre renasterea sporirea natieb, pentru einflorirea Sfintei Biserici si patriei) chemand aindurarea lui Dumnezeu asupra acestii crestine teri» 2, Domnul, acelasi Mihai Sturza cu care lucrase aldturi pentru intemeiarea scolii romanesti, inaintei dupd 4821, lua, in 1844 Veniamin muri numai la 28 Decembre 4846 , mäsurile revolutionare pe care vecinul sdu muntean apucase a le lua inert din 1843. Averea Scaunelor arhieresti spune legea munteand ne0i»i aproisto0lor coltatis din manastirile muntene. Se cere «con- centrarea) in citevi manastiri cu numar that de 100 de caluggri, dintr.e cari 20 de frati. Cere insäiesa ni se ieh mo§iile din mauile moastre çi sa. ni se randuiasca o leafa potrivita chemarii noastres, pe langa. smasA comunAsi uniformA cAlugAreascA. I V. id mai sus, cap. precedent. 2 tiri foarte interesante in Foaia din Bralov, pp. 193-5, 205 0 urm. E vo. rba 0 de un episcop care nu e anitscut paminteana 0 care ray- ne§te pe calea simoniei mo0enirea lui Veniamin, pazit eu oaste in Sla- lina, cerut de popor 0 de Rusia 0 amenintat cu moarte. Acolo p. 207 çi in iBucovina» din Cernauti se ataca violent 0 Scriban, directorul Seminariului. Scriitorul din eFoaias il declara clipsit de cuno§- tintele unui teologi, pe and cellalt li ataca numai caracterul. V. 0 Andrei Vizanti, Veniamin Costachi, la§i, 1881.

AVERILE EPISCOPIILOR LIIATE IN STIPiNIRE DE STAT285 se impArtiä. In septe, si numai patru septimi erau sä fie ale Mitropolitului sau episcopului, care va tined, ca once func- tionar räspunidtor, estate de personal) pentru esimbrii) pe care Adunarea va trebui sä le recunoascti (in cea d'intdiu sesie) ; va avea, pe Iânga alp eamploiati), un evicariu) si un (Consistoriu), lntarit de Domn, fiinded tare Inclinare Cu partea mireneascd). (State ) se vor inaintd, se vor eau- pune) si pentru SeminareMitropolitul trebuid sä tie cloud , care vor aireà neaphrat de douä ori mai multi scolari deck pand atunci. Banii pentru reparatii se vor värsa intr'o eCasd de rezerd) ;si pentru milostenii se va face co listd Intl- ritä Cu pecetea Mitropolitului). Pddurile se vor vinde ein Obsteasca Adunare), In folosul aceleiasi Case. Darurile credinciosilor se vor trece eintr'o condicà snuruità), pece- tluird cu pecetea Mitropolitului si adeveritd de Logordtul trebilor bisericesti) 1. In Moldova se reproduserá intocmai aceste mdsuri de umilintä si jignire, and doar In mânile Mitropolitului, dator cu o contabilitate in reguld, nu patru septimi din veniturile averii ce i se confisca färd drept si MA indreptAtire, ci mai mult, cinci septimi 2. 0 Casä. Cen- trald primi de acum inainte banii pe cari In acestAlalt Prin- cipat li socotià si controlà Vornicul averilor bisericegi, noul ministru de Culte.

Aceastd stare de lucruri cereà o singurd lntregire : secularizarea averilor mandstirilor inchinate, cu privirela care Regulamentul ordnduise cd o parte din veniturile Ion va fi datd Statului pentru opere de culturd si binefacere. inca dela 1835 ar fi voit-o Stirbei, care zugravià starea lor ticdlositd In cuvinte energice de revoltd :iHalal de mdnds- Urea In care se mai gdseste o candeld apring inaintea alta- rului 1 Halal de biserica In care ard cdteva Mai si unde un preot in zdrente, nepldtit, mai vine sa ceteascA litur-

I Ti. in Erbiceanu, Mitr. Mold., pp. 490-2. 2 V. Manualul administrativ, II, pp. 261-7.

286 !STOMA BISERICTI R0MANqT1 ghia) 1. Se hotara., neputandu-se MA o masurä pe care n'ar fi ingaduit-o Rusia, sprijinitoarea statornica, pentru scopuri curat politice, a Grecilor abuzivi, cari nu mai reprezintau acum o singura lege ortodoxa. In forma ei cea mai curata, ci un neam osebit de celelaltei avand scopurile sale lumesti bine definite, ca moiiIe manastirilor Inchinate sa se arendeze pe cate trei ani numaii fara." a se da bani d'inainte, ca egumenii sä nu mai invoace protectiaisrt nu mai ceara judecata consulatelor, ca ei sa nu distruga, din lticomie de bani, padurile 2. Multamitti Rusilor, manastirile din Rasarit, imbogatite prin situatia privilegiata pe care noua organizare o Meeà proprietatii mari, putura, bovI zece ani observarea prescriptiilor regulamentare, rat toate silintile Dom,nilor din acest timp, mai ales ale Jul Iroda Bibescu 3.Supt Voda Sjirbeinumai, se ajunse la arendarea mosiilor manastirilor inchinate, prin Stat, care voia ridicarea unei parti a pretului de arenda de cat.° avand in vedere Insa mai ales grele nevoi budgetare momentane 5Sfântul Mormant siPatriarhia din Alexan- dria incheiara o invoiala cu Guvernele Principatelor, dar la incasarea sumelor prevazute nu se ajunie niciodata, Atosul tiindu-se In atitudine de dusmanie ; Rusia facand sa i se auda glasul poruncitor,i chiar agentii la Constan- tinopol ai lui StirbeiGhica din Moldova se multainise deocamdata cu o mica subventie tradând interesele acelui care-i numise si-i plätià 6. In zadar afirma Domnul muntean ca, de fapt, anici nu mai sant, ca sa zic asa, manastiri pe pamântul muntean, ci numai biserici ruinatei. In 1855 se dadii un nou asalt,tirbei cerand numai sfertul cuvenit, iar Grigore Ghica, prin C. Negri si D. Ralet, car'

1 Raportul lui, citat, din 1840. 2 Viola luitirbei-Vodii, I, p. 11. V. .liègne de Bibesco, H. 4 Corespondenta lui $tirbei-Vodd, passim.. 5 Viola lui $tirbei-Vodd, I, p. 36. Ibid., pp. 38-9.

AYERILE EPISCOPIILOR LUATE IN STiPiNIRE DE STAT287 merserà in misiune la Constantinopol, nu mai putin de dona treimi 1 Indatä Domnii cädeau,i Conventia de la Paris, dAnd o nota l'ata tuturor lucrurilor, zdbovI, prin art. XIII, tolutia, fäcând astfel necesarä lovitura lui Cuza-Vod5., secularizarea violenta si fará despggubire, dupä traditiile Re- volutiei francese, din ideile cäreia se inspirò. noul Domn. De acum inainte, supt Domnii regulamentari, umbre sfi- case se urmeaza, dupä placul partidelor din Adunäri sau, dupg Revolutiei conventia de la Balta-Liman 2, din Diva- nurile ad hoc, ca acelea care, alcAtuite din boieri mari Rusia ceruse un colegiu de sese mireni si sese egumeni, dAdurd, in 1850 1, Moldovei pe Mitropolitul Sofronie, pe episcopul de Hui Meletie Istrati,iar Terii-Romänesti pe tuspatru arhiereii : Nifon, ca Mitropolit, Climent la Arges, Filoteiu la Buzäu, Calinic la RAmnic. Jocul boierilor, influ- entele consulilor 1i aveau partea lor In aceste alegeri cu abilete), in care ai fi gäsit once alta decAt cohorarea, afir- mata de Biserick a Sfântului Duh. Cel putin Stirbei Ghica avurä curagiul de a face alegerile, pe cand lor,ferindu-se de lovituri din partea unei opozitii, vesnic räzvrätite, de boieri neastAmpärati,cari, In cadrele strAinte ale Regulamentului, se jucau de-a Conventionalii, Masera peste once mäsurai cuviintä Scaunele arhieresti vacante3. Cât de -departe eri de la acesti slabi episcopi säraci, ple- cati cAtre societatea mireang care-i alesese dup6. lungi vacante, §i indusidmiti intre sine prin aceiasi ambitie de a

kid., pp. 40-1. 2 Viata lui Oirbei-Vochl, II, p. 26 ei urm. ; Melchisedec, Cron. .Rom., II, p. 216 ei urm.: Cron. Hiqilor, I, p. 456. Un cleric moldovean Se plange de aceasta in Bucovina pe 4809, No. 22:Episcopiile rAmii . vacante cite cinci, zece ani, atit pentru candidatii se intrec care si dea mai mult pentru darul ce-1 vzIneazi, pentru7ca Iticomia alegitorilor nu mai cunoafte nici o margine, pa poate fi multamiti nici cu cele mai insemnate sume de aurs.

288 ISTORIA BISERICII ROMINESTI fi Mitropoliti ne mai fiind acum vechea normd de lnain- tare normald pana la idealul pe care-I avuse Veniamin f cln tot anul indagar odatd a se aduná arhiereii eparhiilor impreund cu Mitropolitul lor, a se sfAtul si a face chibzui- rile putincioase pentru sporiul theoseviei si cresterea bunelor ndravuri sau moralitätii evanghelicesti lntre credinciosii Bisericii, ca nici credinta fdrd faptä, nici fapta fdrä credintri sd se vaca rämasa.) 1 1 De la noul regim al lui Vodä-Cuza se astepta si o noub.',. trainied organizare a Bisericii. Domnul Romdniei-Unite nu era om s'o zdboveased. Avea in gand secularizarea averilor mdndstiresti inchinate, dar, in acelasi timp, stdpanit In toate de ideile franceze, sfätuit de oameni cari n'aveau, cu aceleasi idei, cunostintele speciale de istorie si canoane care s'ar fi cerut, el voià sd desävarseascd opera, inceputd de Alexandru Ghica si Mihai Sturza, a dezbrdcdrii de once autonomie, putere si auto ritate a Bisericii, surgunitd in re- giuni pur spirituale care sant, bisericeste, vecine cu moartea, ti mai indemna si putea sli-1 indreptäteasca la asemenea mb.'suri inca ceva : situatia creatd de curand celorlalte Bi- serici romdnesti, de peste Carpati si de peste Molnita.

CAP. III. Organizarea cea noui a Bisericilor romanesti de peste munli,

A. BISERICA UNITA. SUPT VLA.DICA LEMgNY. La 7 Octombre 1830 nimia In Blaj Ioan Bob, ori, curni se seria el : Ioan Bobb de Bapolnok-Monostor, bogatul episcop al Românilor uniti, si era irigropat cu pompa, cuvan- and româneste o atristd predicare» unul din.tre canonicif sdi, traductitorul din nou, din evreieste, al Psalmilor (4835)r 1 Melcbisedec, Cron. Rufilor, 1, p. 439.

ORGANIZAREA BISERICILOR DE PESTE MINT' 289

> Teodor Pop de Ujfalu 1. isi Asa toata averea cclerului OW saracl 2. AMà dupä doi ani, In 1832, Episcopia capata un titular, pe fiul de neme s Ioan Lemény (numit la 23 August), stipt 'Astoria cdruia curentil de culturä si de inaintare politica a neamului unguresc patrunse si In Bi- serica romimeasca a Unitilor, fixandu-se chi'ar si un soroc dupa care limba ungureasca trebuià sa se introduca in slujba. Episcopul tinuse un discurs magi-11hr la lngroparea Inaintasului ski; el se simtià cä face parte din clasasta.- panitoare de limba ungureasca ; interes pentru cultura nea. mului din care totusi Meeà parte, lntelegere pentru menirea lui fireasca, pricepere In a gasl drumul firesc pentru progresele lui nu se puteau cere de la unul ca dansul, Ceasul absorbirii in Biserica romano-catolica a midi epls- copii unite ardelene nu 'Area ad fie departat. in gimnaziul bldjean, unde erail profesori un Simion Barnut, un Timoteiu Cipariu, eprofesor de teologhiel si la Seminariu, care cetia cartile lui Radu Tempea si traduceni de-ale Mitropolitului Veniamin si care Mai bucuros drumul la Bucuresti pe vremea lui Alexandru-Voda Ghica 8, acolo era spiritul cel nou si dorinta de lucru pentru neam. Seminariul cu patru ani de curs sau scoala emoralitilorp de adouä ierniz ori cbiar Facultatea de teologie cu patru profesori nu erau strabatute de Insemnatatea momentului. Doar In scrisul unui loan Rusu, care alcatuieste o geografie In trei volume, In prefata careia face nationalismul cel mai rdspicat 4, se vede ca si printre clericii uniti erau oameni gata de o lupta nea*ata 5. Lemény o vazù Insusi cAnd scoase pe o parte din pro feseri de la locurile lor. 1 Studii si doc., XIII, pp. 23-4. 2 Nilles, p. 672. 3 Scriitori mireni, pp. 28-30. 4 ht. lit. rom. in veacul al XIX-lea, H, p. 229; cf. I. Raliu, in iFoaia soolastian din Blaj, 4907. 5 Despre scrierea de caracter religios a unui Sigismund Pop, profesor la noul gimnaziu episcopal din Beius, Foain din Brasov, 4846, pp. 367-8.

290 ISTORIA. BISERICII ROMINESTI

Cipariu e, de fapt, personalitatea conducatoare aici, si, -- cu toate protesthrile din 1842 ale clerului din Blaj 1,in domeniul bisericesc. In 1833, dupa cinci ani de profesorat la Seminariul teologic si cu un an inainte de a lui si catedra de studii biblice acolo, tanarul preot (n. 21 Februar 1805), viitorul canonic (dela 1.1 Ianuar 1842) ieà si conducerea tipografiei diecez2tne, pentru care-I vedem 2 comandând litera prin Eliad. Supt privigherea lui, care in literatura religioasa a dat numai thrziu, la 1.854, f tiinfaSf. Scripturi, iar la 1859 Istoria biblicci a Testamentului Ve,chiu, se publica, dupa normele sale de ortografie, cea d'intaiu carte de rugaciuni cu literelatine, care era menita sa se imprastie larg, Orologhiariul din 1835, caruia-i urma abla la 1870 un Liturghiariu.

B) BISERICA NEUNITA. SI ANDREI,S, AGUNA.

