MINISTERUL EDUCA ȚIEI NA ȚIONALE UNIVERSITATEA „1 DECEMBRIE 1918” DIN FACULTATEA DE ISTORIE ȘI FILOLOGIE ȘCOALA DOCTORAL Ă DE ISTORIE

REZUMATUL TEZEI DE DOCTORAT

DIN ACTIVITATEA RELIGIOAS Ă, CULTURAL- ȘTIIN ȚIFIC Ă, ISTORICO-SOCIAL Ă A CĂLUG ĂRILOR BAZILITANI ROMÂNI (SECOLUL XVIII-1948)

Conduc ător de doctorat: Prof. univ. dr. CORNEL AL. TATAY Student-doctorand: NICULAI VI ȘOVAN

ALBA IULIA 2019

CUPRINS

INTRODUCERE ……………………………………………………………………..6

I. CONTEXTUL GENERAL, ISTORICO-RELIGIOS PREMERG ĂTOR UNIRII ROMÂNILOR CU BISERICA ROMEI ȘI LEG ĂTURILE ROMÂNILOR ARDELENI CU REFORMA ÎN SECOLELE XVI-XVII ……...44 I. 1. R ăspândirea reformei în Ardeal ……………………………………………..44 I. 2. Luteranismul și Românii …………………………………………………….51 I. 3. Calvinismul și Biserica Româneasc ă ………………………………………..55 I. 4. Suprimarea vie ții c ălug ăre ști ………………………………………………..73 I. 5. Noua conjunctur ă istoric ă și începuturile ac țiunii de unire a Românilor Ardeleni dup ă anul 1688 ……………………………………………………...... 78 II. UNIREA ROMÂNILOR (1697-1701). ORGANIZAREA BISERICII

ROMÂNE UNITE ȘI IERARHII EI PÂN Ă LA VICARIATUL LUI …………………………………………………………………...... 88 II. 1. Unirea Românilor (1697-1701) și Sinoadele de unire ……………………...88 II. 2. Organizarea Bisericii Române Unite sub Episcopul ...... 108 II. 3. Biserica Român ă Unit ă sub Episcopul (1715- 1727)…………………………………………………………………………….113 II. 4. Bula „Rationi Congruit” a Papei Inocen țiu al XIII-lea din 1721 şi întemeierea Episcopiei F ăgăra șului ………………………………………………………….119 II. 5. Biserica Român ă Unit ă sub Episcopul Inochentie Micu-Klein (1728- 1751)…………………………………………………………………………….124

III. BISERICA ROMÂN Ă UNIT Ă SUB VICARIATUL LUI PETRU PAVEL ARON ȘI SUB EPISCOPUL PETRU PAVEL ARON. ORDINUL BAZILITAN ȘI M ĂNĂSTIRILE BAZILITANE ………………………………………………141 III. 1. Biserica Român ă Unit ă sub vicariatul lui Petru Pavel Aron (1745- 1751)…………………………………………………………………………….141 III. 2. Biserica Român ă Unit ă sub Episcopul Petru Pavel Aron (1752-1764)…..146 III. 3. Reflec ții asupra originii monahismului bazilitan ………………………...154 III. 4. M ănăstirea Sfintei Treimi din . Deschiderea școlilor în m ănăstirea Sfintei Treimi și perioada de început …………………………………………...157 III. 5. M ănăstirea Bunei Vestiri. Întemeierea m ănăstirii și a Seminarului Bunei Vestiri din Blaj ………………………………………………………………….167 III. 6. Vechile M ănăstiri Române ști din Ardeal ………………………………..173 III. 6. 1. Celelalte m ănăstiri din Transilvania. M ănăstiri salvate de fl ăcări, în timpul „revolu ției” lui Sofronie ……………………………………………..175 III. 6. 2. M ănăstirile nimicite de Bukow și distruse de fl ăcări, în timpul „revolu ției” lui Sofronie …………………………………………………….176 III. 7. Dezvoltarea și înflorirea Ordinului bazilitan pân ă la anul 1781 în m ănăstirea Sfintei Treimi și m ănăstirea Bunei Vestiri ……………………...... 177 III. 7. 1. C ălug ării …………………………………………………………...177 III. 7. 2. Conducerea m ănăstirii ……………………………………………..184 III. 7. 3. Administrarea averii …………………………………………...... 186 III. 7. 4. Via ța intern ă. Reformarea vie ții m ănăstire ști sub episcopul ……………………………………………………………………….188

IV. DIN ACTIVITATEA RELIGIOAS Ă, CULTURAL-ȘTIIN ȚIFIC Ă, ISTORICO-SOCIAL Ă A C ĂLUG ĂRILOR BAZILITANI ROMÂNI ………..192 IV. 1. Statutul Ordinului bazilian al Sfântului Iozafat ……………………...... 192 IV. 2. Înv ățământul. Activitatea în școli a C ălug ărilor ……………………...... 195 IV. 2. 1. Înv ățământul sub p ăstorirea episcopului Petru Pavel Aron (1752- 1764). Activitatea în școli a C ălug ărilor …………………………………….195 IV. 2. 2. Înv ățământul sub p ăstorirea episcopului Atanasie Rednic (1765-1772). Activitatea în școli a C ălug ărilor ……………………………………………196 IV. 2. 3. Înv ățământul în timpul p ăstoririi episcopului (1773- 1782). Activitatea în școli a C ălug ărilor …………………………………….199 IV. 2. 4. Școlile române ști în timpul păstoririi episcopului (1784- 1830) și activitatea în școli a C ălug ărilor …………………………………...204 IV. 3. Dezvoltarea tipografiei și activitatea cultural-știin țific ă (literar ă) a Călug ărilor …………………………………………………………………...... 207 IV. 3. 1. Dezvoltarea tipografiei și activitatea cultural știin țific ă (literar ă) a Călug ărilor sub p ăstorirea episcopului Petru Pavel Aron …………………...207 IV. 3. 2. Tip ăriturile bl ăjene sub p ăstorirea episcopului Atanasie Rednic și activitatea cultural-știin țifică (literar ă) a C ălug ărilor ……………………….214 IV. 3. 3. Tip ăriturile bl ăjene sub p ăstorirea episcopului Grigore Maior şi activitatea cultural-știin țific ă (literar ă) a C ălug ărilor ……………………….216 IV. 3. 4. Tip ăriturile bl ăjene în timpul episcopului Ioan Bob și activitatea cultural-știin țific ă (literar ă) a C ălug ărilor …………………………………..219 IV. 4. Activitatea C ălug ărilor în institu țiile biserice ști……………………...... 222 IV. 5. Activitatea C ălug ărilor pentru construirea discursului identitar. Aspectele spirituale, teologico-dogmatice ale Unirii …………………………………...... 224 IV. 6. Activitatea C ălug ărilor pentru ap ărarea Unirii …………………………..230 IV. 7. Biserica Român ă Unit ă și corifeii Rena șterii culturale și na ționale. Școala Ardelean ă și activitatea desf ășurat ă de reprezentan ții s ăi …………...... 237 IV. 7. 1. Activitatea istoric ă (Discursul istoric)………………………...... 245 IV. 7. 2. Activitatea filologic ă (Discursul lingvistic) …………………...... 248 IV. 7. 3. Activitatea religioas ă (Discursul teologic) …………………...... 250 IV. 7. 4. Activitatea literar ă (Discursul literar)…………………………...... 254 IV. 7. 5. Activitatea social-politic ă (Discursul social-politic) …………...... 255 V. DECLINUL ORDINULUI BAZILITAN. DEC ĂDEREA VIE ȚII MĂNĂSTIRE ȘTI. RESTAURAREA MONAHISMULUI ÎN BISERICA ROMÂN Ă UNIT Ă …………………………………………………...... 257 V. 1. Conflictul Episcopului Grigore Maior cu C ălug ării. Dec ăderea vie ții mănăstire ști ………………………………………………………………...... 257 V. 2. Episcopul Ioan Bob (1784-1830) și C ălug ării. Corifeii Rena șterii culturale și Ep. Ioan Bob ……………………………………………………………………262 V. 3. Timotei Cipariu (novice c ălug ăr). Din via ţa şi activitatea lui …………….269 V. 4. Sc ăderea num ărului C ălug ărilor …………………………………………..275 V. 5. Soarta Ordinului de la 1830 pân ă la înfiin țarea Mitropoliei (1853). De la înfiin țarea Mitropoliei pân ă la 1937 (agregarea la Ordinul bazilian reformat al Sfântului Iozafat) și apoi pân ă la 1948 ………………………………………….278 V. 6. Restaurarea monahismului în Biserica Român ă Unit ă cu Roma ……...... 291 V. 6. 1. Monahismul în Biserica Român ă Unit ă – scurt istoric ……………..292 V. 6. 2. Ordine, Congrega ții baziliene în Biserica Greco-Catolic ă ……...... 295 V. 6. 3. Provincia român ă a Ordinului bazilian al Sf. Iozafat …………...... 296 V. 6. 4. Restaurarea monahismului bazilian în Biserica Român ă Unit ă ……299 V. 6. 4. 1. Recomand ări ale Sfântului Scaun privitoare la restaurarea monahismului ……………………………………………………...... 299 V. 6. 4. 2 . Ini țiative de restaurare a monahismului în Biserica Român ă Unit ă …………………………………………………………………..300

