Management Intercultural Volumul XV, Nr. 3 (29), 2013 Florin Alin OROS Universitatea din Oradea, Școala Doctorală în Istorie DESĂVÂRȘIREA UNIRII BISERICEȘTI DE LA 1700-1701 SUB EPISCOPUL ATANASIE Keywords Unification Catholicism Orthodoxy Romanians Greek-Catholic church JEL clasificcasion N33 Abstract The religious unification around year 1700, betweeen a part of the Orthodox believers from Transylvania and the Church of Rome, of Catholic religion, had represented an event that left a profound spiritual mark on the Romanian and Transylvanian population. The efforts for a Unification had started under the Orthodox bishop from Transylvania, Teofil (1692-1697), a part of the Orthodox priests being willing to accept it for a series of rights and benefits. These efforts could not be accomplished because of the sudden death of the bishop in 1697. As a result of the endeavours of the next bishop of the Romanians, Atanasie, a part of the Orthodox believers had joined the new Greek-Catholic communion around 1700-1701. There is no doubt that this historical and religious endeavour was not an easy one, Atanasie being compelled to „sail” in the muddy waters of the religious structure in Transylvania. This oscillation between the Orthodox and Catholic religions, under the strict supervision of the Imperial authorities from Wien, had triggered the completion of the religious Unification at the beginning of the 18th century and the development of the Greek-Catholic church in Transylvania. 234 Management Intercultural Volumul XV, Nr. 3 (29), 2013 Pe fondul trecerii Transilvaniei sub pus în practică de următorul episcop, autoritatea Imperiului Habsburgic, fapt Atanasie. petrecut în anul 1699, se vor realiza eforturi După moartea episcopului Teofil, deosebite privind consolidarea habsburgilor opera Unirii părea a fi eşuat definitiv. în noua provincie. Rolul esenţial în acest „Urmaşul său fu un om tânăr, prea tânăr sens va reveni Bisericii Romano-catolice. încă, Atanasie, feciorul preotului din Aceste eforturi vor viza schimbarea Bobâlna” (Iorga, 1902). Noul episcop raportului de forţe în favoarea confesiunii ortodox era un tânăr preot român pe nume catolice din Transilvania, după ce multă Anghel Popa, ce provenea dintr-o mai veche vreme confesiunea calvină avusese o familie nobiliară, cu tradiţii preoţeşti, din importantă influenţă (Păcurariu, 2007). comitatul Hunedoarei, care îşi va lua numele După cucerirea treptată a de Atanasie în urma călugăririi sale Transilvaniei, definitivată şi oficializată prin (Bernath, 1994). tratatul de la Karlowitz, noile autorităţi au Deşi va fi candidatul adversarilor căutat să-i atragă la Unirea cu Biserica Unirii, sprijinit fiind de opoziţia calvină din Romei pe credincioşii de religie ortodoxă. Transilvania, „în împrejurările aceste grele, Această dorinţă reieşea din speranţa noilor când împăratul şi iezuiţii se foloseau de cele autorităţi privind creşterea numărului mai rafinate mijloace, ca românii să treacă la catolicilor, mult diminuat în vremea credinţa Romei, se ivi omul curajos, care stăpânirii principilor calvini. De asemenea, primi şi iscăli în public unirea cu Roma: prin Unire, habsburgii doreau ruperea Atanasie Anghel” (Meteş, 1935). Datorită legăturilor dintre românii ortodocşi din acestui nou episcop, după lungi negocieri, Transilvania cu cei din afara arcului însoţite de multe compromisuri, o parte din extracarpatic, din Moldova şi Ţara preoţii şi credincioşii ortodocşi din Românească (Păcurariu, 2007)..În această Transilvania vor trece la Unirea cu biserica privinţă, românii au fost consideraţi de Romei, aderând la noua confesiune greco- habsburgi ca fiind o modalitate de catolică. întrebuinţare în folosul statului, un adevărat Prin nominalizarea noului episcop, „instrumentum regni” (Bernath, 1994). acţiunile iezuiţilor maghiari privind În anul 1692 ajunge episcop atragerea românilor la Unire se vor ortodox în Transilvania călugărul Teofil intensifica, bazându-se pe nemulţumirea (1692-1697), care provenea din rândul clerului şi a credincioşilor români faţă de păturii mici a nobilimii româneşti acţiunile prozelitiste ale calvinilor, dar şi transilvănene, fiu al unui preot ortodox din datorită stării materiale precare în care se Teiuş. Noul episcop trebuia să menţină un aflau preoţii români ortodocşi (Păcurariu, echilibru între pretenţiile mitropolitului 2007). ortodox al Ţării Româneşti şi cel al La 22 ianuarie 1698, Atanasie a fost superintendentului calvin al Transilvaniei sfinţit la Bucureşti, „după obiceiu în Scaunul (Bernath, 1994). În vremea acestuia se vor cel nou al Mitropoliei muntene” (Iorga, realiza primele eforturi în ceea ce priveşte 1902) de către mitropolitul Ţării Româneşti, atragerea românilor ortodocşi la Unirea cu Teodosie, în prezenţa patriarhului de Biserica