DOCSLIB.ORG

Cultur~ {I Societate În Contextul {Colii Ardelene

Total Page：16

File Type：pdf, Size：1020Kb

Download full-text PDF Read full-text
Cultur~ {I Societate În Contextul {Colii Ardelene Cultur@ }i societate în contextul {colii Ardelene Ioan Chindri} * CULTUR~ {I SOCIETATE ÎN CONTEXTUL {COLII ARDELENE 1 Ioan Chindri} Culegere computerizat@: Sanda [ico Tehnoredactare: Dinu Ureche Descrierea CIP a Bibliotecii Na]ionale CHINDRI{, Ioan Cultur@ }i societate ^n contextul {colii Ardelene / Ioan Chindri}, Editura Cartimpex, Cluj-Napoca, 2001 352 p. ; 25 cm. ISBN 973-9414-51-6 008 (498.4) "17" Cultur@ }i civiliza]ie – Transilvania (Rom$nia) – Sec. XVIII Corectura textului a fost efectuat@ de autor 2 Cultur@ }i societate în contextul {colii Ardelene Ioan Chindri} CULTUR~ {I SOCIETATE ÎN CONTEXTUL {COLII ARDELENE Editura CARTIMPEX Cluj-Napoca 2001 3 Ioan Chindri} 4 Cultur@ }i societate în contextul {colii Ardelene ANDREAS FREYBERGER {I CRONICA SA DESPRE ROMÂNI* PROLEGOMENA. Biserica Român@ Unit@ cu Roma nu are înc@ un tratat al s@u de istorie sintetic@, întocmit dup@ norme }tiin]ifice riguroase. Pân@ la desfiin]area confesiunii, în 1948, literatura greco- catolic@ de gen înregistrase câteva mono- grafii par]iale: de episcopi, de dieceze }i vicariate, de institu]ii }colare.1 Lipsa unei finaliz@ri istoriografice nu reflect@ vreo caren]@ similar@ aplicabil@ exegezei referi- toare la aceast@ biseric@. Dimpotriv@, cercetarea istoric@ dedicat@ Unirii de la 1700 }i evolu]iei noii religii na]ionale române}ti * Text publicat ca studiu introductiv la: Andreas Freyberger, Historica relatio unionis Vala- chicae cum Romana Ecclesia. Relatare istoric@ despre unirea bisericii române}ti cu Biserica Romei, edi]ie princeps dup@ manus- Atanasie Anghel cris de Ioan Chindri}, Cluj-Napoca, 1996. 1 Ioan Ardeleanu, Istoria Diecezei Greco-Catolice a Oradiei Mari, I-II, Oradea, 1888; Augustin Bunea, Din istoria românilor. Episcopul Ioan Inocen]iu Klein (1728-1751), Blaj, 1900; idem, Episcopii Petru Pavel Aron }i Dionisiu Novacovici sau istoria românilor transilv@neni de la 1751 pân@ la 1764, Blaj, 1902; Dieceza Lugojului. {ematism istoric, Lugoj, 1903; Ilie D@ianu, Biserica lui Bob în Cluj, Cluj, 1906; idem, Atanasie Anghel, întemeietorul unirii cu Roma, Blaj, 1912; Iacob Radu, Istoria Vicariatului Gr.-Cat. Al Ha]egului, Lugoj, 1913; idem, Episcopul baron Vasile Erdeli (Ardeleanu, Erdélyi), 1843-1862, Oradea, 1928; Zenovie Pâcli}anu, Coresponden]a din exil a episcopului Inochentie Micu-Klein (1746-1768), Bucure}ti, 1930; idem, Documente privitoare la istoria }coalelor din Blaj, Bucure}ti, 1930; idem, Istoria Diecezei Române-Unite a Or@zii Mari, Oradea, 1932; Victor Bojor, Canonicii Diecezei Gr.-Cat. de Gherla, acum Cluj-Gherla, 1857-1937, Cluj, 1937; idem, Episcopii Diecezei Gr.-Cat. de Gherla, acum Cluj-Gherla, (1856-1939), Târgu-Mure}, 1939; Ion Georgescu, Mitropolitul Ioan Vancea. La 50 de ani de la moartea sa, Oradea, 1942; Octavian Bârlea, Ex historia romena: Joannes Bab episcopus Fogarasiensis (1783-1830), Freiburg, 1951; Iacob Mârza, {coal@ }i na]iune. ({colile de la Blaj în epoca rena}terii na]ionale), Cluj-Napoca, 1987; Francisc Pall, Ein siebenbürgischen Bischof in Römischen Exil: Inochentie Micu-Klein, 1745-1768, Köln, 1991 }.a. (selectiv). 