Dincolo, la Sibiiu, Moga isi trhia ultimiiani de bath- neta, ajutat in conducerea diecezei si sfatuit de sotul fiicei sale Angela, Moise Fulea, protopop al Sibiiului Oa. la 1850, dela care avern doar o carticicä a anaravurilor bune» si o nouh Bucoavnd P. Nici in Banat nu se zäria o licarire mhcar de vremi mai bune, si suprematia Shrbilor ramdsese neatinsa. inca. Iar in Oradea-Mare a Unitilor, dupa Samuil Vulcan (t 25 Decem- bre 1839)4, care-i capatase, dela episcopia unitä ruseasch a Muncaciului, cele septezeci si cloud de parohii din *tile Shtmarului, baronul Vasile Erdélyi, rectorul Seminariului, facut episcopla 2 August 4842 si instalat la 1843, null

1 Foam pe 1846, pp. 367-8. 3 Scriitori mireni, 1. c. 3 Pentru cea d'intaiu, v. §i. Studii f i doc., XII, p. 202, no. XXXVIII. 4 Srhematismus historicus venerabiliscleri dicecesis Magno- Vana. diensis, 1900.

ORGANIZAREA BISERICILOR DE PESTE MIINTI 291

insemnA stapanirea duhovniceasa mai mult de cum a fAcut Lemény, vecinul fail de eparhie.

Numai prin neasteptatul fenomen al numirii in fruntea .cliecezei neunite a unui om ca AndreiS, aguna,i anume In ajanul anului de crisa 1848, se datorete, in legatura cu puternicul curent de viata ce domnia intre tineriiscolari ai lui BIrnut, ai lui Cipariu, cari eraui cetitori ai foilor lui Barit, iar, pe langa aceasta, fuseser6. Inrauriti de curentul nationalist unguresc,Invierea spiritului romanesc .lîiamândoui Bisericile si definitiva lor organizare. La 13 Iulie 1846, Guvernul ardelean Instiinti pe Andrei aguna, arhimandritul de Covila, cd e numit administrator al diecezei ramose vacante prin rnoartea octogenarului Moga. Noul numit, nAscut la 1-iu Ianuar 1809 st. n., In oraselul un- .44 uresc Miskolcz, era fiul unor negustori macedoneni i fusese crescutdupa ce marna-sa, vkluvA, 11 Mai, o clipa, din interes, catolic - de unchiul stiu dup6 mana, Atanasie Grabovschi, care-si avea. Casa de comert In Pesta. Pe acel limp, printeun Boiagi, printeun Roja mai ales 2, intre Aro- manii asezati in viitoarea Capit 115. a Ungarieii Intre scriitorii romani cari se mandriau Cu obArsia romana a neamului si cautau a o pune in lumird prin lucrärile lor de gramaticdi istorie, se statornicise o strans5. legiturg. Lui Grabovschi li dedica Alexandra Teodorovici-Teodori, preot In Pestai unul dintre alcatuitorii marelui Dictionariu din _Buda, Istoria Universal!, tradusä chip& originalul sarbesc al egumenului dela nanastirea banb."tean6 a Sf. Gheorghe, Pavel Chenghelat,i, In ainstiintareaD sa pentru o ebiblio- ted romaneascA lntocmità In dou6sprezece pArtip, Carca- lechi, indraznetul editor de arti romanesti, lnseamna pe Ata- nasie si pe Constantin Grabovschi ; Elena Grabovschi facei

Lupa§, In Cony. Literare, 1909, no. 1, 2 V. ht. lit. rain. in sec. al XVIII-lea,

292 ISTORIA BISERICII ROMINESTI parte dintr'o societate a femeilor romane din Pesta la 18151, Aceasta crqtere explica graiul curat románesc al lui Ata- nase *aguna,caci Atanase i-a fost, cai unchiului, numele d'intaiu frumoasele lui sentimente pentru neamul romanesc pe care trebuià sa-1 in teleaga caiacei bogati cedoneni, jertfitori de bani pentru cartea romaneas* dela Tisa pana In departatul Pind al obarsiei famillei lor. Dupä gimnaziul facut In Pesta chiar, aguna merge la 1829 pentru studii teologice la Varlet, unde era episcopia oar- beasca,i pentru Românii din aceste parti.D. Atanasie §aguna, theolog in Vare», dar standsi In Pesta, e in- sernnat la 1830 intre prenumerantii la Antropologhia luí Vasici-Ungurean. Patriarhul de Carlov61, .5tefan Stratimiro- vici, dela care Macarie Bucuresteanul cereà Vele sa-si tipareasca cartea de cantari si care statei in leghtura cu bogatul MacedoUean Sina 2, II lua ca notariu consistorial si profesor. La 1833 se WA &Lugar la Hopova, In Sirmiur m6nastire de Sarbi, unde rezidase vicarit episcopului din aceste pärti a. Inaintancl repede, prin meritul sau ca si prin excelentele Telatii ce avek tanarul Andrei trece fin gra- dele de diacon, protodiaconiarchidiacon, singhel si protosinghel. In 1842 era arhimandrit,siajunsese ca profesor la Varset, unde era episcop Maxim Maximovici, dar unde, intre scolari, unii prin nu mele lor chiar, Popescu,. Scumpie, arata obarsie romaneasca,i unde se rataciau si Romani olteni, ca acel client al lui Vasici,dumnealui Gheorghe Hagi Pedestrasescu, robul Muzelor si al poeziei, din Valachia Mica). La 4845 Incepò egumenia lui Saguna la Covila, uncle erau calugb.ri romani. De aiciII lua numirea lm- parateasca In locul de administrator al episcopiei Isleunitilor%

Neujahrsgesehenk den Herren und Frauen; 132rgern und Bare, gerinnen walachischer Nation, zu Pesth, am Abend des 31-tea December 1849, dargebracht vom Petrowitsch K. Pier. (sic) ; cf O. Lugo§ianu, in Bevista Noud, VIII, pp. 278-84. 2 scriitori bisericeei, p. 54. B Nilles, pp. 749, 754.

ORGANIZARE). BISERICILOR DE PESTE MUNTI 293

peste vre-un an (le zile, in sobQrul Jin Turda (2 Decem- bre 1847), el capatk 27 de valid pentru episcopie. imparatul 11 numìi, de Durninica Tome in anul 1848, cand erà acum foc de räscoala la tara, noul Viddica erà stintit la Car- lovat, spre marea multalnire, nu numai a supusilor gihi ortodoxi, ci 0 a Unitilor, 4intre cari cel mai mare cu miutea, Cipariu, cuuoscan3lu-1 dupä p lucrare a 1utipärita in Foaia lui Barit, raluta. calciuros, In Organul LuminFiil? pr acest virtuos tmare barbat rorn,an)o. In Sibiiu era prima (24 April) cu fade, ca un erou biruitor. Istorief politice Ii apartine conferinta nationala din Blaj, initiata de cancelistii, de tinerii functionari románi din can- celarii,dela Muras-Osorheiu, chiar ziva sfintirii lui §aguna, afara din Ardeal acea mai.e zi Ae 3 Maiu 1848, tarevazit S.agima?abia miruit ca episcop ,4pe mandrul neme s Lemdny slujind alaturi la marea serbare de pe Tárnave, unde teranimea chemata de 13arnut arata prin numarul htitudinea sa ea Românii din Ardeal si Ungaria vreau sa fie iieam deosebitmeritul ce! mare 11 ave5. de .6igur deel episcop care venia de departe In resedinta riva- lului sau firesc, diva fetal de a intelege til unui Bob si Moga. Trebuie sa se spuie numai ca, atat Lemétii, cat Consistoriul 6ibiian, in lipa episcopului, èhemasera, clupa intelegere tu auvernul, numai pe protopopi i cativi fruntasi kpriceputil si adesteptiv, pe cart acestia aveau sa-i aleaga B. Pentru istoria Bisericii 4 Sing de cel mai mare interes hotararea mnteronfesionaht privitoare la Musa : allatiunea romana prrtinde cá. Pisericd romeinci rcird disti4cf& fie sa ramanâ de confesiune liberá, independent'd dela ori- care altd Bisericd, egala In drepturi si foloase cu celelalte Biserici ale Transilvanlei. ta cere restabilirea Meiropolizi romdne si a sinodului general anual dupd vechiul drept, In care sinod sá fle deputafi biserice§tii mireneftiL In Cf. Ist. lit. rom. n veacul al XIX-lea, II, pp. 242-3. 2 Gaz. de Transilvania, 4848, n-le 31-2; Popea, Memorialul,

294 ISTORIA BISERICII ROMANRSTI

acelasi rand sa' se aleagelsi episcopii romeini liben prin maj oritat ea voturilor, fcirei candidatiune. La aducerea-aminte despre vechiul drept al Românilor de a avei Mitropolie sí sinod general anual, s'a proclamat de popor Mitropolia romana transilvand cu aplause unanim 1). Supt aceastd hotdrare iscdlia Lemény intaiu§i dupd el Saguna, pAränd cd aratà astfel vointa lor de a face parte din aceia§i Bisericd romaneascä liberd, ca titlul legiuit de Mitropolie. Amandoi furd ale§i, cu Cipariu, mi Fulea, cu canonicul Vasile Rat §i protopopul Popasu, pentru a merge la Viena cu actele adundrii. Episcopul cel nou al Sibiiului fusese primit la Mdarade de o deputatie de canonici §i stAtuse in gazdd la colegul Fati 2 lar, dacd spusese cd se va apza in a mijlocul pieteb) Blajului, aceasta nu venia din exclusivism confesional, ci ca riispuns unor studenti bläjeni cari nu-1 voiau la Curtea episcopului lor, dusman al profesorilor s. Adunarea fusese deschisd cbiar de S.aguna, ca el dea nota prudentei §i a ordinei. i el, In circulara sa, a Idudat-o, pe c,and Lemény i-a dez- aprobat urmdrile §i a gdsit cu cale ad aminteascd deslusit cd sant doud legi §i doi patriarbi 4. E de observat insd cd S,a- guna serie din Blaj, la 4 Maiu, iar Lemény din Cluj, abia. la 14 Iunie. De alminterea inspiratorul adundrii, Bärnut spusese ld- murit cd toatecuniunile)),politice ori religioase, au fost nadd strdind spre ea strica. pe Romani», cari au nevoie doar ca se uni intre sine. §i, dacd, din prudentd, cuvantatorul adause,-- innainte de a trece la aprozelitismulp episcopilor pana la Bob, -- co crimd in contra pilca nationale», i la I Se prevedei§d dreptul de prezenil In dietá pentru episcopi, si chiar pentra canonicii lor. V. actele In Papiu, Istoria Romdnitor, II,qi in Popea? Memorialut, p. 56 li urm.; prezentarea la Viena, deagunar Popea, p. 432 §i urm. V. qi lucrarea pAr. Ilariu Purarin despre Mi- tropolia sibliani. 2 Popea, o. c., p. 71. 3 lbid., p.*76. 4 lbid., pp. 77,-.9.

- ORGANIZAREA BISERICILOR DE PESTE MUNTI 295 certe ca a lui Atanasie Vladicai lui Popa Sofronie, unul Cu cicoana sinodului de la Fiorenta), cellalt cu apaldria In batb, §i de a semnala cum Bob a renegat libelul de aparare al Romanilor ca (fat al unor spirite neastamptirate) ca nu e vorba de tuniune dogmatica confeaionala, religionara) ci enationalav, terk,imea arati desluOt ce crede despre dezbinarea religioasa strigand (Da, sà ne unim ; sa nu mai fie unitii neunitii neuniti Intre Romani I) lad* judecatorul istoriei politice e chemat a spune daca legaturile lui *aguna cu Ru0i in dezvoltarea unei revolutii, care mana pe Lemény la dieta, de unire cu Ungaria, din Cluj, 11 spaimanta cu amenintarile de moarte ale plebei MA peste putin paraseasca. Scaunul, murind, despretuit In manastirea Franciscanilor din Viena, -- au fost prielnice sau neprielnice neamului. Aceste legaturi puteau fi mteptate din partea unui ucenic al §colilor de teologie sirbesti.

Dupg restatornicirea prin Rugi a autorith.tii unui tá'nar Im- pa.rat, dela care ,*aguna qtepta, fait al se fi inplat cu totul, binele Românilor, se gandl Guvernul din Viena, care avei, nu numai o datorie de platit Romanilor, pentru loialismul lor, dus pana la primejduirea averii 0 la jertfa vietii, dar 0 interese de servit prin acest popor, la organizarea lor bisericeasca definitiva. Biserica unita, creatiunea lui Leopold I-iu, trebuià sA mearga innainte. Aceasta se 0 hotark cu toata politica anti-imperialista a lui Lemény 2, in conferinta din Viena, la 18 Novembre 1850, aprobandu-se de imparat la 12 De- cembre din acela0 an. Pa0i de nevoie se facura la Roma, aicise redacta, In Novembre 1853, restabilirea pentru Unitii de limba romaneasca (linguae romenieae), inoirea vechii Mitropolii de Balgrad, and u-se noului Mitropolit titlul de aFägära i Alba-Iulia) 2. Biserica Orazii-Mari se rupse din legatura cu Scaunul primatial unguresc ; pentru Ibid., p. 423. 2 Ibid., pp, 208-7. Bula, inSchematismuidela Oradea-Mare, p.73allulu.

296 ISTORIA EMRICH ROMINESTI

Banat se fad" noua episcopie a ,Lugojului, iar pentru partile maramurasene, in rostui episcopiei Vadului de odinioara, episcopia dela Gherla, cu un vicariat permanent in Sighet, unde, cum stim, In chip statornic statusera, in. tot veacul al XVIII-lea, vicar& romani ai episcopului rusesc unit din Muncaciu (15 Decembre) 1. Roma coma doar noului Mitro- polit Alexandru Sterca S. ulut (n. 18 Februar 1794 la Abrud, fost paroh in Bistra si S. imlau ; episcop dela 1.8 Novembre 1850, dupä vicariatul lui Simion Crainic.; consacrat la 22 Iulie 4851) sa faca, inainte de a-si lua demnitatea arhiepiscopala, pro- fesia de credinta impusa Orientalilor de Urban al VIII-lea si sa se indatoreasca a da raport serie la fiecare patru ani despre starea diecezei catre Cong,regatie 2. Alexandru Sulut, om bland si pagnic, a pastorit pan& la 7 Septembre 1867, avand grija fundatiilor imparatesti si a noii gospodarii metropolitane. Chiar dupa ce Saguna ajunse si el Mitropolit, nu avù nimic de lmpartit cii dansul,si, precum se vazusera alaturi amandoi episcopii români la actul de ctitorie al natiei politice romanesti, tot alaturi sta- tura la hctul de ctitorie al culturii neamului, prin intemeiarea, la 1860, a unei (Asociatii) menite s'o reprezinte si s'o dezvolte in aceste toarti libere 8. Urmasul Rau? Than Vancea (n. 48 Maiu 1820; preot in Vasad si Macau ; Profesor in Orade ; in Iulie 4865 episcop In Gberla ; la 21. Octombre 1868 mamit Mitropolit), vestit prin fundatiile sale, a dat, dupa crearea, in 1867, a une! Ungarii autonome, dela care se puteau, astepta fireste prigoniri din punct de Ve- dere national maghiar, din nenorocire o directie romand 1)o1iticii sale, In loc A se apropie cal mai 4.nult de puterea realat4 poporului Au si,in lupta &eascà ce erà sa se descluda, sa intinda mama frateasca. Bisericii din Sibiiu. Totusi, precum, supt temény, cugetarea tinerilor, a frun- tasilor intelectualiai Bisericii unite, a scrliforilorsi pro- 1 Cf. ibid., p. 70 s'i. urm. 2 Cf. Nilles, p. 675 si wan. 2 Iorga, in Prinos Sturdza.

