DOCSLIB.ORG

Desăvârșirea Unirii Bisericești De La 1700-1701 Sub Episcopul Atanasie

Total Page：16

File Type：pdf, Size：1020Kb

Download full-text PDF Read full-text
Desăvârșirea Unirii Bisericești De La 1700-1701 Sub Episcopul Atanasie Management Intercultural Volumul XV, Nr. 3 (29), 2013 Florin Alin OROS Universitatea din Oradea, Școala Doctorală în Istorie DESĂVÂRȘIREA UNIRII BISERICEȘTI DE LA 1700-1701 SUB EPISCOPUL ATANASIE Keywords Unification Catholicism Orthodoxy Romanians Greek-Catholic church JEL clasificcasion N33 Abstract The religious unification around year 1700, betweeen a part of the Orthodox believers from Transylvania and the Church of Rome, of Catholic religion, had represented an event that left a profound spiritual mark on the Romanian and Transylvanian population. The efforts for a Unification had started under the Orthodox bishop from Transylvania, Teofil (1692-1697), a part of the Orthodox priests being willing to accept it for a series of rights and benefits. These efforts could not be accomplished because of the sudden death of the bishop in 1697. As a result of the endeavours of the next bishop of the Romanians, Atanasie, a part of the Orthodox believers had joined the new Greek-Catholic communion around 1700-1701. There is no doubt that this historical and religious endeavour was not an easy one, Atanasie being compelled to „sail” in the muddy waters of the religious structure in Transylvania. This oscillation between the Orthodox and Catholic religions, under the strict supervision of the Imperial authorities from Wien, had triggered the completion of the religious Unification at the beginning of the 18th century and the development of the Greek-Catholic church in Transylvania. 234 Management Intercultural Volumul XV, Nr. 3 (29), 2013 Pe fondul trecerii Transilvaniei sub pus în practică de următorul episcop, autoritatea Imperiului Habsburgic, fapt Atanasie. petrecut în anul 1699, se vor realiza eforturi După moartea episcopului Teofil, deosebite privind consolidarea habsburgilor opera Unirii părea a fi eşuat definitiv. în noua provincie. Rolul esenţial în acest „Urmaşul său fu un om tânăr, prea tânăr sens va reveni Bisericii Romano-catolice. încă, Atanasie, feciorul preotului din Aceste eforturi vor viza schimbarea Bobâlna” (Iorga, 1902). Noul episcop raportului de forţe în favoarea confesiunii ortodox era un tânăr preot român pe nume catolice din Transilvania, după ce multă Anghel Popa, ce provenea dintr-o mai veche vreme confesiunea calvină avusese o familie nobiliară, cu tradiţii preoţeşti, din importantă influenţă (Păcurariu, 2007). comitatul Hunedoarei, care îşi va lua numele După cucerirea treptată a de Atanasie în urma călugăririi sale Transilvaniei, definitivată şi oficializată prin (Bernath, 1994). tratatul de la Karlowitz, noile autorităţi au Deşi va fi candidatul adversarilor căutat să-i atragă la Unirea cu Biserica Unirii, sprijinit fiind de opoziţia calvină din Romei pe credincioşii de religie ortodoxă. Transilvania, „în împrejurările aceste grele, Această dorinţă reieşea din speranţa noilor când împăratul şi iezuiţii se foloseau de cele autorităţi privind creşterea numărului mai rafinate mijloace, ca românii să treacă la catolicilor, mult diminuat în vremea credinţa Romei, se ivi omul curajos, care stăpânirii principilor calvini. De asemenea, primi şi iscăli în public unirea cu Roma: prin Unire, habsburgii doreau ruperea Atanasie Anghel” (Meteş, 1935). Datorită legăturilor dintre românii ortodocşi din acestui nou episcop, după lungi negocieri, Transilvania cu cei din afara arcului însoţite de multe compromisuri, o parte din extracarpatic, din Moldova şi Ţara preoţii şi credincioşii ortodocşi din Românească (Păcurariu, 2007)..În această Transilvania vor trece la Unirea cu biserica privinţă, românii au fost consideraţi de Romei, aderând la noua confesiune greco- habsburgi ca fiind o modalitate de catolică. întrebuinţare în folosul statului, un adevărat Prin nominalizarea noului episcop, „instrumentum regni” (Bernath, 1994). acţiunile iezuiţilor maghiari privind În anul 1692 ajunge episcop atragerea românilor la Unire se vor ortodox în Transilvania călugărul Teofil intensifica, bazându-se pe nemulţumirea (1692-1697), care provenea din rândul clerului şi a credincioşilor români faţă de păturii mici a nobilimii româneşti acţiunile prozelitiste ale calvinilor, dar şi transilvănene, fiu al unui preot ortodox din datorită stării materiale precare în care se Teiuş. Noul episcop trebuia să menţină un aflau preoţii români