5 Ioan Chindri} este deosebit de bogat@, mai ales la capitolul arhivistic. {coala Ardelean@, cel mai cunoscut curent de idei din cadrul iluminismului românesc, }i-a definit marii reprezentan]i drept cercet@tori pasiona]i ai trecutului bisericesc. Ultima }i cea mai ampl@ parte a scrierii lui Samuil Micu, Istoria }i lucrurile }i întâmpl@rile românilor, este de fapt o istotorie a bisericii din Ardeal, axat@ pe dezvoltarea Unirii cu Roma }i bazat@ pe documente originale.2 Hronica lui Gheorghe {incai înseriaz@, dup@ metoda analelor, numeroase acte de arhiv@, toate traduse în române}te. Mai tân@rul corifeu Petru Maior încearc@ o prim@ monografie istoric@, Istoria besearicii românilor, în 1813, a c@rei tip@rire nu s-a încheiat atunci, cartea r@mânând în regim de manuscris pân@ foarte curând.3Spre mijlocul secolului trecut, August Treboniu Laurian a reluat cu succes mai notabil încercarea de a realiza o baz@ documentar@ pentru istoria Bisericii Unite, soldat@ cu dou@ culegeri, în 18464 }i 1850.5 Cu Timotei Cipariu, cercetarea devine preocupare sistematic@ }i oarecum oficial@ la Blaj, însu}i acest filolog român vestit fiind un colec]ionar de documente despre confesiunea în mijlocul c@reia era fa]@ bisericeasc@ înalt@. În volumul Acte }i fragmente,6 dar mai ales în foarte erudita revist@ „Archivu pentru filologie }i istorie”, Cipariu a dat la lumin@ multe piese inedite din probatoriul Unirii, secondat }i apoi urmat de Ioan Micu Moldovan. Fire pragmatic@, acesta din urm@ }i-a concentrat aten]ia asupra actelor emanate în sinoadele sau soboarele greco-catolice de dup@ 1700, cu valoare de constitu]ii pentru [email protected]@ ad@ug@m contribu]iile ap@rute la sfâr}itul secolului trecut în publica]ii ca „Unirea” sau „Amicul familiei”, avem imaginea bazei documentare pe care s-a rezemat în bun@ parte marea serie de opere istorice date la lumin@ de Augustin Bunea în jurul bicentenarului Unirii, 1900. A fost a doua încununare a istoriografiei actului de la 1700, dup@ reflectarea lui în opera {colii Ardelene, cu un veac înainte. De dinaintea momentului Bunea dateaz@ }i consistenta culegere în dou@ volume scoas@ la Innsbruck, în 1885, de iezuitul tirolez Nicolaus Nilles, un pasionat al istoriei Unirii cu Roma.8 Bineîn]eles c@ nu tot ce aducea Nilles era inedit pentru acea dat@, îns@ num@rul mare de documente }i comentariile celui care vedea lucrurile din optic@ european@ fac din lucrarea sa un eveniment dosebit pentru istoriografia Unirii. Ea a fost intens utilizat@ de 2 Samuil Micu, Istoria românilor, edi]ie princeps dup@ manuscris de Ioan Chindri}, II, Bucure}ti, 1995, p.181-456. 3 Petru Maior, Istoria besearicii românilor, edi]ie îngrijit@ }i studiu introductiv de Ioan Chindri}, I, Bucure}ti, 1995. 4 Documente istorice despre starea politic@ }i religioas@ a românilor din Transilvania, în „Magazin istoric pentru Dacia”, III, 1846, p. 95-330. 5 Rarisimul voluma} intitulat Documente istorice despre starea politic@ }i ieratic@ a românilor din Transilvania, Viena, 1850. 6 Acte }i fragmente latine-române}ti pentru istoria besearicii române, mai ales unite, Blaj, 1855. 7 Acte sinodali ale besearecei române de Alba Iulia }i F@g@ra}, I-II, 1870, 1872. 8 Symbolae ad illustrandam historiam Ecclesiae Orientalis in terris Coronae S. Stephani, I-II, Oeniponte, 1885 (NILLES). 