Operele Lui Spiru C. Haret. Vol.9
Total Page：16
File Type：pdf, Size：1020Kb
+Opere_vol_IX_30_09.qxd 12/3/2010 11:59 AM Page 1 Operele lui Spiru C. Haret +Opere_vol_IX_30_09.qxd 12/3/2010 11:59 AM Page 2 +Opere_vol_IX_30_09.qxd 12/3/2010 11:59 AM Page 3 Operele lui Spiru C. Haret Ediþie îngrijitã ºi note de Constantin Schifirneþ Volumul IX Polemice ºi politice 1911–1912 +Opere_vol_IX_30_09.qxd 12/3/2010 11:59 AM Page 4 Redactor: Lucian Pricop Coperta: Cristian Lupeanu Tehnoredactor: Olga Machin Toate drepturile asupra acestei ediþii aparþin Editurii Comunicare.ro, 2010 SNSPA, Facultatea de Comunicare ºi Relaþii Publice Strada Povernei 6, Bucureºti Tel./fax: 021 313 58 95 E-mail: [email protected] www.comunicare.ro www.editura.comunicare.ro Editat cu sprijinul Autoritãþii Naþionale pentru Cercetare ªtiinþificã. Tiraj: 1000 de exemplare. Preþ de vânzare al unui exemplar (mai puþin adaosul comercial): 107 lei (vol. VII–XII). Descrierea CIP a Bibliotecii Naþionale a României HARET C., SPIRU Operele lui Spiru C. Haret / Haret C. Spiru; pref.: Remus Pricopie, Constantin Schifirneþ. Ed. a 2-a, rev. – Bucureºti: Comunicare.ro, 2010 11 vol. ISBN 978-973-711-206-4 Vol. IX: Polemice ºi politice: 1911–1912. – Bibliogr. ISBN 978-973-711-216-3 I. Pricopie, Remus (pref.) II. Schifirneþ, Constantin (pref.) 821.135.1-821 821.135.1 +Opere_vol_IX_30_09.qxd 12/3/2010 11:59 AM Page 5 INTRODUCERE În acest volum se cuprind publicaþiile polemice ºi politice din ultimii ani ai vieþii lui Haret. I Vom vorbi întâi despre broºura intitulatã „Criza bisericeascã“, apãrutã în 1912. Pentru generaþia de dupã rãzboiul cel mare, chestiunea aceasta este uitatã; iar, dupã reforma organizãrii bisericii din România, ea nu mai are actualitate. Totuºi, fiindcã e vorba de a judeca în întregime activitatea lui Haret ca om poli- tic, se impune sã privim cu oarecare amãnunte atât desfãºurarea acelei crize cât ºi împrejurãrile politice de atunci. *** În ultimul an al celui de al treilea ministeriat, Haret a fost adesea acuzat, nu numai de adversari politici, dar, in petto(1), chiar de amici politici, cã a produs gre- utãþi ºi încurcãturi guvernului din care fãcea parte. Între altele, proiectul pentru modificarea legii sinodale a fost un bun prilej pentru asemenea manifestãri. *** Va trebui sã arãtãm îndeosebi ce s-a întâmplat în timpul cât a fost Haret mi- nistru ºi ce s-a întâmplat dupã aceea. Prima întrebare care se înfãþiºeazã celui care voieºte a cerceta lucrurile este aceasta: de ce a fãcut Haret acest proiect de lege? Fost-a ambiþiunea unui om po- litic, doritor de a-ºi lega numele de o reformã importantã? Fost-a dorinþa de a atra- ge asuprã-ºi privirile þãrii, pornirea spre aventurã, cãutarea scandalului care sã-i dea aureola de mare politician, dacã nu de om politic? Pentru cine a putut cu- noaºte pe Haret omul, rãspunsul nu poate fi decât negativ. Nu era în firea lui sã porneascã la drum fãrã sã-ºi ia toate mãsurile pentru a ajunge la þintã. Afarã de aceasta, opera sa ministerialã era, în 1909, destul de importantã încât n-avea +Opere_vol_IX_30_09.qxd 12/3/2010 11:59 AM Page 6 6/Operele lui Spiru C. Haret, vol. IX nevoie sã i se mai adauge ceva în plus. A trebuit