CONCLUZII ……………………………………………………………………….302 BIBLIOGRAFIE …………………………………………………………………..321

CUVINTE CHEIE:

Reform ă, luteranism, calvinism, Biseric ă, Unire, sinod, episcop, Ardeal, vicariat, mănăstire, Ordin, bazilitan, C ălug ăr, monahism, școli, seminar, înv ățământ, tipografie, activitate, restaurare.

SINTEZA LUCR ĂRII

Istoria bisericeasc ă şi mai ales istoria Bisericii Române Unite cu Roma, Greco- Catolice a constituit un domeniu marginalizat în perioada comunist ă (excep ție unele centre ale exilului românesc ca München, Paris, Madrid etc.). De aceea dup ă 1989 s-au impus ca absolut necesare demersuri de recuperare a acestui teritoriu al cunoa șterii. Biserica Româneasc ă din Transilvania, începând cu secolul al XVI-lea și apoi Biserica Român ă Unit ă, începând cu secolele XVII-XVIII, a beneficiat de un constant și generos interes din partea unui num ăr consistent de istorici din cadrul centrelor universitare (Facult ățile de Istorie) Cluj-Napoca, Alba Iulia, Târgu Mure ş, Bucure ști. În lucrarea noastr ă de cercetare știin țific ă am tratat tema: Din activitatea religioas ă, cultural-știin țific ă, istorico-social ă a C ălug ărilor bazilitani români (secolul XVIII-1948) . Am ales aceast ă tem ă, pe care o consider ăm foarte important ă, deoarece subiectul privind activitatea multipl ă (religioas ă, cultural-știin țific ă, istorico-social ă) desf ășurat ă de Călug ării bazilitani români este mai pu țin cunoscut și cercetat, aceasta în contextul în care teologia istoric ă greco-catolic ă încearc ă s ă recupereze timpul în care nu a putut s ă progreseze academic. Astfel, prin lucrarea noastr ă este necesar ă o reîntoarcere la origini și a încerca s ă scoatem din str ăfundul trecutului o parte din aspectele istorice ale Bisericii Române Unite cu Roma și a activit ăților desf ășurate de C ălug ării bazilitani, începând cu secolul al XVIII-lea, acesta fiind scopul cercet ării . Studiul surselor (izvoarelor) documentare, lucr ărilor referitoare la problematica noastr ă, publicate sau aflate înc ă sub form ă de manuscris, au reprezentat unghiul din care și sub care am dorit s ă analiz ăm evolu ția istoric ă a Ordinului bazilitan și activitatea C ălug ărilor bazilitani români. Pentru investigarea subiectului a fost necesar ă o metodologie de cercetare istoric ă adaptat ă complexit ăţ ii tematicii noastre, dat ă fiind şi perioada istoric ă lung ă supus ă cercet ării, respectiv secolul XVIII-1948. Astfel, am început cu determinarea istoriografiei legate de tematica noastr ă, identificând și analizând: izvoare edite; lucr ări cu caracter general; lucr ări speciale; dic ționare, enciclopedii, antologii, calendare, cataloage; studii și articole. Dup ă aceast ă etap ă am procedat la cercetarea documentelor vremii, a unor izvoare (surse) inedite în cadrul unor arhive din țar ă și din str ăin ătate. In acest sens, o documenta ție pre țioas ă ne-au oferit cercet ările la Archivio Segreto Vaticano , Città del Vaticano, Roma; Archivio Storico della Congregazione per l'Evangelizzazione dei Popoli o „de Propaganda Fide” , Roma; Arhivele Na ționale. Serviciul Jude țean Alba. Fond Mitropolia Român ă Unit ă Blaj (Cabinetul Mitropolitului; Capitlul; Consistoriul; Arhiva general ă. Acte înregistrate ); Fond Academia Teologic ă Greco-Catolic ă Blaj 1758-1948, la Biblioteca Academiei Române. Filiala Cluj- Napoca ( Fond Manuscrise române ști , Fond Manuscrise latine ), Biblioteca Central ă Universitar ă „Lucian Blaga” Cluj-Napoca (Colec ția Muzeului Ardelean ). În etapa urm ătoare s-a stabilit stadiul actual al cuno ştin ţelor şi cercet ărilor în leg ătur ă cu tematica noastr ă și s-au prelucrat informa țiile noi din materialele documentare identificate şi documentele de arhiv ă. În ultima etap ă am efectuat sinteza şi interpretarea materialului bibliografic (documentar), în scopul utiliz ării în redactarea lucr ării noastre, prin redarea unor pagini din activitatea religioas ă, cultural-știin țific ă, istorico-social ă a C ălug ărilor bazilitani români (secolul XVIII-1948). Am ales aceast ă metodologie în scopul utiliz ării unui num ăr cât mai mare de materiale documentare, din diferite surse și ale diferi ților autori cu privire la acela și subiect, astfel, c ă și din acest punct de vedere lucrarea noastr ă se deosebe ște de cercet ările anterioare. În acest sens izvoarele și celelalte materiale documentare au fost utilizate atât cronologic, dar și pe m ăsura evolu ției diferitelor p ărți și aspectelor tratate de lucrarea noastr ă de doctorat. Pornind de la momentul Unirii religioase a românilor, în demersul de fa ță ne propunem s ă oglindim preocup ările pentru aceast ă tem ă în cadrul curentelor și tendin țelor istoriografice, începând din secolul al XVIII-lea pân ă în contemporaneitate (secolul XXI), astfel ca la sfâr șitul acestui periplu s ă avem r ăspunsuri în leg ătur ă cu scopul cercet ării noastre.