ORGANIZAREA BISERICILOR_ DE PESTE MUNTI

fesorilor? 'treeeà departe peste ingustul cerc confesional, care nu e tras niel in ceruri si a chrui brazdh nu se vede niel pe pamânt, in tarina buná a sufleteloi. simple? astfel, &cà din curentul strict catolic a rhshrit o personalitate nesimtitoare pentru neam,i guvernamentala On& la dez- gust ca episcopul Ioan Szab6 din Gherla, urmasul bunului ,chrturarloan Alexi (autor de gramatich româneasch ; 18541.862) sau o personalitate pompoashi deprinsä prea rnult a cedà in fond, ca episcopul de Orade, Dimitrie Radu, venit dupd smeritul binefächtor prin scolii danii Mihai Pavel (dela 1879), ori un bun bisericassi un primitor prieten ca episcopul Vasile Hossu din Lugo, sau personalitatea atat de corectd, in strictele margeni? ale Bisericii, a Mitropolitului Victor Mihdlyi de Apsa, urmasul lui Vanua kdela 1894), in schimb oameni ca I. M. Moldovan, chnonic, membru al Academiei Române, autor de serien i polemice, editor al «Actelor sinodalh, ucenic al lui Cipariu si continuator al spiritului liber din vremea lui Sincai? Klein si Major, ca Augustin Bunea, canonic? membru corespondent ,a1 Academiei Rom:1m, istoric bine informat sr sigur, care nu se supune tuturor prejudechtilor confesionale,ci se gAndeste si la neamut sau, cuvantator inzestrat, in glasul ..cdruia vibreazd, chid trebuie, §1 SiMtIll national, aphritor al drepturilor românesti ale Bisericii sale,astfel de oameni se ridich la acele Inältimi morale, spre care singure, once s'ar zice din punct de vedere bisericesd? merge recunoasterea si stima unui popor.

Planul conduchtorilor mischrii dela 1848 de a face din tot neamul românesc din monarhia austriach deci soco- tindu-set 13änhtenii, chiar Bucovinenii credinciosii unei singure Biserici metropolitane ei cereau chiar batrAnului Imphrat Ferdinand Ed se pro-dame «Mare-Duce al Roma- nilor», pe cand noul suveran Francisc-Iosif adause in bu- rand la titlurile sale numai pe acela de Mare-Duce al Pu- covinei , nu fusese phrdsit odatà cu entuiiasmnl celor

298 ISTORIA RISERICII ROMANESTI d'intaiu cupe. La 25 Februar 180, Saguna insusi, moral proprietar Mocioni din Banat, loan Stoica, Malt functional' ardelean, protopopul din Brasov Ioan Popasu, Treboniu Laurian, care reprezintä o politica liberald laid., une ori deosebità de a episcopului de Sibiiu, un numdr de fruntasi din oficialitatea ardeleand si bdndteanä, dar, impreund cu ei, si Eudoxiu Hurmuzachi, cel mai ales dintre sefii români In Bucovina, viitorul istoric al poporului sdu si membrul bucovinean al dietei impdrAtesti Mihail Butnariu (Botnar) cereau, intre altele, deschiderea econgresului general al intregii natiip pentru a-si alege, pe land. un (set* national» (Nationaloberhatipt), un asenat roman) (romeinischer Se- nat), un ag,ent la Viena, si «un sef bisericesc neatärnat, intdrit de Maria Sa sicdruia sd-ifie subordonaticei-, lalti episcopi nafionali» ((wines selbststándigen, von Ihrer Majestát zubestátigenden Kirchenoberhaupts, dem die fibrigen Nationalbischòfe untergeordnet werden sollen) 1, Se amintiä cti (Românii au avut odata un cap bisericescf chruia ceilalti episcopili erau supusi, si anume nu la Blaj, sau la Fagdras, ori la Sibiiu , ci la Alba-Julia 5) Co, mitetul na)onal din Sibiiu, in care unitul Timoteiu Cipariu si unitul Bdrnut stdteau lángd neunitul Nicolae Baldsescut fostul director al Seminariului din Bucuresti, aprobd aceste cereri 8. Deocamdatä se ceril, la moartea lui Sjefan Popo- vid, episcop sarb la Värset, alegerea unui urmas român, cu privire la majoritatea româneascä a credinciosilor si aducandu-se inainte si cererea Malta de adunarea romaneasca interconfesionald din Lugoj, in 1848; se recomandä tot odatti ca administrator staretul Patrichie Popescu 4. Ro- manii voiau o Facultate romäneascd de drept la Blaj, cu to catedrd pentru InvatAtura legii grecesti neunitev 5. Se con-

1 Ibid., p. 249. 2 ibid., p. 263. 3 ibid., pp. 254-6. 4 ibid., pp. 355-7. 5 lbid., p. 361.

ORGANIZAREA BISERICILOR DE PESTE MUNTI 299 testa dreptul sinodului sArbesc, chemat la Carlovdt, de a discuti si afacerile bisericesti ale Romdnilor, afirmdndu-se el Biserica neunitd e, prin limba ce Intrebuinteazd excluziv, ca si prin vechea traditie metropolitandl o Bisericd naio- Bald 1 si amintindu-se purtarea intreagd a episcopilor sdebi, dintrA cari Stratimirovici spuned limpede cd nu uräste nimic mai mult adecat graiul romanescp. Bdratenii,din partea lor, cereau sd fie scosi din Voevodina din nou creata si uniti cu fratii lor de peste Murds 2,pe cand Ordzenii voiau un Prefect al tuturor Românilor la Blaj a.agtuia, lntors la Sibiiu .In cursul anului si ghzduit In casa Brue- kenthal, negocià prieteneste peutru chsätoriile mixte, cu Muncaciul si cu Blajul? Para a priml lnsd rdspuns prielnic din ultinvil centru bisericesc unit, (care din toate puterile se nevoid a sustined starea sa suprematizAtoare d'Inainte de 1848», serie ,Saguna, asi nu vrea IA stie de jurdmântul dela Blajl 4. Dar Sulut, atunci vicariu 1n Minh', li min toata prietenia si-1 numid eneinvins atletv, dorindu-i izbAndd (In arena natiunii noastre) 5.

in sfarsit, In 1850 se deschiserd la Viena conferintele pentru organizarea ortodoxilor supusi Austriei, si ele tinurd zece luni de zile, si in cursul anului urmAtor. Ele nu duserd. la niciun capdt 6. In curAnd Guvernul retrase patenta imperiald din 4 Mart 1849, care, odatA cu Constitutia, dadei Ilecdrui popor Indreptdtirea sa nationald pe toate terenu- rile. In curand III chemat sinodul pentru alegerea de episcopi la Vdrset, la Timisoara si la Arad, unde Românii rdz- bdtuserd Inc& din 1829,multdmità silintilor fdcute de fostii scolari, crescuti In spirit national, ai preparandiei (1ntemeiate

5 Ibid., p. 388 §i urm. 2 ibid., pp. 391 §i. urm. 3 Ibid., p. 398. 5 lbib., p. 363. 5 Ibid., pp. 363-4. 6 V. Purariu, .Documente, II.

300 ROMANMI

Ja 1813) si ai In'stitutalui teologic (care dateazd din 1822), In frunte ca interesanta personalitate a luí Moise Nicoard 1, prin episcopul Nistor Ioanovici dela mdastirea Bezdinului apoi, dupd moartea acestuia, la 1830, prin Gherasim Rat, care stdpanl. Scaunul pand la 1850. El nu fù primit ca dusman al Sarbilor? sd ieà parte la congres. In 1860 ,Saguna era In Senatul Imperiului, cu Mocioni pentru 'Banati baronul Nicolae Petrinò pentru Bocovino. noufi confetintd, chemath la Viena In aceat an, cerù larki, la 21 August, un singur sinod bisericesc pentru toti Romanii, sinod din care gá fad parte si mireniiceia ce ar fi fost un adevfirat Parlament al' neamuluil a si o singurd Mitro- polie a futurora ; ceia ce Insemna msd acum? dupd crearea Etropoliei difiBlaj, numai o Mitropolie ortodoxei. Pe temeiul acestui acta tmpdraful orandul, la 27 Septembre, adunarea sinodului din darlovdt pentru a 4A. modalitatea despdttirii biseticesti de cdtre Sarbi.

Bucovina era, cum stim, supusd acestora. Decii episcopul Hacman fii poftit la Sinod. El se fleclarase la 1849, pe vremea canfl corespundea prieteneste cu §ag,nna, pentru Biserica româneascd unicA. Acuma insd, vkand cd ea nu-i poate reveni lül,epigcopul, care astfel reducea. p chestie de aceasta Inseinnatate la o mizerabild afacerer de gloriolä tsersonald si de egoism local,fAciiä se declare printr'un sinod preotesc cä doreste Mitropoliei pentru Ardeal, dar si pentra sine. Sinodul ceI mare din CarlovAt a p-utut fi sträng numai in August 1863, si Hacman vbrbi aid In sensul de mai sus. Se boar' In adevdr Mitropolia lui Saguna, pe care imp& ratul o recunoscii la 24 Decembre ;iar mai pe urind

1 V. Mangra, in Tribuna pe 4908. Ideia participArii mirenilor da conzistoriii la apelatopies &Odra in dorintele dela 4848 ale Sirbilor ;y. Foaio din Brapv pe 4849, p. 36.

ORGANIZAREA DISERICILOR DE PESTE MONTI 301 cel d'intaiu Parlament maghiar o inmatriculd, la 1868. Tot odatd se Mai din Caransebes UTIcaun .episcopal romanesc, In paguba episcopului sarbesc de Varset, unde Kos- suthistii numiserd pentru scurt timp ca administrator al diecezei vacante pe Romanul Ignatie Vuia. Cel d'intaiu ocupant a fost, dela 6 Iulie 1865, una din personalitätile conqucdtoare in timpul Revolutiei, protopopul Brasovului si organizatorul scolilor de acolo, loan Popasu (n. 20 De- cembre 4808, din pdrinti dela Valeni-de-Munte), care in- vdtase la Blaj si la Viena 1 El 0. pdstorit pang la 5 Fe- bruar 1889.

Eparhia Aradului ajunse acum slobocia de once legaturd Cu Sarbii si se incorporä la noua Mitropolie romaneascA. Procopie Ivacicovici, episcop Inca din 1850, trecù astfel dela ascultarea fata de Carlovät la subordonarea fata de §aguna. Stapanirea lui arhiereasca tine pand la 1873. lar, pentru Bucovina, Hacman avù sä poarte o indelungati lupta cu mirenii din dieceza sa,cari voiausi ei partici- parea la sinod castigatä de Ardeleni. Numai In 4870 se El- cura in Cernäuti pregitirile pentru proclamarea autonomiei. La 23 Ianuar 1873, Hacman ajungea arbiepiscop si Mitro- polit, capatand ca sufraganti pe episcopii de Zara si Cat- taro. in bucuria triumfului mescbin, el murl la Viena, in ziva de 12 April st. n. din acelasi an. Congresul bisericesc, pentru care se &Mull atatea lupte nu se stranse nici supt Teolil Bendela (1873-5), nici supt Teoctist Blajeviciu, ci numai in, 1882, dud, fostul paroh siinvdtätor Silvestra Morariu,Andrieviciu, ajuns Alitropolit (la 12 Mart 1880), ll stranse pentru a da un statut ca al luiaguna, care ins& n'a fost nici, intarit, nici inlocuit, pand astäzi. De curand, pentru vicariul Bucovinei a fost inviatd episcopia de 415.- , 1 Andreiu Ghidiu§i. losif BAlan, Monografia orafului Caratisebep, Caransebe§, 1903,p. 121 0 urm.; cf. Andrei BArseanu, 1St. fcolitor Prafovului, passim.

302 ISTORIA BISERICII ROMiNESTI anti, lnsd numai ca un titlu onorific : cel d'intaiu 'Arta- tor a fost par. Vladimir de Repta (Novembre 1898). §aguna a fost din toate punctele de vedere Intemektorul diecezei sale. Cand a va.zut intaiu Sibiiul asa cum I/ lasase Moga, cuvinte de plangere-i sunarl de pe buze : (Stam ca un nemernic Si nu zariam nici mdcar un semn, cat de mic neinsemnat, al unei episcopil romanesti In Sibiiu. Unica casä numitd a clerului, dar si aceia In starea cea mai pri- mitivd, era totul ce se putea. zice : al nostru» I. O simpla scoall de catehism, care MAIM un invatilmant de sase luni ; niciun asezamant pentru pregatirea lnva.tAtoriior dela cele cateva scoli de sat rAmase din zilelelui Eustatievici si Tempea ; nici m'acar inceput de tipografie. Saguna facii un Seminariu de un an, ale carui cursuri furä intinse apoi pana la doi,latrei ani (1863),si care poarta. astdzi, In semn de amintire recunoscatoare, numele de Seminariul Andreian. Prin el s'a prefacut vechiul cler incult, capatand puteri noua care cunoste,au mäcar practica bisericeasca. Preparandia de Invatätori e opera lui, care a Intins foarte mult Intreaga organizatie scolard confesionala, supusa pa- rohilori protopopilor sai. La 1852,cam in acelasi timp Cu a lui Nifon, Mitropolitul muntean,tipografia sa diece- zanA Incepù sa deà clerului ardelean neunit cArtile pe care le astepta de mult. Ìn formatuli Cu litera tiparitu- rilor din Buda, se publicara, dupa o revizie a textului sta- bait de inaintasi, Euanghelia, Psaltirea, Mineele, etc. Mi- tropolitul a seria lnsusi, prelucrand din sarbeste, pentru ca Seminariul Ban sa aibà o Istorie bisericeascei (1860). Cu parti consacrate Romanilor, un Compendia de drept canonic (1868), un Manual de canoane sau Enchiridion (1872), o carte de Pastoral& Acesta e rolul sau bisericesc, cdruia-i stä aläturi un rol politic si national de care n'avena a ne ocupa aici.

