CRONICA 11 2010 Final
Total Page：16
File Type：pdf, Size：1020Kb
CSERIE NOUÃ RONICAANUL XLIII 1591 32 PAGINI PREŢ 3 LEI Nr. 11, noiembrie 2010 evistă de cultură poem de noiembrie Antiteze N-ai dezmierda, de n-ai şti să blestemi, surîd numai acei care suspină, de n-ai fi rîs, n-ai fi ştiut să gemi, de n-ai fi plîns, n-ai duce-n ochi lumină. Şi dacă singur rana nu-ţi legai cu mîna ta, n-ai unge răni străine, n-ai jindui după un colţ de rai, de n-ai purta un strop de iad în tine. Şi nu te-nalţi în slăvi dacă nu cazi cu fruntea grea în pulberea amară, iar dacă-nvii în zîmbetul de azi, e c-ai murit în lacrima de-aseară. Radu GYR Acest număr este ilustrat cu lucrări ale pictorului Ion TRUICĂ realităţii pe care o preconizează : „cine are un bătrîn să-l fluviu, 4340 km ² de deltă şi un noian de rîuri interioare, „Vine cîndva şi odihna / ucidă!”. Căci asta fac Boc şi ai lui : ne ucid bătrînii, ca să lacuri, bălţi, ştioalne, ghioluri, tăuri, iazuri, iezere, nu mai existe martori ce ar putea compara promisiunile mlaştini, smîrcuri. Avem unde şi de unde să-i facem (II) cu realizările, trecutul cu prezentul, bogăţia ţării şi sărăcia submarine. Un pietroi de gît şi gata, s-a rezolvat ce ispăşire va fi” poporului. De fapt, ca să fiu sincer, eu consider această problema României. Da, dar mai rămîn bugetarii. Cu ei (bătrîneţea între umilinţe şi deznădejde) fabuloasă bogăţie a ţării cea mai gogonată dintre ce facem? Nu ne putem permite să irosim atîta piatră ca minciunile propagandiştilor care au încercat să ne abată să le-o legăm şi lor de gît. Şi-apoi, nici nu mai avem Valeriu STANCU atenţia de la faptul că ei înşişi au fost cei care şi-au piatră. A intrat şi ea în buzunare private. În plus, cred că însuşit, în doar două decenii, această bogăţie. Ceauşescu, s-ar ridica nivelul Mării Negre atît de tare, că am produce Televiziunile noastre realizează emisiuni despre în 25 de ani de dictatură, nu a făcut atîta rău propriului inundaţii pe la toţi megieşii de litoral marin. Dar am crime, violuri, hoţii, televiziunile noastre dau pe sticlă popor, cît a făcut piticul atomic în nenorocitele şi produce şi la noi şi cine ar mai sări să facă diguri, dacă emisiuni despre puşcăriaşi, încercînd să transforme efemerele sale mandate succesive încredinţate de „il capo bugetarii şi pensionarii ar zăcea pe fundul apelor cu criminali, violatori, delapidatori în arhangheli ai di tutti capi”, pe motive clientelare şi găşcare. Oare ce pietroaie legate de gît?! Doamne, n-am ştiut că e atît de bunătăţii, milostiveniei, ispăşirii, răscumpărării păcatelor, cuvinte ar mai fi găsit astăzi Poetul Naţional pentru a greu să fii parlamentar şi să propui legi pentru binele în îngeraşi ai nevinovăţiei. Tîrfe pline de nuri şi de caracteriza starea poporului, dacă la 1883 anticipa cu o patriei şi pentru propăşirea poporului! Sau, mai exact, păcate, deviaţionişti sexual, tunari ce lasă oamenii pe cutremurătoare luciditate : „Vai de biet român, săracul / pentru propăşirea tagmei jefuitorilor. Că tot vor drumuri după ce le iau ultimul bănuţ economisit, Înapoi tot dă ca racul!” legiuitorii să treacă în ochii lumii drept apărători ai „oameni vrednici ca să şază în zidirea sfintei Golii” – cum Vise destrămate, speranţe