6 Cultur@ }i societate în contextul {colii Ardelene istoricii greco-catolici din secolul nostru, între care Iacob Radu, Ioan Georgescu, Zenovie Pâcli}anu, {tefan Manciulea, Nicolae Albu, Octavian Bârlea, Aloisiu L. T@utu, Alexandru Mircea, Silvestru Augustin Prundu}, Iacob Mârza }i al]ii. La data când Biserica Grec@-Catolic@ a fost desfiin]at@ de regimul comunist, documenta]ia istoric@ era de pe atunci dublat@ de o cultur@ istoric@ a greco-catolicilor, a c@rei expresie de vârf a fost revista „Cultura cre}tin@”. În acest climat fertil a fost redactat@ }i prima monografie istoric@ modern@ a confesiunii unite. Ea este opera lui Zenovie Pâcli}anu, omul cel mai preg@tit pentru asemenea întreprindere de anvergur@. Aerul vetust, stâng@ciile, anacronismele }i s@r@cia ideatic@ a vechilor scrieri unite nu se mai reg@sesc la Pâcli}anu, metoda reconstituirii pozitive pe document este c@r@mida de baz@ a lucr@rii, încât Istoria Bisericii Române Unite face fa]@ cu succes exigen]elor actuale în materie de istorie. Opera lui Zenovie Pâcli}anu este remarcabil@ prin obiectivitate }i str@in@ de orice mentalitate confesional@ îngust@. Ea constituie astfel o ripost@ incomod@, o oglind@ perpetu@ pus@ în fa}a literaturii denigratoare la adresa greco-catolicismului românesc, cultivat@ cu perseveren]@ asiatic@ în cercurile erudite ortodoxe de la noi. Aceast@ sintez@ îns@ n-a fost finalizat@, destinul autorului s-a rupt în 1948, pentru ca apoi s@ moar@ asasinat în temni]a de la Jilava, în 1963. Manuscrisul r@mas duce firul istoric pân@ la anii p@storiei lui Grigore Maior, 1773-1782. S-a tip@rit în str@in@tate, prin grija diasporei greco-catolice, între 1975-1993.9 Aceast@ sintez@ laborioas@ }i bogat@ este modelul a ceea ce trebuie s@ fie monografia general@ a}teptat@, a c@rei lips@ se simte acut. Prin prisma acestei neîmpliniri, cercetarea documentar@ r@mâne înc@ actual@, acumularea factologic@ binevenit@, iar publicarea izvoarelor pentru istoria Bisericii Române Unite, un demers constructiv. Cea mai tân@r@ genera]ie de cercet@tori ai trecutului greco-catolic începe în mod inspirat s@ refac@ leg@tura, relativ sl@bit@, cu documentarea de arhiv@, cu izvoarele Unirii de la 1700. Un izvor de prim@ importan]@ din aceast@ familie este cronica, inedit@ pân@ recent, a iezuitului Andreas Freyberger, dedicat@ în întregime actului Unirii. AUTORUL {I LUCRAREA SA. Andreas (Andrea, cum apare în vechile surse latine) Freyberger a fost un c@lug@r iezuit de origine silezian@, n@scut la Olbersdorf în 24 septembrie 1670. În Compania lui Isus a intrat la 27 octombrie 1685, la Neisse în Silezia, pe când abia împlinise 15 ani. Dup@ terminarea studiilor a predat câ]iva ani latina în ora}ul s@u. Apoi a fost promovat în func]ia de prefect al arhivei Colegiului San Clemente (Clementinum) din Praga, func]ie în care a r@mas mai bine de 38 de ani. Freyberger }i-a dorit mult s@ plece misionar în Indii, dup@ moda vremii, dar s@n@tatea }ubred@ }i criteriile aspre dup@ care superiorii iezui]i î}i recrutau în acest sens misionarii i-au interzis mult visata, se pare, împlinire. S-a dedicat atunci convertirii evreilor din ghetourile din Praga care, 9 Îngrijitorul edi]iei este Octavian Bârlea. O parte s-a tip@rit în revista „Bun@ vestire”, Roma, XIV, 1975, nr. 3-4, p. 21-92; XV, 1976, nr. 1-2, p. 13-66; nr. 3-4, p. 11-46; XVI, 1977, nr. 1-2, p. 25-74; nr. 3-4, p. 5-115; XVII, 1979, nr. 1, p. 23-68. Finalul manuscrisului l-a tip@rit acela}i, în revista „Perspective”, XIV-XVI, 1991-1993, nr.
