Cultur~ {I Societate În Contextul {Colii Ardelene

Cultur@ }i societate în contextul {colii Ardelene

Ioan Chindri} * CULTUR~ {I SOCIETATE ÎN CONTEXTUL {COLII ARDELENE

1 Ioan Chindri}

Culegere computerizat@: Sanda [ico Tehnoredactare: Dinu Ureche

Descrierea CIP a Bibliotecii Na]ionale

CHINDRI{, Ioan Cultur@ }i societate ^n contextul {colii Ardelene / Ioan Chindri}, Editura Cartimpex, Cluj-Napoca, 2001

352 p. ; 25 cm. ISBN 973-9414-51-6

008 (498.4) "17" Cultur@ }i civiliza]ie – Transilvania (Rom$nia) – Sec. XVIII

Corectura textului a fost efectuat@ de autor

2 Cultur@ }i societate în contextul {colii Ardelene Ioan Chindri}

CULTUR~ {I SOCIETATE ÎN CONTEXTUL {COLII ARDELENE

Editura CARTIMPEX Cluj-Napoca 2001

3 Ioan Chindri}

4 Cultur@ }i societate în contextul {colii Ardelene

ANDREAS FREYBERGER {I CRONICA SA DESPRE ROMÂNI*

PROLEGOMENA. Biserica Român@ Unit@ cu Roma nu are înc@ un tratat al s@u de istorie sintetic@, întocmit dup@ norme }tiin]ifice riguroase. Pân@ la desfiin]area confesiunii, în 1948, literatura greco- catolic@ de gen înregistrase câteva monografii par]iale: de episcopi, de dieceze }i vicariate, de institu]ii }colare.1 Lipsa unei finaliz@ri istoriografice nu reflect@ vreo caren]@ similar@ aplicabil@ exegezei referitoare la aceast@ biseric@. Dimpotriv@, cercetarea istoric@ dedicat@ Unirii de la 1700 }i evolu]iei noii religii na]ionale române}ti

* Text publicat ca studiu introductiv la: Andreas Freyberger, Historica relatio unionis Vala- chicae cum Romana Ecclesia. Relatare istoric@ despre unirea bisericii române}ti cu Biserica Romei, edi]ie princeps dup@ manus- Atanasie Anghel cris de Ioan Chindri}, Cluj-Napoca, 1996. 1 Ioan Ardeleanu, Istoria Diecezei Greco-Catolice a Oradiei Mari, I-II, Oradea, 1888; Augustin Bunea, Din istoria românilor. Episcopul Ioan Inocen]iu Klein (1728-1751), Blaj, 1900; idem, Episcopii Petru Pavel Aron }i Dionisiu Novacovici sau istoria românilor transilv@neni de la 1751 pân@ la 1764, Blaj, 1902; Dieceza Lugojului. {ematism istoric, Lugoj, 1903; Ilie D@ianu, Biserica lui Bob în Cluj, Cluj, 1906; idem, Atanasie Anghel, întemeietorul unirii cu Roma, Blaj, 1912; Iacob Radu, Istoria Vicariatului Gr.-Cat. Al Ha]egului, Lugoj, 1913; idem, Episcopul baron Vasile Erdeli (Ardeleanu, Erdélyi), 1843-1862, Oradea, 1928; Zenovie Pâcli}anu, Coresponden]a din exil a episcopului Inochentie Micu-Klein (1746-1768), Bucure}ti, 1930; idem, Documente privitoare la istoria }coalelor din Blaj, Bucure}ti, 1930; idem, Istoria Diecezei Române-Unite a Or@zii Mari, Oradea, 1932; Victor Bojor, Canonicii Diecezei Gr.-Cat. de Gherla, acum Cluj-Gherla, 1857-1937, Cluj, 1937; idem, Episcopii Diecezei Gr.-Cat. de Gherla, acum Cluj-Gherla, (1856-1939), Târgu-Mure}, 1939; Ion Georgescu, Mitropolitul Ioan Vancea. La 50 de ani de la moartea sa, Oradea, 1942; Octavian Bârlea, Ex historia romena: Joannes Bab episcopus Fogarasiensis (1783-1830), Freiburg, 1951; Iacob Mârza, {coal@ }i na]iune. ({colile de la Blaj în epoca rena}terii na]ionale), Cluj-Napoca, 1987; Francisc Pall, Ein siebenbürgischen Bischof in Römischen Exil: Inochentie Micu-Klein, 1745-1768, Köln, 1991 }.a. (selectiv).

5 Ioan Chindri} este deosebit de bogat@, mai ales la capitolul arhivistic. {coala Ardelean@, cel mai cunoscut curent de idei din cadrul iluminismului românesc, }i-a definit marii reprezentan]i drept cercet@tori pasiona]i ai trecutului bisericesc. Ultima }i cea mai ampl@ parte a scrierii lui Samuil Micu, Istoria }i lucrurile }i întâmpl@rile românilor, este de fapt o istotorie a bisericii din Ardeal, axat@ pe dezvoltarea Unirii cu Roma }i bazat@ pe documente originale.2 Hronica lui Gheorghe {incai înseriaz@, dup@ metoda analelor, numeroase acte de arhiv@, toate traduse în române}te. Mai tân@rul corifeu Petru Maior încearc@ o prim@ monografie istoric@, Istoria besearicii românilor, în 1813, a c@rei tip@rire nu s-a încheiat atunci, cartea r@mânând în regim de manuscris pân@ foarte curând.3Spre mijlocul secolului trecut, August Treboniu Laurian a reluat cu succes mai notabil încercarea de a realiza o baz@ documentar@ pentru istoria Bisericii Unite, soldat@ cu dou@ culegeri, în 18464 }i 1850.5 Cu Timotei Cipariu, cercetarea devine preocupare sistematic@ }i oarecum oficial@ la Blaj, însu}i acest filolog român vestit fiind un colec]ionar de documente despre confesiunea în mijlocul c@reia era fa]@ bisericeasc@ înalt@. În volumul Acte }i fragmente,6 dar mai ales în foarte erudita revist@ „Archivu pentru filologie }i istorie”, Cipariu a dat la lumin@ multe piese inedite din probatoriul Unirii, secondat }i apoi urmat de Ioan Micu Moldovan. Fire pragmatic@, acesta din urm@ }i-a concentrat aten]ia asupra actelor emanate în sinoadele sau soboarele greco-catolice de dup@ 1700, cu valoare de constitu]ii pentru [email protected]@ ad@ug@m contribu]iile ap@rute la sfâr}itul secolului trecut în publica]ii ca „Unirea” sau „Amicul familiei”, avem imaginea bazei documentare pe care s-a rezemat în bun@ parte marea serie de opere istorice date la lumin@ de Augustin Bunea în jurul bicentenarului Unirii, 1900. A fost a doua încununare a istoriografiei actului de la 1700, dup@ reflectarea lui în opera {colii Ardelene, cu un veac înainte. De dinaintea momentului Bunea dateaz@ }i consistenta culegere în dou@ volume scoas@ la Innsbruck, în 1885, de iezuitul tirolez Nicolaus Nilles, un pasionat al istoriei Unirii cu Roma.8 Bineîn]eles c@ nu tot ce aducea Nilles era inedit pentru acea dat@, îns@ num@rul mare de documente }i comentariile celui care vedea lucrurile din optic@ european@ fac din lucrarea sa un eveniment dosebit pentru istoriografia Unirii. Ea a fost intens utilizat@ de

2 Samuil Micu, Istoria românilor, edi]ie princeps dup@ manuscris de Ioan Chindri}, II, Bucure}ti, 1995, p.181-456. 3 Petru Maior, Istoria besearicii românilor, edi]ie îngrijit@ }i studiu introductiv de Ioan Chindri}, I, Bucure}ti, 1995. 4 Documente istorice despre starea politic@ }i religioas@ a românilor din Transilvania, în „Magazin istoric pentru Dacia”, III, 1846, p. 95-330. 5 Rarisimul voluma} intitulat Documente istorice despre starea politic@ }i ieratic@ a românilor din Transilvania, Viena, 1850. 6 Acte }i fragmente latine-române}ti pentru istoria besearicii române, mai ales unite, Blaj, 1855. 7 Acte sinodali ale besearecei române de Alba Iulia }i F@g@ra}, I-II, 1870, 1872. 8 Symbolae ad illustrandam historiam Ecclesiae Orientalis in terris Coronae S. Stephani, I-II, Oeniponte, 1885 (NILLES).

6 Cultur@ }i societate în contextul {colii Ardelene istoricii greco-catolici din secolul nostru, între care Iacob Radu, Ioan Georgescu, Zenovie Pâcli}anu, {tefan Manciulea, Nicolae Albu, Octavian Bârlea, Aloisiu L. T@utu, Alexandru Mircea, Silvestru Augustin Prundu}, Iacob Mârza }i al]ii. La data când Biserica Grec@-Catolic@ a fost desfiin]at@ de regimul comunist, documenta]ia istoric@ era de pe atunci dublat@ de o cultur@ istoric@ a greco-catolicilor, a c@rei expresie de vârf a fost revista „Cultura cre}tin@”. În acest climat fertil a fost redactat@ }i prima monografie istoric@ modern@ a confesiunii unite. Ea este opera lui Zenovie Pâcli}anu, omul cel mai preg@tit pentru asemenea întreprindere de anvergur@. Aerul vetust, stâng@ciile, anacronismele }i s@r@cia ideatic@ a vechilor scrieri unite nu se mai reg@sesc la Pâcli}anu, metoda reconstituirii pozitive pe document este c@r@mida de baz@ a lucr@rii, încât Istoria Bisericii Române Unite face fa]@ cu succes exigen]elor actuale în materie de istorie. Opera lui Zenovie Pâcli}anu este remarcabil@ prin obiectivitate }i str@in@ de orice mentalitate confesional@ îngust@. Ea constituie astfel o ripost@ incomod@, o oglind@ perpetu@ pus@ în fa}a literaturii denigratoare la adresa greco-catolicismului românesc, cultivat@ cu perseveren]@ asiatic@ în cercurile erudite ortodoxe de la noi. Aceast@ sintez@ îns@ n-a fost finalizat@, destinul autorului s-a rupt în 1948, pentru ca apoi s@ moar@ asasinat în temni]a de la Jilava, în 1963. Manuscrisul r@mas duce firul istoric pân@ la anii p@storiei lui Grigore Maior, 1773-1782. S-a tip@rit în str@in@tate, prin grija diasporei greco-catolice, între 1975-1993.9 Aceast@ sintez@ laborioas@ }i bogat@ este modelul a ceea ce trebuie s@ fie monografia general@ a}teptat@, a c@rei lips@ se simte acut. Prin prisma acestei neîmpliniri, cercetarea documentar@ r@mâne înc@ actual@, acumularea factologic@ binevenit@, iar publicarea izvoarelor pentru istoria Bisericii Române Unite, un demers constructiv. Cea mai tân@r@ genera]ie de cercet@tori ai trecutului greco-catolic începe în mod inspirat s@ refac@ leg@tura, relativ sl@bit@, cu documentarea de arhiv@, cu izvoarele Unirii de la 1700. Un izvor de prim@ importan]@ din aceast@ familie este cronica, inedit@ pân@ recent, a iezuitului Andreas Freyberger, dedicat@ în întregime actului Unirii.

AUTORUL {I LUCRAREA SA. Andreas (Andrea, cum apare în vechile surse latine) Freyberger a fost un c@lug@r iezuit de origine silezian@, n@scut la Olbersdorf în 24 septembrie 1670. În Compania lui Isus a intrat la 27 octombrie 1685, la Neisse în Silezia, pe când abia împlinise 15 ani. Dup@ terminarea studiilor a predat câ]iva ani latina în ora}ul s@u. Apoi a fost promovat în func]ia de prefect al arhivei Colegiului San Clemente (Clementinum) din Praga, func]ie în care a r@mas mai bine de 38 de ani. Freyberger }i-a dorit mult s@ plece misionar în Indii, dup@ moda vremii, dar s@n@tatea }ubred@ }i criteriile aspre dup@ care superiorii iezui]i î}i recrutau în acest sens misionarii i-au interzis mult visata, se pare, împlinire. S-a dedicat atunci convertirii evreilor din ghetourile din Praga care,

9 Îngrijitorul edi]iei este Octavian Bârlea. O parte s-a tip@rit în revista „Bun@ vestire”, Roma, XIV, 1975, nr. 3-4, p. 21-92; XV, 1976, nr. 1-2, p. 13-66; nr. 3-4, p. 11-46; XVI, 1977, nr. 1-2, p. 25-74; nr. 3-4, p. 5-115; XVII, 1979, nr. 1, p. 23-68. Finalul manuscrisului l-a tip@rit acela}i, în revista „Perspective”, XIV-XVI, 1991-1993, nr. 53-60, p. 19-195.

7 Ioan Chindri} datorit@ lui, au trecut în num@r foarte mare la cre}tinism. În jurul anului 1700 se pare c@ a c@l@torit în Transilvania }i a luat parte activ@ la evenimentele legate de unirea românilor cu Roma. A murit la Praga, la 30 sau 31 martie 1738. Autor a numeroase c@r]i cu con]inut religios, economic, filologic sau istoric, pe care }i le-a tip@rit la Praga,10 Freyberger este important pentru români printr-una dintre lucr@rile care i-au r@mas netip@rite: Historica relatio unionis Walachicae cum Romana Ecclesia factae a. 1701 eorumque, quae in unionis negotio subsecuta sunt usque ad Novembrem anni 1702di.11 Este cel mai vechi text sintetic dedicat Unirii românilor ardeleni cu Biserica Romei. El dep@}e}te categoria documentelor de arhiv@, fiind redactat din impuls istoriografic evident }i dup@ o metod@ adecvat@ disciplinei. Ne afl@m în fa]a unei cronici am@nun]ite asupra

10 Pe Andreas Freyberger îl întâlnim în toate bio-bibliografiile iezuite mai importante: Frantz Martin Pelzel, Bohemische, maerische und schlesische Gelehrte und Schriftseller an dem Orden der Jesuiten von Anfang der Gesellschaft bis auf gegenwaertige Zeit, Praga, 1786, p. 150-151; Augustin }i Alois de Backer, Bibliotheque des écrivains de la Compagnie de Jésus, VI, Liege, 1861, p. 161; Carlos Sommervogel, Biblioteque de la Compagnie de Jésus, III, Bruxelles }i Paris, 1892, col. 972-973. Bibliografie mai complet@ despre el la Mihail Dan, În jurul unirii cu Roma. Cu deosebit@ privire asupra rolului iezuitului Carol Neurautter, în „Mitropolia Banatului”, VIII, 1958, nr. 7-9, p. 302-303, nota 19. Scrierile sale, dup@ cele trei bibliografii de mai sus: 1. Subsidium pietatis ex precationibus bonorum authorum, ac nonnula documanta studiosae juventuti accomodata, Praga, 1709 (la SOMMERVOGEL, un titlu diferit – e aceea}i carte?); 2. Glaubenswag nach der Richtschnur des heil. Wort Gottes gerichtet, mit welcher die katholische Religion gegen der lutherischen gehalten, und erwiesen wird, dass das Gewicht der göttlichen Wahreit bey der katholischen bestehe, Praga, 1718; 3. Narratio de Imagine B.V. Mariae de Victoria Romana translata, Praga, 1720 („traduit de l’italien en allemand”); 4. Opusculum Patris Antonii Natalis S.J. de Indulgentiis, Praga, f.a. [?] („traduit du latin en allemand”); 5. Fundamenta linguae Germanicae a Mathia Kramer edita, in Latinum ab eo versa, Praga, 1733; 6. Wucher-Catechismus, seu Catechismus de usura, Praga, 1731 („en allemand”; la SOMMERVOGEL, un titlu mai lung); 7. Officiolum rhytmicum divi amoris, Praga, f.a. [?]; 8. Manuductio ad principia Latinitatis, Praga, f.a. [?]; 9. Prodromus fundamentorum liguae Germanicae seu Observationes orthographicae, Praga, f.a. [?] (la SOMMERVOGEL se dau }i câteva titluri probabile sau controversate – v. ac., col. 972-973). 11 La PELZEL, DE BACKER }i SOMMERVOGEL, el apare ca fiind autor a trei, respectiv cinci (SOMMERVOGEL) lucr@ri r@mase în manuscris: 1. Sagena Evangelica, seu conciones in diversis Provinciae cathedris, etiam Dresdae in capella Regia dictae; 2. Exempla tragica Patris Joannis Bisselii in idioma germanicum translata (DE BACKER la 1861: „Cet ouvrage était déja approuvé pour l’impression”, observa]ie preluat@ la 1892 de SOMMERVOGEL cu adaosul retoric: „N’est-ce pas le MS. Suivant?”); 3. Johannis Bisselii S.J. Argonauticon Americanorum sive Historia periculorum Petri de Victoria ac sociorum eius, libri quindecim in linguam Germanicam versi ab Andrea Freyberger S.J. (cf. SOMMERVOGEL ca existând între manuscrisele din biblioteca imperial@, catalog vol. VII, nr. 13738); 4. Epistola R.P. Godefridum Essher S.J. Viennae. Pragae, 8 Maii 1717. Pro defensione librorum polemicorum Pragae a P. Jo. Kraus S.J. editorum („la Bibl. De Vienne”). Al cincilea manuscris, pus de toate sursele pe primul loc al listei, este cel referitor la Unirea cu Roma, adic@ textul analizei de fa]@.

8 Cultur@ }i societate în contextul {colii Ardelene evenimentului de r@sunet european care l-a constituit revenirea românilor la religia-mam@ a Romei, dup@ desp@r]irea de aproape un mileniu cauzat@ de n@v@lirea slavilor, de c@derea românilor sub imperiul bisericii pravoslavnice a acestora }i a limbii slavone în [email protected] Este un crâmpei din atitudinea Europei catolice fa]@ de români, exprimat@ de cea mai calificat@ elit@ intelectual@ a vremii, iezu- i]ii. Ceva mai mult, cronica lui Freyberger este m@rturia adev@- rului }tiut c@ iezui]ii au avut un rol important în evenimentele din jurul anului 1700, din care Compania lui Isus a f@cut o realizare de seam@ a propensiunii ei misionare. Imperiul Romano-German sub dinastia de Habsburg }i-a consolidat puternic rolul în Manuscrisul cronicii lui Andreas Freyberger politica Europei, dup@ e}ecul turcesc de la Viena din 1683. „Imperiu” devine acum sinonim cu „Austria”, iar ca un corolar spiritual al acestei ascensiuni, religie devine sinonim cu catolicism. Leopold I, conduc@torul Ligii Sfinte, î}i face curând sim]it@ politica procatolic@ }i în ]@rile Coroanei Sfântului {tefan.13 Aici îl avea ca om de încredere }i ac]iune pe cardinalul Leopold Kollonich, arhiepiscopul- primat de Esztergom }i totodat@ cancelar al s@u. „Cei doi Leopold” s-au slujit în politica lor religioas@ de armata organizat@ a Companiei lui Isus, elit@ catolic@ eficient@ }i a c@rei utilitate în marele ansamblu al Contrareformei nu fusese contrazis@ înc@ de nici un glas. Pe urmele armatelor eliberatoare ale lui Leopold I, în cazuri frecvente împreun@ cu acestea, iezui]ii au ajuns }i în Transilvania, unde }i-au creat primele a}ez@ri (oratorii) }i au început propaganda într-un mediu dominat puternic de reforma]i: calvinii unguri }i luteranii sa}i.14 Primii c@lug@ri iezui]i semnala]i în Ardeal

12 Silvestru Augustin Prundu} }i Clemente Pl@ianu, Catolicism }i ortodoxie româneasc@. Scurt istoric al Bisericii Române Unite, Cluj-Napoca, 1994, p. 20-21. 13 Vezi Obál Béla, Die Religionspolitik in Ungarn nach dem Westfälischen Frieden während der Regierung Leopold I, Halle, 1910. 14 Mihail Dan, În jurul unirii…, p. 299, incl. nota 9 (W. Schmidt, Zur Geschichte der Iesuiten in Hermannstadt, în „Archiv des Vereins für siebenbürgische Landeskunde”, N.F. VI-2, p. 231 }i urm.; E. S., Die Jesuiten in Hermannstadt, în „Siebenbürgisch-Deutsches Tageblatt”, III, nr. 15162, 11.XII, 1923, p. 3-4).

9 Ioan Chindri}

în acest context erau de obedien]a Provinciei Boemia }i f@ceau parte din corpul preo]ilor militari (missionarii castrenses): Lukas Kolich, Martin Wolchmann, Peter Paul Zabilansky, Rudolf Brzensky15 }i cel mai important dintre ei, adev@ratul erou al cronicii de fa]@, Carol Neurautter.16 Cel din urm@ a sosit în Ardeal tocmai la 1700, trimis ca om de încredere al cardinalului Kollonich, „pentru a veghea” asupra ac]iunilor legate de trecerea românilor la Unirea cu Roma. Început@ la 1697 de episcopul Teofil de la Alba-Iulia, sub influen]a }i cu colaborarea unui iezuit local din rândul a}a-numi]ilor missionarii dacici, Paul Ladislau Baranyi,17 Unirea se afla într-un moment delicat al parcursului s@u, din cauza obstruc]iei pe care St@rile }i Ordinele Transilvaniei, dominate de reforma]i, o f@ceau cu deosebit succes. În situa]ia dat@, Viena s-a hot@rât s@ impulsioneze ritmul Unirii cu sprijinul armatei imperiale, care-l avea drept comandant suprem la Sibiu pe vestitul conte Rabutin de Bussi.18 Astfel se explic@ faptul c@ Neurautter a poposit }i locuit nu la vreo biseric@ sau oratorie ardelean@, ci „in aula Rabutiniana”, adic@ la sediul comandantului militar. Neurautter a fost trimis pentru a realiza saltul calitativ în Unirea românilor, lucru care a reu}it pe deplin. Acest salt calitativ este miezul axiologic al întregii cronici a lui Andreas Freyberger, care n-a v@zut lumina tiparului, nici în timpul vie]ii acestuia }i nici în posteritate, pân@ în 1996, în ciuda faptului c@ este pe departe cea mai important@ scriere a iezuitului silezian. Motivele nepublic@rii nu pot fi dovedite documentar în actuala faz@ a cercet@rilor, iar presupunerile, chiar logice }i pertinente, nu ]in de metoda istoricului. Cronica lui Freyberger cu titlul amintit se p@streaz@ în trei copii manuscrise, sau cel pu]in atâtea se cunosc pân@ acum. Prima v@zut@ de un român19 se afl@ între actele imperiale importante din arhivele de la Viena.20 A doua a fost consultat@ în Arhiva Provincial@ a Moraviei din Brno, în prejma ultimului r@zboi mondial.21 A treia s-ar afla la Biblioteca Na]ional@ de la Viena }i ar fi fost consultat@ în 1969.22 Circula]ia manuscris@ arat@ interesul de care s-a bucurat acest text din partea contemporanilor. El a fost redactat îndat@ dup@ noiembrie 1702, respectiv dup@ moartea lui Carol Neurautter, pe care Freyberger l-a

15 Ibid., p. 300-301. 16 Despre care vezi cea mai bun@ biografie ibid., pass. Cf. {i SOMMERVOGEL, V, col. 1684 }i NILLES, I, 183-185. 17 O succint@ dar consistent@ prezentare a vie]ii }i activit@]ii lui Baranyi g@sim la NILLES, I, 188-192. 18 Mihail Dan, op. cit., p. 308 19 Nicolae Dobrescu, Fragmente privitoare la istoria bisericii române, Budapesta, 1905, p. 61-69. 20 Österreichische Staatsarchiv, Haus-, Hof-und Staatsarchiv, Gruppe XVII Italien- Spanischer Rat. Ungarische Akten, Serie Ungarische Akten, Band 364, fasc. 1. 21 Autorul acestei semn@turi este Mihail Dan în op. cit., p. 303, care face trimiterea în felul urm@tor: „Brno, Arhiva provincial@ a Moraviei. Mss. Ceroni II, 5” (v. nota 20). Nu suntem în m@sur@ s@ actualiz@m aceast@ situa]ie arhivistic@ veche de 65 de ani. 22 Expressis verbis: „redescoperit@” (?!) Vezi Interferen]e iluministe europene, Cluj-Napoca, 1984, p. 72. Trimiterea: „Oesterreichischen National-bibliothek [sic; recte: Öesterreichische Nationalbibliothek], Handschriften Samlungen. 14042. Suppl. 1493” (v. nota 1).

10 Cultur@ }i societate în contextul {colii Ardelene pre]uit în mod deosebit, dându-i în cronic@ dimensiunile unui om providen]ial, adev@rat Deus ex machina al succesului final pe care l-a înregistrat Unirea în anii 1700-1701. Erau din aceea}i obedien]@ iezuit@ a Provinciei Boemia, f@r@ îndoial@ cuno}tin]e }i colegi, iar dup@ regulile Ordinului, mai mult decât prieteni: fra]i. Zguduit de moartea prematur@ a colegului s@u, la doar 35 de ani, silezianul nostru cu talent istoriografic s-a apucat s@ fac@ o astfel de nara]iune a Unirii românilor, din care s@ reias@ rolul providen]ial al tân@rului iezuit care }i-a pierdut via]a în campania, glorioas@ pentru oamenii vremii, de convertire a unui popor întreg la catolicism. Din acest unghi, întreaga scriere poate fi considerat@ o parentalia pe care autorul o face fericitului erou al prozelitismului iezuit, îndat@ dup@ moartea acestuia. Din întreaga lectur@ reiese calitatea recent@ a redact@rii, imediat urm@toare mor]ii lui Neurautter, fapt remarcat }i de al]i cercet@tori. Exist@ îns@ în textul cronicii o men]iune care ar p@rea s@ contrazic@ aceast@ dat@ a genezei, împingând-o cu dou@ decenii mai târziu. La un moment dat, Freyberger îl aminte}te pe ambasadorul englez William Paget ca „arbitru al P@cii de la Karlovitz între Împ@rat }i Poarta Otoman@, de la care s-au împlinit de curând cinci lustri” (s.n.). Cum un lustru înseamn@ în latin@ o perioad@ de cinci sau uneori patru ani, tratatul în cauz@ având loc la 1699, ar însemna c@ istoria lui Freyberger a fost scris@ pe la 1720-1725. Oricum, }i în aceast@ situa]ie ea r@mâne pe departe cea mai veche relatare coerent@ }i organizat@ a evenimentelor din sfera politico-religioas@ pe care le-au tr@it românii ardeleni la pragul dintre secolele XVII-XVIII. Credem îns@ c@ prima datare este corect@. Ceva mai mult, este de ordinul eviden]ei c@ Freyberger a participat la ac]iunile legate de Unire, cu alte cuvinte c@ a fost de fa]@ în Ardeal când se petreceau cele povestite, cel pu]in începând cu anul 1700. Nu pomene}te nic@ieri de o asemenea prezen]@ a sa. Ca atare, nu se poate preciza calitatea în care a participat el. Dar cunoa}terea exact@ a scenariului jucat în Ardeal, cunoa}terea }i descrierea aproape vizualizat@, filmic@, a românilor, problemele de culise pe care le împ@rt@}e}te, toate acestea pledeaz@ pentru prezen]a personal@ a autorului în mijlocul întâmpl@rilor relatate. Smerenia c@lug@rului ac]ioneaz@ ad maiorem Dei gloriam, f@r@ a-}i dr@mui îns@ cerneala când este vorba de meritele Companiei sau ale comilitonilor s@i iezui]i. Meritele lui Neurautter sunt puternic scoase în lumin@, în secven]e pe care nu le poate povesti decât un martor ocular. A}a de pild@, scena antologic@ a confrunt@rii dintre episcopul Atanasie Anghel }i cardinalul Leopold Kollonich, la Viena, în februarie 1701, moment hot@râtor pentru viitorul Unirii. Lucrurile se petrec ca într-o pies@ de teatru: mai întâi ierarhul român î}i expune punct cu punct dolean]ele, la care cardinalul r@spunde în acela}i fel, promi]ând solu]ionarea pozitiv@ a tuturor. Apoi rolurile se schimb@ }i, dup@ câteva zile, cardinalul este acela care pune condi]ii, iar Atanasie, prins în joc, le accept@ punct cu punct. Aceste scene, în care s-au pus bazele celor mai r@sun@toare documente legate de Unire: Secunda Leopoldina din 19 martie }i declara]ia în 15 puncte a lui Atanasie din 20 martie

11 Ioan Chindri}

1701, nu puteau fi descrise cu atâta exactitate decât de un participant la ele. Dup@ câte cunoa}tem pân@ acum, Freyberger n-a putut beneficia de relat@ri atât de am@nun]ite ale altora, fie c@ este vorba de scenariul Unirii, de descrierea românilor, de culise adânci ale momentului sau de aceast@ spectaculoas@ întâlnire între arhiereul valah }i faimosul prin] al bisericii. Dimpotriv@, cronica lui Freyberger a fost utilizat@ ca surs@ fundamental@ pentru evenimentele de atunci, cazul cel mai notoriu fiind al lui Nicolaus Nilles.23 Dac@ documentele Unirii pe care le cunoa}te, surprinz@tor de multe totu}i pentru data la care scrie, îi puteau parveni, în calitate de arhivar al Provinciei Boemiei, de la al]i actori ai scenei transilvane, povestirea independent@ nu se poate explica decât admi]ându-l pe Freyberger cel pu]in între martorii, dac@ nu participan]ii la Unirea românilor cu Biserica Romei. Sub beneficiul unei clarific@ri de c@tre cercet@rile viitoare, propunem o genez@ care se insinueaz@ cu pregnan]@. Andreas Freyberger a venit în Ardeal odat@ cu comisarul-forte al cardinalului Kollonich, iezuitul Carol Neurautter, la 1700. L-a asistat pe acesta, poate chiar în calitate de cronicar, la toate ac]iunile legate de problema Unirii, cele mai importante, pân@ la moartea lui Neurautter, în octombrie 1702. S-a întors apoi în Boemia, la Praga, unde }i-a scris relatarea, centrat@ evident în jurul persoanei fratelui s@u întru cin c@lug@resc. Pân@ la proba }tiin]ific@ contrarie, nu exist@ alt scenariu posibil care s@ explice geneza concret@ a acestei cronici. Cât despre data scrierii ei, în favoarea perioadei imediat urm@toare mor]ii lui Neurautter pledeaz@ cel pu]in dou@ argumente puternice, credem: 1. dup@ noiembrie 1702 avea toate motivele sentimentale s@ scrie aceast@ mic@ epopee iezuit@, despre un frate de ordin }i probabil prieten, mort într-o misiune important@; 2. dar ce l-ar fi putut determina s@ fac@ acest lucru peste un sfert de secol, marcat de alte mari momente ale Unirii, pe care le ignor@ total? De altfel, autorul vorbe}te despre personajele aduse în scen@ ca despre ni}te oameni vii, existen]i în acel moment: „Majestatea Sa”, „Eminen]a sa” (Kollonich), „Excelen]a sa” (Rabutin), „Reverendisimul domn episcop” (Atanasie Anghel) }.a. Nic@ieri o exprimare la timpul trecut în stilul atât de uzitat al vremii: „De pioas@ aducere aminte”, „Piosul cândva (olim) cardinal” etc., care în mod cert ar fi intervenit dac@ relatarea }i-ar fi scris-o dup@ decenii de la moartea celor pomeni]i. Dar chiar }i în lipsa oric@rei argument@ri, Historica notitia a lui Freyberger are o not@ de contemporaneitate nemijlocit@ cu evenimentele, e atât de vie, de palpabil@, încât exclude în mod firesc data sugerat@ de nota despre Pacea de la Karlovitz. Aceasta poate fi o problem@ care prive}te copierea ulterioar@ a manuscrisului, care am ar@tat c@ }i-a avut circula]ia sa în epoc@. Eventualul studiu comparativ al variantelor manuscrise, demers care nu intr@ în preocuparea noastr@ de fa]@, va limpezi poate lucrurile, cu condi]ia ca manuscrisul autentic al lui Freyberger s@ existe.

23 NILLES, I, pass.

12 Cultur@ }i societate în contextul {colii Ardelene

O LECTUR~ PILDUITOARE. Cronica lui Freyberger, Historica relatio unionis Walachicae cum Romana Ecclesia, oper@ integrat@ Contrareformei istoriografice, pe care o ilustrau cel mai fidel iezui]ii, se încadreaz@ celei de a treia categorii de literatur@ istoric@ dedicat@ Unirii cu Roma de la 1700. Aceast@ literatur@ poart@ semnul controversei provocate de starea prozelit@ ce s-a creat atunci. Exist@ scrierile despre Unire elaborate în mediul greco-catolic, cu capul de unghi în opera {colii Ardelene, apoi a Blajul erudit de pân@ la 1848. Neuni]ii }i-au creat propria literatur@ despre „unia]ie”, chiar mai devreme decât greco-catolicii. Ea se înscrie într-un tipar p@tima} din capul locului, exemple elocvente în acest sens fiind Istoria sfintei beserici a {cheilor Bra}ovului a lui Radu Tempea, scris@ înainte de 1742 }i, mai ales, cunoscuta versifica]ie a c@lug@rului Efrem din Prislop, Plângerea Sfintei M@n@stiri a Silva}ului, scris@ pe la 1763. Continuatorii acestui stil au dec@zut în vremea noastr@ la nivelul unei literaturi subculturale, plin@ de injurii }i lipsit@ de orice importan]@ }tiin]ific@. A treia categorie este literatura str@inilor despre eveniment, între care scriitorii iezui]i ocup@ un loc important, mai ales prin culegerea de documente a lui Nicolaus Nilles, Symbolae ad illustrandam historiam Ecclesiae Orientalis in terris Coronae S. Stephani.24 Cronica lui Andreas Freyberger este cea mai veche }i cea mai caracteristic@ dintre scrierile iezuite dedicate Unirii românilor cu Roma. Istoricii {colii Ardelene n-au }tiut de existen]a manuscrisului, r@mas inedit pân@ la edi]ia din 1996.25 El a fost consemnat de bibliografiile iezuite începând cu Pelzel, în 1786, de care c@rturarii bl@jeni de asemenea n-au avut cuno}tin]@. Nici bibliografia fra]ilor De Backer din 1861 se pare c@ n-a trezit aten]ia asupra titlului, atât de atractiv totu]i pentru cercet@tori. Cel care a acordat interes manuscrisului, probabil primul istoric care l-a consultat, a fost Nilles, dup@ copia de la Biblioteca Imperial@ din Viena.26 Nilles a tratat îns@ scrierea ca pe un document de arhiv@ oarecare, f@r@ a-i acorda statutul de ope@ istoriografic@ independent@. Relatarea ampl@ a lui Freyberger este demontat@ pur }i simplu, p@r]i din nara]iune }i multe din documentele justificative cuprinse în corpul ei sunt dezafectate }i trimise, f@r@ nici o citare, la locurile unde lucrarea lui Nilles avea nevoie de ele. Acest procedeu l-am numi azi plagiat sau furt literar, mai ales când este vorba nu de documentele justificative, ci de îns@}i povestirea c@lug@rului silezian. Poate îns@ c@ Nilles a lucrat conform unei legi interne a Societ@]ii lui Isus, unde proprietatea este a ordinului }i tot ceea ce se întreprinde este numai A.M.D.G. Cert este îns@ c@ din aceast@ cauz@ contactul unui român cu cronica va mai întârzia dou@ decenii, pân@ la 1905, când Nicolae Dobrescu studiaz@ la Viena chiar exemplarul care face obiectul edi]iei amintite.27 Dar cercet@torul român s-a oprit atunci doar asupra

24 Vezi nota 8 supra. 25 Supra, n. 10. 26 NILLES, I, 183, incl. nota 1. 27 Vezi Privire scurt@ asupra st@rii clerului }i poporului român din Ardeal înainte de Unire, în vol. Fragmente privitoare la istoria bisericii române, Budapesta, 1905, p. 61-69.

13 Ioan Chindri} unui pasaj de câteva file în care autorul descrie starea de dec@dere a bisericii române}ti din Ardeal înaintea Unirii cu Roma. Historica relatio…debuteaz@ cu o sum@ a cuno}tin]elor }i convingerilor Europei vremii despre români. Ace}tia tr@iesc în cunoscutele trei ]@ri, din care dou@, Dacia Transalpina }i Moldova, au principii lor proprii, sub suzeranitate turceasc@. „Ei î}i trag na}terea }i originea de la romani”, se gr@be}te autorul s@ precizeze, dând glas clarific@rilor care se adunaser@ în acest sens înc@ din vremea Rena}terii.28 Pe baza istoricilor vechi: Dionisius, Tacitus, Eutropius }i Flavius Vopiscus, reconstituie evenimentele legate de via]a colonilor lui Traian din Dacia. „Traian i-a a}ezat acolo pe ace}ti romani, aduna]i cu mult@ str@danie ca s@ cultive ogoarele }i s@ locuiasc@ ora}ele, deoarece Dacia era devastat@ din cauza îndelungului r@zboi cu Decebal”. Dar dup@ „cam dou@ secole”, provincia n-a mai putut fi p@strat@ }i Împ@ratul Gallienus – a}a se }tia în stadiul de atunci al cuno}tin]elor istorice – a p@r@sit Dacia. Freyberger precizeaz@ îns@: „A plecat împreun@ cu armata lui Gallienus floarea cet@]enilor

Pasajul despre „p@r@sirea” Daciei romani, r@mânând numai poporul de rând. Astfel s-a întâmplat c@ dacii, îmbiba]i cu vorbirea latin@ }i poporul roman de rând care a r@mas, au p@strat ve}nic chiar limba latin@ absorbit@ printr-o folosin]@ comun@ de dou@ secole, }i o p@streaz@ }i ast@zi”. De la bun început deci, }i oarecum surprinz@tor pentru cititorul de ast@zi, iezuitul nostru acrediteaz@ teza fundamental@ a etnogenezei românilor în forma cu care s-a impus în istoriografia modern@. Trecând apoi la daco-romanii din Transilvania, care formau de fapt subiectul povestirii sale, constat@ c@ ace}tia sunt r@spândi]i în tot principatul. „Nu exist@ sat, nu exist@ ora}, nu exist@ suburbie care s@ nu-}i aib@ românii s@i”. Ace}ti valahi „vesti]i ca num@r” au suferit avataruri dureroase în cursul istoriei lor, c@ci „au ajuns robii hunilor, apoi al neamului ungurilor”. Nu-i scap@ semnifica]ia aparte a momentului lui Mihai Viteazul, care, dup@ victoria de {elimb@r, „a fost instalat cu

28 Adolf Armbruster, Romanitatea românilor. Istoria unei idei, Bucure}ti, 1993.

14 Cultur@ }i societate în contextul {colii Ardelene un ritual solemn în tronul Transilvaniei”. Protec]ionismul românesc, venit odat@ cu Mihai, este tratat de o manier@ confuz@, pe m@sura caracterului contradictoriu al informa]iei pe care se putea rezema la acea dat@. Dup@ acest episod urmeaz@ secolul reformat în Ardeal, care a adus românilor „cea mai mare dezn@dejde”. Este analizat@ situa]ia clerului }i poporului român sub principii calvini, într-un amplu capitol, unde descrierea pitoreasc@, de martor ocular al unor aspecte etno-sociale, alterneaz@ cu analiza în acva forte a cumplitei înapoieri în care se zb@teau românii. Abia dac@ se mai poate numi biseric@ cre}tin@ institu]ia ecleziastic@ a românilor, în asemenea m@sur@ este ea minat@ de supersti]ii, de starea mizer@ a preo]imii ]inute în situa]ie iob@geasc@, de corup]ia simoniac@ }i mai ales de eresul calvin, c@ruia românii i-au cedat în cele din urm@. Cu aceast@ ultim@ remarc@, autorul î}i preg@te}te terenul pentru expunerea situa]iei inverse, a rena}terii spirituale petrecute prin Unirea cu Roma. „Episcopatul românesc este uria}, în lung }i în lat”, observ@ Freyberger în preludiul noii direc]ii a nara]iunii, tr@dând ceva din psihologia ordinului s@u în fa]a oric@rui teritoriu ce trebuia convertit. În Transilvania – arat@ el – meritul începutului îi apar]ine colegului s@u Ladislau Baranyi din misiunea dacic@, cel care l-a determinat pe episcopul Teofil s@ dea declara]ia (manifestum) de unire de la 21 martie 1697. Este cea dintâi men]ionare a acestui document,29

29 Manifestul de unire al lui Teofil este unul dintre cele mai mediatizate texte din istoria Unirii cu Roma. Iat@ câteva din locurile unde s-a tip@rit, în variant@ latin@ sau româneas@: 1. Andrei Illia, Ortus et progressus variarum in Dacia gentium ac religionum, Cluj, 1730, p. 7-10; 2. Franciscus Fasching, Nova Dacia ex probatis scriptoribus, Cluj, 1743, p. 23-24; 3. József Benkø, Transilvania sive Magnus Transilvaniae Principatus, olim Dacia Mediteranea dictus, II, Viena 1778, p. 231-234; 4. István Katona, Historia critica regum Hungaricarum stirpis Austriacae, XVII, Buda, 1792, p. 62; 5. Samuil Micu, Istoria românilor, II, Bucure}ti, 1995 (MICU 1995), p. 250; 6. Idem, Historia Daco- Romanorum sive Valachorum, în „Instruc]iunea public@”, 1861, martie-aprilie, p. 66-118 (MICU 1861) }i „Foaie pentru minte, inim@ }i literatur@”, 1862, nr. 11-30, p. 81-236 (MICU 1862); 7. Idem, Scurt@ cuno}tin]@ a istoriii românilor, Bucure}ti, 1963, (MICU 1963), p. 104-105; 8. Gheorghe {incai, Hronica românilor, III, Bucure}ti, 1969, ({INCAI, III), p. 234-235; 9. August Treboniu Laurian, Documente istorice despre starea politic@ }i religioas@ a românilor din Transilvania, în „Magazin istoric pentru Dacia”, III, 1846, p. 272-275 (LAURIAN 1846); 10. Idem, Documente istorice despre starea politic@ }i ieratic@ a românilor din Transilvania, Viena, 1850 (LAURIAN 1850), p. 135-143; 11. Timotei Cipariu, Acte }i fragmente române}ti pentru istoria besericei române, mai ales unite, Blaj, 1855 (CIPARIU 1855), p. 80-83; 12. Andrei {aguna, Istoria bisericei ortodoxe r@s@ritene universale, de la întemeierea ei pân@ în zilele noastre, II, Sibiu, 1860 ({AGUNA 1860), p. 130-139); 13. Nicolae Popea, Vechea mitropolie ortodox@ român@ a Transilvaniei, suprimarea }i restaurarea ei, Sibiu, 1870 (POPEA 1870), p. 89-90; 14. NILLES, I, 164-170; 15. George Bari], P@r]i alese din istoria Transilvaniei pe dou@ sute de ani în urm@, I, Sibiu, 1889 (BARI[ 1889), p. 168-170 (ed. nou@, Bra}ov, 1993, p. 229-231); 16. {ematismul veneratului cler al Archidiecezei metropolitane greco-catolice române de Alba Iulia }i F@g@ra} pe anul Domnului 1900, de la Sfânta Unire 200, Blaj, 1900 ({EM. 1900), p. 14; 17. Gheorghe Popovici, Unirea românilor cu Biserica Romano-Catolic@ sub Împ@ratul Leopold I, Lugoj, 1901 (POPOVICI 1901), p. 47-49; 18. Alexandru Pop, Desbinare în biserica românilor din Ardeal }i Ungaria 1697-1701, Bucure}ti, 1921 (POP 1921), p. 26-27 etc.

15 Ioan Chindri} la fel cum în premier@ se reg@sesc la el principalele texte elaborate în anii de vârf ai demersurilor Unirii, 1697-1701. Este cel dintâi pas f@cut de aceste texte din mediul cancelariilor – c@ci nu deveniser@ înc@ acte de arhiv@ – în paginile unei scrieri istorice. Românii recunosc cele patru puncte ale Conciliului de la Floren]a din 1439, apte s@-i fac@ pe neofi]i catolici, în modul cel mai lesnicios: 1. Papa de la Roma este capul v@zut al întregii biserici cre}tine; 2. existen]a Purgatoriului; 3. pâinea nedospit@ este materie suficient@ pentru cuminec@tur@; 4. Spiritul Sfânt purcede de la Tat@ }i de la Fiul (Filioque). Aceste concesii minimale se vor reg@si apoi în toat@ seria de texte justificative. Cronica lui Freyberger î}i schimb@ metodologia, bazându-}i de la un moment dat demonstra]ia mai ales pe documente, }i nu pe povestire. Este faptul care d@ acea not@ de mare credibilitate istoric@ lucr@rii, iar pentru cercet@tor sentimentul poposirii la o surs@ de prima clas@. Nu mai pu]in de 15 texte legate de actul în desf@}urare al Unirii sunt reproduse, punctual }i în întregime, între care diplomele lui Leopold I din 169930 }i 1701,31 scrisoarea mitropolitului Teodosie de la Bucure}ti c@tre Atanasie Anghel, dup@ ce acesta a f@cut pasul Unirii,32 }i afurisenia mitropoli]ilor orientali în frunte cu Calinic al Constantinopolului, r@mân principalele piese de coloratur@ ale operei. Pe scheletul documentelor reproduse în întregime, nara]iunea lui Freyberger surprinde atmosfera tensionat@, de mare miz@ istoric@, ce s-a instituit în via]a românilor în ace}ti ani de cump@n@. Potrivit tezei sale, cronicarul scoate în eviden]@ colaborarea excelent@ a celor doi ierarhi români, Teofil }i Atanasie Anghel, cu Compania lui Isus, în toate ac]iunile legate de Unire. Mari primejdii pândesc fragila nou@ confesiune valah@, atât din partea ereticilor (calvinii }i luteranii din Ardeal), cât }i din partea schismaticilor (ortodoc}ii din [ara Româneasc@ sau Transalpina, cum e numit@ în cronic@). V@zut din unghi 30 MICU 1995, II, 255-259; MICU 1861, 96-97; MICU 1862, 155-156; {INCAI III, 242-245; Petru Maior, Istoria besearicii românilor, Buda, 1813 (MAIOR 1813), p. 82-83; LAURIAN 1850, 150-155; Johann Hintz, Geschichte des Bisthums der griechischnichtunirten Glaubensgenossen in Siebenbürgen, Sibiu, 1850 (HINTZ 1850), p. 91-95; FIEDLER 1858, 373-375; NILLES, I, 224-227; {AGUNA 1860, II, 149-153; POPEA 1870, 101-104; Ion Lupa}, Documente istorice transilvane, I, Cluj, 1940, p. 222-227. 31 Diploma lui Leopold I din 19 martie 1701, numit@ de istorici Secunda Leopoldina a avut o soart@ istoriografic@ foarte controversat@ (vezi la MICU 1995, II, 404-405, n. 1). Ea a ap@rut în edi]ii latine: MICU 1995, II, 273-283; MICU 1861, 105-108 (fragm.); MICU 1862, 184-188 (fragm.); HINTZ 1850, 99-106; FIEDLER 1858, 373-380; NILLES, I, 292-301; Kurt Wessely, A doua diplom@ leopoldin@, Bucure}ti, 1938. Singura traducere româneasc@ de pân@ acum apar]ine lui Samuil Micu (MICU 1995, II, 273-278), care îns@ se dovede}te dep@}it@ ca limb@, nereu}ind s@ faciliteze în]elesul pentru cititorul de ast@zi. Traducerea modern@ a documentului la Andreas Freyberger, Historica relatio unionis Walachicae cum Romana Ecclesia. Relatare istoric@ despre unirea Bisericii române}ti cu Biserica Romei, Cluj, 1996, p. 99-111. 32 Acest document pitoresc îl g@sim numai la NILLES, I, 344-348, în limba latin@, de}i el a fost scris, bineîn]eles, române}te. Sursa lui Nilles este lucrarea de fa]@ a lui Freyberger, acesta r@mânând astfel singurul condei care a pus în circula]ie episodul atât de comentat în rândul istoricilor ortodoc}i. Soarta textului original nu este cunoscut@. Traducerea noastr@ din latin@ (vezi la Andreas Freyberger, op. cit., p. 131-137) este singura variant@ româneasc@.

16 Cultur@ }i societate în contextul {colii Ardelene str@in }i iezuit, pericolul anihil@rii Unirii de c@tre cele dou@ for]e, real }i dovedit istoric de mult@ vreme, este evitabil prin permanenta stare de veghe }i prin abnega]ia celor din Compania lui Isus. Prima interven]ie a lui Teodosie Ve}temeanul de la Bucure}ti, dup@ manifestul de unire din 1697 al lui Teofil de la Alba Iulia, este rodul unor promisiuni simoniace, }i nu al marelui principiu ortodox invocat. Cineva din Ardeal, personaj neidentificat }i care, „beat de ambi]ia func]iei”, voia pentru sine dignitatea de ierarh în Ardeal, i-a promis mitropolitului de peste Carpa]i 300 de duca]i de aur }i 500 de taleri imperiali pentru înl@turarea lui Teofil, unitul. Cine salveaz@ lucrurile în aceast@ faz@ periculoas@? Un iezuit, desigur, acela}i Baranyi, care cere operativ ajutorul Vienei. Dar capitolul predilect al lui Freyberger este unirea f@cut@ de Atanasie Anghel, sub care „s-a produs un salt uria} al ac]iunii latine, iar Unirea a devenit mult mai stabil@”. Bineîn]eles c@ Freyberger laud@ stratagema lui Atanasie de a se sfin]i la Bucure}ti, prin acela}i Teodosie, }i apoi, odat@ întors acas@, de a p@}i cu atât mai vârtos pe calea Unirii începute la Teofil. Acum îns@ p@}esc în scen@ puternic „ereticii”, St@rile }i Ordinele principatului, reprezentate în teritoriu de domni de p@mânt. Nu cunoa}tem o surs@ mai timpurie care s@ descrie cu mai mult@ sinceritate, candoare chiar, prigoana pornit@ împotriva românilor uni]i de reforma]ii înfuria]i de primejdia pierderii preeminen]ei confesionale în Ardeal, în favoarea catolicilor. Lucrurile sunt de mult cunoscute, îns@ cronicarul aduce detalii poate v@zute personal: „Popii au fost încarcera]i, so]iile lor b@tute. Au urmat lan]urile, biciurile, alungarea unora”. Încerc@rile Împ@ratului de a-i ap@ra pe uni]i r@mân neputincioase, c@ci „invidia }i ura heterodoc}ilor s-au transformat în acea vreme în Hydra din Lerna”. Pe acest fond oricum alterat intervine rebeliunea grecilor ortodoc}i din Bra}ov împotriva Unirii, care apoi i-au antrenat }i pe românii din {chei.33 Împotrivirea a mers pân@ la a-l amenin]a pe episcopul poposit la Bra}ov cu moartea. Episodul cu închiderea bisericii în fa]a episcopului este una dintre acele scene detaliate care vin în întâmpinarea ideii c@ Freyberger a fost martor ocular al celor povestite. Iat@ }i o precizare în plus în acest sens, din care calitatea de martor rezult@ spontan: „Trebuie – zice – amintit aici faptul c@ nou@ ne-a venit un b@rbat pentru a scoate mreaja (s.n.), chemat din provincia Boemia a Austriei”.34 Iezui]ii cehi continu@ s@ vin@ deci, pe o filier@ devenit@ tradi]ional@, de data aceasta fiind vorba de Christopher Gebhard.35 For]ele prounioniste se înt@resc în fa]a situa]iei aparent disperate: „Aceasta era situa]ia bisericii române}ti din acea vreme, acum

33 Tot la NILLES, I, 348-350 se g@se}te }i prima edi]ie tip@rit@ a afuriseniei, tot în latin@ }i tot din relatarea lui Freyberger furat@, f@r@ a cita sursa. Între timp în ]ar@ s-a descoperit un exemplar românesc original (v. la Sterie Stinghe, Documente privitoare la trecutul românilor din {chei, I, Bra}ov, 1899, p. 34-40), într-o limb@ româneasc@ imposibil de în]eles ast@zi. B@nuim c@ este urmarea transcrierii defectuoase din chirilic@, întrucât exist@ texte române}ti mai vechi decât acesta, perfect lizibile. Traducerea noastr@ din latin@ (Andreas Freyberger, ibid., p. 137-141) este }i în acest caz o premier@. Alte edi]ii ale textului românesc pus în circula]ie de Stinghe: POPOVICI 1901, 173-177; POP 1921, 70-71. 34 „…nobis veniret vir ad rete trahendum…” 35 Vezi despre aceasta la NILLES, I, 185-186.

17 Ioan Chindri} atacat@ nu numai de du}mani, ci mai degrab@ demn@ de mil@ datorit@ încuib@rii viperei în m@runtaiele ei”. Este momentul în care armata intervine activ în scenariu, de partea Unirii, prin generalul Rabutin de Bussi. Cronicarul consider@ getul ca inspirat de Providen]a Divin@. Istoric, generalul pare a fi intervenit din motive combinate, dintre care îndemnul Vienei }i asaltul aproape triumf@tor al reforma]ilor pot fi cele mai importante.36 Oricum, Rabutin se plângea – spune cronicarul – „c@ este mai îndelung }i mai grav obosit de singura sarcin@ a ap@r@rii unirii începute cu Biserica Roman@, decât de toate celelalte sarcini ale sale la un loc”. Acesta s-a hot@rât s@ aplice r@ului „un leac nou }i nea}teptat”, o „cataplasm@”, dup@ expresia plastic@ a lui Freyberger. Aceast@ cataplasm@ a fost cunoscuta plecare la Viena a lui Atanasie, la începutul anului 1701, în plin@ iarn@. Expedi]ia pare a fi fost foarte bine preg@tit@ de Rabutin. Atanasie este înso]it de iezuitul Carol Neurautter, care devine vioara întâi pe lâng@ episcopul unit, de vicarul Melentie, de nobilul român {tefan Ra] }i de un „homo quidam Calvinus”, un oarecare calvinist, înc@ neidentificat, despre care istoricii se întreab@ cum a ajuns în acel anturaj.37 Cronicarul nostru l@mure}te enigma. Pe acest „calvin”, reforma]ii„ îl ]ineau ca pe o a cincea roat@ la c@ru]@, ca s@ se insinueze în auzul }i în sufletul episcopului }i s@ se împotriveasc@ prin orice mijloace unirii, în numele domnilor de p@mânt }i s@-i în}tiin]eze prin scrisori secrete pe cei din Transilvania despre toate ac]iunile de la Viena ale lui Atanasie”. A}adar un spion, dar a c@rui prezen]@ d@ imaginea cerbiciei cu care „heterodoc}ii” ardeleni se opuneau Unirii. Dar la Viena aceast@ opozi]ie nu mai are nici o vigoare. Este un merit remarcabil al cronicarului felul în care a prins }i redat for]a }i m@re]ia catolic@ a Vienei, ac]iunea structurilor }i institu]iilor în al c@ror angrenaj a intrat Atanasie }i înso]itorii lui. Este partea cea mai valoroas@ a relat@rii, cea care sesizeaz@ cel mai fin mecanismele nev@zute ale evenimentelor istorice. Scenariul vienez este condus de însu}i cardinalul Kollonich, care lucra pur }i simplu în numele Împ@ratului. Esen]a metodei lui Kollonich este:”concesii pentru beneficii”. Dintre conferin]ele ]inute la Viena, una, care a avut loc „câteva zile” dup@ data de 5 februarie, este cea mai important@. Relatarea ei de c@tre Freyberger este de neuitat. Printr-o abil@ înscenare, în care îl determin@ pe Atanasie s@-}i expun@ dolean]ele, cardinalul Kollonich promite în numele Împ@ratului satisfacerea tuturor acestora. Ele priveau soarta bisericii }i clerului românesc. Cardinalului îi vine cu atât mai u}or s@ promit@ totul, cu cât toate plângerile române}ti se raportau la comportamentul domnilor de p@mânt reforma]i }i al oficialilor de aceea}i confesiune, odio}i în ochii Cur]ii. Gând la gând cu bucurie! Dar, la o conferin]@ urm@toare, „schimbându-se rolurile”, Kollonich se apuc@ s@ în}ire „cele ce sunt dorite pentru ca Unirea s@ fie veritabil@ }i sincer@, iar Atanasie a

36 Cf. {i Zenovie Pâcli}anu, Istoria Bisericii Române Unite, în „Bun@ vestire”, XV, 1976, nr. 1-2, p. 43-51. 37 Ibid., p. 55.

18 Cultur@ }i societate în contextul {colii Ardelene avut sarcina de a r@spunde }i a confirma”. Aceasta a fost capcana tactic@ în care a c@zut ierarhul român: nu putea r@spunde negativ la nici o solicitare a Împ@ratului, pe cât@ vreme acesta i le-a satisf@cut pe toate ale sale. Era pân@ la urm@ }i o problem@ de polite]e. Lui Atanasie i se pun condi]ii grele. Între acestea, cea mai stânjenitoare era instituirea unui teolog iezuit cu care s@ conduc@ împreun@ eparhia }i f@r@ de care s@ nu poat@ întreprinde absolut nimic. O alt@ condi]ie grea era infirmarea hirotonirii sale ca preot }i a sfin]irii ca episcop la Bucure}ti }i primirea din nou a acestor daruri „de la un urma} indubitabil al lui Petru”, adic@ de la catolici. Cronicarul Freyberger, iezuitul admirator al tuturor ac]iunilor iezuite, observ@ totu}i cu stupoare situa]ia imposibil@ în care se g@sea Atanasie. „Acum era prins episcopul între u}@ }i ]â]ân@, sau, mai pe }leau vorbind, între victim@ }i cu]it. C@ci, printr-o nou@ primire a darului preo]esc î}i m@rturisea o eroare anterioar@, iar prin îndrumarea teologului, neputin]a sa într-ale }tiin]ei. Prin amândou@ se producea un pericol pentru demnitatea sa }i pentru aprecierea sa de c@tre clerul }i poporul român”. Dar pân@ la urm@ susceptibilitatea lui Atanasie a fost atenuat@ }i marea }opârl@ a teologului iezuit, înghi]it@. Va fi „piatra scandalei” în biserica greco-catolic@ vreme de 73 de ani. Urmarea conferin]elor, la care au participat somit@]i birocratice }i teologice vieneze, catolice desigur, de talia vicecancelarului aulic Samuel Kalnoky, a secretarului Ioan Fiath sau a faimosului iezuit Gabriel Hevenessi, au constituit-o cele dou@ acte reprezentând p@r]ile aflate în târguial@: diploma Secunda Leopoldina din 19 martie, ca urmare a concesiilor f@cute de Împ@ratul la prima dezbatere, }i „reversalul” sau declara]ia în 16 puncte a lui Atanasie, datat@ 20 martie, ca urmare a concesiilor sale cu ocazia celei de a doua confunt@ri. „Reversalul” ne apare ast@zi ca un act cu caracter de constitu]ie bisericeasc@, prin care se creeaz@ premisele transform@rii bisericii românilor ardeleni dintr-una oriental@, într-o confesiune catolic@. Actul nu se poate compara decât cu compromisul, la fel de controversat, al lui Simion {tefan din 1643, când accept@ cele 15 puncte ale diplomei lui Gheorghe Rákoczi II, prin care urm@rea transformarea aceleia}i biserici române}ti într-una [email protected] Bineîn]eles c@ pân@ la urm@, }i mai ales din perspectiva viitorului, concesiile aparent mari vor fi mai u}oare, în raport cu beneficiile bisericii române}ti. Citite cu ochiul de ast@zi, cele mai multe articole ale declara]iei lui Atanasie sunt menite s@ modernizeze institu]ia fundamental@ a românilor ardeleni, în sens catolic bineîn]eles. Presupunând de pild@ c@ promisiunile lui Atanasie ar fi fost respectate în noua confesiune greco-catolic@, controversatul compromis de la 1701 ar fi trebuit s@ taie apetitul feudal al episcopului }i preo]ilor de a-}i spolia poporenii. La punctul 8, episcopul promite c@ va p@storii „onorabil }i nu despotic” }i c@ va înl@tura corup]ia }i nepotismul din eparhia sa. S@ i se fi impus din senin aceste limite, între multe altele? Desigur c@ nu, ci pe baza unor realit@]i pe care Viena le cuno}tea foarte bine. Cât despre ceea ce s-a primit în schimbul concesiilor române}ti, a se vedea

38 Vezi MICU 1995, II, 220-230, 384-386.

19 Ioan Chindri}

Secunda Leopoldina. Este un document mult studiat }i mult comentat de istorici. În fapt, doar primele trei articole stipuleaz@ beneficii directe din partea Puterii. A surprins }i surprinde }i ast@zi articolul al treilea, care, aparent, voia s@ sparg@ constitu]ia Transilvaniei, înarticulându-i }i pe românii uni]i, chiar }i pe plebei, în rândul St@rilor. Este un gest pe care Atanasie nu l-a cerut }i nu i-ar fi trecut prin minte s@-l cear@. Este un act de bun@voin]@ imperial@ ce dep@}e}te realismul politic al vremii. O utopie cu urm@ri concrete, prin efect indirect. Geneza articolului 3 din Secunda nu e clarificat@ înc@ politico-ideologic. Nu putem anticipa decât ideea unui gest pripit de generozitate, din partea unui monarh care, fiind puternic în Europa, credea c@ este puternic }i în Transilvania. Nu era, c@ci atotputernici aici st@pâneau ungurii reforma]i, prin a c@ror grij@ nu doar c@ nu s-a aplicat extinderea constitu]iei }i asupra românilor, dar îns@}i vestita diplom@ n-a fost „publicat@” în principat, s-a „pierdut” }i a fost dat@ repede uit@rii. Din punct de vedere politic, deci, Secunda Leopoldina va deveni important@ abia peste decenii, c@ci din utopicul pe moment punct 3 s-a n@scut ideea luptei politice a lui Inochentie Micu-Klein pentru recunoa}terea românilor ca na]iune în Ardeal, dup@ formularea vremii: „a patra na]iune”. Deocamdat@, pentru „beneficiarii” imedia]i, Secunda n-a însemnat decât noi }i noi ajust@ri aduse confesiunii românilor. Da, dar acestea vizau din nou modernizarea bisericii, scoaterea ei din Evul Mediu, alinierea la religiile civilizate ale Europei. Prin acest canal, diploma împ@ratului }i „reversalul” lui Atanasie se contopesc într-unul }i acela}i izvor de drept, care va delimita încet-încet institu]ia bisericeasc@ a greco-catolicilor din Ardeal de starea asiatic@ a restului bisericii ortodoxe. De aici, din acest punct de convergen]@, s-a n@scut }i a evoluat curentul de gândire }i ac]iune al noii confesiuni, oriental@ în form@ }i catolic@ în fond, acel vestit greco-catolicism al epocii luminilor, care a fost artizanul necontestat al na]iunii }i culturii noastre moderne. Prin felul cum pune în lumin@ episodul de la Viena, Freyberger permite exegetului s@ fac@ un pas important spre esen]a actului Unirii de la 1700. Din acest punct al nara]iunii, cronicarul vrea s@ imprime ideea lini}titoare c@ Unirea este acum fapt împlinit }i c@ nimic nu mai poate s@ se schimbe. Stilul s@u devine trimfalist }i s@rb@toresc. Scena revenirii lui Atanasie la Alba Iulia, cea a introducerii sale solemne în scaunul episcopal, la 25 iunie 1701,39 sunt redate cu mult@ însufle]ire }i cu nu mai pu]in@ sinceritate. De pild@, nu uit@ s@ aminteasc@ de protestul unor „schismatici greci împreun@ cu un pop@”, chiar la intrarea în biseric@. Ace}tia protestau „urlând c@ nu pot s@ suporte }i s@ vad@ cum în biserica în@l]at@ cu cheltuielile principilor Valahiei (…) acum î}i începe activitatea arhiereasc@ un episcop român ata}at de dogmele Bisericii Romane”. Din nou, povestirea d@ sentimentul lucrului v@zut cu ochii. Cutare calvinist, care protesteaz@ }i el, se pare c@ un profesor din Alba Iulia convertit de la catolici, este numit „acest pântecos” afirma]ie imposibil de f@cut dac@ autorul nu l-ar fi v@zut cum arat@. Memorabila ceremonie a instal@rii, cu „conductul” ei pompos,

39 Zenovie Pâcli}anu, op. cit., p. 66.

20 Cultur@ }i societate în contextul {colii Ardelene este relatat@ numai aici, dac@ except@m evocarea ei în termeni ironici de c@tre un contemporan maghiar.40 Cronica este singura surs@ }i pentru câteva acte importante cu care s-a finalizat aceast@ faz@ a Unirii: scrisoarea cardinalului Kollonich din 1701 c@tre uni]i, scrisorile sinodului convocat de Atanasie imediat dup@ instalare c@tre Papa, împ@ratul }i cardinalul Kollonich, dar mai ales importanta scrisoare a lui Teodosie Ve}temeanul de la Bucure}ti, c@tre Atanasie Anghel. Le-a pus în circula]ie Nilles, târziu,41 de unde apoi au fost preluate de istorici, mai ales cea din urm@. Cercetarea n-a dat de originalul acestei epistole antologice. Dac@ cronica lui Freyberger n-ar avea decât meritul de-a ne-o fi transmis, ea }i-ar dobândi }i atunci un loc de frunte între izvoarele Unirii. Scrisoarea c@tr@nit@ a mitropolitului de la Bucure}ti în fa]a gestului definitiv a lui Atanasie este un pitoresc amestec de indignare }i m@re]ie sacerdotal@. Pierderea „fiului” de peste Carpa]i înaripeaz@ condeiul b@trânului ierarh, el însu}i ardelean de origine, încât fulminanta depe}@ devine o veritabil@ oper@ literar@, care regret@m c@ s-a p@strat în hain@ latin@. Traducerea noastr@ modern@ este desigur departe de savoarea limbii vechi în care a fost scris originalul. Pies@ rar@ la dosarul mentalit@]ilor epocii, scrisoarea lui Teodosie din 3 mai 1702 ne dezv@luie miezul intim al lucrurilor petrecute atunci. Abia din cuprinsul ei î}i poate da cititorul seama ce tr@iri de con}tiin]@ s-au consumat în lumea româneasc@ la acea r@spântie de secole. „Î]i scriu aceasta cu lacrimi, din adâncul inimii, lacrimi v@rsate împreun@ cu mine de mul]i fii ai Bisericii Orientale”. Ace}ti „fii” sunt cei nou@ arhiepiscopi din orient, în frunte cu patriarhul Calinic al Constantinopolului, care îl excomunic@ pe Atanasie Anghel, adresându-se în termeni duri direct c@tre turma din Ardeal a acestuia }i îndemnând-o s@ nu-}i recunoasc@ arhiereul unit. A fost cea din urm@ încercare serioas@ de a-l opri pe Atanasie de pe drumul nou, f@r@ rezultat îns@. Drama transilvan@ se relev@ cu for]@ în acest final de cronic@. Teodosie de la Bucure}ti î}i semneaz@ scrisoarea: „Teodosie, din mila lui Dumnezeu arhiepiscopul }i mitropolitul Transilvaniei”. Aceast@ singur@ semnatur@, pus@ în moment de maxim@ responsabilitate, este suficient@ pentru a anula ideea plin@ de romantism c@ în Ardeal ar fi existat o ierarhie veche de rang metropolitan, }i nu o biat@ episcopie a unor popi s@r@ntoci, care f@ceau robote iob@ge}ti la feudalii vremii, episcopie cancerizat@ }i ea de calvinism pân@ la a o supune dogmatic }i administrativ, la 1643.42 A}adar – precizeaz@ Teodosie – mitropolitul este el, cel din Bucure}ti. Atanasie nu putea fi, în consecin]@, decât episcop. Înfuriat la rândul s@u de titlul pe care }i-l arog@ ierarhul de la Bucure}ti, cardinalul Kollonich îi trimite o scrisoare foarte de sus, în care îl avertizeaz@ c@: „Nu se va tolera niciodat@ ca tu s@ fii mitropolitul Transilvaniei (…) C@ci dup@ cum principele Valahiei nu poate s@ revendice pentru sine vreun drept politic în Transilvania, tot astfel nici

40 Ibid., p. 70, nota 212. 41 NILLES, I, 125-126, 323-325, 326-327, 327-328, 344-348. 42 Lucru clarificat definitiv de Augustin Bunea, Vechile episcopii române}ti a Vadului, Geoagiului, Silva}ului }i Belgradului, Blaj, 1902.

21 Ioan Chindri} tu nu po]i s@-]i atribui nici cea mai mic@ putere în aceea}i Transilvanie”. El, Kollonich, este arhiepiscopul îndrituit al acestei ]@ri, lui îi revine „jurisdic]iunea spiritual@” acolo. E clar, nu? Cuius regio, eius religio! Aceast@ scrisoare arogant@ a f@cut o impresie atât de penibil@ asupra lui Constantin Brâncoveanu, încât catolicii din [ara Româneasc@ au început s@ se team@ pentru soarta lor.43 Dincoace, în Ardeal, între aceste veleit@]i ierarhice dintr-o parte }i din alta, oamenii vremii suportau trauma unei lupte peste capul lor, dar avându-i drept miz@ pe ei. Cronicarul str@in, dar ata}at de români }i cunosc@tor al acestora, a }tiut s@ redea cu m@iestrie zbuciumul acelui moment crepuscular din istoria românilor, care continu@ s@ fie pân@ ast@zi un subiect pasionant pentru istorici. Cronica se încheie cu povestirea suferin]ei }i mor]ii p@rintelui iezuit Carol Neurautter, devenit teolog sau causarum auditor generalis al lui Atanasie Anghel, dup@ c@l@toria acestuia la Viena. Dup@ convingerea noastr@, acest deces l-a determinat pe Freyberger s@ scrie istoria Unirii românilor, în care el credea c@ fratele s@u întru ordin c@lug@resc a avut rolul decisiv, sau dorea s@ creeze aceast@ imagine, din motive de solidaritate intraiezuit@. Întreaga povestire este împ@nat@ de prezen]a acestui misionar providen]ial, în concep]ia autorului, pe care îl vedem mereu în chip de înger p@zitor, ap@sând butoanele inspirate ale destinului Unirii. În realitate, aceasta continu@ apoteoz@ este expresia în limbaj de familie a unei activit@]i evident tenace }i bine orientate, pe care Neuraut- ter a desf@}urat-o ca trimis special al lui Kollonich. Astfel, lucrarea lui Andreas Freyberger se deschide }i se închide sub semnul punerii în pagin@ a unei importante misiuni iezuite, a unei trude pre]i- oase, pres@rate cu succese }i jertfe. Auto- rul nu are ambi]ia de a da mai mult decât o simpl@ expunere a faptelor, c@ci – conchide el modest – „l@sam celor pe care acest ogor îi are drept plugari ai s@i, s@ descrie aceast@ trud@ nu printr-o relatare istoric@, ci printr-o povestire istoric@ plin@ de frumuse]e, scris@ de un alt condei, mai bun”.

Stema Transilvaniei imperiale

43 Vezi Virginia Vasili, Constantin Brâncoveanu e il catolicismo, în „Ephemeris Dacoro- mana”, III, 1925, p. 110-128.

22 Cultur@ }i societate în contextul {colii Ardelene

BULA PAPAL~ „RATIONI CONGRUIT” DE LA 1721 {I ÎNTEMEIEREA EPISCOPIEI F~G~RA{ULUI

Unirea românilor cu Roma, de la 1700 a fost institu]ionalizat@ în structura Vatica- nului la 1721, prin bula „Rationi congruit”, oper@ a doi Papi: Clemente XI }i Inocen]iu XIII. Ea este rezultatul unui episod dens de politic@ bisericeasc@ au- tohton@ }i austro-vatican@, legat@ de alegerea }i instalarea celui de al doilea ierarh unit ardelean, Ioan Giurgiu Patachi.1

1 Despre controversata p@storire a lui Ioan Giurgiu Patachi vezi mai ales: Andreas Illia, Ortus et progressus variarum in Dacia gentium ac religionum, Cluj, 1730, p.14; Petrus Bod, Brevis Valachorum Transylva- niam incolentium historia…, manuscris, la Biblioteca Central@ Universitar@ „Lucian Blaga” din Cluj-Napoca, cota msse 569, f. 140r-144v; Josef Benkø, Transilvania sive Magnus Transsilvaniae Principatus, olim Dacia Ioan Giurgiu Patachi Mediteranea dictus, II, Viena, 1778, p. 234; Samuil Micu, Historia Daco-Romanorum sive Valachorum, în „Instruc]iunea public@”, 1861, martie-aprilie, p. 110-111 }i „Foaie pentru minte, inim@ }i literatur@”, 1862, p. 194-195; idem, Scurt@ cuno}tin]@ a istoriei românilor, Bucure}ti, 1963, p. 114-115; Istoria românilor, edi]ie princeps dup@ manuscris de Ioan Chindri}, II, Bucure}ti, 1995, p. 285-291; Gheorghe {incai, Hronica românilor, III, Bucure}ti, 1969, p. 338-341; Petru Maior, Istoria bisericii românilor, edi]ie îngrijit@ }i studiu introductiv de Ioan Chindri}, I, Bucure}ti, 1995, p. 122-124; Timotei Cipariu, Acte }i fragmente latine române}ti pentru istoria besearicei românie, mai ales unite, Blaj, 1855, p. 90-92; Alexandru Grama, Istoria besericei române}ti unite cu Roma de la începutul cre}tinismului pân@ în zilele noastre, Blaj, 1884, p. 106-109; Nicolaus Nilles, Symbolae ad illustrandum historiam Ecclesiae Orientalis in terris Coronae S. Stephani, I, Oeniponte, 1885, p. 393-479; George Bari], P@r]i alese din istoria Transilvaniei pre dou@ sute de ani din urm@, I, Sibiu, 1889, p. 318-335; Eudoxiu Hurmuzaki, Fragmente din istoria românilor, II, Bucure}ti, 1900, p. 112-125; {ematismul veneratului cler al Archidiecezei Metropolitane Greco-Catolice Române de Alba Iulia }i F@g@ra} pre anul Domnului 1900, de la Sânta Unire 200; Blaj, 1900, p. 20-23; Nicolae Iorga, Sate }i preo]i din Ardeal, Bucure}ti, 1902, p. 206-213; Silviu Dragomir, Istoria dezrobirei religioase a românilor din Ardeal în secolul al XVIII-lea, I, Sibiu, 1920, p. 79-112; Ioan Georgescu, Istoria bisericei cre}tine universale, cu deosebit@ privire la istoria bisericei române}ti unite cu Roma, Blaj,

23 Ioan Chindri}

Acest om de cultur@ superioar@ }i preg@tire catolic@, primul doctor în teologie din istoria românilor, a fost acceptat cu mare dificultate de români }i sabotat la instalare de catolicii unguri din Ardeal. Teoretic favorabil@ catolicismului debilizat sub principii calvini, în ochii Cur]ii de la Viena chiar providen]ial@, unirea implica un factor greu de digerat de câtre mentalitatea maghiar@, fie ea }i catolic@. Neorecep]ii valahi erau prea numero}i, peste un milion,2 în vreme ce episcopia de la Alba Iulia a lui György Mártonffi s@ fi num@rat abia la 50.000 de credincio}i. Românii }i episcopul lor trebuiau opri]i. Aceast@ mentalitate s-a întruchipat elocvent în atitudinea lui Mártonffi, îndat@ dup@ ce Patachi a devenit, la 23 decembrie 1715, ierarh al românilor numit de însu}i împ@ratul Carol VI. Aplecarea imperial@ spre persoana lui Ioan Giurgiu Patachi, unic@, se explic@ printr-un sprijin extern sus]inut, începând cu iezui]ii }i terminând cu marele boier muntean Gheorghe Cantacuzino.3 Umplerea golului dup@ moartea lui Atanasie Anghel a suscitat un moment de agita]ie comparabil@ cu cea din jurul anului 1700, îns@ în lipsa geniului ordonator }i a prestigiului celui care fusese artizanul unirii, cardinalul Leopold Kollonich, mort la 1707. În acest vid, cel mai notabil element l-a constituit incapacitatea românilor de a-}i alege un cap bisericesc nou. Aceia}i protopopi care, la 1700, limitaser@ compromisul cu Roma la cele patru puncte ale Conciliului de la Floren]a, conservând întregul rit oriental, î}i dau acum voturile pentru doi str@ini, ambii de rit latin: teologul iezuit Francisc Szunyogh }i tân@rul secretar ceh al lui Atanasie, Wenceslau Franz. Deruta este total@ }i întrebarea persist@: oare chiar n-au g@sit din mijlocul lor o persoan@ care s@ merite aceast@ demnitate? Szunyogh îi refuz@ consternat - „le trase solzii de pre ochi”, dup@ expresia lui George Bari]4 - informându-i c@ iezui]ii n-au voie s@ primeasc@ demnit@]i ecleziastice. Se pare îns@ c@ Wenceslau Franz a acceptat, c@ci la 9 septembrie 1715 protopopii cer primatelui de la Strigoniu, acum cardinalul-duce de Saxonia, s@-l recunoasc@ }i s@-l recomande împ@ratului. Teologul Szunyogh scrie }i el în aceste sens la Strigoniu, din obliga]ie oficial@, caracterizându-l obiectiv }i neted pe alesul românilor, îns@ declarând c@ s-a s@turat de ace}tia.5 Derutanta situa]ie a tran}at-o împ@ratul însu}i, prin casarea ca nelegal@ }i precipitat@ a noii alegeri. Se pare c@ acest episod a sl@bit încrederea monarhului vienez în capacitatea electoral@ a românilor }i a determinat numirea ex offo a lui Ioan Giurgiu Patachi. Norma stabilit@ de împ@rat, prin dreptul patronatului, era cunoa}terea 1921, p. 203-206; Zenovie Pâcli}anu, Contribu]iuni la biografia episcopului Ioan Patachi, în „Cultura cre}tin@”, XVII, 1937, nr. 2-3, p. 129-137. Cf. }i: De origine et vicissitudinibus Colegii Germano-Hungarici, Roma, 1770 (apud Timotei Cipariu, Acte }i fragmente…, p. 141); Dimitrie Vaida, Cuvânt@ri în cinstea Excelen]ei sale Ioan Bob, vl@dica F@g@ra}ului, Blaj, 1813, p. 27-29; Silvius Tannoli, Poëmation de Secunda Legione Valachica sub Carolo Barone Enzenbergio, Oradea, 1830, studiul introductiv al lui Ladislau Vaida de Glod, p. 115. 2 Vezi George Bari], P@r]i alese…, p.328. 3 Nicolaus Nilles, Symbolae…, I, p. 408-409 }i George Bari], op. cit., p. 321. 4 Op. cit., p.319 5 „Jam deliciis Valachicis abunde sim satur” (Nicolau Nilles, op. cit., p. 396)

24 Cultur@ }i societate în contextul {colii Ardelene limbii latine de c@tre candida]i.6 Curiozitatea începe la faza în care românii, prin protopopii lor, obstruc]ioneaz@ cu duritate candidatura singurului român care întrunea absolut toate condi]iile: studii str@lucite la Viena }i Roma, erudi]ie superioar@ }i elegan]@ personal@, tinere]e, celibat }i – cu deosebire – cunoa}terea perfect@ a limbii latine. Acesta era Ioan Giurgiu Patachi. O fac, chipurile, pe motivul c@ acesta trecuse la ritul latin. Era paroh }i misionar catolic la F@g@ra}. Se n@scuse îns@ ortodox, la 1682, într-o familie româneasc@ de nobili din Chioar, }i personal era ata}at cu mare seriozitate de na]ia sa, pentru care – zice – este gata s@-}i verse }i sângele.7 Aceast@ na]ie îns@, prin ceea ce mai r@m@seses din conduc@torii ei tradi]ionali, prin protopopi, l-a repudiat exact pentru felul în care credea c@ o poate ferici: catolicizându-i pe români. Instiga]i de vestitul „protopopa” Petru Pop din Daia, electorii de la Alba-Iulia au respins cale de patru sinoade pe unicul lor candidat serios, preferând doi str@ini n@scu]i romano-catolici, între care un ungur iezuit, Szunyogh. Este a}adar greu de admis, dac@ nu imposibil, c@ românii s-au luptat cu catolicismul }i cu iezui]ii în persoana lui Patachi, discipol nedisimulat al celor din urm@, a}a cum se afirm@ îndeob}te. Întreb@rile retorice nu ]in de metoda istoricului. Totu}i, ce s-ar fi întâmplat dac@ Szunyogh ajungea episcop? Este sigur c@ omul ar fi tras cu atât mai tare spuza pe turta religiei sale. R@mâne în picioare supozi]ia c@ românii l-au respins pe Patachi nu pentru c@ sim]eau în el iezuitul }i înstr@inatul de ritul oriental, ci tocmai pentru c@ era român }i mai bun ca ei. Cu faimoasa-i naivitate, Samuil Micu relateaz@ din suveniruri de familie cum „notare}ul din Daia”, adic@ Petru Pop, „f@cea gâlceav@ puindu-s@ împrotiv@, ca s@ nu fie Potochi vl@dic@”. Tocmai ca s@-l evite pe candidatul firesc, a recurs la cea de-a doua gaf@, aceea cu Wenceslau Franz, dup@ Szunyogh. Se pare c@ a întins prea mult coarda, din care cauz@ „de la Împ@r@]ie grea îngrozire }i arest i-au venit”, dup@ cum povestea la adânci b@trâne]e unul dintre participan]ii la alegeri, protopopul Maniu Neagoe din Bro}teni, bunicul lui Samuil Micu.8 Nodul gordian l-a t@iat a}adar Carol VI, numindu-l, cum era mai mult decât firesc, pe Ioan Giurgiu Patachi, în baza unui singur vot, acela al protopopului Iona}cu din Vene]ia F@g@ra}ului, acordat la cel de al patrulea sinod, în 9 ianuarie 1715. Oficial, Viena a profitat de buim@ceala de la Alba Iulia, considerându-i pe cei trei – Szunyogh, Franz }i Patachi – în ternariu, ceea ce îi permitea împ@ratului s@-l prefere pe unul dintre ei, indiferent de num@rul voturilor. În realitate Patachi a fost un ierarh numit de sus, }i nu ales, ceea ce îi d@ lui George Bari] prilej s@ suspicioneze, peste 180 de ani, c@ „era cineva care lucra pentru casarea dreptului electorale”.9 Am v@zut cum acel „cineva” a fost imaturitatea op]ional@ a

6 Samuil Micu, Istoria, românilor, II, p. 286. 7 „Pro salute charae meae nationis Valachicae sanguinem sudoremque diu noctuque fundere” (vezi Nilles, op. cit., p. 408 }i George Bari], P@r]i alese…, I, p. 323). 8 Samuil Micu, op. cit., p. 286. 9P@r]i alese…, I, p. 321.

25 Ioan Chindri} românilor, ori poate zgura oriental@ care le altera înc@ comportamentul în spectru bizantin. Oricum, vacan]a fusese primejdios de întins@ pentru siguran]a unirii realizate, personalit@]i lucide ale epocii atr@sesesr@ aten]ia asupra efectelor posibile,10 a}adar gestul împ@ratului era singurul ra]ional. În scrisoarea sa c@tre cardinalul-primat din 20 iunie 1714,11 la aproape un an de la moartea lui Atanasie Anghel, guvernatorul Transilvaniei opina cu argumente rezonabile pentru umplerea urgent@ a sedivacan]ei. Cu acela}i prilej el informa asupra faptului c@ toat@ nobilimea româneasc@, }i odat@ cu aceasta foarte mul]i popi, sunt de partea lui Patachi.12 Credem c@ este începutul derul@rii destinului acestuia, pe care apoi consecventul împ@rat Carol VI a alertat-o cum s-a priceput. Alegerea imperial@ dateaz@ din 23 decembrie 1715, zi în care împ@ratul comunic@, prin intermediul primatelui, hot@rârea sa }i persoana vizat@. Trei elemente trimite cezarul c@tre Roma, toate trei în favoarea unei confirm@ri operative a lui Patachi de c@tre Scaunul Apostolic: a) faptul c@ a instituit o funda]ie de 3000 de florini anual pentru între]inerea noii institu]ii; b) rug@mintea ca Roma s@ nu pretind@ în cazul de fa]@ vestitele „anate” drept bac}i} de binecuvântare, fiind vorba de o eparhie foarte s@rac@ }i c) cererea ca Papa s@-l dispenseze pe Patachi a celebra în ambele rituri, deci }i latin }i grecesc, în speran]a c@ va aduce cât mai multe suflete r@t@cite în sânul Bisericii Catolice.13 Cancelaria Aulic@ a Transilvaniei se simte }i ea datoare, la 7 martie 1716, s@ repete primatelui aceea}i urgen]@ a confirm@rii episcopiei }i a lui Patachi de c@tre Roma, pân@ nu vin cona]ionalii de dincolo de Carpa]i s@ aduc@ ei un episcop pentru românii din Ardeal. {i ereticii de dinl@untru – „in gremio Principatus Transilvaniae existentes haeretici” – îi îndep@rteaz@ pe români de la unire, prin diverse promisiuni.14 În fine, întârziindu-se lucrurile, exact la un an dup@ numire, împ@ratul î}i repet@ alerta c@tre Papa la 23 decembrie 1716, în termenii cunoscu]i, ad@ugând îns@ un portret al favoritului s@u, r@mas de referin]@ pentru cunoa}terea celui de la doilea episcop greco-catolic: plin de alese virtu]i, cu bune }i l@udabile moravuri, unic prin erudi]ie, cu un mod de via]@ exemplar }i alte minunate calit@]i ale inimii.15 Îns@}i semn@tura împ@ratului – vrea s@ cread@ Bari]16 – sugereaz@ insisten]a cu care Viena cerea bun@voin]a

10 Astfel însu}i guvernatorul Transilvaniei, Sigismund Kornis, prin scrisoarea sa c@tre cardinalul-primat din 20 1714: „Periculum in mora, ne ad prius redeant popae schisma, in tantum foret” (Nilles, p. 403). 11Vezi nota anterioar@. 12 „Totam nobilitatem Valachicam cumque non paucos pro parte Patakiana stare popas” (Nilles, loc. cit.) 13 „Sperato plurimarum adhuc hallucinantium animarum ad S. Romano-Catholicae Ecclesiae gremium reditu”. Vezi importantul document la Nilles, p. 409-411. 14 Ibid., p. 411-413. 15 „…inducti etiam praeclaris virtutibus, laudatisque et acceptis moribus, singulari item doctrina, et eruditione, omnibusque grata ac honesta exemplaris vitae conversatione, aliisque excellentibus animi dotibus fidelis nostri honorabilis Joannis Pataki…” (vezi întregul document la loc. cit., p. 413-415). 16 Op. cit., p. 326.

26 Cultur@ }i societate în contextul {colii Ardelene pontifului roman: „Sanctitatis Vestrae obsequens filius Carolus” (al Sanctit@]ii Voastre preasupus fiu Carol). Astfel, cu un zel }i o bun@voin]@ c@rora greu li se poate g@si vreo fisur@, Viena transpune întreaga problematic@ în seama papalit@]ii. Începe o faz@ nou@ în tranzac]ionarea acestui important moment istoric, c@ruia trecerea timpului nu i-a estompat atât de pronun]atele asperit@]i. Ce se a}tepta din partea Romei astfel sesizate? Ce a}teptau românii, ce a}tepta împ@ratul? Samuil Micu, aproape de evenimente, precizeaz@ c@ Ioan Giurgiu Patachi considera „c@ nu poate s@ fie episcopie carea nu easte la Papa de la Roma în@l]at@ la vrednicia episcopeasc@”.17 Atanasie Anghel nu se gândise la a}a ceva. Ca atare, spune b@trânul istoric, Patachi s-a rugat de împ@ratul „s@ întemeieze episcopie româneasc@ în Ardeal”, care apoi s@ fie confirmat@ de Papa. Episcopia }i „înt@rirea” ei de c@tre Roma constituie un cuplu de probleme cu carier@ polemic@ în posteritatea greco-catolic@. {coala Ardelean@ a considerat momentul Patachi drept cauz@ a desfiin]@rii arhiepiscopiei }i mitropoliei vechi ortodoxe de Alba Iulia. Nostalgia acestei legendare ierarhii române}ti, din care istoria pozitiv@ nu re]ine decât imaginea unui organism confesional cancerizat de calvinii unguri în secolele XVI }i XVII, a spulberat-o Augustin Bunea, la 200 de ani de la unire, dedicându-i o lucrare [email protected] Dar pentru Gheorghe {incai hotarul dintre dorin]@ }i realitate nu pare s@ existe, paraistoria ia locul istoriei. Mitropolia de la Alba Iulia – zice – a înfiin]at-o Sfântul Teofil la anul 325, deci „ce lips@ au avut de înt@rirea patriarhului Romei?”19 Se }tie c@ Teofil a fost episcopul go]ilor, nu al românilor, iar re}edin]a lui n-a fost identificat@. Comentariile sunt de prisos. {incai avea antecedente familiale nepl@cute cu episcopul Patachi. Tat@l s@u, Ioan {incai, slujise în tinere]e la curtea episcopeasc@ din F@g@ra}, de unde bunicul Andrei l-a luat acas@, furios c@ }i-a g@sit feciorul m@turând „polata” vl@dicului. Nu ne vom a}tepta a}adar la obiectivitate din partea autorului Hronicii românilor. În episcopul Patachi, {incai vede doar pe „unul ce }i l@tin se f@cuse mai înainte de a fi vl@dic românesc”, mergând a}adar }i el pe urmele protopopilor de la 1715, care l-au respins pe acest „l@tin” ridicat din rândul lor }i i-au preferat pe doi str@ini mult mai „l@tini” decât al nostru. Persist@ îns@ la {incai o întrebare ce poate produce diversiune în istoriografie: „Au nu pentru aceaea s-au f@cut episcopia F@g@ra}ului, ca s@ se îngroape mitropolia B@lgradului?” „Dar@ pentru ce s@ se îngroape mitropolia?” – se întreab@ el mai departe. „Au nu pentru aceaea ca românii s@ fie supu}i neamurilor acelora pe care ei le-au întors la cre}tin@tate?”20 Mai aproape de disciplina istoriei, Petru Maior b@nuie pe bun@ dreptate c@ aceast@ „retrogradare” s-a f@cut „dup@ rugarea episcopului l@tinesc Gheorghe Martonfi, ca s@ nu fie în Ardeal mai cinstit arhiereul românilor decât episcopul popista}ilor”.21 Presupunerea corect@ a lui Maior

17Istoria, românilor, II, p. 286. 18Ierarchia românilor din Ardeal }i Ungaria, Blaj, 1904. 19Hronica românilor…, III, p. 339. 20 Ibid. 21 Vezi Petru Maior, Istoria bisericii…, I, p. 168.

27 Ioan Chindri} d@ substan]@ celei de a doua întreb@ri a lui {incai. Într-adev@r, a}a cum s-a dovedit, simplul fapt al unirii românilor cu Biserica Romei n-a fost, în sine, în m@sur@ s@ r@stoarne un raport politic instituit în Ardeal de câteva secole. Rela]iile românilor cu „na]iunile regnicolare” erau sortite s@ r@mân@ în aceea}i gril@ a Tripartitumului lui Werbøczi }i a Approbatelor }i Compilatelor, pe care de altfel Leopold I se obligase s@ le respecte f@r@ cea mai mic@ atingere, atunci când, la 4 decembrie 1791, a semnat diploma de anexare a Transilvaniei.22 Mecanismul perfec]ionat al domniei minorit@]ii asupra majorit@]ii va sucomba abia la 1848. La 1715 el era atotputernic }i influen]a în mod firesc mersul vie]ii confesionale. În pofida marii reforme a lui Leopold I în favoarea românilor majoritari din Ardeal, pe care-i vedea ie}i]i din capcana istoriei prin aderare la catolicism, aceast@ capcan@ continu@ s@ fie destinul lor caracteristic. La aproape dou@ decenii de la începutul unirii cu Roma, neofi]ii români de dovedesc incapabili s@ foloseasc@ aceast@ poart@ de intrare în Europa. Orientul interior se sublimeaz@ în forme specioase de manifestare. Una dintre ele o constituie tocmai tradi]ia cerbicoas@ a ierahiei biserice}ti de rang arhiepiscopal, devenit@ practic inoperant@, o simpl@ sucursal@ „schismatic@” a superintenden]ei calviniste din Ardeal. Op]iunea româneasc@ între aceast structur@ moart@ }i o episcopie catolic@ vie, actulizat@, seam@n@ cu op]iunea ]iganilor între a avea un rege supus solg@bir@ului local }i b@tut de acesta când vroia s-o fac@, sau un principe cu puteri reale, în fa]a c@ruia solg@bir@ul s@ se plece pân@ la p@mânt. Pe vremea lui Petru Maior, care era protopop al unei episcopii catolice, autorit@]ile maghiare locale se adresau obligatoriu cu: „S@rut mâna, cucernice domn!” În istoria sa bisericeasc@ evoc@ starea „mitropoli]ilor” români din vremea principilor calvini, când ierarhii valahi trebuiau s@-l poarte cu lectica în spinare pe superintendentul calvin de la Alba Iulia }i s@-i îngrijeasc@ câinii de vân@toare peste iarn@. Ceea ce nu-l împiedic@ nici pe el s@ ofteze dup@ aceea}i ierarhie moart@ de secole, sporind dificultatea cercet@torului care vrea s@ reconstituie psihologia româneasc@ a vremii. Ca s@-l absolve pe Ioan Giurgiu Patachi de învinuirea {colii Ardelene c@ a cerut episcopie }i nu mitropolie, pân@ }i Augustin Bunea, la 1900, va recurge la un subterfugiu scolastic: „Despre Patachi anevoie se poate crede c@ ar fi motorul la fapta aceasta a împ@ratului, deoarece dânsul nu a fost preconizat }i consacrat episcop înainte de ce a emanat bula papal@ prin care s-a înt@it Episcopia F@g@ra}ului”.23 Ap@rarea nu st@ în picioare. Ca episcop „ales” }i agreat de Carol VI, Patachi putea influen]a voin]a împ@ratului, putea deci fi „motorul” înfiin]@rii acestei episcopii. Dar n-a fost. Termenii de episcop, episcopie figureaz@ în actele fundamentale ale unirii cu Roma, emanate chiar de la români, cele

22 Între sursele române}ti vezi textul diplomei la George Bari], P@r]i alese…, I, p. 692-697. O traducere româneasc@ submediocr@ în edi]ia a doua, recent@ a lucr@rii, Bra}ov, 1993, p. 688-693. 23 Cestiuni din dreptul }i istoria bisericei române}ti unite, II, Blaj, 1993, p. 184.

28 Cultur@ }i societate în contextul {colii Ardelene mai importante fiind: manifestul de unire al lui Teofil din 21 martie 1697,24 iterarea lui din 10 iunie 1697,25 adresa c@tre împ@ratul Leopold I a sinodului lui Atanasie Anghel din octombrie 1698,26 adresa c@tre Papa Clement XI din 8 noiembrie 1701 a aceluia}i Atanasie.27 Ierarhii neofi]i se numesc pe ei în}i}i episcopi, episcopus, }i nu archiepiscopus sau metropolita, termeni existen]i }i uzuali în biserica roman@. Într-un act chiar mai vechi, din 19 decembrie 1692, prin care guvernatorul György Bánffi îl confirm@ pe Teofil în ierarhia de la Alba Iulia, se spune c@ acesta este instalat în „episcopia tuturor parohiilor românilor, grecilor }i rutenilor” din Ardeal.28 Cel mai important act emis de Curtea vienez@ în problema unirii, Secunda Leopoldina din 29 martie 1701, reflectând maximul de deschidere a unui monarh spre problem@, persevereaz@ în a-l numi pe ierarhul românilor episcop. La data numirii lui Ioan Giurgiu Patachi exista deci o tradi]ie de cel pu]in dou@ decenii de „episcopie” }i de „episcop” la românii ardeleni. Iat@ de ce la 1717, când înfiin]eaz@ efectiv episcopia românilor uni]i }i îi stabile}te re}edin]a la F@g@ra},29 Carol VI ac]ioneaz@ pe un liniament care în concep]ia lui era optim. La nivelul macropolitic }i istoric, Transilvania catolic@, atâta cât era, deci împreun@ cu românii uni]i, fusese gândit@ de Leopold I ca

24 Textul acestuia, în originalul latinesc sau traducere româneasc@, la: Andreas Illia, Ortus et progressus…, p. 7-10; Franciscus Fasching, Nova Dacia ex probatis scriptioribus, Cluj, 1743, p. 23-24; Josef Benkø, Transilvania…, p. 231-232; István Katona, Historia critica Regum Hungaricarum stirpis Austriacae, VII, p. 62; Samuil Micu, Historia Daco-Romanorum…, în „Instruc]iunea public@”, 1861, p. 91-93 }i „Foaie pentru minte…”, 1862, p. 147-148; idem, Scurt@ cuno}tin]@…, p. 104-105; idem, Istoria românilor, II, p. 250; Gheorghe {incai, Hronica românilor…, III, p. 234-235; August Treboniu Laurian, Documente istorice despre starea politic@ }i religioas@ a românilor din Transilvania, în „Magazin istoric pentru Dacia”, III, 1846, p. 272-275; idem, Documente istorice despre starea politic@ }i ieratic@ a românilor din Transilvania, Viena, 1850, p. 135-143; Timotei Cipariu, Acte }i fragmente…, p. 80-83; Andrei {aguna, Istoria bisericei ortodoxe r@s@ritene universale de la întemeierea ei pân@ în zilele noastre, II, Sibiu, 1860, p. 130-139; Nicolae Popea, Vechea mitropolie ortodox@ român@ a Transilvaniei, suprimarea }i restaurarea ei, Sibiu, 1870, p. 89-90; Nicolaus Nilles, Symbolae…, I, p. 164-170; George Bari], P@r]i alese…, I, p. 168-170; {ematismul…1900, p. 14; Gheorghe Popovici, Unirea românilor din Transilvania cu biserica romano-catolic@ sub împ@ratul Leopold I, Lugoj, 1901, p. 47-49; Alexandru Pop, Desbinare în biserica românilor din Ardeal }i Ungaria 1697-1701, Bucure}ti, 1921, p. 26-27 }.a. 25Nilles, Symbolae…, I, 171. 26 Ibid., p. 200-201. 27 Ibid., p. 125-126. 28 „…in Episcopatu omnium illarum ecclesiarum Valachorum, Graecorum et Ruthenorum…” (Nilles, I, p. 154). 29 Pentru l@murirea unor neîn]elegeri mai vechi, preciz@m c@ informa]ia curent@ despre înfiin]area la 1717 a episcopiei de F@g@ra} este cuprins@ în textul diplomei lui Carol VI din 21 august 1738, prin care spijin@ }i aprob@ mutarea episcopiei în cauz@ la Blaj, cu sprijinul material de rigoare. Vezi la Gheorghe {incai, Hronica…, III, p. 363-370 (traducere româneasc@) }i la Nicolaus Nilles, Symbolae…, II, p. 533-540 (originalul latin)

29 Ioan Chindri} subordonat@ arhiepiscopiei prima]iale de la Strigoniu, în Ungaria. Artizanul politicii sale confesionale, Leopold Kollonich, era acolo cardinal }i primat, în scaunul pe care-l ocupase cândva Nicolaus Olahus. Codificând aceast@ subordonare, în ce-i prive}te pe români, Secunda Leopoldina n-a avut în vedere nici umbra vreunei motiva]ii etnice sau na]ionale, a}a cum s-a extrapolat mai târziu, }i se mai face înc@. Leopold a stabilit structurile religioase de stat, în manier@ imperial@ }i nediferen]iat@, specific@ de altfel }i catolicismului în sine. Carol VI a fost ultimul Habsburg preocupat sincer de unirea românilor, în ansamblul politicii de înt@rire a catolicismului. Dar el gândea ca un monarh al vremii sale, dup@ canoanele dreptului istoric atotbiruitor, înc@ neatins de vreo idee contrar@. În virtutea acestui drept, ca rege al Ungariei }i principe al Transilvaniei, el trebuia s@ respecte ierarhia catolic@ de dinaintea b@t@liei de la Mohács, restaurat@ de Leopold I dup@ alungarea turcilor. Aceast@ ierarhie î}i avea re}edin]a glorioas@ la Strigoniu, de pe vremea lui {tefan I al Ungariei. Schematismul Romei o implica la loc important, prev@zut@ ab antiquo cu un post de cardinal-primat. Eventuala cerere a românilor ca s@ li se fac@ mitropolie în calitate de catolici, a}a cum dore}te Samuil Micu,30 s-ar fi lovit de consternarea Vienei }i Romei, în egal@ m@sur@. Din momentul unirii ei erau con}tien]i de faptul c@ ierarhia lor va fi o episcopie, iar ierarhul episcop, }i acest lucru se vede a li se fi p@rut normal }i conform scopului lor. De la alegerea lui Ioan Giurgiu Patachi }i pân@ la punctul final care este marcat de bula „Rationi congruit”, lucrurile au evoluat de o manier@ în care românii erau pe aci s@ nu primeasc@ nici episcopie, necum mitropolie. Ierarhia catolic@ a ungurilor din Ardeal, cu re}edin]a la Alba Iulia, murise la 1556, odat@ cu plecarea episcopului Pál Bornemissza Abstemius, alungat de calvinii pe care-i stimulase dezastrul de la Mohács. Ea nu se va reface decât la 1715 în persoana lui György Mártonffi, în urma aceleia}i mari reorganiz@ri confesionale de dup@ anexarea principatului, pe care au ini]iat-o „cei doi mari Leopold”: împ@ratul }i cardinalul Kollonich. Prin diploma din 11 decembrie 1715, Carol VI reîntemeiaz@ episcopia distrus@ }i restituie catolicilor fosta [email protected] Instalarea propriu-zis@ a lui Mártonffi are loc la 16 februarie 1716, printr-un ceremonial la care românii uni]i au avut un rol important. Cronica evenimentului32 abund@ în referii la ace}tia, în pofida inten]iei v@dite a autorului de a-i ocoli pe cât posibil. La ceremonia de la Alba Iulia, somptuoas@ pe cât se pare - a avut parte }i de o gard@ militar@, dat@ fiind prezen]a guvernatorului Sigismund Kornis33 - clerul românesc („ordo poparum”) a ocupat un loc de frunte în conductul episcopului. Unul din popii români l-a salutat pe Mártonffi în limba român@ la intrarea pe poarta cet@]ii, ceea ce, zice cronicarul,

30Istoria românilor, II, p. 287: „Mai bine ar fi f@cut episcopul Ioan Patachi s@ fie cerut de la Papa ca mitropolia cea mai dinainte s@ fie înt@rit@ de la Papa }i dup@ ce s-a unit”. 31Nilles, Symbolae…, I, p. 449. 32 Publicat@ dup@ manuscris de acela}i Nilles, I, p. 449-451. 33 „Prope templum stabat miles caesareus in armis” (Nilles, I, p. 452).

30 Cultur@ }i societate în contextul {colii Ardelene este un caz rar, cum nu-}i aminte}te s@ se mai fi întâmplat, îns@ în c@r]i scrie c@ se obi}nuia.34 Abia dup@ aceea i-a adresat salutul judele ora}ului, în ungure}te. În catedrala recuperat@ de la calvini au avut loc diverse activit@]i specifice, între care un Te Deum, apoi o prim@ împ@rt@}anie, la care întâiul beneficiar a fost însu}i guvernatorul, în fine prima alegere de canonici etc. Dar miezul unei astfel de ceremonii trebuia s@ fie liturghia arhiereasc@, obligatorie. Ei bine, aceast@ Liturghie din noua catedral@ romano-catolic@ este celebrat@ de „protopopa Valachus”, cel care de]inea vicariatul în timpul sedivaca]ei dintre Atanasie }i Ioan Giurgiu Patachi, nimeni altul decît „notare}ul clerului”, Petru Pop din Daia. Secondat de „preo]i din neamul s@u”, acesta a prestat o liturghie solemn@ dup@ ritul oriental.35 Reiese limpede c@ Mártonffi a fost instalat la Alba Iulia prin preo]ii uni]i }i dup@ ritul oriental, deci prin ierarhia româneasc@ de acolo. În biseric@ un astfel de gest nu este gratuit. La acea dat@ el semnifica egalitatea dintre cele dou@ structuri catolice de rit diferit, c@ci scenariul ceremoniei era stabilit de sus, de la Viena }i Strigoniu. Chiar }i în lipsa unui cap al s@u, ierarhia româneasc@ de la Alba Iulia era socotit@ demn@ de a consacra un episcop de rit latin. Era limpede pentru Mártonffi c@ dup@ instalarea lui Patachi aceast@ episcopie valah@ va fi un concurent serios. Dup@ tradi]ia geografic@ a vechii mitropolii de Alba Iulia, noua structur@ care îi lua locul îi viza pe to]i românii din Ardeal }i Ungaria, al c@ror num@r se estima, cum am v@zut, la peste un milion de credincio}i. Aceast@ uria}@ alc@tuire posibil@ era îns@ extrem de fragil@ în demersul de integrare în catolicismul apusean, datorit@ absen]ei tradi]iei, lipsei cvasicomplete a cadrelor }i paupert@]ii cunoscute a enoria}ilor. Debil@ ca poten]ial uman, episcopia lui Mártonffi era puternic@ prin opusul caren]elor române}ti: tradi]ie, preo]i cu preg@tire superioar@ (János Antalffi, Pál Henter, György Bors, Márton Demeter dintre canonicii numi]i chiar la 16 februarie 1716) }i o aristocra]ie catolic@ încercat@. Aceste dou@ structuri s-au pomenit fa]@ în fa]@, în acela}i ora}, îndat@ dup@ instalarea lui Mártonffi }i numirea lui Patachi de c@tre împ@rat. Era o situa]ie care nu putea s@ reziste }i n-a rezistat. Românii au p@r@sit terenul }i s-au mutat la F@g@ra}. A cui a fost ideea? Documenta]ia este relativ s@rac@ în acest sens, dând loc, dup@ un mecanism obi}nuit, la presupuneri nefondate. Cea mai ciudat@ este a lui Eudoxiu Hurmuzaki, dup@ care Patachi a fugit de umbra episcopiei – o nume}te el – greco-orientale, care bântuia la Alba Iulia. Ca un vinovat, el ar fi vroit s@ o rup@ cu acest trecut.36 În realitate, la aceast@ str@mutare au concurat mai mul]i factori, printre care doi pot fi considera]i ca esen]iali. Primul este demolarea vechii biserici de re}edin]@ a mitropoliei B@lgradului, ridicat@ de Mihai Viteazul la 1600.

34 Pasajul merit@ s@ fie re]inut: „Dum portam urbis subiisset Episcopus, unus, ex clero Valachico idiomate vernaculo salutationem orditur, raro admodum Vlachis exemplo, utpote qui e memoria nihil, sed ex charta dicere consueverunt” (ibid.) 35 „Eodem die in Ecclesia sic reconciliata protopopa Valachus, assistentibus sibi suae nationis ministris, divinam liturgiam solemnibus caeremoniis juxta ritum Graecum celebravit” (ibid.) 36 Eudoxiu Hurmuzaki, Fragmente…, p. 118-119.

31 Ioan Chindri}

Aceasta a c@zut sub proiectul fortifica]iilor cet@]ii Alba Iulia, construit@ la ordinul împ@ratului. La inaugurarea proiectului, printr-o ceremonie cu rost propagandistic, în 4 noiembrie 1715, au luat parte peste o sut@ de preo]i români.37 Românii au c@p@tat, dup@ informa]ia lui Samuil Micu,38 o desp@gubire de 1300 de florini, din care s@-}i construiasc@ alt@ biseric@. Din aceast@ sum@ insignifiant@ s-a ridicat, cu destul@ greutate, bisericu]a din Maierii B@lgradului, existent@ pân@ ast@zi. Con}tient de caren]a desp@gubirii, Carol VI prevede în diploma din 23 decembrie 1715 un venit anual de 3000 de florini pentru între]inerea episcopului }i a re}edin]ei episcopale. Ajutorul devine fapt în 1717, prin acordarea domeniilor fiscale de la Gherla }i Be}imbac (Sâmb@ta de Jos), cea din urm@ în imediata apropiere a F@g@ra}ului. Augustin Bunea consider@ firesc ca Patachi s@ fi optat pentru ora}ul din proximitatea domeniului s@u. Este de presuspus îns@ c@ la aceast@ op]iune au contribuit }i reminiscen]e din activitatea anterioar@ a lui Patachi, când fusese preot }i misionar catolic, excesiv de zelos dup@ p@rerea lui Bari],39 tocmai la F@g@ra}. Aici îl sprijinea vicec@pitanul român de origine Ioan Boer }i aici îl cunoscuse boierul muntean Gheorghe Cantacuzino, care l-a recomandat în mod surprinz@tor – dup@ cum am v@zut – drept cel mai bun candidat la func]ia de episcop, într-o scrisoare din 23 octombrie 1714.40 În ultim@ instan]@, spre sudul Ardealului putea s@-l îndemne tocmai temperamentul de misionar, întrucât zona era debilizat@ sub raport catolic din cauza vecin@t@]ii cu [ara Româneasc@. Nici împ@ratul nu putea privi cu ochi indiferen]i existen]a unui pinten catolic în acel loc. Dar toate considera]iile prind substan]@ numai raportate la cel de al doilea element care a determinat plecarea ierarhiei române}ti unite din Alba Iulia la F@g@ra}. Dup@ cum am v@zut, restaurarea episcopiei catolice ungure}ti la Alba Iulia a avut loc în anul cel mai turbulent al sedivacan]ei, 1715, când protopopii se certau pe candidaturi egal de neinspirate, omi]ându-l din joc pe unicul candidat competent, Patachi însu}i. Este greu de hot@rât, în inexisten]a unei informa]ii certe, dac@ faptul s-a petrecut întâmpl@tor, sau a fost regizat pentru a-i prinde pe români pe picior slab. Cert este c@ romano-catolicii s-au organizat cei dintâi în aceast@ form@ institu]ional@ actualizat@. Nu trebuie s@ uit@m c@ în jurul anului 1700 s-au petrecut în Europa centro-r@s@ritean@ r@sturn@ri esen]iale, încât reformele Habsburgilor au calitatea unei veritabile reconstituiri a lumii. Niciodat@ papalitatea nu avusese de confirmat acte atât de multe }i de importante, reflectând ini]iativele imperiale pe aceea}i m@sur@, ca dup@ izgonirea turcilor. În aceast@ mi}care de rea}ezare, Vaticanul ar fi respins ideea existen]ei în acela}i ora} a dou@ episcopii catolice. Biserica Greco-Catolic@ nu este decât o confesiune

37 „…ultra centum presbyteri partim protopopae partim popae” (Nilles, I, p. 453). 38 Istoria românilor, II, p. 284. Cf. }i Ghoerghe {incai, Hronica…, III, p. 312 }i Augustin Bunea, Cestiuni…, p. 186. 39P@r]i alese…, I, p. 323: „… om tân@r, înfocat, inspirat de divinitatea dogmelor catolice pân@ la exalta]iune, c@l@torind dintr-o comun@ în alta, propaga dogmeloe cu oare}care violen]@”. 40 Nilles, Symbolae…, I, p. 408-409.

32 Cultur@ }i societate în contextul {colii Ardelene oarecare a marii Biserici Catolice Universale, una din seria celor de rit r@s@ritean. Importantul Conciliu Lateran IV de la 1215, de referin]@ pentru întreaga evolu]ie ulterioar@ a catolicismului, interzicea în mod expres, prin constitu]ia „Quoniam in plerisque”, o asemenea bicefalie, pe cât de larg se dovede}te în tolerarea diverselor neamuri, limbi }i rituri „sub una fide”, adic@ sub cea [email protected] Se poate postula îns@ întrebarea: ce s-ar fi întâmplat dac@ demersul românesc ar fi fost mai rapid, sedivacan]a ocupat@ îndat@ dup@ moartea lui Atanasie, la 1713, iar Papa pus în fa]a unei priorit@]i cronologice române}ti? Întrebarea este absurd@ în sine, fiindc@ în realitate lucrurile s-au petrecut într-un succedaneu care s@ dea în orice caz prioritate catolicilor unguri. În nici un caz imaginabil ace}tia n-ar fi plecat din Alba Iulia, unde aveau o catedral@ impresionant@, poate cel mai valoros edificiu de cult din Ardeal, precum }i numeroase imobile, vechi de câteva secole. Restaurarea catolicismului în principat, atât de drag@ împ@ra]ilor Leopold I }i Carol VI, nu putea fi desp@r]it@ de acest vechi }i faimos centru catolic unguresc. Dup@ întâmplarea cu micu]a catedral@ c@zut@ sub zidul cet@]ii – în m@sura în care a fost doar o întâmplare – românilor nu le mai r@mânea la Alba Iulia nimic, decât numele tradi]ional al fostei ierarhii greco-r@s@ritene, care va fi resuscitat în secolul al XIX-lea, odat@ cu înfiin]area mitropoliei greco-catolice. Plecarea era logic@, fireasc@ }i foarte necesar@, }i vom ar@ta de ce. Pentru a în]elege cu claritate rostul }i importan]a bulei „Rationi congruit” de la 1721, trebuie precizat faptul c@ abia dup@ faza mut@rii a început de fapt lupta dintre români }i unguri, pentru existen]a sau inexisten]a unei episcopii unite române}ti în Transilvania. Primele dou@ liniamente române}ti au c@zut, dup@ cum am ar@tat, prin îns@}i logica istoriei: mitropolia mai întâi, apoi existen]a unei episcopii la Alba Iulia. A treia faz@ trebuia s@ fie respingerea ideii înse}i de episcopie româneasc@. Artizanul încerc@rii în for]@ a fost acela}i György Mártonffi, instalat în scaun de clerul românesc. Dintre vechii autori români, numai Petru Maior a cunoscut pozi]ia de pe care a militat Mártonffi împotriva înfiin]@rii episcopiei unite la F@g@ra}. Faptul dovede}te o în]elegere superioar@ a incidentului, pe care Nicolaus Nilles }i dup@ el românul Bari] îl vor demasca, peste aproape un secol dup@ Maior, în adev@rata lui lumin@. Un episcopat românesc cu peste un milion de credincio}i virtuali era incomod la culme pentru st@rile din Ardeal, din care f@ceau parte }i catolicii unguri. Secunda Leopoldiina din 1701, prin faimosul ei punct 3, îi scoate pe români din starea de tolera]i în principat, a}ezându-i în rândul celorlal]i fii ai patriei.42 cu primejdia de a sparge constitu]ia

41Expresia Lateranului este plastic@: „Prohibemus autem omnino, ne una eademque civitas sive dioecesis diversos pontifices habeat, tamquam unus corpus diversa capita, quasi monstrum” (interzicem în schimb cu des@vâr}ire ca în acela}i ora} sau diecez@ s@ existe mai mul]i episcopi, ca un corp cu mai multe capete, asemeni unui monstru). Este o prevedere stabilit@ de Sfântul Hieronimus }i resuscitat@ de Lateran IV. Vezi Nilles, Symbolae…, I, p. 417 incl. n. 1. 42 „Quin imo clementer annuimus, ut quicunque etiam Saeculares, et plebeae conditionis homines, toties mentionatae Sacro Sanctae Ecclesiae, se se secundum norman, a

33 Ioan Chindri} celor trei na]iuni. Gestul lui Leopold I, de altfel lipsit de orice urmare practic@ pentru români, a sporit num@rul inamicilor unirii cu înc@ o categorie: ungurii catolici, al@turi de cei calvini. C@ci nimeni nu-}i leap@d@ prerogativele de bun@voie, istoria nu cunoa}te cadouri, ci numai cuceriri }i interese. Catolicii ardeleni nu voiau catolicizarea poporului român întreg, aceasta putând fi un mare pericol pentru unguri ca st@pâni istorici în Ardeal. Se impunea limitarea. Românii trebuiau s@ se uneasc@ doar atâ]ia „cu câ]i – zice Bari] – s@ fie mai tari catolicii decât protestan]ii”.43 Obstruc]ia lui Mártonfii împotriva Episcopiei F@g@ra}ului se înscrie în aceast@ campanie împotriva unirii, purtat@ din sânul Bisericii Catolice, din considerente ce ]in, deci, de sfera politic@. Dar aceast@ atitudine era contrar@ celei a Cur]ii imperiale, care dorea cu sinceritate s@-i atrag@ pe to]i românii la catolicism, a}a cum dorea }i Roma. Numai c@ aceasta din urm@ a trebuit s@ fac@ fa]@, în cazul Episcopiei F@g@ra}ului, unui dosar în care se b@teau cap în cap dou@ atitudini: binevoitoare din partea Vienei }i du}m@noas@ din partea lui Mártonffi. Curia roman@ n-a excelat niciodat@ prin operativitate. A}adar, întâmpinarea lui Mártonffi din 8 octombrie 1718 prinde cauza înc@ nerezolvat@. Se adreseaz@ omului care conducea oficiul de resort de la Vatican, Congrega]ia de Propaganda Fide, cu un rol imens în acel secol al prozelitismului dezl@n]uit. Era cardinalul Giuesppe Sacripantes, fostul prorector al Colegiului Grecesc }i bun cunosc@tor al problematicii riturilor orientale. Astfel îl prezint@ contemporanul s@u Mario Guarnacci în repertoriul biografic al papilor }i cardinalilor romani.44 Episcopul latin de la Alba Iulia atac@ de pe acelea}i pozi]ii ale Conciliului Lateran IV de la

Theologo praescribendam univerint, immediate Statui Catholico adnumerentur, sicque inter Status computentur, capacesque legum Patriarum, ac Universorum beneficiorum, non ut hactenus solum tolerati, sed ad instar reliquorum Patriae filiorum reddantur…” (ba înc@ milostive}te hot@râm ca to]i oamenii care se vor uni cu sfânta biseric@ amintit@, dup@ norma dat@ de teolog, }i mirenii }i cei din popor, s@ se numere în statul catolic }i astfel s@ fie considera]i ca f@când parte dintre st@rile ]@rii }i s@ fie p@rta}i la legile patriei }i la toate beneficiile, nu doar tolera]i ca pân@ acum, ci repu}i al@turi de ceilal]i fii ai patriei). Textul latin citat apud D. Prodan, Supplex Libellus Valachorum, Bucure}ti, 1967, p. 129. Edi]ii latine}ti ale Secundei Leopoldine: Johann Hintz, Geschichichte des Bisthums der griechisch-nichtunirten Glaubensgenossen in Siebenbürgen, Sibiu, 1850, p. 99-106; Joseph Fiedler, Die Union der Walachen in Siebenbürgen unter K. Leopold I, în „Sitzungsberichte der philosophisch-historischen Classe der Kaiserlichen Akademie der Wissenschaften”, 27-ter Band, 1859, Heft I, p. 376-380; Nicolaus Nilles, Symbolae…, I, p. 292-301; Kurt Wessely, A doua Diplom@ Leopoldin@, Bucure}ti, 1938 (extras din „Analele Academiei Române”, Seria III, tom. XX, Mem. Sec], ist., mem.12). Traduceri române}ti: Samuil Micu, Istoria românilor, II, p. 273-278 (dep@}it@); Andreas Freyberger, Historica relatio unionis Walachicae cum Romana Ecclesia. Relatare istoric@ despre unirea bisericii române}ti cu Biserica Romei, edi]ie princeps dup@ manuscris de Ioan Chindri}, Cluj-Napoca, 1996, p. 99-111 (traducerea noastr@ modern@). 43P@r]i alese…, I, p. 328. 44 Vezi Vitae et res gestae Pontificum Romanorum et Cardinalium, Roma, 1751, p. 439-442.

34 Cultur@ }i societate în contextul {colii Ardelene

1215. Cere Romei s@ nu sufere aceast@ abatere de la vechiul canon. Ora}ul F@g@ra} se afl@ în dieceza lui }i el nu va tolera ca acolo s@ se a}eze un alt episcop, c@ci ar fi o „bigamie”.45 Dac@ împ@ratul a creat pentru Patachi o funda]ie episcopal@, n-are decât Congrega]ia s@-i dea unul din acele titluri fictive mo}tenite din antichitate oriental@: „Aladiensis”, „Sebastopoliensis” etc. Cu un asemenea titlu decorativ, Patachi s@-i fie subordonat în calitate de simplu vicar, dup@ modelul ruteanului Georgius Bizanczy de la Munkács, „Sebastopolitanul” supus ca vicar episcopului maghiar de la Eger. Nu avea gust r@u episcopul Mártonffi – dup@ expresia lui George Bari] – de a încorpora în minuscula sa episcopie o diecez@ uria}@, întins@ în dou@ ]@ri, pe ai c@rei credincio}i lipsi]i de p@stor cu puteri reale i-ar fi trecut succesiv la ritul latino-maghiar. El semneaz@ întâmpinarea, ferm }i restrictiv, „Episcopus Transilvaniae”. În jurul aceleia}i date, poate ceva mai târziu, Mártonffi îl înfrunt@ pe Patachi f@]i}, la Viena, în Colegiul Pazmanian. Niciodat@ – amenin]@ el – nu va admite alt@ episcopie catolic@ în Ardeal, fie ea de orice rit. Patachi s@ }tie c@ nu poate fi decât vicarul lui, al lui Mártonffi. Diplomatic, Patachi îi recomand@ s@ vorbeasc@ cu împ@ratul în aceast@ problem@, dar apoi el se plânge cardinalului-primat de agresiunea suferit@, într-o scrisoare din 24 octombrie al aceluia}i an.46 La rândul s@u }i în maniera epocii, episcopul român î}i avea propriile antene la Roma, cum era Lucio Amato Torrini, care îl informeaz@ despre intrigile lui Mártonffi la Congrega]ie. Cauza ajunsese pe muche de cu]it }i se a}tepta cu înfrigurare ca Roma s@ aleag@ între dorin]a împ@ratului }i dorin]a episcopului latin de la Alba Iulia, care îns@ nu se reprezenta nici pe departe doar pe sine, ci o epoc@, o mentalitate }i mul]i patroni ai acesteia. Pontiful a dat satisfac]ie celui dintâi, nu f@r@ a întâmpina înc@ o piedic@, dup@ Bari] „f@r@ asem@nare mai serioas@ decât au fost g@rg@unii trufa}ului episcop Mártonffi”.47 Chiar dac@ Bari] exagereaz@ mult aceast@ primejdie, ea a existat }i trebuie luat@ în considerare”. Drumul roman al unei episcopii „neoerecte” trebuia s@ treac@ în mod obligatoriu pe la unul dintre oficiile temute ale Vaticanului, tribunalul numit Dataria Romana. El formula }i expedia deciziunile mai importante ale Papei. Nu se poate stabili deocamdat@ dac@ Dataria a luat în colimator dosarul Episcopiei F@g@ra}ului la propria sesizare sau la intrigile lui Mártonffi. Cert este c@ asesorii au ridicat obiec]iuni într-un mod primejdios. Oare i se poate îng@dui împ@ratului Carol VI, în calitate de rege apostolic, s@ înfiin]eze dieceze noi }i s@ numeasc@ episcopi, sau dreptul s@u de patronat trebuie restrâns la episcopiile cele vechi? În plus, cererea monarhului de a fi scutit@ episcopia lui Patachi de taxa anatelor, ca una ce nu avea de unde pl@ti venitul pe un an

45 „Oppidum enim Fogaras meae jurisdictioni subjectum alium Ordinarium de jure agnoscere non potest, neque una eademque ecclesia duos sponos cum bigamia patitur”. Întregul document la Nilles, Symbolae…, I, p. 421-422. 46 Ibid., p. 418-420. 47P@r]i alese…, I, p. 329.

35 Ioan Chindri} ca prim@ de instalare, nu este luat@ în seam@. Toate acestea i le aduce la cuno}tin]@ lui Patachi cardinalul Wolfgang Hannibal de Schrattenbach, arhiepiscop de Olomuc, trimisul lui Carol VI la Roma, într-o scrisoare din 6 mai 1719.48 Solul regesc s-a opus cu energie obiec]iilor Datariei, încât obstruc]ia n-a avut alt rezultat decât o nou@ întârziere a hot@rârii papale. În fine, aceast@ hot@râre s-a luat în consistoriul Congrega]iei de Propaganda Fide la 28 noiembrie 1720. Patachi nu era nici el lipsit de patroni puternici la Roma. Îl sprijineau cardinalii Giovanni Baptista Tolomei (Ptolomaeus) din Societatea Iezui]ilor }i Giovanni Boptista Salerni (Salernus) de asemenea iezuit.49 Primul i-a fost rector la Colegiul Germano-Ungar din Roma }i i-a acordat, la 16 august 1710, cel dintâi doctorat în teologie ob]inut de un român.50 Faima de student eminent a lui Patachi mai persista la Roma }i ea l-a ajutat s@ treac@ de acest moment dificil. Cei doi au reu}it s@ induc@ în consistoriu solu]ionarea favorabil@ a dosarului, cu respectarea voin]ei }i dorin]ei împ@ratului. Formalit@]ile s-au prelungit pân@ la 3 februarie 1721, când Papa Clement XI a semnat cele dou@ acte pertinente de aceast@ cauz@: de ridicare („erectionis”) a episcopiei F@g@ra}ului }i de confirmare („praeconisationis”) a lui Patachi ca episcop.51 Clement a murit îns@ la 19 martie, înainte de a se fi expediat, sau poate chiar formulat definitiv, cele dou@ documente, care au r@mas în seama urma}ului s@u. Acesta a fost Inocen]iu XIII, instalat la 18 mai 1721, care se pare c@ }i-a început activitatea tocmai cu finalizarea cauzei noastre. A rescris, sau poate chiar scris, ambele bule, încât din text s@ reias@ voin]a ambilor pontifi, cel decedat }i cel în func]ie, ceea ce d@ cititorului acea senza]ie stranie de fotografii suprapuse, care face lectura dificil@. Amândou@ au incipitul „Rationi congruit” }i poart@ data lui Inocen]iu XIII: 15 iunie 1721. Prima „Rationi congruit” este unul din cele mai importante documente pentru istoria institu]iilor române}ti din câte s-au emis vreodat@. Ea este fundamentul juridic primar al Episcopiei Greco-Catolice de F@g@ra}, ulterior Arhiepiscopia }i Mitropolia Greco-Catolic@ de Alba Iulia }i F@g@ra}, institu]ii care au jucat un rol deosebit în istoria modern@ a românilor }i sunt artizanele culturii de tip european }i modern, atâta cât@ am avut în epoca modern@. Prima „Rationi congruit”, pe care o vom nota cu I, survenea dup@ opt ani de vacan]@ în ierarhia românilor uni]i din Ardeal }i dup@ 21 de ani de la unirea cu Roma. Cu ea se încheie faza politico-birocratic@ a edific@rii ierarhiei greco-catolice reale, la acea dat@, a românilor uni]i: episcopia. Pân@ aici soarta uni]ilor s-a consumat într-un cadru vag, lipsit de certitudine. Aceast@ tranzi]ie echivoc@, vecin@ cu stagnarea, dinspre orient spre Roma, cu p@strarea tuturor habitudinilor generatoare de dezordine, a fost posibil@ prin lipsa revelatorului de contrast. Lipsa unei ierarhii romano-catolice ferme în Ardeal i-a scutit pe români de sentimentul

48 Vezi-o la Nilles, Symbolae…, I, p. 424-425. 49 Despre care vezi: Mario Guarnacci, Vitae et res gestae Pontificum Romanorum et Cardinalium (cf. }i nota 44 aci supra), II, Roma, 1751, p. 231-238 }i 83 }i Nilles, Symbolae…, I, p. 427-429. 50 Nilles, I, p. 380-382. 51Vezi cel de al doilea document ibid., p. 438-442.

36 Cultur@ }i societate în contextul {colii Ardelene primejdiei. Anul 1715 îns@, cu venirea lui Mártonffi, a ridicat numaidecât problema unei urgente puneri în ordine a st@rii confesionale. Episcopul Ioan Giurgiu Patachi este ordonatul, prin intui]ia, voin]a }i insisten]a de a-}i vedea dieceza consacrat@ de Papa de la Roma. Petru Maior, autor nu excesiv de prietenos cu Patachi, în]elege perfect demersul acestuia. El le r@spunde uni]ilor stângi}ti din vremea sa, care puneau de-a valma pierderea „mitropoliei” }i consacrarea noii episcopii de c@tre Papa pe seama educa]iei iezuite a lui Patachi }i pe seama zelului s@u catolic. În concep]ia asestora, „necump@tata a credin]ei c@tr@ Scaonul Romei dovead@, mare r@u clirului }i poporului românesc n@scu”.52 Cartea sa Istoria besearicei românilor are credibilitate în ambele r@zoare confesionale. Ea semnaleaz@ primejdia subordon@rii diecezelor unite de c@tre episcopiile latine. Este acela}i canon al Lateranului de la 1215, v@zut din tran}eele românilor. Unirea s-a f@cut într-adev@r, dup@ norma liberal@ a Conciliului de la Floren]a din 1439, îns@ pertract@rile s-au oprit la cele patru puncte dogmatice. Nici o reglementare de ordin administrativ nu s-a stipulat, r@mânând s@ în]eleag@ fiecare ce vrea: românii c@ vor r@mâne cu vl@dicia lor de la Alba Iulia, virtual o mitropolie, catolicii latini c@ îi vor supune }i absorbi pe ace}tia la ritul }i – dup@ un mai vechi mecanism – la na]ia lor. Existau prevederile Lateranului IV, care le oferea celor din urm@ baza canonic@ a subordon@rii neofi]ilor de c@tre episcopul latin al locului. Maior crede c@ „întru aceaea}i asuprire era arhiepiscopul din Ardeal cu to]i românii lui, dup@ f@cuta unire cu besearica Romei”.53 Nu are dreptate întru totul, pentru unicul motiv c@ nu exista episcop latin în Ardeal pân@ la Mártonffi. De la 1715 îns@ primejdia era efectiv@ }i vechiul istoric bisericesc o sesizeaz@ corect: „Alt@ mijlocire nici una nu era de a sc@pa de înc@lcarea episcopului celui l@tinesc, f@r@ s@ se canonizasc@ prin Papa episcopia românilor”.54 El d@ ca exemple triste cazurile episcopilor uni]i de la Oradea, Munkács }i din Croa]ia, care au fost supu}i la starea de vicari ai episcopilor latini, de unde i-a scos, cu destul@ greutate, împ@r@teasa Maria Tereza, prin apelurile ferme la Scaunul Romei. În lumina acestor cazuri, ini]iativa lui Patachi, sprijinul împ@ratului }i finalul fericit de la 1721 circumscriu o mare reu}it@ istoric@ a românilor ardeleni }i nicidecum un pas înapoi. Voin]a geam@n@ a celor doi Papi: Clement XI }i Inocen]iu XIII se întruchipeaz@ în bula „Rationi congruit” I, datat@ succesiv, de fiecare în parte, la 3 februarie }i 15 iunie 1721. Ea d@ curs „st@ruitoarelor rug@min]i” ale lui Carol VI, „ale celui mai drag fiu al nostru întru Hristos”, de a ridica o episcopie a F@g@ra}ului în Transilvania, pe seama grecilor, rutenilor, valahilor }i sârbilor din aceast@ provincie. În}iruirea atâtor neamuri e un tic verbal care nu vine de la Papa, a}a cum s-a crezut }i se mai crede înc@, ci de la birocra]ia clerical@ }i laic@ din imperiu. În realitate, uni]ii din Ardeal erau numai români, grecii din Bra}ov respingând în mod aparte }i cu vehemen]@ unirea. În stilul pompos }i complicat

52 Petru Maior, Istoria besericii…, p. 169. 53 Ibid., p. 198. 54Ibid.

37 Ioan Chindri} al bulelor papale din epoca baroc@, documentul creaz@ baz@ de drept pe jaloanele referatului trimis de la Viena. Îi scoate pe respectivii uni]i de rit grecesc „în privin]a supunerii diecezane odat@ pentru totdeauna de sub ierarhia, jurisdic]ia, puterea, controlul, supunerea }i dirijarea episcopului latin al Transilvaniei, în m@sura în care acesta obi}nuia s@-}i exercite asemenea prerogative asupra lor”[s.ns.] N-a apucat s@ exercite, c@ci nu exista el însu}i. Mai apoi, târgul F@g@ra}ului îl ridic@ la rangul de cetate iar pe locuitorii lui la rangul de cet@]eni. Aceast@ prevedere nu era operant@, nefiind de competen]a Papei o asemenea promovare civil@. Declar@ târgul F@g@ra}ului ca re}edin]@ „a unui episcopat de rit grecesc” iar biserica cu hramul Sfântul Nicolae o declar@ drept catedral@ a respectivei episcopii. Pentru înzestrarea material@ a diecezei destineaz@ suma de peste 3000 de florini anual, din veniturile fiscale ale domeniilor de la Gherla }i Be}imbac (Sâmb@ta de Jos), d@ruite de împ@ratul Carol VI. Acesta, ca rege apostolic }i principe al Transilvaniei î}i p@streaz@ }i transmite urma}ilor dreptul patronatului în leg@tur@ cu noua episcopie. Respectiv, persoana destinat@ s@ fie episcop va fi înf@]i}at@ Papei de c@tre împ@rat. Se insist@ îndelung asupra dreptului de patronat, dovad@ c@ cezarul }i-a adjudecat pân@ la urm@ victoria în aceast@ disput@ surd@ cu Roma. Urmeaz@ o afirma]ie din recuzita diploma]iei papale: prevederile de mai sus nu contrazic hot@rârile Lateranului IV referitoare la evitarea dezmembr@rii bisericilor. Le contraziceau, îns@ Vaticanul pare a se delimita de greoaiele canoane medievale de la 1215. Se destineaz@ suma de 4000 de florini pentru cump@rarea casei episcopale. {i ace}tia erau bani de la Carol VI. În catedrala astfel înfiin]at@ vor fi hirotonisi]i preo]i }i c@lug@ri de ritul grecesc. Cei din urm@ vor ]ine locul canonicilor }i capitulului. Cea mai important@ prevedere pentru mentalitatea românilor uni]i: „S@ nu fie desemna]i ca episcopi în amintita biseric@ a F@g@ra}ului decât aceia care apar]in }i sunt de ritul grecesc }i numai ei s@ exercite jurisdic]iunea asupra bisericii”. Restric]ia era mai veche, împ@ratul o cuno}tea, protopopii români se pare c@ nu, de vreme ce i-au candidat pe Szunyogh }i pe Wenceslau Franz la 1715. Aceast@ restric]ie a determinat }i revenirea lui Patachi de la ritul latin din tinere]e, la cel grecesc. Ultima aser]iune, tot de diploma]ie papal@: toate cele de mai sus nu trebuie „s@ aduc@ prejudicii fratelui nostru Gheorghe Mártonffi, episcopul latin din Transilvania”. Prejudicii propriu zise nu i-au adus, dar l-au redus la dimensiunile pertinente, t@indu-i visul de m@rire întrez@rit o clip@, prin alipirea uria}ei mase de români uni]i. „Rationi congruit” este un document ignorat de istoriografia noastr@. Pe nedrept îns@, c@ci con]inutul }i consecin]ele ei sunt memorabile. Promisiunile Secundei Leopoldine }i speran]ele legate de rezolvarea dintr-o bucat@ a problemei istorice române}ti din Ardeal au întâmpinat blocada St@rilor }i Ordinelor existente }i s-au spulberat f@r@ nici un efect. Zidul constitu]iei celor trei na]iuni n-a putu fi str@puns pe calea leopoldin@. Cu „Rationi congruit” a debutat o alt@ cale, paralel@, pe care am numit-o [email protected] Una sau alta dintre ele au fost folosite dup@ temperamentul

55Ioan Chindri}, Originile {colii Ardelene, în „Revista de istorie }i teorie literar@”, XXXIV, 1986, nr. 4, p. 20-25; XXXV, 1987, nr. 1-2, p. 14-18.

38 Cultur@ }i societate în contextul {colii Ardelene

}i concep]ia ideologic@ a arhiereului care p@storea la F@g@ra}, apoi la Blaj. Calea leopoldin@, exacerbat@ de Inochentie Micu-Klein, s-a epuizat la 1791, odat@ cu Supplex Libellus Valachorum, care a fost o mare nereu}it@ în plan practic a românilor. Pe calea neleopoldin@ s-au f@cut acumul@ri mici dar repetate în sânul na]iunii, cu puteri proprii }i cu sprijinul discret al Vienei. Notabile sunt în acest sens p@storirile lui Petru Pavel Aron }i Ioan Bob, primul punând bazele Blajului cultural iar al doilea întemeindu-i independen]a economic@. Dar punctul zero, începutul întregului demers a fost întemeierea Episcopiei F@g@ra}ului la 1721 }i intrarea ei în circuitul catolic european. Este un rezultat practic, dincolo de pateticele pia desideria ale contemporanilor sau de extrapol@rile a posteriori ale urma}ilor, este una din faimoasele verita effetuale în care Machiavelli vedea c@r@mizile din care se cl@de}te istoria. Constitu]ia papal@ de la 172156 }i rezultatul ei palpabil, întemeierea unei institu]ii na]ionale existente }i ast@zi, au deschis calea practic@ a configur@rii na]iunii române moderne, care }tim c@ }i-a avut leag@nul în Ardeal, a}a dup@ cum momentul dens din Prima catedral@ greco-catolic@: jurul anului 1700, materializat în unirea cu Biserica «Sfântul Nicolae» Roma deschisese calea teoretic@, prin înl@tu- din F@g@ra} rarea unei st@ri confuze mo}tenite din evul

56Bula „Rationi congruit” are în literatura de specialitate câteva edi]ii latine: Samuil Micu, Istoria românilor, II, p. 287-290; Petru Maior, Istoria besearicei românilor, atât a celor dincoace, precum }i a celor dincolo de Dun@re, Buda, 1813, p. 193-196; Bula canoniz@rei Episcopiei F@g@ra}ului, în „Foaie pentru minte…”, VIII, 1855, p. 101-103; Nicolaus Nilles, Symbolae…, I, p. 431-436. Referin]e la: Samuil Micu, Istoria românilor, II, p. 286; idem, Scurt@ cuno}tin]@…, p. 114; Gheorghe {incai, Hronica, III, p. 340; Petru Maior, Istoria bisericii…, p. 168; Timotei Cipariu, Acte }i fragmente…, p. 91; Alexandru Grama, Istoria besericei…, p. 108; Gheorghe Bari], P@r]i alese…, I, p. 330; Eudoxiu Hurmuzaki, Fragmente…, p. 121; {ematismul… 1900, p. 22; Silviu Dragomir, Istoria dezrobirei…, I, p. 95; Ioan Goergescu, Istoria bisericei…, p. 205. Edi]ia pe care o d@m în anex@ este dup@ Nilles, la care g@sim textul cel mai credibil, pus în circula]ie de un cerecet@tor competent. Autorii no}tri mai vechi au avut de-a face cu copii îndoielnice, un caz la îndemân@ fiind al lui Samuil Micu. El reproduce în Istoria românilor textul latin dup@ o copie din arhiva de la Blaj, dar adaug@ la sfâr}it urm@toarea observa]ie plin@ de n@duf: „Nu }tiu cum se face c@ aceast@ diplom@ mie, scriitorului, mi se pare atât de obscur@ }i de plin@ de erori, încât nici nu vreau s@ o corectez, nici nu pot” (traducere din latin@). Drept pentru care o las@ netradus@, el, care a tradus în române}te toate documentele reproduse în marea sa lucrare Istoria, lucrurile }i întâmpl@rile românilor.

39 Ioan Chindri} mediu.

Innocentius Episcopus, Servus Servorum Inocen]iu, episcop, slujitorul slujitorilor Dei. Ad perpetuam rei memoriam. Rationi lui Dumnezeu. Spre ve}nica pomenire a congruit et convenit honestati, ut ea quae de acestui lucru. Se potrive}te cu chibzuin]a }i se Romani Pontitificis vigili providentia et cuvine cinstei ca cele ce au luat fiin]@ datorit@ benignitatis gratia processerunt, licet ejus previziunii vigilente }i bun@voin]ei Pontifului superveniente obitu Literae Apostolicae roman s@-}i aib@ înrâurirea cuvenit@, chiar desuper confectae non fuerint, suum tamen dac@, survenind moartea acestuia, ele n-au fost debite sortiantur effectum. Dudum siquidem cuprinse în c@r]i apostolice înt@ritoare. În felicis recordationis Clemens Papa XI. timpul apropiat înainta}ul nostru în scaun, Praedecesor Noster, cui coelestis Pater Papa Clement XI de fericit@ aducere aminte, familias suas dederat pascere oves in terris. c@ruia P@rintele Ceresc îi încredin]ase Ex onerosa sui muneris hujusmodi cura p@storirea oilor Sale pe P@mânt, p@truns de assidue levabat in circuitu sollicite mentis grija împov@r@toare a unei atari datorii, }i-a suae oculos, et si dominicum gregem divina purtat cu st@ruin]@ privirea în jur }i, acolo sic disponente bonitate augeri prospiciebat unde bag@ de seam@ c@ turma se înmul]e}te, in dies, ut grex ipse sic auctus commodius ad din milostivirea cereasc@, pe zi ce trece, se aeternae amoentitatis pascua dirigi valeret, îngrijea s@-i rânduiasc@ p@stori noi dup@ novos ei pastores juxta ejusdem gregis trebuin]@, pentru ca turma astfel sporit@ s@ indigentiam constituere satagebat; ad hoc poat@ fi îndreptat@ spre p@}unile fericirii quoque exequendum libentius intendebat, ve}nice. Cu }i mai mare bucurie se îndelet- quoties laudabilis christianorum principum nicea întru aceasta atunci când i–o cerea sibi in custodiendo augendoque grege ipso cucernicia de l@udat a domnitorilor cre}tini, opitulantium pietas id postulabat guadebat- care îi d@deau ajutor în p@zirea }i sporirea que in Domino, quod suae providentiae turmei, }i se veselea întru Domnul, care, implemento eorum quoque regalis munifi- pentru împlinirea providen]ei sale, rev@rsa centiae decus ex bonorum operum gloria str@lucirea faptelor înalte asupra bogatei lor rutilaret; proptereaque attendens, quod d@rnicii regale. De aceea aflând c@ grecii, gratia benedicente Domini nonnula milia rutenii, valahii, sârbii }i al]ii care fuseser@ Graecorum, Ruthenorum, Valachorum, înainte p@mânteni de ritul grecesc de pe Rascianorum, aliorumque, qui graecum întreg cuprinsul provinciei Transilvaniei, din ritum sequebantur et per universam Tran- mila binecuvânt@toare a Domnului au alergat silvaniae Provinciam commorabantur, ad cu miile la sânul Sfintei Biserici Catolice, pre- Sanctae Romanae Ecclesiae gremium advola- cum }i despre acea promi]@toare speran]@ c@ vissent, et eadem gratia coadjuvante quam înc@ pe cât se poate de mul]i dintre greci, plures alii ex Graecis, Ruthenis, Valachis, ruteni, valahi }i sârbi, ca }i al]ii dintre cei Rascianis, aliisque praedictis ad idem pomeni]i mai sus, îmboldi]i de acela}i har gremium in dies advolaturi sperabantur, et ut divin, sunt pe cale de a se reîntoarce la acela}i novus grecs dominicus hujusmodi eorum sân, s-a n@zuit ca o asemenea turm@ nou@ a propriam Sedem, propriumque haberent Domnului s@-}i aib@ propriul s@u scaun }i pastorem, qui oves huc illuc dispersas in p@storul propriu, care s@ adune oile r@zle]ite caulam Domini congregaret, easque in viam în staulul Domnului }i, drept îndreptându-le veritatis dirigendo at coelestia pasqua pe calea cea dreapt@, s@ le mâne la p@}unea revocaret, aliisque accedentibus causis in cea cereasc@. Iar atunci când s-au ivit }i alte Congregatione Venerabilium Fratrum Nostro- pricini în congrega]ia consistorial@ a cardinali- rum tunc Suorum, ejusdem Sanctae Ro- lor Sfintei Biserici Romane, fra]ilor no}tri manae Ecclesiae Cardinalium rebus Consisto- venerabili – pân@ deun@zi }i ai s@i – printre rialibus praepositorum, de quorum numero care ne num@r@m }i noi pe vremea aceea,

40 Cultur@ }i societate în contextul {colii Ardelene nos quoque tunc eramus, perpenis ad pias luând în seam@ cucernicele }i st@ruitoarele et enexas charissimi in Christo Filii Nostri rug@min]i ale celui mai drag fiu al nostru întru Caroli Hispaniarum et Romanorum regis in Hristos, Carol, regele Spaniei }i împ@ratul ales imperatorem electi preces, sub Datum al romanilor, anume la data de 3 februarie al videlicet tertio Nonas Februarii Pontificatus celui de al dou@zeci}iunulea an al pontifi- sui anno vigesimo primo, de eorundem catului s@u, bine pov@]uit de c@tre cardinalii praedictae Sanctae Romanae Ecclesiae aceleia}i Sfinte Biserici Romane, a desp@r]it Cardinalium consilio ecclesias et personas, de orice alt@ obl@duire ierarhic@ bisericile }i tam saeculares quam ecclesiasticas ritus persoanele, atât mirene cât }i de cin, ale sus graeci praedicti tam in oppido Fogarasiensi amintitului rit grecesc }i le-a separat pe aces- in dicta provincia, quam in locis, castris, villis, tea, fie c@ s@l@}luiesc în târgul F@g@ra}ului din territoriis, districtibus, aliisque anexis atque amintita provincie, fie în alte locuri, cet@]i, sate, adjacentibus locis, in oppido, provinciaque teritorii, districte, în diverse p@r]i anexate sau praedictis existentes a quacunque alia supuse ori în târgurile amintitei provincii, }i ordinaria jurisdictione divisit et separavit totodat@ pe to]i ace}tia, atât clerul cât }i illaque omnia et clerum ac opulum ritus norodul de ritul amintit, i-a scos }i i-a slobozit hujusmodi quoad legem dioecesanam ab în privin]a supunerii diecezane odat@ pentru totdeauna de sub ierarhia, jurisdic]ia, puterea, Episcopi latini Transilvaniensis superioritate, controlul, supunerea }i dirijarea episcopului jurisdictione, potestate, subjectione, visitatio- de rit latin al Transilvaniei, în m@sura în care ne et correctione, si qua in eos exerceri acesta obi}nuia s@-}i exercite asemenea consueverat, prorsus exemit et liberavit, ac prerogative asupra lor. Totodat@ pomenitul oppidum Fogarasiense paedictum in civita- târg al F@g@ra}ului l-a ridicat la rangul de cetate tem erexit, illusque incolas civium nomine, iar locuitorii lui i-a distins cu numele, titlul }i titulo et honore decoravit, illutque et in eo dreptul de cet@]ean, acela}i târg dimpreun@ cu ecclesiam divo Nicolao dicatam in cathedra- biserica ce poart@ hramul Sfântului Nicolae, lem ritus graeci praedicti sub invocatione afl@toare într-însul, declarându-le drept ejusdem divi Nicolai pro uno Episcopo ritus re}edin]@ a unui episcopat de rit grecesc, graeci praedicti Fogarasiensi nuncupando, numit al F@g@ra}ului, de sub patronatul qui illi praeesset ac ecclesiam ipsam ad aceluia}i Sfânt Nicolae, care episcop s@ fie în formam cathedralis ejusdem graeci ritus frunte }i s@ înal]e acea biseric@ în catedrala a redigi faceret, nec non episcopalem juris- ritului grecesc respectiv, iar jurisdic]ia, dictionem et potestatem, in omnes et singu- autoritatea, }i puterea episcopal@ s@ }i le poat@ los Graecos, Ruthenos, Valachos et Rascianos îndeplini în mod liber }i legiuit, ba chiar s@ praedictos tunc et pro tempore in universa fie obligat s@ }i le îndeplineasc@ fa]@ de to]i provincia praedicta commorantes et commo- împreun@ }i fiecare în parte dintre sus ranturos exerere, omniaque et singula quae aminti]ii greci, ruteni, valahi }i sârbi ce se afl@ jurisdictionis quaque ordinis et cujuslibet acum }i întotdeauna în întreaga acea muneris episcopalis erant, et quae alii Epis- provincie, }i s@ se bucure de toate împreun@ copi graeci ritus in suis ecclesiis, civitatibus }i de fiecare în parte dintre drepturile care se et dioecesibus facere poterant et deberent, ]in de jurisdic]ia sa, acelea ce se cuprind în facere libere et licite posset et deberet; ac in investitura }i demnitatea episcopal@, adic@ tot eadem ecclesia sic erecta episcopalem ceea ce }i al]i episcopi de rit grecesc au dignitatem ejusdem graeci ritus cum sede libertatea }i datoria s@ îndeplineasc@ în bise- episcopali, et capitulari, mensis, aliisque ricile, cet@]ile }i diecezele lor. Prin autoritatea cathedralibus insigniis, de simili consilio sa apostolic@ a ridicat astfel }i aceast@ con- Apostolica auctoritate erexit et institut, ac fesiune la demnitatea episcopal@ de acela}i rit eidem sic erectae ecclesiae oppidum Fogara- grecesc, cu scaun episcopal }i capitular, cu siense praedictum sic in civitatem erctum, pro altare }i alte semne distinctive de catedral@, civitate, et si quae essent alia oppida, castra, târgul F@g@ra}ului, ridicat la rangul de cetate villae et territoria eidem oppido Fogarasiensi prin aceea}i voin]@ }i autoritate apostolic@, l-a annexas, et ab eo dependentia, pro dioecesi, desemnat }i l-a dat drept re}edin]@ pomenitei

41 Ioan Chindri} nec non ecclesias ejusdem graeci ritus pro biserici nou întemeiate, celelalte târguri, clero, et ecclesiasticas et saeculares personas castre, sate }i teritorii anexate sau supuse graeci ritus praedicti in civitate et diocesi F@g@ra}ului le-a desemnat }i le-a dat drept hujusmodi omnesque et singulos Graecos, diecez@, bisericile de acelasi rit grecesc drept Ruthenos, Valachos et Rascianos, qui in cler, iar persoanele ecleziastice }i mirene de universa provincia praedicta, partibusque ritul grecesc din acest oras }i din aceast@ annexis praedictis pro tempore degissent, diecez@, pe to]i împreun@ }i pe fiecare în pro populo de consilio et auctoritate paribus parte dintre grecii, rutenii, valahii }i sârbii care concessit et assignavit, civitatemque, dioece- vie]uiesc în întreaga provincie amintit@ }i în sim clerum et populum hujusmodi Episcopo p@r]ile alipite ei i-a rânduit }i desemnat drept Fogarasiensi graeci ritus praedicti iliusque enoria}i ai episcopului de acest rit grecesc }i ordinariae jurisdictioni subjecit; et mensae i-a supus obi}nuitei lui jurisdic]iuni. Iar pentru episcopali Fogarasiensi, et pro illius dote ter masa episcopal@ f@g@r@}an@ }i pentru mille et octoginta quatour florenorum cum înzestrarea ei a rânduit }i a destinat 3804 quindecim crucigeris monetae illarum florini, moned@ împ@r]it@ în câte 15 cruceri, partium, mille quingenta et quinquaginta care fac în jur de 1550 de scuzi romani, din veniturile anuale fiscale ale satului Be}imbac scuta monetae Romanae circiter constituen- precum }i ale domeniului Gherla, care au fost tium ex pagi de Bessembach, nec non domini d@ruite de c@tre pomenitul Carol, regele Szamos-Ujvár annuis reditibus fiscalibus a Spaniei }i împ@ratul ales al romanilor. Pe lâng@ praedicto Carolo Hispaniarum et Romano- aceasta, a p@strat }i a dat lui Carol, regele rum rege in imperatorem electo donata et Spaniei }i împ@ratul ales al romanilor, totodat@ assignata similiter applicativit: et insuper }i principe al Trannsilvaniei, precum }i eidem Carolo Hispaniarum et Romanorum mo}tenitorilor }i urma}ilor acestuia în regi in imperatorem electo uti Transilvaniae principat, dreptul patronatului }i al înf@]i}@rii, principi ejusdem haeredibus et successoribus ce dateaz@ înc@ de la prima ridicare de in eodem Transilvaniae principatu Jus episcop, cerându-i-se ca la sorocul legiuit s@ patronatus et praesentandi etiam a primaeva înf@]i}eze numitului Clement, predecesorul tunc, ut praeferebatur, facta erectione infra nostru }i Pontifice roman în func]iune pe tempus ad id a jure praefixum eidem atunci, o persoan@ potrivit@ pentru a o numi Clementi Praedecessori et Romano Pontifici de episcop de ritul grecesc al ecleziei pro tempore existenti, personam idoneam ad F@g@ra}ului }i de p@stor spre împlinirea unei dictam ecclesiam Fogarasiensem in illius atari slujbe, }i altcineva s@ nu fie ridicat în acea Episcopatum graeci ritus paedicti et pastorem slujb@. Dreptul patronatului }i al înf@]i}@rii, ad praeservationem hujusmodi, et non alias acordat astfel lui Carol, regele Spaniei }i praeficiendam, reservavit et concessit; ac Jus împ@ratul ales al romanilor, ca }i urma}ilor patronatus et praesentandi hujusmodi eidem aminti]i, ca principi ai Transilvaniei, rezultând Carolo Hispaniarum et Romanorum regi in din chiar întemeierea }i înzestrarea episco- imperatorem electo, illiusque haeredibus et piei, nu poate fi contrazis pe nici un motiv, successoribus praedictis uti Transilvaniae nici de c@tre Sfântul Scaun, chiar pe cale principibus, ex meris fundatione et donatio- consistorial@, decât în cazul când sus aminti- ne competere illique etiam per Sedem tul Carol, regele Spaniei }i împ@ratul ales al Apostolicam etiam consistorialiter quacun- romanilor, respectiv urma}ii s@i în pomeni- que ratione vel causa derogari non posse, nec tul principat al Transilvaniei, }i-ar da în mod derogatum censeri, nisi praedicti Caroli explicit consim]@mântul la acest lucru, iar Hispaniarum et Romanorum regi in impera- dac@ acest drept ar fi derogat într-un mod torem electi et in dicto Transilvaniae princi- oarecare, aceast@ derogare dimpreun@ cu patu suorum haeredum et successorum urm@rile ei, s@ nu aib@ nici o putere, eficien]@ praedictorum ad it expressus accederet }i greutate. Numai astfel }i nu în alt mod va assensus; et si aliter quovis modo deroga- fi judecat la nevoie }i cânt@rit acest lucru de retur, derogationes hujusmodi cum inde c@tre toate forurile episcopale sau judec@torii secutis nullius roboris, efficaciae et momenti delega]i, inclusiv de c@tre anchetatorii

42 Cultur@ }i societate în contextul {colii Ardelene futuras fore, sicque et non alias per quoscun- tribunalului Palatului Apostolic }i de c@tre que judices ordinarios et delegatos, etiam cardinalii Sfintei Biserici Romane de c@tre causarum Palatii Apostolici Auditores, ac lega]ii papali }i loc]iitorii acestora ori de c@tre ejusdem Sanctae Romanae Ecclesiae Cardi- al]i nun]ii ai Sfântului Scaun, sau de c@tre aceia nales, etiam de Latere Legatos, Vice-Legatos care procedeaz@ în virtutea altor împuterniciri, dictaeque Sedis Apostolicae Nuncios aliosque retr@gându-li-se tututor }i fiestec@ruia în parte quoslibet, quavis alia auctoritate fungentes, orice alt@ putin]@ de a judeca }i cânt@ri. A sublata eis et eorum cuilibet aliter judicanti decretat de aceea ca orice s-ar hot@rî potrivnic et definiendi facultate et auctoritate, judicari de c@tre vreo autoritate oarecare într-adins sau et definiri debere; et quidquid secus super his din ne}tiin]@, în aceast@ privin]@, acea hot@râre a quoquam quavis auctoritate scienter ac s@ r@mân@ f@r@ putere }i lipsit@ de vigoare, ignoranter contigisset attentari, irritum decizie care se potrive}te cu hot@rârile decrevit, et inane: non obstantibus Latera- adoptate la ultimul conciliu de la Lateran, care nensis concilii novissime celebrati ecclesia- opresc dezmembrarea bisericilor, cu rum dismembrationes fieri prohibentis ac dispozi]iunile mai vechi ale aceluia}i ejusdem Clementis Praedecessoris, et Clemente, predecesorul nostru }i ale Cancelariei Apostolice care gr@iesc despre Cancellariae Apostolicae regulis, de non interdic]ia de a v@t@ma un drept dobândit }i tollendo jure quaesito, ac quatenus opus recomand@ o unire a p@r]ilor într-un tot esset de unionibus committendis ad partes, întreg, referindu-se }i la promulg@rile ce nec non de exprimendo vero annuo valore, anuleaz@ ca }i cu alte constitu]ii }i dispozi]iuni allisque constitutionibus et ordinationibus apostolice, chiar }i atunci când despre acestea, Apostolicis, quibus omnibus et singulis, în totalitatea lor }i în parte, ca }i despre puterea etiamsi de illis eorumque totis tenoribus lor special@ s-ar fi f@cut anume men]iune, specialis specifica, expressa et individua, non v@dit@ }i individual@, sau orice alt@ referire, autem per clausulas generales idem impor- îns@ nu la clauzele generale pe care le tantes, memtio, seu quavis alia expressio cuprind, c@ci r@posatul Clemente, habitura foret illarum tenores Literis d. predecesorul nostru, în cazul când ar fi putut Clementis Praedecessoris, si desuper con- s@-}i emit@ diploma în cauz@, ar fi p@strat factae fuissent, pro expressis habens, illis alias vigoarea lor, considerându-le ca declarate }i in suo robore permansuris, ea vice dumtaxat valabile, de vreme ce a derogat cu acea ocazie, specialiter et expresse derogavit, caeterisque în mod special }i v@dit, toate ce le erau contrariis quibuscunque. Voluit autem idem contrare, de orice fel erau. C@ci acela}i Clemens Praedecessor, quod tunc et quam- predecesor al nostru, Clemente, a voit ca s@ primum emi deberet domus episcopalis, pro se cumpere îndat@ }i f@r@ întârziere casa qua quatuor mille florenorum summa tam episcopal@ cu aproximativ 4000 de florini, tunc assignata reperiebatur. Quodque juxta sum@ care la acea dat@ era de pe acum existent@ ritus graeci ordinationes in eadem ecclesia }i destinat@. De asemenea, s-a cerut ca în Fogarasiensi constitui deberent monachi et aceea}i biseric@ a F@g@ra}ului s@ se consacre sacerdotes, si forte tunc non adessent, graeci c@lug@ri }i preo]i dup@ canoanele ritului ritus praedicti, qui loco forent canonicorum grecesc, în cazul când ace}tia ar fi de lips@, care et capituli, ac insuper quod promovendi ad s@ ]in@ locul canonicilor }i capitulului. Pe dictam ecclesiam Fogarasiensem eorum deasupra, se vede ca necesar s@ nu fie tantum qui graeci ritibus addicti erant, desemna]i ca episcopi în amintita biseric@ a Episcopi vocari et esse deberent, ac in illos F@g@ra}ului decât aceia care apar]ineau }i erau tantum jurisdictionem exercere valerent; de rit grecesc }i numai ei s@ poat@ exercita declaravit tamen, quod servarentur decreta jurisdic]iunea asupra bisericii. În acest sens a omnia Congregationis de Propaganda Fide declarat de repetate ori c@ trebuie s@ se quoad Graecos, qui Latinis immixti vivunt, respecte toate decretele Congrega]iei De saepius emanata; per suas autem Literas si Propaganda Fide cu privire la grecii care disuper confectae fuissent, jurisdictioni convie]uiesc cu latinii, f@r@ ca prin acest lucru, venerabilis Fratris Nostri, tunc sui, Georgii dac@ ar fi apucat s@-}i redacteze diploma

43 Ioan Chindri}

Martonffi, Episcopi latini Transilvaniensis, respectiv@, s@ aduc@ prejudicii fratelui nostru ejusque successorum, ac alias juxta decretum – pe atunci al s@u – Gheorghe Mártonffy, Congregationis eorundem Fratrum rebus episcopul latin din Transilvania, ca }i urma}ilor consistorialibus praepositorum desuper acestuia dup@ cum de fapt prevede }i decretul emanatum praejudicare non intendit. Ne pe care fra]ii prepu}i Congrega]iei pentru autem de divisione, separatione, exemtione, treburile consistoriale le-au emis în acest sens. liberatione, erectione, institutione, con- Pentru înl@turarea oric@rei îndoieli în cessione, assignatione, applicatione, appro- ceea ce prive}te desp@r]irea, separarea, priatione, subjectione, reservatione, con- scoaterea, eliberarea, ridicarea, instituirea, cessione, decreto, voluntate, derogatione, îngr@direa, rânduirea, crearea, declaratione, intentione, aliisque praemissis împropriet@rirea, subordonarea, p@strarea, d. Clementis Praedecessoris, pro eo quod cedarea, hot@rârea, voin]a, derogarea, super illis ipsius Clementis Praedecessoris declararea, inten]ia }i celelalte, anticipate de Literae ejus superveniente obitu confectate c@tre repausatul Clemente, predecesorul non fuerunt, valeat quomodolibet haesitari; nostru, care – survenind moartea lui – n-au volumus et Apostolica auctoritate decernimus apucat s@ fie cuprinse într-un act al lui însu}i, al predecesorului nostru Clemente, voim, }i, quod, divisio, separatio, exemtio, liberatio, prin puterea noastr@ apostolic@ hot@râm ca erectio, institutio, concessio, assignatio, desp@r]irea, separarea, scoaterea, eliberarea, applicatio, appropriatio, subjectio, reservatio, ridicarea, instituirea, rânduirea, crearea, concessio, decretum, voluntas, derogatio, împropriet@rirea, subordonarea, p@strarea, declaratio, intentio, aliaque praemissa a dicta cedarea, hot@rârea, voin]a, derogarea, die tertia Nonas Februarii suum debitum declararea, inten]ia }i celelalte anticipate sortiantur effectum, ac si super illis ipsius începând cu amintita dat@ de 3 februarie s@-}i Clementis Praedecessoris Literae sub data aib@ cuvenitul lor efect, tocmai precum ar ejusdem diei confectae fuissent, prout avea dac@ ar fi cuprins într-un document superius enarratur quodque praesentes datat din acea zi de c@tre predecesorul Literae ad probandum plene divisionem, nostru Clemente, în felul cum le-am expus separationem, exemtionem, liberationem, mai sus }i le cuprinde diploma de fa]@ erectionem institutionem, concessionem, privitoare la confirmarea deplin@ a assignationem, applicationem, appropria- desp@r]irii, separ@rii, scoaterii, eliber@rii, tionem, subjectionem, reservationem, con- ridic@rii, instituirii, îngr@dirii, rânduirii, cessionem, decretum, voluntatem, deroga- cre@rii, împropriet@ririi, subordon@rii, tionem, declarationem, intentionem, et alia p@str@rii, ced@rii, hot@rârii, voin]ei, praemissa ubique sufficiant, nec ad id derog@rii, declar@rii, inten]iei }i celorlalte probationis alterius adminiculum requiratur. anticipate, }i s@ nu se a}tepte sau pretind@ Nulli ergo hominum liceat hanc paginam înt@rirea vreunei alte confirm@ri: nim@nui nostrorum decreti et voluntatis infringere, vel nu-i este îng@duit, prin urmare, s@ treac@ ei ausu temerario contraire. Si quis autem hoc peste aceast@ fil@ a decretului nostru sau s@-l attentare praesumpserit, indignationem contrazic@ cu temerar@ cutezan]@. În cazul c@ omnipotentis Dei, ac Beatorum Petri et Pauli s-ar încumeta cineva s@-l atace, s@ ia seama Apostolorum ejus se noverit incursurum. c@ î}i cheam@ asupr@-}i mânia Atotputerni- Datum Romae apud Sanctum Petrum Anno cului Dumnezeu }i a sfin]ilor s@i apostoli Incarnationis Dominicae millesimo septim- Petru }i Pavel. Dat în Roma, la mormântul gentesimo vigesimo primo, quinto decimo Sfântului Petru, în anul încarn@rii Domnului Kalendas Junii, Pontificatus Nostri anno 1721, ziua 15-a a lunii iunie, în primul an primo. al pontificatului nostru.

Loco † Plumbi G. Placentinus Locul † sigiliului G. Placentinus

44 Cultur@ }i societate în contextul {colii Ardelene

BIBLIOTECA LUI INOCHENTIE MICU-KLEIN

Din corul unanim al exegezei ce-i este dedicat@, indiferent de culoarea confesional@, se desprinde imaginea unui Ino- chentie Micu-Klein providen]ial pentru neamul din mijlocul c@ruia s-a ridicat.1 Acestei rev@rs@ri encomiastice nu i se poate aduce decât repro}ul unei exclusiviz@ri a laturii politice a activit@]ii episcopului fondator de la Blaj.2 Ca reac]ie la aceast@ imagine limitativ@, se manifest@ în ultima vreme o aten]ia plin@ de interes

1Principalele lucr@ri care îi sunt dedicate: Corneliu Albu, Pe urmele lui Ion-Inocen]iu Micu-Klein, Bucure}ti,1983; Gheorghe Bogdan- Duic@, Procesul episcopului Ioan Inochentie Clain, Caransebe}, 1896; Augustin Bunea, Din istoria românilor. Episcopul Ioan Inocen]iu Klein (1728-1751), Blaj, 1900; Aurel Decei, Memoriul Inochentie Micu-Klein (Supplex Libellus) lui Inochentie Micu Klein c@tre (pictur@ modern@) regina Maria Tereza, din anul 1744 în „Anuarul Institutului de Istorie din Cluj”, X, 1967, p. 168-185; Nicolaus Nilles, Symbolae ad illustrandam historiam Ecclesiae Orientalis in terris Coronae S. Stephani, II, Oeniponte, 1885, p. 497-604; Francisc Pall, Forma]ia }colar@ a lui Inochentie Micu-Klein, în „Apulum”, XVII, 1979, p. 229-237; idem, Inochentie Micu-Klein, deschiz@tor al luptei de emancipare na]ional@ a românilor transilv@neni: câteva îndrept@ri }i întregiri, ibid., XX, 1982, p. 193-205; idem, Cele dintâi ac]iuni ale lui Inochentie Micu-Klein în exilul s@u din Roma, în 1745, ibid., XXI, 1983, p. 207-230; idem, Noi ac]iuni ale lui Inochentie Micu-Klein pentru revenirea în patrie din exil, 1746, ibid., XXII, 1985, p. 145-159; idem. Conflictul lui Inochentie Micu Klein cu Petru Aron, ibid., XXIII, 1986, p. 223-234 }i XXV, 1988, p. 311-331; idem, Ein siebenbürgischen Bischof in römischen exil: Inochentie Micu-Klein, 1745-1786, Köln, 1991; idem, Inochentie Micu-Klein.Exilul la Roma 1745-1768, I-III, Cluj-Napoca, 1997; Zenovie Pâcli}anu, Coresponden]a din exil a lui Inochentie Micu-Klein, Bucure}ti, 1924; Dumitru St@niloae, Lupta }i drama lui Inocen]iu Micu-Klein, în „Biserica Ortodox@ Român@”, LXXXVIII, 1968, nr. 9-10; Aloisiu L. T@utu, Testamentul }i moartea episcopului Inocen]iu Micu-Klein, în „Bun@ vestire”, IX, Roma, 1970, nr. 4 (reprodus în Biblioteca A.G.R.U., supliment la revista „Via]a cre}tin@”, Cluj, 1992); idem, Un episod cu ocazia înmormânt@rii episcopului Inocen]iu Micu-Klein, ibid., X, 1971, nr. 1. 2Exacerbat@ de David Prodan în Supplex Libellus Valachorum, ed. 3-a, Bucure}ti, 1984, p. 151-198.

45 Ioan Chindri} asupra dimensiunilor culturale ale personalit@]ii sale. Cercetarea mai insistent@ a activit@]ii culturale a lui Inochentie a debutat în 1992, cu editarea manuscrisului de poezie latin@ alc@tuit la Roma, în anii exilului,3 }i s-a încununat recent, prin darea la lumina tiparului a unicei sale opere originale, Arhieraticonul.4 Germenii interesului pentru personalitatea cultural@ a marelui arhiereu român sunt îns@ mai vechi }i îl au ca precursor pe marele istoric Francisc Pall, omul care }i-a dedicat ultimele decenii ale vie]ii anevoioasei munci de reconstituirte a vie]ii }i activit@]ii lui Micu-Klein, pe baza unei arheologii documentare exhaustive. Francisc Pall, ducând cercetarea pân@ la pragul unei monografii complete, a sim]it nevoia unei decodific@ri culturale, cu insisten]@ asupra forma]iei }colare, prin apel la o documenta]ie foarte [email protected] Un interes aparte îi treze}te reputatului istoric identificarea a trei c@r]i din biblioteca lui Micu-Klein, pe baza cert@ a unui ex-libris, datat pe toate în aceea}i zi: 9 iunie 1729.6 Este vorba de o concordan]@, celebr@ în evul mediu }i dup@, a dominicanului Hugues de Saint-Cher, pe marginea Vulgatei,7 de tratatul canonico-juridic al iezuitului german Wilhelm Pichler8 }i de faimoasa teologie moral@ compilat@ de iezuitul francez Claude La Croix, dup@ opera mai vechiului comiliton de ordin religios, Hermann Bussenbaum.9 Aceste trei lecturi mature ale proasp@t numitului episcop greco-catolic de F@g@ra} indicau un personaj preocupat de marea literatur@ teologic@ apusean@ a vremii sale, în armonie cu habitatul }colar în care s-a format. Se cuno}tea, din edi]ia de documente vaticane a lui Ioan Dumitriu-Snagov,10 lista c@r]ilor r@mase la Roma dup@ moartea episcopului, list@ preluat@ }i de Corneliu Albu, în biografia turistic@ pe care i-a consacrat-o.11 Acestea îns@ formeaz@ un e}antion închis de c@r]i de cult, absolut de rigoare în preajma unui arhiereu de rit oriental, e}antion din care nu lipsesc Euhologhionul, Liturghierul, Octoihul, Evanghelierul, Ceaslovul, Psaltirea etc. Ele n-au fost v@zute de vreun cercet@tor. Din însu}irea latineasc@ a titlurilor, deducem c@ sunt 12 din cele 15 c@r]i notabile tip@rite la Blaj, de la reluarea activit@]ii tipografice în 1750 }i pân@ la moartea lui Micu-Klein, în 1768.12 Printre

3Vezi în acest volum, studiul Inochentie Micu-Klein, autor liturgic, studiul introductiv. 4Inochentie Micu-Klein, Arhieraticon, edi]ie dup@ mauscrisul original }i studiu introductiv de Ioan Chindri} (coautor la transcrierea textului Florica Nu]iu), Bucure}ti, 2000. 5 „Aplum”, XIX, 1981, p. 229-238. 6 „Ex libris Reverendissimi Domini Joannis Klain. Anno 1729. 9 Junii”. 7Sanctorum Bibliorum vulgatae editionis concordantiae Hugonis cardinalis Ordinis Praedicatorum, Vene]ia, 1719. 8Candidatus jurisprudentiae sacrae seu juris canonici, secundem Gregorii Papae IX, vol. I-V, Ingolstadt, 1724. 9Theologia moralis ex probatis authoribus breviter concinnata, I-II, Vene]ia, 1727. 10Românii în arhivele Romei (Secolul XVIII), f. 1. [Bucure}ti], f.a. [1973], p. 236-237. Edi]ia a doua, Cluj-Napoca, 1999,p. 252-253. 11Pe urmele lui Ion-Inocen]iu Micu-Klein, p. 256-257. 12Vezi Ioan Chindri}, Originile {colii Ardelene, în „Revista de istorie }i teorie literar@”, XXXIV, 1986, nr. 4, p. 20-25; XXXV, 1987, nr. 1-2, p. 14-18.

