ANUL III. — MARTIE 1934

BRAŞOV

I' Biilioto* Unim::*!*; ?i!^»Ftiàmx "] .. EXALAU Lf'QA?

APARE IN FIECARE LUNĂ LA BRAŞOV CUPRINSUL:

Cincinat Pavelescu . Amintiri literare Ion Focşeneanu Marea întoarcere Gherghinescu Vania . Blestem, Calvar (versuri) I. Valerian .... Stafiile dela Geamia veche (fragment) Ion Th. Ilea . , . Peste mine cad chemări (versuri) C. S. Anderco , , Ruga matinală (versuri) Ecaterina Pitiş . . Sufletul naturii, Amăgire (versuri) Aurel Chirescu . . Don Chicote (versuri) Smaranda Andricu . Din lumină în întuneric (versuri) Aurel Marin . . . Yodler (schiţă) Pimen Constantinescu Asfinţit tragic de Arturo Graf (versuri) Arni Kenna . . . Pândarul timpurilor uscate (versuri)

Cronica cărţilor : „Amvonul de azur" (Gherghinescu Vania) de Ion Focşe­ neanu ; „Casa Thüringer" (Panait Istrati), „Fântâna cu chipuri" (N. Davi- descu), „Reînviere" (George Georgian), „Talaz" (I. Al. Bran-Lemeny) de Valeria Branisce-Căliman ; „Firu 'n patru" (E. Lovinescu), „Ucenicii Sfân­ tului Antonie" (Damian Stănoiu) de Petru I. Teodorescu. — însemnări : Bucureşti, Arad, Timişoara, Cluj, Sibiu.— Cronica revistelor. — Redacţionale

Redacţia şi Administraţia: Str. Regina Maria 26 BRAŞOVUL LITERAR

Marea întoarcere

Goana omenirii spre ocean se apropia de sfârşit. Popoarele din fruntea epocalei cavalcade, îi simţeau deja suflarea abisică în care, mâine, trebueau să se piardă fără urme. Valul negru cu rădăcina departe, le apărea în zare, înşelător de verde Ciclonul înfăiişea pe fundaluri violete, antice coloane de spuma dantelată, iar mugetul din adâncuri li se auzea surdinat, ca o chemare hieratică de sirene. Şi goana conitnua înfricoşată, fără suflare. Cine, turburat, n'a ascultat în agitata sbatere a inimei fiecărei ore, trepidanta exo­ dului spre acest Nirvana modern? Şi mai ales, cine nu s'a simţit disolvat, smuls, tîrît, spre această visată incertitudine a oceanului ? Dar iată că buza prăvălirii se apropie. (Cât era oare de mare nesfârşirea?) Pri­ mele elemente fuseseră muşcate de valuri. (Cât le va fi fost de mare fericrea şi pacea !) Picioare, copite şi roti, se înfundau în nisipul fierbinte. Ascuţimea sărată a vaporilor lă­ crima ochi şi excita nări. Oceanul horcăia inform şi străfund ca o înfricoşată gură de cataclism, făcând inimile mici şi capetele enorme şi pline de nebunie. Goana se clătina, mistuindu-se. Şirurile, limbile, mintile se'ncurcaseră haotic, iar strigătele de salvare mureau neauzite, între mormăitul de aligator flămând al oceanului şi râsul satanic al celui care, trebuea să cârmească, în curând, pe apele amare ale lumii, o corabie încărcată cu aur. Aceasta, până când peste gloată, ţipătul ancestral al apărării — prin îmbrăţişarea cu pământul — s'a răsucit înapoi, ca un cnut mânuit de o mână nevăzută. Gloata s'a oprit înmărmurită şi tremurând, asemenei unui armăsar de sânge căruia vârful biciului îi clatină întregul sistem muşchiular, ca pe o gelatină. Ochii s'au mărit pentru adevăr, trupurile au devenit numai inimi, cu capete mici cât o nucă de iască. Peste vieti, peste freti, peste ordine şi armonie, prin sânge, neamurile înspăimântate, au început marea întoarcere. Dacă s'a făcut bine, dacă s'a făcut rău, dacă s'ar mai fi putut face şi altfel, cine din noi — umilă figuraţie a acestei tragedii mondiale — ar putea-o spune, de prezent ? Adevărul, care rămâne, oricât ar fi exagerat de unii, oricât ar fi întunecat de alţii, este în­ toarcerea lumii pe drumurile care duc spre acele elemente ale egoismului national, invocat, în trecut pentru agresiune, astăzi, pentru apărare. Şi instinctiv ne 'ntoarcem spre noi. Cât ar fi întoarcerea noastră de uşoară dacă am avea un ideal care să polarizeze conştiinţele, să încordeze energiile, să încălzească inimile, să înfuioreze mintile, ca spre o stea de dimineaţă care ar străluci numai pentru noi. Idealul national pe care l-am atins a pălit. Este una cu noi. Pe treapta lui care scânteia ca o lumină mistică stăm acum cu picioarele grele de odihnă. Ce altceva am pus noi pe orizontul care până ieri arăta un îndreptar şi o nădejde ? Nimic, aproape nimic. Două generaţii de tineri au continuat să trăiască din gândul şi din experienţa al­ tora, cum de altfel făcuse în trecutul ei şi România modernă dinainte de răsboi. Dar dacă la început, când semnele timpului nu se arătaseră, lucrul n'a prezentat pericole pentru ca­ racterul, integritatea şi viitorul fiinţei noassre, astăzi, când fiecare neam şi-a înălţat pe cerut destinului său un semn prin care crede că va învinge, mai putem privi în altă parte decât în noi înşine? Dar tocmai în aceste vremuri, când concepţiile de viată se schimbă şi când fie­ care popor înaltă un semn de mântuire consecvent cu firea şi structura lui interioară, noi continuăm să oscilăm pe toată gama gândirii europene — ca să ne referim numai la gân­ dire — dela agonismul şi disperarea rubicondului şi bine dispusului nostru prieten Cioran, până la eflorescenta comunizantă a revistelor care apar şi dispar. Continuăm să alunecăm mai departe spre oceanul amorf care chiama? Rămânem nehotărâţi între locul de plecare şi ajungere? Sau privind marea întoarcere a tuturor, vom înscrie o nouă curbă istorică, cu răbdarea dar şi cu hotărârea noastră tradiţională? Se va strecura o mare doză de necredinţă pentru gândul nostru de azi. Nu va lipsi desigur nici picătura de venin. Dar vorbind despre întoarcerea spre noi, nu m'am gândit numai la simbolul anticului Anten — pământ, limbă, tradiţie, rassă ci într'o largă măsură Ia acea Credinţă a noastră care a fost piatra unghiulară a unei apărări seculare. Noi n'am avut o cultură, o artă şi o gândire laică. Aproape nici politica noastră, n'a fost o politică lumească. Bisericile şi mănăstirile împrăştiate de-alungul ţărilor, erau singurele noastre monumente şi totodată cetăţi de apărare; stindardele de luptă purtau pe ele sfinii. De un socol încoace am împrumutat mereu : civilizaţie, artă, politică, gândire şi ce e mai trist chiar suflet. Ne-am umflat ca o apă şi am trecut peste maluri împrăştiindu-ne; aproape nu mai suntem noi. Dar totdeauna neamul acesta al nostru a ştiut să-şi îndrepte destinul. Se va în­ corda şi acuma. Se va spăla din nou cu apă vie dela fântâna păzită de balaur şi va ştii să nu fie mai mişel decât celelalte. întoarcerea la rosturile părăsite, se va face pe planul înălţat al credinţei şi poate pe steagurile noastre vor înflori iar sfinţii copilăriei. Dar pentru aceasta trebue mai mult decât reculegere, mai mult decât o voinţă in­ telectuală. Trebue un ideal. Lumea antică îşi făurea uşor idealuri, căutându-le în forţele ascunse şi neînţelese ale naturei, dela cursul apelor pline de mâluri roditoare până la mi­ nunata rotire a astrelor. Atunci idealurile, astfel alese, aveau permanenta supranaturalului. Astăzi când toate aceste enigme şi minuni au fost înghiţite de ştiinţă, rămâne să smulgem idealurile din propria-ne existentă. Indivizi şi popoare îşi ridică în fată simboluri, pe dru­ muri spre cari viata să se realizeze în formele ei cele mai fireşti, cele mai perfecte, în for­ me în care viata să bată din aripile ei cele mai albe şi mai puternice. Şi atunci, când lumea se frământă în marea-i întoarcere, de multe ori însângerată şi înlănţuită, mai poate încape nehotărâre? Să nu mai privim in lături. Ecoul surd pe care ni-1 aduce pământul cu puterea lui de reflexie, e deajuns. — Scormoniţi în voi înşivă şi din oglindirea tuturor acelor comori ancenstrale — de limbă, de tradiţie, de rasă de neisbucnite forje telurice — în actualitate şi în luciul aburit al credinţei care ne-a salvat de atâtea ori sufletul, alegeţi semnul care va trebui să fie steaua drumului nostru de mâine Smulgeti-1 şi înătati-1 pe antena destinului nostru. Dar aceasta repede, cât mai repede !

ION FOCŞENEANU GHERGHINESCU VANIA

BLESTEM

Din boschetele de pace şi vis In care cu tine mă înnec Ca într'un pământesc paradis, Cine mă îndeamnă să plec?

Cine mă tot poartă spre suferinţă Şi toiag de etern călători După fiecare biruinţă, Cine mă 'mbolnăueşte de dor?...

Peste vraja minunilor tale, De-asupra boltii visului meu Şi împărăţiilor astrale,

Cine mă chiama mereu, mereu ?t...

CALVAR

Pe 'ntoarse albii lucii Alunecă sub lună Patinele nălucii In şuer de furtună,

Sub fulgere de gând Ce-adesea calea mi şterg, In urmă, sângerând, Cu pas de plumb, alerg.

Mirajul depărtării Mă chiama ca o apă In care largul zării Cu stelele se'ngroapă.

Din inimă fâşii îmi spânzur printre spini, Dar simt când le sfăşii Cum cresc din ele crini.

Mi-s ochii arşi de vise Şi duşi pe drumul lung Spre portile deschise La care nam s'ajung. Amintiri literare