Popea, o. c.,p. 5.

MIMENIREA LIII §AGIINA 303

CAP. III. Mostenirea luiaguna. aguna, mort la 16 Iunie 4873 (e inmormântat in II& §inari) a ldsat doi ucenici, ca si dansul strict ortodoxi, ea si dansul de o corectitudine exemplard in viata privatd si in administratie, ca si dansul, in sfarsit, oameni culti si scriitori buni. Unul, fiu al preotului din Sdcele, e Nicolae Popea (n. 1.7 Februar 1826) ; student la Cluj pe vremea turburd- rilor din 18's8, teolog la Viena, apoi cancelist la Guvern, e luat deaguna ca secretariu la moartea Brasoveanului Grigore Pantazi, in 1854. La 1870 fù numit vicariu in noua faletituire a Conzistoriului, si apoi arhimandrit (1871), dupd ce jucase un rol politic in dietele ardelene si in Senatul din Viena. Scrisese cartea de istorie si polemieä (Vechea Mitropolie a Românilor din Transilvania si Ungaria) (1800), menitä sl ardte ed Scaunul sibiian e singura Mitropolie adeväratd istoriceste, apoi Viata lui Saguna (4879) si dä- Use culegerea de documente apärutä supt titlul de (Me- morialul Mitropolitului Sagunal (I, 1889), cand, la 1889, el fi,i ales episcop de Caransebes, dupd ce de doud ori cázuse, la alegerea de Mitropolit, din partea unui sinod, care nu pretuieste totdeauna insusiri ca ale sale :in 1873 fAcuse loe Jul Procopie Ivacicovici (n. 1809), episcopul de Arad (dela 1.853), care, crescut intre Sarbi, avùcurajul de a trece Pa.triarh de Carlovat, iti 1.874 (t 1881), iar in 1874 lui Miron Romanul (Bihorean, n. 1828), fost e:Mugar la Hodos-Bodrog si profesor la Arad, unde fá episcop dela 1873 (t 43 Octombre 1898). La Caransebes venl adanc dezgustatsi nu mai avil inima sä lucreze ea organizator sau scriitor, pentru a continua opera inceputá de Popazu prin Seminariu siPreparandie. La alegerea din 4898 a izbutit episcopul de Arad, pl.. loan Metianu, din 7Arne§ti (n. 4828), care si-a fdcut studiile in Seminariul lui §aguna si fusese mult timp protopop la Bran, iar, in cele

304 ISTORIA BISERICII ROMANESTI politice, deputat la dietele ardelene 1 Popea a raposat la Caransebes, duph ce Academia flomanh-1 primise intre membrii sdi, la 1908. Al doilea rolar al lui Saguna se afld in viata. E ph.re Ilarion Pu4cariu, din Bran (n. 5 Septembre 1842), arhiereu foarte cult, care a scris un mare numar de lucrhri pentru scoalrt,o Islorie bisericeascä pe scurt, o Islorie Metropolia Romanilor ortodoxi din Ungariai Transilvaniap si a dat materiale pretioase in doud volume de documente,

De cand Guvernul unguresc bhnuitor poate aprobà sau rAspinge pe alesul Sinoduluisi are, prin adausul a leafa preoti/or,salariul de Stat saucongrua,dreptul de a N amesteca in viata ,Bisericiii románesti, a chrii gestiune fi- nanciarà o poatei controla, situatia unui episcop s'a fAcut foarte grea, si nu e de mirare, deci, daca personalithti putin räspicate iese la luminá in rangtirile oficiale ale cele douh. Biserici, ca unele ce nu atrag fulgerul prin prea marea lor innhltime.

CAP. IV. Biserica bucovineanä in cea din urmä a ei fazi. Biserica metropolitanh bucovineang, o Mitropolie intr'a tarh de 500.000 de oameni, dintre cari o treime de peor, todoxi, cu sufragani, mai impovaratori decat folositori, tocmaf in Dalmatia, trebuià sO se invartä inteun cerc stramt, frtrá sh poath atingq, supt paza .neobosith a Guvernului, vre una dip chestiile mari çare o asteptau : soarta fondului religio- nar, administre, de strhini in spirit strain si pentru sträini chestia sinodului mixt, dorit mai mult pentru vanitate sau

1 Locul dela Arad i-a lAsat pAr. loan Ignatie Papp.

BISERICAI SUIT £VZAVODA. SECULARIZAREL 305 pentru egoiste scopuri de partid de dtre laici ; chestia pre- tentfflor neamului rusesc; care, inmultit in tara prin va- gabondagiu, reclami pentru sine, dad nu Ind toata ceza, macar o parte din ea, sau o nod eparhiepe aceasta bucatica de pamant Cujuma.tate din averile daruite de Dumnii §i boierii Moldovei romanesti. Dela Blajeviciu, poet pana la bfitrâneta, avem, pe langa o gramatica, un Tipic netipärit, n Viatä a lui Isus, o Istorie biblica- a A§ezeiman- tului celui vechiu, o Cre§tineascá invcibiturci a näravurilor, toate ie§ite la Viena, in lipsa unei tipografii diecezane. Ìn zadar Incerca sa o intemeieze statornic Mitropolitul Sili- vestru (n. 44 Novembre 4818), care dada inainte de alegerea sa un §ir de bune cacti pentru §coala, tinùCumtnta'ri, pe care le tipari In 4860, alcatul Psaltichia bucovineana din 4879 si noul Tipicon din 1883Energia sa §i spiritul meticulos de randuiala, ca §i bunul spirit romanesc de care era insufletit,Iicreiaza o situatie exceptionala In randul sefilor bisericesti ai Bucovinei, situatie care 1)1 innáltata prin comparatia, fireasca, cu urma§ul du, Arcadie Ciupercovici, care mantul In despretul public. Actualul Mitropolit, Vla- dimir de Repta, fost profesor de Universitate (dela 1904 tdie§te numai pentru Biserica si Intelege prea bine greutatea situatiei sale pentru a Incerd, In stralucitul sAu palat din Cernauti, vre-o actiune caracterizata in once

CAP. V. Biserica din Romania supt Cuza-Voda. Loviturile date Bisericii moldovene. Secularizarea averii manastirilor inchinate. Divanul ad-hoc din Moldova, supt conducerea de fapt a lui Kogalniceanu §i avand ca sfatuitori biserice§ti pe Scriban si pe Melchisedec, sefii partidului national lntre clerici, ceril eau tocefalia bisericeasd a Moldo-României, flid §i membra.

IV. n-I jubilar alCandeleidin CernAuti.

306 ISTORIA BISERICII ROMINESTI a unei sfintei sobornicestiiapostolice Biserici de Rá- sttrit..,4 conformándu-se in totul cu credinta Bisericii ritului», infiintarea unei autoriteili sinodale centrale, pentru trebuintele duhovnicesti, canonice si disciplinare, unde va fi reprezintateli preofimea de mir a fiec5.rii eparhii,--care jertfise atáta in lupta pentru Unire si care avei atatia re- presehtanti In adunare , caracterul roniânesc al Episcopa- tului, neprimindu-se nici cimpámántenitii», crearea unor seminarii deplinei pentru cálugltri, reforma pe baze Ca- nonice a monahismului, alegerea episcopilor de Adunarea Obsteascit a terii, dupá canoane si adrepturile clerului ab antiguo), ca si dupg «legea fundamentalá» in vigoareiadau- gindu-se la ea sinodulsiareprezintanyi extraordinari ai clerului monahali n'airean din fiecare Tinut al eparhiei velduves ;asalariare» de Stat a aservitorilor Bisericii», p6- mant pentru preotli de sate, intretinuti incá de proprietari, platá si pentru parohii catad ; cfcmd clerical], pentru toate averile bisericesti, care vor alcâtulao singurei Casa, admi- nistratà de Departanientul averilor biserice0i) ; budget facut de sin.od gi ministru, si controlat de Adunare ; egumeni na- tionali la toate mándstirile ; drept de apel déla episcopi la sinod ; ceruditie teologicá» cerutä la episcopi; rezolvirea prin Guvern a chestiei mánástirilor inchinate Cum se vede, un inceput de etatificare, de laicizare, de descalugeirire a Bisericii, pe care numai clerici foarte in- dräzneti o puteau iscáli. In acest senssi, lireste, mergAnd ceva mai departe, a lucrat Cuza-Vod5. Inca din 1859, noul Guvern al Principatelor-trnite arátá a e dispus strateze Biserica in acelasi chip ca once ser- viciu de Stat, Episccpul ,Filoteiu çle Buzáu, stApánul unei mari averi, era nebun ; pu numai Cäi se Mil un inlo- cuitorj dar averea lui f4 luatá In administratie de puterea civi15.. V. Dobrescu, pp. 93-6:

BISERICA SLTPT CIIZA-VODI. SECULARIZAREA 307 10' Mitropolitul Sofronie, care de sigur ca nu juba pe Voda- Cuza, nu era Insa om al deschida cu nimeni. Dar, cand, ca In Bucovina Imparatutui Iosif, o comisiune mixta cercetA felul de administratie In ob§tejitii/e moldovenesti, II gial räüi dadù prilef Mrnistrului sa pronunte Iuarea In posesie a Intregii br averi. Cand cea mai mare parte din schituri fù lnchisa printeuti simplu vot al Aduriiirii moldovenesti 2, chemandu-se cerletori sau §colari In chilile goale, Mitropolitul trebul sA vorbeasd, prin intinsa, Intemeiata§i frumoasa plangere, pe care, nu numai ca arhiereu, cii ca bun patriot roman, iubitor de neamul sau, o seria' In Sep- tembre 1859. Ca armare, el fa bruscat grosolani apol suspendat pentru neascultare, trimitandu-1 si In surgun la 'Satina lui Veniamin. I se aduse invinuirea ca s'a jucat cu anatema lmpotriva functionarilorterii,administratori la manastiri ; ca n'a vrut sa scoata pe staretul din Neamt, d provocase o mid rascoala In manastire 4 staretul, un uitat de sine si un agent rusesc, rupsese pajura terii de de-asupra localului de scoala, de care stim ca de mult yola sa scape 3_; ca nu vrea sa. fad. Te-Deum de ziva Domnului ; vinde desparteniile pe bani, d. face preoti farä studiile din scolile de catechism, care fusesed arganizate In toate epar- bulle, la 1855. Decretul pentru confiscarea averii chinoviilor ie§1 la 19 Octombre 1860. Inda& Mihail Kogalniceanu, care era atunci ministra al Culteloricare confundà dreptul de a ur- rabí pe calea Ingaduitä de lege, care In acest caz nu poate decat sa se inddacineze in canoane, pe nn cleric vinovat de rebeliune sau de rea carmuire cu masura, In- calcatoare §i nejustificabila din punctul de vedere al drep- Cf. protestarea lui Melchisedec, Cron. Husi/or, I, p. 460. 2 V. [Varahiil Late], Documente foarte importante pentru istoria Bisericiii a nofiunii romline, Iasi, 4866. 3 Cuvintarea lui KoglIniceanu, 30 Iunie 4860; in Monitorul Oficial al Moldovei pe 31 Octombre. Cf. s't n-le 49, 45 din acest an. La Dobrescu, pp. 99 si urm., 442 s't urm. V. si Riispuns la petiliunea Sf. S. Sofronie Varnav de staretul Timoteiu [1860].

208 ISTORIA BISERICII ROMASESTI tului bisericesai al oricarui drept? al oricarii dreptati, de a dà Biseripii nationale 1nsei, injosinp-i prestigiuli rapindu-i rostul, lovituri.din tare nu se ,mai ppate ridicd, inc.epti ancheta impotriva surgunitului din Slatina, care, asteptând poate sprijinul Rusiei, nu void ad primeasca de bune legile Arlunarii decretele Domnului. Se convoca de Guvern un sined de doisprezece arhierei, potrivit cu Regulamentul Organic, care erd Inc& legeaerii, ca sä judece pe un Mi- Impala batran, cazut Ip. pacate fata de un Domn tdnar 1. ,Scandalul se curmd prin demisia pe care, cu Mel/à säp- tärnâni stiurd sà i-o iea lui Sofronie prieteni ai Bi- sericii, cari nu erau mai r'di patrioti deck chiar,Cuza-Voda si Alihail Kogalniceanu. Nimeni nu se gasi, nici chiar clericii cari scriau la revista iesana Preotul, pentru a Ind apdrarea lui Sofronie. Nec- tarie Hermeziu, loctiitorul de episcop de Roman, Melchi- sedec, c,are cdpatase de curând acelasi post la Hui, II12 puteau porni razboiui CII o Carmuire care ardtase ca nu se teme de nimic. Numai opozitia, conclusa de Lascar Catargiu, cauza Mitropolitului,i, adaugindu-se si alte atacuri, in chestii politice, Ministeriul cdza la 28 Ianuar 48612, fard a se schimbi o politica pe care o yoid Domnul 11184. So- fronie rämase singur in nenorocirea sa,i in curdnd, in Maiu 1861, el, treced innaintea altui judeckor, mai chemat sa-1 intrebe cum a *twit turma ce-i fusese incredintata. macar cea mai simpld piatra de mormant nu arat& uncle se odihneste acest fiu de boier mare, care statuse multi ani de zile Jci fruntea Bisericii moldovene. Greseala si-o pläti in oarecare masurá Kogalniceanu prin legea din 4860 a Seminariilor. Se imbogati programul scolii inalte din &cola si se incercd. o Facultate de Teologie, cu Scribanii si cu Sohupan.. Legea din 4864 trecii insa seminariile Inorganizarea general& a ,Invatämdntului, rupand Monitorittl din 1861, no. 83: cf, no. 87. 2 Xenopol, Cuza-Vodci, 1, p. 477 §i urm.