46 Cultur@ }i societate în contextul {colii Ardelene titluri se reg@se}te frumoasa c@r]ulie justificativ@ Floarea adev@rului, pe care c@lug@rii bazilieni de la Blaj au editat-o împotriva cârtitorilor la adresa Unirii cu Roma. Una din legendele legate de exilul lui Inochentie la Roma ni-l arat@ nedesp@r]it de aceast@ lucrare, ce s-ar fi g@sit în odaia în care }i-a dat ob}tescul sfâr}it. Concluzia biografic@ ce se desprinde din list@, de}i foarte important@, nu prive}te îns@ nicidecum cultura episcopului, fiind vorba de cuno}tin]e inerente oric@rui preot român. Nu prive}te nici m@car biblioteca acestuia, termen care presupune o ac]iune volitiv@ de colec]ionare a c@r]ilor, întrucât toate cele de mai sus i-au fost trimise de la Blaj, pe parcurs. Faptul în sine este deosebit de important prin prisma rela]iilor sale cu Blajul, dup@ abdicarea din dignitate episcopal@. Onest, a}a cum îl înf@]i}eaz@ istoria, urma}ul s@u Petru Pavel Aron i-a trimis sistematic c@r]ile ce ap@reau la Blaj, odat@ cu banii hot@râ]i de Viena, pentru între]inerea sa decent@ la Roma. Nu exist@ alt scenariu posibil al prezen]ei acestor c@r]i acolo. Pe de alt@ parte, lista lor limitativ@ suscit@ o concluzie: aceea c@ Inochentie n-a dus cu sine la Roma nici o carte, c@ci altminteri s-ar reg@si al@turi de cele ap@rute la Blaj, dup@ plecarea sa (1744). Definirea exact@ a acestui mic lot de c@r]i de la Roma este necesar@, pentru c@ existen]a lui acolo a dus la un moment dat la concluzia c@ aceasta este bibloteca lui Inochentie Micu-Klein }i la cam atâta se reduce. Este concluzia lui Mircea Popa dintr-un articol pripit despre C@r]ile lui Inochentie Micu-Klein,13 unde afirm@ c@ „pe baza informa]iei acumulate în timp, putem reconstitui ast@zi, în mare, lista c@r]ilor care i-au apar]inut”. Dup@ care le în}ir@ pe cele de mai sus, înso]ite de oarecari comentarii. Nu cunoa}te nici m@car cele trei titluri identificate de Francisc Pall, la Cluj, în 1979. Culmea este îns@ c@ enun]ul teoretic al autorului e corect: da, pe baza informa]iei, se poate reconstitui, în mare, lista c@r]ilor din biblioteca lui Micu-Klein. Îns@ nu cum a f@cut-o domnia sa! Prima informa]ie este cunoscut@ exegezei de }apte decenii: scrisoarea episcopului autoexilat c@tre notarul soborului din Blaj, din 5 februarie 1765, publicat@ de Zenovie Pâcli}anu în 1924.14 Îl roag@ pe acesta: „În c@r]i, în cari nu va fi scris numele meu, fr@]ia ta îl scrie în toate, s@ se }tie apoi, c@ de m-a} întoarce eu vreodat@ în Ardeal, s@ fiu slobod a m@ sluji, de mi-or fi trebuin]@, de toate acelea”. Din acest pasaj se în]elege limpede un lucru: c@r]ile lui Inochentie se aflau acas@, la Blaj, unde unele aveau „scris numele s@u”, adic@ acel ex-libris din 1729, iar altele nu. Pe baza informa]iei, confirmat@ par]ial de Pall, se putea porni urm@rirea }tiin]ific@ a c@r]ilor sale, reconstituirea bibliotecii. Începutul l-a f@cut bibliografa Magdalena Tampa, tot în 1979, publicând cel mai vechi inventar de carte din bibliotecile Blajului15. El dateaz@ din 14 iunie 1747 }i se refer@ la situa]ia

13 În „Cele Trei Cri}uri”, II, 1991, nr. 3, p. 6. 14La Zenovie Pâcli}anu, Coresponden]a din exil a lui Inochentie Micu-Klein, p. 143. 15Vezi Magdalena Tampa, Din începuturile bibliotecii de la Blaj. Despre inventarul manuscris din 14 iunie 1747, în „Biblioteca }i cercetarea”, buletin }tiin]ific multiplicat al Bibliotecii Filialei Cluj-Napoca a Academiei Române, III, 1979, p. 126-145. Manuscrisul original al inventarului se p@streaz@ la aceea}i bibliotec@, sub cota mss. Lat. 550.

47 Ioan Chindri}

cumulat@ a trei fonduri de carte. Inventarul,16 oficial }i serios, cu participarea inspectorului tezau- rarial Joseph Weiss, survine în momentul când c@r]ile, p@strate pân@ atunci sub cheie }i sub du- blul sigiliu al tezaurariatului }i al episcopiei, sunt scoase de sub aceast@ custodie de necesitate }i date în custodia vicarului general Petru Pavel Aron. Documentul surprinde 283 de pozi]ii, nenumerotate, ]inând de trei provenien]e sau fonduri: ale episcopiei, ale episcopului Inochentie Micu- Klein }i ale defunctului episcop anterior Ioan Giurgiu Patachi. Pe a doua pozi]ie în inventar deci, Inventarul de la 1747. „Urmeaz@ c@r]ile c@r]ile care ne intereseaz@ survin ilustrisimului domn episcop baron Klein” la rubrica- enun]: Sequuntur libri Illustrissimi domini episcopi baro Klein. Urmeaz@ în}iruirea „titlurilor”, dup@ m@rimea descrescând@ a formatului: folio, 40, 80, 120. În biblioteca declarat@ a lui Inochentie se consemneaz@ 71 de c@r]i }i manuscrise, dintre care trei se dovedesc a nu-i apar]ine }i se corecteaz@ ca atare pe margine. Pe de alt@ parte, o carte din fondul lui Giurgiu Patachi se dovede}te a fi a lui Inochentie }i la fel se corecteaz@ marginal. R@mân ca fiind în mod cert ale sale 68 de c@r]i. Pe alte baze17 s-au mai identificat înc@ trei c@r]i, inexistente în inventar, dar apar]inându-i în mod sigur }i p@strate tot la Blaj, astfel c@ biblioteca sa se ridic@ la 71 de titluri. Aceasta este baza informa]ional@ de la care am pornit în reconstituirea bibliotecii „celui dintâi român din vremea modern@”, cum l-a numit undeva Nicolae Iorga. De}i hot@râtor pentru reconstituire, inventarul bl@jean de la 1747 este un ghid foarte incomod, care ia cerecet@torului cu }apte mâini, ceea ce i-a dat cu una. Autorii lui nu au avut pe parcurs nici cel mai infim criteriu }tiin]ific. Ordonarea c@r]ilor

16Titlul inventarului este l@muritor în acest sens: Inventarium librorum, Balasfalvae in residientia episcopali, sub cameratico et episcopali sigilis antea habitorum, nunc vero curae ac custodiae Reverendissimi domini Petri Aaron de Bisztra viarii generalis concreditorum, ad mandatum Inclyti Regii Thesaurariatus Transilvanici per infrascriptos anno 1747 die 14-ta Junii confectum. „Subscri}ii” din partea Blajului sunt vicarul Petru Pavel Aron însu}i }i func]ionarii domeniului episcop, Daniel Márzsinai }i Petru Pop de Daia. 17Vezi supra, n. 3,7 }i 9. Prima are însemn@ri de mâna lui Micu-Klein la diverse pagini iar celelalte dou@ poart@ ex-librisul amintit, din 1729.

48 Cultur@ }i societate în contextul {colii Ardelene dup@ format nu ]ine de vreo propensiune bibliologic@, ci corespunde pur }i simplu ra]iunii practice de manipulare mai u}oar@: cele mari cu cele mari, cele mici cu cele mici. În rest, toate c@r]ile Blajului sunt a}ezate „topografic”: în dulapul de sus (in superiori conclavi) }i dulapul de jos (in inferiori conclavi), unde se reg@sesc dup@ cele trei provenien]e ar@tate. Efectuat într-o singur@ zi, 14 iunie 1747, semnat }i parafat în aceea}i zi ca act oficial de patrimoniu, inventarul trebuie s@ fi decurs într-un ritm foarte gr@bit. Scrisul este al lui Petru Pop de Daia, „ra]ionalistul” domeniului episcopal. Cineva i-a dictat titlurile, probabil cel@lalt func]ionar din comisie, „provizorul” Daniel Mardzsinai. Ace}ti doi oameni nu aveau prea multe lucruri comune cu con]inutul înalt }i cu sofisticatele }i interminabilele titluri baroce ale c@r]ilor ce le treceau prin mân@. Scrierea întregului titlu ar fi luat prea mult timp, poate o s@pt@mân@. Abrevierea inteligibil@ a acestor titluri constituie }i azi o activitate de bibliograf profesionist. Cei improviza]i la 1747 au luat pur }i simplu de pe foaia de titlu câteva cuvinte, dup@ care s@ se poat@ recunoa}te cartea în cauz@. Probabil au luat cuvintele cele mai b@t@toare la ochi, tip@rite cu caractere mai mari. Dar aceste litere m@rite, dup@ cum se }tie, nu se supuneau unei reguli precise, ci capriciului tipografic, modei, temperamentului autorului sau rela]iilor dintre autor }i tipograf. Din acest dublu impresionism a rezultat un document în care pu]ine dintre c@r]ile citite de Inochentie Micu-Klein se pot identifica apelând direct la un fi}ier de bibliotec@ modern@. Este cazul pozi]iei 19, indicat@ în felul urm@tor: „Petri Arcudii de concordantia Ecclesiae Orientalis cum Occidentali. Pars unica” sau al pozi]iei 49: „Matthiae Belli institutiones Germanicae linguae”. În rest, abund@ autorii f@r@ titlu: „Emanuelis Alvarecz Pegas jurisconsulti in Lusitania” (a lui Emanuel Alvarez Pegas, jurisconsultul din Lusitania…), „Locherer in 3bus tomis”, „Pirrhi Corradi tomus unus”, „Zoievius in 4 tomis” sau pur }i simplu: „Engel”, „Joachim Langens” etc. Dar }i mai grav@ este situa]ia în cazul titlurilor f@r@ autori: „Historiae Bizantinae tomi duo”, „Speculum veritatis”, „Vita et doctrina Jesu Christi”, „Veritates Christianae” }.a. Cine sunt autorii acestor c@r]i? Exist@ }i situa]ii specioase, în care cercet@torul crede c@ se afl@ pe drumul cel mai scurt, când de fapt nu are nici un drum. Este cazul c@r]ii de la pozi]ia 22, figurând astfel: „Joanis Gottl. Heineccius corpus juris Romani”. Cine n-a auzit de marele precursor al jurispruden]ei moderne, germanul Johann Gottlieb Heinecke? Dar nici un instrument de bibliotec@ nu-i consemneaz@ vreocarte cu acest titlu. În realitate este vorba de o culegere de drept roman ap@rut@ la Leipzig, în dou@ volume, la 1735, c@reia Heineccius i-a f@cut doar o prefa]@ („Praefationem praemisit Jo. Gottl. Heineccius”). Descoperirea a fost absolut întâmpl@toare. Exist@ vechiul dicton c@rtur@resc: Habent sua fata libelli. Bibliografia modern@ a descifrat o parte a acestui destin misterios în teoria }i sociologia fondurilor de carte. Ele se constituie istoric, drept urmare a voin]ei colec]ionarilor, îns@ finalmente se întâlnesc confluent în mari familii, a c@ror acumulare o determin@ factori obiectivi }i abstrac]i din via]a statalit@]ilor, comunit@]ilor, institu]iilor }i grupurilor de institu]ii. Un depozit istoric, cu o soart@ incert@ înc@, este vechiul fond de carte al Blajului greco-catolic, numit

49 Ioan Chindri} fondul bazilitan, aflat în custodia Bibliotecii Filialei Cluj-Napoca a Academiei Române. Acest fond, de]inând azi zeci de mii de pozi]ii, s-a constituit din cele 283 de c@r]i aflate în inventarul de la 1747. În virtutea legii de mai sus, coroborat@ cu m@rturia din scrisoarea lui Inochentie c@tre notarul soborului (5 februarie 1765),18 c@r]ile lui era firesc s@ fie c@utate mai întâi între cele bl@jene, între „baziliene”. Prima constatare nepl@cut@, la contactul cu acest fond, este aceea c@ dorin]a pioas@ a episcopului nostru exilat, de a-i fi marcate c@r]ile r@mase la Blaj cu numele s@u, n-a fost îndeplinit@. Faptul n-ar trebui s@ surprind@, c@ci chiar }i cea mai sfânt@ dorin]@ a sa la plecarea din lume i-a fost îndeplinit@ abia de câ]iva ani: aceea de a-i fi aduse r@m@}i]ele p@mânte}ti în ]ar@ }i înmormântate la Blaj. Ingratitudinea acestui nefericit „notare}”, pe lâng@ c@ face, azi, nesuferit@ munca bibliologului, a avut ca urmare, în timp, putin]a dispari]iei unui mare num@r din c@r]ile care, la 1747, se aflau în acel „dulap de sus”, ca fiind ale lui Micu-Klein. Cel pu]in jum@tate din ele nu mai exist@, mai ales cele de format mic, dovad@ c@ motivul este furtul: a disp@rut ceea ce se putea ascunde u}or sub pulpan@. Furtul de carte a fost un ritual aproape normal în trecutul nostru cultural.19 Când acesta, în cazul nostru, a avut caracterul unui „împrumut în familie”, c@r]ile disp@rute s-au reg@sit în colec]iile altor bl@jeni }i ele se p@streaz@ în acela}i mare fond de la Cluj. Dramatice sunt îns@ cazurile de dispari]ie complet@, foarte numeroase. În toate aceste situa]ii s-a impus c@utarea în alte fonduri }i biblioteci, precum }i în vechile bibliografii care se afl@ la îndemâna cercet@torului român.20 Rezultatul investiga]iei este cel oglindit în Anex@,21 unde pu]ine sunt c@r]ile r@mase neidentificate. Atâta s-a putu realiza în aceast@ faz@ a cercet@torilor. Ultra posse nemo obligatur.

18Vezi supra, n. 14. 19Cf. Corina Turc, Furtul de carte în ]@rile române în secolele XVII-XVIII, în vol. Col. Studii de istorie a Transilvaniei, Cluj-Napoca, 1994, p. 139-143. 20Iat@ aceste instrumente bibliografice, cu abrevierile prin care vor fi citate: A.D.B. = Allgemeine deutsche Biographie, I-LVI, Leipzig, 1875-1912; B.U.A.M. = Biographie universelle ancienne et moderne, I-LII, Paris, 1811-1828; DUPIN = Louis Ellias Dupin, Nouvelle bibliothéque des auteurs ecclesiastiques, I-XIX, Paris, 1693-1701; GRAESSE = Jean Théodore Graesse, Tresor des livres rares et précieux, I-VII, Geneva, Londra }i Paris, 1859-1969; JÖCHER = Christian Gottlieb Jöcher, Allgemeine gelehrten Lexikon, I-IV, Leipzig, 1750-1751; KIRCHEN-LEXIKON = Joseph Hergenröther }i Franz Kaulen, Wesser und welte’s Kirchen-Lexikon oder Encyclopädie der katolischen Theologie und ihren Hülfswisseschaften, I-XII, Freiburg }i Breisgau, 1882-1901; PETRIK = Géza Petrik, Magyarország bibliographiája 1712-1860, I-IV, Budapesta, 1888-1892; PETRIK/P = Magyarország bibliographiája 1712-1866. V. Pótlások, Budapesta, 1971; SOMMERVOGEL = Carlos Sommervogel, Bibliothéque de la Campagnie de Jésus, I-IX, Bruxelles }i Paris, 1890-1900; SZABÓ = Károly Szabó, Régi magyar könyvtár, I-III, 1879-1898; SZECHENIANA = Cathalogus bibliothecae Hungaricae Francisic com. Szécéenyi, I-II, Sopron, 1797-1807; SZINYEI = József Szineyi, Magyar irók élete és munkái, I-XVI, Budapesta, 1890-1910; WURZBACH = Constant Wurzbach, Biographisches Lexikon des Kaiserthums Oesterreich, I-LX, Viena, 1856-1891. 21Anexa vrea s@ cuprind@ toate c@r]ile din ceea ce se poate numi cu adev@rat biblioteca lui Inochentie Micu-Klein: adic@ cele adunate în ]ar@. Titlurile de la Roma nu fac

50 Cultur@ }i societate în contextul {colii Ardelene

Reconstituit@ în felul ar@tat, biblioteca lui Inochentie Micu-Klein este cea mai veche bibliotec@ a unui român, descris@ pân@ acum, dup@ aceea a stolnicului Constantin Cantacuzino.22 Dimensiunile reduse, pe m@sura exiguit@]ii pungii ierarhului ardelean, nu-i }tirbesc cu nimic valoarea istoric@. Ea se încadreaz@ perfect în familia bibliotecilor umaniste ale vremii, recomandându-l pe bunul prelat român drept un european interesat de mi}carea ideilor din lumea catolic@. Imaginea vl@dicului valah r@t@cit la Roma, în tov@r@}ia câtorva c@r]i pravoslavnice de altar, se pr@bu}e}te în mod spectaculos, l@sând loc c@rturarului }i episcopului catolic. Nou@ zecimi din c@r]ile cercetate provin din mediu catolic, practic toate cele care au un con]inut independent. Excep]ie fac autorii acatolici ai unor dic]ionare de epoc@: Francisc Párisz Pápai, Johannes Fries sau Mátyás Bél. R@mânând în discu]ie ceea ce este semnificativ în aceast@ bibliotec@ personal@, adic@ literatura catolic@, nu este greu de observat o nuan]@ care îl situeaz@ pe Micu-Klein în spectrul problematicii de amurg a Marelui Catolicism. Descifrat din lecturile sale, acest episcop catolic al unor neofi]i de rit bizantin de la marginea lumii civilizate, nu îng@duie portretul catolicismului triumfalism din galeria Contrareformei. Majoritatea autorilor consulta]i, 20 la num@r, sunt iezui]i, adic@ oameni forte ai catolicismului ofensiv. Este rezultatul unei întregi tinere]i petrecute în mediu }colar }i academic iezuit, dar }i dovada atrac]iei exercitate asupra sa de Compania lui Isus, în rândurile c@reia a vrut s@ intre, dar n-a fost primit.23 Îns@ coloana de for]@ a culturii sale, adic@ filosofia scolastic@, este dobândit@ prin autori de dinafara Ordinului, de preferin]@ minori]i. Dou@ tratate de gen suscit@ o privire mai atent@: al lui Francisc Henno, Theologia dogmatica moralis et scholasticis24 }i al lui Alipio Locherer, Clypeus philosophico- Scotisticus.25 Ambele sunt construite pe temeiul realismului moderat (universalia in re) al lui Toma din Aquino }i al „doctorului subtil”, John Duns Scotus, acesta din urm@ deja cu un picior în lumea nominalismului, prin accentul prioritar asupra individualului.26 Pe iezui]i îi cite}te în ceea ce obiectul repertoriului, din motivele ar@tate. În list@ figureaz@ 75 de pozi]ii: 71 din inventar }i patru care nu sunt cuprinse în el. Am introdus }i pozi]iile neidentificate, specificând acest lucru de fiecare dat@. Numerotarea cu cifre arabe nu exist@ în inventar. Am introdus-o din considerente metodice. La fiecare pozi]ie exist@ trei rubrici: a) reproducerea exact@ a felului cum apar c@r]ile în inventar; b) titlul real al tip@riturii, reprodus de fiecare dat@ pe baza consult@rii directe a unui exemplar sau a unei surse bibliografice credibile; c) identitatea autorului }i câteva date sumare despre el, acolo unde ar putea fi identificat, pe baza surselor la îndemân@. 22Despre care vezi Mario Ruffini, Biblioteca stolnicului Constantin Cantacuzino, Bucure}ti, 1973; Corneliu Dima-Dr@gan, Biblioteci umaniste române}ti, Bucure}ti, 1974, p. 39-53, 73-100. 23Francis Pall, în „Apulum”, XIX, 1981, p. 234-235. 24I-II, Vene]ia, 1719 (v. Anexa, nr. 6). 25I-III, Krems, 1740 (Anexa, nr. 9). 26Earle E. Cairns, Cre}tinismul dealungul secolelor. O istorie a Bisericii Cre}tine, Dallas (S.U.A.), 1992, p. 228-233.

51 Ioan Chindri} aveau ei specific în calitatea de elit@ militant@: literatura polemic@. Aceste „controversii” îns@ indic@ de pe acum o stare alertat@ de c@tre Reform@, care a determinat irosirea unor remarcabile talente catolice într-o istovitoare oper@ defensiv@. Cel mai faimos autor al seriei este italianul Roberto Bellarmino (1542-1621), a c@rui scriere fundamental@, De controversiis Christianae Fidei a cunoscut-o Inochentie în edi]ia ap@rut@ la Praga, în 1721, în patru volume masive. Nu mai pu]in@ vâlv@ a f@cut în Europa iezuitul Martin Van der Beeck sau Bekanus (? -1624), original din Brabant, cu al s@u Manuale controversiarum in V libros distributum, pe care în biblioteca analizat@ îl g@sim în edi]ia de Padova de la 1719. Cei doi disting adev@rul dogmei catolice în raport cu toate nuan]ele excentrice, accentul fiind pus îns@ pe combaterea „ereziei”, adic@ a Reformei, }i nu atât a „schismei”. Cel de al doilea termen al polemicii, acela cu Biserica Oriental@, îl g@sim, în lectura episcopului omân, marcat de nuan]e. Dac@ îl intereseaz@ lucrarea unui ortodox grec trecut la catolicism cum a foat Christophorus Peichich (sec. XVII-XVIII), Speculum veritatis inter Orientalem et Occidentalem ecclesiam refulgens, în care se scoate în eviden]@ adev@rul catolic dovedit prin sfin]ii p@rin]i orientali, explica]ia ar fi apari]ia c@r]ii tocmai la Tirnavia, pe când Micu-Klein se mai afla acolo. Curiosul aventurier, al c@rui nume adev@rat nici nu se cunoa}te, f@cea parte din vermina misionarilor catolici de margine, folosi]i de Vatican drept filtru în complicatele rela]ii cu R@s@ritul. „Peichich” – de la ora}ul Pécs sau Péch din Ungaria – traversase Bulgaria, Ardealul, apoi Ungaria spre Slovacia, pentru a-}i g@si sfâr}itul în [ara Româneasc@, la o dat@ ulterioar@ anului 1718. Cartea lui este }i azi o lectur@ insolit@. Ca episcop catolic de rit oriental, Inochentie trebuie s@ fi fost atras mai degrab@ de viziunea unui alt grec ejusdem farinae, de date aceasta faimos misionar tocmai la „Moscovia” sau Rusia vremii, Petrus Arcudius din Corcyra (? -1642). În cartea postum@ a acestuia, De concordia Ecclesiae Occidentalis et Orientalis in Septem Sacramentorum administratione, tip@rit@ la Paris în 1679, se reg@se}te curentul de interes ecumenic provocat, prin efectul basculei, de uria}ele energii cheltuite în lupta cu Reforma. Din aceast@ bre}@ a izvorât o efervescen]@ est-vest dens@ }i lucrativ@. A}a s-au n@scut, în secolul al XVII-lea, acele neasemuite exegeze de teologie ortodox@ f@cute de catolici, pe care le ad@postesc edi]iile de Paris }i Vene]ia. Spectacolul interesului pentru orient, devenit mod@, al codific@rii ritului bizantin de c@tre teologi latini, în edi]ii cririce cum este aceea a Arhieraticonului de la Paris27 s-a convertit într-un curent de opinie tolerant@, pe fondul c@reia a fost posibil@ }i Unirea cu Roma a românilor, în jurul anului 1700. Paralel cu aceast@ situa]ie favorabil@, existau dou@ discipline cre}tine care n-au putut fi niciodat@ desp@r]ite prin schisma dintre

27Archieratikon. Liber pontificalis Ecclesiae Graecae. Nunc primum ex regiis mss. Euchologiis, aliisque probatissimis monumentis collectus, Latina interpretatione, notis ac observationibus antiquitatis ecclesiasticae plenissimis illustratus. Meditatione ac labore Isaacii Haberti, episcopi Vabrensis, doctoris Sorbonici, regi a consiliis, Paris, 1643; ed. a 2-a, Paris, 1676. Exemplarele consultate la Universitätsbibliothek din Viena, cotele III, 238386 }i III, 220929.

52 Cultur@ }i societate în contextul {colii Ardelene

Orient }i Occident: patrologia }i }tiin]a canoanelor biserice}ti. Din întreaga patristic@, în biblioteca lui Micu-Klein îl întâlnim numai pe Sfântul Vasile cel Mare, într-o edi]ie de Opera quae Latine existant omnia, ap@rut@ la Köln în 1617. P@rintele monahismului cre}tin era patronul cinului c@lug@resc în care a tr@it }i a murit episcopul ardelean. Codific@rile lui Vasile cel Mare au influen]at definitiv c@lug@ria cre}tin@, care s-a identificat cu cea oriental@, înt@rit@ ferm de canoanele paleocre}tine. Orientul vechilor sinoade }i al canoanelor acestora este prezent }i în cartea lui Paulo Paravicini, Polyanthea sacrorum canonum coordinatorum, ap@rut@ la Köln în 1728, în trei volume. Ea reordoneaz@ materialul unei mai vechi lucr@ri a franciscanului Brancati di Laurea, de o manier@ care s@-l fac@ util }i practic tuturor categoriilor de preo]i. Oferta pedagogic@ este cea care l-a atras, odat@ în plus, }i pe Inochentie. Dar lucrarea este de pe acum la grani]a dintre patristic@ }i dreptul canonic. La acest din urm@ capitol, biblioteca cercetat@ ofer@ a doua revela]ie important@, dup@ aceea a densit@]ii ei catolice: apeten]a pentru literatura juridic@. Micu-Klein a achizi]ionat c@r]i de drept canonic }i drept general, pe tot parcursul carierei sale de dinaintea exilului, atât prin anticari, cât }i din produc]ia editorial@ curent@. Fire}te, nu putea s@-i lipseasc@ culegerea preceptelor dreptului bisericesc, care se reg@sesc în lucrarea benedictinului Ludwig Engel (? -1675), Collegium universi juris canonici, ap@rut@ la Salzburg în 1693, }i în culegerea Corpus juris canonici, ap@rut@ la Basel trei ani mai târziu. Dar el ia contact cu }tiin]a vie a dreptului canonic în plin@ perioad@ a studiilor sale, la 1724. Din acest an dateaz@ excelenta edi]ie de jurispruden]@ pedagogic@ a iezuitului bavarez Wilhelm Pichler (1670-1731), Candidatus jurisprudentiae sacrae seu juris canonici, ap@rut@ în cinci volume la Ingolstadt. Este una dintre c@r]ile foarte îndr@gite de Inochentie, pe care }i-a însemnat numele cu ocazia amintit@, la 1729.28 Aceast@ lucrare este temelia culturii sale în disciplin@, chiar dac@ pe parcurs va avea apeten]a unor lecturi aparent insolite, cum este aceea a laicului portughez Emmanuel Alvarez Pegas, Tractatus de competentiis inter archiepiscopos, episcoposve et nuntium apostolicum, ap@rut@ la Lyon în 1675. Reglementarea de raporturi pe care o trateaz@ cartea este îns@ apropiat@ de preocup@rile episcopului bl@jean, aflat în criz@ de competen]@ din cauza teologului iezuit ce-i st@tea în coaste. Aceast@ lectur@ se arat@ a}adar cu aplomb. Nici un capitol al lecturilor sale nu are, de altminteri, elasticitatea celui juridic }i nici unul nu suscit@ un semn de întrebare mai ap@sat. Ce îl atr@gea pe episcopul nostru spre aceast@ literatur@? Din dreptul laic intern de]inea un Index corporis juris Hungarici, dar }i codul de procedur@, ap@rut tot pe când era student: Directio methodica peocessus judiciarii juris consuetudinarii Inclyti Regni Hungariae (Tirnavia, 1724). Am v@zut mai sus cum dreptul roman }i l-a însu}it dintr-o edi]ie prefa]at@ de marele Heineccius, achizi]ionat@ în plin episcopat. Trei ani mai târziu, în

28Vezi supra, n. 8.

53 Ioan Chindri}

1738, îi parvin cele dou@ aduceri pân@ la zi a istoriei dreptului: un comentariu al lui Johann Georg Kees (1673-1754) asupra Institu]iilor lui Iustinian29 }i tratatul de drept civil al mai b@trânului jurist francez Henri Zoës sau Zoesius (1571-1627).30 {i titlurile nu se opresc aici. Am comparat aceste titluri cu cele similare din biblioteca precursorului s@u întru episcopie, Ioan Giurgiu Patachi, sau a discipolului pe care l-a influen]at atât de mult, Petru Maior.31 Ambele biblioteci sunt mult mai mari. Nic@ieri îns@ atâta literatur@ juridic@! Prezen]a ei coloreaz@ personalitatea episcopului de la Blaj spre nuan]a care îl va defini ca militant politic. În lupta f@r@ precedent pe care }i-a asumat-o, în numele „clerului }i na]iunii române”, voia desigur s@ se familiarizeze cu principiile dreptului vremii sale. Acestea î}i fac loc, al@turi de medita]iile proprii, în literatura peti]ional@ pe care a elaborat-o pe adresa puterii politice }i din cauza c@reia i s-a rupt destinul în mod tragic. Nic@ieri ca la acest capitol nu exist@ o mai puternic@ leg@tur@ între om }i lectur@, între carte }i via]@. Dup@ cum a dovedit-o cu prisosin]@, Micu-Klein a n@zuit s@ fie un fiu credincios }i un episcop eficient al neamului s@u unit cu Biserica Romei. Facilit@]ile politice }i sociale ob]inute teoretic de români, prin Secunda Leopoldina de la 1701, îi permiteau o activitate comunitar@ pe m@sura ierarhilor catolici din occident. Cel mai important rezultat este recens@mântul din 1733 – în biblioteca sa se g@sea la 1747 manuscrisul original al documentului! - de referin]@ pentru demografia istoric@ româ[email protected] A fost, totodat@, primul episcop al F@g@ra}ului care a avut r@gazul }i mijloacele de a organiza via]a intern@ a diecezei, atât administrativ cât }i metodologic. Ceva din atmosfera acestui început se degaj@ din cele câteva lucr@ri de metodologie ecleziastic@ existente în biblioteca sa. Cea mai important@, care suscit@ un semn de întrebare, este codul protocolar intitulat Rituale Jauriense, ap@rut la Tirnavia în 1687, din ini]iativa viitorului cardinal Leopold Kollonich, la cea dat@ de episcop de Gyør, în Ungaria (Jaurinum). Un astfel de „ritual”, pe care }i-l elaboraser@ }i alte episcopii, sintetiza tradi]ia ceremonial@ }i protocolar@ a cut@rei dieceze catolice, bineîn]eles cu respectarea strict@ a cadrului general din Biserica Romei. Cartea este o achizi]ie de anticariat, deci tr@deaz@ un interes în plus din partea proprietarului. Era Inochentie Micu-Klein un arhiereu cu veleit@]i? Se gândea oare la un regim propriu de func]ionare a episcopiei sale, care era cea mai întins@ din Europa? O alt@ carte de gen, Caeremoniale episcoporum (Köln, 1712) se poate crede c@ }i-a procurat-o în vederea consacr@rii sale întru episcopie. Ca episcop, a achizi]ionat o vestit@ carte de metodic@ ecleziastic@, aceea a lui Francesco Monacelli Eugubini, Formularium legale practicum fori ecclesiastici, ap@rut@ la Vene]ia în patru volume masive, la 1732. De la episcop la capelan – promite autorul pe foaia de titlu – to]i clericii pot

29Commentarius ad D. Justiniani Institutionum imperialium IV libros, Ingolstadt, 1738. 30Commentarius ad institutionum juris civilis libros IV, Köln, 1738. 31Cele dou@ biblioteci vor face obiectul unor studii viitoare. 32Vezi Izvoare de demografie istoric@, I, Bucure}ti, 1986, p. 100-203.

54 Cultur@ }i societate în contextul {colii Ardelene beneficia de îndrum@rile sale metodologice, cu atât mai mult cu cât anexeaz@ la sfâr}it o serie de reglement@ri papale (constitutiones) legate de vizita]iunile canonice. O alt@ lucrare, ob]inut@ prin anticariat, aceea a protonotarului apostolic de la Roma, Pirro Corrado, intitulat@ Praxis beneficiariae recentioris libri V (Köln, 1697) este o aducere la zi a informa]iilor despre mecanismele de func]ionare administrativ@ a Scaunului Apostolic. Pentru oricare dintre episcopii ce nu voiau s@ se împotmoleasc@ în jungla greoaie a birocra]iei papale, mai ales în cele dou@ oficii de baz@, Cancellaria }i Dataria, informa]iile lui Pirro Corrado erau vitale. Antecesorul lui Micu-Klein, episcopul Ioan Giurgiu Patachi, a avut o poveste îngrozitoare cu Dataria, chiar la instalare, în 1721.33 Tot o carte metodico- didactic@ este }i manualul tipizat de oratorie bisericeasc@ al iezuitului Tobias Lohner, un fel de Cazanie catolic@, intitulat Instructissima bibliotheca manualis concinatoria, ap@rut în secolul al XVII-lea.34 Pân@ la c@derea iezui]ilor, în 1773, acesta va fi îndrumat oratoriei de amvon la Blaj, a}a cum dup@ aceea, în epoca {colii Ardelene mature, acela}i rol îl vor juca Quaresimalele lui Paolo Segneri. Într-un ritm foarte lent, observabil abia la scara a dou@ secole, cartea catolic@ va intra în intimitatea vie]ii religioase a românilor ardeleni, înlocuind-o pe cea oriental@. Dincolo de catedrala Blajului au operat }i pe mai departe vechile Cazanii, a}a cum nici c@r]ile de rug@ciuni nu se vor abate cu vreo iot@ de la iner]ia oriental@. Dar iat@ c@ în biblioteca lui Inochentie întâlnim }i astfel de c@r]i pertinente de ritual latin, }i nu este sigur c@ numai pentru cultura general@. Bineîn]eles c@ exist@ }i un „Catavasier Valachicum”, dar al@turi de el este teribila codificare catolic@ a lui Petrus Canisius, primul iezuit german, Institutiones Christianae pietatis seu parvus catechismus catholicorum. Inochentie a cunoscut cartea în edi]ia ei din 1722 (tip@rit@ la Zagreb), deci în plin@ perioad@ de formare }colar@. A folosit }i Ceaslovul catolic al vremii, întruchipat cel mai fidel în edi]ia iezuitului ungur János Nádasi, Diurnum Latinum, tot o achizi]ie de anticariat. O tip@ritur@ aparte este cea intitulat@ Officium Rákóczianum, tip@rit@ la Tirnavia, în 1726, Inochentie fiind înc@ student acolo. C@r]ulia este un punct de glorie pentru catolici, a}a cum este }i o curiozitate a culturii maghiare. Ea cuprinde o suit@ de piet@]i c@tre Fecioara Maria, în cel mai profund spirit catolic, scrise – zice-se! – de principele calvinist Francisc Rákóczi II, revenit la ananghie în sânul Bisericii Catolice. A ap@rut într-o puzderie de edi]ii ulterioare, pân@ în secolul al XIX-lea. Multe alte c@r]i de aceea}i natur@ vin s@ accentueze imaginea „profundului ortodox” Inochentie Micu-Klein, creat@ de autori mai vechi }i mai noi, care n-au avut la îndemân@ informa]iile de fa]@.35 Dar mai degrab@ este verosimil portretul unui Micu-Klein

33Nicolaus Nilles, Symbolae…, I, Oeniponte, 1885, p. 424-425; Ioan Chindri}, Bula papal@ „Rationi congruit” de la 1721 }i începuturile Episcopiei F@g@ra}ului, în „Anuarul Institutului de Istorie din Cluj”, XXXIII, 1994, p. 83-106. 34I-III, Augsburg }i Dillingen, 1698 (Anexa, nr. 3). 35{i care nu este sigur c@ le-ar fi în]eles }i folosit, întrucât optica lor este una fundamentalist-confesional@. De aceea, este }i inutil@ amintirea acestor „contribu]ii” aici, unde cuvântul îl are informa]ia precis@.

55 Ioan Chindri} cu o psihologie confesional@ de tranzi]ie spre catoliciscmul real, tranzi]ie pe care au tr@it-o românii ardeleni pe întreg decursul secolului al XVIII-lea. Cultura sa pregnant catolic@, dup@ cum se vede, a ap@sat asupra fondului oriental, real }i de necontestat, iezuitul ratat a coexistat în fiin]a sa cu c@lug@rul bazilian glorios, adev@rat erou al Ordinului, europeanul s-a suprapus valahului, încât nu este de mirare continua fascina]ie pe care marele bl@jean o exercit@ neîntrerupt asupra genera]iilor de cercet@tori. Întâlnirea cu Inochentie aduce de fiecare dat@ ceva nou, surprinz@tor. La sfâr}itul acestei priviri asupra c@r]ilor catolice din biblioteca lui Inochentie Micu-Klein, poate ar trebui ad@ugat@ o observa]ie. Multe dintre aceste c@r]i sunt din perioada studiilor în institu]ii catolice severe - colegiile iezuite de la Cluj }i Tirnavia - unde ele puteau fi obligatorii ca materiale didactice. Este prin excelen]@ cazul celor câteva dic]ionare al c@ror con]inut ni-l arat@ luptându-se cu însu}irea limbii germane. Dar el a continuat s@ adune lucr@ri din aceea}i familie catolic@ }i dup@ instalarea la Blaj, ca episcop, ba chiar mai asiduu ca înainte. Acum decel@m la el }i un apetit sporit pentru cartea de cultur@, în special de istorie ecleziastic@ }i laic@. Astfel este edi]ia abreviat@ a analelor lui Caesar Baronius,36 repertoriul conciliilor bisericii catolice din Ungaria, lucrat de iezuitul Károly Péterfi,37 Historiae Byzantinae epitome a iezuitului slovac Franciscus Borgia Kéri,38 vestita carte de istorie politic@ prin coresponden]a regilor }i principilor a lui Johann Christian Lünig, Literae procerum Europaeorum,39 sau chiar o edi]ie la zi – Bulla Aurea Caroli IV, Frankfurt }i Nürnberg, 1741 – a actului imperial de la 1356, prin care se stabile}te sistemul politic al Sfântului Imperiu Romano-German. Sub beneficiu de curiozitate, se afl@ în biblioteca sa }i edi]ia imperial@ a comentariilor belice ale vestitului general austriac de stirpe italian@, Raimond de Montecucculi, ap@rut@ la Viena în 1718, la fel }i singura lucrare de filosofia modern@, aceea a profesorului ardelean István Thøke, Institutiones philosophiae naturalis dogmatico- experimentalis, ap@rut@ la Sibiu în 1736. La o privire superficial@, surprinde lipsa cvasicomplet@ din bibliotec@ a literaturii clasice greco-latine. Aceasta cu atât mai mult, cu cât cea mai recent@ imagine cultural@ ce i s-a creat este legat@ de voluminosul manuscris cu poezii latine.40 Gustul pentru marea compila]ie a lui Fioravanti Mirandula, copiat@ la Roma, i s-a format anterior la Blaj, unde avea în bibliotec@ edi]ia de la Basel, din 1583. {i s-a mai ata}at de o crestoma]ie, Hodegus Latini sermonis a lui Joachim Langio, tip@rit@ la Berlin în 1712. Dar edi]ie propriu zis@ a unui scriitor clasic este una singur@, aceea a lui Cicero din Epistolarum familiarum libri XVI ce ap@ruse la Tirnavia, în 1697. În rest, clasicitatea lipse}te din cultura celui dintâi român. Mai

36Compendium annalium ecclesiasticorum, I-III, Praga, 1718-1723. (Anexa, nr. 54). Cump@rarea lor la data apari]iei se eclude. Era la aceast@ dat@ elev la gimnziul iezuit din Cluj, iar trei volume de aceast@ dimensiune costau o mic@ avere. 37Sacra concilia Ecclesiae Romano-Catholicae…, Viena }i Bratislava, 1742 (Anexa, nr. 14). 38I-III, Tirnavia, 1743 (Anexa, nr. 41). 39I-III, Leipzig, 1712 (Anexa nr. 56). 40Cf. }i supra, n. 3.

56 Cultur@ }i societate în contextul {colii Ardelene precis, din bibliotec@! Faptul nu trebuie s@ surprind@ }i el este de în]eles dac@ nu judec@m lucrurile a posteriori. Lectura latin@ era intens@ în }colile catolice, mai ales în clasele mici, unde limba se înva]@ nemijlocit pe textele vechilor autori. Dar odat@ avansat în vârst@, tân@rul iezuit nu mai era încurajat spre specioasa lume a literaturii antice, care putea s@-i bulverseze rigoarea disciplinei }i devo]iunea pentru scolastic@ }i dogm@ catolic@. Biblioteca lui Giurgiu Patachi, mult mai cult dar }i mai „iezuit” decât Inochentie, nu are nici o carte din literatur@ clasic@. În acest sens, cel din urm@ are m@car scuza acelei recuper@ri sentimentale din anii exilului, când a tr@it – a}a zicând – cu poezie latin@. Cartea româneasc@, existent@ dar }i inexistent@ în biblioteca lui Inochentie Micu-Klein, este o problem@ care trebuie formulat@ în mod aparte. Prezen]a s@rac@ se agraveaz@ prin faptul c@ }i ceea ce a existat, a disp@rut. Dou@ dintre ele, cele de la pozi]iile 31 }i 32, par mai interesante. Intitulate în inventar: „Liber annotationum ex S. Scriptura Valachicus manuscriptus” }i „Codex Valachicus manuscriptus vitam quorundam sanctorum continens”, acestea stârnesc curiozitatea }i prin faptul c@ puteau fi ale altora sau chiar ale lui Inochentie. Cea din urm@ posibilitate r@mâne în picioare prin analogie cu inventarul c@r]ilor aceluia}i Ioan Giurgiu Patachi, în cazul c@ruia toate manuscrisele consemnate se dovedesc a fi ale lui, originale, }i se p@streaz@ ca atare }i ast@zi. În cazul lui Inochentie, actualul stadiu al cercet@rii nu permite decât o p@rere de r@u. Dintre c@r]ile române}ti tip@rite, exist@ o Liturghie }i un Catavasier, cu edi]ii imprecizabile, din cauza defalc@rii c@r]ii române}ti vechi din fondul bazilitan. Un semn de întrebare pune pozi]ia 34, cu men]iunea: „Jeremia Kakavella Valachicus”. S-ar putea s@ fie vorba de Tâlcuirea Liturghiei, ap@rut@ la Ia}i, în 1797. Aceast@ Liturghie explicat@ este traducerea lui Ieremia Cacavela dup@ „tâlcuirea” greceasc@ a lui Nicolae Vulgaris, ap@rut@ la Vene]ia în 1681.41 Numele lui Cacavela se leag@ de al elevului s@u, Dimitrie Cantemir, iar al acestuia de al lui Micu-Klein, prin legenda r@scunoscut@ a aducerii Hronicului la Blaj. Din nefericire, inventarul de la 1747, ca act pozitiv, nu men]ioneaz@ scrierea domnitorului moldovean printre c@r]ile }i manuscrisele celui care ar fi adus-o de la Viena. Ce mister se ascunde aici? Unde se p@stra Hronicul la 1747, pe care nu-l reg@sim în tot inventarul, care practic este al întregului depozit de carte public@ din Blaj? Iat@ o întrebare la care nu se poate r@spunde în maniera exact@ a cercetorii de fa]@. Pentru cercet@rile viitoare, se poate avansa, cu pruden]@, ideea c@ sub „Jeremia Kakavella Valachicus” se ascunde de fapt Hronicul lui Cantemir, în copia profesorului s@u Cacavella. Manuscrisul, existent ast@zi la biblioteca amintit@ din Cluj-Napoca, nu are nici titlu, nici autor, iar autograful domnitorului nu este dovedit. Bl@jenii or fi }tiut, poate, al cui este scrisul? Topul acestui mister prin prezen]a unei alte scrieri a lui Cantemir, dar nu între c@r]ile lui Micu-Klein. Printre cele ale episcopiei „in superiori conclavi”, la c@r]ile in-folio, una figureaz@ în inventarul amintit astfel: „Concertatio sapientis adversus mundum. Graeco-Valchicus liber”.

41Vezi Ioan Gabor, Noi orient@ri culturale în {cheii Bra}ovului: un manuscris de la Radu Tempea II, în „Studia Universitatis Babe}-Bolyai”, Hist., 2, 1976, p. 7-15.

57 Ioan Chindri}

Este, desigur, Divanul sau gâlceava în]eleptului cu lumea sau giude]ul sufletului cu trupul, ce s-a tip@rit la Ia}i, în 1698. Cine a adus aceast@ oper@ cantemirian@ la Blaj, pe cine a interesat Dimitre Cantemir în afara lui Micu-Klein? Dac@ nici eruditul Giurgiu Patachi n-a fost aduc@torul, atunci cine? {i este cert c@ n-a fost Patachi. Poate h@r]uitul Atanasie Anghel? Exclus desigur! În aceast@ situa]ie, se pune problema dac@ nu cumva printre aceste c@r]i ale episcopiei se afl@ }i de ale lui Inochentie Micu-Klein. Din pruden]@ }tiin]ific@, trebuie subliniat deci c@ cercetarea acestei vechi biblioteci din cultura noastr@ mai r@mâne înc@ deschis@, în mod aparte cu privire la c@r]ile române}ti. O parafraz@ pe care Petru [u]ea se zice c@ ar fi pus-o în circula]ie este }i aceasta: „Spune-mi pe cine cite}ti, ca s@-]i spun cine e}ti”. Din repertoriul c@r]ilor lui Inochentie Micu-Klein se desprinde, a}adar, imaginea unui intelectual de forma]ie european@ }i catolic@, purtând marca }colariz@rii iezuite. A ajuns episcop al românilor în virtutea unei tehnici aprobate de împ@ratul Carol VI, dar pe care au instrumentat-o iezui]ii: aceea de a pune în fruntea neoerec]ilor din Ardeal numai tineri crescu]i în doctrina catolic@ }i în marea cultur@ european@ a vremii. Mecanismul a func]ionat prima dat@ în cazul lui Ioan Giurgiu Patachi, la 1721, apoi într-al lui Inochentie însu}i. Mai fortunat decât Patachi, Micu-Klein a avut voin]a de a crea al]i tineri români de aceea}i forma]ie, prin trimiterea lor la studii în apus. Faptele sunt bine cunoscute. Prin aceast@ }colarizare european@ la vârf, pe la mijlocul secolului al XVIII-lea s-a instituit o elit@ intelectual@ a românilor din neamul lor. De sus în jos, în clasica manier@ a iluminismului, a avut loc ie}irea românilor ardeleni din Asia cultural@ }i ata}area la Europa. Curentului creat îi spunem {coala Ardelean@, care î}i reazim@ r@d@cinile }i pe acel underground definit de c@r]ile ce se strângeau, an de an }i om dup@ om, la Blaj.

58 Cultur@ }i societate în contextul {colii Ardelene

ANEX~

1 a) „Controversiae Belarmini in 4 tomis”. b) Disputationum Roberti Bellarmini e Societate Jesu S.R.E. cardinalis, de controversiis christianae fidei, in-folio, I-IV, Praga, 1721. Biblioteca Filialei Cluj-Napoca a Academiei Române (în continuare B.A.C.-N.), cota B. 1283. Polemic@ împotriva lui Wilhelm Ames, calvinist }i a lui Johann Gebhard, luteran, pe tema ortrodoxiei, adic@ a dreptei credin]e. c) Roberto Bellarmino, n. Montepulciano 4 oct. 1542 - m. Roma 17 sept. 1621. Teolog iezuit de mare faim@, cu o oper@ imans@, dedicat@ în întregime ap@r@rii catolicismului împotriva Reformei. A fost profesor de }tiin]e umaniste la Floren]a, de retoric@ la Mondovi, de teologie la Louvain în Fran]a, iar timp de 11 ani a predat „controversiile” la Colegiul Roman, al c@rui rector a devenit, Cardinal din 1599 }i arhiepiscop de Capua între 1602-1605. SOMMERVOGEL, I, col. 1151-1254.

2 a) „Basilij Magni opera in uno tomo”. b) S. Patris nostri Basilii Magni, Caesareae Capadociae quodam archiepiscopi, opera quae latine existant omnia, in-folio, Köln, 1716. Dou@ exemplare la B.A.C.-N., ambele din fondul c@lug@rilor bazilieni de la Blaj, cotele B. 1000 }i B. 1093. c) Vasile cel Mare, n.c. 330-m. 1 ian. 374. Sfânt paleocre}tin, episcop al Cesareei din Capadocia, lupt@tor aprig împotriva arianismului. A înfiin]at primul ordin c@lug@resc din Biserica Cre}tin@, unicul din R@s@rit, care îi poart@ numele }i ast@zi.

3 a) „P. Lonner bibliotheca concinatoria in 2-bus tomis”. b) Instructissima bibliotecha manualis concinatoria, in qua de virtutibus, vitiis, sacramentis, novissimis, aliisque similibus materiis in ecclesiastica cathedra tractati solitis…, Opera et studio R. P. Tobiae Lohner oc. Jesu praesbyteri, in-folio, I-III, Augsburg }i Dilligen, 1698, B.A.C.-N., cota C. 51759. Con]inutul, dup@ titlu: „Copiosa et selecta pro concionibus exhortationibus, alliisque spiritualibus instructionibus materia ex optimis quibusq. authoribus, singulari delectu et industria collecta, facilique, ordinata, et grata methodo digesta proponitur”. c) Tobias Lohner, n. Neu-Oettingen 13 mart. 1619 – m. München 16 mai 1697. Teolog iezuit german, profesor }i predicator, spiritual militar, rector }i maestru de novici la Lucerna. Edi]ii anterioare ale manualului s@u de amvon: Dillingen, 1681, 1689, 1691. SOMMERVOGEL, IV, col. 1901-1916.

59 Ioan Chindri}

4 a) „Emanuelis Alvarez Pegas jurisconsulti in Lusitania”. b) D. D. Emmanuelis Alvarez Pegas, iurisconsulti Lusitani, in supplicationis senatus causarum patroni, et mitrae archiepiscopalis tam Ulissipontensis quam Bracharensis procuratoris, ac etiam Sanctae Bullae Cruciatae promotoris, tractatus de competentiis inter archiepiscopos, episcoposve, et nuntium apostolicum cum potestate legati a latere: et de eorum potestate. De foro etiam exemptorum, et ubi conveniri debeant. Nunc primum in lucem prodit, in-folio, Lyon, 1675, B.A.C.-N., cota B. 1483. c) Emmanuel Alvarez Pegas, legist portughez din secolul al XVII-lea, avocat al Camerei de rechizi]ie din Lisabona. JÖCHER, I, col. 1344.

5 a) „Cathalogus parochorum Graeci-Ritus unitorum de anno 1733”. b) Este vorba de recens@mântul românilor din Ardeal, întreprins de I.M.K. ca episcop al F@g@ra}ului, la 1733. Manuscrisul se p@streaz@ acum la Arhivele Statului din Alba Iulia, fond Mitropolia Greco-Catolic@ de Blaj – cabinetul mitropolitului, dosar 7/1733. Izvoare de demografie istoric@, I, Bucure}ti, 1986, p. 203.

6 a) „Opera theologica P. Henno tom. 2bus”. b) R.P.F. Francisci Henno Ordinis FF. Minorum recollectorum Provinciae D. Andreae lectoris jubilati theologia dogmatica moralis et scholastica in duos tomos divisa, in-folio, I-II, Vene]ia, 1719. B.A.C.-N., cota F. 33088. Con]inutul, dup@ titlu: „Opus principiis Thomisticis et Scotisticis, quantum licuit, acoomodatum, complectensque casus omnes obvios et firmas Scripturae, conciliorum, canonum et SS. Patrum sententiis resolutus”.

7 a) „P. Jordani opera in 3bus tomis”. b) De originibus Slavicis opus chronologico-geographico-historicum, ab antiquitate literis nota in seculum usque Christianum decimum ex fontibus ipsis antiquis scriptorum tum Romanorum, tum Graecorum, et ex historiis variarum aliarum gentium ad res Slavicas illustrandas facientium, deductum, in-folio, I-III, Viena, 1745. Apud SZECHENIANA, I, p. 547-548. c) Adrien Jourdan, n. Constan]a 22 dec. 1617 – m. Paris 1692. Iezuit francez, a predat mul]i ani retorica la Paris }i a fost prefect de studii la Rouen. Confesor al Aloysiei de Gonzaga, regina Poloniei }i al ducesei de Orleans, pe care a convertit-o la catolicism.

60 Cultur@ }i societate în contextul {colii Ardelene

8 a) „Commentarius bellicus S.R.I. principis Montecuculi”. b) Commentarii bellici Raymundi Sac. Rom. Imp. Principis Montecuculi juncto artis bellicae systemate ex Augustissimae Bibliothecae autographo figuris aenis illustrati, et a quodam Societatis Jesu sacerdote Latinitate donati…, in-folio, Viena, 1718. Apud SOMMERVOGEL, VIII, col. 941. Traducere din italian@ dup@ edi]ia de Köln, 1704, de Franz Wagner (vezi infra, nr. 42 }i 44). c) Raimond de Montecuculi, n. Modena 1608 – m. Linz 16 oct 1681. Ilustru general austriac de origine italian@, unul dintre artizanii victoriilor armate ale împ@ratului Leopold I. B.U.A.M., p. 479-481.

9 a) „Locherer in 3bus tomis”. b) Clypeus philosophico-Scotisticus, sive cursus philosophicus, juxta mentem et doctrinam Doctoris Subtilis Joannis Duns-Scoti elaboratus…, ab A.R.P. Alipio Lacherer…, in-folio, I-III, Krems, 1740. B.A.C.-N., cota B. 1109.

10 a) „Pirrhi Coradi tomus unus”. b) Praxis beneficiariae recentioris libri V. Constitutionibus apostolicis, rotalibus decisionibus, sacrarumque congregationum declarationibus, decretis, atque responsis, Summorumque Pontificium gratiis, ac Datariae, et Cancellariae Apostolicae supplicationum, atque bullarum formulis. Nec non dubiorum indies occurentium resolutionibus firmatae, Cancellariae Apostolicae notabilibus perornatae, formulisque benficialibus pro ipsius praxis germana, tutaque intelligentia locupletatae, recentiorisque stylo datariae resignationibus beneficiorum, annuarum quoque pensionum ac fructum reservatione, quinto libro superaddito, nec alias impresso, utilissime illustratae. Authore Pyrrho Corrado a Terra Nova…, in-folio, Köln, 1697, B.A.C.-N., cota B. 1241. Este cea de a cincea edi]ie, în Germania a doua (precizare în titlu). Se adreseaz@, cf. titlului: „omnibus episcopis, ac eorum vicariis, singularisque ecclesisticis judicibus, advocatis, patronis, parochis, confessariis, caeterisque animarum curatoribus”. c) Pirro Corrado (Pirrhus Corradus), cleric catolic originar din Calabria, protonotar apostolic al catedrei matropolitane din Neapole. Prima edi]ie a c@r]ii s-a tip@rit la Neapole în anul 1656. Alt@ oper@ a sa de acela}i gen: Praxis dispensationum apostolicarum, cu edi]ii de Köln 1672, 1678, 1716. Operele sale sunt importante pentru cunoa}terea uzan]elor Datariei }i ale cancelariei romane. B.U.A.M., IX, p. 650.

61 Ioan Chindri}

11 a) „Processus juris judiciarius”. b) Directio methodica processus judiciarii juris consuetudinarii Inclyti Regni Hungariae. Per magistrum Joannes Kitonich de Koztanicza…, in-folio, Tirnavia, 1724. B.A.C.-N., cota A. 1589. Alte edi]ii, tot de Tirnavia: 1700, 1734 (ambele 40), la B.A.C.-N., cotele C.V.M./ B.7 }i 12, resp. cota 68659. S-a mai tip@rit la Viena, 1643. Cf. }i PETRIK, II, p. 402. c) Joannes Kitonich de Kostanicza, n. Croa]ia pe la anul 1560 – m. Tirnavia 20 dec. 1619. Jurist reputat de origine croat@, care a lucrat în mediul iezuit de la Tirnavia, unde I-a ap@rut edi]ia princeps a c@r]ii de procedur@ judiciar@ la 1619.

12 a) „Ungaria cum suis regibus”. b) Ungaria suis cum regibus compendio…, in-folio, Tirnavia, 1729. Biblioteca Central@ Universitar@ „Lucian Blaga” din Cluj-Napoca (în continuare B.U.C.-N.), cota 34878. c) László Turóczi, n. Ungvár 1683 – m. Tirnavia 8 febr. 1765. Iezuit de origine slovac@, profesor de retoric@ }i poetic@ timp de 13 ani la Tirnavia }i Ca}ivia }i de filosofie în ambele centre iezuite. Alte edi]ii ale acestei c@r]i de succes: Tirnavia, 1743 }i 1768. I.M.-K. a avut-o pe cea de la 1729. V. }i SZINYEI, XIV, col. 581-582; PETRIK/P., p. 530.

13 a) „Pauli Paraviczini coordinatio conciliorum in tomis 3bus”. b) Polyanthea sacrorum canonum coordinatorum, qui in conciliis generalibus ac provincialibus, in Oriente ac Occidente celebratis, in Decreto Gratiani, in decretalibus, in epistolis ac constitutionibus Romanorum Pontificium, ad nostra usque tempora prodierunt… Opera ac studio D. Joan. Pauli Paravicini…, in-folio, I-III, Köln, 1728. B.A.C.-N., cota B. 933. E o reordonare a unei lucr@ri mai vechi a cardinalului Brancati di Laurea. Se adreseaz@: „omnibus praelatis ecclesiasticis, praesertim episcopis, judicibus, conciliariis, causarum patronis, in utroque foro versatibus, nec non theologis, professoribus, concinatoribus, confessariis, ac quibuscunque clericis ac SS. Canonum studiosis”.

14 a) „Concilia ecclesiae in Hungaria celebrata pars 1 et 2da in uno tomo”. b) Sacra concilia Ecclesiae Romano-Catholicae in Regno Hungariae celebrata ab anno Christi MXVI usque ad annum XDCCXV. Accedunt regum Hungariae, et Sedis Apostolicae legatorum constitutiones ecclesiasticae. Ex. Mss. Potissimum eruit collegit, illustravit P. Carolus Péterffy, e Societate Jesu…, in-folio, I-II, Viena (I) }i Bratislava (II), 1742, B.A.C.-N., cota B. 1007.

62 Cultur@ }i societate în contextul {colii Ardelene

c) Károly Péterffy, n. Bratislava 24 aug. 1700 – m. Bratislava 24 aug. 1746. Iezuit slovac cu aptitudini istoriografice, s-a dedicat public@rii documentelor ecleziastice, pe care le-a copiat mare parte la Roma. SZINYEI, X, col. 866-868.

15 a) „Index corporis juris Hungarici”. b) Index corporis juris Hungarici, seu cynosura juris-peritorum, in qua loca decretalia, et articuli publicarum constitutionum Inclyti Regni Hungariae, usque ad annum MDCLXXXVII diaetae ultimae Posoniensis inclusive, sub titulis ordine alphabetico digestis breviter repraesentantur. Editii multum auctior et correctior, in-folio, Tirnavia, 1699. B.U.C.-N., cota C.V.M. 9571. Cf. }i SZABÓ, II, p. 536.

16 a) „Penalosa de SS. Trinitate contra arianos”. b) Opus egregium de Christi et Spiritus Sancti Divinitate. Nec non SS. Trinitatis mysterio contra Judaeos, Photinum, Socinum, Eniedinum, aliosque veteres et novos Arrianos, in-folio, Viena, 1635. B.A.C.-N., cota B. 1418. Cf. }i SOMMERVOGEL, VI, col. 470-471. c) Ambrosio de Penalosa, n. 7 dec. 1588 – m. 6 mart. 1656. Teolog iezuit, predicatorul regelui Filip IV, rector la Cuenca }i profesor la Toledo. SOMMERVOGEL, loc. cit.

17 a) „Corpus juris canonici”. b) Corpus juris canonici emendatum et notis illustratum. Gregorii XIII Pontif. Max. jussu editum. Indicibus titulorum et canonum omnium nova methodo concinnatis, et appendice Pauli Lancellotti Perusini adauctum: cuius partes indicat aversa pagina. Accesserunt novissime loci communes uberrimi, summa diligentia ex ipsis canonibus collecti, et ordine ac methodo singulari ad usum fori utriusque, fideliter digesti: theologicis, politicis, et practicis pernecessariis. Itemque liber VII decretalium novis aliquot constitutionibus auctus…, 4o, Basel, 1696. B.A.C.-N., cota B. 1113.

18 a) „Monacelli formularium legalium practicarum”. b) Francisci Monacelli Eugbuini U.J.D. protonotarii apostolici, olim Ecclesiae Venusinae, ac deinde Aesinatis vicarii generalis etc. formularium legale practicum fori ecclesiastici, in quo formulae expeditionum usufrequentium de his, quae pertinent ad officium judicis nobile, continentur, 4o, I-IV, Vene]ia, 1732. B.A.C.-N., cota B. 1500. Se adreseaz@: „episcopis, vicariis generalibus, aliisque jurisdictionem quasi episcopalem exercentibus, nec non confessariis, parochis, cancellariis,

63 Ioan Chindri} caeterisque in dicto foro versantibus”. Se completeaz@: „cum appendice plurium constitutionum apostolicarum, et decretorum sacrarum congregationum, atque instructione pro visitantibus, in fine operis adjectis”.

19 a) „Petri Arcudij de concordia Ecclesiae Orientali cum Occidentali. Pars unica”. b) Petri Arcudii Corycraei presbyterii, philosophiae ac sacrae theologiae doctoris libri VII de concordia Ecclesiae Occidentalis et Orientalis in Septem Sacramentorum administratione, 4o, Paris, 1679. A.A.C.-N., cota B. 5854. c) Petrus Arcudius, preot erudit n@scut în insula Corfu, prip@}it la Roma sub pontificatul lui Clement VII, care l-a folosit în diferite misiuni, toate dificile. Dup@ întoarcerea din cea mai important@, în Rusia, Papa Paul V l-a despoiat de toate func]iile, în pofida reu}itei misiunii. S-a retras la Colegiu Grec din Roma, unde a murit pe la 1634. B.U.A.M., II, p. 388, unde I se citeaz@ }i alte dou@ scrieri, rarisime: 1. Opusculum quod inscribitur: utrum detur Purgatorium, et an illud sit per ignem?, Roma, 1632 }i 2. De Purgatorio igne adversus Barlaam, Roma, 1637. Cf. }i DUPIN, XVII, p. 56.

20 a) „Lyturgiarum orientalium collectii in 2 tomis”. b) Probabil un manuscris liturgic românesc. Neidentificabil în aceast@ faz@.

21 a) „Cursus theologicus P. Viva”. b) Cursus theologicus ad usum tyronum elucubratus, et in quotidianis praelectionibus a P. Dominico Viva Societatis Jesu sacrae theologiae professore suis auditoribus traditus in palestrae Collegii Napolitani ejusdem societatis, 4o, Padova, 1726. B.A.C.-N., cota B. 792. Cartea este împ@r]it@ în opt p@r]i, fiecare cu titlu separat }i numerota]ie separat@, dar datate în acela}i an 1726. c) Dominicus Viva, n. Lecce 19 oct. 1648 – m. Neapole 5 iul. 1726. Teolog iezuit cu carier@ în colegiul din Neapole, al c@rui rector a ajuns, ca }i la func]ia de provincial de Neapole. Lucrarea citat@ a avut mai multe edi]ii: Padova, 1712 (2 edi]ii), 1719, 1725, 1737; Köln, 1715; Praga, 1716. SOMMERVOGEL, VIII, col. 859-866.

22 a) „Joannis Gottl. Heinecius corpus juris Romani”. b) Corpus iuris civilis Romani in duos tomos distinctum singulari cura recursum. Praefationem praemisit Jo. Gottl. Heineccius…, 40, I-II, Leipzig, 1735. B.A.C.-N., cota B. 516. c) Johann Gottlieb Heinecke (Heineccius), n. Eisenburg 11 sept. 1681 – m.

64 Cultur@ }i societate în contextul {colii Ardelene

Halle 31 aug. 1741. Jurist }i umanist german de mare renume, profesor de drept la Halle }i autorul unei impresionante opere juridice. La aceast@ lucrare lui Heinecke îi apar]ine numai prefa]a. B.U.A.M., XIX, p. 575-577.

23 a) „Zojezius in 4 tomis”. b) Henrici Jacobi Zoessi Amersfortii J.C. in Acad. Lovaniensi prof. regii et ordinarii commentaris ad institutionum juris civilis libros IV, 4o, Köln, 1738. B.A.C.-N., cota B. 1121. Edi]ie îngrijit@ de Valerius Andraeus Desselius „brevis, analyticus, methodicus, quaestionibus, controversiis passim insertis: cum aditionibus perpetuis, ex jure potissimum consuetudinario harum vicinarumque provinciarum”. Este o „editio novissima”. c) Henri Zoës (Zoesius), n. Amersfirt 1571 – m. Louvain 16 febr. 1627. Jurisconsult celebru, exeget al Institu]iilor lui Iustinian, profesor de drept }i limba greac@ la Louvain. B.U.A.M., LII, p. 409.

24 a) „Commentarius Keez”. b) Commentarius ad D. Justiniani Institutionum imperialium IV libros a Joann. Georgio Kees…, 4o, Ingolstadt, 1738. B.A.C.-N., cota B. 1122. c) Johann Georg Kees, n. în Suabia 29 mart. 1673 – m. Viena 9 ian. 1754. Jurist }i func]ionar de stat austriac sub Carol VI, profesor de drept la Universitatea din Viena. „Comentariul” la Institu]iile lui Iustinian s-a tip@rit prima dat@ la Viena în 1711, tot 4o. WURZBACH, XI, p. 117.

25 a) „Engel”. b) Collegium universi juris canonici, antehac juxta triplex juris objectum partitum, nunc vero servati ordine decretalium accuratius translatum et indice copioso locupletatum. Auctore P. Ludovico Engel…, 4o, Salzburg, 1693. B.A.C.-N., cota B. 164. La cota B. 531 mai exist@ un exemplar, cu edi]ia de Salzburg, 1739. În anex@ se public@ Tractatus de privilegiis juribus monasteriorum ex jure communi deductus, al aceluia}i autor. c) Ludwig Engel, n. Wagram în Austria de jos – m. Salzburg 1675. C@lug@r benedictin intrat în ordin la 10 sept. 1564, profesor de drept canonic la Universitatea din Salzburg }i protocancelar al aceleia}i institu]ii între 1669-1675. Collegium i-a ap@rut prima dat@ la Salzburg, în 1671. A.D.B., VI, p. 117-118.

26 a) „Monacelli formularium legalium”. b) Se repet@ titlul de la pozi]ia 18. Probabil era vorba de alt exemplar.

65 Ioan Chindri}

27 a) „Dictionarium Parizpapajanum”. b) Dictionarium Latino-Hungaricum, succum et medullam purioris Latinitatis, ejusque genuinam in lingvam Hungaricam conversationem, ad mentem et sensum proprium scriptorum, exhibens: indefesso XV annorum labore, subcisivis ab ordinariis negotiis, temporibus collectum, et in hoc corpus coactum a Francisco Paris Papai…, 4o, Levoca, 1708. B.U.C.-N., cota C.V.M. 10867 (2 ex.) Cf. }i SZINYEI, X, col. 405. La sfâr}it se public@ dic]ionarul ungaro-latin al lui Albert Szenczi Molnár (1574-1633), tip@rit la Nürnberg în 1604. În acest cuplaj, dic]ionarul lui Páriz Pápai va face carier@, în vestitele edi]ii ale lui Péter Bod: Tirnavia, 1762; Bratislava }i Sibiu, 1667, 1772, 1801. c) Ferencz Páriz Pápai, n. Dej 10 mai 1649 – m. Aiud 10 sept. 1716. Erudit ungur reformat din Ardeal, cu studii de medicin@ }i filosofie în Occident. A fost vreme de 40 de ani profesor la Colegiul Reformat din Aiud. Medic al principilor Ana Bornemisza }i Mihai Apafi.

28 a) „Gramatica Illyrico-Graeca per modum dictionarij”. b) Nu face parte dintre c@r]ile lui I.M.-K. Vezi nota pe marginea foii de inventar: „Inscriptus videlicet episcopatui”, deci este din biblioteca episcopiei. Cf. }i Magdalena Tampa, Din începuturile bibliotecii de la Blaj…, p. 128.

29 a) „Alter liber similis”. b) Aceea}i situa]ie ca la nr. 29.

30 a) „Liber annotationum ex S. Scriptura Valachicus manuscriptus”. b) Acest „manuscris românesc con]inând însemn@ri din Sfânta Scriptur@” nu poate fi identificat în actuala faz@ a cercet@rilor. Pare a fi pierdut sau r@t@cit.

31 a) „Codex Valachorum manuscriptus vitam quorundam sanctorum continens”. b) Neidentificabil. Vezi situa]ia de la nr. 31.

32 a) „Series Romanorum Pontificum”. b) B. Platinae historia de vitis Pontificum Romanorum, a D.N. Jesu Christo usque ad Pulum Papa II. Longe quam antea emendatior; cui Onuphrii Panuinii Veronensis fratris eremitae Augustiniani opera, reliquorum quoque Pontificum vitae usque ad Pium IV Pontificem Maximum adiunctae sunt. Et totum opus variis annotationibus illustratum, 4o, Vene]ia, f.a. (1562), B.A.C.-N.,cota B. 3655 }i B. 5679.

66 Cultur@ }i societate în contextul {colii Ardelene

c) Bartolomeo Sacchi zis Platina, n. Piadena (Platina) 1421 – m. Roma 1481. Istoric }i scriitor italian renascentist, a dus o via]@ politic@ aventuroas@, asem@n@toare cu a lui Dante. Întemni]at în mai multe rânduri, din cauza implic@rii în intrigile din jurul papalit@]ii. Celebra istorie în stil personal a papilor romani i-a ap@rut prima dat@ la Vene]ia în anul 1478. Opera I -a fost continuat@ }i completat@ de c@lug@rul eremit Onuphrio Panuino. B.U.A.M., XXXV, p. 29-31.

33 a) „Jeremiae Kakavella Vlachicus”. b) Este manuscrisul Înv@]@tur@ sfânt@ a Dumnez@e}tii }i Sfintei Liturghii, tâlcuire }i cercare a celora care vor s@ s@ hirotoniasc@, cu întreb@ri }i r@spunsuri, de la B.A.C.-N., mss. Rom. 134. Manuscrisul con]ine o copie a c@r]ii Tâlcuirea Liturghiei, Ia}i, 1697 (B.R.V., I, p. 344-347; IV, p. 208-209), f@cut@ de protopopul bra}ovean Radu Tempea II. Cartea de la 1697 era opera lui Ieremia Cacavela, traducere dup@ „tâlcuirea” greceasc@ a lui Nicoale Vulgaris, ap@rut@ la Vene]ia în 1681. Vezi Ioan Gabor, Noi orient@ri…, p. 10-15.

34 a) „Rituale Jauriense”. b) Rituale Romano-Jauriense, sive formula agendorum in administratione Sacramentorum, ac caeteris ecclesiae publicis functionibus, 4o, Györ, 1731. B.A.C.-N., cota B. 889. c) Edi]ie scoas@ din porunca lui Philippus Ludovicus Sinzendorf, cardinal }i episcop la acea dat@. Ritualul catolic de Gyør (Jaurinum) fusese fixat în edi]ia scoas@ la Viena în 1639 }i iterat la Tirnavia în 1687, într-o edi]ie scoas@ de viitorul artizan al Unirii românilor cu Roma, cardinalul Leopold Kollonich. Vezi SZABÓ, II, p. 443-444; III, p. 453.

35 a) „Inscriptio super ritibus aliquibus Graecorum”. b) Sub acest titlu pare s@ se ascund@ manuscris, neidentificabil la aceast@ dat@.

36 a) „Dictionarium Frisij”. b) Johannis Frisij Tigurini dictionarium bilingue: Latino-Germanicum et Germanico-Latinum, 4o, Zürich, f.a. Edi]ie „novissima”, are în fa]@ dou@ „privilegium”-uri: al împ@ratului Leopold I din 1694 }i al regelui Poloniei }i duce de Saxonia din 1712. Acesta din urm@ poate fi anul tip@ririi. c) Johannes Fries (Frisius), n. Gryffensée în Elve]ia 1505 – m. Zürich 1565. Teolog }i literat, lingvist vestit al vremii, prietan al celebrului Conrad Gessner. Traduc@tor din poe]ii greci }i latini, a contribuit la introducerea limbilor orientale în universit@]ile din Fran]a }i Germania. Dic]ionarul s@u a cunoscut

67 Ioan Chindri} zeci de edi]ii, cea mai bun@ fiind ca de Zürich, 1574. Alte edi]ii la B.A.C.-N., Zürich, 1556; Müunchen, 1677; Zürich, 1704; Köln, 1728. Ca surs@ i-a servit Thesaurus linguae Latinae a lui Robert Estienne, edi]ia princeps Paris 1532.

37 a) „Fundamenta linguae Germanicae”. b) Neidentificat@.

38 a) „Bulla Aurea Caroli 4ti”. b) Aurea Bulla Caroli IV imperat. et instrumentum pacis Westphalicae, nec non capitulatio Caroli VI imperatoris, cum indice, 8o, Frankfurt }i Nürnberg, 1741. B.A.C.-N., cota B. 1076. c) Bulla Aurea este decretul prin care împ@ratul Carol IV a reglementat alegerea regilor germani (1356), atribuind acest oficiu celor }apte electori, trei clerici }i patru laici. Edi]iile princeps, în latin@ }i german@, ap@ruser@ la Nürnberg în 1547. Cea în italian@ s-a tip@rit la Vene]ia în 1559. Vezi GRAESSE, I, p. 569.

39 a) „Synopsis juris Hungarici”. b) Synopsis juris civilis, definitionibus, distinctionibus, et quaestionibus in finitis enucleans omnes tit. Institutionum imperialium. Auctore B.S., 8o, Tirnavia, 1724. B.A.C.-N., cota F.45978. Cf. }i PETRIK, III, p. 469.

40 a) „Historiae Byzantinae tomi duo”. b) Historiae Byzantinae epitome, e compluribus Graecis praecipue scriptoribus concinnata, a Constantino Magno, ad Constantinum ultimum expugnata per Turcos Constantinopolim, 8o, I-II, Tirnavia, 1743. B.A.C.-N., cota B. 8124. c) Ferenc Borgia Kéri, n. Kenyézlø 10 oct. 1702 – m. Tirnavia 1 dec. 1768. Iezuit slovac, doctor în filosofie }i teologie, profesor }i maestru de novici la Tirnavia, ulterior rector al colegiului iezuit de acolo.

41 a) „Speculum veritatis”. b) Speculum veritatis inter Orientalem et Occidentalem Ecclesias reflugens in quo separationis Ecclesiae Graecae a Latina brevis habetur recensio. Item in fine opusculi Catholica veritas, Scripture Sacrae, ac sanctorum patrum, orientalium praesertim, testimonio roborantur. Compositum olim Illyrice per D. Cristophorum Peichich missionarium apostolicum, nec non ablatem S. Georgii de Csanat…, 8o, Tirnavia, 1730. B.A.C.-N., cota B. 213.

68 Cultur@ }i societate în contextul {colii Ardelene

Edi]ie anterioar@, Vene]ia, 1725. Se pare c@ e a treia edi]ie a scrierii, dup@ cum reiese din titlu: „Nunc demum hac tertia impressione…”, îngrijit@ de autor, care }i-a tradus-o singur în latin@, din „illyric@”, adic@ din sârbe}te (vezi titlul înreg). c) Christophorus Peichich, n. Salonic a doua jum. a sec. XVII – m. [ara Româneasc@ (?) prima jum. a sec. XVIII. Grec ortodox trecut la catolicism }i trimis de la Roma ca misionar în Bulgaria }i în Ardeal. {tirile r@mase despre el ni-l consemneaz@ ca pleban la Vin]u de Jos (1703), Pécs (1711; de la acest ora} i se trage }i numele), Slovacia (1714). La 1718 devine canonic de Pécs. Demisioneaz@ }i pleac@ în [ara Româneasc@ la 27 mai 1718. Alte scrieri: Mahometanus dogmatice et catechetice in lege Christi, al corano suffragante, instructus…, Tirnavia, 1717 }i Concordia ortodoxorum patrum orientalium, et occidentalium in eadem veritate, de Spiritus Sancti processione ab utroque, Tirnavia, 1730. SZINYEI, X, col. 695-696. Cf. }i PETRIK, III, p. 65.

42 a) „Thöke instructiones philosophicae”. b) Instructiones philosophiae naturalis dogmatico-experimentalis, quibus veritates luculentis observationibus et experimentis illustratae ac confirmatae, nexu scientifico methodice proponuntur. In usum auditorii adornatae cum figuris aenis atque indice a Stephano Tøke…, 8o, Sibiu, 1738. B.A.C.-N., cota F. 31038 }i R. 85913. c) István W. Tøke, profesor la Liceul reformat din Aiud între 1725-1745, unde a predat filosofia }i matematica.

43 a) „Vita, et virtutes Eleonorae Magdalenae imperatricis”. b) Vita et virtutes Eleonorae Magdalenae Theresiae imperatricis augustae conscripta a quodam e Societate Jesu sacerdote. Prostat in Bibliotheca Catechetica domus prob. S.J. ad S. Annae, 8o, Viena, 1720. SOMMERVOGEL, VIII, col. 943. Cf. }i PETRIK, III, p. 799. Edi]ie german@, tot la Viena, 1720. c) Autorul este Franz Wagner, n. Wangen în Suabia 14 aug. 1675 – m. Viena 8 febr. 1738. Profesor de gramatic@ }i retoric@ la Krembs, Bratislava }i Tirnavia, director de seminar la Viena. SOMMERVOGEL, VIII, col. 940-946; WURZBACH, LII, p. 94-96.

44 a) „Caeremoniale epporum”. b) Caeremoniale episcoporum…, 8o, Köln, 1712. B.A.C.-N., cota B. 652. Este o „editio secunda”. c) Este manualul de ceremonie episcopal@ codificat de Papa Clemente VIII (1592-1605) }i confirmat de Inocen]iu X (1644-1655). Corespunz@tor celor doi pontifi au ap@rut }i primele dou@ edi]ii ale manualului: Roma, 1600 }i 1651.

69 Ioan Chindri}

45 a) „Phraseologia Latino-Germanica”. b) Universae phraseologiae Latinae corpus, 8o, Augsburg, 1729. B.A.C.-N., cota C. 57347. Cf. }i SOMMERVOGEL, VIII, col. 941. Este o „edi]ie secunda”. Prima a ap@rut la Augsburg în 1718. c) Franz Wagner, vezi aici supra, nr. 43. C@ e Wagner autorul reiese din titlul edi]iei de Regensburg, 1745: Universae phraseologiae Latinae corpus congestum a P. Francisco Wagner.

46 a) „Grammatica Germanica”. b) Lucrare neidentificat@.

47 a) „Joachim Langens”. b) Hodegus Latini sermonis tripartitus, continens institutionis stili, nec non phrasium lectissimarum copiam, atque flores, e probatissimis auctoribus collectos libri tres, olim seorsum, nunc conjunctim editi. Auctore Joachimo Langio P.P. Cum praefatione de meta curriculi studiorum scholastici, 8o, Berlin, 1712. B.A.C.-N., cota U. 53021-53023. Reeditat la 1722 în acela}i loc (B.A.C.-N., cota U. 73568)

48 a) „Matthiae Belij instructiones Germanicae linguae”. b) Matthiae Belii institutiones linguae Germanicae. In gratiam Hungaricae juventutis edidit, atque de linguae Germanicae et Slavicae in Hungaria ortu, propagatione et dialectis praefatus est, 8o, Levoèa, 1718. B.A.C.-N., cota R. 116927. Edi]ii ulterioare: Halle, 1730; Bratislava, 1755. c) Bél (Belius), Mátyás, n. Ocsova în Slovacia 24 mart. 1684 – m. Bratislava 29 aug. 1749. Filolog }i polihistor ungur de origine slovac@, scrootir cu o oper@ prodigioas@, de uz didactic.

49 a) „Colloquia Latino-Germanica”. b) Lucrare neidentificat@.

50 a) „Epistolae familiares”. b) Ciceronis epistolarum familiarum libri XVI, 8o, Tirnavia, 1697. B.A.C.-N., cota B. 126, exemplar cu foaia de titlu lips@. Cf. }i SZABÓ, II, p. 516. Reeditat@ în acela}i loc la 1756, cu schimbare în titlu: …ad familiares epistolae (PETRIK, I, p. 420).

70 Cultur@ }i societate în contextul {colii Ardelene

51 a) „Theologia moralis P. Lacroyx in 8 tom.” b) Theologia moralis antehac ex probatis authoribus breviter concinnata a R.P. Herm. Busenbaum Socientatis Jesu SS. Theologiae licentiato. Nunc pluribus partibus aucta a R.P. Claudio La Croix…, 8o, I-VIII, Köln, 1710-1714. B.A.C.-N., cota B. 644. Este o „editio altera correctior”. c) Claude Lacroix, n. 7 apr. 1652 – m. 2 iun. 1714. Iezuit francez, profesor de teologie moral@ la Münster }i Köln. SOMMERVOGEL, IV, col. 1347-1354. Cartea este o prelucrare a lucr@rii unui iezuit mai vechi, Herman Busenbaum (1600-1668), Medulla theologiae moralis, ap@rut@ prima dat@ la Münster în 1645 }i urmat@ de alte zeci de edi]ii, ca atare sau în prelucr@ri ca aceea a lui Lacroix.

52 a) „P. Pichler jus canonicum 5 tomis”. b) Candidatus jurisprudentiae sacrae seu juris canonici, secundum Gregorii Papae IX… In lucem datus a P. Vito Pichler Soc. Jesu…, 8o, I-V, Ingolstadt, 1742. B.A.C.-N., cota B. 642. Destina]ia, dup@ titlu: „candidatis ad examen pro consequenda juris laurea aspirantibus maxime proficuam”. Este edi]ia a treia. Pe foaia de titlu a fiec@rui volum, înseamn@ autograf@ a lui I.M.–K.: „Ex libris Reverendissimi Domini Joannis Klain 1729, 9 Junij”. Cf. }i Francisc Pall, Forma]ia }colar@…, p. 236. c) Wihelm Pichler, n. Grassberghofen în dieceza Freising 24 mai 1670 – m. München 15 febr. 1731. Teolog iezuit, a predat timp de 19 ani dreptul canonic la Dillingen }i Ingolstadt. {i-a încheiat activitatea ca profesor de drept canonic la München. SOMMERVOGEL, VI, col. 706-722.

53 a) „Compendium annalium Baronij in 3bus tomis”. b) Compendium annalium ecclesiasticorum, eminentissimi cardinalis Caesaris Baronii…, in-folio, I-III, Praga, 1718-1732. B.A.C.-N., cota B. 903. Sunt trei volume din seria de 12, tip@rite în edi]ia cunoscut@ a lui Augustinus Sartorius. c) Caesar Baronius, n. Sora în Campania 30 oct. 1538 – m. Roma 30 iun. 1607. Cardinal celebru din Ordinul Oratorienilor, candidat la demnitatea de pap@ în 1605. Are o important@ oper@ istoriografic@, între care exceleaz@ Martyrologium Romanum }i Annales ecclesiatici, ambele cu numeroase edi]ii.

54 a) „Bekani tomus unicus”. b) R.P. Martini Becani Societatis Jesu theologi manuale controversarium in V

71 Ioan Chindri} libros distributum, quibus hujus temporis controversiae breviter dilucidantur…, 8o, Padova, 1719. B.A.C.-N., cota B. 1059. c) Martin Verbeek sau Van der Beek (Becanus), n. Hilverenbeek în Brabant – m. Viena 22 ian. 1624. Teolog iezuit militant, a predat timp de 22 de ani „controversiile” religioase la Würzburg }i Viena. SOMMERVOGEL, I, col. 1091-1111. Cf. }i DUPIN, XVII, p. 62-63.

55 a) „Literae procerum Europeorum part. 2 et 3 in 2 tom.”. b) Literae procerum Europae, ab imperatoribus, electoribus, principibus, statibusque Sacri Imperii Romano-Germanici, ad reges, principes, respubl. liberas, et vice versa, in multifariis, tam laetitiae, quam tristiae casibus, nec non belli ac pacis negotiis, itemque religionis causa, ab anno 1552 usque ad annum 1712. Latina lingua exaratae, in tres partes divise, et in lucem editae a Jo. Christiano Lünig…, 8o, I-III, Leipzig, 1712. B.A.C.-N., cota B. 1569 }i 4342, numai exemplare de volume disparate }i deteriorate. Volume complete: B.A.C.-N., cota R. 80978 }i 81717. c) Johann Christian Lünig, n. Schwalenberg 14 oct. 1662 – m. Leipzig 14 aug. 1740. Savant }i diplomat german, „compilator laborios”, cum îl caracterizeaz@ vechile dic]ionare biografice. B.U.A.M., XXV, p. 434-436.

56 a) „P. Schnell jus canonicum”. b) Neidentificat@.

57 a) „De disciplina poenitentiae liber tertius”. b) Nu face parte dintre c@r]ile lui I.M.-K. Vezi nota de pe marginea foii de inventar: „Patakiana”. La verificare s-a constatat c@ aceast@ carte poart@ ex-libris-ul lui Ioan Giurgiu Patachi (v. Magdalena Tampa, Din începuturile…, p. 127).

58 a) „Breviarium Illyricum”. b) Breviarium ad usum cathedralis Ecclesiae Zagrabiensis, 8o, Viena, 1688. Apud SZABÓ, III/2, p. 332. Cartea apare în inventar ca împrumutat@ de Gherontie Cotorea: „Inventus esse Kotoirj” (vezi însemnarea marginal@ }i Magdalena Tampa, Începuturile…, p. 128).

59 a) „Catavasier Valachicum sive variae conciones ecclesiasticae”, Gre}eal@ în specificare: catavasierul este o carte ce con]ine cânt@ri, nu cuvânt@ri (conciones) biserice}ti.

72 Cultur@ }i societate în contextul {colii Ardelene

b) Poate fi vorba de una dintre cele trei c@r]i cu titlul Catavasier, ap@rute în române}te pân@ la acea dat@: Târgovi}te, 1714 (B.A.C.-N., cota C.R.V. 588), Râmnic, 1734 (fond. Cit., cota C.R.V.764) sau Bucure}ti, 1742 (fond. cit. Cota C.R.V. 583 }i 587). Toate trei sunt din vechiul fond bazilitan de la Blaj, unde se g@sesc c@r]ile r@mase de la I.M.-K.

60 a) „Synopsis tractatus theologici”. b) Lucrare neidentificat@.

61 a) „Saculus distinctionum”. b) Saculus distinctionum sive philosophicum ABC continens ordine alphabetico distinctiones in philosophorum Tyrnaviensium… praeside R.P.Wolff. Bossani e S.J., 12o, Tirnavia, 1707. Apud SZABÓ, II, p. 622. Edi]ie cu titlu neschimbat la 1708, în acela}i loc (ibid., p. 637) }i alta cu titlul neschimbat la 1720 (PETRIK, I, p. 329). Aceasta din urm@ a fost probabil edi]ia de]inut@ de I.M.-K. c) Farkas Bossányi, n. Nitra în Slovacia 21 iun. 1669 – m. Ca}ovia 31 aug. 1726. Iezuit, profesor de filosofie }i religie la Tirnavia, unde a fost }i rectorul seminarului Marianum.

62 a) „Diurnum latinum”. b) Diurnum divi amoris, sive divini amoris dies aureus in horas et occupationes varias ejusdem divini amoris nutu imperioque susceptas, distributus: et sanctorum orationibus, documentis, exemplis, ac depromptis e Divina Scriptura piis aspirationibus illustratus, ad orandum mente et voce cum sanctis, 12o, Roma, 1660. B.U.C-N., cota C.V.M. 3480 }i SZABÓ, III/1, p. 654, care îl indic@ drept autor pe János Nádasi. O edi]ie anterioar@ la Praga, 12o, 1627, scoas@ de iezui]i (ibid., III/2, p. 321, f@r@ a indica vreun autor.) c) János Nádasi, n. Tirnavia 13 ian. 1613 – m. 3 mart. 1679. Iezuit ungur originar din Slovacia, profesor de retoric@, filosofie moral@, teologie }i controversii. Chemat la Roma în 1657, pentru a redacta anuarul iezui]ilor, dar unde a fost re]inut ani îndelunga]i de superiorii s@i Goswin Nickel }i Jean Paul Oliva, ca secretar pentru scrisorile latine. La reîntoarcere a fost spiritual al colegiului iezuit din Viena }i confesor al împ@r@tesei Eleonora, v@duva lui Ferdinand II.

63 a) „Parvus catechismus catholicorum”. b) Institutiones Christianae pietatis seu parvus catechismus catholicorum, 32o, Zagreb, 1722. Apud PETRIK, I, p. 387.

73 Ioan Chindri}

Alt@ edi]ie a lucr@rii lui Petrus Canisius, pasibil@ a se ascunde sub indica]ia de la a): Catechismus parvus catholicorum…, 8o, Buda, 1733 (ibid.) c) Petrus Canisius, n. Ninwegen 8 mai 1521 – m. Freibrg 21 dec. 1597. Primul teolog iezuit german, întemeietorul activit@]ii iezuite din Germania, Austria }i Elve]ia. Intrat în Ordin la 8 mai 1543, a participat la Conciliul de la Trient (1547), dup@ care în 1549 a depus voturile solemne la Roma, direct în mâinile lui Ignatius de Loyola. Reîntors în Germania, a avut o carier@ ascendent@ ca profesor la Ingolstadt }i Viena. Din ordinul lui Ferdinand I a codificat catehismul catolic, în dou@ opere: Summa doctrimae christianae sive catechismus major (1555) }i Institutiones Christianae pietatis seu parvus catechismus catholicorum (1556), tip@rite }i traduse în sute de edi]ii, în toat@ lumea catolic@ (KIRCHENLEXIKON, II, col. 1796-1803). Prima traducere româneasc@ i se datoreaz@ iezuitului român Gheorghe Buitul, care tip@re}te la Cluj în 1703 lucrarea major@, cu titlul românesc Catechismus sau suma credin]elor catolice}ti (SZABÓ, I, p. 586).

64 a) „Philosophia sacra”. b) Philosophia sacra sive quaestiones philosophicae, occasiones Sacrae Scripturae textuum deductae… Promotore R.P. Gabriele Hevenesi, e Soc. Jesu…, 12o, Viena, 1690. Apud SZABÓ, III/2, p. 373. c) Gábor Hevenesi, n. 1656 – m. Viena 1715. Iezuit ungur celebru, autor de manuale }i profesor de filosofie la Colegiul Pazmanian din Viena. A adunat o colec]ie de 128 de volume de documente importante pentru istoria Ungariei, dar }i a celorlalte na]iuni de sub Coroana Sfântului {tefan.

65 a) „Officium Rakoczianum”. b) Officium Rákóczianum, sive variae pietatis exercitia, cultui divino, magnae matrix Mariae, sanctorumque patronorum honori debita. Editio novissima, omnibus prioribus correctior auctior et locupletior, 12o, Tirnavia, 1726. Apud SZINYEI, XI, col. 473. Alte edi]ii latine: Tirnavia, 1749, 1772; Ca}ovia, 1759; Cluj, 1766; Buda, 1783, 1794, 1800; Zagreb, 1798; Viena }i Pesta, 1821. c) Autorul este considerat a fi principele Francisc Rákóczi II.

66 a) „Vita et doctrina Jesu Christi”. b) Vita et doctrina Jesu Christi, ex quatuor evangelistis collecta, et in meditationum materiam ad singulos totius anni dies distributa, per R.P. Nicolaum Avan- cinum Societatis Jesu. Denuo edita, 12o, Tirnavia, 1737. B.A.C.-N., cota B. 2070. c) Nicolaus Avancini, n. Tirol 1612 – m. Viena 6 dec. 1688. Scriitor iezuit, profesor de retoric@ }i filosofie la Graz, apoi de teologie moral@ }i de scolastic@ la Viena. Provincial al iezui]ilor pentru Austria }i visitor al Boemiei. Prima edi]ie a lucr@rii a ap@rut la Viena în 1665. KIRCHENLEXIKON, I, col. 1741-1742.

74 Cultur@ }i societate în contextul {colii Ardelene

67 a) „Veritas catholica adversus haereticam praviattem”. b) Carte neidentificat@.

68 a) „Methodus meditationum manuscripta”. b) Manuscris neidentificat.

69 a) „Ariadne juridica”. b) Carte neidentificat@.

70 a) „Veritates Christianae”. b) Veritates Christianae, quae modum exhibent bene vivendi, et bene moriendi. Authore R.P. Henrico Balde Societatis Jesu, 12o, Tirnavia, 1697. Apud SZABÓ, II, p. 515. c) Henri Balde, n. Ypres 10 iun. 1619 – m. Ypres 10 apr. 1690. Iezuit de origine flamand@, autorul c@r]ii unice }i celebre Christelyke waerheden, ap@rut@ la Bruxelles în 1666 }i retip@rit@ în numeroase edi]ii latine, dintre care alte trei la Tirnavia: 1711, 1728, 1752. Sommervogel, I, COL. 812-816. Edi]ia din 1728 a avut-o probabil I.M.-K.

71 a) Nu figureaz@ în inventar la rubrica lui I.M.-K. ci la Ioan Giurgiu Patachi, pe ultimul loc: „Historia Thaumaturgae Virginis Claudiopolitanae. N.B. Ultimus liber inter Patakianos inventus quidem, sed videtur ad modernum d. episcopum pertinere” (v. }i Magdalena Tampa, Începuturile…, p. 128). b) Historia Thaumaturgae Virginis Claudiopolitanae honoribus illustrissimo- rum dominorum fratrum Ladislai et Gabrielis Haller de Hallekø…, 12o, (I-II)-III, Cluj, 1736, B.A.C.-N., cota F. 31363 }i F. 45967. c) András Patai, n. Széchen în comit. Nógrad 28 nov. 1697 – m. Tirnavia 15 mart. 1755. C@lug@r }i profesor iezuit, a predat filosofia la colegiile din Cluj (1738-1739), Oradea (1739-1745), Tirnavia (1748-1749) }i din nou Cluj (1750-1755). A fost rector la Bistri]a. SZINYEI, X, col. 470, cf. c@ruia cartea s-a tip@rit la 1737 }i retip@rit de mai multe ori. Aici se stabile}te }i autorul adev@rat, dup@ ce la PETRIK, I, p. 452 }i II, p. 130 se credea c@ este Ladislau Csápai.

72 a) Nu figureaz@ în inventar. b) Theologia moralis antehac ex probatis authoribus breviter concinnata a R.P. Herm. Busenbaum Societati Jesu SS. theologiae licentiato. Nunc pluribus partibus aucta a R.P. Claudio La Croix…, in-folio, I-II, Vene]ia, 1727. B.A.C.-N., cota B. 233.

75 Ioan Chindri}

Precizare în titlu: „Editio novissima, cui additur liber octavus de Sancta Cruciatae bulla”. Pe foaia de titlu a primului volum, însemnarea autograf@ a lui I.M.-K.: „Ex libris Revendissimi Domini Joannis Klain 1729, 9 Junii”. Cf. }i Francisc Pall, Forma]ia }colar@…, p. 236. c) Claude Lacroix, vezi supra, nr. 51.

73 a) Nu figureaz@ în inventar. b) Sanctorum Bibliorum vulgatae editionis concordantiae Hugonis cardinalis Ordinis Praedicatorum, in-folio, Vene]ia, 1719. B.A.C.-N., cota B. 1355. Este editat@ de Hubertus Phalesius dup@ edi]ia mai veche a lui Francesco di Luca. Pe foaia de titlu, însemnarea autograf@ a lui I.M.-K.: „Ex libris Reverendissimi Dni Joannis Klain. Anno 1729, 9 Junii”. Cf. }i Francisc Pall, Forma]ia }colar@…, p. 236. c) Hugues de Saint-Cher, n. Vienne în Dauphine încep. Sec. XIII – m. Orviette 1263. Cleric }i înv@]at dominican, primul din Ordin care a ajuns cardinal. Autorul celei dintâi concordan]e biblice latine, urmat@ ca model timp de secole. I-a servit lui Isaac Nathan la realizarea concordan]ei ebraice. Cea mai valoroas@ edi]ie a operei sale complete a ie}it la Lyon în 1645. Cartea descris@ aici este una din numeroasele edi]ii târzii ale concordan]elor sale, care r@mân opera cea mai important@ a vechiului autor de concordan]e. B.U.A.M., XXI, p. 43.

74 a) Nu figureaz@ în inventar. b) Illustrium poetarum flores, per Octavianum Mirandulam collecti, et in locos communes digesti, 16o, Bassel, 1583. B.A.C.-N., cota B. 4394. Exemplarul poart@ }tampila bibliotecii lui Timotei Cipariu, dar con]ine la diverse pagini adnot@ri de mâna lui I.M.-K., din a c@rui bibliotec@ a f@cut parte anterior.

Blajul lui Inochentie Micu Klein

76 Cultur@ }i societate în contextul {colii Ardelene

INOCHENTIE MICU-KLEIN, AUTOR LITURGIC *

Autoexilul lui Inochentie Micu-Klein la Roma (1745-1768) este unul dintre subiectele dense ale istoriografiei române}ti. Implica]iile politice ale episodului, cu includerea unor personaje cruciale din sfera puterii în Imperiul Habsburgilor }i la Roma, i-au f@cut pe cercet@- tori s@ spere în dezlegarea unor probleme- cheie ale momentului istoric, prin radiografierea minu]ioas@ a ultimilor 23 de ani din via]a marelui ierarh }i corifeu na]ional. Între volumul epistolar întocmit de Zenovie Pâcli}anu în 1924 1 }i monografia foarte recen- t@ închinat@ de Francisc Pall „exilului”,2 aceast@ radiografiere s-a f@cut, determinând un curent „inochentist” dominat de viziunea politic@. Acestei investiga]ii excep]ional de îndelungate }i de persistente este probabil cu neputin]@ s@ i se mai adauge vreun fapt cât de cât semnifi- Inochentie Micu-Klein cativ. Inochentie Micu-Klein p@rea c@ r@mâne astfel un personaj b@tut în cuiele istoriei, cu latura politic@ a activit@]ii sale hipertofiat@ la maximum, pe lâng@ care orice alt@ preocupare ce i-a marcat destinul poate p@rea sortit@ rolului de cenu}@reas@. {i totu}i, din aria acestor preocup@ri „extrapolitice” ale sale s-au scos la lumin@ câteva noi revela]ii, care sparg imaginea comun@ a omului politic, permi]ând investiga]iei noi mijloace de completare a fizionomiei lui Inochentie, el dovedindu-se astfel un subiect deschis. Se manifest@ în ultima vreme o aten]ie plin@ de interes asupra dimensiunilor culturale ale personalit@]ii sale. Debutul noului unghi de analiz@ a fost spectaculos, prin editarea la noi în ]ar@ a unui manuscris cu poezie clasic@ latin@, pe care l-a alc@tuit la Roma în aminti]ii ani ai exilului.3 Clipa de entuziasm s-a consumat pe fundalul dorin]ei de a descoperi

* Text publicat ca studiu introductiv la: Inochentie Micu Klein, Arhieraticon, edi]ie dup@ manuscrisul original de Ioan Chindri}, Bucure}ti, 2000. 1 Zenovie Pâcli}anu, Coresponden]a din exil a lui Inochentie Micu-Klein, Bucure}ti, 1924. 2 Francisc Pall, Inochentie Micu-Klein. Exilul la Roma 1745-1768, I-II, Cluj-Napoca, 1997. 3 Ion Inochentie Micu-Klein, Carte de în]elepciune latin@. Illustrium poetarum flores. Florile poe]ilor ilu}tri, edi]ie de Florea Firan }i Bogdan Hâncu, Bucure}ti, 1992.

77 Ioan Chindri} m@car o oper@ original@ a marelui precursor. Or, alc@tuirea unei impresionante crestoma]ii poetice, ordonat@ dup@ o anumit@ cheie moral@ }i literar@, ar fi constituit, pentru acea vreme, o intreprindere cultural@ de prim rang în peisajul scrisului românesc. Manuscrisul, îns@, care a provocat chiar o oarecare stare de tensiune în familia editorilor no}tri de texte, se dovede}te a fi opera mult mai veche a literatorului italian Octavianus Fioravanti Mirandula, tip@rit@ în secolului al XVI-lea. 4 În raport cu aceast@ crestoma]ie de r@sunet în Europa Rena}terii târzii, omul de cultur@ Inochentie Micu-Klein manifest@ dou@ tropisme care îndrept@]esc legarea numelui s@u de cartea lui Fioravanti Mirandula, chiar dac@ nu la modul exagerat în care se face prin edi]ia româneasc@ din 1992. În primul rând, se dovede}te faptul c@ Illustrium poetarum flores a scriitorului italian a fost o lectur@ de suflet a lui Inochentie, de consolare în restri}te, de vreme ce i-a dedicat efortul unei transcrieri cvasiintegrale. Aceast@ deschidere c@tre poezia antichit@]ii latine, nemaiîntâlnit@ la vreun român al epocii, este anterioar@ exilului. Printre c@r]ile din biblioteca sa, recent reconstituit@ }tiin]ific, 5 figureaz@ }i un exemplar din crestoma]ia latin@ amintit@, care con]ine, la diverse pagini, adnot@ri de mâna lui Inochentie, anterioare plec@rii la Roma. Aici, în restri}tea exilului, episcopul român o fi sim]it nevoia c@r]ii sale de suflet din tinere]e, r@mas@ la Blaj, pe care }i-a reconstituit-o sub forma manuscrisului în cauz@, dup@ vreun exemplar din bibliotecile Romei. În felul cum a f@cut aceast@ copie survine al doilea tropism cultural al lui Inochentie. Respectiv, el face câteva interven]ii, s@rind peste unele versuri, ignorându-le. Cel mai vizibil aspect este eliminarea total@ a lui Seneca, bogat reprezentat la Fioravanti Mirandula. Ce motive o fi avut autorul copiei s@-l elimine pe Seneca? În locul unui r@spuns plauzibil, r@mânem cu informa]ia pre]ioas@ c@ acest poet }i gânditor al antichit@]ii latine nu era pe placul românului ardelean z@bovit ca „prizonier” de lux în capitala acestei antichit@]i. Hermeneutica acestui moment „literar” din via]a lui Inochentie Micu-Klein a avut dou@ efecte antipodice. Pe de o parte, a devenit clar - cel pu]in pentru cercet@torii serio}i - c@ nu în direc]ia acestui manuscris este de a se c@uta eventualul scriitor original, calea fiind o fund@tur@. La antipodul acestui sentiment incomod, interesul pentru latura cultural-spiritual@ a personalit@]ii lui Inochentie a devenit }i mai accentuat. Astfel s-a n@scut studiul profilului s@u cultural, prin analiza structurilor care i-au alc@tuit biblioteca, minu]ios reconstituit@. 6 Con]inutul c@r]ilor sale, adunate prin act volitiv }i deci elocvent, tr@deaz@ în episcopul românilor uni]i din Ardeal un intelectual caracteristic vremii, deschis c@tre varii lecturi teologice }i laice, specifice perioadei de amurg a Contrareformei catolice. Un e}antion din bibliotec@ las@ loc tâlcului c@ tân@rul arhiereu era interesat, dincolo de avatarurile zbuciumate care i-au bântuit scurta p@storie, de definirea

4 Illustrium poetarul flores, per Octavianus Mirandulam collecti, et in locos communes digesti, 16 0, Basel, 1583, 760 p. + 3f. 5 Vezi Ioan Chindri}, Biblioteca lui Inochentie Micu-Klein, în „Anuarul Institutului de Istorie Cluj-Napoca”, XXXIV, 1995, p. 347-373. 6 Ibid. Cf. }i Ioan Chindri}, Na]ionalismul modern, Cluj-Napoca, 1996, p. 50-71.

78 Cultur@ }i societate în contextul {colii Ardelene eparhiei sale ca unitate ecleziastic@. 7 Fundarea Blajului }i a catedralei f@cea posibil@ }i necesar@, pentru prima dat@ dup@ Unirea de la 1700, desf@}urarea în sistem organizat a activit@]ii eparhiei }i ierarhului acesteia. Era vorba de o diecez@ }i un episcop din lumea catolic@, îns@ de rit r@s@ritean, dup@ canoanele de unire ale Conciliului de la Floren]a, din 1439. Lucr@ri cum sunt Caeremoniale episcoporum (Köln, 1712) sau Formularium legale practicum fori ecclesiastici (Vene]ia, 1732), prezente în biblioteca sa, sugereaz@ propensiunea spre codificare în activitatea institu]iei pe care o conducea, spre definirea episcopiei ca organism eficient }i a sa proprie în calitate de cap suprem al acesteia. Aceast@ voin]@ l-a urm@rit toat@ via]a, prin binecunoscutele-i realiz@ri din perioada p@storiei active }i prin demersurile în plan politic }i cultural din anii exilului. De acest ultim r@stimp se leag@ cea mai important@ lucrare a sa, Arhieraticonul, cu totul emblematic@ pentru spiritul competitiv amintit, prin faptul c@ define}te clar atribu]iile tipice ale arhiereului, în ansamblul manifest@rilor sacerdotale din Biseric@. Arhieraticonul s@u scoate la un liman fericit }i c@ut@rile pe urma crea]iei sale originale, infructuoase pân@ la acest punct. Arhieraticonul este unica sa lucrare original@ dovedit@ ca cert@ pân@ la aceast@ dat@, bineîn]eles în sensul acordat atunci no]iunii de originalitate literar@.

DATAREA {I PATERNITATEA MANUSCRISULUI. La Biblioteca Central@ Universitar@ „Lucian Blaga” din Cluj-Napoca se p@streaz@ manuscrisul unui Arhieraticon, pe care îl atribuim lui Inochentie Micu-Klein, ca oper@ }i proprietate. Provine din dona]ia fra]ilor Liviu }i Iuliu Mar]ian, în inventarul c@reia figureaz@ la pozi]ia nr. 873. 8 Aflat ast@zi sub cota de bibliotec@ ms. 4072, manuscrisul nu are un titlu generic, ci pe acela de intrare în materie: Rânduiala sfintii ispovedanii pe scurt. Are formatul apropiat de m@rimea foliantelor de altar (23 x 17,5 cm.) }i con]ine 50 de file scrise recto }i verso, plus 20 de file goale }i nenumerotate, la sfâr}it. Paginile con]in în general 24 de rânduri, exceptându-se aici acele pagini (fe]e de file) care au frontispicii }i unde rândurile variaz@ între 12 }i 21, cu respectarea distan]ei dintre ele. Pe o hârtie de calitate f@r@ mari preten]ii, f@r@ filigrane, autorul lucreaz@ cu cerneal@ diferit@: neagr@ pentru textul rug@ciunilor, ro}ie pentru indica]iile tipiconale }i galben@ într-un singur loc, la un singur cuvânt (f. 48v manuscris). Literele ini]iale sunt realizate în ro}u, negru }i galben. Scrierea lucr@rii, în alfabet chirilic, este cea familiar@ a lui Inochentie, seminucial@, caligrafic@, de o singur@ mân@ pân@ la cap@t. Manuscrisul este împodobit în stilul manuscriselor „iluminate”, f@r@ a constitui o realizare artistic@ deosebit@ în acest sens. Cele câteva frontispicii, vignete, litere ornate }i borduri decorative nu reu}esc s@ acopere aspectul relativ s@r@c@cios al acestui elaborat, care este în mod

7 Ioan Chindri}, Biblioteca…, p. 355-356. 8 Vezi Lista tip@riturilor, manuscriselor, documentelor }i stampelor donate Bibliotecii Universit@]ii din Cluj de c@tre fra]ii Liviu }i Iuliu Mar]ian, inventar manuscris, la Biblioteca Central@ Universitar@ „Lucian Blaga” din Cluj-Napoca, ms. 5784.

79 Ioan Chindri} evident o prim@ redactare. Dovada cert@ a acestui fapt este întreruperea brusc@ a textului de la f. 21v, unde ideea r@mâne neîncheiat@ }i se las@ un loc gol, autorul având probabil dificult@]i de traducere. O not@ de bog@]ie grafic@ imprim@ doar frontispiciul de la f. 3r, care are }i o importan]@ }tiin]ific@ aparte. Este un desen pe tot latul paginii, care ar putea reprezenta un chivot cu suprafa]a dinspre privitor acoperit@ cu motive artistice. La mijlocul suprafe]ei figureaz@ un disc rotund, str@juit la stânga }i la dreapta de dou@ sfe}nice. Mijlocul discului este ocupat de o cruce cu bra]e egale, în jurul c@reia este scris numele autorului }i posesorului: IOAN INOCHENTIE CLAIN. 9 Manuscrisul este legat în piele, lucrare contemporan@, cu orna- menta]ii prin impresie în materialul coper]ilor. Astfel, coperta I are la mijloc imaginea R@stignirii, iar în cele patru col]uri figurile evangheli}tilor (Ioan }i Matei sus, Luca }i Marcu jos). Coperta IV are la mijloc Fecioara cu Pruncul, iar la col]uri aceia}i evangheli}ti. Ornamente de tip floral completeaz@ compozi]ia copertelor. Pe forza]ul primei coperte se afl@ urm@toarea însemnare de carte (ex libris) în latin@ }i român@: „Ex libris Ioannis In. L. B. Klein episcopus Fogarasiensis 1748, 8 8bris. A vl@dichii de la F@g@ra} din Ardeal 1748, octombrie 8 zile”. Evident, este un ex-libris de mân@ episcopului nostru, Frontispiciul cu emblema lui scris cu cerneal@ brun@. Inochentie Micu Klein

9 Este locul aici s@ marc@m felul în care marele episcop î}i consemneaz@ numele: INOCHENTIE. Acest lucru ar trebui s@ clarifice fluctua]ia numelui s@u în scrierile care-i sunt dedicate, între INOCHENTIE }i INOCEN[IU (sau chiar INOCEN[IE). Vedem astfel c@, în mod normal, întemeietorul spiritualit@]ii române moderne ar trebui s@ fie numit - a}a cum el însu}i scrie - IOAN INOCHENTIE CLAIN. Tradi]ia istoriografic@ a operat dou@ schimb@ri esen]iale asupra numelui s@u: a) l-a înl@turat pe Ioan, numele laic pe care vedem c@ el }i-l p@streaz@; b) a al@turat numele str@in CLAIN (scris în toate documentele latine în forma: KLEIN) }i pe cel românesc, anterior înnobil@rii, MICU, rezultând astfel numele de INOCHENTIE MICU-KLEIN. Fluctua]ia INOCHENTIE - INOCEN[IU a rezolvat-o Francisc Pall, cu marele s@u prestigiu, în favoarea lui INOCHENTIE. Acesta pare s@ fie, dup@ dou@ secole de }ov@ial@, numele cu care va r@mâne în istoriografia viitorului: INOCHENTIE MICU-KLEIN.

80 Cultur@ }i societate în contextul {colii Ardelene

Prima semnalare a manuscrisului îi apar]ine lui Atanasie Popa, în dou@ cataloage ale manuscriselor bibliotecii, din 1976 }i 1977. 10 Ulterior l-a mai semnalat Mircea Popa, într-un articol f@r@ preten]ii }tiin]ifice din 1991. 11 Anul ex libris-ului de pe manuscrisul Arhieraticonului, 1748, este al patrulea din lungul autoexil la Roma, unde, iat@, aceast@ lucrare se adaug@ manuscrisului cu poezii latine, în a dovedi c@ Inochentie nu }i-a uitat }i neglijat, în vâltoarea arhicunoscutelor zbucium@ri politice, nici menirea de om de cultur@, nici - mai ales - pe aceea de om al Bisericii. C@ci Arhieraticonul analizat aici a fost scris de episcopul ardelean în r@stimpul exilului, respectiv dup@ 1744 }i înainte de 8 octombrie 1748. Este o cronologie strâns@, care face din acest slujebnic arhieresc cea dintâi scriere din exil a lui Inochentie. Am demonstrat la timpul s@u 12 faptul c@, la plecarea precipitat@ de la Viena spre Roma, la 9 decembrie 1744, fugarul nu a dus cu sine nici o carte, exceptând desigur Breviarul, pe care-l avea asupra sa orice preot sau ierarh catolic, în orice clip@. Oricum, ideea c@ ar fi luat cu sine la Viena, unde mergea în misiune politic@, }i apoi în pribegie la Roma, tocmai un manuscris de format mare, cel mai inutil cu putin]@ atunci, se exclude de la sine. {i totu}i, la 8 octombrie 1748 el î}i scrie numele de posesor pe forza]ul manuscrisului Arhieraticonului în cauz@. Concluzia logic@ este aceea c@ lucrarea a fost elaborat@ la Roma, între 1745 - 1748. De c@tre cine? Mircea Popa acrediteaz@ ideea c@ Arhieraticonul i-a fost întocmit }i d@ruit lui Inochentie de c@tre „cineva”. În afara celor expuse deja, exist@ }i alte argumente logice }i faptice care înl@tur@ aceast@ supozi]ie. S@ presupunem, ca ipotez@ de lucru, c@ într-adev@r „cineva” i-a f@cut }i d@ruit Arhieraticonul înaintea plec@rii la Viena }i Roma }i c@ episcopul a dus cu el aceast@ incomod@ carte, absolut inutil@ dincolo de fruntariile diecezei sale, pentru care a fost de fapt scris@. Cum se face atunci c@ abia în 1748, dup@ nu }tiu câ]i ani, î}i aminte}te c@ îi apar]ine }i scrie un ex libris în locul amintit? Uzan]a epocii era, mai mult ca ast@zi, marcarea c@r]ilor prin ex libris chiar la intrarea în posesia lor, date fiind raritatea }i costul lor foarte ridicate. Ne-au r@mas de la Inochentie câteva asemenea ex libris-uri, notate la intrarea în posesia c@r]ilor, înaintea plec@rii din ]ar@. 13 Concluzia plauzibil@ este c@ însemnarea dateaz@ din momentul termin@rii scrierii, eventual dup@ legarea ei în coper]ile descrise. Arhieraticonul este cartea bisericeasc@ legat@ cel mai strâns de prestigiul

10 Atanasie Popa, Manuscrise române}ti vechi în Biblioteca Central@ Universitar@ din Cluj-Napoca, în „Biblioteca }i înv@]@mântul”, II, 1976, pp. 879-907, p. 889; idem, Manuscrise vechi în Biblioteca Central@ Universitar@ din Cluj-Napoca. Lista manuscriselor, Cluj-Napoca, 1977, p. 43-44. 11 Intitulat C@r]ile lui Inochentie Micu-Klein, din revista or@dean@ „Cele trei Cri}uri”, II, 1991, nr. 3, p. 6, articolul a fost totu}i punctul de plecare al cercet@rii noastre asupra manuscrisului. Personal, am amintit aceast@ oper@ inedit@ în articolul Inochentie Micu-Klein, omul de cultur@, publicat în revistele „Cetatea cultural@”, Cluj-Napoca, I, 1998, nr. 1, p. 4 }i „Foaia poporului”, Sibiu, 1998, nr. 39-40, p. 5. 12 Ioan Chindri}, Biblioteca …, p. 248-249. 13 Ibid., pass.

81 Ioan Chindri} arhiereului. La nevoie, acesta î}i poate exercita dignitatea arhieratic@ }i în lipsa Arhieraticonului, slujindu-se de c@r]i adiacente, în special Molitvenicul. Episcopul uni]ilor din Ardeal nu a avut ocazia unei slujbe arhiere}ti majore decât în ajunul desp@r]irii de ]ar@, când a fost pus în situa]ia de a hirotoni un episcop, deci o persoan@ egal@ în rang cu el. La începutul lunii decembrie 1743, Inochentie a fost desemnat de Curtea de la Viena cu hirotonirea noului episcop unit al românilor }i rutenilor din Ungaria de nord, Mihail Manuil Olsávszky de la Munkács. Actul solemn s-a consumat în 2 decembrie 1743 la M@n@stirea de la Mária Pócs, loc de pelerinaj marian al uni]ilor din arealul Carpa]ilor de Nord-Vest, prin punerea mâinilor episcopului nostru de la Blaj. 14 Olsávszky urca în scaunul pe care îl de]inuse mai demult Gheorghe Ghenadie Bizánczy, episcopul care-l hirotonise pe Inochentie însu}i, în 5 noiembrie 1730, chiar la Munkács. Se dovedesc astfel viabile vechile rela]ii ale arhiereului român cu centrul greco-catolic de la Munkács, unde î}i urmase studiile superioare }i unde s-a ini]iat }i a fost confirmat în via]a monahal@. În semn de gratitudine, Olsávszky îi d@ruie}te episcopului de la Blaj, în ziua hirotonirii, manuscrisul unui Arhieraticon slavon frumos ornat. Era propriul s@u Arhieraticon. Este sigur c@ ceremonia de la Mária Pócs s-a desf@}urat dup@ aceast@ carte, în limba slavon@, limb@ pe care Inochentie o cuno}tea în mod firesc, dup@ anii petrecu]i în mediul slav de la Munkács. Se pare c@ a cunoscut }i limba sârbeasc@, dup@ cum atesteaz@ m@rturii din biblioteca sa, 16 precum }i elemente din Arhieraticon pe care le vom analiza mai jos. D@ruindu-}i propriul Arhieraticon colegului }i prietenului care-l hirotonise, }i care mai mult ca sigur nu avea înc@ o carte similar@ a sa, Olsávszky scrie urm@toarea dedica]ie, în josul filei 5r a manuscrisului, 17 sub vignet@: „In contestationem gratissimi animi et thesseram perpetuitatis hunc librum Illustrissimus ac Reverendissimus Dominus Michaël Manuel Olsávszky episcopus Rossensis Munkacsiensis etc. Illustrissimo ac Reverendissimo Domino liber baroni Domino Joanni Inocentio Klein de Szád episcopo Fogarasiensi Transylvani dono obtulit.

14 Vezi Joannes Duliskovics, Istorièeskija èerty ugro-russkich, Ungvár, 1874-1877, II, p. 130. Cf. }i Augustin Bunea, Din istoria românilor. Episcopul Ioan Inochentie Klein (1728-1751), Blaj, 1900, p. 193. 15 Dup@ m@rturia lui Joannicius Basilovits, Brevis notitia Fundationis Theodori Koria- tovits, ducis de Munkács, pro religiosis Ruthenis Ordinis Sancti Basilii Magni, in Monte Csernek ad Munkács, anno MCCCLX factae, III, Ca}ovia, 1799, p. 111. 16 Printre c@r]ile lui Inochentie Micu-Klein, inventariate la Blaj în 1747, figureaz@ }i o „Grammatica Illyrico-Graeca per modum dictionarii”, edi]ie înc@ neidentificat@ de noi, care arat@ preocup@rile tân@rului monah Inochentie pentru limba sârbeasc@. Cuvântul illyri îi desemna, în limbajul vremii, pe sârbii din Imperiu, ortodoc}i riguro}i, cu re}edin]a teocratic@ la Carlovi]. Vezi Ioan Chindri}, Biblioteca …, p. 265, poz. 29. 17 Se p@streaz@ la Biblioteca Filialei Cluj-Napoca a Academiei Române, fondul de manuscrise slave, nr. 22. El provine din cea mai veche zestre de carte a Blajului, numita Fondul bazilitan, aflat acum în custodia bibliotecii amintite, }i a fost proprietatea lui Inochentie Micu-Klein, al@turi de alte c@r]i }i manuscrise.

82 Cultur@ }i societate în contextul {colii Ardelene

Mária Pócs 2ma Xbris anno 1743”. 18 Este de presupus c@ pre]iosul dar l-a impresionat pe episcopul de la Blaj, în sensul c@ proasp@tul episcop de Munkács avea deja în momentul hirotonirii un Arhieraticon al s@u pe când el, episcop din 1730, nu avea. De altfel, tocmai gestul d@ruirii de c@tre Olsávszky a unui Arhiera- ticon, }i nu a altei c@r]i sau obiect, trebuie s@ î}i Litere ornate aib@ cheia lui în contextul pe care îl analiz@m. Acest element l-a putut influen]a pe Inochentie doar în sensul voin]ei de a-}i redacta, la Roma, o carte similar@. Ca surs@ de lucru, cartea lui Olsávszky nu i-a putut servi, întrucât ea a r@mas la Blaj, asemeni întregii biblioteci a lui Inochentie, cât }i datorit@ faptului c@ episcopul român se gândea la o cu totul alt@ variant@ de slujebnic arhieresc. Dar cine s@ fie autorul Arhieraticonului ce face obiectul rândurilor de fa]@ }i pe care frontispiciul- emblem@ de care am amintit îl arat@ a fi slujebnicul arhieresc al lui Inochentie Micu-Klein? L-a scris Inochentie, sau altcineva? Nu s-a semnalat, dup@ cuno}tin]a noastr@, cazul vreunui alt arhiereu român care s@-}i redacteze propriul Arhieraticon. (R@mâne totu}i ca semn al întreb@rii dac@ nu cumva cel tip@rit la Blaj în 1777, servindu-i ini]ial lui Grigore Maior, este opera acestui episcop.) {tim c@ Inochentie a plecat la Roma singur }i a tr@it acolo într-un mediu total rupt de limba }i cultura româneasc@. Singurii români din capitala imperiului catolic erau, la acea dat@, studen]ii Grigore Maior }i Silvestru Caliani, pe care chiar el îi trimisese, ca „alumni„ bursieri, în 1740. Ei vor p@r@si Roma în 1747, dup@ ce îi fuseser@ episcopului lor exilat de ajutor, „ca persoane în care putea s@ aib@ încredere în ,preadelicatele materii’ pe care trebuie s@ le trateze”, dup@

Vignete

18 „Drept m@rturie a unui suflet atotrecunosc@tor }i a ospitalit@]ii ve}nice, ilustrisimul }i reverendisimul domn Mihail Manuil Olsávszky, episcopul de Munkács al rutenilor etc. ofer@ în dar aceast@ carte ilustrisimului }i reverendisimului domn liber baron, domnului Ioan Inochentie Klein de Sad, episcop al F@g@ra}ului din Transilvania. Mária Pócs, 2 decembrie 1743”.

83 Ioan Chindri} convingerea lui Francisc Pall, care se refer@, evident, la problemele politice. 19 Ace}ti doi tineri nu puteau avea timpul }i preg@tirea necesar@ pentru a elabora o carte de altar. [inea îns@ de firea energicului Inochentie s@ nu stea cu mâinile în sân, a}a cum o dovedesc manuscrisele alc@tuite de el la Roma. C@ci, în afara crestoma]iei Illustrium poetarum flores }i acum - iat@ - a Arhieraticonului, el a mai redactat la Roma înc@ o lucrare r@mas@ în manuscris, una cu con]inut filosofic intitulat@ Liber definitionum, probabil cea mai important@ scriere a sa. Nu se }tie ast@zi nimic despre acest ultim manuscris, pe care Ioan Antonelli l-a v@zut la F@g@ra} în 1869, recunoscând în el „un manuscript original al episcopului Klein”.20 Iat@ deci trei lucr@ri a c@ror paternitate se sus]ine documentar }i a c@ror genez@ psihologic@ o explic@ în bloc starea neastâmp@rat@ a condeiului lui Inochentie la Roma, ilustrat@ }i de abundenta sa coresponden]@ privat@ }i memorialistic@ oficial@ concepute la Roma. În ordine descresc@toare, cele trei manuscrise cunoscute pân@ acum au fost alc@tuite astfel: Liber definitionum în 1762, Illustrium poetarum flores în 1753 }i dup@ acest an, Arhieraticonul înaintea lunii octombrie 1748. Este a}adar prima sa lucrare redactat@ la Roma. Credem c@ impulsul efectiv a venit din partea aceluia}i Olsávszky de la Munkács, care a f@cut o important@ vizita]ie în dieceza F@g@ra}ului, dup@ plecarea lui Inochentie, între sfâr}itul anului 1745 }i prim@vara lui 1746. Trimis din îns@rcinarea Mariei Tereza s@ cerceteze starea episcopiei lui Inochentie în lipsa acestuia, Olsávszky, onest, animat desigur }i de vechea amici]ie care-l lega de ierarhul român, întocme}te un raport obiectiv }i categoric în concluzia c@ episcopul trebuie s@ se întoarc@ în mijlocul turmei sale, drept condi]ie a aplan@rii situa]iei confesionale devenite incendiare în Transilvania, simptomul cel mai grav fiind }ubrezirea Unirii cu Roma. 21 Inochentie a primit în acela}i timp }i multe ve}ti încurajatoare de acas@, înt@rindu-i hot@târea - niciodat@ abandonat@ - de a se întoarce în fruntea poporului s@u unit cu Roma, c@ruia îi fusese primul mare p@rinte. Ca reac]ie de a}teptare optimist@, Micu-Klein putea s@ înceap@ acum redactarea Arhieratico- nului, pe care l-a finisat la o dat@ de nereconstituit, oricum înainte de 8 octombrie 1748. Sper@m c@ linia acestei demonstra]ii este conving@toare. Pentru înt@rirea ei, reamintim faptul c@ lucrarea este scris@ de mâna lui Inochentie, cu scrisul familiar

19 Vezi Francisc Pall, Inochentie Micu-Klein …, I, p. 100. 20 Titlul redat de Ioan Antonelli într-o scrisoare c@tre Timotei Cipariu din 29 decembrie 1869: Libellus definitionum, per me Joan. Innocentium L. B. Klein Eppum. Olim Fogarasiensem in Transilvania. Pro tempore Romae anno 1762 commorantem, collectarum, et secundum alphabetum ordinatarum, ex sex tomulis philosophiae veteris et novae ad usum scholae accomodatae in Regia Burgundia olim perfectae a Joh. Bapt. Duhamel, et Venetiis 1704 impressae. Item ex Synopsi summulistica auctore A. R. P. Fr. J. B. Nacqueto Hiberno Tiderdensi ord. Praedicatorum professore Romae impressa 1659. Manuscrisul v@zut de vicarul foraneu al F@g@ra}ului avea formatul 4 0, de 197 pagini, legat în piele. Vezi „Archivu pentru filologie }i istorie”, XXXV, 1870, 25 mai, p. 703. 21 Francisc Pall, Inochentie Micu-Klein …, p. 54.

84 Cultur@ }i societate în contextul {colii Ardelene caracteristic textelor redactate îngrijit, fie în alfabetul chirilic, fie latin. Ilustra]ia neprofesionist@, realizat@ cu abilitatea minim@ a oric@rui c@lug@r ini]iat }i în munca de pisar, îi apar]ine de asemenea, în lipsa oric@rei persoane posibile c@reia s@ i se poat@ atribui. Argumentul suprem, îns@, pe baza c@ruia îi atribuim paternitatea scrierii, este însu}i con]inutul Arhieraticonului, a c@rui realizare excep]ional@ exclude din discu]ie, la aceea dat@, orice alt@ persoan@ din rândul românilor uni]i, în afara lui Inochentie însu}i. Astfel, cercul logic }i factologic se închide, sco]ând în lumin@ mult c@utata oper@ original@ a marelui precursor spiritual. În mod deloc surprinz@tor, aceasta este o carte de altar, un Arhieraticon.

ARHIERATICONUL LA ROMÂNI. Arhieraticonul, liturghierul arhieresc sau slujebnicul arhieresc cuprinde rânduiala }i con]inutul slujbelor biserice}ti la care este obligatorie prezen]a arhiereului (episcop, mitropolit, patriarh). Cele mai importante slujbe de acest fel sunt hirotesiile }i hirotoniile.22 În afara acestora, de compe-ten]a Arhieraticonului s-au impus a fi toate slujbele arhiere}ti, începând cu Liturghia în sine }i pân@ la cele mai diverse sfin]iri de antimise }i vase biserice}ti, de biserici, sfin]irea Sfântului }i Marelui Mir etc. Slujbele ierarhilor se desf@}oar@ nu numai în catedrale eparhiale, ci }i în m@n@stiri }i biserici parohiale. 23 Creat în timp în sânul Bisericii Orientale, prin selectarea unor texte pertinente din Euhologhion }i din alte c@r]i liturgice, Arhieraticonul oriental sau „grecesc” a fost codificat prin tipar pentru prima dat@ la Paris, în 1643, cu o reeditare în acela}i loc la 1676. 24 Edi]ia parizian@, aprobat@ }i de Papa de la Roma, face parte dintr-o

22 Ene Brani}te, Liturgica general@, Bucure}ti, 1993, p. 661-662. 23 Vezi Arhieraticon adic@ rânduiala slujbelor s@vâr}ite cu arhiereu, Bucure}ti, 1993, p. 7. 24 Am consultat ambele edi]ii la Universitätsbibliothek din Viena, sub cotele: III. 238-386 }i III. 220-929. Editarea c@r]ii în mediu catolic latin }i cu traducere paralel@ în limba latin@ face parte dintr-o ac]iune mai ampl@ de recuperare a literaturii biserice}ti orientale, ini]iat@ de ordinele religioase, în special iezui]ii. N-am g@sit în ]ar@ vreun exemplar din Arhieraticonul etalon de la Paris, care va impune - cu varia]iuni uneori notabile - modelul european al Arhieraticonului. Consider@m util s@ d@m aici o descriere a acestei edi]ii de referin]@, pentru a se putea opera o compara]ie structural@ cu arhieraticoanele române}ti cunoscute. Titlul: Arhieraticon. Liber pontificalis Ecclesiae Graecae. Nunc primum ex regiis mss. Euchologiis, aliisque probatissimis monumentis collectus, Latina interpretatione, notis ac observationibus antiquitatis ecclesiasticae plenissimis illustratos. Meditatione ac labore Isaacii Haberti, episcopi Vabrensis, doctoris Sorbonici, regi a consiliis. Parisiis, apud Ludovicum Billaine MDCLXXVI. Capitolele. I. Pars I. Oblatio. Protheseos; II. Ritus induendi patriarchae; III. Ordinatio metropolitae; IV. Ordinatio anagnostae et psaltae; V. Ordinatio hypodiaconi; VI. Introitus Evangelii, et Trisagium; VII. Consecratio episcopi; VIII. Consecratio presbitery. Misteria; IX. Ordinatio diaconi; X. Misteriorum communio; XI. Absolutio Liturgiae et dimissio; XII. Ordinationum ritus ex Euchologio; XIII. Ordinatio ritus ex Lib. Eccles. hierarch.; XIV. Homilia pontificis consecrantis; XV. Homilia episcopi consecrati; XVI. Homilia presbyteri consecrati; XVII. Ritus electionum, patriarchae et aliorum; XVIII. Professio fidei episcoporum et precatio;

85 Ioan Chindri} mare familie de tip@rituri ]inând de biserica Oriental@, realizate în lumea catolic@. Este reflexul unei mut@ri a st@rii polemice confesionale din Europa, de pe rela]ia Est-Vest (dintre catolici }i schismatici, dup@ formularea apusean@), pe rela]ia Nord-Sud (dintre catolici }i eretici, dup@ aceea}i formulare). Succesul european al Reformei, Conciliul Tridentin de la 1545-1563 }i Contrareforma care i-a urmat au amu]it în mare m@sur@ vehemen]a incrimin@rilor dintre catolici }i ortodoc}i. Apare genera]ia de înv@]a]i „ecumenici”, într-un în]eles apusean, însemnând persoane din mediul grecesc instrumentate în cel catolic, pentru a facilita apropierea dintre marile religii cre}tine sub forma unirii ortodoc}ilor cu Roma, prin cele patru puncte dogmatice ale Conciliului de la Floren]a din 1439. Cele mai notabile nume din aceast@ galerie sunt Petrus Arcudius, Leo Allatius }i Nicolae Comnen-Papadopol. Marele câ}tig@tor al acestei acalmii cu iz prozelit a fost erudi]ia religioas@. Bizantinologia apusean@ recupereaz@ tipografic comorile literaturii biserice}ti orientale, lucru cu neputin]@ de realizat la aceast@ anvergur@ în lumea ortodox@, din cauza domina]iei turce}ti. În stilul creat de tradi]ia apusean@, mai ales benedictin@, aceste edi]ii sunt marcate de o erudi]ie excesiv@, baroc@. Nu face excep]ie nici Arhieraticonul de la Paris, care are mai degrab@ caracterul unei enciclopedii în materie, decât al unei c@r]i de altar. Rolul realiz@rii unei asemenea c@r]i, prin selec]ionarea }i sintetizarea bogatului material furnizat de edi]ia parizian@, }i-l va asuma curând centrul tipografic grecesc de la Vene]ia, de data aceasta numai în limba greac@. {coala vene]ian@ creaz@ modelul grecesc al Arhieraticonului, prin edi]ia de la 1679, care va influen]a unele Arhieraticoane române}ti ulterioare. 25 El are în fa]@ cele trei Liturghii consacrate: a lui Ioan Gur@ de Aur, a lui Vasile cel Mare }i a lui Grigore Dialogul (numit@ }i Liturghia Înaintesfin]itelor), }i abia apoi desf@}ur@torul slujbelor arhiere}ti, cu tipiconul, troparele }i rug@ciunile ce ]in de ele. Oricum, edi]ia greceasc@ de la Vene]ia este un câ}tig în aspectul practic, de carte de altar. În plus, ea ofer@ modelul unei atitudini interpretative fa]@ de materialul arhieraticonal. Respectiv, în compara]ie cu alte scrieri de altar consacrate, Arhieraticonul poate avea un caracter permisiv, dând posibilitatea diver}ilor ierarhi de a-}i alc@tui propriul Arhieraticon dup@ nevoile }i limitele eparhiilor, eventual arhieparhiilor pe care le p@storesc. În tradi]ia oriental@, consacrat@ de edi]ia vene]ian@, accentul se mut@ de pe autoritatea c@r]ii pe voin]a arhiereului, nu f@r@ o ra]iune practic@ foarte clar@. Respectiv, acesta selec]ioneaz@ doar ceea ce consider@ c@ îi este strict necesar }i

XIX. Edita seu mandata ad metropolitas ordinatos, XX. Canones ordinationum; XXI. Literae patriarchales et pontifici; XXII. Institutio archimandritarum et aliorum; XXIII. Coronatio imperatoris; XXIV. Ritus ponendi ecclesiae fundamenti et stauropegii; XXV. Ritus altaris, et antimensionum; XXVI. Ritus ecclesiae reconciliandae; XXVII. Ritus unguenti seu chrismatis ex eccles. hierarchia; XXVIII. Ritus unguenti ex Euchologio; XXIX. Epistolae heortasticae; XXX. Libellus abdicationis, sive renunciatio episcopi; XXXI. Censurae pontificiae. 25 Ne-a fost accesibil@ doar edi]ia din 1714 a acestui Arhieraticon (Biblioteca Academiei Române, cota III 265481).

86 Cultur@ }i societate în contextul {colii Ardelene

î}i realizeaz@ slujebnicul arhieresc, manuscris sau tip@rit, dup@ puterea financiar@ de care dispune, ca }i dup@ imperativele tradi]iei locale. Acestei practici discre]ionare se ata}eaz@ Arhieraticoanele române}ti pân@ la pragul anului 1900 }i astfel se explic@ diferen]ele nu arareori deconcertante dintre un Arhieraticon }i altul, unele semnalate în cele ce urmeaz@. Cel mai vechi }i mai impresionant Arhieraticon din cultura noastr@ este Slujebnicul mitropolitului {tefan al Ungrovalahiei, redactat între 1648 - 1688 }i r@mas sub form@ de manuscris pân@ ast@zi. 26 Acest ierarh cu mari ambi]ii al [@rii Române}ti avea gustul fastului artistic, dovedit de manuscrisul cel mai „iluminat” cu miniaturi }i ilustra]ii, din câte s-au creat la noi. Ca text în sine, slujebnicul lui {tefan se situeaz@ la limita dintre un Liturghier obi}nuit }i un Arhieraticon. Ne afl@m exact la data codific@rii Arhieraticonului ortodox, prin amintitele edi]ii de la Paris. Ceea ce umanistul Issac Habert întreprindea acolo dup@ criterii erudite, f@cea mitropolitul român dup@ criterii practice. Arhieraticonul lui {tefan reflect@, într-un stadiu crepuscular, peisajul cultural din [ara Româneasc@. Textul este scris în trei limbi: slavon@, greac@ }i român@, respectiv ecteniile }i rug@ciunile în primele dou@ limbi iar regulile tipiconale în limba român@. Prin excep]ie, Crezul este tradus în limba român@ }i figureaz@ ca rostit la slujba de hirotonire a mitropolitului. Aceasta constituie de altfel nivelul maxim de slujb@ arhiereasc@ prev@zut@ în Arhieraticonul lui {tefan. Cartea are în fa]@ cele dou@ Liturghii mai importante, a lui Ioan Gur@ de Aur }i lui Vasile cel Mare, lipsind cea de a treia, a lui Grigore Dialogul. În tradi]ia Liturghierelor grece}ti, lipsa celei de a treia Liturghii nu era o excep]ie, vechile manuscrise grece}ti oferind mai multe cazuri de acest fel.27 Nici Arhieraticoanele române}ti ulterioare nu vor face excep]ie, unele incluzând Liturghia lui Grigore Dialogul, cele mai multe ignorând-o. În afara textelor liturgice, lucrarea cuprinde ritualuri }i rug@ciuni specifice unui Arhieraticon la nivel de mitropolit. Credem c@ acest manuscris excep]ional a r@mas cartea arhieraticonal@ a mitropoli]ilor [@rii Române}ti }i dup@ {tefan, atâta vreme cât fondul cultural al ]@rii a tolerat exprimarea în slavon@ }i greac@. Slujebnicul este oricum o manifestare anacronic@, la o dat@ când toate c@r]ile de cult se t@lm@ceau }i se r@spândeau prin tipar în limba român@. Arhieraticoanele din Biserica româneasc@ nu-}i puteau permite luxul costisitor al tiparului, în condi]iile când textul era utilizat, teoretic, de un singur celebrator: arhiereul. Cartea manuscris@ r@mâne astfel modalitatea de existen]@

26 Se p@streaz@ la Biblioteca Academiei Române din Bucure}ti, sub cota Ms. rom. 1970. A fost analizat de G. Popescu-Vâlcea, Slujelnicul mitropolitului {tefan al Ungrovlahiei (1648-1688), Bucure}ti, 1943 (extras din „Analecta”, I, 1943). Acela}i cercet@tor a realizat o edi]ie mediocr@ a ilustra]iilor din manuscrisul, sub forma unui album de art@ cu exact acela}i titlu, Bucure}ti, 1974. Despre mitropolitul {tefan vezi G. I. Negulescu, {tefan I-iu mitropolitul Ungro-Vlahiei, 1647-1688, Bucure}ti, 1900. 27 G. Popescu - Vâlcea, Slujelnicul mitropolitului {tefan al Ungrovlahiei (1648-1688), Bucure}ti, 1974, p. 22, n. 17.

87 Ioan Chindri} a Arhieraticonului, la ini]iativa sau comanda unui episcop sau mitropolit. 28 Cel mai vechi Arhieraticon cu text integral românesc pare s@ fie - dup@ cuno}tin- ]ele de pân@ acum - cel copiat de Axinte Uricariul la 1705, pentru uzul Mitropoliei Moldovei. 29 Se crede c@ el a fost copiat dup@ un arhetip mai vechi, lucru care, dac@ s-ar dovedi - sursa consultat@ nu o face! - ar „scurta” }i mai mult via]a Arhieraticonului multilingv de genul celui al mitropolitului {tefan. Va r@mâne, îns@, pân@ adânc în timp, spre anul 1900, maniera Arhieraticonului frumos împodobit, exemplul lui {tefan fiind determinant în acest sens. [inuta artistic@ a c@r]ii viza dignitatea sacerdotal@ a arhiereului. F@r@ a atinge nici pe departe str@lucirea artistic@ a Arhieratico- nului lui {tefan al Ungrovlahiei, c@r- ]ile manuscrise din aceast@ familie Manuscrisul 2320 sunt îndeob}te bogat ilustrate, respectând formatul foliantelor de altar. Nu aceea}i tendin]@ unitar@ se manifest@ îns@ în ceea ce prive}te con]inutul, unde principiul amintit, al voin]ei arhiereului, coroborat@ cu tradi]ia locului, creaz@ imaginea unei literaturi mai mult decât permisive: subiective. Codificarea parizian@ de la 1643, pe un material strict oriental, nu rezist@ în ortodoxia româneasc@. Exemplul noncomformist ni-l ofer@ chiar Arhieraticonul lui Axinte Uricariul, care prezint@ abateri mari atât fa]@ de Arhieraticonul parizian, cât }i fa]@ de cel de la Vene]ia. Arhieraticonul moldovean de la 1705 are toate trei Liturghiile în fa]@. Dup@ ele, îns@, urmeaz@ cel pu]in opt capitole care nu ]in de materia arhieraticonal@.

28 Este totu}i hazardat@ afirma]ia din 1974 a coautorilor Paul Mihail }i Zamfira Mihail despre Arhieraticon, cum c@ ar fi „una dintre c@r]ile de cult care nu s-a tip@rit niciodat@ în ]@rile române”, c@ „aceast@ scriere nu a fost niciodat@ tip@rit@ în limba român@” (a se vedea articolul acestora: Arhieraticonul român de la 1705 copiat de Axinte uricariul, în „Biserica Ortodox@ Român@”, XCII, 1974, nr. 11-12, pp. 1403-1413, p. 1404). Arhieraticonul a fost tip@rit la Blaj, în 1777, de c@tre episcopul Grigore Maior, iar la sfâr}itul secolului al XIX-lea a ap@rut la Bucure}ti marele Arhieraticon al Bisericii Ortodoxe Române, la nivel de patriarh. 29 Pr. Paul Mihail }i Zamfira Mihail, Arhieraticonul român de la 1705 …

88 Cultur@ }i societate în contextul {colii Ardelene

Trei „molitve” din aceast@ carte vor face în viitor familie în literatura arhieraticonal@ manuscris@, cu tot aspectul lor apocrif oricum f@r@ leg@tur@ cu dignitatea arhiereului: Molitva la blagosloveniia s@lciii în Duminica Florilor (f. 22v), Molitva la blagosloveniia c@rnurilor în sfânta }i marea Duminic@ a Pa}tilor, îngemânat@ cu o Alt@ molitv@, la blagosloveniia brândzei }i a oilor (f. 23r) }i Molitv@ la blagoslovenie la gustarea strugurilor în 6 dzile a lui august (f. 23v). 30 Aceast@ cale excentric@, subiectiv@ }i aleatorie o vor urma toate Arhieraticoanele române}ti manusccrise câte se cunosc pân@ acum. 31 Intruziunea elementului subiectiv }i local face foarte anevoioas@ cercetarea surselor din care s-au inspirat autorii, precum }i urm@rirea filia]iilor. Totu}i, pentru Moldo-Valahia se pot decela cel pu]in dou@ filia]ii plauzibile. Una este din Arhieraticonul grecesc de la Vene]ia, eventual arhetipuri manuscrise din

30 Ibid., p. 1410-1411. 31 La Biblioteca Academiei Române din Bucure}ti se p@streaz@ 11 arhieraticoane manuscrise, sub cotele: Ms. rom. 1384, 1518, 1970, 2089, 2094, 2320, 2337, 4316, 4979, 5043 }i 5051. Pentru duferen]ele de con]inut }i de organizare a materialului dintre arhieraticoane, red@m cuprinsul pe capitole al manuscriselor 4316 }i 2337, ambele datând din secolul al XVIII-lea: A. Ms. rom. 4316: o singur@ liturghie, a lui Ioan Gur@ de Aur (f. 2r-14v); Rânduiala hirotoniii la cite]i, la ipodiaconi }i la diaconi (f. 16r-19r); Rânduiala hirotoniii preo]ilor (f. 19r-21r); Rug@ciuni de iert@ciune care cite}te arhiereul celor ce s@ spovedesc (f. 21v-22v); Rug@ciunea colivii (f. 23r+v); Sfin]irea litiilor(f. 23v-24v); Rânduiala parastasului (f. 25r-27v); Rânduiala logodnii (f. 28r-30v); Rânduiala cununiii (f. 31r-39r); Rug@ciune la dezlegarea de blestem (f. 39r-40r); Rânduiala sfin]ilor antimiselor (f. 40r-42r); Facerea duhovnicului (f. 42r+v). vezi }i Gabriel {trempel, Catalogul manuscriselor române}ti, III, p. 417. B. Ms. rom. 2337: nici un text liturgic; Cuvânt pre scurt c@tr@ cititoriu (f. 2v-3r); Rânduiala la temeliia besearicii (f. 3r-5r); Rânduial@ pentru toate chipurile ce s@ fac la târnosaniia sfintei besearici (f. 5r-6r); Însemnare la f@râmarea sfintelor moa}te (f. 6r-7v); Rânduiala ce s@ face la sfin]irea antimiselor (f. 7v-16r); Însemnarea scrisorii ce s@ scrie în antimise (f. 16r+v); Rânduial@ pentru târnosaniia sfintei besearici (f. 16v-26r); Rânduial@ pentru [!] târnosaniei ceii mari (f. 26v-46v); Rânduiala târnosaniii ceii mici (f. 47v-54r); Rânduiala ce s@ face când se cl@tea}te sfântul prestol (f. 54v-59r); Rânduiala ce s@ face la hirotoniia cite]ului }i a cânt@re]ului (f. 59v-60v); Rânduiala ce s@ face la hirotoniia ipodiaconului (f. 61r-62r); Rânduiala ce s@ face la hirotoniia diaconului (f. 61r-62r); Rânduiala ce s@ face la hirotoniia diaconului (f. 62v-65v); Rânduiala ce s@ face la hirotoniia preotului (f. 66r-69r); Rânduiala carea s@ face la hirotoniia episcopului (69v-79r); Rânduiala carea s@ face la punerea arhimandritului (f. 79v-81v); Rânduiala ce s@ face la punerea arhidiaconului (f. 82r+v); Rânduiala ce s@ face la punerea marelui iconom, adec@ dichiu (f. 83r+v); Rânduiala la punerea protopopului (f. 84r+v); Rânduial@ ce s@ face la punerea eclisiiarhului }i a dichiului m@n@stirii }i a chilariului (f. 85r-86r); Rânduiala dumnezeiasc@ }i sfânta sp@lare în Joia cea Mare (f. 86v-92v); Rug@ciuni de iert@ciune la tot blestemul }i afurisaniia, care s@ citesc de arhiereu (f. 93r-97v); Rug@ciune la blagosloveniia s@lciei în Dumineca Florilor (f. 97v-99v); Rug@ciune la blagoslovenii a c@rnurilor în sfânta }i marea Duminec@ a Pa}tilor (f. 99r); Rug@ciune la blagosloveniia brânzii }i a o@lor (f. 100r); Rug@ciune la casa ce s@ surp@ de duhuri reale (f100r-101v); Rug@ciune la îngroparea arhiereului (f. 102r-103v); adaus: Povestea de un stare] cu ucenicul lui, pentru r@bdare (f.104r-107r).

89 Ioan Chindri} familia acestuia. O exemplific@m prin manuscrisul redactat de Popa {erban la 1799, totodat@ lucare de o valoare artistic@ ridicat@, f@r@ îns@ a fi comparabil cu Slujebnicul lui {tefan. 32 Primul capitol se intituleaz@ Rânduiala sfintei }i dumnezeie}tii Liturghii carea s@ face în bisearica cea mare de la Sfeta Gora, adic@ Muntele Athos din Grecia. Existen]a unui izvor urmat cu fidelitate o tr@deaz@ }i caracterul mai adunat al con]inutului. Dup@ cele trei Liturghii, care exist@ }i în Arhieraticonul grecesc tip@rit, urmeaz@ un num@r restrâns de slujbe pertinente de prezen]a arhiereului, cu compromisuri minime, cum ar fi cel din ultimul capitol, avertizat de altfel: Rug@ciuni de iert@ciiune la tot blestemul }i afurisaniia la mor]i, carele s@ citesc de arhiereu, iar@ de nevoie s@ citesc }i de p@rintele cel duhovnicesc, de nu va fi arhiereu. Credem c@ în secolul al XVIII-lea familia româneasc@ a Arhieraticonului tip@rit la Vene]ia a fost influen]at@ de Slujebnicul lui {tefan. Pot intra în discu]ie Arhieraticoanele care nu con]in Liturghia lui Grigore Dialogul, cum este manuscrisul 2094 de la Biblioteca Academiei din Bucure}ti, 33 îns@ }i aici libertatea de interpretare aglomereaz@ capitolele Arhieraticonului vene]ian. A dou@ filia]ie duce la un arhetip de slujebnic arhieresc slavon realizat în Rusia. Aceast@ filia]ie se leag@ de activitatea prodigiosului scriitor care a fost arhimandritul Vartolomei M@z@reanu, unul din personajele-cheie ale rela]iilor culturale româno-ruse din secolul al XVIII-lea. La întoarcerea din cunoscuta-i c@l@torie în capitala Rusiei, Sankt Petersburg, în anii 1769 - 1770, el aduce cu sine Arhieraticonul „rusesc” uzual, tradus în române}te. Primul care a semnalat acest manuscris, V. A. Urechia, un familiarizat al problemei, îl nume}te: „Leturghiia arhiereasc@ tradus@ din ruse}te }i care se p@streaz@ la Mitropolia din Ia}i (s. n.). 34 Traducerea s-a f@cut „dup@ arhiereasca osândie” a lui Inochentie de Putna, episcopul Hu}ilor (1752 - 1782) }i i-a servit ca Arhieraticon acestuia, pân@ la

32 B. A. R., ms. rom. 1384. Vezi }i Gabriel {trempel, Catalogul …, I, p. 311; idem, Copi}ti de manuscrise române}ti pân@ la 1800, I, Bucure}ti, 1959, p. 239. 33 Vezi }i Gabriel Strempel, Catalogul …, II, p. 164. 34 V. A. Urechia, Arhimandritul Vartolomei M@z@reanu (1720-1780). Noti]@ biografic@ }i bibliografic@, Bucure}ti, 1889 (extras din „Analele Academiei Române”, seria II, Tom. X, Memoriile Sec]iunii Istorice”. Titlul arhieraticonului, a}a cum îl reproduce V. A. Urechia în alfabet chirilic: Întru slava ceii de o fiin]@, de viia]@ f@c@toarei }i nedesp@r]itei Sfintei Troi]i, a Tat@lui }i a Fiiului }i a Sfântului Duh. În prenorocitele zile preblagocestivei însu}i st@pânitoarei, marei doamnei noastre Ecaterina Alexievnî, imperatri]@i a toat@ Rossie }i a diadohilui ei, binecredinciosul domn ]esarevici }i marelui cniz Pavel Petrovici, dup@ arhiereasca osârdie a Presfin]iii sale chir Inochentii, episcop Hu}ului, s-au t@lm@cit di pe slovenie }i s-au scris pe moldovenie aceast@ sfânt@ carte cinovnic@ a sfin]itei slujiri arhiere}ti, în sfânta împ@r@teasc@ cetate Sanktpetersburg, în anii de la Hristos mântuitoriul nostru 1770, de smeritul }i mult p@c@tosul Vartolomei Mazeriianu, arhimandritul sfintei M@n@stiri Solc@i din Moldova. Manuscrisul a fost definitivat înaintea datei de 27 iulie 1770, când porne}te spre cas@. Vezi }i Dimitrie Dan, Arhimandritul Vartolomei M@zereanu. Schi]@ biografic@ }i bibliografic@ cu mai multe anexe, în „Analele Academiei Române”, Seria II, Tomul XXXIII, 1910-1911, Memoriile Sec]iunii Literare, pp. 243-347, p. 273-274.

90 Cultur@ }i societate în contextul {colii Ardelene data incert@ când a ajuns în biblioteca Mitropoliei din Ia}i. Târziu, dup@ mijlocul secolului al XIX-lea, acest manuscris a fost reactivat, dând na}tere ultimei familii de Arhieraticoane manuscrise române}ti. În condi]iile când ierarhii români aveau o stare material@ mai r@s@rit@, ca urmare a na]ionaliz@rii m@n@stirilor închinate, pisarii târzii reînvie modelul manuscrisului „iluminat”, de o elegan]@ ostentativ@, care î}i tr@ie}te ultimele decenii înaintea tip@ririi Arhieraticonului românesc ortodox. Aceast@ familie are la baz@ „slujirea arhiereasc@” tradus@ de Vartolomei M@z@reanu, afl@toare atunci la Mitropolia din Ia}i. Cel mai elocvent exemplu este Arhieraticonul lucrat de „preotul exarh” Gheorghie Ionescu la 1878, pe seama mitropolitului Iosif Naniescu al Moldovei }i Sucevei. Chiar în titlu se precizeaz@ c@ a fost transcris „dup@ un vechiu manuscript din Sfânta Mitropolie a Moldovei din Ia}i”, 35 care nu poate fi decât cel v@zut de V. A. Urechia în acela}i loc. Manuscrisul lui Gheorghie Ionescu mai p@streaz@ înc@ alfabetul chirilic, a}a cum se întâmpl@ }i cu altele din „familia M@z@reanu”. Dar tot în aceea}i familie se semnaleaz@ }i primul Arhieraticon românesc scris cu ortografie latin@. El este opera sau ini]iativa marelui reformator }i om al bisericii care a fost Melchisedec {tef@nescu, episcop al Dun@rii de Jos }i membru al Academiei Române, }i dateaz@ din anul 1875.36 Partea inspirat@ din manuscrisul lui Vartolomei M@z@reanu decurge exact ca în manuscrisul analizat anterior, al lui Gheorghie Ionescu. Melchisedec era îns@ un prelat cu ambi]ii mari, pe care Arhieraticonul s@u le reflect@. În partea a treia este codificat ceremonialul hirotonirii mitropolitului, separat în cazul Moldovei }i al Ungrovlahiei, ]inând cont de diferen]ele tradi]ionale existente în cele dou@ provincii biserice}ti. Dup@ aceast@ prob@ de for]@, îns@, Melchisedec cade în aceea}i manier@ a „Arhieraticonului deschis” în care include, de exemplu, slujba foarte special@ a sfin]irii antimiselor în bisericile f@r@ moa}te, inspirându-se dintr-un „acoluthiariu grecesc manuscris”. Lucrarea se încheie cu slujbe }i rug@ciuni care

35 Titlul întreg: Orânduiala serviciului arhieresc al sfintelor }i dumnezee}tilor liturghii a lui Ioan Gur@ de Aur, a lui Vasile cel Mare }i a lui Grigorie Dialogul, numit@ Cea mai nainte sfin]it@, precum }i orânduiala hirotonielor }i hirotesiilor de grade eclesiastice. Transcris@ dup@ un vechiu manuscript din Sfânta Mitropolie a Moldovei din Ia}i, pentru Înalt preasfin]itul arhiepiscop }i mitropolit al Moldovei }i Sucevei D. D. Iosif Naniescu, la anul 1878 în Bucure}ti, de preotul exarh Gheorghie Ionescu, servitor la biserica Monastirii Zl@tari. Manuscrisul se p@streaz@ la B. A. R., Ms. rom. 1518, are 70 [-76] pagini format folio de altar. Cf. }i Gabriel {trempel, Catalogul …, I, p. 356-357. Acest Gheorghie Ionescu, „preot efemeriu la biserica Zl@tari” (în 1873) sau, ulterior, „preot exarh servitor la biserica Monastirii Zl@tari” (1878) pare a fi ultimul autor de manuscrise „iluminate” din cultura noastr@. El alc@tuise, la 1873, }i Arhieraticonul arhiereului Ieronim, „episcop Sevastis” }i, vicar al mitropolitului din bucure}ti (B. A. R., ms. rom. 5043). 36 Archieraticon, adic@ Liturgiariu arhieresc combinat dupre un manuscris vechiu de la sfânta Mitropoliea Moldovei }i dupre alte c@r]i liturgice ale Bisericei Ortodoxe de episcopul Dun@rei de Jos, Melchisedec. 1875. Manuscrisul se afl@ la B. A. R., Ms. rom. 2089, 140 [-141] file format folio de altar. Cf. }i Gabriel {trempel, Catalogul …, II, p. 163.

91 Ioan Chindri} nu au nimic comun cu structura unui Arhieraticon clasic. La aceast@ structur@ se va reveni cu severitate odat@ cu primul Arhieraticon ortodox tip@rit, Arhieraticon cuprinzând rânduielile tuturor hirotesiilor }i hirotoniilor, 37 la sfâr}itul secolului al XIX-lea. Cu aceast@ tip@ritur@ se încheie evul Arhieraticoanelor manuscrise, cu mult@ risip@ de art@, dar }i cu o mare doz@ de confuzie în con]inut. Arhieraticonul tip@rit, oficial, rupe cu duritate relativismul balcanic analizat mai sus, impunând, la antipod, un Arhieraticon excesiv de exigent. Acest codice arhieresc restrânge materialul arhieraticonal la hirotonii }i hirotesii, care reprezint@ doar limita superioar@ a slujbelorunde este necesar@ prezen]a arhiereului. Este cel mai restrictiv Arhieraticon, român sau str@in, pe care l-am v@zut. Aceast@ parcimonie excesiv@, probabil un reflex al mitropolitului Iosif Gheorghian la bunul plac de dinainte, nu va rezista, ci se va reveni în secolul nostru la o variant@ mai larg@, conform no]iunii enciclopedice de Arhieraticon: „Carte ritual@ în care se cuprind a}ez@mintele acelor servicii }i ceremonii sacre, s@vâr}irea c@rora este rezervat@ numai arhiereului, cum sunt hirotoniile treptelor ierarhice, sfin]irea bisericii, a mirului, binecuvântarea vaselor }i a rechizitelor sacre }.a.” 38 Acestei defini]ii se supune cu exactitate Arhieraticonul lui Inochentie Micu-Klein.

PRIMUL ARHIERATICON ARDELENESC. Nu se cunoa}te vreun Arhieraticon românesc în Ardeal, anterior celui alc@tuit de Inochentie Micu-Klein. Ardealul, de altminteri, face o not@ distinct@ comparativ cu bog@]ia de Arhieraticoane evocat@ par]ial mai sus. Înainte, ca }i dup@ Unirea cu Roma de la 1700, diecezele române}ti din Ardeal (Alba Iulia }i apoi a F@g@ra}ului cu re}edin]a la Blaj) erau slab dotate material în compara]ie cu lumea de principi }i boieri donatori din Moldo-Valahia. Departe de elegan]a Arhieraticoanelor ilustrate de acolo, Inochentie realizeaz@, în condi]ii precare, unul modest ca aspect. Peste 29 de ani, la 1777, Grigore Maior, spirit practic }i european, î}i va tip@ri Arhieraticonul propriu, lovind dou@ ]inte deodat@, una de aproape }i alta cu b@taie lung@. În instan]a proxim@, Arhieraticonul tip@rit costa mai pu]in decât unul me}te}ugit artistic, de mân@, episcopul de la Blaj având la îndemân@ propria tipografie. Mai apoi, acest singur Arhieraticon tip@rit din întreaga noastr@ cultur@ veche va fi întrebuin]at în toate ]inuturile locuite de români, concurând ca r@spândire cu o alt@ carte bl@jean@, Biblia de la 1795. Peste un secol, dup@ 1875, un exemplar din posesia mitropolitului moldovean Iosif Naniescu va trebui s@ fie cârpit de uzat ce era, pentru a putea fi legat în coperte noi.39 Modelul Arhieraticonului de tip ardelean îl stabile}te Inochentie Micu-Klein. El merge pe linia Arhieraticonului de la Paris, l@sând la o parte textul Liturghiei }i trecând direct la rânduielile

37 Am consultat numai edi]ia a doua, Bucure}ti, 1899. 38 Corneliu Diaconovici, Enciclopedia român@, I, 1898, p. 239. 39 Vezi Ioan B@lan, Stabilirea limbei liturgice române}ti IV. Opera episcopului Damaschin, în „Cultura cre}tin@”, V, 1915, nr. 8, p. 233.

92 Cultur@ }i societate în contextul {colii Ardelene arhieraticonale: hirotesii, hirotonii }i sfin]iri. Este întocmit pentru necesit@]ile Episcopiei unite a F@g@ra}ului, ale episcopului acesteia, dup@ cum atesteaz@ urm@toarea formul@ rostit@ la ritualul împlânt@rii crucii: „Împlântarea crucii, cu darul Preasfântului Duh, f@cut@ de smeritul al F@g@ra}ului, grecilor }i ru}ilor, rumânilor ora}ului episcop …” 40 Derutanta în}iruire: „grecilor }i ru}ilor, rumânilor”, în condi]iile când doar românii erau uni]i în Ardeal }i ]ineau de Episcopia F@g@ra}ului, provine din bula papal@ „Rationi congruit ” de la 1721, prin care se ridic@ Episcopia F@g@ra}ului de rit greco-catolic, sub p@storia lui Ioan Giurgiu Patachi. 41 Iat@ formularea din constitu]ia pontifical@ în cauz@: „De aceea, aflând c@ grecii, rutenii, valahii, sârbii }i al]ii care fuser@ înainte p@mânteni de ritul grecesc de pe întregul provinciei Transilvaniei, din mila binecuvânt@toare a Domnului, au alergat cu miile la sânul Sfintei Biserici Catolice …” etc. Pare o gre}eal@ din ignoran]@ - crede Gheorghe {incai - prin care „Curtea Romei” î}i tr@deaz@ „toat@ ne}tiin]a sa }i necunoa}terea neamurilor pe care vrea s@ le pasc@”. 42 Fie ea gre}eal@, cum crede {incai, fie diploma]ie vatican@, cum suntem noi dispu}i a crede, Inochentie respect@ în Arhieraticon formularea de la 1721. Ea define}te o zon@ est-european@ pe care Roma o avea în vizor, ca obiectiv al campaniei de unire, pe care iezui]ii o desf@}urau în for]@ din secolul al XVII-lea. 43 Aceste etnii }i culturi aveau în comun un trecut de apartenen]@ la Biserica Oriental@, iar în vremea lui Inochentie un prezent de desprindere greoaie din tradi]ia acestei biserici. Arhieraticonul s@u oglinde}te cel mai fidel aceast@ realitate tranzitorie, la analiza izvoarelor din care s-a inspirat autorul în redactarea c@r]ii. Aceast@ analiz@ este un exerci]iu dificil. Singurul lucru cert este c@ el n-a avut la îndemân@ vreun Arhieraticon românesc din care s@ se inspire. În lipsa acestuia, episcopul bl@jean este nevoit s@ traduc@ totul - sau aproape totul - din alte limbi. Din care, îns@? Problema identific@rii surselor sale se love}te de unele stavile documnetare de netrecut, deocamdat@. Nu este sigur dac@ a cunoscut Arhieraticonul de la Paris, lucrat de reputatul erudit Isaac Habert. Cert este c@ nu traduce nimic din acesta. Inochentie î}i divulg@ par]ial sursele în trei locuri din lucrare, în toate trei fiind vorba de Molitvenice. La sfâr}itul capitolului despre Rândul care s@ face la hirotoniia diaconului el precizeaz@: „Iar@ la un molitvenic sârbesc (s. n.) am aflat cum nu se face diiacon la Liturghiia Preajdesfe}tenaia”. Cartea amintit@ atât de vag este un manuscris slav care se p@streaz@ între c@r]ile r@mase de la Inochentie Micu-Klein, lipsindu-i începutul }i

40 Fila 24r+v. 41 Vezi Ioan Chindri}, Bula papal@ „Rationi congruit” de la 1721 }i întemeierea Episcopiei F@g@ra}ului, în „Anuarul Institutului de Istorie Cluj-Napoca”, XXXIII, 1994, p. 85-106. 42 Gheorghe {incai, Hronica românilor, III, Bucure}ti, 1969, p. 341, unde se întreab@: „Ce greci, ce ruteni, ce ra}tiani sau sârbi au fost pe vremea aceasta în Ardeal, carii s@ se fie unit?” 43 Vezi, în ceea ce-i prive}te pe români, m@rturia genuin@ }i autentic@ a iezuitului ceh Andreas Freyberger, din cronica sa Historica relatio unionis Walachiacae cum Romana Ecclesia, edi]ie princeps dup@ manuscrisul original }i traducere în române}te, cu un studiu }i note }tiin]ifice de Ioan Chindri}, Cluj-Napoca, 1996.

93 Ioan Chindri} sfâr}itul, con]inând îns@ un Molitvenic. 44 Acest izvor sub]ire, citat din memorie, întrucât r@m@sesc departe, la Blaj, trebuie interpretat }i redus exact la ceea ce afirm@ Inochentie. Se simte din not@ dep@rtarea de sursa citat@, fapt care vine odat@ în plus în sprijinul redact@rii Arhieraticonului la Roma. Totodat@, aceea}i not@ face imposibil@ ideea inspir@rii autorului din manuscrisul citat. {i totu}i, prima parte a Arhieraticonului este masiv }i manifest tributar@ unei surse slave. Acest fapt îl tr@deaz@ numeroasele ectenii, provoc@ri }i r@spunsuri la locuri determinate, pe care Inochentie le red@ în limba slavon@: Gospodi pomilui nas... Blagosloven@ bog@ na}@... Miromu gospodu pomolimsea... Prezen]a acestora dau Arhieraticonului lui Micu-Klein aspectul unei scrieri masiv române}ti, în care câteva locuri minore mai rezist@ în limba slav@ bisericeasc@, r@m@}i]e ale unui vechi prestigiu popular al acestei limbi. Se presupune c@ credincio}ii cuno}teau }i în]elegeau aceste locuri, de vreme ce autorul le p@streaz@ în forma lor slavon@. La aceea}i surs@ de limb@ slavon@ trimit }i cele câteva încheieri de capitole notate cu: Kone]. Caracteristica acestor locuri în limba slavon@ este descre}terea frecven]ei lor, odat@ cu înaintarea în capitolele arhieraticonale. Dac@ la cele dou@ rug@ciuni de la început }i la hirotesiile m@runte de cete], „peve]” (cantor), ipodiacon etc. ele sunt mai frecvente, descresc numeric }i dispar complet odat@ cu hirotoniile (diacon, preot). Dar care puteau fi aceast@ surs@ slavon@? În imposibilitatea nominaliz@rii ei, emitem ipoteza c@ este vorba de un Arhieraticon - probabil manuscris - din zestrea c@lug@rilor basilieni ruteni de rit unit din Roma, de care se leag@ atât de strâns exilul episcopului nostru. Cunoscându-i din fraged@ tinere]e, }colit la Munkács în mijlocul lor, Inochentie le solicit@ }i le ob]ine ospitalitatea, la re}edin]a (ospizio, hospitium) acestora de pe lâng@ biserica Santi Sergio e Bacco, aflat@ în inima Romei. Episcopul bl@jean }i-a dus existen]a de exilat în mijlocul acestor cuno}tin]e vechi, dup@ p@rerea lui Aloisie L. T@utu pân@ la 1754, 45 iar dup@ cea a lui Fransics Pall, mai credibil@, pân@ la sfâr}itul zilelor, în 1768. 46 C@lug basilian el însu}i, de obedien]a centrului monahal de la Munkács, unde î}i depusese voturile în tinere]e, Inochentie trebuie s@ fi cunoscut bine literatura bisericeasc@ folosit@ de colegii s@i ruteni. Arhieraticonul s@u, pân@ la hirotonia preotului inclusiv, las@ împresia ferm@ a unei traduceri din limba slavon@, cu p@strarea unor pasaje originale. Trebuie remarcat îns@ numaidecât c@ aceste pasaje nu se refer@ niciodat@ la indica]iile tipiconale sau la rug@ciuni, care sunt riguros traduse în române}te, ci sunt începuturi de ectenii, provoc@ri }i r@spunsuri din timpul slujbei: „Doamne, îndur@-te spre noi”, „Domnului s@ ne rug@m” etc. Existen]a, îns@, a unei c@r]i-pilot în slavon@ este cert@, }i repet@m convingerea noastr@ c@ Micu-Klein a g@sit-o la c@lug@rii ruteni de la Roma. A doua surs@ pe care }i-o dezv@luie se afl@ aruncat@, tot expeditiv, în mijlocul

44 Biblioteca Filialei Cluj-Napoca a Academiei Române, msse slave 24, manuscris 4 0, f@r@ început }i sfâr}it, scris cu negru }i ro}u, databil de la sfâr}itul secolului al XVII-lea sau începutul celui urm@tor. 45 Aloisie L. T@utu, Testamentul }i moartea episcopului Inochentie Micu-Klein, supliment la „Via]a cre}tin@”, Biblioteca A. G. R. U., Cluj-Napoca, 1992. 46 Francisc Pall, Inochentie Micu-Klein …, p. 31.