Astfel, analiza istoriografiei referitoare la Biserica Român ă Unit ă, în cadrul c ăreia au activat institu ții ca m ănăstirile cu C ălug ării bazilitani și școlile Blajului, începând cu lucr ările cărturarilor din epoca luminilor și finalizând cu cele mai recente cercet ări, ne-a determinat s ă consider ăm necesar ă, oportun ă și util ă abordarea și interpretarea activit ăților institu țiilor, care au provocat o adev ărat ă rena ștere cultural ă, social ă si na țional ă. În privin ța stadiului actual al cuno știn țelor și cercet ărilor în domeniul tematicii noastre, în plan intern şi interna ţional, acesta a fost stabilit în urma document ării efectuate. În acest sens a fost stabilit istoricul în domeniul pe care îl cercet ăm, adic ă legat de activitatea multipl ă: religioas ă, cultural-știin țific ă, istorico-socială a C ălug ărilor bazilitani români, începând cu secolul al XVIII-lea și pân ă la anul 1948. Istoriografia care abordeaz ă probleme legate de aceast ă tematic ă consemneaz ă contribu ții semnificative, care constituie un punct de plecare pentru cercetarea noastr ă. Prin referin țe și note s-au facut trimiteri la lucr ările bibliografice utilizate și care abordeaz ă problematica cercetat ă. Prin consultarea succesiv ă a acestora reiese cunoa șterea stadiului cuno știn țelor și cercet ărilor. Bibliografia dedicat ă subiectului este foarte ampl ă, peste 400 de opere (documente de arhiv ă, lucr ări etc.), dar titlurile fundamentale consultate ne ofer ă repere clare ale stadiului actual al cercet ărilor. Fără a avea preten ția c ă am epuizat toate izvoarele (sursele) și lucr ările documentare (din secolele XVIII-XXI) privind aceast ă tem ă ampl ă si complex ă, consider ăm c ă izvoarele și lucr ările consultate ne-au oferit punctele de reper necesare pentru atingerea scopului propus, și redactarea lucr ării noastre cu titlul: Din activitatea religioas ă, cultural-știin țific ă, istorico- social ă a C ălug ărilor bazilitani români (secolul XVIII-1948) . Lucrarea noastr ă de cercetare știin țific ă este structurat ă în cinci capitole: Cap. I are caracter introductiv în tematica lucr ării și ofer ă contextul general, istorico- social premerg ător Unirii românilor cu Biserica Romei, precum și leg ăturile românilor cu Reforma în secolele XVI-XVII. Aici se arat ă: cum Reforma s-a r ăspândit repede în rândul celor trei na ţiuni dominante din Transilvania, din diverse cauze, dintre care o cauz ă a constat în con știin ța c ă este necesar ă o hot ărât ă și urgent ă reformare a întregii vie ți biserice ști. Iar, dintre na țiunile catolice ale Transilvaniei care au adoptat ideile reformatorului german din Wittemberg, primii au fost sa șii. Sa șii au r ămas uni ți și statornici în reforma lor luteran ă, dar ungurii au aderat, în scurt timp, la reforma în formele ei calviniste. Dup ă aceea o parte a maghiarimii a abandonat și reforma calvinist ă, adoptând unitarismul sau antitrinitarismul, care neag ă divinitatea lui Isus Cristos și a Sfântului Spirit (Duh). Astfel, în locul Bisericii Catolice, care a ajuns în ruin ă, s-au ridicat cele trei confesiuni protestante, luteran ă, calvin ă (reformat ă) și unitarian ă, și Ardealul ajunge s ă fie terenul unor dure lupte religioase și unui insistent prozelitism. Sa șii și-au îndreptat aten ția și c ătre români, în scopul convertirii la luteranism. În curând sa șii, din cauza ac țiunii costisitoare, au renun țat la opera de convertire a românilor. Dup ă aceasta, se ilustreaz ă cum ac țiunea de reformare a bisericii române ști a fost preluat ă, în curând, de st ăpânirea maghiar ă și confesiunea calvin ă (reformat ă). Calvinismul era mai rigid decât luteranismul și a avut un caracter mult mai agresiv în acțiunile sale de convertire a românilor. Dar, ac țiunea de reformare a Bisericii române, încercat ă și practicat ă cu toate mijloacele de calvini, s-a lovit de rezisten ța t ăcut ă și calm ă a poporului român. De asemenea, s-a ar ătat cum pentru suprimarea vie ţii călug ăre şti între români dieta Ardealului a dat de-a lungul timpului mai multe dispozi ţii, şi c ă dup ă ce reforma a intrat în Ardeal s-a început persecutarea c ălug ărilor, atât a celor apuseni cât și a celor r ăsăriteni. În finalul acestui capitol s-a tratat noua conjunctur ă istoric ă și începuturile ac țiunii de unire a românilor ardeleni dup ă anul 1688, în urma biruin țelor r ăsun ătoare ale armatelor imperiale habsburgice împotriva turcilor și a prezen ței pe teritoriul Transilvaniei a unor trupe puternice. Se mai arat ă cum în aceast ă conjunctur ă nou ă, c ălug ării iezui ţi au întocmit un plan, cu detalii, pentru unirea celor dou ă Biserici: catolic ă și ortodox ă. Cap. II analizeaz ă aspectele legate de Unirea românilor (1697-1701) și despre organizarea Bisericii Române Unite sub ierarhii ei pân ă la vicariatul lui Petru Pavel Aron. Astfel, se arat ă c ă la Viena a existat inten ţia politic ă ca prin Unirea din Transilvania s ă se acorde sprijin, în acela și timp, românilor, Bisericii romano-catolice şi Imperiului habsburgic. Unirea care era dorit ă din motive biserice şti va deveni, astfel, şi o chestiune politic ă a Cur ții de la Viena. Se eviden țiaz ă faptul, c ă românii au v ăzut Unirea la 1697 ca un parteneriat între dou ă Biserici egale, bazat pe admiterea celor patru puncte stabilite la Conciliul de la Floren ța (1439), și care permitea p ăstrarea întregului patrimoniu liturgic, canonic și disciplinar specific Bisericii române, de rit oriental. Aceast ă Unire par țial ă s-a întemeiat pe o egal ă recunoa ștere între catolici și r ăsăriteni, în scopul realizarii unit ății credin ței catolice și în speran ța rezolv ării și celorlalte dorin țe de ordin social și politic, care au fost analizate și promise. Se arat ă modul în care Sinoadele Bisericii române din Ardeal, care s-au întrunit în ședin țele din februarie 1697, octombrie 1698 și septembrie 1700, au hot ărât și aprobat Unirea cu Biserica Romei. De asemenea, se eviden țiaz ă faptul c ă prin diplomele date de împ ăratul Leopold I, în anul 1691 pentru men ținerea autonomiei Transilvaniei stabilite pe trei na țiuni privilegiate și patru religii recunoscute, și în anul 1701 pentru ridicarea românilor la rang de na țiune, Curtea din Viena a declan șat un conflict între români și cele trei na țiuni privilegiate. În acest capitol se mai analizeaz ă organizarea Bisericii Române Unite sub episcopul Atanasie Anghel și se arat ă c ă Unirea Bisericii românilor cu Roma, care s-a realizat sub păstorirea acestuia, a fost consolidat ă de urma șii s ăi pe scaunul episcopal. Iar, pe drumul consolid ării Unirii s-au întâmpinat în multe situa ții greut ății mari. În timpul p ăstoririi lui, episcopul Ioan Patachi a promovat o politic ă hot ărât ă pentru consolidarea Unirii religioase, dar și pentru ridicarea la o stare material ă și social ă mai demn ă a preo ților greco-catolici. Se mai eviden țiaz ă aspectul numirii, 18 mai 1721, a episcopului Ioan Giurgiu Patachi prin Bula Papal ă Rationi congruit , cu care s-a canonizat și noua diecez ă (eparhie) a F ăgăra șului ca independent ă de episcopul latin al Transilvaniei, și care nu mai era supus ă jurisdic ției episcopului din Strigoniu (Esztergom). În ultima parte a acestui capitol se trateaz ă perioada în care Biserica Român ă Unit ă a fost sub p ăstorirea episcopului Inochentie Micu-Klein. Se arată aici cum Ioan Inochentie Micu-Klein considera c ă, dup ă numirea și