BISERICA SUPT CUZA-VOD1. SECULARIZAREA 409 si legkurile lor flrbsti tu epistopatuli dandu-li o indre-- tare mireanA, cu profesori luati,n'umai pentrustiinta, &Are Weil. La cei doi vicarl din, Homani Hui, se adAugi astfel noui vicariu metropolitan, Chesarie de Sinai, dintre arhiereii ti- cu nume de eparhii r6sAritene, pe cari, dela Veniamin lncoace, Patriarliii din Constantinopol ii decretau bueuros, In schitnb pentru un mic venit actual, dup6 cererea Mi- tropolitului .Moldovei sau al Terii-Româneti 2. La retragerea lui Chesarie, Guvernul, MA a intrebi vre-o instanti hisericeascknumi ea «locotenent al Mitropoliei» pe nepotul de frate al lui Sofronie, tânaruli mlädiosul Calinic Miclescu, care apartineà mai mult clasei sale deck cercului calugti- resc in care intrase prin inraurirea uncbiului. tu Tara-Româneascg, Guvernul princiar Itiá a se poke zdrobi sau castig5. °nand sufletul sovMelnic al lui Nifon. El mi putei sä inampine niciodatil impoirivirea unui schivnic depärtat de lume ca episcopul de Minnie Calinic, vedem pe Cuza, care stià sä pretuiascA insusiri suflete$ti crick de deosebite de ale sale, facand omagiu, intr'o scrisoare personalà, üreligiozitt4iii pietatiip hija. Climent Arges, care trAl panA in 1861, ert dintre aceiasi episcopi can nu vreau 86 vada dincolo de margenile competintei lor locale. In Dionisie Romani), care treat apoi la Hui, se gásise un bun administrator al Scaunului buzoian. Astfel puterea laicà puff' resolvi singurà chestia mantis- tirilor inchinate, prin acelasi Kogálniceanu care Muse in 1861 lovitura Impotriva lui Sofronie si a veleitAtilor de

1 lirechil, /st. &oalelor, 2 Cf. Melchisedec, Cron. Hatiilor,II, pp. 170-5. Tocrtiai pe atunci mor, dintre ace.gtia, Mardarie, al doilea de Apamea, Atanasie de Sivas, dela Sf. Spiridon, Irinarh, de Diocléa,i Ghenadie endrea, de Tripolis ibid. kt. eparitiei lidmnicultii, p. 464, nota 1.

310 ISTORIA BISERICII ROMINEVI neatarnare ori de autonomie a derului calugaresc din tara. Se urmara negocien i la Bncure§ti, In '1860, cu delegatii tuturor Locurilor Sfinte ;din comisiune faca. parte §i juriscon- sultul C. Bozianu, apoi, dupa demisia lui, un Brezoianu reprezinta in noua comisiune pe omul de Drept, iar Mel- chisedec pe omul Bisericii. Neajungandu-se la un capat, se impun toate averile biserienti muntene la o taxa. de 10%, peste darea funciara obisnuitai se poruncele o, ancheta asupra starii In eare Greeii tin manastirile lor.(A. patra parte» din venituri e inscrisä acum in budget, cerandu-se pentru trecut 1 Negocierile ar fi trebuit sa inceapi din nou, cu Scarlat Fal- coianu ca specialist In materie de Drept §i cu Melchisedec, pentru canoane, in primavara anului 1862, dar Locurile Sfinte cereau arbitragiul dupa Conventia dela Paris, arbitragiu care nu veni. Anul 1862 inca aduce masura de a se varsa In Vis- tieriezatul arendelor 2. Peste cátevâ luni se scoate limba greceasca din bisericile §i manastirile stapanite de straini 5. Odobescu, ministru de Culte, porunce§te a se upri once incercare a Grecilor de a instraini comorile de arta ce se mai pastrau In manästirile ocupate de dán§ii4 ; Brezoiahu, cu B. P. Hasdeu §1 cu boierul versat In studii istoricé St. Grecianu trebuiau sa faca o cataarafie a manästirilor cu toate averile lor. O masura generala de izgonire a egumenilor nesupusi arata cä momentui hotaratot se apropie 5. La 13 Decembre 1863 se vota in sfar§it secularizarea averii manastirilor inchinate : ca despagubire se intindea. Locurilor $finte o suma de mai multe milioane, pe care Grecii o despre- tuirä lntaiu gi o pierdura pe urma, chestia ftind declarata ca ispravita printr'un nou vot In alte Camere.

Xenopol, Domnia ita Cuza-Vodd, 1, pp. 319-20, dupi care citatiile din Monitoriu. 2 Monitprut Oficial di* l Novembre. 21 Mart 1863. Xenopol, pp. 327-8. 5 Bid.

SCHISMA PENTRU NIIMIRILE DE EPISCOPI 3H

Noul Cod civil tradus din frantuzeste lud in curand derului nuntile si despArteniile, ca si actele stArii civile, ho- Wand si gradul pand la care se Ingdduie cununia lntre rude de sange.

CAP. VI. Schisma pentru numirile de episcopi.

Tot Mid,. a cere vre-un tomos patriarhal, ori a chema 're-un sinod, de tara, pe cale pur laicd se lntemeiò la 1864, ca judetele cdpAtate de curand In Basarabia, afard de Cahul, trecut la Hui, dar cu Covurluiul si Braila, dupd indicatiile lui Melchisedec, care stia din studiile sale ce a fost Mitropolia (ProilavuIui) , episcopia cea noud a Dundrii- de-jos, rdsplatindu-se cu ea, pentru paulte si insemnate servicii, pe Melchisedec. EpaAlia, ca resedinta la Ismail,fii intemeiatd la sfarsitul anului (17 No vembre), iar decretul iscAlit la 11 Maiu 1865. Atunci chestia canonicittitii lzbucnise. Cuza-Voda, care inlocuise prin lovitura de Stat din Maiu 1864 Conventia cu Statu tul sdu de absolutism moderat, el care ispra.vise Cu Grecii si pusese un capAt arzAtoarei chestii rurale, voi sd dea. Bisericii romanesti, pe aceiasi cale de voturi si de- crete, o noud oranduiald. La 20 Ianuar trecea prin Camerd si la 5 Februar prin Senat o lege, redactatd de respectatul profesor Laurian, care prevedea :autonomia Bisericii romanesti si numirea episcopilor de catre Domn, prevAzan- du-se si vrasta cerutd (40 si 35 de ani),si judecarea de Sinod In cele duhovnicesti, iar altfel de Curtea de Casatie. Un aDecret organic) din 6 Decembre 1864 crease un sinod de clerici si laici : sinodul eparhial, cu arhieretil local, trei alesi ai preotilor, decanii dela Faculta tile de teologie ce se vor infiintà la Ia§i §i Bucure§ti §i rectorii seminariilor. Un

312 IbTOMIA BISERTCH ROMANIC$TIA sinoci general va fi ales la protopopli intaiu; apoi la pre- fecturlle din oragele unde stau episcopii ; el are o misiune mai-e : hirotoneste pe arhierei, stabilesteparohiile, cerce- teaza &lile bisericesti, ingaduie cálugarireapentru care un regulament special 1 prevedei vrasta de 60 de ani, sau .50 pentru femei, ori infirmitati , supravegheaza pe epis- .copi, ii judecä in certele lor, primeste apeluri impotriva hotararilor lor si stá la dispozitia Guvernului cu sfatul ski lamu ritor. Indata dupa sanctiunea legii de catre Domn, Melchisedec *ata Dunarea-de-jos, Dionisie Traianupoleos Husul si, neplacandu-i aceasta eparhie, el fit mutat, prin alt decret, din ultima zi a aceleiasi luni Maiu, la Buzau, dându-se Husul (la 17 Iulie) lui Iosif Gheorghian, un bland cleric, fiu de preot din Botosaniti. 1829)si rolar al Academiei, preot roman la Paris si egumen la Burdujeni. Pe aceiasi cale se incerca o numire la Arges. La 18 Maiu 1865 si Calinic Miclescu ajungea. astfel Mitropolit al Moldovei, pentru ea fuseseloaiall'atade Guvern, tinusepredici calugarilor si anuntase concursuri pentru locurile de protopopi 2. Singur Nifon, pazit in toate miscárilelui,siCalinic de Ramnic, indiferent pentru astfel de valmasaguri ale lumii, faceau parte din vechiul episcopat canonic. Furtuna se inteti atunci impotriva episcopilor necanonici. Scribanii, Iosif Bobulescu erau in fruntea luptatorilor ; cu averea, Cu numele säu, cu autoritatea cinstei si a batra- netelor sale, comitele Searlat Rosetti, care facit tii apara foaia Eclesia, sustineà cauza canonicitatii ; un Nicoke Roz- novanu din Iasi putea visa de Domnie ; opozitia, care se indreptà tot mai mult impotriva Domnului insusi, era foarte bucuroasa ca a capatat o chestie. nouti. Patriarhia de Cons- tantinopol aflá prilejsa-si rázbune pentru secularizare,

% Tot in Monitoriu, 18134, no. 273. 1 Dobreseu, o. c., p. 115.

ORINDUIREA tokirnliTivi k BISERICII 'ROMÀBIEI 313 perrtra planul Doinrmlui de d da terii caleMlarul apusean, eare fil raspins lusa de o conferintà a clerului românesc. Sinoadele de calugari si preoti, prezidate de cate un protopop mai popular, degenerau in scandaluri si eran lipsite de once autoritate1.Discutiile, tot mal Inviersunate un eleric cu studii bune, un arhiereu, Climent Nicolau, directorul Seminariului din lasi, trase asupra Mitropolitului Ca- lidie (1871) duran Inca la sfarsitul Domniei luí Cuza- Voda. Se merse pana la memoriul catre consuli !

CAP. Vil.

Oranduirea definitiva a Bisericii Romaniei.

Constitutia dela 1866 lua din dorintele adunärilor ad-hoe autocefalia, sinodul unul singur, (central) si rezerva chestia numirii sau alegerii da episcopi, viitorului. Noul principe Carol impuse o lmpacare, ce nu se putea face decált pastrand pe necanonici, dar aducand pe Patriarh sa-i recunoasca. In nadejdea unor avantagii, ca si din pla- cerea de a fi magulit, acesta se arata destul de prevenitor la scrisorile arhiereilor ce-si cereau umil iertare1.Vizita Printului la Patriarh, in zilele ¡:)e care le petrecii la Cons- tantinopol, hl §i mai binevenita pentru covarsitoarea vanitate greceasca, si Ecumenicul era bucuros si de aceia ca poate priml pe inlocuitorul atiranului) Cuza. e Biserica cea Mare) fii consultata si Cu privire la noua lege de organizare, care se lucra foarte lncet si cu paza. Ala la 1872 Ca eri gata.Mitropolitii li episcopii trebuiau sA se aleagA de Adunarea legiultoare,afarA de Ctero-

1 Dobrescu,pp. 136-7. 2ibid, P. 134 li. urm.

314 ISTOR1A BISERICII RODUNESTI docsi, --- care se contopià pentru acest prilej pu sinodul acesta erà sa fie alcaluit, nu din episcopi 0/. partibuso de titulan i eparhiilor pierdute de ortodoxie In Asia-Micti Siria, de clienti banesti ai Patriarhiei constantinopolitane, ci de arhierei de lark avândi titluri romanesti, fiecare dupa orasul cel mai Insemnat din eparhia pentru care erà. ales si santa. Se pastreaza prescriptiile privitoare la limita de vrasta a celor ee se pot alege 40 -de ani si se ho- threste,In conformitate cu dorintele dela 1857, ca, dela 1892 macar, numai clerici cu titluri academice sa poarci iesl din alegere ; Domnul Intareste pe baza unui raport mi- nisterial si el investeste. QcNecanonicii) lui Cuza se pastreaza, toti.

Peste cativi ani, la 1878, Episcopia Dunarii-de-jos pierdeà Basarabiai primia In schimb cele doua judete dobrogene, asupra carora ravnia, dupa incetarea episcopiei «Proilavu- luip, Mitropolitul Silistreii incercà sa se Intinda episcopul bulgtiresc necanonic oplosit la Tulcea.

Numai dupa ce România-si *Ma la 1877 neatarnarea, numai dupa ce Suveranul ei se proclama In 1881 rege, se Mewl pasii trebuitori pentru a se capati. autocefalia. «Marea Biserica» nu se Impotriveste acelor dulci presiuni care-i dau avantagii, pentru a cedi formal ceia cel de fapt, s'a pierdut de mult. Astfel ministrul de Culte Dimitrie Sturdza capad. la 25 April 1885, dupa ce sfintirea mirului se M- euse in tara la 4882, tomosul patriarhal de, autocefalie.

Sa adaugim cA Bisericii acum autocefaie 1 s'a dat vecina- tatea unei episcopli catolice de Iasi unei arhiepiscopli de Bucuresti, Ele sant facute pentru strainii de aceasta lege din orasele noastrei pentru satenii unguri din Moldova, carora Primatul unguresc a Incercat in zadar, In epoca de släbiciune a noastra supt Regulamentul Organic, sa li deà un cler maghiar cu sentimente nationaliste, dusmane Sta-

ORANDIJIREA DEPnUTJVA A D/SER/CII ROMANIEI 315 tului 1; pe MO acesti credinciosi terani, vechi catolici, catevi persoane boieresti convertite din snobismi mod& n'au nicio. insemnátate. Episcopiile latine le conduc cari ni pot fi simpatici, ori Sviterieni indiferenti punct de vedere national. Incunjurati Lie bánueli,i fArá, o conducere imitará, sfAsiatA de intrigi, nehothratá in ac. tiunea sa1 aceastA BisericA strAinA si meniti a rAmane strAin5, deì sprijinitA de propaganda, in, tineretul femeiesc bogati a Institutelor de crestere franceze, a maicelor dela Notes Dame de Sion, care stiu sä intrebuinteze patima de in. gamfare in strAinism a unor strate sociale, n'are nicio pu. tintá de dezvoltare. Seminariile, cázute cu totul in mana Statului, fura de mai multe ori dezorganizate i reorganitate. Prin deosebite- legi se suprimará cele ce mai ddinuiau pe langá episcopii,, urmandu-se tendintei de centralizare in toate, se Os- trará numai dou5, la Jai si Bucuresti ; un al treilea, cu- caracter particular si avere proprie, a trebuit BA rámaie crutat, Seminariul Nifon. Preotimea a trecut prin legea dela 1893 a ministrului Tache Ionescu supt un nou regim de salariare :la sate o plAteste Statul, dintr'un nou bir comunal special ; la orase o plátesc, cand vreau, dupá un tarif fixat de lege, comunele. Nu poate fi preot rural decat absolventul; de seminariu complet. Pentru a se avea preoti urbani cu titluri academice, Facultatea de teologie a fost intemeiatA, aproape far& legáturà cu sinodul, care insä are fi el un drept de recomandare al profesorilor, supusi intru toate legii de Instructiela 1884. Cei mai multi profesori sant mireni, Cu studii dela Cernauti, unde, mai de mult incA, Institutul teologic se prefacuse in FacuItate, cu profesori invAtati ca d. Eusebiu Popovici,i ca limba de propunere- romaná si ruteanA. Protopopii se numesc astAzi icu voia ministrului de-

iStudii 0 doc., 1-II.