94 Cultur@ }i societate în contextul {colii Ardelene consistentei p@r]i a Arhieraticonului care se refer@ la diverse sfin]iri: a discului }i potirului, antimisului, facerii }i sfin]irii mirului, zidirii }i sfin]irii bisericii. Aceast@ mare }i important@ parte îi asigur@ lui Inochentie primatul absolut în codificarea româneasc@ a respectivelor slujbe arhieraticonale. Nici un manuscris anterior cunoscut nu le cuprinde. La capitolul facerii mirului, dup@ ce în}ir@ o serie de componente folosite la prepararea acestuia, recomand@: „Iar@ de vei vrea s@ mai bagi, caut@ în Euxuloghion, adec@ Molitveniicul cel latenesc }i grecesc, list [=pagin] 637”. Aceast@ surs@, care nu ne-a fost la îndemân@ pentru analiz@ comparativ@, este o alt@ carte de c@p@tâi a Bisericii Orientale, tip@rit@ în occidentul catolic. Prima edi]ie a ap@rut în cunoscuta tipografie a grecilor din Vene]ia, la 1526, 47 editat@ probabil de acela}i Petrus Zanetti care scoate edi]ia din 1559. 48 Micu-Klein a folosit îns@ marea edi]ie bilingv@, greco-latin@, publicat@ de Jacques Goar la Paris, cu bogate note }tiin]ifice, în 1647. 49 Noua surs@ divulgat@ vine tot în sprijinul redact@rii la Roma a Arhieraticonului, întrucât Euhologhionul amintit nu se g@se}te în vechiul fond bl@jean de c@r]i, numit Fondul bazilitan, p@strat în custodie la Biblioteca Filialei Cluj-Napoca a Academiei Române }i nu este semnalat nici în vechiul inventar de c@r]i din Blaj, întocmit în 1747. 50 Euhologhionul de la Paris era }i este o atare raritate la noi în ]ar@, încât nici Inochentie, nici „altcineva”, nu-l putea avea la îndemân@ înaintea plec@rii la Roma, spre a face trimiterea punctual@ la o pagin@ anume. Or, din trimiterea în cauz@ rezult@ limpede c@ autorul avea în fa]@ sursa pe care o aminte}te. La Roma acest lucru era cu putin]@. În fine a treia surs@ recunoscut@ de Inochentie o g@sim la începutul celui de al doilea capitol referitor la hirotonirea episcopului, unde se face „cercarea” candidatului. Aspectele acestui demers - spune autorul - sunt „din multe alte a lui Ala]ian molitvenice de hirotonii alease”. Acest „Ala]ian” este o celebritate

47 The Catholic Encyclopedia, vol. V. pagin@ WEB pe Internet, http://w.w.w.newadvent.org/ cathen/05595b.htm, p. 2. 48 Cf. Jean George Théodore Graesse, Tresor de livres rares et précieux ou noveau dictionaire bibliographique, VII, supliment, Dresda - Geneva - Londra - Paris, 1869, p. 287. 49 Euchologium sive rituale Graecorum, complectens ritus et ordines Divinae Liturgiae, officiorum, sacramentorum, consecrationum, benedictionum, funerum, orationum si cuilibet personae, statui vel tempori congruos, juxta usum Orientalis Ecclesiae …, paris, 1647 (v. J. G. T. Graesse, Tresor de livres rares …, II, Dresda - Geneva - Londra - Paris, 1861, p. 510). 50 Vezi Inventarium librorum, Balasfalvae in residentia episcopali, sub cameratico et episcopali sigilis antea habitorum, nunc vero curae ac custodiae Reverendissimi domini Petri Aaron de Bisztra vicarii generalis concreditorum, ad mandatum Inclyti regii Thesaurariatis Transilvanici per infrascriptas anno 1747 die 14-ta Junii confectum, la Biblioteca Filialei Cluj-Napoca a Academiei Române, sub cota mss. lat. 550. Cf. }i Magdalena Tampa, Din începuturile bibliotecii de la Blaj. Despre inventarul manuscris din 14 iunie 1747, în „Biblioteca }i cercetarea”, buletin }tiin]ific multiplicat al Bibliotecii Filialei Cluj-Napoca a Academiei Române, III, 1979, p. 126-145.

95 Ioan Chindri} ecumenic@ a secolului al XVII-lea, Leo Allatius (1586 - 1669), italian (Leo Allaci) n@scut în insula Chios din mam@ grecoaic@ }i cu primele studii în limba greac@. A studiat apoi la Roma, }i-a adjudecat faima de erudit al vremii }i a ajuns bibliotecar al Vaticanului, postur@ din care }i-a elaborat cele 53 de lucr@ri câte îi sunt consemnate de bibliografi. A fost unul dintre marii cunosc@tori ai Bisericii Ortodoxe }i problemelor acesteia, dintre înv@]a]ii catolici din toate timpurile. Sursa indicat@ de Inochentie este cea mai important@ lucrare a lui Allatius, monografia Graeciae orthodoxae tomi duo, ap@rut@ la Roma în 1652-1658 (vol. I-II). Formula de „cercare” a candidatului la episcopie, a}a cum a luat-o autorul de la Leo Allatius, este curent@ }i ast@zi în Biserica Oriental@. Ea cuprinde r@spunsul citit, deci preg@tit înainte, la trei întreb@ri, prin evocarea Crezului }i prin dou@ dezvolt@ri speciale ale acestuia. În afara acestor trei surse recunoscute, putem extinde, cu pruden]@, aria informa]ional@ }i asupra Arhieraticonului grecesc de la Vene]ia, pe care ar fi o ciud@]enie s@ nu-l fi cunoscut. Cum îns@ diversele ceremonii, formule }i rug@ciuni arhieraticonale nu erau - }i nu sunt! - crea]ii ale autorilor, ci vin din tradi]ia paleocre}tin@, codificate etapizat, este greu de recunoscut sub haina limbii române unul sau altul dintre izvoare. Tot în leg@tur@ cu sursele str@ine, se pune întrebarea dac@ Slujebnicul arhieresc d@ruit de Mihail Manuil Olsávszky în 1743 l-a influen]at pe episcopul nostru în redactarea Arhieraticonului. R@spunsul este categoric negativ. Manuscrisul în cauz@ nu este un Arhieraticon propriu-zis, ci o lucrare ce cuprinde numai tipiconul investirii }i sfin]irii episcopului. Ambi]iosul candidat rutean pare a-}i fi preg@tit acest instrument anume în vederea hirotonirii sale, celebrate, dup@ cum am v@zut, chiar de Inochentie. Acest slujebnic slavon este un desf@}ur@tor fastuos al scenariului care se petrece la hirotonirea epicopului, întins pe zeci de pagini. Lipsesc îns@ rug@ciunule aferente diferitelor momente ale hirotonirii, care erau citite probabil din alte c@r]i rituale. Finalitatea celor dou@ lucr@ri este diferit@: una de prestigiu personal, la Olsávszky, alta de utilitate la scara întregii eparhii, în cazul lui Micu-Klein. De altfel, Arhieraticonul lui Olsávszky se afla în biblioteca m@n@stirii din Blaj la data când Inochentie }i-l redacta pe al s@u, deci în imposibilitatea de a-l influen]a pe acesta din urm@. Constat@m în final c@ autorul Arhieraticonului lui Inochentie nu a folosit nici o surs@ româneasc@ pentru alc@tuirea acestei pre]ioase opere precursoare. Excep]ie face psalmul 22, reprodus integral la capitolul sfin]irii bisericii. Textul este absolut identic cu cel care se va impune în toate Psaltirile române}ti din secolul al XVIII-lea, începând cu Psaltirea de la Buz@u din 1703. 51 Faptul acesta nu înseamn@ c@ Inochentie avea în fa]@ o Psaltire autentic@, ci, desigur, c@ reproduce din memorie

51 Alexandra Roman, Psaltirile române}ti din secolele al XVII-lea }i al XVIII-lea. Probleme de filia]ie, în „Limba român@”, XXII, 1974, nr. 3, p. 233-242; idem, Contribu]ii la problema unific@rii limbii române literare. (În leg@tur@ cu edi]iile române}ti din secolul al XVIII-lea ale Psaltirii, ibid., nr. 1, p. 13-24.

96 Cultur@ }i societate în contextul {colii Ardelene unul dintre cei mai frumo}i psalmi, cunoscut de orice preot de ]ar@. În lumina acestei imposibilit@]i totale de a compila, în stilul epocii, Arhieraticonul cap@t@ valen]ele unei opere originale de mare valoare, în calitatea lui de text românesc. Acest text este rezultatul unei elabor@ri personale, pe linia personalit@]ii lui Inochentie, omul devotat sincer }i integral bisericii }i na]iunii sale. Ambi]ia autorului este s@ realizeze un slujebnic arhieresc complex, pe o gam@ de slujbe ce se vor reg@si în Arhieraticoanele române}ti importante, pân@ în zilele noatre. Dup@ tradi]ia slavon@, include la început dou@ momente atipice: rânduiala spovedaniei }i rug@ciunea la dezlegarea de blestem. Aceast@ din urm@ rug@ciune o vom întâlni }i într-un Arhieraticon manusccris din secolul al XIX-lea. 52 Nu este clar dac@ are în vedere prezen]a arhiereului în aceste momente. Consider@m a}adar c@ Arhieraticonul propriu-zis începe la fila 3r, care are ca frontispiciu gravura-emblem@ descris@ mai sus. Din capul locului, el ignor@ includerea celor trei Liturghii, ab@tându-se de la modelul grecesc de tip vene]ian }i de la cel românesc.53 Inochentie este astfel mai aproape de modelul apusean al edi]iilor greco-latine de la Paris (1643, 1676), care codific@ tot slujbe ortodoxe, îns@ într-o selec]ie arhieraticonal@ riguroas@, în care prezen]a arhiereului la slujbe se justific@ nu prin obiceiurile locale, ci prin tradi]ia de linie a Bisericii R@s@ritene. Slujbele care îl intereseaz@ pe autorul nostru sunt hirotesiile, hirotoniile }i sfin]irile, acestea din urm@ strict legate de l@ca}ul bisericii }i de obiectele de cult. Împarte aceste slujbe în patru grupe. Din prima fac aprte: hirotesiile cite]ului, cânt@re]ului }i ipodiaconului, hirotoniile diaconului }i preotului, precum }i „punerea” egumenului m@n@stirii (tot o hirotesie). A doua grup@, care este o premier@ în literatura noastr@ arhieraticonal@, se refer@ la sfin]irile }i „rânduielile” legate de obiectele }i materiile de cult din biseric@. Începe cu sfin]irea discului }i potirului, apoi sfin]irea antimisului, rezervând în final un spa]iu substan]ial prepar@rii }i sfin]irii mirului. Am v@zut c@ sursa m@rturisit@ pentru prepararea Sfântului }i Marelui Mir este Euhologhionul de la Paris, 54 dând prima re]et@ româneasc@ pentru acest ritual. Ambi]ia de arhiereu voluntar a lui Inochentie se reveleaz@ mai ales cu aceast@ ocazie, }tiut fiind faptul c@ românii aduceau mirul de departe, din „locurile sfinte”, cu efort }i cheltuial@ mare. Unirea românilor ardeleni cu Roma, pe de alt@ parte, crease o discontinuitate în acest flux, punând problema prepar@rii mirului cu for]e locale. Acest element este }i mai evident în Arhieraticonul lui Grigore Maior, tip@rit la Blaj în 1777, care d@ chiar dou@ re]ete pentru prepararea mirului. A treia grup@ o formeaz@ slujbele care înso]esc zidirea

52 Vezi supra, nota 31. 53 Modelul grecesc este reprezentat de Arhieraticonul de la Vene]ia (1679, 1714; vezi supra, inclusiv nota 25). Modelul românesc caracteristic îl consider@m cel din 1705 copiat de Axinte Uricariul (vezi Paul Mihail }i Zamfira Mihail, Arhieraticonul român de la 1705 … la loc. cit.). Autorul Arhieraticonului moldovean urmeaz@ cuminte modelul grecesc, cu cele trei Liturghii în fa]@, dup@ care apoi e}ueaz@ într-o serie de slujbe obscure, unele tradi]ionale altele apocripe. 54 Supra, nota 49.

97 Ioan Chindri}

}i târnosirea l@ca}ului bisericesc. Este partea cea mai grea }i mai lung@ a Arhierati- conului, autorul fiind excedat la un moment dat de dificultatea traducerii, încât las@ textul în suspensie, 55 cu un loc gol pe foaie în continuare, f@r@ a mai reveni îns@ ca s@ întregeasc@ rug@ciunea neterminat@. {i aceast@ parte este o premier@ în Arhieraticoanele române}ti. În fine, ultima grup@ este ocupat@ de slujbele aferente hirotesiilor }i hirotoniilor de grade biserice}ti înalte: arhidiaconul, economul m@n@stirii, protopopul, episcopul. Aceast@ strucutur@, atent selec]ionat@ }i închegat@, confer@ Arhieraticonului gradul de tipicitate pentru mediul social }i ecleziastic vizat de autor. Spre deosebire, de pild@, de episcopul rutean Olsávszky, Inochentie nu-}i scrie Arhieraticonul ca s@-i serveasc@ lui, ci ca el s@ serveasc@ pe al]ii cu aceast@ carte. În ambian]a vremii, nici un alt element nu egala prezen]a arhiereului în mijlocul credincio}ilor, ca factor de coeziune social@ }i solidaritate uman@. Arhieraticonul face astfel parte din recuzita de ierarh militant a episcopului bl@jean, gândit ca un mijloc de înt@rire a vastei sale dieceze unite cu Roma. Slujba arhiereasc@ trebuia s@ impresioneze, s@ inspire for]@ }i s@ creeze un cadru de m@re]ie }i frumuse]e inteligibil@ pentru to]i. Pentru aceast@ cerin]@, el echilibreaz@ inspirat indica]iile de scenariu, de procedur@ tipiconal@, cu rug@ciunile pertinente de diferitele momente ale slujbelor arhiere}ti. Versiunea româneasc@ a acestor rug@ciuni este proba de for]@ }i principala tr@s@tur@ care investe}te Arhieraticonul cu calitatea de remarcabil@ oper@ literar@ original@, pentru vremea }i în accep]iunea vremii în care s-a creat. Frumuse]ea }i c@ldura expresiei a creat un prototip care va intra în toate Arhieraticoanele române}ti, prin intermediul celui tip@rit la Blaj din 1777, singurul tip@rit }i extrem de popular pân@ la pragul anului 1900. Pentru continuitatea versiunii lui Inochentie în literatura noastr@ arhieraticonal@, d@m mai jos textul comparativ al rug@ciunii cu care se încheie slujba hirotonirii preotului, în cinci dintre Arhieraticoanele consultate, primul fiind desigur al lui Micu-Klein. Celelealte patru se încadreaz@ în tot atâtea familii, definite de un cuvânt-cheie, respectiv al doilea atribut al Dumnezeirii invocat în rug@ciune: în]@leagere, }tiin]@, pricepere, în]elepciune. Iat@ succesiunea textului, ultimul redactat la 1875:

1. Inochentie Micu-Klein

„Dumnezeule cel mare întru t@rie }i neurmat întru în]eleagere, minunat întru sfaturi mai vârtos decât fiii omene}ti, însu]i, Doamne, }i pre acesta pre care bine l-ai voit a întra în stepena preo]iii, umple pre el cu d@ruirea Sfântului T@u Duh, ca s@ fie destoinic a sta înaintea nevinovatului T@u jertvenic, s@ propoveduiasc@ Evangheliia mântuin]ii Tale, a lucra sfin]irea cuvântului T@u celui adev@rat, s@ aduc@ [ie daruri }i jertve suflete}ti, s@ înnoiasc@ oamenii T@i iar@}i cu feredeul fiin]ii. Cum }i însu}i s@ Te tâmpine întru a doao venire a marelui Dumnezeu }i mântuitoriului nostru, lui Isus Hristos, a unuia n@scut fiiului T@u, s@ ia plata

55 Fila 21v.

98 Cultur@ }i societate în contextul {colii Ardelene tocmirii cei bune, a tocmealelor celor minunate, întru mul]imea bun@t@]ilor Tale. C@ s-au blagoslovit }i s-au prosl@vit preacinstitul }i de mare cuviin]@ numele T@u, al Tat@lui }i al Fiiului }i al Duhului Sfânt, acum }i pururea }i în veacii veacilor”.

2. Arhieraticon, Blaj, 1777

„Dumnezeule, carele e}ti mare în puteri }i neajuns întru în]@leagere, minunat în sfaturi mai mult decât to]i fiii oamenilor, însu]i, Doamne, }i pre acesta pre carele bine ai voit ca s@ priimeasc@ treapta preo]iei, umple-l cu darul Sfântului T@u Duh, ca s@ fie vreadnic a sta nevinovat înaintea j@rtvenicului T@u, a binevesti Evangheliia împ@r@]iii Tale, a lucra sfin]irea cuvântului T@u celui adev@rat, a aduce [ie daruri }i j@rtve duhovnice}ti, ca s@ înnoiasc@ poporul T@u prin baia na}terii de a doao. Ca }i el, întâmpinând a doao venire a marelui Dumnezeu }i mântuitorului nostru Isus Hristos, a unuia n@scut Fiiului T@u, s@ ia plata bunei chivernisiri a cinului s@u, în mul]imea bun@t@]ii Tale. C@ binecuvântat }i pream@rit e atotcinstitul }i de mare cuviin]@ numele T@u }.c.l.”

3. Ms. 1384

„Dumnezeule cel mare întru t@rie }i neurmat întru }tiin]@, cel minunat în sfaturi mai mult decât fiii omene}ti, însu]i, Doamne, }i pre acesta pre carele bine ai voit a întra la treapta preo]iii, umple-l pre el de darul Sfântului T@u Duh, ca s@ fie vrednic a sta înaintea j@rtvelnicului T@u nevinovat, s@ propoveduiasc@ Evangheliia mântuirii Tale, cu sfin]enie s@ lucreze cuvântul adev@rului T@u, s@-[i aduc@ [ie daruri }i j@trve duhovnice}ti, s@ înnoiasc@ pre norodul T@u prin baia na}terii ceii de a doao. Ca însu}i el s@ Te întâmpine întru a doao venire a marelui Dumnezeu }i mântuitoriului nostru Isus Hristos, a unuia n@scut fiiului T@u, }i s@ ia plata bunei orânduieli a cetelor celor minunate, întru mul]imea bun@t@]ii Tale. C@ s-au blagoslovit }i s-au prosl@vit preacinstit }i de mare cuviin]@ numele T@u, al Tat@lui }i al Fiiului }i al Sfântului Duh, acum }i pururea }i în vecii vecilor”.

4. Ms. 1518

„Dumnezeule cel mare întru putere }i neurmat întru pricepere, cel minunat întru sfaturi mai presus decât fiii oamenilor, însu]i, Doamne, }i pre acesta, carele bine ai voit în treapta preo]iei a întra, umple-l de darul Sfântului T@u Duh, ca s@ se fac@ vrednic a sta nevinovat lâng@ jertvenicul T@u, a propovedui Evanghelia împ@r@]iei Tale, cu sfin]enie a lucra cuvântul adev@rului T@u, a aduce [ie daruri }i jertve duhovnice}ti, de izvod a înnoi pre norodul T@u prin na}terea cea a doa, a b@ii. Ca }i el, întâmpinând întru a doa venire a marelui Dumnezeu }i mântuito- riului nostru Isus Hristos, a Fiiului T@u celui unuia n@scut, s@ priimeasc@ plata

99 Ioan Chindri} bunei iconomii a cetei sale, întru mul]imea bun@t@]ii Tale. C@ s-au binecuvântat }i s-au prosl@vit întru tot cinstitul }i mare încuviin]at numele T@u, al Tat@lui }i al Fiiului }i al Sfântului Duh, acum }i pururea }i în veci vecilor”.

5. Ms. 2089

„Dumnezeule cel mare întru putere }i neurm@rit întru în]elepciune, cel miraculos întru sfaturi mai mult decât fiii oamenilor, însu]i, Doamne, }i pre acesta, care ai binevoit a se sui la treapta de presbyter, împle-l de darul Sfântului T@u Duh, pentru ca s@ fie vrednic a presta f@r@ de prihan@ înaintea jertfenicului T@u, a predica Evanghelia împ@r@]ieie Tale, a ierurgisi cuvântul adev@rului T@u, a proaduce [ie daruri }i jertfe spirituali }i a re-nnoi poporul T@u prin baia rena}terei. Pentru ca }i acesta, întâmpinând la a doua venire a marelui Dumnezeu }i mântuitoriului nostru Isus Hristos, unn@scutului T@u Fiiu, s@ priimeasc@ r@spl@tirea bunei iconomisiri a tagmei lui, întru mul]imea bun@t@]ei Tale. C@ s-a binecuvântat }i prosl@vit totcinstitul }i mare-ncuviin]atul T@u nume, al Tat@lui }i al Fiiului }i al Sfântului Duh, acum }i pururea }i în viacii viacilor”.

În afara celor dou@ cuvinte str@ine: stepen@ (slavism) }i feredeu (maghiarism), rug@ciunea fixat@ de Inochentie r@zbate, cum bine se vede, prin toate Arhieraticoanele care i-au urmat. Vehiculul acestei forme este, cum am afirmat, Arhieraticonul de la Blaj din 1777. 56 Nu se cunosc avantarurile Arhieraticonului lui Micu-Klein dup@ moartea sa. Opin@m pentru ideea c@ a fost adus în ]ar@ de nepotul }i mo}tenitorul s@u universal Ioan Klein, care i-a fost al@turi pân@ la sfâr}it.57 Destinul excentric fa]@ de întreaga sa bibliotec@ diferen]iaz@ acest manuscris de c@r]ile }i manuscrisele r@mase la Blaj, care se reg@sesc }i ast@zi împreun@. Credem c@ Arhieraticonul a avut aceea}i soart@ cu manuscrisul Liber definitionum, 58 consemnat la F@g@ra} în 1869. Ioan Klein }i le-a p@strat pentru sine }i apoi, probabil, le-a vândut. Spre deosebire de manuscrisul pomenit, care s-a pierdut - sau înc@ nu este „descoperit”? - Arhieraticonul a ajuns pân@ la urm@ într-o colec]ie organizat@, aceea a fra]ilor Mar]ian, iar în final într-o bibliotec@

56 Arhieraticon, tâlcuit de pre limba elineasc@ pre limba rumâneasc@, carele cuprinde în sine toat@ slujba arhiereasc@, acum întâiu tip@rit cu binecuvântarea Ex]elen]ii sale prealuminatului }i preaosfin]itului domn, domnului mitropolit G. Grigorie Maer, vl@dica F@g@ra}ului }i a toat@ [ara Ardealului, a Preaîn@l]atei Chesaro- Cr@e}tii M@riri sveatnic dinl@untru. În Sfânta Mitropolie din Blaj. Anul de la mântuirea lumii 1777. (B. R. V., II, p. 219). Arhieraticonul lui Grigore Maior, odat@ epuizat ca tip@ritur@, a cunoscut numeroase cópii manuscrise. O mostr@ de felul cum erau executate aceste cópii ofer@ exemplarul manuscris realizat pe la 1840, din biblioteca p@rintelui Silviu Augustin Prundu} D. S. B. M., pe care ni l-a pus la îndemân@ cu generozitate demn@ de toat@ recuno}tin]a. 57 Vezi Aloisiu L. T@utu, Testamentul }i moartea …, la loc. cit., p.13. 58 Vezi supra, nr. 20.

100 Cultur@ }i societate în contextul {colii Ardelene public@. Dar, la o dat@ }i în împrejur@ri de nereconstituit, Arhieraticonul lui Inochentie a fost v@zut }i consultat de autorul sau autorii Arhieraticonului tip@rit la Blaj în 1777. Exist@ câteva similitudini de text între cele dou@ variante, care exclud categoric ideea unei coinciden]e. Iat@ un exemplu:

„Cu o zi mai nainte, „Cu o zi mai nainte, cela ce-i pus mai mare preste cela ce e pus mai mare preste slujba besericeasc@, mearge în slujba biseariceasc@, mearge în besearica aceaea }i tocmea}te bisearica ceaea }i tocmea}te zidiri”. zidarii”. Inochentie, f. 24v Blaj, 1777, p. 30

În afara cuvântului zidiri, la Inochentie, care pare o gre}eal@ de condei, autorul în]elegând îns@ zidari, 59 observ@m c@ textul este absolut identic. Or, dac@ autorii de la 1777 ar fi tradus „de pre limba elineasc@”, ce explica]ie se poate da acestei coinciden]e? Am v@zut c@ }i rug@ciunea reprodus@ comparativ mai sus este identic@ în cele dou@ Arhieraticoane, a}a cum identice sunt aproape toate celelalte rug@ciuni, cu nesemnificative diferen]e lexicale. Multe alte formul@ri similare pledeaz@ în acela}i sens: „s-au scris împrejur” (= circumscris; f. 46v Inochentie - p. 14 ed. 1777), „mânile sau bra]ele” (idem ambele), „de}ert@ciunea hârtiilor” (Inochentie) - „locul cel de}ert al hârtiilor” (1777). Cuvântul cing@toare, Inochentie îl explic@ astfel: „carii sânt funiceale sup]iri”. La 1777 cuvântul apare ca br@cie, dar explica]ia este liter@ cu liter@ aceea}i. În aceste condi]ii, credem c@ autorii de la 1777 au avut la îndemân@ manuscrisul lui Micu-Klein de la 1748, pe care îns@ l-au îmbog@]it cu elemente din Arhieraticonul grecesc de la Vene]ia (probabil edi]ia 1714). De pild@, la 1777 se dau dou@ re]ete pentru „materia Sfântului Mir”, una extins@, iar alta de urgen]@ („pentru mai degrab@ cum s@ tocmeasc@ }i s@ fiiarb@”). Izvorul grecesc este cert la 1777 }i el influen]eaz@ par]ial chiar spiritul Arhieraticonului. La sfâr}itul slujbei de sfin]ire a bisericii, unde survine o citire din Evanghelie, Inochentie Micu-Klein recurge la Matei 16, 13 - 19, cu celebra promisiune: „Tu e}ti Petru }i pe piatra aceasta voiu zidi besearica Mea”. La 1777 se cite}te din Ioan 10, 22 - 30, finit: „Eu }i Tat@l una sântem”. Urmeaz@ imediat priceasna: „Doamne, iubit-am bun@ frumuse]a casei Tale }i locul l@ca}ului m@ririi Tale”, care este redat }i în grece}te, cu litere chirilice. Ceea ce deosebe}te îns@ limba celor dou@ Arhhieraticoane bl@jene este prezen]a unor cuvinte din lexicul extracarpatin, inexistente în limba literar@ a românilor ardeleni la acea dat@. Este o tendin]@ prezent@ în toate tip@riturile bl@jene de la sfâr}itul secolului al XVIII-lea, încununat@ de Biblia de la Blaj de la 1795. În afara tendin]ei fire}ti de unificare a limbii române literare, dovedit@ ca stare de con}tiin]@ la un Samuil

59 Cum îns@ exist@ o }ans@ redus@ ca autorul s@ fi gândit exact ce a scris: adec@ „a tocmi zidiri”, respectiv lucr@ri, nu ne-am permis s@ îndrept@m forma în mod tacit, ca pe o gre}eal@ evident@.

101 Ioan Chindri}

Micu, autorul de baz@ al Bibliei, „moldo-valahizarea” limbajului bl@jean putea viza }i un scop comercial, care în cazul Arhieraticonului de la 1777 a reu}it din plin. Astfel, la slujba hirotonirii episcopului, acolo unde Inochentie invoc@: „Tu, Doamne, }i pre acest rânduit spre slujba darului arhieresc …”, la 1777 se scrie: „Tu, Hristoare, }i spre acesta ce s-au pus ispravnic (s. n.) darului arhieresc …” Iar într-un alt loc: „… cu împ@r]irea (s. n.) Ta ai rânduit înv@]@tori” apare la 1777: „… cu ispr@vniciia (s. n.) Ta ai râdicat înv@]@tori”. Cuvântul ispravnic nu a ap@rut pân@ la acea dat@ în vreo carte ardeleneasc@. {i mai evidente sunt cuvintele lighean }i ibric, turcisme imposibile în Ardeal, care la Inochentie apar sub slavonismul umivalni]@. D@m în cele ce urmeaz@ un scurt glosar comparativ, selectiv, între cele dou@ Arhieraticoane greco-catolice în cauz@. Astfel:

Inochentie 1777 agne] miel („agne]ul s@ jertvim”) („mielul s@ junghiem”) agne] pâine („sfântul agne]”) („sfânta pâine”) agonisit ales („neam agonisit”) („popor ales”) În ambele îns@: „neam sfânt”. ap@r@tori ripide („ripide sau ap@r@toare”) asfalati asfalatos Materie pentru mir. axios vreadnic balsam valsam („balsam apr@b@luit”) („valsam de cel bun”) blagoslovi binecuvânta („blagoslovitu-i Dumnezeul („bine e cuvântat nostru”) Dumnezueul nostru”) bucal n@strap@ („bucal plin de vin”) („n@strap@ plin@ de vin”) casiia cassiia („lemn de porumbea eghipteneasc@ sau cassiia”) Materie pentru mir. cerbice grumaji („cerbicea inimilor noastre plec@m”) („grumajii inimilor noastre i-am plecat”) chindeu fe}chir@ („chindee sau mâne}terguri”) („fe}chire sau }tergare”) cing@toare br@cie („carii sânt funiceale sup]iri”) („carii sânt funiceale sup]iri”)

102 Cultur@ }i societate în contextul {colii Ardelene

cliros cler condac liturghie Sensurile nu se acoper@. copâr}eu mormânt („ca }i într-un copâr}eu g@tit”) („ca }i într-un mormânt paradosit”) Cuvinte diferite folosite în acela}i loc. cufundos afund („vase cufundoase”) („vase mai afunde”) Sensul: „adânc” cum pentru ca cura curge („s@ cure”) („s@ curg@”) d@r@bu]@ p@r]isoare, p@rticeale de biu de prisosit Sens: „din plin” deplin des@v@r}it deschilinit desp@r]it diiaconstve ceale diiacone}ti dver@ u}@ („sfintele dveri”) („sfintele u}i”) egumen arhimandrit feredeu baie form@ chip Rânduiala preo]easc@ este forma / chipul „slujbei cei îngere}ti din ceriu”. form@lui îns@mna („}i s@ form@luiasc@ chipul ( „s@ se îns@mneaze chipul sau forma Sfintei Cruci”) sau îns@mnarea Sfintei Cruci”) funiceale g@itanuri g@ti paradosi gripsor vultur haine ve}minte („hainele arhiere}ti”) („ve}mintele arhiere}ti”) har mul]@mit@ („dând har”) („dând mul]@mit@”) ipoci }i cealealalte împ@r]ire ispr@vnicie („cu împ@r]irea Ta ai („cu ispr@vniciia Ta ai rânduit înv@]@tori”) râdicat înv@]@tori”) împodobi înfrumse]a îng@dui, a a s@ supune jumal] ipsos Sensurile nu se acoper@.

103 Ioan Chindri}

laturi margini l@mpa} candel@ („candel@, care }i f@clie s@ zice”) lemn cui}oarelor piperiu lung sau cui}oar lepedeu fot@, giulgiu („fote sau giulgiuri”) m@ieran m@rgheran mas@, meas@ prestol („sfânta mas@”; mai des îns@ prestol) („sfântul prestol”) mâne}tergur@}tergariu mântui sc@pa meci fe}til@ mil@, milostivire îndurare mil@ dar („d@t@toriu de mil@”) („d@t@toriu de dar”) Sensurile nu se acoper@. mirobolami mirovalanon („mac de la Indiia, greceaste mirovalanon”) Materie pentru mir. molitv@ rug@ciune mul]@torea}te „mutându-o spre mai mul]i” Sens: „înmul]it” nevinovat f@r@ prihan@ nevinovat f@r@ de osând@ („s@ o jertfim nevinova]i”) („s@ o jertfim f@r@ de osând@”) norod popor numea}te chiiam@ („s@ numea}te”) („s@ chiiam@”) obiceaiuri a}ez@mânturi (biserice}ti) oloi, uloi untdelemn oloi alois oltariu ortariu osfe}tanie înnoire pe jur împrejur poias@ brâu „polit sau zdrobit” pisat poluno}tni]@ vecernie Sensurile nu se acoper@.

104 Cultur@ }i societate în contextul {colii Ardelene

price}tui cumineca prejur împrejurul („prejur stâlpi”) („împrejurul stâlpilor”) procove] tropar, }tergariu („procove] sau fa]@ de mas@ noao”) („tropar sau }tergariu curat, nou”) propovedui binevesti prosl@vi pream@ri razdi rasdom Materie la mir. r@}chira împ@r]i s@culecior r@cli]@ Sensurile nu se acoper@. s@la} l@ca} s@rba pr@znui scaun (ahieresc) thron sc@pare ad@postire („celor b@tu]i de valuri, sc@pare”) („celor învifora]i, ad@postire”) scârb@ mânie („pentru ca s@ ne mântuim („pentru ca s@ ne mântuim noi noi de toat@ sup@rarea, scârba”) de toat@ sup@rarea, mâniia”) sfit@ felon sinag covor slav@ m@rire (altern. cu slav@) slug@ paraechisiiarc („sluga cea bisericeasc@”) sluji m@ri („slujesc împreun@ cu noi („împreun@ m@resc îndur@rii Tale”) bun@tatea Ta”) Sensurile nu se acoper@. spi]@ treapt@ (treapt@ clerical@) spodobi învrednici, îmbodobi stepen@ cin sl@vi în@l]a („sl@vi-Te-voiu pre Tine”) („în@l]a-Te-voiu”) }@deare stran@ }inor brâu }tergur@ stergariu terebenit „r@}in@ de lemn lucru, grecea}te terevind” tocmi rândui, îndrepta

105 Ioan Chindri}

tocmire chivernisire tolceariu tolceariu, pâlnie („tolceariu sau pâlnie”) trisaghion aghios tropar ectenie („troparul cel de obiceaiu”) („ecteniia cea obicinuit@”) tropar „ecteniia cea mic@” ]inearea domniia ]iperiu piperi umivalni]@ ibric („adec@ sp@l@toarea”) umivalni]@ lighean unsoare mir Materia în sine a mirului. „unsoare sfânt@” „untdelemn sfin]it” z@pad@ neau@ zdrobi pisa zidi întemeia

Nu totdeauna forma de la 1777 este superioar@ celei din Arhieraticonul lui Inochentie, nici obligatoriu mai „româneasc@”. Acolo unde acesta din urm@ scrie zapad@, autorii de la 1777 revin la mai „ardelenescul” neau@ (nom. sing.) probabil pentru a evita sorgintea slav@ a cuvântului. La f. 18v a lui Micu-Klein întâlnim forma rar@ }i pre]ioas@ cocon pentru copil, specific@ Maramure}ului. O not@ de frumuse]e degaj@ chiar }i stâng@ciile lui Micu-Klein, care exprim@ prin sintagme unele no]iuni pentru care nu cuno}tea sau nu voia s@ uzeze cuvântul consacrat: „cântarea cea îngerreasc@” pentru heruvic, „cântacul cel de trei ori sfânt” pentru aghios, „rug@ciunile de diminea]@” pentru denie }i utrenie etc. Dac@ un cercet@tor avizat l@uda, la 1915, „limba în]eleas@ de popor” a Arhieraticonului de la 1777, 60 cu atât mai întemeiat se poate spune acest lucru despre Arhieraticonul lui Inochentie. De unde, la 1777, apar relativ numeroase cuvinte experimentale care sparg armonia popular@ a limbii, }i care nu s-au impus ca neologisme, în cartea analizat@ întâlnim un singur caz, cuvântul împutare (redat la 1777, neechivalent prin p@reare), azi familiar în limba român@, sub forma imputare. Limba lui Inochentie Micu-Klein este aceea a unui înv@]at ardelean, excelent mânuitor al graiului vremii sale, în aspectele rustice }i culte ale acestuia. Restrângând aria geografic@, se poate vorbi de o variant@ proprie zonei de nord-vest a spa]iului lingvistic ardelean. Viitorul episcop al Blajului a tr@it, din adolescen]@ }i pân@ la ocuparea demnit@]ii arhiere}ti, în 1730, într-o zon@ în care limba român@ suna

60 Ioan B@lan, Stabilirea limbei liturgice …, la loc. cit., p. 232. 61 Un raport din 1711 despre situa]ia Episcopiei greco-catolice de la Munkács, aflat în arhivele vieneze, este gr@itor chiar prin titlul s@u, în leg@tur@ cu prioritatea demografic@

106 Cultur@ }i societate în contextul {colii Ardelene ca în Arhieraticonul s@u. De la Cluj, unde î}i începe studiile, }i pân@ la Munkács, în nordul Ungariei, de unde revine ca episcop, tân@rul Ioan Micu a cunoscut o lume româneasc@ dens@, 61 vorbitoare a unei limbi împestri]ate cu maghiarisme, a}a cum o va reg@si Nicolae Iorga în peregrin@rile sale prin nordul Ardealului. 62 Aceste maghiarisme definesc f@r@ gre} aria lingvistic@ amintit@ }i totodat@ exclud paternitatea oric@rui alt român unit al vremii, ca autor al Arhieraticonului, r@mânând aceea a lui Inochentie. Acesta n-a înv@]at niciodat@ limba român@ în vreo }coal@. Româneasca pe care o cuno}tea este tributar@ acestui mediu etno-lingvistic. De aceea, este demn@ de uimire acurate]ea pe care autorul a impus-o acestui limbaj rustic, ridicându-l la în@l]imea unui stadiu semnificativ în evolu]ia limbii noastre literare. Maghiarismele lui Micu-Klein se pierd în albia unei frumoase limbi române}ti cu savoare popular@, p@trâdu-}i doar calitatea de martori ai genezei Arhieraticonului. Astfel sunt: chindeu (

a românilor din aceast@ diecez@ îndep@rtat@: Informatio de Episcopatu Munkacsiensi sic denominato, alias Graeci ritu Walachorum et Ruthenorum, sen populi ab antiquo in Regno Hungariae in diocesibus Agriensis et Varadiensis episcoporum degentis, jam cum Sancta Romana Ecclesia Catholica uniti (Österreichisches Staatsarchiv, Ableitung 1: Hans-, Hof- und Staatsarchiv, Fond. Hungarica Specialia, 1558-1755. Ecclesiastica, Fasz. 274, des. 3, f. 22-26; vezi }i Virgil Cândea, M@rturii române}ti peste hotare. Mic@ enciclopedie, II, Bucure}ti, 1998, p. 26, nr. 215). 62 Nicolae Iorga, Neamul româneasc din Ardeal }i [ara Ungureasc@, II, Bucure}ti, 1906.

107 Ioan Chindri} a Arhieraticonului”. La Inochentie apar mai pu]ine alternan]e ortografice - incomozi parazi]i ai începuturilor scrisului nostru modern - decât la oricare dintre scriitorii {colii Ardelene. Semnal@m alternan]ele: arhidiacon - arhiediacon, diiacon - diacon, episcup - episcop, meas@ - mas@, p@n@ - pân@, pre - pe, psalom - psalm, pe seama c@rora lingvi}tii recomand@ redarea lor a}a cum apar, drept m@rturii ale evolu]iei formelor ortografice.

ARGUMENT. Arhieraticonul lui Inochentie Micu-Klein este un monument de seam@ al literaturii biserice}ti greco-catolice din Transilvania. Acum, la aniversarea jubileului de 300 de ani de la Unirea cu Biserica Romei, scoaterea lui din uitare }i redarea destinului de carte de altar ce i se cuvine au o semnifica]ie îngem@nat@. Pe de o parte, se estompeaz@ cu o nuan]@ în plus v@lul care ne ascunde înc@ uria}ul efort investit de clericii no}tri erudi]i din secolul al XVIII-lea, pentru a imprima Bisericii Unite virtu]ile unei for]e providen]iale pentru viitorul neamului românesc. Pe de alt@ parte, aceast@ singur@ - cunoscut@ pân@ acum - oper@ original@ a lui Micu-Klein ni-l apropie de suflet }i co}tiin]@ pe inegalabilul Întemeietor, care, de dincolo de vreme, ne îndeamn@ s@ înfrângem „cerbicia inimilor noastre”, înv@]ându-ne „bun@ vitejie a viteji” pe câmpul de lupt@ al credin]ei, dup@ cum spune „vestitul apostolul Pavel”, a c@rui pild@ a urmat-o, cu inim@ smerit@ }i viteaz@ totodat@, marele arhiereu român.

108 Cultur@ }i societate în contextul {colii Ardelene

O ICOAN~ MIRACULOAS~ {I UN PROCES F~R~ FINAL *

La începutul prim@verii anului 1764 a încetat din via]@ episcopul Petru Pavel Aron de la Blaj, al patrulea ierarh al Bisericii Române Unite cu Roma, urma}ul în scaun al lui Inochentie Micu-Klein. P@storia lui Aron (1751-1764) este una dintre cele mai tensionate }i mai dinamice perioade din istoria noii confesiuni române}ti, întemeiat@ în jurul anului 1700.1 Privind în urm@, se constat@

* Text publicat ca studiu introductiv la: Icon lacrymans Balasfalvensis. Icoana plâng@toare de la Blaj, edi]ie coordonat@ }i studiu introductiv de Ioan Chindri}, Cluj-Napoca, 1997. 1 Despre acest episcop bl@jean }i epoca sa interesant@ vezi József Benkø, Transilvania sive Magnus Transilvaniae Principatus olim Dacia Mediteranea dictus, II, Viena, 1778, p. 235, 440, 585; Samuil Micu, Historia Daco-Romanorum Petru Pavel Aron sive Valachorum, în „Instruc]iunea public@”, 1861, martie-aprilie, pp. 66-119, p. 115-118 }i în „Foaie pentru minte, inim@ }i literatur@”, 1862, nr. 11-30, pp. 81-236, p. 225-227; ibid., Scurt@ cuno}tin]@ a istoriei românilor, Bucure}ti, 1963, p. 118-119; idem, Istoria românilor, edi]ie princeps dup@ manuscris de Ioan Chindri}, II, Bucure}ti, 1995 (în continuare: MICU 1995), p. 331-334, 432-445; testamentul s@u, în „Organul lumin@riei”, I, 1847, p. 138; Timotei Cipariu, Acte }i fragmente latine române}ti pentru istoria besericei române, mai ales unite, Blaj, 1855 (în continuare: CIPARIU 1855), p. 56-59, 104-113, 217-221; idem, Cuvântarea la ocasiunea serb@rei seculare (de 100 ani) a Gimnasiului din Bal}, în „Foaie pentru minte, inim@ }i literatur@”, 1855, p. 37-39; Nicolaus Nilles, Symbolae ad illustrandam historiam ecclesiae orientalis in terris Coronae S. Stephani, II, Oeniponte, 1885 (în continuare: NILLES 1885), p. 605-621; George Bari], P@r]i alese din istoria Transilvaniei pe dou@ sute de ani în urm@, I, Sibiu,1889 (în continuare:BARI[ 1889), p. 438-452; Mihail St@janu, Începutul rena}terii prin }coli sau despre episcopul Pavel Aron, Craiova, 1891; Eudoxiu Hurmuzaki, Fragmente din istoria românilor, tomul al doilea, Bucure}ti, 1900 (în continuare: HURMUZAKI 1900), p. 160-165); Augustin Bunea, Episcopii Petru Pavel Aron }i Dionisiu Novacovici sau istoria românilor transilv@neni de la 1751 pân@ la 1764, Blaj, 1902 (în continuare: BUNEA 1902); Mihail Str@janu, Din via]a lui Inocen]iu Micul. Întâmpinarea unei aprecieri despre

109 Ioan Chindri} amestecul de succes }i e}ec istoric ce caracterizeaz@ acest r@stimp. Rena}terea cultural@ de dup@ 1750 situase Blajul în centrul unei mi}c@ri noi de idei ce se înfiripa în ambian]a }colii }i c@r]ii, ca precursoare imediat@ a {colii Ardelene.2 De numele acestui vl@dic@ unit se leag@ reluarea activit@]ii tipografice române}ti în Ardeal (1750), dup@ o jum@tate de secol de t@cere, }i deschiderea vestitelor }coli care vor face din Blaj „mica Rom@” de mai târziu (1754). Dar tot în anii p@storiei sale, între 1759-1761, s-a petrecut }i r@zmeri]a confesional@ a lui Sofronie, în urma c@reia Unirea cu Roma }i-a pierdut mai bine de jum@tate din credincio}ii de la 1700. În urma acestei desp@r]i]i, Marele Principat al Transilvaniei înf@]i}a pentru prima dat@ o lume româneasc@ împ@r]it@ în dou@ religii. A fost o stare crepuscular@, pe care oamenii vremii au tr@it-o cu o intensitate greu de în]eles ast@zi. În plus, de la Inochentie la Petru Pavel Aron s-a petrecut }i trecerea de la un ierarh politic la un episcop duhovnic, c@ci „activitatea celui dintâi s-a desf@}urat trepidant@ }i eroic@, în misiuni politice la Viena }i în lupte cu Status-urile în Dieta din Sibiu, a acestuia din urm@ s-a desf@}urat în lini}tea plin@ de miresmele tainei a bisericii, în }coal@, în tipografie }i în istovitoare c@l@torii misionare”.3 Polarizarea imaginii asupra îndatoririlor unui cap bisericesc, în sensul amintit, s-a manifestat în unele st@ri de spirit bl@jene despre care Augustin Bunea spunea la 1900 c@ „au înstr@inat

episcopul P.P. Aron, Blaj, 1903; Nicolae Iorga, Istoria literaturii române în secolul al XVIII-lea, II, Bucure}ti, 1969, p. 61-63, 135-136; Ioan Georgescu, Istoria bisericei cre}tine universale, cu deosebit@ privire la istoria bisericei române}ti unite cu Roma, Blaj, 1921, p. 213-224; Zenovie Pâcli}anu, Din istoria bisericeasc@ a românilor ardeleni – „Teologul” vl@dicilor uni]i, în „Analele Academiei Române”, Seria III, memoriile sec]iunii istorice, tom. I, 1922-1923, p. 185-190; Emanoil Bucu]a, Cing@toarea de cazne a lui Petru Pavel Aron, în „Ideea european@”, V, 1923, nr. 121; Andrei Veress, Bibliografia româno-ungar@, I, Bucure}ti, 1931, p. 234, 242-243; Alexandru Nicolescu, Arhiereii Blajului }i activitatea lor pentru neam, în „Cultura cre}tin@”, XVII, 1937, nr. 4-5, p. 218-229; Alexandru Lupeanu, Evoc@ri din via]a Blajului, Blaj, 1937 (în continuare: LUPEANU), p. 30-43; {tefan Manciulea, Ctitorii }coalelor din Blaj, Blaj, f.a., p. 20-26; Nicolae Albu, Istoria înv@]@mântului românesc din Transilvania pân@ la 1800, Blaj, 1944, passim; Octavian Bârlea, Ex historia romena: Joannes Bob, episcopus Fogarasiensis (1783-1830), Freiburg, 1951, passim; I. D. L@udat, Istoria literaturii române vechi, III, Bucure}ti, 1968, p. 136-138; I. Dimitriu-Snagov, Românii în arhivele Romei (Secolul XVIII), Bucure}ti, 1973, passim; Cornel Tatai }i Octavian Rotaru, Un document revelator asupra activit@]ii culturale desf@}urate de Petru Pavel Aron, în „Apulum”, XII, 1974; Dic]ionarul literaturii române de la origini pân@ la 1900, Bucure}ti, 1979, p. 1. O bibliografie aparte este sinteza postum@ a lui Zenovie Pâcli}anu, Istoria Bisericii Române Unite, publicat@ în emigra]ie de Octavian Bârlea, în revista „Bun@ Vestire” de la Roma între 1975-1977, 1979, cu finalul în revista „Perpective”, ap@rut@ în Germania, 1991-1993. Capitolul despre Petru Pavel Aron a ap@rut în „Perspective”, XIV-XVI, iulie 1991-iunie 1993, nr. 53-60, p. 17-83. Aceast@ parte va fi citat@ în continuare cu sigla PÂCLI{ANU 1991-1993. 2 O analiz@ în acest sens la Ioan Chindri}, Originile {colii Ardelene, în „Revista de istorie }i teorie literar@”, XXXIV, 1989, nr. 4, p. 20-25; XXXV, 1987, nr. 1-2, p. 14-18. 3 Vezi Zenovie Pâcli}anu, Istoria Bisericii Române Unite, partea de dinaintea p@storiei lui Petru Pavel Aaron, în „Bun@ Vestire”, Roma, XVI, 1978, nr. 1, p. 59.

110 Cultur@ }i societate în contextul {colii Ardelene inimile multora de c@tr@ acel bun }i vrednic b@rbat”.4 Românii au uitat pentru un moment c@ în mijlocul }i în fruntea lor se afl@ un om cu via]@ de sfânt. Pe acest fundal marcat de criz@ moral@ a survenit moartea lui Petru Pavel Aron. Nu a fost un ob}tesc–sfâr}it oarecare, ci unul înso]it de întâmpl@ri miraculoase. Mortul ar@ta ca un om care doarme, trupul refuza s@ cad@ în rigiditatea mor]ii }i n-a intrat în putrefac]ie nici dup@ trei ani. Ceva mai mult, icoana Maicii Domnului cu Pruncul de pe tâmpla capelei episcopale a plâns cu lacrimi }i sudori în noaptea când trupul r@posatului arhiereu a fost adus în capel@, }i n-a încetat s@ plâng@ luni de zile dup@ aceea. O uria}@ uimire, amestecat@ cu venera]ie }i spaim@, i-a cuprins pe oamenii vremii, încât asupra Blajului s-a focalizat repede un interes ascendent spre vârfurile societ@]ii }i ierarhiei politice, pân@ la împ@r@teasa Maria Tereza. La Blaj se petreceau lucruri ]inând de o minune peste fire }i ele au f@cut obiectul unui scenariu de psihologie social@ specific@ timpului, locului, ideilor, limitelor dogmatice }i intereselor politice care au acompaniat evenimentul.

BLAJUL LUI ARON. Petru Pavel Aron era al doilea episcop greco-catolic cu re}edin]a la Blaj, dup@ Inochentie Micu-Klein. Primii doi ierarhi uni]i î}i exercitaser@ func]ia în condi]ii precare, Atanasie Anghel la Alba Iulia iar Ioan Giurgiu Patachi la F@g@ra}. În anii p@storiei acestuia din urm@, la 1721, Papa Inochen]iu XIII a emis bula „Ra-tioni congruit”, prin care se înfiin]eaz@ dieceza F@g@ra}ului pe seama românilor uni]i cu Roma.5 Acest nume generic, „de F@g@ra}”, îl va purta episcopia }i apoi mitropolia greco- catolic@ din Ardeal de-a lungul celor trei secole ce s-au scurs de atunci, }i îl poart@ }i ast@zi. Inochentie a reu}it s@ schimbe domeniile disparate pe care împ@ratul Carol VI le acordase la 4 noiembrie 1715 pe seama Locul miracolului: capela episcopal@ noii episcopii unite (Sâmb@ta

4 În capitolul pe care îl dedic@ lui Petru Pavel Aron din {ematismul veneratului cler al Arhidiecesei Metropolitane Greco-Catolice Române de Alba Iulia }i F@g@ra} pre anul Domnului 1900, de la Sfânta Unire 200, Blaj, 1900 (citat în continuare: {EM. 1900), p. 29. 5 Despre importantul document, inclusiv prima traducere în române}te, vezi Ioan Chindri}, Bula papal@ „Rationi congruit” de la 1721 }i întemeierea Episcopiei F@g@ra}ului, în „Anuarul Institutului de Istorie Cluj-Napoca”, XXXIII, 1994, p. 85-106 }i MICU 1995, p. 411-414, n. 16. Vezi }i în acest volum, studiul dedicat problemei.

111 Ioan Chindri} de Jos }i Gherla) cu domeniul Blajului, mult mai bogat, pe deasupra cu mo}iile relativ adunate în jurul re}edin]ei, care la rândul ei era ideal situat@ în inima Transilvaniei. La 21 august 1738 acela}i Carol VI a consfin]it, printr-o diplom@ important@, noua configura]ie funciar@ a episcopiei.6 Inochentie }i-a mutat re}edin]a la Blaj în 19 martie 1737, acesta fiind momentul de început al edific@rii viitorului centru de spiritualitate româneasc@, pe temeiul inten]iilor exprimate în actele organice privitoare la Unirea românilor cu Biserica Romei. O idee cardinal@ str@bate toate aceste documente, fie c@ este vorba de diploma de la 1715, de bula papal@ de la 1721 sau de a doua diplom@ a lui Carol VI de la 1738: în toate trei se prevede obliga]ia ca o parte consistent@ din veniturile facilitate de st@pânire s@ fie alocate pentru edificarea structurilor cu caracter cultural: m@n@stire, ordin c@lug@resc cu îns@rcin@ri ecleziastice dar }i didactice, }coli. Statutul social al românilor ardeleni se caracteriza printr-o înapoiere cultural@ subliniat@ cu uimire de toate m@rturiile vremii.7 Patronând cu fermitate Unirea cu Roma din jurul anului 1700, puterea politic@ de la Viena }i ierarhia catolic@ aferent@ }i-au asumat implicit }i sarcina amelior@rii acestei situa]ii catastrofale. Apartenen]a la catolicismul european era incompatibil@ cu lipsa cvasitotal@ a elementelor de cultur@ proprii ale românilor, la 1700 }i dup@ Unire. Vechea via]@ spiritual@ de tip ortodox }i medieval sucombase de un secol, sub presiunea calvinismului promovat de principii autohtoni, iar cultura româneasc@ de tip calvin din vremea acestora, culminând cu Palia de la Or@}tie (1582), Catehismul calvinesc (1640) sau Noul Testament de la B@lgrad (1648), n-a operat niciodat@ la nivel popular, în plus, a fost anulat@ dintr-un condei de acela}i act de la 1700. Arhiereii uni]i ai Blajului s-au v@zut în situa]ia de a lua totul de la început }i, în planul culturii, acum de pe pozi]ia de p@stori ai unui popor catolic de rit bizantin. Cel dintâi care a reu}it s@ desf@}oare o activitate sistematic@ în acest sens a fost Petru Pavel Aron. Blajul primilor episcopi greco-catolici a fost de la început o citadel@ ecleziastic@, dominat@ arhitectonic }i psihologic de castelul existent }i ast@zi, atunci îns@ având situl }i configura]ia cu care a str@b@tut secolele evului mediu. Men]ionat@ la 1271 sub numele de „terra seu villa Herbordii vaivodae”, apoi la 1351 de „villa Blasii”, mica feud@ fortificat@ s-a impus în documente cu numele unguresc de Balásfalva, adic@ „satul lui Blasius”, în vreme ce românii i-au spus întotdeauna Blaj sau Bla}. Popula]ia localit@]ii, care a c@p@tat statut de târg (oppidum) în vremea lui Micu-Klein, num@ra în timpul p@storiei lui Petru Pavel Aron între 320 }i 450 de locuitori.8

6 Variante române}ti ale diplomei la MICU 1995, p. 293-298 }i Gheorghe {incai, Hronica românilor, III, Bucure}ti, 1969, p. 363-370. 7 Vezi, mai recent, Andreas Freyberger, Historica relatio unionis Valachicae cum Romana Ecclesia, edi]ie princeps dup@ manuscris de Ioan Chindri}, Cluj, 1996. 8 Cf. Gabriela Mircea, Blajul }i domeniul apar]in@tor la jum@tatea secolului al XVIII-lea, în „Anuarul Institutului de Istorie Cluj-Napoca”, XXXV, 1996, p. 38-61.

112 Cultur@ }i societate în contextul {colii Ardelene

Bunurile alodiale apar]in@toare feudei se aflau în satele M@n@rade, Sp@tac, Cerg@ul Mare, Tiur, Veza }i Ciufud din comitatul Alba Inferioar@ }i Sâncel, Petrifal@u, Iclod, Cenade, Spini }i {ona din comitatul Târnavelor. Ele aduceau un venit anual de 6.000 florini, din care jum@tate erau prev@zu]i prin funda]ia Împ@ratului pentru între]inerea unei m@n@stiri cu 12 c@lug@ri din Ordinul Sfântului Vasile cel Mare, pentru }colarizarea a 20 de elevi uni]i }i pentru trimiterea la Roma a 3 tineri care s@ studieze în Colegiul Urban de Propaganda Fide. De la acest început modest s-a ajuns, într-un r@stimp de un deceniu }i jum@tate, la explozia cultural@ din anii p@storiei lui Petru Pavel Aron. Primii studen]i români trimi}i la Roma, în 1740, au fost Petru Pavel Aron, Grigore Maior }i Silvestru Caliani. Ei vor fi }i cei dintâi c@lug@ri în m@n@stirea cu hramul Sfintei Treimi de la Blaj, c@rora li se vor ad@uga grecul Leontie Mosconas, Gerontie Cotorea }i Atanasie Rednic. În jurul anului 1750, la Blaj activau }ase intelectuali tineri, de forma]ie european@, }coli]i la Tirnavia, Munkács, Viena }i Roma. Buni cunosc@tori ai ambelor biserici cre}tine, ace}tia purced la opera de clarificare a situa]iei confesiunii greco-catolice din Ardeal, care era ]inta unor atacuri concertate ale autorit@]ilor reformate din principat }i ale propagandei sârbo-ruse}ti, sub masca „ortodoxiei”. Ca r@spuns la aceste atacuri, „cucernicii ieromona}i” de la Blaj tip@resc la 1750 frumoasa c@rticic@ Floarea adev@rului, cu care debuteaz@ evul tipografic bl@jean. Adus@ la Blaj în 1738 de c@tre Inochentie Micu-Klein, pus@ în func]iune la 1747 de vicarul - pe atunci – Pavel Petru Aron, vechea tipografie a clerului românesc din Ardeal î}i reia activitatea întrerupt@ la 1702, când la Alba Iulia se tip@rise întâiul catehism catolic pentru români, intitulat Pânea pruncilor, oper@ a teologului iezuit Ladislau Baranyi }i a preotului Duma Ian@} din Baraban]i.9 Floarea adev@rului va fi urmat@ de o întreag@ salb@ de tip@rituri bl@jene, care au f@cut }i fac gloria p@storiei lui Petru Pavel Aron. S-au tip@rit practic toate c@r]ile de cult necesare în Biserica Greco-Catolic@ (Ceaslovul în 1751, Strastnic în 1753, Înv@]@tura Cre}tineasc@ în 1755, Psaltire în 1755, Liturghia în 1756, Euhologhion sau Molitvenic în 1757, Octoih în 1760, Catavasier în 1762, Acatist în 1763), dar }i o serie de lucr@ri de erudi]ie teologic@, în special ale lui Aron însu}i, primul condeier al epocii sale. Sunt de remarcat mai ales lucr@rile în limba latin@ ale episcopului, premiere absolute pentru noua cultur@ care se întemeia la Blaj: Doctrina Christiana (1757), Epistola consolatoria (1761), Exordium et definitio Sanctae Oecumenicae Synodi Florentinae (1762) }i cele dou@ culegeri de patristic@: Opera philosophica a lui Ioan Damaschin (2 vol., 1763) }i Sanctorum Patrum nostrorum Pachomii Aegyptici, Dorothei Thebani et Theodori Studitae Ascetica (postum, 1768). Dup@ aser]iunea evanghelistului c@ „la început a fost cuvântul”, Blajul p@storiei lui Petru Pavel Aron

9 Vezi Bibliografia româneasc@ veche (în continuare: B.R.V), I, Bucure}ti, 1903, p. 440. (Informa]ii mai vechi, str@ine, despre aceast@ interesant@ scriere la: Alexius Horányi, Nova memoria Hungarorum et provincialium scriptis editis notorum, I, Pesta, 1792, p. 287; Frantz Sartoli, Historisch-etnographische Übersicht der wissenschaftlichen Cultur, Geistesthätigkeit und Literatur des Österreichischen Kaiserthums nach seinen mannigfaltigen Sprachen und deren Bildungsstufen, I, Viena, 1830, p. 176)

113 Ioan Chindri} r@mâne memorabil în primul rând prin aceast@ pregnant@ exprimare în cuvântul scris, salt colosal fa]@ de peisajul pustiu de dinaintea anului 1750. A doua expresie a revolu]iei culturale bl@jene de sub Petru Pavel Aron o constituie deschiderea }colilor la 1754. Faptul este deosebit de mediatizat în literatura de specialitate.10 Pentru fizionomia psiho-social@ a Blajului, este important@ coborârea erudi]iei de tip european de pe verticala micii elite c@rtur@re}ti, la nivelul orizontal al cunoa}terii de ob}te. Se }tie c@ s-au deschis concomitent 3 }coli: o }coal@ de ob}te sau „neîncurmata }coal@”, cum o numea episcopul, o alta pentru înv@]area limbilor }i a }tiin]elor (un început de liceu) }i o }coal@ pentru preg@tirea preo]ilor (un început de facultate teologic@).11 Marele eveniment }colar a produs o mi}care brownian@ în via]a capitalei ecleziastice a uni]ilor, prin dispersia competen]elor, sporul elitei }i amestecul uman rezultat. C@lug@rii devin profesori al@turi de dasc@li, cum a fost cunoscutul Constantin Dimitrievici, tinerii români sunt atra}i de cariera monastico-d@sc@leasc@ iar copiii românilor din eparhie devin înv@]@cei, }i astfel via]a Blajului se centreaz@ în jurul noilor institu]ii întemeiate de Aron. Dac@ este s@ d@m crezare vechilor m@rturii, pe la 1759 Blajul avea un num@r de 500 „studen]i”, adic@ mai mare decât popula]ia localit@]ii.12 Num@rul de 500 vine de la un maghiar îngrijorat, György Rettegi, care la 1761 se alerta c@ românii „}i-au întemeiat la Blaj un gimnaziu care a ajuns la cinci sute de elevi”. „De acest lucru – spune Rettegi – m@rturisesc sincer c@ îmi este fric@, pentru c@ dac@ cineva las@ }i mai tare acest lucru de capul lor, pe noi pot s@ ne pustiasc@ cu mare spor, fiindc@ în Ardeal sunt pe pu]in de zece ori mai mul]i români decât unguri”.13 Chiar dac@ cifra sau imaginea lui Rettegi sunt, poate, exagerate sau distorsionate, mentalul acestui revelator str@in d@ m@sura puterii pe care micul Blaj ecleziastic a dobândit-o în plus, odat@ cu punerea în pagin@ a unei vie]i }colare române}ti în Transilvania, sub egida Bisericii Greco-Catolice. Munifiscen]a cunoscut@ a lui Aron, autorul vesti]ilor „]ip@i” gratui]i pentru elevii s@raci, ca }i gratuitatea îns@}i a procesului de înv@]@mânt au avut ca rezultat firesc }i de a}teptat dezvoltarea rapid@ a Blajului didactic. La 1762 nu mai pu]in de opt persoane c@lug@re}ti erau implicate în serviciul }colilor: Silvestru Caliani, Grigore Maior, Gherontie Cotorea, Atanasie Rednic, Filotei Láslzó, Nicolae Remetei, Macarie Pop }i Petru Demeneki. Dup@ m@rturia lui Samuil Micu îns@ num@rul acestora era prea mic pentru nevoile }colii.

10 R@mâne înc@ de referin]@ BUNEA 1902, capitolul despre Deschiderea }coalelor în M@n@stirea Sfintei Treimi din Blaj }i organizarea acesteia, p. 277-295. Cf. {i Zenovie Pâcli}anu, Documente privitoare la istoria }colilor din Blaj, Bucure}ti, 1930 }i PÂCLI{ANU 1991-1993, p. 46-59. 11 PÂCLI{ANU 1991-1993, p. 47. 12 BUNEA 1902, p. 283 coroborat cu Gabriela Mircea, Blajul }i domeniul apar]in@torilor…, p. 43. 13 Documentul a fost comunicat la 1886 de istoricul Károly Torma în revista „Hazánk”, p. 382 (BUNEA 1902, p. 201). Textele maghiare: a) „Állitotak is volt Balásfalván oly gymnsiumot, melynek ötszáz tanulója mégvolt; b) Ettöl bozony megvalom, hogy félek, mert ha valaki jobban is eszekre adja ezen dolgot, minket bizony szaporán elpusztithatnak, mert Erdélyben könnyen vagyon tiz annzi oláhság, mint magyar”.

114 Cultur@ }i societate în contextul {colii Ardelene

Zice: „Pe vremile acestea nefiind c@lug@rii de ajuns, la }coalele latine}ti cele de jos se puneau profesori din statul mirenesc. Cel dintâi profesor a fost Vulcan de la Bla}, carele curând }i-au dat sufletul. Apoi au mai fost profesorii: Boiariu, apoi Ioan Neagoe (…) dup@ acesta în profesorie au urmat Nicolae Ludo}i de la Ludu}ul de lâng@ Mure}”.14 Dup@ observa]ia lui Augustin Bunea,15 progresul }colar rapid, legat bineîn]eles de M@n@stirea Sfintei Treimi, a atras puternic tineretul spre cinul c@lug@resc bazilitan de la Blaj. Intr@ acum la c@lug@rie genera]ia lui Samuil Micu-Klein, care va duce }tafeta cultural@ spre fenomenul numit {coala Ardelean@. Analele m@n@stirii consemneaz@ noi nume de c@lug@ri-profesori, ca Meletie Neagoe }i Vasile Neagoe, ultimul un orb genial, pe care Samuil Micu îl compar@ cu Didim din Alexandria.16 Preo]i c@s@tori]i sau laici în plin@ maturitate se despart de so]ii pentru a putea intra în rândul c@lug@rilor bl@jeni. Cazurile notorii sunt cele ale preotului Iancu de la Sâncel }i nobilului Alexandru Darabant din S@laj. Carisma c@lug@riei este un fenomen social vizibil }i surprinz@tor }i se leag@, dintre toate elementele vie]ii Blajului, cel mai mult de personalitatea }i comportamentul monastic al lui Petru Pavel Aron. Vechii scriitori, între care acela}i Samuil Micu-Klein în primul rând, acrediteaz@ o mic@ legend@ legat@ de prietenia dintre Aron }i c@lug@rul maramure}an Atanasie Rednic, pecetluit@ la Viena în timpul fugii lui Inochentie la Roma.17 Rednic venea din zona dominat@ de Episcopia Greco-Catolic@ de la Munkács, a românilor }i rutenilor, anturaj insolit, unde un ata}ament mai mare fa]@ de catolicism în problemele administrative coexista cu un monahism oriental accentuat, rebarbativ. Acest Rednic, viitor episcop la Blaj, l-ar fi influen]at pe Petru Pavel Aron, erudit cu studii la Roma, în sensul revenirii la pustnicia monastic@ paleocre}tin@. Faptele par s@ confirme aceast@ legend@. Odat@ ajuns episcop, în 1751, Aron face el însu}i primul pas în acest sens, adoptând un regim de via]@ dup@ stricta observan]@ a regulilor Sfântului Vasile cel Mare. D@m din nou cuvântul lui Samuil Micu: „De atunci nici carne, nici pe}te, nici ou@, nici lapte n-au mai mâncat pân@ la moarte, nici diminea]a niciodat@, nici afar@ de prânz niciodat@ n-au gustat. Cin@ nu mânca, f@r@ numai sâmb@t@ seara pu]intic@ pâne, ca s@ poat@ a doua zi sluji liturghia”.18 S-a încins la brâu cu un lan] de fier }i cu obezi de fier deasupra coatelor, pe care nu le-a lep@dat vreme de 11 ani, pân@ în clipa când }i-a sim]it sfâr}itul. Dintr-un om gras, b@utor de vin }i cu avere frumoas@, episcopul Aron „atâta au sl@bit, cât doar@ numai pielea, vinele }i oasele era de el”, dup@ acela}i martor ocular. Aron }i omul s@u de încredere, Atanasie Rednic, devenit factotum la Blaj, au reintrodus portul c@lug@resc str@vechi oriental, cu ras@, mandie, camilafc@ }i potcap, în locul tichiu]ei latine care se purta de la Ioan

14 CIPARIU 1855, p. 112-113. 15 BUNEA 1902, p. 286. 16 MICU 1995, p. 342. 17 Ibid., p. 318. 18 Ibid., p. 332.

115 Ioan Chindri}

Giurgiu Patachi încoace. Al doilea pas a fost încercarea de a sistematiza noul ascetism la nivelul eparhiei, fapt care a stârnit un val de proteste }i opozi]ii. C@lug@rii de la Sfânta Treime, al c@ror lider era veselul }i viveurul Grigore Mair, au respins cu oroare reforma lui Aron. Umilin]a }i rigoarea vechilor monahi orientali prin primele veacuri îi îngrozea pe „troi]a}ii” bl@jeni de funda]ie cezaro-cr@iasc@, ce se erijau într-un fel de capitul catolic, iar ideea „bucatelor negre”, adic@ numai legume g@tite f@r@ ulei, punea vârf la toate, considerându-se c@ episcopul „s@ nevoia ca din acea public@ m@n@stire s@ fac@ pustia Eghiptului”.19 Era prima reform@ a lui Aron care se lovea de o opozi]ie dur@: c@lug@rii de la Blaj nu voiau nicidecum s@ fie sfin]i, ci s@ m@nânce „bucate albe”, adic@ orice }i pe s@turate. Grigore Maior }i Silvestru Caliani au ajuns cu jalba pân@ la Împ@r@teas@, care îns@ mustr@ ambele p@r]i pentru comportament, punând surdin@ cazului. Cum nu putea s@ umble prea dur la mecanismele acestei m@n@stiri întemeiate cu bani imperiali, episcopul a rezolvat problema de o alt@ manier@, ocolit@. El a înfiin]at pur }i simplu o alt@ m@n@stire, a Bunei Vestiri, cu un seminar teologic propriu, unde s@ fie primi]i numai tineri de origine nobil@. Blajul monahal }i didactic s-a divizat astfel în dou@ institu]ii, inclusiv dou@ tabere, animând }i mai mult existen]a micii a}ez@ri. De acum energia episcopului se va canaliza spre înt@rirea acestei efemere structuri, îns@ cu impact deosebit în mentalitatea contemporanilor. M@n@stirea }i seminarul Bunavestire s-au a}ezat dup@ anul 1758 chiar în cl@dirile cu dou@ „contigna]ii” de lâng@ castelul episcopal, lâng@ vechea capel@ de curte a episcopului. Primii c@lug@ri-studen]@ au intrat în noul seminar la 1760, între ei num@rându-se viitorul istoric Samuil Micu. Pentru între]inerea noului a}ez@mânt, episcopul a achizi]ionat bogata mo}ie din satul Cut, la suma impresionant@ de 30.000 de florini.20 O nou@ devo]iune c@lug@reasc@ se instituie la Bunavestire, prin c@lug@ra}ii aproape copii pe care Aron îi prime}te în seminarul numit „al lui Aron”, spre a fi deosebit de cel@lalt, numit „al Sfintei Treimi” }i r@mas în grija c@lug@rilor prooccidentali. Samuil Micu-Klein r@mâne cronicarul de baz@ al acestui moment din via]a Blajului.21 În afar@ de el, în primul lot de „c@lug@ra}i” de la Bunavestire îi mai g@sim pe Iosafat Devai, Ambrozie Szádi, Ioachim Pop, Onesim Chince}, apoi de la 1 ianuarie 1763 Vasile Kresztesi }i Augustin Coro}i. Pe acest lot de tineri î}i experimenteaz@ Aron }i sfetnicul s@u Atanasie regimul monahal visat, cu rezultate tragice. Doi dintre ei, Onesim Chince} }i Ioachim Pop mor de subalimenta]ie în primul an }i – spune Samuil Micu – „eu însumi mai tot bolnav am fost, cât nici la }coale era s@ nu m@ mai dea, temându-se c@ voi muri”.22 {i-a revenit îns@ în cei }ase ani cât a studiat la Viena, unde spre norocul lui a fost trimis }i unde „pân@ am ispr@vit filosofia }i theologia, am mâncat carne }i nici m@car odat@, cât de pu]intel n-am fost bolnav”. „R@zboiul

19 Ibid., p. 331. 20 BUNEA 1902, p. 301. 21 MICU 1995, P. 336-338. 22 Ibid., p. 338.

116 Cultur@ }i societate în contextul {colii Ardelene bucatelor” a provocat o stare morbid@ între c@lug@rii din Blaj, cele dou@ tabere putând s@ se uite peste drum una în crati]a celeilalte. Înfometarea cu „bucate negre” a deviat spre exaltare personalitatea c@lug@rilor lui Aron. Era probabil chiar ce vizau cei doi, episcopul }i Atanasie Rednic, cu gândul de a accentua misticismul ac]iunii acestora. Acest fiasco monahal aparent trebuie privit cu mare pruden]@. Afluxul de tineri spre m@n@stire mortal@ a Bunei Vestiri tr@deaz@ un succes al ei la nivelele populare. În toiul zaverei biserice}ti a lui Sofronie, gena oriental@ a românilor ardeleni s-a trezit la via]@ nou@. Însu}i Petru Pavel Aron este un personaj dubios sub acest raport. Amestecul de catolicism }i orientalism din firea, comportamentul }i activitatea sa face anevoioas@ decelarea credin]ei sale intime. Îl „demasc@” Samuil Micu la un moment dat, în urm@torul pasaj antologic, surprinz@tor prin dispre]ul nejustificat cu care istoricul prive}te întraga activitate c@rtur@reasc@ de la Blaj, din timpul lui Aron: „Acest episcop, ca s@ se arate cu adev@rat unit (s.n.) }i tot presupusul de neunire s@-l dep@rtez@ de la sine, multe c@r]elui au tip@rit pentru unire, foarte def@imând }i osândind pe neuni]i”.23 Tot pentru „a îndep@rta prepusul”, de fapt a evita orice conflict cu teribila Împ@r@teas@ de la Viena, care nu-i iubea pe români }i n-o interesa prea tare Unirea cu Roma, aspect considerat de tat@l }i bunicul ei (Carol VI }i Leopold I), Alfa }i Omega politicii austriece în Transilvania, }i-a asumat episcopul Aaron }i sarcina ap@s@toare de a echipa }i d@rui armatei austriece vestita companie de 130 c@l@re]i români, pe seama R@zboiului de }apte ani.24 Ace}ti solda]i, încartirui]i luni de zile la Blaj (noiembrie 1756 - februarie 1757), f@ceau o treime din num@rul locuitoilor târgule]ului popesc de la întâlnirea Târnavelor, }i este de imaginat forfota de ev mediu care a domnit la Blaj în jurul acestui fapt f@r@ precedent. Una peste alta, Blajul p@storiei lui Petru Pavel Aron, cu exalt@rile }i tropismele lui tr@ite într-o aglomera]ie creat@ artificial în câ]iva ani, cu lumea lui curat româneasc@, liber@ s@ se manifeste dup@ bunul s@u plac, aceast@ factorie spiritual@ pe cale de a deveni centru cultural na]ional, era un teren perfect apt s@ constituie scena miracolului cu icoana plâng@toare de la 1764.

ICOANA. Evenimentul miraculos s-a petrecut la aducerea acas@, la Blaj, a trupului neînsufle]it al lui Petru Pavel Aron. Acesta f@cuse o istovitoare vizita]iune canonic@, între începutul lunii decembrie 1763 }i începutul lunii martie 1764, într-o zon@ larg@ ce se întindea de la Târgu-Mure} spre nord, pân@ la Baia Mare. Aici l-a surprins moartea, la 8 martie 1764, „zdrobit de via]a lui auster@ }i de marea lui oboseal@ pentru bun@starea turmei încredin]ate p@storiei sale”.25 Avea 55 de ani. Sim]indu-}i sfâr}itul, }i-a descins brâul de fier de la mijloc }i obezile de fier de deasupra coatelor. A bolit vreme de 38 de zile în re}edin]a superiorului iezuit din Baia Mare, dup@ care „î}i dete vesel marele s@u

23 Ibid., p. 333. 24 BUNEA 1902, p. 261-276. 25 Ibid., p. 391.

117 Ioan Chindri}

Plângerea icoanei. Gravura lui Sandu Tipograful

118 Cultur@ }i societate în contextul {colii Ardelene suflet în mâinile Creatorului”, dup@ cum se exprim@ fostul s@u rival }i adversar Grigore Maior. Acesta de fapt a fost cel care a adus de la Baia Mare r@m@}i]ele p@mânte}ti ale lui Aron la Blaj. Aici au ajuns în noaptea de 17 spre 18 martie 1764, la orele 11 din noapte, }i au fost depuse în capela din curtea episcopal@, în imediata apropiere a castelului. Se împlineau opt zile de la moarte. Diminea]a proxim@ era duminic@. Pe la ora 9, când se preg@tea pentru liturghie, p@rintele c@lug@r Nicolae Pop }i-a aruncat privirea spre icoana Maicii Domnului cu Pruncul din stânga u}ii împ@r@te}ti a altarului }i a v@zut cu uimire c@ aceea „era stropit@ cu pic@turi dese de sudoare, de la umerii Fecioarei în jos, pân@ aproape de cap@tul ve}mântului acesteia”.26 Trupul episcopului mort era a}ezat în racl@ în fa]a altarului, cu capul spre poala de tâmpl@ de sub icoan@, dup@ m@rturia imaginii dintr-o gravur@ a lui Sandu Tipograful, care înf@]i}eaz@ tocmai acest eveniment.27 Acesta a fost începutul carierei scurte dar pilduitoare a icoanei plâng@toare de la Blaj, pe care mentalul contemporanilor, documentele epocii }i istoriografia aferent@ au legat-o pentru totdeauna de moartea episopului-pustnic. Aceast@ istoriografie era mai mult decât s@r@c@cioas@, pân@ la apari]ia lucr@rii de fa]@. Cea mai veche m@rturie narativ@ provine de la acela}i Samuil Micu, care este de fapt martorul al 6-lea în procesul icoanei miraculoase. În volumul închinat istoriei biserice}ti din marea lucrare Istoria }i lucrurile }i întâmpl@rile românilor, la capitolul memorabil despre via]a de sfânt }i sfâr}itul lui Aron, el scrie: „Cu prilejul aducerii trupului lui la Blaj, în besearica cea din curtea vl@diceasc@ au plâns icoana N@sc@toarei de Dumnezeu, cea de lâng@ dveara cea mare”.28 Icoana se reg@se}te }i în Hronica lui Gheorghe {incai, la anul 1683,29 dar într-o ordine de idei despre care vom vorbi mai jos. Nu exist@ informa]ii c@ icoana de la Blaj ar fi f@cut carier@ public@ în con}tiin]a românilor din Imperiul Austriac, dup@ anul 1764, sau c@ ar fi fost obiect de referin]@ sau devo]iune popular@ ulterioar@, a}a cum s-a întâmplat cu icoanele miraculaose de la Nicula de lâng@ Cluj sau de la Mária Pócs din nord-estul în]esat cândva de români al Ungariei.30 Primul text tip@rit despre icoana de la Blaj a

26 Vezi textul documentului publicat în Icon lacrymans Balasfalvensis..., martorul al doilea, r@spuns la întrebarea a 8-a din chestionar, p. 58-59. 27 Vezi aceast@ gravur@ în finalul studiului de fa]@. Ea a mai fost publicat@, dup@ exemplar defect, de Cornel Tatai-Balt@, O valoroas@ xilogravur@ de Sandul (sec. XVIII) p@strat@ la Muzeul Banatului din Timi}oara, în „Cultura cre}tin@”, Blaj, I, 1995, nr. 1, p. 67-75 }i idem, Gravorii în lemn de la Blaj, Blaj, 1995, p. 281. Tot în 1995, gravura s-a tip@rit }i în Ungaria, dar dup@ un exemplar întreg }i excelent conservat, la Miskolczy Ambrus }i V. András János, A balázsfalvi könyezö ikon irataiból, în „Europa balcanica-danubiana- carpathica”, revista Catedrei de Filologie Român@ de la Universitatea Eötvös Loránd din Budapesta, 2/B, 1995, p. 422-469. Cea mai curat@ }i mai recent@ reproducere în edi]ia Icon lacrymans Balasfalvensis…, p. 31. 28 Vezi MICU 1995, p. 341. În varianta fragmentar@ din CIPARIU 1855 (despre care credem c@ este un text de mâna a doua, stilizat }i „interpretat” de un interpus între autor }i cititor), p. 111, informa]ia sun@ astfel: „Cu ocasia (!?) aducerii trupului lui la Blaj se zice (s.n.) c@ ar fi plâns icoana…” etc. 29 Gheorghe {incai, Hronica românilor, III, 1969, p. 178. 30 Referin]e principale despre cele dou@ icoane: 1. Historia thaumaturgae Virginis Claudiopolitanae, Cluj, 1735; E. Varjas, A kolozsvári könyezø szüz kegyelemképének története, Cluj, 1899; G. Mânzat, Originea }i istoria icoanei P.V. Maria de la Nicula,

119 Ioan Chindri} ap@rut la 1855, când Timotei Cipariu a publicat un fragment din aceea}i mare scriere a lui Samuil Micu-Klein. La 1885, iezuitul tirolez Nicolaus Nilles a dat la lumin@ cele dintâi documente de arhiv@ referitoare la icoana bl@jean@, în merituoasa colec]ie despre Unirea românilor cu Biserica Romei, intitulat@ Symbolae ad illustrandam historiam Ecclesiae Orientalis in terris Coronae S. Stephani.31 În jurul anului 1900, când s-a s@rb@torit jubileul de 200 de ani de la Unire, Augustin Bunea a resuscitat amintirea miracolului de la 1764, prima dat@ în }ematismul jubiliar, unde a publicat o scrisoare a episcopului urm@tor, Atanasie Rednic c@tre Maria Tereza,32 a doua oar@ în monografia pe care i-o închin@ lui Petru Pavel Aron.33 Cu aceast@ ocazie, Bunea a acreditat, nu se }tie pe ce temei, o informa]ie absolut eronat@ }i fantezist@ despre originea icoanei, informa]ie pe care o vom corecta în cele de urmeaz@. În 1935, Zenovie Pâcli}anu a publicat o scrisoare din 30 martie 1764 a impotantului martor ocular Filotei László c@tre Congrega]ia de Propaganda Fide din Roma,34 asem@n@toare prin con]inut cu raportul aceluia}i din 23 iunie 1764 c@tre autorit@]ile de la Viena. Pâcli}anu va reveni succint asupra întâmpl@rii, în sinteza sa despre istoria Bisericii Române Unite.35 Ultima referin]@ notabil@ este a lui Alexandru Lupeanu din 1937, unde, al@turi de evocarea romantic@ a plângerii icoanei, d@ }i o traducere interpretat@ a importantului raport al lui Filotei László.36 Ce cantitate de informa]ie ofer@ aceast@ literatur@ succint@ }i care este coeren]a ei? Ea este s@r@c@cioas@, lacunar@ }i total neconsistent@. Puncteaz@ doar jaloanele exterioare principale ale întâmpl@rii: c@ icoana a plâns, când a plâns, c@ a stârnit senza]ie, a fost dus@ la Sibiu }i apoi la Viena, de unde nu s-a mai întors niciodat@. Pân@ foarte recent, cercet@toii n-au putut avansa nici un pas în adâncimea faptelor petrecute la 1764 }i au fost priva]i de un mare volum de informa]ii privind mentalul religios, istoria artelor, istoria Blajului }i reac]ia puterii politice fa]@ de asemenea fenomene de mas@. P@rea un subiect perimat }i închis. Anul 1995 a repus îns@ brusc în lumin@ evenimentul plângerii icoanei de la Blaj, prin descoperirea la Budapesta a unui material bogat }i probabil complet în leg@tur@ cu cele petrecute atunci. Este vorba despre o mare anchet@ cu martori, desf@}urat@ la doi ani dup@ eveniment, în 1766, din ordinul personal al împ@r@tesei Maria Tereza.37 În intimatul imperial din 12 aprilie 1765, i se pune în vedere noului episcop de la Blaj, Atanasie Rednic, „ca acest caz s@ fie urm@rit dup@ o metod@

Cluj, 1923; Victor Bojor, Maica Domnului de la Sf. M@n@stire din Nicula, Gherla, 1930; Margit B. Nagy, Stilusok, müvek, mesterek, Bucure}ti, 1977, p. 24 }i urm.; Marius Porumb, Inscrip]ii medievale române}ti din Transilvania, în „Anuarul Institutului de Istoria }i Arheologie Cluj-Napoca”, XXI, 1978, p. 311; idem, Vechi icoane din Maramure}, în „Studii }i cercet@ri de istoria artei”, tom. 22, 1975, p. 83; idem, Pictura româneasc@ din Transilvania, I, Cluj-Napoca, 1981, 1981, p. 90. 31 I-II, Oeniponte, 1885. 32 {EM. 1900, p. 30. 33 BUNEA 1902, p. 155, 428. 34 Scrisori din b@trâni, în „Libertatea”, Bucure}ti, III, 1935, p. 258. 35 PÂCLI{ANU 1991-1993, p. 45 36 Vezi Alexandru Lupeanu, Evoc@ri din via]a Blajului, Blaj, 1937, p. 44-68. 37 Procesul verbal al anchetei – c@ci acesta este materialul de baz@ - se p@streaz@ la Magyar Orsszágos Levéltár (Arhivele Statului) din Budapesta, A 98 Acta Transilvanica, Fasc. 13 et C. Nr. 22 (în acest dosar este }i gravura lui Sandu Tipograful), iar un alt exemplar între manuscrisele Bibliotecii Universitare din Budapesta, cota: Ab 247.

120 Cultur@ }i societate în contextul {colii Ardelene

}i în mod organizat, }i s@ fie anchetat cu grij@”. Însu}i episcopul Rednic va conduce ancheta. Ea s-a desf@}urat abia în luna iunie 1766, într-adev@r sub pre}edin]ia lui Atanasie Rednic, îns@ }i cu colaborarea prepozitului romano-catolic Antonius Szereday de la Alba Iulia }i a teologului iezuit de origine român@ {tefan More, ultimul auditor causarum generalis din seria celebr@ }i scandaloas@ care a marcat via]a Bisericii Române Unite în secolul al XVIII-lea.38 Au fost audia]i 34 de martori oculari, care au r@spuns sub jur@mânt la 16 puncte interogative, con]inând fiecare mai multe întreb@ri grupate pe familii de probleme. Martorii chestiona]i sunt români }i unguri, clerici }i laici, plebei }i nobilii din vârful elitei politice a Transilvaniei. Ceea ce le caracterizeaz@ f@r@ excep]ie m@rturiile este seriozitatea deosebit@ a acestora, dublat@ de dorin]a fiec@ruia în parte de a contribui la elucidarea cazului cercetat. Din suma r@spunsurilor se reconstituie aproape filmic povestea plângerii icoanei de la Blaj, în am@nuntele ei cela mai nea}teptate. Rezult@ un material documentar unic prin complexitatea informa]iei pe care o pune la îndemâna celui interesat de istoria culturii bl@jene din pragul erei luministe, dar }i de istoria mentalit@]ii religioase ale vremii. Cea mai important@ revela]ie a „procesului icoanei plâng@toare de la Blaj” este identificarea icoanei înse}i. Acesta este un fapt cardinal pentru istoria artei române}ti ardelene. Literatura anterioar@ punerii documentului la îndemâna publicului39 preciza c@ faptul s-a petrecut în capela episcopal@ de lâng@ re}edin]a ierarhilor uni]i de la Blaj. Am v@zut c@ Petru Pavel Aron a f@cut din mica biseric@ templul unei m@n@stiri noi, a Bunei Vestiri, cu c@lug@ri-seminari}ti devota]i unei ascetici orientale severe. Trebuie s@ ne închipuim a}adar acest l@ca}, tocmai atunci, animat de o efervescen]@ religioas@ deosebit@. Bisericu]a, cândva calvin@, a fost primit@ de Inochentie Micu-Klein, aproape în ruin@, odat@ cu domeniul Blaj }i cu castelul. Episcopul-fondator ar fi ref@cut la 1737 l@ca}ul construit de Simion Pécs la 1629,40 f@când din el catedrala episcopiei sale, înaintea ridic@rii bisericii catedrale cu hramul Sfânta Treime. Documentul analizat cu aceast@ ocazie oblig@ la ideea c@ renovarea s-a petrecut cel pu]in cu un an mai devreme, la 1736, când Inochentie comand@ patru icoane pentru tâmpla bisericu]ei „de la curte”. Iconostasul, conceput din patru icoane de baz@, a fost lucrat de pictorul Grigore Ranite din Oltenia (primul dintre martorii chema]i s@ r@spund@ la întreb@rile anchetei), în vara anului 1736. Ceva mai mult, referitor la icoana Maicii Domnului cu Pruncul, pictorul precizeaz@ c@ a început-o în ziua de 1 iulie }i a terminat-o la 20 iulie, de Sfântul Ilie. Al patrulea martor, c@lug@rul Gherasim Pop, confirm@ paternitatea lui Ranite asupra întregului iconostas, afirmând c@ în capel@ exist@ „alte trei icoane la fel de vechi ca aceasta, lucrate de acela}i pictor în acelea}i culori”. Aceste preciz@ri clarific@ o problem@ de istoria artei r@mas@ pân@ ast@zi în discu]ie. La 1937, Alexandru Lupeanu, scria c@ „bisericu]a de la vl@dicie avea iconostas frumos, zugr@vit de un pictor

38 Vezi Vasile B@rbat S.J., Instituirea func]iei „teologului” în Biserica Român@ Unit@, extras din teza de doctorat, Deva, 1992, p. 40. 39 Prin edi]ia Icon lacrymans Balasfalvensis…(v. supra, nota 26). 40 Alexandru Lupeanu, Evoc@ri…, p. 86 }i Gabriela Mircea, Blajul }i domeniul…, p. 45-46.

121 Ioan Chindri} craiovean”,41 adic@ de Grigore Ranite, pe când Zenovie Pâcli}anu afirm@ c@ autorul iconostasului este {tefan Zugravul de la Ocnele Mari.42 Varianta cu {tefan de la Ocnele Mari le-a fost indus@ istoricilor de art@ de un cunoscut contract încheiat la 26 mai 1737 de Inochentie cu acest pictor, prin care i se cere }i el se angajeaz@ s@ picteze un iconostas.43 Faptul a fost luat ca real de remarcabilul exeget al artei biserice}ti din epoca în cauz@, istoricul Marius Porumb, în 1974,44 dar pus la îndoial@ recent de Gabriela Mircea, pasionat@ cercet@toare a punctelor incerte din istoria culturii ardelene.45 Cu talentul cunosscut de a despica firul de p@r în patru, aceasta din urm@ reu}e}te s@ readuc@ în câmpul discu]iei întrebarea: Grigore Ranite sau {tefan Zugravul? Iat@, documentul analizat rezolv@ definitiv dilema: autorul primului iconostat de la Blaj este Grigore Ranite, craioveanul, care la 1736 era foarte tân@r. Originar din Craiova, el face parte dintr-o familie vestit@ de pictori de icoane. A lucrat mult în Transilvania, inclusiv la Blaj,46 chiar în 1764, anul l@crim@rii icoanei pe care o pictase cu aproape trei decenii în urm@, }i tocmai „o replic@ a ei, la porunca domnului episcop de acum al F@g@ra}ului”, adic@ a lui Atanasie Rednic, dup@ cum singur declar@ la punctul al 5-lea al anchetei. Iat@ dar înc@ un fapt inedit pentru istoricii de art@: Grigore Ranite a pictat icoana Maicii Domnului cu Pruncul de la capela Buna Vestire din Blaj de dou@ ori: prima dat@ în 1736, a doua oar@ în august 1764 (dac@ a realizat-o cu adev@rat), chiar înainte ca cea veche }i acum miraculoas@ s@ ia calea Sibiului }i apoi a Vienei, definitiv. Presupunând c@ Ranite a onorat „porunca” din 1764 a episcopului Rednic, icoana plâng@toare de la Blaj se g@se}te – sau cel pu]in s-a g@sit! – într-o copie de acela}i autor, la Blaj, dup@ pierderea definitiv@ a celei originale. Condu}i de acest am@nunt, istoricii de art@ s-ar putea s@ ne ofere clarific@ri pe viitor. Cunoa}tem a}adar obâr}ia exact@, paternitatea }i locul unde a stat nemi}cat@ icoana plâng@toare de la Blaj între 1736 - 1764: pe canatul din stânga – pentru privitor! – al u}ii împ@r@te}ti de la iconostasul bisericii episcopale cu hramul Buna Vestire. Acest lucru cert risipe}te o erezie }tiin]ific@ referitoare la icoana în cauz@. Colportorul ei este Augustin Bunea, care la 1902, în monografia episcopului Petru Pavel Aron, inventeaz@ o origine cu totul diferit@ a icoanei.47 Ea ar proveni de la M@n@stirea Prislop de lâng@ Silva}ul de Sus din Ha]eg, }i iat@ – cic@! – în ce

41 Ibid., p. 86. 42 Apud Gabriela Mircea, Blajul }i domeniul…, p. 47 incl. n. 1. 43 Publicat de Ioana Cristache Panait, Un zugrav din [ara Româneasc@ în Transilvania în prima jum@tate a secolului al XVIII-lea, în „Studii }i cercet@ri de istoria artei”, tom. 16, 1971, nr. 2, p. 325-327. 44 În articolul: {tefan Zugravul, autorul tâmplei comandate de Inochentie Micu-Clain, în Subsemnul lui Clio. Omagiu acad. prof. {tefan Pascu, Cluj, 1974, p. 486-491. 45 Gabriela Micea, Blajul }i domeniul…, p. 47. 46 Despre el la Marius Porumb, Dic]ionar de pictur@ veche româneasc@ din Transilvania, sec. XIII-XVIII, în curs de apari]ie la Editura Academiei. Tot acolo }i o bibliografie complet@ despre pictori. 47 BUNEA 1902, p. 155, 326, 428.

122 Cultur@ }i societate în contextul {colii Ardelene

împrejur@ri. Se }tie c@ în 13 februarie 1759 Aron a fost ]inta unei tentative de asasinat, în satul Gala]i din zona Ha]egului, din partea unui oarecare român calvinizat cu numele Mara, care „de trei ori se încerc@ s@ împu}te pe episcopul, dar arma nu lu@ foc”.48 Episcopul ar fi atribuit minunea icoanei Fecioarei Maria care se afla la M@n@stirea Prislopului de lâng@ Silva}ul de Sus, pe care o adora }i pe care ar fi privit-o cu ochii min]ii în acele clipe de primejdie. Icoana avea faima de miraculoas@. De aici, Bunea se avânt@ în gol:”Aceast@ icoan@ a fost adus@ mai târziu de însu}i episcopul de la Blaj, unde l@crim@ }i la înmormântarea lui }i fu apoi dus@ la Viena”.49 Aducerea la Blaj ar fi avut loc la 1762. Textual: „Atunci ajunse în Blaj dou@ icoane ale M@n@stirei Prislopului: una a Sfântului Niculae, care azi (1902 – n.n.) nu }tim unde se mai afl@, iar alta a Preacuratei Fecioare Maria, care a fost a}ezat@ în biserica cur]ii episcope}ti, unde l@crim@ cu ocaziunea înmormânt@rei episcopului Aron }i dup@ aceea fu transportat@ la Viena, unde se afl@ }i ast@zi în catedrala Sfântul {tefan (s.n.).50 Vom discuta mai jos despre acest loc de p@strare a icoanei. Istoricii, pu]ini câ]i au pomenit despre icoana plâng@toare de la Blaj, nu au colportat provenien]a ei de la Prislop. Singur {tefan Mete}, în cunoscutul s@u repertoriu de m@n@stiri din 1936, mai acrediteaz@ aceast@ fasiune [email protected] De unde provine ea? În varianta latin@ a Istoriei sale, Samuil Micu poveste}te despre atentatul din Gala]i asupra episcopului Aron, întâmplare ignorat@ în varianta româneasc@. Dar Micu nu spune cu un cuvânt m@car c@ aceast@ icoan@ ar fi fost adus@ la Blaj, ci doar c@ avea, acolo la Prislop, faima de icoan@ plâng@toare52. Restul este fantezia lui Augustin Bunea. În seria clarific@rilor }tiin]ifice referitoare la icoan@, ar urma în mod logic întrebarea legat@ de soarta icoanei dup@ ducerea ei de la Blaj la Sibiu }i apoi, definitiv, la Viena. Ea a fost transportat@ acolo din ordin „preaînalt”, de prepozitul M@n@stirii Sfânta Treime din Blaj, Filotei László, înso]it de c@lug@rul Ambrozie Szádi. Filotei este al treilea martor în procesul icoanei }i unul dintre cei mai importan]i. Dup@ declara]iile sale de la punctele 15 }i 16, c@l@toria spre Viena a început în 12 octombrie 1764 }i s-a încheiat la 31 octombrie, dat@ confirmat@ de raportul din 1764 al cardinalului Christoph Migazzi c@tre Maria Tereza. Dup@ declara]ia lui Filotei, icoana a stat nou@ zile la re}edin]a arhiepiscopiei Vienei, mai exact în „chilia” reverendului Francisc Xavier Rholle. Apoi „a fost pus@ sub paz@ în a}a numitul Kronester Haus din cetatea Leopoldina”. Care a fost soarta

48 Ibid., p. 155. 49 Ibid. 50 Ibid., p. 326. 51 Vezi M@n@stirile române}ti din Transilvania }i Ungaria, Sibiu, 1936, p. 118: „…a salvat de la moarte pe episcopul Aaron (…), a}a cum a l@crimat }i în Blaj la moartea lui P.P. Aron din 1764”. 52 „Contemplabatur mente imaginem ejusdem magnae Deae, qua in eadem districtu in temple Monasterii Sylvasiensis flevisse dicebatur, quod Monachii illius Monasterii jure jurando affirmabant” (apud BUNEA 1902, p. 155, n.1). În române}te: „Privea cu ochii min]ii icoana Maicii Sfinte despre care se zicea c@ ar fi plâns în biserica M@n@stirii Siloa}ului din acel district, ceea ce c@lug@rii acelei m@n@stiri afirmau cu jur@mânt”.

123 Ioan Chindri} ulterioar@ a icoanei române}ti la Viena? La pu]in timp dup@ încheierea procesului de la Blaj, în 1 august 1766, episcopul Atanasie Rednic cere împ@r@tesei restituirea icoanei miraculoase53. Icoana îns@ nu s-a întors în Ardeal. În raportul s@u din 1764, cardinalul-arhiepiscop al Vienei, Migazzi, sugerând împ@r@tesei ancheta analizat@ cu aceast@ ocazie, avertiza c@ „ar deveni o primejdia dac@ icoana ar fi redat@ pur }i simplu clerului }i poporului greco-unit, f@r@ o investiga]ie prealabil@”. Se pare c@ aceea}i „primejdie” a fost avut@ în vedere }i dup@ anchet@, care – dup@ cum vom vedea – s-a încheiat în defavoarea cel pu]in par]ial@ a miraculozit@]ii icoanei. Un alt contemporan al întâmpl@rii, Gheorghe {incai, afirm@ r@spicat, la anul 1683 al Hronicii sale, c@ faimoasa cruce a lui {erban Cantacuzino de la Viena „pân@ ast@zi se ]ine în curtea – a se citi: la curtea - arhiepiscopului din Viena Austriei, dinpreun@ cu icoana Preacuratei Vergurei Mariei, maicei Domnului nostru Is. Hs. carea o au adus din Blaj dup@ reposarea arhiereului Petru Pavel Aron de Bistra” (s.n.)54. S@ fi v@zut {incai icoana pe când se afla la studii în Viena, întorcându-se de la Roma? Ce s-a petrecut între 1764 }i 1779 }i cum a ajuns icoana din „a}a numitul Kronester Haus din cetatea Leopoldin@” înapoi la arhiepiscopie? Pân@ la 1902, nu mai cunoa}tem alt autor s-au surs@ care s@ se refere la locul unde se afl@ icoana româneasc@ la Viena. În acest an Augustin Bunea afirm@, cum am ar@tat mai sus, c@ ea „se afl@ }i ast@zi în catedrala Sfântului {tefan”.55 În cazul lui Bunea este vorba desigur de o confuzie. Acolo, în domul Sfântului {tefan din Viena, se p@streaz@ }i ast@zi o cu totul alt@ icoan@ româneasc@ f@c@toare de minuni, Madona de la Mária Pócs din Ungaria, a c@rei imagine circul@ în chip de carte po}tal@ ilustrat@, care se poate cump@ra chiar în catedral@. Bunea, care a c@l@torit la Viena, a v@zut pobabil aceast@ icoan@ în catedrala Sfântului {tefan. Cât despre icoana de la Blaj, nu cunoa}tem locul unde ea se p@straez@, dac@ mai exist@. Am încercat s@ sintetiz@m în acest capitol toate datele cunoscute, care s@ duc@ la identificarea unei opere de art@ cu o carier@ public@ atât de impresionant@ între 1764-1766. Aceast@ arheologie documentar@ este cu atât mai necesar@, cu cât inexisten]a sau – sper@m – inaccesibilitatea ei momentan@ pentru cercet@tor face ca aceast@ pist@ s@ fie singura care ne apropie de icoan@. Exege]ii vor completa f@r@ îndoial@ semnifica]iile ce se desprind din aceast@ reconstituire, care f@r@ documentul descoperit la Budapesta }i publicat în edi]ia amintit@ ar fi fost cu neputin]@. Principala semnifica]ie cultural@ este desigur identificarea unei icoane }i, de fapt, a unui iconostas întreg realizat de pictorul Grigore Ranite la Blaj. S-ar putea chiar s@ ne afl@m în fa]a operei de debut, sau cel pu]in a primei lucr@ri de anvergur@ realizat@ de Ranite. Depozi]ia sa ca martorul num@rul unu în proces îi completeaz@ în mod consistent biografia. La data depozi]iei, în 1766, pictorul declar@ c@ are 54 de ani }i locuie}te „în acest moment” la Sebe}. A}adar omul se n@scuse la 1712 iar la data pict@rii icoanei, 1736, avea abia 24 de ani. Ne r@mâne

53 {EM.1900, p. 30. 54 {INCAI 1969, p. 178. 55 BUNEA 1902, p. 326.

124 Cultur@ }i societate în contextul {colii Ardelene deocamdat@ str@in modul cum a ajuns Inochentie Micu-Klein s@ colaboreze cu tân@rul artist din [ara Româneasc@, înainte chiar de a-}i muta efectiv re}edin]a la Blaj, în 1737. Opera lui Ranite poate fi reconstituit@ documentar dup@ gravura realizat@ de Sandu Tipograful cu ocazia înmormânt@rii lui Petru Pavel Aron, acompaniat@ dup@ cum am v@zut de plângerea icoanei, sau cel pu]in înf@]i}ând aceast@ înmormântare. Se cunosc dou@ exemplare din gravura în cauz@: unul defect (rupt pe la mijloc }i apoi relipit) la Muzeul Banatului din Timi}oara, publicat de Cornel Tatai-Balt@56, al doilea, perfect conservat, la Magyar Országos Levéltár din Budapesta, chiar în dosarul procesului verbal, publicat de Miskolczz Ambrus }i V. András Janos57. Se republic@, în condi]ii superioare, }i în ilustra]ia edi]iei analizate. Centrul de greutate al compozi]iei îl ocup@ sicriul cu trupul neînsufle]it al lui Petru Pavel Aaron, a}ezat pe n@s@lie cu capul spre iconostas, îns@ oblic, încât deasupra capului s@ aib@ icoana Maicii Domnului cu Pruncul. De o parte }i de alta a sicriului sunt plasate grupuri umane, a c@ror perspectiv@ de adâncime sugereaz@ mul]imea. Printre ei, personaje în ornate preo]e}ti, în haine civile de nobili }i multe femei. Atrage aten]ia personajul din fruntea grupului din stânga, îmbr@cat în haine monahale, cu camilafc@ pe cap, care arat@ cu degetul spre icoana Fecioarei cu Pruncul. Credem c@ gravorul Sandu îl înf@]i}eaz@ în acest personaj pe Atanasie Rednic, omul de încredere }i urma}ul întru episcopie al celui r@posat. În simplitatea sa schematic@, gravura tr@deaz@ anima]ia produs@ de-a valma de cele dou@ evenimente c@zute din senin: moartea nemoarte a episcopului }i l@crimarea icoanei. Personajele }i ac]iunea se desf@}oar@ sub veghea înalt@ a iconostasului, pe care gravura îl sugereaz@ ca impun@tor, în contrast cu documentele ce descriu capela episcopal@ ca pe o bisericu]@ modest@. Mijlocul iconostasului este ocupat de cele patru icoane mari, canonice: în partea stâng@ Sfântul Nicolae, pe u}ile împ@r@te}ti canatul din stânga ocupat de icoana Fecioarei cu Pruncul iar cel din dreapta de icoana lui Hristos Pantocrator, iar în partea dreapt@ Sfânta Treime. În registrele înguste de deasupra sunt alte 34 de icoane, în cadre rotunde sau semicirculare, încadrate de motive grafice florale, care probabil nu existau pe iconostas ci sunt incluse de Sandu Tipograful, c@ci seam@n@ foarte mult cu motivele ilustra]iilor de carte uzitate la Blaj. Este sigur îns@ c@ poala de tâmpl@, format@ din patru plan}euri de scândur@, una sub fiecare icoan@ central@, era atât de bogat zugr@vit@ cum arat@ gravura, c@ci în finalul procesului verbal, la concluzii, autorii anchetei spun c@ între pardoseala bisericii }i icoan@ se interpunea „un plan}eu de scându@ vopsit în culori variate”. Din textul anchetei nu reiese c@ Grigore Ranite ar fi fost autorul }i al altor icoane de pe tâmpl@, în afara celor patru principale. Icoana Maicii Domnului cu Pruncul se încadreaz@ în canonul Madonelor care privesc spre Prunc. Pare o lucrare foarte elaborat@, fapt confirmat }i de re]eta pe care Ranite o divulg@ în r@spunsul s@u la punctul 3 al anchetei. În tradi]ia iconarilor orientali, pe care o întâlnim }i la

56 Vezi supra nota 27. 57 A balázsfalvi könyezö ikon irataibol, la loc, cit., p. 469.

125 Ioan Chindri} icoanele de la Nicula }i Mária Pócs, icoana este vegheat@ în partea de sus de doi îngeri. Ceea ce frapeaz@ este faptul c@ Maria poart@ pe cap, al@turi de aureol@, o coroan@ impozant@ de regin@, a}a dup@ cum Hristos de pe canatul din dreapta poart@ o coroan@ împ@r@teasc@. Ambele personaje, Mama }i Pruncul, sunt drapate bogat }i, dup@ informa]iile din anchet@, erau colorate în mod special pe baz@ de ro}u }i aur. Aceast@ gravur@ valoroas@ completeaz@ informa]iile oferite de procesul din vara anului 1764, ajutând adeseori la în]elegerea mai exact@ a celor povestite de martori.

PROCESUL. Icoana de la Blaj a apucat s@ plâng@ în locul ei de ba}tin@ abia câteva luni. Din 18 martie }i pân@ în august 1764, când a fost dus@ la Sibiu, cam pe furi}, cu tr@sura episcopal@, de prepozitul Filoftei László înso]it de clericul Ambrozie Szádi. Procesul nu clarific@ din ordinul cui, dar el venea desigur din cercurile înalte ale Puterii. Am v@zut c@ la sfâr}itul lui octombrie icoana era deja la Viena. Exista deci un motiv politic pentru a scoate icoana din mijlocul celor care f@ceau din plânsul ei un prilej de prea mare rumoare. Nu putem b@nui un interes aparte al Mariei Tereza }i al cercului ei fa]@ de minunea de la Blaj, pentru simplul fapt c@ r@s@ritul de confesiune oriental@ al Imperiului era saturat de icoane care v@rsau sudori }i lacrimi. O mod@ care venea din vechime }i care s-a men]inut tenace pân@ în zilele noastre. Autorul acestor rânduri a copil@rit într-o zon@ dominat@ psiho-religios de cele dou@ m@n@stiri greco-catolice: de la Bixad din [ara Oa}ului }i de la Pócs sau Mária Pócs din Ungaria. Între 1941-1944, când Ardealul de Nord era cedat Ungariei, s@tenii câ]i nu erau pe front, mai ales femei }i copii, mergeau la „norod” de Sânt@m@ria Mare (15 august) fie la Bixad, fie la Pócs. Copiii nu aveau acces la icoan@ }i dormeau în c@ru]e sau sub umbrare sub]iri. Îmi amintesc cu claritate starea sufleteasc@ schimbat@, privirile aprinse }i exaltarea din glasurile ]@ranilor, în drumul spre cas@ }i s@pt@mâni la rând dup@ aceea. Invariabil venea vorba de icoana Maicii Sfinte de colo sau de dincolo, care tot atât de invariabil v@rsa sudori }i l@crima. Desigur, cei mai mul]i au v@zut }i sudorile }i lacrimile, de unde apoi voluptatea relat@rii celor v@zute. Îmi amintesc mai ales de o remarc@ abreviat@, dar teribil de sugestiv@ despre eterna icoan@ minunat@: „Sudori, numa’ sudori peste tot!”. Pe ]@rani îi impresiona mai mult ideea sudorilor, care sugereaz@ efortul dumnzeiesc al celei ce se interpune între noi }i Tat@l }i Fiul pentru iertarea p@catelor noastre, decât lacrimile, prezente desigur }i ele. Cu ce altceva puteau s@ asemene truda Celei Preamilostive pentru ei, decât cu propriile lor sudori din zilele de oboseal@ atroce ale seceri}ului de var@? {i dac@ aceast@ stare exaltat@ am tr@it-o în urm@ cu câteva decenii, este u}or s@ ne imagin@m dimensiunile ei de la 1764. Împ@r@teasa Maria Tereza, în opera de creare a unui cet@]ean nou al imperiului s@u, nu putea privi cu ochi nep@s@tori aceast@ polarizare de interes social ce se petrecea la Blaj, în Transilvania. Este mai mult decât probabil c@ icoana a fost scoas@ din Ardeal la ordinul ei. Martorul al 33-lea, Andreas Sigismundus Szeredai, declar@ de altfel c@ s-a dus s@ vad@ icoana când era la Sibiu, „când a aflat inten]ia Augustei de a o duce la Viena”. În iunie

126 Cultur@ }i societate în contextul {colii Ardelene

1764 deja i se cere lui Filotei László, ecleziarhul de la Blaj, un raport despre icoan@, ceea ce el }i face în ziua de 23, adresându-se vicarului Atanasie Rednic. Relatarea scurt@ a c@lug@rului bl@jean este primul text pus pe hârtie în leg@tur@ cu minunea de la Blaj }i a ajuns pân@ pe masa împ@r@tesei, înainte ca icoana s@ fie dus@ la Viena. Despre acest species facti pomene}te cardinalul Christoph Migazzi în prorpiul raport c@tre suveran@, în noiembrie 1764, dup@ primirea }i examinarea icoanei. Arhiepiscopul vienez a supus icoana expertizei unei comisii formate din canonicii Simen }i Piloa, preo]ii Gazaniga }i Gervasio, Muszka }i Walcher, doctorii de medicin@ Humelauer }i Fezer, profesorul de pictur@ Sambachi }i profesorii Gasser }i Logier, iar Conduc@torul procesului: ceva mai târziu pictorul Antonius Schunka. episcopul Atanasie Rednic Sub directa supraveghere a cardinalului, ace}tia au testat în fel }i chip icoana, dup@ gândirea }i cu metodele vremii, permi]ându-i lui Migazzi un raport foarte prudent. „Toat@ aceast@ problem@ – zice – mi se pare de asemenea natur@, încât n-ar trebui nici aprobat@, nici neglijat@”. Da, ceva se întâmpl@ cu acea icoan@, îns@ lucrurile trebuie clarificate mai am@nun]it. În acest punct vine recomandarea sa de a se ordona o anchet@ „riguroas@, sigur@ }i reglementar@”, acolo la Blaj, în care martorii întâmpl@rii s@ fie ancheta]i dup@ metoda judiciar@. El nu prea d@ crezare m@rturiilor enumerate în raportul lui Filotei László, „cu atât mai pu]in cu cât este vorba de na]iunea valah@, care are o înclina]ie ciudat@ spre coinciden]ele extraordinare”. Maria Tereza }i-a însu}it sugestia }i în 12 aprilie 1765 a emis intimatul amintit c@tre Atanasie Rednic, care era episcop din 27 septembrie 1764. Nu ne putem da seama în aceast@ faz@ a cercet@rilor de ce s-a amânat pornirea anchetei vreme de peste un an, pân@ în iunie 1766. Comisia de anchet@, pe care am amintit-o mai sus, a redactat cele 16 puncte interogative, chemând apoi martorii rând pe rând }i consemnându-le depozi]iile în ordinea audierii. Iat@-i pe cei 34 de martori, în ordinea pomenit@: pictorul Grigore Ranite, c@lug@rii Nicolae Pop, Filotei László }i Gherasim Pop, preotul Simion Zdrenghea din Tiur, subdiaconul Samuil Micu, c@lug@rul Iosafat Devai, Ioan Baranyi, administrator domenial la Blaj, cantorul de m@n@stire Chiriac Timar, scribul episcopal Petru Pop, cantorul parohial Demetriu Brânce, chelarul Ioan Kornyestyi de la M@n@stirea Sfintei Treimi, tipograful Petru Papavici, preotul reformat Josephus Thordai din Blaj, femeia Eva Csákány de religie reformat@, „procuratorul fiscal” Alexandru Benyei din slujba consistoriului de la Blaj, preo]ii luterani Ioan Simonis din M@n@rade, Georgius Grail din Cerg@ul Mic }i Ioan Paulini

127 Ioan Chindri} din Cerg@ul Mare, v@duva prip@}it@ din Muntenia la Blaj cu numele Mira Ienea Podar, magazionerul Ilie Raica de la domeniul episcopal din Blaj, buc@tarul Ioan Borbély din Blaj, parohul }i protopopul Ioan S@c@date de la Blaj, femeia catolic@ Elisabeta Geréb din Husus@u, femeia catolic@ Ana Tatai tot din Husus@u, asesorii de tabl@ judiciar@ Antonius Imecs }i Paulus Szegedi, baronul consilier imperial Ignatius Josephus Bornemisza de Kászon, b@trânul feldmare}al locotenent Franciscus conte de Montoya }i Cardona, comandant suprem al cet@]ii Sibiului, generalul conte Gabriel Haller, contele Nicolaus Bethlen, superiorul iezuit de la Sibiu Antonius Petauer, canonicul romano-catolic Andreas Sigismundus Szeredai de la Alba Iulia }i în fine tân@rul cleric Francisc Mártonffi, tot de acolo. Analizat@ în întregul ei, consistenta list@ d@ m@sura largii palete de sentimente cu care a fost privit@ icoana. Trebuie amintit c@ aproape to]i ace}ti oameni au venit în mod expres s@ vad@ icoana, fie la Blaj, fie la Sibiu, dup@ ce a fost mi}cat@ de la locul unde st@tea de 30 de ani. TO[I, f@r@ nici o excep]ie, declar@ sub jur@mânt solemn, }tiind prea bine din ordinul cui se face ancheta, c@ au v@zut umezeal@ de sudoare sau pic@turi de lacrimi, diferen]iindu-se între ei doar în leg@tur@ cu locul de pe icoan@ unde au v@zut }i cu m@rimea pic@turilor: cât bobul de cânep@, cât bobul de linte, cât bobul de maz@re. Un fapt str@bate întregul con]inut al procesului, constituind }i azi un semn de întrebare. Anume, câteva pic@turi de lacrimi au fost v@zute de aproap to]i persistând cu tenacitate în acela}i loc pân@ }i dup@ ajungerea icoanei la Viena. O alt@ declara]ie comun@ tuturor, ferm@ }i f@r@ echivoc: nu a existat }i nu putea s@ existe nici un fel de me}te}ug, artificiu sau }iretlic prin care icoana s@ fie f@cut@ s@ plâng@. Pe de alt@ parte, panoul din lemn de tei pe care pictase Grigore Ranite icoana era atât de vechi }i de uscat, încât excludem orice idee de umezeal@ natural@ a lemnului. To]i câ]i au putut, au pip@it icoana pe fa]@ }i pe dos, c@utând un motiv logic al sudorilor }i lacrimilor, ale c@ror urme umede de scurgere s-au v@zut }i pe poala de tâmpl@ pictat@ de sub icoan@, din care „unele fragmente au fost t@iate }i duse de oameni, din pornire religioas@”. Toat@ luna iunie 1766, ancheta s-a desf@}urat aproape monoton, din cauza r@spunsurilor foarte asem@n@toare ale martorilor. Fiecare dintre ei aduce îns@ cel pu]in un fapt personal, pe care nu-l g@sim la ceilal]i. Monotonia relativ@ se sparge odat@ cu audierea – vebal@ sau în scris – a martorilor unguri, aproape to]i oameni din nobilime }i unii cu func]ii }i ranguri politice înalte. M@rtuiile acestora sunt pe departe mult mai interesante decât ale românilor }i, ceea ce este curios, sugereaz@ un respect mai pronun]at fa]@ de acel obiect al venera]iei publice. Venind din afara lumii române}ti, unde cultul acestui fel de icoane era vechi, rutinar }i obi}nuit, cei de alt@ religie sunt mult mai curio}i, dar }i mai respectuo}i. Una dintre unguroaicele nobile – declar@ femeia Eva Csákány - „c@zând în genunchi în fa]a icoanei, a început s@ se roage cu lacrimi”. Preotul reformat Iosif Thordai are o convorbire în fa]a icoanei cu preotul }i scriitorul bl@jean Ioan S@c@date, care l-a întrebat ce crede despre aceast@ întâmplare. Maghiarul r@spunde cu o alt@ întrebare: „Cine este mai puternic decât Dumnezeu?” „Nimeni!” – r@spunde scurt S@c@date. Baronul Bornemisza de Kászon }i numeroasa sa familie „au r@mas cu

128 Cultur@ }i societate în contextul {colii Ardelene to]ii ului]i }i extazia]i în fa]a unui asemenea miracol }i s-au rugat lui Dumnezeu ca prin mijlocirei Celei Asemeni lui Dumnezeu aceast@ minune s@ vin@ întotdeauna milostive}te în ajutorul celor care se închin@ Mariei”. Un iezuit din Sibiu, Samuel Kratzer, încearc@ chiar cu limba gustul unei pic@turi din apropierea ochilor Sfintei Fecioare, culeas@ de acolo cu degetul. „A sim]it – zice – ceva ca un gust s@rat, pe care nu l-a sim]it deloc atunci când a atins cu limba celelalte degete, cu care nu a atins icoana”. Altul care a gustat de asemenea pic@turile, ca form@ extrem@ de expertiz@, este acela}i Andreas Sigismundus Szeredai, odat@ cu c@lug@rul fransican Xaverius Fallier, }i – spune – „am descoperit c@ erau pu]in s@rate }i acri}oare, la fel ca lacrimile omene}ti”. Aceasta se petrecea la Sibiu, în re}edin]a de acolo a episcopului romano-catolic Josephus Antonius Bajtay, unde tot acest martor descrie culmea apoteozei pe care a atins-o icoana cât a stat în Ardeal. A fost o zi când „partida cea mai important@ }i mai nobil@ a acestei cet@]i „ (Sibiul – n.n), adic@ to]i iezui]ii din ora}, o mare parte din minori]ii franciscani, „magna]i catolici de ambele sexe” (}i le în}ir@ numele), ofi]eri etc au venit în grup mare s@ vad@ icoana. „Iar mul]imea plebeilor a fost atât de mare, încât nu se poate estima num@rul lor, între care mul]i heterodoc}i (reforma]i – n.n) veni]i de bun@voie }i dintre care unii, c@zând în extaz, au îngenunchiat }i s-au rugat la icoan@” (s.n.). Episcopul neunit Dionisie Novacovici era }i el de fa]@ }i povestea unui înso]itor, „printre lacrimi }i gemete”, despre minunea contemplat@. Aceast@ imagine a reforma]ilor c@zând în genunchi }i rugându-se la o icoan@ pe care în virtutea dogmei propriei religii ar trebui s@ o deteste, sârbul Dionisie Novacovici plângând cu gemete în fa]a icoanei care-l plângea la rândul ei pe detestatul – de ortodoc}i – Petru Pavel Aron, d@ m@sura psihozei religioase generalizate, pe care Madona de la Blaj a produs-o în Transilvania, la pragul când luminismul î}i ar@ta cei dintâi mesageri în Imperiul Austriac. Cu aceast@ recolt@ bogat@ de informa]ii, descrieri, impresii, gânduri }i credin]e, comisia de anchet@ î}i încheie procesul verbal în 21 iunie 1766. Dorin]a cardinalului Migazzi s-a împlinit, implicit a Împ@r@tesei, ancheta fiind într-adev@r „riguroas@, sigur@ }i reglementar@”. A}a se desf@}urau anchetele judiciare la tablele de judecat@ ale vremii. De acum, cuvântul trebuiau s@-l aib@ cei care ordonaser@ ancheta. Acest cuvânt se rezuma la un verdict: este sau nu este miraculoas@ icoana de la Blaj? Spre surprinderea noastr@, sfâ}itul procesului este scurt, sec }i în coad@ de pe}te. Într-un raport superficial din 1767 a lui Christoph Migazzi c@tre Maria Tereza, în german@, acesta parc@ î}i spune displicen]a pentru finalul ar@tat al demersului de la Blaj. Da, el }i colaboratorii lui au studiat icoana – vezi mai sus! – }i n-au putut decide nimic, sugerând c@ ar fi nevoie de „o anchet@ temeinic@ }i reglementar@ la Blaj”. Împ@r@teasa a primit rezultatul anchetei „anul trecut” (1766) }i „a]i binevoit a-mi trimite mie aceast@ anchet@, pentru a m@ pronun]a asupra cazului”. A comunicat aceast@ anchet@ cu mai multe „capete luminate”. Coroborând materialul din anchet@ cu expertizele din 1764, „am cump@nit }i r@scump@nit toate împrejur@rile” }i pân@ la urm@ au concluzionat c@: „Non abunde constare de miraculo imaginis ex Transylvania illatae Beatissimae Virginis

129 Ioan Chindri}

Mariae Balasfalvae” (adic@: Nu este suficient dovedit@ miraculozitatea icoanei Preasfintei Fecioare Maria adus@ de la Blaj din Transilvania). Face o referire }i la înv@]@tura Papei Benedict al XIV-lea „despre cazurile ie}ite din comun }i aparent miraculoase”, }i cu aceasta soarta icoanei este pecetluit@. Procesul n-a mai fost reluat, spre a se c@uta în continuare dovezi despre miraculozitate, icoana a r@mas pentru totdeauna la Viena. Cu placarea ei, se încheia }i tumultul pe care l-a provocat }i care pare s@ fi indispus Viena, prin glasul arhiepiscopului Migazzi. Dup@ p@rerea istoricului Ambrus Miskolszy, icoana de la Blaj a ap@rut prea târziu pentru a „prinde” un culoar de recunoa}tere oficial@ ca f@c@toare de minuni. Alte idei }i concep]ii bântuiau acum capitala redutabilului Imperiu, reformele tereziene prindeau contur }i din aplicarea lor treptat@ se n@}teau în acela}i mod insidios germenii luminismului, f@r@ accente atee sau antireligioase, îns@ categoric adept al unei vie]i religioase ra]ionale, controlate }i eficientizate. Dup@ 1764, la greco-catolicii din Transilvania modelul icoanei Maicii Sfinte care asud@ }i l@cri- meaz@ va involua înspre mentalul popular, existând }i conservându-se autonom, tolerat, f@r@ a constitui o problem@ a ierarhiei }i elitelor intelectuale. A}a se explic@ }i curioasa c@dere în uitare a icoanei, dezinteresul pentru soarta ei, de la palida încercare din 1766 a lui Atanasie Rednic de a o recupera }i pân@ la data când punem noi în lumin@ o documenta]ie despre imaginea care i-a f@cut pe înainta}ii no}tri s@ se simt@ în preajma puterii dumnezeie}ti. Icoana revine astfel printre noi, de}i nu }tim exact cum arat@, îns@ suficient descris@ }i analizat@, pentru a trezi atât interesul cercet@torilor preocupa]i de istoria mentalit@]ilor religioase, cât }i al publicului dornic s@ poposeasc@ pentru câteva clipe într-o lume deosebit@ }i totodat@ asem@n@toare cu cea în care tr@im ast@zi. M@n@stirea «Sfânta Treime»

130 Cultur@ }i societate în contextul {colii Ardelene

UN SUPPLEX LIBELLUS ROMÂNESC DIN 1783

Marile acte ale istoriei nu se nasc din neant. Întotdeauna se poate identifica la r@d@cina lor un nisus formativus, o n@zuin]@ spre devenire uneori adânc@ în timp, care prinde apoi contururi tot mai clare cu trecerea vremii, în ipostaze ce sugereaz@ din ce în ce mai mult imaginea actului de referin]@. Supplex Libellus Valachorum cel mai important document politic românesc din secolul al XVIII-lea, „evangheliul politic al românilor”, cum îl numea Alexandru Papiu Ilarian, a cunoscut }i el întruchip@ri par]iale anterioare, din al@turarea c@rora s-ar putea reconstitui în bun@ m@sur@ actul de la 1791. Cunoscute sunt mai ales cele câteva ursorii ale lui Inochentie Micu-Klein, ctitorul luptei politice moderne a românilor din Transil- vania, c@tre cei doi monarhi Habsburgi sub Ioan Bob care a fost p@storul sufletesc al principatului: Carol VI }i Maria Tereza.1 Una dintre cererile lui Inochentie se intituleaz@ chiar Supplex Libellus, nume care va c@p@ta consacrare }i faim@ odat@ cu recep]ionarea textului de la 1791 de c@tre adversarii politici ai românilor. Diagrama valorii politice a acestor acte precursoare cre}te sau coboar@, în func]ie de conjunctura politic@ în care au fost redactate }i din care rezulta în acel moment posibilitatea de a aborda mai strâns sau mai pe ocolite, mai manifest sau mai mascat, marea problematic@ a românilor din Transilvania. Dar, indiferent de aceast@ diagram@, toate î}i au rostul }i importan]a lor de necontestat, pe cât@ vreme le analiz@m ca variante par]iale, preg@titoare, ale Supplexului definitiv. În ciuda semnifica]iei lor, aceste suplici preg@titoare sunt în mare num@r nepublicate înc@, r@mase în manuscrise, abia la cuno}tin]a }i îndemâna unui cerc restrâns de ini]ia]i, care le-au utilizat în parte la redactarea propriilor exegeze. Aceasta în cazul când ele nu sunt ignorate cu des@vâr}ire. Un exemplu îl ofer@ o suplic@ înaintat@ împ@ratului Iosif II la 8 noiembrie 1783, în care se revendic@ o seam@ de drepturi }i înlesniri menite s@ faciliteze

1 D. Prodan, Supplex Libellus Valachorum, Bucure}ti, 1967, p. 137-200.

131 Ioan Chindri} emanciparea cultural@ a românilor din Transilvania. Documentul, legat de numele episcopului Ioan Bob, întrune}te virtu]i }i caracteristici în m@sur@ s@-l recomande nu doar ca pe un moment de referin]@ în literatura de informare asupra iluminismului românesc, ci chiar ca pe o surs@ în plus în leg@tur@ cu nuan]ele politicii de r@sunet european a cezarului iluminist de la Viena. În fruntea acestor inciden]e care contureaz@ valoarea actului cu caracter de Supplex Libellus din 8 noiembrie 1783, trebuie notat@ împrejurarea c@ el a fost redactat }i înaintat în anii de culme ai iosefinismului, 1782-1783, când politica ra]inalist@ a împ@ratului atingea cotele sale de vârf, înaintea fenomenului retractil survenit odat@ cu R@scoala lui Horea, în toamna urm@toare, 1784. Pentru românii transilv@neni, ace}ti ani de maxim@ înflorire a speran]elor au adus }i un eveniment particular, plin de urm@ri viitoare: însc@unarea unui nou episcop al singurei lor religii recepte, în persoana lui Ioan Bob, numit de Iosif II ierarh al Diecezei Greco-Catolice de F@g@ra}, la 21 octombrie 1782. Aparent obscur@ în momentul intr@rii sale în arena politicii înalte, persoana lui Bob era totu}i o roti]@ bine definit@ în mecaniscmul politic al cezarului: din cei 3 candida]i ale}i la Blaj în 12 august 1782, era singurul preot de mir, având în urm@ }i experien]a unei ocupa]ii practice, aceea de econom al diecezei. Adversar declarat al bisericii în general }i al monahismului în mod special, împ@ratul îi respinge pe preacucernicii c@lug@ri Ignatie Darabant }i Iacob Aron, ale}i cu un num@r de voturi mult mai mare, }i-l prefer@ pe acest om venit din sfera unor preocup@ri pozitive. În afar@ de spiritul s@u realist, lipsit de orice rigoare dogmatic@, fapt care nu putea s@-i fie str@in lui Iosif II, Bob se pare c@ n-a mai avut de partea sa decât norocul de a prinde clipa când era nevoie tocmai de un astfel de episcop. Împ@ratul a beneficiat doar câ]iva ani de colaborarea lui Ioan Bob, care nu i-a în}elat a}tept@rile, r@sturnând c@lug@ria Blajului din vârful piramidei confesionale }i reducând-o la rolul de cenu}@reas@. Episcopul, îns@, a p@storit 48 de ani }i, în pofida controverselor iscate înc@ de la început asupra lui, continuate în posteritate, se pare c@ a fost singurul dintre vechii arhierei ai Blajului cu adev@rat mare prin eficien]@, dup@ Inochentie Întemeietorul, care fusese mare prin viziune.2

2 Despre Ioan Bob (selectiv): Vasile Aaron, Versuri veselitoare la zioa numelui Ex]elen]ei sale domnului Ioan Bob…, Sibiu, 1806; Cuvânt care Ex]elen]ia sa prea- luminatul }i preaosfin]itul domn Ioan Bob, vl@dicul F@g@ra}ului, l-au avut la zioa instala]iei, adec@ când s-au în@l]at }i s-au a}ezat în scaunul s@u arhieresc…în anul Domnului 1784, iulie, zile 30…, Blaj, 1812; Ode Excellentissimo, Illustrissimo, ac Reverendissimo Ioanni Bab de Kápolnok-Monostor…, Cluj, 1803; Theodor Pop de Uifal@u, Trist@ predic@…la îngroparea Ex]elen]ii sale prealuminatului }i prea- m@ritului domn Ioan Bob de Kápolnok-Monostor…, Sibiu, 1830; Dimitrie Vaida, Cuvânt@ri în cinstea Excelen]ei sale Ioan Bob, vl@dicul F@g@ra}ului…, Blaj, 1809; Ioan Ra]iu, Raportul dintre episcopul Bob }i c@lug@rul Samuil Klein, în „Revista politic@ }i literar@”, II, 1909, p. 13-15; Zenovie Pâcli}anu, Un vechi proces literar (rela]iile lui I. Bob cu S. Klein, Gh. {incai }i P. Maior), Bucure}ti, 1935; Nicolae Lupu, Episcopul Ioan Bob, Blaj, 1944; Octavianus Bârlea, Ex historia romena: Ioannes Bob episcopus Fogarasiensis (1783-1830), Freiburg, 1951.

132 Cultur@ }i societate în contextul {colii Ardelene

Suplica din 8 noiembrie 1783, oper@ a episcopului proasp@t numit Ioan Bob,3 dovede}te c@ fostul socotitor de la Blaj în]elegea foarte bine c@ vântul bate în pânzele lui. Petrecând, dup@ obiceiul episcopilor nou denumi]i, întregul an 1783 la Viena, episcopul înc@ necontrastat redacteaz@ }i înainteaz@ Împ@ratului4 acest lung memoriu, în care dezv@luie situa]ia clerului }i a }colilor române}ti din Transilvania, reclamând ajutor }i sprijin pentru remedierea ei. Întregul cuprins al documentului se refer@ exclusiv la compartimentul cultural al românilor, fapt din care rezult@ întreaga originalitate }i importan]@ a Supplexului. Cu un remarcabil sim] politic, Ioan Bob adapteaz@ perfect argumenta]ia cererii, la direc]ia luminist@ a politicii lui Iosif II, argumenta]ie fundamentat@ pe trei puncte de sprijin caracteristice momentului: a) românii „formeaz@ cea mai mare parte din întreaga popula]ie a Transilvaniei”; b) „de educa]ia }i cultura acestui popor valoros atârn@ în cea mai mare parte înaintarea agriculturii, industriei }i comer]ului, ca }i a fericirii publice”; c) „educa]ia }i cultura poporului nu se poate realiza f@r@ un cler cult }i f@r@ }coli bune”. Cele trei unghiuri de abordare, ca }i caracterul finalist al argumentelor, erau în m@sur@ s@ ating@ coarda sensibil@ a politicii imperiale, care viza tocmai progresul modern al monarhiei, prin ameliorarea statutului cet@]enesc al supu}ilor, pe baza dreptului natural, cu ajutorul educa]iei }i culturii. Ioan Bob, care n-a fost niciodat@ un fanatic al culturii, a prins îns@ în suplica sa ceva din izul de feti}ism cultural care a str@b@tut domnia lui Iosif II. În întregime, Supplexul s@u se men]ine pe lâng@ cele dou@ no]iuni: educa]ie }i cultur@, în care vede cheia întregii problematici a românilor. Pu]inele r@bufniri sociale, ca în pasajele unde demasc@ acapararea ob}tilor ]@r@ne}ti de c@tre domnii de p@mânt, sau politice, ca aser]iunile voalate despre ura „na]iunilor” constitu]ionale împotriva românilor sau insinur@ile de neîncredere fa]@ de corectitudinea }i bunele inten]ii ale Guberniului, sunt abil cenzurate, demersul r@mânând constant în albia culturii. Lipse}te dimensiunea esen]ial@ a actelor transilv@nene de tip Supplex Libellus: contestarea structurii constitu]ionale a principatului, formulat@ înc@ de Inochentie Micu, prin voin]a explicit@ ca }i românii s@ fac@ parte dintre st@rile patriei, ca na]iune regnicolar@. Dar acest fond conceptual esen]ial exist@ implicit, prin afirma]ia c@ românii formeaz@ dou@ treimi din popula]ia Transilvaniei }i c@ fericirea ]@rii atârn@ de educa]ia }i cultura acestora. Oare nu e aceasta o afirmare suficient@ a regen]ie românilor în principatul intracarpatic, pe temeiul dreptului

3 Originalul documentului se afl@ la Arhivele Statului din Budapesta (Országoslevéltár), Fond Cancelaria Aulic@ a Ungariei, nr. 2481/1783 Praes. Copie microfilmat@, la Biblioteca Filialei din Cluj-Napoca a Academiei, Fond. Filmotec@. Documentul este scris chiar de mâna lui Bob, cu scrisul s@u familiar, fapt care confirm@ paternitatea exclusiv@. Pentru edi]ia de fa]@ am folosit fotocopii dup@ microfilmul aflat la Cluj-Napoca. Confruntarea cu originalul de la Budapesta nu este necesar@, suplica fiind scris@ caligrafic, foarte cite], f@r@ s@ pun@ vreo problem@ de transcriere. 4 Pe fila de adres@ exist@ urm@toarea însemnare a protocolistului: „Ad praes 18 9br 1783 (spre prezentare 18 noiembrie 1783) }i num@rul cu care a ajuns la destinatar: 16.116.

133 Ioan Chindri} natural, adânc acreditat de filosofia luminist@? O alt@ caracteristic@ valoroas@ a Supplexului din 1783 este viziunea global@, nediscriminatorie, a na]iunii române. Alc@tuit@ cu scopul precis de a îmbun@t@]ii starea bisericilor }i }colilor greco-catolice, cererea lui Ioan Bob îi vizeaz@ totu}i }i pe românii neuni]i, care se aflau într-o situa]ie }i mai grea. Bob sesizeaz@ aspectul cel mai umilitor pentru neuni]ii din Transilvania: obliga]ia de a pl@ti biruri parohilor str@ini, romano-catolici sau reforma]i, pentru „servicii spirituale” pe care nu le-au cerut }i nu le-au avut niciodat@. F@când aluzii la Edictul de toleran]@, cea mai îndr@git@ dintre reformele lui Iosif II, sub care „a p@truns }i în Transilvania lumina adev@ratei filosofii”, autorul Supplexului î}i extinde propunerile }i asupra unr zone locuite de români neuni]i. Dar, în pofida formul@rilor de rigoare, din întregul document reiese neîncrederea lui Ioan Bob în ajutorul împ@ratului de la Viena. E bine s@ se re]in@ acest fapt, ca reper fundamental în judecarea actului de la 1783. Dac@ urm@rim cu aten]ie con]inutul lui, constat@m c@ autorul nu cere nimic, sau aproape nimic, de la monarh. Întregul plan de m@suri este o analiz@ a posibilit@]ilor existente în Transilvania, în leg@tur@ cu care Ioan Bob nu cere respectarea unor reglement@ri imperiale mai vechi, dup@ care aceste resurse interne sunt destinate educa]iei }i culturii românilor. Aceast@ referire la nenum@rate documente anterioare a}eaz@ revendic@rile lui Bob în postura de organicitate juridic@. Spre deosebire de Inochentie Micu-Klein, care cerea sume }i latifundii pe seama Episcopiei de F@g@ra}, Ioan Bob cere doar latitudinea de a corecta devierile survenite în defavoarea institu]iilor culturale române}ti, ca urmare a nerecunoa}terii constitu]ionale a na]iunii. Fostul socotitor al episcopului Petru Pavel Aron exceleaz@ în analizarea minu]ioas@ a avatarurulor bisericii }i }colii române}ti, singurele structuri institu]ionale în care românii acelei vremi }i acelui loc se puteau manifesta ca na]iune, }i din modestia c@rora va r@s@ri con}tiin]a, afirmarea }i unitatea românilor. Aceast@ analiz@ constituie valoarea documentar@ a Supplexului. Dar adev@rata lui valoare trebuie c@utat@ în afara textului, în dou@ consecin]e ale lui. Prima, aceea c@ împ@ratul a dat curs cererii pertinente a lui Bob,5 mai cu seam@ c@ nu afecta întru nimic finan]ele }ubrezite ale Imperiului. F@când abstrac]ie de progresele bisericii greco-catolice sub p@storia lui Ioan Bob, tenteaz@ ideea de a pune rezultatele excep]ionale ob]inute de Gheorghe {incai, ca director general al }colilor transilv@nene, în leg@tur@ cu destinul favorabil al Supplexului din noiembrie 1783. A}adar, meritul deschiderii celor 300 de }coli

5 Pe aceea}i fil@ exist@ semn@tura: „Comes Esterházy m. pr.” Ferenc Eszterházy era }eful Cancelariei Aulice a Ungariei la Viena. Deasupra semn@turii, o însemnare gr@bit@ }i neglijent@: „Cop. Ad Nro 1547/783”, ceea ce vrea s@ indice faptul c@ a existat sau, poate, exist@ }i o alt@ copie a documentului. Oricum, textul utilizat pentru edi]ia de fa]@ este cel origimal, exemplarul de baz@ scris de mâna lui Bob. Dup@ informa]ia istoricului literar Carol Engel, în fondul budapestan, al@turi de acest document exist@ instruc]iuni severe ale lui Iosif II, din prima jum@tate a anului 1784, ca lipsurile semnalate de Ioan Bob s@ fie remediate f@r@ alte investiga]ii.

134 Cultur@ }i societate în contextul {colii Ardelene române}ti, chiar din acel an, nu apar]ine doar lui {incai, care nu se putea mi}ca în afara unui cadru politico-social, ci se r@sfrânge din plin }i asupra epsicopului Ioan Bob. Dup@ apari]ia monumentalei monografii a lui Octavian Bârlea,6 „reabilitarea” lui Bob a devenit o fals@ problem@, omul ap@rându-ne în lumina unor merite care infirm@ de la sine vechile prejudec@]i iscate de cunoscutul conflict cu corifeii {colii Ardelene. Supplexul din 1783, pe care Bârlea nu l-a cunoscut, subliniaz@ aceste merite. În al doilea rând, demersul lui Ioan Bob, apropiat în timp de marele Supplex Libellus Valachorum din 1791, e firesc s@ fi constituit un preambul al acestuia, cel pu]in în ceea ce prive}te preg@tirea episcopului de la Blaj, ca viitor coautor al textului care va sisntetiza toate consecin]ele supliciste ale unei jum@t@]i de veac }i mai bine. Nu în ultim@ instan]@ Supplex Libellusul din 8 noiembrie 1783 atrage aten]ia prin con]inutul s@u exclusiv cultural. Prin acest fapt, el î}i g@se}te loc aparte între operele de prim@ mân@ ale iluminismului românesc, constituindu-se el însu}i într-o surs@ generatoare de alte formul@ri revendicative în favoarea culturii române}ti din Transilvania. Se poate considera, deci, c@ scoaterea documentului la lumin@7 este un veritabil eveniment al istoriei culturale.

6 Vezi nota 1. 7 Microglosar de termeni de epoc@, existen]@ în traducerea româneasc@ a Supplexului: stare < lat. status = clas@ social@; por]ie canonic@ < canonica portio (lat. mediev.) = suprafa]@ de p@mânt în folosin]a unei parohii, pentru între]inerea preotului (trans. iclejie); stola, venit stolar < lat. stola (ve}mânt sacerdotal) = remunera]ia preotului dup@ oficiile sacre prestate credincio}ilor: botezuri, nun]i, slujbe, înmormânt@ri; congrua < lat. congruo, -ere (a potrivi, a corespunde) = surs@ de existen]@ strict necesar@ pentru preo]i; Exactoratul Provincial = oficiu cu caracter de inspectorat financiar, curte de conturi; Tabla Continu@ = institu]ie administrativ-juridic@ permanent@ înfiin]at@ de Iosif II, pentru fiecare comitat, în locul tribunelor feudale care se întruneau ad-hoc pentru judecarea unui caz. În atribu]iile Tablei Continui intrau }i probleme nejuridice, administrative; }coli triviale = }coli elementare de trei clase.

135 Ioan Chindri}

ANEX~ AUGUSTISSIMUM IMPERATOREM ET C~TRE REGEM APOSTOLICUM HUMILLIMA PREAAUGUSTUL ÎMP~RAT {I REGE INSTANTIA JOANNI BABB EPISCOPI APOSTOLIC, SMERITA CERERE A LUI FOGARASIENSIS IN TRANSILVANIA PRO IOAN BOB, EPISCOPUL F~G~RA{ULUI ÎN CLERI SUI SUBSISTENTIA, ET TRANSILVANIA, PENTRU SUBSISTEN[A SCHOLARUM NATIONALIUM ERECTIONE CLERULUI S~U {I RIDICAREA DE {COLI SUPPLICANTIS NA[IONALE

Augustissime Imperator, et Rex Apostolice Preaauguste Împ@rate }i Rege Apostolic! Domine Domine Clementissime Benig- Doamne Domn prebun }i Preabinevoitor! nissime! De vreme ce oricare dintre st@ri e Cum quivis status ad promovendam datoare s@ contribuie la promovarea fericirii reipublicae felicitatem concurrere teneatur, statului, una ap@rându-l, alta înv@]ând, a treia unus defendendo, alter docendo, tertius hr@nindu-l; nutriendo non ignarus quantum exinde in de aceea, con}tient de îndatorirea ce-mi me etiam, clerumque dioecesis meae per revine mie }i clerului diecezei mele, întins@ totam latae Transylvaniam diffussae resultet în întreaga Transilvanie: mie, ca cel c@ruia obligamen, in me utpote cui Majestas Vestra Majestatea Voastr@ Preasacr@ s-a îndurat a-i Sacratissima totius cleri in Transylvania încredin]a onoarea de a conduce întregul graeco-catholici directionem clementer cler greco-catolic din Transilvania – clerului concredere dignata est, in meum clerum, cui meu, c@ruia îi incumb@ de a înv@]a, instrui, populum Valachicum maximam totius cultiva }i elibera în mod eficient de preju- transylvanicae populationis partem efficien- dec@]i poporul român, care formeaz@ cea tem docere, instituere, excolere, et a mai mare parte din întreaga popula]ie a praejudiciis liberare incumbit, non ignarus Transilvaniei; etiam ab hac tanti populi institutione, et la fel, con}tient fiind c@ educa]ia }i cultura promotionem agriculturae, indus- cultura acestui popor valoros atârn@ în cea triae, et commercii, et profluentis abinde mai mare parte înaintarea agriculturii, publicae felicitatis maxima in parte depen- industriei }i comer]ului, ca }i a fericirii publice izvorâte din acestea; dere, non ignarus porro hanc praefati populi mai apoi, con}tient c@ de educa]ia }i institutionem, et culturam, dependen- cultura poporului amintit, de care depinde temque ab illa patraiae felicitatem sine docto fericirea patriei, nu se poate realiza niciodat@ clero, et bonis scholis obtineri haud unquam f@r@ un cler cult }i f@r@ }coli bune; posse, non igarus tandem doctum clerum pe de alt@ parte, con}tient c@ nu se poate sine congrua subsistentia, quae jam per câtu}i de pu]in avea un cler cult f@r@ integrum saeculum absque omnifere fructu mujloace de subzisten]@ corespunz@toare, ventillatur, bonas vero scholas praesertim cerute zadarnic de atâta vreme }i nici }coli triviales, normales, nationales, de quibus bune, mai ales }coli triviale de norm@, praecipue hic agitur, sine bonis cathechetis, na]ionale – despre care în mod special va fi ludimagistris, qui simul ecclesiarum canto- vorba aici - f@r@ buni catehe]i, înv@]@tori, res esse solent, et sine fundo, ex quo care de ob}te sunt }i cantori biserice}ti, }i erigantur haberi neutiquam posse; certus f@r@ un fond din care s@ fie construite; denique de eo etiam, quod ex una parte în fine, convins fiind c@, pe de o parte, universus dioecesis meae clerus in Augus- întregul cler diecesan, punându-}i neab@tuta tam Majestatis Vestrae Clementiam, certam încredere }i speran]@ în bun@tatea Prea- suam spem, et fiduciam collocans ab eventu augustei Voastre Majest@]i, a}teapt@ ajutor

136 Cultur@ }i societate în contextul {colii Ardelene eorum, quae ego qua primus e clero deplin, de care pân@ acum a fost lipsit, de saeculari in Transylvania denominatus la rezultatul fericit al acestora pe care eu, ca praesul Sacratissimae Majestatis Vestrae cel dintâi din clerul de mir al Transilvaniei, demisse repraesentanda habeo, totam suam numit ca episcop, cu umilin]@ le înf@]i}ez consolationem, qua hactenus carere debuit, Preasacrei Voastre Majest@]i; praestoletur, ex altera vero parte ipse etiam dar, de alt@ parte, c@ adeseori poporul populus tam graeco-catholicus, quam însu}i, atât cel greco-catolic cât }i cel neunit, disunitus tamdiu donec ignorans, et inexcul- atâta vreme cât este ignorat }i neglijat, e tus est, ad omnem auram mutabilis a schimb@tor la orice adiere de vânt, care successu, quem res meae hic sunt habiturae lucru în împrejur@rile de ast@zi mi se in modernis circumstantiis signum quasi et înf@]i}eaz@ ca prevestire }i prilej fie de occasionem seu ad perseverantiam, et statornicie }i convertire, fie de nestatornicie, conversionem, seu ad inconstantiam, defec]iune }i ademenire la noi fr@mânt@ri; defectum, et novas fermentationes sit st@ruiesc în fa]a Majest@]ii Voastre asupra assumpturus: Sustineo Majestati Vestrae mijloacelor prin care s@ fie dotat clerul ce circa media clerum mihi concreditum mi s-a încredin]at mie, asupra însemn@t@]ii acestei dot@ri pentru cultura }i educa]ia dotandi, et dotationem hanc cum insigni poporului, care au fost t@r@g@nate atâta culturae et institutionis populi, publicique vreme, în paguba binelui public; boni detrimento hactenus jam per saeculum st@ruiesc }i asupra }colilor române}ti, a retardatam accelerandi, circa scholas item c@ror înfiin]are a fost de atâtea ori cerut@, Valachicas, quarum erectio jam saepius dar mereu amânat@; demandata aeque retardatur, advolutum }i de aceea, cu respect }i reverin]@ projectum de genu praesentare, eo hu- înf@]i}ez proiectul de fa]@, care prive}te }i millime addito, me ideo in hocce projecto }colile, spre a fi cât mai curând luat în ad scholas etiam, quae primo obtutu considerare de c@tre administra]ia de stat; politicae potius administrationis objectum chiar dac@ s-ar p@rea c@ toate acestea nu esse, et vix influxum aliquem ad Ecclesiastica ]in de problemele biserice}ti, eu m-am agenda habere videntur aliquantulum extins întrucâtva asupra lor, pentru c@ memet extendisse quia imprimis futura cleri dezbaterile care vor urma vor pune cele praesertim ruralis subjecta in illis prima dintâi temelii pentru cler, mai ales pentru fundamenta ponunt, munerisque mei est de cel s@tesc, }i e de datoria mea s@ ob]in aceste mediis talia subjecta obtinendi, et praepa- mijloace }i s@ m@ gândesc s@ fie preg@tite din randi cogitare, secundo in similibus scholis timp, iar în al doilea rând, pentru c@ în astfel cathechetae sunt ecclesiastici, et ludimagistri de }coli catehe]ii sunt clerici }i înv@]@tori, simul cantores proinde administratio ca de altfel }i cantorii, deci }i administra]ia quoque illarum politico-ecclesiastico mixta lor este în mod obi}nuit esse solet. politico-bisericeasc@. Cum ea, quae in projecto hocce propo- Deoarece ceea ce ]in s@ propun în acest nere sustineo, plerumque in praeviis proiect, în cea mai mare parte are la baz@ ordinationibus regiis fundamentum suum ordina]iuni regale sau depind numai de habeant, vel unice ab Altissima Clementia Preaînalta Bun@tate, deci, fiind inutil ca dependeant, proinde instantias provinciales organele provinciale s@ fie ascultate în desuper praevie audire supervacaneum sit, prealabil, ca s@ nu se dea ocazie la noi et novae retardationi ansam suppeditaret, piedici, Majestatea Voastr@ s@ binevoiasc@ a dignetur Vestra Majestas illa per aulicas hic porunci ca forurile aulice, ca }i b@rba]ii care instantias, virosque rerum notitiam habentes cunosc aceste lucruri, dup@ ce m@ vor fi me etiam audito in congruum trutinium ascultat }i pe mine, pentru o mai corespun- summi, et sibi pro clementissima decisione z@toare cânt@rire a lucrurilor, s@ le adune }i

137 Ioan Chindri} substerni ordinare, pro qua gratia dum s@ le supun@ spre bineviotoarea decizie, demississime supplico, profunda cum pentru care favoare cerut@ cu umilin]@ subjectione sum. r@mân, cu adânc@ supunere, al Majest@]ii Majestatis Vestrae Sacratissimae Voastra Preasacre perpetuu supus, Humillimus perpetuoque fidelis sibditus Ioan Bob m. pr., Ioannes Bobb m. pria, episcopus episcopul F@g@ra}ului Fogarasiensis in Transilvania. în Transilvania. Viennae 8va Novembris 1783 Viena, la 8 noiembrie 1783

* *

Notum est quantum praejudiciorum Se cunoa}te cât de mult ajut@ la fericirea eradiactio, et vero institutio populi ad poprului stârpirea prejudec@]ilor }i educa]ia ejusdem felicitatem conferat, et quantum lui adev@rat@ }i în ce fel profit@ din aceasta exinde in universam monarchiam redundet întreaga monarhie. emolumenti. Grija p@rinteasc@ a Majest@]ii Voastre de Paterna Suae Majestatis sollicitudo ad a promova fericirea tuturor poparelor ce v@ promovendam omnium sibi subjectorum sunt supuse se extinde în mod firesc }i populorum felicitatem directa extendit se ad asupa îndep@rtatei Transilvanii. ultimam usque Transylvaniam. În aceast@ provincie locuiesc na]iuni Inhabitant hanc provinciam diversae diferite, care se deosebesc între ele prin nationes opinione, et religione inter se convingeri }i religie. Dou@ treimi din distinctae; duas integrae populationis tertialitatis, ut cuivis eandem provinciam întreaga popula]ie o formeaz@ na]iunea noscenti obvium est, gens Valachica efficit. român@, lucru evident pentru cine Media ad praejudiciorum eradicationem, cunoa}te aceast@ provincie. et populi institutionem, sunt praeprimis: Mijloacele pentru stârpirea prejude- docti parochi, et bonae scholae. c@]ilor }i pentru educa]ia poporului sunt, Sub acatholicis principibus ea acatholicis în primul rând, preo]ii cul]i }i }colile bune. Transylvaniae incolis contigit fortuna, ut et Sub principii protestan]i, locuitorii parochi eorum, et scholae, aut bonis acatolici ai Transilvaniei au avut norocul ca immobilibus, aut summis capitalibus, aut parohii }i }colile lor s@ fie îmbel}ugat dotate decimis, decimarumque quartis optime cu bunuri imobile, cu fonduri b@ne}ti, cu dotati fuerint. zeciuieli }i cu sferturi de zeciuial@. Catholici e contra et orientalis ecclesiae Din contr@, catolicii, ca }i românii sectatores Valachi aut plane neglecti, aut si credincio}i ai bisericii orientale, au fost quos parochi eorum et scholae proventus nesocoti]i total, iar unde parohii }i }colile habuerunt, iis etiam in gratiam acatholi- lor au avut venituri, au fost priva]i }i de corum privati extiterunt. Naturalis clementia, et aequitas modo acestea, în favoarea reforma]ilor. regnantis Augustae Domus Austriacae eum Dup@ bun@tatea fireasc@ }i echitatea cu sibi jam a saeculo praefixisse videtur care domne}te acum Augusta Cas@ Austriac@ scopum, ut catholici etiam, et graeci ritus se pare s@-}i fi fixat ca scop, înc@ de mult@ incolae antea sub oppressione gementes, vreme, ca atât catolicii cât }i locuitorii de rit necessariis ad praejudiciorum eradicatio- grecesc, care înainte gemeau sub opresiune, nem, et veram populi institutionem mediis, s@ fie prev@zu]i cu mijloacele necesare doctis scilicet parochis, bonisque scholis pentru stârpirea prejudec@]ilor, respectiv cu provideantur, in quem finem magna exstat preo]i înv@]a]i }i cu }coli bune. În acest sens copia ordinationum regiarum ad gubernium exist@ un mare num@r de hot@râri princiare exaratarum. adresate Guberniului.

138 Cultur@ }i societate în contextul {colii Ardelene

Catholici quidem latini ritus coincolis Totu}i, catolicii de rit latin, conlocuitori suis graeci ritus in eo multo feliciores, quod cu cei de rit grecesc, sunt mult mai praecipuas in aula, et provincia dignitates favoriza]i, c@ci b@rba]ii ie}i]i din sânul lor viri e suo gremio gesserint eo rem deduxe- de]in cele mai de seam@ demnit@]i la Curte runt, ut quot, quot numerant parochos ca }i în provincie. Ace}tia dreg în a}a fel omnines utcunque, multos autem bene lucrurile, încât ori de câte ori se face dotatos habeant, et quorum adhuc canonica num@r@toarea preo]ilor, s@ aib@ cu orice pre] portio deficit, illa e fundo religioso pedeten- cât mai mul]i bine înzestra]i, iar celor c@rora tim supleatur, scholae vero superiores ut le lipse}te por]ia canonic@, aceasta s@ fie, pas sunt gymnasia, academiae, universitas nullum defectum patiantur, normales cu pas, complinit@ din fondul religios. La autem, seu nationales quotidie erigantur. fel }colile superioare, cum sunt gimnaziile, Ex hoc progressu non exigua spes afful- academiile, universit@]ile, s@ nu duc@ lips@ get, ut quemadmodum acatholicorum proles de nimic, iar cele normale sau na]ionale s@ in scholis ubicunque ipsi existunt introductis se întemeieze cu fiecare zi. sub doctiorum parochorum inspectione in În urma acestui progres na}te marea legendo et scribendo principiis item religio- speran]@ c@, a}a precum copiii acatolicilor, nis, et moribus felicius educantur, et ad oriunde ar fi, au p@truns în }coli unde, sub industriam, activitatemque praeparantur, ita îndrumarea preo]ilor cul]i, sunt instrui]i illa etiam quamvis respective exigua incola- mai bine în scriere }i citire, precum }i în rum Transylvaniae pars romano-catholici principiile religioase }i morale, }i preg@ti]i scilicet mox quo ad educationem succres- pentru industrie, pentru activitatea practic@, centis juventutis acatholicos adaequent, aut tot astfel }i acea mic@ parte a locuitorilor superent, et hoc modo speciem quoque romano-catolici îi va ajunge curând, f@r@ cujusdam superioritatis, quam acatholici îndoial@, sau chiar îi va întrece pe reforma]i hactenus hoc in parte sibi non absque causa în privin]a educa]iei, prin înaintarea arrogasse videntur, tollant. Non affulget adhuc spes ista quoad tineretului, ca astfel s@ aib@ chiar o oarecare Valachos, quamvis enim gens haec per totam superioritate în acest sens, pe care reforma]ii Transylvaniam, totumque Banatum Teme- }i-au arogat-o pân@ acum f@r@ vreun motiv. siensem, et plures Hungariae superioris Românilor nu le-au surâs pân@ acum o comitatus late diffusa, et totius populationis astfel de speran]@. Ei sunt r@spândi]i în transylvanicae duas saltem tertialitates întreaga Transilvanie, în întregul Banat efficiens quo magis numero abundat, eo timi}orean }i în mai multe comitate ale majore, reflexionem mereatur, quanto Ungariei de sus, }i num@r@ cel pu]in dou@ majori ignoratio, pluribusque praejudiciis treimi din întrega popula]ien transilv@nean@. ignoratiae sequelis obnubilata est, tanto Cu cât sunt mai numero}i, cu atât merit@ mai majori meliorique institutione indegeat, mult@ aten]ie; cu cât sunt mai întuneca]i de quanto excellentioribus talentis, uti comper- ignoran]@ }i de prejudec@]i izvorâte din tum est, per naturam dotata habetur, tanto ne}tiin]@, cu atât au mai mare nevoie de o majora ex ipsius institutione, agricultura et bun@ educa]ie; cu cât sunt înzestra]i de la artes, et cum his publica felicitas capere natur@ cu calit@]i deosebite – lucru de altfel posset incrementa; nihilominus tamen recunoscut – cu atât binele public ar câ}tiga media ipsam excolendi, a praejudiciis liberandi, et pro cultura artibus, publicoque mai mult din cultura, agricultura }i me}te}u- utilem reddendi non obstantibus tot saluta- gurile lor. Cu toate acestea, mijloacele de a ribus ordinationibus in ipso adhuc subsis- cultiva acest popor, eliberându-l de preju- tant exordio. dec@]i, }i de a-l face apt pentru cultur@, Equidem si fors ex una parte oculta pentru me}te}uguri, în interesul ob}tesc, se quaedam zelotypiae, odium, aut aversatio afl@ abia la începutul lor.