Load more

Recommended publications
  • The Greek-Catholic Discourse of Identity in the Inter-War Period: the Relation Between the Nation and People’S Religious Confession
    The Greek-Catholic Discourse of Identity in the Inter-War Period: The Relation between the Nation and People’s Religious Confession Ciprian Ghişa ”Babeş-Bolyai” University Abstract: The Greek-Catholic Discourse of Identity in the Inter-War Period: The Relation between the Nation and People’s Religious Confession. This paper aims to analyze the question of the confessional identity, focusing on one of its main constitutive elements: the relation between the nation and people’s religious confession. The national identity and the confessional one have numerous common characteristics, influencing each other more or less depending on the historical evolution of events. These aspects are more profound in a multi-ethnic, multi-cultural and multi-confessional environment, as otherness is one of the strongest factors that defines and strengthens the confessional as well as the national identity. This was also the case of the Greek- Catholic Church in Romania, in the inter-war period, taking into consideration its new status after the Union of 1918: a minority church in a country with an Orthodox majority. Its relation of otherness with the Romanian Orthodox Church also influenced its relation with the state and therefore it determined also the structure and the intensity of its discourse of identity. Among the most important themes of this discourse we can mention: the Greek-Catholic Church is the church of the forefathers; this Church, its faith and its believers are Romanian; the Union with Rome brought the Romanian people a lot of benefices
    [Show full text]
  • Spre O Nouă Faţă a Bisericii Române Unite*
    Spre o nouă faţă a Bisericii Române Unite* I. Revenirea Bisericii Române Unite la libertate în 31 decembrie 1989 Revoluţia şi lovitura de Stat de la sfârşitul anului 1989 din România au adus pentru această ţară două măsuri împortante: s-a eliberat România de gândirea impusă românilor după al doilea război mondial, şi s-a revenit iar în România la libertatea Bisericii Române Unite, suprimate de Prezidiul Republicii Populare Române de la 1 decembrie 1948. 1. Temeiul religios şi politic al deciziei din 1989 Legătura dintre viaţa politică comunistă şi viaţa religioasă a Bisericii Române Unite din anii 1944-1948, continuată apoi până în 1989, are profund temei şi politic, şi religios. E adevărat că Aliaţii, la sfârşitul celui de al II-lea război mondial, mergând împotriva fasciştilor şi naziştilor, ajunseseră prin împărţirea lumii sub diferite supraputeri să încredinţeze România dominaţiei politice a Uniunii Sovietice, dar prin această încredinţare a Aliaţilor dată Uniunii Sovietice ei legau România şi ţările de la Răsăritul Europei de vechea concepţie antioccidentală a Rusiei ţariste, preluată apoi de comunism, adică le legau de antioccidentalism. Rezultatul acestei supuneri nu a întârziat să apară. România şi ţările din Europa orientală au fost angrenate în lupta împotriva Occidentului. În deosebi Bisericile din Răsărit, care aveau legături cu Roma, au fost obligate să participe la lupta împotriva Occidentului, sau chiar să dispară din activitatea religioasă. E de notat mai ales faptul că în vara anului 1948 Uniunea Sovietică, prin Biserica Ortodoxă Rusă, a convocat la Moscova o conferinţă * Publicat în Perspective 51-52 (1991) 3-80 1 a Bisericilor Ortodoxe care, între altele, a decis şi suprimarea Bisericii Române Unite.
    [Show full text]
  • 75-92 Groza Et Alii.4
    Astra Salvensis, an VI, numãr 11, 2018 A HIERARCH AND HIS AGE. THE LIFE AND THE ACTIVITY OF BISHOP VASILE MOGA (1774-1845) AS REFLECTED IN THE ROMANIAN HISTORIOGRAPHY Mihai-Octavian Groza, Iuliu-Marius Morariu, Diana-Maria Dãian ,,Babeş-Bolyai” University Cluj-Napoca, Romania Abstract: The life and the activity of bishop Vasile Moga (1774-1845) were briefly analysed in the Romanian historiography both because of the absence of some systematic researches on the archivist material existing in Romania and abroad and also due to the rich activity developed by his successor, the bishop and afterwards archbishop and metropolitan Andrei, baron of Şaguna. His figure was analysed after his contribution to the development of the Romanian education, to the improvement of the moral-religious life of the eparchy, to the national-political fight of the Transylvanian Romanians and less after his contributions to the institutional realities, the organization of the bishopric, the relation with the archpriestships and the eparchies, constituting a lack of the historiography that remains to be solved. We will aim through our study, based on the analysis of the Romanian writings dedicated to the life and the activity of bishop Vasile Moga, at capturing the main phases and research directions as well as its significations hoping that this modest study will focus the attention of the historians and theologians in order to make this honest hierarch, unduly marginalized come into prominence. The historiographical passages referring to bishop Vasile Moga‟s life and activity demonstrated the fact that over time he was an ,,aggrieved” of the historical writing compared to his successor, Andrei Şaguna.