neîmplinite, umilinţe, românului „de rînd”! Şi dacă opoziţia propune, îi denumea Eminescu pe nebuni – sunt invitaţii dureri... din ele s-a rostuit viaţa celor de care azi dimpotrivă, să nu irosim nici gloanţele, nici otrava, nici permanenţi ai posturilor de radio, de televiziune, ai guvernanţii îşi bat joc. Chiar aşa! Ce să facă România asta piatra, nici frînghia, ci mai degrabă să-i îngropăm de vii tabloidelor. Niciodată bătrînii. Decît dacă pot fi subiectul nouă, pragmatică, europenizată cu bătrînii? Nişte pe bătrîni, ca să îngraşe pămîntul? A dracului opoziţie, unor ştiri de senzaţie. România e interesată de circ, de hleaburi, bune de dat la şmelţ, nişte epave care nu se pot cum joacă ea mereu rolul lui „gică contra” şi cum se pune bîlci, nu de faptul că îi mor oamenii de foame, că se sting despărţi de trecut şi trăiesc numai din amintiri. La gunoi de-a curmezişul propăşirii patriei! Numai cînd e vorba să neştiuţi, nebăgaţi în seamă. România celor două decenii cu ei! Dacă sunt bătrîni înseamnă că nu mai pot lupta ca mai acorde nişte drepturi comune la hurta senatorilor şi de tranziţie şi-a întors faţa de la generaţia care s-a să apere avutul îmbogăţiţilor de tranziţie şi nici nu mai deputaţilor, guvernanţii şi opoziţia votează în devălmăşie sacrificat pentru propăşirea, pentru dezvoltarea ei. pot munci ca să le îngroaşe cheagul, să le sporească parlamentară ca să-i dea societăţii un exemplu luminos Bătrînii de azi ai României s-au hrănit toată viaţa lor cu averile. De ce să-i mai hrănească societatea dacă-s inutili? de armonie politică, socială, financiară. De fapt, ce spun minciuni. Servite cu generozitate de tot felul de Eu, dacă aş fi parlamentar (fereşte-mă, Doamne, de aşa eu armonie?! Transcendenţă, de-a dreptul, că doar trec pe propagandişti, de tot felul de ideologi de doi bani. procopseală!), aş propune o lege prin care, în ziua deasupra legilor pentru binele patriei, pentru ca Generaţiei părinţilor mei i s-a promis prosperitate, şi a pensionării, bătrînilor să li se tragă un glonte în cap. Nu, „România să fie bine şi tot românul să prospere”. Na, că venit criza. I s-a promis pace, şi a avut parte de al doilea nu e bine, căci glonţul patriei costă (chiar dacă e dulce ca nici aici n-am nimerit-o! Cum adică tot românul? Adică şi război mondial. I s-a promis libertate, şi au venit lagărele, mierea!). Mai bine să li se administreze injecţia letală ca la pensionarul şi bugetarul?! Păi pentru o astfel de afirmaţie închisorile, gulagul, teroarea; i s-a promis democraţie, şi i criminalii americani sau ca la cîinii paralizaţi. Dar şi sunt bun de băgat la ocnă, după preceptele cele noi ale s-a dat dictatură, i s-a promis iar prosperitate, şi i s-au dat injecţia costă! Vremile sunt grele, bugetul e de austeritate, bunilor, bravilor, dezinteresaţilor noştri aleşi! socialism, colhozuri, prigoană, cozi, înfometare; i s-a măsurile şi legile sunt de criză. Cum să iroseşti gloanţe şi Bietul Menandru, în perioada cînd sclavagismul, o promis normalitate, şi a căpătat securitate; i s-a promis o otrăvuri?! Deci, nici aşa nu e bine. E prea multă muncă : altă formă a democraţiei, împărţea societatea „în mizeri şi bătrîneţe liniştită, senină, lipsită de griji, şi i s-a dat