139 Ioan Chindri} ubiquarum in Transylvania natiorum, aut Desigur, dac@ întâmpl@tor o oarecare religiorum si fors nationalismus quidam una gelozie, ur@ sau du}m@nie a celorlalte fuit e praecipius causis hujus retardationis na]iuni }i religii din Transilvania, precum }i integrum saeculum durantis; negari ex altera un anume na]ionalism ar fi fost una din parte non potest factis adhuc sub Augusti- principalele cauze ale acestei îndelungate ssima gloriosae reminiscentiae Imperatrice r@mâneri în urm@, nu se poate nega totu}i Regina versus veram philosophiam, et c@, drept urmare pa}ilor f@cu]i înc@ din humanitatem gressibus, facto in sanioribus vremea Augustei }i Sl@vitei Împ@r@tese }i administrationis publicae principiis pro- Regine spre adev@rata în]elepciune }i gressu introducto sub moderno glorioso umanitate }i prin introducerea unor princi- regimine medio stabilitae tollerantiae, et concivilitatis inter diversas ejusdem provin- pii s@n@toase în administra]ia public@ sub ciae nationes et religiones fraterno amore, actualul }i sl@vitul regim; prin toleran]a }i et mutua dilectione, notitiis item in re buna convie]uire între diversele na]iuni }i comerciali cujus fundamenta sunt agricul- religii ale aceleia}i provincii; prin dragoste tura, et artes cum vera populi institutione fr@]easc@ }i în]elegere reciproc@; de aseme- incrementum sumentes in Transylvania nea prin no]iunile noi în leg@tur@ cu quoque egregie propagatis, eam in hac economia, la baza c@reia stau agricultura }i provincia quod modum cogitandi et sen- meseriile – no]iuni r@spândite în mod tendi inductam esse revolutionem, ut excelent }i în Transilvania -; prin buna reliquarum etiam nationum, ac religionum educa]ie a poporului, }i în aceast@ provncie membra, si non omnia, cultiora saltem, et a p@truns o atare revolu]ie în modul de a sanioribus verae philosophiae, humanitatis gândi }i a sim]i, încât }i membrii celorlalte publicaeque administrationis principiis na]iuni }i religii – dac@ nu to]i, dar cel pu]in imbuta profundum concivium suorum cei mai cul]i - , p@trun}i de cele mai Valachorum, quibus patria tantopere repleta s@n@toase principii filosofice }i umanitare est, in ignorantia torporem cum ingenti despre administra]ia public@, privesc nu f@r@ culturae et industriae detrimento conjunc- o adev@rat@ durere sufleteasc@, a lor }i a tum, non sine vero cordis dolore suspiciant, confra]ilor lor, la concet@]enii români, de et ipsorum qua confratrum (quibus alioquin care patria e atât de plin@ (}i cu care, de son solum tanquam ejusdem principis subditi, ejusdem patriae filii, sed etiam per altfel, sunt uni]i în mare m@sur@, nu numai connubia praesertim nobilium Valachorum, ca supu}i ai acelora}i principi }i fii ai quorum magna est in principatu copia cum aceleia}i patrii, dar }i prin c@s@toriile, foarte Hungaris et vice versa, per affinitates frecvente în principat, ale unui mare num@r quotidianumque commercium, et per de nobili români cu ungurii, mai ales, }i variatos religionis ritus tantopere conjuncti viceversa, precum }i prin vecin@tate }i sunt) veram institutionem et culturam ex schimburi zilnice, ba chiar prin diferite animo adhelent, et ad illam sua etiam ex obiceiuri religioase), dându-}i seama de parte promovendam non nisi occasionem et toropeala în care îi ]ine ne}tiin]a, unit@ cu novum quodammodo a principali causa o mare pagub@ pentru cultur@ }i industrie, impulsum praestolari videantur. }i le doresc din inim@, ca unor confra]i, o Animis taliter dispositis non aliud bun@ educa]ie }i cultur@, la a c@ror desiderari videtur quam novus Augustissimi promovare îns@ se cred chema]i numai Principis nutus quem pro publicae felicitatis ocazional, când îi impulsioneaz@ imperialii. promotione adamussim sequi, et hoc modo Cu astfel de dispozi]ii suflete}ti se pare impedimenta illam hactenus tantopere c@ nu e de dorit altceva decât a se urma întru remorantiae hac etiam ex parte tollere, toate cea mai nou@ dispozi]ie a Preaaugus- omnes in publicis dignitatibus, muniisque tului Principe, privitoare la promovarea

140 Cultur@ }i societate în contextul {colii Ardelene constituti, principis, patriaeque comodum fericirii publice, }i astfel obstacolele care anhelantes viri gloariae sibi ducent. n-au fost îndep@rtate pân@ acum, s@ fie }i din Impedimenta quae hactenus publicam aceast@ parte înl@turate }i prin aceasta, to]i felicitatem hac in parte remorabantur, sunt: b@rba]ii care de]in demnit@]i }i func]ii retardata parochiarum in locis Valachicis publice }i sunt dornici de glorie s@-}i atrag@ dotatio, et neglecta scholarum erectio, sine gra]ia principelui }i mul]umirea patriei. illa docti parochi haberi nequeunt, sine his, Piedicile care, în acest ]inut, au f@cut ca et sine scholis institutio populi nunquam pân@ acum s@ întârzie fericirea patriei sunt: obtinebitur. tergiversarea dot@rii parohiilor în teritoriile Parochiarum dotatio de qua jam a române}ti }i nep@sarea fa]@ de ridicarea de saeculo agitur, posset fieri 1mo in stolaribus proventibus, et capeciis, 2do in decimis, et }coli; or parohiile lipsite de zestre nu pot decimarum quartis, vel vigesimis, aut allis avea preo]i înv@]a]i, iar f@r@ preo]i înv@]a]i beneficiis, quibus hinc inde aliarum religio- }i f@r@ }coli nu se poate dobândi niciodat@ rum parochi gaudent, 3tio in fundis realibus, educa]ia poporului. 4to in summis capitalibus. Dotarea parohiilor, de care se face caz de Quod 1mum concernit: stolares proven- atâta vreme s-ar putea ob]ine: 1ul din tus remedium esset universale parochos veniturile stolare }i capecii; 2lea din dotandi; ast quid et quantum nunc ex hac zeciuieli, sferturi de zeciuieli sau parte sperari possit, cuivis notum est, qui dou@zecimi sau din alte beneficii de care se modernum gentis Valachicae egenum bucur@ uneori preo]ii altor religii; 3lea din statum noscit. Cum tempore si gens haec per p@mânturi comunale; 4lea din capitaluri institutionem ad industriam et artes colen- b@ne}ti. das excitabitur, conditionemque suam Ceea ce ]ine de 1ul : veniturile stolare meliorare poterit, stolares etiam crescent s@ fie mijlocul general de a dota pe preo]i. proventus; nunc testantibus ipsis protocollis Dar ce }i cât se poate a}tepta acum la români comissionis in regulatione et restrictione în aceast@ privin]@, e u}or de }tiut pentru cleri Valachici annis 1778 et 1781 in comita- oricine cunoa}te starea de mizerie în care tibus Szolnok Mediocri et Hunyad delegatae se afl@ neamul românesc. Cu timpul, dac@ optima loca Valachica vix 10 aut.15 fl. acest neam va fi îndrumat, prin educa]ie, stolares proventus important; ex hoc ergo fonte dotatio sperari non protest. spre industrie }i meserii }i-}i va putea Capeciae in ductu b[enignissimi] Decreti ameliora situa]ia, vor cre}te }i veniturile Regii de a. 1777 26ta 7bris ad analogiam stolare. Acum, îns@, dup@ cum stau m@rturie sedium siculicalium statuminandae, ibi a registrele Comisiei de reglementare }i potiori praestari solent, ubi decimae nec rea}ezare a clerului românesc din anii 1778 fisco, nec dominis terrestribus penduntur, }i 1781, trimise în Comitatele Solnocul de illae proinde harum vices supplent; in Mijloc }i Hunedoara – cele mai bune sedibus siculicis sunt illae in usu, et regiuni române}ti – se înregistreaz@ abia 10 praestantur parochis per suos auditores, qui sau 15 florini venit stolar. Deci, din aceast@ alioquin de terrae crescentiis nihil aliud parte, dotarea preo]ilor nu este cu putin]@. praestant; ibi proinde etiam a Valachis simili Capecia, impus@ prin binevoitorul decret modo suis parochis praestari possunt, et regesc din 26 septembrie 1777, asem@n@tor canonica horum portio ibidem in tantum cu cel care se refer@ la scaunele secuie}ti, e solum modo ex aliis mediis suppleri debe- mai potrivit@ acolo unde zeciuiala nu se face ret, in quantum eadem per illas haud de c@tre fisc }i nici de c@tre domnii de obtineretur, necessari at ergo sua via hunc p@mânt. Capecia înlocuie}te, deci, zeciuiala. in finem faciendae essent dispositiones; et În scaunele secuie}ti ea este în uz }i se d@ cum altissimae exstent ordinationes, et preo]ilor de c@tre enoria}ii lor, care nu mai

141 Ioan Chindri} signanter b[enignissimum] rescriptum dau num@nui nimic din roadele p@mântului. leopoldinum de anno 1699 5to 7bris, {i românii ar putea, la fel, s@ dea aceast@ aliaeque huic consonae subsecutae ordina- dare preo]ilor lor, a c@ror por]ie canonic@ tiones regiae utpote: b.b. rescripta de anno trebuie suplimentat@ prin alte mijloace, a bris a 1768 19 7 et de anno 1774 2 et 21 numai în m@sura în care nu se asigur@ din augusti quae praecipiunt, ut ubi decimae, aceasta. Deci }i dispozi]iile trebuie date aut earum quartae parochis praestantur, urmând aceast@ cale. {i fiindc@ exist@ receptarum religionum incolae suis dunta- preaînalte hot@râri care înt@resc Rescriptul xat parochis illas praestent; capeciae vero, leopoldin din 5 septembrie 1699, c@ruia i-au ut supra dictum est, decimarum vices su- urmat alte rescripte rege}ti, ca beant, ordinandum simul esset, ut si hactenus Valachi capecias ubi illae in usu fuerunt, binevoitoarele rescripte din 19 septembrie aliarum religionum ministris fors praestite- 1768 }i din 2 }i 21 august 1774, care dispun runt, eos de inceps suis parochis praestent. ca acolo unde zeciuiala }i sferturile de Quo ad 2dum Decimae vel decimarum zeciuial@ se ofer@ parohilor, locuitorii quartae praestari solent in Fundo Regio, et religiilor recepte s@ le dea preo]ilor lor, iar in aliis etiam quibusdam provinciae locis, capecia, dup@ cum am ar@tat mai sus, s@ parochis receptarum religionum; hinc inde înlocuiasc@ zeciuiala, la fel trebuie s@ se praestantur etiam vigesimae ut in Magyar dispun@ ca, dac@ întâmpl@tor, pân@ acum Égen. Quamvis ordinationes regiae, ut paulo românii, din obi}nuin]@, au prestat capecia ante dictum est, expresse deciderint et parohilor altor religii, de aici înainte s@ o injungant, ut receptarum religionum incolae dea propriilor lor preo]i. suis parochis, et non aliarum religionum Ceea ce de al 2lea: în P@mântul Regesc ministris decimas vel harum quartas praes- }i în alte câteva locuri ale provinciei, tent; parochi tamen graeco-catholici, qui zeciuielile }i sferturile de zeciuial@ de obicei aliqim etiam de lege articulari omnibus iis se presteaz@ parohilor religiilor recepte. În juribus, et beneficiis, quibus aliarum acele locuri se presteaz@ }i dou@zecimea, ca religionum receptarum parochi et ministri în Ighiu. Cu toate c@ hot@rârile rege}ti, dup@ gaudent, frui debent, non obstante hac lege cum am amintit mai sus, au decis }i au et dictis ordinationibus hactenus a praefato poruncit în mod expres ca locuitorii religii- beneficio decimas, aut harum quartas, vel vigesimas a suis parochianis percipiendi lor recepte s@ dea zeciuiala }i sferturile exclusi fuerunt, imo hinc inde cogebantur preo]ilor lor, }i nu parohilor altor religii, hodieque coguntur ipsi etiam illas alienae totu}i preo]ii greco-catolici, care alminteri religionis ministris pendere. sunt cuprin}i în lege }i ar trebui s@ beneficie- Fundamentum, ex quo ministri illi tam ze de toate aceste înlesmiri }i venituri, în legem, quam ordinationes regias eludunt, pofida acestei legi }i a amintitelor decrete, collocant, in praetensis litteris donatio- pân@ acum au fost exclu}i de la privilegiul nalibus; cum tamen hae etiam si extarent, de a lua de la parohianii lor zeciuial@ sau non personis collatae fuerint, secus ad sferturi de zeciuial@ sau dou@zecimi, ba chiar illarum proles et generationes, haeredes au fost }i sunt }i ast@zi sili]i s@ pl@teasc@ ei devolutae fuissent, sed potius ministerio însu}i aceste d@ri parohilor altor religii. datae extiterint proinde ad successores in Baza pe care se sprijin@ acei parohi ca s@ ministerio locali devolvi debeant, dummodo eludeze atât legea cât }i decretele rege}ti o receptam aliquam religionem successores constituie pretinsele scrisori de dona]ie illi profiteantur qui, aliunde per litteras illos care, chiar dac@ ar exista, nu se refer@ la o donationales a successione in beneficiis nec dona]ie f@cut@ unor persoane – altfel ar fi exclusi sunt, nec excludi poterant, qui enim r@st@lm@cit@ de mo}tenitori, copii }i rudenii succedit in onere, succedere debet etiam in - ci mai degrab@ oficiului }i deci trebuie

142 Cultur@ }i societate în contextul {colii Ardelene beneficio, et cum hinc ipsi fundamento atribuit@ celor care succed în parohia local@, (quod nimirum collationes illae ministerio cu condi]ia ca acei succesori s@ fac@ et non personae factae fuerint) tam b[enig- profesiune la o religie recept@ oarecare, ca nissimae] illae ordinationes de decimis, et prin acele scrisori de dona]ie s@ nu fie }i s@ harum quartis per receptarum religionum nu poat@ fi exclu}i de la succesiunea în incolas propriis, et non alienae religionis beneficiu, deoarece cine succede într-un ministris pendendis, quam etiam decisiones oficiu, are dreptul s@ i se atribuie }i regiae in hijusmodi causis ediate, beneficiul legat de acel oficiu. Pe aceast@ dispositionesque guberniales quaod baz@ (c@, anume, contribu]iile acelea au fost evenimentes particulares casus factae aduse parohiilor, nu persoanelor), cât }i innitantur, unde romano- catholici parochi ubique, ubi, hujusmodi decimae vel sprijini]i pe dispozi]iile despre zeciuial@ }i quartae in usu sunt, illas a suis auditoribus sferturi de zeciuial@ privitoare la locitorii percipiunt; hinc ordinationes illae altissime apar]in@tori religiilor recepte, }i nu la cei ce quoad parochis graeco- catholicos nondum depind de preo]ii altor religii, precum }i pe effectui mancipatae denuo renovandae et deciziile rege}ti date în aceea}i cauz@ sau pe effective earum executioni insistendum dispozi]iile guberniale care prev@d cazuri esset; episcopo autem injungendum, ut si particulare ce s-ar putea ivi, parohii generales faciendae dispositiones hinc inde romano-catolici percep de la credincio}ii effectu frustrarentur, speciales hos casus lor zeciuial@ }i sferturi de zeciuial@, acolo suis instantiis pro correctione, et unde exist@ obiceiul ca acestea s@ se procurando effectu statim remonstret. pl@teasc@. De aceea ar trebui s@ fie Ex fundamenti ejusdem legis articulares, resuscitate }i puse insistent în aplicare }i parefatarumque ordinationum idem ordi- acele dispozi]ii care îi privesc pe preo]ii nandum esset etiam quoad alio beneficia, greco-catolici, care înc@ nu }i-au atins quibus aliarum religionum ministri hinc scopul, iar episcopului s@-i fie indicat ca, inde gaudent, ut sunt in aliquibus locis jus dac@ dispozi]iile generale nu-}i fac efectul, unum, alterumque vas vini privative edu- s@ arate instan]elor cazurile particulare, spre cillandi, et similia. a fi îndreptate }i rezolvate deîndat@. Cum autem permulta inveniantur loca Pe baza articolelor din aceea}i lege }i a Valachica disunitae religioni adducto quorum incolae decimas, vel decimarum amintitelor dispozi]ii, trebuie de asemenea quartas aut fors etiam capecias alienae reglementate }i celelalte beneficii de care se religionis ministris praestant, his autem illae bucur@ parohii religiilor recepte, cum sunt, ex sensu et jam praementionatarum ordi- în unele locuri, dreptul la unul sau dou@ nationum eo minus competere digno- vase de vin }i altele asem@n@toare. scantur, cum nullum ejusmodi disunitis Exist@, îns@, unele zone române}ti ai hominibus ministerium praestent, sed c@ror locuitori sunt socoti]i ca apar]inând absque ullo labore domos duntaxat suos, religiei neunite, dar care dau zeciual@, quas in ejusmodi locis absque ullo suae sferturi de zeciuial@ sau poate chiar capecie, religionis auditore habent, desidiosi inhabi- parohilor altor religii, care nu recunosc c@ tent, et fructus alienae industriae inutiliter nu au dreptul la acele d@ri, conform consummant; ipsi autem disuniti sacerdotes amintitelor dispozi]ii. Ei consum@ roadele cum religionem duntaxat toleratam, et lege muncii altora, deoarece nu presteaz@ nici un haud receptam profiteantur, ab, ejusdmodi serviciu neuni]ilor, }i f@r@ sfial@ consider@ c@ beneficiorum fruitione excludantur: ab sunt ale lor casele pe care le de]in în acele altissima clementia, et aequitate alienum locuri, dar unde nu au nici un credincios, haud esset, si ex consideratione, defectus ocupându-le, deci, f@r@ s@ fac@ ceva. Preo]ii mediorum, unde parochi graeco-catholici neuni]i, apar]in@tori, dup@ lege, unei religii

143 Ioan Chindri} dotari possint, ex reflexione item, quod per tolerate, nerecepte, sunt exclu}i astfel de la horum dotationem institutio in moribus, ac folosul beneficiilor proprii. Luând în religionis principiis et cultura populi considerare lipsa de mijloace de subsisten]@ Valachici de die in diem magis extendendo, cu care preo]ii greco-catolici s@ poat@ fi et ad tales etiam disunitos sensim propa- dota]i, reflectând }i la aceea c@, pin dotarea ganda sit, ejusmodi etiam decimae vel lor educa]ia poporului românesc în moral@ harum quartae per disunitos ministris }i în principiile religioase, ca }i cultura lui, aliorum religionum pendi solitae pro fundo se vor extinde din zi în zi, }i a}a, va fi dotationis cleri graeco-catholici adsigna- propagat@ pe nesim]ite }i la neuni]i – lucru rentur, ac proventuum inde resultantium administratio, et inter parochias in Fundo care nu e împotriva clemen]ei }i drept@]ii Regio subdivisio episcopo, aut alteri per În@l]imii Voastre - din aceste motive eundem designando erga rationes ponen- zeciuiala }i sferturile de zeciuial@ ce se das concrederetur; hoc modo fieret, ut nec pl@tesc din obi}nuin]@ de c@tre neuni]i intentio principis frustraretur, nec proventus parohilor altor religii, s@ fie atribuite ca publici inutiliter consummerentur; quo funda]iune clerului greco-catolic, iar super necessariae pariter fieri deberent administrarea veniturilor ce rezult@ din dispositiones. aceast@ funda]iune }i împ@r]irea între Quod 3tium attinet: ubi capeciae, et parohiile din P@mântul Cr@iesc s@ fie decimae, decimarumque quartae, vel alia încredin]at@ episcopului sau altei persoane beneficia in praemissis denotata, aut insif- desemnate de episcop s@ ]in@ socotelile. ficientem, aut plane nullam supeditarent Iat@ în ce sens e necesar s@ se ia m@suri. parochis subsistentiam, ibi ad suppendum Ceea ce ]ine de al 3lea: unde capecia, vel in toto vel in parte defectum, recursus zeciuiala }i sferturile de zeciuial@ sau alte fieri debedit ad frundos reales; ordinandum beneficii amintite mai sus sunt insuficiente, ergo esset quoad sedes siculicares, et Terram sau nu asigur@ deloc subsisten]a preo]ilor, Regiam respectivis officialibus, ut cointelligenter cum episcopo, vel ejus delegatis pentru a suplini total sau par]ial aceasta, s@ defectum eruant, et eum a proportione e se recurg@ la p@mânturile comunale. Ar fundis realibus suppleant. trebui s@ se dea ordine func]ionarilor Cum autem in comitatibus omnes et respectivi din scaunele secuie}ti }i din integrae decimae exceptis quibusdam hinc P@mântul Cr@iesc, ca împreun@ cu episcopul inde locis vel fisco, vel dominis terrestribus sau cu delegatul acestuia s@ stabileasc@ pendantur, et capeciae, qui decimarum vices lipsurile }i s@ le suplineasc@ din p@mânturile subeunt, ibidem nec dum in usu sint, nec comunale. introduci propter miserum plebis statum et Cum, îns@, în comitate – cu excep]ia pupertatem possent; nihil ibi restat aliud câtorva locuri – toate zeciuielile sunt pl@tite, quam ad fundos reales recursum sumere. integral, fie fiscului, fie domnului de Non paucae adsunt ordinationes Augus- p@mânt, }i unde capeciile care ar ]ine locul tissimorum Principum Leopoldi, Josephi I, zeciuielilor nu sunt înc@ în uz }i nici nu pot Caroli VI, et Mariae Theresiae, quae posse- fi curând introduse din cauza mizeriei }i ssoribus locorum injungunt, ut parochis s@r@ciei poporului, trebuie s@ se recurg@ graeco-catholicis portionem canonicam, si iar@}i la p@mânturile comunale, neexistând alia media desint, in fundis realibus assig- nent. Non defuerunt quidem complures alt@ posibilitate. praesertim majorum bonorum possesores Nu pu]ine sunt ordina]iunile preaaugu}- aequitate rei, et competente regiis mandatis tilor principi Leopold, Josif I, Carol VI }i reverentia ducti ejusmodi fundos parochis, Maria Tereza care oblig@ pe domnii de et ecclesiis graeco-catholicis antiquioribus p@mânt ca, în lipsa altor mijloace, s@ atribuie adhuc temporibus excindere, et per hoc preo]ilor greco-catolici por]ie canonic@ din

144 Cultur@ }i societate în contextul {colii Ardelene subditis suis, quorum ipsi utilitates, com- p@mânturile comunale. Mul]i dintre pose- modaque temporalia copere solebant, de sorii marilor averi, în mod just }i cu respect spirituali consolatione, et institutione fa]@ de poruncile regale, au împ@r]it biseri- paterne prospicere; cum tamen negotium cilor }i preo]ilor greco-catolici astfel de hoc possessoribus commissum non nisi in terenuri înc@ mai demult, îngrijundu-se în quibusdam particularibus locis, quibus mod p@rintesc, cu ajutor spritual, de supu}ii nimirum sors cultiores, magisque perspi- de la care le vin foloasele materiale. Din caces, et subditorum suorum comodi, et aceast@ obliga]ie impus@ domnilor a rezultat resultantis exinde proprii emolumenti, un oarecare progres, în acele locuri în care publicaeque felicitatis studiosiores adsigna- verat dominos terrestres, aliquem progres- soarta a f@cut ca st@pânii s@ fie mai cul]i, cu sum faciebat, in genere vero illud neglectum vederi mai largi }i folositori supu}ilor lor, jacebat, et multis difficultatibus involve- mai zelo}i pentru binele public, rezultând batur; hinc novis opus erat ordinationibus, din aceasta }i propriul lor câ}tig. Dar, în quae tum etiam, cum emanarunt ad praever- general, a domnit nep@sarea împletit@ cu tendas, in quantum possibile difficultates a multe dificult@]i. Au fost necesare, de aceea, possessoribus obmotas, eo proprius direc- noi ordina]iuni care, chiar }i atunci când tae erant, ut congrua clero graeco-catholico erau date ca s@ preîntâmpine pe cât posibil in fundis realibus subsistentia per officiales piedicile puse de st@pâni, vizau pe func]io- circulorum e terrenis comunibus assignatur, narii cercuali, ca ace}tia s@ asigure congrua ordinationes haec diversis vicibus repetitae clerului greco-catolic din fondurile existen- a fuerunt, sed praesertim annis 1773, 20 te, din p@mânturile comunale. Aceste to bris to Octobris 1774, 24 7 et 1777, 14 Aprilis, ordina]iuni au fost repetate mereu, mai ales dum nempe generaliter ordinatum fuit, ut în 20 octombrie 1773, 24 septembrie 1774 omnes fundi communes domibus }i 17 aprilie 1777, când s-a dispus în adfigantur, et contributioni subjiciantur, ita principiu ca toate propriet@]ile comunale s@ tamen, ut prius ex iisdem fundis communibus, utpote agris, pratis, sylvis receptarum fie împ@r]ite pe fumuri }i supuse texelor, dar religionum parochis, ecclessiis, et ludi- numai dup@ ce mai întâi s-a l@sat o parte din magistris congruo dotatio, ubi deficent, aceste propriet@]i, precum ogoare, fâna]e, exscindatur. p@duri, ca dotare pentru parohii, bisericile Ordinationes istae publicatae fuerunt in }i înv@]@torii religiilor recepte. toto principatu, vix tamen alicubi quoad Aceste dispozi]ii s-au publicat în întreg clerum graeco-catholicum effectui manci- principatul, dar în unele locuri abia acum patae, nulla enim ad illum habita reflexione }i-au f@cut efectul în ceea ce prive}te clerul in permultis locis terrena communia subdi- greco-catolic. În alte locuri, îns@, nu s-a f@cut visa, et partim domibus incolarum affixo, nici o men]iune despre acest cler, terenurile tabeliisque tributariis illata, partim allodia- comune fiind împ@r]ite }i o parte atribuite libus dominorum terrestrium aggregata pe fumuri }i înscrise în registrele contribua- fuerunt; imo a tempore ultimae revolutionis bililor, alt@ parte unite cu mo}iile alodiale religiosae in natione Valachica in multis ale domnilor de p@mânt. locis, sed praesertim ubi parochiani ad Mai mult înc@, de la ultima revolu]ie disunionem deficerunt, fundi parochiales, et religioas@ a na]iunii române, în unele ecclesiastici anterioribus adhuc temporibus excissi, vel per deficientes ipsos, vel per locuri, mai ales acolo unde credincio}ii au dominos terrestres a parochis in unione revenit la neunire, iar averile biserice}ti }i perseverantibus erepti fuerunt, et hi ad parohiale fuseser@ împ@r]ite anterior, de la episcopum pro assignanda ipsis alia paro- credincio}ii r@ma}i uni]i au fost smulse chia inviati; quod ipsum hodie quoque hinc averile de c@tre deficien]i sau de c@tre inde usu venire solet. domnii de p@mânt, iar preo]ii r@ma}i uni]i

145 Ioan Chindri}

Hoc modo non tantum hujusmodi au fost îndruma]i s@ mearg@ la episcop, parochi si nulla ipsis alia parochia statim pentru a primi o alt@ parohie. {i ast@zi înc@ adsignari possit una cum suis prolibus et se mai întâmpl@ astfel de lucruri, iar în acest tota familiae omnibus vitae mediis destitu- fel preo]ii respectivi, dac@ nu li se poate da untur, sed pro casu etiam quo ejusmodi loco îndat@ o alt@ parohie, sunt lipsi]i împreun@ cum tempore denuo ad unionem redirent, cu copiii lor }i cu întreaga familie de orice dotatio assignandi tunc ipsis parochi uniti novis difficultatibus involvitur. mijloc de existen]@. Dac@ apoi, cu timpul, 1mo His ita constitutis ordinandum esset se întâmpl@ ca în aceste locuri credincio}ii denuo ut ubi adhuc terrena communio s@ revin@ din nou la unire, restituirea averii indivisa essent, congrua pro clero graeco- nu se realizeaz@ f@r@ noi dificult@]i. catholico ex illis absque ulteriori mora Acestea fiind stabilite, ar trebui s@ se exscindatur. dispun@ din nou ca: 2do Ubi autem communes fundi cum 1ul: acolo unde p@mânturile comune exlusione praedicti cleri inter incolas sunt neîmp@r]ite, f@r@ nici o întârziere s@ fie locorum subdivisi vel per possessores deta}at@ por]iunea clerului greco-catolic. occupati essent, ibi tales divisio, vel occu- 2lea: acolo unde p@mânturile comune patis initetur, et congrua pro clero exscin- sunt împ@r]ite între locuitori, cu excluderea datur, tanto magis cum notum sit in aliquibus locis talem subdivisionem et occupatio- clerului amintit, sau unde sunt ocupate de nem post publicationem ordinationum de c@tre domni, împ@r]irea sau ocuparea s@ fie subsistentia dicti cleri ex ejusmodi fundis revizuite }i partea necesar@ clerului s@ fie exscindenda editarum factam esse, in asigurat@, cu atât mai mult cu cât este pluribus locis vero eandem quidem ante cunoscut c@ în unele locuri acea subîmp@r- talem in provincia publicationem, sed tamen ]ire sau ocupare a fost f@cut@ dup@ publi- postquam Augusta Aula suam eatenus jam carea decretelo asupra subisiten]ei clerului edidisset resolutionem, et consequenter hae amintit, prev@zut@ din astfel de terenuri. saltem sub manu in provinciae innotuisset Dac@ aceasta s-a întâmplat, în mai multe propter proprium dominorum terrestrium locuri, înaintea public@rii decretelor în interesse cum elusione altissimae intentionis provincie, totu}i a fost dup@ ce Augusta institutam fuisse. Sed etiam si de tali altissima resolutione nihil constitisset, dum Curte emanase rezolu]ia – care, cel pu]in illi fundi subdivisi vel occupati fuerunt, ea, a juns în mod autoritar s@ fie cunoscut@ extabant tamen antique Leopoldi, et Josephi în provincie – }i s-a înf@ptuit în mod I ordinationes de dotatione dicto clero in consecvent în interesul propriu al domnilor fundis assignanda, et hae saltem subdivisio- de p@mânt }i cu eludarea inten]iei nem et occupationem illam cum exclusone preaînalte. Dar }i în cazul în care acea toties fati cleri factam irritam reddunt. preaînalt@ rezolu]ie n-ar fi fost cunoscut@ tio 3 Ubi vero parochiani ab unione când aceste terenuri erau împ@r]ite sau defecerunt parocho ispo perseverante, ibi ocupate, existau oricum hot@rârile mai vechi fundi parochiales, si adessent, juxta praeale lui Leopold }i Josif I în leg@tur@ cu existentes ordinationes penes ipsum paro- dotarea clerului amintit cu propriet@]i. chum relinquendi saltem tandiu, donec ipse ad aliam parochiam applicari posset; quod Aceste hot@râri fac cel pu]in atacabile acele si et parochus ipse deficeret, vel ad aliam subîmp@r]iri }i ocup@ri, efectuate în atâtea parochiam disponeretur, pro tali casu iidem cazuri cu excuderea clerului. fundi vel medio arendae, vel alia meliori 3lea : acolo unde credincio}ii au p@r@sit ratione eodusque administrandi donec talis unirea, în vreme ce preotul a r@mas unit, pagus cum tempore denuo unionem am- propriet@]ile parohiale, dac@ exist@, conform plecteretur, et interea proventus similium decretelor preexistente, s@ r@mân@ fundorum pro supplemento dotationis ad preotului cel pu]in pân@ c@nd va putea fi

146 Cultur@ }i societate în contextul {colii Ardelene cassam parochorum graeci ritus catholi- transferat la alt@ parohie. Dac@ preotul însu}i corum inferendi essent, et in horum confor- a p@r@sit unirea sau a fost mutat la alt@ mitate congrua etiam disponenda forent. parohie, în acest caz aceste propriet@]i s@ fie tum Quod denique 4 concernit: si projec- administrate sub form@ de arend@ sau alt@ tata in praecedentibus modalitate, id est e form@ mai potrivit@, pân@ când acel sat va stolaribus proventibus capeciis decimis, îmbr@]i}a din nou, cu timpul, unirea. Între decimarumque quartis aut vigesimis, et e fundis realibus communes cleri graeco- timp, veniturile acestor averi s@ fie depuse catholici dotatio obtineri necdum posset, ca supliment la Casa parohilor tunc recursus fieri debet ad summas capi- greco-catolici, spre a fi folosite potrivit cu tales, ita ut defectus vel in parte vel in toto nevoile acestora. ex his suppleatur. În sfâr}it în ceea ce prive}te al 4lea : Dac@ Notum vero esse, praefatum clerum modalit@]ile propuse mai sus, adic@ dotarea summas capitales pro ipso solo destinatas potrivit@ a clerului greco-catolic din venitu- nullas, proinde nec reditus inde provenien- rile stolare, din capecii, din zeciuial@ }i tes habere, nisi forte pro talibus intelligi sferturi de zeciuial@ sau dou@zecimi, sau din velint 494 illi floreni, qui e proventibus p@mânturile comunale nu se vor putea seminarii Balasfalvensis deductis expensis ob]ine nicidecum, atunci trebuie s@ se annuatim resultant, qui tamen, nisi per sumptus itinerarios clericorum Budam vel recurg@ la capitalurile b@ne}ti, în a}a fel încât Viennam ascendentium exhaurirentur, aut lipsa s@ fie suplinit@ din acestea, în parte sau etiam in intertenimentum eorundem abinde total. redeuntium, et aliquanto tempore pro Dar se }tie cu nu exist@ capitaluri condiscendo ritu penes cathedram commo- destinate numai clerului greco-catolic, }i rantium impenderentur, potius in auctio- deci nem fundi seminarialis ad qem pertinent, et acesta nu are venituri b@ne}ti, afar@ de qui alioquin exigus est; necessarium ergo cazul când cei 494 florini ce rezult@ din erit recursum sumere ad summam illam veniturile Seminarului din Blaj, sc@zând capitalem, quam Augustissimae quondam cheltuielile anuale, n-ar putea fi socoti]i ca Imperatricis Reginae pia liberalitas pro sum@ capital@. Acest capital îns@, chiar dac@ incremento religionis catholicae utriusque ritus latini scilicet et Graeci destinare dignata nu se epuizeaz@ cu cheltuielile de c@l@torie fuit, ad fundum utpote Lusitanicum. ale clericilor care merg s@ studieze la Buda Lumine verae philosophiae in Transylva- sau la Viena, totu}i când ace}tia revin }i sunt niam quoque penetrante, spiritu genuinae folosi]i în anumite perioade de timp pentru christianitatis, et profluente exinde mutus ac a deprinde ritul pe lâng@ catedrele restante, fraterno amore juxta paternam Augustissimi sunt între]inu]i din fondul seminarului de nunc Gloriosae regnantis Principis deside- care apar]in, }i care de altfel este s@r@c@cios. rium non tantum interlives, ritu solum E necesar, deci, s@ se recurg@ la acel capital distinctos, in dogmate tamen convenientes, b@nesc numit Fond Lusitan, pe care Augusta verum etiam inter confratres dogmate Împ@r@teas@ }i Regin@ bineviose s@-l desem- differentes feliciter stabilito, sperare licet, neze pentru prop@}irea religiei catolice de venerabilem clerum latini ritus confratri clero graeco-catholico congruentem parti- ambele rituri, latin }i grec. cipationem praeindigitati Fundi tanto Dup@ dorin]a p@rinteasc@ a Preaaugus- lubentius et promptius oblaturum, quo tului }i Gloriosului Principe Domnitor, a melius ipsi quoque hujus indigentia nota p@truns }i în Transilvania lumina adev@ratei est, et quo magis ejusdem zelus ad promo- filosofii, spiritul cre}tin@t@]ii genuine, din vendum publicam patriae felicitatem ex care se na}te dragostea reciproc@ }i fr@]easc@ institutione et cultura tam copiosi populi ce-i leag@ între ei nu numai pe cet@]enii per melius dotatos ipsius parochos asse- deosebi]i ca rit dar uni]i prin dogm@, ci }i

147 Ioan Chindri} quenda provenimentem de die in diem pe confra]ii care se deosebesc prin dogme. innotescit. Se poate spera, deci, ca venerabilul cler de Cum autem pro hic et nunc stante etiam rit latin s@ permit@ clerului confrate greco- hac cleri romano-catholici ergo graeco- catolic s@ participe }i el la amintitul fond, catholicum fraterna propensione adaequata cu atât mai bucuros }i deschis, cu cât cunosc illa fundi Lusitanici participatio eo minus ei în}i}i destul de bine nevoile acestuia }i locum habere possit, quod reditus exinde proveniente jam fixas majori in parte suos cu cât cunosc st@ruin]a acestuia pentru aquisiverit destinationes inter quas est etiam promovarea binelui public al patriei, prin supplementum portionis canonicae parochi educa]ia }i cultura acestui numeros popor, graeco-catholici Tapánfalvensis ante duos lucru ce se poate ob]ine prin preo]i mai bine circiter annos ex praecitato fundo assigna- dota]i cu fiecare zi. tum, hae autem destinationes sine ingratis [inând seama de atitudinea fr@]easc@ a sequelis variati nequeant; hinc benigna clerului romano-catolic fa]@ de cel greco- quoad hoc momentum determinatio eo catolic, totu}i participarea la Fondul Lsitan duntaxat nunc edenda esset, ut proventus n-ar putea avea loc în mod echitabil, saltem illi qui deductis jam fixis erogatio- deoarece veniturile ce provin din el, în cea nibus annuatim supernatant, et quorum mai mare parte au deja alte întrebuin]@ri, quantitas per concernentes buchalterias între care e }i suplimentarea por]iunii facile erui poterit, in aliquale supplementum canonice a preotului greco-catolic din dotationis cleri graeco-catholici suppedi- Câmpeni, atribuit@ din acest fond în urm@ tentur. cu aproape doi ani. Aceste destina]ii ale Hac supernatantiae participatione hic et fondului nu pot fi schimbate f@r@ urm@ri nunc contentari debebit clerus graeco- catholicus, cujus summa quaod obtinendam nepl@cute. De aceea, acum este momentul in parato quoque aere aliquam dotationem de a fi operat@ acea binevoitoare hot@râre, necessitas cuivis ob oculos cadit, qui ca cel pu]in dobânzile realizate annual, a aliquarum saltem archidiaconorum de c@ror sum@ poate fi u}or cunoscut@ prin conservata in ultimis religiosis disturbiis Exactoratul Provincial, s@ fie rezervate tranquilitate publicae bene meritorum într-un fel oarecare, ca supliment pentru afflictam conditionem, qui item junioris cleri dotarea clerului greco-catolic, dup@ ce se e seminariis Viennensi, Budensi, et Balasfal- vor fi re]inut cheltuielile fixe. vensi quotannis exeuntis desolatam statum Clerul greco-atolci ar trebui s@ ajung@ de volante saltem consideraverit obtutu. pe acum a se împ@rt@}i de acest supliment, Illi amplis eparchiis, seu tractibus curae c@ci ob]inerea unei dot@ri într-o form@ ipsorum concreditis onerati in rebus officii stabilit@ este o necesitate evident@ pentru diversisque commissionibus a tabulis oricine. E de dorit ca m@car unora dintre continuis, et episcopo, aut ejus vicaris, arhidiaconii care au binemeritat prin acceptis fere continuo hinc inde itinerari, p@strarea lini}tii publice cu ocazia ultimelor expensas e propriis facere, et oeconomiam, si quam habent, domesticam penitus tulbur@ri religioase, s@ le fie luat@ în seam@ negligere coguntur, unde necessario egestas starea de mizerie }i, la fel, starea trist@ în care sequi, egestatem despectus personae officii, se afl@ cei mai tineri clerici care ies în fiecare et religionis comitari, ex his vero omnibus an din vestitele seminarii de la Viena, de la communis in clerum populumque desolatio Buda sau Blaj. derivari debet; praeprimis ergo necessarium Acei care, în diecezele mari sau în est, ut his pro personali subsistentia, officii, protopopiatele încredin]ate griji lor, sunt et religionis decore aliquod in parato aere îns@rcina]i cu diferite obliga]ii, în diverse sublevamen adferatur. comisii, pentru lucr@ri de birou permanente Clerici e praedictis fundationibus ad sau aceia care, la dispozi]ia episcopului ori dioecesim revertentes, si ab parochias a vicarului lor, accept@ s@ mearg@ mereu de

148 Cultur@ }i societate în contextul {colii Ardelene disponantur, vel ibi inveniunt aliquos ici-colo, cheltuiesc din veniturile proprii, iar fundos parochiales, vel nullos, si aliquos dac@ au ceva gospod@rie, sunt obliga]i s@ }i-o inveniunt, illos colere sine requisitis neglijeze, ceea ce face ca s@r@ciei s@ i se suppellectilibus nequeunt, ad hoc procuran- adauge s@r@cia înso]it@ de dispre] fa]@ de do sumptus requiruntur, quos ipsis studium persoan@, fa]@ de oficiu }i fa]@ de religie. Din theologiae in colegiis exteris haudquaquam toate acestea urmeaz@ o stare dezolant@ suppeditavit; is ergo saltem pro primis pentru cler }i pentru popor. De aceea e requisitis sumptus parati assignari debent; necesar în primul rând s@ se prevad@, într-o si vero aut nullos, aut insuffucientes inveniant fundos tunc ipsorum congrua, vel form@ anume, un ajutor pentru subsisten]a in toto, vel in parte tandiu in paratis personal@, cât }i pentru demnitatea oficiului suppeditari debet, donec de conveniente }i a religiei. dotatione in fundis assignandis, aut aliis Clericii aminti]i, reîntorcându-se în mediis provideri poterit. diecez@, dup@ ce sunt numi]i în parohii, unii Cum vero hactenus defuerit fundus, ex g@sesc acolo p@mânt parohial, al]ii nu quo interimalia haec adjecta suppleri, aut in g@sesc nimic. Cei care g@sesc, nu-l pot locis illis, ubi dotatio, nec ex capeciis, nec cultiva din lips@ de unelte. Pentru ex decimis earumque quartis, nec ex terrenis procurarea acestora e nevoie de bani, pe ob totalem defectum horum mediorum care studiul teologiei în colegiile str@ine nu obtineri posse speratur, ipsa congrua pro li i-a oferit deloc. Trebuie s@ li se dea bani continuo assignari potuisset, imo illi etiam pentru cump@rarea acestor unelte. Dac@, în 75 floreni, qui clericis graeco-catholicis ex schimb, nu exist@ p@mânt parohial, sau cel Collegio Pazmaneano et Seminaris ad S. existent este insuficient, atunci congrua s@ Barbaram exeantibus pro primo suppellec- li se pl@teasc@, integral sau par]ial, în bani, tili per duos annos praestabantur, ante pân@ când vor putea fi prev@zu]i cu o dotare unum alterumque annum cessaverint; hinc factum est, ut hucdum ex clericis e fundatio- cuviincioas@ prin distribuirea de p@mânturi nibus ad dioecesim sat amplo numero sau alte mijloace. reversis vix duo vel tres, iique sat misere ad Deoarece pân@ acum a lipsit p@mântul parochias applicari potuerint, reliqui cum din care s@ li se completeze acest ados summo institutionis populi retardatione provizoriu, acolo unde nu se prevede hinc inde desolati latitare, et dotationem posibilitatea înzestr@rii nici prin capecie, nici suam praestolari debent. prin zeciuial@ sau sferturi de zeciuial@, nici Ob has ergo graves, et urgentes causas din terenuri, toate acestea lipsind cu ordinandum esset, ut buchalteriae superna- des@vâr}ire, congrua aceasta putea s@ li se tanteam praedicti fundi indilate eruant, dea în continuare. Dar }i cei 75 de florini eruta vero in praedictas cleri graeco-catholici care se d@deau clericilor greco-catolici la necessitates statim assignetur et sive Augusta ie}irea din Colegiul Pazmanian }i din Gloriosae Reminiscentiae Imperatricis Seminarul Sfânta Barbara, ca un prim ajutor Reginae intentio et voluntas de fundo pentru doi ani, cu un an sau doi în urm@ a religioso seu Lusitanico ad incrementum fost sistat. Astfel s-a întâmplat ca pân@ acum, religionis catholicae utriusque ritus con- dintre clericii întor}i în num@r mare în vertendo aliqua saltem in parte effectum suum consequatur. serviciul diecezan, abia doi sau trei s@ poat@ Haec erant media, quae pro dotatione fi folosi]i în parohii, }i înc@ într-un mod parochorum graeci ritus catholicorum destul de s@rac, ceilal]i trebuind s@ a}tepte proponi poterant, et quae etiam de dotandis în continuare dotarea lor, care întârzie mult a proportione ipsis ecclesiis, et cantoribus }i-i las@ în p@r@sire, spre marea întârziere a seu ludi-magistris, ac aedituis intelligenda educa]iei poporului. erunt. Din aceste motive grave }i urgente e Cum autem ordinationes desuper exa- necesar s@ se dea dispozi]ii ca Exactoratul

149 Ioan Chindri} randae ad analogiam eorum, quae per Provincial s@ renun]e f@r@ întârziere la integrum saeculum exaratae sunt, vel surplusul amintitului fond, }i aceast@ sum@ nullum, vel exiguum effectum sortiturae s@ fie defalcat@ }i atribuit@ neîntârziat pentru providendur, nisi eatenus etiam congrua et lipsurile clerului greco-catolic. În felul efficacia adhibeantur media; hoc etiam in acesta, inten]ia }i voin]a regal@ a Augustei }i parte necessariae fieri debebunt provisio- Sl@vitei Împ@r@tese referitor la Fondul nes. Religios sau Lusitan î}i va atinge, cel pu]in Hactenus ordinationes aulicae in negotio par]ial, scopul care urm@re}te dezvoltarea subsistentiae cleri exaratae intimabantur Gubernioa, et episcopo, vel medio gubernii religiei catolice de ambele rituri. comissioni in publico ecclesiasticis, et Iat@ mijloacele pe care le-am putut episcopo, per hos autem suis subalternis, propune pentru dotarea preo]ilor greco- cum vero et Gubernium, et praefata com- catolici care îns@ trebuie s@ cuprind@ }i missio, et ipse quoque episcopus plurimis dotarea, în mod propor]ionat, a bisericilor, aliis negotiis continuo occupari soleant, cânt@re]ilor sau înv@]@torilor }i a crâsnicilor ordinationum ad subalternos exaratarum biserice}ti. effectus vix unquam adurgeri poterat, hinc Deoarece, îns@, ordina]iunile eviden]iate ille non nisi rarius hinc inde, ubi circulorum mai sus, asemenea celor care au fost date cu officiales vel catholici erant, vel majorem atâta timp înainte, nu-}i vor atinge deloc animi benevolentiam, et promptitudinem scopul, sau doar în mic@ m@sur@, dac@ nu praeseferebant, ubi item officiales ecclesias- vor fi folosite mijloace potrivite }i eficiente, tici activiores, doctiores, et rerum gerenda- se impun }i în acest sens urgente m@suri de rum magis periti erant, obtinebatur, in prevedere. reliquis vero locis ordinationes regiae vel ob P@n@ acum, ordina]iunile aulice în defectum exactioris superattentionis, vel ob privin]a subsisten]ei clerului erau intimate ignoviam, animi aversionem, aut imperitiam subalternorum manebant, manentque Guberniului }i episcopului sau Guberniului hodiedum oblivione consepultae. prin intermediul Comisiei publice biseri- Ad praepediendas pro futuro similes ce}ti, iar episcopului prin func]ionarii maximo cum institutionis populi proinde subalterni. Deoarece }i Guberniul, }i publicae felicitatis detrimento conjunctas aminitita comisie, }i chiar epispocul erau inconvenientias tam ex parte politico, quam deobicei ocupa]i cu multe alte treburi, ecclesiastico efficaces faciendae essent aproape c@ niciodat@ nu putea fi urm@rit provisiones, ex parte quidem politica rezultatul dispozi]iilor adresate func]io- specialiter ordinanda esset Cibinii comissio, narilor subalterni. Din aceast@ cauz@, acest quae istud dotationis negotium cujus rezultat nu era rodnic decât rar, }i anume retardatio cum non exiguo publici detri- acolo unde func]ionarii de serviciu la mento conjuncta tantas hactenus superio- }edin]e erau catolici sau dovedeau o mai ribus etiam dicasteriis facessivit molestias, mare bun@voin]@ }i promptitudine, sau pro gravitate rei in filo pertractaret, juxta unde func]ionarii biserice}ti erau mai activi, praestabilitas jam, et hac etiam occasionae mai înv@]a]i }i mai cunosc@tori ai treburilor stabiliendas regulas procederet, ordinatio- publice. În celelalte cazuri, îns@, ordina]iu- num effectui invigilaret, apud segniores subalternos illarum complementum serio nile rege}ti r@mâneau, }i r@mân }i ast@zi, adurgeret, protocollo sessionum suarum înmormântate în uitare, fie din cauz@ c@ nu singulo mense bis, ter, aut quater pro erau examinate cu aten]ie, fie din cauza confluentium ogjectorum exigentio, cele- aversiunii la}e sau a nepriceperii fuc]iona- brandarum ad Augustum Thronum promo- rilor subalterni. veret statis temporibus. Pentru a evita pe viitor asemenea incon- Et cum dotatio haec ad omnia loco veniente, de care se leag@ o mare pierdere principatus proinde etiam cameralio et pentru educa]ia poporului }i, deci, pentru

150 Cultur@ }i societate în contextul {colii Ardelene militario extendenda sit, ipsa rei natura fericirea public@, trebuie luate m@suri exigit, ut comissio haec ex individuis eficiente de prevedere, atât pe plan politic politicis, cameralibus, et militaribus mixta cât }i eclesiastic. Mai cu seam@ pe paln sit; cum praeterea in eodem principatu politic, e necesar s@ fie reglementat@ Comisia acatholici etiam cleri negotia pro diversitate sibian@, care s@ se ocupe, dup@ gravitatea }i religionis in distinctis supremis consistoriis urgen]a cazului, de problema dot@rii, a c@rei Cibinii assidente semper uno vel pluribus întârziere a pricinuit atâtea nepl@ceri chiar ecclesiasticis viris pertractentur; id saltem }i pentru forurile superioare. Cu aceast@ quoad graeco-catholocos, hac in parte disponendum esset, ut praefatae comissioni, ocazie, comisia s@ stableasc@ reguli, s@ cujus praecipua membra alioquin in defectu vegheze la punerea în aplicare a ordina]iu- graeco-catholicorum ex romano-catholicis nilor, s@ urm@reasc@ în mod serios constare debebunt, unus adminus vel duo împlinirea acestora de c@tre subalternii mai graeci ritus catholici eccelsiastici in rebus lene}i, iar registrele cu }edin]ele ei, ]inute gerenids versati, et a doctrina, animi în fiecare lun@ de dou@, de trei sau de patru moderatione, et experientia comendabilis ori, dup@ necesit@]ile obiectivelor de penes assignandum ipsis ex supernotantia rezolvat, s@ le înainteze la timp stabilit fundi Lusitanici, vel ex alio fundo 500 fl. Augustului Tron. Salarium assidere possint, qui de statu cleri Cum aceast@ dotare trebuie s@ fie extins@ et necessitatibus objectisque ex ipso ritu în toate zonele principatului, deci }i în cele profluentibus necassarias informationes camerale }i militare, e firesc ca aceast@ statim praebere, et in laboribus alios comisie s@ fie compus@ din persoane comissionis referentes fors pluribus aliis politice, camerale }i militare. Pe lâng@ negotiis obrutos sublevare possint. aceasta, notez c@ în principat }i problemele Haec comissio posset celebrari sub clerului acatolic sunt examinate întotdea- praesidio Thesaurarii Regii, qui alioquin in Gubernio etiam qua primus consiliarius una, în supremele consistoare sibiene, de interimale praesidium gerit, assidentes ex c@tre una sau mai multe persoane eclezias- parte Gubernii possent esse iidem consili- tice, dup@ diversitatea religiei. În aceast@ arii, qui Comissioni Catholicae assidere privin]@ ar trebui hot@rât, referitor la clerul solent, quibus adjungendus unus ex parte greco-catolic, ca în amintita comisie – care Thesaurariatus, et alter ex parte Supremo ar trebui compus@, în lipsa greco-catolicilor, Armorum Praefecturae. de preferin]@ din membri romano-catolici – His politicis provisionibus necessario s@ poat@ lua parte cel pu]in unul sau doi accedere deberent ecclesiasticae sine catolici de rit grecesc, pricepu]i în adminis- quarum cooperatione illae praefixum finem tra]ie, }i care se pot perfec]iona în cuno}tin- vix, ac ne vix quidem assequentur. ]e, în judecat@ cump@nit@ }i în exeprien]@. Ex parte ecclesiastico ideo hactenus Din excedentele Fondului Lusitan, sau din ordinationum regiarum in substrato dotatio- alt fond, s@ li se adauge acestora un salariu nis negotio editarum effectus retardabantur, de 500 florini, iar ei s@ poat@ da pe loc quia imprimis doctorum in clero virorum informa]iile necesare despre starea celrului, qui in rebus gerendis versati essent, exiguus despre lipsurile obiective legate de specificul erat numerus; res ergo per subalternos officiales cleri apud tabulas continuas, et ritului, iar la lucr@rile comisiei s@ poat@ ajuta magistratus nec bene proponebantur, nec pe al]i referen]i, cople}i]i poate de multe recte promovebantur, quin etiam saepius alte probleme. negligebantur; dein tam apud subalternos, Aceast@ comisie s-ar putea întruni sub quam etiam eminentiores cleri officiales res pre}edin]ia trezorierului regesc, care de interdum confuse, et disordinate pertracta- altfel de]ine pre}edin]ia interimar@ ca prim bantur, et fors aliquando animi etiam consilier, iar din partea Guberniului ar putea motibus latior via pandebatur. asista acei consilieri, care fac în mod obi}nuit

151 Ioan Chindri}

His defectibus medela nunc maxima in parte din comisia catolic@. Acestora li s-ar mai parte allata est, dum numerus doctiorum, et putea ad@uga unul din partea Tezaura- qualificatorum in clero subjectorum jam riatului }i altul din partea Supremei Prefec- utcunque auctus habetur et in dies magis, turi a Armatei. magisque augetur; restat proinde, ut ex parte Aceste m@suri pe plan politic trebuie duntaxat praepositorum cleri ordo inter completate cu altele pe plan bisericesc, c@ci subalternos introducatur, et norma agendi, altfel scopul urm@rit nu va putea fi atins. et in negotiis procedendi praescribatur. În ceea ce prive}te latura bisericeasc@, Hunc in finem, cum aliunde notum sit episcopum ipsum in tam vasta dioecesi pân@ acum efectul ordina]iunilor rege}ti ubique praesentia sua adesse, et omnia referitoare la problema dot@rilor a întârziat propriis viribus perficere non posse, et mereu, c@ci, în primul rând, num@rul idcirco Augustissima quondam Imperatrix clericilor instrui]i în lucrurile administrative Regina alium adhuc episcopatum graeco- era mic. A}adar, acestea nu erau prezentate catholicum versus Bisytricium exigere în mod corect de c@tre func]ionarii oficiali intendisset, erectio tamen haec ob defectum ai clerului la Tabla Continu@ }i la Magistra- duntaxat fundi, unde novus episcopatus tur@, }i nici nu erau rezolvate în mod just, dotari potuisset, intermissa, et ad feliciora ba adesea chiar neglijate. Pe de alt@ parte, tempora dilata fuerit; necessarium omnino lucrurile erau tratate uneori neclar }i est, ut ex exeminentioribus in clero viris a dezordonat, atât de c@tre func]ionari doctrina, bonisque animi qualitatibus magis subalterni cât }i de c@tre func]ionarii cei mai nobis ac rerum gerendarum peritis quatuor de seam@ ai clerului, ba poate uneori, din saltem, aut quinque in principatu consti- patim@, erau puse la o parte. tuantur decani, seu vicarii foranei, quorum Aceste deficien]e sunt remediate în parte esset in rebus dotationem cleri concernen- acum, când num@rul clericilor instrui]i }i tibus subalternos archidiaconos, et parochos quid qualiterque agere, et procedere califica]i a crescut }i cre}te mereu. R@mâne debeant, instruere, cum officialibus politicis s@ se mai introduc@ disciplima între func]io- cointelligentiam fovere, necasariosque narii subalterni ai clerului amintit }i s@ se remonstrationes tam his, quam superioribus impun@ norme de lucru }i de func]ionare. instantiis alacriter exhibere, negotio sibi Cum de altfel se cunoa}te, episcopul comissa in effectum deducere, et super însu}i nu poate fi prezent peste tot în vasta omnibus agendis protocolla ducere, episco- sa diecez@ }i s@ rezolve personal toate po menstruatim eum in finem exhibenda, ut problemele. De aceea, la un moment dat, irrepentes fors quocunque ex defectu Augustissima Împ@r@teas@ }i Regin@ errores corrigi deviationes a recto tramite ad inten]iona s@ instituie înc@ o episcopie justum ordinem reduci, et omnia ad praefi- greco- catolic@, undeva spre Bistri]a, lucru xum scopum assequendum dirigi quaeant. suspendat apoi din cauza lipsei de fonduri Cum autem praevidere sit hujusmodi cu care noua episcopie s@ poat@ fi dotat@ decanos officio suo occupatos procurandis pân@ la ivirea unor împrejur@ri mai rebus domesticis vix superfluum aliquod favorabile. E cu totul necesar, deci, ca dintre tempus habituros, et maxima in parte hinc cei mai de seam@ clerici, mai cunoscu]i inde in exequendis rebus sibi comissis distinendo fore; necessarium erit ipsis pentru cultura }i calit@]ile lor suflete}ti }i quoque saltem 400 florenorum salarium in mai pricepu]i în administrarea averilor, cel parato aere ex praeindigitato fundo Lusita- pu]in patru sau cinci dintre ei, s@ fie numi]i nico assignare, ut hoc modo retardatio decani sau vicari foranei în principat, cu negotiorum secus non sine fundamento sarcina de a instrui pe arhidiaconii prometuenda hac quoque ex parte praepe- subalterni în problemele ce privesc dotarea diatur. clerului, precum }i pe preo]i, ce s@ fac@ }i His provisionibus quoad cooperantes cum s@ procedeze, de a favoriza buna

152 Cultur@ }i societate în contextul {colii Ardelene officialles politicos et ecclesisticos praemissis în]elegere cu func]ionarii politici, descendendum esset ad ipsam modalitatem expunându-le cât mai urgent observa]iile in negotio dotationis procedendi stabilien- de rigoare, atât lor cât }i instan]elor dam. superioare, de a duce la îndeplinire alte Hactemus prout petito, et repraesen- misiuni încredin]ate, }i mai ales de a tationes episcoporum circa dotationem cleri conduce registrele, pe care vor trebui s@ le plerumque generales erant, ita ordinationes arate în fiecare lun@ episcopului, pentru ca etiam aulicae, et guberniales desuper orice gre}eal@ s@ fie corectat@, orice abater exaratae in generalibus consistebant, unde tot conscriptiones universi in tota provincia de la calea dreapt@ s@ fie readus@ la ordine, cleri, et proventuum, ex quibuscunque ca toate s@ fie drese }i conduse spre fundis penes ipsum reperibilibus profeuen- atingerea scopului urm@rit. tium demandatae, et identidem institutae; Dar pentru c@ acestor protopopi, ocupa]i ex generalibus his conscriptionibus intentio cu slujba ce li s-ar încredin]a, nu le-ar mai quidem erat, et numerum parochorum, et r@mâne timp pentru treburile lor gospod@- ipsorum proventus eum finem eruere, ut ubi re}ti, care la rândul lor i-ar împiedeca de la superflui essent parochi ad justam propor- îndeplinirea misiunii încredin]ate, e tionem seu ad mensuram necessitatis eorum necesar s@ li se asigure un salariu de cel numerus redigatur, ut sic illorum, qui pu]in 400 florini, bani lichizi, din Fondul necessarii esse reperirentur congrua dotatio Lusitan. În acest fel se va înl@tura întârzierea figatur, et eveniens vel in parte vel in toto rezltatelor scontate. defectus dedintegretur; quia tamen dum hae Dup@ aceste m@suri promi]@toare, care conscriptiones peragebantur, nunquam privesc conlucrarea func]ionarilor politici simul de mediis intentum finem assequendi cu cei biserice}ti, trebuie stabilite provisio fiebat, idest, pro diversitate modalit@]ile de procedur@ în privin]a locorum fundi ex quibus emergens defectus suppleri potuisset, haud exquirebantur, dot@rii. prout videre est etiam ex protocollis Pân@ acum, cererile }i memoriile episco- conscriptionis in comitatibus Szolnok pilor referitoare la dotarea clerului erau, în Mediocri, et Hunyad peractae, ubi parocho- mare m@sur@, generale, a}a încât }i dispozi- rum numerus duntaxat modernus et futurus ]iile aulice sau guberniale ce emanau de sus ad quem scilicet reduci deberet una cum în jos cuprindeau doar generalit@]i. Din actualibus proventibus adnotatus conspi- acest motiv s-a ajuns la atâtea conscrip]ii ale citur, media vero ex quibus defectus clericilor din întreaga privincie, ale câ}tigu- congruae suppleri posset, nec exquisita in rilor de orice natur@, care puteau constitui locis nec projectata reperiuntur, unde izvoare de venituri. Prin astfel de coscrieri factum est, ut omnes ejusmodi conscrip- se urm@rea s@ se cunoasc@ numr@ul parohi- tiones in ingentio volumina excrescentes lor }i veniturile, pentru ca acolo unde s-ar superioribus instantiis ingentes duntaxat g@si preo]i de prisos, num@rul lor s@ fie molestias dum revideri debuerunt, et modificat dup@ necesit@]i, pentru ca celor perdictionem temporis causaverint, et post nevoia}i s@ li se poat@ stabili dotarea plurium annorum in revisione insumptor- potrivit@, iar lipsa s@ fie remediat@, în parte um decursum ad assequendum scopum plane inutiles repertae fuerint. sau total. Hinc ergo cum praeterita satis demon- Dar, în timp ce se lucra la astfel de strent, generalem illam dotationem ad simul conscrieri, nu s-au luat }i m@suri de preve- et semel vel nunquam vel seram duntaxat dere pentru g@sirea de mijloace care s@ duc@ posteritatem assequi posse, retardatio la atingerea scopului urm@rit, respectiv autem tam magni, et urgentis momenti cum fondurile de teren din care s@ poat@ fi publicae felicitatis retardatione arcte nimis suplinit@ lipsa constatat@. Acest lucru se connexa sit; plurimum interest reipublicae, poate vedea }i din registrele conscririlor

153 Ioan Chindri} eam sequi modalitatem, ut altissima inten- f@cute în Comitatele Solnocul de Mijloc }i tione circa clerum graeco-catholicum pro Hunedoara, unde num@rul constatat al diversitate locorum ex capeciis, decimis, vel preo]ilor, prezen]i }i viitori, ar trebui redus decimarum quartis, aut vigesimis, aliique în func]ie de rezultatele actuale. Mijloacele hinc inde reperibilibus beneficiis, item ex prin care s-ar putea suplini în mod accep- fundis realibus seu agris, faenetis, sylvis, tabil lipsa nu erau c@utate pe loc, nici nu vineis, ut in praemissis projectatum est, erau prospectate în viitor, motiv pentru care dotandum tam circulis, quam clero in toate aceste conscrieri, care alc@tuiesc generalibus praevie intimata, parochi illi, quorum congrua seu in parte, seu in toto volume mari }i au pricinuit atâta pierdere deficeret, semet eatenus foraneis illis vicariis, de timp, când ajungeau la instan]ele seu decanis, quorum paulo ante mentio superioare, cu trecerea anilor deveneau facta est, insinuent, et per hos illorum preces inutile pentru atingerea scopului de a concernentibus tabulis continuis aut magis- revizui cheltuielile. tratibus in serie prout ad ipsos pervenirint, Dup@ cum dovedesc în mod suficient repraesententur, hae autem politicae cele de pân@ acum, dotarea aceasta se poate jurisdictiones unum vel duoas comissarios înf@ptui odat@, sau niciodat@, sau poate cu exmittant, qui una cum repraesentante mare întârziere, de c@tre posteritate, dar vicario foraneo, aut si fors iste praepeditur, întârzierea acestei importante }i urgente cum archidiacono disctrictuali, si hicce ad probleme este strâns legat@ de întârzierea rem gerendam habilis reperiretur ad faciem fericirii publice. A}adar, este în interesul loci exirent, ibidemque insimul. imo statului ca s@ se urmeze modalitatea ar@tat@ 1 Parochianorum numerum in gene- mai sus, iar înalta inten]ia de a dota clerul re adnotarent, et a proportione hujus greco-catolic dup@ specificul locurilor, din necessarium in loco parochorum numerum capecii, din zeciuieli, sferturi de zeciuieli sau juxta praevigentes alitissimas ordinationes pro 100 exempli gratia familiis unum din dou@zecimi, precum }i din p@mânturi parochum cum capellano, cantore et comunale, adic@ ogoare, fâna]e, p@duri, vii, aedituo determinantes figerent, superfluos s@ fie notificat@ în prealabil adun@rilor parochos reducerent, et hos interea donec generale ale clerului. Preo]ii lipsi]i total sau aliorsum disponi possent pro cantoribus, par]ial de congru@ s@ fie reprezenta]i de aut aedituis destinarent. c@tre vicarii foranei sau de c@tre protopopi, 2do Postquam necessarius parochorum iar prin ace}tia cererile lor s@ ajung@, pe et coadjutorum numerus figeretur, unius rând, la Tabla Continu@ }i la magistra]i. cujus vis congrua quae ipsi pro diversitate Autorit@]ile politice s@ trimit@ unul sau doi locorum juxta altissimas ordinationes in comisari, care, împreun@ cu reprezentantul locis eg. majoribus 300 fl. in minoribus 200 vicarului foraneu, sau dac@ acesta este fl. vel 150 fl. dotationem praeseribentes împiedicat, împreun@ cu arhidiaconul determinaretur. tio tractului – dac@ acesta e potrivit pentru 3 Congrua taliter praevie determinata rezolvarea cazului – s@ ias@ la fa]a locului, erueretur, et conscriberetur quid, quantum- }i acolo, împreun@: que quivis ejusmodi parochus, aut capella- 1-ul: s@ noteze num@rul credincio}ilor }i nus habit, et possidet; quo facto eveniet aut superfluitas, aut defectus in parte vel toto, num@rul parohilor necesari în acel loc, quod utrumsque adnotandum erit. propor]ioanl cu neviole }i conform dispozi- 4to Defectu taliter eruto descendendum ]iilor preaînalte, prev@zând, de exemplu, erit ad exquiren a medio, unde ille suppleri pentru 100 de familii un preot, un capelan posset, et quidem pro diversitate locorum }i un cantor }i determinând edificiile pentru ad capecias vel decimas, aliaque beneficiae ace}tia. Preo]ii de prisos s@ fie redu}i }i, in superioribus projectata, ubi autem ex his pân@ când vor putea fi plasa]i în alt@ parte, congruo seu in toto exscindi, seu in parte s@ fie numi]i cantori sau crisnici.

154 Cultur@ }i societate în contextul {colii Ardelene suppleri nequiret, ibidem id ipsum ex fundis 2-lea: dup@ ce a fost stabilit num@rul imprimis comunibus agris scilicet pratis, necesar al preo]ilor }i ajutoarelor acestora, faenetis, sylvis, praestandum esset, si vero s@ li se determine congrua, stabilindu-se hi etiam jam subdivisi vel per possessores pentru fiecare, dup@ diversitatea locurilor, occupati essent, subdivisio haec vel occu- conform preaînaltelor dispozi]ii: în locali- patio in praejudicium boni publici ex t@]ile mai mari 300 de florini, în cele mai dotatione parochorum resultantis facto per mici 200 sau 150 de florini. tabulae continuas vel magistratus si pagen- 3-lea: dup@ ce s-a stabilit astfel congrua, ses, aut possessores alio modo de congrua statim haud providerent, initetur, et conve- s@ se cerceteze }i s@ se înregistreze ce posed@ niens dotatio hoc modo excindatur, si vero fiecare dintre ace}ti preo]i }i capelani. În fundi communes non existerent, et nec felul acesta se poate afla surplusul sau praevie subdivisi aut occupati essent, tunc deficitul, ambele trebuind s@ fie cunoscute. ipsi possessores (qui subditis suis de 4-lea: dup@ ce s-au determinat în felul Consolatione spirituali sine qua subsistere acesta necesit@]ile, trebuie s@ se treac@ la nequeunt, providere obligantur) et in parte c@utarea de mijloace din care acestea ar fors etiam parochiani eo inviandi, et putea fi asigurate, }i anume – dup@ diversita- renitentes per tabulas continuas compel- tea situa]iilor -: capeciile, zeciuiala sau alte lendi essent, ut e fundis propriis portionem beneficii amintite mai sus. Acolo unde canonicam exscindant vel hanc alio modo, congrua nu poate fi asigurat@ total din utpote in deputatis naturalibus, aut paratis acestea }i nici nu se poate suplini par]ial, ea pecuniis suppleant, ubi vero nec capeciae, trebuie acordat@ din p@mânturile comunale, nec decimae vel decimarum quartae aut adic@ din ogare, livezi, fâna]e, p@duri. Dac@ vigesimae, alioque beneficia quibus aliorum acestea sunt subîmp@r]ite sau ocupate de religionum parochi fruuntur, et nec fundi prorpietari, subîmp@r]irea sau ocuparea reperirentur, ibi conveniens dotatio in parato aere in quantum fieri posset, per f@cute în dauna binelui public, din dotarea parochianos praestando, si autem id quod preo]ilor, s@ fei anulate de c@tre Tabla parochiani praestare possent, congruam Continu@ sau Magistratur@, dac@ ]@ranii sau haud adaequaret, e supernatantia fundi proprietarii nu pot asigura pe loc, în alt mod, Lusitanici in praemissis projectata suppe- congrua, }i astfel s@ fie defalcat@ dotarea ditetur. necesar@. Dac@ lipsesc p@mânturile comu- 5to Postquam media ex quibus defectus nale }i nici p@mânturile subîmp@r]ite sau congrua seu in toto seu in parte semet ocupate nu sunt, atunci domnii de p@mânt exerens suppleri posset exquisita, et pro (care sunt obliga]i s@ se ocupe de starea diversitate locorum diversa inventa fuerint, spiritual@ a supu}ilor lor, f@r@ de care ei nu per eosdem comissarios politicos, et pot exista), precum }i o parte din parohiani, ecclesiasticos formale de superdotationis care refuz@ s@ o fac@, s@ fie obliga]i prin Tabla instrumentum statim conficiendam erit in Continu@ ca s@ taie din p@mânturile proprii quo quantitas capeciarum per quemvis por]ia canonic@, sau s@ o suplineasc@ în alt@ parochianum praestandarum, vel decima- form@, de pild@ prin taxe în natur@ sau bani. rum aut decimalium qvartarum, vel vigesi- Acolo unde, în schimb, nu exist@ nici marum aliorumque beneficiorum, vel quantitas fundorum agrorum utpote, capecii, nici zeciuial@, sferturi de zeciuial@ faenetorum, sylvarum, vinearum una cum sau dou@zecimi ori alte beneficii de care se descriptione localitatis horum fundorum bucur@ parohii altor religii, }i nici p@mânturi, acurate consignetur, et instrumentum taliter acolo congrua – pe cât e posibil – s@ o confectum per comissarios tam politicos, pl@teasc@ credincio}ilor în bani. Dac@ ceea quam ecclesiasticos, per possessores, item ce pot pl@ti credincio}ii nu este suficient, concernentes parochos, et judicem unumve s@ se suplimenteze din excedentul Fondului juratum, vel notarium comunitatis subcribe- Lusitan, dup@ cele propuse mai înalte.

155 Ioan Chindri} tur; cujus unum originale exemplar paro- 5-lea: Dup@ ce au fost c@utate }i g@site cho, alternum comunitati, tertium tabulae mijloacele prin care s@ poate fi suplinit@ continuae, vel magistratui consignandum, lipsa de congru@, îndat@ s@ fie preg@tit de authentica vero ipsius copia una comissioni c@tre comisarii politici }i biserice}ti actul in negotio dotationis ordinatae, altera formal al dot@rii, în care s@ fie notat@ cu grije episcopo transponenda erit; si vero quoad suma datorat@ de fiecare parohian, sau determinanda, et exscindenda illa media zeciuial@, sferturile de zeciuial@ sau dotationis hinc inde difficultates semet dou@zecimile, precum }i alte beneficii, sau exererent, quae per comissarios nullo modo in loco superari possent, illae pro medela cantitatea fondurilor. Actul preg@tit în felul tabulis continuis, magistratibus, et episcopo, acesta s@ fie semnat de c@tre comisarii politici si vero nec per hos superariquirent, dictae }i biserice}ti, de c@tre domni }i de c@tre comissioni, et per hanc Gubernio remon- preo]ii interesa]i, de c@tre judec@tor }i un strandae, et si nec a Gubernio medela adferri jurat sau de notarul comunei. Din acest act, posset, Augustissimo Throno, repraesen- un exempla original s@ fie p@strat la parohie, tandae essent. altul la comunitate, al treilea la Tabla Hac modalitate et desiderata dotatio jam Continu@ Regal@ sau Magistratur@. O copie per saeculum procrastinata acceleraretur, et autentic@ va fi trimis@ comisiei îns@rcinate cu superfluus parochorum numerus ad simul problema, dot@rii, iar alta episcopului. Dac@ et semel restringeretur, ac adjustam mensu- în unele locuri se vor ivi dificult@]i în ram reduceretur, et publica etiam felicitas determinarea }i defalcarea mijloacelor de per subsequentem populi institutionem et dotare, }i care nu vor putea fi rezolvate de culturam promoveretur. c@tre cenzori, acestea s@ fie prezentate spre Cum autem ad populi institutionem, et rezolvare Tablei Continui, Magistraturii }i culturam praeter convenientem cleri dota- episcopului. Dac@ nici ace}tia nu le vor tionem sine qua docti parochi ad institutionem populi necessarii haberi nequeunt, rezolva, s@ fie restituie comisiei ca s@ le scholae etiam tam triviales seu nationales prezinte Guberniului. Iar dac@ nici Guber- quam superiores seu gymnasia requirantur. niul nu va g@si solu]ia potrivit@, s@ fie Ad promovendam patriae felicitatem pluri- înf@]i}ate Preaaugustului Tron. mum conducet, quoad hoc etiam momen- În felul acesta, atât de mult dorita dotare tum congruos facere dispositiones. ar fi rezolvat@ mai operativ }i totodat@ Notum est duas populationis tertialites num@rul parohiilor superflue ar fi restrâns in Transylvania ex Valachis consistere, }i redus la o propor]ie just@, proinde sine illorum cooperatione indus- promovându-se binele public, drept urmare triam et comercium ibidem nunquam a educa]iei }i culturii poporului. magnos progressus facere posse, ipsorum Dar pentru educa]ia }i cultura autem cooperationem sine institutione et poporului, pe lâng@ dotarea convenabil@ a cultura aut nullam, aut nimis debilem esse clerului, f@r@ de care nu pot exista preo]i debere. instru]i pentru educa]ia poporului, se cer Inter prima fundamenta culturae et }i }coli, atât triviale sau na]ionale, cât }i institutionis numerantur etiam scholae in superioare sau gimnazii. La promovarea quibus clarae rerum notiones aquiruntur et praejudicia eradicantur. fericirii patriei contribuie mult }i darea unor Scholas superiores seu gymnasia Valachi dispozi]ii potrivite în acest sens. in Transylvania quamvis multitudine omnes Este cunoscut c@ dou@ treimi din alios ibi nationes superent, nulla habent popula]ia Transilvaniei o formeaz@ românii, praeter Balasfavense; dantur quidem in de unde rezult@ c@, f@r@ conlucrarea lor, principatu apud reliquas nationes gymnasia industria }i comer]ul n-ar putea face sufficientia quae illi quoque frequentare niciodat@ vreun progres notabil, F@r@ possent, sed notum est quam tenere ipsi educa]ie }i cultur@, conlucrarea lor nu poate

156 Cultur@ }i societate în contextul {colii Ardelene suae religioni et suo ritui praesertim donec fi decât nul@ sau foarte slab@. rudiores sunt, inhaereant, et quantopere Între temeliile de frunte ale educa]iei }i scholas seu catholicas, seu acatholicas culturii se num@r@ }colile, în care se horreant ex metu illo, ne proles ipsorum dobândesc no]iunile clare despre lucruri, ibidem educatae religionem aut ritum cum iar prejudec@]ile sunt asanate. tempore mutent; metus iste per quotidiana De}i întrec la num@r toate celelalte exempla magis adhuc crescit, dum oculis na]iuni, românii din Transilvania nu au nici suis cernunt, magnam copiam juvenum e o }coal@ superioar@ sau gimnaziu, în afar@ suo natione scholas catholicorum frequen- tantem, et nonnullos eorum aut ritum de cel din Blaj. În schimb celelalte na]iuni romano-catholicum amplecti, aut religio- din principat au }coli deajuns, pe care le pot nem reformatam assumere, vel jam priori- frecventa }i românii, dar se }tie cu cât@ bus temporibus amplexos esse, et assump- sim]ire sunt ei fa]@ de religia }i ritul lor, mai sisse, ita ut non rara sint exempla, ubi ex ales cei neînv@]a]i, }i cât de mult se tem de eadem familia una linea vel saepe unus frater alte }coli, fie catolice, fie acatolice, de team@ Romano-catholicum ritum, altera linea vel ca pruncii lor, educa]i acolo, s@ nu-}i frater graeco-catholicum, tertio reformata schimbe religia sau ritul. Aceast@ team@ religionem, prout nempe in his vel illis cre}te mereu, din pricina experien]ei scholis educationem acceperent et quarta zilnice, c@ci v@d cu ochii lor marea mul]ime non unitam sectam profiteatur. de tineri români care frecventeaz@ }colile Huic metui per erectionem plurium catolicilor, iar unii dintre ei îmbr@]i}eaz@, }i gymnasiorum graeco-catholicorum mede- au îmbr@]i}at, ritul romano-catolic sau trec, lam adfere difficile est, cum fundus ex quo }i au trecut, la religia reformat@. {i nu rare expenso eo necessariae supeditari possent, sunt exemplele unde, în ceea}i familie, o difficulter inveniri queat; interim baro ab linie de înrudire sau adesea un frate se Enzenberg Secundae Legionis Valachicae antea colonellus projectaverat pro Valachis declar@ romano-catolic, alt@ linie sau frate unum adhuc gymnasium Naszodini, et greco- catolic, al treilea reformat, iar al fundum etiam ad ejus erectionem necessa- patrulea neunit, dup@ cum au fost educa]i rium indigetaverat et cum episcopo adhuc în }colile respective. Athanasio Rednik cointelligentiam eatenus Nu este u}or a îndep@rta aceast@ team@ foverat; negotium hoc nunc reassummi, et prin întemeierea mai multor gimnazii cointelligenter cum ejate statu militari, et greco-catolice, deoarece cu greu se pot g@si episcopo pertractari, et ad finem deduci fondurile din care ar putea fi suplimentate posset, ex quo in dictam legionem per cheltuielile necesare în acest scop. Într-aceea, culturam populi eximium redundaret baronul de Enzenberg, fost colonel al emolumentum, et vicini etiam circuli, ut Regimentului al doilea românesc, a sunt comitatus Doboka, Szolnok Interior et proiectat înc@ un gimnaziu pentru români, Mediocris, districtus item Køvár, et comi- la N@s@ud, indicând }i fondurile necesare tatus Maramorus in quibus tanta est copia întemeierii lui, iar fostul episcop Atanasie etiam nobilium Valachorum, magnam Rednis s-a ar@tat în]eleg@tor fa]@ de aceast@ sentirent utilitatem, et ab insigni quem nunc întreprindere. Treaba ar trebui reluat@ }i plerique hi circuli experiuntur, defectu subjectorum ad publicam administrationem pertractat@, în coîn]elegere, de c@tre habilium liberarentur. autorit@]ile militare }i episcop, ca s@ poat@ Hoc gymnasium cum illo, quod Blasfal- fu dus@ la bun sfâr}it. De aici, cultura vae est pro ejusmodi Valachis, qui filios suos poporului din numitul regiment ar avea un ad gymnasio aliarum religionum ex praeale- folos deosebit, ca de altfel }i zonele gato metu mittere nolunt, interim sufficeret; învecinate, cum sunt Comitatul D@bâca, caeteram cum nobilium Valachorum in Solnocul Interior }i de Mijloc, Districtul Transylvania tanta sit copia, ut saltem in Chioar }i Comitatul Maramure}, în care se

157 Ioan Chindri} comitatibus dimidictatem totius nobilitatis g@sesc mul]i nobili români. Astfel aceste efficat, plerumque teman in desolato zone, care au de pe acum mul]i oameni de ruditatis, et egestatis statu gemat, et multi seam@, ar sc@pa de lipsa persoanelor inter illos, et alios etiam honoratiores capabile s@ lucreze în administra]ia public@. Valachos praesertim graeco-catholicos Acest gimnaziu, al@turi de cel din Blaj, ar fi proles suos (superato eodem meta) ad suficient deocamdat@ pentru acei români care, gymnasia quoque romano-catholica mitte- din cauza temerilor amintite, nu vreau s@-}i rent, nisi sumptibus pro illarum interten- trimit@ copiii la gimnaziile altor religii. Pe de alt@ tione requisitis destituerentur; hinc ordinandum esset ad sua loca, ut cum tanta gens a parte, pentru c@ num@rul nobililor români este cujus cultura publicae felicitatis promotio atât de mare în Transilvania, încât în comitate pendet reflexionem omnino mereatur, in formeaz@ cel pu]in jum@tatea nobilimii, dar în seminarys et fundationibus saltem tertia marea majoritate gem uita]i în ignoran]@ }i alumnorum pars ex Valachis assumantur s@r@cie, încât mul]i dintre ei }i dintre al]i frunta}i tanto magis, cum aliarum nationum nobili- români, mai ales greco-catolici (dep@}ind acea tas pro qua alioquin duo tertialitates team@), }i-ar trimite copiii }i la gimnaziile fundationum manerent, plerumque opulen- romano- catolice, dac@ ar fi scuti]i de cheltuielile tior sit, quam Valachica, proinde proles de între]inere, ar trebui s@ se dea dispozi]ii la etiam suos e propriis mediis penes gymnasia locurile potrivite ca, deoarece un atare popor, facilius intertenere possit. de a c@rui cultur@ atârn@ înaintarea binelui public, Quod demum concernit scholas triviales merit@ toat@ aten]ia, cel pu]in a treia parte din et nationales, et normales in quibus praeci- elevii de gimnaziu }i din stipendia]i s@ fie români, puum consistit fundamentum excitandae cu atât mai mult cu cât nobilimea altor na]iuni, industriae et comercii; ante septem vel octo c@rora de altminteri le-ar r@mâne dou@ treimi din annos ordinatum fuerat ab Augusta Aula, ut stipendii, este mai bogat@ decât a românilor, }i pro Valachis quatuor saltem erigantur scholae normales principales: Balasfalvae ca atare poate s@-}i între]in@ mai u}or copiii în scilecet, in Haczeg, in Fogaras, et in comitatu gimnazii, cu propriile mijloace. Szolnok Mediocri, ex his una saltem recenter În ceea ce prive}te }colile triviale }i na]ionale, erecta est Balasfalvae cum duobus tantum ca }i cele normale, al c@ror scop este stimularea megistris et cathecheta, ubi tamen in industriei }i comer]ului, în urm@ cu }apte sau plerisque aliis scholis principalibus tres opt ani Augusta Aul@ dispusese înfiin]area a cel solent esse magistri, Balasfalvae eo magis pu]in patru }coli normale principale pentru necessarius est integer magistrorum nume- români: la Blaj, în Ha]eg, în F@g@ra} }i în rus, cum illi reliquos trivialium, et norma- Comitatul Solnocul de Mijloc. Dintre acestea lium scholarum Valachicarum ludi-magistros doar una a fost recent înfiin]at@, la Blaj, dar numai praeparare debeant, et propter hos labores cu doi profesori }i un catehet, de}i cele mai salarium quoque ipsorum aliis sibi similibus multe }coli principale de acest fel func]ioneaz@ magis approportionandum, et cathechetae cu trei profesori. E necesar, deci, ca la Blaj s@ fie etiam aliquod salariorum tanto magis întregit num@rul de profesori, deoarece acolo exscindendum esset, cum in omnibus aliis se preg@tesc }i ceilal]i înv@]@tori pentru }colile principalibus scholis ejusmodi viri salario triviale }i normale. Pe m@sura acestei sarcini, }i aliquo provisi habeantur. Praeter hos Balasfalvenses, et nonnullas in Prima et salariul lor trebuie s@ fie propor]ionat cu al altor Secunda Legione Valachica, quas ipsae profesori în situa]ii asem@n@toare. {i catehetul legiones erexerunt, et intertenent, nullae trebuie s@ i se fac@ parte de un oarecare salariu, aliae in toto principatu inveniantur scholae cu atât mai mult cu cât în toate celelalte }coli normales pro Valachis. principale catehe]ilor le este asigurat salariul. În Ante duos annos ordinaverat quidem Sua afara }colilor din Blaj }i de unlele din Primul }i Majestas, ut etiam pro hoc populo instruc- Al Doilea Regiment românesc, înfiin]ate }i tionis maxime indigo ejusmodi scholae între]inute de înse}i regimentele, în întregul erigantur, sed hactenus nihil factum, nisi 600

158 Cultur@ }i societate în contextul {colii Ardelene fl. pro erigendis duodecim scholis principat nu mai exist@ alte }coli normale pentru Valachicis determinati habeantur, sed iste români. numerus erigendarum scholarum quam Cu doi ani în urm@, Majestatea Sa dispunea exiguus et improportionatus sit cuivis s@ se înfiin]eze astfel de }coli }i pentru acest popor obvium est, qui ingentem hujus populi atât de dornic de educa]ie, dar pân@ la acum nu copiam non ignorat. s-a f@cut nimic, în afar@ de faptul c@ s-a oferit suma Quapropter cum melioratio agriculturae, de 600 florini pentru construirea a dousprezece industriae et comercii ab institutione et }coli române}ti. Dar cine cunoa}te cât este de cultura hujus populi maximam Transyl- vaniae populationis partem efficientis numeros acest popor î}i d@ seama cât este de mic pendeat, ratio boni publici exigit, ut scholae }i dispropor]ionat acest num@r de }coli ce se ipsius nationales seu normales pro possibili prev@d a fi ridicate. multiplicentur, in quibus et illi, qui ad Deoarece progresul agriculturii, industriei statum ecclesiasticum cum tempore aspira- }i comer]ului depinde în mod eficient de bunt, et illi qui pro agricultura, et opificiis educa]ia }i cultura acestui popor, ca cea mai mare manebunt, primas in religione legendo, parte a popula]iei Transilvaniei, interesul binelui scribendo et calculando notiones aquirant, public care ca num@rul }colilor na]ionale sau et ad ulteriora praeparentur. normale s@ creasc@ cât mai mult cu putin]@, în Cum autem vires fundi scholarum care }i cei ce cu timpul vor aspira la statul normalium haud sint admissurae, ut scholae eclesiastic, }i cei care vor r@mâne s@ lucreze în Valachicae juxta exigentiam multiplicari agricultur@ sau în meserii, s@-}i poat@ însu}ii cu possint, de eo saltem facienda esset provisio, con}tinciozitate mai întâi no]iunile de scris, citit ut ille qui nunc supernatat, in praedictum }i socotit, iar apoi s@ se preg@teasc@ pentru finem convertatur; supernatantia erga ista celelalte. eruenda, et pro scholis Valachicis assignanda Cum îns@ resursele fondurilor }colare esset, et simul necessariae eatenus dispositiones faciendae, ut hoc etiam negotium normale nu permit ca }colile române}ti s@ hactenus satis retardatam eo magis accele- se poat@ înmul]i dup@ nevoi, s@ se prevad@ retur, quo majus ex ejus procrastinatione cel pu]in ca fondul acum excedentar s@ fie publico bono causatur detrimentum. destinat scopului amintit. Dep@}irea s@ fie, Cum porro negotium istud pertractari deci, pus@ la o parte }i destinat@ }colilor soleat apud comissionem Cibiny in rebus române}ti. Acest lucru, atât de neglijat pân@ studiorum ordinatam, huic autem e pro- acum, s@ fie realizat f@r@ întârziere, c@ci testantibus etiam duo ministri assidere amânarea lui e în paguba binelui public. soleant, ut eidem unus saltem e graeco- Pe lâng@ aceasta, deoarece problema se catholicis ecclesiasticis etiam assideat, tanto discut@ deobicei la comisia sibian@, constituit@ magis necessarium videtur cum ibidem de în treburile înv@]@mântului }i la care iau parte methodo docendi, de ludimagistris, et }i doi pastori protestan]i, s@ fie admis la cathechetis, deque ipsis libris, ac negotiis lucr@rile ei m@ar un preot greco-catolic, cu atât ipsum etiam ritum concernentibus judicium mai oportun cu cât acolo se iau hot@râri în ferri debeat, quod ipsum ab aliarum religio- leg@tur@ cu metoda de studiu, cu înv@]@torii num assessoribus nec caractheres Valachicos }i catehe]ii, cu c@r]ile, precum }i lucrurile nec ipsum ritum bene noscentibus vix expectari poterit, et his ex rationibus eidem legate de ritual. De la membrii de alt@ religie viro ecclesiastico graeco-catholico qui ai comisiei nu se poate a}tepta s@ cunoasc@ praefatae Comissioni assideret, saltem bine nici felul de a fi al românilor, nici ritul superinspectio scholarum trivialium et lor. Acestui preot greco-catolic, care ar face nationalium Valachicarum tanto magis parte din amintita comisie s@-i fie încredin]at@ concredende esset cum alioquin primarius suprainspec]ia }colilor române}ti triviale }i inspector aliis sibi incumbentibus negotiis na]ionale, cu atât mai mult cu cât supremul satis obrutus sit, et de cathechetis, de libris inspector este destul de cople}it de

159 Ioan Chindri}

Valachicis, ipsaque methodo docendi in îndatoririle ce-i revin, iar despre catehe]ii }i visitatione scholarum Valachicarum judi- c@r]ile române}ti, ca }i despre metoda de cium difficulter ferre posset. înv@]@mânt, în urma vizit@rii }colilor române}ti Et in his consistunt illa, quae de accele- cu greu poate s@ judece drept. randa populi Valachici institutione, cultura, În acestea const@ ceea ce se poate spune et a praejudiciis liberatione pro gravitate rei despre accelerarea educa]iei }i culturii dici poterant, quo eo magis in condignam românilor, despre eliberarea lor de preju- considerationem, et executionem summi dec@]i, care trebuie b@gate în seam@ }i puse merentur, quod ab ejusdem populi cultura, în aplicare, deoarece de cultura acestui ut in praemissis clare satis demonstratum popor atârn@ în mare m@sur@ fericirea de publica patriae felicitas maxima in parte ob}te a patriei, dup@ cum destul de limpede dependere dignoscatur. s-a dovedit în cele de mai sus.

Marele document anticipat de Supplexul lui Bob: Supplex Libellus Valachorum din 1791

160 Cultur@ }i societate în contextul {colii Ardelene

PUTEREA TRADI[IEI SAU PROTOPAPADICHIA LUI PETRU MAIOR *

Nici un român dintre câ]i se cunosc din cele scrise n-a fost atât de mândru ca Petru Maior de dignitatea pe care a ocupat-o în biseric@: aceea de protopop. Din 1785, când aceede la aceast@ func]ie }i pân@ la moartea sa în 1821, nu }i-a semnat altminteri marele num@r de scrisori c@tre institu]iile }i contemporanii vremii }i ai s@i, decât cu al@turarea neap@rat@ a acestei func]ii lâng@ nume. Dup@ 1809, când a ajuns la râvnitul post de revizor al c@r]ilor române}ti la Tipografia Universit@]ii din Buda, precizarea func]iei sun@ îndeob}te astfel: „Archidiaconus et revisor librorum”. Ad@ugat întregului sistem al mentalit@]ilor }i amplei sale opere, acest am@nunt clarific@ odat@ în plus asupra faptului c@, în viziunea lui Petru Maior, a fi protopop nu însemna o slujb@, ci un rang în biseric@, unul de onoare. Acestei demnit@]i sacerdotale, corifeul cel mai Petru Maior influent al {colii Ardelene i-a închinat un studiu amplu }i de mare erudi]ie, în 1795, intitulat Protopapadichia adec@ puterea, drepturile }i privileghioanele protopopilor celor române}ti din Ardeal. În pofida valorii ei excep]ionale, aceast@ scriere a lui Petru Maior este cea mai pu]in mediatizat@ }i, pân@ foarte recent, cea mai pu]in fortunat@ dintre toate lucr@rile autorului Istoriei pentru începutul românilor în Dachia.1 Petru Maior a ajuns protopop greco-catolic al Gurghiului, cu sediul la Reghin, în vara anului 1785, când abia avea 24 de ani. Nu cunoa}tem vreun protopop român mai tân@r. A fost promovat de episcopul Ioan Bob, ca urmare a politicii reformatoare a împ@ratului Iosif II, sprijinit@ în Ardeal de episcopul de la Blaj, de a descuraja aglomerarea de c@lug@ri în m@n@stiri. Dovad@ este faptul c@, împreun@

* Text publicat ca studiu introductiv la: Petru Maior, Propopadichia, edi]ie îngriijit@ de Ioan Chindri}, Cluj-Napoca, 1997. 1 Vezi Ioan Chindri}, Petru Maior }i epoca sa, studiu introductiv la Petru Maior, Istoria bisericii românilor, I, Bucure}ti, 1995.

161 Ioan Chindri} cu Gheorghe {incai, p@r@sise cinul c@lug@resc, nu f@r@ o oarecare uimire iritat@ a Vaticanului la aflarea ve}tii.2 Tân@rul }colit la Roma }i Viena se pare c@ era în gra]iile noului episcop al F@g@ra}ului, lucru la care va fi contribuit }i faptul c@ era la rândul s@u fiul protopopului care i-a precedat lui Ioan Bob întru cârmuirea tractului Târgu Mure}, George Maior. Oricum, spre mijlocul lui august 1785 era de pe acum instalat paroh greco-catolic al Reghinului, cu promisiunea c@ va fi în@l]at protopop, de unde scrie iritat la Blaj secretarului consistorial Alexandru Fiscuti }i lui Bob însu}i s@ i se trimit@ de urgen]@ numirea, deoarece oamenii îl cred protopop }i i se adreseaz@ ca atare (Archi Diaconum me salutant).3 Cu un curaj care îl va caracteriza toat@ via]a, impulsionat de ner@bdarea tinere]ii, el î}i amenin]@ arhiereul: „Non est bonum ita irritari filios”, nu este bine s@ î]i iri]i în asemenea m@sur@ fiii. Este cea mai veche m@rturie despre faptul c@ era din fire un genus irritabile, cum îl va caracteriza întreaga via]@ }i toat@ opera, în mod aparte cea [email protected] Episcopul r@spunde la aceast@ insolen]@ de tinere]e cu numirea solicitat@, astfel încât la 22 septembrie 1785 Petru Maior îi poate trimite o înfl@c@rat@ scriesoare de recuno}tin]@, descriindu-i pe un ton triumfalist ceremonia instal@rii sale de c@tre autorit@]ile biserice}ti }i laice din Reghin. Îi mul]ume}te lui Bob c@ l-a împodobit „nu numai cu cinstea }i autoritatea protopopului Gurghiului, ci chiar cu inspectoratul Abaf@ii”.5 Este de datoria mea aparte – zice – s@ înal] continue rug@ciuni de la altar pentru o via]@ îndelungat@ }i nev@t@mat@ a Ilustrit@]ii voastre, ca }i pentru fericirea deplin@, }i, ajutat de gra]ia Proniei Cere}ti, s@ lucrez astfel în Via Domnului, încât s@ fiu întru sprijinul, }i nu întru sup@rarea Ilustrit@]ii voastre”. Aceast@ scrisoare este un memento pilduitor pentru capcanele firii omene}ti, cunoscându-se foarte bine faptul c@ raporturile dintre Petru Maior }i episcopul s@u Ioan Bob au degenerat în ur@ devoratoare }i ireversibil@, cel pu]in în cât îl prive}te pe primul.6

2 Într-o scrisoare din 12 martie 1785 a Congrega]iei de Propaganda Fide, cu care era în corespunden]@, lui Maior i se pune mali]ioasa întrebare: „Pentru care cauze canonice }i cu ce autoritate a fost sfin]ia voastr@ dezlegat@ de voturile solemne f@cute în Ordinul amintit?” i.e. al Sfântului Vasile cel Mare. La Octavian Bârlea, Ex historia romena: Ioannes Bob, episcopus Fogarasiensis (1783-1830), Freiburg, 1951, p. 391 }i Ioan Dumitriu Snagov, Românii în arhivele Romei. (Secolul XVIII), Bucure}ti, 1973, p. 488-489. 3 La Arhivele Statului Alba, Fond. Mitropolia Român@ Unit@, cabinetul mitropolitului, dos. 52/1785-1834, f.1+v; Nicolae Lupu, Coresponden]@ între Petru Maior }i episcopul Bob la 1785, în „Blajul”, I, 1934, nr. 9, p. 407-410; Zenovie Pâcli}anu, Un vechi proces literar. (Rela]iile lui I. Bob cu S. Klein, Gh. {incai }i P. Maior), Bucure}ti, 1935 (extras din „Analele Academiei Române”), p. 24-25; Petru Maior, Scripta minora, edi]ie îngrijit@ de Ioan Chindri}, Bucure}ti, 1997, p. 185. 4 O analiz@ competent@ la Maria Protase, Petru Maior polemist, în „Studii }i cercet@ri }tiin]ifice, Filologie”, XII, 1961, nr. 2, p. 149-170 }i Petru Maior, precursor al pamfletului modern în „Steaua”, XXII, 1971, nr. 4, p. 106-109. 5 „Non solum Archidiaconatus Görgenyiensis, sed etiam Inspectoratus Abafaensis honore et auctoritate condecoravit”. Petru Maior, Scripta minora, p. 186. 6 Vezi Zenovie Pâcli}anu, Un vechi proces literar…, pass.

162 Cultur@ }i societate în contextul {colii Ardelene

„Via Domnului” în care a fost trimis Maior s@ lucreze era situat@ pe Mure}ul superior, iar re}edin]a, Reghinul, era capitala Cercului de Sus al uria}ului comitat bicefal Turda, care se întindea ca o panglic@ prin mijlocul Transilvaniei, de la Carpa]ii Moldovei }i pân@ la Mun]ii Apuseni. Ora}ul era dotat cu oficiu comitatens, tabl@ judiciar@ }i aristocra]ie du}m@noas@ }i arogant@. Stabilit protopop în acest loc, viitorul corifeu luminist va fi cel dintâi român înv@]at, cu valoare personal@, trimis ca slujitor al bisercii în zona de limit@ estic@ a masivului grup etnic românesc din centrul Transilvaniei, pe care o reprezenta în parte Gurghiul. Vreme de 24 de ani, 1785-1809, Petru Maior a r@mas nemi}cat în acest loc, marcând pentru totdeauna destinul cona]ionalilor, totodat@ fiilor s@i suflete}ti. Din capul locului s-a dovedit a fi altceva, cu totul altceva decât protopopii tradi]ionali din genera]ia tat@lui s@u. Un exemplar de pomin@ era protopopul Daniil Pop de la C@tina, b@trân de peste 80 de ani, îns@ viguros }i vindicativ, du}man din capul locului al tân@rului s@u vecin cu studii la De Propaganda Fide din Roma, care în ochii lui nu putea fi decât un pion al catolicismului „latinizat” în r@s@ritul atât de oriental al Ardealului, învecinat cu Moldova }i aflat de veacuri în permanente rela]ii de coinfluen]are spiritual@ cu aceasta. De altfel Daniil de la C@tina nu a luat parte la ceremonia de instalare a protopopului de la Reghin, moment în care un om al viitorului }i-a f@cut intrarea în bastionul de rezisten]@ al bisericii române}ti ardelene, care era institu]ia protopopiatului. Dup@ c@derea ierarhiei din Ardeal, prin calvinizare, în secolul al XVII-lea, rezisten]a protopopilor a fost elementul de conservare a religiei române}ti. For]a acestei caste redutabile se va revela plenar la sinodul de la 1700 al lui Atanasie Anghel, când va impune în mod irevocabil Unirea cu Biserica Romei a unui întreg popor, a românilor din Transilvania }i Ungaria. Vajnicul protopop de la C@tina simboliza fidel institu]ia fundamental@ a bisericii române}ti, în conservatorismul ei r@s@ritean, stavil@ sigur@ în calea alunec@rii în catolicismul „latinizat”, dar }i cu apuc@turile ei abuzive de feudalitate local@ concupiscent@ }i lacom@. Este o faimoas@ pagin@ la dosarul mentalit@]ilor morale ale vremii, o scrisoare a lui Petru Maior c@tre Ioan Bob din 8 ianuarie 1788, unde demasc@ purtarea lui Daniile de la C@tina, pe care – zice – l-a aten]ionat ca „m@car pentru b@trâne]ea }i vârsta sa tremur@toare”, „s@ nu mai continue a umbla la casa Tudorei din Craifal@u, fiica lui spiritual@, cu profanarea sacerdo]iului” }i „ca pe fiica sa spiritual@, pe care o ]ine închis@ ca pe o târf@ în prisaca sau mai bine zis în bordelul s@u de la C@tina }i abuzeaz@ de ea în tot momentul în mod indestuos, s@ o dea afar@, s@ o izgoneasc@, s@ o îndep@rteze”.7 Protopopii de aceast@ teap@ erau o mas@ moale }i f@r@ cuvânt în mâna episcopului cu apetituri totalitare cum se va dovedi curând Ioan Bob. Petru Maior voia s@ reformeze din fundament acest@ institu]ie-bastion din care provenea }i pe care o cuno}tea atât de bine }i o iubea atât de mult. Tradi]ia oriental@ a Bisercii Române Unite cu Roma putea fi mult mai eficient ap@rat@

7 Petru Maior, Scripta minora, p. 209.

163 Ioan Chindri} de pe pozi]iile unei moralit@]i severe, dublat@ de erudi]ia dobândit@ în occident, decât din postura dubioas@ }i cu cultura sumar@ a vechilor protopopi. Aceasta a fost marea surpriz@ pe care a oferit-o Petru Maior contemporanilor s@i: un ata}ament de calitate nou@, elaborat@, fa]@ de tradi]ia oriental@ a greco-catolicismului ardelean, stabilit la 1700 tocmai cu condi]ia ferm@ a p@str@rii acestei tradi]ii. Cu Petru Maior, conservarea st@rii orientale a bisericii românilor trece din faza pasiv@, de „d@inuire” prin mijloace larvare, într-o faz@ activ@, militant@, con}tientizat@ }i teoretizat@. A trebuit ca un român s@ treac@ prin cea mai înalt@ institu]ie }colar@ a lumii catolice, pentru a în]elege cu adev@rat esen]a orintal@, bizantin@, a confesiunii românilor }i a putea rosti judec@]i de valoare pe aceast@ tem@. Iar prima sa tran}ee de lupt@ a fost tocmai marea clas@ a protopopilor, din care f@cea acum parte.

UN PROTOPOP R~ZVR~TIT. M@rturiile activit@]ii sale în calitate de protopop al Gurghiului, unde avea în subordine – dup@ propria declara]ie – 40 de localit@]i,8 ni-l arat@ într-adev@r pe Maior dedicat cu totul operei de reabilitare a institu]iei protopope}ti }i de reformare spiritual@ a credincio}ilor din subordine. A fost un om devotat ideologiei Luminilor, pe care îns@ a interpretat-o într-un mod personal. Decât educa]ia practic@ de tip luminist, r@spândit@ prin puzderia de bro}uri pe care le va tip@ri Împ@r@]ia, l-a interesat mai mult edificarea sufleteasc@ a poporenilor s@i prin biseric@, nu mai pu]in cur@]enia moral@ }i conduita social@ corect@. Marele num@r de predici }i dadahii ap@rute mai târziu la Buda,9 cu înc@rc@tura lor axiologic@ rezemat@ pe tr@irea spiritual@ a celor viza]i, aici au fost scrise }i rostite, la Reghin. Credincio}ii s@i terbuiau înarma]i cu un minimum de filosofie proprie, extras@ din religie, pentru a le stimula puterea de a cugeta }i sim]i, devenind astfel mai pu]in vulnerabili în fa]a necazurilor vie]ii. Petru Maior a renun]at la vechile modele orientale ale cazaniilor, desigur dep@}ite de cerin]ele vremii, }i a apelat la experien]a unui concinator de geniu din apus, italianul Paolo Segneri, autorul celebrelor Quaresimale, pe care-l adopt@ ca model. Pedagogia popular@ de la amvon, subsumat@ ideii luministe („C@ pentru aceea gr@im, ca s@ ne în]eleag@ aceia c@rora gr@im”) este dublat@ de preocuparea pentru }coal@ }i pentru educa]ia copiilor. Un pasaj din cunoscutul R@spuns la cârtire ni-l evoc@ în postura de misionar }colar în protopopiatul s@u: „Mergea Petru Maior prin sate, unde adunând pruncii, f@cea examen, pre cei ce }tia îi l@uda, pre ceilal]i p@rinte}te îi dojenea }i rânduia mijlociri ca s@ înve]e. Vara umbla pe câmpuri }i prin p@duri, unde }tia c@ sânt aduna]i pruncii a pa}te vitele, îi striga la dânsul, carii cunoscându-l, îndat@ alerga to]i acolo, }i el îi întreba de cele ce au înv@]at. {i de nou îi înv@]a }i lumina, având osebit@ dulcea]@ a b@ilui cu pruncii”. Ca unic@ autoritate na]ional@ în zon@, protopopul de la Reghin

8 Ibid., p. 192. 9 Didahii adec@ înv@]@turi pentru crea}terea fiilor, Buda, 1809; Propovedanii la îngrop@ciunea oamenilor mor]i, Buda, 1909; Prediche sau înv@]@turi la toate duminecile }i s@rb@torile, I-III, Buda, 1810-1811.

164 Cultur@ }i societate în contextul {colii Ardelene s-a str@duit s@ sprijine }i s@ ocroteasc@ fragilul înv@]@mânt românesc, prin acte ce dovedesc voin]@ }i curaj. La 1 aprilie 1787 îl d@ afar@ din casa }colii, ocupat@ în mod abuziv, pe diacul Teodor Ciot din Sântioara, un favorit al fratelui s@u George Maior: „Frate Toadere – îi scrie – ie}i din cas@, c@ eu voi fi datoriu a plini porunca }i preste voia t@tâne-meu, nu numai preste a altuia!”.10 Sunt cunoscute interven]iile lui energice pentru a curma un vechi n@rav al autorit@]ilor str@ine, mo}tenit din vremea principatului calvin: recrutarea la oaste – ilegal@ dup@ 1700 – a fiilor de preo]i }i a înv@]@torilor români, cum este cazul lui Teodor, fiul popii din Hodac, în 1787 sau al înv@]@torului Teodor Mar]ian din Mil@}el în 1788.11 Cooperante pe moment, aceste autorit@]i vor lovi când Petru Maior î}i va extinde competen]a de la protejarea persoanelor la protejarea na]iunii române. În februarie 1788, la câteva zile dup@ moartea tat@lui s@u, Maior este arestat de vicecomitele László Bethlen, purtat cu gardian prin mijlocul pie]ii pân@ la casa comitatului, spre minunarea trec@torilor, pentru a i se confisca ni}te hârtii „compromi]@toare”. Despre ce era vorba? Gubeniul de la Cluj ordonase în mod oficial episcopilor o conscriere pe confesiuni a popula]iei principatului, în aceast@ lucrare lui Maior revenindu-i, prin adres@ de la episcop, partea privitoare la protopopiatul propriu. Oficialii comitatului acuz@ c@ protopopul român a conscris }i popula]ia de alte confesiuni decât greco-catolic@. Or, în acest caz ar fi reie}it puternic în eviden]@ majoritatea zdrobitoare a românilor, ceea ce nu era deloc în vederea aristocra]iei locale. Aceasta – îi scrie Maior cu n@duf episcopulul Ioan Bob – „a r@spândit vestea c@ prin susnumita conscrip]ie n-am urm@rit nimic decât s@ reînviez revolta lui Horea”,12 înc@ vie în amintirea oamenilor vremii. În ochii lui Petru Maior, fapa arest@rii sale este de o gravitate deosebit@, c@ci „dac@ aceasta se întâmpl@ pe verde, ce se întâmpl@ pe uscat?” Adic@: dac@ ierarhii românilor sunt trata]i ca tâlharii, ce se întâmpl@ cu poporul f@r@ ap@rare? Ecouri din atitidinea militant@ a lui Inochentie Micu-Klein r@zbate în acest episod: „Dac@ am fi ataca]i doar în privin]a religiei, poate c@ biserica ar trebui încredin]at@ capului ei, lui Hristos, îns@ suntem ataca]i ca români” (s.n.), ”suntem trata]i ca criminali, la cea mai u}oar@ sau închipuit@ umbr@ de b@nuial@”. Ca atare, îl sf@tuie}te pe Bob s@ riposteze, cu un frumos îndemn latin: „Cum Jove manum move!”, cu ajutorul lui Jupiter ridic@-]i bra]ul, c@ci – alt@ vorb@ a str@bunilor – „Nempe cecidit cedrus, ululat abies”, dac@ se pr@bu}e}te cedrul, plânge stejarul. Asumarea calit@]ii de lider na]ional este limpede, ca }i aceea de ap@r@tor al cona]ionalilor s@i. Ioan Bob îns@ nu a „ridicat bra]ul”, ceea ce credem c@ a constituit o prim@ piatr@ la temelia urii pe care i-o va nutri protopopul s@u de la Reghin foarte curând, proiectând-o în posteritate. Prin coroborarea acestor documente punctuale, „din mers”, cu amintirile scriitorului din cunoscutul R@spuns la cârtire, se ajunge la imaginea unui ierarh care nu mi}c@ un deget întru ap@rarea clerului }i poporenilor s@i de

10 Petru Maior, Scripta minora, p. 200. 11 Vezi în acest sens dou@ adrese energice c@tre oficiul comitatului Turda, din 24 noiembrie 1787 }i din 23 septembrie 1788. Ibid., p. 204-205; 211-212. 12 Textual: „Tumultum Horaianum resuscitere”. Ibid., p. 214-216.

165 Ioan Chindri} malversa]iunile domnilor de p@mânt }i ale func]ionarilor „de varmeghie”, adic@ acelea}i persoane. Cazul preotului b@gat în temni]@ împreun@ cu Triodul din care a oficiat slujba de canon a Sfântului Andrei, }i numai pentru c@ a oficiat-o, este un abuz cu adev@rat hilar. Bob n-a reac]ionat, sub pretextul „lini}tii de ob}te”. Prin aceasta îns@ Petru Maior în]elege „singur@ lini}tea vl@dichii, pentru c@ n-au vrut s@-}i ia acea osteneal@ }i s@ se fac@ de scârb@ cu acela carele au v@t@mat pe preot }i dreptul bisericii”. Spre deosebire de arhiereul s@u, protopopul Gurghiului era ap@r@tor al celor afla]i sub p@storia sa. „Fereasc@ Dumnezeu – scrie în acela}i R@spuns la cârtire – s@ fi r@bdat Petru Maior la vreu preot sau orice slujitor bisericesc a se face de la oarecarele nedreptate”.13 Fronda spiritual@ a lui Petru Maior fa]@ cu politica bisericeasc@ a lui Ioan Bob s-a acumulat t@cut pân@ în 1790, când trage primul semnal de alarm@. Dac@ acest semnal este corect din punct de vedere istoric – }i pân@ acum nu avem semnale c@ ar fi fost alminteri -atunci suntem nevoi]i s@ constat@m c@ în Biserica Român@ Unit@ din Ardeal se manifestau dou@ linii de conduit@, care puneau fa]@ în fa]@ rigoarea occidental@ }i aproximativismul de tip oriental, întâlnit deja de Maior la nivelul clasei protopope}ti. Într-o scrisoare c@tre Congrega]ia de Propaganda Fide din 21 aprilie 1790,14 el îl acuz@ pe Bob de del@sare }i lips@ de interes în administrarea întregii eparhii. „Episcopul nostru – spune – este preocupat doar de economia câmpului, cu înjosirea demnit@]ii epicopale, }i se ocup@ de afaceri meschine, care ar trebui rezolvate de c@tre mireni”. Trei ani mai târziu, în scrisoarea de pomin@ c@tre acela}i for al Vaticanului, datat@ 1 octombrie 1793, imaginea se repet@: „Pe când chiar laicii se duc la biseric@ s@ se roage, Ilustritatea sa î}i viziteaz@ hambarele”.15 În acela}i timp, Bob este invidios }i tiran cu cei care î}i fac datoria sacerdotal@: „Ce scandal s@ nu se predice nici odat@ pe an Cuvântul Domnului în catedral@! A}a este, domnul episcop nu se îngrije}te s@ se fac@ acest lucru nici prin sine, nici prin al]ii, doar de s@rb@torile Pa}tilor p@rintele ieromonah Samuil Klein se urc@ în amvon, dar }i acest lucru cu greu îl tolereaz@ domnul episcop”. De ce nu este învinut Ioan Bob în aceast@ lung@ scrisoare?! Pe lâng@ indiferentismul religios, el este: intrigant („vorbe}te de r@u pe toat@ lumea }i discrediteaz@ cu pl@cere reputa]ia }i onoarea altuia”); zgârcit la culme („ornatele cele din biserica de la curte cât }i cele din catedral@ sunt în cea mai mare parte zdren]uite, încât nu le-ar îmbr@ca nici un porcar”); infidel fa]@ de catolicism („a împrumutat unitarienilor din Turda 1000 de florini ca s@-}i poat@ ridica biserica”) etc., etc. Scrisoarea con]ine date pre]ioase despre „biserica cea din curtea episcopeasc@”, respectiv capela episcopului, unde la 1764 a plâns cu sudori }i lacrimi icoana Maicii Domnului cu Pruncul, la moartea }i înmormântarea

13 R@spunsul la cârtirea carea s-au dat asupra persoanei lui Petru Maior, autorul Istoriei ceii pentru începutul românilor în Dachia, Buda, 1814. Edi]ie recent@ la Petru Maior, Ibid., p. 55-69, p. 14 Ibid., p. 221-224. 15 Ibid., p. 227-234.

166 Cultur@ }i societate în contextul {colii Ardelene episcopului Petru Pavel Aron.16 La 1793, deja „este aproape o ruin@, încât î}i fac p@s@rile cuiburi în ea”. Dincolo, la catedrala Blajului, din cauza ferestrelor sparte, „intr@ p@s@rile }i se împerecheaz@ pe tâmpla altarului, în fa]a tinerimii }colare”. Averea colosal@ adunat@ de Bob dintr-o dotare modest@, realitate cunoscut@ }i r@mas@ de pomin@, explic@ aceste situa]ii }i le face verosimile, sco]ându-le din zona exager@rilor. De altfel, cum ar fi cutezat Petru Maior s@ mint@ puternica Congrega]ie }i pe fo}tii s@i profesori de la Roma? Culmea indign@rii o provoac@ îns@ amestecul episcopului de la Blaj într-o problem@ literar@ ce-l dep@}ea. În 1793 Biblia tradus@ de Samuil Micu era gata de tipar. Episcopul n-a g@sit altceva mai bun de f@cut decât s@ o dea pe mâna unui comitet de verificare format din Dimitrie C@ian, c@lug@rul Gherman Peterlaki }i tân@rul preot Vasile Filipan. Care este p@rerea lui Maior despre ei? „Nici domnul episcop }i nici unul dintre ace}tia nu }tiu limba român@, eu însumi i-am pus la încercare }i (…) nu în]eleg nici primele elemente ale gramaticii”. Cu asemenea verificatori, „versiunii p@rintelui Klein i-au fost ad@ugate }i suprimate pasaje nu dup@ }tiin]@, ci dup@ bunul plac }i dup@ imagina]ie, de unde nu putea s@ ias@ decât curat haos”. Dincolo de importan]a sa istorico-literar@, pasajul, mult mai lung, tr@deaz@ dezam@girea }i orgoliul r@nit al celui ignorat, nesolicitat s@-}i spun@ cuvântul într-o problem@ în care era cel mai avizat dintre românii uni]i. {i iat@ o a doua treapt@ a diziden]ei lui Petru Maior, a protopopului în raport cu episcopul s@u, care în situa]ia de atunci a românilor trebuia s@ fie nu doar cap spiritual, ci conduc@tor na]ional. Un protopop erudit, mânat de ideea prop@}irii românilor prin biseric@, cu greu putea conlucra cu un episcop slab preg@tit teoretic, persecutor al supu}ilor cu studii înalte, dintr-un clasic complex de inferioritate. În urm@toarea „lettere di stato” c@tre Congrega]ie, din 8 noiembrie 1794,17 Maior ia ap@rarea breslei erudi]ilor, relatând indignat episodul arest@rii }i întemni]@rii lui Gheorghe {incai, în acela}i an, „dup@ p@rerea unora la îndemnul domnului episcop”. Întemni]area marelui istoric în hrubele de la Aiud, „unde se chinuie pân@ în ziua de ast@zi”, a constituit un non plus ultra, mai ales pentru c@ acum Bob, care a crezut sincer în existen]a unei conjura]ii împotriva sa, a intrat în ofensiv@. Printre conjura]i îl socotea }i pe protopopul Gurghiului. „În absen]a mea – se plânge Maior Congrega]iei – a amenin]at fa]@ cu reverendisimul Ioan Para, vicarul foraneu al Rodnei, c@ î}i va da silin]a s@ m@ distrug@”.18

16 Vezi Icon Lacrymans Balasfalvensis. Icoana plâng@toare de la Blaj, lucrare coordonat@ de Ioan Chindri}, Cluj, 1997, pass. 17 Petru Maior, Scripta minora, p. 236-239. 18 Aceea}i amenin]are }i-o aminte}te Petru Maior la 1813, în istoria sa bisericeasc@, vorbind despre sine la persoana a treia: „Drept, lui Ioan Bob nu i-a pl@cut râvna – („… numai din râvna adev@rului, s-au încumetat a se pune împotriva lucrurilor lui Ioan Bob”) – acelui protopop. Pentru aceea înc@ în anul 1794 s-au l@udat cu aceste cuvinte: Dabo operam ut illum destruam”, îmi voi da silin]a s@-l distrug. Vezi la Petru Maior, Istoria bisericii românilor, I, edi]ie îngrijit@ }i studiu introductiv de Ioan Chindri}, Bucure}ti, 1995, p. 225.

167 Ioan Chindri}

Dup@ întreaga documenta]ie, din care aici s-a f@cut referire doar la o parte infim@, în ajunul redact@rii Protopapadichiei, la 1795, raporturile lui Petru Maior cu episcopul de la Blaj erau definitiv deteriorate. Entuziasmul }i promisiunile de fidelitate de la 1785 erau o amintire pentru totdeauna moart@ iar Bob avea toate motivele s@-i par@ r@u c@ l-a promovat pe tân@rul prea erudit, prea con}tiincios }i „cu prea ascu]it condei” – cum îl va caracteriza la 1813 un zelot al episcopului - fino finalis un rebel, îns@ într-un mod cu totul diferit de rebeliunea g@l@gioas@, cu scandal public, a lui Gheorghe {incai. Petru Maior se va r@zvr@ti cu condeiul, arm@ miraculoas@, st@pânit@ de el la perfec]iune, se va r@zbuna prin c@r]i care vor perpetua pentru eternitate, în spectru negativ, imaginea episcopului greco-catolic cu cea mai lung@ p@storie din istoria Bisericii Române Unite, }i l-am numit pe Ioan Bob. Este dincolo de puterile vreunui istoric s@ }tearg@ acest z@branic de pe chipul lui Bob, pentru un motiv foarte simplu: Petru Maior are marea carism@ a cuvântului care convinge }i sub a c@rui biciuire urma}ii au dat uit@rii partea meritorie, preponderent@, a p@storiei lui Ioan Bob, re]inând în mod regretabil doar aspectele caricaturale transmise mai ales de Petru Maior. Protopapadichia este prima lucrare n@scut@ din r@fuiala cu ierarhul de la Blaj, cea mai inspirat@ }i mai pu]in marcat@ de patima r@fuielii cu orice pre], cum va degenera de pild@ în istoria bisericeasc@ de la 1813. Opera scris@ de denigrare a lui Petru Maior la adresa lui Ioan Bob este un caz unic în cultura noastr@, caz rar chiar la scar@ european@, }i de aceea escamotarea ei constituie un atentat la adev@rul istoric. Marea r@fuial@ apar]ine mentalit@]ii conflictuale din epoca {colii Ardelene. Mai apoi, este interesant@ ca surs@ de genez@ pentru cele mai importante opere ale scriitorului, prima cronologic fiind chiar Protopapadichia. Ea marcheaz@ linia de clivaj între dou@ atitudini ale lui Maior. Prima, oglindit@ de lucrarea de fa]@, îmbrac@ starea conflictual@ în corsajul unei motiva]ii obiective, izvorât@ din principii clare. Mai tîrziu, scriitorul nu se va str@dui decît s@ loveasc@, s@ insulte, f@când apel chiar la deficien]ele fizice ale adversarului (în Istoria besericii…îl porecle}te pe Bob bivaly szemü, ochi de bivol). Cel mai imporant dintre aceste principii, care se adaug@ experien]elor descurajante enumerate mai sus, a fost acela al conserv@rii esen]ei orientale a Bisericii Române Unite cu Roma. Românii de la 1700 s-au unit dup@ postulatele Conciliului de la Floren]a din 1439,19 cu admiterea celor patru puncte din dogma catolic@, îns@ p@strîndu-}i în mod ferm ritul r@s@ritean în biseric@. Contractul de la 1700 a fost respectat în ambele lui aspecte, dogm@ }i rit, }i în covâr}itoare parte a rezistat pân@ ast@zi. Undeva îns@, la grani]a dintre cele dou@ mari categorii se situa soarta institu]iilor consacrate ale bisericii: parohie, protopopiat }i episcopie - plus

19 Vezi Ioan Chindri}, Originile {colii Ardelene, în „Revista de istorie }i teorie literar@”, XXXIV, 1986, nr. 4, p. 20-25; XXXV, 1987, nr. 1-2, p. 14-18; idem, Petru Maior }i epoca sa, la loc cit.; idem, Voca]ia cre}tin@ a {colii Ardelene, în vol. Na]ionalismul modern, Cluj, 1996, p. 72-97.

168 Cultur@ }i societate în contextul {colii Ardelene ulterior mitropolie - ca s@ le amintim doar pe cele mai importante. R@mase f@r@ o constitu]ie organic@ asem@n@toare celei care a fixat dogma }i ritul noii religii române}ti, structurile institu]ionale amintite s-au pomenit la discre]ia episcopilor de la Blaj. Cea mai prestigioas@ }i mai puternic@ structur@ na]ional-religioas@ era f@r@ îndoial@ protopopiatul. Ace}ti esquires valahi împr@}tia]i în spa]iul de atunci al Transilvaniei }i Ungariei, protopopii, au constituit coloana vertebral@ a bisericii în calea disolu]iei prin calvinizare. Nimic serios nu se putea face în eparhia din Ardeal f@r@ întrunirea soborului mare al protopopilor, care legau }i dezlegau totul, de la problemele curente privind c@s@toriile }i pân@ la alegerea episcopului. Aceast@ tulpin@ rezistent@ de feudalism ecleziastic, asem@n@tor celui mirean, are meritul de a fi p@strat esen]a greco-r@s@ritean@ a confesiunii române}ti }i dup@ Unirea cu Roma. Categoria social@ a protopopilor români aducea din istorie }i din tradi]ia r@s@ritean@ orgoliul unei pozi]ii înalte în biseric@. Ioan Bob a fost cel dintâi episcop unit care a cutezat s@ }tirbeasc@ aceast@ pozi]ie. În mod paradoxal, de acest ierarh semidoct }i f@r@ cea mai vag@ cultur@ occidental@ se leag@ primele tentative de latinizare în Biserica Unit@. Documenta]ia acestui proces nu este înc@ sistematizat@ de cercet@tori. Personal, credem c@ Bob n-a fost condus de o ideologie proprie în acest sens, nici m@car de o atrac]ie personal@ spre catolicismul latin. Îns@ pozi]ia mai ferm@, mai pu]in „democratic@” a episcopilor latini în exercitarea func]iei lor pare s@-l fi atras pe acest om cu spirit practic hipertrofiat. Chiar felul cum îi imput@ Petru Maior aceast@ abatere conduce la accep]iunea pe care o propunem. Ioan Bob - scrie Maior - „face în clir }i în toat@ eparhia Episcopiei F@g@ra}ului ce lui îi place }i dup@ capul s@u str@mut@ rânduealele beserice}ti ceale vechi, pe lâng@ care to]i cei de mai nainte de el vl@dici în urma leagei grece}ti au pov@]uit eparhia aceaea”.20 Ce a f@cut în mod concret Ioan Bob pân@ la 1795, data Protopapadichiei? Tot Maior poveste}te, explicându-ne mecanismul intim din care s-a n@scut aceast@ scriere, c@ ”la 1793 s-au ispiti vl@dica Ioan Bob s@ despoaie pre protopopi }i s@boarele lor de putearea care o au”. Cea mai dureroas@ ”despuiere” era retragerea dreptului protopopilor de a mai amenda pe preo]ii gre}elnici, supu}i judec@]ii protopopului. A vrut s@ atrag@ la sine }i aceast@ surs@ de venit, hot@rând c@ este de competen]a episcopului s@ dea amenzile în cauz@. Or, judecarea }i sanc]ionarea preo]ilor era din totdeauna ”c@din]@” a soboarelor locale conduse de protopopi, }i iat@-i acum pe ace}tia lipsi]i de principala pârghie a puterii }i bun@st@rii lor. Amendarea, ”globirea” preo]ilor judeca]i era o surs@ de venituri pe seama protopopilor, surs@ acum pierdut@. Cu aceasta – se cain@ Maior – „protopopii cei uni]i din Ardeal, din protopopi de leage greceasc@ ar r@mânea arhidiaconi popist@}e}ti”.21 Or – va ar@ta el în Protopapadichia – una este arhidiaconul }i cu totul altceva protopopul. De la aceast@ poveste pecuniar@ – nervum rerum - protopopul Gurghiului ridic@ problema la nivelul marilor principii, spre a st@vili – zice - „plecarea lui Ioan Bob spre aceaea, ca s@ fac@ greale schimb@ri }i str@mut@ri în tocmealele ceale beserice}ti

20 Petru Maior, Istoria bisericii românilor, ed. cit., p. 183. 21 Ibid., p. 210.

169 Ioan Chindri} cu care au tr@it p@n@ acum românii uni]i din Ardeal }i care sânt de ob}te în besearica greceasc@”.22 Casta protopopilor se ap@r@ prin pana lui Petru Maior, vrând s@ impun@ ideea c@ ei sunt altceva decât arhidiaconii din apus }i c@ în orice caz nu li se poate aduce un asemenea afront, cum este t@ierea tainului rezultat din amenzile date preo]ilor. Dar cine }i ce sunt ei, protopopii? La aceast@ întrebare vrea s@ r@spund@ Protopapadichia lui Petru Maior, la doi ani dup@ conflictul asupra amenzilor. Pecetea lui Petru Maior

PROTOPAPADICHIA. Prima atestare asupra existen]ei lucr@rii ne vine de la chiar autorul ei, care în capitolul VI al Istoriei besearicei românilor, paragraful 10, spune c@: „Despre horepiscopi am scris pe larg în cartea ce o am numit Protopapadichia”.23 Nimeni n-a mai pomenit apoi nimic despre aceast@ lucrare netip@rit@, pân@ la 1865, când Grigore Sila}i o public@ integral în revista „Sionul românesc”.24 La 1944 manuscrisul lucr@rii este bibliografiat de Nicolae Com}a între manuscrisele române}ti de la Blaj.25 Avea formatul de 24x19 cm., cu 5 foi nenumerotate cuprinzând „scara” c@r]ii }i 249 foi numerotate. Odat@ cu desfiin]area Blajului ecleziastic }i cultural, în urma scoaterii la 1848 a Bisericii Greco-Catolice în afara legii, fondul de c@r]i }i documente din Blaj a fost trasferat la Cluj. În aceste împrejur@ri, manuscrisul Protopapadichiei a „disp@rut” pentru câteva decenii. Dat@ fiind situa]ia, în 1997 am recurs la reeditarea ei dup@ textul integral din „Sionul românesc”, în cadrul unei serii care vizeaz@ reconsiderarea integral@ a operei lui Petru Maior.26 Un an mai târziu, a ap@rut o nou@ edi]ie a Protopapadichiei în volum, de data aceasta dup@ manuscrisul original, descoperit între timp de tân@ra cercet@toare Laura Stanciu27. Astfel a ie}it dintr-o uitare profund@ }i nemeritat@ poate cea mai închegat@ scriere a lui Petru Maior. Un exemplu concludent de ignorare a scrierii îl ofer@ faptul c@ în monografia dedicat@ lui Petru Maior, Protopapadichia este pomenit@ doar cu numele, dovad@ c@ nu a fost citit@, cu atât mai pu]in analizat@. În plus, se afirm@ c@ Grigore Sila}i a publicat în „Sionul românesc” doar „unele p@r]i” din lucrare,

22 Ibid., p. 216. 23 Ibid., p. 196. 24 Sub titlul: Protopapadichia lui Petru Maior, (vezi „Sionul românesc”, I, 1865, nr. 10, p. 114-116; nr. 11, p. 128-130; II, 1866, nr. 2, p. 14-17; nr. 4, p. 38-41; nr. 5, p. 50-51; nr. 6, p. 63-69; nr. 9, p. 102-106; nr. 10, p. 115-117; nr. 11, p. 128-130; nr. 12, p. 140-142; nr. 13, p. 152-153; nr. 14, p. 163-165; nr. 15, p. 177-178; nr. 16, p. 186-188). 25 Nicolae Com}a, Manuscrisele române}ti din Biblioteca Central@ din Blaj, Blaj, 1944, p. 38, nr. 41. 26 Petru Maior, Protopapadichia, edi]ie îngrijit@ }i studiu întroductiv de Ioan Chindri}, Cluj-Napoca, 1997. Toate citatele din studiul de fa]@ sunt dup@ aceast@ edi]ie. 27 Petru Maior, Protopapadichia, edi]ie îngrijit@ de Laura Stanciu, Alba Iulia, 1998.

170 Cultur@ }i societate în contextul {colii Ardelene când de fapt ea a fost reprodus@ în întregime, mai pu]in tabela cuprinsului.28 În aceste condi]ii, pân@ în urm@ cu câ]iva ani Protopapadichia a r@mas un capitol umbrit, misterios, din opera lui Petru Maior, str@in chiar speciali}tilor, în pofida faptului c@ este aproape o capodoper@ a genului, în plus este singurul studiu riguros }i sistematic referitor la institu]ia protopopiatului în biserica noastr@. Ca scriere care î}i are geneza într-un conflict de propor]ii, Protopapadichia este surprinz@tor de echilibrat@ în ton, sistematic@ în analiz@ }i foarte erudit@ în documenta]ia sa. Nimic din izbucnirile juvenile ale Procanonului sau din cele otr@vite de b@trâne]e }i dezam@gire din Istoria besearicei românilor nu întâlnim în aceast@ scriere rotund@ ca o monad@. Autorul ei î}i propune s@ reabiliteze institu]ia protopopiatului la românii uni]i, grav afectat@ – în ochii lui – de ac]iunea lui Bob din 1793. Departe de a fi ni}te arhidiaconi, ca la latini, adic@ ni}te slugi ale episcopului, protopopii români sunt, ca descenden]@ istoric@, urma}ii chorepiscopilor din primele veacuri cre}tine. Linia ideatic@ a scrierii este: de la chorepiscopi la protopopi. Pe acest demers, cartea se divide armonios în dou@ p@r]i mari: prima despre chorepiscopi, a doua despre protopopi, urma}ii }i continuatorii atribu]iilor celor dintâi. În scurtul Cuvânt înainte la lucrare, Maior declar@ c@ a luat condeiul pentru a-i lumina pe protopopi în a lor „frumoas@ dar@ prea grea de purtat dereg@torie”. C@ci – zice - ”Nemic@ a}a urât mi se pare, precum cela ce este în vreo dereg@torie s@ nu-}i cunoasc@ fiin]a }i m@sura dereg@toriei sale”. Iat@, el vine s@ le pun@ în fa]@ descenden]a glorioas@ a „dereg@toriei” lor }i s@ le „r@sfire” drepturile }i privilegiile de care trebuie s@ se bucure în virtutea acestei descenden]e }i a nenum@ratelor canoane }i cutume, vechi, dar }i din vremea când î}i a}ternea autorul gândurile pe hârtie. Însu}i titlul este alc@tuit cu acest tâlc, din cuvintele grece}ti prwtopapaj (protopop) }i dikaion (drept, prerogativ@ juridic@). Obâr}ia chorepiscopilor se confund@ cu începuturile Bisercii Cre}tine. Aceasta – zice – „dintru început a voit întru ocârmuire a urma chipul politiei (politicii – n.n.) ceii dinafar@”, marcând astfel caracterul paralel de institu]ie politic@ a bisericii. Biserica a stabilit dintru început regula fix@rii episcopilor „numai pe la cet@]i }i ora}e”, dup@ modelul st@pânirii politice. Odat@ cu înt@rirea cre}tinismului }i cre}terea num@rului de enoria}i, s-a sim]it nevoia unor secondan]i ai episcopului }i în mediul rural, un fel de „c@petenii a preo]ilor celor de prin sate”. Ei s-au numit chorepiscopi, de la cuvântul grecesc cora loc, plus episcop, adic@ în locul episcopului. Chorepiscopii au ap@rut în secolul III dup@ Hristos. Ei îns@ nu erau episcopi „cu hirotonia”, ci numai preo]i. Mai exact, „chorepiscopul, cu hirotonia, nici nu a fost peot, nici episcop, ci mai mic de episcop }i mai mare de preot”. Evanghelic ei descind nu din rândul celor 12, ca episcopii, ci din rândul celor 70. Oricum, situa]ia lor în biseric@ era una

28 Maria Protase, Petru Maior: un ctitor de con}tiin]e, Bucure}ti, 1973. Vezi mai ales p. 374.

171 Ioan Chindri} privilegiat@, împreunat@ cu o seam@ de drepturi, pe care Maior le rezum@ în opt puncte. Ca o compara]ie, „chorepiscopii erau în ]inuturile sau eparhiile sale ceea ce sunt ast@zi vicarii generali prin bisercile apusului”. Nici mai mult, nici mai pu]in! Citeaz@ în acest sens un num@r impresionant de canoane ale vechilor soboare, precum }i scriitori din vechime. Erudi]ia scriitorului, aici }i pe parcursul întregii lucr@ri, este practic nelimitat@. Ca metod@ general@, el scoate în eviden]@ atât canoanele }i autorii din Biserica R@s@ritului, cât }i din cea a Apusului, pentru a eviden]ia existen]a generalizat@ a chorepiscopilor în lumea paleocre}tin@. Citeaz@ canoanele de la Nicea, Antiohia, Neocesareea, Laodicea, Calcedon etc. dar }i de la Vene]ia „c@tr@ anul 465”, „sinodul triburian”, cel „vermerian”, cel de la Cartagena la care a luat parte }i Sfântul Augustin, „sinodul IV de la Toledo a apusenilor”, cel „latinesc de la Vignola 1240” }.a. }i chiar sinoadele moderne de la Floren]a }i Trident. Al@turi de autori r@s@riteni ca Sfântul Vasile cel Mare, Sfântul Anastasiu, Grigore Bogoslovul, Ioan Damaschin, Simeon Soluneanul, Socrate Scolasticul, mai recentul Codin Curopalata }i al]ii, nu-i ignoreaz@ pe cei din apus, între care Sfântul Ieronim, Dionisie Exiguul, Ferand din Cartagena, Tertulian, Augustin, Origene, Grigore de Nisa, „capitulariul acvisgranense a lui Carol cel Mare”, Morin „preavestitul între dasc@lii apusului”, Petrus de Marca, cel care îi consider@ pe chorepiscopi sylliturgi (împreun@ slujitori) cu episcopii. Nu lipsesc din bibliografia autorului nici papii de la Roma, între care Adrian I, Zaharia, Grigore III, Inocen]iu (?) }i al]ii, în sprijinul unor chestiuni de dogm@ oriental@. Exemplul cel mai conving@tor este paragraful 18, despre Cuminec@tur@, unde citeaz@ pân@ }i „constitu]iile” regelui {tefan cel Sfânt al Ungariei în sprijinul unei argumenta]ii teologice. Ajungând la vremea pe care o tr@ia, Petru Maior creaz@ un suport teoretic ingenios, pentru a lega lumea veche a chorepiscopilor de cea a protopopilor, între care se num@r@ }i el. Chorepiscopii ast@zi tr@iesc sub numele protopopilor, î}i intituleaz@ el paragraful 10, care face leg@tura între trecut }i prezent. Care este temeiul de drept al acestei continuit@]i? Aici glasul vechilor canoane nu mai este suficient pentru uzul demonstra]iei, ele fiind dep@}ite de realitatea dispari]iei chorepiscopilor din nomenclatura ecleziastic@ uzual@. Dar ei, chorepiscopii, fire}te c@ nu au disp@rut, ci iat@, „tr@iesc sub numele protopopilor”. Temeiul acestei afirma]ii îl descoper@ Maior în legea nescris@ a societ@]ii omene}ti, în tradi]ie. Dreptul cutumiar este o r@m@}i]@ a evului mediu, c@reia îns@ autorul }tie s@-i dea un sens modern, democratic, am zice plebiscitar. Protopopii români din Ardeal î}i desf@}oar@ activitatea în aceea}i configura]ie geografico-social@ ca înainta}ii lor chorepiscopii, îndeplinesc – sau ar trebui s@ îndeplineasc@ – acelea}i îns@rcin@ri ecleziastice, au acela}i statut social în ochii credincio}ilor }i mai ales aduc din istorie un mesaj care nu s-a schimbat din vremea p@rin]ilor bisericii. Tradi]ia este legea care a conservat prin veacuri institu]ia chorepiscopilor, vechii episcopi de ]ar@ numi]i acum protopopi. Maior încearc@ o codificare a acestei ingenioase baze legale, în formul@ri mai mult decât izbutite. Astfel – zice - ”Obiceiul nu mai pu]in@ putere are decât canoanele, nici mai pu]in@ înd@torire

172 Cultur@ }i societate în contextul {colii Ardelene aduce decât legea”. C@ci „ce deosebire cu voxisul poporul s@-}i arete voin]a, sau cu lucrurile }i faptele?” Tradi]ia legitimeaz@ deci la modul viu, ea este – formulând dup@ Vasile cel Mare – „t@cuta a cet@]enilor împreun@ togmire”, „t@cuta }i t@inuita tr@danie (tradi]ie – n.n.)”, „nevestita }i t@inuita înv@]@tur@, carea p@rin]ii no}trii cu t@cere lin@ }i nu neodihnit@ o au ]inut”. Acest consens silen]ios }i milenar, v@zut în lumina în care îl pune Maior, are puterea unui referendum mai presus de orice lege. Înarmat cu aceast@ putere, Petru Maior trece la ampla parte dedicat@ aspectelor pe care problema canonic@ în cauz@ le îmbrac@ în Ardeal, mai concret în Biserica Greco-Catolic@. El crede c@, „mai ales în Ardealul nostru”, chorepiscopii cre}tinismului antic exist@ în persoanele protopopilor. Pentru uzul demonstra]iei sale, el acrediteaz@ ideea c@ „în [ara Ardealului, la neamul nostru, pururea numai câte un arhiereu au fost”. El demoleaz@ astfel imaginea, drag@ lui Samuil Micu }i altor autori ai {colii Ardelene, a unei ierarhii de rang metropolitan la Alba Iulia, în veacurile trecute, cu o salb@ de episcopii sufragane în Ardeal }i în [ara [email protected] Aceast@ imagine a fost preluat@ de istoricii biserce}ti de mai târziu30 }i continu@ s@ aib@ credibilitate la autorii ortodoc}i de ast@zi. Maior demonstreaz@ amplu c@ toate acele „episcopii” pomenite în vechile documente: a Vadului, a Feleacului, a Geoagiului, a Maramure}ului etc. n-au existat în realitate. Probabil – zice – mitropoli]ii Ardealului }i-au avut re}edin]a în diverse locuri, al c@ror nume }i l-au ad@ugat apoi în titulatura lor. Mai crede c@ în locurile respective au putut exista m@n@stiri mari, conduse de arhimandri]i cu veleit@]i episcopale, îns@ nicidecum episcopi. Titlul de arhiepiscop }i mitropolit al ierarhului din Ardeal este pur onorific, dup@ un obicei vechi din Biserica R@s@ritului. Dup@ Nil Doxopatru, aduce între altele cazul din secolul al XI-lea când numai în Patriarhia Ierusalimului erau „arhiepiscopii nim@nui supuse 25, neavând sub sine nici un episcop”. Deci, „m@car c@ arhiereul nostru n-ar fi avut al]i episcopi }ie supu}i, de vreme ce singur a fost arhiereu în toat@ ]eara, cu adev@rat mitropolit }i arhiepiscop a fost”. Iat@ }i finalitatea acestei demonstra]ii: ]ara fiind mare, a fost cu neputin]@ s@ o conduc@ un arhiereu singur, }i atunci „dintru începutul primirei cre}tin@t@]ei s-a f@cut aceast@ împ@r]ire de eparhii }i ]inuturi, }i în fie}tecarele era a}ezat un chorepiscop”, „ca adic@ ca ni}te viceepiscopi ]inuturile sale s@ le pov@]uiasc@ }i s@ fac@ îndreptare”. Chorepiscopii }i urma}ii lor, protopopii, au fost }i sunt dup@ canoane adev@ra]ii „episcopi sufragani” ai ierarhului din Ardeal. Trebuie s@ recunoa}tem c@ ambi]ia protopopului-autor nu este prea modest@, de vreme ce se consider@ ipso facto un fel de viceepiscop. Acest curent de opinie nu era doar al lui Petru Maior, ci al întregii caste protopope}ti, pu]in versat@ îns@ în demonstra]ii savante din canoane }i vechi autori, }i care a f@cut din protopopul de la Reghin o

29 Vezi Samuil Micu, Istoria românilor, edi]ie princeps dup@ manuscris de Ioan Chindri}, II, Bucure}ti, 1995, p. 201-248. 30 Clasic@ este lucrarea lui Nicolae Popea, Vechea mitropolie ortodox@ a Transilvaniei, suprimarea }i restaurarea ei, Sibiu, 1870, comb@tut@ de Augustin Bunea în cartea-replic@ Vechile episcopii române}ti a Vadului, Geoagiului, Silva}ului }i Belgradului, Blaj, 1902, dar mai ales în temeinicul studiu Ierarhia românilor din Ardeal }i Ungaria, Blaj, 1904.

173 Ioan Chindri} porta-voce a propriilor ambi]ii. Situându-}i clasa ecleziastic@ pe un soclu atât de înalt, era natural ca pasul urm@tor s@ fie revendicarea unor privilegii adecvate acestei pozi]ii. Nu este întâmpl@tor – repet@m – ca acest Supplex Libellus al protopopilor a intervenit în momentul când Ioan Bob a atins la pung@ protopopimea din diecez@. Autorul Protopapadichiei demonstreaz@ îns@ în continuare c@ nu doar acel obscur drept de a-i globi cu amenzi pe preo]ii îl au protopopii-chorepiscopi, ci în total 31 de privilegii de ordin sacerdotal, juridic }i administrativ. Din enumerarea lor, }i presupunând c@ Bob ar fi fost dispus s@ le recunoasca }i respecte, rezult@ imaginea unei epargii dominate de o „democra]ie a protopopilor”, care fac }i desfac totul, episcopul r@mânând un vârf ierarhic simbolic }i f@r@ putere. Aceast@ magna charta sau carte alb@ a protopopimii din Ardeal, unic@ în literatura teologic@ româneasc@, este dup@ p@rerea noastr@ un material documentar subiacent mi}c@rii ecumenice la românii din Ardeal de la sfâr}itul secolului al XVIII-lea (1798), cauzat@ chiar de materialismul excesiv al lui Bob.31 Capii mi}c@rii, dintre care Maior este cel mai des amintit de istorici, voiau s@-l r@stoarne pe Bob cu ajutorul protopopilor. Cel vizat sa-i ia locul era chiar Petru Maior,32 cel mai înv@]at român activ din Ardeal, dup@ plecarea în bejenie a lui Gheorghe {incai. În aceast@ lumin@, nenum@ratele „privileghioane” r@sfirate de autor puteau fi o ofert@ electoral@ pentru viitorii aleg@tori, aceia}i protopopi, care nu puteau r@mâne insensibili la o perspectiv@ ca cea descris@ în Protopapadichia. Dar banii }i mediocritatea norocoas@ a lui Bob au învins, protopopii lui Petru Maior s-au ales cu 31 de privilegii pe hârtie, iar literatura noastr@ cu un studiu canonic aprofundat pe tema celei mai eficiente institu]ii istorice din biserica românilor ardeleni. Astfel ei au privilegiul: de a cerceta bisericile }i „popoarele” de credincio}i; de a controla activitatea preo]ilor, via]a privat@ }i purtarea acestora; de a-i pedepsi – }i desigur de a-i „globi”! – pe preo]i; de a judeca în cauzele c@s@toriei (este un sus]in@tor fervent al desfacerii c@s@toriei pentru cauze serioase, dup@ obiceiul grecesc); de a fi administratorii bunurilor biserice}ti; de a fi ap@r@tori (defensores) ai diverselor cauze, un fel de avoca]i ai poporului; „de a da canon în fa]a besericei }i acela}i a-l ierta”; de a pune curatori în biserici; de a da carte de recomandare candida]ilor la hirotonie; de a repartiza parohii pentru preo]i }i a-i introduce în parohii; de a elibera carte de drum pentru preo]ii care c@l@toresc; de a alege episcop; de a participa la sinodul cel mare anual al eparhiei }i de a dezbate acolo împreun@ cu episcopul, de a vesti în ]inuturile lor ce s-a discutat în sinod, de a judeca faptele episcopului, de a fi cei dintâi în cler dup@ episcop; de a fi servi]i „cu deosebit@ onoare”; de a li se spune „preaonora]i domni”; de a fi pomeni]i de preo]i în timpul Liturghiei; de a încasa dajde de la preo]i; de a nu putea fi destitui]i decât „cu judecata sinodului mare, pentru canoniceasca vin@”. Punct

31 Vezi în acest sens Ioan Lupa}, O încercare de „reunire” a bisericilor române din Ardeal la 1798, Arad, 1913. 32 Dup@ supozi]ia absolut verosimil@ a Mariei Protase din Petru Maior…, p. 127-128.

174 Cultur@ }i societate în contextul {colii Ardelene cu punct, afirmarea acestor privilegii este sus]inut@ printr-o risip@ de trimiteri }i citate din canoanele sinoadelor }i din autorii vechi. Este un cunosc@tor versat al hot@rârilor soboarelor din Ardeal din ultimul secol, începând cu Sava Brancovici, la care de asemenea face referiri pertinente }i citeaz@ frecvent. Studiu canonic în primul rând, Protopapadichia este, prin ingeniozitatea codific@rii canonico-juridice, o adev@rat@ constitu]ie a statului protopopesc din Biserica Româna Unit@, valabil@ teoretic }i în zilele noastre. Protopapadichia este un model în ceea ce prive}te urm@rirea perseverent@ a scopului, logica argumenta]iei }i precizia exprim@rii. Nu pu]ine paragrafe se constituie în studii independente pe o tem@ sau alta ]inând de via]a bisericeasc@, dar }i care ies din cadrul exegezei teologice. Acest plan paralel completeaz@ armonios suportul }tiin]ific al operei, care r@mâne unul canonico-juridic. Trebuie eviden]iat@ cu aceast@ ocazie teoria lui Maior despre Unirea cu Roma de la 1700, c@ci ea va influen]a decisiv existen]a Bisericii Greco-Catolice din Ardeal pe termen foarte lung. Unirea – zice – „o a ispr@vit episcopul Atanasiu, împreuna cu tot neamul românesc din Ardeal” (s.n.), dar cu condi]ia major@ ca „nici o schimbare în obiceiurile besericei lor s@ nu se fac@”. Ce îl determin@ pe Maior s@ resuscite aceast@ condi]ie la aproape un secol de la Unire? De la 1700 }i pân@ la el, biserica româneasc@ din Ardeal r@m@seses la fel de r@s@ritean@ ca }i înainte. Ceva mai mult, românii n-au respectat nici cele patru puncte dogmatice la care se angajaser@, ca noefi]i catolici, la 1697 }i 1700. Urm@rind textele c@r]ilor biserice}ti din secolul al XVIII-lea }i de la începutul celui urm@tor, constat@m nu f@r@ surpriz@ c@ în literatura greco-catolic@ Filioque nu este recep]ionat, Purgatoriul lipse}te cu des@vâr}ire iar Azima nu este suficient@ sacramental. Abia clauza administrativ@ }i contondent@ a suprema]iei Papei î}i face ici-colo locul, nu arareori scrâ}nit@ }i contestat@, ca în cazul Procanonului aceluia}i Petru Maior sau al unei scrieri misterioase din jurul anului 1810, intitulat@ Tractat despre locurile theolohgice}ti, care credem c@ este tot a lui Maior.33 Dac@ a}a st@teau lucrurile, ce îl îngrijora pe autorul nostru la 1795? Am v@zut mai sus c@ episcopul Bob î}i începuse campania de „latinizare” în biserica uni]ilor printr-o ac]iune colateral@, încercând „s@-i fac@ pe protopopii cei uni]i a}a cum sunt acum archidiaconii”, adic@ s@-i coboare de la ditamai în@l]imea de chorepiscopi, la nivelul de slugi ale episcopului. Dar, mai spune Maior, „cugetul episcopului I. Bob este ca la mai multe afar@ de cele patru puncturi s@ sileasc@ clerul” adic@ s@ ating@ }i palierul dogmatic al Unirii. Observa]ia lui Maior este corect@, deci alerta justificat@. Într-adev@r, lunga p@storie a lui Ioan Bob este o plac@ turnant@ pe care Biserica Greco-Catolic@ din Ardeal }i-a întors semnificativ fa]a de la r@s@rit spre apus. Încet-încet, în ritmul exasperant al unei longevit@]i pastorale de pomin@ (48 de ani), indiferentismul aproape laic al episcopului de la Blaj, el însu}i un pop@ r@s@ritean oarecare, a dat prilej unor „reverendisimi” din clasa clerical@ a or@}elului s@ afecteze morga occidental@. Dup@ întemeierea capitulului de la Blaj la 1806, pe

33 Ioan Chindri}, O scriere necunoscut@ a lui Petru Maior?, în „Tribuna”, XXVI, 1982, nr. 7, p. 3.

175 Ioan Chindri} fondul dispari]iei complete a vie]ii c@lug@re}ti de obedien]@ oriental@ din cinul Sfântului Vasile cel Mare, canonicii lui Ioan Bob – între care bineîn]eles c@ Petru Maior nu a fost chemat! – imit@ comportamentul brâielor ro}ii din lumea catolic@, însu}indu-}i habitudinile acestora. Odat@ schimbat@ psihologia elitei clericale, a fost rândul „]erimoniilor” biserice}ti s@ se coloreze a catolicism. Prima }i cea mai mare victim@ a fost îns@ democra]ia de tip oriental din biseric@, prin desfiin]area de c@tre Bob a „soborului mare”, organul prin care protopopii î}i exercitau puterea la cota ei maxim@, adic@ dorita lor „protopapadichie”. Începe cunoscuta atitudine schizoid@ din biseric@, manifestat@ printr-o distan]are între ierarhia unit@ }i poporul de credincio}i. Acolo jos, ritul oriental în sine a rezistat cu îndârjire pân@ ast@zi, încât în secolul nostru s-a putut contempla imaginea unei biserici române}ti latine sus, la nivelul ierarhiei, }i r@s@ritene la coad@, la nivelul oamenilor simpli. Peisajul este neschimbat pân@ ast@zi, cu excep]ia unor „erezii” m@runte pe care credincio}ii uni]i }i ortodoc}i }i le-au împrumutat reciproc, f@r@ a cere permisiunea episcopilor (Brâul Maicii Domnului la greco-catolici }i postul Sfântului Anton la ortodoc}i). Avertiz@rile insistente ale lui Petru Maior din Protopapadichia, accentuate apoi }i mai mult în Istoria besearicii românilor de la 1813, credem c@ au încetinit, par]ial chiar oprit, pierderea identit@]ii r@s@ritene a Bisericii Române Unite în beneficiul catoliciz@rii. Impactul lui Petru Maior asupra genera]iei imediat urm@toare, cea de la 1848, este un fapt cunoscut }i dovedit,34 iar prin aceasta ideile sale au reverberat dealungul întregii noastre istorii moderne. Arhitectura spiritual@ a românului greco-catolic, a}a cum s-a p@strat în Ardeal, este – cutez@m a afirma – în covâr}itoare m@sur@ opera lui Petru Maior, a influen]ei sale asupra genera]iilor de preo]i care }i-au stabilit ideologia religioas@ la lectura c@r]ilor marelui mentor. Argumenta]ia acestuia în sprijinul tradi]iei orientale este imposibil de comb@tut. O problem@ care l-a pasionat în mod aparte }i care se reg@se}te amplu în Protopapadichia este aceea a c@s@toriei }i divor]ului în Biserica Român@ Unit@. Este bineîn]eles de partea „legii grece}ti”, care permite desfacerea c@s@toriei pe motive întemeiate, spre deosebire de c@s@toria b@tut@ în cuie din Biserica Romano-Catolic@, pe care o consider@ primejdioas@. L@sând la o parte stufoasa erudi]ie canonico-juridic@ pe care o aduce în sprijinul tezei sale, ne oprim la câteva argumente de bun sim], care ni-l dezv@luie de omul social Petru Maior, crescut în atmosfera iluminist@, preocupat@ de ameliorarea statutului fiin]ei umane. C@snicia – afirm@ el – este opera „de la care partea cea mai mare a binelui de ob}te }i fericirea omeneasc@ atârn@”. Dar pentru ca aceast@ oper@ s@-}i ating@ scopul spre binele de ob}te („c@ nimenea nu este sie}i singur n@scut”), ea trebuie s@ aib@ temeiuri morale }i sociale s@n@toase, premise a c@ror lips@ îi anuleaz@ sensul, cerând }i autorizând desfacerea c@s@toriei. Aici „grecii”, adic@ ortodoc}ii, au dreptate când îng@duie divor]ul pe motive întemeiate. Românii sunt ata}a]i istoric de aceast@ tradi]ie, pe care institu]ia protopopilor a perpetuat-o pân@ în

34 Vezi între altele Iosif Pervain, Petru Maior în con}tiin]a transilv@nenilor din genera]ia de la 1848, în „Tribuna”, XV, 1971, nr. 10, p. 14.

176 Cultur@ }i societate în contextul {colii Ardelene zilele sale, în pofida încerc@rilor de dup@ 1700 de a se introduce rigoarea apusean@. „Cu toat@ nevoin]a unui veac de ani, înc@ n-au putut b@ga în capul românilor” cum c@ nu se poate desface c@s@toria sub nici un motiv. Ca protopop la Reghin, Mior a avut de-a face cu o gam@ variat@ de c@snicii e}uate, din care unul singur, al Tudorei din Ca}va, l-a preocupat câ]iva ani la rând. Contactul cu aceste drame vii, care anuleaz@ dogmele cu for]a fenomenelor dezl@n]uite, îi smulge autorului urm@toarea cugetare superb@, p@truns@ de omenie, bun sim] }i ra]iune practic@: „Judece acum care are suflet: îi fuge unui om muierea cu alt b@rbat în ]ar@ str@in@ sau acolo se m@rit@, el, nevinovat, r@mâne cu vreo câ]iva prunci cari trebuie s@-i nuteasc@, s@-i îmbrace, s@-i creasc@, este cu slujb@ domneasc@, este supus por]iei (impozitului – n.n.) }i greut@]ilor ]erei, acestea, neavând econoam@ în cas@, nu are cum le împlini, dar@ ce-i mai mult, pofta cea fireasc@ îl împinge la dese grele p@cate. Acum ce este mai r@u: a ierta pe unul ca acesta a se c@s@tori în Domnul, au a-l face nefericit }i în lumea aceasta }i în cealalt@?” De sub spuza greoaie a erudi]iei apare omul practic al epocii luminilor, care îi îndeamn@ pe preo]i s@-}i alc@tuiasc@ temeinic cazaniile, „cu dovezi dup@ preceperea poporului întogmite din legile firei”. Dup@ ce întreaga scriere este o p@dure de trimiteri la legi }i canoane, el relativizeaz@ la sfâr}it importan]a acestora, afirmând c@ „întru nefiin]a legei, dar@ }i a canonului, se cade s@ ne ]inem de cele mai asemenea adev@rului }i cari sunt ob}tei mai de folos”. Protopapadichia este prima scriere a lui Petru Maior în care întâlnim virtu]ile artistice proprii temperamentului s@u polemic. Polemistul funciar î}i spune cuvântul înc@ de acum. Discursul s@u postuleaz@ existen]a unui contraopinent, pe care îl combate energic pentru a-}i impune adev@rurile proprii. „Pecum tu dovede}ti c@…”, „întru acela}i chip }i cu aceea}i c@din]@ potiu eu întoarce dovada asupra ta }i a zâce…” Sau: „Râde cineva aici }i zâce…”, „ci acela cu râsul s@u î}i arat@ nebunia sa, adec@ ne}tiin]a sa…” Adev@rurile lui sunt imuabile, el nu dialogheaz@, ci impune:„Mai luminat este, dar@, decât soarele întru amiaz@ c@…” sau: ”Orb trebuie s@ fie acela, au înadins închide ochii asupra luminei soarelui celui cruce amiaz@zi…” sau: ”Nu este pre] lucrului a aduce mai multe dovezi” sau: ”Nici nu se poate altmintrea tâlcui, f@r@ de vei face sil@ cuvintelor”. Modul acesta dur de a nu concede adversarului – deocamdat@ imaginar – nici o }ans@ ni-l prefigureaz@ pe Petru Maior al „animadversiilor” din 1814-1816, unde va avea adversari vii }i reali, în persoanele canonicului Dimitrie Vaida }i slavistului Bartolomeu Kopitar. Acest stil direct, f@r@ menajamente, care îl va caracteriza toat@ via]a, se prefigureaz@ la 1795, când autorul dore}te cu tot dinadinsul s@ evite „a fi pova]@ oarb@ orbilor”. Nu este scopul acestor însemn@ri s@ epuizeze pontajul bogat al Protopapadi- chiei. Am accentuat mai ales aspectele istorice ale genezei }i cuprinsul, cu atât mai mult cu cât din punctul de vedere strict teologic, ca oper@ canonic@, lucrarea beneficiaz@ de o analiz@ par]ial@, neconcludent@ îns@, din 1960.35 Mai

35 Armand C. Munteanu, Opera canonic@ a lui Petru Maior, în „Biseric@ Ortodox@ Român@”, LXXVIII, 1960, nr. 9-10, p. 791-816.

177 Ioan Chindri} amintim doar faptul c@ Petru Maior pomene}te în cuprinsul lucr@rii despre o alt@ scriere a sa, pe care nu o cunoa}tem. O scriere necunoscut@ a lui Petru Maior? A}a se pare. Înc@ de la primele pagini, autorul face o referire la „tâlcul canoanelor celor în Biserica R@s@ritului, carele pre limba noastr@ cea româneasc@ cu ajutorul lui Dumnezeu l-am lucrat”. {i mai tîrziu, în toiul argumenta]iei: ”Vezi tâlcul nostru la acela}i canon”. Aceast@ lucrare care a existat în mod cert avea un profil clar: explicarea canoanelor. El nu se poate confunda cu nici una dintre lucr@rile scrise la Reghin }i tip@rite ulterior la Buda, fie ele didahii, propovedanii sau „prediche”. Astfel, suntem obliga]i s@ admitem c@ nici cu publicarea Protopapadichiei opera lui Petru Maior nu este cunoscut@ în întregime }i c@ trebuie s@ mai acord@m o }ans@ întâmpl@rii sau cercet@rilor de arhiv@. Scrierea cu titlu ciudat }i con]inut valoros, Protopapadichia lui Petru Maior, se ofer@ cititorului ca o lectur@ accesibil@, gra]ie marelui talent literar al autorului ei. Ce mesaj ne transmite ea? O spune autorul însu}i, încheind astfel: „Aceast@ ar@tare a puterii }i drepturilor protopopilor celor române}ti din Ardeal, din iubirea adev@rului, spre m@rirea lui Dumnezeu }i spre folosul clerului am f@cut”.

Reghinul vechi

178 Cultur@ }i societate în contextul {colii Ardelene

POEZIA LUI GHEORGHE {INCAI

Poetul Vasile Sav a realizat o traducere nou@ a Elegiei lui Gheorghe {incai, dup@ ce Teodor Naum d@duse în 1940 o versiune celebr@ la vremea sa. Vechiul traduc@tor a uzat @ns@ de tehnica hexametrilor, pe cât@ vreme autorul traducerii recente revine la metrul original al vestitei poezii, distihul elegiac, cu restituirea unei imagini fidele, în oglind@ româneasc@, unde versurile se resimt de clasicitatea genuin@ pe care le-a imprimat-o corifeul ardelean la 1803. Ra]iunea acestor rânduri o explic@ publicarea noii versiuni, prin care destinul textologic al autoconfesiunii }incaiane se împline}te într-o suit@ vizând în mod egal aprecierea scriitorului }i a insolitei sale poeme.1 Este îns@ }i momentul binevenit al unei repriviri spre oper@ îns@}i, în c@utarea unor concluzii Gheorghe {incai care s@ permit@ o închidere pertinent@ a dosarului istorico-literar al Elegiei. Demersul presupune, pe rând, fixarea definitiv@ a cadrului de apari]ie, interpretarea poemei }i , în fine, locul ei în capitolul preocup@rilor poetice ale lui Gheorghe {incai.

1 Textul latin s-a publicat prima dat@ în crestoma]ia poetic@ Orodias a scriitorului or@dean Ladislau Nagy de Petersen, ap@rut@ la Oradea în 1804,în „Liber secundus”, cu pagina]ia continuând-o pe a primului volum, p. 189-218. Retip@rit@ în: „Foaie pentru minte, inim@ }i literatur@”, IV, 1841, nr. 42, p. 330-331 (f@r@ note, fragmentar); Timotei Cipariu, Acte }i fragmente române}ti pentru istoria besericei române, mai ales unite, Blaj, 1855, p. 273-277 (f@r@ note); „Archivu pentru filologie }i istorie”, 1868, nr. XIII, p. 247-256; nr. XIV, p. 274-276; nr. XV, p. 290-296 (reeditarea lui Timotei Cipariu este f@r@ traducere, ca }i primele dou@, dar împreun@ cu notele lui {incai, iar acestea traduse – neintegral! – în limba român@); Alexandru Papiu Ilarian, Via]a, operele }i ideile lui Georgiu {incai de {inca, Bucure}ti, 1869, p. 106-126 (textul integral, incl. note). Traducerea lui Teodor Naum a ap@rut în „Gând românesc”, VIII, 1940, nr. 1-4, p. 54-59; Traducerea lui Naum s-a retip@rit în: {coala Ardelean@. (Poezii, proz@, t@lm@ciri), Cluj-Napoca, 1977, p. 50-58; Serafim Duicu, Pe urmele lui Gheorghe {incai, Bucure}ti, 1983, p. 135-140 (fragmentar). Prima edi]ie a traducerii lui Vasile Sav s-a publicat în „Anuarul Institutului de Istorie }i Arheologie din Cluj”, XXIX, 1989, p. 401-433, înso]it@ de acest comentariu.

179 Ioan Chindri}

Elegia lui {incai a ap@rut la Oradea, în 1804, în culegerea de poezii encomiastice Orodias, alc@tuit@ de literatorul Ladislau Nagy de Peretsen.2 Autorul crestoma]iei,3 nu lipsit de ambi]ii, î}i al@tur@ opera unor celebre culegeri poetice, în familia c@rora crede a se încadra cum ar fi Deliciae Italorum poetarum illustrium a lui Ian Gruter (2 vol., Roma, 1608), Carmina illustrium poetarum Italorum (9 vol., Floren]a, 1719-1722), Carmina selecta ex illustrioribus poetis seculi XV et XVI (Verona, 1752) sau Carmina illustrium poetarum Italorum (Bergamo, 1753), din literatura italian@, iar dintre cele germane: Poetarum Germanorum illustrium part. VI (Frankfurt, 1612) }i Recentiorum poetarum Germanorum carmina Latina selectiora, întocmit@ de Johann Tobias Roenicki (2 vol., Helmstadt, 1749-1752). Toate sunt precedente care ilustreaz@ lumea poeziei neoclasice minore, în limba latin@, ocazionale de preferin]@ }i, în cazuri abundente, encomiastice. E genul baroc al elogiului amical între litera]i, în versuri care urm@resc nu arta, ci efectul maxim al laudei, de unde acele epitete enorme }i compara]ii impardonabile, ce abund@ f@r@ sfial@ }i f@r@ r@gaz. Acela}i sentiment, al unei gâdil@ri reciproce între to]i poe]ii a c@ror colaborare Ladislau Nagy de Peretsen a reu}i s@ o ob]in@, se desprinde masiv }i din cuprinsul „c@r]ilor” Orodiadei. Sunt scoase îns@ la suprafa]@ câteva nume predilecte, }i în primul rând acela al lui Michael Tertina, a c@rui pomenire la tot pasul }i în toate chipurile invadeaz@ pur }i simplu crestoma]ia or@dean@. Era omul zilei în mica republic@ literar@ a cet@]ii de pe Cri}ul Repede, acest prodirector al Gimnaziului regesc }i profesor de poetic@. Se pare c@ Nagy }i-a conceput culegerea ca pe un omagiu lui Michael Tertina, dup@ un tipic ce supravie]uie}te în linii mari pân@ ast@zi. Tertina, slovac de pripas la Oradea, tip@rise la Pojon în 1803 o od@ la statuia lui Napoleon, realizat@ de Antonio Canova în [email protected] Autorii Orodiadei

2 Titlul întreg al antologiei: Ladislai Nagy de Peretsen , nobilis Hung. Magno-Varadinensis, comitatus Aradinensis iurati adsesoris, et ducalis mineralogicae societatis Ienensis sodalis Orodias. În traducere: Orodiada lui Ladislau Nagy de Peretsen, nobil maghiar din Oradea Mare, asesor jurat al comitatului Arad, membru al societ@]ii ducale de mineralogie din Jena. Nu f@r@ un sentiment de jen@ pentru ridicolul la care se expune un autor ce calc@ neatent în ogorul sever al {colii Ardelene citim urm@toarea traducere a titlului dat@ de Serafim Duicu în biografia itinerant@ a lui {incai: Ladislau Nagy de Pericei, nobil ungur din Oradea Mare, comitatul Arad, asesor jurat }i membru al Societ@]ii de mineralogie din Jena, colegul lui Orodias (vezi Pe urmele lui Gheorghe {incai, p. 134, n. 1). Iat@ dar, dincolo de calamburul întregului titlu, }i trei descoperiri ale lui Duicu: a) Oradea, capitala puternicului comitat Bihor, f@cea parte din …comitatul Arad; b) Nagy era nu numai membru al societ@]ii mineralogice din Jena, dar }i …asesor jurat al aceleia}i, func]ie tipic@ administra]iei politice a vremii; c) descoperirea total@ c@ acela}i Nagy este colegul propriei sale opere. Lui Serafim Duicu I-am aminti, înc@ în 1983, delicata pova]@ a lui Apelles, Ne sutor ultra crepidam!” (vezi în „Vatra”, XIII, 1983, nr. 12, p. 14), dar se pare c@ sfaturile bune se uit@ u}or, c@ci între timp l-a pus pe drumuri }i pe Samuil Micu. 3 Orodiada lui Ladislau Nagy de Peretsen a fost tip@rit@ în –8o, în trei „c@r]i” (libri), cu numerotare continu@, p. I-XVI+1-96 (Liber primus), p. 97-244 (Liber secundus) }i 245-355[-359] (Liber tertius), repetându-se aceea}i foaie de titlu la fiecare carte. Am consultat un exemplar în care cele trei „c@r]i” sunt legate în acela}i volum (la Biblioteca Filialei Cluj-Napoca a Academiei Române, cota C.R.V. 770). 4 Titlul: Gloriosissimus pacis et religionis triumphus, in Gallicanae reipublicae primi

180 Cultur@ }i societate în contextul {colii Ardelene se întrec în a l@uda carmina ca pe un mare eveniment literar, numai cartea prim@ încoronându-se cu cinci „epigramma” pe aceast@ tem@: a lui Nagy însu}i, ale lui Emerik Fekete, Joannes Nepomuc Vass, Josephus Török }i Alexius Nedeczky. La sfâr}itul c@r]ii a doua num@rul cre}te la 20, semnate de Andreas Poóts de Csenkeszfa, Franciscus Xaverius Kováts, Emericus Hunyady, Stephanus Káts, Ladislaus Bieleck, Michael Podhraczky, Joannes Lethenyei, Franciscus Nagy, Hyacinthus Valla, Petrus Huliák, Camillus Tóth, Ignatius Paier, Andreas Györfy, Thaddaeus Patonyi, Michael Mixo, Josephus Braedecker, Petrus Hary }i al]ii. Este semnificativ arealul na]ional }i spiritual al poeta}trilor care se entuziasmeaz@ de versurile lui Tertina: între ei câ]iva clerici ca minori]ii Tóth }i Patonyi, calvinul Poóts, piari}tii Bieleck }i Podhracky (ambii polonezi, cel din urm@ fiind rectorul colegiului piarist din Podolia), ofi]erul Györfy din Primul volum al Orodiadei Regimentul „Auffenberg”, austriacul Braedecker }.a. La sfâr}itul c@r]ii a treia se tip@re}te, în fine, o coresponden]@ primit@ de la mari personalit@]i din sfera napoleonian@, din care reiese larga publicitate f@cut@ de Tertina bro}urii sale, trimi]ând exemplare la cur]ile Fran]ei, Spaniei, Prusiei. Este felicitat de ambasadorul francez la Viena, Champagny, de nun]iul papal Caprera }i de Talleyrand. Nu e greu de imaginat gloriola bihorean@ a lui „monsieur Michael Tertina”, pe canavaua uria}ei glorii europene a lui Bonaparte, cum nu e greu de ghicit ce primejdios punct negru }i-a marcat în condica poli]iei austriece. Acest curaj, în care etilismul cunoscut al lui Tertina }i-o fi având rolul s@u, a f@cut din autorul odei la statuia lui Napoleon un mic erou al scribofililor encomia}ti din cercul literar al Or@zii, care î}i plaseaz@ bonapartismul în umbra colegului mai îndr@zne], f@cându-se ecoul versurilor acestuia. Napoleon este, pe rând, „Felix ille Hector”, „armipotens Bonaparte”, „Gallice Mars Bonaparte”, Scipio, Alexandru, Hannibal, „consul divin” }i a}a mai departe. Minuscul@ }i „oficial@” pe moment, între pacea de la Lunéville (1801) }i dezastrul de la Austerlitz (2 decembrie 1805), euforia avea s@-i coste pe b@ie]ii or@deni eticheta de iacobini, primejdioas@ în urma precedentului tragic al lui Igna]iu Martinovics din 20 mai 1795. Admira]ia pentru Napoleon }i Revolu]ia Francez@ era reac]ia maghiar@ fireasc@ fa]@ de for]a care umilise du}manul secular al Coroanei Ungure}ti, Austria. În 1803, anul compunerii Elegiei, {incai se las@ prins }i el de avântul momentan al lui Tertina, f@cându-se put@torul exemplarului c@tre ambasadorul Champagny, nu f@r@ anume consulis, Napoleonis Bonaparte pacifico simulacro, quod ad nutu, et decreto Pii VII pontificis…Canova…Romae ex pario marmore caelat, poetice adumbratus in Hungaria mense Martio 1803. Posonii (apud József Szinnyei , Magyar irók élete és munkái, XVI, Budapesta, 1914, col. 46).

181 Ioan Chindri} peripe]ii. În martie 1804 {incai se afla la Buda, de unde în ziua de 18 îi trimite demnitarului francez, la Viena, oda tip@rit@ la Pojon, dup@ ce un farmacist, Fuchs, refuzase s@ fac@ acest serviciu, „fiindc@ aici s-a r@spândit zvonul c@ generalul Moreau a fost eliberat din închisoare }i c@ consulul Bonaparte ar fi asediat într-o anumit@ cetate”.5 Dar el însu}i, coautor la Orodiad@ cu elegia sa, este mai mult decât parcimonios cu pomenirea lui Napoleon, rezumându-se – cel pu]in dup@ a sa declara]ie – la a discuta cu Tertina „Câte mai pune la cale prusacul cu-al galilor consul / Prim” pentru înflorirea muzelor. Nimic de ordin politic sau militar, }i mai ales nici un cuvânt despre oda lui Tertina la statuia corsicanului! Desigur,”Tertina, glorie rar@” este personajul cel mai generos amintit în Elegie, de unde s-a scos consecin]a pripit@ a nu }tiu c@rei prietenii aparte între acesta }i {incai. E rezultatul clasic al citirii poemei în afara contextului întregii culegeri a lui Ladislau Nagy de Peretsen. Orodiada, am v@zut, este profilat@ pe omagierea mai cu seam@ a lui Tertina, memorând îns@ }i alte nume din literatura maghiar@ a epocii: Georgius Pray, Josephus Gvadányi, Andreas Vályi, Ladislau Nagy de Peretsen însu}i. Aceste nume nu lipsesc nici la {incai, dovad@ c@ }i-a însu}it consemnul crestoma]iei pe o suit@ de laude care au ca vârf al piramidei figura lui Michael Tertina. Este aspectul de suprafa]@ al Elegiei, prin care scriitorul român se încadreaz@ în rigorile culegerii }i face fa]@ manierei. Fapt imperios pentru el, întrucât se oferea posibilitatea autodescrierii existen]iale într-un moment de r@scruce al destinului. În 1803 Gheorghe {incai se afla la Oradea, venit de la familia Wass din [aga, lâng@ Gherla, unde se ocupase, cum se }tie, de educa]ia odraslelor acestei familii de con]i ardeleni. Bine primit de episcopul Ignatie Darabant }i ad@postit de acesta la „tusculanul” s@u din coasta cet@]ii, cunoscut personal al fiec@ruia dintre canonicii capitulari, el încearc@ euforia revenirii într-un mediu de cultur@ accentuat@, dup@ recluziunea rural@ de la [aga. Leag@ rela]ii }i cu cercul litera]ilor maghiari din Oradea, reg@sindu-se cu Michael Tertina, cuno}tin]@ mai veche, }i aflând de proiectul lui Ladislau Nagy de a scoate o culegere de versuri encomiastice în felul descris mai sus.6 Fie c@ a fost invitat s@ colaboreze, fie c@ s-a insinuat singur, Gheorghe {incai devine coautor al Orodiadei, cu vestita sa Elegie care face în acela}i timp not@ comun@ }i distinct@ în raport cu poeziile din culegere.7 Nota comun@ se instituie din amestecul baroc de poezie latin@ manierist@ }i erudi]ie pompoas@, autorii sim]indu-se obliga]i s@ explice la subsol numele, faptele }i adeseori chiar ideile

5 Iacob Radu, Doi luceferi r@t@citori, Gheorghe {incai }i Samoil Micu Clain, Bucure}ti, 1924, p. 62. 6 Versurile nu sunt nicidecum „închinate b@rba]ilor de frunte ai comitatului Arad”, cum crede Mircea Tomu} (Gheorghe {incai. Via]a }i opera, Bucure}ti, 1965, p. 117), }i dup@ el, în acela}i tempo în care copiaz@ aproape întreaga carte a acestuia }i Serafim Duicu (Pe urmele lui Gheorghe {incai, p. 134), confundând dedica]ia de la p. [V] cu substan]a c@r]ii. De la „patronii” ar@deni, în mijlocul c@rora semneaz@ la 15 august 1804 prefa]a Orodiadei, Ladislau Nagy o fi ob]inut subsidii pentru costisitoarea tip@rire a crestoma]iei, recompensându-se cu o elogioas@ dedica]ie c@tre notabilii din Arad, de altminteri cu totul în spiritul }i maniera epocii. 7 Orodiada are în total peste 60 de elegii, 24 de „epigramma” }i o sum@ de poezii de alt@ tehnic@ literar@. Elegia lui {incai este a XXV-a }i ultima din a doua „carte” a culegerii.

182 Cultur@ }i societate în contextul {colii Ardelene desf@}urate în versurile lor. Nota aparte, esen]ial@, este sugterfugiul prin care {incai se elibereaz@ sumar de obliga]ia encomiastic@ fa]@ de al]ii, spre a vorbi despre sine. Rezult@ poema autobiografic@ cea mai cunoscut@ din literatura noastr@, în acela}i timp piesa de vârf a scrisului românesc de expresie latin@, asupra c@ruzia s-au oprit prea pu]ini ochi interesa]i pân@ acum.8 Comparativ, credem c@ este cea mai realizat@ poem@ latin@ din Orodiad@, cu aparatul de note pe departe cel mai bogat. Explica]ia este în ordinea logic@ a lucrurilor: dac@ pentru restul autorilor era ocazia unui pl@cut joc literar, Ordiada era pentru marele proscsris român, peregrin f@r@ un ban în pung@ dar debordând de geniu, ocazia rarisim@ de a se vedea tip@rit. Ocazie pe care s-a str@duit }i a reu}it s@ o onoreze cu o pies@ remarcabil@. Elegia9 lui Ghoerghe {incai este a}adar o retrospectiv@ a propriei existente, o autoelegie, nu din îndemnul de a se l@uda, ci de a justifica sensul unei vie]i ajunse la apogeul vârstei în condi]ii de exil }i s@r@cie. Trecuse un deceniu de la alungarea lui din Blaj, în urma conflictului cu episcopul Ioan Bob,10 dep@}ise vârsta de 50 de ani, iar din ve}nicul col] de paianjen, soarta îl amenin]a cu cea mai temut@ dintre nenorociri: uitarea. Omul care fusese o speran]@ }i o glorie a na]iunii sale, în plin@tatea puterilor înc@, aluneca inexorabil pe panta unei notoriet@]i în oglind@ concav@, aceea a unui „mare fost”, candidat la mit }i legend@. Sfor]area de la Oradea va fi urmat@ de altele, în anii 1803-1807, }i avea ca ]int@ final@ ob]inerea postului de cenzor }i corector al c@r]ilor române}ti ce se Josef Gvadanyi, scriitor maghiar tip@reau la „Cr@iasa Tipografia a din cenaclul or@dean Universit@]ii Ungure}ti din Pe}ta”. Era

8 Carol Engel, Gânduri despre stilul scrierilor în limba latin@ ale lui Gheorghe {incai }i Petru Maior, în „Biblioteca }i cercetarea”, buletin annual al Bibliotecii Filialei Cluj-Napoca a Academiei Române, XII, 1988, p. 91-99. 9 Numele de elegie trebuie în]eles în accep]iunea antic@, pe care cultivatorii genului clasic minor din secolul al XVIII-lea o mai agreau: aceea de poezie pe orice tem@, dar scris@ în tehnica distihului elegiac, compus dintr-un hexametru }i un pentametru. În]elesul modern, de purt@toare a unui con]inut trist, melancolic, meditativ î}i are originile în poezie lui Ronsard, Mahlerbe, André Chenier, pentru a face apoi carier@ exploziv@ în mediul literar romantic. Întreaga Orodiad@, cu puzderia ei de „elegii”, ignor@ în]elesul modern. 10 Zenovie Pâcli}anu, Un vechi proces literar. (Rela]iile lui I. Bob cu S. Klein, Gh. {incai }i Petru Maior), Bucre}ti, 1935; C. Ciuchindel, Dosarul unei înscen@ri judiciare, în „Manuscriptum”, IX, 1978, nr. 4, p. 101-112.

