Management Intercultural Volumul XV, Nr. 3 (29), 2013

Florin Alin OROS Universitatea din Oradea, Școala Doctorală în Istorie

DESĂVÂRȘIREA UNIRII BISERICEȘTI DE LA 1700-1701 SUB EPISCOPUL ATANASIE

Keywords Unification Catholicism Orthodoxy Romanians Greek-

JEL clasificcasion N33

Abstract

The religious unification around year 1700, betweeen a part of the Orthodox believers from and the Church of Rome, of Catholic religion, had represented an event that left a profound spiritual mark on the Romanian and Transylvanian population. The efforts for a Unification had started under the Orthodox from Transylvania, Teofil (1692-1697), a part of the Orthodox priests being willing to accept it for a series of rights and benefits. These efforts could not be accomplished because of the sudden death of the bishop in 1697. As a result of the endeavours of the next bishop of the Romanians, Atanasie, a part of the Orthodox believers had joined the new Greek-Catholic communion around 1700-1701. There is no doubt that this historical and religious endeavour was not an easy one, Atanasie being compelled to „sail” in the muddy waters of the religious structure in Transylvania. This oscillation between the Orthodox and Catholic religions, under the strict supervision of the Imperial authorities from Wien, had triggered the completion of the religious Unification at the beginning of the 18th century and the development of the Greek-Catholic church in Transylvania.

234 Management Intercultural Volumul XV, Nr. 3 (29), 2013

Pe fondul trecerii Transilvaniei sub pus în practică de următorul episcop, autoritatea Imperiului Habsburgic, fapt Atanasie. petrecut în anul 1699, se vor realiza eforturi După moartea episcopului Teofil, deosebite privind consolidarea habsburgilor opera Unirii părea a fi eşuat definitiv. în noua provincie. Rolul esenţial în acest „Urmaşul său fu un om tânăr, prea tânăr sens va reveni Bisericii Romano-catolice. încă, Atanasie, feciorul preotului din Aceste eforturi vor viza schimbarea Bobâlna” (Iorga, 1902). Noul episcop raportului de forţe în favoarea confesiunii ortodox era un tânăr preot român pe nume catolice din Transilvania, după ce multă Anghel Popa, ce provenea dintr-o mai veche vreme confesiunea calvină avusese o familie nobiliară, cu tradiţii preoţeşti, din importantă influenţă (Păcurariu, 2007). comitatul Hunedoarei, care îşi va lua numele După cucerirea treptată a de Atanasie în urma călugăririi sale Transilvaniei, definitivată şi oficializată prin (Bernath, 1994). tratatul de la Karlowitz, noile autorităţi au Deşi va fi candidatul