hirotonirea ca episcop are atât o misiune religioas ă cât și una na țional ă. De asemenea, el spunea c ă poporul român era str ăin de cearta veche dintre greci și latini cu privire la cele patru puncte florentine, dar acesta era foarte atent la rit, la „lege”. Se mai arat ă cum episcopul, la sfatul fiscalului țării Petru Dobra, care era român, a solicitat și ob ținut aprobarea de la împ ărat ca s ă schimbe domeniul episcopal de la Gherla și Sâmb ăta de Jos cu domeniul de la Blaj. Acest domeniu era și mai mare și mai bogat decât cel de la Gherla și Sâmb ăta de Jos, era situat mai la centrul întinsei eparhii a F ăgăra șului, și deci mai potrivit pentru re ședin ță episcopal ă, pentru m ănăstire de c ălug ări, seminar și școli. Diploma de dona ție pentru noul domeniu de la Blaj a fost dat ă la 21 august 1738, de c ătre împ ărat. Prin aceast ă diplom ă domeniul Blajului s-a dat episcopiei și m ănăstirii din Blaj. Aceast ă diplom ă („Literele funda ționale împ ărăte ști ale m ănăstirii bazilitane Sfânta Treime din Blaj”), constituie documente care au stat la baza întemeierii și a m ănăstirii Sfântei Treimi și a Ordinului bazilitan român. Se mai eviden țiaz ă în aceast ă parte a capitolului și aspectele legate de activitatea na țional ă a episcopului Micu-Klein și c ă aceasta s-a desf ășurat în strâns ă leg ătur ă cu activitatea sa religioas ă. Prin activitatea sa public ă, episcopul Klein solicita ob ținerea drepturilor prev ăzute în cele dou ă diplome leopoldine (1699, 1701), în acest scop episcopul insistând cu memorii pân ă la plecarea sa în exil. Cap. III analizeaz ă situa ția Bisericii Române Unite sub vicariatul și episcopatul lui Petru Pavel Aron, precum și Ordinul bazilitan și m ănăstirile bazilitane. Aici se arat ă cum a fost organizat ă Biserica Unit ă în timpul episcopului Petru Pavel Aron, situa ția privind conflictele ivite între el și episcopul I. M.-Klein, precum și modul de solu ționare a acestora. De asemenea se detaliaz ă și analizeaz ă aspectele legate de agita țiile contra Unirii provocate de călug ărul Visarion Sarai și efectele acestei revolte în via ța poporului unit, și solu țiile utilizate pentru contracararea lor. În continuare se trateaz ă: aspecte și reflec ții asupra originii monahismului bazilitan, se descrie m ănăstirea Sfintei Treimi din Blaj, deschiderea școlilor în mănăstirea Sfintei Treimi și perioada de început a acestora. Se arat ă cum, în baza „Literelor funda ționale” împ ărăte ști, din 21 august 1738, construc ția m ănăstirii Sfintei Treimi din Blaj a început în anul 1741 și dup ă o munc ă lent ă în anul 1747 a fost terminat ă o arip ă a acesteia, și astfel s-au putut instala în ea primii C ălug ări. Se mai arat ă faptul, c ă dup ă construc ția mănăstirii, la 11 octombrie 1754, Petru Pavel Aron trece rapid la punerea în oper ă a celei mai mari ac ţiuni din istoria Bisericii Române Unite, cu efecte asupra întregii istorii a românilor pe viitor. Aceasta a constat în deschiderea şcolilor din Blaj. În continuare se mai descrie m ănăstirea Bunei Vestiri, întemeierea acesteia și a Seminarului Bunei Vestiri (numit diecezan, sau al lui Aron). Pe lângă școlile și seminarul din mănăstirea Sfintei Treimi, episcopul Aron dorea s ă mai înfiin țeze un seminar teologic eparhial (diecezan), și în aceea și cl ădire s ă înfiin țeze și o m ănăstire de C ălug ări, la care s ă le încredin țeze administrarea și conducerea seminarului, dorin ță care se va concretiza în anul 1760. În subcapitolele urm ătoare se analizeaz ă situa ția privind vechile m ănăstiri Române ști din Ardeal (Celelalte m ănăstiri din Transilvania. M ănăstiri salvate de fl ăcări, în timpul „revolu ției” lui Sofronie; Mănăstirile nimicite de Bukow și distruse de fl ăcări, în timpul „revolu ției” lui Sofronie); Dezvoltarea și înflorirea Ordinului bazilitan pân ă la anul 1781 în mănăstirea Sfintei Treimi și m ănăstirea Bunei Vestiri, aici tratându-se în detaliu aspecte legate de: C ălug ări, conducerea m ănăstirii, administrarea averii, via ța intern ă și reformarea vie ții mănăstire ști sub episcopul Atanasie Rednic. Cap. IV cuprinde analizarea și tratarea aspectelor privitoare la activitatea religioas ă, cultural-știin țific ă, istorico-social ă a C ălug ărilor bazilitani români. În acest capitol se începe cu prezentarea „Statutului Ordinului bazilian al Sf. Iozafat”. Se arat ă c ă la prima atestare public ă a Ordinului Sfântului Vasile cel Mare: Sfântul Iosafat Kuntsevych și cu Mitropolitul Rutsky, în 1617, la Novohorodovychi, au constituit primul Capitlu general, prin care s-au unit toate m ănăstirile baziliene din acel teritoriu și au format Congrega ția Lituanian ă. Prin deschiderea M ănăstirii Sfintei Treimi din Blaj în anul 1747, prin cinci C ălug ări, se va forma Ordinul bazilian (bazilitan) în Biserica Român ă Unit ă. Acest Ordin format va respecta Statutul Ord. Sf. V. cel Mare, preluat de la Muncaci. Astfel, C ălug ării bazilitani români, de și călug ări r ăsăriteni, vor îmbina activitatea de rug ăciune cu celelalte activit ăți, multiple, în folosul Bisericii și poporului român. În continuare, pe etape, sub p ăstorirea episcopilor din aceast ă perioad ă, se trateaz ă, în detaliu, urm ătoarele: Înv ățământul. Activitatea în școli a C ălug ărilor (sub p ăstorirea episcopului Petru Pavel Aron (1752-1764); sub p ăstorirea episcopului Atanasie Rednic (1765- 1772); în timpul p ăstoririi episcopului Grigore Maior (1773-1782); în timpul păstoririi episcopului Ioan Bob (1784-1830). În subcapitolul urm ător se trateaz ă despre dezvoltarea tipografiei și activitatea cultural-știin țific ă (literar ă) a C ălug ărilor (Dezvoltarea tipografiei și activitatea cultural știin țific ă (literar ă) a C ălug ărilor sub p ăstorirea episcopului Petru Pavel Aron; Tip ăriturile bl ăjene sub p ăstorirea episcopilor: Atanasie Rednic, Grigore Maior, Ioan Bob, și activitatea cultural-știin țific ă (literar ă) a C ălug ărilor). În continuare se trateaz ă despre: Activitatea C ălug ărilor în institu țiile biserice ști; Activitatea C ălug ărilor pentru construirea discursului identitar. Aspectele spirituale, tologico-dogmatice ale Unirii; Activitatea Călug ărilor pentru ap ărarea Unirii; Biserica Român ă Unit ă și corifeii Rena șterii culturale și na ționale. Școala Ardelean ă și activitatea desf ășurat ă de reprezentan ții s ăi: Activitatea istoric ă (Discursul istoric); Activitatea filologic ă (Discursul lingvistic); Activitatea religioas ă (Discursul teologic); Activitatea literar ă (Discursul literar); Activitatea social-politic ă (Discursul social-politic). De asemenea se arat ă cum corifeii Școlii Ardelene: Samuil Micu, Petru Maior și Gheorghe Șincai, în lucr ările lor au descris în mod deosebit modul de realizare a Unirii și sinoadele de Unire (1697-1701) și au prezentat aspecte legate de via ța și activitatea episcopilor: Teofil, Atanasie Anghel, Ioan Patachi, Inochentie Micu-Klein, Petru Pavel Aron, Atanasie Rednic și Grigore Maior. Dintre ace știa, începând cu primul episcop de la Unire, Atanasie Anghel, și pân ă la episcopul Grigore Maior, inclusiv, to ți au fost C ălug ări bazilitani. Cap. V analizeaz ă și eviden țiaz ă modul concret în care a avut loc declinul Ordinului bazilitan și dec ăderea vie ții m ănăstire ști, precum și problema restaur ării monahismului în Biserica Român ă Unit ă. Astfel, se analizeaz ă conflictul episcopului Grigore Maior cu Călug ării, care a dus la dec ăderea vie