183 Ioan Chindri} modalitatea care ni se pare pentru marele {incai mai important@ spre a reintra în rândul oamenilor, decât spre câ}tigarea pâinii de toate zilele, cu care î}i motiveaz@ tentativa. Lumea intelectual@ trebuia s@-i vad@ din nou numele tip@rit, iar Elegia este primul titlu dintr-o suit@ de scrieri pe care le va publica pân@ în 1809, dup@ ce nu mai ap@ruse pe coperta unei c@r]i din 1785, când }i-a scos la Blaj manualul Îndreptare c@tre aritmetic@. În lumina acestei sfor]@ri de r@scruce, Elegia se investe}te cu calitatea de maxim@ responsabilitate fa]@ de sine însu}i. Reabilitare moral@, dar }i cu evident aplomb practic în perspectiva obiectivului vizat, ea trebuia necesarmente s@ se înscrie între hotarele axiologice ale unei relative obiectivit@]i. Trebuia s@ fixeze imaginea unui {incai plauzibil pentru contemporanii oricum obseda]i de trecut, geanealogie }i biografie. O paralel@ cu alte elegii encomiastice din aceea}i Orodiad@, scrise îns@ de autorii lor despre alte persoane, eviden]iaz@ numaidecât linia ra]ional@, modest@ am zice, a autobiografiei }incaiane, fa]@ de laudele homerice debitate reciproc de restul autorilor, de-a lungul întregii culegeri. Un cercet@tor î}i pune întrebarea hilar@, tocmai în leg@tur@ cu Elegia, dac@ „{incai avea o via]@ sufleteasc@ în în]elesul complex pe care timpul de ast@zi îl d@ acestei no]iuni”.11 Dac@ se refer@ la „vechimea” scriitorului, aceea}i întrebare se poate pune, înc@ }i mai întemeiat, despre Tertulian, Erasmus din Rotterdam sau Pascal. Se confund@ aici via]a sufleteasc@ în sine cu forma literar@ pe care i-o imprim@ scriitorul. Mircea Tomu} este derutat de pacea clasic@ ce domne}te peste întreaga alc@tuire de versuri, la fel de perfect clasice. E rezultatul metodei, egal cu tr@s@tura de c@petenie a Elegiei. Complexitatea expresiv@ a tr@irii suflete}ti a lui {incai este subiect notoriu în biografie }i tr@s@tur@ vizibil@ a operei sale. Scris@ în condi]iile amintite, poema este din acest punct de vedere un act vindicativ teribil, îns@ r@fuiala cu soarta }i cu contemporanii are acum un caracter esen]ialmente nou. {incai î}i prive}te via]a de la în@l]@me }i de departe, cu degajare superioar@, parc@ ar face biografia altcuiva. Cel care, la mijlocul Hornicii sale, î}i apostrofeaz@ adversarii literari cu impreca]ia direct@: „Ru}inea v@ mânce obrazul!”, în Elegie î}i aminte}te despre cei ce i-au distrus via]a îns@}i, aproape ca despre o poveste uitat@: „Îmi c@utar@ atuncea pricini n@scocite, prin care / M-ar fi pierdut, dar un cer mie-ndurat s-a opus. / R@u h@r]uit de acestea }i de altele, f@r@ de slujb@, / Îndep@rtat de nedrept }i de-ap@rare lipsit, / Iat@ reiau mai de mult preg@tita Istorie…” Marele tumult, ce clocote}ze înc@ în adâncuri, este captat }i ordonat de canoanele discursului clasic, pentru care izbucnirile emo]ionale constituiau acte ilicite. Sub aceast@ cenzur@ a ra]iunii obligatorii î}i aminte}te poetul de avatarurile existen]iale anterioare }i în limitele ei se eviden]iaz@, ca subiacente, alte accente sesizabile, ca melancolia domoal@, introspec]ia obiectiv@ }i, mai ales, puterea de autoanaliz@. Biograful amintit descoper@ în Elegie o smerenie }i umilin]@ fa]@ de cei mari, afi}at@ de scriitor.12 Incorect! T@mâierea

11 Mircea Tomu}, Gheorghe {incai, p. 121. 12 Ibid., p. 122.

184 Cultur@ }i societate în contextul {colii Ardelene tuturor ]ine de jocul cu reguli impuse al întregii Orodiade. Zecile de autori, unii cu ifose sociale subliniate, procedeaz@ la fel. {incai este pe departe mai sobru. Temene- lele înspre Ignatie Darabant }i canonicii s@i din Oradea sunt de fapt un prilej de a scoate în relief existen]a breslei culturale române}ti în aceast@ cetate de limit@, existen]a unei confrerii cu activitate bogat@ }i opere pe mas@, c@reia îi place s@ se al@ture }i pe sine. Coroborate cu notele, versurile Elegiei fac repertoriul crea]iei române}ti contemporane }i apropiate poetului, ceva în genul Epigonilor lui Eminescu, dar f@r@ dimensiunea istoric@. Demersul scoate în relief, puternic, mai ales personalitatea }i opera lui Samuil Micu, a c@rui schi]@ biografic@ se contu- Ignatie Darabant, reaz@ aici pentru prima dat@. A}adar {incai sprijinitorul lui Gheorghe {incai nu se m@rgine}te doar la propria biografie. Îi evoc@ generos }i pe al]ii, în m@sur@ în care ei au traversat existen]a sa. Aceasta este abil reconstituit@ din articularea versurilor }i notelor, con}tiin]a valorii proprii este peremptorie, încât poemei i-ar corespunde ca moto cunoscuta constatare a lui Ovidiu: Exegi monumentum. O neobi}nuit@ autoapoteoz@ care, în mod ciudat, d@ impresia unei mari modestii, prin aportul de admira]ie pe care-l aduce contemporanilor s@i. Jocul manierist al poemei are acest insolit rezultat, care ascunde sub elegan]a clasic@ un orgoliu hipertrofiat }i o turbulent@ personalitate a literaturii noastre: Gheorghe {incai. Câteva decenii literare mai târziu, biciuit de stihia romantic@, el ar fi reac]ionat, probabil, în maniera lui Heliade R@dulescu din, s@ zicem, poezia Ingratul. Doi ani dup@ tip@rirea Elegiei, în 1805, condeiul lui {incai s-a mai hazardat o dat@ în t@râmul poeziei. E din nou coautor la o culegere de tip encomiastic, îns@ acum auspiciile sunt mai severe, fiind vorba de persoana unui Habsburg, arhiducele Iosif, palatin de drept al Ungariei. Scriitorul nostru lucra acum în tipografia universit@]ii din Pesta, ca secondant al lui Samuil Micu, revizorul c@r]ilor române}ti. La aceast@ tipografie apare, cu o ocazie festiv@, Onomasticonul13 în mai multe limbi dedicat lui Iosif. Versuri în latin@ îi închin@ loc]iitorului imperial în Ungaria un „G.A.S.” neidentificat, în ungure}te István Kultsár, în nem]e}te L.

13 Titlul întreg: Onomasticon Serenissimi Hereditarii Principis Regii Archi-Ducis Austriae et Regni Hungariae Palatini Iosephi. Pesthini Anno MDCCCV. Inter concentus musicos Lingvis Latina et Nationum Hungariam Incolentium Celebratum. Budae, Typis Regiae Universitatis Pesthanae.

185 Ioan Chindri} von Schedius, în „slavic@” Girho Palhowiè iar în române}te „G.S.d.E”. Sub acest pseudonim a fost identificat în 192214 numele nobiliar al scriitorului: „Georgius Sinkay de Eadem”, prin eadem (tot de acolo) în]elegându-se „de {inca”, titlu pe care }i l-a atribuit constant. Partea de contribu]ie a lui {incai const@ dintr-un dialog de 122 versuri, pe care ciobanii Oprea }i Bucur le debiteaz@ în rima împerecheat@ }i metru popular. Noutatea poeziei nu rezid@ doar în incidentul fericit al încerc@rii condeiului în vers românesc. Manierismul atinge aici o alt@ vân@ celebr@ a epocii, poate mai „actual@” decât clasicismul minor: inspiratia baroc@ târzie de iz rococo, cu p@stori }i peisaje bucolice stereotipe. {incai nu este nici precursor, nici original în acest sens în limba român@. Franz Joseph Sulzer consemneaz@ la 178215 poezii române}ti de nunt@ în aceea}i manier@ pastoral@, culese pe la 1770. La 1780 apare un dialog efectiv între doi ciobani români, Laz@r }i Bucur, unde ace}tia deplâng în versuri moartea Mariei Tereza, sub titlul Jalele p@curarilor din Ardeal lâng@ sicriul maicii Theresii.16 {incai a cunoscut aceste versuri ascunse sub ortografie german@ }i le-a luat de model nemijlocit. Produsul lui este îns@ net superior }i – nu numai, dup@ p@rerea noastr@!17 – ar merita un loc mai r@s@rit în istoria poeziei premoderne. Argumentele sunt elocvente, pe primul loc situându-se îns@ calitatea de rarisim@ poezie bucolic@ româneasc@ din epoca baroc@ (pastorala noastr@ se va configura sub semnul romantismului). Vechimea excep]ional@, ca produs tip@rit într-o culegere de circula]ie, îi reclam@ locul în istoria atât de s@rac@ a începuturilor poeziei noastre culte. În fine, chiar dac@ monotonia rimelor împerecheate nu ofer@ un model de art@ prozodic@, aici se adun@ în schimb câteva aspecte din ideologia corifeului iluminist. Important ni se pare elogiul pe care-l aduce principelui iluminist Iosif II, într-un moment când în Imperiu continua restaura]ia aristocratic@ }i reactionar@ care-i anihilase reformele, iar, pe de alt@ parte, Napoleon r@spândea în Europa îngenuncheat@ idei de o esen]@ mult mai radical@. Admira]ia pentru Iosif II se ascunde sub modesta consemnare a binefacerilor de care s-au bucurat românii, c@ci „Prin Iosif al II-lea / Neamul nostru, ce rodea, / Cum sc@p@ de iob@gie, / S-ajunse la slobozie”. Poetul este un admirator al progresului de tip occidental, ilustrat la Pesta prin înfiin]area Muzeului Na]ional, pe care avea s@-l admire }i Dinicu Golescu dou@ decenii mai târziu. Acest muzeu „…împodobit / Cu c@r]i bune, cu scrisori, / De mîn@ ca ni}te flori”, cum se exprim@ personajul Bucur, era chiar în acea vreme locul favorit de documentare istoric@ a lui {incai. Fire}te, poezia nu trece de cli}eul pastoralei europene a vremii, în

14 Árpád Bitay, O poezie româneasc@ a lui Gh. {incai (dou@ articole, de fapt, care trateaz@ în mod progresiv aceea}i problem@), în „Dacoromania”, II, 1921/1922, p. 680-681; III, 1923, p. 784-786. În al doilea articol, o reproducere integral@ a poeziei, cu ortografia originalului. 15 Geschichte des Transalpinischen Daciens…, III, Viena, 1782, p. 1-83. 16 A ap@rut în cartea lui Samuil Knall, An Dazin bey dem Tode Marien Theresien, Sibiu, 1780. Vezi reproducerea integral@ în „Archivu pentru filologie }i istorie”, 1870, nr. XXXIV, p. 689-691. 17 Vezi }i Mircea Tomu}, op.cit., p.135-137.

186 Cultur@ }i societate în contextul {colii Ardelene care recuzita este adecvat@ }i bogat@ („Cu fluieri, tilinci, cimpoi / S@ l@ud@m amândoi”), dar nici {incai nu poate evita pe alocuri caden]a folcloric@ ce apropie dialogul de poezia popular@. Alteori r@zbat crâmpeie din via]a de toate zilele a românilor ardeleni, iar Bucur se plânge de s@r@cia }i scumpetea r@mase de pomin@ a anilor napoleonieni: „Nu vezi pânea, nu vezi vinul, / Nu vezi carnea, nu vezi inul, / cât sunt toate de scumpite, / Pe la nespus pre] suite?” Departe de clasicitatea impun@toare a Elegiei, dialogul din Onomasticon reflect@ pu]inul ecou la noi a poeticii profane, de ob}te, pe care o gusta Europa barocului crepuscular, în concertul aceluia}i anotimp târziu }i decadent }i pentru celelalte arte. Gheorghe {incai a scos }i o carte de poezii pe cont propriu, de unul singur, în 1806. La instalarea lui Samuil Vulcan în func]ia de episcop greco-catolic la Oradea, al@turi de alte multe c@r]ulii lingu}itoare, apare }i un Adplausus tip@rit de scriitor în aceea}i oficin@ în care lucra.18 C@rticica are 8 pagini, cuprinde dou@ poezii în limba român@, ambele scrise de {incai: Ad Daco-Romanos }i As Illustrissimum Dominum Episcopum, urmând traducerea în maghiar@ a celei dintâi, de c@tre „geometrul” {tefan Pop M@rginean (Márzsinai Pap István) }i în latin@ a celei de a doua de c@tre Constantin Farca}, student român.19 Paternitatea se tr@deaz@ prin semn@tura „G.S. de S.” care înseamn@ „Gheorghe {incai de {inca”. Cu toate c@ gestul encomiastic avea un scop vital pentru el: ob]ierea postului de revizor al c@r]ilor, ocupat pân@ în acel an de Samuil Micu, abilitatea poetic@ a lui {incai este aici palid@. Merit@ consemnat doar faptul c@ încearc@ s@ adapteze versul clasic de 14 silabe la poezia în limba român@. În realitate rezult@ o al@turare de dou@ versuri cu rima la cezur@, încât, descompunând textul, rezult@ acela}i vers scurt, de provenien]@ popular@ („Dup@ nor vine senin, Dup@ dulcea]@, pelin; / Ci Or@zdei nu-i a}a, precum io voi ar@ta”). Acest model de versifica]ie va avea o carier@ bogat@ }i foarte popular@ odat@ cu poezia lui Vasile Aron }i Ioan Barac. Cartea închinat@ lui Vulcan ne readuce în mediul or@dean al Elegiei, atunci când spune c@ „Oradea Mare e vestit@ }i foarte împodobit@ / Cu oameni buni }i-nv@]a]i, românilor de sus da]i”. Vulcan nu era un str@in pentru autor, ci cunoscut vechi }i prieten, drept pentru care anticipeaz@; „{i vârst@ ai }i }tiin]@, dar mai mare cuviin]@, / Drept aceea gândesc to]i, c-acestea toate le po]i / A le face spre folos, / Spre folosul neamului …” În afara acestei previziuni care s-a împlinit, nimic nu se mai poate re]ine din cele dou@ poezii care alc@tuiesc Adplausul din 1806. R@mâne doar observa]ia c@ {incai, asemeni contemporanilor domina]i de moda literar@, a spicuit }i el în ogorul poetic, rezultatele fiind cele ar@tate. Credem c@ nu incidental, una dintre experien]e s-a convertit într-un produs exceptional, care cocheteaz@ cu capodopera. Este Elegia, desigur. Faptul arunc@ o lumin@ elocvent@ asupra profundei culturi latine a autorului, neegalat@ în acest sens decât

18 Titlul: Adplausus, quo Illustrissimo, ac Reverendissimo Domino Domino Samueli Vulkán Graeco-Catholico Episcopo Magno Varadinensi etc.,etc. In exordio pastoralis suae dignitatis omnigenam felicitatem precantur Sui tribus linguis Valachica, Hungarica et Latina,. Budae, Typis Regiae Universitatis Hungaricae, 1806. 19 Andrei Veress, Bibliografia român@-ungar@, II, Bucure}ti, 1931, p. 153-154.

187 Ioan Chindri} de August Treboniu Laurian în secolul al XIX-lea }i de Teodor Naum în secolul abia trecut. Conul de umbr@ în care Elegia e ]inut@ de c@tre istoriografia literar@ nu constituie o excep]ie, ci regula d@un@toare a ignor@rii scrisului românesc de expresie latin@ din perioada luminilor, bogat, semnificativ }i interesant. În acest sens, scoaterea din uitare a Elegiei lui Gheorghe {incai printr-o traducere nou@, modern@, este desigur un fapt îmbucur@tor. Pentru a corecta m@car în parte lipsa de aten]ie amintit@, se recurge la aceast@ edi]ie paralel@, în latin@ }i român@, a poemei, dimpreun@ cu notele lui {incai.20

Încoronarea Orodiadei, Elegia lui Gheorghe {incai

20 Notele au fost traduse de Timotei Cipariu în „Archivu pentru filosofie }i istorie”, 1868, nr. XIII, p. 251-256; nr. XIV, p. 274-276; nr. XV, p. 290-296. Se reproduc de acolo, transcriere cu ortografie actualizat@, dup@ reguli precise, care nu le mai amintim aici. Documentele personale reproduse de {incai în note, netraduse de Cipariu la 1868, se dau într-o versiune româneasc@ realizat@ acum.

188 Cultur@ }i societate în contextul {colii Ardelene @ d, @ , : (1) @ ime: (10) ] umindu-i, inca, doctor ] i o inca ] (4) { r { tinerimea mul @ atu-i liceu. @] @] cununi (8) @ -nv rintesc. (3) @ cu studii, pe urm @ i sfintelor teologii, @ } duit. (9) Agropolis INCAI de @ -mi fi datul s-o v { i,-n timp ce de laur mislitu-i-a te-ai lor lari. } } @ i z i pare lucru cam nou? ] nutri autorului ORODIADEI din ] Roma @ @ nul drag, p rin @ @ ionale româno-unite din Marele , pe urmele multora,-n versuri ] @ un lustru ELEGIA rui p apoi m -mi plinesc darul din fire avut. @ @ @ tre Cluj, (5) la prea-nv znuirii Sf. Arhanghel Mihail, anul 1803, @ @ inut, leag Roma ] nean GHEORGHE colilor na

cut s te laud pe tine, poetul celebru @ } tasem, primii lauri în dou ajuns, (6) în preclara lui Cicero art @ @ @ recolt , (2) m-a nutrit prima oar i la a- @ } ] veche ales împodobe @ nat @ Sabed -ndreptai c udianul Bistri @ } duit, mi-am notat cât mai mult de prin c în studii mi-a fost de-ajutor, recunosc mul în studii mi-a fost de-ajutor, ’-l (7) urmai de aicea, cu gândul s @ ci bibliotecile ei toate m-au îng ia episcopului Darabant ,-ntre ei, s } @ i m i-am început a sui culmi fermecate-n Parnas. am , la @ @ { Mare prin versul latin, mare-n al patriei vers, Elegiace, eu cânt faptele celor mai buni Cât eu, un necunoscut, nu- Ceara str { { Mult mi-a pl Timp de un an, ce trecând C i c i,-ng Muza,-n Nu doar prin nume, (ca unii) ci, multpreaiubite poete, Poate te-ntrebi cine sunt c { Eu sunt acela pe-ai c Cu-ngem Eu am desprins mai întâi a’ lui Phoebus delicii aicea Blaju Am petrecut Roma { Nobilului transilv 10 5 15 Iar 20 Demn, m-ar Oradea Mare în ziua pr de la mo Principat al Transilvaniei, trimis Principat al Transilvaniei, la Roma în artele liberale ale filosofiei emeritul director al ANEXA Principatu ; (2) Szabedi iuvabat: mihi. (9) bina data est. (8) Roma videnda fuit. Magno Transilvaniae Magno Transilvaniae Valachico-Cotholicarum Emeriti Valachico-Cotholicarum Laurea ELEGIA Roma Bibliotheca (7) docturus tendo iuventam (4) gemina me postea messe, dein Patria cara mihi. (3) dein Patria lustrum, quo tempore dignus (5) unde peto docta Lycoca fori. (5) unde peto docta Lycoca (6) hinc migrans Ciceronis in arte diserta Romae Agropolis ransilvani, GEORGII SINKAI de Eadem, AA. LL. Philos. Balasfalvam Coepi, et Parnassi scandere laeta iuga. Coepi, et Parnassi Ingeniusm placuit percoluisse mihi. Omnis enim patuit Sámsondina Claudiaci Annum, quo lapso, Vir Latia, et Patria! Vir deamate mihi! Vir Latia, et Patria! Vir Canto Elegeiaco Carmine, forte rogas? nonne nova? ignotus, Res Tibi Percelebrem Exornat quorum Cera vetusta Lares. Dum patuit, multis e Libris multa notavi: (10) Hic ego deliciis Phoebi consuescere primum Bistricium Inde Nutriit Transegi In studiis (fateor gratus), me Nomine non solo, (ut quidam), sed, Magne, Poesi Quis sim, qui exemplo multorum, facta Bonorum Ille ego sum, cuius generavit Sinka (1) Parentes: Nutriit in Studiis primum me Musa Nobilis T 15 10 5 quoque quod iubeam salvere Poetam Inque his Te 20 Lauro quum fuerim, Scholarum Vernacularum Scholarum Vernacularum ipso ORODIADIS, Magno-Varadino Directoris, data ad Auctorem Festo die S. Michaelis Archangeli A.1803, ex Episcopali Darabanthiano Tusculano. et SS. Theol. Doctoris Romani, in

189 Ioan Chindri} (20) (17) , @ : (16), @ IU, (18) [ ti, toat i-a limbii, } cut-am } @ bune; el, care cârmaci. @ Benkø, @ Viena, i trimis. atunci. în cer. } @ @ i-ajutor. dui osteneala, } @ -Alfabete apoi. (15) @ rare mi-au fost Roma Garampi, splat i petrece tot timpul mântul natal. (12). mân la @ i cât bine f @ coli române } Transilvania @ } @ i gloriei lui. } } temei mai adânc. (23) r i la a la români. te-nchinându-le toate, @ ii-a @ } ,-mi d } i-ap } rite aici. ] } @ @ rii a a a o izvodi. @ @ Gramatica limbii comune @] @ -aib spun @ @ Cornides i tip ] i s r } merse-n p @ (19) ] i m-a vegheat DOROBAN lipsea din palestre str irii de ob ] fiu chiar @ rit, temelie Istoriei dace, @ (22) am redat-o pe larg, cum nu fuse rog, pentru asta chiar anii lui Nestor i, spre-a neamului cinste , ci bat de trei ori @} @ } @ @ silii nou @ ase ori dou @ (21) am scos dou -mi stea pururi în preajm } , @ lalt so i Metodul, (13), Canoanele, Dreptul (14) @ } @ str s @ Principii, @ ai cu-ndemnul creasc @ @] (23) bun @ @ ime-am scrutat scrieri de mân Norm ] -i deie, m

tui întreit @ @ i acuma, plecat, sprijin îmi e i pe ea m @ , dar cât mai târziu, mare r } } îi pun, dup i noaptea citii c @ b timesc fui constrâns chinuri din cele mai mari. } @ terii neamului meu, st @ murar @ } @ p i în patrie-ntors, tot la fel, nu-mi lipsi niciodat Doctrina lui Crist mai mult decât to , la patrie-ntors, vreau s i-aib i, dup i o mul @ , din Urbe întors, fui menit s

} @ @ str @ @ Mult s-a-ngrijit ca s Chiar { Nu doar s S Cre Cartea aceasta nicicând dat Am conceput de folos multe în { Chiar Dete porunc STEPHANUS BORGIA fu cauza-acestui folos. (11) Anul, când cel { Ziua scut Care, prin sprijinul lor, Aritmetic @ i-o str El, Domnul s Care, în ierni câte Îns Scos-am a’ mele { O Fostu-mi-a dat s Iar Anul acela-nv Vrând s M 40 45 Iar 50 apostolicul rege, precum porunci. IOSIF, 55 Astea-ndurând, prop 35 Îns 25 El, cum fusese deprins cu-nv 30 (17) : quin et (20) Palestris: (16) atque tota Viennae, Garampi, Grammata (21) tenet Benkö (23) recta Norma us DARABANTHIUS (18) us DARABANTHIUS unus Transilvania (22) deduxi fusius, unquam Numerandi duo, qualia patriis (15) exacuit stimulis, edideram: (19) vulgaram Ars Quam fuerit Valachis traditus iste Liber. Quam fuerit Valachis Hanc etiam studui progenerare novam. In Valachis statui Commoda multa Scholis. In Valachis bis sex hiemes maxima Cura fuit. (23) Per Communi, cogor pessima quaeque pati. Cuius erat STEPHANUS BORGIA! Causa rei (11) Quos ad stare mihi is, iussit et esse duces. Alphabeta Natalis Socio regna petente Soli. (12) Historiam ut Dacicam condere rite queam. egit quisque patrocinio. Fautoremque Romam mittendi maxima Cura mei, Nunc etiam egressum protegit, atque fovet. cultu Gentis, proque decore meae. Pro Deerat peragranda fuit mihi Ter Doctrinam Christi Ter peragratus eam, pro Linguae, et Gentis honore, Ter Quas modo non augere, ast una reddere firmas Urbe redux annum iubeor remanere Hic Methodum (13) didici, Canones, et Iura (14) per annum, Hic mandata typis legi noctuque, diuque, Cornides reduci pariter non defuit unquam: In Patriam addat Nestoris annos, Cui Deus idcirco, precor, Ad rediens, referam nunc, quae bene feci Patriam Principia 50 IOSEPHI iussu Regis Apostolici. 55 His exantlatis, consecratisque Saluti 25 Cum Doctis solitus consummere tempora semper, 30 Et sum scrutatus plurima Scripta manu. 35 Adstitit his cunctis mihi pl 40 sero ferat. – Maxima et in coelis Praemia 45

190 Cultur@ }i societate în contextul {colii Ardelene ine, ime, ] @ , , @ @ în steme: i mai bine, @ rmuri it. } } ]@ la locul ri o mul @ vechi, @ rit. (25) de tot. (24) i întâi. de slujb , în tos, tresaltându-mi @ ratul, din lume, } @ în veci. cu zel. @ @ @ ]@ @ @ a mari. r n } @ ii s-o-mplinesc. @ ar rare lipsit, } streaz rtar ] @ i-ar fi sfâr i dintre cei ce-mi fu datul @ @ i, o, mare poete, iasc i dup ] } IU, (24) i-ador. } ] @ rii lumini. [ -i p scocite, prin care tr ]@ @ @ @ tita Istorie care, (23) -ndep @ datini, patronii mei, vechii, u plectru apollinian. pit fu,-mp manuscrisele i de-ap @ i praguri prietene mie @ @ zilele i-a nobilime cândva. @ } i-n acesta, nu doar } i } @ } } i de-altele, f i întru al Palladei har. i întru al Palladei , la TERTINA, glorie rar cu a Muzelor studii în floare, i ] } , c ] @ r @ spândit ti, merg eu întâi @ @ } rba -având, nu reu @ @ i cu al t cultiv cu talentu-mi ogoare str te i frupt ocrotitorilor mei. ] i IOSIF r @ @ te c i apoi m-a-menin era demn s } } r } i, TERTINA însu } @ Oradea ] @ ele mele-l cuprind s duri r tri b ] @ } , mai trec pe la mul u c @ @ îl cân atuncea pricini n tate, de la doctele @ ilor greci, astfel numi dicii aici, ai lui IGNA @ ] sfoi ni i ilu rtat pe nedrept @ @ potrivnic } @ inima-n piept de bucurii a @ mut la ce îmi salut, dup uit de acestea n @ ] @ , ea, mie i-n bra @ @ @ r @ { utar @ @ , o veste-mi veni despre el, de doi ani îi cunosc în popor le predau la urm i dintre ei înfloresc i st ] @ colilor împ @ @ @ } -l! reiau mai de mult preg

Demn s Vesel Mult întristându-m @ { Iar de la studiul meu m Soart Larii vl Ale uni S M-ar fi pierdut, dar un cer mie-ndurat s-a opus. @ Alm Îndep S ci, o, durere, u h @ @ @ i, dup El e, închipuie- El a primit, chiar din gura-mi rostite, ur Fals Patria peste p Cum? M-au silit s { Pân Mul Între prieteni de seam M Îmi c Iat Cum mai nutream eu o mare speran C Mi-au interzis mai întâi elementele limbii germane 90 De s 80 Chiar 85 Iat 65 R 70 De-a r 75 Mai venerez eu ca oaspe 60 El, care z hungare, Vardam Manu, TI (24) devenerorque Lares. Et colere ingenio rura aliena meo. (24) Ne doceam; audacter dura minando mihi. Quaerunt! – propitii sed vetuere Poli. Insons exutus, praesidioque carens, Quam nequii ob fatum continuare prius. Fautores plures quae fovet alma mihi. Fautores IGNA Praesulis Concilii Graeci limina amica mihi: ac Nobilitate mihi. Novisse in Populo, Regalis Gloria rara Scholae! TERTINA, Ante duos annos oppetiisse diem Gaudia propterea Corde movente meo coli; Nuper Apollineo, magne Poeta, Musarum Studiis florentem commigro Quid? Quod et a Studiis cogor secedere nostris, erepto Rege IOSEPHO, Namque dolor! Terris Theutonicae mandant primordia Linguae Primum fictas Causas, - et qui me perdere possint, Tum Historiam quondam coeptam exornare resumo, (23) Hungariaeque mihi cum Spes magna esset in oris Hic ego dum veteres pro more saluto Patronos, Accedo plures demum, quos contigit olim Hic etenim crebri florent, non Stemmate solum: inter primus mihi aditur Amicos, Praecipuos supremum Quem mihi falsa tulit moerenti Fama plectro dignus quoque TERTINA Scilicet Ille! Tuo Est cui dicta Salus a nostrae plurima Terrae fusa, Et cuius merito trans silvas Patria 60 vivere dignus erat. Qui, pol! Perpetuo 65 His, aliisque malis vexatus, Munere gesto 70 Libros, Scriptaque prisca Volvendi 75 Devenerorque hospes Canonis de nomine dicti (25) 80 utraque Viri. Ast etiam illustres Pallade 85 Ecce! Hunc Incolumen complector; maxima laeto 90 Luminibus doctis, ore relata meo.

191 Ioan Chindri} tri, , } @ u. @ @ în frâie, @ a ] i. ] i pana, u. } du. @ @ i, tiin i poart ] rusul, mereu. ] } i în veacul @ i rostul? } @ }

un suflet i la scrieri, @ } m de spus. u, @ rile-i dulci. galilor consul i hârtia, i despre magi @ i pe VALYI, } @ } } in a mea Muz ] i plin de } cut de-a vorbi. Cenadian, ia ta. @ ] ii, urbanii, cu-al ] bavarezul -mi iei noastre ii mi-a dat. i ei sunt cinsti ] ] @ } Istoria neamului nostru, pe PRAY pe PRAY @ i-mi lipsea @ i soarta mai nou mi-e gloria mare, } } @

ri ele @ prusacul i neaua-n Ripheicii mun at mereu al Aonidelor cult. } prin marea iubire ceii de gras ]@ @ luit c @] ] @ a bine fost instruit. ilor buni revenind @ vit Pedumul a ] } rile noi multe avur @ @ @] ce îmi curge din buzele lui, îmi plac armoniile tale, de-ndat tiut @ @ a de-a-i da cinste talentului t } ] inele

pios laude numelui t întorc totdeauna @ @ @ @ iva ani buni, eu o urzesc mai pe larg, ] zu c ia lui înv @ tii începutul discu ] -nfloreasc } @ tesc înv

v at m @ rim cu-ndoial , n-am fost în stare s @ s @ @ @ se fac @] onoare îmi e mie-amici de câ @ @ spl @ @ nu aduc i la versul poe i a poetului bun, GVADANYI, chiar îi citii. i a poetului bun, GVADANYI, i-s totdeauna primit cu-ntâmpin @ @} Cel mai de cinste, pe drept, numele nobil al s Cum de str Prim, Când tineretul a Despre-ntâmpl ne erai un prilej foarte pl Tu Soarta-ajutându-le-o prin stare mai bun Cele în care-i sl { Cea mai aleas Din poezia ta el multe edi Mai alb ca laptele S Înc TERTINA, dragul de el, numaidecât îmi d Rar { Arde-n dorin ci, s @ Vrei tu s Iar Cât r Ne cânt Bocetu-n care ai plâns astrucarea eroului mare Cred-m Câte mai pune la cale citii elegii ce îi cânt Vesel Care-i cu-atâta mai mare cu cât îmi arat C Zilnic eu îi vizitez acelui pena Mai înv Cum amici 95 Am mai vorbit de frumoasele studii 100 105m Cum 110 125 când i-am dezv Iar, 120 115 Cum eu fiind peregrin Consule Primo Pedum. pingue Minerval quod Pectora prodat quod Pectora agat cum Rusus Csanadiense Borussus Doctis, et Bavarus Quin recolat Nomen relligiosa Tuum. Ingenium gestit qua celebrante Tuum. noster Amor! Haec mihi mox offert TERTINA, est specialis Honor. Est mihi: sic Vobis Doctrina ex hujus quae fluit ore Viri. Lacte, et Ryphaea candidiora nive. A multis annis latius Historiam. In magno aestimio nobile Nomen habet. Plurima de Rebus dicta fuere novis. Quantum haec, atque illos exterra Regna colant. Hoc queis tam recte culta Iuventa fuit. fueras nobis maxima Materies. Tu dedit. Edita plura dein Carmina Vestra Et quibus ornatur Attribuat Sortis cum meliore Statu. Attribuat Legi etiam Lessum, quo flesti funera magni Nec potui nostrae moderari, crede Camoenae, calenti, notam reddat Pietate Seque Tibi Cuius Amicitia docta uti ut Gloria magna Quotidie urbanos Illius viso Penates, Doctior et redea semper satiatus opima Quaeque mihi tanto potior, Scire cupis nostri metam Sermonis, et orsum? Quam Nostra simul dubii nova Fata expendimus, aevo Nostra simul dubii nova Fata et Scripta reversis, Versus, Sed mox ad Vatum canuntur: PRAYque Legi Elegos hilaris, queis VALYI, Et quam magna 110 et egregii. Herois, Vatis GVADANYI 115Quumque peregrinus caream charta, calamoque, 120 Excipior dulci semper et alloquio. 125Atque ubi detexi me Gentis texere nostrae 95 Sermo fuit Studiis de Bellis, atque Magistris, 100 Gallorum; vigeat Cultus ut Aonidum. probari, 105Ille mihi, ut vidit, modulamina Vestra

192 Cultur@ }i societate în contextul {colii Ardelene (27) @ du. @ ri. @ Oradea, , Lemberg @ i în scrieri i ne d } ] ar fi cunoscute, i zusem nicicând, ] @ @ r , ajutorul ] @ rturii care pier. @ u, lucitoarea, umiri ne-ncetat; a fi. , el, vie, ie pe mine. i de propria-i mas i-aduc eu cinstire, i, dac ] @ ] @ strat-o prin el. @ } volumele rare, @ } @ i mai mul @ dise, de-a patriei sale } @ n @ de pre prin votul din -i cu-atâta mai mult. @ @ @ @ i ar fi dus într-o acolo, i ar fi dus într-o m toarea lui dulce, i pe-a Castaliei culmi. cu NAGY printre-aceia, ] i chiar IOANII PANNONICI; @ ] @ } @ serbat , adânc @ sc @ @ seam @ i, gânduri curate-i închin. prin astfel de daruri divine, r ] , demn @ a numelui s @ sunt demn } -mi dea, eu i-l cerui totodat, (26) @ fu demn @ f @ ] ca rbat n @ un om gr , mie pe tine tetul nalt @ pân, o bibliotec } @ , de-acum, înc @ i-e mam ci împreun @ a monument din m decât chica lui Phoebus sclipind, elegere mul cându-mi el mie, plecatu-i nevrednic, ] @ ] } @ îmi dea cele mai bune-ndrum , bucuros toate spre studiul meu.

@ @ t -l cinstesc prin mul @ @ @ @ @ ilor sale podoab ] tându-mi, de cari nu mai v i de a mea lir rtat ine c socoti c ri, a r ea, Vârsta, pe to pe ea, Vârsta, } @ @ lefuit TERTINA-n studii frumos, ] lucit @ cu cunoscu @ @ @ } atul st @ @ @] buna-n i alma lumin Zamosciana pir } @ @ i nic, pe cre } }

i se silea s @ reia, fiindc Care fu-n stare s Care îi împodobesc biblioteca frumos. Vechi st Vechi Multora ele le-ar fi, toate, de mare-ajutor. Mi le-nchin { trebui s Va El ne f Mai str Cade-se De o fi Muzelor noul l Mare poete, o, tu, glorie mamei tot mari. Cea dep ci e bogat în icoane, monede, c @ @ i, din a c { El prietenos, îmi aduse de-ndat C M-am minunat c Astea-nv Deseori m Toate acestea f Toate Nu mai pu De bucuriile mari ale celor mai buni adorat De un asemeni b O, tu, destin fericit, c O, Dac Nu îi r TERTINA va r O, dac O, 130 Multe-ar 135 Toate-s de-un pre 135 Toate-s 140 145 Astfel 150 Fala Hungariei tu ne-ai mai p 155 C 160 Ve uae! Voto, (27) Voto, Vardia Magna, Vardia Zamoscia Magne Poeta, T Magne Poeta, Tantum quod munere Divum Tantum fuerat si digna quod Mater sit, multum gratulor illi, Pierii Coetus, talis honore Viri. Pierii Magnae Matris Honor, Una: imo plures nostra remota dedit. Librorum illius quas mihi ferre potest. (26) Queis decorata nitet Bibliotheca sua. De Rebus conglomerasse Virum. Patriae (Cognita si fiant) pluribus illa forent. Altera viva vovet Bibliotheca lubens. Gratibus immensis deveneranda mihi. me, mihi Te! Reddiderit notum quod Tibi Phoebea fulgens splendidiore, coma, Est etiam nostra concelebrandi Cheli. quam Studiis: pulchris TERTINA Perpoliat PANNONIOS IANOS non omnes abstulit Aetas PANNONIOS vertice summo quos inter cum NAGYIDE TERTINA utinam! Plures Concordia duceret illuc, Atque Suppetiasque simul petii, pretiosa Supellex rara Continuo facilis, promptusque Volumina Iconibus, Nummis, Libris, Scriptisque locuples, Obstupui fugientia tot Monumenta vetustis et Ipse, Usibus illa meis doctus Possessor, Quin cerebro propria dignatur me quoque Mensa, Est haec immerito Cultori gratia facta, Non minus illa etiam pergrata mente colenda, Laetitis amplis cunctorum culta Bonorum, O felix Fatum! Lembergae Digna quoque est Nutrix dulcissima, 135 Omnia quae pretii sunt cari, ingentis et usus ideo Lux haec Illius Nominis alma, 145 Atque 155 Quae Tibi 155 Quae Tibi 160 Castalii errabit tempus in omne Iugi. 130 Nondum visa mihi plurima nota facit. 140 Consiliisque bonis me relevare studet. 150 Detinuit nobis, Hungariaeque Decus.

193 Ioan Chindri} @ @ turi, . @ @ trag din proprie, @ @ @ i ale altor } romane de i Ordinilor zuind.

ti. } } @ . Io m rbat. @ -amândoi @ @ ia noastr } rile mele VASILE SAV VASILE @

în pruncia mea fur i le dore rtat, ] atul b @ @ ul, nici ura ceea neagr @] ] inca Nou rbat viguros. { înc pre mo -mi ur @ fusese proprietatea familiei @ @ @ tor iscusit, Legiunei întâie i sufletul crud. , te-ntoarce voioas @ @ scutul din tine, cu mama-i, } @ @ i la-nv fii instruit, dar cu firea Traducere în metru original de Traducere }

@ i decât tigrii mai crud. din Transilvania sunt 2 sate ce se din Transilvania , altul i, cu NAGY cel al nostru -n formarea junimii hungare, } } @ i NAGY ca Hungaria-n glorii, tat înaintea Statelor mare vor pune pe ei. } ]

@ ului i fierea i dea toate ce fu asezat i atunci nobilimea cea tare @ ] u, demn, lucruri mari n } mai toat ] @ } @ @ i- i-n vers s-o-podobeasc } ra } dan îndum @ iasc @ @ g lui s inca Veche @ cu alte posesiuni ale noastre în veci, scut casei tale fiind. @ @ a numelui ziu {

@ @ u, fii al meu ALEXANDRU, n te prin studii s i-ajute ime de ani, la un b inca Nou } ne tr ] @ @ ] { @ scut fui în 28 febr. calend. vechiu, a 1754. scut fui în 28 febr. eanul un pre i @ ii mai buni ] }

@] scoleau la atâ iasc , alm a @ @ @ mul -te- paz @ invidia din inimi s-o fi îndep @] @ @ @ districtul F i folose , împreun inca, unul i tr i cet ] ] { { Merite, - onoare Gimnaziului or Aib Înc Iar Vulpilor frate, ba chiar Vulpilor Domnul Semene-i tat Nu r

î @ @ Sunt eu al t Dar te întrebi ce urez, ci ascult TERTINA s TERTINA, tu, cel de faim Cel ce pe demoni, din astrele nalte-i goni-odinioar Nici îngâmnfarea cea mare, dispre Fie-nv S iar Tu, (1) În chiam cea dintîiu, care odinioar noastre. Înc înscrise în drepturele militari ale transilvane în 1792. Ele amândou margine precum din destul am ar multora. Iar n 170 Bune pe care le-am spus 180 175 165 Ce- Nova Militiae , seu GYque 28. Februarii, duo existunt Pagi, Új Sinka limitaneae

TINA, NA , alter Districtu ornent TER cum Matre! Parenti um stilo vetere die Vetus Sinka Vetus i Transilvaniae i Transilvaniae ex priore duco meam originem, cuius pars , seu Primae Valachicae Legionis Valachicae Primae Ó Sinka Fogarasiens Pectoris expulsa sedibus Invidia. Pectoris Multorum premeret bilem, animumque trucem. feris? esse parem, Tigridibusque Vulpibus Pluris eos faciet, Nobilitasque potens. – Curio Gymnasii. Archi-que Vardensis Domum. Tuamque hic semper Teque, Protegat Deus, et tribuat cuncta cupita Tibi. Te Par animo, ac ideo dignus ut alta petat. Par Incolumi redeas semper amoena Viro Carminibus, Meritis, Gloria Honore suo! adpellatur. Ego adpellatur. Sim Tuus: esto meus: servet cum NAGYIDE nostro esto meus: servet cum NAGYIDE Sim Tuus: Nec tantus Fastus, Contemtus, et atra Simultas Nec tantus Fastus, In Cultu doctis docti sint: mox quoque Civis Sed mage, quid voveam, petis? En! Mea maxima Vota Pubis! De cultu Hungariae, Meritissime TERTINA, Olim qui pepulit de summis Daemonas Astris, ALEXANDER Gnatus Vivat Tu quoque, Nominis alma Dies, per tempora longa Tu Hungariamque diu Vivant! (1) In 165 Quid valet excultum Studiis dici! Indole vero 170 illi coram iam recitata Viro: Audi; 175 180 quorum alter Sinka nostrae. Posteriore potior polim aviticum Bonum erat Familiae vero in proprio nostro praedio conditus erat, uti hoc coram Il. abunde probavi anno 1792. Me Statibus, et Ordinibus Transilvanis puero uterque iuribus adscriptus est una cum aliis nostris, multorumque aliorum Natus autem s Possessionibus. Anno 1754.

194 Cultur@ }i societate în contextul {colii Ardelene , @ @ @ ii ca ] ului } Ioane ine de i liber ] } rin

de Exc. @ testifice. i donat @ @ i, cari m @ } a fost, vor zut eroice ] , unde sub tabla regia @ Mure i un colegiu @ @ } care e cetate i, foarte mult a c , nimenea din ] @ @ Mai de însemnat , ridicat ii iezui nevoii din toate ] @ Cluj, rbat, ALEXANDRU @ umanist iesc, pot s it @ ] @ rin la mai întâiu p @ it cu beneficiul acestui primatul, ceea ce mai . Aici se afl @ @ @ @ @ , sat foarte mare, cu agri atul b reia secretariu perpetuu e ie, ci pemnorat @ @] } udul meser duser orhei, cetate regeasc } azi mai tr @ @ } i în cea poetic i franciscani. al c @ } } , tr i -O @ am ] foarte înavu @ , cu ceva mai îndelung, am umblat } i de români. Aici locuia tatu-mieu @ { @ }

@ cându-mi locul, nu mult am umblat i ungarice la reforma uie nu ordinar @ } , nu de mo @] Mure @ @ minori nu-mi ia din mân din svatul frate-miu celui mai mare, i public @ atul D. GEORGIU ARANKA de Zágon. Tot rinteasc } @ @ zic @] ungureasc @ @ carminile lui funebrali, cari cu alte pu cetate mai întâiu am început a studia solid orhei pitan în Legiunea II româneasc } @ va s @ te; ci nepl } Ren, în a. 1795) m a Transilvaniei, un gimnasiu r.-catolic un gimnasiu r.-catolic a Transilvaniei, e un sat mare în scaunul secuiesc al i capitala Transilvaniei, la p i capitala Transilvaniei, colarii miei, cari pân @ @ } . coalele gramaticali } în cultura mea preaînv } @ M.-O i, locuit de secuii , i prea înv @ le-a publicat la Traiect în Holandia 1782. le-a publicat la Traiect } în Seminariul S. Iosef, iar eu m @ } @ @ i o bibliotec ii miei emuli s } . coal } @ } ungure (care ca c toreasc Sabedu Agropole, i posteritatei @] @ } i din con 2) natur ] coal ( (4) (3) Tot în acel scaun se afl (3) Tot (5) De la ta @ } înv @ Societatea erudit incai @ locuit numai de unitari. Aici m foarte întin pre o posesiune nobiliar preveghiarea lui cea p la s la acea în scaunul numit, cu o cet judec renumit reformat. Are e renumitul aici este d. Comite SAMUELE TELEKI de Szék, cancelariu, publicului. În ast elementele limbei latine ajutându-m KOVÁSZNAI PROFESORUL care, cât de mare KOVÁSZNAI ar alt { la Lörch, lâng regia, liber alumnat, în numero mul cuprinser puterile ca în patru ani de zile, cari am tr Ioanne ab Excell. VASZNAI, qui VASZNAI, Pagus, a meris Pagus, Urbem Regiam, dictae Sedis Urbs osteritati non dabunt s Maros , D. GEORGIUS ARANKA de 1782 typis expressa. Bibliotheca Publica, cuius perpetuus Secretarius est Claudiopolim, cultus Siculis iuxta, ac Valachis. Hic cultus Siculis iuxta, ac Valachis. Commendat se praeterea vehementer rofesore ALEXANDRO KO Maros-Vasarhelyinum Maros-Vasarhelyinum fuerit, serae etiam P seu Samsond est frequens Sedis Siculicali meus non aviticam, sed pignoratitiam duntaxat Carmina Exequialia, et Paucula quaedam alius et Paucula Carmina Exequialia, Franciscanos. Franciscanos. et inhabitatus. Huc primum a Parentibus missus fueram inhabitatus. Huc primum a Parentibus Humanista (qui qua. Centurio Incl. Secundae Legionis Valachicae Agropolis, Szabéd, (5) Agropoli, auctore germano natu maiore Fratre, (5) Agropoli, auctore germano natu maiore Fratre, (3) In eadem Sede situ est cum late patente Agro suo (4) (2) Liberam, eamque Transilvaniae Metropolim ad Patres Societatis Metropolim ad Patres Liberam, eamque Transilvaniae Iesu, a quibus in Seminarium S. Iosephi receptus, omnibus viribus contendi, ne mihi, per quadriennium beneficio Alumnatus fruenti, Classe, quisquam frequentium in scholis Grammaticis, et Poetica palmam praeciperet, quod plures superstites aemulorum Primatus adhuc coaetanei condiscipuli hodiedum testari possunt. quantus oblivioni. Eius Batavorum A. Argumenti. Traejecti Sinkai limitaneae in Lörch ad Rhenum A. 1795, heroice vitam cum morte commutavit), translatus fui Unitariis ad condiscendam Linguam Hungaricam; sed quia locus mihi non arridebat, non diu eiatem frenquentavi Scholam. vastissimus Pagus residens Pater Nobilitatem possedit, sub cuius vigilantia et quandam Portionem sollicitudine partena paulo diutius Ludum Litterarium adivi. Erudita Hungarica Societate, celebris ille, ac veri nominis Polyhistor Zágon; et locupletissima praeterea Dom. Cancellario, SAMUELE S.R.I. Comite TELEKI de Szék liberaliter erecta, donataque. In hac Urbe apud Reformatos prima Elementa Linguarum Latinae, et Hungaricae non sine notabili progressu solidius excolere coepi, operam ad meam culturam plurimum tunc doctissimo, P conferente, Viro Regia, et Libera, arce non ignobili ornata. Praebet ea sedem Tabulae Regia, et Libera, arce non ignobili ornata. Praebet Regio Romano- Catholico Regiae Iudiciariae Transilvanicae, Gymnasio, et Illustri Reformatorum Collegio. Habet suo in gremio Minoritas,

195 Ioan Chindri} . i i i @ @ @ ] } } @ a @ pe @ în sat @ iu Micu, singur e ] , unde în scris ine de sat, judecat @ ] @ @ în doi ani , adec În Blaj dou Colegiul De @ Inocen limba german seasc @] @ , pus la conflusul } , s Târnavelor, Târnavelor, autentic filosofia Gherla. înv @ coale publice în care a @ i } } ei mele, numaidecât fui @] ! ] a de curând preste ceilal castelul episcopesc @ ionale, în } @ ] da retorica, din deciziunea dincolo de Târnave Mare. dincolo de Târnave @ prea momentoas i de origine foarte întunecat ind CAROL al VI-lea, care mai @ i a înv } } diploma i de partea comitatului Albei ilor, ca s ilor, @] ]

} r IEI DE PROPAGANDA FIDE IEI DE PROPAGANDA @ , @ lucru de câmp, iar opidul tapsa [ zi se împarte în dou ta de Jos @ @ i la SS Treime. Cela se i la SS Treime. rin @ i superiori ai miei fui destinat a fi @ ] ] @ i poetica. A at, dup } ] l i Mic @ : } Sîmb cetate regia, liber @ voia p . Satul d i venera a, @ @ ] } ilor bazili ] tilor am absolvit retorica. pentru a asculta ine în sus de împreunarea pentru ] rin } iunei zisului comitat Unde în 5 ani cu totul dat spre studie, urm i, precum arat ] @ Bistri scaunul episcopilor de Fogara mântesc al locului, carele de depururea e episcopul @] @ , ce urmeaz în trei, ca alumn funda @ a acelora Roma, Târnave, Mare Târnave, @ i monastici fui în Blaj, ] PREFECTUL CONGREGA BISERICI ROMANE CU BISERICA DE SCAUN SF. ALEXE, SF. BISERICI ROMANE CU BISERICA DE SCAUN (6) De aici, dup (7) (8) Dând într-un an proba de a tr „IOSIF MARIA CASTELLI, CARDINAL PRESBITER AL SFINTEI i în opid dimpreu am mers la Jos, de care se Acest vechiu sat al S. Blaj, ast baron de Sad, supus jurisdic } edificie sunt mai însemnate, adec Propadagnda. pentru încorunarea fatigielor mele luai gradul doctorale în îmbe acele facult pergamen gimnaziul piari îmbelor domnului p grec-catolic. Satul e foarte vechiu Opidul începu a se forma împ întâiu au schimbat dominiul Blajului cu episcopul munasteriul p consor teologia iar cesta de opid. În munasteriu sunt munasteriu intrând io în anul 20 al vie contrâns a profesa retorica superiorilor miei de la scaun catedr trimis la unanim Duo Episcopo Theologia biennio, Szamos-Újvár. Szamos-Újvár. qua fundatus Alumnus, confluxum condita, et et ogarasiensium, ad utrisque Urbem Regiam, Liberamque Philosophia obnoxia. Hic vetus S. Blasii vicus, hodie FIDE PRAEFECTUS. STELLIUS, S. CONGR. DE PROP. Pagum nempe, et contiguum Oppidum. Pagus Pagum Bistricium, Alsó Szombatfalva, Sedes Episcoporum F Nagy és kis Küküllø) Collegio de Propaganda, Innocentio Klein, L. Barone de Szad. CARD. CA testatur, quod sequentis est tenoris: testatur, mittendus decernor pro amnis ( confluerent, sola est Iurisdictioni praedicti Comitatus trans Balasfalva, „IOSEPH MARIA TITULI S. ALEXII R. E. PRESBITER (8) Dato unius anni specimine in tradenda Rhetorica, eorundem (6) Inde propter studium Linguae Germanicae voluntale (7) audienda, condiscendaque. Ibi, per quinquenium Studiis totus deditus, pro Coronide laborum meorum utriusque praedictae exaratum authenticum Gradum suscepi, uti in Pergamena Facultatis Diploma respectu Comitatus Albensis Inferioris, ad quem pertinet, antequam Cicelli maiorem Cicellum pro Fogarasiensi vero triennio in bifariam dividitur, in bifariam dividitur, Operas rusticas, Oppidum censum praestat perpetuo terrestri hero est antiquissimae, et loci Episcopo Graeco-Catholico. Pagus obscurissimae originis. Oppidum regnante CAROLO VI. Augusto condi coepit, qui primus permutavit Dominium Balasfalvense cum III, ac RR. D. praecipua sunt Balasfalvae aedificia, memoratu digna, Castellum Basilitarum ad SS. utpote Episcopale, et Monasterium Patrum Illud ad pagum, hoc oppidum spectat. In Monasterio Trinitatem. sunt Scholae publicae, in quod ego receptus, anno aetatis meae docere confestim iussus sum. Tam vicesimo Rhetoricam, et Poesim subito prae ceteris Religiosis Coalumnis e Scamno ad Cathedram gravissimo Superiorum iudicio sublimatus! venerabilium Superiorum meorum unanimi suffragio, et decreto Romam parentum transii Rhetoricam absolvi. Saxonum, ubi in Gymnasio Scholarum Piarum Cicelli

196 Cultur@ }i societate în contextul {colii Ardelene , i @ -i } @ at rii rii @ ] @ @ l i în i de ] @ } ia torilor ] @ -i îmbie @ trun @ s spândirea @ toare, s ]@ a cum se ii Petru, mai u) ca pe acei @ ] } i fiecare grad @ } i întemeiere a i fie de cuvintele eii mei etc.», fie credinciozitate } ] } rniciei Domnului @ @ citoare departe de @ a cum poftesc, de t d } pentru r @ @ de credin @ pomenirea, a în @ @ i la toate r i în sânul ei, p ] te milu aceea au fost ini ] @ mântului; conduc } @ umit @ ] tire corespunz i cu deplin din diferitele noroade, spre } @ tre ei cu datarea în Roma, la trimeat @ pe care Preaferici @ @ torul popoarelor, au întemeiat-o torul popoarelor, i crescu @ ii pontifi, edifica ] timp suficient în amintitul colegiu ] el URBAN, le-a acordat, în virtutea @ @]@ @ se bucure, a ti, împuternicirea (a rba @ } i preg @ e a institutelor, de înalte studii din e a institutelor, nuit s le acorde insignele cuvenite acestor ] cinstire întru Domnul. } } i laolalt i s @ } } ]@ Roman ruie dintre acei ce vor cerceta, vedea, , iar pe popoarele r @ i s @ te oile mele, pa @ } } în turma Domnului Christos. -i fie binecuvântat turi, de la primele începuturi ale adopt . Astfel înal @ @ i Pavel, înv i Pavel, tec ei pe tot întinsul p @ ] } } tii uzan @]@ i doctrine, care dup } } store i au înzestrat-o – mul cei ce au fost promova i în mod salutar @ } @ te } tine, a obi i fie } ruia s } } @ judecata lor, studiaz judecata lor, beneficieze le readuc a cea dreapt ii sale apostolice @ i ceti cele de fa ] @ @ } otodat ei cre @] ] torirea Sfintei Marii Mari, 15 august din anul Întrup @ Tuturora Tuturora Sacrosancta Biseric Stimulat, prin urmare, de acest cuget, URBAN VIII fericit elepciunea divin storiceasca lor îndatorire, ca pe cei f rb ] spândirea credin @ i dovedesc moravuri @ i potrivit ob @ precum marele apostolilor cu sângele lor Christos – cu înv credin Cuvâtului lui Dumnezeu b bune moravuri în Evangheliei: «P îndeplinindu- p Colegiul tinerilor strân r prin pilda Sfântului Petru, au urmat porunca divin la credin Colegiului, care s-a numit dup cuprinde în Actul de ridicare, constituire aceasta s memorie, c amintitului Colegiu, emis de c aparte s autorit s Domnului 1627, anul al patrulea pontificatului s care, dup } grade. T promoveze la bacalaureat, doctorat, gradul de magistru ori la altele similare, respectându-se forma Conciliului de Viena } Binecuvântata Urbe, et pro Pastorali suo munere suo et pro Pastorali Indultis, quibus alii in praedictae aulus Doctor Gentium suo sanguine Omnibus, et Singularis praesenetes Nostras Litteras inspectoris, Sacrosancta Romana Ecclesia, quam Beatissimi Petrus egregie praestiterunt, ut Infideles ad Fidem Orthodoxam invitarent, et populos ab eadem aberrantes ad gregem Christi Dimini reducerent. Hac ergo mediatione permotus fel. Record. URBANUS VIII. cuius memoria sit in benedictione, Collegium Adolescentum ex variis Nationibus ad Fidem per universum terrarum Orbem propagandam erexit: quod URBANUM a suo Apostolica nomine appelavit, cuius Moderatoribus Authoritate tribuit facultatem (prout in Litteris Erectionis, Institutionis, et dicti Collegii per Eum editis sub Dat. Romae apud S. Fundationis Anno Incarn. Dni. MDCXXVII Mariam Maiorem Kal. Aug. Plenius continetur), illos, quos per sui Anno IV. Pontificatus debitum tempus in dicto Collegio studuisse ac scientia, et moribus idoneos reperissent, ad Bacca Laureatus, Licentiaturae Doctoratus, et Magisterii Gradus, servata forma Concilii iuxta Universitatis Studiorum Almae Urbis consuetudi- Viennensis fundarunt, ac sacris institutis largiente Christo Domino edocuerunt, ab ipsis initiis Fidei Christianae susceptae viros in gremio sou educatos, moribus, ac doctrinis imbutos, demum dei in in Divina Sapientia provectos ad disseminandum Verbum diversas Orbis partes mittere consuevit. Quod quidem ex Agnos meos, pasce Oves meas etc. et Evangelica voce: Pasce per tot saecula edocti Summi Pontifices exemplo S. Petri disponente Domino salubriter, visuris, atque lecturis Salutem in Domino. et P Apostolorum Princeps, nem, seu alias promovendi, ac solita ipsorum Graduum Insignia conferendi. Quandoque sic promoti omnibus, et singulis Gratiis, et Favoribus, Praerogativis, Almae Urbis, seu aliis Universitatibus, ex alibi iuxta illius, et aliarum

197 Ioan Chindri} i r @ @ a } ] ei ii, @ ] ] din @ i l-au lug nean, } @ @ rit @ sit , acesta a @ @ i ripostate , a muncit } @ i la acelea ] , cucernicie ia ducerii la i multilateral, ite, demn de @ ] } } , prin domnul ite ] rintelui c @ ul unor vegheri i l-au g @ ii, refutând întâi ilor profesori de ] ] } @] lucit i de seam @ ] bunul plac, de drept moral @ @ i promova ] rba @ durata cursului filosofiei @ TEFAN BORGIA, principe TEFAN inca, nobil transilv { ii, a distin i fost extins { ] } i împuternicire acordat } e temeinic însu ] i a lui CLEMENT XIV. În prezen i a lui CLEMENT XIV. } tin i scolastice deopotriv de dreapt rinte AURELIU LEON, lectorul } } i a altor b @ @ } i, au parte, dup i ale amintitei Urbe Binecuvântate ori tre domnul IOAN CAROL BONOMI, @] @ @] INCAI d e { i cuno at al Ordinului Sfântului Vasile cel Mare, at al Ordinului Sfântului Vasile i ai Colegiului a fost nu numai înt ] } ] i doctorii ambelor facult elor. Aceea elor. ] care a avut loc în ziua de 15 martie anul ] i în contra, ridicând obiec i ale altora prin replici ascu rinte domnului ie @ } } ] @

@ i colegiu, care pe toat , l-am considerat pe iubitul nostru întru Christos } i de înlesnirile care al i ]@ } colile Colegiului URBAN, cu pre i în sfânta teologie, cu consens unanim, plin } ite, dând dovad , erudi } ] @ a special i ale domnului p a lui CLEMENT XIV, ci a a lui CLEMENT XIV, ] i filosofie, precum ] } } ile propuse de c torilor aminti @ @] r cu vot pronun iestrie, încât to @ voin @ i al teologiei dogmatice @ tineasc inut tezele fixate în chip atât de erudit, str } În consecin ] } ruitor în elegere, cu lug ] @ TEFAN BORGIA, principe roman, secretarul Sfântei Congrega TEFAN @ reverendismului p prerogativele sus grade, ori la alte universit a-i stabili teze din ambele discipline, în inten îndeplinire, în conformitate cu documentele amintite, a voin roman, secretar al Sfintei Congrega teologie declamându-le, probându-le, analizându-le pe toate, invocând argumente pentru dificult lectorul teologiei polemice, apoi pe cele ale p neprecupe pontifilor romani URBAN VIII cât altundeva, în virtutea regulamentelor acesteia sau ale celor similare de la alte universit st cre TOMA MARIA CERBONI, lectorul teologiei scolastice în amintitul Colegiu filosofiei, totodat cu m sau potrivit uzan cât calificat apt, drept care a fost declarat demn de laurii doctoratului în filosofie conduc în c alumn al aceluia bun { domnul GHEORGHE Domnului 1772. în audien Facultate: ex Utraque ontificum executioni Facultatem praedictis Facultatem P. D. STEPHANI BORGIA S. P. Rom. P P. D. STEPHANUM BORGIA S. P. VRELII LEONI Philosophiae Lectoris, aliorumque gaudere possunt. Eandem vero Congr. a Secretis, et Celeberrimorum Theologiae, ac Philosophiae Congr. ita docte, et aliorum Celeberrimorum Virorum, Professorum, ac copiose defendit declarando, eruendo, omnes eleganter, Conclusiones ex assignatis, ac comprobando, distinguendo, pro et contra arguendo, dubitationes proponendo, illasque dissolvendo, argumentisque primo Dni IOAN. CAROLI BONOMI THOMAE MARIAE Fr. Lectoris; deinde P. Theologiae Polemicae CERBONI în dicto Collegio Theologiae Scholasticae Lectoris; Dni A atque P. acute, ac Magistrali more respondendo, ut ab omnibus Utriusque Doctoribus idoneus habitus et aestimatus fuerit, qui Facultatis voto, viva voce, vivisque Pari unanimi consensu, concorditer. Suffragiis, ac nemine penitus penitusque discrepante Philoso- phiae, ac S. Theologiae Laurea Doctoratus dignus approbaretur. Quas hodie publice in praesentia R. Universitatum huius modi Constitutiones ad Gradus praedictos promovendi de Iure, vel Consuetudine quomodo libet potiuntur, et fruuntur, Martii Anno Dni MDCCLXXII. Congreg. a Secretis sub die XV. Quamobrem quam Dilectus Nobis in Christo Dnus, GEORGIUS Ord. S. Basilii M. SINKAI de eadem, Nobilis Transylvanus, eiusdem Collegii Alumnus per integrum Religiosus Professus, cursum Philosophiae, ac Theologicae tam Dogmaticae, quam Scholasticae assiduis vigiliis sedulam operam in Scholis Collegii URBANI impenderit, vitae, ac morum probitate, Christiana pietate, eruditione, ac doctrinis praeditus, idoneus repertus fuerit, volentes iuxta praedictarium Litterarum tenorem voluntatem tam URBANI VIII quamCLEMENTIS XVI Colegii Moderatoribus, ut supra concessam, fel. Rec. CLEMENS non solum benigne confirmavit, sed etiam extendit in XIV. habita per R.peculiari Audientia mandare, assignavimus Eidem Conclusiones

198 Cultur@ }i societate în contextul {colii Ardelene i i i i @ @ } } } } eza } aib at, l-a @ ori în ] i sfânta l rirea } ]@ @ i s @ i oricare } } rturisirea

i astfel atât @ @ a de carte, ] aceasta, ] ce amintitul mântului, se @ @ uzan i de a se @ rutând Sfintele @ } tiin INCAI insignele @ } de fericitul Pap { TEFAN BORGIA, TEFAN i s @ { } i onorurile de care contrazicerea ori se poat } @ ii, îndat @ r ] @ i, promova i autoritate de a face ile } i a Mântuitorului nostru @]

@] } TEFAN BORGIA, principe TEFAN i primit spre m ii, f ]@ } { ] i primit în sânul doctorilor de el public, în mâinile } i i-a tras inelul pe degetul nuit cu asemenea ocazie i-a @ } } i magistru în filosofie de drept, dup i de fiecare din prerogativele, } } @ INCAI a prestat m cut { @ rinte domnul i de a practica atât în public, cât @ în forma stabilit } mântul atingând ]@ @ iile, demnit a ] } ile de pe tot întinsul p i acordându-i, pe lâng i închise, l-a urcat pe loc în catedra ii apostolice, l-a creat, în } } @] i judecata sa, toate celelalte } @] rinte domnul INCAI, pe amintitul domn GHEORGHE a fost admis i se bucur @ a fost admis @ { dita competen } nui. @

@ , tot a @ @ tri ai ambelor facult @ } i c voia } @ i ia act c @] @ ce a depus jur ile didactice. i magi @ de voturi, prin aclama i domnului GHEORGHE GABRIEL } i la universit ile deschise @] } ] } ]@ r i religiei catolice, f ca s INCAI, ca pe unul care este merituos, demn, apt rturisire de credin } @ @ { i a poruncit ca atare, pe viitor, s i a poruncit ca atare, pe viitor, @ i beneficiaz area, neîngr } } i dup ] } i reverendisim p ei ] } virea Atotputernicului Dumnezeu virea Atotputernicului ile cu care Cel de Sus l-a înzestrat pe numitul domn @ ] i doctori ] Iar pentru împlinirea actelor obi De accea reverendisimul p rerea aparte a num @ i al prosl cuvenite doctoratului de acest fel în semn de încoronare i-a pus biretumul pe cap, inelar, înmânat c ambelor facult conferit însu profesoral dintre activit în catedra profesoral dup în particular, încuviin prelegeri, a preda, adnota, interpreta, precum aceluia roman, m orice alt mod. Dându-i principe roman, secretarul Sfintei Congrega PIUS IV, concondan p domn GHEORGHE GABRIEL credin Evanghelii; luând în considerare moravurile, GABRIEL folosesc virtu GHEORGHE GABRIEL potrivit, în baza autorit declarat în mod solemn de doctor teologie } în Urbe cât îndatorirea de a se folosi toate scutirile, privilegiile, distinc D. STEPHANI et Doctores de Iure, eiusd. R. P. D. G. GABRIELEM SINKAI D. G. GABRIELEM Facultatem, et Authoritatem Facultatem, lutionem gestorum huius modi solita Quapropter R. P. D. STEPHANUS BORGIA S. Congr. a Secretis D. STEPHANUS BORGIA S. Congr. Quapropter R. P. Altissimus inlustravit per Auctoritatem Apostololicam memoratum Altissimus inlustravit per Auctoritatem D. G. SINKAI uti benemeritum, dignum, sufficientem, GABRIELEM et idoneum in Philosophia, S. Theologia Doctorem, ac Magistrum creavit fecit, solemniter pronunciavit et ordinavit ita, ut in futurum omnibus, et singulis Indultis. Exemptionibus, Dignitatibus, et Honoribus, Praeeminentiis. Privilegiis, Favoribus, quibus alii sic promoti tam in Urbe, quam totius Orbis Magistri, Universitatibus Utrisque Facultatis et potiuntur, ac consvetudine, aut alias quomodolibet utuntur, gaudent, uti, potiri, et gaudere possit, debeat. Dans praeterea, et concedens Ei Licentiam ac liberam BORGIA ibid. publicae Fidei professione iuxta formam traditam et osculatis ac iure iurando tactis corporaliter, IV. a fel. PIO PAPA praestito, consideratis moribus, S. Dei Evangeliis, desuper, scientia, ac virtutibus, quibus eundem Legendi, Docendi. Glossandi. Interpretandi, ac Magistralem Cathedram ascendendi, similiter alios omnes, et singulos Actus Magistrales publice, et privatim exercendi prout Sibi placuerit ad abso Atque videbitur. Doctoratus Insignia eidem D. GEORGIO GABRIELI SINKAI Doctoratus Insignia eidem D. GEORGIO GABRIELI contulit, et Annulum eius digito Annulari, Biretum capiti pro Corona imposuit, Libros clausos, et apertos mox in manibus tradidit, ac Ipsum denique induxit in Cathedram Magistralem, et doctores conlocavit, ut intelligeret. Se inter Utriusque Facultatis admissum, et receptum fuisse: prouti ad Osculum fraternum a singulis Magistris, ac Doctoribus, ibidem praesentibus admissus, atque receptus fuit ad Laudem, et Gloriam Omnipotentis Dei, Salvatoris Nostris Jesu Christi Amen. habita prius de dicto D. GEORG. GABRIELE SINKAI Fide Catholica, habita prius de dicto D. GEORG. GABRIELE et Religione emissa per Eum in manibus

199 Ioan Chindri} i } la @ poarte, @ Sopra la lumea

@ m @ @ m. p. m. p. i pre Colegiului De u-verde, turnat } } in, s tigat de la sumul i se atârne spre i poruncind celor i pe mine cu atâta @ } } i a @ } } i în toat secretar”.

] s i condus cu spesele @ @ } i str prefect } cea numit tase ro @ reia fundamente solide St. Borgia , ii Sale Pontificele nostru @ @ @] i manuscrise cele ce ajut i cardinale al S. beserece ] ia „Mrge } ptura”. r ] ale c @ @ Cardinal Iosif Maria Castelli, Cardinal terea Domnului nostru Isus

f } Benedictin @ t]i, Vatican } memorie facultate de a lege orice cea inscrip @ predice peste tot Evanghelia. Pe nur dubu de m @ i de mâna noastr @ } } iunei De Propaganda, ] rturia celor de mai sus, am poruncit ca @ mai ales din c @ at care, ca pre un oaspe i m @] voi, pre la bibliotecele publice } } ad Aracelli, la care destul de îndelung am fost custode. a istoriei române[ ] i Evanghelia la toat ] m-a cuprins, cât nu numai mi-a câ TEFAN BORGIA, pre timpul când studiam la Roma, TEFAN cea ]@ { i sigiliul nostru de care ne folosim în asemenea ocazii. i anume: biblioteca dui } { @ i a cerceta toate bibliotecele, ci mi-a voin } @ atunci le-am pus. rire i (9) (10) Anotam îns (11) Eminentisimul principe Sigiliul este atârnat pe În credin @ ] @ r @ i imprimat într-o cutie mai mare de bronz, reprezentând pe Minerva, } Domnul Christos înviat, stând cu steagul ridicat doisprezece apostoli s perimetrul interior poart propov Propaganda, înc romane, era secretariu Congrega bun sale un preot înv compunerea pontifice PIU VI de fericit c Isus Christos. Amin. prezentului act semnat înt Fide, în ziua de 28 Dat la Roma în Colegiul Urban de Propaganda a lunii ianuarie, anul de la Na Christos 1779, anul al IV-lea Sanctit PIUS al VI-lea din mila lui Dumnezeu. în orice timp a m. p. cuius sat Pontificatus Valachicam 4. Bibliotheca m. p. sive Secret. 2. Bibliotheca vulgo: Praefectus. rovidentia VI Anno IV. S. Borgia, ad Aracelli. Vaticana. Christi MDCCLXXIX, Joseph Maria Card. Casteli, Collegii de Propaganda, rinceps, et S. R. E. Cardinalis STEPHA- 3. Bibliotheca ropaganda, meque tanta benignitate complecti adpensione muniri. Datum Romae in Collegio 5. Bibliotheca Historiam Daco-Romanam, (10) Enotavi autem praeprimis ea ex MSS. Codicibus, quae ad (11) Eminentissimus P Sigillum est pendens e duplici zona rubro-viridi sericea, (9) Et quidem 1. Bibliotheca In quorum fidem, et testimonium praemissorum Praesentes Benedictina. longo tempore fui Custos. adparandam NUS BORGIA, id temporis, quo Romae studui, erat a Secretis S. Congregationis de P dignatus est, ut nedum facultatem mihi a beatae memoriae Ssmo impetraverit omnes Libros legendi, PIO VI. Summo Pontifice omnesque Bibliothecas perlustrandi, et consulendi: sed etiam conduxerit, qui me proprio aere eruditum quemdam Presbiterum hospitem, et peregrinum omni, quo animus ferebat, tempore per faciunt, cuius tunct fundamenta a me iacta sunt solidissima. Sopra la Minerva. infusum, impressumque Capsae maiori aeneae, referens Christum stantem, et Dominum, post Resurectionem cum erecto Vexillo Apostolos duodecim iubentem ubique Evangelium praedicare, cum hac, peripheriam internam ambiente sententia: EVNTES. IN. OMN. CREAT.” VNIVERSVM MVND. PRAED. EVANGHEL. Sanctissimi Domini Nostri PII Divina P fieri, et Nostra manu subscriptas Sigilli Nostri, quo in talibus iussimus utimur, Fide. Die XXVIII. Mensis Ianuarii Anno Urbano de Propaganda a Nativitate Domini Nostri Jesu

200 Cultur@ }i societate în contextul {colii Ardelene . i @ @ a ] a @ ] a @ @] iuni ] e. Iar m. p., i, nici ] acas edin ] mânea mir c } @ a @ @ cerea de @] tiin i renumit @ nu încap } } de înv @ a r i din patrie! @ aceea fiind ] i, fie ei chiar @ i, în diverse ] @ ] i mai de multe i mi-a dat spre } }

ionat mai sus. i alte ] @ stra la sine toate } reconduc ilor din patrie; ca i foarte m @ ] } @ tefan Borgia rora conversa { utat INCAI din ordinul @ D. SAMUELE MICU @ m { @ ii de Propaganda Fide,

@ ] duit cât timp respectivul i s ele din destul } @ ] doare @ i anul men a suna: } } acum trecut cu t tiin @ aci necunoscu } i sub cheie, ca ele s @ i din ale c }

} @ al miei curând dup ra între oamenii litera ] @ ini, i biografiele erudi @ mi le arate ii în ziua permisiunea de-a p } ] @ i proibite a din Roma, mi se demând în tain ] mânând acolo înc @ i ale unor autori condamna @ duitor. Eliberat la Roma din re duitor. r lalt so } @ i str @ @

@ } in i mai de multe ori a c @ ] } i a intra în seminariul generale gr.-catolic ilor, s ilor, ] } le @ a sacrosanctului domnul nostru PAPA PIUS VI care a sacrosanctului domnul nostru PAPA ] însu @ u, oamenii gr.-catolici nici ar putea fi înv u, oamenii gr.-catolici i Transilvaniei i Transilvaniei ile erudi @ } ate foarte mult am sporit în istorie @] i nu s-ar putea num it ca propov @] i Sfinte Congrega } , atari scrietori mie pân @ } @ rbat atât de ornat cu toate operele sale unice, fu pân de ce, c @ @ Din audien @ ile interzise, pân Sacrosanctul a binevoit ca în baza referatului meu, al „ secretar”. S.) (L. (12) Întorcându-m ] tre scriitorii domestici, cari în adins au scris istoria literar -i acorde lui GHEORGHE GABRIEL r @ @ @ i când, z ar vrea dup c Ungariei } un b de Sad, compatriotul mieu adict. M rechemat la Blaj, ci r limbe, cari însemnase ceva despre români. Înc preaînv facultatea de a lege c Afar lectur ori m-a invitat la masa sa cea ospitale, carea era plin atât domesteci, cât a avut loc în ziua de 20 februarie 1780. subsemnatului secretar Sfintei Congrega s cel Mare Sfântului Vasile c eretici, pe care s Austriei în Viena de la S. Barbara, cel cumva pe mâna altora. Aceasta i-a îng aceleia la societ va fi tr m. p. Catholici iam Graeco- Stephanus Borgia, Stephanus Bibliothecas Romanas publicas, perque Eruditorum Societates VI habita die 20. Februarii Ssmi Dni Nri PII PP. „Ex Audientia Ssmus me infrascripto, Sacrae Congregationis de Propaganda Secr.” L.S.) ( iussus sum subsistere, et in Austria (12) Roma redux Viennae homines ne sapere quidem possent, aut vellent; ac in censum circumduceret, indigitaret, et domum reduceret. Quid? Quod ipsemet etiam saepius exquisiverit, et praebuerit legendos, mihi antea ignotos, Scriptores tales varii idiomatis, qui de Valachis quidpiam memoriae prodiderunt. Adhibuit me quoque saepius hospitali Mensae suae, quae cum domesticis, tum exteris etiam Eruditis referta erat, et ex horum doctissimis sermocinationibus, ac disputationibus nimiopere in Historia, aliisque Scientiis profeci. legendi Libros prohibitos, sequentis tenoris Scripto fuit Facultas mihi attributa. 1780. Fide Secretario referente, benigne concessit GEORGIO GABRIELI SINKAI Ordinis S. Basilii M. facultatem retinendi omnes, et etiam Haereticorum, quoscumque damnatorum Auctorum, prohibitos Libros, quos secreto, et sub clave teneat ne ad aliorum manus deveniant; idque indulsit, quoad ipse Orator vixerit. Datum Romae ex aedibus eiusdem Sacrae Congregationis, die, et anno quibus supra. ingredi Generale Graeco-Catholicum ad S. Barbaram Seminarium, altero socio inde paulo post Balasfalvam revocato; remanente tamen ibidem adhuc A. R. ac Cl. D. SAMUELE KLEIN de Szád, mihi tam coniunctissimo populari. – Doleo, mirorque vehementer, omnibus scientiis, et litteris abundanter ornatum, singularibus ab iis domesticis Scriptoribus, editis operibus conspicuum Virum, Historiam Litterariam ex professo qui Hungariae, et Transilvaniae Eruditorum vulgavere, alto scripsere, Biographiasque Patriae silentio hactenus praeteritum esse; quasi vero

201 Ioan Chindri} i i @ @ ] ] , e de @ @ it ] udate pociu Logica, @ @ i } i meritele ajunurile

} @ i îndreptate . De atunci, de cari înc înavu } tase, pentru o @ , @ r i onoare, cari @ preal p @ din tipografia } sesc al Sibiului, @

@ @ @ @ , în 4 public @ @ român i cu seriozitate deda i ani, întorcându-se de disciplina besericei } @ ] @ i limb } i, în 1782. F it la lumin } } mare laud acele dou dup @ @ liber baro Clain, episcopul i teologice, cu cari din destul } ritul besericei orientale. Acum, mai mul de sine lucrat gramatec @ @ needate, dar terminate întru atât a îmbelor testamente în limba tigar , @

} i între cele mai mari strâmtori torie @ ti au ie @ } } @

lucrate de sine, una câte una. Urmeaz s Ioane @ , dup @ nu. În aceea a fi promot ca prefect studielor în @ c u @ @ @ de el o ei prea studiosului mieu amic @ în tipografia din Blaj, in folio. Tot pe atunci în tipografia din Blaj, in folio. Tot ] i numirea nobilitare ce o c i sunt, cari cu totul @ ] } ele filosofice i române nu ating aici pre scurt cele mai notabili ] i-ar favori soartea, torie fiind, ed } @ i mai multe predice de ale sale, din care unele @ @ S. Scriptur } i cultiva ingeniele sale. De aceea nu m

mul tiin i o ed } @ @ } } i alte studie mai de jos le-a terminat în Blaj. De aici , i trage } ri ale vie @ } @ în i, unchiul s scut în a. 1745 Sad, sat scaunul s ra ca s rite, altele înc Dereptul naturei, i latine @ } @ ] @ ului, de la Carol al VI-lea, regele Ungariei. Clasele @ i iuni latine, care-i câ ti-orinetali, în Viena, 1781; a doua, despre r ] } } indu-se, merit Teologia moraliceasc Teologia } @ ] însumi, la a. 1780. Dup mai multe servicie publice purtate cu laud i ra @ } @

S-a n @ g @ cât dac Ethica aici alte opere de ale lui, înc câte c de dânsul. Are sunt tip Blajului, cam de vreo 20 ani, toate au fost ajutate ed româneasc mine fu despus de episcopul ATANASIU în Transilvania, la Viena REDNIK mare eclesiarc dup concionatoriu episcopesc în beserica catedrale. În anii trecu traduse toat înavu lui literare. de la care- acolo la universitate în Colegiul Pazmanian, fiind trimis la Viena, se cultiv seminariul mai sus atins greco-catolic generale de la S. Barbara, în care dereg diserta familia- F umanioare mai înainte era edat domestece a- astâmp împregiur sunt: întâia, despre Grece acolo (posturile) besericei grec.-or., studielor, nu înceteaz studielor, Între cari îns Valachici, Libri atini, et Moralis Theologiae Volumen in Moralis Theologiae Volumen erat: Dissertatio Canonica de Fogarasiensis. Humaniora, aliaque Fogarasiensis. is totam Sacram utriusque Testamenti Ibidem in Universitate Scientiis Editus est is in lucem Saxonicalis Sedis pago Szád Anno 1745; qui inde circiter a duobus deceniis ex Balasfalvensi Typographia in qui inde circiter a duobus deceniis ex Balasfalvensi Typographia lucem prodierunt, illum fautorem, obstetricatorem, correctorem, a se promotoremque agnos unt. Habet plures quoque Valachice 4-to excudi procuravit. Omnes bonae frugis litteratorum hominum in Patria venire nequirent! Quos inter tamen litteratorum hominum in Patria frequentes sunt, qui Litteris serio, intimeque dediti, etiam arctissimas inter rei familiaris angustias, Ingenia sua percolere non desinunt. Hinc temperare mihi nequeo quin ea studiosissimi huius familiaris mei. Quae mihi nota sunt, nominatiora vitae adiuncta, meritaque litteraria, paucis hicce non perstringam. unde etiam axioma suum nobilitare trahit. Impetravit autem a Carolo III. Hungariae Rege Nobilitatem familiae suae patruus IOANNES Liber Baro KLEIN, Episcopus missus ad inferiora studia terminavit Balasfalvae. Inde Viennam Collegium Pazmanianum philosophicis et theologicis se expolivit, quibus solide, Studiorum cumulateque imbutus, meruit promoveri pro Praefecto ad supra memoratum Generale Graeco-Catholicum S. Barbarae Seminarium, quo in munere constitutus edidit praecellentes illas duas Dissertationes latinas, quae illi magnam aestimationem, honoremque peperere. Prima Matrimonio iuxta disciplinam Graecae Orientalis Ecclesiae, 1781. Secunda: Dissertatio de Ieiuniis Graecae Vindobonae Orientalis Ecclesiae ibidem 1782. Insuper prius iam typis credita a me erant ab illo: Elementa linguae Daco-Romanae, sive Valachicae post plures annos Balasfalvam locupletata etc. ibidem 1780. Vienna REDNIK Episcopo creatus reversus, ab ATHANASIO in Transilvaniam fuit iuxta ritum Orientalis Ecclesiae Magnus Ecclesiarcha. Nunc a longiori tempore post diversa, laudabiliter abs se administrata publica munia, agit in Cathedrali Ecclesia Concionatorem Episcopalem, Superioribus ann Sermonem covertit, eamque typis etiam Scripturam in Valachicum Balasfalvensibus feliciter in folio exscribi fecit, quibus perinde vastum a se elucubratum eodem sermone

202 Cultur@ }i societate în contextul {colii Ardelene @ în ordinea te din limba @ esc; se cere i moldoveni, } ] } . @ rilor besericei de la început pân i adec @ } i. ] a. ] lug @ . , seclul I-IV. @ @ de el în române . @ @ a românilor transilvani. .

rat universale pre scurt. universale (de uramarea lui Chr.) @ @ @ de la Floren transilvani, munteni @ i ascetice. } pentru peniten @ i compus: i politica c } } Mormontel. tur toate operele. @ latin-român-unguresc-nem istoria românilor, istoria românilor, @]@ omilie dup din înv istorie adev i putea pune sub tipariu; } Ierusalimiteanul, toate operele. istoria besereceasc ]@ toare sunt tradus @ i francese. acestea sunt scrise în limba latin }

@ @ noti ionariu @ ] cu faptele principilor. @ sunt scrise în limba român Lucian, @ S. Ciril Segneri, S. Basiliu, Fleury, Fleury, Thoma de Chempi S. Dorotheu, Istoria românilor Belisariu, Istoria conciliului Istoria besericeasc Istoria besericeasc Practica besericesc Dic , greac Despre starea toare, în carea s-au @ @ 15) 1) Scurt 16) 2) 3) 11) 12) 13) 14) Amândou 4) 5) 10) 6) 7) 8) Iar cele urm 9) numaidecât s-ar urm pentru tipografia Universitatei din Budapesta. Celelalte ce urmeaz la secolul al XVIII-lea. împreun orientali. latin quae sequuntur, Valachica quae sequuntur, Iam expetitur ad typos a Typographia IV. 1-o) Brevis Notitia Historiae Valachorum ab 1-o) Brevis Notitia Historiae Valachorum Religio- 2-o) Dissertatio de Statu, et Politia Utrumque Opus latino idiomate est exaratum. 3-o) Dictionarium Latino-Valachico-Hungarico- Transilvanorum, 4-o) Historia Valachorum, Tran- 5-o) Historia Ecclesiastica Valachorum 6-o) Historia Concilii Florentini. Consistorialis. 7-o) Praxis 8-o) Historia Ecclesiastica Universalis compen- Sequentia autem partim Latina, Graeca, et Gallica, 9-o) Marmontellii Belizarius. 10-o) Luciani de veris Narrationibus. 11-o) Fleurii Abbatis Historiae Ecclesiasticae 12-o) Segneri Instructio Poenitentis. 13-o) Thomas a Kempis. 14-o) S. Basilii M. Homiliae, et Ascetica. 15-o) S. yrilli Hierosolimitani Opera omnia. 16-o) S. Dorothei Opera omnia. dictas Conciones impressas; nonnullas etiam ineditas. Eadem lingua concinnatum abs se Logicam, Ethicam, et Ius Naturae separatim evulgavit. Sequuntur iam nunc Lucubrationes Eius, nondum editae, perfectae tamen, et absolutae ita, ut si typorum favor suffragaretur, confestim publici possent fieri iuris. Et quidem sequenti, ut sunt elaboratae, ordine: origine gentis usque Seculum XVIII. sorum, et Monachorum Orientalis Ecclesiae. Germanicum. Budensi! – cetera, Universitatis Pestanae sunt exarata lingua. et Moldavorum cum rebus gestis Transalpinorum, Principum. silvanorum. diose aliorum Opera, versa sunt per illum in Valachicum. Secula priora

203 Ioan Chindri} , @ @ ]@ ele tori ] tura i de i De @ @ } } ioas tin ] lucitul câteva } @ i câteva m dup } @ a numite i de aceea iesc. Spre sârguin } } ei unui om @ @ ] cerc @ storiu i neprecep i a patriei!! elor, elor, sub semn i Barlaam @ ] } } , prin str } de la Sfânta Ana, ]@ @ @ p modul de predare @ at în Viena, de unde tiin coalele a @ i nevoin } } } tr @] @ preacucernicul domn i, lene acum calomniatorii @ ] i a I. Damascen, am sta s r bazilitan al diocezei @ } a i @ @ i de ritul nostru te pe deplin cuno i dovad } ] câteva omilie } @] } normal @ colar cezaro-scr lug } @ rba l-am înv @ @ pâne omilie 88 în evangeliul S. Ioane coal @ } i înderepta i b a cu spor sarcina unui catehet, } ] ] st Scara sau c @ istoria lui Ioasafat a i II. i al @] iasca a frecventat cu deosebit } INCAI, c } prin prezenta c @ @ iune proprie: ia regelui, maimarilor { ] @ ] i cari se ascund, alte multe, pre -de-Aur -de-Aur ] toate operele. inut, c @ ] rii sunt rudi, neînv @ @ i gra i metoda, ci a dat } } toriul atestat: , libru I @ lug tre regulamentul Epifaniu, Efremu Epifaniu, Efremu @ @ @ inute la cr fie capabil de a catechiza dup ] c Damascen, i demne de mirare? Zic @ @ } ionali cu limba matern , în compuse ] i c @ tat urm ] , aceste sunt monumetele mintei i ca s @ i pentru cultivarea artilor bune ti. @ } ] } p ri. ului, nu numai c S. Ioane Climacu, S. Pachomiu, S. Gregoriu Nazianzenu, S. Ioane Gur a ortodox @ @ } ] ina } rile mai multor al ra i iac i c tine @ } @ În urm filosofic-teologic, despre descoperirea legei 23) Tractat { (13) Metodul de a înv 17) 22) 18) 21) De ale SS. „Subsemnatul certific 19) 20) Ioane } ionalitatea român ] g @ i necop i alte omilie. greco-catolic. Ce nu am afla, poate, dac cuvânt cre folositoare neru lucr privind catehetica examen pe care l-a sus omilie. na nedemni de stima normali na pentru a i se putea încredin precum adeverirea acestora i s-a conferit dovada de fa } am prelegerile sus preconizat de c } credin GHEORGHE GABRIEL F Patriae!! Testimonium: vorgeschriebenen

Regis, procerum, et dessen ist him gegenwärtiges

et aliae Homiliae. meo tale obtinui etiam dictas) docendi, et regendi, LXXXVIII. Normales 17-o)S. Pachomii Opera omnia. 17-o)S. Pachomii 18-o) S. Ioannis Chrysostomi in Evangelium S. Nationales, (a nova rectiore, (13) Methodum scholas Vernaculas 19-o) S. Gregorii Nazianzeni aliquot Homiliae. 20-o) S. Damasceni Hstoria Iosephat et Barlaam, 21-o) S.S. Epiphanii, Anastasii Ephrem, et et aliquot 22-o) S. Climaci Liber ad Pastorem, Denique proprio marte adparatus: Philosophico- Tractatus 23-o) Peculiaris Et haec ecce! Ingenii, industriaeque monumenta unius sunt „Endes unterschriebener bezeuge hiemit, dass der Wohlerwür- Ioannis Homiliae politioreque Norma didici, superquo studio Viennae et de Orthodoxa Fide Libri duo priores. et de Orthodoxa Damasceni aliquot Homiliae. Sermones. Theologicus de Revelata Religione Christiana. Graeco-Catholici hominis. Quid non, si in plurium, latere volentium, conatus, operasque doctas inquireremus? Pretiosi iterum, utilis, et admirandi detegeremus? Oggerat iam nunc quispiam effrons calumniator Monachos, aliosque Ritus nostri, et Gentis nostrae homines rudes, idiotas, otiosos, ignavos, hebetes, et inidoneos esse colendis Bonis Artibus, Scientiis!! – ideo indignos aestimatione, favore, et gratia Lehrarz zu Katechisiren. Zu Urkund dige Herr, GEORGIUS GABRIEL SINKAI, Basilianer aus der GEORGIUS GABRIEL dige Herr, welche in der Dioeces, nicht nur den Vorlesungen, Fogarasienser hiesigen kaiserlichen königlichen Normalschule bei St. Anna über die Katechetik, und Methode sind gehalten worden, sehr fleissig beigewohnet, sondern derselbe hat sich auch bei dem mit ihm vorgenommenen Examen gezeuget, dass er dasjenige verstehe, um das Amt eines Katecheten mit Nutzen zu bekleiden, und nach der kaiserlichen königlichen Schulverordnung

204 Cultur@ }i societate în contextul {colii Ardelene @ @ ti, } de : c @ ]@ sc pre i mine, i. @ } tat toate @] @ i : } @ pre carea o iune. ] i @] m. p., INCAI, membru al { , în virtutea puterii ruia i-am ar @ ti Majest i el m-a ajutat cu multe ]@ } teptare m-a cercetat în ehem i atest cu credin } i preailustrul istoriograf } } } ie Transilvania, Transilvania, @ toriu de lucrurile ungure luit în mari calamit @ , le @ Iosif P derea } ]@ i } i timp am studiat dereptul naturei, i adun . A } } @ profesor titular de drept ecleziastic.” (L. S.) consilier al Preasacrei Cezaro-Cr . În consecin @ atul domn GABRIEL @] i de patrie, în asemenea soarte ca i mai întâi peste a ] i besericesc, despre care din testimoniele } i preameritatul de } o desfac } (L. S.) . Viena 2 martie 1780. i pre acela @ } @ mult m-a ajutat cu ajutoarele sale literare, pân @ i de laud } aceea mai de multe ori, c nuit @ i preaînv } @ i mânie brutale fu înv } ie se începu între noi, cât numai moartea lui prea } le mele, din cari mai ales s-a interesat de cele ce-i ] @ i dup ional } te obi ] } i manuscripte mai rari, ce mi le-a dat spre lec } i (15) Renumitul scriitoriu I.I. v. Felbiger.” Felbiger.” I.I. v. acolo (14) Tot „Cel ce subscrie cele de fa (16) Asemenea ] r @ de ob public, universale pierdute am mai aflat nu demult atestatul ce urmeaz D. CORNIDES însu din invidie conferite mie, i-am eliberat acest testimoniu. Viena, a ilustrat cu comentarie prea erudite, Jos. BENKØ, înc oamenii bine merita reverendul Colegiului Grecesc, cu ocazia primului examen public semestrial organizat din principiile dreptului bisericesc, a dat dovad ce, pentru multele lui merite, din partea celor ce ur atâta aprofundare a doctrinei, încât fost învrednicit de clasificarea excep manuscris comunicai despre cumani, unele foarte vechie. Din care timp apoi atâta amici timpurie a putut s c estimoniis m.p. deperditis T Ios. Pehem (L. S.) a Conciliis I.V.R.S.C.R.A.M. Regiminis, et Iuris Ecclesiastici publ. Ord.” Professor ABRIELEM SINKAI, Collegii Graeci optime meritus, nobilissimus Historiogra- (L. S.) Transilvania I.I. v. Felbiger.” I.I. v. (14) Ibidem eodem tempore operam dedi Iuri Naturae, Publico „Qui subscripsi Praesentia, iisdem fidem facio, Reverendum, „Qui subscripsi Praesentia, et Rerum Hungaricarum Collector, (15) Celebris Scriptor, (16) de illustra eruditissimis Commentariis suis Perinde Zeugniss unter der gewöchlichen Fertigung ertheilet, worden. Zeugniss unter der gewöchlichen Fertigung den 2 März 1780 Wien, Universali, Gentium, et Ecclesiastico. Ex reliquis, unicum sequens adhuc nuper adinveni, quod ita sonat: ac Doctissimum Dominum G Convictorem, in primo ex Institutionibus Iuris Ecclesiastici Publici instituto Semestri Examine ea haustae Doctrinae Specimina dedisse, ut Eminentiae Notam, Laudemque fuerit promeritus. dabam Viennae pro facta mihi Potestate Quod igitur Testimonium die 15-ta Martii 1780. CORDINES, ipsemet me, praeter omnem spem, et DANIEL primum accessit, et saepius dein opinationem meam, Viennae invisit, cui postea quam omnia mea Manuscripta noscenda quae de Cumanis quaedam exhibuissem, maxime iis afficiebatur, illi vetustissima communicaveram. Atque abinde talis inter nos exorta est familiaritas, qualem nonnisi praecox eius obitus solum dissolvere poterat. Iuvit ille vicissim me subministratis variis rarioribus pro Lectione Libris et Manuscriptis suis. universa phus, IOSEPHUS BENKØ, multum me litterariis suis adminiculis adiuvit, donec ob amplissima sua Merita propter brutalem furorem, et invi-diam erum, qui de Publico bene mereri studentes, pari mecum fato, et calamitati cane peius, et angue detestantur, involutus non fuisset!

205 Ioan Chindri} , i i @ e i, } } @ ] @] i la ruia , de } tesc, @ @ terne @ } r tori de @ @ t i Exc. D. te, c } @ } i calamit , a ajuta pre } te le-am edat, @ sa în deplin @ @ @ i a-mi a } i manuscripele spl a monastic } iu papale, carele ] @ ] cut publicului cu @ ile ] r pre când fui destituit i le r i mi le l @ @ } } i apostolic facilitatem, adjecta Val.

cia-mi cu 20 de galbeni! Prima Principia Latinae }

@ -i retribuie, nu voi înceta i germanic r @ i grele injurie @ } @ te, sat de via }

uta c } @ @ @ de ajutoare. Atari d i episcopul din Falisci @ . i D-zeu } i c @ i vicariu generale al Episcopiei } tate mi-a dat intrare la biblioteca din Viena nun } } tineasc @ @ amintesc c } Puerorum edintele scaunului de judecat te @ mit } } ii însutit s ]@ ] sum Scholarum Val.-Nationalium, i uzua. teasc IU DARABANT, episcopul de acuma IU DARABANT, } i este, latine @ ce m-am l ] [ r duce la Viena în 1796 @ i pre r iube pentru binele ce am f @ @ } @ @ @ reîntoarcere totdeauna foarte cu blânde cu mul i, când au lips ] @ @ toriul mieu cel preadulce, cu autoritatea caritate cre elor în Blaj, i dup ] bun @ si @ } nu ating aici toate binefacerile lui cele mari culp i pentru al @ @

@ @ } r @ r erbi pentru scopul mieu rat @ @ } @ i nerugat m-a ajutat în s i în limba ungureasc f } cu de am fost trimis la Roma în a. 1774, pentru studie } a, am fost espus la multe i p @ ] @ } i i cresc i, ca s } i } ] { voie ului, precum râ @ } @ credin iaturei apostolice, ba însu ruga niciodat ra (19) Titlul acestei c Acela ] @ @ @ (17) Un patron distins al mieu în Viena a mai fost 18) Exc. sa d. IGNA rintele g @ @ i atunci vrând io a m IOS. GARAMPI, arhepiscopul Preaaugusta Curte Împ totdeauna cu cea mai mare bun nun ce-mi puteau al Oradiei Mari, iar pre atunci prepositul Monasteriului gr.-catolic al basili S. Treimi libertate de a le decopia F p judecata sa f mai înalte, iar dup m-a tractat, înc } plânsorile mele cele prea derepte înaintea tronului împ de bun pururea. multe spre mine, destul va fi s din directur toat Grammatices, quae ad u propter majorem incipientium redegit, ac typis edicuravit G. Sinkai lingua, in hunc ordinem etc. Asta este adev cei am a m ca pentru mine ajutoare cu inim Augustissimam 1783, 8-vo pag. ad Bibliothecam Nunciaturae Corneti, apud Principia Latinae Grammatices ad usum Principia imo ipse ultro excutiens ad scopum meum, et quoque Viennae peculiaris meus Fautor, Protector, et Protector, peculiaris meus Fautor, quoque Viennae (19) Prima (19) Prima (17) Fuit (17) Fuit hodiernus DARABANT, (18) Excell. Ill. Ac. RR. D. IGNATIUS Ceasaream Regiam Aulam Vindobonensem eotum Nuntius Vindobonensem Ceasaream Regiam Aulam Apostolicus, mihi summa cum indulgentia, et benignitate liberum quovis tempore accesum praebens Patronus Excell. D. IOSEPHUS GARAMPI, Archiepiscopus, Patronus Excell. D. IOSEPHUS GARAMPI, et Episcopus Montis Falischi, Apostolicae, materiam pertinentes Libros, et Manuscripta, eorumque liberrimam mihi concedens descriptionem, et usum. tunc Monasterii Graeco Catholicus Episcopus Magno-Varadinensis, Episcopi Ordinis S. Basilii M. Praepositus, Balasfalvensis SS. Trinitas Generalis, Generalis, et Causarum Auditor Vicarius Fogarasiensis et nutritius meus dulcissimus, sua auctoritate, iudicio pater, effecit, ut Romam Anno 1774 mitterer pro altioribus studiis; qui inde reversum me benignissime semper tractavit, et protexit, quin postea etiam, ubi nuncium vitae monasticae misissem, constanti me gratia, auxilio, patrocinioque ad haec utque tempora fovere ut cetera magna, et singularia in me eius dignatus est. Atque, beneficia nunc non attingam, dum munere Directoris innocenter exutus, aliisque gravioribus iniuriis lacessitus, et pluribus calamitatibus insons ob publica commoda per me fideliter promota, exagitatus fuissem, tuns me querelas meas iustissimas Throno Regio A. 1796 ascendentam, substernere meditantem, et ob id Viennam inopem peregrinum sponte sua donavit! non exoratus viginti Aureis Haec, est vera Christiana, et Apostolica Charistas! Succurere afflictis, ipse etiam DEUS et dereclitis, que maxime egent, tempore. Tales Hilares Donorum datores diligit, et remuneratur; qui ut cenduplum Eidem pro me, allisque retribuat, dum vivam, exorare gratus, plusque non desinam. Scholarum Valachico-Nationalium quibus propter maiorem Scholarum Valachico-Nationalium incipientium Puerorum facilitatem adiecta est Valachica Lingua. Blasfalvae typis Semiarii Diocesani 184. Eadem Hungarice, et Germanice separatim ibidem edi curavi,

206 Cultur@ }i societate în contextul {colii Ardelene i i . @ a } } ]@ @ te }

} fie @ e @ mas it, i a ] ] @ coala } i note } ti din rul s-a ti. Din } } } @ i înva ] . Înc i de acei te @ } care s @ nu mi-am @ te, nem zi se prelege } @ i mai chiar. i le esamineaz } coalele normali; } tineasc ast }

} @ @ coale s tabele de litere, a mea num or te, vezi mai sus, nr. ] mai pre larg } @ } } catehism, în @ ri, dar nici au r @ , foarte pre scurt, de @ @ te, ungure i pân ruin i o am propus pentru } tur } . } @ tiu, înainte de mine, altul

i, înainte de hirotonie au @ latine } ] tura cre @ dintr-însul mai to @]@ de Bistra, pre la a. 1757 ed iva dialogi o am înavu r decât pentru tinerimea @ ] ti, @ @]@ la st } coale normali române @ i care } i a le înt esact } } în cât ugând mai multe regule @ , le @ @ tori cele de lips @ erau cuprins @ ad @ i ale altor alumni din Seminariul S. s . } P. P. Aron P. P. @ un metod mai u @ @ regul a compune un alt normalice am edat, unul pentru @ în tipariu. @ ti din Transilvania niceodat ti din Transilvania i cu vreo câ @ } } coalele acestea, ci e foarte studiat } lalt în limba românesc @ Sam. Clain, iune dup ] i dat afar Abecedare }

ti române de } @ it, oridnat Catehisme, unul în limba latin te, cu literele lor, iar al doilea numai cu litere te, cu literele lor, la 300. Salariu mieu ordinariu preste tot erau 300 ] @ @ i cea româneasc } @ i lec te i compus numaidecât } mi se demand } , iar cel } @ ti. Întru amândou @ @ din Blaj, altul pentru celelalte } Gramatica limbei române Aritmetica româneasc cu spesele noastre @ @ rezultat îngrijirile mele, fiindc ugând (22) Repausatul episcop (20) (21) Dou (23) (24) În curs de 12 ani, în cari am fost pus directoriu peste toate @ @ r i române coalele s @ silabisare primar } 12, compus o am înmul în urm Barbare o am române mai acomodat pentru clerul tân clerici, care vrând a se hirotonisi preu de a pune esame reguros din înv parohilor e de mare ajutoriu, fiindc pre persoanele ce vor a se c nu a edat. Io o am dedus în sistem preceperea pruncilor dup ad în Blaj dou Transilvania. Cel de întâi în 4 limbe: latine Transilvania. scolastec } pregetat a le cerceta, înderepta nu numai în toate aceea neacomodat pentru nou care cauz cu totul conform noului metod de înv care l-am f ridicat pân Trivialium ogarasiensis, et examinant. rca A. 1757 duos edidit Episcopus F usum ceterarum quantum scio, ant, me nemo supra sub Nro. 12, reductam a RR. D. exhibebet. Utrobique Tabellae de exhibebet. Utrobique Tabellae Normatica duo edidi, unum in Primariae compositam, additis novis pluribus Regulis, et Ex his, Lingua Latina compositus, erat fusior, concinnare, qui omnimode conformis esset recenti Alphabeta Gramaticam Valachicam, Gramaticam Valachicam, Arithmeticam Valachicam, Arithmeticam Valachicam, Samuele Klein (24) Duodecim annorum spatio, quibus regundis per Magnum (20) (21) (23) (22) Pie defunctus III. Ac (22) Pie V. Cl. V. adiecta Valachica ubique Lingua. adiecta Valachica Observationibus adauxi, in meliorem ordinem redegi, et Dialogis aliquot locupletavi, ac tandem communibus meis, illius, et aliorum Seminarii S. Barbarae Alumnorum expensis typis etiam excudi curavi. Scholae-Balasfalvensis, aliud vero in Catechismos. adeoque Clero Juniori potius, quam Adolescentiae scholasticae conscriptus, admodum destinatus. Alter rursum idiomate Valachico brevis, et compendiosus, minus idoneus repertus est pro novis Eapropter iussus sum talem novum Scholis Normalibus Valachicis. Catechismum Normalium Scholarum docendi Methodo; qualem etiam illico adparavi, et qui nunc non tantum in hisce Scholis ubique qui verum ab iis etiam Clericis assidue teritur, praelegitur, Sacerdotio initiandi prius ex Doctrina Christiana ante susceptos etiam est ordines rigorosum subire debent Examen. Parochis magno subsidio, dum passim ex eo neo-sponsos, et sponsas ante initum Matrimonii sacramentum instituunt, in lucem protulit. Hanc ego systematice deduxi, et captui puerorum facilima, et clarissima methodo proposui. praefui, Valachicis Scholis Trivialibus Principatum Transilvaniae nunquam ab iis visitandis, emendandis, augendis, firmandisque destiti. Nec intermissae curae meae, et conatus sua caruere successu. Etenim me urgente, et agente ad tercentas usque PETRUS PAULUS ARON de BISZTRA, ci PETRUS PAULUS Transilvaniae Scholarum. Prius quatuor Linguis, utpote Latinae, Scholarum. Prius Transilvaniae Litteris constabat: posterius Hungaricae, Germanicae, et Valachicae solum Characteres Valachicos Litteris, Syllabizatione, et Lectione ad amussim exactae continebatur.

207 Ioan Chindri} i i i } } ]@ } m ra- @ @ g iunea @ ] ionale ] eliber , domnul @ colilor ]@ a de carte ti, una câte } ] } toase privind @ ionale ridicate coli, a dus la ] tiin n } , cât am lucrat } @ @ ef al } colilor na } sputeri ca cizelarea îndemânare, toate @ @ ceau cu vizita I. Lethenfeld, m. p., @ ea de ratul IOSEF II, de trei ] i cu supunere din partea @ colilor na ] } ionale.” ] în rândurile tineretului ionale unite de rit grecesc, re ] @ @ na (L. S.) inspector coalele române iunilor mai s } ] duit din r area ] @ directorul colilor; dând curs acestei cereri, ionali. În urm } ] i no } aceast iune despre starea, progresul : colilor na i înflorirea acelora, vor documenta @ ] prezentatorul celor de fa @ } } i principe, domnului Francisc II, i s-a str @ incai, spândeasc } in zel decât cu cât } ] @ { re Principat al Transilvaniei, ca s al Transilvaniei, re Principat ionali. Sub împ eaz u ] duit cu sârg într-aceea ca ] pân, am fost ruga @ @ coale na rela @ } rat @ rirea @ i diriguirea @ se r } @ atestate. Cel dintâi este de la inspectoriul @ directorul , s-a str @ Gheorghe coalelor na } spesele de preste ani ce se f terea, înt incai, } @ coalelor normali din Transilvania romano- coalelor normali din Transilvania dânsul, chiar de la înfiin { } coale se refundeau sub titlul de diurne din fundul diecez @ } iunile acelor @ ] ului, cu ocazia întrunirii noastre pentru a jura credin iile civice, s i a moravurilor, precum i a moravurilor, i a da oficioas } ] } } m c toarele dou ii ra @ @ ] @ „Noi, protopopii greco-catolici ai binecuvântatei dieceze a Al doilea e din partea clerului gr.-catolic din dieceza F Al doilea e din partea clerului gr.-catolic „Fiind solicitat, certific c iunii sale. tigate în ridicarea ] g } @ ului, acesta: sacrosanctului împ } F preamilostivul nostru st onorabilului greco-catolice din acest Ma pe seama lui un oarecare testimoniu referitor la meritele sale câ atest în aceast florini, îns acestor generale al una, dispozi poleirea ori am fost necesitat a vizita toate pentru cre greco-catolice, care urmeaz în timpul de cânt fiin îndeplinire, cu nu mai pu min obliga na urm tuturor Gheorghe îndatoririle serviciului s m. p. Principatu alachicas Scholas Georgium Sinkai, ugg. IOSEPHO II. Imp. Lethenfeld Scholarum Nationalium et singulas V hoc Transilvaniae hoc Transilvaniae (L. S.) I. Scholarum Nationalium Inspector.” Primarius Georgius Sinkai, Georgius Sinkai, Secundum est Cleri Graeco-Catholici Dioecesani Fogarasiensis ubi convenissemus ad „Nos almae Dioecessos Fogarasiansis „Exhibitorem praesentium, Dominum Director, Nos demisse requisivit, ut sibi Testimonium quoddam Nos demisse requisivit, ut sibi Testimonium Director, super Meritis, quae in erigendo, dirigendoque Scholas posuit, eum benevole impertiremur; cuius petitioni deferentes testamur, iam inde ab exordio erectarum in hac Dioecesi Scholarum Nationalium sedulo adlaborasse, ut Litteratura, Ingeniique Cultura, tale: Domino praestandum Sacratissimo Imperatori, et Principi, FRANCISCO II. Domino Nostro Clementissimo, Fidelitatis Homagium, Generosus Graeco-Catholicarum in Magno excrevere. Salarium meum ordinarium erant universim Rhfloreni tamen annuas harum Scholarum factae intineris 300. In Visitationes Expensae titulo Diurnorum refundebantur mihi e communi Nationalium Scholarum fundo. Regnante A Nationales adactus sum visitare, et de earum statu, progressu, ac institutionibus officiosam praesentare Informationem. Quid denique pro harum incremento, stabilitate, et flore praestiterim, est Supremi duo sequentia atestabuntur Documenta. Primum Nationalium et Romano Inspectoris omnium in Transilvania Graeco-Catholicarum Scholarum sequens: Scholarum Nationalium Graeci Ritus unitarum Directorem, a tempore, quo hocce Scholarum Institutum viget, omnibus Officii sui partibus non minori studio, quam dexteritate satisfecisse omnibusque viribus adlaborasse, ut inter suae Nationis Iuventutem Ingenii, Morumque Cultura, sanioresque de Officiis Cibinii die 19. requisitus adtestor. civicis Notiones propagentur, 1792. Augusti et rege Apost. ter succesive omnes,

208 Cultur@ }i societate în contextul {colii Ardelene i , @ @ . } @ - @ ror fie @ ele. irea @ din @ ] @ când @} teasc a mea @ easc i s iosului } ] @ ii, s ] } tiin coalelor } } @] i am tras } i ian, colile, încât ului.” } ii sale. Blaj, @ } } ] i dat la iveal } ra @ dreptate demn g elementar @ de fui necesitat a @ @ i doamnei sale, d. @ } iele lor, iele lor, } nu o precupe coal de la cari Transilvania i cultura literar @ } } i sub aripele gra aga Demetriu C parte le-a } a fel vizitat [ în munca de ob @ } @ lie, ci de fiecare dat ta zelul pentru prop @ i ascunse întru atâta m-au @ tate s @ ocrotire a acelora de c sc @ retra @ @ i ar n @ . Luând deci, în considerare } @ ându-i artile bune Georgiu, unor principie periculoas @ } i @] tii, pe de o parte, a tradus pentru } spre îndreptarea sor } i ca, în virtutea testimoniului nostru @ ii la d (L. S.) Prin protonotar al veneratului cler greco-catolic al F ] rta ratului IOSEF II, neamicii }

@ @ @ ia de a- i ob ] } te, iar pe de alt ce m-au scos din postul de directoriu, } @ Daniele Vass de Daniele Vass fi p , pentru atingerea acestui scop, nu numai a i osteneal colar, l-am socotit pe bun colar, } @ } } iunii

] iesc i-a poruncit, în a a sit de soarte, m @ i c @ i statornica lui râvn } @ @ } torii lor, prin care se întâmpl torii lor, r se foloseasc Toma, Ioane, Toma, @ @ c În curtea lor petrecând 6 ani întregi, am educat @ a na @ iativ @ ] în române moartea împ a, p @ @ cinstea cuvenit } @ purtai grigea economiei în mo , nici chiar propria sa s @ @ fie învrednicit de deosebit cu dreg tepte multe bune, înv fie din ce în mai bine împlântate tineret @ @ } @ , s a @ ]@ ii s ] (24) Dup În plus, animat de inten ionali, devenind mai audaci, pe c ] ruirea acestuia pat pre nedreptul, pân sa încâtva la o parte studiele mele private @ @ @ 18 decembrie 1792. dobândeasc de fa lucrare ar vrea s na s inculpându-m Clara Szerentsi. germanice. A pre trei ai lor fii: uzul tineretului numeroase manuale de de meritul osârdiei sale depuse în folosul comunit ridicare a tineretului mieu patron, d. comite are s cât mai grabnic limba german d nici o trud Totdeodat Înaltul Guberniu Cr cu propria ini socoteal l min instruit plin de zel pe candida propagate, precum însumi. Thomam, Camerarii Regii, Audaciores redditi hostes Audaciores propriae quidem Valetudini Demetrium Káján Vass de Czege, Vass Szerentsi. In Aula eorum integro Szerentsi. In Aula e quibus Transilvania magna speranda e quibus Transilvania Comitis Clarae (L. S.) Per (L. S.) Per m. p. Notarium Generalem Cleri Graeco-Catholici Fogarasiensis.” ugg. IOSEPH II. Danielis Georgium, et (24) Ab obitu A pepercerit, Quo vero Zelum hunc suum in Emolumentum Nationis, complures Libellos Normales in et Publici magis contestaretur, publicam Iuventutis utilitatem partim ex Germanico idiomate in vertisse, partim proprio favore, ac labore in lucem Valachicum publicam edidisse. Cuius Zelum, seduloque impensum in publicum Iuventutis Scholasticae Emolumentum Laborem condigne suorum pro respicientes, dignum eum censemus, quo Fatigiorum Publico exantlatorum Meritam in condignam Reflexionem sumatur, uti vellet, et eorum, quorum opera in promovenda sua Fortuna Nostri singularem Recommendationem praesentis Testimonii Dabatur e Congregatione Dioecesanorum vigore promereatur. Archidiaconorum Balasfalvae 18-va X bris 1792. Nationalium Scholarum, per diversos occultos gyros me eo usque insontem suffodicarunt, donec etiam ceu perniciosorum quorundam effictorum Germanicorum principiorum falso actum fere reum praegesto Directoris munero non exuerunt. Sic a Fortuna derelictus, retraxi me sub alas faventissimi mihi Transilvaniae Magnatis, Ill. D. in Iuventute magis, ac magis plantetur, et propagetur, et que et propagetur, in Iuventute magis, ac magis plantetur, praeter quod Candidatos ad Magisterium scopum hunc adsequatur, omni cum Sedulitate instruxerit, Scholas quoque dum, et quando ab Excelso Regio Gubernio iussus est, ita visitasse, ut nullis unquam Fatigiis, quid quod saepe nec Consortisque eius Ill. D. sexennio moratus, tres eorundem filios Comites, Ioannem, habet fulcra, Bonis Artibus, et Scientiis institui; praeterea in illorum Oeconomiae curam gessi, et ab Officialibus rationes exegi: quibus rebus factum est, ut Studia mea privata seponere, culturamque mei litterariam tantisper negligere debuerim.

209 Ioan Chindri} , @ i, @ ii, } } ilor tiga ] i din } } rba acum e salutez @ @ @ prea bine mind dup elegie. de a merge te Ungaria, la @ } @ ]@ @ pân @ rutarea sfintei i pre reveren- tr } @ @ i mai înainte i umanitate, are } } i s ce o scrisesem cu a în preafrumoasa -mi uit. De aceea, i mul } te, unii dintr-în ] } @ } ajutora cu bani de edinte scaunului de @ } iune ] i plecai c i scris aceast } } reverendisimul d. SAM. i pre mai putea afla, atât în @ } plecai la Buda, binevoir } iunile literare ale b ] @ iunei mele ] Ios. Selagian, Sim. Bran, Ioane ilor trei tineri ] ti, întâia grige a mea fu s } rei, în Pesta. Încât îns ]@ am de a recunoa te ocupa i mi-a despus locuin @ i mie foarte amici, ca } } a } i aparate, nu putui s @ } curte ospitale teptând ocaziunea binevenit iosul episcop, a m mit @ când în urm ] } ]@ tate, @ voia lor. Aci, petrecând trei lune de zile voia lor. Sam. Vulcan, Sam. Vulcan, iunea a numi @ n ] @ Istoria românilor din Dacia, i acolo spre completarea aceleia, a-mi câ } s pre Rm. DD. canonici de ritul grec, cari i-am predice dogmatice-morali în române @ prezentarea venera i suplementele ce a sii aceast ]@ @ } @ de i totdeauna-l aflam scriind sau legând. Întrebând io rbat dotat cu tot felul de erudi , cu bucurie aflai cum c ed la masa lui r } @ Nic. Vitez, Nic. Vitez, @ } @ @

cu preagra din subcetate, de unde am @ @ @ i gata de tipariu. Mai adeseori cercetai si , b } , p @ ]@ din de mine, împle trei volume foarte mari în folio, cu mai detorin @ @ @ torie, din bun tri, iac (25) Îns (25) Dup (24) În Oradea Mare sosind, fui prea bine acceptat de vechiul } @ l @ i canonic, i cu Biblioteca Seceniar atâta grige, priveghiare terminând educa lucrate disimul D. GOERGIU LUPUL, protopresbiter sau preposit mare } VULCAN, canonic, vicariu generale un volume de cuviin curiozitate vrând a cunoa judecat Corneli împreun c no precum Rm. DD. Oradea Mare, de aici a la Budapesta, ajutoarele gramatofilaciul diplomatic-istoric al lui Kovachich din Buda, cât } scris multe centene de coale. are în toate zilele mieu patron, Exc. sa d. episcop IGN. DARABANT, m-a pus s sa gr derepte a Exc. sale episcope dup ceea ce cu mare mul aflat în deplin me Saepius Vicarium . DD. Graeco- tantis a me olim Nicolaus Vitéz, et Pestana Regnicolari Pestana et Canonicum, ac Samuel Vulcan, Iosephus Samuel Vulcan, Valachicae Valachicae sive et in folio Volumina. ihi, et obligatio RR si quae forte adhunc bona fortuna quam et ex unum Volumen elaboratissimarum unum Volumen Grammatophylacio Diplomatico-Historico Historia Daco-Romanae, (24) Magno-Varadinum adveniens a veterano Patrono, et adveniens a veterano Patrono, (24) Magno-Varadinum depromtum meum Suae Episcopali Excelentiae (25) Post (25) nancisci possem, comparandi Subsidia, Additamentoque. Ut hactenus vero a me ea est condita, tria iam vastissima, aliquot centenas philiras complexa, expl Bibliotheca Széchényiana, Protectore meo, Excell. D. Praesule IGNATIO DARABANTH IGNATIO meo, Excell. D. Praesule Protectore admodum grato, benignoque sum exceptus animo: hospitali eius Mensae quotidie adsidere iussus, hospitium illico accepi in eius suburbano amoenissimo, unde hancce scribo Elegiam. Tusculano humillimum Obsequiosum Cultum, sacraeque Dexterae defixum Osculum, princeps cura fuit m Catholicos Canonicos salutandi, quos omnes incolumes, mihique, ut olim, ita nunc addictissimos comperi; quin, quod gratus, observansque debita cum gratitudine, et gratiarum actione recolere debeo, ex iis nonnulli, utpote: RR. DD. Szilágyi, Simeon Bran, Ioannes Korneli, Generalem, in Spiritualibus Episcopalem, et Causarum Auditorem omnigena Eruditiones Ornatissimum, et Humanissimum, Virum habere ad typos paratum Kovachichiano Budensi, postea Budam abeuntem gratuitis pecuniariis Donis una cum suo liberaliter sublevarunt, et laudato munificentissimo Praesule refoverunt. Hic trimestre fere exigens, dum curiosus in nostrorum hominum Occupationes litterarias inquirerem, en! Laetus comperi RR. D. SAMUELEM VULCAN, Lectorem, – Dogmatico-Moralium Concionum Valachicarum. curis, vigiliis, adparatibusque consignatae, oblivisci non poteram. Ac ideo ubi nominatorum trium iuvenum Comitum sexennalem Educationem, Institutionemque terminassem, gratiis solennibus eorum deserui, meque in Hungariam Magno- actis, Aulam contuli; inde opportunam adoperiens occasionem Varadinum Budamque petendi, ibique pro eiusdem plenitudine, et Pestinum, perfectione tam ex

210 Cultur@ }i societate în contextul {colii Ardelene i i i i r @ } } } @ }

cat @ } Ioane

@ în ziua Calen- în limba

@ tr i celelalte @ } @ la capetul scrisoarea i. @ @ ta ] s-ar eda în @ i necult, spre @ turi umane : rilor dietali la } @ @ @]@ i mai preferit sit } cum c @ îmi ar a Vechiului a Vechiului r @ @ @ i adec @ i înv } } i mai folositoare pot s cu compunerea unui } @ i mai proban iunea fu ajutoriul cel mai ionale } ] despre ciclul pascale, ] @ în ms. de 12 coale. @ i acomodate, dac i conservarea relegiunei. i convingându-se despre adev } } } i consulta de mult mi l-a fost spunse c ate? Lec mari volume in folio. Op românesc } @ i se demustr @] @ } rticic

iunea a psalmilor lui David de la începutul lumei pân irea @ ] @ C @] , îmi r al Ungariei din a. 1518, în Buda, c i poporul român cel p @ i cultiva cu principie de alte multe foarte folositoare } i s[fînta] unire mai curâd s-r ajutora prin } iune latineasc } @ ] a op asemenea românesc, într-un volume in folio, op asemenea românesc, într-un istoria besereceasc @] @ , spre usul parohilor. Totdeodat , spre usul parohilor. rog, ce ajutoare mai bune afar i s-ar da în mânule lor amândurora spre lectur în Buda 1790, care la pag. 500 se afl @ @

} M. G. Kovachich despre urmele adun ti, atât de dorite } Ludovic II, zi, pa, înv Diserta @ @ tine unea acestora, urmând } 3) 2) Comentariu în tot Noul Testament spre usul 2) Comentariu în tot Noul Testament 1) Toat Deci, v (26) Dorul de a o vedea ] cu ce se ocup @ c comentariu sau aplica originale. parochilor, cules din explicatorii cei mai buni în care, adeverite, se arat româneasc opere ale sale terminate, gata de tipariu, Noului Testament, Noului Testament, secolului al XVIII-lea; dou dariul nou e cu mult mai ra fie pentru clerul a-l ad decât cel vechiu. cre timpuriu uzuare? Au nu cert totdeauna întru l de azt cartea lui unguri, de la începutul domnirei lor în Ungaria pân lec atâte mii de suflete neînv regelui Hung. Vasta duo Vasta estamen- Budae 1790. Populumque que Valachicum, Ludovici II. ocyus acceleraretur Kovachich Vestigia Novum T Cyclo Paschali, in Cyclo Paschali, Unio Opus ae consinnando lingua Valachica in consinnando lingua Valachica ARKAS, Archipresbyterum, seu raesidia Clerum, Martini Georgii Martini Tum in medium depromsit reliqua Opera sua Tum Commentario, seu Interpretationi Psalmo- D. GEORGIUM F Opusculum in Mssto, XII, Constans philiris. 1-o) Universa Veteris, et Novi Testamenti 1-o) Universa Veteris, 2-o) Commentarius in totum 3-o) Dissertatio latina de Jam, quae, quaeso, his aptiora, meliora, salubriora, et (26) Orexim eius visendae, consulendaeque mihi iam dudum in quibus pag. 500 reonitantur eousque inedite Comitiorum, apud Hungaros ab exordio Regni eorumComitiorum, in apud Hungaros ab exordio usque ad hodiernum Diem celebratorum.Pannonia invisi RR. Praepositum Maiorem, et Canonicum, eundemque semper legentem, scribentemque deprehendi. Quaerebam, cui rei operam daret? Reposuit se nunc distineri tum pro usu Parochorum. usum Parochorum usum Parochorum rum Davidicorum. iam perfecta, typos praestolantia, quae sunt sequentia: Historia Ecclesiastica, inde a Creatione Mundi, usque exitum Seculi XVIII. inclusive. in folio Opus Originale Valachicum. Volumina in folio, ex optimis, probatissimsque Interpre- vastum Volumen tibus conflatum. qua, praeter multa alia perquam utilia et critica evinciturque Calendarium decisa, ostenditur, Gregorianum rationabiliter praeferri debere Iuliano. efficaciora esse possunt P Valachicum desertum, et incultum desideratis opportunis Valachicum Dogmatibusque Humanitatis, et Christianitatis Principiis, imbuendi, percolendi, et politiorem reddendi? Si illa typis publicis et legenda, usurpandaque utrique benefice excuderentur, concederentur!! – – An non sacra etiam millium tot Lectione horum subsecuta convictis de Veritate Rudium Animis!! – – Librorum Lectio certissimum exstitit semper propagandae, conservandaeque Religionis Adminiculum!! – – moverunt Celeberrimi

211 Ioan Chindri} at @] din @ , luat @ profesorale mai @ ti a acestui preaînv aci inedit } @ în Seminarul regiu gr.-catolic el în a. 1789 Universitatea i aplauz. @ }

@ tiut c } udatul reverendisimul d. SAM. VULCAN, @ cut concursul pentru o catred cu mare laud @ rbat. @ vaivoda Transilvaniei, pân vaivoda Transilvaniei, Zamosc, iunea de lucruri mai rare ungure la ] @ (27) Din mai sus l i mie amic b Zapolia, } generale din Lemberg, am de la Lemburg a f colec care atunci se afla ca vicerectoriu înalt in qui tunc exscriptae. Zamosciensi Vulcan, Vulcan, Transilvaniae Vaivodam Transilvaniae Samuele Ioannem de Zapolya, in Regio Generali Graeco-Catholico Seminario (27) Ex supra luadato RR. D. Leopoli intellexi cum A. 1789 pro munere defungebatur, Vice-Rectoris quadam Altiorum Studiorum Cathedrala Universitate Leopolensi Concursum Litterarium summa cum adprobatione, et adplausu perfecisse. Buda A. 1518 datae, ex huius Eruditissimi, mihique Amicissimi Viri Rerum Hungaricarum Rariorum Colectione Regis Regales, ad

212 Cultur@ }i societate în contextul {colii Ardelene

TOMA COSTIN, REPREZENTANT AL {COLII ARDELENE

Într-un loc al istoriei sale din 1812,1 Petru Maior pomenea pentru prima dat@ numele unui tân@r scriitor român, Toma Costin, personaj înc@ misterios din galeria polemi}tilor {colii Ardelene de la începutul secolului al XIX-lea: ”În Ardeal, într@ români, în vidicul Chioarului, este familie neme}easc@ a Costine}tilor (ram din familia Costine}tilor, boiari din Moldova), din carea e prea înv@]atul }i cu fierbinte râvn@ spre polirea neamului românesc, Toma Costin, carele easte n@deajde s@ îmbog@]easc@ pre români cu scrisori, c@ }i pân@ acum iscusite lucruri în partea românilor au dat la lumin@”. Informa]ia este îndoit revelatoare, în primul rând relativ la metoda cunoscut@ a marelui corifeu luminist, de a-}i scrie c@r]ile în timp record }i a le îmbog@]i pân@ la ultima clip@ dinaintea ie}irii de sub teasc, de vreme ce surprinde „lucruri date la lumin@” chiar în 1812, iar în rândul al doilea, la accesul Lucrarea polemic@ a lui Toma s@u în culisele literaturii române}ti a epocii. C@ci Costin: Discussio descriptionis... nici o carte semnat@ de Toma Costin nu ap@ruse, }i nu va ap@rea vreodat@, cu toate c@ tân@rul se învrednicise s@ fie autorul a nu mai pu]in de dou@ c@r]i tip@rite în 1812, probabil cu pu]in înaintea ie}irii Istoriei pentru începutul românilor…, ambele foarte importante pentru reconstituirea mentalit@]ii literare }i ideologice a momentului. Puse sub semnul anonimatului, „a}a cum sf@tuie}te pruden]a” (este motiva]ia proprie a autorului), atât Discussio2 cât }i Észrevételek3 au o genez@

1 Istoria pentru începutul românilor în Dachia, Buda, 1821, p. 203 2 Discussio Descriptionis Valachorum Transylvanorum editae Patrioticis Paginis (Vaterländische Blätter) Nris 83, 84, 85. Viennae 1811. Auctore I.G. Pesthini, Typis Matthiae Trattner. 1812. C@r]ulie in-8o mic, de 17[-48] pagini, organizat@ în 16 paragrafe cu 29 note de subsol. 3 Észrevételek Tekéntetes Schwartner Márton úr, Magyar ország statistikájábán az oláhokról tett jegyzésekre. Pesten, Trattner Mátyás betûivel. 1812. In-8o mic, de 23

213 Ioan Chindri} tipic@ operelor defensive ale argumenta]ionismului {colii Ardelene. Sunt riposte la atacuri str@ine asupra istoriei }i etnopsihologiei române}ti, al c@ror venin a alertat atunci }i mai târziu condeiele lui Gheorghe {incai (care-i apostrofeaz@ pe detractori cu homeriana impreca]ie: „Ru}inea v@ mînce obrazul!”»4 ), Petru Maior5 , Ioan Budai-Deleanu6 , Teodor Aron7 , Damaschin Bojinc@8 , Eftimie Murgu9 }i al]ii. Anonimul Toma Costin îl are drept ]int@ a polemicii mai întâi pe reputatul autor maghiar Márton Schwartner (1759-1828), statistician de renume, profesor }i bibliotecar la Universitatea catolic@ din Buda. Acesta tip@rise între 1809-1811 o edi]ie la zi a mai vechii sale statistici a regatului unguresc10 (cu în]elesul vechi de }tiin]@ a statului), unde survin câteva flagrante neadev@ruri privitoare la num@rul românilor, dar }i aser]iuni injurioase la adresa acestora. Paragraful 28 al primului volum, de pild@, intitulat Walachen, este o condensare de calomnii, unde românii sunt descri}i ca fiind anima]i de supersti]ii, de o moral@ nes@n@toas@, munca lor este nespornic@ asemeni m@m@ligii, care dup@ ce femeia valahului a fiert-o, se preface în cenu}e, sau ca un dovleac plin cu rachiu (aluzie la sistematica învinuire c@ românii ar fi be]ivi), ]inut cu o mân@ de Cezar }i cu cealalt@ de Traian (aluzie la originea pe care }i-o revendicau românii), în fine, limba lor este o bastard@ a Romei. Cu ultima dr@g@l@}enie Schwartner s-a întrecut pe sine însu}i, c@ci în prima edi]ie a c@r]ii, din 1798, cuvântul bastard@ nu exist@.

pagini. Cele 22 note de subsol întrec ca dimensiune textul propriu-zis. 4 Din Hronica românilor, care abund@ de pasaje polemice. 5 În afara puternicelor note polemice din Istoria pentru începutul românilor în Dachia, unde falsificatorii istoriei române}ti sunt amenin]a]i în serie, Petru Maior are }i cunoscutele opere strict polemice împotriva lui Bartolomeu Kopitar, Animadversiones (1814), Reflexiones (1815) }i Contempatio (1816). Vezi textele originale ale acestora }i traducerile române}ti în Petru Maior, Scripta minora, edi]ie îngrijit@ de Ioan Chnindri}, Bucure}ti, 1997, p. 70-152. 6 În marea sa lucrare De Originibus Populorum Transylvaniae. Despre originile popoarelor din Transilvania, edi]ie îngrijit@ de {tefan Pascu }i, I-II, Bucure}ti,1991 7 Scurt@ apendice la Istoria lui Petru Maior carea, prin adev@rate m@rturisiri a mai multor scriitori vechi, începutul românilor din romanii adev@ra]i la mai mare lumin@ îl pune, Buda, 1828. 8 R@spundere desgurz@toare la cârtirea cea în Hale în anul 1823 sub titula: Erweis dass die Walachen nicht Römischer Abkunft sind (adic@ Ar@tare cum c@ românii nu sânt vi]@ de romani) de C. Constiliar de *** f@cut@. La care se adaug@ ar@tarea cu scriptori vrednici de credin]@ înt@rit@, cum c@ românii sânt adev@ra]i str@nepo]i a romanilor. Întâi latine}te ]esut@, iar@ acuma în limba daco-romanesc@ preîntoars@ tot de acela}i autor, Buda, 1828. 9 Widerlegung oder Abhandlung welche unter dem Titel vorkømmt: Erweis, dass die Walachen nicht Rømischer Abkunft sind, und diess nicht aus ihrer italienisch- slavischen Sprache folgt. Mit mehreren Grüden vermehrt, und in die wallachische Sprache übersetzt durch. S.T. in Ofen 1827 und Beweis dass die Wallachen der Römer undezweifelte Nachkömmlinge sind: wozu mehrere zweckmässige kurze Abhandlungen; eindlich eine Anmerkung über die in dem Anhange vorkommende Antikritik desselben S.T. beygefügt werden, Buda, 1830. 10 Statistik des Königreichs Ungern, I-III, 1809-1811.

214 Cultur@ }i societate în contextul {colii Ardelene

Tot în 1811, ziarul „Vaterländische Blätter” public@ în numerele sale 83, 84 }i 85 un amplu studiu etnografic despre români, semnat cu sigla I.,11 cu nimic deosebit ca ton }i inten]ie fa]@ de preten]ioasa «statistic@» a lui Schwartner. De altminteri mecanismul denigr@rii era vechi, secolul al XVIII-lea cunoa}te c@r]i ungure}ti scrise de autori celebri, suferinde de aceast@ boal@ cronic@ ce nu i-a scutit nici pe marii anali}ti de la pragul anului 1800. Românul renegat Andreas Illia, în opusculul s@u Ortus et progressus… tip@rit la Cluj în 173012 îi trateaz@ pe românii transilv@neni pe acela}i ton cu care vorbe}te despre evrei }i ]igani. Pân@ la Schwartner tonul }i metoda nu s-au schimbat. Elementul de noutate îl constituia la 1812 hot@rârea românilor de a riposta acestui ignobil tratament, subiacent asupririi sociale }i na]ionale, pe baza observa]iei lui Petru Maior din acel an: „Cu cât românii mai adânc tac, nemica r@spunzând A doua scriere: Észrevételek nedrep]ilor def@im@tori, cu atâta ei mai vârtos se împulp@ pre români a-i mic}ora }i cu volnicie a-i batjocori”. Informa]ii mai vechi, c@rora aceste dou@ episoade ale lui Toma Costin le aduc o surprinz@toare confirmare, duc la convingerea c@, dup@ Supplex Libellus Valachorum din 1791, hot@rârea românilor de a nu mai t@cea era luat@, ea angajând chiar personaje extraliterare cu slujbe de r@spundere în rândul na]iunii. Este o luminoas@ – de}i a}teptat@! – revela]ie faptul c@ atât Discussio cât }i Észrevételek au fost scrise }i tip@rite de Toma Costin la îndemnul }i cu subsidiul financiar al lui Samuil Vulcan, episcopul greco-catolic de la Oradea, spijinitorul }i prietenul, corifeilor {colii Ardelene. Printr-o ciud@]enie a întâmpl@rii îns@, nu ace}ti corifei vor deschide seria polemicilor defensive, ci acest tân@r pe care aninimatul l-a înghi]it aproape cu des@vâr}ire. Cele dou@ r@spunsuri evolueaz@ pe o argumenta]ie care în acela}i an, la scurt timp dup@ apari]ia celor dou@ lucr@ri, o vom întâlni desf@}urat@ la

11 Beytrage zur siebenbürgische Etnographie. 2. Walahen, în „Vaterländische Blätter für den österreichischen Raiserstaat”, 1811, nr. 83 din 16 octombrie, p. 493-497; nr. 84 din 18 octombrie, p. 501-502; nr. 85 din 23 octombrie, p. 509-513. 12 Ortus et progressus variarum in Dacia Gentium ac Religiorum cum principibus ejusdem Laureato Honori Perilustrum, Reverendorum, Nobilium, Excellentium, ac Dotcissimorum DD. AA. LL. et Philosopihae Neo-Magistrorum, cum in Alma Regio-Princip. Acad. S.J. Claudiopolitana Suprema Phil. Laurea condecorarentur per R.P. Andream Illia e Societate Jesu, AA. LL. Et Philosophiae Doctorem, ejusdemque Professorem Ordinarium, nec non Incl. Facultatis Philosoph. p.t. Seniorem. Ab. Oratoria Facult. Claudiopol.oblatus. Anno MDCCXXX MENSE Augusto, die… Claudiopoli Typis Academ. Soc. Jesu, in-16o de 159[-160] pagini.

215 Ioan Chindri} scar@ ampl@ în Istoria lui Petru Maior. Fapt care gr@ie}te indubitabil despre prezen]a studentului jurist din Pesta în preajma }i în intimitatea ideilor lui Petru Maior, care se afl@ în acela}i ora}, ca cenzor al c@r]ilor române}ti la Tipografia Universit@]ii. Maior i-a conservat amintirea, în paginile Istoriei, dup@ cum am ar@tat, dar }i mai târziu, când lucr@rile lui Toma Costin se vor lovi de riposte. Printr-o întâmplare greu de explicat, cea care s-a bucurat de mai mare aten]ie a fost cea mai pu]in important@: Észrevételek. Peste patru ani, în 1816, revista literar@ austriac@ „Wiener allgemeine Literaturzeitung” public@ sub semn@tura T. o recenzie r@ut@cioas@ a acestei c@r]ulii,13 în care i se atribuie la modul instigator calitatea de protesta]ie a na]iunii române. Dup@ T., autorul lui Észrevételek mai mult t@g@duie}te }i oc@r@}te, decât combate }tiin]ific. La data apari]iei refut@rii, Toma Costin c@zuse de pe acum într-un anonimat rezistent pân@ azi la orice cercetare. Sarcina r@spunsului }i-o asum@ îns@ b@trânul Petru Maior, în cea de a treia scrisoare polemic@ întreptat@ împotriva lui Bartolomeu Kopitar, Contemplatio.14 Maior îl identific@ sub pseudonimul T. pe acela}i Kopitar, cu care polemiza el însu}i de trei ani, }i desf@}oar@ o aspr@ }i temeinic@ ap@rare a lucr@rii Észrevételek. Acum se desconspir@ }i numele autorului: „Auctor hujus opusculi fuit juvenis Valachus, Thomas Kosztin, Nobilis de Gaura” (autorul acelei c@r]ulii a fost un tân@r român, Toma Costin, nobil de Gavra). Afl@m }i unicul detaliu personal despre Costin: c@ era mic de staur@ („parvae statuae”). Cât despre recenzia din „Wiener algemeine…”, scriitorul cu „prea ascu]it condei”, dup@ o riguroas@ punere a ei în analiz@, conchide c@ „nu face nici cât o nuc@ vierm@noas@” („ne cariosa quidem nuce emerim”). Vreme de o genera]ie, paternitatea lui Toma Costin asupra celor dou@ lucr@ri polemice se pare c@ a fost cunoscut@, a}a cum lucr@rile }i-au avut gradul lor de notorietate. Un exemplar din Discussio a fost identificat purtând ex libris-ul lui Damaschin Bojinc@15 }i nu se exclude posibilitatea ca b@n@]eanul s@ fi vrut s@ o traduc@, a}a cum a tradus toate polemicile lui Petru Maior cu Bartolomeu Kopitar. În 1830 profesorul Franz Sartori, în prestigiosul s@u tratat de etno-cultur@,16

13 Walachische und Madjarische Beschwerden gegen Prof. V. Schwartner, în „Intelligenzblatt zur Wiener allgemeine Literaturzeitung”, 1816, nr. 3, col. 22. 14 Contemplatio Recensionis in Valachicam Anticriticam Litterariis Ephemeridibus Vienensibus Nro. 7. Februar, 1816, divulgatae. Budae, Typis Regiae Univers. Hungaricae 1816, in-8o mic, de 24 pagini. Ap@rarea lui Toma Costin e la p.15-16. Vezi aceast@ ap@rare }i în traducerea româneasc@ a lui Damaschin Bojinc@, în edi]ia din 1834 a Istoriei pentru începutul românilor în Dachia, scoas@ la Buda de Iordache M@linescu, p. 58-59 (a doua numerota]ie). Cf. Si Petru Maior, Scripta minora, p. 100-109;145-152. 15 Vezi Nicolae Scurtu, Ex libris-ul lui Damaschin Bojinc@, în „Orizont”, XXV, 1974, nr. 35, p. 6 }i Damaschin Bojinc@, Scrieri, Timi}oara, 1978, p. XIII. 16 Historisch-etnographische Übersicht der wiesenschaftichen Cultur, Geistesthätigkeit und Literatur das österreichischen Kaiserthums nach seinen manningfaltigen Sprachen und deren Bildungsstufen. In skizzirten Umrissen bearbeitet, I, Viena, 1830, p. 151.

216 Cultur@ }i societate în contextul {colii Ardelene citeaz@ ambele lucr@ri ca fiind ale lui Toma Costin, cu specificarea c@ ele au ap@rut anonim. O lung@ t@cere s-a a}ternut apoi asupra acestui nume, pân@ când, la începutul secolului trecut, Bibliografia româneasc@ veche17 }i Nicolae Iorga18 resuscit@ existen]a lui Toma Costin, indicându-l corect ca autor al celor dou@ lucr@ri. Discussio }i Észrevételek sunt bibliografiate în 1931 }i de Andrei Veress,19 f@r@ alt@ contribu]ie decât presupunerea c@ G. din cele dou@ semn@turi (I.G. la Discussio }i G. la Észrevételek) ar însemna atributul nobiliar al lui Costin: de Gavra. Dar într-un mod f@r@ precedent, arhivele au refuzat cu înc@p@]ânare s@ dea la lumin@ }i cel mai mic indiciu în plus despre existen]a real@ a lui Toma Costin. Aceast@ situa]ie pu]in întâlnit@ a dus pân@ la urm@ la presupunerea c@ Toma Costin nu a existat cu adev@rat. Supozi]ia cea mai nou@, bazat@ pe similitudini de idei cu Istoria pentru începutul românilor în Dachia, este aceea c@ autorul celor dou@ polemici ar fi Petru Maior. Cele dou@ coresponden]e ale lui Toma Costin cu Samuil Vulcan, primele documente ce se public@ despre acest scriitor, pun brusc în lumin@ existen]a real@ a lui Toma Costin. În anul 1812 absolvea la Pesta cursurile de drept ca bursier principal (stipendiarius principalis), }i în acela}i an tip@rea pe cheltuial@ proprie, urmând ca banii s@-i fie restitui]i de episcopul de la Oradea, cel care l-a îndemnat s@ ia condeiul polemic în mân@, scrierile Discussio }i Észrevételek. Cei 385 de florini întârzie îns@, iar tân@rul autor se afl@ într-o strâmtoare material@ atât de acut@, încât îi scrie în 12 august lui Samuil Vulcan pe un ton vehement }i revendicativ. Aceast@ scrisoare se încruci}eaz@ pe drum cu invita]ia bunului arhiereu ca Toma Costin s@ vin@ la Oradea ca s@-}i primeasc@ r@splata pentru aceast@ oper@ patriotic@. Ceea ce Costin accept@ cu bucurie la 15 august, scuzându-se totodat@ pentru tonul scrisorii precedente. În afara acestei linii de fond, cele dou@ epistole mai aduc câteva revela]ii adiacente. Reiese mai întâi faptul regretabil c@ alte câteva scrisori c@tre Samuil Vulcan, vitale pentru mersul tip@ririi celor dou@ scrieri, n-au ajuns la destina]ie. Din aceast@ cauz@ Toma Costin a ratat tip@rirea lucr@rii Észrevételek în „foaia literar@ din Pojon”, care solicitase 100 de florini onorariu pentru a publica bro}ura în suplimentul s@u. Într-adev@r, în num@rul 23 pe 1812, publica]ia latin@ din Bratislava „Posoniensis Ephemerides Politico-Statisticae” recenzeaz@ laudativ Észrevételek }i scopul defensiv al autorului G. }i promite reproducerea ei în supliment.20 Ceea ce nu s-a realizat, din lipsa celor 100 de florini. Din scrisori mai r@zbat, în afara „s@r@ciei lucii” („aegestate colluctantem”), alte repere biografice de nepre]uit pe acest teren

17 Vol. III, p. 56, nr. 805-806. 18 Istoria literaturii române în secolul al XVIII-lea. 1688-1821, II, Bucure}ti, 1969, p. 217. 19 Bibliografia român@-ungar@, II, Bucure}ti, 1931, p. 182, nr. 1010-1011. 20 În 24 martie, pp. 177-178: „Planeque votis Eruditorum lectorum, scopoque harum paginarum adcomodate acturos nos confidimus, si hanc elucubrationem interpolatis vicibus ad modum factae in principio Semestris, ceu Appendicem cum iisdem, et erudito orbe communicaverimus”.

217 Ioan Chindri} cu adev@rat pustiu: c@ a terminat studiile de drept chiar în 1812, c@ a refuzat slujba de „notar economic” (administrator domenial) pe care i-o oferise episcopul Vulcan }i c@ în august 1812 s-a întors în Transilvania, poposind, conform invita]iei, la Oradea. De aici, drumul s@u se pierde ca pa}ii pe nisipul de}ertului, spre limanuri pe care poate nu le vom cunoa}te niciodat@. Faptul îns@ c@ aceste dou@ scrisori pun sub semnul certitudinii paternitatea lui Toma Costin asupra celor dou@ scrieri polemice, c@ dau pre]ioase am@nunte asupra genezei, tipice iluminismului {colii Ardelene, a acestora, constituie în sine o pre]ioas@ contribu]ie la cunoa}terea acelei epoci înc@ insuficient reconstituite.21

Samuil Vulcan

21 Vezi semnalarea noastr@ asupra identit@]ii lui Toma Costin în „Manuscriptum”, XVII, 1986, nr.4, p. 116-123, pe baza aceluia}i material de arhiv@, publicat în premier@ cu acea ocazie. Originalele scrisorilor se p@streaz@ la Arhivele Na]ionale Filiala Bihor, Fond. Eoiscopia Greco-Catolic@ de Oradea.

218 Cultur@ }i societate în contextul {colii Ardelene

ANEX~

Illustrissime, ac Reverendissime Domine Praesul! Domine, et Patrone Gratiosissime!

Posteaquam ad duplicis etiam ordinis humiliimas meas Literas, primas quidem circa exitum mensis Maji, alteras vero in finem vergente Julio ad Illustritatem Vestram demisse scriptas, quibus partim eas commemorare praesumebam rationes, quae me ab amplectendo Notarii Oeconomici titulo, et Officio deterrerent, quartim Illustritatis Vestrae hoc in merito Gratiosissimam Resolutionem mihi summe necessariam implorabam: nullum impetrare responsum quivissem; ea sensim mihi subori debuit opinio: Illustritatem Vestram aut diffidentia erga meam personam, aut aliis adhuc gravioribus rerum adjunctis permotam ab iis quae mecum evenerant, aut adminus intendi videbantur recessisse. Quapropter id mea quoque e parte inire cogor consilium, ut circa finem c[urentis] m[ensis] hujus Augusti occasione nundinarum reculas meas in patriam remittam, ac a diuturnitate frustraneae expectationis respirans, quam jam tam diu gravi cum meo praejudicio observabam, fortunis meis consulam. Quod dum Illustritati Vestrae humillime detegere sustinerem, profunda in humilitate supplico: quatenus Illustritas Vestra sumtus in editione bini opusculi Észrevételek et Discussio Descriptionis etc. per me factos, ac hucdum toleratos alioquin cum aegestate colluctantem, usque finem currentis hujus mensis Augusti mihi dependi Gratiosissime ordinare dignaretur; in summa 385 fl. in schaedis bancalibus. 1o 114 floreni ex hac summa liquidi alioquin sunt et Gratiosissimis Ilustritatis Vestrae de [da]to 22 Januarii a.c. ad me scriptis litteris pro prima occasione resoluti submittendi , quos ego nihilominus nondum percepi. 2o 255 fl. ex dicta summa erogati sunt in editionem Discussionis, jussu Gratiosissimo Illustritatis Vestrae per me elucubratae, ac Paternae Ejusedem Intentioni conformiter editae. Elucubratio et refututatio Ephemeridum ideo sane Paterne commissa, ut postquam adprobationem tulerit lucem aspiciat publicam, ac calumniosa commenta Genti afficta deleat: jam vero ope Ephemeridum Latinarum id obtentum non est, quia typis edita non est, ac vulgata, tanto minus in Germanicum versa ac vulgata. Suscepi itaque pio animatus studio ipsemet opusculi vulgationem, suppresso ut securitas svadet nomine Gratum id fore Illustritati Vestrae e tacito Ejusdem consensu ad humillimas meas Literas de [da]to praeteriti Julii hoc in merito Literas praestito, ac delato certo conqui [sic; recte conquievi]. Et sane factum id est majori cum sumptuum compendio, quam si in Novellis opusculum editum fuisset, nam ibi honorarium (quod semper onerosius

219 Ioan Chindri} esse solet, quam clara pacta) adminus 100 fr. in schaedis rebuit[is] expectabatur, quod cum illi post annunciationem de [da]to 24ae Martii a.c. qua compillator Ephemeridum Latinarum Posoniensium spondebat divulgationem instar Appendicis taties memoratae Apologiae, sed quia honorarium quod ille expectabat, emansit, emansit quoque promissa vulgatio. Cum itaque impressionem opusculi 255 fl. suscepi in bancal[ibus] animabar merito Gratiosa primaeva Illustritatis Vestrae intentione de editione opusculi concepta, ne tenebris sepeliatur, animabar studio imminuendi expensas Illustritatis Vestrae, animabar denique tacito consensu Ejusdem. Qui tacet, consentire videtur. Regula Juris est 43. in 6. Libro Decre[tuum] praestito Paternae ad humillimas meas circa initium Julii scriptas literas hoc in merito. 3o 16 fl. erogati sunt in expensas postales in bina expeditione ipsius Discussionis M[agno] Varadinum videlicet, et ab inde Pestinum; quaternis item Epistolis tum M[agno] Varadinum tum Posonium Scriptis, ceu accessorium necessarium. His si addantur alii 17 fl. dati variis portatoribus huc illue pro revisione, correctione opusculorum prodit summa 402 fl. in schaed[is] banc[alibus]. Intensos conatus in elucubratione bini opusculi ad aram amori Gentis sacratam referri vel a procul demisse supplicarem, in qua Benigna Illustritatis Vestrae munificentia in promovendo, tutandoque concusso undique Gentis honore aliisque felicitatis adminiculis fulget. Gratiosissimi liquidatae summae depensionem ad finem Augusti ut implorarem urget praeter precum mearum justitiam propria aegestas; qua secus fieri non posset ut vel hinc movere queam necessario destitutus viatico aut, ut reculas meas expeditioni committam. Sed eas potius distrahendo summe necessarias vesticulas, ac libellos magis adhuc egenus evadam, dilapidando. Benignitas Illustitatis Vestrae, ac Paternus Affectus, quem toties mihi experiri licuit dulcem animo spem meo jubet fore, ut humillimis his meis precibus salutaris adferatur, decernaturque medela; quo nec ego ulterius Illustritati Vestrae molestus, nec mihi deses fieri cogor. His Paternis devotus Gratiis profundissima cum veneratione emorior Illustritatis Vestrae humillimus servus.

Thomas Kosztin Principalis Stipendiarius Pestiensis

Sig[natum] Pestini die 12a Augusti 1812 Vertatur. Exemplaria Discussionis Descriptionis ad Benignam Illustritatis Vestrae dispositionem prostant.

220 Cultur@ }i societate în contextul {colii Ardelene

Ilustrisime }i Reverendisime domnule episcop! Domnule }i st@pâne preamilostiv!

Întrucât nu m-am învrednicit s@ primesc nici un r@spuns în dou@ rânduri la prea umilele mele scrisori, }i anume prima cu supunere adresat@ Ilustrit@]ii voastre spre sfâr}itul lunii mai, iar la finele lunii iulie cea de a doua, în care pe de-o parte îndr@zneam s@ amintesc motivele care m@ împiedic@ s@ accept func]ia de notar economic, pe de alta ceream insistent preabinevoitoarea hot@râre a Ilustrit@]ii voastre, atât de necesar@ mie, în aceast@ privin]@, mi s-a infiripat pe nesim]ite ideea c@ Ilustritatea voastr@ v-ati r@zgândit, fie din neîncredere fa]@ de persoana mea, fie influen]at de alte conjuncturi înc@ }i mai grave ale lucrurilor, decât cele pe care le-am îndurat eu, sau cel pu]in p@reau s@ m@ amenin]e. De aceea, în ce m@ prive}te, mi-am pus în gând ca spre sfâr}itul curentei luni august, cu prilejul târgului, s@-mi trimit în ]ar@ lucru}oarele mele }i, eliberat de povara a}tept@rii zadarnice, c@reia m-am abandonat prea de mult@ vreme spre marea mea pagub@, s@ m@ îngrijesc de soarta mea. Aducând cu preaumilin]@ aceasta la cuno}tin]a Ilustrit@]ii voastre, cu cea mai adânc@ smerenie rog ca Ilustritatea voastr@ s@ binevoiasc@ a porunci ca pân@ la sfâr}itul curentei luni august s@ mi se achite cheltuielile f@cute de mine cu tip@rirea celor dou@ lucr@ri Eszrevételek }i Discussio Descriptionis }i suportate pân@ acum, cu toat@ s@r@cia lucie, în sum@ de 385 de florini în bancnote: 1o – 114 florini din aceast@ sum@ sunt de pe acum ordonan]a]i }i, potrivit preamilostivei scrisori a Ilustrit@]ii voastre din 22 ianuarie anul trecut adresate mie, de trimis s@ mi se achite cu prima ocazie, pe care eu totu}i nu i-am primit înc@. 2o – 255 de florini din zisa sum@ s-au pl@tit pentru editarea lucr@rii Discussio, compus@ de mine la preamilostiva porunc@ a Ilustrit@]ii voastre }i tip@rit@ tot potrivit p@rinte}tii dorin]i a Ilustrit@]ii voastre. Compunerea ei }i combaterea ziarelor mi s-a încredin]at p@rinte}te mie, pentru ca dup@ ce va fi primit aprobare, s@ vad@ lumina tiparului }i s@ z@d@rniceasc@ calomniile iscate la adresa neamului nostru, ceea ce nu s-a realizat cu ajutorul foilor latine, c@ci n-au tip@rit-o }i publicat-o, iar în privin]a traducerii }i public@rii în nem]e}te s-a f@cut cu atât mai pu]in. Am luat deci asupra mea publicarea lucr@rii, însufle]it de un scop nobil, dar trecându-mi sub t@cere numele, a}a cum sf@tuie}te pruden]a. Din consim]@mântul tacit al Ilustrit@]ii voastre la preaumilita mea scrisoare din iulie trecut, despre lucrul pus la cale, m-am lini}tit pe deplin c@ totul va fi pe placul Ilustrit@]ii voastre. Dar cu toate c@ suma cheltuielilor a fost mai mare decât dac@ lucrarea s-ar fi publicat în foaie, totu}i aici au pretins un onorariu (care deobicei este mai înc@rcat decât în]elegerea) de cel pu]in 100 de florini noi, cu care editorul foii literare din Pojon s-a angajat, prin anun]ul din 24 martie anul

221 Ioan Chindri} curent, s@ publice în apendice întreaga ap@rare, dar fiindc@ onorariul a}teptat s-a oprit, s-a oprit }i publicarea promis@. Când m-am angajat la tip@rirea lucr@rii cu 255 de florini în bancnote eram încurajat de generoasa inten]ie de la început a Ilustrit@]ii voastre, de a se publica textele lucr@rii, ca s@ nu îngroape intunericul, eram încurajat de zelul de a reduce cheltuielile Ilustrit@]ii voastre, eram încurajat de zelul, de consim]@mântul tacit al Ilustrit@]ii voastre. Cine tace, pare a consim]i. Este articolul de lege 43 din cartea a }asea a decretelor, ce se poate aplica }i la p@rinteasca t@cere a Ilustrit@]ii voastre la preaumila mea scrisoare de pe la începutul lui iulie, despre aceast@ afacere. 3o - 16 florini s-au cheltuit cu taxele po}tale pentru cele dou@ expedieri ale aceleia}i Discussio, adic@ la Oradea }i de acolo la Pesta }i pentru patru epistole, scrise atât la Oradea cât }i la Pojon, ca obliga]ii de rigoare. Dac@ la aceasta se adaug@ al]i 17 florini da]i diferi]ilor purt@tori ai lucr@rii de ici colo, pentru revizuire, corectare, iese suma de 402 florini în bancnote. V-a} ruga cu preaumilin]@ ca eforturile mele sus]inute pentru alc@tuirea celor dou@ opuscule s@ fie depuse pe altarul sau în apropierea altarului sfânt al dragostei de neam, întru care binef@c@toarea d@rnicie a Ilustrit@]ii voastre str@luce}te prin ap@sarea onoarei, din toate p@r]ile lovite, a neamului, ca }i prin alte întemeieri ale fericirii sale. Pe lâng@ dreptatea revendic@rilor mele, propria-mi s@r@cie înc@ m@ constrânge s@ cer preageneroasa restituire pân@ la sfâr}itul lui august a sumei cheltuite, c@ci altfel îmi va fi cu neputin]@ atât s@ m@ mi}c de aici, lipsindu-mi cele necesare drumului, cât }i s@-mi trimit lucrurile. Mai degrab@ voi ajunge }i mai s@rac decât acum, pr@p@dindu-mi pe nimica toat@ îmbr@c@mintea }i c@r]ile neap@rat trebuincioase. Bun@voin]a }i p@rinteasca iubire a Ilustrit@]ii voastre, de care de atâtea ori mi-a fost dat s@ am parte, treze}te în sufletul meu speran]a c@ preaumilitelor mele rug@min]i li se vor aduce alinare }i li se vor hot@rî leacul, ca s@ m@ str@duiesc s@ nu v@ fiu nici Ilustrit@]ii voastre pe viitor spre povar@, nici mie spre del@sare. Încredin]ându-m@ p@rinte}tii bun@voin]e, r@mân cu cea mai adânc@ venera]iune al Ilustrit@]ii voastre preaumilit serv,

Toma Costin, bursier principal la Pesta

Semnat@ în Pesta, ziua de 12 august 1812 A se întoarce fila. Exemplarele din Discussionis Descriptionis stau la dispozi]ia Ilustrit@]ii voastre binevoitoare.

222 Cultur@ }i societate în contextul {colii Ardelene

Illustrissime, ac Reverendissime Domine Praesul, Domine, et Patrone Gratiosissime!

Ut humillimas Literas d[e] d[at]o 12 c[urentis] m[ensis] medio cursoris publici Illustritati Vestrae scribere praesumerem, coégerat id, quod in iis, quae hucdum gessi Officiis, cuncta litteratorie tractari consveta cum essent, et ultra duos menses nihil ad binas Literas Responsi impetrare quivissem, in eam tandem prolapsus exstiterim opinionem, Illustritatem Vestram aut Gratiosissime designato Officio prospexisse, aut aliis quibusvis de causis ab iis quae mecum intendi videbantur, recessisse. Nunc vero dum ex adveniente horsum Pesthinum Illustritatis Vestrae ex Sorore Nepote Benignum Ejusdem intelligerem Nutum, ut favente proxime imminentium Pesthiensium nundinarum occasione reculas, quas haberem M[agnum] Varadinum ac suscepta censura advocatiali me quoque eo conferrem: cognoscere mihi licuit, meum in scribendis proximis d[e] d[a]to 12 c[urentis] m[ensis] Litteris consilium prematurum fuisse. Quare sustineo majorem in modum supplicare, quatenus Illustritatis Vestra Literarum illarum tenores indulgente sua Lenitate, ac Paterno Affectu considerare dignaretur. Ipsemet parens, moremque gerens Gratiosissimo Nutui, tum occasione nundinarum recolas [sic!] expedire, cum etiam fine hujusce Judiciorum Termini vel a fortunarum mearum in sinu Paternae Illustritatis Vestrae Gratiae conversurus M[agno] Varadini adesse conabor; tenerrima animatus fiducia fore, ut omnia juxta humillimas meas circa finem Maji a.c. demissis hoc in merito Litteris factas observationes, ac rationum momenta cessura sint. His summis devotus Gratiis profundissima cum veneratione, ac submissione persevero Illustritatis Vestrae humillimus servus.

Thomas Kosztin Stip[endiarius] Pesth[iensis] Principalis

Pesthini, die 15a Augusti [1]812

223 Ioan Chindri}

Ilustrisime }i Reverendisime domnule episcop! Domnule }i st@pân prea milostiv!

Dac@ mi-am luat curajul s@ v@ scriu preaumilele rânduri din 12 ale lunii curente prin po}ta public@, am fost constrâns la aceasta de faptul c@, în treburi ca acelea pe care eu le-am dus la cap@t pân@ acum, trebuiau dup@ obicei pertractate toate în scris, }i cum nu am reu}it mai bine de dou@ luni s@ primesc nici un r@spuns la dou@ scrisori ale mele, am ajuns pân@ la urm@ la convingerea c@ Ilustritatea voastr@ ori a]i uitat de îns@rcinarea preamilostive}te dat@ mie, ori a]i renun]at la ea din cine }tie ce alte cauze decât cele ce m-ar privi pe mine. Acum îns@, dup@ ce am în]eles de la nepotul de sor@ al Ilustrit@]ii voastre, sosit aici la Pesta, binevoitorul îndemn al Ilustrit@]ii voastre ca s@-mi trimit la Oradea, cu prielnica ocazie a apropiatului târg de la Pesta, pu]inele lucruri pe care le am }i eu însumi s@ m@ îndrept înspre acolo dup@ sus]inerea cenzurii avoca]iale, îmi dau seama c@ hot@rârea mea de a scrie recenta scrisoare din data de 12 a lunii curente a fost pripit@. De aceea, rog în modul cel mai st@ruitor ca Ilustritate voastr@ s@ judeca]i cu indulgen]@, cu blânde]ea }i iubirea p@rinteasc@ a Ilustrit@tii voastre, tonul acelei scrisori. În ce m@ prive}te, m@ voi str@dui cu supunere }i pe potriva preamilostivului îndemn, atât s@-mi trimit lucru}oarele cu ocazia târgului, cât }i ca la sfâr}itul acestei sesiuni judiciare, întorcându-mi pânzele sor]ii, s@ vin la Oradea în sânul p@rinte}tii milostenii a Ilustrit@]ii voastre, p@truns fiind de tinereasca încredere c@ toate cele legate de aceast@ afacere se vor rezolva în scurt timp, conform observa]iilor }i calculelor f@cute în preaumila mea scrisoare de pe la sfâr}itul lunii mai a anului curent. Încredin]ându-m@ preaînaltei milostenii, r@mân cu cea mai adânc@ supunere al Ilustrit@]ii voastre preaumil serv,

Toma Costin bursier principal la Pesta

Pesta, ziua de 15 august 1812

224 Cultur@ }i societate în contextul {colii Ardelene

SecolElE Bibliei de la Blaj *

Definind secolul al XVIII-lea, istoricul francez Pierre Chaunu îl vede ca pe un r@stimp de constituire a }tiin]elor umaniste ca „sector autonom”.1 În acela}i secol, Transilvania se situa în zona de recuperare din est, în]elegând spa]iile integrate administrativ }i cultural Europei civilizate, în urma alung@rii turcilor din teritoriile Dun@rii de mijloc }i din interiorul Carpa]ilor. O „recuperare” cu o semnifica]ie aparte fusese, în jurul anului 1700, unirea românilor din Transilvania cu Biserica Romei. Un martor }i istoric al unirii, iezuitul silezian Andreas Freyberger, interpretându-}i fidel rolul, vedea aceast@ recuperare ardelean@ Pecetea nobiliar@ a lui Samuil Micu ca pe o eschiv@ genial@ de la e}uarea în erezie a bisericii române}ti, cu care amenin]a politica de calvinizare desf@}urat@ sub principii reforma]i ai Transilvaniei.2 Dintre cele dou@ mari culturi europene, catolic@ }i reformat@, în egal@ m@sur@ interesate s@-i atrag@ pe românii ardeleni, a reu}it prima, în condi]ii îndeob}te cunoscute }i analizate de istorici.3 Astfel, într-un areal semnificativ al Bisericii Ortodoxe Orientale, în mijlocul poporului român, a ap@rut, în germeni }i apoi în dezvoltare alert@, o cultur@ alternativ@, de influen]@ occidental@ }i catolic@.

UNIREA CU ROMA. Românii ardeleni s-au unit cu Biserica Romei, între 1697 – 1701, pe baza principiilor Conciliului de la Floren]a din 1439, care postulau o biseric@ identic@ în dogm@ cu cea catolic@, îns@ p@strându-}i nealterat@ partea

* Text publicat ca studiu introductiv la: Biblia de la Blaj – 1795. Edi]ie jubiliar@, Roma, 2000. 1 Pierre Chaunu, Civiliza]ia Europei în secolul luminilor, I, Bucure}ti, 1986, p. 365. 2 Andreas Freyberger, Historica relatio unionis Valachicae cum Romana Ecclesia. Relata- re istoric@ despre unirea bisericii române}ti cu Biserica Romei, edi]ie princeps dup@ manuscris de Ioan Chindri}, Cluj-Napoca, 1996. 3 R@mâne de referin]@, înc@, colec]ia de documente a unui alt iezuit, tirolezul Nicolaus Nilles, tip@rit@ în 1885 la Innsbruck, Symbolae ad illustrandam historiam Ecclesiae Orientalis in terris Coronae S. Stephani, vol. I – II. Dintre sursele interne, cea mai riguroas@ cercetare este a lui Zenovie Pâcli}anu, Istoria Bisericii Române Unite, în „Bun@ vestire”, Roma, XV, 1976, nr. 1 – 2, p. 13 – 66; nr. 3 – 4, p. 11 – 46.

225 Ioan Chindri}

Biblia de la Blaj – 1795

226 Cultur@ }i societate în contextul {colii Ardelene ritual@ oriental@, [email protected] Dominat de spiritul marelui umanist Nicolaus Cusanus,5 conciliul }i-a ar@tat roadele în Europa abia la sfâr}itul secolului al XVII-lea, odat@ cu victoriile armatelor cre}tine, conduse de împ@ratul Leopold I împotriva turcilor. Dup@ e}ecul turcesc de la Viena din 1683, Imperiul Roma- no-German sub dinastia de Habsburg }i-a consolidat puternic rolul în politica Europei. „Imperiu” devine acum sinonim cu „Austria”, iar ca un corolar spiritual al acestei ascensiuni, religie devine sinonim cu catolicism. Leopold I, conduc@torul Ligii Sfinte, î}i face curând sim]it@ politica procatolic@ }i în ]@rile Coroanei Sfântului {tefan, dintre care f@cea parte, ca tradi]ie istoric@, }i Transil- vania.6 Solu]ia atragerii la unire în virtutea celor postulate la Floren]a apar]ine marelui om de stat }i prin] al bisericii, cardinalul Leopold Kollonich, omul de încredere al împ@ratului în opera de redimensionare din fundament a destinului Europei centro-r@s@ritene. Primele negocieri i-au vizat pe rutenii din nordul Ungariei, pe seama c@rora s-a înfiin]at, cu dificult@]ile inerente, Episcopia Greco-Ca- tolic@ de la Munkács.7 A urmat marea mas@ a poporului român ortodox, popula]ie dens@ }i puternic majoritar@ într-un spa]iu ce se întindea din Maramure} pân@ la Carpa]ii de sud }i din Banat pân@ la cei de est, pe teritoriul a dou@ state, Transilvania }i Ungaria. De referin]@ este unirea realizat@ în Transilvania, prin caracterul ei de fenomen complex, bine articulat }i reu}it integral în faza incipient@. Atanasie Anghel, actorul principal, a avut }i voin]a necesar@, }i sus]inerea popular@ pentru a duce pân@ la cap@t procesul de unire. Din unghiul de interes al problemei pe care o trat@m, este de observat faptul c@, în complicatele mi}c@ri care s-au pus în oper@ cu acea ocazie, }i-a putut face loc }i elementul cultural, timid, la început, dar de mare r@- sunet în viitorul noii confesiuni române}ti }i al românilor în general. Îndat@ dup@ anul hot@rârii finale de unire cu Roma, în februarie 1701, Atanasie a f@cut o c@l@torie la Viena, unde a avut o „conferin]@” decisiv@ cu cardinalul Kollonich. Rezultatul a fost semnarea de c@tre episcopul român a unei declara]ii în 16 puncte, care sintetizeaz@, dinspre cealalt@ parte a mesei de discu]ie, consecin]ele hot@rârii din 1700 a clerului român }i a ierarhului, de a trece din lumea ortodox@ în cea catolic@. Articolul 4, de exemplu, prevede obliga]ia lui Atanasie de a „împ@r]i pe gratis, f@r@ nici un pre]”, „catehismul dreptei credin]e în limba român@, ce urmeaz@ s@ fie tip@rit

4 Silviu Augustin Prundi} – Clemente Pl@ianu, Catolicism }i ortodoxie româneasc@, Cluj- Napoca, 1994, p. 46 – 52. Elaboratele acestei mari reuniuni ecumenice, în Acta Con- cilii Florentini, Roma, 1865. 5 P.P. Negulescu, Filosofia Rena}terii, Bucure}ti, 1986, p. 79 – 131. O monografie accesibil@: Paolo Rotta, Il cardinale Nicolo di Cusa, Milano, 1928. 6 Vezi Obál Béla, Die Religionspolitik in Ungarn nach dem Welfälischen Frieden während der Regierung Leopold I, Halle, 1910. 7 Joannicius Basilovits, Brevis notitia fundationis Theodori Koriatovits, olim ducis de Munkács, pro religiosis Ruthenis Ordinis Sancti Basilii Magni, in Monte Csenek, ad Munkács, anno MCCCLX factae, exhibens seriem episcoporum Graeco-Catholicorum Munkácsiensium, Ca}ovia, 1799; A. Hodinka, A munkácsi görög-katolikus püspökség története, Budapesta, 1909.