adversarilor căutat să-i atragă la Unirea cu Biserica Unirii, sprijinit fiind de opoziţia calvină din Romei pe credincioşii de religie ortodoxă. Transilvania, „în împrejurările aceste grele, Această dorinţă reieşea din speranţa noilor când împăratul şi iezuiţii se foloseau de cele autorităţi privind creşterea numărului mai rafinate mijloace, ca românii să treacă la catolicilor, mult diminuat în vremea credinţa Romei, se ivi omul curajos, care stăpânirii principilor calvini. De asemenea, primi şi iscăli în public unirea cu Roma: prin Unire, habsburgii doreau ruperea Atanasie Anghel” (Meteş, 1935). Datorită legăturilor dintre românii ortodocşi din acestui nou episcop, după lungi negocieri, Transilvania cu cei din afara arcului însoţite de multe compromisuri, o parte din extracarpatic, din Moldova şi Ţara preoţii şi credincioşii ortodocşi din Românească (Păcurariu, 2007)..În această Transilvania vor trece la Unirea cu biserica privinţă, românii au fost consideraţi de Romei, aderând la noua confesiune greco- habsburgi ca fiind o modalitate de catolică. întrebuinţare în folosul statului, un adevărat Prin nominalizarea noului episcop, „instrumentum regni” (Bernath, 1994). acţiunile iezuiţilor maghiari privind În anul 1692 ajunge episcop atragerea românilor la Unire se vor ortodox în Transilvania călugărul Teofil intensifica, bazându-se pe nemulţumirea (1692-1697), care provenea din rândul clerului şi a credincioşilor români faţă de păturii mici a nobilimii româneşti acţiunile prozelitiste ale calvinilor, dar şi transilvănene, fiu al unui preot ortodox din datorită stării materiale precare în care se Teiuş. Noul episcop trebuia să menţină un aflau preoţii români ortodocşi (Păcurariu, echilibru între pretenţiile mitropolitului 2007). ortodox al Ţării Româneşti şi cel al La 22 ianuarie 1698, Atanasie a fost superintendentului calvin al Transilvaniei sfinţit la Bucureşti, „după obiceiu în Scaunul (Bernath, 1994). În vremea acestuia se vor cel nou al Mitropoliei muntene” (Iorga, realiza primele eforturi în ceea ce priveşte 1902) de către mitropolitul Ţării Româneşti, atragerea românilor ortodocşi la Unirea cu Teodosie, în prezenţa patriarhului de Biserica Romei, eforturi care nu s-au pus în Constantinopol, Dosoftei. Pentru că practică ca urmare a morţii subite a persoana candidatului de episcop nu oferea episcopului Teofil, survenite în septembrie destulă garanţie pentru a rezista presiunii 1697. Decesul acestuia a amânat pentru exercitate de către catolici, cei doi înalţi puţină vreme acest demers confesional, fiind prelaţi i-au impus un set de reguli, compus