ortodocşi (Păcurariu, echilibru între pretenţiile mitropolitului 2007). ortodox al Ţării Româneşti şi cel al La 22 ianuarie 1698, Atanasie a fost superintendentului calvin al Transilvaniei sfinţit la Bucureşti, „după obiceiu în Scaunul (Bernath, 1994). În vremea acestuia se vor cel nou al Mitropoliei muntene” (Iorga, realiza primele eforturi în ceea ce priveşte 1902) de către mitropolitul Ţării Româneşti, atragerea românilor ortodocşi la Unirea cu Teodosie, în prezenţa patriarhului de Biserica Romei, eforturi care nu s-au pus în Constantinopol, Dosoftei. Pentru că practică ca urmare a morţii subite a persoana candidatului de episcop nu oferea episcopului Teofil, survenite în septembrie destulă garanţie pentru a rezista presiunii 1697. Decesul acestuia a amânat pentru exercitate de către catolici, cei doi înalţi puţină vreme acest demers confesional, fiind prelaţi i-au impus un set de reguli, compus 235 Management Intercultural Volumul XV, Nr. 3 (29), 2013 din 22 de puncte: Atanasie „fu examinat 1698, ambele făcând referire la posibilitatea amănunţit atât de mitropolitul Teodosie, cât de unire a românilor. şi de patriarhul Dosoftei (…). Cu prilejul Primul document, rezoluţia dată de acesta i se dădură (…) vestitele instrucţii, împăratul Leopold I, prevedea că românii cari aveau de scop să-l întărească în credinţa ortodocşi puteau să se unească cu oricare ortodoxă” (Dragomir, 2007). Acest set de dintre cele patru religii recepte, bucurându- reguli era o adevărată „instrucţiune” şi se astfel de drepturile şi privilegiile reprezenta poziţia pe care o avea confesiunii respective (Păcurariu, 2007): „ mitropolitul de la Bucureşti şi patriarhul de aceia cari se vor uni cu una din celelalte la Constantinopol vizavi de dublul pericol religiuni recepte (…) se vor bucura de din Transilvania, calvinizarea şi privilegiile religiunii pentru care se vor catolicizarea (Bernath, 1994). declara” (Dragomir, 2007). În acelaşi Instrucţiunile vizau cinstirea document imperial era prevăzută situaţia în canoanelor, hotărârile şi scrierile sfinţilor care românii „se vor bucura de privilegiile părinţi, subordonarea episcopului ortodox preoţilor catolici” (Dragomir, 2007), dacă se din Transilvania autorităţii directe a vor uni cu Biserica Romei şi-l vor mitropolitului şi patriarhului, oficierea recunoaşte pe Papa de la Roma drepti ceremonialului religios în limbile slavonă ori conducător al bisericii lor. Aceste privilegii greacă sau menţinerea icoanelor şi a sfinţilor făceau referire la scutirea de iobăgie, ca obiect al veneraţiei, şi nu doar ca simple scutirea de la plata contribuţiilor faţă de Stat podoabe (Bernath, 1994). Aceste instrucţiuni ori scutirea de obligaţii faţă de nobilimea erau îndreptate mai ales împotriva maghiară locală, mare proprietară de pământ confesiunii calvine şi a inovaţiilor sale (Păcurariu, 2007). liturgice, şi mai puţin împotriva confesiunii Al doilea document, enciclica catolice. cardinalului Leopold Kollonich, arhiepiscop După o şedere de 7 luni la de Esztergom, prevedea unirea românilor Bucureşti, noul episcop al românilor doar cu Biserica Romei. Preoţii români ortodocşi se va întoarce în Transilvania unde puteau primi privilegiile Bisericii Catolice îşi va ocupa scaunul episcopal, având doar dacă acceptau cele patru puncte însărcinarea clară de a respecta neschimbate florentine (Păcurariu, 2007): „preoţii români, dogmele, sfintele taine, calendarul şi biserica şi averile lor mănăstireşti să se obiceiurile bisericii răsăritene (Bernath, bucure întocmai de aceleaşi drepturi şi 1994). Cu toate acestea, proaspăt întors, imunităţi ale căror posesiune şi uz s-a Atanasie va cere o confirmare imperială acordat bisericii catolice, membrilor şi pentru funcţia sa episcopală. Mai mult de averilor ei” (Dragomir, 2007). atât, „ noul mitropolit însuşi, în mai puţin de Sub aceste auspicii, preoţii, şi trei luni de la întoarcerea sa, îşi uită de credincioşii lor, erau interesaţi în depăşirea făgăduinţele din Bucureşti şi deschise poarta statutului lor social şi economic. De multă bisericii sale propagandei unioniste” vreme se comparaseră cu ţăranii iobagi (Dragomir, 2007). Acest lucru s-a datorat lipsiţi de orice drepturi. De aceea, episcopul celor două documente extrem de importante, Atanasie şi preoţii vor semna decretul unirii date pe vremea în care Atanasie se afla la în speranţa că vor ajunge într-o situaţie Bucureşti. Acestea au fost reprezentate de politică şi socială mai bună (Lupaş, 2004): rezoluţia imperială din 14 aprilie 1698 şi de „ademenitoarele