227 Ioan Chindri} cu cheltuiala eminentisimului cardinal”.8 Cu o promptitudine de nea}teptat, prima carte destinat@ proaspe]ilor neofi]i români va ie}i de sub tipar în 1702, la Alba Iulia.9 La articolul 11, Atanasie se angajeaz@ cu aceea}i solemnitate: „M@ voi str@dui s@ se ridice o }coal@ româno-latin@ la Alba Iulia. Voi alege dasc@li de }coal@ care s@ }tie limbile român@ }i latin@”.10 Urmarea în simetrie precis@ a „reversalului” atanasian a fost cunoscuta diplom@ a împ@ratului Leopold I din 19 martie 1701, Secunda Leopoldina sau a doua diplom@ a unirii.11 „Leopoldina” pluseaz@ angaja- mentele culturale ale lui Atanasie, în sensul c@ se vor ridica }coli la Alba Iulia, Ha]eg }i F@g@ra}, „pentru ca fiii uni]ilor s@ poat@ dobândi mai mult@ }tiin]@”.12 Sub acest semn al debutului, toate documentele de c@petenie ale unirii cu Roma, de la început sau de pe parcursul consolid@rii ei, vor acorda o aten]ie punctual@ fac- torului de cultur@ pertinent de cauza tratat@. Astfel se întâmpl@ cu bula „Rationi congruit” din 1721, oper@ a papilor Clement XI }i Inocen]iu XIII. Prin aceast@ constitu]ie papal@, în anul amintit s-a „ridicat”, cu binecuvântarea Scaunului Apostolic, Episcopia Greco-Catolic@ de F@g@ra}, avându-l în frunte pe succesorul lui Atanasie, episcopul Ioan Giurgiu Patachi. Bula papal@ proclam@ biserica cu hramul Sfântul Nicolae din F@g@ra} drept catedral@ a uni]ilor români. Între altele – se precizeaz@ – „în aceea}i biseric@ s@ se consacre c@lug@ri }i preo]i dup@ canoanele ritului grecesc, care s@ ]in@ locul canonicilor }i capitulului”.13 În persoanele acestora va lic@ri primul sâmbure al elitei intelectuale române}ti din Transilvania, într-un peisaj de-o paupertate cultural@ vecin@ cu barbaria. Era rezultatul ac]iunii de calvinizare for]at@ pe care o suferiser@ românii ardeleni din partea principilor calvini }i a clerului }i domnilor de p@mânt de aceea}i confesiune, de pe vremea lui Ion Sigismund Zápolya (1566 – 1571) }i pân@ la unire. „A}a s-a f@cut – observ@ uluit acela}i Andreas Freyberger14 – de Transilvania se aseam@n@ cu un fel de Egipt, iar aceast@ na]ie (românii – n.n.) cu persoana izraelitului exilat sub faraon”. Vaticanul a prev@zut,

8 Andreas Freyberger, op.cit., p. 91, 93. 9 Este faimoas@ }i azi rarisima c@r]ulie intitulat@ Pânea pruncilor sau înv@]@tura credin]ii cre}tine}ti, un catehism catolic tradus de preotul Duma Iane} din B@r@ban]i. Vezi Ioan Mu}lea, Pânea pruncilor, Belgrad, 1702. Din istoria unei vechi c@r]i române}ti, în Omagiu lui Ioan Lupa}, Bucure}ti, 1943, p. 617 – 631. 10 Andreas Freyberger, op.cit., p. 95 („Ut schola Walachico–Latina Albae erigatur, satagam. Magistros scholarum eligam callentes linguam Walachicam et Latinam”). 11 Dintre edi]iilele latine ale documentului, decisiv@ este cea a lui Kurt Wessely, A doua diplom@ leopoldin@, Bucure}ti, 1938 (extras din „Analele Academiei Române”, Seria III, tom XX, Memoriile sec]iunii istorice, mem. 12). Traducere veche, dep@}it@ ca limbaj, la Samuil Micu, Istoria românilor, edi]ie princeps dup@ manuscris de Ioan Chindri}, II, Bucure}ti, 1995, p. 273 – 278. Vezi traducerea noastr@ modern@, la Andreas Freyberger, op.cit., p. 89 – 111. 12 Ibid., p. 107. 13 Vezi despre edi]iile cunoscute ale bulei „Rationi congruit” la Ioan Chindri}, Bula papa- l@ „Rationi congruit” de la 1721 }i întemeierea Episcopiei F@g@ra}ului, în „Anuarul Institutului de Istorie Cluj-Napoca”, XXXIII, 1994, p. 85 – 106. Unica traducere româ- neasc@, a noastr@, tot acolo, p. 103 – 105. 14 Op.cit., p. 35.

228 Cultur@ }i societate în contextul {colii Ardelene pentru ameliorarea acestui „Egipt” spiritual, substan]iala sum@ de 4000 de florini, pe care i-a donat împ@ratul Carol VI, monarhul Habsburg de la data bulei amintite.15 Aceste premise de bun@voin]@ }i munifiscen]@ a }tiut s@ le sintetizeze }i s@ le valorifice Inochentie Micu-Klein, al treilea episcop unit al românilor ardeleni. Inochentie a mutat, în mai 1737, re}edin]a episcopiei unite la Blaj, locul viitorului focar spiritual }i locul unde s-a tip@rit Biblia de la 1795. Evenimentul a fost posibil în condi]iile unei amplific@ri a bun@voin]ei imperiale fa]@ de români. Prin diploma sa din 21 august 1738,16 Carol VI ratific@ acordarea domeniului Blaj pe seama între]inerii noii structurii ecleziastice române}ti, în urma unor inspirate negocieri ini]iate }i purtate de arhiereul întemeietor.17 Ideea cultural@ r@zbate din acest act al Puterii, chiar cu mai mare claritate. Din veniturile puternicului domeniu acordat, episcopia este obligat@ s@ zideasc@ o m@n@stire pentru 11 c@lug@ri, „în carea pruncii în credin]@ }i în carte s@ se învea]@ }i de acolo harnici, întru înv@- ]@turi bine înv@]a]i parohi de leagea greceasc@ s@ se poat@ procopsi”.18 Prevederea este în tonul din 1721 a bulei „Rationi congruit” („dup@ cum }i sfânta bul@ a papei poftea}te”19), care cerea întemeierea înc@ la F@g@ra} a unui asemenea a}ez@mânt. Implicarea monahismului în procesul educativ organizat ]ine de percep]ia pragmatic@ a Bisericii Catolice, iar Blajul va onora din plin aceast@ menire. Diploma imperial@ fixeaz@ }i num@rul incipient al elevilor, 12 deocamdat@. Deosebit de important@ pentru orizontul viitor al Blajului este îns@ prevederea ca din aceea}i dona]ie imperial@ s@ fie trimi}i }i sus]inu]i câte trei studen]i (alumni) români la Roma, pentru a-}i des@vâr}i înv@]@turile la Colegiul de Propaganda Fide. Continuitatea factorilor de decizie de la Viena }i Roma în atitudinea de deferen]@ fa]@ de români este expresia unei psihologii a Puterii, admirabil surprins@ de Nicolae Iorga, în 1902, când f@cea o compara]ie între prozelitismul calvin din secolul al XVII-lea, desf@}urat cu violen]@ de c@tre principii maghiari reforma]i ai Transilvaniei, }i tratativele de unire purtate de catolici cu românii: „Era o deosebire de purtare între catolici }i calvini, care trebuia s@ m@guleasc@ pe fra]ii no}tri (ardeleni – n.n.) chiar }i în afar@ de marile f@g@duieli. Calvinii b@tuser@ din picior, catolicii împ@ratului f@ceau propuneri. Cei dintâi amenin]au cu temni]a }i b@t@ile, ace}tialal]i f@ceau s@ se z@reasc@ începutul unei ere de

15 Zenovie Pâcli}anu, op.cit., p. 40, incl. nota (379). 16 Diploma de dona]ie a împ@ratului Carol VI a intrat în aten]ia reprezentan]ilor {colii Ar- delene, care au inclus-o în lucr@rile lor istorice }i au tradus-o în române}te. Vezi o edi]ie latin@ cu traducere la Samuil Micu, Istoria românilor, II, p. 293 – 298; 307 – 312. Edi]ie numai în române}te la Gheorghe {incai, Hronica românilor, III, Bucure}ti, 1969, p. 363 – 370. Numai originalul latin la Petru Maior, Istoria besearicei românilor, Buda, 1813, p. 202 – 207. Tot în originalul latin a publicat-o }i Nicolaus Nilles, op.cit., p. 533 – 540. 17 Zenovie Pâcli}anu, op.cit., p. 45 – 47. 18 Samuil Micu, Istoria românilor, II, p. 294. 19 Ibid.

229 Ioan Chindri} libertate }i lumin@”.20 Afirma]ia istoricului român o confirm@ amintita cronic@ a lui Andreas Freyberger, necunoscut@ lui Iorga, scriere care este un proces verbal de martor ocular al unui foarte elaborat demers de implicare a mentalului ro- mânesc în acceptarea unirii. Elementul decisiv al reu}itei a fost recursul la ideile Conciliului de la Floren]a, acceptabile pentru români, în compara]ie cu straniile schimb@ri de rit pe care propaganda calvinist@ le preconizase în secolul al XVII-lea. Dac@ Reforma voia s@-i asimileze pe românii ortodoc}i prin supunere, catolicismul i-a implicat într-un dialog de participare. Dialogul îns@ avea nevoie de un partener competitiv, care s@ în]eleag@ termenii schimb@rii istorice pe care o tr@ia. Cele dou@ centre de putere, Viena }i Roma, erau egal interesate în asanarea }ocantei st@ri de incultur@ a clerului ortodox, exhaurizat de orice vigoare în lupta îndelungat@ }i inegal@ cu calvinismul.21 Im- plicarea material@ a Puterii în direc]ie cultural@ se explic@ prin nevoia cre@rii acestui partener de dialog. Nu mai pu]in trebuie luat@ în seam@ discrepan]a dintre cultura catolic@ bogat@ din vremea Contrareformei, creat@ în ambian]a imperiului limbii latine, ajuns la apogeul s@u, pe de o parte, }i vidul cultural, închis în ru- dimente populare,22 care caracteriza ortodoxia ardelean@ în preajma unirii cu Roma. Devenind, la 1700, parte integrant@ a Bisericii Catolice, noua confesiune româneasc@ trebuia s@ realizeze un minim grad de aliniere la standardele culturale pe care evolua catolicismul. Investi]iile factorilor de putere pe seama culturii românilor sunt explicabile prin prisma acestei mentalit@]i „de sus”. Este gr@itor cazul episcopului Atanasie Anghel, înf@ptuitorul unirii, la impactul cu aceast@ mentalitate.23 Inteligen]a }i abilitatea lui Atanasie reies din felul fortunat în care a }tiut s@-}i asume }i s@ duc@ la bun sfâr}it aceast@ adev@rat@ revolu]ie spiritual@ care a fost unirea cu Roma. Marele sprijinitor al unirii, cardinalul Kollonich, nu s-a mul]umit îns@ cu aceste calit@]i. La conferin]a amintit@, din prim@vara anului 1701, Atanasie pierde în tratative la capitolul cultur@. Mai precis – noteaz@ acela}i martor ocular, cronicarul Freyberger – pierde „deoarece era ne}tiutor, el }i clerul s@u, al celor ce se întreprind pe baza unei cunoa}teri adev@rate a problemelor Bisericii Romane”.24 Nu caren]a unei culturi oarecare i s-a repro}at, deci, ci caren]a culturii occidentale, catolice. În „reversalul” dat dup@ aceast@ conferin]@, episcopul recunoa}te, la punctul 5, c@ este „în multe lucruri neînv@]at }i f@r@ experien]@”25 }i ca atare accept@ prezen]a unui „auditor causarum generalis” în persoana unui secondant romano-catolic, pe care românii uni]i l-au numit constant „teologul” }i care a r@mas un personaj controversat al istoriei Bisericii

20 Nicolae Iorga, Sate }i preo]i din Ardeal, Bucure}ti, 1902, p. 176. 21 Cea mai organizat@ }i mai lizibil@ analiz@ a contenciosului calvino-român din Transil- vania o g@sim la Zenovie Pâcli}anu, op.cit., p. 23 – 94. 22 D. Prodan, Supplex Libellus Valachorum, Bucure}ti, 1984, p. 107. 23 O bibliografie consistent@ despre cel dintâi episcop român unit vezi la Samuil Micu, op.cit., p. 391 – 392, nota 10. 24 Andreas Freyberger, op.cit., p. 89. 25 Ibid., p. 92.

230 Cultur@ }i societate în contextul {colii Ardelene

Române Unite.26 Precau]ia a intrat }i în textul Secundei Leopoldine, cu aceea}i motivare: „Fiindc@, din necunoa}terea dreptului canonic, s-au petrecut }i s-au comis la ei (la românii ortodoc}i – n.n.) mari erori }i scandaluri, chiar prin episcopul însu}i }i prin cler”.27 Episcopul din lumea catolic@ nu putea fi un pop@ oarecare, fie el }i iste] sau carismatic, a}a cum a fost Atanasie. La catolici, vârful ierarhiei însuma }i maximul de „}tiin]@”, în fapt de cuno}tin]e din domeniul u- manist, a c@rui autonomie Pierre Chaunu o vede constituindu-se tocmai în secolul consolid@rii unirii noastre cu Roma.28

P~TRUNDEREA C~R[ILOR. Urma}ii întru p@storie ai lui Atanasie Anghel vor îndeplini cu prisosin]@ dezideratul forma]iei culturale competitive. Pentru g@sirea succesorului imediat, Ioan Giurgiu Patachi,29 s-au consumat nu mai pu]in de opt ani, „interregn” de zbucium, dar }i de clarificare în noua biseric@ româ[email protected] Odat@ g@sit, el reprezenta – dup@ o opinie autorizat@ – „singurul preot român cu temeinic@ preg@tire teologic@ }i, din acest punct de vedere, singurul potrivit spre a urca în scaunul vl@dicesc”.31 Studiase la Institutul Pazmaneum din Viena, cea mai prestigioas@ universitate catolic@ din imperiu, situându-se în fruntea celor 300 de colegi ai [email protected] A}a se explic@ gestul unuia dintre marile personaje ale catolicismului centro-european, iezuitul Gabriel Hevenesi, de a-l trimite pe fiul de ]@ran valah din Ardeal la Collegium Hungaro-Germanicum, în Roma, pentru a-}i des@vâr}i studiile. Între 1705 – 1710,33 cu profesori de talia cardinalilor Giovanni Baptista Tolemei sau Giovanni Baptista Salerni, iezui]i la rândul lor,34 Giurgiu Patachi ajunge s@-}i preg@teasc@ }i s@ ob]in@ doctoratul în teologie, primul din cultura noastr@, sus]inut la 16 august 1710.35 Care era nivelul

26 Vezi, în principal, Zenovie Pâcli}anu, Din istoria bisericeasc@ a românilor ardeleni – „Teologul” vl@dicilor uni]i, în „Analele Academiei Române, Seria III, memoriile sec]iunii istorice, tom I, 1922 – 1923, p. 185 – 1923, p. 185 – 190; B. B@rbat, L’institution de l’office du „théologien” dans l’Eglise Roumaine, Roma, 1963, cu varianta româneasc@ rezumat@, Instituirea func]iei „teologului” în Biserica Român@ Unit@, Deva, 1992. 27 Andreas Freyberger, op.cit., p. 105. 28 Vezi nota 1. 29 Bibliografie despre el la Samuil Micu, op.cit., p. 408 – 409, nota 1. Vezi, în plus, Octavian Bârlea, Ostkirklische Traditio und westlicher Katholizismus. Die rumänische unierte Kirche zwischen 1713 – 1727, München, 1966. 30 Nicolaus Nilles, op.cit., I, p. 393 – 479; Ioan Chindri}, Bula papal@ „Rationi congruit”..., pass. 31 Zenovie Pâcli}anu, Istoria Bisericii Române Unite, în „Bun@ vestire”, Roma, XVI, 1977, nr. 1 – 2, p. 25 – 74, p. 31. 32 Ibid., p. 30. 33 A. Keress, Matricola et acta Hungarorum in universitatibus Italiae studentium, Buda- pesta, 1917, p. 110. 34 Despre cei doi vezi Mario Guarnacci, Vitae et resgestae pontificium Romanorum et cardinalium, II, Roma, 1751, p. 231 – 238 }i 83; Nicolaus Nilles, op.cit., I, p. 427 – 429. 35 Ioan Chindri}, Bula papal@ „Rationi congruit”..., p. 97.

231 Ioan Chindri} cuno}tin]elor sale, odat@ ajuns episcop al românilor uni]i din Transilvania? A ajuns pân@ la noi lista c@r]ilor din biblioteca acestui ierarh unit, cu o carier@ extrem de zbuciumat@ }i cu sfâr}it violent.36 Sunt înregistrate aproape 200 de titluri, num@r remarcabil pentru posibilit@]ile unui vl@dic@ român din Ardeal, raportat la pre]ul enorm al c@r]ilor din acea vreme. Alc@tuirea unei biblioteci personale este un tropism liber, ce reflect@ fidel înclina]iile culturale care-l conduc pe colec]ionar. În biblioteca lui Giurgiu Patachi întâlnim c@r]i în limbile latin@, german@, italian@, maghiar@, greac@ }i român@. Este prima infuzie masiv@ de carte occidental@ în mediul românesc din Transilvania, totodat@ cea dintâi bibliotec@ organizat@ pe care o întâlnim în acela}i mediu. Episcopul se înf@]i}eaz@, în lumina lecturilor sale, ca un om cu apetit cultural accentuat }i divers. Statura lui de erudit, cunoscut@ altfel,37 s-a estompat în istoriografie, odat@ cu episcopul însu}i, pe nedrept, reconstituirea ei r@mânând în sarcina cercet@rilor viitoare. Este interesat în primul rând de marea literatur@ catolic@ a Contrareformei, care ocup@ o parte substan]ial@ a bibliotecii sale. Nu lipse}te, desigur, cea mai r@sun@toare lucrare a acestui curent, cartea de polemici a cardinalului Roberto Bellarmino (1542 – 1621) pe tema „dreptei credin]e”, ap@rut@ chiar în anul consacr@rii sale ca episcop.38 Polemica este îndreptat@ împotriva calvinistului Wilhelm Ames }i a luteranului Johann Gebhard }i eviden]iaz@, desigur, calitatea de dreapt@ credin]@ a catolicismului. Ca o precau]iune la lacuna lui Atanasie Angel de a nu cunoa}te dreptul canonic, Giurgiu Patachi studiaz@ un tratat notat în inventar – document greu de descifrat, din cauza abrevierii hazardate a titlurilor – cu titlul „Institutiones juris canonici”. Poate fi, dup@ formatul precizat, lucrarea Corpus juris canonici, ap@rut@ la Basel în 1696, pe care o vom întâlni }i în biblioteca lui Inochentie Micu-Klein.39 L-au interesat cercet@rile, vestite în epoc@, ale greco-italianului Leo Allatius (1586 – 1669), exeget al Bisericii Greco-Orientale, dintre ale c@rui c@r]i g@sim în biblioteca sa chiar o oper@ de sintez@ în acest sens,40 precum }i o refutare a fabulei despre papisa Ioana. Interesant@ este prezen]a istoriei papalit@]ii scris@ în stil personal }i foarte liber de c@tre un personaj renascentist controversat, Bartolomeo Sacchi zis Platina (1421 – 1481), ap@rut@ prima dat@ la Vene]ia, în 1478. Giurgiu Patachi avea edi]ia ap@rut@ peste aproape un secol, în italian@, sub îngrijirea

36 Biblioteca Filialei Cluj-Napoca a Academiei Române (în continuare abreviat B.A.R.Cj.), ms. lat. 550. Vezi }i Magdalena Tampa, Din începuturile bibliotecii de la Blaj. Despre inventarul manuscris din 14 iunie 1747, în „Biblioteca }i cercetarea”, buletin }tiin]ific multiplicat al Bibliotecii Filialei Cluj-Napoca a Academiei Române, III, Cluj-Napoca, 1979, p. 126 – 145. 37 Zenovie Pâcli}anu, Istoria..., p. 66 – 67. 38 Disputationes Roberti Bellarmini e Societate Jesu S. R. E. cardinalis, de controversiis Christianae fidei, in-folio, I – IV, Praga, 1721. 39 Ioan Chindri}, Biblioteca lui Inochentie Micu-Klein, în „Anuarul Institutului de Istorie Cluj-Napoca”, XXXIV, 1995, p. 347 – 373, poz. 17. Vezi }i în acest volum. 40 Graeciae Orthodoxae tomi duo, I – II, Roma, 1652, 1658.

232 Cultur@ }i societate în contextul {colii Ardelene c@lug@rului Onuphrio Panuino.41 Surpriza bibliotecii este lotul consistent de lucr@ri germane, între care chiar un tratat de arhitectur@ al italianului Vignola. Episcopul este, astfel, primul intelectual român greco-catolic familiarizat cu literatura german@, rezultat, desigur, al anilor de studiu în Pazmaneumul din Viena. Ca ierarh al unei eparhii catolice de rit oriental, dintre c@r]ile sale nu putea lipsi Arhi- eraticonul, pe care-l g@sim în edi]ia greceasc@ de la Vene]ia, din 1714, indicat ca „Liber pontificalis Ecclesiae Graecae”. Nu lipse}te nici „Pontificale Romanum”, echivalentul latin al Arhieraticonului, codificat de Egbert de York în secolul al VIII-lea }i tip@rit la 1485 de ceremonierii papali Joannes Burchard }i Agostino Patrizzi Piccolomini. Giurgiu Patachi a avut, probabil, edi]ia „oficial@” din 1596, tip@rit@ din ordinul papei Clement }i consacrat@ prin bula „Ex quo in ecclesia Dei”.42 O carte care are semnifica]ia de mesager al viitorului este aceea a cronicarului }i epigrafis- tului ardelean Stephanus Zamosius, Analecta lapidum vetustorum ac nonnularum in Dacia antiquitatum, ap@rut@ la Padova în 1593. Este cea mai veche valorificare tipografic@ a inscrip]iilor antice din Dacia Roman@, culese de pe monumentele în piatr@ prezente din bel}ug în Transilvania. Episcopul a trebuit s@ fac@ un efort consi- derabil pentru procurarea unei c@r]i care a constituit o raritate chiar de la apari]ie, trebuind s@ fie reeditat@ peste abia cinci ani, la Frankfurt.43 Oricum, cartea este cea dintâi lucrare de istorie local@ semnalat@ documentar în posesia unui român ardelean. Ea aducea revela]ia ilustrat@ documentar a unui trecut pomenit }i de al]i umani}ti europeni }i va fi una din sursele de inspira]ie ale istoricilor {colii Ardelene, în special a lui Samuil Micu.44 Se poate afirma astfel c@ Ioan Giurgiu Patachi a pus prima c@r@mid@ bibliografic@ la temelia edificiului documentar intern, bl@jean, pe care se va întemeia istoriografia, reprezentat@, spre sfâr}itul secolului, de corifeii Blajului, Samuil Micu, Gheorghe {incai, Petru Maior }i Ioan Budai-Deleanu. Profilul de erudit al episcopului este încununat de cele opt manuscrise autografe care au r@mas de la el, inedite }i necercetate pân@ [email protected] Cu con]inut teologic, filosofic,

41 B. Platinae historia de vitis pontificum Romanum, a D. N. Jesu Christo usque ad Paulum papa II. Longe quam antea emendatior; cui Onuphrii Panuinii Veronensis fratris eremitae Augustiniani opera, reliquorum quoque pontificum vitae usque ad Pium IV pontificem maximum adiunctae sunt. Et totum opus variis annotationibus illustratum, 40, Vene]ia, f.a. (1562). 42 The Catholic Encyclopedia, pagin@ de Internet, http://www.newadvent.org/cathen/1223 la.htm. 43 În anexa monumentalei lucr@ri a lui Wolfgang Lazius, Reipvblicae Romanae in exteris provinciis, bello aquisitis, constitvae, commentariorum libri duodecim..., Frank- furt pe Main, I, 1598, in-folio, 12 foi nenum. + 1108 p. + 22 foi nenum. 44 În varianta latin@ a istoriei românilor, Brevis notitia originis et progressus nationis Daco- Romanae, seu, ut quidam barbaro vocabulo appellant Valachorum, ab initio usque ad seculum XVIII, înc@ în manuscris, Samuil Micu reproduce 45 de inscrip]ii din lucrarea lui Zamosius, în sprijinul propriei argumenta]ii (p. 45 – 46). 45 Tractatus de Deo, Tractatus de Incarnatione Verbi, Tractatus in phisicam Aristotelis, Trac- tatus de universam philosophiam, Tractatus polemicus, Tractatus de virtutibus theologicis, Tractatus de beatitudine }i o Logica manuscripta. Toate aceste manuscrise se p@streaz@ la B.A.R.Cj. }i sunt de c@utat în fi}ierul manuscriselor latine, la numele lui Ioan Giurgiu Patachi.

233 Ioan Chindri}

}tiin]ific sau monahal, aceste lucr@ri sunt, dup@ toate probabilit@]ile, opere „o- riginale” ale lui Giurgiu Patachi, în sensul de atunci al originalit@]ii, care includea }i compilarea dup@ al]i autori }i c@r]i. Prin tot }i toate acestea, episcopul unit de la F@g@ra} se înscrie în rândul umani}tilor de forma]ie european@, fire}te catoli- c@, posesor al unui impresionant bagaj de cuno}tin]e. În persoana lui }i într-un timp foarte scurt, s-a realizat saltul dorit de patronii unirii cu Roma, de la cutare pop@ ignorant ales de al]i semeni }i mai ignoran]i }i pus în scaunul de vl@dic@, la arhiereul superior, de factur@ catolic@ }i european@, cunosc@tor }i creator de valori culturale în spiritul vremii sale. Biblioteca lui Ioan Giurgiu Patachi a r@mas, dup@ moartea sa, în patrimoniul Episcopiei Unite a F@g@ra}ului, cu re}edin]a chiar în F@g@ra}. Urma}ul s@u în scaun, Inochentie Micu-Klein, a mutat-o la Blaj, odat@ cu re}edin]a episcopiei, în mai 1737. Ea constituie cea mai veche colec]ie a impresionantei biblioteci care se va acumula, în timp, la re}edin]a nou@ a diecezei unite din Transilvania. Aceast@ prioritate de bibliofil a episcopului Ioan Giurgiu Patachi infirm@ p@rerea mai veche, dup@ care Inochentie Micu-Klein ar fi precursorul absolut al bibliotecii din Blaj.46 Modelul ierarhului perfec]ionist îl va prelua Inochentie însu}i, dup@ temperamentul }i necesit@]ile p@storiei sale. Exist@ un factor care îi apropie, ca destin, pe cei doi, Giurgiu Patachi }i Micu-Klein: amândoi au fost aprecia]i }i viza]i de foarte tineri pentru înalta demnitate de episcop. Pe când era student în anul IV la Roma, în 1709, nun]iul papal din Viena, Carlo Santini, vedea în Giurgiu Patachi pe omul potrivit pentru a ocupa demnitatea de episcop al rutenilor uni]i din dieceza Munkács, ca succesor al lui Iosif De Camellis.47 Va ajunge îns@ în fruntea românilor uni]i din Ardeal, în care ipostaz@ se va distinge ca „remarcabil teolog, filosof, jurist, predicator, om politic, gospodar }i om al bisericii”, dup@ cum se exprim@ un colaborator }i biograf al [email protected] Inochentie Micu-Klein a fost vizat tot de pe b@ncile }colii pentru func]ia de episcop. Superiorul iezui]ilor din Transilvania, Adam Fitter (1671 – 1749), a f@cut presiuni asupra sinodului electoral din 4 iulie 1729 ca s@-l includ@ pe studentul de la Tirnavia, Ioan Micu, în rândul celor trei candida]i ai clerului, pentru ca împ@ratul s@-l numeasc@ pe unui dintre ei episcop în Transilvania, conform Secundei Leopoldine de la 1701, în care suveranul î}i conserv@, pentru sine }i urma}ii s@i, aceast@ [email protected] Spre

46 Corect@m cu aceast@ ocazie o asemenea aser]iune pe care am f@cut-o în 1980, în studiul Blajul luminist. O analiz@ a structurilor culturale, în „Anuarul Institutului de Istorie }i Arheologie Cluj-Napoca”, XXIII, 1980, p. 189 – 208. 47 La 20 octombrie 1709, nun]iul scria c@tre Congrega]ia de Propaganda Fide: „Mi viene indicato a tal titolo sacerdote Giov. Patachi, alumno del Colegio di S. Apollinare su- pponendosi essere teologo del IV anno, di ottimi costumi e di molta abilita...” (A. Hodinka, op.cit., p. 520). 48 „Theologus, philosophus, jurista, concinator, politicus, oeconomus et ecclesiasticus insignis”. Caracterizarea lui David Maxai de Mariafi, într-o biografie din 30 decembrie 1730, publicat@ de Zenovie Pâcli}anu în „Cultura cre}tin@”, XVI, 1936, p. 522 – 523. 49 Articolul 12 al diplomei: „... s@ ni se propun@ Majest@]ii noastre trei persoane apte }i vrednice de func]ia episcopal@” (Andreas Freyberger, op.cit., p. 109).

234 Cultur@ }i societate în contextul {colii Ardelene deosebire de antecesorul s@u, Inochentie chiar ajunge episcop, fiind înc@ student, „caz f@r@ precedent în istoria na]iei noastre”.50 Aceast@ c@utare a autorit@]ilor biserice}ti catolice, vizându-i aici în mod aparte pe iezui]i, în direc]ia celor mai tineri români uni]i, indic@ sensul unei reforme necesare la vârful ierarhic al noii confesiuni. A doua oar@ dup@ cazul lui Giurgiu Patachi, a func]ionat în cazul lui Inochentie o tehnic@ aprobat@ de împ@ratul Carol VI, dar pe care au instrumentat-o iezui]ii: aceea de a pune în fruntea neoerec]ilor din Ardeal numai tineri crescu]i în doctrina catolic@ }i în marea cultur@ european@ a vremii. Intui]ia iezui]ilor se dovede}te corect@, din unghiul de vedere al analizei de fa]@. Inochentie Micu-Klein reediteaz@ între români personalitatea ierarhului de cultur@ european@ }i erudi]ie adânc@, dup@ cazul lui Giurgiu Patachi. Literatura care a stat la baza forma]iei sale intelectuale este identificat@ }i [email protected] Concluziile de baz@ despre cel dintâi sunt valabile }i aici, cu unele nuan]e importante. Ele ]in de firea lui Micu-Klein }i de mediul concret în care s-a format. Dac@ Giurgiu Patachi, n@scut ortodox, a fost dus de soart@ în mediu exclusiv romano-catolic, religie pe care a nutrit-o în str@fundul sufletului }i de pe pozi]iile c@reia a ajuns episcop al românilor greco-catolici, Inochentie, dincolo de educa]ia iezuit@ de la Tirnavia, este tributar }i influen]ei uni]ilor ruteni de la Munkács, în m@n@stirea c@rora }i-a dat voturile c@lug@re}ti }i s-a hirotonisit întru preo]ie, dup@ încheierea studiilor la iezui]ii riguro}i din Tirnavia.52 Ca popor slav, ace}tia erau mai lega]i de ritualurile orientale chiar decât românii, inclusiv de literatura bisericeasc@ slavon@ }i de limba acesteia, pe care o în]elegeau u}or chiar }i poporenii simpli. Nu trebuie uitat faptul c@ }i Tirnavia, situat@ în nordul extrem al Ungariei de atunci, era teritoriul etnic al slovacilor, de asemenea slavi. De}i crescut de copil în }coli catolice, la iezui]ii din Cluj, trebuie presupus@ apoi la el existen]a unor reminiscen]e slavone din biserica satului natal, Sadu, din sudul mai riguros ortodox al Transilvaniei. Sintetizând ace}ti factori, este explicabil@ cunoa}terea limbilor slave de c@tre Inochentie, slavona bisericeasc@ }i sârba literar@ în orice caz. În biblioteca sa, a c@rei înfiin]are a început cel mai târziu în 1729,53 se g@sesc câteva manuscrise din zona slav@, între care un Arhieraticon ilustrat, scris în slavona bisericeasc@ }i servind anterior episcopului greco-catolic rutean de la Munkács54 }i un Molitve-

50 Zenovie Pâcli}anu, Istoria Bisericii..., în „Bun@ vestire”, XVI, 1977, nr. 3 – 4, p. 5 – 115, p. 7. Despre insolita ascensiune a lui Inochentie vezi Zenovie Pâcli}anu, ibid., p. 5 – 9 }i Francisc Pall, Inochentie Micu-Klein. Exilul la Roma 1745 – 1768, I, Cluj-Napoca, 1997, p. 6 – 7. 51 Ioan Chindri}, Biblioteca lui Inochentie Micu--Klein, pass. 52 Despre c@lug@rirea lui Inochentie la Munkács, vezi Joannicius Basilovits, op.cit., II, cap. 24; Nicolaus Nilles, op.cit., II, p. 501 – 502; Augustin Bunea, Din istoria românilor. Episcopul Ioan Inocen]iu Klein (1728 – 1751), Blaj, 1900, p. 7; Zenovie Pâcli}anu, Istoria..., la loc cit., p. 8.; Francisc Pall, op.cit., p. 7. 53 Din acest an dateaz@ însemn@rile autografe, „ex-libris”, pe dou@ c@r]i din biblioteca sa: Claude Lacroix, Theologia Moralis, in-folio, I – II, Vene]ia, 1727 }i Hugues de Saint- Cher, Sanctorum Bibliorum vulgatae editionis concordantiae, Vene]ia, 1719. 54 Provenien]a Arhieraticonului este cunoscut@. Este cartea arhieraticonal@ realizat@ înainte de anul 1743 pentru ambi]iosul rutean Mihail Manuil Olsávzky, omul care candida la

235 Ioan Chindri} nic sârbesc databil la sfâr}itul secolului al XVII-lea sau începutul secolului al XVIII-lea.55 Pentru cunoa}terea limbii sârbe}ti („illyrice”, cum era numit@ atunci), a studiat, din c@r]ile care apar]ineau chiar episcopiei, o „Grammatica Illyrico-Graeca per modum dictionarii”.56 De la universalismul catolic al lui Giurgiu Patachi, cultura lui Inochentie reflect@, iat@, o deviere spre catolicismul „na]ional”, cum poate fi caracterizat greco-catolicismul în întreaga sa istorie. O not@ }i mai apropiat@ de nuan]@ na]ional@ o sugereaz@ c@r]ile române}ti din biblioteca episcopului bl@jean. Dac@ la predecesorul s@u g@sim manuscrise latine, la Micu-Klein, al@turi de cele slave, sunt semnalate manuscrise române}ti. Cele dou@ specificate în inventar ca „Liber annotationum ex S. Scriptura Valachicus manuscriptus” }i „Codex manuscriptus vitam quorumdam sanctorum continens” (adnot@ri din Biblie }i vie]ile sfin]ilor), înc@ neidentificate, stârnesc curiozitatea prin faptul c@ puteau fi ale altora sau chiar ale lui Inochentie.57 Despre Inochen- tie Micu-Klein circul@ informa]ia c@ el a fost cel care a adus în ]ar@ o copie manuscris@ a Hronicului lui Dimitrie Cantemir, cump@rat@ la Viena prin 1735 sau chiar mai devreme, de la un negustor care l-a adus de la Petersburg.58 Acest manuscris a produs o revolu]ie în lumea intelectual@ a Blajului, tocmai în sensul na]ionaliz@rii vie]ii culturale, odat@ cu „democratizarea” lui prin copiere pentru uzul }colar,59 mai apoi prin influen]area ulterioar@ a gândirii istorice }i a istoriografiei {colii Ardelene. În biblioteca lui Inochentie se afla îns@ }i o alt@ oper@ cantemirian@, Divanul sau gâlceava în]eleptului cu lumea sau giude]ul

scaunul de episcop al rutenilor de la Munkács. A fost consacrat la 2 decembrie 1743 la M@n@stirea Mária Pócs din Ungaria, chiar de c@tre Inochentie Micu-Klein. Darul lui Olsávszky pentru arhiereul prin punerea mâinilor c@ruia a ajuns episcop este chiar acest manuscris bogat „iluminat” cu imagini }i text împodobit. Noul ierarh greco- catolic i-a scris în aceea}i zi }i o dedica]ie în josul filei 5 a manuscrisului, cu urm@torul text p@truns de recuno}tin]@: „In contestationem gratissimi animi et thesseram perpetuitatis hunc librum Illustrissimus ac Reverendissimus Dominus Michaël Manuel Olsávszky episcopus Rossensis Munkácsiensis etc. Illustrissimo ac Reverendissimo Domino liber baroni Domino Joanni Inocentio Klein de Szád episcopo Fagarasiensi Transylvani dono obtulit. Mária Pócs 2ma Xbris anno 1743”. (Drept m@rturie a unui suflet recunosc@tor }i a ospitalit@]ii ve}nice, ilustrisimul }i reverendisimul domn Mihail Manuil Olsávzky, episcopul de Munkács al rutenilor etc. ofer@ în dar aceast@ carte ilustrisimului }i reverendisimului domn liber baron, domnului Ioan Inochentie Klein de Sad, episcop al F@g@ra}ului din Transilvania. Mária Pócs, 2 decembrie 1743”. Ma- nuscrisul se p@streaz@ la B.A.R.Cj., cota msse slave 22. Vezi în volumul de fa]@ studiul despre Arhieraticon. 55 B.A.R.Cj., msse slave 24. 56 Magdalena Tampa, Din începuturile bibliotecii..., p. 128; Ioan Chindri}, Biblioteca..., p. 365, nr. 29. 57 Ioan Chindri}, ibid., p. 358 }i nr. 31 – 32. 58 Nicolae Com}a, Manuscrisele române}ti din Biblioteca Central@ die la Blaj, Bucure}ti, 1944, nr. 87; D. Prodan, op.cit., p. 154; Ioan Chindri}, Blajul luminist..., p. 194 – 195; Adolf Armbruster, Romanitatea românilor. Istoria unei idei, Bucure}ti, 1993, p. 263, nota 86. 59 În anul 1757 „dasc@lul” Constantin Dimitrievici a copiat manuscrisul lui Cantemir, „acest hronic pref@cându-l dup@ altul”, realizând o versiune par]ial@, abreviat@, pentru uzul didactic. Cf. Nicolae Com}a, op.cit., p. 50 – 51; Ioan Chindri}, Blajul luminist..., p. 195. 236 Cultur@ }i societate în contextul {colii Ardelene sufletului cu trupul, tip@rit@ la Ia}i în 1698.60 Cu aceast@ lucrare se înscrie din nou o prioritate: este prima carte româneasc@ laic@ intrat@ în patrimoniul Bisericii Române Unite }i consemnat@ ca atare documentar. O dimensiune observabil@ a personalit@]ii lui Inochentie, în lumina lecturilor sate, este interesul deosebit pentru literatura juridic@. Spre deosebire de Giurgiu Patachi, la el nu este vorba numai de lucr@ri de drept canonic, ci }i de scrieri laice din domeniu. Este de re]inut faptul c@, de exemplu, g@sim printre c@r]ile lui un Index corporis juris Hungarici al@turi de codul de procedur@: Directio methodica processus judiciarii juris consuetudinarii Inclity regni Hungariae,61 în care se consfin]e}te marginalizarea politic@ a românilor ardeleni. Al@turi de multe alte c@r]i de drept, acestea coloreaz@ personalitatea episcopului de la Blaj, spre nuan]a care îl va defini ca militant politic pentru drepturile neamului s@u, cu armele pe care i le oferea calitatea de ierarh spiritual al acestora. Micu-Klein a n@zuit s@ fie un fiu credincios }i un episcop eficient al poporului s@u unit cu Biserica Romei. Facilit@]ile politice }i sociale ob]inute teoretic de români, prin Secunda Leopoldina din 1701, îi permiteau o activitate pastoral@ pe m@sura ierarhilor catolici din occident. Cel mai important rezultat este recens@mântul din 1733 al românilor uni]i, realizat de el în vederea reorganiz@rii interne a diecezei, metodologic }i administrativ, dar }i ca argument în lunga }i cunoscuta lupt@ politic@ ce i-a marcat întreaga via]@.62 Din expunerea acestor date succinte se poate trage concluzia c@ în persoanele celor doi episcopi, Ioan Giurgiu Patachi }i Inochentie Micu-Klein s-a realizat modelul arhiereului de tip european, personaj luminat, st@pân pe cuno}tin]ele umaniste ale vremii sale. Modelul se va perpetua în viitor, influen]ând permanent cultura. La originile reputa]iei istorice a Blajului stau oamenii }i c@r]ile, voin]ele }i ideile. La 1747, inventarul c@r]ilor înregistrate la episcopie indica 283 de titluri,63 majoritatea din colec]iile celor doi episcopi. Aparent modest@, aceast@ zestre c@rtur@reasc@ }i-a îndeplinit rolul de baz@ minim@ pentru desf@}urarea unei activit@]i erudite, cel pu]in la vârful ierarhiei ecleziastice. Dar for]a exemplului a fost chiar mai important@, dup@ expresia latin@ „Exempla trahunt”, exemplele sunt molipsitoare. Aceste exemple locale coincid în timp }i se armonizeaz@ cu o revolu]ie european@ în lumea produc]iei }i difuz@rii c@r]ii. Dup@ acela}i Pierre Chaunu, „în sectoarele de recuperare, la est, num@rul c@r]ilor cre}te de dou@zeci de ori” între 1680 – 1780.64 Un „sector de recuperare” clasic era tocmai Tran-

60 Ioan Chindri}, Biblioteca..., p. 359. Istoricul acestei prezen]e bibliofile nu este înc@ elucidat. Ea figureaz@, cu titlul tradus de autorii inventarului, astfel: „Concertatio sapientis adversus mundum. Graeco-Valachicus liber”, dar nu între c@r]ile lui Micu-Klein, ci ale episcopiei. La loc. cit. se opineaz@ pentru ideea c@ }i aceast@ carte a fost adus@ de episcopul bl@jean. 61 Ibid., p. 355 }i nr. 11 }i 15. 62 Din abundenta literatur@ dedicat@ acestui aspect, sunt de re]inut cel pu]in dou@ titluri: D. Prodan, op.cit., p. 151 - 198 }i Francisc Pall, op.cit., I, pass. Un exemplar manuscris din recens@mânt, probabil originalul, se g@sea la 1747 între c@r]ile din biblioteca sa. Vezi Ioan Chindri}, Biblioteca..., p. 355 }i nr. 5. 63 B.A.R.Cj., ms. lat. 550; Magdalena Tampa, Din începuturile bibliotecii..., pass. 64 Op.cit., p. 330.

237 Ioan Chindri} silvania, devenit@ grani]@ estic@ a lumii europene civilizate, dup@ anexarea provinciei la Imperiu. Acest multiplicator european func]ioneaz@ în comunitatea românilor uni]i }i în virtutea directivei permanente a puterii habsburgice, care implic@ cultura în opera de modelare a noului cet@]ean, pragmatic }i responsabil.65 Pe m@sura resurselor materiale, nucleul de la Blaj a produs o mi}care bibliofil@ plin@ de febrilitate, situabil@ psihologic între mod@ }i expresie a personalit@]ii. Chiar la Blaj }i chiar în r@stimpul deja analizat, se întemeia o bibliotec@ paralel@, aceea a c@lug@rilor din M@n@stirea Sfintei Treimi. Exist@ dou@ opinii asupra începuturilor colec]iei de la m@n@stire. Prima se leag@ de b@trânul arhimandrit grec Leontie Moschonas, originar din Naxos }i prip@}it printre catolicii de la Tirnavia, de unde a venit împreun@ cu Inochentie în Transilvania, finalmente la Blaj. A fost cel dintâi c@lug@r din m@n@stire, p@strându-}i rangul de arhimandrit pân@ la moarte, în 1754. S-a bucurat de un prestigiu unic, din cauza marii sale erudi]ii ortodoxe. Un ecou al acestui prestigiu întâlnim la istoricul maghiar ardelean Josef Benkø, care a vizitat Blajul în 18 iunie 1777, pe vremea p@storiei lui Grigore Maior. Între alte lucruri demne de amintit, c@l@torul descrie seria de portrete oficiale ale episcopilor uni]i, începând cu Atanasie Anghel, în}irate pe galeria palatului episcopal. În rândul acestor portrete se afla, ca o excep]ie care nu se va mai repeta, }i acela al arhimandritului Leontie Moschonas.66 La moartea sa – spune Timotei Cipariu – „au r@mas multe c@r]i grece}ti în biblioteca c@lug@rilor de aici”.67 Informa]ia o vor prelua to]i autorii care l-au amintit în scrierile lor.68 Printre „c@r]ile grece}ti” r@mase de la Moschonas se num@r@ }i o edi]ie greceasc@ a Vechiului Testament, dup@ Septuaginta, tip@rit@ la Franeker în 1709, pe baza manuscrisului de la Vatican, cunoscut sub numele de Codex Va- ticanus }i considerat „cel mai important dintre toate manuscrisele Sfintei Scrip- turi”.69 Este, dup@ cum se va vedea, edi]ia }i exemplarul pe baza c@ruia va traduce

65 D. Prodan, op.cit., p. 228. 66 Iosef Benkõ, Transilvania, sive magnus Transilvaniae principatus, II, Cluj, 1833, p. 585. 67 Acte }i fragmente latine române}ti pentru istoria besearicei române, mai ales unite, Blaj, 1855, p. 143. 68 Augustin Bunea, Episcopii Petru Pavel Aron }i Dionisiu Novacovici sau istoria românilor transilv@neni de la 1751 pân@ la 1764, Blaj, 1902, p. 277; Nicolae Com}a, Dasc@lii Blajului, Blaj, 1940, p. 19; Nicolae Albu, Istoria înv@]@mântului românesc din Transilva- nia pân@ la 1800, Blaj, 1944, p. 178, nota 1; Ioan Chindri}, Blajul luminist, p. 195 – 196; Iacob Mârza, {coal@ }i na]iune. ({colile de la Blaj în epoca rena}terii na]ionale), Cluj- Napoca, 1987, p. 68, nota 31. 69 Dup@ afirma]ia lui N. Benigni, autorul articolului despre acest codex, din The Catholic Ency- clopedia, pagin@ de Internet, http://www.newadvent.org/cathen/06086a.htm. Edi]ia în cauz@: H PAlAIA DIAQHKH KATA TOUS EBDOMHKONTA. VETUS TEST AMENTUM EX VERSIONE SEPTUAGINTA INERPRETUM. Secundum exemplar Vaticanum Romae editum, accuratissime denuo recognitum, una cum scholiis ejusdem editionis, variis manuscriptorum codicum veterumque exemplarium lectionibus, nec non fragmentis versionum Aquilae, Symachi Theodothionis. Summa cura edidit Lambertus Bos, L. Gr. in Acad. Franeq. Profes- sor. Franequerae. Excudit Francisus Halma, Illustr. Frisiae Ord. atque eorundem Academiae typogr. ordinar. MDCCIX. Exemplarul se p@streaz@ la B.A.R.Cj., cota B 6709 (B însemnând indicativul vechiului fond basilitan, respectiv biblioteca c@lug@rilor din Blaj).

238 Cultur@ }i societate în contextul {colii Ardelene

Samuil Micu Biblia de la Blaj. A doua variant@ îi atribuie lui Grigore Maior calitatea de întemeietor al bibliotecii c@lug@rilor bazilitani }i este acreditat@ de contemporanul acestuia, Samuil Micu. Grigore Maior – spune istoricul – „frumoase }i scumpe c@r]i, sfin]ii p@rin]i }i altele, au cump@rat în Viena, care le-au adus în Blajiu. Cea mai mare parte din c@r]ile bibliotecii m@n@stirei de la Blajiu a lui Grigore Maier agonsieal@ }i dar easte”.70 O cercetare recent@, scrupuloas@, identific@ cel pu]in 41 de c@r]i pe care a r@mas semn@tura de posesor a viitorului episcop de Blaj, num@rul real al c@r]ilor sale fiind probabil mult mai mare.71 În cazul lui Maior se repet@ filiera apusean@ de intrare a c@r]ii în mediul românesc din Transilvania, evident@ la cei doi episcopi care au declan}at fenomenul bibliofil. El }i-a achizi]ionat majoritatea c@r]ilor la Viena }i la Roma, dup@ cum Ioan Giurgiu Patachi }i le achizi]ionase mai ales la Roma, dar }i la Viena, iar Inochentie Micu-Klein la Tirnavia }i Viena. De aceea, nu surprinde atmosfera de familie a acestor biblioteci personale, ele reflectând în egal@ m@sur@ un mental cultural }i un areal de interes apropiat, precum }i pia]a de carte a epocii. Grigore Maior }i-a notat anii de achizi]ionare a c@r]ilor. Afl@m astfel c@ în 1749 a cump@rat numai lucr@ri de drept, canonic, dar }i civil. În biblioteca lui se semnaleaz@, pentru prima dat@ în Ardeal, celebra lucrare a criminalistului italian Prospero Farinacci, Praxis et theoricae criminalis, într-o edi]ie ap@rut@ la Frankfurt în 1597.72 Farinacci, un codificator al dreptului romano-bizantin pe baza a}a numitelor „basilicale”, fusese cu un secol înainte sursa de inspira]ie pentru cele dou@ legiuiri, din Moldova }i [ara Româneasc@, Carte româneasc@ de înv@]@tur@ (Ia}i, 1646) }i Îndreptarea legii (Târgovi}te, 1652). Acest „dasc@l mare }i tocmitoruiu de pravile”73 se vede c@ era considerat înc@ o surs@ actual@ la mijlocul secolului al XVIII-lea. Dac@ – dup@ afirma]ia cea mai elocvent@ – în acest secol „c@r]ile sunt puse în slujba noii civiliza]ii”,74 atunci suntem obliga]i s@ credem c@ invazia de lucr@ri juridice corespundea unei cereri sociale care va defini caracterul militant al culturii ro- mâne}ti din Transilvania vremii, al {colii Ardelene în mod aparte. Propensiunea spre achizi]ionarea de carte este un parametru cultural cu atât mai important, cu cât bibliofilul ocup@ un loc modest în ierarhia social@. De la hieratismul exemplar al bibliofiliei episcopilor, cartea se „democratizeaz@” odat@ cu bibliotecile particularilor obscuri sau deveni]i astfel în posteritate. O asemenea bibliotec@ era aceea a lui {tefan Salciai, preot unit, care în 1782 ocupa o modest@ func]ie didactic@ la Viena, din care postur@ l-a sus]inut pe Ioan Bob s@ ajung@ 70 Istoria românilor, II, p. 335. 71 Magdalena Tampa, Din nou despre începuturile bibliotecii de la Blaj. C@r]i }i posesori: Grigore Maior, în „Biblioteca }i cercetarea”, V, 1981, p. 93 – 105. 72 Ibid., p. 102. 73 Cum îl caracterizeaz@, în prefa]@, traduc@torul din Moldova pe Prospero Farinacci. Cf. Nicolae Cartojan, Istoria literaturii române vechi, II, Bucure}ti, 1942, p. 114. Din literatura problemei vezi S.G. Longinescu, Pravila lui Vasile Lupu }i Prosper Farinaccius, romanistul italian, Bucure}ti, 1909; {t.Gr. Berechet, Istoria vechiului drept românesc, I, Izvoarele, Ia}i, 1933, p. 160 – 181. 74 Pierre Chaunu, op.cit., p. 332.

239 Ioan Chindri} episcop la Blaj.75 Repertoriul c@r]ilor este cuprins în testamentul lui Salciai din 1786 }i cuprinde 67 de titluri.76 Nici aceast@ colec]ie nu dep@}e}te schema de familie amintit@. Prevaleaz@, desigur, masiv, lucr@rile religioase, dintre care nu lipsesc operele Sfântului Vasile cel Mare, ale lui Grigore din Nazians }i Toma din Aquino. Pe parcursul deceniilor, îns@, înregistr@m tot mai multe abateri de la „cumin]enia” selec]iei, exemplar@ în cazul lui Ioan Giurgiu Patachi, spre o curiozitate livresc@ produc@toare de gesturi excentrice. Cel pu]in dou@ dintre c@r]ile lui Salciai nu cadreaz@ cu gusturile unui „bun catolic”, ilustrând în schimb spiritul critic ce a caracterizat evolu]ia }i progresul luminismului european. Prima este cartea lui Blaise Pascal, Scrisori provinciale,77 influen]at@ de ideile janseniste, cu puternice accente dizidente fa]@ de gândirea catolic@ a Contrareformei.78 A doua, notat@ simplu „Machiaveli” abreviaz@ o lucrare a faimosului florentin Nicollo Machiavelli, neidentificat@ în aceast@ faz@. Autorul cinismului politic nu putea fi o persoan@ agreat@ de catolicismul oficial. Prezen]a lui în biblioteca unui apropiat al episcopului Bob poate aduce lumin@ într-o polemic@ ce îl implic@ pe Petru Maior. Dup@ cum se }tie, acesta s-a aflat în raporturi de adversitate cu episcopul Ioan Bob,79 pe care marele istoric le-a dus, în mod regretabil, pân@ la exacerbare. La 1 octombrie 1793, pe când era protopop unit al Gurghiului, el trimite Congrega]iei de Propaganda Fide una din numeroasele scrisori-dela]iuni la adresa episcopului s@u, cea mai grav@ dintre ele. Dorind s@ creeze la Vatican o imagine nefavorabil@ lui Bob, îl în- vinuie}te de câteva abateri, între care una insolit@, care sun@ astfel: „În casa lui cei mai îndr@gi]i sunt intrigan]ii Machiavelli }i Mazarin, }i ]ine mai presus principiile acestora decât pe ale lui Hristos”.80 Acela}i Petru Maior afirm@, cu alt@ ocazie, c@ „{tefan Salciai singur fu pricina cea de c@petenie de au c@p@tat Ioan Bob vl@dichiia”.81 S@ fi avut Salciai o influen]@ atât de ap@sat@ asupra episcopului, încât s@-i determine }i lecturile? {i în acest caz dela]iunea lui Maior s@ nu fie o simpl@ pâr@ f@r@ acoperire? Asem@n@toare cu a lui Salciai este }i o alt@ bibliotec@ privat@, aceea a lui Alexandru Fiscuti (? – 1789), profesor la Blaj, apoi protopop unit al Bistri]ei }i,

75 „Efemeriu la Beciu, în seminariul clinicilor celor de leagea greceasc@”, echivalentul pedagogului de ast@zi. Cf. Petru Maior, Istoria bisericii românilor, edi]ie îngrijit@ }i studiu introductiv de Ioan Chindri}, I, Bucure}ti, 1995, p. 248 – 250. 76 Dou@ biblioteci particulare române}ti de la sfâr}itul secolului al XVIII-lea, în „Studii }i cercet@ri de bibliologie”, II, 1957, p. 261 – 269. 77 Notat@ în list@ astfel: „Montalti epistolae provinciales” (ibid., p. 267). 78 O interesant@ cercetare a evolu]iei jansenismului spre Europa centro-r@s@ritean@, fenomen posibil s@-i fi interesat }i pe români, vezi la Béla Zolnai, A jansenismus kutatása közép-európában, Cluj, 1944. 79 Vezi Zenovie Pâcli}anu, Un vechi proces literar (Rela]iile lui I. Bob cu S. Klein, Gh. {incai }i P. Maior), Bucure}ti, 1935 (extras din „Analele Academiei Române”, Memoriile sec]iunii istorice, Seria III, tom XVI, 1935, mem. 12) 80 Petru Maior, Scripta minora, edi]ie îngrijit@ de Ioan Chindri}, Bucure}ti, 1997, p. 231 81 Idem, Istoria bisericii..., ed. cit., p. 250.

240 Cultur@ }i societate în contextul {colii Ardelene

în fine, vicar foraneu al Ha]e- gului.82 Inventarul c@r]ilor acestuia, f@cut dup@ moartea sa, în 1789,83 consemneaz@ 48 de titluri. Mica bibliotec@ a lui Fiscuti, asem@n@toare în esen]@ celor de mai sus, marcheaz@ o }i mai pronun]at@ diversificare a op]iunilor în direc]ia spiritului critic, motorul intern al contur@rii }i dezvolt@rii {colii Ardelene. Se semnaleaz@ din nou o prioritate: prezen]a mult controversatei c@r]i a lui Jacbus Benignus Bossuet, Defensio cleri Gallicani,84 manifestul galicanismului dizident de la sfâr}itul secolului al XVII-lea. Literatura jansenist@ nu lipse}- Jacques Benigne Bossuet te nici din aceast@ bibliotec@, între altele prin prezen]a principalelor opere ale olandezului Joannes Opstraet, cu volumul De locis theologicis85 }i culegerea mai ampl@ Opera theologica. Un janseist cu mare priz@ la românii ardeleni ai vremii a fost francezul Claude Fleury, prezent la Fiscuti cu dou@ scrieri: Institutiones juris ecclesiastici }i In historiam ecclesiasticam disertationes octo.86 Fleury a avut o înrâurire neegalat@ asupra gândirii românilor din genera]ia {colii Ardelene. Marea sa erudi]ie, imaginea de om al bisericii }i politician sincer devotat binelui spiritual }i material al oa-

82 Iacob Radu, Istoria Vicariatului Greco-Catolic al Ha]egului, Lugoj, 1913, p. 117; Nico- lae Com}a, Dasc@lii Blajului, p. 29 – 30. 83 Dou@ biblioteci particulare..., p. 268 – 269. 84 Citat@ tradi]ional sub acest titlu prescurtat, lucrarea lui Bossuet are, de fapt, titlul: Defensio declarationis celeberrimae, quam de potestate ecclesiastica sanxit clerus Gallicanus }i a ap@rut la Luxemburg în 1730. O edi]ie târzie, probabil cea din biblioteca lui Fiscuti, a ap@rut la Neapole (I – II, 1770) cu titlul pu]in schimbat: Defensio declarationis conventus cleri Gallicani an. 1682 de ecclesiastica potestate. 85 Titlul complet sub care a ap@rut: De locis theologicis dissertationes decem Joannis Opstraet theologi Lovaniensis. Quibus accessit Tractatus theologicus de Scripturae Sacrae sensu multiplici, Vene]ia, 1769 (cf. Béla Zolnai, A janseismus kutatása..., p. 39). 86 Edi]iile f@ceau parte din cele realizate în perioada infiltr@rii janseismului în Europa central@, pe tot parcursul secolului al XVIII-lea. O edi]ie, Institutiones juris ecclesiastici. Latinas reddidit et cum animadversionibus I. H. Boehmeri edidit I.D. Gruber, a ap@rut la Frankfurt }i Leipzig, în 1733. „Diserta]iile” pe teme de istorie bisericeasc@ au ap@rut, în acela}i context, în dou@ edi]ii: Disertationes octo in Historiam Ecclesiastica ex gallico traductae, Bamberg, 1765, }i In historiam ecclesiasticam dissertationes octo e Gallico in Latinum traductae, Bamberg, Frankfurt }i Leipzig, 1772 (cf. Béla Zolnai, op.cit., p. 27).

241 Ioan Chindri} menilor, nu mai pu]in curajul }i prospe]imea ideilor sale îl recomandau ca model }i surs@ totodat@. Este prezent }i în biblioteca lui {tefan Salciai, a}a cum cercet@rile au identificat prezen]a lui într-un alt mediu luminist românesc, la Oradea, în biblioteca îndr@gitului episcop Samuil Vulcan, cu lucrarea sa de c@petenie, His- toria ecclesiastica.87 Sindromul Fleury, acut se pare, printre românii ardeleni, l-a determinat pe Samuil Micu s@ înceap@, în 1782, traducerea acestei lucr@ri de mari propor]ii. Fleury l-a preocupat pe Micu pân@ la sfâr}itul vie]ii.88 Exemplar@ }i sintetic@ în sensul analizei de mai sus este, în fine, biblioteca personal@ a lui Petru Maior. Transgresând pragul dintre secolele al XVIII-lea }i al XIX-lea, ea este simptomatic@ nu doar pentru o personalitate, ci pentru o epoc@ întreag@, pe care Nicolae Iorga o nume}te, cu o rar@ deferen]@, „epoca lui Petru Maior”. Repertoriul c@r]ilor sale, bogat în cazul unei biblioteci private,89 este de o diversitate explicabil@ numai printr-un fenomen de explozie a mentalit@]ii livre}ti. Maior }i lecturile sale sparg pentru prima dat@ schema familiar@ a unei lecturi predominant catolice, oficiale, cu accente de interes excentric spre alte zone ale gândirii cre}tine. Luminismul, ca dezbatere de idei, a scos la ramp@ concep]ii alternative ca galicanismul lui Bossuet (cu varianta sa german@ de succes în Imperiul continental, febronianismul episcopului de Hon- theim) }i jansenismul }colii de la Port Royal. Ca interes de lectur@, Petru Maior dep@}e}te sfera catolic@, dimpreun@ cu aceste accente de diziden]@, tr@dând un interes accentuat pentru literatura bisericeasc@ reformat@. A}a se explic@ prezen]a masiv@ în biblioteca sa a unor scrieri avându-i ca autori pe Melanchton, în interpretarea discipolului s@u, Victorin Strigel (1524 – 1569), p@rintele concep]iei reformate a sinergismului,90 pe Justus Lipsius (1547 – 1606), pe Joannes Marck (1655 – 1731),91 sau Guillaume de Buc, autorul lucr@rii de o celebritate unic@, Institutiones theologicae seu locorum communium Christianae religionis.92 {i, desigur, exemplele nu se opresc aici. Acest „ecumenism” livresc din bibliotecile uni]ilor ardeleni culmineaz@ cu faimoasele Lettres angloisses ale lui Voltaire, semnalate pentru prima dat@ într-o bibliotec@ româ[email protected] Interesul pentru operele marelui rebel de la Ferney îl apropie pe Maior de Ioan

87 V. Maxim, Biblioteca lui Samuil Vulcan }i cititorii s@i, în vol. Biblioteca }i }coala. Simpozion 28 – 29 martie 1976, Oradea, 1976, p. 207. (apud Iacob Mârza, Orizont livresc iluminist în biblioteci române}ti din Transilvania (mijlocul secolului al XVIII-lea – primele decenii ale secolului al XIX-lea-lea, în „Apulum”, XXVI, 1989, pp. 447 – 464, p. 448, nota 6). 88 Serafim Duicu, Pe urmele lui Samuil Micu-Clain, Bucure}ti, 1986, p. 120. 89 Vezi lista }i analiza c@r]ilor la Petru Maior, Scripta minora, p. 340 – 355. 90 Cartea în cauz@ este In erotemata dialecticae Philippi Melanchtonis hypomnenemata Victrorini Strigeli. 91 Cu lucrarea Commentarius in 12 prophetas minores seu analysis exegetica, qua He- braeus textus versionibus veteribus confertur, I – II, Tübrigen, 1734. 92 Cu edi]ii la Bremen (1605) }i Geneva (1609, 1612, 1614, 1617, 1625, 1658). Cartea a fost ars@ în public în Anglia. 93 Petru Maior, Scripta minora, p. 342; vezi }i Maria Protase, Petru Maior: un ctitor de con}tiin]e, Bucure}ti, 1973, p. 56; Iacob Mârza, op.cit., p. 460.

242 Cultur@ }i societate în contextul {colii Ardelene

Budai-Deleanu, în opera c@ruia r@zbat idei de inspira]ie voltairian@, dar }i de episcopul or@dean originar din Blaj, Samuil Vulcan.94 Cu acest autor se închide sfera de interes livresc al românilor uni]i, acoperind un secol de cantonare în lumea c@r]ilor. Analiza ofer@ câteva concluzii în afara c@rora apari]ia {colii Ardelene ar fi de neexplicat. Anul 1700 i-a g@sit pe românii din Transilvania într-un impas cultural grav. C@r]ile religioase tip@rite în limba ro- mân@ sub influen]a calvin@ erau str@ine de spiritul ortodoc}ilor ardeleni, ca pur- t@toare – în ochii acestora – ale „ereziei” calvine. Ecoul acestei respingeri îl reg@- sim, peste un secol, la Samuil Micu, care aminte}te c@ „s-au tip@rit c@r]i în care era rug@ciuni }i slujbe biserice}ti, la botez, la cununie, la îngrop@ciune }i la alte trebi cum sunt la calvini”. 95 De altfel, aceste c@r]i au fost repudiate oficial, în numele întregii ortodoxii române}ti, de c@tre sinodul convocat în acest scop de mitropolitul Varlaam la Ia}i, în 1645, }i prin celebra „refruntare” care este scrierea aceluia}i mare ierarh, R@spuns la catechismul calvinesc.96 Retractili, românii ortodoc}i din Transilvania s-au reg@sit în jurul pu]inelor }i vechilor manuscrise în limba slavon@, neîn]eleas@ nici de preo]i, nici de poporeni, }i care transforma slujba bisericeasc@ într-o „boscorodeal@”, dup@ o expresie plastic@ din 1564.97 Terenul pustiu, „Egiptul” ardelean cunoscut de amintitul cronicar Andreas Frey- berger la 1700 însemna mai întâi cultur@ la cota zero. Din punct de vedere cultural, unirea cu Roma a însemant drumul ascendent de la acest zero, la un peisaj cu totul diferit, care a rodit o mi}care de idei cu valoare de }coal@ na]ional@, unic@, de referin]@ }i providen]ial@ pentru viitorul întregului neam românesc. Edificiul ie}irii din neant a avut drept c@r@mizi c@r]ile venite din Apus. Evident@ este trecerea brusc@ de la paupertatea anterioar@ la supraoferta ulterioar@ de carte. Cultura }i gândirea de factur@ european@, }ocant@ uneori pentru românii remanen]i istoric în mentalul r@s@ritean, contestat@ alteori, s-a impus pân@ la ur- m@ în Transilvania, prin naturale]ea cu care s-a armonizat pe curbele de nivel ale evolu]iei societ@]ii secolului al XVIII-lea. {i, cum istoria a prins viteze neb@nuite înainte, nu este o surpriz@ reg@sirea acestora în principalele receptacole de idei ale vremii, care erau c@r]ile. Democratizarea lecturii prin explozie editorial@ a for]at fenomenul „recuper@rii” ideologice, printr-un salt nu tocmai firesc de la gândirea medieval@ revolut@ la cea premodern@, dominat@ de produc]ia social@ }i de jocul ideilor. Nimic în istorie nu s-a realizat vreodat@ f@r@ a fi fost d@ltuit mai întâi în idee. Un popor unit prin voin]a sa cu Biserica Romei, la un moment al istoriei, în cazul dat anul 1700, trebuia s@ cunoasc@ reperele dogmatice }i culturale ale noului sistem. Majoritatea lecturilor din sistemul românesc analizat reflect@

94 V. Maxim, op.cit., apud Iacob Mârza, p. 460. 95 Samuil Micu, Istoria românilor, p. 216. 96 N. I. Chi]escu, Trei sute de ani de la R@spunsul lui Varlaam la catechismul calvinesc. 1645 – 1945, în „Biserica Ortodox@ Român@”, LXIII, 1945, nr. 11 – 12. 97 Din prefa]a Molitvenicului tip@rit de Diaconul Coresi la Bra}ov, în care autorul, referindu-se la acest ritual f@r@ în]eles, arunc@ amenin]area: „Nu boscorodi]i, c@ v@ va bate pe voi Dumnezeu!”.

243 Ioan Chindri} imaginea }i problematica Bisericii Catolice într-un moment istoric dat, dominat de ultimele valuri ale Contrareformei }i de criza relativ@ a catolicismului în secolul al XVIII-lea. Marea lectur@ catolic@ a vremii con]inea fundamentarea filosofic@ }i dogmatic@ a catolicismului. Tradi]ional, catolicismul se întemeia pe filosofia lui Aristotel, codificat@ de scolastici }i pe exegeza lui Toma din Aquino. Aceast@ coloan@ esen]ial@ a intrat în Transilvania împreun@ cu exegeze scolastice par]iale, cum sunt ale lui Octavius Cataneus, Paul Gabriel Antoine, Francisc Henno sau Alipio Locherer. Directiva de baz@ a Contrareformei a fost ap@rarea monolitului catolic împotriva „ereziilor” de tip reformat, unde au excelat marii polemi}ti iezui]i, începând cu misionarul martirizat în Anglia, Edmund Campian, }i pân@ la marii autori de polemici antireformate ca Roberto Bellarmino }i c@lug@rul din Brabant, iezuit desigur, Martin Berbeeck van der Beck. Exege]ii de genul lui August Calmet, autorul cunoscutului dic]ionar biblic, fac pasul spre popularizarea catolicismului de linie, realizând totodat@ jonc]iunea cu domeniul istoriei ecleziastice. Lecturile din sfin]ii p@rin]i }i interpretarea vechilor canoane sunt laturile de for]@, dar }i de atrac]ie, ale acestui domeniu. P@rin]i ai bisericilor din orient }i occident cunosc edi]ii în toat@ Europa occidental@ }i central@, dintre care românii îi prefer@ pe Vasile cel Mare }i Gri- gore din Nazians, iar dintre occidentali pe Augustin din Hippo }i pe Toma din Aquino. Contrareforma }i-a bulversat obiectul muncii odat@ cu apari]ia concep- ]iilor dizidente din sânul Bisericii Catolice. Galicanismul l-a ilustrat mai ales Bossuet, în vreme ce la antipodul polemic Louis de Thomassin, sus]in@tor fervent al primatului papei asupra conciliilor, este încercarea de antidot la acest curent puternic. Galicanismul a produs, prin influen]@, o variant@ centro- european@, de sorginte renan@, prin reac]ia mai târzie a lui Justinus Febronius (febronianismul), ale c@rui idei au cucerit mediul intelectual austriac, frecventat de români. Finalitatea ambelor curente era diminuarea prerogativelor papei în favoarea înt@ririi sinoadelor, dup@ modelul paleocre}tin. Un accent }i mai nostalgic dup@ cur@]enia moral@ a cre}tinismului originar s-a manifestat la janseni}ti. Inspirându-se din operele Sfântului Augustin, ace}tia vizau o refor- m@ moral@ de amploarea în Biserica Catolic@, în concordan]@ cu tradi]ia local@. Blaise Pascal }i }coala de la Port Royal au avut adep]i de prestigiu, în ciuda persecu]iei la care janseni}tii au fost supu}i. Aceast@ persecu]ie, notorie, a fost provocat@ de concesiile f@cute de discipolii lui Cornelius Jansen calvinismului, prin accentul asupra tradi]iilor locale }i a limbilor na]ionale, în dauna univer- salismului catolic oficial. Claude Fleury }i Antonio Muratori sunt autori de contact direct ai intelectualilor români din Transilvania, ca de altfel }i al]i reprezentan]i ai curentului. Occidentul cre}tin se exprima îns@ }i prin puternica sa latur@ reformat@. Marile atrac]ii ale Reformei }i punctele de for]@ în acela}i timp au fost justificarea numai prin credin]@, singura norm@ fiind Biblia, }i directiva na]ional@. Filosofia scolastic@, legat@ de Aristotel }i Platon, a fost înlocuit@ de teologia biblic@, mai simpl@ }i mai direct@. O uria}@ erudi]ie s-a n@scut în lumea reformat@, cele mai notabile realiz@ri fiind în domeniul edit@rii Bibliei.

244 Cultur@ }i societate în contextul {colii Ardelene

Umanismul reformat este legat indisolubil de exegeza biblic@, dar deloc dezinteresat de teoria general@ a cre}ti-nismului. Johann Marck, Gu- illaume du Buc, Victorin Strigel }i Jo- hann Lorenz Mosheim sunt doar câ]iva dintre teologii reforma]i cunoscu]i de ardeleni. {i, cum nici Reforma nu a fost scutit@ de curente excentrice, sosesc mesaje ale discipolilor lui Joannes Cocceius, p@rintele cocceianismului, care viza înnoirea principiilor de baz@ ale protestantismului, în sensul c@ atât fondul, cât }i forma credin]ei î}i au izvorul exclusiv în Biblie, dincolo de orice virtu]i omene}ti. Cocceianul Voltaire Ruardus Andala a fost cunoscut în Transilvania {colii Ardelene. Cu Voltaire, în fine, suntem în marginea cre}tin@t@]ii, în t@râmul ideilor corozive din care s-a n@scut ateismul, produs nefericit al cre}tinismului. Rod al ra]ionalismului francez extremist, ireligiozitatea epicureian@ }i anticlerical@ a lui Voltaire este sinteza unor acumul@ri ideatice legate de ra]iunea practic@ a exerci]iului filosofic. Imensa oper@ a lui Voltaire a avut o înrâurire decisiv@ asupra gândirii luministe din întreaga Europ@. Inspirându-i pe autorii Revolu]iei Franceze, a contribuit prin ideile sale la detronarea divinit@]ii tradi]ionale cre}tine în societatea politic@ a Fran]ei }i înlocuirea ei oficial@ cu o divinitate nou@, Ra]iunea.

RESURSE UMANE. Iat@, a}adar, arealul de idei, în analiza de fa]@ cele religioase, pe care putea rula mentalul intelectualit@]ii ardelene în secolul al XVIII-lea. {ansa aceasta i-a fost menit@ Blajului, ca epicentru – prin calitatea de sediu al episcopiei uni]ilor cu Roma – al tuturor acestor acumul@ri spirituale cu totul ignorate înaintea unirii. Recuper@rile istorice sunt în general deosebit de anevoioase }i dificile. Întemeierea }i progresul Blajului ca centru spiritual }i cultural de importan]@ na]ional@, cum s-a impus spre sfâr}itul secolului al XVIII-ea, nu face excep]ie de la acest fenomen. Intrând în lumea ideilor europene, românii ardeleni aveau nevoie de al doilea termen al ecua]iei progresului: oamenii, voin]ele care s@ modeleze local aceste idei, f@cându-le s@ produc@. Pe acest t@râm al resurselor intelectuale majore s-a pornit de la acela}i neant ca în cazul bazei informa]ionale. La 1700, între românii ardeleni nu exista nici o persoan@ de forma]ie cultural@ european@. În primele patru decenii ale unirii au ap@rut doar doi intelectuali competitivi: aminti]ii episcopi Ioan Giurgiu Patachi }i Inochentie Micu-Klein. Sub p@storia celui de al doilea, peisajul s-a animat îns@ în acest sens. Tân@rul arhiereu a pus în

245 Ioan Chindri} practic@ o prevedere important@ a diplomei de dona]ie din 21 august 1738 a împ@ratului Carol VI,98 aceea de a trimite trei tineri români la Roma, pentru a studia la Colegiul Urban de Propaganda Fide. Din acest moment, vestita institu]ie catolic@ de înv@]@mânt urma s@ devin@ o prezen]@ notabil@ în via]a românilor ardeleni. Întemeiat de papa Urban VIII la 1 august 1627, prin bula „Immortalis Dei”, Colegiul de Propaganda Fide era destinat tinerilor care urmau s@ fie trimi}i ca misionari catolici în toat@ lumea, fiind ei în}i}i recruta]i din toat@ lumea. Lu- cian Blaga popularizeaz@ o descriere senza]ional@ a colegiului, din Italienische Reise a lui Goethe, prezent la o s@rb@toare studen]easc@ de ziua celor trei magi, la început de ianuarie: „În prezen]a a trei cardinali }i a unui mare auditoriu, s-a rostit mai întâi o cuvântare despre locul unde Maria a primit pe cei trei crai, în staul sau în alt@ parte, }i dup@ ce s-au citit câteva poezii latine, au ap@rut vreo treizeci de seminari}ti, pe rând, citind scurte poezii, fiecare în graiul ]@rii sale: malabar, epirot, turc, moldovean, elen, persan, colh, evreu, arab, sirian, copt, saracen, armean, hibern, madagascarian, islandez, boic, egiptean, grec, isaurian, etiop }i altele mai multe, pe care nu le-am putut re]ine”.99 Colegiul era subordonat direct Congrega]iei de Propaganda Fide }i avea în program@ cursuri de filosofie }i teologie. Corpul didactic era compus din rector, patru spirituali }i 20 de profesori. Filosofia se studia timp de doi ani, iar teologia patru ani. Limbile str@ine erau materii obligatorii. În func]ie de anii }i de studiile parcurse, absolven]ii ob]ineau gradele de bacalaureat, licen]iat sau doctor. Stu- den]ii trebuiau s@ depun@, la un anumit r@stimp dup@ intrarea în colegiu, un jur@mânt prin care se obligau ca, odat@ întor}i în locurile lor de ba}tin@, s@ lucreze dup@ puteri la promovarea catolicismului }i s@ trimit@ anual un raport Congrega]iei, în care s@ nareze progresele f@cute în acest sens.100 Comunitatea celor 130 – 140 de tineri era universul cosmopolit catolic în miniatur@, unde însu}irea cuno}tin]elor era dublat@ de modelarea caracterelor în spiritul toleran]ei }i confraternit@]ii intracatolice. Primul român ardelean student la Propaganda Fide a fost Petru Pavel Aron,101 viitorul episcop, originar din Bistra mo]easc@, dintr-o familie de nobili români. N@scut la 1709, a urmat cursurile colegiului iezuit din Cluj, apoi ale celui similar

98 Vezi supra, nota 16. 99 Lucian Blaga, Gândirea româneasc@ în Transilvania în secolul al XVIII-lea, Bucure}ti, 1966, p. 187 – 188. 100 Wetzer und Welte’s Kirchenlezikon, III, Freiburg im Breisgau, 1884, col. 616 – 619. 101 Nu îns@ }i cel dintâi român în general. La 6 februarie 1648 a fost primit în colegiu un „Stefano Vegere Valaco”, iar la 21 noiembrie 1676 tân@rul „Gioacchimo Vuolfi (Ioachim Lupu?) Moldavo”, din Bac@u, n@scut din p@rin]i catolici, este dus la Roma chiar de umanistul Vito Pilutio. Mai intr@ în colegiu un „Stefano Vlege” din Ia}i, „schismatic” (ortodox) în vârst@ de 13 ani în 1689, }i „Radus Radduzzo” (Radu R@du]iu) de 12 ani din Târgovi}te, de asemenea ortodox, în 1720. Vezi documentul comunicat de I. Ardeleanu cu titlul Memorie e registro degli alumni di Propaganda Fide, pag. 53, vol. I, Roma, în „Transilvania”, X, 1877, nr. 11, p. 123 – 125.

246 Cultur@ }i societate în contextul {colii Ardelene din Tirnavia, reconstituind astfel, pân@ la un punct, traseul }colar al lui Ino- chentie Micu-Klein. La recomandarea profesorului de metafizic@ Ferdinand Litkei, din 27 martie 1738, episcopul de la Blaj l-a trimis la Roma.102 Studiile viitorului „episcop al înv@]@turilor” la Propaganda Fide nu sunt înc@ elucidate. A urmat ambele segmente de studii, filosofia }i teologia. Jur@mântul amintit, care era un punct forte al traseului roman, l-a depus la 26 mai 1742. Cu aceast@ ocazie, Aron a promis c@ va intra c@lug@r în Ordinul Sfântului Vasile cel Mare }i c@ va fi pururea supus episcopului s@u („suo episcopo Joanni Innocentio Klein”), implorând m@rturia cerului pentru cele jurate. A fost hirotonit preot în 30 iulie 1743, în biserica Sfântul Atanasie din Roma, dup@ ritul grecesc, de c@tre arhiepiscopul greco-unit Dionisie Modino.103

Congrega]ia De Propaganda Fide din Roma

Pân@ la cucerirea Italiei de c@tre Napoleon, care a desfiin]at bazele colegiului, înc@ al]i 15 tineri vor fi trimi}i din dieceza F@g@ra}ului cu re}edin]a la Blaj, s@-}i fac@ studiile la Propaganda Fide. Estompat@ ast@zi de trecerea timpului, fiecare sosire de la Roma a unui absolvent constituia un eveniment notabil în sânul bisericii românilor uni]i. St@ m@rturie istoria bisericii na]ionale scris@ de Samuil Micu, formând al patrulea volum al operei sale de c@petenie, Istoria }i lucrurile }i întâmpl@rile românilor.104 „Într-acest an 1747 veniser@ de la Roma Silvestru

102 Zenovie Pâcli}anu, Istoria Bisericii..., p. 113. 103 I. Ardeleanu, în „Transilvania”, loc. cit., p. 124. 104 Vezi Samuil Micu, Istoria românilor, ed. cit., II, p. 181 – 358.

247 Ioan Chindri}

Caliani }i Grigorie Maier”, noteaz@ el la un moment dat.105 Al doilea, Grigore Maior, alt viitor episcop, a fost trimis la Roma în 1740, de c@tre acela}i Inochentie Micu-Klein. Înv@]ase }i el la iezui]ii din Cluj, Compania lui Isus fiind acreditat@ cu gestionarea înv@]@mântului catolic din principat, pân@ la desfiin]area ei în 1773, când iezui]ilor le vor lua locul piari}tii din ordinul Sfântului Iosif de Ca- lasanz.106 Maior este primul ardelean unit care a urmat întregul curs de }apte ani al studiilor de la Propaganda Fide, fiind totodat@ primul doctor atestat documentar. Într-o autobiografie din 1782 el precizeaz@ c@, „în vestitul Collegion de Propaganda Fide, eu, vreme de 7 ani, ispr@vind înv@]@turile cele mai înalte cum sunt filosofia }i bogoslovia (teologia – n.n.), f@cându-m@ doctor acelora}i }tiin]e dumnezeie}ti }i înv@]@tor neamurilor, m-am întors iar@}i în patria mea, în Ardeal”.107 S-a p@strat }i teza primului doctorat, în filosofie, luat la încheierea primului ciclu de studii, în 1743. Intitulat@ Conclusiones ex universa philosophia selectae,108 teza este tributar@ cursului predat de c@lug@rul francez Thomas Le Seur, autorul, împreun@ cu François Jacquier, a unei edi]ii din lucrarea lui New- ton, Philosophiae naturalis principia mathematica perpetuis commentariis illustrata, publicat@ la Geneva în 1739 – 1742, renumit@ la vremea ei. Teza lui Maior se divide în 20 de articole succinte, de genul „tezelor expuse”, dup@ care func]iona tipicul doctoratelor vremii. La rândul lor, acestea se delimiteaz@ în dou@ p@r]i ale lucr@rii. Prima este destinat@ unor probleme de filosofie, cum ar fi izvoarele cuno}tin]elor umane, aria diferitelor compartimente ale filosofiei, criteriile ontologice ale entit@]ii, m@rturia sim]urilor, facultatea cognitiv@ }i resorturile actelor voluntare ale psihicului uman, fundamentele teologiei naturale (teodicea). A doua parte, mai substan]ial@, este rezervat@ problemelor de fizic@ newtonian@. Analiza lucr@rii109 eviden]iaz@ mai ales o prioritate care se leag@ de partea întâi. Respectiv, Grigore Maior este primul român consemnat documentar care se apropie de filosofia, celebr@ în secolul al XVIII-lea, a lui Christian Wolf (1679 – 1754), în interpretarea c@reia î}i încearc@ }i condeiul. Anul 1743 anticipeaz@ astfel cu câteva decenii contactul intelectualilor uni]i cu ideile lui Wolf, care, împreun@ cu discipolul s@u Friedrich Christian Baumeister,

105 Op.cit., p. 321. 106 János Józsa-Jósza, Piari}tii }i românii, Aiud, 1940. 107 Ioan Micu Moldovan, Acte sinodali ale besearecei române de Alba Iulia }i F@g@ra}, I, Blaj, 1869, p. 115; Zenovie Pâcli}anu, Istoria Bisericii..., în „Bun@ vestire”, XVII, 1978, nr. 1, pp. 23 – 68, p. 61. 108 Bro}ura, unicat bibliologic, are titlul complet: Conclusiones ex universa philosophia selectae, quas Sacrae Congregationi Eminentissimorum ac Reverendissimorum D.D. Sanctae Romanae Ecclesiae Cardinalium de Propaganda Fide Gregorius Maior S. Basilii Magni monachus Transylvanus, Venerabilis Colegii Urbani de Propaganda Fide alumnus D.D. D. [devotus dedicavit]. Romae, MDCCXLIII. Typis Sacrae Congregationis de Propaganda Fide. Superiorum facultate. Vezi Károly Engel, Din tezaurele bibliotecii noastre: tezele disputei publice filozofice sus]inut@ de Grigore Maior la Colegiul de Pro- paganda Fide în 1743, în „Biblioteca }i cercetarea”, III, 1979, p. 146 – 187. 109 Amplu întreprins@ de Károly Engel la loc. cit.

248 Cultur@ }i societate în contextul {colii Ardelene

au sistematizat }i pus în circula]ie filosofia lui Leibniz.110 Unica întrebare care se pune este dac@ Maior a citit lucrarea de baz@ a lui Wolf,111 sau s-a mul]umit cu reflectarea ideilor de acolo în cursul lui Le Seur? În 1745 Grigore Maior s-a hirotonit la aceea}i biseric@ greceasc@ Sfântul Atanasie, iar doi ani mai târziu s-a întors acas@, la Blaj, împreun@ cu Silvestru Caliani, care fusese trimis la Roma în 1743. Sistemul a început s@ func]ioneze ritmic }i, vreme de trei decenii, pân@ în 1779, al]i 14 absolven]i ai Propagandei Fide vor înt@ri elita intelectual@ a Bisericii Române Unite, pe cale de formare. Cronolo- Christian Wolf gia trecerii lor prin Roma se poate reconstitui cel mai fidel dup@ data de- punerii amintitului jur@mânt pancatolic, deosebit de important, de vreme de documentele colegiului îl noteaz@ cu mare scrupulozitate. Cu ocazia jur@mân- tului, studentul putea ad@uga de la sine o aser]iune în plus, de culoare personal@, de asemenea notat@ riguros. Filotei Laslo depune jur@mântul la 2 iulie 1756. La 5 august 1762 depun jur@mântul trei studen]i bl@jeni deodat@: Alexie Mure}an, Saba]ie Metz (Sava Mâ]u) }i Iacob Aron. Erau bursierii episcopului Petru Pavel Aron. Saba]ie Metz adaug@ la sfâr}itul jur@mântului urm@toarea cugetare: „Si Jesum discit, satis est si caetera nescit”.112 Despre Iacob Aron se specific@: „Excelens in Collegio, in ministerio, in patria”.113 Urmeaz@ al]i trei la 29 ianuarie 1767: Basiliu Keresztesi, Ambrozie Sadi }i Ieronim Kalnoki, trimi}i de Atanasie Rednic. Despre primul, un „Valachus Transylvanus” din Secuime, se precizeaz@ c@: „In omnibus effloruit”, str@luce}te în toate. Tot bursieri ai lui Rednic sunt }i fra]ii Spiridon }i Benedict Fogara}i, care, împreun@ cu al treilea coleg, Partenie Iacob, depun jur@mântul la 10 februarie 1771. Acesta din urm@ î}i înt@re}te jur@mântul cu

110 Se corecteaz@ astfel prioritatea lui Samuil Micu, care ar fi cunoscut ideile lui Wolf dup@ 1769, la Viena. Vezi Dumitru Ghi}e }i Pompiliu Turdeanu, Fragmentarium iluminist, Cluj, 1972, p. 31– 32. 111 Psychologia empirica methodo scientifica pertractata, qua ea, quae de anima humana indubia experientiae fide constant, continentur et ad solidam universam phiolosophiae practicae ac theologiae naturalis tractationem via sternitur, Verona, 1736. Un exemplar exist@ între c@r]ile vechiului fond c@lug@resc de la Blaj, aflat în custodia B.A.R.Cj., cota B. 1361. Nu se poate }ti a cui achizi]ie este, a}adar nu este exclus nici Grigore Maior. 112 „Este de ajuns ce te înva]@ Isus, celelalte nu trebuie s@ le }tii”. 113 „Eminent în colegiu, la altar, în patrie”.

249 Ioan Chindri} urm@toarea not@ personal@: „Ne facias moram reddere quod vovisti, quod Dominus tanquam suum requirit a te”.114 Trimi}ii urm@torului episcop, Grigore Maior, au fost Ioachim Pop, Petru Maior }i Gheorghe {incai. Primii doi au depus faimosul jur@mânt la 15 august 1775, iar {incai, nu se }tie de ce, în 8 septembrie al aceluia}i an. Despre {incai, rafina]ii psihologi de la Propaganda Fide noteaz@ de pe acum ceea ce va constitui esen]a caracterului s@u: „Are o fire ardent@, talent mare }i o bun@ preg@tire”. Firea ardent@ l-a îndemnat s@-}i înso]easc@ jur@mântul cu urm@toarele versuri, mesager al viitoarei sale înclina]ii spre poezia în limba latin@: „Sis licet oceano, gelidis undique saxis/Et sis ceruleis undique cinctus aquis/ Inde tamen posses aliquam sperare salutem/Si votum violes, spes tibi nulla subest”.115 Colegiul de Propaganda Fide }i-a pus amprenta de neconfundat asupra acestor tineri, amprent@ care se va reg@si în fizionomia spiritual@ a {colii Ardelene. Lec- ]ia esen]ial@ era aceea a unit@]ii lumii catolice, în diversitatea ei debordant@. Catolici cu to]ii în dogm@, studen]ii romani se preg@teau s@ se pun@ în slujba diverselor rituri ale bisericilor din care proveneau. Alumnii români ]ineau de unul dintre multele rituri orientale din Biserica Catolic@, cel greco-unit sau, cum se va numi mai târziu, greco-catolic. Inocularea viziunii universaliste f@cea din catolicism a doua lor patrie în ordine civic@, prima în ordine spiritual@. Rapoar- tele anuale ale absolven]ilor, obligatorii prin jur@mânt toat@ via]a, a}a numitele „lettere di stato” formeaz@ o uria}@ }i impresionant@ literatur@ a omniprezen]ei catolice în lume, tocmai în secolul marii crize pricinuite de antecedentele ideologice ale Revolu]iei Franceze }i de declan}area acesteia.116 Mai apoi, Biserica Catolic@ întruchipa, prin crea]ie proprie }i reflectare în afara sferelor proprii, principala aul@ a }tiin]elor umaniste. Mo}tenitoare a Rena}terii }i Umanismului, ea }i-a modelat fizionomia propriului intelectual, care era animat de setea de erudi]ie, fie ea teologic@ sau laic@. Roma unor inestimabile comori bibliofile sau documentare, între care biblioteca Vaticanului era cea mai impun@toare, iar a Colegiului de Propaganda Fide cea mai apropiat@ studen]ilor, le facilita celor devota]i s@ respire pur }i simplu }tiin]@. Comunitatea academic@ larg@, cu reguli le- jere,117 elibera schimbul de idei din chingile fanatismului, favorizând dezvoltarea

114 „Nu întârzia s@-]i împline}ti jur@mântul pe care Domnul îl a}teapt@ cu îndrept@]ire de la tine”. 115 „În ocean s@ fii, în juru-]i cu stânci înghe]ate, Înconjurat s@ fii peste tot de albastrele ape, {i totu}i mai po]i spera oarecare salvare. Jur@mântul, c@lcându-l, tu nu mai ai nici o sperare”. 116 Cele mai multe „lettere di stato” ale absolven]ilor din dieceza Blajului s-au publicat la Octavian Bârlea, Ex historia romena: Ioannes Bob, episcopus Fagarasiensis (1783 – 1830), Freiburg, 1951, pass.; Ioan Dimitriu-Snagov, Românii în arhivele Romei (Secolul XVIII), Cluj, 1999, pass. Vezi astfel de rapoarte }i la D. G@zdaru, Contribu]ie la rela]iile lui Grigore Maior, Gheorghe {incai }i Petru Maior cu Roma, Ia}i, 1933; Petru Maior, Scripta minora, cf. indicele de la p. 169 – 171. 117 Lucian Blaga, op.cit., p. 188.

250 Cultur@ }i societate în contextul {colii Ardelene spiritului critic. Acesta era vital într-o lume a exploziei lucr@rilor umaniste, mai ales istorice, c@ci secolul al XVIII-lea, dup@ acela}i Pierre Chaunu, „î}i joac@ destinul întemeindu-se pe istorie”.118 Este, între altele, timpul marilor corpusuri de documente istorice, unde savan]ii catolici au de]inut suprema]ia. Exemplul la îndemân@ era al lui Muratori, care între 1723 – 1749 a dat la lumin@ uria}a sa triad@ de documente }i vechi scrieri istorice: Rerum italicarum scriptores (Milano, 1723 – 1751, 25 volume), Antiquitates italicae (Milano, 1738 – 1742, 6 volume) }i Annali d’Italia (Milano, 1744 – 1749, 12 volume). Impresionant@ este marea colec]ie Corpus Bizantinae historiae, editat@ în aceea}i perioad@ la Vene]ia. În ea se reg@sesc numeroase materiale de istorie a bisericii. Istoria ecleziastic@ se con- stituise ca subdisciplin@ înc@ din secolul al XVI-lea, cu Martirologiul }i Analele lui Caesar Baronius. În Italia, la Luca, s-a tip@rit o edi]ie nou@ a Analelor, începând din 1747. Prin centrul tipografic grecesc de la Vene]ia, istoria Bisericii Orientale se al@tur@ celei Occidentale, prin edi]ii ca aceea a operei lui Georgius Codinus, De officiis et officialibus Curiae et Ecclesiae Constantinopolitanae, ie}it@ în 1729. „Ecumenismul” istoriei biserice}ti în patria catolicismului se explic@ firesc }i prin istoria comun@ a celor dou@ biserici cre}tine, înaintea anului 1054. La Torino, de pild@, în 1746, vede lumina într-o edi]ie monumental@, opera lui Eusebius Pamphilius, una din sursele de baz@ ale istoriei cre}tinismului.119 Dintre lucr@rile tip@rite în afara Italiei, cea mai important@ este desigur Istoria ecleziastic@ a lui Claude Fleury, care s-a tip@rit concomitent în limba francez@ }i în traducerea latin@, la Paris }i la Augsburg }i Innsbruck, pe tot parcursul secolului al XVIII-lea (91 de volume). Aceast@ dens@ }i activ@ istoriografie bisericeasc@ venea în întâm- pinarea dorin]ei autorit@]ilor de la Viena. În 1742, Curtea vienez@ pretindea Congrega]iei de Propaganda Fide ca studen]ii trimi}i din Transilvania s@ înve]e teologie }i polemic@ teologic@, limba greceasc@ }i istorie [email protected] Istoria bisericeasc@ }i arta polemicii îi viza pe tineri ca viitori propagatori ai catolicismului în Ardealul natal. Polemistul Contrareformei era cardinalul Roberto Bellarmino, ale c@rui „controversii” le reg@sim bine reprezentate în bibliotecile din orbita greco-catolic@ a Blajului.121 Dar la toate aceste surse, fie ele cursuri universitare sau c@r]i, trebuie s@ ad@ug@m spiritul Romei, traversat de toate ideile lumii }i vegheat de impresionantele sale monumente istorice, care î}i puneau amprenta de ne}ters asupra personalit@]ii tinerilor }coli]i acolo. Pentru românii ardeleni, contactul cu aceste monumente este unanim recunoscut ca unul decisiv. La sursa vechii m@re]ii romane, fiii unui neam latin prigonit în Transilvania }i privat de orice drepturi, descoper@ cu neascuns@ surpriz@ argumentele noble]ei neamului lor }i ale nefirescului sor]ii acestuia. Personalitate cosmopolit@, erudi]ie solid@ }i

118 Op.cit., p. 369. 119 Eusebii Pamphilii eccclesiasticae historia libri decem. Eiusdem de vita Imp. Constan- tini libri quatuor. Quibus subjicit oratio Constatini ad sanctos et panegiricus Eusebii..., sub îngrijirea lui Henricus Valesius. 120 Octavian Bârlea, op.cit., p. 82. 121 Vezi supra, nota 38.

251 Ioan Chindri} con}tiin]@ de neam: acestea sunt principalele tr@s@turi pe care bursierii Blajului le-au dobândit în Colegiul de Propaganda Fide din Roma. Pentru secolul al XVIII-lea, corolarul „secular” al catolicismului în Europa era Imperiul Habsburgilor. Împ@ratul Leopold I a avut în vizorul politicii sale înt@rirea catolicismului în r@s@ritul noului imperiu, extins dup@ alungarea turcilor din fostele teritorii ale Ungariei medievale.122 Marele monarh european }i urma}ii s@i Carol VI, Maria Tereza }i Iosif II vor integra destinul românilor uni]i din Transilvania în vestita „die grosse Politik” a centrului continental, axat@ pe echilibrul dintre puterea laic@ }i biseric@. În mod firesc, Viena acestei politici era mai vulnerabil@ Maria Tereza }i mai deschis@ la simptomele schimb@rilor ce se petreceau în adâncul mental }i în via]a social@ a continentului, decât Roma puterii catolice, care gestiona domeniul statornic al vie]ii spirituale. Turbulen]ele militare provocate de succesiunea Mariei Tereza la tron nu vor îm- piedica un demers politic amplu }i necesar pentru soarta multicolorului Imperiu: aplatizarea particularit@]ilor excentrice ale diferitelor „]@ri” }i zone, în scopul cre@rii unui stat modern. Etatizarea la acela}i numitor era miezul axiologic al propensiunii spre administra]ia centralist@, devenit@ absolutism sub Iosif II, pe baza for]ei }i încrederii mo}tenite de la Leopold I. Etniile din Imperiu se situau la distan]e diferite de etalonul vizat }i progresiv realizat al unei identit@]i habsburgice adaptate noului secol. În obiectivul acestei identit@]i, neocatolicii români }i ruteni din Ardeal, „p@r]ile ungurene”, }i nordul de atunci al Ungariei (azi România, Ucraina }i Slovacia), prezentau o problem@ serioas@ sub raport cultural. Se crease o entitate spiritual@ inedit@ pentru puterea laic@: popoarele catolice de rit oriental. Baza acestei îngem@n@ri era apartenen]a noii confesiuni la Biserica Catolic@. În acest compartiment se situa dogma, partea „dur@”, de esen]@, a oric@rei religii. Iezui]ii din Compania lui Isus, gestionarii culturii catolice în toat@ Europa, au interpretat linear acest aspect al confesiunii bicolore, echivalând pentru scurt timp religia unit@ cu catolicismul latin. Coreatarea a venit, prompt, din partea Vaticanului, a c@rui „politic@” viza unitatea în diversitate a lumii catolice. Exemplu clasic este cazul celui de al doilea episcop român unit, Ioan Giurgiu

122 Béla Obál, Die Religionspolitik in Ungarn nach dem Westfälischen Frieden während der Regierung Leopold I, Halle, 1910.

252 Cultur@ }i societate în contextul {colii Ardelene

Patachi, trecut la romano-catolicism, crescut }i educat ca atare. În vederea ascensiunii la func]ia de episcop unit al românilor din Transilvania, a fost nevoit s@ revin@ la ritul oriental. Riguros, papa Clemente XI i-a cerut lui Giurgiu Patachi s@ se „ordineze” la bazilitanii de rit oriental, f@r@ dreptul de a mai fi cândva romano-catolic. Îns@}i bula „Rationi congruit” din 1721 consacr@ Episcopia F@g@ra}ului, ca }i pe episcopul ei, expres, în calitate de institu]ie }i episcop de rit oriental.123 Astfel, Viena a fost nevoit@ s@-}i asume o structur@ nou@, pe care ce- zarii austrieci, în calitate de regi apostolici cu drept de patronat în teritoriile defunctei Coroane a Sfântului {tefan, au tratat-o cu toat@ seriozitatea. În ceea ce îi prive}te pe românii uni]i, cea mai grav@ problem@ era adânca lor incultur@, mo}- tenit@ din epoca principilor reforma]i ai Transilvaniei. Pasul firesc al puterii catolice, binevoitoare }i interesate, dup@ cum am v@zut, a fost s@ sprijine crearea unei elite intelectuale române}ti de tip nou, european, cu alte cuvinte s@ sprijine formarea formatorilor. Înaltele }coli catolice din Imperiu s-au deschis pentru ro- mâni, care le-au frecventat în num@r crescând, raportat la factorii de decizie din sânul Bisericii Unite }i la resursele de care dispuneau. Cel mai important institut austriac frecventat de românii uni]i a fost Pazmaneumul din Viena. Înfiin]at la 1623 de c@tre un personaj impozant al catolicismului, Petrus Pázmány,124 Colegiul Pazmanian avea organizarea }i programa apropiate celor de la Propaganda Fide, nu îns@ }i spiritul deschis de la Roma. Rigoarea scolastic@ domina metodologia de studiu, impus@ }i st@pânit@ cu mân@ ferm@ de iezui]i. Printre profesorii legendari ai Pazmaneumului s-a num@rat Ga- briel Hevenesi (1656 – 1735), ini]iatorul uria}ei colec]ii de documente care îi poart@ numele }i care intereseaz@ în cel mai înalt grad istoria românilor. Pe He- venesi l-a avut profesor de teologie moral@ }i filosofie primul român unit care a frecventat cursurile Pazmaneumului, episcopul Ioan Giurgiu Patachi, înaintea anului 1710. Urm@torul consemnat documentar este Atanasie Rednic, viitorul episcop de Blaj, care }i-a f@cut la Pazmaneum studiile de teologie, între anii 1743 – 1747.125 În 1766, ajungând episcop, Rednic reu}e}te s@ ob]in@ pentru dieceza sa alte burse la Pazmaneum. Unul dintre beneficiari a fost însu}i Samuil Micu, traduc@torul Bibliei, care, împreun@ cu colegul s@u {tefan Pop, au petrecut la Viena }ase ani, întorcându-se la Blaj în 1772. În locul lor, al]i doi tineri bl@jeni intr@ în Pazmaneum, Alexandru Fiscuti }i {tefan Salciai.126 Tuturor acestora, Viena le oferea bogate posibilit@]i de studiu, în condi]iile unui regim }colar mult mai aspru decât la Roma. În colegiu, accentul era pus pe studiul teologiei. Conco- mitent, studen]ii erau obliga]i s@ frecventeze }i cursurile Universit@]ii laice din

123 Samuil Micu, Istoria românilor, vol. cit., p. 286 }i 410, nota 6. 124 Wilmos Fraknói, Pázmány Péter és kora, I – III, Budapesta, 1867 – 1871; Károly Rimely, Historia Colegii Pazmaniani, Viena, 1865; Jeff Bernard, Péter Pázmány – Fokus gemeinsamer Traditionen, Viena, 2000. 125 Zenovie Pâcli}anu, Istoria Bisericii..., p. 60. 126 Idem, ibid., partea din „Perspective”, XIV – XVI, 1991 – 1993, nr. 53 – 60, pp. 19 – 195, p. 151.

253 Ioan Chindri}

Viena. Num@rul de ore era egal între cele dou@ institu]ii. Acest program se încadra în noua politic@ social@ a Cur]ii, dominat@ de reforme pragmatice, ai c@ror artizani erau personalit@]i universitare de talia unor Joseph von Sonnenfels sau K.A.M. Martini. Reformismul austriac sintetiza cuceririle umaniste }i }tiin]ifice din occidentul european, centrându-le pe ideea statului modern condus de un monarh luminat. Complicatul mecanism al reformei viza desp@r]irea de Evul Mediu }i solicita energii dominate de rigoare. Miza pe tineretul de la Universitate era un lucru firesc. Dubla preg@tire a clericilor, de asemenea. La 12 mai 1769 conducerea de la Pazmaneum era somat@ s@ atrag@ aten]ia studen]ilor c@ sunt obliga]i s@ audieze cursurile de }tiin]a statului ]inute de Sonnenfels.127 [elul eta- tiz@rii a transformat rapid vechea institu]ie scolastic@ iezuit@ într-o universitate modern@, subordonat@ intereselor statului, destinat@ form@rii de cadre pentru corpul administrativ. Se predau filosofia, statistica (sensul vechi: }tiin]a statului), }tiin]ele politice, fizica, istoria natural@, matematicile, istoria, geografia, estetica, filologia. Toate materiile erau tratate în manuale oficiale, de la care nu se admitea nici o abatere. Aceste manuale erau fie opere ale profesorilor Universit@]ii, fie lucr@ri acreditate de autorit@]i în aceast@ calitate. Astfel, Sonnenfels î}i ]inea faimosul curs de statistic@ dup@ propria sa lucrare, r@mas@ manual de referin]@ pân@ la 1848, Grundsätze der Polizei-Handlung und Finanzwissenschaft.128 Cursul lui Sonnenfels constituie vârful de lance al etatismului austriac indus }i tinerilor români uni]i din Ardeal. Maximilian Hell, savant pasionat, explorator în nordul continentului,129 preda astronomia pe baza Efemeridelor sale, observa]ii de pe „meridianul” Viena.130 Joseph Ernst Mayer preda filosofia dup@ celebrul manual al lui Friedrich Christian Baumeister, Elementa philosophiae recentioris,131 popularizând structuri leibniziene de gândire, dup@ prelucr@rile lui Christian Wolf, iar istoria filosofiei dup@ Jakob Brucker.132 Filosofia universitar@ de la Viena, c@l@uzit@ de o gândire silogistic@, dovedea „adev@rurile” sistemului Leibniz – Wolf în beneficiul unei finalit@]i a „bunului suprem” }i a „fericirii” în]elese în spirit teist.133 Profesori }i cuno}tin]e, studen]i }i programe, to]i }i toate erau subordo- nate ambi]iei Cur]ii de a face din Universitatea Vienei primul institut de înv@]@mânt superior al Europei, unde nimic din cuceririle gândirii }i rezultatele }tiin]ifice

127 Serafim Duicu, Pe urmele lui Samuil Micu-Clain, Bucure}ti, 1986, p. 53. 128 Ap@rut@ la Viena, între 1765 }i 1819, în numeroase edi]ii. Despre autor vezi F. Spitzer, Joseph von Sonnenfels als Nationalökonom, Budapesta, 1906. 129 Este p@rintele teoriei asem@n@rii între limbile maghiar@ }i finlandez@ (Demonstratio idioma Laporum et Hungarorum idem esse, Tirnavia, 1772), care este cultivat@ }i ast@zi. 130 Ephemerides astronomicae ad meridianum Vindobonensem, 37 volume, Viena, 1757 – 1786. 131 Edi]ii vieneze: 1775, 1778. 132 Manual redactat direct la adresa studen]ilor, lucrarea acestuia Institutiones historiae philosophiae usui academicae iuventutis ap@ruse la Leipzig în 1756, în a doua edi]ie. 133 Lucia Protopopescu, Noi contribu]ii la biografia lui Ion Budai-Deleanu. Documente inedite, Bucure}ti, 1967, p. 62 – 63.

254 Cultur@ }i societate în contextul {colii Ardelene ale secolului luminilor s@ nu r@mân@ nevalorificate.134 Rezultatul a fost o îmbinare eclectic@ între modelul medieval de universitate }i ceea ce urma s@ fie aceasta în viitor. Miza pe noutate, caracteristic@ întregii vie]i de stat, s-a r@sfrânt asupra înv@]@mântului universitar sub forma unui umanism modern, optimist, p@truns de setea de ac]iune. Acela}i regim }colar l-au avut }i studen]ii de la o alt@ institu]ie vienez@ legat@ strâns de românii ardeleni, Colegiul Sfânta Barbara. Deschis la 15 octombrie 1775 prin eforturile organizatorice ale lui C. Philippides de Haea }i a croa]ilor Vasile Bo•ièkoviæ, episcop unit, }i Iosafat Bastašiè, colegiul venea în întâmpinarea efor- turilor Cur]ii de a realiza coeziunea }i unitatea bisericii greco-catolice din Im- periu.135 De}i cu o existen]@ efemer@ în capital@ – în 1784 a fost dezmembrat }i mutat la Eger }i Lemberg – colegiul }i popasul studen]ilor români din Transilvania acolo constituie un moment istoric în via]a Bisericii Greco-Catolice Române. În scurtul r@stimp vienez, 41 de studen]i români uni]i au înv@]at la Barbareum, cum fusese numit colegiul, în similitudine cu Pazmaneumul romano-catolic.136 Pentru prima dat@ dup@ unirea cu Roma, tinerii greco-catolici din Imperiu se reg@seau, numai ei, într-o institu]ie universitar@ proprie confesiunii lor. Arhitectura bisericii unite cu Roma a fost o oper@ grea }i anevoioas@, în ceea ce îi prive}te pe românii din Episcopia F@g@ra}ului ea durând de la 1700 pân@ la 1806, când Ioan Bob a înfiin]at capitulul de la Blaj. În institutele romano-catolice, studen]ii uni]i se sim- ]eau stingheri în afara confesiunii lor, sau, mai grav, erau marginaliza]i pe acest considerent. Este gr@itoare o întâmplare din Pazmaneum, pe care Samuil Micu }i-o aminte}te în precuvântarea la lucrarea sa despre c@s@toria în Biserica Greco-O- [email protected] La o prelegere de istorie ecleziastic@, profesorul, vorbind despre Sfân- tul Vasile cel Mare, patronul c@lug@rilor uni]i }i al bisericii lor în general, s-a pomenit zicând: „Sfântul Vasile cel Mare, domnii mei, este un sfânt mare, }i când îi citesc scrierile m@ simt ca }i cum m-a} plimba prin ceruri, dar, în fine, este grec, }i to]i grecii nu sunt de nici o isprav@”.138 La Sfânta Barbara, unitatea }i armonia

134 Despre universitatea vienez@ }i istoricul ei vezi în special: R. Kinck, Geschichte der K.K. Universität zu Wien, I – II, Viena, 1854; Studien zur Geschichte der Univesität Wien, I – III, Graz – Köln, 1965 (apud Lucia Protopopescu, op.cit., p. 58, nota 177, unde vezi o bibliografie mai extins@). 135 Monografia, r@mas@ înc@ actual@, a colegiului, la Ambrozie Andruhovici, C¤EFMQ\JF „Barbareum”. ¤QRNP¤_ JNPNK¤CQ\JNË DFMFPAK\MNË DPFJN-JARNK. QFLËMAP¤Ë OPI VFPJC¤ QC. CAPCAPI S C¤EM¤ H OFPXNDN OFP¤NES ¤Ë ¤QMSCAMM_ (1775 – 1784), „OPAV¤ DP.-JAR. BNDNQKNCQ\JNË AJAEFL¤Ë S K\CNC¤ CIUNE_R\ O¤E OPNCNENL OPNT. EP. ÄNQITA QK¤ONDN. ¤-¤¤ DPFJN-JARNKIV\JA ESUNCMA QFL¤MAP¤_ S K\CNC¤, LWOW, 1935. 136 Lucia Protopopescu, Contribu]ii la istoria înv@]@mântului din Transilvania 1774 – 1805, Bucure}ti, 1966, p. 265. 137 Dissertatio canonica de matrimonio juxta disciplinam Graeco-Orientalis Ecclesiae, Viena, 1781. 138 „Sanctus Basilius, Domini mei, magnus Sanctus est, et cum ego ipsius scripta lego, acsi in coelis versarer; sed denique Graecus, et Graeci omnes nequam sunt”. Traducerea lui Florea Fugariu, în {coala Ardelean@, I, Bucure}ti, 1983, p. 30 – 31.

255 Ioan Chindri} se realiza prin rit, acesta r@mânând cel oriental, „grecesc”, prin înse}i clauzele unirii cu Roma. În biserica Sfânta Barbara, capela colegiului, slujbele se ]ineau dup@ ritul oriental, cu ornatele, „]erimoniile” }i cânt@rile din Biserica Oriental@. Aspectul etnic }i lingvistic variat, profesorii de rit oriental, episcopii uni]i care patronau sau vizitau colegiul, creau împreun@ imaginea unei biserici puternice, unitare, în ciuda diversit@]ii în cauz@. Episodul Sfânta Barbara este important }i pentru evolu]ia {colii Ardelene, aflat@ în pragul manifest@rii ei mature. Bl@jenii nu erau doar studen]i, ci }i cadre de conducere ale colegiului. În 1777 Samuil Micu revine la Viena, în func]ia de duhovnic }i prefect de studiu (vicerector) al colegiului, pe care a ocupat-o vreme de cinci ani.139 Iacob Aron, fostul student de la Propaganda Fide, ajuns canonic la Oradea, a devenit în 1780 chiar rectorul colegiului, iar în 1782 locul lui Samuil Micu îl ia {tefan Salciai. Studen]ii bl@jeni, trimi}i cu to]ii de episcopul Grigore Maior, sunt, dup@ informa]iile de pân@ acum: Mihai Timariu, Ioan Para, Demetriu C@ian, {tefan Szabo, Gavril Perenosi, Vasile Neme}, Petru Ungur, Iosif Katonai, Ioan Neme}, Chiril Patai, Ioan Halmaghi, Ioan Budai }i al]ii.140 Acest Ioan Budai este viitorul poet al {colii Ardelene, Ioan Budai-Deleanu, autorul [iganiadei. A existat un moment din via]a comunit@]ii tinerilor români de la Barbareum pe care istoricii literari îl apreciaz@ drept crucial. În iarna anilor 1779 – 1780, la Viena se aflau împreun@ to]i cei patru viitori corifei ai {colii Ardelene. Samuil Micu era prefectul de studii la Sfânta Barbara, iar Ioan Budai-Deleanu student. Gheorghe {incai }i Petru Maior, întor}i de la Roma, fuseser@ opri]i la Viena de autorit@]i, pentru a-}i completa studiile de drept canonic }i pedagogie.141 Nu este, totu}i, cazul s@ se acorde acestei întâlniri semnifica]ia ocaziei „de închegare a unui program cultural }i politic de perspectiv@”.142 Actorii erau prea tineri }i nu trebuie privi]i în lumina evolu]iei lor viitoare. Ei nu se deosebeau atunci, ca statut social }i prestigiu intelectual, de oricare dintre ceilal]i colegi ai lor, pe care urma s@-i înnegureze anonimatul. Dar tinerii de la colegiu au intrat în leg@tur@, în to]i anii de la Sfânta Barbara, cu mai multe personalit@]i din via]a politic@ }i cultural@

139 Lucia Protopopescu, Contribu]ii..., p. 266; Serafim Duicu, op.cit., p. 76 – 78. 140 Zenovie Pâcli}anu, Istoria Bisericii..., la loc. cit., p. 152. 141 Lucia Protopopescu, Noi contribu]ii..., p. 52; Ioan Chindri}, Petru Maior }i epoca sa, studiu introductiv la Petru Maior, Istoria bisericii românilor, I, Bucure}ti, 1995, p. 30 – 31. 142 Lucia Protopopescu, ibid. 143 Zoltan I. Tóth, Az erdélyi román nacionalizmus elsõ százada 1697 – 1772, Budapesta, 1946, p. 215, 282, 334, 384, 388. 144 Vezi un Tableau des freres et membres de la trés juste, et trés parfaite de St. Jean sous le titre distinctif de La Vraie Concorde a l’Orient de Vienne en Autriche. Le 13 du 3eme Mois. L’An de la Lumière 5784, la Österreichischen Staatsarchiv, Haus–, Hof- und Staatsarchiv, Kabinettsarchiv, Vertrauliche Akten, VA 72, Konvolut „Wien”, f. 288 – 300. Vasile Bal} figureaz@ al treilea în lista tip@rit@: „Balitsch Basile. Boyar, et Concipiste du Conseil aulique de S.M I. et R. Ap. Graeci ritus non unit [us]”. 145 Andrei Veress, Marele Serdar Gheorghe Saul, în „Analele Academiei Române”, Memo- riile sec]iunii literare, Seria III, tom V, mem. IV, p. 92 – 93.

256 Cultur@ }i societate în contextul {colii Ardelene româneasc@. Astfel este func]ionarul de cancelarie aulic@ Iosif Mehe}i, viitor coautor la Supplex Libellus Valachorum.143 S-au întâlnit cu Ien@chi]@ V@c@rescu, Anton Pre- detici, boierul bucovinean, francmason de gradul 3, Vasile Bal}, din Loja „La Vraie Concorde” din Viena,144 }i – deosebit de important – marele serdar Gheorghe Saul din Moldova.145 Acesta fusese ambasadorul principelui Grigore Ghica la Viena, unde a r@mas }i dup@ decapitarea domnului s@u, în 1777. Acolo l-a întâlnit, în 1780, Gheorghe {incai, c@ruia – dup@ m@rturisirea acestuia – i-a dat deslu}iri despre cro- nicile de familie ale marilor boieri moldoveni,146 în vederea complet@rii colec]iei de documente începute la Roma. Cuno}tin]a cu omul de încredere al nefericitu- lui domnitor, a c@rui soart@ a îngrozit Europa, explic@ interesul tinerilor de la Bar- bareum pentru tema tragic@ ivit@, de asemenea cunoa}terea împrejur@rilor de la Curtea lui Ghica, în fine, explic@ dorin]a de a scrie o pies@ de teatru pe aceast@ tem@. Astfel s-a n@scut, în ambian]a tinerilor studen]i de la Sfânta Barbara, cea mai veche pies@ de teatru în limba român@ care se cunoa}te, Occisio Gregorii in Mol- davia Vodae tragedice expressa. Cercet@torii care s-au ocupat de aceast@ scriere147 au atribuit paternitatea ei mai multora dintre studen]ii de la Viena – Samuil Micu, Samuil Vulcan, Ioan Budai-Deleanu – mai pu]in celui care a scris-o într-adev@r: Gheorghe {incai. A fost remarcat@ deja asem@narea piesei cu dialogul dintre Laz@r }i Bucur, poezie româneasc@ semnalat@ în anii imediat urm@tori scrierii lui Occi- sio.148 Tot atunci, la 1780, un autor necunoscut a compus un „necrolog” dialogat în versuri, Jalele p@curarilor din Ardeal lâng@ sicriul maicii Theresii, în care aceia}i Laz@r }i Bucur deplâng moartea împ@r@tesei Maria Tereza.149 {incai singur, dintre to]i presupu}ii autori, a suscitat ulterior în opera sa tema bucolic@ a dialogului dintre doi p@curari ardeleni. La 1805, pe când era revizor de c@r]i la tipografia Universit@]ii din Pesta, acolo s-a tip@rit o bro}ur@ cu poezii encomiastice în onoarea palatinului Iosif, de ziua onomastic@ a loc]iitorului imperial în Un- garia.150 Ciobanii lui {incai sunt Oprea }i Bucur, îns@ demersul dialogului este acela}i, desigur net superior ca realizare literar@ vechilor dialoguri pastorale pomenite. Pe lâng@ identificarea autorului, evocarea acestui episod ne apropie de tân@ra familie de la Barbareum, pepiniera viitoarei glorii culturale a Blajului.

146 Scrisoarea lui Gheorghe {incai c@tre Johann Christian Engel din 4 aprilie 1804, publicat@ de Ioan Chindri} în „Manuscriptum”, XIX, 1988, nr. 3, p. 12 – 14. 147 Vezi o bun@ bibliografie de referin]@ în Dic]ionarul literaturii române de la origini pân@ la 1900, Bucure}ti, 1979, p. 637. 148 La Franz Joseph Sulzer, Geschichte der Transalpinische Daciens, III, Viena, 1782, p. 19 – 24, 26 – 29. 149 Au ap@rut în cartea lui Samuel Knall, Dazien bey dem tode Marien Theresien, Sibiu, 1780. Reproducere integral@ în „Archivu pentru filologie }i istorie”, 1870, nr. XXXIV, p. 689 – 691. Cf. }i Ioan Chindri}, Poezia lui Gheorghe {incai, în „Anuarul Institutului de Istorie }i Arheologie din Cluj”, XXIX, 1989, p. 401 – 433. 150 Onomasticon Serenissimi Hereditarii Principis Regii Archi-Ducis Austriae et Regni Hun- gariae Palatini Iosephi. Pestini Anno MDCCCV. Inter concentus musicos Lingvis Latina et Nationum Hungariam Incollentium Celebratum. Budae, Typis Regiae Universitatis Pesthanae. Vezi Ioan Chindri}, Poezia lui Gheorghe {incai, p. 408, nota 13.

257 Ioan Chindri}

Asemeni Pazmaneumului, colegiul Sfânta Barbara era de fapt o }coal@ internat, care r@spundea de între]inerea }i existen]a comunitar@ a studen]ilor, cu to]ii c@- lug@ri ai Ordinului Vasile cel Mare sau destina]i c@lug@riei. Programul lor era riguros urmat, între cursurile de la Universitate }i cele de la colegiu, adaptate primelor.151 În colegiu se insista asupra cuno}tin]elor de limb@ greac@. Profesori de greac@ erau aromânul Mihail Papagheorghe, corectorul c@r]ilor grece}ti care se tip@reau în Viena, }i mai tân@rul Antim Angellovitz.152 Dintre b@l@jeni, Samuil Micu se va distinge ca un cunosc@tor redutabil al limbii grece}ti, aptitudine str@lucit pus@ la încercare de traducerea Bibliei dup@ Septuaginta. Elementelor de limb@ greac@, însu}ite la Blaj cu Grigore Maior ca profesor, le va ad@uga la Viena un studiu aprofundat. La Universitate, greaca se preda în anul II al ciclului teologic,153 prea pu]in pentru o cunoa}tere perfect@ a limbii. Aprofundarea ei la Sfânta Barbara se impunea de la sine. Prezen]a lui Micu la Viena marcheaz@, de altfel, trecerea întregii vie]i culturale a românilor ardeleni în faza matur@ a {colii Ardelene, periodiz@rile îndeob}te acceptate considerând lucrarea lui Samuil Micu, Carte de rogaciuni, a- p@rut@ la Viena în 1779, ca cea dintâi manifestare a acestei maturit@]i.154

Viena

151 Vezi un interesant desf@}ur@tor al acestui program la Lucia Protopopescu, Noi contribu]ii..., p. 47 – 48, nota 147. 152 Ibid., p. 50. 153 Programa universitar@ în bro}ura Praelectiones tam ordinarie quam extraordinarie in Universitate Vindobonensi, a IV Novembriis MDCCLXXVIII vsque ad VII Septembris MDCCLXXX habendae. Vienae. Litteris a Gellerianis, reprodus@ ibid., p. 197 – 204. 154 Carte de ragaciuni pentru evlavia homului chrestin. In Vienna. Typarita la Joseph nob. de Kurzbek, anu’l Incarnatii Domnului MDCCLXXIX.

258 Cultur@ }i societate în contextul {colii Ardelene

Unirea românilor cu Biserica Romei a însemnat ordonarea unui haos }i umplerea unui vid primejdios. Spiritualitatea unui popor este axa vital@ a existen]ei sale istorice. Haosul spiritual s-a instaurat în via]a românilor ardeleni odat@ cu asaltul brutal al calvinismului. Dezvoltarea fireasc@ a ortodoxiei, a}a cum s-a petrecut ea la românii extracarpatini, sub domina]ia turcilor „p@gâni”, a devenit imposibil@ în Transilvania, dominat@ politic de maghiarii „cre}tini”. Haosul a sporit enorm odat@ cu apari]ia c@r]ilor religioase în limba român@, prin care se insinuau românilor ardeleni dogme }i practici religioase str@ine de „legea” lor tradi]ional@, repugnante pentru credincio}i. Na]ionalizarea limbii de cult, generalizat@ în secolul al XVII-lea în toate cele trei ]@ri române}ti, era un mesager al modernit@]ii în Biserica Oriental@. Prin acest fenomen, românii se eliberau de servitutea celei de a treia „limbi universale de cult”, slavona, hibrid cultural creat de puterea bizantin@, din ra]iuni politice. Pentru români, în mod aparte, introducerea limbii na]ionale în biseric@ a constituit un punct de con}tiin]@ }i mândrie istoric@, pe o coloan@ de cunoa}teri }i recunoa}teri, interne }i interna]ionale, a descenden]ei noastre din romani }i de la Roma, a latinit@]ii limbii române.155 Dar, în viziunea înv@]a]ilor clerici ortodoc}i ai vremii, introducerea limbii române nu putea fi instrumentul de aducere a poporului la pierzanie, la erezie. Varlaam cu R@spunsul s@u pune cap@t spinoasei probleme, anatemizând calvinismul ascuns sub slov@ româneasc@. Efectul a fost, îns@, devastator sub raport cultural. Paralel cu explozia culturii umaniste din [ara Româneasc@ }i Moldova,156 Transilvania r@mâne în umbra unei degringolade dramatice, unde ortodoxia era amestecat@ cu calvinismul la nivelul institu]ional,157 dec@zut@ în rebarbativ }i supersti]ie la nivelul popular.158 Unirea de la 1700 a întors fa]a Transilvaniei spre Europa aceluia}i umanism, în condi]iile când agresiunea calvinist@ asupra românilor nu putea fi st@vilit@ decât prin luarea acestora sub scutul puternicei Biserici Catolice. Odat@ haosul supri- mat }i ordinea instaurat@, vidul spiritual s-a umplut de idei, cuno}tin]e }i oameni apar]inând Europei evoluate, laboratorul civiliza]iei esen]iale a lumii. Aceast@ prim@ „intrare în Europa” a românilor a avut ca precursor Tran- silvania, iar ca artizan unirea cu Roma }i centrul esen]ial al noii confesiuni, Blajul. Spre acest centru au convers toate determin@rile urm@rite pân@ aici, f@când din modestul târg de la încreng@tura Târnavelor o stea dens@, gata s@-}i reverse prea- plinul. Aceast@ rev@rsare s-a întâlnit pe traseu cu acumularea, la mijlocul secolului al XVIII-lea, f@când din Blaj o inim@ care prime}te via]@ }i d@ via]@ în ritm sistematic. Înving@tor în plan spiritual, Blajul a început s@ creeze.

155 Adolf Armbruster, Romanitatea românilor. Istoria unei idei, Bucure}ti, 1993, pass. 156 O imagine sintetic@ la Virgil Cândea, Ra]iunea dominant@, Bucure}ti, 1979. 157 Alexandru Grama, Institu]iile calvine}ti în biserica româneasc@ din Ardeal, Blaj, 1895, studiu unic asupra problemei, r@mas actual. 158 D. Prodan, op.cit., p. 107.

259 Ioan Chindri}

OPERA LITURGIC~. {coala Ardelean@ îl are ca precursor pe Inochentie Micu-Klein, etalonul spiritului desc@lec@tor, care face s@ r@sar@ gr@dini în mijlocul pustiului. O în}iruire a priorit@]ilor care îi apar]in în ini]ierea noilor structuri culturale în Transilvania, ar epuiza toat@ lista.159 Cea mai recent@ descoperire e faptul c@ este autorul celei dintâi scrieri biserice}ti esen]ial greco-catolice, expresia noii religii la nivelul altarului }i al arhiereului. Este un Arhieraticon redactat la Roma, între 1745 – 1748, întocmit dup@ normele }tiin]ifice ale marelui Arhi- eraticon ortodox tip@rit la Paris în 1643 }i 1676.160 Micu-Klein a scris aceast@ carte de altar cu gândul de a înt@ri eparhia F@g@ra}ului, c@reia îi era înc@ episcop, de}i aflat în autoexil la Roma.161 În ambian]a vremii, nici un alt element nu egala prezen]a arhiereului în mijlocul credincio}ilor, ca factor de coeziune spiritual@ }i solidaritate uman@. Arhieraticonul era menit s@ fac@ parte din recuzita de ierarh militant a episcopului de la Blaj, slujba arhiereasc@ trebuind s@ impresioneze, s@ inspire for]@ }i s@ creeze un cadru de m@re]ie }i frumuse]e inteligibil@ pentru to]i. Versiunea româneasc@ a rug@ciunilor din Arhieraticon eman@ frumuse]e de stil }i în@l]are spiritual@, investind lucrarea cu calitatea în plus de remarcabil@ oper@ literar@, pentru vremea }i în accep]iunea vremii în care s-a creat.162 Având la baz@ izvoare latine, slavone }i grece}ti, Arhieraticonul face parte din seria de scrieri care vor ie}i curând din condeiele Blajului în ritm impresionant, marcând identitatea }i vigoarea spiritual@ a greco-catolicismului românesc.163 Luminismul secolului al XVIII-lea s-a mi}cat în sincron european, dinspre vest spre est, cu lentoarea marilor fenomene de adâncime, pe curbele de nivel ale specificit@]ilor fiec@rei solidarit@]i umane întâlnite în cale. Cea mai notabil@ caracteristic@ aparte a luminismului din Transilvania, numit }i {coala Ardelean@,

159 Ioan Chindri}, Blajul luminist, pass. 160 Archieraticon. Liber pontificalis Ecclesiae Graecae. Nunc primum ex regiis mss. Eucho- logiis, aliisque probatissimis monumentis collectus, Latina interpretatione, notis ac observationibus antiquitatis ecclesiasticae plenissimis illustratos. Meditatione ac labore Isaacii Haberti, episcopi Vabrensis, doctoris Sorbonici, regi a consiliis. Parisiis, apud Ludovicum Biblaine MDCLXXVI. Am consultat ambele edi]ii la Universitätsbibliothek din Viena, sub cotele: III 238 – 386 }i III 222 – 929. 161 Din vasta literatur@ dedicat@ „exilului” la Roma, ajunge indicarea unui singur titlu, care le rezum@ pe toate: Francisc Pall, Inochentie Micu-Klein. Exilul la Roma 1745 – 1768, I – III, Cluj-Napoca, 1997. 162 Iat@, de exemplu, textul rug@ciunii rostite de arhiereu la hirotonia preotului: „ Dumne- zeule cel mare întru t@rie }i neurmat întru în]eleagere, minunat întru sfaturi mai vârtos decât fiii omene}ti, însu]i, Doamne, }i pre acesta pre care bine l-ai voit a întra în stepena preo]iii, umple pre el cu d@ruirea Sfântului T@u Duh, ca s@ fie destoinic a sta înaintea nevinovatului T@u jertvenic, s@ propoveduiasc@ Evangheliia mântuin]ii Tale, a lucra sfin- ]irea cuvântului T@u celui adev@rat, s@ aduc@ [ie daruri }i jertve suflete}ti, s@ înnoiasc@ oamenii T@i iar@}i cu feredeul fiin]ii. Cum }i însu}i s@ Te tâmpine întru a doao venire a marelui Dumnezeu }i mântuitoriului nostru, lui Isus Hristos, a unuia n@scut fiiului T@u, s@ ia plata tocmirii cei bune, a tocmealelor celor minunate, întru mul]imea bun@t@]ilor Tale”. 163 Manuscrisul se p@streaz@ la Biblioteca Central@ Universitar@ „Lucian Blaga” din Cluj- Napoca, sub cota ms. 4072.

260 Cultur@ }i societate în contextul {colii Ardelene este puternica sa voca]ie cre}[email protected] Clasa intelectual@ a c@rei evolu]ie am urm@rit-o, structur@ minimal@ pentru construc]ia unei culturi, a transformat aceast@ voca]ie în ac]iune. În situa]ia dat@, primul sunet preiluminist era nevoia de cuvânt românesc, pe seama unui popor bântuit de tempeste neobi}nuite. Literatura religioas@ din Transilvania era, la 1750, d@râmat@ din fundament, dependent@ de c@r]ile care veneau de peste Carpa]i, mai ales din [ara Româneasc@. Curtea de la Viena a considerat aceast@ dependen]@ ca pe o stavil@ în calea definirii greco-catolicismului ardelean. De aceea, printr-un decret din 23 noiembrie 1746, Maria Tereza interzice orice import de c@r]i din [ara Româneasc@ }i ordon@ con- fiscarea celor existente la credincio}ii uni]i.165 Era limpede: greco- catolicii trebuiau s@-}i aib@ propria tipografie, care s-a }i înfiin]at, fire}te c@ la Blaj, în 1747.166 Momentul nu este unul local, ci se încadreaz@ într-un fenomen european de rupere a monopolului tipografic vest european. „Dup@ 1750 – constat@ Pierre Chaunu – acestui centru neschimbat i se adaug@ noi teritorii marginale, Germania lui Guttenberg î}i reia locul, iar capitalele din nord }i din estul profund î}i aprind una câte una luminile pe tabloul de bord al c@r- ]ii”.167 Existen]a unor c@r]i tip@rite la Blaj între 1747 }i 1750 este sub semnul probabilit@]ii, ca subiect în curs de cercetare.168 R@mâne deci ca an un cert al începuturilor tipografiei de la Blaj tocmai cel suscitat de Chaunu, 1750. Atunci a ie}it de sub tipar minunata c@rticic@ Floarea Floarea adev@rului, adev@rului, prima tip@ritur@ greco-catolic@ Blaj, 1750 v@zut@ de cercet@tori, entitate legendar@ a

164 Ioan Chindri}, La vocazione della scuola Ardeleana in Transilvania, în „Prospettiva persona”, Teramo, IV, 1995, nr. 12, p. 42 – 46; nr. 13 – 14, p. 24 – 28. 165 Augustin Bunea, Episcopii Petru Paul Aron }i Dionisiu Novacovici..., p. 357. 166 Dup@ p@rerea lui Zenovie Pâcli}anu, Istoria Bisericii..., partea din „Perspective”, p. 63. Despre istoricul tipografiei bl@jene vezi Augustin Bunea, Episcopii..., p. 352 – 361; Ioan Georgescu, Tipografia Seminariului din Blaj, în „Boabe de grâu”, V, 1934, nr. 1, p. 1 – 31; Zenovie Pâcli}anu, Tipografia din Blaj, în „Boabe de grâu”, V, 1934, nr. 2, p. 105 – 108; Mircea Tomescu, Istoria c@r]ii române}ti de la începuturi pân@ la 1918, Bucure}ti, 1968, p. 99 – 100; Zsigmond Jakó, Philobiblon transilvan, Bucure}ti, 1977, p. 237 – 246. 167 Op.cit., I, p. 326. 168 Gabriela Mircea, Despre tip@riturile vechi bl@jene incerte }i necesitatea evalu@rii lor sistematice, în „Apulum”, XXXIII, 1996, p. 19 – 32.

261 Ioan Chindri} trecutului cultural românesc.169 Este rodul colabor@rii înv@]a]ilor bl@jeni din prima genera]ie a {colii Ardelene, care s-a manifestat dup@ o periodizare acceptabil@, între 1744 – 1780.170 Erau cu to]ii c@lug@ri ai Ordinului Sfântul Vasile cel Mare, intra]i în m@n@stirea cu hramul Sfintei Treimi, fondat@ de împ@ratul Carol VI, edificat@ de Inochentie Micu-Klein }i deschis@ efectiv de Petru Pavel Aron, în 1747, pe când era doar vicar general. Primul c@lug@r a fost b@trânul grec Leontie Moschonas, c@ruia i s-au al@turat }i trei tineri monahi întor}i de la studii: Silvestru Caliani }i Grigore Maior de la Roma, iar Gherontie Cotorea de la Tirnavia. Li s-a ad@ugat în 1750 Atanasie Rednic,171 îns@ acesta trebuie exclus din rândul autorilor, întrucât cartea era ie}it@ de sub tipar la 30 martie al aceluia}i ani. „Cu- vio}ii ieromana}i” autori, cum se autodenumesc în titlul c@r]ii, r@mân a}adar cei patru, ajuta]i }i îndruma]i de Petru Pavel Aron. Inten]ia }i planul acestora constau în a redacta o lucrare în acela}i timp savant@ }i popular@, în care s@ defineasc@ am@nun]it esen]a unirii cu Roma }i legitimitatea teologic@ a confesiunii greco-catolice. Familiarizarea ardelenilor no}tri cu literatura polemic@ a }colii lui Bellarmino î}i arat@ primele roade. Ideea inspirat@ a autorilor este aceea de a combate adversarul cu armele acestuia. Chiar la începutul lucr@rii, în Predoslovie, sunt indicate 13 c@r]i pe care se bazeaz@ argumenta]ia, toate ortodoxe, zon@ din care era contestat@ unirea, tip@rite în [ara Româneasc@ }i în Moldova.172 Este prima carte româneasc@ unde se indic@ o bibliografie de lucru. Iat@ – spun autorii – ce adev@ruri se reveleaz@ din aceast@ bibliografie. Cu trimiteri punctuale la literatura ortodox@, bl@jenii demonstreaz@ în mod ingenios c@ temelia unirii cu

169 Titlul complet este: Floarea adev@rului, pentru pacea }i dragostea de ob}te, din gr@dinile Sfintelor Scripturi. Prin mare str@daniia cucearnicilor între ieromona}i, în M@n@stirea Sfintei Troi]e de la Blaj acum întâi culeas@. Carea luminat arat@ cum c@ unirea alt@ nu easte, f@r@ numai credin]a }i înv@]@tura Sfin]ilor P@rin]i. Tip@ritu-s-au în Blaj, în anul Domnului 1750, martie 30. Se mai cunoa}te un singur exemplar din aceast@ carte, la Biblioteca Na]ional@ din Budapesta (Országos Széchényi Könytár), cota 324007. Despre felul cum a ajuns ea acolo, vezi Ioan Chindri}, Cartea româneasc@ veche la Budapesta, în „Acta Musei Napocensis”, Istorie, 33 II, 1997, p. 215 – 229. Din literatura dedicat@ acestei c@r]i, vezi Viktor Akantisz, Dr. Todoreszku Gyula és neje Horváth Aranka régi magyar könyvtára, Budapesta, 1922; Carlo Tagliavini, Contribu]ii la Bibliografia româneasc@ veche (Trei tip@rituri unite de la Blaj), în „Cercet@ri literare”, V, 1943, p. 1 – 7; Florentina Zgraon, Floarea adev@rului – edi]ia princeps (1750), în „Limba român@”, XLII, 1993, nr. 3, p. 123 – 128; nr. 4, p. 171 – 177. Floarea adev@rului a suscitat la vremea sa o ripost@ dur@ din partea episcopului Grigorie de la Râmnic (1749 – 1764), mai apoi mitropolit al Olteniei, într-o lucrare r@mas@ îns@ în manuscris pân@ în 1944 (vezi Teodor Bodogae, Despre cuno}tin]ele teologice ale preo]ilor no}tri de acum 200 de ani. Semnifica]ia unui manuscris din 1765, în „Anuarul”, XX (II), 1943 – 1944, p. 177 – 302. 170 Zoltán I. Tóth, op.cit., p. 151 – 296. Grigorie de la Râmnic, în polemica amintit@ aci supra, crede c@ lucrarea „s-au f@cut de un vl@dic@ de la Blaj, anume Aaron”. Afirma]ia nu st@ în picioare. Petru Pavel Aron î}i va asuma paternitatea tuturor scrierilor sale tip@rite. 171 Augustin Bunea, Episcopii..., p. 277 – 278; Zenovie Pâcli}anu, Istoria Bisericii..., p. 59. 172 Între care Biblia de la Bucure}ti din 1688, Penticostarul de la Râmnic din 1743, Îndreptarea legii (Pravila) de la Târgovi}te din 1652, Molitvenicul de la Râmnic din 1741, Vie]ile sfin]ilor de la Ia}i din 1682 – 1686 (a lui Dosoftei), Cheia în]elesului, Bucure}ti, 1678 etc.

262 Cultur@ }i societate în contextul {colii Ardelene

Roma nu este altceva decât „credin]a }i înv@]@tura Sfin]ilor P@rin]i”. Aceast@ temelie o constituiau cele patru puncte ale Sinodului de la Floren]a din 1439, pe baza c@rora românii din Transilvania au îmbr@]i}at unirea: 1. Papa de la Roma este „capul v@zut” al întregii biserici cre}tine; 2. Spiritul Sfânt purcede de la Tat@l }i de la Fiul, ca de la un singur izvor (Filioque); 3. pâinea azim@ (nedospit@) este „materie suficient@” a Sfintei Cuminec@turi; 4. între Iad }i Rai exist@ un loc de cur@]ire a p@catelor, Purgatoriul. Am@nun]ite argument@ri cu iz scolastic, într-o frumoas@ limb@ româneasc@,173 duc la bun sfâr}it o întreprindere care va r@mâne de referin]@, fiind reeditat@ de episcopul Ioan Bob în 1816, tot la Blaj, f@r@ nici o modificare. Aceast@ prim@ tip@ritur@ bl@jean@ a întâmpinat îns@ ostilit@]i }i între catolici. În 1752 – 1754, aflându-se la Viena în vederea confirm@rii întru episcopie, Petru Pavel Aron a tradus }i tip@rit în limba latin@ cartea, sub titlul Flosculus veritatis, la o dat@ incert@, probabil chiar 1752. Nu i s-a dat îns@ voie s@ o difuzeze, drept pentru care a trimis un exemplar la Roma, pentru aprobarea de c@tre pap@. Aceast@ edi]ie latin@ nu s-a difuzat, îns@ n-a r@mas pân@ la urm@ nevalorificat@. În 1862, vestitul cardinal }i erudit francez Jean Baptist Pitra (1812 – 1889) a retip@rit-o la Roma, cu cuvinte de laud@ la adresa ei.174 Exist@ p@rerea îndrept@]it@ dup@ care fermentul principal al scrierii ar fi fost Gherontie Cotorea.175 Personaj interesant, acesta î}i f@cuse studiile la Tirnavia, într-o alt@ institu]ie fondat@ de Peter Pázmány, prin care trecuse }i Inochentie Micu-Klein între 1725 – 1729. Universul mai închis de la Tirnavia, }i de aceea mai exclusivist, dominant tot de iezui]i, a imprimat personalit@]ii lui Cotorea oarecare asprime a convingerilor, îns@ }i fermitate linear@, la obiect. În anii studen]iei, el a tradus lucrarea iezuitului francez Louis Maimbourg, Histoire du schisme des Grecs,177 una din cele mai dure polemici antiortodoxe din literatura iezuit@, carte de mare succes la vremea ei. Cunoa}terea limbii franceze de c@tre Cotorea este un am@nunt de re]inut, întrucât se pare c@ lucrarea n-a avut o edi]ie latin@ înaintea anului 1747, când acesta }i-a încheiat studiile la Tirnavia. R@mas@ înc@ în manuscris,178 aceast@ scriere, cu titlul românesc Despre schismaticia grecilor, este înso]it@ de o compila]ie intitulat@ Despre articulu}urile ceale de price, în care Cotorea clarific@, în stil polemic, problema celor patru puncte dogmatice ale unirii cu Roma. Asem@narea cu stilul }i argumenta]ia din Floarea adev@rului îl poate indica într-adev@r pe Cotorea drept principal autor al acesteia. Aceast@ a doua parte este notabil@ îns@ dintr-un motiv care transcede sim- pla r@fuial@ a lui Maimbourg }i a lui Cotorea cu „schismaticii”. În stilul „cooperant” al vremii, bl@jeanul include la sfâr}itul textului o seam@ de considera]ii personale des-

173 Florentina Zgraon, op.cit., pass. 174 Augustin Bunea, Episcopii..., p. 358, 369. 175 Teodor Bodogae, op.cit., p. 280. 176 Francisc Pall, Forma]ia }colar@ a lui Inochentie Micu-Klein, în „Apulum”, XIX, 1981, p. 229 – 238. 177 Tip@rit@ la Paris, în 1677, cu reedit@ri în 1678, 1679, 1682, 1687 etc. 178 La B.A.R.Cj., ms. rom. 90 (dup@ catalogul Com}a).

263 Ioan Chindri} pre trecutul românilor, elegiace, dar }i cu aplomb propagandistic. Iat@ pasajul cel mai important: „Era oarecând }i neamul rumânesc neam vestit }i l@udat, iar@ acum f@r@ de veaste }i de to]i oc@rât zace. Era oarecând viteaz }i în r@zboiu tare, iar@ acum f@r@ de puteare }i mai fricos decât alte neamuri. Era oarecând în]elept, iar@ acum încunjurat de norul nesciin]ii. Era de cinste, iar@ acum de to]i l@p@dat. Poruncea oarecând }i Ardealului, iar@ acum nici ]@rii sale. Îi slujea oarecând alte neamuri, acum dânsul easte bajocura acelora”.179 Nostalgia mândr@ a lui Cotorea se refer@, desigur, la descenden]a noastr@ din romanii cei „vesti]i }i l@uda]i”, dar, surprinz@tor, }i la un trecut istoric unitar al românilor. „Poruncia oarecând }i Ardialului” se refer@ la românii de dincolo de Carpa]i, care acum „nici ]@rii sale” nu poruncesc, fiind în robie turceasc@, a}a cum Ardealul era în robie ungureasc@. Textul creaz@ un precedent glorios în literatura român@, apreciat ca atare de istoricii literari.180 Finalitatea lui Cotorea se clarific@ odat@ cu explicarea motivului dec@derii românilor din eroicul lor trecut. Cauza este desp@r]irea românilor de Biserica Romei }i urmarea schismaticiei grece}ti. „{i cunosc – zice – c@ n-am avea oc@ (motiv – n.n.) a ne desp@r]i de Biserica Râmului, fiind }i noi sânge adev@rat a râmleaniilor”. Pentru români, deci, unirea cu catolicismul înseamn@ revenirea la vechea credin]@ roman@, în care ne-am n@scut ca popor }i care este firesc s@ ne atrag@ iar@}i spre sine. Prin acest demers de idei, Cotorea d@ un sens na]ional unirii cu Roma, urmându-l astfel pe Inochentie Micu-Klein, care în 1744 spunea c@ situa]ia trist@ }i „nemaiauzit@” a românilor de ambele rituri se datore}te schismei, adic@ desprinderii de vechea religie [email protected] Iat@, deci, c@ primele scli- piri ale directivei na]ionale, care va face gloria greco-catolicismului }i a {colii Ardele- ne, nu le întâlnim la intelectualii forma]i în mediile cosmopolite ale Romei }i Vienei, ci la cei veni]i de la Tirnavia, punct de interferen]@ a unor solidarit@]i etnice cu tr@s@- turi proprii pronun]ate. Astfel s-a n@scut modelul de legitimare istorico-na]ional@ a confesiunii greco-catolice }i pe acest suport se vor manifesta bogatele opere justificative ale {colii Ardelene, fie ele scrieri religioase, fie laice.182 Iat@ deci cum, înc@ din faza manuscris@, crea]ia preiluminist@ a {colii Ardelene se divide în dou@ direc]ii. Arhieraticonul lui Inochentie Micu-Klein d@ semnalul refacerii literaturii de altar, ajuns@ la cea mai joas@ cot@, în urma decretului de interzicere al Mariei Tereza. Scrierile lui Gherontie Cotorea sunt mesagerii înainta]i

179 Apud Augustin Bunea, Episcopii..., p. 372. 180 Vezi Mircea Anghelescu, Preromantismul românesc, Bucure}ti, 1971, p. 36. 181 Într-un memoriu din acel an c@tre Curtea de la Viena: „Da aber die Walacher schisma- tisch waren, ist es leitchtlich zu muthmassen, dass das Schisma selbe in dieses uner- hörte Tractament geworfen habe”. Apud Zenovie Pâcli}anu, Istoria bisericii..., p. 63. 182 Despre Gherontie Cotorea vezi Samuil Micu, Istoria românilor, II, p. 350 – 351, 427; Timotei Cipariu, Acte }i fragmente..., p. 121; Nicolaus Nilles, op.cit., II, p. 613, 661; Augustin Bunea, Episcopii..., p. 9, 34, 134, 143, 235, 277 – 295, 344, 368, 371 – 373; Ioan Ra]iu, Dasc@lii no}tri. Scurte noti]e din via]a }i activitatea lor literar@ (1754 – 1848), f.l., f.a., p. VII – IX; Nicolae Dr@ganu, Histoire de la litterature roumaine de Transylvanie des origines á la fin du XVIII-e siècle, Bucure}ti, 1938, p. 56 – 59; Nicolae Com}a, Manuscri- sele române}ti..., p. 94 – 98; Zoltán I. Tóth, op.cit., apud indice, sub voce Kotore Geron- tius; Angela Becleanu-Iancu, Geneza culturologiei române}ti, Ia}i, 1974, p. 75 – 76.

264 Cultur@ }i societate în contextul {colii Ardelene ai laturii militante a aceluia}i curent de gândire }i ac]iune. Dializând marea literatur@ umanist@ a Europei, prima clas@ intelectual@ de tip popular }i extins din istoria românilor se reg@se}te }i se mobilizeaz@ în jurul nevoilor stringente }i numeroase ale na]iunii care a creat-o. Acumul@rile cantitative de o jum@tate de veac au explodat dup@ 1750 într-o veritabil@ eflorescen]@ de crea]ii }i c@r]i. La 1754, Blajul cultural î}i adaug@ dimensiunea didactic@, prin deschiderea vestitelor }coli române}ti greco-catolice. Foarte cunoscut }i mediatizat de istorici,183 evenimentul deschiderii }colilor }i faimoasele lor rezultate ulterioare poate fi ilustrat prin tr@s@tura lui esen]ial@. Prin }colile Blajului, cuno}tin]ele de tip european acumulate timp de o jum@tate de secol au coborât de la nivelul elitei intelectuale la nivelul popular. A fost modalitatea local@ de ac]iune luminist@, în sensul implic@rii poporului în opera de con}tiin]@ spiritual@ }i conduit@ cet@]eneasc@. Odat@ cu }colile întemeiate, Blajul a început s@ reverse asupra comunit@]ii românilor din cuno}tin]ele umaniste acumulate. Tipic@ în cazul Transilvaniei a fost reducerea la un singur centru a întregului demers luminist, la Blaj. El dobânde}te astfel caracterul unei monade, inim@ ce a pulsat seva necesar@ a unei uria}e reforme istorice, care îi va implica pe ardeleni mai întâi, apoi românimea întreag@ }i destinul na]ional al acesteia. Faptul c@ Blajul era un centru ecleziastic populat de prerogative clericale, o „republic@ teocratic@” sau, dup@ expresia cardinalului Iuliu Hossu, „Vaticanul românilor”, i-a legitimat moral calitatea de metropol@ spiritual@, în mentalul unui popor legat prin toate fibrele fiin]ei sale istorice de religie }i biseric@. Dup@ r@scoala lui Sofronie }i revenirea unei mari p@r]i a românilor la ortodoxie, la 1762, greco-catolicismul românesc s-a înt@rit, în loc s@ sl@beasc@, iar capi}tea lui, Blajul, }i-a început mar}ul triumfal în istoria românilor. Ideea european@ }i modelul omului cu }tiin]@ de carte, scos din ignoran]a medieval@, au avut o for]@ irezistibil@ de contaminare. Venit din mediu bisericesc }i religios }i scutit de accentele ateiste din occident, luminismul ardelean a fost oper@ de zidire nou@, pe temeliile vechi }i statornice ale tradi]iilor na]ionale.184 Cu nesemnificative excep]ii, dasc@lii Blajului au fost oameni ai bisericii, c@lug@ri mai întâi, atâta timp cât spiritul vremii a impus acest lucru, iar mai apoi }i preo]i celibi. Între altar }i }coal@, între biseric@ }i na]iune, Blajul }i oamenii s@i au creat o simbioz@ precursoare de model istoric cu b@taie lung@ în viitor. Deocamdat@, la deschiderea tipografiei, Blajul avea datoria de a reface literatura religioas@, mai corect de a crea o asemenea literatur@ pertinent@ de confesiunea greco-catolic@. Nu decretul imperial din 1747,185 ci imperiul necesit@]ii a dus la editarea întregului patrimoniu de c@r]i necesare cultului religios. Cel mai urgent a fost Ceaslovul cu rug@ciunile orelor, un volum masiv,

183 Vezi, selectiv, Samuil Micu, Istoria românilor, II, p. 333 – 334; Timotei Cipariu, Acte }i fragmente..., p. 217 – 224; Ioan Antonelli, Breviariu istoric al }coalelor din Blaj, Blaj, 1877; Augustin Bunea, Episcopii..., p. 277 – 312; Nicolae Albu, Istoria înv@]@mântu- lui..., p. 173 – 200; Iacob Mârza, {coal@ }i na]iune ({colile din Blaj ]n epoca rena}terii na]ionale), Cluj-Napoca, 1987. 184 Ioan Chindri}, La vocazione della scuola Ardeleana..., pass. 185 Vezi supra, nota 165.

265 Ioan Chindri} de 660 de pagini, lucrate de aceia}i „ieromona}i” care f@cuser@ }i Floarea adev@rului. În Predoslovie, ei relev@ „lipsa cea mare” de c@r]i biserice}ti, cea de fa]@ fiind menit@ „ca s@ s@ vindece câtu}i de cât aciast@ mare sc@dere”.186 Cu aceast@ carte, tip@riturile bl@jene încep s@ fie împodobite cu gravuri, realizatorii lor întemeind în timp o remarcabil@ }coal@ artistic@ a gravurii în lemn.187 Artistul de la 1751 este Vlaicu, din ale c@rui lucr@ri Ceaslovul cuprinde nu mai pu]in de 11. A lui este }i imaginea vechii m@n@stiri }i catedrale de la Blaj, care va ap@rea ulterior în mai multe c@r]i bl@jene. Dimensiunea artistic@, ilustrat@ }i de al]i gravori ca Ioani]iu Endredi, Sandul Tipograful, Petru Papavici Râmniceanu }i Dimitrie Finta adaug@ erudi]iei teologice factorul receptivit@]ii populare, la un popor ata}at fidel de cultul icoanelor, cum sunt românii. Cartea a avut un succes atât de mare, încât la 1786 s-a scos edi]ia a }asea,188 pentru ca în 1793 s@ se mai semnaleze o edi]ie.189 Doi ani mai târziu, apare cartea despre patimile }i moartea Mântuitorului Hristos, Strastnicul,190 care cuprinde ordinea slujbelor din s@pt@mâna mare. Aceea}i aten]ie o acord@ „cucearnicii ieromona}i de la Blajiu” aspectului estetic al lucr@rii, fiind vorba de o carte de altar. Sub imaginea m@n@stirii, care revine }i aici, unul dintre ei }i-a încercat condeiul cu urm@toarele versuri: „Trei fea]e v@z în Troi]@,/Un Dumnezeu prin credin]@./Tat@l, Fiiul, Duhul Sfânt/Un gând }i o voie sânt./Troi]ii s-au numit hramul,/Ca s@ p@- zeasc@ tot neamul/{i cei din aceast@ vie/Un gând }i-o voie s@ fie”. Este cel dintâi Strastnic din cultura noastr@,191 fapt care, al@turi de frumuse]ea p@trunz@toare a slujbelor cuprinse, i-a asigurat o mare difuzare în Transilvania.192 Cartea a fost reeditat@ în 1773, „în Sfânta Mitropolie a Blajului”, precizare care poart@

186 Titlul: Ceaslov acum într-acesta} chip întâi tip@rit supt st@pânirea preîn@l]atei chesaro- cr@iesei Mariii Theresii. Cu blagosloveniia preacinstitului P. Petru Aaron, gheneral vica- re}ului, în Sfânt@ M@n@stire de la Blajiu. La anul de la Hristos 1751. Vezi }i Bibliografia româneasc@ veche (în continuare siglat B.R.V.), IV, 70 – 71. 187 Alexandru Lupeanu-Melin, Xilografii de la Blaj, 1750 – 1800, Blaj, 1929; Cornel Tatai- Balt@, Gravorii în lemn de la Blaj (1750 – 1830), Blaj, 1995. 188 B.R.V., II, p. 265; Endre Veress, Erdély és magyarországi régi oláh könyek és nyomtatván- yok (1544 – 1808), Cluj, 1910, p. 61; Iosif Naghiu, Tip@rituri bl@jene între 1750 – 1800, în „Cultura cre}tin@”, XXIV, 1944, nr. 5 – 6, p. 317. 189 Daniela B@rbulescu, Contribu]ii la Bibliografia româneasc@ veche, în „Glasul bisericii”, XXI, 1962, nr. 3 – 4, p. 392 – 396. 190 Strastnic care cuprinde în sine slujba sfintelor patimi }i a Învierii Domnului Hristos. Acum într-acesta chip tip@rit supt st@pânirea preîn@l]atei chesaro-cr@iasei Mariii Theresiii, cu blagosloveniia presfin]itului vl@dichii F@g@ra}ului chiriu chir Petru Pavel Aaron de la Bistra. În M@n@stirea Sfintei Troi]e de la Blaj. Anii de la Hristos 1753. Vezi }i B.R.V., II, p. 126; IV, p. 245 – 247. 191 Zenovie Pâcli}anu, Istoria Bisericii..., p. 64. 192 Numai în Maramure}, zon@ exterioar@ Episcopiei F@g@ra}ului, au circulat 41 de exemplare, pentru ca la edi]ia a doua, din 1773, num@rul s@ creasc@ la 79 de exemplare (Ioan Bârlea, Însemn@ri din bisericile Maramure}ului, Bucure}ti, 1909, pass; Aurel Socolan, Circula]ia c@r]ii române}ti pân@ la 1850 în jude]ul Maramure}, tez@ de doctorat, I, Cluj- Napoca, 1983, p. 124). La 1847, cartea înc@ se mai cump@ra, cu 5 florini, de c@tre popa Nechita din Ma}ca L@pu}ului (azi R@zoare), pe seama bisericii unite din localitate (ibid.,

266 Cultur@ }i societate în contextul {colii Ardelene amprenta ostenta]iei episcopului Grigore Maior (întâlnit@ }i în titlurile altor c@r]i bl@jene) de a considera Episcopia F@g@ra}ului drept mitropolie, continuatoare a celei de la Alba Iulia, întemeiat@ de Mihai Viteazul. La 1756 uni]ii î}i tip@resc propriul Liturghier.193 Editorii au folosit ca model Liturghierul lui Antim Ivireanu din 1713, cu mici }i nesemnificative [email protected] Liturghierul era de cea mai mare lips@ în Transilvania. În pofida numeroaselor edi]ii extracarpatice, aceast@ carte – spre deosebire de altele – n-a p@truns aproape deloc în Transilvania, din motive pe care cercet@torii nu }i le pot explica.195 Lipsa a r@mas acut@ }i dup@ aceast@ edi]ie bl@jean@, astfel c@ la 1775 Liturghierul a fost reeditat, dup@ o „aproba]ie” a lui Ieronim Kalnoki, „canonic }i c@r]ilor revizor”, din 17 iulie a aceluia}i an.196 Aceast@ reeditare poart@ îns@ }i pecetea voin]ei autorit@]ilor. În prim@vara anului 1773, episcopii uni]i din Imperiu au fost convoca]i la Viena, la o conferin]@ pe teme stringente ale bisericii unite, între care locul prim l-a ocupat reducerea num@rului enorm de s@rb@tori, mo}tenite din Biserica Oriental@. Au participat Grigore Maior de la Blaj, ruteanul Andrei Bacsinsky de la Munkács }i croatul Vasile Bo•ièkoviæ. Între 1 martie }i 24 aprilie, episcopii }i „canonicii” înso]itori – pe Maior l-a înso]it tân@rul c@lug@r Samuil Micu – au discutat între altele }i nevoia tip@ririi unor c@r]i de cult deficitare, printre care }i Liturghierul.197 Tot în anul 1756 s-a tip@rit }i Psaltirea, cea mai popular@ dintre c@r]ile biserice}ti. Nu se cunosc exemplare din aceast@ prim@ edi]ie. Certitudinea apari]iei ei o confirm@ o scrisoare a lui Petru Pavel Aron din 1756 c@tre episcopul romano-catolic de la Oradea.198 Pe de alt@ parte, cu ocazia vizita]iunii canonice în p@r]ile S@tmarului, în acela}i an, el a poruncit ca fiecare parohie s@ aib@ Psaltirea proasp@t tip@[email protected] Abia din a treia edi]ie, 1764,

II, p. 173). Alte circa 50 de exemplare au fost identificate recent în inventarele biserice}ti din Transilvania (Suzana Andea }i Avram Andea, Cartea româneasc@ veche din Transilvania în inventare biserice}ti, Cluj-Napoca, 1996, pass.). 193 Dumnezeie}tile Liturghii a celor dintru sfin]i p@rin]ilor no}tri Ioan Zlatoust, Vasilie cel Mare }i a Prejdesfe}teniii. Acum întru acesta chip tip@rit@, st@pânind prean@l]ata chesaro- cr@iasa Romanilor, prin]esa Ardealului iproci Maria Theresiia. Cu blagosloveniia preasfin]itului chiriu chir Petru Pavel Aaron, vl@dic@i F@g@ra}ului. În M@n@stirea Sfintei Troi]@ la Blajiu. Anul de la Hristos 1756. De Mihail Becicherechi. Vezi }i B.R.V., II, p. 134; Endre Veress, Erdélyi és magyaroszági..., p. 45; Iosif Naghiu, Tip@rituri bl@jene..., p. 311. 194 Zenovie Pâcli}anu, Istoria bisericii..., p. 67. 195 Ibid. 196 B.R.V., II, p. 212; Endre Veress, Erdélyi és magyarországi..., p. 52. 197 Ioan Moga, Contribu]ii privitoare la tip@rirea c@r]ilor biserice}ti în veacul XVIII pentru românii din Transilvania }i Ungaria, în Omagiu Înalt Preasfin]iei Sale Dr. Nicolae B@lan, mitropolitul Ardealului, Sibiu, 1940, p. 584 – 593. 198 Zenovie Pâcli}anu, op.cit., p. 67: „... nostra typographia alterum hoc anno ecclesiastici oficii partem... hoc est psalterium edidit”. 199 Ibid., p. 68. Pentru o Psaltire edi]ie princeps la Blaj în 1756 opineaz@ }i Zenovie Pâcli}anu, Tipografia din Blaj, p. 105 – 108; Barbu Theodorescu, Complet@ri }i rectific@ri la Bibliografia româneasc@ veche, în „Glasul bisericii”, XIX, 1960, nr. 11 – 12, p. 1044; Daniela Poenaru, Contribu]ii la Bibliografia româneasc@ veche, Târgovi}te, 1973, p. 46.

267 Ioan Chindri} s-a p@strat exemplar întreg.200 Urm@toarele edi]ii sunt din 1773,201 1780202 }i 1786.203 Protocolul de la Viena din 1773, încheiat la conferin]a episcopilor uni]i, prevedea ca la sfâr}itul Psaltirii s@ fie ad@ugat@ Pascalia.204 Abia în edi]ia lui Ioan Bob din 1786 se adaug@ acest element popular, în plus }i o list@ cu „nume jidove}ti care le pomene}te David la psalmii lui, tâlcuite, cu istoriile lor”. Textul Psaltirii în sine, în aceste edi]ii, precum }i cel care va intra în componen]a Bibliei de la Blaj din 1795, este absolut identic cu cel care s-a impus în toate Psaltirile române}ti din secolul al XVIII-lea, începând cu Psaltirea de la Buz@u din 1703.205 Prestigiul variantei Buz@u 1703 nu se opre}te îns@ aici, drumul ei a continuat neschimbat pân@ în secolul XX, când reg@sim textul în Biblia sinodal@ din 1914.206 O carte uzual@ deosebit de important@ era Euhologionul sau Molitvenicul. La Blaj, prima edi]ie a Euhologhionului s-a tip@rit în 1757.207 Re- lativ consistent, acest Euhologhion a fost radical schimbat }i mult îmbog@]it la a doua editare, în 1784. Este, de fapt, o carte nou redactat@, efort explicabil prin rolul deosebit al Molitvenicului în activitatea pastoral@ a preo]ilor de rit r@[email protected] Este o lucrare ambi]ioas@, prin con]inut }i form@, care tr@deaz@

200 Psaltirea prorocului }i împ@ratului David. Acum a treia oar@ tip@rit@ cu blagosloveniia preasfin]itului chiriu chir P. Pavel Aaron, vl@dic@i F@g@ra}ului. În Sfânta Mitropolie a Blajului. Anii de la Hristos 1764. Este o tip@ritur@ de format 80 mic, p@strat }i la edi]iile urm@toare, Psaltirea fiind o carte de pietate }i „la purt@tor”. Vezi }i B.R.V., II, p. 162; IV, p. 250 – 251; Aurel Filimon, Nou@ contribu]iuni la Bibliografia veche româneasc@, în „Dacoromania”, VI, 1929 – 1930, p. 274 – 287; Al. B@rc@cil@, Un tropar al preacuviosului Nicodim, în „Buletinul Comisiunii monumentelor istorice”, XXVI, 1933, p. 43; Iosif Naghiu, op.cit., p. 312; Constantin Pascu, Cartea româneasc@ veche în Biblioteca Brukenthal, Sibiu, 1976, p. 54. 201 B.R.V., IV, p. 90. 202 B.R.V., II, p. 269; IV, 262; Endre Veress, op.cit., p. 53; Aurel Filimon, op.cit., p. 274 – 278; Iosif Naghiu, op.cit., p. 315; D. {andru, Îndrept@ri la „Bibliografia româneasc@ veche”, în „Revista istoric@”, XVII, 1947, p. 138 – 156; Constantin Pascu, op.cit., p. 72. 203 B.R.V., II, p. 315; IV, p. 265; Endre Veress, op.cit., p. 62; Iosif Naghiu, op.cit., p. 317; G. Hâncu, Cartea româneasc@ veche în Biblioteca „V.A. Urechia”, Gala]i, 1965, p. 51; Daniela Poenaru, Contribu]ii..., p. 230 – 231. 204 Ioan Moga, op.cit., p. 590. 205 Vezi Alexandra Roman, Psaltirile române}ti din secolele al XVII-lea }i al XVIII-lea. Probleme de filia]ie, în „Limba român@”, XXII, 1974, nr. 3, p. 233 – 242; idem, Contri- bu]ii la problema unific@rii limbii române literare. (În leg@tur@ cu edi]iile române}ti din secolul al XVIII-lea ale „Psaltirii”), ibid., nr. 1, p. 13 – 24. 206 Biblia adic@ Dumnezeiasca Scriptur@ a Legii Vechi }i a celei Nou@, Bucure}ti, 1914. 207 Euhologhion adec@ Molitvinic. Acum întâiu într-acest chip tip@rit cu blagosloveniia preasfin]itului chiriu chir Petru Pavel Aaron de la Bistra, vl@dic@i F@g@ra}ului. În M@n@stirea Sfintei Troi]@ de la Blaj. Anii de la Hristos 1757. Vezi }i B.R.V., II, p. 141; Endre Veress, op.cit., p. 46; Zenovie Pâcli}anu, Tipografia din Blaj, p. 107; Iosif Naghiu, op.cit., p. 311. 208 Euhologhion adec@ Molitvenic, care cuprinde în sine rânduiala Besearecii R@s@ritului, ce s@ cuvine preo]imii a sluji la toat@ treaba norodului. Supt preafericita împ@r@]ie a pren@l]atului împ@rat al Romanilor, marele prin]ip Ardealului }i celelalte Iosif al doile. Cu voia celor mai mari. Tip@rit@ acum a doa oar@ într-acesta chip în Blaj, la anii de la Hristos 1784.

268 Cultur@ }i societate în contextul {colii Ardelene existen]a unui autor competent }i unic, r@mas anonim. El con}tientizeaz@ faptul c@ Molitvenicul este leg@tura cea mai frecvent@ }i mai rapid@ dintre preot }i credincio}ii s@i. Ca atare, s-a str@duit s@ adune în carte „mai toate tainele }i rân- duielile pravoslavnicii Besearicii noastre a R@s@ritului”. Cuvântul înainte este în întregime un scurt manifest luminist, în care se deplânge, de exemplu, pu]in@- tatea cunosc@torilor de legi „întru neamul nostru” }i se promite tip@rirea de noi c@r]i, „c@ înv@]@tura arat@ pre om c@ este om, }i cu cât este mai înv@]at omul, cu atât mai mult s@ os@bea}te de dobitoace”. Pe dosul foii de titlu se afl@ o gravur@ reprezentând stema Transilvaniei ca principat al Imperiului Austriac, înso]it@ de opt versuri închinate împ@ratului Iosif II.209 Loialismul proiosefin al lui Bob sintetizeaz@ rela]iile speciale pe care românii ardeleni le-au avut cu acest monarh providen]ial, patronul Aufklärung-ului austriac, în care s-a încadrat }i cultura Blajului în secolul luminilor. Cartea, care se încheie cu Sinaxarul „celor 12 luni de preste an”, este împodobit@ cu gravuri ale arti}tilor xilogravori Petru Papavici Râmniceanu }i Ioani]iu Endredi.210 O tip@ritur@ impresionant@ prin dimensiuni este Octoihul cânt@rilor dup@ opt „glasuri”, tip@rit la 1760,211 pe care tiparnicii o dedic@ Sfântului Ioan Damaschin, autorul operei, în dou@ versuri sub portretul acestuia: „Organul blagosloviei Damaschin încordeaz@/{i noao Sfânta Troi]@ bine ne-adevereaz@”. A fost reeditat în 1770, sub p@storia lui Atanasie Rednic, }i de dou@ ori, 1783 }i 1792, sub a lui Ioan Bob.212 {i r@spândirea acestei c@r]i este excep]ional@, identificându-se în aceea}i zon@ a Maramure}ului, în zilele noastre, aproape 120 de exemplare „circulante” din cele patru edi]ii. Catavasierul a fost tip@rit de patru ori consecutiv, sub patru episcopi: 1762 sub Petru Pavel Aron,213

Cu tipariul Seminariului. Vezi }i B.R.V., II, p. 290 – 292; IV, p. 264; Endre Veress, op.cit., p. 56; Andrei Veress, Bibliografia româno-ungar@, II, Bucure}ti, 1931; D. {andru, Îndrept@ri..., p. 141; Iosif Naghiu, op.cit., p. 316 – 317; Daniela Poenaru, Contribu]ii..., p. 222. 209 Sub titlul Stihuri politice}ti asupra stemei împ@r@te}ti: „Gripsorul cu doao capete în@l- ]at/Schiptrul, m@rul }i spata împreunat/Semnulu puterii împ@r@te}ti arat@/Carea lui Iosif este încredin]at@,/Lui Iosif cel mare, de neamuri iubit, /Soare de scutin]@ noao r@s@rit. /Domnul cu pace mul]i ani s@-l tr@iasc@/{i prin El pre noi s@ ne fericeasc@”. Reproduse la Andrei Veress, Bibliografia..., II, p. 31. 210 Cornel Tatai-Balt@, Gravorii în lemn..., p. 119 – 121. 211 Octoih }i slujbele sfin]ilor de ob}te. Cu blagosloveniia preaosfin]itului }i prealuminatului chiriu chir Petru Pavel Aaron de Bistra, prin [ara Ardealului }i p@r]ilor ei împreunate vl@dicul F@g@ra}ului. Tip@rit la Sfânta Troi]@ în Blaj 1760. Tip@ritur@ format 40, de 1 foaie + 506 + 218 + 38 p. Vezi }i B.R.V., II, p. 152; IV, p. 249. 212 B.R.V., IV, p. 252 – 253; IV, p. 96; II, p. 349. Cf. }i Endre Veress, op.cit., p. 50 – 51 }i 71; Aurel Filimon, op.cit., p. 617; C. Bobulescu, Pentru „Bibliografia româneasc@”. C@r]i necunoscute, în „Spicuitor în ogor vecin”, I, 1920, fasc. 1 – 3, p. 46 – 55; Iosif Naghiu, op.cit., p. 318. 213 Catavasiiariu cu multe preste tot anul trebuincioase cânt@ri. Cu blagosloveniia preasfin- ]itului }i prealuminatului domn Petru Pavel Aaron de Bistra, prin [ara Ardealului }i p@r]ile ei împreunate vl@dicul F@g@ra}ului. Tip@rit la Sfânta Troi]@ în Blaj în anul 1762. Vezi }i B.R.V., IV, p. 77 – 79; Aurel Filimon, op.cit., p. 616; Iosif Naghiu, op.cit., p. 312.

