DOCSLIB.ORG

Epoca Bizantină

Total Page：16

File Type：pdf, Size：1020Kb

Download full-text PDF Read full-text
Epoca Bizantină Epoca Bizantină Urme materiale, secolele III, IV și V en Deși teritoriul nostru nu a făcut parte integrantă din Imperiul Bizantin, în cele ce urmează perioada de timp cuprinsă între epoca romană și cea feudală va fi denumită generic Epoca Bizantină, pentru a urma cursul firesc al Istoriei Bisericii Ortodoxe, cea care a consemnat faptele, obiceiurile și tradițiile, războaiele sau calamitățile vremurilor. Chiar dacă la Nord de Dunăre puterea militară și osul sănătos au fost de partea triburilor barbare, migratoare, aproape toate sursele istoriografice au fost produse de scribii bizantini sau romani. Urmele materiale identificate arheologic sunt și ele destul de limitate iar datarea lor s-a făcut de cele mai multe ori prin analogie cu cronologia romană. Aflat la granița de nord a teritoriului controlat de romani, teritoriul nostru a fost permanent în interacțiune activă cu marele imperiu, fie prin schimburi comerciale, fie prin confruntări militare. Toți sclavii eliberați sau fugiți, toți renegații și nemulțumiții Imperiului Bizantin, toți hoții și infractorii, pe scurt toți dușmanii Imperiului Roman și mai apoi ai celui Bizantin au găsit adăpost și refugiu la Nord de Dunăre. La aceștia se adaugă sutele de mii, sau în timp chiar milioanele de prizonieri de război, colonizați pe teritoriul nostru în așteptarea răscumpărării. Chiar dacă nu a existat un proces coherent de colonizare activă, organizat de o armată învingătoare, teritoriul nostru a fost colonizat progresiv cu locuitori ai Imperiului, coloniști ce au adus cu ei limba, obiceiurile și tradițiile, moneda sau averea lor. Este greu de spus dacă această politică a fost dirijată activ de împărații și capii bisericii, sau a fost doar rezultatul unei selecții naturale, dar majoritatea textelor lasă de înțeles că bizantinii au purtat serii de negocieri cu triburile invadatoare înainte de declanșarea fiecărui război. Se poate doar specula faptul că bizantinii au cedat de bună voie o parte din populația excedentară, în timp ce triburile transhumante au preluat forța de muncă gata educată și supusă, teritoriile lor fiind descrise ca nesfârșite. Probabil că nu întâmplător purtăm astăzi numele de România, nume utilizat înainte de secolul al XII-lea pentru a întregul Imperiu Bizantin. Cel puțin pentru a onora numele glorios, merită să conectăm istoria noastră la cea a Imperiului căruia i-am succedat istoric. Nu în ultimul rând, Istoria Bisericii din România trebuie să se încadreze armonios în Istoria Bisericii Ortodoxe. Trebuie observat și faptul că după mai puțin de un secol de la eliberare, teritoriul nostru avea la frontieră trei dioceze creștine: Dioceza Pannonia, Dioceza Dacia, Dioceza Thracia. Retragerea administrației romane la Sud de Dunăre, nu a însemnat o vidare de populație din întregul teritoriu, ci a fost mai degrabă doar o cedare a suveranității. Retragerea armatei a fost însoțită de un fenomen invers de migrație a unor noi coloniști în teritoriile rămase fără apărare. S-au retras doar militarii și familiile lor, funcționarii civili din administrație și sclavii mulțumiți de viața și rosturile lor. Agricultorii, cetățenii nemulțumiți, dacii și urmașii lor împreună cu sclavii răsculați au preferat să rămână și să ia în posesie fostele proprietăți imperiale. Nici militarii nu s-au retras în totalitae. Nu trebuie uitat că în cele câteva decenii de anarhie militară cel puțin două generații de soldați s-au obișnuit să-și aleagă singuri cezarii și să ridice armele atunci când au fost nemulțumiți. Mulți dintre cei revoltați de asprimea pedepselor și austeritatea vieții militare au preferat să dezerteze în teritoriile libere, mai ales trupele de auxiliari formate din cei născuți în Dacia sau în Germania. Populația rămasă, nu s-a bucurat de o