    [Show full text]
  • 1 CONTENTS Chapter 1. Introduction
    CONTENTS Chapter 1. Introduction..............................................................................................................6 1.1. The state – definitions – role...............................................................................10 1.2. The church – definition – role.............................................................................11 Chapter 2. The patristic theology in the relationship of the church with the state............15 2.1. Esential features...................................................................................................15 2.2. The Myth of the Good Emperor...........................................................................18 2.3. One theology, two churches as sisters..................................................................27 2.3.1. The Greek-orthodox church, sister of the Romanian Greek-Catholic united with Rome.................................................................................................27 Chapter 3. Brief presentation of the history of the churches in Europe and in the territories to study: Transylvania, Banat, Crişana and Maramureş, in one word the future Ardeal.......................................................................................................................31 3.1. The installment of the christianity and the studied areas and the adjacent ones................................................................................................................................31 3.2. The christianization of the areas
    [Show full text]
  • Abstract Sfirlea, Titus G
    ABSTRACT SFIRLEA, TITUS G. “THE TRANSYLVANIAN SCHOOL: ENLIGHTENED INSTRUMENT OF ROMANIAN NATIONALISM.” (Under the direction of Dr. Steven Vincent). The end of the eighteen and the beginning of the nineteen centuries represented a period of national renaissance for the Romanian population within the Great Principality of Transylvania. The nation, within a span of under fifty years, documented its Latin origins, rewrote its history, language, and grammar, and attempted to educate and gain political rights for its members within the Habsburg Empire’s family of nations. Four Romanian intellectuals led this enormous endeavor and left their philosophical imprint on the politics and social structure of the newly forged nation: Samuil Micu, Gheorghe Şincai, Petru Maior, and Ion-Budai Deleanu. Together they formed a school of thought called the Transylvanian School. Micu, Maior, and Şincai (at least early in his career), under the inspiration of the ideas of enlightened absolutism reflected in the reign of Joseph II, advocated and worked tirelessly to introduce reforms from above as a means for national education and emancipation. Deleanu, fully influenced by a combination of ideas emanating from French Enlightenment and French revolutionary sources, argued that the Romanian population of Transylvania could achieve social and political rights only if they were willing to fight for them. THE TRANSYLVANIAN SCHOOL: ENLIGHTENED INSTRUMENT OF ROMANIAN NATIONALISM by Titus G. Sfirlea A thesis submitted to the Graduate Faculty of North Carolina State University In partial fulfillment of the Requirements for the degree of Master of Arts In History Raleigh, NC 2005 Approved by: _________________________ _________________________ Dr. Anthony La Vopa Dr.
    [Show full text]
  • The History of the Greek-Catholic Church As Reflected in the Post 1989 Romanian Historiography
    The History of the Greek-Catholic Church as Reflected in the Post 1989 Romanian Historiography. Some Considerations Cecilia Cârja, Ion Cârja Babeş-Bolyai University Abstract: The History of the Greek-Catholic Church as Reflected in the Post 1989 Romanian Historiography. Some Considerations. The study aims to present seve- ral considerations concerning a scientific research topic which was almost non- existent prior to 1989: the history of Romanian Greek-Catholic Church. The liberalisation of the historical writing in post-communist Romania has created a favourable climate for restarting the research concerning the history of the Church and of religious life. It is in this context that the Romanian United Church became once more an important subject in the Romanian historiography. The research of the history of the Greek-Catholic Church meant , for that period, going to primary sources (archives in and outside the country), as well as identifying main research topics such as: the Union of the Transylvanian Romanians with the Church of Rome, personalities and institutions, relations between the Greek-Catholic Church with the Holly See and with the Latin Catholic Church from Austria-Hungary in the second half of the 19th century and the beginning of the 20th century, the outlawry of this Church in 1948, the period of the communist persecution etc. When surveying the topic, we are dealing with three ways of connecting with the history of the Romanian Greek-Catholic Church: academic history, a result of studies and research conducted by specialists, the official, encomiastic history automatically assumed by the United elites and clergy and a disputed history generated by a difficult dialogue and the tensed relations with the Orthodox Church following the post-communist transition.