dar sã fie o adâncã convingere cã va putea face un serviciu þãrii sale. Pentru cineva care n-ar ºti ce mai lucrase înainte Haret ºi cum lucrase, exa- minarea împrejurãrilor ar fi îndestulãtoare ca sã-i dovedeascã temeinicia acþiu- nii lui Haret. *** Haret avea, fireºte, prin studiile ce fãcuse, o educaþiune raþionalistã, o libertate de spirit în judecarea oamenilor ºi evenimentelor, care fãcuse pe unii din adversarii sãi sã-l numeascã ateu, deºi aº putea afirma, fãrã sã fiu dezminþit, cã aceia erau „duºi la bisericã“ mai puþin decât el. Mi-aduc aminte, în privinþa aceasta, campania pornitã contra lui în 1908 când a chemat la locul de secretar general al Ministerului pe Dim. A. Teodoru(2), fost socialist militant într-o vreme ºi despre care se zicea cã nu ºi-ar fi botezat copiii. Era ocazie binevenitã pentru politicienii care ºtiu sã se agaþe de orice fapt puþin însemnat ºi sã-i mãreascã proporþiile aºa fel ca sã serveascã la anumite scopuri nu totdeauna vrednice de laudã. Nu este exclus ca un om de ºtiinþã sã fie în fundul sufletului sãu un religios: s-au vãzut câteva exemple celebre(3); deci nu se poate susþine în mod perempto- riu cã orice om cu pregãtire ºtiinþificã trebuie sã nu iubeascã biserica. Dar este sigur cã orice om politic serios recunoaºte influenþa credinþei religioase în viaþa popoarelor. Dacã sufletul omenesc trebuie sã aibã o frânã care sã opreascã por- nirile animalice care zac în el, pentru mare parte din omenire frâna este în le- giuirile represive, dar ºi – poate chiar mai mult – în poruncile religiei ºi îndeo- sebi ale creºtinismului. Acestea se pot prea bine concilia cu convingerile formate printr-o culturã înaltã despre necesitatea onestitãþii ºi a altor virtuþi care înalþã pe om ca individ ºi ca membru al societãþii. Oricum ai privi deci lucrurile, trebuie sã gãseºti foarte natural ca un om ca Haret sã iubeascã biserica þãrii sale ºi sã-i doreascã o cât mai puternicã influenþã asupra locuitorilor. Dar influenþa aceasta este, în bunã parte, condiþionatã de calitatea slujito- rilor bisericii. Oricât adevãr ar fi în recomandaþia popularã „Fã ce zice popa, nu ce face el“, nu se poate tãgãdui cã exemplul acestora are greutatea lui. Haret a avut prilejul sã se ocupe de modul cum se pregãtesc viitorii preoþi, încã din 1884, când era inspector al ºcoalelor ºi mai apoi ca secretar general al Ministerului. Se ºtie rolul ce a avut el în lupta întreprinsã de ministrul D. A. Sturdza pentru înlãturarea relelor care fãceau atunci ca seminariile preoþeºti sã nu serveascã mai deloc scopului pentru care fuseserã înfiinþate. Cu timpul, situaþia s-a îndreptat. ªcolile preoþeºti au dat elemente din ce în ce mai bine pregãtite, s-a ajuns chiar sã se înfiinþeze o facultate de teologie în Bucureºti; dar apropierea de popor a slujitorilor bisericii nu s-a realizat în mãsura în care s-ar +Opere_vol_IX_30_09.qxd 12/3/2010 11:59 AM Page 7 Introducere / 7 fi cuvenit, ºi preoþimea întãritã acum cu o întinsã culturã teologicã, recunoscând aceastã scãdere, socotea cã avânturile ºi putinþa ei de acþiune ar fi mãrginite de faptul lipsei de legãturã între ea ºi clerul superior, adicã episcopatul. Se mai întâmplase în ,,Epoca“ aceea