libertate totală, ci a rămas sub autoritatea regilor aflați în fruntea triburile războinice. Chiar dacă s-au desființat impozitele anuale, liniștea și pacea trebuia cumpărată periodic prin cadouri sau prin tribut (format mai ales cai și oi). Când contribuția benevolă nu era satisfăcătoare, războinicii ridicau armată și-și făceau singuri dreptate, de cele mai multe ori disproporționat. Obedientă și supusă, obișnuită cu persecuțiile, populația de agricultori formată mai ales din urmași ai sclavilor prefera de cele mai multe ori să evite orice confruntare militară și să cumpere favorurile comandanților militari. Cei obișnuiți cu decima ofereau în continuare și pentru noii stăpâni o zecime din turmele lor. O parte dintre acești foști sclavi erau deja convertiți la creștinism și utilizau în viața de toate zilele obiecte cu simboluri creștine (miel, pește, cruce). Mare parte dintre aceste obiecte au fost opaițe ceramice cu seu de oaie, tăvi și platouri pentru pomeni (donarium) sau obiecte de podoabă (pandantive, inele cu gemă, fibule, broșe, ace de tunică). Perioada paleocreștină, caracterizată prin persecuții fățișe aduse adepților creștini, este reprezentată în teritoriul nostru prin circa 100 de obiecte cu simbolistică creștină. Numărul lor este însă în permanentă creștere, o dată cu dezvelirea unor noi așezări pre-feudale. Majoritatea acestor descoperiri au fost făcute în aria fostei administrații romane, arie aleasă cu predilecție de noii coloniști deoarece limba latină era deja în circulație, împreună cu o parte dintre obiceiuri, tradiții și sărbători. Acești urmași ai sclavilor, au fost asimilați de slavi sau amestecați cu popoarele slavilor. Despre slavi, la jumătatea secolului al VI-lea, Procopius din Cezareea scrie următărul pasaj: "Sclavenii și Antii nu sunt conduși de un singur om, ci au trăit din cele mai vechi timpuri într-o democrație în care toate problemele legate de averea și bunăstarea lor, sau de pericolele amenințătoare, erau discutate de către popor. Ambele popoare cred în același zeu unic, stăpânul lumii, și sacrifică pe altarul său vite sau alte animale, deși ei nu cred că zeul intervine în problemele lumești. Totuși, atunci când pleacă la război, fac promisiuni în fața acestui zeu, și dacă scapă cu viață din război aduc apoi pe altar sacrificiile promise. Mai cred apoi și în spiritul râurilor și în nimfe, pentru care fac deasemenea sacrificii, alături de ceremonii pentru divinizarea lor. Când merg la război, majoritatea sunt pedestrași, înarmați cu un scut mic și o suliță scurtă, fără corsete și armură. Ambele popoare vorbesc aproape aceeași limbă și au aceeași înfățișare: sunt excepțional de înalți, cu pielea albă și părul blond sau șaten. Trăiesc o viață aspră, lipsită de comfort, la fel ca Mesageții și la fel de simplă ca a Hunilor. În vechime, ambele popoare au purtat același nume, adică acela de Spori, datorită faptului că ținutul lor era atât de întins încât așezările erau doar sporadice și dețineau suprafețe imense de pământ pe care locuiau în permanentă transhumanță." Parțial adevărat și parțial eronat, romanii denumeau ca Sclaveni aproape toate popoarele de la Nord de Dunăre, un izvor nesecat pentru târgurile lor de sclavi. Intenționat, sau prin hazard, între romani și slavi s-a format o zonă tampon locuită de foști locuitori ai imperiului, acum liberi, cu obiceiuri vechi amestecate cu cele preluate de la noii stăpâni. Multe dintre altarele ridicate de sclavi și liberți în cinstea zeilor romani este posibil să aparțină acestei perioade istorice, deși au fost încadrate de istorici în Epoca Romană. Foștii sclavi nu au format fundamentul viitorului popor român, dar în schimb au reprezentat o permanentă înfuzie de sânge și civilizație romană și au sădit sămânța paleocreștinismului. Printre obiectele din bronz aduse cu ei de acești coloniști se numără donarium-ul de la Biertan cu inscripția: "EGO