Fondată în 1996; Serie nouă Anul IV Nr. 3 (12), Sept. 2012
Braţul ridicat întru apărarea ţării niciodată nu tremură. Acest număr a apărut cu sprijinul:
CONSILIUL JUDEŢEAN BIBLIOTECA JUDEŢEANĂ SATU MARE SATU MARE
S.C. SAMGEC SRL CEPROM SA S.C. ADALIN SRL Satu Mare Satu Mare Satu Mare
EURO INSOLV SPRL S.C. EXPEDIENT SRL S.C. UNICARM SRL Satu Mare Satu Mare Satu Mare
“EROII NEAMULUI” este o revistă de cultură şi educaţie patriotică, apolitică şi neguvernamentală editată trimestrial de Asociaţia Civică “Tempora” Satu Mare şi Asociaţia Naţională “Cultul Eroilor” - Filiala Satu Mare, în colaborare cu Muzeul Judeţean Satu Mare. REDACŢIA Redactor coordonator: col. (r) Voicu ŞICHET Redactori: prof. dr. Ioan VIMAN, dr. Lucian CUCUIET, dr. Viorel CIUBOTĂ, col. (r) Mircea BLIDERAN, drd. Viorel CÂMPEAN Colaboratori (pentru acest număr): pr. Alexandru TINCU, prof. Ioan CIARNĂU, pr. dr. Cristian BOLOŞ, ing. ec. Cristian MAREŞ, prof. Nicolae POP, maior (r) Ioan BĂLĂNESCU, col. (r) Petru PRODAN, pr. prof. Gheorghe-Radu SĂLĂGIAN, ing. Mircea PÎRLEA, dr. Gheorghe TODUŢ, prof. Marius HORŞIA, dr. Daniela BĂLU, Ileana SANDU, general de brigadă (r) prof. Gheorghe SĂVEANU, dr. Robert GINDELE, Paula Andreea TEODORU, lt. col. (r) Emil OLTEANU Fotografii: col. (r) Voicu ŞICHET Tehnoredactare computerizată: Vili Alina Marinela PFA ISSN 2067 - 5801 Contact: Adresa: Satu Mare, B-dul Vasile Lucaciu nr. 17/8, jud. Satu Mare Telefon: 0261-706492, 0740-084131 E-mail: [email protected] Răspunderea pentru opiniile exprimate în paginile revistei revine în exclusivitate autorilor. Tiparul executat la Tipografia Surorilor Lauretane Baia Mare Pag. 2 Col. (r) Voicu ŞICHET - Jurnalul cimitirelor şi monumentelor eroilor (XI)
Pag. 4 Mr. (r) Ioan BĂLĂNESCU - Filiala sătmăreană a Asociaţiei Naţionale Cultul Eroilor „Regina Maria” la cotitură de activitate
Pag. 5 Preot Alexandru TINCU - Preotul ortodox Emil Bendorfeanu, martir al Sfintei noastre Biserici, erou al neamului românesc
Pag. 7 Preot dr. Cristian BOLOŞ - Modele creştine de eroism (VIII) - Sfântul Ioan Botezătorul - o busolă a vieţii spirituale
Pag. 9 Drd. Gheorghe TODUŢ - Memoria vie a lui Vasile Lucaciu
Pag. 10 Prof. Nicolae POP - 30 August 1940 - o zi nefastă pentru românii din Ardeal
Pag. 12 Dr. Viorel CÂMPEAN - Legăturile lui Avram Iancu cu Sătmarul
Pag. 16 Ing. Ec. Cristian MAREŞ - Revoluţia din Ardeal din 1918 şi Gărzile naţionale române (IV)
Pag. 19 Ileana SANDU - O mărturie impresionantă - Martor ocular al asasinării „valahului-şef”
Pag. 22 Lt.col. (r) Emil OLTEANU, Col. (r) Voicu ŞICHET - Participant la luptele pentru Bucureşti, înainte şi după 23 august 1944
Pag. 25 Prof. Marius HORŞIA - Cucerirea aeroportului Otopeni - prima confruntare directă între armata română şi armata germană după anunţarea oficială a ieşirii României din Axă
Pag. 27 Prof. Ioan CIARNĂU - Antonescu - pro şi contra (IX)
Pag. 29 Dr. Daniela BĂLU - Muzeele românilor din Transcarpatia - Ucraina
Pag. 31 Dr. Lucian CUCUIET - Însemne de amintire ale deportaţilor şvabi din județul Satu Mare
Pag. 34 Paula Andreea TEODORU - Castelul de la Medieşul Aurit - de la măreţie la ruină
Pag. 37 Dr. Robert GINDELE - Cuptoarele dacilor liberi de la Medieşu Aurit în lumina noilor cercetări arheologice
Pag. 39 Colonel (r) Petru PRODAN - Ştefan cel Mare - mit şi istorie (I)-Campanii-
Pag. 42 Preot prof. Gheorghe-Radu SĂLĂGIAN - Pagini de istorie şi filosofie secretă (IV)
Pag. 45 Ing. Mircea PÎRLEA - Epoca Imperiului global Jurnalul cimitirelor şi monumentelor eroilor (XI) Colonel (r) Voicu ŞICHET
D e această dată, deplasarea mea în teren a cititoare a revistei m-a atenţionat că ceva nu e în fost doar pentru a constata cum se prezintă regulă. Din fericire, am constatat că nu se observă lucrurile în 3 localităţi situate oarecum în afara acte de profanare ale bustului, însă faptul că tot traseelor importante din judeţ. Prima localitate soclul s-a vopsit cu aceeaşi culoare (probabil ulterior realizării propriu-zise a monumentului), inclusiv plăcuţa cu numele patriotului, nu a fost o idee buna, deoarece, pentru cineva care nu ştie despre cine este vorba, este destul de dificil să citească înscrisul (foto2). Credem că memoria lui Iuliu Coroianu merită un efort minim de vopsire a plăcuţei cu numele său într-o altă culoare. După un scurt, dar benefic şi binevenit popas la Mănăstirea Ţeghea, am mers la Istrău, o localitate realmente uitată de Dumnezeu, așa cum sunau titlurile unor articole din presa locală. Deşi am mai fost în sate româneşti din judeţ depopulate, aici am avut nefericita ocazie să constat o „încununare” a acestui regretabil fenomen al zilelor noastre: case părăsite şi gata să se dărâme una după cealaltă, gospodării neîngrijite care denotă prezenţa doar a câte unui bătrân fără putere, drumuri de legătură cu satele vecine, Crişeni şi Sânmiclăuş, dezastruoase, o biserică impozantă (datând din 1911), dar Foto 71 vizitată a fost Moftinul Mare, unde există un monument închinat eroilor din al doilea război mondial. Acesta este amplasat la şosea, pe partea stângă, între biserica „românească” şi cea „ungurească”, situate, interesant, vis-a-vis (foto 1). Spun „interesant”, deoarece vecinătatea imediată a celor două lăcaşuri de cult denotă o bună înţelegere anterioară între români şi maghiari, deşi biserica romano-catolică înclin să cred că a aparținut şi a fost construită de şvabii colonizaţi aici în urmă cu 3 secole. Monumentul în sine, ridicat în memoria ostașilor români căzuți în cel de-al doilea război mondial, se prezintă în condiţii bune, chiar dacă timpul şi-a pus amprenta pe înfăţişarea lui. Următorul popas l-am făcut în Craidorolţ unde, deşi nu există un obiectiv strict legat de tematica acestui material, am dorit să văd bustul marelui patriot şi cărturar român de la cumpăna secolelor IX şi XX, Iuliu Coroianu, despre care o Foto 72
2 astfel de obiective aflate într-un pericol similar, dat fiind că nu este un caz singular, în urma peregrinărilor noastre mai semnalând în aceste pagini situaţii asemănătoare. În cealaltă localitate aparţinând comunei Moftin programată a fi vizitată, respectiv Sânmiclăuş, lucrurile sunt cât de cât în ordine. Dacă Monumentul din faţa bisericii reformate, ridicat în memoria eroilor căzuţi în cele două războaie mondiale, se află într-o stare bună, îngrijită, chiar cu o panglică tricoloră în jur (foto 3), groapa comună din cimitir se vede că a fost reamenajată cu puţini ani în urmă. Astfel, s-a turnat un planşeu de beton peste cele 6 morminte de eroi, 3 cunoscuţi şi 3 necunoscuţi, în mijlocul căruia s-a fixat o placă de marmură cu o inscripţie de recunoştinţă şi numele celor ce-şi dorm aici somnul de veci. La fel, fostele pietre de căpătâi cu numele eroilor (la care s-a ştiut), ori cu inscripţia „Erou Necunoscut”, au fost revopsite şi refixate în planşeu la o înălţime rezonabilă pentru a putea Foto 73 fi văzute de la oarecare distanţă (foto 4). Păcat, însă, că partea de cimitir în care este situată înconjurată de bălării (noroc că seceta a rezolvat groapa comună este destul de neîngrijită, fapt ce parţial problema) şi cu tencuiala căzută, fără poate duce, în timp, la degradarea şi, ceea ce ar fi preot paroh de ani buni etc. Iar din puct de vedere şi mai rău, la ştergerea ei din amintirea şi grija al interesului nostru în zonă - existenţa în sătenilor. Aici intervine rolul A.N.C.E. şi a evidenţe a unei gropi comune din cel de-al doilea cercurilor „Cultul Eroilor” din şcoli, despre care război mondial - lucrurile stau şi mai rău. După se face vorbire în materialul următor, semnat de discuţii cu câţiva săteni, pentru care a trebuit să domnul maior (r) Ioan Bălănescu. străbat porţiuni însemnate spre a-i găsi, care În final menționăm că pe coperta 1 este habar nu aveau despre aşa ceva, am dat de o Monumentul eroilor din Alexandria, iar pe femeie mai în vârstă care şi-a amintit că în coperta 4, noua înfățișare a Monumentului vechiul cimitir al satului exista cândva o cruce pe Eroilor Neamului de la Tătărăști, alături de care s- care localnicii o numeau „Crucea eroilor”. Însă, au reînhumat osemintele celor 28 de ostași acel cimitir nu mai există, doar o examinare români și 8 sovietici căzuți aici în 19-20 foarte atentă şi minuţioasă a pajiştii actuale (arsă octombrie 1944. de seceta ce face şi mai apocaliptică imaginea satului) ar putea conduce la ideea că aici sunt îngropate rămăşiţe pământeşti ale unor semeni de-ai noştri. Normal, şi soarta crucii de la căpătâiul eroilor căzuţi în iureşul din octombrie 1944 spre fruntariile ţării ce aşteptau a fi repuse în posesia României, a avut acelaşi final tragic. Păcat! Mare păcat!! Vinovaţi? Putem găsi, de la simpli săteni la cei din conducerea administrativă a comunei Moftin, sau chiar la cei ai judeţului şi ai structurilor guvernamentale şi neguvernamentale cu atribuţii în generosul şi emblematicul domeniu „Cultul Eroilor”! Dar, în această situaţie punctuală, la ce ar mai folosi?! Foto 4 Măcar, opinăm noi, aceste rânduri să constituie un semnal de alarmă pentru cei ce administrează
3 Filiala sătmăreană a Asociaţiei Naţionale Cultul Eroilor „Regina Maria” la cotitură de activitate
Maior (r) Ioan BĂLĂNESCU
D e câtva timp, filiala sătmăreană a Asociaţiei vicepreşedinţi, lt. col. (r) Ioan Nemeş - secretar, Naţionale Cultul Eroilor „Regina Maria” (A.N.C.E.) Mariana Roman, mr. (r) Ioan Bălănescu şi mr. (r) Ioan şi-a încetinit activitatea, inclusiv datorită faptului că Şoltuz - membri. mai mulţi membri ai Biroului Executiv au trecut în Din planul de măsuri adoptat de Adunarea lumea celor drepţi, iar alţii nu mai pot activa la un Generală se desprind câteva activităţi importante, care nivel corespunzător din cauza unor afecţiuni. Pentru ar trebui realizate până la sfârşitul acestui an, dintre remedierea acestei stări de fapt, cu sprijinul care: Comitetului Executiv al ANCMRR - filiala Satu - constituirea filialei ca persoană juridică Mare, condus de colonel (r) Mircea Blideran, în data distinctă, pentru crearea condiţiilor optime de atragere de 25 iunie 2012, a fost convocată Adunarea Generală de fonduri; a membrilor şi simpatizanţilor filialei judeţene a - introducerea unei cotizaţii lunare pentru A.N.C.E. Autorităţile locale au fost reprezentate de membrii filialei; Ramona Antonescu, Sorin Martin Vereş şi - repartizarea membrilor comitetului pentru a viceprimarul municipiului Satu Mare, Marcela Papici. reprezenta grupe de comune în scopul de a revigora După ce s-a prezentat, de către preşedintele activitatea subfilialelor din acestea şi constituirea filialei, colonel (r) Nicolae Danciuc, Darea de seamă altora noi, acolo unde încă nu există. Această măsură asupra activităţii desfăşurate de la precedenta rezidă din însuşi Statutul asociaţiei, care prevede Adunare Generală până în prezent şi s-a citit Raportul organizarea pe principiul teritorial, fiind constituită financiar-contabil, s-a prezentat Proiectul planului de din filiale locale la nivel de comune, oraşe, municipii măsuri pentru perioada următoare, urmat de discuţii şi judeţe. Pentru ultimele 3, organele de conducere ale pe marginea cauzelor neîndeplinirilor constatate şi a acestora sunt Adunarea Generală, Comitetul judeţean/ măsurilor ce se impun pentru îmbunătăţirea activităţii. municipal/ orăşenesc şi Biroul Executiv, iar pentru În raportul financiar contabil a fost scoasă în comune, Adunarea Generală şi Consiliul Executiv. evidenţă contribuţia domnului Viorel Solschi, care, în Pentru informarea celor interesaţi/vizaţi, în calitate de viceprimar al municipiului Satu Mare şi scopul constituirii de noi filiale comunale, Biroul membru al Comitetului Judeţean al A.N.C.E., a Executiv judeţean recomandă următorul scenariu: sprijinit, la vremea respectivă, activitatea filialei cu constituirea unui comitet de iniţiativă format din suma de 3.000 lei din partea Primăriei Satu Mare şi s-a primar/viceprimar, directori de şcoli, preoţi, profesori, subliniat meritul doamnelor Reghina Matei şi Crina veterani de război sau urmaşi ai acestora, militari în Dărăban, membre ale comitetului, în distribuirea şi rezervă sau retragere; recrutarea de persoane doritoare valorificarea revistei „România Eroică”. Totodată, a să devină membri; completarea şi semnarea adeziunii fost evidenţiată buna colaborare cu Asociaţia Civică de către aceştia; convocarea Adunării Generale de Tempora, în special cu secretarul acesteia, colonel (r) constituire în care se aleg Consiliul Executiv şi Voicu Şichet, pe linia editării şi distribuirii revistei delegaţii la Conferinţa Judeţeană. „Eroii Neamului” în mediile de interes din judeţul După constituire, Consiliul Executiv îşi Satu Mare. întocmeşte un plan propriu de activităţi, una din În cadrul dezbaterilor, o contribuţie importantă la principalele măsuri trebuind să fie constituirea completarea planului de măsuri au avut: Marcela Cercului „Cultul eroilor” în fiecare şcoală din Papici, Ramona Antonescu, Mircea Marian, col. (r) comună, în colaborare nemijlocită cu directorii Voicu Şichet, col. (r) Petru Prodan, mr. (r) Sabin acestora. Respectivelor cercuri li se vor repartiza Sabău, col. (r) Radu Olah, lt. col. (r) Ioan Nemeş, col. sarcini concrete pentru întreţinerea monumentelor, (r) Gheorghe Strâmb şi col (r) Nicolae Codreanu. cimitirelor şi semnelor de căpătâi ale eroilor, dacă Aşa după cum se impunea, şi cum prevedea şi acestea există în comuna respectivă. ordinea de zi, Adunarea Generală a avut ca principal Având în vedere că apariţia acestui număr al scop alegerea unui nou comitet director, în care au fost revistei „Eroii Neamului” are loc în primele zile ale cooptaţi 31 de membri. Dintre aceştia, s-a ales Biroul noului an şcolar şi este distribuită gratuit în şcoli, ne Executiv, care este format din: col. (r) Zorin Platec - exprimăm speranţa ca până la sfârşitul anului să preşedinte, col (r) Mircea Blideran - consemnăm o ferventă activitate în sensul celor primvicepreşedinte, col (r) Nicolae Danciuc, mr. (r) consemnate mai sus. Sabin Sabău şi preot protopop Ioan Socolan -
4 Preotul ortodox Emil Bendorfeanu, martir al Sfintei noastre Biserici, erou al neamului românesc
Preot Alexandru TINCU
P reotul Emil Bendorfeanu s-a născut încăpere din casa parohială, apoi în şcoala cea în anul 1909, de ziua Sfintei Marii, în comuna nouă. Aceasta, până în anul 1933, când s-a Daneş de lângă Sighişoara. Părinţii, Nicolae şi născut primul copil, Stela. Apoi, preotul Elisabeta, au avut trei copii: Nicolae, Letiţia şi Bendorfeanu a convins să vină în sat o familie Emil şi i-au îndrumat pe toţi să facă şcoală. Ei de învăţători, astfel că Cetea avea acum şcoală au urmat clasele primare la Daneş, apoi primară, urmată atât de copiii localnicilor, cât gimnaziul şi liceul la Dumbrăveni şi şi de cei ai slovacilor care locuiau pe culmile Sighişoara. Letiţia s-a căsătorit cu preotul dealurilor de la poalele Munţilor Plopiş. Gheorghe Stoia, Nicolae s-a făcut fierar şi a În casa parohială exista o încăpere rămas în Daneş, iar Emil a urmat Institutul plină de cărţi, o adevărată bibliotecă, pusă la Teologic din Sibiu. În anul 1930 a terminat dispoziţia copiilor. Tot acolo se găsea o mică studiile teologice şi a fost repartizat la Oradea. farmacie cu tot ce trebuia pentru urgenţe Când s-a prezentat la Episcopie, era prezent şi medicale; până la sosirea medicului, preotul protopopul de Aleşd, care i-a apreciat privirea era cel care oferea primul ajutor medical în vie şi pătrunzătoare, zâmbetul cald, vocea caz de accidente sau alte cazuri urgente. caldă de bariton, dar şi constituţia sa fizică Biblioteca avea şi cărţi de medicină cu impunătoare (avea 1,93 m). Acesta i-a propus descrierea bolilor pe înţelesul cititorului. să rămână în protopopiatul său şi să aleagă Preotul Emil Bendorfeanu nu a făcut satul Cetea, unde postul de preot rămăsese politică. Îl avea prieten pe liderul ţărănist vacant în urma plecării preotului Drimba la Gabriel Ţepelea, cu care se şi înrudise prin Tileagd. Protopopul ştia că avocatul Dejeu din alianţă dar, deşi acesta l-a îndemnat, nu s-a Aleşd, prieten cu el, avea o nepoată care înscris în PNŢ. terminase Institutul Pedagogic din Beiuş, pe În august 1940, satul Cetea a fost nume Iustina Butiri, şi s-a gândit ca cei doi inclus, odată cu întreaga Transilvanie de tineri să se întâlnească. Aşa s-au cunoscut, şi, Nord, în teritoriul Ungariei. Noile autorităţi mai apoi, s-au căsătorit Emil şi Iustina. administrative, inclusiv învăţătoarea, erau În toamna anului 1930, cei doi s-au acum maghiare. Preotul Emil nu a părăsit stabilit la Cetea, pe atunci un sat sărac şi satul, rămânând alături de enoriaşi şi înapoiat din multe puncte de vedere (fără încurajându-i în păstrarea credinţei şi a şcoală şi cămin cultural, cu o casă parohială identităţii lor naţionale. A suferit nenumărate mică şi sărăcăcioasă). Venind de la Sighişoara persecuţii din partea oficialităţilor, fiind şi Sibiu cu o altă concepţie despre civilizaţie, nevoit să se îmbrace în haine ţărăneşti şi să preotul Emil i-a îndemnat pe oameni să-şi doarmă în colibe din pădure, ascunzându-se schimbe modul de viață. A construit lângă de soldaţii care-l căutau. biserică o şcoală, un cămin cultural şi o casă În anul 1942, s-a născut al doilea copil, parohială, toate după modelul arhitecturii chiar de Sfânta Ecaterina, pe 25 noiembrie. A brâncoveneşti, configurând, astfel, un centru primit numele Doina pentru ca să nu poată fi al satului. În parcul din faţa căminului şi a tradus în limba maghiară în momentul bisericii au fost plantaţi castani, un nuc, s-au declarării la Primărie, aşa cum cereau atunci trasat ronduri cu flori şi s-au amplasat bănci. autorităţile. În toamna anului 1944, armatele Iustina Bendorfeanu a fost învăţătoare, ruseşti care treceau pe şoseaua naţională, la 4 mai întâi în şcoala care funcţiona într-o km de sat, se abăteau deseori de la traseu şi
5 aşa, într-o zi, au plecat de la casa parohială anunţată să meargă urgent la Oradea, la spre Berlin cu... doi cai şi trăsura plină de tot Spitalul nr. 9, deoarece preotul Bendorfeanu a felul de lucruri din gospodărie. avut un accident. S-a deplasat acolo şi l-a găsit Preotul Bendorfeanu a fost trimis, internat într-un salon cu încă trei bolnavi. Era după 1948, să slujească la mănăstirea Bixad, vânăt pe mâini, pe picioare, pe corp. L-a pentru ca oşenii să vadă că preoţii ortodocşi au întrebat ce s-a întâmplat şi atunci el i-a şoptit har de la Dumnezeu. A fost repede îndrăgit de să nu vorbească pentru că, de fapt, cei trei localnici, care l-au plâns la plecare şi l-au bolnavi sunt securişti puşi să-l supravegheze. rugat să rămână acolo, la Bixad. A fost numit La îndemnul lui, Iustina s-a întors la Cetea, şi protopop de Baia Mare, dar sufletul lui mai ales că şi medicul de salon a asigurat-o că rămăsese la Cetea, unde s-a reîntors după mai îl lasă acasă a doua zi. Noaptea, securiştii din puţin de un an. În sat, însă, îl aşteptau surprize: salon au primit ordinul de execuţie şi l-au fusese instalat primar cel mai sărac şi mai aruncat pe geam în curtea interioară a leneş om din localitate, iar prietenul său, spitalului. În 25 noiembrie 1960 a fost învăţătorul, îi devenise duşman aprig. În consemnat decesul preotului Emil fiecare duminică se urca pe o bancă din parcul Bendorfeanu. A fost depus la morga spitalului amenajat în faţa căminului cultural şi vorbea şi o tăcere deplină s-a lăsat asupra cazului. împotriva bisericii şi a slujitorului ei. Noua După câţiva ani, familia a aflat, din mărturiile orânduire distrusese o prietenie de ani… puţinilor martori existenţi, ce s-a petrecut în Preotul Emil Bendorfeanu şi-a iubit intervalul celor trei zile petrecute de acesta la din toată inima enoriaşii, le-a dorit propăşirea, Oradea. Ulterior, comandantul securităţii drept pentru care îi îndemna pe oameni să-şi orădene a fost dat afară disciplinar deoarece, trimită copiii la şcoli de meserii, la liceu sau la din dispoziţia sa, în noaptea de 24 spre 25 facultate. Pe mulţi din cei cu posibilităţi noiembrie, fuseseră lichidaţi 25 de “duşmani materiale reduse i-a ajutat cu bani, ai poporului”, printre care şi preotul Emil cumpărându-le îmbrăcăminte şi încălţăminte. Bendorfeanu. Când a fost chemată familia să S-a opus din toate puterile ridice trupul neînsuflețit al acestui far luminos colectivizării în satele pe care le păstorea, al Bisericii, pe masă, în sala respectivă, erau Cetea şi Valea Mare, amândouă situate între aşezaţi şapte martiri, unul lângă altul, toţi dealuri. Nu a rămas nepedepsit. Învăţătorul şi împuşcaţi în ceafă de nemiloşii călăi ai un grup de oameni au trimis mai multe regimului opresor. delaţiuni către autorităţi, numindu-l „duşman A fost înmormântat în curtea bisericii al poporului” şi simpatizant al PNŢ. A fost din Cetea de către un sobor de preoţi, dar sub urmărit de securitate şi, uneori, noaptea, supravegherea atentă a unor securişti. farurile cunoscutelor GAZ-uri luminau Mulţimea de oameni din toate satele apropiate ferestrele casei parohiale spre a-l intimida. a condus pe ultimul drum, plângând, pe cel În 23 noiembrie 1960 a primit o care le-a dat cele mai bune sfaturi şi i-a telegramă de la Oradea ca să meargă la îmbărbătat la greu, pe cel care le-a alinat Episcopie. Împreună cu epitropul din sat, s-a suferinţele fizice şi psihice, pe cel care i-a prezentat la secretariatul Episcopiei, unde a ajutat, prin atitudinea sa, să fie drepţi, cinstiţi aflat cu surprindere că nu fusese chemat. Au şi credincioşi. luat autobuzul de întoarcere spre casă, dar, în Datele pentru acest material mi-au fost Aleşd, lângă preotul Bendorfeanu s-a așezat puse la dispoziţie de către familia preotului un tânăr care i-a cerut să coboare şi să-l martir Emil Bendorfeanu, fapt pentru care urmeze. Preotul i-a spus epitropului să-şi mulţumesc pe această cale fiicelor acestuia, continue drumul şi să anunţe acasă că se doamnele Curteanu Steluţa şi Doina Cetea, întoarce la Oradea, că domnul cu care pleacă precum şi nepoatei, doamna Ligia Ioanaş cu este de la Securitate şi că se va întoarce a doua soţul Mircea. zi. În 24 noiembrie, Iustina Bendorfeanu este