269 Ioan Chindri}

1769 sub Atanasie Rednic,214 1777 sub Grigore Maior215 }i 1793 sub Ioan Bob.216 Catavasierele bl@jene con]in }i catavasiile în limba greac@, ortografiate îns@ cu slove chirilice, dovad@ a faptului c@ în bisericile unite din Ardeal se mai cânta înc@ grece}te la sfâr}itul secolului al XVIII-lea. O alt@ carte de pietate popular@, Aca- tistul, avea în secolul al XVIII-lea un con]inut mult mai larg decât ceea ce s-a impus ulterior a fi o carte de cânt@ri }i rug@ciuni în cinstea Fecioarei Maria. Este evident acest lucru de la prima edi]ie, din 1763.217 Se adreseaz@ credincio}ilor de toate categoriile, c@rora la sfâr}it li se ofer@ o tabel@ cu cifrele pân@ la 1000, scrise cu slove chirilice, pentru a face fa]@ tranzi]iei presante la cifrele arabe. Reedit@rile din 1774,218 1786219 }i 1791220 nu rup aceast@ tradi]ie, lucru care se va petrece îns@ în 1801, odat@ cu Acatistul lui Samuil Micu, lucrare revolu]ionar@, care schimb@ alfabetul chirilic cu cel latin }i lanseaz@ o ortografie cu litere latine r@mas@ celebr@ în cultura [email protected] Evanghelierul bl@jean s-a tip@rit la 1765, sub p@storia lui Atanasie Rednic.222 Monumentala lucrare, adev@rat@ fal@ a tiparului bl@jean, a re-

215 B.R.V., II, p. 220. Vezi }i Endre Veress, op.cit., p. 52; Iosif Naghiu, op.cit., p. 315; D. {andru, op.cit., p. 152. 216 B.R.V., IV, p. 267 – 268. Vezi }i Endre Veress, op.cit., p. 72; Aurel Filimon, op.cit., p. 618 – 619; Iosif Naghiu, op.cit., p. 318. Daniela B@rbulescu, Contribu]ii..., p. 393. 217 Acatistiiariu cu multe alease rug@ciuni pentru evlaviia fie}tec@ruia cre}tin. Cu blagosloveniia preaosfin]itului }i prealuminatului domn P. Pavel Aaron de Bistra, prin [ara Ardealului }i p@r]ilor ei împreunate vl@dicul F@g@ra}ului. Tip@rit la Sfânta Troi]@ în Blaj, anii de la Hristos 1763. Format 120, de 2 foi + 661 [-664] pagini. Vezi }i B.R.V., IV, p. 249; Aurel Filimon, op.cit., p. 381; Iosif Naghiu, op.cit., p. 312. Iat@ cum ar@ta cuprinsul unui Acatist la 1763: Rug@ciunile duminecii (p. 1 – 30); Rug@ciunile peste s@pt@mân@ de toate zilele (p. 32 – 82); Rug@ciunile dumnezeie}tii slujbi (p. 83 – 143); Canon de poc@in]@ (p. 144 – 169); Molitva c@tr@ Dumnezeu Savaoth, scoas@ de pe grecie, foarte de folos (p. 170 – 183); Pravila c@tr@ Dumnezeiasca cuminec@tur@ (p. 184 – 299); Acatistul Preasfintei N@sc@- toarei de Dumnezeu (p. 300 – 399); Acatistul lui Isus Hristos (p. 400 – 470); Rânduiala Paraclisului (p. 471 – 507); Canon de rug@ciune c@tr@ îngerul p@zitoriul vie]ii omului (p. 508 – 538); Canon de rug@ciune ce se cânt@ c@tr@ puterile cere}ti }i c@tr@ to]i sfin]ii (p. 539 – 558); Slujba din toate zilele (p. 559 – 624); Rug@ciunile celor ce merg spre somn (p. 597 – 624); Rug@ciunile measii (p. 625 – 630); Sinaxarul (p. 631 – 658); Înv@]@tur@ pentru în]@lesul Pashaliii, împreun@ cu tabla Pascaliei (p. 659 – 660). Pe ultima fil@, o tabl@ cu Însemnarea slovelor care se pun la num@r, începând de la una pân@ la o mie. 218 B.R.V., II, p. 203 – 204; Endre Veress, op.cit., p. 51; Giorge Pascu, Istoria literaturii române din secolul XVIII. III. Epoca lui Clain, {incai }i Maior, Ia}i, 1927, p. 15; Iosif Naghiu, op.cit., p. 314; Barbu Theodorescu, Complet@ri }i rectific@ri..., p. 343; Martin Bodinger, Cartea româneasc@ veche în colec]iile Bibliotecii Centrale Universitare din Ia}i, Ia}i, 1976, p. 133. 219 B.R.V., II, p. 311; Endre Veress, op.cit., p. 60; Iosif Naghiu, op.cit., p. 317; Constantin Pascu, op.cit., p. 78. 220 B.R.V., II, p. 340; Iosif Naghiu, op.cit., p. 318; Martin Bodinger, op.cit., p. 184. 221 Timotei Cipariu, Gramati}ti }i ortografi}ti români, în „Archivu pentru filologie }i istorie”, 1870 – 1871, nr. XXXIX, p. 761 – 765; N. Mladin, I. Vlad }i Al. Moisiu, Samuil Micu Clain – teologul. Via]a, opera }i concep]ia lui teologic@, Sibiu, 1957, p. 58 – 59. 222 Sfânta }i dumnezeiasca a lui Isus Hristos Evanghelie. Acum întâiu tip@rit@, supt st@pânirea preaîn@l]atei împ@r@teasei râmleanilor, prin]easei Ardealului iproci, Mariei Theresiei. Cu blagosloveniia prealuminatului }i preasfin]itului chiriu chir Atanasie R@dnic, vl@dic@i F@-

270 Cultur@ }i societate în contextul {colii Ardelene editat-o Grigore Maior în 1776.223 Asemeni altor c@r]i biserice}ti tip@rite la Blaj, }i Evangheliarul este o reproducere dup@ c@r]i similare de peste Carpa]i. În acest caz, modelul urmat este Evanghelia de la Bucure}ti din 1750. R@spândirea acestei c@r]i a fost excep]ional@. În aceea}i zon@ de referin]@, Maramure}ul, au ajuns pân@ în zilele noastre 82 de exemplare, studiul r@spândirii neoprindu-se îns@ aici.224 În anul 1766 s-a tip@rit un alt Ceaslov, deosebit de cel din familia 1751, cu titlul latinizat de Orologhion (Horologium).225 Este un eveniment singular în via]a {colii Ardelene, prin caracterul „retrograd” al con]inutului }i limbajului. Se pare c@ este opera lui Atanasie Rednic, acum episcop, cleric care amesteca în personalitatea sa un catolicism riguros }i un ata}ament fanatic la tradi]iile Bisericii Orientale, dobândit în lunga z@bovire printre rutenii uni]i de la Munkács. Sub latinizantul titlu de Orologhion se ascunde un izvor slavon, care se repercuteaz@ asupra limbajului c@r]ii, împânzit de slavonisme rebarbative.226 Acest specios „Ho- rologium” nu se va mai reedita. O tip@ritur@ monumental@ este }i Apostolul din 1767,227 care concureaz@ în elegan]@ }i art@ cu Triodul din 1771, ap@rut cu un an

g@ra}ului iproci. În Sfânta Mitropolie a Blajului. Anii de la Hristos 1765. Vezi }i B.R.V., II, p. 164; Endre Veress, op.cit., p. 48; Ioan Bârlea, op.cit., p. 7; Giorge Pascu, op.cit., p. 14; Titu L. Ro}u, Însemn@ri }i inscrip]ii bihorene, I, Beiu}, 1941, p. 36; Iosif Naghiu, op.cit., p. 313; D. {andru, op.cit., p. 149, nota 3; Ioan N. Beju, Biblioteca mitropolitan@, în Omagiu Înalt Preasfin]iei Sale Dr. Nicolae B@lan, mitropolitul Ardealului, 1905 – 1955, Sibiu, 1956, p. 125; Virgil Molin, Ilustra]ia în vechea carte româneasc@, în „Biserica Ortodox@ Român@”, LXXVIII, 1960, nr. 7 – 8, p. 712 – 714; Viorel [igu, Însemn@ri de pe tip@riturile române}ti. (Fondul de carte al Mitropoliei Banatului, Timi}oara), în „Mitropolia Banatului”, XXVIII, 1978, nr. 1 – 3, p. 74 – 94; Cornel Tatai-Balt@, Considera]ii referitoare la xilogravura româneasc@ din secolul al XVIII-lea, în „Biblioteca }i cercetarea”, IV, 1980, p. 36. 223 B.R.V., II, p. 214; Iosif Naghiu, op.cit., p. 314 – 315. 224 Aurel Socolan, Circula]ia c@r]ii române}ti..., I, p. 123; Gra]iana Alicu, Circula]ia c@r]ii vechi române}ti în jude]ul Cluj, în „Acta Musei Napocensis”, XV, 1978, p. 401 – 410 (I); XVI, 1979, p. 791 – 808 (II); XVII, 1980, p. 769 – 784 (III); XVIII, 1981, p. 681 – 694 (IV); XIX, 1982, p. 673 – 685 (V); XX, 1983, p. 771 – 782 (VI), pass.; Susana Andea }i Avram Andea, op.cit., apud indice, sub voce Evanghelie, poz. Blaj. 225 Orologhion adec@ Ceaslov, care cuprinde în sine slujba de zi }i de noapte. Acum într-acest chip a}ezat }i tip@rit dup@ rânduiala Besearicii R@s@ritului. Cu blagosloveniia celor mai mari. Tip@rit în Blaj, în tipografiia M@n@stirii Bunei Vestiri. 1766. Vezi }i B.R.V., II, p. 170 – 171; IV, p. 251; Iosif Naghiu, op.cit., p. 313. 226 Iat@, de exemplu, o parte din cuprinsul Orologhionului de la 1766 (cuvintele slavone sunt cu litere deosebite): Poluno}tin]a de toate zilele (p. 2); Poluno}tin]a sâmbetii (p. 49), Poluno}tin]a duminecii (p. 71); Rânduiala utreniei (p. 75); Cânt@ri troicinice (p. 97); Cânt@rile lui Moisi (p. 109); Hvalitele (p. 152); Perviceas (p. 165); Mejdo ceas a lui pervi (p. 170); Treti ceas (p. 180); Mejdo ceas a lui treti (p. 190); {esti ceas (p. 204); Mejdo ceas a lui }esti (p. 216); Obeadni]a (p. 222); Rânduiala panaghiei (p. 228); Deveti ceas (p. 248); Mejdo ceas a lui deveti (p. 261) }. a. 227 Apostol. Acum întâiu a}ezat }i tip@rit dup@ rânduiala Besearicii R@s@ritului. Supt st@pânirea preîn@l]atei împ@r@teasei râmleanilor, prin]easei Ardealului iproci, doamnei doamnei Ma- riei Theresiii. Cu blagosloveniia celor mai mari. Tip@rit în Blaj în tipografia M@n@stirei Bunei Vestiri. Anii de la Hs. 1767. Vezi }i B.R.V., II, p. 172 }i IV, p. 251; Nicolae Iorga, Scrisori }i inscrip]ii ardelene }i maramure}ene, Bucure}ti, 1906, p. 204; Ioan Bârlea, op.cit.,

271 Ioan Chindri}

înaintea mor]ii lui Rednic.228 Cartea celor „trei cânt@ri cu Dumnezeu cel Sfânt” a avut un succes întrecut, în lumina cercet@rii, doar de Strastnicul din 1753: nu mai pu]in de 71 de exemplare semnalate în Maramure},229 dar r@spândit bogat }i în alte zone ale Ardealului.230 Un loc cu totul aparte în rândul c@r]ilor de altar tip@rite la Blaj îl ocup@ Arhieraticonul din 1777.231 Arhieraticonul lui Grigore Maior, asemeni celui manuscris al lui Inochentie Micu–Klein, este expresia voin]ei de a înt@ri prestigiul diecezei }i a arhiereului, o carte a prerogativei sacramentale a celui care conducea episcopia. De altfel, cartea tip@rit@ la 1777 este inspirat@ de manuscrisul amintit al lui Inochentie, dup@ cum arat@ similitudinile de text, care nu se pot pune pe seama întâ[email protected] To]i exege]ii subliniaz@ asem@narea izbitoare, ca ambi]ie, temperament }i destin, între Inochentie }i Grigore Maior. Personalitatea accentuat@ a acestuia din urm@ este evident@ în titlul Arhieraticonului, unde se nume}te pe sine mitropolit, iar eparhia }i-o nume}te „Sfânta Mitropolie”. În nomenclatorul Bisericii Catolice, uni]ii din Transilvania aveau doar o episcopie, ridicat@ cu numele „de F@g@ra}” prin bula „Rationi congruit”. Nostalgia militant@ pentru mitropolie, mai discret@ la unii episcopi din secolul al XVIII-lea, vizibil@ îns@ la Grigore Maior, a contribuit la crearea curentului na]ional, care a dus, în 1853, la restaurarea mitropoliei unite, sub numele actual „de Alba Iulia }i F@g@ra}”. Arhieraticonul de la 1777 este o carte surprinz@toare din mai multe puncte de vedere. Este, în primul rând, singura carte arhieraticonal@ tip@rit@ din cultura noastr@ veche. Slujebnicele arhiere}ti erau c@r]i manuscrise. Edi]ia de la Blaj este un gest modern. El ]inte}te vizibil la difuzarea }i peste

pass.; Titu L. Ro}u, op.cit., p. 39; Iosif Naghiu, op.cit., p. 313; D. {andru, op.cit., p. 150; Barbu Theodorescu, op.cit., p. 343; Cartea veche româneasc@ în colec]iile Bibliotecii Centrale Universitare din Bucure}ti, Bucure}ti, 1972, p. 76; Martin Bodinger, op.cit., p. 119 – 120. 228 Triodion. Acum întâiu a}ezat }i tip@rit dup@ rânduiala Besearicii R@s@ritului. Supt st@pânirea preaîn@l]atei împ@r@teasei râmleanilor, prin]easei Ardealului iproci, doamnei doamnei Mariei Theresiii. Cu blagosloveniia celor mai mari. Tip@rit în Blaj în tipografiia M@n@stirei Bunei Vestiri. Anii de la Hristos 1771. Vezi }i B.R.V., IV, p. 89 – 90; Aurel Filimon, op.cit., p. 615; Zenovie Pâcli}anu, Tipografia..., p. 107; Iosif Naghiu, op.cit., p. 314; D. {andru, op.cit., p. 141, nota 3. 229 Ioan Bârlea, op.cit., pass.; Aurel Socolan, Circula]ia c@r]ii..., I, p. 124. 230 Gra]iana Alicu, op.cit., pass.; Susana Andea }i Avram Andea, op.cit., pass, apud indice, sub voce Triod. 231 Arhieraticon tâlcuit de pre limba elineasc@ pre limba rumâneasc@, carele cuprinde în sine toat@ slujba arhiereasc@. Acum întâiu tip@rit cu blagosloveniia Ex]elen]iii sale luminatului }i preaosfin]itului domn, domnului mitropolit Grigorie Maier, vl@dica F@g@ra}ului }i a toat@ [ara Ardealului, a preaîn@l]atei chesaro-cr@ie}tii m@riri sveatnic dinl@untru. În Sfânta Mitropolie în Blaj. Anul de la mântuirea lumii 1777. Vezi }i B.R.V., II, p. 219; Endre Veress, op.cit., p. 52; Iosif Naghiu, op.cit., p. 315. 232 Iat@ doar unele similitudini de acest fel. La o indica]ie referitoare la zidirea bisericii, sun@ absolut identic urm@toarea fraz@: „Cu o zi mai nainte, cela ce-i pus mai mare preste slujba bisericeasc@, merge în besearica aceaea }i tocmea}te zidarii”. Formularea „s-au scris împrejur” este identic@, pentru „s-au circumscris” (Inochentie f. 46 v – ed. 1777, p. 14). Explica]ia cuvântului cing@toare (Inochentie) sau br@cie (1777) este similar@: „carii sânt furniceale sup]iri”. Etc.

272 Cultur@ }i societate în contextul {colii Ardelene

Carpa]i, prin introducerea unor cuvinte inexistente în Ardeal: ispravnic, lighean, ibric etc. Pân@ la sfâr}itul secolului al XIX-lea nu s-a mai tip@rit în române}te Arhi- eraticonul. A fost folosit cel de la Blaj, în toate ]@rile române, de greco-catolici }i ortodoc}i deopotriv@. La 1875, un exemplar din posesia mitropolitului moldovean Iosif Naniescu a trebuit s@ fie cârpit, de uzat ce era, pentru a fi legat în coperte noi.233 Ca orice carte devenit@ rarisim@, Arhieraticonul a fost copiat }i a circulat ca manuscris, într-un num@r imprecizabil de exemplare.234 Tot Grigore Maior a scos de sub tipar }i Minologhionul, o carte voluminoas@ in-folio, de peste 1200 de pagini.235 La aceast@ carte, „cuvio}ii ieromono}i” de la Blaj au lucrat vreme de peste un deceniu, c@ci în 1772 ea se afla deja la cenzorul Ieronim Kalnoki.236 Polustavul a ap@rut la o dat@ înc@ neprecizat@, probabil tot sub Petru Pavel Aron, dar nu se cunoa}te decât edi]ia a patra, din 1773,237 la începutul p@storiei lui Grigore Maier. Ioan Bob reediteaz@ cartea în 1793, f@r@ schimb@ri în con]inut.238 Peste doi ani va ie}i de sub tipar Biblia. Desf@}urarea acestui repertoriu, incomplet de altfel, îndeamn@ la câteva concluzii. Cel mai observabil aspect este acela al bog@]iei de titluri }i edi]ii, Blajul fiind cel mai puternic centru tipografic românesc din Imperiu, înainte de anul 1800.239 Cartea bisericeasc@ era suportul înv@]@turilor bisericii unite }i mesa- gerul social al identit@]ii acesteia. La baza activit@]ii tipografice st@ voin]a succesiv@ a episcopilor de a reface }i îmbog@]i repertoriul c@r]ilor de cult. Scoase din amalgamul derutant al tip@riturilor bl@jene în general, c@r]ile biserice}ti

233 Vezi Ioan B@lan, Stabilirea limbei liturgice române}ti. IV. Opera episcopului Damas- chin, în „Cultura cre}tin@”, IV, 1915, nr. 8, p. 233. 234 Am avut la îndemân@ exemplarul din posesia Preacuvio}iei sale Pr. Silvestru Augustin Prundu}, copiat în jurul anului 1840. 235 Minologhion care cuprinde întru sine rânduiala dumnezeie}tilor praznice }i ale st@pânei de Dumnezeu N@sc@toarei }i pururea Fecioarei Mariei, }i ale sfin]ilor celor numi]i, ce se pr@znuiesc preste an, }i ale sfin]ilor de ob}te în fie}tecare zi. Acum întâiu tip@rit@ rumâ- nea}te supt st@pânirea preaîn@l]atului împ@rat al Romanilor Iosif al doilea, craiul apostolesc, mare prin]ip al Ardealului iproci. Cu blagosloveniia Exelen]iei sale prealuminatului domn Gavriil Grigorie Maier, episcopul F@g@ra}ului }i al preaîn@l]atei chesaro-cr@ie}tii m@riri sfeatnic dinl@untru. În Blaj la Mitropolie. Anul de la na}terea lui Hristos 1781. Vezi }i B.R.V., II, p. 273 }i IV, p. 262; Endre Veress, op.cit., p. 53 – 54; Nicolae Iorga, Scrisori }i inscrip]ii..., pass.; Ioan Bârlea, op.cit., pass.; Aurel Filimon, op.cit., p. 616; Gh. Bran, Rarit@]i bibliografice în bisericile maramure}ene, în „Graiul Maramure}ului”, IV, 1935, nr. 94, p. 3; Dorin Pop, M@rturii str@mo}e}ti, Satu Mare, 1938, pass.; Titu L. Ro}u, op.cit., pass.; D. {andru, op.cit., p. 153; Daniela B@rbulescu, Contribu]ii }i îndrept@ri..., p. 547 – 548; Daniela Poenaru, Contribu]ii..., p. 219 – 220; Constantin Pascu, op.cit., p. 73 – 74; Gra]iana Alicu, op.cit., p. 402 – 403; Cornel Tatai-Balt@, Considera]ii..., p. 36. 236 Zenovie Pâcli}anu, Istoria Bisericii..., p. 157. 237 Polustav. Acum a patra oar@ tip@rit cu blagosloveniia celor mai mari. Cu tipariul B. Vestiri. Anul 1773. Vezi }i B.R.V., II, p. 203; Endre Veress, op.cit., p. 51; Iosif Naghiu, op.cit., p. 314; Barbu Teodorescu, op.cit., p. 343. 238 B.R.V., II, p. 356; Endre Veress, op.cit., p. 73; Ioan Bârlea, op.cit., pass; Iosif Naghiu, op.cit., p. 318; Ioan Beju, op.cit., p. 125; Martin Bodinger, op.cit., p. 193. 239 Ioan Chindri}, La vocazione della scuola Ardelana..., p. 44 – 45.

273 Ioan Chindri} relev@ o admirabil@ continuitate, de la episcop la episcop. În principiu, fiecare s-a str@duit s@ aib@ cel pu]in o edi]ie a sa din fiecare carte necesar@ serviciului divin. Cuvântul de ordine pare s@ fi fost num@rul }i cantitatea, recuperarea unui gol istoric. La ie}irea din scaun a lui Grigore Maior, în 1782, tipografia avea în stoc un num@r mare de tip@rituri,240 ceea ce nu a impietat în nici un fel asupra tip@ririi în continuare. Este cea mai glorioas@ perioad@ din via]a Blajului cultural, }i prin prisma c@r]ilor biserice}ti editate. Observ@m c@ lui Petru Pavel Aron îi apar]in cele mai multe ini]iative, respectiv aproape toate edi]iile princeps. Este omul care a dat o direc]ie practic@ consistentei clase culte cu care s-a populat Blajul. În linia întâi a operei de definire a confesiunii greco-catolice, linie care o constituie c@r]ile de cult, Aron a aruncat ordinul c@lug@resc, unde erudi]ia apusean@ se al@tura supunerii }i h@rniciei laborioase. Nu este greu de imaginat cantitatea uria}@ de munc@ ce a revenit fiec@ruia dintre „cuvio}ii ieromona}i”, gândindu-ne c@ ei mai aveau }i îndatoriri ecleziastice, activitate didactic@ }i de pastora]ie, precum }i – nu pu]ini dintre ei – preocup@ri literare }i }tiin]ifice proprii. Pentru ultima dat@ în istoria bisericii noastre, un a}ez@mânt monahal devine un focar de cultur@ esen]ial pentru o ]ar@ întreag@. Succesul uria} al Bla- jului rezid@ în faptul c@ oamenii acestui centru spiritual au transplantat ideile, c@r]ile, erudi]ia }i rigoarea occidental@ în aria unei biserici tradi]ionale }i familiare de rit oriental. În titlurile c@r]ilor de la Blaj figureaz@, aproape f@r@ excep]ie, precizarea: „Dup@ rânduiala Besearicii R@s@ritului”. În prima jum@tate a secolului al XVIII-lea a domnit neclaritatea, oarecum fireasc@, asupra contururilor precise ale religiei greco-catolice, neclaritate care s-a r@sfrânt }i asupra culturii. Re]inând din actul unirii cu Roma doar aspectul trecerii la catolicism, persoane din afara lumii române}ti încercaser@ s@ impun@ acestei lumi, elaborate culturale care n-au fost asimilate }i nu au avut nici o înrâurire asupra celor viza]i. Astfel de exemple sunt catehismul intitulat Pânea pruncilor din 1702241 }i Bucoavna de la Cluj din 1744.242 Prima carte con]ine elementele doctrinei romano-catolice, deci insuccesul ei la proaspe]ii catolici de rit oriental este firesc. A doua îns@ este un abecedar care nu se abate cu nimic de la înv@]@turile Bisericii Orientale, fiind, de fapt, traducerea din cuvânt în cuvânt a unei bucoavne ortodoxe tip@rite la Alba Iulia în 1699.243 Noutatea de la 1744 rezid@

240 Evanghelii, 509; Apostol, 61; Minei, 829; Triod, 438; Penticostar, 377; Strastnic, 644; Liturghier, 183; Ceaslov, 328; Psaltire, 553; Catavasier, 655; Acatist, 353. Vezi Zenovie Pâcli}anu, Istoria Bisericii..., p. 157. 241 Vezi Ioan Mu}lea. Pânea pruncilor...; Zenovie Pâcli}anu, Istoria Bisericii..., partea din „Bun@ vestire”, XV, 1976, nr. 3 – 4, p. 39 – 40. 242 Bucoavn@ ce are în sine deprinderea înv@]@turii copiilor la carte }i simvolul credin]ii cre}tine}ti, zeace porunci ale Legii Vechi }i ale cei Noao, }apte taine ale Besearecii R@s@ritului iproci. Acum a doa or@ tip@rit@ în Cluj cu tipariul Cinstitii Academii. De Mihai Becicherechi. Anul Domnului 1744. Vezi }i B.R.V., II, p. 79; Onisifor Ghibu, Din istoria literaturii didactice române}ti. I. Bucoavnele, Bucure}ti, 1916, p. 18 – 20. 243 Ibidem, p. 8, 18 – 22.

274 Cultur@ }i societate în contextul {colii Ardelene

în redarea paralel@ a textului }i cu litere latine, pe lâng@ slovele chirilice. Este ini]iativa iezui]ilor de la Cluj, „pentru ca s@ introduc@ cu atât mai u}or pe ro- mâni în cultura apusean@”,244 respectiv prin familiarizarea cu alfabetul marii culturi europene. Românii îns@ au ignorat existen]a manualului. El nu venea din mediu românesc }i nu reprezenta ritmul interior, pl@cile tectonice lente care deplasau mentalitatea general@ a greco-catolicilor spre cultura apusean@. Fermen]ii acestei evolu]ii ac]ionau în structurile intime ale comunit@]ii unite, în biseric@, în }coal@ }i în crea]ia „literar@” a ale}ilor clasei intelectuale, din care se vor ridica reprezenta]ii de frunte ai {colii Ardelene. Aceast@ centrare a românilor în jurul bisericii }i a intelectualit@]ii clericale imprim@ foarte devreme unirii cu Roma un caracter na]ional remarcat de to]i istoricii. Începutul explica]iei rezid@ în starea politic@ }i social@ a românilor ardeleni, care, conform constitu]iei medievale a Transilvaniei, nu era socoti]i „regnicolari”, adic@ indigeni, ci str@ini, tolera]i doar, al@turi de armeni, evrei }i de ]igani, în pofida majorit@]ii lor zdrobitoare }i a dreptului istoric de popor aborigen, antic, urma} nemijlocit al simbiozei daco-romane.245 În lipsa unei patrii p@mântene, românii din Ardeal au considerat biserica adev@rata lor patrie.246 Debilizat@ sub teroarea calvinismului, aceast@ patrie s-a pomenit, odat@ cu unirea de la 1700, în cea mai puternic@ solidaritate uman@ din istoria lumii: Biserica Catolic@. Din interiorul acestei for]e uria}e, soarta }i viitorul românilor ardeleni puteau fi privite cu optimism. Este exact ceea ce a f@cut Inochentie Micu-Klein în cunoscuta sa activitate de militant na]ional. Din mijlocul bisericii unite }i în virtutea documentelor fundamentale ale unirii, mai ales Secunda Leopoldina din 1701, el porne}te lupta pentru ameliorarea situa]iei românilor. Argumentele sale se bazeaz@ pe num@rul, vechimea }i continuitatea acestora pe teritoriul vechii Dacii.247 Desf@}urat@ „în numele tuturor reprezentan]ilor clerului }i na]iunii”,248 aceast@ reevaluare istoric@ a conferit bisericii unite calitatea de biseric@ lupt@toare, dup@ cea esen]ial@, de biseric@ slujitoare.

244 Augustin Bunea, Din istoria românilor..., p. 143. 245 Romanitatea }i latinitatea românilor erau revela]ii familiare umani}tilor din Europa (cf. Adolf Armbruster, op.cit., pass.). Simbioza daco-roman@ a exprimat-o cel mai exact acela}i Andreas Freyberger, în cronica amintit@, unde, vorbind de faimoasa „retragere aurelian@”, precizeaz@: „A plecat cu armata floarea cet@]enilor romani (a or@}enilor – n.n.), r@mânând numai poporul de rând. Astfel s-a întâmplat c@ dacii îmbiba]i cu vorbirea latin@, ca de altfel }i poporul roman de rând care a r@mas, au p@strat ve}nic chiar limba latin@ absorbit@ printr-o folosin]@ comun@ de dou@ secole, }i o p@streaz@ }i ast@zi (1702 – n.n.)”. Vezi Andreas Freyberger, op.cit., p. 33. 246 Ioan Chindri}, La vocazione..., pass. 247 David Prodan, Supplex Libellus Valachorum, p. 188 – 189. 248 Ioan Micu Moldovan, Acte sinodali ale besearecei române de Alba Iulia }i F@g@ra}, II, Blaj, 1872, p. 94 („Nomine... universum Clerum et Nationem repraesentantium”).

275 Ioan Chindri}

TEOLOGIA. Lupta na]ional@ a fost de durat@ lung@ }i a solicitat, din nou, competen]ele }i energiile clasei intelectuale bl@jene, format@ din oameni ai bisericii. Am v@zut cum ace}tia au studiat }i în bun@ parte au adus cu ei c@r]ile compartimentelor }i curentelor de gândire ale Europei vremii, religioase sau laice. Deasupra tuturor acestora, au împ@mântenit îns@ modelul intelectualului pragmatic, propensiv spre ac]iune }i competi]ie. I-am urm@rit în munca uria}@ }i anonim@ de codificare prin tipar a literaturii de cult bisericesc pentru religia unit@. Exemplul na]ional al lui Inochentie viza, îns@, }i întemeierea altor genuri de exprimare, dup@ modelul genurilor similare contemplate }i cercetate de înv@]a]ii bl@jeni în centrele catolice. Acolo cultura însemna putere, prin flu- iditatea gândirii cultivate, care creeaz@ atmosfera de familie armonioas@ într-o comunitate de tip etnic sau na]ional. Cum este }i firesc, ]inând cont de preg@tirea protagoni}tilor, teologia s-a situat, cronologic, înaintea celorlalte genuri „literare”. A fost }i o necesitate obiectiv@, în condi]iile când unirea era amenin]at@ de curente excentrice, care au culminat cu mi}carea lui Sofronie din Cioara. Teologia bl@jean@ a trebuit s@ fac@ fa]@ unor învinuiri de a se fi înc@lcat „legea str@mo}easc@” prin unirea cu Roma. Iat@ de ce chiar de la debutul public al acestei discipline, ea a trebuit s@ apeleze la tehnica polemic@, a „controversiilor” de care literatura catolic@ nu ducea lips@. Floarea adev@rului a deschis în mod inspirat capitolul teologiei bl@jene înspre scrierile justificative ale religiei unite. Primul teolog de anvergur@ este Petru Pavel Aron, episcopul-ascet care a restaurat la Blaj via]a c@lug@reasc@ de tip paleocre}tin. Sfin]enia vie]ii lui a r@mas legendar@, intrând în con}tiin]a posterit@]ii prin vulgata de tip clasic a miraculosului }i a supranaturalului. La moartea lui, în 1764 – spun m@rturiile vremii – icoana Fecioarei cu pruncul de pe tâmpla cupolei episcopale a plâns cu lacrimi }i sudori de durere, producând o agita]ie popular@ care a reclamat interven]ia împ@r@tesei Maria Tereza.249 Imagistica epocii ni-l înf@]i}eaz@ purtând vestimenta]ia monahilor r@s@riteni, inclusiv potcapul în locul tichiei arhiereilor catolici. Cazul se va repeta la urma}ul s@u Atanasie Rednic. În fa]a valului de incrimin@ri, abil orchestrate din umbr@ de ierarhia fanatic@ din „Illyricul” sâr- besc, sprijinit de Rusia,250 episcopul Aron a f@cut eforturi s@ arate c@ religia unit@ este una oriental@, c@ tradi]ia nu a fost afectat@ prin unirea cu Roma, finalmente – prin lucrarea Floarea adev@rului – c@ principiile unirii se afl@ în cele mai importante scrieri ortodoxe de cult. Teologia justificativ@ continu@ cu lucrarea lui Aron din 1755, Înv@]@tur@ cre}tineasc@,251 urmat@ de dou@ edi]ii latine}ti în

249 Icon lacrymans Balasfalvensis. Icoana plâng@toare de la Blaj, edi]ie coordonat@ }i studiu introductiv de Ioan Chindri}, Cluj-Napoca, 1997. Vezi }i în acest volum, studiul O icoan@ miraculoas@ }i un proces f@r@ final. 250 Georg Michael Gottlieb Heimann, Das alte und neue Kronstadt, II, Sibiu, 1887, p. 245. 251 Înv@]@tur@ cre}tineasc@ prin întreb@ri }i r@spunsuri, pentru procopseala }coalelor. Cartea era tip@rit@ la 31 ianuarie 1755. S-a reeditat peste un an, în 1756, fiind gata la 20 mai. Vezi B.R.V., IV, p. 73; Carlo Tagliavini, Contribu]ii..., p. 4 – 7; B.R.V., II, p. 134; Moses Gaster, Geschicte der rumänischen Literatur, în Gustav Gröber, Gründriss der Romanischen Philologie, II Band, 3 Ableitung, Strassbourg, 1896, p. 308; Iosif Naghiu, op.cit., p. 311.

276 Cultur@ }i societate în contextul {colii Ardelene

Doctrina Christiana Înv@]@tur@ cre}tineasc@

1757.252 Este prima carte dintr-o serie tip@rit@ de Petru Pavel Aron în edi]ii duble, române}te }i latine}te. Inten]ia dateaz@ din 1752, când, dup@ cum s-a v@zut, a vrut s@ dea o edi]ie latineasc@ a c@r]ii Floarea adev@rului. Declarat@ a avea scopuri didactice, Înv@]@tur@ cre}tineasc@, alias Doctrina christiana, este expunerea catehetic@ a doctrinei greco-catolice, pe care autorul vrea s@ o fac@ cunoscut@ }i str@inilor. Lucrarea se divide în trei p@r]i: catehismul greco-catolic, un Dialogos ucenicul cu dascalu }i Adaugerea dialogului. Atât Dialogul, cât }i Adaugerea sunt dezvolt@ri ale principiilor unirii cu Roma, în spiritul de la 1750 din Floarea adev@rului. Lucrarea citat@ este recomandat@, de altfel, ca fiind prima argumenta]ie sistematic@ a acestor principii. Cartea lui Petru Pavel Aron codific@

252 Este prima lucrare în limba latin@ tip@rit@ la Blaj: Doctrina christiana ex probatis authoribus collecta, ad usum hujus scholasticae juventutis cooptata, cum adjecto de Sacra Unione colloquio. Carte de format mic (160), pu]in peste 200 de pagini. B.R.V., II, p. 137 – 139; Iosif Naghiu, op.cit., p. 319. Tot în 1757 s-a tip@rit la Cluj, la Colegiul Iezuit, aceea}i lucrare, asortat@, dup@ moda vremii, scopului unei diserta]ii academice. Autorul diserta]iei este Teodor Aron, fratele episcopului, iar printre „promotori” se afl@ }i iezuitul român Ladislau Dobra, profesor la colegiu. Vezi Géza Petrik, Magyarország bibliographiája 1712 – 1860, I, Budapesta, 1888, p. 1; Andrei Veress, Bibliografia..., I, p. 234; Ioan Chindri}, Îmbog@]irea Bibliografiei române}ti vechi (Sugestii exemplificate), în „Satu Mare. Studii }i comunic@ri”, VII – VIII, 1986 – 1987, pp. 269 – 279, p. 282 – 283.

277 Ioan Chindri} o confesiune catolic@, dar de rit r@s@ritean. Cel mai u}or de în]eles reiese acest lucru din felul cum se explic@ facerea semnului crucii: „Se împreun@ primele trei degete ale mâinii drepte }i le ducem la frunte zicând: «În numele Tat@lui», apoi le ducem sub piept ad@ugând: «{i al fiului», dup@ care le mi}c@m sub um@rul drept, zicând: «{i al Sfântului», apoi le mut@m pe cel stâng, încheind: „Spirit. Amin!»”. La romano-catolici procedeul difer@, dup@ cum se }tie. La 1761, Aron revine în for]@ cu o nou@ carte în tandem român }i latin: Adev@rata mângâiere253, respectiv Epistola consolatoria.254 Sub forma unei scrisori pastorale c@tre credincio}ii uni]i, pe care îi consoleaz@ pentru nenorocirile suferite în timpul r@scoalei lui Sofronie, episcopul de la Blaj îi mai asigur@ odat@ pe ace}tia c@ se afl@ în dreapt@ credin]@, urmând preceptele unirii cu Roma. Tactica folosirii c@r]ilor ortodoxe ca dovezi este reluat@. Iat@, de pild@, care este ordinea ierarhic@ a patriarhiilor cre}tine dup@ Pravila de la Târgovi}te din 1652: „ROMA, Constantinopolis, Alexandria, Antiochia, Hierosolimae”. Primatul Romei este, deci, evident }i pentru ortodoc}i. La sfâr}it, indic@ titlurile a zece c@r]i ortodoxe tip@rite în [ara Româneasc@ }i Moldova, din care }i-a tras argumenta]ia. Petru Pavel Aron dialogase cu credincio}ii s@i }i în anii preceden]i, 1759 }i 1760, când ies de sub tipar cele dou@ îndrum@ri c@tre popor: P@storiceasca datorie255 }i P@storiceasca poslanie.256 Prima carte, adresat@ preo]ilor, vizeaz@ un scop organizatoric într-un peisaj minat de dezordinea sofronian@. Episcopul stabile}te, în zece capitole, regulile unei preo]ii ordonate }i civilizate, un statut sever al preo]ilor din subordinea sa. F@r@ a fi propriu-zis o scriere teologic@, „datoria” lui Aron vizeaz@ alinierea eparhiei sale la via]a duhovniceasc@ civilizat@ din Biserica Catolic@, desigur în condi]iile unei biserici r@s@ritene. Istovitoarea sa p@storie s-a consumat în acest zbucium necontenit de a-}i aduna poporul în jurul percep]iei de biseric@ catolic@ de rit r@s@ritean, tulburat@ de factori adver}i destabilizatori. În P@storiceasca poslanie

253 Adev@rata mângâiere în vremi de lips@. B.R.V., II, p. 154; Iosif Naghiu, op.cit., p. 312; Zenovie Pâcli}anu, Istoria Bisericii..., p. 71; Exemplar unic la Biblioteca Brukenthal din Sibiu, cota 141. 879 (cf. Constantin Pascu, op.cit., p. 54). 254 Epistola consolatoria ex divinitus inspiratis scripturis. Opera Illustrissimi ac Reverendissimi domini Petri Pauli Aaron de Bisztra episcopi Fagarasiensis ad tempus tribulationum pro suis gregis utilitate collecta, et adaptata, cumque ejusdem benedictione Valachico nuper vulgata, nunc rursus Latino idiomate typis edita. Balasfalvae anno MDCCLXI. Vezi }i B.R.V., II, p. 155 – 156; IV, p. 249; Endre Veress, op.cit., p. 48; Andrei Veress, Bibliografia..., I, p. 242; Iosif Naghiu, op.cit., p. 319. Cf. }i Nicolaus Nilles, Symbolae..., II, p. 605. 255 P@storiceasca datorie dumnezeie}tii turme vestit@, Blaj, 1759. B.R.V., II, p. 147; Endre Veress, op.cit., p. 46; Augustin Bunea, Episcopii..., p. 369 – 370; Zenovie Pâcli}anu, Tipografia..., p. 107; Iosif Naghiu, op.cit., p. 311; Zenovie Pâcli}anu, Istoria Bisericii..., p. 68; G. Hâncu, Cartea româneasc@ veche în Biblioteca „V.A. Urechia”, Gala]i, 1965, p. 35 – 36; Daniela Poenaru, Contribu]ii..., p. 198. 256 P@storiceasca poslanie sau dogmatica înv@]@tur@ a Besearicii R@s@ritului, c@tr@ cu- vânt@toarea turm@, Blaj, 1760. B.R.V., II, p. 148 – 149; Endre Veress, op.cit., p. 46; Zenovie Pâcli}anu, Tipografia..., p. 107; Iosif Naghiu, op.cit., p. 311 – 312; Zenovie Pâcli}anu, Istoria Bisericii..., p. 69 – 70.

278 Cultur@ }i societate în contextul {colii Ardelene el se adreseaz@, de data aceasta, direct norodului, punând în cump@na argumenta]iei dovezi istorico-biserice}ti }i teologice bogate. Parcurge istoria „dezghin@rii” din biserica cre}tin@, regretabil@, pentru c@ biserica lui Hristos trebuie s@ fie una }i pentru aceast@ unire se roag@ preo]ii. Dezvolt@ apoi din nou cele patru puncte ale unirii, dezmin]ind acuza c@ ele ar afecta „legea }i obiceiurile legii” r@s@ritene. „Unirea nu-i în lege, nu în obiceiurile legii”, ci „în credin]@” }i „nici e de lips@ alt@ unire”. Episcopul explic@ poporului un fapt stabilit înc@ de artizanii unirii }i pecetluit de bula „Rationi congruit”: interdic]ia de a trece de la confesiunea greco-catolic@ la cea latin@ („... nici a fi slobod a trece de la o lege la alta sau a le amesteca”). Aceast@ clarificare este apogeul teologiei sale justificative, desf@}urate în focul luptei pentru ap@rarea unirii. De data aceasta, el aduce în sprijinul argumenta]iei nu mai pu]in de 25 de c@r]i ortodoxe din cele dou@ principate române}ti de peste Carpa]i. Din acest punct de vedere metodologic, toate justific@rile cu bibliografie ortodox@ circumscriu o familie, aceea deschis@ de Floarea adev@rului, care este citat@ }i în „poslanie”. Pentru a încheia acest ciclu, Petru Pavel Aron a publicat în 1762, din nou în român@ }i latin@, o lucrare original@ despre conciliul de la Floren]a din 1439.257 Inspirându-se „din vechi relat@ri grece}ti }i latine}ti” (ex antiqua Graeco-Latina editione), Aron pune pentru prima dat@ în fa]a cititorului român o informa]ie }tiin]ific@ despre acest eveniment important din via]a bisericii cre}tine. La Floren]a, dup@ cum se }tie, s-a realizat juridic unirea celor dou@ biserici, oriental@ }i occidental@, prin acceptarea de c@tre „greci” a celor patru puncte dogmatice amintite. Dar evenimentele istorice nefaste care au urmat, mai ales dezastrul armatelor cre}tine la Varna, în 1444, }i cucerirea Constantinopolului de c@tre turci la 1453 au creat haosul necesar în care opozan]ii greci (Marcos din Efes }i Gheorghios Ghenadios Scholaris) s@ poat@ z@d@rnici urm@rile marelui conciliu ecumenic.258 Spiritul Floren]ei îns@ a r@mas }i a f@cut carier@, dup@ cum am v@zut, în preajma anului 1700, prin blânde]ea condi]iilor impuse neofi]ilor uni]i cu Roma. Practic, dincolo de cele patru puncte dogmatice: primatul papei, împ@rt@}irea cu azim@, Filioque }i existen]a Purgatoriului, nimic din structura, imagina exterioar@ }i manifestarea public@ specifice Bisericii Greco-Orientale nu erau afectate prin actul unirii. Acest lucru voia Petru Pavel Aron s@-l clarifice prin cartea despre conciliu, temperând reticen]a }i teama de

257 Edi]ia româneasc@: Înceaperea, a}ez@mântul }i isc@liturile sfântului }i a toat@ lumea S@bor de la Floren]iia, din ceale vechi grece}ti }i latine}ti spre în]eleagerea }i folosul neamului nostru acum întâiu pref@cute..., Blaj, 1762. B.R.V., II, p. 157 – 158. Titlul edi]iei latine este mai explicit: Exordium, et definitio Sanctae Oecumenicae Synodi Florentinae ex antiqua Graeco-Latina editione desumpta et ab Ilustrissimo, ac Reverendissimo Domino Petro Paulo Aaron de Bisztra episcopo Fagarasiensi ad suis gregis utilitatem, majus nempe unionis argumentum adaptata, cumque ejusdem benedictione prius Valachico, nunc rursus Latino idiomate typis edita, Blaj, 1762. B.R.V., II, p. 158 – 159; Nicolaus Nilles, Symbolae..., II, p. 605; Géza Petrik, op.cit., p. 1; Iosif Naghiu, op.cit., p. 319 –320. 258 Silvestru Augustin Prundu} }i Clemente Pl@ianu, Catolicism }i ortodoxie româneasc@, Cluj-Napoca, 1994, p. 46 – 52.

279 Ioan Chindri}

„papista}i”, cultivat@ istoric de greci, apoi de ru}i, }i înr@d@cinat@ în popor. Autorul transmite ideea c@, în virtutea unui mare sobor ecumenic cre}tinesc, unirea bisericilor este în fapt realizat@, acceptat@ chiar de români. Printre cele 146 de semn@turi ale ierarhilor r@s@riteni, se g@sesc }i cele ale lui Damian, mitropolitul Moldovei, Constantin, episcop vicar }i Atanasie, fost egumen al M@n@stirii Peri.259 La sfâr}itul c@r]ii este inclus textul declara]iei finale a lui Iosif, patriarhul Constanti- nopolului, în care î}i însu}e}te, în numele bisericilor r@s@ritene toate hot@rârile conciliului }i îl recunoa}te pe papa de la Roma drept cap al bisericii universale }i urma} al lui Hristos pe p@mânt. Dup@ obiceiul lui Aron, }i aceast@ lucrare are caracterul unei scrisori pastorale, perceput@ astfel chiar de contemporani,260 situând astfel teologia profesat@ de autor între erudi]ie }i propensiune militant@. Nevoile bisericii sale }i locul responsabil pe care l-a ocupat în fruntea acesteia nu i-au dat r@gazul necesar unei aprofund@ri a investiga]iilor în aceast@ prestigioas@ ramur@ }tiin]ific@ a vremii. Tip@riturile latine}ti ale lui Petre Pavel Aron sunt totu}i deschiz@toare de drum în sensul apropierii de marea teologie occidental@. Un domeniu predilect al acesteia era patristica, atractiv@ }i ca mijloc de a transcede aspectele polemice dintre catolicism }i ortodoxie – fiind vorba de p@rin]ii comuni ambelor biserici – dar }i ca literatur@ pentru uzul poporului. Patristica î}i face intrarea la Blaj cu dou@ tip@rituri impozante, în limba latin@: în 1763 dou@ volume din opera lui Ioan Damaschin,261 iar în 1768 o crestoma]ie din opera ascetic@ a sfin]ilor Pahonie, Dorotei }i Teodor. 262 Realizat@ pe baza unor edi]ii vene]iene }i parizi- ene, dup@ cum se precizeaz@ chiar în titlu, edi]ia operei lui Damaschin adun@, în primul volum, Dialectica acestuia, în 67 de capitole, Physica, în 17 capitole }i compendiul despre erezii. Volumul al doilea este ocupat în întregime de scrierea De fide orthodoxa, oper@ de c@petenie a vestitului c@lug@r ieru- salimitan, divizat@ în patru p@r]i }i 100 de capitole. A doua lucrare, din 1768,

259 „Humilis metropolita Muldoblachiensis et locum supllens Sebastiensis Damianus con- tentus subscripsi” (p. 44), „Archi – prezbiter Constantinus, et vicarius Muldoblachiensis subscripsi” (p. 46), „Athanasius quondam hegumenus Monasterii Periblepti subscripsi” (p. 46; apud varianta latin@ Exordium...). 260 A se vedea }i Specificatio librorum in typographia Balasfalvensi impressorum, publicat@ de Alexa Iviè, Documente referitoare la mi}carea literar@ }i cultural@ a românilor din Ungaria în secolele XVIII }i XIX, în „Analele Academiei Române”, memoriile Sec]iunii istorice, seria III, tom XVIII, 1936 – 1937: „Episcopi Petri Pauli Aaron epistola ad suos dioecesanos definitionem Concilii Oecumenici Florentini circa quatuor puncta S. Uni- onis cum subscriptione patrum Concilii anno 1762 tum Latino tum Valachico idiomate impressa”. 261 Sancti patris nostri Joannis Damasceni monachi et presbyteri Hyerosolimitani opera philosophica et theologica, quae eius nomine circumferuntur. Ex editione Veneta et Parisiensi. Pars secunda complectens quatuor de fide orthodoxa libros, Blaj, 1763, I – II, 80, 448 + 444 p. B.R.V., II, p. 160 – 161; Endre Veress, op.cit., p. 48; Iosif Naghiu, op.cit., p. 320. 262 Sanctorum patrum nostrorum Pachomii Aegyptici, Dorothei Thebani et Theodori Studi- tae ascetica. Nunc primum hoc ordine typis edita, Blaj, 1768, 80, 440 p. B.R.V., IV, p. 87; Aurel Filimon, op.cit., p. 613 – 614.

280 Cultur@ }i societate în contextul {colii Ardelene pare s@ fi avut ca surs@ o edi]ie din Leyda, din care se reproduce un extras din prefa]a unui „Laurentius monachus”. Partea dedicat@ fiec@ruia dintre cei trei p@rin]i începe cu biografia acestuia. Din opera lui Pahomie Egipteanul se reproduce Regula monahal@, tradus@ în latin@ de Sfântul Ieronim („a Sancto Hieronymo în latinum conversa”), împ@r]it@ în 128 de puncte („reguli”). Do- rotei Tebanul se bucur@ de trei studii introductive, dup@ care urmeaz@ cele 24 de „doctrine” (capitole) referitoare la aceea}i dimensiune ascetic@ a vie]ii spirituale: despre renun]are, despre umilin]@, despre con}tiin]@, despre frica de Dumnezeu etc. Teodor Studitul este prezent cu Testamentul s@u cunoscut }i cu un Epistolarium con]inând coresponden]a sfântului, ambele, fire}te, având aceea}i tem@ fundamental@ a ascezei c@lug@re}ti. Cine a alc@tuit aceste volume de patristic@? Precedentul limbii latine îl recomand@ pe Petru Pavel Aron, ca }i marea admira]ie pentru asceza oriental@ paleocre}tin@, pe care, dup@ cum se }tie, a încercat s@ o introduc@ în via]a c@lug@rilor din Blaj, îns@ cu rezultate controversate.263 Colaboratorul s@u apropiat, cu acelea}i vederi, era Atanasie Rednic, urma}ul întru episcopie. Paternitatea edi]iilor amintite nu dep@}e}te persoanele lui Aron }i Rednic, fie c@ au lucrat individual, fie – mai plauzibil – în colaborare. Teologul definitoriu al {colii Ardelene a fost îns@ Samuil Micu. Aceast@ personalitate proteic@ întruchipeaz@ la noi imaginea benedictin@ a c@lug@rului cu putere uria}@ de munc@. La el, preceptul latin „Nullam dies sine linea, nullum annum sine libri” este dep@}it, num@rul volumelor manuscrise }i tip@rite r@mase în urma lui dep@}ind num@rul anilor tr@i]i ca persoan@ matur@. Percep]ia lui Micu în posteritate nu reflect@ îns@ corect raportul dintre contribu]iile aduse într-unul sau altul din domniile în care s-a manifestat ca scriitor. Cea mai pu]in cunoscut@ oper@ a sa este }i cea mai masiv@, aceea [email protected] Ieromonahul de la Blaj a avut }i preg@tirea, }i pasiunea, }i for]a, }i condi]iile necesare elabor@rii unei opere teologice uria}e, ale c@rei dimensiuni provoac@ uimire. Finalitatea cercet@rilor sale în acest domeniu continu@, pe un plan superior documentar }i metodologic, eforturile genera]iei de la Floarea adev@rului de a defini doctrinar identitatea Bisericii Române Unite cu Roma. Situa]ia de interferen]@ între cele dou@ mari blocuri cre}tine în care se afla greco-catolicismul românesc i-a facilitat lui Samuil Micu un interes }i pasiune egale fa]@ de marile probleme care preocupau orientul }i occidentul. O încercare de a sistematiza prodigioasa oper@ este riscant@, întrucât nu în pu]ine dintre scrieri se întâlnesc genuri diferite în acela}i demers }tiin]ific. O situa]ie special@ }i regretabil@ a lui Micu între scriitorii no}tri biserice}ti oblig@ la împ@r]irea operei sale în lucr@ri publicate }i lucr@ri r@mase în manuscris, cele din urm@ fiind înc@ }i acum mult mai numeroase. Mai apoi, scrierile sale se îm- part în opere originale }i traduceri, prelucr@ri }i compila]ii. Distinc]ia între cele 263 Despre reforma c@lug@riei din Blaj sub Petru Pavel Aron }i Atanasie Rednic vezi Samuil Micu, Istoria românilor, II, p. 336 – 338; 440 – 442; Augustin Bunea, Episcopii..., p. 304 – 306; Zenovie Pâcli}anu, Istoria Bisericii..., p. 57. 264 N. Mladin, I. Vlad }i Al. Moisiu, Samuil Micu Clain, teologul..., pass.

281 Ioan Chindri} dou@ categorii nu a f@cut înc@ obiectul unui studiu }tiin]ific, de aceea limita este foarte fragil@ între ele. Pe de alt@ parte, conceptul de originalitate literar@ era permisiv în epoc@, prestigiul compilatorului de tip polihiston dep@}indu-l pe acela au autorului „original” dup@ canoanele de ast@zi. Clasificarea pe genuri teologice este cea mai fiabil@, cu toate aspectele ei de imperfec]iune cauzat@ de caracterul caleidoscopic al inspira]iei scriitorului. T@râmul preferat al lui Samuil Micu este patrologia }i istoria bisericeasc@. El dep@}e}te accep]iunea lui Petru Pavel Aron }i Atanasie Rednic de a edita opera patristic@ în limba latin@. În fond, latina nu era limba originar@ a operei p@rin]ilor bisericii paleocre}tine, ci greaca. Mai apoi, autorul nostru vedea în lectura sfin]ilor p@rin]i }i în istoria bisericii („sfânta vechime”) un exerci]iu de zidire cre}tin@ pentru poporul de rând, pe care Blajul, }colile }i dasc@lii lui tocmai îl ridicau la lumina cunoa}terii de carte. Aproape 30 de lucr@ri, r@mase, cu pu]ine excep]ii, în manuscris, redau în grai românesc „antichit@]ile” literare ale cre}tinismului, care sunt scrierile patristice.265 „P@rintele” preferat este, în mod firesc, Sfântul Vasile cel Mare, artizanul vie]ii c@lug@re}ti }i patronul cinului din care autorul f@cea parte. Din Sfântul Vasile traduce mai întâi „rânduielile celor ce pustnicea}te, sau singuri, sau împreun@ de ob}te petrec”, adic@ Regula Ordinului. Între 1768 }i 1805 Micu a tradus înc@: 21 de „cuvinte” (omilii) ale lui Vasile cel Mare, 80 de „înv@]@turi ashitice}ti” (reguli morale), alte 22 de omilii („cuvinte c@tr@ norod zise”) }i altele. Din Ioan Gur@ de Aur a tradus, între 1787 – 1792, 88 de Omilii sau cuvinte în Evangheliia Sfântului Ioan, în trei volume însumând 1735 de pagini. Pe Chiril al Ierusalimului l-a tradus „de pre elinie }i latinie, din cartea tip@rit@ la Paris în anul 1720”, con]inând Catihises sau înv@]@turi c@tr@ cei ce vin la Botez. I-a mai tradus pe Grigore Teologul, Ioan Da- maschin, Chiril al Alexandriei, Ioan Sc@rarul, Efrem Sirul, Teodor Studitul, Anastasie Sinaitul, Epifanie Cipriotul, Pahonie Egipteanul }i al]ii. Nu îi uit@ nici pe „b@trânii” Patericului, cum sunt Pavel Tibeul, Aba Amon, Aba Isaia, Aba Maxim, Dorotei, ctitori ai monahismului oriental. Toate aceste traduceri doreau s@ pun@ sub ochii cititorului român bog@]ia de înv@]@turi dogmatice, exegez@ teologic@, istorie bisericeasc@ }i îndrumare cre}tin@, pentru preo]i, c@lug@ri }i mireni deopotriv@, pe care aceast@ literatur@ le con]inea. Ne afl@m indubitabil în fa]a primei încerc@ri de a crea o patrologie în limba român@, proiect extraordinar pentru o cultur@ aflat@ la primii ei pa}i în sensul modern al cuvântului. Istoria bisericeasc@ profesat@ de Samuil Micu r@spunde aceluia}i interes pentru ideile }i evenimentele petrecute în timpurile anterioare. Este o zon@ de manifestare comun@ întregii {coli Ardelene, la rândul ei tributar@ unei reorganiz@ri a gândirii umanismului târziu în jurul disciplinelor istorice. Micu este }i el fidel convingerii ciceroniene c@ „istoriia easte dascalul tuturor lucrurilor, a celor biserice}ti }i a celor politice}ti”.266 Acest „dascal” universal este cu atât mai folositor, cu cât îi sunt

265 Toate manuscrisele teologice ale lui Samuil Micu se afl@ în custodia B.A.R.Cj., fondul de manuscrise române}ti, unde sunt de c@utat în fi}ierul de sal@ la autor: Micu, Samuil. 266 Timotei Cipariu, Acte }i fragmente..., p. 139.

282 Cultur@ }i societate în contextul {colii Ardelene mai vechi informa]iile }i mai corecte judec@]ile. Disciplina istoriei se afla în faza efervescent@ a edific@rii documentare, în paralel cu primele sinteze istorice de factur@ modern@. În acest sens, {coala Ardelean@ a profesat o psihologie recu- peratorie, evident@ în febrilitatea adun@rii izvoarelor istorice. În oglinda acestui cult al documentului, cea mai important@ lucrare de istorie bisericeasc@ a lui Sa- muil Micu este traducerea în române}te a vechilor canoane biserice}ti. Masiva scriere, r@mas@ în manuscris, Canoanele s@boarelor a toat@ lumea }i a celor nameasnice }i ale sfin]ilor p@rin]i, ceale primite în Bisearica R@s@ritului, cuprinde, într-un prim volum, codific@rile canonice ale apostolilor, apoi ale primelor sinoade ecumenice: I Nicea, anul 325; I Constantinopol, anul 381; Efes, anul 431; Calcedon, anul 451; II Constantinopol, anul 553; III Constantinopol (Trullan) anul 691 }i II Nicea, anul 783, precum }i elaboratele sinoadelor locale de la Constantinopol, Cartagena, Ancira, Neocesarea, Gangra, Antiohia, Laodi- cea, Sardichia. În al doilea volum include canoanele „sfin]ilor p@rin]i ai r@s@ritului” ca Dionisie }i Petru din Alexandria, Grigore din Neocesarea, Vasile cel Mare, Grigore de Nissa, Timotei }i Teofil din Alexandria }i Nichifor din Constantinopol. Sursa traducerii este colec]ia de 11 volume a lui Joannes Harduin, Acta conciliorum et epistolae decretales, ac constitutiones summorum pontificium, ap@rut@ la Paris în 1714 – 1715 }i pe care Micu o citeaz@ în lucr@rile sale.267 Din marele corpus al lui Harduin, istoricul nostru extrage canoane pertinente de Biserica Oriental@, dintr-un impuls nu lipsit de semnifica]ie. Odat@ încheiate neclarit@]ile în leg@tur@ cu caracterul }i fizionomia bisericii române unite }i codificarea identit@]ii orientale a acesteia, clasa intelectual@ a Blajului s-a ata}at cu patim@ de aceast@ identitate. A survenit teama – cu mare sus]inere popular@ – de „latiniza]ie”, adic@ de introducerea unor forme }i obiceiuri romano-catolice în ritul greco-catolic. Nu s-au identificat istoric acte semnificative în sensul latiniz@rii, dar precau]iunea a persistat, mai ales sub p@storia lui Ioan Bob, b@nuit de asemenea înclina]ii. Resuscitarea vechilor legi stabilite de sinoadele din orient servea acestei st@ri de veghe, care va deveni, cu Petru Maior, o „}coal@ sinodal@” în Biserica Român@ Unit@, cu ac]iune pân@ la 1848. O lucrare impresionant@ a lui Micu este traducerea Istoriei biserice}ti a lui Claude Fleury. Autor celebru în epoc@, Fleury s-a impus mai ales prin marea sa istorie bisericeasc@, ap@rut@ în 20 de volume, la Paris, între 1691 – 1723, în care parcurge trecutul bisericii cre}tine pân@ la anul 1414.268 Samuil Micu a tradus doar istoria primelor trei secole }i jum@tate, pân@ la controversa arian@ din preajma Sinodului de la Nicea. Traducerea s-a dovedit peste puterile lui, Micu notând cu am@r@ciune la sfâr}itul ultimului manuscris: „Cum v@z, m@ apuc@ moartea mai înainte”. Claude Fleury a cochetat la vremea sa cu mi}carea galican@ a lui Bossuet, manifestare a orgoliului

267 Samuil Micu, Istoria românilor, II, p. 191; Brevis historica notitia originis et progressus nationis Daco–Romanae, seu, ut quidem barbaro vocabulo appelant Valachorum, ab initio usque ad seculum XVIII, lucrare manuscris@, p. 293. 268 N. Mladin, I. Vlad }i Al. Moisiu, op.cit., p. 41

283 Ioan Chindri} francez în cadrul Bisericii Catolice. Acest aspect a fost exploatat de unii interpre]i, în mod pripit, ca o frond@ a lui Micu împotriva papei }i chiar a catolicismului.269 Traducerea lui Fleury trebuie mai degrab@ pus@ pe seama celebrit@]ii extraordinare a acestei opere, care trateaz@ un material savant într-un stil accesibil, popular. Succesul european s-a resim]it }i la noi, dup@ cum s-a v@zut, prin prezen]a c@r]ii lui Fleury în bibliotecile uni]ilor de la Blaj.270 Cartea francezului captiva }i prin viziunea unitar@ }i armonioas@, „ecumenic@” a bisericii cre}tine, în atmosfera ende- mic@ de regret pentru marea ruptur@ intervenit@ la 1054. Accentul autorului pe veacurile paleocre}tine venea în întâmpinarea acelora}i preocup@ri ale traduc@torului român, care l-au animat }i la t@lm@cirea canoanelor. Traducerea se al@tur@ unei familii literare create în sânul {colii Ardelene, care avea menirea s@ sublinieze identitatea r@s@ritean@ a Bisericii Greco-Catolice, de altfel necontestat@ de nimeni.271 Reflexele provinciale }i epigone ale spiritului polemic }i critic din Marele Catolicism, unde Claude Fleury era un personaj moderat,272 vor pigmenta }i activitatea intelectualilor uni]i, ]inta lor nedep@}ind îns@ – cu o singur@ excep]ie – maniera forte a lui Ioan Bob de a conduce Episcopia F@g@ra}ului. Pentru Samuil Micu, întâlnirea cu Claude Fleury este important@ mai ales ca imbold pentru câteva lucr@ri de istorie bisericeasc@ originale. Cea mai bine conturat@, cu inten]ii monografice, este Cuno}tin]@ pre scurt a istoriei biserice}ti.273 Aceast@ cea mai veche istorie a bisericii universale conceput@ de un român este surprinz@tor de reu}it@ pentru epoca în care a redactat-o Micu. Imitarea lui Fleury este evident@ în str@dania de a realiza o lectur@ plin@ de miez, dar simpl@, clar@ }i sinoptic@. Materialul este împ@r]it pe „sute”, adic@ pe secole, cartea încheindu-se cu secolul VIII al erei cre}tine. Capitolele sau „sutele” sunt

269 Op.cit., p. 41 – 45. 270 Vezi }i Iacob Mârza, Enlightenment books in Roumanian libraries in Transilvania from the middle of the 18th century to the first decades of the 19th, în Enlightenment and Roumanian Society, Cluj-Napoca, 1980, p. 54 – 57. 271 În actul fundamental de consacrare a bisericii unite din Transilvania, bula „Rationi congruit” de la 1721, se precizeaz@ cu claritate: „totodat@ pomenitul târg al F@g@ra}ului l-a ridicat – papa Clement XI – n.n. – la rangul de cetate, iar pe locuitorii lui i-a distins cu numele, titlul }i dreptul de cet@]ean, acela}i târg dimpreun@ cu biserica ce poart@ hramul Sfântului Nicolae, afl@toare într-însul, declarându-le drept re}edin]@ a unui episcop de rit grecesc (s.n.), numit al F@g@ra}ului, de sub patronatul aceluia}i Sfânt Nicolae, care episcop s@ fie în frunte }i s@ înal]e acea biseric@ în catedral@ a ritului grecesc respectiv (s.n.), iar jurisdic]ia, autoritatea }i puterea episcopal@ s@ }i le poat@ îndeplini în mod liber }i legiut, ba chiar s@ fie obligat s@ }i le îndeplineasc@” (Ioan Chindri}, Bula papal@ „Rationi congruit”..., p. 103). 272 Fraçois Gaguère, La vie et les oevreus de Claude Fleury (1640 – 1722), Paris, 1925; Raymond E. Wanner, Claude Fleury (1640 – 1723), Haga, 1975. 273 Unica lucrare teologic@ a lui Samuil Micu publicat@, chiar în dou@ edi]ii, de Veniamin Micle: 1. Samuil Micu Clain, Cuno}tin]@ pe scurt a istoriei biserice}ti (manuscris inedit publicat de Micle Veniamin), în „Studii teologice”, XXVII, 1975, nr. 5 – 6; XXVIII, 1976, nr. 7 – 10; XXIX, 1977, nr. 1 – 2, 5 – 8; XXX, 1978, nr. 1 – 8, }i 2. Samuil Micu, Istoria bisericeasc@, M@n@stirea Bistri]a-Râmnic, 1993.

284 Cultur@ }i societate în contextul {colii Ardelene divizate în paragrafe scurte, purtând titluri l@muritoare, în form@ interogativ@, ca de exemplu: Ce s@boar@ s-au f@cut în Biseric@ în suta întâia?, Ce ]eremonii, obiceaiuri }i rânduieli biserice}ti au fost în suta a patra? etc. Pe parcursul scrierii, Micu nu-}i divulg@ sursele documentare. O face îns@ în alt@ parte, pomenindu-i pe Eusebiu din Caesarea, Sozomenos, Nicephorus Calistus, dar recunoscând c@ „totu}i în cele mai multe cazuri m-am folosit de istoria lui Fleury”. Originalitatea autorului nostru se reduce la organizarea compila]iei sale într-o form@ accesibil@ publicului larg. De altfel, el a realizat }i o edi]ie „cult@” a acestei scrieri, intitulat@ Istoria bisericeasc@ pre scurt, pentru folosul iubitorilor de înv@]@[email protected] El renun]@ la împ@r]irea pe secole, adoptând o împ@r]ire simpl@: înaintea oficiali- z@rii religiei cre}tine }i dup@ aceast@ dat@. Influen]a lui Fleury asupra lui Micu s-a prelungit cu înc@ dou@ lucr@ri: Istoria împ@recherii într@ Beserica R@s@ritului }i a Apusului, care s-au f@cut pe vremea lui Mihail Cherularie, patriarhul [arigradului }i Istoria S@borului de la Floren]a.275 Resuscitarea conciliului florentin pe urmele lui Petru Pavel Aron }i Atanasie Rednic se încadreaz@ în aceea}i ac]iune identitar@ de care s-a vorbit. Ea nu poate fi în]eleas@ f@r@ a evoca un precedent îndep@rtat, dar care a reverberat în timp pe tot parcursul secolului al XVIII-lea. Respectiv, în diploma Secunda Leopoldina, ca }i în angajamentul de unire al lui Atanasie Anghel din 1701, figureaz@ subordonarea neocatolicilor uni]i }i a episcopului lor c@tre arhiepiscopul catolic ungur de la Strigoniu. În acest context, episcopul catolic György Mártonfi de la Alba Iulia a interpretat aceast@ subordonare ca venind în jos pe scara ierarhic@, spre sine, pretinzând supunere din partea episcopului român unit. Se prefigura astfel, pe fondul unei relative ignoran]e teologice a clerului proasp@t unit, perspectiva interpret@rii unirii noastre cu Roma ca fiind f@cut@ dup@ normele Conciliului Lateran IV de la 1215, mult mai restrictive, între care supunerea neofi]ilor c@tre episcopul latin al locului. Acolo unde prevederile Lateranului IV despre unire s-au aplicat, n-a rezultat o confesiune nou@, mixt@, ci neofi]ii au fost asimila]i în Biserica Catolic@. Dup@ moartea lui Atanasie Anghel, în lungul r@stimp al veleitarismului lui Ioan Giur- giu Patachi, romano-catolic, aceast@ perspectiv@ era un „pericol real”. Dou@ elemente au pus cap@t neîn]elegerii. Mai întâi, un conflict între Giurgiu Patachi }i Mártonfi, de nereconciliat, din care a ie}it înving@tor românul, cu ajutorul Vaticanului. Mai apoi, ca al doilea factor, Vaticanul însu}i, care l-a obligat pe episcopul unit s@ devin@ c@lug@r basilitan, adic@ oriental, }i l-a consacrat episcop al unei eparhii de rit grecesc,276 sco]ându-l expressis verbis de sub orice imixtiune a episcopului latin de Alba Iulia. Starea de veghe a r@mas îns@, clasa intelectual@ unit@ s-a n@scut }i s-a format în psihologia bisericii pe profilul etno-istoric al românilor,

274 R@mas@ în manuscris, la B.A.R.Cj., ms. rom. 440 – 442. 275 Ibid., ms. rom. 448: prima lucrare la f. 2 r – 49 v, a doua la f. 52 r – 265 r. Vezi despre o copie a lui Alexandru Gavra din secolul al XIX-lea la Gh. Ciuhandru, În leg@tur@ cu sinodul de la Floren]a (1439). Note fugare în leg@tur@ cu opera lui Samuil Klein, în „Revista teologic@”, XXIX, 1939, nr. 7 – 8, p. 281 – 294. 276 Vezi supra, nota 271.

285 Ioan Chindri} care era unul oriental. Norma de unire a Conciliului de la Floren]a corespundea perfect acestei gelozii na]ionale, de unde apoi marele ata}ament al întregii {coli Ardelene fa]@ de acest conciliu }i evocarea lui în toate situa]ii de urgen]@. Clasifica]i de Roma înc@ din 1721, printr-o constitu]ie papal@, ca fiind ceea ce doreau s@ fie, adic@ o biseric@ catolic@ în dogm@, dar greco-oriental@ în toate manifest@rile rituale, românii n-au încetat s@-}i sublinieze cu obstina]ie aceast@ esen]@ mixt@, problema trecând din sfera politicii biserice}ti, unde lucrurile erau clare, în aceea a erudi]iei teologice. Este un reflex în sfera bisericeasc@ a luptei na]ionale, pe care acelea}i persoane clericale o purtau în sfera politic@, pentru impunerea prerogativelor }i drepturilor na]iunii române în Transilvania. Acest paralelism explic@ multe aspecte }i accente din scrierile teologice, identitatea }i autonomia politic@ având nevoie de pandantivul spiritual al identit@]ii }i autonomiei bisericii române}ti. Ca profesor }i personaj venerat al Blajului,277 Samuil Micu a fost implicat }i în realizarea unor lucr@ri teologice cu scop didactic. Dou@ c@r]i marcheaz@ acest aspect al operei sale teologice: Teologia moraliceasc@ sau bogoslovia, tip@rit@ la Blaj în 1796 }i Teologia dogmatic@ }i moraliceasc@, tip@rit@ tot acolo, în 1801. Ambele lucr@ri sunt traduceri dup@ autori catolici, Venceslav Schanza }i Honora- tus Tournely. De dimensiuni impresionante, aceste scrieri au servit timp de decenii ca manuale pentru studen]ii teologi de la Blaj, la cursurile de teologie moral@ }i teologie dogmatic@. Cea de a doua lucrare, care trateaz@ despre Sfintele Taine în nu mai pu]in de opt volume, este de fapt o oper@ colectiv@ coordonat@ direct de episcopul Bob, care se pare c@ a lucrat efectiv la traducere, al@turi de Samuil Micu }i de Dimitrie Vaida. Rezultatul a fost aspru criticat de Petru Maior, în Istoria sa de la 1812, unde, între altele, o învinuie}te de desuetitudine („cartea aceaea e întocmit@ de Turneli dup@ chipul scholasticesc cel de demult”).278 Nu de aceea}i p@rere este marele teolog ortodox Gherasim Timu}, care vede în ea o carte dogmatic@ „de mare valoare, ce cuprinde înv@]@tura despre cele }apte taine”. {i mai încolo: „în general, expunerea este cât se poate de sistematic@ }i }tiin]ific@, fiind întemeiat@ pe argumente numeroase, atât din Sfânta Scriptur@, cât }i din tradi]iune”.279 Samuil Micu a fost }i un mare predicator („concinator”) al bisericii noastre unite, al@turi de Petru Maior. Opera sa omiletic@ pare a fi fost vast@ }i este de presupus c@ nu toate cuvânt@rile sale c@tre poporul credincios s-au p@strat ca texte scrise. A reu}it s@-}i tip@reasc@ în 1784 un prim volum,

277 Într-o scrisoare c@tre Congrega]ia de Propaganda Fide din 1 octombrie 1793, Petru Maior spune c@ Samuil Micu este singurul cleric din Blaj c@ruia episcopul Ioan Bob îi d@ voie s@ predice din amvonul catedralei. Vezi Petru Maior, Scripta minora, p. 231. 278 Petru Maior, Istoria pentru începutul românilor în Dachia, Buda, 1812, p. 337. Invec- tivele lui Maior sunt tari: „Carte mai netrebnic@ nu putea alta”, „despre carea – evoc@ el o apreciere, real@ sau imaginar@ – un profesor papist@}esc din B@lgrad, aceast@, pre cât de }oad@, pre atâta de dreapt@ judecat@ au dat: c@, în cât@ vreame au întors Ioan Bob pre Turneli în românie, mai bine ar fi f@cut ni}te roate”. 279 Apud N. Mladin, I. Vlad }i Al. Moisiu, op.cit., p. 35 – 36.

286 Cultur@ }i societate în contextul {colii Ardelene con]inând cuvânt@ri funerare,280 dând astfel curs „îndemnului multor cre}tini”. Ca model de propovedanie pe seama preo]ilor, cartea a avut un succes deosebit în posteritate, fiind reeditat@ la Sibiu în 1842281 }i la Arad în 1907,282 de c@tre ortodoc}i. Aceast@ pedagogie special@, „ars bonae mortis”, este ornamentat@ la autorul nostru cu pildele cele mai frumoase din sfin]ii p@rin]i, atât de cunoscu]i lui. Scopul era crearea unei atitudini cre}tine}ti, în]elepte }i împ@cate în fa]a mor]ii, care este poarta spre ve}nicie. O pedagogie diferit@ trebuie s@ aib@ concinatorul atunci când cuvânteaz@ în biseric@, sub semnul vie]ii, }i nu al mor]ii. Samuil Micu a preg@tit pentru tipar }i un volum cu asemenea omilii, care îns@ a r@mas în manuscris.283 Acesta con]ine 15 predici pentru slujba de duminic@, precedate de un cuvânt introductiv despre datoria preo]ilor de a propov@dui neîncetat cuvântul lui Dumnezeu. Se poate presupune, dup@ forma lor elaborat@, c@ au fost rostite în catedrala Blajului, în al c@rei amvon singur Samuil Micu, cu excep]ia episcopului, avea voie s@ urce }i s@ cuvânteze, atât de mare era prestigiul s@u de predicator.284 Spre sfâr}itul vie]ii, a f@cut eforturi s@-}i publice „con]iile” (conciones), care erau cunoscute }i a}teptate. În 25 septembrie 1805, Gheorghe Anghel din Zlatna îl încuraja cu cuvintele: „Ci numai f@ odat@ s@ se tip@reasc@, c@ to]i preo]ii din Ardeal, înv@]a]i }i neînv@]a]i, uni]i }i neuni]i, în scurt@ vreme toate le vor cump@ra, cât vor }ti c@ sânt c@zaniile lui Clain”.285 Un an mai târziu a încetat din via]@, f@r@ s@-}i vad@ predicile tip@rite. Prodigiosul personaj se manifestase în via]@ }i la antipodul genului popular, în lumea gândirii teologice savante. De pe acest palier el s-a preocupat de exegeza biblic@, de problemele dogmatice, de morala cre}tin@ }i de dreptul canonic. Cu dou@ dintre cele zece lucr@ri din aceast@ categorie a dorit s@ intre în circuitul perceperii occidentale }i de aceea le-a redactat în limba latin@. Este vorba de un tratat despre c@s@torie286 }i unul despre

280 Propovedanie sau înv@]@turi la îngrop@ciunea oamenilor mor]i. Acum de preotul Samoil Clain de Sad f@cute. Cu bun@voin]a celor mai mari. Tip@ritu-s-au în Blaj cu tipariul Seminariului. 1784. Vezi }i B.R.V., II, p. 287 – 288; IV, p. 263 – 264; Endre Veress, op.cit., p. 56; Ilie D@ianu, C@r]i. Reviste. Ziare. Petru Maior Plagiator?, în „R@va}ul”, VI, 1908, nr. 2, p. 55 – 58; G. Tulbure, Propovedaniile lui Sam. Clain }i P. Maior. Sau: un dublu plagiat binecuvântat, ibid., nr. 13 – 14, p. 439 – 445; Iosif Naghiu, op.cit., p. 317; Ioan Beju, Biblioteca mitropolitan@, p. 125; G. Hâncu, op.cit., p. 49 – 50; Mircea Filip, Cartea româneasc@ veche în Biblioteca „G.T. Kirileanu” Piatra Neam], Bac@u, 1970, p. 62 – 64; Martin Bodinger, op.cit., p. 165; Viorel [igu, op.cit., p. 78, 82, 93; Traian Herseni, Cultura psihologic@ româneasc@, Bucure}ti, 1980, p. 88. 281 Vezi Catalogul bibliotecei lui {tefan Gherga, Lugoj, [1910], nr. 269. 282 Propovedanii la îngrop@ciunea oamenilor mor]i de preotul Samuil Clain de Sad izvodite. Editate acum pentru întâia oar@ cu litere latine, dup@ edi]ia din Sibiu, anul 1842, de Ioan Nicorescu, Arad, 1907. 283 B.A.R.Cj., ms. rom. 434, f@r@ numele autorului. Pe cotorul volumului manuscris e imprimat: „Samuelis Klein conciones”. 284 Vezi supra, nota 277. 285 N. Mladin, I. Vlad }i A. Moisiu, op.cit., p. 74. 286 Diseratatio canonica de matrimonio juxta disciplinam Graecae Orientalis Ecclesiae. Ab Samuelle Klein de Szád. Dioeceseos Fogarasiensis in Transylvania praesbytero, et in

287 Ioan Chindri} posturi.287 Scrise în perioada }i în atmosfera propice de la Sfânta Barbara, cele dou@ studii colorau peisajul tân@r }i cosmopolit al capitalei, cu dou@ teme din Biserica Oriental@ actuale în toat@ exegeza cre}tin@. Deosebit de interesant@ }i important@ în acela}i timp este lucrarea despre institu]ia c@s@toriei. Sub influen]a curentului etatist }i reformator social de la Viena, autorul sintetizeaz@ canoanele biserice}ti, cutumele populare }i legiuirile oficiale în materie, pentru a realiza o lucrare modern@. Cele 119 paragrafe, scurte }i u}or de lecturat, nu las@ în afara analizei nici cel mai mic am@nunt legat de logodn@ }i c@s@torie, v@zute ca evenimente în continuitate. Bogata bibliografie a c@r]ii are la baz@ din nou sfin]ii p@rin]i, sinoadele antice }i medievale }i legiuirile bizantine. Sursele bibliografice sunt indicate marginal, cu petite, nemijlocit la paragraful în cauz@, pentru u}urarea lecturii. Inten]ia de codificare este evident@ la tân@rul nostru bl@jean. El reu}e}te s@ articuleze nenum@ratele aspecte ale actului matrimonial, într-un fenomen unitar care este c@s@toria cre}tin@. Cu toate acestea, succesul deosebit a revenit celei de a doua c@r]i, despre posturile din Biserica Oriental@. Problema postului era un punct de neconcordan]@ între orientali }i latini, ace}tia din urm@ îng@duind un regim alimentar mai blând, cu „bucate albe”. Dimpotriv@, „grecii” stipulau un post sever, cu „bucate negre”, adic@ doar legume fierte. Tân@rul c@lug@r venea dintr-un Blaj unde, începând cu p@storia lui Petru Pavel Aron, se desf@}urase timp de dou@ decenii un veritabil „r@zboi al bucatelor”, în care Samuil Micu fusese un combatant pe cale de a-}i pierde via]a din cauza postului, a}a cum nu pu]ini tineri c@lug@ri }i-o [email protected] Sub impresia cumplitului experiment, instrumentat mai ales de Atanasie Rednic, care „toat@ lumea ar fi vrut s@ o fac@ c@lug@ri }i s@ supuie pe to]i la viia]@ grea”,289 Micu discerne între tradi]ie }i necesitate, schi]ând o imagine ra]ional@ a postului cre}tinesc. Pe dosul foii de titlu el pune un motto din Romani 14: 3, ca un îndemn de pace între cele dou@ accep]iuni ale postului: „Qui manducat, non manducantem non spernat, et qui non manducat, manducantem non judicat”.290 Povestea postului negru, resuscitat de un ap@r@tor Seminario Generali Caesareo-Regio Graeco-Catholicorum Vindobonensi ad. S. Barba- ram studiorum praefecto conscripta. Vindobonae. Typis Josephi nob. de Kurzbeck. MDCCLXXXI. Vezi }i B.R.V., II, p. 272 – 273; Aron Pumnul, Lepturariu rumânesc cules den scriptori rumâni, tom IV, partea 1, Viena, 1864, p. 21. 287 Disertatio de jujuniis Graecae Orientalis Ecclesiae. Conscripta ab Samuele Klein de Szád, Dioecesis Fogarasiensis in Transylvania. Viennae. Typis Josephi nob. de Kurzbeck. MDCCLXXXII. Vezi }i B.R.V., II, p. 274; IV, p. 263; Aron Pumnul, Lepturariu..., tom cit., p. 21. 288 Despre experimentul foamei de la Blaj a scris cel dintâi chiar Samuil Micu (vezi Istoria românilor, II, p. 336 – 338); Augustin Bunea, Episcopii..., p. 296 – 312; Zenovie Pâcli}anu, Istoria Bisericii..., p. 54 – 56; Icon lacrymans Balasfalvensis..., p. 12 – 13. 289 Samuil Micu, Istoria românilor, II, p. 354. 290 Versetul întreg – chiar în traducerea lui Samuil Micu – este: „Cel ce m@nânc@, pre cel ce nu m@nânc@ s@ nu-l defaime, }i cel ce nu m@nânc@, pre cel ce m@nânc@ s@ nu-l judece, c@ Dumnezeu l-au primit pre dânsul” (s.n.). Zona în care trimite citatul este defavorabil@ postului negru, c@ci, în versetele 1 }i 2, apostolul dezavueaz@ aceast@ practic@: „1. Primi]i cu bine pre cel slab în credin]@, f@r@ s@ sta]i s@ cerne]i gândurile lui. / 2. Unul are încredere s@ m@nânce de toate; cel slab, îns@, m@nânc@ legume” (s.n.; reproducere dup@ ed. Gala Galaction, Bucure}ti, 1938, p. 1268).

288 Cultur@ }i societate în contextul {colii Ardelene fanatic al tradi]iei orientale }i du}man al oric@rei „latiniza]ii” l-a pus pe gânduri pe Micu, la rândul s@u un orgolios al purismului oriental, pân@ la a evoca spusa apostolului, cum c@ cel ce se hr@ne}te cu legume este slab în credin]@. Concluzia final@ a c@r]ii este c@, în orice caz, posturile au fost f@cute mai cu seam@ pentru c@lug@ri, nu pentru mireni. Ea a fost retip@rit@ la Buda, în 1828, într-o edi]ie-pi- rat al c@rei artizan nu este identificat pân@ acum.291 Inten]ia de popularizare interna]ional@ o tr@deaz@ faptul c@ Micu nu }i-a publicat edi]ia româneasc@ a c@r]ii despre posturi, existent@ în manuscris.292 Cea mai serioas@ tem@ teologic@ tratat@ de Samuil Micu este îns@ aceea despre revela]ia divin@. O mic@ familie de manuscrise ale sale au acest con]inut.293 Textele conduc la ideea c@ „legea firii” se cunoa}te numai prin revela]ia divin@. Se pare c@ materialul pentru studiu }i l-a cules pe parcursul traducerii Bibliei, c@ci semnele revela]iei, ale „descoperirii cei dumnezeie}ti” sunt scoase din c@r]ile Sfintei Scripturi }i urmeaz@ firul acesteia. De altfel, a scris }i studii despre Biblia în sine: Despre Sfânta Scriptur@,294 Istoria Noului Testament,295 Evangheliile }i Apocalipsul lui Ioan Teolog296 }i altele. Ado- ra]ia divin@ l-a situat cu u}urin]@ în hotarul îndr@git al c@r]ilor de pietate, capitol captivant al teologiei lui Samuil Micu. Prima dintre ele, Carte de rogaciuni,297 este considerat@ punct de cotitur@ în istoria culturii române}ti, ca prima carte româneasc@ tip@rit@ cu litere latine }i ortografie latin@. Devenim a}adar, sau mai bine zis redevenim, ceea ce eram de atâtea secole. Îns@ pentru românul de ob}te, c@ruia i se adreseaz@ de fapt cartea, elocvent@ este nu tabela filologic@ de la sfâr}it, ci prima pagin@, care începe cu invocarea Celui de Sus: „Pentru rug@ciunile sfin]ilor p@rin]ilor no}tri, Doamne Isuse Hristoase, Dumnezeul nostru, milu- ie}te-ne!”. Cum aceast@ carte este primul cuvânt al celebrei }coli latiniste, urmeaz@ c@ acest prim cuvânt este un mesaj de credin]@ cre}tin@. Împ@r]it@ în 12 capitole, c@r]ulia cuprinde rug@ciuni simple }i frumoase, alese cu grij@ deosebit@, tocmai datorit@ experimentului latinist la care î}i supunea cititorii. Este un gest de democratizare a sarcinii istorice de reformare a alfabetului românesc, sarcin@ la care g@se}te de cuviin]@ s@ implice }i poporul de jos. {i cum altfel ar fi putut-o face mai inspirat, decât prin aceste îndr@gite }i cerute de credincio}i c@r]i de

291 Cuvântare despre posturile Bisericii Grece}ti a R@s@ritului, mai întâiu pe limba greceasc@ scris@, iar acum scoas@ pe limba româneasc@, cu blagoslovenia purt@toriului pravoslaviei, preaosfin]itului mitropolit Anastasie tip@rit@ la Buda. 1828. Vezi Vasile Pop, Diserta]ie despre tipografiile române}ti în Transilvania }i învecinatele ]@ri, de la începutul lor pân@ la vremile noastre, Sibiu, 1838, studiu introductiv, edi]ie, note, rezumat }i indice de Eva Mârza }i Iacob Mârza, Cluj-Napoca, 1995, p. 149 – 150, 174. Cf. }i B.R.V., III, p. 578. 292 Carte pentru posturile Bisericii Grece}ti a R@s@ritului, la B.A.R.Cj., ms. rom. 480. 293 Singurul complet, de 445 pagini, este Carte despre descoperirea dumnezeiasc@, la B.A.R.Cj., ms. rom. 428. Vezi }i N. Mladin, I. Vlad }i Al. Moisiu, op.cit., p. 60 – 61. 294 B.A.R.Cj., ms. rom. 497. 295 Ms. rom. 498. 296 Ms. rom. 112. 297 Carte de rug@ciuni pentru evlavia homului chrestin. In Vienna tiparita la Ioseph nob. de Kurzbeck, annu’l Incarnatii Domnului MDCCLXXIX. Vezi }i B.R.V., II, p. 229 – 230.

289 Ioan Chindri} pietate? Va repeta gestul peste decenii, în 1801, tip@rind Acatistul cu litere latine, la Sibiu.298 Aici Micu î}i expune sistemul filologic mult mai amplu, chiar la început, în cuvântul C@tr@ cetiotoriu. Se repet@ oferta atractiv@ a celor mai populare }i mai c@utate rug@ciuni, încât credincio}ii s@-}i asume cu pl@cere efortul unui alfabet nou, dup@ secole de slove chirilice. Marea noutate a c@r]ii este îns@ traducerea, la capitolul „rug@ciunilor de multe trebi”, a celebrului imn latinesc al lui Iacopone da Todi, Stabat mater,299 cu titlul Cântare jalnic@ c@tr@ Prea- sfânta de Dumnezeu N@sc@toarea. Caracteristic lumii catolice, imnul, cu frumuse]ea lui p@trunz@toare, l-a determinat pe Micu s@-}i încerce pana }i pe t@râmul poeziei. El reu}e}te s@ transpun@ în române}te rima }i m@sura poeziei de 60 de versuri, alc@tuit@ din 20 de ter]ine, cu primele dou@ versuri de opt silabe, iar al treilea de }apte: „Stabat Mater dolorosa Juxta Crucem lacriomosa Dum pendebat Filius.” „Sta Maica cu jele plângând Lâng@ Cruce mult l@cr@mând Când Fiiul se restignea.” Interesul pentru pietatea occidental@, care atinsese culmi importante, nu se opre}te îns@ aici. El a tradus, pentru prima dat@ în cultura noastr@, cea mai vestit@ carte de pietate cre}tin@, Imitatio Christi a lui Thomas Hermeken, intrat în memoria posterit@]ii sub numele de Thomas a Kempis (1379 – 1471), c@lug@r burgund, autorul unei impresionante opere religioase. Celebritatea acestei scrieri nu a cunoscut limite în lumea cre}tin@, copiile manuscrise }i edi]iile tip@rite fiind greu de estimat. În cultura din ]ara noastr@ a introdus-o Udri}te N@sturel, tip@rind la 1647 „acea floare de aur” a misticismului catolic, dar... în limba [email protected] Traducerea lui Samuil Micu s-a tip@rit dup@ moartea

298 Acatist sáu cárte cu multe rugatsuni pentru evlaviea fiestequarui Crestinu. Acum intr’acest chip ashezatu de la Parintele Samuil Klain dela Szád, Jeromonach din Monastirea SSS. Troitze, din Blajiu. Sibii cu Typariul lui Martin Hochmeister, Typographul Chaes. Craies- co-Dicast. 1801. Ap. Timotei Cipariu, Gramati}ti }i ortografi}ti români. Suplement, în „Archivu pentru filologie }i istorie”, 1870 – 1871, nr. XXXIX, p. 761, nota **. 299 Jacopone da Todi (cunoscut }i sub numele de Jacopo Benedicti sau Benedeti), poet franciscan, n@scut la Todi în prima jum@tate a secolului al XIII-lea, mort la Callazzone în 1306. Poezia lui religioas@, scris@ în dialectul umbrian, a cunoscut mai multe edi]ii la începuturile tiparului: Floren]a, 1490; Brescia, 1495; Vene]ia, 1514; Vene]ia 1556; Ro- ma, 1558 (reeditarea îmbun@t@]it@ a celei din 1490); Neapole, 1615; Vene]ia, 1617 (edi]ie de Francesco Tresatti, cuprinzând 211 poeme înso]ite de note ample). Poemul Stabat Mater i-a fost atribuit lui, dup@ ce paternitatea acestei capodopere de pietate fusese pus@, pe rând, pe seama mai multor autori: Grigore de Nissa, Bernard de Clairvaux, papa Inocen]iu III, Sfântul Bonadventura, papa Ioan XXII, papa Grigore XI. 300 B.R.V., I, p. 158 – 160. P.P. Panaitescu, L’influence de l’œuvre de Pierre Mogila, archie- vëque de Kiev, dans les Principatés Roumaines, Paris, 1926, p. 45 – 47 }i 83 – 84; Virgil Cândea, Ra]iunea dominant@, p. 49 – 60.

290 Cultur@ }i societate în contextul {colii Ardelene lui, în 1812, sub titlul A Tomii de la câmp de urmarea lui Hristos,301 f@r@ s@ fie specificat numele traduc@torului. Paternitatea traducerii o certific@ manuscrisul autograf al acesteia, datând din 1803.302 Micu a tradus celebra scriere dup@ edi]ia de la Cluj din 1736 sau dup@ una din edi]iile de la Tirnavia (1744, 1745, 1773, 1780 }.a.).303 Tot la un izvor occidental apeleaz@ Samuil Micu }i pentru încet@]enirea la noi a teoriei despre peniten]@. La Sfânta Barbara din Viena, în 1780, traduce cartea lui Paolo Segneri, Instructio poenitentis,304 sub titlul Îndreptarea p@c@tosului, f@r@ s@ indice sursa.305 Teoria }i metodologia m@r- turisirii în fa]a preotului limpeze}te astfel }i finalizeaz@ esen]a întregii smerenii cre}tine pe care c@r]ile de pietate o instileaz@ cititorilor, în cazul lui Micu ]inta fiind oamenii simpli. Apelul la sentiment, la duio}ie, nu f@r@ o anumit@ tent@ de exaltare în cazul Imita]iei lui Hristos, era potrivit psihologiei române}ti, în care credin]a se lega mai strâns de sentiment decât în lumea catolic@ a secolului al XVIII-lea. Teologia lui Samuil Micu este un produs crucial al culturii române}ti moderne. Scrierile lui din domeniu îmbin@ documenta]ia din biserica ortodox@ }i cea catolic@, lucru firesc în cazul unei confesiuni care se construia pe temeiuri din ambele. Acest teolog de for]@ a influen]at gândirea noastr@ teologic@, începând chiar cu comilitorii mai tineri din {coala Ardelean@. Cel mai important mesaj pe care l-a transmis a fost

301 A Tomii de la C@mp de urmarea lui Hristos patru c@r]i. Cu blagosloveniia }i cheltuiala presfin]itului }i prealuminatului domn, Exselen]iia sa Ioan Bob, vl@dicul F@g@ra}iului, a Preaîn@l]atei Chesaro Cr@ie}tii M@rimi statului sfeatnic dinl@untru }i a R@ndului al doilea Leopold comendator. Tip@rit@ în Blaj la mitropolie anul de la Hristos 1812. Cu tipariul seminariului. Vezi }i B.R.V., III, p. 62; IV, p. 291 – 294; Ioan Bianu, Via]a }i activitatea lui Maniu Samuil Micu alias Clain de Sad, Bucure}ti, 1876, p. 26; Moses Gaster, Geschichte..., în Gustav Gröber, Grundriss..., II, 3, p. 303; Nicolae Iorga, Istoria literaturii române în secolul al XVIII -lea, II, Bucure}ti, 1969, p. 146. 302 A Tomei de la Kempis de urmarea lui Hristos c@r]i patru, foarte de folos sufletului cucearnic, la B.A.R.Cj., ms. rom. 430. 303 Géza Petrik, Magyarorszag bibliografiája..., II, p. 361. Despre soarta scrierii în cultura noastr@ }i edi]iile ei vezi prefa]a la cea mai recent@ edi]ie, Imita]iunea lui Cristos, traducere de Andrei Brezianu, Bucure}ti, 1992, 335 p. 304 Paolo Segneri (1624 – 1694), preot din Ordinul Iezui]ilor, predicator celebru, autor al mai multor opere teologice, între care Quaresimale (tip@rit@ la Floren]a în 1679), predici în postul mare, l-au impus în rândul marilor concinatori ai Italiei, al@turi de Sfântul Bernardin din Siena }i Girolamo Savonarola. În 1669 Segneri }i-a tip@rit la Bologna scrierea de fa]@, Il penitente instruito, care a f@cut carier@ european@ în traducerea latin@, cu titlul Instructio poenitentis. Micu a folosit pentru traducere o edi]ie ap@rut@ la Tirnavia în 1727. 305 Î}i men]ioneaz@ aceast@ lucrarea într-o scrisoare din 2 aprilie 1782 c@tre Moise Drago}, episcopul greco-catolic de Oradea (v. Giorge Pascu, Istoria literaturii române..., p. 108). Paternitatea lui Segneri asupra originalului, în Elegia lui Gheorghe {incai din 1803, la nota 12, unde face biografia }i în}ir@ scrierile lui Samuil Micu. Vezi Ioan Chindri}, Poezia lui Gheorghe {incai, în „Anuarul Institutului de Istorie }i Arheologie din Cluj”, XXIX, 1989, pp. 401 – 433, p. 425. A fost publicat@ în secolul nostru, dup@ manuscris, de Iacob Radu, cu titlul original Îndreptarea p@c@tosului (Oradea, Societatea „Sf. Ioan Gur@ de Aur”, f.a.).

291 Ioan Chindri} importan]a acordat@ istoriei biserice}ti, }i în acest context vechilor sinoade paleocre}tine. Crescut }i educat în atmosfera unui secol când biserica în general, cea romano-catolic@ în mod aparte, a fost obiectul unor „controversii” dense, în cadrul mi}c@rii de transla]ie spre o societate secularizat@, Samuil Micu a fost }i el atras de unele idei ale disputei. Astfel este ideea purit@]ii cre}tine prin nostalgia dup@ simplitatea ritual@ }i puritatea dogmatic@ a primilor cre}tini. A crescut exploziv interesul pentru opera Sfântului Augustin, simbolul acestei ere edenice. Astfel – ca exemplu simptomatic – la Tirnavia, centru iezuit care a influen]at constant clasa intelectual@ unit@ din Transilvania, între 1740 – 1780 s-au tip@rit }ase edi]ii din opera lui Augustin din Hippo }i o singur@ edi]ie a lui Toma din Aquino.306 Can- titatea uria}@ a operei teologice, din care aici s-a evocat doar o parte, graba, înfri- gurarea muncii }i varietatea deconcertant@ a temelor vorbesc de la sine despre lipsa acut@ pe care Samuil Micu a trebuit s@ o compenseze în acest domeniu. Rezult@ de aici imaginea de ansamblu a unui travaliu bogat, dar nesistematic, rapsodic, caracterizat printr-o dezordine care-l descurajeaz@ pe cercet@tor. La antipod, opera teologic@ a mai tân@rului Petru Maior este cantitativ restrâns@, dar focalizat@ metodic pe probleme clare. La numai 22 de ani, în 1783, abia întors de la Viena, el redacteaz@ mult suscitata sa lucrare Procanon, pe când era profesor de logic@, metafizic@ }i dreptul natural la Blaj.307 Cu o fervoare ju- venil@, el intr@ în miezul celei mai acute polemici care fr@mânta via]a religioas@ a Europei, aceea legat@ de infailibilitatea papei de la Roma }i primatul acestuia în biserica cre}tin@. Acest cuplu de probleme era dezb@tut într-un cadrul teologic mai larg, privind virtutea originar@ a bisericii, soboarele }i canoanele acestora, raporturile ierarhice în biseric@ }i altele. Maior f@cuse cuno}tin]@ – dup@ cum arat@ mai multe c@r]i din biblioteca sa – cu scrierile unor catolici sau necatolici care urm@reau reducerea puterii papei }i reformarea catolicismului. Curentul dizident catolic venea din sfera galican@ }i jansenist@ }i data de pe la sfâr}itul secolului al XVII-lea. Maior a citit târziu, la Roma sau la Viena, c@r]i interzise de cenzura papal@ }i trecute în Index librorum prohibitorum. Astfel de lucrare este cea a francezului de orientare galican@ Louis Elias Dupin (1657 – 1719), De antiqua Ecclesiae disciplina dissertationes historicae, interzis@ printr-o ordonan]@ (breve) a papei Inocen]iu XI din 2 ianuarie 1688.308 Printre janseni}tii pu}i la Index este de amintit Berhard Zeger van Espen (1646 – 1728), cu întreaga oper@ cenzurat@, din care Petru Maior a cunoscut în mod cert lucrarea Jus ecclesiasticum univesum, interzis@ la 22 aprilie 1704. Reforma]ii n-au r@mas în afara acestei dispute cruciale, ci, dimpotriv@, au amplificat-o. Claude de Saumaise (1588 – 1653), polihistor pro-

306 Vezi Géza Petrik, op.cit., I, p. 141; III, p. 637. Edi]iile augustiniene din secolul al XVIII-lea au ca model valoroasa edi]ie în opt volume, tip@rit@ de benedictini la Paris între 1679 – 1700. 307 Scrisoarea lui Petru Maior c@tre Congrega]ia de Propaganda Fide din 1 iunie 1783, la Petru Maior, Scripta minora, p. 173. Cf. }i Ioan Chindri}, Petru Maior }i epoca sa, studiu introductiv la Petru Maior, Istoria Bisericii..., I, p. 36. 308 Cartea ap@ruse la Paris în 1686. Vezi Petru Maior, Scripta minora, p. 353, nota 21.

292 Cultur@ }i societate în contextul {colii Ardelene testant de origine francez@, publicase înc@ la 1645, la Leyda, tratatul s@u De priamtu Papae, ceea ce i-a adus intrarea la Index, la 18 septembrie 1646, cu întreaga sa [email protected] Peste aceste lecturi }i influen]e din c@r]i mai vechi este de crezut c@ s-au suprapus sugestii recep]ionate în anul petrecut la Viena (august 1779 – august 1780), în atmosfera dominat@ de reformele de tip luminist patronate de Iosif II. O asemenea influen]@ a fost aceea a lui Iustinus Febronius, pseudonimul lui Johann Nicolas Hontheim, episcop catolic de Koblenz, contemporan cu Maior (1701 – 1790), care î}i tip@rise în 1767 la Frankfurt pe Main cartea-manifest a febronianismului. Variant@ german@ }i modernizat@ a galicanismului, febronianismul disec@ aceea}i problematic@ a prerogativelor papei, contestându-i primatul, la fel ca galicanii }i janseni}tii. Spre deosebire de ace}tia, Febronious declar@ categoric primatul statului în raport cu biserica, venind astfel în întâmpinarea etatismului austriac în plin@ ascensiune. Temperamentul de genus irritabile care va caracteriza întreaga via]@ }i oper@ a lui Petru Maior, domin@ paginile Procanonului, scris cu mult@ erudi]ie, cu tot atâta vehemen]@, îns@ cu pu]in@ maturitate. Aceast@ carte, care la o temperatur@ normal@ a condeiului putea fi o cercetare interesant@, a e}uat într-un pamflet violent. Biserica, scrie el, este regent@ în lume. În cadrul ei, îns@, puterea „asemenea }i întocmai precum lui Petru, a}a }i celorlal]i apostoli fie}tec@ruia [Hristos] o au d@ruit”. Luat de val, tân@rul autor polemizeaz@ chiar cu Evanghelia, unde Mântuitorul spune clar: „Tu e}ti Petru }i pe aceast@ piatr@ voi zidi biserica Mea }i por]ile Iadului nu o vor birui-o” (Matei 16, 18). El îns@: „Nu easte numai Sf. Petru piatr@, ci }i ceialal]i apostoli. Nice singur temeiu credin]ii, ci }i ceialal]i apostoli”. Urmeaz@ o lung@ specula]ie, în care face eforturi de a-l aplatiza pe Sfântul Petru la nivelul celorlal]i apostoli. Arhiereii sunt „urm@torii scaonelor apostolilor”. Ca atare, fiind apostolii egali, sunt }i arhiereii la fel. Finalitatea este limpede: „Precum episcopii cei de la r@s@rit, a}a }i cei de la apus aceaea}i puteare }i întocma ca papa au de la Hristos dat@”. Odat@ demolat, în ideea sa, primatul papei de la Roma, urmeaz@ la rând infailibilitatea, „nesmântnicia” acestuia. N@lucit@ e nesmântnicia papei, î}i intituleaz@ el un capitol. Aceast@ idee, a infailibilit@]ii, „nu e credin]@, ci supersti]ie }i cimilitur@ b@beasc@”. Aduce argumente din soboare }i sfin]ii p@rin]i în acest sens. Nu papa, ci biserica, doar ea, este „nesm@ntnic@”, infailibil@. „Unde-i besearica, acolo-i Duhul Sfânt”, citeaz@ el din Sfântul Irineu. Dar chiar biserica este infailibil@ doar în cele ale dogmei, pe când „întru înv@]@tura filosoficeasc@ sau întru înv@- ]@tura istoriceasc@” ea este supus@ gre}elii. Cât despre puterea adev@rat@ în biseric@, aceasta este a soboarelor. Iar soboarele nu le adun@ papa. Dar cine? Petru Maior are aici un acces de cezaropapism autentic: „Întâiul sobor ce s-au f@cut la Nicheia în Bithinia anul de la Hristos 325, nu papa, ci cel întocmai cu apostolii (s.n.) Constantin l-au adunat”. Al doilea sobor, din anul 381 de la Constantinopol l-a convocat împ@ratul Teodosie cel Mare, }i a}a mai departe. Iat@ dar c@ împ@ra- ]ii, adic@ puterea secular@ are prerogativa de a convoca sinoadele, care sunt for]a

309 Ioan Chindri}, Petru Maior }i epoca sa, p. 33 – 34.

293 Ioan Chindri} adev@rat@ în biseric@. Or, în acest caz, oare nu împ@ra]ii, id est conduc@torii lume}ti, sunt deasupra bisericii? Ce urm@resc toate aceste „demonstra]ii” ale lui Maior? La Viena, el intuise acutizarea eternei lupte dintre Cezar }i Papa, dintre Viena }i Roma, provocat@ de firea ambi]ioas@ a lui Iosif II. Tân@r contaminat de atmosfera reformist@ de la Viena, Petru Maior îl vede pe carismaticul împ@rat do- minând biserica în locul papei, mai pu]in peste „ceale duhovnice}ti”, care e de presupus c@ nici nu-l interesau. C@ a}a stau lucrurile o dovede}te urm@torul pasaj din capitolul XVI: „Nem]ii acum s-au luminat }i toate vicleniile Romei le descopere, cearc@ înv@]@turile sfin]ilor p@rin]i }i obiceaiurile ceale b@trâne ale besearicii }i în practic@ le pun, precum se veade din ceale multe decreturi ce preaputernicul împ@rat Iosif al doilea le-au dat afar@”. Aici îns@ Maior comite o contradic]ie foarte grav@. Dup@ ce în capitolul 5 titlul III declarase c@ „împ@ratul n-are puteare preste ceale duhovnice}ti”, la sfâr}itul capitolului 1 din titlul VI conchide, pe linia cezaropapist@: „Drept aceaea, câte decreturi, câte a}ez@mân- turi, câte nearaoe împ@r@te}ti pentru tocmeala beseariceasc@ sânt, toate între canoane se num@r@ }i datoria canoanelor nasc”. Or, canoanele au vigoare }i în materie de dogm@, adic@ „în ceale duhovnice}ti”. Urma}ii de drept politic ai împ@ra]ilor aminti]i au fost, mai apoi, mul]i tirani prigonitori ai bisericii. Cum a rezultat aceast@ scriere din pana unui greco-catolic trecut prin }colile Romei? La acea dat@, timpurie, gândirea autorului nu era înc@ cristalizat@, mecanismul s@u intelectual era dominat de influen]ele amintite, excedat de lecturile polemice, impulsionat de tendin]a particip@rii la marea disput@. Ceea ce a rezultat este o oper@ de prozelitism iosefin îngust }i desigur mult exagerat. În rest, orice specula]ie în leg@tur@ cu Procanonul este sortit@ derizoriului. El este o oper@ catolic@, }i nici nu putea fi altminteri, de vreme ce întreaga disput@ istoric@ }i actual@ se desf@}oar@ în sânul Bisericii Catolice }i privind soarta acestei biserici. Modestele indicii de ecumenism identificabile în Procanon se al@tur@ accentelor de critic@ antipapal@, tendin]elor de clarificare a competen]elor, ca }i altor elemente care definesc un catolic, dizident, este adev@rat, dar totu}i un catolic. De altfel, chiar Petru Maior a fost nemul]umit de acest prim demers }tiin]ific al s@u, pe care n-a încercat s@-l publice niciodat@, nu l-a pomenit nic@ieri, nu-l amintesc nici contemporanii lui }i a r@mas în cea mai adânc@ obscuritate pân@ la sfâr}itul secolului al XIX-lea, când Constantin Erbiceanu a descoperit manuscrisul }i l-a [email protected] Petru Maior a fost un scriitor cu ambi]ii de originalitate, departe de

310 Procanon ce cuprinde ^n sine cele ce sânt de lips@ spre în]@lesul cel deplin }i adev@rat al canoanelor }i a toat@ tocmeala bisericeasc@, spre folosul mai cu sam@ a românilor, Bucu- re}ti, Tipografia „C@r]ilor Biserice}ti”, 1894. Reeditat de Grigorie T. Marcu în 1948, cu titlul pu]in schimbat: Procanon ce cuprinde în sine ceale de lips@ spre în]@lesul cel deplin }i des@vâr}it al canoanelor }i a toat@ tocmeala bisericeasc@, spre folosul mai cu sam@ a românilor, alc@tuit }i întocmit de Petru Maior. Anul de la Hristos 1783, Sibiu, Tipografia Arhidiecezan@, 1948. Vezi despre el Gh. Bogdan-Duic@, Petru Maior }i Justinus Febronius sau Petru Maior ca vr@jma} al papei, Cluj, 1933; Grigorie T. Marcu, Cuvânt de l@murire, studiu introductiv la edi]ia din 1948; Lucian Blaga, Gândirea româneasc@..., p. 188 – 199; Maria Protase, Semnifica]ia politic@ a „Procanonului” lui Petru Maior, în „Studia

294 Cultur@ }i societate în contextul {colii Ardelene spiritul compilator, }i cu talent pentru lucr@rile de sintez@. O sintez@ reu}it@ din punct de vedere metodologic este }i Procanonul, în pofida vârstei fragede a autorului. I-a fost descoperit totu}i un model pe care l-a urmat, }i care este tocmai cartea de c@p@tâi a ideologiei febronierne, De statu Ecclesiae et legitima potestate Romani pontificis liber singularis, ad reuniendos dissidentes in religione Christianos compositus, a lui Iustinus Febronius.311 Masiva lucrare a germanului, patru tomuri de 656 de pagini, este folosita doar ca pilot, rezumând pe scurt aser]iuni de acolo }i trimi]ând la izvoare indicate }i de Febronius. F@r@ inten]ia de a polemiza, este obligatoriu s@ se releve aici faptul c@ aceast@ lucrare necoapt@, o simpl@ pripeal@ a condeiului de care chiar autorul s-a delimitat, a fost }i este folosit@ ca argument prozelit împotriva unirii cu Roma. La aceast@ insinuare, r@spunde foarte ortodoxul Lucian Blaga, întrebându-se: „Este vorba aici oare de o înstr@inare a lui Maior fa]@ de unire? Mai degrab@ e de presupus c@ Maior ar fi dorit ca unirea ce a avut loc la 1700 s@ nu fi f@cut concesii dogmatice”.312 În sprijinul intui]iei lui Blaga vine o scrisoare a lui Maior c@tre Congrega]ia de Propaganda Fide din 1 iulie 1783, de fapt a sa „lettere di stato” pe acel an, în care spune: „Îmi dau toat@ silin]a ca în aceste timpuri de primejdioas@ încercare s@-i înt@resc cu ajutorul lui Dumnezeu pe credincio}i în dreapta credin]@, pe heterodoc}i s@-i îndemn spre aceea}i credin]@ catolic@, pe r@t@ci]ii eretici }i schismatici s@-i desf@tuiesc }i s@-i combat”.313 Ocazia de a-}i respecta jur@mântul depus la Roma i se va da în 1785, când episcopul Ioan Bob l-a numit în func]ia de protopop al Gurghiului, cu sediul la Reghin. A fost cel mai tân@r protopop din întreaga istorie a Bisericii Române Unite, la numai 24 de ani, într-o zon@ complex@, în care s-a manifestat cu str@lucire vreme de 24 de ani. Aceast@ simetrie rupt@ parc@ din steaua destinului s@u simbolizeaz@ firea metodic@ }i organizat@ a tân@rului protopop, apoi a marelui om de cultur@ }i lupt@tor na]ional. Creându-}i o existen]@ excentric@ fa]@ de Blaj, Maior s-a identificat total cu calitatea de protopop. Institu]ia protopopiatului se dovedise cea mai rezistent@ istoric în fa]a influen]elor prozelite, în special în fa]a ac]iunii în for]@ a calvinismului. Seniori spirituali locali, protopopii constituiser@ un filtru ocrotitor între ierarhia bisericeasc@ a româ- nilor din Ardeal, devenit@ calvin@ în secolul al XVII-lea, }i poporul de rând care persevera într-o ortodoxie debilizat@, dar reprezentând totu}i filonul tradi]ional al existen]ei lor. Protopopiatul r@m@sese, în secolul calvin, unica institu]ie ro- mâneasc@ viabil@ din Transilvania, dup@ c@derea ierarhiei de la Alba Iulia. Puterea protopopilor se va demonstra la 1700, la ora unirii cu Roma, pe care o vor realiza

Universitatis Babe}-Bolyai”, Series Philologia, 1963, fasc. 2, p. 61 – 66; idem, Le „Procanon” de Petru Maior, réplique sud-est européen des attaques antipapales du XVIII-e siècle, în „Revue des études sud-est europénnes, XI, 1973, nr. 1, p. 39–56; idem, Petru Maior, p. 79 – 95; Serafim Duicu, Pe urmele lui Petru Maior, Bucure}ti, 1990, p. 54 – 63. 311 Gh. Bogdan-Duic@, Petru Maior }i Justinus Febronius..., pass. 312 Lucian Blaga, op.cit., p. 195. 313 Petru Maior, Scripta minora, p. 180.

295 Ioan Chindri} cu aceea}i for]@ }i hot@râre, cu care au blocat orice succes al calvinismului, în rândul românilor. Petru Maior a înv@]at repede lec]ia, devenind un protopop activ, eficient }i respectat, pe m@sura marii sale erudi]ii, apoi, cu trecerea anilor, cel mai celebru din întreaga diecez@, etalonul protopopului greco-catolic. El }i-a iubit cu gelozie calitatea eclesiastic@ în care }i-a cantonat destinul }i a luptat pentru înt@rirea protopopiatului s@u. Aceast@ înt@rire era sinonim@ cu înt@rirea unirii, direc]ie în care a f@cut eforturi remarcabile. Chiar în anul prelu@- rii func]iei, raporteaz@ celor de la Congrega]ia de Propaganda Fide prima lui reu}it@ în acest sens: gra]ie str@daniei sale, „au revenit cu hot@râre din schism@ în sânul Bisericii Catolice un preot schismatic, un tat@ de familie din erezia calvin@ }i o mam@ de familie din erezia luteran@, precum }i întreaga parohie Teleac”.314 Prin schism@ se în]elegea ortodoxia, iar prin erezie religiile reformate. În coresponden]a cu episcopul Ioan Bob relateaz@ sistematic atitudinea strâns@ pe care o manifest@, cu prerogativele sale locale, în toate cazurile unde unirea era amenin]at@ sau trebuia înt@rit@. Asprimea lui în acest sens este necru]@toare. „S@ vie neocolit@ sil@ asupra p@r]ii ceii neunite – îi cere el episcopului în 16 august 1786 – ca s@ stea întru ajutoriu la r@dicarea besearicii uni]ilor”, fiind vorba de aceea}i localitate Teleac.315 Definindu-}i atitudinea cu exactitate, el îi va scrie la 13 octombrie 1803 cardinalului Stefano Borgia, cel mai iubit dintre profesorii de la Roma: „Nu încetez ca, dup@ puterile mele, s@-i feresc pe unii de rec@derea în schism@, iar pe al]ii s@-i readuc la sfânta unire”.316 {i exemplele pot continua. Unde, dar, a disp@rut autorul Procanonului, despre care un cercet@tor neinspirat risc@ urm@toarea compara]ie cu Justinus Febronius: „Dac@ Febronius r@mâne pân@ la urm@ catolic, acceptând totu}i puterea executiv@ a papei în perioada dintre concilii, Petru Maior e un anticatolic convins, chiar demasca- tor virulent al caren]elor de structur@ }i de moral@ ale catolicismului”. (s.n.)317 Toate celelalte opere teologice ale lui Petru Maior au fost scrise la Reghin, unde }i-a adunat o bibliotec@ bogat@ pentru situa]ia sa material@. Nu este adeptul subiectelor u}oare, astfel c@ urm@toarea sa lucrare este tot una dogmatic@, la grani]a cu ritualul: Protopapadichia, scris@ în 1795. Aceast@ cu totul interesant@ scriere este prin excelen]@ rodul activit@]ii, experien]elor, medita]iilor }i înv@- ]@mintelor tr@ite în calitate de protopop greco-catolic. Cine }i ce este el, de fapt? „Nemica a}a urât mi se pare – spunea el în Cuvânt înainte – precum cela ce este în vreo dereg@torie s@ nu-}i cunoasc@ }i fiin]a }i m@sura dereg@toriei sale”. Pentru a evita o asemenea ipostaz@, arunc@ o punte istoric@ înspre începuturile cre}tinismului, pentru a descoperi originea, atribu]iile }i drepturile protopopilor. „Protopapadichia” este un cuvânt grecesc compus }i înseamn@ „puterea protopopilor”, parafrazat@ de Maior în „puterea, drepturile }i privileghioanele protopopilor”. Aceast@ putere }i aceste „privileghioane” vin din antichitatea

314 Ibid., p. 242. 315 Ibid. 316 Ibid, p. 260. 317 Serafim Duicu, Pe urmele lui Petru Maior, p. 55.

296 Cultur@ }i societate în contextul {colii Ardelene cre}tin@ }i se întemeiaz@ pe for]a legislativ@ a canoanelor. Protopopii din Bise- rica Oriental@ sunt urma}ii de drept }i de fapt ai chorepiscopilor, care au ap@rut în secolul al III-lea dup@ Hristos. La început, episcopii s-au stabilit numai în ce- t@]ile mari, marcând un paralelism între re}edin]a puterii politice }i a celei ecleziastice. Cu timpul, îns@, popula]ia cre}tin@ s-a înmul]it }i a ap@rut nevoia unor secondan]i ai episcopului în mediul rural, un fel de „c@petenii ale preo]ilor celor de prin sate”. S-au numit chorepiscopi sau horepiscopi tot de la cuvântul grecesc compus: cwra = loc, plus episcop, adic@ „în locul episcopului”. Statutul canonic al chorepiscopilor îl define}te astfel: „Chorepiscopul, cu hirotonia, nici nu a fost preot, nici episcop, ci mai mic de episcop }i mai mare de preot”. E- vanghelic, chorepiscopii nu descind din rândul celor 12, ca arhiereii, ci din rândul celor 70. Oricum, situa]ia lor în biseric@ era una privilegiat@, împreunat@ cu o seam@ de drepturi, pe care Maior le rezum@ în opt puncte. Comparativ, „chorepiscopii erau în ]inuturile sau eparhiile sale ceea ce sunt ast@zi vicarii generali prin bisericile apusului”. Citeaz@ în acest sens un num@r impresionant de soboare, dovedind o erudi]ie practic nelimitat@. El scoate în eviden]@ atât canoanele }i autorii din Biserica Oriental@, cât }i din cea Occidental@, pentru a demonstra existen]a generalizat@ a chorepiscopilor în lumea paleocre}tin@. Urma}ii chorepiscopilor din vechime sunt protopopii, demonstreaz@ Maior în partea a doua, cea cu adev@rat important@, el însu}i fiind un astfel de urma}. Creeaz@ un suport teoretic ingenios pentru a demonstra acest lucru. Chorepiscopii ast@zi tr@iesc sub numele protopopilor, î}i intituleaz@ el paragraful 10, care face leg@tura între trecut }i prezent. Aici canoanele }i litera scris@ nu-l mai puteau ajuta la demonstra]ie. Ingenios }i inedit este în acest caz recursul la tradi]ie, legea nescris@ a societ@]ii omene}ti. Dreptul cutumiar este o r@m@}i]@ a evului mediu, c@reia îns@ autorul }tie s@-i dea un sens modern, democratic, s-ar putea zice chiar plebiscitar. Protopopii români din Ardeal – c@ci ace}tia îl intereseaz@ – î}i desf@}oar@ activitatea în aceea}i configura]ie geografico-social@ ca înainta}ii lor, chorepiscopii, îndeplinesc acelea}i îns@rcin@ri ecleziastice, au acela}i statut social în ochii credincio}ilor, }i, mai ales, aduc din istorie un mesaj care nu s-a schimbat din vremea p@rin]ilor bisericii. Tradi]ia este legea care a conservat prin veacuri institu]ia chorepiscopilor, vechii episcopi de ]ar@ numi]i acum protopopi. Iat@ cum define}te aceast@ ingenioas@ baz@ legal@: „Obiceiul nu mai pu]in@ puteare are decât canoanele, nici mai pu]in@ înd@torire aduce decât leagea”. C@ci „ce deosebire cu voxisul (votul – n. n.) poporul s@-}i arate voin]a, sau cu lucrurile }i faptele?”. Tradi]ia legitimeaz@ deci la modul viu, ea este – formul- ând dup@ Vasile cel Mare – „t@cuta a cet@]enilor împreun@ togmire”, „t@cuta }i t@inuita tr@danie (tradi]ie – n. n.)”, „nevestita }i t@inuita înv@]@tur@, carea p@rin]ii no}tri cu t@cere lin@ }i neodihnit@ o au ]inut”. Acest consens silen]ios }i milenar, aceast@ ocult@ istoric@, are în viziunea lui Maior puterea unui referendum mai presus de lege. Odat@ racordul „legal” realizat, el revine la situa]ia din Ardeal, unde – zice – chorepiscopii }i urma}ii lor, protopopii, au fost }i sunt dup@ canoane }i tradi]ie „episcopi sufragani” ai ierarhului, dup@ care sunt în}irate }i

297 Ioan Chindri} analizate detaliat cele 31 de „privileghioane” pe care le au – ar trebui s@ le aib@! – protopopii ardeleni. Ele îns@ despuiau de 31 de ori competen]a episcopului, care r@mânea astfel aproape f@r@ obiectul muncii în teren. Geneza }i finalitatea Protopapadichiei sunt semnificative pentru mentalul }i orientarea întregii clase protopope}ti din Transilvania. În 1793 Ioan Bob a retras acestei clase un „privile- ghion” important }i apropiat de interesul lor: acela de a amenda, de a „globi” pe preo]ii gre}elnici, t@indu-le astfel un substan]ial venit b@nesc. În acest fel – se cain@ Maior – „protopopii cei uni]i din Ardeal de leagea greceasc@ ar r@mânea arhidiaconi papist@}e}ti”.318 Povestea pecuniar@ devine una de principiu, menit@ a st@vili – zice – „plecarea lui Ioan Bob spre aceea, ca s@ fac@ grele schimb@ri }i str@- mut@ri în tocmealele ceale beserice}ti cu care au tr@it pân@ acum românii uni]i din Ardeal }i care sânt de ob}te în besearica greceasc@”.319 Iat@-ne din nou în fa]a unei alerte geloase legate de p@strarea identit@]ii orientale a bisericii unite, pe care protopopii o vedeau periclitat@ de episcopul Ioan Bob. Protopapadichia este reflexul de ap@rare împotriva unui asemenea „pericol”. În ea se resusucit@ de-a valma principii teologice, argumente istorice }i revendic@ri actuale, venite din direc]ia clasei protopopilor. Savant@ în form@, cartea este una militant@ în fond, o magna charta sau carte alb@ a protopopimii din Ardeal, unic@ în literatura teologic@ româneasc@. Ea poate fi pus@ în leg@tur@ cu încercarea din 1798 de a-l debarca din scaun pe episcopul Bob, în care a fost amestecat }i masonul român }i neunit Ioan Molnar Piuariu.320 Cel vizat s@-i ia locul era chiar Petru Maior,321 cel mai înv@]at român activ din Ardeal. În aceast@ lumin@, nenum@ratele „privileghioane” r@sfirate de autor puteau fi }i o ofert@ electoral@ pentru viitorii aleg@tori, protopopii, care nu puteau r@mâne insensibili la perspectiva de a redeveni chorepiscopi, adic@ vicari locali ai episcopului. Dincolo, îns@, de firea militant@ a autorului, Protopapadichia r@mâne o lucrare teologic@ inestimabil@, prin con- ]inut }i stil, singurul studiu monografic românesc despre institu]ia protopopilor, realizat pe baza unei cercet@ri canonico-juridice profunde. Iat@ înc@ un aport literar la curentul sinodalist care s-a manifestat în biserica unit@, nu doar în sfera teologic@, ci }i în cea social-politic@ din secolul al XVIII-lea. Nici aceast@ oper@ teologic@, cea mai important@, a lui Petru Maior nu a fost tip@rit@. A reprodus târziu, în 1813, largi pasaje din manuscris în Istoria besearicei românilor, tip@rit@ aproape integral la Buda, îns@ neterminat@ }i, la rândul ei, nedifuzat@, f@r@ impact la publicul din afara clasei intelectuale de la Blaj.322

318 Petru Maior, Istoria bisericii..., I, p. 210. 319 Ibid., p. 216. 320 Ioan Lupa}, O încercare de „reunire” a bisericilor române din Ardeal la 1798, Arad, 1913. 321 Dup@ supozi]ia Mariei Protase, Petru Maior, p. 127 – 128. 322 Astfel, § 10 din capitolul VI al Istoriei este reproducerea comprimat@ a § 16 – 50 din Protopapadichie (vezi Petru Maior, Istoria bisericii..., ed. cit. , p. 196 – 226). Manuscrisul Protopapadichiei l-a publicat mai întâi Grigore Sila}i, sub titlul Protopapadichia lui Petru Maior, în „Sionul românesc”, I, 1865, nr. 10, p. 114 – 116; nr. 11, p. 128 – 130; II, 1866, nr. 2, p. 14 – 17; nr. 4, p. 38 – 41; nr. 5, p. 50 – 51; nr. 6, p. 63 – 69; nr. 9, p. 102 – 106; nr. 10, p. 115 – 117; nr. 11, p. 128 – 130; nr. 12, p. 140 – 142; nr. 13, p. 152 – 153; nr. 14,

298 Cultur@ }i societate în contextul {colii Ardelene

Tot din anii protopopiatului la Reghin dateaz@ redactarea operei omiletice a lui Petru Maior. Pe acest t@râm l-a concurat, cu mai pu]in@ adâncime de geniu, dar cu efect practic mai mare, pe predicatorul Blajului, Samuil Micu. Literatura sa de amvon este rezultatul contactului de aproape un sfert de secol cu un auditoriu de factur@ mai simpl@ decât cel de la Blaj, dar cu atât mai solicitant pentru oratorul care voia s@ ajung@ în intimitatea min]ii }i inimii acestuia. Educator de voca]ie, cum se autodefine}te în cunoscutul s@u R@spuns la cârtire,323 Maior nu a ezitat s@ transforme amvonul, ograda sau marginea mormântului de unde }i-a rostit omiliile, într-o aul@ popular@ persistent@. Este un aspect al luminismului românesc pe nedrept neglijat, efectele lui egalându-le pe cele de expresie savant@, întrecându-le în ce prive}te efectul scontat: luminarea maselor. De data aceasta, avem de a face cu o oper@ masiv@, care, de}i târziu, când autorul va ajunge revizorul c@r]ilor române}ti la Tipografia Universit@]ii din Buda, a v@zut totu}i lumina tiparului. El }i-a împ@r]it omiliile în trei compartimente: predici de amvon, propovedanii la mor]i }i „didahii”, respectiv înv@]@turi pentru educarea copiilor, rostite îns@ tot în cadru funerar, la înmormânt@rile de copii. Predichele înglo- beaz@ prima categorie de cuvâ[email protected] Raportat la precursorii s@i (Antim Ivireanu, Ilie Miniat }i chiar Samuil Micu), Petru Maior este considerat fondatorul literaturii omiletice române}ti, „pe teren aproape pustiu”.325 Ca orice concinator, a avut }i el un model pe care l-a urmat, celebrele Quaresimale ale lui Paolo Segneri,326 cu edi]ia princeps la Floren]a, în 1679, pe care o avea în biblioteca sa.327 Autorul

p. 163 – 165; nr. 15, p. 177 – 178; nr. 16, p. 186 – 188. Sub form@ de carte s-a tip@rit abia în ultimii ani, în dou@ edi]ii: Petru Maior, Protopapadichia, edi]ie îngrijit@ de Ioan Chindri}, Cluj-Napoca, 1997 (dup@ edi]ia lui Grigore Sila}i) }i Petru Maior, Proto- papadichia, edi]ie îngrijit@ de Laura Stanciu, Alba Iulia, 1998 (dup@ manuscrisul original descoperit între timp). Referin]e mai importante la Armand C. Munteanu, Opera canoni- c@ a lui Petru Maior, în „Biserica Ortodox@ Român@”, LXXVII, 1960, nr. 9 – 10, p. 791 – 816. 323 Vezi reeditarea integral@ a scrierii, cu text }i anexe, la Petru Maior, Scripta minora, p. 55 – 69; 356 – 371. 324 Prediche sau înv@]@turi la toate duminecile }i s@rb@torile anului, culease de Petru Maior de Diciosânm@rtin, paroh Sasreghinului }i protopop Gurghiului în Ardeal, precum }i la În@l]atul Cr@iescul Locumtenen]iale Consilium al Ungariei cr@iesc c@r]ilor revizor, I – III, Buda, 1810 – 1811. Cele trei volume cuprind 74 de predici. Vezi }i B.R.V., III, p. 22 – 25; Atanasie Marian Marienescu, Via]a }i operele lui Petru Maior, Bucure}ti, 1883, p. 31; Alexandru Philippide, Introducere în istoria limbei }i literaturei române, Ia}i, 1888, p. 183; Dimitrie Popovici, Literatura român@ în epoca „luminilor”, în vol. Studii literare, edi]ie îngrijit@ de I.Em. Petrescu, Cluj, 1972, p. 229 – 230; Romulus Munteanu, Contribu]ia {colii Ardelene la culturalizarea maselor, Bucure}ti, 1962, p. 117 – 118; A. Radu, Opera omiletic@ a lui Petru Maior, în „Studii teologice”, seria II, XIX, 1967, nr. 9 – 10; idem, Cu privire la izvoarele predicilor lui Petru Maior, în „Steaua”, IX, 1968, nr. 8; Aurel Nicolescu, {coala Ardelean@ }i limba român@, Bucure}ti, 1971, p. 164; Maria Protase, Petru Maior..., p. 144 – 156; Ovidiu Papadima, Ipostaze ale iluminismului românesc, Bucure}ti, 1975, p. 90 – 91; {coala Ardelean@, I, Bucure}ti, 1983, p. 825 – 845. 325 Maria Protase, Petru Maior..., p. 145. 326 Vezi supra, nota 304. 327 Petru Maior, Scripta minora, p. 345, 353.

299 Ioan Chindri} nostru preia îns@ de la Segneri mai mult cadrul arhitectonic al cuvânt@rilor, decât substan]a acestora. Aceast@ substan]@ este pl@m@dit@ dintr-un patrimoniu vechi }i colectiv al literaturii omiletice, izvoarele principale fiind sfin]ii p@rin]i }i canoanele vechilor soboare. Dup@ expresia lui Lucian Blaga, „Maior a fr@mântat cu pricepere aluatul, în care au intrat f@in@ de la multe mori }i ap@ de la atâtea izvoare f@r@ nume”.328 Maior a modelat acest material eterogen, dându-i unitate de stil, de ton, de organizare }i nu mai pu]in imprimându-i pecetea personalit@]ii sale. Ce a ]inut el s@ comunice enoria}ilor s@i prin aceste cuvânt@ri? Cititorul lor descoper@ o întreag@ pedagogie popular@, pe care „m@iestria cea ritoriceasc@” o instila ascult@torilor. Axa principal@ a predicilor este iubirea de Dumnezeu, care trebuie s@ fie mai puternic@ decât oriunde în casa Lui. „C@ m@car c@ în tot locul Dumnezeu ascult@ rug@ciunea credincio}ilor s@i, totu}i, în besearic@ osebit se m@rturisea}te c@ va asculta rug@ciunile noastre”. Ata}amentul de biseric@ este cheia salv@rii sufletelor, c@ci acolo intr@m „s@ ne ar@t@m înaintea scaunului m@rirei lui Dumnezeu”. Este extraordinar@ promisiunea pe care o face în predica V, cum c@, smerindu-ne în fa]a lui Dumnezeu, „de am intrat în besearic@ corbi negri, porumbi nevinova]i vom ie}i”. Un afluent important al predicilor este edificarea filosofic@ }i moral@ a poporului, desigur una izvorât@ din credin]@. Pe urmele apostolului (Timotei 1, 9), î}i asum@ misiunea de a-i înt@ri pe oameni în credin]@, de a-i înarma cu un minimum filosofic de cugetare, din care s@ rezulte adev@rata for]@ în fa]a vie]ii. For]a vine întotdeauna de la Dumnezeu. O persistent@ chemare spre introspec]ie moral@ este axa predicilor sale, în ideea c@ numai înt@ri]i în con}tiin]@ ne putem apropia de Dumnezeu. „Binele cel adev@rat, cinstea cea adev@rat@, aurul cel adev@rat e acela carele purt@m înl@untrul nostru”. Departe de viziunea sumbr@, apocaliptic@ }i amenin]@toare a cazaniilor medievale, Maior cultiv@ ideea optimist@ a binelui propriu fiin]ei umane, }i care nu se schimb@ în func]ie de conjuncturile efemere. În acest sens, cunoa}terea vie]ii }i legilor care o guverneaz@ („canoanele omenirii”) este o tem@ important@ a predicilor. Concluziv@ este în acest sens urm@toarea cugetare din predica XXXV: „A vie]ui ca un cuvânt@toriu, a se pov@]ui dup@ canoanele omenirii, a nu face altora ce n-ai vrea s@ ]i se fac@ ]ie”. Spiritul superior, emancipat, al concinatorului se consum@ pe liniile de for]@ ale unui luminism de preferin]@ filosofic }i moral, f@r@ a ocoli îns@ aspectele existen]ei uzuale, cu nenum@ratele ei probleme cotidiene, adeseori banale. În predica intitulat@ Precum c@ cum s@ ne purt@m când c@dem în vreo boal@ trupeasc@, el face risip@ de retoric@ pentru a-i convinge pe oameni s@ mearg@ la doctor, „c@ }i doftoriile Dumnezeu le-a l@sat”. Are cuvinte biciuitoare la adresa medicinei populare, constând din vr@ji }i descântece. „Dar cum s@ po]i crede – zice – c@ o bab@ b@trân@, învechit@ în zile rele, zbârcit@, slab@, neputincioas@, sl@b@noag@, gârbov@, ponivoas@, un stârv, cu dou@-trei }oapte, cu patru c@sc@ri, s@-]i poat@ da s@n@tate, s@-]i poat@ lungi anii vie]ii?”. Se vede c@ Maior s-a luptat cu acest capitol al ignoran]ei populare, c@ci dorin]a lui de a convinge

328 Lucian Blaga, op. cit., p. 205.

300 Cultur@ }i societate în contextul {colii Ardelene nu are limite: „Îns@ crede]i-m@, niciodat@ cu descântecul nu v@ îns@n@to}i]i, nu v@ lungi]i via]a. Alta este pricina îns@n@to}irii voastre atunci, nu descântecul” (s.n.). Predichele lui Petru Maior nu }i-au pierdut actualitatea cel pu]in timp de un secol. La 1906, Ilie D@ianu le-a reeditat în trei volume, la Cluj, p@strând titlul originalului. Se repeta astfel soarta Propovedaniilor lui Samuil Micu din 1784, care îns@ au fost reeditate de dou@ ori. A doua carte din sistemul omiletic al lui Petru Maior este Propovedanii la îngrop@ciunea oamenilor mor]i.329 De data aceasta, întregul cadrul axiologic al demersului devine altul. Nu mai cuvânteaz@ în fa]a vie]ii, ci în fa]a mor]ii. Dar ce mai poate oferi, oare, moartea, care în gândirea de ob}te înseamn@ sfâr}itul, cap@tul de drum? Mai este ceva de gândit, de spus, de ]inut minte? Maior aduce o defini]ie absolut memorabil@ a atitudinii fa]@ de moarte, chiar în prima propovedanie: „A gândi de moarte, }i a nu te teme de dânsa, este lucru p@gânesc. A te teme de moarte }i a nu gândi de dânsa este un lucru dobitocesc. Iar@ }i a gândi de moarte, }i a te teme de dânsa, este lucru cre}tinesc”. Iat@ dar c@ pentru oratorul }i auditoriul s@u cre}tin, prilejul mor]ii nu este o pâlnie care închide medita]ia, ci, dimpotriv@, poarta care o deschide în evantai înspre cele mai diverse întreb@ri }i medita]ii asupra destinului uman. Cea mai important@ este desigur aceea legat@ de raportul dintre moarte }i via]a cre}tineasc@, propovedania fiind, evident, mai întâi o lec]ie de cre}tinism. Moartea nu este un fenomen unitar, ea difer@ esen]ial în func]ie de faptul dac@ omul a r@posat întru cur@]enie cre}tineasc@, sau a murit înc@rcat de p@cate. Este moartea un fenomen înfrico}@tor? Da – zice în propovedania 25 – „cu adev@rat amar@ }i tic@loas@ este moartea celor f@r@deleage”. Trimite la Psalmi 33, 20 unde st@ scris: „Moartea p@c@to}ilor e cumplit@”. Dimpotriv@, „Moartea drep]ilor toat@ e blând@, toat@ voioas@ }i plin@ de mângâiere }i de bucurie”. C@ci, citeaz@ din nou din psalmi (115, 5), „Scump@ e înaintea Domnului moartea cuvio}ilor s@i”. Sorocul mor]ii trimite gândul înapoi, spre cercetarea vie]ii }i a celor f@ptuite pe parcursul ei. Întregul e}afodaj al preceptelor cre}tine se valideaz@ în fa]a inexorabilului. M@re]ie, avere, de- }ert@ciunea puterii, povara grea a p@catelor, impurit@]ile pe care înv@]@tura cre}- tin@ ne îndeamn@ s@ le ocolim, nu numai c@ se dovedesc a fi fost false valori, pentru c@ n-au putut evita moartea, dar, iat@, î}i dubleaz@ falsitatea ca povar@ care ne împiedic@ s@ intr@m în împ@r@]ia lui Dumnezeu, „întru priete}ugul lui Dumnezeu”,

329 Au ap@rut la Buda, în 1809. Celelalte elemente ale titlului sunt la fel ca la Prediche. Sunt cuprinse 40 de propovedanii. Vezi B.R.V., III, p. 6 – 10; Gr. I. Dianu, Catalogul alfabetic al c@r]ilor aflate la Biblioteca Central@ din Bucure}ti, Bucure}ti, 1869, p. 473; Atanasie Marian Marienescu, op.cit., p. 31; Alexandru V. Grama, Istoria Besearicei Române}ti Unite cu Roma de la începutul cre}tinismului pân@ în zilele noastre, Blaj, 1884, p. 204; Alexandru Philippide, op.cit., p. 183; Aron Densu}ianu, Istoria limbei..., p. 245; Romulus Munteanu, op.cit., p. 117; A. Radu, Opera omiletic@...; idem, Cu privire la izvoarele...; Aurel Nicolescu, op.cit., p. 164; Dimitrie Popovici, op.cit., p. 229; Maria Protase, Petru Maior..., p. 144 – 156; Traian Herseni, Cultura psihologic@..., p. 88 – 90; {coala Ardelean@, ed.cit., I, p. 785 – 797.

301 Ioan Chindri} dup@ expresia lui Maior. Semnul Ecleziastului este omniprezent în repudierea de}ert@ciunilor acestei lumi }i a celor care tr@iesc întru de}er@t@ciune. Drumul lor de via]@ este gre}it, iar sanc]iunea mor]ii drastic@. Exist@ îns@ alternativa vie]ii curate, cre}tine}ti, salvatoare, pe care o recomand@ fiecare propovedanie. Or, varietatea practic infinit@ a cazurilor particulare ce survin în tematica propovedaniilor îi permite vorbitorului ilustrarea punctual@ a lec]iei omiletice cu aspecte definitorii pentru fiecare caz în parte. Moartea unui tân@r, a unui b@trân, a unei v@duve, a unei fecioare, sunt ocazii de a ar@ta cum trebuie s@ tr@iasc@ în via]@ un tân@r, un b@trân, o v@duv@, o fecioar@. Durerea mor]ii poten]eaz@ aceast@ pedagogie, lucru pe care predicatorul trebuie s@-l ia în cal- cul. C@ci – spune – „de multe ori mai mul]i se adun@ la îngrop@ciune decât în s@rb@tori la besearic@”, fapt la care, ad@ugând fragilitatea sufletelor în fa]a mor]ii, se confirm@ aprecierea autorului, c@ „prea bun }i sfânt obiceiu easte a face propovedanie norodului la îngrop@ciunea mor]ilor”. Preotul r@mâne astfel un dasc@l etern al unor eterni înv@]@cei, în ale c@ror suflete dore}te s@ construiasc@ norme morale de via]@ bazându-se pe etica mor]ii. De aceea, Maior acord@ o importan]@ deosebit@ stilului. În primul rând, el trebuie s@ fie simplu, direct, c@ci – spune în precuvântare – „pentru aceaea gr@im, ca s@ ne în]eleag@ aceia c@rora gr@im”. Recomand@ rostirea liber@ în locul propovedaniei citite, c@ci astfel vor- bitorul „se sloboade }i se întocme}te dup@ m@sura priceperii }i lipsa ascult@torilor”. Dac@ rostirea preotului este inspirat@, atunci „precum dore}te cerbul cel însetat de apa izvoarelor, a}a cu sete îl ascult@ oamenii }i se r@coresc cele dinl@untru ale inimii lor”. Propriile cuvânt@ri, dincolo de referin]ele bogate }i scopul educativ, metodic }i precis urm@rit, ofer@ pasaje de mare frumuse]e, ca în aceast@ superb@ traducere „literar@” a motivului fortuna labilis: „Cu anevoie sunt bun@t@]ile lumii acestiia a se câ}tiga, amare la gustare }i grabnice spre sfâr}it, nici apele râului nu curg a}a cu grab@, nici florile p@mântului nu se vestejesc a}a de lesne, nici fulgerele ceriului a}a f@r@ veste pier, cât degrab@ curge, se vesteje}te, piere slava, dulcea]a }i bucuriia lumii”. {i Propovedaniile au fost reeditate de Ilie D@ianu în 1906, ca al treilea volum al edi]iei sale din Predichele lui Petru Maior. Trilogia omilitetic@ a lui Petru Maior se întrege}te cu Didahiile,330 cum î}i nume}te el cuvânt@rile ]inute la moartea copiilor. Protopopul de la Reghin a iubit copiii }i a avut voca]ie de educator. În R@spuns la cârtire exist@ pasajul

330 Didahiile adec@ înv@]@turi pentru crea}terea fiilor la îngrop@ciunea pruncilor mor]i, Buda, 1809. Celelalte elemente ale titlului sunt la fel ca la Prediche (supra, nota 324). Volumul cuprinde 15 didahii. Vezi B.R.V., III, p. 10 – 12; Atanasie Marian Marienescu, op.cit., p. 31; Alexandru Philippide, op.cit., p. 183; Moses Gaster, Crestoma]ie român@. Texte tip@rite }i manuscrise (Sec. XVI – XIX) dialectale }i glosar francez, I – II, Leipzig }i Bucure}ti, 1891, II, p. 201 – 202; Cornelia Bodea, Preocup@ri economice }i culturale în literatura transilvan@ dintre anii 1786 – 1830, în „Studii. Revist@ de istorie”, IX, 1956, nr. 1, pp. 87 – 106, p. 94; A. Radu, Opera omiletic@...; idem, Cu privire la izvoarele...; Aurel Nicolescu, op.cit., p. 164; Dimitrie Popovici, op.cit., p. 229; Maria Protase, Petru Maior..., p. 144 – 156; {coala Ardelean@, ed.cit., I, p. 798 – 816.

302 Cultur@ }i societate în contextul {colii Ardelene notoriu despre rela]iile lui cu cei mai tineri l@stari din „Via Domnului” pe care }i-o asumase:331 „Mergea Petru Maior prin sate, unde, adunând pruncii, f@cea examen, pre cei ce }tia îi l@uda, pre ceialal]i p@rintea}te îi dojenea }i rânduia mijlociri ca s@ învea]e. Vara umbla pe câmpuri, prin p@duri, unde }tia c@ sânt aduna]i a pa}te vitele, }i v@zându-i, îi striga la dânsul, carii cunoscându-l, îndat@ alerga to]i acolo, }i el îi întreba de ceale ce au înv@]at, }i de nou îi mai înv@]a }i lumina, având deosebit@ dulcea]@ a b@ilui (a se ocupa – n. n.) cu pruncii.”332 Înclina]ia spre copii explic@ în parte existen]a acestui volum de 15 cuvânt@ri funebre dedicate anume lor. În Cuvânt înainte îns@ aduce un fapt zguduitor al vremii: didahiile sunt f@cute „pentru ajutoriul preo]ilor carii de ob}te mai mul]i îngroap@ prunci în popoar@le sale, decât de cei în vârst@”. De ce d@ c@r]ii un titlu didactic, atunci când ea cuprinde, de fapt, propovedanii? Pentru c@ „nici un loc, nici o vreame” nu sunt scutite „de înv@]@tura cea pentru crea}terea fiilor”. Didahiile sunt înv@]@turi pentru urechile p@rin]ilor pe care – repet@ – îi întâlne}te mai ales la „petrecania mor]ilor” decât la biseric@. „Umili]i cu inima”, ace}tia ascult@ acum cu capetele plecate înv@]@turile protopopului, care urmeaz@ îndemnul din 2 Timotei 4, 5: „Iar@ tu priveghieaz@ întru toate, p@timea}te r@ul, f@ lucrul evanghelistului, slujba ta f@-o deplin”. Din materialul acestor cuvân- t@ri se rotunje}te finalmente un sistem educa]ional închegat. Educa]ia era un comandament important al epocii luminilor, sens în care orice solu]ie constructiv@ era binevenit@. Implicarea p@rin]ilor în actul educativ i-o inspir@ legile naturii. „S@ ia cineva aminte la felul cum î}i îngrijesc animalele pruncii lor. {i un animal oarecare vine în lume mai bine înarmat decât un om, educa]ia lui se face cu mult mai u}or decât aceea a unui om”. A}adar, grija cre}terii }i educ@rii pruncilor se împarte între cei care au „datoria politiceasc@” s@ fac@ acest lucru (dasc@l, preot }i „în}i}i st@pânii ]@rilor”) }i p@rin]ii, care au „datoria fireasc@”.333 C@ci – îi întreab@ concinatorul-dasc@l – „cine dintr@ voi nu }tie c@ acea pricin@ carea au n@scut rodul, aceaea }i trebuie, în cât poate, s@-l s@- vâr}easc@?”. Buna cre}tere a copiilor este în primul rând o datorie cre}tineas- c@, pe care Maior o expune într-un raport de cauz@ – efect: „Precum mul]i p@rin]i se vor osândi pentru p@catele care însu}i ei le fac pentru fiii lor, a}ea mul]i a}i}derea nu vor sc@pa de m@niia lui Dumnezeu carea pentru p@catele ce

331 Scrisoarea c@tre Congrega]ia de Propaganda Fide din 21 martie 1786, la Petru Maior, Scripta minora, p. 192. 332 Ibid., p. 62. 333 „{i al]ii, mul]i, vor s@ dea seama de sufletul fiilor vo}tri, precum sânt dasc@lii carii îi înva]@ carte, cu duhovnicii carii le îndreapt@ cuno}tin]a, preo]ii locurilor carii, cu propoveduiirea cuvântului lui Dumnezeu, îi îndeamn@ spre evlavie, ba }i în}i}i st@pânii ]@rilor, atât cei mirene}ti cât }i cei biserice}ti, carii cu legile sale ceale de ob}te, cu canoanele, trebuie mai mult doar@ decât de alta s@ grijeasc@ de tinerii cei mici, precum gr@dinariul cel bun poart@ grije de odraslele ceale tinereale. Dar@ de ve]i socoti precum se cuvine, cu am@nuntul, ve]i vedea c@ cu mult mai detori sânte]i voi singuri a câ}tiga binele fiilor vo}tri, decât al]ii to]i. Pentru c@ to]i ceialal]i sânt detori dup@ detoriia politiceasc@ (s.n.), iar@ voi sânte]i detori dup@ detoriia fireasc@”(s.n.; Didahia 1).

303 Ioan Chindri} le fac fiii lor va veni preste ei”. Aportul p@rin]ilor se r@sfrânge îns@ }i în societatea civil@, pentru c@ eforturile educa]ionale ale diferitelor foruri vor fi de prisos, dac@ p@rin]ii nu }i-au f@cut la timp datoria, conjugându-}i eforturile cu cele ale }colii. Din nou r@zbate o realitate a vremii din cuvintele sale: del@sarea p@rin]ilor în a-}i îndemna }i încuraja copiii la înv@]@tur@. „Mâna]i copiii la înv@]@tur@ – a- menin]@ predicatorul – c@, de nu, voi p@c@tui]i p@cat de moarte, voi sânte]i vrednici de afuresanie, voi sânte]i pierdu]i, ca cei ce sânte]i uciga}i fiilor vo}tri”. Educa]ia p@rin]ilor nu se reduce îns@ la cea }colar@, ci se extinde cu }i mai teribil@ obliga]ie asupra educa]iei morale. La acest capitol, exemplele }i conexiunile sunt bogate, purtând pecetea unui rigorism moral pe alocuri excesiv. Educa]ia tinerelor fete este mai cu seam@ supus@ acestei concep]ii austere, puritane. Intuim astfel la pedagogul popular Petru Maior un amestec de luminism ata}at reformelor }colare care se petreceau de decenii în Imperiu }i tradi]ionalism cu r@d@cini medievale. Rolul pe care îl acord@ coerci]iunii fizice în educa]ie, de o duritate extrem@, al@turi de cele mai moderne }i mai luminate mijloace de stimulare a înv@]@turilor, poate tr@da }i o stare încordat@ a temperamentului s@u aprig, în fa]a progresului mult prea slab pe care înv@]@mântul îl înregistra în mediul rural. „Începutul culturii poporului român trebuie s@ se fac@ cu for]a, a}a cum se obi}nuie}te }i la alte neamuri”, va opina el în 1810, recomandând, într-un act oficial, c@ „dac@ s-ar dovedi c@ p@rin]ii sunt cauza acestor absen]e (de la }coal@ – n.n.), s@ fie supu}i la pedeaps@ corporal@.”334 De la sterpele controverse dogmatice din Procanon, trecând prin radiografierea unei probleme concrete a bisericii române}ti din Protopapadichia, }i pân@ la pedagogia pe viu din opera omiletic@, Petru Maior str@bate drumul dintre scolasticul tân@r }i luministul matur, con}tient de hiaturile care trebuie umplute în via]a poporului român, pentru a se încadra în marele curent reformator al continentului. Cu el se încheie astfel opera de „na]ionalizare” a teologiei {colii Ardelene, prin invazia }i locul dominant pe care realit@]ile }i nevoile bisericii }i societ@]ii române}ti îl ocup@ în acest domeniu. Militant@ în sens cre}tinesc general, }i militant@ în sens na]ional, }tiin]a teologic@ din secolul luminilor egaleaz@ în amploare }i realiz@ri celelalte discipline care au înflorit în ambian]a {colii Ardelene.

BIBLIA. Niciodat@ – afirm@ Samuil Micu – nu au fost besearica românilor, precum e în veacul acesta clirul uni]ilor din Ardeal, îmbog@]it@ de b@rba]i înv@]a]i”.335 O precizare se cuvine s@ fie f@cut@, f@r@ de care spusele sale pot p@- rea f@r@ suport. Edificiul cultural al Blajului, curentul {colii Ardelene, n-a fost construit doar de cei câ]iva b@rba]i care }i-au câ}tigat nume de glorie în posteritate. Pe palierul cel mai înalt al notoriet@]ii istorice s-au situat cei câ]iva clerici uni]i care au dat opere închegate în domeniile „civile”, în filosofie, în

334 Un proiect de organizare }colar@ întocmit la cererea episcopului Samuil Vulcan de la Oradea, trimis acestuia în 11 octombrie 1810. Vezi Petru Maior, Scripta minora, p. 295. 335 Samuil Micu, Istoria românilor, II, p. 236.

304 Cultur@ }i societate în contextul {colii Ardelene istorie, în filologie. Legate de sfera politicului prin elemente de mult analizate, cunoscute, teoretizate, aceste opere au ad@ugat valorii lor înalte factorul reverberant al politicii, multiplicând gradul de mediatizare antum@ }i postum@ a autorilor. Samuil Micu, Gheorghe {incai, Petru Maior }i Ioan Budai-Deleanu sunt vedetele secolului luminilor la români. Lor li se adaug@ câ]iva episcopi de la Blaj, „sub care” au tr@it }i lucrat corifeii, cu care au colaborat sau cu care au venit în coliziune uneori: Petru Pavel Aron, Atanasie Rednic, Grigore Maior, Ioan Bob. Unul singur i-a egalat întru celebritate, Inochentie Micu-Klein, omul din al c@rui zbucium, trud@ }i perseveren]@ arhiereasc@ }i politic@ au izvorât toate premisele care au dus la na}terea }i dezvoltarea unei re}edin]e episcopale din Transilvania, ca epicentru de referin]@ spiritual@ pentru un popor mare, împr@}tiat în cinci ]@ri: românii. Dar corifeii }i arhiereii nu sunt decât vârful vizibil al unui aisberg adânc }i uria}, perlele str@lucitoare ale unui underground de amploare care a fost clasa intelectual@ greco-catolic@ edificat@ în Ardealul secolului al XVIII-lea. Secretul puterii acestei clase a fost preg@tirea intelectual@ unitar@. Începând cu liceul din Blaj, de fapt o facultate teologic@, trecând pe la iezui]ii }i mai apoi piari}tii de la Cluj, prin colegiul de la Tirnavia }i Pazmaneumul }i Sfânta Barbara din Viena, pân@ la Propaganda Fide din Roma, tinerii uni]i veneau în contact }i î}i însu}eau un bagaj de cuno}tin]e unitare în linii mari, cu r@d@cini în cultura catolic@ a Europei occidentale. Diferen]ele de la o }coal@ la alta, de la o „}coal@” de exprimare la alta, sunt infinit mai mici în compara]ie cu tr@s@turile de unitate, care i-au p@strat în orbita aceleia}i constela]ii }i în legile aceleia}i confrerii. Obscurii c@lug@ri ai Blajului, uita]ii dasc@li ai }colilor din Blaj, nu aveau, fundamental, mai pu]ine cuno}tin]e umaniste decât confra]ii lor deveni]i celebri prin opera na]ional@. Ace}ti oameni, mul]i la num@r, au lucrat ad maiorem Dei gloriam, devota]i voca]iei }i nu ambi]iei personale. C@rturari cu nume acum uitate aduseser@ la Blaj, din Roma }i Viena mai ales, atestate, doctorate }i erudi]ie asemeni lui Samuil Micu sau Petru Maior. Numele lor nu pot fi ocolite cu aceast@ ocazie, când se dore}te eviden]ierea operei supreme pe care a dat-o Blajul epocii luminilor: traducerea Bibliei. Uita]i sau aproape uita]i azi, c@lug@ri ca Gherontie Cotorea, Silvestru Caliani, Filotei Laslo, Meletie Neagoe, Alexiu Mure}an, Iacob Aron, Saba]iu Metz, Ambroziu Sadi, Ioachim Pop, Basiliu Keresztesi, Augustin Körösi, Gherasim Pop, Gherman Peterlachi, Alexandru Fiscuti, Ioan Para, Vasile Filipan, Nichifor Aron de Bistra, Partenie Iacob, Ieronim Kalnoki, {tefan Pop, fra]ii Spiridon }i Benedict Fogarasi, Epifanie Birtoc }i al]ii cu studii în str@in@tate au populat în spirit benedictin Blajul luminilor, punându-se în slujba culturii cu smerenia }i modestia pe care le reclamau voturile Ordinului Bazilitan.336 Ei sunt „cuvio}ii ieromona}i” anonimi, din a c@- ror munc@ laborioas@ au izvorât în patru decenii aproape atâtea c@r]i biserice}ti câte ap@ruser@ în toat@ lumea româneasc@ vreme de secole. Num@rul }i con-

336 Augustin Pop, C@lug@rii de la Blaj }i rolul lor în via]a cultural@ a neamului, în „Cultura cre}tin@”, XVII, 1937, nr. 4 – 5, p. 308 – 342.

305 Ioan Chindri} centrarea atâtor oameni de carte erau prevestitoare de fapte mari la Blaj. Ioan Giurgiu Patachi }i Inochentie Micu--Klein au lucrat ca persoane singuratice în câmpul literaturii. Mânat de o alt@ percep]ie }i în condi]ii care îl avantajau, Petru Pavel Aron a pus cel dintâi în ac]iune mecanismul colectiv al clasei intelectuale de la Blaj. Floarea adev@rului este manifestul acestei o}tiri „bene- dictine”, premier@ important@ în cultura româneasc@. Dincolo de Carpa]i, în Moldo-Valahia, c@rturarii lucrau independent, fie r@sfira]i prin m@n@stirile ortodoxe, fie, mai târziu, pe la re}edin]ele înal]ilor dreg@tori, ierarhi sau principi. În afara marilor personalit@]i culturale ca Varlaam }i Dosoftei, Udri}te N@sturel sau Antim Ivireanu, comanda de cultur@ a existat }i acolo, dar n-a existat armata cultural@ organizat@, care este o institu]ie inventat@ de ini]iatorii Ordinului Benedictin din occident. Petru Pavel Aron a implementat spiritul benedictin în via]a c@lug@rilor bazilitani de la M@n@stirea Sfânta Treime din Blaj. Activitatea în acest stil explic@ rezultatele rapide }i masive ale culturii unite bl@jene sub p@storia acestui episcop. Pentru în]elegerea mai complex@ a personalit@]ii sale, pe lâng@ editarea în premier@ a tuturor c@r]ilor de cult, este de amintit faptul c@ a ini]iat }i traducerea Bibliei. Editarea Bibliei a fost, de-a lungul secolelor cre}tine, rezultatul unei dezvolt@ri culturale în societ@]i puternice }i prospere. Biblia de la Bucure}ti din 1688 este încununarea Umanismului cu bogatele lui reflect@ri în cultura româneasc@,337 tip@rirea îns@}i realizându-se prin generozitatea principelui {erban Cantacuzino. Când Petru Pavel Aron a început traducerea la Blaj a Bibliei, târgul de la confluen]a Târnavelor avea o popula]ie între 320 }i 450 de locuitori,338 mai pu]in decât num@rul elevilor de la }colile unite, pe care o surs@ maghiar@ din 1761 îi estima la 500.339 Se adaug@ faptul, eviden]iat de Virgil Cândea, dar valabil }i pentru Transilvania, c@ traducerea Bibliei nu se explic@ prin nevoile urgente ale serviciului divin, care se s@vâr}ea din alte c@r]i decât Biblia, }i care au ap@rut la Blaj în ritm alert }i în totalitatea lor. Acele „interese culturale independente de necesit@]ile imediate ale bisericii”340 intuite de istoric au ac]ionat, desigur, }i în cazul lui Aron. Pentru condi]iile }i situa]ia dramatic@ în care se zb@tea Biserica Român@ Unit@ din Ardeal, hot@- rârea episcopului constituia un gest temerar, aproape de neîn]eles. Ea ar trebui s@ fie un prilej de medita]ie despre acest personaj al Blajului, despre caracterul }i mentalitatea sa cultural@. Prin traducerea Bibliei, a vrut probabil s@-}i încununeze opera de edificare a literaturii biserice}ti greco-catolice }i cu acest

337 Vezi cea mai am@nun]it@ investigare a problemei la Virgil Cândea, Ra]iunea dominant@, pass. 338 Gabriela Mircea, Blajul }i domeniul apar]in@tor la jum@tatea secolului al XVIII-lea, în „Anuarul Institutului de Istorie Cluj-Napoca”, XXXV, 1996, p. 38 – 61. 339 Relatarea unui György Rettegi, comunicat@ în 1886 de istoricul Károly Torma în revista „Hazánk”, p. 382 (ap. Augustin Bunea, Episcopii..., p. 201). 340 Virgil Cândea, op.cit., p. 114 – 115.

306 Cultur@ }i societate în contextul {colii Ardelene cel mai important instrument teologic al cre}tin@t@]ii. Prima informa]ie cât de cât consisten]@ despre aceast@ Biblie a lui Aron este a lui Augustin Bunea, din 1902.341 El consemneaz@ existen]a unui manuscris voluminos, care se reg@se}te }i în bibliografia lui Nicolae Com}a, din 1944.342 Manuscrisul evocat ar cuprinde c@r]ile proorocilor Iezechil, Daniil, Ozea, Ioil, Avacum, Maleahi, „Macabei, Manase }i Ezdra”. Informa]ii pu]ine }i s@race. Exista îns@ m@rturia întreit@ a contemporanului Samuil Micu, despre traducerea întregii Biblii în române}te. Prima m@rturie dateaz@ din 1778, anul redact@rii edi]iei latine a Istoriei românilor, unde scrie c@ Petru Pavel Aron „a tradus din latin@ în român@ toat@ Sfânta Scriptur@, dup@ Vulgata latinilor”.343 A doua m@rturie este din cuvântul C@tr@ cetitoriu al acestei Biblii, cum c@ acela}i episcop „toat@ S. Scriptur@ pre limba româneasc@ în- su}i (s.n.) o au t@lm@cit”, lipsindu-i doar „mâna }i îndreptarea cea mai de pre urm@” ca s@ fie dat@ la lumin@. Micu spune c@ a v@zut traducerea „numai pre ni}te hârtii scris@”, „dintr@ care hârtii dup@ aceaea, pentru multele mut@ri din loc în loc, unele s-au pierdut”. În fine, la 1802, în volumul dedicat istoriei bisericii din Istoria }i lucrurile }i întâmpl@rile românilor, zice: „Întoars@ în limba româneasc@ vl@dica Aron Biblia Vulgata cea latineasc@, care voia s@ o tip@reasc@ la Blajiu, îns@ pentru cuvioase pricini nu s-au tip@rit (s.n.).344 Prin „cuvioase pricini”, în limbajul epocii se în]elegea „cauze obiective”, Micu referindu-se probabil tot la moartea episcopului, cum o face în C@tr@ cetitoriu. Mai pu]in „cuvioas@” pare îns@ cauza pentru care s-a pierdut, în timp, memoria bl@jean@ despre Biblia lui Aron, încât bibliograful citat, cel mai competent, s@ aminteasc@ doar volumul fragmentar despre câ]iva dintre prooroci. În realitate, s-au p@strat }i exist@ 11 volume manuscrise masive din Biblia lui Petru Pavel Aron }i ele dovedesc faptul c@ într-adev@r s-a f@cut o traducere integral@. Ce- va mai mult, manuscrisul primei Biblii de la Blaj s-a p@strat în dou@ versiuni. Prima versiune, de }apte volume manuscrise, este redac]ia primar@, „maculatorul” traducerii.345 Materialul biblic nu este întreg. Lipsesc, din Vechiul Testament,

341 Augustin Bunea, Episcopii..., p. 370 – 371: „Una din operele cele mai însemnate, dar inedite, ale lui Aron este Biblia, tradus@ în române}te. O parte din manuscriptul acestei opere se conserv@ în Biblioteca Archidiecesan@ din Bla} sub Nro. 905. Din grosul volum manuscript lipsesc primele 47 pagini }i astfel începe numai cu profetul Ezechiil, dar merge pân@ la sfâr}itul Vechiului Testament. Manuscriptul se încheie cu aceste cuvinte, ale c@ror caractere seam@n@ întru toate cu scrisoarea lui Aron, cunoscut@ din alte manuscripte ale lui: «Sfâr}itul prefacerii Vechiului Testament, care cu mila Domnului în anul 1760 Martie 12 s-au început }i cu acela}i ajutoriu într-acela}i an dechemvrie 21 s-au sfâr}it»”. 342 Nicolae Com}a, Manuscrisele române}ti ..., p. 28 – 29, nr. 20. 343 Samuil Micu, manuscrisul Brevis historica notitia..., p. 289: „...universamque SS. Scrip- turam ex Latino in Valachicum transtulit, juxta Vulgatam Latinorum”. 344 Partea X, paragraful 9. Vezi Samuil Micu, Istoria românilor, II, p. 336. Cf. }i Zenovie Pâcli}anu, Istoria Bisericii..., p. 73, incl. nota 187. 345 B.A.R.Cj. Manuscrisele au formatul 40 }i cuprind materialul Bibliei în urm@toarea succesiune: 1. Ms.rom. 30, de 233 file (466 pagini), cuprinde: Geneza (f. 1 r – 95 r); Ie}irea (f. 95 v – 176 v); Leviticul (f. 176 v– 230 v). 2. Ms.rom. 25, de 266 file (532 pagini), cuprinde: Numerii (f. 1 r – 85 r); Deuteronomul („Cartea 2 Leage”; f. 85 v – 163 r); Cartea lui Iosua (f. 163 r – 244 v); Cartea Judec@torilor (f. 245 r – 260 r); Cartea Rut (f. 260 r – 266 r).