ții m ănăstire ști. Se arat ă c ă, datorit ă atmosferei de relaxare creat ă în m ănăstire, episcopul Maior a început s ă împiedice abaterea C ălug ărilor de la disciplina și regulile monahale, dar m ăsurile sale au fost afectate uneori de temperamentului s ău nervos. Astfel, C ălug ării au f ăcut plângere la Curtea împ ărăteasc ă și la Congrega ția de Propaganda Fide, iar episcopul Maior a r ăspuns ap ărându-se și acuzând în acela și timp. De aceea, din cauza certurilor multe care au izbucnit între C ălug ări și episcopul Maior, dar și din alte cauze (arogan ța, nesupunerea, l ăcomia de avere) s-a ajuns la dec ăderea Ordinului C ălug ărilor bazilitani. Dup ă aceasta se trateaz ă despre episcopul Ioan Bob și rela ția acestuia cu C ălug ării și mai ales cu corifeii Rena șterii culturale. Se arat ă mai departe c ă prin venirea lui Ioan Bob, care a fost novice la m ănăstire (dar care nu a mai devenit c ălug ăr), s-a creat o separare între episcop și m ănăstire, care în timp se va accentua. Astfel m ănăstirea a căzut de la rolul ei conduc ător pe care l-a avut în via ța Bisericii, iar în locul m ănăstirii cu 11 Călug ări sfetnici ai episcopului, care țineau și loc de canonici, episcopul Bob a înfiin țat în 1807 un Capitlu catedral compus din șapte canonici. În subcapitolele urm ătoare se trateaz ă urm ătoarele: Timotei Cipariu (novice c ălug ăr). Din via ţa şi activitatea lui; Sc ăderea num ărului Călug ărilor; Soarta Ordinului de la 1830 pân ă la înfiin țarea Mitropoliei (1853). De la înfiin țarea Mitropoliei pân ă la 1937 (agregarea la Ordinul bazilian reformat al Sfântului Iozafat) și apoi pân ă la 1948; Restaurarea monahismului în Biserica Român ă Unit ă cu Roma (Monahismul în Biserica Român ă Unit ă – scurt istoric; Ordine, Congrega ții baziliene în Biserica Greco-Catolic ă; Provincia român ă a Ordinului bazilian al Sf. Iozafat; Restaurarea monahismului bazilian în Biserica Român ă Unit ă: Recomand ări ale Sfântului Scaun privitoare la restaurarea monahismului; Ini țiative de restaurare a monahismului în Biserica Român ă Unit ă. În conformitate cu scopul lucr ării, proiectul ini țial al tezei și rezultatul cercet ării pe care l-am ob ținut în final, vom enun ța, în cele ce urmeaz ă, concluziile care se desprind și constat ările asupra aportului propriu, cu nout ățile aduse. Cauzele e șecului ac țiunii de „reformare” a Bisericii române ardelene au constat în primul rând în faptul c ă nici episcopii nici preo ții satelor nu f ăceau parte din clasa asupritorilor. La aceasta s-a mai ad ăugat faptul c ă poporul român a avut o bogat ă via ță sufleteasc ă, care se manifesta prin multe rânduieli și simboluri, majoritatea cu temeiuri în Scriptur ă și în Tradi ția bisericeasc ă. Via ța poporului român se desf ășura în comuniune permanent ă cu lumea sfin ților și cu lumea sufletelor celor care au trecut pragul mor ții. Propaganda calvin ă, din secolele XVI-XVII, ajutat ă cu ordine şi cu momeli de st ăpânirea ţă rii Ardealului, urm ărea completa transformare a îns ăş i firii poporului românesc şi de aceea nu a izbândit și nu a putut izbândi. În acest sens starea de inferioritate cultural ă a poporului, care l-a ținut la distan ță de fr ământ ările ideologice ale vremii i-a fost, din aceast ă privin ță, de mare ajutor, precum de mare ajutor i-a fost și contactul permanent cu ortodoxia din principatele române ști vecine, f ără îns ă ca ace ști doi factori s ă constituie îns ăși sursa puterii lui de rezisten ță în fa ța asaltului propagandei calvine ști. Adep ții reformei au intreprins și ac țiuni pentru suprimarea vie ţii c ălug ăre şti între români, iar dieta Ardealului a dat de-a lungul timpului mai multe dispozi ţii și s-a început persecutarea c ălug ărilor. Transilvania a fost, la sfâr șitul secolului al XVII-lea, ținta ac țiunii concertate a iezui ților, purt ătorii ofertei catolice în vidul cultural relativ, care s-a instalat odat ă cu înclinarea echilibrului politico-militar în favoarea imperialilor de la Viena. Aceast ă ofert ă s-a concretizat pentru prima dat ă în anul 1698, într-o rezolu ție a împ ăratului, prin care se promitea românilor egalitate cu practican ții religiilor recepte din principat, dac ă se vor uni cu una dintre aceste religii. Astfel monarhul avea în vedere dou ă ținte, una fiind dorin ța românilor de a deveni cet ățeni recunoscu ți ai țării, din rândul c ărora au fost exclu și prin constitu țiile feudale ungure ști, iar cealalt ă fiind certitudinea c ă ace știa, datorit ă religiei lor orientale, nu pot accepta decât confesiunea catolică, celelalte religii fiind pentru ei stranii, datorit ă practicilor lor protestante. Mitropolitul Teofil este inauguratorul unei schimb ări fundamentale în existen ţa Bisericii române din Ardeal, şi anume trecerea la catolicism. Şi în ceea ce prive şte Transilvania iezui ţii au aplicat aceea și formul ă diplomatic ă și care a constat în ac țiunea de convertire „de sus în jos”. În primul rând erau viza ți conduc ătorii Bisericii, dup ă aceea protopopii mai însemna ți și mai influen ți, și la urm ă credincio șii care trebuiau s ă se conving ă de foloasele Unirii. Primul pas, declara ția de inten ție privind aderarea la Unire s-a f ăcut în Ședin ța a doua a Sinodului ținut în luna februarie 1697, când au fost exprimate și stabilite principiile fundamentale de organizare a vie ții biserice ști, care vor fi considerate valabile pe toat ă durata secolului al XVIII-lea. Având în vedere situa ția concret ă ivit ă și pentru ca hot ărârea sinodului s ă poat ă fi cunoscut ă de Curtea din Viena și de autorit ățile locale, mitropolitul Teofil s-a decis s ă publice el Declara ția de inten ție la data de 21 martie 1697. Astfel, Teofil a l ăsat Unirea numai în faza de dorin ță, de voin ță unilateral ă, deoarece nu a ob ținut aprobarea ei, nici din partea Bisericii Catolice și nici din partea Cur ții de la Viena. Unirea se baza pe admiterea celor patru puncte stabilite la Conciliul de la Floren ța (1439), și care permitea p ăstrarea ritului oriental, precum și în speran ța realiz ării și celorlalte deziderate de ordin social și politic. Urm ătorul mitropolit Atanasie Anghel era decis s ă urmeze calea Unirii cu Biserica Romano-Catolic ă, de aceea a convocat la 7 iulie 1698, pentru 7 octombrie 1698, la Alba Iulia Soborul ce mare (Sinodul general) al Bisericii române. Decretul de unire din acest sinod este scris în limba român ă, iar Atanasie și clerul românesc d ădeau m ărturie c ă sunt deja parte component ă a Bisericii Catolice. Dup ă text urmeaz ă sigiliul Mitropoliei de Alba Iulia și semn ăturile a 38 de protopopi și înt ărite cu sigiliul acestora, și la sf ărșit se mai revine asupra ritului. Astfel, Sinodul de Unire din anul 1698 a durat din 7 pân ă în 24 octombrie, iar decizia de Unire a fost semnat ă nu numai de c ătre mitropolit și de cei 38 de protopopi, ci și-au dat adeziunea și preo ții din parohii și câte doi, trei reprezentan ți laici din fiecare comun ă. În decurs de 17 zile s-au adunat 2270 de semn ături. În vederea unei noi înt ăriri și sublinieri a ratific ării Unirii Bisericii Române cu Roma, din 7 octombrie 1698, Atanasie a convocat sinodul la 4 septembrie 1700. Sinoadele Unirii, care s-au desf ășurat la Alba Iulia în anii 1697, 1698, 1700 demonstreaz ă existen ța unei con știin țe identitare clare, r ăsăritene, a românilor ardeleni. În realitate, ini țial, în procesul de Unire a românilor cu Biserica Romei au existat