    [Show full text]
  • Biserica, Politica Si Cultura La Episcopul Ioan Giurgiu Patachi
    BISERICĂ, POLITICĂ ŞI CULTURĂ LA EPISCOPUL IOAN GIURGIU PATACHI (1681-1727) Iacob Mârza „În 1727 moare un episcop, carele deşi avuse viaţă scurtă, lăsă însă în urma sa un monument epocal nu numai pentru biserică ci şi pentru cultura naţională, căci câştigă de la împăratul două domenii, care apoi s-au schimbat pentru domeniul de la Blaj. După 70-80 de ani nu mai ştie nici un român, când, unde şi cum a murit acel episcop. Unul pune anul morţii lui la 1725, altul la 1727 şi iarăşi altul la 1728. Vine apoi abia în zilele noastre dr. Nilles şi scoate din documentele societăţii sale data morţii lui Pataki IV Kalendas Novembres 1727” 1. O privire de ansamblu asupra vieţii şi activităţii publice a episcopului Ioan Giurgiu Patachi (1681-1727), invocat mai sus din perspectiva discursului romantic postrevoluţionar datorat lui George Bariţiu, de care dispunem în congruenţă cu istoriografia asupra stării Bisericii Române Unite în deceniile 2-3 ale secolului al XVIII-lea 2, pline de experienţe instituţionale şi teologice, cu referire directă la invocatul episcop, ne aduce spre analiză şi interpretare trei cuvinte cheie (Schlagworte ): biserică , politică şi cultură . Suntem în faţa unui model al preotului şi intelectualului român, crescut şi educat în şcolile catolice şi iezuite, curriculum -ul lui indicând calea posibilă de afirmare culturală, oferită de autorităţile guberniale şi aulice românilor uniţi cu Biserica Romei. De fapt, viaţa, activitatea şi opera (nescrisă) a lui Ioan Giurgiu Patachi au ilustrat, în general dar şi în particular, acest trinom , nelipsit de conotaţii naţional-politice, într-o etapă în care s-au ridicat, în faţa Bisericii Române Unite, nenumărate probleme instituţional-organizatorice şi teologice.
    [Show full text]
  • Universitatea „1 Decembrie 1918” Alba Iulia Facultatea De Istorie Şi Filologie
    UNIVERSITATEA „1 DECEMBRIE 1918” ALBA IULIA FACULTATEA DE ISTORIE ŞI FILOLOGIE IMPLICARE ŞI ACŢIUNE CULTURALĂ LA ROMÂNII ARDELENI ÎN SECOLUL AL XVIII-LEA: GRIGORE MAIOR (1715-1785) TEZĂ DE DOCTORAT Conducător ştiinţific: Prof. univ. dr. Iacob MÂRZA Doctorand: Cristian BARTA ALBA IULIA 2012 CUPRINS ARGUMENT Importanţa şi scopul cercetării Metoda de lucru şi structura lucrării Stadiul cercetărilor Capitolul I Coordonate ale vieţii politice la românii ardeleni în veacul Luminilor: de la Inochentie Micu Klein la Grigore Maior I.1. Contextul politic european I.2. Relaţiile Pontifilor Romani cu Curtea vieneză I.2.1. Poziţia Sfântului Scaun în contextul politic european din secolul al XVIII-lea I.2.2. Raporturile Sfântului Scaun cu Imperiul Habsburgic în timpul reformismului terezian şi iosefin I.2.2.1. Relaţiile Sfântului Scaun cu Împărăteasa Maria Tereza I.2.2.2. Relaţiile Sfântului Scaun cu Împăratul Iosif al II-lea I.2. Contextul politic şi administrativ transilvănean I.2.1. Naţiuni şi religii recepte I.3.2. Evoluţia instituţiilor politico-administrative centrale şi transilvănene în secolul al XVIII-lea I.3.2.1. La nivel central I.3.2.2. Instituţiile politico-administrative transilvănene Capitolul II Relaţiile episcopului Grigore Maior cu autorităţile transilvănene, habsburgice şi romane (1764-1782) II.1. Raporturile lui Grigore Maior cu autorităţile transilvănene, habsburgice şi romane înainte de episcopat II.1.1. Perioada studiilor la Roma II.1.2. În calitate de susţinător al episcopului Inochentie Micu Klein II.1.3 În raportul cu Petru Pavel Aron II.1.4. Pe fondul opoziţiei faţă de candidatura lui Atanasie Rednic II.2. Alegerea şi numirea ca episcop II.2.1 Dosarul lui Grigore Maior II.2.1.1 Metodologia întocmirii Dosarului II.2.1.2 Profilul uman, moral, spiritual şi intelectual al candidatului Grigore Maior II.2.1.3 Aspecte ecleziastice şi identitare II.3.