235 Management Intercultural Volumul XV, Nr. 3 (29), 2013 din 22 de puncte: Atanasie „fu examinat 1698, ambele făcând referire la posibilitatea amănunţit atât de mitropolitul Teodosie, cât de unire a românilor. şi de patriarhul Dosoftei (…). Cu prilejul Primul document, rezoluţia dată de acesta i se dădură (…) vestitele instrucţii, împăratul Leopold I, prevedea că românii cari aveau de scop să-l întărească în credinţa ortodocşi puteau să se unească cu oricare ortodoxă” (Dragomir, 2007). Acest set de dintre cele patru religii recepte, bucurându- reguli era o adevărată „instrucţiune” şi se astfel de drepturile şi privilegiile reprezenta poziţia pe care o avea confesiunii respective (Păcurariu, 2007): „ mitropolitul de la Bucureşti şi patriarhul de aceia cari se vor uni cu una din celelalte la Constantinopol vizavi de dublul pericol religiuni recepte (…) se vor bucura de din Transilvania, calvinizarea şi privilegiile religiunii pentru care se vor catolicizarea (Bernath, 1994). declara” (Dragomir, 2007). În acelaşi Instrucţiunile vizau cinstirea document imperial era prevăzută situaţia în canoanelor, hotărârile şi scrierile sfinţilor care românii „se vor bucura de privilegiile părinţi, subordonarea episcopului ortodox preoţilor catolici” (Dragomir, 2007), dacă se din Transilvania autorităţii directe a vor uni cu Biserica Romei şi-l vor mitropolitului şi patriarhului, oficierea recunoaşte pe Papa de la Roma drepti ceremonialului religios în limbile slavonă ori conducător al bisericii lor. Aceste privilegii greacă sau menţinerea icoanelor şi a sfinţilor făceau referire la scutirea de iobăgie, ca obiect al veneraţiei, şi nu doar ca simple scutirea de la plata contribuţiilor faţă de Stat podoabe (Bernath, 1994). Aceste instrucţiuni ori scutirea de obligaţii faţă de nobilimea erau îndreptate mai ales împotriva maghiară locală, mare proprietară de pământ confesiunii calvine şi a inovaţiilor sale (Păcurariu, 2007). liturgice, şi mai puţin împotriva confesiunii Al doilea document, enciclica catolice. cardinalului Leopold Kollonich, arhiepiscop După o şedere de 7 luni la de Esztergom, prevedea unirea românilor Bucureşti, noul episcop al românilor doar cu Biserica Romei. Preoţii români ortodocşi se va întoarce în Transilvania unde puteau primi privilegiile Bisericii Catolice îşi va ocupa scaunul episcopal, având doar dacă acceptau cele patru puncte însărcinarea clară de a respecta neschimbate florentine (Păcurariu, 2007): „preoţii români, dogmele, sfintele taine, calendarul şi biserica şi averile lor mănăstireşti să se obiceiurile bisericii răsăritene (Bernath, bucure întocmai de aceleaşi drepturi şi 1994). Cu toate acestea, proaspăt întors, imunităţi ale căror posesiune şi uz s-a Atanasie va cere o confirmare imperială acordat bisericii catolice, membrilor şi pentru funcţia sa episcopală. Mai mult de averilor ei” (Dragomir, 2007). atât, „ noul mitropolit însuşi, în mai puţin de Sub aceste auspicii, preoţii, şi trei luni de la întoarcerea sa, îşi uită de credincioşii lor, erau interesaţi în depăşirea făgăduinţele din Bucureşti şi deschise poarta statutului lor social şi economic. De multă bisericii sale propagandei unioniste” vreme se comparaseră cu ţăranii iobagi (Dragomir, 2007). Acest lucru s-a datorat lipsiţi de orice drepturi. De aceea, episcopul celor două documente extrem de importante, Atanasie şi preoţii vor semna decretul unirii date pe vremea în care Atanasie se afla la în speranţa că vor ajunge într-o situaţie Bucureşti. Acestea au fost reprezentate de politică şi socială mai bună (Lupaş, 2004): rezoluţia imperială din 14 aprilie 1698 şi de „ademenitoarele glasuri de sirenă se enciclica cardinalului Kollonich din 2 iunie îndreaptă deci numai cătră clerul românesc şi îi cer abandonarea credinţei străvechi,