316 MORI). BISERICII 'ROMiNESTI partid, si acesta a introdusi procurorii ecleziastici de model rusesc, defenzorii, eari teprezintai ei nuanta politica a celui care-i numeste consistoriile eparhiale sint numite supt huspiciile autorittitii laice. In sfaisit, o Casa a Bisericii, hrinita din daruri inthm- platoare si din veniturile p6manturilor parohiale sau a ra- masitelor averii manastiresti confiscate de Stat, a luat fiinta In al doilea Ministeriu la C:ulte al d-lui Spiru Haret (1902). O tipografie a cartilor bisericesti lucreaza in Bacuresti din 1882. (Biserica Ortodoxa Romana), revista slab redactata, e servita, in schimbul abonamentului, tuturor preotilor1

Preo/imea noastrit are mai multe reviste de eparhie, care- vege- teazA. Traditiile (Revistei teologices deIa Iar¡i ar trebul inviate.

iNCHEIERE.

Aceastd organizatie sufere de mai multe rele esentiale, a cdror constatare e o datorie a autorului acastei carti, dest n'are a face cu caracterul ei patronat de Ministeriu. Felul de alegere al episcopilor li supune fluctuatiilor si intereselor politice, une ori chiar intereselor personale. Epis- copii nu mai pot veni din mdnästiri, dintre care cele mai multe skit astdzi inchisori, spitale, aziluri, une ori si scoli sau ruine, iar celelalte sánt läsate in seama unor egumeni ignoranti si färä demnitate, cari se impun alegerii episcopului pentru un motiv sau pentru un altul. Acolo nu mai e nici carturdrie, nici gospoddrie, nici ravnd pentru Bisericd si simt al chemärii ei : cu doud-trei mAndstiri model, dintre cele ca nume mai glorioase, bine org,anizate si cuprinzänd in ele seminariile, apoi Facultatea de teologie, condusd In spirit bisericesc, de athierei si Tipografia cdrtilor bisericesti, cdrora li trebuie forma practica, material trainic, text curat si limb& adevdrat romaneascdin locul limbii Modernizate care a fost asa de mult si cu dreptate criticatä. I, adevarate pepiniere de episcopi si arhierei, am folosi mai mult deeät eu toate paraginile de a.stAzi. 0 singurd mändstire de femei, avänd 'ateliere de arte, pe care actul de fundatie allui Venia- min le prevede pentru Välratee si Agapia, unde dour de se mai lucreazd, in valmasagul oaspetilor mireni din fiecare varA, printre cari eterodocsi, saiac, mohair sidulceturi de speculd, ar ajunge.

1 V. Ghibu, Limba carfidor bisericeeti.

348 ISTORIA BISERICII ROBIANESTI

Preotii scapati de tutela epitropiilor de enoria0 ar putea ti consultati in tot ce prives,te parti din gospodaria Bisericii, rezervand Sinodului dogma §i administratia bi- sericeascä superioark scotandu-I de supt tutela ministrului de Culte. Nici inteun caz dintre preotiitraiti in mediul laic, materialist §i sceptic, amestecati in viata politick legati prin interesele familiei lor din preotie, nu s'ar ridica episcopii, prin voturi, date potrivit cu interesele unui partid astazi, ale altui partid de maine, In folosul unor preoti vacluvi,fo§ti profesori §i elemente cunoscute in luptele politice. S'ar inlaturà astfel §i aafaceriz ca aceia dip 1896 a Mitropolitului Ghenadie Petrescu, fost episcop de Arges,, a carui ambitie jigni pe unit §i servi pe altii, aducand caterisirea sa de sinod, care apoi, supt alt Ministeriu, ii restitul, la distant& de cateva luni (20 Maiu 4 Decernbre), situatia de Mitropolit, luandu-i fagaduiala ca va demisionk cafa- cere) care, unita cu cazul» Mitropolitului Moldovei Partcnie (1909), a sapat esential prestigiul clerului inalt In Romania. Un fond al Bisericii, cu izvoare mult mai bogate deck ale Casei Bisericii de astazi, en o conducere care sa faca a se simtl vointa arhiereilor, impuindu-li-se oricata rag- pundere pentru aceasta, fata de malta institutie a Curtii Conturilor , ar avea BA suporte toate cheltuielile clerului. Jar grija monumentelor biserice§ti, care aka cea mai curata fala a noastra, nu poate fi Impartita cu nimeni de o Comisiune a lor, cu caracter permanent, cu competenta deplina §i cu puteri executive. Credinta tare a celui ce serie aceste randuri, e ca numai astfel Biserica romaneasca, in care au intrat, de o vreme, atatia tineri cu sentimente curate, s'ar puteä ridica din zdrentele umilintii§idin praful ruinelor sale..*i aceasta trebuie sa se faca, pentru ca In starea Bisericii unui popor se oglinde§te mai stralucitor moralitatea lui, conditie esen- tiara a vietii lui de Stat §i nationale.

LISTA MITROPOLITILOR

§I EPISCOPILOR ROMANI.

N.B. Episcopiile se aseazi dupi vechimea lor.

I.Episcopia Cumanilor 1 (catolicd) C1J RqEDINTA LA MILCOV.

Efectiv: Teodoric, calugfir Predicator (Dominican), fost prior al Ungariei, 1227 (-1241 ?).

Titulani (Cu drepturi In Secuime): Vitus de Alonteferreo (consacrat ?), capelan regal unguresc, 1332. Toma de Nympti, Augustin, 1347-8. Bernard, mutat la Plock, 1353-1357-60, 1363, afost episcopp. Albert de Usk f 1371. Nicolae de Buda, Augustin, 1371-5. Gobelin, d. 1386. Emeric Secuiul, 1431. Grigorie, 1433 (-1462 ?). Ladislas de Ondola, 1469 (?). Mihail, 1468-93. Paul, Ladislau, Dimitrie, tustrei 1502-11. Mihail 1512-26. Laurentiu (?), 1523 (?).

i Cumanhtdupii neamul attipAnitor, Tara-Romaneasca + Moldova, de mai tirziu.

II. Episcopia (catolici) de «Severin si pàrtile de dincoace de munti» (Trassalpina).

Predicatie a Dominicanilor in Banatul unguresc al Se- verinului 1237; voie dela Papa pentru regele unguresc de a numi. episcopi, 1238 (episcopul Grigorie din 1246 nu pare set fie din acest timp).

Grigorie 1369 (?)-82. Grigorie are putere ai in Citmpulnng. Luca (?)i Francisc (?), 1390? 1394. Nicolae, 1399. Iacob de' Cavalli, fost de Vercelli, 1412. Dionisie, 1437. Benedict (i pentru Moldova), 1439. *tefan, 1447, 1498 (atul ?), Grigorie, 1500-2.

III. Episcopia Argesului (catolich).

Picolae Antonii, Predicator, sufragant al arhiepiscopului de Ka- locsa, 9 Main 1380-1382 (?).

Titulani Francisc de S. Leonardo, Carmelit, 1390. Gheorghie, 1394. Andrei, 1396. Francisc, 1399. Than (?). Gheorghie, 1402. loan de Antigua Villa, 1418. Paul de Hunyad, 1421. Vitus, probabil 4432. Alti doi, numiti : 1438, 1441-51. Iacob Richter, 1458. Raimund 4466 Paul de Vácz, sufragant de Alba-Julia, 1480. Andre, 1495. Andrei, 1505. Dionisie de Giltiu (Gyalu), 1512-20. Nicolae, 1644.

De_Argeil, peste Moldova §i Tara-Romineasci.

Bernardino Querini, 1590-1604 sau 1607 (?). Ieronim Arsengo (Arsenghi), fost tvicariu apostolic 0 episcop-alesal Moldoveio, rezidind la Baal'. (1580-90), 17 Septembre 1607-1611. LIrmeazd: episcopia de Baal' 1:i episcopi de Nicopole.

IV. Episcopia de Bacati (catolica). Titulan: Vaterian Lubieniecki, In leggurlf cu traditia locuinteí episcopilor catolici mai vechi in minAstirea franciscani din Bacilli, 1-iu Februar 1611c. 1618.- Adam Goski, 26 Novembre 1618. Gavril Fredro, 19 lulie 1627-163t loan- Baptist Zamoyski, 8/18Iulie 4633 (trecela Pr zemysl). Matei Manan Kuroki, 16M-21 Februar 1661 (mutar. la Aenos). Vicariu : Gavril Thomasii, 1660. Atanasie Rudzins.ki, 31 Iulie 1665-68. Vicariu: Petru Parcevich, 1668-73. Iacob Goracki, 31 lanuar 1678... Francisc Dluski, 22 Decembre 16811. Vicariu : Vito Piluzio. Amand Victorin Czeszejko, 4693. Stanislas Francisc Bieganski, 24 Novembre 1698. Toma Hanuszewicz, c. 1709. Ioan-Damaschin Lubienlecki, 23 Februar 1711. Adrian Skrzetucki, 23 Septembre 1716. Iosafat Parysiewicz, 15 Iunie 1717 (sau 25 Ianuar 1718), Toms Zaleski (neconsacrat), .13 April 1733. Stanislas Raimund Jezierski, 20 Decembre 4737 (consacrat)-28 April 1782. Dominic Petru Kai wosiecki, 1782-11 Mart 1789.

Se dau datele numirii.

LISTA DE EPISCOPI 325

Prefecti ai Misiunilor Moldovei. Felix-Anton Sauli, c. 1697-c. 1744. Huiller, c. 1760-- Alexandru Fischer, c. 1714-c. 4718. Iosif Martinotti, c. 1777-c. 1780. Silvestru de Amelia, c. 1718-c. 1724. Anton-Mario Mauro,c. 1770-c. 1784. Ioan-Francisc Bossia, c. 1724-... Fedele Rocchi, c. 4785-19 Septem- lacint Lyssa, c. 1740-... bre 1795. Romuald Cardi Damioni, c. 1744. Mihail Sassano, August 1796-c.1798. loan-Maria Auellia, 4744-- Vincentin Gatti, 1798-c. 1803. Francisc-Anton Mansi, 1746-... Dionisie Brocani, c. 1803-c. 1805. Clement Laydet, c. 1752-... Aloisiu Landi, c. 1805-1812. Claudiu Gavet, 4766. Iosif-Bonaventura Berardi, 1812. loan-Hrisostom di Giovanni, 4768.

Episcopi in Moldova : Bonaventura Carenzi (nerecunoscut), 26 Decembre 1808. Iosif-Bonaventura Berardi (nerecunoscut), 4 Novembre 1814. loan-Filip Paroni, titular de Roan, 13 April 4818-1825. Bonaventura Zabberoni, titular de Helenopolis, 1825-7.

Prefecti :

Aloisiu Landi, 4826. Iosif Salandari, titular de Marcia- Inocentiu Pamfili, 4830. nopole, 1864-73. Anton - MariaGraselli,titular de loan-Carol Magni, Decembre 1831- Trapezopolis, 1874-54 4838. Ludovic Maranzoni, titular de Gbr- Petru-Rafael Arduini, titular de Car- tyna, 4875-7. rae, 1838-43 (stramutat la Alghero). Fidelis Dehm, titular de Colophon, Paul Sardi, titular Verensis, 4843-8. 1877-80. Anton de Stefano, titular Bendensis, Nicolae-Iosif, Camilli, titular de Pilo- 4848-59. synopolis, 4881-94.

Episcopi de Ia§i : Camilli, 1883-1894. Dominic Jaquet, 1894-1903. Camilli, a doua °ark 1903.

V. Episcopi de Nicopole, avandfgrija Principatului muntean.

Paul Dovanlia, 4792-6 Julie 1804. Francisc Ferrer, c. 1807-16 Novembre st. n. 1813. Fortunato Ercolani, 1815-4820 (recheinat; mutat laCittit-di- Castello, 1822). losif-Maria Molajoni, sosit la Bucure§ti, 2 Decembre 1825-47. Angelo Parsi, c. 1847-63. Iosif Pluym, 1863-9. Ignaliu Paoli, 19 August 1870.

Arhiepiscopi de Bucuresti. Paoli, 27 April 1883 arbiepiscop ; f 27 Februar 48£.5. Paul Iosif Palma, 19 Maiu 4885+ 2 Februar 4892. Otto Zardetti, 14 Ianuar 1894 f 40 Maiu 1902. Xaveriu de Hornstein, 31 Mart 1896f 3 lunie 1905. Raimund Netzbammer, 46 Septembre 1905.

VI. Episcopia de Siretiu (pentru Moldova-de-sus) (catolicd.)

Cf., pentru adausuri la aceastà episcopie §i la celelalte episcopli catolice,i dr. Wladyslaw Abraham, Biskupstwa lacinskie w 3fotdawii w wieku XIV i XV, Lemberg, 1902; Carol Auner, A Romdniai magyar telepek tenténeti vddata, Timipara, 1908. V. §i Schmidt, Romano-catholici per Mol daviam epis- copatus et rei romano-catholicae resgestae, Budapesta, 1887, pe lana Eubel, 1.c.

Efeetivi : Andrei Wasilo Jastrzebicz, din Cracovia, sufragan al Cracoviei, 9 Mart 1371 (mutat la Vilna, 17 Fe- bruar1387). Stefan Rutheni (?), 1388 (?). Stefan Martini, 8 Iunie 1394... loan Sartorius, capelan regal, vicariu de Ierusalim e Iosafat, 1400, 1402.

Titnlari : Stefan Zajaczek, 1430. Nicolae Venatoris, din Ordinul Sf. Pavel Eremitul, 5 Mart1413(numit la Scardona, 1418). Toma Erneborn, Dominican, 31 Iulie1413-- lean al II-lea, 29 Iulie 1434.

Urmare, de fapt, epiacopia de Moldova.

VIL Episcopi de Moldova Ban Baia Moldovei (catolici).

loan, Ungur, c. 1420. Petru din Czips (Czipser), 30 April 1438. Nicolae, sufragant de Lemberg, 1447. roan al II-lea Rosa, Predica tor, c. 1452-5. Than al III-lea Minulemi sufragan de Alba-Julia, c. 8 Iulie 1457c. 1476. Ioan Simon (Dawidicz) (acehisi ?), pomenit la 11 Sep- tembre 1461. Titulani Petru de Insula, Minorit, 29-31 Mart 1476. Sta la Cetatea-Alba (-1484 ?). ? 1502. Toma de Zagradino (?), 1497. Mihail Marinowski, 1510.

VIII.(I ortodoxi) Mitropolia Ungrovlahiei.

(MITROPOLITII EXAM AI PLAIURILOR, ADECX muNpLon ; CF. NUMIREA DE MUNTENI.)