ZENO/VIVS VOT/VM POSVIT", sau opaițul de la Dej, ambele datate pentru secolul al IV-lea en. Creșterea populației și sosirea de noi coloniști sunt atestate prin apariția unor noi așezări, sau prin materiale și necropole descoperite în vatra așezărilor deja existente. Printre coloniști s-au aflat în primul rând dacii plecați în pribegie în secolul al II-lea, sau slavi de dincolo de Carpați legați de aceștia prin legături de rudenie. Dintre aceste așezări înființate sau dezvoltate în Transilvania în secolele III-IV și V en, au fost declarate monument istoric următoarele: Alba (Aiud, Ghirbom, Sebeș, Șpălanca, Teiuș, Uioara de Jos), Arad (Arad, Buluci, Chișineu Criș, Felnac, Socodor, Vladimirescu), Bistrița (Arcalia, Căianu Mic, Corvinești, Fânațe, Fântânița, Miceștii de Câmpie, Ocnița, Sărățel, Sângeorzu Nou, Sânmihaiu de Câmpie, Silivașu de Câmpie, Șieu Odorhei, Șopteriu, Târpiu, Țagu, Țigău), Brașov (Rotbav, Ticușu Vechi), Caraș Severin (Berzovia, Caransebeș, Duleu, Gornea, Ilidia, Moldova Nouă, Ramna, Șoșdea, Ticvaniu Mic), Cluj (Cluj Someșeni, Apahida, Bădeni, Băița, Bonțida, Căianu, Chinteni, Iclod, Leghia, Pălatca, Rădaia, Sânnicoară, Suatu, Suceagu, Șoimeni, Tureni, Țaga), Covasna (Sfântu Gheorghe), Hunedoara (Vețel), Harghita (Cristuru Secuiesc, Dejuțiu, Lăzarea, Mugeni, Porumbenii Mici, Rugănești, Sânsimion), Maramureș (Mesteacăn, Sasărău), Mureș (Batoș, Bezid, Bogata, Cornești, Gheja, Iernut, Lechința de Mureș, Livezeni, Luduș, Morești, Petrilaca de Mureș, Reghin, Sântana de Mureș, Valea Izvoarelor, Viilor), Sibiu (Apoldu de Sus, Biertan, Bratei, Mediaș, Micăsasa, Târnava), Sălaj (Zalău, Ciocmani), Timiș (Timișoara, Hodoni). Așezările umane din această perioadă conțin urme materiale amestecate ale culturilor geto dacice și romane, sarmatice, slave sau gotice. O parte dintre localitățile din județele Bistrița, Brașov, Cluj, Covasna, Hargita și Mureș au fost încadrate la cultura Sântana de Mureș - Cerneahov. Așezările
Load more

Recommended publications
  • Was Galatian Really Celtic? Anthony Durham & Michael Goormachtigh First Published November 2011, Updated to October 2016
    Was Galatian Really Celtic? Anthony Durham & Michael Goormachtigh first published November 2011, updated to October 2016 Summary Saint Jerome’s AD 386 remark that the language of ancient Galatia (around modern Ankara) resembled the language of the Treveri (around modern Trier) has been misinterpreted. The “Celts”, “Gauls” or “Galatians” mentioned by classical authors, including those who invaded Greece and Anatolia around 277 BC, were not Celtic in the modern sense of speaking a Celtic language related to Welsh and Irish, but tall, pale-skinned, hairy, warrior peoples from the north. The 150 or so words and proper names currently known from Galatian speech show little affinity with Celtic but more with Germanic. Introduction In AD 386 Saint Jerome wrote: Apart from the Greek language, which is spoken throughout the entire East, the Galatians have their own language, almost the same as the Treveri. For many people this short remark is the linchpin of a belief that ancient Celtic speech spread far outside its Atlantic-fringe homeland, reaching even into the heart of Anatolia, modern Turkey. However, we wish to challenge the idea that Galatians spoke a language that was Celtic in the modern sense of being closely related to Welsh or Irish. Galatia was the region around ancient Ancyra, modern Ankara, in the middle of Turkey. Anatolia (otherwise known as Asia Minor) has seen many civilisations come and go over the millennia. Around 8000 BC it was a cradle of agriculture and the Neolithic revolution. The whole family of Indo-European languages originated somewhere in that region. We favour the idea that they grew up around the Black Sea all the way from northern Anatolia, past the mouth of the river Danube, to southern Russia and Ukraine.