glasuri de sirenă se enciclica cardinalului Kollonich din 2 iunie îndreaptă deci numai cătră clerul românesc şi îi cer abandonarea credinţei străvechi, 236 Management Intercultural Volumul XV, Nr. 3 (29), 2013 oferindu-i drept răsplată o seamă de drepturi episcopului Teofil, preluate, continuate şi şi privilegii puse sub ocrotirea monarhului” asumate acum de noul episcop Atanasie. (Dragomir, 2007). Acest Manifest, va fi o reiterare, o reluare a Sfătuit de iezuiţi, Atanasie va declaraţiei de adeziune la Biserica catolică, convoca la 7 octombrie 1698 sinodul sau care a pornit de la Rezoluţia de unire soborul mare al bisericii ortodoxe din adoptată de Teofil în urma sinodului de la Transilvania, la Bălgrad (Alba Iulia), pentru Alba Iulia din februarie 1697 (Stanciu,
Load more

Recommended publications
  • Spre O Nouă Faţă a Bisericii Române Unite*
    Spre o nouă faţă a Bisericii Române Unite* I. Revenirea Bisericii Române Unite la libertate în 31 decembrie 1989 Revoluţia şi lovitura de Stat de la sfârşitul anului 1989 din România au adus pentru această ţară două măsuri împortante: s-a eliberat România de gândirea impusă românilor după al doilea război mondial, şi s-a revenit iar în România la libertatea Bisericii Române Unite, suprimate de Prezidiul Republicii Populare Române de la 1 decembrie 1948. 1. Temeiul religios şi politic al deciziei din 1989 Legătura dintre viaţa politică comunistă şi viaţa religioasă a Bisericii Române Unite din anii 1944-1948, continuată apoi până în 1989, are profund temei şi politic, şi religios. E adevărat că Aliaţii, la sfârşitul celui de al II-lea război mondial, mergând împotriva fasciştilor şi naziştilor, ajunseseră prin împărţirea lumii sub diferite supraputeri să încredinţeze România dominaţiei politice a Uniunii Sovietice, dar prin această încredinţare a Aliaţilor dată Uniunii Sovietice ei legau România şi ţările de la Răsăritul Europei de vechea concepţie antioccidentală a Rusiei ţariste, preluată apoi de comunism, adică le legau de antioccidentalism. Rezultatul acestei supuneri nu a întârziat să apară. România şi ţările din Europa orientală au fost angrenate în lupta împotriva Occidentului. În deosebi Bisericile din Răsărit, care aveau legături cu Roma, au fost obligate să participe la lupta împotriva Occidentului, sau chiar să dispară din activitatea religioasă. E de notat mai ales faptul că în vara anului 1948 Uniunea Sovietică, prin Biserica Ortodoxă Rusă, a convocat la Moscova o conferinţă * Publicat în Perspective 51-52 (1991) 3-80 1 a Bisericilor Ortodoxe care, între altele, a decis şi suprimarea Bisericii Române Unite.
    [Show full text]
  • The History of the Greek-Catholic Church As Reflected in the Post 1989 Romanian Historiography
    The History of the Greek-Catholic Church as Reflected in the Post 1989 Romanian Historiography. Some Considerations Cecilia Cârja, Ion Cârja Babeş-Bolyai University Abstract: The History of the Greek-Catholic Church as Reflected in the Post 1989 Romanian Historiography. Some Considerations. The study aims to present seve- ral considerations concerning a scientific research topic which was almost non- existent prior to 1989: the history of Romanian Greek-Catholic Church. The liberalisation of the historical writing in post-communist Romania has created a favourable climate for restarting the research concerning the history of the Church and of religious life. It is in this context that the Romanian United Church became once more an important subject in the Romanian historiography. The research of the history of the Greek-Catholic Church meant , for that period, going to primary sources (archives in and outside the country), as well as identifying main research topics such as: the Union of the Transylvanian Romanians with the Church of Rome, personalities and institutions, relations between the Greek-Catholic Church with the Holly See and with the Latin Catholic Church from Austria-Hungary in the second half of the 19th century and the beginning of the 20th century, the outlawry of this Church in 1948, the period of the communist persecution etc. When surveying the topic, we are dealing with three ways of connecting with the history of the Romanian Greek-Catholic Church: academic history, a result of studies and research conducted by specialists, the official, encomiastic history automatically assumed by the United elites and clergy and a disputed history generated by a difficult dialogue and the tensed relations with the Orthodox Church following the post-communist transition.