Primisem invitaţia regală să asist la marile ser­ „Eu Carol şi al meu popor, bări de la Castelul Peleş din 24 Septembrie 1933. „Clădit-am într'un gând şi dor, — Cu o seară înainte trebuia să vorbesc la Radio, dar „In timp de lupte al meu regat, nu m'am dus. Voi transcrie aici ceeace nam putut „Şi n timp de pace acest palat." rosti la Radio-Bucureşti cu acel prilej : La inaugurarea castelului din 25 Seotembrie — La gândul că voi revedea mâine, cu ocazia 1883, la dejunul de gală, marele poet national Va­ pioaselor serbări dela Sinaia, castelul acela pitoresc, sile Alexandri a ţinut o cuvântare scurtă, dar neui­ măreţ şi legendar, clădit şi înfrumuseţat de ziditorul tată : „Din strămoşi, când un domnitor sau boer României, marele rege Carol I şi de venerata re­ gină Elisabeta, care şi-a înscris numele veşnic în mare intra în casă nouă, poporul se aduna în fata sufletul românilor prin bunătatea ei nemărginită şi uşei şi-i ura: prin darurile inimei şi ale mintei sale de poetă, mu­ • Să ai Măria Ta, atâtea onoruri şi atâtea bi­ zicantă şi gânditoare — mă simt frământat de emoţii ruinţe, câte grinzi şi câte cărămizi sunt în casă. adânci, ce greu pot fi cuprinse în cuvinte. Am avut Afâfa fericire şi atâta glorie, câte grăunte de nisip norocul, în cariera mea de magistrat rătăcitor prin sunt în ziduri. toate colturile Ţărei, să fiu numit de neuitatul mi­ Aceiaşi urare tradiţională o facem astăzi şi nistru de justiţie Toma Stelian, judecător ambulant Maiestăţilor Voastre în numele natiunei întregi. Fie al ocolului Sinaia. In calitatea aceasta şi mai cu ca binecuvântarea dumnezeească şi dragostea po­ seamă în aceea de scriitor, am fost agreat de marii porului să fie totdeauna oaspeţii în noua lor casă suverani, ce au creat în jurul lor, o atmosferă încântătoare ca o poveste a Peleşului!" înaltă de artă, de poezie şi de frumos. N'am asistat la inaugurarea Castelului Peleş, fiind pe atunci abia După cum Neagoe Basarab, strălucitul Voevod elev în gimnaziul Cantemir din Bucureşti. Dar tatăl al Valahiei a sfătuit zilnic pe Meşterul Manole, care meu, care începuse în acel an construirea vilei a zidit în stil neo-bizantin acea minunată catedrală noastre din Sinaia (devastată de război şi trecută în de la Curtea de Argeş, după planurile priceputului proprietatea d-rului Crainic, dentist al Palatului) domnitor, tot astfel Castelul Peleş, poartă în cele mi-a povestit, că a fost de fí tă, în calitatea sa de mai mici amănunte pecetia gustului rafinat şi adânc inspector general al căilor ferate române. Ceremonia, cunoscător de stiluri al marelui suveran. din cele mai impunătoare, s'a început cu o slujbă Regele Carol I a descoperit el însuşi cu acea religioasă. viziune justă şi intuiţie sigură a lucrurilor şi oame­ Mitropolitul Primat a binecuvântat, după obi­ nilor, pe un artist german Martin Störh, care a exe­ ceiul traditional, toate încăperile somptuoase şi toate cutat mai toată sculptura decorativă în lemn a cas­ sălile castelului şi apoi Regele, Regina şi toii marii telului şi a palatului regal din Bucureşti. Inginerul demnitari ai statului, semnează actul comemorativ, Liman şi arhitectul Ernest au complectat în urmă pe care însuşi mâna nobil 'i şi artistică a Reginei, îl toate frumuseţile neîntrecute ale acestui castel, ade­ transcrisese, în litere înflorite, pe o largă foaie de vărată minune de stil din renaşterea germană. Ar­ pergament : hitectul castelului fusese Wilhelm Doderer, profesor de arhitectură la şcoala politechnică din Viena. „Noi, Regele Carol şi Regina Elisabeta, am is- D. profesor Tzigara Samurcaş a vorbit de cu­ „butit, după doi ani de lupte necurmate, pe un te- rând cu larga sa competintă artistică, despre toate „ren mişcător şi străbătut de isvoare, să punem, la comorile de artă strânse în timp de 40 de ani, cu „picioarele Bucegilor, prima piatră a acestei clădiri mari strădanii şi sacrificii, de primul nostru Rege şi „în anul de gratie 1875, al 9-lea al Domniei noastre. de ideala sa tovarăşe de viată, de glorii şi de su- „In timpul războiului pentru neatârnarea României, ferinti. Aceşti mari ctitori ai României, având dra­ «lucrările au fost întrerupte. Am intrat în Casa noastră goste şi încredere în viitorul poporului românesc, „în anul 1883, al 17-lea al Domniei noastre şi i-am i-a dăruit, odată cu acest minunat simbol de lu­ „dat numele de Castelul Peleş!" mină şi civilizaţie, pilda vietei lor de jertfă, de muncă rodnică şi de abnegaţie. Acest document se găseşte şi azi pe unul din coridoarele istoricului castel, unde se poate citi, gra­ Regina Carmen Sylva, a cărei bucurie de-a date pe o placă de bronz şi cele 4 versuri ale bar- locui feeria acestui castel de basme, nu era întune­ vului Vasile Alexandri, oaspe iubit şi răsfăţat al cată decât de amintirea micuţei şi adorabilei Prin­ suveranilor : ţese Marioara, al cărei glas duios înveselise sălile albe, simple şi goale dela mănăstirea Sinaia, unde mesei regale ca un tişleifer viu şi parfumat,-deodată suveranii au petrecut câteva veri până s'a sfârşit glasul nesigur al scriitorului francez începe în limba castelul, ne spunea adesea, că în copilăria ei, pe­ natală un adevărat interogator asupra gusturilor, lec­ trecută în castelul Mon repos din Principatul de turilor şi obiceiurilor frumoasei prinţese. Primul, nu Wied, aşa visase o locuinţă. Şi i se părea straniu domnule, nu-1 descurajează şi când buzele de tran­ ca visul tinerelei să i se împlinească la vârsta de dafir rostesc greu şi rece al doilea nu, Henri Bor­ 40 de ani. deaux, ca să-şi mai dea curaj, soarbe un pahar în­ Pierderea atât de timpurie, a acelui înger dră­ treg dintr'un vin vechi de Bordeaux, a cărui căl­ gălaş a îndoliat toată viata sufletească a Carmen dură începuse să-i coloreze obrajii destul de aprinşi. Sylvei, care a ştiut să smulgă inimei sale sfâşiate A. S. R. Prinţul Carol — Regele nostru iubit de de mamă, cele mai calde accente de poezie şi de azi — cu diamantina sa inteligentă schintee'oare înduioşare. de spirit, îmi spune pe româneşte : amicul D-tale îşi Regele Carol I era mândru de rezidenta sa de bea numele ! Dar când actualul academician formu­ vară şi fericit so arate oaspeţilor. lează a treia întrebare, şi al treilea nu domnule, îmi amintesc o scenă amuzantă care s'a pe­ cade ca plumbul. Regele Carol se nelinişteşte şi in­ trecut, cred, prin 1912 la Peleş, cu prilejul vizitei tervine în discuţie : „D-le Bordeaux, nepoata mea nu­ scriitorului francez Henri Bordeaux. Pe atunci nu mai din timiditate răspunde nu, ca să nu se încurce era academician, deşi prin L'Illustration, Paul Bourget la vre-una din chestiunile d-tale savante". Apoi în­ afirmase că va fi ales în curând, din cauza sub­ cepe să conducă, cu marea sa autoritate senioriala, stanţei morale a operei sale. o conversaţie în care Franta e acoperită de elogiuri. După o conferinţă ţinută la Pensionatul Pom- După masă s'a întreţinut familiar cu scriitorul pilian asupra marei epistoliere, D-na de Sevigné — şi i-a arătat un superb Boticelli din biroul său şi conferinţă didactică şi fără relif, scriitorul francez faimoasele capodopere ale lui Greco, ce făceau exprimase d-lui Dissescu, ministru al instrucţiunii, do­ mândria galeriei sale reputate. I-a oferit apoi un ca­ rinţa de a fi prezentat Carmen Sylvei şi Regelui Ro­ talog ilustrat şi documentat cu toate tablourile, sta­ mâniei. tuile şi gravurile din minunata sa colecţie, unică în Conu Costică Dissescu distrat, cum era de obi­ Europa. cei, i-a spus că nare nevoe de nici-o recomandatie, M. S. Regina Elisabeta 1-a primit apoi într'o să se prezinte cu mine şi va fi primit. Francezul audientă intimă şi s'a interesat de mişcarea literară însă, democrat şi protocolar, a ţinut să aibă scrisoarea franceză, oferindu-i câteva volume cu regalul său ministrului către o doamnă de onoare. Regretata D-nă autograf. Bengescu a prezentat dimineaţa, la raport, carta de întors la Paris, Henri Bordeaux a scris în Echo vizită a ministrului, prin care solicita primirea de- de Paris, un articol de fond : Le Roi batisseur, re­ către suveran a d-lui Bordeaux. Regele ştiind că gele clăditor, în care îşi povestea amintirile şi aducea ministrul instrucţiei e vinicultor, a crezut că-i reco­ elogii emoţionate marelui suveran, care în pustiul mandă pe un comisionar de vinuri franceze şi a sălbatec al unui munte acoperit de păduri neum­ răspuns: „N'am nevoe de Bordeaux, fiindcă am mult blate, a înălţat un falnic castel plin de formele cele vin foarte bun de Rhin şi de Mosella". Şi audienta a mai înalte, cele mai rafinate ale civilizaţiei occi­ fost refuzată. Inştiintându-mă telegrafic, am rugat pe dentale. Henri Bordeaux să vie la Sinaia cu primul tren şi Dar regele Carol n'a clădit numai minunatul garantez că va fi primit. Solicitând imediat o au­ său castel, ci şi oraşul aristocratic Sinaia şi România dientă M. S. Reginei, i-am povestit ca;ul romancie­ întreagă, care a fost în timpul domniei sale tara cea rului şi criticului francez de care a făcut mare haz şi mai bogată, mai liberă şi mai fejicită din lume. cu învoirea regelui a dat ordin să mi se dea două Ca şi Pierre Loti, oaspetele de odinioară al invitaţii la dejun pentru a doua zi : una pentru H. Peleşului, Henri Bordeaux a descris cum Carmen Bordeaux, alta pentru mine. Sylva, ca o vrăjitoare, a cules din plânsul brazilor Am instalat pe francez, deşi catolic, la mânăstire, pe care-i abătea „clăditorul" şi din durerea mută a în apartamentele ortodoxe ale stareţului care cu­ zeităţilor pădurei, turburate în liniştea lor încântă­ noştea numai germana. A doua zi la dejun, francezul toare, poemele sale armonioase şi legendele înari­ era aşezat lângă A. S. R. Principesa Elisabeta şi pate ale Peleşului. încântat de priveliştea şi fastul regalitătei, înconjurat Acest castel, deşi construit de un arhitect străin de un mare şi impunător suveran, de o regină ilustră, şi înfrumuseţat de artişti veniţi de departe, a fost de prinţii de coroană aşa de granosi şi binevoitori, totuşi cuibul Dinastiei noastre nationale, prima legă­ de prinfese frumoase ca nişte zâne, sub scăpărarea tură a Regelui cu pământul Ţării şi locul de unde a spirituală a ochilor albaştri ai Suveranului de azi şi pornit toată istoria desvoltării noastre politice, artis­ „par dessus le marche", încântat de nota pur fran­ tice şi culturale. Acolo s'a stins eroicul Rege Fer­ ceză a menu-ului şi a vinurilor, a încercat să dea o dinand, care învingându-se pe sine, ne-a dat biru­ pildă de spiritul şi verva franceză, şi a pornit o inţa supremă şi a murit nemângâiat că nu-şi poate conversaţie neprotocolară cu vecina sa din stânga, revedea fiul iubit, ce era destinat să i continue glo­ Principesa Elisabeta, actuala exregină a Greciei, a ria şi să-i întărească Dinastia. cărei timiditate este proverbială. Azi bunul şi marele suveran închizând ochi1 In tăcerea mesei — care abia începuse, şi nu era obosiţi şi luminoşi, îşi doarme somnul de vecie aş^ turburată decât de susurul timid al unui jet d'eau, teptând liniştit consacrarea istoriei la Curtea de Ar­ care pornit din albia Peleşului, înroura discret flo­ geş sub marmura îmbălsămată zilnic de florile iu- rile multicolore aşezate în cutii de sticlă dealungul birei şi ale recunoştinţei — nu departe de voevodul ECATERINA PITIŞ

Sufletul naturii m a g î r e

Sunt zile ntregi şi nopţi când nu tresare Simt aripa uitării peste mine Nici cea mai mică frunză, când gândeşti Cum fâlfâie molatecă, domol, C'au împietrit pe geamuri, la fereşti, Un cobe-gând mereu îmi dă ocol, Sunt nopţi apoi şi zile când îţi pare Mereu aduce vorba despre tine :

Că stau afar' platanii de poveşti, Mi-arată crud că sufletul ţi-e gol Sau cântă lin vre-un cântec. Sunt arare Şi fals surîsul care-ţi şade bine. Şi nopţi când plâng, când urlă cu turbare, Alung hainul gând, dar iarăşi vine Se ndoaie gem, se sbat de te ngrozeşti. — Şi vin cu el şi altele, un stol.

Din geamul meu, cu vechiul parc vecin, Se sbate tristă candela vieţii I-am tot văzut — şi-asemeni picăturii In pieptul meu ca 'ntr'un cavou pustiu Ce-ţi varsă 'n piept când acrul ei venin, I-au mucezit cavoului pereţi...

Când vinul sfânt al cuminecăturii, Trimite-mi tu un strop de vraje viu Vărsat usa şi sbucium şi senin Să-1 sorb cu dor din cupa dimineţii, In sufletu-mi, din sufletul Naturii. Trimite-1 azi, că mâine-o fi târziu.

ARTURO GRAF Don Chichote Asfinfit tragic

Elanul meu închide poveşti medievale Ca un bătrân gladiator ce moare, Cu cavaleri extatici în platoşele lor, In zări coboară soarele pe cer Sau curtezane svelte în sâni şi în picior, Şi 'ncet, holbând pupila-i arzătoare, De regii lor schimbate 'n regine nupţiale. Se-afundă în sânul valului verzui.

Sătul de trândăvia acestei vieti banale, învălmăşiţii nouri fumurii Râvnesc ţinuta dârză a unui senior; Ii fac un nimb de-amenintări în juru-i ; împrăştiind în lume victorie şi fior, Iar el, cu raze palide de jar, Să cuceresc bogate ţinuturi feudale... Pieziş tot îi mai săgetează încă.

îmi vor ieşi 'nainte din patru părţi vasalii Prin cer şi peste mări o 'nvinefire Cinstindu-mi spada printr'un salut până 'n pământ.. De cea(ă şi de groază se întinde ; Batiste parfumate vor flutura 'n vitralii... Pierzându-1, lumea repede se 'ntunecă. Mă va 'mbia pământul sub cal ca să-1 frământ Şi ceru 'n nopţi albastre-şi va arbora medalii... Grozavă, neagră pasăre de pradă, Din Polul şi din Ursa îngheţată Voi şterge pata veche a morilor de vânt !... Enormă cade 'n sânul firii, Noaptea.

AUREL CHIRESCU PIMEN CONSTANTINESCU Stafiile dela Geamia veche

— Lasă-mă să plec, e târziu, curgea cu o sută de ani înapoi, aşa că întâmplările — Rămâi încă puţin. Am să-ti mai spun ceva. acestea, cari în altă parte ar fi fost ridicule, aici ise — Te rog mai repede. păreau naturale. De aceia era chiar emoţionat, în — De ce nai venit astăzi la gară? mijlocul acestui peisagiu de carte poştală ilustrată, — Am avut treabă. cu moneda de argint al lunei alunecând pe mar­ — Minti, Menura. N'ai vrut. ginea nouraşilor alburii, cu turla pustie scăldată în — Tudor, eu nu te mint. Tu nu ştii cum e la ploaie lunară, sperietoare pentru babe şi copii. noi. M'acuzi degeaba. Nam putut, ăsta e adevărul. — Acum plec, spuse feta, întinzându-i mâna. Nu întreba mai mult. Dacă observă fratele meu, o să mă caute şi mi-e — Am aşteptat ca un caraghios până seara. teamă pentru tine. Este cam iute ş'apoi credinţele Cred că au început să priceapă ăia d'acolo pentru noastre sunt aşa de înapoiate. ce am îndrăgit peronul şi câmpul de lângă linie. — Crezi tu că-i va da în gând să te caute Altă dată să mă anunţi când nu poti să fii la vreme. aici ? Fata nu răspunse. Un oftat prelung îi chirci umerii într'un fior de frig, deşi noaptea era caldă — Cine ştie... ca o briză de bosfor. Tânărul îi prinse umerii mici — Ia nu mai cobi ca buhnele alea din turn. căutând să-i astâmpere vibraţiile nervoase. In mâi­ Să vorbim de altceva. Am să-ti spun o noutate. nile lui puternice părea o mică vietate din ţinu­ Ştii pe cine am întâlnit azi? turile dobrogene, prinsă în plasa unei curse invi­ — Nu. zibile. — Pe bunicul tăul — Trebue să plec. — Bunicul? Unde? Glasul ei suna rugător, fără convingere, nota — Pe câmpul de lângă cimitir. Şedea cu oile de vioară spusă în surdină. Apele nopţii se pătu- şi trăgea din ciubuc. reau încet peste ierbuiile înalte, stârnind un susur de — De unde ai ştiut că-i bunicul meu? aripi vătuite, cari acoperea treptat svârcolirile zilei, — Asta-i treaba mea. Am stat cu el de vorbă deschizând portitele unei lumi de poveşti şi vis. şi am aflat multe, răspunse tânărul căutând so ne­ Geamia veche era de multi ani părăsită. Nici un căjească papuc de mahomedan nu se mai .zărea în fata pra­ — E tare bătrân şi bun. Ţine mult la mine şi gului de rugăciune. Construită din lemn cenuşiu, ca îmi dărueşte de multe ori câte o liră de aur, sfă- o porumbărie pentru hulubii profetului, acum era tuindu-mă so păstrez bine. Vezi tu strada asta ? A doar cuibul tăcerilor şi al întâlnirilor sentimentale. fost toată a lui. A avut cea mai mare herghelie din Ih curte năpădea opulenta marilor savane, iar în Dobrogea. La toate rudele le-a dat case şi vite. minaretul ciuruit, asemenea unui parmezan, dom­ nea norodul cucuvelelor şi al liliecilor. Tătarii, su­ — Şi acum rabdă de foame. perstiţioşi din fire, credeau geamia locuită de du­ — Vai, cum mă superi I Se poate să crezi huri necurate şi noaptea o ocoleau cu paşi grăbiţi. asta ? La intervale scurte se auzea ţipătul cucuvelelor, Fata lăsă capul în jos, vădit contrariată. Ade­ punctând catifeaua întunerecului ca un ceas deş­ sea i se întâmpla să treacă brusc, dela veselia co­ teptător. Atunci tătarcele bătrâne scoteau talismane pilărească, la indispoziţii nemotivate. Atunci se în- de hârtie cu rugăciuni împăturite şi recitau verseturi căpătîna în mutism adânc, asemenea copiilor prea din Coran pentru alungarea Necuratului. alintaţi. El îi ridica bărbia cu o dezmierdare fră­ ţească şi îi cerea în glumă iertare, cu un sărut, acu- Tudor Mantu, explorând terenul din preajma zându-se de fapte de care nu-şi găsea niciodată vina. locuinţei prietenei lui, după o lungă chibzuială gă­ — Haide vorbeşte, nam vrut să te supăr. sise aici locul cel mai nimerit pentru a schimba pe — Se poate să crezi tu asta ? şoplite vorbe dulci sau îmbrăţişări fugitive. In afară — Mi-am dat şi eu o părere. de stafiile geamiei mai erau apăraţi de ulucile înalte — Asta nu e părere, este o chestiune pe care pe unde nu putea pătrunde curiozitatea localnicilor. nai să o înţelegi niciodată. Bunicul meu este şi as­ In altă parte n'ar fi scăpat de ochii drăcoşi ai pui­ tăzi foarte iubit şi ascultat ca un cadiu. Are căsuţa lor de tătari sau uitătura piezişă a bătrânilor ursuzi, şi oile lui şi se simte fericit. ce nu promitea nimica bun. Este drept că situaţia — Vezi la noi e cam altfel. aceasta mirosea a romantism, scos la lumină din — Nu fii rău. scrinul cu naftalină al bunicilor, dar viata de aici — Nam să mai fiu. Ei, ii-a trecut supărarea? *) Din volumul .Nopţi tătare". —Dacă îmi promiti. — Iti promit, uite pe sărutarea asta. Te-ai — Muzica asta, par'că taie cu un ferestrău în împăcat. ţeastă. — Da. — Ai să te obişnueşti. — Bine c'a dat Dumnezeu. Uf! repede te mai — Desigur, totul e chestie de obişnuinţă. superi. — Ssst! Mai încet, par'că umblă cineva acolo ? — Nu mă supăr, sunt numai întristată. Când — Unde? te văd judecând aşa de uşor, mi-i frică de tine. — Acolo lângă poartă. Tăcură. El neisbutind să pătrundă înţelesul — Nu văd nimic, t' sa părut. bizar al supărărilor ei ; ea neputând să înţeleagă — Am văzut o umbră, care sa furişat după cum unii oameni oferă ingratitudine în schimbul copac. binelui făcut. Dintr'o discuţie banală, ajungea câte — Poate vre-o stafie de aici. Las-o în pace. odată să se străvadă în fântâna sufletului, pricepând — Totuşi e târziu. Trebuia să plec de mult. că în structure intimă a iubitului ei civilizaţia mo­ La revedere. dernă a săpat anumite convingeri ce nu se pot Un sărut prelungit închise pentru câteva clipe scoate cu vorbe şi rugăminţi. Existau între ei de­ cele două inimi într'un circuit unic ce trecea peste presiuni adânci, peste care în fiecare zi trebuiau să deosebirile de rassă sau convingerile oamenilor. arunce punti, pentru a păşi în căutarea bucuriilor. Apoi fata se fur şă dealungul zidurilor, stafie alun­ In depărtare se porni deodată un ţipăt strident gată din curtea vechei geamii. de clarinet, însoţit de bătălie unei tobe, ca inima El rămase pujin ascultând ecoul paşilor cari unui motor precipitat. se depărtau. Aripile unui liliac îi trecură aproape de — Par'că se aude ceva? şopti tânărul, ne- vârful nasului, făcândul să dea capul înapoi. In ştiind cum să numească sunetul bizar. depărtare ţipătul obsedant de „zurna" nu mai con­ — Cântă o „zurna". tenea, luându-se la întrecere, într'o sarabandă gro- — Şi toba aceia ce rost are? tescă, cu ritmul înfundat al .daulei" ca în noaptea — Aceia e „daulă" din orchestra tătară, ai so de Sabat. Tânărul zâmbi. Cum ar fi putut să-i spuie auzi des aici. Acolo trebuie să fie o nuntă sau un oare, amicei lui, toate impresiile diferite pe care le botez. simţea? Niciodată sângele ei nu ar fi înţeles înfio­ — Ciudat! rarea subtilă a sufletului de european, esenţă rafi­ El mai vru să adauge ceva dar se răsgândi. nată de parfum „Coty", în preajma fumului de carne Fata pricepu că în gândurile lui se amestecau lu­ arsă a exploratorului alb, agăţat pe crăcah, dea­ cruri străine de înţelegerea ei, dar nu putea să pă­ supra focului vesel de antropofagi 1 trundă înţelesul lor. — Ce vezi tu atât de ciudat? I. VALERIAN