6 Modele creştine de eroism (VIII) Sfântul Ioan Botezătorul - o busolă a vieţii spirituale
Preot dr. Cristian BOLOŞ
A ctivitatea publică a Mântuitorului Iisus este mai tare decât mine, Căruia nu sunt vrednic, Hristos cunoaşte o etapă premergătoare, al cărei plecându-mă, să-I dezleg cureaua exponent este Sfântul Ioan, Botezătorul încălţămintelor. Eu v-am botezat pe voi cu apă, El Domnului. Ioan apare ca împlinire a profeţiilor însă vă va boteza cu Duh Sfânt” (Marcu I; 7-8) şi exprimate de Maleahi şi Isaia. Proorocul Maleahi “cu foc” (Matei III; 11). evidenţiază calitatea lui Ioan de Înaintemergător În acest context, se impune să facem o al Domnului, prin cuvintele: “Iată, Eu trimit pe distincţie între “botezul pocăinţei”, practicat de îngerul Meu (adică pe Ioan), şi va găti calea Sfântul Ioan Botezătorul şi “Botezul creştin”, înaintea feţei Mele şi va veni îndată în templul instituit de Mântuitorul nostru, deosebire Său Domnul pe Care Îl căutaţi şi Îngerul evidenţiată cu exactitate de Pr. dr. Ioan Mircea legământului pe Care voi Îl doriţi. Iată, vine!, (Dicţionar al Noului Testament, tipărit cu zice Domnul Savaot” (Maleahi III; 1). Aşadar, binecuvântarea Prea Fericitului Părinte Iustin, activitatea lui Ioan constituie un semn că Mesia Patriarhul B.O.R., Editura IBMBOR, Bucureşti, Cel mult aşteptat vine ca o persoană istorică, într- 1984, pp. 63-65). “Botezul lui Ioan” se numea şi un cadru istoric şi într-un timp istoric. Referitor la “botezul pocăinţei”, întrucât el îndemna şi mesajul central al propovăduirii Sfântului Ioan, chema la pocăinţă pe cei ce veneau să se boteze, profetul Isaia scria: “Un glas strigă: În pustiu pregătindu-i pentru primirea lui Hristos. Acest gătiţi calea Domnului, drepte faceţi în loc botez nu era o Taină, ci un ritual, deoarece nu ierta neumblat cărările Dumnezeului nostru” (Isaia păcatele, ci presupunea numai o curăţire XL; 3). exterioară, simbolică. De aceea se şi spunea că Ioan, ultimul prooroc al Vechiului este “spre iertarea păcatelor” (Luca III; 3), pe Testament şi cel dintâi al Noului Testament, cel care avea s-o facă Cel ce venea după Sfântul Ioan. mai mare bărbat născut vreodată din femeie, Era, am putea afirma, o anticipare a Botezului “boteza în pustie, propovăduind botezul creştin. Acesta din urmă, reprezintă prima Taină a pocăinţei întru iertarea păcatelor”. Era Bisericii, fiind dătător de har şi iertător de păcate. “îmbrăcat în haină de păr de cămilă, avea Este, totodată, o condiţie esenţială, sinequanon, cingătoare de piele împrejurul mijlocului şi intrării în Împărăţia Cerurilor, aşa cum reiese clar mânca lăcuste şi miere sălbatică” (Marcu I; 6, din convorbirea Mântuitorului Hristos cu fariseul Matei III; 4), “nemâncând pâine şi negustând Nicodim: “Adevărat, adevărat zic ţie: De nu se vin” (Luca VII; 33). Acesta este portretul fizic al va naşte cineva din apă şi din Duh, nu va putea să Sfântului Ioan, pe care ni-l oferă Evangheliile. În intre în împărăţia lui Dumnezeu” (Ioan III; 5). spatele simplităţii sale se ascundea o viaţă curată, Domnul a instituit Botezul ca Taină înainte de neîntinată, petrecută în rugăciune şi post, motiv înălţarea Sa la cer, aşadar după Jertfa Sa de pentru care mulţi oameni, indiferent de starea lor bunăvoie pe Cruce, pentru că tocmai din sângele socială, îl căutau, considerându-l un om ales al lui acestei Jertfe îşi trăgea harul şi puterea de a ierta Dumnezeu, un prooroc. Nu atât înfăţişarea sa păcatele. Astfel, după Învierea Lui din morţi, impresiona, cât vocea sa ca de tunet, puterea Iisus dă poruncă Apostolilor să boteze: “Datu- cuvintelor sale, ce pătrundeau până în adâncul Mi-s-a toată puterea în cer şi pe pământ. Drept fiinţei ascultătorilor săi. Astfel, “ieşeau la el tot aceea, mergând, învăţaţi toate neamurile, ţinutul Iudeii şi toţi cei din Ierusalim şi se botezau botezându-le în numele Tatălui şi al Fiului şi al de către el, în râul Iordan, mărturisindu-şi Sfântului Duh” (Matei XXVIII; 18-19), păcatele”. Încărcat de smerenie, Ioan profeţea precizând că: “Cel ce va crede şi se va boteza se venirea Mântuitorului Iisus Hristos, pregătind va mântui; iar cel ce nu va crede (şi nu se va poporul pentru primirea Acestuia: “Şi boteza) se va osândi” (Marcu XVI; 16). propovăduia, zicând: Vine în urma mea Cel ce Sfântul Ioan Botezătorul a primit moarte
7 mucenicească, tăindu-i-se capul în temniţă din de trup, temându-se ca nu cumva capul, alipindu- porunca lui Irod Antipa, fiul regelui Irod cel Mare se de trup, să învieze proorocul şi să-i fie din nou (Matei XIV; 3-12). De aceea, ziua de 29 august glas de mustrare. reprezintă o zi de întristare, o zi de doliu pentru Prin viaţa sa curată, Sfântul Ioan întreaga creştinătate. Este o zi în care nu se fac Botezătorul ne învaţă ce rol important are postul ospeţe. Este o zi pe care creştinii o cinstesc prin în viaţa noastră duhovnicească. “Dacă postul ar ajun şi post. De fapt, întreaga viaţă a Sfântului cârmui viaţa noastră, spune Sfântul Vasile cel Ioan s-a caracterizat prin înfrânare, curăţie, post Mare, atunci viaţa n-ar mai fi atât de plină de şi rugăciune. plâns şi de tristeţe. Postul ne-ar învăţa pe toţi să Irod Antipa, ne spun Proloagele, ne înfrânăm nu numai de la mâncare, dar să aprinzându-se de patimă pentru Irodiada, soţia izgonim şi iubirea de arginţi şi ura şi invidia şi fratelui său Filip, şi-a repudiat soţia legitimă şi a răutatea şi lăcomia, precum şi orice viciu”. Sunt luat-o la sine pe cumnata sa, împotriva legii. persoane care trăiesc cu falsa impresie că postul Văzând o asemenea nelegiuire, Sfântul Ioan reprezintă doar o simplă abţinere, pentru o Botezătorul, “păzitorul Legii lui Dumnezeu şi propovăduitorul pocăinţei”, cuprins de o mânie sfântă, îl mustra pe Irod, zicându-i cu asprime: “Nu ţi se cuvine s-o ai de soţie” (Matei XIV; 4). Irod, nemaisuferind mustrările proorocului şi îndemnat de Irodiada, a ordonat închiderea lui Ioan în temniţă. Irodiada cerea cu insistenţă uciderea Înaintemergătorului, dar Irod ezita pentru că-l ştia pe Ioan ca fiind un bărbat drept, înţelept şi sfânt, ascultându-l cu plăcere şi luând aminte la cuvintele sale. Irod era conştient că prin uciderea lui Ioan ar fi stârnit revolta poporului care “îl socotea pe el ca prooroc” (Matei XIV; anumită perioadă de timp, de la mâncare, băutură 5). Sosind ziua naşterii sale, Irod a organizat un şi petreceri. Alte persoane compară postul cu o mare ospăţ la palatul în temniţa căruia îşi ducea dietă sau cu un regim, urmărind nu purificarea zilele Sfântul Ioan Botezătorul. La această sufletului, ci slăbirea trupului din considerente petrecere, de tristă amintire, au participat toate estetice. Postul, înţeles ca o coordonată esenţială persoanele de vază ale Galileii, desfătându-se cu a vieţii spirituale, este benefic atât sufletului, cât mâncăruri şi băuturi alese, cu muzică şi şi trupului, deoarece are un efect purificator: dansatoare tinere. Sus, în palat, domneau menţine sănătatea şi echilibrul forţelor interioare îmbuibarea, beţia, dezmăţul şi veselia păcătoasă, ale corpului uman, îmblânzeşte pornirile trupului iar jos, în temniţă, Ioan stătea în curăţie, şi facilitează urcuşul sufletului spre Dumnezeu. înfrânare, smerenie, rugăciune, stăpânit fiind de Nu trebuie să omitem nicio clipă faptul că postul bucuria datoriei împlinite. Salomeea, fiica presupune înlocuirea răului cu binele, a păcatului Irodiadei, a dansat şi ea, plăcându-le foarte mult cu virtutea. Postul nu constituie o acţiune uşoară, lui Irod şi invitaţilor săi. Irod, ameţit de băutură, a aşa cum s-ar părea, întrucât vizează, în egală jurat că îi va da orice îi va cere. Neştiind ce să măsură, trupul şi sufletul. Este o jertfă adusă lui ceară, Salomeea s-a sfătuit cu mama sa, după care Dumnezeu, dar în folosul nostru; presupune i-a zis lui Irod: “Dă-mi, aici pe tipsie, capul lui anumite sacrificii, dar Domnul nu ne lasă Ioan Botezătorul. Şi regele s-a întristat, dar, nerăsplătiţi. Prin intermediul postului ne curăţim pentru jurământ şi pentru cei care şedeau cu el la în interior de orice pornire spre păcat, iar trupul ni masă, a poruncit să i se dea. Şi a trimis şi a tăiat se păstrează sănătos prin promovarea şi capul lui Ioan, în temniţă. Şi capul lui a fost adus practicarea cumpătării în mâncare şi băutură. pe tipsie şi a fost dat fetei, iar ea l-a dus mamei Prin urmare, “să intrăm în limanul sufletelor sale. Şi, venind ucenicii lui, au luat trupul lui şi l- noastre, adică în post, ca să putem culege de pe au înmormântat şi s-au dus să dea de ştire lui urma lui, cu îmbelşugare, roadele cele bune”, Iisus” (Matei XIV; 8-12). O tradiţie spune că afirmă Sfântul Ioan Gură de Aur. Irodiada a poruncit slujitorilor să îngroape capul Sfântului Ioan într-un loc ascuns, cât mai departe
8 Memoria vie a lui Vasile Lucaciu
Drd. Gheorghe TODUŢ
V asile Lucaciu s-a bucurat de o rară apreciere În 1927, la “Dacia”, s-a reunit un comitet din partea conaţionalilor săi încă în timpul vieţii. Din pentru ridicarea unui monument închinat lui Vasile această apreciere şi-a extras energia necesară luptei Lucaciu. Pe lângă membrii comitetului, s-a adunat şi naţionale şi culturale pe care a dus-o zi de zi. După ce un numeros public. Comitetul s-a întrunit sub el nu a mai fost, societatea românească a simţit un preşedinţia prefectului Ilie Carol Barbul. După ce s-a continuu imbold lăuntric de a-i păstra memoria vie. ales un organism de conducere al comitetului, a fost La scurt timp după moartea sa, tinerii însărcinat cu executarea lucrării de artă Aurel Popp. intelectuali sătmăreni, studenţi sau absolvenţi, Din comitet făceau parte: ministrul de interne, constituiţi în Societatea “Junimea Sătmăreană”, decid Octavian Goga - preşedinte de onoare; episcopul Iuliu amplasarea unei plăci comemorative pe casa din Satu Hossu de la Gherla - preşedinte activ; prefectul Mare în care Vasile Lucaciu şi-a trăit ultima parte a judeţului Satu Mare, Ilie Carol Barbul - vieţii. Amplasarea plăcii s-a făcut în cadrul vicepreşedinte; primarul oraşului Satu Mare, festivităţilor de 1 Decembrie 1923, care au fost Augustin Ferenţiu - secretar; directorul Liceului dedicate memoriei lui Vasile Lucaciu. Programul Mihai Eminescu, Eugen Seleş; preotul Epaminonda festivităţilor a debutat cu un Te Deum în Piaţa Lucaciu - fiul lui Vasile Lucaciu etc. Victoriei, unde a vorbit protopopul Aurel Dragoş şi au Dar, realizarea unui monument grandios nu continuat la casa respectivă, situată pe bulevardul care era un lucru uşor. Nu numai pentru sătmăreni, dar şi astăzi poartă numele ilustrului memorandist. Aici era pentru alţii. De exemplu, Consiliul oraşului Cluj a adunată foarte multă lume, fiind prezente toate şcolile hotărât, în 1932-1933, ridicarea unui bust, turnat în din oraş. Şi aici a avut loc un serviciu religios şi a bronz, al lui Vasile Lucaciu. Bustul urma să fie vorbit părintele Ardelean. Apoi, a luat cuvântul amplasat în piaţa Astoria. Prin 2 hotărâri de consiliu studentul Gheorghe Pop, reprezentantul Societăţii (nr. 13911/11 iulie 1933 şi o alta din 10 octombrie “Junimea Sătmăreană”, care a şi dezvelit placa. 1933) s-au alocat şi banii necesari, însă, nu s-a mai Primarul Ferenţiu a luat placa în primire, în realizat. (Hotărârile au fost abrogate?! Ar trebui puse, numele oraşului Satu Mare. Au mai luat cuvântul oare, în practică de către primăria Cluj Napoca!?) prefectul judeţului Ilie Carol Barbul, Onisifor Ghibu - Şi la Baia Mare s-a constituit un comitet, delegatul Universităţii din Cluj şi un alt reprezentant numit “Comitetul Central al Memorandistului Dr. al “Junimii Sătmărene”. Programul iniţial cuprindea Vasile Lucaciu”, în 1926, dar nici aici nu s-a ajuns la o şi un cuvânt al lui Octavian Goga, vechi tovarăş de concretizare a iniţiativei. Aici, iniţiativa a aparținut luptă şi idealuri al lui Vasile Lucaciu, dar acesta nu a preotului Sigismund Lenghel, secretarul lui Vasile mai avut loc. Lucaciu, cel care, până la sfârşitul vieţii, i-a cultivat Concomitent, studenţii sătmăreni de la Cluj memoria şi i-a obligat şi pe alţii, prin iniţiative şi au preconizat desfăşurarea unor manifestări şi în acest acţiuni diverse, să i-o păstreze întreagă. oraş; era prevăzut un parastas, urmat de o adunare în Totuşi, sătmărenii vor reuşi să dezvelească, în Sala Redutei, sala în care s-a redactat 1936, o statuie monumentală a lui Vasile Lucaciu (dar Memorandumul; deschiderea urma să fie făcută de nu realizată de Aurel Popp, ci de Cornel Medrea…) Felician Zach (tânăr sătmărean care va apare des în Aş aminti, însă, de un alt moment de aducere anii următori în mişcarea culturală sătmăreană), apoi aminte a memoriei lui Vasile Lucaciu: în anul 1932, în urma cuvântul rectorului sau al unui reprezentant, alte Negreşti-Oaş, pe moşia lui Alexiu Fedorca, s-a cuvântări şi un program artistic. amplasat pe un gorun secular o tablă comemorativă cu După câţiva ani, în 1931, un articol de presă textul “Gorunul lui Lucaciu”. (Alexiu Fedorca era un aminteşte despre existenţa plăcii şi înaintează o fost inspector în Ministerul de Justiţie şi era propunere: ca oraşul Satu Mare să cumpere casa în preşedintele în funcţie a Uniunii Luptătorilor care a trăit Vasile Lucaciu (şi pe care este amplasată Memorandişti; făcuse şi el parte din delegaţia ce a dus placa comemorativă) şi să înfiinţeze în ea un cămin Memorandumul la Viena.) cultural sau o bibliotecă (oraşului lipsindu-i una). Aici “Memoria lu Vasile Lucaciu nu a avut şi nu s-ar fi putut aduce cărţile lui Vasile Lucaciu de la are lipsă de proslăvire. Lucaciu şi alţi eroi ai neamului Şişeşti, cărţi de mare valoare, dar pe care nu le mai sunt pomeniţi mereu. Dar atât! Pomeniţi, dar nu folosea nimeni. urmaţi în faptele lor! Adevărul este că Vasile Lucaciu Amplasarea plăcii comemorative nu a nu s-a jertfit pentru naţiune spre a fi proslăvit numai, încheiat şirul iniţiativelor sătmărenilor, şi nu numai, ci pentru a fi urmat.” (Lucian Bretan, Afirmarea, pentru eternizarea amintirii lui Vasile Lucaciu. 1936)
9 30 August 1940 - o zi nefastă pentru românii din Ardeal Prof. Nicolae POP
A mprenta istorică a evenimentelor din 30 nu numai de cruzimi asupra persoanelor, ci şi asupra august 1940, petrecute la Viena, vor rămâne în lăcaşurilor sfinte, biserici şi mănăstiri, citadele istoria românilor ca o severă mutilare teritorială, inexpugnabile ale românismului transilvănean. după cum afirma şi premierul britanic Winston Ocupând Transilvania cedată de factorii europeni, Churchill în discursul său din Camera Comunelor s-au năpustit asupra bisericilor româneşti ortodoxe din 5 septembrie 1940: „Nu avem de gând să şi greco-catolice cu o furie care nu-i onorează pe recunoaştem vreuna din schimbările teritoriale ce prietenii „apărători ai creştinismului”. Pe teritoriul se fac în timpul războiului, afară de acelea ce s-ar ocupat se aflau, în momentul cedării şi anexării, un opera cu liberul consimţământ şi cu luarea părţilor număr de 442 de parohii ortodoxe cu 339.448 interesate”.1 credincioşi şi 927 parohii greco-catolice, numărând În urma „Arbitrajului” de la Viena, s-au 1.066.145 credincioşi. Comentând Diktatul de la desprins din trupul Transilvaniei 52.243 km², cu o Viena, ziarul „Universul” din 5 septembrie 1940 populaţie românească de 1.304.894 suflete (50,1 % conchidea: „Iată redeschis un focar primejdios în din totalul populaţiei), faţă de numai 480.000 unguri Europa”, iar fostul ministru al României la Roma, şi tot atâţia secui (total 968.371). În teritoriul cedat Ion Lugoşianu, analizând verdictul din 30 august prin „Diktatul” de la Viena, românii din judeţele 1940, scria aceste câteva rânduri: „România pierde Maramureş, Satu Mare, Sălaj, Cluj, Someş, Năsăud în 24 de ore cca. 45.000 km² şi 2.300.000 oameni. erau în procent de 70 % din întreaga populaţie Transilvania ruptă în două! Ungaria vecină cu cedată, deci nu se punea problema unei majorităţi a Moldova, noua frontieră la 22 km de Braşov. populaţiei ungureşti, cum se pretindea (şi se mai Maramureşul Voievozilor descălecători de ţară, pretinde, n.n.). Clujul, cetate tânără a culturii noastre, Năsăudul După cedare, mulţi locuitori români din grănicerilor, miile de sate curat româneşti, una aceste teritorii au părăsit în mod forţat locurile dintre cele mai vrednice ţărănimi ale neamului natale, ajungând la un număr de cca. 200.000, din nostru rămasă de mâine înainte dincolo de un hotar care numai din judeţul Satu Mare au plecat peste străin. Nu ne vine să credem! Transilvania nu e 16.000, printre care se numărau şi locuitori ai pentru noi numai un teritoriu pe o hartă. comunei Apa. Îi amintim aici pe Ioan Aniţaş, Ioan Transilvănenii nu sunt pentru noi numai o expresie Pălincaş, Mihai Lupişca, Floare Morar, Gheorghe statistică. Transilvania e leagănul neamului nostru. Pomian, Vasile Poşta, Maria Poşta, Gheorghe Cu Transilvania sfâşiată în două nu se rupe numai Rentea, Iustin Lazin şi Vasile Bărbuş din localitatea pământul unei ţări, ci se înmormântează o istorie Apa, precum şi pe Gheorghe Vartolomei din românească de atâtea ori seculară (chiar milenară, Someşeni. O serie de cetăţeni din Apa au fost duşi în n.n.) şi se despică însuşi sufletul frământat al unui lagărele de muncă forţată din Ungaria: Vasile Bidea, neam fără noroc, iubitor de lege şi însetat de Vasile Vezentan, Gheorghe Tătăran, Vasile dreptate. Acest suflet nu poate muri!”3. Cherecheş, Ioan Cosma, Alexandru Bora, Vasile De asemenea, la scurt timp după Diktatul de Cădar, Vasile Cosma, Iosif Vezentan. În armata de la Viena, Nicolae Iorga a scris: „Cred că trebuie ocupaţie ungară, în speţă în formaţiunile vorbit limpede, nu faţă de o stare de spirit paramilitare ale tineretului, au fost încorporaţi, din neîncrezătoare a ţării, ci faţă de tot ce forfoteşte în Apa, tinerii: Gheorghe Dârle, Gheorghe Prinţ, inimile unui popor asediat de necruţătoare Vasile Maxim, Dumitru Oşan, Ioan Dărăban, Ioan duşmănii, care-şi apără mai mult decât statul, aşa Aniţaş. Acesta din urmă ne-a relatat că plecarea în de greu clădit, însăşi fiinţa lui naţională în formă Vechea Românie, în 1940, a fost forţată de independentă”. Peste alte două zile, revenind divergenţele pe care le-a avut cu unii camarazi din asupra aceluiaşi eveniment, Nicolae Iorga scria: grupele de pregătire premilitară ce se făcea în toate „Românii nu pot să nu protesteze împotriva localităţile din Ardeal în toamna anului 1940. Din verdictului de la Viena, când un milion 300 de mii satul Someşeni au mai plecat tinerii Adrian Hebe, dintre ei urmează să treacă sub stăpânire străină. Vasile Bărbuş etc.2 De aceea, în fiecare oraş din Ardeal ce urmează să Vorbind însă de Diktatul de la Viena din 30 fie alipit la Ungaria, cât şi în acelea care vor august 1940, unii dintre compatrioţii lui Horthy, în rămâne în graniţele ciopârţite ale României, se primul rând conducătorii unguri, s-au făcut vinovaţi produc zilnic proteste în timpul cărora românii
10 strigă împotriva noii nedreptăţi ce li s-a făcut „Ardealul Sfânt, Leagăn Scump al românilor, furat tocmai atunci când omenirea întreagă sângerează printr-un odios Diktat şi oferit cu generozitate de pentru libertate şi independenţa popoarelor. Din dictatorii Europei, Hitler şi Mussolini, magnaţilor aceste proteste româneşti, orice minte sănătoasă ar unguri pentru întregirea latifundiilor lor, a revenit trebui să tragă singura concluzie ce se poate trage, azi prin luptă dreaptă şi jertfă la Patria mamă din
că judecata nedreaptă de la Viena a fost o imensă care a fost rupt. greşeală!”4. Pentru Eliberarea Nord-Vestului României, Toate aceste nedreptăţi s-au încheiat odată Armata Română a avut pe front 18 divizii de cu eliberarea, în ziua de 25 Octombrie 1944, a Nord- infanterie, 5 divizii de vânători de munte, 5 divizii Vestului României şi a oraşelor Satu Mare şi Carei, de cavalerie, un grup motomecanizat, un corp ultimele teritorii ocupate prin Diktatul de la Viena. aerian, două brigăzi de artilerie antiaeriană şi alte La 26 octombrie 1944, Ministrul de Război 31 de unităţi şi formaţiuni cu un efectiv de peste al României, prin Ordinul General nr. 77, arăta: 266.000 de soldaţi şi ofiţeri”6.
Note 1 Dinu C. Giurescu, Istoria ilustrată a românilor, Bucureşti, 1981, p.540. 2 Pentru aceste aspecte din părţile Apei, a se vedea lucrarea noastră, Nicolae Pop, Maria Pop, Apa - file de istorie, Satu Mare, 2010. 3 Milton G. Lehrer, Ardealul Pământ Românesc, Bucureşti, 1989, p. 394. 4 „Neamul românesc”, 5 septembrie 1940. 5 Hartă reprodusă din volumul *** Contribuţia României la victoria asupra fascismului, Bucureşti, Editura Politică, 1965. 6 Ioan Corneanu, Vasile Moiş, Intoleranţă şi crimă. Golgota sătmăreană 1940-1944, Satu Mare, 2003, p. 255.