236 Management Intercultural Volumul XV, Nr. 3 (29), 2013 oferindu-i drept răsplată o seamă de drepturi episcopului Teofil, preluate, continuate şi şi privilegii puse sub ocrotirea monarhului” asumate acum de noul episcop Atanasie. (Dragomir, 2007). Acest Manifest, va fi o reiterare, o reluare a Sfătuit de iezuiţi, Atanasie va declaraţiei de adeziune la Biserica catolică, convoca la 7 octombrie 1698 sinodul sau care a pornit de la Rezoluţia de unire soborul mare al bisericii ortodoxe din adoptată de Teofil în urma sinodului de la Transilvania, la Bălgrad (), pentru Alba Iulia din februarie 1697 (Stanciu, a hotărâ public unirea religioasă: „ la 2006): „din bună voia noastră ne unim cu începutul lui octombre, protopopi în număr Biserica Romei cea catolică şi ne mărturisim mare, din toate părţile Ardealului şi din a fi mădulările ceştii Biserici sfinte vecinătatea ungurească, se aflau lângă catolicească a Romei prin ceastă carte de Atanasie şi hotărau, la şapte ale lunii, Unirea mărturie a noastră şi cu acele (…) adică prefacerea preoţilor noştri în privileghiomuri voim să trăim, cu carele mădularele ale ceştii bisearici sfinte trăiesc mădulările şi popii ceştii Biserici catoliceşti a Romei cu condiţiile cunoscute sfinte” (Dragomir, 1963). de a se lăsa neatins şi vlădica în scaun” În declaraţia de Unire, poziţia lui (Iorga, 1902). Atanasie şi a preoţilor români a fost în La Alba Iulia va fi semnat de către deplină concordanţă cu poziţia adoptată de 38 de protopopi români documentul numit predecesorii lor, punând-se accentul pe „Manifestul de Unire” ori „Cartea de păstrarea tradiţiilor strămoşeşti: „însă într- mântuire” privind unirea cu Biserica Romei acest chip ne unim şi ne mărturisim a fi a unei părţi a clerului românesc din mădulării sfintei catoliceşti biserici a Romei Transilvania (Păcurariu, 2007). Preoţii cum pre noi şi rămăşiţele noastre din semnatari vor fi motivaţi în alegerea lor, mai obiceiul bisericii noastre a răsăritului să nu mult de obţinerea privilegiilor pe care le ne clătească” (Dragomir, 1963). aveau preoţii catolici, şi mai puţin de Atragerea unei părţi a românilor frământările spirituale ori nemulţumirea ortodocşi la Unirea cu Biserica Romei, mai privind noua lor credinţă (Păcurariu, 2007). întâi a preoţilor şi apoi a credincioşilor, a Deoarece desfăşurarea sinodului a presupus încheierea unui compromis între fost insuficient documentată, s-a ivit cele două părţi. Românii au acceptat cele problema autenticităţii documentelor unirii, patru puncte florentine impuse de Curtea de problemă mult disputată între cei ce-au la Viena şi de biserica romano-catolică, iar promovat Unirea şi adversarii ei. Această autorităţile imperiale şi bisericeşti au problemă a fost cauzată de lipsa în original a acceptat condiţiile impuse de români privind protocolului sinodului şi a rapoartelor păstrarea ritului bizantin-slav şi a limbii contemporane despre acesta. Când se discută române ca limbă liturgică (Căluşer, 2000). despre acest sinod bisericesc, se recurge la Prin urmare, această trecere la greco- textul declaraţiei de Unire, existentă într-o catolicism a stat sub însemnul unei duble versiune redactată în limba română şi una condiţii: acceptarea celor 4 puncte florentine redactată în limba latină (Bernath, 1994), de către preoţii şi credincioşii ortodocşi, pe asupra cărora ne vom îndrepta atenţia în de o parte, şi acceptarea păstrării ritului şi a rândurile de mai jos. tradiţiilor bisericii răsăritene din partea Actul de ratificare al unirii, autorităţilor laice şi religioase, pe de altă „Manifestul de unire” a reprezentat un parte. document în care se vor regăsi etapele Preoţii şi credincioşii români desfăşurării procesului Unirii din vremea ortodocşi trebuiau să accepte, să recunoască