Peste mine cad chemări Ruga matinală

Peste mine cad chemări brafelor Întinse n zări. In rugăciunea orei matinale Mă tulbură, surprins imaculat, înfrângeri sfâşie vieti, Lianele în creşteri de spirale, nopţi mari apasă dimineţi... $i-azurul peste gânduri încercat.

Sună, sună lanţuri grele, semne rele... semne rele... Urnit luminii soarelui din mine Aşezări ascunse 'n ceaţă, Departe n larg de mare mă cuprind, fulegerate-s peste faţă. Mă caut perlă în nisipuri fine, Şi 'n colturi de coral mă simt trăind. Lanuri stau robite 'n soare cu maci roşii pe răzoare. Adesea gol mă 'ncerc pentru lumină, Atârnă clopoţei de vis Sau clar de ape oglindite 'n cer, pe crengi de stele 'n cer deschis. Iar pentru ruga matinală şi senină Peste mine cad chemări, Mă învelesc cu foi de palmier. suflete se 'neacă 'n mări... ION TH. ILEA C. S. ANDERCO PÂNDARUL TIMPURILOR USCATE

M'am îmbulzit în seara cu curgeri de pucioasă, S'ascund tăceri de iască în frunze de arţari, Să prind în carabină cu iepurii sprinţari Un gând de nevăstuică, din liniştea vâscoasă.

Cuprins de anotimpul cu arderi de cărbune, Să urc în plete cântec şi cârjă lângă umeri, Să împrumut ucideri de suflet, unde numeri Deschidere de trupuri, în scâncete de strune.

Crescut în rădăcină de brad, să scutur naltul Flămând de rugăciune, ca seceta pdsloasă, înaintând sudoare pe urmele de coasă, înspre Iisus din câmpuri, metanie să-mi fac saltul.

Să ţip din fagi pândarul urcuşului din mine Şi 'n dobitoc, căderea s'o sufăr în secrete, S'o vând Ia o icoană 'nvechită din perete, Iar peste leac iubirea s'o definesc din tine.

Nu vreau să ştiu de ochi-ţi ca o chemare lungă, Mici rătăciri de raze uscate pe trecut, M'am înălţat deasupra poverilor de lut. Şi luând în mâini uitarea cu-alicele din pungă,

Să mă 'mbulzesc în neguri cu rânjetul de fiară, S'ascund tăceri de iască în frunze de arţari, Să prind în carabină cu iepurii sprinţari: Un gând şi un luceafăr pe margine de seară.

HRNIKEHNA Y O D L E R

Viaţa din munte era o multiplicare a ecourilor Când şi-au prins skyurile de bocanci au de­ din şes, ecouri ridicate printre brazi (unele se pier­ venit dintr'odată numai nervi şi voinţă, numai dor de deau prin scorburi) şi ajunse, mici, în urechile lor şi ducă pe pârtiile albe, cu vântul, lângă vânt, spre în simţuri. După lungi şi obositoare excursii cu skyu- oriunde. rile reveneau la cabană. Plecau fără itinerar, răscolind zăpada culmilor Pretutindeni şi aici, urmele vieţii de jos le tăiau în toate direcţiile. Uneori drumul le era pe sub tu­ sufletele. fişuri de aluni care îşi împreunau ramurile, bolţi. Se suspectau cu nervii, când nu se surprindeau, Paul rămânea totdeauna în urmă. Lucia mai cu ochii. cădea, mai obosea. Dar sprijinită de îndemnul lui Zăpada cu fulgi mărunţi netezia crestele. Vântul mergea alături uşoară, fericită. Atingerea lor le în- prin brazi scotea un şuer ciudat, ca o chemare a ji­ noia forţele, coborau pante periculoase. Vântul le vinelor ori ca o prigonire a lor. înroşia obrajii. Nu mai ştiau unde au ajuns. De jur Pe acelaş pat, tineri svelti, blonzi. Şi tăcere. împrejur ondulări leneşe de zăpezi ca spatele unor Lumina din sobă ţâşnind prin găuri mărunte fă­ pisici albe, enorme şi prietene. Prin văi câte o dâră râmiţa umbre, cutreerând pereţii. de lumină curgând ca apa. Rare, mici, către unele Apropiaţi, alunecau unul de lângă altul din to­ vârfuri, păduri negre. boganul gândurilor, bănuindu-se cu încăpăţîaare şi Câteodată îi ajungea noaptea la mijlocul unui suferinţă, — până în mijlocul balului. itinerar incert. Cântecul îi legăna, îi fura. Sumedeniile de fra­ Rătăceau ceasuri întregi nemâncaţi, flămânzi de curi şi sumedeniile de rochii pompoase se îavălmă- de trupul cald în aşternut, până ajungeau la cabana şeau, piruetau frenetic, fără încetare ; sumedenii de de care, cu tot avântul lor, nu se depărtau prea mult, priviri se încrucişau, se complimentau, ardeau în ne­ (Deobicei drumul le era în circuit,) astâmpăr nepotolit. Noaptea era albastră. Stelele rare. Luna, printre stânci, albă. Ţiganul viorist (ca ţigan şi ca viorist) mângâia valsul, aplecat peste arcuş. Atunci pârtiile trasate de skyuri nu se mai ve­ Lângă orchestră Iorgu, îmbătrânit mult, cu sti­ deau, frânturile de păduri păreau mai aproape, pe clele ochelarilor aburite, mai înalt şi mai subţire în deasupra zăpezii aluneca printre umbrele brazilor, lu­ hainele negre. Fără să-i spue nimic. Din când în când mina lunii. o urmărea în braţele lui Paul, absent, mişcându-se — Muntele ăsta e decorul nostru nupţial, spu­ încet şi părând foarte atent la nuanţele cântecului, nea el. Logodna noastră ne-a fost un pretext Nu ţi-e — Eşti de mult aici, Lucia ?... Eşti logodită ?... teamă c'am să te mănânc într'o noapte, ca vârcolacii Eşti în excursie poate ? luna ? — Mi-e foame, Vorbise lipsit de imaginaţie. Nimic din spiritul Şi-i era într'adevăr foame. Inhalase prea mult ozon, scăpărător ce i-1 cunoştea, — Dl Iorgu Ionescu... D-l Paul Teodorian, lo­ Par'că uitaseră. Gândurile li se aşezaseră cuminţi godnicul meu. în minte ca zăpezile în văgăuni. Şi cum de s'au ma­ Apoi mai stăpânitoare muzica, îi despărţise, nifestat aşa, deodată ? anonimându-i. Fiecare sugrumare, o dragoste. O dragoste veche Ruptă dintr'o unduire şi din braţele partene­ şi învechită, desigur, dar o dragoste. Acum izbucneau rului, o fetiţă brună îi oprise. inconştient sentimete adormite ce li se urcau până în — Iartă mă duduită ! Tu eşti Paule ? priviri. (Către Lucia : Suntem prietini din copilărie.) Ce îşi suspectau fiece gest, fiece cuvânt. Se tachi­ mai iaci ? Şi eşti logodit ? Felicitările mele ! La re­ nau îndelung. (Se împăcau prin sărutări.) vedere ! El n'o întrebase cine e Iorgu. Ea nu-1 întrebase Fugise din nou în muzică, lângă partenerul ce-o cine e fetiţa brună dela bal. Tăcerea asta pe care aşteptase docil. nici unul nu îndrăsnea s'o rupă, îi. durea şi i umbrea O mai revăzuse, urmărindu-i, cu ochii clari. deopotrivă. A doua zi urcaseră în munte. Cum de se adunaseră, ei toti, acolo la bal ? Au întâlnit ca nealtădată contrastele. Un smoc Cum de se întâlniseră astfel ? de pădure pe un vârf înalt. O vale cu fundul de într'o zi Iorgu apăruse pe culmea din faţa ca­ ceaţă, cu alte văi mici, între stânci- Zăpezi albe — banei, siluetă. păduri de cărbune. Fusese la restaurantul de sus. Lucia era singură acasă. Paul coborâse în oraş El şi-a strâns fularul mai bine în jurul gâtului, pentru unele provizii. Se uitase pe fereastră. II re­ i-a luat mâna, i-a sărutat-o şi a ieşit zicându-i: la re­ cunoscuse. vedere ! I se părea normal să-1 vadă, — pe el pe care Lucia a rămas palidă ! nu-1 mai întâlnise ani de zile. Ii presimţise apropie­ Afară Iorgu şi-a pus skyurile şi a pornit. Un rea. Almintrelea de ce se uitase pe geam? Nu se glas 1-a strigat din urmă! I—la—la—ri—ruuu !.,.. auzise nici un sgomot, nici un svon măcar. Era ea. II chema. II chema acum dupăce îl go­ Iorgu cobora acum pe skyuri, înalt; suplu. (Când nise prin tăcerea ei. Nu întorsese capul. învăţase să skyeze ? II ştia greoi...) Jucându-se, fă- Lucia 1-a urmărit cu înfrigurare. încă o sforţare eând cristiane când la dreapta, când la stânga, venea şi gata. L-a ajuns, lângă o gură de prăpastie. spre cabană. Iorgule! Lucia nu se mai deslipea de fereastră. Simţise — Dece ai venit Lucia? o clipă sticla rece. — Nu vroiam să te las să pleci! Nu vroiam! (Lui Iorgu îi jurase. Cât de repede trecuse tim­ (Vorbea repede, cu întreruperi de respiraţie din cauza pul şi cum uitase. fugii.) Uite-1 ! Să-i iasă înainte şi să-1 roage s'o ierte. — Aş ! Lasă copilăriile, Lucia ! Astea sunt co­ Să-i spue că e omeneşte aşa, că ea îl iubeşte îică pilării ! Tu îl ai pe Paul. dar Paul îi e necesar. Că pe el n'ar putea să-1 iu­ Făcu un gest ca şi când ar fi vrut să-şi dea bească aşa cum îl iubeşte pe Paul, niciodată. Poate, drumul pe panta prăpastiei, pantă care o bună parte o va înţelege. Poate el a şi uitat-o cu desăvârşire. nu era abruptă dar totuş periculoasă, presărată cu Poate că dóar întâmplarea îl adusese azi, aici, lângă stânci. cabană.) — Şi ce vrei să faci acum ? mai întrebă ea. Iorgu coborâse de două ori până la jumătatea — Eu? Plec... pe aici, arătă el fundul pră­ pantei unde se oprise, ca să urce iarăş. pastiei. — Lucia, Lucia ! (cum îi pronunţa el numele \) Lucia îl privi cu ochi de groază. Intr'o coborâre directă, tăind panta în două, — Nu crezi? adăugă. Ce spun eu? Copilării! veni drept spre cabană. Lucia, cu fruntea lipită de Repetă acelaş gest. :geam. Ea îl reţinu. Ca o nălucă, trecuse prin faţa cabanei, în jos. Iorgule, dacă îţi dai drumul, mă arunc şi eu O văzuse ? Nu o văzuse ? după tine. In ultima vreme muntele se împestriţase de El râse în hohote, îşi liberă braţul, dând-o la o .skyori, parte şi coborî. Skyurile răscoliră zăpada ca paşii Iorgu mai trecuse de câteva ori pe lângă ca- praful drumului, vara. Lucia căzu pe buza prăpastiei, Taană, ca din întâmplare. II văzuse şi Paul dar nu-1 inertă. mai racunoscuse în costumul albastru de sport. Intr'o frână forţată, Iorgu se oprise pe înfrico- Lucia devenise brusc nostalgică. Ar fi vroit să şetoarea pantă exact în faţa unei stânci, apoi urcase coboare dar ceva irezistibil o reţinea. Ii stârnia însă greu, ocolind mereu alte stânci, ieşise afară şi suise în urechi sgomotul dela şes, de jos din oraş, dela bal, la restaurant. din vieaţă. începuse să ningă când Lucia îşi reveni. Paul a coborît şi astăzi. Către prăpastie se vedeau încă urmele skyurilor. In cabană mai este găzduită o pereche de skyori — S'a aruncat ! îi veni în minte. ce vorbesc nemţeşte. Unul dintre aceştia poveste me­ A rămas aşa până când zăpada a acoperit com­ reu, inepuizabil, de Frau Rosenauer. Când pleacă, pe plect dârele de sky. Apoi s'a întors la cabală. •drum, cănd sosesc, cel mai înalt (ambii sunt blonzi, Paul a găsit-o în pat, în friguri, halucinând. uscaţi) povesteşte de Frau Rosenauer, Abea după o săptămână au putut ieşi iarăşi Lucia dormita, când uşa se deschise. Innăuntru, împreună. (Nici o explicaţie nu avu loc între ei ! )Era târând frigul după el, intră Iorgu. In ochi avea la- o zi albă. Ieşise soarele. Mergeau alături, vorbind •crimi. Probabil alergase mult sau coborâse undeva mult, râzând mult. cu vântul în faţă. Dinapoia lor îi ajunse un skyor care se opri Ea se sculase. Nu spusese o vorbă. La fel de şi-i salută. ~tăcut el îi luase mâna şi i-o sărutase. Lucia rămase încremenită. Apoi o cuprinsese în braţe, sărutându-o pe — Lucia, suntem laşi ! zise skyorul şi fără a .gură. Nici o împotrivire din partea ei. mai adăuga o vorbă, porni înainte. Se aşezaseră pe pat, alături, el în partea dreaptă. Mai departe îl aştepta o skyoriţă blondă. •{Ştii, mie îmi place să te ţin în stânga, lângă inimă !) In faţa Luciei mereu încremenită, • cei doi întâl- Dece ai venit aci, Iorgule ? Ştii doar că mă nindu-se, se sărutară sonor apoi coborîră, ea înainte, •căsătoresc cu Paul ! el după ea. — Nu ştiam fu răspunsul. Până departe, mereu, repercutându-se printre Erau atâtea gânduri, aveau atâtea de spus încât stânci se auzi: i—la—la- ri ruuu, Yodler, strigătul tăcură amândoi. skyorilor în munţi. Târziu, Lucia: „Mai scrii Iorgule ?" Şi răspunsul, Pe lângă Paul şi Lucia opriţi în loc, trecură cei în acelaş ton : „Nu. Nu mai scriu. De altfel regret doi skyori care mai locuiau în cabană. c'am scris cândva. Ha ! Ha ! Mă pârîse cineva că am Cel înalt povestea despre Frau Rosenauer. •talent ! Vieaţa mi-a căscat ochii",... Au tăcut iarăş. AUREL MARIN. CRONICA