307 Ioan Chindri}

Proverbele, Cântarea cânt@rilor, Ecleziastul, Isaia, Ieremia, Plângerea lui Ieremia. Ar putea însemna un volum care s-a pierdut. Din Noul Testament lipesc Faptele apostolilor, Epistolele }i Apocalipsa, care poate ar fi al doilea volum pierdut. Acest manuscris de lucru permite cercet@torului s@ p@trund@ în intimitatea laboratorului de lucru al Bibliei lui Aron. Într-adev@r, s-a lucrat în stil organizat, aproape miliar, autorii traducerii fiind cel pu]in cinci persane, între care se recunoa}te scrisul greu lizibil al lui Aron. Nu traducea odat@ decât un singur om, restul „cuvio}ilor ieromona}i” desf@}urându-}i celelalte activit@]i. Apoi urma la rând altul, care continua chiar pe aceea}i pagin@ munca precedentului.346 Astfel, fiecare se apuca de lucru cu for]e proaspete, dup@ o pauz@ care era variabil@ ca timp. „Por]iile” de traducere sunt de o inegalitate deconcertant@. Însu}i episcopul Aron traduce uneori câte 3 – 4 pagini, pentru ca alt@dat@ s@ nu se opreasc@ pre] de zeci de pagini. Aceast@ „aruncare în lupt@”, om dup@ om, a traduc@torilor este, desigur, metoda impus@ de Aron }i ea a fost inspirat@. În condi]iile când aceia}i oameni erau ocupa]i cu preg@tirea multor altor c@r]i biserice}ti care s-au tip@rit sub p@storia lui, o împ@r]ire „pe felii” era greu de urm@rit }i în acela}i timp se riscau diferen]e mari de stil }i procedur@ între un traduc@tor }i altul. Conduc@torul lucr@rii, Petru Pavel Aron, nu s-a menajat deloc pe sine, ci dimpotriv@. Psaltirea este scris@ mai ales de mâna

3. Ms.rom. 68, de 244 file (488 pagini), cuprinde: „Cartea dintâiu a lui Samuil, carea noi întâia a împ@ra]ilor o chiem@m” (f. 1 r – 65 r); „Cartea a doao a lui Samuil, carea noi a doao a împ@ra]ilor o zicem” (f. 65 v – 194 r); „Cartea împ@ra]ilor a treia, dup@ ovrei întâie a lui Malahie ” (f. 145 v – 182 v); „Cartea împ@ra]ilor a patra, dup@ ovrei a lui Malahie a doao” (f. 183 r – 244 r). 4. Ms.rom. 23, de 318 file (636 pagini), cuprinde: „Cartea întâi Paralipomenon” (1 Cronici; f. 1 r – 64 r); „Cartea a doao Paralipomenon (2 Cronici; f. 64 v – 137 r); „Cartea întâie a Ezdrei” (f. 137 v – 158 v); „Cartea lui Neemie, carea a Ezdri a doao s@ zice” (f. 159 r – 191 r); „Cartea lui Tovie” (f. 191 v – 212 v); „Cartea lui Iudit” (f. 213 r – 239 v); „Cartea Estir” (f. 239 v – 265 v); Iov (f. 266 r – 318 r). 5. Ms.rom. 18, de 410 file (820 pagini), cuprinde: Iezechil (f. 1 r – 39 v); Daniil (f. 39 v – 87 v); Ozea (f. 88 r – 106 r); Ioil (f. 106 v – 112 v); Amos (112 v – 126 r); Obadia („Avadie”; f. 126 v – 128 r); Iona (f. 128 r – 133 r); Miheia (f. 133 r – 143 r); Naum (143 v – 148 r); Avacum (f. 148 v – 153 v); Sofonie (f. 154 r – 158 v); Ageu („Aggei”, f. 159 r – 162 r); Zaharia (f. 162 r – 181 v); Maleahi („Malahia”; f. 182 r – 188 r); Cartea întâia a Macabeilor (f. 188 v – 262 v); Cartea a doua a Macabeilor (f. 262 v – 317 r); „Rug@ciunea lui Manasie” (f. 317 v – 319 r); Ezdra III (f. 319 v – 353 v); Ezdra IV (f. 353 v – 410 r). La finalul acestui manuscris se afl@ însemnarea amintit@ de Augustin Bunea (vezi supra, nota 341, care corect@ }i întreag@ este astfel: „Sfâr}itul prefacerii Vechiului Testament, carea cu mila Domnului în 1760 martie 12 s-au început }i cu acealea}i ajutoriu într-acela}i an, dechemvrie 21 s-au s@vâr}it, c@rie toat@ lauda, m@rirea, cinstea }i închin@ciunea, în veci amin”. 6. Ms.rom. 21, de 126 file (252 pagini), cuprinde „Cartea psalmilor”. 7. Ms.rom. 22, de 247 file (494 pagini) cuprinde „Sfânta Domnului Isus Hristos Evanghelie”, respectiv: Matei (f. 1 r – 73 v); Marcu (f. 74 r – 116 v); Luca (f. 117 r – 189 v); Ioan (f. 190 r – 247 r). Toate aceste manuscrise cuprind, la început }i la sfâr}it, de aceea}i mân@, însemnarea de posesor a M@n@stirii Sfânta Treime din Blaj: „Monast. Balasf. SSmae Triados”. 346 Astfel, în manuscrisul 68, la f. 200 r se termin@ un scris }i începe al lui Aron, iar la f. 206 v primele patru rânduri sunt de mâna lui Aron, dup@ care continu@ alt scris.

308 Cultur@ }i societate în contextul {colii Ardelene sa. În alte locuri, se întâlne}te scrisul episcopului pe zeci de pagini, f@r@ oprire.347 Acest procedeu de munc@, pe care firea lui Aron ni-l sugereaz@ a fi fost f@r@ istov, poate explica reu}ita traducerii integrale a Bibliei, în cea mai zbuciumat@ perioad@ din via]a Bisericii Greco-Catolice a secolului al XVIII-lea. Zgârcenia informa]iilor despre timpul când s-a f@cut traducerea nu este descurajatoare. Exist@ o însemnare dup@ care Facerea s-ar fi încheiat la 25 martie 1760.348 O alt@ însemnare spune c@ Vechiul Testament a fost tradus între 12 martie }i 21 decembrie 1760.349 Cum nu exist@ manuscrise din aceast@ familie mai vechi decât cele }apte „maculatoare”, trebuie admis@ realitatea incredibil@ c@ Aron }i mica sa o}tire monahal@ au tradus Vechiul Testament în ceva mai mult de nou@ luni. Geneza s-a tradus, de pild@, în numai 13 zile, între 12 }i 25 martie 1760. C@ Vechiul Testament a fost tradus într-adev@r în întregime o dovede}te a doua versiune a Bibliei lui Aron. În patru manuscrise voluminoase, este trecut în curat, caligrafic }i preg@tit totul pentru tipar, cu oglinda paginii în chenar, întregul Vechi Testament din varianta de lucru.350 Scrisul este unitar, de o singur@

347 Astfel în ms. 23, la „Paralipomenon 2” (Cartea a doua a Cronicilor), scrisul lui se întinde de la f. 81 r pân@ la 129 r, deci 96 de pagini, }i de la 207 r la 265 r, respectiv 132 de pagini. S-a scris pe caiete (coli) din hârtie groas@, simpl@, ob]inute prin îndoirea a cinci coli format folio mare de epoc@, din care rezultau zece file, respectiv 20 de pagini. Ulterior aceste caiete au fost legate în volumele care se p@streaz@ pân@ ast@zi, cu leg@tura original@. 348 Ms. 30, f. 95 r: „Balasfalvae 25 martii [1]760”. Nu este sigur c@ însemnarea se leag@ efectiv de data termin@rii traducerii. 349 Vezi supra, notele 341 }i 345. 350 Numim aceast@ variant@ „Biblia S.D.B.”, pentru c@ fiecare din cele patru manuscrise poart@ }tampila cu aceste trei litere, cu cerneal@ ro}ie. S.D.B. poate însemna „Se- minarium Dioecesanum Balasfalvensis” sau „Seminariul Diecezan Blaj”, în func]ie de vechimea }tampil@rii. Acest S.D.B. nu înseamn@ altceva decât c@ la o dat@ oarecare manuscrisul a ajuns în biblioteca seminarului. Iat@ cuprinsul acestor manuscrise: Ms.rom. 29, de 421 file (842 pagini) cuprinde: Facerea (f. 1 r – 75 v); Ie}irea (f. 75 v – 147 v); Leviticul (f. 147 v – 195 r); Numerii (f. 195 r – 268 v); Deuteronomul (f. 268 v – 334 v); Iosua (f. 334 v – 374 r); Judec@torii (f. 374 v – 418 r); Rut, începutul (f. 418 r– 420 v). Ms.rom. 19, de 518 file (1036 pagini), cuprinde: Rut, continuarea (f. 1 r – 3 v); 1 Samuil (f. 3 v – 61 r); 2 Samuil (f. 61 r – 111 v); 1 Regi (f. 111 v – 177 r); 2 Regi (f. 177 r – 241 r); 1 Cronici (f. 243 r – 309 v); 2 Cronici (f. 309 v – 402 r); Esdra (f. 402 r – 459 r); Tovit (f. 459 r – 479 v); Iudit (f. 479 v – 505 r); Estera, începutul (f. 505 r – 518 v). Ms.rom. 28, de 461 file (922 pagini), cuprinde: Estera, continuare (f. 1 r – 10 v); Iov (f. 10 v – 57 v); Psaltirea (f. 61 r – 160 v); Proverbele (f. 163 r – 200 v); Ecleziastul (f. 200 v – 306 v); Isaia (f. 307 r – 384 r); Ieremia, începutul (f. 384 r – 461 v). Ms.rom. 20, de 292 file (584 pagini), cuprinde: Ieremia, continuare (f. 1 r – 5 v); Baruh (f. 5 v – 14 r); Iezechil (f. 14 r – 75 r); Daniil (f. 75 r – 103 r); Ozeea (f. 103 r – 112 r); Ioil (f. 112 r – 116 r); Amos (116 r – 124 r); Obadia (f. 124 r – 125 v); Iona (f. 125 v – 128 r); Miheia (f. 128 r – 134 v); Naum (f. 134 r – 136 r); Avacum (f. 136 v – 139 r); Sofonie (f. 139 r – 142 r); Agheu (f. 142 r – 144 r); Zaharia (f. 144 r – 156 v); Maleahi (f. 156 v – 160 v); 1 Macabei (f. 160 v – 205 v); 2 Macabei (f. 205 v – 234 v); Rug@ciunea lui Manase (f. 234 v – 235 r); 3 Ezdra (f. 235 r – 255 r); 4 Ezdra (f. 255 r – 292 r). Înaintea Rug@ciunii lui Manasie este l@murit c@: „Rug@ciunea lui Manasie }i doao c@r]i care supt nume de a treia }i a patra a lui

309 Ioan Chindri} mân@, v@dit îngrijit. Cu pu]ine excep]ii, el respect@ liter@ cu liter@ textul variantei primare a traducerii. Excep]iile se refer@ la câteva corecturi f@cute dup@ copierea în curat, probabil nu la ini]iativa copistului, posibil îns@ a lui Aron. Aceste corecturi s-au f@cut prin r@zuire, apoi scrierea variantei noi, de mâna aceluia}i copist. Astfel, la Psalmi 22, 5, varianta primar@ era: „Îngr@}at-ai cu (s.n.) untdelemn capul mieu...”, corectat@ în: „Uns-ai cu (s.n.) untdelemn capul mieu...”. Ca }i la varianta primar@, textul are concordan]e a}ezate marginal, exact la rândul în cauz@. Fiecare capitol are în fa]@ un rezumat. Nu exist@ îns@ variant@ curat@ }i pentru Noul Testament. Varianta primar@ respect@ demersul din ambele redact@ri ale Vechiului Testament, cu trimiteri paralele la margine }i rezumate la capitole. Caracteristica aparte este indicarea ocaziilor la care se cite}te unul sau altul dintre textele evanghelice. Astfel, din în}iruirea acestor informa]ii succinte, se contureaz@ imaginea unei opere foarte importante, dat@ uit@rii în mod cu totul de neîn]eles. Avem în fa]@ dovada c@ Blajul a realizat dou@ traduceri ale Bibliei, corespunzând celor dou@ genera]ii culturale care au marcat epoca de glorie a {colii Ardelene, numite de istorici „genera]ia lui Petru Pavel Aron” }i „genera]ia corifeilor”. În r@stimp de 30 de ani, Biblia s-a tradus la Blaj de dou@ ori, în mod independent, realizându-se dou@ versiuni care nu au tangen]@ una cu alta. Recordul este remarcabil. Petru Pavel Aron }i c@lug@rii s@i au tradus Biblia dup@ Vulgata, afirm@ Samuil Micu la locurile amintite. Faptul este confirmat }i de o însemnare din manuscrisele traducerii, unde face referire la unul din canoanele sesiunii a patra a Conciliului de la Trident (1546), care hot@r@}te care c@r]i aduse de tradi]ia textelor sfinte sunt de competen]a Bibliei }i care nu.351 Vulgata este Biblia care s-a impus istoric în lumea cre}tinismului occidental. A fost tradus@ în latin@ de Sfân- tul Ieronim, între anii 390 – 405 d.Chr., din ebraic@ (textele protocanonice ale Vechiului Testament), aramaic@ (c@r]ile deutericanonice Tobit }i Iudit din acela}i) }i din greac@ (Psaltirea, Noul Testament }i restul c@r]ilor deuterocanonice ale Vechiului Testament).352 Conciliul tridentin a declarat Vulgata drept cea mai important@ variant@ a Bibliei, superioar@ celei ebraice }i Septuagintei, totodat@

Esdra s@ numesc, într-acest loc, afar@ adec@ din rândul canonice}tilor c@r]i a Vechiului Testamânt, carele Sfântul sinod de la Trident le-au cuprins }i ca ni}te canonice}ti a le priimi au poruncit, s@ pun, ca nu cumva de totul s@ se z@uite, fiind de oricarii sfin]i p@rin]i în scrisorile sale cândva chiemate }i în careva Biblii letene}ti, }i scrise }i tip@rite, aflându-s@”. Manuscrisul se încheie cu însemnarea simpl@: „Cu ajutoriul lui Dumnezeu am ajuns }i la sfâr}itul Vechiului Testament”. 351 Vezi aici supra, nota 250, final. 352 Humphrey Hodyy, De Bibliorum textibus originalibus, versionibus Graecis, et Latina Vulgata libri IV. Praemititur Aristeae Historia. Oxonii [Oxford]. E Theatrao Sheldoni- ano, 1705; Franz Kaulen, Geschichte der Vulgata, Mainz, 1870; idem, Handbuch zur Vulgata, Mainz, 1876; Philippe Berger, Histoire de la Vulgate, Paris, 1893. Cea mai important@ edi]ie a Vulgatei în originalul latin este aceea hermeneutic@ tip@rit@ la Roma între 1926 – 1995, în 18 volume (numai Vechiul Testament), sub cinci papi: Pius XI, Pius XII, Ioan XXIII, Paul VI }i actualul pap@, Ioan Paul II.

310 Cultur@ }i societate în contextul {colii Ardelene

}i ca oficial@. În 1590 a ap@rut la Roma edi]ia Vulgatei „revizuit@ }i editat@” din porunca papei Sixt V.353 Începând cu edi]ia din 1641, Vulgata apare cu autoritatea a doi papi, Sixt V }i Clement VIII, într-o mul]ime de edi]ii, în toate centrele catolice din Europa. Nu se poate preciza de ce edi]ie s-au folosit traduc@torii români de la Blaj. Este posibil s@ fi fost edi]ia tip@rit@ la Vene]ia în 1758, care exista în biblioteca M@n@stirii Sfânta Treime. Ei respect@ ordinea c@r]ilor din Vulgata, inclusiv titlurile extinse ale unora dintre ele.354 Î}i îng@duie o singur@ licen]@: eliminarea Cânt@rii cânt@rilor lui Solomon, de care nu exist@ nici o urm@ în manuscrise. Aceast@ abatere poate fi pus@ pe seama puritanismului exagerat al celor doi anahore]i, Petru Pavel Aron }i Atanasie Rednic. Biblia lui Aron este f@r@ îndoial@ marea victim@ a Bibliei de fa]@. Vulgata în edi]ie româneasc@ este o reu}it@ literar@ peste orice a}teptare. To]i „ieromona}ii” de la Blaj au înv@]at în }coli str@ine, unde limba român@ nu era obiect de studiu, fie c@ este vorba de Colegiul Iezuit din Cluj, de cel similar de la Tirnavia, de Viena sau de Roma. Genera]ia urm@toare, începând cu 1754, va beneficia de un mediu românesc în }colile din Blaj, unde se înv@]a }i române}te, dar oameni ca Aron, Rednic, Gherontie Cotorea, Grigore Maior, Silvestru Caliani – primii „suspec]i” a fi tradus Biblia – nu puteau cunoa}te, în principiu, decât limba român@ vorbit@ în familiile lor, cu fluctua]ii lexicale de la o zon@ la alta, eventual o debil@ buchiseal@ cu preo]ii-dasc@li din satele lor. De unde atunci frumoasa }i evoluata limb@ româneasc@ în care s-a tradus Biblia de la 1760? Logica se opre}te la ideea unei perfec]ion@ri individuale în limba român@ literar@. Nimic arhaic, popular, rebarbativ sau zonal nu r@zbate în masivul text al acestei traduceri. Prin compara]ie, Nicolae Milescu, traduc@torul Bibliei de la Bucure}ti, ca }i copi}tii s@i, erau oameni cu carte româneasc@ solid@, unii tr@ind în aria geografic@ de formare a limbii române literare, cum este cazul lui Dumitru de la Câmpulung, copistul manuscrisului 45 din Biblioteca Filialei Cluj-Napoca a Academiei, considerat o variant@ de baz@ a Bibliei bucure}tene revizuite.355 Cu toate acestea, limba Bibliei lui Aron este superioar@ celei de la 1688, dat@ de la care nimic benefic nu se petrecuse în Ardeal în sensul dezvolt@rii organizate a limbii literare. Iat@ cum arat@ primul capitol al Evangheliei lui Ioan în cele dou@ versiuni române}ti:

353 Biblia Sacra Vulgatae editionis, Sixti V Pontificis Maximi jussu recognita et edita. 354 Exemple: „Liber primum Samuelis, quem nos primum Regum dicimus” = „Cartea întâiu a lui Samuil, carea noi întâia a Împ@ra]ilor o numim” sau „Regum tertius, secundum Hebraeos primus Malachim” = „Cartea Împ@ra]ilor a treia, dup@ ovrei întâie a lui Malachie” (titlurile latine}ti dup@ Biblia Sacra Vulgatae editionis, Sixti V Pont. Max. iussu recognita et Clemens VIII auctoritate edita, edi]ie îngrijit@ de Michael Herzenauer, Ed. Fr. Pustet & Co, New York }i Cincinatti, 1914). 355 Virgil Cândea, Ra]iunea..., p. 106 – 171.

311 Ioan Chindri}

I 1. De-nceput era Cuvântul }i cuvântul era c@tr@ Dumnez@u }i Dumnez@u era Cuvântul. 2. Acesta era de-nceput c@tr@ Dumnez@u. 3. Toate pren El s-au f@cut; }i f@r@ de El s-au f@cut niceuna carea s-au f@cut. 4. Întru El via]@ era }i via]a era lumina oamenilor. 5. {i lumina întru întunearec lumineaz@ }i întunearecul pre ea nu o apuc@. 6. Fu om trimis de la Dumnez@u, numele lui – Ioan. 7. Acesta veni spre m@rturie, ca s@ m@rturiseasc@ pentru Lumin@, ca to]i s@ creaz@ pren el. 8. Nu era acela Lumina, ce pentru ca s@ m@rturiseasc@ pentru Lumin@. 9. Era Lumina cea adev@rat@ carea lumineaz@ pre tot omul carele vine în lume. 10. În lume era }i lumea pren El s-au f@cut, }i lumea pre El nu cunoscu. 11. La ale Sale veni, }i cei ai lui pre El n-au luat. 12. Iar@ câ] L-au luat pre El, deade lor biruin]@ fii ai lui Dumnez@u s@ s@ fac@, celora ce cred întru numele Lui, 13. Carii nu den sânge, nici den voia trupului, nici den voia b@rbatului, ce de la Dumnez@u s-au n@scut. 14. {i Cuvântul trup s-au f@cut }i s@l@}lui întru noi }i am v@zut m@rirea Lui, m@rire ca Unul Sângur-N@scut de la Tat@l, plin de dar }i de adev@r. 15. Ioan m@rturisea}te pentru El }i strig@ zicând: „Acesta era Carele am zis: «Cela ce denapoia mea e viitoriu înaintea mea s-au f@cut, c@ci întâiul mieu era». 16. {i dentru plinirea lui noi to]i am luat, }i dar pentru dar. 17. C@ci Leagea pren Moisi s-au dat, darul }i adev@rul pren Isus Hristos”.

(Biblia de la Bucure}ti, 1688)356

II 1. Întru început era Cuvântul, }i Cuvântul era la Dumnezeu, }i Dumnezeu era Cuvântul. 2. Acesta era întru început la Dumnezeu. 3. Toate printr-Însul s-au f@cut, }i f@r@ El nimic@ nu s-au f@cut, ce s-au f@cut. 4. Într-Însul viia]a era, }i viia]a era lumina oamenilor. 5. {i lumina întru întunerec lumineaz@, }i întunerecul nu o au cuprins.

356 Citat din edi]ia: Biblia adec@ Dumnezeiasca Scriptur@ a Vechiului }i Noului Testament. Tip@rit@ întâia oar@ la 1688 în timpul lui {erban Vod@ Cantacuzino, domnul [@rii române}ti. Retip@rit@ dup@ 300 de ani în facsimil }i transcriere cu aprobarea Sfântului Sinod }i cu binecuvântarea Prea Fericitului P@rinte Teoctist patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, Bucure}ti, 1988, p. 813.

312 Cultur@ }i societate în contextul {colii Ardelene

6. Fost-au om trimis de la Dumnezeu, c@ruie numele era Ioan. 7. Acesta au venit întru m@rturie, ca s@ m@rturiseasc@ de Lumin@, ca to]i s@ vaz@ printr-însul. 8. Nu era el Lumina, ci ca s@ m@rturisasc@ de Lumin@. 9. Era Lumina cea adev@rat@, carea lumineaz@ pe tot omul ce vine întru aceast@ lume. 10. În lume era, }i lumea printr-Însul s-au f@cut, }i lumea pre El nu L-au cunoscut. 11. Întru ale Sale au venit, }i ai s@i nu l-au priimit. 12. Iar@ oricâ]i L-au priimit, le-au dat nume de a fi fiii lui Dumnezeu, celor ce cred întru numele Lui. 13. Carii nu din sângiuri, nici din voia trupeasc@, nici din voia b@rb@teasc@, ci din Dumnezeu s-au n@scut. 14. {i Cuvântul trup s-au f@cut }i s-au s@l@}luit întru noi, }i am v@zut slava Lui, slava ca a Unuia N@scut de la Tat@l, plin de dar }i de adev@r. 15. Ioan m@rturisea}te de El }i strig@, zicând: „Acesta era de carele am zis: «Carele dup@ mine va s@ vie, mai nainte de mine s-au f@cut, c@ mai nainte de mine era. 16. {i din plinirea Lui noi to]i am luat, }i dar pentru dar. 17. C@ci Leagea prin Moisi s-au dat, darul }i adev@rul prin Isus Hristos s-au f@cut»”.

(Biblia lui Aron)357

Un aspect aparte al Bibliei lui Aron este traducerea Psaltirei. S-a dovedit }tiin]ific filia]ia textual@ ad literam a Psaltirilor câte s-au realizat în ]@rile române}ti de-a lungul secolului al XVIII-lea, din Psaltirea tip@rit@ la Buz@u în 1703.358 Traduc@torii de la 1760 ies din acest consens, realizând o Psaltire diferit@. Pân@ }i arhitectura psalmilor }i versetelor difer@. Iat@ de exemplu psalmul foarte cunoscut 115. În primul rând, versetele psalmului nu încep cu numerotarea 1, ci cu 10, în continuarea celor nou@ versete ale psalmului 114. Vulgata interpreteaz@ cei doi psalmi ca pe o unitate }i îi numeroteaz@ ca atare. Compara]ia o facem cu psalmul 115 din Biblia de la Blaj, care urmeaz@ cuminte textul de la Buz@u din 1703, f@r@ nici o interven]ie:

I 10. Crezut-am, pentru aceaea am gr@it. Iar@ eu m-am smerit foarte. 11. Eu am zis, întru prisosirea min]ii meale: „Tot omul e mincinos”. 12. Ce voi r@spl@ti Domnului, pentru toate care mi-au dat? 13. P@harul mântuirii voi lua }i numele Domnului voi chema.

357 B.A.R.Cj., ms.rom. 22, f. 190 r + v. 358 Alexandra Roman, Psaltirile române}ti din secolele al XVII-lea }i al XVIII-lea..., pass.

313 Ioan Chindri}

14. F@g@duin]ele meale Domnului voi da, înaintea a tot norodului Lui. 15. Scump@ e înaintea Domnului moartea sfin]ilor Lui. 16. O, Doamne, c@ eu sluga Ta, eu sluga Ta }i fiiul slujnicii Tale. Rupt-ai leg@turile meale. 17. [ie voi jertvi jertv@ de laud@ }i numele Domnului voi chema. 18. F@g@duin]ele meale Domnului voi da, înainte a tot norodului Lui. 19. În cur]ile casei Domnului, în mijlocul t@u, Ierusalime.

(Biblia lui Aron)359

II 1. Crezut-am, pentru aceaea am gr@it. Iar@ eu m-am smerit foarte. 2. {i eu am zis întru uimirea mea: „Tot omul e mincinos”. 3. Ce voiu r@spl@ti Domnului pentru toate care mi-au dat? 4. P@harul mântuirii voiu lua }i numele Domnului voiu chiema. 5. Rug@ciunile meale Domnului voiu da, înainte a tot norodului Lui. Scump@ e înaintea Domnului moartea cuvio}ilor Lui. 6. O, Doamne, eu sluga Ta, eu sluga Ta }i fiiul slujnicii Tale. 7. Rupt-ai leg@turile meale. [ie voiu jertvi jertv@ de laud@ }i întru numele Domnului voiu chiema. 8. Rug@ciunile meale Domnului voiu da, înaintea a tot norodului Lui, în cur]ile casii Domnului, în mijlocul t@u, Ierusalime.

(Biblia de la Blaj)

Deosebirile sunt minore, dar exist@. „Traduc@torul” psalmului, chiar Petru Pavel Aron cu scrisul s@u familiar, a avut în fa]@ textul de linie al Psaltirilor ro- mâne}ti post Buz@u 1703. Dar, pe de o parte, a schimbat arhitectura }i numerotarea versetelor dup@ Vulgata }i câteva cuvinte cu altele care i s-au p@rut mai potrivite. Aceast@ interven]ie, ca întreaga sa Psaltire, m@rturisesc faptul c@ autorii Bibliei de la 1760 au manifestat o atitudine activ@ }i în fa]a acestui text, care avea un etalon consacrat }i respectat în epoc@. Aceast@ atitudine activ@ o reclama acomodarea la structura Vulgatei, pe de o parte, }i ambi]ia de a da un text cât mai reu}it, pe de alt@ parte. Biblia lui Petru Pavel Aron, al@turat@ celorlalte acte de cultur@ de sub p@storia sa, vine puternic în sprijinul ideii c@ acest ierarh este adev@ratul întemeietor al Blajului luminist }i al {colii Ardelene.360 Inochentie Micu-Klein, printr-o ac]iune

359 B.A.R.Cj., ms.rom. 21, f. 98 r. 360 Ioan Chindri}, Originile {colii Ardelene, în „Revista de istorie }i teorie literar@”, XXXIV, 1986, nr. 4, p. 20 – 25.

314 Cultur@ }i societate în contextul {colii Ardelene conjugat@, politic@ }i ecleziastic@, a deschis orizontul moral al exploziei de dup@ 1750, impunând adev@rul c@ românii au dreptul la o cultur@ proprie, prev@zut@ în toate documentele unirii cu Roma, în aceea}i m@sur@ în care aveau }i o dramatic@ nevoie de cultur@. Multiplicatorul istoric a ac]ionat în sens ascensiv, din genera]ie în genera]ie, fenomenul cultural urmând curbele de nivel ale mentalului socio-religios din Transilvania. Cu p@storia lui Aron se încheie existen]a }i imaginea unirii integrale cu Roma a românilor din principat, din „p@r]ile ungurene” }i din Maramure}. Episcopia F@g@ra}ului a fost, pân@ la r@scoala lui Sofronie, cea mai întins@ eparhie catolic@ din Europa. Odat@ cu revenirea sudului Transilvaniei la ortodoxie }i pacificarea ]@rii,361 în Transilvania se instituie realitatea, devenit@ fapt istoric consacrat, a existen]ei paralele a dou@ confesiuni ro- mâne}ti: cea unit@ cu Roma (greco-catolic@) }i cea numit@ atunci „neunit@”, în fond revenit@ la vechea ortodoxie. Din 1761, neuni]ii ardeleni primesc }i un episcop exempt, în persoana lui Dionisie Novacovici, episcopul sârbilor din Buda.362 Edictul de toleran]@ al lui Iosif II din 1781, prin care s-a dat dreptul de liber@ prac- ticare a cultelor necatolice din Imperiu, a consfin]it, printr-o postulare de drept, starea de fapt instituit@ la 1761. Acum, în Ardeal se aflau în „competi]ie” dou@ biserici române}ti. Pierzând în dimensiune, Biserica Român@ Unit@ a recuperat pierderea prin adâncime }i calitate, un loc privilegiat ocupându-l pe acest palier cultural. Restaurarea ortodoxiei orientale în principat a devenit un revelator de contrast pentru clasa cult@ a uni]ilor, Blajul trebuind s@ ]in@ permanent cont de acest revelator. Unirea cu Roma dup@ normele florentine corespundea op]iunii populare generale, de a p@stra nealterat@ întreaga imagine exterioar@ oriental@ a bisericii române}ti, unirea manifestându-se în dogm@, „miezul dur” al religiei, dar mai pu]in în]eles de popor. Buna p@storire a credincio}ilor uni]i depindea vital de aceast@ respectare a imaginii de biseric@ oriental@. Cu biserica ortodox@

361 Informa]ii despre evenimente la Antonius Kanizliè, Kamen pravi smutnje velike, iliti Poèetak i uzrok istiniti razstavljenja crkve istoène od zapadne, Essek, 1780, partea 11, cap. 14, nota 83; Petrus Bod, Brevis Valachorum Transylvaniam incolentium historia. In qua populi Valachici in Transylvania status civilis et ecclesiasticus, profani item ac sacri, ritus; praecipue vero unionis cum Romano-catholicis inde ab anno 1698 adtentatae, et ad praesens usque tempus magno nisu variis modis procuratae momenta enarrantur ac exhibentur. Auctore Petro Bod de Felsõ-Tsenáton. Verbi d. ministro, manuscris, la Biblio- teca Central@ Universitar@ „Lucian Blaga” din Cluj-Napoca, cota msse. 569, Lib. II, cap. IV, § 4 – 8; Petru Maior, Istoria bisericii..., ed.cit., p. 129 – 131; Johann Hintz, Geschichte der Bisthums der griechischnichtunirten Glaubensgenossen in Siebenbürgen, Sibiu, 1850, p. 109 – 112; Andrei {aguna, Istoria Bisericei Ortodoxe R@s@ritene universale, de la întemeierea ei pân@ în zilele noastre, II, Sibiu, 1860, p. 182 – 188; Domokos Teleki, A két haluger, în „Budapesti Szemle”, 1863, p. 55 - 81; Nicolau Nilles, op.cit., I, p. CVIII; II, p. 616, 631, 868 – 871; Augustin Bunea, Episcopii..., p. 171 – 223; 446 – 455; Silviu Dra- gomir, Istoria dezrobirei religioase a românilor din Ardeal în secolul XVIII, II, Sibiu, 1920, pass; Ioan Georgescu, Istoria bisericei cre}tine universale, cu deosebit@ privire la istoria bisericei române}ti unite cu Roma, Blaj, 1921, p. 213 – 218. 362 Georg Michael Gottlieb Hermann, Das Alte und Neue Kronstadt, II, Sibiu, 1887, p. 255; Augustin Bunea, Episcopii..., p. 228 – 260.

315 Ioan Chindri} restaurat@ al@turi, pruden]a men]inerii acestei imagini a crescut sim]itor. Stâng@ciile, }ov@ielile }i experiment@rile n-au lipsit, religiile f@când parte dintre fenomenele istorice de mi}care lent@, dar cu efect definitiv. Petru Pavel Aron, de exemplu, este artizanul orientalismului monahal de la Blaj, care i-a îngrozit }i pe cei mai convin}i adep]i ai fidelit@]ii orientale, cazul celebru fiind al lui Samuil Micu, care se plânge c@ episcopul „s@ nevoia ca din acea public@ m@n@stire [de la Blaj] s@ fac@ pustiia Eghiptului”.363 Cu toate acestea, când a hot@rât traducerea Bibliei, Aron a apelat la Vulgata apusean@, }i nu la Septuaginta, Biblia istoric@ a bisericii orientale. S@ se numere, oare, între „cuvioasele pricini” pentru care Biblia lui Aron nu s-a tip@rit, }i acest fapt? Oricum, Vulgata atât de str@lucit tradus@ de Aron }i de c@lug@rii s@i a pierdut competi]ia istoric@, }i, peste abia 20 de ani, la Blaj va începe din nou traducerea Bibliei, de data aceasta dup@ Septuaginta. Autorul noii Biblii române}ti este Samuil Micu. El a conceput traducerea ca pe o oper@ personal@, motivat@ de un interes cultural care dep@}e}te interesele imediate ale cultului bisericesc.364 Un cercet@tor pune începutul traducerii în leg@tur@ cu perioada de la Sfânta Barbara din Viena.365 Nu aduce nici o informa- ]ie pozitiv@ în acest sens. Intui]ia nu este lipsit@ de logic@. Tinerii români de la Sfânta Barbara, cu to]ii greco-uni]i din Imperiu, î}i puteau împ@rt@}i lipsa generalizat@ a Bibliei române}ti, dup@ aproape un secol de la apari]ia Bibliei de la Bucure}ti. Barbareumul a fost îns@ }i un laborator de clarificare a caracterului bisericii unite, între studen]ii veni]i din mai multe provincii cu popula]ie româ- neasc@ unit@ (Transilvania, Cri}ana cu Maramure}ul }i Banatul, Bucovina, Unga- ria de nord). Sfânta Barbara era un mediu în care „patriotismul” religios oriental al tinerilor uni]i s-a manifestat în forme concrete. Cele dou@ studii ale lui Samuil Micu, despre c@s@torie }i despre posturi în Biserica Oriental@, scrise }i tip@rite tocmai în acest mediu, sunt manifest@ri ale unei teologii proprii confesiunii unite. Procanonul lui Petru Maior se bazeaz@ pe idei }i influen]e vehiculate în acela}i mediu. La Sfânta Barbara, îns@, Samuil Micu a deschis filonul de mare viitor al expansiunii tinerilor teologi în lumea }tiin]elor profane, inaugurând astfel epoca {colii Ardelene mature sau a corifeilor. Abia acum imperativul }tiin]elor umaniste ale secolului al XVIII-lea î}i spune cuvântul în activitatea intelectualilor uni]i din Ardeal. Prima }tiin]@ de expansiune a fost filologia. În ansamblul luminismului vremii, în Europa se declan}ase, dup@ mijlocul secolului al XVIII-lea, o preocupare general@ pentru înnoirea limbilor.366 Fenomenul coincidea cu declinul imperiului limbii latine, care spre sfâr}itul secolului va primi o lovitur@ de moarte din partea teoriei lui Johann Gottfried Herder, indus@ în mod genial }i accesibil prin lucrarea sa din 1778 – 1779, Stimmen der Völker in Lieden. Traducerile din

363 Samuil Micu, Istoria românilor..., II, p. 331. 364 Virgil Cândea, Ra]iunea dominant@, p. 114. 365 Ioan Modrigan, Cum a ap@rut Biblia lui Clain?, în „Cultura cre}tin@”, VIII, 1919, nr. 5 – 6, p. 96 – 102. 366 Lucian Blaga, Gândirea româneasc@..., p. 132.

316 Cultur@ }i societate în contextul {colii Ardelene literatura popoarelor lumii a stârnit o uria}@ nostalgie a frumuse]ilor }i valorilor „naturale” pe care limbile definite anterior prin denumirea de „vulgare” sau „vernaculare” le cuprind în crea]iile exprimate prin ele. Herderianismul nu este originea, ci doar apoteoza mi}c@rii de înnoire a limbilor în cadrul }tiin]elor umane ale secolului. „Necesitatea înnoirii, c@ile }i mijloacele efectu@rii ei nu se cereau îns@ pretutindeni la fel”.367 La {coala Ardelean@ aceast@ reform@ se manifest@ ca impuls latinizant, n@scut din revela]ia originii poporului român. În contrasens oarecum cu orientarea Europei vestice, dar în mod justificat, se dezvolt@ modelul ardelean, bl@jean, al risorgismentului limbii române, în paralel cu cultivarea limbii latine, limba originar@ a str@mo}ilor. Filologia {colii Ardelene debuteaz@ cu efortul de a regenera limba român@ }i erudi]ia ei prin revenirea la cur@]enia originar@ latin@, prin debarasarea de „barbarismii” care au invadat-o pe parcursul secolelor, atât în forma ei, adic@ în ortografie, cât }i în fondul propriu-zis. Forma vizat@ era alfabetul chirilic, „str@in”, iar fondul, nenum@ratele cuvinte slave sau de alt@ provenien]@ cu care limba daco-roman@ s-a împestri]at în decursul vremii. Str@inii remarcaser@ de secole latinitatea limbii române, nu mai pu]in cronicarii no}tri,368 dar în afara operei acestora, noua genera]ie de bl@jeni cunoscuse pe viu, la Roma, dar }i prin apartenen]a lor la lumea catolic@, for]a uria}@ cu care veghea din antichitate puterea Romei, devenit@ imperiu spiritual începând cu primul pap@, apostolul Petru. Sub acest imbold de mare viitor în cultura noastr@, Samuil Micu tip@- re}te la Viena, în 1779, prima carte româneasc@ scris@ de un român cu litere latine }i ortografie adaptat@ limbii române. Carte de rogaciuni este manifestul primar al filologiei române moderne, axat pe studiul unei limbi de origine latin@. Cheia ortografic@ pe care o d@ Micu la sfâr}it, sub titlul Litterele romanilor cele vechi, este „prima expresie energic@ a latinismului filologic românesc”.369 Aflarea originilor limbii române în limba latin@, st@pâna }tiin]elor antichit@]ii }i ale lumii moderne de pân@ la acea dat@, evolua în tandem cu revela]ia politic@ a descenden]ei noastre din romanii st@pânitori ai lumii, element de ac]iune maturizat între Inochentie Micu-Klein }i Supplex Libellus Valachorum dn 1791.370 Aceast@ descen- Tabela ortografic@ din den]@ era precursoare de drept istoric în lupta de Carte de rog@ciuni

367 Ibid. 368 Adolf Armbruster, Romanitatea românilor, pass. 369 Dimitrie Popovici, Literatura român@..., p. 247. 370 Vezi D. Prodan, Supplex..., pass.

317 Ioan Chindri} emancipare a românilor din Transilvania. Erudi]ia stimulat@ de factorul politic imprim@ amplitudine }i for]@ celei dintâi. Un an mai târziu, în 1780, Samuil Micu î}i public@, tot la Viena, prima gramatic@ româneasc@ alc@tuit@ în acest spirit, Ele- menta linguae Daco-Romanae sive Valachicae,371 redactat@ în limba latin@. Materialul acestui tratat complex de gramatic@ româneasc@ fusese „adunat înc@ de mai înainte de Samuil Micu”,372 dar publicat abia în 1780, împreun@ cu Gheorghe {incai, care a revizuit lucrarea }i a înso]it-o de o prefa]@. Ca cercet@tor propriu-zis al materialului gramatical, Samuil Micu a trebuit s@ se adânceasc@ în tainele limbii române de pân@ la vremea sa, cum nici un român nu o f@cuse îna- intea lui. Când a pornit, a}adar, la traducerea Bibliei, Micu era cel mai competent român pentru aceast@ lucrare. Un singur om în fa]a unui travaliu de asemenea amploare? În cuvântul C@tr@ cetitoriu el r@spunde la dou@ întreb@ri l@muritoare. De ce un singur om? R@spunde: „Deci ca stihul }i a}ezarea graiului întru aceaea}i Biblie s@ nu fie osibit, puindu-se unele dintru acea t@lm@cire, altele dintru a altuia, s-au socotit ca toat@ Bibliia de unul cu aseamenea stil }i a}ezare a graiului s@ se t@lm@ceasc@”. De ce el? R@spuns: „Deci având eu îndeletnicire, m-am îndemnat s@ m@ apuc de atâta lucru”. Prin îndeletnicire, cuvânt oarecum sibilinic, el î}i declar@ cel mai probabil competen]a de traduc@tor, decât faptul c@ se „îndeletni- cea” anterior cu traducerea, c@ci, dac@ „se îndeletnicea” deja, nu mai era nevoie „s@ se îndemne” }i s@ comit@ o contradictio in terminis în exprimare. Geneza traducerii lui Samuil Micu porne}te de la aceast@ competen]@ dovedit@. Nu st@ în picioare supozi]ia c@ traducerea Bibliei ar fi început-o înc@ la Viena, la Sfânta Barbara.373 Exist@ dovada scris@ de mâna lui c@ a început s@ traduc@ dup@ în- toarcerea de la Viena, în 1783.374 Ultima datare este din 24 septembrie 1790 }i marcheaz@ încheierea traducerii Numerilor din manuscrisul hermeneutic.375 Da- c@ primul jalon cronologic este sigur, ultimul prezint@ un grad de relativitate, întrucât nu s-au p@strat toate manuscrisele traducerii sale. Ceea ce s-a p@strat este cuprins în opt volume, unele de dimensiuni impresionante, }i se afl@ în custodia Bibliotecii Filialei Cluj-Napoca a Academiei Române. {i aici, ca în cazul Bibliei lui Petru Pavel Aron, materialul biblic manuscris are dou@ variante: una „veche” sau mai degrab@ primar@, }i una secundar@, transcris@ în curat. Cele patru manuscrise ale variantei de lucru se pot numi hermeneutice.376 Aceste manuscrise au un pronun]at caracter de lucru }i reflect@ munca de laborator a traduc@torului.

371 Samuil Micu }i Gheorghe {incai, Elementa linguae Daco-Romanae sive Valachicae, reeditare modern@, cu studiu introductiv, traducere }i note de Mircea Zdrenghea, Cluj-Napoca, 1980. 372 Dimitrie Popovici, op.cit., p. 247. 373 Ioan Modrigan, op.cit., p. 97. 374 Unul dintre manuscrisele care s-au p@strat din traducerea lui Samuil Micu, cel mai vechi, are urm@torul titlul de intrare în materie: Cartea Facerii. Scoas@ pre românie }i scris@ dup@ izvodul cel grecesc a celor }eaptez@ci de dascali. Secundum exemplar Vaticanum Romae editum. Samoil Clain. 1783. (B.A.R.Cj., ms.rom. 70). 375 B.A.R.Cj., ms.rom. 64, f. 674 v. 376 B.A.R.Cj., ms.rom. 70, 71, 64 }i 92.

318 Cultur@ }i societate în contextul {colii Ardelene

Samuil Micu nu lucreaz@ numai dup@ textul-pilot, ci are în fa]@ mai multe izvoare, pe care le interpreteaz@ }i le compar@ critic prin însemn@ri, note }i variante marginale. Atitudinea ulterioar@ fa]@ de variantele alternative marginale este diferit@, unele înlocuind cuvintele sau formul@rile din text în varianta pentru tipar, }i deci ajungând la tipar, altele r@mânând simple exerci]ii ale traduc@torului. Cu aceast@ înc@rc@tur@, cele patru manuscrise primare care s-au p@strat au un pronun]at caracter hermeneutic. Samuil Micu are la rândul s@u o variant@ secundar@, copiat@ în curat, pentru tipar. Din aceast@ variant@ s-au p@strat tot patru manuscrise.377 Din varianta pentru tipar lipsesc c@r]ile de la Iosua la Isaia inclusiv, care puteau

1. Ms.rom. 70, de 221 file (442 pagini), cuprinde: titlu (vezi supra, nota 374; f. 1 r); Ie}irea adec@ a doao carte a lui Moisiiu, scoas@ pre limba româneasc@ de pre izvodul cel grecesc, 1784, de Samuil Clain. Juxta exemplar Vaticanum (f. 130 r); Facerea (f. 3 r – 129 v); Ie}irea (f. 131 r – 221 r). 2. Ms.rom. 71, de 254 file (508 pagini), cuprinde titlul: Preo]iia sau cartea Levi]ilor, acum de pre elinie scoas@ pre românie de Samuil Clain de la Sad, 1784 (f. 2 r); Leviticul (f. 3 r – 61 r); Titlu: Cartea Numerilor, acum dupre cea elineasc@ scris@ în limba româneasc@ de Samuil Clain de la Sad, 1784 (f. 65 r); Numerii (f. 66 r – 163 v); Titlu: A Doao Leage, acum dupre cea elineasc@ a celor }eaptezeci de dascali scris@ pre limba româneasc@ de ieromonahul Samoil Clain de la Sad, 1784 die 1 Decembris; Deutero- nomul („A doaoa Leage”; f. 168 r – 235 v). 3. Ms. 64, de 196 file (2 92 pagini), cuprinde: însemnare de mâna lui Micu „5577. 786. Nro. 8. Regum quatuor libri in impuro” (foaia de gard@); titlu: Cartea întâia a Împ@ra]ilor, de pre cea elineasc@ t@lm@cit@ pre limba româneasc@. De ieromonahul Samuil Clain de la Sad, în M@n@stirea Sfintei Troi]@ din Blajiu 1785 martie (f. 1 r); 1 Samuil (f. 2 r – 72 r); 2 Samuil (f. 73 r – 128 v); 1 Regi (f. 129 r – 196 v). Con]inutul nu concord@ cu însemnarea de pe foaia de gard@, în traducere: „Cele patru c@r]i ale regilor”, aici reg@sindu-se numai trei. Pierdut în continuare? 4. Ms. 92, de 199 file (398 pagini), cuprinde Faptele Apostolilor (f. 3 v – 74 v), pân@ la cap. 17, verset 12. Restul coligatului cuprinde texte care nu ]in de Biblie, ale lui Micu sau ale altora. 377 B.A.R.Cj., ms.rom. 111, 115, 63 }i 112. 1. Ms. rom. 111, de 834 file (1668 pagini), cuprinde: Facerea (f. 2 r – 206 v); text introductiv la Facere (f. 207 r – 210 r); Ie}irea (f. 211 r – 368 v); text introductiv la Levi]i (369 r + v); Leviticul (f. 270 r – 491 v); text introductiv la Numeri (f. 492 r + v); Numerii (f. 493 r – 674 v); text introductiv la Deuteronom (f. 676 r – 677 v); Deuteronomul (f. 678 r – 832 v). 2. Ms. rom. 115, de 850 file (1700 pagini), cuprinde: Ieremia (f. 2 v – 150 r); Plângerea lui Ieremia (f. 150 v –164 v); Iezechil (f. 165 r – 263 r); Daniil (f. 264 r – 297 v); Ozeea (f. 298 r, 305 r – 319 r); Ioil (f. 301 v, 319 r – 324 v); Amos (f. 303 v, 324 r – 334 v); Obadia („Avdiu”; f. 334 r – 337 r); Iona (f. 339 r – 343 v); Miheia (f. 334 r, 348 r – 355 v); Naum (f. 346 r, 355 r – 358 v); Avacum (f. 358 v – 365 v); Sofonie (f. 366 v, 369 r – 372 v); Agheu (f. 372 v – 375 r); Zaharia (f. 375 v – 392 r); Maleahi (f. 392 v – 398 v); text introductiv la „Apocrifa” (f. 400 r – 402 r); Tobit (f. 404 r – 427 r); Iudit (f. 428 r – 459 r); Baruh (f. 460 r – 473 r); Ieremia (f. 473 v – 479 v); Cântarea celor trei tineri(f. 483 r – 487 v); 3 Ezdra (f. 488 r – 524 r); În]elepciunea lui Solomon (f. 525 r – 551 v); Isus Sirah (f. 552 r – 651 v); Susana (f. 652 r – 656 r); Bel }i Balaurul (f. 656 r – 658 r); 1 Macabei (f. 659 r – 718 r); 2 Macabei (f. 718 v – 765 r); 3 Macabei (f. 765 v – 786 v); „Cartea lui Iosip” (f. 787 r + v); Însemnarea apostolilor }i evangheliilor (f. 788 r – 794 v); Erata (f. 795 r – 799 r); titlul Bibliei (f. 800 r); C@tr@ cetitoriu (f. 801 r – 805 v); Cuvântul înainte la S. Scriptur@ (f. 806 r – 846 v); Cuvânt înainte în ceale cinci c@r]i ale lui Moisi (f. 847 r – 849 v); text introductiv la Facere (f. 849 r – 850 r).

319 Ioan Chindri} cuprinde dou@ manuscrise. Este deci mult mai complet@ decât varianta hermeneutic@, pierdut@ în cea mai mare parte. Avatarurile pierderii manuscriselor Bibliei de la Blaj sunt de nereconstituit. O însemnare de la fila 251 a unuia dintre manuscrisele redac]iei definitive sugereaz@ r@t@cirea Bibliei manuscrise în timpul Revolu]iei de la 1848 – 1849, când bibliotecile Blajului au c@zut prad@ furiei armatelor ungure}ti.378 Se pare c@ un fost student a intrat în posesia manuscrisului, cu care împreun@ a c@zut în mâinile inamicului }i din care ipostaz@ scrie urm@toarea jelanie la locul amintit: „Eu, Procopie Manuel, cleric din Blaj, am fost prins de varvari în 25 aprilie }i foarte mult robit, dimpreun@ cu preotul din Cenade neunit, Vasilie Manovics. Fra]ilor! De cumva v@ ve]i mai întoarce, }i pe noi poate ne vor potopi, r@spl@t îndoit asupra Blajului, c@ pre mine bl@}ani m-au dat la varvari, }i ei m-au putut scoate, dar@ n-au vrut. Noi nevinova]i murim }i ne v@rs@m sângele. Procopie Manuel, fostul cleric”.379 Este o minune faptul c@ manuscrisul a revenit la locul lui, în biblioteca din Blaj, dup@ ce fusese „prizonier de r@zboi” împreun@ cu un viitor preot greco-catolic. „Habent sua fata libelli!” Analiza manuscriselor Bibliei lui Samuil Micu, în compara]ie cu ale Bibliei lui Petru Pavel Aron }i cu Biblia tip@rit@, u}ureaz@ reconstituirea genezei c@r]ii. Se pare c@ Micu nu-}i exprim@ gândul întreg în cuvântul C@tr@ cetitoriu în ceea ce prive}te Biblia lui Aron. Credem c@ el a pornit la traducerea Septuagintei tocmai ca s@ contracareze Vulgata lui Aron, pe care nu o consider@ pertinent@ de Biserica Oriental@, de care apar]ineau ritual românii greco-catolici. Uluitor este faptul c@ el nici m@car n-a v@zut cu ochii manuscrisele traducerii despre care aduce cele trei m@rturii. În acela}i cuvânt C@tr@ cetitiriu spune c@ Aron „toat@ S. Scriptur@ pre limba româneasc@ însu}i (s.n.) o au t@lm@cit”. Dac@ ar fi v@zut manuscrisele traducerii, }i-ar fi dat seama imediat c@ Aron nu a tradus „însu}i”, adic@ singur, ci împreun@ cu c@lug@rii din Blaj. Tot acolo spune c@ aceea}i traducere era „numai pre ni}te hârtii scris@, nedes@vâr}it@”, când în realitate ea are o variant@ curat@ de „bun de tipar”. În fine, spune c@ „dintre acele hârtii, dup@ aceaea, pentru multele mut@ri din loc în loc, unele s-au pierdut”. Am v@zut c@ Biblia lui Aron nu s-a p@strat pe „ni}te hârtii”, ci în volume cu coper]ile din epoc@, legate de el sau de Atanasie Rednic, }i care au ajuns intacte pân@ în zilele noastre,

3. Ms. 63, de 384 file (768 pagini), cuprinde: Faptele apostolilor (f. 1 r – 119 v); Cuvânt înainte în c@r]ile S. Pavel Apostol (f. 120 r – 121 r); Romani (f. 123 r – 159 v); 1 Corinteni (f. 161 r – 196 v); introduceri la 2 Corinteni, Galateni, Efeseni, Coloseni (f. 199 r – 206 r); 2 Corinteni (f. 207 r – 250 r); Galateni (f. 227 r – 238 r); Efeseni (f. 238 v – 250 v); Filipeni (f. 251 r – 259 v); Coloseni (f. 260 r – 267 v); 2 Tesaloniceni (f. 268 r – 280 r; 1 Te- saloniceni lipse}te); 1 Timotei (f. 281 r – 291 r); 2 Timotei (f. 292 r – 299 v); Tit (f. 300 r – 304 v); Filimon (f. 305 r – 307 v); Evrei (f. 308 v – 309 v, 314 r – 339 v); Iacob (f. 310 r – 311 v; 340 r + v, 341 r – 348 v); 1 Petru (f. 349 r – 352 v); 2 Petru (341 r – 367 v); 1 Ioan (f. 368 r – 379 v); 2 Ioan (f. 380 r + v); 3 Ioan (f. 381 r + v); Iuda (f. 382 r – 384 v). 4. Ms. 112, de 271 file (542 pagini), con]ine: Matei (f. 1 r – 34 v); Marcu (f. 35 r – 84 r); Luca (f. 86 r – 170 r); Ioan (f. 175 r – 234 r); Apocalipsul (f. 235 r – 271 r). 378 Gelu Neam]u, Din martiriul Bisericii-Greco-Catolice în timpul Revolu]iei de la 1848- 1849, în 1848. Blajul }i amintirea revolu]iei, Blaj,1998, p. 292–312. 379 B. A. R. Cj., ms.rom. 63, f. 251 v.

320 Cultur@ }i societate în contextul {colii Ardelene

în dou@ edi]ii. Când Micu î}i traducea Biblia, manuscrisul Vulgatei române}ti a lui Aron se afla la câ]iva pa}i de el, în biblioteca M@n@stirii Sfintei Treimi, mutat@ mai apoi în aceea a Bunei Vestiri, unde era el însu}i c@[email protected] Cum se explic@ faptul c@ n-a v@zut-o? Ideea c@ nu i-a fost accesibil@ se exclude. R@mâne ca unic@ explica]ie aceea c@ nu a vrut s@ o vad@, eliminând-o inten]ionat din interesul s@u. În gestul lui Samuil Micu, conformat probabil unui mental azi estompat de cea]a vremii, se poate întrez@- ri un mic „r@zboi al Bibliilor” la Blaj: Septuaginta contra Vulgatei. Nu munca episcopului pe care-l venera ca pe un sfânt a refuzat Micu s@ o vad@, ci obiectul acestei munci, Vulgata. În orice caz, în toat@ Biblia de fa]@ este cu neputin]@ de identificat fie }i cea mai infim@ influen]@ a Bibliei lui Aron. Manuscrisele hermeneutice ale lui Micu, unde este amintit un num@r mare de izvoare, o ignor@ de asemenea. Nu exist@ nici un punct de întâlnire între cele dou@ Biblii traduse la Blaj într-un r@stimp de 30 de ani, cu toate c@ apelul la vechea Biblie i-ar fi f@cut munca mult mai u}oar@ lui Samuil Micu, acolo g@sindu-se rezolv@ri de traducere care egaleaz@ }i pe alocuri dep@}esc calitatea celei de fa]@. Iat@ în acest sens textul din Facerea 45, 1 – 10, în situa]ie comparativ@ între traducerea din Biblia de la 1760 }i traducerea lui Micu din manuscrisul hermeneutic:

I 1. {i nu s@ putea mai conteni Iosif, mul]i stând înainte, ci au poruncit s@ ias@ to]i afar@ }i nici un strein s@ nu fie de fa]@ când s@ vor cunoa}te împreun@. 2. {i au r@dicat glas cu plângere, carea au auzit eghipteanii }i toat@ casa lui faraon. 3. {i au zis fra]ilor s@i: „Eu sânt Iosif. Înc@ tr@ea}te tat@l mieu?” Nu putea r@spunde fra]ii, de mare groaz@ sp@imânta]i. 4. C@tr@ carii el, blând: „Apropia]i-v@ – au zis – la mine”. {i apropiindu-s@: „Eu sânt – au zis – Iosif, fratele vostru carele l-a]i vândut în Eghipt.” 5. Nu v@ sp@imânta]i, nici v@ par@ greu c@ m-a]i vândut în ]@râle acestea. C@ pentru mântuirea voastr@ m-au trimis Dumnezeu înaintea voastr@ în Eghipt. 6. C@ doi ani sânt de când au început foametea pre p@mânt, }i înc@ cinci ani mai sânt în care nici a ara s@ va putea, nici a s@cera. 7. {i m-au trimis mai înainte Dumnezeu, s@ v@ ]ine]i pre p@mânt }i hran@ de tr@it s@ pute]i avea. 8. Nu din sfatul vostru, ci din vrearea lui Dumnezeu m-au trimis aicea, carele m-au f@cut ca un tat@ lui faraon }i st@pân a toat@ casa lui, }i c@petenie preste tot p@mântul Eghiptului. 9. Sârgui]i }i v@ sui]i la tat@l mieu }i-i zice]i: «Aceastea poruncea}te fiul t@u Iosif: „Dumnezeu m-au f@cut domn preste tot p@mântul Eghiptului. Pogori la

380 Manuscrisul S.D.B. 29 din varianta preg@tit@ pentru tipar a Bibliei lui Aron are ur- m@toarea inscrip]ie pe forza]ul copertei: „Inscripti catalogo librorum B.V. Mariae A- nnunciatae tomi 15”, adic@: „Înscris@ în catalogul c@r]ilor de la Bunavestire, ca tom al 15-lea”. Este o dovad@ în plus c@ volumul era legat în momentul deschiderii M@n@stirii Bunavestire din Blaj, în 1760, sau imediat dup@ aceast@ dat@.

321 Ioan Chindri} mine, nu z@bovi. 10. {i vei l@cui în p@mântul Ghesen, }i vei fi aproape de mine, tu }i feciorii t@i, }i fiii feciorilor t@i, oile tale }i ciurdele tale }i toate care biruie}ti”»”.

(Biblia lui Aron, ms. 30, f. 82 r – 83 r)

II 1. {i n-au putut Iosif s@ sufere pre to]i cei ce sta înaintea lui, ci au zis: „Scoate]i pre to]i de la mine!” {i nici unul nu au st@tut înaintea lui Iosif când s-au cunoscut fra]ilor s@i. 2. {i au slobozit glas cu plângere, }i au auzit to]i eghipteanii, }i s-au auzit în ]ara lui faraon. 3. {i au zis Iosif c@tr@ fra]ii s@i: „Eu sânt Iosif. Tr@ea}te înc@ tat@ mieu?” {i nu putea fra]ii s@-i r@spunz@, c@ s@ înfrico}eas@. 4. {i au zis Iosif c@tr@ fra]ii s@i: „Apropia]i-v@ c@tr@ mine”. {i s-au apropiat, }i au zis: „Eu sânt Iosif, fratele vostru, pre carele a]i vândut în Eghipt. 5. Deci acum s@ nu v@ întrista]i, nici s@ v@ par@ cu greu c@ci m-a]i vândut aici, c@ spre viia]a m-au trimis Dumnezeu înaintea voastr@. 6. C@ acesta easte al doilea an de foamete pre p@mânt, }i înc@ cinci ani, întru care nu va fi ar@tur@, nici s@ceri}iu. 7. C@ m-au trimis Dumnezeu înaintea voastr@, ca s@ r@mâie voao r@m@}i]@ pre p@mânt }i s@ hr@nesc voao r@m@}i]@ mare. 8. Deci acum nu voi m-a]i trimis aici, ci Dumnezeu, }i m-au f@cut ca un tat@ lui faraon, }i domn a toat@ casa lui, }i st@pân preste tot p@mântul Eghiptului. 9. Gr@bi]i, dar@, de v@ sui]i la tat@l mieu }i zice]i lui aceastea: «Zice fiiul t@u Iosif: “F@cutu-m-au Dumnezeu domn a tot p@mântul Eghiptului, pogoar@-te dar@ la mine }i nu z@bovi. 10. {i vei l@cui în p@mântul Ghesei al Arabiei, }i vei fi aproape de mine, tu }i feciorii t@i, }i feciorii feciorilor t@i, oile tale }i boii t@i, }i câte sânt ale tale”»”.

(Biblia lui Samuil Micu, ms. 70, varianta hermeneutic@, f. 115 r – 116 r)

Este într-adev@r greu de hot@rât care dintre cele dou@ traduceri e mai reu}it@, pentru stadiul de atunci al limbii române literare. Chiar dac@ în varianta pentru tipar Samuil Micu a îmbun@t@]it textul, Biblia lui Aron r@mâne competitiv@ }i, cel pu]in în cazul textului reprodus, parc@ mai u}or de citit. Septuaginta este Biblia istoric@ a bisericii orientale.381 Dintre nenum@ratele edi]ii ale Bibliei orientale, Samuil Micu a optat pentru una tip@rit@ în mediu refor-

381 John Biddle, In Sacra Biblia Graeca ex versione LXX. Interpretum scholia simul et interpretum caeterorum lectiones variantes, Londra, 1653; Isaac Vosius, De Septuaginta interpretibus, eorumque translatione et chronologia dissertationes, Haga, 1661; Abraham Tromius, Concordantiae Graecae versionis vulgo dictae LXX interpretum, Amsterdam }i Utrecht, 1718; Zacharias Frankel, Vorstudien zu der Septuaginta, Leipzig, 1841; Eberthard

322 Cultur@ }i societate în contextul {colii Ardelene mat. Se repet@ astfel cazul Bibliei de la Bucure}ti, pe care Nicolae Milescu o tradusese dup@ edi]ia protestant@ de la Frankfurt din 1597.382 Edi]ia folosit@ de Micu este mai recent@, ea s-a tip@rit la Franeker, în Olanda, la 1709.383 Autorul ei, Lambert Bos (1670 – 1717) a fost un distins helenist olandez, profesor de literatur@ greac@ la Universitatea din Franeker. Mai pu]in cunoscut ast@zi, Bos a fost la vremea sa un filolog celebru, autor al câtorva lucr@ri apreciate în lumea [email protected] Septuaginta în limba greac@, lucrat@ de el are la baz@ textul din Codicele Vatican, manuscris prestigios din secolul IV d.Chr., care con]ine toat@ Biblia. S-a mai servit de versiunea lui Aquila din Sinope, redactat@ în secolul II d.Chr., p@strat@ fragmentar în Hexapla lui Origene. Este o versiune fragmentar@ greceasc@ a Vechiului Testament. A treia surs@ declarat@ este versiunea lui Symma- chus, folosit@ }i de Sfântul Ieronim la redactarea Vulgatei, }i care chiar admir@ calit@]ile literare ale acestui text în idiom popular grecesc, scris tot în secolul II d.Chr. În fine, ultima surs@ declarat@ este varianta biblic@ a lui Theodotion, probabil un evreu din Efes, care a scris în acela}i secol cu Aquila }i Simmachus. {i acest text a intrat în Hexapla. În afara Codicelui Vatican, variantele folosite sunt fragmentare. Edi]ia lui Lambert Bos este una excentric@, edi]ie critic@ de autor, care nu se înscrie în familiile edi]iilor ap@rute dup@ Complutensiana din 1517 }i Erasmiana (Aldina) din 1518. „Biblia olandez@” a lui Bos a fost reeditat@ la Londra în 1918, conferat@ cu edi]ia englez@ a lui Robert Holmes }i James Parson, ap@rut@

Nestle, Septuagintastudien, Ulm, 1886; Edwin Hatch, A concordance to the Septuaginta and the other Greek versions of the Old Testament, Oxford, 1897; Charles Harold Donald, The Bible and the Greeks, Londra, 1935; Leo Prijs, Jüdische Tradition in der Septuagint, Leiden, 1948; Gillis Gerleman, Studies in the Septuagint, Lund, 1956; David Tabachovitz, Die Septuaginta und das Neue Testament Stilstudien, Lund, 1956; Alfred Rahlfs }i Walter Bauer, Septuaginta – Studien, I – III, Göttingen, 1965; Sebastian Brock, Charles T. Fritsch }i Sidney Jelicoe, A classified bibliography of the Septuagint, Leiden, 1973; Sidney Jelicoe, The Septuagint and the Modern Study, Oxford, 1968; Sidney Jelicoe, Studies in the Septu- agint Origins, New York, 1974; Gilles Dorival, Marguerite Harl }i Oliver Munich, La Bible grecque des Septante du judaïsme hellenistique au christianisme ancien, Paris, 1988; Erich Klostermann, Analecta zur Septuaginta, Hexapla und Patristik, Leipzig, 1995; Emanuel Tov, The tex-critical use of Septuagint in biblical research, Ierusalim, 1997. 382 Virgil Cândea, Ra]iunea dominant@, p. 116 – 117. 383 H PALAIA DIAQHKH KATA TOUS EBDOMHKONTA. VETUS TESTAMENTUM EX VERSIONE SEPTUAGINTA INTERPRETUM, secundum exemplar Vaticanum Romae editum, accuratissime denuo recognitum, una cum scholiis ejusdem editionis, variis manuscriptorum codicum veterumque exemplarium lectionibus, nec non fragmentis versionum Aquilae, Symmachi et Theodotionis. Summa cura edidit Lambertus Bos, L. Gr. in Acad. Franeq. Professor. Franequerae, excudit Franciscus Halma, Illustr. Frisiae Ord. atque eorundem Academiae typogr. ordinar. MDCCIX. Este un volum în 40 mare, de 21 file nenumerotate + 1326 pagini. Exemplarul este din cel mai vechi e}antion al fondului c@lug@rilor bazilitani de la Blaj }i se g@se}te la B.A.R.Cj., cota B. 6709. 384 De eruditione Graecorum per colonias eorum propagata, Franeker, 1697; Animadversiones ad Thomae Magistri eclogas, Franeker, 1698; Observationes miscellaneae ad loca quedam, Franeker, 1700; Ellipses graecae, Franeker, 1702; Antiquitatum Graecarum descriptio brevis, Franeker, 1714; Animadversiones ad scriptores, quosdam Graecos, Franeker, 1715.

323 Ioan Chindri} ulterior.385 Samuil Micu nu-}i divulg@ Biblia-pilot dup@ care a tradus. Exist@ îns@ numeroase indicii care pledeaz@ pentru edi]ia de la Franeker din 1709. Astfel, la 1 Samuil, 15, 30: „{i a zis Saul: «P@c@tuit-am, ci m@rea}te-m@ înaintea b@trânilor!»”, manuscrisul hermeneutic 64 al lui Samuil Micu are marginal urm@toarea observa]ie: „In Graeco est vox d¾ lat. quaesco” (în grece}te este cuvântul d¹, pe latine}te rogu-te). Într-adev@r, în edi]ia de la Franeker, textul grecesc este astfel: Kaˆ e•pe SaÝl ’Hm£rthka, ¢ll£ dÒxasÒn me d¾ šnèpion pfesbutšrwn. La notele 99 }i 100 de la subsolul paginii,386 Lambert Bos este preocupat de acela}i d¾ precizând c@ în Complutensian@ nu exist@, în vreme ce în codicele Alexandrin traducerea are alt@ form@. Acest „rogu-te” trebuia s@ întregeasc@ versetul astfel: „{i a zis Saul: «P@c@tuit-am, dar m@re}te-m@, rogu-te (s.n.) înaintea b@trânilor»”. Samuil Micu îl ignor@, a}a cum vor proceda toate Bibliile române}ti ulterioare, tributare textului de fa]@. „Rogu-te” va reintra în Bibliile cu text românesc din seria „Anglia }i str@in@tate”, care popularizeaz@ un text biblic str@in de tradi]iile bisericii române}ti.387 La Micu acest apel r@mâne în laboratorul de lucru din manuscris, m@rturie cert@ a leg@turii cu Biblia olandez@. De remarcat faptul c@ nici Biblia de la Bucure}ti nu-l traduce pe „rogu-te”, cu toate c@ în Biblia de la Frankfurt din 1597 el exist@. Biblia bucure}tean@ este de altfel a doua surs@ important@ a traduc@torului nostru. Prima Biblie româneasc@ tip@rit@ este, dup@ cum arat@ notele lui Micu puse la sfâr}itul capitolelor de-a lungul întregii lucr@ri, un fel de stea fix@, la care traduc@torul bl@jean î}i raporteaz@ comparativ un num@r nesfâr}it de expresii, formul@ri sau cuvinte singulare. Aceast@ atitudine respectuoas@ fa]@ de truda predecesorilor s@i, judecat@ cu subiectivism prozelit, a dus, în 1974, la afirma]ia eronat@ c@ Biblia lui Samuil Micu ar fi o copie ref@cut@ a celei din 1688.388 Afirma]ia este cu atât mai nefondat@, cu cât se demonstrase înc@ din 1914,389 cu argumente bazate pe texte paralele, c@ Biblia de la Blaj este o traducere nou@, modern@, autonom@ }i net superioar@ celei de la Bucure}ti. De altminteri, soarta Bibliei bl@jene în posteritate va dovedi acest lucru. Totu}i, pentru înl@turarea acestei prezum]ii necontrolate, este util s@ se fac@ }i aici o compara]ie paralel@ de texte, al c@rei obiect este Deuteronom 34, întregul capitol:

385 Vetus Testamentum Graecum cum variis lectionibus, Oxford, Typographeo Clarendo- niano, 1798 – 1827. 386 Edi]ia Franeker 1709 (vezi supra, nota 383), p. 388. 387 Vezi Biblia sau Sfânta Scriptur@ a Vechiului }i Noului testament, cu trimiteri, Bucure}ti, Societatea Biblic@ pentru R@spândirea Bibliei în Anglia }i str@in@tate, Bulevardul Ta- che Ionescu 36, f@r@ an (interbelic@), p. 307. 388 N. I. Nicolaescu, Scurt istoric al traducerii Sfintei Scripturi. Principalele edi]ii ale Bi- bliei în Biserica Ortodox@ Român@, în „Studii teologice”, seria II, XXVI, 1974, nr. 7 – 8, p. 504: „Samuil Micu, pe acea vreme c@lug@r la Blaj, n-a f@cut de fapt o traducere într-adev@r nou@ a c@r]ilor biblice, ci mai mult a îndreptat graiul Bibliei din 1688 }i a corectat dup@ Septuaginta, dup@ Vulgata }i dup@ alte versiuni doar ceea ce a socotit c@ nu red@ destul de bine ideile din textul original”. 389 Ioan B@lan, Biblia de la Blaj, în „Cultura cre}tin@”, IV, 1914, nr. 5, p. 133 – 141; nr. 6, p. 176 – 182.

324 Cultur@ }i societate în contextul {colii Ardelene

Biblia de la Franeker 1709, lucrat@ de Lambert Bos

325 Ioan Chindri}

I 1. {i s@ sui Moisi de la Avaroth Moav pre muntele Moav, pre vârvul lui Fazga, carea iaste de c@tr@ fa]a Ieriho, }i i-au ar@tat lui Domnul tot p@mântul lui Galaad pân@ la Dan, 2. {i tot p@mântul lui Neftalim }i tot p@mântul lui Efrem }i lui Manasi }i tot p@mântul Iudei, pân@ la marea cea de apoi, 3. {i pustiiul }i premprejurile locurilor Ieriko, cetatea finicilor, pân@ la Sigor. 4. {i zise Domnul c@tr@ Moisi: „Acesta e p@mântul carele am jurat lui Avraam }i lui Isaac }i lui Iacov, zicând: “Semen]iei voastre voiu da pre el”, }i am ar@tat pre el ochilor t@i, }i acolo nu vei întra!” 5. {i au murit acolo Moisi, robul Domnului, în p@mântul Moav, pren cuvântul Domnului; 6. {i l-au îngropat pre el în p@mântul Moav, aproape de casa lui Fagor. {i nu }tie nimenea grobni]a lui pân@ în ziua de ast@zi. 7. Iar@ Moisi era de 120 de ani când au murit el; nu s-au întunecat ochii lui, nice s-au stricat buzele lui. 8. {i au plâns fiii lui Izrail pre Moisi în Avaroth Moav, la Iordan, despre Ieriho, 30 de zile, }i s-au s@vâr}it zilele j@lii plângerii lui Moisi. 9. {i Isus, feciorul lui Navi, s-au împlut de duh de priceapere, pentru c@ au pus Moisi mâinile lui pre el. {i au ascultat pre el fiii lui Israil, }i au f@cut în ce chip au poruncit Domnul lui Moisi. 10. {i nu s-au mai sculat înc@ proroc întru Israil ca Moisi, pre carele au cunoscut Domnul lui fa]@ c@tr@ fa]@. 11. Întru toate seamnele }i minunile pre carele au trimis pre el Domnul s@ le fac@ pre iale întru p@mântul Eghiptului, lui Farao }i slugilor lui }i p@mântului lui, 12. {i minunile ceale mari }i toat@ mâna cea tare carele au f@cut Moisi înaintea a tot Israilul.

(Biblia 1688)

II 1. {i s-au suit Moisi de la Avarotul lui Moav în muntele Navan, în vârvul lui Fasga, carele easte spre fa]a Ierihonului. {i i-au ar@tat lui Domnul tot p@mântul lui Galaad, pân@ la Dan. 2. {i tot p@mântul lui Nethalim, }i tot p@mântul lui Efrem, }i a lui Manasi, }i tot p@mântul lui Iuda, pân@ la marea cea mai de pre urm@. 3. {i pustiia, }i ceale de primprejurul Ierihonului, cetatea filichilor pân@ la Sigor. 4. {i au zis Domnul c@tr@ Moisi: „Acesta easte p@mântul pentru care m-am jurat lui Avraam }i lui Isaac }i lui Iacov, zicând: «S@min]iii tale-l voiu da». {i l-am ar@tat ochilor t@i, iar acolo nu vei întra”.

326 Cultur@ }i societate în contextul {colii Ardelene

5. {i au murit acolo Moisi, robul Domnului, în p@mântul lui Moav, dup@ cum au zis Domnul. 6. {i l-au îngropat pre el în vale, în p@mântul lui Moav, aproape de casa lui Fagor, }i nimene nu }tie mormântul lui pân@ în zioa aceasta. 7. {i era Moisi de o sut@ }i doaozeci de ani când au murit. Nu s-au întunecat ochii lui, nici s-au zbârcit buzele lui. 8. {i au plâns fiii lui Israil pre Moisi în Avarotul lui Moav, în Iordan, în preajma Ierihonului, treizeci de zile. {i s-au sfâr}it zilele jealei plângerii lui Moisi. 9. {i Isus, fiiul lui Navi, s-au umplut de duhul în]elepciunei, c@ au fost pus Moisi mâinile sale preste el, }i l-au ascultat pre el fiii lui Israil }i au f@cut precum au fost poruncit Domnul lui Moisi. 10. {i mai mult nu s-au sculat proroc în Israil ca Moisi, pre carele s@-l fie cunoscut Domnul fa]@ la fa]@. 11. Întru toate seamnele }i minunile pentru care l-au trimis pre el Domnul s@ le fac@ în p@mântul Eghiptului, înaintea lui faraon }i a slugilor lui }i înaintea a tot p@mântul lui. 12. {i minunile ceale mari, }i mâna cea tare, care au f@cut Moisi înaintea a tot Israilul.

(Biblia de la Blaj)

Este, în mod evident, cu totul alt text decât cel din Biblia de la 1688. Formu- l@rile sau cuvintele similare se explic@ logic prin faptul c@ acela}i con]inut este redat în aceea}i limb@, româna, unitar@ istoric în sine.390 Samuil Micu nu a pornit

390 Asemenea asem@n@ri are cu cele dou@ texte }i capitolul respectiv din Biblia lui Aron, care n-a avut nici o tangen]@ cu vreuna din edi]iile comparate: „1. {i s-au suit Moisi din câmpiile Moav spre muntele Nivo, în vârful lui Fazga, împro- tiva Ieriho. {i i-au ar@tat Domnul p@mântul Galaad, pân@ la Dan. 2. {i tot Netalimul, }i tot p@mântul lui Efrem, }i a lui Manase, }i tot p@mântul Iudii, pân@ la marea cea mai de pre urm@. 3. {i partea de amiaz@zi, }i l@]imea câmpului Ieriho, cet@]i finicilor pân@ la Sigor. 4. {i au zis domnul c@tr@ dânsul: „Acesta este p@mântul pentru carele m-am jurat lui Avraam, Isaac }i Iacov, zicând: «S@mân]iii tale îl voiu da». V@zutu-l-ai cu ochii t@i, }i nu vei treace la el”. 5. {i au murit acolo Moisi, sluga Domnului, în p@mântul lui Moav, poruncind Domnul. 6. {i l-au îngropat în valea p@mântului lui Moav, împrotiva Fagor. {i n-au cunoscut om mormântul lui pân@ într-aceast@ zi. 7. Moisi de ani o sut@ }i doaoz@ci era când au murit. N-au p@injinat ochii lui, nici s-au cl@tit din]ii lui. 8. {i l-au plâns fiii lui Israil în câmpii Moav treiz@ci de zile, }i s-au plinit zilele celor ce jelea pre Moisi. 9. Iar@ Iosue, fiiul lui Nun, s-au umplut de duhul în]elepciunii, c@ Moisi au pus preste el mâinile sale.

327 Ioan Chindri} la traducerea Bibliei de pe o platform@ confesional@, ci de pe una na]ional@. Credem c@ aici î}i are explica]ia delimitarea drastic@ de buna traducere a Vulgatei lui Petru Pavel Aron. Elementa linquae Daco-Romanae sive Valachicae îl impunea ca pe un exeget al limbii române unitare. El voia s@ dea o traduce a Bibliei pentru to]i românii, ceea ce s-a }i întâmplat. Or, numai Septuaginta corespundea acestui scop, românii greco-catolici }i ortodoc}i întâlnindu-se din punct de vedere al ritului, deci }i al tradi]iei, în cadrul bisericii orientale. Era firesc, deci, ca traduc@torul de la Blaj s@ aib@ permanent în fa]a ochilor unica biblie româneasc@ complet@. Raportarea la aceasta este un mod de concordan]@ filologic@, o despuiere a vechii Biblii („în ceea veache s@ afl@”), pentru a-i putea lua locul în mentalitatea celor care o citeau de un secol. Biblia de la Bucure}ti a fost pentru Samuil Micu doar un rezervor de cuvinte române}ti, care îi permitea s@ aleag@ un cuvânt sau altul, pentru a a}eza dup@ dorin]@ Biblia tuturor românilor. Caracterul panromânesc al întreprinderii sale, inclusiv cel trans- confesional, na]ional, este declarat de Micu chiar în cuvântul C@tr@ cetitoriu, unde spune clar c@ vrea s@ înlocuiasc@ Biblia de la 1688, tradus@ „cu foarte întunecat@ }i încurcat@ a}ezare }i întocmire a graiului românesc”, în plus cu stilul dep@}it de evolu]ia limbii („osibit de vorba cea de acum obicinuit@”). Respingerea Vulgatei începe astfel s@ se în]eleag@. Românii au o Biblie unic@: pân@ atunci cea de la Bucure}ti, pe viitor cea pe care o traduce el. Vechea traducere româneasc@ este pentru Micu o surs@ documentar@ }i la nevoie un îndreptar lingvistic adiacent, dar nicidecum obiectul unei stiliz@ri. Manuscrisele hermeneutice ale Bibliei de la Blaj las@ s@ se în]eleag@ c@ traduc@torul a avut }i alte surse de inspira]ie, în afara textului grecesc de la Franeker din 1709 }i de Biblia de la Bucure}ti. Între acestea este codicele Alexandrin al Septuagintei, redactat de Hesychius la Alexandria, în Egipt, unde î}i are originea }i codicele Vatican, dar datând cu un secol mai târziu decât acesta din urm@ (secolul V d.Chr.). Într-unul din manuscrisele hermeneutice,391 versetul Ie}irea 8, 23 este astfel: „{i voiu osibi într@ norodul mieu }i într@ norodul t@u }i mâne va fi semnul (s.n.) acesta pre p@mânt”. Marginal, el face dou@ însemn@ri legate de cuvântul semnul. Prima: „Vatican: mâne va fi acesta”, deci nu „semnul acesta”. A doua: „Alexandr. – sicut nos: semnul acesta”. Într-adev@r, în edi]ia franekerian@ a lui Lambert Bos, dup@ codicele Vatican, versetul apare f@r@ cuvântul shme‹on, care înseamn@ semn. În nota 56, editorul frisian precizeaz@ c@ în manuscrisul Alexandrin din edi]iile Complutensian@ }i Aldin@ cuvântul shme‹on = semn exist@. A}adar, pentru c@ în Alexandrin este „sicut nos” (ca la noi, respectiv – credem – ca în Biblia

10. {i nu s-au mai sculat proroc în Israil ca Moisi, pre care s@-l cunoasc@ Domnul fa]@ la fa]@. 11. În toate seamnele }i ciudeasele care au trimis printr-însul s@ fac@ în p@mântul Eghiptului lui faraon, }i tuturor slugilor lui }i a tot p@mântul lui. 12. {i toat@ mân@ vârtoas@, }i mari, minunate lucruri care au f@cut Moisi înaintea a tot Israilul”. (B.A.R.Cj., ms.rom. 29, varianta definitiv@ S.D.B., f. 333 v – 334 r). 391 B.A.R.Cj., ms. rom. 70, f. 165 r.

328 Cultur@ }i societate în contextul {colii Ardelene de la 1688) Micu se îndep@rteaz@ de edi]ia-pilot }i formuleaz@ versetul în felul ar@tat. Nu se poate preciza dac@ Micu a avut la îndemân@ textul Alexandrin din alt@ parte, sau pur }i simplu a îndreptat dup@ nota de subsol a lui Bos. Opin@m cu convingere pentru a doua variant@, care este un argument în plus pentru func]ia de text-pilot a edi]iei de la Franeker. Oricum, traduc@torul nu a mers orbe}te pe varianta lui Bos, ci, indiferent de surse, el a c@utat solu]ii alternative pentru anumite situa]ii, în cazul nostru probabil din cauz@ c@ formularea f@r@ semnul d@ în române}te o pro- pozi]ie cu accent ciudat. O alt@ surs@ m@rturisit@ în manuscrisele hermeneutice este „Hebraica”, adic@ Biblia ebraic@. De exemplu, versetul Deuteronom 29, 6 este în manuscris:392 „Pâne n-a]i mâncat, vin }i beutur@ be]iv@ n-a]i beut, ca s@ cunoa}te]i c@ acesta easte Domnul Dumnezeul vostru”. Marginal semnaleaz@ c@ se abate din nou de la textul Vatican, preferând formularea din Hebraic@: „Vat. «Domnul Dum- nezeul vostru eu sânt» Heber. ut nos possimus Val. «C@ acesta easte Domnul Dumnezeul vostru»”. Adic@, în Hebraic@ este a}a „cum punem noi în române}te”. În acela}i manuscris, începutul versetului Numeri 21, 20: „{i de la Vamot la Ianin (s.n.), carea easte în câmpul Moav...” este amendat marginal cu observa]ia: „Alex. v. Napin”, adic@ Alexandrinul are forma Napin. Ca atare, p@r@se}te pista Vaticanului din Biblia lui Bos }i opteaz@ pentru Napin, a}a cum se g@se}te în volumul tip@rit, de}i în manuscris formulase Ianin. Sute de asemenea observa]ii împânzesc manuscrisele hermeneutice, fapt care tr@deaz@ o atitudine critic@ fa]@ de izvoarele documentare. Pân@ }i Biblia de la 1688 este obiectul unor asemenea opera]ii de critic@ textual@. La versetul Numeri 27, 12: „{i au zis Dumnezeu c@tr@ Moisiiu: «Suie-te în muntele cel dincolo de Iordan, acesta easte muntele Navan...” etc. se noteaz@ marginal: „In Valachico sic est: «cel dincolo de muntele Navaan»”. Adic@, în române}te – respectiv Biblia 1688 – este scris Navaan. Micu r@mâne la forma din edi]ia-pilot: Navan (Nab£n). Din materialul biblic trecut prin acest ciur critic s-a p@strat cel mult un sfert. Nu este greu de imaginat amploarea }i dificultatea unei asemenea opera]iuni la scara întregii Biblii. Finalitatea acestei metode este în mod evident c@utarea cuvântului potrivit în limba român@, care trebuie s@ integreze perfect con]inutul cel mai preten]ios cu putin]@. Din manuscrisele hermeneutice, a trecut apoi în curat cuvântul care i s-a p@rut c@ exprim@ adev@rul în modul cel mai fidel, agreând unele forme alternative pontate în hermeneutice, ignorându-le pe altele. Un fapt greu de explicat este acela c@ Micu n-a trecut în aparatul s@u de note din edi]ia tip@rit@ decât pu]ine dintre notele }i variantele din manuscrisele hermeneutice. Chiar }i la cele incluse, nu se mai indic@ sursa exact@, ci doar la modul vag: „În unele Biblii s@ afl@...”. Doar raport@rile la Biblia de la Bucure}ti sunt trecute toate, ceea ce d@ impresia c@ aceasta l-a preocupat mai intens decât alte surse. Acest travaliu istovitor sugereaz@ numaidecât întrebarea: la ce i-ar fi folosit toat@ munca sisific@, dac@ „n-a f@cut de fapt o traducere într-adev@r nou@ a c@r]ilor biblice, ci mai mult a îndreptat graiul Bibliei din 1688”? Ignoran]a autorului afirma]iei se dubleaz@ cu aser]iunea c@ Micu s-a servit la aceast@ „îndreptare” }i de Vulgata, pe care eruditul

392 Ms. 71, f. 202 r.

329 Ioan Chindri} cleric bl@jean a ocolit-o cu cea mai mare pruden]@.393 Enorma înc@rc@tur@ de munc@, îngreunat@ }i de firea mig@loas@ a lui Samuil Micu, explic@ r@stimpul lung în care s-a tradus Biblia. Jaloanele cronologice, luate din multele însemn@ri din manuscrise, ar avea ca punct de plecare o dat@ neprecizat@ din anul 1783, când începe traducerea Facerii, }i ca punct final 1790, când termin@ Numerii din manuscrisul hermeneutic. Dar pentru c@ acesta, }i poate nu numai singur, trebuia copiat în curat, ceea ce s-a }i petrecut, data încheierii Bibliei trebuie împins@ pân@ pe la mijlocul anului 1791. Însemn@rile din manuscrise, atâtea câte s-au p@strat, dezv@luie aspecte din avatarurile acestei munci de aproape un deceniu.394 La început, Micu manifest@ oarecare neîncredere în sine sau timiditate în fa]a limbii grece}ti. Dup@ traducerea Genezei, el simte nevoia s@ se verifice prin dou@ cola]ion@ri succesive, cu doi cunosc@tori de greac@: unul este Vasile Vlad,

393 Vezi supra, nota 388. 394 S-au p@strat însemn@ri cu date cronologice }i alte informa]ii în manuscrisele: 1. Ms. 70 F. titlul: „1783”; f. 129 v: „Sfâr}itul Facerii 1784, ianuarie 19, în sat în Lup”; f. 129 v: „Visa, et cum Graecum collata per Samuelem Klein, et Basilium Vlad”; f. 129 v: „Et secundum visa, et cum Graeco collata per eundem Samuelem Klein, et Demetrium Eu- statiovits, directorem scholarum normalium in Transylvania non unitorum”. 2. Ms. 71. F. 61 r: „Balasfalvae finis libri Levitici 1784 die 23 Augusti”; f. 65 r: „1784”; f. 163 r: „1784 die Xbris 9”; f. 167 v: „1784 die 1 Decembris”; f. 253 v: „Sfâr}it c@r]ilor celor cinci a lui Moisiiu 1784 dechemvrie 18”. Ms. 64. F. 1 v: „1785, martie”; f. 128 v: „Sfâr}it c@r]ii a doao a împ@ra]ilor 1785 die 26 Julij”. Ms. 115. F. 427 r: „1786 Aprilis 27. Balasfalvae in Monasterio Sanctissimae Trinitatis per me hieromonachum Samuelem Klein m. pr.”; f. 459 r: „Aprilis 25 1786”. Ms. 111. F. 206 v: „Cartea aceasta a Facerii o am scris eu, ieromonah Samoil Clain de la Sad, în casa jupânului Niculae, r@itarul din Blajiu, în anul 1789, pe ce vreame m@n@stirea era cas@ de bolnavi osta}i, }i c@lug@rii nu }edea în m@n@stire”; f. 368 v: „Cartea Ie}irii aceasta o am scris eu Samoil Clain de la Sad, în Blajiu, în casa preoteasei v@duve a r@posatului popa Dan, în anul 1790, pre ce vreame m@n@stirea era spital sau boln@v@rie pentru oaste, când era b@taie cu turcii }i noi, c@lug@rii, nu puteam l@cui în m@n@stire”; f. 491 r: „S-au sfâr}it a s@ scrie în 19 zile a lui iunie în anul 1790 la Sibiiu, în sal@}ul lui Efrem Clain Muntiul, prin mine, Samoil Clain de Sad; f. 833 r: „S-au scris a doao oar@ de mine, Samoil Clain, cel ce le-am }i t@lm@cit pre limba româneasc@, în anul 1790, iulie 13/24, în s@la}ul lui Efrem Clain de Muntiul, în Sibiu”. Datele oferite de Samuil Micu în aceste însemn@ri permit urm@torul desf@}ur@tor cronologic al traducerii, desigur relativ: 1783, dat@ neprecizat@, începe traducerea Facerii. 1784, ianuarie 19, încheie traducerea Facerii. 1784, dat@ neprecizat@, începe traducerea Ie}irii. 1784, dat@ neprecizat@, începe traducerea Levi]ilor. 1784, august 23, încheie traducerea Levi]ilor. 1784, dat@ neprecizat@, începe traducerea Numerilor. 1784, decembrie 1, începe traducerea Deuteronomului. 1784, decembrie 18, termin@ traducerea Pentateucului. 1785, martie, începe s@ traduc@ 1 Samuil. 1785, iulie 26, termin@ de tradus 2 Samuil. 1786, aprilie 25, termin@ de tradus Iudit.

330 Cultur@ }i societate în contextul {colii Ardelene prieten de la Sfânta Barbara }i colaborator al s@u }i al lui Gheorghe {incai la întoc- mirea colec]iei de documente istorice ale {colii Ardelene.395 O însemnare de pe manuscris, din ianuarie 1784, precizeaz@ c@ Geneza „a fost rev@zut@ }i cola]ionat@ cu cea greceasc@ de c@tr@ Samuil Clain }i Vasile Vlad”.396 Nu s-a mul]umit cu atâta. O alt@ însemnare, imediat urm@toare, ne asigur@ c@ aceea}i carte a Bibliei „a fost pentru a doua oar@ rev@zut@ }i cola]ionat@ cu cea greceasc@ de c@tre acela}i Samuil Clain }i Dimitrie Eustatievici, directorul }colilor primare ortodoxe din Tran- silvania”.397 Colaborarea cu Eustatievici este un element nou, necunoscut pân@ acum cercet@torilor. Grec de origine, n@scut }i educat în mediul ortodox grecesc din Bra}ov, acest cel mai vestit intelectual neunit din Transilvania vremii era, pe lâng@ cunosc@tor nativ al limbii grece}ti, }i autorul unei gramatici române}ti, personaj matur cu care tân@rul Samuil Micu î}i putea verifica nu doar cuno}tin]ele de greac@, ci }i de român@. Colaborarea cu ortodoc}ii în problema Bibliei se dovede}te astfel mai timpurie decât se }tia pân@ acum. Ea este o confirmare a dorin]ei bl@jeanului greco-catolic de a realiza o Biblie na]ional@, una pentru to]i românii. În aceea}i perioad@ a lucrului la Biblie poart@ o coresponden]@ intens@ cu Bucure}tiul, de unde îi scriu Ignatie Darabant }i Efrem Klein, nepotul s@u, afla]i în capitala [@rii Române}ti în scopuri înc@ necunoscute.398 În timpul R@zboiului ruso-turco-austriac din 1788 – 1791, m@n@stirea din Blaj a fost transformat@ în spital pentru solda]ii cezaro-cr@ie}ti r@ni]i în cele câteva ciocniri cu turcii pe teritoriul Transilvaniei.399 C@lug@rii s-au ad@postit pe la credincio}i binevoitori sau la rudenii. Micu n-a în- trerupt traducerea nici în aceste condi]ii. În anul 1789 a lucrat în casa unui „jupân” Niculae Rait@r din Blaj, unde a redactat varianta definitiv@ a Genezei. O parte din anul 1790 }i l-a petrecut în casa v@duvei preotului Dan din Blaj, unde a definitivat Exodul. Traducerea întregii Biblii, cu cele dou@ redac]ii ale sale, se pare c@ a încheiat-o în casa din Sibiu a v@rului s@u Efrem Klein de Muntiul, pictor cu oarecare reputa]ie, cel care pictase cupola capelei de la Sfânta Barbara din Viena. Astfel c@, la 30 octombrie 1791, el îi scrie lui Ignatie Darabant, episcopul unit de la Oradea, c@ „Biblia, aflându-se în acest moment întregul cler în sobor, am dat-o seminarului de aici cu }ase sute de florini”.400

1786, aprilie 27, termin@ de tradus Tovit. 1789, dat@ neprecizat@, termin@ varianta curat@ a Facerii. 1790, dat@ neprecizat@, termin@ varianta curat@ a Ie}irii. 1790, iulie 13/24, termin@ varianta curat@ a celui mai voluminos manuscris, nr. 111. 1790, septembrie 24, termin@ traducerea leviticului în variant@ hermeneutic@. 395 Samuil Micu, Istoria românilor, I, Bucure}ti, 1995, p. 451, nota 1; I. Dumitriu-Snagov, Românii în arhivele Romei (Secolul XVIII), Cluj-Napoca, 1999, p. 32, 41. 396 Vezi nota 394. 397 Ibid. 398 Vezi în acest sens o scrisoare a lui Samuil Micu c@tre episcopul Ioan Bob din 8 iulie 1787, la Ioan Chindri}, Idei, oameni, fapte, în „Manuscriptum”, XÉX, 1988, nr. 1, p. 81 – 96. 399 George Bari], P@r]i alese din istoria Transilvaniei pre dou@ sute de ani din urm@, I, Sibiu, 1889, p. 505 – 506. 400 Ioan Chindri}, Idei, oameni, fapte, p. 91.

331 Ioan Chindri}

Aceast@ cronologie a realiz@rii Bibliei lui Samuil Micu este cert@, a}adar, confirmat@ chiar de traduc@tor. Geneza lucr@rii a ap@rut îns@ eronat@ în unicul articol dedicat în mod expres acestei probleme. Este o contribu]ie documentar@ a lui Ioan Modrigan }i Zenovie Pâcli}anu,401 publicat@ f@r@ a fi cunoscut, în prealabil, toate manuscrisele Bibliei. Aceast@ lacun@ îi conduce pe autori la o dubl@ gre}eal@: „Lucra foarte u}or. Cu toate acestea, trei ani i-au trebuit pân@ a ispr@vit traducerea. Începuse în 1783 }i sfâr}e}te în 1785”. Aceast@ eroare î}i are originea într-un demers aparte al lui Micu. Pe parcursul traducerii, el a început s@ tatoneze posibilit@]ile de tip@rire a acesteia. În 16 octombrie 1785 s-a adresat Tezaurariatului, cerând un împrumut de 4000 de florini pentru tip@rirea Bibliei române}ti. Aceast@ solicitare aduce dup@ ea una din partea autorit@]ilor, de a-}i înainta lucrarea spre cenzur@. Este interesant de observat faptul c@ Curtea de la Viena vedea în Biblia bl@jeanului nostru exact ce vedea el însu}i: o Biblie pentru to]i românii, fie uni]i, fie neuni]i. De aceea, ea ajunge la cenzori de ambele rituri: episcopul greco-catolic Moise Drago} de la Oradea }i mitropolitul sârb de la Carlovi], Moise Putnik, c@ruia îi erau subordona]i confesional românii neuni]i din Transilvania. Se pune în- trebarea: ce Biblie a trimis Samuil Micu la cenzur@? Studiul manuscriselor nu îng@duie decât un singur r@spuns: au fost trimise probe din traducere, }i nicidecum lucrarea întreag@. Documentele spun c@, dup@ cenzurare, lui Mi- cu i s-a retrimis manuscrisul la Blaj. Or, nici un indiciu nu confirm@ existen]a unui manuscris întreg al Bibliei la 1785. Dimpotriv@, indicii ferme confirm@ c@ a lucrat la traducere }i dup@ anul 1790, ceva mai mult, c@ Noul Testament nu a reu}it s@-l termine pân@ la începerea tip@ririi, în 1793, }i c@ a avut nevoie de ajutoare la transcrierea în curat a manuscrisului primar. În manuscrisul care con]ine cele patru Evanghelii }i Apocalipsul,402 }i dup@ care s-a tip@rit efectiv, Evanghelia lui Matei }i o parte a Evangheliei lui Luca poart@ scrisul unei alte persoane. La 1785, Micu avea traduse cele cinci c@r]i ale lui Moise: Geneza, Exodul, Leviticul, Numerii }i Deuteronomul, care tradi]ional alc@tuiesc unitatea biblic@ numit@ Pentateuc sau Pentateucul lui Moise. Acest Pentateuc, în prima redac]ie, îl putea trimite Micu cenzorilor în 1786. Exemplarul curat al Genezei, dup@ care s-a tip@rit, l-a încheiat în 1789, iar al Exodului în 1790. R@spunsul ierarhilor-cenzori a fost descurajant pentru Samuil Micu. Confratele unit de la Oradea este cel mai drastic. Biblia aceasta, spune Moise Drago}, nu este o traducere dup@ Septuaginta, ci „o copie de pe o edi]ie mai veche româneasc@”, referindu-se desigur la Biblia de la Bucure}ti. I se aduce traduc@torului învinuirea c@ a inclus în Biblie lucruri noi, care nu exist@ în codicii biblici, }i c@ a l@sat afar@ lucruri esen]iale. Ca atare, conchide cenzorul, Biblia „nu seam@n@ nici cu Biblia

401 Cum a ap@rut Biblia lui Clain? – Pe baz@ de documente inedite –, în „Cultura cre}tin@”, VIII, 1919, nr. 5 – 6, p. 96 – 102. 402 B.A.R.Cj., ms. rom. 112.

332 Cultur@ }i societate în contextul {colii Ardelene veche româneasc@, nici cu cea ruseasc@, cu atât mai pu]in cu Vulgata”.403 Este cu totul inexplicabil@ aceast@ judecat@ profund nedreapt@ a episcopului or@dean, care va fi contrazis@ drastic de teologi de clas@ înalt@, vreme de un secol dup@ apari]ia Bibliei. Re]inem îns@ din încrimare faptul c@ Biblia lui Micu nu seam@n@ deloc cu Vulgata, afirma]ie care vine în sprijinul felului cum am motivat atitudinea noului traduc@tor de la Blaj fa]@ de Vulgata tradus@ tot acolo de Petru Pavel Aron. Cu mare pruden]@ }i sub rezerva confirm@rii sau infirm@rii viitoare, gestul lui Moise Drago} poate fi explicat tot prin prisma traducerii din Vulgata, existent@ la Blaj. Ca atitudine de nuan]@, clericii superiori de la Oradea au fost întotdeauna mai apropia]i de habitudinile catolice apusene decât cei de la Blaj. Nu se poate imagina c@ Drago} nu }tia de existen]a Vulgatei traduse de episcopul Aron. Sentin]a sa poate fi interpretat@ eventual ca o pledoarie mascat@ pentru Vulgata, ca Biblie a românilor uni]i. Prin apari]ia Septuagintei lui Micu, acest deziderat era compromis. Cât despre „cenzura” sârbului Putnik, ea se situeaz@ în zona hilarului. F@r@ a citi m@car, el caracterizeaz@ Biblia lui Micu drept superflu@, spune c@ exist@ traduceri române}ti mult mai bune, }i iat@, chiar el este în m@sur@ s@ trimit@ una bun@ de retip@rit. Se referea probabil la Biblia de la Bucure}ti. Pe dos fa]@ de episcopul de la Oradea, mitropolitul sârbilor nu vedea cu ochi buni r@spândirea unei Biblii traduse de un greco-catolic. Acest „e}ec” incipient se poate atribui }i mentalului înregimentat al vremii, care nu agrea o lucrare de autor, personal@, cum era a lui Samuil Micu. Spre aceast@ concluzie poate duce propunerea lui Moise Drago} de la sfâr}itul „cenzurii” sale: Micu s@ rescrie Biblia, mai cite] – înc@ o dovad@ c@ a trimis la cenzur@ varianta primar@, de maculator, a manuscrisului, c@ci a doua redactare este foarte lizibil@, chiar caligrafiat@! – apoi s@ o supun@ spre cenzurare unei comisii de înv@]a]i din toate diecezele, comisie numit@ chiar de împ@ratul de la Viena. Un drum complicat }i f@r@ ie}ire. La acest e}ec a contribuit }i traduc@torul, care, cu ner@b- darea tinere]ii, n-a a}teptat s@-}i termine lucrarea }i s@-i dea o fa]@ mediatic@ bun@, ci s-a preocupat pe parcurs de strategia public@rii ei. Cum speran]a celor 4000 de florini de la erariu s-a spulberat, i-a venit ideea nerealist@ de a-}i publica Biblia pe cont propriu. Se gândea la adunarea de prenumeran]i, de abona]i cu anticipa]ie, dup@ moda vremii. Nici o Biblie din Europa nu s-a tip@rit vreodat@ în acest fel, valabil pentru lucr@ri de mic@ dimensiune. La 9 noiembrie 1787, el îi scrie vicerectorului din Lemberg, unde se mutase seminarul Sfânta Barbara, solicitându-i asemenea abona]i. Din Bucovina se a}tepta la 300 de persoane. Bineîn]eles c@ tentativa n-a reu}it, nici în Bucovina, nici în alte p@r]i. În acest moment intervine un episod care a fost intens exploatat, în mod nu tocmai corect. Dup@ ce doi ierarhi, unul greco-catolic }i unul ortodox, îi res- pinseser@, cu dispre], în 1786 – 1787, Biblia lui Samuil Micu, în 1790 se ajunge ca al]i doi, tot unul unit }i unul ortodox, s@ se bat@ pentru ea, implicând chiar puterea politic@ în disput@. Se pare c@ între timp redactarea Bibliei avansase }i c@ se întrez@rea posibilitatea real@ a finaliz@rii acesteia prin tipar. Episcopul Ioan

403 Ioan Modrigan }i Zenovie Pâcli}anu, Cum a ap@rut Biblia lui Clain?..., p. 98.

333 Ioan Chindri}

Bob de la Blaj n-a fost un personaj agreat de corifeii {colii Ardelene. Ei l-ar fi dorit în fruntea diecezei unite din Ardeal pe Ignatie Darabant, viitorul episcop de Oradea, care a candidat în 1782 împreun@ cu Ioan Bob la scaunul din Blaj, ob]inând cele mai multe voturi din partea clerului,404 dar pierzând în fa]a lui Bob la proba ternariului, când împ@ratul avea prerogativa de a prefera pe unul dintre primii trei ale}i de sinodul electoral. Viena l-a preferat pe Bob, candidatul cu cele mai pu]ine voturi, }i astfel toat@ triada corifeilor, Micu, {incai }i Maior, s-a pomenit în afara echipei de colaboratori apropia]i ai episcopului. Manevrele lui Samuil Micu de a-}i tip@ri Biblia f@r@ ajutorul episcopului s@u î}i g@sesc explica]ia în acest vechi contencios cultural de la Blaj, de mult cunoscut }i teoretizat de istoricii literari.405 Ultima încercare a fost aceea de a-}i tip@ri Biblia cu ajutorul episcopului ortodox de la Sibiu, Gherasim Adamovici. Nu era nimic neobi}nuit în acest gest. Micu însu}i, traducând dup@ Septuaginta, i-a avut în vedere pe to]i românii de rit oriental, deci }i pe ortodoc}i, }i pe greco-catolici. Puterea catolic@ de la Viena gândea în acela}i fel, la ra]iunea practic@ a unei Biblii pentru to]i românii din Imperiu, fie uni]i, fie neuni]i. Gherasim Adamovici a adunat banii necesari tip@ririi, }i la 2 decembrie 1790, a cerut aprobarea Guberniului Transilvaniei s@ tip@reasc@ Biblia româneasc@ la Sibiu. Pentru a doua oar@, se cere un exemplar, acum de c@tre Guberniu, în vederea [email protected] În acest moment, p@}e}te în scen@ energicul }i bogatul episcop de la Blaj, Ioan Bob, punând cap@t tribula]iilor Bibliei. Într-o întâmpinare c@tre Guvern din 14 decembrie 1790, el î}i arog@ exclusivitatea de a tip@ri traducerea lui Samuil Micu. Acesta – spune – este c@lug@r bazilitan la Blaj }i a fost crescut }i }colit pe cheltuiala clerului greco-catolic. Ca s@-}i poat@ realiza Biblia, el a fost scutit de multe sarcini }i i s-au trecut multe cu vederea, numai }i numai ca s@-}i poat@ duce munca la bun sfâr}it. Informa]ia este pre]ioas@, explicând faptul c@ Micu a reu}it s@-}i ating@ scopul, lucrând în paralel la alte numeroase c@r]i, unele tip@rite, iar altele r@mase în manuscris. Iar acum – se plânge episcopul bl@jean – Micu a uitat toate aceste binefaceri, }i-a uitat leg@mântul de obedien]@ }i paupertate monahal@ }i umbl@ s@-}i vând Biblia în alte p@r]i. Cere Guberniului s@-i trimit@ Biblia la Blaj, iar el o va tip@ri, dându-i traduc@torului o remunera]ie corespunz@toare („discretam remunerationem”).407 Gestul lui Bob este explicat de un cercet@tor al problemei în mod inspirat, prin prisma faptului c@ acum Biblia „se profila ca o certitudine”.408 Spiritul practic, r@mas legendar, l-a f@cut s@ nu se agite în paralel cu Micu, }tiind exact stadiul în care se afla traducerea. Acum îns@, la sfâr}itul anului 1790, Biblia lui Micu era într-adev@r spre înche-

404 Ioan Micu Moldovan, Acte sinodali ale b@serecei române de Alba Iulia }i F@g@ra}, I, Blaj, 1869, p. 111. 405 T@lm@cit }i r@st@lm@cit pân@ la abuz, acest conflict bl@jean se înscrie în limitele pe care le schi]eaz@ Zenovie Pâcli}anu în studiul s@u Un vechi proces literar... 406 Ioan Modrigan }i Zenovie Pâcli}anu, op.cit., p. 99. 407 Ibid., p. 99 – 100. 408 Serafim Duicu, Pe urmele lui Samuil Micu-Clain, p. 146.

334 Cultur@ }i societate în contextul {colii Ardelene iere, }i Bob nu voia s@-i scape. Surprinz@toarea inten]ie a episcopului de la Blaj a anihilat din fa}@ colaborarea cu Gherasim Adamovici, Biblia n-a ajuns la acesta, nici la Guberniu, iar lui Samuil Micu i-a r@mas unica }ans@ de a-}i vedea lucrarea tip@rit@: la Blaj, acolo unde se cuvenea, cu sprijinul episcopului s@u, care dorea s@ i-o tip@reasc@. Mul]i autori, inclusiv greco-catolici, interpreteaz@ actul autoritar al lui Bob drept o samavolnicie, o nedreptate la adresa lui Samuil Micu.409 Departe de a fi astfel, rela]ia Bob – Micu în cazul Bibliei trebuie privit@ într-o lumin@ nou@, o- biectiv@, realist@. S-a afirmat c@ Bob voia neap@rat „s@ aib@ o Biblie româneasc@ tip@- rit@ în tipografia lui, care lui s@-i aduc@ fal@, iar tipografiei venituri”.410 Pentru a tip@ri Biblia, Bob nu avea nevoie s@ a}tepte traducerea îndelungat@ a lui Micu. Avea la îndemân@ Biblia lui Petru Pavel Aron, complet@ }i tehnoredactat@ pentru tipar, pe care putea s@ o scoat@ oricând. Ce l-a îndemnat totu}i s@ se cramponeze de cea a lui Samuil Micu? Se pot emite câteva ipoteze plauzibile. Micu avea la Blaj }i în toat@ românimea, între uni]i }i neuni]i, o faim@ uria}@ de savant }i teolog. Contemporanii erau cu ochii pe traducerea Bibliei, mul]i citiser@ din manuscrise – probabil }i Bob – }i se }tia c@ este superioar@ Bibliilor române}ti de pân@ atunci. Dac@ Bob a vrut s@-}i „aduc@ fal@” cu o Biblie româneasc@, aceasta a fost cea realizat@ de Micu, iar op]iunea a fost onorant@ pentru traduc@tor. Procedura energic@ de a bloca ten- tativele excentrice ale subordonatului s@u ]ine de firea organizat@ }i autoritar@ a arhiereului, ca }i de disciplina pertinent@ de o episcopie din lumea catolic@, fie ea }i de rit oriental. Mai apoi, traducerea lui Micu este o Septuaginta. Mul]i autori au preluat de la Petru Maior, f@r@ s@ o analizeze, învinuirea c@ Bob a vrut s@ „latinize- ze”, adic@ s@ introduc@ practici care s@ afecteze esen]a ritual@ oriental@ a bisericii unite.411 În lumina analizei, m@surile lui Bob incriminate astfel sunt de ordin administrativ-organizatoric, }i nicidecum ritual, exemplu tipic fiind m@sura episcopului din 1793, de a retrage protopopilor „privileghionul” amend@rii preo]ilor gre}elnici, hot@rând c@ acest lucru este de competen]a episcopului.412 În cazul de fa]@, preferin]a lui categoric@ pentru Septuaginta lui Micu repune întreaga problematic@ într-o lumin@ normal@. La un nivel de cultur@ contestat }i poate chiar contestabil, Ioan Bob era un geniu al ra]iunii practice, cu un sim] al realit@]ii ie}it din comun. Acest sim] îl f@cea s@ în]eleag@ c@ mentalul popular românesc r@mâne unul oriental, indiferent de religie, }i c@ Septuaginta este Biblia cu care poate transcede grani]ele dintre confesiunile }i ]@rile române}ti, st@pânind aceast@ important@ pia]@ atât ca prestigiu, cât }i material. Acest lucru i-a }i reu}it, cu prisosin]@.

409 Tonul l-au dat Ioan Madrigan }i Zenovie Pâcli}anu, ambii bl@jeni }i uni]i, publicând documentele litigiului înso]ite de comentarii sentimentale, ostile la adresa lui Ioan Bob (op.cit., pass.). De aceast@ interpretare neprofesionist@ a profitat o întreag@ pletor@ de autori ulteriori, inutil de în}irat aici, care concluzioneaz@ invariabil în sensul smulgerii pur }i simplu a Bibliei de la Micu, de c@tre episcop. 410 Ibid., p. 99. 411 Petru Maior, Istoria bisericii..., p. 183. 412 Idem, Protopapadichia, p. 16.

335 Ioan Chindri}

Odat@ readus@ în ]arcul ei, pre]ioasa oaie r@t@cit@ a cedat dreptul de autor tipografiei Seminarului diecezan, contra sumei de 600 de florini, la 30 octombrie 1791.413 Din acel moment, episcopul Ioan Bob devine st@pânul absolut al Bibliei. Tip@rirea ei putea s@ înceap@. {i totu}i, abia un an mai târziu, la 1 noiembrie 1792, el cere Guberniului aprobarea de a o [email protected] Va mai trece un an, }i abia la 1 noiembrie 1793 începe efectiv munca de [email protected] Ce s-a petrecut în acest lung r@stimp de doi ani? Noua existen]@ a Bibliei manuscrise, de la cedare }i pân@ la tip@rire, este marcat@ de un proces în care caracterul pregnant de carte de autor a lucr@rii lui Samuil Micu este supus unor concesii în favoarea caracterului de carte colectiv@. Prima grij@ a lui Bob a fost verificarea manuscrisului. Petru Maior, un admirator al lui Micu, recunoa}te la 1793: „Chiar dac@ p@rintele Samuil s-a str@duit cu iscusit@ grij@ la ea, totu}i o asemenea lucrare necesit@ o verificare atent@ }i îndelungat@”.416 În acest scop, episcopul însu}i s-a pus în fruntea unei comisii de verificare, la care „cu mare greutate }i-a luat lâng@ sine”417 înc@ trei secondan]i. Ace}tia sunt clericii bl@jeni Dimitrie C@ian, Gherman Peterlaki }i Vasile Filipan. Cine erau ace}ti oameni }i ce competen]@ aveau pentru o lucrare de asemenea r@spundere? Cu o lun@ de zile înaintea începerii tip@ririi, Petru Maior contest@ în bloc aceast@ comisie, într-o scrisoare foarte dur@ c@tre Congrega]ia de Propaganda Fide: „Nici domnul episcop, nici unul dintre ace}tia nu }tiu limba român@, eu însumi i-am pus la încercare }i nu }tiu nici câte timpuri îng@duie limba român@ în conjugarea verbelor, }i prin urmare nu în]eleg nici primele elemente ale gramaticii. Mai apoi, sunt cu totul necunosc@tori ai limbii grece}ti, a c@rei st@pânire este foarte necesar@ la aceast@ lucrare”.418 Aceast@ constatare aspr@ trebuie judecat@ cu pruden]@, prin prisma frustr@rii pe care a sim]it-o Petru Maior, erudit de înalt@ clas@, nefiind chemat s@ fac@ parte din comisie. Imaginea neagr@ pe care o înf@]i}eaz@ era menit@ s@ atrag@ Congrega]ia în oprirea tip@ririi, care – zice – „s-a început deja”, de}i va începe abia peste o lun@. Asem@n@tor cu Moise Drago} în 1786, acest comiliton al lui Micu propune la rândul s@u o alt@ comisie, din afara Transilvaniei, condus@ de episcopul Ignatie Darabant de la Oradea. Indiferent dac@ Petru Maior a fost de coniven]@ cu Samuil Micu sau nu, apelul la Vatican este o nou@ încercare de a opri Biblia de la Blaj, de data aceasta de foarte aproape, chiar din mediul {colii Ardelene. Vaticanul îns@ n-a reac]ionat, iar Ioan Bob a continuat tip@rirea Bibliei, c@reia „mediocrit@]ile” incriminate de Maior îi d@duser@, în cei doi ani de t@cere, o înf@]i}are exterioar@ nou@. Dimitrie C@ian senior (1754 – 1821) nu era nicidecum un ignorant, el î}i f@cuse studiile teologice

413 Vezi supra, nota 400. 414 Ioan Modrigan }i Zenovie Pâcli}anu, op.cit., p. 100. 415 Vezi cuvântul C@tr@ cetiroriu al c@lug@rului Gherman Peterlaki, „diortositoriul” tipografiei. 416 Scrisoarea din 1 octombrie 1793 c@tre Congrega]ia de Propaganda Fide, la Petru Ma- ior, Scripta minora, p. 232. 417 „Greutate” prin care Petru Maior în]elege c@ episcopul era pornit s@ fac@ de unul singur aceast@ verificare (ibid.). 418 Ibid., p. 232 – 233.

336 Cultur@ }i societate în contextul {colii Ardelene la Universitatea din Viena, fiind coleg cu Samuil Micu la Colegiul Sfânta Barbara.419 Gherman Peterlaki (? – 1811) era un c@lug@r absolvent al teologiei de la Blaj, care în 1784 se al@turase lui Samuil Micu, Gheorghe {incai }i Petru Maior în încercarea de a p@r@si cinul c@[email protected] Amândoi au fost coopta]i de episcop în calitatea pe care o aveau la tipografia Seminarului diecezan: primul era prefect al tipografiei, iar al doilea corector. Vasile Filipan (1766 – 1832), tân@r de numai 27 de ani la intrarea în comisie, absolvise teologia la Eger }i î}i luase doctoratul la Lemberg, centre în care era mutat fostul seminar vienez de la Sfânta Barbara. Filipan trebuie s@-i fi atras aten]ia episcopului prin bun@ preg@tire teologic@, pe care }i-o va eviden]ia ulterior ca autor al unei Istorii biserice}ti în limba latin@, necunoscut@ [email protected] Care a fost activitatea comisiei în leg@tur@ cu manuscrisul Bibliei lui Samuil Micu ? În cuvântul s@u C@tr@ cetitoriu, Micu spune despre membrii comisiei – exact pe dos de afirma]ia lui Petru Maior! – c@ erau „b@rba]i înv@]a]i”. Iat@ ce recunoa}te Micu despre munca acestor b@rba]i: 1. c@ au confruntat manuscrisul s@u cu Septuagint@ }i cu Biblia de la Bucure}ti, „ca întru toate s@ fie aseamenea }i întocma izvorului elinesc”; 2. c@ au ad@ugat note „dedesubt puse }i pre de laturi”, adic@ au îmbun@t@]it notele lui }i concordan]ele marginale; 3. c@ au redactat texte introductive la c@r]ile Bibliei }i rezumate la capitole; 4. c@ au scris introducerea la întreaga Biblie. Studiul manuscriselor Bibliei lui Micu nu confirm@ în întregime propriile-i afirma]ii din aceast@ predoslovie general@. Într-adev@r, Samuil Micu, urmând Biblia de la Franeker din 1709, nu a pus rezumate în fa]a capitolelor biblice. În forma primar@ a manuscrisului Bibliei nu exist@ nici introduceri la c@r]ile acesteia, ci doar textul net înso]it de numeroase observa]ii critice de tip hermeneutic. În a doua redactare a manuscrisului îns@, cea curat@, dup@ care s-a f@cut }i tip@rirea, el redacteaz@ texte introductive la toate c@r]ile ambelor Testamente, de dimensiuni variabile, dup@ gradul de elucidare pe care credea c@ este necesar s@ o aduc@. Cum se poate explica aceast@ grav@ inadverten]@ între afirma]ia lui Micu }i realitate? Tomurile de manuscrise ale acestei redact@ri definitive422 ajut@ la clarificarea lucrurilor. Samuil Micu nu a inten]ionat s@ fac@ aceste introduceri, ci i-au fost impuse de Ioan Bob, în vederea tip@ririi. El a lucrat cot la cot cu comisia condus@ de Episcopul Bob, asumându-}i sarcina introducerilor. În special manuscrisul Noului Testament este edificator

419 Vezi despre el {ematismul veneratului cler al Arhidiecezei metropolitane greco-catolice române de Alba-Iulia }i F@g@ra}, pre anul domnului 1900, de la Sfânta Unire 200, Blaj, 1900, p. 64; Ioan Ra]iu, Dasc@lii no}tri, p. XLVI – XLVII; Nicolae Com}a, Dasc@lii Blajului, p. 36. 420 Despre el la Timotei Cipariu, Acte }i fragmente..., p. 122; Nicolaus Nilles, Symbolae..., II, p. 646; Nicolae Com}a, Dasc@lii..., p. 34; Octavian Bârlea, Ex historia romena..., p. 13, 119, 142 – 145, 153, 402; I. Dumitriu-Snagov, Românii în arhivele Romei, p. 36, 55, 78, 440 – 441, 574 – 575. 421 Nicolae Iorga, Istoria literaturii române..., II, p. 332. Cf. }i Ioan Ra]iu, Dasc@lii..., p. XLVIII – XLIX; Nicolae Com}a, Dasc@lii..., p. 38. 422 Vezi supra, nota 337.

337 Ioan Chindri}

în acest sens.423 Într-un loc sunt comasate introducerile la 2 Corinteni, Gala- teni, Efeseni }i Coloseni la un loc, în alt@ parte decât textele în cauz@, dar scrise cert de mâna lui Micu. Nici textele notelor }i concordan]elor marginale nu tr@deaz@ vreo interven]ie semnificativ@ a unor alte mâini în varianta dup@ care s-a tip@rit. Singura contribu]ie str@in@ masiv@ este aceea a rezumatelor de capitole, egale cu num@rul tuturor capitolelor Bibliei. Toate rezumatele sunt f@cute de aceea}i persoan@, care este probabil Dimitrie C@ian. Prin exprimarea c@ „b@rba]ii înv@]a]i” ai lui Bob „o au înzestrat }i o au îmbog@]it”, nu se poate în]elege altceva decât c@ Micu se delimiteaz@ de aceast@ metamorfoz@, la care }i el este obligat s@ ia parte. Într-adev@r, nici Biblia de la Franeker din 1709, }i nici sursa secundar@, Biblia de la Bucure}ti, nu-i ofereau decât modelul traducerii nete a textului biblic, f@r@ nici un adaus. Uria}ul aparat de note }i variante al lui Lambert Bos este la subsolul paginilor. Comparativ, notele traduc@torului de la Blaj sunt pu]ine }i s@r@c@cioase. Dup@ cum se poate vedea din întreaga ope- r@ de traducere a lui Micu, tip@rit@ }i manuscris@, prioritatea lui este transpunerea în române}te a textului. Erudi]ia critic@, de}i l-a atras, a cedat în fa]a urgen]ei resim]ite de a umple golul de texte din cultura religioas@ a româ- nilor. Fa]@ de ambele surse de baz@, el se abate îns@ prin indicarea marginal@ a locurilor biblice paralele. Nu deosebit de bogate }i nu totdeauna la obiect, concordan]ele lui Micu merg pe o tradi]ie ardelean@, bine reprezentat@ înc@ în Noul Testament de la B@lgrad din 1648.424 {i Vulgata tradus@ de Petru Pavel Aron semnaleaz@ locuri paralele, nu multe, îns@ foarte exacte. Tot în Ardeal, prin Noul Testament al lui Simion {tefan, s-a f@cut popular@ metoda „predosloviilor”, adic@ a introducerilor la c@r]ile bibliei, precum }i a rezumatelor la capitole. Biblia lui Aron nu are decât scurte rezumate la capitole. Episcopul Ioan Bob a optat pentru varianta unei Biblii cu „predoslovii” }i rezumate de capitole, probabil tocmai spre a nu disturba aceast@ tradi]ie, care optimiza lecturarea Bibliei de c@tre credincio}ii f@r@ cultur@ teologic@. {i pentru preo]i era mai facil@ o asemenea Biblie „sinoptic@”, ajutându-i s@ g@seasc@ u}or exemplul sau pasajul c@utat. Este sigur c@ Bob, cu ascu]itul s@u sim] materialist, s-a gândit }i la vânzarea Bibliei cu mai mult spor. O problem@ delicat@ a preg@tirii Bibliei bl@jene pentru tipar este aceea a studiului introductiv la lucrare. Samuil Micu a preg@tit, la o dat@ imprecizabil@, dou@ studii consistente, unul pentru începutul Bibliei, intitulat Despre S.

423 B.A.R.Cj., ms.rom. 63. Exist@ îns@ }i alte dovezi ale colabor@rii sale la redactarea introducerilor. Într-o scrisoare c@tre Ioan Bob din 12 ianuarie 1796 el cere un supliment de plat@ în exemplare din Biblie, „pentru osteneala ce am f@cut }i în prefa]ii, }i într-altele, pân’ ce sau tip@rit” (la Ioan Micu Moldovan, Documente pentru biografia lui S. Klain, în „Archivu pentru filologie }i istorie”, 1870, nr. XXXV, p. 700). 424 Noul Testament. Tip@rit pentru prima dat@ în limba român@ la 1648 de c@tre Simion {tefan. Reeditat dup@ 340 de ani din ini]iativa }i purtarea de grij@ a sfin]itului Emilian, episcop al Alba Iuliei, Bucure}ti, 1988.

338 Cultur@ }i societate în contextul {colii Ardelene

Prima form@ a prefe]ei lui Samuil Micu: Ce easte S. Scriptura?

Scriptur@,425 altul ca introducere la Noul Testament.426 Textele lui n-au fost incluse în edi]ia tip@rit@, care este precedat@ de un Cuvânt înainte la S. Scriptur@, variant@ scurtat@ }i drastic modificat@ a primului studiu, care se p@streaz@ în manuscris, de mâna lui Micu.427 Se pune întrebarea: s@ i se fi refuzat traduc@torului analiza }tiin]ific@ a propriei lucr@ri? Manuscrisele nu ajut@ la elucidarea acestei prezum]ii posibile. Nici unul dintre cele dou@ manuscrise nu au sfâr}it, p@rând a fi neîncheiate, dar este vorba mai degrab@ de pierderea ultimelor file, înaintea compact@rii lor în coper]i. Studiul despre Noul Testament este la Micu evident prea lung, mai lung decât studiul general, }i de aceea eventuala renun]a- re sau cerere de renun]are la el este explicabil@. Cel din edi]ia tip@rit@, foarte succint }i la obiect, este scris de autorul rezumatelor de capitole, acela}i, probabil, Dimitrie C@ian. Introducerea general@, îns@, cât@ s-a p@strat, nu dep@}e}te semnificativ dimensiunile celei tip@rite }i este superioar@ acesteia, în con]inut }i stil. Totu}i, în final, el este obligat la abrevierea }i modificarea cercet@rii sale biblice, în dauna calit@]ii studiului introductiv, pe care se pare c@ nici nu a avut voie s@ îl semneze, prefa]ându-se astfel anonim Biblia. De dragul

425 Se afl@ în manuscris la B.A.R.Cj., ms.rom. 497. 426 Ibid., ms.rom. 498. 427 Ea se g@se}te compactat@ al@turi de cuvântul C@tr@ cetitoriu al lui Samuil Micu, în ms.rom. 115 de la B.A.R.Cj., f. 806 r – 846 v, tehnoredactat pentru tipar.

339 Ioan Chindri} adev@rului, trebuie postulat@ aici o stare conflictual@ în preajma intr@rii Bibliei la tipar, din care Samuil Micu a ie}it învins pe moment, în vreme ce truda sa de un deceniu ie}ea înving@toare. Lui i s-a rezervat prima pagin@, cu micul cuvânt C@tr@ cetitoriu, care con]ine prea s@race informa]ii despre geneza traducerii }i câteva laude la adresa episcopului Bob, probabil impuse de episcop sau de comisia acestuia.428 În plus, el con]ine cele dou@ neconcordan]e cu realitatea, deja semnalate: informa]ia despre Biblia lui Petru Pavel Aron }i ascunderea apor- tului personal în comisia de preg@tire pentru tipar. Cuvântul este semnat, cum se cuvenea unui c@lug@r, de „smeritul într@ ieromona}i Samuil Clain, din M@n@stirea Sfintei Troi]@ de la Blaj”. Cu aceea}i „smerenie” î}i semneaz@ îns@ propriul cuvânt C@tr@ cetitoriu }i unul din membrii comisiei, Gherman Peterlaki, îns@rcinat cu corectura }palturilor de tipar, care, ca s@-}i scuze eventualele sc@p@ri de „diortositoriu”, le arunc@ în seama lui Samuil Micu, într-un mod lipsit de elegan]@: „izvoditoriul, m@car c@ a fost bine pl@tit s@ dea un manuscris curat, l-a dat plin de gre}eli”. Acest alt simptom al st@rii tensionate este îns@ foarte pre]ios tocmai prin acest repro}. Peterlaki îl nume}te pe Micu „izvoditoriul”, la singular, ca atare unicul autor al Bibliei, exceptându-se, desigur, adaosurile formale la care a contribuit }i el. Se infirm@ astfel informa]ia romantic@ a unuia dintre pu]inii cercet@tori care s-au ocupat de Biblia de la Blaj, cum c@ ea ar fi „rezultatul unei munci îndelungate a tuturor c@rturarilor din mica noastr@ Rom@”.429 Chiar }i dup@ proba aspr@ a metamorfoz@rii pentru tipar în felul descris, caracterul de oper@ de autor a Bibliei îl excedeaz@ pe acela de oper@ colectiv@. Meritul Blajului este exact cel simbolizat de exprimarea franc@ }i direct@ a lui Ioan Bob din adresa amintit@ c@tre Guberniu, trimis@ la 14 decembrie 1790: Blajul l-a f@urit pe Samuil Micu, a}a cum a f@urit, cu infinit@ r@bdare }i tenacitate, un secol de cultur@. Cât îl prive}te pe episcopul Bob, marele }i neuitatul s@u merit este c@ }i-a pus legendara voin]@ }i invidiatele resurse financiare în slujba operei de c@petenie a {colii Ardelene. Meritul lui Bob este cel pu]in egal cu al lui {erban Cantacuzino în cazul Bibliei de la Bucure}ti, numit@ foarte adesea „Biblia lui {erban”. Nimeni }i niciodat@ nu a numit Biblia bl@jean@ din 1795 „Bi- blia lui Bob”, cu toate c@ episcopul a suportat, la fel ca principele [@rii Româ- ne}ti, întreaga cheltuial@ a tip@ririi, e drept c@ la o elegan]@ tipografic@ inferioar@, Bob nefiind st@pânitorul unei ]@ri, ci doar ierarhul unei episcopii s@race a unui popor s@rac aflat sub o st@pânire str@in@ }i ostil@. Ioan Bob n-a ]inut cont de sentimentele îndoielnice pe care Samuil Micu, asemeni celorlal]i corifei ai {colii Ardelene, le nutrea fa]@ de persoana sa. Aceast@ ignorare a am@nuntelor }i sim]ul neab@tut al scopului a constituit baza psihologic@ a tip@ririi Bibliei. Recuno}tin]a celor din jur nu l-a preocupat, ci doar faptele lor. Elogiile aduse de patriarhul Dositei al Ierusalimului, în precuvântarea sa de la 1688, lui {erban Cantacu-

428 Serafim Duicu, Pe urmele lui Samuil Micu, p. 147. 429 Ioan B@lan, Biblia de la Blaj (I), p. 134. Autorul afirma]iei n-a consultat am@nun]it cele dou@ linii de manuscrise ale Bibliei, care în mod cert l-ar fi ferit de aceast@ gre}eal@, altminteri nevinovat@.

340 Cultur@ }i societate în contextul {colii Ardelene zino, covâr}esc pur }i simplu cele dou@ fraze encomiastice ale lui Samuil Micu din C@tr@ cetitoriu, care în plus î}i au tâlcul lor scrâ}nit. Nici apari]ia Bibliei de la 1688 n-a fost lipsit@ de aspecte umane discutabile, între care trecerea des@vâr}it@ sub t@cere a autorului traducerii, sp@tarul Nicolae Milescu,430 la acea dat@ un personaj celebru la scar@ european@. La a doua tip@rire a Bibliei în limba român@, la Blaj, în 1795, nu se comite un asemenea rapt cu iz medieval, ci doar o descump@nire a trec@toarei fiin]e umane, sub semnul întreb@rii Ecleziastului: „Care este folosul celui ce lucreaz@, din lucrul cu care se ostene}te?”.431 Biblia de la Blaj s-a tip@rit între 1 noiembrie 1793 }i 15 noiembrie 1795. Hârtia a început s@ fie procurat@ înc@ din 1792, când s-au cump@rat 272 de „leg@turi”, la suma de 1496 de florini.432 La 1795 sunt semnala]i urm@tori tipografi la Blaj: {tefan Huszti, Dimitrie Finta, Iosif Alma}i, Ioan Suciu, Ioan Moldovan, Gheorghe Bistra, Teodor Todea }i Paul Iclozan.433 În 1797 înc@ se mai f@ceau „rectific@ri” la Biblie. Tip@rirea în mai multe „trasuri” tipografice, cu interven]ii pe parcurs, se resimte în exemplarele cu care s-a lucrat la edi]ia jubiliar@ a Bibliei de la Blaj: exemplarele BIZ~U, GOGA }i BLAJ.434 Astfel, exemplarul BIZ~U are Însemnarea apostolilor }i a evangheliilor duminecilor..., C@tr@ cetitoriu a lui Gherman Peterlaki }i erata la sfâr}it, fa]@ de felul nefiresc în care acestea sunt situate în fruntea Bibliei în exemplarele GOGA }i BLAJ. Acela}i exemplar BIZ~U face parte dintr-un tiraj mai în- grijit. Astfel, o trimitere marginal@ de la Fapte, 15, 1, scris@ în BLAJ gre}it („Glot. 5, 2”) este corectat@ în BIZ~U („Galat. 5, 2”). Tot la Fapte, dar 14, 18, în nota (a) de la subsol apare în BLAJ numele „Iupitear”, simplificat în BIZ~U „Iupiter”. Exemplarele tip@rite din Biblie se ridicau la un num@r de 1500.435 Biblia s-a vândut pe parcursul a peste dou@ decenii, în 1818 mai existând în stoc 87 de exemplare.

430 Vezi Virgil Cândea, Ra]iunea dominant@, p. 106 sqq. 431 Biblia adic@ Dumnezeiasca Scriptur@, ed. Vasile Radu }i Gala Galaction, Bucure}ti, 1938, p. 655. 432 Cornel Tatai-Balt@ }i Teodor Smericinschi, Din activitatea tipografiei de la Blaj (1787 – 1821) reflectat@ de un material arhivistic, în „Apulum”, XIX, 1981, p. 248; Cornel Tatai-Balt@, Implica]iile tipografice }i arta grafic@ în Biblia lui Samuil Micu (1795), în vol. Pagini de art@ româneasc@, Blaj, 1998, p. 54 – 62. 433 Cornel Tatai-Balt@, Implica]iile tipografice..., p. 55. 434 Principalele exemplare folosite sunt: 1. Exemplarul din posesia p@rintelui Ioan Biz@u, preotul catedralei ortodoxe din Cluj-Napoca, cel mai curat }i mai neuzat, dup@ care s-au executat facsimilele acestei edi]ii (exemplarul BIZ~U). 2. Exemplarul Bibliotecii Jude]ene „Octavian Goga” din Cluj-Napoca (exemplarul GOGA). 3. Exemplarul din fondul Blaj, aflat în custodia B.A.R.Cj., cota C.R.V. 2 (exemplarul BLAJ). 435 Cornel Tatai-Balt@ aproximeaz@ tirajul de la 1795 la 1300 – 1350 de exemplare (op.cit., p. 55), socotind c@ pân@ la începutul anului 1797 nu s-au putut vinde mai mult de 100 de exemplare (r@mânând în stocul semnalat la acea dat@ 1260 de exemplare. Tot pe o supozi]ie, îns@ întemeiat@ pe caracterul autoritar }i pe abilitatea economic@ a lui Bob, credem c@ pân@ la data în cauz@ s-au putut vinde 240 de exemplare, f@când plauzibil tirajul de 1500 de exemplare.

341 Ioan Chindri}

Cel mai bun „client” a fost cunoscutul oculist român Ioan Molnar-Piuariu, care în 1799 a cump@rat 100 de exemplare, la costul de 10 florini exemplarul. Nu se }tie cât l-a costat pe Ioan Bob tip@rirea uria}ei lucr@ri. Încas@rile din vânzare semnalate în documente se ridic@ la peste 13.000 de florini pân@ în 1821.436 Ace}ti bani, intra]i pe felii mici, s-au destinat între]inerii Seminarului Teologic Diecezan, de care apar]inea }i tipografia. Cu aceasta se încheia tip@rirea celei mai voluminoase lucr@ri care a ie}ti vreodat@ de sub vechile teascuri tipografice române}ti. În Septua- ginta de la Blaj românii aveau acum la îndemân@ o Biblie nou@, net superioar@ celei de la 1688. De}i nu excesiv de receptivi la nou, în materie de religie chiar refractari, ei nu Ioan Bob la 1795 avea de ce s@ fie }oca]i de noua carte. Samuil Micu avea un sim] acut al tradi]iei }i continuit@]ii, manifestat printr-un respect deosebit fa]@ de „Biblia cea veache româneasc@”. A realizat o Biblie esen]ialmente nou@, îns@ cu ochii a]inti]i mereu asupra celei vechi. Faptul c@ ea a fost folosit@ de românii de pretutindeni vreme de peste un veac o f@ceau în ochii bl@jeanului sacrosanct@. Exemplu caracteristic este reproducerea în Biblia de la Blaj a unei c@r]i apocrife, pe care o intituleaz@ A lui Iosif Flavie. Eruditul bl@jean }tie }i simte c@ acest text nu are nimic comun cu Biblia, îns@ îl accept@ pentru simplul fapt c@ el exist@ în Biblia de la 1688: „Cartea aceasta carea s@ zice a lui Iosip, pentru c@ de Iosip Flavie ar fi scris@, (s.n.) sfin]ii p@rin]i nu o cunosc dumnezeiasc@. Nici în toate Bibliile grece}ti s@ afl@, nici în canonul c@r]ilor jidove}ti, nici în Bibliile latine}ti nu easte. Pentru aceaea nici întru aceast@ Biblie nu am voit de nou a o t@lm@ci, ci precum se afl@ în Bibliia cea veachie româneasc@ o am l@sat, }i numai pentru aceaea o am pus aici, c@ s-au aflat în cea veachie româneasc@, amintrilea loc într@ c@r]ile Sfintei Scrip- turi nu poate s@ aib@.” Îndoiala lui Micu („de Iosip Flavie ar fi scris@”) este în- temeiat@, textul în cauz@ nefiind al lui Josephus Flavius, ci al unui filosof stoic necunoscut de cultur@ greac@, din Alexandria. Istoria acestui text }i intrarea lui

436 Ioan Modrigan }i Zenovie Pâcli}anu, Cum a ap@rut Biblia lui Clain?, p. 101 – 102.

342 Cultur@ }i societate în contextul {colii Ardelene

în cultura româneasc@ au fost clarificare cu erudi]ie maxim@ de Virgil Cândea, în 1979.437 Micul tratat de stoicism a fost atribuit înc@ din antichitatea cre}tin@ autorului Antichit@]ilor iudaice. Celebritatea lui Josephus Flavius }i calit@]ile literare ale textului în sine i-au creat acestui Pseudo-Josephus o ascensiune spectaculoas@, copi}tii Bibliilor din orient ad@ugându-l Sfintei Scripturi ca a IV-a carte a Macabeilor. Edi]iile tip@rite ale Septuagintei îl reproduc, unele, altele îl ignor@. Edi]ia protestant@ tip@rit@ la Frankfurt în 1597, pe care Nicolae Milescu a folosi- t-o la traducerea Bibliei, include acest text sub titlul Pentru sângurul ]iitoriul gând, traducere arhaic@ a titlului cu care venea din antichitate, De imperatrice ratione, adic@ Despre ra]iunea [email protected] Astfel, prin Biblia de la 1688 î}i face intrarea în cultura noastr@ „prima scriere cu caracter indiscutabil de filosofie moral@”.439 Samuil Micu, din fidelitate fa]@ de vechea Biblie româneasc@, reproduce Ra- ]iunea dominat@, îns@ f@r@ acest titlul }i f@r@ o traducere nou@. În edi]ia de la Franeker din 1709, utilizat@ de Micu, acest text nu exist@. Ra]iunea dominant@ nu era o noutate la Blaj: o tradusese Petru Pavel Aron în Biblia sa de la 1760, cu titlul Cartea Esdrii a patra.440 Aron }i echipa sa diferen]iaz@ textul de restul Bibliei, împreun@ cu Rug@ciunea lui Manasie }i Cartea Esdrii a treia, prin ur- m@toarea precizare: „Rug@ciunea lui Manasie }i doao c@r]i care supt nume de A treia }i A patra a lui Esdra s@ numesc, într-acest loc, afar@ adec@ din rândul canonice}tilor c@r]i a Vechiului Testament carele Sfântul Sinod de la Trident le-au cuprins }i ca ni}te canonice}ti a le priimi au poruncit, s@ pun, ca nu cumva cu totul s@ z@uite, fiind de oaricarii sfin]i p@rin]i în scrisorile sale cândva chiemate }i în careva Biblii letene}ti }i scrise }i tip@rite aflându-s@”.441 O singur@ abatere î}i permite Samuil Micu fa]@ de structura Bibliei de la Bucure}ti. Acolo, controversatul psalm 151 al lui David este plasat între Malahia }i Tobit, de unde traduc@torul bl@jean îl mut@ la sfâr}itul Psaltirii, cu explica]ii ample despre el, care la 1688 nu exist@. Biblia de la Franeker îl plaseaz@ tot la sfâr}itul psalmilor, îns@ tot f@r@ nici o explica]ie. Nici edi]ia lui Lambert Bos }i nici Biblia de la 1688 nu cuprind Rug@ciunea regelui Manase, prima fiind o Biblie protestant@ post tridentin@, iar a doua tradus@ dup@ una similar@. Pentru a întregi imaginea Septuagintei orientale, Samuil Micu include }i acest inspirat text, tradus dup@ un original neidentificat în aceast@ faz@ a cercet@rilor. Cu aceast@ înc@rc@tur@ fidel adaptat@ tradi]iei bisericii orientale în general }i a celei române}ti în mod aparte, Biblia de la Blaj }i-a început cariera glorioas@ în lumea româneasc@, odat@ cu noul secol, al XIX-lea.

437 În volumul Ra]iunea dominant@, p. 172 – 214. 438 Traducerea româneasc@ actualizat@ a titlului, ca }i a textului: ibid., p. 190 – 214. 439 Virgil Cândea, ibid., p. 174. 440 B.A.R.Cj., ms.rom. 20, f. 255 r – 292 r }i ms.rom. 18, f. 353 v – 410 r. 441 B.A.R.Cj., ms.rom. 20, f. 234 v.

343 Ioan Chindri}

POSTERITATEA. Biblia de la Blaj a detronat instantaneu regen]a Bibliei de la Bucure}ti în biserica româneasc@. Dup@ anul 1800, ideile {colii Ardelene }i-au f@cut resim]it@ influen]a peste Carpa]i. În mod deosebit a fost apreciat@ opera filologic@ a uni]ilor din Transilvania, cel mai mare credit moral avându-l tocmai Samuil Micu, traduc@torul Bibliei. Accentuarea con}tiin]ei na]ionale }i noua pre]uire a limbii române, ca însemn al unei descenden]e istorice glorioase, i-a sensibilizat devreme pe moldoveni.442 Un merit aparte în importul de idei din zestrea ardelean@ l-a avut Laz@r Asachi, care în 1816, în prefa]a traducerii unei lucr@ri a francezului Jean-Baptist Nougaret, Juc@ria norocului, îi nume}te pe na]ionali}tii moldoveni „patrio]ii limbei române}ti”.443 Personalitatea impun@toare a mitropolitului Veniamin Costachi a „oficializat” mi}carea filologic@ înnoitoare la nivelul c@r]ilor biserice}ti. În prefa]a la Liturghierul de la Ia}i din 1818, el propune înlocuirea cuvintelor slave rebarbative cu cuvinte latine. În loc de molitv@, vohod, dver@, c@dire, propune rug@ciune, intrare, u}@, t@- mâiere. Marele arhiereu ortodox a recomandat insistent ca forma paleoslavon@ a blagoslovi s@ fie înlocuit@ cu a binecuvânta. Preocuparea sa pentru modernizarea limbii religioase era de influen]@ ardelean@. {i el }i Laz@r Asachi îl cuno}teau pe Ioan Budai-Deleanu, func]ionar cezaro-cr@iesc la Lemberg }i avan- post al {colii Ardelene în lumea intelectualilor români din Moldova. Pe filiera acestui fenomen de influen]are s-a impus }i primatul Bibliei de la Blaj la românii r@s@riteni. Societatea Biblic@ Rus@, întemeiat@ în 1813, a decis câ]iva ani mai târziu tip@rirea Bibliei pentru românii basarabeni, îngloba]i la 1812 în Imperiul Ru- sesc. Mitropolitului de la Chi}in@u, Gavril B@nulescu, i s-a cerut un text care urma s@ fie tip@rit pe cheltuiala societ@]ii. Ardelean din Bistri]a, admirator al latini}tilor,444 mitropolitul basarabean recomand@ Biblia de la Blaj din 1795, ca cea mai bun@ sub raportul limbii.445 Ca urmare, în 1817 apare la Sankt Pe- tersburg Noul Testament, reprodus liter@ de liter@ dup@ cel de la Blaj, cu o reeditare în 1819.În acest ultim an se tip@re}te }i Biblia î[email protected] În scurta precuvântare se precizeaz@ c@ s-a urmat textul tip@rit „în Transilvania”. Biblia de la Sankt Petersburg a circulat intens mai ales în principatul românesc al Mol- dovei. Acest prim mare succes al Bibliei lui Samuil Micu în lumea ortodox@ este înso]it de un aspect editorial interesant. Este sigur c@ mitropolitul B@nulescu era la curent cu modelul de Biblie pe care vroia s@-l impun@ Micu. A}adar, editorii de la Sankt Petersburg dezbrac@ Biblia de toate adaosurile impuse de episcopul

442 Dimitrie Popovici, Literatura român@ în epoca „luminilor”, p. 317. 443 Ioan Chindri}, Na]ionalismul monden, p. 178. 444 Iuliu Moisil, Mitropolitul Gavril B@nulescu-Bodoni, 1750 – 1821, în „Arhiva some}an@”, 1937, nr. 21, p. 697 – 700; Iosif E. Naghiu, La mormântul mitropolitului B@nulescu, ibid., 1940, nr. 27, p. 226 – 228. 445 N.I. Nicolaescu, Scurt istoric al traducerii Sfintei Scripturi..., p. 705 – 706. 446 Bibliia adec@ Dumnezeiasca Scriptur@ a Legii Vechi }i a ceii Noao. Cu chieltuiala Rosiene}tii So]iet@]i a Bibliei. În Sanktpetersburg, ^n tipografia lui Nic. Grecea, în anul 1819, august 15 zile. Exemplar la B.A.R.Cj., cota C.R.V. 646/1031.

344 Cultur@ }i societate în contextul {colii Ardelene

Bob }i comisia sa, precuvânt@ri, predoslovii, rezumate de capitole ba chiar }i de notele lui Micu. R@mâne textul net al Sfintei Scripturi, mai pu]in Pseudo-Josephus sau Ra]iunea dominant@. În prima jum@tate a secolului al XIX-lea, multiplicatorul cultural a înregistrat un salt spectaculos în toate cele trei „]@ri” române}ti. Moldo-Valahia a fost terenul unde ideile {colii Ardelene au fertilizat solul culturii na]ionale, a specificului na]ional în beletristic@, pe canavaua unor mari evenimente politice, care au culminat cu Revolu]ia de la 1848. Modelul revolu]iei din Transilvania a suscitat o admira]ie aproape mistic@ fa]@ de tot ce era ardelenesc. Spiritul public modern din principate a fost creat de ardelenii chema]i s@ reformeze pe baze na]ionale }i moderne înv@]@mântul de peste Carpa]i. Lista lor este aproape nelimitat@, cei mai numero}i fiind greco-catolicii din sfera Blajului: Vasile Fabian Bob, {tefan Neagoe, Zaharia Carcalechi, Eftimie Murgu, Aron Florian, Simion B@rnu]iu, Au- gust Treboniu Laurian, Ioan Maiorescu, {tefan Micle, Simion Mihali-Mihalescu, Alexandru Papiu Ilarian, Petru Suciu, Ioan Pop Florentin }i mul]i al]ii. „Sectorul de recuperare” din Transilvania î}i împingea grani]a cultural@ spre est, în condi]iile unei form@ri în regim accelerat a con}tiin]ei unit@]ii na]ionale române}ti. Con}tiin]a na]ional@ are ca suport con}tiin]a spiritual@ cre}tin@, cu r@d@cinile în Biblie. Textul de la Blaj din 1795 era acum singurul care circula între to]i românii din grani]ele fostei Dacii. Se pare îns@ c@ exemplarele se împu]inaser@, în paralel cu explozia numeric@ a institu]iilor religioase }i }colare care îi sim]eau necesitatea. La 1854, episcopul Filotei al Buz@ului se plângea de „marea lips@ a c@r]ilor sfinte în care biserica noastr@ se afl@ ast@zi”, mai cu seam@ „lipsa Dumnezeie}tii Scripturi”. De aici hot@rârea harnicului episcop de a tip@ri o Biblie la Buz@u, în tipografia episcopiei. Evenimentul editorial, petrecut între 1854 – 1856, este a doua confirmare a Bibliei de la Blaj în ortodoxia româneasc@. Într-o Procuvântare c@tre dreptcredincio}ii cititori, Filotei afirm@ c@: „Dintre Bibliile tip@rite în limba noastr@, mai bine t@lm@cit@ }i mai luminat@ la în]eles este cea de la Blaj; pe aceasta }i noi am ales-o de a o retip@ri”. Într-adev@r, Biblia de la Buz@u447 reproduce în fond, dar }i în form@ Biblia lui Samuil Micu. Sunt ignorate toate textele introductive, intrându-se direct în textul Genezei. Dintr-o eroare care ]ine de felul cum s-a compactat o parte a tirajului la Blaj, cade }i cuvântul înainte la Ceale cinci c@r]i ale lui Moisi }i mica predoslovie la Cartea Facerii. În mod neobi}nuit, Filotei tip@re}te totu}i introducerea de la 1795, Cuvânt înainte la S. Scriptur@, dar la începutul volumului V, care cuprinde Noul Testament. În rest, îns@, Biblia de la Buz@u red@ cu maxim@ fidelitate toate introducerile la c@r]i }i rezumatele la capi-

447 Bibliia sau Testamentul Vechiu }i Nou. Acum mai îndreptându-se }i cur@]indu-se de oarecari ziceri neobicinuite într-aceast@ ]ar@, s-a retip@rit iar@}i, în timpul pe când armiile rose}ti ocupau prin]ipatul nostru. Prin binecuvântarea, râvna }i toat@ cheltuiala iubito- rului de Dumnezeu episcop al Sfintei Episcopii Buz@u D.D. Filoteiu, cavaler al Ordinului Vladimir clasul al treilea. În Tipografia Sfintei Episcopii. Buz@u. Materialul este împ@r]it în cinci volume, primul fiind ie}it la 1 iulie 1854. Volumele II, III }i IV au ap@rut în 1855, iar volumul V, cu Noul Testament, în 1856. Exemplar consultat la B.A.R.Cj., cota I/2981.

345 Ioan Chindri} tole, exact ca în Biblia de la Blaj. Spre deosebire de Sankt Petersburg, la Buz@u se tip@re}te }i Pseudo-Josephus, cu aceasta Ra]iunea dominant@ încheindu-}i cariera în textul biblic românesc.448 Exege]ii au identificat totu}i mici modific@ri lexicale la Buz@u fa]@ de Blaj, de altfel recunoscute chiar în titlul Bibliei lui Fi- lotei: „...îndreptându-se }i cur@]indu-se de oarecari ziceri neobicinuite într-aceast@ ]ar@”, adic@ schimbând unele ardelenisme cu cuvinte din Muntenia. Unii exege]i laud@ aceste interven]ii, într-un loc considerându-se chiar, în mod total nefondat, c@ prin insignifiante interven]ii Filotei ar fi realizat o variant@ biblic@ nou@, „o lucrare de sintez@” între Bucure}ti, Blaj }i Petersburg, doar pentru a exorciza negativ identitatea Bibliei de la Buz@u cu ceea de la Blaj.449 Dimpotriv@, al]ii le contest@, într-un loc considerându-se c@ aceste schimb@ri „nu au nici un rost” }i c@ ele sunt provocate de „nenorocitele curente limbistice cari au b@gat în robie biata biseric@ româneasc@”.450 Dar, indiferent de aceste am@nunte, cu Biblia de la Buz@u, cea de la Blaj }i-a reînnoit rolul de carte esen]ial@ în Biserica Ortodox@ Român@. La fel ca în alte zone ale vie]ii române}ti din secolul al XIX-lea, spiritul Blajului mergea înainte. În Transilvania, Biblia de la Blaj a circulat atât între greco-catolici, cât }i între ortodoc}i. Cele 100 de exemplare cump@rate de Ioan Molnar Piuariu, ortodox faimos, erau destinate celor de o confesiune cu el din sudul principatului. La mijlocul secolului al XIX-lea }i aici se resim]ea lipsa Bibliei. Episcopul Andrei {a- guna, într-una din circularele sale c@tre clerul ortodox, poruncea ca „tot insul s@ se îndeletniceasc@ cu citirea Sfintei Scripturi”.451 Pentru acest scop nobil îns@ era nevoie de reeditarea Bibliei. Ascensiunea lui {aguna pe scena vie]ii religioase din Transilvania a fost spectaculoas@. La o dat@ când s-a sim]it destul de puternic, a hot@rât tip@rirea Bibliei la Sibiu. Acest moment a corespuns în mod ciudat cu încheierea tip@ririi Bibliei de la Buz@u. Episcopul }i apoi mitropolitul ortodox de la Sibiu }i-a f@cut o profesiune de credin]@ din între]inerea unei permanente st@ri de încordare }i polemic@ între cele dou@ biserici române}ti ardelene, greco-catolic@ }i ortodox@. În fond, ambele erau confesiuni tradi]ionale de rit oriental, iar la 1848 î}i dovediser@ în egal@ m@sur@ ata}amentul fa]@ de revendic@rile moderne ale na]iunii române. Dar conexiunile ierarhului de la Sibiu nu se ridicau pân@ la acest nivel de judecare a lucrurilor. Tonul s@u polemic este la nivelul populist de la 1759, din timpul r@zmeri]ei lui Sofronie. Ostilitatea constant@ fa]@ de uni]i a atins culmea la 1867, când, cu ajutorul noilor autorit@]i dualiste, a vrut 448 Textul acesta avându-}i importan]a lui aparte, rezum@m edi]iile lui în cultura noastr@ veche }i modern@. S-a tip@rit de trei ori: Biblia Bucure}ti 1688, Biblia Blaj 1795 }i Biblia Buz@u 1854 – 1856. Toate aceste trei Biblii redau textul tradus de Nicolae Milescu, a}a cum a intrat el în Biblia de la Bucure}ti. A doua traducere este cea din Biblia manuscris@ a lui Petru Pavel Aron (v. mai sus). 449 N.I. Nicolaescu, Scurt istoric al traducerii..., p. 512. 450 Ioan B@lan, Biblia de la Buz@u, în vol. Limba c@r]ilor biserice}ti. Studiu istoric }i liturgic, Blaj, 1914, p. 191 – 193. 451 Grigorie Marcu, Sfânta Scriptur@ „în pom românesc”. 100 de ani de la apari]ia Bibliei lui {aguna, în „Mitropolia Ardealului”, III, 1958, nr. 11 – 12, p. 782 – 812.

346 Cultur@ }i societate în contextul {colii Ardelene s@-l înl@ture pe b@trânul mitropolit de la Blaj, Alexandru Sterca {ulu]iu,452 omul care î}i definise destinul în memorabila declara]ie: „Numai moartea m@ va des- p@r]i de na]iunea mea!”. Omagiul nedisimulat pe care ortodoxul Filaret al Buz@ului l-a adus Bibliei greco-catolice, expressis verbis }i prin reproducerea ei f@r@ nici o schimbare, se pare c@ nu a constituit o mare bucurie pentru Andrei {aguna. Istoricii care s-au ocupat de Biblia „lui {aguna” }i-au schi]at un semn de întrebare legat de momentele aproape suprapuse ale apari]iei Bibliilor de la Bu- z@u (1854 – 1856) }i Sibiu (1856 – 1858).453 Nu s-a dat un r@spuns, de}i orice efect }i are cauza sau cauzele sale. A l@sa pe mai departe în umbr@ acest incident ar însemna evitarea accentelor mai aspre pe care cercetarea trecutului le presupune. Pân@ la demonstrarea contrariului cu eventuale documente pozitive, credem c@ mitropolitul sibian a vrut s@ contracareze imediat urm@rile unei puneri în scen@ atât de spectaculoase, de m@gulitoare, a Bibliei „unia]ilor” din Ardeal. În aceast@ inten]ie putea exista }i nuan]a comercial@ a bloc@rii Bibliei lui Filaret în Transilvania. Spre aceast@ idee duce }i împestri]area bibliei cu 95 de ilustra]ii din cunoscuta serie biblic@ a lui Gustav Doré, care pot atrage într-adev@r prin vizualizarea paralel@ a textului. În tradi]ia Bisericii Ortodoxe Orientale nu exista îns@ obiceiul ilustr@rii edi]iilor serioase ale Septuagintei cu scene artistice, }i cu atât mai pu]in în tradi]ia româneasc@. Din acest punct de vedere, Biblia de la Sibiu este un caz unic, f@r@ antecedente }i f@r@ urm@ri în istoria edi]iilor române}ti ale Bibliei. Unica excep]ie o constituie portretele evangheli}tilor Matei }i Ioan din Biblia de la Blaj, care îns@ nu sunt înf@]i}@ri grafice ale materiei biblice. Modelul lui {aguna în sensul ilustr@rii este o Biblie catolic@ ap@rut@ la Leipzig în 1844, mai pu]in impun@toare decât cea de la Sibiu, dar cu 532 de ilustra]ii. Aceasta îns@ se declar@ înc@ din titlul drept o „Biblie ilustrat@ general@ }i ieftin@ pentru catolici”,454 }i nu o Biblie de linie pe seama unui popor. Despre acest incident în cazul Bibliei de la Sibiu s-a t@cut }i se tace în continuare. El este totu}i unul minor pe lâng@ cel al originii textului tip@rit de {aguna. În fruntea Bibliei, episcopul expune ample Cuno}tin]e folositoare despre Sfânta Scriptur@, unde între altele face un istoric am@nun]it al traducerii textului biblic la români. În }irul acestor traduceri, Biblia de la Blaj nu este amintit@ cu nici un cuvânt, ca }i cum nu ar fi existat. Sunt amintite }i analizate, în schimb, cu mare aten]ie, edi]iile de la Sankt Petersburg }i Buz@u, care î}i declar@ explicit calitatea de simple copii dup@ cea

452 Vezi George Bari] }i contemporanii s@i, IV, volum editat de {tefan Pascu, Iosif Pervain, Ioan Chindri}, Dumitru Suciu }i Ioan Buza}i, Bucure}ti, 1978, p. 399. 453 Mitropolitul Andrei baron de {aguna. Scriere comemorativ@ la serbarea centenar@ a na}terii lui, Sibiu, 1909; Aurel Cr@ciunescu, Mitropolitul Andreiu }i Sf. Scriptur@, în „Revista teologic@”, III, 1909, p. 440 - 457; Ioan B@lan, Biblia lui {aguna, în vol. Limba c@r]ilor biserice}ti, p. 193 – 211; Gh. Tulbure, Mitropolitul {aguna. Opera literar@. Scrisori pastorale. Circul@ri }colare. Diverse, Sibiu, 1938; Grigorie Marcu, Sfânta Scriptur@ în „în pom românesc”... 454 Allgemeine, Wohlfeile Bilder. Bibel für die Katoliken oder die heilige Schrift des alten und neuen Bundes, Leipzig, 1844. Edi]ia este realizat@ de Heinrich Joachim Jaeck, un bibliotecar erudit din Bamberg.

347 Ioan Chindri}

Biblia de la Sibiu, 1856-1858

348 Cultur@ }i societate în contextul {colii Ardelene de la Blaj. Aceast@ omisiune evident voit@ i-a nedumerit pân@ }i pe cei mai mari admiratori ai lui {aguna, un exemplu fiind Gheorghe Tulbure, care îns@ se ab]ine s@ cerceteze motivele.455 Cu atât mai pu]in a fost explicat gestul în continuare al reputatului mitropolit ortodox: dup@ aceast@ ignorare de plano, el reproduce, exact ca în cazul Sankt Petersburg }i Buz@u, textul neschimbat al Bibliei de la Blaj. Explicându-}i „izvoarele” edi]iei, {aguna spune c@ are la baz@ textul Septuagintei, „carele biserica noastr@ r@s@ritean@ singur numai îl priime}te de autentic }i canonic”. Corect pân@ aici. Mai departe, îns@, el afirm@ c@ }i-a bazat edi]ia pe toate edi]iile de la Noul Testament al lui Simion {tefan pân@ la el, minus, desigur, Biblia bl@jean@ de la 1795, plus îns@ „}i textul grecesc }i slavian”, str@duindu-se astfel s@ dea o „Biblie scris@ pentru un întreg popor”. Urmeaz@ textul Bibliei de la Blaj, c@ruia, ca la Sankt Petersburg, i s-au t@iat toate adaosurile, r@mânând textul net, cu foarte succinte titluri – }i nu rezumate! – de capitole. Ra]iunea dominant@ sau Macabei IV sau Pseudo-Josephus dispare de asemenea. Atitudinea mitropolitului sibian este greu de analizat. Primul impuls al cercet@torului este s@ renun]e la orice comentariu, în fa]a unei fapte de o asemenea temeritate. T@cerea îns@ constituie un act de impietate fa]@ de memoria marelui truditor Samuil Micu, tot atât de nescuzabil ca cel din 1856 – 1858. Deontologia polemic@ impune grada]ii }i acestui fel de exprimare. Dac@ {aguna nu s-ar fi l@udat în prefa]@ cu marea sa contribu]ie la Biblie, gestul s@u ar putea fi numit un simplu plagiat, deloc îns@ scuzabil la o dat@ când paternitatea literar@ era ap@rat@ de cutume }i de legi scrise. A}a îns@, fapta lui se nume}te furt cinic, cel mai mare furt literar pe care l-a înregistrat cultura noastr@ în toate timpurile. Este inutil }i redundant de amintit cuvintele de indignare câte s-au pronun]at din partea istoricilor }i teolo- gilor, uni]i, dar }i neuni]i, la adresa acestui furt con}tientizat }i asumat de {aguna, care nu-}i putea închipui c@ nu va fi observat. Este destul s@ se re]in@ încercarea calm@ a lui Ioan B@lan, din 1914, de a demonstra cu textele pe mas@ c@ Biblia de la Sibiu din 1856 – 1858 este Biblia bl@jean@ de la 1795, în care s-au schimbat în mod neinspirat câteva cuvinte.456 Demonstra]ia pertinent@ se pare îns@ c@ n-a convins, c@ci aproape de zilele noastre, în 1974, s-a apreciat gestul lui {aguna drept „un gr@itor exemplu de smerenie cre}tin@, de probitate }tiin]ific@, de tact pastoral-misionar }i de luminat patriotism”.457 Cu totul ciudat@ este motiva]ia a- cestor autori, cum c@ Biblia de la Sibiu se bazeaz@ „mai ales” pe cea de la Sankt Petersburg.458 Or, edi]ia din Rusia a reprodus chiar neschimbat textul lui Samuil Micu, din lipsa unor speciali}ti care s@ poat@ interveni în cuprinsul textului. Dar la Sibiu nu s-a lucrat dup@ Biblia din 1819, ci pur }i simplu dup@ cea de la Blaj. Dac@ analiza pe texte paralele nu a reu}it s@ conving@, poate va reu}i un am@-

455 Gh. Tulbure, Mitropolitul {aguna..., p. 36. Cf. }i Grigorie Marcu, Sfânta Scriptur@..., p. 805. 456 Ioan B@lan, Biblia lui {aguna, în vol.cit. 457 N.I. Nicolaescu, Scurt istoric al traducerii..., p. 513. 458 Ibid., p. 514; Grigorie Marcu, Sfânta Scriptur@..., p. 805.

349 Ioan Chindri} nunt hilar, dar dezarmant în elocin]a lui. Biblia de la Blaj s-a tip@rit cu destul de multe gre}eli, unele semnalate în erata lui Gherman Peterlaki, altele nu. Sunt erori de toate categoriile, de la litere sc@pate la altele puse gre}it, de la nume proprii gre}ite la unele omise etc. Biblia de la Sibiu reproduce cu sfin]enie a- ceste gre}eli, unele indicate în erat@, deci u}or de corectat, altele neindicate, dar b@t@toare la ochi. Iat@ un exemplu din ultima categorie. Maleahi 1, 3 apare la Samuil Micu astfel: „Iar@ pe Isau am urât }i am [?!] hotar@le lui spre pustiire...”. La {aguna versetul are aceea}i sincop@ }ocant@. Este clar c@ lipse}te un cuvânt. L-am reconstituit dup@ Biblia de la 1688: el este cuvântul rânduit, iar versetul corect: „Iar pre Isau am urât }i am [rânduit] hotar@le lui spre pustiire”. Am urm@rit gre}ea- la lui Micu din faza manuscriselor }i am constatat c@ ea este o sc@pare intervenit@ la transcrierea în curat a textului, Maleahi 1, 1 – 4 fiind copiate pe o hârtiu]@ anex@. Acest singur exemplu ar fi de ajuns pentru a dovedi c@ {aguna n-a avut în fa]@ nici m@car Biblia de la Bucure}ti, ci numai textul lui Micu, tip@rit în grab@, pentru a torpila Biblia onestului Filotei de la Buz@u. La Deuteronom 2, 37 în Biblia lui Micu apare, gre}it, „valea lui Iacov”, în loc de „valea lui Iaboc”, loc arhicunoscut în toate Bibliile din lume }i din ]ar@. Erata de la 1795 corecteaz@ Iacov în Iaboc, dar zadarnic, c@ci {aguna, dup@ o matur@ confruntare cu toate sursele române}ti, r@mâne fidel gre}elii lui Micu: „valea lui Iacov”. Biblia de la Bucure}ti i-ar fi spus c@ este vorba de „pârâul lui Iaboc”, devenit la Micu „Valea lui Iaboc” }i r@mas@ ca atare pân@ în zilele noastre. Numele proprii scot mai pregnant în eviden]@ eroarea, deci ne oprim la înc@ dou@. La Iosua (Isus Navi) 17, 7 în 1795 apare „fântâna lui Fathath”, corectat în erat@ Taftot, iar la 17, 9 „valea lui Air”, corectat Iair. Biblia sibian@ le reproduce pe amândou@ în forma gre}it@: Fathath }i Air, ignorând chiar }i Biblia de la 1688, unde numele apar ca Thatho (form@ devenit@ la Micu Taftot, dar în nici un caz Fathoth) }i Iair. {i exemplele ar putea continua, pân@ la redundan]@. În numele celei mai simple logici cu putin]@, aceste erori transpuse tale quale dintr-o carte în alta infirm@ chiar autolauda lui {aguna, în care aduce ca m@rturie chiar numele lui Dumnezeu, despre „silin]a }i neoboseala cu carea am priveghiat în}ine, din carte în carte, din cap în cap, ba – ce s@ mai zicem? – din cuvânt în cuvânt asupra ie}irei la lumin@ a acestei C@r]i a vie]ii, dar deodat@ }i râvna – Dumnezeu ne e martor c@ numai spre m@rirea Lui le m@rturisim acestea – ca textul s@ ias@ cât se poate mai curat, vas@zic@ mai aproape de orighinal”. Ulti- ma aser]iune a lui {aguna este adev@rat@: textul a ie}it cât se poate de fidel originalului, inclusiv gre}elilor acestuia, adic@ Bibliei de la Blaj din 1795. Micile schimb@ri („ici-colo cuvinte necorespunz@toare textului”), de cele mai multe ori neinspirate, cu }tirbirea frumuse]ii originale, au fost f@cute de cineva în goana mare, pentru ca arhiereul cu temperament furtunos s@ poat@ scoate cât mai repede de sub tipar Biblia. De exemplu, Eclesiastul 1, 4 sun@ la Micu astfel: „Neam treace, }i neam vine, }i p@mântul în veac st@”. Prin eliminarea primului }i, versetul pierde dintr-o dat@ poezia sa cu ritm interior de eternitate, devenind expozitiv, banal: „Neam treace, neam vine, }i p@mântul în veac st@”. Tot atât de inspirate sunt }i celelalte interven]ii. Oricum, îns@, Biblia de la Sibiu din 1856 – 1858 este

350 Cultur@ }i societate în contextul {colii Ardelene o nou@ edi]ie a Bibliei de la Blaj, a patra, cu care se acoper@ întreaga popula]ie ortodox@ din teritoriile locuite de români.459 Edi]ia de la Blaj din 1795, urmat@ de edi]iile Sankt Petersburg 1819, Buz@u 1854 – 1856 }i Sibiu 1856 – 1858, au f@cut într-adev@r din Biblia de la Blaj o „Biblie scris@ pentru un întreg popor”, st@pân@ a limbajului biblic românesc pe parcursul întregului secol al XIX-lea, cel mai efervescent din istoria noastr@. Este Biblia pe care au avut-o în fa]@ creatorii literaturii clasice române}ti, într-un ev în care romanitsmul î}i avea r@d@cinile de inspira]ie în lumea biblic@. Un secol a creat-o, din resorturile adânci ale trezirii unui popor la o spiritualitate }i cultur@ adecvate vremurilor moderne, un alt secol a f@cut din ea regina neegalat@ a graiului în care românii au comunicat cu dumnezeirea, pe vremea când î}i creau un viitor de na]iune suveran@ }i unitar@. Abia acum, în lumina acestui destin trasat de mâna lui Dumnezeu, se poate în]elege adâncimea premonitiv@ a îndârjirii lui Samuil Micu de a realiza Sep- tuaginta româneasc@, prin care a rupt barierele confesionale dintre români la capitolul lecturii divine. Aceea}i vrere divin@ a hot@rât apoi ca Biblia de la Blaj s@ r@zbat@ pân@ în secolul pe care îl încheiem acum. În 1914, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române d@ la lumin@ prima edi]ie a Bibliei sinodale ro- mâne}ti.460 Noua Biblie, o realizare excep]ional@, este în structur@ aceea}i cu textul stabilit de Samuil Micu. Cu toat@ aceast@ fidelitate, ea nu poate fi considerat@ o edi]ie a Bibliei de la Blaj, a cincea. Ac]iunea Sfântului Sinod asupra textului }i asupra concordan]elor a produs schimb@ri care fac din edi]ie un salt calitativ autonom, pe un f@ga} de tradi]ie textual@ trasat de „smeritul într@ ieromona}i” Samuil Micu din m@n@stirea Blajului. Astfel, prin Biblia sinodal@, el întinde prinosul genialei sale trude spirituale pân@ la noi, smeri]ii admiratori ai muncii sale de titan. C@ci, în lumina acestui str@lucitor arc peste timp, Biserica Român@ Unit@ a dat, din cuibul de lumin@ al Blajului }i cu talentul binecuvântat al lui Samuil Micu, cea mai mare }i mai important@ carte din cultura româneasc@. Apele vremii au sp@lat toat@ zgura de patimi omene}ti legate de destinul material al operei, pentru a r@mâne sufletelor noastre, curat@ }i dincolo de orice atingere lumeasc@, etern@, Cartea C@r]ilor.

459 Bibliia adec@ Dumnezeiasca Scriptur@ a Legii ceii Vechi }i a cei Noao, dup@ originalul celor }eptezeci }i doi de t@lcuitori din Alexandria, tip@rit@ în zilele Preaîn@l]atului nostru împ@rat Fran]isc Iosif I, supt priveghiarea }i binecuvântarea preasfin]itului domn Andreiu baron de {aguna, dreptcredinciosul episcop al Bisericei Greco-R@s@ritene Ortodoxe în Marele Principat al Ardealului, comander al Ordinului Leopoldin cesaro- reg. austriac }i sfetnic dinl@untru de stat al Maiestatei Sale Chesaro-Rege}ti Apostolice. Sibiiu, cu tipariul }i cu chieltuial@ tipografiei de la Episcopia dreptcredincioas@ R@s@ritean@ din Ardeal, la anul domnului 1856 – 1858. Format folio de Biblie, XXI [–XXI] + 920 + 240 p. 460 Biblia adec@ Dumnezeiasca Scriptur@ a Legii Vechi }i a celei Nou@. Tip@rit@ în zilele Majest@]ii Sale Carol I, regele României, în al 49 an de sl@vit@ domnie. Edi]ia Sfântului Sinod. Bucure}ti, Tipografia c@r]ilor biserice}ti, strada Principatelor Unite 60. 1914. În format 40 alungit, 1646 pagini.

351 Ioan Chindri}

CUPRINS

Andreas Freyberger }i cronica sa despre români 5

Bula papal@ „Rationi Congruit” de la 1721 }i întemeierea Episcopiei F@g@ra}ului 23

Biblioteca lui Inochentie Micu-Klein 45

Inochentie Micu-Klein, autor liturgic 77

O icoan@ miraculoas@ }i un proces f@r@ final 109

Un Supplex Libellus românesc din 1783 131

Puterea tradi]iei sau Protopapadichia lui Petru Maior 161

Poezia lui Gheorghe {incai 179

Toma Costin, reprezentant al {colii Ardelene 213

Secolele Bibliei de la Blaj 225

352