    [Show full text]
  • The Cambridge Companion to Age of Constantine.Pdf
    The Cambridge Companion to THE AGE OF CONSTANTINE S The Cambridge Companion to the Age of Constantine offers students a com- prehensive one-volume introduction to this pivotal emperor and his times. Richly illustrated and designed as a readable survey accessible to all audiences, it also achieves a level of scholarly sophistication and a freshness of interpretation that will be welcomed by the experts. The volume is divided into five sections that examine political history, reli- gion, social and economic history, art, and foreign relations during the reign of Constantine, a ruler who gains in importance because he steered the Roman Empire on a course parallel with his own personal develop- ment. Each chapter examines the intimate interplay between emperor and empire and between a powerful personality and his world. Collec- tively, the chapters show how both were mutually affected in ways that shaped the world of late antiquity and even affect our own world today. Noel Lenski is Associate Professor of Classics at the University of Colorado, Boulder. A specialist in the history of late antiquity, he is the author of numerous articles on military, political, cultural, and social history and the monograph Failure of Empire: Valens and the Roman State in the Fourth Century ad. Cambridge Collections Online © Cambridge University Press, 2007 Cambridge Collections Online © Cambridge University Press, 2007 The Cambridge Companion to THE AGE OF CONSTANTINE S Edited by Noel Lenski University of Colorado Cambridge Collections Online © Cambridge University Press, 2007 cambridge university press Cambridge, New York, Melbourne, Madrid, Cape Town, Singapore, Sao˜ Paulo Cambridge University Press 40 West 20th Street, New York, ny 10011-4211, usa www.cambridge.org Information on this title: www.cambridge.org/9780521818384 c Cambridge University Press 2006 This publication is in copyright.
    [Show full text]
  • Phr Journal2010.Indd
    PHILIPPINE HUMANITIES REVIEW 187 READING NATION (NACION/PATRIA/PUEBLO/ BAYAN/BAHLEY) IN PHILIPPINE 20TH CENTURY ZARZUELAS FOR THE 21ST CENTURY PRISCELINA PATAJO-LEGASTO, PH.D. When my granduncle Pablo Mejia, Pangasinan zarzuela writer, poet, musician, educator, painter, journalist, lexicographer, radio commentator, and public servant wrote and produced his zarzuelas with Olup Mejia during the fi rst decades of the twentieth century, he was addressing a local audience whom he wanted to push to anger against the colonizers, and to infuse them with a love for Filipinas . Th e fi rst task was easy; the second, much harder. Why? Revenge, anger, wanting to get rid of the Spanish offi cials and especially the white curas, all these sentiments had already been articulated in the zarzuelas since, on the experiential level, the audience of Pablo Mejia knew what these meant. Th e second notion of loving Filipinas (patria /nacion/bayan/ dalin ya ninakan) and people of the islands beyond the boundaries of their respective pueblo/bahley/bayan (town) was more abstract; and thus, far more complex. Even more complicated was the concept of damayan (from just “sympathizing” to actually “sacrifi cing” even life and limb) for this abstract entity, Filipinas . pphrhr jjournal2010.inddournal2010.indd SSec1:187ec1:187 111/5/20101/5/2010 99:23:39:23:39 AAMM 188 PATAJO-LEGASTO Th e problematique of this research is to re-cover and understand the concept of nation (French patrie; Spanish nacion, patria, pueblo) or its coeval terms in the Philippine languages (Tagalog
    [Show full text]
  • Michigan Winter Tournament Packet 14