cronicarul obiectiv, care trebue să fie şi cititorul sin­ Gherghinescu Vania : cer, va culege o limpede şi calmă emoţie ; numai poeziile sale erotice conţin toate elementele de sim­ Amvonul de azur ţire, de metaforă şi de avânt, care vor defini mâine poziţia poetică a lui Gherghinescu Vania. (poezii) „Cartea Românească", Bucureşti 1933 Pentru astăzi, erotica sa, peste care spiritul cre­ ştin şi izvorul natal, au pulverizat o ploaie de reflexe, apare dincolo de patimă, aproape dincolo de dor, în- Izolat de forurile care pot aureola chiar un non- tr'un cadru de împrospeţite reminiscenţe romantice : talent, încă nedeprins cu ideea, că cele două mari reviste româneşti, Gândirea şi Datina, cărora le-a Eu ascultam cu capul prins in mâni Şi sufletul topit în noaptea clară ; luminat atâtea file, nu mai sunt, — poetul Vania Gher­ Tu înfloriai în noapte şi în vară ghinescu a compus în singurătatea dela Tg. Mureş, Cu rozele ce-(i tremurau pe sânt. unul din cele mai izbutite şi mai sincere volume de (A cântat privighetoarea...) poezii ale anului apus. Dar deşi a plutit între ape cu reflexe sfinte şi într'un plan de simţiri eterate : şoptiri spuse de buzele aspre ale tradiţiei, totuşi Va- Iubito, nia Gherghinescu este departe de ceeace critica a pu­ Apropie-te cu unduiri de vânt, tut numi un poet al ortodoxismului (Ai. Crainic, V. Răspândind miresme de livadă Voiculescu), sau un poet tradiţionalist (/. Pillát, A. Şi din frunzişul meu — pe pământ, Fă stelele să cadă. (Rod) Maniu, D. Ciurezu). Dincolo de spiritul ortodox pe care, într'adevăr, sau într'o lume de fluide şi de nimburi: 1-a reflectat în imagini de înaltă pâlpâire lirică : Vino cu mine sus să 'ngenunchiem pe zările albastre, Apropiindu-ne cu veche evlavie de Dumnezeu, Deasupra undelor de 'ntuneric tăcut Acolo unde e îngropat sufletul tău şi sufletul meu, Fâlfâe doar aripi imense de vis .. . Pe înălţimi, acolo unde zac frânte aripile noastre. Fulguesc stele din cerul deschis ; (Chemare în toamnă) Infinitul infîoară ca un sărut. (Noapte divină) Pentru mâine, printr'una din cele două porţi, şi, mai ales, dincolo de ecourile ancestrale pe care deschise cu reţinută emoţie (Despărţire sau Dulcea concepţia, mai mult decât simţirea sa, le-a amplificat tortură), poetul va păşi desigur peste pragul unei al­ până la limita realizării poetice : toiri, care dacă i-a mărit intensitatea simţirii, inspi­ raţia şi concepţia, nu este mai puţin adevărat că i-a Iubesc adâncurile tale îmbibate îngenunchiat de multeori un vers şi chiar o strofă, în Cu jertfe şi glorii de regi faţa unor amvonuri străine : A- Maniu (strofa treia Şi în care îmi simt împlântate Rădăcinile fiinţei mele întregi. (Alma-Mater) din Noapte Divină) ; V. Voiculescu (Presimţiri) ; T. Arghezi (Cuvântul visat). poetul a înflorit în 7—8 poezii, semnalele albe, uitate Dar în cartea aceasta, unde poeziile originale de unii, înveniţete de atâţia — ale liricei erotice. Nu­ luminează tot atâtea speranţe, poetul a ţinut să mai mai prezenţa acestei sensibilităţi, ucisă de mult în li­ dea o probă a realului său talent, prezentând câteva rica noastră modernă, m'a făcut să păşesc la o ierar­ traduceri din Valéry şi Haraucourt, din cari nu mă hizare, pe care altfel, din anumite motive, naşi fi în­ pot reţine de a reproduce măcar o strofă : cercat-o. într'adevăr, dacă poeziile scrise odată cu bătăile Pluteşte şi într'un nou avânt de inimă ale Datinii (Primăvară, Adăpostul, Viaţă Spre alte sfere se 'ndreptează — Stea de umbră, de aur şi cânt, nouă), au putut smulge din pământ şi din trecut — Care vibrează într'o vreme când odiul tradiţionalismului atinsese o (,,Ciocârlia" de Haraucourt) culme, repede coborîtă — imagini de o atât de fru­ moasă noutate : Vania Gherghinescu este unul din poeţii cei mai dotaţi ai generaţiei. Izolat departe, cu influenţe care Iarba îmi stropeşte fruntea cu mir — încet-încet se vor depune, ferit de altele, şi mai ales (Viată nouă) de acele concesiuni impuse de nevoia unei reclame M'adun în muguri şi 'n parfum mă scutur, (Primăvară) ieftine, care nu foloseşte la nimic — am credinţa că în viitorul său volum va închide o nouă izbândă a şi dacă de pe coarda celor scrise în umbra Gândirii, poeziei româneşti. unde poetul se găseşte atât de aproape de sine însuşi, ION FOCŞENEANU Panait Istrati : Casa Thüringer şi în urma concursului împrejurărilor, devine organ-i zatorul mişcării de revoltă. (roman)Edit. „Cartea Românească" Bucureşti. Greva se întinde în port, mulţumită agitaţiei lui Adrian şi marii armatori sunt ruinaţi. Deabea atunci cunoşte Adrian complexitatea problemei pentru care Opera d-lui Panait Istrati va constitui încă multă luptase cu atâta entusiasm. In faţa mizeriei fraţilor vreme subiect de discuţii pătimaşe pe tărâmul litera­ Thüringer el gustă amărăciuni'e învingerii şi sufletul turii româneşti. Personalitatea sa a 'ost prea angajată său este sbuciumat de noi probleme : în mişcări, cari nu se uită, atitudinile sale au rămas .Această incertitudine economică a vieţii bur­ neînţelese de unii, desaprobate de alţii, pentru ca să gheze celei mai invidiate puse lui Adrian mari pro­ poată avea parte de o critică obiectivă la noi în ţară. bleme de conştiinţă. Şubrezia aşezărilor oricărei exis­ Lansat în Franţa, unde exoticul era un motiv tenţe omeneşti îi apăru ca un adevăr elementar. De de inspiraţie foarte considerat, d-1 Panait Istrati a stâr­ ce dar oamenii se împărţeau în bogaţi şi săraci şi se nit şi la noi vâlvă şi interes. sugrumau între ei, în loc să se arunce cu toţii împo­ Şi-apoi a urmat tăcerea. O apăsătoare şi nejus­ triva duşmanului comun : lipsa, mizeria ? Nu prin so­ tificată tăcere. Astăzi a trecut aproape nebăgată în lidaritatea de clasă se va ajunge a se combate cu seamă apariţia romanului său Casa Thüringer. eficacitate acest flagel social, ci printr'o so'idaritate Romanul aceste face parte din vasta frescă so­ universală. Căci o clasă socială victorioasă va creea cială pe care a zugrăvit-o Panait Istrati în opera sa oricând nedreptăţi şi va arunca în mizerie alte stra­ şi care formează o etapă din viaţa personagiului său turi sociale. Ori, nu aceasta e suprema ţintă morală central Adrian Zografi. a omenirii". Apărut întâiaş dată în franţuzeşte, traducerea înarmat cu această nouă experienţă. Adrian îşi românească se datoreşte autoru'.ui. Şi d-1 Istrati îmbo­ îndreaptă paşii spre necunoscutul care-1 aşteaptă. găţeşte textul românesc cu o introducere lămuritoare. Am putea spune că-1 complectează cu o profesiune de credinţă. Aceste lămuriri sunt străbătute de un suflu du­ reros de resemnare al unui învins al vieţii, şi totuş N. Davidescu: simţi cum mocneşte încă în tainiţele ascunse ale su­ fletului său nădejdea în isbânda credinţii sale. Fântâna cu chipuri Adrian Zografi „tipul lucrătorului idealist, cu o oarecare cultură de autodidact, cu oarecare talent de (roman) Editura „Naţionala Ciornei" S. A. scriitor şi cu mult spirit de independenţă" cuprinde în personalitatea şi în aspiraţiile sale elemente im­ portante de netăgăduită valoare autobiografică. Nă­ In romanul „Fântâna cu chipuri" dl Davidescu zuinţele şi experienţa autorului se contopesc în per­ îşi pune o interesantă şi complexă problemă de ordin sonagiul său central, ficţiunea se îmbină cu realitatea psihologic. El studiază foarte amănunţit lupta care se şi astfel ia fiinţi Adrian Zografi. dă în sufletul omenesc între ficţiune şi realitate. Casa Thüringer constitue doar o etapă din evo­ Deşi problema aceasta est' lipsită de farmecul luţia sufletească a eroului. Acest roman fixează două originalităţii, amintindu-ne puternicile realizări ale lui momente sufleteşti ale lui Adrian. Pirandello, totuş d-l Davidescu obţine efecte de ade­ Trecerea dela adolescenţă la maturitate cu toate vărată valoare estetică şi de justă observaţie psi­ tulburările şi cu tot sbuciumul psihic şi fizic, carac­ hologică. ' teristic acestei epoci, şi creiarea personalităţii sale Romanul tratează cu multă subtilitate geneza sociale, care se trezeşte din starea latentă în care se complicatelor stări sufleteşti ale creaţiunii artistice şi găsea şi-1 ia în stăpânire. ale dragostei. Adrian făcea parte din personalul de serviciu al Eroul acestui roman, scriitorul Pan Ioniţă Dră- bogatului cerealist Thüringer din Brăila. cea, porneşte dela o ficţiune literară, dela Una Laris, Adn.iraţia ce-o avea pentru stăpâna casei — personagiu fictiv al imaginaţiei sale şi căutând s'o pentru frumoasa Ana — şi voluptatea pe care o cu­ realizeze într'o operă de artă, simte cum i se sub- noscuse în braţele pătimaşei Iulia, servitoarea casei stitue pe neobservate, Lyda Saipe, fermecătoarea lui îi desăvârşesc educaţia sentimentală. gazdă. Un episod caracteristic epocii, introducerea celor O coincidenţă curioasă face ca Drăcea să se dintâi elevatoare mecanice îl îndeamnă pe Adrian să mute în casa Lydei cu gândul să-şi scrie romanul pe păşească pe calea realizărilor de ordin social. Intro­ care-1 plănuise. ducerea acestor elevatoare primejduia existenţa unei In acest cadru se desfăşoară evoluţia sufle- întregi pături sociale, a hamalilor din port, a căror sească a eroului, care trans ormă în operă de artă muncă se deprecia şi a căror existenţă se periclita varietatea impresiilor cotidiane. prin concurenţa .maşinismului. Astfel Una Laris, transformându-se mereu, se In faţa acestui pericol, muacitorii îşi strâng rân­ apropie pe zi ce merge de Lyda, până când ficţiune i durile şi tind să se organizeze. şi realitatea se contopesc sub vraja farmecului iubirii. In Adrian birueşte ancestralul. Legat prin fire Nenumărate detalii ne desvălue mecanismul ca- invizibile de clasa muncitorească care-şi câştigă cu pricioj şi complicat al inspiraţiei literare. atâta anevoe, oropsita bucată de pâine, el se elibe­ Păcat că puterea de creaţiune a d-mi Davi­ rează de recunoştinţa pe care o datora stăpânilor săi descu nu este suficientă ca să închege un întreg al înălţimea tezei propuse. Romanul rămâne fragmentar, D-l Georgian este mereu preocupat de probleme o înlănţuire de stări sufleteşti. Personagiile acestui filosofice. Poeziile sale sunt rezultatul unui adânc roman sunt tot atât de lipsite de realitate ca şi cele conflict sufletesc dintre raţiune şi sensibilitate. împins fictive. D-l Davidescu n'a putut să le concretizeze, să de datele pozitive ale cunoştinţă la negaţiunea rostu­ le dea viaţă, şi ele au rămas creaţiuni abstracte, rilor existenţei umane, gândirea sa ar părea că se fantome lipsite de verosimil. încheagă spre un pesimism neiertător. Astfel Lyda Sarpe este cu totul artificială. Şi totuş, poetul nu se lasă răpit da aceste con­ Atitudinile ei, gesturile ei, sunt convenţionale şi cluzii dureroase ale raţiunii. superficiale. Conştient de greutăţile acestei vieţi, de sufe­ Deasemenea şi celelalte personagii sunt simple rinţa care întovărăşeşte pe om, de zădărnicia stră­ abstracţiuni, cari se confundă şi se contopesc cu per­ duinţelor umane, cari amuţesc în faţa morţii, de re­ sonagiile fictive. lativitatea conştiinţei noastre, flacără neputincioasă să Stilul este inegal. Pe lângă descrieri pline de lumineze misterul, care ne înconjoară ; poetul aduce mişcare şi bogate în imagini, vedem construcţiuni un cald omagiu naturii, care dă farmec acestei vieţi lipsite de orice topică. şi-1 susţine pe om în amăgirea în care traeste. De exemplu : „Trebue să fie, oricum, decât aşa, mai păgână" pg, 83, „nici preciziunea fotografiilor luate Şi lu, de raze şi ghirlande încununată primăvară, în viaţă nu au", pg. 88 etc. Tu vii să Jesi la visul ăs'a, şi să ni-1 înfrumuseţezi, Surprinzător înalţi pe ramuri seducătoarea ta comoară. Dar pe lângă aceste scăderi romanul are pagini Iar depărtarea ta nu este decât mai bine să creezi.... de înaltă valoare artistică, pagini cari trădează în autor poetul. Mărire ţie peste veacuri ! Acum şi pururea mărire 1 Voi cita frumoasa expunere a conţinutului cu­ Din marginile infinite în care zilele-mi se sbat, Din vârtoşia suferinţii, din slabul tort de fericire, vintelor, care redă foarte plastic adâncurile sufleteşti Şi din trecutul de avânturi, şi din prezentul resemnat ; din cari s'a închegat graiul omenesc : „Cuvântul ,e Din scurta vremurilor goană, vecia neputinţii mele, realitatea în afară şi spontană a substanţei şi veş­ Din temniţa de neguri, unde în libertate m'au închis, mântul care o aşează în timp. Spiritul omenesc se Un singur strigai mă 'ngenunchie, iar el se 'naltă către poate îmbarca pe un cuvânt întocmai ca o insectă (stele : — Mărire primăvară, tie ! aşezată pe un paiu, dealungul unui întreg fluviu. ....Şi Tainei care ie-a trimis ! Viaţa şi aventurile unei singure vorbe pot să alcă­ (Reînviere) tuiască o epopee tot atât de măreaţă ca şi Iliada. Fonetica lui a primit felurite impresii din toate îm­ Şi astfel atinge d-l Georgian în versurile sale o prejurările prin care a trecut şi după loc şi timp, a mulţime de probleme de ordin filosofic şi .psihologic. răscolit gânduri de tot felul. Alcătuirea lor trebue să Cu subtilitate descrie geneza visurilor (Lacrimi) păstreze ceva din întreitul joc milenar al sufletului, şi împărăţia amintirilor. al trupului şi al mişcării şi cu toatele deţin ceva din polenul vremurilor în care au trecut dela senzaţie la cugetare, dela cugetare la verb şi dela verb la re­ Dar tu aducere aminte, Misterioasă forţă, tu, prezentarea lui scrisă ; poate chiar că sunetul lor ar Prin care anii se legară putea însufleţi, la un moment dat, în creerul nostru, Şi veac de veac se desfăcu, toate fiinţele care, folosindu-se una după alta de ele, ca de un veşmânt spiritual al lor, au lucrat la păs­ Tu prinzi cu degetele tale, trarea lor până la noi, sub forma în care le cu­ Ca firul viţelor de vie, Tot ce destinul ne împlântă noaştem." In suflet, din copilărie.