11 Legăturile lui Avram Iancu cu Sătmarul
Dr. Viorel CÂMPEAN
n pofida crizei, dar şi a secetei, la noi plouă său să fie trimis la un liceu românesc şi insistă cu un cu sărbători. Asistăm la sărbători dedicate unor copilăresc elan să i se dea prilej de a învăţa fructe, legume, zarzavaturi sau unor produse finite româneşte”1. obţinute din acestea. Adeseori, demersul este Nu a avut parte de înţelegere din partea motivat prin faptul că se urmăreşte (re?)câştigarea familiei, trimis fiind să studieze la Zagreb. El a identităţii. Poate că ni se pare nouă - cât de mult am urmat însă din acea zi chemarea neamului său, dori să fie numai părere - că, asaltaţi de aceste dăruindu-i chiar viaţa. Prefectul Ioan Buteanu a fost sărbători, dornici de a găsi „branduri” profitabile spânzurat în 23 mai 1849 la Iosăşel. Osemintele îi (material), ne uităm eroii. Avram Iancu, de la a cărui vor rămâne într-o groapă săpată de un ţăran din trecere în eternitate s-au scurs în luna septembrie Iosăşel, până în 1869, când au fost exhumate şi 140 de ani, este o pildă vie de eroism. Am strâns mutate la Gura Honţ. După 34 de ani, la iniţiativa laolaltă în acest material câteva elemente care se comitetului „Astrei”, osemintele îi vor fi aşezate constituie într-un început de legătură a „Craiului într-un mormânt la Ţebea, alături de cele ale Munţilor” cu Sătmarul. prietenului şi colaboratorului său, Avram Iancu2. O primă apropiere, şi de mare importanţă, este cea cu prefectul Zarandului, Ioan Buteanu. Acesta s-a născut în familia unui funcţionar în conducerea comitatului Maramureş, în Sighet, oraş care în acea vreme „bâjbăia de renegaţi”. După moartea mamei pruncului Ioan, o bună româncă, în casa Buteanu se vorbea numai ungureşte, cea de a doua soţie a funcţionarului Buteanu, maghiară de neam, neîngăduind folosirea limbii române. Tânărul Ioan a fost dat să urmeze şcoala la Liceul Catolic din Carei. Pe când se afla în clasa a treia gimnazială, la cursul de istorie, ţinut de unul dintre călugării- profesori, s-a întâmplat un fapt deosebit, care va marca decisiv viaţa tânărului Buteanu. Să lăsăm însă biograful lui Buteanu să ne povestească acest impresionant episod: „Cine ştie, pildele de sacru eroism pe care le înfăţişează cu atâta belşug cele dintâi pagini ale istoriei romane, sau, poate, luptele de gigantică măreţie de pe vremea republicei, ori chiar glorioasa strălucire a imperiului de sub August, vor fi făcut să vibreze cu mai multă căldură glasul dascălului, care se furişa, încetul cu încetul, în inima elevilor săi. Când isprăvi lecţia, văzu cum se ridică, într-un colţ al clasei, un elev cu faţa aprinsă. Era tânărul Ioan Buteanu, care-şi aţinti Ioan Buteanu privirea asupra călugărului şi întrebă dacă a mai rămas cineva în lume după oamenii mari ai Romei. Continuăm evocarea legăturilor lui Avram Ce-şi va fi gândit profesorul în clipa aceea ne putem Iancu cu Sătmarul prin semnalarea faptului că în imagina. Toată clasa, înfiorată de pildele mari ale cursul evenimentelor sângeroase din 1848/1849, un istoriei romane şi surprinsă de gestul spontan al tânăr profesor român de la Beiuş, deghizat, a urcat în micului valah, cu profilul frumos şi cu ochii munţi pentru a-l avertiza pe „Crăişor” să nu cadă scânteietori, aştepta, cu respiraţia întretăiată, într-o cursă pusă la cale de duşmani. Este vorba răspunsul dascălului, care, învăluind cu bunătate, despre preotul greco-catolic Petru Ciceronescu figura senină a lui Buteanu, zise apăsând pe fiecare (1824, Sititelec, jud. Bihor - 1884, Roşiori). O primă cuvânt: <
12 la catedră după implicarea sa în evenimentele învăţat. Avea fruntea lată, statură mijlocie, barbă paşoptiste. După o scurtă slujire în localitatea natală tăiată scurt, mustaţă stufoasă, nas lăţărit şi o vorbă poposeşte, în intervalul 1850-1851, pentru prima frumoasă românească. Vorbea în răstimpuri numai, dată ca paroh în părţile noastre, la Cărăşeu. Apoi, nu se oprea mult la un subiect şi comanda, parcă s- aproape un sfert de veac va sluji la Cihei, în Bihorul ar fi aflat în faţa trupelor. Acum eram convins că e natal. În familia Ciceronescu s-au născut copiii el. Mă apropiu, îl iau de mână, îl trag mai la o parte Samuel şi Ioan, la rândul lor vrednici preoţi greco- şi-l întreb: <
13 adunarea din septembrie 1848 de la Blaj. Cert este că Ioan Pop-Suduranul a trăit foarte puţin după acea întâlnire cu Avram Iancu, căci a trecut la cele veşnice în 12 iunie 1872. În publicaţia pestană „Magyarország és a Nagy Világ” a apărut la începutul anului 1873, la câteva luni deci după moartea lui Iancu, un articol consacrat decesului „Craiului Munţilor”. Articolul, nesemnat, degajă atmosfera de detaşare instalată după aproape un sfert de veac de la ostilităţi: „evenimentele înfiorătoare care au urmat sunt trecute în istorie şi istoria este cea care judecă asupra conducătorilor revoltei”. Este reprodusă şi o imagine cu Iancu către apusul vieţii, inclusă şi de noi în materialul de faţă. Se concluzionează despre defunct: „Istoria poate să-l judece cu siguranţă; oamenilor nu li se poate lua un <
Ilustraţie în publicaţia pestană „Magyarország és Nagy Világ” reprezentându-l pe Avram Iancu către sfârşitul vieţii secui, trăitor în România, totuşi, a comis acel gest română lui Avram Iancu. Dormi în pace, noi ruşinos, în primul rând pentru el. veghem”. La ceasul îngemănării celor două veacuri Am vorbit deja despre locul de veci al lui istorice, la Ţebea, studenţii împliniseră o datorie de Avram Iancu. Vom vedea însă că acel mormânt, onoare. Aceşti tineri erau Ioan Scurtu, George devenit loc de pelerinaj, a fost onorat şi de prezenţa Novacovici şi viitorul avocat din Tăşnad, Coriolan unui sătmărean. Este vorba despre viitorul avocat Şteer. Coriolan Şteer. Acesta s-a născut în 1879 într-o Pentru atitudinea lui românească, Coriolan familie preoţească, a parohului greco-catolic din Şteer a fost eliminat din Universitatea clujeană. Şi-a Beliu, Vasile Şteer şi a Iulianei Ardelean, ambii cu finalizat studiile la Budapesta, unde a dobândit şi origini sătmărene. A rămas orfan încă de la 14 ani, diploma de doctor în drept, deschizându-şi după tatăl său repausând în 15 octombrie 1893. Şi-a făcut aceea un birou de avocatură la Tăşnad, unde s-a studiile gimnaziale şi cele liceale la Oradea şi Beiuş. afirmat ca unul dintre cei mai activi membri ai A început să studieze dreptul la Academia din intelectualităţii româneşti implicaţi în emanciparea Oradea. A trecut după doi ani la Cluj. La începutul naţională. Un rol important a avut şi în zilele secolului XX, sentimentul de dragoste pentru premergătoare Marii Uniri, fiind ales, în 22 Avram Iancu, cel care simboliza lupta pentru noiembrie 1918, în comitetul Consiliului Naţional eliberare naţională, devenise predominant în Român din Tăşnad. Delegat la Marea Adunare rândurile tinerilor intelectuali clujeni. Pe de altă Naţională de la Alba Iulia, a avut marea bucurie de a parte, ministrul de interne ungar oprise o colectă fi fost ales în Marele Sfat Naţional Român. A trecut 7 pornită printre români în vederea ridicării unui la cele veşnice în anul 1924 . monument „Craiului munţilor”. În 31 decembrie Ne vom îndrepta acum paşii către finalul 1899, trei tineri studenţi români au pornit către unei vieţi zbuciumate, dăruită neamului. Ultimii Ţebea, pentru a depune pe mormântul eroului o cinci ani ai existenţei lui Avram Iancu au fost mai coroană de lauri pe care era scris: „Tinerimea grei, după moartea tatălui său reducându-i-se
14 mijloacele de existenţă. A găsit însă resurse pentru a năframă zdrenţuită, fluierul de cireş şi jalba către mai călători şi în acel an prin Transilvania, după cum împărat, unsă şi mototolită”. Corpul neînsufleţit a fost depus pe catafalc în casa lui Ioan Simionaşiu. Înmormântarea a avut loc la 13 septembrie. O mulţime de moţi şi ţărani din Zarand au onorat cu prezenţa “mortul naţiunii”. Prefecţi şi tribuni de odinioară i-au stat alături şi pe acest ultim drum pământean. Prohodul a fost săvârşit de 36 de preoţi, ortodocşi dar şi greco-catolici. Uriaşul convoi a condus până la biserica Ţebei osemintele eroului pentru a le înhuma în groapa de sub gorunul lui Horea8 . Hora mortului, cântec lung şi jalnic, prin care Iancu îşi lua rămas bun de la foştii lui camarazi, cântat de un prieten al eroului, un bătrân şi iscusit cantor din Roşia, a stârnit hohote de plâns în rândurile norodului. Când rămăşiţele pământeşti au fost slobozite în primitoarea glie a patriei au detunat „salve de împuşcături”. La câteva zile după procesiune, la prefectura judeţului, în Baia de Criş, s-au prezentat doi ţărani necunoscuţi, interesându- se cât a costat înmormântarea. Au scos pungile de bani şi au plătit toate cheltuielile; nu au dorit să îşi spună numele9. Un popor aflat într-o criză, primordial morală, nu va putea să ajungă la izbăvire decât atunci când va face recurs la “conştiinţele sale mai bune”. Avram Iancu rămâne şi acum, la 140 de ani de la moartea sa, un exemplu de comportament demn, un neînfrânt erou al naţiunii. Aceste câteva legături ale Sătmarului cu Avram Iancu doresc să În dreapta imaginii demonstreze faptul că şi în părţile noastre măreţia studentul Coriolan Şteer acestui erou naţional a fost înţeleasă aşa cum se am văzut. Spre sfârşitul lunii august a anului 1872, a cuvine. De altfel, prezenţa însemnată a moţilor în petrecut câteva zile la preotul Toma Faur din Valea judeţul Satu Mare, a dus la ridicarea a trei busturi ale Bradului. A plecat apoi spre Baia de Criş, unde a eroului acestora, la Carei, Ianculeşti şi Gelu, încă adăstat, după cum îi era obiceiul, la casa brutarului două iniţiative vizând Marna şi însuşi municipiul Ion Stupină. În 10 septembrie îl ajunge secera Satu Mare. De asemenea, în semn de prețuire, morţii, în urma unei hemoragii fiind înfrânt definitiv revista Eroii Neamului publică pe coperta 3, în de “viforele timpului”. Avea asupra lui doar “o fascimil, ultima voință a „Crăișorului”. Note
1 Silviu Dragomir, „Ioan Buteanu, prefectul Zarandului în anii 1848-1849”, în volumul Studii privind istoria revoluţiei române de la 1848, Cluj-Napoca, 1989, p. 55; studiul se întinde între paginile 53-96. 2 Pentru biografia lui Ioan Buteanu, în afara studiului din nota de mai sus se pot consulta: *** Biografii istorice transilvane, I. Dicţionar al personalităţilor revoluţiei de la 1848-1849 din Banat şi Transilvania (Chipuri dintr-un an de neuitat). 160 de ani de la eveniment, autori: Liviu Botezan; Ela Cosma; Ionuţ Isac; Varga Attila, Bucureşti, 2008, pp. 73-90; Vasile Iuga, Ioan Buteanu, erou naţional, fiu al Maramureşului. 150 de ani de la moarte, Cluj-Napoca, 1999; Claudiu Porumbăcean, Bujor Dulgău, Oameni din Sătmar, Satu Mare, 2000, pp. 53-54. 3 Istoricul parohiei Roşiori, întocmit de pr. Alexandru Rusu, 1973; pr. Ioan Soran, Cronica parohiei gr. cat. rom. din Roşiori, mss., 1945. 4 Florian Dudaş, Avram Iancu în tradiţia poporului român, Timişoara, 1989, pp. 283, 286. 5 Nicolae Comşa, Teodor Seiceanu, Dascălii Blajului. 1754-1948, Bucureşti, 1994, p. 57. 6 „Magyarország és Nagy Világ”, Pest, an IX, nr. 1, 5 ianuarie 1873, pp. 3, 9-10. 7 Am mai scris despre acest episod din viaţa lui Coriolan Şteer în volumul nostru Oameni şi locuri din Sătmar, Satu Mare, 2008, pp. 219-220. 8 Silviu Dragomir, Avram Iancu, Bucureşti, 1965, pp. 296-297. 9 Traian Mager, Ţinutul Hălmagiului. Monografie. Cadrul istoric, partea II, Arad, 1937, pp. 90-91.
15 Revoluţia din Ardeal din 1918 şi Gărzile naţionale române (IV)
Ing. Ec. Cristian MAREŞ
n interiorul zonei rămase sub unguri Bihor până la 10 martie 1919, data la care s-a trimis memoriul, cuprinzând 41 de cazuri grave După 1 decembrie, şi mai ales, după de omoruri, jafuri şi maltratări. Dar grosul intrarea trupelor româneşti în Ardeal, unităţile atrocităţilor abia urma. militare secuieşti şi ungureşti s-au retras şi s-au La 20 martie 1919, aliaţii trimit pripăşit în zona de vest, mai ales în judeţele guvernului maghiar al lui Karolyi o nouă linie de Bihor, Sălaj şi Arad. Încurajate de oprirea demarcaţie, pe care acesta o refuză şi românilor pe linia de demarcaţie, s-au dedat la demisionează, oferind puterea comuniştilor. jafuri, incendieri şi crime împotriva populaţiei Şeful noului guvern este Sandor Garbai, dar de româneşti ce aştepta sosirea armatei române care fapt puterea va fi exercitată de ministrul de nu mai venea, ţinută pe loc de hotărârile aliaţilor externe Bela Kuhn, care va introduce Republica ce menajau sentimentele revanşarde ale Sovietică Ungară a Sfaturilor, practic un regim ungurilor, ce încercau prin orice mijloace să comunist în Ungaria, după modelul celui sovietic păstreze Ungaria Mare, în ciuda tuturor din Rusia. Ungurii ar fi făcut orice doar pentru a- dovezilor populaţiilor majoritare ce-şi doreau şi şi păstra imperiul. După ce au pierdut războiul, s- urmau propria cale. au făcut antantişti, prin persoana lui Mihaly În Transilvania rămasă sub ocupaţia lor Karolyi, iar dacă nu a mers, au devenit comunişti, îşi vor arunca întreaga ură asupra românilor care sperând că ceea ce nu le-a dat vestul, le-o va oferi continuau să rămână paşnici, aşteptând estul. Şi aşa s-a şi întâmplat. Lenin s-a grăbit să încrezători împlinirea istoriei, aşa cum salute noul aliat, ba chiar să pună la punct o hotărâseră prin delegaţi la Adunarea Naţională ofensivă comună împotriva României, sovieticii de la Alba Iulia. Prin gărzile lor naţionale, prin Basarabia şi Moldova, iar ungurii prin românii restabiliseră ordinea şi aşteptau în pace Transilvania, cu scopul final: desfiinţarea sosirea armatei române. Ei nu comiseseră crime, statului român. Telegramele schimbate între întreaga revoluţie din Ardeal a fost paşnică, fără Lenin şi Bela Kuhn certifică acest fapt. Doar vărsare de sânge, românii şi-au luat doar tributul ofensiva generalului alb Denikin în sudul muncii lor din depozitele păstrate pentru nevoile Ucrainei şi contraofensiva armatei române în armatei austro-ungare. Nu au ucis nobilii vest a împiedicat acest plan să devină realitate. maghiari, ci doar şi-au luat ce era al lor, din Totuşi, aliaţii au fost păcăliţi încă o dată, munca lor. reproşând României răspunsul militar categoric. Totuşi, pentru cei rămaşi la vest de linia Dar până atunci, noua teroare comunistă, de demarcaţie, calvarul abia începea. Unităţile dublată de ura etnică, se va răsfrânge puternic militare ungureşti şi secuieşti îşi încep teroarea, asupra populaţiei româneşti din Ardealul rămas ucigând preoţi şi învăţători, pe fruntaşii sub stăpânirea duşmanului de veacuri. În Bihor, românilor. Armate teroriste, purtând la chipiuri de exemplu, înţelegerea dintre români şi unguri a însemne ca „Legiunea morţii”, „Garda de oţel”, fost distrusă odată cu invazia bandelor şi „Garda roşie” etc., apar şi încep, după „legiunilor” secuieşti, care îşi încep opera de dezarmarea gărzilor naţionale româneşti, o crimă şi teroare asupra românilor paşnici. La 10 adevărată vânătoare de români. Sunt ucişi, doar noiembrie 1918, un fruntaş român din comuna în Bihor, preotul Dănilă din Dijir, Filip Vasile, Hotar, Moise Grec, a fost ridicat de la casa sa, dus primarul din Birtin, primarul din Bălanca, fata sa lângă Criş şi împuşcat. A doua zi, la Câmpani, au fiind aruncată în cuptorul încins şi mulţi alţii. fost executaţi trei fruntaşi români (Ioan Pele, Ilie Episcopul de Oradea, Roman Ciorogariu, în Cismaş, şi Atanasie Pele) şi la Şighişel alţi patru cartea sa „Zile trăite”, descrie calvarul îndurat, (Şofron Baicu, Teodor Pele, Macsin Zoica şi felul în care el şi alţi preoţi români au fost nevoiţi Sandre Zoica). Tot atunci sunt ucişi, la Marghita, să se ascundă de furia ungurească. Într-un preotul Dănilă şi învăţătorul Vasile Filip, iar memoriu, el descrie crimele bandelor secuieşti în studentul Sever Pele, ce organiza garda naţională
16 română din Tinca, a fost bătut crunt de unguri, rămâne cea de la Beliş, din judeţul Cluj. Din încât a murit în scurtă vreme la Clinica din Cluj. această înfiorătoare tragedie a fost inspirat şi La 30 ianuarie 1919, pătrunde în Beiuş un tren scenariul filmului „Capcana mercenarilor”. blindat încărcat cu armată secuiască, condusă de Lucrurile s-au petrecut cam aşa: la Beliş căpitanul Verboczy, care dezarmează garda îşi avea moşia Janos Urmanczy, 28000 de iugăre naţională şi pune stăpânire pe întregul ţinut, de pădure, o exploatare forestieră şi un castel dezlănţuind o teroare cruntă. Bihorul nu era în modern pe vârful unui deal. În timpul războiului, zona de demarcaţie, era paşnic şi liniştit, dar exploatarea forestieră era lucrată de către copiii acestor aşa-zişi războinici, nu le păsa de asta. şi bătrânii satelor rămaşi acasă fără drepturi şi Spuneau că au venit să apere Ungaria, împotriva apărare, precum şi cu prizonieri italieni, ţinuţi în cui, din moment ce trupele române se aflau mai înfometare şi mizerie. La izbucnirea revoluţiei, departe, pe linia Sighet - Zam - Ciucea. Românii italienii s-au prezentat la exploatarea forestieră prinşi pe străzile Beiuşului sau în împrejurimi cerând mâncare de drum, deoarece ei doresc să erau duşi la comandament şi bătuţi crunt până plece acasă, să scape din acest iad, din moment spuneau că sunt unguri şi că de acum vor vorbi şi ce războiul se sfârşise. Au fost refuzaţi, iar simţi ungureşte. Doloc Filimon (55 ani) a fost aceştia au distrus cantina, luându-şi alimentele ucis în bătaie. Alţii au fost împuşcaţi pe câmp, necesare şi plecând în drumul lor. Atunci au fost unde se aflau la muncă: Stoiţa Ştefan, Rădac ucişi trei dintre oamenii exploatării forestiere. Vasile, Toma Petrişor, Tulvan Gheorghe, Micula Janos Urmanczy fugise între timp spre Ungaria, Petru, Elena Tomşa (14 ani), sunt doar câteva speriat de spectrul revoluţiei. Românii au venit şi nume de români ucişi mişeleşte, cu bestialitate şi-au luat ceea ce au avut nevoie, ce li se luase din de aceşti secui. munca lor. În întregul ţinut, secuii descindeau prin Dar, fratele lui Janos era şi el membru al satele româneşti, intrau în case şi gospodării, aristocraţiei maghiare, proprietar în Ardeal, cu o jefuiau şi incendiau, violau şi omorau: moşie întinsă la Călăţele şi un castel la Reghin. În La Şeghiştel s-a organizat un măcel în plus, Nandor Urmanczy, fratele lui Janos, era şi masă, rezultând 14 morţi: Ghergar Vasile, deputat în parlamentul maghiar, unul dintre cei împuşcat, Paşca Ilie (60 ani), împuşcat, Tuduc mai şovinişti şi intoleranţi. Aflat la Budapesta, Costan (66 ani), străpuns cu baioneta şi scapă de valurile revoluţiei de aici pe motiv că carbonizat în propria-i casă, Baicu Nicolae (73 era în opoziţie cu primul ministru, Istvan Tisza. ani), împuşcat şi ars în casă, Boldor Marinca, Aflând de cele întâmplate la moşia fratelui său, arsă de vie, Haneş Ileana şi Haneş Zoica (11 ani), publică un apel în ziarul budapestan „Pesti înjunghiate cu baioneta şi arse în casă, Paşca Hirlap”, prin care invita un număr de soldaţi Anisie, împuşcată şi arsă, precum mulţi răniţi, curajoşi de a se prezenta la dânsul pentru o care au scăpat cu viaţă, dar au rămas invalizi însărcinare de încredere, promiţând solda pentru totdeauna. Au fost incendiate 15 case şi tot obişnuită dată de Consiliul Naţional Maghiar. atâtea şuri. Întrunindu-se detaşamentul, a fost organizat, La Tinca au fost ridicaţi în noaptea de 3 înarmat şi aprovizionat cu alimente şi spre 4 aprilie 1919 fruntaşii români, doctor în echipament în cazarma de pe strada Falk Miska, drept Ioan Ciordaş, conducătorul celor trei cu ştirea şi consimţământul ministerului de consilii naţionale, român, maghiar şi război. Detaşamentul, pus sub comanda muncitoresc, şi doctor în drept Nicolae Bolcaş, căpitanului Antal Dietrich, cuprindea încă un duşi înafara localităţii, puşi să-şi sape groapa, căpitan, Korosi, 14 ofiţeri şi 60 de oameni, schingiuţi şi ucişi (doctorului Ioan Ciordaş i-au majoritatea subofiţeri, având şi patru mitraliere. fost scoşi ochii cu baioneta). La fel a fost asasinat Ordinul expres al lui Urmanczy era de a nu-i la Vaşcău Nicolae Bogdan şi la Finiş Gheorghe cruţa pe români. Pălcuţ. Cu un tren special au ajuns la Călăţele, la Am vorbit doar de câteva dintre crimele 8 noiembrie 1918, de unde au pornit cu căruţele şi atrocităţile petrecute numai în judeţul Bihor, şi pe jos spre Beliş. Încă de pe drum au început o dar acestea au avut loc pe o arie mult mai mare. adevărată vânătoare de oameni, ţăranii români Aradul, Sălajul, Sătmarul, Clujul, Maramureşul, întâlniţi în drum fiind împuşcaţi fără milă, toate şi-au adus jertfele în număr mare. Dar indiferent dacă erau bătrâni, copii sau femei. dintre toate atrocităţile, cea mai îngrozitoare Auzind salvele de armă, mulţi au reuşit să fugă
17 spre păduri, dar mulţi au căzut sub gloanţe. zicându-şi că încă mai bea. Ajunşi la exploatarea forestieră, soldaţii Iată câteva nume dintre cei ucişi la Beliş: căpitanului Antal Dietrich nu vor mai găsi Din comuna Beliş: Dumitru Tripon (26 niciunul dintre prizonierii italieni, ci doar urmele ani), Gheorghe Mihuţ (35 ani), Ioan Băle (36 jafului organizat de ei, depozitul de cherestea ani), Simion Mihuţ (60 ani), Nicolae Bâle (24 încă ardea cu flăcări imense. Oamenii ani), Varvara Pop (44 ani), Popa Pascu (41 ani), căpitanului au instalat mitralierele în turnurile Puica Alexandru şi soţia (49 şi 41 ani), Maria castelului şi au continuat masacrul. Casele Matiş, toţi împuşcaţi şi arşi pe rug. românilor erau luate cu asalt şi jefuite, nimeni nu Din comuna Tufeni: Gavril Dreve (54 era cruţat, cum vedeau un ţăran sau o ţărancă, ani), Ioan Dreve (22 ani) deschideau focul asupra lor. Mai mulţi români, Din comuna Mănăstireni: Petru Calo (38 printre care şi o femeie, au fost capturaţi, duşi la ani), Ioan Michilie (18 ani), Petru Girgiu (54), podul din comuna Beliş, şi împuşcaţi de plutonul Gavril Văsar (62), Ion Morar (57), Ioan Goia şi de execuţie comandat chiar de căpitanul Ioan Nistor. Dietrich. Apoi au fost adunate cadavrele şi Din comuna Mărişel: Gheorghe Măriş, aruncate în focul de la depozitul de cherestea. A Avram Costea, Dumitru Giurgiu, Ioan Lazăr, fost ceea ce s-a numit rugul de la Beliş, unde au Francisc Muller. pierit de mâna acestor ticăloşi 46 de români. Din comuna Arada: Stan Sântioana, Ioan O comisie mixtă, româno-ungară, sosită Neagu, Todea Petru, Lazăr Ana, Nicolae Radac, la şase zile de la comiterea masacrului, a fost Neag Savu, Dumitru Lazăr, Gheorghe Neag, îngrozită de ceea ce a găsit la Beliş. Procesul Rafila Oneţ, Dumitru Nicola, Ana Todea. verbal a fost contrasemnat de doi magistraţi, unul Prin ceea ce au însemnat toate aceste român (doctor Emil Haţieganu) şi unul maghiar masacre, ne dăm seama de ura acestor potentaţi (doctor Grampiere Emil), care l-au semnat unguri împotriva românilor. Nu este un alături de membrii comisiei, dr. Balazs Endre, dr. eveniment izolat, dacă ne uităm la trecut, la Kertesz Jeno şi dr. Valentin Poruţiu. În acea evenimentele precedente, inclusiv la anii 1848- perioadă, ministrul Oskar Jasi încerca să 49, sau în viitor, la masacrele dintre 1940-44 de negocieze la Arad, cu membrii Consiliului la Ip, Trăznea sau Moisei. Ce fel de oameni sunt Naţional Român, conduşi de Ştefan Cicio Pop, aceia care, ca şi la Trăznea, au lăsat o grenadă în rămânerea Transilvaniei într-o federaţie cu mâna unui copil de doi ani, aşteptând să Ungaria, când a sosit vestea măcelului de la reuşească să-i scoată cuiul?! Bietul copil, Beliş. Poate că acest eveniment să fi avut o neştiutor, l-a scos, şi rămăşiţele lui sunt îngropate contribuţie la ruperea tratativelor. Întreaga în cimitirul satului Trăznea, la cinci kilometri de Europă a fost cutremurată de unul dintre cele mai Zalău. mari masacre de după războiul mondial, cel puţin Referitor la Beliş, chiar dacă ungurii până atunci. moderaţi au cerut la Budapesta pedepsirea În primăvara lui 1919, ofiţeri francezi au vinovaţilor, aceştia nu au păţit nimic. Nandor trimis la Paris dovezile măcelului, câteva oase Urmanczy, autorul moral şi organizatorul, s-a carbonizate, precum şi procesul verbal. Totuşi, apărat spunând că expediţia era cunoscută de Parisul rămâne intransigent şi nu permite armatei ministerul de război, din moment ce române să avanseze pentru a face dreptate, detaşamentul a fost echipat şi înarmat într-una pentru a mântui odată pe fraţi de teroarea dintre cazărmile din Budapesta. Mai mult, ungurească. Nandor Urmanczy a rămas deputat în continuare, Numărul exact al celor ucişi la Beliş chiar dacă nu şi-a mai văzut niciodată moşiile din poate nu se va cunoaşte niciodată, dar în mod Ardeal, care au fost expropriate (pe motiv că nu sigur este mai mare de 45. De exemplu, există s-a prezentat să le revendice), iar cu pământul mărturii că a fost ucis pe drum şi un român respectiv au fost împroprietăriţi ţăranii, poate zdravăn, îmbrăcat în haină militară, probabil un chiar rudele celor ucişi. Dar, ironia vieţii, în anul biet român ce se întorcea acasă de pe front. Pe el 1938, la aproape douăzeci de ani de la masacrul nu avea cine să-l revendice, din moment ce de la Beliş, un foc de armă răsună în foişorul probabil nu se ştia nimic de el de ani de zile. parlamentului de la Budapesta. Deputatul Ungurii l-au sprijinit aşa cum era, mort, de un Nandor Urmanczy şi-a zburat creierii cu stâlp, şi i-au pus o sticlă în mână, râzând şi revolverul.