dou ă moduri diferite de în țelegere a fenomenului în sine: unirea dintâi și unirea cea de a doua . Întâia Unire s-a realizat la Alba Iulia între anii 1697-1700 de c ătre episcopii Teofil și Atanasie Anghel, în spiritul Conciliului de la Floren ța. Iar Unirea cea de a doua s-a bazat pe concep ția tridentin ă a Unirii și care i-a fost impus ă lui Atanasie la Viena în anul 1701. Este de men ționat faptul c ă tocmai aceast ă umilire de la Viena a însemnat și începutul unei mari emancip ări pentru români. Cu ocazia emiterii, la data de 19 martie 1701, a a șa numitei Diplom ă Leopoldin ă a doua , românii erau numi ți „na țiune”. Prin aceasta românii din Transilvania, pentru prima dat ă în istorie, printr-un document oficial, au fost sco și din categoria inferioar ă, de popor tolerat, f ără de drepturi, și au fost ridica ți la treapta de na țiune, al ături de celelalte na țiuni ale imperiului. Acest titlu de na țiune era deocamdat ă numai nominal, deoarece el nu se potrivea cu statutul de autonomie al Transilvaniei, care era împ ărțit ă juridic la trei na țiuni, maghiar ă, secuiasc ă și s ăseasc ă. Istoria activit ății episcopilor uni ți, care au urmat lui Atanasie Anghel, este în mare parte istoria marilor speran țe și a eforturilor pe care le-au depus pentru ob ținerea drepturilor promise. Din aceast ă cauz ă, consolidarea Unirii înseamn ă totodat ă și emanciparea na țional ă și înt ărirea na țiunii române în Transilvania. Urma șii lui Atanasie pe scaunul episcopal au militat ca s ă preia de la Roma, spiritul de însu șire al adev ărurilor de credin ță pe care ei le-au acumulat în anii de studiu, mândria de a fi român, precum și capacitatea de a organiza via ța religioas ă, social ă și na țional ă a credincio șilor. Ca o ilustrare particular ă a trinomului biseric ă, politic ă, cultur ă în epoca preiluminist ă din istoria Transilvaniei, via ța și activitatea lui Ioan Giurgiu Patachi în scaunul episcopiei F ăgăra șului a preg ătit, teoretic și practic, ac țiunile politico-na ționale ale viitorului episcop Inochentie Micu-Klein, în favoarea românilor ardeleni. Unirea românilor din Transilvania cu Biserica Romei, de la 1700 a fost și institu ționalizat ă în structura Bisericii Catolice la anul 1721, prin bula Rationi congruit . Bula „Rationi congruit” de ridicare a episcopiei F ăgăra șului este unul din cele mai importante documente emise pentru institu țiile române ști de-a lungul istoriei, ea constituie fundamentul juridic primar al Episcopiei Unite cu Roma, greco-catolice de F ăgăra ș. Cu ea se încheie etapa politico-birocratic ă de edificare a ierarhiei greco-catolice, care este episcopia. Bula Rationi congruit , în privin ța revigor ării vie ții c ălug ăre ști, desemn ării episcopilor și rolului lor, mai stipula și urm ătoarele: „De asemenea, s-a cerut ca în aceea și biseric ă a F ăgăra șului s ă se consacre c ălug ări și preo ți dup ă canoanele ritului grecesc, în cazul când ace știa ar fi de lips ă, care s ă țin ă locul canonicilor și capitlului”. Urmând episcopului Ioan Patachi, episcopul Ioan Inochentie Micu Klein era hot ărât s ă dedice întreaga forma ție a sa și toate resursele suflete ști Unirii realizate în spiritul florentin (Unirea cea dintâi). Este de men ționat faptul, c ă noul episcop a început s ă adreseze Cur ții vieneze numeroase memorii și peti ții, în care ar ăta revendic ările sale. Aceste revendic ări le va dezvolta treptat și cu curaj într-un program complex pentru emanciparea na țional ă a românilor ardeleni, și care va constitui baza întregii lupte, de ridicare politic ă, social ă, cultural ă a acestora, din secolele XVIII-XIX. La data de 31 august 1736, episcopul Klein a semnat în numele Bisericii române ști al ături de Petru Dobra, care a semnat în numele fiscului, contractul de schimb al domeniului Sâmbetei de Jos și al domeniului Gherla cu cel al Blajului. În contract sunt stabilite și îndatoririle c ălug ărilor: s ă dea exemplu bun tineretului, s ă-l înve ţe limbile folosite în ţar ă pentru a putea lua contactul cu cet ăţ enii de alt neam, s ă-l instruiasc ă în bune moravuri şi literatur ă. Dar, datoria principal ă era s ă educe persoane care s ă fie capabile de r ăspândirea unirii. La 30 martie 1738 s-a semnat la Viena contractul cu arhitectul Cur ții împ ărăte ști Ioan Martinelli, pentru construirea m ănăstirii cu seminar de b ăie ți și a catedralei din Blaj și pentru refacerea re ședin ței episcopale. Diploma de dona ție pentru noul domeniu de la Blaj a fost dat ă la 21 august 1738, aceasta con ținând documente care au stat la baza întemeierii m ănăstirii Sfintei Treimi și a Ordinului bazilitan român. Astfel, datorit ă punerii în practic ă a „Literelor funda ționale” (Diploma de dona ție), opera de culturalizare și emancipare a românilor a început prin oamenii aleși de Klein: Petru Pavel Aron, Silvestru Caliani, Grigore Maior, Gherontie Cotore și Atanasie Rednic. Datorit ă num ărului mare de memorii scrise de episcopul Micu-Klein, dieta și-a dat seama de pericolul prezentat de acesta, de aceea a c ăutat s ă-l elimine folosindu-se de cele mai nedrepte motive. Văzând c ă nu mai poate spera nimic de la Viena, și fiind informat c ă va fi chemat în fa ța unei comisii, la data de 9 decembrie 1744 episcopul Klein pleac ă spre Roma pentru a prezenta papei dorin țele și suferin țele poporului român din Transilvania, unde va rămâne exilat pentru tot restul vie ții. Răzvr ătirea satelor dintr-o mare parte a Transilvaniei împotriva Unirii, datorit ă agita țiilor provocate de c ălug ărul Visarion Sarai, și fuga episcopului Klein, când eparhia a rămas f ără episcop pentru o perioad ă lung ă, au dus la o cumplit ă criz ă în Biserica Unit ă care a durat aproape trei decenii. Dup ă abdicarea lui Klein, la 7 mai 1751, sinodul electoral întrunit la Blaj la 4 noiembrie 1751 a propus ca și candida ți pentru scaunul episcopal pe Petru Aron, Grigore Maior și Silvestru Caliani, care au studiat la Seminarul de Propaganda Fide din Roma. Dintre ace știa Maria Tereza a numit episcop pe Petru Aron, la data de 28 februarie 1752. Este de men ționat c ă numele „Pavel” și l-a luat cu ocazia c ălug ăriei sale. Agita țiile împotriva Unirii au atins apogeul și au luat forme revolu ționare, cu manifest ări sângeroase, datorit ă apari ției în scen ă în anul 1759 a c ălug ărului Sofronie (Stan Popovici) din Cioara (comitatul Alba), sosit din Karlovitz. Curtea din Viena, datorit ă situa ţiei grave din Transilvania, care era terorizat ă de doi ani de revolta lui Sofronie, a fost obligată s ă ia m ăsuri pentru restabilirea lini știi, cu toate greut ățile întâmpinate în r ăzboiul lung cu Prusia. În prim ăvara anului 1761 la comanda trupelor, cu efective reduse din Transilvania, a fost numit generalul de cavalerie, baronul Nicolae Adolf Bukow, care la data de 5 aprilie 1761 a sosit la Sibiu și într-un timp scurt de abia trei luni a reu șit cu fier și foc s ă restabileasc ă ordinea. Monahismul român este de origine bizantin ă și de observan ță studit ă, a șa cum este în totalitate monahismul bizantin. În cazul Ordinului bazilitan la români problema este complex ă datorit ă specificului Bisericii Unite, în care tradi ția r ăsăritean ă reprezint ă cadrul de dezvoltare a monahismului greco-catolic. În baza „Literelor funda ționale” împ ărăte ști, din 21 august 1738, s-a executat construirea m ănăstirii Sfintei Treimi din Blaj. Dintre toate m ănăstirile române ști, care au existat