Iar când e dat să ne străpungă Intâij, săgeata suferinţii, Pe-aceea o păstrezi înfiptă In însăşi tainiţa fiinţii... George Georgian: Reînviere Vin alte vremuri, alte doruri, Şi alte suferinţe vin ; Editura „Cugetarea" Bucureşti. Nimic nu vindecă din inimi, întâia rană pe deplin !" („întâia rană") Mărturisiri discrete, cari fixează năzuinţele unui * suflet chinuit de problemele neliniştitoare ale exis­ * ' * tenţei, alcătuesc volumul de versuri «Reînviere" al El cântă regretul clipelor pierdute şi forţa in- d-lui George Georgian. muabilelor legi ale firii. Acest volum cuprinde rodul migălos al unei în­ Este interesant procesul sufletesc din poezia delungate activităţi literare. Sunt poezii de acum două­ „Mai mult ca mulţi viteji" : zeci de ani, poezii, cari cântă oameni şi întâmplări de mult ieşite din sfera preocupărilor actuale. „Pe zi ce trece, înţeleg că toate Pământul, cerul, aşiri — nu-s nimica.... Dar nu numai ca fond, ci şi prin structura lor, Şi'n desnădejde, mă cuprinde frica aceste versuri, îngrijite ca formă, se încadrează într'o De-alunecarea minţii sbuciumate. epocă mai veche a poeziei româneşti. Este un volum, care trebuia să apară mai de­ Dar în primejdii când te văd pe tine. Moşie strămoşească, mică ţară, mult, şi care — se vede că în urma vitregiei împre­ O fibră n'am în piept să nu tresară, jurărilor — a întârziat prea mult. Devin puteri, mijloacele puţine.... Si simt c'atunci când se va da vestire, poezii, redau cu multă exactitate atmosfera şi metrul S'alerge toţi pe câmpul de jertfire, La ocrotirea scumpului'tău nume, originalului. Voi cita cunoscuta traducere din Goethe „E pace peste culmi." Mai mult decât porunca ostăşească Mai mult ca mulţi viteji, o să-ţi slujească, E pace peste culmi.... Desgustul meu adânc de 'ntreaga lume ! O boare (1913.) Adie printre ulmi Şi moare... îngrijite ca formă, izvorîte din adâncurile unui Şi păsărică s'a culcat suflet sbuciutnat, poeziile d-lui G. Georgian, impre­ In crâng, sionează prin sinceritatea lor. Tăcu, Mai ai o clipă de-aş eptat Şi dacă câteodată poetul pierde simţul propor­ Şi dormi şi tu.... ţiilor, dând versurilor sale lungimi supărătoare, sau dacă face abuz de retorism, aceste scăderi dispar în E de remarcat idealismul d-lui Lemeny, care în faţa calităţilor de necontestată valoare a volumului această epocă' de meschin materialism a biruit toate de faţă. greutăţile, pentru ca să dea în vileag volumul de faţă. Această jertfă, căci trebue să numim jertfa publi­ carea unui volum de poezii în editură proprie — nă- dăjduesc să-i dea satisfacţia sufletească a celei mai frumoase mulţumiri : împlinirea unei datorii faţă de loan Al. Bran-Lemeny: Talaz sine însuşi. VALERIA BRANISCE-CÄL1MAN. Tip. Şoimii Carpatilor, Braşov 1933.

In editura unei modeste tipografii braşovene, a văzut lumina zilei volumul „Talaz", o culegere de Eug. Lovinescu: Firu'n patru poezii a d-lui loan Al. Bran-Lemeny. Aceste poezii, scrise sub înrâurirea nemijlocită a liricei lui Stefan 0. Iosif, nu pot să se emancipeze, (roman). Editura „Naţionala Ciornei" nici ca fond, nici ca formă, de sub influenţa covârşi­ toare a maestrului. De aici lipsa de originalitate, care In ultimii ani, în literatura noastră, graniţele se resimte mereu. dintre critică şi beletristică au căzut. Critici consa­ Astfel se integrează în ritmul • lui Iosif „Cântec craţi, pe care ne deprinsesem să ni-i închipuim la trist" : masa lor de lucru, sentenţioşi şi gravi, cu ochelarii pe nas, în mijlocul mormanelor de cărţi şi de reviste, Trec ca gândul clipele sfredelind cu ascuţimea judecăţii, realizăriie palpitând Clipele fugare.... Îşi întind aripele de viaţă nouă ale sensibilităţii artistice, îi vedem pa­ Zilele hoinare.... ralel cu drumul bătătorit al criticei, rând pe rând, croindu-şi fiecare o potecă spre zările adevăratei Se răsfa|ă fiorile creaţiuni. Cel dintâi, ademenit, a fost d-l Mihail Dra- încă pe răzoare gomirescu cu romanul „Copilul cu trei degete de Zorile, surorile aur". Aproape imediat, dacă nu concomitent, au apă­ Nu s'arată 'n zare, rut „Bizu", romanul cu caracter autobiografic al d-lui Eugen Lovinescu şi „Adela" d-lui G Ibrăileanu. Ca Colo ard movilele In apus de soare să-i ajungă din urmă, gonesc în pas gimnastic criticii Şi'n văpăi copilele mai tineri: d-l G. Câlinescu a publicat „Cartea Râd neştiutoare. Nunţii", iar d-l H. Sanielevici are sub tipar „Ni- culina". Totuş d-1 Lemeny obţine frumoase efecte în des­ crierile sale pline de gingăşie şi are accente adânc Suntem aşadar în plină surpriză a unui fenomen simţite de desnădejde şi resemnare. Sunt emoţionante literar neprevăzut şi neaşteptat. Judecata curentă era : versurile simbolice din poezia „Descătuşare", când criticii sunt scriitori înzestraţi cu facultăţi de com- poetul rănit de răutatea semenilor săi găseşte alinare prehensibilitate estetică şi de raţiune analitică ; sunt în singurătatea munţilor. logicieni şi judecători ; nu în zadar li se spune, înce­ pând cu Boíleau: „législateurs du Parnasse". Soco­ „Aici în crugul sferelor albastre team că prin înzestrarea lor naturală cu facultăţi de Pe 'nlinsul de cleştar al atmosferii ordin pur intelectual şi prin specializarea lor în anu­ Mă ning fiorii pulberii din astre In armonia sfântă a 'nvierii. mită direcţie, aceea a spiritului critic — cerberii literaturei sunt puţin indicaţi să scrie romane. Şi când arar, mă uit în jos, spre tină Şi totuş ne-am înşelet. Fenomenul interesant şi Şi văd piticii 'n tăvălug incert... nou se explică. L-a lămurit d-l Eug. Lovinescu într'un In danţ macabru fără de lumină.... interview din „Viaţa Literară". In ciuda aptitudinilor îmi cade-o lacrimă spre ei, şi-i iert". înnăscute şi a specializării, criticii sunt oameni în­ In volum mai figurează şi o seamă de tălmăciri tregi ; ei au dreptul la o realizar integrală a perso­ din literaturile străine. Acestea atestă calitatea de nalităţii lor literare, în opere care să-i cuprindă cu bun versificator a d-lui Lemeny. Unele din aceste toată fiinţa lor sufletească, cu emotivitatea şi sensi- bilitatea lor, cu fantezia lor creatoare, — când o au tional vor încerca decepţie, citindu-1. Romanul nu — nu numai în latura raţiunii analitice. Marele Les- este pentru vulg nici pentru reclamă sgomotoasă, ci sing n a fost şi mare poet, alături de mare critic ? pentru elita intelectuală deprinsă să aprecieze şi să * guste subtilele analize sufleteşti. Ultimul cuvânt îl păstrăm pentru stilul elegant şi mlădios, condus cu „Firu'n patru" noul roman al d-lui Eugen Lo- mână de maestru. vinescu este o desvoltare a unui epizod inai impor­ tant şi mai proeminent din viaţa lui Bizu. Noul ro­ man este o operă de sine stătătoare prin toată viaţa ce pulsează în eroii săi, dar în acelaş timp se inte­ grează în mod organic în „Bizu". D-l Lovinescu, în Damian Stănoiu: revistă, ne informează asupra intenţiunii d-sale de a scrie o serie ciclică de romane, având de obiect apro­ fundarea psichologiei lui Bizu. Aşadar, pe cale de Ucenicii Sfântului Antonie filiaţiune, „Firu'un patru" aparţine lui „Bizu". Care e subiectul romanului ? (roman) Editura „Cartea Românească". Anton Klentze (Bizu) întors dela studii din străi­ nătate, cu titlul de doctor în chimia agricolă, este în Revistele literare au adus din vreme vestea că căutarea unui post compatabil cu studiile şi pregătirea d-l Damian Stănoiu, va face să apară un nou roman lui. După tatonări fără rezultat, în dreapta şi în cu subiect din viaţa monahală. Printre rândurile in­ stânga, în care se trădează timiditatea lui înnăscută şi formative se strecura o nuanţă greu reţinută de,... lipsa spiritului de orientare în viaţă, un văr al său, plictiseală, că autorul „Duhovnicului Maicilor" şi al Lică Scumpu, îl introduce la institutul de chimie agri­ „Necazurilor Părintelui Ghedeon", vine cu un nou ro­ colă a profesorului Eronim Gotcu. Aici, întâlneşte man tot din viaţa călugărească. Mărturisesc că acelaş Bizu pe d-şoara Diana Serea, care avea să-i hără­ sentiment am avut şi eu în momentul când am des­ zească epizodul, cel mai frumos şi cel mai deprimant chis romanul. A fost însă numai o umbră. Amintirea totdeodată, din viaţa lui: dragostea pasionată, dar ne­ vie a scenelor pline de umor şi de sănătate sufle­ împărtăşită, înfrânt de această nouă experienţă de tească din „Alegere de stariiă" sau din „Călugări viaţă, Bizu părăseşte Capitala şi se retrage în Mol­ şi ispite" mi-a descreţit fruntea, mi-am adus aminte dova, unde îşi închide cariera la o fermă din apro­ de îndoiala lui Petru, călcând peste apă.... şi mi-a pierea Fălticenilor. Acesta e romanul. părut rău! Psichologiile celor doi eroi, grefate pe tempe­ „Ucenicii Sfântului Antonie" sunt doi călugări ramente deosebite, sunt diametral opuse; unul se cuvioşi, Ghelasie şi Ghervasie, care îşi au chiliile sub află la antipodul sufletesc al celuilalt. Anton Klentze acelaş acoperiş. Autorul ni-i prezintă a doua zi după (Bizu) este un psichopat, ale cărui reacţiuni sufleteşti lăsata secului dela începutul postului mare. E dimi­ sunt cu totul disproporţionate faţă de cauzele, care neaţa, îngreuiaţi de mâncare multă şi de somn, abia le produc. Un incident, un fapt banal, un lucru de se hotăresc să se scoale. Odată îmbrăcaţi, fiecare se nici o însemnătate deslănţue furtuni, provoacă ex­ gândeşte să-şi vază de treburi. Primul lucru însă, care plozii în conştiinţa lui cu adânci rezonanţe în me- le isbeşte vederea şi-i îmboldeşte deopotrivă cu dia­ mecanismul psicho-fizic. De aceea în dragoste este un volească ispită, este un rest de mâncare dela masa pasionat, un exaltat, şi ar putea fi şi un fericit, dacă din ajun : doi cârnăciori apetisanţi într'o strachină. structura lui sufletească nu l-ar îmboldi să-şi com­ Ce era mai firesc decât să-i dea lui Matei şi lui plice singur situaţiile şi să-şi creeze dificultăţi numai Năstase, cei doi cotoi castraţi ai lui Ghelasie. Dar pentru a avea motiv să despice... firu'n patru. Ghervasie are o idee năstrujnică. E post, şi încă Diana Serea, dimpotrivă, este rece, calculată, postul mare. De ce să postească numai ei? Să pos­ totdeauna egală cu ea însăşi ; fără exultante, fără de­ tească şi motanii, şi odată cu motanii să postească presiuni sufleteşti. In plus, un admirabil dar de a toate lighioanele din curte. Scrie la carte că aşa au intui, care o pune în apărare faţă de temperamentul făcut odată Ninivetenii la îndemnul proorocului Da­ inegal al lui Bizu. Face impresia că ar fi lipsită de niii : dela împărat şi până la ultimul om, trei zile personalitate amoroasă. Adevărul însă e altul : e re­ dearândul n'au pus în gură o fărâmă de pâine. Şi la zerva constantă, la care o obligă intuiţia bizarei fel cu oamenii au postit şi animalele. In zadar a în­ structuri sufleteşti a lui Bizu. Intre ambii eroi, e o cercat Ghelasie, de mila motanilor, să-1 întoarcă oe totală nepotrivire de caracter, care conduce inevitabil tovarăşul lui dela aşa hotărâre, Ghervasie s'a arătat la ruptură, fiecare retrăgându-se, ca melcul în co­ neînduplecat. chilie, în lumea sa aparte. Restul romanului? Lupta tot mai slab susţinută „Firu'n patru" este un roman psichologic de va­ a celor doi călugări împotriva irezistibilelor îmboldiri loare. Interesul lui stă în fina şi pătrunzătoarea ana­ ale stomacului, până la capitulare, în timp ce motanii, liză sufletească a personagiilor principale : Bizu şi neştiutori de opreliştele sfinte, şi cu ei toate lighioa­ Diana. Celelalte personagii, Lică Scumpu, Rozina, nele curţii au dat raita prin gospodăriile vecinilor, M-me Trandafirescu, sunt deasemenea bine conturate şi unde au păcătuit în modul cel mai scandalos, spre pline de expresiune ; rolul lor însă în desfăşurarea consternarea cuvioşilor călugări, surprinşi că şi ei romanului este de o importanţă secundară; un rol de mâncau tot de dulce. al doilea plan. Acţiunea e liniştită ; fără incidente In „Ucenicii Sfântului Antonie" ca şi în cele­ sgomotoase, fără peripeţii patetice; se desvoltă uşor lalte scrieri din viaţa monahală, ambianţa mânăstirii şi firesc până la epizodul final. Amatorii de sensa­ cu mediul ei aparte — amestec ciudat.de sfinţenie şi de ipocrizie — este minunat redată. Te mişti în ea, mănânce ; însă pentru onoarea vieţii de călugăr de­ traesti în ea. Cei doi călugări, Ghelasie şi Ghervasie, clară sus şi tare că a preparat masa numai pentru puternic conturaţi ; Ghelasie, firav şi blând ; Gher­ ca să aibă ocazie de a imita pe cutare sfânt care a vasie, trecut peste suta de kgr., impulsiv şi autoritar. fost în stare să reziste unei ispite tot aşa de cum­ Amândoi însă deopotrivă de cuvioşi şi de lacomi. plite. Cel mai mic gest, cea mai neînsemnată faptă, o După câteva minute de grea încercare, cei doi raportează la o împrejurare similară din „Vieţile călugări cu ajutorul drojdioarei din sticlă şi cu larga Sfinţilor" şi o justifică printr'un citat din Biblie. Este îngăduinţă a câtorva citate ad-hoc, se lasă pradă is­ tin continuu circuit de vase comunicante între viaţa pitei. Vorba lui Ghelasie : „e păcat să se răcească mă- trăită şi cartea sfântă, ceeace de altfel nu-i împiedecă măliguţa degeaba!" deloc să păcătuiască deabinelea, — uneori cu voinţă O notă de nepreţuit adevăr, care vina să în­ şi conştiinţă — fiindcă, după cum spune Ghervasie, tregească realismul vieţii monahale : în mănăstiri, sunt şi ei nişte oameni, care nu pot avea nici cură­ omul neîncrezător în om, se apropie cu sufletul de ţenia îngerilor, nici virtutea sfinţilor. Deaceea cei doi lumea necuvântătoarelor. Pasări şi animale de curte, călugări nu se dau în lături din faţa ispitei, dimpo­ capătă nume omeneşti: un porc se numeşte Ghera- trivă îi creiază cu bună ştiinţă toate condiţiile exte­ sim, ca şi stariţul cel năsăţios şi îngâmfat ; căţeaua rioare, ştiind bine că la urmă au să cadă. Este aici se numeşte Irodiada, iar scroafa Eudoxia, prigotú- o notă de semi-conştiinţă, ipocrizie care formează una toarea Sfântului loan Crisostomu. şi poate cea mai pregnantă trăsătură de caracter a Şi omul stă de vorbă cti ele, le ceartă, le mân­ călugărilor. Ghervasie ştie bine că s'ar putea întâm­ gâie şi îşi varsă către ele necazul. întreaga desfăşu­ pla să găsească în lac vârşile pline cu peşti, dar nu-şi rare a romanului, cuprinsă în numai douăzeci şi patru pune de loc întrebarea : va putea oare să reziste is­ de ore, este timbrată de cel mai sănătos şi cel mai pitei de a mânca din el în chiar prima zi de post? natural humor. Aduce peştele acasă, cu gând ca să-1 vândă, dar în loc de a-1 duce în satul vecin spre vânzare, îl ţine Editura „Cartea Românească", ireproşabilă ca acasă, iar seara prepară o masă năstruşnică cu icre tipar şi ca prezentare. de ştiucă şi plătică la grătar. In fond, el vrea să PETRU I. TEODORESCU.