oarecare fapte care produseserã tulburãri în sânul înaltului cler: cu câþiva ani mai înainte caterisirea mitropo- litului Ghenadie ºi revenirea Sinodului asupra hotãrârii sale, apoi – mai aproape de anii de care ne ocupãm – demisiunea mitropolitului Moldovei, Partenie, în niºte împrejurãri care îl puneau într-o luminã destul de urâtã. În asemenea situaþiune, Haret a socotit cã trebuie sã se facã ceva pentru a se îmbunãtãþi aceastã stare de lucruri, pentru a face sã înceteze lâncezeala în care se gãsea biserica creºtinã a României. *** Se poate afirma cã în primul rând l-a sedus pe Haret reforma bisericii ortodoxe din Transilvania, fãcutã de ªaguna(4), ºi dupã aceasta a redactat primul sãu proiect, cu gândul de a apropia preoþimea de mir de episcopat ºi de laici. La aceastã idee l-a condus, fireºte, ºi votul Divanului ad hoc al Moldovei din 1857, cãci de acolo se vedea cã chestiunea s-a discutat cândva ºi în principate. La redac- tarea propunerii de atunci au contribuit, pe lângã o sumã de laici (ca Lascãr Catar- giu, Anastase Panu, Petre Mavrogheni, Manolache Costache º.a.) ºi doi arhiman- driþi: Melhisedec ªtefãnescu(5) ºi Neofit Scriban(6), care au avut – mai apoi – rol important în publicistica ºi în activitatea noastrã bisericeascã. Iatã propunerea votatã: „înfiinþarea unei autoritãþi sinodale centrale pentru treburile duhovniceºti, canonice ºi disciplinare, unde va fi reprezentatã ºi preoþimea fiecãrei eparhii“. Sã se gândeascã orice om imparþial: înainte chiar de a studia anteproiectul de reformã al lui Haret, poþi sã te îndoieºti despre temeiurile bisericeºti ºi politice ale ei, când se sprijinã pe o reformã realizatã de un episcop erudit ºi pe o propunere venitã de la doi cãlugãri cãrturari ºi de la niºte bãrbaþi politici care au reprezentat în istoria noastrã ideea conservatoare? Eu cred cã chiar sub aceastã formã dacã s-ar fi prezentat proiectul lui Haret, el ar fi putut sã fie susþinut cu argumente destul de serioase ºi ar fi trebuit sã-l voteze ºi un parlament conservator, nu numai unul liberal. Haret, însã, deºi nu putea sã creadã cã un ªaguna ar fi fãcut ceva contra intereselor bisericii sau cã un Lascãr Catargiu ºi alþi patrioþi români ar fi putut primi ceva care sã fie contra intereselor þãrii, deºi vedea cã în Rusia sunt membri în Sinod doi arhimandriþi ºi un simplu preot, tot asemenea în Serbia ºi în Grecia1, ºi-a zis totuºi cã e bine sã consulte ºi pe oamenii de atunci. În acest scop a adus 1. Vezi vol. VI, p. 183, din colecþia de faþã. +Opere_vol_IX_30_09.qxd 12/3/2010 11:59 AM Page 8 8/Operele lui Spiru C. Haret, vol. IX proiectul sãu la cunoºtinþa bãrbaþilor politici adversari ai Partidului Liberal ºi la cunoºtinþa oamenilor bisericii. Ascultând pe unii ºi pe alþii, ºi-a modificat pro- iectul de mai multe ori, lucru pe care l-a mãrturisit însuºi. De ce? El – care era acuzat de regulã cã este un autoritar ºi un încãpãþânat – dorea ca o asemenea lege, care urmãrea scopuri atât de înalte ºi fãrã vreo preocupare de interese de partid, sã se facã printr-un consens general, cãci nu se putea zice cã ar fi fost o doctrinã liberalã în aceastã privinþã, ba încã unii oamenii politici conservatori (cum a fost P.P.