    [Show full text]
  • Biserica, Politica Si Cultura La Episcopul Ioan Giurgiu Patachi
    BISERICĂ, POLITICĂ ŞI CULTURĂ LA EPISCOPUL IOAN GIURGIU PATACHI (1681-1727) Iacob Mârza „În 1727 moare un episcop, carele deşi avuse viaţă scurtă, lăsă însă în urma sa un monument epocal nu numai pentru biserică ci şi pentru cultura naţională, căci câştigă de la împăratul două domenii, care apoi s-au schimbat pentru domeniul de la Blaj. După 70-80 de ani nu mai ştie nici un român, când, unde şi cum a murit acel episcop. Unul pune anul morţii lui la 1725, altul la 1727 şi iarăşi altul la 1728. Vine apoi abia în zilele noastre dr. Nilles şi scoate din documentele societăţii sale data morţii lui Pataki IV Kalendas Novembres 1727” 1. O privire de ansamblu asupra vieţii şi activităţii publice a episcopului Ioan Giurgiu Patachi (1681-1727), invocat mai sus din perspectiva discursului romantic postrevoluţionar datorat lui George Bariţiu, de care dispunem în congruenţă cu istoriografia asupra stării Bisericii Române Unite în deceniile 2-3 ale secolului al XVIII-lea 2, pline de experienţe instituţionale şi teologice, cu referire directă la invocatul episcop, ne aduce spre analiză şi interpretare trei cuvinte cheie (Schlagworte ): biserică , politică şi cultură . Suntem în faţa unui model al preotului şi intelectualului român, crescut şi educat în şcolile catolice şi iezuite, curriculum -ul lui indicând calea posibilă de afirmare culturală, oferită de autorităţile guberniale şi aulice românilor uniţi cu Biserica Romei. De fapt, viaţa, activitatea şi opera (nescrisă) a lui Ioan Giurgiu Patachi au ilustrat, în general dar şi în particular, acest trinom , nelipsit de conotaţii naţional-politice, într-o etapă în care s-au ridicat, în faţa Bisericii Române Unite, nenumărate probleme instituţional-organizatorice şi teologice.
    [Show full text]
  • Capitolul Xi Episcopia Română Unită De Oradea Episcopul
    CAPITOLUL XI EPISCOPIA ROMÂNĂ UNITĂ DE ORADEA EPISCOPUL AUXILIAR MELETIE COVACI (1748-1770). Prima organizare bisericească, după unirea de la 1700 a românilor greco-catolici din părţile bihorene, a avut loc sub episcopul latin al eparhiei Oradea, Emeric Csáky (1702-1723), care l-a numit pe canonicul său, Vasile Paul, arhidiacon al catolicilor români de rit bizantin, arhidiaconatul numărând 70 de parohii unite.163) Episcopul următor, Nicolae Csáky, pentru prosperitatea credincioşilor săi catolici de rit grec (bizantin), a stăruit pe lângă Sfântul Scaun să-i dea un episcop auxiliar român unit care, în calitate de vicar al său, să păstorească pe credincioşii români. Această dorinţă se va realiza numai sub urmaşul său, episcopul latin Paul Forgách, în 1748, prin numirea de către papa Benedict al XIV-lea a preotului român unit din Diosig, Meletie Covaci, originar din Macedonia, ca episcop titular de Tegea - scaun vacant prin desfiinţare - auxiliar al episcopului latin de Oradea şi vicar al acestuia pentru parohiile române unite. A fost consacrat după ritul bizantin de către episcopul rutean unit al Muncaciului, Emanoil Olsavschi. Românii însă au fost nemulţumiţi cu această formulă de pastoraţie, cum de altfel au fost şi mai înainte, sub arhidiaconatul condus de Vasile Paul. Dar, ceea ce va grăbi schimbarea stării de lucruri, va fi vizitaţia canonică făcută în părţile bihorene de către episcopul ortodox sârb al Aradului, Sineziu Jivanovici, în anul 1753. Acesta, promiţându-le românilor marea cu sarea şi tot felul de privilegii, o mare parte dintre românii uniţi din Bihor s-au lăsat ademeniţi de acest alt "apostol sârb" şi au părăsit unirea.