ÎNSEMNĂRI

Creanga de aur, noul roman al d-lui Mihail literară, dar care dela primul număr s'a ţintuit între Sadoveanu, începe frumos şi se citeşte uşor. Totuşi, piraterie, vulgaritate şi şantaj. Numai pentru asta, faţă de „Zodia Cancerului", ultima mare frescă a ne­ d. Liviu Rebreanu, avea datoria, şi credem, şi pu­ obositului prozator, şi chiar faţă de unele romane mai tinţa de a nu o lăsa să moară. D7sa ne-a promis chiar recente, „Creangi de aur" este o carte modestă. Edi­ o înviere. Dacă e apropiată, cum aceea a primăverii, tura „Cartea Românească" însă, s'a priceput să-i îm­ o aşteptăm, bucurându-ne. prumute o admirabilă ţinută, care te îndeamnă să o deschizi cu plăcere. Convorbiri literare. In ultimul timp, revista aceasta care evocă o întreaga perioadă de glorie a Tot „Cartea Românească" a editat de curând literaturii româneşti, agoniza, N'o mai citea nimeni, Mormolocul, roman de Profira Sadoveanu. Asupra no mai scria aproape nimeni. Când şi când, paginile acestei cărţi de debut vom reveni într'un număr viitor. ei răsfoite din întâmplare, păreau- tot atâtea plicti­ coase amintiri. Devenise de o inactualitate şi un stri- Antologia Scrisului femenin românesc, va goism care dureau. apare în cursul acestei luni, cuprinzând pe toate scrii­ Şi totuşi, prin voinţa, priceperea şi entusiasmul toarele române dela 1830 până la 1930. Cartea apare de care d. prof. Tzigara Samurcaş a ştiut da dovadă sub îngrijirea doamnelor Margareta Miller-Verghi şi la timp, Convorbirile literare au reînviat, sunt vii ; Ecaterina Săndulescu, cu o prefaţă a poetului Ion mai vii decât totdeauna. Pillát. Toate laudele se cuvin dd. Al. Christian Tell şi /. /. Cantzcuzino, care în două luni au făcut din România literară a apus. O spunem cu sinceră Convorbiri, o revistă care alături de Azi, rămâne în "tristeţe. A fost o revistă vie, scrisă cu talent şi. cu fruntea marilor reviste româneşti. Deasemeni tot oma­ pasiune. înaltul ei nivel literar o impusese tuturor giul d-lui prof. Tzigara Samurcaş, care cu profunda cercurilor intelectuale şi chiar marelui public. Intrând sa înţelegere a artei şi cunoaştere a oamenilor, şi-a deunăzi în librărie, am găsit în locul ei, pe care îl ales doi colaboratori culţi, talentaţi, cu orizonturi largi cinstea, o revistă tot săptămâna id şi care-şi zice tot şi cu o recunoscută putere de muncă. Pământ şi suflet oltenesc. — Domnul Mco- Sunt acolo o serie de poezii de factură mai laescu Plopşor este un om de cultură, de mare pa­ veche ca formă, ca material de inspiraţie şi chiar ca siune literară şi de o rară pricepere artistică. Sub sensibilitate : îngrijirea d sale, „Biblioteca Pământ şi suflet oltenesc", Şi 'ncct in melodiile uitării, publică bilunar o culegere antologică din poeţii şi îmi rânduesc mirese 'n rămi de nuc, prozatorii olteni. Până în prezent au apărut: poeţii Cernindu-le, cu giulgiul înserării, N. Milcu, Ilarie Dobridor şi Consi. Jaleş şi epigra­ Plângându-le, cu ierni care se duc. mistul /. Popescu Polyclet. Vor urma : Burlănescu- (Ritual) Alin, D. Ciurezu, Traian Demetrescu, Păunescu- Totuşi am găsit câte-va lucruri pline de o sim­ Ulmu, N. Vulovici, etc. ţire caldă şi turburată, câte-va imagini de preţ, câ­ In vremurile acestea, când o carte de poezii se te-va strofe remarcabile : editează cu atâtea sacrificii, iniţiativa d-lui Nicolaescu Plopşor pare o albă ofrandă închinată sufletului olte­ Avea în ochi : pui vii de rândunici, In păr şerpi lucitori de bronz topit nesc şi poeziei în genere. In sâni, avea cuiburi de aur, mici, Ii urăm rod plin. Dar şi imitatori ; mai ales în Şi 'n glas, o şoaptă de tei adormit... Ardealul rămas în urmă. (Aladă) Cu acestea, şi alte câteva poezii de o simplitate Nimicuri-le elevului Mircea Vasiliu, au apărut armonioasă (Reminiscenţă, Vestigii) d. N. I. Bontaş, în ediţia doua, la „Cartea Românească." E un succes îşi desvălue un suflet de poet. Dar ce ce spânzurat pe care profesorii micului autor, nu-1 vor atinge poate pe creanga trecutului, în care florile scuturate sunt niciodată. Şi totuşi gloria lui timpurie îşi va trece o azi, tot atâtea amintiri, pe care vremea le acoperise clipă reflexele şi peste ochelarii doctorali ai magistri­ cu grije ? lor, căci Nimicuri-le, au început să fie. Poate vom reveni. întrebare de stele. — Poetul Victor Stoe pe care îl cunoaştem mai de mult din paginile „Vremii", „Rosidor." — Unul din cele mai bune volume, şi-a strâns, sub titlul acesta de stele, poemele sale, pe care d. Ciornei le-a scos în ultimul timp în co­ uneori inspirate, totdeauna străbătute de un nedefinit lecţia sa favorită, este „Marşul Femeilor" de Alice accent mistic. D-sa vădeşte o sensibilitate modernă, Gabrielescu. Romanul se reduce la o fugară, dar in­ frământată, cu puternice înălţări spre un firmament al teresantă frescă a contradicţiei: feminitate - feminism. purităţii de simţire şi gând, şi cu tot atâtea prăbuşiri Este o carte, care deşi construită în grabă, merită să şi întoarceri, la locul întunecat şi inert al plecării : fie citită tocmai pentru căldura şi sinceritatea cu care a fost scrisă. Ştiu, ca o rană pe suflet, Tăcerea din arinii subţiri. Să mă înalţ din mersul rănit, Credinţa este singurul ziar de azi, în care tine­ Până la vârful lor reţea pulsează într'un cadru de bun simţ, de con­ Şi de acolo sub o chemare, Mai largă, necuprinsă, ştiinţă românească şi de creştinism luminat. Să văd pădurea aprinsă. Fără poză de atleţi ai unor idei, care în afară de luciul noutăţii, n'au nimic comun cu psichologia Sufletul cade acum, noastră etnică, socială şi religioasă— oamenii aceştia Ca o stea pe o linie frântă. tineri au ştiut prinde şi amplifica ecourile cu aripi de Am rămas în pădure, foc ale vremii. Ca o urmă de ciută, Domnul Sandu Tudor, pe care învăţasem să-1 Pe care o stea o mângâe Cu lumină pierdută. (Urmă) preţuim, ca poet, în paginile „Gândirii" şi ca gândi­ tor de necontestate posibilităţi în „Floarea de foc" — Domnul Victor Stoe, a debutat cu o carte de ne prezintă astăzi, pe ziaristul priceput, viguros şi adevărată poezie, asupra căreia vom încerca să reve­ cult, care a făcut din Credinţa, singurul ziar româ­ nim în curând. nesc al tineretului, ce nu se mai poate mulţumii cu iasca şabloanelor şi a formulelor perimate. Se spune că Emil Isac, subtilul poet clujean, In jurul d lui Sandu Tudor, stau ca nişte pan­ întrebat de un redactor al unei gazete din Sărindar duri cu harapnice de foc şi frunţi înstelate, cei mai — nu-mi amintesc precis care — ce crede despre înzestraţi mânuitori de stilet?, ai generaţini : Petre noua mişcare a tinerei generaţii de scriitori ardeleni, Manoliu, Ion Plăeşu (Mircea Eliade), C. Noica, Eu­ ar fi răspuns : gen lonescu, Andrei Şerbulescu, Victor N. Popescu, — Mişcare de scriitori ardeleni ? Nu cunosc. Eu Vasile Damaschin, Radu Boureanu, etc. sunt scriitor român. Credinţa, cu acea admirabilă pagină de Duh şi Se mai spune de spiritisti, că în acel moment, slova românească şi cu Ţintarul ei, scris cu nerv, ta­ la cimitirul Bellu s'a produs o minune : Regretatul lent şi informaţie — trebue să fie în mâna tuturor critic ardelean, Ilarie Chendi, a eşit din mormânt şi celor care în ochii însetaţi, au încă puterea să aprindă într'o supremă şi sinistră încordare de oase, a arti­ lumina vie a intelectualului de azi şi văpaia unui su­ culat : flet tânăr, românesc şi creştin. — Hm ... !