18 O mărturie impresionantă Martor ocular al asasinării „valahului-şef”
Ileana SANDU
N ota Redacţiei: Venerabilul general de pentru care consider că se va bucura de aprecieri brigadă (r), profesor Gheorghe Săveanu ne-a pus la similare şi din partea cititorilor revistei “Eroii dispoziţie un material apărut în săptămânalul Neamului”. „Timpul” din 22-28 august 2001, cu dorinţa expresă de a-l publica şi noi în paginile revistei În depozitele Direcţiei Judeţene ale „Eroii Neamului”. Iniţial, ne-am gândit să Arhivelor Statului din Târgu-Mureş se află 13 acte publicăm doar mărturia cutremurătoare a femeii ce emise de cancelaria primului domn al tuturor a fost martor al abominabilei crime, însă, dat fiind românilor, Mihai Viteazul. Acestea datează din că acest eveniment a avut loc în luna august, perioada 3 noiembrie 1599 - 5 august 1600 şi precedat fiind de prezenţa marelui voievod pe dovedesc faptul că în armata voievodului au fost şi meleagurile sătmărene, am decis să redăm tot mulţi târgumureşeni. De asemenea, surse istorice articolul. În plus, în cuprinsul său sunt amintite şi demne de luat în seamă susţin faptul că, în absida alte aspecte interesante, tot conţinutul fiind plin de nordică a edificiului Bisericii reformate din învăţăminte, în special cu privire la modul în care Cetatea medievală a Târgu-Mureşului, voievodul a generaţiile anterioare, deşi mai puţin şcolarizate, amenajat, pe propria cheltuială, o capelă ortodoxă au ştiut să transmită urmaşilor faptele notabile din decorată cu chipuri de sfinţi bizantini, imagini istoria zbuciumată a poporului român, în condiţiile acoperite, însă, prin anii 70, din porunca în care mai apar şi azi atacuri la adresa suveranităţii autorităţilor vremii, spre a nu învrăjbi „fraţii”, şi integrităţii teritoriale a României din partea unor problema naţională fiind atunci soluţionată capete înfierbântate ce mai visează la vremuri de definitiv şi... marxist. Prin bunăvoinţa mult apuse. specialiştilor de la D.J.A.S. Mureş, avem prilejul Înainte de a reda articolul în cauză, îi dăm de a da publicităţii, în cele ce urmează, o mărturie cuvântul domnului general, pentru a face o scurtă impresionantă despre drumul spre moarte şi... introducere: nemurire al Viteazului. În anul 1982, veteranul Între marile personalităţi care au condus Mărăşeştilor, martor al Adunării de la Alba Iulia de lupta împotriva dominaţiei străine, pentru la 1 Decembrie 1918 şi luptător în cel de-al doilea apărarea gliei strămoşeşti, lupta pentru libertate şi război mondial, IOAN OPRIŞ, rememora: independenţă, un loc deosebit îl ocupă Mihai „În anul 1904 aveam opt ani împliniţi... Viteazul, “cel mai vestit şi mai mare mare dintre Moşul - bunicul meu - Oprea Constantin, zis Dinu, voievozii românilor”, cum îl aprecia Nicolae care avea 94 de ani, născut în anul 1810 în comuna Bălcescu. Perioada în care a domnit a fost scurtă, Petreştii de Jos, situată la 200 de metri de Cheile mai puţin de 8 ani, dar tumultoasă, plină de Turzii şi la începutul Munţilor Apuseni din judeţul evenimente şi de înfăptuiri măreţe (1593-1601). Turda, era foarte lucid şi clarvăzător, cu toate că era În anul 1600, Mihai Viteazul realizează, un simplu ţăran. Una dintre cele mai dragi amintiri pentru prima dată, unirea celor trei ţări române: de la bunicul meu Oprea Constantin a fost legată de Ţara Românească, Transilvania şi Moldova şi lupta poporului român pentru unitate naţională şi intră victorios în Cetatea Alba Iulia, aclamat lupta dusă pentru acest ideal, pe pământul natal al frenetic de poporul care l-a întâmpinat. Ardealului, în anul 1601, de către voievodul Mihai Inspirând speranţe şi încredere unora, dar Viteazul. şi teamă altora, Mihai a fost ucis în mod tâlhăresc, Într-una din zile ne-a chemat la el pe mai din ordinul împăratului Rudolf al II-lea, pe mulţi nepoţi şi ne-a povestit următoarele: Câmpia Turzii, de către generalul Basta. «Să vă spun şi vouă şi la alţii, şi repet, cum În urmă cu 3-4 ani, am intrat în posesia a fost omorât Mihai Viteazul în comuna Sînmihaiul unui document uluitor, o femeie povesteşte cum a de Jos, azi zisă Mihai Viteazul, Turda. Toate aceste fost ucis marele voievod şi cum a descoperit locul date istorice de mai jos au fost repetate şi transmise în care a fost înhumat. După ce am lecturat acest şi altora, mai departe, din străbuni, strămoşi, moşi, document, l-am prezentat la prima adunare taţi, fii şi de mine, în toată viaţa mea, până la 94 de generală a veteranilor de război, care au rămas ani, în special tineretului, seara în şezători şi alte consternaţi de cele povestite de acea femeie, fapt întruniri etc.
19 Din neamul nostru, Oprea Partenie, născut strigăte, eram afară sub perete dar nu înţelegeam în 1589, care a devenit pe urmă învăţător şi avea 12 aproape nimic, aveam impresia că toţi vorbesc ani în anul 1601, la auzul fulger în comuna noastră deodată şi limbi străine afară de maghiară şi că Mihai Viteazul a fost omorât la marginea satului română, dar la un moment dat a încetat gălăgia şi Sînmihaiul de Jos, Turda, s-a format o echipă din strigătul şi am auzit foarte bine şi clar în limba patru copii, din care face parte şi tânărul învăţător maghiară «mar vége van, lehet vinni minel confesional Pârvu Ioan, de 18 ani, care a luat meszébb», tradusă în româneşte: «e gata, îl puteţi echipa şi s-a deplasat la locul unde s-a săvârşit cea duce cât mai departe». În acelaşi moment, au mai groaznică nenorocire a neamului românesc. început a se bate în cort şi afară unii cu alţii. Au plecat prin Cheile Turzii Mischiu la o distanţă Maghiarii strigau în limba lor: «usd meg jol akar de 8 km, direct la casa care era mai aproape de unde hol!» (în româneşte: «loveşte-1 tare orişiunde!»), a fost făcut cortul mare în cauză. Au luat direct iar românii spuneau: «împunge-1 cu suliţa şi dă-i legătura cu femeia româncă, care ştia totul cum a la cap!». Unii au luat-o la fugă pe câmp, alţii spre decurs, toată tragedia morţii lui Mihai Viteazul. sat. S-ar putea să fie localnici maghiari? După ce Femeia, văzând copiii pe care-i cunoştea după s-a mai potolit bătaia, încăierarea, am văzut cum îmbrăcăminte că sunt din Petreşti şi nu prezintă nici au scos ceva greu din cort, învălit într-un lepedeu o bănuială că ar fi periculoşi şi chiar nici din partea (cearceaf), ostaşi sau civili, care nu se puteau autorităţilor nu erau băgaţi în seamă aceşti copii. deosebi fiind noapte, erau cam 8-10 persoane la Învăţătorul a luat chiar notă de cele spuse de număr şi au pornit cu greutatea pe câmp nu pe femeie»: drum, iar eu eram foarte curioasă de toată „Locuiesc aici, după cum vedeţi, la chestiunea asta; i-am urmărit de la început şi am marginea satului, în care jumătate sunt români şi plecat după dânşii la o distanţă mai mare, să nu mă jumătate unguri. În căsuţa mea singură şi săracă, vadă şi eu să nu-i pierd din ochi. Distanţa era de nu am nici gard la casă şi am aproape 60 de ani, circa 3 km pe câmp şi noaptea era înnourată, fără mai lucrez prin sat la diferite femei; într-o zi spre lună şi stele; pe parcurs se schimbau între ei; seară am văzut că se face un cort mare. (...) drumul fiind destul de rău până la pădure. În Această chestiune s-a întâmplat în luna August, tot marginea tufişului au făcut un şanţ (groapă) de 1/2 timpul cât a durat cortul, nu am văzut mai mulţi m adâncime şi au ascuns corpul unui om în tufiş; ostaşi decât 20-30 de persoane şi 3-5 ca i zilnic, în această lucrare a durat o oră. Eram aproape de acelaşi timp a fost linişte, până într-o noapte era 12 dânşii în tufiş şi auzeam cum săpau şi unii înjurau (24), la un moment auzind o mare gălăgie şi şi spuneau care a fost cauza că a trebuit să-l
20 aducem aşa departe; altul a răspuns că nu se ştie învăţătorului român confesional Popa Vasile cele cum a fost omorât şi ce s-a întâmplat, mai bine, a văzute, ca la rândul lui, să transmită generaţiilor dispărut fără urmă valahul-şef etc. După ce au tinere fapta şi, mai ales, locul faptei odioase. Şansa terminat cu astuparea au plecat cu toţii, iar eu, a fost ca femeia să locuiască în preajma cortului- după un timp, m-am dus să văd ce au făcut acolo, scenă a asasinării voievodului, la circa 200 de am răscolit cu ambele mâini şi am dat de o haină, metri, altfel, locul s-ar fi „înmormântat” pe veci în pe urmă o mână de om, am astupat la loc fiindcă tăcere, aşa cum au dorit cei care au comandat pământul nu era mai gros de 20 de cm cu care a fost asasinatul politic - pădurea din Oprişcani, din astupat şi am plecat spre casă în sat, mă făceam că preajma Cheilor Turzii. Mai mult, culme a vin din sat că nu ştiam ce mai este pe la cort. Am cinismului şi a nemerniciei la care fiinţa văzut 2-3 persoane care se învârteau pe acolo; omenească poate coborî, călăii i-au dedicat cortul nu mai era, am intrat în casă şi m-am culcat. Voievodului o epigramă... bilingvă (maghiară şi Dar nici vorbă să dorm, de ceea ce am văzut şi latină), alăturând epitete precum barbar, tâlhar, auzit, eram foarte agitată şi curioasă de ce se va tăciunar, valah etc. Jalnică nimicnicie şi întâmpla ziua următoare. nemernicie! La procesul memorandiştilor din La orele 8-9 au venit la mine mai mulţi 1894, Vasile Lucaciu, „leul din Siseşti”, se prevala cetăţeni maghiari şi mă întreabă ce a fost pe aici şi de această probă în faţa lui Francisc Kossuth, astă-noapte, la care am răspuns că nu ştiu nimic preşedintele Tribunalului din Cluj: „Să vă citesc, fiindcă am dormit toată noaptea. (...). Am luat în domnilor, ce s-a găsit pe mormântul lui Mihai braţe pe nu ştiu şi nu am văzut şi am mers cu asta Viteazul de pe Câmpia Turzii: Aici zace barbarul înainte, la toată lumea asta le spuneam. A doua zi Mihai (Viteazul) Vodă, Tâlharul Nero tăciunarul. vin la mine 3 jandarmi din Turda şi mă întreabă ce El Groaznicul Dac, al relelor leac, cel câine valah, a fost? cum a fost? la fel am răspuns, nu ştiu nimic pe mormântul lui să te urci, de trei ori să-1 spurci şi şi n-am văzut nimic; după 5-6 zile s-a liniştit apoi să te duci". lumea, nu se mai interesa nimeni de acest caz. Cam În 1918, locul supliciului - ţinut în taină dar la două săptămâni vine la mine un fel de domnişor şi în neuitare de dascălii români din jurul Turzii -, îmbrăcat în haine ardeleneşti şi-mi zice: «Nană, eu avea să fie marcat şi sfinţit printr-o cruce de lemn. sunt român şi am venit din România, aş voi să ştiu În 1922-1923, s-a dezvelit o troiţă, în prezenţa cum a fost cu bătălia pe aici, că pe noi, românii ne familiei regale, în frunte cu regele Ferdinand. În interesează foarte mult această nenorocire a 1977, din indicaţia preşedintelui Ceauşescu, s-a neamului nostru românesc. Noi suntem 3 persoane ridicat un obelisc de 16 m. veniţi din România, dar ne întâlnim numai noaptea şi am venit direct la matale fiindcă eşti româncă după informaţiile ce le avem şi poţi să ne dai toate lămuririle necesare în acest caz de tristă amintire.» Am văzut că acest om este bun român şi am toată încrederea şi nu este periculos pentru mine. Era ora 14 după masa. Am zis: «Domnule, vino după mine la o distanţă mai mare să nu zică lumea că suntem împreună». Înainte de plecare a cerut un obiect cu care să poată săpa şi astupa locul în cauză, i-am spus că obiect mare nu am şi nici nu s-ar putea duce în văzul tuturor, am zis, am aici un vătrar. (...) Am ajuns la locul în cauză. Când a văzut groapa (...) a început să răscolească cu vătracu, a recunoscut haina şi a început să plângă şi a zis: «Acesta este neamul meu pe care l-am pierdut». (...) În noaptea următoare cei trei domni au mers în pădure (tufiş) unde ştiau că este corpul lui Mihai Viteazul şi au luat capul, frumos, l-au împachetat să-1 ducă spre Bucureşti, care şi astăzi există, se află la una din multele mănăstiri din ţara noastră (Mănăstirea Dealu - n.n.)”. La scurt timp după plecarea domnilor, femeia-martor ocular al monstruozităţii i-a relatat
21 Participant la luptele pentru Bucureşti, înainte şi după 23 august 1944
Lt.col. (r) Emil OLTEANU Colonel (r) Voicu ŞICHET
C ontinuăm prezentarea portretelor După izbucnirea războiului, din veteranilor de război care-şi duc veacul la Satu patriotism, m-am încadrat voluntar în armată, la Mare, în special a faptelor de arme şi a Jandarmerie, mai precis la Şcoala de subofiţeri de întâmplărilor prin care au trecut în timpul celui de- jandarmi nr. 3 Timişoara. Această decizie am luat- al doilea război mondial. Eroul acestui număr este o din dorinţa fierbinte de a mă pregăti să slujesc locotenent-colonelul (r) Olteanu Emil, secretar ţara cu arma în mână pentru recâştigarea al Asociaţiei Naţionale a Veteranilor de Război - teritoriilor pierdute, şcoala respectivă oferind Filiala „Dr. Vasile Lucaciu” Satu Mare, care în această oportunitate tuturor doritorilor, în special acest trimestru, la 25 august, a împlinit frumoasa vârstă de 90 de ani, iar amintirile sale despre război se întorc în timp, cu precădere, tot în luna august, de această dată în 1944, când a participat la crâncenele lupte pentru apărarea Bucureştiului, chiar dacă anterior a fost martorul bombardării capitalei de către forţele anglo-americane. Dar, să nu ne grăbim, să-i dăm cuvântul venerabilului veteran să-şi depene amintirile, care încep, cum e şi firesc, în satul natal: „Mă numesc Olteanu Emil şi m-am născut la 25 august 1922 în satul Livada, judeţul Cluj. Părinţii mei, Ion şi Verginia, au fost agricultori. Tatăl meu a participat la primul război mondial, fiind sergent în Armata Austro-Ungară. După 2 ani de prizonierat la ruşi, s-a întors acasă în 1918, participând la actul Unirii de la 1 Decembrie de la Alba Iulia. Fiind un mare patriot, ne-a crescut pe toţi în spiritul dragostei de neam şi ţară, al respectului faţă valorile ei adevărate. Ca o urmare firească a acestei educaţii primite în familie, în perioada în care am urmat cele 7 clase primare în satul natal, am făcut parte din organizaţia patriotică „Străjerii Patriei”, iar ulterior din „Şoimii Patriei” - cu tricolorul la brâu. refugiaţilor din Ardeal şi Basarabia care, de altfel, După cedarea Ardealului de nord au constituit majoritatea efectivelor unităţii”. Ungariei, în urma Dictatul de la Viena din 30 Menționăm că urmare a educației despre august 1940, pentru faptul că am cântat româneşte care a vorbit, și fratele său Gheorghe a fost pe front, la o nuntă, am fost bătut de jandarmii horthyişti şi ajungând până aproape de Odessa, unde a fost obligat să mă refugiez în România. Într-o noapte, împușcat în 1942 de către partizanii ruși. pe la mijlocul lunii mai 1941, împreună cu doi „La data de 4 aprilie 1944, şcoala noastră prieteni, Apachiţeanu Gheorghe şi Doboş Iulian, se afla la Drăgăşani, unde era detaşată de la 1 am trecut frontiera în România. A doua zi, septembrie 1943 pentru pregătirea profesională dimineaţa, la biroul refugiaţilor din Turda, ne-am aferentă celui de-al doilea, şi ultimul (n.r.), an de adunat peste 3000 de români care trecuserăm în învăţământ. În aceeaşi zi, capitala ţării a fost acea noapte frontiera. Am fost sprijinit să-mi bombardată în plină zi, între orele 13:30 şi 14:15. găsesc un loc de muncă, astfel că am lucrat ca Un număr de 250 de avioane de luptă şi muncitor la uzina de produse sodice din Ocna bombardament de tip „Liberator” au plecat din Mureş. Italia, în cinci valuri, atacând centrul capitalei şi
22 incendiind Gara de Nord. După aceste gropi-adăpost, cu urechile lipite de pământ, bombardamente, Școala de subofiţeri Drăgăşani a ascultam zgomotul motoarelor, un plânset al devenit unitate operativă. Echipată de război, a cerului care ajungea pe pământ ca un strigăt urât. fost detaşată în Bucureşti cu un tren special. Pe măsură ce avioanele se apropiau, zgomotul era În dimineaţa zilei de 6 aprilie 1944, am fost tot mai puternic, iar sirenele sunau alarma. În debarcaţi în Dealul Spirii din capitală şi depărtare se auzea tirul artileriei antiaeriene şi încartiruiţi în cazarma Regimentului de Jandarmi avioanele de vânătoare care începeau lupta. Noi, Bucureşti. După primul bombardament asupra elevii jandarmi, vedeam, de acolo din adăposturi, Bucureştiului, mareşalul Ion Antonescu a ordonat cu ochii noştri, cum capitala se stinge bucăţică cu evacuarea instituţiilor şi unităţilor militare în bucăţică. După aproximativ 44 de zile şi nopţi afara orașului pentru a putea interveni în situaţii petrecute în gropile-adăpost, dar şi după acele 140 deosebite. Acest ordin s-a dat deoarece, după de zile de calvar trăite în Bucureşti şi la periferia fiecare bombardament executat de aviaţia anglo- acestuia, pe 19 august 1944, bombardamentele americană, era necesară prezenţa în capitală a anglo-americane au încetat.” unor unităţi militare mobile şi puternice, bine Aşa s-a încheiat prima etapă a participării instruite şi cu un efectiv numeros, capabile să facă eroului nostru la cel de-al doilea război mondial, faţă măsurilor de restabilire a cursului firesc al mai concret la luptele pentru supremaţia asupra vieţii într-o aglomerare urbană. O astfel de Bucureştiului, duse de 2 mari forţe (germane şi misiune a fost încredinţată şi Şcolii de subofiţeri anglo-americane) ale celei mari conflagraţii pe jandarmi Drăgăşani, care avea un efectiv de 995 care a cunoscut-o omenirea, provocând mari elevi sergenţi, din care se puteau constitui două pierderi materiale şi mii de morţi şi răniţi, mulţi batalioane de infanterie, gata de orice sacrificiu, rămaşi mutilaţi pentru tot restul vieţii, din rândul chiar riscând să moară. De altfel, nu de puţine ori, civililor români nevinovaţi. Oare vor plăti mulţi dintre noi am fost la un pas de moarte, unii vreodată cei ce au provocat acest război pentru chiar pierzându-şi viaţa. Aşa cum era de aşteptat, pierderile economice şi imensele jertfe umane ale luptele nu se puteau încheia fără zeci de morţi şi poporului român, atras în mijlocul evenimentelor răniţi din rândurile acestor bravi elevi, motiv de jocurile celor mari şi puternici?! Mă îndoiesc! pentru care faptele lor eroice au fost scrise cu Dimpotrivă, şi în prezent, la fel ca la sfârşitul litere de aur în cartea de onoare a Jandarmeriei războiului, când ne prezentam ca a patra naţiune ca Române. pierderi suferite, suntem ţinuţi tot la periferia În această misiune de sacrificiu ne-am Europei, primind doar fărâmituri de la masa aflat de la începutul lunii aprilie, până la sfârșitul bogaţilor şi fiind „îndrumaţi” ce şi cum să facem cu lunii august 1944. Școala de subofiţeri jandarmi această ţară. Drăgăşani a executat prima misiune la 15 aprilie Dar să revenim şi să-i dăm cuvântul 1944, în prima zi de Paşti. Când Hristos a înviat veteranului Emil Olteanu: pentru toţi credincioşii ortodocşi din lume, în „În după masa zilei de 23 august, Şcoala Bucureşti, în urma unui bombardament, au fost de subofiţeri jandarmi Drăgăşani a primit din nou ucişi zeci şi sute de oameni nevinovaţi. Echipele de alarmă de luptă şi a fost pusă la dispoziţia salvare scoteau de sub dărâmături cadavre sau Comandamentului Militar al Capitalei. Începând resturi umane. Întregul efectiv al şcolii a fost din seara zilei de 23 august 1944, Comandamentul alarmat şi trimis în misiune. Sub acest foc de Militar al Capitalei a dislocat cea mai puternică, bombardament, ne-am adăpostit în garajul din punct de vedere numeric, şi cea mai bine regimentului de jandarmi, aflându-ne la un pas de instruită rezervă a sa, Şcoala de subofiţeri o mare nenorocire: o bombă incendiară a căzut la jandarmi Drăgăşani, cu 5 companii, alături de 2 mai puțin de 100 de metri. După acest val de companii din Regimentul de jandarmi, în parcul bombardament, şcoala a fost evacuată la Cişmigiu. Aici au fost dislocaţi peste 1500 de marginea capitalei, în barăcile Regimentului 2 - jandarmi cu scopul de a asigura apărarea Care de luptă. Pe terenul Ghencea elevii şi-au principalelor obiective din centrul capitalei: săpat adăposturi individuale. Palatul regal, Ministerul de război, Telefoanele, Alarmele erau la diferite ore din zi şi Poşta. noapte. În momentul când suna alarma, toţi elevii În cursul nopţii de 23-24 august 1944, ne echipam în grabă şi, cu echipamentul de război, elemente de cercetare ale inamicului neamţ şi-au ne îndreptam în perfectă ordine spre adăposturile făcut simţită prezenţa, fără a se angaja, însă, în individuale săpate şi pregătite din timp. Din aceste acţiuni de luptă. Apoi, în jurul orei 10:30, zeci de
23 avioane inamice şi-au făcut apariţia pe cerul capitalei şi curăţirea teritoriului naţional de trupele capitalei. Colegii mei mureau unul câte unul, germane (august-septaembrie 1944), apărut la sângele din zeci de trupuri a udat aleile liniştitului Editura Tempus din Bucureşti, în 1994 şi semnat parc, înregistrându-se 15 morţi şi 20 de răniţi de general maior (r) Ioan P. Suciu şi maior Lazăr spitalizaţi. Au fost aruncate, în aceeaşi zi, 660 de Chiriac. bombe explozive şi incendiare, avariind şi „După război, am primit gradul de sergent incendiind 728 de clădiri, iar mii de morţi şi răniţi major şi am activat ca jandarm în mai multe au căzut victime încrâncenării naziste de a nu ceda locaţii, ultima perioadă, şi cea mai lungă, controlul asupra capitalei României. petrecând-o la Legiunea de Jandarmi Sălaj. După Ziua de 24 august 1944 a fost o zi de luptă ce unitatea noastră s-a desfiinţat, în 1949, am foarte grea, care a contribuit la victoria asupra devenit pentru o scurtă perioadă milițian, fiind trupelor germane. În dimineaţa zilei de 26 august apoi destituit, în 1954, pentru că înainte am fost... 1944, companiile 1 şi 5 ale Şcolii de subofiţeri jandarm. Am lucrat apoi peste 20 de ani la Spitalul jandarmi Drăgăşani au intrat în luptă la Băneasa. Judeţean Satu Mare în cadrul serviciului Dispozitivul de plecare la atac a fost ocupat la administrativ, inclusiv ca şef al acestuia. În acea marginea de nord a satului Băneasa. De aici s-a perioadă m-am căsătorit cu o fată din Carei care, din păcate, a murit în urmă cu peste 25 de ani. Am un fiu care locuieşte în Canada împreună cu cei doi nepoţi, pe care îi iubesc ca pe ochii din cap”. Acum, la 90 de ani, pe care i-a împlinit în 25 august, dar pe care nu şi-i arată, veteranul Emil Olteanu trăieşte - alături de cea de-a doua soţie cu care s-a căsătorit după plecarea fiului în Canada pentru a-şi alunga singurătatea - într-o casă din apropierea Spitalului vechi. Nu se plânge, nu se lamentează, fiind mulţumit de ceea ce a făcut în decursul vieţii şi întrutotul convins că, în anii tinereţii, atunci când ţara a avut nevoie de cei mai buni, mai nobili şi mai devotaţi fii ai săi, şi-a făcut cu prisosinţă datoria faţă de neamul căruia îi aparţine şi de glia strămoşească din care a fost zămislit, neprecupeţind nimic pentru a-şi folosi priceperea, iscusinţa şi curajul pentru executarea misiunilor încredinţate de comandanţi, indiferent de duşmanul care-i stătea în faţă sau de jocurile ce se făceau şi se desfăceau mult deasupra sa. Desigur, ororile războiului nu i-au putut fi şterse niciodată din amintire, dar modul în care le-a făcut faţă şi în care ştie să le poarte şi acum în suflet, sunt un exemplu demn de urmat pentru orice tânăr al acestei ţări, fie el (exemplul) şi de dat ordinul de atac. Resturile armatei germane se patriotism, chiar dacă multora le repugnă în ziua de grupau în regiunea de nord a satului Băneasa, azi acest atribut al românilor. dotate cu armament automat, branduri şi tunuri, în Din partea redacţie revistei “Eroii Neamului” timp ce noi eram înarmaţi cu armament uşor, în şi a mea personal, îi transmit pe această cale general puşti model 1893 şi grenade. După 3 zile şi domnului locotenent-colonel (r) Olteanu Emil - trei nopţi de lupte crâncene, resturile armatei grad la care a ajuns în urma unor avansări onorifice germane au fost capturate. Jertfa a 32 de morţi şi de după 1989, când, veteranilor de război a început 61 de răniţi s-a înscris în paginile din cartea de să li se recunoască anumite merite (deşi nu la aur a Şcolii de subofiţeri jandarmi Drăgăşani.” nivelul la care se întâmplă în alte state) - multă, Pentru cei care sunt interesaţi de mai multe multă sănătate, viaţă lungă, bucurii de pe urma informaţii privind aceste lupte, domnul Olteanu nepoţilor, putere de muncă şi…să auzim de bine la recomandă volumul „Jandarmii în războaiele centenar! armatei române - Bătălia pentru stăpânirea