237 Management Intercultural Volumul XV, Nr. 3 (29), 2013

şi să respecte cele patru puncte florentine, ritul sau disciplina şi să se pună la locul lor fără să se abată ori să le neglijeze în vreun cele din Biserica Latină, apoi calendarul fel (Stanciu, 2006). Ei se angajau să respecte vechi să nu se înlocuiască cu cel nou, ci punctele florentine: „şi mai ales mărturisim până vor rămâne în uzul calendariului vechi cele patru puncte prin care ne-am deosebit ceilalţi neuniţi de ritul grecesc în ţările până acum: recunoaştem că pontificele dinastiei austriece, să rămână şi uniţii […], roman este căpetenia văzută a întregii uniţii să poată avea biserici de ritul lor […], Biserici a lui Hristos; mărturisim că în afară în judecăţi să nu se procedeze după dreptul de cer, lăcaşul celor fericiţi, şi de iad, canonic latin ci în conformitate cu temniţa celor condamnaţi, mai există şi un al Canoanele şi disciplina Bisericii Greceşti. treilea loc, în care petrec sufletele neispăşite […] Bisericilor şi persoanelor bisericeşti de încă şi se purifică; nu ne îndoim că pâinea ritul grecesc să se acorde toate scutirile de azimă constituie materie îndestulătoare care se bucură bisericile şi clerul de ritul pentru cina Domnului şi pentru jertfa latin. De acum înainte uniţii să nu mai fie Liturghiei; credem că Spiritul Sfânt, a treia socotiţi de toleraţi, ci de fii ai patriei” persoană din Trinitate, purcede de la Tatăl şi (Dragomir, 1963). de la Fiul”. În final, românii trecuţi la Unire Realizarea Unirii bisericeşti, în afirmau că „ primim, mărturisim şi credem urma sinodului întrunit la Alba Iulia, a toate celelalte care le primeşte, mărturiseşte produs multă nelinişte în rândul stărilor din şi le crede sfânta mamă Biserica romano- Transilvania, majoritar protestante. Acestea, catolică (…) şi ne îndatorăm să ţinem sub conducerea guvernatorului Gheorghe punctele mai sus pomenite” (Dragomir, Banffy vor protesta energic (Bernath, 1994), 1963). deoarece ea atenta puternic asupra statutului Erau prezentate formulări cu lor de naţiune privilegiată, nefiind de acord valoare maximală, pe care preoţii români cu aceste privilegii oferite românilor trecuţi acceptau să le primească: „la mai mult de la noua religie greco-catolică: „de acum cele patru puncte să nu fie constrânsă înainte însă, clerul românesc unit cu Biserica nicidecum Biserica românească” (Dragomir, romană era înzestrat cu drepturi care 1963). Elita românilor nu îşi reprezenta păgubeau pe stăpânii pământului, şi se Unirea decât în spirit florentin, prin reunirea vestea nu numai ruperea acestor lanţuri Bisericii şi prin egala recunoaştere între nedrepte, ci ridicarea întregului popor de ortodocşi şi catolici, în dorinţa realizării iobagi pe o înaltă treaptă de vrednicie unităţii credinţei catolice şi-n speranţa omenească (…). Calvinul şi proprietarul de satisfacerii cererilor social-politice formulate oameni protestau împreună” (Iorga, 1902). şi de comun acord consimţite (Stanciu, În aceste condiţii, a refuzului 2006). Această unire nu trebuia să însemne Stărilor de a accepta noul statut al românilor pierderea identităţii propriei biserici. Preoţii trecuţi la greco-catolicism, Atanasie va apela şi credincioşii ortodocşi îşi rezervau dreptul la cardinalul Kollonich pentru a interveni la de a-şi păstra ritul şi disciplina Bisericii Curtea imperială vieneză în vederea emiterii răsăritene (Stanciu, 2006). unei diplome care să recunoască unirea Pentru credincioşi, prioritare nu românilor cu Biserica Romei (Iorga, 1902). erau adâncurile crezului fundamental ori Doar prim emiterea unui astfel de document, apartenenţa noii Biserici la o anumită Unirea primea o legitimitate şi certitudinea structură superioară, ci aspectele vizibile ale îndeplinirii promisiunilor din partea ritului şi ceremoniilor (Câmpeanu, 2006): autorităţilor habsburgice. „[…] ca nu cumva să se schimbe cu încetul