trebuie săpate gropi care apoi mai trebuie şi astupate. bogaţi” chiar credea că „dacă vei munci la tinereţe, vei drumul în prăpastie. Pentru că bocăneala de toamnă (ba Mai bine-i dăm hrană porcilor sălbatici, după care avea o bătrîneţe fericită.” Astăzi, dacă i-ar vedea pe chiar bocăneala multianuală) demonstrează că, în chemăm vînătorii să ucidă cîte 300 de mistreţi pe zi. Da, bătrînii României care au muncit 40 de ani şi cărora li se România tranzitară, vorba maestrului Tudor Arghezi, dar rămîn ciolanele, ca la Fîntîna Albă. Aşadar, decît să-i ia pîinea de la gură, dacă i-ar vedea pe bătrînii României „una vorbim şi alta fumăm”, demonstrează că în împuşcăm pe bătrîni ori să-i otrăvim pentru a cheltui care se calcă în picioare pentru ajutoarele supravieţuirii, România aceasta din fundul prăpastiei conducătorii nu-şi apoi şi bani cu înmormîntarea, decît să-i dăm hrană la dacă i-ar vedea pe bătrînii României batjocoriţi de cei propun altceva decît să-i convingă pe români de mistreţi şi să rămînă hartane de pensionari şi de bugetari cărora ei înşişi le-au pus pîinea şi cuţitu-n mînă, ei bine, necesitatea schimbării proverbelor ce-s din moşi-strămoşi prin pădurile scumpei noastre patrii, mai bine să-i dăm astăzi celebrul comediograf al antichităţii nu ar mai face o lăsate. În mintea lor bolnavă îşi face loc o ilustrare a hrană la peşti. Doar avem 245 km de litoral, 1075 km de astfel de afirmaţie! fragmentarium istoric Sumar: Tratatul cu Austria de la Saint Germain interesa fragmentarium istoric pagina 2 Sistemul de la Versailles România atât în privinţa reparaţiilor, dar mai ales în Cătălin TURLIUC chestiunea recunoaşterii Unirii Bucovinei cu ţara. tertium non datur pagina 3 şi noua ordine mondială. Marile puteri au procedat întocmai ca şi în cazul tratatului cu Germania, dictând practic textul acestuia Bogdan Mihai MANDACHE Perspective româneşti (II) şi folosind chestiunea minorităţilor şi a tranzitului patrimoniu naţional pagina 4 comercial în propriul avantaj şi drept instrumente de Cătălin BORDEIANU presiune asupra micilor puteri semnatare. De această Cătălin TURLIUC dată, România a refuzat semnarea tratatului, mai ales restituiri pagina 4 că acesta fusese discutat concomitent cu problema Cristina Maria FRUMOS Prin participarea la prima mare conflagraţie petrolului, şeful delegaţiei române, primul ministru al privitor ca la teatru pagina 5 mondială, România şi-a întregit unitatea naţională în ţării Ionel I.C. Brătianu, revenind în ţară unde şi-a graniţe corespunzătoare realităţilor etnice şi istorice. depus demisia. In cele din urmă, tratatul va fi semnat Ioana PETCU Constantin POPA Aceasta era motivul fundamental pentru care România la 10 decembrie 1919 concomitent cu Tratatul ut pictura poesis paginile 6, 22-23 era vital interesată să participe la Conferinţa păcii din minorităţilor şi cu cel cu Bulgaria (semnat la Neully sur 1919-1920, care avea menirea să confirme de jure ceea ce Seine şi în care România era interesată în problema Liviu SUHAR Valeriu STANCU Traian MOCANU era deja, prin efort intern, realitatea de facto. România, confirmării graniţei fixată la 10 august 1913 şi în ca stat suveran şi independent încă din 1877, a urmărit chestiunea reparaţiilor).