Supt Trei Regi
Total Page：16
File Type：pdf, Size：1020Kb
tx ROMÂNIA CONTEM DE LA 1904 LA 19 SUPT TREI REGI ISTORIE A UNEI LUPTE PENTRU UN IDEAL MORAL ŞI NAŢIONAL N. IORGA Ediţia a Il-a BUCUREŞTI Pú** c U CARTEA I FACTORII I. SOCIETATEA VECHE 1. Regele. Pe la 1904 o mare Domnie de prestigiu se apropia de sfîrşit. Fiindcă Domnia lui Carol I-iu avuse în vedere îna inte de toate autoritatea, marea autoritate a Suveranului rare ori văzut şi prin urmare neîncunjurat de iubirea care consolidează o dinastie. Sistemul nu-1 crease înte meietorul ei, ci-1 imitase de la Napoleon al III-lea, care ştiuse a înlocui astfel însuşirile geniale ale celui al că rui nume îl purta şi în puterea amintirii glorioase & căruia căpătase autocraţia. Clădiri pompoase, dru muri nouă, porturi, creaţiuni bătătoare la ochi în do meniul vieţii economice şi, la ocasiile solemne, cu meş teşug pregătite, discursuri, făcute cu sau fără ajutor, care impuneau prin forma lor literară, severă,, plină de reminiscenţe istorice prin care se căuta a se pune în legătură eu noua stăpânire întreg trecutul ţerii, în ce avea mai nobil şi mai glorios. Lipsia doar viaţa mondenă prin care împăratul fran- ces izbutise a cîştiga, a reţinea, lîngă dînsul şi a fer meca pe atîţia din oamenii de samă cari serviseră cîndva causa liberală, Regina Elisabeta, romantică iu bitoare de singurătate, stăpânită de visurile ei neînfrî- nate, de o sensibilitate exagerată, şi de o puternică ima- 4 FACTORII ginaţie poetică, nu era soţia cu care un rege, poate să inaugureze acea viaţă de recepţii strălucitoare, de ba luri, de vînători care rămîne legată de numele fru moasei împărătesc Eugenia şi care i-a pus la pi cioare societatea cea mai strălucitoare a Franciéi şi a; Europei întregi. Talentul ei literar firèsc, real, de şi de o putere mijlocie, cerea singurătatea „Poveştilor Pe- leşului”, în care a încercat adaptarea la sufletul ei a naturii de munte, a basmelor şi a legendelor noastrej valimâle musicei îi legănau melancolia şi un penel stîngaciu de miniaturistă încerca să delimiteze o migă loasă artă, cu totul străină de tradiţiile noastre. In schimb, personalitatea morală a lui Carol I-iu me rita, din partea cui putea sa o înţeleagă şi s’o pre- ţuiască într’o societate de sus, compusă din boieri, cam indiferenţi la principii etice, şi de parveniţi pentrut cari nu era nimic sfînt pe lume, toată recunoaşterea şi respectul cel mai adînc. Nu i s’a cunoscut public nici» legătură, ceia ce, după Domnia lui Cuza-Vodă, trebuia să fixeze un' puternic contrast, şi nimic n’a desemnat la o carieră deosebită sau la favoruri speciale bastar zii cari i se atribuiau. Era în privinţa aceasta în ju rul lui o reputaţie de asprime, pe care ştia s’o cul tive, oferind aceiaşi perfectă decenţă, cu toate momen tele dureroase într’o căsnicie care reunia două tempera mente cu totul deosebite: am rămas uimit cînd mi-a spus cîndva înainte de un un bal să vin şi eu pentru că „sínt multe cocoane frumoase”. Lunile în care regina n’a fost în ţară, ducînd supt ceruri albastre şi pe apele mîn- gîietoare ale Veneţiei aspiraţii neîngăduite şi speranţe înfrînte, au rămas acoperite de o taină pe care nimeni n’ar fi îndrăznit s’o împrăştie: întîmplarea face că posed telegramele care se raportă la acest incident de care el a suferit aşa de mult fără a mărturisi nimă nui; şi, în timpul cînd se găsia însuşi la Veneţia, lup-* tînd cu ultimele resistenţe ale unui suflet zdrobit, a SOCIETATEA VECHE: I. REGELE 5 titudinea a rămas aceiaşi, de o rece hotărîre tăioasă, de refus al oricărui sentiment de milă faţă de el însuşi. In ultimii ani, cînd suferinţi fisice grozave îl torturau,, nimic nu apărea în afară la acela care ţinea să păs treze, în orice împrejurare, regalităţii atitudinea ei de o intangibilă maiestate. In zilele de Zece Maiu, în care-i plăcea să admire precisiunea mişcărilor oştirii de la care nu-şi deslipia privirea ascuţită, nimeni nu-şi dă dea samă în de ajuns, nici medicul devotat care-i în- grijia pătimirea, ce crispaţie a -ultimelor resurse tru peşti îi trebuie acelui care, nemişcat pe calul de răz- boiu, asista, năpădit de amintiri glorioase, la defila rea armatelor sale, veşnic întinerite. La botezul ulti mului copil al prinţilor moştenitori, în faţa vulgarului fiu, de uriaşe proporţii şi de rubicundă înfăţişare, al lui Wilhelm al II-lea, el mergea în fruntea tuturora, slăbit pănă la suprimarea cărnii pe faţa întipări tă de' o sfor ţare eroică, tîrînd greu piciorul, ca unul care voia să moară ostaş. De statură mijlocie, de o ţinută magistral stăpânită, sobru în gesturi, măsurat în cuvinte, capabil de a da o demnitate şi felului insuficient în care poseda limba nomînă şi care la un altul ar fi părut ridicul, pă- trunzînd, scormonind, pănă