238 Management Intercultural Volumul XV, Nr. 3 (29), 2013

La 16 februarie 1699, în aceeiaşi zi vizibile ale ritului şi ceremoniilor” în care împăratul Leopold I ratifica tratatul (Câmpeanu, 2006). încheiat la Karlowitz cu Imperiul Otoman, La un an după conflictul cu Dieta şi tratat „care lega pentru totdeauna Ardealul Guberniul Transilvaniei, episcopul Atanasie de habsburgi” (Dragomir, 2007), va fi dată relata cardinalului Kollonich situaţia nu prima Diplomă Leopoldină a Unirii. Prin tocmai fericită în care se afla biserica sa, aceasta împăratul va declara validă unirea arătând că stăpânii de pământ încercau prin românilor cu Biserica Romei, acordând toate mijloacele să-i îndepărteze pe români preoţilor români scutirile şi privilegiile de la Unirea cu Biserica Romei (Bernath, promise. Totodată, această primă diplomă 1994). De asemenea, Atanasie cerea leopoldină a fost considerată a fi „decretul cardinalului să obţină de la împărat o de înfiinţare a Bisericii Române-Unite” definire clară a noţiunii de unire (Bernath, 1994). bisericească, asfel încât Stările să o accepte Diploma a fost puternic contestată în cele din urmă. de către naţiunile privilegiate ale Pe lângă naţiunile privilegiate ale Transilvaniei. Opozanţii Unirii erau Transilvaniei, care erau împotriva acestei reprezentaţi de Guberniul şi de Dieta uniuni bisericeşti, vor apărea primele semne Transilvaniei, dar şi de numeroşi români de rezistenţă şi din partea unei părţi a ortodocşi sprijiniţi de dincolo de Carpaţi. În românilor ortodocşi. Astfel, partea de sud a ciuda anchetelor organizate în satele Transilvaniei va deveni un loc eficient al româneşti în toamna anului 1699, la propagandei ortodoxe împotriva Unirii, iniţiativa Dietei, privind aderarea la noua datorită păturii de comercianţi româno- confesiune ori menţinerea în vechea credinţă bulgaro-greci din Şcheii Braşovului, dar şi ortodoxă, Atanasie Anghel afirma că populaţiei ortodoxe din zona Făgăraşului, românii nu vor renunţa la decizia lor de Sibiului ori din jurul oraşului Alba-Iulia aderare la greco-catolicism (Bernath, 1994). (Bernath, 1994). Din cauza apropierii de Anchetele desfăşurate în toamna Ţara Românească, de unde va veni un ajutor anului 1699 au demonstrat că dezbaterea constant în sprijinirea confesiunii ortodoxe privind unirea bisericească a cuprins cât de din Transilvania, românii din această zonă cât şi lumea satelor. Ţăranilor români li s-au vor fi veritabili apărători ai credinţei cerut să se pronunţe privind poziţia lor faţă ortodoxe în faţa mişcării de unire de unire, iar pentru a se decide li s-au bisericească. explicat ce anume reprezenta noua Atitudinea fermă a lui Atanasie şi a confesiune. Răspunsurile date de ţărani au noii sale biserici va primi o confirmare reliefat modul diferit în care au receptat definitivă în urma călătoriei sale la Viena de oferta prezentată de catolici, deşi, se pare, ei la începutul anului 1701. Până atunci, cunoşteau proiectul de acceptare a noii Atanasie va organiza două sinoduri credinţe şi despre intenţiile liderilor lor bisericeşti: primul, sinodul general din 14 spirituali (Câmpeanu, 2006). Majoritatea septembrie 1700, şi al doilea, sinodul din 6 răspunsurilor oferite au fost confuze, pe ianuarie 1701. La acesta din urmă va fi alocuri duplicitare ori interpretabile. Reacţia adoptată o rezoluţie, semnată de 20 de lor nu a fost una de respingere a Unirii, ci protopopi, prin care se cerea menţinerea lui dorinţa lor de a rămâne în vechea lege, căci Atanasie în scaunul episcopal (Bernath, pentru ei „prioritare nu erau nici adâncurile 1994). La sinodul din 14 septembrie 1700, crezului fundamental, nici apartenenţa la o Atanasie ţinu „un sobor mare, care, după ce anume structură superioară, ci aspectele repetă declaraţia veche de Unire, se ocupă