24 Cucerirea aeroportului Otopeni - prima confruntare directă între armata română şi armata germană după anunţarea oficială a ieşirii României din Axă
Prof. Marius HORŞIA
D upă arestarea mareşalului Antonescu, avea şi câteva cuvinte adresate direct soldaţilor Comandamentul Militar al Capitalei emitea, la români: „De curajul cu care ne vom apăra cu orele 18:00, ordinul „Pajura”, parolă armele în mâini independenţa împotriva oricărui convenţională de alarmare a trupelor. La 18:30, atentat la dreptul nostru de-a ne hotărî singuri acelaşi comandament transmitea ordinul „Stejar - soarta depinde viitorul ţării noastre”.(8) Marele extremă urgenţă”, consemn pentru a se intra în Stat Major transmitea tuturor unităţilor din dispozitivul de luptă, în scopul apărării Bucureşti Directiva Operativă nr. 1, care capitalei.(1) prevedea acţiuni militare fulgerătoare care să Situaţia din teren era deosebit de critică. „exploateze surpriza iniţială”. Conform acestei Trupele române fuseseră intercalate cu cele directive, comandantul militar al Capitalei era germane încă din aprilie 1944, când, conducerea desemnat generalul Iosif Teodorescu, el fiind Wehrmachtului a creat o structură mixtă, subordonat Şefului Marelui Stat Major, generalul îmbinând două câte două armatele componente Gheorghe Mihail.(9) ale grupului „Ucraina de Sud”. S-au creat astfel două subgrupuri de armate (Armengrupyen) - „Armata a 4-a română cu Armata a 8-a germană şi Armata a 6-a germană cu Armata a 3-a română”.(2) Era foarte clar că orice mişcare a trupelor române era cunoscută de comandamentul german, care era gata să aplice planul „Margareta” ce viza ocuparea întregului teritoriu românesc în cazul ieşirii României din Axă. Conform datelor din Arhiva M.Ap.N., la 23 august 1944, în interiorul României se aflau 70.832 de soldaţi germani,(3) dintre care 13.414 se aflau în Bucureşti şi împrejurimi.(4) Trebuie, Prima operaţiune în care trupele române însă, să luăm în calcul şi faptul că pe frontul de est din Bucureşti au fost implicate a fost cucerirea se găseau 390.873 de soldaţi germani, iar în aeroportului Otopeni. Acesta era situat în afara vecinătatea României se aflau 54 de divizii şi 3 zonei urbane a Bucureştiului, în localitatea brigăzi motorizate germane.(5) Acestor unităţi Otopeni, lângă şoseaua Bucureşti-Ploieşti. În germane armata română le putea opune 20 de timpul celui de-al doilea război mondial, divizii aflate pe front şi 30 de divizii aflate în aeroportul a fost o importantă bază militară interior, din totalul cărora 21 erau divizii de pentru al Treilea Reich al lui Hitler. Înainte de instrucţie.(6) declanşarea conflictelor, pe o parte a actualului La orele 20:30, generalul Freissner, Aeroport Internaţional „Henri Coandă”, se afla comandantul grupului de armate „Ucraina de un aerodrom militar. Zona prezenta, din punct de Sud” este informat că „ceva nu e în regulă cu Ion vedere strategic, o importanţă aparte, localitatea şi Mihai Antonescu”.(7). Această „informaţie” Otopeni fiind aşezată în interfluviul Colentina- devine oficială la orele 22:00, când, la postul de Pasărea din zona de nord a capitalei, între km radio se difuza proclamaţia Regelui, care anunţa 12,800 şi 17,900. În timpul războiului, comuna trecerea României de partea Aliaţilor. Mesajul era compusă din 3 sate: Otopenii de Sus, Otopenii
25 de Jos şi Odăile. artilerie, întregul detaşament a pornit la atac, Importanţa Aeroportului era deosebită însoţit de 9 tancuri. Inamicul, bine organizat, a pentru ambele tabere. Pentru nimicirea forţelor deschis un foc ucigător din adăposturi întărite şi germane din zona aeroportului Otopeni au fost din 2 cazemate. Tancurile care ne însoţeau au constituite două grupări; prima - cu misiunea de a pătruns pe aeroport, dar, curând, 5 dintre ele au ocupa pădurile Băneasa şi Tunari - trebuia să fost scoase din luptă. Rămăsesem pe aeroport cu atace din direcţia sud-nord, de-a lungul şoselei ostaşii din subunitatea pe care o comandam. La Bucureşti-Ploieşti; cea de-a doua ataca din un moment dat, s-a primit ştirea că aeroportul va direcţia vest-est, de la Mogoşoaia spre fi bombardat de aviaţia aliată. Bombardamentul Otopeni.(10) Iată cum relata un participant la s-a dovedit extrem de eficace. Multe din acele evenimente, maiorul în rezervă Aurel avioanele hitleriste rămase la sol au fost făcute Ştefănescu, desfăşurarea acţiunilor din perioada ţăndări. Cu toate acestea, din cazemate se mai 23-27 august 1944: trăgea. Atunci, soldatul Gheorghe Crăciun, „Localnicii ne-au informat că germanii protejat de focul unuia dintre tancuri, s-a ocupaseră gara Buftea. Printr-o manevră apropiat tiptil de cazemată, aruncând un grup de rapidă, trupele noastre au căzut în spatele gării, grenade. Schijele l-au sfârtecat şi pe el. Într-un obligându-l pe inamic să se retragă în dezordine. iureş, am înaintat pe linia cazematei, căzând în Urmărind inamicul, am ajuns la est de flancul stâng al inamicului care suferise pierderi Mogoşoaia. Cele 10 tancuri ale detaşamentului grele. 60 de inamici au căzut prizonieri. Nici un au căzut în flancul naziştilor obligându-i să se avion inamic n-avea să-şi mai ia zborul de retragă spre pădurea Băneasa. Pe 25 august ne- aici...”. (11) am pus din nou în mişcare. Sprijiniţi de tancuri şi Scenele descrise sunt de un tragism tunuri de asalt, soldaţii noştri trebuiau să aparte. Efortul primei confruntări cu una din cele intercepteze şoseaua Bucureşti-Ploieşti... Pe 26 mai puternice armate ale momentului a fost şi el august am primit ordinul să atacăm poziţiile deosebit. Cucerirea aeroportului a reuşit să inamice din zona satului Sărindăreanca. oprească, pentru moment, bombardamentele Inamicul rezista cu încăpăţânare. A trebuit să germane asupra Bucureştiului şi a ridicat moralul cucerim fiecare curte, fiecare casă... Dar greul armatei române. abia acum începea. Detaşamentul a primit ordin Despre luptele de la Otopeni s-a realizat şi să atace aeroportul Otopeni, unde hitleriştii un film - „Porţile albastre ale oraşului”. Cu toate aveau poziţii întărite din timp. Însoţit de o grupă stângăciile specifice cinematografiei comuniste, de infanterie, un tanc a primit misiunea să filmul încearcă să redea atmosfera din acele execute o cercetare-sondaj. Gardul care momente. Eroul filmului, cu toate că poartă alt înconjura aeroportul pe latura de vest s-a nume, este soldatul Gheorghe Crăciun, ridicat prăbuşit trosnind sub şenile. Dar grupa nu a ulterior la gradul de „sublocotenent”. Adevărul reuşit să înainteze mai mult de 100 de metri şi este că avem nevoie de asemenea modele, într-o tancul a fost lovit din plin. Protejaţi de rambleul lume în care dispare „amorul de ţară”, iar căii ferate, ne-am deplasat pe valea Pasărea... Pe globalizarea ne modifică sistemul de valori... 27 august, dimineaţa, după o pregătire intensă de
Note 1.Livia Dandara; Vasile I. Mocan. „Zile glorioase”, îm Magazin Istoric, an III, nr. 7-8, iulie 1969, p. 58; 2.Constantin Olteanu. „Evoluţia structurilor ostăşeşti la români”, Ed. Militară, Buc., 1986, p. 215; 3.Arh. M.Ap.N., fond 948, dosar nr. 327, f. 290; 4.Idem, fond cit., dosar 847, p. 104-133; 5. Războiul întregului popor pentru apărarea patriei la români!, Buc., Ed. Militară, 1980, p. 274-276; 6.”România în războiul antihitlerist”, Ed. Militară, Buc., 1966, p. 600-620; 7. Livia Dandara; Vasile I. Mocanu. Op. cit., p. 59; 8.”Istoria României între anii 1918-1944. Culegere de documente”, E.D.P., Buc., 1982, p. 461; 9.Corneliu Leu, „Romanul unei zile mari”, Ed. Albatros, Buc., 1989, p. 297; 10.Ibidem; 11.Gheorghe I. Ioniţă, „Episoade de neuitat”, în Magazin Istoric, an III, nr. 7-8, iulie 1969, p. 30.
26 Antonescu - pro şi contra (IX)
Prof. Ioan CIARNĂU
A nunţam într-unul din articolele trecute, pe câmpul de luptă, drept mulţumire, potrivit ce ne aparţin, că intenţia noastră este aceea de a regulamentului înaintărilor în grad, în care se publica aspecte din viaţa şi activitatea celui ce a prevedea clar că un general care a condus fost Mareşal al României ION ANTONESCU victorios una sau mai multe armate în război până la epuizarea documentaţiei de care poate fi avansat la gradul de mareşal, i-a acordat dispunem personal, indiferent de numărul generalului Ion Antonescu gradul de episoadelor care vor rezulta. Nu facem acest MAREŞAL AL ROMÂNIEI. Începând din lucru dintr-un partizanat anume, nici dintr-un acest moment istoria ierarhiei militare exces de naţionalism, să fim bine înţeleşi, ci mai româneşti se îmbogăţeşte cu încă un mareşal. degrabă din respect pentru memoria unui Era cel de al treilea mareşal din toată istoria concetăţean al nostru care prin personalitatea armatei române, după iluştri săi înaintaşi sa, dar mai ales prin activitatea desfăşurată în Avramescu şi Prezan. calitate de strateg militar şi patriot, s-a impus În acele vremuri a rosti numele de printre marile figuri ale istoriei neamului nostru Basarabia, atât pentru Mareşalul Ion românesc. Dar, să lăsăm asta, deocamdată, Antonescu, cât şi pentru toţi românii, era tot una deoarece asupra acestui aspect ce priveşte cu a protesta împotriva dominaţiei ruse, care s-a personalitatea marelui om de stat, militar, dovedit a fi extrem de umilitoare pentru implicit şi politic, vom reveni într-un articol populaţia subjugată. Mareşalul avea să repete ulterior în care vom prezenta şi anumite aspecte mereu: ,,Acest pământ nu l-am cucerit, n-am controversate, atât de mult vehiculate şi alungat pe nimeni de pe el, este bucată din dezbătute în special de adversarii săi. Aşa că patria noastră străveche, este zestrea revenim la prezentarea evenimentelor militare împărţitului şi nefericitului nostru popor”. internaţionale generate de cel de al doilea război Însuşi marele nostru poet Mihai Eminescu era mondial, evenimente pe care le vom relua din preocupat de soarta Basarabiei, de faptul că punctul în care le-am lăsat la sfârşitul articolului aceasta aparţine în mod legitim românilor. El precedent (VIII). avea să spună: ,,Basarabia nu a fost nici în parte Armata română a luptat eroic pentru şi nici întreagă a turcilor sau a tătarilor, ci a cucerirea Odesei. Ea a înregistrat cu această unui stat constituit, neatârnat, deşi slăbit şi ocazie o victorie incontestabilă, care a încălcat în posesiunile sale, ale Moldovei. Şi satisfăcut atât orgoliul militarilor cât şi pe cel dacă Domnii ajunseseră atât de slabi încât naţional, motivat de recucerirea celor două dreptul să fie dezbrăcat de putere şi nu puteau provincii românești, respectiv Basarabia şi să o apere, asta nu e o dovadă că moldovenii au Bucovina de Nord, la care se adăuga acum şi renunţat vreodată la acest teritoriu, căci un administrarea Transnistriei, lăsată pe seama drept nu se pierde decât prin învoire formală de statului român. Consecinţele pozitive nu au a-l pierde. Dar fie această învoire smulsă cu întârziat să se arate. Astfel, protestele partidelor sila, fie dictată de raţiuni de stat, fie izvorâtă din politice, foarte vehemente, manifestate odată cu orice alte consideraţiuni, nu se modifică şi nu se trecerea armatei române peste Nistru au încetat. nimiceşte decât în momentul în care noi Prestigiul generalului Ion Antonescu se ridică renunţăm la ea”. iarăşi la cota celei avute imediat după Revenind la sentimentele mareşalului înfrângerea rebeliunii legionare din ianuarie - Ion Antonescu referitor la Basarabia, acesta februarie 1941. Regele, apreciind la valoarea spunea cu convingere că: ,,Făcând parte cuvenită strălucitele rezultate militare, obţinute integrantă din Moldova lui Ştefan cel Mare,
27 dezlipirea Basarabiei de teritoriul Moldovei mai interesează. Stau şi privesc cum suntem este un act nefiresc, contrar naturii, deci o bătuţi, dar nu intervin, deşi îmi stă în putere”. mutilare. Moldova constituie un tot, adică Asta ar fi însemnat o pactizare tacită cu teritoriul de la Carpaţii Răsăriteni la Nistru, inamicul. Cunoscând bine concepţiile lui despărţit la mijloc de firul apei Prutului. Acest Antonescu faţă de strategia militară, de teritoriu va tinde mereu să se realipească, disciplina acesteia şi ţinând cont de caracterul printr-un efect fizic de atracţie geofizică, său ferm, uşor ne putem da seama că pentru el o telurică, întocmai ca un magnet. Cu alte astfel de atitudine faţă de aliaţii săi era de cuvinte, cine stăpâneşte Moldova de la Prut va neconceput. Deşi liderii politici din ţară îl tinde să stăpânească şi cealaltă parte până la îndemnau insistent să refuze cererea lui Hitler, Nistru, graniţa firească de totdeauna. Acelaşi aducând mereu acelaşi argument: ,,ce căutăm proces se petrece de cealaltă parte: cine noi în Crimeea?”, el era de neînduplecat, stăpâneşte teritoriul dinspre Prut şi Nistru, va urmărind în felul acesta atât onoarea militară cât tinde să ia în stăpânire şi restul, până la munţi. şi respectarea angajamentului luat faţă de aliaţi. În cazul împărţirii acestei provincii, cum s-a Un alt argument al său, foarte realist şi benefic întâmplat cu o sută de ani şi mai bine în urmă şi pentru România era acela că: ,,Merg în Est, cum s-a repetat recent, din partea românească pentru a recâştiga drepturile noastre în revine ca un drept al pământului revendicarea Vest”. Se gândea, de bunăseamă, la nordul teritoriului de la Est de Prut, la nevoie Transilvaniei înstrăinat prin Diktatul de la cucerirea lui prin arme”. Viena din 30 august 1940, fapt cu care el nu era Cugetarea mareşalului nu a rămas doar de acord şi nu putea să-l accepte în ruptul la nivel de intenţie, el a trecut la acţiune armată capului. Mereu aştepta ziua în care va putea să-i pentru recucerirea acestui teritoriu românesc. Şi alunge pe cotropitorii horthyşti. a reuşit. A cucerit chiar şi Odesa. Cucerirea Istoricul Iosif Constantin Drăgan, în Odesei a creat o iluzie de pace în ţară. lucrarea sa ,,Antonescu, Mareşalul României şi Majoritatea românilor credeau că peste războaiele de reîntregire”, descriind felul cum România s-a aşternut pacea, mai ales după ce înţelegea Conducătorul să-şi manifeste grija Antonescu a retras de pe front, demobilizându- faţă de armata ţării, arată următoarele: ,,Dacă le, mai multe mari unităţi militare. A organizat Mareşalul nu se putea sustrage de a participa la chiar, cu aceste unităţi, o defilare pe sub Arcul lupte, dincolo de frontiere, el înţelesese de la de Triumf din capitală, semn că ţelul Armatei început că mai importantă decât petrolul sau române a fost atins. Războiul însă continua. În cerealele era armata. De aceea, grija de drumul de luptă, victorios până acum, armata căpetenie, pe tot timpul guvernării sale, a fost germană începe să sufere câteva înfrângeri, la armata. Să-i asigure nevoile materiale, să o care a contribuit din plin clima umedă şi doteze cu cel mai nou material şi armament, s-o deosebit de rece ce s-a aşternut peste Rusia în instruiască, să-i susţină moralul, să-i acea lună noiembrie a anului 1941. Văzându-şi îngrijească răniţii şi să-i înlocuiască pierderile, armata în situaţia de a pierde din terenul cucerit dar mai ales să o apere de exigenţele şi greşelile în Rusia, Hitler îi solicită lui Antonescu şi comandamentului german, cât şi de solicitările armatei române sprijinul, ca aceasta să lupte în excesive. continuare până la obţinerea victoriei. Armata română trebuia să rămână Mareşalul ştia că nu se poate glumi cu Hitler. intactă până la sfârşit. Din experienţa Dar nici lui Antonescu, care cunoştea legile războiului din 1916- 1919, Mareşalul ştia că, la internaţionale ale războiului, nu-i ardea de un moment dat avea să-i slujească drept cel mai glumă. eficace argument în sprijinul drepturilor Solicitarea lui Hitler s-a produs în României”. Doar aşa, tratată cu atenţie maximă noiembrie 1941. Mareşalul a înţeles că atâta din partea comandantului său şi prin lupte grele, timp cât armata germană, aliată, poartă război încununate cu multe succese, Armata română a pe un teren inamic el nu poate să-şi ţină soldaţii reuşit să ajungă în faţa Stalingradului, pe Volga, cu arma la picior. Cât de simplu ar fi fost să pe ţărmurile Mării Caspice, să pătrundă în spună: ,,Eu mi-am atins obiectivul, restul nu mă Crimeea, în Cuban şi Caucaz.
28 Muzeele românilor din Transcarpatia - Ucraina
Dr. Daniela BĂLU
ntr-o cercetare, recent derulată în Transcarpatia se zbat să-şi păstreze identitatea cadrul proiectului european Studiu de etnică, o încercare deloc simplă, aşa cum cercetare şi conservare a patrimoniului demonstrează energicul domn Ioan Botoş, cultural transfrontalier (HUSKROUA preşedintele Uniunii Inter-regionale a /0901/072), am efectuat o deplasare în satele românilor din Transcarpatia - “Dacia”. Prin româneşti din Ucraina, pentru a include în multitudinea de acţiuni în care se implică, dar şi Catalogul muzeelor din zona transfrontalieră prin intermediul revistei Apşa, militează activ acele colecţii ce reflectă cultura, istoria şi pentru drepturile sociale, politice şi culturale tradiţiile românilor din dreapta Tisei. ale românilor din regiune. Majoritatea rom â n i l o r d i n Cu evidentă emoţie, dl. Botoş afirma: Transcarpatia locuieşte compact în Ucraina “Românii din dreapta Tisei totdeauna au făcut Subcarpatică, într-o salbă de sate frumoase, parte din Maramureş, şi azi se socotesc că au incluse în raioanele Teaciv (corespondentul rămas sufleteşte alături de fraţii lor din stânga satului Teceu din România) şi Rahiv (Rahău), Tisei. Aceste aşezări maramureşene au fost de care aparţin localităţile Apşa de Jos, Apşa de mereu legate prin tradiţii, obiceiuri, cultură, Sus, Apşa de Mijloc, Slatina, Strâmtura, dar mai ales prin limbă, cea care este mai Topcino, Bouţu Mare, Bouţu Mic, Podişor, puternică decât orice graniţe!” Cărbuneşti, Biserica Albă, Plăiuţ, Dobric. Dl. Botoş ne spunea că “în Apşa de Jos Deciziile politice nedrepte au făcut ca sunt moroşeni care vorbesc numai româneşte, aceste teritorii să fie alipite Ucrainei, acel nu ucraineană“, acesta fiind un merit cu atât eveniment istoric fiind evocat chiar şi în mai mare cu cât limba oficială este ucraineana, creaţiile folclorice, ce păstrează amintirea iar publicaţiile româneşti sunt foarte puţine! Se momentului nefericit în care au fost despărţiţi simte nevoia acută de “orice este în limba de ţara mamă, România, iar Tisa a devenit râul română”, realitate ce ne-a determinat să donăm care desparte frate de frate. Într-un caiet cu mai multe cărţi şi CD-uri editate de Muzeul „hori” scrise în anul 1947 de un autor anonim, Judeţean Satu Mare, din care dl. Botoş, la impresionează versurile în care dorul faţă de cei rându-i, a donat o parte şcolilor româneşti. rămaşi dincolo de Tisa atinge dimensiuni Nu mică ne-a fost mirarea să vedem la o dramatice, ce duc până la sacrificiul de sine: şcoală din Ucraina, Şcoala românească din „Tisă, Tisă apă rece, Bouţu Mic, aşezate la loc de cinste, pe un perete Dor, dor, doruţule, central, versurile: M-aş desculţa şi te-aş trece, “Noi suntem români, Dor, dor, doruţule. Noi suntem români, Tisa - iasta n-are moarte, Noi suntem pe veci aici stăpâni!” Dor, dor, doruţule, Şcoala este condusă cu pricepere de dl. Apa - iasta ne desparte! Gheorghe Opriş, care, prin atitudine şi discurs, Dor, dor, doruţule. ne-a dovedit cât de natural şi evident poate fi Da m-oi pune eu cândva, exprimată mândria de a fi român. Dor, dor, doruţule Sub imperiul acestor sentimente au fost Şi cu gura te-oi săca! organizate şi cele 3 muzee: Dor, dor, doruţule!” Graniţa impusă de puterile politice s-a 1. Muzeul de istorie şi etnografie al transformat în gardul spinos sovietic care a românilor din Transcarpatia, Apșa de Jos străpuns inimile românilor de pe ambele Muzeul a fost deschis în data de 18 maluri ale Tisei. Şi astăzi, românii din ianuarie 2004, fondatorul său fiind dl. Ioan