în suflet cu ochii mici al baştri foarte mobili lîngă linia de imperială decisiune a nasului de vultur, omul care unia în el vechi datini de ev mediu renan, mîndria Unei uşoare descendenţe a- propiate de Napoleon, prin bunica sa Ştefania Beau- harnais, înfiată de genialul împărat, şi un fel de ru- ralism romantic venit de la Muraţii al căror sînge îl • avea tatăl său, era una din acele personalităţi, mai mult din voinţa lor decît prin largul dar al lui Dum nezeu, care pot să domine şi o lume aşa de deosebită de a sa cum era aceia a vechii Românii, căreia nu-i dădea decît ce voia, cînd voia şi cît voia. Ajunsese a se cîntări spiţereşte b inflexiune de voace, un gest al 6 FACTORII lui, care ştia cîte degete să dea la o audientă, cîte să le ridice la chipiu în răspunsul la un salut, cui şi în ce împrejurare să-i facă neasămănata cinste de a-1 pofti să şadă, atunci, cînd, de obiceiu, el sta însuşi în picioare, sprijinind doar, în anii de bătrîneţă, pe un scaun genunchiul său obosit. In astfel de condiţii se întăreşte credinţa cuiva în- tr’o misiune. Şi Suveranii acelui timp', venind în ţara lor de care fuseseră despărţiţi, sau căutîndu-şi aiu rea un cîmp de activitate, la popoare care îi chema seră, erau obişnuiţi a crede în astfel de misiuni, care une ori se isprăviau tragic tocmai din credinţa abso lută pe care o aveau că ei, şi numai ei, sínt datori faţă de ei înşişi a îndeplini o datorie. Aşa Maximi lian de Austria în Mexic. Niciodată cugetarea lui Carol I-iu n’a ieşit din cercul strict al acestor convingeri. Pentru dînsul România fusese o ţară înapoiată care avusese nevoie de un salvator. In notele sale, redactate pe urmă de intima reginei, Mite ■ Kremnitz, şi de un pro fesor german, îi plăcuse să noteze că la sosirea sa a fost uimit de aspectul extrem de simplu al frumoasei curţi boiereşti a lui Dinicu Golescu, adăugind şi mlaş tina din faţă, în care, între locuinţi bine îngrijite ale u- nei mîndre boierimi, crescute în Franţa — lucru pe care uită a-1 spune —, se bălăciau porcii. Suzeranitatea turcească se presinta în mintea cuceritorului Indepen denţei, a şefului de oaste ca deosebit de umilitoare. Ur- mînd cu degetul pasagiile din cartea lui Pierre de la Gorce, autorul Istoriei celui de al doilea Imperiu, în care era vorba de dînsul — şi, greşind numele au torului, nu se învoia, el, un rege, s’o recunoască—, el îmi spunea ce deosebire mare e între zilele lui şi a- celea, „pline de umilinţă”, ale lui Ştirbei-Vodă, căruia îi recunoştea numai o loaialitate faţă de dînsul, pe care cu mînie o însemna absentă la Vodă-Bibescu şi, altă dată, îi plăcea să puie în contrast miseriile perso- SOCIETATEA VECHE: 1. REGELE 7 nale ale unui Alexandru Obrenovici cu ceia ce pen tru Romîni a însemnat el însuşi. Orice răspuns franc, curagios, ca acela cu care, în ambele caşuri, m’am cre zut dator, îl supăra fără s’o spuie. Nu iubia, din a- cest motiv, pe P. P. Carp, care mergea până la cru zime pentru a schiţa o atitudine de independenţă sfi dătoare, şi o provocare de iuncăr, gata de bătaie, de la care, cînd îi spusese: „Ce bine e cînd o ţară are un Suveran inteligent”, îşi auzise: „Nu, Maiestate, ci o di nastie e în adevăr întemeiată numai cînd poate respecta pe un rege prost”. Intre înţepeneala pe care o dă a- ceastă credinţă misionară şi o vulgară vanitate sínt a- sămănări care singure se observă de aceia cari to tuşi nu ştiau că, la regimentul din Berlin, căruia-i a- parţinuse Karl Eitel Zephyrim, i se zicea Karl der Eitle, „Vanitosul”. Stăpânirile de prestigiu însă, totdeauna prea mult ocupate cu artistica potrivire şi presintare a amă nuntului, cu măiastră regisare a spectacolului, cu do ritul răsunet în opinia publică a ţerii şi cu o bună reputaţie în străinătate — Carol I-iu îndemna şi în curaja la străini tot ce putşa să puie în mai priel nică ilumină resultatul harnicelor sale silinţi oneste şi pu despreţuia nici condeiul unui Lindenberg, căruia-i încre dinţa şi hîrtiile cele mai secrete, pănă la carnetul plin de regrete pentru iubirea franoesă, pierdută, a Anei Mu rat, carnet în care îşi notase peripeţiile personale în timpul campaniei danese —,. sínt adesea silite a lăsa la o parte, une ori în întregime, alte ori supt paliativei, marile probleme ale vremii, care şi acelea fac parte, ba încă în rîndul întăiu, din datoria unui monarh. Şi atunci momentul vine, mai adesea în acei ani de la sfîrşit în cari o viaţă activă şi devotată îşi face bilanţul şi lipsurile, inexorabil constatate, dor mai adînc, cînd în zidirea minunat alcătuită se produc crăpături care ameninţă ruina şi cineva se întreabă dacă, la capătul 8 FACTORII unei astfel de munci şi unei încrederi aşa de depline în sine însuşi, nu ameninţă, neînlăturabilă, catastrofa finală.