239 Management Intercultural Volumul XV, Nr. 3 (29), 2013 numai cu îndreptări ale disciplinei şi cu împăratul „ a înzestrat cu drepturi numai înlăturarea obiceiurilor rele” (Iorga, 1902). preoţimea românească pe care o scuti de Ajuns la Viena la 5 februarie 1701, iobăgie, de slujbă, de cinste către domnii de autorităţile, în frunte cu cardinalul pământ (…), numărul nesfârşit de mare al Kollonich, vor formula lui Atanasie un ţăranilor români rămase şi mai departe în rechizitoriu cu 22 de puncte în care erau jugul iobăgiei (…) sutele de mii de iobagi cuprinse diverse acuzaţii la adresa înaltului români nu aveau să obţină nicio ierarh, dar şi condiţii pe care episcopul urma îmbunătăţire a soartei lor” (Dragomir, 2007), să le aducă la îndeplinire, precum acceptarea acest lucru va marca, în decursul secolului al subordonării sale puterii arhiepiscopului XVIII-lea, revenirea multor credincioşi primat, depunerea unui jurământ asupra greco-catolici la religia ortodoxă. confesiunii tridentine, întreruperea relaţiilor Prin aceeiaşi diplomă se va crea cu biserica răsăriteană, prestarea unui instituţia teologului iezuit, aflat pe lângă jurământ de supunere faţă de Papă ori episcopul unit, având drept sarcină acceptarea resfiinţirii sale ca preot şi episcop supravegherea îndeaproape a întregii sale unit (Bernath, 1994).. activităţi. De asemenea, teologul iezuit putea Supus presiunilor, Atanasie va să ofere sfaturi episcopului în luarea unor accepta condiţiile, încât la 19 martie 1701 decizii ce priveau noua biserică pe care o împăratul Leopold I va emite a doua păstorea. Împăratul Leopold „se îngriji de-a Diplomă Leopoldină a Unirii, prin care „se pune sub control aspru pe noul episcop unit, asigurau din nou preoţimii unite aceleaşi faţă de care, cu toate jurămintele sale, nu drepturi, privilegii şi libertăţi care privesc avea nicio încredere. Îi dete ca persoanele bisericii de rit latin, ordonă supraveghetor şi sfătuitor pe teologul iezuit nimicirea catehismului calvin, care-l ţinea necontenit sub ochii săi reglementează veniturile preoţimii, stabileşte (Dragomir, 2007). numărul preoţilor şi dă mai multe După emiterea diplomei, „în 25 instrucţiuni privitoare la administrare şi martie 1701, într-o capelă a iezuiţilor de la disciplină” (Lupaş, 2004). Prin această nouă Sf. Ana (din Viena), Atanasie fu hirotonit ca diplomă, Atanasie era numit episcop al episcop unit de către primatele Kollonich” românilor uniţi din Transilvania şi din (Dragomir, 2007).. Din acest moment, prin Partium şi era subordonat direct sfinţirea sa ca episcop al noii biserici unite, arhiepiscopului romano-catolic maghiar de episcopul Atanasie va întrerupe în mod Esztergom. Diploma este considerată a fi oficial relaţiile sale cu mitropolia Ţării „adevăratul act de întemeiere a Bisericii Româneşti de la Bucureşti, unde fusese române unite din Transilvania” (Păcurariu, sfinţit ca episcop ortodox al românilor din 2007) şi prevedea drepturi egale ale noii Transilvania în anul 1698: „ Atanasie a biserici cu biserica romano-catolică, scutirea încetat de-a fi mitropolitul românilor preoţilor de servituţile feudale (Păcurariu, ortodocşi din Ardeal din momentul în care 2007). (…) el fu numit şi sfinţit de episcop al Prin documentul emis la 19 martie bisericii unite din Transilvania (Dragomir, 1701, împăratul Leopold „împărţi clerului şi 2007). poporului românesc privilegiile cuprinse în a La 25 iunie 1701, la Alba Iulia, în doua diplomă leopoldină, pe care fraţii uniţi catedrala ctitorită de Mihai Viteazul, se va au considerat-o şi o consideră până astăzi de petrece ultimul episod al definitivării cel mai important act, la care se reduc demersului Unirii, episod ce va avea drept drepturile bisericii unite”. Cu toate acestea, subiect instalarea lui Atanasie Anghel în