pe vremuri în Transilvania, nici una nu s-a putut ridica la renumele m ănăstirii Sfintei Treimi din Blaj. C ălug ării bazilitani care s-au instalat aici au în țeles singuri rostul chem ării lor. Astfel, era pentru prima dat ă în istoria românilor ardeleni când s-au întâlnit în acela și loc, având acelea și gânduri și idealuri, mai mul ți oameni de cultur ă superioar ă, pe care au dobândit-o în ani mul ți de studii în școli din str ăin ătate. Deschiderea școlilor din Blaj, în toamna anului 1754, este un moment unic prin efecte în istoria culturii române ști din Transilvania. În toamna anului 1754, la Blaj, s-au înfiin țat trei institu ții de înv ățământ cu programe diferite: școala de ob ște; școala latin ă; seminarul din mănăstirea Sfintei Treimi (sau școala preo țeasc ă). Conciliul tridentin prevede c ă fiecare episcop are obliga ția strict ă de a înfiin ța, pe lâng ă biserica sau re ședin ța sa, un seminar, pentru cei care urmeaz ă preo ția. La anul 1760 edificiul a fost terminat, astfel c ă în toamna aceluia și an s-a putut deschide. Episcopul a asigurat existen ța seminarului s ău diecezan, pe care l-a închinat Bunei Vestiri, aici fiind înfiin țat ă și o nou ă m ănăstire. În anul 1762 Aron a primit printre alumnii seminarului diecezan cinci tineri, pe care i-a introdus C ălug ări în m ănăstirea Bunei Vestiri. Dar, cu toate eforturile făcute, în lips ă de fonduri suficiente, la anul 1777 m ănăstirea Bunei Vestiri s-a desfiin țat, iar călug ăra șii au fost transfera ți în m ănăstirea Sfintei Treimi. De altfel, cu câ țiva ani mai înainte, la 1773, s-a contopit și seminarul Bunei Vestiri cu cel cr ăiesc al Sfintei Treimi, din contopirea acestora formându-se seminarul diecezan . Călug ării a șeza ți în cele dou ă m ănăstiri trebuiau s ă tr ăiasc ă dup ă regulile stricte ale Ordinului Sf. Vasile cel Mare, în care se punea accent pe via ța auster ă, umilin ță și dispre țuirea averilor. Dar, în m ănăstirea Bunei Vestiri, care era integral opera sa, Aron a putut mai u șor s ă pretind ă respectarea regimului s ău de via ță. Deoarece în orice ordin c ălug ăresc disciplina este condi ția esen țial ă, datorit ă abaterilor și reclama țiilor repetate ale C ălug ărilor de la m ănăstirea Sfintei Treimi c ătre guvern și clasa domnitoare, se aplicau cele mai severe mijloace de disciplin ă fa ță de C ălug ării în cauz ă. Prin deschiderea M ănăstirii Sfintei Treimi din Blaj în anul 1747 se va forma Ordinul bazilian (bazilitan) în Biserica Român ă Unit ă. Acest Ordin format va respecta Statutul Ordinului Sf. Vasile cel Mare, care a fost preluat de la Muncaci. Astfel, și C ălug ării bazilitani de la Blaj, cu toate c ă sunt c ălug ări r ăsăriteni, în activitatea lor vor avea în vedere principiul ora et labora , roag ă-te și munce ște, dup ă modelul c ălug ărilor apuseni. În privin ța înv ățământului și activit ății în școli a C ălug ărilor, pornind de la ni ște începuturi modeste, aceste școli s-au dezvoltat treptat ca s ă ajung ă apoi la un înalt nivel. Pentru a ajuta cât mai mult la emanciparea poporului român, episcopii au sprijinit mult frecventarea școlilor din Blaj și au trimis cât mai mul ți tineri la școlile din str ăin ătate. Dup ă izbucnirea revoltei sârbului Visarion împotriva Bisericii Unite cu Roma, pentru în ăbu șirea acesteia, împ ărăteasa Maria Tereza a crezut de cuviin ță c ă este nevoie s ă se înfiin țeze o tipografie unit ă, în aceasta urmând s ă se tip ăreasc ă toate c ărțile biserice ști și s ă se evite astfel importarea c ărților din Țările române. Datorit ă nevoilor mari ale şcolilor şi bisericii s-a dat o aten ţie deosebit ă tipografiei, episcopul Aron şi C ălug ării s ăi desf ăş urând o bogat ă activitate cultural-știin țific ă (literar ă). Tipografia şi-a început activitatea în anul 1747, concomitent cu deschiderea m ănăstirii Sfintei Treimi. Călug ării au desf ășurat, în primul rând, activitate în serviciul eparhiei , în conducerea bisericeasc ă a românilor uni ți, aceast ă obliga ție fiindu-le impus ă prin însu și actul de înfiin țare. Bazilitanii s-au achitat de aceast ă obliga ție cu devotament. Din rândul lor s-au recrutat episcopii și vicarii generali. Ei aveau responsabilitatea administra ției biserice ști, a leg ăturilor cu curtea imperial ă din Viena, cu Camera aulic ă transilvan ă, cu diferitele autorit ăți civile și militare. Una din cele mai importante activit ăți a C ălug ărilor bazilitani a fost și cea pentru construirea discursului identitar, abordând aspectele spirituale și teologico-dogmatice ale Unirii. În leg ătur ă cu activitatea C ălug ărilor pentru ap ărarea Unirii , din m ănăstirea din Blaj au plecat ca s ă înfrunte pericolul, generat de agita țiile contra Unirii, o parte dintre C ălugări. Unirea Bisericii Române din Transilvania cu Roma a deschis tinerilor drumul spre școlile din Apus, unde au descoperit leg ătura limbii noastre cu limba latin ă. Școala Ardelean ă a fost acel curent de gândire, format la început în anii de studiu, care a c ăutat s ă retrezeasc ă virtu țile str ămo șești amor țite și s ă se reia contactul cu Romanii, cu valorile morale și culturale pe care ace știa le-au l ăsat mo ștenire lumii. Școala Ardelean ă, prin reprezentan ţii ei, s-a manifestat pe mai multe planuri: religios, istoric, filologic (lingvistic), literar, social ( şi politic). Aceast ă „ Școal ă”, pe durata manifest ării ei, și-a adus contribu ția la rena șterea na țional ă, social ă și cultural ă a poporului român. Astfel, Școala Ardeleană a fost vital ă pentru evolu ția culturii române ști. Din Blaj s-au ridicat oameni, majoritatea C ălug ări bazilitani, cu pasiune spre erudi ția cu caracter enciclopedist, abordând problematici privind limba și istoria neamului românesc și fondând o teologie cu scop spiritual dar și educativ. Parcurgând un traseu, în care primau urgen țele social-politice, întreaga activitate a Școlii Ardelene a fost închinat ă, cu o mare d ăruire, slujirii intereselor na țiunii române, în perioada form ării con știin ței moderne, a emancip ării na ționale și maturiz ării ideii de unitate. Pentru cei dintâi reprezentan ți ai „ Școlii”, o preocupare de baz ă a fost s ă cerceteze și s ă dovedeasc ă originea roman ă a românilor, latinitatea și continuitatea lor pe teritoriul țării. Dup ă dobândirea con știin ței romanit ății și latinit ății limbii, continuit ății și unit ății de neam, în primele decenii de existen ță cultural ă a Blajului, prin genera ția urm ătoare a „ Școlii” se face un salt calitativ și aceste caracteristicii ale poporului român primesc valen țele unor for țe motrice în sens social-politic, cultural-știin țific, fiind folosite și pe plan istoric și religios. Între episcopul Grigore Maior şi C ălug ări au intervenit certuri. Din aceast ă cauz ă a ie șit la fa ța locului o comisie, care a cercetat toate plângerile C ălug ărilor și episcopului, a înaintat un raport detaliat împ ăratului Iosif al II-lea, iar acesta pe baza referatului comisiei investigatoare, a emis o judecat ă aspr ă, pentru amândou ă p ărțile implicate, în decretul de la 12 dec. 1781. Odat ă cu plecarea lui Grigore Maior se întrerupe unitatea dintre episcop și mănăstire. Grigore Maior a fost ultimul episcop C ălug ăr al Bisericii Române Unite. Iosif al II- lea a modificat traseul Bisericii Române Unite, de pe cel al Bisericii grece ști, prin numirea unui episcop care nu era c ălugăr și instalarea la Blaj a lui Ioan Bob, care a fost novice la