    [Show full text]
  • Şapte Vieți De Sfinți Români Monica Broşteanu (N
    Şapte vieți de sfinți români Monica Broşteanu (n. 5 ianuarie 1948, Broşteni, jud. Suceava). Licenţiată în filologie (engleză–română, 1970) și limbi orientale (arabă–persană, 1978) la Universitatea din Bucureşti şi în teologie (1996, Institutul Teologic Romano-Catolic din Bucureşti), doctor în filologie (2003). A predat la Institutul Teologic Romano-Catolic cursuri de ebraică biblică, teologie sacramentală şi liturgică, ştiinţe biblice. Este conferenţiar universitar la Universitatea din Bucureşti, unde predă cursurile: Coranul şi Biblia: probleme de traducere şi interpretare, Comunităţile creştine din ţările Orientului Mijlociu, Tradiţii textuale (Noul Testament). Din lucrări: Numele divine în Biblie şi în Coran şi traducerea lor în limba română. Studiu lexical, Ed. Polirom, 2004; „Com- pararea Incomparabilelor – câteva Nume privind atributele divine în scripturile marilor religii monoteiste“, în Caietele Institutului Catolic, nr. 2/2001; Vladimir Ghika: Profesor de speranță (în colaborare), Ed. ARCB, 2013. Din traduceri: Conciliul Vatican II – Constituţii, Decrete, Declaraţii (în colaborare cu Francisca Băltăceanu), Ed. ARCB, 1990, 1999, 2019; A. Scrima, Comentariu la Evanghelia după Ioan, cap. 1–17, tr. din arabă, Ed. Humanitas, 2008; Pierre Claverie, Mic tratat despre întâlnire şi dialog, Ed. Hu- manitas, 2015; Brant Pitre, Misterul Cinei de pe urmă: Isus și rădăcinile iudaice ale Euharistiei, tr. din engleză, Ed. Humanitas, 2016; Henri J.M. Nouwen, Fiul risipitor: Povestea unei întoarceri acasă, tr. din engleză, Ed. Humanitas, 2017; Michel Remaud, Creștini în fața lui Israel: Slujitor al lui Dumnezeu, tr. din franceză, Ed. Galaxia Gutenberg, 2018. Francisca Băltăceanu (n. 15 iunie 1943, București). Licenţiată în filologie clasică (1965, Universitatea din Bucureşti) şi teologie (1996, Institutul Teologic Romano-Ca- tolic din Bucureşti), doctor în filologie (1979).
    [Show full text]
  • 5. Augustin Bunea, Din Istoria Românilor. Episcopul Ioan Inocenţiu Klein
    AUGUSTIN BUNEA DIN ISTORIA ROMÂNILOR EPISCOPUL IOAN INOCENIU KLEIN (1728–1751) Augustin Bunea EdituraNAPOCASTAR PiaaMihaiViteazulnr.34/35,ap.19 email:[email protected] www.napocastar.ro tel./fax:0264/432.547 mobil:0761/711.484,0740/167.461 Colaboratori: Mircea Remus Birtz Marcela Ciortea Vasilica Eugenia Cristea Mariana Crian Irina Iliescu Andreea Mârza Tana Olteanu Ciprian Popa Sponsori: SIV Transilvania Braov Consiliul Local i Primria Municipiului Blaj © Biblioteca Academiei Române din Cluj-Napoca © Asociaia Cultural „Augustin Bunea” Blaj ISBN 978-973-647-931-1 2 Episcopul Ioan Inoceniu Klein (1728–1751) BIBLIOTECA ACADEMIEI ROMÂNE DIN CLUJ-NAPOCA ASOCIAIA CULTURAL „AUGUSTIN BUNEA” BLAJ AUGUSTIN BUNEA DIN ISTORIA ROMÂNILOR EPISCOPUL IOAN INOCENIU KLEIN (1728–1751) Ediia a II-a Realizat prin confruntarea cu manuscrisul original de Ioan CHINDRI i Niculina IACOB Editura Napoca Star 2012 3 Augustin Bunea 4 Episcopul Ioan Inoceniu Klein (1728–1751) CEL DINTÂI ROMÂN MODERN În jurul anului 1900, Biserica Român Unit cu Roma era înfiorat de o efervescen cultural aparte, prilejuit de evenimentul jubiliar al împlinirii a 200 de ani de la intrarea românilor ardeleni în familia confesiunilor catolice de rit bizantin. Vizibilitatea acestei micri omagiale la nivel naional, anterioar unirii politice efective de la 1918, a fost asigurat de o generaie nou de erudii din aria Blajului, discipoli ai marilor crturari de la mijlocul secolului al XIX-lea, un Timotei Cipariu sau un Ioan Micu Moldovan, la rândul lor formai în tradiia novatoare a colii Ardelene din secolul al XVIII-lea. În viaa cultural continuu ascensiv a românilor ardeleni de dup unirea cu Roma de la 1700, era acum în floarea vârstei de creaie o a treia generaie de scriitori remarcabili, tributari impulsurilor metodologice specifice unei epoci pitoreti i frmântate, asemenea tuturor pragurilor dintre secole, câte s-au manifestat în mileniile cretine ale Europei.