    [Show full text]
  • Capitolul Xi Episcopia Română Unită De Oradea Episcopul
    CAPITOLUL XI EPISCOPIA ROMÂNĂ UNITĂ DE ORADEA EPISCOPUL AUXILIAR MELETIE COVACI (1748-1770). Prima organizare bisericească, după unirea de la 1700 a românilor greco-catolici din părţile bihorene, a avut loc sub episcopul latin al eparhiei Oradea, Emeric Csáky (1702-1723), care l-a numit pe canonicul său, Vasile Paul, arhidiacon al catolicilor români de rit bizantin, arhidiaconatul numărând 70 de parohii unite.163) Episcopul următor, Nicolae Csáky, pentru prosperitatea credincioşilor săi catolici de rit grec (bizantin), a stăruit pe lângă Sfântul Scaun să-i dea un episcop auxiliar român unit care, în calitate de vicar al său, să păstorească pe credincioşii români. Această dorinţă se va realiza numai sub urmaşul său, episcopul latin Paul Forgách, în 1748, prin numirea de către papa Benedict al XIV-lea a preotului român unit din Diosig, Meletie Covaci, originar din Macedonia, ca episcop titular de Tegea - scaun vacant prin desfiinţare - auxiliar al episcopului latin de Oradea şi vicar al acestuia pentru parohiile române unite. A fost consacrat după ritul bizantin de către episcopul rutean unit al Muncaciului, Emanoil Olsavschi. Românii însă au fost nemulţumiţi cu această formulă de pastoraţie, cum de altfel au fost şi mai înainte, sub arhidiaconatul condus de Vasile Paul. Dar, ceea ce va grăbi schimbarea stării de lucruri, va fi vizitaţia canonică făcută în părţile bihorene de către episcopul ortodox sârb al Aradului, Sineziu Jivanovici, în anul 1753. Acesta, promiţându-le românilor marea cu sarea şi tot felul de privilegii, o mare parte dintre românii uniţi din Bihor s-au lăsat ademeniţi de acest alt "apostol sârb" şi au părăsit unirea.
    [Show full text]
  • Uniate Clergy: Between the Obtaining of Social Advantages and the Affirmation of Social Conscience
    Uniate Clergy: between the Obtaining of Social Advantages and the Affirmation of Social Conscience Bagiu, Lucian Published in: 4th International Conference of PhD Students, 11-17 August 2003 2003 Link to publication Citation for published version (APA): Bagiu, L. (2003). Uniate Clergy: between the Obtaining of Social Advantages and the Affirmation of Social Conscience. In G. Patko, L. Lehoczky, & L. Kalmar (Eds.), 4th International Conference of PhD Students, 11-17 August 2003 (Vol. Humanities, pp. 29-34). University of Miskolc, Hungary. Total number of authors: 1 General rights Unless other specific re-use rights are stated the following general rights apply: Copyright and moral rights for the publications made accessible in the public portal are retained by the authors and/or other copyright owners and it is a condition of accessing publications that users recognise and abide by the legal requirements associated with these rights. • Users may download and print one copy of any publication from the public portal for the purpose of private study or research. • You may not further distribute the material or use it for any profit-making activity or commercial gain • You may freely distribute the URL identifying the publication in the public portal Read more about Creative commons licenses: https://creativecommons.org/licenses/ Take down policy If you believe that this document breaches copyright please contact us providing details, and we will remove access to the work immediately and investigate your claim. LUND UNIVERSITY PO Box 117 221 00 Lund +46 46-222 00 00 Uniate Clergy: Between the Obtaining of Social Advantages and the Affirmation of Social Conscience Prep.
