Influenţe Naturaliste În Creaţia Lui Macedonski
Total Page：16
File Type：pdf, Size：1020Kb
INTERTEXT1-2,2011 INFLUENŢE NATURALISTE ÎN CREAŢIA LUI MACEDONSKI Rodica ȘTEFAN Universitatea„SpiruHaret”,Bucureşti,România French naturalism influenced Macedonski in a discontinuous and disconcerting way, from the enthusiastic reception and dedications to Zola to the disenchantment with this literary movement. In the writer’s finest short stories, in some of his poems and even in the unparalleled novel Thalassa (LeCalvairedefeu), one can detect specific marks of naturalism – subjects, characters, description, pathology. By his adherence, inconsistent as it was, to the literary trend, Macedonski is numbered among the first Romanian writers to synchronize with the European literary evolution. .Key-words: literarymovement,naturalism,reception,Romaniannaturalism,Macedonski Le naturalisme français a influencé Macedonski d’une manière discontinue et dé- concertante, partant de la réception enthousiaste et les dédicaces pour Zola jusqu’à la dé- sillusion de ce mouvement littéraire. Dans les nouvelles les plus réussites de l’écrivain, aussi que dans quelques poésies et le roman Thalassa (LeCalvairedefeu), on trouve des signes de naturalisme – sujets, personnages, description, pathologie. Par l’adhésion au naturalisme, soit-elle contradictoire, Macedonski s’inscrit parmi les premiers auteurs roumains qui se sont synchronisés avec l’évolution littéraire européenne. .Mots-clés : mouvementlittéraire,naturalisme,réception,naturalismeroumain,Macedonski Structural, Macedonski aparţine acelei tagme a creatorilor care se reinven- tează mereu, încercând alte și alte formule de exprimare – din tentaţia explorării de noi teritorii estetice, din orgoliul de a se număra printre promotorii unei experienţe artistice inedite și de a se distanţa astfel de comilitoni, din neliniștea funciară care îi împiedică să rămână prea mult timp încremeniţi într-un singur tipar. De-a lungul creaţiei sale, Macedonski a exersat, așadar, pe o claviatură bogată în formule este- tice, de la romantism până la simbolism și instrumentalism, de la parnasianism și naturalism. Naturalismul lui Macedonski, să o spunem de la bun început, este discon- tinuu, deconectat și deconcertant. Perioada 1882-1890, când apar cele mai multe dintre scrierile lui Macedonski subsumabile naturalismului, este ea însăși complica- tă și contradictorie. După momentele de receptare critică orientată mai mult spre chestiuni teoretice sau spre critica de susţinere, în 1884 apar și primele texte natu- raliste. Delavrancea, Vlahuţă, Caragiale (prin nuvele) și Macedonski sunt principalii contributori în această direcţie. Ecuaţia literară începe să se complice prin apariţia altor curente care disper- sează energiile creative pe mai multe direcţii. Influenţa romanului francez se vede dublată de pătrunderea literaturii ruse, susţinută de revista Contemporanul,care potenţează modelul literar precumpănitor naturalist. Pe de altă parte, se manifes- tă un curent antizolist, generat de romane ca LaTerresau de acuzaţiile de plagiat aduse lui Zola, care îi îndepărtează pe unii partizani ai naturalismului. În general, în acest interval există mari oscilaţii de receptare și multe contradicţii între discursul critic și producţia literară. 168 literaturășI interculturalitate Astfel, gruparea de la Literatorul face figură aparte deoarece, în pofida pro- gramului său estetizant, se orientează spre naturalism în acord cu ultimele evoluţii literare. Macedonski îmbrăţișează mișcarea naturalistă, manifestând de timpuriu entuziasm faţă de Zola și de școala sa fundamentată pe studierea societăţii sub toate aspectele sale. În plan estetic, scriitorul român reţine la Zola aspecte ca „pi- onieratul artistic de a fi «revoluţionar»”, „cutezanţă de a zice lucruri ce nu s-au mai pus pe hârtie”, de a fi „reușit să creeze o nouă școală literară” (Marino, 1967a, 106). În 1885, poetul se numără printre „admiratorii lui Émile Zola. De Flaubert vorbește cu un adevărat fanatism” (Demetrescu, 1888, 361). Mai mult, în semn de admiraţie pentru maestrul francez, Macedonski redactează în franceză poe- mul Faunul(1893), adăugând în subtitlu LaSoldatesqueși dedicându-l „À Émile Zola, l’auteur gèant des Rougons Macquarts”. Dintre romanele definitorii ale acestui ciclu epic, scriitorul citează în articolul său de bilanţ din 1899, titluri ca Lerêve,LaFauted’AbbéMouret,L’Œuvre,Nana,LeDocteurPascal,LaFortunede -RougonMaquart,LeVentredeParis,LaDébâcle. Lui Alphonse Daudet, scriito rul român îi dedică un articol remarcând că acesta „se apropie mult de școala naturalistă, dar are un procedeu propriu, o notă cu totul originală” (1894a, 1). .Scriitorul îi amintește și pe fraţii Goncourt (ManetteSalomon), dar și pe J.