    [Show full text]
  • L'université Babeş-Bolyai, Cluj-Napoca
    L’UNIVERSITÉ BABEŞ-BOLYAI, CLUJ-NAPOCA LA FACULTÉ D'HISTOIRE ET DE PHILOSOPHIE Le clergé roumain en Transylvanie pendant la première moitié du XVIIIe siècle (1700-1750). Son état matériel et culturel. (résumé de la thèse) Coordinateur: Prof. Univ. Dr. Nicolae Edroiu Membre correspondant de l'Académie Roumaine Soutenue par: Cristian Baciu Cluj-Napoca 2009 Sommaire du résumé Mots-clés ……………………………………………………………..……………...……3 Préface ……………………………………………………………………….……………4 Chapitre I. La situation du clergé en Transylvanie avant le XVIII e siècle ………………5 Chapitre II. L’organisation de l'Église roumaine de Transylvanie pendant la première moitié du XVIIIe siècle. Évêques unis. …………………………………………………..6 Chapitre III. La situation matérielle et sociale des prêtres roumains de Transylvanie pendant la première moitié du XVIIIe siècle ……………………………………………. 9 Chapitre IV. La situation culturelle du clergé …………………………………………...11 Chapitre V. Prêtres et fidèles de Transylvanie dans les conscriptions du XVIIIe siècle ..13 Chapitre VI. L’Église roumaine de Transylvanie au milieu du XVIIIe siècle ………….14 Bibliographie sélective ………………………………………………………………….15 2 Mots clés: Prêtre, clergé, ordination, archiprêtre, évêque, évêque métropolitain, paroisse, monastère, fidèle, orthodoxe, non-uni avec Rome, gréco-catholique, uni avec Rome, jésuite, surintendent calvin, comportement moral, sarindar, antimise, religions réceptes, union religieuse, diplôme de Léopold, Cour Imperiale, gouvernement de Transylvanie, la Chancellerie de la Cour de Transylvanie, Diète de Transylvanie, Conseil Impérial de guerre, Marie-Thérèse, luminisme, réforme, Karovitz, privilèges illyriennes, Supplex Libellus Valachorum, comtés, chaires, districts, conscriptions, registres fonciers, inventaires, statistiques, mémoires, protestataires de l’union, statut social, serf, libertins, noblesse, patrimoine de paroisse, tribut, dîme, revenu, exemptions, instruction culturelle, impression, enseignants, greffier, copistes, peintres, diacres, visitation canoniques, Evangile, Chiriacodromion, Straşnic, Triodion, Pentecostarion.
    [Show full text]
  • Dissertation
    DISSERTATION Titel der Dissertation „Andrei Şaguna and ‘The Organic Statute’“ Verfasserin Mag. Maria Stan angestrebter akademischer Grad Doktorin der Rechtswissenschaften (Dr. jur.) Wien, 2009 Studienkennzahl lt. Studienblatt: A 083 101 Dissertationsgebiet lt. Studienblatt: Rechtswissenschaften Betreuer: Univ. Prof. DDr. Ludger Müller [Betreuung zurückgelegt] TABLE OF CONTENTS PREFACE………………………………………………………………………………5 0. INTRODUCTION…………………………………………………………………..7 0.1 Overview of the research on the topic………………………………………………7 0.2 The period under research………………………………………………………….12 0.3 The sources………………………………………………………………………...12 0.4 Content and method ……………………………………………………………….14 I. HISTORICAL BACKGROUND………………………………………………….17 I.1 A historical outline of Transylvania until the end of the seventeenth century..17 I.1.1 From the Dacian State up to the Reform…………………………………………17 I.1.2 The Reform and its consequences in Transylvania………………………………24 I.2 Transylvania - a province of the Habsburg Empire……………………………28 I.2.1 Centralism and standardization versus historical privileged……………………..29 I.2.2 The church Union and its socio-political and religious consequences..………….34 I.2.3 The Orthodox Church after 1700; Canonical-jurisdictional matters……………..40 I.2.4 The ecclesiastical and social-political frame in the first half of the nineteenth century...............................................................49 II. THE FIRST YEARS OF ANDREI ŞAGUNA’S LIFE AND HIS ACTIVITY AS A VICAR-ADMINISTRATOR OF THE EPARCHY OF SIBIU …...………..57 II.1 Family roots……………………………………………………………………....57