    Michigan Winter Tournament "The Holy Roman Empire of Tournaments" Edited by: Harris Bunker, Emmett Laurie, Evan Lynch, Matt Mitchell, Eric Mukherjee, Jacob O'Rourke, Rudra Ranganathan, Conor Thompson, Jeremy Tsai, and Chandler West Written by: The editors, Mollie Bakal, Austin Foos, Beverly Fu, Colton Graham, James Hadley, Sean Higgins, Tyler McMaken, Ameya Phadnis, Aleija Rodriguez, James Stevenson, and Allan VanZandt Packet 14 Tossups: 1. A.J.P. Taylor wrote that the combatants of these conflicts had "become truly independent; they were nobody's ​ satellites." Before being quickly subsumed into another country, revolutionaries freed Himara during one of these conflicts. The final battle in one of these conflicts saw Nikola Ivanov surround another side's forces at Kresna Gorge. One of the first aerial bombings occurred during this war's Siege of (*) Adrianople, or Edirne. A country led by Tsar Ferdinand I relinquished ​ Dobruja during one of these conflicts via the terms of the treaty of Bucharest. For 10 points, name these wars fought in a namesake Peninsula, the first of which saw a coalition battle the Ottomans. ANSWER: Balkan Wars [accept First Balkan War or Second Balkan War] <Stevenson, European History> ​ ​ ​ ​ ​ ​ 2. In this novel, one character is told a prophecy that begins "the high official's fortune will decline."A translation of this ​ book, which gives characters more Latin names like Sapientia and Adamantina, was created by David Hawkes. In two scenes from this novel, a man falls ill after a begonia tree fails to bloom and several maids are accused of infidelity after an embroidered purse is found.
    [Show full text]
  • Cambridge University Press 978-1-107-60110-9 — the Cambridge Companion to the Age of Constantine Edited by Noel Lenski Index More Information
    Cambridge University Press 978-1-107-60110-9 — The Cambridge Companion to the Age of Constantine Edited by Noel Lenski Index More Information Index S Abantus. See Amandus Alfoldi,¨ A., 9 Abd al-Malik, 394 Alica, Gothic king, 329, 359 Abinnaeus, Flavius, commander, 326, Allectus, 41 330, 344 Amandus, naval commander, 76 Ablabius, Flavius, Praetorian Prefect, 99, Amasis, 123 187 Ambrose, bishop of Milan, 98, 145, Abraham, 142 304 Achyron, 82 Amida, 343, 392 “Acts of Pilate,” 68 Ammianus Marcellinus, historian, 27–28, actuarii, 333 153 , 344, 367–368 Actus beati Silvestri papae. See Sylvester, Anastasia (half-sister of Constantine), 73, Pope 169 Ada Cameo, 269 Anastasius, emperor, 243 adaeratio. See commutation Anatolia, 162 Adamklissi. See Tropaeum Traiani Ancyra, 125 Adrianople, battle(s) of, 4, 73, 74, 75, 338 Anicia Juliana, 300 adultery, 210–211 annona. See taxation Aegae, 153 , 174, 336 Anonymous Valesianus. See Origo Aelafius, 147 Constantini Aeneas, 192 Antioch Africa, 41, 65, 117–119, 146, 151 –153 , buildings, 257, 268, 292 227, 230, 326, 330, 342 church of, 117, 128, 148 Agentes in Rebus, 188 civic politics, 186, 193 Agilo, Magister Peditum, 366 Constantine’s visit, 80, 379 Agri Decumates, 4, 353 and Constantius II, 81 Agri deserti, 227–229 council(s) of, 146, 148, 149 Ain Rchine, 186 and Diocletian, 48 Aksum, 380, 386–387 as imperial capitol, 45 Alamanni, 38, 102, 332, 342, 350–351, and Licinius, 338, 341 353–356, 359, 363–367 Antoninianus, 234 Alexander, bishop of Alexandria, 80, Antoninus Pius, emperor, 38, 160 124, 146, 150 Anullinus, Proconsul, 72 Alexander the Great, 378 Aper, Praetorian Prefect, 39 Alexander Severus, emperor, 38 Aphaca, 153 , 174 Alexandria, 41, 80, 130, 146, 148, 329, Aphrodisias, 47, 234, 269 379 Aphrodite, 174 459 © in this web service Cambridge University Press www.cambridge.org Cambridge University Press 978-1-107-60110-9 — The Cambridge Companion to the Age of Constantine Edited by Noel Lenski Index More Information Index Apollo, 66, 114, 160, 166, 263.