Romei, eforturi care nu s-au pus în Constantinopol, Dosoftei. Pentru că practică ca urmare a morţii subite a persoana candidatului de episcop nu oferea episcopului Teofil, survenite în septembrie destulă garanţie pentru a rezista presiunii 1697. Decesul acestuia a amânat pentru exercitate de către catolici, cei doi înalţi puţină vreme acest demers confesional, fiind prelaţi i-au impus un set de reguli, compus 235 Management Intercultural Volumul XV, Nr. 3 (29), 2013 din 22 de puncte: Atanasie „fu examinat 1698, ambele făcând referire la posibilitatea amănunţit atât de mitropolitul Teodosie, cât de unire a românilor. şi de patriarhul Dosoftei (…). Cu prilejul Primul document, rezoluţia dată de acesta i se dădură (…) vestitele instrucţii, împăratul Leopold I, prevedea că românii cari aveau de scop să-l întărească în credinţa ortodocşi puteau să se unească cu oricare ortodoxă” (Dragomir, 2007). Acest set de dintre cele patru religii recepte, bucurându- reguli era o adevărată „instrucţiune” şi se astfel de drepturile şi privilegiile reprezenta poziţia pe care o avea confesiunii respective (Păcurariu, 2007): „ mitropolitul de la Bucureşti şi patriarhul de aceia cari se vor uni cu una din celelalte la Constantinopol vizavi de dublul pericol religiuni recepte (…) se vor bucura de din Transilvania, calvinizarea şi privilegiile religiunii pentru care se vor catolicizarea (Bernath, 1994). declara” (Dragomir, 2007). În acelaşi Instrucţiunile vizau cinstirea document imperial era prevăzută situaţia în canoanelor, hotărârile şi scrierile sfinţilor care românii „se vor bucura de privilegiile părinţi, subordonarea episcopului ortodox preoţilor catolici” (Dragomir, 2007), dacă se din Transilvania autorităţii directe a vor uni cu Biserica Romei şi-l vor mitropolitului şi patriarhului, oficierea recunoaşte pe Papa de la Roma drepti ceremonialului religios în limbile slavonă ori conducător al bisericii lor. Aceste privilegii greacă sau menţinerea icoanelor şi a sfinţilor făceau referire la scutirea de iobăgie, ca obiect al veneraţiei, şi nu doar ca simple scutirea de la plata contribuţiilor faţă de Stat podoabe (Bernath, 1994). Aceste instrucţiuni ori scutirea de obligaţii faţă de nobilimea erau îndreptate mai ales împotriva maghiară locală, mare proprietară de pământ confesiunii calvine şi a inovaţiilor sale (Păcurariu, 2007). liturgice, şi mai puţin împotriva confesiunii Al doilea document, enciclica catolice. cardinalului Leopold Kollonich, arhiepiscop După o şedere de 7 luni la de Esztergom, prevedea unirea românilor Bucureşti, noul episcop al românilor doar cu Biserica Romei. Preoţii români ortodocşi se va întoarce în Transilvania unde puteau primi privilegiile Bisericii Catolice îşi va ocupa scaunul episcopal, având doar dacă acceptau cele patru puncte însărcinarea clară de a respecta neschimbate florentine (Păcurariu, 2007): „preoţii români, dogmele, sfintele taine, calendarul şi biserica şi averile lor mănăstireşti să se obiceiurile bisericii răsăritene (Bernath, bucure întocmai de aceleaşi drepturi şi 1994). Cu toate acestea, proaspăt întors, imunităţi ale căror posesiune şi uz s-a Atanasie va cere o confirmare imperială acordat bisericii catolice, membrilor şi pentru funcţia sa episcopală. Mai mult de averilor ei” (Dragomir, 2007). atât, „ noul mitropolit însuşi, în mai puţin de Sub aceste auspicii, preoţii, şi trei luni de la întoarcerea sa, îşi uită de credincioşii lor, erau interesaţi în depăşirea făgăduinţele din Bucureşti şi deschise poarta statutului lor social şi economic. De multă bisericii sale propagandei unioniste” vreme se comparaseră cu ţăranii iobagi (Dragomir, 2007). Acest lucru s-a datorat lipsiţi de orice drepturi. De aceea, episcopul celor două documente extrem de importante, Atanasie şi preoţii vor semna decretul unirii date pe vremea în care Atanasie se afla la în speranţa că vor ajunge într-o situaţie Bucureşti. Acestea au fost reprezentate de politică şi socială mai bună (Lupaş, 2004): rezoluţia imperială din 14 aprilie 1698 şi de „ademenitoarele glasuri de sirenă se enciclica cardinalului Kollonich din 2 iunie îndreaptă deci numai cătră clerul românesc şi îi cer abandonarea credinţei străvechi, 236 Management Intercultural Volumul XV, Nr. 3 (29), 2013 oferindu-i drept răsplată o seamă de drepturi episcopului Teofil, preluate, continuate şi şi privilegii puse sub ocrotirea monarhului” asumate acum de noul episcop Atanasie. (Dragomir, 2007). Acest Manifest, va fi o reiterare, o reluare a Sfătuit de iezuiţi, Atanasie va declaraţiei de adeziune la Biserica catolică, convoca la 7 octombrie 1698 sinodul sau care a pornit de la Rezoluţia de unire soborul mare al bisericii ortodoxe din adoptată de Teofil în urma sinodului de la Transilvania, la Bălgrad (Alba Iulia), pentru Alba Iulia din februarie 1697 (Stanciu,