    [Show full text]
  • Ii Mitropoliţii Blajului De La 1850 La 1918
    II MITROPOLIŢII BLAJULUI DE LA 1850 LA 1918 Prin Bula Ecclesiam Christi ex omni lingua, la jumătatea veacului trecut, Papa Pius al IX-lea ridică Episcopia română unită la rangul de Arhiepiscopie şi Mitropolie. Primul Mitropolit pe scaunul Blajului a fost Alexandru Şterca Şuluţiu. MITROPOLITUL ALEXANDRU ŞTERCA ŞULUŢIU (1850-1867) Înfrângerea orgoliului unguresc pe câmpiile româneşti ale Şiriei (1848) nu a dus la soluţionarea definitivă a conflictelor politice în Transilvania. Pentru a restabili echilibrul între ungurii care afirmau că luptă pentru libertate, şi românii care doreau de secole să se emancipeze din legăturile aşa-zisei libertăţi ungureşti, Curtea de la Viena a introdus în Transilvania regimul militar al generalului guvernator Wohlgemuth, revenind la politica “absolutistică” pentru alţi 10 ani (1850-1860). Înfrângerile Austriei la Magenta şi Solferino au dus la răsturnarea acestui regim şi la înlocuirea lui prin “Regimul Constituţional” (1860-1867). În acest timp, ungurii, profitând de greutăţile prin care trecea imperiul, au propus Austriei sistemul de guvernare “dualist”, care a putut prelungi cu alţi 51 de ani agonia imperiului austriac. Mitropolitul Şuluţiu a murit înainte de a vedea consolidarea acestui sistem, care a fost pentru românii din Transilvania o perioadă de mari încercări şi sacrificii. Viaţa şi studiile. Alexandru Şterca Şuluţiu s-a născut la 15 februarie 1794 în Abrud, [85] vechi centru naţionalist minier. După terminarea şcolii în comuna natală, s-a dus la Blaj, unde a terminat teologia. Căsătorindu-se, a fost numit capelan şi pe urmă protopop la Bistra. De acolo a trecut ca vicar foraneu la Şimleul Silvaniei, unde a rămas şi după moartea soţiei, până la alegerea episcopală.
    [Show full text]
  • Testamentul Lui Petru Pavel Aron
    TESTAMENTUL LUI PETRU PAVEL ARON a mijlocul secolului al XVIII-lea, via]a politic@ }i social@ a românilor din Transilvania a fost str@b@tut@ de fr@mânt@ri venite din sfera confesional@. Amurgul dramatic al p@storiei lui Inochentie Micu-Klein, autoexilat la Roma din 1744, s-a petrecut pe fundalul unei crize a politicii Cur]ii de la Viena de a reforma sistemul feudal al Transilvaniei, prin unirea românilor din interiorul arcului carpatin cu Biserica Catolic@, idee gândit@ o dat@ cu consolidarea st@pânirii asupra principatului. 1 Soliditatea ideologic@ a inten]iei imperiale în sensul implic@rii popula]iei române}ti, net majoritare, în schema jocului politic transilvan este oglindit@ de diploma Secunda Leopoldina din 1701,2 unde se postuleaz@ teza revolu]ionar@ a ridic@rii românilor la calitatea de cet@]eni egali, din punct de vedere constitu]ional, cu practican]ii unei religii recunoscute de vechile constitu]ii ale ]@rii. Desigur, emanciparea civic@ urma s@-i priveasc@ doar pe uni]i, dar, în lumina hot@rârii Sinodului din 4 – 5 septembrie 1700, unde au subscris unirea 1.563 de preo]i, unii chiar din afara grani]elor de atunci ale Transilvaniei, 3 noua st@pânire habsburgic@ vedea cu ochi optimi}ti un viitor catolic generalizat pentru românii porni]i pe acest nou drum, pe care îl sugera mersul istoriei centro-europene. Episcopii uni]i, începând chiar cu Atanasie Anghel, i-au socotit trecu]i la unire pe to]i românii din Transilvania, „din felul cum a fost compus sinodul de unire”,4 }i i-au considerat impostori sau tulbur@tori ai lini}tii publice pe cei care s-au ridicat împotriva actului de la 1700.