Jachint (Hyakinthos), episcop de Vicina, tnscircinat Cu Mitropolia munteana, cu atoata Ungrovlachia) aplaiurilor», ca exarh, delegat al Patriarhiei de Coestantinopol, Maiu 359c. 1379. Antim, fost Daniil Kritopulos, !Main la Severin si in partile oltene, Cu titlul de cal unei pfirti din Ungrovlahia catre Severini, al aunei jumatativ, Octombre 1370-1381. Hariton, protos, intaiu-starit la Atos, 1379-81. ca singur Mitropolit al Ungrovlahiei ;schimnic, 1381-8... Antim, tutors In Scaun, 1389-... Atanasie, Mitropolit al Severinului, 1389-44M; rezida In tara la 1394. Macarie (?), 1442. Iosif, prin 1460. Mamie, pomenit la 23 Mart 1482-3. Teodor, inainte de c. 1510. Organizatia Patriarhului mazil de Constantinopol, Nifon, 1500-1508. Maxim (Maximian ;fost Gheorglie) Brancovici, Despot garbesc, c. 1507... Macarie, tipograful, intre 1508 si 1514c. 4530. Mitrofan, c. 1530; pomenit 1533. Varlaam, supt Radu dela Afumati ; pomenit, 1538, c. 1541, 1544. SimiOn, Mihail,Ic- 4540- Uremia, Amnia, pomenit 1545-7, 1556;-I- 3 Februar 1558; ingropat la tninastirea Argesului, ca rudi a lui Neagoe-Voda. Simion (eel de mai sus'?), 1558.

330 ISTORIA BISERIOII ROMiNEVI

Efrem, pomenit 1560. Daniil, pomenit 1566. Eftimie, pomenit 4568-9-74. Serafim, apare 1576-8; -f c. 1590. Mihail I-iu (al lui Petra Cercel), 1586. Nichifor, pomenit 1590. Exarhul Nichifor Parhasios pentru amilndouà tenle; numit 1592; se afli in 1595. Exarhul (?) Dionisie Rali, Mitropolit de Tirnova ;1593-601. Mihail al II-lea, d. 1590-3. Eftimie, 1593-Maiu-Iunie 1595. Mihail, a doua oar5, Maiu-Iunie 1595-... Eftimie, a doua oarä, 159..-1605. Luca, fost de Buz'', 1605-1629. Grigorie, 1629-1637. Teofil, fost de Ramnic, 1637-48. qtefan, 1648-c. Novembre 1653. Ignatie Sirbul, 1653; retrae 1655; pomenit §i 1659. Stefan, a doua oarii, 1659- + 25 April 1668. Teodosie de Ve§tem, ales la 20 Maiu 1668, 5.:COS n primiivara lui 1672. Dionisie dela Atos, primiivara lui 1672, -I- 24 Decembre 1672. Varlaam de Glavacioc, ales 24 Decembre 1672-26 April 1672; dupli Septembre 1698. Teodosie de Veqtem, a doua °Eta, 26 April 1679,27 Ianuar 1708. Antim Ivireanul, 28 Ianuar 1708 (metathesis patriarbalii la 21 Februar)-August 1716. Mitrofan, fost de Nisa, August 1716-1720. Daniil de Aninoasa, 4720-1732. Stefan, 1732- -I- 23 Septembre 1738. Neofit Cretanul, fost al Mirelor, 1738-54. Filaret Michalitzi, 1754-Iulie 1760. Grigorie, fost al Mirelor, 28 Iulie 1760- 18 Septembre 1787. Cozma, fost la Buza, 9 Octombre 1787- 12-3 Septembre 4792. Filaret al II-lea, fost al RAmniculuii vicariu (1775), 23 Sep- tembre 1792-Septembre 1793 (demisionat). Dosofteiu Filitis din Ianina, fost de Bugu, 11 Octombre 1793- (15 Ianuar 1810, scos ; 1812, retrae) ; f 14-26 Decembre 1826, Gavriil, exarh al Smodului rusesc, Iulie 1808-Maiu 4810.

MITROPOLIA TERII-ROMANEgI 331

Ignatie Grecul, numit 15 Ianuar, instalat 5 Maiu 1810-10 Au- gust 1812. Nectarie, fost la Minnie 1812-1-iu Maiu 1819 (reIras ; I- 13 Sep- t embre 1825). Dionisie Lupu, titular de Sivas,1-iu Maiu 4819 (pribeag f821; inlocuit Ianuar 23; ± 7 Februar 1831). Grigorie din Uldaru§ani, 10-1 Ianuar 1823-10 Februar 1829 (scos de Ru§i); intors 22 August 1833 ± 22 Iunie 1834. Vicariu : Neofit de Ràmnic, Februar 1829-22 August 1833; dela 22 1unie 1834 la 1840. Neofit, fost la Ramnic, 29 Iunie 1840-27 Iulie 1849 (demisionat). Nifon, 44 Septembre 1850 ± 5 Maiu 1875. Calinic Miclescu, fost Mitropolit al Moldovei, 31 Maiu 1875- j- 4886. Iosif Gheorghian, fost de Hui, 1886-29 Mart 1893 (retras) ; reales 5 Decembre 1896 ± Ianuar 1909. Ghenadie Petrescu, 4896-20 Maiu 1896 (scos) ;reslabilit 4 De- cembre ; retras 5 Decembre. Atanasie Mironescu, ales la 5 Februar 1909.

IX. (II) Episcopia Severinului 0 a Noului-Severin sau a Ramnicului.

N. B. Episcopii vechi de Severin ant de fapt MitropoV/i ai 1Jugrovlahiei ca si ceilalt/ Mitropolit,i.

Ilarion, Ioasaf, Iosif I-iu, Prohor, Grigorie, 45..-1577. Grigorie, Saya, Onufrie, Luca, Leontie, C. 1508. Paisie, 1535. Daniil, de Severin si Ardeal, 1577-8. Eftimie dela Olteni, c. 1580.

Mihail, apoi Mitropolit, c. 1590. Efrem, c. 1590dupfi 29 Decembre 1591. Teofil I-iu, d. 20 Mart 1592c. 4601. Efrem, c. 1601c. 1612. Teofi/ al II-lea, apoi Mltropolit, c. 1619-37. Ignatie Särbul, apoi Mitropolit, 1637c.Novembre 1653. Dionisie de Cozia, c. Novembre 1653Septembre 1658. Ignatie Grecul, Septembre 4658 -f Mart 1668. Serafun, Mart 1668c. 1671. Varlaam, apoi Mitropolit, c. 1671Decembre 1672. Stefan (schimnic :Saya) de Sadova, ales 45 Ianuar 1673-1693.

EPISCOPIA SEVERINULIII SAII A RAMNICULUI 333

Harkin, 30 Iunie 1693-16 Mart 1705 (scos, ca eretic). Antim Ivireanul, apoi Mitropolit, 46 Mart 4705-28 Ianuar 1708. Damaschin, 28 Ianuar 1708 f 5 Decembre 1725. Vicariu : eclesiarhul Dionisie (opt luni). Stefan de Govora, ales §i intarit de Imparat ; 15 Octombre 1726, nesfintit f 20 August 1727. Inochentie de Tismana, ales Septembre 1727, intlirit11 Maiu f728; f 1-in Februar 1735. Climeni, (aexarh Severinuluii a toati Mehadia)), ales 28 lunie 4735; instalat abia Maiu 4737; retras 8 Main 1749 (schivnic Cozma). Grigorie Socoteanu, 8 Main 1749-21 Alain 1764 (retras)(apoi Ali tropoli t). Fartenie, 21 Alain 1764c. 1770. Chesarie, vim iu, 26 Decembre 1771; episcop, 26 Decembre 4773- f 9 Ianuar 1780. Filaret, fost al Alirelor, apoi Mitropolit Mart 1780-23 Octombre 1792 Nectarie Moraitul, apoi Mitropolit, 8 Septembre 1792-16 De- cembre 1812. Galaction, 25 Ianuar 4813 retras in 1824. Neofit, apoi Alitropolit, 1824-1840. Calinic, 14 Sep tembre 1850 f April 1868. Atanasie Stoianescu, 1865 (canonic, dela 1873) f 9 Februar 1880. Iosif Bobulescu, 30 Novembre 4880sfinlitul anului 1886. Ghenadie Eniceanu, 10 Decembre 1886f 14 Ianuar 4898. Atanasie Mironescu, a poi Alitropolit Primat, 12 Mart 1898-5 Fe- hr uar 1909.

X. (III) Episcopia de Cetatea-Alba (titulan; rezidä In Moldova).

Tosif, frate (?) Cu Petru §i Roman-Vodd, deci de pe la 1378. Concurent : Meletie dela..., 138. Protopopul Petru,c. 1390; dichiu,vicariu, aexarhz patriarhal, 1395.

XI. (IV) Mitropoliti ai Moldovei.

Ieremia, nuarit de Patriarhia conitantinopolitani pentru «Mauro- vlachia», c. 1392-1394 (trece la TArnova). Iosif, cal Moldovlahiei», mutat dela Cetatea-AlbA, 26 Iulie 1401 dupi 1407. Macarie, acai Moldovlahiein, 1445 (?)c. 1429. Grigorie, unit, numit de Papa, 1436. Damian, ales la Constantinopol, '1437'145'1. Ioan, Samuil, Ide Suceava, sau poate §i de Roman (v. Roman) ; Ioanichie, 1429c. 1451. Vasilie, Teoctist, 1451 + 18 Novembre 1477. Gheorghie Nem¡aanul, 1477-1510-1. Teoctist al II-lea (7), 1490-1c. 1503. Teoctist al II-lea,sau al III-lea, 4540-1f 15 Februar 1528 (mort ca schimnicul Teodor). Calistrat, 1528... Teofan, foit de RAclAuti, 1bL. sau 153...-1538-9. Grigorie Roca, 1541-1564. Teofan, 22 Septembre 1564-72. Anastasie, fost de Roman. 1572-8. Teofan, a doua oarA, 1578-E1 (fugA In Polonia)4582 (inainte de 11 Septembre)c. Decembre 1587. Gheorghie Blovili,fost de RAdAuti, pomenit la 20 Decembre 1587; fugar In Tirol iVenetia, August 1591; Intors la 1595, dupA August. Agafton, fo9t de Roman, 1591 (pomenit intAiu la 25 Februar 1592). Nicanor, dupl Februar 1592c. 1594.

336 ISTOR1A. BISERICII ROMiNESTI

Mitrofan, pomenit la 10 August 1594. Mardarie, fost de RAdAuti, dup. Iunie 1595-August 1595. Gheorghie Movilä, dui:4 August 1595; fuge In Polonia, Maiu-Iunie- 1600 ; tntors c. Septembre 1600. Dionisie Rail', fost de T3rnova, numit Iunie 1600 (-Septembre). Teodosie Barbovschi, fost de RAdAuti, pomenit 1nceputul lut 1606-c. Iunie 1608. Anastasie Crimea, fost la Roman, pomenit c. 15 Iunie 1608; sco4- in 1617. Teofan, pomenit la 25 Mart 1617-c. 1619; 1622-3 petrece in 13istrita olteanit. Anastasie Crimca, a doua oarA, c. 1619-c. 1629. Atanasie, c, 1629-f 13 Iulie 1632. Varlaam, hirotonisit 23 Sep tembre 1632-c. April 1653; testamentul din urmis, 18 August 1657; f inainte de 46 Apri11658.- Ghedeon, c. April 4653-c. 1659. Saya, fost de Roman a. 1659-± 5 Ianuar 1664. Ghedeon de Seoul, 1664-c. 1670-1. Dosofteiu, pomenit 1670-1; fuge in Polonia, Decembre 1673-Ianuar 1674; Inchis 1676 7; fugar In Polonia 1686, toamna ; epi3cop de Azov si Taganrog ; f 1711. Teodosie, 1674-c. 1676-7; -I- dupA 1697. Saya de Putna, 1687- retras, 1700-1. Nisei', fost de Roman, 1700-1-4708. Ghedeon de Agapia, 1708-23, Gheorghie de Neam%, 1723-4-1730 (1). Antonie, 1730 (?)- plecat cu R41 1739 (dupA Novembre) ;Mi- tropolit de Bialogrod si Oboian (1741) ; f 2 Ianuar 4748. Nichifor Grecul (Peloponezianui), 4739 (dupl Novembre) sau 1740-Novembre 4750. Iacov, fost la RAdAuti, 13 Novembre 1750-Februar 1760. Gavriil Callimachi, fost de Salonic, 20 Febtuar 4760-f 20 Februar 1786. Leon Gheucar fost de Roman, Februar 1786- f stirsitul WI 4788 sau inceputul Iui 1789. Amvrosie de Ecaterinoslav, vicariu, 1788-Ianuar 1792. Gavriil Bänulescu, fost la Acherman, Ianuar-April 1792 (apoi de Go ti a). Iacov Stamati, c. 22 Iunie 1792-10-1 Mart 1803.

MITROPOLITI AI MOLD VE! 337

Veniamin Costachi, Mart 1803Februar 1808 (retras). Gavriil Bänulescu, ca exarh al Sinodului rusesc (si pentru Prin- cipatul muntean), instalat Maiu 1808 (numit Mart). Veniamin Costachi, 1812Ianuar 1842 (retras ;1- 18 Decembre 1846). Meletie, fost la Roman, 1843f 1848. Sofronie Miclescu, fost la Hui, 1851-1860. Calinic Miclescu, apoi Primat, 18 Maiu 1865-1875. Iosif, fost de Arges, 1875-1902. Partenie, fost al Dunirii-de-jos, 1902Ianuar 1909 (retras). Pimen, fost al Duniirii-de-jos, ales 5 Februar 1909.

XII. (V) Exarhi maramurd§eni, rezidAnd la Sf. Mihail din Peri, lAng5. Sighet.

Pahomie, 1391. Apoi egumeni : Simion SalAgeanul, 1458. liare, 1494. Unneaza episeopi de Vad.

In Muncaciu episcopi ru§i §i romäni : Petronie, recunoscut do Mihai Viteazul, 1600. Sirghie, fost egumen de Tismana, d. Iunie 1600, sfintit 4603-1614.

Alti episcopi ru§i : Atanasie Krupeski, 1614. Porfirie Ardan, calvinizant, 1649. Eftimie, 4618. Ioanichie Mean, neunit, 1658-84. Petronie, a doua oarA, 4623. Iosif Volo§inovschi,cal vinizant, loan Grigorovici, 1627. 4670-5. Vasile Tarasovici, sfintit de Mitro- Mibail Serbin,earhimandrity de 1 olitul Moldovei Varlaam, 1633 Muncaciu, Decembre 1675. abdicare, 1642. Teofan Mavrocordat, 4675. Dimitrie de Moiseiu, Romin, or- leronim Lipnitchi, 4685-8. todox, 1635c. 4640-50. Metodie Racovetchi, ortodox, 1688. Petru Partenie Rotosinschi, unit (la Ungvir), 4649, sfintitin Ardeal, 4651.