Vestigii se numeşte placheta de versuri pe care Arsenic se numeşte romanul d-lui Sergiu Dan, d. N. I. Bontaş a scos-o iarna aceasta, la „Cartea premiat cu premiul Tekirghiol-Eforie, pe anul 1934. Românească." „Arsenic" ? Să fie ceva în legătură cu minunile terapeutici ale Ghiolului, sau numai un simbol an­ Petre Tartfa, un tânăr prozator ardelean, a scos cestral al autorului ? In orice caz, d. Sergiu Dan un volum de romane în fragmente intitulat Penumbre. are talent, chiar dacă criteriul de premiere ar fi fost : Cartea e scrisă vioi şi cu talent. Tot d-sa ne-a tri­ Anul trecut Mircea Eliade ? Atunci anul ăsta Sergiu mis o traducere a romanului „Family Hotel" a scrii­ Dan, că altfel se supără profeţii. torului maghiar Eugen Heltai. Ambele sunt scoase în editura „Orient" din Dej, Vom reveni, Cele 7 premii. — In fine s'a rupt şi gumilasti­ cul acestei poveşti. Ghimpişori. este o cărticică cu strofe spirituale De ce va fi fost atât de nesfârşită, când o lume a d-lui Al. C. Aldea. Sunt în ea şi vreo 2-3 ghimpi­ întreagă cunoştea pe laureaţi încă din toamnă ? Când, şori. Restul mai mult pufuşori. mai mult, pr«miile fuseseră creiate pentru anume în- fuiorări agonice şi negaţiuni verbale? CIRIPIT DE PĂSĂRELE de Gr. Teodosiu. Editura Este adevărat că între cei 7 se află şi un poet, „Cartea Românească''. sortit să însemne un mare talent şi poate o O culegere de cântece şi jocuri pentru uzul şcoalelor etapă distinctă a poeziei noastre. Este vorba de Eu­ primare, expresiune curată şi adâncă a dragostei pentru copii şi în acelaş timp o reală contribuţie la opera de gen Jebeleanu. Premierea lui este o faptă bună, educaţie naţională a tineretului şcolar. Carte deosebit de o foarte rară. Cu ea, onorata comisiune s'a spălat de agreabilă şi de folositoare. multe păcate trecute şi viitoare. Cât despre premierea unui concurent provincial NOVELE de Nicu Gane. Editura „Cartea Ro­ {d. Eugen Jebeleanu, nu este ardelean, nici măcar ca mânească". domiciliu) - să nu mai vorbim. Pe lângă concursul larg acordat literature! curente, Şi acum, câte-va titluri de opere premiate : Pe editând în condifiuni tehnice ireproşabile lucrările scrii­ culmile disperării (Emil Cioran) ; Nu (Eugen Ionescu) ; torilor contemporani, Editura „Cartea Românească a luat Memnon (Horia Starnate), etc. de câţiva ani iniţiativa publicării clasicilor români. Printre Iată cărţi, cu care Ministerul Instrucţiunii speră alte scrieri, sosite la redacţia revistei noastre, un volum să redreseze un tineret frământat, dezorientat, otrăvit, eclectic din novelele lui Niculae Gane. Frumoasă publicaţie, şi să-1 readucă la ordine, la optimism şi la muncă care pune sub ochi un mănunchiu dintre cele mai bune pozitivă. novele şi povest'xi ale lui Gane. „Câinele Bălan'', „An­ drei Florea Curcanul", cu amintiri dela Griviţa, „Alin­ tă", „Stejarul din Borzeşti", „Piatra lui Osman" Mircea Eliade este aşa cum s'a mai spus, şe­ etc., atâtea novele şi povestiri, care ne-au încântat tine­ ful generaţiei sale. Gânditor de nebănuite resurse, reţea şi ne-au fost adevărată hrană sufletească* ziarist încercat, izbutind să închidă în aceiaşi frază o idee şi un sentiment de frondă ; poet, om de ştiinţă şi de mare cultură, Mircea Eliade rămâne mai ales un BRAŞOV mare romancier al nostru. Cu „Maitrey" s'a consa­ crat. Cu „întoarcerea din Rai" a depăşit prozatori de Maestrul Constantin Bobescu, reprezintă pen­ mult intraţi în conştiinţa publică. Cu „Lumina ce se tru toată lumea amatoare de muzică, dar mai ales stinge", care apare înainte de Paşti, va trece poate pentru cea din Braşov, un talent şi o activitate care discolo de hotare. Io dorim. O merită. nu mai este un secret. D sa este un neobosit compo­ zitor şi un violonist de virtuozitate unică în Ardeal. Anul trecut i s'a jucat cu mare succes la opera din Vitrina literara, apare, când reviste, ca „Gân­ Cluj, Zobail. In prezent, lucrează la Trandafirii roşii, direa" şi „România literară" nu mai apar şi când al­ care va fi prezentată Operei din Capitală. tele, ca „Azi" şi „Viaţa literară", luptă cu mari greu­ Duminecă 11 Martie a avut loc recitalul de tăţi. De unde atâţia bani să plăteşti o redacţie pe Ca­ vioară al maestrului în aula Honterus. Cu o maestrie lea Victoriei şi o pagină semnată de Cezar Petrescu ? şi o dispoziţie excepţională a executat în special Sim­ Tot mai are succes înjurătura ? Atunci înjuraţi d-lor, fonia Spaniolă de Lalo, acompaniat la piano de d-l terfeliţi instituţiile, cele mai înalte, cele mai vitale ; /. Bernfeld. mâine veţi fii mari directori de reviste. Publicul entusiasmat i-a făcut o caldă manifes­ taţie de simpatie. A fost o fericită prefaţă pentru ma­ Blajul este o nouă revistă a Ardealului, o nouă rele concert pe care d. C. Bobescu îl va da la 21 nădejde în renaşterea culturală şi literară a acestei Martie în sala Asfrei, acompaniat tot de d. /. Bern- provincii. feld. Se va cânta Haendel : Sonata în Ré major ; C. Venită din acel centru de tradiţie, de muncă şi Saint-Säens : Havanaise ; Paganini : Nel cor non piu de cultură românească, Blajul poartă ceva din auste­ mi sento, pentru violina solo ; Beethoven : Sonata ; ritatea şi reţinerea cetăţii cu biserici şi şcoli. Wieniawsky : Souvenir de Moscou. Desprindem câte-va nume din cuprinsul numă­ întâmplări omeneşti. Prozatorul braşovean Ni- rului pe Februarie : Dr. V. Macaveiu, V. Stanciu, A. colae Cantonieru, şi-a strâns într'un volum cu titlul Lupeanu, V. Fulicea. acesta, puternicele schiţe publicate în Ritmuri şi Bra­ Cronica literară este conştiincios susţinută de şovul literar. Talentul d-sale, de mult verificat, apare d. Dionisie Popa. astfel într'o unitate care-i evidenţioază o serie de ca­ Ce putem ura Blajului, decât talent, izbândă şi lităţi preţioase. Vom reveni cu o recenzie amplă. durată. ŞCOALA ŢĂRĂNEASCĂ a despărţământului „As- împreună cu bogata recoltă de obiecte artistice, deosebit de in­ tra" Braşov. teresante, care împodobesc şi muzeul din Braşov. D-sa subli­ La 15 Februarie c. s'a deschis o şcoală ţărănească la niază partea însemnata pe care au avut-o învăţaţii noştri în cer­ Braşov. cetările acestea. Veniţi din toate comunele din judeţ, 50 de ţărani ur­ La 10—XII, d. profesor M. Drăcea, în conferinţa sa, mează cursurile teoretice şi practice ale acestei şcoli. „Probleme forestiere", a arătat, cu o pasiune care îl onorează, Cursurile sunt predate de profesori şi specialişti din dife­ păcatele şi datoriile noastre faţă de păduri, al căror devotat rite domenii, iar scopul urmărit este îmbogăţirea cunoş­ prieten este. tinţelor necesare prosperităţii nationale şi economice a ţă­ Cu aceleaşi sentimente şi cu un cuvânt sprinten şi colo­ ranului român. rat, întregit prin frumoase proecţiuni, d. profesor G. Ionescu- Demonstrări practice, proiectiuni şi excursiuni corn- Siseşti, ne-a vorbit despre „Dunărea, isvor de bogăţie", înfă- pJectează partea teoretică. ţişându-ne aspecte nebănuite ale chestiunii şi dovedind că se­ Realizată pentru întâiaşdată în Maramureş, nădăjduim carea bălţilor mărginaşe ne-ar lipsi de fapt de enorma bogăţie că va da şi la noi roadele aşteptate şi va contribui la o de peşte, pe care o ocrotesc. mai strânsă colaborare a oraşului cu satul. La 14—I, d. profesor dr. Val. Bologa arată, spre satisfac­ ţia egoistă a oricărui auditoriu plasat în centrul unei conferinţe, cât de mare a fost în ultimul veac „Contribuţia Braşovului la desvoltarea medicinii româneşti" citând numele a trei sa­ MARIA PIMA vanţi şi opera d-lui dr. Baiulescu. Intr'o frumoasă expunere, d. profesor G. Taşcă, tratând Părăsise demult Braşovul. subiectul „Perspectivele aşezării noastre economice, după L-a părăsit însufleţită de o chemare de biruinţă. După trecerea furtunii", arată cauzele generale ale crizei, greutatea Unire, Maria Dima, statornica tovarăşe de viaţă a compozitorului prevederilor în condiţiile fără stabilitate de azi şi indică soluţia Gheorghe Dima, s'a rupt din locurile unde-şi petrecuse cei mai adaptării, în curs de câţiva zeci de ani, la situaţia schimbată, frumoşi ani de rodnică activilate culturală şi socială, şi alăturea fără o nouă revoluţie, care ar fi dăunătoare. de soţul ei a trecut la Cluj, unde avea de împlinit o nouă misiune. Fără publicitatea strict necesară, s'a sărbătorit şi ziua de Astăzi, sufletul ei sbuciumat şi-a găsit odihna şi inima-i 24 Ianuarie prin canferinţa d-lui At. C. Bălăcescu despre „în­ obosită a încetat să mai bată. semnătatea Unirii", arătându-se că acestui eveniment nu-i poate Maria Dima a stat timp de o jumătate de veac, neîntre­ sta alături decât Întemeierea Principatelor, care e tot o unire, rupt în slujba intereselor superioare ale mult încercatului său dar silită, şi că obstacolele creiate între cele două state prin neam. însăşi desfăşurarea istorică, au trebuit să fie învinse prin noua Fiica lui Iacob Bologa, înzestrată cu cele mai frumoase forţă a conştiinţei naţionale. calităţi intelectuale şi sufleteşti, din cea mai fragedă tinereţe s'a Conferinţa se termină prin apelul la o înţelegere ge­ afirmat ca o personalitate în viaţa noastră socială. A fost o ar­ neroasă a ideei naţionale şi la o activitate creatoare, care să tistă şi o intelectuală în cel mai nobil înţeles al cuvântului. facă din neamul nostru o irezistibilă putere de atracţie. Cântăreaţă şi pianistă, poetă şi traducătoare neobosită, a In faţa unui numeros public a vorbit la 28—1, d. profesor căutat în toate manifestările sale să dea acestei vieţi o semni­ V. Gh. Ispir despre „Înfrăţirea popoarelor prin biserică", ficaţie mai adâncă. arătând că naţionalismul şovin şi provocator de războae ar tre­ In faţa loviturilor sorţii — şi viaţa n'a scutit-o de grele bui să lase loc unei mai drepte înţelegeri a naţiunei, care e de încercări — a rămas pururea învingătoare. fapt un concept moral şi că acesta se poate subordona ideei Nobleţă sufletului şi eleganţa gândirii o caracterizau. creştine, cere are şi ea o viaţă istorică de două mii de ani. Pentru comoara aceasta nesecată de idealism şi poezie, Tânărul profesor d. A. Popescu a dovedit o interesantă pentru credinţa care ne-a sădit-o în suflete, noi generaţiile târzii, cunoaştere a amănuntelor şi reale însuşiri de vorbitor în con­ cari am avat parte de lumina binefăcătoare a spiritulut său ne­ ferinţa sa despre „Semănătorul şi curentele occidentale ale obosit, vărsăm deasupra proaspătului mormânt dela Cluj, o caldă literaturii române." lacrimă de recunoştinţă. In conferinţa sa din 4—11 despre „Corporatism şi na­ — v. — tionalism", ţinută în faţa unui ales şi cald auditor, d. profesor Mihail Manoilescu a vorbit cu o viguroasă înlănţuire logică şi cu un deosebit talent, arătând că naţionalismul, care domină Activitatea „Ligii Culturale" astăzi conştiinţa lumii, nu poate să-şi găsească o altă exprimare potrivită, decât aceea a corporatismului.

Aminteam într*unul din numerele trecute despre conferin­ O foarte interesantă conferinţă a fost deasemenea aceea ţele d-lor profesori N. Iorga şi V. Vâlcovici. Ele se încadrau a d-lui profesor si vice-preşedinte al Academiei Române, An­ în noul ciclu al secţiunei acestei instituţii culturale din Braşov. drei Rădulescu, care, cu un vast şi convingător material, adu­ Răspunzând unor nevoi generale, conferinţele s'au putut nat, în largă măsură, prin munca proprie, de o viaţă întreagă, continua, desigur nu fără anumite jertfe, şi cele mai multe s'au a dovedit „Romanitatea Dreptului nostru", prin analiza drep­ putut grupa în jurul unei idei generale, menite să mărească în­ tului cutumiar, a vechilor noastre pravile, ca şi a legiuirilor din crederea în valoarea şi viitorul culturei noastre româneşti. vremea lui Cuza Vodă. Pe lângă bogăţia moştenirii romane, a scos în evidenţă partea de creaţie românească şi perspectivele D. profesor Oct. Onicescu, în conferinţa sa din 19—XI, ce ea Ie îndreptăţeşte. intitulată „Ştiinţa în serviciul naţiunei", a scos în evidenţă în­ semnătatea tehnicei moderne, dar şi nevoia naţională, de o i Intr'o expunere clară, ilustrată de proecţiuni, a conferinţei se da acesteia o întrebuinţare gospodărească. „Observatoare româneşti şi de aiurea", d. profesor G. Bratu Intr'un vast cadru de cercetări preistorice, d. profesor I. ne-a înfăţişat diferitele feluri de stele, cele mai vestite observa­ Andrieşescu, vorbind despre „Cea mai veche civilizaţie din toare din lume, cum şi valoarea apreciabilă a institutelor noastre ţara noastră", arală marea adâncime în trecut a vieţii de cu similare, dela Bucureşti şi Cluj, arătând şi contribuţia noastră tură de pe pământul nostru, mulţimea staţiunilor descoperite ştiinţifică. La 25—II, maestrul Cincinat Pavelescu a ţinut în faţa în ritmul general al vieţii româneşti, a organizat o unei săli arhipline, selectă şi entusiasta, o causerie asupra nu­ serie de conferinţe, menite să examineze deocamdată meroaselor sale „Amintiri literare". Cu verva care îl caracte­ aspectele principale ale vieţii ardelene de azi. rizează, cu simţirea caldă şi imaginea strălucitoare care fac din Dintre conferinţele cu caracter literar notăm : fiecare frază a sa o bucurie sufletului, maestrul a fost la Înăl­ Ion Breazu : „Viaţa literară în Ardeal" ; Ion Chinezu : ţimea sentimentului unanim cu care întreg Braşovul intelectual, „Viaţa culturală minoritară din Ardeal" ; /. Gherghel: venise să-1 asculte. Conferinţa este redată, aproape în între­ «Mişcarea teatrală şi artistică în Ardeal", etc. gime, în acest număr al revistei. Şi acum un ultim cuvânt bun pentru d. prof. Atanasie Nu ştiu cum „Agonia Soarelui" a d-lui C. Ar- Bălăcescu şi Căpitan S. Rotaru, care sunt sufletul acestei ac­ gintaru a aiuns la ediţia treia. Nu cumva d-sa schimbă tivităţi culturale şi pentru ziarul »Kronstädter Zeitung", care i-a numai coperta ? Pentrucă dacă am găsit acolo şi câ­ arătat mereu o prietenoasă înţelegere şi care, peste învinuirile teva lucruri bune, cele mai multe îţi lasă impresia că calomnioase ale unor ziare bucureştene, subliniază astfel din ai mâncat iască. Poezia adevărata se scrie cam greu. nou loialitatea poporului sas din Ardeal. a. b. TIMIŞOARA SIBIU Const. Miu-Lerca, poetul bănăţean de frumoasă inspi­ Gruparea intelectuală „Thesis" a comemorat 20 de raţie, ne-a trimis o plachetă de versuri intitulată Biblice. Deşi ani dela moartea lui Chendi, Cerna, Iosif şi Anghel, apărute acum doi ani, poeziile d-lui Miu-Lerca, ne-au atras printr'o şezătoare ţinută în sala festivă a Prefecturei ju­ atenţiunea dela primele versuri. deţului. Intr'un număr viitor vom reveni. D-1 Al. Dima a vorbit despre „Personalitatea literară a lui Ilarie Chendi şi Panait Cerna", iar d-1 prof. Lieu I. Pope seu despre „St. O. Iosif semănătorist şi Dumitru Anghel sol al poesiei noui". Reviste primite : Publicul, format exclusiv din intelectuali, a putat preţui felul expunerii conferinţei d-lui Dima, documentată deplin Les Marges. Trente-et-unième Année. No. 205 şi 206 şi intr'o limbă de o rară frumuseţe literară, precum şi aceia (10 Janvier şi 10 Février 1934). Apare la Paris, Boulevard Mont- a d-lui prof. Lieu Popescu captivantă prin claritatea şi justa parnasse, 147. caracterizare a operilor celor doi mari dispăruţi. Revista scriitoarelor şi scriitorilor români. Anul VII, D-lMircea Alexiu a citit „Chemare" de Cerna, No. 11-12 (Noembrie-Decembrie 1933). Apare la Bucureşti sub iar d-1 N. Trâmbiţaş „Doina" lui Iosif şi amintiri des­ direcţia d-nei Aida Vrioni. Str. Brezoianu 57. Redactor : inimosul pre Cerua, scrise de d-1 Horia Petra-Petrescu. şi talentatul poet Teodor Scarlat.