    [Show full text]
  • 'Standardized Chapel Library Project' Lists
    Standardized Library Resources: Baha’i Print Media: 1) The Hidden Words by Baha’u’llah (ISBN-10: 193184707X; ISBN-13: 978-1931847070) Baha’i Publishing (November 2002) A slim book of short verses, originally written in Arabic and Persian, which reflect the “inner essence” of the religious teachings of all the Prophets of God. 2) Gleanings from the Writings of Baha’u’llah by Baha’u’llah (ISBN-10: 1931847223; ISBN-13: 978-1931847223) Baha’i Publishing (December 2005) Selected passages representing important themes in Baha’u’llah’s writings, such as spiritual evolution, justice, peace, harmony between races and peoples of the world, and the transformation of the individual and society. 3) Some Answered Questions by Abdul-Baham, Laura Clifford Barney and Leslie A. Loveless (ISBN-10: 0877431906; ISBN-13 978-0877431909) Baha’i Publishing, (June 1984) A popular collection of informal “table talks” which address a wide range of spiritual, philosophical, and social questions. 4) The Kitab-i-Iqan Book of Certitude by Baha’u’llah (ISBN-10: 1931847088; ISBN-13: 978:1931847087) Baha’i Publishing (May 2003) Baha’u’llah explains the underlying unity of the world’s religions and the revelations humankind have received from the Prophets of God. 5) God Speaks Again by Kenneth E. Bowers (ISBN-10: 1931847126; ISBN-13: 978- 1931847124) Baha’i Publishing (March 2004) Chronicles the struggles of Baha’u’llah, his voluminous teachings and Baha’u’llah’s legacy which include his teachings for the Baha’i faith. 6) God Passes By by Shoghi Effendi (ISBN-10: 0877430209; ISBN-13: 978-0877430209) Baha’i Publishing (June 1974) A history of the first 100 years of the Baha’i faith, 1844-1944 written by its appointed guardian.
    [Show full text]
  • Bee Round 2 Bee Round 2 Bee Round 2
    IHBB Beta Asia MS Bee 2015-2016 Bee Round 2 Bee Round 2 Bee Round 2 (1) One battle that took place near this city allegedly led to the inventions of the bagel and the croissant. That battle took place on the nearby Kahlenberg Hill north of this city and included the largest cavalry charge in history, led by the King of the Polish-Lithuanian Commonwealth, Jan Sobieski III. This city, which was besieged by the Ottomans in 1683, is the burial site of Beethoven and Mozart. For the point, name this capital of Austria. ANSWER: Vienna or Wien (2) This country's 1975 Family Protection Law expanded access to divorce to women, who had earned the right to vote in the 1963 White Revolution. Those reforms were instituted by Reza Pahlavi, but they were rolled back when this nation's 1979 revolution brought Ayatollah Khomeini [ko-MAY-nee] to power. For the point, name this Middle Eastern country in which, in a 1998 show of progress, two women were allowed to watch a men's World Cup qualifying match in Tehran. ANSWER: Islamic Republic of Iran (3) One poem about this conflict asks \What passing bells for those who die as cattle"; that poem's author was heavily influenced by his friend Siegfried Sassoon. One poem about this war considers the title, which is taken from Horace, \The old Lie". For the point, name this war, the setting of \Dolce et Decorum est" by Wilfred Owen and \In Flanders' Fields," which was fought between 1914 and 1918. ANSWER: World War I or First World War (or WWI or Great War) (4) Musician Daryl Davis famously \converted" members of this organization.