29 Botoș, cel care în urmă cu 30 de ani a început să arhitecturii tradiționale și contemporane, din adune diferite obiecte, ce se constituie azi într-o care ultima frapează prin proporțiile colecție formată din mii de bunuri muzeale. Dl. exorbitante. În prima sală este amenajat un Botoș “a adunat tot ceea ce este legat de viața interior specific locuinței românești românilor din dreapta Tisei”, punând la tradiționale, cu mobilier, război de țesut, textile dispoziție o parte din casa sa, pentru a prezenta decorative, ceramică, vase din lemn etc. Sunt trecutul și cultura românilor din această zonă, expuse numeroase obiecte utilizate la muncile despărțiți în mod nefericit de frații lor din gospodărești, la prelucrarea fibrelor textile, dar România. Dar nu au fost uitați nici românii din și frumoasele costume populare caracteristice zone mai îndepărtate ale Ucrainei, cum sunt cei românilor din dreapta Tisei. Sala de istorie este din Novoselița, Vinogradiv, Poroșkovo. dominată de bustul lui Lenin, fiind expuse Colecțiile muzeale sunt structurate în: secția de numeroase fotografii ale personalităților etnografie, secția de numismatică, secția de locale, alături de imagini ce oglindesc carte veche (cu peste 100 de titluri), secția de momentele importante din istoria localității. documente vechi și noi. Tot în muzeu, se află o Date de contact: Școala de cultură bibliotecă ce cuprinde diverse publicații generală Apșa de Jos, dl. director Botoș românești tipărite în Ucraina sau în România. Gheorghe, tel.0973907518. Impresionează deosebita colecție de costume populare tradiționale și țesături decorative, de 3. Muzeul Şcolar din Bouţu Mic la șterguri la covoare de mari dimensiuni, Este un mic muzeu ce prezintă tradițiile confecționate din fibre naturale, vopsite în și istoria românilor din localitatea aflată la doar culori vegetale, într-o paletă cromatică în care 25 de km de râul Tisa, cel care desparte satul predomină culorile vii, ce evidențiază și mai Bouțu Mic de România. Directorul școlii, dl. mult motivele decorative predominant florale. Gheorghe Opriș, a început să se preocupe de Documentele din muzeu au menirea de a amenajarea muzeului în urmă cu doi ani, dovedi “ce înseamnă să fii român în adunând câteva sute de obiecte. Fotografiile Transcarpatia, la noi acasă, aici, în amintesc de bunici și străbunici, de costumul România Mică”, după cum afirmă dl. Botoș, popular pe care aceștia îl purtau, cărțile cu vădit și sincer patriotism. Muzeul se îngălbenite de timp dovedesc că aici s-a citit în dezvoltă în prezent prin construcţia unei clădiri limba română și că, așa cum susţine dl. Opriș: noi, în care se va amenaja secția Țăranului “tot românește se scria și înainte”. O român. Prin dimensiunea, importanța și multitudine de textile decorative împodobesc numărul colecțiilor, este, cu certitudine, unicul încăperea: șterguri, covoare, perne brodate, muzeu de pe teritoriul Ucrainei reprezentativ fețe de masă, așezate cu grijă pe mobilierul pentru istoria, cultura și tradițiile specifice tradițional, alături de costume țesute și brodate românilor din Transcarpatia, căruia îi trec manual. Practicarea vechilor obiceiuri de iarnă pragul vizitatori din Europa, Canada, Israel, este dovedită prin recuzita numeroasă: măști, SUA. Devine, astfel, un simbol ce doboară coifuri și haine de “Viflaim”, bogat granițele politice, prin promovarea și prețuirea împodobite. Obiectele au fost donate de spiritualității românești. locuitorii satului. Date de contact: Localitatea Apșa de Date de contact: Școala din Bouțu Mic, Jos, str. Lenin, nr.120, dl. Ioan Botoș, comuna Apșa, dl. Gheorghe Opriș. tel.0752474079; 0038.0973907518. O mică parte a vieţii românilor din Transcarpatia, a ceea ce înseamnă creativitatea 2. Muzeul Şcolar din Apşa de Jos şi cultura lor spirituală, se găseşte concentrată Este organizat în două săli ale Școlii de în cele 3 muzee, existenţa lor datorându-se cultură generală, în care sunt repartizate acelor oameni generoşi care, din propriile lor tematic colecţiile de etnografie și istorie. Prin venituri, le-au fondat şi dezvoltat. Li se cuvine fotografiile grupate temporal, în Apșa de ieri și tot respectul! Apșa de azi, sunt prezentate imagini ale
30 Însemne de amintire ale deportaţilor şvabi din judeţul Satu Mare
dr. Lucian CUCUIET
D in documentele dezvăluite de către Opiniile cercetătorilor converg spre aceleaşi Nicolae Baciu în cartea sa „Agonia României, cifre: profesor dr. Doru Radosav - peste 4000 de 1944-1948”, se pot prefigura câteva abuzuri persoane, profesor Ernst Hauler - 4834 de sovietice în România, ca de pildă: reducerea persoane, alte surse indică cifra de 4850. Cifra armatei române, continuarea deţinerii deportaţilor poate fi intuită cu o marjă de eroare, prizonierilor de război, refuzul de a acorda dacă avem în vedere că numărul etnicilor germani României statutul de co-beligeranţă, refuzul de a a scăzut de la 9491 în anul 1939 la 5539 persoane înmâna administraţia Transilvaniei de Nord în august 1945”1. guvernului român în perioada 13 noiembrie 1944 „Având în vedere că Ardealul de Nord a - 9 martie 1945, deportarea germanilor, fost restituit României, cu acordul lui Stalin, doar deportările din Bărăgan ş.a. la 9 martie 1945, după constituirea guvernului Într-un gen de documente, respectiv prosovietic dr. Petru Groza, opinăm că şvabii tabele, aflate în fondul arhivistic Prefectura sătmăreni au fost deportaţi în calitate de cetăţeni Judeţului Satu Mare, seria Armistiţiu, rezultă ai Ungariei”2. numărul locuitorilor de origine germană din Din aprofundarea documentară se poate câteva localităţi ale judeţului Satu Mare, după constata că „România şi Ungaria erau în deportarea şvabilor, care a început în ianuarie imposibilitate de a se opune planurilor 1945. Astfel, în tabelul întocmit în 20 iunie 1945, sovietice de deportare a germanilor”3. privind locuitorii şvabi din comuna Oraşu Nou, se Au fost trecute în tabelele nominale, pe consemnează 3 persoane, dintre care Pazurik lângă şvabi, şi persoane cu nume maghiare, Anton, tatăl a doi copii, se află în Rusia, deportat, precum şi români care vor fi deportaţi din: în luna ianuarie 1945 şi Pazurik Artemiu, fără Sanislău - 94; Ciumeşti - 35; Foieni - 2; Seini - 3; copii, se află la fel în Rusia, dus în luna ianuarie. Oraşu Nou - 2; Borleşti - 1; Tăşnad - 6; Ady Endre Din tabele asemănătoare, completate la mijlocul - 2; Carei, Berea şi Aciua - 3; Terebeşti - 14 . anului 1945, reiese şi situaţia specifică zonală cu „Însemnele comemorative, monumente şi numărul locuitorilor şvabi, unde s-a făcut şi cruci, ridicate în unele localităţi sătmărene, având numărul deportaţilor: 8 şvabi în Negreşti, 28 valoare de cenotaf, de amintire a persoanelor locuitori şvabi în localitatea Pomi, 6 persoane în deportate şi decedate în alte locuri, definesc un satul Potău, 29 persoane deportate din localitatea fenomen istoric cu drame şi suferinţe umane Socond ş.a. pentru cei deportaţi şi urmaşii lor din localităţile: „A da o cifră exactă în privinţa numărului Cămin, Căpleni, Foieni, Şandra, Tiream şi de persoane deportate este destul de dificil. Urziceni. Datele pentru oraşele Carei şi Satu Mare nu se Monumentul de la Cămin, comuna cunosc. În vara anului 1945 s-au întreprins Căpleni, este situat în cimitirul romano-catolic, demersuri la nivelul tuturor comunelor din judeţ fiind realizat de către cioplitorul Grosz din Satu de a fi recenzată populaţia existentă în momentul Mare, sub formă de cruce din marmură neagră şi intrării armatelor sovietice în zonă. În tabelele are ca element decorativ o cunună din lauri. nominale întocmite, la rubrica „observaţii” apar o Cuprinde o inscripţie cu 79 de nume de locuitori serie de consemnări: deportat la muncă în (60 şvabi şi 19 maghiari), mulţi decedaţi în Germania, în Ungaria, deportat la muncă în fosta deportare până în anul 1950: „în depărtare URSS. Pe parcursul investigaţiilor, s-au depistat sufletele se odihnesc în împărăţia lui Dumnezeu, următoarele date despre numărul persoanelor: amintirea lor este veşnică printre noi.” Ardud - 251; Baba Novac - 2; Beltiug - 295; Crucea de piatră de la Căpleni, aşezată şi Craidorolţ - 71; Moftinu Mare - 256; Sanislău împrejmuită în curtea cetăţeanului Herman Imre, (fără români) - 320; Socond - 90; Şandra - 74; a fost ridicată în anul 1946 pentru amintirea Tarna Mare - 3; Terebeşti - 112 şi Turulung - 68. deportaţilor din această localitate: „spre slava lui
31 Dumnezeu pentru mântuirea prizonierilor şi monumentul sub formă de cruce, având în partea deportaţilor.” dreaptă un înger ca element sculptural, În aceeaşi localitate, în cimitirul romano- pomeneşte 22 locuitori decedaţi în anul 1945, 10 catolic, se află un mormânt comun sub formă de care au murit în anul 1946, 41 de suflete decedate obelisc cu cruce, înălţat în anul 1948. Inscripţia în 1947 şi 2 decedaţi în anul 1948, toţi 75 (67 cuprinde 46 deportaţi (34 şvabi şi 12 maghiari) şvabi şi 8 maghiari) morţi în deportare: „Să ne amintiţi cu numele: „Isus pentru tine şi cu tine, să rugăm pentru dragii noştri morţi în depărtare”. fie binecuvântat numele tău sfânt”. Pătrunderea în memoria timpului prin Monumentul de la Foieni, avându-l ca acest fapt cu caracter represiv ce a dus la fixarea şi cioplitor pe Guy D. din Carei, a fost construit sub moartea multora în regiuni îndepărtate, ne arată formă de cruce din marmură cu statuia, tot din că istoricitatea permanentă are două valenţe: una marmură, a Sf. Fecioara Maria. Textul include măreaţă şi alta tragică. Când a doua variantă a numele unui număr de 84 deportaţi (68 germani şi predominat, fiinţa umană, indiferent de etnie, a 16 maghiari): „Pe cruce mi-ai dat să fie ai mei şi în fost îngrădită şi destinul i-a fost condiţionat de moarte”. anumite mecanisme politice restrictive, în cazul Monumentul de la Şandra, comuna nostru al deportării locuitorilor şvabi, maghiari şi Beltiug, a fost construit de către cioplitorul români, având o determinare sovietică în Makay din Carei în anul 1946, având forma unei contextul judecăţii şi evenimentelor istorice de la cruci din marmură neagră cu reprezentarea lui începutul anul 1945”5. Isus. Bordura mormântului înconjoară zece Apreciem că cele mai cuprinzătoare semne mici din piatră şi mozaic, dintre care trei contribuţii la elucidarea fenomenului deportării însemne au numele înscrise ale celor deportaţi: le-au avut prof. dr. Doru Radosav6 şi prof. dr. Mancz Karolz, 1903-1946, Ucraina; Engel Terez, Ernst Hauler7. 1925-1945, Ucraina şi Steinbinder Erzsebet, Instituţia Arhivele Naţionale Satu Mare, 1924-1946, Ucraina. în temeiul Legii nr.221/2009 publicată în La Tiream, în cimitirul romano-catolic, s- Monitorul Oficial nr.396 din 11 iunie 2009, a construit, în anii 1947-1948, monumentul pentru soluţionarea celor prevăzute în art.5, al.1 închinat celor deportaţi în Ucraina, Siberia, privind persoanele deportate în străinătate, a Rusia, Caucaz, amintind 70 de persoane (63 şvabi primit şi soluţionat până în prezent un număr de şi 7 maghiari), bărbaţi şi femei proveniţi din 372 cereri de acte ale cetăţenilor, urmaşi ai celor această localitate, fiecare fiind înscris cu anii de deportaţi, având un rol primordial în chestiunea naştere şi de moarte, precum şi cu locul unde au reparaţiilor, inclusiv de ordin moral, faţă de fost deportaţi. Monumentul, sub formă de această problematică. Anexarea unor fotocopii marmură neagră, îl reprezintă pe Isus răstignit, după documente păstrate de către Arhivele având textul: „Spre slava lui Dumnezeu şi a Naţionale Satu Mare, în fondul arhivistic suferinţelor din război pentru amintirea acelora „Prefectura Judeţului Satu Mare”, de pildă din care în depărtare se odihnesc în veci şi aşteaptă dosar nr.18/1945, poate întregi înţelegerea celor mântuirea lor fericită”. prezentate. În cimitirul romano - catolic din Urziceni,
Note 1. Bujor Dulgău, Lucian Cucuiet, Drama unei etnii. Deportarea şvabilor sătmăreni, în volumul „Sovietizarea Nord-Vestului României, 1944-1950, Editura Muzeului Sătmărean Satu Mare, 1996, p.286. 2. Ibidem, p.287. 3. Ibidem, p.289. 4. Ibidem, p.288. 5. Ibidem, p.291. 6. Doru Radosav, Donbas, o istorie deportată, Ravensburg, 1994. 7. Ernst Hauler, Istoria nemţilor din regiunea Sătmarului. Publicată sub forma unui serial de articole în cotidianul „Gazeta de Nord-Vest”, în anul 1996.
32 33 Castelul de la Medieşul Aurit - de la măreţie la ruină
Paula Andreea TEODORU
C astelul de la Medieşul Aurit este unul interesaţi de edificiile deosebite pe care ni le-au dintre cele mai frumoase monumente lăsat înaintaşii noştri, le lăsăm să se ruineze, să fie transilvănene şi, totodată, un edificiu reprezentativ demolate, pentru a construi clădiri cu caracter pentru Renaşterea din Transilvania. Ar fi putut practic. Nu se mai pune accent pe frumuseţe, reprezenta şi un obiectiv turistic deosebit de arhitectura devine şi ea subordonată economiei, interesant pentru judeţul Satu Mare dacă ar fi fost căutăm să realizăm complexe încăpătoare, dar în restaurat şi i s-ar fi acordat atenţia cuvenită. Din acelaşi timp şi economicoase din punct de vedere păcate însă, monumentul este astăzi într-o stare financiar. Tocmai din această cauză, în această avansată de ruină şi într-o continuă degradare, ceea lume preocupată de comoditate şi de partea ce face ca descrierea pe care doresc să o fac materială a vieţii, ar trebui să preţuim ce ne-a monumentului să fie îngreunată. Consider că în rămas de la strămoşii noştri. ceea ce priveşte judeţul Satu Mare, castelul de la Aceste monumente istorice sunt adevărate Medieşul Aurit reprezintă unul dintre cele mai izvoare privind trecutul unei naţiuni, la fel de importante monumente istorice şi cu siguranţă este importante precum izvoarele scrise, prin urmare, cel mai frumos şi valoros castel. Din păcate, nu îi dacă le pierdem, părţi esenţiale ale istoriei vor este acordată atenţia de care ar avea nevoie şi, în dispărea, urmaşii noştri nemaiavând mărturii prezent, îl regăsim într-o avansată stare de ruină, despre ceea ce au trăit strămoşii. În istoria pricinuită în mare parte de lipsa acoperişului. României, o perioadă extrem de sumbră a Buruienile şi mărăcinii îşi fac loc împrejurul constituit-o comunismul, când numeroase edificii castelului, îngreunând astfel intrarea în incinta cu o deosebită importanţă istorică au fost monumentului. De asemenea, este periculoasă demolate. Nu ar trebui să urmăm acel exemplu, ci perindarea în jurul monumentului deoarece dimpotrivă, să învăţăm din greşelile trecutului şi să construcţia este instabilă şi ne putem trezi în orice preţuim ceea ce ne-a mai rămas. Faptul că s-a moment că bucăţi de cărămizi ce cad. Această adoptat o lege a monumentelor istorice este un pas situaţie nefastă avansează pe zi ce trece lăsând pozitiv, însă ar trebui şi respectată această lege. autorităţile indiferente la distrugerea acestei vii În secolul al XVII-lea, sub domnia şi mărturii privind trecutul Transilvaniei şi, implicit, patronajul lui Gabriel Bethlen (1613-1629), s-au al judeţului Satu Mare. realizat cele mai frumoase şi edificatoare Castelul de la Medieşul Aurit este prezent pe monumente ale Renaşterii transilvănene, printre lista monumentelor istorice, actualizată în 2004. care şi castelul de la Medieşul Aurit. Domeniul pe Castelul prezintă interes atât din punct de vedere care s-a construit acesta aparţinea familiei arheologic, în acest sens el regăsindu-se pe poziţia nobiliare a Bathoreştilor, însă odată cu ultimul 70, având codul MI 2004 SM-I-S-B05187, dar se descendent pe linie bărbătească a acesteia, a află şi pe poziţia 254, având codul SM-II-a A revenit lui Sigismund Lónyay (în 1626, prin 05332, unde sunt menţionate ruinele castelului testament al mamei sale Kata Bathori), un nobil şi Lónyay. Conform legii numărul 422 din 18 iulie diplomat foarte apropiat principelui. Acesta a 2001 privind protejarea monumentelor istorice, primit mai multe titluri nobiliare, inclusiv pe aceea acestea sunt clasate în două grupe: din categoria A de comite de Crasna, poziţie din care, se va vedea fac parte monumentele istorice de valoare mai jos, a devenit edilul castelului construit de naţională şi universală, iar în categoria B sunt Giacomo Resti pe ruinele unei vechi cetăţi incluse monumentele istorice reprezentative medievale, pe care a transformat-o într-o reşedinţă pentru patrimoniul cultural local. Faptul că de lux. Lucrările au început, însă, mult mai edificiul de la Medieşul Aurit este consemnat în devreme, cel puţin înainte de 1608, întrucât în categoria A, denotă faptul că are o deosebită acest an este menţionată denumirea de Aranyos - importanţă la nivel naţional, nemaivorbind de cel Aurit. Deci, palatul aurit, care dă numele local. localităţii, exista deja. De asemenea, aripa de nord Din păcate, în ziua de azi suntem tot mai puţin a fost construită de familia Báthory, fapt
34 demonstrat de prezenţa blazonului acestei familii, de est, vest şi sud), deasupra căruia se înalţă un susţinut de trei dragoni, şi care se situa pe frontonul parter şi două etaje. Astăzi mai este accesibilă doar ferestrei celei mai de sus. Sigismund Lónyay a o parte a parterului, întrucât scările care făceau intervenit în construcţia castelului cam prin anul trecerea la celelalte nivele nu mai există, iar 1620, aşa cum reiese din inscripţia gravată acoperişul a fost de asemenea distrus în totalitate. deasupra unei ferestre de pe latura estică, Latura principală, sudică, este prevăzută cu un turn S.L.D.N.L. Anno 1620 care nu înseamnă altceva octogonal, care este o dovadă incontestabilă că decât: Sigism. Loniay de Nagy Lonia Sigismund Lonyai era un mare nobil, proprietar de În cele ce urmează, voi încerca să fac o pământ. Acest simbol al avuţiei este prezent la descriere sumară a edificiului, bazată pe cercetarea majoritatea edificiilor laice renascentiste din la faţa locului şi pe documentele studiate în diverse Transilvania, prin urmare demonstrează faptul că arhive. monumentul se încadrează în curentul renascentist. În primul rând, privind o imagine aeriană a castelului, ne putem da seama că acesta a avut un La parter şi la etajul întâi, încăperile erau plan patrulater, asemeni celorlalte edificii acoperite cu bolţi cilindrice cu penetraţiuni. Alte nobiliare construite pe parcursul secolului al tipuri de bolţi utilizate sunt cele cilindrice sau în XVII-lea. Castelul era prevăzut şi cu o curte cruce cum este şi cea de la intrarea în castel, de sub interioară, în care se pare că s-ar fi aflat şi o poartă. Etajul al doilea era acoperit cu şarpante din fântână. Se poate observa existenţa bastioanelor de lemn deasupra cărora se ridica acoperişul, care, în colţ, care putem presupune că erau patru, întrucât cazul bastioanelor şi a turnului octogonal, erau astăzi mai sunt vizibile doar cele două de pe faţada prevăzute cu coifuri. Faptul că acoperişul era sudică, care este şi faţada principală de altfel, din construit din lemn a dus la favorizarea incendierii bastioanele faţadei nordice rămânând doar nişte castelului, întrucât lemnul este un material ruine. Bastioanele de pe faţada principală sunt într- sensibil. Totodată, lipsa acoperişului a dus în o stare de conservare cât de cât bună, din celelalte continuare la degradarea monumentului, care a două rămânând doar nişte ruine. Aceste bastioane devenit astfel mai fragil. în formă de pană sunt dovada că edificiul a fost Edificiul a fost prevăzut cu un sistem de unul fortificat, menit să-i apere pe locuitori de fortificaţii, asemeni celorlalte monumente posibilele răscoale ale iobagilor. transilvănene de acest gen din perioada Edificiul este structurat pe mai multe renascentistă. Prevederea castelului cu un sistem nivele. Este prevăzut cu un subsol (care nu se de apărare era necesară pentru a preveni atacurile întinde sub toate cele patru laturile, ci doar sub cele duşmanilor mai puţin primejdioşi. Castelul de la
35 Medieşul Aurit este un castel-locuinţă întrucât de pe arhitravă consemnează următorul text: bastioanele nu mai au rol de apărare, ci au fost ANNO D[OMI]NI MDCXXX MAG[NIFI]C[US] prevăzute cu încăperi locuibile. Edificiul a fost SIGIS[MUNDUS] DE LONIA COMES înconjurat iniţial cu un şanţ de apă şi poduri mobile CO[MI]T[A]T[US] CRASNEN[SIS] A care făceau trecerea peste şanţ, astăzi însă mai este FUNDAMENTIS EXTRUXIT. Înscrisul statuează vizibil doar şanţul. Acesta fusese căptuşit cu piatră, faptul că Sigismund Lonyai, comite de Crasna, a iar în exterior era întărit cu parapete groase de ridicat edificiul din temelii în 1630 AD, însă stejar. Cu un sistem similar de apărare, cu şanţuri şemineul care se găseşte astăzi la Muzeul din de apărare şi poduri, a fost prevăzută şi cetatea de Târgu Mureş, constituie o dovadă că lucrările nu s- la Făgăraş. au terminat în acel an, deoarece stilul în care a fost Trecând la descrierea faţadelor, cea realizată piesa de mobilier se încadrează în cel al principală s-a păstrat cel mai bine, şi aici se anilor 40 ai secolului al XVII-lea. observă cel mai bine elementele renascentiste cu După moartea lui Sigismund Lónyay în care a fost decorat castelul. Toate faţadele sunt 1653, în lipsa urmaşilor pe linie bărbătească, tencuite. Faţada de sud este dispusă în mai multe domeniul a fost împărţit între cele trei fiice ale sale, registre. În registrul parterului se remarcă portalul, Ana primind 3 sferturi. În urma unor conflicte cu întrucât celor patru ferestre aparţinând acestui habsburgii, în final, castelul a ajuns în registru le-au dispărut orice elemente de decoraţie pe care le-ar fi avut. Portalul este alcătuit dintr-un arc semicircular înscris într-un ancadrament, format la rândul său din două coloane angajate, aşezate pe un soclu înalt, decorat cu două rozete mari. Este de precizat că doar soclul din stânga mai este vizibil astăzi, celălalt a dispărut. Coloanele sunt decorate cu inele. În partea inferioară nu se mai poate distinge decoraţia, însă de la al doilea, coloanele sunt canelate şi conţin şi toruri, iar în partea superioară a coloanei sunt prezente doar caneluri. Coloanele se încheie cu câte un capitel a căror decoraţie extrem de interesantă ar putea reprezenta fie motive florale, vegetale, fie creaturi înaripate. Deasupra capitelurilor se află administrarea Camerei Regale, de-a lungul câte un abac, în cazul ambelor coloane. Făcând o timpului trecând în stăpânirea mai multor familii comparaţie cu o fotografie din 1970, am observat nobiliare maghiare în funcție de evoluția situației că, între timp, coloana din partea dreaptă a politico-militară și administrativă a Transilvaniei, portalului s-a desprins cu totul şi, în prezent, doar implicit a zonei Sătmarului. Una dintre cele mai bucăţi din aceasta pot fi recunoscute pe pajiştea din importante familii a fost Wessélenyi, în a cărei faţa monumentului, semn că edificiul se dărâmă arhivă s-au găsit acte datând din anul 1689, în care pas cu pas, în fiecare an care trece. sunt pomenite domeniile familiei, printre care şi Pe cele două coloane ale portalului se Medieșul, rezultând că edificiul era deja în stare de sprijină o arhitravă, pe care este vizibilă şi astăzi degradare, r uinele rămase fiind arse în 1707 de inscripţia care precizează numele fundatorului soldaţii lui Francisc Rákóczi al II-lea. Ulterior, la edificiului. Portalul este încununat cu un fronton, mijlocul secolului XVIII, baronul Francisc al cărui câmp conţinea cândva blazonul familial, Wessélenyi, a moştenit domeniul și a reconstruit şi care astăzi nu mai există, împreună cu o inscripţie renovat vechiul castel, redându-i strălucirea de ce poate fi descifrată. Analizând o fotografie din odinioară. anul 1970 şi citind descrieri ale castelului din La începutul secolului XIX stăpâni mai perioada respectivă, am constatat că blazonul era importanţi ai domeniului au fost: contele Teleki, încadrat într-o cunună de lauri, vizibilă şi astăzi, şi baronul Wessélenyi, contele Károlyi şi familia de asemenea, conţinea alte elemente decorative, Becsky, care au beneficiat şi de dreptul feudal de a cum ar fi îngeraşi sau un coif de cavaler medieval. aplica şi executa pedepsele. În afară de ei, au mai Inscripţia din câmpul frontonului, împreună cu cea deţinut domeniul familiile Szeleczky, Eötvös, Darvay, Vay, Szirmay, Melczer, Kacsó, Boros,
36 Egry, Tóth, Szatmáry, Terge, Sepsy, Fényes etc. război mondial, trupele germane l-au folosit ca Aproximativ în jurul anului 1920, castelul depozit de muniţie şi, în condiţiile retragerii din a intrat în proprietatea reginei Maria a României, toamna anului 1944, l-au minat, rămânând până în fiind donat de contele Teleki. Aceasta, la rândul ei, ziua de astăzi o ruină fără acoperiş, fapt ce l-a „vândut” regelui Carol al II-lea contra sumei îngreunează, dacă nu face chiar imposibilă simbolice de 1 Leu. În timpul celui de-al doilea refacerea castelului.