    [Show full text]
  • Rezumatul Tezei De Dr
    MINISTERUL EDUCA ȚIEI NA ȚIONALE UNIVERSITATEA „1 DECEMBRIE 1918” DIN ALBA IULIA FACULTATEA DE ISTORIE ȘI FILOLOGIE ȘCOALA DOCTORAL Ă DE ISTORIE DOCTORAL DISSERTATION SUMMARY BASILIAN MONKS IN ROMANIA SINCE THE 18 th CENTURY UP TO 1948: CULTURAL, SCIENTIFICAL, HISTORICAL AND SOCIAL ASPECTS OF THEIR RELIGIOUS LIFE Director of Doctoral Studies: Prof. univ. dr. CORNEL AL. TATAY Doctoral Student: NICULAI VI ȘOVAN ALBA IULIA 2019 Contents Introduction ……………………………………………….........……………………..6 I. Uniatism in the 16th-17th century Romania, General Background: the Historical and Religious Context. Points of contact between Transylvanian Romanians and the Reformation. ..............................................................................44 I. 1. Spreading of the Reformation in Transylvania................................................44 I. 2. Lutheranism and the Romanians…………………………………………….51 I. 3. Calvinism and the Romanian Church………………………………………..55 I. 4. Annihilation of Monastic Life ……………………………..............….…….73 I. 5. The New Historical Context and beginnings of Uniatism in Transylvania after 1688 ……………………………………..............................…………….…........78 II. The Achieving of Uniatism in Transylvania (1697-1701). Organisation of Romanian Uniate Churce and Its Hyerarchs untill the Vicariate of Petru Pavel Aron. ………………………………………………………………................…........88 II. 1. Romanian Uniatism (1697-1701) and Uniate Councils………......………...88 II. 2. Organisation of Romanian Uniate Church under Bishop Atanasie Anghel.108 II. 3. The Romanian
    [Show full text]
  • Romanian Confessional Schools
    July 2013 History ON THEACHING RELATED ASPECTS IN ALBA DE JOS COUNTY IN THE 18TH-19TH CENTURIES: ROMANIAN CONFESSIONAL SCHOOLS. Ciprian-Emilian TODEA1 ABSTRACT: DURING THE 18th-19th CENTURIES, SCHOOL AND CHURCH REPRESENTED SPIRITUAL FOCAL POINTS FOR THE RESISTANCE MOVEMENT OF THE TRANSYLVANIAN ROMANIANS. WHILE THE GOVERNING LAIC STATE INSTITUTIONS TOOK OVER FROM CHURCH SOCIAL PREROGATIVES, SUCH AS: CIVIL STATUS, SOCIAL ASSISTANCE, CHARITY AND EDUCATION, IN THE CASE OF THE ROMANIAN POPULATION CHURCH CONTINUED TO BE THE PROTECTOR AND SUPPORTER OF THE EDUCATIONAL, POLITICAL AND CULTURAL NEEDS AND ASPIRATIONS. THIS SITUATION WAS THE RESULT OF THE POLITICAL-RELIGIOUS DEVELOPMENTS OF THE TIME, WHEN ROMANIANS WERE GIVEN THE STATUS OF “TOLERATED-ACCEPTED” ETHNIC GROUP, ASIDE FROM THEIR DIFFERENTIATION FROM RELIGIOUS POINT OFVIEW. ACCORDING TO THEIR CONFESSION, I.E., GREEK-CATHOLIC OR ORTODOX,ROMANIANS HAD MORE OR LESS ACCESS TO KNOWLEDGE, TO EDUCATION. THE LEADERS OF THE TWO ROMANIAN CHURCHES WERE CONFRONTING WITH THE AUTHORITIES CONCERNING THE IMPLEMENTATION AND APPLICATION OF THE IMPERIAL POLICIES CONCERNING THIS ETHNIC GROUP. IT IS WELL KNOWN THAT IN THE BEGINNING THE TWO APPROACES WERE INDIVIDUAL; NEVERTHELESS, AFTER A WHILE THEY GATHERED INTO A COMMON VOICE TO PROTECT THE INTERESTS OF THE ROMANIAN NATION. ALBA DE JOS COUNTY PROVIDES SOME OF THE BEST EXAMPLES OF THIS BICENTENNIAL POLITICA, SOCIAL AND CULTURAL STRUGGLE.MNOT ONLY THAT ALBA DE JOS WAS ONE OF OLDEST ADMINISTRATIVE UNITS IN TRANSYLVANIA, WITH ONE OF THE LARGEST ROMANIAN COMMUNITY, BUT IT ALSO PRODUCED A LARGE NUMBER OF HISTORICAL PERSONALITIES. MANY OF THESE HEROES WERE EITHER MEMBERS OF THE ROMANIAN CLERGY, OR THEY WERE TRAINED IN CONFESSIONAL SCHOOLS FROM ALBA DE JOS COUNTY.
    [Show full text]