    [Show full text]
  • Inventory of the Oriental Manuscripts of the Library of the University of Leiden
    INVENTORIES OF COLLECTIONS OF ORIENTAL MANUSCRIPTS INVENTORY OF THE ORIENTAL MANUSCRIPTS OF THE LIBRARY OF THE UNIVERSITY OF LEIDEN VOLUME 2 MANUSCRIPTS OR. 1001 – OR. 2000 REGISTERED IN LEIDEN UNIVERSITY LIBRARY IN THE PERIOD BETWEEN 1665 AND 1871 COMPILED BY JAN JUST WITKAM PROFESSOR OF PALEOGRAPHY AND CODICOLOGY OF THE ISLAMIC WORLD IN LEIDEN UNIVERSITY INTERPRES LEGATI WARNERIANI TER LUGT PRESS LEIDEN 2007 © Copyright by Jan Just Witkam & Ter Lugt Press, Leiden, The Netherlands, 2006, 2007. The form and contents of the present inventory are protected by Dutch and international copyright law and database legislation. All use other than within the framework of the law is forbidden and liable to prosecution. All rights reserved. No part of this publication may be reproduced, translated, stored in a retrieval system, or transmitted in any form or by any means, electronic, mechanical, photocopying, recording or otherwise, without prior written permission of the author and the publisher. First electronic publication: 27 October 2006. Latest update: 13 August 2007 © Copyright by Jan Just Witkam & Ter Lugt Press, Leiden, The Netherlands, 2006, 2007 2 PREFACE The arrangement of the present volume of the Inventories of Oriental manuscripts in Leiden University Library does not differ in any specific way from the volumes which have been published earlier. For the sake of brevity I refer to my prefaces in those volumes. A few essentials my be repeated here. Not all manuscripts mentioned in the present volume were viewed by autopsy, but many were. The sheer number of manuscripts makes this impossible. At a later stage this may be achieved, but trying to achieve this at the present stage of inventorizing would seriously hamper the progress of the present project.
    [Show full text]
  • TFA Observances
    Notes on Holy Tides: Fîron: The -Fîron (to celebrate) in TFA is recognized as a celebration taking place in the household. It is a time for wirdskap (worship meal), where the divine is invited into the home to take part in the holy meal. The meal may be comprised of specific offerings. Under the dark new moon, celebrations are closer to the hearth - the divine come nearest to the world of man even into the home. Naht: The -Naht (night) in TFA is the tide held on the moon before the full. Celebrations held within the home and nearest the hearth move onto the land of the Hêm. Worshipers may offer at the home-tree or some other natural feature of the land. The divine ride above along their celestial course. Fol: The -Fol (full) in TFA is the most liminal tide, straddling the divide between the waxing and waning moon. The method and area of worship will be a combination of indoor and outdoor activities within and without. This tide is when the worlds of men and gods are bought together in many ways. Drinking, recalling to mind, making merry and being boisterous is the natural tone for sacred affairs. Tîd (or Thing): The -Tîd (or -Thing) in TFA is a full tide lasting from the after-full moon until the following new moon. Whereas the pre-Fol month is waxing and spirits are rising until the pinnacle of the Fol, the second half is the waning where the divine are sought out in places beyond the Hêm and into the Civitas.
    [Show full text]
  • Of Constantine (Panegyric VI, Lactantius' De Mortibus
    A Man of Visions: A New Examination of the Vision(s) of Constantine (Panegyric VI, Lactantius’ De mortibus persecutorum, and Eusebius’ De vita Constantini) Rajiv Kumar Bhola Thesis submitted to the Faculty of Graduate and Postdoctoral Studies in partial fulfillment of the requirements for the Doctorate in Philosophy degree in Religious Studies Department of Classics and Religious Studies Faculty of Arts University of Ottawa © Rajiv Kumar Bhola, Ottawa, Canada, 2015 ABSTRACT Rajiv Kumar Bhola, ‘A Man of Visions: A New Examination of the Vision(s) of Constantine (Panegyric VI, Lactantius’ De mortibus persecutorum, and Eusebius’ De vita Constantini)’ Dissertation Supervisor: Pierluigi Piovanelli This study seeks to address three main questions: How do Panegyric VI, Lactantius, and Eusebius characterise and utilise their respective visions in their narratives? In what ways are they similar and/or different? Are some or all of the accounts related and, if so, how do they contribute to the Christian Vision legend? In Chapter One the vision narrative in Panegyric VI is deconstructed to show that the panegyrist describes the vision as taking place on Constantine’s return march from Massalia and that he is describing a dream-vision that took place at the sanctuary of Apollo at Grand. In Chapter Two it is argued that: Lactantius never resided in Gaul; he places the vision incorrectly in 312 because he did not know the details of the tradition and used Licinius’ dream as a template; and the Christian character of the vision is part of his interpretation. In Chapter Three Eusebius’ account is deconstructed to show that: the vision story derives from Constantine ca.