-K .(Huysmans cu Liturghianeagră sau Léon Hennique (LaDevouée După un timp, atitudinea lui Macedonski faţă de naturalism devine mai nu- anţată. Dacă în continuare recunoaște meritele lui Zola, dedicându-i un articol în care afirmă: „Émile Zola a reușit să creieze o nouă școală literară în Franţa; școala lui e să spui adevărul nemistificat. El are de normă în scriere: artistul să nu iasă în afară de simţuri; totul să fie rupt din viaţă, rolul vieţii să nu fie stricat”, mai târziu formu- lează și unele reproșuri la adresa naturalismului: „Discipolii au stricat școala, și sunt foarte mulţi aceia cari au redus-o la banalităţi greoaie, la grosolănii.” (1894b, 12). Odată cu trecerea la simbolism, apărut tocmai ca o contrareacţie la excesele naturaliste, Macedonski va dezavua mișcarea zolistă, deplângând decăderea lite- raturii romantice: „Lacul lui Lamartine s-a schimbat în smârc burghez, în realitate murdară, și Zola a răsărit.” (1897, III). Privind retrospectiv la realizările literare ale secolului pe cale de a se sfârși, Macedonski nu pierde prilejul de a aduce critici școlii literare franceze: „Naturalis- mul, adeseori jalnic, alteori anostitor din cauza frazei ce se târăște și nu aleargă decât rar, din cauza amănuntelor plictisitoare, începe să fie lăsat la o parte.” (1899, 2). Chiar dacă în viziunea sa „platitudinea”, „prozaismul” erau obstacole în calea re- vigorării neoromantice, Macedonski are eleganţa să amintească și reușitele mode- lului literar la care aderase anterior – „neîndoielnic […] naturalismul își are capetele lui de operă” (ibidem). Sentinţa finală este necruţătoare: „Naturalismul a fost pentru popoarele neo-latine dizolvantul cumplit al sufletului –ș i deci ducerea către o pră- pastie cumplită.” (1900, 4). O succintă, dar foarte instructivă pentru istoricii literari, trecere în revis- tă a creaţiei naturaliste macedonskiene o întreprinde Traian Demetrescu, care vede în maestrul său un exponent autohton de seamă al curentului estetic -francez: „Însuși el este naturalist. În poezie are Noapteadefebruarie,Unbene ”.ficiu,Providenţaetc.; în proză NicuDereanu,Dramăbanală,Zideaugust etc (1885, 361). 169 INTERTEXT1-2,2011 Influenţa naturalismului asupra lui Macedonski este detectabilă, așadar, în- cepând cu poezia sa socială. Emoţia rămâne în continuare substanţa poeziei, dar aceasta trebuie să izvorască din aplecarea umanitară faţă de răul social – spirit în care Macedonski își compune poemele din volumul Poezii (1882): despre lumea .condamnaţilor (Ocna), a actorilor ambulanţi (Unbeneficiu) sau Noapteadeiunie Unul dintre personajele emblematice ale naturalismului, prostituata, apare învestit aici cu noi valenţe ce pun în antiteză idealul angelic și senzualismul estetic. ,Imaginea femeii decăzute îl inspiră pe Macedonski în poezii ca Prostituţia,Amorul -Cavaleriitrotuarului. IV. CazulluiManoleCleşanu. Sugestii naturaliste vin și din direc .(ţia fraţilor Goncourt (LafilleElisa, 1877) sau Zola (Nana, 1880 -Ca și în Providenţa, înNoapteadefebruarie din același volum Macedon ski adoptă cu aplomb o perspectivă șocantă (raportat la climatul pudibond al epocii), în spiritul provocator al naturalismului: Mis-apărutîntotdeaunauncescârbosşicrud ,Cadupe-onoaptedeorgie,pebuzeîncădevinud Sătecoboriînaceaocnălacarese-aflăcondamnate .Nenorocitelefiinţecesenumesc:prostituate Influenţat de Zola, poetul reconstituie interiorul acestor stabilimente rău famate, prin detaliile numeroase ce compun o adevărată natură moartă: Scauneşicanapeleavânddroturisfărâmate ,Prinzgâitalordamascădeunverdespălăcit ,Dauafară-nşomâldoace,dintrepânteciscufundate .Câlţulobositdeslujbaunuilocneodihnit ,Înpereţi,vreodouăcadredefemeiînpieleagoală .Caînpiepturisădeştepteadorinţelorrăscoală Impresionează, de asemenea, tablourile „inspirate de naturalismul cel mai crud, cum sunt aci scenele de lupanar, evocate într-un contrast violent cu idila vieţii de la ţară”, după cum remarca Vianu (473). Şi contemporanii lui Macedonski au citit prin grila naturalistă ciclul de poezii din 1882, când acest curent era prizat de cercurile literare românești: „Şi în timp ce autorul el însuși socotea drept sociale «o mare parte din poeziile» din Poezii, d. Racoviţă, unul din recenzenţii volumului, este de părere că volumul este naturalist. Recen- zentul este la curent cu concepţia artistică a lui Zola și-a teoriilor lui H. Taine”. (Literatorul, 1882, 47). Preocupărilor sociologice ale naturaliștilor se suprapun în această poezie peste notele de sentimentalism, ca în Rolla de Alfred de Musset, și cele social-uma- nitare în spiritul hugolian din Leschantsducrépuscule (aspecte tratate inextenso de Charles Drouhet, 1940). -Peste ani, Macedonski începe în Literatorul un ciclu de Idilebrutale(1890).Ex primarea directă, care ar fi