    [Show full text]
  • 53 Biserică Și Societate În Secolul Al Xviii-Lea. Situația
    BISERICĂ ȘI SOCIETATE ÎN SECOLUL AL XVIII-LEA. SITUAȚIA CLERULUI ROMÂN DIN ȚARA FĂGĂRAȘULUI AUREL DRAGNE [email protected] Muzeul Țării Făgărașului ”Valer Literat” – Făgăraș ÉGLISE ET SOCIÉTÉ AU XVIII-E SIÈCLE. LA SITUATION DES PRÊTRES CHRÉTIENS ROUMAINS DU PAYS DE FĂGĂRAȘ RÉSUMÉ Le début du XVIII-e siècle apporte dans l’espace transylvain des changements pro- fonds du point de vue politique-administrative, dus à la domination autrichienne et, en égale mesure, à la religion confessionnelle. Après la victoire autrichienne sur l’armée ottomane en 1686, la Transylvanie fut intégrée à la monarchie des Habsbourg. Sous la protection spiri- tuelle et institutionnelle de la Maison de Hasbourg, l’Église unie à Rome a eu une influence accablante à légard du nouveau contexte confessionnel de la Principauté. On remarque un progres incontestable de l’Union au sein des ecclésiastiques de cette contrée. Les boyards, ayant une condition sociale privilegiée, se sont rejouis du statut propre à leur rang ou ont accédé à celui nobiliaire. Admise par les élites sacerdotales, l’Union a été perçue de manière différente par le clergé et même par les croyants. Tout au début du troisième décennie du XVIII-e siècle, on assiste à une véritable campagne antiunioniste, due aux mesures restrictives adoptées par les évêques unis qui imposaient leur autorité hierarchique sur le clergé subordonné. La situation des sacerdotes schismatiques a engendré de graves problèmes vis-à-vis de la nomination dans les éparchies. De plus, les orthodoxes de Transylvanie, privés de leur organisation épiscopale autonome, trouvaient protection au-delà des frontières, auprès de l’archevêque orthodoxe de Karlowitz, puis de l’Empire russe ainsi que des Eglises des deux Principautés roumaines.
    [Show full text]
  • Şapte Vieți De Sfinți Români Monica Broşteanu (N
    Şapte vieți de sfinți români Monica Broşteanu (n. 5 ianuarie 1948, Broşteni, jud. Suceava). Licenţiată în filologie (engleză–română, 1970) și limbi orientale (arabă–persană, 1978) la Universitatea din Bucureşti şi în teologie (1996, Institutul Teologic Romano-Catolic din Bucureşti), doctor în filologie (2003). A predat la Institutul Teologic Romano-Catolic cursuri de ebraică biblică, teologie sacramentală şi liturgică, ştiinţe biblice. Este conferenţiar universitar la Universitatea din Bucureşti, unde predă cursurile: Coranul şi Biblia: probleme de traducere şi interpretare, Comunităţile creştine din ţările Orientului Mijlociu, Tradiţii textuale (Noul Testament). Din lucrări: Numele divine în Biblie şi în Coran şi traducerea lor în limba română. Studiu lexical, Ed. Polirom, 2004; „Com- pararea Incomparabilelor – câteva Nume privind atributele divine în scripturile marilor religii monoteiste“, în Caietele Institutului Catolic, nr. 2/2001; Vladimir Ghika: Profesor de speranță (în colaborare), Ed. ARCB, 2013. Din traduceri: Conciliul Vatican II – Constituţii, Decrete, Declaraţii (în colaborare cu Francisca Băltăceanu), Ed. ARCB, 1990, 1999, 2019; A. Scrima, Comentariu la Evanghelia după Ioan, cap. 1–17, tr. din arabă, Ed. Humanitas, 2008; Pierre Claverie, Mic tratat despre întâlnire şi dialog, Ed. Hu- manitas, 2015; Brant Pitre, Misterul Cinei de pe urmă: Isus și rădăcinile iudaice ale Euharistiei, tr. din engleză, Ed. Humanitas, 2016; Henri J.M. Nouwen, Fiul risipitor: Povestea unei întoarceri acasă, tr. din engleză, Ed. Humanitas, 2017; Michel Remaud, Creștini în fața lui Israel: Slujitor al lui Dumnezeu, tr. din franceză, Ed. Galaxia Gutenberg, 2018. Francisca Băltăceanu (n. 15 iunie 1943, București). Licenţiată în filologie clasică (1965, Universitatea din Bucureşti) şi teologie (1996, Institutul Teologic Romano-Ca- tolic din Bucureşti), doctor în filologie (1979).
    [Show full text]