    [Show full text]
  • Christianity's Criminal History by Karlheinz Deschner (Abridged
    A DRAFT Be fore final proofreading - September 10th 2018 Draft before final proof reading 10 September 2018 88, 304 words + footnotes 250 pages CHRISTIANITY’S CRIMINAL HISTORY Vol. I Karlheinz Deschner Daybreak Publications, 2018 Soft cover ISBN: ??? 2 (This free translation is dedicated to my German friend, Albus) 3 4 CONTENTS Editor’s preface INTRODUCTION The Early Period: from Old Testament origins to the death of Saint Augustine The following chapters appear in Deschner’s second and third volumes of the original German edition: FORGERIES IN THE OLD TESTAMENT The bibles and some peculiarities of the Christian Bible The five books of Moses, which Moses did not write Other forgeries in the Old Testament The Jewish apocalyptic Portrayals of the biblical female world Opposition to the Old Testament Forgeries in diaspora Judaism FORGERIES IN THE NEW TESTAMENT The error of Jesus The ‘Holy Scriptures’ are piled up God as the author? Christians forged more consciously than Jews Neither the Gospel of Matthew, nor the Gospel of John, nor John’s Book of Revelation come from the apostles to whom the Church attributes them Six forged ‘epistles of Paul’ The Pastoral Epistles The Second Epistle to the Thessalonians 5 Colossians, Ephesians and The Epistle to the Hebrews All the ‘general epistles’ are forgeries Peter, John and other apostles Interpolations in the New Testament Neither Jesus instituted the papacy nor Peter was bishop of Rome There is no evidence of Peter’s stay and death in Rome The story of the discovery of Peter’s tomb The list of
    [Show full text]
  • Part VI. the Varini, Varangians, and Franks.-Section II
    The Ethnology of Germany.-Part VI. The Varini, Varangians, and Franks.-Section II. Author(s): Henry H. Howorth Source: The Journal of the Anthropological Institute of Great Britain and Ireland, Vol. 13 (1884), pp. 213-237 Published by: Royal Anthropological Institute of Great Britain and Ireland Stable URL: http://www.jstor.org/stable/2841727 . Accessed: 15/06/2014 04:27 Your use of the JSTOR archive indicates your acceptance of the Terms & Conditions of Use, available at . http://www.jstor.org/page/info/about/policies/terms.jsp . JSTOR is a not-for-profit service that helps scholars, researchers, and students discover, use, and build upon a wide range of content in a trusted digital archive. We use information technology and tools to increase productivity and facilitate new forms of scholarship. For more information about JSTOR, please contact [email protected]. Royal Anthropological Institute of Great Britain and Ireland is collaborating with JSTOR to digitize, preserve and extend access to The Journal of the Anthropological Institute of Great Britain and Ireland. http://www.jstor.org This content downloaded from 195.78.108.51 on Sun, 15 Jun 2014 04:27:09 AM All use subject to JSTOR Terms and Conditions H. H. HOWORTH.-The Ethnologyof Germanqy. 213 2 Op. cit.,vol. ii, pp. 4 and 66. 27 "Nuance jaunatre de la peau " (op. cit.,p. 517). 2 "M. Aug. Saint-Hilaireraconte que les Botocudos qui rencontrentdes Chinois dans les ports du Bresil, frappes de leur ressemblanceavec eux, les designentcomme leurs oncles" (Hollard, " L'Homme," p. 197). A parallel case is that of theBashkir soldiers of Orenburg,who formed part of theRussian army sent to put downthe Hungarianrevolt of 1848,and who recognisedtheir UJgrian kinsmenin the Zeklarsand otherMagyars now settledin the Danube basin.
    [Show full text]