240 Management Intercultural Volumul XV, Nr. 3 (29), 2013 scaunul episcopal de la Alba Iulia, instalare s-au străduit să piardă cât mai puţin şi să regizată într-o manieră triumfalistă. În câştige cât mai mult (Lupaş, 2004). prezenţa a 54 de protopopi, 1000 de preoţi şi a 2000 de mireni (Miron, 2005), însărcinatul Bibliografie imperial, contele Apor, îl confirma în funcţia [1] Bernath, M. (1994). Habsburgii şi de episcop unit: „în biserica lui Mihai începuturile formării naţiunii române. Cluj- Viteazul, care aducea aminte de alte timpuri Napoca: Editura Dacia, 76-152. [2] Căluşer, I. (2000). Episcopia greco-catolică şi de alte speranţe, un frag ungur, Apor, citi de Oradea. Oradea: Editura Logos '94, 34. porunca împărătească din 19 martie, încă [3] Câmpeanu, R. (2006). Unire religioasă şi prin care Atanasie, fostul mitropolit mental public la începuturile catolicismului schismatic, era făcut adevărat episcop unit românesc din Transilvania. Annales Universitatis Apulensis, Series Historica, an cu Roma” (Iorga, 1902).. X, 2, 96-97. Momentul instalării lui Atanasie [4] Dragomir, S. (1963). Românii din Anghel în scaunul episcopal al bisericii Transilvania şi Unirea cu Biserica Romei. unite, a reprezentat şi ocazia pronunţarii Documente apocrife privitoare la deschise a rezistenţei interne ortodoxe faţă începuturile unirii cu catolicismul roman (1697-1701). Bucureşti, 7-34. de unire. Trei reprezentanţi ai comunităţii [5] Dragomir, S. (2007). Istoria desrobirei româneşti din Scheii Braşovului protestând religioase a românilor din Ardeal în secolul zgomotos în faţa catedralei din Alba Iulia al XVIII-lea, vol. I. Oradea: Editura (Miron, 2005): „la uşa bisericii Universităţii din Oradea, 111-133. mitropolitane, trei români, un preot şi doi [6] Iorga, N. (1902). Sate şi preoţi din Ardeal. Bucureşti: Institutul de Arte Grafice Carol mireni, strigau că nu pot suferi instalarea Gȍbl, 177-182. unui episcop, unit cu catolicii, în biserica [7] Lupaş, I. (2004). Biserica ortodoxă română zidită de voievozii din Ţara Românească. Ei din Transilvania şi unirea religioasă în erau desigur reprezentanţii braşovenilor cursul veacului al XVIII-lea. Târgu-Mureş: (…)” (Dragomir, 2007). Editura Tipomur, 39-45. [8] Meteş, Ş. (1935). Istoria bisericii româneşti În concluzie, se poate afirma că din Transilvania, vol. I. Sibiu: Editura anul 1701 a reprezentant încheierea etapelor Librăriei Arhidiecezane, 329. întemeierii Bisericii greco-catolice din [9] Miron, G. M. (2005). Ultimul act al unirii Transilvania. Aceste etape, desfăşurate pe românilor din Transilvania cu biserica parcursul a cinci ani, 1697-1701, începute pe Romei. Spre un nou concept de Unire. Annales Universitatis Apulensis, Series vremea episcopului Teofil, dar definitivate Historica, an IX, 2, 51. în timpul episcopatului lui Atanasie, au fost [10]Păcurariu, M. (2007). Istoria bisericii extrem de dificile pentru preoţii români, ei ortodoxe române. Sibiu: Editura Andreiana, fiind preocupaţi să lupte pentru drepturile şi 264-270. libertăţile care li se cuveneau. Unirea s-a [11]Stanciu, L. (2006). Între aderare şi asumare. Punctele florentine pentru greco-catolicii realizat formal, fără ca enoriaşii ori preoţii transilvăneni în secolul al XVIII-lea. să fie lămuriţi cu adevărat despre conţinutul Annales Universitatis Apulensis, Series şi reala ei intenţie. Unirea nu a reprezentat Historica, an X, 2, 21-24. decât un compromis, prin care ambele părţi

241