Viaţa literară. Anul VIII, No. 151, 152, 153 şi 154 (1 Ia­ Contagiaţi de elanul cu care „Provincia Literară'' nuarie—15 Martie 1934.) Revistă bilunară de informaţie critică, li­ a rupt zăgazurile indiferenţei sibiene faţă de o viaţă vie de terară şi artistic "i. Apare la Bucureşti in redacţia poetului I. Va­ cuitură a oraşului, câţiva tineri intelectuali, grupaţi In jurul lerian. Str. Agricultori 78. d-i ui Elie Nägean, au făcut să apară o nouă revistă de li­ Munca literară. Anul II, No. 1 şi 2 (Ianuarie şi Februarie teratură, „Sibiul literar". 1934). Apare la Bucureşti, Str. G-l Fălcoianu 36. Redactor : loan Ii urăm să poată strânge în jurul vieţii ei armătura Georgescu. de curaj şi răbdare cu care să poată rezista şi birui. Răsăritul. Anul XVI, No. 1 (Ianuarie 1934). Apare la Bu­ cureşti sub direcţia d-lui General I. Manolescu. O altă revistă apărută este „Sibiul Medical", scrisă Litere. Anul II, No. 3-4 (Ianuarie-Februarie 1934). Apare de un grup numeros şi ales de medici sibieni. O revistă la Bucureşti, Str. Popa Tatu 4. Redactor: Aurel Chirescu. • a cărei formă şi fond merită toate laudele. Farul Căminului. Anul I, No. 8 (Ianuarie 1934). Apare lu­ nar la Bucureşti sub direcţia d-nei Maria G-l Dobrescu. Str. Wa­ Tot la Sibiu Asociaţia „ Astra" a făcut să re­ shington 34. apară vechea „Transilvania", în care am recunoscut munca organizată, talentul şi râvna d-lui Al. Dima. Linia nouă. Anul I, No. 10 (Ianuarie 1934). Revistă lunară, literară-socială-artistică. Apare la Bucureşti, Str. Regală 21. Di­ rector : Stelian Meţulescu. In ultimul moment „Provincia Literară" ne aduce vestea că d. Al. Dima a fost ales preşedinte al gru­ Ţara Bftrsei. Anul V, No. 5 şi Anul VI, No. 1 (Noembrie- pării intelectuale „Thesis". Decembrie 1933 şi Ianuarie-Februarie 1934.) Revistă de cultură şi literatură. Apare la Braşov odată la două luni, sub conducerea Prin alegerea preşedintelui în persoana d-lui d-lui proi. Axente Banciu. Str. Mureşenilor 22. Dima, gruparea s'a onorat şi a dat dovadă că ştie unde merge şi ce vrea. Prietenului Dima, o caldă strân­ Societatea de mâine, Anul X, No. 12 (Decembrie 1933). gere de mână, împreună cu urările noastre de a duce Număr festiv pentru împlinirea unui deceniu de apariţie. Revistă lunară. Apare la Cluj, Str. Gelu 26. Director : Ion Clopoţel ; re­ la bun sfârşit opera frumoasă pe care a iniţia t-o la dactor : Ion Th. Ilea. Sibiu, sub atât de frumoase auspicii. Gând românesc. Anul II, No. 1—2 (Ianuarie-Februarie 19341. Revistă de cultură editată de Astra. Apare la Cluj. Re­ C LU] dactor: Ion Chinezu; secretar de redacţie: Olimpiu Boitoş.

Abecedar. Anul I, No. 33—48. Revistă lunară. Apare la Gând românesc, revista clujeană, în dorinţa de Turda, îngrijit de : Teodor Murăşanu, Emil Giurgiuca, George a urmări şi studia procesul de integrare a Ardealului Boldea, etc. Progres şi cultură. Anul II, No. 1 şi 2 (Iamuarie şi Fe­ bruarie 1934). Apare la Tg. Mureş, Str. Cogălniceanu 3. Cărţi primite :

Blajul. Anul I, No. 1 (Ianuarie 1934). Revistă de cultură. Apare lunar la Blaj, Str. Regele Ferdinand No. 23. Secretar de EDITURA „CARTEA ROMÂNEASCĂ* redacţie : Nicolae Comşa. Panait Istrati: „Casa Thüringer", (roman). Provincia Literară. Anul II, No. 1—2 (Ianuarie-Februarie Mihail Sadoveanu: „Creanga de aur" (roman) 1933. 1934), Apare la Sibiu. Director : Paul Constant. Str. Octavian Profira Sadoveanu: „Mormolocul" (roman) 1933. Goga No. 69. Mircea Vasiliu : „Nimicuri" (schiţe şi impresii din lumea Frize. Anul I, No. 1 (Martie 1934). Revistă lunară de lite­ mea). Ediţia II, 193. ratură ţi cronică. Apare la Braşov, Str. de Mijloc No. 24 a. Re­ Liviu Rebreanu: „Ciuleandra" (roman). Ediţia III, 1933. dactori : Nicolae Cantonieru, Aurel Marin, etc. Florian Cristescu : „Povestea neamului nostru", vol. II. Pagini alese (No. 5 şi 6). Ediţie îngrijită de Ion Pillát: Lanuri. Anul I, No. 6 (Februarie 1934). Apare la Mediaş, Str. Armurierilor 8. „Cartea Dorului" (1933) şi „Esopeia" (1933). Plaiuri săcelene. Anul I, No. 1 şi 2 (Ianuarie Februarie Cunoştiinţe folositoare (Seria A. No. 51 şi 52). Sub di­ 1934). Revistă lunară sub îngrijirea dd. Victor Tudorán şi Ion rectiva redacţională a d-lui prof. univ. I. S mionescu : „Viaţa Crisbăşeanu. Apare la Satulung-Săcele (jud. Braşov), Şoseaua Re­ la tropice" şi „Viaţa la Ecuator" de 1. Simionescu, 1934. gele Ferdinand No. 670. Cunoştiinţe folositoare (Seria C. No. 49, 50 şi 51). Poezia. Anul I, No. 1. Buletin lunar de poezie olteană, în­ „Sgârie-norii New-Yorkului" de Petru Comarnescu ; „N. Băl- grijit de Leonard Divarius, Const. Jales, Const. I. Manea. Apare cescu" de V. M. Sassu ; „Ţara visurilor împietrite" (Egiptul) de la Craiova, Str. Renaşterii 16. Mircea Herovanu, 1933. Florian Cristescu : „Moţodel" (roman) 1934. S 04 H2 Anul III, No. 10 şi 11-12. Revistă de literatură şi pam­ flet. Apare la Turnu Măgurele. Str. N. Iorga 15 Redactor : Al. Marcu : „Decameronul". Vol. II 1933. Ştefan Tudor. Damian Stănoiu : „Ucenicii Sfântului Antonie" (roman).

Cadran. Anul I, No. 1 (Ianuarie 1934). Revistă literară, EDITURA „CUGETAREA" critică, socială sub conducerea d-lui Sandu Teleajen. Iaşi, Strada Cuza Vodă 23. George Georgian: „Reînviere" (poezii) Bucureşti 1934. Rod nou. Anul I, No. 2 (Februarie 1934). Apare la Silistra.

Omega. Anul II, No. 3 (Februarie 1934). Apare la Buzău, EDITURA „NAŢIONALA" CIORNEI S. A. str. Mărăşti No. 19. Redactor : I. Ionescu. Ion Călugăru : „Don Juan Cocoşatul (roman) 1933. Gând nou. Anul I, No. 3 (Ianuarie 1934). Publicaţie lite­ N. Davidescu : „Fântâna cu chipuri (roman) 1933. rară lunară. Apare la Buzău. Redactor N. Niculescu. M. Toneghin şi M. Bilciurescu : „Fecioare la licitaţie" (roman) 1934. Pământ şi suflet oltenesc. Revistă bilunară antologică a Alice Gabrielescu : „Marşul femeilor" (roman) ; Colecţia scrisului oltenesc, sub conducerea d-lui N. Plopşor. Craiova, Str. Voevodul Mihai 30. Din această colecţie au sosit la redacţie : N, „Rosidor", 1934. Milcu iversuri), 15. I; II. Dobridor (versuri) 1. II; I. C. Po- Eugen Lovinescu : „Fini 'n patru" (roman), 1933. pescu-Polyclet. (epigrame) 15. II ; Const. Jaleş (versuri) 1. III. 1934.

înmuguriri. Anul III, No. 1—2 (Ianuarie-Februarie 1934). EDITURI DIVERSE Revistă lunară, literară-artistică-socială. Director : prof. Virgil Tem- peanu. Apare la Fălticeni, Str. Ion Creangă 35. G. Şt. Cazacu : „Calea Sângelui" (poezii) Ediţia IlI-a. Bu­ cureşti 1933. Ed. „Cronicarul." Cu o scrisoare a d-lui Mareşal Orientări. Anul III, No. 1—2 (Ianuarie-Februarie 1934). Averescu. Revistă lunară de studii, critică şi literatură. Apare la Moineşti- Victor Stoe : „întrebare de stele" (poeme). Bucureşti 1934. Bacău. Director : C. R. Crişan ; redactor : I. I. Alexandrescu. Constantin Miu-Lerca : „Biblice" (poezii). „Tipografia însemnări. Anul III, No. 14—15. (Februarie 1934). Revistă românească." Timişoara 1932. de artă şi literatură sub conducerea d-lui I. Brăscăuceanu. Doro- Al. C. Aldea: „Ghimpişori" (strofe spirituale). „Tip. I. hoi, Str. Ghica. Zandali." Bazargic 1933. Petre Tartia : „Penumbre" (romane în fragmente). Editura Progres şi cultură se numeşte revista care „Orient". Dej 1933. apare la Tg. Mureş sub conducerea „Comitetului Aso­ Petre Tarţia ; „Family Hotel" (roman de Eugen Helta i). ciaţiei învăţătorilor Români din judeţul Mureş," Ed. „Orient", 1934. Deşi pedagogică-socială-literară, este o revistă care aduce un suflu de tinereţe şi o chezăşie a cul- iurii şi literaturii noastre, în acest mare centru mi­ noritar. Redacţionale: Am remarcat în special pasiunea conducătorilor acestei reviste pentru poezia românească. Din cauza greutăţilor materiale prin care trece Braşovul In acest număr publică frumoase poeme dd. Ion Literar, ca dealtfel toate ^publicaţiile liierare nesubvenţionate, Th. Ilea, Mihail Dragoş şi Maximilian Costin. vom continua să apărem, cu începere dela 15 Mai, din două în luni, în numere duble a câte 40 pagini, cu aceleaşi colaborări alese şi în aceleaşi condiţiuni technice, ca şi până în prezent. Ziare: Astfel la 15 Mai, va apare No. 17—18. Domnul Ion Focşeneanu a pus sub tipar volumul său de Ideea Naţională (Buzău) ; Avântul (Petroşani) ; Pământul poeme „In sus" cu o prezentare a maestrului Cincinat Pave- (Călăraşi) ; Vremea Nouă (Strehaia-Mehedinţi) ; Sentinela (Foc­ lescu. Ultimul ciclu cuprinde o serie de traduceri din Ch. Bau­ şani); Gazeta Capitalei (Bucureşti). delaire. Cartea va fi în vitrine în luna Aprilie. CERCUL REVISTEI „BRAŞOVUL LITERAR"

Cincinat Pavelescu (preşedinte), Atanasie Bălăcescu, Maria Baíulescu, Margareta Bleahu, C. Bobescu, Dr. David Bleahu, Valeria Căliman, Dr. Liviu Câmpeanu, Dr. N. Cayman, Ion Focşeneanu, Ing. Ion Ionică, Aurel Mureşianu, Iancu Nan, Ecaterina Pitiş, Victor Rath, Părintele Pizo-Zărneşti şi Petre Teodorescu.

ABONAMENTE j . ~ \ pentru particulari .... Lei 150'—

m iară : j pmtru instituiu >f 3QO~ In străinătate ,, 400'—

Toate manuscrisele trimise revistei vor fi adresate d-lui Cincinat Pavelescu, Str. Regina Maria No. 26, Braşov. Manuscrisele nepublicate se ard. *

Orice sume destinate nouă trebuiesc acoperite imediat cu o recipisă oficială eliberată de administraţia revistei, contrariu nu vor fi luate în consideraţie. Pentru sumele trimese cu poşta, ori cele încredinţate unor colegi ai noştri, recipisele se vor trimete în cei mult 15 zile dela primirea banilor. — Revista noastră caută reprezentanţi în toate centrele din Ardeal precum şi în restul ţării. Aceşti viitori prieteni trebuie să fie tineri, iubitori de literatură, corecţi şi dezinteresaţi. — Rugăm insistent toate revistele şi ziarele din iară, a răspunde schimbului nostru. Ne vor ajuta astiel la munca de cunoaştere şi informaţie artistică pe care am început-o în acest ţinut. — Toate cărţile şi revistele primite la redacţie vor fi amintite la bibliografie sau recenzate, în ordinea primirii lor şi în limita spaţiului de care dispunem. *

Domnii abonaţi care îşi schimbă adresa şi cei care nu primesc re­ gulat revista, sunt rugaţi să ne încunoştiinţeze printr'o cartă poştală ; altfel nu putem răspunde de primirea regulată a revistei. Noi facem toată expe­ diţia în mod regulat, imediat după apariţie. PREŢUL 12 LEI

"TIPOGRAFIA „RAPID" BRAŞOV, STR. RÉGELE CAROL No.