Bibliografie 1.Erdős Iudita, Castelul de la Medieşul Aurit - monument al Renaşterii transilvănene, în Studii şi Comunicări, Muzeul Judeţean Satu Mare, volumul IV, 1980 2.Szirmai Szirmay Antal, Szathmár vármegye fekvése történetei és polgári esmérete,vol I-II, Buda 1809-1810 3.Gh. Sebestyen şi V. Sebestyen, Arhitectura Renaşterii în Transilvania, Ed. Academiei Republicii Populare Române, 1963 4.Sever Dumitraşcu, Săpăturile arheologice din anul 1970 la Medieşul Aurit-Castel, în Crisia IV (1974) p. 101-106. 5.Gheorghe Sebestyén, O pagină din istoria arhitecturii României - Renaşterea, Bucureşti, Editura Tehnică, 1987 6.Borovszky Samu (redact.), Szatmár vármegye.Magyarország vármegyéi és városai, Budapest f.a. (1908). 7. Aloisiu Tăutu, Vechimea românilor din Ţara Oaşului. Cinci documente papale de Dr. Aloisiu Tăutu, Buna Vestire, nr. 4/1966 şi 1-2/1967
Cuptoarele dacilor liberi de la Medieşu Aurit în lumina noilor cercetări arheologice
Dr. Robert GINDELE
n epoca romană (secolele II - IV d. Hr.), barbare, dar trupele romane se retrăgeau după nord-vestul României (judeţele Satu Mare, misiune. Triburile barbare erau disciplinate prin Maramureş, nordul Bihorului şi nord-vestul forţă sau prin subsidii, însă, cu toate acestea, Sălajului) era locuit de daci liberi şi diverse reuşeau adesea să pătrundă în Imperiul Roman, popoare germanice (vandali, gepizi). Habitatul era provocând mari pagube materiale şi umane. dominat de aşezări rurale, un centru economic mai Realităţile etnice din epoca romană, pe important fiind înconjurat de mai multe aşezări de teritoriul nord-vestic al României, sunt reflectate tip cătun. Aceste centre economice erau compuse de descoperiri cu caracter dacic şi germanic. dintr-o zonă de locuire propriu-zisă şi o zonă Analiza obiectivă este îngreunată de influenţa industrială, legată de producţia de obiecte din os, culturii materiale romane, care este preluată de metal sau ceramică. barbari şi care nu mai oferă posibilităţi de Se practica comerţul, vizând în primul încadrare etnică. rând relaţia cu Imperiul Roman, unde, prin Dacia Cel mai cunoscut sit arheologic, pentru romană, se exportau produse primare (animale, epoca romană, din nord-vestul României, este grâne, piei, sclavi) şi se importau produse finite, aşezarea de olari daci de la Medieşu Aurit- deseori cu caracter de lux (arme, bijuterii, Şuculeu. În acest sit, în ultimii ani, au fost reluate accesorii vestimentare, ulei, vin de calitate). cercetările arheologice sistematice care au adus Din punct de vedere politic, dacii liberi şi informaţii noi, amplificând mult importanţa germanicii erau organizaţi în triburi. În stadiul locului. actual al cercetării, o delimitare exactă a Situl arheologic de la Medieşu Aurit- teritoriilor acestor triburi nu este posibilă. Şuculeu se întinde pe o suprafaţă totală de cca. 25- Denumirile de populaţii (daci, vandali, taifali, 30 hectare, fiind situat pe terasa sudică a pârâului viktovali, gepizi) şi numele de conducători Racta. În antichitate, terasa reprezenta un (Tarbos, Battarios, Rhaos, Rhaptos, Fastida) sunt amplasament favorabil pentru locuirea umană. Pe păstrate în izvoarele romane care reflectă o optică parcursul secolelor I-IV d. Hr., în acest loc s-a romană asupra barbarilor şi sunt deseori lacunare. format o aşezare cu caracter de centru de producţie În momentul distrugerii statului dac al lui a ceramicii, specializat pe fabricarea vaselor de Decebal, Imperiul Roman a ajuns la apogeu şi a provizii de mari dimensiuni. Situl arheologic a început să ducă o politică defensivă faţă de alte fost cercetat prin săpături arheologice în anii populaţii. Erau organizate incursiuni pe teritoriile 1964-70 şi 1995-97, iar recent, prin metode
37 moderne de investigaţie (fotografii aeriene, dimensiuni care depăşesc uneori un diametru de prospecţiuni geomagnetice). Pornind de la 200 cm. Aceste cuptoare de mari dimensiuni sunt rezultatele acestor investigaţii, săpăturile legate de producţia vaselor de provizii, care arheologice au fost reluate începând din anul puteau avea o piaţă de desfacere importantă. 2011. Descoperirile arheologice indică o În anii 1964-70, au fost cercetate 17 prezenţă etnică dacică, vestigiile germanice cuptoare de ars ceramica, din care 5 au fost apărând doar sporadic în aşezare. Zona era locuită conservate la faţa locului. Folosindu-se metodele de daci încă din perioada de dinainte de cucerirea moderne de investigaţie, în anii 2009-2011, au romană, prezenţa acestora menţinându-se şi în mai fost identificate încă peste 200 de cuptoare, epoca dacilor liberi. însă nu a fost măsurat întregul amplasament. În Prin numărul mare de cuptoare şi stilul de stadiul actual al cunoştinţelor privind răspândirea construcţie a cuptoarelor, unic în Europa Centrală, fragmentelor ceramice de la suprafaţă, se poate situl depăşeşte valenţele istoriei naţionale şi oferă estima că sub nivelul solului se află în prezent cca. informaţii noi la nivel european. Datorită 280-300 de cuptoare, care vor fi identificate şi prezentării valorilor patrimoniale ale populaţiei localizate cu precizie pe parcursul cercetărilor locale - dacii liberi, obiectivul se integrează foarte viitoare. Măsurătorile au fost validate prin bine în caracterul turistic al zonei. Cuptoarele de la săpături arheologice, în 2011 fiind aduse la lumina Medieşu Aurit pot fi mediatizate, din punct de zilei 4 cuptoare de ars ceramică. vedere turistic, ca fiind cea mai veche aşezare de Atelierul de ars ceramică este compus olari (două milenii), într-o piaţă turistică dintr-un cuptor ce este legat de groapa de deservire polarizată pe moştenirea culturală tradiţională din prin două canale de foc. În groapa de deservire se nordul judeţului Satu Mare. Situl arheologic este coboară pe trepte amenajate, la baza lor se vizitabil în prezent. Rezervaţia arheologică se întreţinea focul ce ardea în gura canalelor de foc. întinde pe un spaţiu de 2100 m², unde sunt Vasele erau introduse în cuptor prin orificiul conservate la faţa locului 5 cuptoare de ars cupolei, aflat la suprafaţa solului, ele fiind arse de ceramică. aerul fierbinte ce pătrundea prin canalele de foc. NR. Avem convingerea că autorităţile Sistemul ingenios de construcţie permitea evitarea locale din Medieşul Aurit, sprijinite de Consiliul contactului direct al vaselor cu focul, iar prin Judeţean şi Muzeului Judeţean Satu Mare, vor amplasarea în pământ al întregului cuptor era găsi resursele necesare, atât continuării minimalizată pierderea căldurii. cercetărilor privind cuptoarele dacice, cât şi Din punct de vedere al construcţiei, pentru conservarea temeinică, specializată, a cuptoarele de ars ceramica de pe teritoriile barbare castelului, astfel încât această mare comună din Europa sunt asemănătoare cu cele de la sătmăreană să devină un important punct turistic, Medieşu Aurit, însă ele au un diametru de cca. atât pe harta judeţului nostru, cât şi pe cea a 100-120 cm. Cuptoarele de la Medieşu Aurit au un României şi, de ce nu, a Europei. caracter unicat în Europa Centrală, având
38 Ştefan cel Mare - mit şi istorie (I) -Campanii- Colonel (r) Petru PRODAN
D oresc să continui ideea, dar si fapta, Cetatea de scaun era deschisă. colegului şi prietenului meu, col (r) Voicu Şichet, Cucerită cu armele, noua domnie şi-a care scria în revista aceasta că «aşa cum ne-am găsit consacrarea prin voinţa mulţimii entuziaste propus, încercăm prin paginile acestei publicaţii venite din toate colţurile ţării la Direptate şi prin să trezim, să menţinem … atitudini şi acţiuni tradiţionala ungere cu mir: Deciia Ştefan vodă patriotice, de respect faţă de înaintaşi, în special strans-au boiarii ţării şi mari şi mici şi altă curte faţă de cei ce şi-au dat sângele şi viaţa pentru ca marunte dimpreună cu mitropolitul Theoctistu şi noi să fim ceea ce suntem…” . cu mulţi călugări, la locul ce se chiamă De aceea, m-am gândit şi am ales un Direptatea şi i-au întrebatu pre toţi: iaste-le cu subiect, la prima vedere foarte cunoscut, Ştefan voie tuturor să le fie domnu ? Ei cu toţi au strigat cel Mare, dar nu şi în ceea ce priveşte campaniile într-un glas: «În mulţi ani de la Dumnezeu să acestuia, abordate mai puţin politic şi mai mult, domneşti». Şi decii cu toţii l-au ridicatu domnu şi chiar pe îndelete, pur militar. l-au pomăzuitu spre domnie mitropolitul 1. Scurtă biografie. Theoctistu. Şi de acolea luo Ştefan vodă steagul Ştefan - ultimul din seria marilor bărbaţi ţării Moldovei şi să duse la scaunul Suceavii . de stat români ai veacului al XV-lea - a fost, după Pe firmamentul luptelor pentru cum se ştie, fiul lui Bogdan al II-lea şi nepot al lui dezvoltarea demnă şi liberă a poporului nostru îşi Alexandru cel Bun. începea, odată cu aceasta, ascensiunea un nou şi Născut pe la 1435, a avut parte de o strălucitor astru. copilărie zbuciumată şi de o tinereţe grea, ca 2.Războiul dintre Moldova şi Ungaria pribeag, aşa cum trăiau în vremea aceea mulţi 2.1 Pregătirea războiului. descendenţi de os domnesc, împrăştiaţi prin ţările După 1465, problema realizării unei vecine în aşteptarea împrejurărilor prielnice care strânse cooperări între ţările române împotriva le-ar fi permis să ocupe tronul ţării lor. După adversarilor comuni a jucat un rol important în uciderea tatălui său de către Petru Aron, la preocupările lui Ştefan cel Mare. Reuşeni, în octombrie 1451, se refugiase în Când, în 1466-1467, ardelenii, Transilvania, la curtea lui Iancu de Hunedoara, nemulţumiţi de politica lui Matia Corvinul, au iar de acolo trecuse în cealaltă ţară romînească, trecut la organizarea unei mişcări vizând unde sceptrul fusese preluat de marele Ţepeş. A desprinderea Transilvaniei de regatul ungar, cunoscut, astfel, prin contact direct, realităţile privirile lor s-au îndreptat, firesc, pentru sprijin, social-politice şi militare din Transilvania şi Ţara nu numai spre Polonia, dar mai ales, spre Românească, în ambianţa efortului gigantic Moldova lui Ştefan cel Mare. întreprins de ambele părţi ale Carpaţilor pentru Răscoala transilvănenilor promitea să se salvarea independenţei poporului nostru. desfăşoare în condiţii favorabile. Lucrurile nu au În primăvara anului 1457, cu un evoluat, însă, după cum începuseră. Divulgarea detaşament nu prea numeros, format în parte din înainte de vreme a planurilor răzvrătiţilor, munteni, a trecut pe pământul Moldovei şi a trădarea, i-a dat posibilitatea regelui Matia început înaintarea spre Suceava. I s-au alăturat Corvinul să acţioneze şi, la 20 august 1467, el, cu imediat geosenii (locuitorii din Ţara de Jos) - 8000 de călăreţi, 4000 de pedestraşi şi alte semn nu numai că domnia lui Petru Aron era cu categorii de oşteni, zdrobind slabele rezistenţe totul impopulară, dar şi că tânărul pretendent întâlnite, a înaintat până la Cluj, pe care l-a cucerit avusese între timp întinse legături cu ţara şi uşor. Apoi, a urmat Sibiul. Pierzând şi acest pornise acţiunea într-un moment deosebit de centru important al răzvrătirii, mişcarea pentru favorabil. La Doljeşti, unde Petru Aron a încercat autonomia Transilvaniei a fost înfrântă. Uşurinţa să-i oprească înaintarea, mica oştire comandată cu care reprimase răscoala ardelenilor l-a făcut, de Ştefan a repurtat o biruinţă decisivă: calea spre probabil, să subaprecieze dificultăţile pe care le
39 implica un război de anvergură cu o ţară care îşi recrutate din satele de graniţă, care aveau probase, sub conducerea unui cârmuitor obligaţii militare precise în asemenea destoinic, şi voinţa şi potenţialul de apărare. împrejurări. Precizez faptul că prima sa grijă a 2.2. Declanşarea războiului fost valea Trotuşului, intuind faptul că pe acolo se Odată hotărât să atace Moldova, regele va încerca pătrunderea în Moldova. De aceea, a Ungariei a adoptat cu repeziciune toate măsurile luat toate măsurile specifice: baraje, copaci tăiaţi, pe care le-a socotit necesare pentru a asigura stănci pregătite pentru a fi prăvălite etc.. succesul campaniei. A ordonat să se mobilizeze Planul de război conceput de domn şi noi efective, provenite din Transilvania (Braşov), aplicat magistral în decursul campaniei este o Sighişoara) şi a hotărât să se îndrepte spre pasul adevărată artă de strategie : Oituz, iar pe valea Trotuşului să treacă în a. Analiza tuturor factorilor: raport de forţe, teren, timp, etc. b. Adoptarea, în prima fază a războiului, ca modalitate de acţiune, defensiva activă, ce însemna hărţuire, surprindere, manevră şi alte procedee caracteristice unui război de mişcare şi uzură. 2.4. Victorii mici … dar mari. Deci, oastea ungară a intrat în Moldova prin pasul Oituz, apoi pe valea Trotuşului şi, în final a stabilit tabăra în Târgu Trotuş. Precizez faptul că oastea ungară a avut grele pierderi pentru a trece defileul, produse de moldoveni prin acţiuni specifice în munţi (detaşamente speciale cu atacuri prin surprindere, de flanc, la punctele obligatorii de trecere etc.). Hărţuită fără răgaz de moldoveni, oastea ungară a sosit în 14 decembrie la Baia, unde Moldova. Pare curios, cel puţin la prima privire, intenţiona să staţioneze un timp mai îndelungat că Ştefan cel Mare, deşi cunoştea potenţialul pentru a-şi reface forţele. ofensiv al forţelor ungare, s-a bizuit în principal 2.5. Bătălia de la Baia 15/16 decembrie pe oastea de curte, al cărei efectiv nu depăşea 1467. 12.000 de luptători. Planul bătăliei de la Baia, conceput de Ştefan Ştefan nu a stat mult pe gânduri şi, luând cel Mare, a fost genial prin simplitatea lui. în seamă condiţiile climaterice aspre (sfârșit de Cunoscând bine, de-acum, modul de a acţiona al toamnă - început de iarnă) şi comunicaţiile greu oştirii ungare, voievodul s-a hotărât să declanşeze practicabile, a hotărât să contracareze bătălia în prima noapte după sosirea lui Matia superioritatea numerică şi tehnică a adversarului Corvinul în târg, când trupele inamice erau cu efectivele mai reduse ale oastei celei mici, dar obosite şi, totodată, predispuse la petrecere. care erau, în schimb, experimentate şi foarte Măsurile de siguranţă adoptate în pripă, mobile . vigilenţa scăzută a străjilor, slaba orientare într-o 2.3. Planul de război aşezare abia ocupată, alături de alţi factori, Modul în care voievodul Moldovei a sporeau considerabil şansele de reuşită ale unui reuşit să găsească soluţii pentru a schimba în atac de noapte dat prin surprindere. favoarea sa balanţa de forţe constituie o pildă Oastea moldovenească se oprise la o milă strălucită de gândire şi măiestrie ce pot figura la depărtare de târg, între râul Moldova şi afluentul loc de cinste în orice tratat de istorie a artei acestuia, Somuzul Băii. Ignorând faptul că militare. Prima acţiune executată din ordinul ungurii îi aflaseră intenţiile, la lăsarea serii, voievodului a fost acoperirea frontierei Ştefan cel Mare a ordonat întregii oştiri să ameninţată, pe care a realizat-o cu efectivele descalece şi, despovărată de bagaje, să înconjoare
40 - protejată de întuneric - târgul. La un semnal, s-a Carpaţi. pus foc aşezării din mai multe părţi, iar forţele 2.6. Urmările moldoveneşti au declanşat impetuoase atacuri Bătălia de la Baia s-a încheiat cu victoria dinspre periferie spre centru. Extinderea rapidă a strălucită a oştirii comandate de Ştefan cel Mare. incendiului, care a cuprins uşor „oraşul de lemn”, Adversarii au pierdut în noaptea de 14/15 a provocat o mare învălmăşeală şi a anihilat în decembrie circa 25 % din efectivul uman total, o mare parte măsurile de ordine aplicate de Matia mare parte a artileriei, maşinilor de asediu, Corvinul după ce i se divulgase iminenţa corturilor şi bagajelor. Supravieţuitorii unguri primejdiei. „cei mai mulţi răniţi”, după spusele lui Bonfinius Încleştarea forţelor, pe uliţe şi în case, a - au părăsit locul bătăliei în panică; doar o fost dramatică. La lumina flăcărilor, asaltaţi din minoritate dintre ei a reuşit să se regrupeze în toate părţile de moldoveni, oştenii unguri a jurul regelui - care, rănit fiind, era purtat pe targă - trebuit să se bată până la ultima picătură de şi să-l apere în drumul spre Transilvania. energie în încercarea disperată de a-şi salva Pierderile trebuie să fi fost mari şi în rândurile vieţile. „Şi a ţinut lupta schimbăcioasă până la românilor, dar, din păcate, nu dispuneam de date revărsatul zorilor, căzând mulţi din unguri ucişi, asupra lor provenite din izvoare sigure. Singura mulţi pârjoliţi de flăcări” - arăta polonul Dlugoz. cifră cunoscută până acum: 6000 de morţi - Confirmându-l, Bonfinius notează la fel de echivalând cu aproximativ 50% din efectivul lapidar: „De o parte şi de alta se naşte un zgomot oştirii lui Ştefan cel Mare - este citată de şi o învălmăşeală de nedescris. Moldovenii, după Bonfinius, care nu numai că nu a avut informaţii ce au dat foc, pătrunseră în oraş. Focul încins de prima mână (oştenii unguri fugiseră din Baia răspândea atâta lumină în noaptea întunecoasă, în zori, înainte de strângerea morţilor şi răniţilor), încât se luptau ca ziua. Începu un mare măcel, dar el însuşi, ca apologet al domniei lui Matia mai întâi la poartă, apoi pe uliţi şi la răspântii. Corvinul, poate fi suspectat de exagerare şi Cu atâta putere se ciocneau în luptă, încât nimic părtinire. nu părea mai îngrozitor”. Nici o umbră de îndoială nu planează, însă, Atacurile şi contraatacurile au fost crâncene, asupra dimensiunilor victoriei românilor. Ei au dar, treptat, uliţă cu uliţă şi casă cu casă, Baia a înfrânt la Baia una dintre cele mai puternice oştiri trecut în mâinile oştenilor români. În revărsatul ale Europei celei de-a doua jumătăţi a secolului al zorilor, totul se terminase. Mormane de XV-lea, încununată ea însăşi de laurii multor dărâmături şi cenuşă încinsă, în care, ici-colo, biruinţe repurtate în confruntări cu alte mari state. răbufneau trâmbe de flăcări şi fum, abia dacă În acest sens, este concludent faptul că Matia aminteau că acolo, între Moldova şi Somuz, ieri Corvin nu a mai fost în măsură să strângă încă se înălţa un târg înfloritor. Pretutindeni - sfărâmăturile oastei ungare pentru a relua băltoace de sânge închegat şi trupurile celor înaintarea spre Suceava, cu toate că efectivul căzuți în încleştare, români şi unguri de-a valma, salvat din dezastrul de la Baia se ridica la cifra stăteau şi ele mărturie a dramei cumplite care se apreciabilă de circa 30.000 de oşteni. Oastea consumase. Scurmând pământul în căutarea comandată de Ştefan cel Mare, în schimb, oricât urmelor trecutului, arheologii au scos la iveală de de importante îi vor fi fost şi ei pierderile, sub Baia contemporană nouă vestigii ale Băii rămăsese după bătălie o forţă organizată, cu contemporane lui Ştefan cel Mare, printre care moralul la cotele ridicate date de victoria bârne arse, arme frânte, oseminte de oameni şi de strălucită pe care o obţinuse şi, deci, aptă să animale ce evocă peste veacuri rugul care a continue războiul. Din acest moment, raportul prefăcut în scrum planurile de dominaţie ale numeric îşi pierdea substanţial ponderea printre coroanei ungare asupra ţării româneşti de la est de ceilalţi factori de succes.
Note Şerban Papacostea, Bibliografia istorică a epocii lui Ştefan cel Mare ; Grigore Ureche, Letopiseţul ţării Moldovei, ediţie P.P. Panaitescu, Bucureşti, 1955; Al.I.Gonta, Strategia lui Ştefan cel Mare în bătălia de la Baia (1467), în „Studii”, tom.20, nr.6., 1967 şi „Contribuţii la istoria lui Ştefan cel Mare” Antonius Bonfinius, historia Pannonica sive Hungaricarum Rerum Decades IV et5 Dimidia libris XLV, 1960; G. Brătianu, Lupta de la Baia (după izvoare ungureşti) în „Revista Militară”, an 77, nr.2, 1940.
41 Pagini de istorie şi filosofie secretă (IV)
Preot prof. Gheorghe-Radu SĂLĂGIAN
A rticolul publicat în nr. 2 (11), din iunie copiii, cu siguranţă nu ar îngrijora pe nimeni, dar 2012, al acestei reviste, l-am încheiat cu dacă ele se repetă în zilele noastre este un lucru întrebarea: ,,Cum ar putea fi armonie între un extrem de grav'' (5). popor care se închină la un Dumnezeu ce Nu trebuie uitat faptul că Dumnezeul propovăduieşte moartea şi jaful şi un popor creştin Vechiului Testament era Dumnezeul Dreptăţii, înnobilat cu învăţăturile Mântuitorului?” (1) Care, prin aceste porunci ,,criminale'' date Răspunsul la această întrebare este evreilor, mai ales când au intrat în Pământul următorul: ,,După ce a isprăvit Israel de ucis pe Făgăduinţei, vrea să-i apere ca, prin amestecul cu toţi locuitorii din Ai în câmp şi în pustie, unde îi păgânii, să nu cadă în idolatrie, deoarece ei erau la urmăriseră ei şi după ce toţi au fost trecuţi în totul acea vreme singurul popor ales din lume. Starea prin ascuţişul sabiei, tot Israelul s-a întors la Ai şi a aceasta de fapt era provizorie, cu valabilitate în trecut cetatea prin ascuţişul sabiei” (2). În această anumite situaţii şi numai până la venirea în lume a privinţă este bine să facem o mică incursiune Mântuitorului, deoarece Mântuitorul ca biblică: ,,Şi a fost că atunci când fiii lui Israel au Dumnezeu întrupat, este un Dumnezeu al iubirii, încetat să-i ucidă pe toţi cei ce se aflau şi-n căci: ,,Viaţa deplină este una cu iubirea. câmpuri şi pe povârnişul muntelui şi de peste tot Dumnezeu este izvorul vieţii pentru că în calitatea unde-i fugăriseră şi unde au căzut, până la unul, de Treime este izvorul iubirii. Cine are în El sub ascuţişul sabiei, atunci Iosua (urmaşul lui iubirea, ca relaţie normală cu altul, are viaţa. Iar Moise care a preluat conducerea evreilor la ieşirea acestea îşi au izvorul în Dumnezeul treimic. ,,Întru lor din robia Egiptului şi intrarea lor în Pământul aceasta s-a arătat dragostea lui Dumnezeu către Făgăduinţei) s-a întors la Ai şi l-a trecut prin noi, că pe Însuşi Fiul Său Unul Născut L-a trimis ascuţişul sabiei. Cei ce-au căzut în ziua aceea, în lume, ca prin El viaţă să aibă'' (1 Ioan 4,9). Şi bărbaţi şi femei, au fost douăsprezece mii: toţi avem prin El viaţa, pentru că El este iubirea: locuitorii Aiului. Iar Iosua nu şi-a lăsat în jos mâna ,,Dumnezeu este iubire. Şi cel ce rămâne în iubire, pe care o întinsese împreună cu lancea până ce nu rămâne în Dumnezeu şi Dumnezeu rămâne în El'' i-a nimicit pe toţi locuitorii Aiului, în afară de (1 Ioan 4,10). Dar Dumnezeu este în noi prin Fiul vitele şi de prăzile ce se aflau în cetate, pe care fiii lui Dumnezeu. ,,Dumnezeu rămâne în el şi el în lui Israel le-au împărţit între ei după porunca Dumnezeu'' (1 Ioan 4,15)'' (6). În vremea aceea, Domnului, aşa cum Domnul îi poruncise lui Iosua. evreii nu-L cunoşteau nici pe Dumnezeul treimic Iar Iosua a ars cetatea şi a prefăcut-o în movilă pe şi nici Mântuitorul ca Dumnezeu al iubirii nu se veci nelocuită, aşa cum se vede şi astăzi. Iar pe întrupase, căci şi dacă S-a întrupat: ,,Întru ale Sale regele Aiului l-a spânzurat de un copac cu două a venit, dar ai Săi nu L-au primit'' (Ioan1,11) (7). trunchiuri gemene; şi a stat el spânzurat de copac Iată că evenimentele Vechi-Testamentare până seara; iar la apusul soarelui a dat Iosua care au iz de violenţă, dar poruncite de Dumnezeu poruncă şi l-a luat de pe copac şi l-a aruncat într-o pentru motivul relatat mai sus, în ziua de azi ele nu groapă; şi au pus peste el o grămadă mare de au nici o aplicabilitate, însă cei care L-au respins pietre, aşa cum se vede şi astăzi” (Iosua 8,24-29) pe Hristos nu ţin cont de Legea morală a Noului (3). Testament, care este o lege a iubirii. Iată ce zice şi proorocul Isaia: ,,Că mânia Mai departe, domnul Ieronim Hristea Domnului este asupra tuturor neamurilor şi urgia relatează: ,,O atrocitate demnă de Vechiul Lui asupra numărului lor, ca să le nimicească şi să Testament a avut loc în ziua de 9 aprilie 1948 într- le dea spre-njunghiere. Răniţii şi morţii lor fi-vor un mic stat palestinian, Deir Yassin. O bandă azvârliţi cu totul, putoarea lor se va înălţa terorist-sionistă Irgun, condusă de Menahem deasupră-le, munţii fi-vor uzi de sângele lor” Beghin, a asasinat două sute cincizeci şi patru de (Isaia 34,2-3) (4). oameni, în majoritate femei, copii şi bătrâni. Timp Comentând versetele biblice de mai sus, de două zile aceştia au omorât bărbaţi, femei şi Ieronim Hristea scrie: ,,Dacă aceste modele şi copii, au violat fetele, au strivit pântecele femeilor îndemnuri criminale ar fi nişte poveşti de speriat însărcinate şi le-au furat tuturor lucrurile. Un
42 medic de la Crucea Roşie, Jacques Reynier, a jubileu, iar el îţi va vinde ţinând seama de numărul prezentat în raportul oficial o descriere anilor în care s-a cules. Cu cât vor fi ani mai mulţi, cutremurătoare a masacrului. Dr. Reynier a ajuns cu atât îţi vei ridica preţul; şi cu cât vor fi mai în sat în cea de-a doua zi şi a văzut ,,curăţenia'', puţini, cu atât ţi-l vei mişora, de vreme ce el îţi cum au numit-o teroriştii. Măcelul fusese comis vinde după un anumit număr de strânsuri ale cu mitraliere, apoi cu grenade, iar acum era roadelor. Nimeni să nu-l înşele pe aproapele său, finalizat cu cuţitele. Au decapitat unele victime şi ci teme-te de Domnul, Dumnezeul tău; Eu sunt au schilodit cincizeci şi doi de copii în faţa Domnul Dumnezeul vostru'' (Levitic 25,14-17); mamelor lor. Teroriştii au spintecat douăzeci şi -,,De la fratele tău să nu iei camătă; nici cinci de femei însărcinate şi au măcelărit copiii camătă de bani, nici camătă de bucate, nici camătă nenăscuţi sub ochii acestora. După ce s-a retras de la orice lucru cu care să-l împrumuţi. De la din armată, în 1972, colonelul Mei Pa'el, ofiţer în orice străin, da, să iei camătă; dar de la fratele tău armata Hagabah israeliană, a declarat în să nu iei camătă, pentru ca Domnul, Dumnezeul publicaţia israeliană ,,Yediot Ahronar'': ,,Oamenii tău, să te binecuvinteze în tot ce vei face tu în ţara- din Irgun şi I.E.H.I. au ieşit din ascunzători şi au n care intri s-o moşteneşti'' (Deuteronom 23,20- început să cureţe casele. Împuşcau pe oricine le 21) (9). ieşea în cale, inclusiv femei şi copii, iar De aici rezultă că: ,,Întrucât Dumnezeul comandanţii nu au încercat să oprească masacrul. iudeilor a ales un singur popor de pe suprafaţa (...) Au fost duşi la cariera dintre Deir Yasin şi pământului” (Deuteronom 7,6), iar în Levitic Giv'at Shaul şi asasinaţi cu sânge rece''. 25,17 spune ,,Eu sunt Domnul Dumnezeul Comandantul unităţii Hagomah care a controlat vostru'', este limpede pe cine nu trebuie să înşeli'' satul Deir Yasin după masacru, Zvi Ankori, a (10). declarat: ,,Am intrat în vreo şase-şapte case. Am Vechiul Testament este plin de îndemnuri văzut organe genitale tăiate şi femei cu pântecele din partea lui Dumnezeu ca evreii să aibă o reacţie zdrobite. Conform urmelor de gloanţe de pe dură şi criminală faţă de celelate popoare, care, cadavre, victimele fusese omorâte de aproape''. toate erau păgâne, reacţie greu de înţeles pentru Albert Einstein, împreună cu alţi evrei, a trimis la omul de rând, care, citind acele îndemnuri, ar fi în ziarul ,,The New York Times'' o scrisoare în care îl stare să nu mai creadă în Dumnezeu. Pentru a acuza pe Beghin că ,,a predicat deschis doctrina elucida mai bine acest mister, vom înţelege Statului Fascist'' şi a descris masacrul, astfel: ,,La atitudinea lui Dumnezeu, numai dacă vom citi data de 9 aprilie, bandele teroriste au atacat acest titlul de la Deuteronom, cap. 7: ,,Israel trebuie să-i sat paşnic, care nu era un obiectiv militar în cadrul nimicească pe Canaaneni şi să le ardă idolii'' (11). luptelor, ucigându-i pe aproape toţi locuitorii - Iată ce le zice Moise evreilor: ,,Şi dacă Domnul v- două sute petruzeci de bărbaţi, femei şi copii, iar a ales şi v-a osebit, aceasta nu pentru că voi aţi fi pe câţiva dintre ei i-au lăsat în viaţă, pentru a-i mai numeroşi decât toate neamurile - căci voi purta pe străzile Ierusalimului ca prizonieri - sunteţi mai puţini decât toate neamurile. Dar teroriştii, departe de a se ruşina de fapta lor, erau pentru că Domnul vă iubeşte şi pentru că El îşi ţine mândri de acest măcel”. Însuşi David Ben Gurion jurământul cu care li s-a jurat părinţilor voştri, de l-a descris pe Beghin astfel: ,,Beghin aparţine aceea v-a scos Domnul cu mână tare şi cu braţ incontestabil tipului hitlerist. E un rasist gata să-i înalt şi te-a scăpat din casa robiei, din mâna lui distrugă pe toţi arabii în visul lui de unificare a Faraon, regele Egiptului. Şi vei cunoaşte că Israelului, pregătit să recurgă la orice mijloace Domnul, Dumnezeul tău, El este Dumnezeu, pentru realizarea acestui ţel sfânt''. Mai târziu, Dumnezeu credincios (Cel ce nu-şi calcă Beghin a primit de la verii săi Premiul Nobel niciodată cuvântul), Cel ce păzeşte legământul şi pentru Pace. Exemplele ar putea continua. În mila pân-la al miilea neam către cei ce-L iubesc timpul primei invazii a Libanului, în 1982, au şi-I păzesc poruncile, dar celor ce-L urăsc le murit treizeci de mii de civili, iar o jumătate de plăteşte fiecăruia; fără-ntârziere îi va nimici pe cei milion de oameni au fost alungaţi de la casele lor. ce-l urăsc, fiecăruia-n parte îi va plăti'' Prescripţiile biblice se aplică şi astăzi şi în (Deuteronom 7,7-10). Aşadar, pedeapsa afacerile cămătăreşti'' (8), ca de exemplu: dumnezeiască - explică Înalt Prea Sfinţitul -,,Dacă vei vinde ceva aproapelui tău, sau Bartolomeu - are în vedere răspunderea personală dacă vei cumpăra ceva de la aproapele tău, nimeni a fiecăruia din cei ce-L urăsc pe Dumnezeu, în să nu-şi înşele aproapele. De la aproapele tău vei timp ce tot Dumnezeu arată mila infinită şi cumpăra ţinând seama de anii ce s-au scurs de la nediscriminatorie şi asupra descendenţilor ce-L
43 iubesc pe El; idee mult mai generoasă decât la întreaga ,,intelighenţie paşoptistă'' era Ieşire 34,7, unde pedeapsa divină îi poate lovi şi înregimentată în lojele francmasoneriei. Acesta pe urmaşi, dar numai până la al treilea şi al este cadrul pe care s-a pliat francmasoneria patrulea neam (faţă de beneficiarii milei, care sunt modernă, ,,speculativă''. Spre deosebire de mii şi mii) (12). Evreii, în Vechiul Testament, au breasla zidarilor liberi, francmasoneria fost unealta lui Dumnezeu de a nimici popoarele speculativă nu are nimic de a face cu zidăria, idolatre de pe Pământul Făgăduinţei, pentru a-i folosindu-se de numele breslei în mod parazitar, păstra curaţi până la venirea în lume a în sens metaforic. Mântuitorului. După venirea în lume a Cu toate că recurge la numeroase gesturi Mântuitorului, acţiunile lor, mai ales cele de tipul rituale, constituindu-şi de-a lungul timpului un lui Beghin, devin condamnabile, dar, dacă ei nu cult foarte bogat în obiecte şi acte cu caracter cred în Hristos îşi justifică aceste acţiuni şi astăzi, simbolic, francmasoneria, cel puţin în discursul mai ales prin intermediul francmasoneriei. provizoriu al gradelor inferioare (ucenic, calfă, Ce este FRANCMASONERIA? maestru), nu se vrea a fi o religie, fapt subliniat de Francmasoneria vorbeşte mereu de Hiram fiecare dată cu obstinaţie. Cu precădere, Marele - arhitectul Templului lui Solomon. Nicăieri în Orient al Franţei a căutat cu grijă să înlăture orice Vechiul Testament nu se găseşte această suspiciune în acest sens, iar aceasta nu pentru a nu menţiune. Se vorbeşte de regele Hiram al Tirului, deranja cumva Biserica, ci, dimpotrivă, mai care nu este constructor, ci rege, şi nu putea fi un curând la presiunea membrilor francezi ai simplu supus al lui Solomon (13). primelor grade impregnanţi în spiritul ateist Iată ce găsim în Vechiul Testament despre propriu iluminismului (perioada de maxim succes acest Hiram: ,,Iar Hiram, regele Tirului, şi-a al francmasoneriei), membri care au manifestat trimis servii la Solomon ca să-l ungă în locul lui permanent o anumită suspiciune faţă de aspectul David, părintele său; fiindcă Hiram l-a iubit religios al ritualurilor francmasone. În acest sens, întotdeauna pe David'' (3 Regi 5,15) (14). Marele Orient al Franţei va merge până acolo, Se mai aminteşte de un Hiram din Tyr (3 încât, în 1877, va respinge obligativitatea de a Regi 7,13-50), care însă nu este nici el arhitect, ci crede în Dumnezeu şi în ,,Marele Arhitect al turnător de metale. De asemenea, în Sfânta Universului”. Scriptură se vorbeşte de un Adoniram, fiul lui Cu toate acestea, în cadrul ritualului Abda (3 Regi 4,6), numai că nici acesta nu era scoţian al celui de-al 33-lea grad (ultimul şi cel arhitect, ci strângător de biruri (era peste dări). În mai important al francmasoneriei - suveran şi rest, nicăieri nu este vorba de un Hiram, arhitect al mare inspector general) se vorbeşte de instaurarea Templului lui Solomon (15). unei religii masonice, ca ultim ţel al ei, după ce, în Cuvântul ,,mason” nu înseamnă altceva prealabil, se va fi petrecut distrugerea Bisericii decât ,,zidar''. Francmasoneria nu era, iniţial, Catolice ca paradigmă a tiraniei, intoleranţei şi decât breasla zidarilor liberi, care îşi păstra cu fanatismului. De asemenea, în ritualul celui de-al sfinţenie secretele meseriei şi avea grijă să-i 32-lea grad, al principelui sublim al secretarului iniţieze în ele pe cei profani. Cei vechi au acordat regal, grad răspândit cu precădere în ţările anglo- întotdeauna o atenţie cu totul specială meseriei de saxone (SUA, Marea Britanie, Canada), era vorba zidar, deoarece ei i se datorau atât construcţiile (cel puţin până în anii '40) de o nouă cruciadă, sacre (temple, catedrale, biserici), cât şi cele laice ultima, care să elibereze Ierusalimul, în urma somptuoase, care făceau gloria stăpânitorilor de căreia masonii să reconstruiască Templul odinioară. De câtă atenţie se bucurau maeştrii solomonic. La fel, cel de-al 30-lea grad, cel de zidari din vechime reiese din balada românească a cavaler Kadosh (kadoş, ,,sacru'', în ebraică), este Meşterului Manole, unde voievodul însuşi înţeles ca fiind combatant împotriva tratează cu zidarul arhitect şi inspectează cu grijă guvernanţilor şi preoţilor (fapt simbolizat prin ctitoria. Fără îndoială că, atunci când a fost călcarea în picioare, în cadrul ritualului, a tiarei culeasă, prelucrată şi publicată întâia dată de către papale). Oswald Wirth, unul din principalii Vasile Alexandri, Balada Meşterului Manole va fi teoreticieni francmasoni, vorbeşte în acest sens avut reverberaţii profunde în conştiinţa deschis de caracterul subversiv, anti-eclesial al contemporanilor. Secolul al XIX-lea, ca şi cel francmasoneriei. care l-a precedat, reprezintă epoca de glorie a Cu alte cuvinte, fiecare mason poate avea francmasoneriei, iar în Principatele Române religia lui, sau să nu aibă nici o religie.