XIII. (VI) Episcopia Vadului («de Rhew»).

Marion, pomenit 4523. Varlaam, 4527. Anastasie, supt Petru Rare§ (1529 §i urm.). Tarasie, 19 Iulie 1546-1550. Gheorghie, 5 Ianuar 4550--

Pierderea Ciceului de Domnii Moldovei aduce,pAnii in epoca Jui Mihai Viteazul, suprimarea acestui Scaun.

XIV. (VII) Noii episcopi de Vadi Maramur5q («in Ardeal Maramuras»), precumi pentru Ardealul-de-sus.

Eftimie, fost al Ardealului, 157...c. 1579. Spiridon, stArsitul lui 1579, recunoscut 1585c. 1599. Ioan Cernea (Chyernay) (sti In Vad), pomenit 1599-1600. Spiridon, a doua oarà, c. 1601; intArit de principe, 29 April 1608.. Teofil, de Ardeal, intAriti pentru aceastA diecezi la 21 Februar 1615. Eftimie, intArit de principe la 1-iu Iunie 1623. Dosofteiu Moldoveanul, pomenit 1ntAiu la 21 April 1622; dela 1624-5 si In BAlgrad. Venedict, 4 Maiu 1631. Sirul lor se incheie cu anexarea diecezei de cAtre Mitropolitut Ghenadie Brad al Ardealului (dupA 1631; titlul de Vad 11 iea insA acestai la 4 Decembre 1628). Nerecunoscuti de Guvern : Miron (de Vad) (?), August 1635Iunie 1637. Saya (de Bistra), 1651. Simion Petrascu (aprotopopp al Guvernului), numit 11 August 1652. Dumitru (de MaramurAs). V. mai sus. Savul (Sava) (episcop al pArtilor de sus), numit 12 April 1650. Mihail Mo1od4 (de MaramurAs), e. 1651-7. Iosif de Carnilli, titular de Sivas ; unit, c. 1689.± 1726. Vicatiu romAn unit : Isaia de Atos, Ianuar 1694-1- 15 Maiu 1701. D D Gheorghe Ghenadie Bizantie, 1705. Iosif Stoics, Romin, ortodox, c. 1690-1711.

NOII EPISCOPI DE VAD SI MARAMURAS 341

'Stefan sau Serafim de Petrova (Petrovan, Petrovai), toamna anului 1711-d. 1745. Dosofteiu Teodorovici, de Moiseiu (?), d. 4715-1728, 4733-4 (la Uglea). Iosif Hodermarszky, 1707-15. Gheorghe Ghenadie BizanVe, de Muncaciu, 1716-1733. Vicariu peutru Romani :Procopie Hodermarszky, dela 1723-9. Simion Olszawski, 1729-33. Vicariu: Ioan Kupceenko, 1733-9. Grigorie Bulko, 1740± 22 Novembre 1742. Ioan Blajovschi, 1743-4. Blajovschi, 1738-42. Andrei Bacinschi, 1746-54. Daniil Havrilovici, 1754-61. Andrei Zsetkey, 1761-72. Mihail Paraszovics, 1772-78. Gheorghie Kt" izeghy, 4778-806. Vasilie Papp, 1806-8. Mthail Tabacovici, 1808-13. *tefan Andrucovici, 1813-5. Petru Anderco, 1815± 2 Iunie 1869.

Urmeazu episcopia de Gherla.

XV. (VIII) Episcopia de Gherla (armasä a celei de Maramuras). han Alexi, numit la 17 Mart 1854; recunoscut de Papá in No- vembre ; sfintit la 28 altombre 1855; -I- 29 Iunie 1862. Vicariu pentru MaramurA§ : Ioan Pavel, 24 Novembre 1860in- ceputul lui 1879. Ioan Vancea, numit la 4 Iulie 1865; recunoscut 25 Septembre ; sfintit 3 Decembre ; Mitropolit la 21 Octombre 1868. Mihail Pavel, numit la 11 Septembre 4872; recunoscut de Papá la 23 Decembre ; sfintit la 26 Ianuar 4873; 29 Ianuar 1879 trece la Orade. Vicariu : loan Pop, 12 Decembre 1874 t 10 Decembre 1879. loan Szabò, numit la 18 Februar 1879. Mihail Kelényesdy, Pop, Decembre 4879-1-iu Septembre 1887. Tit Budu, 45 Novembre 1887.

XVI. (IX) Episcopia Intaiu Nitropolie de Roman sau a episcopia-de-jos a targului Romanuluip .

Calist, pomenit la 30 Septembre 1445. Tarasie, supttefan-cel-Mare, c. 1472. Vasilie, pomenit la 46 Octombre 4488 si la c. 14 Novembre 1499. Teoctist, pomenit la 17 NovPmbre 4502. Macarie I-iu, pomenit la 4513-4. Dorofteiu, pomenit la inceputul lui 1528c. 1531. Macarie al II-lea, 23 April 1531Septembre 1558. Mitrofan, fost episcop (unde ?), 4550 (pus de Ilia Ilares). Anastasia, apoi Mitropolit, 1558-72. Grigorie (?), 1572.4. Gheorghie, -F 1574. Eftimie, 1574... Evstatie, 1577c. 1584. Agafton,c. 1584-1591. Nicanor (si Inainte de Ianuar 1586 efost episcopp), 1591 (pomenit Willi 28 Februar 1592) dupi 10 August 1594 Agafton, Intors la Roman, pomenit la 13 August 1595c. 6 Maiu 1605. Anastasie Crimea, c. 6 Maiu 1605Iunie 1608. Mitrofan, 1608-13. Pavel, 1613-6. Anastasia, c. 1616c. 1631. Dionisie, fost de RAdAuti, c. 1631-3. Mitrofan, fost de Hui, 1633-41-2. Evloghie, c. 1642c. 1648. Anastasia, pomenit la 26 Mart 1651c. 40 Maiu 1658. Saya, fost la RAdAuti, c. 10 Maiu 1658c. 16 Decembre 1659. Dosofteiu, c. 16 Decembre 4659c. 1671.

344 ISTORIA BISERICII ROMANET2I

Teodosie, c. 1671-1674. Than, fo4t de Hui, 1674-c. 1685. Saya al II-lea, pomenit la 25 August 1685-dupà 4 Maiu 1686. Misail, apoi Mitropolit, toamna 1686-c. 1700-1. Lavrintie, fost de Rildàuti, c. 1702-1706. Pahomie, 48 Decembre 1706, hirotonisit 18 Ianuar 1707 ;-Februar 4714; -f- Chiev, 1724. Saya, 1714-c. 1718. Gheorghie, c. 1718-1723-4. Atanasie, 1723-4-c. 1733. Daniil, 173... Ghedeon, fost de Hui, 1134 43. Teofil, fost de Hui, c. 1743-± 1-iu Septembre 4747. Ioanichie, 15 Septembre 1747-Inceputul 1769. Leon Gheuca, 2 Februar 1769-Februar 1786. Iacov Grecul, Februar 1786-1- 25 Octombre 1786. Vacan ta. Antonie de Putna, 19 lulie 4787--J- Iunie 1796. Veniamin Costachi, dela Hui, lunie 1796-Mart 1803. Gherasim Clipa, 20 Mart 4803--f- prirrinvara 1826. Meletie (necauonic ; pus de Turci), 1821-2. Meletie Brandaburul, fostla Hui, apoi Mitropolit, 1-inlunie 1826-18441. Veniamin Roset, 2 Februar 4844 --F1851. Vicariu: Iustin de Edesa, 1851-6. Nectarie Hermeziu, de Sotiriupolis, 1856-64. Atanasie Stoienescu, de Troia, 186411 Maiu 1865, vicariu, apoi episcop-6 Novembre 1868 (demisionat). Isaia Vicol, deDiocléa,vicariu, Novembre 4868-4873; apoi episcop--f- 20 Iunie 1878. Melchisedec Btefänescu, dela Hui, 22 Februar 1879--J- 16 Maiu 1892. Inochentie Moisiu, Decembre 4892-5 April 4894. Ieronim Ionescu, 25 t'ebruar 1895 --I-7 Novembre 4896. Ioanichie Floru, 4897-1- 28 Iunie 1899 Gherasim Safirin, 17 Februar 1900.

1 4844,i pentru Meletie ca Mitropolit.

XVII. (X) Episcopi ortodocsi ratacitori prin Ardeal. loan de Caffa, 1456.

XVIII. (XI) Episcopi de Galati (in leghtura cu vechiul exarhat de Peri).

Illacarie, constatat la 4466 §i 1469.

XIX.(XII) Episcopia de MEMO.

Ioanichie, pomenit intaiu la 25 April 4472dui:IA 4490. Pahomie, pomenit la 48 Novembre 4504 §i 1515. Teofan, pomenit intaiu la inceputul anului 4528. Teodosie, pomenit la 2 Mart 1548. Mitrofan, dl* Roman, 5 Iunie 1551... Gheorghie, 455...--f- 1558. Eftimie, 4558... Dimitrie, supt Despot ; fugar in Ardeal ;-I- in luptii, April 15651 Isaia, 4572c. 4580-1. Gheorghie Movilä, c. 1580-1; fuge in Polonia, 1581; intors la 4582c. Decembre 4587. Ghedeon de Rica, c. Decembre 4587-91. Mardarie, 4594c. lunie 1595 (trece ca egumen la Drohobycz, unde si in 1602). Amfilohie, c. Iunie 1595dupi 25 Mart 1598. Teodosie Barbovschi, dupit 25 Mart 1598 fuge in Polonia Maiu- Iunie 4600; intors... Anastasie Crimea, pus Iunie 1600 (-Septembre); apoi...c. 6 Maiu 4605. loan, fost de Hui, c. 6 Maiu 1605c. 4609. Efrem, c. 1609c. 1615. Atanasie, c. 4615. Efrem al II-lea, c. 4617c. 4623. Evloghie, c. 4623c. 1627. Dionisie, apoi de Roman, c. 1627c. 4631. Anastasie, apoi de Roman, pomenit 13 Iunie 4639-4651 (?). qtefan (?), Iunie 4645. Saya, apoi la Roman, c. 4631-58.

EPISCOPIA DE RÀDIUTI 347

Teofan de Putna, fost la Hui, pomenit la 10 Maiu 1658-1667. Serafun, fo.t de Hui, 1667c. 1682; t dupi 1691. Misail de Secu, apoi de Roman §iMitropolit, pomenit 4 Maiu 1686toamna 1686. Lavrintie, apoi la Roman, toamna 1686-1702. Nicolae Vasilievici, pomenit la 8 Maiu 1694 (supt ocupatia po- loa ;fotografte a unei pagini de ms. comunicati de pir.. D. Dan). Ghedeon de Agapia, pomenit la 2 Decembre 1703-1708. Calistru, 1708 retragerea sa in Maiu 1728. Antonie, apoi Mitropolit, 1728c. 1730. Misail, c. 1730c. 1735. Varlaam, fost la Hui, c. 1735-45. Iacov Putneanul, apoi Mitropolit, 1745-13 Novembre 1750. Dosofteiu, c. 13 Novembre 1750; episcop exempt al Bucovineir 12 Decembre 1781; -f. 2 Februar 1789.

Urmeazel : episcopi exempli ai Bucovinei.

XL (XIII) Episcopi exempti ai Bucovinei, apoi ai Bucovinei

Ilosofteiu, 42 Decembre 1781t 2 Februar 1789. Daniil Vlahovici, April 1789t 20 August 1822. Isaia Balosescu, 4823-1- 4834. Eugeniu Hacman, 8 Maiu 1835;sfintit 45 August ;23 Ianuar 1873 arhiepiscop §i Mitropolit ; t 12 April st. n. din acelgi an. Teofil Bendela, 1873-5. Teoctist Blajeviciu, 4875-82. Silivestru Andreieviciu-Morariu, 42 Mart 1880t 3 April 4895. Arsenie Ciupercovici, 4895-4902. Vladimir de Repta, dela 4902. Episcopia de Rädäui.i (titulará); dela Novembre 4898.

XXI. (XIV) Episcopii din Feleac, ldnga Cluj.

Episcopul grec din pArtile grece§ti, Marcu, inainte de 1489. Daniil (Danciul, fiul preotului Vlad, care gAzduise pe Marcu), 1489., Petru (fratele lui Danii1), 1538.

Pentru ace§ti episcopi, v. Sate Ili preoli din Ardeal, p. 316 §i urm.

XXII. (XV) Protopopi de eghe§ti, ai Criprilor (Cu drepturi episcopale).

Ca/v in izant i s Dan, 1503. loan, 4538. Avrarn de Burdan, repiscopp al Bi- Petru, 4554. horului, 4641. Mihail, 4608. Petru de Ciuciu (Csucsy), numit 45 Decembre 4648.

XXIII. (XVI) Protopopi da-Inidoaraeiai Hategului (Cu drepturi episcopale).

Petru de aoczaths, 4506-26. Moise Pe§tipl, 4582. Nicolae, furl lui loan, c. 4659.

XXIV. (XVII) Episcopia Buzäului.

Serafim, 1508. Paisie, inainte de 1535. Ieremia, pomenit la 1550. Atanasie (episcop al lui Radu Iliae), 1553-70, poate c. 1587. Luca din Cipru, apoi Mitropolit, 1587 (pomenit 1594)-1605. Chiril, 1605-1620. Efrem Trufäeel, 1620-1638. Stefan, apoi Mitropolit, 4638-1649. Serafim, apoi la Minnie, 1649Mart 1668. Grigorie, ales 4 April 1668-1691. Mitrofan, fost de Hui, 10 Iunie 1691-1702. Damaschin, apoi de Mimic, 3 Octombre 1702Ianuar 1708. Ioasaf de Argee, 14 April 1708-1716. Daniil, apoi Mitropolit, 1-iu Octombre 1716-19. Stefan, apoi Mitropolit, 14 Septembre 17191-32 (-I- 16 Iulie 1738). Misail, 8 lemur 1732-41. Metodie, 2 Ianuar 1741± 23 Mart 1748. Filaret, 24 Mart 1748-53. Antim, 1753-7. Rafail Grecul, 12 April 1757-4 Septembre 1763. Cozma, SeptPmbre 1763-9 Octombre 1787. Dosofteiu Filitis, 11 Octombre 1787-11 Octombre 1793. Costandie Filitis, 29 Octombre 1793-28 Iulie 1819. Gherasim Rdtescu, 28 Iulie 1819-1824 (I- 1844). 1 A se indrepta astfel si la Mitropolitii munteni.

352 ISTORIA BISERICII ROMANEM

Chesarie, April 1826-30 Novembre 1846. Filoteiu, 4 Septembre 1850 -I- 46 August 1860. Dionisie Roma* vicariu, 4864-5; Maiu 1865-73. Ghenadie, apoi de Arge§, 1864. Inochentie, 1873-93. Dionisie Climescu, 1894.

Lei 31