mănăstire. În ceea ce prive ște m ănăstirea Sfintei Treimi din Blaj, scoas ă treptat de episcopul Bob de la conducerea eparhiei, aceasta a ajuns s ă fie izolat ă în Blaj și limitat ă la școal ă. Dar episcopul Bob, îndep ărtându-se de C ălug ări și-a format un consistoriu din preo ți de mir. Îns ă lucrul cel mai regretabil a fost c ă cei mai înv ățați C ălug ări din m ănăstirea Sfintei Treimi: Samuil Clain, Gheorghe Șincai și Petru Maior, care erau considera ți corifeii Rena șterii culturale, au ajuns în scurt timp la disensiuni cu episcopul, aversiunea lor fa ță de acesta manifestându-se și în scrierile lor. Trebuie men ționat faptul c ă, înc ă din anul 1784, Gheorghe Șincai și Petru Maior p ărăsesc Ordinul bazilitan. St ăpâni ți de ambi ția distinc țiilor, C ălug ării lui Bob nu au sc ăpat de ispita titlului canonical, care dup ă canoanele Bisericii orientale nu li se cuvenea. Ei se comparau cu canonicii regulari romano-catolici, și nu cu c ălug ării orientali, care erau obligați la o via ță mai strict ă. De aceea C ălug ării au protestat în anul 1807 împotriva înfiin țării capitlului. Timotei Cipariu (novice c ălug ăr) a renun țat și el la c ălug ărie, deoarece nu avea înclina ție spre via ța monahal ă. Neobi șnuindu-se cu via ța de restric ții dintre zidurile m ănăstirii, la data de 28 noiembrie 1827, Cipariu este hirotonit preot celib de c ătre episcopul Ioan Bob. Studiile cele mai importante ale lui Cipariu erau cele istorico-filologice și care au reflectat puternicele sale preocup ări pentru descifrarea începuturilor Bisericii Române Unite. Mănăstirea Sfintei Treimi, prin C ălug ării s ăi, a jucat în trecut un rol important în via ța Bisericii Române Unite. Ioan Bob, fiind primul episcop din clerul secular nu a mai purtat suficient ă grij ă C ălug ărilor și nu a încurajat suficient voca țiile c ălug ăre ști, decât dup ă înfiin țarea capitlului, la 1807, dar f ără efectul dorit. Reforma religioas ă a lui Iosif al II-lea, care a închis aproape toate m ănăstirile, și insuficienta în țelegere a episcopului, au contribuit în mare m ăsur ă la stingerea vie ții religioase în m ănăstirea Sfintei Treimi și la sc ăderea num ărului C ălug ărilor. Comunitatea religioas ă a Ordinului bazilitan nu s-a mai putut dezvolta nici sub urma șii episcopului Bob, şi aceasta fiind o dovad ă c ă declinul Ordinului nu a venit de la Ioan Bob. Dup ă anul 1830 scade tot mai mult num ărul celor care aveau voca ție spre călug ărie. Dup ă înfiin țarea Mitropoliei Bisericii Române Unite, cu sediul la Blaj, în anul 1853, intr ă la noviciat doar doi preo ți b ătrâni. La anul 1872 conciliul provincial I a încercat s ă restaureze Ordinul bazilitan, dar toate dispozi țiile acestuia au r ămas f ără succes. Dup ă acel moment în m ănăstirea Sfintei Treimi s-a f ăcut numai un singur C ălug ăr. La începutul secolului al XX-lea mai existau dou ă m ănăstiri unite în Transilvania: la Blaj și la Prislop. Cea de la Blaj avea numai un singur C ălug ăr, Damian Dom șa, care a murit în anul 1932, cu el stingându-se vechea m ănăstire a Sfintei Treimi. Dup ă închegarea în form ă modern ă și agregarea la Ordinul bazilian reformat al Sfântului Iozafat, în anul 1937, Ordinul Sfântului Vasile cel Mare în Biserica Greco-Catolic ă din România are cinci m ănăstiri (Bixad, Moisei, Nicula, Obreja, Prislop). În perioada anilor 1947-1948, dup ă un conspect statistic, Provincia Român ă a Ordinului bazilian al Sf. Iozafat func ționa în 6 m ănăstiri și avea un num ăr total de 39 de C ălug ări. În data de 1 dec. 1948 a fost dat Decretul 358, prin care Biserica Greco- Catolic ă din România este desfiin țat ă, deci inclusiv m ănăstirile. Congrega ția pentru Bisericile Orientale a organizat la 1 octombrie 1994 o întâlnire, și cu aceast ă ocazie s-a constatat cu am ărăciune c ă monahismul a fost „exilat” din Bisericile Catolice Orientale și înlocuit cu forme occidentale de via ță consacrat ă. De aceea s-a considerat de mare valoare recuperarea vie ții monahale, promovând ini țiative în acest sens. În vederea recuper ării monahismului în Biserica Român ă Unit ă au avut loc și unele ini țiative interne. O astfel de ini țiativ ă a constat în demersurile P ărintelui Ionic ă-Irineu Bârle care a construit cu ajutor italian o biseric ă m ănăstireasc ă pe proprietatea p ărin ților s ăi din localitatea Prislop, jud. Maramure ș. Eparhia de Oradea, prin episcopul Virgil Bercea recunoa ște P ărintelui bazilian Teodor Tarciziu Roman statutul de monah diecezan și este hirotesit stare ț, în 8 iunie 2003, cu ocazia sfin țirii și ridic ării la statutul de m ănăstire a bisericii și casei parohiale din parohia Șumal, jud. S ălaj. Mai exist ă înc ă o ini ţiativ ă local ă de recuperare a monahismului în Biserica Român ă Unit ă cu Roma, în raza Eparhiei de Cluj- Gherla, localitatea Feleacu, jud. Cluj. M ănăstirea „Sfânta Cruce” (denumire actual ă: Stavroanastasis) din Feleacu dore ște s ă reia via ța monahal ă bazilian ă, existent ă în Biserica Român ă Unit ă înainte de 1937, dup ă Regulile Sf. Vasile cel Mare, Typicon -ul monahal redactat dup ă modelele studite transmise de Ordinul bizantin și dup ă obiceiurile care erau în practica c ălug ărilor români. Analizând, sintetizând și prelucrând ( și interpretând) materialele documentare esen țiale, dintr-o vast ă și divers ă bibliografie, fa ță de proiectul ini țial al tezei, consider ăm c ă în urma cuprinderii acestora într-o lucrare unitar ă, informa țiile prezentate și-au adus un aport substan țial atât cantitativ cât și calitativ la fondul de cuno știn țe existent. Acest aport privind tezele fundamentale, confirmat în urma cercet ării, const ă în tratarea temei propriu-zise: Din activitatea religioas ă, cultural-știin țific ă, istorico-social ă a C ălug ărilor bazilitani români (secolul XVIII-1948) . Pe lâng ă structura și con ținutul original, lucrarea a adus și nout ăți, care constau, în principal, în valorificarea unor izvoare inedite: procesele canonice ale unor episcopi (de la Archivio Segreto Vaticano); informații privind studen ții de la Roma, cataloagele școlare etc. (de la Archivio Storico della Congregazione per l'Evangelizzazione dei Popoli o „de Propaganda Fide”); alte documente emise de Sfântul Scaun sau Curtea de la Viena (Diploma de dona ție de la 1738 etc.; de la Arhivele Na ționale. Serviciul Jude țean Alba, Fond Mitropolia Român ă Unit ă Blaj ); documente inedite privind propunerile de restaurare a Ordinului bazilitan, f ăcute în cadrul preg ătirii Conciliului Provincial III, de la 1900 (ANSJA, Fond Mitropolia Român ă Unit ă Blaj ). Deci, putem s ă sus ținem c ă lucrarea noastr ă de cercetare știin țific ă este necesar ă și oportun ă, pentru c ă nu au ap ărut de mult timp lucr ări care să trateze în mod special despre c ălug ări. Datorit ă faptului c ă au fost citate multe și diferite lucr ări, culminând cu cele mai recente, teza noastr ă se integreaz ă efortului general al istoricilor de a reda istoria Bisericii Române Unite cu Roma. În urma abord ării și trat ării acestei teme, concluziile enun țate sunt favorabile unei serioase sus țineri a contribu țiilor din cadrul lucr ării de cercetare, în sensul c ă au generat cuno știn țe noi, incluse într-o structur ă proprie. Dat ă fiind complexitatea problematicii care s-a tratat, se deschid direc ții de cercetare viitoare , perspective noi, deci, reiese c ă r ămâne deschis caracterul cercet ării cu posibilitatea îmbog ățirii ulterioare.