44 Ritualic, găseşti de toate la masoni: şi ascultare - dar nu dumnezeul lui, cu care s-a dus elemente de kabbala, săbii, cap de mort, şorţuri, acolo sau pe care l-a părăsit. Dacă porunca tichii, figuri geometrice, mistrie, compas. Ceea ce superiorului este contrară dumnezeului tău, tu, ca contează la ei cu adevărat este conştiinţa faptului mason, trebuie să asculţi de şeful mason, nu de că masonul este mason prin jurământ, devotament dumnezeul tău (16).
Note (1) Ieronim Hristea - De la Steaua lui David la steaua lui Rothschild - Profeţia stăpânirii universale; Editura Ţara Noastră; Bucureşti, pag. 25; (2) Ibidem; pag. 25-26); (3) Biblia sau Sfânta Scriptură; Ediţie jubiliară a Sfântului Sinod, versiune diortosită după Septuaginta, redactată şi adnotată de Bartolomeu Valeriu Anania, Arhiepiscopul Clujului; Editura Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române; Bucureşti - 2001; (4) Idem; (5) Ieronim Hristea, în op. cit., pag. 26; (6) Pr. Prof. Dr. Dumitru Stăniloae - Chipul nemuritor al lui Dumnezeu - tipărită prin străduinţa şi cu binecuvântarea Înalt Prea Sfinţitului Dr. Nestor, Mitropolitul Olteniei; Editura Mitropoliei Olteniei; Craiova - 1987; pag. 7; (7) Biblia sau Sfânta Scriptură...; (8) Ieronim Hristea, în op. cit., pag. 26-27; (9) Biblia sau Sfânta Scriptură...; (10) Ieronim Hristea, în op. cit., pag. 27; (11) Biblia sau Sfânta Scriptură...; (12) Idem; (13) Mihail Gavril - Biserica, Sinagoga, Loja - Editura ,,Puncte Cardinale''; Sibiu - 2007; pag. 79; (14) Biblia sau Sfânta Scriptură...; (15) Mihail, în op. cit.; (16) Ibidem, pag. 79-82).
Epoca Imperiului global
Ing. Mircea PÎRLEA Biblioteca Judeţeană Satu Mare
N umeroşi istorici, politologi sau jurnalişti triumful idealurilor Revoluţiei franceze şi iminenta au definit epoca în care trăim prin termeni universalizare a statului, incorporând principiile precum: postmodernă, postindustrială sau libertăţii şi egalităţii. informatizată. În fapt, ne aflăm într-o epocă a Pentru Kojève, “statul omogen universal” şi-a unui imperiu global, imperiu care, schimbându- aflat întruparea în ţările Europei Occidentale şi tacticile de aservire şi asuprire a naţiunilor şi postbelice. dezvoltând tactici subtile de manipulare a Karl Marx a inversat complet prioritatea maselor şi de ţinere sub control a guvernelor, realului în raport cu idealul, exilând întregul reuşeşte să-şi impună treptat dominaţia asupra domeniu al conştiinţei - religia, arta, cultura, însăşi lumii întregi. filosofia - într-o suprastructură determinată în Asistăm la sfârşitul Războiului Rece, la întregime de modul material de producţie finalul evoluţiei ideologice a umanităţii şi predominant. universalizarea democraţiei liberale occidentale Max Weber, în ciuda celor afirmate de Marx, ca formă finală a guvernării umane. arată că modul material de producţie, departe de a fi Pentru Hegel, omul era produsul mediului baza, este el însuşi o suprastructură cu rădăcini în său concret, istoric şi social. Hegel vedea în religie şi cultură. victoria lui Napoleon asupra monarhiei prusace Putem rezuma conţinutul statului omogen obţinută prin bătălia de la Jena din anul 1806, universal ca democraţie liberală în sfera politicului,
45 combinată cu facilitarea accesului la video şi perioada postistorică nu va mai exista nici artă, nici stereo în sfera economicului. În secolul al XX- filosofie, ci doar o îngrijire perpetuă a muzeului lea au existat două contestări principale ale istoriei umane. liberalismului, fascismul şi comunismul. Allan Bloom, profesor în cadrul Comitetului Sărăcirea populaţiei de culoare din Statele pentru Gândire Socială de la Universitatea din Unite, conform lui Francis Fukuyama, nu este Chicago, consideră comunismul o expresie dementă un produs inerent al liberalismului, ci mai a raţionalismului liberal. Adevăratul dezastru al curând moştenirea sclaviei şi a rasismului. Dreptei şi al Stângii antiliberale a fost în general Ideile liberale au infectat şi cea mai vastă interpretat ca o infirmare a teoriilor care le-au şi mai veche cultură din Asia, China. Gorbaciov sprijinit şi justificat. susţinea că vrea să se întoarcă la leninism, care Pierre Hassner, director ştiinţific la ar fi fost alterat de Stalin. Socialismul sovietic, “Fondation Nationale des Sciences Politiques” din susţinea Gorbaciov, a fost un eşec monumental. Paris, consideră că modul de abordare al lui Francis În ultimii ani, a putut fi pe larg observată Fukuyama este oarecum neobişnuit. Pe de o parte, creşterea fundamentalismului religios în cadrul reduce experienţa secolului al XX-lea la victoria tradiţiilor creştine, iudaice şi musulmane. În democraţiei liberale şi a societăţii de consum. Pe de lumea contemporană numai Islamul a oferit un altă parte, îl foloseşte pe Hegel ca bază filosofică stat teocratic, ca alternativă politică a pentru o descriere care, de cele mai multe ori, liberalismului şi comunismului. aparţine iluminismului secolului al XVIII-lea, lui De asemenea, naţionalismul reprezintă o Locke sau Kant, dar care în final pare să invoce contradicţie ireconciliabilă în inima spiritul “ultimului om” al lui Nietzsche. Doi sunt liberalismului. Mlădiţa radicală şi diformă a factorii care au contribuit la “lunga pace”: imperialismului secolului al XIX-lea a fost ameninţarea nucleară şi egoismul luminat. fascismul german de la mijlocul secolului Fukuyama renunţă la joc: el nu crede cu adevărat trecut. nici în istorie, nici în sfârşitul ei. Concluziile lui Fukuyama pot fi rezumate Gertrude Himmelfarb, profesor emeritus la în câteva fraze, care au lăsat frâu liber unor City University din New York, arată că Rusia nu va interpretări dintre cele mai spectaculoase. mai fi niciodată aceeaşi după Gorbaciov, asemeni Astfel, adevărata problemă a viitorului o Franţei în perioada de după Napoleon. În Rusia se reprezintă măsura în care elitele sovietice au poate întrezări posibilitatea unei anumite forme de asimilat conştiinţa statului omogen universal autoritarism naturist, populist sau tradiţionalism. care este Europa după Hitler. Irving Kristol, editorul revistei “The National Dispariţia marxism-leninismului, mai Interest” şi distins membru al American Entreprise întâi din China şi apoi din Uniunea Sovietică, va Institute, ne spune: “ Cunosc un singur mod de însemna moartea lui ca ideologie vie, eliberare de sensibilitatea şi modul de gândire semnificativă pentru istoria mondială. hegelian, şi anume întoarcerea la Aristotel, la Conflictul între statele care se mai află concepţia sa că toate formele de guvernare - încă în istorie şi între aceste state şi cele care au democraţia, oligarhia, aristocraţia, monarhia, atins sfârşitul istoriei va mai fi încă posibil. tirania - sunt inerent instabile, că toate regimurile Palestinienii şi kurzii, populaţia sikh şi tamilii, politice sunt inerent trecătoare, că stabilitatea irlandezii catolici şi valonii, armenii şi azerii vor tuturor regimurilor este coruptă de puterea corozivă continua să aibă revendicări nerezolvate, ceea a timpului”. ce însemnă că terorismul şi războaiele de În accepţiunea lui Daniel Patrick Moynihan, eliberare naţională vor continua să fie un punct senator de New York, “sfârşitul istoriei” are două important pe agenda internaţională. sensuri. Mai întâi este vorba despre tratarea Sfârşitul istoriei va fi o epocă foarte tristă. hegeliană, în care dialectica istorică îşi atinge Lupta pentru recunoaştere, voinţa de a-ţi risca sfârşitul necesar şi previzibil. Al doilea se referă la viaţa pentru un ideal pur abstract, lupta sfârşitul istoriei postbelice, în acelaşi sens în care ideologică mondială care a pus în lumină lumea îşi pune întrebarea dacă Războiul Rece s-a îndrăzneala, curajul, imaginaţia şi idealismul sfârşit. vor fi înlocuite de calculul economic, de Ralf Dahrendorf de la Universitatea din nesfârşita rezolvare a problemelor tehnice, de Stanford ne zice: “Cum societatea umană nu este preocupări legate de mediu şi de satisfacerea posibilă la modul realist fără inegalitate, iar abolirea cererilor sofisticate ale consumatorului. În completă a inegalităţii este exclusă, natura
46 explozivă a oricărui sistem de sacrificare socială preocupările legate de actuala distribuţie globală a confirmă opinia generală după care nu poate puterii. exista o societate umană ideală, perfect justă şi, Statele Unite ale Americii tind să se în acelaşi timp, nonistorică”. transforme tot mai mult, de la un an în altul, într-un Stephen Sestanovich, directorul Studiilor adevărat Imperiu global. Invocând termeni precum Sovietice de la Center for Strategic and democraţie, drepturile omului, toleranţă religioasă, International Studies, Washington DC, ne spune antisemitism sau terorism, factorii decizionali de că în ceea ce priveşte naţionalismul, Fukuyama ieri şi de azi de la Washington îşi rezervă dreptul de a ajunge la concluzia că acesta nu este „o interveni oriunde în lume şi de a-şi extinde contradicţie ireconciliabilă în sânul dominaţia, a lor şi a forţelor oculte care gravitează în liberalismului”. În Rusia există o tot mai mare jurul Biroului Oval, forţe de orientare iudeo- afinitate între Stânga stalinistă şi Dreapta masonică. ultranaţionalistă, iar legătura cea mai strânsă Termenii amintiţi mai sus au căpătat o dintre ele o constituie repulsia comună pentru semnificaţie şi o sensibilitate cu totul deosebite în liberalismul individual şi ordinea socială care-l condiţiile în care, de la Revoluţia Franceză încoace, însoţeşte. O ordine liberală internaţională poate îndoctrinarea maselor s-a făcut treptat şi subtil; fi mai puţin violentă, deosebindu-se tot mai mult astfel, am ajuns ca astăzi să punem aceste aşa- de forţele naturii. Cei puternici vor continua să numite valori umaniste deasupra a ceea ce contează facă ce pot, iar cei slabi ceea ce trebuie. de fapt, am ajuns să le considerăm superioare Intelectualul romantic german Johann adevăratelor valori perene: credinţă în Dumnezeu, Gottfried Herder, căruia, în mod uzual, i se iubire de aproapele nostru, onoare, fidelitate şi atribuie paternitatea noţiunii de naţionalism dragoste de neam şi patrie. Mai mult, la instigarea cultural, considera că „legăturile culturale care aceloraşi forţe oculte, care au făcut posibile uneau membrii unei naţiuni într-un întreg victoriile revoluţiilor americană şi franceză, la relaţional nu erau lucruri sau vestigii impuse de sfârşitul secolului al XVIII-lea şi care astăzi îşi mai sus, ci energii vii (Kräfte) emanate din desăvârşesc opera de dominaţie mondială, am ajuns interior, înţelesuri şi sentimente împărtăşite să luăm în bătaie de joc şi să aruncăm la lada de care, în timp, formează sufletul colectiv al unui gunoi a istoriei aceste nepreţuite valori. popor”. El a observat că aşa cum “natura aduce Deliberat, se ignoră faptul că democraţia în atenţie familiile, cea mai naturală stare este propusă şi propovăduită astăzi de Washington deci aceea de popor, cu un caracter naţional de pretutindeni în lume nu mai are aproape nimic în sine stătător”. Naţionalismul era deci înnăscut şi comun cu idealul democratic al Anticei Elade. se susţinea singur. Democraţia americană este departe de cea Prin contrast, Voltaire a definit cuvântul imaginată în Antichitate de Platon sau Aristotel. „patrie” mai mult ca o comunitate de interese, Pentru a se justifica existenţa şi prozelitismul afirmând că „atunci când cei care, ca si mine, au agresiv al diferitelor secte, mai mult sau mai puţin case, se vor aduna pentru a-şi proteja interesul oculte, sau acceptarea în sânul colectivităţilor comun, voi avea un cuvânt în acea adunare; eu europene a unor enclave musulmane, se aduce în reprezint o parte din întreg, o parte din discuţie tema toleranţei religioase. Cum rămâne comunitate, o parte a suveranităţii; voilà ma însă cu toleranţa faţă de credinţa străbună (fie ea patrie”. ortodoxă în Răsărit, sau catolică în Apus), care este Johann Gottlieb Fichte nu milita doar cu orice prilej batjocorită de către cei care declară că pentru o definiţie culturală a naţiunilor bazată pe susţin „toleranţa religioasă”? legătura primordială a limbajului, evidenţiind că Atunci când un personaj devine indezirabil « înainte ca intervenţia umană să aibă vreun pentru mai-marii lumii de astăzi, el este etichetat amestec, cei ce vorbesc aceeaşi limbă sunt uniţi imediat ca fiind antisemit. Puţini pot să observe în mod natural printr-o mulţime de legături absurditatea acestui termen, care a ajuns să fie invizibile ». considerat sinonim cu antievreismul sau Ridicarea Statelor Unite la rangul de antisionismul, ignorându-se, în mod deliberat faptul superputere mondială a reprezentat ultimul că, pe de o parte, există mulţi semiţi care nu sunt eveniment marcant al secolului al XX-lea. evrei (arabii) şi, pe de altă parte, că cei mai mulţi Expresia „moment unipolar” inventată de dintre evrei nu sunt semiţi, ci de origine khazară. j u r n a l i s t u l n e o c o n s e r v a t o r C h a r l e s În fine, musulmanii care luptă cu arma în Krauthammer, pare să descrie cel mai bine mână împotriva agresorului american în Irak sau
47 Afghanistan, sunt etichetaţi în mod automat ca simplu: se acordă de către Banca Mondială, Fondul fiind terorişti, când ei, în fond, apără teritoriul Monetar Internaţional sau alte instituţii similare, naţional în faţa unei invazii străine. Totodată, împrumuturi mari, cu dobânzi imense, statelor este eludat faptul că Statele Unite practică, la aflate la nevoie. Acestea nu vor mai reuşi niciodată rândul lor, un terorism mai periculos decât cel să le achite în întregime şi vor deveni, prin urmare, practicat de luptătorii jihadişti: terorismul de surse de materii prime şi pieţe de desfacere pentru stat. corporaţiile internaţionale, adevărate neocolonii. Se afirmă că Statele Unite ar avea şi un Totodată, banii împrumutaţi iniţial se vor întoarce interes naţional. Fals! Interesul naţional nu tot de unde au plecat, căci marile corporaţii sunt cele poate fi promovat decât de alte naţiuni, nu de care vor fi plătite de către statul care s-a împrumutat către imperii. Iar S.U.A. sunt un mozaic de pentru „serviciile aduse”: construcţia de autostrăzi, naţiuni, deci un imperiu. hidrocentrale etc. Susţinătorii politicii americane afirmă, în Cei care s-au împotrivit strategiilor de orice ocazie, că acestea acţionează în numele subjugare a economiilor naţionale de către civilizaţiei occidentale. Acesta constituie unul corporaţii au plătit cu viaţa, ca doi mari preşedinţi ai dintre cele mai mari falsuri ale istoriei. Un unor ţări din America Latină : Jaime Roldos din imperiu nu creează niciodată o civilizaţie Ecuador şi Omar Torrijos din Panama. proprie. Un imperiu exploatează şi jefuieşte Atunci când toate metodele eşuează, S.U.A. naţiunile subjugate, inclusiv cultural şi recurg la instrumentul utilizat întotdeauna de civilizaţional. Este drept că imperiile creează un imperii: forţa militară. Astfel, sunt de amintit: nivel ridicat de bogăţie, lux şi opulenţă pentru o invazia americană din Panama, atacarea Somaliei, clasă subţire, privilegiată. Creşterea P.I.B.-ului cele două războaie purtate împotriva Irakului lui pe cap de locuitor are darul de a-i face pe oameni Saddam Hussein sau invadarea Afghanistanului. să creadă că acest lucru este în beneficiul lor. Aşadar, Pax Americana, ca şi Pax Romana, Într-o carte semnată de John Perkins, este însoţită de terorism de stat, genocid, exploatare „Confesiunile unui asasin economic”, acesta cruntă a resurselor planetei şi a populaţiilor spune: „Mercenarii sau asasinii economici (AE) subjugate. De aceea, oricine crede în valorile perene sunt profesionişti extrem de bine plătiţi care ale dragostei creştineşti faţă de semeni, în dreptul escrochează ţări din întreaga lume pentru sume naţiunilor de a se dezvolta liber, conform tradiţiilor ajungând la trilioane de dolari. Ei direcţionează lor milenare trebuie să ia atitudine şi să dezavueze bani de la Banca Mondială, de la Agenţia S.U.A. starea de lucruri actuală cu orice ocazie. pentru Dezvoltare Internaţională (USAID), În ce priveşte ambiţiile imperiale americane, precum şi de la alte organizaţii de „ajutorare” puzderia de actori statali şi nonstatali cu care va străine către seifurile corporaţiilor-gigant şi trebui să lupte va însemna scurtarea „momentului buzunarele câtorva familii de bogătaşi care unipolar”, al singurului hegemon. Rămâne de văzut controlează resursele naturale ale planetei”. dacă S.U.A. vor abandona sceptrul, în urma unor Banca Mondială şi USAID, departe de a fi războaie cu caracter mondial, ca Marea Britanie în nişte instituţii caritabile, sunt instrumente ale secolul al XX-lea sau se vor retrage măcinate de Imperiului global, prin care sunt aservite state şi atacuri, precum Imperiul Carolingian sub invaziile naţiuni. Mecanismul utilizat pentru aservirea vikinge. statelor din întreaga lume este cât se poate de
Note 1. Chatelet, François şi Pisier, Evelyne -« Concepţiile politice ale secolului al XX-lea « , Editura Humanitas, Bucureşti, 1994 2. Fukuyama, Francis - „Sfârşitul istoriei”, Editura Vremea, Bucureşti, 1994 3. Lawrence, Paul - „Naţionalismul. Istorie şi teorie”, Editura Antet XX Press, Bucureşti, 2006 4. Lixeanu, Octavian Florin - „Epoca Imperiului global” în „Lumea” nr. 9(174)/2007, p. 55 - 59 5. Pietraru, Silviu Valentin - „S.U.A., statutul de superputere” în „Lumea” nr. 6(171)/2007, p. 28 - 34 6. Weber, Max - „Etica protestantă şi spiritul capitalismului”, Editura Humanitas, Bucureşti, 1993
48